88

Capitolul 3
Curbe remarcabile
Capitolul include construcţii şi proprietăţi ale unor curbe remarcabile:
strofoida, cisoida, foliul, versiera, concoida, cardioida, cubele lui Cassini, lemniscata,
spirala, cicloida, tractricea, lănţişorul.
3.1. Strofoide
1.a. Strofoida dreaptă (cubica lui Descartes)

Definiţie şi construcţie
Metoda I. Considerăm două drepte perpendiculare notate cu d şi respectiv ' d .
Fie O punctul de intersecţie al celor două drepte şi fie A un punct arbitrar pe dreapta
d (Fig.1a)). Ducem prin A o dreaptă arbitrară AL care intersectează ' d în punctul
P .














Fig. 1a
A
M
1

P
M
2

O
N
d
d’
L
V
U
89
Cu ajutorul compasului construim pe dreapta AL , de o parte şi de alta a punctului P
două puncte
1
M şi respectiv
2
M astfel încât PO PM PM = =
2 1
. Locul geometric al
punctelor
1
M şi
2
M când P se deplasează pe dreapta ' d este o strofoidă dreaptă
F
.

Metoda II. Fie un punct fix şi d o dreaptă dată. Construim cercurile
1
C şi
2
C tangente exterior într-un punct O, unde O este un punct arbitrar pe dreapta d .
Ducem din F tangentele comune la cele două cercuri şi notăm cu M , N , P , Q
punctele de tangenţă. Locul geometric al punctelor de tangenţă ale tangentelor duse din
F la două cercuri tangente exterior este o strofoidă dreaptă
















(Fig. 1a’).

Fig 1a’

Demonstraţie. Fie A punctul de intersecţie dintre tangenta comună interioară
d şi tangenta comună exterioare ' d . Atunci are loc relaţia AN AP OA = = . Cum
cercurile
1
C şi
2
C sunt arbitrare, punctul A variază pe dreapta d deci locul geometric
al punctelor P şi N este o strofoidă dreaptă.
C
1

C
2

O
M
N
P
Q
F
A
d
d’
d”
O
1

O
2

90
Reciproc. Ducem prin F o dreaptă ' d care intersectează pe d într-un punct A.
Fie P şi N două puncte pe dreapta ' d şi O un punct pe d astfel încât are loc relaţia
AN AP OA = = . Fie
1
O punctul de intersecţie al perpendicularelor duse în O şi N pe
dreptele d şi respectiv ' d . Fie
2
O punctul de intersecţie al perpendicularelor duse în O
şi P pe dreptele d şi respectiv ' d . Triunghiurile dreptunghice
1
AOO şi
1
ANO sunt
congruente conform cazului IC ceea ce implică N O OO
1 1
≡ şi deci
1
OO şi N O
1
sunt
raze în cercul
1
C de centru
1
O . Analog se demonstrează că
2
OO şi P O
2
sunt raze în
cercul
2
C de centru
2
O . Deci punctele P şi N ale strofoidei drepte se află pe
tangenta comună exterioară a cercurilor
1
C şi
2
C .

Ecuaţiile strofoidei drepte
a) Ecuaţia strofoidei drepte în coordonate carteziene este:

x a
x a
x y

+
± = (1)
Pentru a găsi ecuaţia strofoidei drepte în coordonate carteziene luăm ca axă Ox
dreapta d şi ca axă Oy dreapta ' d . Fie A un punct fix pe axa Ox astfel încât a AO =
şi fie
1
M şi
2
M două puncte pe dreapta arbitrară AL astfel încât
2 1
PM PM OP = = .
Dacă λ este lungimea segmentului OP atunci ecuaţia dreptei AL este
0 1 = − + −
λ
y
a
x
şi obţinem relaţia
x a
ay
+
= λ . Ţinând seama de faptul că
1
M ,
2
M şi O
sunt puncte pe cercul ( ) λ , P C rezultă că pentru ( ) λ , P C avem ecuaţia
( )
2 2 2
λ λ = − + y x . Eliminând pe λ în ecuaţia cercului obţinem relaţia
x a
x a
x y

+
=
2 2
. Ecuaţia
x a
x a
x y

+
± = , ne dă o reprezentare în coordonate carteziene
a strofoidei drepte în funcţie de parametrul a .

b) Ecuaţia strofoidei drepte în coordonate polare ( O pol, d axa polară) se scrie

ϕ
ϕ
ρ
cos
2 cos a
− = (2)
Pentru a găsi ecuaţia strofoidei drepte în coordonate polare considerăm
sistemul de trecere de la coordonate carteziene la coordonate polare:
91
¹
´
¦
=
=
ϕ ρ
ϕ ρ
sin
cos
y
x
(3)
de unde obţinem
2
2
cos
sin
|
|
.
|

\
|
=
|
.
|

\
|
ϕ
ϕ
x
y
. (4)
Având în vedere relaţiile (1) şi (3) rezultă
ϕ ρ
ϕ ρ
cos
cos
2 2

+
=
|
.
|

\
|

+
=
|
.
|

\
|
a
a
x a
x a
x
y
. (5)
Din egalitatea relaţiilor (4) şi (5) obţinem
ϕ ρ ϕ
ϕ ϕ
cos
2
cos
cos sin
2
2 2

=
+
a
a
dar
1 cos sin
2 2
= + ϕ ϕ deci,
ϕ ρ ϕ cos
2
cos
1
2

=
a
a
.
Mai precis, are loc relaţia: ( ) ϕ ϕ ρ
2
cos 2 1 cos − = a .
De unde obţinem reprezentarea în coordonate polare a strofoidei drepte
ϕ
ϕ
ρ
cos
2 cos
a − = .

c) Ecuaţiile parametrice ale strofoidei drepte sunt următoarele:

¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
=
|
|
.
|

\
|
+

=
|
|
.
|

\
|
+

=
ϕ tg u
u
u
au y
u
u
a x
1
1

1
1

2
2
2
2
(6)
Având în vedere relaţia (3) rezultă ϕ ρ
2 2 2
sin = y şi ϕ ρ
2 2 2
cos = x (7). Dar din (1)
avem
x a
x a
x y

+
=
2 2
(8). Inlocuind relaţiile (8) în (7) obţinem
ϕ ρ
ϕ ρ
ϕ ρ ϕ ρ
cos
cos
cos sin
2 2 2 2

+
=
a
a
, de unde rezultă
ϕ ϕ
ϕ
ρ
cos
1
1
1
2
2

+

⋅ =
tg
tg
a (9).
Inlocuind relaţia (9) în (3) obţinem ecuaţiile parametrice ale strofoidei drepte.

92
Lungimi, arii şi volume
a) Lungimea curbei O OAM
1
este dată de formula:
a a l
O OAM
49 , 2
cos
2 sin 1
2
4
0
2
2
1

+
=

π
ϕ
ϕ
.

b) Aria mărginită de curba O OAM
1
este dată de formula :
2 2

2
1
2 a a S π − = .
Demonstraţie. ( )
∫ ∫
− =
|
|
.
|

\
|
+

=
|
|
.
|

\
|
+

=

1
0
2
2
2
2
2
2
2 2
2 2
4
2
1
1
1
2
1
π a du
u
u
a dt
t a
t a
S
a
a
, unde am
făcut schimbarea de variabilă
a
t
u = .

c) Analog se determină formula
2 2

2
1
2 a a S π + = pentru aria cuprinsă între
ramurile ' OU , ' OV şi asimptota UV . Această arie tinde către infinit dar are o
magnitudine finită.
Demonstraţie. Pentru a determina formula căutată pornim de la formula ariei
unei figuri plane în care înlocuim ( ) x f cu expresia
x a
x a
x

+
şi considerăm limitele
integralei 0
1
= x şi a x =
2
, deci dx
x a
x a
x S
a


+
=
0
2 . Făcând schimbarea de variabilă
x a
x a
t

+
= calculul ariei revine la calculul integralei
( )
dt
t
at
t
t
t
a S
2
2
1
2
2
1
4
1
1
2
+
⋅ ⋅
+

=


,
mai precis
( ) ( )
|
|
.
|

\
|
+

+
=
∫ ∫
∞ ∞
1 1
3
2
2
3
2
4
2
1
4
1
4
2 dt
t
t
dt
t
t
a S .
Notăm
( )


+
=
1
3
2
4
1
1
4
dt
t
t
I şi
( )


+
=
1
3
2
2
2
1
4
dt
t
t
I de unde rezultă ( )
2 1
2
2 I I a S − ⋅ = (1).

93
Integrând prin părţi în
1
I avem:
( )
dt
t
t I

+
⋅ − =
1
'
2
2
3
1
1
1
=
( ) ( )



+
+
+

1
2
2
2
1
2
2
3
1
3
1
dt
t
t
t
t
=


+
⋅ −
1
2
1
1
2
3
4
1
dt
t
t =



+
+
+
⋅ −
1
2
1
2
1
1
2
3
1 2
3
4
1
dt
t t
t
=

⋅ +
1
2
3
1 t arctg . De unde rezultă
1
I =
8
3
1
π
+ (2).
Integrând prin părţi în
2
I avem:
( )

+
⋅ − =
1
'
2
2
2
1
1
dt
t
t I =
( ) ( )



+
+
+

1
2
2
1
2
2
1
1
1
dt
t t
t
=

|
.
|

\
|
+ + −
1
1
2
1
4
1
t
arctgt =
|
.
|

\
|
− + − 1
4 2
1
4
1 π
. De unde rezultă
2
I =
8 4
3 π
+ − (3).
Având în vedere relaţiile (1), (2) şi (3) obţinem formula căutată |
.
|

\
|
+ = 1
4
2
2
π
a S .

d) Volumul corpului generat de curba O OAM
1
în urma rotirii în jurul axei Ox
este dat de formula:
2 3
166 . 0
3
4
2 ln 2 a a V ≈ |
.
|

\
|
− = π .
Demonstraţie

∫ ∫ ∫ ∫ ∫


− − − − −

=

+ = |
.
|

\
|

+ −
=

+
= =
+
+
0 3
0
3 0 3 0
2
0
2
0
2
0
2
2

3
2
2
a
a
a a a a a
dx
x a
x
x
dx
x a
x
dx x dx
x a
x x a
x dx
x a
x a
x dx y V
π
π π π π π π
∫ ∫
− −

+


+ =
0
3
0 3 3 3
2 2
3
a a
x a
dx
a dx
x a
a x a
V π π
π
=
= ( ) ( )
0
3
0
2 2
3
ln 2 2
3
a
a
x a a dx x ax a
a


− − + + −

π π
π
. Prin urmare,
|
.
|

\
|
− =
3
4
2 ln 2
3
a V π .

e) Analog se demonstrează că volumul corpului generat de curba VU OV U ' ' în
urma rotirii complete în jurul axei Ox este de magnitudine infinită.
94
1.b. Strofoida oblică (generalizată)

Definiţie şi construcţie. Sunt analoage cu cele din cazul strofoidei drepte, dar
în acest caz d şi ` d nu sunt perpendiculare, formează un unghi α diferit de

90 (Fig.
1b)).

Ecuaţiile strofoidei oblice (generalizate)
a) Ecuaţia strofoidei oblice în coordonate polare este următoarea:
( )
( ) θ α
θ α
ρ


− =
sin
2 sin
a .
Demonstraţie. Pentru a găsi ecuaţia strofoidei oblice considerăm O originea
sistemului de axe format din dreptele d şi ' d , α unghiul format de cele două drepte
d şi ' d şi β unghiul format de dreapta AL cu dreapta d . Aplicând teorema sinusului
în triunghiul OAP obţinem:

( )
AO OP AP
β α β α +
= =
sin sin sin
(1)















Fig 1b
d’
A
M
1

M
2
P
S
d
O
L
95

Cum P M AM AP
1 1
+ = şi cum PO P M =
1
rezultă PO AP AM − =
1
. Din relaţia (1)
obţinem
( ) β α
α
+
− =
sin
sin
a AP şi
( ) β α
β
+
− =
sin
sin
a OP .
Având în vedere că triunghiurile
'
1 1
M AM şi APO sunt asemenea obţinem
relaţia


AO
AM
AP
AM
OP
M M
'
1 1
'
1 1
= = (2)

unde y M M =
'
1 1
şi x a AM − − =
'
1
. Inlocuind aceste expresii în relaţia (2) obţinem
relaţiile:
( ) β α
β α
α
β
+

⋅ − =
sin
sin sin
sin
sin
a y (3)

α
β
sin
sin
a x − = . (4)

Având în vedere sistemul de trecere de la coordonate carteziene la coordonate
polare în cazul în care

90 ≠ α avem:
( )
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=

=
α
θ
ρ
α
θ α
ρ
sin
sin
sin
sin
y
x
(5)
şi înlocuind (4) în (5) obţinem relaţia
( )
α
θ α
ρ
α
β
sin
sin
sin
sin −
= − a , de unde rezultă ecuaţia
( ) θ α
β
ρ

− =
sin
sin
a . (6)
Determinăm β în funcţie de α şi θ . Având în vedere relaţiile (3), (4) şi (5) obţinem
( ) ( ) β α
β α
θ α
θ
+

=

=
sin
sin sin
sin
sin
x
y
.
96
De unde rezultă θ α β 2 − = (7). Inlocuind relaţia (7) în (6) obţienem ecuaţia strofoidei
oblice în coordonate polare
( )
( ) θ α
θ α
ρ


− =
sin
2 sin
a .

b) Ecuaţia strofoidei oblice în coordonate carteziene este următoarea:
( ) ( ) 0 cos 2
2 2 2
= + + − − x a x y x a x y α
Demonstraţie. Pentru a determina ecuaţia strofoidei oblice în coordonate
carteziene înlocuim relaţia (4) în (3):
( ) ( )
( )
( ) β α
α
β α
α α
β α
β α
+ ⋅
⋅ +
=
+
+
=
+

=
sin
sin
sin
sin sin
sin
sin sin
a
x a x
a
x
x x y . Efectuând calculele şi ţinând
cont de faptul că α β sin sin
a
x
− = obţinem ecuaţia căutată.

1.c. Strofoida unui cerc (nefroida lui Freeth)

Definiţie şi construcţie. Sunt analoage cu cele din cazul strofoidei drepte, dar
în acest caz polul curbei este centrul cercului şi punctul fix se află pe circumferinţă
(Fig. 1c)).












Fig 1c


97
Fie dat cercul ( ) a A C , şi fie O un punct pe circumferinţa acestuia. Ducem prin
O o dreaptă arbitrară care întâlneşte cercul a doua oară într-un punct P . Determinăm
punctele M şi ' M astfel încât PO PM PM = = ' . Locul geometric al punctelor M şi
' M când P se deplasează pe circumferinţa cercului este nefroida lui Freeth.


Ecuaţiile strofoidei unui cerc
a) Ecuaţia strofoidei unui cerc în coordonate polare este de forma:
( ) ( ) 2 sin 2 1 ϕ ρ + = a
b) Ecuaţiile parametrice ale strofoidei unui cerc sunt următoarele:
( ) ( )
( ) ( ) ¦
¹
¦
´
¦
⋅ + =
⋅ + =
t t a y
t t a x
sin 2 sin 2 1
cos 2 sin 2 1

Observaţie. Dreapta prin P paralelă cu axa Oy intersectează curba în Q
(Fig.2) atunci,
7

ϕ = şi în acest caz strofoida poate fi folosită la construirea
heptagonului regulat.









Fig. 2






P
O
Q
98
Cazuri particulare ale nefroidei lui Freeth (a=1).







b=0 b=1/4 b=2/3







b=1 b=3/2







b=2 b=3


Caracteristici ale strofoidelor
• Punctele O (Fig 1a) şi 1b)) şi respectiv A sunt numite noduri.
• Tangentele în O la cele două ramuri sunt perpendiculare.
• In cazul strofoidei oblice dreapta UV este asimptotă numai pentru una dintre
ramuri în timp ce pentru cealaltă ramură este tangentă în punctul S , care este
echidistant faţă de A şi B (Fig. 1b)).

99
• In cazul strofoidei drepte, punctul de tangenţă S este la infinit astfel încât
dreapta UV este asimptotă pentru ambele ramuri (Fig. 1a)).
• Segmentul ON este de lungime 2 a (Fig 1a)).

3.2. Cisoida lui Diocles
Definiţie şi construcţie. Considerăm cercul C de diametru a OA 2 = (Fig 3).
Ducem tangenta în A la cercul C şi notăm cu UV dreapta suport a acestei tangente.
Ducem prin O o dreaptă arbitrară ce intersectează tangenta UV în F şi cercul C în E .
Fie M un punct pe dreapta OF , între O şi F , astfel încât OE MF = . Curba descrisă
de punctul M când drepta OF se roteşte în jurul punctului O este cunoscută sub
numele de cisoida lui Diocles.

Construcţia propusă de Diocles. Se consideră un sistem de axe ortogonale
XOY şi cercul ( ) CA C C , (Fig.3). Se construiesc diametrul BD perpendicular pe
diametrul OA şi o coardă arbitrară prin O care intersectează a doua oară cercul în
punctul E . Notăm cu G simetricul punctului E pe ( ) CA C C , faţă de B . Paralela ' GG
prin G la diametrul BD intersectează coarda OE într-un punct M . In acest caz
cisoida este compusă din arcele OB şi ODşi este înscrisă în cercul C .













Fig. 3
O
Y
C
X
Q A
F
E
T
U
V
K
N
M
P
G
B
D
G’
100
Altă construcţie. Fie d şi ' d două drepte paralele şi fie O un punct fix pe
dreapta ' d (Fig.4). Fie P un punct variabil pe drepata d . Notăm cu Q proiecţia
punctului P pe dreapta ' d . Fie M proiecţia punctului Q pe segmentul OP . Punctul
M astfel construit este un punct al cisoidei.










Fig. 4
Construcţia tangentei. Fie M un punct arbitrar al cisoidei (Fig.3). Construim
dreapta ce trece prin punctele O şi M . Construim perpendiculara în M pe OM şi
notăm cu P şi Q punctele de intersecţie ale acesteia cu axele OY şi respectiv OX .
Fie K simetricul lui Q faţă de P . Construim prin O paralela la QK şi prin K
paralela la OM . Notăm cu N punctul lor de intersecţie. Dreapta NM este normală la
cisoidă. Tangenta căutată este perpendiculara pe NM în M .

Ecuaţiile cisoidei
a) Ecuaţia cisoidei în coordonate polare ( O pol, OX axă polară) este
următoarea:

ϕ
ϕ
ρ
cos
sin 2
2
a
= (1)
Demonstraţie. Pentru a găsi ecuaţia cisoidei considerăm ca axă Ox diametrul
OA al cercului şi ca axă Oy tangenta în O la cerc (Fig.3). Fie ρ şi ϕ coordonatele
polare ale lui M faţă de polul O şi axa Ox . Deoarece triunghiul AEO este înscris
într-un semicerc rezultă AE este perpendiculară pe dreapta OE . Avem atunci
d’ d
O
P
Q
M
101
ϕ sin AF EF = . Cum ϕ OAtg AF = şi a OA 2 = obţinem relaţia
ϕ
ϕ
ρ
cos
sin
2
2
a = , care ne
dă reprezentarea în coordonate polare a cisoidei .

b) Ecuaţia cisoidei în coordonate carteziene este de forma:

x a
x
y

=
2
3
2
(2)
Demonstraţie. Având în vedere relaţia (1) şi sistemul de coordonate polare
¹
´
¦
=
=
ϕ ρ
ϕ ρ
sin
cos
y
x
obţinem relaţia:
ϕ
ϕ
ϕ ϕ
ρ
cos
sin
2
sin cos
2
a
y x
= = = . (3)
Din egalitatea
ϕ
ϕ
ϕ cos
sin
2
cos
2
a
x
= obţinem
a
x
2
sin = ϕ şi
a
x
2
1 cos − = ϕ (4).
Substituind (4) în prima egalitate din (3) şi ridicând la pătrat obţinem relaţia
x a
x
y

=
2
3
2
, care ne dă reprezentarea în coordonate carteziene a cisoidei.

c) Ecuaţiile parametrice ale cisoidei
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
=
+
=
ϕ tg u
ux y
u
au
x
2
2
1
2

Observaţie. Cisoida este o curbă raţională.

Demonstraţie. Având în vedere relaţia (3) obţinem ϕ
2
sin 2a x = sau altfel
scris ϕ
ϕ
ϕ
2
2
2
cos
cos
sin
2 ⋅ = a x . Fie u tg = ϕ , cum
ϕ
ϕ ϕ
ϕ
ϕ
2
2 2
2
2
cos
cos sin
cos
sin
2
+
= a x obţinem
expresia
2
2
1
2
u
u
a x
+
= . Având în vedere notaţia făcută precum şi relaţia (3) rezultă
ux y = .

102
Relaţia dintre cisoidă şi parabola de ecuaţie px y 2
2
=
Propoziţie. Locul geometric al piciorelor perpendicularelor duse din vârful
parabolei la tangente este cisoida de ecuaţie
x
p
x
y
+
− =
2
3
2


Demonstraţie. Pentru a găsi ecuaţia cisoidei considerăm parabola de ecuaţie
px y 2
2
= . Fie
|
|
.
|

\
|
α
β
α
,
2
M un punct al parabolei. Ecuaţia tangentei în M la parabola
dată are ecuaţia 0
2
2
=
|
|
.
|

\
|
+ −
p
x p y
α
α . De unde rezultă
|
|
.
|

\
|
+ =
p
x
p
y
2
2
α
α
. (1)
Perpendiculara dusă din vârful parabolei pe tangenta în M la parabolă are
ecuaţia x
p
y
α
− = sau
x
y
p
− =
α
. (2)
Inlocuind relaţia (2) în (1) obţinem
|
|
|
|
.
|

\
|
+ − =
p
x
y p
x
y
x
y
2
2
2 2
. De unde rezultă
x
py
x y
2
2
2 2
− = + . Prin aducere la acelaşi
numitor, în urma grupării termenilor, obţinem ecuaţia
x
p
x
y
+
− =
2
3
2
.

Caracteristici ale curbei:
• Originea O a sistemului de axe ortogonale este punct al curbei;
• AO este axă de simetrie.
• Cisoida are două ramuri care trec prin extremităţile B şi respectiv D ale
diametrului cercului C , perpendicular pe AO.
• Axa OX este tangentă înOla cele două ramuri ale cisoidei.
• Atunci când valorile lui x cresc de la 0 la a 2 valorile pozitive ale lui y cresc
de la 0 la ∞.
• Dreapta UV de ecuaţie a x 2 = este o asimptotă a cisoidei.
• O este punct de întoarcere al cisoidei.
103
• Dreapta care trece prin origine întâlneşte curba în trei puncte din care două
sunt totdeauna originea, mai precis O este punct dublu.

Observaţie. Cisoida are puncte reale numai între dreptele 0 = x , a x 2 = , adică
între axa OY şi tangenta în A la cercul de definiţie.

Arii şi volume
a) Aria benzii dintre cisoidă şi asimptotă este finită şi este de trei ori aria
cercului C . Prin urmare are loc formula:
2
3 a S π =
Demonstraţie. Având în vedere formula de calcul a ariei unei figuri plane, aria
benzii dintre cisoidă şi asimptotă este dată de expresia


=
a
dx
x a
x
x S
2
0
2
2 (1)
Făcând schimbarea de variabilă
x a
x
t

=
2
obţinem expresiile
1
2
2
2
+
=
t
at
x şi
( )
dt
t
at
dx
2
2
1
4
+
= (2). Inlocuind (2) în (1) obţinem relaţia
( )
dt
t
at
t
t
at
S


+
⋅ ⋅
+
=
0
2
2
2
2
1
4
1
2
2 =
=
( )


+
0
3
2
4
2
1
16 dt
t
t
a (3). Integrănd prin părţi în relaţia (3) rezultă
( ) ( )
|
|
|
.
|

\
|
+

+
− =



dt
t
t
t
t
a S
0
2
2
2
0
2
2
3
2
1
3
1
4 =
( )


+
0
2
2
2
2
1
12 dt
t
t
a =
|
|
.
|

\
|
+

+




0
2
0
2
2
1
1
1
6 dt
t t
t
a =


+
0
2
2
1
6
t
dt
a . Deoarece


+
0
2
1 t
dt
=

0
arctgt rezultă
2
3 a S π = .

b) Volumul corpului obţinut în urma rotirii complete a benzii dintre cisoidă şi
asimptota UV în jurul asimptotei este egal cu volumul corpului obţinut în urma rotirii
complete a cercului C în jurul aceleeaşi asimptote UV :
3 2
2 a V π =
104
In cazul în care banda definită mai sus este rotită în jurul axei de simetrie se
obţine un corp al cărui volum este infinit.

Observaţie. Centrul de gravitate H al benzii dintre cisoidă şi asimptota UV
împarte diametrul OA în raportul 1 : 5 : = HA OH (Huyghens).

3.3. Foliul
Definiţie şi construcţie
Definiţie. Se numeşte foliu
( ) ( ) ( )
2 2 2 2
4axy b x x y y x = + + +
curba care în coordonate carteziene are ecuaţia
.
Ecuaţia foliului în coordonate polare este de forma:
θ θ θ ρ
2
sin cos 4 cos a b + − = .
In funcţie de relaţia dintre cei doi parametri a şi b distingem trei tipuri de
curbe prezentate mai jos:

3.a) foliu simplu (ovoid) în cazul în care a b 4 ≥ (Fig.5a)

Fig 5a

Ecuaţiile foliului simplu
a) Ecuaţia foliului simplu în coordonate polare este următoarea:
θ ρ
3
cos a = .
105

b) Ecuaţia foliului simplu în coordonate carteziene este de forma:
( )
3
2
2 2
ax y x = + .
c) Ecuaţiile parametrice ale foliului simplu sunt următoarele:
( )
¦
¹
¦
´
¦
=
+
=
tx y
t
a
x
2
2
1


Arii. Aria mărginită de foliul simplu este dată de formula:
2
32
5
a S π =
Demonstraţie. Având în vedere formula de calcul a ariei unei figuri
plane în coordonate polare obţinem:

=
2
0
6 2
cos
2
1
2
π
ϕ ϕ d a S = | |

2
0
3
2 2
cos
2
1
π
ϕ ϕ d a =

|
.
|

\
| +
2
0
3
2
2
2 cos 1
2
1
π
ϕ
ϕ
d a =

\
|
+
∫ ∫
2
0
2
0
2
2 cos 3
16
1
π π
ϕ ϕ ϕ d d a +
|
|
|
.
|
+
∫ ∫
ϕ ϕ ϕ ϕ
π π
d d 2 cos 2 cos 3
2
0
3
2
0
2
=
|
|
|
.
|

\
|
+ +

2
0
3 2
2 cos
4
3
2 16
1
π
ϕ ϕ π
π
d a =
|
|
|
.
|

\
|
+
+ +

2
0
2
2 cos
2
4 cos 1
4
3
2 16
1
π
ϕ ϕ
ϕ
π
π
d a =
=
|
|
|
.
|

\
|
+

2
0
2
4 cos 2 cos
4
5
16
1
π
ϕ ϕ ϕ π d a =
2

64
5
a π . De unde rezultă formula căutată.



106
3.b) foliu dublu regulat în cazul în care 0 = b (Fig.5b)
















Fig 5b

Construcţie. Fie C un cerc dat şi fie O un punct pe circumferinţa acestuia.
Pentru fiecare punct Q de pe circumferinţa cercului determinăm punctele P şi
' P astfel încât QO QP QP = = ' . Locul geometric al punctelor P şi ' P este foliul dublu
regulat.

Altă metodă. Fie xOy un reper ortogonal şi fie A un punct pe axa Ox astfel
încât a OA = (Fig.5c). Considerăm cercul ( ) 2 , a H C şi ducem prin H o dreaptă ( ) ∆
paralelă cu axa Oy . Dreapta ( ) ∆ intersectează ( ) 2 , a H C într-un punct P . Cercul
( ) OP P C , intersectează dreapta ( ) ∆ în punctele M şi ' M . Locul geometric al
punctelor M şi ' M când punctul P descrie cercul ( ) 2 , a H C este foliul dublu regulat.

Pentru a determina ecuaţiile curbei considerăm punctul M de coordonate ( ) y x,
şi ( ) ϕ = A O P m
ˆ
. Aplicând teorema catetei în triunghiul ' MOM dreptunghic în O
obţinem relaţia:
'
2
MM MH OM ⋅ = = OP y 2 ⋅ . (1)
O
Q
P
P’
107
Aplicând teorema lui Pitagora în triunghiul dreptunghic OHM obţinem:
2 2 2
MH OH OM + = (2)



Fig. 5c

Aplicând teorema înălţimii în triunghiul dreptunghic ' MOM obţinem relaţia de
mai jos:
'
2
HM HM OH ⋅ = (3)
Dar PH OP HM + = şi PH OP HM − = ' (4). Inlocuind relaţia (4) în (3) obţinem

2 2 2
PH OP OH − = . (5)
Inlocuind relaţia (5) în (2) obţinem relaţia
( )
2 2 2 2
PH OP PH OP OM + + − = = PH OP OP ⋅ + 2 2
2
. (6)

In triunghiul dreptunghiuric OHP avem relaţia ϕ sin ⋅ = OP PH (7). Inlocuind
relaţia (7) în (6) obţinem ( ) ϕ sin 1 2
2 2
+ = OP OM .
108
Deoarece în triunghiul dreptunghic OPA avem ϕ cos ⋅ = a OP relaţia (8) devine
( ) ϕ ϕ sin 1 cos 2
2 2 2
+ ⋅ = a OM . (9)
Din relaţiile (1) şi (9) rezultă ( ) ϕ ϕ ϕ sin 1 cos 2 cos 2
2 2
+ ⋅ = ⋅ ⋅ a y a deci
( ) ϕ ϕ sin 1 cos + ⋅ = a y .
Cum u + = ϕ θ rezultă u − = θ ϕ ,
2
2
π
ϕ = + u .

Ecuaţiile foliului dublu regulat
a) Ecuaţia foliului dublu în coordonate polare este de forma:
θ θ ρ
2
sin cos 4a = .

b) Ecuaţia foliului dublu în coordonate carteziene este următoarea:
( )
2
2
2 2
4axy y x = + .
Generalizare. Ecuaţia în coordonate polare a foliul dublu generalizat (Fig. 5d)
este:
ϕ ϕ ρ cos sin b
a
= .










Fig. 5d

109
3.c) foliu triplu în cazul în care a b 4 0 < < (Fig.5e)


Fig. 5e

Foliul triplu este un caz particular de rodonee (Fig 5f).

Definiţie. Se numeşte rodonee
ϕ ρ n acos =
curba care în coordonate polare are ecuaţia:
sau ϕ ρ n asin = .
Observaţie. Numărul petelelor curbei este egal cu numitorul expresiei:
n 2
1
2
1
− .
Pentru n iraţional curba nu se închide, numărul petalelor fiind egal cu∞. Pentru n
întreg numărul petalelor este:

¦
¹
¦
´
¦
par n pentru n
impar n pentru n


2
.






110



























Fig. 5f



Ecuaţiile trifoliului ( ) a b =
a) Ecuaţia trifoliului în coordonate polare este următoarea:
( ) 1 sin 4 cos
2
− = ϕ ϕ ρ a .

b) Ecuaţia trifoliului în coordonate carteziene este de forma:
( ) ( ) ( )
2 2 2 2
4axy a x x y y x = + + + .



n=1 n=2 n=3 n=4 n=5
n=1/2 n=3/2 n=5/2 n=7/2 n=9/2
n=1/4 n=3/4 n=5/4 n=7/4 n=9/4
111
Lungimi şi arii
a d a l 7 , 6 sin
9
8
1 6
2
0
2
≈ − =

π
ϕ ϕ ,
2
4
a S
π
= .

3.4. Foliul lui Descartes (Frunza lui Descartes)
Definiţie şi construcţie. Fie cercul ( ) AO A C , astfel încât | | l AO = . Construim
dreapta GH paralelă cu raza AO a cercului ( ) AO A C , (Fig. 6). Prin punctele A şi O
ducem două drepte paralele perpendiculare pe AO care intersectează dreapta GH în
punctele ' A şi E . Pe dreapta AO se ia un punct F , opus lui O faţă de A astfel încât
| | | | OA OF 3 = şi ducem dreapta ce uneşte punctul E cu F . Ducem prin O o dreaptă
arbitrară ce intersectează a doua oară cercul într-un punct N şi construim paralela prin
N la dreapta ' AA . Fie Q punctul de intersecţie al acesteia cu OF şi K punctul de
intersecţie al dreptelor ' QA şi FE. Notăm cu ' Q punctul de intersecţie dintre AK şi
GH . Fie P un punct pe AO, între A şi O astfel încât QA AP = . Paralela prin P la
' AA intersectează NO într-un punct
1
M . Fie
2
M simetricul lui
1
M faţă de P . Când
N parcurge cercul în sens opus acelor de ceasornic
1
M descrie curba LOCABOI
(Fig.7).

Caracteristici ale curbei (Fig.6). Punctul O se numeşte nodul curbei.
Tangentele prin A coincid cu axele. Dreapta AO este axă de simetrie. Punctul
|
.
|

\
|
2
3
,
2
3 a a
A situat la cea mai mare distanţă faţă de O se numeşte vârful curbei. Dreapta
UV de ecuaţie 0 = + + a y x este asimptotă pentru cele două ramuri care se prelungesc
la infinit.




112

















Fig. 6


Ecuaţiile foliului lui Descartes
a) Ecuaţia în coordonate carteziene este de forma:
axy y x 3
3 3
= + ,
unde a 3 reprezintă diagonala unui pătrat de latură
2
3a
OA = .

b) Ecuaţia în coordonate polare ( O pol, OX axă polară) este următoarea:
ϕ ϕ
ϕ ϕ
ρ
3 3
sin cos
sin cos 3
+
=
a
.



M
2

F
Q
A
N
G
Q' A'
E H
I
L
O
K
X
U
V
M
1

113














Fig. 7


c) Ecuaţiile parametrice ale curbei sunt de forma:
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
=
+
=
+
=
ϕ tg u
u
au
y
u
au
x
3
2
3
1
3
1
3
.
Dacă axa de simetrie OA coincide cu axa Ox a sistemului de axe ortogonale şi
dacă considerăm O originea axei Ox pe care o orientăm în direcţia asimptotei UV
atunci, curba lui Descartes este descrisă de ecuaţiile de mai jos.

a) Ecuaţia în coordonate carteziene este următoarea:
x l
x l
x y
3 −
+
± =
unde, OA
a
l = =
2
3
.
U
V
O
L
I
A
B
C
X
Y
114
b) Ecuaţia în coordonate polare este de forma:
( )
ϕ ϕ
ϕ ϕ
ρ
3 3
2 2
cos sin 3
cos sin
+

=
l
.

Arii. Aria mărginită de curba OCABO este egală cu aria benzii dintre
ramurile curbei şi asimptotă:
2
2
3 2
3
|
.
|

\
|
= =
l
a S .
Demonstraţie. Având în vedere ecuaţiile parametrice ale foliului lui Decartes,
aria mărginită de curba OCABO se exprimă prin integrala
dt
t
at
t
at
dt
t
at
t
at
S
'
3
0
3
2
'
3
0
3
2
1
3
1
3
1
3
1
3
|
.
|

\
|
+

+
− = |
.
|

\
|
+

+
=
∫ ∫


, de unde, derivând sub semnul integralei
obţinem
( ) ( )

+

+
− =
∫ ∫
∞ ∞
0
3
3
5
0
3
3
2
2
1
2
1
9 dt
t
t
dt
t
t
a S .
Notăm
( )
dt
t
t
a I


+
=
0
3
2
2
2
1
1
9 şi
( )


+
=
0
3
3
5
2
2
1
18 dt
t
t
a I deci, aria căutată este dată de
relaţia
1 2
I I S − = (1). Integrând prin părţi ambele integrale obţinem relaţiile:
( )
2
3
1
1
2
3
2
'
0
2
3
2
1
a
dt
t
a
I =

+
− =


, (2)
( )
dt
t
t a I
'
0
2
3
3 2
2
1
1
3

+
⋅ − = = dt
t
a


|
.
|

\
|
+

0
'
3
2
1
1
3 =
2
3a . (3)
Inlocuind în relaţia (1) expresiile integralelor
1
I şi
2
I obţinute în relaţiile (2) şi (3)
rezultă
2
3
2
a
S = .
Observaţie. Diametrul l
l
BC 448 . 0 3 3 2
3
2
≈ − = al curbei OCABO are
lungime maximă. Distanţa acestuia faţă de nod este l
l
DO 577 . 0 3
3
≈ = .

115
3.5. Versiera
Definiţie şi construcţie. Fie cercul C de centru K şi diametru a OA = şi fie
CM prelungirea unei semicoarde BC astfel încât
OB
OA
BC
BM
= (Fig. 8). Când punctul
C parcurge cercul
|
.
|

\
|
2
,
OA
K C punctul M descrie curba numită versieră sau bucla lui
Agnesi
A
.

Construcţie (Agnesi). Construim tangentele prin şi O la cercul C . Notăm
cu UV şi respectiv ' XX dreptele suport ale acestor tangente. Fie L punctul de
intersecţie al dreptelor OC şi UV . Construim paralele prin L la OAşi prin C la AL .
Fie M punctul de intersecţie al acestor drepte. M este un punct al versierei.








Fig. 8


Ecuaţiile versierei
a) Ecuaţia versierei în coordonate carteziene este următoarea:
2 2
3
x a
a
y
+
= ,
unde O este originea sistemului de axe iar OA a = este diametrul cercului C .
Demonstraţie. Cum triunghiurile dreptunghice BOC şi MLC sunt asemenea
rezultă
CM
BC
LM
BO
= , relaţie echivalenată cu următoarea:
CM BC
BC
LM BO
BO
+
=
+

CM BC
BC
AB BO
BO
+
=
+

BM
BC
AO
BO
= .
U V L
F
O
X X’
Y
B
C
M
A
M
2
M
1

C
1
C
2

K
116
Pentru a găsi ecuaţia versierei considerăm ca axă OX tangenta în O la cercul
|
.
|

\
|
2
,
a
K C . Fie B un punct pe diametrul OA al cercului. Coarda prin B paralelă la axa
OX intersectează cercul de ecuaţie
4 2
2
2
2
a a
y x =
|
.
|

\
|
− + în punctul C şi are
ecuaţia b y = . Rezultă C este de coordonate ( ) b b ab ,
2
− şi deci
2 2
b ab BC − = . Cum
a
OB
BM
BC
= obţinem
( )
b
b a a
OB
BC a
BM

= =
2
2
2 2
2
. De unde, obţinem ecuaţia
( )
y
y a a
x

=
2
2
. Prin urmare
2 2
3
a x
a
y
+
= .

Caracteristici ale curbei. Diametrul OA este dreapta de simetrie a versierei.
Dreapta ' XX este asimptota curbei. Versiera are două puncte de inflexiune
1
M şi
2
M
care sunt atinse când C ajunge în poziţiile
1
C şi respectiv
2
C . In vecinătatea punctului
A versiera coincide cu cercul iar
8
3 3
2 , 1
 = α .

Construcţia tangentei. Punctul F este situat pe prelungirea diametrului OA
astfel încât
8
a
AF = . Dreptele FX şi ' FX pentru care
1
α şi
2
α au valorile
8
3 3
sunt
tangentele căutate.

Arii şi volume
a) Aria benzii infinite dintre versieră şi asimptota corespunzătoare este de 4 ori
aria cercului C
2
4 a S π = .

b) Volumul V al corpului obţinut prin rotirea completă a versierei în jurul
asimptotei este de 2 ori volumul corpului obţinut prin rotirea completă a cercului de
definiţie în jurul aceleiaşi axe
4
2 2
3 2
1
a
V V
π
= = ;
4
3 2
1
a
V
π
= .
117

Demonstraţie. Având în vedere formula pentru determinarea volumului unui
corp obţinut în urma rotirii unei curbe în jurul axei Ox obţinem
dx
x a
a
V
2
2 2
3


∞ −
|
|
.
|

\
|
+
= π =
( )


+
0
2
2 2
6
2
x a
dx
a π . (1)
Pentru calculul integralei vom folosi formula de recurenţă:

( )
( )
∫ ∫
+
+
+
=
+
2 2 2 2 2
2 2
2
2
1
2 x a
dx
x a
x
x a
dx
a . (2)
Din relaţiile (1) şi (2) obţinem

⋅ ⋅ =
0
2
6
1
2
1
2
a
x
arctg
a a
a V π . Deci volumul corpului
obţinut prin rotirea completă a versierei în jurul asimptotei este
2
3 2
a
V
π
= .

c) Volumul corpului obţinut în urma rotirii complete a versierei în jurul axei de
simetrie este infinit.

3.6. Concoida lui Nicomede
Definiţie şi construcţie. Fie date o dreaptă UV , O un punct exterior ei şi un
segment de lungime l (Fig.9). Ducem prin O o dreaptă arbitrară care intersectează
dreapta UV în N . Pe această dreaptă luăm de o parte şi de alta a lui N punctele
1
M
şi
2
M astfel încât l NM NM = =
2 1
. Locul geometric al punctelor
1
M şi
2
M când
dreapta ON se roteşte în jurul punctului O se numeşte concoida lui Nicomede. Curba
descrisă de punctul
1
M se numeşte ramura exterioară a concoidei. Curba descrisă de
punctul
2
M se numeşte ramura interioară a concoidei.







118
















Fig. 9

Observaţie. Incepând cu Nicomede şi până în sec. al 17lea concoidă era numită
ramura exterioară a curbei. Ramura internă era privită ca o curbă specială şi era numită
concoida a doua, a treia sau a patra în funcţie de caracteristicile curbei.
Caracteristicile curbei. Punctele A şi C sunt numite vârfurile concoidei.
OB este dreaptă de simetrie şi intersectează concoida în O şi în cele două vârfuri. O
este punct dublu pentru curbă. UV este asimptotă atât pentru ramura interioară cât şi
pentru ramura exterioară a concoidei. Forma ramurei interioare a concoidei depinde de
relaţia dintre segmentele a OB = şi l BA = .

Cazul 1. 1 : > a l ramura interioară este curba ( )
2
OCM (Fig. 9). O este numit
nod.
Panta tangentelor în O la curbă este dată de formula:
a
a l
tg
2 2

± = α .

Y
X
U
V
D
E
P
Q
F
N
B
A
K
G
H
M
2

M
1

O
S
C
119
Construcţia tangentelor în O. Luăm în deschiderea compasului un segment de
lungime l . Fixăm piciorul compasului în O şi trasăm două arce de cerc care
intersectează dreapta UV în D şi respectiv E . Dreptele ' DD şi ' EE ce trec prin O
sunt tangentele căutate.
Cazul 2. 1 : = a l curba care formează ramura interioară se reduce la polul O
care devine punct de întoarcere pentru curbă - are o formă analoagă cu cea a cisoidei
(Fig. 10a)).
Construcţia tangentei în O. Tangenta în acest punct coincide cu OX .
Cazul 3. 1 : < a l curba care formează ramura interioară nu trece prin polul O
(Fig. 10b)). O este în acest caz un punct dublu izolat al curbei.


















a) b)

Fig. 10


Y
O
X
P
Q
U
V
F
B R A
Y
O
U
V
X
C
P
Q

P’
Q’
Z B S A
120
Ecuaţiile concoidei lui Nicomede
a) Ecuaţia concoidei lui Nicomede în coordonate carteziene este de forma:
( ) ( )
2 2 2 2 2
x l y x a x = + − ,
unde OB a = este distanţa de la pol la dreapta de bază.
Ecuaţia reprezintă o figură formată din două ramuri ale concoidei şi polul O
care poate să nu aparţină locului geometric definit (Fig. 10b).
Demonstraţie. Aplicând teorema lui Pitagora în triunghiul dreptunghic A OM
1

obţinem ( )
2 2 2
1
h q a OM + + = . Dar l ON OM + =
1
deci
( ) ( )
2 2 2
h q a l ON + + = + . (1)
Din ecuaţia dreptei
1
OM avem x
q a
h
y
+
= . De unde rezultă relaţia:

( )
2
2 2
2
x
q a y
h
+
= . (2)
Inlocuind (2) în (1) obţinem:
( ) ( ) ( )
2 2 2 2 2
y x q a l ON x + + = + . (3)
Cum
l
ON
q
a
= rezultă:

q
al
ON = . (4)
Inlocuind (4) în (3) obţinem ecuaţia ( )( )
2 2 2 2 2
l x a x y x = − + .

b) Ecuaţia în coordonate polare este de forma:
l
a
+ =
ϕ
ρ
cos
.
Având în vedere ecuaţia concoidei lui Nicomede în coordonate carteziene precum şi
sistemul de ecuaţii de trecere de la coordonatele carteziene la coordonatele polare
obţinem relaţia( ) ϕ ρ ρ ϕ ρ
2 2 2 2 2
cos cos l a = − care ne conduce la ecuaţia căutată.
Observaţie. Punctul ( ) ϕ ρ, M descrie ambele ramuri ale concoidei.

121
c) Ecuaţiile parametrice ale curbei sunt următoarele:
¹
´
¦
+ =
+ =
ϕ ϕ
ϕ
sin
cos
l atg y
l a x
.
Construcţia normalei. Fie M un punct al concoidei (Fig.11). OM intersectează
dreapta UV în N . Perpendiculara în O pe OM intersectează perpendiculara în N pe
UV într-un punct ' N . M N' este dreapta căutată.


















Fig. 11

Construcţia tangentei. Dreapta perpendiculară în M pe M N' este dreapta
căutată.

Arii şi volume
a) Aria dintre asimptotă şi una din ramurile concoidei, internă sau externă,
este infinit.

Y
X
U
N
B
A
O
C
N’
M
T
V
122
b) Aria buclei este
l
a
l
a
a l l
al a l a S arccos ln 2
2
2 2
2 2
+
− +
− − = .

+ +
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|
+ = =
∫ ∫ ∫ ∫ ∫
l
a
l
a
l
a
l
a
l
a
d l d
al
d
a
d l
a
d S
arccos
0
arccos
0
2
arccos
0
2
arccos
0
2
arccos
0
2
1
cos
2
cos 2
1
cos 2
1
2
1
ϕ ϕ
ϕ
ϕ
ϕ
ϕ
ϕ
ϕ ρ
(1).
Fie
∫ ∫
= =
l
a
l
a
d
a d
a
I
arccos
0
2
2
arccos
0
2
2
1
cos cos ϕ
ϕ
ϕ
ϕ
=
l
a
tg a
arccos
0
2
ϕ = |
.
|

\
|
l
a
tg a arccos
2
=
a
a l
a
2 2
2


Deci
2 2
1
a l a I − = (2).

=
l
a
d
al I
arccos
0
2
cos
2
ϕ
ϕ
=
l
a
tg al
arccos
0
4 2
ln 2

|
.
|

\
|
+
π ϕ
=
l
a
al
arccos
0
2
sin
2
cos
2
cos
2
sin
ln 2
ϕ ϕ
ϕ ϕ

+
=
l
a
al
arccos
0
2
cos 1
2
cos 1
2
cos 1
2
cos 1
ln 2
ϕ ϕ
ϕ ϕ


+
+
+

=
l
a l
l
a l
l
a l
l
a l
al
2 2
2 2
ln 2


+
+
+

=
a l a l
a l a l
al
− − +
+ + −
ln 2 =
a
a l l
al
2 2
ln 2
− +
(3),
l
a
l I arccos
2
3
= (4)
Din relaţiile (1), (2), (3) şi (4) rezultă:
|
|
.
|

\
|
+
− +
− − ⋅ = =
l
a
l
a
a l l
al a l a S S arccos ln 2
2
1
2 2
2
2 2
2 2
1
.
In cazul particular a l 2 = aria buclei este dată de formula:
( )
2 2
65 , 0
3
4
3 2 ln 4 3 a a S ≈

+ + − = π .
Generalizare. Dacă în locul dreptei UV considerăm o curbă L şi păstrăm
condiţiile din definiţia concoidei lui Nicomede obţinem o nouă curbă numită concoida
curbei L în raport cu polul O.
123
3.7. Melcul
Definiţie şi construcţie. Fie date cercul
|
.
|

\
|
=
2 2
,
a OB
K C şi un segment de
lungime l (Fig.12). Ducem prin O o dreaptă arbitrară care intersectează a doua oară
cercul în P . Cu ajutorul compasului construim pe deapta OP punctele
1
M şi
2
M de o
parte şi de alta a lui P astfel încât l PM PM = =
2 1
. Locul geometric al punctelor
1
M
şi
2
M când dreapta OP variază este melcul lui Pascal.
Observaţie. Melcul lui Pascal este o concoidă generalizată.





















Fig. 12
C
4
C
3
A
4
A
3
A
2
A
1

C
1

R
Q
O
M
1

M
2

P
B
D
E
H
H'
N
N'
N''
L
L'
L''
G
X
Y
4
3
2
1
1
S
124
Cazul 1. 1 : < a l (curba 1: 3 1 = a l ) melcul se intersectează cu el însuşi în
nodul O formând două bucle - o buclă exterioară ( ) GO OHA
1
şi o buclă interioară
( ) O G C OH ' '
1
.
Construcţia tangentelor. Construim în cercul K corzile OD şi OE de
lungime l .
Cazul 2. 1 = a l (curba 2) curba interioară se restrânge la polul O care devine
punct de întoarcere. Curba se numeşte în acest caz cardioidă.
Cazul 3. 2 1 < < a l (curba 3: 3 4 = a l ) Melcul lui Pascal este o curbă închisă
care nu se autointersectează. Polul este situat în interiorul curbei la distanţă de aceasta.
Curba nu are puncte de întoarcere dar are două puncte de inflexiune: R şi Q. Atunci
când a l : creşte de la 1 la 2 , creşte şi unghiul Q O R
ˆ
de la 0 la
3
2 2
arccos 2
( ' 40 39

≈ ). Peste această valoare, pentru a l : tinzând la 2, măsura unghiului Q O R
ˆ

tinde la 0.
Cazul 4. 2 = a l punctele de inflexiune se anulează confundându-se cu vârful
C. Melcul ia o formă ovală şi păstrează această formă pentru orice valoare a raportului
2 : > a l (curba 4: l/a=7/3). Punctele " L şi " N care sunt situate cel mai departe de axă
sunt asociate valorii
a
l a l
4
8
cos
2 2
− +
= ϕ .

Caracteristici ale curbei. Puctul O se numeşte pol. Cercul se numeşte cerc de
bază. OB este axă de simetrie. Axa melcului intersectează melcul în punctul O dacă
acesta aparţine melcului şi în două puncte A şi C numite vârfuri. Forma curbei
depinde de relaţia dintre segmentele a OB = şi l BC AB = = .

Ecuaţiile curbei
a) Ecuaţia melcului lui Pascal în coordonate carteziene este următoarea:
( ) ( )
2 2 2
2
2 2
y x l ax y x + = − + . (1)
Ecuaţia reprezintă figura formată din melcul lui Pascal şi polul O, ce poate să
nu aparţină locului geometric definit mai sus (cazul curbelor 3 şi 4).

125
Demonstraţie. Pentru a obţine ecuaţia melcului lui Pascal considerăm ecuaţia
cercului
|
.
|

\
|
=
2 2
,
a OB
K C :

4 2
2
2
2
a
y
a
x = +
|
.
|

\
|
− (2)
Punctele
1
M şi
2
M verifică ecuaţia polară l a + = ϕ ρ cos astfel încât avem
formulele:
ϕ ϕ cos 2 cos
2 2
l
a a
x + + = (3)
ϕ ϕ sin 2 sin
2
l
a
y + = (4)
Din (3) rezultă ϕ ϕ cos 2 cos
2 2
l
a a
x + = − (5). Inlocuind (4) şi (5) în (2) obţinem:
( ) ( ) ρ ϕ l l a l ax y x = + = − + cos
2 2
. Ridicând la pătrat obţinem ecuaţia melcului lui
Pascal ( ) ( )
2 2 2
2
2 2
y x l ax y x + = − + .

b) Ecuaţia în coordonate polare este următoarea:
l a + = ϕ ρ cos .
Observaţie. Ecuaţia reprezintă figura ce conţine numai punctele ce satisfac
definiţia melcului lui Pascal.
Având în vedere sistemul de ecuaţii de schimbare a coordonatelor carteziene în
coordonate polare şi ecuaţia (1) obţinem:
( ) ( ) ϕ ρ ϕ ρ ϕ ρ ϕ ρ ϕ ρ
2 2 2 2 2
2
2 2 2 2
sin cos cos sin cos + = − + l a ⇔ ( )
2 2
cos l a = − ϕ ρ ,
relaţie care ne conduce la ecuaţia curbei în coordonate polare.

c) Ecuaţiile parametrice ale curbei sunt:
¹
´
¦
+ =
+ =
ϕ ϕ ϕ
ϕ ϕ
sin cos sin
cos cos
2
a y
l a x


126
sau echivalent:
( )
( ) ( ) | |
( )
( ) ( ) | |
¦
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
¦
´
¦
=
− + +
+
=
− + +
+

=
2
1
2
1
1
2
2
2
2
2
2
2
ϕ
tg u
a l u a l
u
u
y
a l u a l
u
u
x
.
Observaţie. Melcul lui Pascal este o curbă raţională.

Construcţia tangentei (Metoda I). Pentru a construi tangenta la cardioidă
într-un punct M este suficient să unim acest punct cu punctul diametral opus
punctului de tangenţă al cercului fix cu cercul care se rostogoleşte. Normala va fi
dreapta
1
MQ .













Fig. 13

Fie M un punct al cardioidei şi fie Q punctul de tangenţă al cercului fix cu
cercul care se rostogoleşte şi trece prin M . M Q
1
este nrmala căutată.
Observaţie. Regula pentru construirea tangentei este valabilă pentru orice curbă
descrisă de punctele unui cerc care se rostogoleşte fără să alunece.

Y
X
M
Q
Q
1

127
Construcţia tangentei (Metoda II). Construim perpendiculara TM în M pe
normala NM . TM este tangenta căutată (Fig.14).

Construcţia normalei. Fie M un punct al curbei. Dreapta MO intersectează
cercul a doua oară într-un punct P (Fig.14). Fie N punctul diametral opus lui P.
Dreapta NM este normala căutată.












Fig. 14

Relaţia cu cercul. Locul geometric al picioarelor perpendicularelor duse
dintr-un punct O la tangentele unui cerc ( ) r B C , este melcul lui Pascal. Dacă O este
situat în planul cercului atunci O este polul curbei, cercul de bază are ca diametru
segmentul a OB = iar segmentul de lungime l este egal cu raza r a cercului. Dacă
punctul O aparţine cercului, melcul lui Pascal devine cardioidă


+ =
π
π
ϕ ρ ρ d s
2 2
'
.

Lungimi şi arii
a) Lungimea cardioidei este de 8 ori mai mare ca lungimea diametrului
cercului de bază:
= ( )


+ +
π
π
ϕ ϕ ϕ d a a sin 4 cos 1 4
2 2 2 2
= ( )


+
π
π
ϕ ϕ d a cos 1 2 2
= ϕ
ϕ
π
π
d a
2
cos 4


= a 16 .
Y
X
M
T
O
N
P
K
A
128

b) Aria descrisă de raza melcului într-o mişcare de rotaţie completă este
următoarea: π
|
.
|

\
|
+ =
2 2
2
1
l a S .
Având în vedere simetria curbei faţă de axa Ox este suficient să calculăm
jumătate din aria căutată. Astfel avem:
( )
∫ ∫
+ = =
π π
ϕ ϕ ϕ ρ
0 0
2 2
1
cos
2
1
2
1
d l a d S = ( )

+ +
π
ϕ ϕ ϕ
0
2 2 2
cos 2 cos
2
1
d l al a =

\
|

π
ϕ ϕ
0
2 2
cos
2
1
d a

+
π
ϕ ϕ
0
cos 2 d al +
|
|
.
|

π
ϕ
0
2
d l . Deci aria descrisă de raza melcului într-o
mişcare de rotaţie completă este:
1
2S =
π
π
π π
ϕ
ϕ ϕ
0
2
0
0 0
2
sin 2
4
2 sin
2
l al a + +
|
|
.
|

\
|
− =
2
2
π a
+ π
2
l .
In absenţa buclei ( ) a l ≥ , S reprezintă aria mărginită de melc. In cazul
existenţei buclei are loc ecuaţia
2 1
S S S + = unde
1
S şi
2
S sunt date de expresiile:
2 2
1
2 2
1
2
3
2
1
l a l l a S − +
|
.
|

\
|
+ = ϕ ,
unde
|
.
|

\
|
− =
a
l
arccos
1
ϕ ;
2 2
2
2 2
2
2
3
2
1
l a l l a S − −
|
.
|

\
|
+ = ϕ .
unde
a
l
arccos
2
= ϕ .
( )

|
.
|

\
| −
+ =
a
l
d l a S
arccos
0
2 '
1
cos
2
1
ϕ ϕ = ( )

|
.
|

\
| −
+ +
a
l
arr
d l al a
cos
0
2 2 2
cos 2 cos
2
1
ϕ ϕ ϕ =

|
.
|

\
| −
a
l
arr
d a
cos
0
2 2
cos
2
1
ϕ ϕ +

|
.
|

\
| −
a
l
arr
d al
cos
0
cos 2
2
1
ϕ ϕ +

|
.
|

\
| −
a
l
arr
d l
cos
0
2
2
1
ϕ .

129
De unde obţinem :
'
1
2S =
|
.
|

\
| −
|
.
|

\
| − |
.
|

\
| −
|
.
|

\
| −
+ +
|
|
|
.
|

\
|

a
l
a
l
a
l
a
l
l al a
arccos
0
2
arccos
0
arccos
0
arccos
0
2
sin 2
4
2 sin
2
ϕ
ϕ ϕ
=
2
1
2
ϕ a
-
4
arccos 2 sin
2
|
.
|

\
| −
a
l
a + |
.
|

\
| −
a
l
al arccos sin 2 +
1
2
ϕ l =
2 2
1
2 2
1
2 2
l a l
l a

+ |
.
|

\
|
+ ϕ +
2 2
2 l a l −
Deci aria căutată este:
2 2
1
2 2 '
1 1
2
3
2
1
2 l a l l a S S − + |
.
|

\
|
+ = = ϕ .
Analog se determină
2
S .
Analog se demonstrează faptul că aria cardioidei este
2
2
3
a S π = şi este de 6 ori
mai mare decât aria cercului de bază.

3.8. Curbele lui Cassini (ovalele lui Cassini)
Definiţie şi construcţie
Definiţie. Locul geometric al punctelor M pentru care produsul distanţelor de
la M la două puncte fixe
1
F şi
2
F , numite focare, este egal cu pătratul lungimii unui
segment dat, se numeşte curbă cassiniană
2
2 1
a MF MF = ⋅ : unde, c F F 2
2 1
= şi a este
lungimea unui segment dat. Dreapta
2 1
F F se numeşte axa curbei lui Cassini iar
mijlocul O al segmentului
2 1
F F se numeşte centrul curbei.
Construcţie. Considerăm cercul C de centru O şi diametru c F F 2
2 1
=
(Fig.15). Construim tangenta în
1
F la cerc şi luăm un punct K astfel încât a K F =
1
.
Construim pe semidreptele opuse
1
[OF şi
2
[OF două puncte
1
A şi respectiv
2
A astfel
încât
2 2
2 1
a c OK OA OA + = = = .
1
A şi
2
A aparţin curbei lui Cassini şi sunt
punctele cele mai îndepărtate de centrul O al curbei.



130



















Fig. 15

Cazul 1. Dacă c a < (Fig.15) atunci construim în plus un cerc cu centrul în O
şi de rază a . Construim tangenta din
1
A la acest cerc şi notăm cu T punctul de
tangenţă. Tangenta T A
1
intersectează cercul de bază în punctele
0
P şi
0
Q . Construim
pe diametrul
2 1
F F punctele
1
B şi
2
B astfel încât
0 1 1 1
P A B F = şi
0 1 2 1
Q A B F = .
Punctele
1
B şi
2
B astfel determinate aparţin curbei lui Cassini şi sunt punctele situate
la distanţa cea mai mică de O;
2 2
2 1
a c OB OB − = = .
Cazul 2. Dacă c a ≥ (Fig.16) atunci punctele cele mai apropiate ale curbei sunt
situate pe mediatoarea segmentului
2 1
F F şi au proprietatea a C F C F = =
2 2 1 1
. Deci
2 2
2 1
a c OC OC − = = .
Perechile de puncte
1
A ,
2
A ;
1
B ,
2
B (sau
1
C ,
2
C ) se numesc vârfurile curbei lui
Cassini. Prin
1
A sau
2
A ducem o secantă arbitrară care intersectează cercul de bază în
X
Y
H
M
4
M
2

A
1

F
1

B
1

O B
2
F
2

A
2

M
3
F
Q
Q
0

N
M
1

P
P
0

K
T
131
punctele P şi Q (Fig.15). In cazul în care c a < ne limităm numai la secantele care
intersectează şi cercul suplimentar de rază a . Cu piciorul compasului în
1
F construim
cercul de rază P A r
1
= şi cu piciorul compasului în
2
F construim cercul de rază
Q A r
1
' = . Notăm cu
1
M şi respectiv
2
M punctele de intersecţie ale acestor cercuri.
1
M şi
2
M aparţin curbei lui Cassini. Schimbând rolurile între
1
F şi
2
F obţinem
perechea de puncte
3
M ,
4
M . Locul geometric al punctelor
1
M ,
2
M ,
3
M ,
4
M este
curba căutată.













Fig. 16

Caracteristicile curbei
• Ovalele lui Cassini sunt curbe analagmatice, adică sunt invariante la inversiune.
Observaţie. Fie cercul ( ) k O C , . Două puncte P şi Q sunt inverse în raport cu
C dacă
2
k OQ OP = ⋅ . Dacă P descrie o curbă
1
C atunci Q descrie o curbă
2
C numită inversa lui
1
C în raport cu cercul C .
• Dreptele OX şi OY sunt axe de simetrie pentru curba lui Cassini; O este punct
de simetrie pentru curba cassiană.
In cazul c a < curba lui Cassini este formată dintr-o pereche de ovale.
In cazul c a > curba lui Cassini este o curbă închisă.
G
1

G
2

E
1

E
2

C
1

C
2

O
K
1

K
2

K
4

K
3

K
0

F
1

F
2

B
1
B
2

D
1

D
2

D
3

D
4

N
1

A
1

A
2

N
2

132
In cazul c a = curba lui Cassini este curbă numită lemniscată.
Pentru a tinzând la c , vârfurile
1
A ,
2
A tind către vârfurile lemniscatei (
1
N ,
2
N ) iar vârfurile
1
B ,
2
B tind către nodul O. Ovalul drept al curbei lui Cassini devine
bucla dreaptă a lemniscatei în timp ce ovalul stâng al curbei lui Cassini devine bucla
stângă a lemniscatei.
In cazul 2 c a c < < curba lui Cassini are patru puncte de inflexiune
1
D ,
2
D ,
3
D ,
4
D , iar curba nu mai este un oval.
In cazul în care 2 c a ≥ curba lui Cassini este un oval.

Ecuaţiile curbei lui Cassini
a) Ecuaţia curbei exprimată în coordonate carteziene este următoarea:
( ) ( )
4 4 2 2 2
2
2 2
2 c a y x c y x − = − − +
Demonstraţie. Pentru a obţine ecuaţia curbei în coordonate carteziene luăm ca
origine punctul Oşi notăm cu ( ) y x, coordonatele punctului
1
M . Notăm cu
1
' M
piciorul perpendicularei din
1
M pe axa OX . Aplicând teorema lui Pitagora în
triunghiurile dreptunghice
1 1 1
' F M M şi
2 1 1
' F M M obţinem
relaţiile ( )
2 2 2
1 1
x c y F M − + = şi ( )
2 2 2
2 1
x c y F M + + = . Ţinând seama de faptul că
2
2 1
a MF MF = ⋅ rezultă ( ) | | ( ) | |
4 2 2 2 2
a x c y x c y = + + ⋅ − + , de unde obţinem ecuaţia
căutată.

b) Ecuaţia curbei exprimată în coordonate polare pentru cazul în care Oeste
pol şi Ox este axa polară
0 2 cos 2
4 4 2 2 4
= − + − a c c ϕ ρ ρ
sau
ϕ ϕ ρ 2 sin 2 cos
2 4 4 2 2
c a c − ± = .




133
Demonstraţie. Aplicând în triunghiurile
1 1
F OK şi
2 1
F OK teorema generalizată
a lui Pitagora obţinem:
ϕ ρ ρ cos 2
2 2 2
1
c c M F + + =
ϕ ρ ρ cos 2
2 2 2
2
c c M F − + = .
Inlocuind aceste relaţii în ecuaţia ovalelor
2
2 1
a MF MF = ⋅ obţinem expresia:
( ) ( )
4 2 2 2 2 2
2
2
1
cos 2 cos 2 a c c c c MF MF = − + ⋅ + + = ⋅ ϕ ρ ρ ϕ ρ ρ ,
de unde rezultă ecuaţia 0 2 cos 2
4 4 2 2 4
= − + − a c c ϕ ρ ρ .

Construcţia tangentei. Fie N un punct al curbei lui Cassini (Fig.15).
Prelungim segmentul N F
1
cu un segment NF congruent cu el. Construim
perpendicularele în F şi
2
F pe F F
1
şi respectiv N F
2
. Notăm cu H punctul de
intersecţie al acestor perpendiculare. Dreapta NH este tangenta căutată.
In cazul în care H este inaccesibil, segmentele NF şi
2
NF pot descreşte
proporţional pentru a permite construcţia.

3.9. Lemniscata lui Bernoulli
Definiţie şi construcţie
Definiţie. Locul geometric al punctelor pentru care produsul distanţelor la
capetele unui segment dat c F F 2
2 1
= este
2
c se numeşte lemniscată
1
F . Punctele şi
2
F sunt focalele curbei iar dreapta
2 1
F F este axa lemniscatei.
Observaţie. Lemniscata este un caz particular al ovalelelor lui Cassini
(
2 2
c a = ).
Construcţie (Metoda lui Maclaurin). Fie dat segmentul
2 1
F F de lungime c 2 şi
fie O mijlocul acestuia (Fig.17). Construim cercul de centru
1
F (sau
2
F ) şi rază
2
c
.
Secanta din O la cerc intersectează cercul în P şi Q. Pe această secantă construim
punctele M şi
1
M de o parte şi de alta a lui O cu proprietatea PQ OM OM = =
1
. M
descrie o buclă a lemniscatei în timp ce
1
M descrie cealaltă buclă.
134
Caracteristici ale curbei. Lemniscata are două axe de simetrie: dreapta suport a
segmentului
2 1
F F şi mediatoarea segmentului
2 1
F F (Fig.17). O este numit nodul
curbei şi este punct de inflexiune pentru ambele ramuri. Tangentele în O la curbă
formează unghiuri de

45 cu axa
2 1
F F . ( ) ( ) 2 , ,
2 1
c A O d A O d = = iar
1
A şi
2
A se
numesc vârfuri.










Fig. 17

Ecuaţiile lemniscatei lui Bernoulli
a) Ecuaţia curbei în coordonate carteziene ( O origine) este următoarea:
( ) ( )
2 2 2
2
2 2
2 y x c y x − = + .
Demonstraţie. Pentru a găsi ecuaţia lemniscatei considerăm ca origine punctul
O şi fie ( ) y x, coordonatele punctului M . Construim ' MM perpendiculara prin M la
axa OX . Considerăm triunghiurile dreptunghice
1
' F MM şi
2
' F MM . Aplicând
teorema lui Pitagora în cele două triungiuri obţinem relaţiile ( )
2 2 2
1
c x y MF − + = şi
( )
2 2 2
2
c x y MF + + = . Ţinând seama de relaţia
2
2 1
c MF MF = ⋅ rezultă
( ) | | ( ) | |
4 2 2 2 2
c c x y c x y = + + ⋅ − + , de unde obţinem ecuaţia ( ) ( )
2 2 2
2
2 2
2 y x c y x − = +
care ne dă reprezentarea în coordonate carteziene a lemniscatei.

b) Ecuaţia curbei exprimată în coordonate polare este de forma:
ϕ ρ 2 cos 2
2 2
c = ,
B
C
Y
X
O
P
M
N
Q
N'
A
1

A
2

M
1

F
2
F
1

K
135
unde ρ ia valori reale în cazul în care unghiul ϕ ia valori în intervalele
|
.
|

\
|
4
, 0
π
,
|
.
|

\
|
4
5
,
4
3 π π
,
|
.
|

\
|
π
π
2 ,
4
7
şi se anulează în cazul în care ϕ ia valorile
4
π
,
4

,
4

,
4

.
Trecând de la coordonatele polare la cele ortogonale: ϕ ρ cos = x , ϕ ρ sin = y
şi ţinând cont de relaţia
2 2 2
y x + = ρ obţinem după transformări elementare
( ) ϕ ϕ ρ ρ
2 2 2 2 4
sin cos 2 − = c , de unde obţinem ecuaţia lemniscatei în coordonate
polare ϕ ρ 2 cos 2
2 2
c = .

c) Ecuaţiile parametrice ale curbei sunt următoarele:
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
|
.
|

\
|
− =
+

=
+
+
=
ϕ
π
4
1
2
1
2
2
4
3
4
3
tg u
u
u u
c y
u
u u
c x
, unde +∞ < < ∞ − u .
Observaţie. Lemniscata lui Bernoulli este o curbă raţională.

Construcţia normalei. Fie M un punct al lemniscatei (Fig.17). Construim în
M un unghi N M O
ˆ
astfel încât ( ) ( )
1
ˆ
2
ˆ
F O M m N M O m = . Dreapta NM este normala
căutată. ( ) ( )
1 1
ˆ
3
ˆ
F O M m F N M m = .
Construcţia tangentei. Perpendiculara în M la normala NM este tangenta
căutată (Fig. 17).
Observaţie. Diametrul c F F BC = =
2 1
2
1
are lungimea cea mai mare şi este
latura triunghiului echilateral cu vârful în O.

Arii
a) Aria sectorului polar OM A
1
este dată de formula:
( ) K F OK
c
S
1
2
2 sin
2
⋅ = = ϕ ϕ ,
unde K este proiecţia punctului focal
1
F pe raza OM .
136

b) Aria fiecărei bucle a lemniscatei este
2
c .
Demonstraţie. Având în vedere simetria curbei calculăm jumătate din aria unei
bucle a lemiscatei

=
4
0
2
2 cos 2
2
1
2
1
π
ϕ ϕ d c S =
2 2
2 sin
2
4
0
2
c
c =
|
.
|

\
|
π
ϕ
. Prin urmare
2
c S = .

Legătura cu hiperbola. Locul geometric al picioarelor perpendicularelor duse
din centrul O al unei hiperbole echilaterale cu vârfurile
1
A şi
2
A la tangentele sale
este o lemniscată cu vârfurile
1
A ,
2
A .

3.10. Spirale
Definiţie şi construcţie
Definiţie. Curba care în coordonate polare poate fi reprezentată prin ecuaţia
( ) θ f r = , unde r este o funcţie crescătoare sau descrescătoare se numeşte
n
a r
1
θ =
spirală.

Tipuri de spirale
a) Spirale a căror ecuaţie este
- Pentru 1 = n curba este cunoscută sub numele de spirala lui Arhimede
θ a r =
şi
are ecuaţia (Fig.18).


Fig. 18

137
- Pentru 1 − = n curba este cunoscută sub numele de spirală hiperbolică
θ
a
r =
şi
are ecuaţia (Fig.19).



Fig. 19

- Pentru 2 = n curba este cunoscută sub numele de spirală parabolică
θ
2 2
a r =

(spirala lui Fermat) şi are ecuaţia (Fig.20).


Fig. 20

138
- Pentru 2 − = n curba este cunoscută sub numele lituus
θ /
2 2
a r =
şi are ecuaţia
(Fig.21)



Fig. 21

b) Spirala logaritmică are ecuaţia ( ) ctgb a r / ln θ = . Deoarece tangenta în orice
punct al curbei formează cu raza vectoare un unghi b spirala logaritmică se mai
numeşte şi spirală echiunghiulară.
10.a. Spirala lui Arhimede
Definiţie şi construcţie
Definiţie. Fie dreapta ' XX şi O un punct fix pe ' XX . Fie UV o dreaptă
arbitrară prin O şi fie M un punct pe UV . Deplasăm punctul M pe dreapta UV în
timp ce rotim UV uniform în jurul punctului O. Curba descrisă de M în urma acestei
mişcări se numeşte spirala lui Arhimede (Fig.22 ).
Observaţie. Distanţa OM este proporţională cu unghiul de rotaţie al dreptei
UV . O mişcare de revoluţie completă este asociată cu aceeaşi deplasare a MM =
1
.
Dreapta UV are două sensuri de rotaţie, fiecărui sens îi corespunde o spirală; rotaţiei
în sensul acelor de ceasornic îi corespunde spirala stângă, rotaţiei în sens opus acelor
de ceasornic îi corespunde spirala dreaptă. Pentru un a dat cele două spirale sunt în
oglindă.



139
Construcţie. Fie O un punct arbitrar şi k un parametru dat (Fig.22).
Construim cercul de centru O şi rază ON k = . Impărţim cercul într-un număr n
arbitrar de arce egale. Notăm cu ,..... ,
1 0
b b punctele astfel obţinute. Fără a restrânge
generalitatea presupunem 12 = n . Prelungim raza
0
Ob în direcţia lui
0
b cu un segment
k OA π 2
1
= . Impărţim
1
OA în acelaşi număr de părţi egale. Pe razele
,..... ,
2 1
Ob Ob construim segmentele
1 1
1
OA
n
OD = ,
1 2
2
OA
n
OD = ,….. Obţinem punctele
.... , ,
3 2 1
D D D ale primei mişcări de revoluţie a spiralei. Pe
1
OD ,
2
OD ,
3
OD , luăm
punctele .... , ,
3 2 1
E E E astfel încât
1 2 2 1 1
..OA E D E D = = . Procedeul continuă atât timp
cât este necesar.

Caracteristici ale curbei. Orice rază vectoare OQ a spiralei cu originea în
polul O întâlneşte curba într-un număr infinit de puncte ,..... ,
2 1
Q Q ce aparţin spiralei
şi au proprietatea că distanţa dintre două puncte succesive de intersecţie
1
,
+ i i
Q Q este
constantă şi egală cu π k a 2 = . Acest lucru rezultă din faptul că la direcţia razei
vectoare care corespunde unei valori date a lui θ adunăm ,... 4 , 2 π π iar lungimea r
definită de ecuaţia θ a r = va căpăta creşterile ,...... 4 , 2 π π a a . Tangenta în O la spirală
coincide cu axaOX .

Construcţia normalei. Fie M un punct al spiralei lui Arhimede cu distanţa
dintre spirale egală cu a (Fig. 22). Perpendiculara în O pe OM intersectează prima
dată spirala în N astfel încât k
a
ON = =
π 2
. NM este normala căutată.
Construcţia tangentei. Perpendiculara în M pe normala NM este tangenta
căutată (Fig.22).







140



















Fig. 22

Lungimi şi arii
a) Lungimea arcului OM este ( ) | | 1 ln 1
2
2 2
+ + + + = ϕ ϕ ϕ ϕ
k
l ,

Demonstraţie.

+ =
ϕ
ρ ρ
0
2 2
' dt s =

+
ϕ
0
2 2 2
dt k t k =

+
ϕ
0
2
1dt t k .

+
ϕ
0
2
1 dt t =

+
ϕ
0
2
1 ' dt t t = ( )dt t t t t
'
0
2
0
2
1 1

+ − +
ϕ
ϕ
=

+
− +
π
π
ϕ
ϕ
ϕ
ϕ ϕ
2
0
2
2
2
0
2
1
1 d =
=

+
− +
− +
π
π
ϕ
ϕ
ϕ
ϕ ϕ
2
0
2
2
2
0
2
1
1 1
1 d =
∫ ∫
+
+ + − +
π π
π
ϕ
ϕ
ϕ ϕ ϕ ϕ
2
0
2
2
0
2
2
0
2
1
1 1
d
d ⇒
1 1 ln
2
1
1
2
1
1
2
2
0
2
2
0
2
+ + + + = +

ϕ ϕ ϕ ϕ ϕ
π
π
d
O
b
0

b
1

b
3

D
1

E
1

F
1

E
2

F
2

D
2

D
3

E
3

F
3

A
1
A
2
X
U
V
H
M’
Q
Q
2

Q
1

M
N
M
1

T
141
b) Aria sectorului ' MOM pentru cazul în care unghiurile din M şi ' M diferă
cel mult cu π 2 este
( )
2 2
' '
6
1
ρ ρρ ρ ω + + = S , (1)
unde OM = ρ , ' ' OM = ρ , '
ˆ
M O M = ω .
Din punct de vedere geometric, aria sectorului unei spirale arhimedice este
egală cu media aritmetică a ariilor a trei sectoare circulare pentru care unghiul este egal
cu cel din sectorul ' MOM şi lungimile celor trei raze sunt egale cu lungimile OM ,
' OM şi respectiv ' OM OM ⋅ .

c) Aria figurii O A Q D OD
1 1 3 2
mărginită de primul circuit al spiralei şi de
segmentul
1
OA este
3

2
1
a
S
π
= .
Demonstraţie. Rezultatul poate fi obţinut dacă în formula (1) efectuăm
următoarele substituţii 0 = ρ , a = ' ρ , π ω 2 = sau direct aplicând formula de calcul
ariei unei figuri plane.
Astfel,

=
π
ϕ ρ
2
0
2
1
2
1
d S =

π
ϕ ϕ
π
2
0
2
2
2
4 2
1
d
a
=
π
ϕ
π
2
0
2
2
2
3 8
a
=
3
2
π a
şi reprezintă o treime din
aria cercului de rază
1
OA .

d) Aria figurii
1 2 3 1
A HA E A mărginită de al doilea circuit al spiralei şi de
segmentul
1 2
A A este
3
7
2
2
a
S
π
= .
Demonstraţie. Rezultatul poate fi obţinut dacă în formula (1) efectuăm
următoarele substituţii 0 = ρ , a 2 ' = ρ , π ω 2 = sau direct aplicând formula de calcul
ariei unei figuri plane. Astfel ,

=
π
π
ϕ ρ
4
2
2
2
2
1
d S =

π
π
ϕ ϕ
π
4
2
2
2
2
4 2
1
d
a
=
π
π
ϕ
π
4
2
2
2
2
3 8
a
=
3
7
2
π a
.
142
In general se poate demonstra prin inducţie faptul că aria
n
S a figurii formate
de circuitul n al spiralei şi de segmentul
n
OA este dată de formula de recurenţă
( )
2
3
3
3
1
a
n n
S
n
π
− −
= .

10.b. Desfăşurătoarea unui cerc
Definiţie şi construcţie
Definiţie. Fie L un punct. Pornind dintr-o poziţie iniţială
0
D , L descrie în
mod continuu un cerc de rază k . Pe tangenta în L la cerc, în direcţia opusă rotirii
construim segmentul
|
.
|

\
|
=

L D l LM
0
. Curba descrisă de punctul M se numeşte
desfăşurătoarea cercului (Fig.23).

Fig. 23

Observaţie. Acelaşi cerc are un număr infinit de astfel de curbe. In funcţie de
sensul de rotaţie al pnctului L avem o desfăşurătoare la dreapta MP D
0
şi o
desfăşurătoare la stânga Q D
0
. De obicei, sunt privite ca două ramuri ale unei aceleiaşi
curbe.
Construcţie. Impărţim cercul dat în n arce de lungimi egale
0 1 2 1 1 0
... D b b b b D
n−
= = = (Fig.24). Pe tangenta în
0
D la cerc construim segmentul
k E D π 2
0 0
= . Impărţim
0 0
E D în acelaşi număr de părţi egale:
0 1 2 1 1 0
.... E a a a a D
n−
= = = .
143
Pe tangentele în ,...... ,
2 1
b b luăm punctele ,..... ,
2 1
D D astfel încât
1 0 1 1
a D D b = ,
2 0 2 2
a D D b = ,….. Punctele ,..... ,
2 1
D D astfel determinate aparţin primului circuit
0 0
PE D al desfăşurătorii. Punctele ,..... ,
2 1
E E ale celui de-al doilea circuit le obţinem
prin prelungirea segmentelor ,..... ,
2 2 1 1
D b D b cu segmentele ,..... ,
2 2 1 1
E D E D de lungimi
egale cu lungimea segmentului
0 0
E D . Procedeul continuă atât cât este nevoie.



















Fig. 24

Caracteristici ale curbei. Desfăşurătoarea unui cerc intersectează toate
tangentele la cerc sub un unghi drept. In particular desfăşurătoarea unui cerc formează
în punctul iniţial
0
D un unghi drept cu tangenta
0 0
F D . Normala la desfăşurătoare este
tangentă la cerc. Prin construcţie desfăşurătoarea nu pătrunde în interiorul cercului iar
0
D este punct de întoarcere pentru desfăşurătoare.


F
0

E
0

E
2

F
2

E
3
F
3

D
2

D
3

b
3

b
2

O
D
0

M
L
Q
P
H
N
144
Ecuaţiile desfăşurătoarei cercului
a) Ecuaţia desfăşurătoarei cercului în coordonate polare pentru cazul în care
polul O este centrul unui cerc dat şi axa polară Ox este orientată în lungul razei iniţiale
0
OD este:
ρ
ρ
ϕ
k
k
k
arccos
2 2


=
unde, k este raza cercului.

b) Ecuaţiile parametrice ale desfăşurătoarei cercului sunt prezentate mai jos.
Luând drept parametru unghiulα format de direcţia pozitivă a axei Ox cu raza
dusă din punctul L şi ţinând seama de egalitatea α k LD LM = =
0
obţinem ecuaţia
desfăşurătoarei cercului sub formă parametrică:
¹
´
¦
− = + = =
+ = + = =
α α α
α α α
cos sin
sin cos
k k LM pr OL pr OM pr y
k k LM pr OL pr OM pr x
Oy Oy Oy
Ox Ox Ox
.
Deci ecuaţiile parametrice ale curbei sunt date de sistemul:
( )
( )
¦
¹
¦
´
¦
=
− =
+ =
L O D
k y
k x
ˆ
cos sin
sin cos
0
α
α α α
α α α
.
Având în vedere că derivata de ordinul întâi a lui y în raport cu x este dată de
formula
dx
dy
y = ' putem determina coeficientul unghiular al tangentei:
α
α α α α
α α α α
tg
k k k
k k k
y =
+ + −
+ −
=
cos sin sin
sin cos cos
' .
Deoarece coeficientul unghiular al normalei la desfăşurătoarea cercului este dat
de expresia
|
.
|

\
|
− = −
2
π
α α tg ctg rezultă că dreapta LM este normala la
desfăşurătoarea cercului.




145
Lungimi
Cum

=
α
0
2 2
dt t k s =
α
0
2
2
t
k =
2
2
α k
rezultă faptul că lungimea arcului M D
0

este
OL
ML
k s
2
2
2
1
2
1
= = α .

Legătura cu spirala lui Arhimede. Piciorul perpendicularei duse din centrul O
la tangenta MT a desfăşurătoarei descrie spirala lui Arhimede.

10.c. Spirala logaritmică (spirala de creştere)
Definiţie şi construcţie
Definiţie. Fie UV o dreaptă care se roteşte uniform în jurul unui punct O
numit pol şi fie M un punct pe dreapta UV care se îndepărtează de O proporţional cu
distanţa OM . Curba descrisă de M se numeşte spirală logaritmică (Fig.25).
Construcţie. Fie C un cerc de centru O. Impărţim cercul în
k
n 2 = părţi egale
şi notăm punctele astfel obţinute cu ,..... , , ,
3 2 1 0
B B B B în sens invers acelor de ceasornic
(Fig.25). Fără a restrânge generalitatea presupunem 16 2
4
= = n . Pe raza
0
OB
considerăm un punct
0
A şi construim un segment
0 1
qOA OA = . Construim cercul de
centru ' O şi diametru
1
OA . Perpendiculara în
0
A pe diametrul
1
OA intersectează
cercul de centru ' O într-un punct K . Cercul de rază OK intersectează raza
8
OB într-un
punct
8
D ce aparţine spiralei. Acelaşi cerc intersectează raza
1
OA într-un punct L .
Ducem în L perpendiculara pe
1
OA care intersectează cercul de centru ' O într-un
punct ' K . Cercul de rază ' OK intersectează raza
12
OB într-un punct
12
D ce aparţine
spiralei şi intersectează raza
1
OA într-un punct ' L . Procedeul continuă. Alte puncte
situate pe dreptele ,..... ,
9 1 8 0
B B B B pot fi construite în felul următor: In punctul
14
D
construim unghiul Q OD
14
egal cu unghiul
14 15
D OD .




146
























Fig. 25

La intersecţia cu raza
13
OB obţinem punctul
13
D care aparţine spiralei. In punctul
1
A
construim unghiul '
1
Q OA egal cu unghiul
1 15
A OD , la intersecţia cu raza
1
OB obţinem
punctul
1
E , etc.

B
1

B
2

B
0

B
3

B
4

B
5

B
6

B
7

B
8

B
9

B
10

B
11

B
12

B
13

B
14

B
15

D
1

D
8

D
3

D
4

D
5

D
6

D
7

D
8

D
9

D
10

D
11

D
12
D
13

D
14

D
15

A
1

E
1

Q’
E
2

U
K
K’
K”
A
0

M
A
-1

M
0

M
1

N
0

N
1

F
1

F
2

Q

L L’
V
O’
147
Ecuaţia spiralei logaritmice în coordonate polare
In condiţiile în care axa polară trece printr-un punct arbitrar
0
M al spiralei iar
polul coincide cu polul spiralei ecuaţia curbei în coordonate polare este de forma:
π
ϕ
ρ ρ
2
0
q = , (1)
unde
0 0
OM = ρ este raza vectoare a punctului
0
M şi q este coeficientul de creştere.
Ecuaţia (1) este cunoscută şi sub forma:
ϕ
ρ ρ
k
e
0
= , (2)
unde k este un parametru care depinde de coeficientul de creştere q .
Din relaţiile (1) şi (2) obţinem egalitatea
ϕ
π
ϕ
k
e q =
2
(3) sau echivalent
π k
e q
2
= .
Logaritmând în (3) obţinem k q ϕ
π
ϕ
= ln
2
de unde rezultă
π 2
lnq
k = .
Semnificaţia geometrică a parmatrului k. Fie M un punct al spiralei
logaritmice şi fie α unghiul dintre dreapta OM şi tangenta MT (Fig.26). Atunci are
loc relaţia α ctg k = .













Fig. 26



O
M
H
T
K
P
U
V
148
Caracteristici ale curbei
Unghiul α are aceeaşi măsură în toate punctele spiralei (Fig.26).
Pentru un număr foarte mare de rotaţii ale dreptei UV în jurul polului O,
punctul M care descrie spirala fie se depărtează de pol tinzând către ∞, fie se apropie
de pol dar niciodată nu coincide cu acesta. In ambele situaţii M descrie în jurul polului
un număr infinit de circuite iar dacă notăm cu
0
A poziţia iniţială, arcul descris
de M este de lungime finită .
Lungimea segmentului MT este egală cu lungimea arcului MO:
α
ρ
cos
) ( = = = MT MO l s ,
unde ρ este raza vectoare OM .
Aproximări. Spirala lui Théodore din Cyrène
Definiţie. Spirala lui Théodore din Cyrène este o aproximare prin segmente a
spiralei logaritmice (Fig.27).






















Fig. 27
d

d

d

O P

P

d

d

149
Construcţie. Fie
i
Od un şir de segmente convergente în O cu panta
π
α
2
i
, fie
1
P un punct dat pe segmentul
1
Od şi fie β un unghi dat (Fig.27). Construim pe
segmentul
2
Od un punct
2
P astfel încât măsura unghiului dintre
2 1
P P şi
1
OP să fie
egală cu măsura unghiului β . Punctele
i
P aproximează o spirală logaritmică cu
β ctg a = . In cazul particular în care
2
π
β = spirala astfel construită este cunoscută sub
numele de spirala lui Théodore din Cyrène.

Observaţie. Curba se regăseşte la organismele pentru care creşterea este
proporţională cu mărimea lor, motiv pentru care spirala logaritmică este cunoscută şi
sub numele de spirală de creştere.



http://www.2dcurves.com/spiral/spirallo.html








150
3.11. Cicloida
Definiţie şi construcţie
Definiţie. Fie dat cercul ( ) r C C ,
0
care se rostogoleşte fără alunecare pe o
dreaptă fixă KL şi fie M un punct fixat în planul cercului (Fig.28). Locul geometric
descris în această mişcare de punctul M se numeşte cicloidă. Dreapta fixă KL se
numeşte baza cicloidei (dreaptă directoare).
Dacă punctul ( ) r C C Int M ,
0
∈ adică, dacă ( ) r C M d <
0
, atunci curba se
numeşte cicloidă prescurtată (Fig 28a)).
Dacă punctul ( ) r C C Ext M ,
0
∈ adică, dacă ( ) r C M d >
0
, atunci curba se
numeşte cicloidă prelungită (Fig 28b)).
Observaţie. Cele două curbe se numesc şi trohoide.
Dacă punctul ( ) r C C M ,
0
∈ adică, dacă ( ) r C M d =
0
, atunci curba se numeşte
cicloidă (Fig 28c)).
Notăm cu A punctul de pornire al cicloidei. A aparţine dreptei O C
0
, ce uneşte
centrul cercului ( ) r C C ,
0
cu O punctul de tangenţă al cercului cu baza.
Punctele iniţiale ale cicloidei sunt situate pe dreapta directoare şi coincid cu
punctele de sprijin ale cercului de definiţie (Fig.28c)).
Vârful D al cicloidei se află situat pe prelungirea razei ' ' C O a cercului
generator.
Segmentul | | AB care uneşte două puncte de pornire adiacente se numeşte
dreapta de bază a cicloidei.
Perpendiculara DF dusă din vârful D al cicloidei pe dreapta de bază se
numeşte înălţimea cicloidei. Arcul descris de M între două puncte de pornire adiacente
se numeşte arc cicloidal.
Dreapta UV descrisă de centrul cercului în urma rostogolirii fără alunecare a
acestuia se numeşte linia centrelor cicloidei.
Caracteristici ale curbei. Cicloida se întinde în lungul dreptei KL către ±
infinit. Este situată în interiorul unei benzi mărginite de dreptele de ecuaţii d r y + = şi
respectiv d r y − = . Prima dreaptă este tangentă la cicloidă în vârful acesteia în timp
ce a doua dreaptă trece prin toate punctele de pornire ale cicloidei. In cazul în care
cicloida este scurtată sau alungită dreapta d r y − = este tangentă la curbă. Dreapta
151
0
AC (Fig. 28a)) este axă de simetrie, dreapta DF dusă prin orice vârf al curbei
perpendicular pe dreapta directoare este axa de simetrie pentru cicloidă.






























Fig. 28
A, O F, O' B, O
1

H
U
C'
D
E'
T
C
0

V
E
C

A
O E'
N
T
F
D
C'
O'
U V
C
M
E
A
1

A
2
, C
0

B
O
1

B
2

B
1

2d

2d
O O' O
1

V
U
B
F
C'
D
C
E'
M E
C
0

N
T
A
a)
b)
c)
152
Construcţie. Se cunosc raza r a cercului generator şi distanţa ( ) C M d ,
(Fig.29). Construim mai întâi linia centrelor UV şi fixăm pe aceasta un punct
0
C . Cu
vârful compasului în
0
C construim cercul ( ) d C C ,
0
. Construim diametrul
perpendicular pe UV şi notăm cu
0
M unul din capete.
0
M este vârful curbei căutate.
Impărţim cercul într-un număr par de arce egale astfel încât
0
M să fie unul din
punctele diviziunii. Notăm punctele diviziunii astfel: n ± ± ± ,..., 2 , 1 , 0 . Punctele n − şi
n + coincid. Considerăm pe linia centrelor de o parte şi de alta a punctului
0
C ,
punctele ' A şi ' B astfel încât :
r B C A C ' '
0 0
π = = .
Impărţim segmentele astfel construite în n părţi egale şi notăm punctele diviziunii cu
n
C C C
± ± ±
,..., ,
2 1
unde
n
C şi
n
C

coincid cu ' A şi respectiv ' B . Prin punctele
....... 4 , 3 , 2 , 1 ducem paralele la linia centrelor care intersectează a doua oară cercul în
,..... 3 , 2 , 1 − − − . Cu vârful compasului în punctele
n
C C C
± ± ±
,..., ,
2 1
construim semicercuri
de rază d , concave faţă de
0
C ,cu diametrele perpendiculare pe linia centrelor UV .
Notăm cu
,......... 2 1
,
± ±
M M punctele în care dreptelele paralele la linia centrelor
intersectează semicercurile construite; punctele
n
M ,
n
M

coincid cu punctele de
pornire A, respectiv B . Astfel am construit un arc al cicloidei. Pentru a construi arce
adiacente trebuie să continuăm seria punctelor
i
C
±
.










Fig. 29

M
0

M
-1

M
-2

M
-3

M
-4

M
-5

M
-6

M
-7

B, M
-8

M
1

M
2

M
-3

M
4

M
5

M
6

M
7

A, M
8

C
0

-1
-2
-3
-4
-5
-6
-7
8 ±
1
2
3
4
5
7
6
0
U V
153
Proprietăţi ale normalei şi tangentei. Normala MN (Fig.28(a-c)) a oricărei
cicloide trece prin punctul suport ' E al cercului de bază. In cazul cicloidei normale
(Fig.28c)) tangenta MT trece prin punctul diametral opus punctului suport al cercului
de bază. Această proprietate stă la baza construcţiei tangentei. Pentru a construi
tangenta la cicloidă într-un punct M al ei unim acest punct cu punctul H diametral
opus punctului de tangenţă cu axa Ox a cercului care se rostogoleşte.
Dreapta MN care uneşte punctul M cu punctul de tangenţă al cercului cu axa
Ox este perpendiculară pe dreapta MH deoarece unghiul NMH este înscris într-un
semicerc. Putem deci să afirmăm că dreapta MN este normală la cicloidă şi că
lungimea ei este
2
sin 2
ϕ
a .

Ecuaţia cicloidei
Fie P un punct pe cercul de rază r . In acest caz ecuaţiile parametrice ale
cicloidei normale ( r d = ) sunt date de relaţiile
( )
( )
¹
´
¦
− =
− =
θ
θ θ
cos 1
sin
r y
r x
,
unde cercul efectuează o mişcare de rotaţie în lungul axei Ox pornind din punctul P şi
θ este unghiul sub care se roteşte punctul P .
Demonstraţie. Pentru a găsi ecuaţia cicloidei considerăm ca axă Ox dreapta
fixă iar ca origine punctul de pe bază care coincide cu punctul M când acesta este
punct de contact al cercului cu baza (Fig.28c)). Cum distanţa ON este egală cu
lungimea arcului NM = θ r deoarece cercul se rostogoleşte fără să alunece şi cum
proiecţia razei CM pe axa Ox este θ sin r − iar proiecţia pe axa Oy este θ cos r −
obţinem pentru coordonatele punctului M următoarele relaţii:
( )
( )
¹
´
¦
− =
− =
θ
θ θ
cos 1
sin
r y
r x
.
Aceste relaţii ne dau o reprezentare parametrică a cicloidei în funcţie de parametrul θ .
Eliminând parametrul θ obţinem ecuaţia cicloidei sub forma:
2
2 arccos y ry
r
y r
r x − −

= ,
care ne arată că cicloida este o curbă transcendentă.
154
In cazul general ecuaţiile parametrice sunt date de sistemul următor:
¹
´
¦
− =
− =
θ
θ θ
cos
sin
d r y
d r x
.
Observaţie. Este suficient să studiem variaţia lui θ în intervalul ( ) π 2 , 0 care
corespunde unei rotaţii complete a cercului, deoarece după această rotaţie completă
punctul M coincide din nou cu punctul de tangenţă al cercului cu axa OX care este
deplasat acum cu segmentul a OO π 2
1
= .

Lungimi, arii şi volume
a) Lungimea arcului unei cicloide între punctele 0 = ϕ şi
1
ϕ ϕ = este :
ϕ
ϕ
d y x s

+ =
1
0
2 2
' ' = ( ) ( )

+ −
1
0
2 2
sin cos
ϕ
ϕ ϕ ϕ d d d r =

+ −
1
0
2 2
cos 2
ϕ
ϕ ϕ d d rd r (1)
Lungimea arcului unei cicloide între punctele 0 = ϕ şi
1
ϕ ϕ = ( π ϕ 2
1
≤ ) este
egală cu lungimea arcului unei elipse între aceleaşi puncte, a cărei sistem de ecuaţii
parametrice este următorul:

( )
( )
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
− =
+ =
2
sin 2
2
cos 2
ϕ
ϕ
r d y
r d x
. (2)
In cazul general integrala (1) nu poate fi exprimată prin funcţii elementare dar, pentru
cazul în care r d = avem relaţia de mai jos:
ϕ ϕ
ϕ
d r s

− =
1
0
cos 2 2 =

1
0
2
sin 2
ϕ
ϕ
ϕ
d r =
1
0
2
cos 2 2
ϕ
ϕ
|
.
|

\
|
− r = |
.
|

\
|

2
cos 1 4
1
ϕ
r =
4
sin 8
1 2
ϕ
r .
In cazul particular al lungimii unei arcade, π ϕ 2
1
= ceea ce implică r s 8 = , adică
lungimea arcului unei arcade de cicloidă este egală cu de 4 ori diametrul cercului care
se rostogoleşte.

b) Aria S mărginită de arcada dintre punctele 0 = ϕ şi
1
ϕ ϕ = şi axa Ox este
S =
1 1
2
sin 2 ϕ ϕ rd r − +
1
2
2
ϕ
d
+
1
2
2 sin
4
ϕ
d
.
155
Demonstraţie
S = ( )


1
0
2
cos
ϕ
ϕ ϕ d d r = ( )
∫ ∫ ∫
+ −
1 1 1
0
2 2
0 0
2
cos ' sin 2
ϕ ϕ ϕ
ϕ ϕ ϕ ϕ ϕ d d d rd d r =
1 1
2
sin 2 ϕ ϕ rd r − +
1
2
2
ϕ
d
+
1
2
2 sin
4
ϕ
d
.
In cazul particular π ϕ 2
1
= avem π π
2 2
2 d r S + = .
In cazul particular al cicloidei normale ( r d = ) aria este
2
3 r S π = , adică aria
mărginită de o arcadă de cicloidă şi de dreapta fixă pe care se rostogoleşte cercul este
egală cu de 3 ori aria cercului care se rostogoleşte.

Observaţie. In cazul cicloidelor normale şi prescurtate, S reprezintă aria figurii
1
OADBO (Fig. 28a), 28c)). In cazul cicloidei prelungite S verifică relaţia:
S = aria figurii ( B DB AA
1 1
) - aria dreptunghiului (
1
OABO ).

c) Aria suprafeţei obţinută în urma rotirii complete a unei cicloide normale în
jurul dreptei fixe AB este
2

3
64
a π sau
9
64
din aria mărginită de o arcadă de cicloidă
şi de dreapta fixă pe care se rostogoleşte cercul.
Demonstraţie. ( ) ϕ
ϕ
ϕ π
π
d r r S
2
sin 2 cos 1 2
2
0

⋅ − = =

π
ϕ
ϕ
π
2
0
3 2
2
sin 8 d r =
|
|
.
|

\
|
|
.
|

\
|
− − =
|
|
.
|

\
|
+ −
∫ ∫
π
π
π
π
ϕ
ϕ ϕ ϕ
π ϕ
ϕ ϕ ϕ ϕ
π
2
0
'
3
2
0
2 2
2
0
2
2
0
2 2
2
cos
3
4
2
cos
2
sin 2 8
2
cos
2
sin 2
2
cos
2
sin 2 8 d r d r

=
π
ϕ
π
2
0
3 2
2
cos
3
32
r − =
2
3
64
r π .

d) Aria suprafeţei figurii obţinută în urma rotirii complete a unei arcade de
cicloidă normală în jurul axei de simetrie este
2
3
4
8 r S
|
.
|

\
|
− = π π .
156
Demonstraţie. ( )

− =
r
dy
dx
ds
x r S
2
0
2 π π =
( ) ϕ
ϕ ϕ
ϕ ϕ π π
π
d
d
dy
d
dx
r r r
∫ |
|
.
|

\
|
+
|
|
.
|

\
|
+ −
0
2 2
sin 2 = ( ) ϕ
ϕ
ϕ ϕ π π
π
d r r r r

+ −
0
2
sin 2 sin 2 =
ϕ
ϕ
ϕ
ϕ
ϕ
ϕ
π π
π
d r

|
.
|

\
|
+ −
0
2
2
sin sin
2
sin
2
sin 4 =
|
|
.
|

\
|
+ − + −
π π π π
ϕ ϕ ϕ
ϕ
ϕ
π π
0
3
0 0 0
2
2
sin
3
4
2
sin 4
2
cos 2
2
cos 2 4 r =
2
3
4
8 r
|
.
|

\
|
− π π .

e) Volumul corpului obţinut în urma rotirii complete a arcadei unei cicloide
normale în jurul dreptei fixe AB este
3 2
5 r V π = şi este egal cu
8
5
din volumul
cilindrului circumscris .
Demonstraţie.

=
r
dx y V
π
π
2
0
2
= ( )


π
ϕ ϕ π
2
0
3 3
cos 1 d r =
=
|
|
.
|

\
|
+ + −
π π
π π ϕ ϕ
π ϕ π ϕ π
2
0
2
0
3
2
0
3
2
0
3
4
2 sin
2
3 sin 3 r r r - ---
-
|
.
|

\
|

π
π
ϕ ϕ π
2
0
3
2
0
3
sin
3
1
sin r =
3 2
5 r π =
3 2
8
8
5
r π .

f) Volumul corpului obţinut în urma rotirii complete a arcadei unei cicloide
normale în jurul axei Oy este
3 3
6 r V π = .
Demonstraţie.

=
r
xydx V
π
π
2
0
2 = ( )( )

− −
π
ϕ ϕ ϕ ϕ π
2
0
2 3
cos 1 sin 2 d r =
3 3
6 r π

g) Analog se demonstrază că volumul corpului obţinut în urma rotirii complete
a arcadei unei cicloide normale în jurul axei de simetrie este
|
.
|

\
|
− =
3
8
2
3

2 3
π π r V
adică [ ⋅
4
3
(volumul cilindrului circumscris) - ⋅ 2 (volumul sferei înscrise)] .

157
3.12. Epicicloida. Hipocicloida
Definiţie şi construcţie
Definiţie. Dacă cercul de circumferinţa căruia este legat punctul M se rostogoleşte
nu pe o dreaptă ci pe un cerc fix se obţin două clase de curbe:
- Epicicloide – dacă cercul care se rostogoleşte se află în exteriorul cercului fix
(Fig. 30 (b))
- Hipocicloide – dacă cercul care se rostogoleşte se află în interiorul cercului fix
(Fig .30 (a), 31)

Fie O un cerc fix de rază R şi fie C un cerc de rază r care se rostogoleşte fără
alunecare pe cercul O. Notăm cu L curba descrisă de un punct M fixat în planul
cercului C în urma rostogolirii în jurul cercului O. Cercul C se numeşte cerc
generator iar cercul O se numeşte cerc director.
Curba L se numeşte epicicloidă normală (respectiv hipocicloidă normală)
dacă este descrisă de mişcarea unui punct M situat pe circumferinţa cercului generator,
adică r d CM = = .
Curba L se numeşte epicicloidă prescurtată (respectiv hipocicloidă
prescurtată) dacă punctul M este situat în interiorul cercului generator, adică dacă
r d CM < = .
Curba L se numeşte epicicloidă prelungită (respectiv hipocicloidă prelungită)
dacă punctul M este situat în exteriorul cercului generator, adică dacă r d CM > = .
Punctul de pornire A este situat pe dreapta
1 1
E C ce uneşte centrul
1
C al
cercului generator cu punctul de suport
1
E şi de aceeaşi parte cu
1
E faţă de
1
C .
Punctele ' A , B , ' B sunt la rândul lor puncte de pornire.
In cazul epicicloidei normale (respectiv hipocicloidei normale) punctele de
pornire A, B , K sunt situate pe cercul director şi coincid cu punctele suport
corespunzătoare de pe cercul generator.
Vârful epicicloidei (respectiv hipocicloidei) este punctul situat pe dreapta
2 2
E C .
Cercul descris în urma mişcării centrului cercului generator se numeşte cercul
centrelor epicicloidei (respectiv hipocicloidei). Raza OC a cercului centrelor este dată
de:
158
r R EC OE OC + = + = în cazul epicicloidei
r R EC OE OC − = − = în cazul hipocicloidei















Fig. 30













Fig. 30


H
K
L
B
D
A
C
M
O
a)

B
K
L
A
C
M
H
D
O
b)
159














Fig. 31

Construcţie. Fie O cercul director de rază R , C cercul generator de rază r ,
M un punct fixat în planul cercului C şi fie CM d = (Fig. 23). Construim cercul
generator
0
C de rază r , tangent exterior la cercul director O în cazul în care se
doreşte obţinerea unei epicicloide şi tangent interior la cercul director O în cazul în
care se doreşte obţinerea unei hipocicloide. Notăm cu V punctul de tangenţă.
Construim cercul de centru
0
C şi rază d şi notăm cu
0
M punctul în care dreapta OV
îl intersectează a doua oară. Punctul
0
M astfel determinat este unul din vârfurile curbei
căutate.
Partiţionăm cercul
0
C de rază d într-un număr par n 2 de arce egale astfel
încât
0
M să fie unul din punctele diviziunii. Fără a restrânge generalitatea presupunem
16 2 = n . Notăm cu n ± ± ± ,....., 2 , 1 , 0 punctele diviziunii astfel încât 0
0
= M şi punctele
n − şi n + coincid.
Construim cercul de centru O şi rază
0
OC (cercul centrelor) şi din
0
C
considerăm în sensul arcelor de ceasornic în cazul epicicloidei (în sens contrar acelor
de ceasornic în cazul hipocicloidei) arcul
n
C C
0
astfel încât ( ) R r C C m
n
: 180 :
0
=

.

B
B'
A
A'
O
D'
L D
L'
C
1

E
1

E
E
2

M
C
C
2

160
Construim arcul simetric
n
C C
− 0
. Partiţionăm fiecare din cele două arce în n
părţi egale. Incepând din
0
C notăm cu
n
C C C
± ± ±
,...., ,
2 1
punctele acestei partiţii.
Construim cercurile concentrice de centru O ce trec prin punctele
n ± ± ± ,....., 2 , 1 , 0 . Pe primul din aceste cercuri se vor afla vârfurile curbei căutate iar pe
ultimul punctele de pornire.
Din punctele
n
C C C ,....., ,
2 1
ca centre construim semicercurile de rază d astfel
încât extremităţile lor să fie situate pe primul şi pe ultimul din cercurile concentrice.
Analog din punctele
n
C C C
− − −
,....., ,
2 1
ca centre construim semicercurile de rază d
astfel încât extremităţile lor să fie situate pe primul şi pe ultimul din cercurile
concentrice şi rotite în jurul punctului O descriu cercurile notate cu n − − − − ,...., 3 , 2 , 1 .




















Fig. 32

O
A B
C
0

M
0

1
2
3
4
5
6
7
8 ±

-1
-2
-3
-4
-5
-6
-7
0
C
2

C
-2

M
1
M
-1

M
5

M
-5

161
Notăm cu
1 1
,

M M punctele în care semicercurile ( ) d C
1
, ( ) d C
1 −
intersectează cercul
concentric ce trece prin punctele 1 ± . Notăm cu
2 2
,

M M punctele în care
semicercurile ( ) d C
2
, ( ) d C
2 −
intersectează cercul concentric ce trece prin punctele 2 ± .
Analog se obţin punctele
n
M M M
± ± ±
,...., ,
4 3
. Toate aceste puncte sunt situate pe curba
căutată. Punctele
n
M
±
coincid cu punctele de pornire B A, şi pot fi obţinute unind O cu
punctele
n
C
±
.
In acest mod, prin construcţia prin puncte se obţine una din ramurile
epicicloidei sau hipocicloidei. Procedeul continuă până la completarea curbelor
căutate.

Ecuaţiile curbei
a) Ecuaţiile parametrice
In cazul epicicloidei acestea sunt:
( )
( )
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
+
− + =
+
− + =
ϕ ϕ
ϕ ϕ
r
r R
d r R y
r
r R
d r R x
sin sin
cos cos

In cazul hipocicloidei acestea sunt:
( )
( )
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦

− − =

+ − =
ϕ ϕ
ϕ ϕ
r
r R
d r R y
r
r R
d r R x
sin sin
cos cos

unde ϕ , în ambele cazuri, este unghiul de rotaţie al razei OC .

Demonstraţie. Pentru a determina ecuaţia epicicloidei considerăm:

( ) ( ) ( ) ( ) = + − + = ⋅ − ⋅ = + = = t r r R SMC CM KOC OC LQ OL OQ x ϕ ϕ cos cos cos cos
=( ) ϕ ϕ
r
r R
r r R
+
− + cos cos .
( ) ( ) ( ) ( ) = + − + = ⋅ − ⋅ = − = = t r r R SMC CM KOC OC RC LC QM y ϕ ϕ sin sin sin sin
=( ) ϕ ϕ
r
r R
r r R
+
− + sin sin .
162
Observaţie. Ecuaţiile parametrice ale hipocicloidei se obţin din ecuaţiile
parametrice ale epicicloidei prin înlocuirea lui r cu r − şi d cu d − .

Caracteristici ale curbei. Orice epicicloidă este situată într-o coroană circulară
mărginită de două cercuri de raze d r R + + şi respectiv d r R − + . Pe primul din
aceste cercuri sunt situate vârfurile în timp ce pe cel de-al doilea sunt situate punctele
de pornire. Vârfurile epicicloidei sunt întotdeauna situate la o distanţă mai mare de
centrul O decât punctele de pornire.
Orice hipocicloidă este situată într-o coroană circulară mărginită de două
cercuri de raze d r R − − şi respectiv d r R + − . Pe primul din aceste cercuri sunt
situate vârfurile în timp ce pe cel de-al doilea sunt situate punctele de pornire. In cazul
în care r R > vârfurile hipocicloidei sunt siuate la o distanţă mai mică de centrul O
decât punctele de pornire. In cazul în care r R < vârfurile hipocicloidei sunt siuate la o
distanţă mai mare de centrul O decât punctele de pornire. In acest caz hipocicloidele
se numesc pericicloide.
In urma unei rotaţii în jurul punctului O sub un unghi multiplu de
R
r π 2
, o
epicicloidă (sau o hipocicloidă) ajunge să coincidă cu ea însăsi.
Punctele de pornire ale unei epicicloide normale (sau hipocicloide normale)
sunt puncte de întoarcere.
In cazul în care raportul r R : este un întreg m, epicicloida este o curbă
algebrică închisă de ordin ( ) 1 2 + m iar hipocicloida este o curbă algebrică închisă de
ordin ( ) 1 2 − m .
In cazul în care raportul r R : este un număr fracţionar adică este de forma
q
p
,
1 ≠ q , epicicloida este o curbă algebrică de ordin q p + 2 şi conţine p ramuri
congruente. In acest caz hipocicloida este o curbă algebrică de ordin q p − 2 şi conţine
p ramuri congruente.
In cazul în care raportul r R : este un număr iraţional epicicloida (sau
hipocicloida) nu este închisă şi are un număr infinit de ramuri care se intersectează.
In cazul particular 2 : 3 : = r R curba este de ordinul 10 şi conţine trei ramuri
congruente (Fig.33).
163














Fig. 33

Cazuri particulare.
Cazul 1. Pentru 1 : 2 : = r R atât hipocicloida alungită cât şi cea scurtată sunt
elipse cu centrul în O. Semiaxele elipsei sunt date de d r a + = şi d r b − = .
Extemităţile axei principale sunt punctele de pornire, extremităţile axei secundare sunt
vârfurile.
Dacă pentru 1 : 2 : = r R diferenţa d r − tinde la 0 atunci axa secundară a
elipsei descreşte nedefinit şi axa principală tinde să coincidă cu diametrul cercului
director.
Hipocicloida normală obţinută în cazul ( ) r d = este un segment de dreaptă - şi anume
diametrul cercului director ce uneşte punctele de pornire. Intr-o mişcare completă de
rotaţie a cercului generator acest diametru este trasat într-o direcţie pentru ca la
următoarea mişcare de rotaţie să fie trasat în direcţia opusă. In acest caz punctele de
pornire ale hipocicloidei normale sunt puncte de întoarcere.
Cazul 2. Pentru r R = epicicloida coicide cu un melc, iar în cazul particular în
care epicicloida este normală aceasta coincide cu cardioida.
Cazul 3. Pentru 1 : 4 : = r R hipocicloida normală coicide cu astroida
(hipocicloida cu patru puncte de întoarcere) (Fig.34). Caracteristic acestei curbe este
X
O
Y
M
C
164
segmentul EF al tangentei, situat între două drepte perpendiculare ce trec prin două
perechi de puncte de pornire, a cărui lungime este R .

Ecuaţiile astroidei
a) Ecuaţia astroidei exprimată în coordonate carteziene este de forma:
3
2
3
2
3
2
R y x = + .

b) Ecuaţiile parametrice ale astroidei sunt următoarele:
¦
¹
¦
´
¦
=
=
u R y
u R x
3
3
sin
cos
.













Fig. 34


Cazuri limită.
Cazul 1. In cazul în care cercul director este de rază infinit şi cercul generator
are raza dată, epicicloida (sau hipocicloida) revine la o cicloidă cu raza egală cu cea a
cercului generator.
Cazul 2. Dacă raza cercului generator este infinită acesta se reduce la o dreaptă
KL ce se rostogoleşte fără alunecare în jurul cercului director O (Fig.35). In acest caz
X
Y
B
D
C
A
O
F
E
F
1

E
1

165
epicicloida (sau hipocicloida) revine la o curbă descrisă de punctul M fix faţă de
dreapta KL . In cazul particular în care P M = este situat pe dreapta KL atunci curba
descrisă de M este desfăşurătoarea cercului director.














Fig. 35

Proprietăţi ale normalei şi tangentei. Normala dusă în punctul M al oricărei
epicicloide (sau hipocicloide) trece prin punctul de tangenţă E dintre cercurile
generator şi director. Tangenta la epicicloida (sau hipocicloida) normală trece prin
punctul ' E al cercului generator, diametral opus punctului E .

Lungimi şi arii
Lungimea unui arc al epicicloidei între două puncte 0 = ϕ şi
1
ϕ ϕ = este :
ϕ
ϕ
ϕ
d
r
R
rd d r
r
r R
s

− +
+
=
1
0
2 2
2
cos 2 .
Lungimea acestui arc este egală cu lungimea arcului corepunzător al unei elipse
definite de sistemul de ecuaţii parametrice:
B
D
K
L
O
A
M
M
0

T
L
0

K
0

P
166
( )
( )
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
+
− =
+
+ =
r
R
R
r R
r d y
r
R
R
r R
r d x
2
sin 2
2
cos 2
ϕ
ϕ
.
Aria sectorului descris de raza OM care îşi începe mişcarea de rotaţie din
punctul de pornire al epicicloidei este dată de formula:
( )
)
`
¹
¹
´
¦
+

|
|
.
|

\
|
+ +
+
=
r
R
R
r R d
r
d
r R
r R
S
ϕ
ϕ sin
2
2
2
.
In cazul epicicloidei normale formula devine:
( )( )
)
`
¹
¹
´
¦

+ +
=
r
R
R
r r R r R
S
ϕ
ϕ sin
2
2
(Newton).
In cazul hipocicloidei se înlocuieşte în formulele de mai sus r cu r − .
In formulele de mai sus s-a presupus că şirurile valorilor parametrului ϕ pentru
care raza se roteşte în sens negativ mătură o arie negativă.
Aria sectorului descris de raza OM a unei epicicloide (sau hipocicloide)
normale când punctul M parcurge una din ramuri este dată de formula
( )( )
R
r R r R r
S
2
1
± ±
=
π
,
unde semnul "+" este considerat pentru epicicloidă iar "-" pentru hipocicloidă.
Aria corespunzătoare sectorului cercului director este dată de formula
Rr S π =
2
.
Aria figurii mărginite de una din ramurile epicicloidei (sau hipocicloidei) şi
arcul corespunzător din cercul director este dată de formula:
R
r
r S S S 2 3
2
2 1
± = − = π .






167
3.13. Tractrice
Definiţie şi construcţie
Definiţie. Se numeşte tractrice locul geometric al punctelor care au proprietatea
că lungimea segmentului MP , ce uneşte punctul de tangenţă M cu punctul P de
intersecţie al acestei tangente cu o dreaptă dată X X' , este o constantă dată a . X X'
se numeşte dreaptă directoare, punctul A al tractricei situat la distanţa cea mai mare de
dreapta directoare se numeşte vârf, perpendiculara OA dusă din vârf la dreapta
directoare se numeşte înălţimea tractricei (Fig.36).


















Fig. 36

Construcţie. Fie un segment de lungime dată a . Construim tractricea de
înălţime a . Fie X X' o dreaptă dată. Aceasta va fi dreapta directoare. Fie O un punct
arbitrar pe dreapta X X' . Construim cercul ( ) a O C , . Construim dreapta X X OY ' ⊥ . Fie
A un punct pe OY astfel încât a OA = . Punctul A astfel determinat este vârful
tractricei. Notăm cu B unul din punctele în care dreapta X X' intresectează cercul
Y
N
L
C
P
A
U V
O
M
X I
D
-I
0’
4’
168
( ) a O C , . Ducem prin A şi B tangentele la cercul ( ) a O C , care se intersectează într-un
punct D. Pe segmentul a BD = construim o partiţie a cărei puncte le notăm cu
,.... ' 3 , ' 2 , ' 1 astfel încât segmentele '...... 3 , ' 2 , ' 1 , B B B BD să constituie o progresie
geometrică arbitrară. Altfel scris, q B B B B B BD = = = = ... ' 3 : ' 2 ' 2 : ' 1 ' 1 : .
Impărţim segmentul BD în două părţi egale. Notăm cu ' 4 punctul obţinut în urma
acestei partiţii. Impărţim segmentul ' 4 B în două părţi egale şi notăm cu ' 8 punctul
obţinut în urma acestei partiţii. Continuând procedeul obţinem un şir de segmente
,..... ' 16 , ' 8 , ' 4 , ' 0 B B B B ce formează o progresie geometrică de raţie 2 1 . Construim
acum între ' 0 şi ' 4 punctele intermediare ' 3 , ' 2 , ' 1 . Determinăm mai întâi punctul ' 2
astfel încât ' 2 B este medie proporţională între ' 0 B şi ' 4 B . Impărţim ' 2 B astfel
construit în două părţi egale şi notăm cu ' 6 punctul obţinut în urma acestei partiţii.
Impărţim ' 6 B în două părţi egale şi notăm cu ' 10 punctul obţinut în urma acestei
partiţii. Am obţinut astfel un şir de segmente ,.... ' 10 , ' 8 , ' 6 , ' 4 , ' 2 , ' 0 B B B B B B ce
formează o progresie geometrică de raţie
2
1
2 : 1 . Construim acum punctul ' 1 astfel
încât segmentul ' 1 B este medie proporţională între ' 0 B şi ' 2 B . Notăm cu ' 5 mijlocul
segmentului ' 1 B şi cu ' 9 mijlocul segmentului ' 5 B . Construim punctul ' 3 astfel încât
segmentul ' 3 B este medie proporţională între ' 2 B şi ' 4 B . Notăm cu ' 7 mijlocul
segmentului ' 3 B şi cu ' 11 mijlocul segmetului ' 7 B . Procedeul continuă şi obţinem
astfel un şir de segmente:
'.... 11 , ' 10 , ' 9 , ' 8 , ' 7 , ' 6 , ' 5 , ' 4 , ' 3 , ' 2 , ' 1 , ' 0 B B B B B B B B B B B B , ce formează o progresie
geometrică de raţie
4
1
2 : 1 .
Procedând analog putem obţine o serie geometrică de raţie
8
1
2 : 1 ,
16
1
2 : 1 , etc.
Construim pe dreapta X X' de o parte şi de alta a punctului O un şir de segmente de
lungimi egale d III II II I OI = = = = .... ) )( ( ) ( , unde d se obţine din relaţia:
( ) ' 1 : ln : B a a d = . In cazul în care valoarea raportului ' 1 : B a este aproape de 1 putem
considera din motive practice ' 1 ' 0 = d .
Unim punctele ,.... ' 3 , ' 2 , ' 1 cu centrul O şi notăm punctele de intersecţie ale
dreptelor ,..... ' 3 , ' 2 , ' 1 , ' 0 O O O O cu cercul ( ) a O C , cu ,... 3 , 2 , 1 , 0
Pe arcul BA construim punctele ,.... 3 , 2 , 1
  
astfel încât arcul 1 2 1 B B =

, arcul
2 2 2 B B =

, etc. Prin punctele ,.... 3 , 2 , 1
  
astfel construite ducem paralele la dreapta
169
directoare X X' . Construim semicercurile de centre ,.... , , III II I + + + şi rază a orientate
în sens crescător şi semicercurile de centre ,.... , , III II I − − − şi rază a orientate în sens
descrescător. Acestea sunt simertrice faţă de OA.
Perechile de puncte obţinute în urma intersecţiei acestor semicercuri cu
dreptele ce trec prin punctele ,.... 3 , 2 , 1
  
sunt puncte pe curba căutată.

Construcţia tangentei. Fie M un punct oarecate pe tractrice, A vârful acesteia
şi X X' dreapta directoare. Cu piciorul compasului în M construim arcul de rază
a OA = . Acesta intersectează X X' într-un punct P . PM este tangenta căutată.

Ecuaţiile tractricei
Ecuaţiile parametrice ale tractricei sunt următoarele:
ϕ
ϕ
ϕ
sin
2
ln cos
a y
tg a a x
=
+ =

unde, M P X
ˆ
= ϕ este unghiul pe care raza PM îl formează cu axa pozitivă a
coordonatelor ( ) π ϕ < < 0 .

Caracteristici ale curbei. Inălţimea OA (a cărei lungime este egală cu un
segment dat de lungime a ) este axă de simetrie. Dreapta OA este tangentă la tractrice
în punctul A care este punct de întoarcere. Tractricea este situată de o singură parte a
dreptei directoare iar ramurile sale tind către infinit. Dreapta directoare este asimptotă
pentru tractice.

Arii şi volume
Aria benzii infinite cuprinsă între tractrice şi asimptota sa X X' este egală cu
jumătate din aria cercului de rază egală cu înălţimea tractricei:
2
2
1
a S π = .
Corpul obţinut în urma unei rotiri complete a tractricei în jurul asimptotei are
o suprafaţă finită de arie
2
1
4 a S π = a cărui volum este
3
3
2
a V π = .


170
3.14. Lănţişorul
Definiţie şi construcţie
Definiţie. Se numeşte lanţ o coardă omogenă inextensibilă care atârnă între
două puncte de suspensie fixate. Punctul A se numeşte vârful lanţului (Fig.37).













Fig. 37

Construcţie. Considerăm pe tractricea de înălţime a un număr de puncte. Fie
' M unul dintre aceste puncte. Unim ' M cu P , centrul semicercului corespunzător
(Fig.37). Dreapta P M' este tangenta în ' M la tractrice. Construim normala în ' M la
tractrice. Construim perpendiculara în P pe X X' . Notăm cu M punctul de intersecţie
dintre cele două drepte astfel construite. Punctul M aparţine curbei căutate.

Observaţie. Normala ' MM a tractricei este tangenta la lanţul LAN . Lanţul
LAN de parametru a este desfăşurătoarea tractricei UAV de înălţime a . Lungimea
segmentului ' MM este egală cu lungimea arcului MA al lanţului. Proiecţia
segmentului PM pe normala la lanţ în M este a MH = . Din faptul că PH MM' este
dreptunghi rezultă relaţia a P M MH = = ' şi cum din construcţia tractricei a P M = '
rezultă a MH = .

X'
X
D
P O
V
U
H
M'
A
M
T
L
B
K
K'
N
171
Ecuaţia lănţişorului
Considerăm X X' axa coordonatelor situată la distanţa a sub vârful A şi fie
O originea sistemului de axe astfel încât X X OA ' ⊥ şi a OA = , unde a este un
parametru dat. In acest caz ecuaţia curbei este dată de ecuaţia:
|
|
.
|

\
|
+ =

a
x
a
x
e e
a
y
2
.
Axa X X' este paralelă cu tangenta în A la curbă şi este dreapta directoare a
lanţului.

Exemplu











The Golden Gate Bridge, San Francisco















172
Bibliografie
Daintith J., Nelson R. D. - Dictionary of Mathematics, The Penguin, 1989

Iline V., Pozniak E. - Géométrie Analytique, Mir, Moscou, 1985

Rouché E., de Comberousse Ch.

- Traité de Géométrie, Gauthier-Villars, Paris, 1900
Tresse A., Thybaut A. - Cours de Géométrie Analytique, Librairie Armand
Colin, Paris, 1904

Vygodsky M.


- Mathemathical Handbook, Mir Publishers, Moscow,
1987
*** - Les courbes de Chronomath :
serge.mehl.free.fr/base/index_cbe.html

***

- Visual Dictionary of Special Plane Curves:
xahlee.org/SpecialPlaneCurves_dir/specialPlaneCur
ves.html

Cu ajutorul compasului construim pe dreapta AL , de o parte şi de alta a punctului P două puncte M 1 şi respectiv M 2 astfel încât PM 1 = PM 2 = PO . Locul geometric al punctelor M 1 şi M 2 când P se deplasează pe dreapta d ' este o strofoidă dreaptă. Metoda II. Fie F un punct fix şi d o dreaptă dată. Construim cercurile C1 şi C2 tangente exterior într-un punct O , unde O este un punct arbitrar pe dreapta d . Ducem din F tangentele comune la cele două cercuri şi notăm cu M , N , P , Q punctele de tangenţă. Locul geometric al punctelor de tangenţă ale tangentelor duse din F la două cercuri tangente exterior este o strofoidă dreaptă (Fig. 1a’).

d’

N A P F C2 Q O O2 O1 C1

M

d

d”

Fig 1a’ Demonstraţie. Fie A punctul de intersecţie dintre tangenta comună interioară d şi tangenta comună exterioare d ' . Atunci are loc relaţia OA = AP = AN . Cum cercurile C1 şi C2 sunt arbitrare, punctul A variază pe dreapta d deci locul geometric al punctelor P şi N este o strofoidă dreaptă.

89

Reciproc. Ducem prin F o dreaptă d ' care intersectează pe d într-un punct A . Fie P şi N două puncte pe dreapta d ' şi O un punct pe d astfel încât are loc relaţia OA = AP = AN . Fie O1 punctul de intersecţie al perpendicularelor duse în O şi N pe dreptele d şi respectiv d ' . Fie O2 punctul de intersecţie al perpendicularelor duse în O şi P pe dreptele d şi respectiv d ' . Triunghiurile dreptunghice AOO1 şi ANO1 sunt congruente conform cazului IC ceea ce implică OO1 ≡ O1 N şi deci OO1 şi O1 N sunt raze în cercul C1 de centru O1 . Analog se demonstrează că OO2 şi O2 P sunt raze în cercul C2 de centru O2 . Deci punctele P şi N ale strofoidei drepte se află pe tangenta comună exterioară a cercurilor C1 şi C2 . Ecuaţiile strofoidei drepte a) Ecuaţia strofoidei drepte în coordonate carteziene este: y=±x a+x a−x (1)

Pentru a găsi ecuaţia strofoidei drepte în coordonate carteziene luăm ca axă Ox dreapta d şi ca axă Oy dreapta d ' . Fie A un punct fix pe axa Ox astfel încât AO = a şi fie M 1 şi M 2 două puncte pe dreapta arbitrară AL astfel încât OP = PM 1 = PM 2 . Dacă

λ

este lungimea segmentului

OP

atunci ecuaţia dreptei

AL

este

x y ay . Ţinând seama de faptul că M 1 , M 2 şi O + − 1 = 0 şi obţinem relaţia λ = a λ a+x
C (P, λ ) avem ecuaţia

sunt puncte pe cercul C (P, λ ) rezultă că pentru

2 x 2 + ( y − λ ) = λ2 .
y2 = x2

Eliminând

pe

λ

în

ecuaţia

cercului

obţinem

relaţia

a+x a+x . Ecuaţia y = ± x , ne dă o reprezentare în coordonate carteziene a−x a−x

a strofoidei drepte în funcţie de parametrul a . b) Ecuaţia strofoidei drepte în coordonate polare ( O pol, d axa polară) se scrie

ρ=−

a cos 2ϕ cos ϕ

(2)

Pentru a găsi ecuaţia strofoidei drepte în coordonate polare considerăm sistemul de trecere de la coordonate carteziene la coordonate polare:
90

 x = ρ cos ϕ   y = ρ sin ϕ  sin ϕ   y de unde obţinem   =   cos ϕ  .  x  
2 2

(3)

(4)

a + ρ cos ϕ a+ x  y . Având în vedere relaţiile (1) şi (3) rezultă   =   = a − ρ cos ϕ a−x x
2 2

(5)

Din egalitatea relaţiilor (4) şi (5) obţinem sin 2 ϕ + cos 2 ϕ = 1 deci,

sin 2 ϕ + cos 2 ϕ 2a = 2 a − ρ cos ϕ cos ϕ

dar

1 2a . = 2 cos ϕ a − ρ cos ϕ
Mai precis, are loc relaţia: ρ cos ϕ = a 1 − 2 cos 2 ϕ . De unde obţinem reprezentarea în coordonate polare a strofoidei drepte

(

)

ρ = −a

cos 2ϕ . cos ϕ

c) Ecuaţiile parametrice ale strofoidei drepte sunt următoarele:   u2 −1 x = a 2    u + 1     2  y = au  u − 1   2   u + 1     u = tgϕ 

(6)

Având în vedere relaţia (3) rezultă y 2 = ρ 2 sin 2 ϕ şi x 2 = ρ 2 cos 2 ϕ (7). Dar din (1) avem

y2 = x2

a+x a−x

(8).

Inlocuind de unde

relaţiile rezultă

(8)

în

(7)

obţinem (9).

ρ 2 sin 2 ϕ = ρ 2 cos 2 ϕ

a + ρ cos ϕ , a − ρ cos ϕ

ρ = a⋅

tg 2ϕ − 1 1 ⋅ tg 2ϕ + 1 cos ϕ

Inlocuind relaţia (9) în (3) obţinem ecuaţiile parametrice ale strofoidei drepte.

91

S = ∫  2 2  dt = a ∫    1 + u 2  du = 2 a (4 − π ) .Lungimi. cos 2 ϕ b) Aria mărginită de curba OAM 1O este dată de formula : 1 S = 2a 2 − π a 2 . arii şi volume a) Lungimea curbei OAM 1O este dată de formula: π 4 lOAM 1O = 2a ∫ 0 1 + sin 2 2ϕ ≈ 2. dt − ∫ S = 2a 2  ∫ 3 3 2  t2 +1  1 t +1 1  ( ) ( ) ∞ Notăm I1 = ∫ (t 1 4t 4 2 ∞ +1 ) dt şi I 2 = 3 ∫ (t 1 4t 2 2 +1 ) 3 dt de unde rezultă S = 2a 2 ⋅ (I1 − I 2 ) (1). Făcând schimbarea de variabilă a−x ∞ t= 4at t2 −1 a+x calculul ariei revine la calculul integralei S = 2 ∫ a 2 dt . a 1 c) Analog se determină formula S = 2a 2 + π a 2 pentru aria cuprinsă între 2 ramurile OU ' . Demonstraţie. Această arie tinde către infinit dar are o magnitudine finită. unde am a +t  2 − a   0 2 2 făcut schimbarea de variabilă u = t . ⋅t ⋅ 2 t +1 a−x t2 +1 1 ( ) mai precis ∞  ∞ 4t 4  4t 2 dt  . 2 a 1 2 1  a2 − t 2  1 2 2 1− u  Demonstraţie.49a . deci S = 2 ∫ x 0 a a+x şi considerăm limitele a−x a+x dx . 92 . Pentru a determina formula căutată pornim de la formula ariei unei figuri plane în care înlocuim f ( x ) cu expresia x integralei x1 = 0 şi x2 = a . OV ' şi asimptota UV .

4  d) Volumul corpului generat de curba OAM 1O în urma rotirii în jurul axei Ox este dat de formula: 4  V = π a 3  2 ln 2 −  ≈ 0. Prin urmare.Integrând prin părţi în I1 avem:  1  t3 I1 = − ∫ t ⋅  dt = − 2 2 t2 +1  2 1   t +1  ∞ 3 ' ∞ ( ) ( ) + 3∫ 1 1 ∞ (t t2 2 +1 ) dt = 2 1 3 1 − ∫t ⋅ 2 dt = 4 2 1 t +1 (2). De unde rezultă I1 = 1 + 4 2 t +11 2 1 t +1 2 8 Integrând prin părţi în I 2 avem:  1  t I 2 = −∫ t ⋅  dt = − 2 2 t2 +1  t2 +1  1   ∞ ' ∞ ∞ ∞ ( ) ( ) 1 1 1 1 +∫ dt = − +  arctgt +  = 2 2 4 2 t 1 1 (t + 1) 1 ∞ ∞ − 1 1 π 3 π  +  − 1 .166a 2 . 3  Demonstraţie V = π ∫ y 2 dx = π ∫ x 2 0 0 + 2π ∫ x3 dx a−x −a 0 0 −a 0 −a a+x x3 x3  a − x + 2x  2 dx = π ∫ x 2  dx = π dx = π ∫ x dx + 2π ∫ a−x 3  a−x  −a −a −a a − x 0 0 0 0 −a + dx x3 − a3 = + 2π ∫ dx + 2πa 3 ∫ V = 3 −a a − x −a a − x πa 3 = πa 3 3 − 2π −a ∫ (a 0 2 + ax + x 2 dx − 2πa 3 ln (a − x ) ) 0 4  . −a 3  e) Analog se demonstrează că volumul corpului generat de curba U ' OV 'VU în urma rotirii complete în jurul axei Ox este de magnitudine infinită.  π Având în vedere relaţiile (1). De unde rezultă I 2 = − + 4 8 4 2 4  (3). 93 . (2) şi (3) obţinem formula căutată S = 2a 2  + 1 . ∞ 3 3π 1 3 t 3 1 ∞ − ⋅ 2 + ∫ 2 dt = 1 + ⋅ arctg t 1 . V = π a 3  2 ln 2 −  .

Pentru a găsi ecuaţia strofoidei oblice considerăm O originea sistemului de axe format din dreptele d şi d ' . sin (α − θ ) ρ = −a Demonstraţie. Ecuaţiile strofoidei oblice (generalizate) a) Ecuaţia strofoidei oblice în coordonate polare este următoarea: sin (α − 2θ ) .b. Strofoida oblică (generalizată) Definiţie şi construcţie. α unghiul format de cele două drepte d şi d ' şi β unghiul format de dreapta AL cu dreapta d . dar în acest caz d şi d ` nu sunt perpendiculare.1. formează un unghi α diferit de 90  (Fig. Aplicând teorema sinusului în triunghiul OAP obţinem: sin α sin β sin (α + β ) = = AP OP AO d’ S (1) M1 A P O L M2 d Fig 1b 94 . Sunt analoage cu cele din cazul strofoidei drepte. 1b)).

sin α (4) Având în vedere sistemul de trecere de la coordonate carteziene la coordonate polare în cazul în care α ≠ 90  avem: sin (α − θ )   x = ρ sin α    y = ρ sin θ  sin α  şi înlocuind (4) în (5) obţinem relaţia − a (5) sin β sin (α − θ ) . sin (α − θ ) Determinăm β în funcţie de α şi θ . de unde rezultă ecuaţia =ρ sin α sin α (6) ρ = −a sin β . Având în vedere relaţiile (3). x sin (α − θ ) sin (α + β ) 95 .Cum AP = AM 1 + M 1 P şi cum M 1 P = PO rezultă AM 1 = AP − PO . Inlocuind aceste expresii în relaţia (2) obţinem relaţiile: y = −a sin β sin α − sin β ⋅ sin α sin (α + β ) (3) x = −a sin β . sin (α + β ) sin (α + β ) Având în vedere că triunghiurile AM 1 M 1' şi APO sunt asemenea obţinem relaţia M 1 M 1' AM 1 AM 1' = = OP AP AO (2) unde M 1 M 1' = y şi AM 1' = −a − x . (4) şi (5) obţinem y sin θ sin α − sin β = = . Din relaţia (1) obţinem AP = − a sin α sin β şi OP = − a .

Fig 1c 96 . 1c)).De unde rezultă β = α − 2θ (7). Inlocuind relaţia (7) în (6) obţienem ecuaţia strofoidei oblice în coordonate polare ρ = −a sin (α − 2θ ) . dar în acest caz polul curbei este centrul cercului şi punctul fix se află pe circumferinţă (Fig. sin (α − θ ) b) Ecuaţia strofoidei oblice în coordonate carteziene este următoarea: y 2 ( x − a ) − 2 x 2 y cos α + x 2 (a + x ) = 0 Demonstraţie. Efectuând calculele şi ţinând =x = y=x sin (α + β ) sin (α + β ) a ⋅ sin (α + β ) x cont de faptul că sin β = − sin α obţinem ecuaţia căutată. a 1. Strofoida unui cerc (nefroida lui Freeth) Definiţie şi construcţie. Pentru a determina ecuaţia strofoidei oblice în coordonate carteziene înlocuim relaţia (4) în (3): x sin α + sin α sin α − sin β x(a + x ) ⋅ sin α a .c. Sunt analoage cu cele din cazul strofoidei drepte.

Q O P Fig. 2 97 . a ) şi fie O un punct pe circumferinţa acestuia.2) atunci. Ducem prin O o dreaptă arbitrară care întâlneşte cercul a doua oară într-un punct P .Fie dat cercul C ( A. Ecuaţiile strofoidei unui cerc a) Ecuaţia strofoidei unui cerc în coordonate polare este de forma: ρ = a (1 + 2 sin (ϕ 2)) b) Ecuaţiile parametrice ale strofoidei unui cerc sunt următoarele:  x = a(1 + 2 sin (t 2)) ⋅ cos t    y = a(1 + 2 sin (t 2)) ⋅ sin t  Observaţie. ϕ = 3π şi în acest caz strofoida poate fi folosită la construirea 7 heptagonului regulat. Dreapta prin P paralelă cu axa Oy intersectează curba în Q (Fig. Locul geometric al punctelor M şi M ' când P se deplasează pe circumferinţa cercului este nefroida lui Freeth. Determinăm punctele M şi M ' astfel încât PM = PM ' = PO .

98 . 1b)). care este echidistant faţă de A şi B (Fig. In cazul strofoidei oblice dreapta UV este asimptotă numai pentru una dintre ramuri în timp ce pentru cealaltă ramură este tangentă în punctul S .Cazuri particulare ale nefroidei lui Freeth (a=1). Tangentele în O la cele două ramuri sunt perpendiculare. b=0 b=1/4 b=2/3 b=1 b=3/2 b=2 b=3 Caracteristici ale strofoidelor • • • Punctele O (Fig 1a) şi 1b)) şi respectiv A sunt numite noduri.

• In cazul strofoidei drepte. Cisoida lui Diocles Definiţie şi construcţie.2. CA) (Fig. In acest caz cisoida este compusă din arcele OB şi OD şi este înscrisă în cercul C . Curba descrisă de punctul M când drepta OF se roteşte în jurul punctului O este cunoscută sub numele de cisoida lui Diocles. K V Y N T P G B M O Q C A X E F G’ D U Fig. Paralela GG ' prin G la diametrul BD intersectează coarda OE într-un punct M . Fie M un punct pe dreapta OF . 1a)). CA) faţă de B . punctul de tangenţă S este la infinit astfel încât dreapta UV este asimptotă pentru ambele ramuri (Fig. Considerăm cercul C de diametru OA = 2a (Fig 3). între O şi F . 3.3). Se consideră un sistem de axe ortogonale XOY şi cercul C (C . Se construiesc diametrul BD perpendicular pe diametrul OA şi o coardă arbitrară prin O care intersectează a doua oară cercul în punctul E . 3 99 . • Segmentul ON este de lungime a 2 (Fig 1a)). Notăm cu G simetricul punctului E pe C (C . Ducem tangenta în A la cercul C şi notăm cu UV dreapta suport a acestei tangente. Construcţia propusă de Diocles. Ducem prin O o dreaptă arbitrară ce intersectează tangenta UV în F şi cercul C în E . astfel încât MF = OE .

Ecuaţiile cisoidei a) Ecuaţia cisoidei în coordonate polare ( O pol. Tangenta căutată este perpendiculara pe NM în M . Fie ρ şi ϕ coordonatele polare ale lui M faţă de polul O şi axa Ox . Pentru a găsi ecuaţia cisoidei considerăm ca axă Ox diametrul OA al cercului şi ca axă Oy tangenta în O la cerc (Fig. Notăm cu N punctul lor de intersecţie. Notăm cu Q proiecţia punctului P pe dreapta d ' . Construim prin O paralela la QK şi prin K paralela la OM . Fie M proiecţia punctului Q pe segmentul OP .4).3). Fie M un punct arbitrar al cisoidei (Fig. Q P M O d’ Fig.Altă construcţie. Fie P un punct variabil pe drepata d . OX axă polară) este următoarea: 2a sin 2 ϕ ρ= cos ϕ (1) Demonstraţie. Fie K simetricul lui Q faţă de P . Avem atunci 100 . Deoarece triunghiul AEO este înscris într-un semicerc rezultă AE este perpendiculară pe dreapta OE . Punctul M astfel construit este un punct al cisoidei. Dreapta NM este normală la cisoidă. 4 d Construcţia tangentei.3). Fie d şi d ' două drepte paralele şi fie O un punct fix pe dreapta d ' (Fig. Construim perpendiculara în M pe OM şi notăm cu P şi Q punctele de intersecţie ale acesteia cu axele OY şi respectiv OX . Construim dreapta ce trece prin punctele O şi M .

Având în vedere notaţia făcută precum şi relaţia (3) rezultă 1 + u2 101 .sin 2 ϕ EF = AF sin ϕ . Cisoida este o curbă raţională. = = 2a  cos ϕ cos ϕ sin ϕ  y = ρ sin ϕ Din egalitatea x sin 2 ϕ obţinem sin ϕ = = 2a cos ϕ cos ϕ x x şi cos ϕ = 1 − 2a 2a (3) (4). u2 . Având în vedere relaţia (3) obţinem x = 2a sin 2 ϕ sau altfel sin 2 ϕ ⋅ cos 2 ϕ . Demonstraţie. 2a − x c) Ecuaţiile parametrice ale cisoidei  2au 2 x=  1 + u2    y = ux u = tgϕ  Observaţie. Având în vedere relaţia (1) şi sistemul de coordonate polare  x = ρ cos ϕ x y sin 2 ϕ obţinem relaţia: ρ = . cum cos 2 ϕ scris x = 2a sin 2 ϕ cos 2 ϕ x = 2a sin 2 ϕ + cos 2 ϕ cos 2 ϕ obţinem expresia x = 2a y = ux . care ne cos ϕ dă reprezentarea în coordonate polare a cisoidei . b) Ecuaţia cisoidei în coordonate carteziene este de forma: y2 = x3 2a − x (2) Demonstraţie. Fie tgϕ = u . care ne dă reprezentarea în coordonate carteziene a cisoidei. Substituind (4) în prima egalitate din (3) şi ridicând la pătrat obţinem relaţia y2 = x3 . Cum AF = OAtgϕ şi OA = 2a obţinem relaţia ρ = 2a .

x (2) Inlocuind relaţia (2) în (1) obţinem  p2 y2    2 x x 2  . perpendicular pe AO . obţinem ecuaţia y 2 = − x3 . Atunci când valorile lui x cresc de la 0 la 2a valorile pozitive ale lui y cresc de la 0 la ∞ .Relaţia dintre cisoidă şi parabola de ecuaţie y 2 = 2 px Propoziţie. Axa OX este tangentă în O la cele două ramuri ale cisoidei. p +x 2 Caracteristici ale curbei: • • • • • Originea O a sistemului de axe ortogonale este punct al curbei. α  un punct al parabolei. Pentru a găsi ecuaţia cisoidei considerăm parabola de ecuaţie α 2  y = 2 px . De unde rezultă y =  x + . De unde rezultă y 2 + x 2 = − py . în urma grupării termenilor. • • Dreapta UV de ecuaţie x = 2a este o asimptotă a cisoidei. 102 . dată are ecuaţia αy − p x + α 2p  2p      (1) Perpendiculara dusă din vârful parabolei pe tangenta în M la parabolă are ecuaţia y = − α p x sau α p =− y . Locul geometric al piciorelor perpendicularelor duse din vârful parabolei la tangente este cisoida de ecuaţie y2 = − x3 p +x 2 Demonstraţie. Ecuaţia tangentei în M la parabola    2  α2  α2  p   = 0 . O este punct de întoarcere al cisoidei. Cisoida are două ramuri care trec prin extremităţile B şi respectiv D ale diametrului cercului C . Prin aducere la acelaşi y=− x+ 2x y 2p      numitor. AO este axă de simetrie. Fie M   β .

adică între axa OY şi tangenta în A la cercul de definiţie. Arii şi volume a) Aria benzii dintre cisoidă şi asimptotă este finită şi este de trei ori aria cercului C . Observaţie. Având în vedere formula de calcul a ariei unei figuri plane.• Dreapta care trece prin origine întâlneşte curba în trei puncte din care două sunt totdeauna originea. Integrănd prin părţi în relaţia (3) rezultă ∞ ∞   t ∞ ∞ 1  t2  = 12a 2 2 dt = − 6a 2 −∫ 2 dt  = dt  − 3∫ 2 ∫ t2 +1 2 2  t +1 0 +1   0 0 t 0 t +1    ∞  t3 S = −4a   t2 +1 2   ( ) 0 ( t2 ) ( ) 6a 2 ∫ ∞ dt . +1 b) Volumul corpului obţinut în urma rotirii complete a benzii dintre cisoidă şi asimptota UV în jurul asimptotei este egal cu volumul corpului obţinut în urma rotirii complete a cercului C în jurul aceleeaşi asimptote UV : V = 2π 2 a 3 103 . Inlocuind (2) în (1) obţinem relaţia S = 2 ∫ 2 2at 2 4at ⋅t ⋅ dt = 2 2 t2 +1 0 t +1 ( ) = 16a 2 ∫ 0 ∞ (t 2 t4 2 +1 ) 3 dt (3). Cisoida are puncte reale numai între dreptele x = 0 . Prin urmare are loc formula: S = 3πa 2 Demonstraţie. Deoarece 2 0 t +1 ∞ ∫t 0 2 dt ∞ = arctgt 0 rezultă S = 3πa 2 . aria benzii dintre cisoidă şi asimptotă este dată de expresia S = 2∫ x 0 2a x dx 2a − x (1) Făcând schimbarea de variabilă t = dx = 4at 2 2at 2 x obţinem expresiile x = 2 şi t +1 2a − x ∞ (t +1 ) dt (2). x = 2a . mai precis O este punct dublu.

In funcţie de relaţia dintre cei doi parametri a şi b distingem trei tipuri de curbe prezentate mai jos: 3.3. 104 . 3. )( ) Ecuaţia foliului în coordonate polare este de forma: ρ = −b cosθ + 4a cosθ sin 2 θ .In cazul în care banda definită mai sus este rotită în jurul axei de simetrie se obţine un corp al cărui volum este infinit.a) foliu simplu (ovoid) în cazul în care b ≥ 4a (Fig. Observaţie. Se numeşte foliu curba care în coordonate carteziene are ecuaţia (x 2 + y 2 y 2 + x( x + b ) = 4axy 2 . Centrul de gravitate H al benzii dintre cisoidă şi asimptota UV împarte diametrul OA în raportul OH : HA = 5 : 1 (Huyghens). Foliul Definiţie şi construcţie Definiţie.5a) Fig 5a Ecuaţiile foliului simplu a) Ecuaţia foliului simplu în coordonate polare este următoarea: ρ = a cos3 θ .

De unde rezultă formula căutată.b) Ecuaţia foliului simplu în coordonate carteziene este de forma: (x 2 + y2 ) 2 = ax 3 . c) Ecuaţiile parametrice ale foliului simplu sunt următoarele: a  x = 1+ t2   y = tx  ( ) 2 Arii. 16  4  64 0   105 . Aria mărginită de foliul simplu este dată de formula: S= 5 2 πa 32 Demonstraţie. Având în vedere formula de calcul a ariei unei figuri plane în coordonate polare obţinem: π 2 π 2 π 3 1 2 1 2 2  1 + cos 2ϕ  1 2 6 2 2 S = ∫ a cos ϕ dϕ = a ∫ cos ϕ dϕ = a ∫   dϕ = 2 0 20 2 0 2  [ ] 3 π π π π  2 2 2 2  1 2 2 3 a  ∫ dϕ + 3∫ cos 2ϕdϕ + 3∫ cos 2ϕ dϕ + ∫ cos 2ϕ dϕ  = 16  0  0 0 0   π π     2 2 π 3  1 2 π 3  1 2 1 + cos 4ϕ 3 a  + π + ∫ cos 2ϕ dϕ  = a  + π + ∫ cos 2ϕ dϕ  = 16  2 4 2  16  2 4  0 0     π   2 5  5 1 2 = a  π + ∫ cos 2ϕ cos 4ϕ dϕ  = π a 2 .

3. Considerăm cercul C (H . Pentru fiecare punct Q de pe circumferinţa cercului determinăm punctele P şi P ' astfel încât QP = QP' = QO . Locul geometric al punctelor M şi M ' când punctul P descrie cercul C (H . Aplicând teorema catetei în triunghiul MOM ' dreptunghic în O obţinem relaţia: OM 2 = MH ⋅ MM ' = y ⋅ 2OP . Pentru a determina ecuaţiile curbei considerăm punctul M de coordonate ( x. a 2 ) şi ducem prin H o dreaptă (∆ ) paralelă cu axa Oy . Altă metodă. Dreapta (∆ ) intersectează C (H . OP ) intersectează dreapta (∆ ) în punctele M şi M ' . Locul geometric al punctelor P şi P ' este foliul dublu regulat.5b) P’ O Q P Fig 5b Construcţie. ( ) (1) 106 . Cercul C (P. a 2 ) într-un punct P . Fie C un cerc dat şi fie O un punct pe circumferinţa acestuia. Fie xOy un reper ortogonal şi fie A un punct pe axa Ox astfel încât OA = a (Fig. a 2 ) este foliul dublu regulat. y ) ˆ şi m POA = ϕ .b) foliu dublu regulat în cazul în care b = 0 (Fig.5c).

Inlocuind relaţia (4) în (3) obţinem (3) OH 2 = OP 2 − PH 2 . Inlocuind relaţia (7) în (6) obţinem OM 2 = 2OP 2 (1 + sin ϕ ) . Inlocuind relaţia (5) în (2) obţinem relaţia (5) OM 2 = OP 2 − PH 2 + (OP + PH ) = 2OP 2 + 2OP ⋅ PH . 5c Aplicând teorema înălţimii în triunghiul dreptunghic MOM ' obţinem relaţia de mai jos: OH 2 = HM ⋅ HM ' Dar HM = OP + PH şi HM ' = OP − PH (4). 2 (6) In triunghiul dreptunghiuric OHP avem relaţia PH = OP ⋅ sin ϕ (7).Aplicând teorema lui Pitagora în triunghiul dreptunghic OHM obţinem: OM 2 = OH 2 + MH 2 (2) Fig. 107 .

2u + ϕ = (9) π 2 . Cum θ = ϕ + u rezultă ϕ = θ − u . b) Ecuaţia foliului dublu în coordonate carteziene este următoarea: (x este: 2 + y2 ) 2 = 4axy 2 . Fig. 5d) ρ = sin a bϕ cos ϕ . Generalizare. Ecuaţiile foliului dublu regulat a) Ecuaţia foliului dublu în coordonate polare este de forma: ρ = 4a cosθ sin 2 θ . Din relaţiile (1) şi (9) rezultă 2a ⋅ cos ϕ ⋅ y = 2a 2 cos 2 ϕ ⋅ (1 + sin ϕ ) deci y = a cos ϕ ⋅ (1 + sin ϕ ) . 5d 108 . Ecuaţia în coordonate polare a foliul dublu generalizat (Fig.Deoarece în triunghiul dreptunghic OPA avem OP = a ⋅ cos ϕ relaţia (8) devine OM 2 = 2a 2 cos 2 ϕ ⋅ (1 + sin ϕ ) .

Pentru n întreg numărul petalelor este: n   2 n  pentru n impar .5e) Fig. pentru n par 109 .c) foliu triplu în cazul în care 0 < b < 4a (Fig. Definiţie. 5e Foliul triplu este un caz particular de rodonee (Fig 5f).3. − 2 2n Pentru n iraţional curba nu se închide. Numărul petelelor curbei este egal cu numitorul expresiei: 1 1 . Se numeşte rodonee curba care în coordonate polare are ecuaţia: ρ = a cos nϕ sau ρ = a sin nϕ . numărul petalelor fiind egal cu ∞ . Observaţie.

)( ) 110 . b) Ecuaţia trifoliului în coordonate carteziene este de forma: (x 2 + y 2 y 2 + x( x + a ) = 4axy 2 . 5f Ecuaţiile trifoliului ( b = a ) a) Ecuaţia trifoliului în coordonate polare este următoarea: ρ = a cos ϕ (4 sin 2 ϕ − 1) .n=1 n=2 n=3 n=4 n=5 n=1/2 n=3/2 n=5/2 n=7/2 n=9/2 n=1/4 n=3/4 n=5/4 n=7/4 n=9/4 Fig.

Tangentele prin A coincid cu axele. opus lui O faţă de A astfel încât [OF ] = 3[OA] şi ducem dreapta ce uneşte punctul E cu F . AO ) astfel încât [ AO ] = l . 6).7 a . Notăm cu Q' punctul de intersecţie dintre AK şi GH . Prin punctele A şi O ducem două drepte paralele perpendiculare pe AO care intersectează dreapta GH în punctele A' şi E .  situat la cea mai mare distanţă faţă de O se numeşte vârful curbei. Construim dreapta GH paralelă cu raza AO a cercului C ( A. între A şi O astfel încât AP = QA .6). Punctul  3a 3a  A . 111 . Dreapta AO este axă de simetrie. Fie Q punctul de intersecţie al acesteia cu OF şi K punctul de intersecţie al dreptelor QA' şi FE . Ducem prin O o dreaptă arbitrară ce intersectează a doua oară cercul într-un punct N şi construim paralela prin N la dreapta AA' . Dreapta  2 2  UV de ecuaţie x + y + a = 0 este asimptotă pentru cele două ramuri care se prelungesc la infinit.7). Fie P un punct pe AO .4. 3. AO ) (Fig. Foliul lui Descartes (Frunza lui Descartes) Definiţie şi construcţie. Paralela prin P la AA' intersectează NO într-un punct M 1 . Când N parcurge cercul în sens opus acelor de ceasornic M 1 descrie curba LOCABOI (Fig. Punctul O se numeşte nodul curbei. Fie cercul C ( A. Fie M 2 simetricul lui M 1 faţă de P . Pe dreapta AO se ia un punct F . Caracteristici ale curbei (Fig.Lungimi şi arii π 2 8 l = 6a ∫ 1 − sin 2 ϕ dϕ ≈ 6. 9 0 S= π 4 a2 .

cos 3 ϕ + sin 3 ϕ 112 . OX axă polară) este următoarea: ρ= 3a cos ϕ sin ϕ . 2 b) Ecuaţia în coordonate polare ( O pol. unde 3a reprezintă diagonala unui pătrat de latură OA = 3a . 6 Ecuaţiile foliului lui Descartes a) Ecuaţia în coordonate carteziene este de forma: x 3 + y 3 = 3axy .V G Q' A' E I K H N M1 F A M2 X Q O L U Fig.

a) Ecuaţia în coordonate carteziene este următoarea: y = ±x l+x l − 3x unde. 113 . l = 3a 2 = OA .Y U L B A C O X I V Fig. 7 c) Ecuaţiile parametrice ale curbei sunt de forma: 3au  x = 1 + u3  3au 2  . y = 1 + u3  u = tgϕ   Dacă axa de simetrie OA coincide cu axa Ox a sistemului de axe ortogonale şi dacă considerăm O originea axei Ox pe care o orientăm în direcţia asimptotei UV atunci. curba lui Descartes este descrisă de ecuaţiile de mai jos.

dt − 2∫ 3 3 3 0 1 + t3  0 1+ t   2 ( ) ( ) ∞ Notăm I1 = 9a 2 ∫ (1 + t ) dt 2 3 0 t2 ∞ şi I 2 = 18a 2 ∫ (1 + t ) 0 t5 3 3 dt deci. Distanţa acestuia faţă de nod este DO = 114 . 2 Observaţie. de unde. Având în vedere ecuaţiile parametrice ale foliului lui Decartes. 3 sin 3 ϕ + cos 3 ϕ ( ) Arii.b) Ecuaţia în coordonate polare este de forma: ρ= l sin 2 ϕ − cos 2 ϕ . 2 3   0 1+ t   ' (3) Inlocuind în relaţia (1) expresiile integralelor I1 şi I 2 obţinute în relaţiile (2) şi (3) rezultă S = 3a 2 . aria căutată este dată de relaţia S = I 2 − I1 (1). 3 lungime maximă. derivând sub semnul integralei ⋅ S=∫ ⋅  dt = − ∫ 3  3  3 3 1+ t  1+ t  ∞1+ t 0 1+ t ∞ ∞ t 2  t5 obţinem S = −9a  ∫ dt  . Diametrul BC = 2l 2 3 − 3 ≈ 0. Aria mărginită de curba OCABO este egală cu aria benzii dintre ramurile curbei şi asimptotă: S= 3 2 l a =  . Integrând prin părţi ambele integrale obţinem relaţiile: ∞ 3a 2  1  3a 2 . aria 0 mărginită ' de ∞ curba OCABO ' se exprimă prin integrala 3at 2  3at  3at 2  3at  dt . I1 = −   dt = 2 ∫  t3 + 1 2  2 0  ' ( ) (2)  1 I 2 = −3a ∫ t ⋅   1 + t3 0  ∞ 2 3 ( ) ' ∞   1  dt = − 3a 2 ∫  dt = 3a 2 .448l al curbei OCABO are 3 l 3 ≈ 0. 2 3 2 Demonstraţie.577l .

3. Demonstraţie. Fie cercul C de centru K şi diametru OA = a şi fie CM prelungirea unei semicoarde BC astfel încât BM OA (Fig. 8 Ecuaţiile versierei a) Ecuaţia versierei în coordonate carteziene este următoarea: y= a3 . = = = ⇔ ⇔ BO + LM BC + CM BO + AB BC + CM AO BM 115 . M este un punct al versierei. 8). Versiera Definiţie şi construcţie. Construim paralele prin L la OA şi prin C la AL . Construcţie (Agnesi). Când punctul = BC OB  OA  C parcurge cercul C  K . Fie L punctul de intersecţie al dreptelor OC şi UV . Y U M2 C2 B X’ Fig.  punctul M descrie curba numită versieră sau bucla lui 2   Agnesi. Notăm cu UV şi respectiv XX ' dreptele suport ale acestor tangente. a2 + x2 O K C1 M C X F A M1 L V unde O este originea sistemului de axe iar a = OA este diametrul cercului C . relaţie echivalenată cu următoarea: = LM CM BO BC BO BC BO BC . Fie M punctul de intersecţie al acestor drepte.5. Construim tangentele prin A şi O la cercul C . Cum triunghiurile dreptunghice BOC şi MLC sunt asemenea rezultă BO BC .

y x + a2 Caracteristici ale curbei. Dreapta XX ' este asimptota curbei. Prin urmare y = 2 . Dreptele FX şi FX ' pentru care α1 şi α 2 au valorile sunt 8 8 S = 4πa 2 . 8 Construcţia tangentei. Punctul F este situat pe prelungirea diametrului OA astfel încât AF = tangentele căutate. Cum BC OB = BM a x2 = obţinem BM 2 = a 2 BC 2 a 2 (a − b ) . In vecinătatea punctului A versiera coincide cu cercul iar α 1. b) Volumul V al corpului obţinut prin rotirea completă a versierei în jurul asimptotei este de 2 ori volumul corpului obţinut prin rotirea completă a cercului de definiţie în jurul aceleiaşi axe V = 2V1 = 2 π 2a3 4 . Fie B un punct pe diametrul OA al cercului. b) şi deci BC = ab − b 2 . obţinem ecuaţia = b OB 2 a3 a 2 (a − y ) . 2 =  3 3 . Diametrul OA este dreapta de simetrie a versierei. Versiera are două puncte de inflexiune M 1 şi M 2 care sunt atinse când C ajunge în poziţiile C1 şi respectiv C 2 . De unde. V1 = π 2a3 4 . Rezultă C este de coordonate ( ab − b . Coarda prin B paralelă la axa  2 OX a a2  intersectează cercul de ecuaţie x +  y −  = 2 4  2 2 2 în punctul C şi are 2 ecuaţia y = b . 116 . Arii şi volume a) Aria benzii infinite dintre versieră şi asimptota corespunzătoare este de 4 ori aria cercului C 3 3 a .Pentru a găsi ecuaţia versierei considerăm ca axă OX tangenta în O la cercul  a C  K .  .

3.6. V =π ∫  2  a + x2  2 2 2  0 (a + x ) −∞  ∞ 2 (1) Pentru calculul integralei vom folosi formula de recurenţă: a2 ∫ (a dx 2 +x 2 2 ) = x 1 dx . Pe această dreaptă luăm de o parte şi de alta a lui N punctele M 1 şi M 2 astfel încât NM 1 = NM 2 = l . Fie date o dreaptă UV . 117 . Locul geometric al punctelor M 1 şi M 2 când dreapta ON se roteşte în jurul punctului O se numeşte concoida lui Nicomede. Deci volumul corpului 2a a a0 6 ∞ obţinut prin rotirea completă a versierei în jurul asimptotei este V = π 2a3 2 .Demonstraţie. c) Volumul corpului obţinut în urma rotirii complete a versierei în jurul axei de simetrie este infinit. Având în vedere formula pentru determinarea volumului unui corp obţinut în urma rotirii unei curbe în jurul axei Ox obţinem ∞  a3  dx  dx = 2πa 6 ∫ . Curba descrisă de punctul M 1 se numeşte ramura exterioară a concoidei. O un punct exterior ei şi un segment de lungime l (Fig. Curba descrisă de punctul M 2 se numeşte ramura interioară a concoidei.9). Concoida lui Nicomede Definiţie şi construcţie. Ducem prin O o dreaptă arbitrară care intersectează dreapta UV în N . + ∫ 2 2 2a +x 2 a + x2 ( 2 ) (2) 1 1 x Din relaţiile (1) şi (2) obţinem V = 2πa ⋅ 2 ⋅ arctg .

O este punct dublu pentru curbă. Punctele A şi C sunt numite vârfurile concoidei. Incepând cu Nicomede şi până în sec. UV este asimptotă atât pentru ramura interioară cât şi pentru ramura exterioară a concoidei. a 118 . a treia sau a patra în funcţie de caracteristicile curbei. O este numit nod. Caracteristicile curbei. Cazul 1. Ramura internă era privită ca o curbă specială şi era numită concoida a doua. l : a > 1 ramura interioară este curba (OCM 2 ) (Fig. Forma ramurei interioare a concoidei depinde de relaţia dintre segmentele OB = a şi BA = l . 9). OB este dreaptă de simetrie şi intersectează concoida în O şi în cele două vârfuri. al 17lea concoidă era numită ramura exterioară a curbei.Y K U D P M1 G C M2 O H N A B S F X E Q V Fig. Panta tangentelor în O la curbă este dată de formula: tgα = ± l 2 − a2 . 9 Observaţie.

Y U Y U P P P’ F O B RA X O C Q’ Z B S A X Q Q V V a) b) Fig. l : a = 1 curba care formează ramura interioară se reduce la polul O care devine punct de întoarcere pentru curbă . O este în acest caz un punct dublu izolat al curbei. Cazul 3. l : a < 1 curba care formează ramura interioară nu trece prin polul O (Fig. Fixăm piciorul compasului în O şi trasăm două arce de cerc care intersectează dreapta UV în D şi respectiv E . Dreptele DD' şi EE ' ce trec prin O sunt tangentele căutate.are o formă analoagă cu cea a cisoidei (Fig. 10a)). Luăm în deschiderea compasului un segment de lungime l . 10 119 . Tangenta în acest punct coincide cu OX . Cazul 2. Construcţia tangentei în O .Construcţia tangentelor în O . 10b)).

Demonstraţie.Ecuaţiile concoidei lui Nicomede a) Ecuaţia concoidei lui Nicomede în coordonate carteziene este de forma: ( x − a )2 (x 2 + y 2 ) = l 2 x 2 . 2 2 ( ) (3) Cum a ON rezultă: = q l ON = al . b) Ecuaţia în coordonate polare este de forma: ( ) ρ= a +l. Punctul M ( ρ . h = x2 2 2 (2) Inlocuind (2) în (1) obţinem: x 2 (ON + l ) = (a + q ) x 2 + y 2 . Dar OM 1 = ON + l deci 2 2 (ON + l )2 = (a + q )2 + h 2 Din ecuaţia dreptei OM 1 avem y = . 2 Observaţie. Ecuaţia reprezintă o figură formată din două ramuri ale concoidei şi polul O care poate să nu aparţină locului geometric definit (Fig. cos ϕ Având în vedere ecuaţia concoidei lui Nicomede în coordonate carteziene precum şi sistemul de ecuaţii de trecere de la coordonatele carteziene la coordonatele polare obţinem relaţia ( ρ cos ϕ − a ) ρ 2 = l 2 ρ 2 cos 2 ϕ care ne conduce la ecuaţia căutată. 120 . q 2 (4) Inlocuind (4) în (3) obţinem ecuaţia x 2 + y 2 ( x − a ) = x 2 l 2 . (1) h x . Aplicând teorema lui Pitagora în triunghiul dreptunghic OM 1 A obţinem OM 1 = (a + q ) + h 2 . ϕ ) descrie ambele ramuri ale concoidei. De unde rezultă relaţia: a+q y 2 (a + q ) . unde a = OB este distanţa de la pol la dreapta de bază. 10b).

este infinit. Perpendiculara în O pe OM intersectează perpendiculara în N pe UV într-un punct N ' .11). OM intersectează dreapta UV în N . Arii şi volume a) Aria dintre asimptotă şi una din ramurile concoidei. 121 .c) Ecuaţiile parametrice ale curbei sunt următoarele:  x = a + l cos ϕ .   y = atgϕ + l sin ϕ Construcţia normalei. 11 Construcţia tangentei. Fie M un punct al concoidei (Fig. Y U M N’ C O N T A X B V Fig. internă sau externă. N ' M este dreapta căutată. Dreapta perpendiculară în M pe N ' M este dreapta căutată.

b) Aria buclei este S = a l 2 − a 2 − 2al ln l + l 2 − a2 a + l 2 arccos . Dacă în locul dreptei UV considerăm o curbă L şi păstrăm condiţiile din definiţia concoidei lui Nicomede obţinem o nouă curbă numită concoida curbei L în raport cu polul O . (2). I 3 = l 2 arccos a (4) l Din relaţiile (1). 2 a l   In cazul particular l = 2a aria buclei este dată de formula: 4   S = a 2  3 − 4 ln 2 + 3 + π  ≈ 0. ( ) 122 . 3   Generalizare. a l arccos S1 = (1). a l arccos I 2 = 2al ∫ 0   ϕ π  dϕ = 2al ln tg  +  cos ϕ   2 4  0 arccos a l a arccos l sin = 2al ln ϕ 2 + cos − sin ϕ ϕ 2 arccos a l cos ϕ 2 = 0 2 1 − cos ϕ 1 + cos ϕ + 2 2 2al ln 1 + cos ϕ 1 − cos ϕ − 2 2 2al ln l + l 2 − a2 a 0 l−a l+a + 2l = 2al ln l − a + l + a = = 2al ln 2l l+a − l−a l+a l−a − 2l 2l (3).65a 2 . (3) şi (4) rezultă: 1 l + l 2 − a2 a S = 2 S1 = 2 ⋅  a l 2 − a 2 − 2al ln + l 2 arccos  . 1 2 ∫ρ 0 a l arccos 2 dϕ = 1 2 ∫ 0 a l a a arccos arccos arccos a  2 l l l  a   a  1 2al  2   cos ϕ + l  dϕ = 2  ∫  cos ϕ  dϕ + ∫ cos ϕ dϕ + ∫ l dϕ        0 0  0     2 arccos Fie I1 = ∫ 0 a l a dϕ = a 2 2 cos ϕ 2 arccos ∫ 0 a l a a  2 l 2 − a2 dϕ arccos 2  2 l = a tg  arccos = a tgϕ 0 =a a l cos 2 ϕ  Deci I1 = a l 2 − a 2 (2).

Melcul lui Pascal este o concoidă generalizată.3.7. Fie date cercul C  K . =  şi un segment de 2 2  lungime l (Fig. Locul geometric al punctelor M 1 şi M 2 când dreapta OP variază este melcul lui Pascal. Y L'' L' L G D R C4 C3 Q O 1 E 1 2 S M2 C1 H' P B M1 A1 A2 A3 A4 X H N 3 N' 4 N'' Fig.12). Cu ajutorul compasului construim pe deapta OP punctele M 1 şi M 2 de o parte şi de alta a lui P astfel încât PM 1 = PM 2 = l . Ducem prin O o dreaptă arbitrară care intersectează a doua oară cercul în P . Observaţie. 12 123 . Melcul  OB a  Definiţie şi construcţie.

Cazul 1. l : a < 1 (curba 1: l a = 1 3 ) melcul se intersectează cu el însuşi în nodul O formând două bucle - o buclă exterioară (OHA1GO ) şi o buclă interioară

(OH ' C1G ' O ) .
Construcţia tangentelor. Construim în cercul K corzile OD şi OE de lungime l . Cazul 2. l a = 1 (curba 2) curba interioară se restrânge la polul O care devine punct de întoarcere. Curba se numeşte în acest caz cardioidă. Cazul 3. 1 < l a < 2 (curba 3: l a = 4 3 ) Melcul lui Pascal este o curbă închisă care nu se autointersectează. Polul este situat în interiorul curbei la distanţă de aceasta. Curba nu are puncte de întoarcere dar are două puncte de inflexiune: R şi Q . Atunci când l : a creşte de la 1 la

ˆ 2 , creşte şi unghiul ROQ de la 0 la 2 arccos

2 2 3

ˆ ( ≈ 39  40' ). Peste această valoare, pentru l : a tinzând la 2, măsura unghiului ROQ
tinde la 0. Cazul 4. l a = 2 punctele de inflexiune se anulează confundându-se cu vârful C. Melcul ia o formă ovală şi păstrează această formă pentru orice valoare a raportului l : a > 2 (curba 4: l/a=7/3). Punctele L" şi N " care sunt situate cel mai departe de axă sunt asociate valorii cos ϕ =
l 2 + 8a 2 − l . 4a

Caracteristici ale curbei. Puctul O se numeşte pol. Cercul se numeşte cerc de bază. OB este axă de simetrie. Axa melcului intersectează melcul în punctul O dacă acesta aparţine melcului şi în două puncte A şi C numite vârfuri. Forma curbei depinde de relaţia dintre segmentele OB = a şi AB = BC = l . Ecuaţiile curbei a) Ecuaţia melcului lui Pascal în coordonate carteziene este următoarea:

(x

2

+ y 2 − ax

)

2

= l 2 x2 + y2 .

(

)

(1)

Ecuaţia reprezintă figura formată din melcul lui Pascal şi polul O , ce poate să nu aparţină locului geometric definit mai sus (cazul curbelor 3 şi 4).

124

Demonstraţie. Pentru a obţine ecuaţia melcului lui Pascal considerăm ecuaţia  OB a  cercului C  K , = : 2 2 

a a2  2 x −  + y = 2 4 

2

(2)

Punctele M 1 şi M 2 verifică ecuaţia polară ρ = a cos ϕ + l astfel încât avem formulele:

x=

a a + cos 2ϕ + l cos ϕ 2 2 a sin 2ϕ + l sin ϕ 2
(5). Inlocuind (4) şi (5) în (2) obţinem:

(3)

y=
Din (3) rezultă x − a a = cos 2ϕ + l cos ϕ 2 2

(4)

(x

2

+ y 2 − ax = l (a cos ϕ + l ) = lρ . Ridicând la pătrat obţinem ecuaţia melcului lui

)

Pascal x 2 + y 2 − ax

(

)

2

= l 2 x2 + y2 .

(

)

b) Ecuaţia în coordonate polare este următoarea:

ρ = a cos ϕ + l .
Observaţie. Ecuaţia reprezintă figura ce conţine numai punctele ce satisfac definiţia melcului lui Pascal. Având în vedere sistemul de ecuaţii de schimbare a coordonatelor carteziene în coordonate polare şi ecuaţia (1) obţinem:

2

cos 2 ϕ + ρ 2 sin 2 ϕ − aρ cos ϕ

)

2

= l 2 ρ 2 cos 2 ϕ + ρ 2 sin 2 ϕ ⇔ ( ρ − a cos ϕ ) = l 2 ,
2

(

)

relaţie care ne conduce la ecuaţia curbei în coordonate polare. c) Ecuaţiile parametrice ale curbei sunt:  x = a cos 2 ϕ + l cos ϕ   y = a sin ϕ cos ϕ + sin ϕ

125

sau echivalent:  1− u2 (l + a ) + u 2 (l − a ) x=  2 2 1+ u   2u  (l + a ) + u 2 (l − a ) y = 2 2 1+ u   ϕ u = tg  2 

(

)

[

] ]
.

(

)

[

Observaţie. Melcul lui Pascal este o curbă raţională. Construcţia tangentei (Metoda I). Pentru a construi tangenta la cardioidă într-un punct M este suficient să unim acest punct cu punctul diametral opus punctului de tangenţă al cercului fix cu cercul care se rostogoleşte. Normala va fi dreapta MQ1 . Y

M Q X Q1

Fig. 13 Fie M un punct al cardioidei şi fie Q punctul de tangenţă al cercului fix cu cercul care se rostogoleşte şi trece prin M . Q1M este nrmala căutată. Observaţie. Regula pentru construirea tangentei este valabilă pentru orice curbă descrisă de punctele unui cerc care se rostogoleşte fără să alunece.

126

Construcţia tangentei (Metoda II). Construim perpendiculara TM în M pe normala NM . TM este tangenta căutată (Fig.14). Construcţia normalei. Fie M un punct al curbei. Dreapta MO intersectează cercul a doua oară într-un punct P (Fig.14). Fie N punctul diametral opus lui P. Dreapta NM este normala căutată. Y M T P O K N X

A

Fig. 14 Relaţia cu cercul. Locul geometric al picioarelor perpendicularelor duse dintr-un punct O la tangentele unui cerc C (B, r ) este melcul lui Pascal. Dacă O este situat în planul cercului atunci O este polul curbei, cercul de bază are ca diametru segmentul OB = a iar segmentul de lungime l este egal cu raza r a cercului. Dacă punctul O aparţine cercului, melcul lui Pascal devine cardioidă. Lungimi şi arii a) Lungimea cardioidei este de 8 ori mai mare ca lungimea diametrului cercului de bază:
π π π

s=

−π

ρ 2 + ρ '2 dϕ =

−π

4a 2 (1 + cos ϕ ) + 4a 2 sin 2 ϕ dϕ = 2a ∫ 2(1 + cos ϕ ) dϕ
2 −π

= 4a ∫ cos
−π

π

ϕ
2

dϕ = 16a .

127

0 128 .  2 Având în vedere simetria curbei faţă de axa Ox este suficient să calculăm jumătate din aria căutată. a 1 2  −l  arccos    a  S1' = ∫ (a cosϕ + l ) dϕ = 2 ∫ (a 2 1  −l  arr cos    a  2 0 0 1 cos 2 ϕ + 2al cos ϕ + l 2 dϕ = a 2 2 )  −l  arr cos    a  ∫ cos 0 2 ϕdϕ + 1 2al 2  −l  arr cos    a  ∫ cosϕdϕ + 2 l 0 1  −l  arr cos    a  2 ∫ dϕ .  a 3  1 S 2 =  a 2 + l 2 ϕ 2 − l a 2 − l 2 .b) Aria descrisă de raza melcului într-o mişcare de rotaţie completă este  1 următoarea: S =  a 2 + l 2 π . Deci aria descrisă de raza melcului într-o   2 0 0 0  π π π ( ) mişcare de rotaţie completă este:  ϕ π sin 2ϕ − 2S1 = a  20 4  2 π 2  π  + 2al sin ϕ π + l 2 = a π + l 2π . 2  2  l unde ϕ 1 = arccos −  . 2  2 l unde ϕ 2 = arccos . 0 0  2 0  In absenţa buclei (l ≥ a ) . In cazul existenţei buclei are loc ecuaţia S = S1 + S 2 unde S1 şi S 2 sunt date de expresiile: 3  1 S1 =  a 2 + l 2 ϕ 1 + l a 2 − l 2 . Astfel avem: 1 1 1 2 S1 = ∫ ρ 2 dϕ = ∫ (a cos ϕ + l ) dϕ = ∫ a 2 cos 2 ϕ + 2al cos ϕ + l 2 dϕ = 20 20 20 π π π  1 2  a ∫ cos 2 ϕdϕ + 2al ∫ cos ϕdϕ + l 2 ∫ dϕ  . S reprezintă aria mărginită de melc.

2  2 Analog se determină S 2 . Locul geometric al punctelor M pentru care produsul distanţelor de la M la două puncte fixe F1 şi F2 . Construim tangenta în F1 la cerc şi luăm un punct K astfel încât F1 K = a .De unde obţinem :  2 ϕ ' 2S1 = a  2   −l  arccos    a  0 sin 2ϕ − 4  −l  arccos    a  0   −l   −l  arccos   arccos    a 2ϕ1  a = + 2al sin ϕ 0  a  + l 2  0 2   −l  sin 2 arccos  2 2  a  + 2al sin arccos − l  + l 2ϕ =  1 a 2 + l 2 ϕ + l a − l + 2l a 2 − l 2 2 a  1   1  2 4   a  2 Deci aria căutată este: 3  1 S1 = 2 S1' =  a 2 + l 2 ϕ1 + l a 2 − l 2 . 3. 3 Analog se demonstrează faptul că aria cardioidei este S = πa 2 şi este de 6 ori 2 mai mare decât aria cercului de bază. numite focare. Considerăm cercul C de centru O şi diametru F1 F2 = 2c (Fig. se numeşte curbă cassiniană: MF1 ⋅ MF2 = a 2 unde. Curbele lui Cassini (ovalele lui Cassini) Definiţie şi construcţie Definiţie. A1 şi A2 aparţin curbei lui Cassini şi sunt punctele cele mai îndepărtate de centrul O al curbei.8. F1 F2 = 2c şi a este lungimea unui segment dat. Construim pe semidreptele opuse [OF1 şi [OF2 două puncte A1 şi respectiv A2 astfel încât OA1 = OA2 = OK = c 2 + a 2 . este egal cu pătratul lungimii unui segment dat. 129 .15). Construcţie. Dreapta F1 F2 se numeşte axa curbei lui Cassini iar mijlocul O al segmentului F1 F2 se numeşte centrul curbei.

Construim tangenta din A1 la acest cerc şi notăm cu T punctul de tangenţă. B2 (sau C1 . 15 Cazul 1.16) atunci punctele cele mai apropiate ale curbei sunt situate pe mediatoarea segmentului F1 F2 şi au proprietatea F1C1 = F2 C 2 = a . Perechile de puncte A1 . Dacă a ≥ c (Fig. C 2 ) se numesc vârfurile curbei lui Cassini.Y Q0 Q T M3 A2 F2 B2 M4 F O P0 N M1 B1 M2 K P F1 A1 X H Fig. Tangenta A1T intersectează cercul de bază în punctele P0 şi Q0 . A2 . Cazul 2. B1 . Deci OC1 = OC 2 = c 2 − a 2 .15) atunci construim în plus un cerc cu centrul în O şi de rază a . Construim pe diametrul F1 F2 punctele B1 şi B2 astfel încât F1 B1 = A1 P0 şi F1 B2 = A1Q0 . OB1 = OB2 = c 2 − a 2 . Prin A1 sau A2 ducem o secantă arbitrară care intersectează cercul de bază în 130 . Dacă a < c (Fig. Punctele B1 şi B2 astfel determinate aparţin curbei lui Cassini şi sunt punctele situate la distanţa cea mai mică de O .

M 4 este curba căutată. M 4 . Notăm cu M 1 şi respectiv M 2 punctele de intersecţie ale acestor cercuri. Schimbând rolurile între F1 şi F2 obţinem perechea de puncte M 3 . 16 Caracteristicile curbei • Ovalele lui Cassini sunt curbe analagmatice.punctele P şi Q (Fig. Două puncte P şi Q sunt inverse în raport cu C dacă OP ⋅ OQ = k 2 . Fie cercul C (O. M 2 . k ) . M 3 . Observaţie. • Dreptele OX şi OY sunt axe de simetrie pentru curba lui Cassini. Cu piciorul compasului în F1 construim cercul de rază r = A1 P şi cu piciorul compasului în F2 construim cercul de rază r ' = A1Q . Locul geometric al punctelor M 1 . adică sunt invariante la inversiune. M 1 şi M 2 aparţin curbei lui Cassini. 131 . Dacă P descrie o curbă C1 atunci Q descrie o curbă C 2 numită inversa lui C1 în raport cu cercul C . O este punct de simetrie pentru curba cassiană. In cazul în care a < c ne limităm numai la secantele care intersectează şi cercul suplimentar de rază a . In cazul a > c curba lui Cassini este o curbă închisă.15). G1 E1 K3 N2 A2 F2 B2 O K4 D3 B1 C2 D 2 E2 G2 D4 C1 D1 K1 N1 K0 F1 A1 K2 Fig. In cazul a < c curba lui Cassini este formată dintr-o pereche de ovale.

iar curba nu mai este un oval. D3 . In cazul în care a ≥ c 2 curba lui Cassini este un oval. N 2 ) iar vârfurile B1 . de unde obţinem ecuaţia 2 2 [ ][ ] căutată. y ) coordonatele punctului M 1 . Notăm cu M '1 piciorul perpendicularei din M 1 pe axa OX . In cazul c < a < c 2 curba lui Cassini are patru puncte de inflexiune D1 . Pentru a obţine ecuaţia curbei în coordonate carteziene luăm ca origine punctul O şi notăm cu (x. A2 tind către vârfurile lemniscatei ( N 1 . Aplicând teorema lui Pitagora în triunghiurile 2 dreptunghice 2 2 M 1 M '1 F1 şi 2 M 1 M '1 F2 obţinem relaţiile M 1 F1 = y 2 + (c − x ) şi M 1 F2 = y 2 + (c + x ) . b) Ecuaţia curbei exprimată în coordonate polare pentru cazul în care O este pol şi Ox este axa polară ρ 4 − 2c 2 ρ 2 cos 2ϕ + c 4 − a 4 = 0 sau ρ 2 = c 2 cos 2ϕ ± a 4 − c 4 sin 2 2ϕ . Ţinând seama de faptul că MF1 ⋅ MF2 = a 2 rezultă y 2 + (c − x ) ⋅ y 2 + (c + x ) = a 4 . Ovalul drept al curbei lui Cassini devine bucla dreaptă a lemniscatei în timp ce ovalul stâng al curbei lui Cassini devine bucla stângă a lemniscatei. Ecuaţiile curbei lui Cassini a) Ecuaţia curbei exprimată în coordonate carteziene este următoarea: (x 2 + y2 ) 2 − 2c 2 x 2 − y 2 = a 4 − c 4 ( ) Demonstraţie. 132 . vârfurile A1 . D4 .In cazul a = c curba lui Cassini este curbă numită lemniscată. B2 tind către nodul O . Pentru a tinzând la c . D2 .

17). Lemniscata lui Bernoulli Definiţie şi construcţie Definiţie. Construcţia tangentei. Inlocuind aceste relaţii în ecuaţia ovalelor MF1 ⋅ MF2 = a 2 obţinem expresia: MF12 ⋅ MF22 = ρ 2 + c 2 + 2cρ cos ϕ ⋅ ρ 2 + c 2 − 2cρ cos ϕ = a 4 . Aplicând în triunghiurile OK 1 F1 şi OK 1 F2 teorema generalizată a lui Pitagora obţinem: F1 M 2 = ρ 2 + c 2 + 2cρ cos ϕ F2 M 2 = ρ 2 + c 2 − 2cρ cos ϕ . Construcţie (Metoda lui Maclaurin). Locul geometric al punctelor pentru care produsul distanţelor la capetele unui segment dat F1 F2 = 2c este c 2 se numeşte lemniscată. 133 . Construim cercul de centru F1 (sau F2 ) şi rază c 2 . Fie N un punct al curbei lui Cassini (Fig.9. de unde rezultă ecuaţia ρ 4 − 2c 2 ρ 2 cos 2ϕ + c 4 − a 4 = 0 . Dreapta NH este tangenta căutată.Demonstraţie. M descrie o buclă a lemniscatei în timp ce M 1 descrie cealaltă buclă. Lemniscata este un caz particular al ovalelelor lui Cassini ( a 2 = c 2 ). Secanta din O la cerc intersectează cercul în P şi Q . Punctele F1 şi F2 sunt focalele curbei iar dreapta F1 F2 este axa lemniscatei. 3. In cazul în care H este inaccesibil. Observaţie. Pe această secantă construim punctele M şi M 1 de o parte şi de alta a lui O cu proprietatea OM = OM 1 = PQ . Prelungim segmentul F1 N cu un segment NF congruent cu el. Construim ( )( ) perpendicularele în F şi F2 pe F1 F şi respectiv F2 N . Notăm cu H punctul de intersecţie al acestor perpendiculare. segmentele NF şi NF2 pot descreşte proporţional pentru a permite construcţia.15). Fie dat segmentul F1 F2 de lungime 2c şi fie O mijlocul acestuia (Fig.

b) Ecuaţia curbei exprimată în coordonate polare este de forma: ρ 2 = 2c 2 cos 2ϕ . Considerăm triunghiurile dreptunghice MM ' F1 şi MM ' F2 . 2 2 Ţinând 2 seama de relaţia MF1 ⋅ MF2 = c 2 rezultă [y 2 + ( x − c ) ⋅ y 2 + ( x + c ) = c 4 . Lemniscata are două axe de simetrie: dreapta suport a segmentului F1 F2 şi mediatoarea segmentului F1 F2 (Fig. Pentru a găsi ecuaţia lemniscatei considerăm ca origine punctul O şi fie ( x. ( ) Demonstraţie. y ) coordonatele punctului M . O este numit nodul curbei şi este punct de inflexiune pentru ambele ramuri. Tangentele în O la curbă formează unghiuri de 45  cu axa F1 F2 . A1 ) = d (O. Y B K N' M Q X P A2 M1 C F2 O N F1 A1 Fig. A2 ) = c 2 iar A1 şi A2 se numesc vârfuri.17). Construim MM ' perpendiculara prin M la axa OX . Aplicând teorema lui Pitagora în cele două triungiuri obţinem relaţiile MF1 = y 2 + ( x − c ) şi 2 2 MF2 = y 2 + ( x + c ) . 17 Ecuaţiile lemniscatei lui Bernoulli a) Ecuaţia curbei în coordonate carteziene ( O origine) este următoarea: (x 2 + y2 ) 2 = 2c 2 x 2 − y 2 .Caracteristici ale curbei. 134 . d (O. de unde obţinem ecuaţia x 2 + y 2 2 ][ ] ( ) 2 = 2c 2 x 2 − y 2 ( ) care ne dă reprezentarea în coordonate carteziene a lemniscatei.

 4 π 3π 5π 7π   3π 5π   7π . 2π  şi se anulează în cazul în care ϕ ia valorile . Diametrul BC = 1 F1 F2 = c are lungimea cea mai mare şi este 2 latura triunghiului echilateral cu vârful în O . . Construcţia normalei. 135 . Construim în ˆ ˆ ˆ M un unghi OMN astfel încât m OMN = 2m MOF1 . unde − ∞ < u < +∞ . π unde ρ ia valori reale în cazul în care unghiul ϕ ia valori în intervalele  0. . ( ) ( ) ( ) ( ) Construcţia tangentei. 17). de unde obţinem ecuaţia lemniscatei în coordonate c) Ecuaţiile parametrice ale curbei sunt următoarele:  u + u3 x = c 2 1+ u4   u − u3 y=c 2 . m MNF1 = 3m MOF1 . . 2 unde K este proiecţia punctului focal F1 pe raza OM . Dreapta NM este normala ˆ ˆ căutată. Observaţie.  4 4 4 4   4 4   4 Trecând de la coordonatele polare la cele ortogonale: x = ρ cos ϕ .  . y = ρ sin ϕ şi ţinând cont de relaţia ρ 2 = x 2 + y 2 obţinem după transformări elementare ρ 4 = 2c 2 ρ 2 (cos 2 ϕ − sin 2 ϕ ) . Lemniscata lui Bernoulli este o curbă raţională. Arii a) Aria sectorului polar A1OM este dată de formula: S (ϕ ) = c2 sin 2ϕ = OK ⋅ F1 K . . Perpendiculara în M la normala NM este tangenta căutată (Fig. Fie M un punct al lemniscatei (Fig. polare ρ 2 = 2c 2 cos 2ϕ .17).  1+ u4   2  π u = tg  − ϕ   4  Observaţie.  .

unde r este o funcţie crescătoare sau descrescătoare se numeşte spirală. Având în vedere simetria curbei calculăm jumătate din aria unei π 2 1 14  sin 2ϕ  4 c . bucle a lemiscatei S = ∫ 2c 2 cos 2ϕ dϕ = c 2  =  2 20 2  2 0 π Legătura cu hiperbola.10.18). Spirale Definiţie şi construcţie Definiţie. 1 n Pentru n = 1 curba este cunoscută sub numele de spirala lui Arhimede şi Fig. Demonstraţie. A2 . Curba care în coordonate polare poate fi reprezentată prin ecuaţia r = f (θ ) . 3.b) Aria fiecărei bucle a lemniscatei este c 2 . 18 136 . Prin urmare S = c 2 . Locul geometric al picioarelor perpendicularelor duse din centrul O al unei hiperbole echilaterale cu vârfurile A1 şi A2 la tangentele sale este o lemniscată cu vârfurile A1 . Tipuri de spirale a) Spirale a căror ecuaţie este r = aθ are ecuaţia r = aθ (Fig.

19). 19 Pentru n = 2 curba este cunoscută sub numele de spirală parabolică (spirala lui Fermat) şi are ecuaţia r 2 = a 2θ (Fig. - Fig. Fig.20). 20 137 .- Pentru n = −1 curba este cunoscută sub numele de spirală hiperbolică şi are ecuaţia r = a θ (Fig.

rotaţiei în sensul acelor de ceasornic îi corespunde spirala stângă. Spirala lui Arhimede Definiţie şi construcţie Definiţie. Curba descrisă de M în urma acestei mişcări se numeşte spirala lui Arhimede (Fig. rotaţiei în sens opus acelor de ceasornic îi corespunde spirala dreaptă. 138 . O mişcare de revoluţie completă este asociată cu aceeaşi deplasare MM 1 = a . 21 b) Spirala logaritmică are ecuaţia ln (r / a ) = θ ctgb . Pentru un a dat cele două spirale sunt în oglindă. fiecărui sens îi corespunde o spirală. 10. Observaţie.21) Fig.- Pentru n = −2 curba este cunoscută sub numele lituus şi are ecuaţia r 2 = a 2 / θ (Fig.a. Deoarece tangenta în orice punct al curbei formează cu raza vectoare un unghi b spirala logaritmică se mai numeşte şi spirală echiunghiulară. Deplasăm punctul M pe dreapta UV în timp ce rotim UV uniform în jurul punctului O . Dreapta UV are două sensuri de rotaţie. Fie dreapta XX ' şi O un punct fix pe XX ' .22 ). Distanţa OM este proporţională cu unghiul de rotaţie al dreptei UV . Fie UV o dreaptă arbitrară prin O şi fie M un punct pe UV .

Construim cercul de centru O şi rază k = ON . 4aπ .. Fără a restrânge generalitatea presupunem n = 12 . Acest lucru rezultă din faptul că la direcţia razei vectoare care corespunde unei valori date a lui θ adunăm 2π . 22)... D2 .... . OD2 . luăm punctele E1 ... Fie O un punct arbitrar şi k un parametru dat (Fig. Notăm cu b0 . D3 .. construim segmentele OD1 = 1 2 OA1 . OD2 = OA1 ....22). Pe razele Ob1 .. Pe OD1 ... Construcţia normalei. ce aparţin spiralei şi au proprietatea că distanţa dintre două puncte succesive de intersecţie Qi .... astfel încât D1 E1 = D2 E 2 = . Q2 . NM este normala căutată. Orice rază vectoare OQ a spiralei cu originea în polul O întâlneşte curba într-un număr infinit de puncte Q1 . Fie M un punct al spiralei lui Arhimede cu distanţa dintre spirale egală cu a (Fig...OA1 . punctele astfel obţinute... OD3 . Obţinem punctele n n D1 .….. Caracteristici ale curbei. Ob2 . E 2 . E3 . Qi +1 este constantă şi egală cu a = 2kπ .. Procedeul continuă atât timp cât este necesar.. 4π . Impărţim OA1 în acelaşi număr de părţi egale. 139 . Impărţim cercul într-un număr n arbitrar de arce egale.. b1 . iar lungimea r definită de ecuaţia r = aθ va căpăta creşterile 2aπ .. 2π Construcţia tangentei... ale primei mişcări de revoluţie a spiralei.22).. Perpendiculara în O pe OM intersectează prima dată spirala în N astfel încât ON = a = k .Construcţie. Prelungim raza Ob0 în direcţia lui b0 cu un segment OA1 = 2πk ... Tangenta în O la spirală coincide cu axa OX . Perpendiculara în M pe normala NM este tangenta căutată (Fig.

s = ∫ ρ 2 + ρ ' 2 dt = ∫ k 2 t 2 + k 2 dt = k ∫ t 2 + 1dt . 2 ϕ ϕ [ ( )] Demonstraţie. 0 0 0 ϕ ϕ ∫ 0 t + 1 dt = ∫ t ' t + 1 dt = t t + 1 − ∫ t t + 1 dt = ϕ ϕ 2 + 1 2 2 ϕ 2 ϕ 0 ϕ ( 2 ) ' 2π 0 2π − 0 0 ∫ 0 ϕ2 ϕ 2 +1 ⇒ dϕ = =ϕ ϕ 2 + 1 2π 2π 0 2π − ∫ 0 ϕ 2 +1−1 ϕ 2 +1 dϕ = ϕ ϕ 2 + 1 2π 2π 0 2π − ∫ 0 ϕ 2 + 1dϕ + 2π ∫ 0 dϕ ϕ 2 +1 ∫ 0 1 1 ϕ + 1dϕ = ϕ ϕ 2 + 1 + ln 1 + ϕ 2 + 1 2 2 0 2 140 .V Q F3 M1 F2 Q2 M’ E3 M E2 F1 T Q1 D3 b3 D2 b1 N O D1 b0 E1 A1 A2 X H U Fig. 22 Lungimi şi arii a) Lungimea arcului OM este l = k ϕ ϕ 2 + 1 + ln ϕ + ϕ 2 + 1 .

ω = MOM ' . ρ ' = a .b) Aria sectorului MOM ' pentru cazul în care unghiurile din M şi M ' diferă cel mult cu 2π este 1 S = ω ρ 2 + ρρ '+ ρ ' 2 . ω = 2π sau direct aplicând formula de calcul ariei unei figuri plane. S1 = ∫ ρ 2 dϕ = 2 0 2 aria cercului de rază OA1 . ω = 2π sau direct aplicând formula de calcul 4π 2π 2π a2 ϕ 2 a2 2 ϕ dϕ = 2 ∫ 4π 2 8π 3 0 2π = 0 a 2π şi reprezintă o treime din 3 a2 ϕ 2 1 1 a2 ariei unei figuri plane. d) Aria figurii A1 E3 HA2 A1 mărginită de al doilea circuit al spiralei şi de 7π a 2 segmentul A2 A1 este S 2 = . Demonstraţie. Astfel . 1 1 Astfel. ρ ' = OM ' . ρ ' = 2a . aria sectorului unei spirale arhimedice este egală cu media aritmetică a ariilor a trei sectoare circulare pentru care unghiul este egal cu cel din sectorul MOM ' şi lungimile celor trei raze sunt egale cu lungimile OM . OM ' şi respectiv OM ⋅ OM ' . ( ) (1) Din punct de vedere geometric. 6 ˆ unde ρ = OM . Rezultatul poate fi obţinut dacă în formula (1) efectuăm următoarele substituţii ρ = 0 . 3 141 . S 2 = ∫ ρ 2 dϕ = ∫ 2 ϕ 2 dϕ = 2 2 2π 2 2π 4π 8π 3 4π 4π = 2π 7 a 2π . 3 Demonstraţie. c) Aria figurii OD2 D3 Q1 A1O mărginită de primul circuit al spiralei şi de segmentul OA1 este S1 = π a2 3 . Rezultatul poate fi obţinut dacă în formula (1) efectuăm următoarele substituţii ρ = 0 .

23). Pe tangenta în L la cerc. Construcţie. Impărţim cercul dat în n arce de lungimi egale D0 b1 = b1b2 = . Pe tangenta în D0 la cerc construim segmentul D0 E 0 = 2πk .b.. 23 Observaţie. Curba descrisă de punctul M se numeşte   desfăşurătoarea cercului (Fig. L descrie în mod continuu un cerc de rază k . Pornind dintr-o poziţie iniţială D0 . Desfăşurătoarea unui cerc Definiţie şi construcţie Definiţie. în direcţia opusă rotirii  ∩  construim segmentul LM = l  D0 L  . Impărţim D0 E 0 în acelaşi număr de părţi egale: D0 a1 = a1 a 2 = . = a n−1 E 0 . Acelaşi cerc are un număr infinit de astfel de curbe. Fig. In funcţie de sensul de rotaţie al pnctului L avem o desfăşurătoare la dreapta D0 MP şi o desfăşurătoare la stânga D0 Q .In general se poate demonstra prin inducţie faptul că aria S n a figurii formate de circuitul n al spiralei şi de segmentul OAn este dată de formula de recurenţă n 3 − (n − 1) Sn = πa 2 .... De obicei. 3 3 10. Fie L un punct. 142 .24). sunt privite ca două ramuri ale unei aceleiaşi curbe. = bn−1 D0 (Fig..

Procedeul continuă atât cât este nevoie... astfel încât b1 D1 = D0 a1 .... b2 . 143 . b2 D2 .. cu segmentele D1 E1 .. luăm punctele D1 ..Pe tangentele în b1 . D2 ....... In particular desfăşurătoarea unui cerc formează în punctul iniţial D0 un unghi drept cu tangenta D0 F0 . Punctele D1 .. D2 . de lungimi egale cu lungimea segmentului D0 E 0 . ale celui de-al doilea circuit le obţinem prin prelungirea segmentelor b1 D1 ..... Desfăşurătoarea unui cerc intersectează toate tangentele la cerc sub un unghi drept. E 2 .. H N b3 D3 L b2 D2 O D0 Q E2 P F2 E0 M E3 F3 F0 Fig...….... 24 Caracteristici ale curbei... Normala la desfăşurătoare este tangentă la cerc. Prin construcţie desfăşurătoarea nu pătrunde în interiorul cercului iar D0 este punct de întoarcere pentru desfăşurătoare. Punctele E1 . D2 E 2 .... astfel determinate aparţin primului circuit D0 PE 0 al desfăşurătorii.. b2 D2 = D0 a 2 ..

Luând drept parametru unghiul α format de direcţia pozitivă a axei Ox cu raza dusă din punctul L şi ţinând seama de egalitatea LM = LD0 = kα obţinem ecuaţia desfăşurătoarei cercului sub formă parametrică:  x = prOx OM = prOx OL + prOx LM = k cos α + kα sin α .  ˆ α = D0 OL Având în vedere că derivata de ordinul întâi a lui y în raport cu x este dată de formula y ' = dy putem determina coeficientul unghiular al tangentei: dx y' = k cos α − k cos α + kα sin α = tgα . ρ2 −k2 k − arccos k ρ b) Ecuaţiile parametrice ale desfăşurătoarei cercului sunt prezentate mai jos. − k sin α + k sin α + kα cos α Deoarece coeficientul unghiular al normalei la desfăşurătoarea cercului este dat de expresia π  − ctgα = tg α −  2  rezultă că dreapta LM este normala la desfăşurătoarea cercului.   y = prOy OM = prOy OL + prOy LM = k sin α − kα cos α Deci ecuaţiile parametrice ale curbei sunt date de sistemul:  x = k (cos α + α sin α )   y = k (sin α − α cos α ) . 144 . k este raza cercului.Ecuaţiile desfăşurătoarei cercului a) Ecuaţia desfăşurătoarei cercului în coordonate polare pentru cazul în care polul O este centrul unui cerc dat şi axa polară Ox este orientată în lungul razei iniţiale OD0 este: ϕ= unde.

Fie UV o dreaptă care se roteşte uniform în jurul unui punct O numit pol şi fie M un punct pe dreapta UV care se îndepărtează de O proporţional cu distanţa OM .25). Impărţim cercul în n = 2 k părţi egale şi notăm punctele astfel obţinute cu B0 . Pe raza OB0 considerăm un punct A0 şi construim un segment OA1 = qOA0 .. Cercul de rază OK ' intersectează raza OB12 într-un punct D12 ce aparţine spiralei şi intersectează raza OA1 într-un punct L' . Alte puncte situate pe dreptele B0 B8 .. Piciorul perpendicularei duse din centrul O la tangenta MT a desfăşurătoarei descrie spirala lui Arhimede. 10. Spirala logaritmică (spirala de creştere) Definiţie şi construcţie Definiţie. Procedeul continuă.. pot fi construite în felul următor: In punctul D14 construim unghiul OD14 Q egal cu unghiul OD15 D14 . în sens invers acelor de ceasornic (Fig.. 145 .. Ducem în L perpendiculara pe OA1 care intersectează cercul de centru O' într-un punct K ' .. Construim cercul de centru O' şi diametru OA1 .c. B2 . Curba descrisă de M se numeşte spirală logaritmică (Fig. B1 B9 . 2 2 OL Legătura cu spirala lui Arhimede..25). Cercul de rază OK intersectează raza OB8 într-un punct D8 ce aparţine spiralei. Acelaşi cerc intersectează raza OA1 într-un punct L . Fie C un cerc de centru O . B1 . Perpendiculara în A0 pe diametrul OA1 intersectează cercul de centru O' într-un punct K .Lungimi Cum s = ∫ 0 α kα 2 t2 = rezultă faptul că lungimea arcului D0 M k t dt = k 2 0 2 2 2 α 1 2 1 ML2 este s = kα = .... Fără a restrânge generalitatea presupunem n = 2 4 = 16 . Construcţie. B3 .

la intersecţia cu raza OB1 obţinem punctul E1 . etc. 146 . 25 La intersecţia cu raza OB13 obţinem punctul D13 care aparţine spiralei. In punctul A1 construim unghiul OA1Q' egal cu unghiul OD15 A1 .U E2 Q’ B6 D6 B7 D7 B5 D5 M1 B4 D4 M0 B3 D3 D8 M A-1 K B2 D1 B1 B0 A0 O’ B15 K’ K” E1 N0 D8 D9 B8 B9 B10 D10 D11 N1 L L’ A1 F1 F2 B11 B13 B12 D14 D12 D13 Q B14 D15 V Fig.

26 147 . (1) unde ρ 0 = OM 0 este raza vectoare a punctului M 0 şi q este coeficientul de creştere.26). unde k este un parametru care depinde de coeficientul de creştere q . U M O P V K H T Fig. ϕ (2) Din relaţiile (1) şi (2) obţinem egalitatea q Logaritmând în (3) obţinem 2π = e kϕ (3) sau echivalent q = e 2 kπ . ln q ϕ . Ecuaţia (1) este cunoscută şi sub forma: ρ = ρ 0e kϕ . Fie M un punct al spiralei logaritmice şi fie α unghiul dintre dreapta OM şi tangenta MT (Fig.Ecuaţia spiralei logaritmice în coordonate polare In condiţiile în care axa polară trece printr-un punct arbitrar M 0 al spiralei iar polul coincide cu polul spiralei ecuaţia curbei în coordonate polare este de forma: ϕ ρ = ρ0q 2π . ln q = ϕk de unde rezultă k = 2π 2π Semnificaţia geometrică a parmatrului k. Atunci are loc relaţia k = ctgα .

Lungimea segmentului MT este egală cu lungimea arcului MO : s = l ( MO) = MT = unde ρ este raza vectoare OM .26). In ambele situaţii M descrie în jurul polului un număr infinit de circuite iar dacă notăm cu A0 poziţia iniţială.27). arcul descris de M este de lungime finită . Pentru un număr foarte mare de rotaţii ale dreptei UV în jurul polului O . 27 148 . d ρ cosα . Aproximări. Spirala lui Théodore din Cyrène este o aproximare prin segmente a spiralei logaritmice (Fig. Spirala lui Théodore din Cyrène Definiţie. punctul M care descrie spirala fie se depărtează de pol tinzând către ∞ . fie se apropie de pol dar niciodată nu coincide cu acesta.Caracteristici ale curbei Unghiul α are aceeaşi măsură în toate punctele spiralei (Fig. d d d P O P d Fig.

Curba se regăseşte la organismele pentru care creşterea este proporţională cu mărimea lor. Construim pe 1 segmentul Od 2 un punct P2 astfel încât măsura unghiului dintre P P2 şi OP să fie 1 1 egală cu măsura unghiului β . fie 2π P un punct dat pe segmentul Od1 şi fie β un unghi dat (Fig. Observaţie.html 149 . In cazul particular în care β = π 2 spirala astfel construită este cunoscută sub numele de spirala lui Théodore din Cyrène.2dcurves. http://www.com/spiral/spirallo.27).Construcţie. motiv pentru care spirala logaritmică este cunoscută şi sub numele de spirală de creştere. Fie Odi un şir de segmente convergente în O cu panta iα . Punctele Pi aproximează o spirală logaritmică cu a = ctgβ .

Fie dat cercul C (C 0 . Caracteristici ale curbei.28). Locul geometric descris în această mişcare de punctul M se numeşte cicloidă. In cazul în care cicloida este scurtată sau alungită dreapta y = r − d este tangentă la curbă. dacă d (M . Segmentul [ AB ] care uneşte două puncte de pornire adiacente se numeşte dreapta de bază a cicloidei. Prima dreaptă este tangentă la cicloidă în vârful acesteia în timp ce a doua dreaptă trece prin toate punctele de pornire ale cicloidei. Dreapta fixă KL se numeşte baza cicloidei (dreaptă directoare). ce uneşte centrul cercului C (C 0 . Cicloida Definiţie şi construcţie Definiţie.11. Cele două curbe se numesc şi trohoide. r ) cu O punctul de tangenţă al cercului cu baza. r ) adică. C 0 ) < r atunci curba se numeşte cicloidă prescurtată (Fig 28a)).3. Observaţie. Dacă punctul M ∈ Int C (C 0 . r ) care se rostogoleşte fără alunecare pe o dreaptă fixă KL şi fie M un punct fixat în planul cercului (Fig. Dreapta UV descrisă de centrul cercului în urma rostogolirii fără alunecare a acestuia se numeşte linia centrelor cicloidei. Dreapta 150 . r ) adică. Dacă punctul M ∈ Ext C (C 0 . C 0 ) = r atunci curba se numeşte cicloidă (Fig 28c)). dacă d (M . Punctele iniţiale ale cicloidei sunt situate pe dreapta directoare şi coincid cu punctele de sprijin ale cercului de definiţie (Fig. Cicloida se întinde în lungul dreptei KL către ± infinit.28c)). A aparţine dreptei C 0 O . Este situată în interiorul unei benzi mărginite de dreptele de ecuaţii y = r + d şi respectiv y = r − d . Dacă punctul M ∈ C (C 0 . Vârful D al cicloidei se află situat pe prelungirea razei O'C ' a cercului generator. Perpendiculara DF dusă din vârful D al cicloidei pe dreapta de bază se numeşte înălţimea cicloidei. Notăm cu A punctul de pornire al cicloidei. dacă d (M . r ) adică. C 0 ) > r atunci curba se numeşte cicloidă prelungită (Fig 28b)). Arcul descris de M între două puncte de pornire adiacente se numeşte arc cicloidal.

28a)) este axă de simetrie. O' B.AC0 (Fig. C0 U A1 O A N E' O' F O1 B 2d M E C C' B2 B1 V T H C0 E C D C' b) U V A. 28 151 . O1 c) Fig. O E' F. dreapta DF dusă prin orice vârf al curbei perpendicular pe dreapta directoare este axa de simetrie pentru cicloidă. T C0 E A O M C E' N D C' F O' B O1 2d V U a) T D A2.

.. M − n coincid cu punctele de pornire A . Cu vârful compasului în C 0 construim cercul C (C 0 ..3..... .±1.. Pentru a construi arce adiacente trebuie să continuăm seria punctelor C ±i . C ± 2 .Construcţie. punctele în care dreptelele paralele la linia centrelor intersectează semicercurile construite.. Impărţim cercul într-un număr par de arce egale astfel încât M 0 să fie unul din punctele diviziunii..± n .. ducem paralele la linia centrelor care intersectează a doua oară cercul în − 1. C ) (Fig. 29 152 . C ± n unde C n şi C − n coincid cu A' şi respectiv B' .. punctele M n ........2.4. C ± 2 .. M-8 2 1 0 M-1 -1 -2 -3 M-2 M-3 M-4 V ±8 Fig.. Considerăm pe linia centrelor de o parte şi de alta a punctului C 0 . C ± n construim semicercuri de rază d . Se cunosc raza r a cercului generator şi distanţa d (M . Punctele − n şi + n coincid. Astfel am construit un arc al cicloidei. M 0 este vârful curbei căutate. M0 M1 M2 M-3 3 U M5 M6 M7 A. Notăm punctele diviziunii astfel: 0..cu diametrele perpendiculare pe linia centrelor UV . M8 M4 4 5 6 7 -7 -6 C0 -4 -5 M-5 M-6 M-7 B. punctele A' şi B' astfel încât : C 0 A' = C 0 B' = π r .−3.. Construim diametrul perpendicular pe UV şi notăm cu M 0 unul din capete..29). respectiv B .. d ) ... M ± 2. Cu vârful compasului în punctele C ±1 .. Construim mai întâi linia centrelor UV şi fixăm pe aceasta un punct C 0 ..−2. Prin punctele 1. Notăm cu M ±1 . concave faţă de C 0 ...±2.. Impărţim segmentele astfel construite în n părţi egale şi notăm punctele diviziunii cu C ±1 .

Proprietăţi ale normalei şi tangentei. In acest caz ecuaţiile parametrice ale cicloidei normale ( d = r ) sunt date de relaţiile  x = r (θ − sin θ ) .28(a-c)) a oricărei cicloide trece prin punctul suport E ' al cercului de bază. Cum distanţa ON este egală cu lungimea arcului NM = rθ deoarece cercul se rostogoleşte fără să alunece şi cum proiecţia razei CM pe axa Ox este − r sin θ iar proiecţia pe axa Oy este − r cosθ obţinem pentru coordonatele punctului M următoarele relaţii:  x = r (θ − sin θ ) . Normala MN (Fig. Demonstraţie. Eliminând parametrul θ obţinem ecuaţia cicloidei sub forma: x = r arccos r−y − 2ry − y 2 . In cazul cicloidei normale (Fig.28c)). r care ne arată că cicloida este o curbă transcendentă. Pentru a construi tangenta la cicloidă într-un punct M al ei unim acest punct cu punctul H diametral opus punctului de tangenţă cu axa Ox a cercului care se rostogoleşte. Această proprietate stă la baza construcţiei tangentei.   y = r (1 − cosθ ) unde cercul efectuează o mişcare de rotaţie în lungul axei Ox pornind din punctul P şi θ este unghiul sub care se roteşte punctul P . Pentru a găsi ecuaţia cicloidei considerăm ca axă Ox dreapta fixă iar ca origine punctul de pe bază care coincide cu punctul M când acesta este punct de contact al cercului cu baza (Fig. Dreapta MN care uneşte punctul M cu punctul de tangenţă al cercului cu axa Ox este perpendiculară pe dreapta MH deoarece unghiul NMH este înscris într-un semicerc.   y = r (1 − cosθ ) Aceste relaţii ne dau o reprezentare parametrică a cicloidei în funcţie de parametrul θ . 153 . Putem deci să afirmăm că dreapta MN este normală la cicloidă şi că lungimea ei este 2a sin ϕ 2 . Ecuaţia cicloidei Fie P un punct pe cercul de rază r .28c)) tangenta MT trece prin punctul diametral opus punctului suport al cercului de bază.

arii şi volume a) Lungimea arcului unei cicloide între punctele ϕ = 0 şi ϕ = ϕ 1 este : s= ϕ1 ∫ 0 x' 2 + y ' 2 dϕ = ∫ 0 ϕ1 (r − d cos ϕ )2 + (d sin ϕ )2 dϕ = ∫ 0 ϕ1 r 2 − 2rd cos ϕ + d 2 dϕ (1) Lungimea arcului unei cicloide între punctele ϕ = 0 şi ϕ = ϕ 1 ( ϕ 1 ≤ 2π ) este egală cu lungimea arcului unei elipse între aceleaşi puncte. deoarece după această rotaţie completă punctul M coincide din nou cu punctul de tangenţă al cercului cu axa OX care este deplasat acum cu segmentul OO1 = 2π a . pentru cazul în care d = r avem relaţia de mai jos: s = r∫ 0 ϕ1 ϕ  ϕ ϕ   2 − 2 cos ϕ dϕ = 2r ∫ sin dϕ = 2r  − 2 cos  = 4r 1 − cos 1  = 8r sin 2 1 . (2) In cazul general integrala (1) nu poate fi exprimată prin funcţii elementare dar. ϕ 1 = 2π ceea ce implică s = 8r .In cazul general ecuaţiile parametrice sunt date de sistemul următor:  x = rθ − d sin θ . 2π ) care corespunde unei rotaţii complete a cercului. adică lungimea arcului unei arcade de cicloidă este egală cu de 4 ori diametrul cercului care se rostogoleşte. a cărei sistem de ecuaţii parametrice este următorul: ϕ  x = 2(d + r ) cos   2  ϕ  y = 2(d − r ) sin  2  . 4 2 0 2 2   0 ϕ ϕ1 ϕ1 In cazul particular al lungimii unei arcade. Lungimi. Este suficient să studiem variaţia lui θ în intervalul (0. b) Aria S mărginită de arcada dintre punctele ϕ = 0 şi ϕ = ϕ 1 şi axa Ox este S = r 2ϕ 1 − 2rd sin ϕ 1 + d2 d2 ϕ 1 + sin 2ϕ 1 .   y = r − d cosθ Observaţie. 2 4 154 .

Observaţie. 2 4 In cazul particular ϕ 1 = 2π avem S = 2π r 2 + d 2π . 3  155 . S = 2π ∫ r (1 − cos ϕ ) ⋅ 2r sin 0 ϕ 2 dϕ = 8πr 2 ∫ sin 3 0 2π ϕ 2 dϕ = 2π ' 2π  4  3ϕ − ∫  cos  dϕ   3 0 2   ϕ ϕ 8πr  − 2sin 2 cos  2 2  2 2π 0   ϕ ϕ + 2 ∫ sin cos dϕ  = 8πr 2  − 2sin 2 cos   2 2 2 2 0   2π ϕ 2 ϕ 0 =− ϕ 32 2 πr cos 3 3 2 2π = 0 64 2 πr . S reprezintă aria figurii OADBO1 (Fig. In cazul cicloidei prelungite S verifică relaţia: S = aria figurii ( AA1 DB1 B ) .Demonstraţie S = ∫ (r − d cos ϕ ) dϕ = r 2 ∫ dϕ − 2rd ∫ (sin ϕ )' dϕ + d 2 ∫ cos 2 ϕdϕ = r 2ϕ 1 − 2rd sin ϕ 1 + 2 0 0 0 0 ϕ1 ϕ1 ϕ1 ϕ1 d2 d2 ϕ 1 + sin 2ϕ 1 . c) Aria suprafeţei obţinută în urma rotirii complete a unei cicloide normale în jurul dreptei fixe AB este 64 64 din aria mărginită de o arcadă de cicloidă π a 2 sau 3 9 2π şi de dreapta fixă pe care se rostogoleşte cercul. In cazul particular al cicloidei normale ( d = r ) aria este S = 3π r 2 . In cazul cicloidelor normale şi prescurtate. 3 d) Aria suprafeţei figurii obţinută în urma rotirii complete a unei arcade de cicloidă normală în jurul axei de simetrie este 4  S = 8π  π − r 2 . Demonstraţie. 28c)).aria dreptunghiului ( OABO1 ). adică aria mărginită de o arcadă de cicloidă şi de dreapta fixă pe care se rostogoleşte cercul este egală cu de 3 ori aria cercului care se rostogoleşte. 28a).

Demonstraţie.2 ⋅ (volumul sferei înscrise)] .--  2π 1 2π  . Demonstraţie. 8  f) Volumul corpului obţinut în urma rotirii complete a arcadei unei cicloide normale în jurul axei Oy este V = 6π 3 r 3 . 4 156 . V = π 2π 2π 2πr 2 3 ∫ y dx = π ∫ r (1 − cos ϕ ) dϕ = 3 0 0 2π 5 din volumul 8 = π r ϕ 0 − 3π r sin ϕ 0 3 3 ϕ + 3π r  2  3 2π 0 sin 2ϕ + 4 2π 0   .    3   e) Volumul corpului obţinut în urma rotirii complete a arcadei unei cicloide normale în jurul dreptei fixe AB este V = 5π 2 r 3 şi este egal cu cilindrului circumscris . S = 2π ∫ (π r − x ) 0 2r ds dy = dx 2 2π ∫ (π r − rϕ + r sin ϕ ) 0 π π  dx   dy  ϕ  dϕ = 2π ∫ (π r − rϕ + r sin ϕ )2r sin dϕ =  +   dϕ   dϕ  2     0 2 ϕ ϕ ϕ  4πr 2 ∫  π sin − ϕ sin + sin ϕ sin dϕ = 2 2 2 0  ϕ 4π r  − 2π cos  2  2 π π + 2ϕ cos 0 ϕ 2 π − 4sin 0 ϕ 2 π 0 ϕ 4 + sin 3 3 2 π 0   = 8π  π − 4 r 2 .π r 3  sin ϕ 0 − sin 3 ϕ 0 3  5 2 3  2 3  = 5π r = 8π r .Demonstraţie. V = 2π 2πr ∫ xydx = 2π r ∫ (ϕ − sin ϕ )(1 − cos ϕ ) 3 0 0 2π 2 dϕ = 6π 3 r 3 g) Analog se demonstrază că volumul corpului obţinut în urma rotirii complete a arcadei unei cicloide normale în jurul axei de simetrie este 8 3 V = π r3 π 2 −  3 2 3 adică [ ⋅ (volumul cilindrului circumscris) .

adică dacă CM = d > r . B ' sunt la rândul lor puncte de pornire. Cercul C se numeşte cerc generator iar cercul O se numeşte cerc director. Hipocicloida Definiţie şi construcţie Definiţie. Curba CM = d < r . Notăm cu L curba descrisă de un punct M fixat în planul cercului C în urma rostogolirii în jurul cercului O . adică dacă Cercul descris în urma mişcării centrului cercului generator se numeşte cercul centrelor epicicloidei (respectiv hipocicloidei). Punctul de pornire A este situat pe dreapta C1 E1 ce uneşte centrul C1 al cercului generator cu punctul de suport E1 şi de aceeaşi parte cu E1 faţă de C1 . Punctele A' . adică CM = d = r . K sunt situate pe cercul director şi coincid cu punctele suport corespunzătoare de pe cercul generator. Curba L se numeşte epicicloidă prelungită (respectiv hipocicloidă prelungită) dacă punctul M este situat în exteriorul cercului generator. Vârful epicicloidei (respectiv hipocicloidei) este punctul situat pe dreapta C2 E2 .30 (a). 30 (b)) - (Fig . In cazul epicicloidei normale (respectiv hipocicloidei normale) punctele de pornire A . Raza OC a cercului centrelor este dată de: 157 . Curba L se numeşte epicicloidă normală (respectiv hipocicloidă normală) dacă este descrisă de mişcarea unui punct M situat pe circumferinţa cercului generator. Epicicloida. B . B .3. 31) Fie O un cerc fix de rază R şi fie C un cerc de rază r care se rostogoleşte fără alunecare pe cercul O . Dacă cercul de circumferinţa căruia este legat punctul M se rostogoleşte nu pe o dreaptă ci pe un cerc fix se obţin două clase de curbe: Epicicloide – dacă cercul care se rostogoleşte se află în exteriorul cercului fix Hipocicloide – dacă cercul care se rostogoleşte se află în interiorul cercului fix (Fig. L se numeşte epicicloidă prescurtată (respectiv hipocicloidă prescurtată) dacă punctul M este situat în interiorul cercului generator.12.

30 B C D L O M H A K b) Fig. 30 158 .OC = OE + EC = R + r în cazul epicicloidei în cazul hipocicloidei OC = OE − EC = R − r D B L O K A C M H a) Fig.

M un punct fixat în planul cercului C şi fie d = CM (Fig..± n punctele diviziunii astfel încât M 0 = 0 şi punctele − n şi + n coincid. Fără a restrânge generalitatea presupunem 2n = 16 . C cercul generator de rază r .L B C2 E2 E E1 D C M C1 A A' O D' L' B' Fig.. Construim cercul de centru C 0 şi rază d şi notăm cu M 0 punctul în care dreapta OV îl intersectează a doua oară. Construim cercul de centru O şi rază OC 0 (cercul centrelor) şi din C 0 considerăm în sensul arcelor de ceasornic în cazul epicicloidei (în sens contrar acelor de ceasornic în cazul hipocicloidei) arcul C 0 C n astfel încât m(C 0 C n ) : 180  = r : R . Punctul M 0 astfel determinat este unul din vârfurile curbei căutate. 31 Construcţie. 23). Partiţionăm cercul C 0 de rază d într-un număr par 2n de arce egale astfel încât M 0 să fie unul din punctele diviziunii..±2. Construim cercul generator C 0 de rază r . tangent exterior la cercul director O în cazul în care se doreşte obţinerea unei epicicloide şi tangent interior la cercul director O în cazul în care se doreşte obţinerea unei hipocicloide. Notăm cu 0... Fie O cercul director de rază R . Notăm cu V punctul de tangenţă..±1. 159 .

C ± 2 .... Pe primul din aceste cercuri se vor afla vârfurile curbei căutate iar pe ultimul punctele de pornire. C − n ca centre construim semicercurile de rază d astfel încât extremităţile lor să fie situate pe primul şi pe ultimul din cercurile concentrice şi rotite în jurul punctului O descriu cercurile notate cu − 1... 32 160 ..−3.±2.± n .... Incepând din C 0 notăm cu C ±1 . Analog din punctele C −1 .. C 2 .. Partiţionăm fiecare din cele două arce în n părţi egale....Construim arcul simetric C 0 C − n . C − 2 .±1........−2.... C ± n punctele acestei partiţii... M-1 -1 -2 -3 -4 -5 M0 0 1 M1 2 3 4 C-2 C0 -6 -7 7 C2 5 6 M-5 ± M5 8 B A O Fig. Din punctele C1 .. Construim cercurile concentrice de centru O ce trec prin punctele 0. C n ca centre construim semicercurile de rază d astfel încât extremităţile lor să fie situate pe primul şi pe ultimul din cercurile concentrice.−n ..

r 161 . r y = QM = LC − RC = OC ⋅ sin (KOC ) − CM sin⋅ (SMC ) = (R + r )sin ϕ − r sin (ϕ + t ) = = (R + r )sin ϕ − r sin R+r ϕ . Procedeul continuă până la completarea curbelor căutate. C −1 (d ) intersectează cercul concentric ce trece prin punctele ± 1 . M ± n . este unghiul de rotaţie al razei OC . Punctele M ± n coincid cu punctele de pornire A.Notăm cu M 1 . Notăm cu M 2 . Pentru a determina ecuaţia epicicloidei considerăm: x = OQ = OL + LQ = OC ⋅ cos(KOC ) − CM ⋅ cos(SMC ) = (R + r ) cos ϕ − r cos(ϕ + t ) = = (R + r ) cos ϕ − r cos R+r ϕ. M − 2 punctele în care semicercurile C 2 (d ) .. M −1 punctele în care semicercurile C1 (d ) . M ± 4 . Ecuaţiile curbei a) Ecuaţiile parametrice In cazul epicicloidei acestea sunt: R+r   x = (R + r ) cos ϕ − d cos r ϕ    y = (R + r ) sin ϕ − d sin R + r ϕ  r  In cazul hipocicloidei acestea sunt: R−r   x = (R − r ) cos ϕ + d cos r ϕ    y = (R − r ) sin ϕ − d sin R − r ϕ  r  unde ϕ . Demonstraţie... prin construcţia prin puncte se obţine una din ramurile epicicloidei sau hipocicloidei. Toate aceste puncte sunt situate pe curba căutată. In acest mod.. B şi pot fi obţinute unind O cu punctele C ± n . Analog se obţin punctele M ±3 . în ambele cazuri.. C − 2 (d ) intersectează cercul concentric ce trece prin punctele ± 2 .

epicicloida este o curbă algebrică de ordin 2 p + q şi conţine p ramuri congruente. Caracteristici ale curbei.Observaţie. 162 . In acest caz hipocicloidele se numesc pericicloide. In cazul în care R < r vârfurile hipocicloidei sunt siuate la o distanţă mai mare de centrul O decât punctele de pornire. In acest caz hipocicloida este o curbă algebrică de ordin 2 p − q şi conţine p ramuri congruente. Punctele de pornire ale unei epicicloide normale (sau hipocicloide normale) sunt puncte de întoarcere. Orice epicicloidă este situată într-o coroană circulară mărginită de două cercuri de raze R + r + d şi respectiv R + r − d .33). o R q ≠ 1 . Orice hipocicloidă este situată într-o coroană circulară mărginită de două cercuri de raze R − r − d şi respectiv R − r + d . Pe primul din aceste cercuri sunt situate vârfurile în timp ce pe cel de-al doilea sunt situate punctele de pornire. q 2πr . In cazul în care R > r vârfurile hipocicloidei sunt siuate la o distanţă mai mică de centrul O decât punctele de pornire. epicicloida este o curbă algebrică închisă de ordin 2(m + 1) iar hipocicloida este o curbă algebrică închisă de ordin 2(m − 1) . In urma unei rotaţii în jurul punctului O sub un unghi multiplu de epicicloidă (sau o hipocicloidă) ajunge să coincidă cu ea însăsi. Vârfurile epicicloidei sunt întotdeauna situate la o distanţă mai mare de centrul O decât punctele de pornire. In cazul în care raportul R : r este un număr fracţionar adică este de forma p . Pe primul din aceste cercuri sunt situate vârfurile în timp ce pe cel de-al doilea sunt situate punctele de pornire. In cazul în care raportul R : r este un număr iraţional epicicloida (sau hipocicloida) nu este închisă şi are un număr infinit de ramuri care se intersectează. In cazul în care raportul R : r este un întreg m . Ecuaţiile parametrice ale hipocicloidei se obţin din ecuaţiile parametrice ale epicicloidei prin înlocuirea lui r cu − r şi d cu − d . In cazul particular R : r = 3 : 2 curba este de ordinul 10 şi conţine trei ramuri congruente (Fig.

Cazul 3. extremităţile axei secundare sunt vârfurile. Semiaxele elipsei sunt date de a = r + d şi b = r − d .Y C M O X Fig. Pentru R : r = 4 : 1 hipocicloida normală coicide cu astroida (hipocicloida cu patru puncte de întoarcere) (Fig. Pentru R : r = 2 : 1 atât hipocicloida alungită cât şi cea scurtată sunt elipse cu centrul în O . Dacă pentru R : r = 2 : 1 diferenţa r − d tinde la 0 atunci axa secundară a elipsei descreşte nedefinit şi axa principală tinde să coincidă cu diametrul cercului director. Caracteristic acestei curbe este 163 .34). Pentru R = r epicicloida coicide cu un melc. Extemităţile axei principale sunt punctele de pornire. Hipocicloida normală obţinută în cazul (d = r ) este un segment de dreaptă . In acest caz punctele de pornire ale hipocicloidei normale sunt puncte de întoarcere. Cazul 2. iar în cazul particular în care epicicloida este normală aceasta coincide cu cardioida. Intr-o mişcare completă de rotaţie a cercului generator acest diametru este trasat într-o direcţie pentru ca la următoarea mişcare de rotaţie să fie trasat în direcţia opusă. 33 Cazuri particulare. Cazul 1.şi anume diametrul cercului director ce uneşte punctele de pornire.

Cazul 1. Ecuaţiile astroidei a) Ecuaţia astroidei exprimată în coordonate carteziene este de forma: x 2 3 +y 2 3 = R 3. a cărui lungime este R .segmentul EF al tangentei. In acest caz 164 . 34 Cazuri limită. Dacă raza cercului generator este infinită acesta se reduce la o dreaptă KL ce se rostogoleşte fără alunecare în jurul cercului director O (Fig. Cazul 2. 2 b) Ecuaţiile parametrice ale astroidei sunt următoarele: 3   x = R cos u . epicicloida (sau hipocicloida) revine la o cicloidă cu raza egală cu cea a cercului generator.   y = R sin 3 u  Y B F F1 C O E E1 A X D Fig.35). In cazul în care cercul director este de rază infinit şi cercul generator are raza dată. situat între două drepte perpendiculare ce trec prin două perechi de puncte de pornire.

2r Lungimea acestui arc este egală cu lungimea arcului corepunzător al unei elipse definite de sistemul de ecuaţii parametrice: 165 . Tangenta la epicicloida (sau hipocicloida) normală trece prin punctul E ' al cercului generator. 35 Proprietăţi ale normalei şi tangentei. diametral opus punctului E .epicicloida (sau hipocicloida) revine la o curbă descrisă de punctul M fix faţă de dreapta KL . D B K0 K P O A M0 M L T L0 Fig. Lungimi şi arii Lungimea unui arc al epicicloidei între două puncte ϕ = 0 şi ϕ = ϕ 1 este : R+r s= r ϕ1 ∫ 0 r 2 + d 2 − 2rd cos Rϕ dϕ . Normala dusă în punctul M al oricărei epicicloide (sau hipocicloide) trece prin punctul de tangenţă E dintre cercurile generator şi director. In cazul particular în care M = P este situat pe dreapta KL atunci curba descrisă de M este desfăşurătoarea cercului director.

Aria sectorului descris de raza OM a unei epicicloide (sau hipocicloide) normale când punctul M parcurge una din ramuri este dată de formula S1 = π r (R ± r )(R ± 2r ) R . In formulele de mai sus s-a presupus că şirurile valorilor parametrului ϕ pentru care raza se roteşte în sens negativ mătură o arie negativă.R+r Rϕ   x = 2(d + r ) R cos 2r  . R 166 . unde semnul "+" este considerat pentru epicicloidă iar "-" pentru hipocicloidă. Aria figurii mărginite de una din ramurile epicicloidei (sau hipocicloidei) şi arcul corespunzător din cercul director este dată de formula: S = S1 − S 2 = π r 2 3 ± 2 r .   r  R r  2  In cazul epicicloidei normale formula devine: S= (R + r )(R + 2r ) ϕ − r sin Rϕ  2   R  r  (Newton). Aria corespunzătoare sectorului cercului director este dată de formula S 2 = πRr .  R+r Rϕ  y = 2(d − r ) sin  R 2r  Aria sectorului descris de raza OM care îşi începe mişcarea de rotaţie din punctul de pornire al epicicloidei este dată de formula: S= R + r  d2  d ( R + 2r ) Rϕ  ϕ − sin  R + r + . In cazul hipocicloidei se înlocuieşte în formulele de mai sus r cu − r .

ce uneşte punctul de tangenţă M cu punctul P de intersecţie al acestei tangente cu o dreaptă dată X ' X .13. este o constantă dată a . X ' X se numeşte dreaptă directoare. Fie A un punct pe OY astfel încât OA = a . Fie O un punct arbitrar pe dreapta X ' X . Construim dreapta OY⊥X ' X . Punctul A astfel determinat este vârful tractricei. punctul A al tractricei situat la distanţa cea mai mare de dreapta directoare se numeşte vârf.3. Fie un segment de lungime dată a . Construim tractricea de înălţime a .36). Notăm cu B unul din punctele în care dreapta 167 X ' X intresectează cercul . Fie X ' X o dreaptă dată. perpendiculara OA dusă din vârf la dreapta directoare se numeşte înălţimea tractricei (Fig. 36 Construcţie. Aceasta va fi dreapta directoare. L C N Y A M U P -I O I 0’ D 4’ V X Fig. Tractrice Definiţie şi construcţie Definiţie. a ) . Se numeşte tractrice locul geometric al punctelor care au proprietatea că lungimea segmentului MP . Construim cercul C (O.

.2' .. etc. Pe segmentul BD = a construim o partiţie a cărei puncte le notăm cu 1' .. In cazul în care valoarea raportului a : B1' este aproape de 1 putem 1 1 16 1 1 .. B11'. Impărţim segmentul B 4' în două părţi egale şi notăm cu 8' punctul obţinut în urma acestei partiţii. astfel construite ducem paralele la dreapta 168 . Determinăm mai întâi punctul 2' astfel încât B 2' este medie proporţională între B0' şi B 4' . 1 : 2 lungimi egale OI = I ( II ) = ( II )( III ) = . a ) .. Continuând procedeul obţinem un şir de segmente B0' . B9' . B1' . Unim punctele 1' . O3' .. ce formează o progresie geometrică de raţie 1 : 2 4 .. = q . Altfel scris... Procedând analog putem obţine o serie geometrică de raţie 1 : 2 8 ... Notăm cu 4' punctul obţinut în urma acestei partiţii. Notăm cu 5' mijlocul segmentului B1' şi cu 9' mijlocul segmentului B5' ... să constituie o progresie geometrică arbitrară. B8' .2  . B3'..2' . ..C (O. Impărţim segmentul BD în două părţi egale. B3' ..... Construim acum între 0' şi 4' punctele intermediare 1' .. Construim punctul 3' astfel încât segmentul B3' este medie proporţională între B 2' şi B 4' .. B 6' . etc. a ) cu 0. B5' . B10' . B 7' ... cu centrul O şi notăm punctele de intersecţie ale dreptelor O0' ... Impărţim B 2' astfel construit în două părţi egale şi notăm cu 6' punctul obţinut în urma acestei partiţii. a ) care se intersectează într-un punct D . astfel încât arcul B1 = 2 B1 .....1. Prin punctele 1 .3' . ce formează o progresie geometrică de raţie 1 2 .. Impărţim B 6' în două părţi egale şi notăm cu 10' punctul obţinut în urma acestei partiţii. = d .2.3' .. B10' ..3' . B 2' . B 2' .2  . Construim pe dreapta X ' X de o parte şi de alta a punctului O un şir de segmente de considera din motive practice d = 0'1' . B16' . arcul B 2  = 2 B 2 .. cu cercul C (O.3 .. ce formează o progresie geometrică de raţie 1 : 2 2 . Procedeul continuă şi obţinem astfel un şir de segmente: B 0' .. Pe arcul BA construim punctele 1 .. BD : B1' = B1': B 2' = B 2': B3' = ... B 4' . Notăm cu 7' mijlocul segmentului B3' şi cu 11' mijlocul segmetului B7' . astfel încât segmentele BD. Ducem prin A şi B tangentele la cercul C (O. O1' .3... B 6' . O 2' . Am obţinut astfel un şir de segmente B 0' ....2' . B 4' . B 4' .. unde d se obţine din relaţia: d : a = ln (a : B1') . B8' ... B1' . B 2' . Construim acum punctul 1' astfel încât segmentul B1' este medie proporţională între B 0' şi B 2' . B8' .3 .

.. Dreapta directoare este asimptotă pentru tractice.+ II . A vârful acesteia şi X ' X dreapta directoare. Fie M un punct oarecate pe tractrice... Tractricea este situată de o singură parte a dreptei directoare iar ramurile sale tind către infinit. 3 169 .. sunt puncte pe curba căutată. Arii şi volume Aria benzii infinite cuprinsă între tractrice şi asimptota sa X ' X este egală cu 1 jumătate din aria cercului de rază egală cu înălţimea tractricei: S = πa 2 . şi rază a orientate în sens descrescător. Perechile de puncte obţinute în urma intersecţiei acestor semicercuri dreptele ce trec prin punctele 1 . Ecuaţiile tractricei Ecuaţiile parametrice ale tractricei sunt următoarele: x = a cos ϕ + a ln tg y = a sin ϕ cu ϕ 2 ˆ unde..2  ..directoare X ' X . Inălţimea OA (a cărei lungime este egală cu un segment dat de lungime a ) este axă de simetrie.− II .+ III . Dreapta OA este tangentă la tractrice în punctul A care este punct de întoarcere. Construim semicercurile de centre + I . Caracteristici ale curbei.3 .− III . ϕ = XPM este unghiul pe care raza PM îl formează cu axa pozitivă a coordonatelor (0 < ϕ < π ) . Cu piciorul compasului în M construim arcul de rază OA = a ... Construcţia tangentei. PM este tangenta căutată. şi rază a orientate în sens crescător şi semicercurile de centre − I .. Acesta intersectează X ' X într-un punct P .. 2 Corpul obţinut în urma unei rotiri complete a tractricei în jurul asimptotei are 2 o suprafaţă finită de arie S1 = 4πa 2 a cărui volum este V = πa 3 .. Acestea sunt simertrice faţă de OA .

Dreapta M ' P este tangenta în M ' la tractrice. 170 .14. K' L T K N B M A H U M' V X' P O D X Fig.3. 37 Construcţie. Lanţul LAN de parametru a este desfăşurătoarea tractricei UAV de înălţime a . Construim normala în M ' la tractrice. centrul semicercului corespunzător (Fig. Din faptul că MM ' PH este dreptunghi rezultă relaţia MH = M ' P = a şi cum din construcţia tractricei M ' P = a rezultă MH = a . Se numeşte lanţ o coardă omogenă inextensibilă care atârnă între două puncte de suspensie fixate. Construim perpendiculara în P pe X ' X . Observaţie. Punctul M aparţine curbei căutate. Notăm cu M punctul de intersecţie dintre cele două drepte astfel construite. Lungimea segmentului MM ' este egală cu lungimea arcului MA al lanţului. Proiecţia segmentului PM pe normala la lanţ în M este MH = a . Fie M ' unul dintre aceste puncte. Considerăm pe tractricea de înălţime a un număr de puncte. Normala MM ' a tractricei este tangenta la lanţul LAN . Unim M ' cu P .37).37). Lănţişorul Definiţie şi construcţie Definiţie. Punctul A se numeşte vârful lanţului (Fig.

Ecuaţia lănţişorului Considerăm X ' X axa coordonatelor situată la distanţa a sub vârful A şi fie O originea sistemului de axe astfel încât OA⊥X ' X şi OA = a . In acest caz ecuaţia curbei este dată de ecuaţia: y =  e + e  . 2   Axa X ' X este paralelă cu tangenta în A la curbă şi este dreapta directoare a lanţului. Exemplu The Golden Gate Bridge. unde a este un x x −  a a a  parametru dat. San Francisco 171 .

Iline V. The Penguin. 1985 Traité de Géométrie. Moscou. 1904 Mathemathical Handbook. Paris.. Gauthier-Villars. Mir. Moscow.html Vygodsky M.org/SpecialPlaneCurves_dir/specialPlaneCur ves. 1989 Géométrie Analytique. Paris.Bibliografie Daintith J. Mir Publishers. Pozniak E.free. Dictionary of Mathematics.mehl.. Tresse A.html Visual Dictionary of Special Plane Curves: xahlee. 1987 Les courbes de Chronomath : serge. Rouché E. Librairie Armand Colin.. Thybaut A. D. de Comberousse Ch. 1900 Cours de Géométrie Analytique. - *** - *** - 172 . Nelson R..fr/base/index_cbe.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful