Arrianus Expeditia lui Alexandru cel Mare in Asia Arrianus Data nasterii lui Arrianus este fixata in jurul

anului 95 e.n,tatal sau care isi parasise de curand numele grecesc in urma adopatri cetateniei romane,era unul din acei reprezentanti ai aristocratiei municipale.Acest lucru se poate deduce de la faptul ca Arrianus mostenea de la tatal sau sacerdotiul Demetriei si Corei in orasul sau natal ,pe care-l va exercita inca de timpuriu. In jurul varstei de 17 ani pleaca la studii in Atena pentru o perioada de 4 ani ,in legatura cu care nu se cunosc amanunte .cert este ca din 117 incepe sa-l audieze in Epir pe filozoful stoic Epictet.Timp de 3 ani fiind initiat in spiritual moralei stoice de filozoful exilat din Roma inca din vremea lui Domitian.Aceasta perioada a avut o deosebita inraurire asupra formarii lui Arrianus ,chiar daca el nu se va ridica nici un moment din punct de vedere filozofic la inaltimea maestrului sau. Nu mult dupa 120 ,asa cum rezulta din unele scrieri ale sale ulterioare ,il regasim ca ofiter in armata romana ,executand diverse misiuni in Noricum.Pare sa renunte destul de repede la cariera militara sis a o imbratiseze pe cea politica.nu cunostea exact toate treptele carierei sale care o avea de parcurs inca. Inceputul guvernarii sale in Cappadociei cam prin anul 131 ,are loc cu o calatorie dea lungul coastei Marii Negre ,avand ca sarcina reglementarea problemelor din pont..In urma calatoriei scrie un raport si il inmaneaza lui Hadrian ,superiorul sau.Apoi intre 133138 are loc o invazie a regiunii guverata de el ,acesta ducand o lupta ce ramane laudata istoric,insa acesta dupa 138 ,dupa moartea lui Hadrian se retrage la Atena dedicandu-se preocuparilor literare ,capatandu-si cetatenia atica. . Acesta se va implica aici si in viata cetateneasca urmand sa primeasca si in acelasi timp titlul de arhonte eponym in 147 si mai tarziu in 171 ca pryan al demosului in care primise cetatenia.lunga sa sedere ,desigur mai linistita decat cariera sa politica ,ia sfarsit o data cu moartea sa in jurul anului 175. Opera lui Arrianus Scriitorul de care ne ocupam repreinta o imagine fidela a tipului de literat al epocii.in ordine cronologica ,prima lucrare a lui Arrianus reprezinta de fapt o transcriere a notitelor pe care si le-a luat audiindu-l pe Epictet.Ele poarta titlul de “Conversatii”.Din lucrarea conceputa in 8 carti nun e-au parvenit decat primele 4.o prescurtare a “Conversatiilor” o aflam in “manualul” care ne-a parvenit in intregime.Ambele lucrari nu au merite personale.Ele nu au cautat decat sa faca cunoscuta doctrina lui Epictet,in buna parte ignorata la acea vreme ,deoarece filozoful nu a scris nimic si nu a permis nimanui sa scrie despre el. Urmatoarea lucrare ,datand din anii 130 este intitulata “Inconjurul Marii Negre” care ne-a parvenit in intregime.Ea a fost scrisa pe baza raportului official inaintat lui Hadrian .lucrarea sa se compune din 3 parti:descrierea calatoriei de a trapezunt la Dioscurias,apoi a aceleia din Bosforul tracic pana la Trepezunt,de la Dioscurias la

Bizant.Autenticitatea ultimelor doua parti este contestata ,lucrarea ca si celelate doua precedente ,nu are nici un fel de pretentie literara,rezmandu-se doar la a mentiona popoare,fluvii,orase,precum si distanta dintre ee. In aceeasi calitate de guvernator al Xappadociei scrie in 136 lucrarea “Arta strategiei” care se pastreaza si astzi.Aceasta lucrare constituie ,de fapt o ordonare a materialului adunat de doi mari teoreticieni ai strategiei:Aelian si Asclepiodotos,opera ce are un pronuntat character de raport official ,scris probabil la cererea imparatului .In prima parte se discuta tactica grecilor si macedonenilor,iar in a doua tactica cavaleiei romane.. Toate lucrarile enumerate pana acum sunt ,dupa cum s-a inteles,simple compiatii.Originalitatea lor este mai mult de natura stilistica.cu atat mai surprinzator este,insa,ca inca de la aceste modele ,autorul vizeaza un paraleleism cu Xenofon,de aici insa si pana la identificarea totala a destinelor si a operelor celor doi,asa cum s-a prezentat ,este o diferenta mare si ea nu face decat sa saraceasca de continut imaginea lui Arrianus. Etragerea din Atena ,pe care trebuie sa o intelegem ca un reflex al educatiei primate in tinerete si al influentei lui Hadrian ,trebuie sa-I fi aamintit de pilda ,de o situatie similara din viata lui xenofon.ca un ecou al acestei stari de fapt ,prima lucrare in ordine cronologica din seria celor compuse n “perioada ateniana” reprezinta in fapt o completare a “Tratatului de vanatoare a lui Xenofon”.Lucrarea sa este pastrata integral . Cu acestea se incheie seria lucrarilor minore ale lui Arrianus.Dupa cum a reiesit din cele de mai sus ,scriitorul s-a dovedit demn vremii sale,in litaratura.Alegerea unor subiecte minore ,pe de o parte, crearea unei literature de natura mai mult oficiala ,destinata in primul rand imparatului ,pe de alta parte ,sunt doar doua aspecte ale scrierilor lui Arrianus ,deosebit de caracteristice pentru productiile literare ale epocii. Preocuparile sale interioare lasau sa se intrevada o predilectie pentru problemele de istorie ,lucru ce se va reflecta in lucrarile pe care le va scrie de aici inainte. Prima dintre ele este “Epeditia lui Alexandru “ reprezinta cea mai importanta opera a lui Arrianus.Inainte de a intra in discutia izvoarelor istorice a acestuia ,a utitlizarii de catr Arrianus,in comparative cu alti istorici a caror epoca ne-a fost pastrata ,in fine a problemelor pe care le ridica insasi opera lui Arrianus din secolul II se cuvine sa aruncam o scurta privire asupra expeditiei lui Alexandru cel Mare. Fiul regelui Macedoniei Filip II(359-336 i.e.n.) si al Olimpiadei,Alexandru s-a nascut in iunie 336 la Pella.Educatia s-a a fost incredintata intai lui Leonidas,apoi insusi marelui filozof Aristotel,ale carui cursuri le audiaza intre 343 si 340 in micul orasel Mieza .la 17 ani ,in lipsa tatalui sau,participa la o campanie in Tracia ,iar la 18 ani ,la Chaironeia,conduce u detasament de cavalerie ,dovedind inca de pea cum marile sale calitati de strateg. In 336 o data cu asasinarea lui Filip ,de care a fost banuita fost sa sotie Olimpiada,pe tronul Macedoniei se urca tanarul de 20 de ani Alexandru al treilea sau Alexandru ce Mare cum il numin noi. O scurta expeditie in Greca are dragul de a restabili situatia creata de moartea tatlui sau,in sensul ca Alexandru era numit conducatorul ligii corintice in locul tatalui sau.Pe aceeasi linie de reconfiramare a cuceririlor a tatlui sau ,trebuie interpretata si campania din 335 in nord,campanie care a avut ca urmare consolidarea dominatiei macedoniene in Tracia ,pana la Dunare.Avand spatele frontului asigurat,Alexandru a

putut sa isi dedice timpul pregatirii atecului impotriva persilor.o data terminate acestea in rpimavara anului 334 ,Alexandru in fruntea unei armate de 35000 de oameni,trecu Hellespotul si la scurta vreme se intanli cu armata persana la raul Granicos,infrangerea totala a persilor,careia ii urma aceea de proportii si mai mari de la Issos(333) dadu posibilitatea lui Alexandru ,Stapan acum pe cea mai mare parte a vestului Asei ,sa procedeze la consolidarea recentelor sale cuceriri printr-o serie de masuri alternative si militare,,indreptate in principal asupra oraselor grecestei din Asia Mica .fara a renunta nici un moment la intentia de a distruge regatul Ahemenzilor,in fruntea caruia continua sa figureze darius si ale caui propuneri de pace le respingea ,regale macedoneana continua cu tenacitate supunearea coastei feniciene si apoi a Egiptului(332) organizandu-le pe acestea dupa un sistem diferit fata de acela din Asia Mica. La data de 1 octombrie 331 are loc infrangera regatului Ahmenizilor care este un eveniment important in decursul carierii sale si devenind conducatorul acesteia si totodata si al Asiei Aici il vom observa ca si conducator al tuturo grecilor care dupa 331 lasa la vatra contingentele de greci participante la lupta dupa cum se stabilize in cadrul ligii de la Corint,astfel grecii raman in continuare sub stapanirea lui Alexandru cel Mare indifferent de orice incercare a lor de a iesi de sub tutela lui. Putem observa cauza acestui fulgerator succces trebuie cautata asa cum s-a arata pe buna dreptate nu numai in calitatile lui de mare strateg pe buna dreptate nu numai in marile calitati de strateg ale lui Alexandru si in perfecta disciplina si organizare care domnea in armata sa ,dar mai cu seama in slabicinile interne ae acestui conglomerate de popoare din regatul persan. Urmatoarele lupte care l-au precedat pe Alexandru :cucerirea Bactriei si a Sogdianei (329-327),campania din India(327-326) l-au secat de puteri ,avand atacui permanente in aceste vremei,iar el nefiind obisnuit cu acest fel de lupte,intr-un final dupa cucerirea acestora acesta se retrage in centrul marelui stat sa isi gaseasca un moment de ragaz sis a se preocupe de o serie de probleme ivite in decursul campaniei,dintre care cea mai importanta a fost aceea a realizarii initatii “de gandire si putere” macedopersane.Casatoria in masa de la Susa (324) la care 10000 de macedonieni ,in frunte cu Alexandru se insoara cu femei persane ,a insemnat cea mai ampla actiune intreprinsa in acest sens,dar pe care moartea timpurie a tanarului nu i-a permis sa o continuie. Nici celorlalte planuri ,de o maretie cu totu iresionanta intre care si cucerirea nordului Afrcii,a Italiei,a Siciliei si a Arabiei ,nu le-a putut da curs,intru cat la 13 iunie 323 ,la mai putin de 33 de ani ,Alexandru se stinse din viata.Exemplul sau va fi imitate mai apoi de regii elenistici,care.intr-un cadru mult mai restrans ,pornind deci de la premise mai realiste ,au continuart opera lui Alexandru,al carui merit consta in a fi descis drumul spre unica forma posibila de conducere ,in raport cu vechea izolare a polis-ului grec intrat de mult in criza si anume monarhia ,viitoarea baza a imperiului roman de mai tarziu. Toate aceste evenimente le-a subliniata Arrianus in lucrarea s-a ,cunoscand elementele ce faceau ca aceasta lucrare a sa sa impresioneze prin realitatea expusa,nu acelasi lucru se poate spune si depre viata lui,caci prea multe detalii nu se cunosc,tot ceea ce putem spue este ca avem notite sumare din “bibliotheca” patriarhului bizantin Photios si intr-un scurt articol din lexiconul Suidas.Lasand la o parte lucrarile sale care i-au descries aceasta lume literara si axandu-ne pe aceasa lucrare,putem afirma ca a primul o multime de laude din partea istoricilor care s-au ocupat de Alexandru cel mare,cum ar fi

B. Niese,k.J.Beloch,F.Jacoby etc,autori care apreciind pozitiv valoarea opereii lui Arrianus ,isi itemeiaza teoriile in principal pe istoria acestuia .Lor li se datoreaza considerarea lui Arrianus ca cel mai bun istoric antic al lui Alexandru. Consensul aproape unanim in care doar cativa savanti faac opinie separate,printer care G.Radet si A. Weigall ne fac sa consideram opera lui Arrianus in randul celor mai valoroase lucrari de istorie antica si in mod sigur pe primul loc in istoriografia relative la Alexandru. Traducerea fata de prima integrala,in limba romana ,a fost facuta de editia lui A.G.Roos aparuta in colectia B.G.Teubner,Leipzig,1907. Expeditia lui Alexandru cel Mare in Asia Strategiile de lupta si de cucerire a cetatilor ale lui Alexandru cel Mare Dupa ce am prezentat cateva informatii despre autorul acestei carti,care a avut onoarea sa povesteasca viata si luptele duse de Alexandru cel Mare in a lui campanie,as dori sa ma axez pe strategiile sale sip e cuceririle sale pe care le-a avut de-a lungul vietii sale.Astfel as dori sa incep sis a prezint modurile si cetatile pe care acesta le-a cucerit,de cata inteligenta strategica a dat dovada te-a lungul timpului,acest rezultat fiind unul pe masura invataturii oferite de Aristotel si ceilalti profesori ai sai. Dupa moartea tatalui sau acesta isi tine cuvantul si pleaca spre cucerirea de noi teritorii pentru a arata lumii ca va fi la fel de bun ca tatal sau sau chiar mai bun,astfel prima lupta a sa impotriva tracilor a adus un imbold in randul soldatilor sai care nu erau prea convinsi de strategia de care dispunea Alexandru cell Mare in acea prima lupta a sa mai importanta.Strategia sa principala se baza pe arcasi care avea sa le deschida drumul infanteristior(falangelor sale) si astefl totodata a inceput invingerea mult sperata ,fara a captura prea multi ostateci si neavand prea multe victime aceasta prima lupta a adus un plus de incredere armatei lui Alexandru cel Mare. Aceeasi strategie urma sa o foloseasca si cu tribalii ,acestia urmand s ail intampine in urmatoare batalie si intrand in randurile lui Alexandru de arcasi reusesc sa faca cateva daune ,dar la ordinal lui Alexandru infanteria precedata apoi de un val de calareti,cavaleria, reusesc sa rupa randurile acestora alungandui spre paduri. Incetul cu incetul armata incepea sa primeasca imbunatatiri ,caci urma sa traverseze raul Istrosului cu 4000 de pedestrasi(infanteristi) si 1500 de calareti,toata aceasta mutare avea sa aiba loc pe timp de noapte impotriva getilor care nu au avut nici o sansa.Dupa cucerirea acestei cetati ,vestea a umblat iar triburile din prejur uau venit pentru formarea de noi aliante,un exemplu ar fi getii,darn u numai aliate ci si razvrairi impotriva lui din partea autariatilor..La aceste vesti din partea iscoadelor lui Alexandru cel mare porni si incercui cetatea pregatind un atac numai de cat asupra inamicilor ,isi dispune falanga n centru co o grosime de 20 de oameni in centru iar pe margine calaretii,vazand aceasta amata indreptandu-se spre cetate se retrag spre o colina(in spre munte) unde raman asediati si complesiti de sagetile arcasilor,la fel si de infateria,cavaleria ce se indreptau spre ei. Printre aceste lupte care s-au dus ,Alexandru cel Mare a incercat si o solutionare pe cale pasnica,cu tebanii de exmeplu ,pe care i-a iertat in mai multe randuri pentru neprdarea cetatii lor si astefel soarta Tebei se schimbase in mai rau ,incat dupa invingere

cetatea a fost distrusa iar prizonierii indifferent de erau femei sau copii au fost facuti sclavi. Vestea invingerii acestor tebani s-a raspuandit foarte mult,fortele Macedoniei au inceput sa creasca foarte mult iar uramatoarea miscarefaccuta de Alexandru cel Mare a fost de intarire a amatei sale,in urmatoare expeditie de cucerire in care pornise spre Hellspot ,acesta pleca cu 30000 de oameni(pedestrasi,trupe inarmate usoare,) pe lanaga acestia se mai adauga 5000 de calareti.Toate aceste trupe auveau sa intanleasca in apropierea Granicului armata persilo pe celalat mal al raului cu 20000 de soldati.Ajungi pe malul raului tot ceea ce s-a putut ivi intre cele doua armate a fost linistea de dinainte de lupta,Alexandru zamovste un moment apoi strategic isi plaseaza trupele pentru a trece raul stiind ca pe celalat mal v-a intampina probleme,de altfel cum s-a si petrecut,dar experianta razboinicilor sai si-a spus cuvantul,au reusit sa traverseze raul oblic au iesit la mal cu putine pierderi,aprozimativ 30 de pedestrasi, 60 din cavalerie( in prima ciocnire), apoi cu toata cavaleria persii au fost incunjurati si macelariti ,nume importante din armata persana prierind in aceasta batalie :Niphates,Patnes. Calatoria sa continua spre Sardes,unde mai marii cetatii il intampina pentru ai spune ca ii predau cetatea pe cale pasnica,urmatoarea cetate ce ii urma exemplul urma sa fie Milet(pentru care si persii se luptau,insa fara nici un effect).Intre Milet si Halicarnas totul fusese cucerit de Alexandru.Urma acum Myndos ,de unde Alexandru primise o propunere de capitulare cu onditia ca oamenii lui Alexandru sa se apropie noaptea,zis si facut insa atunci afla ca este o capcana si isi retrase trupele,aceasta batalie ii atrase atentia din nou si din cauza ca in prima sa incursiunea asupra cetatii a pierdus ceva personal militar a doua zi Alexandru isi aduse masinile de razboi ce faramase zidurile cetatii,facandul pe locuitorii sa fuga si sa se ascunda de alfel cum au facut toti pana acum din calea sa. iarna urma sa vina peste campania lui Alexandru cel mare asa ca urmatoarele miscari care le-a facut a fost sa trimita ordin de predare a cetatilor phaselitilor si licienilor,dar acest anotimp nu il impiedicase sa se opreasca.In munti se afla cetatea Aspendos,unde Alexandru nu ar fi avut treaba daca acestia ar fi fost de accord sa le acorde adapost peste noapte pentru soldatii,cai si ceva provizii,dar ei nu erau singurile probleme pisidienii si telmissienii au ripostat impotriva cererilor lui,asa ca pornira la lupta impingandu-I pe acestia pana in cetatea lor si de acolo alte tinuturi ale Pisidiei altele cucerite altele care se predasera de buan voie. In momentele campaniei sale acesta a avut si momente de rascruce in ceea ce priveste sanataea samulte zvonuri circulau cum ca ar fi murit,insa nu erau departe de adevar ,unda din cele mai grave probleme le-a avut atunci dupa lungi curse de a prinde dusmanii si de ai goni ,acesta decide sa se racoreasca si o cumplita boala de sanatate il rapune ,dar cu ajutorul “medicului” sau Filip acesta scapa cu viata.Dupa cum spuneam tot raul spre bine ,doarece Darius ,conducatorul persan,stia de ceea ce se intampla la Taus si credea ca Alexandru cel Mare a renuntat la incursiunile sale si la a inainte in spre continent cu noi cuceriri. Astfel Alexandru afla ca Darius se afla indeajuns de aproape de portile cetatii sale ,la cetatea Issos si decide sa trimita iscoade penru confiramarea acestor vesti.In momentul cand afla ca asa este decide sa astepte sa vada urmatorii pasi pe care ii va face armata persana,momentan oranduindu-si oamenii in pozitie de lupta ,cavaleria inaintea infanteriei,alaturi de hopliti.dupa ce vazu ca incet incet aparare persana ce numara in jur

de 600000 de soldati se aseaza ,Alexandru da ordin ca pe paretea stanga cavaleria tesaliana sa ramana ascunsa dusmanuui pentru un atac surpiza.Aripa dreapta ramase sub comanda lui Ptolomeu,cu tot cu arcasii infanteriei,toti formand un semicerc,nemultumit de asezare isi intarese aripa dreapta cu nfanteristi si arcasi anthemusiani si agriani. Lupta incepu si dupa cum a pezentat si autorul defensive persana bate in retragere in partea stanga a flancului,insa persii gasesc punctual slab si ataca defensive macedoneana in centrul acesteia si asa incepe a se duce o lupta de aproape ,insa san u uitam cavaleria lui Alexandru care a inceput sa zdrobeasca tot ce ii iese in cale,punand pe fuga insusi pe darius care vazu ca tehnica sa,startegia san u da roade si ca deja pe flancul stang fusese nimicit.Alexandru captura toate bogatiile ce se aflau in acea tabara persana ba chiar si familial lui Darius. Retragerea lui Draius l-a adus I Egipt ,afland acestea dupa lungi pregatiri si noi aliati acesta proni impotriva tyrienilor,in ajutor i-am venit flota cipriota sic ea feniciana careia Alexandru a acordat iertare datorita faptului ca a servit o data Persia.Asfel cu tot acest ajutor si cu ingeniozitatea “inginerilor” fenicieni ce venise in ajutorul lor pentru a construe masinarii de lupta ,lupta avea sa se dea mai intai in fata zidurilor cetatii dar cu greu caci inaintarea corabiilor era ingreunata de ternul stancos.Au fost mai multe incercari de a slabi zidul insa cea mai de success a fost cea dintre parte Egiptului unde zidul a fost daramat si astefl au inceput debarcarile armamentului si a infanteriei.O mare victorie se intreprinde in acea zi,Alexandru cel Mare aduce la lco de cinste in templul lui Heracle masinaria care a distrus zidul cetatii si a permis intrarea sa ,iar ca prada acesta captureaza 8000 de cetateni ai Tyr pe lanaga cei 30000 de starini ce erau acolo. Amenintarea indreptata catre Darius devenea din ce in ce mai mare,Alexandru neavnd de gand sa se opreasca aici ,declara ca vrea sa cucereasca si Egiptul si Palestina,iar la spusele acestuia Darius inceteaza sa mai incheie orice tratat de pace cu el devenindu-I din nou dusman si inarmandu-se pentru un nou razboi. Dupa ce Alexandru cel Mare a poposit in Egiptul acesta decise sa se intoarca prin terioriile sale ditinute pentru a-si ridica taxele,insa in scurt timp primeste informatie din partea iscodelor sale despre ddarius si-ar fi pregatit armata iar,asa ca porneste la Atena pentru a-l infrange inca o data,in fruntea a 7000 de calareti si 40000 de pedestrasi acesta obtine o victorie zdrobitoare cu pagube nu chiar asa mari din partea lui si a aliatilor sai,punandu-l din nou pe fug ape conducatorul persan.Acesta isi urma drumul spre Babilon pentru culegerea prazii de razvoi si intarirea fortelor sale militare. La scurta vreme dupa se aflase de moarte lui Dariu fiind omorat miseleste de catre 2 dintre oamenii sai de seama,iar Alexandru deise s ail trimita in Persia sa ii fie trupul inmormantat alaturi de regii persani ,el fiind in varta de 50 de ani,iar copii si sotia lui ramana cu Alexandru pentru viata ce va urma(el se casatoreste cu fiica lui darius).Alexandru nu a lasat pedepsita aceasta fapta si dup ace promise in a sa incursiune unul din ucigasii lui Darius Barsaentes,ii este predate de indieni si acesta il pedepseste pentru tradare. Dupa aceste ispravi ale acestui mare conducator si strateg se indreapta sprea Gaza unde avusese loc o razvratire a unor barbari si a sognienilor,unde acestia se ascundeau in 8 cetati,5 dintre ele fusese nimicite in primele 2 zile iar urmatoarele 3 in urmatoarele zile,acesta a pus ca unuii dintre rzvratiti sa fie omorati iar unuii sa fie pusi in lanturi.Aceeasi soarta au mai avut si cei din cetatea lui Spitamenes care ii omorase 40 de omanei aflati in recunoastere .

Dupa multa vreme si tradari de care avusese parte Alexandru au urmat alte cuceriri,cetatea Massaga avea sub acoperisurile ei barbari indieni,sub comanda lui Alexandru cel Mare s-a initiat una atac iures asupra cetatii prinzand inauntrul ei populatia care fugea din fata atacului,insa la fel cum a fost cucerit Tyr-ul,asa si aici,au fost fortate zidurile si distruse si in decurs de 5 zile o cucerise ,plecand mai departe spre urmatoarea cetate a orei. Cu cat era mai greu de cucerit o anumita cetate cu atat Alexandru se incapatana mai tare,astefel se face ca acesta a incercat pana si in munti,pe stanca din Aornos,unde nu s-a linistit pana nu a ibutit sa ajunga in fata cetatii aceleia ,locuiitorii fiind atat de speriati de isprava soldatilor lui incat au trimis sol de predare,fara a mai lupta vazand tot acest scenario posibil,unde nici Heracles nu a indraznit sa urce si sa cucereasca. Urmatorul sau obiectiv a fost Nysa a carui conducator era Acuphis unde acesta I se preda numai de cat in schimbul pe care il ceruse Alexandru ,300 de cai si 300 de oameni pentru cavaleria sa,la randul lui Acuphis primi si recunostinta lui Alexandru.Dupa aceasta intarire a armatei sale a avut un scop rezonabil ,intanlirea cu comandantul armatei numit Poros car il astepta pe malurile Hydaspesului,Alexandru a inceput sa faca planurile de lupta caci aici in India a avut o noua provocare si anume elefantii,ceea ce stia ca v-a infricosa cavaleria sa,asfel isi pune in aplicare planul ,asezandu-si trupele o parte din cavalerie sa atace pe un flanc ,o parte pe flancul stang si a treia parte trebuia sa fie de rezerva urmad sa atace la ordinal lui Alexandru cand adversarii vor fi dezorietati(in sesul ca armata lui Poros era dispusa frontal cu cavaleria de elfanti,aar Alexandru si- a dispus fortele astafel incat s ail atace pe flancuri pentru dezorientare si pentru ca acolo era mai slabit)..Inca din primul val de atac intreprins de Alexandru si de Poros a fost atacat pe doua flancuri ceea ce l-a facut la scurta vreme sa isi vada oastea cum fuge ,cea de a a treia parte a armatei sale intervenind doar pentru ai fugari pe inamici si capturandu-l pe Poros,acesta cere sa se prezinte in fata lui Alexandru cerandu-I s ail lase stapan pe acest taram si ii va fi recunosctor.In aceasta inceiere a luptei Alexandru si a dovedit maretia ca strateg si ca si conducator in lupta,incheind inca un capitolul din expansiunea sa. Poros a fost pus de Alexandru stapani ce acele zone si asa a inceput acolo colonizarea,trupele lui Alexandru au cerut intoarcerea la tara lor mama si asa a si facut acesta,a ascultat glasul multimii si pe acel teritoriu unde s-a termanat batalia lui Alexandru au fost ridicate 12 temple in cinste zeilor ce i-au adus noroc si l-au luminat in lupta..Acesta in retragerea sa ,pregatindu-se cu corabii de plecare aprimit diverse cadouri din partea clor din zonele respectie,un exemplu ar fi 30 de elefanti. Plecarea lui Alexandru a fost una monumentala,doar privelistea atator corabii incarcate cu cai ,cu elefanti,cu atati oameni este e neimaginat,insa dealungul malului Hydaspesului a mai identificat un trib care ameninta populatia din zona,acesta la auzitele solilor lui,debarca si incepu lupta mpotriva lor,cea din urma lupta a sa a fost o nesabuint ajungand sa fie ranit destul de grav,moralul soldatilor sai scazand foarte mult.Aici s-a pierdut destul timp cu aceasta cetate caci abia dupa refacerea lui Alexandru aceasta a capitulat in fata armatei sale,,astfel primind cadouri din partea lor si ingenunchiid facand plecarea lui Alexandru cat mai linistitoare. In drumul sau spre casa a intampinat diferite probleme ,ca bastinasi ,cu triburi de barbari,ce setea ce se abatuse aspupra soldatior sai impingandu-I la gesturi necugetate,dar intotdeauna alaturi de Alexandru.

Multe despre bataliile sale nu as mai putea sa zic,in continuare a ceea ce am citit se prezinta maretia sa fata de soldati fata de poporul sau pe care incearca sa il aduca la un loc,sa uneasca si persii si macedonienii prin casatoria sa cu fata llui Darius si asfel sa castige simpatia tuturor.Ca orice poveste are si un sfarsit si in cazul de fata este unul tragic ,Alexandru Cel Mare sfarsind din viata la 32 de ani si 8 luni si asfel incheindu-se cariera unuia dintre cei mai mari cuceritori dupa parerea mea. Viata lui Alexandru cel Mare cu campanile sale militare ar putea fi un model de inspiratie dea lungul timpurilor ,dar dupa acesta se pare ca nici un conducator nu ar mai fi demn de un asemenea renume chiar daca dupa cm spunea Arrianus ca dupa moartea san u s-a mai pomenit in tot regatul multa vreme despre ispravile lui,dat fiind faptul ca a fost un om asa de mare.