Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural

GEOGRAFIE
Geografia regională a României

Pompei COCEAN

2005

© 2005

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării

ISBN 973-0-04097-4

Cuprins

CUPRINS Introducere 1. Regiunea geografică – consideraţii teoretice
1.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 1 1.2. Regiunea geografică - entitate teritorială 1.3. Regiunea ca teritoriu 1.4. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1.5. Regiunea ca sistem 1.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.7. Bibliografie selectivă

VI 1
1 1 2 5 6 10 10

2. Criteriile de delimitare a regiunilor geografice
2.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2 2.2. Criteriul peisagistic 2.3. Criteriul funcţional 2.4. Criteriul politico-administrativ 2.5. Criteriul mintal 2.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 2.7. Bibliografie selectivă

11
11 12 13 14 16 18 19

3. Tipologia regiunilor geografice
3.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 3 3.2. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3.3. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3.4. Regiunile omogene 3.5. Regiunea polarizată 3.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 3.7. Bibliografie selectivă

20
20 20 22 25 26 28 29

4. Geografii români şi Geografia Regională. Regiunile geografice ale României
4.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 4 4.2. Începuturile Geografiei Regionale în România 4.3. Etapa 1950-1980 4.4. Etapa actuală 4.5. Regiunile geografice ale României 4.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 4.7. Lucrarea de verificare nr. 1 4.8. Bibliografie selectivă

30
30 30 31 33 34 36 37 37

5. Moldova de nord-est
5.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 5
Proiectul pentru Învăţământul Rural

38
38 i

Economia regiunii 9. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1.5.5. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3. Bucovina 6.4. Maramureş-Chioar 7.6. Baza naturală de susţinere 5. Economia şi perspectivele regiunii 6.6.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 8. Lucrarea de verificare nr. Bibliografie selectivă 61 61 61 62 63 64 65 10.3. Economia şi devenirea regiunii 10. 8 8. Comentarii şi răspunsuri la teste 8. 6 6.5. Economia regiunii şi perspectivele sale 7. Comentarii şi răspunsuri la teste 6. Bibliografie selectivă 56 56 56 57 58 59 60 60 9. Bibliografie selectivă 44 44 44 46 47 49 49 7. Baza naturală de susţinere 9. 9 9. 2 8.6. Bibliografie selectivă 38 39 41 42 43 6. Baza naturală de susţinere 10.2. Componenta demografică şi de habitat 9.3.5. Componenta antropică a sistemului regional 5. Baza naturală de susţinere 7.5.4. Bibliografie selectivă ii 66 66 66 68 69 70 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural .4.3. Componenta demografică şi de habitat 7.1.5.6.Comentarii şi răspunsuri la teste 5.3. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta antropică a sistemului regional 10. Bârladul 8.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 9.4.1.3. Economia regiunii 8. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta antropică a sistemului regional 6. Baza naturală de susţinere 6. 10 10. Culoarul Siretului 9.1.2. Comentarii şi răspunsuri la teste 10.4.7.6. Bistriţa-Trotuş 10.2.6. Economia şi perspectivele regiunii 5.2.4. Comentarii şi răspunsuri la teste 7.Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta demografică şi de habitat 8. 7 7.2. Bibliografie selectivă 50 50 50 52 54 55 55 8.Cuprins 5.

3. Comentarii şi răspunsuri la teste 11.5. Banatul 16.3 Componenta antropică 13.5. Economia şi perspectivele sistemului regional 13.2. Economia şi perspectivele regiunii 14. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Economia şi perspectivele sistemului regional 11. Componenta demografică şi de habitat Proiectul pentru Învăţământul Rural 108 108 108 110 iii . 11 11. Componenta naturală a sistemului regional 16.2.4.1.4. Baza naturală de susţinere 14. Componenta antropică 11. Componenta naturală a bazei de susţinere 11. Componenta antropică 12. Transilvania sudică 12. Obiectivele unităţii de învăţare nr.Obiectivele unităţii de învăţare nr.4.3.3.1.6.6. Obiectivele unităţii de învăţare nr.5. Economia regiunii 12. Comentarii şi răspunsuri la teste 13. Bibliografie selectivă 100 100 100 103 105 106 108 16. 14 14. Comentarii şi răspunsuri la teste 12.6. Bibliografie selectivă 71 71 71 73 74 76 77 12.2. Transilvania nordică 11.Cuprins 11.1. Componenta naturală a bazei de susţinere 12.2. Bibliografie selectivă 86 86 86 90 90 92 93 14. 15 15. 13 13. Componenta antropică a sistemului regional 14. Munţii Apuseni 13.4 Economia regiunii 15. Comentarii şi răspunsuri la teste 14.5. Bibliografie selectivă 94 94 94 96 98 99 99 15. 12 12.3. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3.2. Baza naturală de susţinere 13. 16 16.1. 3 12. Lucrarea de verificare nr. Crişana 14.2.5.4. Baza naturală de susţinere 15. Haţeg-Poiana Ruscă 15.1. Bibliografie selectivă 78 78 78 81 82 84 85 85 13.6.7.1. Componenta antropică a sistemului regional 15. Comentarii şi răspunsuri la teste 15.6.

2.3. Comentarii şi răspunsuri la teste 16. Comentarii şi răspunsuri la teste 18.4.2.Comentarii şi răspunsuri la teste 21. 17 17. Bibliografie selectivă 137 137 137 138 140 141 141 142 21. Economia şi perspectivele regiunii 19. Lucrarea de verificare nr. Economia regiunii şi perspectivele sale 20.5. Bibliografie selectivă 115 115 116 119 120 122 122 18. Curbura 21. Oltenia sudică 18. 18 18. Componenta antropică a sistemului regional 19. Regiunea Metropolitană Bucureşti 20.4.6.7. Muntenia de nord-vest 19. 5 20. Economia regiunii şi perspectivele sale 16. Componenta demografică şi de habitat 21.4.4.1. Economia regiunii şi perspectivele sale 18. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 19 19.6. 16 16.5. Bibliografie selectivă 130 130 130 132 134 135 136 20.5. Componenta antropică 20.3.6. 21 21.3.2.1.6. Baza naturală de susţinere 20.4.6.3. 20 20.4. Comentarii şi răspunsuri la teste 20. Baza naturală de susţinere 19. Obiectivele unităţii de învăţare nr.Cuprins 16.1. Economia regiunii şi perspectivele sale 17. Comentarii şi răspunsuri la teste 17. Bibliografie selectivă 143 143 143 146 148 150 150 iv Proiectul pentru Învăţământul Rural .2. Componenta naturală a bazei de susţinere 21. Componenta antropică şi de habitat 17. Lucrarea de verificare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă 111 113 114 114 17.6. Componenta demografică şi de habitat 18. Baza naturală de susţinere 18. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă 123 123 123 125 127 128 129 19.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 19. Componenta economică 21.2.1.7. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Oltenia nordică 17.5.3.1. Baza naturală de susţinere 17.5.

3.5. Bibliografie selectivă 163 163 163 165 166 167 167 25.5.2.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6. Componenta demografică şi de habitat 24.3. Economia regiunii 22.1.4.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 23.6. 24 24. Bărăganul 22. Bibliografie selectivă 157 157 157 159 161 162 162 24.1.3.7.4.3. Componenta antropică a sistemului teritorial 23. Economia şi perspectivele regiunii 23. 23 23. Delta Dunării 25. Economia şi perspectivele regiunii 24. Componenta naturală a sistemului regional 22. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6. Dunărea de Jos 23.1. Lucrarea de verificare nr.2.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 25. 22 22. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6. Baza naturală de susţinere 23. Baza naturală de susţinere 25. Dobrogea 24.Cuprins 22. 6 25.5. 25 25. Bibliografie selectivă 168 168 169 171 172 173 174 174 Bibliografie generală 175 Proiectul pentru Învăţământul Rural v . Componenta antropică 25. Componenta antropică 22. Baza naturală de susţinere 24. Bibliografie selectivă 151 151 151 153 155 156 156 23. Economia Deltei Dunării 25.2.4.2.Comentarii şi răspunsuri la teste 24. Comentarii şi răspunsuri la teste 22.

ele încununează orice demers didactic în domeniu şi se transformă într-o condiţie sine qua non a oricăru act didactic ce-şi propune. a explica şi gestiona fructuos acest parametru. în orice ipostază. a descifra. Prin acest obiectiv se realizează şi componenta afectivă. o finalitate eficientă. Iar dintre toate ramurile Geografiei. şi ele extrem de numeroase. să diferenţieze e esenţialul de neesenţial. morfologic. adecvată. existenţa. Se ştie că dintre toate ştiinţele Geografiei îi revine menirea de-a descoperi. Perceperea corectă a spaţiului în care-şi desfăşoară viaţa. singura în stare de-a ne apropia de adevăr şi de progres. Dintre obiectivele expresive ale cursului de Geografia Regională a României. El va prilejui celui dornic să-l parcurgă realizarea tuturor celor trei tipuri de obiective. dar în acelaşi timp distilată şi esenţializată. componenta sintetică. patriotică.Introducere INTRODUCERE În cadrul ştiinţei celor patru învelişuri terestre. devine un important atu al oricărui individ uman. Nu este vorba numai de substratul material. nu lipsesc cele care asigură participanţilor lărgirea orizontului cunoaşterii într-un domeniu geografic de perpetuă actualitate. ceea ce dealtfel conferă acestora marele atribut al specifictăţii. fără nici-un echivoc. Obiective generale. cum este şi firesc. a zilelor noastre: viitoarea integrare a României în Uniunea Europeană Proiectul pentru Învăţământul Rural Geografia Regională ca sinteză a tuturor ramurilor geografice. între obiectivele generale se înscrie. al oricărei colectivităţi. ci şi de componenta sa antropică şi environmentală. riguroasă. orientarea demersurilor spre abordarea critică. generale. vi . a aspectelor de Geografie Fizică şi Geografie Umană specifice teritoriului naţional. cunoaşterea aprofundată a realităţilor pământului românesc. de maximă generalitate şi esenţializare a fenomenelor şi proceselor dintr-un teritoriu dat. a structurii complexe a peisajului şi lumii înconjurătoare. cum este definită Geografia. cursul de Geografia Regională a României va oferi oricărui candidat la cunoaşterea structurii şi funcţiilor peisajului acesteia o imagine complexă şi completă. specifice şi expresive preconizate de strategia didactică modernă. Tot obiectivelor generale îi aparţin şi înţelegerea conexiunilor şi interferenţelor. posibilitatea perceperii spaţiului geografic ca entitate materializată în realitatea locurilor. Ele se află într-o permanentă şi complexă interacţiune. Ca urmare. abordările de Geografie Regională reprezintă. geologic. ai cărei parametrii variază de la o regiune la alta. în primul rând. Ca obiective specifice ce pot fi realizate plenar prin acest curs menţionăm. înainte de orice. specifice şi expresive. necesitatea de întâmplare. ieşirea din cercul strâmt al cazuisticii particulare. să pătrundă şi să desfacă păienjenişul cauzelor şi efectelor. durabilul de efemeritate etc. În consecinţă. atât de necesară oricărui proces educativ. Geografia Regională este cea mai implicată în toate cele susmenţionate. în devenirea şi metamorfoza lor continuă. hidroclimatic sau biopedogeografic. Cursantul se va înarma cu acele dexterităţi care îi vor permite. crearea de aptitudini certe pentru investigarea ştiinţifică. Rolul fundamental al acestui curs în programele de formare a viitorilor geografi se leagă şi de o anumită circumstanţă favorabilă. Astfel.

însumând problematica a 4-5 unităţi de învăţare analizate anterior. adresa cursantului. În ceea ce priveşte lucrările de verificare. ce conţine. prin intermediul testelor de autoevaluare şi a lucrărilor de verificare. peisagistice. Structurarea cursului în cele 25 unităţi de învăţare se fundamentează pe o introspecţie teoretică solida. inclusiv comentariile şi răspunsurile adecvate. Ea poate fi îmbogăţită şi prin accesarea altor lucrări. menţionate în bibliografia generală ce încheie manualul de faţă. Răspunsurile vor fi notate de tutore de la 1 la 10. specializarea şi anul absolvirii. cursul de faţă conţine şase astfel de cerinţe. Fiecare lucrare are ataşate instrucţiunile de elaborare şi transmitere către tutore în vederea evaluării ei. Evaluarea activităţii cursantului se va realiza continuu. la obiect. Maramureş-Chioar şi Bârlad. s-au avut în vedere lucrări de referinţă a căror parcurgere integrală este indispensabilă edificării unei viziuni geografice de ansamblu. În continuare. maniera sintetică a abordării limitând însă volumul informaţiei la cel adecvat unui modul semestrial. şi bibliografie generală. punctele acordate fiind precizate pentru fiecare răspuns în parte. prin cunoaştere. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Structurarea cursului în 25 unităţi de învăţare. Un alt aspect este cel legat de testele de autoevaluare. numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Ea va fi cu atât mai rapidă şi mai armonioasă cu cât structura şi funcţiile organismului său teritorial sunt cunoscute şi accesate mai eficient. a părţii la întreg. Teste de autoevaluare Lucrări de verificare. precum şi la sfârşitul semestrului printr-o examinare orală realizată la Proiectul pentru Învăţământul Rural vii . În general. Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. Structurarea detaliată. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Ca urmare. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: titlul cursului (Geografia Regională a României). sunt descrise entităţile teritoriale ale României. Răspunsul va fi logic formulat. delimitate după un ansamblu de criterii funcţionale. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. a permis formularea a tot atâtea teste. în final. Pe lângă informaţia aferentă modulului. criteriile utilizate în regionare. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est. menită a pune în evidenţă evoluţia în timp a conceptului de regiune geografică. structurale sau mentale. presupune o racordare a părţii la întreg. Toate întrebările îşi au răspunsurile diseminate în informaţia prezentată cursantului. centrate pe problematica de maxim impact. Ori toate acestea încep cu perceperea şi înţelegerea lui profundă. mai iscusit. Specificitatea regiunilor geografice a impus structurarea cursului întrun număr relativ mare de unităţi de învăţare. cursantul va apela la sursele bibliografice selectiv indicate pentru fiecare unitate de învăţare. Bibliografie selectivă. Bucovina. numărul lucrării de verificare. (unităţile de învăţare 5-25). în 25 unităţi de învăţare. pe unităţi de învătare. cursantul le va găsi ataşate fiecărei unităţi de învăţare. tipologia entităţilor regionale şi contribuţia geografilor români la dezvoltarea ştiinţei în cauză (unităţile de învăţare 1-4).Introducere Racordarea.

Introducere întâlnirea tutorelui cu studenţii. viii Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ponderea celor două tipuri de evaluare va fi egală (50 % din cuantumul notei finale pentru fiecare).

aflate în avanposturi. Timp de aproape un secol.1. Regiunea geografică – entitate teritorială.definirea bazei teoretice a Geografiei regionale. Regiunea ca teritoriu 1. respectiv metodele de prelucrare superioară a bazei informative existentă. considerăm punerea sa în discuţie ca o operaţiune obligatorie. pentru a atinge opusul acestuia odată cu "revoluţia cantitativă" dintre 1953-1970. considerat părintele acestei ştiinţe.2.1 Studierea acestei unităţi de învăţare vă ajută la: . Bibliografie selectivă Pagina 1 1 2 5 6 10 10 1. Însuşi Vidal de la Blache. întru decelarea corectă a semnificaţiei şi perspectivelor sale de a defini o realitate geografică permanentă. cu o evoluţie sinuoasă. şi-a neglijat necesara devenire.3. când semnele declinului ies în evidenţă. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Regiunea geografică . pe de altă parte.5. 1 1. preocuparea pentru definirea clară a propriului domeniu. 1. pe de o parte. fiind fondată pe "uitarea de sine" a unei ştiinţe care. între 1859-1953.identificarea semnificaţiei actuale a regiunii geografice. . .6. Observaţia critică formulată de Maryvonne le Berre este. 1 REGIUNEA GEOGRAFICĂ .1. îndreptăţită. . 1 Geografie Regională – ramură de bază a Geografiei. Obiectivele unităţii de învăţare nr. indiferent de metamorfoza acesteia în spaţiu şi timp. Deoarece în perioada contestării ţinta predilectă a fost conceptul de regiune. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1. fiind permanent eclipsată de imperativele momentului sau de facilitatea urmării căilor demult verificate.2. Geografia Regională s-a aflat la zenitul afirmării sale (în raport cu Geografia însăşi şi cu direcţiile ei de dezvoltare). are prea puţine contribuţii teoretice la fundamentarea ei. Proiectul pentru Învăţământul Rural . S-a instaurat astfel un decalaj de fază între cuantumul de informaţie vehiculat şi nevoia socială de noi soluţii practice.descrierea fazelor evolutive ale conceptului de regiune geografică.7. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Regiunea ca sistem 1. sub atributul indispensabilului. În tot intervalul menţionat.4.entitate teritorială 1.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Unitatea de învăţare Nr. teritorială. rămase în urmă. în acest caz. şi conceptele menite a înmagazina semnificaţiile noilor fenomene.explicarea noţiunii de „regiune geografică” precum o realitate vie. a metodologiilor şi mijloacelor sale specifice de investigaţie a rămas oarecum în plan secund.CONSIDERAŢII TEORETICE Cuprins 1.

cu atât mai mult cu cât ele nu reprezintă decât faţetele multiple ale unei realităţi unice.Mediterana sau oceanice . definită printr-o arhitectură proprie.3. în premieră. dar şi aportul mental al geografului care o delimitează conform criteriilor alese. J. O suprafaţă terestră cu trăsături particulare. ea devenind fie " o porţiune de spaţiu ce 2 Proiectul pentru Învăţământul Rural . dirijare. în timp. văi). podişuri. la care se făcea des referinţă). Acest mod de a privi lucrurile a caracterizat evoluţia Geografiei Regionale până la mijlocul secolului XX. câmpii. Conform acestei viziuni. regiunea reprezintă o mare întindere de ţări: "regiunea. N. Apare tot mai pregnantă. de Litrré în dicţionarul său editat la 1877 (după Gravier. cel mai numeros număr de formulări. când descoperirea de noi tărâmuri şi reaşezarea permanentă a matricei politice situează în centrul atenţiei suprafeţe terestre. regionis" are semnificaţia de conducere. dictată de principalele elemente fizico-geografice receptate de promotorul delimitării sale. O dihotomie greu de înlăturat deoarece este evident suportul material al regiunii (integrabil primei accepţiuni). Ea poseda o sumă de resurse solice şi subsolice exploatate sau nu de o populaţie aferentă. scindarea viziunii cercetătorilor şi orientarea ei pe două direcţii diferite şi anume: regiunea este o realitate faptică. Fără a considera cele susmenţionate ca dificultate. centrarea atenţiei asupra celor trei semnificaţii majore care au fost atribuite. regiunea era constituită dintr-o suprafaţă terestră. Pacificul. mai degrabă. identificabilă în teren (apărută-cum ar spune Vidal de La Blacheînainte ca geografii să o numească) sau o "construcţie mentală ce divide suprafaţa terestră în unităţi teritoriale" (Entrikin. echivalentul său fiind în antichitate topicul latin de "pagi" sau cel galic "pays" prin care erau definite teritorii aparţinând diverselor triburi. cu toate caracteristicile lor naturale şi antropice. Regiunea ca teritoriu Regiunea ca teritoriu este un concept vehiculat încă din antichitate. vidaliană. răspândită şi structurată nuanţat. Neologismul "regionalism" este inclus. Cunoaşterea precară explică generalizările. 1970). inclusiv perioada sa de maximă înflorire. sistem. 1991). Franţa este o ţară şi nu o regiune". termenului de regiune şi anume: teritoriu. Europa este o regiune şi nu o ţară. F. Forma actuală provine din aceeaşi limbă unde "regio. 1. în cadrul analizei evoluţiei conceptului de regiune. Termenul regiune şi-a făcut cu dificultate loc în arsenalul noţiunilor geografice. indică o serie de lucruri indeterminate. preferabil de uscat (fără a omite regiunile bazinelor marine . teritorii de mărimi variabile şi cu trăsături fizionomice şi structurale dintre cele mai diverse. decupajele teritoriale realizându-se după apartenenţa la structurile statale sau însuşirile de ansamblu ale peisajului natural (munţi. Pentru acelaşi autor.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Originea latină a termenului de „regiune”. considerăm utilă. poate. în raport cu ţara. entitate politico-administrativă. J.Atlanticul. ordonare a unor realităţi spaţiale. Proiecţia regiunii ca teritoriu a îmbrăcat.

axe de organizare şi linii de fracturare" (Chauvet. "regiunea este cea mai extinsă arie în care este posibilă generalizarea". L. Herbertson.O suprafaţă ale cărei condiţii fizice sunt omogene. adaugă acestora propria sa proiecţie asupra semnificaţiei regiunii formale ce nu este decât un teritoriu "în cuprinsul căruia unul sau mai multe fenomene precum roca. specifică. Ea se exprimă într-o tramă de vetre construite. se pot adăuga altele. dintre care.O suprafaţă în interiorul căreia un set specific de condiţii fizice va determina un tip specific de viaţă economică. sunt: . cele mai vehiculate. 1990).Un domeniu în care entităţi diferite. figurează ca mediu privilegiat. După aproape şase decenii. W. unicitate. în marea lor majoritate. Platt. A. . Pe de altă parte însă. acestor definiţii. o structură ce conţine o relaţie a omului cu spaţiul. care împreună alcătuiesc o porţiune definită. J. 1971) care înmănunchează nu mai puţin de 40 definiţii ale regiunii.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Definiţii numeroase ce reiau. G. aer. formulate. Sau. "o porţiune de spaţiu dotat cu o anumită permanenţă” (Maryvonne le Berre. precipitaţiile. 1980). în acelaşi mediu al dezbaterii ştiinţifice. American Society of Planning Officials . . Dickinson. Getis. R.E. în perioada de glorie a Geografiei Regionale. cel nord american. apă. mai concis. R. S. regiunile sunt receptate ca suprafeţe terestre care prezintă elemente semnificative de uniformitate internă şi diferenţiere externă în raport cu alte teritorii (Fellmann. Evident. posedând avantaje pe care unităţile învecinate nu le oferă". a suprafeţei terestre. specificitate. Proiectul pentru Învăţământul Rural 3 . plante şi oameni privite în relaţiile lor speciale. Este ilustrativ în acest sens demersul efectuat de Odum şi Moore în lucrarea American Regionalism (1932) (citaţi de Minshull. de mare complexitate ideatică şi cu o metamorfoză continuă. s-au adaptat ulterior în vederea unei existenţe comune. în esenţă. Minshull. exploatarea agricolă sau populaţia sunt suficient de uniforme pentru a permite o generalizare şi totodată suficient de diferite faţă de fenomenele din regiunile înconjurătoare pentru a justifica o delimitare". . R. aceleaşi trăsături structurale şi funcţionale: omogenitate. A 1981). puse în mod artificial împreună. animale. R.O arie delimitată pe baza omogenităţii generale a trăsăturilor teritoriului şi a ocupaţiilor. P. . înscrisă concret în locuri. Joerg. Getis.O suprafaţa în interiorul căreia s-a dezvoltat un model uman de adaptare la mediu.Un complex de pământ. fie "o structură a suprafeţei terestre locuită. ceea ce nu face decât să argumenteze supoziţia noastră anterioară: regiunea a constituit dintotdeauna pentru geografi o problemă incitantă. Vidal de la Blache. tocmai această variabilitate extraordinară a formulărilor a creat frecvent confuzii şi dificultăţi în statuarea ei ca un concept riguros definit.

ecuatorial) sau vegetaţiei (stepă. ponderea anumitor condiţionări. cercetătorii au observat existenţa unor teritorii cu însuşiri asemănătoare sau relativ apropiate. va consfinţi rigoarea unor limite trasate în acest mod. ca urmare regiunile morfologice. Au apărut. biogeografice ale căror limite coincideau cu fâşia unde fenomenul geografic vizat se disipa. ce îi asigură. Întreaga perioadă vidaliană a Geografiei Regionale va excela în astfel de delimitări. diversificat şi distilat. temperat. Probleme deosebite a ridicat fixarea limitelor acestor teritorii ("nimic nu este mai dificil ca a delimita obiectiv o regiune". precum în relieful de câmpie. interacţiunea elementelor componente. Primordială rămânea fixarea acelor perimetre care să circumscrie un specific. afişând un grad de coerenţă mai mult sau mai puţin puternic”. P. specificitate. ponderea lor ca argumente ale delimitării regionale diminuându-se proporţional.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Regiunea teritoriu răspunde conceptului de „regiune naturală”. tendinţa de uniformizare este indusă din afară. munte. Odată cu intensificarea abordărilor naturaliste. păduri cu frunze căzătoare) etc. specificitatea. De această dată. iar dezvoltarea anumitor ramuri economice la regiunile agricole. Teritoriul devine o simplă bază de susţinere a unor comandamente economice sau sociale („Teritoriul este o construcţie economică. din caracteristicile reliefului (predominarea aceloraşi forme. în sensul omogenităţii sau diversităţii elementelor proprii. 2000). artificializat. pădure sempervirescentă. a zonelor litorale portuare). Distincte rămân însă unghiurile de abordare. ale climatului (arid. deosebirile în raport cu unităţile învecinate. Dacă în antichitate. prezenţa aceloraşi roci). Dealtfel etapa post-vidaliană. Un alt criteriu de delimitare pornea de la prezenţa factorului antropic şi a impactului său asupra mediului. derulată într-un anumit ecart al variaţiei. Mai mult. podiş). elementele naturale sunt supuse unei presiuni a omogenizării şi restructurării. cel al factorului de intervenţie dominant şi reflectarea în peisaj a consecinţelor acesteia. socială şi instituţională. Marcelpoil. Regiunea astfel înţeleasă apare ca un tot oferit percepţiei de evoluţia naturală. Se observă insistenţa autorilor asupra câtorva dintre atributele recunoscute ale regiunii cum ar fi omogenitatea. atunci când se analizează un component strict al peisajului. asemănarea exploatărilor carbonifere din Ruhr.George. se dizolva în structuri de alt tip. Proiectul pentru Învăţământul Rural 4 . derivate fie din particularităţile structurii geologice (unitate de platformă sau de orogen. finalitatea interferenţelor spaţiale. ce nu pot fi omise nici astăzi. ierarhizarea factorilor generatori. în raport cu alte teritorii. în vederea optimei funcţionalităţi. industrializate. 1970). de servicii. ajungându-se frecvent la substituirea lor cu elementele unui cadru complet nou. ulterior criteriile s-au înmulţit. cea de aprofundare pe domenii a investigaţiilor geografice. climatice. Constituirea celor două tipuri de aşezări a condus la individualizarea regiunilor urbanizate sau rurale. E. prin crearea unei noi fizionomii peisagistice (monotonia belt-urilor americane. primii geografi realizau această operaţie pornind de la raportul dintre spaţiile oicumenice şi cele anoicumenice. De remarcat faptul că astfel de regionări desfiinţau adesea pecetea pusă în peisaj de anumiţi factori naturali. savană. dintre cunoscut şi necunoscut.

prezente în zonele periferice ale statelor. mărimea acestor regiuni fiind în continuă creştere (vezi expansiunea spre est a Uniunii Europene sau NATO). Viziunea politico-administrativă se află la rădăcina conceptului de stranovedenie (Geografia ţărilor) propus de Zabelin. Marea Britanie. sociale ce vizau creionarea unor unităţi cu un grad cât mai ridicat de funcţionalitate. N. regiunea "este o provincie istorică şi/sau o entitate cu o relativă omogenitate culturală. reprezentând punctul de întâlnire a autorităţii centrale cu aleşii locului. 1977). pe de o parte. De aici până la considerarea regiunii ca "nivel privilegiat de organizare democratică a teritoriului" nu este decât un pas. P.4. Pentru actorii politici din Germania. Pornind de aici Regiuni delimitate de factorul politicadministrativ. comună). departament. În Franţa ea devine "o regiune de program. (1959) şi susţinut de Baranski. CEFTA. NATO. prin intermediul căruia acesta organiza iniţial un teritoriu. Efectele globalizării sunt evidente. o asamblare de departamente a căror încărcare demografică. strategică sau etnică îşi extinde influenţa asupra altor condiţionări. La fixarea limitelor acestora participau o varietate de criterii naturale. încă din antichitate.Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. Belgia. Un tip aparte de unităţi îl reprezintă regiunile transfrontaliere. unor nevoi politice incluse conceptului de stat-naţiune. Mulţimea condiţionărilor genera entropia. dar şi de prezervare a unor aspecte de ordin etnic sau cultural. 1980). economice. Regiunea ca entitate politico-administrativă Regiunea ca entitate politico-administrativă are o veche semnificaţie. Uniunea Europeană. Spania. I. care posedă un grad de autonomie certă". structurale şi funcţionale ale acestora. a unor teritorii (mai ales ale statelor. compartimentându-l în entităţi strict ierarhizate (ţară. Regiunea-program există îndeosebi în organigramele funcţiilor publice. Ea slujea direct. Scopul constituirii lor este cel de optimizare a fluxurilor economice şi sociale. induse de sus în jos. I. suprapunerea vectorilor în diversele planuri fiind realizată frecvent în mod fortuit. care să reliefeze totalitatea aspectelor fizionomice. ca teritoriu unde intervenţia antropică primea coordonate specifice. iar pe de altă parte să anihileze eventualele disfuncţii apărute ca urmare a modului particular de delimitare spaţială. Magrebul reprezintă regiuni suprastatale unde componenta politică. economică. masă economică sau mărime variază mult" (Dumolard.M. prin asocierea unor teritorii aflate de-o parte şi de alta a graniţelor naţionale. Proiectul pentru Învăţământul Rural 5 . să valorifice elementele de favorabilitate. CSI. regiunea devenea un instrument de lucru predilect al politicului. regiunea ca expresie a realităţilor politicoadministrative beneficia de impunerea sa ca realitate faptică. dar nu neapărat!). Italia. Pe de altă parte. Despovărată de atributele naturale.N. prin reglementări ce tindeau. (1964) (citaţi de Donisă. ce s-a conservat şi perpetuat până în zilele noastre. ce înglobează în semnificaţia sa o Geografie Regională complexă.

dialectic dezechilibrat. Ca urmare. (1979) şi anume: "regiunea este un sistem spaţial deschis. În contextul în care regiunile naturale reprezentau concepte depăşite deja. concept operativ de sorginte naturală. fiind un model al modului cum oamenii simpli percep spaţiul. sociologică etc. 6 Proiectul pentru Învăţământul Rural . El este funcţionează ca definit de o serie de proprietăţi (externe. în acest context că imaginea sistemică a regiunii a fost prefigurată încă din anii ’70 de geografii români Horia şi Cornelia Grumăzescu. O calitate care persistă este o invariantă. stabilitatea şi adaptarea. interne. specifice. O definiţie expresivă a regiunii ca sistem ne-o oferă Dauphiné. Catalonia).5. caracterizate printr-o mare relativitate. lăsând altora sarcina. de-a definitiva şi detalia conceptul. în primul rând. Mediul. întreţine relaţii de intrare şi ieşire cu mediul sistem – definită înconjurător. formată din spaţii contigue". politică. din păcate. Sistemul regional este ilustrat în timp printr-o matrice unde sunt dispuse pe linii spaţiile (comunele).Regiunea geografică – consideraţii teoretice caracterul nostalgic al unora dintre ele nu poate fi ocolit (Tirol. iar cele politico-administrative nişte creaţii adesea artificiale. timpul. cu ansamblul de factori funcţionali şi spaţiali care în ultimele exercită o acţiune asupra sa. Primele sunt mai puţin durabile în comparaţie cu cele din urmă. Regiunile politico-administrative sunt delimitate adesea pornind de la sentimentele şi reprezentările oamenilor. paralele. Autoreglarea este o altă trăsătură manifestată în timp şi ea este foarte activă în toate sistemele. însuşiri interne Proprietăţile interne decurg din existenţa unor subsisteme şi externe legate prin cuplaje în serie. Regiunea ca sistem deschis. Bucovina. cercetătorii (aflaţi sub directa influenţă a teoriei generale a sistemelor) au prefigurat imaginea unui teritoriu funcţional. continuate ulterior. 1. ale căror prime intervenţii n-au fost. O regiune are invariante funcţionale şi spaţiale. este un decenii. Regiunea ca sistem Regiunea ca sistem este produsul perioadei de căutări recente. iar pe coloane atributele funcţionale. în persistenţa caracteristicilor menţionate în timp. care utilizează conceptul regional pentru a-şi defini locul pe care-l ocupă într-un spaţiu geografic dat. Regiunea de mărime inferioară naţiunii. Ele se apropie astfel de semnificaţia regiunilor perceptuale (vernaculare) definite de Fellmann şi colaboratorii (1990) ca arii reflectate până la identificare în conştiinţa locuitorilor. ce generează o hipermatrice. un sistem Între proprietăţile externe. principiul unităţii dominând forţele diversităţii. autorul citat menţionează echilibrul teritorial cu dinamic. în accepţiune sistemică. retroactive şi interactive. Proprietăţile temporale sunt înmagazinate. Invariantele cele mai durabile sunt şi cele mai ireversibile. suprapusă temporal etapei de contestare a Geografiei Regionale şi celei imediat următoare. regiunea. Intervine şi a treia dimensiune. temporale). economică. guvernat de relaţii de tip feed-back. A. Nu trebuie să omitem. dar şi meritul.

Ruhr etc). În acest caz adaptarea înseamnă accesarea unor resurse neexploatate dar mai ales substituirea şi reconversia ramurilor productive afectate. la concurenţă cu alte fenomene şi procese dar şi cu entităţile funcţionale similare. prin creşterea preţurilor sau măsuri prohibitive) va deregla funcţionarea anumitor verigi sistemice. impactul cel mai acut. 2005) definită prin prisma capacităţii acestora de a se adapta şi persista în spaţiu şi timp. Dintre toţi factorii naturali ce alcătuiesc baza de susţinere a regiunii geografice. revenirea la utilizarea cărbunilor dar şi multiplicarea investiţiilor în sursele alternative de energie (atomică. geotermică. nu numai transformări ale celorlalţi factori naturali (vegetaţie. habitatului. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt: Schimbările climei. El Nino. în faza iniţială. Un exemplu revelator este adaptarea multor regiuni industriale la şocul petrolului din anii ’70 ai secolului trecut prin dezvoltarea exploatărilor off shore. Restricţiile ivite în gestionarea resurselor (prin epuizarea sau deprecierea lor. îl exercită clima. fenomenele climatice extreme tot mai frecvente. Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea Factorii decisivi ai rezilienţei Proiectul pentru Învăţământul Rural 7 . O trăsătură identificată recent este rezilienţa sistemelor regionale (Cocean. centrul Marii Britanii. sunt forme de manifestare ce atestă schimbarea climatului actual. soluri. faună. prin modificarea parametrilor de manifestare a elementelor meteorologice. mai divers perceput. Baza de producţie a unei regiuni este constituită din resurse autohtone şi alohtone. P. solară etc). Ea induce. Adaptarea la rigorile bazei de susţinere. sistemele regionale au o singură alternativă: adaptarea. la care. modelarea reliefului) ci şi la nivelul populaţiei.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Rezilienţa este o însuşire nou definită pentru sistemele teritoriale de tip regiune geografică. Pentru a se menţine. economiei sau comportamentului uman. În mod similar este reconversia post-siderurgică a altor regiuni cunoscute prin metalurgia lor (Noua Anglie. sistemul a avut un anumit acces. Deşertificarea în expansiune din zonele subtropicale.

indiferent din care domeniu. Dacă dihotomia globalizareregionare este rezolvată prin acceptarea coexistenţei ambelor sintagme. politice. Este o necesitate imperioasă. Adaptarea la competitivitatea interregională. perfecţionarea. Adaptarea la schimbările strategiilor de dezvoltare este un proces derulat spasmodic. Se ştie că orice sistem regional suportă o presiune antropică în creştere pe măsură ce el este mai eficient şi mai productiv. a locurilor de muncă. de lungă durată). Adaptarea la rigorile globalizării reprezintă un fenomen de actualitate generat de evoluţia vizibilă spre mondializare. În acest caz adaptarea este sinonimă. a majorităţii activităţilor umane. independent de factorii de decizie de la nivel regional. El se constituie într-un centru atractor pentru populaţia din teritoriile mai apropiate sau mai depărtate geografic generând veritabile exoduri orientate univoc spre nucleul său funcţional. strategice dar mai ales de mentalitate. Ca urmare. Lipsa locuinţelor. Adaptarea la presiunea antropică. persistenţă şi continuitate în timp şi spaţiu. inovării. Schimbarea regimurilor politice (capitalismsocialism. în lipsa ei persistenţa regiunii fiind periclitată. sociale. în primul rând. tendinţe şi interese cu o capacitate de influenţare decisivă. dependent. Este evident că orice sistem terestru. optimizarea şi eficientizarea unor raporturi teritoriale cât mai largi şi mai complexe. Dar şi regiunile dezvoltate economic din Europa sau America de Nord sunt vizate de către fluxuri sporite de imigranţi din ţările lumii a treia. Cazul marilor metropole este ilustrativ în acest sens. cu întregul lor conţinut de semnificaţii. în epoca globalizării se vor afirma acele regiuni care vor mijloci. tendinţa permanentă de-a se situa în pol-position-ul dezvoltării macroregionale. 8 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Regiunea geografică – consideraţii teoretice Adaptarea la orice formă de impact înseamnă. fie înlăturarea disparităţilor care generează exodul (proces amplu. adesea. fie reglarea fluxurilor prin pârghii de natură administrativă. stânga cu dreapta politică – în ţările democratice) racordarea la strategii de dezvoltare formulate autohton sau alohton reprezintă astfel de evenimente resimţite pregnant de orice sistem regional. Rezultă o presiune antropică superioară ca intensitate ritmului de adaptare al sistemului generatoare de mari disfuncţii sociale. înainte de orice. reconversiile rapide ale sectoarelor în declin. nu poate face abstracţie de acest proces ce înmagazinează energii. conservarea unor raporturi de interrelaţionare optime cu regiunile învecinate. de evoluţiile în plan politic sau social. prezenţa şi afirmarea în continuare a regiunii ca realitate vie impune o adaptare riguroasă şi subtilă la noile evoluţii economice. în circumstanţele date. Ca modalităţi de realizare menţionăm valorificarea plenară a propriilor atuuri. economică sau socială. socialism-capitalism în decurs de o jumătate de secol. proces menit a menţine sistemul regional în ecartul dezvoltării de anvergură. prin funcţiile lor. consolidarea specificităţii. generalizare. în România) a orientărilor din cadrul aceluiaşi regim (social-democraţia cu liberalismul. Adaptarea ar însemna. parţial. creşterea infracţionalităţii şi a poluării însoţesc acest fenomen.

Adalberto Vallega. structură geologică) afirmată între 1750-1900. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea geografică este asemănătoare unui organism viu. sistemelor conturate social şi environmental În alt context. Regiunea teritoriu Regiune elementară Regiune umanizată Regiune complexă Sistemul teritorial Regiune integrată Regiune sustenabilă Regiunea organism Conceptele de regiune-teritoriu şi regiune sistem (după Vallega. D. o integrează. bimodular (natural şi antropic). în vogă între 1900-1950.regiunea naturală (bazin hidrografic. Acelaşi autor ne oferă o perspectivă evolutivă inedită a conceptului de regiune. Nir. imaginând patru etape distincte şi anume: .C. consideră regiunea ca un sistem teritorial sustenabil. Ulterior. după ce asimilează regiunea entităţii de holon. fără echivoc. 1. 1995. În spaţiul avut la dispoziţie redaţi grafic principalii factori ai rezilienţei.. omul. A. . Proiectul pentru Învăţământul Rural 9 . delimitată cultural.regiunea umanizată. care îmbracă mai multe ipostaze spaţiale. (1990). 1995). dar şi de interferenţă cu factorul modelator principal. exemplificându-l prin aria metropolitană Washington D.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Test de autoevaluare: Printre numeroasele însuşiri ale sistemelor regionale se numără şi rezilienţa.

Milano. An Introduction to a Systemic Regional Geography. Ediţia a II-a. F. SCGGG. P. cele două ipostaze ale regiunii. The Netherlands. Astfel.7. Paris. paradoxes ou contradictions. se întrepătrund. Region as a socio-environmental System. Presa Universitară Clujeană. Hutchinson University Library. WCB. Minshull. a cărui delimitare ecologică este pusă de acord cu vectorii de gravitaţie centripetă. no. A. Editura Kluwer Acad. actualmente. Grumăzescu. 4. ajungânduse la dezideratul sistemului funcţional. Blache. (2005). J. conturată gravitaţional. 2.Regiunea geografică – consideraţii teoretice . Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Paris. R. (1980). . Dumolard. Dordrecht. după 1980. P. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt : Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea 1.Getis..regiunea sistem.regiunea funcţională. USA. (1979). (1971). La question regionale. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. Publ. London. 8. Delgrave. XVII. Mursia. suprapusă unui ecosistem. Trav. 9. dominantă între 19501980.. Theory and practice. region et systeme. Getis.6. A. Espace. Cocean. 6. Le concept de region: ambiquités. Paris. 10 Proiectul pentru Învăţământul Rural .(1990). sistema territoriale sostenibile. 1. Human Geography. (1970). P. Flamarion. Gravier. Dauphiné. (1990). 2. Regional Geography. Nir. 7. Paul Vidal de la (1908). Bibliografie selectivă 1. Cluj-Napoca. Trebuie subliniat faptul că această diferenţiere în timp a semnificaţiei termenului de regiune nu a fost şi nu este strictă. Cornelia (1970). Fellmann. A. Regions naturelles et noms de pays. limitele temporale fiind pur orientative. cea funcţională şi cea sistemică. (1995). La regione. 10. J. 3. 41-42. Vallega. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. Economica. D. Geografie Regională. 5.

în dauna însuşirilor funcţionale.să ofere.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr. care este orice regiune geografică veritabilă.1.1.mental. pe care unii geografi ai perioadei contestării n-au ezitat să-l parcurgă. 2 2. Alegerea criteriilor care stau la baza regionării geografice a constituit o temă îndelung abordată de specialiştii domeniului. introducerea unor criterii de circumstanţă. în funcţie de importanţa lor.2. Varietatea opiniilor formulate a generat însă şi o inerentă confuzie. Criteriul mental 2.să explice studenţilor criteriile necesare realizării practice a regionării geografice.5. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă Pagina 11 12 13 14 16 18 19 2. 2 Studiul aspectelor ce urmează are menirea: . . Comentarii şi răspunsuri la teste 2. ceea ce explică diversitatea punctelor de vedere şi a opiniilor exprimate. Obiectivele unităţii de învăţare nr. cu mari deservicii asupra evoluţiei acesteia la un moment dat. principalele modalităţi de trasare a limitelor regiunilor. Faptul este în mare măsură explicabil: fără delimitarea riguroasă a obiectului de studiu. Într-un astfel de context. unde fixarea unei taxonomii riguroase a conceptelor întârzie. în conturarea regiunilor geografice. Criteriul funcţional 2. pot fi luate în considerare următoarele grupe de criterii şi anume: .peisagistic. orice introspecţie de acest gen pluteşte în sfera relativităţii.7. . Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2 CRITERII DE DELIMITARE A REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 2. Ca urmare. Criteriul peisagistic 2. care o lungă perioadă au primat în regionare. . neglijându-se sau acordându-se o importanţă mai redusă altora cu adevărat importante. .4. Un exemplu edificator îl constituie supralicitarea aspectelor morfologice. dimensionale) şi neluarea în calcul a unor trăsături de mare viabilitate. aleatoare (fizionomice. Criteriul politico-administrativ 2.politico-administrativ.să faciliteze perceperea mai aprofundată a realităţii geografice în toată complexitatea structurii şi funcţiilor ei. apreciem că. proprie dealtfel oricărui domeniu ştiinţific.3. de mare fluiditate ideatică şi interpretativă.6.funcţional. au fost ridicate la rangul de criterii aspecte mai puţin semnificative pentru complexul teritorial. . 11 Orice regionare trebuie să aibă la bază o sumă de criterii clar definite. De aici şi până la găsirea punctelor nevralgice ale ramurii geografice în sine nu a fost decât un pas.

În consecinţă. Să decelăm. în cele ce urmează. aşadar. de la ponderea sa decisivă în teritoriile slab antropizate (gen Delta Dunării) la o echilibrare ponderată în teritoriile cu un rural profund. tradiţional. Delta Dunării. Perturbările vin însă din ingerinţa altor factori. morfologie. Întâlnim. Se înţelege de la sine că prin noţiunea de peisaj nu cuprindem numai trăsăturile naturale ale unei suprafeţe. El va atinge cotele cele mai reduse în teritoriile intens Proiectul pentru Învăţământul Rural Peisajul este cel mai vechi şi mai utilizat criteriu al regionării. mult mai intensă decât în teritoriile lipsite de astfel de facilităţi. cărbunii din bazinul Motru-Rovinari au generat spaţii geografice cu o dinamică total diferită de cea anterioară punerii lor în valoare. în regionarea geografică fără a deveni însă. climat) impunea trasarea entităţilor teritoriale la limita lor de discontinuitate. apare un nou tip de peisaj care va stimula delimitarea de areale funcţionale diferite de cele anterioare. oriunde şi oricând. Tocmai acest fapt destramă vechea funcţie a peisajului în regionare. grade diferite de implicare a peisajului natural în regionare. prin exploatare intensă.2. peisajul ne mijloceşte surprinderea aspectului fizionomic al acesteia. Dimpotrivă. Vintilă Mihăilescu (1968) situa peisajul înaintea oricăror alţi factori ai regionării. bine statuat. Câmpia Transilvaniei). Prin supralicitarea valenţelor sale s-a ajuns dealtfel la delimitarea regiunilor naturale clasice. ca unităţi peisagistice clar delimitate. Dacă avem în vedere regiunea ca un sistem teritorial funcţional. Munţii Apuseni. care este ponderea peisajului în acţiunea de regionare şi până unde se manifestă influenţa sa. ci şi cele derivate din umanizarea sa. cărbuni) care vor căpăta prin exploatarea lor o dinamică peisagistică. Carpaţii Meridionali etc. Petrolul din Subcarpaţii Curburii a condus. soluri. fiind extrem de greu de individualizat. vegetaţia şi relieful) care vor genera în timp anumite resurse şi condiţii habituale a căror exploatare va determina un anumit tip de umanizare etc. în toate aceste cazuri. în latura antropică. De observat că. ceea ce le acordă rangul de cazuri particulare ce întăresc regula heterogenităţii fenomenologiei regionale. 12 . peisajul derivă din asocierea strânsă a tuturor factorilor naturali de rezonanţă (mai ales clima. Criteriul peisagistic Criteriul peisagistic îşi are locul său. În regionare participă nu numai elementele peisajului natural ci şi cele antropice. cum ar fi descoperirea unor mari zăcăminte ale subsolului (petrol. apariţia de unităţi teritoriale omogene este cu atât mai dificilă cu cât numărul variabilelor sistemice creşte. diferit de al regiunilor învecinate.. exclusiv. sintagmă asupra căreia ne-am fixat definitiv în cadrul abordării de faţă. unde omogenitatea unor factori naturali (vegetaţie. ceea ce facilitează includerea lor în categoria regiunilor propriu-zise. Apariţia implantărilor antropice modifică astfel peisajul natural reducându-i atributele de factor principal în regionare. vor prezenta un tip de umanizare specific.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. la diversificarea fizionomiei sale în anumite areale polarizatoare. la umanizarea peisajului. identificând regiunea cu acesta. dependent funcţional de particularităţile naturii locurilor (Podişul Bârladului.

Dimpotrivă. aflate într-o progresivă restrângere numerică şi dimensională. didactică. 2. ca mod de creionare. de cea urbanizată. Dealtfel. Proiectul pentru Învăţământul Rural 13 . din punct de vedere al desfăşurării. regiunea naturală nefiind cu nimic diferită. Funcţionarea optimă a sistemului teritorial apare astfel ca un indicator relevant al noului model de organizare spaţială sinonim regiunii ce urmează a fi delimitată. ponderea care i se acordă fiind însă extrem de variabilă. (O prefigurare a acesteia a reprezentat-o aşa numita unitate geografică funcţională. adică unui agregat spaţial organic structurat. fără. oferind sistemului un număr mai mare de Funcţiile sistemului teritorial au impus un criteriu propriu în delimitarea regiunilor. regiunea naturală.Criterii de delimitare a regiunilor geografice urbanizate (gen metropole sau aglomeraţii urbane) unde este substituit de alţi factori. Precum şi într-o metamorfoză continuă. de evidenţiere a cauzalităţilor. Important rămâne caroiajul liniilor de forţă şi orientarea centripetă a vectorilor. 1983). accelerată. deci. vegetaţie de stepă şi forestieră. inclusiv fizionomic. În concluzie. doar coordonatele şi argumentele acţiunii fiind altele. soluri mozaicate). la cea analitică. Complementaritatea favorizează afirmarea şi diversificarea funcţiilor. între care cei care asigură funcţiile sistemice primează. Avem de a face cu un paralelism evident. Criteriul funcţional Criteriul funcţionării ca sistem dinamic echilibrat devine fundamental pentru orice regiune geografică. În mod analog. Cocean. asemănător cu cel înregistrat în cazul trecerii de la geografia descriptivă. având o individualitate proprie. Ea va include. Este însă cert că importanţa lui scade simţitor în situaţia limitării participării sale la asigurarea decorului exterior al unei entităţi teritoriale definită de o reţea complexă de relaţii şi interrelaţii. spre altceva care astăzi poate fi regăsit în regiunea-sistem funcţional. face loc regiunii funcţionale. că o regiune funcţională va include peisaje dintre cele mai diferite. de orice geograf. unităţi fizicogeografice variate (sectoare de câmpie şi podiş. Nu va surprinde. toate elementele polarizate de vectorii centripeţi sistemului în cauză. a deveni exclusivist. atunci când acest decor este înţeles ca rezultanta finală a conexiunilor respective unghiul de receptare se schimbă în favoarea sa. a raporturilor şi relaţiilor dintre ele. în acest ultim caz latura naturală a peisajului este dominată net de cea antropică care îşi impune astfel propria şi inedita sa pecete. identificată acum două decenii în cazul Platoului Poieni din nordul Munţilor Metaliferi – P.3. peisajul rămâne un criteriu nelipsit în orice tentativă de delimitare a regiunilor geografice. densităţi nuanţate ale habitatelor şi populaţiei etc. Cunoaşterea de profil a depăşit faza receptării construcţiilor arhetipale. la un transfer de atribute dinspre latura fizico-geografică a peisajului spre cea antropică. gen regiunea naturală. impusă de specificitatea părţilor componente. în funcţie de consistenţa şi numărul altor factori luaţi în considerare. repetăm. dar. Asistăm ca urmare. o entitate care poate fi receptată direct. de delimitare.

De observat că maniera de acţiune a politicului este extrem de nuanţată. că entităţile astfel configurate sunt departe de a funcţiona optim. Nu e de mirare. bunuri şi interese. Pârghia politică poate însă remodela din temelie structura anterior conturată a unui sistem teritorial. Ele Proiectul pentru Învăţământul Rural Intervenţia politicoadministrativă ca factor al caroiajelor teritoriale. dar şi output-uri asemănătoare. Criteriul politico-administrativ Deciziile politico-administrative reprezintă unul dintre criteriile regionării. dar în acelaşi timp şi un mijloc sau metodă de delimitare a regiunilor. O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. la rândul lor. între componentele proprii şi pe plan extern.Criterii de delimitare a regiunilor geografice piloni de susţinere precum şi o elasticitatea sporită în cazul nevoii de adaptare la noi comandamente economice sau sociale. guvernat de alţi vectori. deci. existând numeroase relaţii aleator instaurate care. energie. cu sistemele învecinate. 2. Dacă reducem ieşirile la materiile prime şi intrările la produsele achiziţionate prin contravaloarea celor dintâi feed-back-ul este negativ. În majoritatea cazurilor apare un conglomerat extrem de heterogen de factori între care îşi fac loc subiectivismul iniţiatorilor sau interesul unor grupuri influente. prin adăugarea de valoare (derivată din aportul uman) input-ului. al echilibrului celor doi vectori sau prin dominanţa intrărilor în raport cu ieşirile. Sistemul teritorial îndeplineşte anumite funcţii care-i motivează şi susţin existenţa. funcţional. O discuţie în derulare vizează specificul feed-back-ului regional. Regiunea devine astfel o veritabilă “cutie neagră” unde ieşirile pot dimensiona intrările astfel încât sistemul să funcţioneze o perioadă nedefinită. orientându-o decisiv spre spaţiul slav. 14 . O disfuncţie apărută în oricare din cele două planuri se repercutează negativ în ambele ceea ce conjugă eforturile pentru înlăturarea ei. iar durata sistemului va fi limitată. Ele se materializează în decupaje teritoriale realizate. Este cât se poate de vizibil faptul că în spaţiul regiunii au loc variate input-uri de materie. după anumite considerente de ordin peisagistic. Cu cât structura sa este mai bine articulată. Menţinerea sistemului poate fi concepută numai în contextul. În majoritatea absolută a cazurilor existenţa lui este asigurată tocmai prin metamorfozarea intrărilor. Sau dimpotrivă. Un exemplu la îndemână îl constituie enclava rusă la Marea Baltică. pe termen lung. În mod similar se desfăşoară lucrurile în Bucovina de nord (regiunea Cernăuţi) unde presiunea politicului tinde spre reorientarea întregului sistem spre Ucraina. cu atât gradul de fezabilitate creşte.4. schimbându-l practic cu un alt sistem. îşi vor dovedi ineficienţa. greu de atins. detaşându-se în raport cu unităţile învecinate. Kaliningrad (fostul Kőnigsberg al Prusiei Orientale) unde modificarea integrală a structurii etnice şi suprimarea conexiunilor cu Germania a demolat vechiul suport cultural german. dar şi etnic sau cultural. Autoreglarea se realizează pe plan intern.

Criterii de delimitare a regiunilor geografice Intervenţia politicului în regionare este extrem de nuanţată. Oferim. tradiţiei în ciuda evidenţelor contrare). Ele sunt cu atât mai deficitare cu cât regionarea este făcută sub impulsul unor forţe dinafară (constituirea Regiunii Mureş Autonomă Maghiară în centrul Transilvaniei după al doilea război mondial. Prutul superior. pe criterii ştiinţifice. Hunedoara şi Arad. pentru a cita doar cele de la frontierele României). unităţile administrative asociind areale din regiuni diferite sau invers. că limitele celor două tipuri de entităţi teritoriale nu coincid. conservarea de către Marea Britanie. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. prin detaşare administrativă faţă de Spania. generalizată. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. Cehoslovaciei. şi cea realizată prin resorturi politicoadministrative. Alba. Luând în considerare o gamă variată de condiţionări. a dezvoltării complementarismului economic şi social. Nevoia de soluţii practice 15 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Pe de altă parte. Vectorul politic subvenţionează aceste demersuri menite a ilustra problemele cu care se confruntă localităţile. Bihor. la insistenţele Moscovei). spre exemplu. Fără a lipsi însă şi acum inconsecvenţele. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. regiunea sistem funcţional extinzându-se asupra a 2 sau 3 judeţe. adesea. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. Dualismul dintre regionarea geografică. Un factor catalizator îl constituie. noua regionare geografică a României unde Culoarul Siretului ca regiune geografică tipică include părţi ale judeţelor Suceava. a criteriului susmenţionat determină un dualism evident între regionarea geografică propriu-zisă. entităţile teritoriale politico-administrative devin obiectul unor introspecţii ştiinţifice cu finalitate practică mult mai frecvent în comparaţie cu regiunile delimitate după criterii geografice complexe. pornind de la un cumul de criterii ştiinţifice riguroase. chiar emoţională (rolul acordat. mai jos. în cazul fiecărei entităţi statale. a zonei strategice Gibraltar etc). Cluj. a fostei Iugoslavii. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. judeţele ceea ce în cazul unităţilor din a doua categorie se realizează în puţine cazuri. ocuparea de către fosta URSS a unor insule din Arhipelagul Kurile aparţinând de drept Japoniei. euroregiunile. Aplicarea frecventă. În mod similar. îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. Neamţ. comunele. regionarea astfel întreprinsă se apropie cel mai mult de dezideratele ştiinţei geografice. regiunea Munţilor Apuseni reuneşte teritorii aparţinând judeţelor Sălaj. la o simplă suprapunere. Prutul inferior etc. şi cea politicoadministrativă. Se observă. Bacău sau Vaslui. Nu lipsesc nici decupajele motivate de considerente istorice sau de interes geostrategic (anexarea la Ucraina de către Hruşciov a părţii sudice a Basarabiei pentru a mijlocii celei dintâi accesul la gurile Dunării. În sfârşit. apariţia unor factori aleatori de natură subiectivă. ca exemplu. Mureş-Dunăre-Tisa.

Cocean. Ţara Lăpuşului se va extinde spre sud-vest (unde limita naturală nu mai poate fi invocată. Dealtfel în lipsa omului. nu au fost incluse în dezbaterea de faţă) un mijloc extrem de relevant pentru definirea unei regiuni funcţionale. Menţionaţi. însăşi acţiunea de regionare nu pare motivată. (dar şi altora care. Omul a devenit factorul modelator principal al realităţii înconjurătoare. ieşind din conturul depresiunii) până acolo unde locuitorii satelor îşi spun „lăpuşeni”. Într-o suită recentă de studii de caz reunite într-o abordare de sinteză (P. respectiv un spaţiu trăit (l’espace vecu).Criterii de delimitare a regiunilor geografice imediate a determinat însă imixtiunea în domeniul geografic a „tehnicienilor” (ingineri. adjudecat fizic dar şi spiritual de fiinţa umană. nu a fost încă invocat în Geografia Regională. şi descrieţi succint în spaţiul alăturat. economişti) a căror deficienţă comună şi supremă rămâne modesta percepţie a mediului geografic şi a complexei sale fenomenologii. prin luarea în considerare a racordării spirituale a populaţiei la unitatea respectivă. Proiectul pentru Învăţământul Rural Un nou criteriu în definirea şi delimitarea unui sistem regional. Adăugăm. Limitele lor pot fi uşor trasate. entităţile teritoriale rezultate. Astfel. iar modul în care el o prefigurează şi o susţine depinde într-o măsură covârşitoare de gradul său de aderenţă la spaţiul respectiv.5. ca urmare. având o contribuţie secundară. Test de autoevaluare: Subcapitolul dedicat factorilor politico-administrativi introduce aspecte inedite in regionarea geografică. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 2. criteriilor analizate anterior. Datorită acestei conexiuni mentale dintre om şi loc regiunea devine un spaţiu perceput (l’espace perçu). diversificându-se. Criteriul mental Criteriul mental a apartenenţei omului la un spaţiu dat. dar şi spaţii mentale de o mare originalitate. Ţara Năsăudului coboară pe Someşul Mare sau depăşeşte valea acestuia până acolo unde populaţia se consideră „năsăudeană” etc. deşi elementele cadrului natural nu mai facilitează operaţiunea. a avantajelor care decurg pentru individ sau comunitate din orice demers. a proiecţiei acestuia în construcţiile sale spirituale. arhitecţi. de transcendenţa caracteristicilor lui în propriul spirit. 16 . 2005) s-a demonstrat cum „ţările” din România sunt nu numai printre cele mai tipice regiuni geografice.

Suprafaţa unui teritoriu poate constitui un criteriu al delimitării regionale prin prisma autogestiunii lui eficiente. se constituie într-o regiune tipică. dar şi de specificul antropizării (nepopularea şi neechiparea teritoriului. comuna. Dimensiunea şi discontinuităţile au semnificaţie mai redusă în delimitarea regiunilor. Şi invers. chiar dacă acest fapt determină o diminuare a suprafeţei fiecăruia în parte. Viabilitatea unei limite mentale este strâns corelată cu statornicia populaţiei într-un teritoriu dat. departe de-a fi cele optime. mari întinderi de apă sau reţele hidrografice majore). III …etc nu sunt decât o reflectare a criteriului dimensional în operaţiunea analizată. ecologice din perimetrul propriu. chiar şi sub aspect etnic sau cultural. Intervenţia factorului dimensional este justificată prin existenţa fenomenului de disipare între centru şi periferie. împărţit actualmente între România şi Ucraina. contraste economico-sociale puternice). localitatea. această entitate spaţială va câştiga astfel în suprafaţă. Ea nu funcţionează însă ca un sistem teritorial tocmai 17 Proiectul pentru Învăţământul Rural . iar influenţa acestuia mai limitată. Se cunoaşte faptul că variabilele sistemului regional se înmulţesc odată cu extensiunea lui. Având nucleul iniţial în bazinul mijlociu şi superior al Arieşului. Limita mentală a unei regiuni reconstituie. cu toate condiţionările lui pozitive sau negative. deversând în bazinele superioare ale Crişului Alb. pe măsura creşterii presiunii demografice dinspre văile şi versanţii inferiori. Creşterea gradului de heterogenitate impune decelarea acelor sisteme teritoriale a căror matrice internă se individualizează pregnant. în majoritatea absolută a cazurilor. cu atât disiparea este mai accentuată. favorabile sau defavorabile. Macroregiunile. sociale. regiunile de ordinul I. Apare astfel nevoia preîntâmpinării conturării acelor teritorii ale nimănui (no man`s land) aflate la extremitatea hinterlandului unor entităţi învecinate prin delimitarea unor noi sisteme teritoriale. Cu cât distanţa dintre centrul polarizator (înţeles ca black box-ul sistemului) şi marginea unităţii este mai mare. Maramureşul istoric. Un tip aparte de discontinuităţi sunt cele de natură politicoadministrativă care impun regionării anumite limite. Diversitatea în unitate este un principiu valabil şi în acest caz dar nimeni încă n-a stabilit cu exactitate care este limita superioară a diversificării astfel ca ea să poată fi încadrată într-un program operaţional şi de control optim. Ele pot fi cauzate de elemente ale cadrului natural (bariere muntoase. întregul său proces de umanizare. diviziunile se ierarhizează fără echivoc. iar diferenţierile de asemenea. Un exemplu revelator ni-l oferă Ţara Moţilor. în conturarea sistemelor regionale se iau în considerare frecvent şi alţi factori cum ar fi extensiunea spaţială sau discontinuităţile. Pe lângă criteriile analizate. Crişului Negru (moţii crişeni). judeţul devenind nivele suprapuse cu atribuţii de gestionare a fenomenelor economice. cu specificul culturii etnografice pe care a creat-o. Discontinuităţile intervin în majoritatea cazurilor sub forma unor praguri inerţiale unde acţiunea multor vectori se blochează sau devine dificil de exercitat. Privite sub aspect pur administrativ. Ampoiului sau Someşului Mic. al cărei teritoriu s-a extins treptat spre culmile şi platourile montane ale Apusenilor. II.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Există şi alte criterii cu rezonanţă secundară pentru acţiunea regionării.

Ele îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. Banatul ca o entitate cu valori convergente. Tot astfel pot apare insa şi enclavele (Kaliningrad. Comentarii şi răspunsuri la teste Factorul politic intervine în regionare astfel O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale.regiuni construite istoric (UE). economic. sociale. invocându-se practic orice factor capabil de a le motiva şi individualiza. Se observă la autorul susmenţionat lejeritatea cu care operează în conturarea diverselor decupaje teritoriale. . 1997) care deosebeşte: . politic sau militar. Mureş-Dunăre-Tisa. . altfel extrem de nuanţat.regiuni-unităţi naturale şi ecologice. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. O ilustrativă clasificare a regiunilor după astfel de criterii ne oferă Hettne (1994) (citat după P. al unui teritoriu dat. pentru a cita doar cele de la frontierele României). Criteriile heteroclite (naturale.Criterii de delimitare a regiunilor geografice datorită fragmentării în cele două compartimente. . Lequesne. Prutul superior. a fostei Iugoslavii. a dezvoltării complementarismului economic şi social. C.) 2. În mod similar se petrec lucrurile în situaţia Bucovinei etc. În sfârşit. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. Transnistria. Constituirea regiunilor transfrontaliere are ca principal deziderat armonizarea unor astfel de sisteme teritoriale fortuit dezmembrate. Maramureşul ca o regiune construită istoric etc. comunicaţie socială şi convergenţă de valori (Commonwealth).regiuni de cooperare organizate în domeniul cultural. euroregiunile. Cehoslovaciei. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. delimitate prin bariere fizico-geografice (subcontinentul indian). adesea.regiuni ca sisteme sociale mai mult sau mai puţin conflictuale sub aspect cultural. culturale. Un factor catalizator îl constituie. instituţionalizate de organisme regionale multistatale (NATO). economic(CSI). 18 Proiectul pentru Învăţământul Rural .regiuni ca societăţi civile prin cultură. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. politic. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. Prutul inferior etc. politice) îşi fac tot mai des simţită prezenţa în regionare datorită tendinţei actorilor implicaţi de a surprinde într-un tot unitar un cumul de însuşiri. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. .6. le Gales. Guantanamo) A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. Ele au fost aplicate parţial în anumite regionări şi pentru anumite teritorii din România (Delta Dunării ca unitate naturală şi ecologică.

O abordare geografică. Geografie Regională. 4. P. (2005). P. (2000). Geografie teoretică. Paris. Mihăilescu.7. V. 5.. (1968 a). Editura Academiei RS România Proiectul pentru Învăţământul Rural 19 . Bibliografie selectivă 1. Cocean. Lequesne. Editura Presa Universitară Clujeană. I. Sisteme teritoriale. 3. C. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). Gales. XXX. (1997).Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. SCGGG. P. La Decouverte. 2. (1983). Bucureşti. Cocean. Les paradoxes des regions en Europe. Ediţia a II-a. Editura Tehnică. Ianoş. Bucureşti. Cluj Napoca.

2. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3. cu edificarea unei infrastructuri ce modifică fizionomia sau arhitectura acestuia. odată cu tendinţa de antropizare a peisajului.6.1. Bibliografie selectivă Pagina 28 28 30 33 34 36 37 3. Înainte de orice. sociali. Obiectivele unităţii de învăţare nr. vegetaţia. culturile de citrice din ţările mediteraneene etc) a condus la identificarea unor Proiectul pentru Învăţământul Rural Tipologizareaacţiune dificilă datorită numărului mare de factori luaţi în considerare. . economici. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3. datorită faptului că a oferit un câmp larg deschis exprimării celor mai variate opinii. 3 Analiza aspectelor acestei unităţi de învăţare vizează: . climatul. pe care teoreticienii domeniului l-au făcut cu prisosinţă. respectiv factorii naturali. o lungă perioadă. într-un element indispensabil oricărei acţiuni de divizare a suprafeţei terestre.1. în primul rând. 20 . 3. Relieful. 3 3. expresia determinismului fizic în geografie. regiunile muntoase ale Eurasiei sau Americii etc).înregistrarea stadiului actual al tipologizării acestora.2. înainte de oricare alte entităţi de acelaşi tip. factorii naturali s-au constituit.5. Operaţiunea tipologizării se constituie într-un incitant aspect al demersurilor regionale.Tipologia regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr. deşerturile tropicale ale Asiei. Modificarea vegetaţiei naturale prin intermediul culturilor agricole larg extinse (vezi monoculturile din America Centrală şi de Sud. de diverse tipuri. . când Philippe Buache publică un studiu ce împarte teritoriul Franţei în bazine fluviale. Comentarii şi răspunsuri la teste 3.realizarea unei imagini de ansamblu asupra tipurilor de regiuni.7.3. De la importanţa lor primordială acordată până la conturarea unor regiuni naturale. Regiunile omogene 3. 3 TIPOLOGIA REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 3. Astfel. ce sunt implicate direct în operaţiunea regionării. De aici ideea că regiunile naturale sunt. tehnologici. se impun menţionării factorii luaţi în considerare la debutul oricărei acţiuni de acest tip. În ţara noastră o astfel de regiune poate fi Delta Dunării. Africii şi Australiei.4. Regiunea polarizată 3. Factorii economici s-au impus treptat. devin elemente definitorii ale peisajului. începând cu anul 1752. Obiectivele unităţii de învăţare nr. nu a fost decât un singur pas. belturile nord-americane.descrierea trăsăturilor structurale şi funcţionale ale regiunilor. deşerturile verzi ale Americii de Sud şi Africii. Actualmente rolul lor se menţine la parametrii superiori în teritoriile unde prezenţa antropică este limitată (regiunile polare şi subpolare. geopolitici.

industrializarea intensă îşi aduc un aport însemnat la delimitarea spaţiului terestru în unităţi funcţionale de diverse ordine. centrul clasic. de gravitaţie şi polarizare. vestul european catolic şi estul ortodox. cu o concentrare masivă a populaţiei. Actualmente. respectiv cu veritabile axe de dezvoltare şi organizare teritorială. moştenirea spirituală a colectivităţilor. Căile de comunicaţie. cu regiunea umanizată. Găgăuzia etc). este înlocuit cu polii industriali sau comerciali (tehnopolii). Factorii sociali între care standardul de civilizaţie al populaţiei. topicul de regiune umanizată este treptat înlocuit. Factorii geopolitici acţionează uneori brusc şi violent. cei economici şi sociali „regiuni umanizate”. după anul 1950. Rolul omului în transformarea şi definirea peisajului este astfel recunoscut. Christaller în studiile sale. funcţională (nodală). reprezentând un spaţiu unde o comunitate umană. funcţionale. după anul 1900. regiuni agricole bine conturate. desprinderea Basarabiei şi Bucovinei de nord de România. Aceste elemente se dovedesc a întruni însuşirile unor factori de mare influenţă teritorială.Tipologia regiunilor geografice Factorii naturali au individualizat „regiuni naturale”. Regiunea Munteniei centrale este definită în primul rând prin atribute economice induse de prezenţa metropolei bucureştene cu o industrie complexă şi diversificată. ataşarea de către Israel a înălţimilor Golan. Ca urmare. sunt exemple revelatoare ale ponderii crescânde a aspectelor sociale în demersurile regionale. structurale. Nagorno-Karabach. aspectele comportamentale sunt elemente frecvent luate în calcul de promotorii diviziunilor teritoriale. Factorii tehnologici sunt purtătorii unui potenţial major de restructurare a matricei oricărui peisaj şi se materializează în spaţiu prin modificări fizionomice. câmpiile indo-gangetică sau chineză (ca vetre ale unor vechi civilizaţii) în raport cu Siberia recent populată etc. Expresia sa cea mai elocventă porneşte de la conceptul de centralitate. urbanizarea. Dezvoltarea industriei a avut ca urmare geneza unui peisaj de mare originalitate. Kosovo. reprezentat de un oraş cu funcţii de atracţie regională. Regiunea naturală este substituită astfel. destrămarea imperiului sovietic etc). 21 Proiectul pentru Învăţământul Rural . fapt datorat şcolii franceze patronată spiritual de Vidal de la Blache. prefigurat cu peste un secol înainte de von Thunen şi dezvoltat de W. Tokio-Osaka-Kobe) ce se delimitează adesea de la sine faţă de regiunile învecinate. activităţilor şi dotărilor tehnice ale teritoriului (Boswash. cu cel de regiune polarizată. care poate avea o singură sau mai multe trăsături fizico-geografice. particularităţile culturale şi etnice. organizează un teritoriu. Ei pot interveni însă şi în sensul armonizării unor situaţii critice moştenite (întregirea României după primul război mondial. Intervine aici conceptul de posibilism opus determinismului cultivat anterior. ce nu pot fi omişi de nici-o analiză teritorială complexă. "Nordul" dezvoltat şi "Sudul" aflat la un standard inferior de afirmare. lipsite de astfel de atribute. trasând limite adesea arbitrare din punct de vedere al funcţionalităţii sistemice (divizarea Germaniei după al doilea război mondial. unificarea Germaniei în 1989.. posesoare a unei culturi proprii.

structura. în anumite privinţe. de la analizele unor aspecte ale subramurilor geografice Proiectul pentru Învăţământul Rural Criteriile după care se realizează tipologizarea regiunilor sunt variate. întemeiat pe alte considerente. fără a fi ţinta demersului propriu-zis. Între criteriile luate în considerare de numeroasele încercări de clasificare a regiunilor. uniforme (areale caracterizate prin uniformitatea criteriului de selecţie) şi nodale (definite de interrelaţii între lucruri şi locuri. Clasificarea după scopul demersului ştiinţific are în centrul preocupărilor divizarea suprafeţei terestre în concordanţă cu dezideratul pe care şi-l propune cercetătorul la începutul investigaţiei sale. care distinge. specifice (axate pe fenomenologia unui singur domeniu). După opinia noastră. clasificarea precede regionarea. prefigurate încă de Vidal. iar Christaller şi Dickinson „locurilor centrale”). rolul elementului de sprijin. Vidal o asociază conceptului de „pays”. actualele regiuni polarizate. poate. dar mai ales raporturile dintre ele. dacă nu luăm în calcul eventualitatea departajării unităţilor regionale după gradul lor de frecvenţă şi reverberaţie. 22 . Avem ca exemplu clasificarea regiunilor propusă de D. cu o individualitate geografică distinctă în raport cu alte unităţi). fără a se preocupa de interrelaţiile dintre acestea. mărimea. în acelaşi context. relaţia om-mediu. şi numeroasele tipuri de regiuni care nu se pot încadra în criterii precise ori sunt rezultatul aplicării unor criterii compozite. reprezentând o grupare a fenomenelor geografice după gradul lor de similaritate. distingând regiuni uniforme (definite prin unicitatea criteriului de selecţie) şi regiuni nodale (rezultate în urma interrelaţiilor dintre lucruri şi locuri). ele reprezintă operaţii distincte. Cele din urmă. C. Criteriile tipologizării regiunilor geografice Pentru mulţi autori. subordonându-i-se. Ea operează în interiorul regiunii unde ordonează elementele constituente după o sumă de criterii stabilite de investigator.Tipologia regiunilor geografice 3. Scopul demersului ştiinţific permite clasificarea regiunilor conform domeniului de specializare geografică. regiuni generice (încadrabile în diverse tipuri care. încercarea din 1937 a Comitetului lui Geographical Association care. Faptul că acesta din urmă poate îmbrăca o multitudine de ipostaze. care aşează la temelia acesteia un mare număr de principii. aşa cum o relevă şi Grigg D. Galpin. Este momentul de a menţiona. clasifică regiunile în: regiuni generice (generale. funcţionarea sistemului teritoriul alcătuit prin coabitarea lor temporo-spaţială. trăsăturile evolutive. Ei joacă. prin îmbogăţirea conţinutului conceptului. Care este criteriul acestei clasificări este mai greu de decelat. de ansamblu). pe de o parte. cel mai adesea. vor deveni. De aici. Desfăşurarea acţiunii în sine este însă dificilă. Grigg. Regionarea are în vedere întregul spectru de elemente clasificate. într-un raport asupra fenomenului regional. seamănă între ele) şi regiuni specifice (arii singulare. menţionăm: scopul demersului ştiinţific. Acelaşi autor uzitează însă şi de o altă clasificare. (1971). Ideea a fost vehiculată încă din 1915 de J. individual sau în asociere.3. gradul de complexitate şi vulnerabilitate etc. acţiunea de regionare este sinonimă celei de clasificare. Factorii şi principiile susmenţionate. stau la baza diverselor criterii ale regionării geografice.

Proiectul pentru Învăţământul Rural 23 . regiunile de ordinul I. ale cărui funcţii le slujesc (aşa cum. vom întâlni macro-regiuni (Amazonia. conturându-se patru tipuri de regiuni şi anume: naturale. Cele trei tipuri de regiuni. Depresiunea Maramureş – IV -. Acceptând acest criteriu. de desfăşurare a proceselor şi fenomenelor studiate. în toate cazurile unde operează criteriul susmenţionat. unii geografi. regiuni-sistem (Dov. geografia turismului) la introspecţiile asupra peisajului sau sistemului complex de relaţii dintre factorii geografici dintr-un teritoriu dat. Grupa de nord a Carpaţilor Orientali -III-. Structura internă a entităţii spaţiale de tip regional se dovedeşte a fi criteriul cel mai intens vehiculat şi cu atributele cele mai semnificative. cu predilecţie. îmbogăţindu-şi permanent semnificaţiile. Acţiunea de regionare în sine nu a încetat să fie utilizată în tot intervalul menţionat. Observăm că această grupare corespunde unor anumite faze ale dezvoltării Geografiei Regionale. III…n (Carpaţii -I-. 1990). Etc. ). strict specializate (geomorfologie. spre exemplu. trebuie revizuită. singura diferenţă constând în transferul ei. Etc. Evident. operaţiunea de regionare nu este un scop în sine ci un corolar final al demersului ştiinţific. cu o încercare de regionare. în perioada aşa-zisei sale crize. invariabil. Ordinele de mărime sunt impuse de amploarea şi gradul de aprofundare a introspecţiilor.Tipologia regiunilor geografice Structura unui sistem teritorial este relevantă în tipologizare. Siberia. Astfel. 1979) răspund plenar oricărei analize structuraliste. perspectiva asupra evoluţiei Geografiei Regionale în deceniile şapte-nouă ale secolului XX. Este ceea ce dealtfel imaginează cu claritate P. N. integrând întreaga fenomenologie ce caracterizează astăzi domeniul în cauză. Trebuie subliniat însă permanent că. din păcate. II. de la nivelul studiilor monografice. Un alt criteriu este cel care încearcă să surprindă trăsăturile evolutive ale spaţiului delimitat. de consolidare şi individualizare pregnantă între celelalte ramuri geografice. A se observa că în întreaga perioadă menţionată. umanizate. ci fenomenul turistic ale cărui trăsături spaţiale conduc la delimitarea unor unităţi funcţionale de tip regional !). (Nu studiem regiunea turistică pentru a demonstra că ea există. primele două tipuri definind etapele iniţiale şi de afirmare a ştiinţei noastre. Fenomenul are multe similitudini cu ceea ce s-a întreprins în medicină. microregiunile (entităţi cu însuşiri particulare. supralicitând importanţa abordărilor de profunzime. Sahara). fără a se uita însă nici-o clipă că ele aparţin unui întreg.. Culoarul Izei -V. au făcut-o). funcţionale. explică diversitatea tipologică a regiunilor astfel delimitate. Haggett (1990) când aşează sinteza regională în punctul de bilanţ al trinităţii geografice (alături de localizare şi interrelaţii). de mare omogenitate şi funcţii decelabile). polarizate şi anizotropice (Dauphinė. Carpaţii Orientali -II-. nu lipsesc criteriile scării de reprezentare. iar celelalte două etapele recente. climatologice. cu trecerea atenţiei dinspre organismul uman spre organele acestuia. geografia industriei.etc. A. orice analiză pertinentă în toate aceste ştiinţe se încheia. omogene. de scopul demersului şi capacitatea intuitivă şi interpretativă a investigatorului. El a însoţit ştiinţa regiunilor încă de la conturarea sa. la cele strict specializate.

A. informatizate şi autofinalizante ( Vallega. 1995). I. III Microregiuni Active Echilibrate Informatizate Autofinalizante Înrădăcinate Fluide Explozive Elementare Complexe Stabile Critice Defavorizate Structură Trăsături evolutive Criterii Mărime Nivel de organizare Relaţia om-mediu Gradul de complexitate Gradul de vulnerabilitate Criteriile de clasificare a diverselor tipuri de regiuni geografice După gradul de organizare se individualizează regiuni active. 1976). Gradul de complexitate 24 Proiectul pentru Învăţământul Rural . A.Tipologia regiunilor geografice Scopul demersului ştiinţific Morfologice Climatice Pedogeografice Biogeografice Rurale Urbane Agricole Industriale Turistice Politico-administrative Ecologice Mixte Omogene Polarizate Anizotrope Naturale Umanizate Funcţionale Sistem Macroregiuni Regiuni de ord. fluide şi explozive (Fremont. iar relaţia om-mediu conduce la creionarea unor regiuni înrădăcinate. II. echilibrate.

Omogenitatea – răspândirea uniformă a masei. Din acest punct de vedere. de cele critice sau defavorizate. Regiunile omogene Criteriul structurii s-a impus în raport cu celelalte. iar în cele dezvoltate la nivelul subsistemelor spaţiale). regiuni-frontiere şi de tranziţie spre declin. Criteriile susmenţionate şi varietatea entităţilor pe care le definesc exemplifică revelator complexitatea fenomenului regional. Alţi autori (Jaqueline Beaujeu-Garnier. 2002) distinge patru tipuri de regiuni: centrale (regiuni core). determină includerea între criteriile de regionare şi a gradului de vulnerabilitate a unităţilor teritoriale regionale. ca fenomene de maxim impact asupra omului. La rândul său.cât şi necesitatea orientării demersurilor geografice înspre evidenţierea fenomenelor-etalon. Este ceea ce Consiliul Europei include dealtfel în propria definiţie a regiunii: “ un teritoriu de dimensiuni mijlocii susceptibil de a fi determinat geografic şi care este considerat omogen” (Dayries J-J. Până la mijlocul secolului XX omogenitatea era considerată ca singurul principiu al unităţii în Geografie. datorită faptului că el oferea posibilitatea decelării componentelor interne ale ansamblului regional. 1978). respectiv raporturile fizice şi condiţionările reciproce.de a delimita suprafeţe aflate într-un echilibru armonic în raport cu propria lor dinamică. bine consolidate ca sisteme. de tranziţie spre dezvoltare. opiniile au evoluat tinzând să includă şi alte elemente. Juillard (1962) care admite două principii ale unităţii şi anume peisajul (generator de uniformizare) şi reţeaua urbană (producătoare de coeziune).4. Wackermann. După opinia lui P. Delta Dunării. Dauphiné. Dayries M. energiei şi intereselor într-un spaţiu conturat de ea însăşi . J.Tipologia regiunilor geografice diferenţiază regiunile elementare (speciale) de cele complexe şi integrate. Friedmann (citat de G. Proiectul pentru Învăţământul Rural . dar şi cu spaţiile învecinate . în semnificaţia lor. generată de acţiunea unui element care domină net celelalte 25 Regiunile omogene reprezintă idealul demersului regionării. cărora André Dauphiné (1979) le asociază regiunile anizotropice. citată după A.. Dumolard (1975) „regiunile omogene sunt frecvente la extremităţile scării” (în ţările sărace regiunile omogene apar la nivelul superior. relativă. ea explică atât nuanţarea extremă a demersurilor cât şi inevitabilele abateri de la filonul viguros al interpretărilor pertinente. atât idealul acţiunii de regionare . Ulterior.devine elementul definitoriu al entităţii în cauză. Orientarea studiilor actuale înspre domeniile riscurilor şi hazardelor. aşa cum o dovedeşte E. Regiunile omogene reflectă. când are loc o supraimpunere a activităţilor umane unificatoare pe un cadru fizic omogen – spre exemplu. Încercând să surprindă nivelul de dezvoltare. 1979) deosebeşte trei forme ale omogenităţii şi anume: globală. 3. majoritatea geografilor converg înspre delimitarea a două tipuri de regiuni şi anume: omogene şi polarizate. Astfel deosebim regiunile stabile.

Regiunile omogene pot avea o origine naturală. presupunând o omogenitate perfectă a elementelor constituente. În concluzie. 3. climă. vegetaţie. intens aplicată şi mediatizată şi în zilele noastre. a fost întrevăzută încă de von Thunen care elaborează. soluri. influenţă) reciprocă.media valorilor anterioare n . Polarizarea. în 1933. recurentă derivată din asocierea unităţilor elementare ce se aseamănă între ele .valorile variabilei în fiecare unitate spaţială X . când elementele implicate (relief. morfologici) sau antropici (prezenţa unor căi de transport sau a unor centre urbane satelite). faună) se suprapun spaţial perfect (caz extrem de rar !) sau când un factor domină decisiv ceilalţi factori (cazul Amazoniei unde vegetaţia se detaşează net pe scara condiţionărilor). Pornind de la efectul gravitaţional al unui centru de putere. hidrografie. Dauphiné (1979): Σ (Xi – X) V² = --------------------n–1 unde: V² . liniile de forţă ale Proiectul pentru Învăţământul Rural Polarizarea este un fenomen ce dă coerenţă sistemului teritorial şi-l evidenţiază în raport cu spaţiile învecinate. la rândul lor în relaţii de conexiune (dependenţă. formulat ulterior. Aceasta deoarece omul specializează spaţiul şi combină complementarităţile.o variabilă dată Xi . model derivat din teoria locurilor centrale. ca fenomen extrem de răspândit în mediul geografic. Mult mai cunoscut şi mai intens aplicat va fi însă modelul lui Walter Christaller. aflate. un prim model al interrelaţiilor spaţiale ce se nasc între punctul (centrul de gravitaţie) şi teritoriul limitrof.Tipologia regiunilor geografice – Amazonia.numărul unităţilor spaţiale Dintre proprietăţile sistemice ale regiunilor omogene se reţin echilibrul staţionar (generat de o dinamică extrem de lentă. Regiunea polarizată Sunt entităţi teritoriale ale căror vectori converg spre unul sau mai multe puncte de gravitaţie. Observând însă heterogenitatea acestora el revine cu modificări care ilustrează deformarea modelului primar în contextul intervenţiei unor factori perturbatori naturali (hidrografici. Majoritatea lor se transformă în regiuni polarizate sau anizotrope. 26 . la peste un secol după precedentul. Regiunile omogene antropice corespund de obicei unei faze de tranziţie scurtă între două stări de heterogenitate. climatici.Alsacia. Modelul iniţial elaborat de von Thunen este ideal.5. dintre care am selectat cea propusă de A. regiunea omogenă este un model spaţial ideal ce dispare prin transformare şi creşterea gradului de complexitate. Pentru aprecierea gradului de omogenitate s-au elaborat diverse formule. cu fluxuri interne simetrice) şi puterea de adaptare slabă (orice dereglare în sistem fiind capabilă de distrugerea regiunii). în anul 1826.

Christaller menţionează nu numai ierarhia. un sistem spaţial. succesiv. Regiunea polarizată este. Evident. Într-un tabel sintetic. În spaţiul alocat reprezentaţi grafic structura respectiva. Ulterior sunt abordate noţiuni precum “ierarhia” şi Proiectul pentru Învăţământul Rural 27 .Tipologia regiunilor geografice teritoriului se dispun ierarhizat. Pentru a le putea percepe în adevărata lor interrelaţie este imperios necesar a cunoaşte structura internă a unei astfel de regiuni. Ea are proprietăţi sistemice determinate de echilibrul dinamic instabil între intrările (input) şi ieşirile sale (output). 1979). va gravita întreaga infrastructură tehnică şi de habitat aferentă acestora. Disputele legate de definirea “polilor”. Un astfel de rol îl joacă astăzi tehnopolii sau parcurile industriale 3. teritoriul şi populaţia pe care le polarizează. A. difuzia şi dominarea. ci şi distanţele la care ele îşi manifestă influenţa. reprezentaţi de aşezările urbane. după mărime a locurilor centrale. La baza explicării fenomenului de polarizare se află trei concepte şi anume: inovarea. Test de autoevaluare Regiunea polarizată oglindeşte cel mai revelator modul de agregare a elementelor teritoriale. semnificaţia tuturor conceptelor menţionate. n. Exemplele cele mai edificatoare le oferă industria a cărei afirmare într-un teritoriu dat poate îmbrăca. Evoluţia sa este ireversibilă tinzând spre regiunea urbană considerată ca “faza ultimă (de evoluţie. odată cu pilonii de rezistenţă ai teritoriului. de la nivelul superior (centrul atractor superior) la cel de minim potenţial.n. “centrelor” sau “axelor” de dezvoltare (atracţie) sunt numeroase încă din anii '70 ai secolului trecut.) a unei regiuni polarizate” ( Dauphiné. înainte de orice. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea polarizată prezintă o ierarhie funcţională pornind de la rolul fiecărui pol de atracţie în parte şi a ariei sale de gravitaţie. aşa cum o atesta prin modelul său von Thunen.

1979) sunt următoarele: polii. Comentarii şi răspunsuri la teste Părţile componente ale unei regiuni polarizate (după Dauphine. coloana vertebrală a sistemului regional în vreme ce periferia reprezintă. este definită de un triplet strâns intercondiţionat: poli constituiţi în reţele în jurul cărora gravitează câmpurile. şi au ca ferment decalajele existente între cei doi factori ai intercondiţionării. concomitent. prin relaţii de dependenţă. Centrul devine punctul de sprijin.6. periferia. ele pot fi reprezentate astfel: POLII REŢEAUA CÂMPURILE 28 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Centrul tinde permanent să-şi subordoneze. cum ar fi raporturile dintre centru şi periferie. Grafic. Relaţiile sunt biunivoce dar dezechilibrate (cu ponderea decisivă dinspre centru spre periferie). adesea conflictuale. de descentralizare. Influenţa centrului asupra periferiei descreşte într-un degradeu cantitativ. retelele şi câmpurile. Un ultim concept este “câmpul spaţial” definit de Dauphiné ca “un spaţiu unde fiecărui punct îi corespunde un scalar sau un vector a cărui valoare este în funcţie de poziţia sa”. subsistemul dar şi oponentul său. 3. Ca urmare. iar aceasta să se despovăreze de condiţionările centrului. regiunea polarizată. Pârghiile de forţă ale centrului pot exercita o acţiune totalitară (“centralizatoare”) sau una laxă.Tipologia regiunilor geografice interdependenţa spaţială” ce permit autorilor să definească relaţiile spaţiale. distanţa până la fâşia periferică şi numărul punctelor de disipare intermediare. să contureze “reţelele” . în strânsă corelaţie cu “puterea” centrului. A. Preocupările recente se axează pe explicarea unor fenomene interne ale spaţiilor polarizate. în viziunea autorului menţionat.

La regione. Haggett. V. region et systeme. 7. A. Mursia. 2. Cluj Napoca. Fremont. A.Tipologia regiunilor geografice 3. Milano. sistema territoriale sostenibile. Geogr. Géographie Regionale. Mihăilescu. 6. 5. G. Inst. Bucureşti. Trav. (2005). (2000). Presa Universitară Clujean. O abordare geografică. 3. Ianoş.(1990) The Geographer's Art. Paris. Bibliografie selectivă 1.7. Vallega. (1979).. 8. Cambridge. USA. Paris. 41-42. Wackermann. Editura Academiei RS România. Ediţia a II-a. Economica. Reims. L'espace vecu et la notion de region. Ellipses. Sisteme teritoriale. (2002. Geografie teoretică. Cocean. Basil Blackwell. A. P. I. Proiectul pentru Învăţământul Rural 29 . (1968 ). Editura Tehnică. 4. Dauphiné. Espace. P. (1976). Geografie Regională.(1995).

El delimitează astfel o regiune . Etapa 1950-1980 4. 4 4. la cererea Academiei din Berlin. resurse) le interfaţează permanent cu factorul antropic (analizat prin prisma răspândirii în teritoriu. aşadar. climat.Moldova vremii sale . cu aproape două secole mai devreme decât Vidal de la Blache.1. 30 .6. în primul rând cronicarii. în traducere germană. vegetaţie. preponderent literare. Dacă autorii mai vechi.1. 4 GEOGRAFII ROMÂNI ŞI GEOGRAFIA REGIONALĂ. Începuturile Geografiei Regionale în România. umanizat.explicarea orientării practice a Geografiei regionale din ţara noastră în etapa actuală. El Proiectul pentru Învăţământul Rural Prin Dimitrie Cantemir ne înscriem în avangarda cercetărilor regionale mondiale.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 4. Regiunile geografice ale României. Dealtfel. obiceiurilor. Regiunile geografice ale României 4. 1 4.înregistrarea contribuţiei adusă de geografii români la patrimoniul teoretic al ştiinţei regiunilor.Geografii români şi Geografia Regională.veritabilă Biblie a geografiei româneşti! . elaborată în limba latină. ocupaţiilor. abia în 1769 la Hamburg) ca prima lucrare de Geografie Regională autohtonă. Nu lipseşte. cel mai reprezentativ iluminist român ne oferă (nouă şi Geografiei mondiale !) un studiu închegat despre locuri şi oameni. faună. Unitatea de învăţare Nr. Descriptio Moldaviae.o atenţie limitată.5.7. Etapa actuală 4. . Obiectivele unităţii de învăţare nr.8. Lucrarea de verificare nr. .3.ca entitate politică ale cărei trăsături fizice (relief. structurii etnice. se observă că majoritatea absolută a referinţelor au statut de reliefare a interrelaţiilor dintre om şi mediul său de viaţă ("aproape de Moineşti ţâşneşte dintr-un izvor păcură amestecată cu apă. Simion Mehedinţi îi acordă în opera sa capitală Terra (1931) . REGIUNILE GEOGRAFICE ALE ROMÂNIEI Cuprins 4. Acceptând regiunea naturală. Lucrarea este însoţită şi de o hartă pe care sunt transpuse principalele elemente analizate. organizării sociale). (dar publicată. au inclus în scrierile lor. Comentarii şi răspunsuri la teste 4.4. hidrografie. aspecte ale domeniului geografic. Începuturile Geografiei Regionale în România 4. 4 Introspecţia în istoria Geografiei Regionale româneşti permite: . Bibliografie selectivă Pagina 30 30 31 33 34 36 37 37 4.2.descrierea începuturilor timpurii a preocupărilor în domeniu. niciun component al peisajului care să nu fie surprins în participarea sa la constituirea unui spaţiu trăit. pe care ţăranii noştri au obicei de o folosesc la unsul osiilor de la căruţe") etc. în vogă la vremea sa. ca un dat de necontestat. Există suficiente temeiuri pentru a considera opera lui Dimitrie Cantemir. în anul 1717.

oricât de numeroase şi de interesante ar fi ele.Geografii români şi Geografia Regională. Ca urmare. Este o noţiune sintetică. structură şi funcţii specifice. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). administrative.3. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. Etapa 1950-1980 Contribuţiile cele mai consistente la definirea domeniului de investigaţie al Geografiei Regionale aduce. cu care începe şi se termină introspecţia de profil. Există. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. trebuie apreciată şi în contextul manifestării. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. Vintilă Mihăilescu (1964. Se observă palierul inferior de poziţionare a celei din urmă în raport cu Geografia Generală (“cea mai sigură parte a Geografiei”). 1970). 4. mai mult în dezbateri decât în scrieri. cel metodologic. pune în discuţie doar dualitatea şi raporturile Geografiei Generale cu Geografia Regională. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. integral şi limite naturale). ele sunt doar faze sau etape ale elaborării geografice”). 31 Un magistru al Geografiei Regionale româneşti. “singura perspectivă a muncii geografice “etc. Ca mijloc concret de delimitare regională Mihăilescu. George Vâlsan (1931) glosează asupra semnificaţiei noţiunii de regiune naturală. definind regiunea naturală transformată de om. 1968. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. cât şi raporturile ei cu celelalte ramuri geografice (“opoziţia dintre Geografia generală şi Geografia regională nu-i justificată. nu-s decât material pentru sinteza generală”). De notat că în accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. V. regionale. Regiunile geografice ale României. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. la autorul susmenţionat. În mod analog. Poziţia sa susţinută în favoarea abordărilor integrate. Perspectiva abordării sale este largă şi profundă. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. contradicţiile autorului nu întârzie să apară atunci când afirmă că descrierea unor teritorii în manieră regională reprezintă o ultimă etapă de aplicare. Dar. economice etc). vizând atât domeniul de studiu. Proiectul pentru Învăţământul Rural . şi în rândul multor geografi români a tendinţelor de negare a Geografiei Regionale (“Geografia regională nu există”! – declară aproape la unison participanţii la o dezbatere ştiinţifică organizată în anul 1964 la Institutul de Geografie Bucureşti). insistând asupra “caracterelor deosebitoare” şi a rolului lor în aplicarea principiului “independenţei geografice”. tranşând net discuţia în favoarea celei dintâi (“descrierile regionale. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. În alt plan. propune peisajul. în anii ’60. o “încununare a geografiei ca ştiinţă”. metodele de cercetare. fără îndoială. regiunea geografică devine o unitate de studiu.

cu fizionomie specifică. grupul de cercetători se dispersează. tot atunci. ceea ce apropie mult punctul său de vedere de interpretarea sistemică ce începuse să se contureze în perioada menţionată la nivel mondial.. în inerţia tradiţională a delimitării şi studiului regiunilor morfologice ( Mihăilescu. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. Din nefericire. Morariu. 32 Proiectul pentru Învăţământul Rural . şi Geografia Regională aflată. Mişcarea fertilă a ideilor geografice în anii ’70. Tot în deceniul opt. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. definit de trei factori: mediul. din motive conjuncturale. Paralel acestor tendinţe de veritabilă noutate şi modernitate. T. 1968). ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. De reţinut opinia conform căreia delimitarea regiunii trebuie să aibă la bază variaţia indicilor cantitativi ce definesc proprietăţile părţilor sale componente (H. demografice. Regiunile geografice ale României. Ea va fi urmată de tratatul de Geografia României (vol. după o excelentă analiză a regiunii Luncii Dunării. Acum apare Monografia geografică a RPR (1960) elaborată de un larg colectiv de autori (inclusiv sovietici !) a cărei structură se încadrează în profilul analizelor de tip regional. o încercare a geografului român de-a armoniza relaţia dintre Geografia cantitativă. comunitatea şi substratul. în vogă la vremea respectivă. V. avându-se în vedere totalitatea aspectelor fizice. conduce pe unii cercetători (Horia şi Cornelia Grumăzescu) la abordarea regiunilor prin prisma teoriei sistemelor. Posea. în ultimele trei analiza primeşte tente regionale certe. Grumăzescu. fapt care. cel al abordărilor propriu-zise. Vintilă Mihăilescu se menţine. V. derulate îndeosebi în Laboratorul de Geografie Regională al Institutului de Geografie din Bucureşti. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. majoritatea absolută a geografilor români se vor cantona (şi datorită vicisitudinilor vremii). cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. Pentru Cornelia Grumăzescu (1970) orice regiune geografică este un complex teritorial funcţional unitar. Continuând şirul analogiilor. Pe alt plan însă.. (1977) va reitera: regiunea este un sistem teritorial concret. se va accentua mai târziu. 1970). Pentru Valeria Velcea (1988) regiunea rămâne o entitate teritorială funcţională. Doi precursori.Geografii români şi Geografia Regională. Avem astfel. Trecând în domeniul practicii imediate. de habitat şi economice ale unităţilor (delimitate însă după criterii preponderent morfologice!). ai regiunii de tip sistem. la nivel european şi mondial. I. unde metodologia studiilor regionale este inspirat pusă în temă. în această poziţie. G. la stadiul creionării entităţilor morfologice. definit de interacţiunea şi influenţa reciprocă a elementelor naturale. la nivel mondial. I-V). în plină criză. Donisă. perioada deceniilor şase-opt a secolului trecut nu a fost tocmai nefructuoasă. a cărui editare debutează în anul 1983 şi continuă şi actualmente Dacă în primele două volume problematica este abordată fizico şi economico-geografic. cu un impact negativ ulterior asupra domeniului în cauză. sociale şi economice. etc).

Unul dintre ele ar putea fi individualizarea în funcţie de ierarhizarea reţelei de aşezări. Facultăţile de Geografie din Bucureşti şi Cluj Napoca îşi centrează preocupările în catedre de profil. Cocean). alegerea şi a altor criterii pentru regionare decât cele fizico-geografice. Marin. ce-i permit autoorganizarea. hidrosferă. I. Ca o contribuţie de ultimă oră menţionăm introducerea de către Cocean. începând cu anul 2003. 1993. iniţial. implicarea geografilor din Cluj Napoca în elaborarea unor vaste proiecte de amenajare a teritoriului interjudeţean (PATIJ) şi a Regiunii de Nord-Vest (PATR) unde conceptele şi metodologia regională au găsit un câmp de aplicare extrem de fertil. regiunii polarizate. Ea posedă fluxuri de masă. Geografia Regională se menţine în actualitate. cu o structură disipativă. Întru-un astfel de context regiunea devine un spaţiu funcţional. de aplicabilitate în practică de necontestat. 1987. un model de abordare practică a studiilor regionale şi defineşte o nouă însuşire a sistemului teritorial regional: rezilienţa. polarizat. regiunea fiind statuată ca cel mai complex sistem geografic. Dealtfel. în ansamblu. De subliniat. energie şi informaţie proprii. Acelaşi autor realizează o tipologizare complexă a regiunilor geografice. consolidând colectivele de cercetare proprii. respectiv prin evaluarea relaţiilor dintre acestea şi teritoriul aferent. Fortificarea ştiinţifică şi instituţională a Geografiei Proiectul pentru Învăţământul Rural 33 . Paralel cu reconsiderarea sa pe plan mondial. mai ales. atmosferă şi biosferă). un sistem termodinamic şi informaţional optimal deschis. P. ca domeniu geografic de maximă importanţă pentru dezvoltarea economicosocială. Etapa actuală Confruntarea cu inerţia şi-o asumă Ianoş. Geografia Regională este o specializare distinctă în cadrul structurii doctoranturii având până în acest moment trei îndrumători (I. dar şi în plan politic. Ulterior. Spaţiul regional este coerent (componentele sale naturale şi antropice sunt strâns conectate) şi sinergic (conlucrarea componentelor generând o funcţie specifică). Complexitatea sistemului se reflectă nemijlocit în marea sa rezistenţă la schimbare. de tip sistem teritorial. autorul revine cu o contribuţie de mare consistenţă ideatică. relief. (1981. 4. I. El se va identifica integral în regiunile heterogene. la Cluj Napoca funcţionează un Centru de Geografie Regională ce-şi propune abordarea la vârf a domeniului şi editarea unei reviste de profil (Romanian Review of Regional Studies) al cărei prim număr a apărut deja. P. câştigând vizibil teren şi în România. în vreme ce regiunile naturale prezintă o structură coerentă şi sinergică numai în plan vertical (între substratul geologic. 2000) care propune. Regionarea naturală face loc. Regiunile geografice ale României.4. a spaţiului mental ca un criteriu de maximă eficienţă în delimitarea unor regiuni geografice de mare viabilitate (“ţările”). dând Geografiei. o tentă pragmatică. şi în preocupările geografilor români. Ianoş.Geografii români şi Geografia Regională.

O regiune sistem funcţional poate include un teritoriu variat morfologic (munte-dealcâmpie). energie şi interese. 4. fără a se ajunge însă. în totalitate. astfel. cu componente climatice. care tinde spre o stare de echilibru dinamic. Pornind de la astfel de considerente s-a încercat (P. Regiunile geografice ale României Acţiunea de delimitare a unităţilor geografice complexe ale României a avut la bază în principal criterii naturale. ei i se substituie alte criterii centripete a vectorilor purtători de masă. suprapuse marilor unităţi de relief şi delimitate în funcţie de structura şi fizionomia peisajului. 34 . dar care în plan economic şi social tinde să se afirme ca o entitate teritorială distinctă. 2002) o regionare de acest tip. Delta Dunării etc. dinspre periferie spre centrul său. Au fost. biogeografice extrem de nuanţate. în care elementele cadrului natural şi cele induse de prezenţa şi activitatea antropică alcătuiesc un întreg funcţional. În consecinţă uniformitatea fizico-geografică nu mai este o condiţie obligatorie a delimitării. funcţionale. Aşa au rezultat unităţi naturale de tipul Carpaţii Orientali. la Proiectul pentru Învăţământul Rural De la unităţile naturale clasice la teritoriile polarizate. Regiunile geografice ale României. mai ales cele morfologice. Evidenţiaţi contribuţiile sale la dezvoltarea patrimoniului teoretic al acesteia. Podişul Moldovei. 4.5. privit ca nucleu polarizator şi nu sub aspectul poziţiei geografice.Geografii români şi Geografia Regională. Câmpia Română. Cocean. Dezideratele menţionate pot fi atinse prin „creionarea” regiunii-sistem. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Asumarea de către Geografie a unor valenţe practice imediate impune un decupaj teritorial care să faciliteze organizarea administrativă optimă şi gestionarea mai eficientă a resurselor unui teritoriu. hidrologice. individualizate regiuni naturale. Test de autoevaluare Vintilă Mihăilescu este unul din promotorii Geografiei Regionale în România.

Munţii Apuseni) aceasta se datorează individualizării lor pregnante şi 35 Topicul regiunilor ca esenţă a specificităţii lor. Bucovina. 18. Munţii Banatului. Curbura. 6. eliminarea tiparului tradiţional. Metropolitană. Maramureş-Chioar. 15. Bărăgan. Oltenia de sud. 19. Dacă unele regiuni conservă topicul anterior. Haţeg-Poiana Ruscă.Geografii români şi Geografia Regională. Câmpia Olteniei etc). 10. 9. 16. axe sau fâşii. 8. Culoarul Siretului. reflectat în menţinerea unor diviziuni cu un profund substrat natural (Carpaţii Meridionali. Dunărea de Jos. prezenţa unei baze de susţinere proprii. Banat. 2. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bârlad. 4. 14. Crişana. 12. Regiunile geografice ale României. al practicianului chemat să organizeze şi să amenajeze teritoriul el se impunea reconsiderat. Dobrogea. cât mai diversificată. Someş-Mureş. fluenţa internă a vectorilor purtători de masă şi energie. 5. În conformitate cu aceste concepte în cadrul României pot fi delimitate următoarele regiuni: Regiunile geografice ale României. 1. Se observă că majoritatea absolută a unităţilor delimitate întrunesc criteriile sistemelor funcţionale: gravitaţia centripetă spre poli. Oltenia de nord. unităţile respective fiind clar delimitate fizico-geografic şi îndelung statuate ca atare. Transilvania de sud. Ceea ce şi întreprindem în încercarea de faţă bazată pe decelarea orientării vectorilor de gravitaţie şi perspectiva evoluţiei lor viitoare. din cel al geografiei aplicate. cu modificări). vehiculat în perioada de maximă reverberaţie a regiunilor naturale (Delta Dunării. Muntenia de nord-vest. 7. 11. Delta Dunării (după P. 20. Dacă din punct de vedere didactic punctul de vedere era parţial justificat. Bistriţa-Trotuş. 3. un spaţiu mental cu trăsături particulare. 13. 21. Munţii Apuseni. Moldova de nord-est. Cocean şi colab. 17. Culoarul Siretului. 2003.

1970. Ca urmare. preluarea unor denumiri specifice provinciilor geografico-istorice (Bucovina. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). 1968. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. Maramureş) ni se pare adecvată nu numai prin prisma conservării unui patrimoniu toponimic ci şi pentru faptul că în semnificaţia lor ele includ toate aspectele geografice definitorii pentru spaţiul respectiv. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. V. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. În accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. la stadiul creionării entităţilor morfologice. Există. 4. 36 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu care începe şi se termină introspecţia de profil. faptului că ele corespund noilor criterii cerute de caroiajul regiunilor de program cu însuşiri sistemice. economice etc). Cunoscute sunt regionările întreprinse de acesta asupra Carpaţilor româneşti. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. Dobrogea. Trecând în domeniul practicii imediate. ca mijloc concret de delimitare regională În alt plan. regiunea geografică devine o unitate de studiu. Transilvania. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. Crişana. dar şi asupra întregului teritoriu al ţării. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia.6.Geografii români şi Geografia Regională. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. Regiunile geografice ale României. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. la autorul susmenţionat.. Continuând şirul analogiilor. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. integral şi limite naturale). definind regiunea naturală transformată de om. A se observa însă că regiunile respective consfinţesc realităţi geografice şi nu istorice. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. cel metodologic. Oltenia. 1970). ceea ce explică abaterile frecvente de la caroiajul iniţial. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. administrative. naturale şi antropice. Pe de altă parte. Comentarii şi răspunsuri la teste Dintre contribuţiile lui Vintilă Mihăilescu amintim cele din lucrările publicate în anii 1964. Este o noţiune sintetică. Tot Vintilă Mihăilescu propune peisajul. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. Banat. Vintilă Mihăilescu se menţine. structură şi funcţii specifice.

Bucureşti. Editura Presa Universitară Clujeană. (1973).7. XVII. (1931). Bucureşti. I. Bibliografie selectivă 1. şi punctajul aferent. 4.Specializarea şi anul absolvirii. Explicaţi trăsăturile regiunii sistem teritorial .8. Regiunile geografice ale României. . D. 0 pct. 3. Editura Academiei RS România 7. 6. 4. Terra.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. I-V). (1. P. Editura Tehnică. (1968 ). 2. Sisteme teritoriale. I-II. Răspunsul va fi logic formulat.) 4.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). V. Editura Academiei. O abordare geografică. . la obiect. Comentaţi contribuţia lui Vintilă Mihăilescu la dezvoltarea patrimoniului teoretic al Geografiei Regionale în ţara noastră (3. 2.4. 2. Ediţia a II-a. Cantemir. (2005).0 pct. (2.Numărul lucrării de verificare. Reliefaţi modul de participare a criteriului mental în delimitarea unor entităţi regionale. SCGGG. Geografie Regională. S. 1 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. .0 pct. Geografia României (vol. . 5. Proiectul pentru Învăţământul Rural 37 . Lucrarea de verificare nr. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. 4.) 3. 1. (2000). Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Mehedinţi. geografii români şi Geografia Regională.Adresa cursantului. x x x (1983-2005). instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. tipologia regiunilor. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. criteriile de delimitare a regiunilor geografice. Editura Academiei Române. Mihăilescu. Întrebările la care trebuie să răspundeţi. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Cluj-Napoca.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Care dintre criteriile tipologizării regiunilor este cel mai intens utilizat şi de ce? (2. Descrierea Moldovei. Ianoş. privind Regiunea geografică – consideraţii teoretice. 5. .0 pct). Geografie teoretică. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Bucureşti. (2. Cocean. Grumăzescu. Bucureşti. Cornelia (1970).Geografii români şi Geografia Regională.).

Verile sunt călduroase. Spre sud se dezvoltă marea cuestă a Coastei Iaşilor suprapusă versantului nordic al Podişului Bârladului. Baza naturală de susţinere Moldova de nord-est include. intens metamorfozate acoperite de depozite mezozoice. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos.Comentarii şi răspunsuri la teste 5. Înălţimile dealurilor care o compun depăşesc rareori 200 m (Dealul Cozancea. Economia şi perspectivele regiunii 5. de câmpie.2.5. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . cu rocile cristaline dure. neozoice şi cuaternare groase. ale cărui înălţimi descresc spre răsărit.Moldova de nord-est Unitatea de învăţare Nr. Crivăţul este o prezenţă specifică în anotimpul rece. unitatea naturală Câmpia Moldovei şi versanţii estici ai culmii deluroase Bour-Dealu Mare. Baza naturală de susţinere 5. orientat est-vest. 5 Aprofundarea acestei unităţi de învăţare va familiariza cursanţii cu următoarele aspecte: . este afectată de influenţele scandinavo-baltice.4. Spre nord flancul depresiunii este format din Dealul Ibăneşti. Temperaturile medii ale lunii ianuarie ajung la -4ºC. Luncile largi ale Prutului.1.structura fizică a sistemului teritorial al Moldovei de nord-est. Partea vestică. cu linii ondulate şi altitudinea medie de cca 150 m. cu un climat mai răcoros şi mai umed. topic preluat de la reţeaua hidrografică ce o drenează) deschisă spre valea Prutului sub forma unui amfiteatru larg. în primul rând.2. 5. aparţinătoare fizico-geografic de Podişul Sucevei. iar precipitaţiile scad frecvent sub 400 mm. Componenta antropică a sistemului regional 5.1. Jijiei sau Bahluiului imprimă reliefului un aspect de maturitate avansată şi pretabilitate ridicată în raporturile cu factorul antropic. 5 MOLDOVA DE NORD-EST Cuprins 5. 38 . Relieful său este constituit dintr-o vastă depresiune (de unde şi numele frecvent al unităţii de Depresiunea Jijiei. de vârstă precambriană. Trăsăturile aride ale climatului înscriu unitatea în cea mai tipică arie de manifestare a continentalismului de influenţa estică şi nord-estică. 265 m) dintre fenomenele geomorfologice cele mai însemnate fiind alunecările de teren şi torenţii dezvoltaţi în depozitele sedimentare moi din substrat.resursele naturale şi antropice ale regiunii. . cu asociere de dealuri şi lunci. Fundamentul regiunii aparţine Platformei Moldoveneşti.ramurile economiei şi perspectivele dezvoltării.6.3. a dealurilor ce mărginesc Culoarul Siretului. Bibliografie selectivă Pagina 38 38 39 41 42 43 5. 5 5. Obiectivele unităţii de învăţare nr.

plopi. la adâncimi de 3-10 m. Predomină populaţia rurală. Câmpia este străbătută. se resimt în modul de organizare al reţelelor hidrografice. în colaborare cu Republica Moldova.obiceiurile şi folclorul zonelor etnografice Iaşi şi Botoşani. Dracşani) ce stochează apa necesară habitatelor umane. Pentru scopuri complexe. Darabani. Din punct de vedere antropic. bisericile. exceptând nisipul cuarţos de la Miorcani. Acumulările hidrografice ale iazurilor individualizează regiunea. Solurile aluvionare fertile ale luncilor stimulează practicarea legumiculturii. mistreţi animă peisajul. seacă. Este în creştere inclusiv prin exod rural. Stipa) le regăsim în compoziţia pajiştilor naturale. Rozătoarele. în zonele colinare. Gramineele (Festuca. din Culoarul Siretului. la nivel naţional. Botoşani. casele memoriale. Extensiunea largă a fondului funciar agricol s-a realizat în detrimentul suprafeţelor împădurite. palatele (Iaşi. cele mai importante acumulări fiind în lunca aluvionară a Prutului. îndeosebi. utilizat în industria sticlei. Iaşul. fauna piscicolă şi cinegetică. alături de iepuri. colector ce se înserează la marginea estică a regiunii. muzeele. prin aducţiune. Moldova de nord-est aparţine subregiunii ponticocentral-asiatică definită de peisajul stepic şi silvostepic. în anotimpul estival numeroase râuri mici. Dorohoi. Componenta antropică a sistemului regional Proiectul pentru Învăţământul Rural 39 . regiunea Moldovei de nord-est se constituie într-un veritabil rezervor de populaţie datorită sporului natural din ultimele decenii ce a asigurat.Moldova de nord-est Exprimare tipică a climatului est european. de naţionalitate română. Iazurile sunt un element de puternică specificitate a peisajului regional. vulpi. Săveni.3. Importante sunt obiectivele turistice naturale şi antropice (iazurile. populaţia urbană a oraşelor Iaşi. Başeul este tributar direct Prutului. din conul aluvionar de la Timişeşti. Datorită cantităţilor reduse de precipitaţii şi evaporaţiei puternice. lacul de la Stânca-Costeşti. a fost construit. cu un potenţial de scurgere redus. În luncile Prutului şi Jijiei apar zăvoaie cu sălcii. Biogeografic. Natalitatea depăşeşte mortalitatea chiar şi în anii tranziţiei fapt repercutat însă şi în mărimea fluxului migratoriu spre alte regiuni din ţară sau alte ţări în vederea asigurării unui loc de muncă. Ruginoasa). papură. Apele subterane sunt localizate la baza formaţiunilor friabile. Resursele subsolului sunt aproape inexistente. Din această cauză Câmpia Moldovei este înţesată de iazuri (Săveni. echilibrul periclitat de comportamentul demografic restrictiv al populaţiei din sud-vestul ţării. pietrişurile şi nisipurile din luncile râurilor exploatate în balastiere. Un rol major revine. apele minerale de la Strunga. inclusiv hidroenergetice. Bilanţul hidrologic deficitar şi rezervele limitate de ape subterane au impus rezolvarea alimentării cu apă a principalului centru polarizator. în consecinţă resursele forestiere sunt extrem de limitate. arini. pentru pescuit şi irigaţii. iar stejarul pufos şi pedunculat în pâlcurile de pădure intercalate. pe direcţia nord-vest – sud-est de Jijia cu afluenţii ei Bahluiul şi Sitna. mănăstirile. 5. pe Prut. ca urmare. plantaţii de pomi fructiferi sau viţa de vie. Caracteristicile regimului precipitaţiilor. Târgu Frumos. Botoşani. terenurilor agricole extinse ce pot fi valorificate pentru diverse culturi sau. ocupată în sectorul primar. ortodoxă.

legumicultură. Centrul polarizator rămâne oraşul Iaşi (348 707 locuitori). cu o serie de specializări în cultura cerealelor. cu structură răsfirată sau compactă. Darabani) fac parte din grupa oraşelor mici (sub 50 000 locuitori) şi au un profil în care funcţia industrială se asociază cu cea agricolă şi de servicii 5. textilă etc. industria lemnului. Aşezările rurale aparţin grupei satelor mari şi mijlocii. pomicultură (Dealu Mare-Hârlău). Celelalte centre urbane ale regiunii (Dorohoi. viticultură (zona Cotnari). Funcţia de capitală a statului Moldova deţinută înainte de 1859. de-a lungul căilor de acces. la răscrucea unor drumuri comerciale. agricultură mixtă. Funcţiile lor sunt agricole. Iaşiul – ca principal centru polarizator regional şi interregional. Este în afirmare aria de polarizare secundară a oraşului Botoşani (126 628. de regiune şi judeţ după unirea Principatelor. iazuri. amplasate lângă apele curgătoare.locuitori) stimulată de funcţia de reşedinţă judeţeană pe care o deţine începând din 1968. asociată diversificării serviciilor publice a generat o interrelaţie tot mai strânsă cu propriul hinterland ceea ce a contribuit la creşterea rolului său atractor. Săveni.Moldova de nord-est Un rezervor demografic pentru regiunile cu bilanţ negativ al populaţiei din sud-vestul ţării. Dezvoltarea industriei prelucrătoare. Test de autoevaluare O întrebare poate fi pusă în momentul delimitării unei regiuni a Moldovei de nord-est şi anume: care este modul de participare a peisajului natural la individualizarea sistemului teritorial respectiv (1) şi cum influenţează el factorii dinamici ai sistemului (2) ? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 40 Proiectul pentru Învăţământul Rural . inclusiv spre vechea provincie geografico-istorică a României antebelice – Basarabia. în 1864 cea mai veche universitate modernă din ţară). urmate de cele economice materializate în concentrarea unor ramuri industriale (construcţia de maşini. datorită potenţialului său poziţional. alimentară. Târgu Frumos. i-a asigurat atribute sporite de ordin administrativ şi cultural (aici a luat fiinţă.

apele minerale de la Strunga. Economia şi perspectivele regiunii Economia Câmpiei Moldovei este mixtă. Botoşani). Dorohoi (Sf. Turism cultural. vinificaţie (Cotnari). Se cresc ovine din rasa karakul. Proiectul pentru Învăţământul Rural 41 . uleiul (la Iaşi). Iaşul şi Chişinăul. morărit şi panificaţie la (Iaşi şi Botoşani). este de dată relativ recentă. palatul lui Cuza de la Ruginoasa etc. regiunea se situează pe locul trei în ţară în urma Câmpiei Române şi a Câmpiei de Vest Industria. Electronice şi electrotehnice se fabrică la Iaşi şi Botoşani. cele de la Cotnari şi Hârlău fiind cunoscute prin calitatea vinurilor produse atât în ţară. plante furajere). agricultura şi industria. pe drumurile judeţene şi comunale aflate însă într-un grad de modernizare insuficient. iazurile din Câmpia Moldovei. dată fiind poziţia pe aceeaşi axă a oraşelor reprezentative ale celor două teritorii despărţite de Prut. iar la Stânca-Costeşti se produce hidroenergie (în colaborare cu Republica Moldova). lactate. precum şi dotările singurei staţiuni din regiune. încă din evul mediu podgorii. în special măr. La Iaşi funcţionează o fabrică de medicamente. Între obiectivele de mare atracţie amintim bisericile şi mănăstirile din Iaşi (Trei Ierarhi. ctitorită de Ştefan cel Mare). Parcul Copou din Iaşi. exceptând municipiul Iaşi. sfeclă de zahăr. Botoşani (Uspenia. confecţii. A treia regiune agricolă a ţării. Iaşi – Botoşani. Nicolae. Producţia de energie electrică este asigurată în termocentralele din Iaşi şi Botoşani. La Dorohoi se produc corpuri pentru iluminat. Strunga.4. Solurile cernoziomice bine structurate asigură condiţii prielnice culturii plantelor (grâu. Galata. Golia). porcine şi păsări. Palatul Culturii. Infrastructura sa are ca baze principale hotelurile din Iaşi şi Botoşani. Căi de transport variate cu conexiuni spre Republica Moldova. cât şi peste hotare. Industria metalurgică este simbolic reprezentată în Iaşi (Teprom) în vreme ce industria constructoare de maşini produce la Botoşani maşini agricole. mai înaltă a teritoriului. Mai recent s-a extins cultura pomilor fructiferi. soia. livezile ocupând partea vestică. Mitropolia. teritoriul fiind unul dintre cele mai slab industrializate din România până la al doilea război mondial. În zona dealurilor s-au dezvoltat. Din punct de vedere al importanţei agricole. în pentru ulei. casele memoriale. după Câmpia Română şi Câmpia de Vest Industrie prelucrătoare în restructurare. în care Moldova de nord-est şi regiunea Bârladului prezintă o veritabilă specializare. Un rol major prin intensificarea traficului revine şoselei internaţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni pe care se realizează o mare parte a traficului spre Republica Moldova. tricotaje (Iaşi. Nicolae Popăuţi). Turismul relevă un potenţial antropic dominant. cel natural rezumându-se la elemente de natură hidrografică (lacul de acumulare de pe Prut. Răducăneni şi Nicolina). Industria alimentară şi textilă are printre produse zahărul (la Bucecea. Sf. lângă Botoşani). raporturile între cele două ramuri fiind dictate de tradiţii şi condiţiile locale de sol şi relief. Creşterea animalelor însoţeşte permanent cultura plantelor. porumb. Transporturile asigură vehicularea persoanelor şi mărfurilor pe şoselele naţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni. dezvoltându-se pe coordonate proprii.Moldova de nord-est 5. bovine.

apare un tip de interacţiune cu factorul antropic. Traversarea sa de viitoarea autostradă est-vest: IaşiPaşcani-Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca-Oradea. odată cu fortificarea componentelor sale sistemice şi optimizarea lor funcţională. respectiv spre Transilvania. per total. se sprijină pe cei doi poli ai dezvoltării regionale. chiar dacă epoca regiunilor naturale a trecut. 5. în mod dialectic. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Moldova de nord-est include un teritoriu dominat de un spaţiu depresionar evazat. Este cât se poate de evident că astfel de aspecte sunt în favoarea delimitării regiunii. grefată pe Culoarul Siretului. vecinătatea fată de autostrada necesar a se construi prin Culoarul Siretului spre Ucraina şi Marea Neagră. Mergând în continuare pe şirul condiţionărilor. Ea conduce. etalat îndeosebi prin modul de utilizare a terenurilor. amplificarea şi diversificarea ofertei turistice sunt direcţiile ce trebuie urmate pentru atingerea dezideratului respectiv. Transportul feroviar este servit. cu şanse de prelungire spre est până la Chişinău. şi ea cu legătură spre reţeaua feroviară spre Republica Moldova. Iaşi şi Botoşani. această regiune are perspectiva unei individualizări şi mai pregnante în perspectivă. magistralele feroviare grefate pe aceleaşi trasee sunt factori favorizanţi ai dezvoltării circulaţiei. au şanse să-şi extindă aria de gravitaţie şi la nord şi est de Prut. dar şi spre magistrala feroviară BucureştiPaşcani-Siret cu conexiune spre Ucraina. Toate aceste elemente conlucrează la constituirea unui anumit tip de sistem teritorial a cărui structură şi funcţii le vor impune prin potenţialul lor de acţiune şi 42 Proiectul pentru Învăţământul Rural . la o variaţie redusă a climatului. cele două centre urbane mari. puţin nuanţat. ca sistem teritorial funcţional. stimularea unor ramuri industriale ce valorifică materiile prime ale şi forţa de muncă excedentară din zonă (alimentară. Specializarea agriculturii pe o serie de ramuri care şi-au probat viabilitatea (cultura viţei de vie şi a pomilor fructiferi. a integrării ei în circuitul larg al schimburilor interregionale.Moldova de nord-est Perspective ample de dezvoltare transfrontalieră. iar legătura directă cu Botoşaniul este asigurată de un tronson feroviar ce străbate zona centrală a regiunii. Iaşi şi Botoşani. Infrastructura de transport rămâne însă. tipurilor de sol şi vegetaţiei. în primul rând. După cum s-a relatat anterior. materiale de construcţie.5. prelucrarea lemnului). textilă. construcţia de maşini. a unei productivităţi relativ asemănătoare etc. în cadrul regiunilor transfrontaliere din care fac parte. dar şi cu Chişinăul sau cu alte oraşe din centrul şi sudul Europei. cultura cerealelor şi creşterea oilor din rasa karakul). având legături cu capitala. Aeroportul din Iaşi facilitează transportul aerian de persoane. Moldova de nord-est. o câmpie cu altitudini şi denivelări reduse ce generează aspectul de uniformitate morfologică. de calea ferată Paşcani-Târgu Frumos-Iaşi. şi pe o serie de oraşe mijlocii şi mici cu rol de optimizare şi armonizare a relaţiilor spaţiale. la un standard redus sub aspectul modernizării. A doua cale ferată importantă ajunge tot la Iaşi. după ce străbate Podişul Bârladului venind dinspre sud. În corelaţie cu evoluţia geopolitică din zonă. Riguros delimitată spaţial.

I.6. Editura Univ. Bibliografie selectivă 1. relieful aplatizat. Editura Academiei. (1968).. Uniformitatea (sau variaţia redusă) a unei componente sistemice într-un teritoriu dat se va impune ca factor al individualizării acestuia inclusiv prin contrastul oferit în raport cu situaţia din teritoriile învecinate (Bucovina. D. Or. Chiriac. 2. Ungureanu. Bucureşti. atât de ample în Podişul Bârladului aflat în proximitate. fără energie şi fragmentare deosebită. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. în cazul de faţă. reduce riscul declanşării unor fenomene de torenţialitate sau deplasare în masă. Studiu geomorfologic. 2. (1980). Câmpia Moldovei. Podişul Moldovei. N. V. Proiectul pentru Învăţământul Rural 43 . V. Iaşi. 3. Bucureşti. cu atât probabilitatea disfuncţiilor creşte.Moldova de nord-est interacţiune. Cuza”.. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Pantazică Maria. Bârladul. Ungureanu (1993). a căror acţiune se exercită pozitiv în dinamica organismului teritorial. Se constată că gradul de stabilitate al unui sistem teritorial este dependent de numărul. 5. numărul mai redus al factorilor de impact şi ecartul mai restrâns al variaţiei lor devin aspecte favorabile. şi invers. ponderea şi potenţialul de acţiune al elementelor sale constituente. Al. în cazul de faţă) unde heterogenitatea părţilor este mult mai accentuată. Băcăuanu. Spre exemplu. Cu cât numărul lor este mai mare. “Al. Etc. Băcăuanu. Barbu.

Baza de susţinere a sistemului teritorial este compusă dintr-un relief variat în care munţii. care este municipiul Suceava. totuşi.6.5. Obiectivele unităţii de învăţare nr.4.1.2. de la argiluvisolurile depresiunilor la solurile brune acide alpine sau litosolurile crestelor şi culmilor înalte). culmi aplatizate. versanţi domoli) ce ridică indicele de favorabilitate al utilizării terenurilor. . Astfel. cu cel mai important centru urban al acestei provincii istorice româneşti. fără praguri şi disfuncţii în desfăşurarea vectorilor de forţă. culoare pe vale. Aceasta datorită anumitor particularităţi morfologice (văi largi şi depresiuni extinse. Structurile cristaline vechi ale primelor trei masive şi vulcanismul intens al Călimanilor explică altitudinile ridicate (2 305 m în Pietrosul Rodnei sau 2 100 m în Pietrosul Călimanilor) aflate la originea etajării biopedogeografice complexe (de la pădurile de foioase la pajiştile alpine. aliniament montan cu rol de limită tranşantă spre regiunile învecinate de la vest. Economia şi perspectivele regiunii 6. depresiuni. 6 Studiul unităţii de învătare alăturate permite: . 44 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 6.identificarea componentelor fizico-geografice ale unui sistem teritorial bine închegat în timp ca fostă provincie istorico-geografică. oraşul Cernăuţi. dar care se circumscrie unui teritoriu polarizat de un singur centru major.2. astfel încât alcătuieşte şi astăzi un sistem viabil.descrierea particularităţilor economiei şi perspectivele acesteia. 6 6. Varietate morfologică: munţi. Componenta antropică a sistemului regional 6. respectiv versantului estic al Munţilor Rodnei şi cel nordic al Călimanilor. Baza naturală de susţinere Bucovina este o regiune cu un caracter determinant istoric. . Dacă există. partea nordică a Bucovinei. o discontinuitate ea se datorează circumstanţelor geopolitice. rama vestică a regiunii se suprapune culmii munţilor Maramureşului şi Suhardului.înregistrarea componentelor antropice şi de habitat ale regiunii. Aici este cuibărită Regiune cu pronunţat caracter istoric şi cultural. 6 BUCOVINA Cuprins 6.Bucovina Unitatea de învăţare Nr.3. Baza naturală de susţinere 6. Bibliografie selectivă Pagina 44 44 46 47 49 49 6.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 6. podişuri. Obiectivele unităţii de învăţare nr. podişul şi depresiunile generează un peisaj cu numeroase posibilităţi de interacţionare cu factorul antropic. fiind anexată de URSS şi revenind actualmente Ucrainei.

. în amestec cu carpen. prin eroziune fluviatilă. În Depresiunea Rădăuţi se înregistrează frecvente inversiuni termice. Culmile acestuia. colectând prin afluenţii săi. tei. Spre est se desfăşoară Podişul Sucevei. întregul drenaj de suprafaţă al sistemului teritorial. La peste 1 650 m altitudine se dezvoltă etajul subalpin cu jneapăn şi ienupăr. stratul de zăpadă persistând 34 luni anual. iar deasupra acestuia pajiştile alpine veritabile. iar în podiş între 6-8°C. Pe culmile înalte ale munţilor din vest temperaturile medii anuale sunt negative. Cele două trepte majore de relief. în obcine se înscriu între 2-6°C. nisipuri). Depresiunea Dornelor. Reţeaua hidrografică este relativ densă.Bucovina Teritoriul de manifestare accentuată a influenţelor climatice scandinavobaltice. sculptat în depozite sarmaţiene. Fondul biogeografic este compus.nord-est. Fauna 45 Proiectul pentru Învăţământul Rural . de formă alungită şi dens populată. Obcina Feredeu şi Obcina Mare). stejar etc. aidoma unor trepte. separate de culoarele largi ale Moldovei. Depresiunea Rădăuţi. Rezultă un climat răcoros şi umed. Siretul. Efectele selective ale climatului asupra agriculturii sunt vizibile. Obcinele răspund generos atributele munţilor destinaţi unei umanizări intense. determină o serie de particularităţi climatice între care se înscrie influenţa pregnantă scandinavo-baltică ce afectează îndeosebi părţile mai joase. ceea ce le ridică indicele de utilizare agricolă. Suprafeţele împădurite depăşesc valorile atinse în alte masive carpatice. Suceava şi Moldova. arţar. orientate predilect pe direcţia nord-vest-sud-est ( Dealul Ciungi. Depresiunea Câmpulung. Ele străjuiesc. scade de la vest (1588 m în Vf. intens exploatate antropic. pe Valea Sucevei s-a individualizat. A doua treaptă de relief montan. precum şi orientarea nord-sud a principalelor culmi. cu altitudini de 450600 m. Moldoviţei şi Humorului. Spre aceeaşi unitate gravitează şi cele două masive situate în grupa Centrală a Carpaţilor Orientali. Dealul Boiştea. Pe frontul cuestelor s-au grefat organisme torenţiale şi alunecări de teren favorizate de prezenţa rocilor moi (argile. de mai joasă altitudine. Dealul Dragomirnei) trec frecvent în platouri structurale monoclinale cu o fragmentare redusă. în Podişul Sucevei. 689 m. în perimetrul căruia. în partea sudică. este cea a obcinelor (Obcina Mestecănişului. afluent pe care Siretul îl primeşte în afara regiunii de faţă. Precipitaţiile scad din zona montană (1 000 mm anual) la cea de podiş (500-700 mm). nivelat şi fragmentat în plan minor. Lucina) la est (460 m la Păltinoasa). Depresiunea Dornelor este traversată de Bistriţa. Giumalăul şi Rarăul a căror funcţie peisagistică şi atractivitate turistică este recunoscută. foioasele fiind urmate de o fâşie de amestec. Adaptarea reliefului la structură a generat culmi de tip jurasian. culmi domoale a căror înălţime. respectiv de conifere compacte de molid şi brad. Fond biogeografic bogat şi diversificat tipologic. ceea ce conferă regiunii o resursă în plus. cu zăpezi bogate şi vânturi din direcţia nord . În Obcinele Bucovinei şi munţii susmenţionaţi etajarea vegetaţiei este evidentă. ce traversează sectorul estic al Podişului Sucevei printr-un culoar morfologic unic în România ca dezvoltare. din păduri de foioase (făgete). un spaţiu de tip „ţară” cu o veche populare şi cultură materială şi spirituală. munţii şi podişul.

Relieful pitoresc al munţilor Rarău. în Podişul Sucevei. În schimb a apărut migraţia internaţională pentru muncă. cerbul. pe rezervele de sare exploatate la Cacica. Bisericile cu fresce exterioare de la Voroneţ. sub 500 locuitori. cocoşul de mesteacăn ridică indicele de atractivitate al fondurilor de vânătoare din principalele masive montane. Pe lângă resursele forestiere importante. clasei spodosolurilor. Predomină satele agricole. În Depresiunea Dornelor se află acvifere cu ape minerale. muzee. predomină populaţia rurală al cărei spor natural se menţine şi actualmente peste valorile medii ale ţării (regiunea se ataşează Moldovei de nord-est în ceea ce am putea numi „rezervorul demografic” al României). sudul sau vestul Europei. căpriorul. a microdepresiunilor sau versanţilor cu declivitate redusă. 6. 46 . Solurile aparţin. Depresiunea Rădăuţi. Recent. mistreţul. jderul. râsul. prospecţiunile geologice atestă prezenţa. densă. valori etnografice specifice. a unor zăcăminte de gaze naturale. economia regiunii se sprijină pe zăcămintele de neferoase din zona Leşu Ursului şi Tarniţa. în care creşterea animalelor (covârşitoare în zona montană şi a Obcinelor) se împleteşte cu cultura plantelor (în vestul Podişului Sucevei) sau tinde spre o specializare (sate Proiectul pentru Învăţământul Rural Populare veche. Cetatea Sucevei. Predominarea oraşelor mici şi mijlocii. predominant. pe cele de substanţe radioactive de la Crucea. vetrele acestora valorifică oportunităţile luncilor şi teraselor. În balanţa demografică pe medii de viaţă. Dinamica teritorială s-a atenuat sub aspectul migraţiei sat-oraş. iar climatul munţilor înalţi este favorabil derulării agrementului hivernal.3. statui. cu podzoluri variate structural. polarizate de Suceava. şi mijlocii (500-1500 locuitori). Suceviţa. Componenta antropică a sistemului regional Densitatea populaţiei atinge valori mari (100-150 locuitori/km²) în culoarul Sucevei. Lor li se adaugă alte numeroase mănăstiri sau biserici (Dragomirna. Cambisolurile şi solurile gleice acoperă terenurile mai joase. Suhard sau Călimani motivează amenajări turistice de perspectivă. Humor sau Arbore sunt incluse în repertoriul monumentelor artei universale. constituit însă din sate mici. preponderent bărbătească în ţari din centrul. Moldoviţa. Probota. terenurile agricole relativ extinse. Rodna. Îmbătrânirea populaţiei este şi aici un proces în derulare. cu spor natural superior mediei pe ţară. Sub aspectul habitatelor. Solca). Bucovina putând fi catalogată ca al treilea pol turistic al României după Litoral şi Delta Dunării. O valoare remarcabilă o are însă patrimoniul turistic. Ca amplasare. Ursul. între minorităţile naţionale cei mai numeroşi sunt ucrainenii. respectiv cele intens umectate. cu deplasarea populaţiei tinere. partea centrală a Depresiunii Dornelor. datorită pierderii locurilor de muncă din industrie şi creşterii şomajului. Structura etnică confirmă majoritatea covârşitoare a românilor. Ea scade sub 50 locuitori/km² în nordul Podişului Sucevei şi în zona muntoasă. este bogată.Bucovina Patrimoniul turistic natural şi antropic de excepţie. Profilul economic este extrem de nuanţat. turismul cinegetic şi piscicol completând oferta regiunii. cu valori mult inferioare altor regiuni ale ţării. întâlnim un rural bine consolidat.

în pentru fuior sau cânepă. Siret şi Solca. Activităţile industriale. axate în general pe valorificarea materiilor prime locale. pentru cele mici intervenind şi profilul industrialagricol. Ca centre de ordinul secundar. porumbul. Condiţiile de sol şi climă au orientat cultura plantelor spre anumite culturi cum ar fi cea a cartofului. În depresiunile Rădăuţi sau Câmpulung Moldovenesc cele două ramuri coexistă.Bucovina pomicole. sfeclei de zahăr. Se cultivă. Frecvent apare profilul economic mixt. Economia şi perspectivele regiunii. Baia. definesc funcţiile oraşelor. Aşezările urbane aparţin. industrie. Iacobeni). oraş care. Vatra Dornei afişează o importantă funcţie turistică. Marginea. Şaru Dornei. creşterea animalelor caracterizând teritoriul pastoral din munţi şi Obcine. relieful şi edificile antropice au o participare deosebită. Alte oraşe sunt Câmpulung Moldovenesc. dar pe suprafeţe notabile.4. grâul. unde agriculturii i se ataşează funcţia industrială (Dolhasca. cu excepţia Sucevei (117 214 locuitori). Test de autoevaluare In structura sistemului regional Bucovina. iar cultura plantelor partea estică şi sud-estică a Podişului Sucevei. oraşelor mici şi mijlocii. reuşeşte să se constituie într-un centru atractor unic. Ele sunt polarizate de fosta capitală a statului medieval Moldova. se instituie Vatra Dornei. turism. Rădăuţi şi Fălticeni. Economia Bucovinei are ca ramură de îndelungată tradiţie agricultura. cu randamente mai scăzute. 47 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în est). 6. Economie diversificată: agricultură. Care sunt formele majore de relief şi subdiviziunile lor? 2. de mare viabilitate pentru întregul spaţiu regional. In spaţiul alăturat răspundeţi la următoarele întrebări: 1. şi din motive fizicogeografice. Care sunt principalele mănăstiri bucovinene şi prin ce elemente se remarcă ele? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 6.

Construirea autostrăzii Cluj Napoca-Vatra Dornei-Suceava – Iaşi este imperios necesară. Reţeaua căilor de transport asociază magistrala este-vest a României (Iaşi-Suceava-Vatra Dornei -Cluj Napoca-Oradea) cu şoseaua ce o însoţeşte. În zona montană predomină creşterea oilor. cea a cailor (cunoscuta herghelie de la Lucina). Bucovina apare ca un sistem teritorial bine structurat. Rădăuţi. sticlei. alături de Litoral şi Delta Dunării. Turismul tinde să devanseze celelalte două ramuri. Calitatea acestei infrastructuri este însă deficitară. Moldoviţa. industrială). Arbore. carnea sau laptele (Suceava. Aeroportul din Suceava stimulează circulaţia turistică sau de afaceri. turistică. industriei chimice etc. mai ales în contextul reculului evident suferit de acestea în ultimii ani. De asemenea. cele din Suceava şi Rădăuţi) are o evoluţie ascendentă. Dragomirna. Deşi impactul tranziţiei a fost resimţit şi în domeniul în cauză. Nevoia unei autostrăzi estvest care să lege Bucovina de Transilvania.(Suceava. Vatra Dornei). Fluxurile materiale şi energetice sunt orientate dinspre munte spre zona mai joasă de podiş. Probota. iar în Obcine. Un rol important îl joacă turismul rural stimulat de infrastructura calitativ superioară a aşezărilor bucovinene. În cadrul şeptelului s-a pus accent pe creşterea bovinelor (rasele Pinzgau şi Simmental). Câmpulung Moldovenesc). mai puţin dezvoltată Excepţie face prelucrarea lemnului – celuloză. în special cele din Ţara Dornelor. livezile fiind însă afectate de mutaţiile produse în domeniu după anul 1990. pe lângă celelalte specii de animale. iar revenirea staţiunii Vatra Dornei în rândul bazelor turistice curative şi de agrement hivernal de importanţă naţională este în curs de realizare. iar cea alimentară cerealele (morărit şi panificaţie). Turismul cultural focalizat pe obiectivele religioase şi istorice ale Bucovinei (Voroneţ. Industria este. redresarea este mai rapidă şi mai facilă. Vatra Dornei. precum şi de valorificarea competitivă a elementelor sale de specificitate (agricolă. Partea sudică a podişului (zona Fălticeni-Rădăşeni) întruneşte cerinţele ecologice ale dezvoltării pomiculturii (măr. Suceviţa. inul şi cânepa produse în regiune. suprapus unui spaţiu mental cu însuşiri distilate şi perfecţionate în timp istoric. dotările şi aria de servire a aeroportului din Suceava (îndeosebi în plan internaţional) trebuie reconsiderate în sensul optimizării lor.Bucovina Unul din polii turistici majori ai României. ambalaje. 48 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Industria textilă valorifică lâna. Humor. comparativ cu alte regiuni ale ţării. Suceava a devenit şi un centru al construcţiei de maşini (maşini unelte). cireş. pe văile Sucevei şi Moldovei Optimizarea funcţională a acestui sistem depinde în primul rând de modernizarea infrastructurilor de acces şi comunicare. Destinderea relaţiilor cu Ucraina va oferi sistemului menţionat largi posibilităţi de afirmare transfrontalieră. hârtie. Fălticeni. orzul. Cacica. Prin toate trăsăturile relevate anterior. mobilă. prin intensificarea relaţiilor cu partea nordică a vechiului sistem teritorial bucovinean. vişin). densitatea acestora în teritoriu atingând valori superioare. ca şi dublarea şi electrificarea căii ferate menţionate.

Proiectul pentru Învăţământul Rural 49 . Obcinele Bucovinei. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Al. 2. Călimanilor. podişul şi depresiunile.. În categoria podişurilor includem Podişul Sucevei. 2. datorită frescelor exterioare. (1976). Din grupa masivelor muntoase fac parte versanţii estici ai munţilor Maramureşului. În Bucovina există trei forme majore de relief şi anume munţii. Pop. 3. Iaşi. Cuza”. Mănăstirile din Bucovina au fost declarate monumente ale artei universale. Bucureşti. Lor li se alătură Putna şi Dragomirna. V. Humor. Editura Univ. Mănăstirile Vorneţ. Suceviţa şi biserica Arbore au astfel de picturi realizate într-o manieră desăvârşită. de o valoare artistică unică. Barbu. Editura Ştiinţifică. Pantazică Maria. Rodnei.5. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Chiriac.6. Cluj-Napoca. Ungureanu. 4. Ungureanu (1993). Podişul Moldovei.. Bucureşti. (1980). Băcăuanu. 6. “Al. Editura Presa Universitară Clujeană. Gr. I.Bucovina 6. iar ca depresiuni tipica este cea a Rădăuţilor. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. cu o arhitectură de mare originalitate. Feredeului şi Obcina Mare. (2000). N. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Moldoviţa. Pe lângă valorile culturale şi artistice pe care ele le adăpostesc. edificiile religioase au o atractivitate turistică majoră. Barbu N. Bibliografie selectivă 1. D. Rarăul şi Giumalăul precum şi cele trei obcine: ale Mestecănişului. Suhardului. ce situează regiunea în rândul celor mai vizitate din România.

proiectarea evoluţiei viitoare a unui sistem teritorial cu numeroase valenţe tradiţionale.explicarea interrelaţiilor strânse dintre baza naturală de susţinere şi componenta antropică.5.1. 7 MARAMUREŞ-CHIOAR Cuprins 7. râul Tisa devine o limită nordică a unui sistem funcţional ce-şi extinde. unde rocile cristaline paleozoice au conservat circuri şi văi glaciare. cu zăcăminte nemetalifere şi faună cinegetică bogată. 7 Învăţarea acestei unităţi are drept rezultate: . Baza naturală de susţinere 7. Bibliografie selectivă Pagina 50 50 52 54 55 55 7. dar şi linia de fragmentare a sistemului teritorial al Maramureşului istoric în două părţi gemene prin frontiera instaurată de-a lungul său între România şi Ucraina. În aşteptarea acelui moment.6. Intre cele două râuri se intercalează un anticlinal salifer ce se continuă şi la nord de Tisa. Relieful regiunii este. precum şi depresiunile Lăpuş („Ţara Lăpuşului”). cu depresiuni extinse în care s-au format entităţi de tip „ţară”.Maramureş-Chioar Unitatea de învăţare Nr. axa de referinţă. cu un domeniu forestier şi pastoral extins. Baza naturală de susţinere Cuprinde teritorii centrate pe Depresiunea Maramureşului. .4. . 7. un masiv cu forme glaciare (circuri) şi periglaciare. În context transfrontalier sau al unei Europe unite. de gravitaţie a geosistemului. râu ce devine. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief predominant muntos. Mai extinsă este Depresiunea Maramureşului. Comentarii şi răspunsuri la teste 7. o vastă cuvetă de baraj vulcanic desfăşurată la sud şi nord de Tisa. înglobând în totalitate segmentul nordic al lanţului vulcanic. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 7 7.2. din punct de vedere morfologic şi hidrografic. Economia regiunii şi perspectivele sale 7. în care toate criteriile regionării geografice actuale s-ar regăsi plenar. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1.definirea unui spaţiu geografic inedit prin structura şi funcţiile sale. nu fără disfuncţii. 50 . Vişeul şi Iza. a regiunilor. Maramureşul poate deveni o entitate sistemică de sine stătătoare. străbătută de la sud la nord de afluenţii Tisei. alcătuit dintr-o succesiune de vetre depresionare şi masive muntoase intercalate sau limitrofe acestora. Spre miazăzi se etalează versantul abrupt al Munţilor Rodnei (2 303 m în Vârful Pietrosu). respectiv masivele Oaş-Gutâi-Ţibleş. iar în calcarele eocene a fost sculptată Peştera Izvorul Albastru al Izei. cu exploatări vechi de sare şi lacuri antropo-saline.2. Baia Mare şi Oaş („Ţara Oaşului”). deci. cu altitudini de 600800 m. La est depresiunea este mărginită de versanţii Munţilor Maramureş (1 957 m în Vârful Farcău). Componenta demografică şi de habitat 7. limitele spre vest şi sud-vest.3.

Bixad. Şătriţa. Depresiunea Oaş. la nord – nord-est pe masivele vulcanice izolate (numite adesea Munţii Lăpuşului) diseminate între Ţibleş şi Gutâi. La Ocna Şugatag şi Coştiui în urma exploatării îndelungate a sării s-au format lacuri sărate. Lala Mică. Cu deschidere largă spre vest. Izvoare cu debite variabile apar la Săpânţa. În exploatările miniere din zona Baia Mare au fost interceptate strate acvifere termalizate. Poziţia geografică şi treptele de relief dictează trăsăturile de ansamblu ale climei. Vişeul şi Iza drenează spaţiul depresionar maramureşean. Băile Borşa. În Munţii Rodnei circurile glaciare găzduiesc lacuri de aceeaşi origine (Lala Mare. Lacuri de tasare navală apar şi în Munţii Maramureşului şi Ţibleş (Vindirel şi Tăul din Măgura Neagră). în versantul apusean al Munţilor Oaş se dezvoltă aria depresionară omonimă. Mari resurse de apă dulce.Maramureş-Chioar Rigori climatice şi diversitate topoclimatică. unde este localizat centrul polarizator principal al unităţii. Iezerul Pietrosu. În munţii Rodnei. cu o specificitate de ordin antropic deosebită. Buhăescu). pe direcţia est-vest. cele din urmă. Durata menţinerii stratului de zăpadă pe versanţii nordici ai masivelor muntoase ajunge la 5 luni ceea ce favorizează practicarea agrementului bazat pe practicarea sporturilor de iarnă. Ocna Şugatag. traversează depresiunea cu acelaşi nume pe care o părăseşte prin defileul epigenetic de la Răzoare. Preluca. Băile Puturoasa. urmează frontiera nordică a ţării. 51 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cărbunari. O importanţă majoră pentru economia regiunii o pot avea apele minerale aparţinând extremităţii nordice a aureolei mofetice a Carpaţilor Orientali. Un lac asemănător este cel de la Călineşti Oaş. jugului intracarpatic (Şatra. şi Munţii Ţibleşului (1 839 m). Numeroase acvifere cu ape minerale. Fiad. Valea Măriei. Coştiui. recunoscuţi prin măgurile vulcanice şi platourile de lavă. aceştia din urmă remarcându-se prin magmatismul intruziv lipsit de cratere sau curgeri de lave. Măguri vulcanice şi cristaline aparţinând. În depresiuni şi în masivele vulcanice de moderată altitudine temperaturile medii anuale se încadrează între 68ºC. Stoiceni. Maramureşului şi Ţibleşului se dezvoltă. de la stejărişele de la poalele Munţilor Oaş la făgetele compacte din Gutâi sau Ţibleş şi până la răşinoasele dispuse sub forma unui brâu la peste 1 200 m altitudine. Prisnel) o separa de Depresiunea Baia Mare. Turul se organizează pe versantul vestic al Munţilor Oaş şi străbate. continuă cu Munţii Gutâi (1 443 m) cu celebrul dyk al Crestei Cocoşului. pe o lungime de 60 km. În schimb în munţii Rodnei sau Ţibleşului ele scad la 1-3ºC. ca afluent al Someşului. determinate orografic. Reţeaua hidrografică este tributară în exclusivitate Tisei care. Etajele de vegetaţie se succed regulat. Depresiunea Lăpuşului se sprijină. Influenţa oceanică vestică şi rolul de baraj orografic exercitat de munţii vulcanice determină precipitaţii bogate. Lăpuşul. Târlişua. Pentru alimentarea cu apă a municipiului Baia Mare a fost construit barajul şi lacul de acumulare de pe Firiza. iar spre vest pe Culmea Breaza. Grupa vulcanică nordică a Carpaţilor Orientali începe cu Munţii Oaşului. de peste 800-1000 mm anual.

urmate de cambisoluri brune şi brune acide. 52 . Germania).Maramureş-Chioar Resurse biogeografice importante (păduri de foioase şi conifere. soluri brune acide alpine sau regosoluri. Spania. ucraineni. argint) cantonate în minereuri complexe exploatate în masivele lanţului vulcanic. dar şi la Baia Borşa sau Toroiaga. vulpe. cupru. Fondul forestier extins. săracă în specii a pajiştilor alpine. Resursele subsolului înscriu regiunea Maramureş-Chioar printre cele mai bogate în substanţe nemetalifere (plumb. Maramureşului. Un caz aparte îl constituie Masivul Hudin (1 611 m) aflat la extremitatea vestică a Ţibleşului unde. viezure. căprior. obiectivele turistice naturale şi antropice extrem de variate structural etc. fauna cinegetică şi piscicolă. nu apar pajişti alpine. În Depresiunea Baia Mare. lup. zinc. sare. faună cinegetică şi piscicolă). Satele. Pădurile de foioase sunt populate cu mistreţ. Deşi este ştiută migraţia pentru muncă a maramureşenilor şi oşenilor încă din primele decenii ale secolului trecut. Variate resurse nemetalifere (plumb. ea atinge valori deosebit de mari după 1990. urmată de stepa rece. roci de construcţie. în special din Ţara Oaşului şi spre SUA sau Canada. cupru. la peste 1500 m. În lunci sunt frecvente solurile aluvionare. dar există fluxuri. pisică sălbatecă. Franţa. Sub raport etnic pe lângă românii majoritari vieţuiesc maghiari. de toate Proiectul pentru Învăţământul Rural 7. Componenta demografică şi de habitat Populare străveche. aur. De remarcat impactul celui de-al doilea război mondial asupra germanilor şi evreilor. pietrişurile şi nisipurile sunt folosite în construcţii. bisericile din lemn sau porţile maramureşene atingând exigenţele unor veritabile capodopere. Lăpuşului sau Chioarului unde s-a afirmat o civilizaţie rurală autentică. iar cele de răşinoase abundă în cerb sau urs. iar la altitudini superioare de podzoluri. zinc. datorită climatului de adăpost şi-a găsit biotopul preferat castanul dulce. Ţinta migraţiilor o reprezintă ţările europene (Italia. El este mai pronunţat în mediul rural şi tinde spre zero în cel urban. iar în apele Tisei. iar în depresiunile joase lăcoviştile. andezitul. astăzi exploatările fiind sistate.3. Calcarele comune.. întregesc premisele unei dezvoltări economice diversificată Demografic regiunea se înscrie în categoria teritoriilor cu spor natural. o specie submediteraneană. Substratul edafic relevă o etajare corelată cu altitudinea şi vegetaţia. Structurile diapire ale Depresiunii Maramureşului au asigurat secole la rând sarea necesară aşezărilor bazinului panonic. germani. Aşezările rurale poartă pecetea unui profund autohtonism relevat de existenţa milenară a „ţărilor” Oaşului. În Munţii Maramureşului este prezent cocoşul de munte. iar vegetaţia forestieră se degradează datorită vânturilor puternice într-o asociaţie de arbori de talie mică şi o conformaţie arbustivă. Fauna sălbatecă este bogată şi variată în specii. aur). pe fondul românismului grefându-se populaţii alohtone. evrei. Lemnul devine obiectul predilect al meşterilor constructori. natalitatea surmontând tendinţa de îmbătrânire a populaţiei şi creşterea mortalităţii. Vişeului sau Vaserului vieţuieşte lostriţa. între 1 400-1 500 o densă vegetaţie subalpină de jnepeni şi ienuperi. La Răzoare se exploatează mangan. de mare originalitate şi viabilitate. La baza versanţilor muntoşi şi în depresiuni argiluvisoluri cenuşii şi brun roşcate. numărul acestora reducându-se drastic din motive istoriceşte cunoscute.

Vişeu de Sus. Seini. Cavnic. Săcel. Baia Mare (cu cca 150 000 locuitori) se detaşează net în raport cu celelalte oraşe: Sighetul Marmaţiei. Baia Sprie. Târgu Lăpuş. Test de autoevaluare Răspundeţi la următoarele întrebări derivate din studierea unităţii de învăţare nr. regiunea are un indice de urbanizare modest. Ca urmare există tendinţa polarizării acestora de către Sighetu Marmaţiei. Reţeaua de oraşe relevă o polarizare cu numeroase disfuncţii induse în primul rând de bariera orografică care desparte centrul polarizator principal de aşezările urbane ale Depresiunii Maramureşului. sunt concentrate îndeosebi de-a lungul văilor. capitala de drept a Maramureşului istoric. 7. Oraşe polarizate de Baia Mare.Maramureş-Chioar Aşezări rurale de mare originalitate şi viabilitate. Şomcuta Mare. cu exploatări miniere intense în evul mediu. Roirile s-au derulat din aval spre amonte născându-se sate dublete („de jos” şi „de sus”) aşezările sezoniere pastorale devenind adesea nucleul unor sate atestate documentar în 1956. Prin ce s-a materializat în economia şi cultura regiunii exploatarea resurselor forestiere? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 53 . Negreşti Oaş. azi aflate în dezafectare spontană. 7. mărimile şi texturile. Borşa. 1. rareori pe versanţi sau platouri. Deşi locuită din preistorie. Ce elemente de restrictivitate naturală definesc regiunea analizată? 2.

Frecvent apar culturi intercalate (porumb.4. iar lipsa drumurilor rapide se resimte acut. este un semn că acest patrimoniu a fost deja receptat la adevărata sa semnificaţie. Aeroportul din Baia Mare mijloceşte transportul aerian aferent teritoriului învecinat. confecţii sau tricotaje. curativ. Toroiaga sau Băile Borşa. vizează ovinele. încă din vechime. Staţiunile turistice Borşa. fasole. Nevoia întregirii reţelei de transport rutier şi feroviar pentru a optimiza coeziunea sistemului. Negreşti Oaş. Productivitatea este însă scăzută. Ocna Şugatag. Cavnic. obiceiurile. Turism polivalent (recreativ. urmat de grâu. peisajul montan. Băiuţ. floarea soarelui). Târgu Lăpuş şi Vişeu de Sus funcţionează fabrici de mobilă. Tarna Mare. Creşterea animalelor în gospodăriile populaţiei. şoselele actuale devin insuficiente pentru circulaţia turistică în creştere. în zona Baia Mare). respectiv Depresiunea Proiectul pentru Învăţământul Rural Industria valorifică materiile prime locale. Nistru). Sighetu Marmaţiei. Sistemul teritorial Maramureş-Chioar îşi poate mări coeziunea internă prin edificarea unei infrastructuri rutiere. O extensiune mai largă au livezile de prun şi măr (cel din urmă. 54 . Mai intens circulată este linia ferată Dej-Baia Mare-Satu Mare (cu ramificaţie spre Negreşti Oaş) care serveşte nevoile părţii vestice a regiunii. Turismul este în expansiune. În mod similar. îndeosebi sub forma turismului rural pentru care regiunea de faţă are un potenţial de dezvoltare de excepţie. unde cultura plantelor este localizată în lunci şi pe versanţii cu declivitate mai redusă. industria extractivă şi de prelucrare a neferoaselor.Maramureş-Chioar 7. iar agrotehnicile utilizate sunt cele tradiţionale. folclorul sunt un cumul de atracţii de mare valoare. predominant de subzistenţă. Ieud. o agricultură de subzistenţă. cultural. Şuior. dar mai ales bisericile de lemn din Maramureş şi Lăpuş (între care cele de la Săpânţa-Peri şi Surdeşti sunt printre cele mai înalte din Europa). Luna Şes. cartofi. Agricultura tradiţională. Sistemul regional analizat se individualizează şi la nivel economic. Economia regiunii şi perspectivele sale Agricultură tradiţională. rural). ovăz. Sunt prezente de asemenea unităţi mici ale industriei alimentare (lactate. Căile de comunicaţie sunt departe de a satisface cerinţele traficului sub aspect cantitativ şi calitativ. climatul favorabil agrementului hivernal. Baia Mare se practică. Dintre rasele de bovine aclimatizată este Bruna de Maramureş. În spaţiul depresiunilor Maramureş. Apele minerale. Lăpuş. dar şi la Băile Turţ. turismul se asociază într-un tot definitoriu pentru spaţiul geografic dat. morărit panificaţie). Bârsana etc. Calea ferată Salva-VişeuSighetu Marmaţiei a scos din izolare Maramureşul dar eficienţa sa este redusă datorită dificultăţilor transportului. Industria extractivă a substanţelor nemetalifere a fost răspândită mai ales în jurul oraşului Baia Mare (Ilba. bovinele şi porcinele. tradiţiile. Coştiui reprezintă doar punctul de plecare a turismului de perspectivă. iar în ultimul timp şi în mici ferme. Baia Sprie. prelucrarea artizanală şi industrială a lemnului. Prelucrarea minereurilor se realizează la Baia Mare unde se fabrică şi utilaj minier şi se produce acid sulfuric necesar rafinării produselor nemetalifere. feroviare şi aeriene care să scoată din izolare nucleul său spaţial. Proliferarea rapidă a pensiunilor rurale la Vadu Izei. Predomină porumbul mai adaptat condiţiilor de climat mai răcoros. La Baia Mare. cu caracter mixt.

Vatra Dornei (drum rapid) şi Salva – Vişeu ar completa necesarul căilor de acces imediate. P. şi cele ale depresiunilor Lăpuş. Editura Presa Universitară Clujeană. III.Maramureş-Chioar Maramureş. iar modernizarea drumurilor Târgu Lăpuş-Băiuţ-Ieud. cât şi feroviare. regiunea poate fi conectată de culoarul VI european de transport prin racordarea ei. materializată în „porţile de lemn” maramureşene. Geografie Regională. Exploatarea pădurilor a generat în Maramureş. printr-un sector de autostradă. edificarea unui aeroport pentru avioane uşoare la Sighet ar favoriza circulaţia turistică. Editura Presa Universitară Clujeană. De asemenea. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Cluj-Napoca. situată la nord-est. (2000). Gr. Bucureşti. Transfrontalier sunt necesare deschiderea mai multor conexiuni peste Tisa atât rutiere. Ediţia a II-a. de autostrada în construcţie Budapesta-Miskolc-Kiev.. pe direcţia Baia Mare-Satu Mare-Vallaj. în bisericile de lemn extrem de vechi şi de numeroase (Ieud. Editura Academiei. Bibliografie selectivă 1. Ea se instituie într-un obstacol morfologic între ariile umanizate ale depresiunii Maramureş. Sârbi. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Negreşti-Oaş – Sighetu Marmaţiei – Moisei – Prislop . 7. Intr-o viziune şi mai pragmatică.6. 2. Soluţia este construirea unui tunel feroviar şi rutier pe sub Gutâi care se interconecteze Baia Mare cu Sighetu Marmaţiei. Proiectul pentru Învăţământul Rural 55 .5. 7. Geografia României. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. 2. Baia Mare şi Oaş localizate pe versantul opus. 3. Pop. Cocean. x x x (1987). Sat-Şugatag). Giuleşti. Regiunea Maramureş-Chioar este străbătută axial de culmea muntoasă a lanţului vulcanic nordic: Oaş-Gutâi-Ţibleş. Culmea muntoasă menţionată nu este traversată de nici-o cale ferată iar căile rutiere prin pasurile Huta. Şurdeşti. în arhitectura gospodăriilor cu elemente de mare specificitate. Cluj-Napoca. Gutăi sau Şetref întâmpină mari dificultăţi de parcurgere mai ales în anotimpul iernii. (2005). relativ unitară şi netraversată de nici-o reţea hidrografică. dar şi în Lăpuş sau Oaş o veritabilă civilizaţie a lemnului.

Bibliografie selectivă Pagina 56 56 57 58 59 60 60 8.3. în schimb deplasările în masă şi torenţialitatea sunt frecvente.identificarea trăsăturilor fizico şi economico-geografice ale regiunii. Olteneşti).definirea potenţialului natural şi antropic al acesteia. Podişul Central Moldovenesc. 376 m. Relief de podiş sculptat pe structuri sedimentare friabile. dispuse monoclinal.6. Podişul Covurlui. Colinele Tutovei. Cetatea).4. ale Prutului şi Siretului. Dealurile Fălciului şi Depresiunea Elanului. Lucrarea de verificare nr. 8. Albia văilor este înecată în propriile aluviuni ale râurilor. Altitudinile sunt modeste (564 m în Dealul Doroşan. Ca urmare. în Dl. crestele. Componenta naturală a bazei de susţinere 8. 8 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va reuşi: . Comentarii şi răspunsuri la teste 8. Componenta naturală a bazei de susţinere Bârladul defineşte ca topic regiunea geografică suprapusă unităţii de podiş omonime. 2 8. Colinele Tutovei au aspectul unor interfluvii prelunci. în mare parte. Obiectivele unităţii de învăţare nr. trei elemente de ordin morfologic. Obiectivele unităţii de învăţare nr. favorabile eroziunii.înregistrarea decalajelor economice în raport cu alte regiuni.5. 8 BÂRLADUL Cuprins 8. Platourile structurale. potrivită. acoperită de groase sedimente sarmaţiene (marne. Dealurile Fălciului se extind între văile Bârladului şi Elanului şi au altitudini mici (cea maximă. străbătută axial de râul cu acelaşi nume şi polarizată. monoclinale.2.2. . 8 8. argile. regiunea relevă trăsături peisagistice definitorii derivate din larga desfăşurare a unui relief de podiş modelat pe structuri sedimentare moi (de unde excesiva dezvoltare a proceselor erozionale). astfel. alunecările de teren masive definesc morfologia unităţii. Podişul Bârladului este compartimentat morfologic în următoarele subunităţi. 56 Proiectul pentru Învăţământul Rural ./ Apar izolat cueste (Racovei).1. de oraşul Bârlad.1. Intercalată între cele două culoare fluviatile orientate nordsud. Podişul Central Moldovenesc s-a dezvoltat pe latura sudică a platformei est-europene. Componenta demografică şi de habitat 8. 467 m în Dl.Bârladul Unitatea de învăţare Nr.7. A rezultat un relief de platouri structurale şi cueste afectate de alunecări de teren şi torenţialitate. Economia regiunii 8. hidrografic şi habitaţional conlucrează la atribuirea unei denumiri pe care o apreciem. nisipuri cu intercalaţii de calcare şi gresii). .

Bârladul

Climat temperat continental cu tente de ariditate.

Peisaj mozaicat biogeografic cu păduri de foioase şi silvostepă.

Depresiunea Elanului se sprijină în vest pe dealurile Fălciului, iar în est pe culoarul Prutului. Are un relief de dealuri joase, cu mici cueste, terase şi glacisuri. Podişul Covurlui are un fundament hercinic, dobrogean, acoperit de depozite mezozoice şi neozoice. Monoclinurile, cu altitudini sub 300 m, generează forme structurale (platforme, cueste, văi subsecvente). Pe loessuri s-a dezvoltat un microrelief de sufoziune şi de tasare. Clima unităţii este de podiş, cu accente de tranziţie spre climatul de câmpie. Influenţa est-europeană afectează întreaga regiune, îndeosebi în anotimpul rece. Temperatura medie anuală oscilează între 8-10º C, iar precipitaţiile intre 450-600 mm. Durata timpului senin este mare, depăşind 2100 ore anual. Continentalismul climei este evident. Râurile sunt tributare în primul rând Bârladului (Crasna, Tutova, Racova, Zeletin, Vaslui) şi apoi Prutului (Elan, Horincea) sau direct Siretului (Răcătău). Alimentarea este pluvială, cu maxim de primăvară şi minim estival când unele râuri seacă. Pot apare însă viituri la ploile torenţiale. Apele freatice sunt cantonate în depozitele friabile, conuri de dejecţie, lunci la adâncimi de până la 20-25 m. Element definitoriu al peisajului unui sistem teritorial, vegetaţia regiunii Bârlad este unică pentru România datorită interferenţelor vizibile între asociaţiile forestiere, cele de silvostepă şi de stepă. . Astfel, la peste 400 m altitudine se dezvoltă pădurile de fag, sub această altitudine întâlnim stejarul şi asociaţiile de amestec. În Colinele Tutovei şi Dealurile Fălciului predomină silvostepa, iar în Podişul Covurlui se extinde deja stepa cu graminee. Fauna de rozătoare abundă în stepă, etajele următoare devenind domeniul iepurelui, vulpii, căprioarei sau mistreţului. În râuri vieţuieşte cleanul şi mreana, iar avifauna include prepeliţa, potârnichea, ciocârlia, privighetoarea, cinteza. Învelişul edafic cuprinde o gamă variată de clase, tipuri şi subtipuri de soluri, de la molisoluri (cernoziom, cernoziom levigat în zonele joase sudice) la argiluvisoluri (brun roşcate, cenuşii) sau cambisoluri (brune, brune acide).

8.3. Componenta demografică şi de habitat
Populaţie cu densităţi moderate şi bilanţ demografic pozitiv. Locuit încă din paleoliticul superior (dovezi descoperite la Arsura, Valea Ursului, Iveşti, Măluşteni), Podişul Bârladului şi-a edificat o componentă antropică românească permanentă, omogenă etnic şi cultural. Densitatea populaţiei este sub media pe ţară, oscilând între 25-50 locuitori/km² în Depresiunea Elanului şi 75-100 locuitori/km² în restul regiunii. Populaţia rurală, cu un spor natural mai ridicat, este dominantă numeric în comparaţie cu cea urbană. Migrarea populaţiei spre regiuni mai dezvoltate este un fenomen curent. Aşezările rurale sunt localizate în lunci, pe terase şi versanţi. Predomină satele mici (în Colinele Tutovei) şi cele mijlocii. Aşezările mari sunt rare. Densitatea lor depăşeşte 6 aşezări/100 km². Aşezările urbane provin din vechile târguri. Vaslui şi Bârlad aparţin prin 57

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Bârladul

Oraşe mijlocii şi mici cu două centre polarizatoare în competiţie netranşată.

numărul locuitorilor oraşelor mijlocii, între 50 000-100 000 locuitori, iar Huşi, Negreşti, Bereşti şi Târgu Bujor celor mici (sub 50 000 locuitori). Funcţia de centru polarizator regional se dispută între Bârlad (cu un număr mai mare de locuitori) şi Vaslui (cu funcţii administrative mai importante). Considerăm că poziţia geografică va avantaja în timp Bârladul aflat la distanţă relativ egală de două mari centre polarizatoare extra-regionale, Iaşi şi Galaţi (Vasluiul intrând, prin apropiere, sub incidenţa ariei de influenţă a celui dintâi.

8.4. Economia regiunii
Componenta economică a spaţiului regional are drept suport fundamental agricultura urmată de industrie. Evoluţia fenomenului agricol în timp reflectă o presiune crescândă a omului asupra peisajului, cu defrişări susţinute pentru lărgirea terenurilor cultivate, pentru fâneţe şi păşuni ce ocupă astăzi peste 73 % din suprafaţa regiunii. (de menţionat că la începutul secolului XIX peste 50 % din suprafaţa podişului era împădurită). Consecinţa imediată a fost declanşarea proceselor erozionale care afectează suprafeţe vaste ce au impus lucrări de terasare şi combatere a torenţialităţii. Se cultivă porumb, grâu, floarea soarelui, soia, sfecla de zahăr, tutun, legume. Sunt extinse podgoriile (Nicoreşti, Huşi, Târgu Bujor, Podu Turcului) şi livezile de pruni, meri, cireş, vişini. Plantele de nutreţ se asociază productivităţii păşunilor naturale în sprijinul creşterii animalelor (ovine, bovine). Din lipsa materiilor prime necesare (dintre zăcămintele subsolului singurele existente, în cantităţi mici, sunt gazele naturale şi petrolul în arealul Găiceana-Glăvăneşti), a relativei izolări generată de precaritatea şi insuficienţa căilor de acces, industria s-a afirmat târziu, abia în a doua jumătate a secolului trecut. Cunoscută este producţia de rulmenţi de la Bârlad, prelucrarea lemnului (mobilă, butoaie, ambalaje) la Vaslui, Bârlad şi Huşi, materialele de construcţii la Bârlad şi Vaslui, industria alimentară şi textilă ce valorifică materii prime locale prezentă în toate oraşele regiunii. Căile de transport au o densitate redusă. Calea ferată directoare este Iaşi-Vaslui-Bârlad-Tecuci-Galaţi, cu ramificaţii spre Negreşti-Roman, Huşi sau Fălciu. O altă cale ferată porneşte din Galaţi spre Târgu Bujor-Bereşti-Bârlad. Principala cale rutieră este cu ramificaţia şoseaua Galaţi-Tecuci-Bârlad-Vaslui-Iaşi, transfrontalieră de la Huşi-Albiţa. Alte şosele modernizate leagă Bârladul de Adjud, respectiv Vasluiul de Roman şi Bacău. Regiunea nu are un aeroport propriu, necesarul de transport dirijându-se spre bazele învecinate din Iaşi sau Bacău. Bârladul reprezintă o tipică regiune defavorizată, cu nivelul de dezvoltare cel mai scăzut din România, cu numeroase probleme sociale şi environmentale (determinate de degradarea peisajului sub presiunea antropică îndelungată). Infuzia de capital în activităţi economice competitive (între care şi turismul) prefigurate de o strategie de dezvoltare regională adecvată este stringentă.

Sistem economic centrat pe agricultură şi, secundar, industrie.

Nivel de dezvoltare economică redus în comparaţie cu alte regiuni.

58

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Bârladul

8. Test de autoevaluare Regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate din România deşi baza sa de susţinere este similară cu a altor teritorii. Care sunt cauzele acestei rămâneri în urmă?

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

8.5. Comentarii şi răspunsuri la teste
Dezvoltarea unui spaţiu geografic nu este dependentă întotdeauna de bogăţia resurselor. Există numeroase exemple în care resursele abundă iar nivelul de afirmare economico-socială este scăzut. După cum există spaţii fără resurse sau cu condiţii dificile de desfăşurare a activităţilor umane, iar nivelul lor de dezvoltare este ridicat În toate aceste cazuri intervin alţi factori, catalizatori sau inhibitori ai dezvoltării care reuşesc să orienteze procesele dezvoltării pe direcţii dintre cele mai surprinzătoare. Regiunea Bârladului îşi datorează poziţia inferioară în ierarhia indicilor dezvoltării datorită următoarelor cauze: - conul de umbră indus asupra sa de prezenţa Culoarului Siretului spre care s-au concentrat majoritatea absolută a fluxurilor de masă şi energie din estul României; - izolarea în raport cu această axă ca urmare a unei infrastructuri de transport deficitară; Tot la capitolul izolării trebuie menţionate grefarea unor culoare de polarizare în sudul şi nordul regiunii, pe cursul Dunării şi pe linia Paşcani-Iaşi care au încadrat-o spaţial dar fără să o antreneze în plan funcţional; - perpetuarea unei imagini defavorabile asupra regiunii prin reliefarea unui rural arhaic şi a unei urbanizări modeste; - lipsa unor obiective de impact turistic major menite a spori atractivitatea şi interesul pentru cunoaşterea ei. - politicile economice deficitare din secolul XIX şi prima parte a secolului XX sub aspectul neglijării teritoriilor periferice sau lipsite de resurse industriale. Etc.
Proiectul pentru Învăţământul Rural

59

Bârladul

8.6. Lucrarea de verificare nr.2
INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est, Bucovina, Maramureş-Chioar şi Bârlad. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: - Titlul cursului (Geografia Regională a României); - Numărul lucrării de verificare; - Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină); - Specializarea şi anul absolvirii, instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral; - Adresa cursantului. Răspunsul va fi logic formulat, la obiect. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1,0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Prin ce particularităţi morfo-hidroclimatice se individualizează regiunea Moldovei de nord-est? (2, 5 pct.) 2. Explicaţi structura şi importanţa economică a potenţialului turistic regional (2,5 pct.). 3. Descrieţi şi explicaţi maramureşană.(2,0 pct.) cauzal „civilizaţia lemnului”

4. De ce regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate economic din România? (2,0 pct.) 5. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui.

8.7. Bibliografie selectivă
1. Băcăuanu, V., Barbu, N., Pantazică Maria, Ungureanu, Al, Chiriac, D. (1980), Podişul Moldovei, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. 2. Ungureanu (1993), Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României, Editura Univ. “Al. I. Cuza”, Iaşi. 3. x x x (1992), Geografia României, IV, Regiunile pericarpatice, Editura Academiei, Bucureşti.

60

Proiectul pentru Învăţământul Rural

2. Economia regiunii 9. Pietricica) şi versantul vestic al Podişului Bârladului.3. Bistriţa. Depresiunea Moldovei. Comentarii şi răspunsuri la teste 9. Trotuş. filiformă şi prezenţa unor centre de polarizare dispuse axial cu sau fără relaţii între ele. cu o desfăşurare alungită. Unitatea se conturează morfo-hidrografic suprapunându-se văii şi versanţilor râului Siret de la intrarea sa în ţară.Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Baza naturală de susţinere 9.6. respectiv culmea Bour . 9.Culoarul Siretului Unitatea de învăţare Nr. Bârlad. 9 Unitatea de învătare alăturată ajută cursantul la: . Componenta demografică şi de habitat 9. şi până la debuşarea sa în spaţiul Câmpiei Siretului. între 2. inclusiv pentru celelalte unităţi teritoriale limitrofe (Bucovina. Profilul transversal al culoarului are lăţimi variabile.2. . Două elemente au importanţă majoră în funcţionarea sistemului teritorial şi anume prezenţa numeroaselor confluenţe (Moldova.1. grefată pe un culoar major de vale.identificarea celei mai caracteristice regiuni de tip anizotrop din România. 9 9. Ruginoasa) care s-au transformat în tot atâtea linii de conexiune biunivocă înspre regiunile învecinate ceea ce îi conferă în ultima instanţă culoarului rolul de axă de gravitaţie regională majoră. Baza naturală de susţinere Culoarul Siretului exemplifică în mod revelator tipul regiunilor anizotrope. Bibliografie selectivă Pagina 61 61 62 63 64 65 9.Dealu Mare-Hârlău spre est.5. Culoarul segmentează aproape median Podişul Sucevei insinuându-se între Dealurile Dragomirnei şi Podişul Fălticeni la vest. Corni. Runcu. Al doilea element este constituit din larga dezvoltare a luncii şi numărul apreciabil de terase (8) cu înălţimi 61 Cea mai ilustrativă regiune de tip anizotrop din România.5 km în defileul de la Răcăciuni şi peste 40 km aval de Roman unde lunca sa se evazează asemenea unei pâlnii deschisă spre câmpie. Proiectul pentru Învăţământul Rural . la Văşcăuţi. La sud de confluenţa cu Moldova el înglobează prelungirile estice ale dealurilor ce flanchează spre vest depresiunile Subcarpaţilor Moldovei (Pleşu.testarea aptitudinilor de abordare regională integrată.4. .1. Bârlad) şi înşeuări (Bucecea. Bărboiu. Carpaţii şi Subcarpaţii Moldovei). 9 CULOARUL SIRETULUI Cuprins 9.explicarea rolului factorilor dinamici ai sistemului regional în devenirea lui.

realizate în numeroase situri. de relieful subcarpatic învecinat regiunea a fost populată încă din paleolitic. Milcov). 9. Reţeaua hidrografică este reprezentată de râul Siret. cu temperaturi medii cuprinse între 8-10°C (mai ridicate în sectorul sudic) şi precipitaţii de 500-600 mm. Bistriţa.3. solurile aluviale din luncă (unde apar însă. Bereşti. arbuşti (alun. Subliniem sporul natural superior mediei pe ţară şi ponderea covârşitoare a populaţiei româneşti (dintre minorităţi amintind cea ucraineană din sectorul superior al culoarului). Componenta demografică şi de habitat Datorită diversităţii resurselor naturale. Descoperirile arheologice din paleolitic şi neolitic. este alcătuită din speciile hidrofile caracteristice luncii (sălcii. exceptând terenurile agricole a căror fertilitate diferenţiată favorizează dezvoltarea unor subramuri ale culturii plantelor şi creşterii animalelor. în vremuri de restrişte. Potenţialul pedogeografic vizează. Oraşele Roman. Clima regiunii se încadrează în cea a dealurilor joase. în primul rând. Răcăciuni. 62 Proiectul pentru Învăţământul Rural . corn). Zăcăminte gazeifere de mai mică importanţă au fost descoperite la Secuieni şi Roman. Oscilaţiile majore ale nivelului scurgerii au impus măsuri de regularizare prin construirea unor baraje (Galbeni. Putna. Vegetaţia naturală. (mai ridicate în sectorul nordic). a adăpostului oferit. toate având un debit solid apreciabil. arin. Pe versanţi se dezvoltă asociaţii de păduri de stejar. existând două-trei aliniamente. cu cel mai ridicat debit dintre râurile ţării (222 m³/s) spre care debuşează râurile părţii estice a Carpaţilor Orientali (Moldova. căprior. mistreţ. Bârladul.Culoarul Siretului Siretul ca axă hidrografică de colectare a scurgerii dinspre Carpaţii Orientali şi Podişul Moldovei. îndeosebi pe versantul stâng. stejar în amestec cu fag. Pietrişul şi nisipul albiilor este utilizat în construcţii. vulpi. Predomină satele mijlocii şi mari. Trotuş. cuprinse între 3-4 m şi 200-210 m ceea a permis o antropizare accentuată şi localizarea amplă a căilor de comunicaţie. În general. a indicelui de favorabilitate ridicat al factorilor fizico-geografici. Aşezările umane s-au dezvoltat la racordul teraselor. forma culoarului favorizează cantonarea curenţilor de aer mai reci iarna şi prezenţa unui topoclimat mai răcoros vara. Ea se transformă într-un biotop prielnic pentru iepuri. supusă unei intense şi îndelungate antropizări. şi lăcovişti şi soluri gleice). Resurse ale subsolului modeste. pe areale restrânse. cu o structură răsfirată şi adunată. Resursele naturale sunt modeste. Bacău. Lunca largă şi grosimea mare a sedimentelor friabile au generat acumulări de ape freatice aflate la 37 m adâncime. Dacă sectorul nordic se află sub influenţa maselor de aer scandinavo-baltice. atestă nu numai umanizarea timpurie a spaţiului analizat ci şi continuitatea populaţiei în teritoriu. Actualmente Culoarul Siretului este una dintre cele mai populate regiuni ale ţării având o densitate a populaţiei de peste 150 loc/km². argiluvisolurile şi cambisolurile versanţilor. în cel sudic se resimt influenţele est-europene. plop). iar dinspre Podişul Moldovei. Adjud). fapt important în alimentarea cu apă a localităţilor. pe cernoziomurile levigate ale teraselor inferioare. Paşcani şi unele aşezări rurale posedă obiective atractive vizate de turismul cultural.

Agricultura. bovine. Exemplificaţi conexiunile axei de transport a văii Siretului. Industria valorifică excedentul de forţă de muncă. a valorificat întinsele terenuri arabile ale luncii şi teraselor.Culoarul Siretului Axă de mare concentrare a populaţiei şi aşezărilor umane. industrie. formulaţi răspunsuri concise la întrebările următoare: 1. Oraşele ocupă. cultura plantelor şi creşterea animalelor se imbrică organic într-o ramură mixtă diferenţiată ca ponderi doar la nivel local. cartofului şi legumelor în care teritoriul prezintă o veritabilă specializare. inclusiv în ferme intensive. se limitează la producerea de ţevi nesudate în laminorul de la Roman. plante de nutreţ. Paşcani. cu vechi tradiţii. Cele două ramuri. Climatul şi solurile au facilitat cultivarea sfeclei de zahăr. cu păşuni şi fâneţe ale versanţilor. Economia regiunii Economia regiunii s-a cristalizat pe trei coordonate principale şi anume agricultura. Din cele desprinse din parcurgerea unităţii de învăţare. material rulant 63 Economie mixtă: agricultură. Proiectul pentru Învăţământul Rural . utilaj petrolier. grâul. industria şi transporturile. Siret. Ce unităţi de relief constituie suportul morfologic al regiunii? 2. Bacău şi Adjud jucând rolul unor centre de polarizare locale. Se cresc ovine. în lipsa unor materii prime locale sau în vecinătate. Test de autoevaluare Individualizarea unei regiuni de tip anizotrop are specificitatea sa. Spre cerinţele unui centru de polarizare regională evoluează oraşul Bacău prin complexitatea funcţională şi potenţialul său demografic şi economic. porcine şi păsări. în general sectorul de luncă având vatra mai extinsă şi fiind legate direct de magistralele de transport. maşini-unelte la Bacău.4. În sud apar culturile de viţă-de-vie şi centre de vinificaţie (Sascut). Roman. Producerea energiei electrice se realizează în termocentralele din principalele oraşe precum şi în centralele hidroelectrice de pe Siret şi Bistriţa. 9. pomi fructiferi. strunguri la Roman. Se mai cultivă porumb. Metalurgia. Mai diversificată este industria constructoare de maşini (avioane. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 9. avantajele unei pieţe de desfacere locale largă şi oportunitatea unui transport (inclusiv internaţional) facil. ca ocupaţie primordială. transporturi.

cu legături spre Ucraina şi Republica Moldova. curţile domneşti din Roman şi Bacău. iar spre vest cele care urmează văile Trotuşului şi Bistriţei. Pleşu. clinele vestice ale dealurilor Ibăneşti. monumente) ce poate fi valorificat optim prin turismul de tranzit. Trotuş sau Bârlad. de porturile dunărene şi bazinul Mării Negre („drumul cel mare moldovenesc”). În evul mediu fiinţa aici drumul ce lega Marea Baltică. spre est. textilă (perdele la Paşcani. mai importantă fiind calea ferată RomanGalaţi dată în exploatare la 1872. prelucrarea laptelui. versantul estic al dealurilor Dragomirnei. produse zaharoase la Bacău). căile ferate spreBârlad-Vaslui şi Târgu FrumosIaşi. Ucraina sau Polonia. Turismul are un potenţial etnografic şi cultural apreciabil (Hanu Ancuţei.5. precum cea de faţă. În cazul de faţă. prelucrarea lemnului (mobilă şi hârtie la Bacău. precum şi calea ferată spre Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca. al căror număr creşte datorită şoselelor ce escaladează pasurile carpatice (Oituz. Dar teritoriul lor se extinde deseori în afara culoarelor. Sascut. Regiunea Culoarului Siretului are largi perspective de optimizare a funcţiilor sale sistemice prin dezvoltarea şi modernizarea căilor de transport (autostradă şi TGV) menite a revitaliza vechiul drum moldovenesc din evul mediu ale cărui oportunităţi se cer folosite şi de alte regiuni geografice din România. ea include versantul vestic al Podişului Central Moldovenesc. Bistriţa. Spre culoar gravitează şi un sector din vecinătatea confluenţei cu Siretul al văilor Moldova. Paşcani. muzee. tricotaje şi confecţii la Bacău şi Roman) etc.Culoarul Siretului Largi perspective de dezvoltare ca şi culoar de transport spre nordul Europei şi Marea Neagră. 64 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cea alimentară (zahăr la Bucecea. prin Liov. Roman. regiunile anizotrope. Având o formă alungită. cât şi cea feroviară se interrelaţionează spre est şi vest. asupra unor sectoare de poişuri sau munţi ce gravitează spre axa respectivă. cărnii. Dealu Mare-Hârlău şi Cozancea. 9. Traseele sunt însoţite de căi rutiere.] Transporturile conferă Culoarului Siretului un statut de axă de concentrare a căilor rutiere şi feroviare din partea estică a României. Atât calea rutieră. celuloză şi hârtie la Adjud). Casa memorială Vasile Alecsandri de la Mirceşti. la Paşcani). Corni. 2. La Bacău funcţionează un aeroport. respectiv spre Moldova şi Transilvania cu numeroase şosele şi căi ferate transversale sau de penetraţie. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. ocupă culoarele morfologice ale unor văi majore. Primele căi ferate apar în a doua jumătate a secolului XIX. din care se vor ramifica linii de penetraţie spre Botoşani. Petru Vodă. Din magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Vicşani se ramifică. Actualmente culoarul este străbătut de şoseaua internaţională E85 şi magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Siret. Primele drumuri apar încă din antichitate cunoscut fiind drumul roman ce lega Dobrogea pe văile Siretului şi Trotuşului de Transilvania sudică. Ciumărna). turism rural sau cel cultural de scurtă durată. Bărboiu sau Pietricica. Iaşi şi Vaslui.

.. D. Cuza”. Podişul Moldovei. Editura Academiei. Barbu. N. I. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. x x x (1992). (1980). Bucureşti. Regiunile pericarpatice. Pantazică Maria. Geografia României. Ungureanu (1993). Ungureanu. Iaşi.6. IV. Proiectul pentru Învăţământul Rural 65 . Al. Bibliografie selectivă 1. 3. Bucureşti.Culoarul Siretului 9. V. “Al. Chiriac. Editura Univ. Băcăuanu. 2.

2. Corni.1. conglomerate şi calcare. . Obiectivele unităţii de învăţare nr. marne) în masivele estice şi în Subcarpaţi.2.şi Tarcău) şi Subcarpaţii Moldovei. respectiv cel interior. al masivelor Stânişoara. Ceahlău – cu altitudinea maximă. 66 Proiectul pentru Învăţământul Rural . .realizarea unui model de regionare pornind de la funcţiile sistemului şi nu de la trăsăturile lui fizionomice. 10 10.Bistriţa-Trotuş Unitatea de învăţare Nr. Asociere funcţionalindestructibilă între Munţii şi Subcarpaţii Moldovei. 10 Studierea regiunii Bistriţa-Trotuş va avea ca rezultate: . Bistriţa şi Trotuş care o traversează sub formă unor axe directoare de-a lungul cărora se concentrează căi de comunicaţie şi habitate umane cu rol polarizant. 10.surprinderea rolului complementarităţii geografice în funcţionarea sistemelor regionale. spre culoarul Siretului. funcţie şi fizionomie. Goşmanu şi Berzunţ.6. Ea include Munţii Moldovei (şirul exterior. Componenta antropică a sistemului regional 10. 10 BISTRIŢA-TROTUŞ Cuprins 10. Baza naturală de susţinere Topicul acestei regiuni derivă de la cele două râuri. Un pitoresc aparte revine masivului Ceahlău („Olimpul Moldovei”. Subcarpaţii Moldovei relevă o structură simplă. Baza naturală de susţinere 10. Economia şi devenirea regiunii 10. cu roci cristaline în munţii Bistriţei şi Tarcău. Obiectivele unităţii de învăţare nr. roci ale flişului (conglomerate. Bibliografie selectivă Pagina 66 66 68 69 70 70 10. Varietatea morfologiei este cauzată de structura geologică felurită. 1 907 m . iar interregional. gresii.4. şirul de depresiuni de la contactul cu muntele (Neamţ. unităţi care se interrelaţionează strict prin deversarea univocă spre culoarul subcarpatic. datorită fragmentării reduse şi declivităţii limitate au atribute agricole importante în vreme ce culmile deluroase posedă un domeniu forestier extins.5. în Ceahlău.1. Bărboiu şi Pietricica – 747 m). Comentarii şi răspunsuri la teste 10. Este o unitate funcţională tipică alcătuită din entităţi peisagistice diferite ca structură. cum îl defineau cronicarii) datorită formelor de relief sculptate pe roci sedimentare dure.3. Vetrele depresionare şi versanţii inferiori.definirea unui sistem teritorial complex şi echilibrat. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin) fiind flancat spre Culoarul Siretului de culmile Pleşu – 911 m. reprezentat prin munţii Bistriţei.

calcarele din zona Bicaz-Taşca. Solonţ. păstrăv. Bistriţa şi Trotuşul – ca axe de convergenţă hidrografică şi antropizare. Temperaturile medii anuale cresc de la 2-6°C în munţi la 6-8°C în Subcarpaţi. apele minerale. Proiectul pentru Învăţământul Rural 67 . În sectoarele superioare râurile au profile în pantă accentuată şi debite asigurate de ploi şi zăpezi. terenurile agricole din depresiunile subcarpatice şi obiectivele turistice naturale (Cheile Bicazului. alcătuit din stejar şi fag. Cantemir în Descriptio Moldaviae). Agapia. ciocănitoare. depozitele de gaze naturale din nordul bazinetului depresionar Tazlău. al pădurilor de foioase. Primăvara devreme se produc viituri şi blocări ale cursului datorită podurilor de gheaţă. Cetatea Neamţului. căprior. lăcoviştile sau solurile aluvionare. Bistriţa cu Bicazul şi Trotuş cu Tazlăul aparţine grupei de râuri estice şi se drenează în exclusivitate spre Siret. ceea ce le conferă un potenţial hidroenergetic ridicat. valorificat îndeosebi pe râul Bistriţa (cunoscut este lacul de baraj de la Izvoru Muntelui). cerb. specific depresiunilor şi culmilor subcarpatice. dar mai ales cele antropice (lacurile de acumulare de pe Bistriţa. Bazinetele depresionare cu deschideri înguste facilitează apariţia inversiunilor termice şi a „lacurilor de frig” hivernale. alcătuită din afluenţii Siretului: Neamţ. Slănic Moldova. lup. Pajiştile alpine veritabile apar doar în Ceahlău. dar şi treimii inferioare a masivelor muntoase. cărbunii din bazinul Comăneşti. casele memoriale Ion Creangă şi Mihail Sadoveanu de la Humuleşti şi Vânători Neamţ etc). acvile. În Depresiunea Neamţ se manifestă uşoare influenţe scandinavo-baltice. Corelată strict cu vegetaţia. Etajarea solurilor porneşte de la argiluvisolurile şi cambisolurile subcarpatice la diferitele tipuri şi subtipuri de podzoluri caracteristice munţilor. de o mare valoare atractivă. sarea gemă din zona Târgu Ocna şi sărurile de potasiu de la Tazlău. fondul cinegetic şi piscicol). Resursele. topoclimatul sau declivitatea versanţilor. În schimb precipitaţiile scad cu altitudinea. Masivul Ceahlău. Cele două etaje de vegetaţie. sunt constituite în primul rând din zăcămintele de petrol de la Moineşti (amintite de D. fauna este compusă din urs. sturz. Văratic. Resurse forestiere şi turistice remarcabile. mistreţ. mreană etc. Să adăugăm fondul forestier montan. Nu lipsesc litosolurile. Sihăstria. Caşin. mănăstirile din Subcarpaţii Moldovei – Neamţ. Caşin. ca ultimă reflectare a propagării lor spre sud.Bistriţa-Trotuş Climat montan şi de podiş cu influenţe esteuropene. clean. vulpe. etc. precum şi cel al coniferelor se interferează la peste 1 000 m altitudine într-o fâşie de amestec ce oscilează altimetric în funcţie de expoziţia. Secu. viezure. În depresiunile subcarpatice apar acvifere cu ape minerale clorurate cum ar fi cele de la Bălţăteşti. ca suport al economiei regionale. Oglinzi. mierlă. de la peste 1 000 mm în spaţiul muntos la 600-700 mm în cel subcarpatic. Reţeaua hidrografică. Trăsăturile climatului sunt determinate de asocierea elementelor montane cu cele de dealuri şi depresiuni.

mai slab populată şi cea văilor şi depresiunilor subcarpatice. Comăneşti. Bariera morfologică se interpune însă unei polarizări depline şi a spaţiului depresionar Tazlău-Caşin atras parţial spre Bacău. O stau mărturie davele dacice (Petrodava. Ziridava) existente în regiune. Bilanţul teritorial are valori superioare ale indicelui de favorabilitate în cele trei depresiuni unde întâlnim majoritatea populaţiei şi principalele oraşe. Test de autoevaluare Într-un sistem teritorial diversitatea generează complementaritate iar aceasta avantaje şi oportunităţi. Reliefaţi în spaţiul alocat: 1. Slănic Moldova. Nu lipsesc însă nici satele mici (numite de G. Ea este constituită din sate mari şi mijlocii în depresiuni. Moineşti.Bistriţa-Trotuş 10. Târgu Ocna. 10. Reţeaua de aşezări s-a înfiripat încă din antichitate. dar şi aşezările din depresiunile Neamţ şi Cracău-Bistriţa. Piatra Neamţ şi Oneşti) talia a oraşului Piatra Neamţ impunându-i însă prerogativele unui centru atractor de nivel superior. O situaţie similară defineşte şi culoarul Văii Bistriţa cu o concentrare mai ridicată a habitatelor. unde valorile cresc până la peste 140 locuitori/km². regiunea analizată prezintă diferenţieri notabile între partea montană. Dărmăneşti. Principalul centru polarizator este oraşul Piatra Neamţ spre care gravitează întregul culoar al văii cu acelaşi nume. Componenta antropică a sistemului regional Demografic. Forme complementare de valorificare a terenurilor Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 68 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Oraşe mici şi mijlocii polarizate de Piatra Neamţ. ca dealtfel şi edificiile medievale de mai târziu. Elemente morfologice cu atribute complementare Populare diferenţiată între munte şi Subcarpaţi. cu o răsfirare mai accentuată la periferia vetrelor şi pe versanţi. Alte oraşe sunt Bicaz. structura etnică omogenă şi predominanţa încă a populaţiei ocupate în sectorul primar. Vălsan „sate cuiburi”). De reţinut sporul natural superior mediei pe ţară. De altfel pentru cele trei depresiuni apare câte un centru de polarizare propriu (Târgu Neamţ. localizate la obârşia văilor sau în arealele despădurite. 2.3.

O răspândire mai largă o au unităţile de prelucrare a lemnului (Piatra Neamţ. Economie bazată pe agricultură. În depresiunile subcarpatice se practică o agricultură mixtă. Cele două tipuri de resurse atractive se află într-un veritabil echilibru. iar în sudul Depresiunii Tazlău viţa de vie. porcine). Comăneşti. trimiţând ramificaţii spre rama montană. Târgu Ocna. transcarpatică (AdjudCiceu-Gheorgheni). cu un spaţiu mental relativ unitar derivat din evoluţia asemănătoare a habitatelor umane şi strânsele relaţii dintre ele. climatul curativ montan. Neamţ. sociale) şi vor elimina pragurile şi disfuncţiile încă prezente. materialelor de construcţie (ciment la Bicaz şi Taşca). Agricultura. Bicăjelului sau Bistriţei. grâu. culturile de porumb. alimentare (morăritpanificaţie. obiectivele cadrului natural (cheile Bicazului. Economia şi devenirea regiunii Baza economică a regiunii situează cele două ramuri într-un relativ echilibru. cele ale industriei chimice (rafinarea petrolului la Dărmăneşti şi Oneşti. în Depresiunea Giurgeului) sau Trotuşului. Caşin. Industria s-a afirmat datorită resursele relativ variate ale solului şi subsolului. Târgu Neamţ. cu axe de vehiculare a masei şi energiei grefate pe văi perpendiculare sau longitudinale. oprindu-se la Bicaz. În satele zonei subcarpatice dar şi cele situate pe văile Bistriţei sau Trotuşului turismul rural are largi perspective de afirmare. pomi fructiferi secondând creşterea animalelor (bovine. bisericile şi muzeele din Piatra Neamţ. Sistemul regional Bistriţa-Trotuş este structurat pe un suport morfologic cu două trepte de relief strâns conectate. fire şi fibre sintetice la Săvineşti.4. orz. Un rol major revine şoselei Târgu Neamţ-Piatra Neamţ-Oneşti ce leagă cele trei bazine depresionare subcarpatice. plante furajere. apele minerale clorurate. Caşin. ovine. Proiectul pentru Învăţământul Rural 69 . cartof. industrie şi turism. ovăz. lactate) etc. spre Gheorgheni. Şoselele pornesc din axa Culoarului Siretului şi urmează văile Bistriţei (cu ramificarea. Pângăraţi. Aceeaşi rută o urmează şi căile ferate. Edificarea unor noi infrastructuri menite a optimiza circulaţia vor mări coeziunea agregatelor teritoriale (economice. Cetatea Neamţului. barajul şi lacul de acumulare de la Izvoru Muntelui etc). la Bicaz. Transporturile au aspectul unor căi de penetraţie. industriei textile (Buhuşi). Văratic. Parcul Natural Vânători Neamţ) fiind concurate de cele antropice (mănăstirile Agapia. aceasta din urmă debuşând de asemenea în Transilvania peste pasul Oituz. Oneşti ). cu aceleaşi vechi tradiţii. Domeniu turistic de mare perspectivă. de-a lungul Bistriţei. cât mai ales cele feroviare. Intre staţiunile regiunii amintim Bălţăteşti. iar cealaltă. una.Bistriţa-Trotuş 10. În luncile râurilor se cultivă legumele. Ca ocupaţie tradiţională amintim apicultura. masivul Ceahlău. fauna cinegetică. atât cele rutiere. Turismul reprezintă un atu important al devenirii economiei regionale. Oglinzi şi Durău. reprezintă sursa de existenţă a majorităţii absolute a populaţiei rurale. casa memorială Mihail Sadoveanu de la Vânători Neamţ şi cea a lui Ion Creangă de la Humuleşti. Secu. îngrăşăminte chimice la Roznov).

Regiunile pericarpatice. Gr. IV. x x x (1987). Pătru. Bucureşti. III. 2. în unele cazuri.. coabitează sau. 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Pop. Cluj-Napoca. Editura Academiei. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Bibliografie selectivă 1. Editura Academiei. avem în vedere imbricarea edificiilor muntoase cu cele subcarpatice. versanţii abrupţi sau cu declivităţi reduse. (2000). fie a unui culoar sinusoidal compus din depresiunile Neamţ. Geografia României. Ielenicz. Hăsmaş) ele intră şi sub incidenţa preocupărilor turistice. relevă o utilizare forestieră sau pastorală. Terenurile din lunci sau vatra depresiunilor sunt destinate culturilor dar şi amplasării infrastructurilor. Astfel.Bistriţa-Trotuş 10. văile largi sau dimpotrivă. Mioara (2003). Bucureşti. Subcarpaţii României. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin. 3. Bucureşti. Arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş are drept pilonii de rezistenţă asocierea intimă a unor forme de relief de mare diversitate genetică şi structurală. În realitatea geografică fenomenele se interpătrund. 4. sutura realizându-se fie prin intermediul unor văi transversale. Ileana-Georgeta. din zona muntoasă sau subcarpatică. 10. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Culmile rotunjite sau ascuţite. Editura Universitară.5. În treimea inferioară a versanţilor apar pomii fructiferi dar şi culturile sau fâneţele. M. În primul rând. 2. se exclud.6. terenurile accidentate ale versanţilor abrupţi sau fragmentaţi de procese erozionale. sub formă de chei ori defilee sunt ipostaze ale diversităţii morfologice ce definesc regiunea studiată. Editura Presa Universitară Clujeană. Ghincea. x x x (1992). Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Prin spectaculozitatea unor forme (Ceahlău. Geografia României.

Bibliografie selectivă Pagina 71 71 73 74 76 77 11.definirea rolului axelor şi punctelor nodale în funcţionarea sistemului teritorial. prin văile largi ale Someşului. îndreptăţeşte atribuirea şi a altui topic.6.explicarea componentei geografice a Transilvaniei nordice. Componenta naturală a bazei de susţinere 11.4. precum şi a versanţilor vestici ai Bârgăului.3. suprapunându-se în general interfluviului dintre cele două Târnave până amonte de Blaj de unde trece pe versantul stâng al Târnavei Mari pentru a coborî în culoarul Mureşului aval de Alba Iulia.Componenta naturală a bazei de susţinere Este o unitate teritorială pregnant individualizată. 11 TRANSILVANIA NORDICĂ Cuprins 11. Două elemente de mare specificitate sunt caracteristice regiunii şi anume relieful de domuri şi de cute diapire. Comentarii şi răspunsuri la teste 11. i se integrează spaţiul depresionar al Giurgeului definit de o relativă izolare geografică. Cuprinde. atât sub aspectul componentelor.5. localizate la periferia vestică a podişului transilvan. Nu trebuie omisă însă nici participarea masivelor vulcanice Căliman. Rodnei sau Ţibleşului.identificarea multiculturalismului ca factor catalizator al dezvoltării. Un relief mozaicat care. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. Domurile adăpostesc cele mai pure rezerve de gaz metan din lume. Componenta antropică 11. Faptul că suportul său fizico-geografic are două coordonate morfologice majore. . Obiectivele unităţii de învăţare nr. a Depresiunii Giurgeului. inclusiv rama montană a acesteia. Gurghiu. încadrate spre est de munţii Giurgeului şi Hăşmaşul Mare. cele trei sectoare Podişul Someşan. Morfologia dominantă se înscrie în structurile de podiş. 11 Dezideratele acestei unităţi de învăţare sunt: . 11. .Transilvania nordică Unitatea de învăţare Nr. Mureşului şi 71 Regiune desfăşurată în sectorul nordic şi central al Depresiunii Transilvaniei. Limita sa sudică este mai sinuoasă. iar cutele diapire. integrată regiunii Maramureş-Chioar).2. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Harghita. Ocna Dej). De asemenea.1. culoarele mijlocii ale Mureşului şi celor două Someşe. 11 11.2. derivat din asocierea numelui râurilor în cauză (Mureş-Someş). cât şi a funcţionării sistemului său teritorial. Economia şi perspectivele sistemului regional 11. aduc din adâncuri sâmburi de sare exploataţi în cunoscutele „ocne” (Ocna Mureş. aşa cum o arată şi topicul atribuit. Câmpia Transilvaniei şi partea nordică a Podişului Târnavelor constituind osatura reliefului său. partea nordică şi centrală a Depresiunii Transilvaniei (cu excepţia Depresiunii Lăpuşului.

prin depresiunile de contact morfologic (Almaş-Agrij. până la 50-60ºC a stratului de apă de la suprafaţă. Proiectul pentru Învăţământul Rural 72 . Cătina) a căror geneză este legată de existenţa unor condiţii naturale ale acumulării apei (văi cu pantă redusă. apar fenomene de tip foehn cu efecte în aridizarea climatului local. 1992 de pe Someş. depresiuni). ce escaladează Munţii Apuseni dinspre vest. Dumitra. Iazuri. apariţia de noi lacuri. Borsec. ca urmare a descendenţei orografice a maselor de aer. Praid) prin versanţii cu declivităţi moderate relevă o interrelaţionare cu factorul antropic ridicată Acelaşi fenomen. Ţaga. Aici se află o parte însemnată din cele peste 3 000 de izvoare cu ape minerale ale României (Topliţa. unic în Europa prin intensitatea fenomenului de heliotermie (încălzirea. Ape termale de peste 50ºC sunt cantonate la adâncimi de circa 2 500 m în zona Praid. prin acumularea apelor într-o depresiune rezultată prin dizolvarea sării. Sovata. Cunoscute sunt. de flancare a podişului transilvan de lanţuri muntoase. Resursele de apă ale Transilvaniei nordice sunt alcătuite din reţeaua hidrografică de suprafaţă. Climat de munte şi podiş cu influenţe vestice. De menţionat formarea în depresiunea Giurgeului. în acest sens. În schimb apele minerale clorurate însoţesc structurile diapire marginale. În schimb Lacul Ursu de la Sovata. Bilbor. de ce nu. Prezenţa. Harghita şi depresiunile de baraj vulcanic Giurgeu. Tulgheş se înscriu în „aureola mofetică” a Carpaţilor Orientali. printr-un efect de seră indus de prezenţa unui strat subţire de apă dulce peste apele sărate). Căliman sau Harghita. cu terase extinse. podişuri.Transilvania nordică Diversitate morfologică (munţi. cu creşteri ale debitelor primăvara şi după ploile îndelungate ce produc inundaţii în bazinele mijlocii sau pe unii afluenţi (Sălăuţa. Temperaturile medii anuale ajung la 8-9º C (mai ridicate în Culoarul Mureşului) în zona de podiş şi 0-6ºC în munţii Rodnei. Apele subterane din Câmpia Transilvaniei sunt bogate în săruri ce le reduce calitatea şi le face improprii consumului. Tipice pentru aceeaşi unitate sunt iazurile (Geaca. Gurghiu. iarna. Iara-Hăşdate. Târnave). a „jugului intracarpatic” Preluca). se repercutează în domeniul climei. 1975. Activitatea îndelungată de exploatare a sării a creat condiţiile formării lacurilor antropo-saline precum cele de la Băile Turda sau Ocna Dej. Mureş sau Târnave. afectate frecvent de bararea prin alunecări de teren a cursurilor. spre nordest. Sângeorz Băi. inundaţiile din anii 1970. în culoarul Alba Iulia – Turda. s-a format în condiţii naturale. prelungită spre nord pe toată rama estică a depresiunii transilvane. să pătrundă în întregul bazin depresionar. Târnavelor. Munţii Căliman. a unor veritabile „lacuri de frig” generate de inversiuni termice de amploare (Joseni şi Topliţa devenind „polii” frigului din România). praguri litologice determinate de intersectarea unor orizonturi de roci mai dure) dar şi de nevoia stocării acesteia în anotimpul secetos ceea ce a orientat preocuparea antropică spre conservarea şi. permite climatului temperat continental de influenţă vestică. Alimentarea pluvio-nivală le asigură un debit permanent. Dimpotrivă. Borsec). Ape colectate de Someş şi Mureş. oceanică. colectată preponderent de Someş şi Mureş (excepţie face Depresiunea Huedin străbătută de Crişul Repede). Vălenii de Mureş.

relevă o etajare evidentă în funcţie de altitudinea formelor de relief. Nu lipsesc solurile aluvionare. de interes cinegetic sunt bine reprezentate în fondurile de vânătoare din Călimani sau Rodnei. fag) în vreme ce versanţii munţilor sunt ocupaţi de păduri de foioase. ape minerale. depresiunilor şi versanţilor este puternic modificată de utilizarea agricolă. ienupăr. În Câmpia Transilvaniei apare cernoziomul levigat.Transilvania nordică Mozaic pedogeografic cu soluri zonale şi azonale. iar din secolele următoare. respectiv în depresiunile marginale. Animalele mari (urs. Cel mai expresiv element al peisajului natural. căprior). afin. Limesul Daciei romane urma linia castrelor de la Buciumi. Râurile montane sunt populate cu păstrăv. cerb. Densitatea populaţiei atinge valori mari. de la argiluvisoluri. Orheiu Bistriţei situate în nordul regiunii analizate. Solurile. Podişul este domeniul pădurilor de foioase (stejar. amestec stejarfag. amestecul foioase-conifere şi conifere. nemetalifere. gaze naturale. vulpii. minereuri nemetalifere în munţii Rodnei şi Ţibleşului. Călimani şi Harghita apare un etaj alpin extins. Ţibleşului. iar cele din podiş de clean şi mreană. la cambisoluri şi podzolurile montane. Căşei. În munţii Rodnei. 11. Resurse de sare. iepurelui. A rezultat un amestec etnic cu numeroase aspecte de multiculturalitate. iar terenurile agricole permit afirmarea a numeroase subramuri ale culturii plantelor sau creşterii animalelor. Pentru suprafeţele împădurite montane compoziţia faunei nu diferă de cea a altor unităţi carpatice. iar în depresiunile cu apa freatică mai aproape de suprafaţă s-au format soluri hidromorfe. deşi exploatarea anarhică din ultimii ani i-au redus suprafaţa. merişor) şi pajişti valorificate pastoral. lupului. spre exemplu) al saşilor colonizaţi. vegetaţia sau relieful se dispun etajat. caolin la Parva şi Aghireş. cel al populaţiei maghiare. între 100-150 locuitori/km² în culoarele râurilor Someş. În podiş este domeniul mistreţului. densitatea şi structurile populaţiei. Mureş. a luncilor. sărăturate sau litosolurile ce acoperă suprafeţele fragmentate ale versanţilor. Vegetaţia zonelor joase. Mai slab populată Proiectul pentru Învăţământul Rural 73 . Componenta antropică Resursele umane derivă din numărul. Târnava Mare sau Târnava Mică. vegetaţia. Românaşi. Peste fondul general al populaţiei autohtone s-a suprapus. Regiunea posedă zăcăminte de gaz metan în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor. ape minerale clorurate şi carbogazoase. mari rezerve de sare pe bordurile estică şi vestică ale depresiunii.3. Vestigiile arheologice (cetăţile halsttatiene de la Teleac şi Ciceu Corabia) amintesc de constituirea habitatelor umane încă din preistorie. începând din secolul XI. în unele zone (cea a Bistriţei. ca expresie a interrelaţiei litologiei cu clima. Fondul forestier este de buna calitate. Ilişua. Resursele solului şi subsolului devin premize ale dezvoltării regiunii în perspectivă. cu arbuşti (jneapăn. Pentru Câmpia Transilvaniei este semnalat un proces de stepizare secundară evident în partea sud-vestică. În Munţii Rodnei s-a reintrodus capra neagră.

turistice. Reţinem disiparea în teritoriu a oraşelor şi constituirea unor veritabile axe urbane de-a lungul Mureşului şi afluenţilor Someşului. Reghin. Amestecul de populaţie a determinat şi amestecul de trăsături arhitecturale într-un stil transilvan cu reale valenţe de originalitate.Transilvania nordică Antropizare veche şi intensă. 74 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Gheorgheni. Sovata. Valea Nirajului. furajere. de la satele româneşti tradiţionale la cele maghiare din depresiunea Giurgeului şi Valea Nirajului sau cele germane din ţinutul Bistriţei. Amestec interetnic pronunţat. Sângeorz-Băi. Centrul polarizator principal este Cluj Napoca (331 992 locuitori). Aiud-Alba Iulia. bine consolidate. este extinsă cultura legumelor. Oraşe numeroase polarizate de Cluj-Napoca. Unele se impun prin activităţile turistice (Sovata. Pentru pomicultură. Dinamica naturală înregistrează un recul evident după 1990. Târgu Mureş. de la satele „grănicereşti”. condiţii favorabile se regăsesc în zona Bistriţei şi Dejului. Năsăud. Mai numeroase sunt aşezările urbane medievale. Gherla. Predomină net satele localizate în văi şi depresiuni. În lunca Mureşului şi a celor două Someşe. Turda-Potaissa. Sovata. Beclean pe Someş. Agricultura s-a dezvoltat îndeosebi în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Someşan. căderea natalităţii şi creşterea mortalităţii reducând sporul natural chiar şi în zonele recunoscute ca rezervoare demografice (Ţara Năsăudului. De remarcat antrenarea în acest exod a populaţiei rurale. iar din a doua jumătate a secolului XX datează oraşele mici (Ocna Mureş. Aşezările rurale sunt de o mare diversitate tipologică şi funcţională. mai ales în zonele periurbane. Târnăveni) altele târguri (Dej. pe fondul reducerii locurilor de muncă din oraşe (alimentate de navetism) şi a stagnării economice din ultimii ani. Iernut. Huedin). unde terenurile cu fertilitate mijlocie sunt valorificate prin culturi diversificate (cereale. Podişul Someşan). Aiud. Câmpia Turzii. În plan secund se află oraşele Alba Iulia şi Târgu Mureş. satele de versant sau platou (cu unele excepţii în Podişul Someşan) fiind rare. Jibou. culturale. ale cărui funcţii economice. Teaca. iar pentru viţa de vie arealele Jidvei. cele mijlocii şi mici asociind însă şi funcţia agricolă. fenomenul migraţiei pentru muncă în ţările vestice fiind deosebit de ilustrativ în unele zone (bazinul Someşului Mare). din zona Năsăudului.4. Sângeorz Băi). Cluj-Napoca). Oraşele aparţin. plante tehnice. este partea muntoasă şi centrul Depresiunii Transilvaniei. Cele antice le regăsim la marginea vestică a regiunii (Alba Iulia –Apullum. Oraşele mari au funcţii industriale importante. În perioada mai recentă au apărut oraşele Blaj. cultura plantelor şi creşterea animalelor în coabitare. Luduş. Economia şi perspectivele sistemului regional Agricultură cu vechi tradiţii. Teiuş. Extrem de agitată este dinamica teritorială. ca vârstă tuturor generaţiilor de centre urbane. 11. urmate de servicii şi turism. la „hodăile” precare din Câmpia Transilvaniei. unele fiind foste cetăţi (Bistriţa. Topliţa. pomi fructiferi. viţa de vie). administrative îl detaşează în raport cu celelalte. Economia Transilvaniei nordice integrează strâns industria şi agricultura.

sticlă). Teiuş – fabrici de zahăr. Luduş şi Beclean – topitorii de în şi cânepă. Dej. 75 Proiectul pentru Învăţământul Rural . sub aspectul funcţionării unui sistem teritorial transilvan unic se pun în evidenţă o serie de incertitudini. În Dealurile Someşului Mare. porcine. Producţia de energie electrică se realizează într-o serie de termocentrale alimentate cu gaze naturale (Luduş-Iernut. ovine. Din punct de vedere fizicogeografic există argumente numeroase în acest sens. vinificaţie la Aiud şi Jidvei. Târgu Mureş. Deosebit de răspândită este industria lemnului. morfologică şi peisagistică a bazinului transilvan a generat şi generează tentaţia delimitării unei singure regiuni geografice suprapusă acestuia. Industria siderurgică este reprezentată prin Combinatul de la Câmpia Turzii şi Laminorul Beclean. iar cea constructoare de maşini printr-un număr mai mare şi mai variat de întreprinderi localizate în Cluj Napoca şi Târgu Mureş. Bistriţa – produse lactate. Sângeorgiu de PădureFântânele). cu unităţi de produse clorosodice la Ocna Mureş. Se practică apicultura. Industria materialelor de construcţie este localizată la Turda (ciment. Blaj dar şi numeroase intreprinderi mici localizate în alte oraşe. îngrăşăminte la Târgu Mureş. În schimb. conserve de legume la Dej etc. Industria are îndelungate tradiţii în oraşele mari. în Depresiunea Giurgeului şi zona montană adiacentă acestora există un păstorit de tradiţie. Test de autoevaluare Conturarea geologică. păsări. Prelucrarea produselor agricole se realizează la Târgu Mureş. cu fabrici de mobilă în Cluj Napoca. Gherla (sticlă). depresiunile marginale estice ale Depresiunii Transilvaniei. Alba Iulia.Transilvania nordică 11. var. o marcă recunoscută în ţară şi la export. produse ceramice). Un rol important revine industriei chimice. Cluj Napoca şi Alba Iulia (cărămizi. La Reghin se fabrică instrumente muzicale. Luduş. Gherla. celuloză şi hârtie la Dej. Cluj Napoca. Se cresc bovine. pe care solicităm să le menţionaţi alăturat: Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Industrie diversificată tipologic.

. fiecare cu însuşiri structurale şi funcţionale particulare. dar şi Bistriţa. Călimani. Se impune modernizarea căilor ferate pentru transporturile de mare viteză şi lărgirea aeroportului din Cluj Napoca pentru traficul internaţional. Turda etc oferă o gamă variată de obiective: muzee. Turismul recreativ se practică în zona munţilor Rodnei. 11. Colibiţa) ceea ce denotă totuşi faza incipientă a exploatării turistice a unui potenţial atractiv consistent. . larg răspândită şi cu mare audienţă actuală în practica amenajării şi planificării teritoriului european. Fabrici de produse textile se află la Cluj Napoca. inclusiv de mărfuri. curativ şi cultural. instituţii culturale.5. curativ. lacurile de la Băile Turda). Culoarul Someşului Mare cu deversare în Depresiunea Dornei.prezenţa a cel puţin două arii de gravitaţie independente. Dej. Târgu Mureş. Aiud. cu un pronunţat caracter de tranzit. Borsec. cele mai importante urmând. La ClujNapoca şi Târgu Mureş funcţionează aeroporturi.Braşov este mai mult decât hotărâtoare pentru dezvoltarea regiunii şi racordarea ei cu sistemele teritoriale învecinate. intră în contradicţie cu marile regiuni geografice. monumente. Aceste argumente au stat la baza delimitării celor două regiuni ale Transilvaniei. MureşSomeş şi Sibiu-Braşov. climatul salinelor de la Praid. Staţiunile propriuzise sunt însă mai puţine (Lacul Roşu. Conexiunea cu Moldova este asigurată de o serie de şosele şi căi feroviare transcarpatice. Fondul turistic etnografic este bine conservat ceea ce oferă turismului rural motivaţii reale în perspectivă.Cluj-Napoca . Târnavelor. recreativ.extensiunea apreciabilă a teritoriului ceea ce creează dificultăţi în gestionarea lui coerentă şi eficientă. Blaj. Sovata. Someşului. Bârgău. Alba Iulia. respectiv Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. mai ales Cluj Napoca. Sângeorz-Băi. Târgu Mureş şi Alba Iulia.Transilvania nordică Turism cultural. spre Suceava şi Iaşi. oraşele regiunii. Regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Oradea-Cluj Napoca-Târgu Mureş-Braşov-Bucureşti) precum şi de magistrale feroviare Bucureşti-Sighişoara--Oradea. fără raporturi de intercondiţionare specifice unui sistem teritorial logic structurat. până la un punct. Activităţile turistice cuprind întregul spectru de tipuri şi forme aparţinând turismului recreativ. Comentarii şi răspunsuri la teste Individualizarea unei singure regiuni geografice în Depresiunea colinară a Transilvaniei este inadecvată din următoarele motive: . Construirea autostrăzii Borş . Transporturile întregesc o reţea de căi rutiere şi feroviare grefate cu predilecţia pe culoarele de vale ale Mureşului. Turda Băi. chiar dacă delimitarea lor este favorizată de o serie de factori. Curativ se valorifică lacurile sărate (lacul Ursu de la Sovata. biserici. Pentru turismul cultural. Praid. nordică şi sudică.tendinţa de descentralizare înspre entităţile teritoriale de nivel inferior. apele minerale de la Sângeorz Băi. 76 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Turda sau Ocna Mureş.

Cluj-Napoca. 3. x x x (1987). III. Editura Gh. Depresiunea Transilvaniei. (2001). 2. Proiectul pentru Învăţământul Rural 77 . Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Bibliografie selectivă 1.Transilvania nordică 11.6. Bariţiu. Editura Presa Universitară Clujeană. Populaţia şi aşezările din Podişul Someşan. Gr. Cluj-Napoca. Editura Academiei. Pop. (2001). Maier. A. Bucureşti. Geografia României.

unde o serie de microsisteme urbane şi rurale sunt polarizate divergent. în zona Târnavei Mari. 12 12. Economia regiunii 12. Comentarii şi răspunsuri la teste 12. Componenta naturală a bazei de susţinere Componenta naturală a sistemului regional este constituită dintr-o axă morfologică principală suprapusă culoarului Braşov Făgăraş . Bibliografie selectivă Pagina 78 78 81 82 84 85 85 12. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . . . . 12 TRANSILVANIA SUDICĂ Cuprins 12. a unei regiuni în sudul Depresiunii colinare a Transilvaniei este motivată de următoarele aspecte: .Sibiu cu cele trei depresiuni Depresiunea Braşov (Ţara Bârsei). Componenta antropică 12. Lucrarea de verificare nr.identificarea raporturilor de directă condiţionare între componenta naturală şi cea antropică în plan teritorial.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 12.2. socialului şi comportamentalului regional.constituirea unui spaţiu mental cu trăsături asemănătoare determinat de prezenţa „mărginimii” şi a unui fost liant de natură etnică aparţinând populaţiei săseşti ce şi-a pus o pecete notabilă asupra etnosului.apariţia unui prag gravitaţional sinuos. 78 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Transilvania sudică Unitatea de învăţare Nr. Spre acesta gravitează întregul sistem de versanţi montani orientaţi spre Ţara Bârsei (munţii Baiu.7.1. respectiv în culoarul depresionar Făgăraş-Sibiu. în premieră. Obiectivele unităţii de învăţare nr. .3.descrierea rolului poziţiei geografice în optimizarea funcţiilor unei regiuni.4.explicarea structurii şi funcţiilor unui sistem teritorial cu trăsături particulare.5.1. P.disfuncţiile apărute în cadrul unei singure regiuni geografice circumscrisă întregului bazin depresionar transilvan (Cocean. 12. Delimitarea.6. 3 12. 12 Studiul regiunii Transilvania sudică va avea ca finalitate: . altele spre centre integrate în sistemul Transilvaniei nordice. unde nu există încă nici-un centru polarizator capabil de-a atrage şi a-şi subordona prin relaţii biunivoce întregul teritoriu. Depresiunea Făgăraş şi Depresiunea Sibiu prelungite spre vest cu Culoarul Apoldului. unele spre centrele menţionate anterior. 2002).existenţa unui teritoriu polarizat de o serie de centre situate în depresiunea intramontană a Ţării Bârsei.

Apele subterane sunt cantonate în glacisurile şi depozitele aluvionare ale luncilor sau de la contactul depresiunilor cu munţii. 79 Proiectul pentru Învăţământul Rural . La Ocna Sibiului. Creşterile de debite pot fi uneori mari.5 ºC. Culoarul morfologic al depresiunilor joacă rolul unei linii de forţă a teritoriului Climat montan şi de podiş. într-un ecart tolerabil a maximelor şi minimelor acestora. versantul nordic al culmii Făgăraşului şi Munţii Cindrelului. Piatra Mare. Postăvarul ). datorită expoziţiei nordice durata stratului de zăpadă este de 4-5 luni anual. cu riscul producerii inundaţilor (cum a fost cazul Târnavei Mari în 1970). Târnava Mare) sau cu izvoarele în perimetrul regiunii (afluenţii Oltului: Râul Negru. Dintre tipurile de relief predominante sunt cele pe roci cristaline şi sedimentare. Piatra Mare şi. Homorodul. Munţii Perşani. Spre nord se ataşează spaţiului regional analizat podişurile Hârtibaciului şi Secaşelor precum şi culoarul mijlociu al Târnavei Mari. înspre depresiunile Făgăraş şi Sibiu. parţial. depresiuni şi podişuri. iar cele carstice masivele Postăvarul. cu o importantă pondere a terenurilor joase. ajungând la temperaturi medii negative pe culmile de peste 2000 m ale Făgăraşului. (devenit o axă de gravitaţie secundară. în iarna anului 1942. întregul an. de lunci. propice practicării agrementului hivernal pe bază de sporturi de iarnă. Rezultă astfel un relief variat. fie în amontele barajelor morenaice glaciare (Bâlea. Lacurile naturale apar în Făgăraş. Baraolt. În depresiuni se conturează un climat de adăpost aparţinând tipului dominant de dealuri şi podiş (cu precipitaţii medii anuale de 700-800 mm şi temperaturi de 7-9ºC). în bazinul Vârghişului. Cibinul). Al doilea fenomen este cel al inversiunilor termice formate în Depresiunea Braşov urmarea cărora s-a înregistrat cea mai accentuată minimă termică din ţară (. la Bod). în turbăriile de la Reci. Ele se produc primăvara când determină topirea bruscă a zăpezilor (de unde numele popular atribuit vântului respectiv de „mâncătorul de zăpadă”). Tot aici. primăvara. în munţi. fie în fostele circuri. Climatul regiunii este favorabil activităţilor umane datorită amplitudinilor limitate ale parametrilor meteorologici. Podişul Hârtibaciului este afectat de alunecări de teren masive („glimee”) şi de torenţialitate activă. alimentarea lor este asigurată. al Perşanilor. se conservă un relict arctic şi anume mesteacănul pitic (Betula nana). de regulă. În munţi rigorile acestuia cresc. Podragu. exploatarea îndelungată a sării a dus la prăbuşirea vechilor saline şi formarea unor cuvete lacustre sărate. Formele glaciare definesc peisajul crestei nordice a Făgăraşului. Întorsurii. Două aspecte climatice sunt definitorii pentru regiune şi anume: producerea celor mai caracteristice fenomenale foehnale din România pe versantul nordic al Făgăraşului. Capra. paralelă celei dintâi). Avându-şi obârşiile în munţi. Resursele de apă provin din reţeaua de râuri alohtone (Oltul. Fenomene foehnale. Hârtibaciul. din ploi şi zăpezi. ca o consecinţă a climatului mai răcoros. Reţea hidrografică tributară predominant Oltului. În ansamblu au caracteristici chimice şi biologice ce le integrează în categoria celor de consum. dar şi a unui spaţiu montan redutabil cu atribute de complementaritate peisagistică şi economică.Transilvania sudică Regiune în conturare sistemică în sudul Transilvaniei istorice. Pe de alta parte. a manifestărilor normale. maximele scurgerii înregistrându-se. Bodoc.38. Căpriţa).

Etajul de foioase debutează cu pădurile de gorun. cerb). urmate de cele de amestec stejar-fag împreună cu alte specii (carpen. ca intensitate. În vatra depresiunilor este domeniul argiluvisolurilor. în depresiunile de contact morfologic şi în podiş. că în masivele menţionate dar şi în Munţii Cindrelului se întrunesc condiţii Proiectul pentru Învăţământul Rural 80 . frasin). Bodoc. tei. Potenţialul biopedogeografic al Transilvaniei sudice este compus dintr-o vegetaţie caracteristică celor două subetaje forestiere. respectiv cel al coniferelor desfăşurat la peste 1 200 m în zona montană. unele cu depozite subţiri de nămol terapeutic şi cu uşoare fenomene de heliotermie. fondul forestier extins şi. în zona Ocna Sibiului există rezerve de sare. Baza de materii prime a Transilvaniei sudice este formată din resurse variate dar în cantităţi modeste. Făgăraşul şi Cindrelul sunt masive unde etajul subalpin de jneapăn şi ienupăr precede stepa rece. lupul. iar în zona montană se dezvoltă diverse nuanţe de soluri podzolite. Covasna sunt localizate acvifere cu ape minerale. pisica sălbatecă. dealurile mai joase ale Podişului Hârtibaciului. precum şi în treimea inferioară a celorlalte masive. Postăvarul şi Piatra Mare au un relief spectaculos. ulm. Baraolt. La Bazna. fertile. în condiţii de climat şi vegetaţie diferite. ale pădurilor de foioase. În luncile râurilor ce brăzdează regiunea se extind soluri aluvionare. dispuse între 400-1000 m altitudine. La Covasna sunt cele mai cunoscute solfatare (emanaţii de bioxid de carbon). Fagul compact apare în munţii Perşani. la Ghelniţa şi Comandău. Resursele pedogeografice sunt alcătuite dintr-o gamă variată de soluri formate pe substraturi litologice. Coniferele întregesc o fâşie unitară între 1 200 – 1 800 m altitudine. La Porumbacu există calcare cristaline (marmură). Pe crestele stâncoase ale Făgăraşului vieţuieşte capra neagră. culoarul Apoldului. cât şi cele turboase (în zona Reci). Mari resurse turistice. mai extinse în Podişul Secaşelor. Vâlcele. valorificate pentru lucrări decorative. căprioara în vreme ce în cele de conifere există un număr mare de animale de interes cinegetic major (urs. Astfel. Malnaş. În pădurile de foioase îşi au biotopul preferat mistreţul. mai ales resursele atractive turistice.Transilvania sudică Vegetaţie etajată altitudinal de foioase şi răşinoase. Mai importante rămân însă terenurile agricole ce permit dezvoltarea unor subramuri diversificate ale agriculturii. Bodoc. Resurse ale subsolului variate dar în cantităţi limitate. Masivele Făgăraş. la Baraolt. la Zizin. Căpeni şi Valea Crişului cărbuni inferiori. în Munţii Întorsurii se exploatează petrol. Pedogeneza deficitară a crestelor şi abrupturilor înalte a generat litosoluri şi regosoluri. efectul de expoziţie nordică coborând limita superioară a pădurii în raport cu versantul sudic. dar şi lăcovişti în arealele mai intens umectate. din Europa. În Depresiunea Braşov coabitează pe suprafeţe apropiate atât solurile nisipoase. În apele oxigenate ale pâraielor montane găseşte condiţii propice de înmulţire păstrăvul. dar mai ales în Depresiunea Braşovului. în podişuri cel al cambisolurilor. În Munţii Perşani se exploatează piatra de construcţie (bazalt) şi calcarele utilizate în fabricarea cimentului. vulpea. a pajiştilor alpine intens valorificate în trecut prin păşunat în „Mărginimea Sibiului”.

Aşezările rurale etalează în structura. Braşovului sau Târnavei sunt recunoscute prin obiceiurile. Ea a fost mult mai numeroasă.3. prin care romanii au intrat în Transilvania. Proiectul pentru Învăţământul Rural . dublate spre interior.300 şi. dar consecinţele celui de-al doilea război mondial s-au reflectat negativ asupra acesteia (deportări.671 locuitori. Feldioara. Aceeaşi populaţie şi-a edificat însă şi sate compacte (Răşinari. încă din antichitate. istoric. Componenta antropică Componenta antropică este reflectată de popularea veche. Cristian. Predeluş sau Oituz. abia pe 81 Populare relativ densă. economic. Satele risipite (Jina. Gura Râului. Hărman. respectiv a unor culoare cu funcţie comercială şi economică ce a atras. a lânii). ierarhia principalelor trei oraşe din Transilvania era următoarea: Braşov. Oraşe numeroase. Orlat) în Depresiunea Sibiului. de Dunăre şi Marea Neagră. iar funcţiile lor predominant agricole sunt asociate cu cele meşteşugăreşti (prelucrarea lemnului. Poiana Sibiului) sunt mai rare şi sunt legate de ocupaţia pastorală a românilor din „mărginime”. Satele săseşti din zona depresionară sau de podiş sunt de tip compact şi prezintă o arhitectură specifică (Apold. polarizate de Braşov şi Sibiu. Saschiz. tradiţiile şi folclorul lor. Densitatea aşezărilor este ridicată. comunităţile umane. în Perşani.Transilvania sudică pentru practicarea sporturilor de iarnă. textura şi funcţiile lor condiţionările de ordin natural. Cisnădioara) 12. de pasul Vlădeni sau trecătoarea Racoş). Biertan. Sibiul. iar zonele etnografice ale Sibiului. Exceptând arealul Branului. culturale. Axente Sever. Pe lângă populaţia românească. şi răspândirea sa largă în zona de podiş. În nordul Depresiunii Braşovului există numeroase localităţi cu populaţie maghiară (secuiască). prin aceasta. monumente). Făgăraşului. Braşovul. continuă şi relativ densă a teritoriului. Ascendentul câştigat atunci s-a concretizat în asigurarea bazei pentru dezvoltarea viitoare (să nu uităm că în secolul XVIII. migrarea spre Germania). Sibiu. datorită fragmentării şi declivităţii pronunţate a formelor sale. De aici rezultă densitatea mare a populaţiei în depresiunile sub-montane. o cale. social şi etnic exercitate în geneza şi evoluţia habitatelor. Oraşele s-au dezvoltat îndeosebi în perioada feudală când funcţia comercială era mijlocită de poziţia periferică şi amplasarea pe drumurile de legătură cu Ţara Românească şi. Sighişoara sau Mediaşul sunt centre urbane cu o zestre turistică medievală remarcabilă (obiective istorice. Unice pentru această regiune sunt bisericile fortificate edificate de populaţia săsească în numeroase localităţi (Slimnic. Şeica Mică. Poziţia geografică a oferit spaţiului analizat prerogativele porţilor deschise spre sudul şi nordul Carpaţilor (de-a lungul Oltului. peste 13. de peste 125 locuitori/km². Biertan). dominantă numeric. prin pasurile Bran. din cele două alese. multietnică. 17. religioase. aici este localizată cea mai importantă comunitatea germană (saşii) din Transilvania. că apele minerale ale Depresiunii Braşovului au intrat deja în valorificarea curativă de profil. Predeal. popularea spaţiului montan este mult mai redusă. Făgăraşul.

Avrig. Săcele. Copşa Mică. agricultura. Sighişoara.600 locuitori). Sfântu Gheorghe. Clujul. Dumbrăveni. prin centre de niveluri diferite.Transilvania sudică locul trei. Victoria. care polarizează o serie de oraşe-satelit afirmate în proximitate. prima dintre ele fiind creşterea ovinelor. Se observă prezenţa a două centre majore. Ocna Sibiului. Sălişte. Făgăraş. Sibiului şi Braşovului. Aspect 82 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Economia regiunii Componenta economica a regiunii se distinge prin dezvoltarea relativ echilibrată a celor trei ramuri. 12. Zărneşti. Răşnov. Agricultura are o serie de subramuri de mare tradiţie.Care sunt aceste valori şi cum pot fi ele receptate în peisajul geografic? 2. industria şi turismul. O tendinţă de individualizare se manifestă la oraşele situate pe Târnava Mare unde Copşa Mică. crescătorii de ovine au impus ocupaţia între cele mai extinse şi mai profitabile din regiune. Agnita. Târgu Secuiesc. Sistemul urban este polarizat. în care depresiunile Sibiu. Braşovul şi Sibiul. Mediaş. direct şi indirect. Menţionaţi alăturat: 1. caz unic în România prin specificitatea lui. Test de autoevaluare Transilvania sudică este cea mai importantă regiune a României unde valorile create de minoritatea germană atestă beneficiile multiculturalismului şi coabitării paşnice între etnii. cea mai importantă zonă producătoare de lână din perimetrul actual al României. de către Braşov (307 046 locuitori). principalele centre urbane vor face parte din prima centură industrială a ţării iniţiată în Banat (cu siderurgia de la Reşiţa şi Bocşa) şi extinsă spre ţinuturile Hunedoarei (Călan. Covasna. Tălmaciu. secole la rând. cu peste 12. Valorificând păşunile alpine ale Carpaţilor Meridionali şi Curburii. urmat de Sibiu (167 377 locuitori). dar practicând deopotrivă transhumanţa. Hunedoara). Codlea. Astfel. iar Sighişoara se află la interfaţa a trei poli atractori: Braşov. Mediaşul şi Dumbrăveni sunt atrase spre Sibiu. Cum a evoluat numeric populaţia de naţionalitate germană în ultimul secol? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 12. Făgăraş şi Braşov s-au specializat fiind. Cisnădie. Sibiu şi Târgu Mureş.4.

iar mofetele sunt cele mai concentrate din continentul european (9798% C02). În acest moment staţiunea Poiana Braşov se află în fruntea bazelor turistice specializate în agrement hivernal din ţară. Braşov. Mediaş (carbid). Cisnădie. Orlat. acid sulfuric) Victoria. mobilă. avioane. Prelucrarea lânii s-a delocalizat şi într-o serie de centre din vecinătatea sa (Săcele. iar versanţii podişurilor Secaşelor şi Hârtibaciului relevă o utilizare agricolă mixtă: culturi. Jidveiul fiind deja o marcă recunoscută prin produsele sale de vinificaţie. Bazna. sticlă). la cote inferioare şi în alte modalităţi de practicare. Vâlcele. pornindu-se de la resursele atractive naturale şi antropice existente. utilaj minier. fâneţe şi păşuni. Regiunea este traversată de şoselele europene E60 (Borş83 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Transporturile integrează unităţile de habitat într-o reţea de drenuri rutiere şi feroviare ierarhizate de la nivelul naţional la cel local. Covasna. Ele pot deveni ţinte pentru sejurul turismului culturalizant sau ale turismului de tranzit. Biserica Neagră şi Casa Sfatului din Braşov. pe lângă tradiţionala industrie a lânii. Mănăstirea Sâmbăta. tradiţiile. sticlărie. Mediaş) bisericile fortificate ce împânzesc regiunea. O urmează îndeaproape staţiunea Păltiniş şi Bâlea (Bâlea Lac şi Bâlea – cascadă). dar şi a altor masive pitoreşti (Postăvarul. Prejmer). menţinut. Sighişoara (prefabricate. brânzeturi. Cultura cerealelor se practică în spaţiile depresionare şi de luncă. viţăde-vie. industria chimică. obiceiurile şi folclorul românesc. Braşov (produse refractare). Un avânt deosebit cunoaşte în acest moment turismul rural în aşezările rurale din zona Sibiului (Gura Râului. Zărneşti. Industria chimică este concentrată îndeosebi la Copşa Mică (negru de fum. răspândită şi în oraşele mici învecinate (Sălişte. Materiale de construcţie se produc la Mediaş. Făgăraş (îngrăşăminte chimice. Pentru turismul curativ prioritatea o deţine staţiunea Covasna unde apele minerale conţin peste 2 800 mg/l C02. Vestigiile istorice (cetăţile medievale Sibiu. maghiar şi german sunt obiective cu mare forţă atractivă. industria lemnului. Răşinari. brânzeturi. De subliniat marile intreprinderi de autovehicule. acid sulfuric). textilă şi alimentară deţin o serie de intreprinderi de rang naţional. Agricultură mixtă. Homorod. şi astăzi. produse din carne etc. Făgăraş. Tălmaciu) în aparataj de precizie. Sibiel) dar şi în numeroase sate din Depresiunea Braşovului sau zona Branului. Sibiul s-a specializat. Industria are ca centru de referinţă Braşovul unde construcţia de maşini. se detaşează zona Târnavelor ca una din principalele podgorii ale ţării. maşini agricole. Hoghiz (ciment). prelucrarea lânii. Braşov (celuloză şi hârtie) etc.Transilvania sudică Industrie de tradiţie diversificată. şi ea de mare tradiţie. produse cosmetice. În zona Braşovului turismul montan are o mare tradiţie datorită vecinătăţii Bucegilor. Muzeul Bruckenthal din Sibiu. Turismul este o ramură economică în creştere. Transilvania sudică este un domeniu reprezentativ pentru turismul cultural. Staţiuni balneare mai mici sunt Ocna Sibiului. pomi fructiferi. În privinţa viticulturii. Piatra Mare). Sighişoara. Turism montan şi cultural intens. Râşnov. dată fiind poziţia geografică a regiunii.

Cunoscuţi ca meseriaşi destoinici şi lucrători pricepuţi ai pământului. mai ales în contextul în care ambele autostrăzi preconizate a se construi cu prioritate în România (Oradea-Braşov şi Arad-Sibiu-Bucureşti) îi vor traversa teritoriul.Bucureşti-Braşov-Sibiu-Deva-AradCurtici. în Bistriţa şi împrejurimile sale. Comentarii şi răspunsuri la teste 84 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Arhitectura satelor săseşti este de mare originalitate. de magistralele feroviare Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. cum ar fi cea de pe Târnave. în mare parte. 2. modelul de convieţuire interetnică moştenit etc. Perspectivele regiunii sunt generate de o serie de factori favorizanţi şi anume: poziţia geografică sinonimă unui „loc central” al spaţiului naţional. resursele naturale variate (cu accent pe cele turistice şi agricole):standardul de dezvoltare economico-socială atins (superior mediei pe ţară). Evoluţia numerică a populaţiei de origine germană a fost ascendentă până la al doilea război mondial după care se înregistrează o scădere continuă a acesteia datorită deportării etnicilor germani în fosta URSS sau a migrării celor rămaşi în Germania. Transilvania sudică îşi va fortifica sistemul teritorial pornind de la funcţia lui polarizatoare în raport cu alte sisteme învecinate. Cluj etc. Vechile bresle din Sibiu. Disfuncţiile actuale. 12.Transilvania sudică Căi de transport diversificate tipologic. Concomitent se înregistrează un bilanţ demografic negativ ca urmare a îmbătrânirii populaţiei şi natalităţii scăzute. Populaţia de origine germană a fost colonizată în Transilvania începând cu secolul X II şi s-a aşezat cu predilecţie în două zone ale acesteia: în partea sudică: Sebeş-Sibiu-Braşov şi cea estică. legate de precaritatea conexiunilor cu unele regiuni transcarpatice. Din centrul său porneşte cel mai pitoresc sector de drum transcarpatic.Agnita. BucureştiBraşov-Sighişoara-Oradea. saşii transilvani s-au aflat la temelia progresului industriei şi agriculturii din zonele în care au locuit. Braşov sau Bistriţa atestă cu prisosinţă acest fapt. La Sibiu funcţionează un aeroport. De menţionat însă că germanii au constituit o parte şi din populaţia altor zone.5. Braşov-Întorsura Buzăului. Cetăţile medievale transilvane şi bisericile fortificate din regiunea studiată poartă de asemenea. Sibiu. Mari oportunităţi de dezvoltare în perspectivă. vor fi eliminate prin construirea de tuneluri şi căi de acces moderne (îndeosebi în zona Curburii şi spre Moldova). Modernizarea infrastructurii tehnice ale teritoriului va optimiza şi relaţiile din interiorul sistemului în sensul amplificării şi creşterii gradului de interoperativitate cu microsistemul teritorial al Târnavei Mari printr-o serie de scurt-circuite eficiente. 1. precum şi de un număr important de şosele secundare sau căi ferate de penetraţie (Braşov-Zărneşti. cel al Transfăgărăşanului. pecetea geniului lor creator. Oradea-Cluj Napoca-Sighişoara-Braşov). de la amplificarea tranzitului pe magistralele sale rutiere şi feroviare. şi E68 (Nădlac-Arad-DevaSebeş-Sibiu-(cu ramificare pe E81 spre Piteşti-Bucureşti)-Braşov. În consecinţă. iar gospodărirea aşezărilor şi a moşiei lor a atins niveluri exemplare.

la obiect. Deşi morfologic bazinul transilvan este unitar. În arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş se disting forme de relief variate (munţi. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Editura Academiei. 2.Specializarea şi anul absolvirii. Cluj-Napoca. Geografia României.Adresa cursantului. Evidenţiaţi interrelaţiile sistemice dintre acestea şi rolul lor în creionarea unităţii. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui.6. Analizaţi sistemul urban al Transilvaniei sudice. Gr.0 pct) 5.0 pct. (3.Transilvania sudică 12. (2001). Bucureşti.) 4.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. .Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină).Numărul lucrării de verificare. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Care sunt caracteristicile unei regiuni anizotrope şi cum se regăsesc ele în Culoarul Siretului? (2. Gr. Depresiunea Transilvaniei. Bibliografie selectivă 1. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Cluj-Napoca. Proiectul pentru Învăţământul Rural 85 . Editura Presa Universitară Clujeană. (2. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Pop. din punct de vedere funcţional se remarcă o divergenţă a fluxurilor de materii prime.) 3. . podişuri. Pop. Editura Presa Universitară Clujeană. (2. . . Răspunsul va fi logic formulat. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. 3 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr.7.Titlul cursului (Geografia Regională a României).III. Bistriţa-Trotuş. (2000).0 pct. 12. Transilvania nordică şi Transilvania sudică . 3. Argumentaţi acest fenomen. produse şi interese. 9-12 privind regiunile Culoarul Siretului. Lucrarea de verificare nr. depresiuni). Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1.0 pct) 2. x x x (1987).

creste ascuţite.4. La Vest sunt delimitaţi printr-un racord diferenţiat morfologic. 13 13. culoarul Mureşului şi o salbă de depresiuni submontane (Iara-Hăşdate. Delimitarea altitudinală faţă de unităţile înconjurătoare este foarte clară. spontane sau dirijate. platouri. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 86 Proiectul pentru Învăţământul Rural . mai ales în raport cu pătrunderile câmpiei sub forma „golfurilor digitale” în partea de Vest şi depresiunile submontane ale Transilvaniei în Est.posibilitatea definirii regiunilor geografice pornind de la anumite trăsături naturale cu pecete decisivă asupra peisajului geografic. Almaşului) separându-i de Podişul Transilvaniei.1. masive izolate. 13 MUNŢII APUSENI Cuprins 13. tranşant. Munţii Apuseni sunt situaţi între valea Mureşului. Accesibilitatea ridicată va face posibilă popularea intensă ceea ce le va atrage atributul de « cea mai umanizată unitate carpatică ».3 Componenta antropică 13. Baza naturală de susţinere Individualizarea geografică a regiunii asociază criteriile naturale cu cele economice şi sociale.2. 13. culmi aplatizate. Economia şi perspectivele sistemului regional 13. Caracteristic pentru această regiune este existenţa unei game extrem de variate de forme de relief: depresiuni şi culoare. Ele vor determina atât o diversitate de ordin peisagistic. versanţi prelungi.2. axe) în funcţie de tendinţele. Bibliografie selectivă Pagina 86 86 90 90 92 93 13.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 13. . de evoluţie a teritoriului. cât şi al potenţialului de polarizare a concentrărilor umane (centre.perspectivele dezvoltării unui teritoriu în contextul schimbării sensului vectorilor de gravitaţie (de la direcţia centrifugă la cea centripetă). la Sud şi văile Someşului şi a Barcăului la Nord.Munţii Apuseni Unitatea de învăţare Nr. cât mai ales condiţii nuanţate sub raportul populării şi a modului de utilizare agricolă a terenurilor.rolul factorului antropic în coagularea interrelaţiilor spaţiale regionale. Către Est limita unităţii este clară. Baza naturală de susţinere 13.6. Ca unitate teritorială. regiunea poate fi luată în considerare atât sub raportul elementelor cadrului natural. . Obiectivele unităţii de învăţare nr. 13 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va conştientiza: . în raport cu Câmpia şi slab diferenţiat altimetric în cel cu Dealurile de Vest.5.

masive. Astfel.). Someşului Cald. Hodobana. Aici sunt localizate complexul carstic Cetăţile Ponorului comparabil în carstul european doar cu cel de la Scoczian din Slovenia. în stratele cărora a fost modelat cel mai complex relief carstic din ţară (Peştera Vântului. El este alcătuit. Înspre vest. Scărişoara-Ocoale) cu cel mai spectaculos relief carstic din România. din punct de vedere geologic ei relevă o mare varietate petrografică. Pociovaliştei). roci solubile în care au fost modelate veritabile carstoplene (Padiş. Cu o orientare nord-vest . alcătuiţi din şisturi cristaline şi Munţii Meseş (996 m în Măgura Priei) cu o litologie mai complexă unde rocile cristaline se asociază calcarelor din Podişul Boiului. izbucurile Izbândiş. este alcătuită din Munţii Bihor (1849 m în Vârful Cucurbăta) veritabil nod orografic. peşterile Humpleu. Topliţa etc. La nord. cheile Văii Stanciului şi cascada Răchiţele. Munţii Apuseni trimit o serie de alte apofize. cu masive cristaline în centru şi platouri carstice periferice Proiectul pentru Învăţământul Rural 87 . din care se răsfiră celelalte masive montane Peşteri. cheile Videi. Aceştia din urmă sunt incluşi de unii autori. cu peste 50 km lungime. în a doua jumătate a lunii iulie. preponderent din cristalin precambrian şi paleozoic ce a mijlocit sculptarea unui relief greoi. La sud se înalţă masivul cristalin Găina.sud-est se înscrie culmea Codru Moma. Spre nord. Există şi chei renumite precum cele ale Galbenei. cu culmi prelungi şi aplatizate în vreme ce văile au adâncimi mari şi versanţi prelungi. Munţii Bihorului sunt flancaţi de masivul intruziv Vlădeasa (1839 m) în estul căruia se află un areal calcaros cu o serie de peşteri (Vârfuraşul). Zăpodie. Albioarei. masiv. ceea ce a determinat o bogăţie deosebită în resurse subsolice. Deşi se consideră că cele două grupe ale Apusenilor (Nordici şi Sudici) au evoluat diferit. Ordâncuşei. Peştera Ciur-Izbuc cu peste 200 urme de paşi ale omului preistoric. cu renumitul « Târg de Fete » desfăşurat aici anual. alături de Culmea Codrului sau Dealu Mare-Preluca. Bratcani. între care Munţii Pădurea Craiului.Munţii Apuseni Arhitectura peisajului are ca element nodal grupa muntoasă a Bihorului. În partea sa sud-estică se află o zonă constituită din calcare cristaline (culmile Scăriţa-Belioara. cea mai înaltă şi masivă. relieful lor se aseamănă sub numeroase aspecte. Altarului (cu cele mai renumite speleoteme din Europa). cât şi un mozaic peisagistic de mare valoare turistică. partea centrală. Lor li se asociază formaţiuni sedimentare mezozoice. chei şi defilee cu geneze variate. asemeni unui V. Gheţarul de la Scărişoara (ce adăposteşte un gheţar fosil cu o vârsta de peste 3000 ani) Peştera Vârtop (unde s-a descoperit o amprentă plantară aparţinând Omului de Neanderthal. Pe de altă parte. “jugului intracarpatic” interpus între Munţii Apuseni şi Carpaţii Orientali. în special calcare. se racordează nucleului central Munţii Plopiş (918 m în Dealul Ponorului). alcătuiţi covârşitor din calcare. Cuţilor. Defileul Crişului Repede. iar la est Masivul Gilău-Muntele Mare (1821 m). Sighiştelului etc. constituit din roci cristaline paleozoice intens metamorfozate pe care a fost sculptat un relief de culmi semeţe. Runcului. Vulturese şi Leurda-Leaşu) fierăstruite de chei inedite (Poşăgii. de acum 62 000 ani).

ducând la creşterea uşoară a temperaturii medii anuale şi scăderea cantităţilor de precipitaţii în culoarul depresionar Alba Iulia – Turda (500-700 mm). ceaţă. Munţii Apuseni sunt un adevărat „castel de ape”. spre care sistemul regional al Munţilor Apuseni se descarcă periferic. temperaturi medii anuale de 2-60C. pe Someşul Cald (Tarniţa. Potenţialul hidroenergetic bogat este valorificat prin lacurile de acumulare. Extremitatea sud-estică a regiunii revine Munţilor Zarand. pe Crişul Repede. O mare parte din economia tradiţională a populaţiei autohtone. Acumulări endocarstice deosebite. Coteţul Dobreştilor. Apele subterane cuprind pânze freatice lipsite de continuitate. Iada (Leşu).Munţii Apuseni Climat montan etajat cu influenţe oceanice. Ape termale. Pentru Trascău-Metaliferi. realizate pe Someşul Mic (Gilău). Bulzişor. Depresiunile (Brad. precum şi ale depresiunilor marginale Şimleu. cu etajul fagului şi cel al coniferelor. Din cauza populării continue vegetaţia forestieră a fost exploatată. şi precipitaţii abundente de 800-1000 mm anual. Aici se află blocuri cristaline asociate cu măguri vulcanice sau areale calcaroase. reducându-se considerabil Proiectul pentru Învăţământul Rural 88 . Piatra Helenească). În regiunea de contact cu Dealurile şi Câmpia de Vest. Almaş. Versantul vestic este drenat de cele trei Crişuri (Alb. Vad-Borod) au un climat specific. Piatra Bulzului. Huedin. Vâlcanul. Climatul general este cel specific montan. Huedin. (Pietrele Ampoiţei. cristalini. Versantul vestic. Negru şi Repede) şi de Barcău. Gurahonţ. cu frecvente fenomene de inversiune termică. nebulozitate ridicată. Tăuz. Fântânele-Beliş). Iara-Hăşdate. Râmeţului. continuaţi spre est cu Munţii Metaliferi unde mozaicul petrografic atinge paroxismul. în lungul faliilor carpatice marginale apar apele termale mineralizate (Vaţa. şi cele de cupru (Roşia Poieni) justifică topicul atribuit. se bazează pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. precum şi carierele de la Vaşcău. Zăcămintele de aur (Brad. arealele carstice determinând mari acumulări drenate prin izbucuri (Galbenei. îndeosebi cea din Ţara Moţilor. Dumbrăviţa de Codru). (Vaşcău. Hidrografic. aflat sub directa influenţă a maselor de aer vestice este mai umed (peste 1500 mm precipitaţii anual la Stâna de Vale) În opoziţie. cu manifestarea etajării elementelor climatice. Plotunul. de o mare importanţă balneară. unic este relieful de masive izolate. De mare importanţă peisagistică dar şi sub aspect demografic sau economic este prezenţa „depresiunilor golf” ale Vad-Borodului. Hăşdatelor. traversată prin chei spectaculoase de apele Galdei. La est de Valea Ampoiului. Veritabil castel de ape pentru nord-vestul ţării. Moneasa sau Geoagiu-Băi). unde rocile ofiolitice flanchează o culme calcaroasă prelungă (Ciumerna-Bedeleu). Izbândiş). Roşia Montană. Cunoscute sunt apele termale şi cariera de marmoră de la Moneasa. se desfăşoară Munţii Trascăului. pe latura sud-estică a Munţilor Apuseni masele de aer sunt foehnizate. Beiuşului şi Zarand-Gurahonţ-Brad. Vânătara. Reţeaua de drenaj este foarte densă datorită precipitaţiilor bogate. Ampoiţei. Valea Drăganului (Floroiu). Arieş şi Ampoi. cu altitudini modeste. Vegetaţia naturală dominantă este cea de pădure. spre est de Someşul Mic. Baia de Arieş) exploatate încă din antichitate. klippe şi olistolite.

cheile Turzii. căprioara. Huda lui Păpară. Varietatea şi unicitatea peisajelor. La acestea se adaugă valorile etnografice şi culturale cuprinzând satele tradiţionale. suprafeţele ocupate cu păduri. Exploatările auro-argentifere de pe valea Crişului Alb şi din bazinul superior al Arieşului datează încă din perioada daco-romană. Gheţarul de la Scărişoara. Astfel. iar pe calcare rendzine şi pseudo-rendzine. Complexul carstic „Cetăţile Ponorului”. Galbenei. Toaia. Galdei. Runcşor. În prezent exploatările sunt concentrate mai ales în Munţii Metaliferi la Zlatna. Râmeţului. Proiectul pentru Învăţământul Rural 89 . Vlădeasa sau Muntele Mare. andezit. apar în succesiune cambisolurile (brune şi brunacide) favorizate de climatul umed şi răcoros şi de vegetaţia forestieră de foioase. portul popular. În Munţii Pădurea Craiului există zăcăminte de bauxită. marmură. Având în vedere specificul condiţiilor naturale (relief accidentat. pietriş şi nisip. roci de construcţie). Roşia Poieni. iar în masivul Gilău-Muntele Mare zăcăminte de fier cu conţinut redus în metal. cu păstrăv şi lostriţă. climatice şi biogeografice. bazalt. climă rece şi umedă. sărbătorile şi datinile. Cetăţile Rădesei. Criştior-Brad. Peştera Urşilor. ciocănitoarea. La altitudini mai mari dominante sunt spodosolurile (podzolurile brune şi brune acide) sărace în humus. Vântului. la altitudini mai joase. soluri cu fertilitate scăzută) regiunea se încadrează în agroregiunile de munte. cinteza). Solurile sunt corelate cu condiţiile petrografice. mistreţul şi numeroase păsări (mierla. structurile geologice inedite ale Detunatelor. Resurse aurifere. cerbul şi. O categorie importantă de resurse este potenţialul turistic deosebit al acestei regiuni. bogăţia tradiţiilor etnografice constituie resurse încă insuficient valorificate. Fauna acvatică este reprezentată de cea specifică apelor de munte. veveriţa. Prezenţa păşunilor şi fâneţelor favorizează creşterea animalelor. minereuri. pe platourile de joasă altitudine sau versanţii însoriţi) şi sunt valorificate prin culturi pomicole sau plante care rezistă unui climat răcoros şi umed. Diversitatea petrografică se remarcă şi în multitudinea de roci de construcţie exploatate: granit. Terenurile arabile sunt restrânse (mai ales în depresiuni. fiind în curs de constituire sistemul de exploatare de tip rural. rezervaţiile fosilifere (Dealul cu Melci) etc sunt doar câteva din nenumăratele valori peisagistice naturale de care beneficiază acest spaţiu. ponoarele Vânătara.golf întâlnim argiluvisoluri sau soluri aluvionare. Ordâncuşei. peşterile Meziad. Vadu Crişului. au fost şi ele afectate de sistemul de creştere a animalelor. Fauna pădurilor montane cuprinde animale de interes cinegetic cum sunt ursul. fiind folosit în fabricile de prelucrare a lemnului. Lemnul pădurilor constituie şi în prezent o resursă importantă. În depresiunile . Sighiştelului. Dintre resursele subsolului de mare importanţă sunt minereurile nemetalifere. Pajiştile alpine din Biharea.Munţii Apuseni Fond biogeografic diversificat. Activităţile industriale sunt legate în principal de resursele disponibile (lemn. calcare. polimetalice şi turistice apreciabile. meşteşugurile etc. travertin. Roşia Montană. Someşului Cald.

Zlatna. Principalul centru care polarizează spaţiul Munţilor Apuseni este oraşul Câmpeni.Munţii Apuseni 13. Aşezările urbane sunt vechi târguri sau centre miniere şi sunt. pastorale sau mixte. Zlatna) în vreme ce suprafeţele intens împădurite (Padiş-Lumea Pierdută) sunt nepopulate. Principalele oraşe sunt: Brad. Sebiş. Problema actuală cu care ele se confruntă este depopularea spontană cauzată de migrarea în masă a populaţiei tinere şi indicele mortalităţii ridicat la cea vârstnică. forestiere. 90 Proiectul pentru Învăţământul Rural .4. Câmpeni. Nucet. arii de concentrare înregistrându-se depresiunile golf (Beiuş. Economia şi perspectivele sistemului regional Mineritul milenar între continuitate şi stagnare. Ineu. După anii 60-70 ai secolului trecut (când exodul rural a atins în România valori deosebite în legătura cu politica de industrializare forţată) numărul populaţiei începe să scadă ca urmare a migrărilor spre oraşele dinafara spaţiului montan. Vaşcău. Minereul de fier s-a extras de la Căpuş. minereul fiind sortat primar la Dobreşti şi livrat întreprinderii de alumină din Oradea. Exodul populaţiei este determinat şi de cauze economice şi sociale (nivelul de trai scăzut. cât şi de rolul istoric. magazine comerciale). Singura şansă de supravieţuire a unora dintre ele mai favorabil localizate este dezvoltarea turismului rural care să diversifice profilul economic al regiunii. Ştei. în culoarele marginale sau în zonele miniere (Brad. Cariere de Cei mai populaţi munţi ai continentului european. iar actualmente din minele de la Băişoara. Zece Hotare. în general. 13. În scopul rafinării aurului a fost înfiinţată fabrica de acid sulfuric de la Zlatna care au produs o poluare masivă a naturii locurilor. altitudinile moderate. Populaţia este repartizată inegal în teritoriu. a dotărilor sociale strict necesare (şcoli. Noul oraş Geoagiu are o funcţie turistică bazată pe valorificarea milenară a apelor termale şi termo-minerale din calcarele anticlinalului BoiRapolt-Rapolţel. a alimentării cu energie sau apă. prezenţa resurselor solului) au permis umanizarea accentuată a acestei regiuni. Din punct de vedere al funcţiei economice satele sunt miniere. al cărui rol este determinat atât de poziţia relativ centrală în cadrul regiunii. Aleşd. Beiuş. Componenta antropică Condiţiile naturale relativ favorabile pentru o zonă montană (numărul mare al depresiunilor şi văilor. Nucet. Bauxita se exploatează la Vârciorog. De remarcat structura etnică covârşitor românească. Industria extractivă are cea mai veche tradiţie din România. Aşezările rurale specifice sunt „crângurile” care sunt sate mici (sub 500 locuitori) cu structură risipită. Abrud. Oraşe mici cu centrul de polarizare la Câmpeni. Roşia. Sebiş. Gurahonţ). Numărul crângurilor cu dispariţie certă este deosebit de mare.3. Punctul maxim al creşterii numerice a fost atins la jumătatea secolului XX. cât şi de potenţialul de comunicaţie. Abrud. lipsa infrastructurilor de acces. Răcaş. exploatările de aur şi argint din zona Metaliferilor datând din perioada dacică. Baia de Arieş. dispensare. celelalte naţionalităţi (unguri) apărând doar în zonele miniere. Ştei. mici. Ele au fost ridicate la nivel unic al intensităţii şi complexităţii sub stăpânirea romană (cunoscutele galerii de la Roşia Montană) şi au continuat până în zilele noastre.

Sohodol. Un avânt deosebit a luat în ultimul timp turismul rural. alcool. Turismul valorifică doar o parte nesemnificativă a potenţialului atractiv natural şi antropic al regiunii. Aireşeni). Test de autoevaluare Munţii Apuseni. Meziad etc) sunt simple avanposturi ale unor amenajări de amploare ce se cer realizate. depresiunea Huedin (Sâncrai.Munţii Apuseni marmură de bună calitate sunt deschise la Moneasa. Arieşeni. Centre de referinţă sunt Câmpeni. cât şi unul de tip industrial (mobilă şi alte produse din lemn). sucuri. Chişcău. Beiuş şi Brad. anumite localităţi din bazinul Arieşului Mare (Albac. prelucrarea lemnului. Există suficiente temeiuri pentru a-i defini ca sistem teritorial funcţional sau ca regiunea naturală tipică? 2. bere. Munţii Apuseni sunt traversaţi de 91 Turismul ca şansă majoră a economiei regionale. Leşu. produse de panificaţie) a intreprinderii European Drinks. Ocupaţie străveche. Vadu Crişului. depresiunea Beiuş (Meziad. Chişcău) devenind prin pensiunile lor ţinte ale unui număr în creştere de vizitatori Căile de comunicaţie sunt dense pentru o regiune montană şi sunt axate pe principalele văi. 13. Gîrda de Sus. GeoagiuBăi. După anii ’90 în zona Ştei s-a afirmat industria alimentară (apă minerală. ridică o serie de obstacole în calea regionărilor geografice funcţionale tocmai prin gradul lor ridicat de individualizare. Scărişoara. Băişoara. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Râmeţ. Stâna de Vale. Explicaţi în spaţiul alăturat: 1. Vaţa de Jos. Care sunt elementele ce au favorizat intensa populare a spaţiului montan? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Exploatarea lemnului ca bază a unei veritabile civilizaţii. Cerbul. Pietroasa. Staţiunile Moneasa. Vaşcău. îmbracă atât un caracter artizanal (cunoscută este măestria moţilor în fabricarea vaselor şi articolelor din lemn). Izvoru Crişului). o unitate fizico-geografică reprezentativă a României. Beliş-Fântânele cărora li-i se adaugă alte cabane şi popasuri turistice (Padiş.

Aici apare un nucleu central morfologic. intens umanizate. În primul rând popularea a fost favorizată de altitudinea şi morfologia reliefului. În sfârşit. Crişul Alb). cea mai intensă umanizare a unui spaţiu montan carpatic. magistrala feroviară 3 (Bucureşti-Episcopia Bihor). Modelul regional al Munţilor Apuseni apare ca o reţea dendritică. bazinul Arieşului spre Turda. dinspre Oradea spre Cluj-Napoca trece drumul european E60. Ampoi. intense şi diversificate ale omului cu locul s-a născut un spaţiu mental de mare originalitate ce are ca nucleu. prin sudul Munţilor Apuseni. Din punct de vedere morfologic depresiunile şi platourile intens aplatizate au o extensiune remarcabilă ceea ce a permis nu numai amplasarea aşezărilor ci 92 Proiectul pentru Învăţământul Rural . iar ochiurile reţelei fiind suprapuse masivelor montane. depresiunile „golf” Zarand. Înălţimile sale sunt mijlocii. Depresiunea Zlatna şi bazinul Ampoiului spre Alba Iulia. Ariile aferente bazinului superior al Someşului Mic sunt polarizate spre exterior (spre Cluj-Napoca). Reţeaua de drumuri se suprapune în mare măsură celei de cale ferată. cu liniile suprapuse axelor de gravitaţie naturală şi antropică (văi. la care se racordează toate celelalte elemente sistemice. pe valea Crişului Repede şi pasul Ciucea. Ţara Moţilor . Crişul Negru. pot fi evidenţiate subregiuni. La care se adaugă. se constată o interrelaţionare strânsă între elementele componente. de data aceasta de sorginte antropică. 13. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.5. accesibilitatea teritoriului sunt premise naturale favorabile ale instituirii unui sistem teritorial. o economie diversificată fondată pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. detaşat. turismul. Analizând structura şi funcţiile peisajului. cu predominanţa munţilor joşi. Pe valea Crişului Repede. Se pune astfel în evidenţă o relaţie de complementaritate între spaţiul montan şi ariile mai joase limitrofe (Depresiunea Transilvaniei.Munţii Apuseni Infrastructura de acces sub imperativul modernizării. uşor accesibili. Profilul economic de perspectivă al regiunii situează pe primul loc. în mod nemijlocit. pe valea Mureşului trece o altă arteră de importanţă europeană E68 (Arad-Deva-Sebeş spre Bucureşti). pe Crişul Alb (Ineu-Brad şi de aici la Deva) sau pe Crişul Negru (Beiuş-Vaşcău). Depresiunea Brad spre Deva. din raporturile îndelungate. culoarul Mureşului. prelucrarea eficientă şi controlată a resurselor lemnoase. Câmpia şi Dealurile de Vest). urmat de agricultura ecologică. penetrarea adâncă a văilor şi depresiunilor. Beiuş şi Vad-Borod sunt atrase de către spaţiul deschis al Dealurilor şi Câmpiei de Vest. Câteva căi ferate secundare pătrund pe valea Arieşului (de la Turda la Abrud). În cadrul acestui model regional. 2. minerit şi creşterea animalelor. care deversează gravitaţional către ariile adiacente. Din aceste artere importante se desprind şosele pe toate văile importante (Arieş. mineritul substanţelor nemetalifere. axate pe principalele văi şi căi de comunicaţii. Desfăşurarea largă şi unitară a grupei montane. căi de comunicaţii). o agregare de tip sistemic ne mai întâlnită la celelalte grupe montane ale Carpaţilor.

Geografia României. 2. în special cele aurifere. Cocean. Editura Academiei. (1984). În al doilea rând. 13.Munţii Apuseni şi o diversificare a folosinţelor agricole (culturi. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Nu în ultimul rând. Potenţialul economic al carstului din Munţii Apuseni. Editura Presa Universitară Clujeană. Cluj-Napoca. păşuni). Editura Academiei Române. Pop. P. 3. trebuie să menţionăm numeroasele obiective turistice care motivează menţinerea actuală a populaţiei în zonă. Bucureşti. fâneţe. (2000). populaţia a fost atrasă de resursele miniere. şi forestiere pe care le-a valorificat intens în timp istoric.7.III. Bibliografie selectivă 1. Proiectul pentru Învăţământul Rural 93 . Gr. x x x (1987). Bucureşti. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei.

aportul poziţiei geografice (în context transfrontalier) în diversificarea oportunităţilor sistemului regional. Baza naturală de susţinere Topicul regiunii provine de la provincia geografico-istorică omonimă.rolul important al fenomenelor de complementaritate în structurarea organismelor teritoriale. Comentarii şi răspunsuri la teste 14. sunt dunele de nisip din Câmpia Careiului fixate prin livezi de pomi fructiferi şi plantaţii de viţă-de-vie.modul de transformare a entităţilor politico-administrative (inclusiv a provinciilor istorico-geografice în regiuni de program cu însuşiri sistemice. Dealurile Oradei.1.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 14 14. 1925 sau 1959). Bibliografie selectivă Pagina 94 94 96 98 99 99 14. Obiectivele unităţii de învăţare nr. ca elemente morfologice aparte. precum şi din sectoarele de câmpii înalte ale Careiului (altitudinea maximă 143 m). al cărei teritoriu se regăseşte în proporţie covârşitoare între limitele sale. A doua treaptă de relief este alcătuită din sectorul central-nordic al Dealurilor de Vest unde.2. Este o entitate teritorială care cuprinde Câmpia şi Dealurile de Vest de la Nord de Crişul Albşi până la culoarul Someşului inclusiv.5. Componenta antropică a sistemului regional 14. în principal. Structura orografică a bazei naturale de susţinere este compusă. dealuri şi munte. de la nord la sud. forme de relief joase. Asociere strânsă în plan peisagistic şi funcţional între câmpie. se înşiruie următoarele subunităţi: Dealurile Crasnei şi Sălajului. Fac excepţie spaţiile montane aferente nucleului orografic al Munţilor Apuseni şi cele din partea nord-estică (Ţara Oaşului) integrate la alte unităţi teritoriale. Baza naturală de susţinere 14. Aici. deci.4. înclină de la est la vest şi au o fragmentare mai Proiectul pentru Învăţământul Rural O entitate spaţială creionată toponimic pe un suport istoric recunoscut. 14 CRIŞANA Cuprins 14. Dealurile Ghepişului şi Piemontul Codrului.1.6. 14. toate teritoriile aferente unităţii cu acelaşi nume creionată ca diviziune politico-administrativă în urma regionărilor din anii 1920. 94 . . altitudini de 300-400 m. 14 Unitatea de învăţare alăturată are menirea să familiarizeze cursantul cu: . .Crişana Unitatea de învăţare Nr. Cermei sau Miersig. Ele au caracter piemontan (fără a omite însă unele iviri izolate de roci cristaline sau chiar vulcanice într-o serie de măguri). Economia şi perspectivele regiunii 14. din Câmpia Crişurilor şi Someşului.3. în care râurile divaghează şi înmlăştinesc (cunoscutele mlaştini ale Ecedei). (Ea nu include.

accentuată. sub influenţa maselor de aer vestice. Reţea hidrografică aparţinând grupei vestice. o traversează Crasna. Oradei sau Ghepişului) precum şi în patul aluvionar al luncilor. Rezultă astfel o densitate superioară a reţelei hidrografice de suprafaţă. Temperaturile medii anuale se înscriu între izotermele de 9-10. Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. Pădurea Craiului şi Codru Moma). dar şi pe alte râuri (lacurile Moftin. de cele trei Crişuri (de unde şi numele atribuit) cu izvoarele în rama montană învecinată (excepţie face Crişul Repede. Climatic unitatea se află.7-12 gr/l ce creşte odată cu adâncimea acviferului. Resursele de apă aparţine reţelei de râuri epigee. În sfârşit. dar şi a unor utilităţi complexe (alimentare cu apă. Alte lacuri au însuşirile iazurilor (Cefa. Crişuri. Meseşeni Băi etc. prin gravitaţia naturală şi antropică aferentă. Oradea. Vârşolţ). păduri de răşinoase. Barcău. Băile Felix dar şi în Dealurile de Vest la Boghiş. Vegetaţia înscrie teritoriul suprapus câmpiei în zona silvostepei submediteraneene panonice dominate de păiuşul stepic (Festuca). Apele termale prezintă o mineralizare de 0. Carei. În scopul regularizării scurgerii. mai umede şi moderate termic. cu obârşia în Depresiunea Huedinului). Mari acvifere cu ape termale. Acviferele se extind de la Satu Mare în nord. versanţii vestici ai masivelor jugului intracarpatic (Meseş. Pâlcurile de stejar sunt rare datorită antropizării accentuate. Zăuan. Marghita. la Timişoara spre sud. Crişanei îi aparţin. Şimleul Silvaniei. Ca plante rare cea mai cunoscută este nufărul 95 Proiectul pentru Învăţământul Rural . sinonimă cu tot atâtea posibilităţi de alimentare cu apă a agriculturii. Prisnel-Preluca) şi ale Munţilor Apuseni (Plopiş. hidroenergie) s-au construit o serie de lacuri pe Crişul Repede amonte de Oradea. cu un maxim de primăvară şi toamnă. tributară integral Tisei. primul la 47-150 m adâncime cu temperaturi de 49 °C. iar al doilea la 340-410 m. Andrid. Tăşnad. Reţeaua profundă de falii a determinat formarea unor acvifere suprapuse (două în zona Oradea. în integralitate. iar precipitaţiile oscilează între 610-750 mm (619 mm la Satu Mare).Crişana Climat montan cu precipitaţii bogate pe faţada vestică. industriei sau aşezărilor. Rezerve importante sunt cantonate în structurile de tip piemontan al Dealurilor de Vest (Tăşadului. Azonal se dezvoltă vegetaţia psamofilă (pe dune de nisip). păduri de foioase. În partea nordică. în primul rând. În ciuda acestui aspect. Creşterile de debite în perioadele ploioase îndelungate determină inundaţii pe Someş. cu descărcări naturale sau în foraje la Satu Mare. în zona de câmpie se înregistrează un deficit de precipitaţii cuprins între 50-175 mm anual ceea ce reclamă efectuarea irigaţiilor. Este practic cea mai umedă zonă de câmpie din România.4 °C la Oradea). Barcăul şi Someşul. Crişana este străbătută. Mai importante prin impactul lor turistic şi energetic sunt apele termale din subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. cu temperaturi de 43°C). Miersig. Sălacea). datorită evaporaţiei şi evapotranspiraţiei intense. lacurilor de acumulare antropică şi pânzelor freatice. Durata zăpezilor ajunge la 2 luni în arealele deluroase şi 2-3 luni în masivele muntoase învecinate. Etajul pădurilor de foioase debutează cu asociaţiile de cerete (Quercus cerris) urmate de gorunete (Quercus robur) şi făgete (Fagus silvatica). fapt cel adaugă un principiu curativ în plus.5°C (10.

Un fenomen îngrijorător este scăderea lentă a populaţiei regiunii. Borş. De asemenea. Fondul forestier este limitat ca suprafaţă şi productivitate în vreme ce resursele turistice acordă regiunii perspective ample în domeniu prin apele termale şi termo-minerale. Sărmăşag. inclusiv în perioada glaciară. La Tăşnad şi Episcopia Bihor se exploatează argile. cu un indice de peste 1% anual. Învelişul de soluri situează molisolurile (cernoziom. Pişcolţ). castrele romane de la Marghita şi Porolissum stau mărturie importanţei sale în antichitate. Fauna Crişanei este compusă din animale adaptate peisajului de câmpie (hârciog. (Nymphaea lotus thermalis) ce populează lacul şi pârâul Peţea din zona Băilor Episcopiei (1 Mai) de lângă Oradea. monumente. viezure. În neoliticul timpuriu aici s-a individualizat „Cultura Criş”. Marghita. Baza de resurse ale subsolului este variată. românesc. dealurile cu fragmentare mai accentuată. Crişana deţine zăcăminte de materii prime energetice cum ar fi: petrol (Salonta. dar cu o frecventă notabilă. vulpe. O valoare deosebită o au terenurile agricole. căprior. versanţii montani. obiectivele antropice (cetăţi. vizibile în structura demografică a numeroase aşezări. a dealurilor cu munţii (pe baza efectului de complementaritate) în luncile fertile ale râurilor. Cunoscut este fondul de vânătoare de la Balc unde fauna cinegetică este densă. Este un relict tropical. Umanizare încă din preistorie. popândău. germană (şvabi). păduri de răşinoase. Solurile nisipoase. slovacă etc. cu o desfăşurare largă şi o fertilitate ridicată ce permit practicarea a numeroase subramuri ale agriculturii. lup. Fondul etnic autohton. în perimetrele intens urbanizate. Popeşti. prepeliţă) respectiv pădurile de foioase (mistreţ. potârniche. iepure. a suferit în timp istoric interferenţe cu populaţie de origine maghiară. reformaţi. datorită apelor termale ce alimentează pârâul menţionat. protestanţi. ape termale.Crişana Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. alături de ortodocşi convieţuind catolici. iar din luncile Someşului şi Crişurilor nisipuri şi pietrişuri utilizate în construcţii. menţinut în flora ţării noastre. Densităţi ridicate ale populaţiei se întâlnesc în zona de racord a câmpiei cu dealurile. respectiv argiluvisolurile şi cambisolurile în cele de deal şi podişuri. îmbătrânirea populaţiei se manifestă vizibil. păduri de foioase. Curtuiuşeni. 14. datorită soldului natural şi migratoriu negativ. cernoziom levigat) ca predominante în zona de câmpie. Davele de la Marca sau Tăşad. ape termale. castele. gaze naturale (Balc. Mozaicul etnic a atras o diversitate de ordin confesional. Chieşd etc). cărbuni ( în bazinul Barcăului la Ip. obiective turistice naturale şi antropice. resursele cinegetice şi piscicole. atracţii etnografice aparţinând zonelor Bihor. Zăcăminte de petrol şi gaze. cu aşezări rurale mijlocii şi mari. Dimpotrivă densităţi reduse definesc anumite areale din câmpia joasă şi mlăştinoasă a Crişurilor şi Someşului. Componenta antropică a sistemului regional Popularea regiunii este extrem de veche. cu biotop actual natural în Delta Nilului. Codru şi Sălaj) etc. Suplacu de Barcău). aluvisolurile şi solurile hidromorfe (lăcoviştile) apar azonal.3. biserici. 96 Proiectul pentru Învăţământul Rural . fazan). orbete.

tradiţia locuirii etc. se afirmă cea turistică legată de valorificarea apelor termale. Tăşnad. factorii climatici (cu preferinţă pentru arealele adăpostite). de câmpie sau piemont. în fostele cetăţi (Oradea. în zonele plane. şi adunate. politicoadministrative. 14. dar şi evitarea suprafeţelor cu pericol de inundare). prezenţa resurselor. Salonta) sau după al doilea război mondial (Valea lui Mihai. de peste 100 000 locuitori. Cehu Silvaniei). Funcţiile celor două oraşe mari. Crişana are un număr redus de oraşe.în cea capitalistă (Carei. Raportate la extensiunea sa. Test de autoevaluare Analizaţi în spaţiul alocat următoarele aspecte: 1. în cele împădurite prelucrarea lemnului. La adunarea gospodăriilor în vetre au contribuit şi măsurile luate de administraţia din secolul XVIII pentru gruparea cât mai strânsă a acestora. s-a afirmat odată cu statutul său de reşedinţă judeţeană ajungând în 2002 la aproape 63 000 locuitori. Satu Mare. comerciale. Marghita. răsfirate printre livezile şi viile culmilor deluroase. Funcţia de bază rămâne cea agricolă. Cum au apărut şi prin ce atribute se remarcă apele termale din Crişana? 2. Satele aparţin celor două categorii structurale. turistice. În cazul Tăşnadului. sunt industriale. Zalăul. În arealele carbonifere sau petroliere se asociază profilul industrial (extractiv). al treilea oraş al unităţii studiate. culturale. cu specializarea în cultura plantelor pentru satele din câmpie şi un profil agricol mixt pentru cele din zona deluroasă. polarizat de Oradea.Crişana Oraşele alcătuiesc un sistem urban. In ce modalitate pot ele contribui la afirmarea turismului? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 97 . pe lângă funcţia industrială şi agricolă. Zalău. sarcinile centrului polarizator principal revenindu-i Oradei (221 487 locuitori) urmată de Satu Mare (129 523 locuitori). Oraşele au nucleele constituite în epoca medievală. Şimleul Silvaniei). hidrografici (prezenţa surselor de apă. Oraşele mijlocii şi mici îmbină funcţia industrială cu cea comercială sau agricolă. Aşezările umane s-au adapta rigorilor impuse de morfologia reliefului.

Tăşnad sau Salonta. în luncile Crişului Repede şi Someşului. ramura agricolă are condiţii propice de dezvoltare. porumbul. În ambele oraşe funcţionează termocentrale. cu largi disponibilităţi de intensivizare. Principalul centru industrial rămâne Oradea cu prelucrarea bauxitei. Tăşnad. Industria este concentrată îndeosebi în oraşele mari şi mijlocii. Tinca. de prelucrare a produselor agricole vegetale şi animale funcţionează la Carei (ulei. Beltiug. cum sunt cele de ovine. Câmpiile se integrează exploatării prin culturi de cereale. Intreprinderi mici. Marghita. zahăr). textile. Creşterea animalelor se desfăşoară fie în ferme mari. conductori emailaţi. dar şi viţa de vie. Industrie prelucrătoare diversificată. materiale plastice. mixtă.4. utilaje. cele mici fiind. Carei. plante tehnice şi furajere. Transporturile prezintă o serie de căi rutiere. porcine sau bovine din zona de câmpie. Ele se valorifică balnear în staţiunile Băile Felix. vizând obiectivele antropice din Oradea (Muzeul Ţării Crişurilor. orzul. textile. Staţiunea Băile Felix se înscrie între bazele turistice cu cerere internaţională. Al doilea tip de turism practicat în regiune este cel cultural. În zona de câmpie se întâlneşte frecvent avicultura (creşterea gâştelor) şi apicultura. dar şi la Marghita. Turismul de tranzit atinge cote ridicate datorită traversării regiunii de o serie de reţele rutiere şi feroviare cu conexiuni transfrontaliere. Pe dunele de nisip ale Câmpiei Careilor şi în zona deluroasă găsesc condiţii fitogeografice optime pomii fructiferi. de Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultura productivă. armături din fontă şi oţel. Satu Mare. 98 . monoindustriale. regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Borş-Cluj Napoca-Bucureşti). Marghitei şi cele din vecinătatea municipiului Satu Mare produc struguri de bună calitate. aparataj casnic. Economia şi perspectivele regiunii Economia Crişanei îmbină agricultura cu industria şi turismul. Turism curativ şi cultural. valea lui Mihai (conserve de legume şi fructe). Şimleul Silvaniei (cetatea medievală). Sălaj sau Bihor. mobilă. se practică legumicultura. castrul de la Porolissum Incipient se afirmă turismul rural cu accent pe resursele etnografice din zona Codru. La Şimleul Silvaniei este recunoscută industria vinului. producţia de lacuri şi vopsele. anvelope. fie în ferme mici sau în gospodăriile populaţiei din zona deluroasă. Băile Episcopiei (1 Mai). inul. Având un potenţial pedogeografic important. Oradea în ştranduri sau piscine pentru turismul de agrement. mobilă. după Câmpia Română. Zăuan. sfecla de zahăr. Carei. O însoţeşte municipiul Satu Mare cu industrie constructoare de maşini (utilaj minier). feroviare şi aeriene care facilitează vehicularea masei. Petrolul extras din regiune se rafinează la Suplacu de Barcău. Turismul beneficiază de o serie de resurse naturale între care se remarcă apele termale din întreg subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. cânepa se cultiva pe suprafeţe vaste. produselor şi intereselor în sistemul regional. Pentru Zalău este proprie producţia de ţevi laminate din oţel. energiei. mobilă. floarea soarelui. inclusiv piersicul şi caisul. În periurbanul principalelor oraşe. Meseşeni Băi. produse alimentare.Crişana 14. Din acest punct de vedere ne aflăm în cea de-a doua zona agricolă a ţării. Astfel. Satu Mare. Grâul. Biserica cu Lună). produse alimentare şi textile. Boghiş. de regulă. Podgoriile Oradei.

Editura Academiei. Etc.. Evoluţia viitoare a regiunii Crişana este jalonată de următorii factori favorizanţi: .6.traversarea ei de viitoarele autostrăzi Borş-Oradea-Braşov şi Niyregyhaza-Satu Mare-Baia Mare îi va asigura o conexiune rapidă cu culoarul VI de transport european prefigurat a se dezvolta pe direcţia-Budapesta . A. Posea. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. Ţara Beiuşului. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Gr. IV. Pop. în 2-3 niveluri. magistralele feroviare Bucureşti-Cluj Napoca-Oradea-Episcopia Bihor şi Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare-Satu Mare-Halmeu. Lor li se adaugă şosele şi căi ferate orientate nord-sud (Satu Mare-Oradea-Arad) sau ramificate din acestea. (1987). . Pop. în cura externă. (2005). ambele cu legături internaţionale. industriale şi turistice cu cele din regiunile interne dar şi din cea transfrontalieră învecinată cu efect pozitiv asupra schimburilor comerciale.. aria de polarizare a oraşelor Satu Mare şi Oradea se poate extinde asupra unor teritorii din ţările vecine cu efect important în sfera economică şi socială. Bucureşti. Proiectul pentru Învăţământul Rural 99 . 3. Pe lângă termalismul accentuat. x x x (1992). Geneza acviferelor cu ape termale a fost condiţionată de fragmentarea intensă a substratului geologic al regiunii Crişana. Regiunile pericarpatice. Bibliografie selectivă 1.poziţia periferică în cadrul teritoriului naţional ce îi permite legături şi colaborări transfrontaliere ample.. La Oradea şi Satu Mare fiinţează două aeroporturi cu activităţi de transport în creştere. I.prezenţa unor resurse naturale şi umane care pot susţine o dezvoltare durabilă a teritoriului. locomotorii). Comentarii şi răspunsuri la teste 14. în soluţie. . Câmpia Crişurilor. Berindei. Geografia României. apele conţin. Gr.complementaritatea multor subramuri economice. pentru tratarea a numeroase tipuri de maladii (reumatismale. . Oradea. În ştranduri şi piscine. Crişul Repede. 1. apele termale facilitează desfăşurarea turismului de agrement. inclusiv în perioadele mai reci ale anului 14.Crişana Avantaje în colaborările transfrontaliere. Apele termale şi termominerale reprezintă „materia primă” a turismului curtativ. Bucureşti. unde este prezentă o veritabilă reţea de falii de mare profunzime. În general. şi o serie de săruri ce le adaugă valenţe în plus în utilizarea lor în procedurile de cură. agricole. Ele sunt utilizate în staţiunile şi bazele turistice. Studiile întreprinse asupra acviferelor cu ape termale din regiunea vestică a României au pus în evidenţă atât o etajare a structurilor freatice.Kiev. temperatura apelor din zonă depăşeşte 50ºC ceea ce le atribuie o valoare de utilizare importantă. 2. Editura Universităţii din Oradea. 2.5. cât şi compoziţia lor chimică şi indicele de termalitate. Astfel.

. 100 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. interpusă între Munţii Retezatului la sud şi sud-est. Posedă o bogată încărcătură istorică legată de amplasarea vestigiilor daco-romane Prin pasul Merişor (759 m) ea comunică direct cu Depresiunea Petroşani. cu origine tectonică. regiunea de faţă se individualizează pregnant într-un spaţiu neadjudecat de vectorii de gravitaţie ai sistemelor teritoriale învecinate.1. de agregare funcţională.Haţeg-Poiana Ruscă Unitatea de învăţare Nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 15. Un sistem teritorial delimitat de interfaţa regiunilor învecinate. Se prezintă ca o câmpie întinsă. dintr-un nucleu morfologic suprapus Depresiunii Haţegului.identificarea unei regiuni cu specific aparte în ceea ce priveşte modul de agregare spaţială. cursantul va realiza: . respectiv Munţii Poiana Ruscă la vest – nord-vest. Deşi are o suprafaţă mai restrânsă. cu soluri fertile. cât şi spre apofiza ei nordică. ce se ataşează. nici Munţilor Apuseni sau Transilvaniei sudice datorită unor praguri generatoare de disfuncţii majore.definirea factorului-timp în devenirea regiunilor.2. Pe de altă parte. Bibliografie selectivă Pagina 100 100 103 105 106 107 15. prin numeroase elemente convergente. Baza naturală de susţinere 15. Componenta antropică a sistemului regional 15. acest din urmă masiv este în cea mai mare parte a extensiunii sale tributar descărcării spre aria depresionară menţionată.4 Economia regiunii 15. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită. formată în acelaşi mod. Astfel. Relaţiile stabilite la nivel interregional evidenţiază faptul că acest teritoriu nu poate fi ataşat nici Banatului. deşi cu numeroase restricţii. Depresiunea (Ţara) Haţegului devine o arie cu orientare centripetă a fluxurilor de materie şi energie. de produse şi interese. de la contactul masivelor muntoase ale Retezatului şi Poiana Ruscă. nici Olteniei de nord. 15 15. . structura şi funcţiile sale. Mai mult. cu un climat specific de bazin morfologic adăpostit.1.6.3. între elementele sale componente apare un proces de coagulare.înregistrarea mutaţiilor economico-sociale ce au loc într-un sistem teritorial în urma unui impact politic sau ideologic major. Obiectivele unităţii de învăţare nr. aşa cum s-a precizat anterior. 15 Prin asumarea conţinutului acestei unităţi de învăţare. culoarul Streiului (Orăştiei). 15. 15 HAŢEG-POIANA RUSCĂ Cuprins 15.5.

Munţii Poiana Ruscă au aspect de cupolă. Ana. Trăsăturile climatului sunt dictate de orografie depresiunile şi culoarele de vale afişând un climat de podiş. este dispusă în etaje succesive integrate domeniului forestier. Datorită peisajului lor inedit. o interconectează cu apofiza culoarului Bistrei. morene). Inversiuni termice în depresiuni. În zona Călan izvorăsc ape mezotermale. ierni cu zăpadă puţină şi de mai scurtă durată. cu numeroase elemente morfologice. Streiul. sistemului teritorial. Viorica. Zănoaga – 29 m profunzime. Rigorile climatului în creştere altitudinală. dar şi cel mai important râu din Poiana Ruscă. Durata stratului de zăpadă ajunge la 4-5 luni. situat la vest. Alt pas. Poarta de Fier a Transilvaniei (700 m). în Depresiunea Haţegului. Astfel. aplatizarea avansată a rocilor cristaline paleozoice şi relieful de culmi şi platouri domoale au favorizat o intensă umanizare (de unde şi topicul de “Ţinutul pădurenilor”). ca element definitoriu pentru fizionomia peisajului regional. Lacurile artificiale Cinciş şi Gura Apei se adaugă celor peste 80 lacuri glaciare din Masivul Retezat (Bucura – 10 ha. Cerna. Dimpotrivă arealele montane respectă legea zonalităţii climatice verticale.Haţeg-Poiana Ruscă Nucleul regiunii este cuveta morfologică a Depresiunii Haţegului cu rol de polarizare naturală şi antropică. iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. Munţii Retezat au altitudini ridicate (2 509 m în Vârful Peleaga) şi conservă numeroase forme ale modelării glaciare (custuri. Culoarul Orăştiei şi la poalele Munţilor Poiana Ruscă terenurile cu declivităţi mai pronunţate sunt acoperite de gorunete şi gorunofăgete. Cioclovina. cu scăderea temperaturii şi creşterea precipitaţiilor cu altitudinea. Galeşu. Peştera din Valea Stânii). Altitudinile mai reduse (1 374 m în Vârful Padeş). primul de acest fel din România. hidrografice sau biogeografice rare. se organizează drenuri colectate de Jiu sau Mureş. cu culmi largi şi văi relativ înguste. cu o suprafaţă de 54 400 ha. Ponorici. generând inversiuni termice. Pe crestele Retezatului temperatura medie anuală este negativă. În Munţii Şureanu şi Retezatu Mic există numeroase acvifere carstice. Etajul fagului are o dispunere compactă în Poiana Ruscă şi în treimea inferioară a masivelor grupei Retezat unde urcă până la 101 Proiectul pentru Învăţământul Rural . De-a lungul culoarului Mureşului până amonte de Orăştie pătrund influenţele submediteraneene marcate de temperaturi medii mai ridicate. Resursele de apă ale regiunii sunt bogate. regiunii şi masivele muntoase învecinate. Tăul Agăţat. văi. Florica etc). Aparţin. rezultând o diversitate a reliefului şi a resurselor subsolului. divergent. Acestei unităţi i se asociază şi Culoarul Orăştiei respectiv Culoarul Mureşului dintre Şibot şi Săvârşin. ca axă hidrografică regională. cu temperaturi medii de 7-10°C şi precipitaţii de 700-800 mm anual. Vegetaţia. circuri. În vatra depresiunilor iarna cantonează aerul rece. dar şi cea a munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă sunt veritabile castele de apă din care. Streiul străbate axial regiunea fiind unul dintre cele mai intens amenajate râuri interioare din ţară. Culoarul Mureşului. de asemenea. în anul 1935. Unitatea montană a Retezatului. Rezerve importante de apă poartă Mureşul. Tăul Porţii. Parcul Naţional Retezat. Lia. în primul rând Munţii Şureanu (2 130 m în Vârful lui Pătru) cunoscuţi printr-un relief carstic de mare amploare (peşterile Şura Mare. Sunt alcătuiţi din şisturi cristaline cu intercalaţii de calcare şi intruziuni eruptive. aici s-a înfiinţat.

Valorificarea continuă. faună cinegetică şi piscicolă. În Munţii Şureanu. din secolul al XVIII şi până azi. alun turcesc). dolomite. nemetalifere. fier. forestiere şi turistice. Apar însă şi elemente faunistice mai deosebite cum ar fi vipera cu corn (Vipera ammodytes) sau broască ţestoasă de uscat (Testudoi hermanni). Aninoasa. situri paleontologice (cu urme de dinozauri pitici). cu ponderi de acoperire a terenurilor montane de peste 40 %. Teliucu Inferior şi Vadu Dobrii. Resursele turistice sunt extrem de variate tipologic. Paroşeni. răspândite insular în Poiana Ruscă şi compact. Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă deţine o serie de resurse ale subsolului care au susţinut. fertile. Avem în vedere. în peştera Cioclovina Uscată s-a exploatat guano. Tot în subsolul regiunii se află ape mezo-termale (la Călan) şi. o serie de peşteri de mare valoare turistică (Şura Mare. Pedogeneza a găsit condiţii favorabile de manifestare în culoarele râurilor. Pe calcare şi în zonele mai adăpostite apar endemisme submediteraneene (liliac. Câmpu lui Neag) valorificate pentru cocs metalurgic sau termoenergie. nisipuri cuarţoase. La peste 1800 m înălţime. Peştera de la Româneşti). Lupeni. în primul rând zăcămintele de fier din zona Ghelari. profunde. între 1200-1800 m în Retezat sau Şureanu. Resurse de cărbuni. de foioase şi răşinoase. Peste această altitudine el lasă loc răşinoaselor. talc la Lelese. cupru) la Alunu. a dus la secătuirea rezervelor uşor de exploatat ceea ce a dus la închiderea şi conservarea multor mine datorită rentabilităţii lor incerte. lacuri glaciare şi antropice. dar şi prezenţa unei faune alpine al cărei simbol rămâne capra neagră ocrotită în Parcul Naţional Retezat sau diverse specii de acvile. Terenurile agricole din culoarele râurilor şi din depresiuni sunt valorificate prin culturi şi fâneţe. Ea relevă o etajare a biotopurilor preferate în cele două tipuri de pădure. marmură la Ruschiţa (de-o calitate superioară. Fondul forestier este extins. Ruschiţa. În Depresiunea Petroşani substratul edafic a fost în mare parte bulversat de către îndelungata şi intensa activitate de exploatare a cărbunilor. pe terase sau glacisuri. iar cele din zona montană pentru păşuni. 1100-1200 m. precum şi în Depresiunea Haţegului unde apar soluri bine structurate. Muncelu Mic). ce poate rivaliza oricând cu cea de la Carrara sau Paros). creste. În munţi distingem o etajare a solurilor de la cambisolurile brune şi brune acide la podzolurile acide alpine şi litosolurile crestelor şi culmilor fragmentate şi abrupte. peisaje naturale pitoreşti. pinul negru. în Şureanu şi Retezat-Godeanu se extind pajiştile alpine Compoziţia faunei nu diferă faţă de alte regiuni preponderent muntoase ale ţării. chei. Uricani. Ele s-au asociat rezervelor de cărbune superior din Depresiunea Petroşani (Petrila. întâlnind practic toate tipurile naturale şi antropice relevante pentru ţara noastră: abrupturi. Tot în Munţii Poiana Ruscă se află zăcăminte de minereuri complexe (plumb. În Ţara Haţegului sunt concentrate o serie de obiective antropice unice cum ar fi Sarmizegetusa Ulpia Proiectul pentru Învăţământul Rural 102 . Ponorici.Haţeg-Poiana Ruscă Interferenţe peisagistice derivate din antropizarea îndelungată. Cioclovina. mai mult de două secole şi jumătate siderurgia locului.

Ruralul are vechi tradiţii în Depresiunea Haţegului. bisericile din piatră de la Densuş. mai puţine. căderea industriei a diminuat creşterea demografică. Amplasarea capitalei Daciei romane. capabilă să susţină un bilanţ demografic pozitiv. unul dintre cele mai vaste situri antice din Europa. vieţuiesc maghiari. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a sistemului teritorial exprimă prin trăsăturile sale modul de interacţiune cu factorii naturali şi gradul acestora de favorabilitate în raporturile cu omul. pe lângă români. Aşezările poartă patina îndelungatei locuiri.Haţeg-Poiana Ruscă Traiana. Locul de amplasare a capitalei Daciei romane. De la habitatul subteran al perioadelor glaciare din peşterile munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă s-a ajuns la aşezările paleolitice sau neolitice din lunca Mureşului (celebre sunt tăbliţele de la Tărtăria. a unei populaţii tinere. Tezaurul hallstattian descoperit în peştera Cioclovina atestă locuirea spaţiului studiat încă din prima epocă a fierului. în raport cu masivele aparţinătoare Carpaţilor Meridionali cu restrictivităţi morfologice şi climatice mai pronunţate. în primul rând. muzee. mai scunzi şi mai aplatizaţi. de risipire) este vizibil în 103 Habitate umane consolidate în timp istoric. urmează culoarul Bistra-Strei) dar şi funcţia sa de adăpost. densitatea populaţiei este inferioară mediei pe ţară. Se alătură acestora castelul de la Hunedoara. prin pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. respectiv Banatul. monumente. În munţi caracterul dispersat al gospodăriilor (cu unele cazuri.3. depăşind 125 locuitori/km². valori etnografice specifice etc. celei sumeriene). Clopotiva sau Streisângeorgiu. Din punct de vedere al dinamicii naturale se constată un spor natural superior regiunii învecinate dinspre vest. Sântămăria-Orlea. de la cetăţile şi oraşele antice dacice şi romane la sistemele de aşezări actuale. Fiind o unitate predominant muntoasă. Munţii Poiana Ruscă – unde apar aşezările de platou şi de culme – culoarul Orăştiei sau Mureşului. fenomenului de migrare internă. cetatea Deva. cu fixarea vetrelor în depresiuni şi culoare de vale şi mai rar pe versanţi sau trepte montane joase (în Munţii Poiana Ruscă). De subliniat totuşi o populare mai intensă a Munţilor Poiana Ruscă. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Populaţia urbană este mai numeroasă decât cea rurală. spre zona industrială a Depresiunii Petroşani şi spre centrul siderurgic Hunedoara. a culoarului Mureşului unde. După acest an. până în 1989. Considerăm că din punct de vedere turistic unitatea de faţă este una dintre cele mai reprezentative din întreaga ţară. după unii exegeţi. Valorile parametrului demografic menţionat cresc mult. Proiectul pentru Învăţământul Rural . fenomenul amestecului etnic fiind vizibil îndeosebi în zona nordică. în Depresiunea Haţegului indică importanţa deosebită a acordată de strămoşii noştri acestei regiuni aflată la intersecţia unor mari drumuri spre interiorul bazinului transilvan (cel de pe Valea Jiului şi cel care. 15. cu o scriere necunoscută anterioară. de peste 6000 ani vechime. în ariile depresionare ale Jiului şi Haţegului precum şi în culoarele Mureşului şi Orăştiei şi scad simţitor în cele montane. al cărei comportament demografic nu a fost preluat datorită.

Lupeni. Oraşele îşi datorează apariţia unui complex de cauze din care nu lipsesc nevoia strategică a controlului asupra pasurilor şi trecătorilor. Deva. Actualmente aşezările din Munţii Poiana Ruscă se confruntă cu depopularea. Alte oraşe sunt Haţeg. Uricani. Orăştie. Sunt frecvente satele mijlocii şi mari. Explicaţi în spaţiul acordat: 1. Vulcan şi Aninoasa. prezenţa resurselor minerale şi afirmarea timpurie a industriei. Însăşi apropierea sa de Hunedoara. dezvoltarea comerţului etc. Simeria. Faza roirilor montane s-a încheiat în anii `60 ai secolului trecut. Ce perspective de dezvoltare au aceste teritorii în actuala conjuctură a tranziţiei economice? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 104 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu funcţii mixte (agricole. O caracteristică de moment a regiunii este lipsa unui centru polarizator dominant. Poziţia excentrică şi numeroasele obstacole naturale interpuse între subsistemele regionale îi diminuează mult rolul de atracţie asupra celorlalte componente. în Depresiunea Petroşani s-a conturat o primă aglomeraţie urbană din ţară (cu peste 162 000 locuitori) prin asocierea spaţială a centrelor carbonifere Petroşani. Paroşeni. atribuţii preluate. Călan. vreme ce în zonele plane ale vetrei depresionare sau teraselor gradul de agregare texturală creşte. Test de autoevaluare Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă include în limitele sale două zone industriale de mare tradiţie din România şi anume cea a Văii Jiului şi Hunedoara-Călan. Tot industria a stat la temelia afirmării oraşelor ce împrejmuiesc masivul Poiana Ruscă: Hunedoara. odată cu trecerea la industrializarea masivă şi declanşarea exodului rural spre centrele urbane din regiune. din punct de vedere politico-administrativ. determină o disipare a funcţiei sale atractoare prin preluarea unor sarcini de către marele centru siderurgic. miniere). de către Deva. Oţelul Roşu. Astfel.Haţeg-Poiana Ruscă Oraşe cu geneză şi evoluţie legate de industria siderurgică. Petrila. forestiere. 15.

Potenţial turistic exploatat incipient. De o valorificare mai intensă se bucură obiectivele antropice. Paralel industria extractivă a cărbunelui şi-a diminuat mult intensitatea. Şureanului sau Poiana Ruscă nu există încă nici-o staţiune turistică propriu-zisă. Per total. Pietrele. lactate. numeroase mine fiind închise. Deva. Blidaru. Debutul este consemnat la jumătatea secolului XVIII (1754) când pe baza minereului din vecinătate se obţinea fier în topitorii (cuptoare) localizate pe văile Runc sau Zlaşti (Pop. Gr. Agricultura valorifică solurile fertile ale luncilor şi vetrelor depresionare unde culturile de legume. La începutul secolului XIX intră în funcţiune viitorul mare centru siderurgic de la Hunedoara. carne. Cinciş). iar cel de la Hunedoara este într-o metamorfoză funcţională încă neîncheiată. mai numeroase în zona culoarelor Orăştiei şi Mureşului. cereale şi plante tehnice predomină. bisericile de piatră din Depresiunea Haţegului (Densuş. cultural şi rural. în special cele istorice şi religioase: castelul de la Hunedoara. Şeptelul cuprinde ovinele şi caprinele specifice aşezărilor din zona montană şi a depresiunilor intracarpatice. Destructurarea şi reconversia industriei siderurgice după 1990 n-a rămas fără urmări în regiune. datorită destructurării industriei după 1989. Cetatea Deva. cetăţile dacice din Munţii Orăştiei (Sarmizegetusa Regia. Colţeşti. Tot cărbunele este utilizat la producerea de energie electrică la marile termocentrale de la Paroşeni şi Mintia. 2000). Economia regiunii Haţeg-Poiana Ruscă are ca ramură de bază industria ale cărei tradiţii sunt multiseculare. dintr-o serie de moteluri şi cabane edificate în ultimii ani de-a lungul principalelor căi rutiere. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Hunedoara. Potenţialul turistic remarcabil este exploatat la o cotă redusă. bovinele. Gura Zlata.4. Haţeg.Haţeg-Poiana Ruscă 15. cele de la Nădrag şi Oţelul Roşu funcţionează la parametrii minimali. iar personalul disponibilizat. Sântămăria Orlea. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Hunedoara. Nevoia de cocs metalurgic a stimulat exploatarea cărbunelui superior din bazinul Petroşani şi profilarea acestuia în industria extractivă. în condiţii modeste de eficienţă prin intermediul unor cabane turistice (Baleia. Streisângeorgiu. O cădere de ritm a suferit şi siderurgia colorată Deva fiind unul din centrele de prelucrare a minereurilor nemetalifere extrase din Poiana Ruscă. Vechea staţiune antică Aquae (Călan) a reintrat în ultima perioada în atenţia promotorilor turismului curativ prin amenajări vizând utilizarea în scop terapeutic a apelor mezo-termale. Depresiunea Haţegului întruneşte condiţii optime pentru dezvoltarea pomiculturii (meri). cu mari şanse de afirmare în plan recreativ. Piatra Roşie). Orăştie. Combinatul de fontă de la Călan şi-a închis porţile. În zona montană a Retezatului. conserve de fructe şi legume) prezente la Haţeg. Exploatarea elementelor atractive se realizează. cojocăria de la Orăştie. O reconversie mai rapidă au avut ramurile industriei alimentare (bere. Creşterea porcinelor şi păsărilor diversifică structura subramurii. Bazele de cazare sunt constituite din hotelurile din Deva. asistăm însă la un proces lent de dezindustrializare ceea ce se răsfrânge în planul vieţii economico-sociale. Infrastructura de acces are o configuraţie dictată de orientarea principalelor culoare morfologice dar şi de necesitatea interconectării 105 Profil industrial în estompare.

Dealtfel dezvoltarea lor a fost în mare parte interrelaţionată. Hunedoara) generate de dezindustrializare prin reconversia forţei de muncă în servicii sau alte activităţi productive. Mutaţiile din industria românească din ultimul timp au dus la închiderea combinatului siderugic de la Călan şi reducerea drastică a activităţii în celelalte două centre. spre Craiova. 15. Depresiunea Petroşani trebuie să devină o zonă turistică reprezentativă pentru Carpaţii Meridionali. .5.optimizarea şi diversificarea conexiunilor cu regiunile limitrofe prin construirea de tuneluri feroviare şi rutiere Un drum rapid care să substituie actuala şosea Târgu Jiu-Petroşani-Haţeg-Deva ar fluidiza circulaţia rutiera şi ar mări cota accesibilităţii turistice. fiind singura sa şansă viabilă de dezvoltare. social şi infrastructural precum: .Haţeg-Poiana Ruscă subsistemelor teritoriale. cel mai cunoscut fiind cel care leagă Depresiunea Petroşani cu Valea Cernei. Comentarii şi răspunsuri la teste Cele două regiuni industriale. prima de exploatarea cărbunilor iar cea de-a doua de tip siderurgic. Evoluţia viitoare a sistemului regional Haţeg-Poiana Ruscă comportă mutaţii de ordin economic.rezolvarea optimă a problemelor sociale din unele areale (Depresiunea Petroşani. În perspectivă Valea Jiului are o singură alternativă viabilă: dezvoltarea turismului de agrement în munţii care o înconjoară. În consecinţă. la Simeria. Magistrala feroviară Bucureşti-Deva-Arad are conexiune internaţională. Astfel de-a lungul Culoarului Mureşului este grefată şoseaua internaţională E68 din care. Călan. iar cea care străbate Culoarul Orăştiei şi Depresiunea Haţegului se orientează. se ramifică şoseaua de legătură spre Oltenia. Oţelul Roşu.creşterea rolului turismului în profilul economic regional prin punerea în valoare a unor resurse atractive naturale şi ridicarea standardului de promovare a zestrei turistice antropice. o mare parte din minele Văii Jiului s-au închis (şi datorită nerentabilităţii lor). . cărbunii cocsificabili din bazinul Jiului fiind utilizaţi ca materie primă (cocs) în siderurgia oraşelor Hunedoara. . prin Defileul Jiului. . Numeroase drumuri judeţene şi comunale pătrund în interiorul ariei montane. respectiv Banat. Cât priveşte fostele centre siderurgice ele trebuie să-şi dimensioneze activitatea de profil (în special Hunedoara şi Oţelul Roşu) la nivelul de rentabilitate şi să-şi diversifice economia dincolo de aspectul actual ce tinde spre monoindustrializare. 106 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu un avânt deosebit în secolul XIX şi până în ultimul deceniu al secolului trecut.valorificarea oportunităţilor oferite de poziţia geografică în raport cu o mare axă de circulaţie (viitoarea autostradă (Arad-DevaSibiu-Bucureşti). peste pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. s-au afirmat încă de la sfârşitul secolului XVIII.diminuarea ponderii industriei siderurgice masive şi energofagă şi substituirea ei cu IMM-uri profilate diversificat. prin Depresiunea Petroşani.

Editura Presa Universitară Clujeană. 2. Bucureşti. Cluj-Napoca. N. Geografia României. Gr. Proiectul pentru Învăţământul Rural 107 . Timişoara. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Popa. Editura Universităţii de Vest. III.6. (2000). Editura Academiei. 3. Ţara Haţegului. Carpaţii şi Subcarpaţii României. x x x (1987).Haţeg-Poiana Ruscă 15. (2001). Pop. Studiu de geografie umană. Bibliografie selectivă 1.

în zicerea populară “Banatu-i fruncea”). 16 16. Berzascăi) de mare importanţă turistică. Demn de menţionat este relieful carstic din Munţii Aninei şi Almăjului.2.şi geografico-umane particulare. cu o serie de peşteri (Comarnic. Munţii Banatului sunt un adevărat mozaic litologic şi structural datorat rocilor cristaline şi sedimentare străbătute de intruziuni granitice. fapt ce a generat o mare varietate a peisajului. Racoviţă. sârbii sau maghiarii. Buhui. pornind de la masivul central Semenicul (1 447 m. sub forma unui nucleu mental consolidat în jurul oraşului Timişoara. Componenta naturală a sistemului regional Regiunea Banat este un alt exemplu de suprapunere a criteriilor de regionare funcţionale cu cele geografico-istorice. cu altitudini descrescătoare spre vest şi sud. în acest caz. Componenta naturală a sistemului regional 16. . în Vârful Piatra Goznei). arhaic. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 16 16. concis. Fapt reflectat dealtfel în nivelul de dezvoltare atins de regiune (exprimat.7. Locvei. Economia regiunii şi perspectivele sale 16.Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta demografică şi de habitat 16. 16 BANATUL Cuprins 16.rezumă o imagine concretă asupra perspectivelor ei de dezvoltare. Bibliografie selectivă Pagina 108 108 110 111 113 114 114 16. Caraşului. Munţii Banatului. Popovăţ) şi chei (Nerei.explică rolul intercondiţionărilor în evoluţia economico-socială.1. Minişului. 108 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Mai mult. se dezvoltă sectorul din amonte al Defileului Dunării (Baziaş- Definirea istoricogeografică a regiunii are o semnificaţie îndelung consolidată. Gârliştei.îi mijloceşte descrierea unui spaţiu geografic cu trăsături fizico. El apare pe fondul unui românism majoritar. . Aninei. definit de o interferenţă îndelungată.5.3. Multiculturalitatea bănăţeană este un exemplu fertil al conlucrării diferitelor etnii în timp istoric în scopul propăşirii comune. autentic. paşnică şi lucrativă a autohtonilor cu germanii. Lucrarea de verificare nr. Dognecea) şi ariile depresionare (Almăjului şi Caraş-Ezeriş).Banatul Unitatea de învăţare Nr.2. Arhitectura peisajului are drept linii majore o grupă montană. întâlnim revelator exprimat criteriul mental al acţiunii de delimitare. 16 Studiul acestei regiuni este folositor cursantului deoarece: . În raport cu aceasta sunt dispuse celelalte unităţi montane (Almăjului.1. Din punct de vedere petrografic. În partea sudică. 16.4. Comentarii şi răspunsuri la teste 16.6.

paltin. Celelalte câmpii sunt mai înalte. Fauna câmpiilor este dominată de rozătoare. Elemente faunistice mediteraneene. Cele mai devastatoare au fost cele din 1912.Banatul Mozaic petrografic şi Morfologic expresiv: munţi vechi. Dealurile Pogănişului. Urmează fagul. viiturile înregistrându-se primăvara timpuriu şi toamna. a speciilor de amestec (carpen. Excepţie face masivul Semenic unde ascensiunea orografică puternică dinspre vest determină o umectare mai intensă (peste 1 400 mm anual). Mureşul. mojdreanul. dealuri. potârniche. ele înclină de la est la vest. Nera. 90-120 m. cu temperaturi mai ridicate. În zonele de câmpie (Câmpia Aradului. cu pâlcuri de stejar pufos şi pedunculat. colectată de Dunăre. castanul dulce cornul. în munţii joşi ai Locvei sau Dognecei. 2005 când Timişul şi Bega s-au revărsat pe mari suprafeţe. Coniferele apar insular. iepure. iar cel al pajiştilor alpine veritabile lipseşte. Structura geologică friabilă (nisipuri şi argile) a favorizat o modelare şi fragmentare intensă. Pe lângă lacurile antropice de pe Dunăre şi Bârzava. Domeniu al silvostepei şi al pădurilor de foioase. căprior. Câmpia Timişului. ierni mai blânde. alcătuită din mai multe compartimente şi anume: Câmpia Aradului. Un atribut al vegetaţiei regionale este dat de prezenţa unor specii mediteraneene cum ar fi liliacul (Syringa vulgaris). Treapta cea mai joasă de relief o constituie câmpia. Orşova) ocupat de lacul de acumulare al hidrocentralei de la Porţile de Fier. numeroase specii de păsări. Climat montan în care influenţele vestice se interferează cu cele mediteraneene. Dintre speciile mediteraneene amintim vipera cu corn şi scorpionul. Dealurile şi Depresiunea Oraviţei. Reţea hidrografică divergentă. etc. cu zăpadă puţină. au aspect tabular şi un potenţial agricol deosebit. Timişul. tei) pentru ca. cărpiniţă. 1966. Câmpia Vingăi şi Câmpia Gătaiei. Cerna se orientează spre vest şi sud ca afluenţi ai Tisei sau cu vărsare direct în Dunăre. 75-100 m şi are un vizibil caracter de subsidenţă. gorunul. Ele alcătuiesc tufişuri dense numite şibleac. cerul şi gârniţa. Hidrografia aparţine grupei râurilor vestice şi sud-vestice. Alimentarea este preponderent din ploi. pisică sălbatecă. să domine ultimul termen al pădurilor de stejar. fapt valorificat turistic în staţiunea omonimă. În dealurile Lipovei. 1000-1200 mm precipitaţii medii anuale) se resimt influenţele submediteraneene. Asupra climatului general de munţi joşi (6-10°C. precum şi izbucurile Bigăr şi Ochiul Beiului. Dealurile Tirolului. inclusiv menţinerea stratului de zăpadă peste trei luni. direcţie preluată şi de reţeaua hidrografică ce le traversează. Acvifere carstice. Proiectul pentru Învăţământul Rural 109 . bine reprezentat la peste 600-700 m înălţime în toate grupele montane. Tirolului sau Buziaşului se extinde domeniul stejarului termofil. în Almăj şi Semenic în vreme ce etajul subalpin este abia configurat în Semenic. câmpie. Caraşul. Câmpia Timişului. Bega. prepeliţa. Ataşate uneori strâns spaţiului montan. între care se individualizează peisagistic Dealurile Lipovei. Câmpia Timişului are altitudinile cele mai coborâte. Câmpia Vingăi) peisajul este de tip silvostepic. amintim Lacu Dracului din zona Cheilor Nerei. viezure. cea a gorunetelor şi pădurilor de fag de mistreţ. Treapta intermediară de relief o constituie sectorul sudic al Dealurilor de Vest. cu vegetaţie hidrofilă de-a lungul râurilor sau în zonele cu umectare ridicată.

Satchinez. Caransebeş. Reţeaua de aşezări este bine consolidată. datorită familiilor cu copii puţini. cehi. Reşiţa. bulgari. sârbi. Centre de rangul doi sunt Aradul (172. Minişului. Defileul Dunării. populaţia şi aşezările. în depresiuni. Cel mai mare oraş din partea vestică a ţării. calcare. Orşova. cetatea iniţială (castrum Themes) fiind amintită într-un document din 1212 şi care a devenit un centru urban ale cărui valenţe atractoare se amplifică în perioada actuală. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a sistemului regional. turistice. culturale. Foeni. comerciale. Turnu). bazalt (Lucareţ). Oraşele sunt polarizate de Timişoara (317. slovaci. 110 . ţigani.827 locuitori în 2002). Pe calcarele sinclinalului Reşiţa-Moldova Noua s-au format rendzine. Obiective turistice pitoreşti. la contactul formelor de relief. Anina. cambisolurile (în Dealurile Banatului) şi spodosolurile (podzolurile). 16. şisturi bituminoase la Anina. Gârliştei. a vecinătăţii cu frontiera cresc în Proiectul pentru Învăţământul Rural Demografie cu spor natural redus. încă din secolul al XVIII-lea la dezvoltarea centrului siderurgic Reşiţa. cupru. Oraşe de mărimi diferite polarizate de Timişoara. Regiunea deţine şi resurse nemetalifere (minereuri cuprifere) la Moldova Nouă şi Sasca Montană. Aici întâlnim clasic reprezentat tipul demografic bănăţean recunoscut prin natalitatea sa scăzută şi. implicit. Resursele de minereuri de fier de la Dognecea şi Ocna de Fier din Munţii Dognecea şi huilele cocsificabile de la Eibenthal. pe lângă români vieţuind maghiari. pietrişuri.. Bigăr. Caraşului. administrative). Lugoj. cu spor demografic redus datorită unei planificări familiale cu tente tradiţionale (motivată de nevoia de-a nu împărţi prea mult proprietăţile familiei). Apare satul compact localizat de-a lungul râurilor. pseudorendzine şi terra rossa. Trei Ape şi Văliug etc. uraniu (Ciudanoviţa). lăcoviştile. de regulă de la câmpie spre spaţiul montan unde fertilitatea terenurilor reduce productivitatea agricolă (principala funcţie rurală). uneori şi pe platourile carstice într-o risipire pronunţată. argiluvisolurile.660 locuitori). lacurile de acumulare de la Porţile de Fier. Zădăreni.Banatul Zăcăminte de cărbuni. Frumuseţea peisajului montan. marmură (Bocşa). azbest (în bazinul Nerei). apele minerale de la Lipova şi Buziaş. Timişoara cumulează variate funcţii economice şi sociale (industriale. nisipuri. reflectă şi ele o specificitate aparte. valorile ei scăzând. litosolurile. Popovăţ. fier. În Câmpia Banatului se exploatează petrol (Biled. şi Reşiţa unde perspectivele diferă: cele ale Aradului. germani. Densitatea populaţiei scade de la câmpie spre spaţiul montan. zăpada bogată şi îndelungată din Masivul Semenic. Mărimea satelor diferă. inclusiv în teritoriul transfrontalier apropiat. dar. Solurile predominante sunt molisolurile (în câmpie). obiectivele antropice din Timişoara. peşterile Comarnic. Baia Nouă au dus. conferă acestui spaţiu un potenţial turistic foarte important. Nu lipsesc solurile aluvionare. Secu. datorită localizării sale de-a lungul unor axe de transport internaţional principale. atestat documentar încă din anul 1156.3. Cozla. Buhui). Doman. mai ales a celui carstic (cheile Nerei. iar structura etnică este extrem de mozaicată.

turistice. Lipova. Anina. odată cu renunţarea la politica industrializării cu orice preţ şi ca urmare a poziţiei sale relativ izolată în teritoriu se reduc. Moldova Nouă. siderurgia Reşiţei. Unitatea deluroasă restabileşte echilibrul între cele două ramuri ale agriculturii. Jimbolia. iar cele mici funcţii agroindustriale şi comerciale. Ghioroc. bazată pe materii prime locale. Creşterea animalelor este secundară şi se practică în ferme mari de bovine. Industria are vechi tradiţii. Oraviţa. Buziaş. Ca oraşe-staţiuni turistice sunt Lipova şi Buziaş. comerciale. Culturile de cereale şi plante tehnice din câmpiile Aradului. cu arii de gravitaţie locale. Pâncota. Lugojul. Sînnicolau Mare. porcine sau păsări. Caransebeşul.Banatul importanţă în vreme ce ale Reşiţei. Cum explicaţi standardul de dezvoltare superior al regiunii? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 16. înfiripându-se încă din anul 1771. Agricultura relevă un degradeu al intensităţii şi productivităţii din zona joasă. Test de autoevaluare Răspundeţi în spaţiul alăturat la următoarele întrebări: 1. Vingăi şi Gătaiei se intercalează cu plantaţiile de pomi fructiferi sau viţă de vie. agricultură. de mutaţiile post-decembriste. culturale. Curtici. Pâncota. turism. 16. de câmpie. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia este de tip agro-industrial. Cunoscută este podgoria Aradului cu centrele Miniş. Bocşa. cultura plantelor şi creşterea animalelor pentru ca în zona montană cea din urmă să devină hotărâtoare (se cresc ovine. Industrie. Deta. spre cea montană. Timişului.4. uneori decisiv. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Oraşele mari cumulează funcţii industriale. caprine şi bovine). cu un vârf al afirmării 111 Standard economic superior altor regiuni ale ţării. Care sunt aspectele etajării fizico-geografice şi cum se manifestă ele în Banat? 2. Urmează. fiind afectată structural. ovine. Nădlac.

este navigabil. La Timişoara şi Arad funcţionează aeroporturi. de căile ferate Bucureşti-Arad-Curtici şi Bucureşti-Craiova-Turnu SeverinTimişoara-Stamora Moraviţa cu legături internaţionale. dar şi spre culoarul fluviatil european al Dunării. îngrăşăminte chimice. Timişoara-Stamora Moraviţa (conectată transfrontalier spre Serbia). destinată agrementului hivernal. un raport optim între populaţie şi baza de resurse. Centre cu industrie puternică sunt Timişoara şi Aradul. În raport cu regiunile învecinate. aeriene şi fluviale. şi turistice superioare a căror valorificare nu a atins nici pe departe vârful de sarcină. Valorificarea apelor termale din subasmentul câmpiei este incipientă (Timişoara. (De subliniat că anterior datei menţionate. În cadrul sistemului regional se conturează o arie de dezvoltare efervescentă marcată de cei doi poli. Mai intensă este circulaţia turistică în staţiunile cu funcţie curativă Lipova şi Buziaş. Semenic. Oradea-Arad-Timişoara ("magistrala vestului").Banatul Perspective de dezvoltare legate de Dunăre şi transfrontalierul cu Ungaria şi SerbiaMuntenegru. În acelaşi oraş se produc locomotive Diesel. la nivel naţional între cele două războaie mondiale. produse textile. Timişoara şi Aradul. Trei Ape) având capacităţi limitate. produse alimentare. precum şi un culoar. regiunea este traversată de şoselele Deva-Arad-Nădlac (cu legătură spre Ungaria). funcţionează o singură staţiune montană. Banatul posedă resurse agricole. la Orşova se produc nave de mic tonaj etc. Teremia Mare. Aici se fabrică maşini şi utilaje. Dintre numeroasele peşteri doar Comarnic este deschisă unui speoturism ocazional. Turismul valorifică doar o mică parte a patrimoniului atractiv regional. produse textile (prelucrarea lânii şi mătăsii naturale). 112 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în 1719.c Actualmente ea se află într-o criză profundă a restructurării. La Jimbolia se produc materiale pentru construcţii. Timiş-Cerna. Astfel. maşini agricole. material rulant. ferate. la Bocşa se produc primele cantităţi de fontă prin topirea minereului de fier cu ajutorul mangalului obţinut în « bocşe »). prezenţa unor resurse ale solului şi subsolului variate. tradiţiile industriale şi agricole. maşini electrice. Călacea). resurse umane de calitate superioară. Vehicularea masei şi energiei în cadrul sistemului regional se realizează pe căi rutiere. Astfel. cu funcţie de axă gravitaţională cu dublă descărcare: spre aria susmenţionată. Banatul are perspective de dezvoltare remarcabile înmagazinate în următoarele « puncte tari »: poziţia geografică favorabilă în cadrul triplei joncţiuni România-Ungaria-Serbia şi Muntenegru. iar râul Bega. inclusiv din cele două ţări învecinate. brânzeturi etc. mobilă. la Caransebeş funcţionează un combinat de prelucrare a lemnului. prin amenajările executate. precum şi în oraşele Timişoara şi Arad unde se practică un turism cultural intens. celelalte baze (Vălig.

cât mai ales de bogăţia şi diversitatea resurselor subsolului. 2. de la cel de câmpie. Or. a fondului forestier diversificat compoziţional. În special resursele minerale şi combustibilii au permis înfiriparea timpurie a industriei. ce a generat încă din secolul XVIII un decalaj al Banatului în raport cu celelalte regiuni neindustrializate. a unor obiective turistice de referinţă. Ceea ce n-a fost cazul altor regiuni. Proiectul pentru Învăţământul Rural 113 . avansul luat devreme s-a menţinut şi mai târziu. exemplul pozitiv fiind preluat şi permanentizat.Banatul 16. Nu este vorba aici numai de o mai mare diversitate a structurilor peisagistice. aducătoare de valenţe multiple în raporturile de interacţiune cu omul. mai recent a petrolului şi gazelor naturale. prin vecinătatea cu spaţii mai dezvoltate a fost de bun augur. În Banat apare o etajare a reliefului. a faunei şi solurilor (de la molisolurile câmpiei la spodosolurile culmilor muntoase). comportamentul demografic al bănăţenilor (derivat dintr-o anumită mentalitate. specifică) n-a fost orientat spre prolificitate şi creşterea presiunii asupra mediului. În al doilea rând. a cărbunilor cocsificabili. la cele de deal şi munte. Să ne reamintim de prezenţa minereului de fier şi cupru. cu scăderea temperaturii medii anuale şi creşterea cantităţii de precipitaţii. În primul rând. cuprinsă între câteva zeci de metri (nivelul Dunării în defileu) şi 1449 m altitudine maximă. spre exemplu. baza de susţinere a sistemului teritorial bănăţean este mai favorabilă în comparaţie cu cea a Bârladului sau Moldovei de nord-est. În mod similar apare o etajare a vegetaţiei. natural sau social.5. Şi nu în ultimul rând. de la silvostepă la etajul pădurilor de conifere. Etc. Ea va induce o etajare a climatului. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. poziţia geografică a Banatului.

Care sunt factorii ce au favorizat dezvoltarea economică timpurie a Banatului? (2.5 pct. 4 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr.) 4. Geografia României.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Munţii Apuseni sunt cunoscuţi ca o entitate de veche şi intensă populare. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1.0 pct. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Editura Academiei.7. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Pop. 13-16 referitoare la regiunile Munţii Apuseni. Editura Universităţii din Oradea. Gr. Gr.Titlul cursului (Geografia Regională a României).Numărul lucrării de verificare. IV.0 pct. 16. . x x x (1992).) 5. Bucureşti. Editura Academiei. (2000). (2. Lucrarea de verificare nr. Bucureşti. . Comentaţi trăsăturile bio-pedogeografice ale regiunii HaţegPoiana Ruscă. Bibliografie selectivă 1. 2. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest.Specializarea şi anul absolvirii.) 3. Exemplificaţi acest fenomen în regiunea Crişana. 3. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Pop. Răspunsul va fi logic formulat.Banatul 16. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. . Cluj-Napoca. Geografia României. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. la obiect. x x x (1987). (2005).) 2.6. III. Regiunile pericarpatice. Crişana.5 pct. Haţeg-Poiana Ruscă şi Banat. Zonalitatea altitudinală este una din legile fundamentale ale Geografiei. Oradea. Explicaţi antropizarea lor accentuată. Editura Presa Universitară Clujeană. 4.Adresa cursantului. . A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. (2. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. 114 Proiectul pentru Învăţământul Rural . (2.

2. de-a lungul timpului şi este receptată în conştiinţa publică drept o entitate de sine stătătoare. Economia regiunii şi perspectivele sale 17. 17 OLTENIA NORDICĂ Cuprins 17. Pe de altă parte. Analiza detaliată a spaţiului geografic aferent vechii provincii atestă prezenţa unor praguri. Componenta antropică şi de habitat 17.5.explicarea structurii complexe a unei regiuni în curs de conturare funcţională. 17 17. subordonării faţă de capitala recunoscută a provinciei. se dezvoltă şi se metamorfozeaz ă permanent. Oltenia? Cu atât mai mult cu cât ea a fiinţat. cu atribute variate.definirea rolului catalizator al infrastructurii tehnice a teritoriului în gestionarea sa. Cele două oraşe sunt în curs de-aşi contura şi consolida un hinterland propriu şi de-aşi regla relaţiile cu vechiul centru atractor de pe alte poziţii. cu funcţia polarizatoare în continuă expansiune ce se sustrag. practica economico-socială a dovedit prezenţa unui raport de inversă proporţionalitate între extensiunea şi complexitatea sistemului teritorial şi capacitatea sa de-a răspunde eficient şi oportun dezideratelor dezvoltării imediate. într-o manieră ce vizează independenţa funcţională totală. limita ce le separa fiind încă ezitantă datorită sinuozităţii şi divagării frecvente. Obiectivele unităţii de învăţare nr. credem noi.Oltenia nordică Unitatea de învăţare Nr. Baza naturală de susţinere 17. apariţia în Oltenia istorică a două centre urbane cu potenţial de polarizare în creştere.3. de cooperare şi afirmare independentă. Bibliografie selectivă Pagina 115 116 119 120 122 122 17. 115 Regiunile sunt organisme vii care se formează. Întrebarea care poate fi formulată în acest caz este: de ce nu o singură regiune.6. a unor fâşii de inflexiune cu rol de fragmentare şi reorientare a liniilor de forţă specifice vechiului sistem. Comentarii şi răspunsuri la teste 17.4.1.înregistrarea interferenţelor dintre elemente naturale diferite vizând o finalitate comună. Mai mult. De aici şi până la constituirea unor regiuni de sine stătătoare drumul este scurt şi. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Provincia geografico-istorică a Olteniei se subdivide din punct de vedere al agregatelor spaţiale de tip sistemic în două entităţi şi anume Oltenia nordică şi Oltenia sudică. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin a perturbat vechiul sistem teritorial tributar în exclusivitate Craiovei. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 17 Menirea acestei unităţi de învăţare este să-i ajute cursantului la: .1. au apărut şi se afirmă centre noi. a liniilor de gravitaţie. În consecinţă. . spre o direcţie sau alta. .

Epuran. Topliţa ) posedând valenţe turistice remarcabile. Cernei). astăzi integrat regiunii menţionate. unul intern şi altul intra-colinar. Acelaşi tip de relief este prezent şi în Podişul Mehedinţi. În partea sud-vestică se desfăşoară Depresiunea Severinului şi Dealurile Coşuştei ce debuşează spre Valea Dunării. Includem aici partea nordică a platformelor Olteţului. Bistriţei. Remarcăm. cu altitudinea. vestul Subcarpaţilor şi Podişului Getic alcătuiesc un amfiteatru morfologic inedit. Vâlcan. Nu lipsesc cheile (Galbenului. Dintre depresiunile interne. Poziţia sudvestică a teritoriului îl include în aria de manifestare a influenţelor submediteraneene. Diapazonul elementelor climatice variază de la temperaturile medii anuale negative în partea înaltă a Retezatului şi Parângului. ca urmare relieful carstic le defineşte morfologia. Cloşani.nord-vest se produc fenomene foehnale de intensitate mai atenuată. În Subcarpaţi.Oltenia nordică partea nordică a Olteniei l-a parcurs deja. A doua treaptă de relief aparţine Subcarpaţilor Olteniei. Baia de Aramă). formaţi din culmi orientate est-vest (Măgura Slătioarei. valorile termice medii urca la 9-10°C. Ele sunt colectate în totalitate de Proiectul pentru Învăţământul Rural Climat aflat sub incidenţa influenţelor mediteraneene. 767 m) şi depresiuni dispuse pe două aliniamente. Numărul peşterilor este apreciabil. de dimensiuni în general reduse. depresiunile de captare carstică. Tot în vest . Baza naturală de susţinere Sectorul sudic al grupelor Parâng şi Retezat. în schimb. Ei i se integrează şi partea vestică a Munţilor Căpăţânii. Novaci şi Tismana. din grupa Parângului. deci. datorită adăpostului din spaţiile depresionare. câmpurile cu lapiezuri etc. Resursele de apă sunt cantonate în râurile care îşi au izvoarele sau tranzitează regiunea. 116 . din care munţii Mehedinţi. Toate aceste masive sunt alcătuite predominant din roci calcaroase. Baia de Fier. iar dintre cele externe cea mai importantă este Depresiunea TârguJiu-Câmpu Mare. Retezatul Mic aparţin regiunii. Martel. unele dintre ele (Topolniţa. Astfel. resimţite îndeosebi în depresiunile vestice (Turnu Severin. în nord se desfăşoară grupa Retezatului. Cioaca cu Brebenei. podurile naturale. 17. la cele cuprinse între 2-6°C în masivele muntoase mai joase. Fuşteica. să devină polul unei entităţi teritoriale anizotrope axată pe defileul Dunării şi apofizele sale nordice (inclusiv Depresiunea Severinului). Tismana. Olteniei nordice îi aparţine şi un sector de bordură al Podişului Getic ale cărui coline mărginesc spre nord depresiunile subcarpatice externe. mărginiţi de Olteţ şi Motru. Peştera cu Corali. Baza naturală de susţinere a regiunii analizate este formată dintr-o serie de masive muntoase cu morfologie şi altimetrie variate. colţul sud-estic al regiunii având rigorile cele mai pregnante. câmpurile cu doline. Precipitaţiile descresc. În perspectivă însă este de aşteptat ca municipiul Drobeta-Turnu Severin. Polovragi. Muierilor. Jiului şi Strehaiei dealtfel strâns legată morfologic de structurile subcarpatice. de la 1 400 mm pe culmile muntoase la 600-700 mm în Subcarpaţii Olteniei şi 600-500 mm în Podişul Getic. o tentă uşoară de aridizare climatică pe direcţia vest-est şi de la nord la sud. amintim Polovragi. Izverna.2.

ale Podişului Mehedinţi sau format rendzine şi pseudorendzine. din Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare este destinat a alimenta termocentrala de la Rogojel dar şi pentru alte trebuinţe industriale sau agricole. Calcarele de la Pârvuleşti sunt folosite la fabricarea cimentului la Bărseşti. Lacul Ceauru. în perimetrul Depresiunii Severinului.Oltenia nordică Râuri cu obârşiile în zona înaltă. cerbul. teritoriul regiunii are o reţea de ape curgătoare şi pânze freatice din care poate să-şi satisfacă necesarul de apă. localizat în zona Ponoarele din Podişul Mehedinţi. Depresiunea Severinului este drenată de Bahna cu debuşare directă în colectorul principal. Un rol asemănător îl au acumulările Vădeni. sub pădurile de fag soluri roşcate. Târgu Jiu sau Bumbeşti-Jiu. pisica sălbatecă. Tismana). de origine carstică. Pe calcarele masivelor Mehedinţi. râsul. unele amenajate hidroenergetic. vulpea. Vâlcan sau Căpăţânii. Apar şi elemente de climat mai cald precum vipera cu corn (pe calcarele însorite ale zonei Mehedinţi). Gilortul. începând cu pădurile de stejar termofil din dealurile joase ale Podişului Getic şi continuând cu gorunetele dealurilor de 450-600 m. Nu lipsesc solurile hidromorfe. în pădurile de foioase avându-şi biotopul preferat mistreţul lupul. în partea din avale a Defileului Dunării ce pune în funcţiune marea hidrocentrală (2150 MW) construită în cooperare cu fosta Iugoslavie. În subsol se află o Proiectul pentru Învăţământul Rural 117 . O dispunere asemănătoare o au elementele faunistice. petrolul şi gazele asociate de la Bâlteni. Resurse ale solului şi subsolului variate. Baza de materii prime a regiunii însumează zăcămintele de cărbuni termoenergetici din Podişul şi Subcarpaţii Getici (bazinul Motru-Rovinari. ciocănitoarea. vegetaţia. cu obârşiile în perimetrul regiunii Haţeg-Poiana Ruscă. Ţicleni. Motrul şi Tismana. Peisaj dominat de păduri de foioase şi conifere. a unor specii submediteraneene precum mojdreanul. Un alt lac. în etajele inferioare. păducelul. este Zăton. Cel mai expresiv element al acestuia. cu goruneto-făgetele unei fâşii de tranziţie situată la 600-700 m şi etajul fagului dezvoltat până la peste 1 100 m. traversează axial Oltenia de nord colectând pe stânga şi pe dreapta o serie de afluenţi între care Amaradia. O caracteristică a vegetaţiei regiunii este intercalarea. unde apar frecvent dezorganizări ale reţelei hidrografice epigee şi formarea unor drenaje subterane ample. aluvionare sau regosolurile. brun roşcate sau brune. Bustuchin. acvilele. jderul. Cuvertura de sol conservă în tipologia ei influenţele substratului litologic. Dunăre. cele de la Alunu-Cuceşti. fluviu ce mărgineşte partea sud-vestică a unităţii. cărpiniţa. în strânsă corelaţie cu factorii morfologici. iar în cele de conifere ursul. îşi etalează asociaţiile altimetric. cinteza. zăcământul de antracit de la Schela. Scoarţa-Albeni. Potenţialul biogeografic este dispus etajat. liliacul. sub cele de conifere podzoluri intens acidificate. Husnicioara. Jiul. climatului sau vegetaţiei. Pe versanţii masivelor Retezat şi Parâng etajarea continuă cu pădurile de răşinoase respectiv cu pajiştile alpine. Exceptând zona carstică a munţilor şi podişului Mehedinţi. Dintre amenajările hidrotehnice cea mai importantă este barajul de la Porţile de Fier situat în extremitatea sud-vestică a regiunii.

Resursele agricole sunt date de diferitele categorii de terenuri. Peşterile din Munţii şi Podişul Mehedinţi. Test de autoevaluare Formulaţi răspunsuri adecvate la întrebările: 1. cu fertilitate ridicată în lunci şi depresiuni şi mai scăzută în dealuri şi zona montană. Masa tăcerii. cheile. mănăstirile Horezu. Polovragi. casa lui Brâncuşi de la Hobiţa. Aleea scaunelor). Coloana infinitului. Căpăţânii şi Retezatul Mic. 17. cele din munţii Vâlcan. culele din nordul Olteniei.Oltenia nordică serie de acvifere minerale şi mezotermale cum ar fi cele de la Săcelu sau Ţicleni. Fondul forestier se extinde pe suprafeţe notabile în zona montană unde consistenţa şi conformaţia pădurilor este superioară. lacurile şi apele minerale fauna cinegetică şi piscicolă sunt atracţii naturale încă nevalorificate. ponoarele şi izbucurile specifice aceloraşi zone carstice. etnografia zonelor Gorj şi Mehedinţi etc. Ele permit o utilizare complexă de la cultura cerealelor la păşunile şi fâneţele valorificate pastoral. Ce particularităţi climatice şi hidrografice relevă Oltenia nordică? 2. Tismana. Oltenia nordică posedă un patrimoniu turistic bogat şi variat. Lor li se adaugă monumentele brâncuşiene de la Târgu Jiu (Poarta sărutului. Care dintre oraşele regiunii credeţi ca are cele mai importante atuuri în concurenţă geospaţială a polarizării şi de ce? 118 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Apar şi sate foarte mari. Aşezările sunt grupate teritorial în luncile şi pe terasele râurilor.. Dinamica teritorială a cunoscut o orientare înspre zonele industriale (carbonifere) din sudvest. 50 000 ani).3. Teritoriu populat încă din preistoric. îmbătrânirea populaţiei. Proiectul pentru Învăţământul Rural 119 . Actualmente. climatul fără extreme deosebite. Dinamica naturală se înscrie în valorile caracteristice întregii ţări. Celelalte oraşe ale regiunii (Baia de Aramă. complementaritatea indusă de contactul formelor de relief. bilanţ demografic fluctuant. posibilitatea adăpostului în peşteri sau munţi etc. Predomină satele mijlocii şi mari. răspândirea populaţiei reflectă indicele de favorabilitate al factorilor naturali. gradul de urbanizare fiind mai redus. regiunea a fost populată încă din paleoliticul mijlociu (cca. Predomină populaţia rurală. încadrat demografic în categoria superioară a oraşelor mijlocii. Oltenia Nordică sau Oltenia sudică). Structura etnică atestă dominanţa netă a românilor. Sate gorjene şi mehedinţene cu structuri şi funcţii diferite. Componenta antropică şi de habitat Componenta antropică şi de habitat se înscrie. Aşa cum o arată dovezile arheologice descoperite la Baia de Fier sau Boroşteni. cu scăderea natalităţii. sunt factorii ce explică umanizarea densă şi îndelungată. În ultimii ani se amplifică funcţia turistică.Oltenia nordică 17. dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii. sau cele din epoca bronzului (Bălvăneşti. Distanţa mai redusă faţă de Târgu Jiu. Dimpotrivă spaţiul montan este slab populat ca dealtfel şi Podişul Mehedinţi. Novaci) au sub 25 000 locuitori cu excepţia oraşului Motru. Ţicleni. în contextul unei infrastructuri de acces modernizată. prin poziţia lor. stopată după 1990. Resursele variate ale solului şi subsolului. răsfirate sau adunate. Polul gravitaţional principal este municipiul Târgu Jiu (98 000 locuitori) care prin poziţia sa geografică îndeplineşte rolul unui „loc central” regional. mai rar pe versanţii cu declivităţi mai reduse. cu o concentrare mai expresivă în Podişul Getic şi depresiunile subcarpatice. iar oraşele Târgu Jiu şi Drobeta – Turnu Severin au şi atribuţii politico-administrative şi culturale. Bumbeşti Jiu. cu trăsături particulare. cu un profil economic mai complex (agroindustrial) Oraşele sunt mai puţin numeroase şi valorifică. Oraşe în afirmare polarizate de Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. Rovinari. Al doilea centru de polarizare este oraşul Drobeta TurnuSeverin (116 342 locuitori) a cărui amplasare pe Dunăre îi conferă un statut spaţial de relativă independenţă în raport cu ariile polarizate învecinate (Banat. Târgu Cărbuneşti. Schela Cladovei sau Ostrovu Mare datând de acum 13 000 – 7000 ani. Miloştea) sau fierului. Continuitatea populării o atestă vestigiile de la Ogradena. convergenţele hidrografice sau a căilor de comunicaţie.(romii). în vetrele depresionare şi. în vreme ce oraşele mici păstrează anumite tente industrial-agrare. va amplifica raporturile de cooperare funcţională între cele două centre. de asemenea. Profilul economic este cel industrial pentru oraşele mari şi mijlocii.

de lângă Târgu Jiu. deci tranşează opţiunile înspre o entitate teritorială sau alta. 120 . industria celulozei şi hârtiei. Materialele de construcţiei sunt reprezentate prin cea mai mare fabrică de ciment din ţară. Cea mai veche staţiune este însă Săcelu. în lunca Jiului legumele. în fâşia submontană şi montană practicându-se un oierit intens. se amplifică urbanizarea. este destul de diversificată. Industria. În zona Novaci şi Vaideeni el este moştenit de la populaţia „descălecată” aici din Mărginimea Sibiului ce şi-a conservat atât folclorul. iar pe versanţi şi terase pomii fructiferi. alimentară. pe fondul afirmării industriei. dar şi spre Husnicioara. cu infrastructura cea mai bogată. iar interdependenţele şi conexiunile între elementele componente ale organismului teritorial se înmulţesc şi se fortifică. Lângă Târgu Cărbuneşti este în construcţie o mare întreprindere de componente auto. Pomicultură. Printre staţiunile de interes regional este şi Bala din Podişul Mehedinţi. Rovinari. Principala ramură. a laptelui la Novaci şi Târgu Jiu. Tismana. cea de la Bârseşti. deşi nu a înregistrat mari grupări teritoriale. Pentru ocuparea forţei de muncă feminine din regiune s-au implantat mici intreprinderi de textile. ceea ce a dus la apariţia unităţilor de producţie şi reparare a utilajului minier de la Târgu Jiu. în sud.4. cât şi obiceiurile sau tradiţiile ancestrale. Municipiul Drobeta Turnu Severin s-a afirmat în domeniul construcţiilor şi reparaţiei navelor fluviatile. a fost exploatarea cărbunilor la suprafaţă sau în subteran (50% din producţia de lignit a României) în bazinele Motru şi Rovinari. Agricultura valorifică atuurile diversităţii pedologice şi climatice. ale cărei ape mezotermale sunt utilizate în scop curativ încă din vremea romanilor. tricotaje şi confecţii. Bumbeşti Jiu. Activităţi turistice în afirmare. în aceleaşi oraşe. Ei i se adaugă în ultimul timp localitatea Ţicleni ale cărei acvifere cu ape minerale sulfuroase Proiectul pentru Învăţământul Rural Interferenţe ale ramurilor economice principale. care s-a constituit într-un veritabil lanţ trofic pentru subramurile apropiate. Principalul centru. Industrie energetică şi prelucrătoare. Economia regiunii şi perspectivele sale Conjugarea industriei cu agricultura este proprie tuturor regiunilor în curs de individualizare ştiut fiind că tocmai activităţile industriale sunt cele care stimulează urbanizarea şi polarizarea. ale depresiunilor subcarpatice şi ale Podişului Getic. Odată cu creşterea altitudinilor şi a fragmentării terenurilor se trece spre predominanţa creşterii animalelor. Exceptând fabrica de ciment de la Bârseşti. Târgu Cărbuneşti. cultivându-se pe suprafeţe extinse cerealele sau plantele tehnice. Prelucrarea lemnului se realizează la Târgu Jiu. creşterea animalelor. situat la est. este oraşul Târgu Jiu unde se practică un turism cultural generat de valorificarea moştenirii brâncuşiene. Motru. spre nord-vest sau Alunu. în general avem de-a face cu intreprinderi mici şi mijlocii uşor adaptabile noii strategii de dezvoltare a industriei în perioada actuală Turismul este o ramură economică aflată la începutul dezvoltării propriu-zise.Oltenia nordică 17. în zonele joase. Poziţia ocrotită a oraşului Bumbeşti-Jiu explică localizarea aici a unei industrii de interes militar reconvertită după 1990 spre fabricarea aparaturii casnice (frigidere). Oltenia de nord exemplifică acest stadiu incipient de agregare sistemică în care.

cu ramificaţii şi legături spre Serbia/Muntenegru şi Ungaria. unde Podişul şi Munţii Mehedinţi. Dezvoltarea şi modernizarea în continuare a infrastructurii tehnice a teritoriului. Căile ferate însoţesc cele două axe rutiere majore pe acelaşi traseu şi cu aceleaşi oportunităţi de transport. dar şi celelalte unităţi montane. întărirea coeziunii interne. posedă obiective a căror amenajare se impune cu stringenţă. în sens. a interrelaţiilor spaţiale cu Drobeta – Turnu Severin va asigura regiunii nu numai un cap de pod spre culoarul Dunării. de penetrare spre Subcarpaţi şi Carpaţi. Sistemul căilor de transport atestă prezenţa unor drumuri orientate preponderent pe direcţia nord-sud. castrul roman) se asociază unor obiective culturale (muzee. Un rol important pentru circulaţia regională îl are şoseaua longitudinală est-vest. Potenţialul de dezvoltare a turismului este însă mult mai bogat. Cea mai importantă este şoseaua CraiovaTârgu Jiu-Petroşani cu legătură spre Transilvania şi vestul ţării. cel gorjean şi cel mehedinţean. Prin intermediul portului fluviatil Drobeta – Turnu Severin regiunea are acces la calea navigabilă a Dunării cu direcţionare spre centrul Europei sau. între Râmnicu Vâlcea şi Târgu Jiu. afirmarea turismului în zona montană şi subcarpatică va stimula fenomenul de individualizare funcţională pornind de la cele două spaţii mentale conturate deja. Tismana. printre primele cavităţi subterane din ţară amenajată turistic). ci şi o complementaritate funcţională profitabilă. mai ales în domeniul speoturismului. monumente). Imaginea viitoare a regiunii Olteniei nordice poate fi construită pe fortificarea funcţiilor atractoare ale oraşului Târgu Jiu. În partea sud-vestică teritoriul regiunii este traversat de şoseaua internaţională E70. Timişoara .Oltenia nordică şi clorurate stau la baza primelor iniţiative de exploatare curativă.Drobeta-Turnu Severin-CraiovaBucureşti. în primul rând. Alte areale turistice sunt Baia de Fier (cu cunoscuta Peştera a Muierilor. În satele subcarpatice gorjene există premise favorabile dezvoltării în perspectivă a turismului rural. cu debuşare în E70 la Drobeta – Turnu Severin. spre Marea Neagră. O altă localitate cu funcţii turistice complexe este oraşul Drobeta . Polovragi (cu mănăstirea şi peştera cu acelaşi nume). invers. ca axă de transport europeană.Turnu Severin unde vestigiile istorice (ale podului peste Dunăre construit de Apollodor din Damasc. Concomitent. ce traversează principalele depresiuni subcarpatice. menite a pune în valoare gravitaţia naturală existentă spre acesta. Proiectul pentru Învăţământul Rural 121 . Nu lipsit de interes este turismul de tranzit de-a lungul Văii Jiului şi cel spre Defileul Dunării care va deveni în perspectivă una din zonele turistice de importanţă internaţională.

Pop. Drobeta-Turnu Severin posedă un potenţial antropic mai ridicat derivat din numărul mai mare de locuitori. În zonele carstice apar acvifere subterane iar în Retezat lacuri glaciare. În primul rând. Bucureşti.5. Editura Academiei. o poziţie geografică la Dunăre care. Pătru. Fiecare din cele două oraşe. la cel de podiş în centru şi cel montan (inclusiv alpin) în nord. cu ploi de toamnă şi ierni mai blânde. Geografia României. Astfel. Mai mult el posedă atribute mentale mai solide. nord-vest. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. inclusiv în perspectivă. Ghincea. Editura Presa Universitară Clujeană. Dimpotrivă.6. 2. ca axă hidrografică regională detaşându-se Jiul. Bibliografie selectivă 1. aici se resimt puternic influenţele submediteraneene din sud-vest. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. de la cel de câmpie în sud. Târgu Jiu este poziţionat central ceea ce îl favorizează prin reducerea distanţelor faţă de oricare din arealele periferice.. 3. Oltenia nordică are un climat etajat. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Ileana-Georgeta.Oltenia nordică 17. Din punct de vedere hidrografic. III.. cea a Jiului. Subcarpaţii României. x x x (1987). în contextul intensificării traficului european pe fluviu îi va crea oportunităţi în plus. Editura Universitară. Ielenicz. Mioara (2003). 2. Dunărea colectează întreaga reţea organizată în munţi şi podişuri. pe o axă. ca centru de referinţă al Gorjului şi ca marele depozitar al unei moşteniri 17. Ca influenţe climatice. Punctul său slab provine din aceeaşi poziţie geografică periferică. Gr. Cluj-Napoca. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. excentrică în raport cu teritoriul regiunii ceea ce presupune dificultăţi în gestiunea acestuia. are o serie de puncte tari şi puncte slabe care vor conta în configurarea rezultatului final al competiţiei dintre ele. 122 Proiectul pentru Învăţământul Rural . de intensă circulaţie. Bucureşti. M. (2000).

.existenţa unui centru polarizator net detaşat în raport cu celelalte oraşe. în est.1. dar şi părţii centrale şi sudice a provinciei istorice Oltenia.1. 18. Limitele acestei regiuni sunt bine precizate pe trei laturi.Oltenia sudică Unitatea de învăţare Nr. vegetaţiei de stepă şi silvostepă.2.disfuncţiile evidente care s-ar manifesta în cazul delimitării unei regiuni echivalente provinciei istorice susmenţionată. . Baza naturală de susţinere 18. cu atribute de specificitate şi unicitate certe. Baza naturală de susţinere Uniformitate peisagistică determinată de relieful aplatizat de câmpie şi dealuri joase. Componenta naturală a sistemului regional este constituită. 18 Abordarea acestei unităţi are următoarea menire formativ-educativă: .2. până aval de Drobeta-Turnu Severin. Componenta demografică şi de habitat 18. . puţin fragmentat şi denivelat. cea sudică.descrierea unei entităţi teritoriale grefată pe un suport fizicogeografic relativ omogen. din Câmpia Olteniei compartimentată în două 123 Proiectul pentru Învăţământul Rural .3. Oltenia sudică se substituie ca topic unei regiuni fizicogeografice denumită Câmpia Olteniei. datorită sinusoidelor frecvente ale traseului său generate de difluenţa frecventă a vectorilor de gravitaţie spre regiunea învecinată. unde Oltul o desparte de teritoriul polarizat de Bucureşti şi în vest unde urmează parţial lunca Dunării.peisajul cu numeroase tente de omogenitate datorate reliefului jos.exemplificarea rolului indicilor de favorabilitate naturală în optimizarea relaţiilor spaţiale. 18 18. Convenţional ea poate fi fixată pe cumpăna de ape ce desparte Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare de dealurile Piemontului Getic. Argumentele pentru delimitarea ei ca entitate teritorială de tip sistemic sunt: .prezenţa unui spaţiu mental bine închegat. . Deosebit de ambiguă este limita nordică. Comentarii şi răspunsuri la teste 18. Obiectivele unităţii de învăţare nr.5. . 18 OLTENIA SUDICĂ Cuprins 18. Obiectivele unităţii de învăţare nr. cel oltean. în primul rând.4. cu trăsături caracteristice. Bibliografie selectivă Pagina 123 123 125 127 128 129 18.identificarea unui spaţiu mental.6. de-a lungul Dunării. climatului de câmpie cu variaţii reduse. Economia regiunii şi perspectivele sale 18.

vulpea. Afluenţii de ordin inferior au cursuri temporare. odată cu creşterea indicelui de ariditate. Partea sudică a regiunii se confruntă cu un deficit de apă ce trebuie asigurat prin aducţiuni din Dunăre sau râurile principale. Stepa şi silvostepa larg desfăşurate. în scopuri agricole. potârnichea. cer şi gârniţă. Mari rezerve de apă sunt cantonate în structurile piemontane ale Podişului Getic. Jiul şi Oltul – ca principali vectori hidrografici. Precipitaţiile descresc de la vest la est. de la 650 la 500 mm (568 mm medie anuală la Craiova). plop. În perimetrul său cele două râuri primesc o serie de afluenţi (Motru. iar la limita estică se află Oltul. ghimpele (Ruscus aculeatus). în majoritatea lor. unde predomină cernoziomurile şi cernoziomurile levigate spre dealurile piemontane. În pădurile de stejar vieţuiesc mistreţul. argiloase.Oltenia sudică Climat cald cu influenţe sudvestice. popândău. În sud-vestul regiunii a pătruns vipera cu corn sau broasca ţestoasă de uscat (ambele specii submediteraneene). orbete). În zonele joase ale câmpiei predomină rozătoarele (hârciog. iepuri. Direct în Dunăre se varsă şi Drincea sau Desnăţuiul. Vegetaţia din platformele Strehaiei şi Olteţului se compune din stejar termofil. mojdreanul (Fraxinus ornus). Olteţul. cu soluri roşcate şi brun roşcate. Resursele de apă sunt înmagazinate în reţelele de suprafaţă. Câmpia Băileştilor şi Câmpia Romanaţilor. Compoziţia faunei reflectă diversitatea biotopurilor existente. Ca notă morfologică aparte semnalăm dunele de nisip din zona DăbuleniSegarcea fixate prin plantaţii de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. iar poziţia sudică a regiunii ridică temperatura medie anuală la peste 11ºC. iar toamnele îndelungate. Climatul se încadrează altimetric celui de câmpie joasă. Teslui). Solurile alcătuiesc un degrade tipologic de la câmpie. cu altitudini ce nu depăşesc 300 m care prin morfologia lui a facilitat atât o pedogeneză intensă. Tipice pentru regiune sunt elementele floristice submediteraneene precum: cărpiniţa (Carpinus orientalis). Un relief jos. primăverile timpurii. Amaradia. Oltenia sudică este străbătută axial de Jiu. anin. în platformele Huşniţei şi Bălăciţei). fazanul. Dunărea. prepeliţa. Cea mai mare parte a regiunii se află sub influenţa maselor de aer submediteranean venite dinspre vest. scumpia (Cotinus coggygria). aceasta fiind considerată adesea ca un mare con de dejecţie al Dunării la debuşarea sa în Depresiunea Getică. între care fluviul Dunărea deţine ponderea cea mai ridicată. în diferite Proiectul pentru Învăţământul Rural 124 .etc. soc. dar şi în cele ale câmpiei propriu-zise. sânger. în perioadele secetoase scurgerea lor încetează. În partea nordică ea se ataşează sectorului central şi cel apusean al Podişului Getic reprezentat prin platformele Olteţului şi Strehaiei (subdivizată. la rândul ei. Vechile sale bălţi şi ostroave au fost transformate antropic. care formează unele dintre cele mai extinse şi compacte asociaţii. Zăvoaiele de luncă însoţesc cursul râurilor mari şi au în compoziţia lor diverse specii de salcie. subunităţi. pisica sălbatecă. cu graminee şi pâlcuri de stejar brumăriu şi pedunculat. cât şi o umanizare asemănătoare A treia unitate poate fi considerată Lunca Dunării care începe să se contureze imediat ce fluviul evadează din strânsoarea defileului lărgindu-se treptat până la 2-5 km. verile fiind călduroase. În câmpie apar asociaţiile de silvostepă.

mijlocii şi mari. tradiţii. de la Ostrovu Mare.3. Fărcaşele. exploatate în Piemontul Getic (Vedea. Potenţialul turistic deţine preponderent obiective antropice (biserici. s-au dezvoltat de regulă în vecinătatea centrelor urbane. se exploatează cărbuni inferiori. cu diferite specializări pe subramuri. sub 500 locuitori. Vinca şi Vădastra) şi cele din epoca metalelor (Sălcuţa. cu depopularea. Populaţia rurală păstrează încă o uşoară creştere deşi fenomenul îmbătrânirii este vizibil. Valoarea ei descreşte de la est la vest şi de la nord la sud. grade de podzolire. Satele mari. Ipoteşti. a câmpiei nisipoase. Dimpotrivă. utilizaţi de marile termocentrale din suburbiile Craiovei. Verbicioara. Proiectul pentru Învăţământul Rural . spre Craiova. Există şi un număr destul de însemnat de sate foarte mici. Importante pentru regiune sunt resursele agricole alcătuite din soluri profunde. teritoriul câmpiei densităţi demografice sub media pe ţară. petrol şi gaze. Basarabi) cu numeroase situri localizate între bucla Dunării. sub 100 locuitori. Au urmat culturile neolitice (Dudeşti. Structura etnică este covârşitor românească. În partea nordică. Partea nordică. Ostrovu Mare. Brădeşti). într-un teritoriu al continuităţii populării şi succesiunii culturilor de mare relevanţă. Slatina.Oltenia sudică Hidrocarburi şi terenuri agricole fertile. Răspândire populaţiei este inegală în teritoriu. localizate de-a lungul râurilor. Omogenitate etnică. cel al bazinului Motru. Resursele naturale aparţin combustibililor fosili. Oltenia sudică se constituie. din punctul de vedere al dovezilor arheologice. în vecinătatea surselor de apă. Aşezările rurale aparţin categoriilor de sate mici. obiceiuri. energetici. mănăstiri. şi Olt. fertile cu disponibilităţi de utilizare pentru o gamă variată de culturi. ca premisă a viitoarelor oraşe. care se confruntă. depăşind astfel media pe ţară (5. Dovezi paleolitice şi mezolitice au fost descoperite la Brebeni. ajungând la 5-12 localităţi/100 km². a arterelor de circulaţie. Iancu Jianu. cât şi spre sud. Izvoru. 18. datorită izolării lor frecvente. Profilul economic rămâne cel agricol. orientat atât spre nord. Satele din Câmpia Olteană au o structură adunată. poligonală. muzee. unde câmpia se asociază cu podişul generând complementaritate sub aspectul resurselor este mai dens populată ajungându-se.5 aşezări/100 km²). cea mai slab populată fiind fâşia sudică. folclor). Componenta demografică şi de habitat Condiţiile naturale prielnice au favorizat umanizarea timpurie a teritoriului studiat. În luncile râurile se extind solurile aluvionare dar şi cele hidromorfe. Gârla Mare. monumente. În Piemontul Getic peste 60% din aşezări se încadrează în grupa satelor mici. în unele areale la peste 110-120 locuitori/km². Vădastra. exceptând zona municipiului Craiova. cule. Densitatea aşezărilor este mai mare în podiş decât în câmpie. Irimeşti. Pe dunele de nisip sau format psamosoluri. într-un teritoriu cu gravitaţie difuză. spre deosebire de satele din Podişul Getic unde aspectul linear sau tentacular se întâlneşte deseori. dintre minorităţi numai cea ţigănească fiind mai numeroasă. la care se adaugă funcţii industriale (extractive) sau de 125 Vechi vetre de civilizaţie paleolitică şi neolitică. spre Târgu Jiu.

care s-au specializat în cultura legumelor şi zarzavaturilor destinate atât satisfacerii pieţei regionale. Segarcea. Caracal. în proporţie decisivă. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 126 Proiectul pentru Învăţământul Rural . puteţi răspunde. cât şi a cererii din alte regiuni ale ţării. Drăgăşani. Vânju Mare. dar şi în zonele periurbane. Atribuţiile polarizatoare revin municipiului Craiova (311 326 locuitori) care beneficiază de o poziţie geografică deosebit de avantajoasă. Drăgăneşti Olt). Scorniceşti. îndeosebi din Transilvania. Filiaşi. Reliefaţi principalele trăsături ale sistemului urban regional. servicii. deşi este situat pe stânga Oltului. unde condiţiile pentru astfel de culturi sunt deficitare. Calafat. Piatra Olt. Balş. Oraşele aparţin. Test de autoevaluare După parcurgerea acestei unităţi de învătare. 18. Bălceşti. Singurul oraş mijlociu este Slatina care. se racordează sistemului urban al Olteniei sudice. Corabia. sub 50 000 locuitori (Strehaia. la următoarele întrebări: 1.Oltenia sudică Craiova – un „loc central” ilustrativ prin polarizarea sa. în spaţiul alocat. De notat numeroasele aşezări cu moşia amplasată în lunca Jiului şi Oltului. de veritabil „loc central” al regiunii. aşezărilor urbane mici. Ce atribute structurale posedă sistemul teritorial al Olteniei sudice? 2. Băileşti.

Oltenia sudică 18. soia. Câmpia Olteniei este unul din marile grânare ale ţarii. părul şi prunul. alimentare sau ale construcţiei de maşini. Centrul industrial principal este Craiova unde este concentrată o puternică industrie constructoare de maşini (locomotive – cunoscuta intreprindere “Elecroputere”. Viticultura şi pomicultura definesc profilul agricol al unor vaste teritorii din sudul Podişului Getic unde se află cunoscuta podgorie a Drăgăşaniului. În luncile umede şi intens aluvionate ale Jiului. Proiectul pentru Învăţământul Rural . cabaline). floarea soarelui. în raport cu alte regiuni. se practică un turism cultural. Aici. porcine. Agricultura are şi aici o tradiţie milenară (a nu se uita obstacolele impuse. mobilă. axat pe valorificarea obiectivelor antropice din principalele oraşe. Poziţia geografică înscrie unitatea analizată pe trasee numeroase ale turismului de tranzit (către defileul Dunării de la Porţile de Fier şi Valea Cernei. Rogojelu şi Işalniţa ce valorifică zăcămintele de cărbuni inferiori din bazinul Motru şi Piemontul Getic. mult mai limitate. plante furajere. pe vremea dacilor. Unele dune au fost fixate şi prin culturi de pomi fructiferi de climat mai cald (piersic. la Caracal şi Balş se fabrică material rulant. Strehaia. spre Oltenia nordică şi zona montană aferentă sau. într-o proporţie mai ridicată. Pleniţa. Ulterior s-au adăugat hidrocentrala Porţile de Fier II construită pe Dunăre în colaborare cu fosta Iugoslavie şi o serie de mici hidrocentrale situate pe cursul inferior al Oltului în cadrul amenajării sale complexe. Fabrici de zahăr. dar şi al produselor din cauciuc. anterior acestuia întreaga Oltenie. În zona Podişului Getic culturii plantelor menţionate anterior i se asociază. păsări. aprovizionate cu materie primă obţinută în regiune funcţionează la Craiova. cireş. Se cultivă porumb. Pe dunele de nisip din sudul aceleaşi unităţi de relief s-au extins culturile de viţă de vie. Lipsa unor obiective naturale de mare impact atractiv este una dintre cauze. avioane. sfeclă de zahăr. spre Bucureşti şi Litoralul Mării Negre). în schimb.maşini agricole. se cultivă intens mărul. În consecinţă. Activităţile turistice sunt. Scorniceşti funcţionează mici intreprinderi textile.4. unde este concentrată şi cea mai importantă bază hotelieră. dintre pomii fructiferi. desigur. La Filiaşi. cais. alimentară. Drăgăşaniul este un centru al vinificaţiei. textilă. fiind una din provinciile istorice ale ţării slab dezvoltate economico-social. creşterea animalelor (bovine. Corabia şi Calafat. La Slatina se află cel mai important centru de producere a aluminiului (pe baza aluminei obţinută la Oradea şi Tulcea). nevoite a le culca cu suliţele). vişin). orz. industrie chimică. Sadova şi Dăbuleni fiinţând podgorii renumite. automobile). materiale de construcţie. 127 Economie structurată pe industrie şi agricultură. la loc de frunte situându-se. Economia regiunii şi perspectivele sale Dezvoltarea regiunii a debutat după al doilea război mondial. Oltului şi Dunării legumele găsesc condiţii ideale de dezvoltare. de câtre lanurile de grâu. Craiova. ovine. în calea pătrunderii oştilor lui Lisimah. invers. la Segarcea. Industria s-a afirmat în domeniul energetic prin construirea marilor termocentrale de la Turceni. ca şi Moldova dealtfel.

restructurarea industriei cu menţinerea şi ridicarea performanţelor unor ramuri în care s-a afirmat în ultimele decenii (construcţii de maşini. El nu este concurat de alte centre. de importanţă europeană peste Dunăre în zona Nikopol-Turnu Măgurele. având ca pol un oraş situat (încă un mare atu !) în centrul geografic al unităţii etc. Calafat. Regiunea de faţă se impune prin prezenţa unui oraş mare. Olt. Segarcea. . Băileşti. . 128 Proiectul pentru Învăţământul Rural . precum şi drumul naţional ce urmează Valea Oltului cu legătură spre Bulgaria. a potenţialului agricol important pe care îl deţine. industrie alimentară şi chimică).Oltenia sudică Optimizarea Dunării ca axă economică internaţională. Filiaşi-Motru) La Craiova funcţionează un aeroport. dar şi de calea ferată Craiova-Filiaşi--Petroşani cu legături spre Transilvania. un climat de câmpie cu amplitudini reduse ale elementelor meteorologice în teritoriu. Căile de transport au fost avantajate în construirea lor de relieful plan sau uşor denivelat al câmpiei şi podişului. O altă cale rutieră importantă este şoseaua Craiova-Târgu Jiu-Petroşani-Deva care scurtcircuitează şoselele E70 şi E68. 18. Piatra Olt. Craiova. Vânju Mare. .amplificarea activităţilor economice şi turistice în localităţile de pe malul Dunării concomitent cu creşterea rolului acestei axe de circulaţie fluviatilă în Europa. Drăgăneşti Olt) aparţinând grupei aşezărilor urbane mici. Scorniceşti. Drăgăşani. Dunăre.afirmarea sectorului economic al transporturilor în contextul construirii noului pod. un sistem de aşezări umane clar ierarhizat. Căile ferate sunt reprezentate prin magistrala Bucureşti – Craiova– Timişoara . celelalte oraşe (Strehaia. aflată la limita estică a regiunii. cu legături spre Ungaria şi Serbia/Muntenegru. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.diversificarea ofertei turistice prin stimularea unor forme de turism precum: turismul viticol (în zona podgoriilor). . Oltenia sudică este traversată de şoseaua europeană E70. cu larga extensiune a unui relief de câmpie aplatizat şi puţin fragmentat.valorificarea superioară. turismul de agrement nautic pe Jiu. Oltenia sudică se constituie într-o regiune geografică dintre cele mai ilustrative datorită unui cumul de însuşiri structurale cum ar fi: uniformitatea peisajului. Oltenia sudică îşi leagă perspectivele de dezvoltare de realizarea următoarelor deziderate ce trebuie incluse cu necesitate în strategia sa pe termen lung: . competitivă. Se impune modernizarea bazelor ce vizează turismul de tranzit şi cultural. Filiaşi. Balş. Corabia. o vegetaţie de stepă şi silvostepă tipică. Din ea se ramifică căi ferate de penetraţie (spre Drăgăşani-Râmnicu Vâlcea. 2.5. Caracal.Stamora Moraviţa. Bălceşti. cu statut de „loc central” ce-i asigură exercitarea în condiţii optime a funcţiei polarizatoare a întregului teritoriu.. turismul rural).

Bucureşti. Geografie fizică. 3. Editura Academiei Române. IV. x x x (1983) Geografia României.Oltenia sudică 18. x x x (1992). Bucureşti. Geografia Văii Dunării Româneşti.6. 2. I. Geografia României. Regiunile pericarpatice. x x x (1969). Bucureşti. Bibliografie selectivă 1. Editura Academiei Române. Editura Academiei. Proiectul pentru Învăţământul Rural 129 .

cuantificarea avantajelor complementarităţii geografice.Muntenia de nord-vest Unitatea de învăţare Nr.identificarea unei regiuni geografice în curs de consolidare ca sistem teritorial. datorită prezenţei a două arii de gravitaţie. la Podişul şi Subcarpaţii Getici. iar cea de-a doua la contactul Podişului Getic cu câmpia. Economia şi perspectivele regiunii 19. interne (Câmpulung. cu vectorii interrelaţiilor în aşezare matricială. alcătuite din pietrişuri şi nisipuri. Câmpia Piteştilor aparţine grupei câmpiilor înalte. Componenta antropică a sistemului regional 19. având ca pol oraşul Râmnicu Vâlcea. Bibliografie selectivă Pagina 130 130 132 134 135 136 19. Masivele sudice ale Munţilor Făgăraşului (Cozia. Brădet. Se instituie într-un sistem teritorial uşor asimetric. 130 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită dintr-un relief etajat în trepte succesive.identificarea unor subsisteme teritoriale particulare.1. 19: Studierea acestei unităţi de învăţare permite cursantulului: . aspect ce-i permite un contact greu sesizabil cu Podişul Getic ale cărui platforme (Cotmeana. de la Câmpia Piteştilor. respectiv Munţii Făgăraşului la nord.5. Cândeşti). 19 MUNTENIA DE NORD-VEST Cuprins 19. Ghiţu. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Arefu. piemontane. intens valorificate agricol. Jiblea) şi intracolinare separate de culmi acoperite cu păduri (Dealu Negru. de până la 300 m altitudine.explicarea rolului axelor de circulaţie în optimizarea funcţiilor teritoriului. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . Comentarii şi răspunsuri la teste 19. una centrată pe cursul Oltului.2. Frunţi.2. polarizată de Piteşti. Iezer-Păpuşa) flanchează spre miazăzi Depresiunea Loviştei (unde s-a adăpostit « ţara » cu acelaşi nume. Apar cele două şiruri de depresiuni. în sud.3. . generează un peisaj de dealuri domoale. . Sălătruc. fapt cauzat de relativul echilibru între cei doi poli amintiţi anterior precum şi de efectul de disipare funcţională resimţit. de regulă în regiunile situate în vecinătatea marilor metropole. Dealu Ciocanu). Baza naturală de susţinere 19. O trecere asemănătoare se produce între podiş şi Subcarpaţii Getici unde relieful devine mai semeţ (Măgura Măţău ajunge la 1 018 m altitudine) şi mai accidentat. 19. Este o regiune în conturare.1.6.4. 19 19.

circuri. Olăneşti. datorită expoziţie sudice. Călimăneşti. Dacă Argeşul îşi localizează izvoarele şi cursul superior şi mijlociu exclusiv în spaţiul său. la peste 600-700 m. Râureni. 2 544 m. brune acide alpine). iar acestea fac loc. de interes cinegetic. de la rozătoarele specifice câmpiei la animalele mari. Vâlcele. Cozia). Climatul urmează etajarea morfologică. umbrisolurile. precipitaţii de peste 1000 mm. Nu lipsesc zăvoaiele cu sălcii. de la turismul balneoclimateric al depresiunilor joase la cel bazat pe sporturile de iarnă în munţii înalţi. de la cultura cerealelor în câmpie. Varietatea tipurilor de climă creează disponibilităţi multiple activităţilor antropice. (Jugur. o specie ocrotită. Fauna relevă şi ea o etajare asemănătoare. Subcarpaţi. în final în climatul montan al culmilor înalte (-2ºC. De reţinut amenajările hidrotehnice de pe Argeş (lacul şi hidrocentrala de la Vidraru. Râmnicu Vâlcea. Govora. Oltul adună doar o serie de afluenţi (în primul rând Topologul şi Bistriţa Vâlcii). În partea sudvestică se înserează obârşiile râului Vedea. munte. 2 535 m) asigură o limită tranşantă spre regiunea Transilvaniei sudice. cu cele mai ridicate cote altimetrice din România (Moldoveanu. urcă la peste 1 800 m altitudine în interiorul masivului făgărăşan. Creasta nordică a Făgăraşului. se dezvoltă larg etajul coniferelor care. precum şi lacurile glaciare din Munţii Făgăraşului. temperatura medie anuală. Etajare climatică tipică. în principal. Ocniţa. anin. Goleşti) şi Olt (Turnu. 500 mm precipitaţii) trecând lent într-un climat de dealuri dispuse etajat şi. brune acide. salba de lacuri din avale: Oeşti. Fenomenele de gravitaţie naturală spre culoarul Oltului. majoritatea sub formă de zăpadă). Nu lipsesc litosolurile. pădurilor de amestec stejar-fag şi de fag caracteristice măgurilor subcarpatice. la păstoritul alpin. Cerbureni. ataşează regiunii şi partea sud-estică a grupei Parâng (Munţii Lotru. Resursele subsolului integrează regiunea în fâşia orientată est-vest a zăcămintelor de cărbuni inferiori. lignit. La contactul dintre Subcarpaţii Getici şi structurile montane apar ape minerale sulfuroase sau clorurate (Ocnele Mari. Negoiu. molisolurile degradate (cernoziomul levigat) învecinânduse cu argiluvisolurile podişului sau cambisolurile subcarpatice. solurile aluviale. văi. Râul Doamnei. Regiunea este drenată de către Olt şi Argeş cu afluenţii lor (Topolog. din pădurile montane. morene) posedă însuşiri atractive deosebite.Muntenia de nord-vest Amfiteatrul morfologic cu patru trepte: câmpie. Domeniul podzolurilor este deosebit de extins şi este reprezentat prin numeroase tipuri subtipuri (brune. Latoriţei. Zigureni. Resurse de apă bogate aparţinând Oltului şi Argeşului. Valea Iaşului. Căpăţânii) respectiv o arie subcarpatică şi de podiş situate la vest de Olt. creste. Silvostepa din câmpia înaltă trece în asociaţia stejăretelor din dealurile joase ale Podişului Getic. urmate de cele de ordin antropic. Vălsan. cel de câmpie (810ºC. plop sau arealele cu plantaţii de salcâm (o importanţa bază meliferă). podiş. 131 Proiectul pentru Învăţământul Rural . după o fâşie de interferenţă a fagului cu răşinoasele. Relieful glaciar al acesteia (abrupturi. Călimăneşti-Căciulata. O notă aparte pentru prezenţa în Munţii Făgăraş a caprei negre. În munţi. Zonalitatea altitudinală a solurilor este deosebit de expresivă. Govora etc). Râul Târgului). Cele de la Cozia sunt uşor termalizate.

Mausoleul de la Mateiaş. forestier şi terenurile acoperite de ape) mijloceşte utilizări diverse. iar în zonele montane şi subcarpatice în creşterea animalelor. De menţionat sunt resursele hidroenergetice valorificate intens în bazinele Argeşului. Govora. În zona Ocnele Mari se află bogate depozite de sare. Fondul funciar. Arutela (Bivolari). de versant şi obârşii de vale. iar primele capitale ale Ţării Româneşti. În ultima Populaţie relativ densă. Frecvent ele îşi ataşează şi un profil industrial determinat de extracţia cărbunilor. în cultura plantelor. Acestuia i se adaugă obiective turistice de mare rezonanţă. Berevoieşti. sare.000-1. îmbătrânirea populaţiei şi feminizarea ei (prin migrarea pentru muncă a bărbaţilor. Structural şi textural sunt întâlnite satele adunate. Topoloveni etc. cu cele trei componente ale sale (agricol.000.). Aşezările umane s-au edificat încă din preistorie (cunoscute sunt descoperirile din Valea Dârjovului aparţinând « culturii de prund » datând de acum 1. petrolului. Vedea. gazelor naturale sau prelucrarea lemnului. Satele diferă ca mărime. Boteni. barajele şi lacurile de acumulare Vidra şi Vidraru etc. Albota. Poiana Lacului. Merişani.200. 132 Proiectul pentru Învăţământul Rural . În Piemontul Getic satele de interfluviu sunt extrem de rare ca urmare a dificultăţilor de aprovizionare cu apă din pânzele freatice aflate la adâncimi notabile. Godeni. O valoare aparte are patrimoniul turistic reprezentat printr-un peisaj montan spectaculos în Făgăraş. cum ar fi. au fost Câmpulung şi Curtea de Argeş. liniare. fixate acolo şi din motive strategice. Predomină satele agricole specializate. Jidava. datorită restrângerii drastice a activităţilor industriale). condiţiilor favorabile de amplasare a habitatelor şi infrastructurilor. Funcţiile economice sunt şi ele felurite. mănăstirile Cozia. prin apele minerale cu calităţi terapeutice recunoscute pe plan internaţional (Olăneşti. de la aşezările mici şi foarte mici. petrol. Să nu uităm că regiunea a fost străbătută de limesul transalutan marcat de castrele romane Buridava (Ocniţa). Optaşi. Cozia. podiş-Subcarpaţi.000 ani) la adăpostul redutei naturale subcarpatice şi montane. Dinamica naturală este definită de sporul natural redus. Alunu.Muntenia de nord-vest Bogăţii ale subsolului variate: cărbuni. 19.3. inclusiv în ţări vest-europene. poziţiei geografice optime sub aspectul interrelaţiilor cu alte regiuni. Bistriţei. gaze. Subcarpaţi-munte. Arnota. în primul rând. Sânbotin. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a peisajului regional înscrie unitatea între sistemele teritoriale cu o populare densă în zonele de câmpie. sării. Oltului mijlociu şi Lotrului. în spaţiul câmpiei. culoarele de vale largă sau fâşia de contact morfologic câmpie-podiş. Calcarele de la Albeşti. podiş şi subcarpatică (140-160 locuitori/km²). Aninoasa) a celei cu exploatări de petrol şi gaze (Moşoaia. răsfirate. la cele mari şi foarte mari din depresiuni. Argeşului. Berbeşti. Habitate consolidate la adăpostul Carpaţilor. Hulubeşti. Horezu. nisipurile şi pietrişurile râurilor sunt folosite în construcţii. Spineni. Rădăcineşti. urmare a complementarităţii resurselor. CălimăneştiCăciulata). prin fondurile cinegetice şi piscicole din zona înaltă. munţii Lotru sau Căpăţânii.

Test de autoevaluare Unitatea de învătare nr. Horezu). sub 25 000 locuitori (Băile Govora. Oraşele sunt preponderent mici. Băbeni. ca rang. Modul de individualizare a unei noi regiuni geografice 2. Călimăneşti. Potenţialul industrial al teritoriului Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 133 . urmat îndeaproape. La Govora. Funcţia industrială a oraşelor mari şi mijlocii este contrabalansată de funcţia turistică a multor oraşe mici de tip staţiune. de Râmnicu Vâlcea. Băile Olăneşti. Ocnele Mari. Brezoi. 19. 19 face posibilă argumentarea următoarelor aspecte: 1. Centrul polarizator este oraşul Piteşti.Muntenia de nord-vest Teritoriu polarizat de Piteşti şi Rîmnicu Vâlcea. funcţia turistică şi industrială coabitează. iar Râmnicu Vâlcea şi Piteşti între oraşele mari ale ţării. perioadă se afirmă funcţia turistică generată de creşterea numerică a pensiunilor rurale. Intre oraşele mijlocii se înscriu Câmpulung şi Curtea de Argeş.

Pe locul trei. culturile de cereale (porumb. Turismul s-a afirmat încă de la începutul secolului XX. în Subcarpaţi şi zona montană predomină creşterea ovinelor şi bovinelor. predomină prunul). Astfel. Industria s-a dezvoltat îndeosebi după al doilea război mondial. Cozia. iar la Curtea de Argeş. produse din carne. recreativ şi cultural. agricultura valorifică întinsele terenuri. Magistrala feroviară Bucureşti-Piatra Olt-Râmnicu Proiectul pentru Învăţământul Rural Spaţiu agricol cu pomicultură. apreciabile. (podgoriile Piteşti. produse clorosodice. cauciuc sintetic. în primul rând în culoarul Oltului unde staţiunea Călimăneşti-Căciulata constituia un punct de atracţie cunoscut. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. de mai mare importanţă fiind şoseaua subcarpatică ce porneşte de la Câmpulung şi se orientează spre Târgu Jiu traversând axial unitatea analizată. dar şi de atracţiile etnografice bine conservate în satele subcarpatice argeşene şi vâlcene. Considerăm că tipul de turism curativ este de largă perspectivă pentru regiune. viticultură şi creşterea animalelor. Staţiunea Voineasa este un prim cap de pod pentru valorificarea mai intensă a resurselor respective. plante tehnice (sfeclă de zahăr). Ocnele Mari. brânzeturi – Piteşti. definesc nivelul de dezvoltare actuală atins de sistemul teritorial. Sistemul circulator al organismului teritorial este compus din DN-70 Arad-Sibiu-Râmnicu Vâlcea-Piteşti-Bucureşti a cărui importanţă face construirea pe acelaşi traseu a unei autostrăzi imperios necesară. în primul rând cele de ordin economic. Al doilea tip este turismul recreativ montan unde resursele sunt. păsări. conserve de legume – Băiculeşti. Băile Govora. pomicultură (îndeosebi în piemonturile Cândeşti şi Cotmeana unde. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "Dacia-Renault" şi ARO). Domneşti şi Horezu se produce cherestea. Topoloveni). Economia şi perspectivele regiunii Componentele derivate rezultate din interacţiunea bazei naturale de susţinere cu factorul antropic. legumicultură. Govora producând îngrăşăminte. negru de fum. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. Curtea de Argeş. porcine.Muntenia de nord-vest 19. atât în Munţii Făgăraşului. Ştefăneşti). dintre specii. Drumuri modernizate leagă oraşele regiunii între ele. se înscrie turismul cultural prilejuit îndeosebi de obiectivele religioase ale regiunii. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. Putem vorbi despre o regiune a industriei chimice. Turism curativ. de asemenea. Dimpotrivă. Ulterior s-au dezvoltat amenajările cu profil curativ de la Olăneşti. plante furajere. orz. Creşterea animalelor (bovine. ovăz) şi pomicultura ocupând suprafeţe mai restrânse. dar cu perspective asigurate. Stâlpeni.4. 134 . apicultură) întregeşte profilul agricol mixt al majorităţii absolute a aşezărilor. Râmnicu Vâlcea. Industrie extractivă şi de prelucrare. Băbeni. combinatele de la Piteşti. cu fertilitate superioară ale Câmpiei Piteştilor şi Podişului Getic unde cultura cerealelor este secondată de viticultură. Râmnicu Vâlcea. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. cât şi în munţii Lotrului sau ai Căpăţânii.

Proiectul pentru Învăţământul Rural 135 .şi Piteşti. a reaşezării ramurilor economice pe principiul maximei eficienţe şi a avantajului comparativ. Curtea de Argeş. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. Stâlpeni. va conduce la un permanent fenomen de eclipsare şi subordonare funcţională a celui de-al doilea. principalul centru polarizator al regiunii. căile ferate Bucureşti-Piteşti-Câmpulung.Muntenia de nord-vest Perspective de dezvoltare legate de poziţia geografică şi interrelaţiile cu alte regiuni. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. 2. Remediul constă în fortificarea funcţiilor sale. Băbeni. competitivă. dintre Olt şi Dâmboviţa în zona carpatică şi subcarpatică. 19. cu intensificarea tranzitului interregional. în zona de câmpie şi podiş. dar şi ale teritoriului subordonat.tendinţa de emancipare funcţională. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. dintre Olt şi Argeş. produse din carne. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. Govora producând îngrăşăminte. Topoloveni). Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. Muntenia de nord-vest este o regiune nou individualizată. produse clorosodice. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. combinatele de la Piteşti.necesitatea constituirii unor sisteme teritoriale gestionabile. iar la Curtea de Argeş. cauciuc sintetic. raporturile dintre ele fiind guvernate de principiul complementarităţii mai degrabă decât cel al monopolului instaurat asupra unor funcţii. Muntenia de nord-vest este o regiune a cărei individualizare se va accentua. fără praguri şi disfuncţii majore etc. conserve de legume – Băiculeşti.5. În Muntenia de nord-vest s-a afirmat în primul rând industria chimică. culoarul Oltului fiind din acest punct de vedere o axă de referinţă (inclusiv spre Dunăre şi Peninsula Balcanică). iar funcţiile organismului său teritorial se vor optimiza paralel cu modernizarea infrastructurilor tehnice (autostradă.prezenţa unui teritoriu vast. Piteşti şi Târgovişte. coezive inclusiv la nivelul spaţiului mental. de creare a unei zone de polarizare proprie pentru oraşele Râmnicu Vâlcea. Râmnicu Vâlcea. Vâlcea-Sibiu-Arad-Curtici. căi ferate rapide). nepolarizat direct de Bucureşti. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "DaciaRenault" şi ARO). brânzeturi – Piteşti. . negru de fum. Pe de altă parte însă. Râmnicu Vâlcea. argumentele care stau la baza creionării sale fiind multiple şi anume: . ci prin intermediul unor oraşe de rang inferior cum ar fi Piteştiul sau Târgovişte. Piteşti-Curtea de Argeş drenează traficul de călători şi mărfuri aferent teritoriului învecinat. . distanţa relativ redusă (100 km) dintre Bucureşti – metropolă cu o forţă de atracţie în creştere . precum şi într-o specializare eficientă.

Bucureşti. Carpaţii şi Subcarpaţii României. 3. x x x (1987). Ielenicz. Cluj-Napoca. Gr.6. 2. Editura Academiei. Editura Universitară. Regiunile pericarpatice. x x x (1992). Editura Academiei Române. Mioara (2003). Pop. Ghincea. Bucureşti.. (2000). M. Pătru. Geografia României. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. III. 136 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 4. Bibliografie selectivă 1. Bucureşti. Ileana-Georgeta. Geografia României. IV. Subcarpaţii României.Muntenia de nord-vest 19. Editura Presa Universitară Clujeană.

1. Climat de câmpie cu trăsături de ariditate.1. cu păduri de stejar în secolele trecute. nişe de sufoziune). Componenta antropică 20. culturale).oportunitatea descrierii mecanismelor polarizării spaţiale. 20. Iernile sunt geroase. Este o entitate teritorială definită de prezenţa unui mare centru urban. în jurul unui mare oraş. cel metropolitan. 20 REGIUNEA METROPOLITANĂ BUCUREŞTI Cuprins 20. atingând cursul Dunării spre sud. Componenta naturală a peisajului geografic are un suport morfologic de mare uniformitate litologică şi fizionomică. Regiunile urbanizate se afirmă. Bucureştiul se află în extremitatea estică a zonei de tranziţie. joasă.posibilitatea optimă de-a defini modul de constituire şi funcţionare a unui sistem teritorial guvernat de prezenţa unei mari metropole.Regiunea metropolitană Bucureşti Unitatea de învăţare Nr. constituit din Câmpia Bucureştiului. a avantajelor şi dezavantajelor sale. Câmpia Vlăsiei în nord. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 500 mm iar temperaturile între 10-11ºC. spre est . Această unitate beneficiază de existenţa unui spaţiu mental de mare specificitate. padine. Economia regiunii şi perspectivele sale 20. . cu zăpezi viscolite de crivăţ 137 Proiectul pentru Învăţământul Rural .sud-est. de la climatul submediteranean al Olteniei la cel continental propriuzis.5. politico-administrative. cu o serie de însuşiri particulare ce-l diferenţiază net în raport cu alte spaţii. mlăştinoasă.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. şi Câmpia Mostiştei. Baza naturală de susţinere 20. 5 20. Ea îşi subordonează prin influenţă decisivă un spaţiu distribuit areolar cu o rază de circa 50 km.identificarea unui model de evoluţie a teritoriului sub impactul decisiv al factorului antropic.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr. şi interferându-se cu ariile suburbane ale Târgoviştei şi Ploieştiului spre nord. cu accente de ariditate. 20 Studiul regiunii metropolitane Bucureşti se instituie în: . cu cele două sectoare ale sale. unde relieful sculptat în depozitele friabile ale loessului abundă (crovuri. al Bărăganului şi Dunării de Jos. Către vest se extind câmpiile tabulare Găvanu Burdea şi Burnazului.2. de regulă. sociale. Baza naturală de susţinere Expansiunea urbană favorizată de prezenţa reliefului uniform de câmpie.7. cu atribute polarizatoare complexe (economice. Comentarii şi răspunsuri la teste 20. . Bibliografie selectivă Pagina 137 137 138 140 141 141 142 20. Lucrarea de verificare nr.6. 20 20.3.

se disting prin trăsături particulare. mreană. Mostiştea şi Vedea. Amenajările hidrotehnice se află originea lacurilor Mihăileşti şi Comana. petrol şi gaze naturale asociate. cu orizonturi slab evidenţiate dar cu o fertilitate ridicată. păstrugă) alături de clean. Tei.3. Cernica. de Arta. Fauna acvatică este şi ea variată. gaze şi ape termale. Periş. Mogoşoaia. trestie). cu afluenţii săi Dâmboviţa (cu Colentina). Blejeşti. mănăstirile Snagov. muzeele Ţăranului Român. Stipa) intră în compoziţia pajiştilor intens antropizate. Muzicii. cel turistic datorat obiectivelor antropice din Bucureşti (palatele Parlamentului. Grigore Antipa. Deosebit de importante sunt limanele fluviatile din zona Bucureştiului sau de la periferia sa (Snagov. urmaţi de romi. pedunculat) ce alcătuiau odinioară vestiţii codrii ai Vlăsiei. Evident. Herăstrău. Mostiştea). pe cursul Dunării pătrunzând în perioada depunerii icrelor sturionii (morun. Vegetaţie şi faună specifice stepei şi silvostepei. parcurile Cişmigiu. Astfel. populaţia şi aşezările. compusă din stejar termofil (brumăriu. Geologic. iar dintre păsări de potârniche. maghiari (concentraţi exclusiv în Bucureşti) Proiectul pentru Învăţământul Rural Oraşul cel mai populat al României. Limane fluviatile. Cotroceni. Herăstrău. Deficitul înregistrat în raportul natalitatemortalitate este suplinit prin imigrare. În Bucureşti trăiesc 2. plop. Oltenia) prin oportunităţile şi locurile de muncă oferite. Fluviul colectează râul Argeş. Important este potenţialul agricol al câmpiilor şi luncilor aferente. de Istorie al României. Din punct de vedere biogeografic. delincvenţă socială). Zăcăminte de petrol. Hanul lui Manuc etc). Componenta antropică Componenta de acţiune şi interacţiune sistemică.1 milioane locuitori. Fauna este dominată de rozătoare. Sabar. Etnic predomină net românii. nisetru. în primul rând de Dunăre a cărei vale se află la limita sudică a regiunii. Potenţialul hidrografic al apelor de suprafaţă este asigurat. 138 . predomină net populaţia urbană. Gramineele (Festuca. arin) sau arbustive (papură. Cernica. statuile şi grupurile statuare. raportată la suprafaţa sa relativ restrânsă. cu un spor natural similar mediei pe ţară. În subasmentul geologic al regiunii forajele indică existenţa unor mari acvifere cu ape termale. Luncile periodic inundate sunt domeniul solurilor aluvionare. Creşte însă şi ponderea populaţiei nefixate aflată la originea unor probleme sociale negative (şomaj. densitatea atingând cele mai ridicate valori din ţară. Floreasca. Câmpiile tabulare sunt acoperite cu un strat bine structurat de cernoziom şi cernoziom levigat. fazan. regiunea Metropolitană concentrează aproape 15 % din populaţia României. Resursele subsolului sunt cele de natură energetică.Regiunea metropolitană Bucureşti Hidrografie de tranzit. prepeliţă. Cartojani. ciocârlie. exploatate în zona Titu. solurile gleice). Neajlov. erbivore şi omnivore. Luncile largi şi umede oferă condiţii propice dezvoltării vegetaţiei hidrofile arborescente (salcie. metropola constituind un punct de atracţie pentru populaţia zonelor limitrofe dar şi din alte părţi ale ţării (Moldova. întreaga unitate aparţine asociaţiei de silvostepă. Căldăruşani. 20. Videle. iar în cele joase se dezvoltă solurile hidromorfe (lăcovişti. Arcul de Triumf. Căldăruşani.

fapt vizibil în arhitectura şi dotările sale (Bucureştiul. Balta Albă. atestat documentar la 20 septembrie 1459. la 1859. Oraşul. unde se va construi cel mai impunător palat din lume. Pipera. 20. atât al regiunii. a cărei dezvoltare. ce se dovedeşte o cale de transport de mare eficienţă în contextul creşterii intensităţii traficului suprateran şi a problemelor legate de modernizarea precară a reţelei stradale. Care sunt factorii care au conlucrat la afirmarea Bucureştiului ca cel mai important centru urban al ţării? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 139 .Regiunea metropolitană Bucureşti Evoluţia urbană influenţată de funcţia politicoadministrativă a Bucureştiului. « micul Paris ». când populaţia oraşului creşte mult ca urmare a politicii de industrializare. ulterior. inclusiv construcţia metroului. Centrul polarizator principal. Arhitectural şi demografic aşezarea urbană evoluează lent. dar progresiv ajungând. Drumul Taberei) şi începe sistematizarea zonei centrale. Un avânt remarcabil urmează acestui eveniment. Test de autoevaluare Aprofundarea unităţii de învătare vă permite să formulaţi răspuns la următoarea întrebare: 1. Palatul Parlamentului. are la origine o cetate (castrum) atribuită de tradiţia orală lui Bucur. cât şi al întregii ţări este municipiul Bucureşti. Acum apar numeroase cartiere muncitoreşti (Titan. numit iniţial Casa Poporului şi. pusă pe seama poziţiei favorabile la mari drumuri comerciale. a fost primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant). în competiţie cu Iaşul. determină pe Vlad Ţepeş să o transforme în capitala statului medieval Ţara Românească. O altă etapă este cea de după al doilea război mondial. să fie aleasă drept capitala statului unificat Principatele Române.

maşini agricole. Bucureştiul concentrează toate tipurile de industrie. Hotelurile Intercontinental. Abandonat după 1989. soia este corelată cu legumicultura în luncile fertile sau creşterea bovinelor pentru lapte. cosmetice). extrem de diversificată tipologic. reţelele de transport rutier. inclusiv în sistem agribusiness (cu întregul lanţ trofic al producţiei şi desfacerii). Sofitel. canalul Bucureşti-Dunăre. electronice şi electrotehnice). Pentru transportul urban un rol major revine metroului. creşterea poluării fonice şi a atmosferei. Turismul este concentrat îndeosebi în Bucureşti unde infrastructura de profil este în curs de dezvoltare accelerată. Se detaşează în primul rând în construcţia de maşini (mijloace de transport rutier. Regiunea Metropolitană beneficiază de cea mai complexă şi mai diversificată reţea de căi de transport. porumbului. la industria uşoară. complexele comerciale. Cultura grâului. prelucrarea produselor agricole). sfeclei de zahăr. Presiunea asupra intravilanului creşte cu repercusiuni asupra mediului (reducerea continuă a spaţiilor verzi. Turism cultural şi de agrement. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia regiunii metropolitane are industria ca ramură principală. industria lemnului (mobilă).4. feroviar. La baza economiei regiunii se detaşează industria. Bucureşti. industria chimică (vopsele şi coloranţi. turism ştiinţific. poluarea lacurilor de agrement. Athenee Palace. Se practică turismul cultural. Giurgiu. Zimnicea. De aici pleacă cele două sectoare de autostradă construite până în acest moment în ţară (spre Piteşti şi spre Cernavodă-Constanţa) şi toate drumurile naţionale. Bucureştiul este principalul nod de cale ferată unde converg 8 magistrale feroviare. Sunt în curs de constituire ferme agricole mari. Alte centre industriale sunt Alexandria (rulmenţi. produse poligrafice. Municipiul Bucureşti deţine o vastă şi complexă infrastructură de telecomunicaţii. Se extind formele de pseudo-turism (turism de afaceri. cu sejur sau de tranzit. Aeroporturile Henri Coandă şi Băneasa satisfac nevoile de trafic aerian ale momentului. utilaje şi maşini unelte. trebuie edificat datorită creşterii rolului Dunării în conexiunile fluviatile europene.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. A doua ramură este agricultura. floarea soarelui. textilă şi alimentară. religios. Domeniul agricol extins şi piaţa de desfacere largă a produselor sunt factorii catalizatori ai unei agriculturi diversificate. 140 Proiectul pentru Învăţământul Rural . aerian. Agricultură de tip preorăşenesc. Olteniţa. a delincvenţei sociale). a păsărilor şi porcinelor. Ibis oferă standarde ale serviciilor şi confortului ridicate. de la cea energetică pe bază de petrol şi cărbune din marile termocentrale periferice. sportiv). Regiunea Metropolitană se confruntă cu expansiunea spaţiilor construite reclamate de noile cartiere rezidenţiale. medicamente.

Regiunea metropolitană Bucureşti

20.5. Comentarii şi răspunsuri la teste
1. Bucureştiul a apărut ca oraş la o răscruce de drumuri comerciale care legau Carpaţii şi Transilvania de Dunăre. Un rol major în afirmarea sa l-a avut statutul de capitală a Ţării Româneşti, ulterior a Principatelor Unite şi, după 1918, a României întregite. Ca urmare, funcţia politico-administrativă a stimulat investiţiile, dezvoltarea industriei dar şi intensificarea exodului rural, ceea ce a dus la creşterea accelerată a populaţiei sale. Funcţia culturală, de învăţământ şi ocrotirea sănătăţii au stimulat de asemenea polarizarea. Dotarea cu o infrastructură de transport modernă şi diversificată (opt magistrale feroviare converg aici, 2 aeroporturi, punct nodal al viitoarelor autostrăzi) multiplică valenţele sale de centru polarizator de rang superior. Nu trebuie omisă funcţia turistică, derivată din concentrarea a numeroase obiective antropice, dar şi a lacurilor şi pădurilor periferice, ce determină fluxuri interne şi internaţionale de vizitatori.

20.6. Lucrarea de verificare nr. 5
INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. 17-20 privind regiunile Oltenia nordică, Oltenia sudică, Muntenia de nord-est şi Regiunea Metropolitană Bucureşti” . Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: - Titlul cursului (Geografia Regională a României); - Numărul lucrării de verificare; - Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină); - Specializarea şi anul absolvirii, instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral; - Adresa cursantului. Răspunsul va fi logic, la obiect. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1,0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Ce atuuri posedă Oltenia de nord ca sistem regional? (2,5 pct.) 2. Explicaţi poziţia Craiovei de „loc central”. (2,0 pct.) 3. Regiunile sunt organisme teritoriale care apar, se dezvoltă şi se metamorfozează în timp. Cum argumentaţi individualizarea unei regiuni în Muntenia de nord-vest. (2,5 pct.) 4. Care sunt caracteristicile structurale şi funcţionale ale unei regiuni metropolitane? (2,0 pct.) . 5. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui.
Proiectul pentru Învăţământul Rural

141

Regiunea metropolitană Bucureşti

20.7. Bibliografie selectivă
1. Ianoş, I. (1983), Oraşele şi organizarea spaţiului geografic, Editura Academiei, Bucureşti. 2. x x x (1983), Geogrfia României, I, Geografie fizică, Editura Academiei, Bucureşti. 3. x x x (1984), Geografia României, II, Geografie Umană şi Economică, Editura Academiei, Bucureşti.

142

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Curbura

Unitatea de învăţare Nr. 21
CURBURA Cuprins
21.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 21 21.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 21.3. Componenta demografică şi de habitat 21.4. Componenta economică 21.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 21.6. Bibliografie selectivă Pagina 143 143 146 148 150 150

21.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 21
Oportunităţile oferite cursantului de această unitate de studiu sunt: - îmbogăţirea informaţiei fizico-şi economico-geografică asupra unui teritoriu inedit; - identificarea unui sistem teritorial de mare complexitate structurală şi funcţională; - explicarea fenomenului de disipare (a resurselor) şi concentrare (demografică) geografică.

21.2. Componenta naturală a bazei de susţinere
Regiunea Curburii este o entitate teritorială formată din Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii precum şi din câmpiile limitrofe acestora. Determinarea sa funcţională este dată de râurile care străbat cele trei etaje morfologice, facilitând transferul energetic şi material spre arealele joase de câmpie. Astfel, văile Putnei, Buzăului, Teleajenului, Doftanei, Prahovei, Dâmboviţei şi Ialomiţei deschid culoare pentru circulaţia materiilor prime şi a fluxurilor umane în ambele sensuri. Morfologic, regiunea are aspectul unui amfiteatru invers, cu convexitatea etalată spre exterior sub forma a trei trepte de relief distincte. Prima treaptă este alcătuită din masivele muntoase ale Carpaţilor Curburii constituiţi din munţii Vrancei, Buzăului (Penteleu, Siriu şi Podu Calului), Ciucaş (1 956 m în vârful omonim), Baiului, Bucegi (masiv alcătuit din munţii Bucegi, Piatra Craiului, Leaota şi culoarul Rucăr-Bran). În Masivul Bucegi altitudinea ajunge la 2 507 m în Vf. Omul. Structura geologică este relativ asemănătoare, predominând rocile sedimentare mezozoice (fliş, conglomerate, calcare). O notă distinctă face Masivul Leaota, format din şisturi cristaline paleozoice. Calcarele, conglomeratele şi gresiile au favorizat sculptarea unor peşteri (Ialomiţei, Rătei, Dîmbovicioarei, Avenul din Grind), chei (Tătarului, Urşilor, Zănoagei), forme antropomorfe (Sfinxul Bucegilor, Sfinxul Bratocei) sau de eroziune selectivă (“Babele”).

Interferenţă strânsă între elementele morfologice, deosebit de variate ale unităţii.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

143

Ialomiţa cu Prahova. (Răchitaş. Dealtfel conexiunea directă între cele două unităţi o exemplifică revelator pintenii montani Ivăneţu (1 021 m ) şi Homorîciu care pătrund adânc în zona subcarpatică. afluenţii de ordinul trei şi patru trecând în regim nepermanent. În munţii apare climatul montan cu temperaturi scăzute (06° C) şi precipitaţii mai abundente (800-1000 mm anual). Ciolanu. Câmpina şi Pucioasa. Proiectul pentru Învăţământul Rural 144 . în cununa carpatică. Bucovel. atrase fiind de zona de subsidenţă a Dunării de Jos. Chioşd. dealurile Deleanu. Salcia. Buzăul cu afluenţii săi Bâsca Mare. Gurbăneasa. la topirea zăpezilor. Regiunea Curburii include şi câmpiile piemontane ale Târgoviştei. interpus spre depresiunile externe. Depresiunile intracolinare sunt separate de câmpie prin Măgura Odobeşti (996 m). iniţial pe direcţia nord-sud. la debuşarea în zonele joase. Dealurile subcarpatice sunt mai umectate (600-800 mm) în vreme ce temperatura medie scade la 6-8°C. Pe platoul Bucegilor temperatura medie anuală scade la -2°C. Ca fenomen climatic aparte este foehnul format primăvara prin deversarea maselor de aer concentrate în curbura internă. precum şi cea de subsidenţă a Buzăului. preponderent. strâns asociată celei dintâi. precipitaţii de 400-500 mm anual).Curbura Etajare climatică şi biopedogeografică de mare expresivitate. Policiori. Vara scurgerea se diminuează. Depresiunile interne (submontane) se află la contactul cu rama montană începând cu Soveja şi Ţara Vrancei şi continuând cu Necule. Urmează un aliniament arcuit de culmi centrale cu altitudini de peste 900 m. ca lungime. a Carpaţilor şi silite la ascensiune orografică peste Munţii Întorsurii. montană. ulterior. A doua treaptă de relief. Vălenii de Munte. Mera. În Masivul Siriu este localizat lacul de tasare nivală Tăul Vulturilor. Lopătari. Ploieştiului şi Râmnicului. în câmpie manifestânduse pe deplin elementele meteorologice specifice (temperaturi de 910° C. iar pe râul cu acelaşi nume acumularea hidrografică cu rol hidroenergetic omonimă. Relieful acesteia este extrem de complex fiind constituit din două şiruri de depresiuni şi două de culmi (măguri) paralele. Regimul de alimentare al râurilor este pluvio-nival cu creşteri mari primăvara. Doftana şi Teleajenul traversează toate cele trei trepte de relief. rezultate în urma exploatării sării în zonele Slănic Prahova şi Telega. majoritatea căzând sub formă de zăpadă. Hidrografia îşi are obârşiile. Blăjeni. Ca elemente morfologice mai deosebite amintim carstul pe sare din zona Slănic Prahova şi Slănicul Buzăului (« Muntele de sare » şi Peştera de la Mânzăleşti. Clima îşi dispune nuanţele altimetric. Răiuţu. din lume – peste 3 100 m) şi vulcanii noroioşi din rezervaţiile Pâclele Mari şi Pâclele Mici din depresiunea Policiori (Berca-Arbănaşi). Dumitreşti. Dealu Mare-Istriţa. Iarna etajul de câmpie şi subcarpatic resimte influenţa esteuropeană a crivăţului. Bâsca Mică şi Bâsca Chiojdului. Nişcov şi Podeni). Dâlma. a doua cavitate naturală sculptată în sare. orientându-se brusc spre est. o reprezintă Subcarpaţii Curburii. subcarpatică şi de câmpie. Pătârlage. Lacurile cele mai caracteristice sunt cele antroposaline. iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. transilvană. Teritoriu de organizare a unei reţele hidrografice dispusă în evantai. intracolinare (Vidra. Blidişel).

iar în luncile râurilor şi în câmpiile de subsidenţă îşi fac prezenţa lăcoviştile şi solurile gleice. afin). a dus la epuizarea zăcămintelor. eroziune accelerată. Solurile se etajează. mistreţ. Moreni. Brazi. În primul rând. la pădurile de gorun. dar şi din unele masive muntoase din zona Curburii a cărui exploatare intensă în prima parte a secolului trecut a generat disfuncţii environmentale vizibile: torenţialitate. argiluvisoluri şi cambisoluri în zona deluroasă. alături de centrele de rafinare şi prelucrare de la Ploieşti. În unele masive (Ciucaş. Exploatarea îndelungată. începând din a doua jumătate a secolului XIX şi până după al doilea război mondial în cel mai important bazin petrolier european primind conotaţii strategice în timpul conflagraţiei menţionate.Curbura Vegetaţie de silvostepă. omnivorelor (viezure. Gura Ocniţei au devenit. cu tehnici şi tehnologii slab productive sub aspectul recuperării petrolului. De reţinut prezenţa scorpionului european (Euscorpius europaeus) ca reprezentant al faunei mediteraneene. terenurile fiind invadate de jneapăn. clorosodice sau sulfuroase de la Slănic Prahova. Ţintea. cerb). de la pajiştile şi pâlcurile de stejar termofil ale silvostepei celor trei câmpii piemontane. intensă şi adeseori neraţională. păduri şi pajişti alpine. gorun în amestec cu fag şi fag ale Subcarpaţilor. alunecări de teren. popândău). ceea ce conduce la imaginea unui sistem teritorial dezechilibrat. În luncile râurilor se dezvoltă speciile moi (arin. Gura Ocniţei. mai fragmentată şi spodosoluri în munţi. merişor. zona subcarpatică s-a constituit. cu efecte mai puţin semnificative în nivelul de dezvoltare regională. De menţionat prezenţa apelor minerale. O situaţie asemănătoare se constată în ceea ce priveşte fondul forestier al Subcarpaţilor. Valoarea petrolului extras nu s-a răsfrânt decât în proporţie infimă asupra economiei regionale beneficiile fiind investite în alte regiuni. Vulcana Băi. Vegetaţia cunoaşte o etajare riguroasă. prin varietatea şi bogăţia lor iniţială raportată la starea actuală. ienupăr. lup). în funcţie de formele de relief: la bază. Vrancei. cu repercusiuni negative asupra afirmării sale. salcie). iar pe solurile halomorfe plante de sărătură. la adâncimi mijlocii în dealurile şi depresiunile subcarpatice. de risipire. la etajul coniferelor din zona montană. căprior. La peste 1800 m se dezvoltă etajul alpin precedat de fâşia vegetaţiei subalpine compusă din arbuşti (jneapăn. plop. urs ). Pucioasa. în câmpii. Localităţi precum Băicoi. Similar se dispun biotopurile faunistice cu reprezentanţi ai rozătoarelor (hârciog. pisica sălbatecă. Câmpina. de asemenea. inclusiv în străinătate. Resursele regiunii reflectă. la adâncimi mai mari în câmpie. petrol gaze naturale). râs. Resurse energetice variate (cărbuni. Reprezentarea clasică a etajului alpin apare în Bucegi şi Ciucaş. Apele subterane sunt localizate la adâncimi diferite în cele trei forme de relief: aproape de suprafaţă în munţi. Telega. Pe depozitele de sare s-au format soluri halomorfe. ienupăr sau bujor de munte. resimţite ulterior şi necesitând eforturi 145 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în care ieşirile au depăşit net intrările. erbivorelor (iepure. Teleajen de notorietate. carnivorelor (vulpe. Buzău) intervenţia antropică a coborât limita superioară a pădurii la 1 350-1 400 m. un clasic fenomen de disipare. se extind molisoluri (cernoziomuri şi cernoziomuri levigate).

Numărul populaţiei este apreciabil. peşterile (Ialomiţei. Vatra plană a depresiunilor şi luncile cu terase extinse au oferit terenuri prielnice pentru vetrele localităţilor aflate în număr mare mai ales la contactul Subcarpaţilor cu câmpia. precum şi din câmpii fertile. O altă resursă este sarea.. Filipeştii de Pădure. edificiile antropice (mănăstiri. dealuri şi depresiuni subcarpatice cu funcţie de adăpost. Apele minerale de la Pucioasa. « Babele ». care au permis afirmarea viticulturii. a Subcarpaţilor cu munţii. Vrancei. Baiu. Beciu. sunt obiective atractive de prim ordin. 21. cu o dinamică naturală asemănătoare mediei pe ţară. crestele. aici regăsim una dintre cele mai mari densităţi demografice (de peste 200 locuitori/km². Având un relief compus din munţi. Dâmbovicioara. gipsul de la Slănic. 146 . vulcanii noroioşi din Depresiunea Policiori. curativă şi culturală a regiunii. O pondere asemănătoare o relevă patrimoniul turistic. prezentă într-un mare zăcământ din zona Slănic Prahova-Gura Ocniţei. au fost descoperite noi structuri în zona Berca-Arbănaşi. pe versanţi şi Proiectul pentru Învăţământul Rural Vatră de vehe şi intensă umanizare. Componenta demografică şi de habitat Componenta demografică şi de habitat în sistemul regional este asigurată de populaţie şi habitatele sale. Zona respectivă poate fi catalogată ca cea mai reprezentativă pentru relieful de tip bad-lands din România. nisipurile sunt utilizate de industria locală. deosebite pentru atenuarea şi înlăturarea lor etc. Ţintea. Cascada Putna. castele – renumit este Castelul Peleş de la Sinaia -. Urşilor. Şotînga. lacurile sărate de la Slănic Prahova sau Telega. posedând resurse ale subsolului şi solului bogate. Lacul Tăul Vulturilor etc. Sărata Monteoru. Tot în Subcarpaţi sunt cantonate depozite de lignit la Mărgineanca. Localităţile mici apar la obârşiile văilor. cheile (Tătarului. Predomină populaţia rurală. O resursă deosebită o constituie terenurile agricole din câmpie şi Subcarpaţi. monumente) şi valorile etnografice din Ţara Vrancei. Gura Ocniţei etc. Sinaia. Diversificarea extremă a condiţiilor de sol şi climă într-un ecart de favorabilitate din punct de vedere fenologic. pomiculturii. Sărata Monteoru. regiunea Curburii a fost locuită încă din preistorie. fondurile de vânătoare şi pescuit montane. muzee. Calcarele şi marnele calcaroase. concentrat mai ales în munţii Bucegi. argilele. între Valea Buzăului şi Valea Dâmboviţei). Zănoagei). biserici. Buzău.Curbura Obiective turistice naturale şi antropice de mare valoare. fac din regiunea Curburii una dintre cele mai fertile din ţară. dar şi cele din zona Buzăului sau Doftanei sunt atracţii care diversifică la maximum oferta recreativă.. Boldeşti. Muntele de sare de la Slănic Prahova. Tisău.Telega. salina de la Slănic Prahova. Rătei). la Băicoi. Pe lângă zăcămintele de petrol şi gaze exploatate în trecut.3. omogenă etnic. Abrupturile. Ciucaş. culturilor diverse şi creşterii animalelor. Moreni. Sfinxul Bucegilor şi Sfinxul Bratocei. Satele aparţin tuturor categoriilor de mărime şi structurilor cunoscute. Ceptura.

Vălenii de Munte. alimentară (Vălenii de Munte). Boldeşti-Scăieni. Mizil. cu specializări în pomicultură. creşterea animalelor (cele de munte). Plopeni. Fieni. pe semicercul exterior al regiunii. 21. Valea Călugărească). Poziţia centrală a Ploieştiului.Curbura Oraşe mici. cele răsfirate la contactul formelor de relief. Târgovişte. Buzău şi Ploieşti (248 400 locuitori) sunt centrele urbane de referinţă. Azuga. Băicoi. Profilul agricol este dominant. Pucioasa şi Breaza sunt aşezări cu o funcţie turistică dominantă. Câmpina. Moreni. Breaza. Comarnic. Predeal. viticultură. Pucioasa) sau mijlocii. culmile aplatizate. Băicoi. îi conferă acestuia perspective polarizatoare multiple. polarizate periferic. Complexitatea structurii morfologice a regiunii 2. Urlaţi. a lânii.000 – 50 000 locuitori (Câmpina. fie în arealele centrale ale depresiunilor. Azuga. Aşezările urbane sunt numeroase. iar satele mari. Apar ocupaţii secundare derivate din prelucrarea lemnului. dar şi din antrenarea populaţiei în activităţi de exploatare a petrolului. majoritatea aparţinând grupei oraşelor mici. Sinaia. având rolul unor poli regionali. sub 25 000 locuitori (Nehoiu. Funcţia industrială este predominantă. sării sau cărbunilor. Sinaia. Test de autoevaluare In spaţiul alocat. exploatării sării (Slănic Prahova) etc. Fieni). fie în câmpie. Buşteni. Predeal. unele oraşe fiind tributare vechilor exploatări petroliere (Ploieşti. Pentru oraşele mici funcţia agricolă este încă de actualitate. materialelor de construcţie (Comarnic. Buşteni. adunate. altele afirmării industriei de prelucrare a lemnului (Nehoiu). între 25. comentaţi: 1. Evoluţia industriei sale Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 147 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Slănic Prahova. Moreni).

Buzău. Căile de transport au. lactate. Curbura se instituie în polul turismului montan românesc. Mizil. O altă specializare este cea pomicolă. Buşteni. tradiţia sa în regiune fiind îndelungată. Valea Călugărească. La Buzău şi Boldeşti-Scăieni se produce sticlă. la care se racordează. iar traseele turistice îi valorifică elementele morfologice pitoreşti (Tigăile. Poiana Ţapului. mult mai eficient valorificate actualmente. o dispoziţie transversală. Amenajările pentru agrementul hivernal se intensifică. curativ şi mixt. Bran se adaugă unui mare număr de complexe şi cabane turistice (Caraiman. cu cele din alte părţi ale lumii. La Târgovişte funcţionează un combinat de oţeluri speciale. prin raporturi de colaborare. concomitent cu modernizarea infrastructurii de acces. zahăr. infrastructuri (căi de acces rutiere şi feroviare. Odobeşti. depozite). Densitatea centrelor industriale în teritoriu conturează în regiunea Curburii o veritabilă microregiune industrială având ca pol de referinţă oraşul Ploieşti. Teleajen. Piatra Arsa. Panciu. În zona de câmpie se cultivă cereale şi plante tehnice. Ea a imprimat unor oraşe (Ploieşti. Peştera. Târgovişte (România fiind printre cele mai performante ţări din lume în domeniu). Cota 1400). Vrancei) cu dotări turistice insuficiente. Câmpina şi. cantitativ şi calitativ. Componenta economică Componenta economică situează regiunea Curburii între cele mai dezvoltate din România. Azuga.Curbura 21. iar în cea montană se cresc ovine şi bovine Prin Valea Prahovei şi Masivul Bucegi. Industria extractivă a petrolului şi gazelor a creat. Sinaia. Aceasta în ciuda disipării resurselor sale imense (să nu uităm că zăcămintele sale de petrol nau fost cu nimic mai prejos. Aici se află cea mai extinsă suprafaţă cultivată cu viţa de vie. iar la Buzău se produce tablă. Exploatarea sării a atins la Slănic Prahova intensităţi deosebite. Buzăul şi Târgoviştea. rafinării. acid sulfuric şi îngrăşăminte chimice – Valea Călugărească).4. când preţul petrolului a crescut enorm). Ploieştiul şi Buzăul sunt centre importante ale industriei textile (pe bază de lână şi bumbac) şi alimentare (morărit-panificaţie. Babele. 148 . Jariştea. Pârâul Rece. Dealurile Buzăului fiind renumite pentru soiurile lor. Turism recreativ montan. Sfinxul). iar industria lianţilor s-a răspândit în teritoriu la Comarnic şi Fieni. înainte de orice. livezile de prun şi măr acoperind versanţii inferiori ai măgurilor subcarpatice. la începutul secolului XX. Tocmai această polarizare a creat un « con de umbră » asupra masivelor muntoase de la est de Valea Prahovei (Baiu. Câmpina) un profil industrial specific. conducte de transport a hidrocarburilor extrase. Largă dezvoltare a viticulturii şi pomiculturii. mai recent. Staţiunile Predeal. podgoriile Tohani. preponderent. ulei). Din punct de vedere agricol. industria de utilaj petrolier de la Ploieşti. unde rafinarea petrolului s-a conjugat cu industria chimică (combinate petrochimice: Brazi. Coteşti. O excepţie este Masivul Ciucaş unde se afirmă staţiunea Cheia şi cabana Muntele Roşu. pe direcţia nord-sud. ca urmare a instaurării lor de-a lungul unor mari Proiectul pentru Învăţământul Rural Industrie extractivă cu vechi tradiţii. Curbura poate fi situată pe primul loc în ţară în privinţa viticulturii.

Proiectul pentru Învăţământul Rural 149 . Ploieşti-Mâneciu. de la est de Valea Prahovei în circuite de profil. Apar numeroase şosele şi căi ferate (Buzău-Nehoiu. dar şi a descărcării lor spre exterior. agricultura îşi poate accentua specializarea vitipomicolă în sensul creşterii competitivităţii produselor sale pe piaţa externă. pe Valea Prahovei şi cel estic pe Valea Doftanei (prin pasul Predeluş) spre Depresiunea Braşovului. dar şi al unui turism curativ performant. cel vestic. asigurate cu materii prime locale. întreaga zonă subcarpatică poate deveni un domeniu al unui intens turism rural.Curbura Căi de transport rutier şi feroviar. cu atât mai mult cu cât ea are asigurată. spre Oradea-Borş şi spre AradCurtici. Există trei astfel de aliniamente şi anume. Dacă în evul mediu culoarele estic şi vestic erau foarte active. ponderea armonioasă a elementelor componente. prin culoarul Rucăr-Bran. prin intermediul Regiunii Metropolitane Bucureşti. aflată în proximitate. de dată mai recentă) sunt scurtcircuitate de căi longitudinale orientate est-vest. Târgovişte-Pietroşiţa) cu caracter de penetraţie. cum este şoseaua BuzăuPloieşti-Târgovişte şi calea ferată Bucureşti-Ploieşti-Buzău-FocşaniRoman-Siret. culoare morfologice şi pasuri intramontane în vederea realizării conexiunilor cu Transilvania. cel central. cum sunt Vulcanii noroioşi sau Masivul de sare de la Slănic trebuie integrate imediat într-o exploatare turistică organizată. Dacă industria tinde spre o reconversie în care gigantismul perioadei anterioare să fie substituit de productivitatea unor intreprinderi mici şi mijlocii. Lărgirea ofertei pentru turismul de agrement estival şi hivernal montan este mai mult decât posibilă prin includerea celorlalte masive muntoase. actualmente rolul de dren magistral revine Văii Prahovei unde şoseaua E60 este dublată de magistrala feroviară Bucureşti-Braşov cu triplă ramificare în oraşul de sub poalele Tâmpei: spre Baia Mare-Satu Mare. Căile transversale (la care se adaugă şoseaua BuzăuÎntorsura Buzăului-Braşov. interrelaţiile trainice şi complementare între acestea. Elementele de unicitate. În consecinţă profilul industrial-agricol-turistic al Curburii trebuie fortificat. Regiunea Curburii se remarcă prin echilibrul structurii sale sistemice. o piaţă de desfacere (respectiv o cerere turistică) apreciabilă pentru multe din produsele sale. Construirea autostrăzilor Bucureşti-Ploieşti-Braşov şi Bucureşti-Ploieşti-BuzăuIaşi va fi extrem de benefică pentru unitatea teritorială în sensul racordării optime a vectorilor săi de gravitaţie interioară. Sub aspect turistic. nu numai în plan naţional.

3. sectorul subcarpatic este cel mai complex din unitatea respectivă datorită prezenţei a două şiruri de depresiuni şi două de măguri. inclusiv grupa Bucegilor. Brazi. În cadrul câmpiilor apar atât cele de subsidenţă cât şi câmpii piemontane tipice..6. IV. Ghincea. Pe seama petrolului extras au apărut la Ploieşti. Geografia României. poate. Editura Universitară. Câmpina. Bucureşti 2. Pătru. Ileana-Georgeta. printre care se înserează „pintenii” montani Ivăneţu şi Homorâciu. (2000). Bucureşti. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Cluj-Napoca. III. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Gr. România fiind prima ţară cu producţie de petrol înregistrată. Regiunile periferice. M. Dacă în cazul Carpaţilor Curburii aparţin regiunii doar masivele exterioare arcului. Curbura este. x x x (1994). 2. Pop.5. Ulterior industria s-a diversificat în ramura prelucrătoare şi a construcţiei de maşini. Ielenicz. utilajul petrolier deţinând o poziţie de vârf. Geografia României. Editura Presa Universitară Clujeană. încă din secolul al XIX ca cea mai veche arie de exploatare a petrolului din Europa. Subcarpaţii Curburii şi câmpiile învecinate acestora. Telejean rafinării şi întreprinderi ale industriei chimice. Editura Academiei. Bucureşti. Regiunea Curburii s-a impus. cea mai complexă regiune geografică a ţării datorită imbricării foarte strânse a trei forme de relief clar definite genetic şi evolutiv: Carpaţii Curburii. Subcarpaţii României. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. 21. Bibliografie selectivă 1. Mioara (2003). x x x (1987). Editura Academiei.Curbura 21. Exploatările s-au lărgit şi intensificat până după al doilea război mondial când zăcămintele dau semne de epuizare. 150 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 4.

cea mai vastă unitate de relief de acest tip din ţară. în contextul în care regiunea nu este privită ca o construcţie sistemică. se divide în mai multe regiuni funcţionale (Oltenia sudică. Regiunea Metropolitană Bucureşti. uniformitatea componentei morfologice în plan major (la scară minoră însă diferenţierile sunt mult mai frecvente) şi o anumită formă de utilizare economică (cea agricolă) au fost considerate ca argumente suficiente pentru ca tot teritoriul dintre ieşirea Dunării din Defileul de la Porţile de Fier şi confluenţa Prutului cu fluviul. Câmpia Română. în care aspectele fizionomice prevalează în raport cu cele funcţionale. Economia regiunii 22. 22 În urma studiului acestei unităţi cursantul va beneficia de: . 2. 22 22. Câmpia Română este nominalizată ca o unitate de sine stătătoare.2.5. la vest şi est. Componenta antropică 22. Bărăganul. Obiectivele unităţii de învăţare nr.Bărăgan Unitatea de învăţare Nr.1. . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Aceasta. Dunărea de Jos) sau îşi ataşează o serie de subunităţi regiunilor învecinate( Curbura.4.decelarea direcţiilor de dezvoltare economico-socială a regiunii. 22 BĂRĂGAN Cuprins 22. Bibliografie selectivă Pagina 151 151 153 155 156 156 22. Componenta naturală a sistemului regional 22. Bărăganul devine astfel o entitate regională suprapusă unui compartiment al unităţii majore şi anume Câmpiei Bărăganului.1. Muntenia de nord-vest) în corelaţie cu poziţia şi orientarea liniilor de forţă ale teritoriului respectiv.identificarea elementelor naturale şi antropice ale sistemului teritorial.6. dintre Lunca Dunării la sud şi contraforturile Podişului Getic şi Subcarpaţilor la nord să fie integrat unei singure entităţi regionale. desigur. 151 De la câmpia uniformă morfologic la un sistem teritorial în afirmare. Comentarii şi răspunsuri la teste 22. când cercetătorul geograf este chemat să desluşească şi să explice cauzal structura organismului teritorial respectiv.3. Componenta naturală a sistemului regional În majoritatea absolută a regionărilor geografice ale teritoriului ţării noastre. pornindu-se de la însuşirile morfologiei sale care au devenit criteriul fundamental al delimitării. 22.explicarea rolului uniformităţii fizico-geografice în definirea regiunilor. . Proiectul pentru Învăţământul Rural . Intr-adevăr. Cu totul alta este situaţia în etapa actuală de dezvoltare a ştiinţei celor patru învelişuri terestre.

Cuvertura groasă de loess a jucat rolul unui mediu prielnic fenomenelor de dizolvare. Resursele de apă ale regiunii sunt răspândite inegal. în care cele două râuri principale. Culoarele celor două râuri. Ca veritabile rezervoare de apă dulce funcţionează limanele fluviatile formate de-a lungul Dunării şi al Ialomiţei. Temperaturile medii sunt ridicate. tributară Dunării. este cea a apariţiei lacurilor sărate localizate fie în formele negative de tip bazin închis formate prin tasare şi dizolvare în loess (crovuri. temperat continental cu tente de ariditate. Strachina. padine). Influenţa climatică estică este generalizată. principalul indicator al gradului de ariditate. 152 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Lacuri sărate şi limane fluviatile. fie din evoluţia vechilor limane fluviatile a căror legătură cu râul colector a fost definitiv întreruptă. Astfel sunt Lacul Amara. Tătaru. deşi au albii puţin adânci în raport cu înălţimea reliefului înconjurător. în vreme ce Călmăţuiul are rezerve de apă limitate ce scad mult în anotimpul estival. A doua reţea ce străbate regiunea axial este Ialomiţa. Sub influenţa anticiclonului siberian de iarnă cad zăpezi bogate pe care crivăţul le spulberă şi le troieneşte generând dificultăţi în circulaţia regională. Apele subterane se află la adâncimi mari. Prin ramificaţia ce a dus la individualizarea Bălţii Ialomiţei ea pătrunde în interiorul teritoriului şi poate deveni o sursă de alimentare pentru scopuri agricole sau industriale. situat între Dunăre şi Ialomiţa şi Bărăganul Călmăţuiului. Din punct de vedere morfologic ea prezintă un relief tabular de mare uniformitate. O consecinţă a nebulozităţii scăzute este radiaţia solară puternică şi numărul ridicat al orelor de strălucire a soarelui (peste 2000 anual) cu efecte deosebite în turismul de agrement şi curativ.Bărăgan Arietipică de manifestare a climatului arid. între Ialomiţa şi Călmăţui. Fundata.1 milioane m³ de nămol terapeutic depozitate în cuveta sa. întreaga regiune fiind încadrată între izotermele de 10 şi 11ºC. tasare şi sufoziune generatoare de microforme de relief specific: crovuri. depresiuni. când temperaturile depăşesc 30ºC. padine. înscrie teritoriul Bărăganului în climatul de câmpie joasă. a condus la subdivizarea unităţii în două compartimente şi anume Bărăganul Ialomiţei. Precipitaţiile. vara înregistrându-se frecvent perioade de secetă cu 30-45 zile fără aport hidric. cald şi secetos. nişe de sufoziune etc. Un atribut curativ remarcabil al Lacului Fundata îl reprezintă cele 1. Ialomiţa şi Călmăţuiul şi-au sculptat văi meandrate pe ale căror maluri s-au format dune de nisip rezultat din deflaţia intensă a depozitelor fluviatile. Hidrografie de tranzit. fluviul Dunărea şi-a modelat o luncă largă ale cărei lacuri şi bălţi (cea mai vastă fiind Balta Ialomiţei) au fost în mare parte desecate şi transformate în terenuri agricole Mersul anual al elementelor meteorologice. scad sub 450 mm medie anuală. O trăsătură hidrografică a Bărăganului. Cea mai mare cantitate o conţine. desigur. desfăşurată între Dunăre la sud şi câmpiile de subsidenţă din partea nordică. În partea sudică a unităţii. Dunărea care constituie limita sudică şi sud estică. dată de climatul arid şi circulaţia ascendentă a apelor subterane în condiţiile evaporaţiei intense. Gălăţui. sub cuvertura groasă de loess. Vara apar zile toride. situat la nord.

Nisipul şi pietrişul albiei râurilor sunt utilizate în construcţii. cu soluri fertile. Faptul că atât în Bărăgan. iar valoarea economică a esenţelor moi este inferioară. din clasa gramineelor alcătuiau vechile pajişti azi intrate în exploatare agricolă intensă. nefragmentate. plop. cel puţin legal. Exceptând potenţialul agricol deosebit. Coşereni sau Coşlogeni. Componenta antropică Comparativ cu celelalte regiuni geografice. înaintea introducerii în cultură a vastelor terenuri defineau peisagistic câmpia. Sudiţi. cea a Dunării de Jos. prin ciulinii săi care. regiunea studiată are mai puţine atuuri din acest punct de vedere. în epocile anterioare. asigurat de terenurile plane. cât şi în regiunea situată la est. Bărăganul se înscrie cu o serie de tente particulare şi sub aspectul vechimii şi intensităţii populării. arin. a secetelor frecvente. De-a lungul Ialomiţei şi Călmăţuiului se asociază solurile nisipoase. În epoca bronzului şi fierului la Dridu şi Grădiştea sunt semnalate aşezări umane ceea ce denotă continuarea antropizării. asigurată.3. dovezile arheologice descoperite în perimetrul său atestă o vieţuire permanentă începând din neolitic. lipsesc dovezile mai vechi. papură). Mai importante sunt valenţele turistice ale lacurilor sărate şi limanelor fluviatile unde se pot practica activităţi curative şi de agrement. s-au format cernoziomuri şi cernoziomuri levigate profunde. unde umiditatea ridicată şi pericolul inundaţiilor erau omniprezente. Antropizare intensă. pe un substrat geologic afânat alcătuit din loess. Atunci a înflorit în sudul său. Bărăganul aparţine din punct de vedere al vegetaţiei stepei tipice. Un element faunistic de notorietate este dropia. Sub vegetaţia de ierburi bogate. Gradul de împădurire este cel mai redus din ţară. Proiectul pentru Învăţământul Rural 153 . Balta Ialomiţei şi de-a lungul râurilor se dezvoltă zăvoaie cu specii iubitoare de umiditate (salcie. Din aceeaşi perioadă datează şi vestigiile de la Călăraşi. bălţi şi braţe divagante ale Dunării. generat de întinsele suprafeţe cu limane. ele abundă) poate fi pus pe seama unui mediu ostil pentru aşezările umane. În unele areale. spre exemplu. 22. paleolitice (în vreme ce în Dobrogea. datorită aridităţii climei şi sărurilor transportate la suprafaţă pe profil apar soloneţurile şi solonceacurile. pietrişuri şi nisipuri. o specie pe cale de dispariţie datorită restrângerii drastice a biotopului său natural şi vânătorii necontrolate. Astfel. rozătoarele dominând net celelalte specii.Bărăgan Domeniul stepei şi silvostepei cu graminee şi arbori termofili. Plante adaptate condiţiilor climatice mai restrictive sub aportul cantităţii de precipitaţii. Cunoscut. cele aluvionare şi lăcoviştile din arealele cu umectare repetată. în condiţiile unui climat favorabil desfăşurării activităţii microorganismelor implicate în descompunerea materiei organice. Resursele solului şi subsolului situează Bărăganul în categoria regiunilor cu un patrimoniu modest. Declarată fiind ca monument al naturii protecţia sa este. în vecinătatea Dunării cultura Boian numită astfel după localitatea omonimă. cu un indice de fertilitate ridicat. Corelaţie dintre tipul de vegetaţie şi compoziţia faunei este evidentă.

Ea nu a atins însă. Pogoanele. iar gruparea elementelor de habitat mai accentuată. Test de autoevaluare Întrebările care pot fi puse cursantului după parcurgerea acestei unităţi de învăţare se referă la următoarele aspecte: 1. Lehliu-Gară. în acest caz el fiind concludent. Bărăganul fiind una dintre regiunile cu cel mai redus grad de populare. precum în alte regiuni. 22.Bărăgan Deşi populată din preistorie. până în zilele noastre. o intensitate deosebită dea lungul istoriei datorită lipsei atributelor de adăpost ale reliefului plan şi nefragmentat al câmpiei. Centre urbane mici şi mijlocii. Structura este poligonală şi mai rar alungită. în vecinătatea unor lacuri. densitatea demografică este redusă. prin densitatea lor mai redusă. Fenomenul s-a prelungit. Bilanţul demografic este negativ (-1‰). iar Lehliu-Gară şi Feteşti funcţii de transport importante. Arhitectura lor reflectă condiţionări locale impuse de materialul de construcţie folosit mai frecvent (chirpici) a cărui rezistenţă redusă împiedică etalarea pe verticală a gospodăriilor.Care sunt raporturile spaţiale ale Bărăganului cu regiunea metropolitană Bucureşti? 2. Cum ar putea fi ele optimizate? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 154 Proiectul pentru Învăţământul Rural . de-a lungul apelor curgătoare cu regim permanent. paralelismul dintre numărul populaţiei şi habitate. Satele sunt localizate la intersecţia drumurilor. Bărăganul este slab urbanizat. pentru oraşele mici însă ponderea agriculturii creşte. evident cu alte motivaţii. Principalele oraşe sunt Slobozia (centrul polarizator regional) şi Călăraşi. fără a se înregistra grupări sau disparităţi geografice deosebite. la care se adaugă o serie de oraşe mici precum Urziceni. mai ales datorită potenţialului pedogeografic apreciabil. Densitatea populaţiei este sub 50 locuitori/km². dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii (romii). Aşezările umane reflectă. Feteşti. Profilul acestora este dominant industrial. Călăraşi şi Feteşti au şi atribuţii portuare la Dunăre. Românii alcătuiesc majoritatea absolută. Însurăţei. Ţăndărei.

Tot aici se fabrică nave de mici dimensiuni şi se repară ambarcaţiuni fluviatile. sfeclă de zahăr. Culturile de grâu. un fenomen de eclipsare. Accesul facil o recomandă turismului de tranzit. autostrada Bucureşti-Constanţa („autostrada Soarelui” ) traversându-o axial. funcţionând aici. pe Dunăre şi o serie de lacuri. Ca forme de turism de agrement navigaţia şi pescuitul recreativ. Lungi perioade. porumb. un teritoriu învecinat ariei metropolitane Bucureşti. Creşterea animalelor valorifică păşunile de câmpie şi luncă. recunoscută prin cura climaterică şi balneară (inclusiv cu nămol terapeutic) pe care o asigură. La Slobozia şi Călăraşi se prelucrează sfecla de zahăr cultivată în regiune. În toate oraşele este prezentă industria morăritului şi panificaţiei. Pentru atenuarea efectelor secetei au fost efectuate mari lucrări de irigaţii. Ea va asigura regiunii un dren magistral de bunuri şi persoane şi va stimula dezvoltarea ariei adiacente acesteia. până în anii `90 (când dintr-o neglijenţă crasă au fost în mare parte distruse) veritabile sisteme cum ar fi Gălăţui. Călăraşi găzduind unul din combinatele siderurgice moderne de oţeluri speciale. Se cresc de asemenea porcine şi păsări.Călăraşi sau Pietroiu . iar beneficiile erau investite de către marii latifundiari în alte regiuni decât cea în care au fost obţinute. Căile de transport sunt reprezentate prin autostrada Bucureşti-Ciulniţa-Feteşti. Industria este de dată mai recentă. Tot la Călăraşi se fabrică celuloză şi hârtie. Agricultura se impune prin culturi variate.Constanţa. floarea soarelui. plante furajere ocupă cea mai parte a terenurilor. cu cel mai ridicat potenţial economic din ţară. Proiectatul canal Siret-Dunăre urma să asigure apa necesară irigării şi a altor suprafeţe afectate anual de secetă. Economia regiunii Dificultăţile ivite în definirea componentei economice a regiunii derivă tocmai din modesta lor reliefare. indus de capitală. cu monoculturi cerealiere ale căror produse luau calea exportului. ovinele din rasa merinos fiind crescute în număr mare. O excepţie este staţiunea Amara. prefabricate. mai ales înaintea celui de-al doilea război mondial. Industrie prelucrătoare a materiilor prime locale. al „conului de umbră”. Din punct de vedere turistic Bărăganul are valenţe dintre cele mai reduse.4.Bărăgan 22.Ştefan cel Mare. soia. orz. Lui i se datorează stadiul redus de dezvoltare economică şi urbanizarea modestă (cei atraşi de avantajele oraşului au preferat exodul spre capitală în locul efortului de-a fortifica şi amplifica rolul oraşelor proprii). ale cărei prime sectoare (Bucureşti-Lehliu) au fost recent date în funcţiune. În luncile Dunării şi Ialomiţei solurile fertile aluvionare asigură producţii mari de legume şi zarzavaturi. Apare în cazul Bărăganului. Drumuri modernizate leagă principalele oraşe. au perspective asigurate. Localizarea celor două poduri majore peste 155 Economie mai slab dezvoltată. confecţii. regiunea a îndeplinit atribuţiile unei periferii neglijate. iar la Feteşti funcţionează o întreprindere de conserve de legume. Dintre pomii fructiferi caisul şi piersicul găsesc cele mai propice condiţii de dezvoltare. Proiectul pentru Învăţământul Rural . iar în Slobozia şi Călăraşi prelucrarea cărnii şi lactatelor. Actualmente Bărăganul este una dintre cele mai productive regiuni agricole ale ţării.

o piaţă de desfacere a produselor sale industriale. aspect benefic pentru dezvoltarea sa. 2. Bucureşti.6. x x x (1969). a ponderii principalelor sale ramuri. Feteşti-Cernavodă şi Giurgeni-Vadu Oii în cadrul regiunii Bărăgan a generat o concentrare a căilor de transport rutier dinspre Moldova şi Muntenia spre acestea. Editura Academiei.Bărăgan Teritoriu traversat de căi rutiere şi feroviare. între cele două entităţi teritoriale neexistând practic o limită tranşantă. 22. faţa de Bucureşti. iar din Ciulniţa o cale de legătură spre Călăraşi. În al doilea rând. Industria alimentară şi textilă. face greu decelabilă o astfel de limită. Din Făurei pleacă o ramificaţie a acesteia spre Ţăndărei şi Feteşti. Ca urmare. bazată pe materii prime proprii. Editura Academiei. 156 Proiectul pentru Învăţământul Rural . o afirmare a lor în sens biunivoc. Dimpotrivă. Editura Academiei. se vor accentua. Geografia României. Bucureştiul este polul cultural. x x x (1984). Dunăre. 3. chimizării şi biotehnologizării activităţii respective. Geografia Văii Dunării Româneşti. În caz contrar subordonarea teritorială. 2. I. conform principiului avantajului comparativ. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. în mai mică măsură de Feteşti. II. Relieful jos de câmpie. 22. Geografie fizică. x x x (1983). Transporturile fluviale pe Dunăre sunt deservite de portul Călăraşi şi. Geogrfia României. educaţional şi economic la care Bărăganul se racordează înaintea tuturor altor poli din celelalte regiuni învecinate. de asemenea. are. Geografie Umană şi Economică. premise favorabile. Optimizarea raporturilor interregionale nu poate fi concepută decât prin echilibrarea lor. Intr-o perioadă a reconsiderării tipului de economie. dar şi menţinerea unui statut periferic. Bărăganul trebuie să atingă un nivel de dezvoltare economică şi socială care să permită o diversificare a conexiunilor. Ca dealtfel şi turismul de tranzit sau cel balnear. Bucureşti-Constanţa-Mangalia poziţionată în partea centrală a teritoriului analizat. Bibliografie selectivă 1. Perspective de specializare agricolă performantă. Bucureşti-Urziceni-Făurei-Brăila. unde fermele mari trebuie să exemplifice. Bărăganul reprezintă pentru Bucureşti o rezervă de produse şi materii prime. Transporturile feroviare se realizează pe magistrala 800. Partea vestică şi nord-vestică este traversată de magistrala 700. Poziţia centrală a oraşului Slobozia avantajează polul de gravitaţie regional şi-i măreşte capacitatea de coordonare teritorială.5. uniform structural şi peisagistic. Un prim raport este cel de continuitate geografică. Bărăganul poate deveni o regiune agricolă modernă. Bucureşti. avantajele mecanizării. Bucureşti.

câmpie tabulară. Pe malul drept al Dunării gravitează spre axul acesteia versantul vestic şi nordic al Masivului Dobrogei de Nord impus în peisaj. Componenta naturală a sistemului regional are drept suport un relief mai variat morfologic şi genetic.Dunărea de Jos Unitatea de învăţare Nr. Economia şi perspectivele regiunii 23.1. peste stiva groasă de sedimentar friabil aşternându-se un strat poros de loess. cu teritoriul care gravitează spre talvegul său morfologic.5. Baza naturală de susţinere O regiune cu o suprafaţă mai restrânsă. . larg desfăşurat pe malul stâng şi mult mai îngust pe cel drept. Componenta antropică a sistemului teritorial 23.3. Proiectul pentru Învăţământul Rural . tocmai datorită altitudinii foarte reduse (4-6 m) a terenurilor din lunca dunăreană şi deschiderii unei 157 Convergenţele reprezintă premize favorabile ale constituirii sistemelor teritoriale.6. includem aici în întregime Câmpia Brăilei. 23 DUNĂREA DE JOS Cuprins 23. podiş intens peneplenizat. Bibliografie selectivă Pagina 157 157 159 161 162 162 23. Comentarii şi răspunsuri la teste 23.delimitarea spaţială a unei unităţi teritoriale cu o încărcătură istorico-geografica importanta. S-au format ca urmare acele mici denivelări şi neuniformităţi din categoria crovurilor (găvanelor) sau padinelor în care sau adunat adesea apele sărate formând lacuri. 23 Unitatea de învăţare alăturată ajută cursantului la: . în ciuda înălţimii sale modeste. Obiectivele unităţii de învăţare nr.exemplificarea posibilităţilor de afirmare a industriei pe seama importurilor de materii prime.explicarea funcţiei gravitaţionale (polarizatoare) a confluentelor hidrografice majore. Ea include ultima parte a sectorului fluvial al Dunării şi începutul sectorului fluvio-maritim al marelui organism de drenaj european. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2. favorabil tasării şi cu o fracţiune carbonatică prielnică disoluţiei. de luncă şi câmpie joasă. Zona de subsidenţă corespunzătoare amplei confluenţe a Siretului cu Bârladul şi Buzăul determină caracterele naturale ale acestei regiuni. Baza naturală de susţinere 23. dar cu o individualizare spaţială din ce în ce mai evidentă este cea a Dunării de Jos. Astfel. cu structură tabulară.punerea în evidenta a fenomenelor de expansiune urbana şi de formare a aglomeraţiilor urbane.1. 23. . 23 23. Evident. .4.2.

Aparţine de asemenea Dunării de Jos. pe de o parte. De altfel întreaga pâlnie morfologică a Siretului Inferior debuşează spre cotul major al fluviului de la Galaţi. naturale şi antropice. Însăşi versantul fluviului este mai înalt şi. În lacul Balta Albă este depozitat cel mai mare zăcământ de nămol terapeutic din România. Pentru a nu aminti că. Movila Miresii. mai abrupt. climatului continental cu tente de excesivitate. a fost înregistrată cea mai ridicată temperatură din ţară (+ 44. Dunărea de Jos se impune ca „polul căldurii” în România. datorate Dunării şi afluenţilor săi din grupa de est. deşi procesele de colmatre sunt deosebit de intense (depozitele depăşesc 10 000 m grosime). devenită o veritabilă insulă – Insula Mare a Brăilei . este la originea limanului Brateş. în zona Râmnicelu (Ion Sion). Relieful este mai accidentat. Regiunea analizată relevă trăsături particulare şi în ceea ce priveşte reţeaua de drenaj de suprafaţă. Resurse de apă bogate. ceea ce va integra întreaga regiune în climatul de câmpie. în unele sectoare. Câmpia Siretului Inferior (a Tecuciului). fie şi numai pentru faptul că aici. hotărâtoare sub aspectul exercitării influenţelor climatice est-europene. Iarna. uşor mai ridicată în Munţii Măcinului şi Podişul Covurlui unde ajunge la 500-600 mm. Lutu Alb. de lunci. energia şi indicele de fragmentare cresc. 158 . Milcov. Siretului şi Prutului. iar pe de altă parte substratului constituit din formaţiuni poroase ce facilitează circulaţia ascendentă a apelor freatice.5 ºC la 10 august 1951). coborârea sa se accentuează. Prutul. Amara (de Buzău). Batogu. Siretul şi Prutul. Rezultă astfel o densitate ridicată a reţelei ce surmontează efectele climatului arid şi asigură atât o rezervă importantă de apă. Râmnic.intre cele două braţe ale Dunării care o încadrează). în zona Brăila-Galaţi. Astfel sau format lacurile Balta Albă. Ca microforme de relief amintim aici dunele de nisip din zona Hanu Conachi din Câmpia Covurluiului desfăşurată între Siret şi Prut.4 Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. câmpii de subsidenţă şi podiş. Un element de specificitate regională este dat de tripla convergenţă. debuşează în Dunăre. Apar şi fenomene de difluenţă cel mai ilustrativ fiind al Dunării în zona Insula Mare a Brăilei. în acelaşi teritoriu o serie de râuri cu izvoarele în Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii confluează cu Siretul (Putna. ca o continuare sudică a piemontului menţionat. Ea se instituie într-o clasică zonă de convergenţă hidrografică unde cele mai importante râuri din grupa estică. cca 2. crivăţul este o prezenţă frecventă.Dunărea de Jos perspective peisagistice largi spre câmpiile de la vest şi nord. Iernile friguroase şi verile călduroase determină un ecart ridicat al amplitudinilor termice anuale. Climat cu ariditate pronunţată. şi de poziţia geografică în sud-estul României. la rândul său. a unor sectoare de luncă: cea a Dunării (cu extinsa Baltă a Brăilei. Din punct de vedere termic. o formă de subsidenţă generată de marea depresiune tectonică a Curburii carpatice unde. Buzăul). Fenomenele de geneză a lacurilor sărate ating cele mai expresive cote datorită. cât şi posibilitatea valorificării în navigaţie şi agrement a unor sectoare. Particularităţile factorilor climatici sunt influenţate de relieful jos. Cantitatea de precipitaţii este cuprinsă între 400-500 m. au extins regiunea spre partea sudică a Podişului (platformei sau piemontului) Covurlui. Aceleaşi fenomene gravitaţionale.

cu orizonturi bine structurate. la care se adaugă iepurele. Cea mai importantă asemănare este dată de vechimea populării şi aici cele mai vechi vestigii arheologice fiind catalogate ca aparţinând neoliticului. Esenţele moi (salcia. Siret. arinul. colilia) alcătuind speciile dominante ale puţinelor pajişti naturale netransformate antropic. cernoziomuri şi cernoziomuri levigate. Componenta antropică a sistemului teritorial Are o serie de similitudini. Pe stratul gros de loess s-au format molisoluri profunde. unde cultura legumelor. trestia. 23. turismul are ca obiective numeroasele lacuri sărate cu nămol terapeutic (Balta Albă. agricultura şi turismul este asigurată în proporţii diferite. Amara).3. Lişcoteanca. Dunele de nisip din zona Hanu Conachi sunt acoperite de psamosoluri. stejarul pufos). industria. Brăiliţa. Ianca. Baza de materii prime a principalelor ramuri economice. Prut. îşi fac loc pădurile de stejar termofil (stejarul pedunculat. Oprişeneşti. Independenţa sunt doar câteva dintre arealele de extracţie a celor două materii prime energetice dar şi ale industriei chimice. plopul) se intercalează cu speciile arbustive (papura. rogozul). El s-a format prin descompunerea resturilor vegetale ale plantei Cladophora cristalina şi organismelor de Artemia salina (un crustaceu) în condiţiile unui mediu cu salinitate moderată (de până la 100 mg/l). Poziţia geografică a Proiectul pentru Învăţământul Rural 159 . faună şi soluri specifice.Dunărea de Jos Peisaj stepic cu vegetaţie. somn. Rolul acestei vegetaţii în fixarea albiilor dar şi în atenuarea umectării terenurilor este recunoscut. cu humus mult şi fertilitate ridicată. dar şi cea a Siretului Inferior. Ele au fost descoperite la Lişcoteanca. cerealelor. prepeliţa. Prutului sau Siretului. plantelor tehnice sau viticultura găsesc condiţii propice de dezvoltare. şoarecele de câmp). iar în zonele umede ale luncilor este domeniul solurilor hidromorfe şi a solurilor aluvionare. au devenit unul dintre câmpurile petroliere şi de gaze asociate de mare productivitate din România. dealurilor piemontane. Potenţialul bio-pedogeografic este determinat de formele joase de relief şi mersul elementelor climatice. milioane m³. vulpea. fiind constituit din păduri de stejar ale zonelor colinare din nord-est. Movila Miresii. moştenirea etnografică a ruralului etc. păstrugă). O extensiune apreciabilă o are vegetaţie de luncă. dar şi deosebiri în raport cu Bărăganul învecinat. Dunărea şi afluenţii săi deţin o bogată faună acvatică (clean. gramineele (păiuşul. ce alcătuieşte zăvoaie compacte în lunca Dunării. Fauna caracteristică este cea de rozătoare (popândău. iar în Movila Miresii 438 mii m³. muzeele. potârnichea. câmpiei. Fondul forestier este restrâns ca răspândire. Pe colinele piemontane ale Covurluiului şi versanţii vestici şi nordici ai Masivului Dobrogei de nord ce gravitează spre Dunărea de Jos. În sfârşit. hidrofilă. Vegetaţia câmpiei este stepică. Stoicani sau Silişte. hârciog. Bordei Verde. A doua resursă o reprezintă terenurile agricole ale luncilor. orbete. Valorificarea curativă se află la baza activităţii turistice a unor staţiuni din regiune. şalău. În primul rând Câmpia Brăilei. Subsol bogat în hidrocarburi. monumentele. edificiile religioase sau culturale din Galaţi şi Brăila. fondurile de pescuit de pe Dunăre.

23. la apariţia celei mai populate aglomeraţii urbane din ţară. favorizat însă concentrarea populaţiei în zona marelui cot al Dunării şi a convergenţei Dunăre-Siret-Prut mai ales datorită activităţilor de navigaţie ce au demarat încă din Evul Mediu. la nivel regional. Făurei şi Măcin sunt oraşe mici. Galaţiul şi Brăila. Densitatea populaţiei se înscrie în jurul valorii de 50 locuitori/km² în Câmpia Brăilei şi creşte uşor în colinele Covurluiului şi partea nord-vestică a Podişului Dobrogei. Funcţia siderurgică a oraşului Galaţi Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 160 Proiectul pentru Învăţământul Rural . polarizate de sistemul urban Galaţi-Brăila. Etnic predomină net populaţia românească.Dunărea de Jos Umanizare veche şi relativ intensă. dar şi debuşării aici a drumului grefat pe Valea Siretului către Polonia şi Marea Baltică. ridică mult ponderea populaţiei urbane în balanţa demografică pe medii de viaţă. înspre Tecuci. Ea atinge însă valori de peste 250 locuitori/km² în aria Brăila-Galaţi ce se prelungeşte precum o apofiză pe cursul Siretului. Prezenţa a două mari oraşe. sub 500 locuitori. la care se adaugă ruşi lipoveni. Dunărea de Jos are puţine oraşe. Apropierea spaţială şi tendinţa de extindere a intravilanului construit al ambelor centre urbane va conduce. reduce indicele scăderii populaţiei. cu o grupare ridicată a gospodăriilor în vatră). Test de autoevaluare Unitatea de învătare parcursă vă oferă posibilitatea să comentaţi alăturat următoarele aspecte: 1. Ianca. în Platforma Covurluiului el este pozitiv ceea ce. luncilor şi versanţilor din zona colinară sau de podiş unde indicele de dispersie creşte spre răsfirare. sub 25 000 locuitori. Specificitatea regiunii Dunărea de Jos 2. dar ea beneficiază de prezenţa a două municipii mari. în vreme ce în Câmpia Brăilei bilanţul demografic este negativ. iar mărimea satelor scade ajungând uneori. Dinamica naturală relevă două aspecte distincte. Oraşe mici. romi. în Platforma Covurluiului. învecinate: Galaţiul (325 057 locuitori) şi Brăila (230 687). Aşezările rurale valorifică structural şi textural oportunităţile reliefului uniform al câmpiei (unde apar sate mijlocii şi mari. într-un timp relativ scurt. Fiind o regiune de dimensiuni restrânse.

lipsei unor obiective de mare rezonanţă atractivă. lângă Brăila. suprafaţa luciurilor de apă şi mai ales sectoarele Dunării şi afluenţilor săi asigurând o producţie de peşte ce satisface cererea locală şi oferă disponibilităţi pentru nevoile altor regiuni. ce prelucrează minereul de fier din import. cât şi spre Marea Neagră. O fertilitate deosebită o au terenurile din Insula Mare a Brăilei unde se produc cereale în maniera marilor societăţi (ferme) de profil. deşi există numeroase oportunităţi pentru variate forme de turism. păsări.4. pe de o parte. agricultură şi transporturi. inclusiv cele maritime cu un pescaj sub 7 m. Dunărea de Jos are un potenţial economic important. prefabricate. singurele la care se apelează sunt pescuitul şi navigaţia de agrement. În dealurile Covurluiului s-au extins plantaţiile de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. În ambele centre se construiesc şi se repară nave de diferite tonaje. Pe Dunăre. La Galaţi se produc. sfeclă de zahăr. Agricultura deţine al doilea loc în ierarhia ramurilor economice. Fondul agricol extins şi diversificat morfologic asigură condiţii propice dezvoltării culturilor agricole dintre cele mai variate. porumb. 161 Industrie ce valorifică materii prime locale şi din import. de asemenea porcine. de vizitare a obiectivelor antropice (istorice. În oraşele mici se prelucrează produsele agricole (sfecla de zahăr la Ianca. Brăila deţine intreprinderi de fire şi fibre sintetice. soia. Creşterea animalelor are în prim plan ovinele.Dunărea de Jos 23. Arie de intensă dezvoltare a transporturilor navale. lactatele. Se cresc. confecţii. floarea soarelui. iar pe de altă parte politicii deficitare a domeniu a autorităţilor de la toate nivelurile. bovine. O altă ramură economică este piscicultura. plante furajere. Porturile Galaţi şi Brăila au infrastructuri ale acestui tip de transport. culturale. O problemă o ridică secetele şi nevoia de irigaţii îndeosebi în Câmpia Brăilei (unde a funcţionat sistemul Terasa Brăilei). Turismul este o activitate cu totul secundară datorită. de refacere fizico-psihică. Se cultivă grâu. În aceeaşi ramură la Brăila funcţionează laminorul de ţevi şi tablă. orz. judeţele Galaţi şi Brăila. încadrându-se în principala regiune de practicare a acestei subramuri agricole din sud-estul ţarii (specializată în rasa merinos). Transporturile sunt reprezentate prin calea navigabilă. bazat în primul rând pe afirmarea industriei. monumente). morărit. mătase artificială. Economia şi perspectivele regiunii Economie centrată pe industrie. În oraşele Galaţi şi Brăila se practică un turism cultural. ambele cu dotări şi ofertă din sfera turismului curativ. prelucrarea cărnii etc. Deşi cu o suprafaţă limitată. statut câştigat odată cu construirea combinatului ISPAT-SIDEX. se află o mare termocentrală dar şi combinatul de celuloză pe bază de stuf recoltat din Delta Dunării. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Singurele staţiuni turistice propriu-zise ale regiunii sunt Balta Albă şi Lacu Sărat. religioase. de importanţă europeană a Dunării care deschide regiunii atât accesul spre Europa centrală şi de nord. confecţii.panificaţie) sau funcţionează mici intreprinderi specializate în bunuri de larg consum. La Chişcani. Agricultură axată pe cultura cerealelor şi creşterea ovinelor. La Măcin. Greci şi Iacobdeal se exploatează roci de construcţie (granit). Galaţiul s-a afirmat ca cel mai important centru siderurgic al ţării. Datorită poziţiei sale pe Dunărea fluvio-maritimă. zahăr. de asemenea.

Căile ferate se dispun sub forma unui triunghi cu unul dintre vârfuri oraşul Galaţi spre care converg ramificaţia magistralei 600 (Bucureşti-Urziceni-Tecuci-Vaslui-Iaşi) şi magistrala 700 (BucureştiUrziceni-Făurei-Brăila-Galaţi.creşterea rolului Dunării în circulaţia fluvială europeană. Editura Academiei. I. atât minereul de fier cât şi cocsul metalurgic. 23. regiunea este bine conectată cu căi rutiere de restul ţării. 3. Galaţiul. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. s-a afirmat industria construcţiilor navale. Geografie Umană şi Economică. iar prin intermediul Dunării are dublă deschidere: spore centrul Europei dar şi spre Marea Neagră. . Dunărea de Jos. Geografia României. Importante sunt şoselele Ploieşti-Buzău-Brăila-Galaţi sau cea care se ramifică din autostrada Bucureşti-Constanţa la Slobozia spre Brăila şi Galaţi. Bucureşti. x x x (1984).. x x x (1969).. Bibliografie selectivă 1. Originalitatea sa constă nu atât în cadrul fizico-geografic. având accesul navelor mari de transport asigurat Concomitent.datorită potenţialului economic ridicat. 2. aşa cum o arată şi topicul atribuit. actualmente rolul lor fiind suplinit cu bacuri. Editura Academiei.5. Republica Moldova şi Ucraina). poate deveni un pol de atracţie al acesteia. . a prelucrării peştelui. Editura Academiei. Geografia Văii Dunării Româneşti. periferic.Dunărea de Jos Deşi situată excentric. Geografie fizică. cât mai ales în funcţiile sale economice şi oportunităţile de interrelaţionare cu alte regiuni. 2. se conturează ca entitate teritorială în bazinul inferior al fluviului omonim. dar şi cea textilă sau a produselor alimentare. într-un spaţiu al confluenţelor acestuia cu Siretul şi Prutul. x x x (1983). ca cel mai important oraş al regiunii transfrontaliere.6. inclusiv în domeniul transfrontalier. predominant de câmpie joasă. Din Galaţi porneşte şi o cale ferată spre Bârlad. 23. dar mai ales spre Delta Dunării. 162 Proiectul pentru Învăţământul Rural .intensificarea circulaţiei turistice pe Dunăre pe întregul său traseu. Galaţiul a devenit un mare centru industrial în a doua jumătate a secolului XX. Amplasarea sa aici a fost favorizată de localizarea oraşului pe malul Dunării maritime.poziţia geografică la interfaţa a trei state (România. Prin cele două mari oraşe sistemul său este polarizat eficient. cu traversarea frontierei spre Republica Moldova O disfuncţie majoră în transportul rutier este lipsa unor poduri peste Dunăre care să unească teritoriul regiunii cu cel dobrogean. II. Bucureşti. Dunărea de Jos este una dintre regiunile ţarii cu mari perspective de dezvoltare datorate următorilor factori favorizanţi: . prin Târgu Bujor şi Bereşti. Geogrfia României. de-a lungul Prutului. Bucureşti. . Combinatul său siderurgic utilizează materie primă din import.

ca o zonă de platformă tipică uşor ondulată.posibilitatea explicării unui sistem regional derivat dintr-o entitate geografico-istorică. pot fi evidenţiate trei subunităţi cu caracteristici distincte: Podişul Dobrogei de Nord.3. 24 Aprofundarea temei va oferi studenţilor următoarele: .2.Comentarii şi răspunsuri la teste 24. Baza naturală de susţinere 24. şi anume Podişul Dobrogei. respectiv de către Marea Neagră către est. încă din start. datorită delimitării sale riguroase pe laturile de vest şi nord de către culoarul Dunării şi Delta Dunării. formate din roci mezozoice.6. Ea se constituie întrun sistem teritorial funcţional. plaje). Dealtfel. Economia şi perspectivele regiunii 24. Vechi munţi erodaţi până la stadiul de podiş aplatizat. situat în regiunea învecinată. din anumite puncte de vedere. cu axa de gravitaţie majoră pe faţada maritimă. cristaline. ci numai podişul cu acelaşi nume. ce descresc în trepte spre domeniul 163 Individualizarea geografică a regiunii este tranşantă datorită Dunării şi Mării Negre. Podişul Dobrogei de Sud. o structură hercinică intens nivelată ce distonează altimetric numai datorită zonelor limitrofe mult mai joase. Regiunea se compune dintr-o unitate naturală cu o specificitate genetico-evolutivă aparte. mult mai extinsă.4. 24 DOBROGEA Cuprins 24. înglobând cel mai vechi pământ al ţării aflat în antiteză cu cel mai nou.1. Componenta demografică şi de habitat 24. din punct de vedere al cadrului natural. zona litorală şi platforma continentală a Mării Negre. Baza naturală de susţinere Dobrogea reprezintă una dintre cele mai bine individualizate regiuni geografice ale României. Podişul Dobrogei de nord are drept nucleu Munţii Măcinului. că regiunea analizată nu include provincia istorică Dobrogea. . Limita sudică se suprapune frontierei de stat cu Bulgaria. Masivul continuă spre est cu Dealurile Tulcei. Obiectivele unităţii de învăţare nr.Dobrogea Unitatea de învăţare Nr.1. 24. litoralul este o fâşie de atracţie pentru întregul spaţiu geografic al României.5. Bibliografie selectivă Pagina 163 163 165 166 167 167 24. Proiectul pentru Învăţământul Rural .prefigurarea unor direcţii de dezvoltare majoră în perspectivă. cu morfologie marină (faleze. cu altitudinea maximă de 467 m. acoperită de loess.2. În Podişul Dobrogei. De subliniat. Pricopanul şi Niculiţelul. 24 24. Culmile sale.identificarea rolului decisiv al Dunării şi Mării Negre în dezvoltarea regiunii . Obiectivele unităţii de învăţare nr. converg în Vârful Greci şi sunt cizelate în roci metamorfice.

Densitatea reţelei hidrografice redusă. Peste 60 % din substratul edafic al podişului prezintă o eroziune minimă.9ºC). Cantitatea de precipitaţii este scăzută (360-500 mm anual). Durata strălucirii soarelui ajunge la 2727 ore/an la Medgidia. În ansamblu regiunea este străbătută aproape axial de izoterma de 11ºC. Stepa. culoarul Văii Carasu. Dobrogea reprezintă cel mai cald teritoriu al ţării. În partea sud-estică a podişului Dobrogei de Nord se află Podişul Casimcei. delimitat de faliile Capidava-Ovidiu şi moesică. Formaţiile litologice mai vechi înmagazinează rezerve de cupru (Altân Tepe) şi fier (Palazu Mare). Organizarea hidrografică în interiorul podişului este mai puţin ilustrativă datorită climatului arid. La sud de cele două unităţi se extinde Depresiunea Nalbant. deltaic. Vegetaţia este cea specifică stepei cu graminee intens antropizată. Peştera Liliecilor). medie anuală. orientat est-vest între Marea Neagră şi Dunăre. soluri bălane) profunde. silvostepa şi pădurile de stejar definesc peisajul. orbete. au regim de alimentare pluvial cu maxime de primăvară şi toamnă. Slava. de mare fertilitate. Greci. Proiectul pentru Învăţământul Rural 164 . vulpi. în zona Constanţa-Mangalia fiind singurul areal unde media temperaturilor tuturor lunilor este pozitivă. iar iernile geroase (sub influenţa circulaţiei nordestice). căprior. Iacobdeal) sau podişurile Babadag şi Medgidiei (carierele de la Babadag. respectiv etajului pădurilor de foioase reprezentate prin gorunete. În formaţiunile geologice calcaroase sunt cantonate importante acvifere subterane extrem de importante pentru alimentarea cu apă a aşezărilor zonei litorale. în sud-vest şi Podişul Negru Vodă.Dobrogea Diferenţieri morfologice şi de vârstă între Podişul Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei de Sud. Altitudinile reduse. cea mai veche unitate de relief din ţară cu structurile litologice precambriene la zi (şisturile verzi). în care influenţele est-europene şi cele pontice se asociază. silvostepei cu stejar termofil (brumăriu. calcar) abundă în Munţii Măcinului (Măcin. verile fiind călduroase. Podişul este divizat în patru compartimente şi anume: Podişul Medgidiei. Ca urmare amplitudinea termică maximă ajunge la 64. Pe o fâşie cu lăţimea de 25-35 km se resimte influenţa climatică atenuantă a Mării Negre. fragmentarea limitată şi aplatizarea avansată sunt factori favorabili ai accesibilităţii şi antropizării regiunii. tectono-erozivă mărginită la rândul ei de Podişul Babadagului unde calcarele mezozoice au prilejuit sculptarea unui relief carstic (cheile Taiţei şi Taiţei. Climat arid. în nord. În fundamentul său se află stive groase de calcare sarmaţiene intens endocarstificate (Peştera Movile cu 34 specii noi pentru ştiinţă şi Peştera Piatra cu speleoteme de cca 690 000 ani ce reflectă în structura lor oscilaţiile repetate ale nivelului Mării Negre). Fauna podişului dobrogean situează rozătoarele (hârciog. Climatic. mai înalt şi fragmentat. tributare Mării Negre. Râurile Teliţa. Peste rocile carbonatice s-a depus o cuvertură de loess de cca 30 m grosime. iar rocile de construcţie (granit. Intr-un climat cald. şoareci) alături de iepuri. Taiţa. Podişul Oltinei. pedunculat). mistreţi. pe o rocă mamă constituită preponderent din loess s-au format molisoluri (cernoziomuri. popândău.9ºC (+41ºC şi -23. Podişul Dobrogei de sud are altitudini ce abia depăşesc 250 m şi o vârstă neozoică. De reţinut aplatizarea avansată a reliefului în ambele podişuri susmenţionate. cernoziomuri levigate.

bulgarilor. Principalul centru atractor este Constanţa datorită funcţiilor sale comerciale. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a regiunii relevă. în spaţiu alocat. aflate în curs de exploatare. Test de autoevaluare Explicaţi. industriale. Mărimea lor este variabilă. următoarele aspecte: 1. Numărul oraşelor din interiorul podişului este redus (Medgidia. cu prezenţa.Dobrogea Topalu. Platforma continentală a Mării Negre conţine importante rezerve de petrol. 2. Negru Vodă. Isaccea) sau de litoralul Mării Negre (Constanţa. turistice şi culturale majore. spre Delta Dunării). Funcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră. Etapele de evoluţie ale oraşelor dobrogene Spaţiu al interferenţelor etnice şi lingvistice. a turco-tătarilor. În interiorul podişului ele oscilează între 30-70 locuitori/km². Aşezările rurale sunt în general grupate de-a lungul văilor sau al căilor de acces principale.3. şi ruşilor lipoveni (aceştia din urmă îndeosebi în partea de nord. Eforie. Centrul podişului şi partea sa sudică sunt mai slab populate (sub 50 locuitori/km²) în vreme ce în zona litorală dintre Constanţa şi Mangalia densităţile depăşesc 150 locuitori/km². 24. 24. De reţinut amestecul etnic pronunţat datorită evoluţiei istorice a regiunii. De la cetăţile antice la staţiunile turistice actuale. Oraşele au o dispoziţie spaţială legată de culoarul Dunării (Cernavodă. Cu excepţia Constanţei celelalte oraşe aparţin aşezărilor urbane mici. Mangalia. satele mici confruntându-se cu îmbătrânirea demografică şi depopularea. Mahmudia. sub aspect demografic aspecte contrastante. Hârşova. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 165 . Babadag). Năvodari). ca minorităţi. Basarabi).

viticultură şi creşterea ovinelor. La nivel naţional ea se impune prin comerţul derulat prin intermediul porturilor fluviatile şi maritime (Hârşova. port ce deţine supremaţia în întreg bazinul Mării Negre. Turismul trebuie să devină ramura economică principală a regiunii în viitorii ani în special prin integrarea în circuitele internaţionale a sectorului nordic al litoralului. iar magistrala feroviară Bucureşti-Constanţa (cu ramificaţii spre Tulcea şi Negru Vodă) asigură un intens trafic de mărfuri şi pasageri. Căile de transport. Litoralul Mării Negre fiind între primele regiuni turistice. aeroporturile din Constanţa şi Tulcea mijlocesc accesul pe calea aerului. în special al turiştilor. creşterea ovinelor şi apicultura îi definesc profilul agricol la nivelul subramurilor. Regiunea serveşte astfel nu numai propriul teritoriu. vinificaţie. Cultura grâului. În sfârşit. Asociate climatului cald. Interferenţa în plan teritorial a celor trei componente fundamentale (de susţinere. textilă (intreprinderea integrată de prelucrare a lânii din Constanţa. Construirea “autostrăzii soarelui” Bucureşti-Constanţa este în curs. Costineşti. Staţiunile de pe litoral (Mamaia. spre Litoral şi Deltă. livezile de caişi şi piersic. Mangalia. Industrie prelucrătoare şi construcţii de nave. Căi de transport de maximă diversificare. aceste însuşiri conferă Dobrogei un caracter de regiune viticolă importantă exprimat prin renumitele podgorii de la Murfatlar. prin diversitatea şi densitatea lor. Niculiţel şi Oltina. prelucrarea bumbacului). intervenţie şi derivată) conduce la Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultură specializată în cultura plantelor. Marea Neagră şi Canalul Dunăre-Marea Neagră cu porturile aferente. de amplele sisteme de irigaţii. Isaccea. construit în deceniul şapte al secolului trecut. inclusiv a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. de la Mamaia şi până la Sulina. În primul rând. în raport cu restricţiile climatice. Turism litoral de anvergură. Un rol important în optimizarea acestor transporturi revine Canalului Dunăre-Marea Neagră (64. ca atractivitate. Eforie Nord. a terenurilor cu declivitate şi fragmentare foarte reduse. Constanţa. bere). construcţiilor de maşini (nave la Constanţa şi Mangalia). Mangalia). Eforie Sud. din România. prelucrarea peştelui (Constanţa) alimentară (morărit-panificaţie. Jupiter. al cărui prim reactor pus în funcţiune produce 800 MW. porumbului. ulei. se situează la un nivel superior în raport cu celelalte regiuni studiate. împreună cu oraşul Constanţa deţin cea mai importantă bază de cazare şi infrastructura de agrement din ţară.2 km lungime). maşini agricole la Medgidia). floarea soarelui. 166 .Dobrogea 24. cernoziomice şi bălane.4. ce scurtează traseul navelor spre Constanţa cu cca 400 km. Turismul este într-o evoluţie ascendentă după căderea din anii post-decembrişti. Caracterul agricol al regiunii este susţinut. ci şi nevoile de schimb întregii ţări dar şi a altor state din bazinul Dunării. între care se detaşează Constanţa. Venus. Industria s-a afirmat în special în domeniul energetic (atomocentrala de la Cernavodă. Economia şi perspectivele regiunii Economia Dobrogei este diversificată fiind dezvoltate toate ramurile de bază. Agricultura are condiţii propice de dezvoltare datorită solurilor profunde. sfecla de zahăr. menţionăm transporturile fluviale şi maritime pe Dunăre. Olimp. termocentralele de la Constanţa).

s-au afirmat în perioadele următoare. o serie de oraşe-cetăţi. Lor li s-au alăturat alte oraşe dezvoltate ulterior. Bibliografie selectivă 1. disfuncţiile ivite de-a lungul braţului Sulina. Dacă Histria a avut o istorie mai vitregă. Dimpotrivă. 3. Geografia României. după o serie de planuri şi iniţiative mai vechi nefinalizate. evidenţierea unor zone efervescente cum sunt cele ale litoralului dintre Constanţa şi Mangalia. încă din antichitate. dar şi Cernavodă. fondate de comercianţii greci (Histria. celelalte două. Bucureşti. Bucureşti. Eforie. aluvionarea şenalului deltaic. el are atribute turistice de prim ordin. Năvodari. Tulcea. Constanţa şi Mangalia. Geografie Umană şi Economică. x x x (1969). Canalul Dunăre . 24. Geografie fizică. În al doilea rând. în primul rând. Babadag sau Negru Vodă). traseul pe Dunăre până la mare cu circa 400 km. apar areale critice şi defavorizate (în special cele din partea sudică şi sud-vestică) unde intervenţia promotorilor dezvoltării regionale şi locale este aşteptată în vederea eliminării disfuncţiilor. în special pentru irigaţii şi industrie a părţii centrale a Dobrogei. ajungând astăzi cele mai importante centre urbane ale regiunii.Marea Neagră scurtează. Geogrfia României. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.5. I. Editura Academiei. Editura Academiei. Bucureşti. Proiectul pentru Învăţământul Rural 167 . în interiorul podişului. Fapt ce înseamnă economie de timp şi cheltuieli de transport diminuate. Tomis şi Callatis). zona Canalului Dunăre-Marea Neagră.Dobrogea Regiune cu perspective largi de dezvoltare. aceeaşi cale navigabilă scoate circulaţia pe Dunărea fluvio-maritimă de sub incidenţa unor fenomene restrictive determinate de întreţinerea barei Sulina. x x x (1984). în perioada capitalistă (Medgidia) sau în a doua jumătate a secolului XX (oraşele staţiune Costineşti. de eşuarea unor nave etc. 2. Editura Academiei. x x x (1983). Geografia Văii Dunării Româneşti. În sfârşit. 2. Canalul are o funcţie importantă în alimentarea cu apă. II.6. Edificat în anii şaptezeci ai secolului trecut. nevalorificate încă de navigaţia de agrement 24. Pe litoralul Mării Negre apar.

un tip de economie specific. conform spuselor lui Paul Vidal de la Blache. Diferenţierile sunt atât de pronunţate încât asocierea într-o entitate unică devine forţată.1.definirea celui mai complex sistem natural deltaic european. Există un cumul de argumente în acest sens şi anume: modul de formare şi evoluţie a teritoriului deltaic.identificarea modului în care alţi factori geografici pot deveni decisivi în definirea peisajului şi funcţiilor unor regiuni. se pune fireasca întrebare: răspunde Delta Dunării criteriilor de definire ale regiunii-sistem? Analizând elementele componente ale peisajului său şi modul de imbricare a factorului antropic. Baza naturală de susţinere 25. Proiectul pentru Învăţământul Rural La baza delimitării regiunii se află specificitatea şi funcţiile peisajului său.3.5. resurse derivate din particularităţile structurale şi funcţionale ale sistemului. cu o reţea inextricabilă de drenuri şi bazine de decantare. cu totul aparte în comparaţie cu restul uscatului dobrogean. Etc. încă în primele unităţi de învăţare ale cursului de faţă noi am menţionat că etapa acestora s-a încheiat.Delta Dunării Unitatea de învăţare Nr. 25 25. „natura propune şi omul dispune”.rezolvarea contradicţiilor dintre necesitatea conservării peisajului natural şi nevoia omului de valorificare economică prin aplicarea conceptelor dezvoltării durabile şi a protecţiei mediului. 25 Aprofundarea problematicii asupra regiunii Delta Dunării va avea ca rezultat: . relaţii de complementaritate cu regiunea Dobrogei continentale etc. Componenta antropică 25.6. precum şi relaţiile cu unităţile învecinate răspunsul este afirmativ. 25 DELTA DUNĂRII Cuprins 25. Lucrarea de verificare nr. fizionomia inedită generată de asociaţii biogeografice caracteristice. În acest caz.4. . Comentarii şi răspunsuri la teste 25. similară provinciei istorice cu acelaşi nume.1. încercarea de-a contura o singură regiune. vectorii specifici de vehiculare a masei şi energiei în sistem.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Pe de altă parte. Or.7. habitate adaptate condiţionărilor de ordin natural. 6 25. Bibliografie selectivă Pagina 168 169 171 172 173 174 174 25. se va izbi întotdeauna de pragul peisagistic şi funcţional vizibil dintre cele două compartimente: Delta Dunării şi Podişul Dobrogei. Economia Deltei Dunării 25. că în perioada actuală de dezvoltare a Geografiei Regionale ideea regiunii-sistem funcţional s-a generalizat fiind acceptată de majoritatea absolută a cercetătorilor din domeniu. cea a Dobrogei. . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Problema delimitării unui sistem teritorial suprapus întocmai unei entităţi fizico-geografice poate trimite gândul la regiunile naturale ale secolului trecut unde. 168 .

Clima Deltei Dunării are o caracteristică definitorie: marea uniformitate datorată omogenităţii morfologice.2. se conjugă. Cele trei braţe majore. din acest punct de vedere cea mai secetoasă regiune a ţării. Restul de 80% coincide cu terenurile inundabile sau acoperite de lacuri.5 şi 13 m. De amintit că iniţial Dunărea debuşa în mare integral prin 169 Delta. ce reprezintă abia 20 % din teritoriul său (4 152 km². prin intermediul curenţilor care au preluat şi transportat de-a lungul ţărmului o parte din aluviunile aduse. Elementele de ordin hidrografic deţin ponderea majoră în structurarea peisajului Deltei Dunării.7 milioane tone anual) şi fluvio-maritime în geneza cărora aportul Dunării şi al Mării Negre. Chilia (preia 56. Crasnicol. se resimt adânc în interior. dintr-un uscat în formare. fiind. gârle sau lacuri. Dealtfel cca 55% din suprafaţa Deltei se situează între 0-1 m altitudine. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Climat uscat cu temperaturi ridicate şi precipitaţii puţine. ca cel mai nou pământ al ţării. Procesele actuale de evoluţie a uscatului deltaic sunt inegale şi contradictorii: în vreme ce în dreptul braţelor Chilia şi Sfântu Gheorghe el avansează pe seama mării. canale. Nebulozitatea este cea mai scăzută din ţară. Caraorman (unde dunele ating 8 m înălţime). sub 5 pe o scară zecimală. ale Mării Negre. Ea este traversată de izoterma de 11ºC. în zona centrală. etc. fluviale (rezultate din depunerile de aluviuni aduse de fluviu. iar ca o consecinţă.1 %) se ramifică într-un mare număr de braţe secundare ce alimentează mlaştini.Delta Dunării 25. radiaţia solară atinge valori maxime (cca 130 kcal/cm²). asistăm la distrugerea sa de către curenţii marini. fragmente ale vechiului uscat dobrogean acoperite de depozite de loess. Asociere inedită de uscat şi apă. şi cel în continuă metamorfozare prin acţiunea de eroziune sau depunere a apelor Dunării defineşte starea actuală a peisajului deltaic şi unicitatea structurii şi funcţiilor sale.4 % din debitul de 6 473 m³/s al Dunării la Pătlăgeanca). cu veri toride şi ierni în care media temperaturilor scade sub 0ºC. nefiind stânjenite de obstacole morfologice. Iarna întregul teritoriul deltaic intră sub incidenţa acţiunii Crivăţului. ostroave. peste 58. Sulina (19. Sărăturile. Poziţia geografică o încadrează în domeniul de exercitare a climatului continental cu tente de ariditate. Cele mai caracteristice grinduri fluvio-maritime sunt Letea (cu dune de nisip a căror înălţime ajunge la 13 m). Acest dezechilibru între suportul material ferm. gârle.5 %) şi Sfântu Gheorghe (24. cu altitudini cuprinse între 0. desfăşurării reduse a teritoriului propriu şi influenţelor marine resimţite pe o mare parte din suprafaţa sa. spre deosebire de toate celelalte regiuni ale României. inclusiv sub forma brizelor marine. braţe secundare. al uscatului neinundabil. a braţului Sulina şi la sud. mlaştini. cum sunt Chilia sau Stipoc. Vastitatea întinderii de ape compensează insă lipsa de precipitaţii cu o umiditate relativă accentuată cauzată de evaporarea intensă. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 386 mm anual. Influenţele pontice. Durata strălucirii soarelui ajunge la 2500 ore anual. Relieful Deltei este alcătuit din grinduri de diverse origini: continentale. în zona limanului Razim. din care 3 318 km² aparţin României). Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este compusă.

ulterior. În Deltă întâlnim şi singura liană din ţara noastră numită Periploca graeca. cormorani. Cea mai importantă resursă a Deltei Dunării rămâne cea turistică conţinută în peisajul său inedit. Arbuştii sunt numeroşi (cătină. Roşu – 1 445 ha. de-a lungul braţelor şi canalelor. lopătari. veritabile păduri-galerii de un pitoresc aparte. Regiunea Deltei Dunării include şi platforma litorală aferentă. Lumina. măcieş. aluvionare şi nisipoase aflate în diferite faze evolutive. Gorgova – 1 377 ha. Puiuleţ. în număr de 479 (8 % din suprafaţa Deltei) între care cele mai extinse sunt Dranov – 2 170 ha. Din toate aceste puncte de vedere regiunea analizată se înscrie pe un loc de vârf în oferta recreativă a continentului european putând fi concurată doar de Delta Volgăi ale cărei atribute (exceptând extensiunea) îi sunt inferioare. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. legume.Delta Dunării Vegetaţie hidrofilă. aici. porumbar. iepure. declarat monument al naturii. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale. stârci. crapul. 170 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Depozitele aluvionare de pe grindurile Cardon şi Sărăturile conţin minereuri grele. atât cel deltaic. Merhei. Puiu. Solurile aparţin clasei formaţiunilor pedogenetice hidromorfe. nurca. piciorong. egrete. Matiţa. Pe grindurile Letea şi Caraorman apar păduri de stejar. ocupă cca 36 000 ha şi sunt cultivate cu cereale. Rusca etc). În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun. călifar. în amestec cu ulmul şi teiul. pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. Furtuna. păstrugă) sau de apă dulce (cega. alături de lişiţe. Terenurile agricole. Ele formează. Stipoc. şalăul. lebede. iederă. cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele RazimSinoe până la Capul Midia). de o rară spectaculozitate. braţul Sfântu Gheorghe după care a fost sculptat braţul Sulina şi. braţul Chilia. câinele enot. nisetru. cu excepţia grindurilor acoperite cu păduri. Emblematică este prezenţa pelicanului. cât şi cel aferent Mării Negre. caras sau biban. rezultate prin amenajări. pe grindurile continentale neinundabile se dezvoltă molisoluri (cernoziom). numite hăşmace. cât mai ales peisajul unic al Deltei a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. vulturul codalb. Izolat. viza) producători de icre negre. În fondul cinegetic şi piscicol unic. salcie). Al doilea element hidrografic îl constituie lacurile. iar în dunele de pe grindul Caraorman au fost exploatate nisipuri siderurgice. viţă-de-vie sau sunt valorificate pastoral (pe grindurile Chilia. vidra. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul. în timpul migraţiilor. Pardina. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar. Avifaună şi faună piscicolă – unice în Europa. Isac. Resursele Deltei Dunării sunt date de valorificarea fondului piscicol extrem de bogat. nuferi sau esenţe moi (plop. vulpe. În posibilităţile multiple de practicare a agrementului nautic. dar şi somnul. etc. Potenţialul biogeografic este remarcabil prin prisma dominanţei vegetaţiei hidrofile constituită din stuf. Stuful reprezintă o materie primă utilizată în fabricarea hârtiei.

în partea ucraineană a Deltei. deşi se află la periferia regiunii joacă rolul factorului atractor pentru întregul spaţiu deltaic. Amenajarea unui port maritim şi statutul de zonă-liberă (porto-franco). Componenta antropică Componenta antropică se înscrie. Comentaţi. dar şi dinafara acestuia. Potenţialul său economic. Majoritatea sunt sate pescăreşti în care. Construirea canalului Dunăre-Marea Neagră şi. Densitatea populaţiei scade sub 25 locuitori/km² datorită suprafeţei restrânse a uscatului şi condiţiilor dificile de afirmare a habitatelor. acest aspect. actualmente. cu acoperiş din stuf).Delta Dunării 25. Indice scăzut al populării. apar activităţi agricole. Aşezări rurale puţine. Au o structură liniară (Crişan. social şi politico-administrativ este decisiv în afirmarea funcţiei sale de polarizare regională. Test de autoevaluare Regiunea Deltei Dunării beneficiază de atribute unice în context european. Centrul polarizator principal al Deltei este Tulcea. oraş care. 25. industriale (recoltarea stufului) sau turistice.3. în spaţiul alocat. Aşezările rurale sunt concentrate în zona grindurilor mai extinse fiind localizate de-a lungul braţelor principale sau al canalelor. Caraorman. de asemenea. În arhitectura lor îşi fac loc adaptările la condiţiile locale (gospodării cu un singur nivel construite din cărămizi nearse sau lemn. Ele derivă din potenţialul său biogeografic. Adevăratul centru polarizator al Deltei Dunării este Tulcea. va accentua restrictivitatea poziţiei sale periferice. Chilia Veche). cu trăsături particulare derivate din slaba populare a teritoriului. Singurul oraş din Delta Dunării este Sulina (5 500 locuitori) a cărui izolare inhibă o dezvoltare mai accelerată motivată de poziţia sa la cel mai important braţ navigabil al Dunării. Mila 23) sau grupatrăsfirată (Letea. coroborate cu o intensificare a circulaţiei turistice sunt măsuri menite a revitaliza oraşul. a canalului Bistroe. complementar. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 171 . O pondere importantă a locuitorilor aparţin minorităţii ruşilor-lipoveni. Maliuc.

Sulina este un port de transbordare de pe navele maritime cu un pescaj superior pe cele fluviatile. Merhei. Puiu se adaugă bazelor hoteliere din Sulina şi. creşteri maxime ale nivelurilor. sub aspectul căilor de acces. Exploatarea agricolă a terenurilor de pe unele grinduri satisface doar parţial nevoia de produse ale locuitorilor regiunii. Pe lacurile Roşu. Condiţii optime întruneşte apicultura. de subzistenţă. Industria este concentrată în Tulcea unde. Delta a devenit şi o ţintă a turismului litoral în sensul diversificării ofertei acestuia prin călătorii de scurtă durată în perimetrul ei. implicit. practicat de numeroşi participanţi la manifestările de profil organizate de Institutul Deltei Dunării sau de studenţii multor facultăţi de ştiinţe naturale din ţară ce-şi organizează practica de studii aici. Rusca. Industria prelucrării peştelui şi cea navală prezente în oraşele regiunii. colmatarea unor canale). pe terenurile neinundabile. Isac. Matiţa. Fiind singura poartă de ieşire la mare a unor ţări central-europene. În ultimii ani activitatea este în declin deşi materia primă respectivă este regenerabilă. O altă ramură economică este cea a transporturilor.4. efectuate îndeosebi pe braţul Sulina pentru nave cu un pescaj de 7 m. legume). regiunea analizată prezintă cel mai redus indice de Proiectul pentru Învăţământul Rural Pescuitul. feroaliaje sunt alte subramuri dezvoltate în acest centru.Delta Dunării 25. o serie de culturi (porumb. plante tehnice. 172 . Există însă. turismul şi transporturile navale sunt principalele activităţi economice. iar în celelalte zone se cresc animale. corelabil cu potenţialul antropic redus. mai ales Tulcea în satisfacerea nevoilor de cazare şi sejur. al căilor de transport. În ultimii ani creşte ponderea turismului rural. Principala ramură economică rămâne încă pescuitul transformat dintr-o ocupaţie tradiţională. Gorgova. A doua activitate economică.700 ha) cum sunt cele din zona Chilia. a locuitorilor Deltei într-una de mare intensitate şi randament practicată inclusiv în amenajări piscicole complexe (32. Holbina. grâu. precum şi de restricţiile care intervin în derularea celui fluviatil în anumite circumstanţe (poduri de gheaţă. vijelii. O formă de turism în afirmare este cel ştiinţific. pe baza bauxitei din import. Economia Deltei Dunării Economia Deltei Dunării relevă un indice de dezvoltare modest. Dunărea şi. Puiu pescuitul se desfăşoară în condiţii naturale. cu sejur în localităţile rurale din Deltă. dar şi cu caracterul de tranzit al principalelor activităţi indus de practicarea transporturilor fluviale. În Sulina se repară nave şi are loc prelucrarea primară a peştelui. se produce alumină. o insuficienţă majoră generată de imposibilitatea desfăşurării transportului rutier şi feroviar. Delta Dunării ca regiune geografică. Se practică. Sub acest aspect. Stipoc. Construcţia de nave. Mahmudia. Valorificarea stufului pentru producerea celulozei la Chişcani (Brăila) a atins cote deosebite în deceniile 6-7 ale secolului trecut când mari suprafeţe deltaice au fost integrate exploatărilor. prelucrarea peştelui. morărit-panificaţie. Complexele turistice Crişan. valorifică această oportunitate. Roşu. cinegetic sau piscicol. aflată în plin avânt este turismul de agrement nautic.

vulpe. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor.Delta Dunării Dezvoltarea de perspectivă vizează valorosul patrimoniu turistic. câinele enot. nisetru. vulturul codalb. Delta Dunării trebuie să rămână un tărâm în care evoluţia naturală a peisajului geografic să se deruleze nestânjenită. Perspectivele regiunii sunt dependente de modul de gestionare a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării în care conceptele dezvoltării durabile trebuie aplicate fără reticenţă. Proiectul pentru Învăţământul Rural 173 . şalăul. păstrugă) sau de apă dulce (cega. 25. aici. Ea trebuie să devină un paradis al turismului ecologic. al unor activităţi de transport fluviatil eficiente. cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele Razim-Sinoe până la Capul Midia). în timpul migraţiilor. ca mărturie a unui echilibru posibil între natură şi dezideratele. viza) producători de icre negre. ale factorul modelator antropic. dar el trebuie completat cu un heliport la Sulina pentru situaţii de urgenţă. Emblematică este prezenţa pelicanului. favorabilitate din ţară. în principal turişti. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul. salcie). Înscrierea Deltei Dunării în traseele turistice ale viitoarelor croaziere pe Marea Neagră şi Marea Mediterană este obligatorie în condiţiile unui efort de îmbunătăţire şi diversificare a ofertei sale. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun. mereu mai numeroase şi mai variate. Concomitent. iepure. nuferi sau esenţe moi (plop. caras sau biban. lopătari. nurca. cormorani. Prezenţa aeroportului de la Tulcea mijloceşte sosirea în zona Deltei a multor persoane. Comentarii şi răspunsuri la teste Potenţialul biogeografic al Deltei este remarcabil dominând vegetaţia hidrofilă constituită din stuf. crapul. stârci. lebede. călifar. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. declarat monument al naturii. vidra. al pescuitului raţional corelat cu capacitate de reproducţie a ecotopurilor deltaice.5. dar şi somnul. egrete. alături de lişiţe. piciorong. pisică sălbatecă sau chiar mistreţul.

la obiect. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . x x x (1969). 2. 174 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Răspunsul va fi logic formulat. vol. (2. Lucrarea de verificare nr. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral.5 pct. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. (1.) popularea şi urbanizarea redusă a 3.) 4.) 6. 25.6. x x x (1983) Geografia României.0 pct. 21-25 privind regiunile Curbura. I – Geografie fizică.0 pct. Editura Academiei. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. De ce Delta Dunării este considerat cel mai nou pământ al ţării? (1. Prin ce elemente peisagistice se detaşează Curbura? (2. Cum argumentaţi Bărăganului? (2. Bărăganul. Bibliografie selectivă 1. Comentaţi diferenţierile peisagistice dintre Dobrogea de nord şi cea de sud. Cluj-Napoca.Adresa cursantului. Bucureşti.) 2. Analizaţi aceste aspecte în situaţia regiunii Dunărea de Jos. Sistemul circulaţiei apei.Numărul lucrării de verificare. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Dunărea de Jos. Bucureşti. . Delta Dunării. Casa Cărţii de Ştiinţa.) 5. Editura Academiei. B-V. Geografia Văii Dunării Româneşti. Gravitaţia naturală induce fenomene de gravitaţie antropică.5 pct.Delta Dunării 25. Driga.Specializarea şi anul absolvirii. 3.0 pct. . 6 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). . (2004).7. Dobrogea şi Delta Dunării .Titlul cursului (Geografia Regională a României). .

Bibliografie generală

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. 30. Antonescu, Daniela (2003), Dezvoltarea regională în România, Editura Oscar Print, Bucureşti. Aur, I. N. (2000), Valea Siretului – studiu de geografie uman-economică, Editura „Grigore Tabacaru”, Bacău. Badea, L. (1979), Asupra regionării reliefului României, SCGGG, XXVI, Bucureşti. Badea, L. (1992), Asupra geografiei regionale, SCG, XXXIX, Bucureşti. Barbu, N. (1976), Obcinele Bucovinei, Editura Ştiinţifică, Bucureşti. Barbu, N. (1988), Regionarea pedogeografică a teritoriului României, Terra, 2 (XL), Bucureşti. Băcăuanu, V. (1968), Câmpia Moldovei. Studiu geomorfologic, Editura Academiei, Bucureşti. Băcăuanu, V., Barbu, N., Pantazică, Maria, Ungureanu, Al, Chiriac, D. (1980), Podişul Moldovei, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. Benedek, J. (2004), Amenajarea teritoriului şi dezvoltarea regională, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca. Bogdan, Octavia (1980), Potenţialul climatic al Bărăganului, Editura Academiei, Bucureşti. Bordei, I. N. (1970), Influenţa curburii Carpaţilor asupra circulaţiei atmosferei, Editura Academiei, Bucureşti. Brânduş, C. (1981), Subcarpaţii Tazlăului. Studiu geomorfologic, Editura Academiei, Bucureşti Berre, Maryvonne le (1980), Heur et malheur de la Géographie Regionale, Trav. Inst. Geogr. 41-42, Reims. Blache, Paul Vidal de la (1889), L'Europe. Etats et nations autour de la France, Delgrave, Paris. Blache, Paul Vidal de la (1908), Regions naturelles et noms de pays, Delgrave, Paris. Bodocan, V. (1998), Geografie politică, PUC, Cluj-Napoca. Brunet, R., Dollfus, O. (1990), Géographie Universelle, I, Hachette, Paris. Brunhes, J. (1910), La geographie humaine, 3 vol. Paris. Chauvet, A. (1981), La porte nantaise dans la France de l'ouest, Etude de region, Bull. Assoc. Geogr. Franç., 482, Paris. Chorley, R. J., Haggett, P. (1971), Models în Geography, Methuen &Co LTD, pg. 461-501. Christaller, W. (1933), Die zentralen orte în Suddestscland, Fisher, Jena. Ciulache, S. (1997), Clima Depresiunii Sibiului, Editura Universităţii Bucureşti. Claval, P. (1984), Géographie humaine et economique contemporaine, PUF, Paris. Claval, P. (1993), Initiation a la Geographie Regionale, Nathan, Paris. Cocean, P. (1983), Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi), SCGGG, XXX, Bucureşti. Cocean, P. (1997), Ţara (The Land) - A Typical Geographical Region of Romania, RRG, 41, Bucureşti. Cocean, P. (1997), Geografia turismului românesc, Editura Focul Viu, Cluj-Napoca. Cocean, P. (2002), Geografie Regională, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca. Cocean, P. (2004, a), Structura spaţiului mental românesc, Studia UBB,1. Cocean, P. (2004, b) – coordonator – Planul de amenajare a teritoriului Regiunii de Nord-Vest (PATR). Coordonate majore, Editura Presa Universitară Clujeană, ClujNapoca. 175

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Bibliografie generală

31. Cocean, P. (2004, c) – coordonator – Strategia de dezvoltare economuico-socială a microregiunii Tăşnad, Tăşnad. 32. Cocean, P. (2005), The Resilience of the Geographical Region, Romanian Review of Regional Studies, 1, Cluj-Napoca. 33. Cocean, P., Ciangă, N. (2000), The “Countries” of Romania as Mental Spaces, The 29 th International Geographical Congress, Seoul, Korea. 34. Cocean, P., Cocean, R. (2002), Zonarea funcţională a Regiunii de Nord-Vest, Studia UBB, 1, Cluj-Napoca. 35. Cocean, P., Adnana, Lăcău (2002), The Political-administrative Regionalization between Necesity and Hazard, The 27th ARA Congress, Polytehnic International Press, Montreal, Canada. 36. Coteţ, P. (1970), Câmpia Olteniei. Studiu geomorfologic, Editura Tehnică, Bucureşti. 37. Cucu, V (2001), România. Geografie umană şi economică, Editura Oraj, Târgovişte. 38. Dayries, J-J, Dayries, Michele (1978), La regionalisation, PUF, Paris. 39. Dauphiné, A. (1979), Espace, region et systeme, Economica, Paris. 40. Deică, P. (1980), Conceptul de regiune în geografia românească, Analele Univ. Bucureşti, XXIX, Bucureşti. 41. Dezsi, Ştefan (2005), Ţara Lăpuşului. Studiu de Geografie regională, Editura Academie, Bucureşti. 42. Dickinson, R. E. (1976), Regional Concept: The anglon-american Leaders, Routhlege & Kegan Paul, London. 43. Dinu, Mihaela (1999), Subcarpaţii dintre Topolog şi Bistriţa Vâlcii, Editura Academiei, Bucureşti. 44. Dollfus, O. (1971), L'analyse geographique, PUF, Paris. 45. Donisă, I. (1968), Geomorfologia Văii Bistriţei, Editura Academiei, Bucureşti. 46. Donisă, I. (1977), Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti. 47. Drăguţ, L. (2000), Geografia peisajului, PUC, Cluj-Napoca. 48. Driga, B-V., (2004), Delta Dunării. Sistemul circulator al apei, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca. 49. Dubois, C. G. (1991), L’identité regionale, Ed. CNRS, Paris. 50. Dumolard, P. (1980), Le concept de region: ambiquités, paradoxes ou contradictions, Trav. de l'Institut de Geogrpahie de Reims, no. 41-42. 51. Entrikin, J. N. (1991), Region, în Modern Geography. An Encyclopedic Survey, St. James Press, Chicago & London. Getis, A., Getis, J. (1990), Human Geography, WCB, USA. 52. Fellmann, P.,Getis, A., Getis, J. (1990), Human Geography, WCB, USA.. 53. Fremont, A. (1976), L'espace vecu et la notion de region, Trav. Inst. Geogr., 41-42, Reims 54. Gales, P., Lequesne, C. (1997), Les paradoxes des regions en Europe, La Decouverte, Paris. 55. George, P. (1970), Les methodes de la geographie, PUF, Paris. 56. Gravier, J. F. (1970), La question regionale, Flamarion, Paris. 57. Grigore, M. (1981), Munţii Semenic. Potenţialul reliefului, Editura Academiei, Bucureşti. 58. Grumăzescu, Cornelia (1975), Depresiunea Haţegului. Studiu geomorfologic, Editura Academiei, Bucureşti. 59. Grumăzescu, Cornelia (1970, a), Reprezentarea cartografică a regiunilor geografice la diferite scări, SCG, XVII, 1.

176

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Bibliografie generală

60. Grumăzescu, Cornelia (1970, b), Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă, SCGGG, XVII, 2. 61. Grumăzescu, H. (1965), Unele probleme de geografie regională, Natura, 5. 62. Grumăzescu, H. (1968), The limits of geographical regions and their determination criteria, RRGGG, 12, 1-2, Bucharest. 63. Haggett, P. (1990), The Geographer's Art, Basil Blackwell, Cambridge, USA. 64. Hârjoabă, I. (1968), Relieful Colinelor Tutovei, Editura Academiei, Bucureşti. 65. Hizy, V. (2001), Reseaux de villes – la position de l’Union europeenne, Bull. Asoc. Geogr. Franc., 3. Paris. 66. Ianoş, I. (1981), Puncte de vedere privind analiza geografică regională a teritoriului României, SCGGG, XXVIII, Bucureşti. 67. Ianoş, I. (1987), Oraşele şi organizarea spaţiului geografic, Editura Academiei, Bucureşti. 68. Ianoş, I. (1993), Spre o nouă bază teoretică a regiunii geografice SCGGG, XL, Bucureşti. 69. Ianoş, I. (2000), Sisteme teritoriale. O abordare geografică, Editura Tehnică, Bucureşti. 70. Ianoş, I., Humeau, J-B. (2000), Teoria sistemelor de aşezări umane, Editura Tehnică, Bucureşti. 71. Ielenicz, M (1984), Munţii Ciucaş-Buzău, Editura Academiei, Bucureşti. 72. Ielenicz, M. (1999), Dealurile şi podişurile României, Editura Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti. 73. Ielenicz, M., Pătru, Ileana-Georgeta, Ghincea, Mioara (2003), Subcarpaţii României, Editura Universitară, Bucureşti. 74. Ilieş, Al. (1999), Etnie, confesiune şi comprtament electoral în Crişana şi Maramureş, Editura Dacia, Cluj-Napoca. 75. Ilieş, Gabriela (2005), Tara Maramureşului. Studiu de Geografie regională, Editura Academiei, Bucureşti. 76. Ilieş, M. (2005), Ţara Oaşului. Studiu de Geografie regională, Editura Academiei, Bucureşti. 77. Ilinca, N. (1994), Munţii Poiana Ruscă, Editura Vinea, Bucureşti. 78. Isard, W. (1971), Methods of Regional Analysis: an Introduction to Regional Science, MIT Press, Cambridge, USA. 79. Juillard, E. (1962), La region: essai de definition, în Annales de geographie, 387, Paris. 80. Lajugie, J., Delfaud, P., Lacour, C. (1985), Espace regional et amenagement du terittoire, Dalloz, Paris. 81. Marcelpoil, Emmanuelle (2000), Territoires de dévelopement versus territoires politiques, Revue de geographie alpine, 1, Grenoble. 82. Marin, I. (1995), Continentele. Geografie Regională, Editura Universităţii Bucureşti. 83. Mândruţ, O. (2002), România. Geografie Regională, Univ. de Vest. „Vasile Goldiş”, Arad. 84. Mehedinţi, S. (1931), Terra, I-II, Bucureşti. 85. Micalevich - Velcea, Valeria (1961), Masivul Bucegi. Studiu geomorfologic, Editura Academiei, Bucureşti. 86. Mihăilescu, V. (1957), Harta regiunilor geomorfologice ale R.R.Române pe baze geografice, BSSGG, Bucureşti, II, 1. 87. Mihăilescu, V. (1932), Marile regiuni morfologice ale României, Bul. Soc. rom. Geogr. 50.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

177

I. Dordrecht.. 97. Al. XXVII. von (1826). Editura Universităţii Oradea. Grigore. SCGGG. Terra. 112. N (1990). Contribuţii la precizarea unor termeni fundamentali din geografia regională.3-7. (1995). Editura Univ. Ungureanu. 103. Ungureanu (1993). La region geographique comme methode de travail dans les recherches geographiques. 107. Gr. Les regions geographiques du territoire de la Roumanie. 93.215-217. Hutchinson University Library. p. 12. 104. Milano. sistema territoriale sostenibile. Irina. 92. Gr. Vallega. Bucureşti. Timişoara. Morariu. Soc. Depresiunea Transilvaniei. (1974). Elementul spaţial în descrierea geografică. G. VI (LXXVI). IV. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. A. 2.Lucr. Geografie-ecologie. 105. Gr. Subcarpaţii Olteniei dintre Motru şi Gilort. Ann. Ţara Haţegului. Bucureşti Thunen. (1979). Gr. Editura Academiei. Germany. 111. Popovici. Editura Academiei. Pop. XXVI. Editura Presa Univ. V. ClujNapoca. I.. Gr. T. V. Mihăilescu. Valeria Velcea (1971).. Ungureanu. SCGGG. Bucureşti. Oancea. Bucureşti. I. (2005). Proiectul pentru Învăţământul Rural 178 . (2001). Mihăilescu. V. XXVII. Editura Kluwer Acad. De Ştiinţe Geografice. Bul. Morariu. Bucureşti. Regiune geografică şi regiune economică. regiune geografică-ecosistem. 113.H. 1. M. Natură. România. An Introduction to a Systemic Regional Geography. Region as a socio-environmental System. Roşu. Clujeană. XVII. (1980.. Mihăilescu. I. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Bucureşti Pop. Reclus. I. reflecţii. (1967). Posea. a). Studiu geomorfologic. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. 101. Tufescu. Editura Academiei. Economie. (1994). Mihăilescu. Vâlsan. Editura Academiei RS România. Editura Universităţii de Vest. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Bucureşti. 110. I. în L'espace geographique. Al.Bibliografie generală 88. (1984). 4. 100. Univ.(1990). Posea. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. (1968 a). Nir D. Oradea. Mursia. Mac... Donisă. Posea.. 1-2. T. (1980. Podişul Dobrogei şi Delta Dunării. Şt. D. V. The Netherlands. Iaşi. RRGGG. 109. Mac. 2. SCGGG.. Geogr. Popescu. Hamburg. Regional Geography. L. 91. Clujeană. (1931). Velcea. Studiu geomorfologic. Popa. Bucureşti. Posea. Badea. V. Inst. Om. Geografie teoretică. Gr. Gr. I. J. (1964). N. 102. Cuza”. 1. 114. (1982). Regionarea geomorfologică a teritoriului României. La regione. I. SCGGG. “Al. Editura Presa Univ. (1971). (2000). XVII. Minshull R. (1968 b). 99. La question regionale dans l'espace roumain. Regionarea geomorfologică a Carpaţilor Orientali şi Carpaţilor de Curbură. Despre ţară şi ţări. Pop. 90. 108. (1970).. Geografia generală şi regională. b). Iaşi. (2001). SCGGG. Violette (1994). Marin. 94. London. 2. 96. V. Al. p. Regionarea Depresiunii Transilvaniei SCGGG. Rey. ClujNapoca. T. Studiu de geografie umană. Cluj. Marile regiuni geografice ale României. XI. Publ. (1991). 89. Principii şi mijloace de cercetare în geografia fizică. (1971). 95. Cuza. Der isolierte Staat în Besichung auf Landwitschaft und Nationalokonomia. Bucureşti. Ţara Făgăraşului. Mihăilescu. Bucureşti. 106. Paris. 98. Morariu.. Theory and practice. Univ.

Geografia României (vol. Monografia geografică a RPR. (1969). 116. caracteristici spaţiale şi funcţionale. 118. Câmpia Română. Bucureşti. x x x. G. Velcea. x x x. Vâlsan. Ellipses. Editura Academiei. Geografia regională. I-V). (1983-2005). Geografia Văii Dunării Româneşti. x x x. Bucureşti. 2. G. Proiectul pentru Învăţământul Rural 179 . Editura Academiei. Paris. (1916). Editura Academiei. BSRRG. (1960). Valeria (1988). Wackermann. 119. 120. Géographie Regionale. 117. Bucureşti. Terra. Bucureşti. Contribuţii de geografie fizică.Bibliografie generală 115. (2002. XXXVI.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful