Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural

GEOGRAFIE
Geografia regională a României

Pompei COCEAN

2005

© 2005

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării

ISBN 973-0-04097-4

Cuprins

CUPRINS Introducere 1. Regiunea geografică – consideraţii teoretice
1.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 1 1.2. Regiunea geografică - entitate teritorială 1.3. Regiunea ca teritoriu 1.4. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1.5. Regiunea ca sistem 1.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.7. Bibliografie selectivă

VI 1
1 1 2 5 6 10 10

2. Criteriile de delimitare a regiunilor geografice
2.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2 2.2. Criteriul peisagistic 2.3. Criteriul funcţional 2.4. Criteriul politico-administrativ 2.5. Criteriul mintal 2.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 2.7. Bibliografie selectivă

11
11 12 13 14 16 18 19

3. Tipologia regiunilor geografice
3.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 3 3.2. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3.3. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3.4. Regiunile omogene 3.5. Regiunea polarizată 3.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 3.7. Bibliografie selectivă

20
20 20 22 25 26 28 29

4. Geografii români şi Geografia Regională. Regiunile geografice ale României
4.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 4 4.2. Începuturile Geografiei Regionale în România 4.3. Etapa 1950-1980 4.4. Etapa actuală 4.5. Regiunile geografice ale României 4.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 4.7. Lucrarea de verificare nr. 1 4.8. Bibliografie selectivă

30
30 30 31 33 34 36 37 37

5. Moldova de nord-est
5.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 5
Proiectul pentru Învăţământul Rural

38
38 i

3.3. Bistriţa-Trotuş 10. Economia şi devenirea regiunii 10.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 6.4.1. Bibliografie selectivă 50 50 50 52 54 55 55 8.6. Componenta antropică a sistemului regional 10. Culoarul Siretului 9.2.3.2.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 9. Baza naturală de susţinere 10. Comentarii şi răspunsuri la teste 8. Comentarii şi răspunsuri la teste 7. Bibliografie selectivă 56 56 56 57 58 59 60 60 9.1. Bibliografie selectivă 44 44 44 46 47 49 49 7. Bibliografie selectivă 38 39 41 42 43 6. Componenta antropică a sistemului regional 5. Maramureş-Chioar 7.1.6. Bucovina 6. Economia şi perspectivele regiunii 5. Componenta demografică şi de habitat 7.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 10 10. Economia regiunii 9. Lucrarea de verificare nr.Comentarii şi răspunsuri la teste 5.5. Baza naturală de susţinere 5. 9 9. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta demografică şi de habitat 9. Baza naturală de susţinere 6.5.4.6. 2 8.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 10. Bibliografie selectivă 61 61 61 62 63 64 65 10. Baza naturală de susţinere 7. 8 8.3.1. Componenta naturală a bazei de susţinere 8.Obiectivele unităţii de învăţare nr. Economia regiunii şi perspectivele sale 7.5.4. Economia regiunii 8.6. 7 7.3.2. Economia şi perspectivele regiunii 6.3. Baza naturală de susţinere 9.2. Bibliografie selectivă ii 66 66 66 68 69 70 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 6 6.5. Componenta antropică a sistemului regional 6. Componenta demografică şi de habitat 8.5.4. Bârladul 8.6.6.2.Cuprins 5.7.

4.3. Bibliografie selectivă 86 86 86 90 90 92 93 14.6. Banatul 16. Economia şi perspectivele sistemului regional 13.1. Componenta antropică 11.1.3. Comentarii şi răspunsuri la teste 14.5. Transilvania sudică 12.5.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 11.1. Baza naturală de susţinere 14. 15 15.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3 Componenta antropică 13.4.2. Crişana 14. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6. Componenta naturală a bazei de susţinere 12.Cuprins 11. Componenta antropică a sistemului regional 14. 13 13. Munţii Apuseni 13.6. Componenta antropică a sistemului regional 15. 3 12.1.Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. Baza naturală de susţinere 13. Lucrarea de verificare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Economia şi perspectivele regiunii 14.2. Transilvania nordică 11. 16 16.3.6.3.2. Bibliografie selectivă 100 100 100 103 105 106 108 16.7.5.3.1. Baza naturală de susţinere 15. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 11.6. Componenta antropică 12. Haţeg-Poiana Ruscă 15.5.1. Bibliografie selectivă 94 94 94 96 98 99 99 15. Componenta naturală a sistemului regional 16. Comentarii şi răspunsuri la teste 12.4 Economia regiunii 15. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. Comentarii şi răspunsuri la teste 15. Bibliografie selectivă 71 71 71 73 74 76 77 12.4. Bibliografie selectivă 78 78 78 81 82 84 85 85 13. Economia şi perspectivele sistemului regional 11. Comentarii şi răspunsuri la teste 13. Componenta demografică şi de habitat Proiectul pentru Învăţământul Rural 108 108 108 110 iii . 14 14. 12 12.5. Economia regiunii 12. 11 11.

Componenta antropică a sistemului regional 19.5. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 16 16. Economia regiunii şi perspectivele sale 20.1.6.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 19.4. Bibliografie selectivă 111 113 114 114 17.1. Curbura 21.5.5. Oltenia sudică 18. Componenta demografică şi de habitat 21.3. Baza naturală de susţinere 17. Comentarii şi răspunsuri la teste 18. Economia regiunii şi perspectivele sale 17. Baza naturală de susţinere 18.1. Lucrarea de verificare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 16.2.Comentarii şi răspunsuri la teste 21. Regiunea Metropolitană Bucureşti 20.7. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă 123 123 123 125 127 128 129 19.2. Economia şi perspectivele regiunii 19.3. Muntenia de nord-vest 19. Comentarii şi răspunsuri la teste 20.6. Economia regiunii şi perspectivele sale 18. Componenta economică 21.4.5. 19 19.3. 20 20.1.3. Componenta antropică 20.3. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 18 18. 5 20.4.2. Baza naturală de susţinere 20.6. Obiectivele unităţii de învăţare nr.7. Oltenia nordică 17. Bibliografie selectivă 143 143 143 146 148 150 150 iv Proiectul pentru Învăţământul Rural . Componenta antropică şi de habitat 17. 17 17. Lucrarea de verificare nr.6.6. Economia regiunii şi perspectivele sale 16. Obiectivele unităţii de învăţare nr.Cuprins 16. Baza naturală de susţinere 19. Componenta naturală a bazei de susţinere 21.4. Bibliografie selectivă 137 137 137 138 140 141 141 142 21.4.1. 21 21.4.5. Bibliografie selectivă 115 115 116 119 120 122 122 18.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 17.2. Bibliografie selectivă 130 130 130 132 134 135 136 20.2. Componenta demografică şi de habitat 18.

Comentarii şi răspunsuri la teste 25. Componenta antropică 25.5. Baza naturală de susţinere 25. 22 22. Componenta naturală a sistemului regional 22.3.2. Comentarii şi răspunsuri la teste 22.1.Cuprins 22. Componenta antropică 22. Comentarii şi răspunsuri la teste 23. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. Economia şi perspectivele regiunii 24.6.Comentarii şi răspunsuri la teste 24. 24 24.4. Bărăganul 22.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6.3. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta antropică a sistemului teritorial 23. Economia şi perspectivele regiunii 23. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6. Economia Deltei Dunării 25.7.5. Bibliografie selectivă 151 151 151 153 155 156 156 23. Dobrogea 24.5. Componenta demografică şi de habitat 24.1. Baza naturală de susţinere 24. Dunărea de Jos 23. Delta Dunării 25.6.4. Bibliografie selectivă 168 168 169 171 172 173 174 174 Bibliografie generală 175 Proiectul pentru Învăţământul Rural v .2.3.5. Lucrarea de verificare nr. Baza naturală de susţinere 23.4.2. 23 23.3. Bibliografie selectivă 157 157 157 159 161 162 162 24. Economia regiunii 22. Bibliografie selectivă 163 163 163 165 166 167 167 25.1. 25 25. 6 25.2.

ele încununează orice demers didactic în domeniu şi se transformă într-o condiţie sine qua non a oricăru act didactic ce-şi propune. specifice şi expresive. în primul rând. abordările de Geografie Regională reprezintă. şi ele extrem de numeroase. fără nici-un echivoc. ci şi de componenta sa antropică şi environmentală. vi . morfologic. atât de necesară oricărui proces educativ. durabilul de efemeritate etc. necesitatea de întâmplare. Ca urmare. specifice şi expresive preconizate de strategia didactică modernă. a zilelor noastre: viitoarea integrare a României în Uniunea Europeană Proiectul pentru Învăţământul Rural Geografia Regională ca sinteză a tuturor ramurilor geografice. ai cărei parametrii variază de la o regiune la alta. cursul de Geografia Regională a României va oferi oricărui candidat la cunoaşterea structurii şi funcţiilor peisajului acesteia o imagine complexă şi completă. Nu este vorba numai de substratul material. a descifra. componenta sintetică.Introducere INTRODUCERE În cadrul ştiinţei celor patru învelişuri terestre. Iar dintre toate ramurile Geografiei. orientarea demersurilor spre abordarea critică. Obiective generale. a explica şi gestiona fructuos acest parametru. al oricărei colectivităţi. existenţa. Tot obiectivelor generale îi aparţin şi înţelegerea conexiunilor şi interferenţelor. patriotică. cunoaşterea aprofundată a realităţilor pământului românesc. Ele se află într-o permanentă şi complexă interacţiune. între obiectivele generale se înscrie. Prin acest obiectiv se realizează şi componenta afectivă. de maximă generalitate şi esenţializare a fenomenelor şi proceselor dintr-un teritoriu dat. dar în acelaşi timp distilată şi esenţializată. înainte de orice. cum este şi firesc. Rolul fundamental al acestui curs în programele de formare a viitorilor geografi se leagă şi de o anumită circumstanţă favorabilă. să diferenţieze e esenţialul de neesenţial. hidroclimatic sau biopedogeografic. El va prilejui celui dornic să-l parcurgă realizarea tuturor celor trei tipuri de obiective. Perceperea corectă a spaţiului în care-şi desfăşoară viaţa. Ca obiective specifice ce pot fi realizate plenar prin acest curs menţionăm. Cursantul se va înarma cu acele dexterităţi care îi vor permite. în orice ipostază. generale. a aspectelor de Geografie Fizică şi Geografie Umană specifice teritoriului naţional. riguroasă. geologic. crearea de aptitudini certe pentru investigarea ştiinţifică. nu lipsesc cele care asigură participanţilor lărgirea orizontului cunoaşterii într-un domeniu geografic de perpetuă actualitate. Se ştie că dintre toate ştiinţele Geografiei îi revine menirea de-a descoperi. ieşirea din cercul strâmt al cazuisticii particulare. devine un important atu al oricărui individ uman. Dintre obiectivele expresive ale cursului de Geografia Regională a României. ceea ce dealtfel conferă acestora marele atribut al specifictăţii. singura în stare de-a ne apropia de adevăr şi de progres. o finalitate eficientă. să pătrundă şi să desfacă păienjenişul cauzelor şi efectelor. cum este definită Geografia. Astfel. posibilitatea perceperii spaţiului geografic ca entitate materializată în realitatea locurilor. Geografia Regională este cea mai implicată în toate cele susmenţionate. În consecinţă. adecvată. a structurii complexe a peisajului şi lumii înconjurătoare. în devenirea şi metamorfoza lor continuă.

Teste de autoevaluare Lucrări de verificare. în final. Toate întrebările îşi au răspunsurile diseminate în informaţia prezentată cursantului. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est. Maramureş-Chioar şi Bârlad. cursantul le va găsi ataşate fiecărei unităţi de învăţare. mai iscusit. Bibliografie selectivă. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: titlul cursului (Geografia Regională a României). cursantul va apela la sursele bibliografice selectiv indicate pentru fiecare unitate de învăţare. Structurarea detaliată. a permis formularea a tot atâtea teste. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. sunt descrise entităţile teritoriale ale României. maniera sintetică a abordării limitând însă volumul informaţiei la cel adecvat unui modul semestrial. Pe lângă informaţia aferentă modulului. peisagistice. Ea poate fi îmbogăţită şi prin accesarea altor lucrări. însumând problematica a 4-5 unităţi de învăţare analizate anterior. numărul lucrării de verificare. specializarea şi anul absolvirii. În continuare. cursul de faţă conţine şase astfel de cerinţe. Specificitatea regiunilor geografice a impus structurarea cursului întrun număr relativ mare de unităţi de învăţare. şi bibliografie generală. Evaluarea activităţii cursantului se va realiza continuu. În ceea ce priveşte lucrările de verificare. Structurarea cursului în 25 unităţi de învăţare. Răspunsul va fi logic formulat. Răspunsurile vor fi notate de tutore de la 1 la 10. Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. a părţii la întreg. Ori toate acestea încep cu perceperea şi înţelegerea lui profundă.Introducere Racordarea. numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Structurarea cursului în cele 25 unităţi de învăţare se fundamentează pe o introspecţie teoretică solida. Bucovina. Ca urmare. Fiecare lucrare are ataşate instrucţiunile de elaborare şi transmitere către tutore în vederea evaluării ei. (unităţile de învăţare 5-25). ce conţine. criteriile utilizate în regionare. Un alt aspect este cel legat de testele de autoevaluare. tipologia entităţilor regionale şi contribuţia geografilor români la dezvoltarea ştiinţei în cauză (unităţile de învăţare 1-4). menţionate în bibliografia generală ce încheie manualul de faţă. presupune o racordare a părţii la întreg. precum şi la sfârşitul semestrului printr-o examinare orală realizată la Proiectul pentru Învăţământul Rural vii . În general. la obiect. punctele acordate fiind precizate pentru fiecare răspuns în parte. centrate pe problematica de maxim impact. s-au avut în vedere lucrări de referinţă a căror parcurgere integrală este indispensabilă edificării unei viziuni geografice de ansamblu. inclusiv comentariile şi răspunsurile adecvate. structurale sau mentale. adresa cursantului. menită a pune în evidenţă evoluţia în timp a conceptului de regiune geografică. prin intermediul testelor de autoevaluare şi a lucrărilor de verificare. prin cunoaştere. delimitate după un ansamblu de criterii funcţionale. în 25 unităţi de învăţare. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Ea va fi cu atât mai rapidă şi mai armonioasă cu cât structura şi funcţiile organismului său teritorial sunt cunoscute şi accesate mai eficient. pe unităţi de învătare. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.

Ponderea celor două tipuri de evaluare va fi egală (50 % din cuantumul notei finale pentru fiecare).Introducere întâlnirea tutorelui cu studenţii. viii Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. În tot intervalul menţionat.definirea bazei teoretice a Geografiei regionale.6. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu o evoluţie sinuoasă.entitate teritorială 1. are prea puţine contribuţii teoretice la fundamentarea ei. .2. Regiunea ca sistem 1. în acest caz. S-a instaurat astfel un decalaj de fază între cuantumul de informaţie vehiculat şi nevoia socială de noi soluţii practice.CONSIDERAŢII TEORETICE Cuprins 1. considerăm punerea sa în discuţie ca o operaţiune obligatorie. îndreptăţită. fiind fondată pe "uitarea de sine" a unei ştiinţe care. respectiv metodele de prelucrare superioară a bazei informative existentă. rămase în urmă. teritorială. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Unitatea de învăţare Nr.3. pentru a atinge opusul acestuia odată cu "revoluţia cantitativă" dintre 1953-1970. Observaţia critică formulată de Maryvonne le Berre este. Geografia Regională s-a aflat la zenitul afirmării sale (în raport cu Geografia însăşi şi cu direcţiile ei de dezvoltare).5. Regiunea ca teritoriu 1. între 1859-1953. 1 Geografie Regională – ramură de bază a Geografiei. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. sub atributul indispensabilului. Deoarece în perioada contestării ţinta predilectă a fost conceptul de regiune. preocuparea pentru definirea clară a propriului domeniu. indiferent de metamorfoza acesteia în spaţiu şi timp. şi-a neglijat necesara devenire. întru decelarea corectă a semnificaţiei şi perspectivelor sale de a defini o realitate geografică permanentă. a metodologiilor şi mijloacelor sale specifice de investigaţie a rămas oarecum în plan secund. Bibliografie selectivă Pagina 1 1 2 5 6 10 10 1. considerat părintele acestei ştiinţe. Timp de aproape un secol. Regiunea geografică – entitate teritorială. şi conceptele menite a înmagazina semnificaţiile noilor fenomene. 1 REGIUNEA GEOGRAFICĂ .7. Regiunea geografică . . 1. aflate în avanposturi.1.4. când semnele declinului ies în evidenţă. . Însuşi Vidal de la Blache. 1 1. pe de altă parte.1 Studierea acestei unităţi de învăţare vă ajută la: . pe de o parte.explicarea noţiunii de „regiune geografică” precum o realitate vie.identificarea semnificaţiei actuale a regiunii geografice. fiind permanent eclipsată de imperativele momentului sau de facilitatea urmării căilor demult verificate.descrierea fazelor evolutive ale conceptului de regiune geografică.1.

O dihotomie greu de înlăturat deoarece este evident suportul material al regiunii (integrabil primei accepţiuni). Ea poseda o sumă de resurse solice şi subsolice exploatate sau nu de o populaţie aferentă. mai degrabă. definită printr-o arhitectură proprie. când descoperirea de noi tărâmuri şi reaşezarea permanentă a matricei politice situează în centrul atenţiei suprafeţe terestre. F. 1991). în raport cu ţara. la care se făcea des referinţă). ea devenind fie " o porţiune de spaţiu ce 2 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cunoaşterea precară explică generalizările. dar şi aportul mental al geografului care o delimitează conform criteriilor alese. centrarea atenţiei asupra celor trei semnificaţii majore care au fost atribuite. de Litrré în dicţionarul său editat la 1877 (după Gravier. dirijare. indică o serie de lucruri indeterminate. Pacificul. Franţa este o ţară şi nu o regiune".Atlanticul. câmpii.Mediterana sau oceanice . echivalentul său fiind în antichitate topicul latin de "pagi" sau cel galic "pays" prin care erau definite teritorii aparţinând diverselor triburi. în timp. ordonare a unor realităţi spaţiale. vidaliană. Neologismul "regionalism" este inclus. regiunea era constituită dintr-o suprafaţă terestră. preferabil de uscat (fără a omite regiunile bazinelor marine . cel mai numeros număr de formulări. cu atât mai mult cu cât ele nu reprezintă decât faţetele multiple ale unei realităţi unice. Fără a considera cele susmenţionate ca dificultate. în cadrul analizei evoluţiei conceptului de regiune. N. în premieră. scindarea viziunii cercetătorilor şi orientarea ei pe două direcţii diferite şi anume: regiunea este o realitate faptică.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Originea latină a termenului de „regiune”. poate. dictată de principalele elemente fizico-geografice receptate de promotorul delimitării sale. Acest mod de a privi lucrurile a caracterizat evoluţia Geografiei Regionale până la mijlocul secolului XX. regionis" are semnificaţia de conducere. J. considerăm utilă.3. cu toate caracteristicile lor naturale şi antropice. Apare tot mai pregnantă. Regiunea ca teritoriu Regiunea ca teritoriu este un concept vehiculat încă din antichitate. O suprafaţă terestră cu trăsături particulare. 1970). podişuri. entitate politico-administrativă. Forma actuală provine din aceeaşi limbă unde "regio. teritorii de mărimi variabile şi cu trăsături fizionomice şi structurale dintre cele mai diverse. identificabilă în teren (apărută-cum ar spune Vidal de La Blacheînainte ca geografii să o numească) sau o "construcţie mentală ce divide suprafaţa terestră în unităţi teritoriale" (Entrikin. J. 1. răspândită şi structurată nuanţat. decupajele teritoriale realizându-se după apartenenţa la structurile statale sau însuşirile de ansamblu ale peisajului natural (munţi. Europa este o regiune şi nu o ţară. Termenul regiune şi-a făcut cu dificultate loc în arsenalul noţiunilor geografice. Proiecţia regiunii ca teritoriu a îmbrăcat. regiunea reprezintă o mare întindere de ţări: "regiunea. sistem. inclusiv perioada sa de maximă înflorire. Conform acestei viziuni. văi). Pentru acelaşi autor. termenului de regiune şi anume: teritoriu.

puse în mod artificial împreună. specificitate. "o porţiune de spaţiu dotat cu o anumită permanenţă” (Maryvonne le Berre. a suprafeţei terestre. specifică. . sunt: . adaugă acestora propria sa proiecţie asupra semnificaţiei regiunii formale ce nu este decât un teritoriu "în cuprinsul căruia unul sau mai multe fenomene precum roca. Pe de altă parte însă.O suprafaţă în interiorul căreia un set specific de condiţii fizice va determina un tip specific de viaţă economică. plante şi oameni privite în relaţiile lor speciale. mai concis. aer. unicitate.O arie delimitată pe baza omogenităţii generale a trăsăturilor teritoriului şi a ocupaţiilor. exploatarea agricolă sau populaţia sunt suficient de uniforme pentru a permite o generalizare şi totodată suficient de diferite faţă de fenomenele din regiunile înconjurătoare pentru a justifica o delimitare". R. tocmai această variabilitate extraordinară a formulărilor a creat frecvent confuzii şi dificultăţi în statuarea ei ca un concept riguros definit. dintre care. "regiunea este cea mai extinsă arie în care este posibilă generalizarea". După aproape şase decenii. figurează ca mediu privilegiat. în esenţă. 1971) care înmănunchează nu mai puţin de 40 definiţii ale regiunii. . axe de organizare şi linii de fracturare" (Chauvet. în acelaşi mediu al dezbaterii ştiinţifice. se pot adăuga altele. Proiectul pentru Învăţământul Rural 3 . cele mai vehiculate. Minshull. R. cel nord american. animale. precipitaţiile. American Society of Planning Officials . Herbertson. 1990). . Sau.Un domeniu în care entităţi diferite.O suprafaţă ale cărei condiţii fizice sunt omogene. Este ilustrativ în acest sens demersul efectuat de Odum şi Moore în lucrarea American Regionalism (1932) (citaţi de Minshull. S. aceleaşi trăsături structurale şi funcţionale: omogenitate.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Definiţii numeroase ce reiau. R. L. regiunile sunt receptate ca suprafeţe terestre care prezintă elemente semnificative de uniformitate internă şi diferenţiere externă în raport cu alte teritorii (Fellmann. A 1981). W. care împreună alcătuiesc o porţiune definită. 1980). Getis. în perioada de glorie a Geografiei Regionale. formulate. R. acestor definiţii. fie "o structură a suprafeţei terestre locuită. Platt. Joerg. s-au adaptat ulterior în vederea unei existenţe comune. J. G. în marea lor majoritate.O suprafaţa în interiorul căreia s-a dezvoltat un model uman de adaptare la mediu. P. posedând avantaje pe care unităţile învecinate nu le oferă". Dickinson. Ea se exprimă într-o tramă de vetre construite. Evident. A. Vidal de la Blache. o structură ce conţine o relaţie a omului cu spaţiul. de mare complexitate ideatică şi cu o metamorfoză continuă.E. . apă.Un complex de pământ. ceea ce nu face decât să argumenteze supoziţia noastră anterioară: regiunea a constituit dintotdeauna pentru geografi o problemă incitantă. Getis. înscrisă concret în locuri.

cel al factorului de intervenţie dominant şi reflectarea în peisaj a consecinţelor acesteia. Distincte rămân însă unghiurile de abordare. atunci când se analizează un component strict al peisajului. asemănarea exploatărilor carbonifere din Ruhr. munte. elementele naturale sunt supuse unei presiuni a omogenizării şi restructurării. cea de aprofundare pe domenii a investigaţiilor geografice. Proiectul pentru Învăţământul Rural 4 . artificializat. temperat. De remarcat faptul că astfel de regionări desfiinţau adesea pecetea pusă în peisaj de anumiţi factori naturali. ponderea anumitor condiţionări. De această dată. climatice. în vederea optimei funcţionalităţi. deosebirile în raport cu unităţile învecinate. de servicii. 1970). ce îi asigură. din caracteristicile reliefului (predominarea aceloraşi forme. Constituirea celor două tipuri de aşezări a condus la individualizarea regiunilor urbanizate sau rurale. ca urmare regiunile morfologice. păduri cu frunze căzătoare) etc. pădure sempervirescentă. a zonelor litorale portuare). Regiunea astfel înţeleasă apare ca un tot oferit percepţiei de evoluţia naturală. ce nu pot fi omise nici astăzi. dintre cunoscut şi necunoscut. Au apărut.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Regiunea teritoriu răspunde conceptului de „regiune naturală”. Teritoriul devine o simplă bază de susţinere a unor comandamente economice sau sociale („Teritoriul este o construcţie economică. ale climatului (arid. prin crearea unei noi fizionomii peisagistice (monotonia belt-urilor americane. Probleme deosebite a ridicat fixarea limitelor acestor teritorii ("nimic nu este mai dificil ca a delimita obiectiv o regiune". afişând un grad de coerenţă mai mult sau mai puţin puternic”. primii geografi realizau această operaţie pornind de la raportul dintre spaţiile oicumenice şi cele anoicumenice. Întreaga perioadă vidaliană a Geografiei Regionale va excela în astfel de delimitări. Marcelpoil. finalitatea interferenţelor spaţiale. în raport cu alte teritorii. interacţiunea elementelor componente. ponderea lor ca argumente ale delimitării regionale diminuându-se proporţional. specificitate. ierarhizarea factorilor generatori. P. tendinţa de uniformizare este indusă din afară. Se observă insistenţa autorilor asupra câtorva dintre atributele recunoscute ale regiunii cum ar fi omogenitatea. Un alt criteriu de delimitare pornea de la prezenţa factorului antropic şi a impactului său asupra mediului. biogeografice ale căror limite coincideau cu fâşia unde fenomenul geografic vizat se disipa. prezenţa aceloraşi roci). Primordială rămânea fixarea acelor perimetre care să circumscrie un specific. derivate fie din particularităţile structurii geologice (unitate de platformă sau de orogen. savană. specificitatea. Dacă în antichitate. se dizolva în structuri de alt tip. 2000). E. diversificat şi distilat. ecuatorial) sau vegetaţiei (stepă. Mai mult. derulată într-un anumit ecart al variaţiei. în sensul omogenităţii sau diversităţii elementelor proprii. socială şi instituţională. precum în relieful de câmpie. Odată cu intensificarea abordărilor naturaliste. va consfinţi rigoarea unor limite trasate în acest mod. industrializate. Dealtfel etapa post-vidaliană. ajungându-se frecvent la substituirea lor cu elementele unui cadru complet nou. ulterior criteriile s-au înmulţit. iar dezvoltarea anumitor ramuri economice la regiunile agricole. podiş). cercetătorii au observat existenţa unor teritorii cu însuşiri asemănătoare sau relativ apropiate.George.

I. 1980). care posedă un grad de autonomie certă". (1964) (citaţi de Donisă. a unor teritorii (mai ales ale statelor. Regiunea-program există îndeosebi în organigramele funcţiilor publice. Pe de altă parte. Magrebul reprezintă regiuni suprastatale unde componenta politică.N. Un tip aparte de unităţi îl reprezintă regiunile transfrontaliere. induse de sus în jos. departament. Mulţimea condiţionărilor genera entropia. ca teritoriu unde intervenţia antropică primea coordonate specifice.4. Ea slujea direct. Viziunea politico-administrativă se află la rădăcina conceptului de stranovedenie (Geografia ţărilor) propus de Zabelin. Scopul constituirii lor este cel de optimizare a fluxurilor economice şi sociale. structurale şi funcţionale ale acestora. Spania. regiunea "este o provincie istorică şi/sau o entitate cu o relativă omogenitate culturală. De aici până la considerarea regiunii ca "nivel privilegiat de organizare democratică a teritoriului" nu este decât un pas. ce s-a conservat şi perpetuat până în zilele noastre. regiunea ca expresie a realităţilor politicoadministrative beneficia de impunerea sa ca realitate faptică. N. Despovărată de atributele naturale. care să reliefeze totalitatea aspectelor fizionomice. dar şi de prezervare a unor aspecte de ordin etnic sau cultural. CEFTA. 1977). strategică sau etnică îşi extinde influenţa asupra altor condiţionări. Proiectul pentru Învăţământul Rural 5 . regiunea devenea un instrument de lucru predilect al politicului. iar pe de altă parte să anihileze eventualele disfuncţii apărute ca urmare a modului particular de delimitare spaţială. prin intermediul căruia acesta organiza iniţial un teritoriu. să valorifice elementele de favorabilitate. comună). Regiunea ca entitate politico-administrativă Regiunea ca entitate politico-administrativă are o veche semnificaţie. economice.M. masă economică sau mărime variază mult" (Dumolard. prin asocierea unor teritorii aflate de-o parte şi de alta a graniţelor naţionale. dar nu neapărat!). încă din antichitate. P. reprezentând punctul de întâlnire a autorităţii centrale cu aleşii locului. Belgia. sociale ce vizau creionarea unor unităţi cu un grad cât mai ridicat de funcţionalitate. Efectele globalizării sunt evidente. pe de o parte. mărimea acestor regiuni fiind în continuă creştere (vezi expansiunea spre est a Uniunii Europene sau NATO). Pornind de aici Regiuni delimitate de factorul politicadministrativ. (1959) şi susţinut de Baranski. Marea Britanie. NATO. o asamblare de departamente a căror încărcare demografică. compartimentându-l în entităţi strict ierarhizate (ţară. CSI.Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. I. suprapunerea vectorilor în diversele planuri fiind realizată frecvent în mod fortuit. Italia. unor nevoi politice incluse conceptului de stat-naţiune. prezente în zonele periferice ale statelor. Pentru actorii politici din Germania. Uniunea Europeană. În Franţa ea devine "o regiune de program. economică. ce înglobează în semnificaţia sa o Geografie Regională complexă. prin reglementări ce tindeau. La fixarea limitelor acestora participau o varietate de criterii naturale.

în persistenţa caracteristicilor menţionate în timp. cercetătorii (aflaţi sub directa influenţă a teoriei generale a sistemelor) au prefigurat imaginea unui teritoriu funcţional. în accepţiune sistemică. 1. A. Regiunea de mărime inferioară naţiunii. dar şi meritul. un sistem Între proprietăţile externe. O calitate care persistă este o invariantă. Invariantele cele mai durabile sunt şi cele mai ireversibile. Regiunile politico-administrative sunt delimitate adesea pornind de la sentimentele şi reprezentările oamenilor. Regiunea ca sistem deschis. Bucovina. în acest context că imaginea sistemică a regiunii a fost prefigurată încă din anii ’70 de geografii români Horia şi Cornelia Grumăzescu. iar pe coloane atributele funcţionale. caracterizate printr-o mare relativitate. principiul unităţii dominând forţele diversităţii.Regiunea geografică – consideraţii teoretice caracterul nostalgic al unora dintre ele nu poate fi ocolit (Tirol. guvernat de relaţii de tip feed-back. este un decenii. ale căror prime intervenţii n-au fost. Regiunea ca sistem Regiunea ca sistem este produsul perioadei de căutări recente. concept operativ de sorginte naturală. lăsând altora sarcina. O definiţie expresivă a regiunii ca sistem ne-o oferă Dauphiné. iar cele politico-administrative nişte creaţii adesea artificiale. Ca urmare. Primele sunt mai puţin durabile în comparaţie cu cele din urmă. Proprietăţile temporale sunt înmagazinate. de-a definitiva şi detalia conceptul. Catalonia). specifice. formată din spaţii contigue". O regiune are invariante funcţionale şi spaţiale. În contextul în care regiunile naturale reprezentau concepte depăşite deja. Intervine şi a treia dimensiune. El este funcţionează ca definit de o serie de proprietăţi (externe. Ele se apropie astfel de semnificaţia regiunilor perceptuale (vernaculare) definite de Fellmann şi colaboratorii (1990) ca arii reflectate până la identificare în conştiinţa locuitorilor. economică.5. autorul citat menţionează echilibrul teritorial cu dinamic. regiunea. ce generează o hipermatrice. sociologică etc. cu ansamblul de factori funcţionali şi spaţiali care în ultimele exercită o acţiune asupra sa. Autoreglarea este o altă trăsătură manifestată în timp şi ea este foarte activă în toate sistemele. din păcate. 6 Proiectul pentru Învăţământul Rural . suprapusă temporal etapei de contestare a Geografiei Regionale şi celei imediat următoare. însuşiri interne Proprietăţile interne decurg din existenţa unor subsisteme şi externe legate prin cuplaje în serie. fiind un model al modului cum oamenii simpli percep spaţiul. în primul rând. care utilizează conceptul regional pentru a-şi defini locul pe care-l ocupă într-un spaţiu geografic dat. paralele. (1979) şi anume: "regiunea este un sistem spaţial deschis. Sistemul regional este ilustrat în timp printr-o matrice unde sunt dispuse pe linii spaţiile (comunele). Nu trebuie să omitem. întreţine relaţii de intrare şi ieşire cu mediul sistem – definită înconjurător. interne. stabilitatea şi adaptarea. politică. dialectic dezechilibrat. Mediul. retroactive şi interactive. continuate ulterior. temporale). timpul.

Adaptarea la rigorile bazei de susţinere. solară etc). faună. Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea Factorii decisivi ai rezilienţei Proiectul pentru Învăţământul Rural 7 . O trăsătură identificată recent este rezilienţa sistemelor regionale (Cocean. nu numai transformări ale celorlalţi factori naturali (vegetaţie. soluri. sistemele regionale au o singură alternativă: adaptarea. Ruhr etc). Pentru a se menţine. În mod similar este reconversia post-siderurgică a altor regiuni cunoscute prin metalurgia lor (Noua Anglie. Ea induce. la care. Dintre toţi factorii naturali ce alcătuiesc baza de susţinere a regiunii geografice. economiei sau comportamentului uman. Un exemplu revelator este adaptarea multor regiuni industriale la şocul petrolului din anii ’70 ai secolului trecut prin dezvoltarea exploatărilor off shore. centrul Marii Britanii. Deşertificarea în expansiune din zonele subtropicale. Baza de producţie a unei regiuni este constituită din resurse autohtone şi alohtone. 2005) definită prin prisma capacităţii acestora de a se adapta şi persista în spaţiu şi timp. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt: Schimbările climei. P. îl exercită clima. prin modificarea parametrilor de manifestare a elementelor meteorologice. mai divers perceput. în faza iniţială.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Rezilienţa este o însuşire nou definită pentru sistemele teritoriale de tip regiune geografică. geotermică. sistemul a avut un anumit acces. prin creşterea preţurilor sau măsuri prohibitive) va deregla funcţionarea anumitor verigi sistemice. El Nino. revenirea la utilizarea cărbunilor dar şi multiplicarea investiţiilor în sursele alternative de energie (atomică. sunt forme de manifestare ce atestă schimbarea climatului actual. impactul cel mai acut. Restricţiile ivite în gestionarea resurselor (prin epuizarea sau deprecierea lor. În acest caz adaptarea înseamnă accesarea unor resurse neexploatate dar mai ales substituirea şi reconversia ramurilor productive afectate. habitatului. la concurenţă cu alte fenomene şi procese dar şi cu entităţile funcţionale similare. modelarea reliefului) ci şi la nivelul populaţiei. fenomenele climatice extreme tot mai frecvente.

creşterea infracţionalităţii şi a poluării însoţesc acest fenomen. de lungă durată). independent de factorii de decizie de la nivel regional.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Adaptarea la orice formă de impact înseamnă. Ca urmare. politice. Este o necesitate imperioasă. Rezultă o presiune antropică superioară ca intensitate ritmului de adaptare al sistemului generatoare de mari disfuncţii sociale. în epoca globalizării se vor afirma acele regiuni care vor mijloci. tendinţa permanentă de-a se situa în pol-position-ul dezvoltării macroregionale. El se constituie într-un centru atractor pentru populaţia din teritoriile mai apropiate sau mai depărtate geografic generând veritabile exoduri orientate univoc spre nucleul său funcţional. prezenţa şi afirmarea în continuare a regiunii ca realitate vie impune o adaptare riguroasă şi subtilă la noile evoluţii economice. inovării. Este evident că orice sistem terestru. stânga cu dreapta politică – în ţările democratice) racordarea la strategii de dezvoltare formulate autohton sau alohton reprezintă astfel de evenimente resimţite pregnant de orice sistem regional. Lipsa locuinţelor. persistenţă şi continuitate în timp şi spaţiu. Adaptarea la schimbările strategiilor de dezvoltare este un proces derulat spasmodic. în circumstanţele date. reconversiile rapide ale sectoarelor în declin. Adaptarea la competitivitatea interregională. adesea. optimizarea şi eficientizarea unor raporturi teritoriale cât mai largi şi mai complexe. în România) a orientărilor din cadrul aceluiaşi regim (social-democraţia cu liberalismul. socialism-capitalism în decurs de o jumătate de secol. indiferent din care domeniu. conservarea unor raporturi de interrelaţionare optime cu regiunile învecinate. generalizare. dependent. Adaptarea la presiunea antropică. Adaptarea la rigorile globalizării reprezintă un fenomen de actualitate generat de evoluţia vizibilă spre mondializare. înainte de orice. prin funcţiile lor. de evoluţiile în plan politic sau social. fie reglarea fluxurilor prin pârghii de natură administrativă. Dar şi regiunile dezvoltate economic din Europa sau America de Nord sunt vizate de către fluxuri sporite de imigranţi din ţările lumii a treia. Schimbarea regimurilor politice (capitalismsocialism. tendinţe şi interese cu o capacitate de influenţare decisivă. În acest caz adaptarea este sinonimă. economică sau socială. 8 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în lipsa ei persistenţa regiunii fiind periclitată. a locurilor de muncă. nu poate face abstracţie de acest proces ce înmagazinează energii. Se ştie că orice sistem regional suportă o presiune antropică în creştere pe măsură ce el este mai eficient şi mai productiv. a majorităţii activităţilor umane. parţial. perfecţionarea. strategice dar mai ales de mentalitate. în primul rând. consolidarea specificităţii. Cazul marilor metropole este ilustrativ în acest sens. fie înlăturarea disparităţilor care generează exodul (proces amplu. Dacă dihotomia globalizareregionare este rezolvată prin acceptarea coexistenţei ambelor sintagme. Ca modalităţi de realizare menţionăm valorificarea plenară a propriilor atuuri. Adaptarea ar însemna. sociale. proces menit a menţine sistemul regional în ecartul dezvoltării de anvergură. cu întregul lor conţinut de semnificaţii.

fără echivoc. A. imaginând patru etape distincte şi anume: . sistemelor conturate social şi environmental În alt context.C. consideră regiunea ca un sistem teritorial sustenabil. Proiectul pentru Învăţământul Rural 9 . omul. Regiunea teritoriu Regiune elementară Regiune umanizată Regiune complexă Sistemul teritorial Regiune integrată Regiune sustenabilă Regiunea organism Conceptele de regiune-teritoriu şi regiune sistem (după Vallega.regiunea umanizată. în vogă între 1900-1950. 1995). o integrează. structură geologică) afirmată între 1750-1900. care îmbracă mai multe ipostaze spaţiale. 1995. delimitată cultural. 1.regiunea naturală (bazin hidrografic. În spaţiul avut la dispoziţie redaţi grafic principalii factori ai rezilienţei. după ce asimilează regiunea entităţii de holon. Acelaşi autor ne oferă o perspectivă evolutivă inedită a conceptului de regiune. (1990). . dar şi de interferenţă cu factorul modelator principal. D. Ulterior. bimodular (natural şi antropic).Regiunea geografică – consideraţii teoretice Test de autoevaluare: Printre numeroasele însuşiri ale sistemelor regionale se numără şi rezilienţa.. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea geografică este asemănătoare unui organism viu. Nir. exemplificându-l prin aria metropolitană Washington D. Adalberto Vallega.

Vallega. SCGGG. P. (1995). (1971). Dordrecht.regiunea sistem. 41-42. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt : Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea 1. a cărui delimitare ecologică este pusă de acord cu vectorii de gravitaţie centripetă. XVII.Getis. Paris. 10. 7. Gravier. se întrepătrund. actualmente. Bibliografie selectivă 1. Cluj-Napoca. A. A.6.. WCB. suprapusă unui ecosistem. Fellmann. cea funcţională şi cea sistemică. Publ. Region as a socio-environmental System. 2. paradoxes ou contradictions. Delgrave. Le concept de region: ambiquités.Regiunea geografică – consideraţii teoretice . USA. (2005).(1990). La question regionale. dominantă între 19501980. no. London. Milano. cele două ipostaze ale regiunii. The Netherlands. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. 3. J. Paris. Editura Kluwer Acad. Presa Universitară Clujeană. Flamarion. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Paul Vidal de la (1908). Espace. Getis.7. 8. 9. sistema territoriale sostenibile. Ediţia a II-a. Trebuie subliniat faptul că această diferenţiere în timp a semnificaţiei termenului de regiune nu a fost şi nu este strictă. An Introduction to a Systemic Regional Geography. Hutchinson University Library. 2. Paris. Regional Geography. Dauphiné. Trav. La regione. ajungânduse la dezideratul sistemului funcţional. Dumolard. Mursia. A. Geografie Regională. 10 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Economica. Grumăzescu. P. Cocean. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. P. 6. Regions naturelles et noms de pays. conturată gravitaţional. (1970).regiunea funcţională. 5. după 1980. Human Geography. 1. (1990). Nir. F. Theory and practice. Astfel. Minshull. .. Blache. (1979). (1980). R. Cornelia (1970). J. 4. D. limitele temporale fiind pur orientative. region et systeme.

Într-un astfel de context. pe care unii geografi ai perioadei contestării n-au ezitat să-l parcurgă.funcţional.4.1. introducerea unor criterii de circumstanţă. principalele modalităţi de trasare a limitelor regiunilor. Ca urmare. Obiectivele unităţii de învăţare nr.să explice studenţilor criteriile necesare realizării practice a regionării geografice.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr. Alegerea criteriilor care stau la baza regionării geografice a constituit o temă îndelung abordată de specialiştii domeniului. proprie dealtfel oricărui domeniu ştiinţific. în conturarea regiunilor geografice. .3. Criteriul funcţional 2. apreciem că.să faciliteze perceperea mai aprofundată a realităţii geografice în toată complexitatea structurii şi funcţiilor ei. 2 Studiul aspectelor ce urmează are menirea: .1. Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu mari deservicii asupra evoluţiei acesteia la un moment dat.5. pot fi luate în considerare următoarele grupe de criterii şi anume: . în funcţie de importanţa lor. Obiectivele unităţii de învăţare nr. orice introspecţie de acest gen pluteşte în sfera relativităţii. de mare fluiditate ideatică şi interpretativă. Un exemplu edificator îl constituie supralicitarea aspectelor morfologice. Criteriul peisagistic 2. . Criteriul mental 2. ceea ce explică diversitatea punctelor de vedere şi a opiniilor exprimate. Comentarii şi răspunsuri la teste 2. 2 CRITERII DE DELIMITARE A REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 2. . care este orice regiune geografică veritabilă. neglijându-se sau acordându-se o importanţă mai redusă altora cu adevărat importante. 2 2. care o lungă perioadă au primat în regionare. Faptul este în mare măsură explicabil: fără delimitarea riguroasă a obiectului de studiu. De aici şi până la găsirea punctelor nevralgice ale ramurii geografice în sine nu a fost decât un pas. unde fixarea unei taxonomii riguroase a conceptelor întârzie. .mental. Criteriul politico-administrativ 2. dimensionale) şi neluarea în calcul a unor trăsături de mare viabilitate. . aleatoare (fizionomice.peisagistic. 11 Orice regionare trebuie să aibă la bază o sumă de criterii clar definite. Varietatea opiniilor formulate a generat însă şi o inerentă confuzie.politico-administrativ. în dauna însuşirilor funcţionale.să ofere.6.7.2. Bibliografie selectivă Pagina 11 12 13 14 16 18 19 2. au fost ridicate la rangul de criterii aspecte mai puţin semnificative pentru complexul teritorial.

morfologie. fiind extrem de greu de individualizat. ceea ce facilitează includerea lor în categoria regiunilor propriu-zise. În consecinţă. identificând regiunea cu acesta. Câmpia Transilvaniei). prin exploatare intensă. apariţia de unităţi teritoriale omogene este cu atât mai dificilă cu cât numărul variabilelor sistemice creşte. în regionarea geografică fără a deveni însă. Munţii Apuseni. Se înţelege de la sine că prin noţiunea de peisaj nu cuprindem numai trăsăturile naturale ale unei suprafeţe. cum ar fi descoperirea unor mari zăcăminte ale subsolului (petrol. ca unităţi peisagistice clar delimitate. Criteriul peisagistic Criteriul peisagistic îşi are locul său. peisajul ne mijloceşte surprinderea aspectului fizionomic al acesteia. diferit de al regiunilor învecinate. exclusiv. în latura antropică. În regionare participă nu numai elementele peisajului natural ci şi cele antropice. vegetaţia şi relieful) care vor genera în timp anumite resurse şi condiţii habituale a căror exploatare va determina un anumit tip de umanizare etc. sintagmă asupra căreia ne-am fixat definitiv în cadrul abordării de faţă. aşadar. climat) impunea trasarea entităţilor teritoriale la limita lor de discontinuitate. de la ponderea sa decisivă în teritoriile slab antropizate (gen Delta Dunării) la o echilibrare ponderată în teritoriile cu un rural profund. în cele ce urmează. Întâlnim. apare un nou tip de peisaj care va stimula delimitarea de areale funcţionale diferite de cele anterioare. tradiţional. Vintilă Mihăilescu (1968) situa peisajul înaintea oricăror alţi factori ai regionării. Petrolul din Subcarpaţii Curburii a condus. la diversificarea fizionomiei sale în anumite areale polarizatoare.. ci şi cele derivate din umanizarea sa. Prin supralicitarea valenţelor sale s-a ajuns dealtfel la delimitarea regiunilor naturale clasice. Apariţia implantărilor antropice modifică astfel peisajul natural reducându-i atributele de factor principal în regionare. bine statuat. care este ponderea peisajului în acţiunea de regionare şi până unde se manifestă influenţa sa. De observat că. 12 . El va atinge cotele cele mai reduse în teritoriile intens Proiectul pentru Învăţământul Rural Peisajul este cel mai vechi şi mai utilizat criteriu al regionării. oriunde şi oricând. grade diferite de implicare a peisajului natural în regionare. unde omogenitatea unor factori naturali (vegetaţie. dependent funcţional de particularităţile naturii locurilor (Podişul Bârladului. Carpaţii Meridionali etc.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. vor prezenta un tip de umanizare specific. Dacă avem în vedere regiunea ca un sistem teritorial funcţional. Delta Dunării. la umanizarea peisajului. Dimpotrivă.2. Să decelăm. cărbuni) care vor căpăta prin exploatarea lor o dinamică peisagistică. peisajul derivă din asocierea strânsă a tuturor factorilor naturali de rezonanţă (mai ales clima. ceea ce le acordă rangul de cazuri particulare ce întăresc regula heterogenităţii fenomenologiei regionale. Tocmai acest fapt destramă vechea funcţie a peisajului în regionare. mult mai intensă decât în teritoriile lipsite de astfel de facilităţi. în toate aceste cazuri. soluri. Perturbările vin însă din ingerinţa altor factori. cărbunii din bazinul Motru-Rovinari au generat spaţii geografice cu o dinamică total diferită de cea anterioară punerii lor în valoare.

având o individualitate proprie.3. ponderea care i se acordă fiind însă extrem de variabilă. Complementaritatea favorizează afirmarea şi diversificarea funcţiilor. a deveni exclusivist. a raporturilor şi relaţiilor dintre ele. regiunea naturală. la un transfer de atribute dinspre latura fizico-geografică a peisajului spre cea antropică. adică unui agregat spaţial organic structurat. repetăm. identificată acum două decenii în cazul Platoului Poieni din nordul Munţilor Metaliferi – P. deci. Cunoaşterea de profil a depăşit faza receptării construcţiilor arhetipale. atunci când acest decor este înţeles ca rezultanta finală a conexiunilor respective unghiul de receptare se schimbă în favoarea sa. aflate într-o progresivă restrângere numerică şi dimensională. doar coordonatele şi argumentele acţiunii fiind altele. vegetaţie de stepă şi forestieră. între care cei care asigură funcţiile sistemice primează. Nu va surprinde. În mod analog. Ea va include. impusă de specificitatea părţilor componente. spre altceva care astăzi poate fi regăsit în regiunea-sistem funcţional. densităţi nuanţate ale habitatelor şi populaţiei etc. în funcţie de consistenţa şi numărul altor factori luaţi în considerare. Dimpotrivă. gen regiunea naturală. unităţi fizicogeografice variate (sectoare de câmpie şi podiş. de delimitare. dar. 1983). de cea urbanizată. face loc regiunii funcţionale. din punct de vedere al desfăşurării. Important rămâne caroiajul liniilor de forţă şi orientarea centripetă a vectorilor. În concluzie. oferind sistemului un număr mai mare de Funcţiile sistemului teritorial au impus un criteriu propriu în delimitarea regiunilor. toate elementele polarizate de vectorii centripeţi sistemului în cauză. de evidenţiere a cauzalităţilor. peisajul rămâne un criteriu nelipsit în orice tentativă de delimitare a regiunilor geografice. soluri mozaicate). (O prefigurare a acesteia a reprezentat-o aşa numita unitate geografică funcţională. o entitate care poate fi receptată direct. că o regiune funcţională va include peisaje dintre cele mai diferite. asemănător cu cel înregistrat în cazul trecerii de la geografia descriptivă. de orice geograf. Criteriul funcţional Criteriul funcţionării ca sistem dinamic echilibrat devine fundamental pentru orice regiune geografică. Dealtfel. Cocean. Avem de a face cu un paralelism evident. ca mod de creionare. didactică. accelerată. inclusiv fizionomic. fără. Este însă cert că importanţa lui scade simţitor în situaţia limitării participării sale la asigurarea decorului exterior al unei entităţi teritoriale definită de o reţea complexă de relaţii şi interrelaţii. Proiectul pentru Învăţământul Rural 13 . Funcţionarea optimă a sistemului teritorial apare astfel ca un indicator relevant al noului model de organizare spaţială sinonim regiunii ce urmează a fi delimitată. Asistăm ca urmare. 2. la cea analitică. regiunea naturală nefiind cu nimic diferită. în acest ultim caz latura naturală a peisajului este dominată net de cea antropică care îşi impune astfel propria şi inedita sa pecete.Criterii de delimitare a regiunilor geografice urbanizate (gen metropole sau aglomeraţii urbane) unde este substituit de alţi factori. Precum şi într-o metamorfoză continuă.

Ele se materializează în decupaje teritoriale realizate. dar şi output-uri asemănătoare. existând numeroase relaţii aleator instaurate care. 14 . între componentele proprii şi pe plan extern.Criterii de delimitare a regiunilor geografice piloni de susţinere precum şi o elasticitatea sporită în cazul nevoii de adaptare la noi comandamente economice sau sociale. 2. energie. funcţional. Criteriul politico-administrativ Deciziile politico-administrative reprezintă unul dintre criteriile regionării. În mod similar se desfăşoară lucrurile în Bucovina de nord (regiunea Cernăuţi) unde presiunea politicului tinde spre reorientarea întregului sistem spre Ucraina. Cu cât structura sa este mai bine articulată. Un exemplu la îndemână îl constituie enclava rusă la Marea Baltică. greu de atins.4. orientându-o decisiv spre spaţiul slav. cu atât gradul de fezabilitate creşte. Pârghia politică poate însă remodela din temelie structura anterior conturată a unui sistem teritorial. prin adăugarea de valoare (derivată din aportul uman) input-ului. Sistemul teritorial îndeplineşte anumite funcţii care-i motivează şi susţin existenţa. O discuţie în derulare vizează specificul feed-back-ului regional. Kaliningrad (fostul Kőnigsberg al Prusiei Orientale) unde modificarea integrală a structurii etnice şi suprimarea conexiunilor cu Germania a demolat vechiul suport cultural german. la rândul lor. O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. Regiunea devine astfel o veritabilă “cutie neagră” unde ieşirile pot dimensiona intrările astfel încât sistemul să funcţioneze o perioadă nedefinită. dar şi etnic sau cultural. În majoritatea cazurilor apare un conglomerat extrem de heterogen de factori între care îşi fac loc subiectivismul iniţiatorilor sau interesul unor grupuri influente. cu sistemele învecinate. dar în acelaşi timp şi un mijloc sau metodă de delimitare a regiunilor. În majoritatea absolută a cazurilor existenţa lui este asigurată tocmai prin metamorfozarea intrărilor. iar durata sistemului va fi limitată. guvernat de alţi vectori. Dacă reducem ieşirile la materiile prime şi intrările la produsele achiziţionate prin contravaloarea celor dintâi feed-back-ul este negativ. după anumite considerente de ordin peisagistic. Sau dimpotrivă. Autoreglarea se realizează pe plan intern. Nu e de mirare. al echilibrului celor doi vectori sau prin dominanţa intrărilor în raport cu ieşirile. Menţinerea sistemului poate fi concepută numai în contextul. pe termen lung. O disfuncţie apărută în oricare din cele două planuri se repercutează negativ în ambele ceea ce conjugă eforturile pentru înlăturarea ei. De observat că maniera de acţiune a politicului este extrem de nuanţată. Ele Proiectul pentru Învăţământul Rural Intervenţia politicoadministrativă ca factor al caroiajelor teritoriale. deci. schimbându-l practic cu un alt sistem. detaşându-se în raport cu unităţile învecinate. Este cât se poate de vizibil faptul că în spaţiul regiunii au loc variate input-uri de materie. îşi vor dovedi ineficienţa. bunuri şi interese. că entităţile astfel configurate sunt departe de a funcţiona optim.

Un factor catalizator îl constituie. Prutul superior. pe criterii ştiinţifice. că limitele celor două tipuri de entităţi teritoriale nu coincid. Dualismul dintre regionarea geografică. la insistenţele Moscovei). prin detaşare administrativă faţă de Spania. conservarea de către Marea Britanie. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. pentru a cita doar cele de la frontierele României). în cazul fiecărei entităţi statale. Oferim. Pe de altă parte. A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. apariţia unor factori aleatori de natură subiectivă. tradiţiei în ciuda evidenţelor contrare). comunele. Se observă. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. regionarea astfel întreprinsă se apropie cel mai mult de dezideratele ştiinţei geografice. Luând în considerare o gamă variată de condiţionări. spre exemplu. Nevoia de soluţii practice 15 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Alba. mai jos. Aplicarea frecventă. Cluj. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. unităţile administrative asociind areale din regiuni diferite sau invers. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. Bacău sau Vaslui. Hunedoara şi Arad. Nu lipsesc nici decupajele motivate de considerente istorice sau de interes geostrategic (anexarea la Ucraina de către Hruşciov a părţii sudice a Basarabiei pentru a mijlocii celei dintâi accesul la gurile Dunării. regiunea sistem funcţional extinzându-se asupra a 2 sau 3 judeţe.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Intervenţia politicului în regionare este extrem de nuanţată. regiunea Munţilor Apuseni reuneşte teritorii aparţinând judeţelor Sălaj. a zonei strategice Gibraltar etc). propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. Prutul inferior etc. generalizată. ocuparea de către fosta URSS a unor insule din Arhipelagul Kurile aparţinând de drept Japoniei. chiar emoţională (rolul acordat. euroregiunile. adesea. Cehoslovaciei. Mureş-Dunăre-Tisa. noua regionare geografică a României unde Culoarul Siretului ca regiune geografică tipică include părţi ale judeţelor Suceava. judeţele ceea ce în cazul unităţilor din a doua categorie se realizează în puţine cazuri. şi cea politicoadministrativă. la o simplă suprapunere. În mod similar. Ele sunt cu atât mai deficitare cu cât regionarea este făcută sub impulsul unor forţe dinafară (constituirea Regiunii Mureş Autonomă Maghiară în centrul Transilvaniei după al doilea război mondial. a dezvoltării complementarismului economic şi social. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. Vectorul politic subvenţionează aceste demersuri menite a ilustra problemele cu care se confruntă localităţile. Fără a lipsi însă şi acum inconsecvenţele. îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. a fostei Iugoslavii. ca exemplu. Neamţ. a criteriului susmenţionat determină un dualism evident între regionarea geografică propriu-zisă. entităţile teritoriale politico-administrative devin obiectul unor introspecţii ştiinţifice cu finalitate practică mult mai frecvent în comparaţie cu regiunile delimitate după criterii geografice complexe. şi cea realizată prin resorturi politicoadministrative. Bihor. pornind de la un cumul de criterii ştiinţifice riguroase. În sfârşit.

şi descrieţi succint în spaţiul alăturat. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 2. criteriilor analizate anterior. Test de autoevaluare: Subcapitolul dedicat factorilor politico-administrativi introduce aspecte inedite in regionarea geografică. arhitecţi. Ţara Lăpuşului se va extinde spre sud-vest (unde limita naturală nu mai poate fi invocată. iar modul în care el o prefigurează şi o susţine depinde într-o măsură covârşitoare de gradul său de aderenţă la spaţiul respectiv. Dealtfel în lipsa omului. Adăugăm. Criteriul mental Criteriul mental a apartenenţei omului la un spaţiu dat. prin luarea în considerare a racordării spirituale a populaţiei la unitatea respectivă. a avantajelor care decurg pentru individ sau comunitate din orice demers. respectiv un spaţiu trăit (l’espace vecu). Limitele lor pot fi uşor trasate. având o contribuţie secundară.Criterii de delimitare a regiunilor geografice imediate a determinat însă imixtiunea în domeniul geografic a „tehnicienilor” (ingineri. Cocean. Ţara Năsăudului coboară pe Someşul Mare sau depăşeşte valea acestuia până acolo unde populaţia se consideră „năsăudeană” etc. Într-o suită recentă de studii de caz reunite într-o abordare de sinteză (P. entităţile teritoriale rezultate. deşi elementele cadrului natural nu mai facilitează operaţiunea. Astfel. dar şi spaţii mentale de o mare originalitate. Datorită acestei conexiuni mentale dintre om şi loc regiunea devine un spaţiu perceput (l’espace perçu). economişti) a căror deficienţă comună şi supremă rămâne modesta percepţie a mediului geografic şi a complexei sale fenomenologii. diversificându-se. ieşind din conturul depresiunii) până acolo unde locuitorii satelor îşi spun „lăpuşeni”. însăşi acţiunea de regionare nu pare motivată. Menţionaţi. Proiectul pentru Învăţământul Rural Un nou criteriu în definirea şi delimitarea unui sistem regional.5. 2005) s-a demonstrat cum „ţările” din România sunt nu numai printre cele mai tipice regiuni geografice. ca urmare. 16 . adjudecat fizic dar şi spiritual de fiinţa umană. (dar şi altora care. Omul a devenit factorul modelator principal al realităţii înconjurătoare. de transcendenţa caracteristicilor lui în propriul spirit. nu a fost încă invocat în Geografia Regională. nu au fost incluse în dezbaterea de faţă) un mijloc extrem de relevant pentru definirea unei regiuni funcţionale. a proiecţiei acestuia în construcţiile sale spirituale.

Şi invers. II. iar diferenţierile de asemenea. Având nucleul iniţial în bazinul mijlociu şi superior al Arieşului. diviziunile se ierarhizează fără echivoc. chiar dacă acest fapt determină o diminuare a suprafeţei fiecăruia în parte. ecologice din perimetrul propriu. Ea nu funcţionează însă ca un sistem teritorial tocmai 17 Proiectul pentru Învăţământul Rural . localitatea. Crişului Negru (moţii crişeni). favorabile sau defavorabile. deversând în bazinele superioare ale Crişului Alb. Un tip aparte de discontinuităţi sunt cele de natură politicoadministrativă care impun regionării anumite limite. iar influenţa acestuia mai limitată. această entitate spaţială va câştiga astfel în suprafaţă. Discontinuităţile intervin în majoritatea cazurilor sub forma unor praguri inerţiale unde acţiunea multor vectori se blochează sau devine dificil de exercitat.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Există şi alte criterii cu rezonanţă secundară pentru acţiunea regionării. Creşterea gradului de heterogenitate impune decelarea acelor sisteme teritoriale a căror matrice internă se individualizează pregnant. se constituie într-o regiune tipică. Un exemplu revelator ni-l oferă Ţara Moţilor. al cărei teritoriu s-a extins treptat spre culmile şi platourile montane ale Apusenilor. contraste economico-sociale puternice). sociale. Privite sub aspect pur administrativ. judeţul devenind nivele suprapuse cu atribuţii de gestionare a fenomenelor economice. Dimensiunea şi discontinuităţile au semnificaţie mai redusă în delimitarea regiunilor. departe de-a fi cele optime. Ampoiului sau Someşului Mic. în majoritatea absolută a cazurilor. cu toate condiţionările lui pozitive sau negative. mari întinderi de apă sau reţele hidrografice majore). Se cunoaşte faptul că variabilele sistemului regional se înmulţesc odată cu extensiunea lui. Suprafaţa unui teritoriu poate constitui un criteriu al delimitării regionale prin prisma autogestiunii lui eficiente. pe măsura creşterii presiunii demografice dinspre văile şi versanţii inferiori. Macroregiunile. Viabilitatea unei limite mentale este strâns corelată cu statornicia populaţiei într-un teritoriu dat. Apare astfel nevoia preîntâmpinării conturării acelor teritorii ale nimănui (no man`s land) aflate la extremitatea hinterlandului unor entităţi învecinate prin delimitarea unor noi sisteme teritoriale. Limita mentală a unei regiuni reconstituie. Ele pot fi cauzate de elemente ale cadrului natural (bariere muntoase. Maramureşul istoric. în conturarea sistemelor regionale se iau în considerare frecvent şi alţi factori cum ar fi extensiunea spaţială sau discontinuităţile. Pe lângă criteriile analizate. Cu cât distanţa dintre centrul polarizator (înţeles ca black box-ul sistemului) şi marginea unităţii este mai mare. întregul său proces de umanizare. chiar şi sub aspect etnic sau cultural. împărţit actualmente între România şi Ucraina. cu atât disiparea este mai accentuată. comuna. cu specificul culturii etnografice pe care a creat-o. III …etc nu sunt decât o reflectare a criteriului dimensional în operaţiunea analizată. dar şi de specificul antropizării (nepopularea şi neechiparea teritoriului. Intervenţia factorului dimensional este justificată prin existenţa fenomenului de disipare între centru şi periferie. regiunile de ordinul I. Diversitatea în unitate este un principiu valabil şi în acest caz dar nimeni încă n-a stabilit cu exactitate care este limita superioară a diversificării astfel ca ea să poată fi încadrată într-un program operaţional şi de control optim.

18 Proiectul pentru Învăţământul Rural . economic(CSI). politic sau militar. politice) îşi fac tot mai des simţită prezenţa în regionare datorită tendinţei actorilor implicaţi de a surprinde într-un tot unitar un cumul de însuşiri.6. 1997) care deosebeşte: . Transnistria. invocându-se practic orice factor capabil de a le motiva şi individualiza. altfel extrem de nuanţat. Prutul superior. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. Guantanamo) A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. Criteriile heteroclite (naturale. economic. În mod similar se petrec lucrurile în situaţia Bucovinei etc. le Gales. În sfârşit. . Se observă la autorul susmenţionat lejeritatea cu care operează în conturarea diverselor decupaje teritoriale.regiuni de cooperare organizate în domeniul cultural. delimitate prin bariere fizico-geografice (subcontinentul indian).) 2. adesea. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. Mureş-Dunăre-Tisa. C. Ele îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS.regiuni ca societăţi civile prin cultură. Lequesne.Criterii de delimitare a regiunilor geografice datorită fragmentării în cele două compartimente.regiuni construite istoric (UE). comunicaţie socială şi convergenţă de valori (Commonwealth).regiuni-unităţi naturale şi ecologice. . a dezvoltării complementarismului economic şi social. . . care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. pentru a cita doar cele de la frontierele României). sociale. a fostei Iugoslavii. Constituirea regiunilor transfrontaliere are ca principal deziderat armonizarea unor astfel de sisteme teritoriale fortuit dezmembrate. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. Maramureşul ca o regiune construită istoric etc. politic. Comentarii şi răspunsuri la teste Factorul politic intervine în regionare astfel O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. culturale. instituţionalizate de organisme regionale multistatale (NATO). Banatul ca o entitate cu valori convergente. Ele au fost aplicate parţial în anumite regionări şi pentru anumite teritorii din România (Delta Dunării ca unitate naturală şi ecologică. Tot astfel pot apare insa şi enclavele (Kaliningrad. euroregiunile. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. Prutul inferior etc. al unui teritoriu dat. O ilustrativă clasificare a regiunilor după astfel de criterii ne oferă Hettne (1994) (citat după P.regiuni ca sisteme sociale mai mult sau mai puţin conflictuale sub aspect cultural. Un factor catalizator îl constituie. Cehoslovaciei.

Les paradoxes des regions en Europe. 5. Ianoş. Sisteme teritoriale. Cocean. Editura Tehnică.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. (1997). SCGGG. 2. XXX. Ediţia a II-a. (1983). P. Mihăilescu.7. Bucureşti. Editura Academiei RS România Proiectul pentru Învăţământul Rural 19 . 4. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). O abordare geografică. Cluj Napoca. P. (1968 a). Geografie teoretică. Lequesne. Paris. Gales. C. Bucureşti. I. 3. Editura Presa Universitară Clujeană. V. Geografie Regională.. P. La Decouverte. (2000). (2005). Cocean. Bibliografie selectivă 1.

Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3. Comentarii şi răspunsuri la teste 3. culturile de citrice din ţările mediteraneene etc) a condus la identificarea unor Proiectul pentru Învăţământul Rural Tipologizareaacţiune dificilă datorită numărului mare de factori luaţi în considerare. . geopolitici. tehnologici. Astfel.realizarea unei imagini de ansamblu asupra tipurilor de regiuni.descrierea trăsăturilor structurale şi funcţionale ale regiunilor. . Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3. într-un element indispensabil oricărei acţiuni de divizare a suprafeţei terestre.Tipologia regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr. Relieful. când Philippe Buache publică un studiu ce împarte teritoriul Franţei în bazine fluviale. expresia determinismului fizic în geografie. începând cu anul 1752. Bibliografie selectivă Pagina 28 28 30 33 34 36 37 3. nu a fost decât un singur pas. înainte de oricare alte entităţi de acelaşi tip. o lungă perioadă. Operaţiunea tipologizării se constituie într-un incitant aspect al demersurilor regionale. cu edificarea unei infrastructuri ce modifică fizionomia sau arhitectura acestuia. Obiectivele unităţii de învăţare nr. De aici ideea că regiunile naturale sunt. 3 TIPOLOGIA REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 3. vegetaţia. economici. 3 Analiza aspectelor acestei unităţi de învăţare vizează: . Modificarea vegetaţiei naturale prin intermediul culturilor agricole larg extinse (vezi monoculturile din America Centrală şi de Sud. belturile nord-americane. climatul. pe care teoreticienii domeniului l-au făcut cu prisosinţă. În ţara noastră o astfel de regiune poate fi Delta Dunării. Africii şi Australiei. Actualmente rolul lor se menţine la parametrii superiori în teritoriile unde prezenţa antropică este limitată (regiunile polare şi subpolare. deşerturile tropicale ale Asiei. în primul rând.6. deşerturile verzi ale Americii de Sud şi Africii.înregistrarea stadiului actual al tipologizării acestora.7. odată cu tendinţa de antropizare a peisajului.5.1. Factorii economici s-au impus treptat. De la importanţa lor primordială acordată până la conturarea unor regiuni naturale.2. Regiunile omogene 3.3. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 3 3. sociali.4. respectiv factorii naturali. regiunile muntoase ale Eurasiei sau Americii etc). de diverse tipuri. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice. Înainte de orice. 3. factorii naturali s-au constituit.1. Regiunea polarizată 3. datorită faptului că a oferit un câmp larg deschis exprimării celor mai variate opinii. ce sunt implicate direct în operaţiunea regionării. 20 . devin elemente definitorii ale peisajului.2. se impun menţionării factorii luaţi în considerare la debutul oricărei acţiuni de acest tip.

regiuni agricole bine conturate. cu o concentrare masivă a populaţiei. după anul 1950. 21 Proiectul pentru Învăţământul Rural . topicul de regiune umanizată este treptat înlocuit. vestul european catolic şi estul ortodox.. activităţilor şi dotărilor tehnice ale teritoriului (Boswash. Ei pot interveni însă şi în sensul armonizării unor situaţii critice moştenite (întregirea României după primul război mondial. cu regiunea umanizată. Ca urmare. reprezentând un spaţiu unde o comunitate umană. funcţionale. destrămarea imperiului sovietic etc). structurale. cu cel de regiune polarizată. "Nordul" dezvoltat şi "Sudul" aflat la un standard inferior de afirmare. respectiv cu veritabile axe de dezvoltare şi organizare teritorială. Factorii sociali între care standardul de civilizaţie al populaţiei. reprezentat de un oraş cu funcţii de atracţie regională. Kosovo. prefigurat cu peste un secol înainte de von Thunen şi dezvoltat de W. este înlocuit cu polii industriali sau comerciali (tehnopolii). industrializarea intensă îşi aduc un aport însemnat la delimitarea spaţiului terestru în unităţi funcţionale de diverse ordine. unificarea Germaniei în 1989. Nagorno-Karabach. organizează un teritoriu. câmpiile indo-gangetică sau chineză (ca vetre ale unor vechi civilizaţii) în raport cu Siberia recent populată etc. Găgăuzia etc). trasând limite adesea arbitrare din punct de vedere al funcţionalităţii sistemice (divizarea Germaniei după al doilea război mondial. ataşarea de către Israel a înălţimilor Golan. posesoare a unei culturi proprii. funcţională (nodală). Regiunea naturală este substituită astfel. centrul clasic. Intervine aici conceptul de posibilism opus determinismului cultivat anterior. Factorii tehnologici sunt purtătorii unui potenţial major de restructurare a matricei oricărui peisaj şi se materializează în spaţiu prin modificări fizionomice. Christaller în studiile sale. urbanizarea. fapt datorat şcolii franceze patronată spiritual de Vidal de la Blache. care poate avea o singură sau mai multe trăsături fizico-geografice. Actualmente. moştenirea spirituală a colectivităţilor.Tipologia regiunilor geografice Factorii naturali au individualizat „regiuni naturale”. lipsite de astfel de atribute. Dezvoltarea industriei a avut ca urmare geneza unui peisaj de mare originalitate. ce nu pot fi omişi de nici-o analiză teritorială complexă. de gravitaţie şi polarizare. cei economici şi sociali „regiuni umanizate”. aspectele comportamentale sunt elemente frecvent luate în calcul de promotorii diviziunilor teritoriale. Tokio-Osaka-Kobe) ce se delimitează adesea de la sine faţă de regiunile învecinate. desprinderea Basarabiei şi Bucovinei de nord de România. Rolul omului în transformarea şi definirea peisajului este astfel recunoscut. Factorii geopolitici acţionează uneori brusc şi violent. Regiunea Munteniei centrale este definită în primul rând prin atribute economice induse de prezenţa metropolei bucureştene cu o industrie complexă şi diversificată. particularităţile culturale şi etnice. Expresia sa cea mai elocventă porneşte de la conceptul de centralitate. după anul 1900. sunt exemple revelatoare ale ponderii crescânde a aspectelor sociale în demersurile regionale. Căile de comunicaţie. Aceste elemente se dovedesc a întruni însuşirile unor factori de mare influenţă teritorială.

relaţia om-mediu. cel mai adesea. (1971). gradul de complexitate şi vulnerabilitate etc. prin îmbogăţirea conţinutului conceptului. Ideea a fost vehiculată încă din 1915 de J. aşa cum o relevă şi Grigg D. Este momentul de a menţiona. fără a se preocupa de interrelaţiile dintre acestea. Faptul că acesta din urmă poate îmbrăca o multitudine de ipostaze. iar Christaller şi Dickinson „locurilor centrale”). care aşează la temelia acesteia un mare număr de principii. actualele regiuni polarizate. Ea operează în interiorul regiunii unde ordonează elementele constituente după o sumă de criterii stabilite de investigator. De aici. structura. clasifică regiunile în: regiuni generice (generale. Regionarea are în vedere întregul spectru de elemente clasificate. ele reprezintă operaţii distincte. Criteriile tipologizării regiunilor geografice Pentru mulţi autori. cu o individualitate geografică distinctă în raport cu alte unităţi). reprezentând o grupare a fenomenelor geografice după gradul lor de similaritate. care distinge. seamănă între ele) şi regiuni specifice (arii singulare. Avem ca exemplu clasificarea regiunilor propusă de D. dacă nu luăm în calcul eventualitatea departajării unităţilor regionale după gradul lor de frecvenţă şi reverberaţie.Tipologia regiunilor geografice 3. regiuni generice (încadrabile în diverse tipuri care. trăsăturile evolutive. clasificarea precede regionarea. 22 . subordonându-i-se. Vidal o asociază conceptului de „pays”. rolul elementului de sprijin. individual sau în asociere. vor deveni. Factorii şi principiile susmenţionate. mărimea. prefigurate încă de Vidal. pe de o parte. în acelaşi context. acţiunea de regionare este sinonimă celei de clasificare. Clasificarea după scopul demersului ştiinţific are în centrul preocupărilor divizarea suprafeţei terestre în concordanţă cu dezideratul pe care şi-l propune cercetătorul la începutul investigaţiei sale. fără a fi ţinta demersului propriu-zis. menţionăm: scopul demersului ştiinţific. de la analizele unor aspecte ale subramurilor geografice Proiectul pentru Învăţământul Rural Criteriile după care se realizează tipologizarea regiunilor sunt variate. într-un raport asupra fenomenului regional. specifice (axate pe fenomenologia unui singur domeniu). Acelaşi autor uzitează însă şi de o altă clasificare.3. Cele din urmă. Ei joacă. distingând regiuni uniforme (definite prin unicitatea criteriului de selecţie) şi regiuni nodale (rezultate în urma interrelaţiilor dintre lucruri şi locuri). Grigg. stau la baza diverselor criterii ale regionării geografice. întemeiat pe alte considerente. Care este criteriul acestei clasificări este mai greu de decelat. în anumite privinţe. După opinia noastră. uniforme (areale caracterizate prin uniformitatea criteriului de selecţie) şi nodale (definite de interrelaţii între lucruri şi locuri. C. de ansamblu). funcţionarea sistemului teritoriul alcătuit prin coabitarea lor temporo-spaţială. încercarea din 1937 a Comitetului lui Geographical Association care. poate. şi numeroasele tipuri de regiuni care nu se pot încadra în criterii precise ori sunt rezultatul aplicării unor criterii compozite. Scopul demersului ştiinţific permite clasificarea regiunilor conform domeniului de specializare geografică. Desfăşurarea acţiunii în sine este însă dificilă. dar mai ales raporturile dintre ele. Între criteriile luate în considerare de numeroasele încercări de clasificare a regiunilor. Galpin.

1979) răspund plenar oricărei analize structuraliste. cu o încercare de regionare. supralicitând importanţa abordărilor de profunzime. primele două tipuri definind etapele iniţiale şi de afirmare a ştiinţei noastre. vom întâlni macro-regiuni (Amazonia. microregiunile (entităţi cu însuşiri particulare.. de consolidare şi individualizare pregnantă între celelalte ramuri geografice.Tipologia regiunilor geografice Structura unui sistem teritorial este relevantă în tipologizare. Siberia. singura diferenţă constând în transferul ei. ci fenomenul turistic ale cărui trăsături spaţiale conduc la delimitarea unor unităţi funcţionale de tip regional !). 1990). umanizate. funcţionale. au făcut-o). Culoarul Izei -V. strict specializate (geomorfologie. cu trecerea atenţiei dinspre organismul uman spre organele acestuia. climatologice. Evident. din păcate. de mare omogenitate şi funcţii decelabile). spre exemplu. Un alt criteriu este cel care încearcă să surprindă trăsăturile evolutive ale spaţiului delimitat. polarizate şi anizotropice (Dauphinė. de desfăşurare a proceselor şi fenomenelor studiate. de la nivelul studiilor monografice. N. geografia turismului) la introspecţiile asupra peisajului sau sistemului complex de relaţii dintre factorii geografici dintr-un teritoriu dat. regiuni-sistem (Dov. conturându-se patru tipuri de regiuni şi anume: naturale. Structura internă a entităţii spaţiale de tip regional se dovedeşte a fi criteriul cel mai intens vehiculat şi cu atributele cele mai semnificative. Acceptând acest criteriu. cu predilecţie. Grupa de nord a Carpaţilor Orientali -III-. Ordinele de mărime sunt impuse de amploarea şi gradul de aprofundare a introspecţiilor. în toate cazurile unde operează criteriul susmenţionat. Este ceea ce dealtfel imaginează cu claritate P. orice analiză pertinentă în toate aceste ştiinţe se încheia. Depresiunea Maramureş – IV -. geografia industriei. Fenomenul are multe similitudini cu ceea ce s-a întreprins în medicină. Etc. regiunile de ordinul I. la cele strict specializate. Trebuie subliniat însă permanent că. Etc. A se observa că în întreaga perioadă menţionată. trebuie revizuită. de scopul demersului şi capacitatea intuitivă şi interpretativă a investigatorului. în perioada aşa-zisei sale crize. Acţiunea de regionare în sine nu a încetat să fie utilizată în tot intervalul menţionat. integrând întreaga fenomenologie ce caracterizează astăzi domeniul în cauză. II. Cele trei tipuri de regiuni. iar celelalte două etapele recente. Sahara). îmbogăţindu-şi permanent semnificaţiile. ale cărui funcţii le slujesc (aşa cum. invariabil. Observăm că această grupare corespunde unor anumite faze ale dezvoltării Geografiei Regionale. Proiectul pentru Învăţământul Rural 23 . operaţiunea de regionare nu este un scop în sine ci un corolar final al demersului ştiinţific. explică diversitatea tipologică a regiunilor astfel delimitate. fără a se uita însă nici-o clipă că ele aparţin unui întreg. El a însoţit ştiinţa regiunilor încă de la conturarea sa. ). omogene. (Nu studiem regiunea turistică pentru a demonstra că ea există. nu lipsesc criteriile scării de reprezentare. Haggett (1990) când aşează sinteza regională în punctul de bilanţ al trinităţii geografice (alături de localizare şi interrelaţii). Astfel. perspectiva asupra evoluţiei Geografiei Regionale în deceniile şapte-nouă ale secolului XX. unii geografi. Carpaţii Orientali -II-. A. III…n (Carpaţii -I-.etc.

Tipologia regiunilor geografice Scopul demersului ştiinţific Morfologice Climatice Pedogeografice Biogeografice Rurale Urbane Agricole Industriale Turistice Politico-administrative Ecologice Mixte Omogene Polarizate Anizotrope Naturale Umanizate Funcţionale Sistem Macroregiuni Regiuni de ord. 1995). 1976). A. I. iar relaţia om-mediu conduce la creionarea unor regiuni înrădăcinate. A. II. informatizate şi autofinalizante ( Vallega. Gradul de complexitate 24 Proiectul pentru Învăţământul Rural . echilibrate. III Microregiuni Active Echilibrate Informatizate Autofinalizante Înrădăcinate Fluide Explozive Elementare Complexe Stabile Critice Defavorizate Structură Trăsături evolutive Criterii Mărime Nivel de organizare Relaţia om-mediu Gradul de complexitate Gradul de vulnerabilitate Criteriile de clasificare a diverselor tipuri de regiuni geografice După gradul de organizare se individualizează regiuni active. fluide şi explozive (Fremont.

Dauphiné. de cele critice sau defavorizate.cât şi necesitatea orientării demersurilor geografice înspre evidenţierea fenomenelor-etalon. Dayries M. ca fenomene de maxim impact asupra omului.Tipologia regiunilor geografice diferenţiază regiunile elementare (speciale) de cele complexe şi integrate.. 3. majoritatea geografilor converg înspre delimitarea a două tipuri de regiuni şi anume: omogene şi polarizate. iar în cele dezvoltate la nivelul subsistemelor spaţiale). Criteriile susmenţionate şi varietatea entităţilor pe care le definesc exemplifică revelator complexitatea fenomenului regional. Astfel deosebim regiunile stabile. opiniile au evoluat tinzând să includă şi alte elemente. dar şi cu spaţiile învecinate . Wackermann. regiuni-frontiere şi de tranziţie spre declin. J. Omogenitatea – răspândirea uniformă a masei. Ulterior.de a delimita suprafeţe aflate într-un echilibru armonic în raport cu propria lor dinamică. aşa cum o dovedeşte E. Juillard (1962) care admite două principii ale unităţii şi anume peisajul (generator de uniformizare) şi reţeaua urbană (producătoare de coeziune). După opinia lui P. respectiv raporturile fizice şi condiţionările reciproce. bine consolidate ca sisteme. ea explică atât nuanţarea extremă a demersurilor cât şi inevitabilele abateri de la filonul viguros al interpretărilor pertinente. Din acest punct de vedere. 2002) distinge patru tipuri de regiuni: centrale (regiuni core).4. Alţi autori (Jaqueline Beaujeu-Garnier. Regiunile omogene Criteriul structurii s-a impus în raport cu celelalte. Delta Dunării. relativă. când are loc o supraimpunere a activităţilor umane unificatoare pe un cadru fizic omogen – spre exemplu. generată de acţiunea unui element care domină net celelalte 25 Regiunile omogene reprezintă idealul demersului regionării. Friedmann (citat de G.devine elementul definitoriu al entităţii în cauză. Încercând să surprindă nivelul de dezvoltare. Orientarea studiilor actuale înspre domeniile riscurilor şi hazardelor. atât idealul acţiunii de regionare . citată după A. Până la mijlocul secolului XX omogenitatea era considerată ca singurul principiu al unităţii în Geografie. Regiunile omogene reflectă. în semnificaţia lor. 1978). Dumolard (1975) „regiunile omogene sunt frecvente la extremităţile scării” (în ţările sărace regiunile omogene apar la nivelul superior. 1979) deosebeşte trei forme ale omogenităţii şi anume: globală. datorită faptului că el oferea posibilitatea decelării componentelor interne ale ansamblului regional. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Este ceea ce Consiliul Europei include dealtfel în propria definiţie a regiunii: “ un teritoriu de dimensiuni mijlocii susceptibil de a fi determinat geografic şi care este considerat omogen” (Dayries J-J. de tranziţie spre dezvoltare. La rândul său. cărora André Dauphiné (1979) le asociază regiunile anizotropice. determină includerea între criteriile de regionare şi a gradului de vulnerabilitate a unităţilor teritoriale regionale. energiei şi intereselor într-un spaţiu conturat de ea însăşi .

model derivat din teoria locurilor centrale.5. Regiunile omogene antropice corespund de obicei unei faze de tranziţie scurtă între două stări de heterogenitate. când elementele implicate (relief. regiunea omogenă este un model spaţial ideal ce dispare prin transformare şi creşterea gradului de complexitate. Mult mai cunoscut şi mai intens aplicat va fi însă modelul lui Walter Christaller.valorile variabilei în fiecare unitate spaţială X . recurentă derivată din asocierea unităţilor elementare ce se aseamănă între ele .Alsacia. Polarizarea. presupunând o omogenitate perfectă a elementelor constituente. climă. Regiunea polarizată Sunt entităţi teritoriale ale căror vectori converg spre unul sau mai multe puncte de gravitaţie. Regiunile omogene pot avea o origine naturală. aflate. morfologici) sau antropici (prezenţa unor căi de transport sau a unor centre urbane satelite). Aceasta deoarece omul specializează spaţiul şi combină complementarităţile. a fost întrevăzută încă de von Thunen care elaborează. 3.Tipologia regiunilor geografice – Amazonia. intens aplicată şi mediatizată şi în zilele noastre. un prim model al interrelaţiilor spaţiale ce se nasc între punctul (centrul de gravitaţie) şi teritoriul limitrof.o variabilă dată Xi . soluri.media valorilor anterioare n . Dauphiné (1979): Σ (Xi – X) V² = --------------------n–1 unde: V² . influenţă) reciprocă. liniile de forţă ale Proiectul pentru Învăţământul Rural Polarizarea este un fenomen ce dă coerenţă sistemului teritorial şi-l evidenţiază în raport cu spaţiile învecinate. climatici. în anul 1826. Modelul iniţial elaborat de von Thunen este ideal. vegetaţie. Pentru aprecierea gradului de omogenitate s-au elaborat diverse formule. la rândul lor în relaţii de conexiune (dependenţă. la peste un secol după precedentul. Pornind de la efectul gravitaţional al unui centru de putere. Majoritatea lor se transformă în regiuni polarizate sau anizotrope. hidrografie. faună) se suprapun spaţial perfect (caz extrem de rar !) sau când un factor domină decisiv ceilalţi factori (cazul Amazoniei unde vegetaţia se detaşează net pe scara condiţionărilor). Observând însă heterogenitatea acestora el revine cu modificări care ilustrează deformarea modelului primar în contextul intervenţiei unor factori perturbatori naturali (hidrografici. 26 . în 1933. cu fluxuri interne simetrice) şi puterea de adaptare slabă (orice dereglare în sistem fiind capabilă de distrugerea regiunii). formulat ulterior. În concluzie. ca fenomen extrem de răspândit în mediul geografic.numărul unităţilor spaţiale Dintre proprietăţile sistemice ale regiunilor omogene se reţin echilibrul staţionar (generat de o dinamică extrem de lentă. dintre care am selectat cea propusă de A.

În spaţiul alocat reprezentaţi grafic structura respectiva.Tipologia regiunilor geografice teritoriului se dispun ierarhizat.n. Ulterior sunt abordate noţiuni precum “ierarhia” şi Proiectul pentru Învăţământul Rural 27 . 1979). Într-un tabel sintetic. Un astfel de rol îl joacă astăzi tehnopolii sau parcurile industriale 3. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea polarizată prezintă o ierarhie funcţională pornind de la rolul fiecărui pol de atracţie în parte şi a ariei sale de gravitaţie. un sistem spaţial. ci şi distanţele la care ele îşi manifestă influenţa. va gravita întreaga infrastructură tehnică şi de habitat aferentă acestora. înainte de orice. La baza explicării fenomenului de polarizare se află trei concepte şi anume: inovarea. de la nivelul superior (centrul atractor superior) la cel de minim potenţial. aşa cum o atesta prin modelul său von Thunen. succesiv. “centrelor” sau “axelor” de dezvoltare (atracţie) sunt numeroase încă din anii '70 ai secolului trecut. Pentru a le putea percepe în adevărata lor interrelaţie este imperios necesar a cunoaşte structura internă a unei astfel de regiuni. difuzia şi dominarea. Exemplele cele mai edificatoare le oferă industria a cărei afirmare într-un teritoriu dat poate îmbrăca.) a unei regiuni polarizate” ( Dauphiné. semnificaţia tuturor conceptelor menţionate. Regiunea polarizată este. Disputele legate de definirea “polilor”. odată cu pilonii de rezistenţă ai teritoriului. Evoluţia sa este ireversibilă tinzând spre regiunea urbană considerată ca “faza ultimă (de evoluţie. după mărime a locurilor centrale. Christaller menţionează nu numai ierarhia. Test de autoevaluare Regiunea polarizată oglindeşte cel mai revelator modul de agregare a elementelor teritoriale. Ea are proprietăţi sistemice determinate de echilibrul dinamic instabil între intrările (input) şi ieşirile sale (output). n. Evident. A. reprezentaţi de aşezările urbane. teritoriul şi populaţia pe care le polarizează.

regiunea polarizată. 3. Ca urmare. distanţa până la fâşia periferică şi numărul punctelor de disipare intermediare. Influenţa centrului asupra periferiei descreşte într-un degradeu cantitativ. 1979) sunt următoarele: polii. Preocupările recente se axează pe explicarea unor fenomene interne ale spaţiilor polarizate. şi au ca ferment decalajele existente între cei doi factori ai intercondiţionării. prin relaţii de dependenţă. concomitent. Grafic. periferia. A. în strânsă corelaţie cu “puterea” centrului.Tipologia regiunilor geografice interdependenţa spaţială” ce permit autorilor să definească relaţiile spaţiale. Pârghiile de forţă ale centrului pot exercita o acţiune totalitară (“centralizatoare”) sau una laxă. adesea conflictuale. coloana vertebrală a sistemului regional în vreme ce periferia reprezintă. în viziunea autorului menţionat. subsistemul dar şi oponentul său. Centrul tinde permanent să-şi subordoneze. retelele şi câmpurile. Un ultim concept este “câmpul spaţial” definit de Dauphiné ca “un spaţiu unde fiecărui punct îi corespunde un scalar sau un vector a cărui valoare este în funcţie de poziţia sa”. Centrul devine punctul de sprijin. să contureze “reţelele” . de descentralizare. Comentarii şi răspunsuri la teste Părţile componente ale unei regiuni polarizate (după Dauphine.6. iar aceasta să se despovăreze de condiţionările centrului. Relaţiile sunt biunivoce dar dezechilibrate (cu ponderea decisivă dinspre centru spre periferie). ele pot fi reprezentate astfel: POLII REŢEAUA CÂMPURILE 28 Proiectul pentru Învăţământul Rural . este definită de un triplet strâns intercondiţionat: poli constituiţi în reţele în jurul cărora gravitează câmpurile. cum ar fi raporturile dintre centru şi periferie.

Vallega. Basil Blackwell. Trav. Geografie Regională. Espace.. 2. Wackermann. G. region et systeme. Mursia. 3. O abordare geografică. La regione. Cluj Napoca. L'espace vecu et la notion de region. Geogr. Géographie Regionale. Cocean. Ediţia a II-a. 6. Ianoş. 8. Editura Tehnică. I. sistema territoriale sostenibile. Fremont. P. (2000).(1995). A. (2002.Tipologia regiunilor geografice 3. Reims. 5. Sisteme teritoriale. (1976). Bucureşti. Mihăilescu. Bibliografie selectivă 1. (1979). Ellipses. Haggett. Editura Academiei RS România. V. Paris. (2005). Paris. Economica. Cambridge. A. USA. 41-42. Dauphiné. Presa Universitară Clujean. Milano. Inst.7.(1990) The Geographer's Art. 7. Geografie teoretică. A. 4. Proiectul pentru Învăţământul Rural 29 . (1968 ). P.

cu aproape două secole mai devreme decât Vidal de la Blache.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 4.Moldova vremii sale . în primul rând cronicarii.7. El Proiectul pentru Învăţământul Rural Prin Dimitrie Cantemir ne înscriem în avangarda cercetărilor regionale mondiale. faună.3. preponderent literare. Acceptând regiunea naturală. REGIUNILE GEOGRAFICE ALE ROMÂNIEI Cuprins 4. Există suficiente temeiuri pentru a considera opera lui Dimitrie Cantemir. Dealtfel. aşadar. 1 4. climat. vegetaţie. structurii etnice. Obiectivele unităţii de învăţare nr.8.înregistrarea contribuţiei adusă de geografii români la patrimoniul teoretic al ştiinţei regiunilor. El delimitează astfel o regiune .Geografii români şi Geografia Regională.1. 4 Introspecţia în istoria Geografiei Regionale româneşti permite: . în vogă la vremea sa.5. . cel mai reprezentativ iluminist român ne oferă (nouă şi Geografiei mondiale !) un studiu închegat despre locuri şi oameni.explicarea orientării practice a Geografiei regionale din ţara noastră în etapa actuală. în traducere germană. Simion Mehedinţi îi acordă în opera sa capitală Terra (1931) . resurse) le interfaţează permanent cu factorul antropic (analizat prin prisma răspândirii în teritoriu. pe care ţăranii noştri au obicei de o folosesc la unsul osiilor de la căruţe") etc.descrierea începuturilor timpurii a preocupărilor în domeniu. hidrografie. Descriptio Moldaviae.o atenţie limitată. Începuturile Geografiei Regionale în România. niciun component al peisajului care să nu fie surprins în participarea sa la constituirea unui spaţiu trăit. ocupaţiilor. Regiunile geografice ale României 4. la cererea Academiei din Berlin. 4 GEOGRAFII ROMÂNI ŞI GEOGRAFIA REGIONALĂ.2. Începuturile Geografiei Regionale în România 4. organizării sociale). 4. obiceiurilor. Dacă autorii mai vechi. Etapa 1950-1980 4. abia în 1769 la Hamburg) ca prima lucrare de Geografie Regională autohtonă. Nu lipseşte. Lucrarea este însoţită şi de o hartă pe care sunt transpuse principalele elemente analizate. Unitatea de învăţare Nr. se observă că majoritatea absolută a referinţelor au statut de reliefare a interrelaţiilor dintre om şi mediul său de viaţă ("aproape de Moineşti ţâşneşte dintr-un izvor păcură amestecată cu apă. (dar publicată. Regiunile geografice ale României. Obiectivele unităţii de învăţare nr. aspecte ale domeniului geografic. Etapa actuală 4. 4 4. Lucrarea de verificare nr.ca entitate politică ale cărei trăsături fizice (relief. în anul 1717. umanizat. . elaborată în limba latină. au inclus în scrierile lor. ca un dat de necontestat.2.veritabilă Biblie a geografiei româneşti! .6.4. Bibliografie selectivă Pagina 30 30 31 33 34 36 37 37 4. 30 .

Se observă palierul inferior de poziţionare a celei din urmă în raport cu Geografia Generală (“cea mai sigură parte a Geografiei”). nu-s decât material pentru sinteza generală”). ele sunt doar faze sau etape ale elaborării geografice”). de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. trebuie apreciată şi în contextul manifestării. 4. integral şi limite naturale). Dar. regiunea geografică devine o unitate de studiu. cel metodologic. Proiectul pentru Învăţământul Rural . vizând atât domeniul de studiu. În alt plan. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). şi în rândul multor geografi români a tendinţelor de negare a Geografiei Regionale (“Geografia regională nu există”! – declară aproape la unison participanţii la o dezbatere ştiinţifică organizată în anul 1964 la Institutul de Geografie Bucureşti). pune în discuţie doar dualitatea şi raporturile Geografiei Generale cu Geografia Regională. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. Ca urmare. Poziţia sa susţinută în favoarea abordărilor integrate. administrative. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. tranşând net discuţia în favoarea celei dintâi (“descrierile regionale. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. Există. George Vâlsan (1931) glosează asupra semnificaţiei noţiunii de regiune naturală. În mod analog.Geografii români şi Geografia Regională. “singura perspectivă a muncii geografice “etc. V. Ca mijloc concret de delimitare regională Mihăilescu. propune peisajul. Regiunile geografice ale României. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. definind regiunea naturală transformată de om. 1970). oricât de numeroase şi de interesante ar fi ele. regionale. la autorul susmenţionat. 31 Un magistru al Geografiei Regionale româneşti. Etapa 1950-1980 Contribuţiile cele mai consistente la definirea domeniului de investigaţie al Geografiei Regionale aduce. insistând asupra “caracterelor deosebitoare” şi a rolului lor în aplicarea principiului “independenţei geografice”. fără îndoială. Vintilă Mihăilescu (1964. mai mult în dezbateri decât în scrieri. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. cu care începe şi se termină introspecţia de profil. cât şi raporturile ei cu celelalte ramuri geografice (“opoziţia dintre Geografia generală şi Geografia regională nu-i justificată. Perspectiva abordării sale este largă şi profundă. structură şi funcţii specifice. în anii ’60. 1968. metodele de cercetare. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia.3. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. Este o noţiune sintetică. economice etc). De notat că în accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. o “încununare a geografiei ca ştiinţă”. contradicţiile autorului nu întârzie să apară atunci când afirmă că descrierea unor teritorii în manieră regională reprezintă o ultimă etapă de aplicare.

Pentru Valeria Velcea (1988) regiunea rămâne o entitate teritorială funcţională. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. majoritatea absolută a geografilor români se vor cantona (şi datorită vicisitudinilor vremii). o încercare a geografului român de-a armoniza relaţia dintre Geografia cantitativă. Morariu. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. din motive conjuncturale. în această poziţie. Vintilă Mihăilescu se menţine. cel al abordărilor propriu-zise. cu un impact negativ ulterior asupra domeniului în cauză. Avem astfel. ai regiunii de tip sistem. de habitat şi economice ale unităţilor (delimitate însă după criterii preponderent morfologice!). Acum apare Monografia geografică a RPR (1960) elaborată de un larg colectiv de autori (inclusiv sovietici !) a cărei structură se încadrează în profilul analizelor de tip regional. 1968). Mişcarea fertilă a ideilor geografice în anii ’70. G.. tot atunci. cu fizionomie specifică. în inerţia tradiţională a delimitării şi studiului regiunilor morfologice ( Mihăilescu.. Pentru Cornelia Grumăzescu (1970) orice regiune geografică este un complex teritorial funcţional unitar. T. Pe alt plan însă. ceea ce apropie mult punctul său de vedere de interpretarea sistemică ce începuse să se contureze în perioada menţionată la nivel mondial. comunitatea şi substratul. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. Ea va fi urmată de tratatul de Geografia României (vol. Posea. Doi precursori. (1977) va reitera: regiunea este un sistem teritorial concret. avându-se în vedere totalitatea aspectelor fizice. a cărui editare debutează în anul 1983 şi continuă şi actualmente Dacă în primele două volume problematica este abordată fizico şi economico-geografic. Paralel acestor tendinţe de veritabilă noutate şi modernitate. definit de trei factori: mediul. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. se va accentua mai târziu. la nivel mondial. 1970). fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. unde metodologia studiilor regionale este inspirat pusă în temă. V. în ultimele trei analiza primeşte tente regionale certe. Continuând şirul analogiilor. Din nefericire. sociale şi economice. la stadiul creionării entităţilor morfologice. la nivel european şi mondial. în vogă la vremea respectivă. după o excelentă analiză a regiunii Luncii Dunării. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. definit de interacţiunea şi influenţa reciprocă a elementelor naturale. Tot în deceniul opt. V. în plină criză. grupul de cercetători se dispersează. etc). Grumăzescu. I-V). I. conduce pe unii cercetători (Horia şi Cornelia Grumăzescu) la abordarea regiunilor prin prisma teoriei sistemelor. perioada deceniilor şase-opt a secolului trecut nu a fost tocmai nefructuoasă. De reţinut opinia conform căreia delimitarea regiunii trebuie să aibă la bază variaţia indicilor cantitativi ce definesc proprietăţile părţilor sale componente (H. şi Geografia Regională aflată. Trecând în domeniul practicii imediate. Donisă.Geografii români şi Geografia Regională. demografice. Regiunile geografice ale României. 32 Proiectul pentru Învăţământul Rural . derulate îndeosebi în Laboratorul de Geografie Regională al Institutului de Geografie din Bucureşti. fapt care.

respectiv prin evaluarea relaţiilor dintre acestea şi teritoriul aferent. autorul revine cu o contribuţie de mare consistenţă ideatică. în ansamblu. ce-i permit autoorganizarea. Întru-un astfel de context regiunea devine un spaţiu funcţional. consolidând colectivele de cercetare proprii. (1981.4. El se va identifica integral în regiunile heterogene. P. Regiunile geografice ale României. Paralel cu reconsiderarea sa pe plan mondial. Fortificarea ştiinţifică şi instituţională a Geografiei Proiectul pentru Învăţământul Rural 33 . relief. polarizat. 1987. 4. câştigând vizibil teren şi în România. iniţial. De subliniat. Ea posedă fluxuri de masă. Etapa actuală Confruntarea cu inerţia şi-o asumă Ianoş. Acelaşi autor realizează o tipologizare complexă a regiunilor geografice. regiunea fiind statuată ca cel mai complex sistem geografic. I.Geografii români şi Geografia Regională. Geografia Regională este o specializare distinctă în cadrul structurii doctoranturii având până în acest moment trei îndrumători (I. Ianoş. Dealtfel. Cocean). 2000) care propune. alegerea şi a altor criterii pentru regionare decât cele fizico-geografice. de aplicabilitate în practică de necontestat. în vreme ce regiunile naturale prezintă o structură coerentă şi sinergică numai în plan vertical (între substratul geologic. la Cluj Napoca funcţionează un Centru de Geografie Regională ce-şi propune abordarea la vârf a domeniului şi editarea unei reviste de profil (Romanian Review of Regional Studies) al cărei prim număr a apărut deja. şi în preocupările geografilor români. ca domeniu geografic de maximă importanţă pentru dezvoltarea economicosocială. mai ales. o tentă pragmatică. implicarea geografilor din Cluj Napoca în elaborarea unor vaste proiecte de amenajare a teritoriului interjudeţean (PATIJ) şi a Regiunii de Nord-Vest (PATR) unde conceptele şi metodologia regională au găsit un câmp de aplicare extrem de fertil. Unul dintre ele ar putea fi individualizarea în funcţie de ierarhizarea reţelei de aşezări. Regionarea naturală face loc. Marin. energie şi informaţie proprii. un model de abordare practică a studiilor regionale şi defineşte o nouă însuşire a sistemului teritorial regional: rezilienţa. Ulterior. cu o structură disipativă. I. dar şi în plan politic. hidrosferă. începând cu anul 2003. Spaţiul regional este coerent (componentele sale naturale şi antropice sunt strâns conectate) şi sinergic (conlucrarea componentelor generând o funcţie specifică). regiunii polarizate. dând Geografiei. 1993. Complexitatea sistemului se reflectă nemijlocit în marea sa rezistenţă la schimbare. Facultăţile de Geografie din Bucureşti şi Cluj Napoca îşi centrează preocupările în catedre de profil. un sistem termodinamic şi informaţional optimal deschis. Geografia Regională se menţine în actualitate. P. a spaţiului mental ca un criteriu de maximă eficienţă în delimitarea unor regiuni geografice de mare viabilitate (“ţările”). de tip sistem teritorial. Ca o contribuţie de ultimă oră menţionăm introducerea de către Cocean. atmosferă şi biosferă).

O regiune sistem funcţional poate include un teritoriu variat morfologic (munte-dealcâmpie). Câmpia Română. astfel. În consecinţă uniformitatea fizico-geografică nu mai este o condiţie obligatorie a delimitării. Au fost. 34 . Podişul Moldovei. mai ales cele morfologice. ei i se substituie alte criterii centripete a vectorilor purtători de masă. la Proiectul pentru Învăţământul Rural De la unităţile naturale clasice la teritoriile polarizate. care tinde spre o stare de echilibru dinamic. în totalitate. în care elementele cadrului natural şi cele induse de prezenţa şi activitatea antropică alcătuiesc un întreg funcţional. dar care în plan economic şi social tinde să se afirme ca o entitate teritorială distinctă.Geografii români şi Geografia Regională. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Asumarea de către Geografie a unor valenţe practice imediate impune un decupaj teritorial care să faciliteze organizarea administrativă optimă şi gestionarea mai eficientă a resurselor unui teritoriu. 4. energie şi interese. biogeografice extrem de nuanţate. fără a se ajunge însă. hidrologice. Aşa au rezultat unităţi naturale de tipul Carpaţii Orientali. Delta Dunării etc. suprapuse marilor unităţi de relief şi delimitate în funcţie de structura şi fizionomia peisajului. Regiunile geografice ale României. Regiunile geografice ale României Acţiunea de delimitare a unităţilor geografice complexe ale României a avut la bază în principal criterii naturale. 4. Cocean. Pornind de la astfel de considerente s-a încercat (P. 2002) o regionare de acest tip. dinspre periferie spre centrul său. privit ca nucleu polarizator şi nu sub aspectul poziţiei geografice. funcţionale. Evidenţiaţi contribuţiile sale la dezvoltarea patrimoniului teoretic al acesteia. Dezideratele menţionate pot fi atinse prin „creionarea” regiunii-sistem. individualizate regiuni naturale. Test de autoevaluare Vintilă Mihăilescu este unul din promotorii Geografiei Regionale în România.5. cu componente climatice.

10. Culoarul Siretului. Câmpia Olteniei etc). 2. Munţii Banatului. Maramureş-Chioar. Bucovina. 20. 7. Bărăgan. eliminarea tiparului tradiţional. Banat. cât mai diversificată. Munţii Apuseni. 9. Oltenia de sud. Haţeg-Poiana Ruscă. Delta Dunării (după P. 11. Dacă din punct de vedere didactic punctul de vedere era parţial justificat. Culoarul Siretului. În conformitate cu aceste concepte în cadrul României pot fi delimitate următoarele regiuni: Regiunile geografice ale României. Dunărea de Jos. 1. 19. cu modificări). Munţii Apuseni) aceasta se datorează individualizării lor pregnante şi 35 Topicul regiunilor ca esenţă a specificităţii lor. din cel al geografiei aplicate. 15. 12. 3. Someş-Mureş.Geografii români şi Geografia Regională. Bârlad. Dobrogea. Oltenia de nord. vehiculat în perioada de maximă reverberaţie a regiunilor naturale (Delta Dunării. 21. Regiunile geografice ale României. 8. Metropolitană. un spaţiu mental cu trăsături particulare. fluenţa internă a vectorilor purtători de masă şi energie. 6. axe sau fâşii. Dacă unele regiuni conservă topicul anterior. al practicianului chemat să organizeze şi să amenajeze teritoriul el se impunea reconsiderat. unităţile respective fiind clar delimitate fizico-geografic şi îndelung statuate ca atare. 18. 4. Cocean şi colab. 5. 16. Bistriţa-Trotuş. 13. Curbura. 17. Moldova de nord-est. Muntenia de nord-vest. 14. Se observă că majoritatea absolută a unităţilor delimitate întrunesc criteriile sistemelor funcţionale: gravitaţia centripetă spre poli. Transilvania de sud. reflectat în menţinerea unor diviziuni cu un profund substrat natural (Carpaţii Meridionali. 2003. prezenţa unei baze de susţinere proprii. Crişana. Ceea ce şi întreprindem în încercarea de faţă bazată pe decelarea orientării vectorilor de gravitaţie şi perspectiva evoluţiei lor viitoare. Proiectul pentru Învăţământul Rural .

În accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. Continuând şirul analogiilor. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. structură şi funcţii specifice. preluarea unor denumiri specifice provinciilor geografico-istorice (Bucovina. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. dar şi asupra întregului teritoriu al ţării. cu care începe şi se termină introspecţia de profil. Maramureş) ni se pare adecvată nu numai prin prisma conservării unui patrimoniu toponimic ci şi pentru faptul că în semnificaţia lor ele includ toate aspectele geografice definitorii pentru spaţiul respectiv. Tot Vintilă Mihăilescu propune peisajul.Geografii români şi Geografia Regională. la autorul susmenţionat. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. Comentarii şi răspunsuri la teste Dintre contribuţiile lui Vintilă Mihăilescu amintim cele din lucrările publicate în anii 1964. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie.6. 36 Proiectul pentru Învăţământul Rural . ca mijloc concret de delimitare regională În alt plan. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. regiunea geografică devine o unitate de studiu. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. Cunoscute sunt regionările întreprinse de acesta asupra Carpaţilor româneşti. V. ceea ce explică abaterile frecvente de la caroiajul iniţial. integral şi limite naturale). faptului că ele corespund noilor criterii cerute de caroiajul regiunilor de program cu însuşiri sistemice. 1970). respectiv între unităţile de studiu ale acestora. la stadiul creionării entităţilor morfologice. Este o noţiune sintetică. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. cel metodologic. Pe de altă parte. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. Banat. Transilvania. Trecând în domeniul practicii imediate. Crişana. A se observa însă că regiunile respective consfinţesc realităţi geografice şi nu istorice. definind regiunea naturală transformată de om. naturale şi antropice. Regiunile geografice ale României. Există. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. 1968. 1970. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). Vintilă Mihăilescu se menţine. administrative. Dobrogea. Oltenia.. Ca urmare. economice etc). fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. 4.

x x x (1983-2005). (2.8. O abordare geografică. . Editura Academiei RS România 7. 2.) 3.) 4. Editura Academiei. I. Geografia României (vol. Mihăilescu. 1. Geografie teoretică. Bucureşti. Bibliografie selectivă 1. (1931). (1973). A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). 2.Titlul cursului (Geografia Regională a României). 5. (2005). Regiunile geografice ale României. Mehedinţi. Cantemir.0 pct.4. Cluj-Napoca. 0 pct. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. Editura Presa Universitară Clujeană. Ianoş. Întrebările la care trebuie să răspundeţi. criteriile de delimitare a regiunilor geografice.Specializarea şi anul absolvirii. 2. (1. Ediţia a II-a. Terra. Editura Tehnică. Descrierea Moldovei. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. (1968 ). Geografie Regională.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Grumăzescu. XVII.0 pct. I-V). Cornelia (1970).). Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.Adresa cursantului. Lucrarea de verificare nr. Editura Academiei Române. 4. 5. . (2.Geografii români şi Geografia Regională. Răspunsul va fi logic formulat. D. 4. 6. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . la obiect. Reliefaţi modul de participare a criteriului mental în delimitarea unor entităţi regionale. I-II. Cocean. tipologia regiunilor. Bucureşti. Bucureşti.Numărul lucrării de verificare. SCGGG.0 pct). (2000).7. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. P. 4. Comentaţi contribuţia lui Vintilă Mihăilescu la dezvoltarea patrimoniului teoretic al Geografiei Regionale în ţara noastră (3. Proiectul pentru Învăţământul Rural 37 . privind Regiunea geografică – consideraţii teoretice. . . Care dintre criteriile tipologizării regiunilor este cel mai intens utilizat şi de ce? (2. şi punctajul aferent. geografii români şi Geografia Regională. S. Bucureşti. V. Sisteme teritoriale. 1 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. 3. Explicaţi trăsăturile regiunii sistem teritorial . .

a dealurilor ce mărginesc Culoarul Siretului.ramurile economiei şi perspectivele dezvoltării. Temperaturile medii ale lunii ianuarie ajung la -4ºC. cu asociere de dealuri şi lunci.4. Partea vestică. aparţinătoare fizico-geografic de Podişul Sucevei. intens metamorfozate acoperite de depozite mezozoice.resursele naturale şi antropice ale regiunii. orientat est-vest. Luncile largi ale Prutului.Moldova de nord-est Unitatea de învăţare Nr.6. de câmpie. Verile sunt călduroase. Spre sud se dezvoltă marea cuestă a Coastei Iaşilor suprapusă versantului nordic al Podişului Bârladului. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Trăsăturile aride ale climatului înscriu unitatea în cea mai tipică arie de manifestare a continentalismului de influenţa estică şi nord-estică.2. ale cărui înălţimi descresc spre răsărit.2. Spre nord flancul depresiunii este format din Dealul Ibăneşti. este afectată de influenţele scandinavo-baltice. Baza naturală de susţinere Moldova de nord-est include. Baza naturală de susţinere 5.5. Bibliografie selectivă Pagina 38 38 39 41 42 43 5. cu rocile cristaline dure. cu linii ondulate şi altitudinea medie de cca 150 m. Înălţimile dealurilor care o compun depăşesc rareori 200 m (Dealul Cozancea. 38 . Relieful său este constituit dintr-o vastă depresiune (de unde şi numele frecvent al unităţii de Depresiunea Jijiei. cu un climat mai răcoros şi mai umed. . 265 m) dintre fenomenele geomorfologice cele mai însemnate fiind alunecările de teren şi torenţii dezvoltaţi în depozitele sedimentare moi din substrat.3. în primul rând. Fundamentul regiunii aparţine Platformei Moldoveneşti. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Jijiei sau Bahluiului imprimă reliefului un aspect de maturitate avansată şi pretabilitate ridicată în raporturile cu factorul antropic. 5 5.structura fizică a sistemului teritorial al Moldovei de nord-est. iar precipitaţiile scad frecvent sub 400 mm.1. Crivăţul este o prezenţă specifică în anotimpul rece. de vârstă precambriană. Componenta antropică a sistemului regional 5. topic preluat de la reţeaua hidrografică ce o drenează) deschisă spre valea Prutului sub forma unui amfiteatru larg. 5 MOLDOVA DE NORD-EST Cuprins 5. 5 Aprofundarea acestei unităţi de învăţare va familiariza cursanţii cu următoarele aspecte: . . 5. Economia şi perspectivele regiunii 5.1.Comentarii şi răspunsuri la teste 5. neozoice şi cuaternare groase. unitatea naturală Câmpia Moldovei şi versanţii estici ai culmii deluroase Bour-Dealu Mare. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos.

exceptând nisipul cuarţos de la Miorcani. plopi. Acumulările hidrografice ale iazurilor individualizează regiunea. Câmpia este străbătută. Stipa) le regăsim în compoziţia pajiştilor naturale. Importante sunt obiectivele turistice naturale şi antropice (iazurile. Componenta antropică a sistemului regional Proiectul pentru Învăţământul Rural 39 . prin aducţiune. ortodoxă. în zonele colinare. arini. terenurilor agricole extinse ce pot fi valorificate pentru diverse culturi sau.Moldova de nord-est Exprimare tipică a climatului est european. Iaşul. Extensiunea largă a fondului funciar agricol s-a realizat în detrimentul suprafeţelor împădurite. din conul aluvionar de la Timişeşti. 5. a fost construit. Rozătoarele. Datorită cantităţilor reduse de precipitaţii şi evaporaţiei puternice. îndeosebi. bisericile. pe direcţia nord-vest – sud-est de Jijia cu afluenţii ei Bahluiul şi Sitna. Săveni. Din punct de vedere antropic. în anotimpul estival numeroase râuri mici. seacă. Dorohoi. vulpi. fauna piscicolă şi cinegetică. Solurile aluvionare fertile ale luncilor stimulează practicarea legumiculturii. iar stejarul pufos şi pedunculat în pâlcurile de pădure intercalate. la nivel naţional. Başeul este tributar direct Prutului. regiunea Moldovei de nord-est se constituie într-un veritabil rezervor de populaţie datorită sporului natural din ultimele decenii ce a asigurat. cele mai importante acumulări fiind în lunca aluvionară a Prutului. pietrişurile şi nisipurile din luncile râurilor exploatate în balastiere. muzeele. se resimt în modul de organizare al reţelelor hidrografice. Bilanţul hidrologic deficitar şi rezervele limitate de ape subterane au impus rezolvarea alimentării cu apă a principalului centru polarizator. plantaţii de pomi fructiferi sau viţa de vie. alături de iepuri. Resursele subsolului sunt aproape inexistente. lacul de la Stânca-Costeşti. cu un potenţial de scurgere redus. Pentru scopuri complexe. Predomină populaţia rurală. în consecinţă resursele forestiere sunt extrem de limitate. la adâncimi de 3-10 m. Ruginoasa). inclusiv hidroenergetice. Apele subterane sunt localizate la baza formaţiunilor friabile. de naţionalitate română. casele memoriale. pentru pescuit şi irigaţii. Biogeografic.3. Din această cauză Câmpia Moldovei este înţesată de iazuri (Săveni. papură. populaţia urbană a oraşelor Iaşi. Târgu Frumos. echilibrul periclitat de comportamentul demografic restrictiv al populaţiei din sud-vestul ţării. mănăstirile. palatele (Iaşi. pe Prut. Natalitatea depăşeşte mortalitatea chiar şi în anii tranziţiei fapt repercutat însă şi în mărimea fluxului migratoriu spre alte regiuni din ţară sau alte ţări în vederea asigurării unui loc de muncă. mistreţi animă peisajul. ca urmare. Botoşani. Iazurile sunt un element de puternică specificitate a peisajului regional. ocupată în sectorul primar. colector ce se înserează la marginea estică a regiunii. Dracşani) ce stochează apa necesară habitatelor umane. În luncile Prutului şi Jijiei apar zăvoaie cu sălcii. Botoşani. în colaborare cu Republica Moldova. Un rol major revine. Gramineele (Festuca. apele minerale de la Strunga. Este în creştere inclusiv prin exod rural. utilizat în industria sticlei. Caracteristicile regimului precipitaţiilor. Darabani. din Culoarul Siretului.obiceiurile şi folclorul zonelor etnografice Iaşi şi Botoşani. Moldova de nord-est aparţine subregiunii ponticocentral-asiatică definită de peisajul stepic şi silvostepic.

agricultură mixtă. Darabani) fac parte din grupa oraşelor mici (sub 50 000 locuitori) şi au un profil în care funcţia industrială se asociază cu cea agricolă şi de servicii 5. Funcţia de capitală a statului Moldova deţinută înainte de 1859. Funcţiile lor sunt agricole. cu o serie de specializări în cultura cerealelor. Dezvoltarea industriei prelucrătoare. cu structură răsfirată sau compactă. pomicultură (Dealu Mare-Hârlău). iazuri. textilă etc. în 1864 cea mai veche universitate modernă din ţară). i-a asigurat atribute sporite de ordin administrativ şi cultural (aici a luat fiinţă. legumicultură. asociată diversificării serviciilor publice a generat o interrelaţie tot mai strânsă cu propriul hinterland ceea ce a contribuit la creşterea rolului său atractor. alimentară. viticultură (zona Cotnari). Aşezările rurale aparţin grupei satelor mari şi mijlocii. la răscrucea unor drumuri comerciale. amplasate lângă apele curgătoare. Celelalte centre urbane ale regiunii (Dorohoi. urmate de cele economice materializate în concentrarea unor ramuri industriale (construcţia de maşini. Centrul polarizator rămâne oraşul Iaşi (348 707 locuitori). Săveni.locuitori) stimulată de funcţia de reşedinţă judeţeană pe care o deţine începând din 1968. datorită potenţialului său poziţional. Târgu Frumos. Test de autoevaluare O întrebare poate fi pusă în momentul delimitării unei regiuni a Moldovei de nord-est şi anume: care este modul de participare a peisajului natural la individualizarea sistemului teritorial respectiv (1) şi cum influenţează el factorii dinamici ai sistemului (2) ? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 40 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Este în afirmare aria de polarizare secundară a oraşului Botoşani (126 628. de-a lungul căilor de acces. industria lemnului. de regiune şi judeţ după unirea Principatelor. inclusiv spre vechea provincie geografico-istorică a României antebelice – Basarabia.Moldova de nord-est Un rezervor demografic pentru regiunile cu bilanţ negativ al populaţiei din sud-vestul ţării. Iaşiul – ca principal centru polarizator regional şi interregional.

Moldova de nord-est 5. Palatul Culturii. Parcul Copou din Iaşi. Infrastructura sa are ca baze principale hotelurile din Iaşi şi Botoşani. uleiul (la Iaşi). încă din evul mediu podgorii. porcine şi păsări. Strunga. cât şi peste hotare. în care Moldova de nord-est şi regiunea Bârladului prezintă o veritabilă specializare. Din punct de vedere al importanţei agricole. Electronice şi electrotehnice se fabrică la Iaşi şi Botoşani. Răducăneni şi Nicolina). Mitropolia. Iaşi – Botoşani. casele memoriale. mai înaltă a teritoriului. La Iaşi funcţionează o fabrică de medicamente. Dorohoi (Sf. Galata. sfeclă de zahăr. livezile ocupând partea vestică. pe drumurile judeţene şi comunale aflate însă într-un grad de modernizare insuficient. Un rol major prin intensificarea traficului revine şoselei internaţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni pe care se realizează o mare parte a traficului spre Republica Moldova. porumb.4. plante furajere). ctitorită de Ştefan cel Mare). La Dorohoi se produc corpuri pentru iluminat. Botoşani). dată fiind poziţia pe aceeaşi axă a oraşelor reprezentative ale celor două teritorii despărţite de Prut. Solurile cernoziomice bine structurate asigură condiţii prielnice culturii plantelor (grâu. regiunea se situează pe locul trei în ţară în urma Câmpiei Române şi a Câmpiei de Vest Industria. lactate. Nicolae. este de dată relativ recentă. Botoşani (Uspenia. soia. Sf. Turismul relevă un potenţial antropic dominant. exceptând municipiul Iaşi. Se cresc ovine din rasa karakul. tricotaje (Iaşi. Turism cultural. Între obiectivele de mare atracţie amintim bisericile şi mănăstirile din Iaşi (Trei Ierarhi. A treia regiune agricolă a ţării. dezvoltându-se pe coordonate proprii. cele de la Cotnari şi Hârlău fiind cunoscute prin calitatea vinurilor produse atât în ţară. Iaşul şi Chişinăul. cel natural rezumându-se la elemente de natură hidrografică (lacul de acumulare de pe Prut. morărit şi panificaţie la (Iaşi şi Botoşani). raporturile între cele două ramuri fiind dictate de tradiţii şi condiţiile locale de sol şi relief. Producţia de energie electrică este asigurată în termocentralele din Iaşi şi Botoşani. teritoriul fiind unul dintre cele mai slab industrializate din România până la al doilea război mondial. Nicolae Popăuţi). Golia). după Câmpia Română şi Câmpia de Vest Industrie prelucrătoare în restructurare. Mai recent s-a extins cultura pomilor fructiferi. precum şi dotările singurei staţiuni din regiune. palatul lui Cuza de la Ruginoasa etc. Industria metalurgică este simbolic reprezentată în Iaşi (Teprom) în vreme ce industria constructoare de maşini produce la Botoşani maşini agricole. agricultura şi industria. Creşterea animalelor însoţeşte permanent cultura plantelor. în special măr. confecţii. lângă Botoşani). vinificaţie (Cotnari). Economia şi perspectivele regiunii Economia Câmpiei Moldovei este mixtă. Industria alimentară şi textilă are printre produse zahărul (la Bucecea. Proiectul pentru Învăţământul Rural 41 . în pentru ulei. Căi de transport variate cu conexiuni spre Republica Moldova. bovine. iazurile din Câmpia Moldovei. În zona dealurilor s-au dezvoltat. iar la Stânca-Costeşti se produce hidroenergie (în colaborare cu Republica Moldova). Transporturile asigură vehicularea persoanelor şi mărfurilor pe şoselele naţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni. apele minerale de la Strunga.

5. apare un tip de interacţiune cu factorul antropic. iar legătura directă cu Botoşaniul este asigurată de un tronson feroviar ce străbate zona centrală a regiunii.5. şi ea cu legătură spre reţeaua feroviară spre Republica Moldova. Aeroportul din Iaşi facilitează transportul aerian de persoane. materiale de construcţie. la o variaţie redusă a climatului. magistralele feroviare grefate pe aceleaşi trasee sunt factori favorizanţi ai dezvoltării circulaţiei. După cum s-a relatat anterior. Specializarea agriculturii pe o serie de ramuri care şi-au probat viabilitatea (cultura viţei de vie şi a pomilor fructiferi. amplificarea şi diversificarea ofertei turistice sunt direcţiile ce trebuie urmate pentru atingerea dezideratului respectiv. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. cele două centre urbane mari. per total. A doua cale ferată importantă ajunge tot la Iaşi. stimularea unor ramuri industriale ce valorifică materiile prime ale şi forţa de muncă excedentară din zonă (alimentară. Moldova de nord-est. Mergând în continuare pe şirul condiţionărilor. Este cât se poate de evident că astfel de aspecte sunt în favoarea delimitării regiunii. cu şanse de prelungire spre est până la Chişinău. la un standard redus sub aspectul modernizării. odată cu fortificarea componentelor sale sistemice şi optimizarea lor funcţională. În corelaţie cu evoluţia geopolitică din zonă. în primul rând. de calea ferată Paşcani-Târgu Frumos-Iaşi.Moldova de nord-est Perspective ample de dezvoltare transfrontalieră. dar şi cu Chişinăul sau cu alte oraşe din centrul şi sudul Europei. puţin nuanţat. construcţia de maşini. în cadrul regiunilor transfrontaliere din care fac parte. chiar dacă epoca regiunilor naturale a trecut. o câmpie cu altitudini şi denivelări reduse ce generează aspectul de uniformitate morfologică. etalat îndeosebi prin modul de utilizare a terenurilor. şi pe o serie de oraşe mijlocii şi mici cu rol de optimizare şi armonizare a relaţiilor spaţiale. se sprijină pe cei doi poli ai dezvoltării regionale. cultura cerealelor şi creşterea oilor din rasa karakul). dar şi spre magistrala feroviară BucureştiPaşcani-Siret cu conexiune spre Ucraina. respectiv spre Transilvania. în mod dialectic. textilă. Riguros delimitată spaţial. a unei productivităţi relativ asemănătoare etc. ca sistem teritorial funcţional. Transportul feroviar este servit. această regiune are perspectiva unei individualizări şi mai pregnante în perspectivă. Iaşi şi Botoşani. după ce străbate Podişul Bârladului venind dinspre sud. Traversarea sa de viitoarea autostradă est-vest: IaşiPaşcani-Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca-Oradea. având legături cu capitala. Ea conduce. Moldova de nord-est include un teritoriu dominat de un spaţiu depresionar evazat. vecinătatea fată de autostrada necesar a se construi prin Culoarul Siretului spre Ucraina şi Marea Neagră. grefată pe Culoarul Siretului. Iaşi şi Botoşani. a integrării ei în circuitul larg al schimburilor interregionale. Infrastructura de transport rămâne însă. Toate aceste elemente conlucrează la constituirea unui anumit tip de sistem teritorial a cărui structură şi funcţii le vor impune prin potenţialul lor de acţiune şi 42 Proiectul pentru Învăţământul Rural . au şanse să-şi extindă aria de gravitaţie şi la nord şi est de Prut. tipurilor de sol şi vegetaţiei. prelucrarea lemnului).

Spre exemplu. Cu cât numărul lor este mai mare. (1980). Proiectul pentru Învăţământul Rural 43 . “Al. Bibliografie selectivă 1. 3. Băcăuanu.. Or. atât de ample în Podişul Bârladului aflat în proximitate. reduce riscul declanşării unor fenomene de torenţialitate sau deplasare în masă.Moldova de nord-est interacţiune.. a căror acţiune se exercită pozitiv în dinamica organismului teritorial. Editura Univ. Uniformitatea (sau variaţia redusă) a unei componente sistemice într-un teritoriu dat se va impune ca factor al individualizării acestuia inclusiv prin contrastul oferit în raport cu situaţia din teritoriile învecinate (Bucovina. Podişul Moldovei. Băcăuanu. Ungureanu (1993). Bârladul. Cuza”. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. în cazul de faţă. cu atât probabilitatea disfuncţiilor creşte. Chiriac. Ungureanu. Bucureşti. 2. numărul mai redus al factorilor de impact şi ecartul mai restrâns al variaţiei lor devin aspecte favorabile. relieful aplatizat. Al. Editura Academiei. fără energie şi fragmentare deosebită. 5. D. Iaşi. N. V. Se constată că gradul de stabilitate al unui sistem teritorial este dependent de numărul. Pantazică Maria. 2. (1968). Etc. Câmpia Moldovei. Studiu geomorfologic.6. ponderea şi potenţialul de acţiune al elementelor sale constituente. şi invers. Barbu. Bucureşti. în cazul de faţă) unde heterogenitatea părţilor este mult mai accentuată. I. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. V.

Bibliografie selectivă Pagina 44 44 46 47 49 49 6. 6 BUCOVINA Cuprins 6. . Comentarii şi răspunsuri la teste 6. 6 Studiul unităţii de învătare alăturate permite: . culmi aplatizate.identificarea componentelor fizico-geografice ale unui sistem teritorial bine închegat în timp ca fostă provincie istorico-geografică. 6. Baza de susţinere a sistemului teritorial este compusă dintr-un relief variat în care munţii. rama vestică a regiunii se suprapune culmii munţilor Maramureşului şi Suhardului. podişul şi depresiunile generează un peisaj cu numeroase posibilităţi de interacţionare cu factorul antropic. depresiuni. fără praguri şi disfuncţii în desfăşurarea vectorilor de forţă. Economia şi perspectivele regiunii 6. Astfel.2. Dacă există.4.5. cu cel mai important centru urban al acestei provincii istorice româneşti. dar care se circumscrie unui teritoriu polarizat de un singur centru major. care este municipiul Suceava. Aceasta datorită anumitor particularităţi morfologice (văi largi şi depresiuni extinse.Bucovina Unitatea de învăţare Nr. culoare pe vale. . 6 6.2. podişuri.1. Componenta antropică a sistemului regional 6. de la argiluvisolurile depresiunilor la solurile brune acide alpine sau litosolurile crestelor şi culmilor înalte). oraşul Cernăuţi. Baza naturală de susţinere Bucovina este o regiune cu un caracter determinant istoric. o discontinuitate ea se datorează circumstanţelor geopolitice. fiind anexată de URSS şi revenind actualmente Ucrainei. Aici este cuibărită Regiune cu pronunţat caracter istoric şi cultural. partea nordică a Bucovinei. totuşi.6. astfel încât alcătuieşte şi astăzi un sistem viabil. respectiv versantului estic al Munţilor Rodnei şi cel nordic al Călimanilor. Baza naturală de susţinere 6. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3. versanţi domoli) ce ridică indicele de favorabilitate al utilizării terenurilor. Structurile cristaline vechi ale primelor trei masive şi vulcanismul intens al Călimanilor explică altitudinile ridicate (2 305 m în Pietrosul Rodnei sau 2 100 m în Pietrosul Călimanilor) aflate la originea etajării biopedogeografice complexe (de la pădurile de foioase la pajiştile alpine. 44 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Obiectivele unităţii de învăţare nr.înregistrarea componentelor antropice şi de habitat ale regiunii.descrierea particularităţilor economiei şi perspectivele acesteia.1. Varietate morfologică: munţi. aliniament montan cu rol de limită tranşantă spre regiunile învecinate de la vest.

sculptat în depozite sarmaţiene. Spre est se desfăşoară Podişul Sucevei. Fond biogeografic bogat şi diversificat tipologic. stejar etc. afluent pe care Siretul îl primeşte în afara regiunii de faţă. aidoma unor trepte. Obcina Feredeu şi Obcina Mare). în perimetrul căruia. Pe frontul cuestelor s-au grefat organisme torenţiale şi alunecări de teren favorizate de prezenţa rocilor moi (argile. Cele două trepte majore de relief.. din păduri de foioase (făgete). În Obcinele Bucovinei şi munţii susmenţionaţi etajarea vegetaţiei este evidentă. Culmile acestuia. ce traversează sectorul estic al Podişului Sucevei printr-un culoar morfologic unic în România ca dezvoltare. Depresiunea Dornelor este traversată de Bistriţa. Lucina) la est (460 m la Păltinoasa). de formă alungită şi dens populată. intens exploatate antropic. tei. pe Valea Sucevei s-a individualizat. Reţeaua hidrografică este relativ densă. precum şi orientarea nord-sud a principalelor culmi.Bucovina Teritoriul de manifestare accentuată a influenţelor climatice scandinavobaltice. separate de culoarele largi ale Moldovei. Rezultă un climat răcoros şi umed. Giumalăul şi Rarăul a căror funcţie peisagistică şi atractivitate turistică este recunoscută. Dealul Dragomirnei) trec frecvent în platouri structurale monoclinale cu o fragmentare redusă. în Podişul Sucevei. Moldoviţei şi Humorului. Depresiunea Câmpulung. În Depresiunea Rădăuţi se înregistrează frecvente inversiuni termice. La peste 1 650 m altitudine se dezvoltă etajul subalpin cu jneapăn şi ienupăr. cu zăpezi bogate şi vânturi din direcţia nord . Dealul Boiştea. Ele străjuiesc. Adaptarea reliefului la structură a generat culmi de tip jurasian. scade de la vest (1588 m în Vf. un spaţiu de tip „ţară” cu o veche populare şi cultură materială şi spirituală. este cea a obcinelor (Obcina Mestecănişului. orientate predilect pe direcţia nord-vest-sud-est ( Dealul Ciungi. ceea ce le ridică indicele de utilizare agricolă. Suceava şi Moldova. 689 m. întregul drenaj de suprafaţă al sistemului teritorial. arţar. munţii şi podişul. Siretul. Fondul biogeografic este compus. prin eroziune fluviatilă. iar deasupra acestuia pajiştile alpine veritabile. Suprafeţele împădurite depăşesc valorile atinse în alte masive carpatice. cu altitudini de 450600 m. în amestec cu carpen. nisipuri). culmi domoale a căror înălţime. Efectele selective ale climatului asupra agriculturii sunt vizibile. A doua treaptă de relief montan. ceea ce conferă regiunii o resursă în plus. iar în podiş între 6-8°C. Fauna 45 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în partea sudică. nivelat şi fragmentat în plan minor.nord-est. stratul de zăpadă persistând 34 luni anual. colectând prin afluenţii săi. respectiv de conifere compacte de molid şi brad. determină o serie de particularităţi climatice între care se înscrie influenţa pregnantă scandinavo-baltică ce afectează îndeosebi părţile mai joase. foioasele fiind urmate de o fâşie de amestec. de mai joasă altitudine. Depresiunea Rădăuţi. Spre aceeaşi unitate gravitează şi cele două masive situate în grupa Centrală a Carpaţilor Orientali. Depresiunea Dornelor. Obcinele răspund generos atributele munţilor destinaţi unei umanizări intense. în obcine se înscriu între 2-6°C. Pe culmile înalte ale munţilor din vest temperaturile medii anuale sunt negative. Precipitaţiile scad din zona montană (1 000 mm anual) la cea de podiş (500-700 mm).

Humor sau Arbore sunt incluse în repertoriul monumentelor artei universale. O valoare remarcabilă o are însă patrimoniul turistic. Predomină satele agricole. Profilul economic este extrem de nuanţat.Bucovina Patrimoniul turistic natural şi antropic de excepţie. şi mijlocii (500-1500 locuitori). economia regiunii se sprijină pe zăcămintele de neferoase din zona Leşu Ursului şi Tarniţa. cu deplasarea populaţiei tinere. partea centrală a Depresiunii Dornelor. preponderent bărbătească în ţari din centrul. 6. Ca amplasare. căpriorul. În Depresiunea Dornelor se află acvifere cu ape minerale. Solca). cu podzoluri variate structural. În balanţa demografică pe medii de viaţă. Solurile aparţin. mistreţul. sub 500 locuitori. muzee. Pe lângă resursele forestiere importante. datorită pierderii locurilor de muncă din industrie şi creşterii şomajului. Rodna. predominant. Cetatea Sucevei. este bogată. a unor zăcăminte de gaze naturale. predomină populaţia rurală al cărei spor natural se menţine şi actualmente peste valorile medii ale ţării (regiunea se ataşează Moldovei de nord-est în ceea ce am putea numi „rezervorul demografic” al României). respectiv cele intens umectate. Structura etnică confirmă majoritatea covârşitoare a românilor. Predominarea oraşelor mici şi mijlocii. jderul. râsul. cerbul. clasei spodosolurilor. Dinamica teritorială s-a atenuat sub aspectul migraţiei sat-oraş. Bucovina putând fi catalogată ca al treilea pol turistic al României după Litoral şi Delta Dunării. prospecţiunile geologice atestă prezenţa. statui. Lor li se adaugă alte numeroase mănăstiri sau biserici (Dragomirna. Recent. constituit însă din sate mici. cu spor natural superior mediei pe ţară. Suceviţa. Ursul. pe cele de substanţe radioactive de la Crucea. între minorităţile naţionale cei mai numeroşi sunt ucrainenii. densă. în care creşterea animalelor (covârşitoare în zona montană şi a Obcinelor) se împleteşte cu cultura plantelor (în vestul Podişului Sucevei) sau tinde spre o specializare (sate Proiectul pentru Învăţământul Rural Populare veche. Probota. în Podişul Sucevei. turismul cinegetic şi piscicol completând oferta regiunii. Suhard sau Călimani motivează amenajări turistice de perspectivă. Relieful pitoresc al munţilor Rarău. Componenta antropică a sistemului regional Densitatea populaţiei atinge valori mari (100-150 locuitori/km²) în culoarul Sucevei. polarizate de Suceava. Depresiunea Rădăuţi. întâlnim un rural bine consolidat. Sub aspectul habitatelor. Ea scade sub 50 locuitori/km² în nordul Podişului Sucevei şi în zona muntoasă. terenurile agricole relativ extinse. sudul sau vestul Europei. iar climatul munţilor înalţi este favorabil derulării agrementului hivernal.3. valori etnografice specifice. Cambisolurile şi solurile gleice acoperă terenurile mai joase. Bisericile cu fresce exterioare de la Voroneţ. a microdepresiunilor sau versanţilor cu declivitate redusă. cocoşul de mesteacăn ridică indicele de atractivitate al fondurilor de vânătoare din principalele masive montane. cu valori mult inferioare altor regiuni ale ţării. Moldoviţa. pe rezervele de sare exploatate la Cacica. vetrele acestora valorifică oportunităţile luncilor şi teraselor. În schimb a apărut migraţia internaţională pentru muncă. Îmbătrânirea populaţiei este şi aici un proces în derulare. 46 .

industrie. axate în general pe valorificarea materiilor prime locale. iar cultura plantelor partea estică şi sud-estică a Podişului Sucevei. Se cultivă. Baia. Marginea. În depresiunile Rădăuţi sau Câmpulung Moldovenesc cele două ramuri coexistă. dar pe suprafeţe notabile. In spaţiul alăturat răspundeţi la următoarele întrebări: 1. Condiţiile de sol şi climă au orientat cultura plantelor spre anumite culturi cum ar fi cea a cartofului. în pentru fuior sau cânepă. grâul. Siret şi Solca. Aşezările urbane aparţin. Economia Bucovinei are ca ramură de îndelungată tradiţie agricultura. reuşeşte să se constituie într-un centru atractor unic. Iacobeni). creşterea animalelor caracterizând teritoriul pastoral din munţi şi Obcine. cu excepţia Sucevei (117 214 locuitori). oraş care. porumbul. şi din motive fizicogeografice. Vatra Dornei afişează o importantă funcţie turistică. unde agriculturii i se ataşează funcţia industrială (Dolhasca. sfeclei de zahăr. Alte oraşe sunt Câmpulung Moldovenesc. Economie diversificată: agricultură. pentru cele mici intervenind şi profilul industrialagricol. 47 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Economia şi perspectivele regiunii. în est). turism. Care sunt principalele mănăstiri bucovinene şi prin ce elemente se remarcă ele? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 6. Ele sunt polarizate de fosta capitală a statului medieval Moldova. Test de autoevaluare In structura sistemului regional Bucovina. Ca centre de ordinul secundar. 6. cu randamente mai scăzute. se instituie Vatra Dornei.4.Bucovina pomicole. Activităţile industriale. Rădăuţi şi Fălticeni. Şaru Dornei. oraşelor mici şi mijlocii. de mare viabilitate pentru întregul spaţiu regional. Frecvent apare profilul economic mixt. Care sunt formele majore de relief şi subdiviziunile lor? 2. relieful şi edificile antropice au o participare deosebită. definesc funcţiile oraşelor.

redresarea este mai rapidă şi mai facilă. pe văile Sucevei şi Moldovei Optimizarea funcţională a acestui sistem depinde în primul rând de modernizarea infrastructurilor de acces şi comunicare. Humor. industrială). iar cea alimentară cerealele (morărit şi panificaţie). densitatea acestora în teritoriu atingând valori superioare. Bucovina apare ca un sistem teritorial bine structurat. vişin). Suceava a devenit şi un centru al construcţiei de maşini (maşini unelte). mai ales în contextul reculului evident suferit de acestea în ultimii ani. Vatra Dornei. În zona montană predomină creşterea oilor. dotările şi aria de servire a aeroportului din Suceava (îndeosebi în plan internaţional) trebuie reconsiderate în sensul optimizării lor. Un rol important îl joacă turismul rural stimulat de infrastructura calitativ superioară a aşezărilor bucovinene. Aeroportul din Suceava stimulează circulaţia turistică sau de afaceri. Moldoviţa. iar revenirea staţiunii Vatra Dornei în rândul bazelor turistice curative şi de agrement hivernal de importanţă naţională este în curs de realizare. industriei chimice etc. Turismul tinde să devanseze celelalte două ramuri. Fluxurile materiale şi energetice sunt orientate dinspre munte spre zona mai joasă de podiş. orzul. Prin toate trăsăturile relevate anterior. Industria textilă valorifică lâna. Destinderea relaţiilor cu Ucraina va oferi sistemului menţionat largi posibilităţi de afirmare transfrontalieră. inul şi cânepa produse în regiune. precum şi de valorificarea competitivă a elementelor sale de specificitate (agricolă. Reţeaua căilor de transport asociază magistrala este-vest a României (Iaşi-Suceava-Vatra Dornei -Cluj Napoca-Oradea) cu şoseaua ce o însoţeşte. Vatra Dornei). prin intensificarea relaţiilor cu partea nordică a vechiului sistem teritorial bucovinean. Construirea autostrăzii Cluj Napoca-Vatra Dornei-Suceava – Iaşi este imperios necesară. în special cele din Ţara Dornelor. Turismul cultural focalizat pe obiectivele religioase şi istorice ale Bucovinei (Voroneţ. cireş. Calitatea acestei infrastructuri este însă deficitară.Bucovina Unul din polii turistici majori ai României. Fălticeni. alături de Litoral şi Delta Dunării. 48 Proiectul pentru Învăţământul Rural . livezile fiind însă afectate de mutaţiile produse în domeniu după anul 1990. carnea sau laptele (Suceava. Deşi impactul tranziţiei a fost resimţit şi în domeniul în cauză. Rădăuţi. turistică. Câmpulung Moldovenesc). Partea sudică a podişului (zona Fălticeni-Rădăşeni) întruneşte cerinţele ecologice ale dezvoltării pomiculturii (măr. comparativ cu alte regiuni ale ţării. ca şi dublarea şi electrificarea căii ferate menţionate. suprapus unui spaţiu mental cu însuşiri distilate şi perfecţionate în timp istoric.(Suceava. mai puţin dezvoltată Excepţie face prelucrarea lemnului – celuloză. De asemenea. Cacica. hârtie. În cadrul şeptelului s-a pus accent pe creşterea bovinelor (rasele Pinzgau şi Simmental). iar în Obcine. mobilă. cea a cailor (cunoscuta herghelie de la Lucina). Arbore. Nevoia unei autostrăzi estvest care să lege Bucovina de Transilvania. pe lângă celelalte specii de animale. ambalaje. Probota. cele din Suceava şi Rădăuţi) are o evoluţie ascendentă. sticlei. Suceviţa. Dragomirna. Industria este.

D. 2. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. 3. Chiriac. Proiectul pentru Învăţământul Rural 49 . podişul şi depresiunile.Bucovina 6. N. (1976). Editura Univ. Humor. Suceviţa şi biserica Arbore au astfel de picturi realizate într-o manieră desăvârşită. Podişul Moldovei. datorită frescelor exterioare. Editura Presa Universitară Clujeană. Cluj-Napoca. Cuza”. Bucureşti. Bibliografie selectivă 1. (1980). Feredeului şi Obcina Mare. 4. “Al. Carpaţii şi Subcarpaţii României. I. În categoria podişurilor includem Podişul Sucevei. Mănăstirile din Bucovina au fost declarate monumente ale artei universale. ce situează regiunea în rândul celor mai vizitate din România. Lor li se alătură Putna şi Dragomirna. Obcinele Bucovinei. iar ca depresiuni tipica este cea a Rădăuţilor. 6. cu o arhitectură de mare originalitate. În Bucovina există trei forme majore de relief şi anume munţii. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Moldoviţa.. 2. Pantazică Maria. Al. Pe lângă valorile culturale şi artistice pe care ele le adăpostesc. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Rodnei. Pop. Iaşi. Ungureanu.5.. Barbu N. (2000). Gr. Din grupa masivelor muntoase fac parte versanţii estici ai munţilor Maramureşului. Băcăuanu. V. Rarăul şi Giumalăul precum şi cele trei obcine: ale Mestecănişului. Bucureşti. de o valoare artistică unică. Ungureanu (1993). Suhardului.6. Editura Ştiinţifică. Barbu. edificiile religioase au o atractivitate turistică majoră. Călimanilor. Mănăstirile Vorneţ.

cu depresiuni extinse în care s-au format entităţi de tip „ţară”. Economia regiunii şi perspectivele sale 7.2. Comentarii şi răspunsuri la teste 7. La est depresiunea este mărginită de versanţii Munţilor Maramureş (1 957 m în Vârful Farcău). înglobând în totalitate segmentul nordic al lanţului vulcanic. . nu fără disfuncţii. Spre miazăzi se etalează versantul abrupt al Munţilor Rodnei (2 303 m în Vârful Pietrosu). dar şi linia de fragmentare a sistemului teritorial al Maramureşului istoric în două părţi gemene prin frontiera instaurată de-a lungul său între România şi Ucraina. 50 . respectiv masivele Oaş-Gutâi-Ţibleş. axa de referinţă. limitele spre vest şi sud-vest. Bibliografie selectivă Pagina 50 50 52 54 55 55 7. 7 Învăţarea acestei unităţi are drept rezultate: . Componenta demografică şi de habitat 7. cu un domeniu forestier şi pastoral extins. În context transfrontalier sau al unei Europe unite. . cu altitudini de 600800 m.1. Vişeul şi Iza. deci. Intre cele două râuri se intercalează un anticlinal salifer ce se continuă şi la nord de Tisa. străbătută de la sud la nord de afluenţii Tisei.definirea unui spaţiu geografic inedit prin structura şi funcţiile sale. Baza naturală de susţinere Cuprinde teritorii centrate pe Depresiunea Maramureşului. râul Tisa devine o limită nordică a unui sistem funcţional ce-şi extinde. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief predominant muntos. din punct de vedere morfologic şi hidrografic. În aşteptarea acelui moment. Baza naturală de susţinere 7.3.1. o vastă cuvetă de baraj vulcanic desfăşurată la sud şi nord de Tisa.5. a regiunilor.4. precum şi depresiunile Lăpuş („Ţara Lăpuşului”). unde rocile cristaline paleozoice au conservat circuri şi văi glaciare. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Baia Mare şi Oaş („Ţara Oaşului”). Maramureşul poate deveni o entitate sistemică de sine stătătoare. râu ce devine. Mai extinsă este Depresiunea Maramureşului.Maramureş-Chioar Unitatea de învăţare Nr. în care toate criteriile regionării geografice actuale s-ar regăsi plenar. alcătuit dintr-o succesiune de vetre depresionare şi masive muntoase intercalate sau limitrofe acestora. iar în calcarele eocene a fost sculptată Peştera Izvorul Albastru al Izei.6. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Relieful regiunii este.proiectarea evoluţiei viitoare a unui sistem teritorial cu numeroase valenţe tradiţionale.2. cu zăcăminte nemetalifere şi faună cinegetică bogată. 7 7. 7.explicarea interrelaţiilor strânse dintre baza naturală de susţinere şi componenta antropică. de gravitaţie a geosistemului. cu exploatări vechi de sare şi lacuri antropo-saline. un masiv cu forme glaciare (circuri) şi periglaciare. 7 MARAMUREŞ-CHIOAR Cuprins 7.

Lala Mică. ca afluent al Someşului. Iezerul Pietrosu. Depresiunea Oaş. Etajele de vegetaţie se succed regulat. O importanţă majoră pentru economia regiunii o pot avea apele minerale aparţinând extremităţii nordice a aureolei mofetice a Carpaţilor Orientali. Buhăescu). Valea Măriei. Bixad. Şătriţa. urmează frontiera nordică a ţării. Târlişua. recunoscuţi prin măgurile vulcanice şi platourile de lavă. la nord – nord-est pe masivele vulcanice izolate (numite adesea Munţii Lăpuşului) diseminate între Ţibleş şi Gutâi. iar spre vest pe Culmea Breaza. aceştia din urmă remarcându-se prin magmatismul intruziv lipsit de cratere sau curgeri de lave. 51 Proiectul pentru Învăţământul Rural . La Ocna Şugatag şi Coştiui în urma exploatării îndelungate a sării s-au format lacuri sărate. Influenţa oceanică vestică şi rolul de baraj orografic exercitat de munţii vulcanice determină precipitaţii bogate. Poziţia geografică şi treptele de relief dictează trăsăturile de ansamblu ale climei. şi Munţii Ţibleşului (1 839 m). Depresiunea Lăpuşului se sprijină. În schimb în munţii Rodnei sau Ţibleşului ele scad la 1-3ºC. Izvoare cu debite variabile apar la Săpânţa. Un lac asemănător este cel de la Călineşti Oaş. pe direcţia est-vest. Băile Puturoasa. de peste 800-1000 mm anual. unde este localizat centrul polarizator principal al unităţii. Cu deschidere largă spre vest. Măguri vulcanice şi cristaline aparţinând. Maramureşului şi Ţibleşului se dezvoltă. de la stejărişele de la poalele Munţilor Oaş la făgetele compacte din Gutâi sau Ţibleş şi până la răşinoasele dispuse sub forma unui brâu la peste 1 200 m altitudine. Mari resurse de apă dulce. Numeroase acvifere cu ape minerale. Reţeaua hidrografică este tributară în exclusivitate Tisei care. în versantul apusean al Munţilor Oaş se dezvoltă aria depresionară omonimă. Băile Borşa.Maramureş-Chioar Rigori climatice şi diversitate topoclimatică. În depresiuni şi în masivele vulcanice de moderată altitudine temperaturile medii anuale se încadrează între 68ºC. Turul se organizează pe versantul vestic al Munţilor Oaş şi străbate. Lăpuşul. Stoiceni. Grupa vulcanică nordică a Carpaţilor Orientali începe cu Munţii Oaşului. cu o specificitate de ordin antropic deosebită. continuă cu Munţii Gutâi (1 443 m) cu celebrul dyk al Crestei Cocoşului. Ocna Şugatag. Lacuri de tasare navală apar şi în Munţii Maramureşului şi Ţibleş (Vindirel şi Tăul din Măgura Neagră). Vişeul şi Iza drenează spaţiul depresionar maramureşean. Coştiui. cele din urmă. Preluca. Pentru alimentarea cu apă a municipiului Baia Mare a fost construit barajul şi lacul de acumulare de pe Firiza. traversează depresiunea cu acelaşi nume pe care o părăseşte prin defileul epigenetic de la Răzoare. În munţii Rodnei. Durata menţinerii stratului de zăpadă pe versanţii nordici ai masivelor muntoase ajunge la 5 luni ceea ce favorizează practicarea agrementului bazat pe practicarea sporturilor de iarnă. În exploatările miniere din zona Baia Mare au fost interceptate strate acvifere termalizate. determinate orografic. Cărbunari. În Munţii Rodnei circurile glaciare găzduiesc lacuri de aceeaşi origine (Lala Mare. jugului intracarpatic (Şatra. Prisnel) o separa de Depresiunea Baia Mare. pe o lungime de 60 km. Fiad.

Germania). faună cinegetică şi piscicolă). între 1 400-1 500 o densă vegetaţie subalpină de jnepeni şi ienuperi.. Fauna sălbatecă este bogată şi variată în specii. de toate Proiectul pentru Învăţământul Rural 7. vulpe. pisică sălbatecă. cupru.3. căprior. În Depresiunea Baia Mare. iar în apele Tisei. obiectivele turistice naturale şi antropice extrem de variate structural etc. 52 . Componenta demografică şi de habitat Populare străveche. Deşi este ştiută migraţia pentru muncă a maramureşenilor şi oşenilor încă din primele decenii ale secolului trecut. andezitul. iar vegetaţia forestieră se degradează datorită vânturilor puternice într-o asociaţie de arbori de talie mică şi o conformaţie arbustivă. Satele. În Munţii Maramureşului este prezent cocoşul de munte. La Răzoare se exploatează mangan. De remarcat impactul celui de-al doilea război mondial asupra germanilor şi evreilor. iar în depresiunile joase lăcoviştile. Variate resurse nemetalifere (plumb. datorită climatului de adăpost şi-a găsit biotopul preferat castanul dulce. Spania. sare. dar există fluxuri. germani.Maramureş-Chioar Resurse biogeografice importante (păduri de foioase şi conifere. urmată de stepa rece. Resursele subsolului înscriu regiunea Maramureş-Chioar printre cele mai bogate în substanţe nemetalifere (plumb. Substratul edafic relevă o etajare corelată cu altitudinea şi vegetaţia. Ţinta migraţiilor o reprezintă ţările europene (Italia. săracă în specii a pajiştilor alpine. Structurile diapire ale Depresiunii Maramureşului au asigurat secole la rând sarea necesară aşezărilor bazinului panonic. natalitatea surmontând tendinţa de îmbătrânire a populaţiei şi creşterea mortalităţii. ea atinge valori deosebit de mari după 1990. bisericile din lemn sau porţile maramureşene atingând exigenţele unor veritabile capodopere. soluri brune acide alpine sau regosoluri. nu apar pajişti alpine. la peste 1500 m. argint) cantonate în minereuri complexe exploatate în masivele lanţului vulcanic. evrei. fauna cinegetică şi piscicolă. iar la altitudini superioare de podzoluri. cupru. viezure. Lemnul devine obiectul predilect al meşterilor constructori. Lăpuşului sau Chioarului unde s-a afirmat o civilizaţie rurală autentică. La baza versanţilor muntoşi şi în depresiuni argiluvisoluri cenuşii şi brun roşcate. aur. astăzi exploatările fiind sistate. numărul acestora reducându-se drastic din motive istoriceşte cunoscute. Sub raport etnic pe lângă românii majoritari vieţuiesc maghiari. ucraineni. de mare originalitate şi viabilitate. Calcarele comune. pietrişurile şi nisipurile sunt folosite în construcţii. Fondul forestier extins. întregesc premisele unei dezvoltări economice diversificată Demografic regiunea se înscrie în categoria teritoriilor cu spor natural. zinc. o specie submediteraneană. pe fondul românismului grefându-se populaţii alohtone. Aşezările rurale poartă pecetea unui profund autohtonism relevat de existenţa milenară a „ţărilor” Oaşului. urmate de cambisoluri brune şi brune acide. lup. Franţa. În lunci sunt frecvente solurile aluvionare. Un caz aparte îl constituie Masivul Hudin (1 611 m) aflat la extremitatea vestică a Ţibleşului unde. zinc. Vişeului sau Vaserului vieţuieşte lostriţa. Maramureşului. iar cele de răşinoase abundă în cerb sau urs. în special din Ţara Oaşului şi spre SUA sau Canada. El este mai pronunţat în mediul rural şi tinde spre zero în cel urban. dar şi la Baia Borşa sau Toroiaga. aur). roci de construcţie. Pădurile de foioase sunt populate cu mistreţ.

Ce elemente de restrictivitate naturală definesc regiunea analizată? 2. Săcel. Târgu Lăpuş. Borşa. Şomcuta Mare. rareori pe versanţi sau platouri. mărimile şi texturile. Vişeu de Sus. Test de autoevaluare Răspundeţi la următoarele întrebări derivate din studierea unităţii de învăţare nr. Baia Sprie. Reţeaua de oraşe relevă o polarizare cu numeroase disfuncţii induse în primul rând de bariera orografică care desparte centrul polarizator principal de aşezările urbane ale Depresiunii Maramureşului. azi aflate în dezafectare spontană. sunt concentrate îndeosebi de-a lungul văilor. Negreşti Oaş. Deşi locuită din preistorie. Seini. Ca urmare există tendinţa polarizării acestora de către Sighetu Marmaţiei. cu exploatări miniere intense în evul mediu. 1. Roirile s-au derulat din aval spre amonte născându-se sate dublete („de jos” şi „de sus”) aşezările sezoniere pastorale devenind adesea nucleul unor sate atestate documentar în 1956. Prin ce s-a materializat în economia şi cultura regiunii exploatarea resurselor forestiere? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 53 . 7. regiunea are un indice de urbanizare modest.Maramureş-Chioar Aşezări rurale de mare originalitate şi viabilitate. Oraşe polarizate de Baia Mare. capitala de drept a Maramureşului istoric. Baia Mare (cu cca 150 000 locuitori) se detaşează net în raport cu celelalte oraşe: Sighetul Marmaţiei. 7. Cavnic.

Cavnic. obiceiurile. morărit panificaţie). Sunt prezente de asemenea unităţi mici ale industriei alimentare (lactate. turismul se asociază într-un tot definitoriu pentru spaţiul geografic dat. Căile de comunicaţie sunt departe de a satisface cerinţele traficului sub aspect cantitativ şi calitativ. Târgu Lăpuş şi Vişeu de Sus funcţionează fabrici de mobilă. şoselele actuale devin insuficiente pentru circulaţia turistică în creştere. Industria extractivă a substanţelor nemetalifere a fost răspândită mai ales în jurul oraşului Baia Mare (Ilba. Apele minerale. floarea soarelui). Turismul este în expansiune. fasole. Lăpuş. climatul favorabil agrementului hivernal. Proliferarea rapidă a pensiunilor rurale la Vadu Izei. este un semn că acest patrimoniu a fost deja receptat la adevărata sa semnificaţie. Agricultura tradiţională. confecţii sau tricotaje. Nevoia întregirii reţelei de transport rutier şi feroviar pentru a optimiza coeziunea sistemului. Sighetu Marmaţiei. rural). Prelucrarea minereurilor se realizează la Baia Mare unde se fabrică şi utilaj minier şi se produce acid sulfuric necesar rafinării produselor nemetalifere. Luna Şes. Băiuţ. Toroiaga sau Băile Borşa. Creşterea animalelor în gospodăriile populaţiei. respectiv Depresiunea Proiectul pentru Învăţământul Rural Industria valorifică materiile prime locale. Baia Mare se practică. Bârsana etc.4. 54 . curativ. prelucrarea artizanală şi industrială a lemnului. Calea ferată Salva-VişeuSighetu Marmaţiei a scos din izolare Maramureşul dar eficienţa sa este redusă datorită dificultăţilor transportului. predominant de subzistenţă. cultural. Aeroportul din Baia Mare mijloceşte transportul aerian aferent teritoriului învecinat.Maramureş-Chioar 7. Productivitatea este însă scăzută. urmat de grâu. unde cultura plantelor este localizată în lunci şi pe versanţii cu declivitate mai redusă. încă din vechime. ovăz. dar şi la Băile Turţ. cartofi. vizează ovinele. feroviare şi aeriene care să scoată din izolare nucleul său spaţial. Sistemul regional analizat se individualizează şi la nivel economic. Staţiunile turistice Borşa. iar agrotehnicile utilizate sunt cele tradiţionale. bovinele şi porcinele. Negreşti Oaş. iar lipsa drumurilor rapide se resimte acut. Economia regiunii şi perspectivele sale Agricultură tradiţională. Nistru). La Baia Mare. Sistemul teritorial Maramureş-Chioar îşi poate mări coeziunea internă prin edificarea unei infrastructuri rutiere. Ieud. iar în ultimul timp şi în mici ferme. Dintre rasele de bovine aclimatizată este Bruna de Maramureş. în zona Baia Mare). Predomină porumbul mai adaptat condiţiilor de climat mai răcoros. Tarna Mare. Ocna Şugatag. dar mai ales bisericile de lemn din Maramureş şi Lăpuş (între care cele de la Săpânţa-Peri şi Surdeşti sunt printre cele mai înalte din Europa). Baia Sprie. tradiţiile. O extensiune mai largă au livezile de prun şi măr (cel din urmă. îndeosebi sub forma turismului rural pentru care regiunea de faţă are un potenţial de dezvoltare de excepţie. cu caracter mixt. Mai intens circulată este linia ferată Dej-Baia Mare-Satu Mare (cu ramificaţie spre Negreşti Oaş) care serveşte nevoile părţii vestice a regiunii. Şuior. În mod similar. folclorul sunt un cumul de atracţii de mare valoare. Frecvent apar culturi intercalate (porumb. Coştiui reprezintă doar punctul de plecare a turismului de perspectivă. peisajul montan. industria extractivă şi de prelucrare a neferoaselor. o agricultură de subzistenţă. În spaţiul depresiunilor Maramureş. Turism polivalent (recreativ.

Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Pop. dar şi în Lăpuş sau Oaş o veritabilă civilizaţie a lemnului. Proiectul pentru Învăţământul Rural 55 . Gutăi sau Şetref întâmpină mari dificultăţi de parcurgere mai ales în anotimpul iernii. 7. Carpaţii şi Subcarpaţii României. edificarea unui aeroport pentru avioane uşoare la Sighet ar favoriza circulaţia turistică.Vatra Dornei (drum rapid) şi Salva – Vişeu ar completa necesarul căilor de acces imediate. III. Şurdeşti. Regiunea Maramureş-Chioar este străbătută axial de culmea muntoasă a lanţului vulcanic nordic: Oaş-Gutâi-Ţibleş. (2000). Geografia României. în bisericile de lemn extrem de vechi şi de numeroase (Ieud. Editura Academiei. x x x (1987). pe direcţia Baia Mare-Satu Mare-Vallaj. Editura Presa Universitară Clujeană. Soluţia este construirea unui tunel feroviar şi rutier pe sub Gutâi care se interconecteze Baia Mare cu Sighetu Marmaţiei.5. Exploatarea pădurilor a generat în Maramureş. Transfrontalier sunt necesare deschiderea mai multor conexiuni peste Tisa atât rutiere. 3. materializată în „porţile de lemn” maramureşene. regiunea poate fi conectată de culoarul VI european de transport prin racordarea ei. şi cele ale depresiunilor Lăpuş. Cocean. De asemenea. Bucureşti. Bibliografie selectivă 1. relativ unitară şi netraversată de nici-o reţea hidrografică. în arhitectura gospodăriilor cu elemente de mare specificitate. Gr. P.Maramureş-Chioar Maramureş. Cluj-Napoca. Intr-o viziune şi mai pragmatică. iar modernizarea drumurilor Târgu Lăpuş-Băiuţ-Ieud. Geografie Regională. Negreşti-Oaş – Sighetu Marmaţiei – Moisei – Prislop . situată la nord-est. Ea se instituie într-un obstacol morfologic între ariile umanizate ale depresiunii Maramureş. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. cât şi feroviare. 2. Editura Presa Universitară Clujeană. 2. 7. Ediţia a II-a. Culmea muntoasă menţionată nu este traversată de nici-o cale ferată iar căile rutiere prin pasurile Huta. Giuleşti. Sârbi..6. Sat-Şugatag). de autostrada în construcţie Budapesta-Miskolc-Kiev. (2005). Baia Mare şi Oaş localizate pe versantul opus. Cluj-Napoca. printr-un sector de autostradă.

astfel. Economia regiunii 8.Bârladul Unitatea de învăţare Nr. . monoclinale. potrivită. 8 BÂRLADUL Cuprins 8. 8. 467 m în Dl. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 8. Dealurile Fălciului şi Depresiunea Elanului. Componenta demografică şi de habitat 8. Componenta naturală a bazei de susţinere 8.1. Ca urmare. ale Prutului şi Siretului.5. Relief de podiş sculptat pe structuri sedimentare friabile. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Albia văilor este înecată în propriile aluviuni ale râurilor. Dealurile Fălciului se extind între văile Bârladului şi Elanului şi au altitudini mici (cea maximă. regiunea relevă trăsături peisagistice definitorii derivate din larga desfăşurare a unui relief de podiş modelat pe structuri sedimentare moi (de unde excesiva dezvoltare a proceselor erozionale). Platourile structurale. acoperită de groase sedimente sarmaţiene (marne. ./ Apar izolat cueste (Racovei). nisipuri cu intercalaţii de calcare şi gresii). favorabile eroziunii. străbătută axial de râul cu acelaşi nume şi polarizată. Componenta naturală a bazei de susţinere Bârladul defineşte ca topic regiunea geografică suprapusă unităţii de podiş omonime.1. Podişul Central Moldovenesc s-a dezvoltat pe latura sudică a platformei est-europene. Lucrarea de verificare nr. Bibliografie selectivă Pagina 56 56 57 58 59 60 60 8. în Dl. A rezultat un relief de platouri structurale şi cueste afectate de alunecări de teren şi torenţialitate. Colinele Tutovei au aspectul unor interfluvii prelunci.înregistrarea decalajelor economice în raport cu alte regiuni. hidrografic şi habitaţional conlucrează la atribuirea unei denumiri pe care o apreciem. Podişul Bârladului este compartimentat morfologic în următoarele subunităţi. Colinele Tutovei. trei elemente de ordin morfologic. în schimb deplasările în masă şi torenţialitatea sunt frecvente. 56 Proiectul pentru Învăţământul Rural .2.3. alunecările de teren masive definesc morfologia unităţii. Podişul Covurlui. Cetatea).6.identificarea trăsăturilor fizico şi economico-geografice ale regiunii. de oraşul Bârlad. Intercalată între cele două culoare fluviatile orientate nordsud. dispuse monoclinal. Podişul Central Moldovenesc. 8 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va reuşi: . Altitudinile sunt modeste (564 m în Dealul Doroşan. argile. în mare parte.4. crestele.2. 2 8. 376 m.7. 8 8. Olteneşti).definirea potenţialului natural şi antropic al acesteia.

Bârladul

Climat temperat continental cu tente de ariditate.

Peisaj mozaicat biogeografic cu păduri de foioase şi silvostepă.

Depresiunea Elanului se sprijină în vest pe dealurile Fălciului, iar în est pe culoarul Prutului. Are un relief de dealuri joase, cu mici cueste, terase şi glacisuri. Podişul Covurlui are un fundament hercinic, dobrogean, acoperit de depozite mezozoice şi neozoice. Monoclinurile, cu altitudini sub 300 m, generează forme structurale (platforme, cueste, văi subsecvente). Pe loessuri s-a dezvoltat un microrelief de sufoziune şi de tasare. Clima unităţii este de podiş, cu accente de tranziţie spre climatul de câmpie. Influenţa est-europeană afectează întreaga regiune, îndeosebi în anotimpul rece. Temperatura medie anuală oscilează între 8-10º C, iar precipitaţiile intre 450-600 mm. Durata timpului senin este mare, depăşind 2100 ore anual. Continentalismul climei este evident. Râurile sunt tributare în primul rând Bârladului (Crasna, Tutova, Racova, Zeletin, Vaslui) şi apoi Prutului (Elan, Horincea) sau direct Siretului (Răcătău). Alimentarea este pluvială, cu maxim de primăvară şi minim estival când unele râuri seacă. Pot apare însă viituri la ploile torenţiale. Apele freatice sunt cantonate în depozitele friabile, conuri de dejecţie, lunci la adâncimi de până la 20-25 m. Element definitoriu al peisajului unui sistem teritorial, vegetaţia regiunii Bârlad este unică pentru România datorită interferenţelor vizibile între asociaţiile forestiere, cele de silvostepă şi de stepă. . Astfel, la peste 400 m altitudine se dezvoltă pădurile de fag, sub această altitudine întâlnim stejarul şi asociaţiile de amestec. În Colinele Tutovei şi Dealurile Fălciului predomină silvostepa, iar în Podişul Covurlui se extinde deja stepa cu graminee. Fauna de rozătoare abundă în stepă, etajele următoare devenind domeniul iepurelui, vulpii, căprioarei sau mistreţului. În râuri vieţuieşte cleanul şi mreana, iar avifauna include prepeliţa, potârnichea, ciocârlia, privighetoarea, cinteza. Învelişul edafic cuprinde o gamă variată de clase, tipuri şi subtipuri de soluri, de la molisoluri (cernoziom, cernoziom levigat în zonele joase sudice) la argiluvisoluri (brun roşcate, cenuşii) sau cambisoluri (brune, brune acide).

8.3. Componenta demografică şi de habitat
Populaţie cu densităţi moderate şi bilanţ demografic pozitiv. Locuit încă din paleoliticul superior (dovezi descoperite la Arsura, Valea Ursului, Iveşti, Măluşteni), Podişul Bârladului şi-a edificat o componentă antropică românească permanentă, omogenă etnic şi cultural. Densitatea populaţiei este sub media pe ţară, oscilând între 25-50 locuitori/km² în Depresiunea Elanului şi 75-100 locuitori/km² în restul regiunii. Populaţia rurală, cu un spor natural mai ridicat, este dominantă numeric în comparaţie cu cea urbană. Migrarea populaţiei spre regiuni mai dezvoltate este un fenomen curent. Aşezările rurale sunt localizate în lunci, pe terase şi versanţi. Predomină satele mici (în Colinele Tutovei) şi cele mijlocii. Aşezările mari sunt rare. Densitatea lor depăşeşte 6 aşezări/100 km². Aşezările urbane provin din vechile târguri. Vaslui şi Bârlad aparţin prin 57

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Bârladul

Oraşe mijlocii şi mici cu două centre polarizatoare în competiţie netranşată.

numărul locuitorilor oraşelor mijlocii, între 50 000-100 000 locuitori, iar Huşi, Negreşti, Bereşti şi Târgu Bujor celor mici (sub 50 000 locuitori). Funcţia de centru polarizator regional se dispută între Bârlad (cu un număr mai mare de locuitori) şi Vaslui (cu funcţii administrative mai importante). Considerăm că poziţia geografică va avantaja în timp Bârladul aflat la distanţă relativ egală de două mari centre polarizatoare extra-regionale, Iaşi şi Galaţi (Vasluiul intrând, prin apropiere, sub incidenţa ariei de influenţă a celui dintâi.

8.4. Economia regiunii
Componenta economică a spaţiului regional are drept suport fundamental agricultura urmată de industrie. Evoluţia fenomenului agricol în timp reflectă o presiune crescândă a omului asupra peisajului, cu defrişări susţinute pentru lărgirea terenurilor cultivate, pentru fâneţe şi păşuni ce ocupă astăzi peste 73 % din suprafaţa regiunii. (de menţionat că la începutul secolului XIX peste 50 % din suprafaţa podişului era împădurită). Consecinţa imediată a fost declanşarea proceselor erozionale care afectează suprafeţe vaste ce au impus lucrări de terasare şi combatere a torenţialităţii. Se cultivă porumb, grâu, floarea soarelui, soia, sfecla de zahăr, tutun, legume. Sunt extinse podgoriile (Nicoreşti, Huşi, Târgu Bujor, Podu Turcului) şi livezile de pruni, meri, cireş, vişini. Plantele de nutreţ se asociază productivităţii păşunilor naturale în sprijinul creşterii animalelor (ovine, bovine). Din lipsa materiilor prime necesare (dintre zăcămintele subsolului singurele existente, în cantităţi mici, sunt gazele naturale şi petrolul în arealul Găiceana-Glăvăneşti), a relativei izolări generată de precaritatea şi insuficienţa căilor de acces, industria s-a afirmat târziu, abia în a doua jumătate a secolului trecut. Cunoscută este producţia de rulmenţi de la Bârlad, prelucrarea lemnului (mobilă, butoaie, ambalaje) la Vaslui, Bârlad şi Huşi, materialele de construcţii la Bârlad şi Vaslui, industria alimentară şi textilă ce valorifică materii prime locale prezentă în toate oraşele regiunii. Căile de transport au o densitate redusă. Calea ferată directoare este Iaşi-Vaslui-Bârlad-Tecuci-Galaţi, cu ramificaţii spre Negreşti-Roman, Huşi sau Fălciu. O altă cale ferată porneşte din Galaţi spre Târgu Bujor-Bereşti-Bârlad. Principala cale rutieră este cu ramificaţia şoseaua Galaţi-Tecuci-Bârlad-Vaslui-Iaşi, transfrontalieră de la Huşi-Albiţa. Alte şosele modernizate leagă Bârladul de Adjud, respectiv Vasluiul de Roman şi Bacău. Regiunea nu are un aeroport propriu, necesarul de transport dirijându-se spre bazele învecinate din Iaşi sau Bacău. Bârladul reprezintă o tipică regiune defavorizată, cu nivelul de dezvoltare cel mai scăzut din România, cu numeroase probleme sociale şi environmentale (determinate de degradarea peisajului sub presiunea antropică îndelungată). Infuzia de capital în activităţi economice competitive (între care şi turismul) prefigurate de o strategie de dezvoltare regională adecvată este stringentă.

Sistem economic centrat pe agricultură şi, secundar, industrie.

Nivel de dezvoltare economică redus în comparaţie cu alte regiuni.

58

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Bârladul

8. Test de autoevaluare Regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate din România deşi baza sa de susţinere este similară cu a altor teritorii. Care sunt cauzele acestei rămâneri în urmă?

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

8.5. Comentarii şi răspunsuri la teste
Dezvoltarea unui spaţiu geografic nu este dependentă întotdeauna de bogăţia resurselor. Există numeroase exemple în care resursele abundă iar nivelul de afirmare economico-socială este scăzut. După cum există spaţii fără resurse sau cu condiţii dificile de desfăşurare a activităţilor umane, iar nivelul lor de dezvoltare este ridicat În toate aceste cazuri intervin alţi factori, catalizatori sau inhibitori ai dezvoltării care reuşesc să orienteze procesele dezvoltării pe direcţii dintre cele mai surprinzătoare. Regiunea Bârladului îşi datorează poziţia inferioară în ierarhia indicilor dezvoltării datorită următoarelor cauze: - conul de umbră indus asupra sa de prezenţa Culoarului Siretului spre care s-au concentrat majoritatea absolută a fluxurilor de masă şi energie din estul României; - izolarea în raport cu această axă ca urmare a unei infrastructuri de transport deficitară; Tot la capitolul izolării trebuie menţionate grefarea unor culoare de polarizare în sudul şi nordul regiunii, pe cursul Dunării şi pe linia Paşcani-Iaşi care au încadrat-o spaţial dar fără să o antreneze în plan funcţional; - perpetuarea unei imagini defavorabile asupra regiunii prin reliefarea unui rural arhaic şi a unei urbanizări modeste; - lipsa unor obiective de impact turistic major menite a spori atractivitatea şi interesul pentru cunoaşterea ei. - politicile economice deficitare din secolul XIX şi prima parte a secolului XX sub aspectul neglijării teritoriilor periferice sau lipsite de resurse industriale. Etc.
Proiectul pentru Învăţământul Rural

59

Bârladul

8.6. Lucrarea de verificare nr.2
INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est, Bucovina, Maramureş-Chioar şi Bârlad. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: - Titlul cursului (Geografia Regională a României); - Numărul lucrării de verificare; - Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină); - Specializarea şi anul absolvirii, instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral; - Adresa cursantului. Răspunsul va fi logic formulat, la obiect. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1,0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Prin ce particularităţi morfo-hidroclimatice se individualizează regiunea Moldovei de nord-est? (2, 5 pct.) 2. Explicaţi structura şi importanţa economică a potenţialului turistic regional (2,5 pct.). 3. Descrieţi şi explicaţi maramureşană.(2,0 pct.) cauzal „civilizaţia lemnului”

4. De ce regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate economic din România? (2,0 pct.) 5. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui.

8.7. Bibliografie selectivă
1. Băcăuanu, V., Barbu, N., Pantazică Maria, Ungureanu, Al, Chiriac, D. (1980), Podişul Moldovei, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. 2. Ungureanu (1993), Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României, Editura Univ. “Al. I. Cuza”, Iaşi. 3. x x x (1992), Geografia României, IV, Regiunile pericarpatice, Editura Academiei, Bucureşti.

60

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Corni. Comentarii şi răspunsuri la teste 9. 9 Unitatea de învătare alăturată ajută cursantul la: . Bistriţa.3.testarea aptitudinilor de abordare regională integrată. 9. Obiectivele unităţii de învăţare nr.4. grefată pe un culoar major de vale.1. .2. 9 9. între 2. inclusiv pentru celelalte unităţi teritoriale limitrofe (Bucovina.5. Carpaţii şi Subcarpaţii Moldovei).Culoarul Siretului Unitatea de învăţare Nr. Profilul transversal al culoarului are lăţimi variabile. cu o desfăşurare alungită. Baza naturală de susţinere 9. La sud de confluenţa cu Moldova el înglobează prelungirile estice ale dealurilor ce flanchează spre vest depresiunile Subcarpaţilor Moldovei (Pleşu. Al doilea element este constituit din larga dezvoltare a luncii şi numărul apreciabil de terase (8) cu înălţimi 61 Cea mai ilustrativă regiune de tip anizotrop din România. Bărboiu.2. 9 CULOARUL SIRETULUI Cuprins 9. filiformă şi prezenţa unor centre de polarizare dispuse axial cu sau fără relaţii între ele.Obiectivele unităţii de învăţare nr. . Două elemente au importanţă majoră în funcţionarea sistemului teritorial şi anume prezenţa numeroaselor confluenţe (Moldova. Bibliografie selectivă Pagina 61 61 62 63 64 65 9. Trotuş.5 km în defileul de la Răcăciuni şi peste 40 km aval de Roman unde lunca sa se evazează asemenea unei pâlnii deschisă spre câmpie. Bârlad) şi înşeuări (Bucecea. Bârlad.1. respectiv culmea Bour .6. Ruginoasa) care s-au transformat în tot atâtea linii de conexiune biunivocă înspre regiunile învecinate ceea ce îi conferă în ultima instanţă culoarului rolul de axă de gravitaţie regională majoră.Dealu Mare-Hârlău spre est. Pietricica) şi versantul vestic al Podişului Bârladului. Componenta demografică şi de habitat 9.identificarea celei mai caracteristice regiuni de tip anizotrop din România. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Culoarul segmentează aproape median Podişul Sucevei insinuându-se între Dealurile Dragomirnei şi Podişul Fălticeni la vest. Unitatea se conturează morfo-hidrografic suprapunându-se văii şi versanţilor râului Siret de la intrarea sa în ţară. Economia regiunii 9. şi până la debuşarea sa în spaţiul Câmpiei Siretului. Depresiunea Moldovei. Runcu. la Văşcăuţi. Baza naturală de susţinere Culoarul Siretului exemplifică în mod revelator tipul regiunilor anizotrope.explicarea rolului factorilor dinamici ai sistemului regional în devenirea lui.

Oscilaţiile majore ale nivelului scurgerii au impus măsuri de regularizare prin construirea unor baraje (Galbeni. atestă nu numai umanizarea timpurie a spaţiului analizat ci şi continuitatea populaţiei în teritoriu. Resurse ale subsolului modeste. Zăcăminte gazeifere de mai mică importanţă au fost descoperite la Secuieni şi Roman. Vegetaţia naturală. Potenţialul pedogeografic vizează. în primul rând. fapt important în alimentarea cu apă a localităţilor. Aşezările umane s-au dezvoltat la racordul teraselor. Bistriţa. în vremuri de restrişte. căprior. mistreţ. În general. cuprinse între 3-4 m şi 200-210 m ceea a permis o antropizare accentuată şi localizarea amplă a căilor de comunicaţie. Oraşele Roman. Adjud). Predomină satele mijlocii şi mari. şi lăcovişti şi soluri gleice). Milcov). a adăpostului oferit. 9. argiluvisolurile şi cambisolurile versanţilor. a indicelui de favorabilitate ridicat al factorilor fizico-geografici. arin. Componenta demografică şi de habitat Datorită diversităţii resurselor naturale. stejar în amestec cu fag. este alcătuită din speciile hidrofile caracteristice luncii (sălcii. exceptând terenurile agricole a căror fertilitate diferenţiată favorizează dezvoltarea unor subramuri ale culturii plantelor şi creşterii animalelor. existând două-trei aliniamente. Ea se transformă într-un biotop prielnic pentru iepuri. forma culoarului favorizează cantonarea curenţilor de aer mai reci iarna şi prezenţa unui topoclimat mai răcoros vara. Putna. Trotuş.3. cu cel mai ridicat debit dintre râurile ţării (222 m³/s) spre care debuşează râurile părţii estice a Carpaţilor Orientali (Moldova. arbuşti (alun. pe areale restrânse. 62 Proiectul pentru Învăţământul Rural . îndeosebi pe versantul stâng. Descoperirile arheologice din paleolitic şi neolitic. toate având un debit solid apreciabil. Paşcani şi unele aşezări rurale posedă obiective atractive vizate de turismul cultural. Dacă sectorul nordic se află sub influenţa maselor de aer scandinavo-baltice. Subliniem sporul natural superior mediei pe ţară şi ponderea covârşitoare a populaţiei româneşti (dintre minorităţi amintind cea ucraineană din sectorul superior al culoarului). Reţeaua hidrografică este reprezentată de râul Siret. supusă unei intense şi îndelungate antropizări. în cel sudic se resimt influenţele est-europene. pe cernoziomurile levigate ale teraselor inferioare. realizate în numeroase situri. Clima regiunii se încadrează în cea a dealurilor joase. Bereşti. vulpi. Pe versanţi se dezvoltă asociaţii de păduri de stejar. Actualmente Culoarul Siretului este una dintre cele mai populate regiuni ale ţării având o densitate a populaţiei de peste 150 loc/km². cu temperaturi medii cuprinse între 8-10°C (mai ridicate în sectorul sudic) şi precipitaţii de 500-600 mm. de relieful subcarpatic învecinat regiunea a fost populată încă din paleolitic. corn). plop).Culoarul Siretului Siretul ca axă hidrografică de colectare a scurgerii dinspre Carpaţii Orientali şi Podişul Moldovei. iar dinspre Podişul Moldovei. Lunca largă şi grosimea mare a sedimentelor friabile au generat acumulări de ape freatice aflate la 37 m adâncime. (mai ridicate în sectorul nordic). cu o structură răsfirată şi adunată. Bacău. Bârladul. Resursele naturale sunt modeste. Răcăciuni. solurile aluviale din luncă (unde apar însă. Pietrişul şi nisipul albiilor este utilizat în construcţii.

Industria valorifică excedentul de forţă de muncă. se limitează la producerea de ţevi nesudate în laminorul de la Roman. transporturi. Cele două ramuri. Ce unităţi de relief constituie suportul morfologic al regiunii? 2. Se mai cultivă porumb. Economia regiunii Economia regiunii s-a cristalizat pe trei coordonate principale şi anume agricultura.Culoarul Siretului Axă de mare concentrare a populaţiei şi aşezărilor umane. a valorificat întinsele terenuri arabile ale luncii şi teraselor. Bacău şi Adjud jucând rolul unor centre de polarizare locale. cu vechi tradiţii. Oraşele ocupă. strunguri la Roman. Siret. în general sectorul de luncă având vatra mai extinsă şi fiind legate direct de magistralele de transport. inclusiv în ferme intensive. Roman. plante de nutreţ. 9. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 9. material rulant 63 Economie mixtă: agricultură. Agricultura. Paşcani. industrie.4. Producerea energiei electrice se realizează în termocentralele din principalele oraşe precum şi în centralele hidroelectrice de pe Siret şi Bistriţa. avantajele unei pieţe de desfacere locale largă şi oportunitatea unui transport (inclusiv internaţional) facil. Test de autoevaluare Individualizarea unei regiuni de tip anizotrop are specificitatea sa. Se cresc ovine. ca ocupaţie primordială. Metalurgia. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Din cele desprinse din parcurgerea unităţii de învăţare. cu păşuni şi fâneţe ale versanţilor. În sud apar culturile de viţă-de-vie şi centre de vinificaţie (Sascut). cartofului şi legumelor în care teritoriul prezintă o veritabilă specializare. Climatul şi solurile au facilitat cultivarea sfeclei de zahăr. utilaj petrolier. Exemplificaţi conexiunile axei de transport a văii Siretului. pomi fructiferi. grâul. bovine. în lipsa unor materii prime locale sau în vecinătate. formulaţi răspunsuri concise la întrebările următoare: 1. cultura plantelor şi creşterea animalelor se imbrică organic într-o ramură mixtă diferenţiată ca ponderi doar la nivel local. maşini-unelte la Bacău. porcine şi păsări. industria şi transporturile. Spre cerinţele unui centru de polarizare regională evoluează oraşul Bacău prin complexitatea funcţională şi potenţialul său demografic şi economic. Mai diversificată este industria constructoare de maşini (avioane.

Bărboiu sau Pietricica. Traseele sunt însoţite de căi rutiere. spre est. la Paşcani). Primele drumuri apar încă din antichitate cunoscut fiind drumul roman ce lega Dobrogea pe văile Siretului şi Trotuşului de Transilvania sudică. de porturile dunărene şi bazinul Mării Negre („drumul cel mare moldovenesc”). asupra unor sectoare de poişuri sau munţi ce gravitează spre axa respectivă. mai importantă fiind calea ferată RomanGalaţi dată în exploatare la 1872. al căror număr creşte datorită şoselelor ce escaladează pasurile carpatice (Oituz. Trotuş sau Bârlad. Dar teritoriul lor se extinde deseori în afara culoarelor. produse zaharoase la Bacău). curţile domneşti din Roman şi Bacău. Ciumărna). 64 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ucraina sau Polonia. cea alimentară (zahăr la Bucecea. cu legături spre Ucraina şi Republica Moldova. Primele căi ferate apar în a doua jumătate a secolului XIX. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. cărnii. Atât calea rutieră. Paşcani. iar spre vest cele care urmează văile Trotuşului şi Bistriţei. tricotaje şi confecţii la Bacău şi Roman) etc. textilă (perdele la Paşcani. La Bacău funcţionează un aeroport.] Transporturile conferă Culoarului Siretului un statut de axă de concentrare a căilor rutiere şi feroviare din partea estică a României. respectiv spre Moldova şi Transilvania cu numeroase şosele şi căi ferate transversale sau de penetraţie. Pleşu. monumente) ce poate fi valorificat optim prin turismul de tranzit. precum cea de faţă. Având o formă alungită. prin Liov. versantul estic al dealurilor Dragomirnei. Casa memorială Vasile Alecsandri de la Mirceşti. 2. Spre culoar gravitează şi un sector din vecinătatea confluenţei cu Siretul al văilor Moldova. Dealu Mare-Hârlău şi Cozancea. clinele vestice ale dealurilor Ibăneşti. muzee. Iaşi şi Vaslui. Regiunea Culoarului Siretului are largi perspective de optimizare a funcţiilor sale sistemice prin dezvoltarea şi modernizarea căilor de transport (autostradă şi TGV) menite a revitaliza vechiul drum moldovenesc din evul mediu ale cărui oportunităţi se cer folosite şi de alte regiuni geografice din România.Culoarul Siretului Largi perspective de dezvoltare ca şi culoar de transport spre nordul Europei şi Marea Neagră. prelucrarea lemnului (mobilă şi hârtie la Bacău. celuloză şi hârtie la Adjud).5. regiunile anizotrope. ea include versantul vestic al Podişului Central Moldovenesc. Corni. 9. Roman. căile ferate spreBârlad-Vaslui şi Târgu FrumosIaşi. În cazul de faţă. din care se vor ramifica linii de penetraţie spre Botoşani. prelucrarea laptelui. Turismul are un potenţial etnografic şi cultural apreciabil (Hanu Ancuţei. Petru Vodă. cât şi cea feroviară se interrelaţionează spre est şi vest. precum şi calea ferată spre Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca. În evul mediu fiinţa aici drumul ce lega Marea Baltică. ocupă culoarele morfologice ale unor văi majore. Bistriţa. turism rural sau cel cultural de scurtă durată. Din magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Vicşani se ramifică. Sascut. Actualmente culoarul este străbătut de şoseaua internaţională E85 şi magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Siret.

Culoarul Siretului 9. Bucureşti.. Băcăuanu. Ungureanu. Cuza”. Geografia României. IV. Chiriac. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. N. 3. Bucureşti. Proiectul pentru Învăţământul Rural 65 . x x x (1992). I. Editura Academiei. Al. Barbu.. D. V. Ungureanu (1993). Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Bibliografie selectivă 1. Iaşi. Podişul Moldovei. (1980). 2.6. “Al. Regiunile pericarpatice. Pantazică Maria. Editura Univ.

Baza naturală de susţinere Topicul acestei regiuni derivă de la cele două râuri. 10. Comentarii şi răspunsuri la teste 10.2.1.2. cum îl defineau cronicarii) datorită formelor de relief sculptate pe roci sedimentare dure. Este o unitate funcţională tipică alcătuită din entităţi peisagistice diferite ca structură. . datorită fragmentării reduse şi declivităţii limitate au atribute agricole importante în vreme ce culmile deluroase posedă un domeniu forestier extins.şi Tarcău) şi Subcarpaţii Moldovei.3. Subcarpaţii Moldovei relevă o structură simplă. Ea include Munţii Moldovei (şirul exterior. şirul de depresiuni de la contactul cu muntele (Neamţ. Bibliografie selectivă Pagina 66 66 68 69 70 70 10. Obiectivele unităţii de învăţare nr. respectiv cel interior. gresii. 10 10.1. unităţi care se interrelaţionează strict prin deversarea univocă spre culoarul subcarpatic.realizarea unui model de regionare pornind de la funcţiile sistemului şi nu de la trăsăturile lui fizionomice. Vetrele depresionare şi versanţii inferiori. 10 Studierea regiunii Bistriţa-Trotuş va avea ca rezultate: .4.6. conglomerate şi calcare. Baza naturală de susţinere 10. în Ceahlău. iar interregional. . Varietatea morfologiei este cauzată de structura geologică felurită. Economia şi devenirea regiunii 10. Asociere funcţionalindestructibilă între Munţii şi Subcarpaţii Moldovei.5. Un pitoresc aparte revine masivului Ceahlău („Olimpul Moldovei”. 10 BISTRIŢA-TROTUŞ Cuprins 10. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin) fiind flancat spre Culoarul Siretului de culmile Pleşu – 911 m. spre culoarul Siretului.Bistriţa-Trotuş Unitatea de învăţare Nr. marne) în masivele estice şi în Subcarpaţi. Bistriţa şi Trotuş care o traversează sub formă unor axe directoare de-a lungul cărora se concentrează căi de comunicaţie şi habitate umane cu rol polarizant. 66 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Obiectivele unităţii de învăţare nr. reprezentat prin munţii Bistriţei. al masivelor Stânişoara.definirea unui sistem teritorial complex şi echilibrat. cu roci cristaline în munţii Bistriţei şi Tarcău. funcţie şi fizionomie. Ceahlău – cu altitudinea maximă. Componenta antropică a sistemului regional 10. roci ale flişului (conglomerate. Goşmanu şi Berzunţ.surprinderea rolului complementarităţii geografice în funcţionarea sistemelor regionale. Bărboiu şi Pietricica – 747 m). 1 907 m . Corni.

Cele două etaje de vegetaţie. În Depresiunea Neamţ se manifestă uşoare influenţe scandinavo-baltice. Cetatea Neamţului. ca suport al economiei regionale. sarea gemă din zona Târgu Ocna şi sărurile de potasiu de la Tazlău. mistreţ. dar mai ales cele antropice (lacurile de acumulare de pe Bistriţa. Bistriţa şi Trotuşul – ca axe de convergenţă hidrografică şi antropizare. valorificat îndeosebi pe râul Bistriţa (cunoscut este lacul de baraj de la Izvoru Muntelui). Primăvara devreme se produc viituri şi blocări ale cursului datorită podurilor de gheaţă. păstrăv. clean. vulpe. ciocănitoare. al pădurilor de foioase. calcarele din zona Bicaz-Taşca. Pajiştile alpine veritabile apar doar în Ceahlău. alcătuit din stejar şi fag. dar şi treimii inferioare a masivelor muntoase. viezure. Oglinzi. casele memoriale Ion Creangă şi Mihail Sadoveanu de la Humuleşti şi Vânători Neamţ etc). etc. Solonţ. Caşin. Corelată strict cu vegetaţia. alcătuită din afluenţii Siretului: Neamţ. Etajarea solurilor porneşte de la argiluvisolurile şi cambisolurile subcarpatice la diferitele tipuri şi subtipuri de podzoluri caracteristice munţilor. lup. Secu. topoclimatul sau declivitatea versanţilor. depozitele de gaze naturale din nordul bazinetului depresionar Tazlău. cărbunii din bazinul Comăneşti. Resursele. Slănic Moldova. sturz. de o mare valoare atractivă. mănăstirile din Subcarpaţii Moldovei – Neamţ. fauna este compusă din urs. Bazinetele depresionare cu deschideri înguste facilitează apariţia inversiunilor termice şi a „lacurilor de frig” hivernale. Temperaturile medii anuale cresc de la 2-6°C în munţi la 6-8°C în Subcarpaţi. Reţeaua hidrografică. Să adăugăm fondul forestier montan. În depresiunile subcarpatice apar acvifere cu ape minerale clorurate cum ar fi cele de la Bălţăteşti.Bistriţa-Trotuş Climat montan şi de podiş cu influenţe esteuropene. lăcoviştile sau solurile aluvionare. În sectoarele superioare râurile au profile în pantă accentuată şi debite asigurate de ploi şi zăpezi. de la peste 1 000 mm în spaţiul muntos la 600-700 mm în cel subcarpatic. mierlă. ca ultimă reflectare a propagării lor spre sud. Sihăstria. Agapia. fondul cinegetic şi piscicol). mreană etc. apele minerale. Bistriţa cu Bicazul şi Trotuş cu Tazlăul aparţine grupei de râuri estice şi se drenează în exclusivitate spre Siret. acvile. Masivul Ceahlău. terenurile agricole din depresiunile subcarpatice şi obiectivele turistice naturale (Cheile Bicazului. sunt constituite în primul rând din zăcămintele de petrol de la Moineşti (amintite de D. Văratic. ceea ce le conferă un potenţial hidroenergetic ridicat. Caşin. cerb. precum şi cel al coniferelor se interferează la peste 1 000 m altitudine într-o fâşie de amestec ce oscilează altimetric în funcţie de expoziţia. Proiectul pentru Învăţământul Rural 67 . Cantemir în Descriptio Moldaviae). căprior. În schimb precipitaţiile scad cu altitudinea. Resurse forestiere şi turistice remarcabile. Trăsăturile climatului sunt determinate de asocierea elementelor montane cu cele de dealuri şi depresiuni. specific depresiunilor şi culmilor subcarpatice. Nu lipsesc litosolurile.

3. Alte oraşe sunt Bicaz. ca dealtfel şi edificiile medievale de mai târziu. O stau mărturie davele dacice (Petrodava. localizate la obârşia văilor sau în arealele despădurite. cu o răsfirare mai accentuată la periferia vetrelor şi pe versanţi. Forme complementare de valorificare a terenurilor Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 68 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Oraşe mici şi mijlocii polarizate de Piatra Neamţ. De reţinut sporul natural superior mediei pe ţară.Bistriţa-Trotuş 10. Slănic Moldova. dar şi aşezările din depresiunile Neamţ şi Cracău-Bistriţa. Reliefaţi în spaţiul alocat: 1. Comăneşti. Dărmăneşti. De altfel pentru cele trei depresiuni apare câte un centru de polarizare propriu (Târgu Neamţ. Târgu Ocna. Elemente morfologice cu atribute complementare Populare diferenţiată între munte şi Subcarpaţi. Componenta antropică a sistemului regional Demografic. 2. Bilanţul teritorial are valori superioare ale indicelui de favorabilitate în cele trei depresiuni unde întâlnim majoritatea populaţiei şi principalele oraşe. Principalul centru polarizator este oraşul Piatra Neamţ spre care gravitează întregul culoar al văii cu acelaşi nume. Ziridava) existente în regiune. Test de autoevaluare Într-un sistem teritorial diversitatea generează complementaritate iar aceasta avantaje şi oportunităţi. structura etnică omogenă şi predominanţa încă a populaţiei ocupate în sectorul primar. unde valorile cresc până la peste 140 locuitori/km². 10. Reţeaua de aşezări s-a înfiripat încă din antichitate. Nu lipsesc însă nici satele mici (numite de G. Vălsan „sate cuiburi”). Piatra Neamţ şi Oneşti) talia a oraşului Piatra Neamţ impunându-i însă prerogativele unui centru atractor de nivel superior. regiunea analizată prezintă diferenţieri notabile între partea montană. mai slab populată şi cea văilor şi depresiunilor subcarpatice. Moineşti. O situaţie similară defineşte şi culoarul Văii Bistriţa cu o concentrare mai ridicată a habitatelor. Bariera morfologică se interpune însă unei polarizări depline şi a spaţiului depresionar Tazlău-Caşin atras parţial spre Bacău. Ea este constituită din sate mari şi mijlocii în depresiuni.

sociale) şi vor elimina pragurile şi disfuncţiile încă prezente. Domeniu turistic de mare perspectivă. Turismul reprezintă un atu important al devenirii economiei regionale.4. Oglinzi şi Durău. porcine). Cele două tipuri de resurse atractive se află într-un veritabil echilibru.Bistriţa-Trotuş 10. În depresiunile subcarpatice se practică o agricultură mixtă. cât mai ales cele feroviare. Pângăraţi. fire şi fibre sintetice la Săvineşti. industriei textile (Buhuşi). Intre staţiunile regiunii amintim Bălţăteşti. transcarpatică (AdjudCiceu-Gheorgheni). aceasta din urmă debuşând de asemenea în Transilvania peste pasul Oituz. Comăneşti. în Depresiunea Giurgeului) sau Trotuşului. cu un spaţiu mental relativ unitar derivat din evoluţia asemănătoare a habitatelor umane şi strânsele relaţii dintre ele. Târgu Neamţ. cu axe de vehiculare a masei şi energiei grefate pe văi perpendiculare sau longitudinale. trimiţând ramificaţii spre rama montană. obiectivele cadrului natural (cheile Bicazului. Caşin. Târgu Ocna. Secu. alimentare (morăritpanificaţie. iar în sudul Depresiunii Tazlău viţa de vie. cu aceleaşi vechi tradiţii. Sistemul regional Bistriţa-Trotuş este structurat pe un suport morfologic cu două trepte de relief strâns conectate. industrie şi turism. Oneşti ). Bicăjelului sau Bistriţei. grâu. ovăz. Cetatea Neamţului. Industria s-a afirmat datorită resursele relativ variate ale solului şi subsolului. culturile de porumb. reprezintă sursa de existenţă a majorităţii absolute a populaţiei rurale. fauna cinegetică. ovine. materialelor de construcţie (ciment la Bicaz şi Taşca). orz. pomi fructiferi secondând creşterea animalelor (bovine. la Bicaz. una. plante furajere. casa memorială Mihail Sadoveanu de la Vânători Neamţ şi cea a lui Ion Creangă de la Humuleşti. Economia şi devenirea regiunii Baza economică a regiunii situează cele două ramuri într-un relativ echilibru. Ca ocupaţie tradiţională amintim apicultura. iar cealaltă. În luncile râurilor se cultivă legumele. bisericile şi muzeele din Piatra Neamţ. de-a lungul Bistriţei. Economie bazată pe agricultură. masivul Ceahlău. apele minerale clorurate. îngrăşăminte chimice la Roznov). barajul şi lacul de acumulare de la Izvoru Muntelui etc). Edificarea unor noi infrastructuri menite a optimiza circulaţia vor mări coeziunea agregatelor teritoriale (economice. spre Gheorgheni. Proiectul pentru Învăţământul Rural 69 . atât cele rutiere. climatul curativ montan. Neamţ. cele ale industriei chimice (rafinarea petrolului la Dărmăneşti şi Oneşti. oprindu-se la Bicaz. O răspândire mai largă o au unităţile de prelucrare a lemnului (Piatra Neamţ. Aceeaşi rută o urmează şi căile ferate. Agricultura. lactate) etc. cartof. Un rol major revine şoselei Târgu Neamţ-Piatra Neamţ-Oneşti ce leagă cele trei bazine depresionare subcarpatice. În satele zonei subcarpatice dar şi cele situate pe văile Bistriţei sau Trotuşului turismul rural are largi perspective de afirmare. Caşin. Parcul Natural Vânători Neamţ) fiind concurate de cele antropice (mănăstirile Agapia. Şoselele pornesc din axa Culoarului Siretului şi urmează văile Bistriţei (cu ramificarea. Văratic. Transporturile au aspectul unor căi de penetraţie.

văile largi sau dimpotrivă. Regiunile pericarpatice. M. versanţii abrupţi sau cu declivităţi reduse. III. Gr. Bucureşti. Arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş are drept pilonii de rezistenţă asocierea intimă a unor forme de relief de mare diversitate genetică şi structurală. Pătru. Cluj-Napoca.. (2000). Geografia României.5. sutura realizându-se fie prin intermediul unor văi transversale. Terenurile din lunci sau vatra depresiunilor sunt destinate culturilor dar şi amplasării infrastructurilor. În realitatea geografică fenomenele se interpătrund. Editura Universitară. Bucureşti. Ileana-Georgeta. fie a unui culoar sinusoidal compus din depresiunile Neamţ. sub formă de chei ori defilee sunt ipostaze ale diversităţii morfologice ce definesc regiunea studiată. Astfel.Bistriţa-Trotuş 10. Mioara (2003). Bucureşti. Culmile rotunjite sau ascuţite. Editura Academiei. Pop. În treimea inferioară a versanţilor apar pomii fructiferi dar şi culturile sau fâneţele. avem în vedere imbricarea edificiilor muntoase cu cele subcarpatice. Ielenicz. Editura Presa Universitară Clujeană.6. x x x (1992). 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Prin spectaculozitatea unor forme (Ceahlău. 10. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin. relevă o utilizare forestieră sau pastorală. 2. Bibliografie selectivă 1. 2. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. 3. în unele cazuri. Subcarpaţii României. din zona muntoasă sau subcarpatică. se exclud. Ghincea. În primul rând. Geografia României. terenurile accidentate ale versanţilor abrupţi sau fragmentaţi de procese erozionale. x x x (1987). Editura Academiei. 4. Hăsmaş) ele intră şi sub incidenţa preocupărilor turistice. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. coabitează sau. IV.

Rodnei sau Ţibleşului.2. Gurghiu. 11 Dezideratele acestei unităţi de învăţare sunt: . Un relief mozaicat care. încadrate spre est de munţii Giurgeului şi Hăşmaşul Mare. precum şi a versanţilor vestici ai Bârgăului. prin văile largi ale Someşului.3. Limita sa sudică este mai sinuoasă. derivat din asocierea numelui râurilor în cauză (Mureş-Someş). Proiectul pentru Învăţământul Rural . 11. îndreptăţeşte atribuirea şi a altui topic.1. Cuprinde. cele trei sectoare Podişul Someşan. integrată regiunii Maramureş-Chioar). aşa cum o arată şi topicul atribuit. suprapunându-se în general interfluviului dintre cele două Târnave până amonte de Blaj de unde trece pe versantul stâng al Târnavei Mari pentru a coborî în culoarul Mureşului aval de Alba Iulia.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Economia şi perspectivele sistemului regional 11.Transilvania nordică Unitatea de învăţare Nr. atât sub aspectul componentelor. Componenta antropică 11.explicarea componentei geografice a Transilvaniei nordice. Câmpia Transilvaniei şi partea nordică a Podişului Târnavelor constituind osatura reliefului său.identificarea multiculturalismului ca factor catalizator al dezvoltării. i se integrează spaţiul depresionar al Giurgeului definit de o relativă izolare geografică. partea nordică şi centrală a Depresiunii Transilvaniei (cu excepţia Depresiunii Lăpuşului. localizate la periferia vestică a podişului transilvan. culoarele mijlocii ale Mureşului şi celor două Someşe. Două elemente de mare specificitate sunt caracteristice regiunii şi anume relieful de domuri şi de cute diapire.Componenta naturală a bazei de susţinere Este o unitate teritorială pregnant individualizată. Mureşului şi 71 Regiune desfăşurată în sectorul nordic şi central al Depresiunii Transilvaniei. Nu trebuie omisă însă nici participarea masivelor vulcanice Căliman.definirea rolului axelor şi punctelor nodale în funcţionarea sistemului teritorial. Harghita. .5. cât şi a funcţionării sistemului său teritorial. De asemenea.4.6. Ocna Dej). 11 11. Comentarii şi răspunsuri la teste 11.2. inclusiv rama montană a acesteia. a Depresiunii Giurgeului. 11 TRANSILVANIA NORDICĂ Cuprins 11. Bibliografie selectivă Pagina 71 71 73 74 76 77 11. Componenta naturală a bazei de susţinere 11. . Faptul că suportul său fizico-geografic are două coordonate morfologice majore. iar cutele diapire. Morfologia dominantă se înscrie în structurile de podiş. aduc din adâncuri sâmburi de sare exploataţi în cunoscutele „ocne” (Ocna Mureş. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Domurile adăpostesc cele mai pure rezerve de gaz metan din lume.

a „jugului intracarpatic” Preluca). permite climatului temperat continental de influenţă vestică. cu terase extinse. Cunoscute sunt. în acest sens. Gurghiu. Iazuri. Ţaga. Tulgheş se înscriu în „aureola mofetică” a Carpaţilor Orientali. Iara-Hăşdate. Târnavelor. se repercutează în domeniul climei. Dimpotrivă. Mureş sau Târnave. 1975. Dumitra. Proiectul pentru Învăţământul Rural 72 .Transilvania nordică Diversitate morfologică (munţi. prelungită spre nord pe toată rama estică a depresiunii transilvane. Resursele de apă ale Transilvaniei nordice sunt alcătuite din reţeaua hidrografică de suprafaţă. cu creşteri ale debitelor primăvara şi după ploile îndelungate ce produc inundaţii în bazinele mijlocii sau pe unii afluenţi (Sălăuţa. în culoarul Alba Iulia – Turda. apar fenomene de tip foehn cu efecte în aridizarea climatului local. ce escaladează Munţii Apuseni dinspre vest. În schimb Lacul Ursu de la Sovata. Borsec. praguri litologice determinate de intersectarea unor orizonturi de roci mai dure) dar şi de nevoia stocării acesteia în anotimpul secetos ceea ce a orientat preocuparea antropică spre conservarea şi. colectată preponderent de Someş şi Mureş (excepţie face Depresiunea Huedin străbătută de Crişul Repede). Munţii Căliman. Tipice pentru aceeaşi unitate sunt iazurile (Geaca. prin depresiunile de contact morfologic (Almaş-Agrij. Temperaturile medii anuale ajung la 8-9º C (mai ridicate în Culoarul Mureşului) în zona de podiş şi 0-6ºC în munţii Rodnei. Târnave). să pătrundă în întregul bazin depresionar. ca urmare a descendenţei orografice a maselor de aer. Bilbor. spre nordest. s-a format în condiţii naturale. Vălenii de Mureş. Climat de munte şi podiş cu influenţe vestice. a unor veritabile „lacuri de frig” generate de inversiuni termice de amploare (Joseni şi Topliţa devenind „polii” frigului din România). printr-un efect de seră indus de prezenţa unui strat subţire de apă dulce peste apele sărate). Apele subterane din Câmpia Transilvaniei sunt bogate în săruri ce le reduce calitatea şi le face improprii consumului. până la 50-60ºC a stratului de apă de la suprafaţă. Activitatea îndelungată de exploatare a sării a creat condiţiile formării lacurilor antropo-saline precum cele de la Băile Turda sau Ocna Dej. De menţionat formarea în depresiunea Giurgeului. Praid) prin versanţii cu declivităţi moderate relevă o interrelaţionare cu factorul antropic ridicată Acelaşi fenomen. Sovata. inundaţiile din anii 1970. podişuri. Borsec). oceanică. unic în Europa prin intensitatea fenomenului de heliotermie (încălzirea. Căliman sau Harghita. În schimb apele minerale clorurate însoţesc structurile diapire marginale. iarna. Ape termale de peste 50ºC sunt cantonate la adâncimi de circa 2 500 m în zona Praid. 1992 de pe Someş. Aici se află o parte însemnată din cele peste 3 000 de izvoare cu ape minerale ale României (Topliţa. Sângeorz Băi. Cătina) a căror geneză este legată de existenţa unor condiţii naturale ale acumulării apei (văi cu pantă redusă. de flancare a podişului transilvan de lanţuri muntoase. Ape colectate de Someş şi Mureş. Alimentarea pluvio-nivală le asigură un debit permanent. afectate frecvent de bararea prin alunecări de teren a cursurilor. apariţia de noi lacuri. prin acumularea apelor într-o depresiune rezultată prin dizolvarea sării. de ce nu. depresiuni). Prezenţa. Harghita şi depresiunile de baraj vulcanic Giurgeu.

sărăturate sau litosolurile ce acoperă suprafeţele fragmentate ale versanţilor. 11. afin. Resursele solului şi subsolului devin premize ale dezvoltării regiunii în perspectivă. gaze naturale. Orheiu Bistriţei situate în nordul regiunii analizate. Cel mai expresiv element al peisajului natural. Regiunea posedă zăcăminte de gaz metan în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor. mari rezerve de sare pe bordurile estică şi vestică ale depresiunii. ca expresie a interrelaţiei litologiei cu clima. Vestigiile arheologice (cetăţile halsttatiene de la Teleac şi Ciceu Corabia) amintesc de constituirea habitatelor umane încă din preistorie. lupului. Fondul forestier este de buna calitate. iepurelui. relevă o etajare evidentă în funcţie de altitudinea formelor de relief. iar în depresiunile cu apa freatică mai aproape de suprafaţă s-au format soluri hidromorfe. Densitatea populaţiei atinge valori mari. de interes cinegetic sunt bine reprezentate în fondurile de vânătoare din Călimani sau Rodnei. Râurile montane sunt populate cu păstrăv. amestecul foioase-conifere şi conifere. iar cele din podiş de clean şi mreană. Peste fondul general al populaţiei autohtone s-a suprapus. Românaşi. Limesul Daciei romane urma linia castrelor de la Buciumi. densitatea şi structurile populaţiei. Componenta antropică Resursele umane derivă din numărul. Vegetaţia zonelor joase. a luncilor. iar terenurile agricole permit afirmarea a numeroase subramuri ale culturii plantelor sau creşterii animalelor. minereuri nemetalifere în munţii Rodnei şi Ţibleşului. nemetalifere. În podiş este domeniul mistreţului. Animalele mari (urs. În munţii Rodnei. spre exemplu) al saşilor colonizaţi. Ilişua. cel al populaţiei maghiare. în unele zone (cea a Bistriţei. Mai slab populată Proiectul pentru Învăţământul Rural 73 . Ţibleşului. merişor) şi pajişti valorificate pastoral. Pentru suprafeţele împădurite montane compoziţia faunei nu diferă de cea a altor unităţi carpatice. cerb. amestec stejarfag. În Câmpia Transilvaniei apare cernoziomul levigat.3. ienupăr. vulpii. ape minerale. A rezultat un amestec etnic cu numeroase aspecte de multiculturalitate. Nu lipsesc solurile aluvionare. Călimani şi Harghita apare un etaj alpin extins. ape minerale clorurate şi carbogazoase. Resurse de sare. vegetaţia sau relieful se dispun etajat. Mureş. În Munţii Rodnei s-a reintrodus capra neagră. căprior).Transilvania nordică Mozaic pedogeografic cu soluri zonale şi azonale. fag) în vreme ce versanţii munţilor sunt ocupaţi de păduri de foioase. Căşei. vegetaţia. Târnava Mare sau Târnava Mică. iar din secolele următoare. Solurile. cu arbuşti (jneapăn. începând din secolul XI. Pentru Câmpia Transilvaniei este semnalat un proces de stepizare secundară evident în partea sud-vestică. Podişul este domeniul pădurilor de foioase (stejar. între 100-150 locuitori/km² în culoarele râurilor Someş. de la argiluvisoluri. respectiv în depresiunile marginale. caolin la Parva şi Aghireş. la cambisoluri şi podzolurile montane. depresiunilor şi versanţilor este puternic modificată de utilizarea agricolă. deşi exploatarea anarhică din ultimii ani i-au redus suprafaţa.

Unele se impun prin activităţile turistice (Sovata. Jibou. În perioada mai recentă au apărut oraşele Blaj. iar pentru viţa de vie arealele Jidvei. este partea muntoasă şi centrul Depresiunii Transilvaniei. Târnăveni) altele târguri (Dej. În lunca Mureşului şi a celor două Someşe. Iernut. Sângeorz-Băi. la „hodăile” precare din Câmpia Transilvaniei. fenomenul migraţiei pentru muncă în ţările vestice fiind deosebit de ilustrativ în unele zone (bazinul Someşului Mare). cele mijlocii şi mici asociind însă şi funcţia agricolă. Topliţa. satele de versant sau platou (cu unele excepţii în Podişul Someşan) fiind rare. De remarcat antrenarea în acest exod a populaţiei rurale. Năsăud. Oraşe numeroase polarizate de Cluj-Napoca. iar din a doua jumătate a secolului XX datează oraşele mici (Ocna Mureş. Huedin). În plan secund se află oraşele Alba Iulia şi Târgu Mureş. Teaca. 74 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Economia Transilvaniei nordice integrează strâns industria şi agricultura. bine consolidate. Oraşele aparţin.4. Sângeorz Băi). Gherla. Amestec interetnic pronunţat. turistice. ale cărui funcţii economice. pe fondul reducerii locurilor de muncă din oraşe (alimentate de navetism) şi a stagnării economice din ultimii ani. Centrul polarizator principal este Cluj Napoca (331 992 locuitori). de la satele „grănicereşti”. ca vârstă tuturor generaţiilor de centre urbane. furajere. Reţinem disiparea în teritoriu a oraşelor şi constituirea unor veritabile axe urbane de-a lungul Mureşului şi afluenţilor Someşului. Cluj-Napoca). unele fiind foste cetăţi (Bistriţa. 11. Sovata. Dinamica naturală înregistrează un recul evident după 1990. Valea Nirajului. Târgu Mureş. Câmpia Turzii. Amestecul de populaţie a determinat şi amestecul de trăsături arhitecturale într-un stil transilvan cu reale valenţe de originalitate. Teiuş. unde terenurile cu fertilitate mijlocie sunt valorificate prin culturi diversificate (cereale. Economia şi perspectivele sistemului regional Agricultură cu vechi tradiţii. Mai numeroase sunt aşezările urbane medievale. Turda-Potaissa. culturale. viţa de vie). Reghin. căderea natalităţii şi creşterea mortalităţii reducând sporul natural chiar şi în zonele recunoscute ca rezervoare demografice (Ţara Năsăudului. Aiud-Alba Iulia. plante tehnice. Podişul Someşan). Luduş. Pentru pomicultură. Cele antice le regăsim la marginea vestică a regiunii (Alba Iulia –Apullum. Extrem de agitată este dinamica teritorială. Gheorgheni. administrative îl detaşează în raport cu celelalte. de la satele româneşti tradiţionale la cele maghiare din depresiunea Giurgeului şi Valea Nirajului sau cele germane din ţinutul Bistriţei. pomi fructiferi. Beclean pe Someş. Oraşele mari au funcţii industriale importante. este extinsă cultura legumelor. Aiud. condiţii favorabile se regăsesc în zona Bistriţei şi Dejului. din zona Năsăudului. cultura plantelor şi creşterea animalelor în coabitare. Sovata.Transilvania nordică Antropizare veche şi intensă. Agricultura s-a dezvoltat îndeosebi în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Someşan. Predomină net satele localizate în văi şi depresiuni. urmate de servicii şi turism. Aşezările rurale sunt de o mare diversitate tipologică şi funcţională. mai ales în zonele periurbane.

păsări. Se cresc bovine. vinificaţie la Aiud şi Jidvei. 75 Proiectul pentru Învăţământul Rural . produse ceramice). Târgu Mureş. îngrăşăminte la Târgu Mureş.Transilvania nordică 11. Alba Iulia. Dej. celuloză şi hârtie la Dej. iar cea constructoare de maşini printr-un număr mai mare şi mai variat de întreprinderi localizate în Cluj Napoca şi Târgu Mureş. În Dealurile Someşului Mare. Producţia de energie electrică se realizează într-o serie de termocentrale alimentate cu gaze naturale (Luduş-Iernut. La Reghin se fabrică instrumente muzicale. sticlă). Prelucrarea produselor agricole se realizează la Târgu Mureş. Se practică apicultura. În schimb. depresiunile marginale estice ale Depresiunii Transilvaniei. Industria are îndelungate tradiţii în oraşele mari. morfologică şi peisagistică a bazinului transilvan a generat şi generează tentaţia delimitării unei singure regiuni geografice suprapusă acestuia. Blaj dar şi numeroase intreprinderi mici localizate în alte oraşe. Cluj Napoca. Luduş şi Beclean – topitorii de în şi cânepă. Gherla (sticlă). Sângeorgiu de PădureFântânele). Teiuş – fabrici de zahăr. Cluj Napoca şi Alba Iulia (cărămizi. porcine. conserve de legume la Dej etc. în Depresiunea Giurgeului şi zona montană adiacentă acestora există un păstorit de tradiţie. pe care solicităm să le menţionaţi alăturat: Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Industrie diversificată tipologic. Din punct de vedere fizicogeografic există argumente numeroase în acest sens. Gherla. cu unităţi de produse clorosodice la Ocna Mureş. Deosebit de răspândită este industria lemnului. sub aspectul funcţionării unui sistem teritorial transilvan unic se pun în evidenţă o serie de incertitudini. Industria siderurgică este reprezentată prin Combinatul de la Câmpia Turzii şi Laminorul Beclean. Bistriţa – produse lactate. ovine. cu fabrici de mobilă în Cluj Napoca. o marcă recunoscută în ţară şi la export. Test de autoevaluare Conturarea geologică. Industria materialelor de construcţie este localizată la Turda (ciment. Luduş. Un rol important revine industriei chimice. var.

Braşov este mai mult decât hotărâtoare pentru dezvoltarea regiunii şi racordarea ei cu sistemele teritoriale învecinate. mai ales Cluj Napoca. larg răspândită şi cu mare audienţă actuală în practica amenajării şi planificării teritoriului european. Someşului.prezenţa a cel puţin două arii de gravitaţie independente.tendinţa de descentralizare înspre entităţile teritoriale de nivel inferior. Alba Iulia. Culoarul Someşului Mare cu deversare în Depresiunea Dornei. Activităţile turistice cuprind întregul spectru de tipuri şi forme aparţinând turismului recreativ. monumente.5. Aceste argumente au stat la baza delimitării celor două regiuni ale Transilvaniei. fiecare cu însuşiri structurale şi funcţionale particulare. Bârgău. 76 Proiectul pentru Învăţământul Rural . La ClujNapoca şi Târgu Mureş funcţionează aeroporturi. curativ. Fondul turistic etnografic este bine conservat ceea ce oferă turismului rural motivaţii reale în perspectivă. chiar dacă delimitarea lor este favorizată de o serie de factori. cu un pronunţat caracter de tranzit. Călimani. Se impune modernizarea căilor ferate pentru transporturile de mare viteză şi lărgirea aeroportului din Cluj Napoca pentru traficul internaţional. Construirea autostrăzii Borş . Praid. respectiv Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. Comentarii şi răspunsuri la teste Individualizarea unei singure regiuni geografice în Depresiunea colinară a Transilvaniei este inadecvată din următoarele motive: . Conexiunea cu Moldova este asigurată de o serie de şosele şi căi feroviare transcarpatice. Sovata. Regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Oradea-Cluj Napoca-Târgu Mureş-Braşov-Bucureşti) precum şi de magistrale feroviare Bucureşti-Sighişoara--Oradea. Transporturile întregesc o reţea de căi rutiere şi feroviare grefate cu predilecţia pe culoarele de vale ale Mureşului. inclusiv de mărfuri. Turismul recreativ se practică în zona munţilor Rodnei. apele minerale de la Sângeorz Băi. Sângeorz-Băi. . intră în contradicţie cu marile regiuni geografice. biserici. Fabrici de produse textile se află la Cluj Napoca. lacurile de la Băile Turda). Târgu Mureş şi Alba Iulia. climatul salinelor de la Praid. Curativ se valorifică lacurile sărate (lacul Ursu de la Sovata. Staţiunile propriuzise sunt însă mai puţine (Lacul Roşu. instituţii culturale.extensiunea apreciabilă a teritoriului ceea ce creează dificultăţi în gestionarea lui coerentă şi eficientă. spre Suceava şi Iaşi. nordică şi sudică. Turda Băi. până la un punct. Târgu Mureş. oraşele regiunii. Turda etc oferă o gamă variată de obiective: muzee. Blaj.Cluj-Napoca . Aiud. curativ şi cultural. fără raporturi de intercondiţionare specifice unui sistem teritorial logic structurat. Târnavelor. 11. dar şi Bistriţa. Turda sau Ocna Mureş.Transilvania nordică Turism cultural. recreativ. Colibiţa) ceea ce denotă totuşi faza incipientă a exploatării turistice a unui potenţial atractiv consistent. Borsec. . Dej. MureşSomeş şi Sibiu-Braşov. cele mai importante urmând. Pentru turismul cultural.

3.Transilvania nordică 11. Proiectul pentru Învăţământul Rural 77 . Maier. Bariţiu. Pop. Cluj-Napoca. Bibliografie selectivă 1. Editura Presa Universitară Clujeană. III. Gr. (2001).6. Bucureşti. 2. A. x x x (1987). Editura Academiei. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Depresiunea Transilvaniei. (2001). Editura Gh. Geografia României. Populaţia şi aşezările din Podişul Someşan. Cluj-Napoca.

Sibiu cu cele trei depresiuni Depresiunea Braşov (Ţara Bârsei). unele spre centrele menţionate anterior.2. Economia regiunii 12. socialului şi comportamentalului regional.existenţa unui teritoriu polarizat de o serie de centre situate în depresiunea intramontană a Ţării Bârsei. .7. 12 Studiul regiunii Transilvania sudică va avea ca finalitate: . Spre acesta gravitează întregul sistem de versanţi montani orientaţi spre Ţara Bârsei (munţii Baiu.constituirea unui spaţiu mental cu trăsături asemănătoare determinat de prezenţa „mărginimii” şi a unui fost liant de natură etnică aparţinând populaţiei săseşti ce şi-a pus o pecete notabilă asupra etnosului. Lucrarea de verificare nr. respectiv în culoarul depresionar Făgăraş-Sibiu. .Transilvania sudică Unitatea de învăţare Nr. altele spre centre integrate în sistemul Transilvaniei nordice.4. unde nu există încă nici-un centru polarizator capabil de-a atrage şi a-şi subordona prin relaţii biunivoce întregul teritoriu. Componenta naturală a bazei de susţinere 12.1. Componenta antropică 12. 3 12. P.identificarea raporturilor de directă condiţionare între componenta naturală şi cea antropică în plan teritorial. 12. 12 12.2. 78 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. .1.5. unde o serie de microsisteme urbane şi rurale sunt polarizate divergent. Delimitarea. Depresiunea Făgăraş şi Depresiunea Sibiu prelungite spre vest cu Culoarul Apoldului. 2002). Componenta naturală a bazei de susţinere Componenta naturală a sistemului regional este constituită dintr-o axă morfologică principală suprapusă culoarului Braşov Făgăraş .descrierea rolului poziţiei geografice în optimizarea funcţiilor unei regiuni. Bibliografie selectivă Pagina 78 78 81 82 84 85 85 12. a unei regiuni în sudul Depresiunii colinare a Transilvaniei este motivată de următoarele aspecte: . în zona Târnavei Mari.disfuncţiile apărute în cadrul unei singure regiuni geografice circumscrisă întregului bazin depresionar transilvan (Cocean.explicarea structurii şi funcţiilor unui sistem teritorial cu trăsături particulare.apariţia unui prag gravitaţional sinuos. Comentarii şi răspunsuri la teste 12. .6.3. . în premieră. 12 TRANSILVANIA SUDICĂ Cuprins 12.

de regulă. din ploi şi zăpezi. Întorsurii. fie în amontele barajelor morenaice glaciare (Bâlea. În ansamblu au caracteristici chimice şi biologice ce le integrează în categoria celor de consum. (devenit o axă de gravitaţie secundară. Culoarul morfologic al depresiunilor joacă rolul unei linii de forţă a teritoriului Climat montan şi de podiş. Tot aici. al Perşanilor. Postăvarul ). dar şi a unui spaţiu montan redutabil cu atribute de complementaritate peisagistică şi economică. Fenomene foehnale. Două aspecte climatice sunt definitorii pentru regiune şi anume: producerea celor mai caracteristice fenomenale foehnale din România pe versantul nordic al Făgăraşului. a manifestărilor normale. Spre nord se ataşează spaţiului regional analizat podişurile Hârtibaciului şi Secaşelor precum şi culoarul mijlociu al Târnavei Mari. exploatarea îndelungată a sării a dus la prăbuşirea vechilor saline şi formarea unor cuvete lacustre sărate. Bodoc. Formele glaciare definesc peisajul crestei nordice a Făgăraşului. Munţii Perşani. întregul an. alimentarea lor este asigurată. Apele subterane sunt cantonate în glacisurile şi depozitele aluvionare ale luncilor sau de la contactul depresiunilor cu munţii. în bazinul Vârghişului. Resursele de apă provin din reţeaua de râuri alohtone (Oltul. la Bod). La Ocna Sibiului. Reţea hidrografică tributară predominant Oltului. Lacurile naturale apar în Făgăraş. Ele se produc primăvara când determină topirea bruscă a zăpezilor (de unde numele popular atribuit vântului respectiv de „mâncătorul de zăpadă”). În depresiuni se conturează un climat de adăpost aparţinând tipului dominant de dealuri şi podiş (cu precipitaţii medii anuale de 700-800 mm şi temperaturi de 7-9ºC).38. cu o importantă pondere a terenurilor joase. fie în fostele circuri. Târnava Mare) sau cu izvoarele în perimetrul regiunii (afluenţii Oltului: Râul Negru. Hârtibaciul. depresiuni şi podişuri. ca o consecinţă a climatului mai răcoros. Podişul Hârtibaciului este afectat de alunecări de teren masive („glimee”) şi de torenţialitate activă. ajungând la temperaturi medii negative pe culmile de peste 2000 m ale Făgăraşului. maximele scurgerii înregistrându-se. 79 Proiectul pentru Învăţământul Rural . iar cele carstice masivele Postăvarul.Transilvania sudică Regiune în conturare sistemică în sudul Transilvaniei istorice. parţial. Al doilea fenomen este cel al inversiunilor termice formate în Depresiunea Braşov urmarea cărora s-a înregistrat cea mai accentuată minimă termică din ţară (. paralelă celei dintâi). se conservă un relict arctic şi anume mesteacănul pitic (Betula nana). propice practicării agrementului hivernal pe bază de sporturi de iarnă.5 ºC. înspre depresiunile Făgăraş şi Sibiu. Capra. Căpriţa). Rezultă astfel un relief variat. Homorodul. Pe de alta parte. Piatra Mare şi. Podragu. datorită expoziţiei nordice durata stratului de zăpadă este de 4-5 luni anual. într-un ecart tolerabil a maximelor şi minimelor acestora. în turbăriile de la Reci. Dintre tipurile de relief predominante sunt cele pe roci cristaline şi sedimentare. Baraolt. de lunci. Avându-şi obârşiile în munţi. Piatra Mare. primăvara. versantul nordic al culmii Făgăraşului şi Munţii Cindrelului. În munţi rigorile acestuia cresc. Cibinul). Creşterile de debite pot fi uneori mari. în munţi. în iarna anului 1942. Climatul regiunii este favorabil activităţilor umane datorită amplitudinilor limitate ale parametrilor meteorologici. cu riscul producerii inundaţilor (cum a fost cazul Târnavei Mari în 1970).

unele cu depozite subţiri de nămol terapeutic şi cu uşoare fenomene de heliotermie. pisica sălbatecă. respectiv cel al coniferelor desfăşurat la peste 1 200 m în zona montană.Transilvania sudică Vegetaţie etajată altitudinal de foioase şi răşinoase. la Zizin. mai ales resursele atractive turistice. Masivele Făgăraş. Baraolt. Coniferele întregesc o fâşie unitară între 1 200 – 1 800 m altitudine. În Munţii Perşani se exploatează piatra de construcţie (bazalt) şi calcarele utilizate în fabricarea cimentului. tei. că în masivele menţionate dar şi în Munţii Cindrelului se întrunesc condiţii Proiectul pentru Învăţământul Rural 80 . precum şi în treimea inferioară a celorlalte masive. căprioara în vreme ce în cele de conifere există un număr mare de animale de interes cinegetic major (urs. Bodoc. La Covasna sunt cele mai cunoscute solfatare (emanaţii de bioxid de carbon). Vâlcele. În apele oxigenate ale pâraielor montane găseşte condiţii propice de înmulţire păstrăvul. culoarul Apoldului. În Depresiunea Braşov coabitează pe suprafeţe apropiate atât solurile nisipoase. cerb). dar mai ales în Depresiunea Braşovului. Pedogeneza deficitară a crestelor şi abrupturilor înalte a generat litosoluri şi regosoluri. Malnaş. La Bazna. În pădurile de foioase îşi au biotopul preferat mistreţul. în podişuri cel al cambisolurilor. în zona Ocna Sibiului există rezerve de sare. Covasna sunt localizate acvifere cu ape minerale. dar şi lăcovişti în arealele mai intens umectate. urmate de cele de amestec stejar-fag împreună cu alte specii (carpen. ulm. fertile. valorificate pentru lucrări decorative. La Porumbacu există calcare cristaline (marmură). Baza de materii prime a Transilvaniei sudice este formată din resurse variate dar în cantităţi modeste. Potenţialul biopedogeografic al Transilvaniei sudice este compus dintr-o vegetaţie caracteristică celor două subetaje forestiere. Resursele pedogeografice sunt alcătuite dintr-o gamă variată de soluri formate pe substraturi litologice. ale pădurilor de foioase. În vatra depresiunilor este domeniul argiluvisolurilor. Astfel. în condiţii de climat şi vegetaţie diferite. dealurile mai joase ale Podişului Hârtibaciului. Etajul de foioase debutează cu pădurile de gorun. Mai importante rămân însă terenurile agricole ce permit dezvoltarea unor subramuri diversificate ale agriculturii. a pajiştilor alpine intens valorificate în trecut prin păşunat în „Mărginimea Sibiului”. dispuse între 400-1000 m altitudine. Bodoc. lupul. din Europa. ca intensitate. Făgăraşul şi Cindrelul sunt masive unde etajul subalpin de jneapăn şi ienupăr precede stepa rece. Postăvarul şi Piatra Mare au un relief spectaculos. la Baraolt. efectul de expoziţie nordică coborând limita superioară a pădurii în raport cu versantul sudic. cât şi cele turboase (în zona Reci). Fagul compact apare în munţii Perşani. Căpeni şi Valea Crişului cărbuni inferiori. iar în zona montană se dezvoltă diverse nuanţe de soluri podzolite. Resurse ale subsolului variate dar în cantităţi limitate. Pe crestele stâncoase ale Făgăraşului vieţuieşte capra neagră. fondul forestier extins şi. mai extinse în Podişul Secaşelor. frasin). În luncile râurilor ce brăzdează regiunea se extind soluri aluvionare. în Munţii Întorsurii se exploatează petrol. la Ghelniţa şi Comandău. vulpea. Mari resurse turistice. în depresiunile de contact morfologic şi în podiş.

social şi etnic exercitate în geneza şi evoluţia habitatelor. Orlat) în Depresiunea Sibiului.671 locuitori. Braşovul. continuă şi relativ densă a teritoriului. dublate spre interior. a lânii). Unice pentru această regiune sunt bisericile fortificate edificate de populaţia săsească în numeroase localităţi (Slimnic. şi răspândirea sa largă în zona de podiş. o cale. Predeluş sau Oituz. de pasul Vlădeni sau trecătoarea Racoş). În nordul Depresiunii Braşovului există numeroase localităţi cu populaţie maghiară (secuiască). abia pe 81 Populare relativ densă. Feldioara. migrarea spre Germania). Predeal. prin care romanii au intrat în Transilvania. Poziţia geografică a oferit spaţiului analizat prerogativele porţilor deschise spre sudul şi nordul Carpaţilor (de-a lungul Oltului. Satele săseşti din zona depresionară sau de podiş sunt de tip compact şi prezintă o arhitectură specifică (Apold. popularea spaţiului montan este mult mai redusă. monumente).Transilvania sudică pentru practicarea sporturilor de iarnă. tradiţiile şi folclorul lor. Densitatea aşezărilor este ridicată.300 şi. textura şi funcţiile lor condiţionările de ordin natural. Biertan. prin pasurile Bran.3. Aşezările rurale etalează în structura. în Perşani. istoric. peste 13. Axente Sever. Saschiz. respectiv a unor culoare cu funcţie comercială şi economică ce a atras. ierarhia principalelor trei oraşe din Transilvania era următoarea: Braşov. Sibiul. Biertan). comunităţile umane. Braşovului sau Târnavei sunt recunoscute prin obiceiurile. Făgăraşul. multietnică. Sighişoara sau Mediaşul sunt centre urbane cu o zestre turistică medievală remarcabilă (obiective istorice. De aici rezultă densitatea mare a populaţiei în depresiunile sub-montane. 17. Cisnădioara) 12. polarizate de Braşov şi Sibiu. dominantă numeric. Satele risipite (Jina. Cristian. din cele două alese. încă din antichitate. datorită fragmentării şi declivităţii pronunţate a formelor sale. Exceptând arealul Branului. Poiana Sibiului) sunt mai rare şi sunt legate de ocupaţia pastorală a românilor din „mărginime”. iar zonele etnografice ale Sibiului. Oraşe numeroase. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Făgăraşului. că apele minerale ale Depresiunii Braşovului au intrat deja în valorificarea curativă de profil. iar funcţiile lor predominant agricole sunt asociate cu cele meşteşugăreşti (prelucrarea lemnului. Şeica Mică. Pe lângă populaţia românească. Ascendentul câştigat atunci s-a concretizat în asigurarea bazei pentru dezvoltarea viitoare (să nu uităm că în secolul XVIII. Componenta antropică Componenta antropică este reflectată de popularea veche. dar consecinţele celui de-al doilea război mondial s-au reflectat negativ asupra acesteia (deportări. Ea a fost mult mai numeroasă. Sibiu. religioase. economic. aici este localizată cea mai importantă comunitatea germană (saşii) din Transilvania. culturale. de peste 125 locuitori/km². Aceeaşi populaţie şi-a edificat însă şi sate compacte (Răşinari. Oraşele s-au dezvoltat îndeosebi în perioada feudală când funcţia comercială era mijlocită de poziţia periferică şi amplasarea pe drumurile de legătură cu Ţara Românească şi. Hărman. prin aceasta. de Dunăre şi Marea Neagră. Gura Râului.

industria şi turismul. urmat de Sibiu (167 377 locuitori).Transilvania sudică locul trei. Victoria. Test de autoevaluare Transilvania sudică este cea mai importantă regiune a României unde valorile create de minoritatea germană atestă beneficiile multiculturalismului şi coabitării paşnice între etnii. Mediaş. Avrig. dar practicând deopotrivă transhumanţa. direct şi indirect. Sistemul urban este polarizat. Sălişte. Se observă prezenţa a două centre majore. care polarizează o serie de oraşe-satelit afirmate în proximitate.4. Astfel. Răşnov. Hunedoara). Covasna. Cisnădie.Care sunt aceste valori şi cum pot fi ele receptate în peisajul geografic? 2. Săcele. Copşa Mică. Aspect 82 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dumbrăveni. caz unic în România prin specificitatea lui. Agnita. crescătorii de ovine au impus ocupaţia între cele mai extinse şi mai profitabile din regiune. Sibiului şi Braşovului. iar Sighişoara se află la interfaţa a trei poli atractori: Braşov. Agricultura are o serie de subramuri de mare tradiţie. Tălmaciu. Ocna Sibiului. Mediaşul şi Dumbrăveni sunt atrase spre Sibiu. Zărneşti. Târgu Secuiesc. prima dintre ele fiind creşterea ovinelor. Braşovul şi Sibiul. Valorificând păşunile alpine ale Carpaţilor Meridionali şi Curburii. Codlea. Menţionaţi alăturat: 1. Clujul.600 locuitori). Făgăraş şi Braşov s-au specializat fiind. Sibiu şi Târgu Mureş. principalele centre urbane vor face parte din prima centură industrială a ţării iniţiată în Banat (cu siderurgia de la Reşiţa şi Bocşa) şi extinsă spre ţinuturile Hunedoarei (Călan. 12. cea mai importantă zonă producătoare de lână din perimetrul actual al României. Sfântu Gheorghe. O tendinţă de individualizare se manifestă la oraşele situate pe Târnava Mare unde Copşa Mică. Sighişoara. Economia regiunii Componenta economica a regiunii se distinge prin dezvoltarea relativ echilibrată a celor trei ramuri. cu peste 12. Cum a evoluat numeric populaţia de naţionalitate germană în ultimul secol? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 12. în care depresiunile Sibiu. de către Braşov (307 046 locuitori). Făgăraş. secole la rând. prin centre de niveluri diferite. agricultura.

acid sulfuric). Turismul este o ramură economică în creştere. Sighişoara (prefabricate. Covasna. Transporturile integrează unităţile de habitat într-o reţea de drenuri rutiere şi feroviare ierarhizate de la nivelul naţional la cel local. menţinut. Un avânt deosebit cunoaşte în acest moment turismul rural în aşezările rurale din zona Sibiului (Gura Râului. Mediaş) bisericile fortificate ce împânzesc regiunea. Orlat. industria chimică. iar versanţii podişurilor Secaşelor şi Hârtibaciului relevă o utilizare agricolă mixtă: culturi. Industria chimică este concentrată îndeosebi la Copşa Mică (negru de fum. produse din carne etc. Pentru turismul curativ prioritatea o deţine staţiunea Covasna unde apele minerale conţin peste 2 800 mg/l C02. Braşov (produse refractare). Făgăraş (îngrăşăminte chimice. sticlă). prelucrarea lânii. Transilvania sudică este un domeniu reprezentativ pentru turismul cultural. Tălmaciu) în aparataj de precizie. şi ea de mare tradiţie. Sibiul s-a specializat. Homorod. Piatra Mare). Sibiel) dar şi în numeroase sate din Depresiunea Braşovului sau zona Branului. Regiunea este traversată de şoselele europene E60 (Borş83 Proiectul pentru Învăţământul Rural . dar şi a altor masive pitoreşti (Postăvarul. Turism montan şi cultural intens.Transilvania sudică Industrie de tradiţie diversificată. O urmează îndeaproape staţiunea Păltiniş şi Bâlea (Bâlea Lac şi Bâlea – cascadă). viţăde-vie. Materiale de construcţie se produc la Mediaş. Braşov (celuloză şi hârtie) etc. pomi fructiferi. Ele pot deveni ţinte pentru sejurul turismului culturalizant sau ale turismului de tranzit. Cisnădie. produse cosmetice. Braşov. Făgăraş. Prejmer). iar mofetele sunt cele mai concentrate din continentul european (9798% C02). Zărneşti. textilă şi alimentară deţin o serie de intreprinderi de rang naţional. Râşnov. la cote inferioare şi în alte modalităţi de practicare. pornindu-se de la resursele atractive naturale şi antropice existente. pe lângă tradiţionala industrie a lânii. Bazna. se detaşează zona Târnavelor ca una din principalele podgorii ale ţării. Industria are ca centru de referinţă Braşovul unde construcţia de maşini. Sighişoara. Răşinari. În zona Braşovului turismul montan are o mare tradiţie datorită vecinătăţii Bucegilor. Staţiuni balneare mai mici sunt Ocna Sibiului. utilaj minier. Mediaş (carbid). tradiţiile. De subliniat marile intreprinderi de autovehicule. şi astăzi. avioane. acid sulfuric) Victoria. Vâlcele. dată fiind poziţia geografică a regiunii. Mănăstirea Sâmbăta. răspândită şi în oraşele mici învecinate (Sălişte. sticlărie. brânzeturi. Biserica Neagră şi Casa Sfatului din Braşov. obiceiurile şi folclorul românesc. Jidveiul fiind deja o marcă recunoscută prin produsele sale de vinificaţie. Cultura cerealelor se practică în spaţiile depresionare şi de luncă. fâneţe şi păşuni. Muzeul Bruckenthal din Sibiu. maghiar şi german sunt obiective cu mare forţă atractivă. În privinţa viticulturii. Prelucrarea lânii s-a delocalizat şi într-o serie de centre din vecinătatea sa (Săcele. Vestigiile istorice (cetăţile medievale Sibiu. Hoghiz (ciment). În acest moment staţiunea Poiana Braşov se află în fruntea bazelor turistice specializate în agrement hivernal din ţară. industria lemnului. maşini agricole. Agricultură mixtă. mobilă. brânzeturi.

Cetăţile medievale transilvane şi bisericile fortificate din regiunea studiată poartă de asemenea. pecetea geniului lor creator.Transilvania sudică Căi de transport diversificate tipologic. Populaţia de origine germană a fost colonizată în Transilvania începând cu secolul X II şi s-a aşezat cu predilecţie în două zone ale acesteia: în partea sudică: Sebeş-Sibiu-Braşov şi cea estică. Perspectivele regiunii sunt generate de o serie de factori favorizanţi şi anume: poziţia geografică sinonimă unui „loc central” al spaţiului naţional. Din centrul său porneşte cel mai pitoresc sector de drum transcarpatic. precum şi de un număr important de şosele secundare sau căi ferate de penetraţie (Braşov-Zărneşti. şi E68 (Nădlac-Arad-DevaSebeş-Sibiu-(cu ramificare pe E81 spre Piteşti-Bucureşti)-Braşov. Cunoscuţi ca meseriaşi destoinici şi lucrători pricepuţi ai pământului. Braşov sau Bistriţa atestă cu prisosinţă acest fapt. Cluj etc. Oradea-Cluj Napoca-Sighişoara-Braşov). Concomitent se înregistrează un bilanţ demografic negativ ca urmare a îmbătrânirii populaţiei şi natalităţii scăzute. legate de precaritatea conexiunilor cu unele regiuni transcarpatice. Braşov-Întorsura Buzăului. cel al Transfăgărăşanului.Bucureşti-Braşov-Sibiu-Deva-AradCurtici. vor fi eliminate prin construirea de tuneluri şi căi de acces moderne (îndeosebi în zona Curburii şi spre Moldova).5. Transilvania sudică îşi va fortifica sistemul teritorial pornind de la funcţia lui polarizatoare în raport cu alte sisteme învecinate. mai ales în contextul în care ambele autostrăzi preconizate a se construi cu prioritate în România (Oradea-Braşov şi Arad-Sibiu-Bucureşti) îi vor traversa teritoriul. Evoluţia numerică a populaţiei de origine germană a fost ascendentă până la al doilea război mondial după care se înregistrează o scădere continuă a acesteia datorită deportării etnicilor germani în fosta URSS sau a migrării celor rămaşi în Germania. în Bistriţa şi împrejurimile sale. În consecinţă. Arhitectura satelor săseşti este de mare originalitate. Vechile bresle din Sibiu. de la amplificarea tranzitului pe magistralele sale rutiere şi feroviare. La Sibiu funcţionează un aeroport. în mare parte. de magistralele feroviare Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. cum ar fi cea de pe Târnave. 2. Comentarii şi răspunsuri la teste 84 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Sibiu. 1. modelul de convieţuire interetnică moştenit etc. Disfuncţiile actuale. 12. iar gospodărirea aşezărilor şi a moşiei lor a atins niveluri exemplare. Modernizarea infrastructurii tehnice ale teritoriului va optimiza şi relaţiile din interiorul sistemului în sensul amplificării şi creşterii gradului de interoperativitate cu microsistemul teritorial al Târnavei Mari printr-o serie de scurt-circuite eficiente. saşii transilvani s-au aflat la temelia progresului industriei şi agriculturii din zonele în care au locuit. resursele naturale variate (cu accent pe cele turistice şi agricole):standardul de dezvoltare economico-socială atins (superior mediei pe ţară). BucureştiBraşov-Sighişoara-Oradea. Mari oportunităţi de dezvoltare în perspectivă. De menţionat însă că germanii au constituit o parte şi din populaţia altor zone.Agnita.

Transilvania sudică 12.Numărul lucrării de verificare. Pop. Cluj-Napoca. Depresiunea Transilvaniei.Specializarea şi anul absolvirii. 12. Care sunt caracteristicile unei regiuni anizotrope şi cum se regăsesc ele în Culoarul Siretului? (2. din punct de vedere funcţional se remarcă o divergenţă a fluxurilor de materii prime. (2001).0 pct) 5. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. (2. Carpaţii şi Subcarpaţii României.0 pct. Editura Academiei. Răspunsul va fi logic formulat.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. (2. Deşi morfologic bazinul transilvan este unitar. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Bucureşti. Transilvania nordică şi Transilvania sudică . 2.0 pct. Pop.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Editura Presa Universitară Clujeană. . Geografia României. 3 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. Editura Presa Universitară Clujeană.6.7.) 3. (3. (2000). . Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: .III. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. x x x (1987).Adresa cursantului. la obiect. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. produse şi interese. Proiectul pentru Învăţământul Rural 85 . Gr. 3. Gr. Cluj-Napoca. Evidenţiaţi interrelaţiile sistemice dintre acestea şi rolul lor în creionarea unităţii.) 4. Bibliografie selectivă 1. . Bistriţa-Trotuş. Argumentaţi acest fenomen. 9-12 privind regiunile Culoarul Siretului. . În arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş se disting forme de relief variate (munţi. Lucrarea de verificare nr. Analizaţi sistemul urban al Transilvaniei sudice. depresiuni).0 pct) 2. podişuri.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1.

13 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va conştientiza: . Obiectivele unităţii de învăţare nr. în raport cu Câmpia şi slab diferenţiat altimetric în cel cu Dealurile de Vest.posibilitatea definirii regiunilor geografice pornind de la anumite trăsături naturale cu pecete decisivă asupra peisajului geografic. Baza naturală de susţinere Individualizarea geografică a regiunii asociază criteriile naturale cu cele economice şi sociale. . Baza naturală de susţinere 13.1. cât şi al potenţialului de polarizare a concentrărilor umane (centre.perspectivele dezvoltării unui teritoriu în contextul schimbării sensului vectorilor de gravitaţie (de la direcţia centrifugă la cea centripetă). masive izolate. Delimitarea altitudinală faţă de unităţile înconjurătoare este foarte clară. Ca unitate teritorială. Munţii Apuseni sunt situaţi între valea Mureşului.2. 13 MUNŢII APUSENI Cuprins 13. platouri. la Sud şi văile Someşului şi a Barcăului la Nord.4. culmi aplatizate. versanţi prelungi. Către Est limita unităţii este clară. Almaşului) separându-i de Podişul Transilvaniei. creste ascuţite.6. spontane sau dirijate. 13 13.Munţii Apuseni Unitatea de învăţare Nr. mai ales în raport cu pătrunderile câmpiei sub forma „golfurilor digitale” în partea de Vest şi depresiunile submontane ale Transilvaniei în Est. Ele vor determina atât o diversitate de ordin peisagistic. Caracteristic pentru această regiune este existenţa unei game extrem de variate de forme de relief: depresiuni şi culoare. . Obiectivele unităţii de învăţare nr. tranşant. regiunea poate fi luată în considerare atât sub raportul elementelor cadrului natural.1. de evoluţie a teritoriului.5. cât mai ales condiţii nuanţate sub raportul populării şi a modului de utilizare agricolă a terenurilor. La Vest sunt delimitaţi printr-un racord diferenţiat morfologic.2. 13. 86 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Economia şi perspectivele sistemului regional 13. Bibliografie selectivă Pagina 86 86 90 90 92 93 13. Accesibilitatea ridicată va face posibilă popularea intensă ceea ce le va atrage atributul de « cea mai umanizată unitate carpatică ».rolul factorului antropic în coagularea interrelaţiilor spaţiale regionale.3 Componenta antropică 13. axe) în funcţie de tendinţele. culoarul Mureşului şi o salbă de depresiuni submontane (Iara-Hăşdate. Comentarii şi răspunsuri la teste 13.

partea centrală. Albioarei. de acum 62 000 ani). alcătuiţi covârşitor din calcare. Someşului Cald. Sighiştelului etc. Ordâncuşei. La nord.). Deşi se consideră că cele două grupe ale Apusenilor (Nordici şi Sudici) au evoluat diferit. Gheţarul de la Scărişoara (ce adăposteşte un gheţar fosil cu o vârsta de peste 3000 ani) Peştera Vârtop (unde s-a descoperit o amprentă plantară aparţinând Omului de Neanderthal. Munţii Bihorului sunt flancaţi de masivul intruziv Vlădeasa (1839 m) în estul căruia se află un areal calcaros cu o serie de peşteri (Vârfuraşul). Defileul Crişului Repede. asemeni unui V. Cu o orientare nord-vest . Vulturese şi Leurda-Leaşu) fierăstruite de chei inedite (Poşăgii. Aici sunt localizate complexul carstic Cetăţile Ponorului comparabil în carstul european doar cu cel de la Scoczian din Slovenia. cât şi un mozaic peisagistic de mare valoare turistică. cheile Văii Stanciului şi cascada Răchiţele. peşterile Humpleu. preponderent din cristalin precambrian şi paleozoic ce a mijlocit sculptarea unui relief greoi. Topliţa etc. Pe de altă parte. Bratcani. cu renumitul « Târg de Fete » desfăşurat aici anual. Cuţilor. ceea ce a determinat o bogăţie deosebită în resurse subsolice. iar la est Masivul Gilău-Muntele Mare (1821 m). este alcătuită din Munţii Bihor (1849 m în Vârful Cucurbăta) veritabil nod orografic. Scărişoara-Ocoale) cu cel mai spectaculos relief carstic din România. Munţii Apuseni trimit o serie de alte apofize. Astfel. cu peste 50 km lungime. cheile Videi. Există şi chei renumite precum cele ale Galbenei. în a doua jumătate a lunii iulie. cu masive cristaline în centru şi platouri carstice periferice Proiectul pentru Învăţământul Rural 87 . “jugului intracarpatic” interpus între Munţii Apuseni şi Carpaţii Orientali. alături de Culmea Codrului sau Dealu Mare-Preluca. chei şi defilee cu geneze variate. se racordează nucleului central Munţii Plopiş (918 m în Dealul Ponorului). Pociovaliştei). din care se răsfiră celelalte masive montane Peşteri. relieful lor se aseamănă sub numeroase aspecte. cea mai înaltă şi masivă. La sud se înalţă masivul cristalin Găina. în special calcare. Hodobana. El este alcătuit. Spre nord. roci solubile în care au fost modelate veritabile carstoplene (Padiş. Înspre vest. alcătuiţi din şisturi cristaline şi Munţii Meseş (996 m în Măgura Priei) cu o litologie mai complexă unde rocile cristaline se asociază calcarelor din Podişul Boiului. în stratele cărora a fost modelat cel mai complex relief carstic din ţară (Peştera Vântului. masive. masiv. Zăpodie.sud-est se înscrie culmea Codru Moma. constituit din roci cristaline paleozoice intens metamorfozate pe care a fost sculptat un relief de culmi semeţe. Aceştia din urmă sunt incluşi de unii autori.Munţii Apuseni Arhitectura peisajului are ca element nodal grupa muntoasă a Bihorului. Runcului. cu culmi prelungi şi aplatizate în vreme ce văile au adâncimi mari şi versanţi prelungi. între care Munţii Pădurea Craiului. din punct de vedere geologic ei relevă o mare varietate petrografică. izbucurile Izbândiş. Peştera Ciur-Izbuc cu peste 200 urme de paşi ale omului preistoric. Altarului (cu cele mai renumite speleoteme din Europa). Lor li se asociază formaţiuni sedimentare mezozoice. În partea sa sud-estică se află o zonă constituită din calcare cristaline (culmile Scăriţa-Belioara.

Depresiunile (Brad. Baia de Arieş) exploatate încă din antichitate. Vânătara. Zăcămintele de aur (Brad. Acumulări endocarstice deosebite. pe Crişul Repede. Roşia Montană. se desfăşoară Munţii Trascăului. reducându-se considerabil Proiectul pentru Învăţământul Rural 88 . Tăuz. cu manifestarea etajării elementelor climatice. arealele carstice determinând mari acumulări drenate prin izbucuri (Galbenei. Negru şi Repede) şi de Barcău. O mare parte din economia tradiţională a populaţiei autohtone. Almaş. unic este relieful de masive izolate. continuaţi spre est cu Munţii Metaliferi unde mozaicul petrografic atinge paroxismul. Coteţul Dobreştilor. cu frecvente fenomene de inversiune termică. Extremitatea sud-estică a regiunii revine Munţilor Zarand. Izbândiş). şi cele de cupru (Roşia Poieni) justifică topicul atribuit. Hidrografic. Din cauza populării continue vegetaţia forestieră a fost exploatată. de o mare importanţă balneară. precum şi ale depresiunilor marginale Şimleu. (Vaşcău. Iada (Leşu). pe latura sud-estică a Munţilor Apuseni masele de aer sunt foehnizate. îndeosebi cea din Ţara Moţilor. precum şi carierele de la Vaşcău. Beiuşului şi Zarand-Gurahonţ-Brad. Râmeţului. Moneasa sau Geoagiu-Băi). Versantul vestic. aflat sub directa influenţă a maselor de aer vestice este mai umed (peste 1500 mm precipitaţii anual la Stâna de Vale) În opoziţie. Vegetaţia naturală dominantă este cea de pădure. În regiunea de contact cu Dealurile şi Câmpia de Vest. spre est de Someşul Mic. Potenţialul hidroenergetic bogat este valorificat prin lacurile de acumulare. Gurahonţ. unde rocile ofiolitice flanchează o culme calcaroasă prelungă (Ciumerna-Bedeleu). Fântânele-Beliş). Huedin. ceaţă. cu altitudini modeste. Vad-Borod) au un climat specific. cu etajul fagului şi cel al coniferelor. Reţeaua de drenaj este foarte densă datorită precipitaţiilor bogate. Climatul general este cel specific montan. şi precipitaţii abundente de 800-1000 mm anual. ducând la creşterea uşoară a temperaturii medii anuale şi scăderea cantităţilor de precipitaţii în culoarul depresionar Alba Iulia – Turda (500-700 mm). Versantul vestic este drenat de cele trei Crişuri (Alb. cristalini. temperaturi medii anuale de 2-60C. Iara-Hăşdate. spre care sistemul regional al Munţilor Apuseni se descarcă periferic. Hăşdatelor. nebulozitate ridicată. în lungul faliilor carpatice marginale apar apele termale mineralizate (Vaţa. (Pietrele Ampoiţei. Dumbrăviţa de Codru). Aici se află blocuri cristaline asociate cu măguri vulcanice sau areale calcaroase. Cunoscute sunt apele termale şi cariera de marmoră de la Moneasa. Munţii Apuseni sunt un adevărat „castel de ape”. Veritabil castel de ape pentru nord-vestul ţării. Apele subterane cuprind pânze freatice lipsite de continuitate. se bazează pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. traversată prin chei spectaculoase de apele Galdei. La est de Valea Ampoiului. Huedin. Vâlcanul. Piatra Bulzului. Arieş şi Ampoi. De mare importanţă peisagistică dar şi sub aspect demografic sau economic este prezenţa „depresiunilor golf” ale Vad-Borodului. realizate pe Someşul Mic (Gilău). Plotunul. Ape termale. Piatra Helenească). Valea Drăganului (Floroiu). Pentru Trascău-Metaliferi. pe Someşul Cald (Tarniţa. Bulzişor.Munţii Apuseni Climat montan etajat cu influenţe oceanice. Ampoiţei. klippe şi olistolite.

Solurile sunt corelate cu condiţiile petrografice. Galdei. apar în succesiune cambisolurile (brune şi brunacide) favorizate de climatul umed şi răcoros şi de vegetaţia forestieră de foioase. cu păstrăv şi lostriţă. rezervaţiile fosilifere (Dealul cu Melci) etc sunt doar câteva din nenumăratele valori peisagistice naturale de care beneficiază acest spaţiu. Activităţile industriale sunt legate în principal de resursele disponibile (lemn. soluri cu fertilitate scăzută) regiunea se încadrează în agroregiunile de munte. cheile Turzii.golf întâlnim argiluvisoluri sau soluri aluvionare. fiind folosit în fabricile de prelucrare a lemnului. Având în vedere specificul condiţiilor naturale (relief accidentat. Ordâncuşei. În prezent exploatările sunt concentrate mai ales în Munţii Metaliferi la Zlatna. Varietatea şi unicitatea peisajelor. Prezenţa păşunilor şi fâneţelor favorizează creşterea animalelor. pietriş şi nisip. ponoarele Vânătara. Resurse aurifere. suprafeţele ocupate cu păduri. travertin. Fauna pădurilor montane cuprinde animale de interes cinegetic cum sunt ursul. Toaia. La altitudini mai mari dominante sunt spodosolurile (podzolurile brune şi brune acide) sărace în humus. Dintre resursele subsolului de mare importanţă sunt minereurile nemetalifere. Vadu Crişului.Munţii Apuseni Fond biogeografic diversificat. meşteşugurile etc. Roşia Montană. Lemnul pădurilor constituie şi în prezent o resursă importantă. andezit. roci de construcţie). Galbenei. Râmeţului. Exploatările auro-argentifere de pe valea Crişului Alb şi din bazinul superior al Arieşului datează încă din perioada daco-romană. cinteza). minereuri. iar în masivul Gilău-Muntele Mare zăcăminte de fier cu conţinut redus în metal. Someşului Cald. căprioara. În depresiunile . peşterile Meziad. la altitudini mai joase. În Munţii Pădurea Craiului există zăcăminte de bauxită. calcare. Astfel. Huda lui Păpară. Pajiştile alpine din Biharea. Complexul carstic „Cetăţile Ponorului”. Sighiştelului. bogăţia tradiţiilor etnografice constituie resurse încă insuficient valorificate. sărbătorile şi datinile. fiind în curs de constituire sistemul de exploatare de tip rural. climă rece şi umedă. cerbul şi. structurile geologice inedite ale Detunatelor. La acestea se adaugă valorile etnografice şi culturale cuprinzând satele tradiţionale. pe platourile de joasă altitudine sau versanţii însoriţi) şi sunt valorificate prin culturi pomicole sau plante care rezistă unui climat răcoros şi umed. Roşia Poieni. iar pe calcare rendzine şi pseudo-rendzine. ciocănitoarea. bazalt. Gheţarul de la Scărişoara. polimetalice şi turistice apreciabile. mistreţul şi numeroase păsări (mierla. Terenurile arabile sunt restrânse (mai ales în depresiuni. Diversitatea petrografică se remarcă şi în multitudinea de roci de construcţie exploatate: granit. au fost şi ele afectate de sistemul de creştere a animalelor. Fauna acvatică este reprezentată de cea specifică apelor de munte. Vlădeasa sau Muntele Mare. Proiectul pentru Învăţământul Rural 89 . portul popular. veveriţa. Cetăţile Rădesei. Criştior-Brad. climatice şi biogeografice. O categorie importantă de resurse este potenţialul turistic deosebit al acestei regiuni. marmură. Vântului. Peştera Urşilor. Runcşor.

Populaţia este repartizată inegal în teritoriu. Numărul crângurilor cu dispariţie certă este deosebit de mare. Nucet. exploatările de aur şi argint din zona Metaliferilor datând din perioada dacică. Ineu. Ele au fost ridicate la nivel unic al intensităţii şi complexităţii sub stăpânirea romană (cunoscutele galerii de la Roşia Montană) şi au continuat până în zilele noastre. Baia de Arieş. minereul fiind sortat primar la Dobreşti şi livrat întreprinderii de alumină din Oradea. Exodul populaţiei este determinat şi de cauze economice şi sociale (nivelul de trai scăzut. Principalul centru care polarizează spaţiul Munţilor Apuseni este oraşul Câmpeni. Punctul maxim al creşterii numerice a fost atins la jumătatea secolului XX. dispensare. Roşia. cât şi de rolul istoric. Ştei. Componenta antropică Condiţiile naturale relativ favorabile pentru o zonă montană (numărul mare al depresiunilor şi văilor. a dotărilor sociale strict necesare (şcoli. Gurahonţ). Industria extractivă are cea mai veche tradiţie din România. Zlatna. forestiere. Problema actuală cu care ele se confruntă este depopularea spontană cauzată de migrarea în masă a populaţiei tinere şi indicele mortalităţii ridicat la cea vârstnică. Abrud. Aşezările rurale specifice sunt „crângurile” care sunt sate mici (sub 500 locuitori) cu structură risipită. Principalele oraşe sunt: Brad. După anii 60-70 ai secolului trecut (când exodul rural a atins în România valori deosebite în legătura cu politica de industrializare forţată) numărul populaţiei începe să scadă ca urmare a migrărilor spre oraşele dinafara spaţiului montan.4. Minereul de fier s-a extras de la Căpuş. Oraşe mici cu centrul de polarizare la Câmpeni. Ştei. mici. în culoarele marginale sau în zonele miniere (Brad. 13. al cărui rol este determinat atât de poziţia relativ centrală în cadrul regiunii. Răcaş. Abrud. Aşezările urbane sunt vechi târguri sau centre miniere şi sunt. Economia şi perspectivele sistemului regional Mineritul milenar între continuitate şi stagnare. iar actualmente din minele de la Băişoara.Munţii Apuseni 13. Zlatna) în vreme ce suprafeţele intens împădurite (Padiş-Lumea Pierdută) sunt nepopulate. Zece Hotare.3. arii de concentrare înregistrându-se depresiunile golf (Beiuş. Bauxita se exploatează la Vârciorog. prezenţa resurselor solului) au permis umanizarea accentuată a acestei regiuni. a alimentării cu energie sau apă. lipsa infrastructurilor de acces. Sebiş. pastorale sau mixte. Singura şansă de supravieţuire a unora dintre ele mai favorabil localizate este dezvoltarea turismului rural care să diversifice profilul economic al regiunii. cât şi de potenţialul de comunicaţie. Cariere de Cei mai populaţi munţi ai continentului european. În scopul rafinării aurului a fost înfiinţată fabrica de acid sulfuric de la Zlatna care au produs o poluare masivă a naturii locurilor. Nucet. De remarcat structura etnică covârşitor românească. Vaşcău. în general. Sebiş. Aleşd. Noul oraş Geoagiu are o funcţie turistică bazată pe valorificarea milenară a apelor termale şi termo-minerale din calcarele anticlinalului BoiRapolt-Rapolţel. 90 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Câmpeni. celelalte naţionalităţi (unguri) apărând doar în zonele miniere. magazine comerciale). Din punct de vedere al funcţiei economice satele sunt miniere. Beiuş. altitudinile moderate.

o unitate fizico-geografică reprezentativă a României. Gîrda de Sus. 13. Chişcău. Staţiunile Moneasa.Munţii Apuseni marmură de bună calitate sunt deschise la Moneasa. îmbracă atât un caracter artizanal (cunoscută este măestria moţilor în fabricarea vaselor şi articolelor din lemn). Test de autoevaluare Munţii Apuseni. produse de panificaţie) a intreprinderii European Drinks. Aireşeni). După anii ’90 în zona Ştei s-a afirmat industria alimentară (apă minerală. Scărişoara. Munţii Apuseni sunt traversaţi de 91 Turismul ca şansă majoră a economiei regionale. prelucrarea lemnului. Turismul valorifică doar o parte nesemnificativă a potenţialului atractiv natural şi antropic al regiunii. Ocupaţie străveche. depresiunea Huedin (Sâncrai. GeoagiuBăi. Chişcău) devenind prin pensiunile lor ţinte ale unui număr în creştere de vizitatori Căile de comunicaţie sunt dense pentru o regiune montană şi sunt axate pe principalele văi. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Există suficiente temeiuri pentru a-i defini ca sistem teritorial funcţional sau ca regiunea naturală tipică? 2. Leşu. cât şi unul de tip industrial (mobilă şi alte produse din lemn). ridică o serie de obstacole în calea regionărilor geografice funcţionale tocmai prin gradul lor ridicat de individualizare. depresiunea Beiuş (Meziad. Vaţa de Jos. anumite localităţi din bazinul Arieşului Mare (Albac. Centre de referinţă sunt Câmpeni. Cerbul. bere. Pietroasa. Arieşeni. alcool. sucuri. Izvoru Crişului). Beiuş şi Brad. Care sunt elementele ce au favorizat intensa populare a spaţiului montan? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Exploatarea lemnului ca bază a unei veritabile civilizaţii. Stâna de Vale. Băişoara. Vaşcău. Meziad etc) sunt simple avanposturi ale unor amenajări de amploare ce se cer realizate. Sohodol. Râmeţ. Explicaţi în spaţiul alăturat: 1. Un avânt deosebit a luat în ultimul timp turismul rural. Beliş-Fântânele cărora li-i se adaugă alte cabane şi popasuri turistice (Padiş. Vadu Crişului.

accesibilitatea teritoriului sunt premise naturale favorabile ale instituirii unui sistem teritorial. În cadrul acestui model regional. Depresiunea Brad spre Deva. Desfăşurarea largă şi unitară a grupei montane. Ampoi. Înălţimile sale sunt mijlocii. la care se racordează toate celelalte elemente sistemice. Analizând structura şi funcţiile peisajului. Beiuş şi Vad-Borod sunt atrase de către spaţiul deschis al Dealurilor şi Câmpiei de Vest. Din punct de vedere morfologic depresiunile şi platourile intens aplatizate au o extensiune remarcabilă ceea ce a permis nu numai amplasarea aşezărilor ci 92 Proiectul pentru Învăţământul Rural . din raporturile îndelungate. Profilul economic de perspectivă al regiunii situează pe primul loc. depresiunile „golf” Zarand. intens umanizate. cu predominanţa munţilor joşi. Modelul regional al Munţilor Apuseni apare ca o reţea dendritică. În sfârşit. dinspre Oradea spre Cluj-Napoca trece drumul european E60. cu liniile suprapuse axelor de gravitaţie naturală şi antropică (văi. în mod nemijlocit. căi de comunicaţii). Pe valea Crişului Repede. mineritul substanţelor nemetalifere. Câmpia şi Dealurile de Vest).5. În primul rând popularea a fost favorizată de altitudinea şi morfologia reliefului. Crişul Alb). o economie diversificată fondată pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. La care se adaugă. axate pe principalele văi şi căi de comunicaţii. pe valea Mureşului trece o altă arteră de importanţă europeană E68 (Arad-Deva-Sebeş spre Bucureşti). Reţeaua de drumuri se suprapune în mare măsură celei de cale ferată. detaşat. Aici apare un nucleu central morfologic. bazinul Arieşului spre Turda. intense şi diversificate ale omului cu locul s-a născut un spaţiu mental de mare originalitate ce are ca nucleu. se constată o interrelaţionare strânsă între elementele componente. pot fi evidenţiate subregiuni. Câteva căi ferate secundare pătrund pe valea Arieşului (de la Turda la Abrud). culoarul Mureşului. o agregare de tip sistemic ne mai întâlnită la celelalte grupe montane ale Carpaţilor. 13. penetrarea adâncă a văilor şi depresiunilor. prelucrarea eficientă şi controlată a resurselor lemnoase. Crişul Negru. de data aceasta de sorginte antropică. Depresiunea Zlatna şi bazinul Ampoiului spre Alba Iulia. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Se pune astfel în evidenţă o relaţie de complementaritate între spaţiul montan şi ariile mai joase limitrofe (Depresiunea Transilvaniei. minerit şi creşterea animalelor. Ariile aferente bazinului superior al Someşului Mic sunt polarizate spre exterior (spre Cluj-Napoca). prin sudul Munţilor Apuseni. urmat de agricultura ecologică. cea mai intensă umanizare a unui spaţiu montan carpatic. uşor accesibili.Munţii Apuseni Infrastructura de acces sub imperativul modernizării. pe Crişul Alb (Ineu-Brad şi de aici la Deva) sau pe Crişul Negru (Beiuş-Vaşcău). 2. pe valea Crişului Repede şi pasul Ciucea. Ţara Moţilor . iar ochiurile reţelei fiind suprapuse masivelor montane. Din aceste artere importante se desprind şosele pe toate văile importante (Arieş. turismul. magistrala feroviară 3 (Bucureşti-Episcopia Bihor). care deversează gravitaţional către ariile adiacente.

Proiectul pentru Învăţământul Rural 93 . Cluj-Napoca. În al doilea rând. Nu în ultimul rând. şi forestiere pe care le-a valorificat intens în timp istoric. (1984). populaţia a fost atrasă de resursele miniere. x x x (1987). trebuie să menţionăm numeroasele obiective turistice care motivează menţinerea actuală a populaţiei în zonă.III. 13. (2000). Carpaţii şi Subcarpaţii României. Editura Academiei Române. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Geografia României. P. Gr.Munţii Apuseni şi o diversificare a folosinţelor agricole (culturi. 2.7. Cocean. Editura Academiei. păşuni). Bibliografie selectivă 1. Potenţialul economic al carstului din Munţii Apuseni. Bucureşti. 3. în special cele aurifere. Bucureşti. Pop. fâneţe. Editura Presa Universitară Clujeană.

14 CRIŞANA Cuprins 14. Economia şi perspectivele regiunii 14. Cermei sau Miersig.2. Ele au caracter piemontan (fără a omite însă unele iviri izolate de roci cristaline sau chiar vulcanice într-o serie de măguri). în principal. altitudini de 300-400 m. toate teritoriile aferente unităţii cu acelaşi nume creionată ca diviziune politico-administrativă în urma regionărilor din anii 1920. înclină de la est la vest şi au o fragmentare mai Proiectul pentru Învăţământul Rural O entitate spaţială creionată toponimic pe un suport istoric recunoscut. Bibliografie selectivă Pagina 94 94 96 98 99 99 14. Este o entitate teritorială care cuprinde Câmpia şi Dealurile de Vest de la Nord de Crişul Albşi până la culoarul Someşului inclusiv. Asociere strânsă în plan peisagistic şi funcţional între câmpie.rolul important al fenomenelor de complementaritate în structurarea organismelor teritoriale. Componenta antropică a sistemului regional 14.3.5.6. 14 14. forme de relief joase. . Dealurile Ghepişului şi Piemontul Codrului. Obiectivele unităţii de învăţare nr. ca elemente morfologice aparte. din Câmpia Crişurilor şi Someşului. 1925 sau 1959).modul de transformare a entităţilor politico-administrative (inclusiv a provinciilor istorico-geografice în regiuni de program cu însuşiri sistemice.4.1. precum şi din sectoarele de câmpii înalte ale Careiului (altitudinea maximă 143 m). în care râurile divaghează şi înmlăştinesc (cunoscutele mlaştini ale Ecedei).Crişana Unitatea de învăţare Nr. deci. dealuri şi munte. 14 Unitatea de învăţare alăturată are menirea să familiarizeze cursantul cu: . al cărei teritoriu se regăseşte în proporţie covârşitoare între limitele sale. 14. Structura orografică a bazei naturale de susţinere este compusă. Baza naturală de susţinere 14. sunt dunele de nisip din Câmpia Careiului fixate prin livezi de pomi fructiferi şi plantaţii de viţă-de-vie. Aici. A doua treaptă de relief este alcătuită din sectorul central-nordic al Dealurilor de Vest unde.2. Baza naturală de susţinere Topicul regiunii provine de la provincia geografico-istorică omonimă.1. de la nord la sud. Dealurile Oradei. 94 . Comentarii şi răspunsuri la teste 14. (Ea nu include.aportul poziţiei geografice (în context transfrontalier) în diversificarea oportunităţilor sistemului regional. se înşiruie următoarele subunităţi: Dealurile Crasnei şi Sălajului. Fac excepţie spaţiile montane aferente nucleului orografic al Munţilor Apuseni şi cele din partea nord-estică (Ţara Oaşului) integrate la alte unităţi teritoriale. . Obiectivele unităţii de învăţare nr.

Barcăul şi Someşul. Crişuri. de cele trei Crişuri (de unde şi numele atribuit) cu izvoarele în rama montană învecinată (excepţie face Crişul Repede. În ciuda acestui aspect. Barcău. păduri de foioase. Alte lacuri au însuşirile iazurilor (Cefa. Meseşeni Băi etc. fapt cel adaugă un principiu curativ în plus. mai umede şi moderate termic. Tăşnad. Zăuan. tributară integral Tisei. Prisnel-Preluca) şi ale Munţilor Apuseni (Plopiş. Mari acvifere cu ape termale. Resursele de apă aparţine reţelei de râuri epigee. accentuată. o traversează Crasna. Pădurea Craiului şi Codru Moma). În sfârşit. Pâlcurile de stejar sunt rare datorită antropizării accentuate. iar precipitaţiile oscilează între 610-750 mm (619 mm la Satu Mare).4 °C la Oradea). Azonal se dezvoltă vegetaţia psamofilă (pe dune de nisip). Este practic cea mai umedă zonă de câmpie din România. cu obârşia în Depresiunea Huedinului). Crişanei îi aparţin. prin gravitaţia naturală şi antropică aferentă. sub influenţa maselor de aer vestice. Vegetaţia înscrie teritoriul suprapus câmpiei în zona silvostepei submediteraneene panonice dominate de păiuşul stepic (Festuca). versanţii vestici ai masivelor jugului intracarpatic (Meseş. în zona de câmpie se înregistrează un deficit de precipitaţii cuprins între 50-175 mm anual ceea ce reclamă efectuarea irigaţiilor. Etajul pădurilor de foioase debutează cu asociaţiile de cerete (Quercus cerris) urmate de gorunete (Quercus robur) şi făgete (Fagus silvatica). Andrid.7-12 gr/l ce creşte odată cu adâncimea acviferului. Creşterile de debite în perioadele ploioase îndelungate determină inundaţii pe Someş. cu un maxim de primăvară şi toamnă. datorită evaporaţiei şi evapotranspiraţiei intense. Carei. Temperaturile medii anuale se înscriu între izotermele de 9-10. În scopul regularizării scurgerii.Crişana Climat montan cu precipitaţii bogate pe faţada vestică. Băile Felix dar şi în Dealurile de Vest la Boghiş. în primul rând. primul la 47-150 m adâncime cu temperaturi de 49 °C. păduri de răşinoase. Vârşolţ). Rezultă astfel o densitate superioară a reţelei hidrografice de suprafaţă. Marghita. Apele termale prezintă o mineralizare de 0. Durata zăpezilor ajunge la 2 luni în arealele deluroase şi 2-3 luni în masivele muntoase învecinate. Acviferele se extind de la Satu Mare în nord. Reţeaua profundă de falii a determinat formarea unor acvifere suprapuse (două în zona Oradea. cu temperaturi de 43°C). lacurilor de acumulare antropică şi pânzelor freatice. în integralitate. Climatic unitatea se află. dar şi pe alte râuri (lacurile Moftin. Mai importante prin impactul lor turistic şi energetic sunt apele termale din subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. sinonimă cu tot atâtea posibilităţi de alimentare cu apă a agriculturii. Oradei sau Ghepişului) precum şi în patul aluvionar al luncilor. Miersig. În partea nordică.5°C (10. la Timişoara spre sud. Ca plante rare cea mai cunoscută este nufărul 95 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu descărcări naturale sau în foraje la Satu Mare. industriei sau aşezărilor. Crişana este străbătută. Reţea hidrografică aparţinând grupei vestice. Sălacea). Oradea. Şimleul Silvaniei. Rezerve importante sunt cantonate în structurile de tip piemontan al Dealurilor de Vest (Tăşadului. iar al doilea la 340-410 m. Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. dar şi a unor utilităţi complexe (alimentare cu apă. hidroenergie) s-au construit o serie de lacuri pe Crişul Repede amonte de Oradea.

castrele romane de la Marghita şi Porolissum stau mărturie importanţei sale în antichitate. viezure. căprior. aluvisolurile şi solurile hidromorfe (lăcoviştile) apar azonal. protestanţi. Baza de resurse ale subsolului este variată. îmbătrânirea populaţiei se manifestă vizibil. Borş. potârniche. Popeşti. păduri de foioase. românesc. cu un indice de peste 1% anual. monumente. cernoziom levigat) ca predominante în zona de câmpie. Chieşd etc). obiective turistice naturale şi antropice. a dealurilor cu munţii (pe baza efectului de complementaritate) în luncile fertile ale râurilor. (Nymphaea lotus thermalis) ce populează lacul şi pârâul Peţea din zona Băilor Episcopiei (1 Mai) de lângă Oradea. gaze naturale (Balc. fazan). Este un relict tropical. prepeliţă) respectiv pădurile de foioase (mistreţ. popândău. slovacă etc. inclusiv în perioada glaciară. Cunoscut este fondul de vânătoare de la Balc unde fauna cinegetică este densă. ape termale. Dimpotrivă densităţi reduse definesc anumite areale din câmpia joasă şi mlăştinoasă a Crişurilor şi Someşului. 96 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Componenta antropică a sistemului regional Popularea regiunii este extrem de veche. alături de ortodocşi convieţuind catolici. a suferit în timp istoric interferenţe cu populaţie de origine maghiară. menţinut în flora ţării noastre.Crişana Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. Solurile nisipoase. cu biotop actual natural în Delta Nilului. În neoliticul timpuriu aici s-a individualizat „Cultura Criş”. cărbuni ( în bazinul Barcăului la Ip. biserici. iar din luncile Someşului şi Crişurilor nisipuri şi pietrişuri utilizate în construcţii. obiectivele antropice (cetăţi. Densităţi ridicate ale populaţiei se întâlnesc în zona de racord a câmpiei cu dealurile. De asemenea.3. 14. Marghita. atracţii etnografice aparţinând zonelor Bihor. Mozaicul etnic a atras o diversitate de ordin confesional. Învelişul de soluri situează molisolurile (cernoziom. orbete. ape termale. Fauna Crişanei este compusă din animale adaptate peisajului de câmpie (hârciog. castele. în perimetrele intens urbanizate. Sărmăşag. vulpe. Umanizare încă din preistorie. vizibile în structura demografică a numeroase aşezări. datorită apelor termale ce alimentează pârâul menţionat. Pişcolţ). datorită soldului natural şi migratoriu negativ. Crişana deţine zăcăminte de materii prime energetice cum ar fi: petrol (Salonta. Suplacu de Barcău). dar cu o frecventă notabilă. reformaţi. cu aşezări rurale mijlocii şi mari. germană (şvabi). Fondul forestier este limitat ca suprafaţă şi productivitate în vreme ce resursele turistice acordă regiunii perspective ample în domeniu prin apele termale şi termo-minerale. Codru şi Sălaj) etc. Curtuiuşeni. lup. Un fenomen îngrijorător este scăderea lentă a populaţiei regiunii. Davele de la Marca sau Tăşad. versanţii montani. La Tăşnad şi Episcopia Bihor se exploatează argile. cu o desfăşurare largă şi o fertilitate ridicată ce permit practicarea a numeroase subramuri ale agriculturii. resursele cinegetice şi piscicole. Fondul etnic autohton. O valoare deosebită o au terenurile agricole. respectiv argiluvisolurile şi cambisolurile în cele de deal şi podişuri. dealurile cu fragmentare mai accentuată. Zăcăminte de petrol şi gaze. păduri de răşinoase. iepure.

Şimleul Silvaniei). dar şi evitarea suprafeţelor cu pericol de inundare). hidrografici (prezenţa surselor de apă. factorii climatici (cu preferinţă pentru arealele adăpostite). prezenţa resurselor. Tăşnad. Zalău. Test de autoevaluare Analizaţi în spaţiul alocat următoarele aspecte: 1. În cazul Tăşnadului. Cehu Silvaniei). de câmpie sau piemont. şi adunate. în fostele cetăţi (Oradea. La adunarea gospodăriilor în vetre au contribuit şi măsurile luate de administraţia din secolul XVIII pentru gruparea cât mai strânsă a acestora. Oraşele mijlocii şi mici îmbină funcţia industrială cu cea comercială sau agricolă. Marghita. Salonta) sau după al doilea război mondial (Valea lui Mihai. tradiţia locuirii etc. se afirmă cea turistică legată de valorificarea apelor termale. răsfirate printre livezile şi viile culmilor deluroase. Funcţiile celor două oraşe mari. comerciale. Aşezările umane s-au adapta rigorilor impuse de morfologia reliefului. Satele aparţin celor două categorii structurale. Raportate la extensiunea sa. s-a afirmat odată cu statutul său de reşedinţă judeţeană ajungând în 2002 la aproape 63 000 locuitori. politicoadministrative. al treilea oraş al unităţii studiate. în zonele plane. Cum au apărut şi prin ce atribute se remarcă apele termale din Crişana? 2. culturale. Satu Mare. In ce modalitate pot ele contribui la afirmarea turismului? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 97 . Crişana are un număr redus de oraşe. sarcinile centrului polarizator principal revenindu-i Oradei (221 487 locuitori) urmată de Satu Mare (129 523 locuitori). în cele împădurite prelucrarea lemnului. sunt industriale. În arealele carbonifere sau petroliere se asociază profilul industrial (extractiv). cu specializarea în cultura plantelor pentru satele din câmpie şi un profil agricol mixt pentru cele din zona deluroasă. turistice.în cea capitalistă (Carei. Zalăul.Crişana Oraşele alcătuiesc un sistem urban. 14. pe lângă funcţia industrială şi agricolă. Oraşele au nucleele constituite în epoca medievală. de peste 100 000 locuitori. Funcţia de bază rămâne cea agricolă. polarizat de Oradea.

mobilă. Pe dunele de nisip ale Câmpiei Careilor şi în zona deluroasă găsesc condiţii fitogeografice optime pomii fructiferi. orzul. inclusiv piersicul şi caisul. de prelucrare a produselor agricole vegetale şi animale funcţionează la Carei (ulei. cu largi disponibilităţi de intensivizare. Satu Mare. Din acest punct de vedere ne aflăm în cea de-a doua zona agricolă a ţării. Turismul de tranzit atinge cote ridicate datorită traversării regiunii de o serie de reţele rutiere şi feroviare cu conexiuni transfrontaliere. La Şimleul Silvaniei este recunoscută industria vinului. Marghita. Transporturile prezintă o serie de căi rutiere. Astfel. Creşterea animalelor se desfăşoară fie în ferme mari. În zona de câmpie se întâlneşte frecvent avicultura (creşterea gâştelor) şi apicultura. după Câmpia Română. Grâul. mixtă. textile. inul. Industrie prelucrătoare diversificată. Tăşnad sau Salonta. Carei. în luncile Crişului Repede şi Someşului. produselor şi intereselor în sistemul regional. În periurbanul principalelor oraşe. vizând obiectivele antropice din Oradea (Muzeul Ţării Crişurilor. O însoţeşte municipiul Satu Mare cu industrie constructoare de maşini (utilaj minier). Satu Mare. Principalul centru industrial rămâne Oradea cu prelucrarea bauxitei. Industria este concentrată îndeosebi în oraşele mari şi mijlocii. Intreprinderi mici. Având un potenţial pedogeografic important. Pentru Zalău este proprie producţia de ţevi laminate din oţel. de regulă. În ambele oraşe funcţionează termocentrale. ramura agricolă are condiţii propice de dezvoltare. dar şi viţa de vie. Ele se valorifică balnear în staţiunile Băile Felix. cum sunt cele de ovine. fie în ferme mici sau în gospodăriile populaţiei din zona deluroasă. valea lui Mihai (conserve de legume şi fructe). Al doilea tip de turism practicat în regiune este cel cultural. materiale plastice. porcine sau bovine din zona de câmpie. Sălaj sau Bihor. Meseşeni Băi. porumbul. se practică legumicultura. Zăuan. energiei. aparataj casnic. dar şi la Marghita. plante tehnice şi furajere. monoindustriale. regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Borş-Cluj Napoca-Bucureşti). produse alimentare şi textile. Tăşnad. Boghiş. Turismul beneficiază de o serie de resurse naturale între care se remarcă apele termale din întreg subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. cele mici fiind. producţia de lacuri şi vopsele. Câmpiile se integrează exploatării prin culturi de cereale. 98 . Staţiunea Băile Felix se înscrie între bazele turistice cu cerere internaţională. Petrolul extras din regiune se rafinează la Suplacu de Barcău. castrul de la Porolissum Incipient se afirmă turismul rural cu accent pe resursele etnografice din zona Codru.Crişana 14. textile. mobilă. produse alimentare. sfecla de zahăr. floarea soarelui. Economia şi perspectivele regiunii Economia Crişanei îmbină agricultura cu industria şi turismul. Biserica cu Lună). armături din fontă şi oţel. Marghitei şi cele din vecinătatea municipiului Satu Mare produc struguri de bună calitate. de Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultura productivă. Oradea în ştranduri sau piscine pentru turismul de agrement. Carei. conductori emailaţi.4. Turism curativ şi cultural. feroviare şi aeriene care facilitează vehicularea masei. Tinca. Băile Episcopiei (1 Mai). zahăr). anvelope. Podgoriile Oradei. cânepa se cultiva pe suprafeţe vaste. mobilă. Beltiug. utilaje. Şimleul Silvaniei (cetatea medievală).

Pe lângă termalismul accentuat. Oradea. (1987).. Crişul Repede. în 2-3 niveluri. I. Câmpia Crişurilor. Posea. agricole. Studiile întreprinse asupra acviferelor cu ape termale din regiunea vestică a României au pus în evidenţă atât o etajare a structurilor freatice. Gr. x x x (1992). IV. industriale şi turistice cu cele din regiunile interne dar şi din cea transfrontalieră învecinată cu efect pozitiv asupra schimburilor comerciale. Editura Academiei.Kiev. Geneza acviferelor cu ape termale a fost condiţionată de fragmentarea intensă a substratului geologic al regiunii Crişana. Geografia României. cât şi compoziţia lor chimică şi indicele de termalitate. (2005).traversarea ei de viitoarele autostrăzi Borş-Oradea-Braşov şi Niyregyhaza-Satu Mare-Baia Mare îi va asigura o conexiune rapidă cu culoarul VI de transport european prefigurat a se dezvolta pe direcţia-Budapesta . aria de polarizare a oraşelor Satu Mare şi Oradea se poate extinde asupra unor teritorii din ţările vecine cu efect important în sfera economică şi socială. temperatura apelor din zonă depăşeşte 50ºC ceea ce le atribuie o valoare de utilizare importantă. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. Comentarii şi răspunsuri la teste 14. în soluţie. apele conţin. în cura externă. . unde este prezentă o veritabilă reţea de falii de mare profunzime. Proiectul pentru Învăţământul Rural 99 . şi o serie de săruri ce le adaugă valenţe în plus în utilizarea lor în procedurile de cură. . 3.6.. Bucureşti. apele termale facilitează desfăşurarea turismului de agrement. Astfel. A. Regiunile pericarpatice.Crişana Avantaje în colaborările transfrontaliere. Berindei. 1. Ele sunt utilizate în staţiunile şi bazele turistice. Editura Universităţii din Oradea. Apele termale şi termominerale reprezintă „materia primă” a turismului curtativ. magistralele feroviare Bucureşti-Cluj Napoca-Oradea-Episcopia Bihor şi Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare-Satu Mare-Halmeu.5. 2. În general. . locomotorii).complementaritatea multor subramuri economice. Pop..prezenţa unor resurse naturale şi umane care pot susţine o dezvoltare durabilă a teritoriului. ambele cu legături internaţionale. inclusiv în perioadele mai reci ale anului 14. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Ţara Beiuşului. Evoluţia viitoare a regiunii Crişana este jalonată de următorii factori favorizanţi: . 2. Pop. La Oradea şi Satu Mare fiinţează două aeroporturi cu activităţi de transport în creştere. Bibliografie selectivă 1. În ştranduri şi piscine. Bucureşti. Gr. Etc.poziţia periferică în cadrul teritoriului naţional ce îi permite legături şi colaborări transfrontaliere ample. pentru tratarea a numeroase tipuri de maladii (reumatismale. Lor li se adaugă şosele şi căi ferate orientate nord-sud (Satu Mare-Oradea-Arad) sau ramificate din acestea.

1. Pe de altă parte. de agregare funcţională. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. regiunea de faţă se individualizează pregnant într-un spaţiu neadjudecat de vectorii de gravitaţie ai sistemelor teritoriale învecinate. cu un climat specific de bazin morfologic adăpostit. 15. cât şi spre apofiza ei nordică. Baza naturală de susţinere 15. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită. culoarul Streiului (Orăştiei). Depresiunea (Ţara) Haţegului devine o arie cu orientare centripetă a fluxurilor de materie şi energie.1. 15 Prin asumarea conţinutului acestei unităţi de învăţare. Posedă o bogată încărcătură istorică legată de amplasarea vestigiilor daco-romane Prin pasul Merişor (759 m) ea comunică direct cu Depresiunea Petroşani. . Mai mult. dintr-un nucleu morfologic suprapus Depresiunii Haţegului.definirea factorului-timp în devenirea regiunilor. aşa cum s-a precizat anterior. Relaţiile stabilite la nivel interregional evidenţiază faptul că acest teritoriu nu poate fi ataşat nici Banatului.6. cu soluri fertile. cu origine tectonică. acest din urmă masiv este în cea mai mare parte a extensiunii sale tributar descărcării spre aria depresionară menţionată. de la contactul masivelor muntoase ale Retezatului şi Poiana Ruscă.4 Economia regiunii 15.înregistrarea mutaţiilor economico-sociale ce au loc într-un sistem teritorial în urma unui impact politic sau ideologic major. prin numeroase elemente convergente. Comentarii şi răspunsuri la teste 15. deşi cu numeroase restricţii. Astfel.5. Se prezintă ca o câmpie întinsă. nici Munţilor Apuseni sau Transilvaniei sudice datorită unor praguri generatoare de disfuncţii majore. nici Olteniei de nord.identificarea unei regiuni cu specific aparte în ceea ce priveşte modul de agregare spaţială.2. Bibliografie selectivă Pagina 100 100 103 105 106 107 15. Un sistem teritorial delimitat de interfaţa regiunilor învecinate. Deşi are o suprafaţă mai restrânsă. 15 HAŢEG-POIANA RUSCĂ Cuprins 15.Haţeg-Poiana Ruscă Unitatea de învăţare Nr. cursantul va realiza: . interpusă între Munţii Retezatului la sud şi sud-est. între elementele sale componente apare un proces de coagulare. respectiv Munţii Poiana Ruscă la vest – nord-vest. 100 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Obiectivele unităţii de învăţare nr. . Componenta antropică a sistemului regional 15. ce se ataşează. formată în acelaşi mod.3. de produse şi interese. 15 15. structura şi funcţiile sale.

cu culmi largi şi văi relativ înguste. Trăsăturile climatului sunt dictate de orografie depresiunile şi culoarele de vale afişând un climat de podiş. Acestei unităţi i se asociază şi Culoarul Orăştiei respectiv Culoarul Mureşului dintre Şibot şi Săvârşin. Zănoaga – 29 m profunzime. aici s-a înfiinţat. De-a lungul culoarului Mureşului până amonte de Orăştie pătrund influenţele submediteraneene marcate de temperaturi medii mai ridicate. Tăul Porţii. primul de acest fel din România. hidrografice sau biogeografice rare.Haţeg-Poiana Ruscă Nucleul regiunii este cuveta morfologică a Depresiunii Haţegului cu rol de polarizare naturală şi antropică. Unitatea montană a Retezatului. Peştera din Valea Stânii). iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. dar şi cea a munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă sunt veritabile castele de apă din care. Etajul fagului are o dispunere compactă în Poiana Ruscă şi în treimea inferioară a masivelor grupei Retezat unde urcă până la 101 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Galeşu. Munţii Poiana Ruscă au aspect de cupolă. Ana. Ponorici. cu o suprafaţă de 54 400 ha. o interconectează cu apofiza culoarului Bistrei. Parcul Naţional Retezat. În zona Călan izvorăsc ape mezotermale. cu scăderea temperaturii şi creşterea precipitaţiilor cu altitudinea. în Depresiunea Haţegului. generând inversiuni termice. Sunt alcătuiţi din şisturi cristaline cu intercalaţii de calcare şi intruziuni eruptive. Streiul străbate axial regiunea fiind unul dintre cele mai intens amenajate râuri interioare din ţară. ierni cu zăpadă puţină şi de mai scurtă durată. este dispusă în etaje succesive integrate domeniului forestier. În vatra depresiunilor iarna cantonează aerul rece. în primul rând Munţii Şureanu (2 130 m în Vârful lui Pătru) cunoscuţi printr-un relief carstic de mare amploare (peşterile Şura Mare. cu numeroase elemente morfologice. sistemului teritorial. Aparţin. Pe crestele Retezatului temperatura medie anuală este negativă. ca axă hidrografică regională. Inversiuni termice în depresiuni. Streiul. Durata stratului de zăpadă ajunge la 4-5 luni. Poarta de Fier a Transilvaniei (700 m). Dimpotrivă arealele montane respectă legea zonalităţii climatice verticale. Resursele de apă ale regiunii sunt bogate. regiunii şi masivele muntoase învecinate. dar şi cel mai important râu din Poiana Ruscă. Cerna. Rigorile climatului în creştere altitudinală. rezultând o diversitate a reliefului şi a resurselor subsolului. Cioclovina. circuri. morene). se organizează drenuri colectate de Jiu sau Mureş. ca element definitoriu pentru fizionomia peisajului regional. Florica etc). Datorită peisajului lor inedit. Culoarul Mureşului. situat la vest. văi. Vegetaţia. Rezerve importante de apă poartă Mureşul. Lacurile artificiale Cinciş şi Gura Apei se adaugă celor peste 80 lacuri glaciare din Masivul Retezat (Bucura – 10 ha. Viorica. Astfel. Alt pas. Tăul Agăţat. cu temperaturi medii de 7-10°C şi precipitaţii de 700-800 mm anual. Altitudinile mai reduse (1 374 m în Vârful Padeş). divergent. Munţii Retezat au altitudini ridicate (2 509 m în Vârful Peleaga) şi conservă numeroase forme ale modelării glaciare (custuri. de asemenea. în anul 1935. În Munţii Şureanu şi Retezatu Mic există numeroase acvifere carstice. Lia. Culoarul Orăştiei şi la poalele Munţilor Poiana Ruscă terenurile cu declivităţi mai pronunţate sunt acoperite de gorunete şi gorunofăgete. aplatizarea avansată a rocilor cristaline paleozoice şi relieful de culmi şi platouri domoale au favorizat o intensă umanizare (de unde şi topicul de “Ţinutul pădurenilor”).

în Şureanu şi Retezat-Godeanu se extind pajiştile alpine Compoziţia faunei nu diferă faţă de alte regiuni preponderent muntoase ale ţării. chei. Pe calcare şi în zonele mai adăpostite apar endemisme submediteraneene (liliac. Apar însă şi elemente faunistice mai deosebite cum ar fi vipera cu corn (Vipera ammodytes) sau broască ţestoasă de uscat (Testudoi hermanni). forestiere şi turistice. 1100-1200 m. precum şi în Depresiunea Haţegului unde apar soluri bine structurate. cu ponderi de acoperire a terenurilor montane de peste 40 %. În munţi distingem o etajare a solurilor de la cambisolurile brune şi brune acide la podzolurile acide alpine şi litosolurile crestelor şi culmilor fragmentate şi abrupte. în peştera Cioclovina Uscată s-a exploatat guano. întâlnind practic toate tipurile naturale şi antropice relevante pentru ţara noastră: abrupturi. fier. ce poate rivaliza oricând cu cea de la Carrara sau Paros). Resurse de cărbuni. Ele s-au asociat rezervelor de cărbune superior din Depresiunea Petroşani (Petrila. Pedogeneza a găsit condiţii favorabile de manifestare în culoarele râurilor. pinul negru. Valorificarea continuă. între 1200-1800 m în Retezat sau Şureanu. profunde. pe terase sau glacisuri. situri paleontologice (cu urme de dinozauri pitici). marmură la Ruschiţa (de-o calitate superioară. nisipuri cuarţoase. dar şi prezenţa unei faune alpine al cărei simbol rămâne capra neagră ocrotită în Parcul Naţional Retezat sau diverse specii de acvile. o serie de peşteri de mare valoare turistică (Şura Mare. dolomite. Cioclovina. În Ţara Haţegului sunt concentrate o serie de obiective antropice unice cum ar fi Sarmizegetusa Ulpia Proiectul pentru Învăţământul Rural 102 . talc la Lelese. La peste 1800 m înălţime. răspândite insular în Poiana Ruscă şi compact. Teliucu Inferior şi Vadu Dobrii. peisaje naturale pitoreşti. Avem în vedere. a dus la secătuirea rezervelor uşor de exploatat ceea ce a dus la închiderea şi conservarea multor mine datorită rentabilităţii lor incerte. Uricani. de foioase şi răşinoase. Resursele turistice sunt extrem de variate tipologic. Aninoasa. cupru) la Alunu. Paroşeni. În Depresiunea Petroşani substratul edafic a fost în mare parte bulversat de către îndelungata şi intensa activitate de exploatare a cărbunilor. lacuri glaciare şi antropice. Muncelu Mic). Tot în Munţii Poiana Ruscă se află zăcăminte de minereuri complexe (plumb.Haţeg-Poiana Ruscă Interferenţe peisagistice derivate din antropizarea îndelungată. fertile. Lupeni. Terenurile agricole din culoarele râurilor şi din depresiuni sunt valorificate prin culturi şi fâneţe. din secolul al XVIII şi până azi. Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă deţine o serie de resurse ale subsolului care au susţinut. Ea relevă o etajare a biotopurilor preferate în cele două tipuri de pădure. în primul rând zăcămintele de fier din zona Ghelari. Fondul forestier este extins. Tot în subsolul regiunii se află ape mezo-termale (la Călan) şi. iar cele din zona montană pentru păşuni. Peştera de la Româneşti). nemetalifere. mai mult de două secole şi jumătate siderurgia locului. alun turcesc). faună cinegetică şi piscicolă. Ruschiţa. Peste această altitudine el lasă loc răşinoaselor. Câmpu lui Neag) valorificate pentru cocs metalurgic sau termoenergie. În Munţii Şureanu. Ponorici. creste.

Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a sistemului teritorial exprimă prin trăsăturile sale modul de interacţiune cu factorii naturali şi gradul acestora de favorabilitate în raporturile cu omul. al cărei comportament demografic nu a fost preluat datorită. Populaţia urbană este mai numeroasă decât cea rurală. Tezaurul hallstattian descoperit în peştera Cioclovina atestă locuirea spaţiului studiat încă din prima epocă a fierului. după unii exegeţi. Ruralul are vechi tradiţii în Depresiunea Haţegului. fenomenului de migrare internă. Considerăm că din punct de vedere turistic unitatea de faţă este una dintre cele mai reprezentative din întreaga ţară. a culoarului Mureşului unde. densitatea populaţiei este inferioară mediei pe ţară. Valorile parametrului demografic menţionat cresc mult. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. mai scunzi şi mai aplatizaţi. unul dintre cele mai vaste situri antice din Europa. în primul rând. până în 1989. Fiind o unitate predominant muntoasă. cetatea Deva. Munţii Poiana Ruscă – unde apar aşezările de platou şi de culme – culoarul Orăştiei sau Mureşului. După acest an. muzee. valori etnografice specifice etc. monumente. De subliniat totuşi o populare mai intensă a Munţilor Poiana Ruscă. mai puţine.3. În munţi caracterul dispersat al gospodăriilor (cu unele cazuri. de la cetăţile şi oraşele antice dacice şi romane la sistemele de aşezări actuale. depăşind 125 locuitori/km². respectiv Banatul. spre zona industrială a Depresiunii Petroşani şi spre centrul siderurgic Hunedoara. în Depresiunea Haţegului indică importanţa deosebită a acordată de strămoşii noştri acestei regiuni aflată la intersecţia unor mari drumuri spre interiorul bazinului transilvan (cel de pe Valea Jiului şi cel care. Clopotiva sau Streisângeorgiu. Locul de amplasare a capitalei Daciei romane. bisericile din piatră de la Densuş. cu o scriere necunoscută anterioară. de peste 6000 ani vechime. vieţuiesc maghiari. Se alătură acestora castelul de la Hunedoara. 15. Amplasarea capitalei Daciei romane. în raport cu masivele aparţinătoare Carpaţilor Meridionali cu restrictivităţi morfologice şi climatice mai pronunţate. capabilă să susţină un bilanţ demografic pozitiv. Proiectul pentru Învăţământul Rural . prin pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. Din punct de vedere al dinamicii naturale se constată un spor natural superior regiunii învecinate dinspre vest.Haţeg-Poiana Ruscă Traiana. a unei populaţii tinere. celei sumeriene). de risipire) este vizibil în 103 Habitate umane consolidate în timp istoric. pe lângă români. urmează culoarul Bistra-Strei) dar şi funcţia sa de adăpost. căderea industriei a diminuat creşterea demografică. fenomenul amestecului etnic fiind vizibil îndeosebi în zona nordică. cu fixarea vetrelor în depresiuni şi culoare de vale şi mai rar pe versanţi sau trepte montane joase (în Munţii Poiana Ruscă). Sântămăria-Orlea. în ariile depresionare ale Jiului şi Haţegului precum şi în culoarele Mureşului şi Orăştiei şi scad simţitor în cele montane. De la habitatul subteran al perioadelor glaciare din peşterile munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă s-a ajuns la aşezările paleolitice sau neolitice din lunca Mureşului (celebre sunt tăbliţele de la Tărtăria. Aşezările poartă patina îndelungatei locuiri.

Tot industria a stat la temelia afirmării oraşelor ce împrejmuiesc masivul Poiana Ruscă: Hunedoara. Actualmente aşezările din Munţii Poiana Ruscă se confruntă cu depopularea. Orăştie. atribuţii preluate. Paroşeni. în Depresiunea Petroşani s-a conturat o primă aglomeraţie urbană din ţară (cu peste 162 000 locuitori) prin asocierea spaţială a centrelor carbonifere Petroşani. Călan. determină o disipare a funcţiei sale atractoare prin preluarea unor sarcini de către marele centru siderurgic. Poziţia excentrică şi numeroasele obstacole naturale interpuse între subsistemele regionale îi diminuează mult rolul de atracţie asupra celorlalte componente. din punct de vedere politico-administrativ. Petrila. dezvoltarea comerţului etc. de către Deva. Lupeni. Uricani. Faza roirilor montane s-a încheiat în anii `60 ai secolului trecut. Vulcan şi Aninoasa. Ce perspective de dezvoltare au aceste teritorii în actuala conjuctură a tranziţiei economice? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 104 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Însăşi apropierea sa de Hunedoara. Explicaţi în spaţiul acordat: 1. Simeria. Oraşele îşi datorează apariţia unui complex de cauze din care nu lipsesc nevoia strategică a controlului asupra pasurilor şi trecătorilor. vreme ce în zonele plane ale vetrei depresionare sau teraselor gradul de agregare texturală creşte. O caracteristică de moment a regiunii este lipsa unui centru polarizator dominant. Alte oraşe sunt Haţeg. cu funcţii mixte (agricole. miniere). Sunt frecvente satele mijlocii şi mari. Astfel. 15. Deva. prezenţa resurselor minerale şi afirmarea timpurie a industriei. odată cu trecerea la industrializarea masivă şi declanşarea exodului rural spre centrele urbane din regiune. Test de autoevaluare Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă include în limitele sale două zone industriale de mare tradiţie din România şi anume cea a Văii Jiului şi Hunedoara-Călan.Haţeg-Poiana Ruscă Oraşe cu geneză şi evoluţie legate de industria siderurgică. forestiere. Oţelul Roşu.

iar cel de la Hunedoara este într-o metamorfoză funcţională încă neîncheiată. Hunedoara. Depresiunea Haţegului întruneşte condiţii optime pentru dezvoltarea pomiculturii (meri). Şureanului sau Poiana Ruscă nu există încă nici-o staţiune turistică propriu-zisă. O reconversie mai rapidă au avut ramurile industriei alimentare (bere. cultural şi rural. carne. Haţeg. numeroase mine fiind închise. La începutul secolului XIX intră în funcţiune viitorul mare centru siderurgic de la Hunedoara. Gura Zlata. mai numeroase în zona culoarelor Orăştiei şi Mureşului. Orăştie. Streisângeorgiu. lactate. cele de la Nădrag şi Oţelul Roşu funcţionează la parametrii minimali. Tot cărbunele este utilizat la producerea de energie electrică la marile termocentrale de la Paroşeni şi Mintia. Bazele de cazare sunt constituite din hotelurile din Deva. Paralel industria extractivă a cărbunelui şi-a diminuat mult intensitatea. cu mari şanse de afirmare în plan recreativ. cetăţile dacice din Munţii Orăştiei (Sarmizegetusa Regia. datorită destructurării industriei după 1989. Vechea staţiune antică Aquae (Călan) a reintrat în ultima perioada în atenţia promotorilor turismului curativ prin amenajări vizând utilizarea în scop terapeutic a apelor mezo-termale. Debutul este consemnat la jumătatea secolului XVIII (1754) când pe baza minereului din vecinătate se obţinea fier în topitorii (cuptoare) localizate pe văile Runc sau Zlaşti (Pop. iar personalul disponibilizat. cereale şi plante tehnice predomină. De o valorificare mai intensă se bucură obiectivele antropice. Hunedoara. Economia regiunii Haţeg-Poiana Ruscă are ca ramură de bază industria ale cărei tradiţii sunt multiseculare. conserve de fructe şi legume) prezente la Haţeg. Destructurarea şi reconversia industriei siderurgice după 1990 n-a rămas fără urmări în regiune. Piatra Roşie). în special cele istorice şi religioase: castelul de la Hunedoara. Nevoia de cocs metalurgic a stimulat exploatarea cărbunelui superior din bazinul Petroşani şi profilarea acestuia în industria extractivă. 2000). Proiectul pentru Învăţământul Rural . Blidaru. bovinele. Cinciş). Exploatarea elementelor atractive se realizează. Şeptelul cuprinde ovinele şi caprinele specifice aşezărilor din zona montană şi a depresiunilor intracarpatice.4. Cetatea Deva. dintr-o serie de moteluri şi cabane edificate în ultimii ani de-a lungul principalelor căi rutiere. Combinatul de fontă de la Călan şi-a închis porţile. în condiţii modeste de eficienţă prin intermediul unor cabane turistice (Baleia. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Infrastructura de acces are o configuraţie dictată de orientarea principalelor culoare morfologice dar şi de necesitatea interconectării 105 Profil industrial în estompare. Gr. bisericile de piatră din Depresiunea Haţegului (Densuş. cojocăria de la Orăştie. Colţeşti. Agricultura valorifică solurile fertile ale luncilor şi vetrelor depresionare unde culturile de legume. Per total. Potenţialul turistic remarcabil este exploatat la o cotă redusă. În zona montană a Retezatului. asistăm însă la un proces lent de dezindustrializare ceea ce se răsfrânge în planul vieţii economico-sociale. Potenţial turistic exploatat incipient. Creşterea porcinelor şi păsărilor diversifică structura subramurii. Deva. Pietrele.Haţeg-Poiana Ruscă 15. Sântămăria Orlea. O cădere de ritm a suferit şi siderurgia colorată Deva fiind unul din centrele de prelucrare a minereurilor nemetalifere extrase din Poiana Ruscă.

Depresiunea Petroşani trebuie să devină o zonă turistică reprezentativă pentru Carpaţii Meridionali. la Simeria. În consecinţă. Astfel de-a lungul Culoarului Mureşului este grefată şoseaua internaţională E68 din care. Mutaţiile din industria românească din ultimul timp au dus la închiderea combinatului siderugic de la Călan şi reducerea drastică a activităţii în celelalte două centre. cel mai cunoscut fiind cel care leagă Depresiunea Petroşani cu Valea Cernei. Numeroase drumuri judeţene şi comunale pătrund în interiorul ariei montane. social şi infrastructural precum: . o mare parte din minele Văii Jiului s-au închis (şi datorită nerentabilităţii lor).valorificarea oportunităţilor oferite de poziţia geografică în raport cu o mare axă de circulaţie (viitoarea autostradă (Arad-DevaSibiu-Bucureşti). cărbunii cocsificabili din bazinul Jiului fiind utilizaţi ca materie primă (cocs) în siderurgia oraşelor Hunedoara. cu un avânt deosebit în secolul XIX şi până în ultimul deceniu al secolului trecut. Hunedoara) generate de dezindustrializare prin reconversia forţei de muncă în servicii sau alte activităţi productive. Oţelul Roşu. . În perspectivă Valea Jiului are o singură alternativă viabilă: dezvoltarea turismului de agrement în munţii care o înconjoară. Evoluţia viitoare a sistemului regional Haţeg-Poiana Ruscă comportă mutaţii de ordin economic. Călan. s-au afirmat încă de la sfârşitul secolului XVIII. se ramifică şoseaua de legătură spre Oltenia. Dealtfel dezvoltarea lor a fost în mare parte interrelaţionată.diminuarea ponderii industriei siderurgice masive şi energofagă şi substituirea ei cu IMM-uri profilate diversificat. spre Craiova. iar cea care străbate Culoarul Orăştiei şi Depresiunea Haţegului se orientează. respectiv Banat. . fiind singura sa şansă viabilă de dezvoltare. Magistrala feroviară Bucureşti-Deva-Arad are conexiune internaţională.5. peste pasul Poarta de Fier a Transilvaniei.creşterea rolului turismului în profilul economic regional prin punerea în valoare a unor resurse atractive naturale şi ridicarea standardului de promovare a zestrei turistice antropice.rezolvarea optimă a problemelor sociale din unele areale (Depresiunea Petroşani. 15. . prima de exploatarea cărbunilor iar cea de-a doua de tip siderurgic. . prin Depresiunea Petroşani. 106 Proiectul pentru Învăţământul Rural .optimizarea şi diversificarea conexiunilor cu regiunile limitrofe prin construirea de tuneluri feroviare şi rutiere Un drum rapid care să substituie actuala şosea Târgu Jiu-Petroşani-Haţeg-Deva ar fluidiza circulaţia rutiera şi ar mări cota accesibilităţii turistice.Haţeg-Poiana Ruscă subsistemelor teritoriale. Comentarii şi răspunsuri la teste Cele două regiuni industriale. prin Defileul Jiului. Cât priveşte fostele centre siderurgice ele trebuie să-şi dimensioneze activitatea de profil (în special Hunedoara şi Oţelul Roşu) la nivelul de rentabilitate şi să-şi diversifice economia dincolo de aspectul actual ce tinde spre monoindustrializare.

Pop. Editura Universităţii de Vest.6. N. x x x (1987). 2. Bibliografie selectivă 1.Haţeg-Poiana Ruscă 15. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. 3. Editura Academiei. Timişoara. Popa. Editura Presa Universitară Clujeană. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Cluj-Napoca. Proiectul pentru Învăţământul Rural 107 . (2001). III. (2000). Ţara Haţegului. Studiu de geografie umană. Bucureşti. Geografia României. Gr.

Fapt reflectat dealtfel în nivelul de dezvoltare atins de regiune (exprimat. 16 16. Gârliştei. sârbii sau maghiarii. Minişului. 16 Studiul acestei regiuni este folositor cursantului deoarece: . în Vârful Piatra Goznei). Economia regiunii şi perspectivele sale 16. Berzascăi) de mare importanţă turistică. Aninei. . întâlnim revelator exprimat criteriul mental al acţiunii de delimitare.7.şi geografico-umane particulare. Componenta demografică şi de habitat 16.6. pornind de la masivul central Semenicul (1 447 m.4. definit de o interferenţă îndelungată. El apare pe fondul unui românism majoritar. cu altitudini descrescătoare spre vest şi sud. Din punct de vedere petrografic. cu o serie de peşteri (Comarnic. paşnică şi lucrativă a autohtonilor cu germanii. 16 BANATUL Cuprins 16.Obiectivele unităţii de învăţare nr.3. Racoviţă.Banatul Unitatea de învăţare Nr. .2.1. arhaic. Componenta naturală a sistemului regional 16. sub forma unui nucleu mental consolidat în jurul oraşului Timişoara.îi mijloceşte descrierea unui spaţiu geografic cu trăsături fizico. 16. Buhui. Mai mult. autentic. Bibliografie selectivă Pagina 108 108 110 111 113 114 114 16. În partea sudică.5. Dognecea) şi ariile depresionare (Almăjului şi Caraş-Ezeriş). Locvei. Demn de menţionat este relieful carstic din Munţii Aninei şi Almăjului.2. Comentarii şi răspunsuri la teste 16. concis. Componenta naturală a sistemului regional Regiunea Banat este un alt exemplu de suprapunere a criteriilor de regionare funcţionale cu cele geografico-istorice. Munţii Banatului. Lucrarea de verificare nr. 16 16. se dezvoltă sectorul din amonte al Defileului Dunării (Baziaş- Definirea istoricogeografică a regiunii are o semnificaţie îndelung consolidată. Multiculturalitatea bănăţeană este un exemplu fertil al conlucrării diferitelor etnii în timp istoric în scopul propăşirii comune. în zicerea populară “Banatu-i fruncea”). Munţii Banatului sunt un adevărat mozaic litologic şi structural datorat rocilor cristaline şi sedimentare străbătute de intruziuni granitice.rezumă o imagine concretă asupra perspectivelor ei de dezvoltare. în acest caz. Arhitectura peisajului are drept linii majore o grupă montană. Popovăţ) şi chei (Nerei. 108 Proiectul pentru Învăţământul Rural . fapt ce a generat o mare varietate a peisajului. Caraşului. În raport cu aceasta sunt dispuse celelalte unităţi montane (Almăjului.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.explică rolul intercondiţionărilor în evoluţia economico-socială.

Dealurile şi Depresiunea Oraviţei. cea a gorunetelor şi pădurilor de fag de mistreţ. Treapta cea mai joasă de relief o constituie câmpia. ierni mai blânde. potârniche. tei) pentru ca. Ataşate uneori strâns spaţiului montan. Timişul. Cerna se orientează spre vest şi sud ca afluenţi ai Tisei sau cu vărsare direct în Dunăre. Mureşul. au aspect tabular şi un potenţial agricol deosebit. cu temperaturi mai ridicate. precum şi izbucurile Bigăr şi Ochiul Beiului. direcţie preluată şi de reţeaua hidrografică ce le traversează. 90-120 m. Bega. cerul şi gârniţa. În zonele de câmpie (Câmpia Aradului. Reţea hidrografică divergentă. alcătuită din mai multe compartimente şi anume: Câmpia Aradului. Orşova) ocupat de lacul de acumulare al hidrocentralei de la Porţile de Fier. Structura geologică friabilă (nisipuri şi argile) a favorizat o modelare şi fragmentare intensă. Dealurile Tirolului. viezure. Celelalte câmpii sunt mai înalte. ele înclină de la est la vest. Asupra climatului general de munţi joşi (6-10°C. Hidrografia aparţine grupei râurilor vestice şi sud-vestice. căprior. Câmpia Vingăi) peisajul este de tip silvostepic. Urmează fagul. iar cel al pajiştilor alpine veritabile lipseşte. Excepţie face masivul Semenic unde ascensiunea orografică puternică dinspre vest determină o umectare mai intensă (peste 1 400 mm anual). Nera. Alimentarea este preponderent din ploi. Tirolului sau Buziaşului se extinde domeniul stejarului termofil. Treapta intermediară de relief o constituie sectorul sudic al Dealurilor de Vest. Câmpia Vingăi şi Câmpia Gătaiei. Câmpia Timişului. iepure. în Almăj şi Semenic în vreme ce etajul subalpin este abia configurat în Semenic. dealuri. castanul dulce cornul. mojdreanul. Acvifere carstice. 1000-1200 mm precipitaţii medii anuale) se resimt influenţele submediteraneene. 75-100 m şi are un vizibil caracter de subsidenţă. Elemente faunistice mediteraneene. etc. cărpiniţă. amintim Lacu Dracului din zona Cheilor Nerei. Câmpia Timişului. între care se individualizează peisagistic Dealurile Lipovei. Dintre speciile mediteraneene amintim vipera cu corn şi scorpionul. pisică sălbatecă. colectată de Dunăre. viiturile înregistrându-se primăvara timpuriu şi toamna. Pe lângă lacurile antropice de pe Dunăre şi Bârzava. paltin. cu pâlcuri de stejar pufos şi pedunculat. cu vegetaţie hidrofilă de-a lungul râurilor sau în zonele cu umectare ridicată. Dealurile Pogănişului. În dealurile Lipovei. să domine ultimul termen al pădurilor de stejar. gorunul. 1966. Climat montan în care influenţele vestice se interferează cu cele mediteraneene. bine reprezentat la peste 600-700 m înălţime în toate grupele montane. numeroase specii de păsări. Caraşul. cu zăpadă puţină. Coniferele apar insular. în munţii joşi ai Locvei sau Dognecei. câmpie. a speciilor de amestec (carpen. Proiectul pentru Învăţământul Rural 109 .Banatul Mozaic petrografic şi Morfologic expresiv: munţi vechi. Câmpia Timişului are altitudinile cele mai coborâte. Ele alcătuiesc tufişuri dense numite şibleac. Fauna câmpiilor este dominată de rozătoare. inclusiv menţinerea stratului de zăpadă peste trei luni. fapt valorificat turistic în staţiunea omonimă. Un atribut al vegetaţiei regionale este dat de prezenţa unor specii mediteraneene cum ar fi liliacul (Syringa vulgaris). 2005 când Timişul şi Bega s-au revărsat pe mari suprafeţe. prepeliţa. Domeniu al silvostepei şi al pădurilor de foioase. Cele mai devastatoare au fost cele din 1912.

lăcoviştile.. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a sistemului regional. Turnu).3. nisipuri. marmură (Bocşa). implicit. dar. administrative). Resursele de minereuri de fier de la Dognecea şi Ocna de Fier din Munţii Dognecea şi huilele cocsificabile de la Eibenthal. Popovăţ. Mărimea satelor diferă.827 locuitori în 2002). Reşiţa. pseudorendzine şi terra rossa. Anina. şi Reşiţa unde perspectivele diferă: cele ale Aradului. Pe calcarele sinclinalului Reşiţa-Moldova Noua s-au format rendzine. mai ales a celui carstic (cheile Nerei. datorită localizării sale de-a lungul unor axe de transport internaţional principale. iar structura etnică este extrem de mozaicată. 110 . Caraşului. Bigăr. încă din secolul al XVIII-lea la dezvoltarea centrului siderurgic Reşiţa. uneori şi pe platourile carstice într-o risipire pronunţată. cu spor demografic redus datorită unei planificări familiale cu tente tradiţionale (motivată de nevoia de-a nu împărţi prea mult proprietăţile familiei). Caransebeş. Solurile predominante sunt molisolurile (în câmpie). lacurile de acumulare de la Porţile de Fier. Timişoara cumulează variate funcţii economice şi sociale (industriale. germani. turistice. Reţeaua de aşezări este bine consolidată. 16. Foeni. Baia Nouă au dus. datorită familiilor cu copii puţini. Zădăreni. azbest (în bazinul Nerei). Secu.Banatul Zăcăminte de cărbuni. reflectă şi ele o specificitate aparte. la contactul formelor de relief. Centre de rangul doi sunt Aradul (172. bulgari. cehi. Aici întâlnim clasic reprezentat tipul demografic bănăţean recunoscut prin natalitatea sa scăzută şi. zăpada bogată şi îndelungată din Masivul Semenic. Defileul Dunării. apele minerale de la Lipova şi Buziaş. Nu lipsesc solurile aluvionare. Buhui). cupru. peşterile Comarnic. valorile ei scăzând. Oraşele sunt polarizate de Timişoara (317. Regiunea deţine şi resurse nemetalifere (minereuri cuprifere) la Moldova Nouă şi Sasca Montană. obiectivele antropice din Timişoara. sârbi. argiluvisolurile. uraniu (Ciudanoviţa). de regulă de la câmpie spre spaţiul montan unde fertilitatea terenurilor reduce productivitatea agricolă (principala funcţie rurală). Oraşe de mărimi diferite polarizate de Timişoara. Densitatea populaţiei scade de la câmpie spre spaţiul montan. Trei Ape şi Văliug etc. Apare satul compact localizat de-a lungul râurilor. comerciale. Doman. Cel mai mare oraş din partea vestică a ţării. în depresiuni. Minişului. şisturi bituminoase la Anina. populaţia şi aşezările. conferă acestui spaţiu un potenţial turistic foarte important. pe lângă români vieţuind maghiari. pietrişuri. Lugoj. atestat documentar încă din anul 1156. Cozla. Orşova. a vecinătăţii cu frontiera cresc în Proiectul pentru Învăţământul Rural Demografie cu spor natural redus. Gârliştei. În Câmpia Banatului se exploatează petrol (Biled. inclusiv în teritoriul transfrontalier apropiat. bazalt (Lucareţ). litosolurile. cetatea iniţială (castrum Themes) fiind amintită într-un document din 1212 şi care a devenit un centru urban ale cărui valenţe atractoare se amplifică în perioada actuală. culturale. Satchinez.660 locuitori). Frumuseţea peisajului montan. Obiective turistice pitoreşti. calcare. slovaci. ţigani. fier. cambisolurile (în Dealurile Banatului) şi spodosolurile (podzolurile).

Bocşa. turism. porcine sau păsări. Test de autoevaluare Răspundeţi în spaţiul alăturat la următoarele întrebări: 1. Ca oraşe-staţiuni turistice sunt Lipova şi Buziaş. Unitatea deluroasă restabileşte echilibrul între cele două ramuri ale agriculturii. Nădlac. fiind afectată structural. siderurgia Reşiţei. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cunoscută este podgoria Aradului cu centrele Miniş. odată cu renunţarea la politica industrializării cu orice preţ şi ca urmare a poziţiei sale relativ izolată în teritoriu se reduc. bazată pe materii prime locale. cultura plantelor şi creşterea animalelor pentru ca în zona montană cea din urmă să devină hotărâtoare (se cresc ovine. Industria are vechi tradiţii. Oraviţa. uneori decisiv. Urmează. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia este de tip agro-industrial. cu un vârf al afirmării 111 Standard economic superior altor regiuni ale ţării. ovine. spre cea montană. Timişului. Industrie. Ghioroc. Jimbolia. înfiripându-se încă din anul 1771. iar cele mici funcţii agroindustriale şi comerciale. Vingăi şi Gătaiei se intercalează cu plantaţiile de pomi fructiferi sau viţă de vie. Curtici. Cum explicaţi standardul de dezvoltare superior al regiunii? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 16.Banatul importanţă în vreme ce ale Reşiţei. 16. Lipova. Moldova Nouă. Anina. Caransebeşul. comerciale. cu arii de gravitaţie locale. Deta. Creşterea animalelor este secundară şi se practică în ferme mari de bovine. culturale. Sînnicolau Mare. de câmpie. Agricultura relevă un degradeu al intensităţii şi productivităţii din zona joasă. Pâncota. Lugojul. Care sunt aspectele etajării fizico-geografice şi cum se manifestă ele în Banat? 2.4. Pâncota. Culturile de cereale şi plante tehnice din câmpiile Aradului. Buziaş. agricultură. de mutaţiile post-decembriste. Oraşele mari cumulează funcţii industriale. turistice. caprine şi bovine).

precum şi un culoar. un raport optim între populaţie şi baza de resurse. maşini agricole.c Actualmente ea se află într-o criză profundă a restructurării. celelalte baze (Vălig. inclusiv din cele două ţări învecinate. produse alimentare. prin amenajările executate. dar şi spre culoarul fluviatil european al Dunării. Vehicularea masei şi energiei în cadrul sistemului regional se realizează pe căi rutiere. În cadrul sistemului regional se conturează o arie de dezvoltare efervescentă marcată de cei doi poli. funcţionează o singură staţiune montană. Timiş-Cerna. şi turistice superioare a căror valorificare nu a atins nici pe departe vârful de sarcină. Aici se fabrică maşini şi utilaje. Semenic. maşini electrice. material rulant. destinată agrementului hivernal. În raport cu regiunile învecinate. aeriene şi fluviale. la Caransebeş funcţionează un combinat de prelucrare a lemnului. la nivel naţional între cele două războaie mondiale. Dintre numeroasele peşteri doar Comarnic este deschisă unui speoturism ocazional. (De subliniat că anterior datei menţionate. tradiţiile industriale şi agricole. Astfel. Banatul are perspective de dezvoltare remarcabile înmagazinate în următoarele « puncte tari »: poziţia geografică favorabilă în cadrul triplei joncţiuni România-Ungaria-Serbia şi Muntenegru. prezenţa unor resurse ale solului şi subsolului variate. Teremia Mare. la Bocşa se produc primele cantităţi de fontă prin topirea minereului de fier cu ajutorul mangalului obţinut în « bocşe »). de căile ferate Bucureşti-Arad-Curtici şi Bucureşti-Craiova-Turnu SeverinTimişoara-Stamora Moraviţa cu legături internaţionale. regiunea este traversată de şoselele Deva-Arad-Nădlac (cu legătură spre Ungaria). produse textile. În acelaşi oraş se produc locomotive Diesel. Turismul valorifică doar o mică parte a patrimoniului atractiv regional. La Timişoara şi Arad funcţionează aeroporturi. Astfel. la Orşova se produc nave de mic tonaj etc. este navigabil. ferate. resurse umane de calitate superioară. cu funcţie de axă gravitaţională cu dublă descărcare: spre aria susmenţionată. La Jimbolia se produc materiale pentru construcţii. Banatul posedă resurse agricole. Timişoara şi Aradul. Valorificarea apelor termale din subasmentul câmpiei este incipientă (Timişoara. mobilă.Banatul Perspective de dezvoltare legate de Dunăre şi transfrontalierul cu Ungaria şi SerbiaMuntenegru. 112 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Centre cu industrie puternică sunt Timişoara şi Aradul. Timişoara-Stamora Moraviţa (conectată transfrontalier spre Serbia). Oradea-Arad-Timişoara ("magistrala vestului"). brânzeturi etc. în 1719. îngrăşăminte chimice. Mai intensă este circulaţia turistică în staţiunile cu funcţie curativă Lipova şi Buziaş. precum şi în oraşele Timişoara şi Arad unde se practică un turism cultural intens. iar râul Bega. produse textile (prelucrarea lânii şi mătăsii naturale). Călacea). Trei Ape) având capacităţi limitate.

a fondului forestier diversificat compoziţional. a faunei şi solurilor (de la molisolurile câmpiei la spodosolurile culmilor muntoase). de la silvostepă la etajul pădurilor de conifere. cu scăderea temperaturii medii anuale şi creşterea cantităţii de precipitaţii. avansul luat devreme s-a menţinut şi mai târziu. aducătoare de valenţe multiple în raporturile de interacţiune cu omul. la cele de deal şi munte. natural sau social. Proiectul pentru Învăţământul Rural 113 . a unor obiective turistice de referinţă. prin vecinătatea cu spaţii mai dezvoltate a fost de bun augur. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. În primul rând. Ea va induce o etajare a climatului. mai recent a petrolului şi gazelor naturale. specifică) n-a fost orientat spre prolificitate şi creşterea presiunii asupra mediului.Banatul 16. În Banat apare o etajare a reliefului. În special resursele minerale şi combustibilii au permis înfiriparea timpurie a industriei. În al doilea rând. baza de susţinere a sistemului teritorial bănăţean este mai favorabilă în comparaţie cu cea a Bârladului sau Moldovei de nord-est. Or. 2. Şi nu în ultimul rând. cuprinsă între câteva zeci de metri (nivelul Dunării în defileu) şi 1449 m altitudine maximă. comportamentul demografic al bănăţenilor (derivat dintr-o anumită mentalitate. Să ne reamintim de prezenţa minereului de fier şi cupru. de la cel de câmpie. exemplul pozitiv fiind preluat şi permanentizat. Nu este vorba aici numai de o mai mare diversitate a structurilor peisagistice. În mod similar apare o etajare a vegetaţiei.5. a cărbunilor cocsificabili. poziţia geografică a Banatului. ce a generat încă din secolul XVIII un decalaj al Banatului în raport cu celelalte regiuni neindustrializate. Ceea ce n-a fost cazul altor regiuni. Etc. cât mai ales de bogăţia şi diversitatea resurselor subsolului. spre exemplu.

3. 2. Munţii Apuseni sunt cunoscuţi ca o entitate de veche şi intensă populare.Banatul 16. Regiunile pericarpatice. (2005). Zonalitatea altitudinală este una din legile fundamentale ale Geografiei. . 114 Proiectul pentru Învăţământul Rural . (2000). Comentaţi trăsăturile bio-pedogeografice ale regiunii HaţegPoiana Ruscă. x x x (1992).7.0 pct.) 3. .Numărul lucrării de verificare. (2. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral.5 pct.) 2.) 5. Geografia României.Specializarea şi anul absolvirii. x x x (1987). Editura Universităţii din Oradea. Răspunsul va fi logic formulat. (2. Gr. Oradea. 4. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Bibliografie selectivă 1.0 pct. 4 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. (2.) 4. Exemplificaţi acest fenomen în regiunea Crişana. Carpaţii şi Subcarpaţii României.Adresa cursantului. Editura Academiei. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . . Explicaţi antropizarea lor accentuată. III. Geografia României.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Care sunt factorii ce au favorizat dezvoltarea economică timpurie a Banatului? (2. Bucureşti.6.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). . Crişana. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Pop. 13-16 referitoare la regiunile Munţii Apuseni. Bucureşti. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. Pop. Gr. la obiect. Haţeg-Poiana Ruscă şi Banat. Editura Presa Universitară Clujeană.5 pct. 16. Editura Academiei. IV. Lucrarea de verificare nr. Cluj-Napoca. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1.

5.definirea rolului catalizator al infrastructurii tehnice a teritoriului în gestionarea sa.1. 17 17. cu funcţia polarizatoare în continuă expansiune ce se sustrag. a unor fâşii de inflexiune cu rol de fragmentare şi reorientare a liniilor de forţă specifice vechiului sistem. a liniilor de gravitaţie.Oltenia nordică Unitatea de învăţare Nr. cu atribute variate. Bibliografie selectivă Pagina 115 116 119 120 122 122 17. au apărut şi se afirmă centre noi. Proiectul pentru Învăţământul Rural .4.1. de cooperare şi afirmare independentă. într-o manieră ce vizează independenţa funcţională totală.explicarea structurii complexe a unei regiuni în curs de conturare funcţională. de-a lungul timpului şi este receptată în conştiinţa publică drept o entitate de sine stătătoare. Baza naturală de susţinere 17. . limita ce le separa fiind încă ezitantă datorită sinuozităţii şi divagării frecvente. Componenta antropică şi de habitat 17. În consecinţă. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Întrebarea care poate fi formulată în acest caz este: de ce nu o singură regiune. 17 OLTENIA NORDICĂ Cuprins 17. apariţia în Oltenia istorică a două centre urbane cu potenţial de polarizare în creştere. Mai mult. subordonării faţă de capitala recunoscută a provinciei. Provincia geografico-istorică a Olteniei se subdivide din punct de vedere al agregatelor spaţiale de tip sistemic în două entităţi şi anume Oltenia nordică şi Oltenia sudică. . 115 Regiunile sunt organisme vii care se formează. Oltenia? Cu atât mai mult cu cât ea a fiinţat. De aici şi până la constituirea unor regiuni de sine stătătoare drumul este scurt şi.3. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Cele două oraşe sunt în curs de-aşi contura şi consolida un hinterland propriu şi de-aşi regla relaţiile cu vechiul centru atractor de pe alte poziţii. practica economico-socială a dovedit prezenţa unui raport de inversă proporţionalitate între extensiunea şi complexitatea sistemului teritorial şi capacitatea sa de-a răspunde eficient şi oportun dezideratelor dezvoltării imediate.înregistrarea interferenţelor dintre elemente naturale diferite vizând o finalitate comună. Analiza detaliată a spaţiului geografic aferent vechii provincii atestă prezenţa unor praguri. spre o direcţie sau alta. se dezvoltă şi se metamorfozeaz ă permanent. credem noi.6. Pe de altă parte. 17 Menirea acestei unităţi de învăţare este să-i ajute cursantului la: . Economia regiunii şi perspectivele sale 17. Comentarii şi răspunsuri la teste 17.2. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin a perturbat vechiul sistem teritorial tributar în exclusivitate Craiovei.

mărginiţi de Olteţ şi Motru. iar dintre cele externe cea mai importantă este Depresiunea TârguJiu-Câmpu Mare. Precipitaţiile descresc. Acelaşi tip de relief este prezent şi în Podişul Mehedinţi. formaţi din culmi orientate est-vest (Măgura Slătioarei.2. Fuşteica. Cernei). Jiului şi Strehaiei dealtfel strâns legată morfologic de structurile subcarpatice. Tismana. Baia de Fier. Olteniei nordice îi aparţine şi un sector de bordură al Podişului Getic ale cărui coline mărginesc spre nord depresiunile subcarpatice externe. o tentă uşoară de aridizare climatică pe direcţia vest-est şi de la nord la sud. În perspectivă însă este de aşteptat ca municipiul Drobeta-Turnu Severin. Dintre depresiunile interne. Resursele de apă sunt cantonate în râurile care îşi au izvoarele sau tranzitează regiunea. Baza naturală de susţinere Sectorul sudic al grupelor Parâng şi Retezat.Oltenia nordică partea nordică a Olteniei l-a parcurs deja. amintim Polovragi. Numărul peşterilor este apreciabil. Polovragi. Muierilor. Remarcăm. Poziţia sudvestică a teritoriului îl include în aria de manifestare a influenţelor submediteraneene. vestul Subcarpaţilor şi Podişului Getic alcătuiesc un amfiteatru morfologic inedit. deci. de dimensiuni în general reduse. Ele sunt colectate în totalitate de Proiectul pentru Învăţământul Rural Climat aflat sub incidenţa influenţelor mediteraneene. Izverna. din grupa Parângului. Vâlcan. 17. câmpurile cu lapiezuri etc. podurile naturale. unele dintre ele (Topolniţa. în schimb. Retezatul Mic aparţin regiunii. Astfel. Bistriţei. Epuran. 116 . Ei i se integrează şi partea vestică a Munţilor Căpăţânii. Toate aceste masive sunt alcătuite predominant din roci calcaroase. Tot în vest . Diapazonul elementelor climatice variază de la temperaturile medii anuale negative în partea înaltă a Retezatului şi Parângului. câmpurile cu doline. să devină polul unei entităţi teritoriale anizotrope axată pe defileul Dunării şi apofizele sale nordice (inclusiv Depresiunea Severinului). din care munţii Mehedinţi. datorită adăpostului din spaţiile depresionare. în nord se desfăşoară grupa Retezatului. Baza naturală de susţinere a regiunii analizate este formată dintr-o serie de masive muntoase cu morfologie şi altimetrie variate. Topliţa ) posedând valenţe turistice remarcabile. Cloşani. Includem aici partea nordică a platformelor Olteţului. ca urmare relieful carstic le defineşte morfologia. valorile termice medii urca la 9-10°C. Nu lipsesc cheile (Galbenului. În partea sud-vestică se desfăşoară Depresiunea Severinului şi Dealurile Coşuştei ce debuşează spre Valea Dunării. Martel. colţul sud-estic al regiunii având rigorile cele mai pregnante.nord-vest se produc fenomene foehnale de intensitate mai atenuată. A doua treaptă de relief aparţine Subcarpaţilor Olteniei. depresiunile de captare carstică. cu altitudinea. resimţite îndeosebi în depresiunile vestice (Turnu Severin. la cele cuprinse între 2-6°C în masivele muntoase mai joase. 767 m) şi depresiuni dispuse pe două aliniamente. În Subcarpaţi. astăzi integrat regiunii menţionate. unul intern şi altul intra-colinar. Peştera cu Corali. Novaci şi Tismana. de la 1 400 mm pe culmile muntoase la 600-700 mm în Subcarpaţii Olteniei şi 600-500 mm în Podişul Getic. Baia de Aramă). Cioaca cu Brebenei.

cinteza. teritoriul regiunii are o reţea de ape curgătoare şi pânze freatice din care poate să-şi satisfacă necesarul de apă. cu obârşiile în perimetrul regiunii Haţeg-Poiana Ruscă. unde apar frecvent dezorganizări ale reţelei hidrografice epigee şi formarea unor drenaje subterane ample. O dispunere asemănătoare o au elementele faunistice. Pe calcarele masivelor Mehedinţi. cele de la Alunu-Cuceşti. În subsol se află o Proiectul pentru Învăţământul Rural 117 . Pe versanţii masivelor Retezat şi Parâng etajarea continuă cu pădurile de răşinoase respectiv cu pajiştile alpine. petrolul şi gazele asociate de la Bâlteni. în pădurile de foioase avându-şi biotopul preferat mistreţul lupul. în etajele inferioare. climatului sau vegetaţiei. Ţicleni. Motrul şi Tismana. Dunăre. fluviu ce mărgineşte partea sud-vestică a unităţii. în perimetrul Depresiunii Severinului. ciocănitoarea. râsul. cărpiniţa. Calcarele de la Pârvuleşti sunt folosite la fabricarea cimentului la Bărseşti. vulpea. Vâlcan sau Căpăţânii. pisica sălbatecă. Peisaj dominat de păduri de foioase şi conifere. Nu lipsesc solurile hidromorfe. Un alt lac. Jiul. localizat în zona Ponoarele din Podişul Mehedinţi. unele amenajate hidroenergetic. cu goruneto-făgetele unei fâşii de tranziţie situată la 600-700 m şi etajul fagului dezvoltat până la peste 1 100 m. Gilortul. începând cu pădurile de stejar termofil din dealurile joase ale Podişului Getic şi continuând cu gorunetele dealurilor de 450-600 m. este Zăton. Scoarţa-Albeni. Tismana). Exceptând zona carstică a munţilor şi podişului Mehedinţi. Potenţialul biogeografic este dispus etajat. zăcământul de antracit de la Schela. ale Podişului Mehedinţi sau format rendzine şi pseudorendzine. îşi etalează asociaţiile altimetric. Lacul Ceauru. cerbul. Apar şi elemente de climat mai cald precum vipera cu corn (pe calcarele însorite ale zonei Mehedinţi). a unor specii submediteraneene precum mojdreanul. în strânsă corelaţie cu factorii morfologici. sub pădurile de fag soluri roşcate. Resurse ale solului şi subsolului variate. jderul. traversează axial Oltenia de nord colectând pe stânga şi pe dreapta o serie de afluenţi între care Amaradia. în partea din avale a Defileului Dunării ce pune în funcţiune marea hidrocentrală (2150 MW) construită în cooperare cu fosta Iugoslavie. Baza de materii prime a regiunii însumează zăcămintele de cărbuni termoenergetici din Podişul şi Subcarpaţii Getici (bazinul Motru-Rovinari. O caracteristică a vegetaţiei regiunii este intercalarea. Cel mai expresiv element al acestuia. sub cele de conifere podzoluri intens acidificate. aluvionare sau regosolurile. Cuvertura de sol conservă în tipologia ei influenţele substratului litologic. Bustuchin. Depresiunea Severinului este drenată de Bahna cu debuşare directă în colectorul principal. din Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare este destinat a alimenta termocentrala de la Rogojel dar şi pentru alte trebuinţe industriale sau agricole.Oltenia nordică Râuri cu obârşiile în zona înaltă. acvilele. vegetaţia. Dintre amenajările hidrotehnice cea mai importantă este barajul de la Porţile de Fier situat în extremitatea sud-vestică a regiunii. păducelul. Un rol asemănător îl au acumulările Vădeni. Târgu Jiu sau Bumbeşti-Jiu. iar în cele de conifere ursul. brun roşcate sau brune. de origine carstică. Husnicioara. liliacul.

culele din nordul Olteniei. casa lui Brâncuşi de la Hobiţa. ponoarele şi izbucurile specifice aceloraşi zone carstice. cheile. etnografia zonelor Gorj şi Mehedinţi etc. Test de autoevaluare Formulaţi răspunsuri adecvate la întrebările: 1. Oltenia nordică posedă un patrimoniu turistic bogat şi variat. Lor li se adaugă monumentele brâncuşiene de la Târgu Jiu (Poarta sărutului. cele din munţii Vâlcan. Peşterile din Munţii şi Podişul Mehedinţi. Fondul forestier se extinde pe suprafeţe notabile în zona montană unde consistenţa şi conformaţia pădurilor este superioară. 17. Masa tăcerii. Tismana. Resursele agricole sunt date de diferitele categorii de terenuri. Coloana infinitului. Căpăţânii şi Retezatul Mic. Aleea scaunelor). Care dintre oraşele regiunii credeţi ca are cele mai importante atuuri în concurenţă geospaţială a polarizării şi de ce? 118 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ele permit o utilizare complexă de la cultura cerealelor la păşunile şi fâneţele valorificate pastoral. lacurile şi apele minerale fauna cinegetică şi piscicolă sunt atracţii naturale încă nevalorificate. cu fertilitate ridicată în lunci şi depresiuni şi mai scăzută în dealuri şi zona montană. Polovragi. mănăstirile Horezu.Oltenia nordică serie de acvifere minerale şi mezotermale cum ar fi cele de la Săcelu sau Ţicleni. Ce particularităţi climatice şi hidrografice relevă Oltenia nordică? 2.

cu trăsături particulare. Apar şi sate foarte mari. Ţicleni. sau cele din epoca bronzului (Bălvăneşti. încadrat demografic în categoria superioară a oraşelor mijlocii. complementaritatea indusă de contactul formelor de relief. îmbătrânirea populaţiei. Predomină populaţia rurală. dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii. Profilul economic este cel industrial pentru oraşele mari şi mijlocii. 50 000 ani). Predomină satele mijlocii şi mari. Structura etnică atestă dominanţa netă a românilor. Rovinari. iar oraşele Târgu Jiu şi Drobeta – Turnu Severin au şi atribuţii politico-administrative şi culturale. răsfirate sau adunate.. răspândirea populaţiei reflectă indicele de favorabilitate al factorilor naturali. convergenţele hidrografice sau a căilor de comunicaţie. Dinamica teritorială a cunoscut o orientare înspre zonele industriale (carbonifere) din sudvest. Al doilea centru de polarizare este oraşul Drobeta TurnuSeverin (116 342 locuitori) a cărui amplasare pe Dunăre îi conferă un statut spaţial de relativă independenţă în raport cu ariile polarizate învecinate (Banat. stopată după 1990. Actualmente. Celelalte oraşe ale regiunii (Baia de Aramă. Sate gorjene şi mehedinţene cu structuri şi funcţii diferite. prin poziţia lor. Aşezările sunt grupate teritorial în luncile şi pe terasele râurilor. Polul gravitaţional principal este municipiul Târgu Jiu (98 000 locuitori) care prin poziţia sa geografică îndeplineşte rolul unui „loc central” regional. Schela Cladovei sau Ostrovu Mare datând de acum 13 000 – 7000 ani. Continuitatea populării o atestă vestigiile de la Ogradena. Teritoriu populat încă din preistoric. în contextul unei infrastructuri de acces modernizată. Proiectul pentru Învăţământul Rural 119 . Miloştea) sau fierului.3. posibilitatea adăpostului în peşteri sau munţi etc. Oraşe în afirmare polarizate de Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. mai rar pe versanţii cu declivităţi mai reduse. cu scăderea natalităţii. Distanţa mai redusă faţă de Târgu Jiu. cu un profil economic mai complex (agroindustrial) Oraşele sunt mai puţin numeroase şi valorifică.Oltenia nordică 17. Bumbeşti Jiu. Aşa cum o arată dovezile arheologice descoperite la Baia de Fier sau Boroşteni. de asemenea. sunt factorii ce explică umanizarea densă şi îndelungată. climatul fără extreme deosebite. Novaci) au sub 25 000 locuitori cu excepţia oraşului Motru.(romii). în vreme ce oraşele mici păstrează anumite tente industrial-agrare. regiunea a fost populată încă din paleoliticul mijlociu (cca. Resursele variate ale solului şi subsolului. Componenta antropică şi de habitat Componenta antropică şi de habitat se înscrie. Oltenia Nordică sau Oltenia sudică). bilanţ demografic fluctuant. Târgu Cărbuneşti. în vetrele depresionare şi. gradul de urbanizare fiind mai redus. Dimpotrivă spaţiul montan este slab populat ca dealtfel şi Podişul Mehedinţi. cu o concentrare mai expresivă în Podişul Getic şi depresiunile subcarpatice. În ultimii ani se amplifică funcţia turistică. va amplifica raporturile de cooperare funcţională între cele două centre. Dinamica naturală se înscrie în valorile caracteristice întregii ţări.

Municipiul Drobeta Turnu Severin s-a afirmat în domeniul construcţiilor şi reparaţiei navelor fluviatile. Bumbeşti Jiu. pe fondul afirmării industriei. Oltenia de nord exemplifică acest stadiu incipient de agregare sistemică în care. iar interdependenţele şi conexiunile între elementele componente ale organismului teritorial se înmulţesc şi se fortifică. Industrie energetică şi prelucrătoare. industria celulozei şi hârtiei. în aceleaşi oraşe. în lunca Jiului legumele. a laptelui la Novaci şi Târgu Jiu. cât şi obiceiurile sau tradiţiile ancestrale. care s-a constituit într-un veritabil lanţ trofic pentru subramurile apropiate. ale cărei ape mezotermale sunt utilizate în scop curativ încă din vremea romanilor. Economia regiunii şi perspectivele sale Conjugarea industriei cu agricultura este proprie tuturor regiunilor în curs de individualizare ştiut fiind că tocmai activităţile industriale sunt cele care stimulează urbanizarea şi polarizarea. situat la est. Agricultura valorifică atuurile diversităţii pedologice şi climatice. în sud. Printre staţiunile de interes regional este şi Bala din Podişul Mehedinţi. Materialele de construcţiei sunt reprezentate prin cea mai mare fabrică de ciment din ţară. deci tranşează opţiunile înspre o entitate teritorială sau alta. spre nord-vest sau Alunu. de lângă Târgu Jiu. În zona Novaci şi Vaideeni el este moştenit de la populaţia „descălecată” aici din Mărginimea Sibiului ce şi-a conservat atât folclorul. deşi nu a înregistrat mari grupări teritoriale. în zonele joase. este oraşul Târgu Jiu unde se practică un turism cultural generat de valorificarea moştenirii brâncuşiene. Principalul centru. Exceptând fabrica de ciment de la Bârseşti. 120 . se amplifică urbanizarea. tricotaje şi confecţii. Tismana. Rovinari. Târgu Cărbuneşti. Odată cu creşterea altitudinilor şi a fragmentării terenurilor se trece spre predominanţa creşterii animalelor. Principala ramură. Ei i se adaugă în ultimul timp localitatea Ţicleni ale cărei acvifere cu ape minerale sulfuroase Proiectul pentru Învăţământul Rural Interferenţe ale ramurilor economice principale. cu infrastructura cea mai bogată. ale depresiunilor subcarpatice şi ale Podişului Getic. Industria. ceea ce a dus la apariţia unităţilor de producţie şi reparare a utilajului minier de la Târgu Jiu. cultivându-se pe suprafeţe extinse cerealele sau plantele tehnice. Pentru ocuparea forţei de muncă feminine din regiune s-au implantat mici intreprinderi de textile. Prelucrarea lemnului se realizează la Târgu Jiu. în general avem de-a face cu intreprinderi mici şi mijlocii uşor adaptabile noii strategii de dezvoltare a industriei în perioada actuală Turismul este o ramură economică aflată la începutul dezvoltării propriu-zise.Oltenia nordică 17. Cea mai veche staţiune este însă Săcelu. cea de la Bârseşti.4. Motru. Pomicultură. iar pe versanţi şi terase pomii fructiferi. a fost exploatarea cărbunilor la suprafaţă sau în subteran (50% din producţia de lignit a României) în bazinele Motru şi Rovinari. alimentară. Poziţia ocrotită a oraşului Bumbeşti-Jiu explică localizarea aici a unei industrii de interes militar reconvertită după 1990 spre fabricarea aparaturii casnice (frigidere). creşterea animalelor. Lângă Târgu Cărbuneşti este în construcţie o mare întreprindere de componente auto. Activităţi turistice în afirmare. dar şi spre Husnicioara. este destul de diversificată. în fâşia submontană şi montană practicându-se un oierit intens.

invers. monumente). ci şi o complementaritate funcţională profitabilă. în primul rând.Turnu Severin unde vestigiile istorice (ale podului peste Dunăre construit de Apollodor din Damasc. Alte areale turistice sunt Baia de Fier (cu cunoscuta Peştera a Muierilor. în sens. de penetrare spre Subcarpaţi şi Carpaţi. posedă obiective a căror amenajare se impune cu stringenţă. Proiectul pentru Învăţământul Rural 121 . Dezvoltarea şi modernizarea în continuare a infrastructurii tehnice a teritoriului. Concomitent. printre primele cavităţi subterane din ţară amenajată turistic). între Râmnicu Vâlcea şi Târgu Jiu. cu debuşare în E70 la Drobeta – Turnu Severin. a interrelaţiilor spaţiale cu Drobeta – Turnu Severin va asigura regiunii nu numai un cap de pod spre culoarul Dunării. Cea mai importantă este şoseaua CraiovaTârgu Jiu-Petroşani cu legătură spre Transilvania şi vestul ţării. Un rol important pentru circulaţia regională îl are şoseaua longitudinală est-vest.Drobeta-Turnu Severin-CraiovaBucureşti. Imaginea viitoare a regiunii Olteniei nordice poate fi construită pe fortificarea funcţiilor atractoare ale oraşului Târgu Jiu. Căile ferate însoţesc cele două axe rutiere majore pe acelaşi traseu şi cu aceleaşi oportunităţi de transport. În satele subcarpatice gorjene există premise favorabile dezvoltării în perspectivă a turismului rural. Sistemul căilor de transport atestă prezenţa unor drumuri orientate preponderent pe direcţia nord-sud. cel gorjean şi cel mehedinţean. Nu lipsit de interes este turismul de tranzit de-a lungul Văii Jiului şi cel spre Defileul Dunării care va deveni în perspectivă una din zonele turistice de importanţă internaţională. ce traversează principalele depresiuni subcarpatice. Polovragi (cu mănăstirea şi peştera cu acelaşi nume). castrul roman) se asociază unor obiective culturale (muzee. Timişoara . Prin intermediul portului fluviatil Drobeta – Turnu Severin regiunea are acces la calea navigabilă a Dunării cu direcţionare spre centrul Europei sau. unde Podişul şi Munţii Mehedinţi. ca axă de transport europeană. cu ramificaţii şi legături spre Serbia/Muntenegru şi Ungaria. întărirea coeziunii interne. dar şi celelalte unităţi montane. O altă localitate cu funcţii turistice complexe este oraşul Drobeta . menite a pune în valoare gravitaţia naturală existentă spre acesta.Oltenia nordică şi clorurate stau la baza primelor iniţiative de exploatare curativă. Tismana. mai ales în domeniul speoturismului. spre Marea Neagră. afirmarea turismului în zona montană şi subcarpatică va stimula fenomenul de individualizare funcţională pornind de la cele două spaţii mentale conturate deja. În partea sud-vestică teritoriul regiunii este traversat de şoseaua internaţională E70. Potenţialul de dezvoltare a turismului este însă mult mai bogat.

Punctul său slab provine din aceeaşi poziţie geografică periferică. Mai mult el posedă atribute mentale mai solide. Bibliografie selectivă 1. 2. de intensă circulaţie. Bucureşti. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. În zonele carstice apar acvifere subterane iar în Retezat lacuri glaciare.Oltenia nordică 17. Fiecare din cele două oraşe.6. III. Astfel. (2000).5. Bucureşti. cu ploi de toamnă şi ierni mai blânde. Ca influenţe climatice. Gr. Pătru. în contextul intensificării traficului european pe fluviu îi va crea oportunităţi în plus. Târgu Jiu este poziţionat central ceea ce îl favorizează prin reducerea distanţelor faţă de oricare din arealele periferice. nord-vest. ca centru de referinţă al Gorjului şi ca marele depozitar al unei moşteniri 17. Geografia României. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Ileana-Georgeta. x x x (1987). la cel de podiş în centru şi cel montan (inclusiv alpin) în nord. inclusiv în perspectivă. excentrică în raport cu teritoriul regiunii ceea ce presupune dificultăţi în gestiunea acestuia. Carpaţii şi Subcarpaţii României. 3. M. Drobeta-Turnu Severin posedă un potenţial antropic mai ridicat derivat din numărul mai mare de locuitori. Mioara (2003). 122 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ghincea. Dunărea colectează întreaga reţea organizată în munţi şi podişuri. În primul rând. Pop. ca axă hidrografică regională detaşându-se Jiul. Oltenia nordică are un climat etajat.. aici se resimt puternic influenţele submediteraneene din sud-vest.. Editura Presa Universitară Clujeană. pe o axă. 2. Ielenicz. Dimpotrivă. Din punct de vedere hidrografic. de la cel de câmpie în sud. Subcarpaţii României. cea a Jiului. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Editura Academiei. Cluj-Napoca. are o serie de puncte tari şi puncte slabe care vor conta în configurarea rezultatului final al competiţiei dintre ele. Editura Universitară. o poziţie geografică la Dunăre care.

descrierea unei entităţi teritoriale grefată pe un suport fizicogeografic relativ omogen.1. Baza naturală de susţinere 18.prezenţa unui spaţiu mental bine închegat. cu trăsături caracteristice. Argumentele pentru delimitarea ei ca entitate teritorială de tip sistemic sunt: . din Câmpia Olteniei compartimentată în două 123 Proiectul pentru Învăţământul Rural .4. Baza naturală de susţinere Uniformitate peisagistică determinată de relieful aplatizat de câmpie şi dealuri joase. Componenta demografică şi de habitat 18.2.existenţa unui centru polarizator net detaşat în raport cu celelalte oraşe.2. vegetaţiei de stepă şi silvostepă.1.5. cea sudică. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3. unde Oltul o desparte de teritoriul polarizat de Bucureşti şi în vest unde urmează parţial lunca Dunării.6. cel oltean. Bibliografie selectivă Pagina 123 123 125 127 128 129 18. cu atribute de specificitate şi unicitate certe. Deosebit de ambiguă este limita nordică. 18 OLTENIA SUDICĂ Cuprins 18. . . în est. . 18. până aval de Drobeta-Turnu Severin. Oltenia sudică se substituie ca topic unei regiuni fizicogeografice denumită Câmpia Olteniei.Oltenia sudică Unitatea de învăţare Nr. 18 Abordarea acestei unităţi are următoarea menire formativ-educativă: . Convenţional ea poate fi fixată pe cumpăna de ape ce desparte Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare de dealurile Piemontului Getic. puţin fragmentat şi denivelat.exemplificarea rolului indicilor de favorabilitate naturală în optimizarea relaţiilor spaţiale. climatului de câmpie cu variaţii reduse. 18 18. Comentarii şi răspunsuri la teste 18. Obiectivele unităţii de învăţare nr. dar şi părţii centrale şi sudice a provinciei istorice Oltenia. . . Economia regiunii şi perspectivele sale 18. de-a lungul Dunării. datorită sinusoidelor frecvente ale traseului său generate de difluenţa frecventă a vectorilor de gravitaţie spre regiunea învecinată. Limitele acestei regiuni sunt bine precizate pe trei laturi.identificarea unui spaţiu mental.disfuncţiile evidente care s-ar manifesta în cazul delimitării unei regiuni echivalente provinciei istorice susmenţionată. Componenta naturală a sistemului regional este constituită.peisajul cu numeroase tente de omogenitate datorate reliefului jos. în primul rând.

soc. orbete). Vegetaţia din platformele Strehaiei şi Olteţului se compune din stejar termofil. Afluenţii de ordin inferior au cursuri temporare. anin. pisica sălbatecă. cu graminee şi pâlcuri de stejar brumăriu şi pedunculat. Stepa şi silvostepa larg desfăşurate. vulpea. Solurile alcătuiesc un degrade tipologic de la câmpie. Partea sudică a regiunii se confruntă cu un deficit de apă ce trebuie asigurat prin aducţiuni din Dunăre sau râurile principale. Olteţul. ghimpele (Ruscus aculeatus). iar poziţia sudică a regiunii ridică temperatura medie anuală la peste 11ºC. la rândul ei. primăverile timpurii. Direct în Dunăre se varsă şi Drincea sau Desnăţuiul. Jiul şi Oltul – ca principali vectori hidrografici. În partea nordică ea se ataşează sectorului central şi cel apusean al Podişului Getic reprezentat prin platformele Olteţului şi Strehaiei (subdivizată. sânger. fazanul. Mari rezerve de apă sunt cantonate în structurile piemontane ale Podişului Getic. scumpia (Cotinus coggygria). cer şi gârniţă. Amaradia. În pădurile de stejar vieţuiesc mistreţul.Oltenia sudică Climat cald cu influenţe sudvestice. mojdreanul (Fraxinus ornus). Cea mai mare parte a regiunii se află sub influenţa maselor de aer submediteranean venite dinspre vest. Teslui). în diferite Proiectul pentru Învăţământul Rural 124 . popândău. în platformele Huşniţei şi Bălăciţei). între care fluviul Dunărea deţine ponderea cea mai ridicată. Tipice pentru regiune sunt elementele floristice submediteraneene precum: cărpiniţa (Carpinus orientalis). Oltenia sudică este străbătută axial de Jiu. iepuri. cu altitudini ce nu depăşesc 300 m care prin morfologia lui a facilitat atât o pedogeneză intensă. iar toamnele îndelungate. Dunărea. Un relief jos. verile fiind călduroase. În perimetrul său cele două râuri primesc o serie de afluenţi (Motru. care formează unele dintre cele mai extinse şi compacte asociaţii. cât şi o umanizare asemănătoare A treia unitate poate fi considerată Lunca Dunării care începe să se contureze imediat ce fluviul evadează din strânsoarea defileului lărgindu-se treptat până la 2-5 km. Climatul se încadrează altimetric celui de câmpie joasă. plop. Compoziţia faunei reflectă diversitatea biotopurilor existente. Zăvoaiele de luncă însoţesc cursul râurilor mari şi au în compoziţia lor diverse specii de salcie. cu soluri roşcate şi brun roşcate. potârnichea. Precipitaţiile descresc de la vest la est. unde predomină cernoziomurile şi cernoziomurile levigate spre dealurile piemontane. Câmpia Băileştilor şi Câmpia Romanaţilor.etc. aceasta fiind considerată adesea ca un mare con de dejecţie al Dunării la debuşarea sa în Depresiunea Getică. dar şi în cele ale câmpiei propriu-zise. În zonele joase ale câmpiei predomină rozătoarele (hârciog. prepeliţa. Ca notă morfologică aparte semnalăm dunele de nisip din zona DăbuleniSegarcea fixate prin plantaţii de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. Resursele de apă sunt înmagazinate în reţelele de suprafaţă. Vechile sale bălţi şi ostroave au fost transformate antropic. iar la limita estică se află Oltul. În sud-vestul regiunii a pătruns vipera cu corn sau broasca ţestoasă de uscat (ambele specii submediteraneene). de la 650 la 500 mm (568 mm medie anuală la Craiova). În câmpie apar asociaţiile de silvostepă. argiloase. în majoritatea lor. în scopuri agricole. în perioadele secetoase scurgerea lor încetează. odată cu creşterea indicelui de ariditate. subunităţi.

ca premisă a viitoarelor oraşe. din punctul de vedere al dovezilor arheologice. localizate de-a lungul râurilor. unde câmpia se asociază cu podişul generând complementaritate sub aspectul resurselor este mai dens populată ajungându-se. energetici. utilizaţi de marile termocentrale din suburbiile Craiovei. fertile cu disponibilităţi de utilizare pentru o gamă variată de culturi. Gârla Mare. cu depopularea. teritoriul câmpiei densităţi demografice sub media pe ţară. Au urmat culturile neolitice (Dudeşti. Populaţia rurală păstrează încă o uşoară creştere deşi fenomenul îmbătrânirii este vizibil.Oltenia sudică Hidrocarburi şi terenuri agricole fertile. Satele din Câmpia Olteană au o structură adunată. cât şi spre sud. cule. Profilul economic rămâne cel agricol. muzee. Omogenitate etnică. Importante pentru regiune sunt resursele agricole alcătuite din soluri profunde. Oltenia sudică se constituie. cel al bazinului Motru. în vecinătatea surselor de apă. Iancu Jianu. în unele areale la peste 110-120 locuitori/km². poligonală. În luncile râurile se extind solurile aluvionare dar şi cele hidromorfe. Partea nordică. a câmpiei nisipoase. Verbicioara. Componenta demografică şi de habitat Condiţiile naturale prielnice au favorizat umanizarea timpurie a teritoriului studiat. Aşezările rurale aparţin categoriilor de sate mici. care se confruntă. Răspândire populaţiei este inegală în teritoriu. Irimeşti. Dimpotrivă. s-au dezvoltat de regulă în vecinătatea centrelor urbane. exceptând zona municipiului Craiova. într-un teritoriu cu gravitaţie difuză. monumente. datorită izolării lor frecvente. cea mai slab populată fiind fâşia sudică. Potenţialul turistic deţine preponderent obiective antropice (biserici.5 aşezări/100 km²). Ostrovu Mare.3. de la Ostrovu Mare. În Piemontul Getic peste 60% din aşezări se încadrează în grupa satelor mici. spre Craiova. Valoarea ei descreşte de la est la vest şi de la nord la sud. Dovezi paleolitice şi mezolitice au fost descoperite la Brebeni. se exploatează cărbuni inferiori. orientat atât spre nord. depăşind astfel media pe ţară (5. cu diferite specializări pe subramuri. Pe dunele de nisip sau format psamosoluri. tradiţii. Brădeşti). Slatina. mănăstiri. Vădastra. a arterelor de circulaţie. Există şi un număr destul de însemnat de sate foarte mici. într-un teritoriu al continuităţii populării şi succesiunii culturilor de mare relevanţă. Ipoteşti. Densitatea aşezărilor este mai mare în podiş decât în câmpie. petrol şi gaze. sub 100 locuitori. spre Târgu Jiu. dintre minorităţi numai cea ţigănească fiind mai numeroasă. Fărcaşele. Vinca şi Vădastra) şi cele din epoca metalelor (Sălcuţa. la care se adaugă funcţii industriale (extractive) sau de 125 Vechi vetre de civilizaţie paleolitică şi neolitică. sub 500 locuitori. Izvoru. Structura etnică este covârşitor românească. şi Olt. În partea nordică. Basarabi) cu numeroase situri localizate între bucla Dunării. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Satele mari. Resursele naturale aparţin combustibililor fosili. exploatate în Piemontul Getic (Vedea. grade de podzolire. spre deosebire de satele din Podişul Getic unde aspectul linear sau tentacular se întâlneşte deseori. ajungând la 5-12 localităţi/100 km². folclor). mijlocii şi mari. obiceiuri. 18.

Reliefaţi principalele trăsături ale sistemului urban regional. care s-au specializat în cultura legumelor şi zarzavaturilor destinate atât satisfacerii pieţei regionale. cât şi a cererii din alte regiuni ale ţării. la următoarele întrebări: 1. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 126 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Scorniceşti. 18.Oltenia sudică Craiova – un „loc central” ilustrativ prin polarizarea sa. servicii. de veritabil „loc central” al regiunii. Balş. dar şi în zonele periurbane. Piatra Olt. puteţi răspunde. Corabia. Singurul oraş mijlociu este Slatina care. Caracal. De notat numeroasele aşezări cu moşia amplasată în lunca Jiului şi Oltului. Atribuţiile polarizatoare revin municipiului Craiova (311 326 locuitori) care beneficiază de o poziţie geografică deosebit de avantajoasă. Drăgăşani. Calafat. Bălceşti. în spaţiul alocat. în proporţie decisivă. deşi este situat pe stânga Oltului. aşezărilor urbane mici. sub 50 000 locuitori (Strehaia. Băileşti. unde condiţiile pentru astfel de culturi sunt deficitare. Segarcea. îndeosebi din Transilvania. Vânju Mare. Drăgăneşti Olt). Test de autoevaluare După parcurgerea acestei unităţi de învătare. Oraşele aparţin. Filiaşi. se racordează sistemului urban al Olteniei sudice. Ce atribute structurale posedă sistemul teritorial al Olteniei sudice? 2.

textilă. într-o proporţie mai ridicată. axat pe valorificarea obiectivelor antropice din principalele oraşe. Proiectul pentru Învăţământul Rural . dintre pomii fructiferi. porcine. pe vremea dacilor.Oltenia sudică 18. ca şi Moldova dealtfel. unde este concentrată şi cea mai importantă bază hotelieră.4. se practică un turism cultural. nevoite a le culca cu suliţele). Industria s-a afirmat în domeniul energetic prin construirea marilor termocentrale de la Turceni. Economia regiunii şi perspectivele sale Dezvoltarea regiunii a debutat după al doilea război mondial. fiind una din provinciile istorice ale ţării slab dezvoltate economico-social. spre Oltenia nordică şi zona montană aferentă sau. Pleniţa. 127 Economie structurată pe industrie şi agricultură. anterior acestuia întreaga Oltenie. cais. Scorniceşti funcţionează mici intreprinderi textile. cireş. ovine. industrie chimică. În luncile umede şi intens aluvionate ale Jiului. de câtre lanurile de grâu. vişin).maşini agricole. la loc de frunte situându-se. Activităţile turistice sunt. Lipsa unor obiective naturale de mare impact atractiv este una dintre cauze. în calea pătrunderii oştilor lui Lisimah. Aici. creşterea animalelor (bovine. dar şi al produselor din cauciuc. desigur. floarea soarelui. Centrul industrial principal este Craiova unde este concentrată o puternică industrie constructoare de maşini (locomotive – cunoscuta intreprindere “Elecroputere”. aprovizionate cu materie primă obţinută în regiune funcţionează la Craiova. plante furajere. orz. Pe dunele de nisip din sudul aceleaşi unităţi de relief s-au extins culturile de viţă de vie. Craiova. automobile). Strehaia. materiale de construcţie. în raport cu alte regiuni. soia. În zona Podişului Getic culturii plantelor menţionate anterior i se asociază. În consecinţă. în schimb. Drăgăşaniul este un centru al vinificaţiei. alimentare sau ale construcţiei de maşini. Poziţia geografică înscrie unitatea analizată pe trasee numeroase ale turismului de tranzit (către defileul Dunării de la Porţile de Fier şi Valea Cernei. La Slatina se află cel mai important centru de producere a aluminiului (pe baza aluminei obţinută la Oradea şi Tulcea). La Filiaşi. la Segarcea. Câmpia Olteniei este unul din marile grânare ale ţarii. la Caracal şi Balş se fabrică material rulant. cabaline). Corabia şi Calafat. Se cultivă porumb. mobilă. Agricultura are şi aici o tradiţie milenară (a nu se uita obstacolele impuse. invers. Unele dune au fost fixate şi prin culturi de pomi fructiferi de climat mai cald (piersic. avioane. Fabrici de zahăr. spre Bucureşti şi Litoralul Mării Negre). părul şi prunul. Viticultura şi pomicultura definesc profilul agricol al unor vaste teritorii din sudul Podişului Getic unde se află cunoscuta podgorie a Drăgăşaniului. mult mai limitate. alimentară. Oltului şi Dunării legumele găsesc condiţii ideale de dezvoltare. păsări. se cultivă intens mărul. Ulterior s-au adăugat hidrocentrala Porţile de Fier II construită pe Dunăre în colaborare cu fosta Iugoslavie şi o serie de mici hidrocentrale situate pe cursul inferior al Oltului în cadrul amenajării sale complexe. sfeclă de zahăr. Rogojelu şi Işalniţa ce valorifică zăcămintele de cărbuni inferiori din bazinul Motru şi Piemontul Getic. Sadova şi Dăbuleni fiinţând podgorii renumite.

Stamora Moraviţa. Căile de transport au fost avantajate în construirea lor de relieful plan sau uşor denivelat al câmpiei şi podişului. având ca pol un oraş situat (încă un mare atu !) în centrul geografic al unităţii etc. Segarcea. industrie alimentară şi chimică).afirmarea sectorului economic al transporturilor în contextul construirii noului pod. Bălceşti. . Comentarii şi răspunsuri la teste 1. O altă cale rutieră importantă este şoseaua Craiova-Târgu Jiu-Petroşani-Deva care scurtcircuitează şoselele E70 şi E68. turismul de agrement nautic pe Jiu. Corabia. a potenţialului agricol important pe care îl deţine. Din ea se ramifică căi ferate de penetraţie (spre Drăgăşani-Râmnicu Vâlcea. Băileşti. cu statut de „loc central” ce-i asigură exercitarea în condiţii optime a funcţiei polarizatoare a întregului teritoriu. . Craiova. Oltenia sudică îşi leagă perspectivele de dezvoltare de realizarea următoarelor deziderate ce trebuie incluse cu necesitate în strategia sa pe termen lung: .Oltenia sudică Optimizarea Dunării ca axă economică internaţională.amplificarea activităţilor economice şi turistice în localităţile de pe malul Dunării concomitent cu creşterea rolului acestei axe de circulaţie fluviatilă în Europa. Dunăre. 18. El nu este concurat de alte centre. Se impune modernizarea bazelor ce vizează turismul de tranzit şi cultural. Scorniceşti. . competitivă. Drăgăşani. Oltenia sudică este traversată de şoseaua europeană E70. aflată la limita estică a regiunii. Caracal. 128 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Piatra Olt. Calafat. de importanţă europeană peste Dunăre în zona Nikopol-Turnu Măgurele. turismul rural).. un sistem de aşezări umane clar ierarhizat. o vegetaţie de stepă şi silvostepă tipică. un climat de câmpie cu amplitudini reduse ale elementelor meteorologice în teritoriu. dar şi de calea ferată Craiova-Filiaşi--Petroşani cu legături spre Transilvania. cu legături spre Ungaria şi Serbia/Muntenegru. Vânju Mare. Căile ferate sunt reprezentate prin magistrala Bucureşti – Craiova– Timişoara .valorificarea superioară. Drăgăneşti Olt) aparţinând grupei aşezărilor urbane mici. Filiaşi-Motru) La Craiova funcţionează un aeroport. . Regiunea de faţă se impune prin prezenţa unui oraş mare.5. Filiaşi.diversificarea ofertei turistice prin stimularea unor forme de turism precum: turismul viticol (în zona podgoriilor). Olt. celelalte oraşe (Strehaia.restructurarea industriei cu menţinerea şi ridicarea performanţelor unor ramuri în care s-a afirmat în ultimele decenii (construcţii de maşini. 2. precum şi drumul naţional ce urmează Valea Oltului cu legătură spre Bulgaria. Balş. cu larga extensiune a unui relief de câmpie aplatizat şi puţin fragmentat. Oltenia sudică se constituie într-o regiune geografică dintre cele mai ilustrative datorită unui cumul de însuşiri structurale cum ar fi: uniformitatea peisajului.

Bibliografie selectivă 1. Editura Academiei Române. 3. Proiectul pentru Învăţământul Rural 129 . IV. Regiunile pericarpatice. Editura Academiei Române. Editura Academiei. x x x (1992). x x x (1969). Bucureşti. I. 2. Bucureşti. Geografia Văii Dunării Româneşti.6. Bucureşti. x x x (1983) Geografia României. Geografia României. Geografie fizică.Oltenia sudică 18.

Ghiţu. de până la 300 m altitudine. Jiblea) şi intracolinare separate de culmi acoperite cu păduri (Dealu Negru. Sălătruc. de regulă în regiunile situate în vecinătatea marilor metropole. având ca pol oraşul Râmnicu Vâlcea. iar cea de-a doua la contactul Podişului Getic cu câmpia. Masivele sudice ale Munţilor Făgăraşului (Cozia.Muntenia de nord-vest Unitatea de învăţare Nr.identificarea unor subsisteme teritoriale particulare. .2. Se instituie într-un sistem teritorial uşor asimetric. Obiectivele unităţii de învăţare nr. intens valorificate agricol. la Podişul şi Subcarpaţii Getici. Comentarii şi răspunsuri la teste 19. . Apar cele două şiruri de depresiuni. Bibliografie selectivă Pagina 130 130 132 134 135 136 19.3. Brădet. de la Câmpia Piteştilor.1. 19. 19: Studierea acestei unităţi de învăţare permite cursantulului: .explicarea rolului axelor de circulaţie în optimizarea funcţiilor teritoriului.4. fapt cauzat de relativul echilibru între cei doi poli amintiţi anterior precum şi de efectul de disipare funcţională resimţit.identificarea unei regiuni geografice în curs de consolidare ca sistem teritorial.1. . Economia şi perspectivele regiunii 19. Cândeşti). 130 Proiectul pentru Învăţământul Rural . aspect ce-i permite un contact greu sesizabil cu Podişul Getic ale cărui platforme (Cotmeana. Dealu Ciocanu). una centrată pe cursul Oltului. Câmpia Piteştilor aparţine grupei câmpiilor înalte. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită dintr-un relief etajat în trepte succesive.6. Obiectivele unităţii de învăţare nr. respectiv Munţii Făgăraşului la nord. O trecere asemănătoare se produce între podiş şi Subcarpaţii Getici unde relieful devine mai semeţ (Măgura Măţău ajunge la 1 018 m altitudine) şi mai accidentat. Frunţi. 19 MUNTENIA DE NORD-VEST Cuprins 19. piemontane.cuantificarea avantajelor complementarităţii geografice. Arefu. Baza naturală de susţinere 19. datorită prezenţei a două arii de gravitaţie.5.2. cu vectorii interrelaţiilor în aşezare matricială. Este o regiune în conturare. polarizată de Piteşti. în sud. generează un peisaj de dealuri domoale. interne (Câmpulung. Componenta antropică a sistemului regional 19. alcătuite din pietrişuri şi nisipuri. Iezer-Păpuşa) flanchează spre miazăzi Depresiunea Loviştei (unde s-a adăpostit « ţara » cu acelaşi nume. 19 19.

În munţi. după o fâşie de interferenţă a fagului cu răşinoasele. Subcarpaţi. Goleşti) şi Olt (Turnu. Cele de la Cozia sunt uşor termalizate. Ocniţa. Latoriţei. Călimăneşti-Căciulata. precum şi lacurile glaciare din Munţii Făgăraşului. O notă aparte pentru prezenţa în Munţii Făgăraş a caprei negre. În partea sudvestică se înserează obârşiile râului Vedea. brune acide. văi. (Jugur. iar acestea fac loc. molisolurile degradate (cernoziomul levigat) învecinânduse cu argiluvisolurile podişului sau cambisolurile subcarpatice. Râul Doamnei. Etajare climatică tipică. Olăneşti. Regiunea este drenată de către Olt şi Argeş cu afluenţii lor (Topolog. Relieful glaciar al acesteia (abrupturi. se dezvoltă larg etajul coniferelor care. brune acide alpine). plop sau arealele cu plantaţii de salcâm (o importanţa bază meliferă). 2 544 m. cel de câmpie (810ºC. de interes cinegetic. Râul Târgului). Cozia). Vâlcele. Domeniul podzolurilor este deosebit de extins şi este reprezentat prin numeroase tipuri subtipuri (brune. Căpăţânii) respectiv o arie subcarpatică şi de podiş situate la vest de Olt. Silvostepa din câmpia înaltă trece în asociaţia stejăretelor din dealurile joase ale Podişului Getic. Călimăneşti. pădurilor de amestec stejar-fag şi de fag caracteristice măgurilor subcarpatice. Cerbureni.Muntenia de nord-vest Amfiteatrul morfologic cu patru trepte: câmpie. de la rozătoarele specifice câmpiei la animalele mari. urmate de cele de ordin antropic. Creasta nordică a Făgăraşului. Varietatea tipurilor de climă creează disponibilităţi multiple activităţilor antropice. Govora etc). munte. solurile aluviale. circuri. cu cele mai ridicate cote altimetrice din România (Moldoveanu. lignit. De reţinut amenajările hidrotehnice de pe Argeş (lacul şi hidrocentrala de la Vidraru. Fenomenele de gravitaţie naturală spre culoarul Oltului. în final în climatul montan al culmilor înalte (-2ºC. Râmnicu Vâlcea. datorită expoziţie sudice. Climatul urmează etajarea morfologică. în principal. 131 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Nu lipsesc zăvoaiele cu sălcii. umbrisolurile. Valea Iaşului. Dacă Argeşul îşi localizează izvoarele şi cursul superior şi mijlociu exclusiv în spaţiul său. precipitaţii de peste 1000 mm. o specie ocrotită. Govora. la păstoritul alpin. anin. Fauna relevă şi ea o etajare asemănătoare. Râureni. Negoiu. de la turismul balneoclimateric al depresiunilor joase la cel bazat pe sporturile de iarnă în munţii înalţi. podiş. majoritatea sub formă de zăpadă). temperatura medie anuală. 500 mm precipitaţii) trecând lent într-un climat de dealuri dispuse etajat şi. Resursele subsolului integrează regiunea în fâşia orientată est-vest a zăcămintelor de cărbuni inferiori. la peste 600-700 m. din pădurile montane. urcă la peste 1 800 m altitudine în interiorul masivului făgărăşan. morene) posedă însuşiri atractive deosebite. Vălsan. Resurse de apă bogate aparţinând Oltului şi Argeşului. Zonalitatea altitudinală a solurilor este deosebit de expresivă. de la cultura cerealelor în câmpie. Zigureni. salba de lacuri din avale: Oeşti. 2 535 m) asigură o limită tranşantă spre regiunea Transilvaniei sudice. La contactul dintre Subcarpaţii Getici şi structurile montane apar ape minerale sulfuroase sau clorurate (Ocnele Mari. Oltul adună doar o serie de afluenţi (în primul rând Topologul şi Bistriţa Vâlcii). creste. ataşează regiunii şi partea sud-estică a grupei Parâng (Munţii Lotru. Nu lipsesc litosolurile.

nisipurile şi pietrişurile râurilor sunt folosite în construcţii.200. Spineni. gaze. la cele mari şi foarte mari din depresiuni. Mausoleul de la Mateiaş. inclusiv în ţări vest-europene. Boteni. liniare. Cozia. prin fondurile cinegetice şi piscicole din zona înaltă. Vedea. podiş-Subcarpaţi. îmbătrânirea populaţiei şi feminizarea ei (prin migrarea pentru muncă a bărbaţilor. De menţionat sunt resursele hidroenergetice valorificate intens în bazinele Argeşului. munţii Lotru sau Căpăţânii. Calcarele de la Albeşti. iar primele capitale ale Ţării Româneşti. 132 Proiectul pentru Învăţământul Rural . de versant şi obârşii de vale. sării. Rădăcineşti. poziţiei geografice optime sub aspectul interrelaţiilor cu alte regiuni. Habitate consolidate la adăpostul Carpaţilor. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a peisajului regional înscrie unitatea între sistemele teritoriale cu o populare densă în zonele de câmpie. Godeni. sare. 19. Dinamica naturală este definită de sporul natural redus. răsfirate. Optaşi. Topoloveni etc. în cultura plantelor. Albota. urmare a complementarităţii resurselor. Horezu. În Piemontul Getic satele de interfluviu sunt extrem de rare ca urmare a dificultăţilor de aprovizionare cu apă din pânzele freatice aflate la adâncimi notabile. iar în zonele montane şi subcarpatice în creşterea animalelor. datorită restrângerii drastice a activităţilor industriale). CălimăneştiCăciulata).000 ani) la adăpostul redutei naturale subcarpatice şi montane. Aşezările umane s-au edificat încă din preistorie (cunoscute sunt descoperirile din Valea Dârjovului aparţinând « culturii de prund » datând de acum 1. O valoare aparte are patrimoniul turistic reprezentat printr-un peisaj montan spectaculos în Făgăraş. Poiana Lacului. Berbeşti.). Arnota. Acestuia i se adaugă obiective turistice de mare rezonanţă. au fost Câmpulung şi Curtea de Argeş. Alunu. Fondul funciar. În ultima Populaţie relativ densă. Structural şi textural sunt întâlnite satele adunate. fixate acolo şi din motive strategice. Oltului mijlociu şi Lotrului. petrol. culoarele de vale largă sau fâşia de contact morfologic câmpie-podiş. cu cele trei componente ale sale (agricol. Bistriţei. condiţiilor favorabile de amplasare a habitatelor şi infrastructurilor. Sânbotin. Argeşului. Govora.000. Jidava. Aninoasa) a celei cu exploatări de petrol şi gaze (Moşoaia. Berevoieşti. Subcarpaţi-munte. Funcţiile economice sunt şi ele felurite. cum ar fi. Hulubeşti. gazelor naturale sau prelucrarea lemnului. de la aşezările mici şi foarte mici. forestier şi terenurile acoperite de ape) mijloceşte utilizări diverse. Arutela (Bivolari).3. Să nu uităm că regiunea a fost străbătută de limesul transalutan marcat de castrele romane Buridava (Ocniţa). În zona Ocnele Mari se află bogate depozite de sare. petrolului. mănăstirile Cozia. barajele şi lacurile de acumulare Vidra şi Vidraru etc. podiş şi subcarpatică (140-160 locuitori/km²).Muntenia de nord-vest Bogăţii ale subsolului variate: cărbuni. prin apele minerale cu calităţi terapeutice recunoscute pe plan internaţional (Olăneşti. Predomină satele agricole specializate. Satele diferă ca mărime. Frecvent ele îşi ataşează şi un profil industrial determinat de extracţia cărbunilor.000-1. în primul rând. în spaţiul câmpiei. Merişani.

Modul de individualizare a unei noi regiuni geografice 2. Horezu). Centrul polarizator este oraşul Piteşti. 19. de Râmnicu Vâlcea.Muntenia de nord-vest Teritoriu polarizat de Piteşti şi Rîmnicu Vâlcea. Călimăneşti. Test de autoevaluare Unitatea de învătare nr. Brezoi. Funcţia industrială a oraşelor mari şi mijlocii este contrabalansată de funcţia turistică a multor oraşe mici de tip staţiune. La Govora. funcţia turistică şi industrială coabitează. urmat îndeaproape. ca rang. Băile Olăneşti. Ocnele Mari. Oraşele sunt preponderent mici. sub 25 000 locuitori (Băile Govora. 19 face posibilă argumentarea următoarelor aspecte: 1. Băbeni. perioadă se afirmă funcţia turistică generată de creşterea numerică a pensiunilor rurale. Intre oraşele mijlocii se înscriu Câmpulung şi Curtea de Argeş. Potenţialul industrial al teritoriului Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 133 . iar Râmnicu Vâlcea şi Piteşti între oraşele mari ale ţării.

Râmnicu Vâlcea. Cozia. Al doilea tip este turismul recreativ montan unde resursele sunt. conserve de legume – Băiculeşti. Industrie extractivă şi de prelucrare. Râmnicu Vâlcea. Considerăm că tipul de turism curativ este de largă perspectivă pentru regiune. cu fertilitate superioară ale Câmpiei Piteştilor şi Podişului Getic unde cultura cerealelor este secondată de viticultură. definesc nivelul de dezvoltare actuală atins de sistemul teritorial. Staţiunea Voineasa este un prim cap de pod pentru valorificarea mai intensă a resurselor respective. ovăz) şi pomicultura ocupând suprafeţe mai restrânse. Drumuri modernizate leagă oraşele regiunii între ele. Creşterea animalelor (bovine. Turismul s-a afirmat încă de la începutul secolului XX. în primul rând în culoarul Oltului unde staţiunea Călimăneşti-Căciulata constituia un punct de atracţie cunoscut. se înscrie turismul cultural prilejuit îndeosebi de obiectivele religioase ale regiunii. păsări. dar cu perspective asigurate. apicultură) întregeşte profilul agricol mixt al majorităţii absolute a aşezărilor. Magistrala feroviară Bucureşti-Piatra Olt-Râmnicu Proiectul pentru Învăţământul Rural Spaţiu agricol cu pomicultură. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "Dacia-Renault" şi ARO). iar la Curtea de Argeş.4. Pe locul trei. Curtea de Argeş. 134 . Govora producând îngrăşăminte. produse clorosodice. Turism curativ. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. Sistemul circulator al organismului teritorial este compus din DN-70 Arad-Sibiu-Râmnicu Vâlcea-Piteşti-Bucureşti a cărui importanţă face construirea pe acelaşi traseu a unei autostrăzi imperios necesară. Putem vorbi despre o regiune a industriei chimice. combinatele de la Piteşti. orz. recreativ şi cultural. atât în Munţii Făgăraşului. Economia şi perspectivele regiunii Componentele derivate rezultate din interacţiunea bazei naturale de susţinere cu factorul antropic. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. Ocnele Mari. cauciuc sintetic. produse din carne. Dimpotrivă. Topoloveni). de mai mare importanţă fiind şoseaua subcarpatică ce porneşte de la Câmpulung şi se orientează spre Târgu Jiu traversând axial unitatea analizată. predomină prunul). culturile de cereale (porumb. negru de fum. Astfel. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. Ulterior s-au dezvoltat amenajările cu profil curativ de la Olăneşti. de asemenea. Industria s-a dezvoltat îndeosebi după al doilea război mondial. brânzeturi – Piteşti. agricultura valorifică întinsele terenuri. viticultură şi creşterea animalelor. în primul rând cele de ordin economic. apreciabile. în Subcarpaţi şi zona montană predomină creşterea ovinelor şi bovinelor. Băbeni. porcine. (podgoriile Piteşti. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. plante tehnice (sfeclă de zahăr). legumicultură. Stâlpeni.Muntenia de nord-vest 19. cât şi în munţii Lotrului sau ai Căpăţânii. Băile Govora. plante furajere. dar şi de atracţiile etnografice bine conservate în satele subcarpatice argeşene şi vâlcene. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. Ştefăneşti). dintre specii. pomicultură (îndeosebi în piemonturile Cândeşti şi Cotmeana unde.

Govora producând îngrăşăminte. Muntenia de nord-vest este o regiune nou individualizată. competitivă.Muntenia de nord-vest Perspective de dezvoltare legate de poziţia geografică şi interrelaţiile cu alte regiuni. Proiectul pentru Învăţământul Rural 135 .şi Piteşti. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. căi ferate rapide). Remediul constă în fortificarea funcţiilor sale. iar la Curtea de Argeş. dar şi ale teritoriului subordonat. cauciuc sintetic. cu intensificarea tranzitului interregional. nepolarizat direct de Bucureşti. dintre Olt şi Argeş. 19. conserve de legume – Băiculeşti. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "DaciaRenault" şi ARO). fără praguri şi disfuncţii majore etc. dintre Olt şi Dâmboviţa în zona carpatică şi subcarpatică. Vâlcea-Sibiu-Arad-Curtici. Băbeni. .prezenţa unui teritoriu vast. Topoloveni). iar funcţiile organismului său teritorial se vor optimiza paralel cu modernizarea infrastructurilor tehnice (autostradă. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. va conduce la un permanent fenomen de eclipsare şi subordonare funcţională a celui de-al doilea. precum şi într-o specializare eficientă. Piteşti şi Târgovişte. Muntenia de nord-vest este o regiune a cărei individualizare se va accentua. În Muntenia de nord-vest s-a afirmat în primul rând industria chimică. raporturile dintre ele fiind guvernate de principiul complementarităţii mai degrabă decât cel al monopolului instaurat asupra unor funcţii. în zona de câmpie şi podiş. brânzeturi – Piteşti. culoarul Oltului fiind din acest punct de vedere o axă de referinţă (inclusiv spre Dunăre şi Peninsula Balcanică). Comentarii şi răspunsuri la teste 1. combinatele de la Piteşti. negru de fum.necesitatea constituirii unor sisteme teritoriale gestionabile. produse clorosodice. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. Râmnicu Vâlcea. Râmnicu Vâlcea. ci prin intermediul unor oraşe de rang inferior cum ar fi Piteştiul sau Târgovişte. 2. coezive inclusiv la nivelul spaţiului mental. Curtea de Argeş. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. de creare a unei zone de polarizare proprie pentru oraşele Râmnicu Vâlcea. distanţa relativ redusă (100 km) dintre Bucureşti – metropolă cu o forţă de atracţie în creştere .tendinţa de emancipare funcţională. Piteşti-Curtea de Argeş drenează traficul de călători şi mărfuri aferent teritoriului învecinat. . a reaşezării ramurilor economice pe principiul maximei eficienţe şi a avantajului comparativ. Stâlpeni. Pe de altă parte însă. căile ferate Bucureşti-Piteşti-Câmpulung. argumentele care stau la baza creionării sale fiind multiple şi anume: . principalul centru polarizator al regiunii.5. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. produse din carne.

Gr. Editura Academiei. Ileana-Georgeta. Cluj-Napoca. 4. Pătru. Mioara (2003). Bibliografie selectivă 1. x x x (1987). Bucureşti.. Bucureşti. Subcarpaţii României. Editura Universitară. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Ielenicz. Geografia României.6. 2. Regiunile pericarpatice.Muntenia de nord-vest 19. (2000). Geografia României. 136 Proiectul pentru Învăţământul Rural . x x x (1992). Carpaţii şi Subcarpaţii României. III. Bucureşti. M. Editura Presa Universitară Clujeană. Editura Academiei Române. Ghincea. IV. Pop. 3.

6. Obiectivele unităţii de învăţare nr. al Bărăganului şi Dunării de Jos. cu accente de ariditate.7. Baza naturală de susţinere 20. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 500 mm iar temperaturile între 10-11ºC. . politico-administrative. sociale. Obiectivele unităţii de învăţare nr. de la climatul submediteranean al Olteniei la cel continental propriuzis. 20. a avantajelor şi dezavantajelor sale. 20 20. Economia regiunii şi perspectivele sale 20.3. cu cele două sectoare ale sale. 20 REGIUNEA METROPOLITANĂ BUCUREŞTI Cuprins 20.posibilitatea optimă de-a defini modul de constituire şi funcţionare a unui sistem teritorial guvernat de prezenţa unei mari metropole. şi interferându-se cu ariile suburbane ale Târgoviştei şi Ploieştiului spre nord. mlăştinoasă. Componenta naturală a peisajului geografic are un suport morfologic de mare uniformitate litologică şi fizionomică. Bucureştiul se află în extremitatea estică a zonei de tranziţie.identificarea unui model de evoluţie a teritoriului sub impactul decisiv al factorului antropic. şi Câmpia Mostiştei.2. culturale). cu o serie de însuşiri particulare ce-l diferenţiază net în raport cu alte spaţii. joasă. 5 20. padine.5. Iernile sunt geroase.1. Ea îşi subordonează prin influenţă decisivă un spaţiu distribuit areolar cu o rază de circa 50 km. Câmpia Vlăsiei în nord. Lucrarea de verificare nr. . Bibliografie selectivă Pagina 137 137 138 140 141 141 142 20. atingând cursul Dunării spre sud.1. constituit din Câmpia Bucureştiului. cu atribute polarizatoare complexe (economice. unde relieful sculptat în depozitele friabile ale loessului abundă (crovuri.sud-est. cel metropolitan.2. cu zăpezi viscolite de crivăţ 137 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Comentarii şi răspunsuri la teste 20. Regiunile urbanizate se afirmă. în jurul unui mare oraş.oportunitatea descrierii mecanismelor polarizării spaţiale. nişe de sufoziune). cu păduri de stejar în secolele trecute.Regiunea metropolitană Bucureşti Unitatea de învăţare Nr. Componenta antropică 20. Această unitate beneficiază de existenţa unui spaţiu mental de mare specificitate. de regulă. Climat de câmpie cu trăsături de ariditate. Baza naturală de susţinere Expansiunea urbană favorizată de prezenţa reliefului uniform de câmpie. Este o entitate teritorială definită de prezenţa unui mare centru urban. Către vest se extind câmpiile tabulare Găvanu Burdea şi Burnazului.4. 20 Studiul regiunii metropolitane Bucureşti se instituie în: . spre est .

Stipa) intră în compoziţia pajiştilor intens antropizate. Resursele subsolului sunt cele de natură energetică. delincvenţă socială). Gramineele (Festuca. Blejeşti. Zăcăminte de petrol. exploatate în zona Titu. Cernica. petrol şi gaze naturale asociate. Arcul de Triumf. Grigore Antipa. Evident. Potenţialul hidrografic al apelor de suprafaţă este asigurat. Hanul lui Manuc etc). maghiari (concentraţi exclusiv în Bucureşti) Proiectul pentru Învăţământul Rural Oraşul cel mai populat al României. Videle. erbivore şi omnivore. Fauna acvatică este şi ea variată. muzeele Ţăranului Român. plop. Luncile periodic inundate sunt domeniul solurilor aluvionare. nisetru. pe cursul Dunării pătrunzând în perioada depunerii icrelor sturionii (morun. de Arta. Floreasca. urmaţi de romi. cu orizonturi slab evidenţiate dar cu o fertilitate ridicată. Cartojani. statuile şi grupurile statuare. prepeliţă. iar în cele joase se dezvoltă solurile hidromorfe (lăcovişti. Deficitul înregistrat în raportul natalitatemortalitate este suplinit prin imigrare. Herăstrău. mănăstirile Snagov. în primul rând de Dunăre a cărei vale se află la limita sudică a regiunii. se disting prin trăsături particulare. ciocârlie. Mostiştea). Astfel. Herăstrău. Cotroceni. Câmpiile tabulare sunt acoperite cu un strat bine structurat de cernoziom şi cernoziom levigat. metropola constituind un punct de atracţie pentru populaţia zonelor limitrofe dar şi din alte părţi ale ţării (Moldova. întreaga unitate aparţine asociaţiei de silvostepă. 20. de Istorie al României. parcurile Cişmigiu. populaţia şi aşezările.3. solurile gleice). Vegetaţie şi faună specifice stepei şi silvostepei. pedunculat) ce alcătuiau odinioară vestiţii codrii ai Vlăsiei. cu afluenţii săi Dâmboviţa (cu Colentina). Oltenia) prin oportunităţile şi locurile de muncă oferite. Muzicii. regiunea Metropolitană concentrează aproape 15 % din populaţia României. fazan. Cernica. Amenajările hidrotehnice se află originea lacurilor Mihăileşti şi Comana. predomină net populaţia urbană. mreană. Componenta antropică Componenta de acţiune şi interacţiune sistemică. Limane fluviatile. trestie). cu un spor natural similar mediei pe ţară. Căldăruşani. arin) sau arbustive (papură. Căldăruşani.1 milioane locuitori. Important este potenţialul agricol al câmpiilor şi luncilor aferente. Deosebit de importante sunt limanele fluviatile din zona Bucureştiului sau de la periferia sa (Snagov. 138 . Periş. Din punct de vedere biogeografic. raportată la suprafaţa sa relativ restrânsă. Fauna este dominată de rozătoare. Creşte însă şi ponderea populaţiei nefixate aflată la originea unor probleme sociale negative (şomaj. păstrugă) alături de clean. În Bucureşti trăiesc 2. Geologic. Fluviul colectează râul Argeş. În subasmentul geologic al regiunii forajele indică existenţa unor mari acvifere cu ape termale. compusă din stejar termofil (brumăriu. densitatea atingând cele mai ridicate valori din ţară. cel turistic datorat obiectivelor antropice din Bucureşti (palatele Parlamentului. iar dintre păsări de potârniche. Neajlov. Mostiştea şi Vedea. Mogoşoaia. Tei. Luncile largi şi umede oferă condiţii propice dezvoltării vegetaţiei hidrofile arborescente (salcie. gaze şi ape termale. Etnic predomină net românii. Sabar.Regiunea metropolitană Bucureşti Hidrografie de tranzit.

unde se va construi cel mai impunător palat din lume. Centrul polarizator principal. atestat documentar la 20 septembrie 1459. atât al regiunii. Acum apar numeroase cartiere muncitoreşti (Titan. ce se dovedeşte o cale de transport de mare eficienţă în contextul creşterii intensităţii traficului suprateran şi a problemelor legate de modernizarea precară a reţelei stradale.Regiunea metropolitană Bucureşti Evoluţia urbană influenţată de funcţia politicoadministrativă a Bucureştiului. Arhitectural şi demografic aşezarea urbană evoluează lent. O altă etapă este cea de după al doilea război mondial. a fost primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant). la 1859. cât şi al întregii ţări este municipiul Bucureşti. Un avânt remarcabil urmează acestui eveniment. în competiţie cu Iaşul. a cărei dezvoltare. Drumul Taberei) şi începe sistematizarea zonei centrale. să fie aleasă drept capitala statului unificat Principatele Române. pusă pe seama poziţiei favorabile la mari drumuri comerciale. « micul Paris ». determină pe Vlad Ţepeş să o transforme în capitala statului medieval Ţara Românească. dar progresiv ajungând. fapt vizibil în arhitectura şi dotările sale (Bucureştiul. 20. când populaţia oraşului creşte mult ca urmare a politicii de industrializare. Test de autoevaluare Aprofundarea unităţii de învătare vă permite să formulaţi răspuns la următoarea întrebare: 1. Pipera. inclusiv construcţia metroului. Balta Albă. Oraşul. Care sunt factorii care au conlucrat la afirmarea Bucureştiului ca cel mai important centru urban al ţării? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 139 . ulterior. Palatul Parlamentului. numit iniţial Casa Poporului şi. are la origine o cetate (castrum) atribuită de tradiţia orală lui Bucur.

Economia regiunii şi perspectivele sale Economia regiunii metropolitane are industria ca ramură principală. porumbului.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. a delincvenţei sociale). Athenee Palace. Municipiul Bucureşti deţine o vastă şi complexă infrastructură de telecomunicaţii. medicamente. prelucrarea produselor agricole). A doua ramură este agricultura. Pentru transportul urban un rol major revine metroului. industria lemnului (mobilă). maşini agricole. cosmetice). industria chimică (vopsele şi coloranţi. Giurgiu. Bucureştiul concentrează toate tipurile de industrie. poluarea lacurilor de agrement. 140 Proiectul pentru Învăţământul Rural . inclusiv în sistem agribusiness (cu întregul lanţ trofic al producţiei şi desfacerii). Cultura grâului. sportiv). Olteniţa. Bucureştiul este principalul nod de cale ferată unde converg 8 magistrale feroviare. complexele comerciale. Agricultură de tip preorăşenesc. Presiunea asupra intravilanului creşte cu repercusiuni asupra mediului (reducerea continuă a spaţiilor verzi. Sofitel. Turism cultural şi de agrement. creşterea poluării fonice şi a atmosferei. Se detaşează în primul rând în construcţia de maşini (mijloace de transport rutier. feroviar. Regiunea Metropolitană beneficiază de cea mai complexă şi mai diversificată reţea de căi de transport. extrem de diversificată tipologic. Zimnicea. Se extind formele de pseudo-turism (turism de afaceri. electronice şi electrotehnice). utilaje şi maşini unelte. religios. Domeniul agricol extins şi piaţa de desfacere largă a produselor sunt factorii catalizatori ai unei agriculturi diversificate. Turismul este concentrat îndeosebi în Bucureşti unde infrastructura de profil este în curs de dezvoltare accelerată. Sunt în curs de constituire ferme agricole mari. Alte centre industriale sunt Alexandria (rulmenţi. Aeroporturile Henri Coandă şi Băneasa satisfac nevoile de trafic aerian ale momentului. trebuie edificat datorită creşterii rolului Dunării în conexiunile fluviatile europene. aerian. turism ştiinţific. textilă şi alimentară. Regiunea Metropolitană se confruntă cu expansiunea spaţiilor construite reclamate de noile cartiere rezidenţiale. produse poligrafice. floarea soarelui. a păsărilor şi porcinelor. la industria uşoară. Bucureşti. La baza economiei regiunii se detaşează industria. soia este corelată cu legumicultura în luncile fertile sau creşterea bovinelor pentru lapte. De aici pleacă cele două sectoare de autostradă construite până în acest moment în ţară (spre Piteşti şi spre Cernavodă-Constanţa) şi toate drumurile naţionale. canalul Bucureşti-Dunăre. cu sejur sau de tranzit. reţelele de transport rutier. sfeclei de zahăr. Ibis oferă standarde ale serviciilor şi confortului ridicate. Hotelurile Intercontinental. Abandonat după 1989. Se practică turismul cultural.4. de la cea energetică pe bază de petrol şi cărbune din marile termocentrale periferice.

Regiunea metropolitană Bucureşti

20.5. Comentarii şi răspunsuri la teste
1. Bucureştiul a apărut ca oraş la o răscruce de drumuri comerciale care legau Carpaţii şi Transilvania de Dunăre. Un rol major în afirmarea sa l-a avut statutul de capitală a Ţării Româneşti, ulterior a Principatelor Unite şi, după 1918, a României întregite. Ca urmare, funcţia politico-administrativă a stimulat investiţiile, dezvoltarea industriei dar şi intensificarea exodului rural, ceea ce a dus la creşterea accelerată a populaţiei sale. Funcţia culturală, de învăţământ şi ocrotirea sănătăţii au stimulat de asemenea polarizarea. Dotarea cu o infrastructură de transport modernă şi diversificată (opt magistrale feroviare converg aici, 2 aeroporturi, punct nodal al viitoarelor autostrăzi) multiplică valenţele sale de centru polarizator de rang superior. Nu trebuie omisă funcţia turistică, derivată din concentrarea a numeroase obiective antropice, dar şi a lacurilor şi pădurilor periferice, ce determină fluxuri interne şi internaţionale de vizitatori.

20.6. Lucrarea de verificare nr. 5
INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. 17-20 privind regiunile Oltenia nordică, Oltenia sudică, Muntenia de nord-est şi Regiunea Metropolitană Bucureşti” . Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: - Titlul cursului (Geografia Regională a României); - Numărul lucrării de verificare; - Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină); - Specializarea şi anul absolvirii, instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral; - Adresa cursantului. Răspunsul va fi logic, la obiect. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1,0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Ce atuuri posedă Oltenia de nord ca sistem regional? (2,5 pct.) 2. Explicaţi poziţia Craiovei de „loc central”. (2,0 pct.) 3. Regiunile sunt organisme teritoriale care apar, se dezvoltă şi se metamorfozează în timp. Cum argumentaţi individualizarea unei regiuni în Muntenia de nord-vest. (2,5 pct.) 4. Care sunt caracteristicile structurale şi funcţionale ale unei regiuni metropolitane? (2,0 pct.) . 5. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui.
Proiectul pentru Învăţământul Rural

141

Regiunea metropolitană Bucureşti

20.7. Bibliografie selectivă
1. Ianoş, I. (1983), Oraşele şi organizarea spaţiului geografic, Editura Academiei, Bucureşti. 2. x x x (1983), Geogrfia României, I, Geografie fizică, Editura Academiei, Bucureşti. 3. x x x (1984), Geografia României, II, Geografie Umană şi Economică, Editura Academiei, Bucureşti.

142

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Curbura

Unitatea de învăţare Nr. 21
CURBURA Cuprins
21.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 21 21.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 21.3. Componenta demografică şi de habitat 21.4. Componenta economică 21.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 21.6. Bibliografie selectivă Pagina 143 143 146 148 150 150

21.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 21
Oportunităţile oferite cursantului de această unitate de studiu sunt: - îmbogăţirea informaţiei fizico-şi economico-geografică asupra unui teritoriu inedit; - identificarea unui sistem teritorial de mare complexitate structurală şi funcţională; - explicarea fenomenului de disipare (a resurselor) şi concentrare (demografică) geografică.

21.2. Componenta naturală a bazei de susţinere
Regiunea Curburii este o entitate teritorială formată din Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii precum şi din câmpiile limitrofe acestora. Determinarea sa funcţională este dată de râurile care străbat cele trei etaje morfologice, facilitând transferul energetic şi material spre arealele joase de câmpie. Astfel, văile Putnei, Buzăului, Teleajenului, Doftanei, Prahovei, Dâmboviţei şi Ialomiţei deschid culoare pentru circulaţia materiilor prime şi a fluxurilor umane în ambele sensuri. Morfologic, regiunea are aspectul unui amfiteatru invers, cu convexitatea etalată spre exterior sub forma a trei trepte de relief distincte. Prima treaptă este alcătuită din masivele muntoase ale Carpaţilor Curburii constituiţi din munţii Vrancei, Buzăului (Penteleu, Siriu şi Podu Calului), Ciucaş (1 956 m în vârful omonim), Baiului, Bucegi (masiv alcătuit din munţii Bucegi, Piatra Craiului, Leaota şi culoarul Rucăr-Bran). În Masivul Bucegi altitudinea ajunge la 2 507 m în Vf. Omul. Structura geologică este relativ asemănătoare, predominând rocile sedimentare mezozoice (fliş, conglomerate, calcare). O notă distinctă face Masivul Leaota, format din şisturi cristaline paleozoice. Calcarele, conglomeratele şi gresiile au favorizat sculptarea unor peşteri (Ialomiţei, Rătei, Dîmbovicioarei, Avenul din Grind), chei (Tătarului, Urşilor, Zănoagei), forme antropomorfe (Sfinxul Bucegilor, Sfinxul Bratocei) sau de eroziune selectivă (“Babele”).

Interferenţă strânsă între elementele morfologice, deosebit de variate ale unităţii.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

143

Depresiunile intracolinare sunt separate de câmpie prin Măgura Odobeşti (996 m). Bucovel. iniţial pe direcţia nord-sud. Blăjeni. (Răchitaş. Depresiunile interne (submontane) se află la contactul cu rama montană începând cu Soveja şi Ţara Vrancei şi continuând cu Necule. transilvană. Dealurile subcarpatice sunt mai umectate (600-800 mm) în vreme ce temperatura medie scade la 6-8°C. Blidişel). subcarpatică şi de câmpie.Curbura Etajare climatică şi biopedogeografică de mare expresivitate. a Carpaţilor şi silite la ascensiune orografică peste Munţii Întorsurii. rezultate în urma exploatării sării în zonele Slănic Prahova şi Telega. intracolinare (Vidra. Răiuţu. Regiunea Curburii include şi câmpiile piemontane ale Târgoviştei. Pătârlage. Ploieştiului şi Râmnicului. ca lungime. Ca elemente morfologice mai deosebite amintim carstul pe sare din zona Slănic Prahova şi Slănicul Buzăului (« Muntele de sare » şi Peştera de la Mânzăleşti. Hidrografia îşi are obârşiile. Pe platoul Bucegilor temperatura medie anuală scade la -2°C. Lacurile cele mai caracteristice sunt cele antroposaline. la debuşarea în zonele joase. Dumitreşti. precipitaţii de 400-500 mm anual). Ca fenomen climatic aparte este foehnul format primăvara prin deversarea maselor de aer concentrate în curbura internă. Regimul de alimentare al râurilor este pluvio-nival cu creşteri mari primăvara. în câmpie manifestânduse pe deplin elementele meteorologice specifice (temperaturi de 910° C. interpus spre depresiunile externe. majoritatea căzând sub formă de zăpadă. Teritoriu de organizare a unei reţele hidrografice dispusă în evantai. Lopătari. Urmează un aliniament arcuit de culmi centrale cu altitudini de peste 900 m. Mera. Dâlma. A doua treaptă de relief. a doua cavitate naturală sculptată în sare. precum şi cea de subsidenţă a Buzăului. din lume – peste 3 100 m) şi vulcanii noroioşi din rezervaţiile Pâclele Mari şi Pâclele Mici din depresiunea Policiori (Berca-Arbănaşi). strâns asociată celei dintâi. Gurbăneasa. Dealtfel conexiunea directă între cele două unităţi o exemplifică revelator pintenii montani Ivăneţu (1 021 m ) şi Homorîciu care pătrund adânc în zona subcarpatică. Proiectul pentru Învăţământul Rural 144 . în cununa carpatică. Policiori. orientându-se brusc spre est. Vălenii de Munte. Salcia. Câmpina şi Pucioasa. atrase fiind de zona de subsidenţă a Dunării de Jos. Vara scurgerea se diminuează. Iarna etajul de câmpie şi subcarpatic resimte influenţa esteuropeană a crivăţului. iar pe râul cu acelaşi nume acumularea hidrografică cu rol hidroenergetic omonimă. Ialomiţa cu Prahova. Ciolanu. ulterior. Doftana şi Teleajenul traversează toate cele trei trepte de relief. În Masivul Siriu este localizat lacul de tasare nivală Tăul Vulturilor. afluenţii de ordinul trei şi patru trecând în regim nepermanent. Bâsca Mică şi Bâsca Chiojdului. montană. Chioşd. iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. În munţii apare climatul montan cu temperaturi scăzute (06° C) şi precipitaţii mai abundente (800-1000 mm anual). Relieful acesteia este extrem de complex fiind constituit din două şiruri de depresiuni şi două de culmi (măguri) paralele. Clima îşi dispune nuanţele altimetric. Buzăul cu afluenţii săi Bâsca Mare. o reprezintă Subcarpaţii Curburii. preponderent. Dealu Mare-Istriţa. la topirea zăpezilor. dealurile Deleanu. Nişcov şi Podeni).

Solurile se etajează. dar şi din unele masive muntoase din zona Curburii a cărui exploatare intensă în prima parte a secolului trecut a generat disfuncţii environmentale vizibile: torenţialitate. Teleajen de notorietate. păduri şi pajişti alpine. cu efecte mai puţin semnificative în nivelul de dezvoltare regională. zona subcarpatică s-a constituit. Telega. iar pe solurile halomorfe plante de sărătură. alături de centrele de rafinare şi prelucrare de la Ploieşti. argiluvisoluri şi cambisoluri în zona deluroasă. Gura Ocniţei au devenit. un clasic fenomen de disipare. Apele subterane sunt localizate la adâncimi diferite în cele trei forme de relief: aproape de suprafaţă în munţi. În primul rând. se extind molisoluri (cernoziomuri şi cernoziomuri levigate). de risipire. O situaţie asemănătoare se constată în ceea ce priveşte fondul forestier al Subcarpaţilor. Moreni. ceea ce conduce la imaginea unui sistem teritorial dezechilibrat. Valoarea petrolului extras nu s-a răsfrânt decât în proporţie infimă asupra economiei regionale beneficiile fiind investite în alte regiuni. la adâncimi mijlocii în dealurile şi depresiunile subcarpatice. începând din a doua jumătate a secolului XIX şi până după al doilea război mondial în cel mai important bazin petrolier european primind conotaţii strategice în timpul conflagraţiei menţionate. merişor. lup). iar în luncile râurilor şi în câmpiile de subsidenţă îşi fac prezenţa lăcoviştile şi solurile gleice. în care ieşirile au depăşit net intrările. Reprezentarea clasică a etajului alpin apare în Bucegi şi Ciucaş. mistreţ. cu tehnici şi tehnologii slab productive sub aspectul recuperării petrolului. Similar se dispun biotopurile faunistice cu reprezentanţi ai rozătoarelor (hârciog. Ţintea. râs. Vegetaţia cunoaşte o etajare riguroasă. intensă şi adeseori neraţională. Resurse energetice variate (cărbuni. În unele masive (Ciucaş. Câmpina. Pucioasa. Buzău) intervenţia antropică a coborât limita superioară a pădurii la 1 350-1 400 m. gorun în amestec cu fag şi fag ale Subcarpaţilor. de la pajiştile şi pâlcurile de stejar termofil ale silvostepei celor trei câmpii piemontane. În luncile râurilor se dezvoltă speciile moi (arin. mai fragmentată şi spodosoluri în munţi. urs ). afin). cu repercusiuni negative asupra afirmării sale. eroziune accelerată. la pădurile de gorun. ienupăr. la adâncimi mai mari în câmpie. căprior. popândău). ienupăr sau bujor de munte. Exploatarea îndelungată. Pe depozitele de sare s-au format soluri halomorfe. în funcţie de formele de relief: la bază. în câmpii. cerb). la etajul coniferelor din zona montană. de asemenea. salcie). petrol gaze naturale). alunecări de teren. pisica sălbatecă. De menţionat prezenţa apelor minerale. resimţite ulterior şi necesitând eforturi 145 Proiectul pentru Învăţământul Rural . La peste 1800 m se dezvoltă etajul alpin precedat de fâşia vegetaţiei subalpine compusă din arbuşti (jneapăn. Vrancei. Brazi. terenurile fiind invadate de jneapăn. Vulcana Băi. prin varietatea şi bogăţia lor iniţială raportată la starea actuală. Localităţi precum Băicoi. De reţinut prezenţa scorpionului european (Euscorpius europaeus) ca reprezentant al faunei mediteraneene. erbivorelor (iepure. carnivorelor (vulpe. plop.Curbura Vegetaţie de silvostepă. a dus la epuizarea zăcămintelor. clorosodice sau sulfuroase de la Slănic Prahova. Resursele regiunii reflectă. Gura Ocniţei. inclusiv în străinătate. omnivorelor (viezure.

peşterile (Ialomiţei. prezentă într-un mare zăcământ din zona Slănic Prahova-Gura Ocniţei. Beciu. crestele. la Băicoi. Calcarele şi marnele calcaroase. muzee. care au permis afirmarea viticulturii. au fost descoperite noi structuri în zona Berca-Arbănaşi. nisipurile sunt utilizate de industria locală. Sfinxul Bucegilor şi Sfinxul Bratocei.3. edificiile antropice (mănăstiri. Componenta demografică şi de habitat Componenta demografică şi de habitat în sistemul regional este asigurată de populaţie şi habitatele sale. Lacul Tăul Vulturilor etc. gipsul de la Slănic. Având un relief compus din munţi.Telega. Diversificarea extremă a condiţiilor de sol şi climă într-un ecart de favorabilitate din punct de vedere fenologic. Filipeştii de Pădure. pomiculturii.. Cascada Putna. salina de la Slănic Prahova.Curbura Obiective turistice naturale şi antropice de mare valoare. concentrat mai ales în munţii Bucegi.. Rătei). Predomină populaţia rurală. Urşilor. O altă resursă este sarea. Boldeşti. sunt obiective atractive de prim ordin. Abrupturile. Apele minerale de la Pucioasa. aici regăsim una dintre cele mai mari densităţi demografice (de peste 200 locuitori/km². Sinaia. fondurile de vânătoare şi pescuit montane. Vatra plană a depresiunilor şi luncile cu terase extinse au oferit terenuri prielnice pentru vetrele localităţilor aflate în număr mare mai ales la contactul Subcarpaţilor cu câmpia. Zănoagei). deosebite pentru atenuarea şi înlăturarea lor etc. precum şi din câmpii fertile. Baiu. 21. fac din regiunea Curburii una dintre cele mai fertile din ţară. Moreni. Dâmbovicioara. între Valea Buzăului şi Valea Dâmboviţei). Pe lângă zăcămintele de petrol şi gaze exploatate în trecut. O pondere asemănătoare o relevă patrimoniul turistic. Tot în Subcarpaţi sunt cantonate depozite de lignit la Mărgineanca. dealuri şi depresiuni subcarpatice cu funcţie de adăpost. a Subcarpaţilor cu munţii. argilele. vulcanii noroioşi din Depresiunea Policiori. Sărata Monteoru. culturilor diverse şi creşterii animalelor. Ţintea. Tisău. castele – renumit este Castelul Peleş de la Sinaia -. Şotînga. Ciucaş. biserici. O resursă deosebită o constituie terenurile agricole din câmpie şi Subcarpaţi. lacurile sărate de la Slănic Prahova sau Telega. Ceptura. Gura Ocniţei etc. Numărul populaţiei este apreciabil. 146 . posedând resurse ale subsolului şi solului bogate. Zona respectivă poate fi catalogată ca cea mai reprezentativă pentru relieful de tip bad-lands din România. Buzău. dar şi cele din zona Buzăului sau Doftanei sunt atracţii care diversifică la maximum oferta recreativă. Muntele de sare de la Slănic Prahova. regiunea Curburii a fost locuită încă din preistorie. cu o dinamică naturală asemănătoare mediei pe ţară. cheile (Tătarului. Sărata Monteoru. omogenă etnic. pe versanţi şi Proiectul pentru Învăţământul Rural Vatră de vehe şi intensă umanizare. « Babele ». Satele aparţin tuturor categoriilor de mărime şi structurilor cunoscute. Vrancei. Localităţile mici apar la obârşiile văilor. monumente) şi valorile etnografice din Ţara Vrancei. curativă şi culturală a regiunii.

având rolul unor poli regionali. culmile aplatizate. Sinaia. Predeal. fie în câmpie. Breaza. Profilul agricol este dominant. Băicoi. cele răsfirate la contactul formelor de relief. Mizil. polarizate periferic. iar satele mari. cu specializări în pomicultură. Azuga. Apar ocupaţii secundare derivate din prelucrarea lemnului. comentaţi: 1. Moreni). fie în arealele centrale ale depresiunilor. creşterea animalelor (cele de munte). dar şi din antrenarea populaţiei în activităţi de exploatare a petrolului. Vălenii de Munte. Funcţia industrială este predominantă. Evoluţia industriei sale Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 147 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Buşteni. pe semicercul exterior al regiunii. îi conferă acestuia perspective polarizatoare multiple. majoritatea aparţinând grupei oraşelor mici. adunate. Slănic Prahova. Boldeşti-Scăieni. Fieni. Băicoi.000 – 50 000 locuitori (Câmpina. Pentru oraşele mici funcţia agricolă este încă de actualitate. a lânii. Aşezările urbane sunt numeroase. Buşteni. Fieni). Poziţia centrală a Ploieştiului. Comarnic. Buzău şi Ploieşti (248 400 locuitori) sunt centrele urbane de referinţă. Pucioasa) sau mijlocii. materialelor de construcţie (Comarnic. Sinaia.Curbura Oraşe mici. Valea Călugărească). Azuga. Complexitatea structurii morfologice a regiunii 2. Plopeni. sării sau cărbunilor. 21. Urlaţi. Test de autoevaluare In spaţiul alocat. exploatării sării (Slănic Prahova) etc. viticultură. Moreni. altele afirmării industriei de prelucrare a lemnului (Nehoiu). sub 25 000 locuitori (Nehoiu. Târgovişte. Pucioasa şi Breaza sunt aşezări cu o funcţie turistică dominantă. alimentară (Vălenii de Munte). Predeal. Câmpina. între 25. unele oraşe fiind tributare vechilor exploatări petroliere (Ploieşti.

la începutul secolului XX. iar traseele turistice îi valorifică elementele morfologice pitoreşti (Tigăile. Peştera. acid sulfuric şi îngrăşăminte chimice – Valea Călugărească). podgoriile Tohani. Piatra Arsa. Aceasta în ciuda disipării resurselor sale imense (să nu uităm că zăcămintele sale de petrol nau fost cu nimic mai prejos. Panciu. Azuga. rafinării. pe direcţia nord-sud. Buşteni. iar industria lianţilor s-a răspândit în teritoriu la Comarnic şi Fieni. zahăr. La Târgovişte funcţionează un combinat de oţeluri speciale. Sinaia. Turism recreativ montan. Industria extractivă a petrolului şi gazelor a creat. prin raporturi de colaborare. Odobeşti. Câmpina) un profil industrial specific. Coteşti. Jariştea. unde rafinarea petrolului s-a conjugat cu industria chimică (combinate petrochimice: Brazi. Amenajările pentru agrementul hivernal se intensifică. Bran se adaugă unui mare număr de complexe şi cabane turistice (Caraiman. Pârâul Rece. depozite). Valea Călugărească. Căile de transport au. mai recent. Tocmai această polarizare a creat un « con de umbră » asupra masivelor muntoase de la est de Valea Prahovei (Baiu. Componenta economică Componenta economică situează regiunea Curburii între cele mai dezvoltate din România. În zona de câmpie se cultivă cereale şi plante tehnice. infrastructuri (căi de acces rutiere şi feroviare. Densitatea centrelor industriale în teritoriu conturează în regiunea Curburii o veritabilă microregiune industrială având ca pol de referinţă oraşul Ploieşti. Curbura se instituie în polul turismului montan românesc. Ploieştiul şi Buzăul sunt centre importante ale industriei textile (pe bază de lână şi bumbac) şi alimentare (morărit-panificaţie. iar la Buzău se produce tablă. Staţiunile Predeal. înainte de orice. Poiana Ţapului. iar în cea montană se cresc ovine şi bovine Prin Valea Prahovei şi Masivul Bucegi. Vrancei) cu dotări turistice insuficiente. când preţul petrolului a crescut enorm). Câmpina şi. preponderent. Teleajen. Babele. la care se racordează. La Buzău şi Boldeşti-Scăieni se produce sticlă. curativ şi mixt.4. Buzăul şi Târgoviştea. mult mai eficient valorificate actualmente. livezile de prun şi măr acoperind versanţii inferiori ai măgurilor subcarpatice. Târgovişte (România fiind printre cele mai performante ţări din lume în domeniu). Aici se află cea mai extinsă suprafaţă cultivată cu viţa de vie. 148 . O altă specializare este cea pomicolă. Ea a imprimat unor oraşe (Ploieşti.Curbura 21. Curbura poate fi situată pe primul loc în ţară în privinţa viticulturii. Sfinxul). conducte de transport a hidrocarburilor extrase. lactate. concomitent cu modernizarea infrastructurii de acces. o dispoziţie transversală. ca urmare a instaurării lor de-a lungul unor mari Proiectul pentru Învăţământul Rural Industrie extractivă cu vechi tradiţii. cu cele din alte părţi ale lumii. industria de utilaj petrolier de la Ploieşti. Exploatarea sării a atins la Slănic Prahova intensităţi deosebite. ulei). O excepţie este Masivul Ciucaş unde se afirmă staţiunea Cheia şi cabana Muntele Roşu. Mizil. Cota 1400). Largă dezvoltare a viticulturii şi pomiculturii. Dealurile Buzăului fiind renumite pentru soiurile lor. tradiţia sa în regiune fiind îndelungată. Din punct de vedere agricol. Buzău. cantitativ şi calitativ.

Apar numeroase şosele şi căi ferate (Buzău-Nehoiu. În consecinţă profilul industrial-agricol-turistic al Curburii trebuie fortificat. Regiunea Curburii se remarcă prin echilibrul structurii sale sistemice. asigurate cu materii prime locale. Construirea autostrăzilor Bucureşti-Ploieşti-Braşov şi Bucureşti-Ploieşti-BuzăuIaşi va fi extrem de benefică pentru unitatea teritorială în sensul racordării optime a vectorilor săi de gravitaţie interioară. spre Oradea-Borş şi spre AradCurtici. dar şi a descărcării lor spre exterior. agricultura îşi poate accentua specializarea vitipomicolă în sensul creşterii competitivităţii produselor sale pe piaţa externă. actualmente rolul de dren magistral revine Văii Prahovei unde şoseaua E60 este dublată de magistrala feroviară Bucureşti-Braşov cu triplă ramificare în oraşul de sub poalele Tâmpei: spre Baia Mare-Satu Mare. Dacă în evul mediu culoarele estic şi vestic erau foarte active. cel central. culoare morfologice şi pasuri intramontane în vederea realizării conexiunilor cu Transilvania. pe Valea Prahovei şi cel estic pe Valea Doftanei (prin pasul Predeluş) spre Depresiunea Braşovului. Proiectul pentru Învăţământul Rural 149 . prin culoarul Rucăr-Bran. interrelaţiile trainice şi complementare între acestea. ponderea armonioasă a elementelor componente. Ploieşti-Mâneciu. întreaga zonă subcarpatică poate deveni un domeniu al unui intens turism rural. de dată mai recentă) sunt scurtcircuitate de căi longitudinale orientate est-vest. cum sunt Vulcanii noroioşi sau Masivul de sare de la Slănic trebuie integrate imediat într-o exploatare turistică organizată. aflată în proximitate. Dacă industria tinde spre o reconversie în care gigantismul perioadei anterioare să fie substituit de productivitatea unor intreprinderi mici şi mijlocii. cel vestic. dar şi al unui turism curativ performant. Căile transversale (la care se adaugă şoseaua BuzăuÎntorsura Buzăului-Braşov. o piaţă de desfacere (respectiv o cerere turistică) apreciabilă pentru multe din produsele sale. Există trei astfel de aliniamente şi anume. cum este şoseaua BuzăuPloieşti-Târgovişte şi calea ferată Bucureşti-Ploieşti-Buzău-FocşaniRoman-Siret.Curbura Căi de transport rutier şi feroviar. Sub aspect turistic. Elementele de unicitate. nu numai în plan naţional. cu atât mai mult cu cât ea are asigurată. prin intermediul Regiunii Metropolitane Bucureşti. Lărgirea ofertei pentru turismul de agrement estival şi hivernal montan este mai mult decât posibilă prin includerea celorlalte masive muntoase. de la est de Valea Prahovei în circuite de profil. Târgovişte-Pietroşiţa) cu caracter de penetraţie.

Editura Academiei. Cluj-Napoca. Câmpina. Curbura este. printre care se înserează „pintenii” montani Ivăneţu şi Homorâciu. x x x (1994). Subcarpaţii Curburii şi câmpiile învecinate acestora. Telejean rafinării şi întreprinderi ale industriei chimice. 150 Proiectul pentru Învăţământul Rural . IV. Ghincea. Brazi. România fiind prima ţară cu producţie de petrol înregistrată. (2000). Carpaţii şi Subcarpaţii României. Dacă în cazul Carpaţilor Curburii aparţin regiunii doar masivele exterioare arcului. Bibliografie selectivă 1. 21. 3.6. Pop. Pătru. Subcarpaţii României. În cadrul câmpiilor apar atât cele de subsidenţă cât şi câmpii piemontane tipice. Bucureşti 2. Bucureşti. M. Geografia României. inclusiv grupa Bucegilor. Editura Universitară. III. Ielenicz. Editura Academiei. Editura Presa Universitară Clujeană. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. încă din secolul al XIX ca cea mai veche arie de exploatare a petrolului din Europa.5. 4.Curbura 21. Regiunea Curburii s-a impus. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. cea mai complexă regiune geografică a ţării datorită imbricării foarte strânse a trei forme de relief clar definite genetic şi evolutiv: Carpaţii Curburii.. Gr. Ileana-Georgeta. Geografia României. x x x (1987). Exploatările s-au lărgit şi intensificat până după al doilea război mondial când zăcămintele dau semne de epuizare. utilajul petrolier deţinând o poziţie de vârf. Regiunile periferice. Ulterior industria s-a diversificat în ramura prelucrătoare şi a construcţiei de maşini. sectorul subcarpatic este cel mai complex din unitatea respectivă datorită prezenţei a două şiruri de depresiuni şi două de măguri. poate. Mioara (2003). 2. Bucureşti. Pe seama petrolului extras au apărut la Ploieşti.

Aceasta. când cercetătorul geograf este chemat să desluşească şi să explice cauzal structura organismului teritorial respectiv. Componenta antropică 22. 151 De la câmpia uniformă morfologic la un sistem teritorial în afirmare. Muntenia de nord-vest) în corelaţie cu poziţia şi orientarea liniilor de forţă ale teritoriului respectiv.explicarea rolului uniformităţii fizico-geografice în definirea regiunilor. Cu totul alta este situaţia în etapa actuală de dezvoltare a ştiinţei celor patru învelişuri terestre. Componenta naturală a sistemului regional În majoritatea absolută a regionărilor geografice ale teritoriului ţării noastre. cea mai vastă unitate de relief de acest tip din ţară. 22. se divide în mai multe regiuni funcţionale (Oltenia sudică. Bărăganul.2. în contextul în care regiunea nu este privită ca o construcţie sistemică. pornindu-se de la însuşirile morfologiei sale care au devenit criteriul fundamental al delimitării. Regiunea Metropolitană Bucureşti. Comentarii şi răspunsuri la teste 22. în care aspectele fizionomice prevalează în raport cu cele funcţionale.identificarea elementelor naturale şi antropice ale sistemului teritorial. .decelarea direcţiilor de dezvoltare economico-socială a regiunii.3. Câmpia Română. Câmpia Română este nominalizată ca o unitate de sine stătătoare. 22 BĂRĂGAN Cuprins 22. la vest şi est. uniformitatea componentei morfologice în plan major (la scară minoră însă diferenţierile sunt mult mai frecvente) şi o anumită formă de utilizare economică (cea agricolă) au fost considerate ca argumente suficiente pentru ca tot teritoriul dintre ieşirea Dunării din Defileul de la Porţile de Fier şi confluenţa Prutului cu fluviul. dintre Lunca Dunării la sud şi contraforturile Podişului Getic şi Subcarpaţilor la nord să fie integrat unei singure entităţi regionale. Componenta naturală a sistemului regional 22. Bibliografie selectivă Pagina 151 151 153 155 156 156 22. 22 În urma studiului acestei unităţi cursantul va beneficia de: . desigur.1. Intr-adevăr.6. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2. . 22 22.4. Bărăganul devine astfel o entitate regională suprapusă unui compartiment al unităţii majore şi anume Câmpiei Bărăganului.Bărăgan Unitatea de învăţare Nr. Dunărea de Jos) sau îşi ataşează o serie de subunităţi regiunilor învecinate( Curbura. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Economia regiunii 22.5.1. Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Dunărea care constituie limita sudică şi sud estică. A doua reţea ce străbate regiunea axial este Ialomiţa. în care cele două râuri principale. Gălăţui. dată de climatul arid şi circulaţia ascendentă a apelor subterane în condiţiile evaporaţiei intense. Astfel sunt Lacul Amara. sub cuvertura groasă de loess. a condus la subdivizarea unităţii în două compartimente şi anume Bărăganul Ialomiţei. Cea mai mare cantitate o conţine. O trăsătură hidrografică a Bărăganului. Fundata. tasare şi sufoziune generatoare de microforme de relief specific: crovuri. Apele subterane se află la adâncimi mari. între Ialomiţa şi Călmăţui. Resursele de apă ale regiunii sunt răspândite inegal.1 milioane m³ de nămol terapeutic depozitate în cuveta sa. Culoarele celor două râuri. tributară Dunării. Cuvertura groasă de loess a jucat rolul unui mediu prielnic fenomenelor de dizolvare. În partea sudică a unităţii. padine). deşi au albii puţin adânci în raport cu înălţimea reliefului înconjurător. Sub influenţa anticiclonului siberian de iarnă cad zăpezi bogate pe care crivăţul le spulberă şi le troieneşte generând dificultăţi în circulaţia regională. când temperaturile depăşesc 30ºC. principalul indicator al gradului de ariditate. Ialomiţa şi Călmăţuiul şi-au sculptat văi meandrate pe ale căror maluri s-au format dune de nisip rezultat din deflaţia intensă a depozitelor fluviatile. Precipitaţiile. scad sub 450 mm medie anuală. Temperaturile medii sunt ridicate. fluviul Dunărea şi-a modelat o luncă largă ale cărei lacuri şi bălţi (cea mai vastă fiind Balta Ialomiţei) au fost în mare parte desecate şi transformate în terenuri agricole Mersul anual al elementelor meteorologice. Hidrografie de tranzit. desfăşurată între Dunăre la sud şi câmpiile de subsidenţă din partea nordică. Vara apar zile toride. Lacuri sărate şi limane fluviatile. înscrie teritoriul Bărăganului în climatul de câmpie joasă. este cea a apariţiei lacurilor sărate localizate fie în formele negative de tip bazin închis formate prin tasare şi dizolvare în loess (crovuri. Un atribut curativ remarcabil al Lacului Fundata îl reprezintă cele 1. întreaga regiune fiind încadrată între izotermele de 10 şi 11ºC. cald şi secetos. vara înregistrându-se frecvent perioade de secetă cu 30-45 zile fără aport hidric. fie din evoluţia vechilor limane fluviatile a căror legătură cu râul colector a fost definitiv întreruptă. nişe de sufoziune etc. Influenţa climatică estică este generalizată. 152 Proiectul pentru Învăţământul Rural . padine. Din punct de vedere morfologic ea prezintă un relief tabular de mare uniformitate. temperat continental cu tente de ariditate. Ca veritabile rezervoare de apă dulce funcţionează limanele fluviatile formate de-a lungul Dunării şi al Ialomiţei. depresiuni. situat între Dunăre şi Ialomiţa şi Bărăganul Călmăţuiului. Strachina. situat la nord. Tătaru. O consecinţă a nebulozităţii scăzute este radiaţia solară puternică şi numărul ridicat al orelor de strălucire a soarelui (peste 2000 anual) cu efecte deosebite în turismul de agrement şi curativ. în vreme ce Călmăţuiul are rezerve de apă limitate ce scad mult în anotimpul estival.Bărăgan Arietipică de manifestare a climatului arid. Prin ramificaţia ce a dus la individualizarea Bălţii Ialomiţei ea pătrunde în interiorul teritoriului şi poate deveni o sursă de alimentare pentru scopuri agricole sau industriale. desigur.

a secetelor frecvente. Coşereni sau Coşlogeni. s-au format cernoziomuri şi cernoziomuri levigate profunde. dovezile arheologice descoperite în perimetrul său atestă o vieţuire permanentă începând din neolitic. bălţi şi braţe divagante ale Dunării. Nisipul şi pietrişul albiei râurilor sunt utilizate în construcţii. în condiţiile unui climat favorabil desfăşurării activităţii microorganismelor implicate în descompunerea materiei organice. prin ciulinii săi care. din clasa gramineelor alcătuiau vechile pajişti azi intrate în exploatare agricolă intensă. datorită aridităţii climei şi sărurilor transportate la suprafaţă pe profil apar soloneţurile şi solonceacurile. Sudiţi. Bărăganul se înscrie cu o serie de tente particulare şi sub aspectul vechimii şi intensităţii populării. Din aceeaşi perioadă datează şi vestigiile de la Călăraşi. În unele areale. Antropizare intensă. 22. Exceptând potenţialul agricol deosebit. unde umiditatea ridicată şi pericolul inundaţiilor erau omniprezente. spre exemplu. ele abundă) poate fi pus pe seama unui mediu ostil pentru aşezările umane. papură). o specie pe cale de dispariţie datorită restrângerii drastice a biotopului său natural şi vânătorii necontrolate.3. Astfel. Cunoscut. În epoca bronzului şi fierului la Dridu şi Grădiştea sunt semnalate aşezări umane ceea ce denotă continuarea antropizării. Mai importante sunt valenţele turistice ale lacurilor sărate şi limanelor fluviatile unde se pot practica activităţi curative şi de agrement. cea a Dunării de Jos. Balta Ialomiţei şi de-a lungul râurilor se dezvoltă zăvoaie cu specii iubitoare de umiditate (salcie. nefragmentate. Bărăganul aparţine din punct de vedere al vegetaţiei stepei tipice. cele aluvionare şi lăcoviştile din arealele cu umectare repetată. în vecinătatea Dunării cultura Boian numită astfel după localitatea omonimă. Declarată fiind ca monument al naturii protecţia sa este. rozătoarele dominând net celelalte specii.Bărăgan Domeniul stepei şi silvostepei cu graminee şi arbori termofili. Un element faunistic de notorietate este dropia. Plante adaptate condiţiilor climatice mai restrictive sub aportul cantităţii de precipitaţii. Resursele solului şi subsolului situează Bărăganul în categoria regiunilor cu un patrimoniu modest. asigurată. Componenta antropică Comparativ cu celelalte regiuni geografice. cu un indice de fertilitate ridicat. generat de întinsele suprafeţe cu limane. pe un substrat geologic afânat alcătuit din loess. Atunci a înflorit în sudul său. cu soluri fertile. paleolitice (în vreme ce în Dobrogea. în epocile anterioare. regiunea studiată are mai puţine atuuri din acest punct de vedere. cât şi în regiunea situată la est. Proiectul pentru Învăţământul Rural 153 . Gradul de împădurire este cel mai redus din ţară. înaintea introducerii în cultură a vastelor terenuri defineau peisagistic câmpia. cel puţin legal. asigurat de terenurile plane. arin. lipsesc dovezile mai vechi. Corelaţie dintre tipul de vegetaţie şi compoziţia faunei este evidentă. De-a lungul Ialomiţei şi Călmăţuiului se asociază solurile nisipoase. plop. Faptul că atât în Bărăgan. iar valoarea economică a esenţelor moi este inferioară. pietrişuri şi nisipuri. Sub vegetaţia de ierburi bogate.

Care sunt raporturile spaţiale ale Bărăganului cu regiunea metropolitană Bucureşti? 2. densitatea demografică este redusă. Bărăganul este slab urbanizat. 22. evident cu alte motivaţii. prin densitatea lor mai redusă. paralelismul dintre numărul populaţiei şi habitate. Pogoanele. Densitatea populaţiei este sub 50 locuitori/km². mai ales datorită potenţialului pedogeografic apreciabil. Arhitectura lor reflectă condiţionări locale impuse de materialul de construcţie folosit mai frecvent (chirpici) a cărui rezistenţă redusă împiedică etalarea pe verticală a gospodăriilor. Lehliu-Gară. fără a se înregistra grupări sau disparităţi geografice deosebite. pentru oraşele mici însă ponderea agriculturii creşte. Românii alcătuiesc majoritatea absolută. Fenomenul s-a prelungit. iar gruparea elementelor de habitat mai accentuată. Călăraşi şi Feteşti au şi atribuţii portuare la Dunăre. precum în alte regiuni. Ea nu a atins însă. Bilanţul demografic este negativ (-1‰). Test de autoevaluare Întrebările care pot fi puse cursantului după parcurgerea acestei unităţi de învăţare se referă la următoarele aspecte: 1. până în zilele noastre. dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii (romii). Centre urbane mici şi mijlocii. Aşezările umane reflectă. o intensitate deosebită dea lungul istoriei datorită lipsei atributelor de adăpost ale reliefului plan şi nefragmentat al câmpiei. Feteşti. în acest caz el fiind concludent. Satele sunt localizate la intersecţia drumurilor.Bărăgan Deşi populată din preistorie. de-a lungul apelor curgătoare cu regim permanent. Ţăndărei. iar Lehliu-Gară şi Feteşti funcţii de transport importante. Bărăganul fiind una dintre regiunile cu cel mai redus grad de populare. Însurăţei. în vecinătatea unor lacuri. Cum ar putea fi ele optimizate? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 154 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Principalele oraşe sunt Slobozia (centrul polarizator regional) şi Călăraşi. Profilul acestora este dominant industrial. Structura este poligonală şi mai rar alungită. la care se adaugă o serie de oraşe mici precum Urziceni.

cu cel mai ridicat potenţial economic din ţară. confecţii. ovinele din rasa merinos fiind crescute în număr mare. Culturile de grâu. soia. Agricultura se impune prin culturi variate. orz.Ştefan cel Mare. indus de capitală. Căile de transport sunt reprezentate prin autostrada Bucureşti-Ciulniţa-Feteşti. Călăraşi găzduind unul din combinatele siderurgice moderne de oţeluri speciale. iar la Feteşti funcţionează o întreprindere de conserve de legume. iar în Slobozia şi Călăraşi prelucrarea cărnii şi lactatelor. Din punct de vedere turistic Bărăganul are valenţe dintre cele mai reduse.Călăraşi sau Pietroiu . Lungi perioade. În toate oraşele este prezentă industria morăritului şi panificaţiei. Tot la Călăraşi se fabrică celuloză şi hârtie. Se cresc de asemenea porcine şi păsări. Dintre pomii fructiferi caisul şi piersicul găsesc cele mai propice condiţii de dezvoltare. Proiectatul canal Siret-Dunăre urma să asigure apa necesară irigării şi a altor suprafeţe afectate anual de secetă.Constanţa. Tot aici se fabrică nave de mici dimensiuni şi se repară ambarcaţiuni fluviatile. sfeclă de zahăr. recunoscută prin cura climaterică şi balneară (inclusiv cu nămol terapeutic) pe care o asigură. au perspective asigurate. mai ales înaintea celui de-al doilea război mondial. autostrada Bucureşti-Constanţa („autostrada Soarelui” ) traversându-o axial. prefabricate. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Localizarea celor două poduri majore peste 155 Economie mai slab dezvoltată. un fenomen de eclipsare. Accesul facil o recomandă turismului de tranzit. plante furajere ocupă cea mai parte a terenurilor. Industrie prelucrătoare a materiilor prime locale. floarea soarelui. cu monoculturi cerealiere ale căror produse luau calea exportului. iar beneficiile erau investite de către marii latifundiari în alte regiuni decât cea în care au fost obţinute. Drumuri modernizate leagă principalele oraşe. Ca forme de turism de agrement navigaţia şi pescuitul recreativ. până în anii `90 (când dintr-o neglijenţă crasă au fost în mare parte distruse) veritabile sisteme cum ar fi Gălăţui. Apare în cazul Bărăganului. funcţionând aici.4. O excepţie este staţiunea Amara. pe Dunăre şi o serie de lacuri. Lui i se datorează stadiul redus de dezvoltare economică şi urbanizarea modestă (cei atraşi de avantajele oraşului au preferat exodul spre capitală în locul efortului de-a fortifica şi amplifica rolul oraşelor proprii). un teritoriu învecinat ariei metropolitane Bucureşti. Actualmente Bărăganul este una dintre cele mai productive regiuni agricole ale ţării. porumb. ale cărei prime sectoare (Bucureşti-Lehliu) au fost recent date în funcţiune. Industria este de dată mai recentă. Ea va asigura regiunii un dren magistral de bunuri şi persoane şi va stimula dezvoltarea ariei adiacente acesteia. În luncile Dunării şi Ialomiţei solurile fertile aluvionare asigură producţii mari de legume şi zarzavaturi.Bărăgan 22. regiunea a îndeplinit atribuţiile unei periferii neglijate. al „conului de umbră”. La Slobozia şi Călăraşi se prelucrează sfecla de zahăr cultivată în regiune. Pentru atenuarea efectelor secetei au fost efectuate mari lucrări de irigaţii. Economia regiunii Dificultăţile ivite în definirea componentei economice a regiunii derivă tocmai din modesta lor reliefare. Creşterea animalelor valorifică păşunile de câmpie şi luncă.

iar din Ciulniţa o cale de legătură spre Călăraşi. Transporturile feroviare se realizează pe magistrala 800. unde fermele mari trebuie să exemplifice. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. x x x (1984). Partea vestică şi nord-vestică este traversată de magistrala 700. Bibliografie selectivă 1. bazată pe materii prime proprii. a ponderii principalelor sale ramuri. între cele două entităţi teritoriale neexistând practic o limită tranşantă. Geogrfia României. 2. Geografia Văii Dunării Româneşti. dar şi menţinerea unui statut periferic. aspect benefic pentru dezvoltarea sa.5. uniform structural şi peisagistic. Un prim raport este cel de continuitate geografică. Transporturile fluviale pe Dunăre sunt deservite de portul Călăraşi şi. Geografie Umană şi Economică. Bucureşti-Urziceni-Făurei-Brăila. 22. avantajele mecanizării. Ca dealtfel şi turismul de tranzit sau cel balnear.6. Ca urmare. Editura Academiei.Bărăgan Teritoriu traversat de căi rutiere şi feroviare. Intr-o perioadă a reconsiderării tipului de economie. Din Făurei pleacă o ramificaţie a acesteia spre Ţăndărei şi Feteşti. 2. Dimpotrivă. I. Bucureşti. o afirmare a lor în sens biunivoc. educaţional şi economic la care Bărăganul se racordează înaintea tuturor altor poli din celelalte regiuni învecinate. În caz contrar subordonarea teritorială. Poziţia centrală a oraşului Slobozia avantajează polul de gravitaţie regional şi-i măreşte capacitatea de coordonare teritorială. Bărăganul poate deveni o regiune agricolă modernă. Geografie fizică. faţa de Bucureşti. Perspective de specializare agricolă performantă. x x x (1969). conform principiului avantajului comparativ. premise favorabile. chimizării şi biotehnologizării activităţii respective. Bucureşti-Constanţa-Mangalia poziţionată în partea centrală a teritoriului analizat. 156 Proiectul pentru Învăţământul Rural . se vor accentua. Bucureşti. are. 3. Industria alimentară şi textilă. face greu decelabilă o astfel de limită. de asemenea. În al doilea rând. II. 22. în mai mică măsură de Feteşti. Editura Academiei. Bucureşti. Bărăganul reprezintă pentru Bucureşti o rezervă de produse şi materii prime. Bucureştiul este polul cultural. o piaţă de desfacere a produselor sale industriale. Optimizarea raporturilor interregionale nu poate fi concepută decât prin echilibrarea lor. Relieful jos de câmpie. Geografia României. x x x (1983). Editura Academiei. Feteşti-Cernavodă şi Giurgeni-Vadu Oii în cadrul regiunii Bărăgan a generat o concentrare a căilor de transport rutier dinspre Moldova şi Muntenia spre acestea. Bărăganul trebuie să atingă un nivel de dezvoltare economică şi socială care să permită o diversificare a conexiunilor. Dunăre.

în ciuda înălţimii sale modeste.4. . Bibliografie selectivă Pagina 157 157 159 161 162 162 23. Astfel. Ea include ultima parte a sectorului fluvial al Dunării şi începutul sectorului fluvio-maritim al marelui organism de drenaj european.6. dar cu o individualizare spaţială din ce în ce mai evidentă este cea a Dunării de Jos. . Baza naturală de susţinere O regiune cu o suprafaţă mai restrânsă. cu teritoriul care gravitează spre talvegul său morfologic. includem aici în întregime Câmpia Brăilei.3.exemplificarea posibilităţilor de afirmare a industriei pe seama importurilor de materii prime. . 23. Componenta naturală a sistemului regional are drept suport un relief mai variat morfologic şi genetic. podiş intens peneplenizat.1. de luncă şi câmpie joasă. Zona de subsidenţă corespunzătoare amplei confluenţe a Siretului cu Bârladul şi Buzăul determină caracterele naturale ale acestei regiuni. tocmai datorită altitudinii foarte reduse (4-6 m) a terenurilor din lunca dunăreană şi deschiderii unei 157 Convergenţele reprezintă premize favorabile ale constituirii sistemelor teritoriale. 23 Unitatea de învăţare alăturată ajută cursantului la: . favorabil tasării şi cu o fracţiune carbonatică prielnică disoluţiei. Componenta antropică a sistemului teritorial 23. 23 23. Economia şi perspectivele regiunii 23.2. Pe malul drept al Dunării gravitează spre axul acesteia versantul vestic şi nordic al Masivului Dobrogei de Nord impus în peisaj. S-au format ca urmare acele mici denivelări şi neuniformităţi din categoria crovurilor (găvanelor) sau padinelor în care sau adunat adesea apele sărate formând lacuri. câmpie tabulară.explicarea funcţiei gravitaţionale (polarizatoare) a confluentelor hidrografice majore.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 23.Dunărea de Jos Unitatea de învăţare Nr.1.delimitarea spaţială a unei unităţi teritoriale cu o încărcătură istorico-geografica importanta. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Evident. Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu structură tabulară. peste stiva groasă de sedimentar friabil aşternându-se un strat poros de loess. 23 DUNĂREA DE JOS Cuprins 23. Obiectivele unităţii de învăţare nr.punerea în evidenta a fenomenelor de expansiune urbana şi de formare a aglomeraţiilor urbane. Baza naturală de susţinere 23. 2. larg desfăşurat pe malul stâng şi mult mai îngust pe cel drept.

hotărâtoare sub aspectul exercitării influenţelor climatice est-europene. Dunărea de Jos se impune ca „polul căldurii” în România. Râmnic. Relieful este mai accidentat. Iernile friguroase şi verile călduroase determină un ecart ridicat al amplitudinilor termice anuale. la rândul său. Apar şi fenomene de difluenţă cel mai ilustrativ fiind al Dunării în zona Insula Mare a Brăilei. şi de poziţia geografică în sud-estul României. Amara (de Buzău). Rezultă astfel o densitate ridicată a reţelei ce surmontează efectele climatului arid şi asigură atât o rezervă importantă de apă. naturale şi antropice. Din punct de vedere termic. a fost înregistrată cea mai ridicată temperatură din ţară (+ 44. climatului continental cu tente de excesivitate. Un element de specificitate regională este dat de tripla convergenţă. devenită o veritabilă insulă – Insula Mare a Brăilei . coborârea sa se accentuează. Însăşi versantul fluviului este mai înalt şi. Aceleaşi fenomene gravitaţionale. Aparţine de asemenea Dunării de Jos. Particularităţile factorilor climatici sunt influenţate de relieful jos. Movila Miresii. Câmpia Siretului Inferior (a Tecuciului). Astfel sau format lacurile Balta Albă. deşi procesele de colmatre sunt deosebit de intense (depozitele depăşesc 10 000 m grosime). în acelaşi teritoriu o serie de râuri cu izvoarele în Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii confluează cu Siretul (Putna.Dunărea de Jos perspective peisagistice largi spre câmpiile de la vest şi nord. de lunci. Regiunea analizată relevă trăsături particulare şi în ceea ce priveşte reţeaua de drenaj de suprafaţă. în zona Brăila-Galaţi. Batogu. 158 . pe de o parte. au extins regiunea spre partea sudică a Podişului (platformei sau piemontului) Covurlui. Ea se instituie într-o clasică zonă de convergenţă hidrografică unde cele mai importante râuri din grupa estică.5 ºC la 10 august 1951). Fenomenele de geneză a lacurilor sărate ating cele mai expresive cote datorită. De altfel întreaga pâlnie morfologică a Siretului Inferior debuşează spre cotul major al fluviului de la Galaţi. Siretul şi Prutul. Iarna. debuşează în Dunăre. în zona Râmnicelu (Ion Sion). este la originea limanului Brateş. câmpii de subsidenţă şi podiş. Siretului şi Prutului. fie şi numai pentru faptul că aici. Milcov. mai abrupt. în unele sectoare. În lacul Balta Albă este depozitat cel mai mare zăcământ de nămol terapeutic din România. datorate Dunării şi afluenţilor săi din grupa de est. ceea ce va integra întreaga regiune în climatul de câmpie. energia şi indicele de fragmentare cresc. Ca microforme de relief amintim aici dunele de nisip din zona Hanu Conachi din Câmpia Covurluiului desfăşurată între Siret şi Prut. Lutu Alb. crivăţul este o prezenţă frecventă.4 Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. uşor mai ridicată în Munţii Măcinului şi Podişul Covurlui unde ajunge la 500-600 mm. Resurse de apă bogate.intre cele două braţe ale Dunării care o încadrează). Pentru a nu aminti că. a unor sectoare de luncă: cea a Dunării (cu extinsa Baltă a Brăilei. cât şi posibilitatea valorificării în navigaţie şi agrement a unor sectoare. o formă de subsidenţă generată de marea depresiune tectonică a Curburii carpatice unde. Buzăul). Cantitatea de precipitaţii este cuprinsă între 400-500 m. Prutul. ca o continuare sudică a piemontului menţionat. cca 2. iar pe de altă parte substratului constituit din formaţiuni poroase ce facilitează circulaţia ascendentă a apelor freatice. Climat cu ariditate pronunţată.

Baza de materii prime a principalelor ramuri economice. Rolul acestei vegetaţii în fixarea albiilor dar şi în atenuarea umectării terenurilor este recunoscut. În sfârşit. trestia. cernoziomuri şi cernoziomuri levigate. Siret. 23.Dunărea de Jos Peisaj stepic cu vegetaţie. Brăiliţa. monumentele. la care se adaugă iepurele. hârciog. prepeliţa. Vegetaţia câmpiei este stepică. muzeele. Prut. câmpiei. dar şi cea a Siretului Inferior. orbete. Amara). industria. Fauna caracteristică este cea de rozătoare (popândău. somn. Dunele de nisip din zona Hanu Conachi sunt acoperite de psamosoluri. arinul. gramineele (păiuşul. cu orizonturi bine structurate. hidrofilă. îşi fac loc pădurile de stejar termofil (stejarul pedunculat. Oprişeneşti. Ianca. Fondul forestier este restrâns ca răspândire. El s-a format prin descompunerea resturilor vegetale ale plantei Cladophora cristalina şi organismelor de Artemia salina (un crustaceu) în condiţiile unui mediu cu salinitate moderată (de până la 100 mg/l). au devenit unul dintre câmpurile petroliere şi de gaze asociate de mare productivitate din România. Independenţa sunt doar câteva dintre arealele de extracţie a celor două materii prime energetice dar şi ale industriei chimice. dar şi deosebiri în raport cu Bărăganul învecinat. faună şi soluri specifice. Valorificarea curativă se află la baza activităţii turistice a unor staţiuni din regiune. Pe stratul gros de loess s-au format molisoluri profunde. Esenţele moi (salcia. cerealelor. Poziţia geografică a Proiectul pentru Învăţământul Rural 159 . Ele au fost descoperite la Lişcoteanca. potârnichea. stejarul pufos). unde cultura legumelor. milioane m³. Subsol bogat în hidrocarburi. rogozul). şalău. În primul rând Câmpia Brăilei. turismul are ca obiective numeroasele lacuri sărate cu nămol terapeutic (Balta Albă. Potenţialul bio-pedogeografic este determinat de formele joase de relief şi mersul elementelor climatice. iar în zonele umede ale luncilor este domeniul solurilor hidromorfe şi a solurilor aluvionare. Stoicani sau Silişte. O extensiune apreciabilă o are vegetaţie de luncă. Lişcoteanca. moştenirea etnografică a ruralului etc. Movila Miresii. Prutului sau Siretului. vulpea. Pe colinele piemontane ale Covurluiului şi versanţii vestici şi nordici ai Masivului Dobrogei de nord ce gravitează spre Dunărea de Jos. Bordei Verde.3. fondurile de pescuit de pe Dunăre. colilia) alcătuind speciile dominante ale puţinelor pajişti naturale netransformate antropic. agricultura şi turismul este asigurată în proporţii diferite. Dunărea şi afluenţii săi deţin o bogată faună acvatică (clean. ce alcătuieşte zăvoaie compacte în lunca Dunării. păstrugă). Cea mai importantă asemănare este dată de vechimea populării şi aici cele mai vechi vestigii arheologice fiind catalogate ca aparţinând neoliticului. cu humus mult şi fertilitate ridicată. edificiile religioase sau culturale din Galaţi şi Brăila. fiind constituit din păduri de stejar ale zonelor colinare din nord-est. Componenta antropică a sistemului teritorial Are o serie de similitudini. iar în Movila Miresii 438 mii m³. şoarecele de câmp). plantelor tehnice sau viticultura găsesc condiţii propice de dezvoltare. A doua resursă o reprezintă terenurile agricole ale luncilor. plopul) se intercalează cu speciile arbustive (papura. dealurilor piemontane.

Prezenţa a două mari oraşe. Galaţiul şi Brăila. Ianca. la care se adaugă ruşi lipoveni. Specificitatea regiunii Dunărea de Jos 2. ridică mult ponderea populaţiei urbane în balanţa demografică pe medii de viaţă. favorizat însă concentrarea populaţiei în zona marelui cot al Dunării şi a convergenţei Dunăre-Siret-Prut mai ales datorită activităţilor de navigaţie ce au demarat încă din Evul Mediu. învecinate: Galaţiul (325 057 locuitori) şi Brăila (230 687). sub 25 000 locuitori. polarizate de sistemul urban Galaţi-Brăila. Dinamica naturală relevă două aspecte distincte. în Platforma Covurluiului el este pozitiv ceea ce. dar şi debuşării aici a drumului grefat pe Valea Siretului către Polonia şi Marea Baltică. Făurei şi Măcin sunt oraşe mici. Funcţia siderurgică a oraşului Galaţi Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 160 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dunărea de Jos are puţine oraşe. romi. Etnic predomină net populaţia românească. Test de autoevaluare Unitatea de învătare parcursă vă oferă posibilitatea să comentaţi alăturat următoarele aspecte: 1. în Platforma Covurluiului. cu o grupare ridicată a gospodăriilor în vatră). Oraşe mici. reduce indicele scăderii populaţiei. sub 500 locuitori. la apariţia celei mai populate aglomeraţii urbane din ţară.Dunărea de Jos Umanizare veche şi relativ intensă. luncilor şi versanţilor din zona colinară sau de podiş unde indicele de dispersie creşte spre răsfirare. Aşezările rurale valorifică structural şi textural oportunităţile reliefului uniform al câmpiei (unde apar sate mijlocii şi mari. Densitatea populaţiei se înscrie în jurul valorii de 50 locuitori/km² în Câmpia Brăilei şi creşte uşor în colinele Covurluiului şi partea nord-vestică a Podişului Dobrogei. la nivel regional. dar ea beneficiază de prezenţa a două municipii mari. Ea atinge însă valori de peste 250 locuitori/km² în aria Brăila-Galaţi ce se prelungeşte precum o apofiză pe cursul Siretului. în vreme ce în Câmpia Brăilei bilanţul demografic este negativ. Apropierea spaţială şi tendinţa de extindere a intravilanului construit al ambelor centre urbane va conduce. iar mărimea satelor scade ajungând uneori. într-un timp relativ scurt. 23. înspre Tecuci. Fiind o regiune de dimensiuni restrânse.

În ambele centre se construiesc şi se repară nave de diferite tonaje. Economia şi perspectivele regiunii Economie centrată pe industrie. de importanţă europeană a Dunării care deschide regiunii atât accesul spre Europa centrală şi de nord. Deşi cu o suprafaţă limitată. Turismul este o activitate cu totul secundară datorită. Pe Dunăre. singurele la care se apelează sunt pescuitul şi navigaţia de agrement. ambele cu dotări şi ofertă din sfera turismului curativ. Transporturile sunt reprezentate prin calea navigabilă. prefabricate. La Chişcani. sfeclă de zahăr. O problemă o ridică secetele şi nevoia de irigaţii îndeosebi în Câmpia Brăilei (unde a funcţionat sistemul Terasa Brăilei). statut câştigat odată cu construirea combinatului ISPAT-SIDEX.4. agricultură şi transporturi. La Măcin.panificaţie) sau funcţionează mici intreprinderi specializate în bunuri de larg consum. La Galaţi se produc.Dunărea de Jos 23. floarea soarelui. mătase artificială. Singurele staţiuni turistice propriu-zise ale regiunii sunt Balta Albă şi Lacu Sărat. încadrându-se în principala regiune de practicare a acestei subramuri agricole din sud-estul ţarii (specializată în rasa merinos). suprafaţa luciurilor de apă şi mai ales sectoarele Dunării şi afluenţilor săi asigurând o producţie de peşte ce satisface cererea locală şi oferă disponibilităţi pentru nevoile altor regiuni. se află o mare termocentrală dar şi combinatul de celuloză pe bază de stuf recoltat din Delta Dunării. Creşterea animalelor are în prim plan ovinele. religioase. În oraşele mici se prelucrează produsele agricole (sfecla de zahăr la Ianca. Brăila deţine intreprinderi de fire şi fibre sintetice. de asemenea. O altă ramură economică este piscicultura. Fondul agricol extins şi diversificat morfologic asigură condiţii propice dezvoltării culturilor agricole dintre cele mai variate. Datorită poziţiei sale pe Dunărea fluvio-maritimă. Arie de intensă dezvoltare a transporturilor navale. iar pe de altă parte politicii deficitare a domeniu a autorităţilor de la toate nivelurile. morărit. zahăr. bazat în primul rând pe afirmarea industriei. 161 Industrie ce valorifică materii prime locale şi din import. Dunărea de Jos are un potenţial economic important. Agricultura deţine al doilea loc în ierarhia ramurilor economice. inclusiv cele maritime cu un pescaj sub 7 m. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Se cresc. monumente). Galaţiul s-a afirmat ca cel mai important centru siderurgic al ţării. Porturile Galaţi şi Brăila au infrastructuri ale acestui tip de transport. lângă Brăila. Se cultivă grâu. Agricultură axată pe cultura cerealelor şi creşterea ovinelor. de refacere fizico-psihică. soia. confecţii. O fertilitate deosebită o au terenurile din Insula Mare a Brăilei unde se produc cereale în maniera marilor societăţi (ferme) de profil. confecţii. prelucrarea cărnii etc. deşi există numeroase oportunităţi pentru variate forme de turism. lactatele. porumb. În oraşele Galaţi şi Brăila se practică un turism cultural. În aceeaşi ramură la Brăila funcţionează laminorul de ţevi şi tablă. culturale. plante furajere. păsări. de asemenea porcine. ce prelucrează minereul de fier din import. bovine. cât şi spre Marea Neagră. judeţele Galaţi şi Brăila. lipsei unor obiective de mare rezonanţă atractivă. de vizitare a obiectivelor antropice (istorice. pe de o parte. În dealurile Covurluiului s-au extins plantaţiile de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. orz. Greci şi Iacobdeal se exploatează roci de construcţie (granit).

poate deveni un pol de atracţie al acesteia. Republica Moldova şi Ucraina). Amplasarea sa aici a fost favorizată de localizarea oraşului pe malul Dunării maritime. Dunărea de Jos este una dintre regiunile ţarii cu mari perspective de dezvoltare datorate următorilor factori favorizanţi: . . Editura Academiei. Geografia Văii Dunării Româneşti. Geografie Umană şi Economică. Bibliografie selectivă 1. actualmente rolul lor fiind suplinit cu bacuri. se conturează ca entitate teritorială în bazinul inferior al fluviului omonim. Căile ferate se dispun sub forma unui triunghi cu unul dintre vârfuri oraşul Galaţi spre care converg ramificaţia magistralei 600 (Bucureşti-Urziceni-Tecuci-Vaslui-Iaşi) şi magistrala 700 (BucureştiUrziceni-Făurei-Brăila-Galaţi. Bucureşti.datorită potenţialului economic ridicat. Originalitatea sa constă nu atât în cadrul fizico-geografic.. Combinatul său siderurgic utilizează materie primă din import. iar prin intermediul Dunării are dublă deschidere: spore centrul Europei dar şi spre Marea Neagră. x x x (1969). I. 2. x x x (1984).creşterea rolului Dunării în circulaţia fluvială europeană. s-a afirmat industria construcţiilor navale. Din Galaţi porneşte şi o cale ferată spre Bârlad. 2.6. având accesul navelor mari de transport asigurat Concomitent.. 3. II. cât mai ales în funcţiile sale economice şi oportunităţile de interrelaţionare cu alte regiuni. 23. inclusiv în domeniul transfrontalier. periferic. regiunea este bine conectată cu căi rutiere de restul ţării.Dunărea de Jos Deşi situată excentric.poziţia geografică la interfaţa a trei state (România. Geografia României. Editura Academiei.5. predominant de câmpie joasă. de-a lungul Prutului. Editura Academiei. cu traversarea frontierei spre Republica Moldova O disfuncţie majoră în transportul rutier este lipsa unor poduri peste Dunăre care să unească teritoriul regiunii cu cel dobrogean. dar şi cea textilă sau a produselor alimentare. a prelucrării peştelui. Bucureşti. Dunărea de Jos. Bucureşti. atât minereul de fier cât şi cocsul metalurgic. 23. Importante sunt şoselele Ploieşti-Buzău-Brăila-Galaţi sau cea care se ramifică din autostrada Bucureşti-Constanţa la Slobozia spre Brăila şi Galaţi. Galaţiul a devenit un mare centru industrial în a doua jumătate a secolului XX. ca cel mai important oraş al regiunii transfrontaliere. Prin cele două mari oraşe sistemul său este polarizat eficient. prin Târgu Bujor şi Bereşti. Geogrfia României. aşa cum o arată şi topicul atribuit. Galaţiul. într-un spaţiu al confluenţelor acestuia cu Siretul şi Prutul. .intensificarea circulaţiei turistice pe Dunăre pe întregul său traseu. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Geografie fizică. 162 Proiectul pentru Învăţământul Rural . x x x (1983). . dar mai ales spre Delta Dunării.

4. cu altitudinea maximă de 467 m. Regiunea se compune dintr-o unitate naturală cu o specificitate genetico-evolutivă aparte. ce descresc în trepte spre domeniul 163 Individualizarea geografică a regiunii este tranşantă datorită Dunării şi Mării Negre. încă din start. Limita sudică se suprapune frontierei de stat cu Bulgaria. datorită delimitării sale riguroase pe laturile de vest şi nord de către culoarul Dunării şi Delta Dunării. Baza naturală de susţinere Dobrogea reprezintă una dintre cele mai bine individualizate regiuni geografice ale României.Dobrogea Unitatea de învăţare Nr. În Podişul Dobrogei. Proiectul pentru Învăţământul Rural . ci numai podişul cu acelaşi nume. acoperită de loess. pot fi evidenţiate trei subunităţi cu caracteristici distincte: Podişul Dobrogei de Nord. 24. plaje). Baza naturală de susţinere 24. mult mai extinsă. Componenta demografică şi de habitat 24. Economia şi perspectivele regiunii 24.2. Podişul Dobrogei de nord are drept nucleu Munţii Măcinului. Culmile sale.3.1. din punct de vedere al cadrului natural. cu axa de gravitaţie majoră pe faţada maritimă. 24 Aprofundarea temei va oferi studenţilor următoarele: . respectiv de către Marea Neagră către est. Bibliografie selectivă Pagina 163 163 165 166 167 167 24.posibilitatea explicării unui sistem regional derivat dintr-o entitate geografico-istorică.1. litoralul este o fâşie de atracţie pentru întregul spaţiu geografic al României.6.5. din anumite puncte de vedere.2. zona litorală şi platforma continentală a Mării Negre. situat în regiunea învecinată. cu morfologie marină (faleze.identificarea rolului decisiv al Dunării şi Mării Negre în dezvoltarea regiunii . formate din roci mezozoice. Podişul Dobrogei de Sud. cristaline.prefigurarea unor direcţii de dezvoltare majoră în perspectivă. converg în Vârful Greci şi sunt cizelate în roci metamorfice. . înglobând cel mai vechi pământ al ţării aflat în antiteză cu cel mai nou. Ea se constituie întrun sistem teritorial funcţional. Masivul continuă spre est cu Dealurile Tulcei. o structură hercinică intens nivelată ce distonează altimetric numai datorită zonelor limitrofe mult mai joase.Comentarii şi răspunsuri la teste 24. 24 DOBROGEA Cuprins 24. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. De subliniat. Dealtfel. ca o zonă de platformă tipică uşor ondulată. Vechi munţi erodaţi până la stadiul de podiş aplatizat. că regiunea analizată nu include provincia istorică Dobrogea. 24 24. şi anume Podişul Dobrogei. Pricopanul şi Niculiţelul.

culoarul Văii Carasu.9ºC).Dobrogea Diferenţieri morfologice şi de vârstă între Podişul Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei de Sud. cea mai veche unitate de relief din ţară cu structurile litologice precambriene la zi (şisturile verzi). Vegetaţia este cea specifică stepei cu graminee intens antropizată. Dobrogea reprezintă cel mai cald teritoriu al ţării. popândău. de mare fertilitate. Altitudinile reduse. Fauna podişului dobrogean situează rozătoarele (hârciog. în nord. tectono-erozivă mărginită la rândul ei de Podişul Babadagului unde calcarele mezozoice au prilejuit sculptarea unui relief carstic (cheile Taiţei şi Taiţei. Cantitatea de precipitaţii este scăzută (360-500 mm anual). Climatic. delimitat de faliile Capidava-Ovidiu şi moesică. Ca urmare amplitudinea termică maximă ajunge la 64. Proiectul pentru Învăţământul Rural 164 . Peste rocile carbonatice s-a depus o cuvertură de loess de cca 30 m grosime. silvostepa şi pădurile de stejar definesc peisajul. silvostepei cu stejar termofil (brumăriu. În formaţiunile geologice calcaroase sunt cantonate importante acvifere subterane extrem de importante pentru alimentarea cu apă a aşezărilor zonei litorale. respectiv etajului pădurilor de foioase reprezentate prin gorunete. orientat est-vest între Marea Neagră şi Dunăre. mistreţi. Peste 60 % din substratul edafic al podişului prezintă o eroziune minimă. Densitatea reţelei hidrografice redusă. Podişul este divizat în patru compartimente şi anume: Podişul Medgidiei. medie anuală. De reţinut aplatizarea avansată a reliefului în ambele podişuri susmenţionate. în care influenţele est-europene şi cele pontice se asociază. Podişul Dobrogei de sud are altitudini ce abia depăşesc 250 m şi o vârstă neozoică. cernoziomuri levigate. Climat arid. soluri bălane) profunde. pedunculat). au regim de alimentare pluvial cu maxime de primăvară şi toamnă. Organizarea hidrografică în interiorul podişului este mai puţin ilustrativă datorită climatului arid. În ansamblu regiunea este străbătută aproape axial de izoterma de 11ºC. Peştera Liliecilor). În fundamentul său se află stive groase de calcare sarmaţiene intens endocarstificate (Peştera Movile cu 34 specii noi pentru ştiinţă şi Peştera Piatra cu speleoteme de cca 690 000 ani ce reflectă în structura lor oscilaţiile repetate ale nivelului Mării Negre). La sud de cele două unităţi se extinde Depresiunea Nalbant. Greci. Durata strălucirii soarelui ajunge la 2727 ore/an la Medgidia. În partea sud-estică a podişului Dobrogei de Nord se află Podişul Casimcei. calcar) abundă în Munţii Măcinului (Măcin. Stepa. Podişul Oltinei. fragmentarea limitată şi aplatizarea avansată sunt factori favorabili ai accesibilităţii şi antropizării regiunii. deltaic. mai înalt şi fragmentat. orbete. în sud-vest şi Podişul Negru Vodă. Slava. Râurile Teliţa. tributare Mării Negre.9ºC (+41ºC şi -23. Intr-un climat cald. vulpi. iar rocile de construcţie (granit. pe o rocă mamă constituită preponderent din loess s-au format molisoluri (cernoziomuri. şoareci) alături de iepuri. în zona Constanţa-Mangalia fiind singurul areal unde media temperaturilor tuturor lunilor este pozitivă. Formaţiile litologice mai vechi înmagazinează rezerve de cupru (Altân Tepe) şi fier (Palazu Mare). verile fiind călduroase. Iacobdeal) sau podişurile Babadag şi Medgidiei (carierele de la Babadag. Pe o fâşie cu lăţimea de 25-35 km se resimte influenţa climatică atenuantă a Mării Negre. Taiţa. iar iernile geroase (sub influenţa circulaţiei nordestice). căprior.

În interiorul podişului ele oscilează între 30-70 locuitori/km². Babadag). ca minorităţi.Dobrogea Topalu. 24. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 165 . De la cetăţile antice la staţiunile turistice actuale. Platforma continentală a Mării Negre conţine importante rezerve de petrol. Isaccea) sau de litoralul Mării Negre (Constanţa. 2. Oraşele au o dispoziţie spaţială legată de culoarul Dunării (Cernavodă. Aşezările rurale sunt în general grupate de-a lungul văilor sau al căilor de acces principale. Mahmudia. a turco-tătarilor. şi ruşilor lipoveni (aceştia din urmă îndeosebi în partea de nord. Basarabi). aflate în curs de exploatare.3. următoarele aspecte: 1. Numărul oraşelor din interiorul podişului este redus (Medgidia. satele mici confruntându-se cu îmbătrânirea demografică şi depopularea. Eforie. Centrul podişului şi partea sa sudică sunt mai slab populate (sub 50 locuitori/km²) în vreme ce în zona litorală dintre Constanţa şi Mangalia densităţile depăşesc 150 locuitori/km². Mangalia. Negru Vodă. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a regiunii relevă. Mărimea lor este variabilă. De reţinut amestecul etnic pronunţat datorită evoluţiei istorice a regiunii. Hârşova. Funcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră. industriale. Test de autoevaluare Explicaţi. cu prezenţa. spre Delta Dunării). Principalul centru atractor este Constanţa datorită funcţiilor sale comerciale. 24. sub aspect demografic aspecte contrastante. turistice şi culturale majore. Năvodari). bulgarilor. Etapele de evoluţie ale oraşelor dobrogene Spaţiu al interferenţelor etnice şi lingvistice. în spaţiu alocat. Cu excepţia Constanţei celelalte oraşe aparţin aşezărilor urbane mici.

Jupiter. Isaccea. Asociate climatului cald. a terenurilor cu declivitate şi fragmentare foarte reduse. sfecla de zahăr.4. Industria s-a afirmat în special în domeniul energetic (atomocentrala de la Cernavodă. menţionăm transporturile fluviale şi maritime pe Dunăre. inclusiv a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. iar magistrala feroviară Bucureşti-Constanţa (cu ramificaţii spre Tulcea şi Negru Vodă) asigură un intens trafic de mărfuri şi pasageri. În sfârşit. Economia şi perspectivele regiunii Economia Dobrogei este diversificată fiind dezvoltate toate ramurile de bază. Caracterul agricol al regiunii este susţinut. Niculiţel şi Oltina. Turism litoral de anvergură. Eforie Nord.Dobrogea 24. Mangalia. al cărui prim reactor pus în funcţiune produce 800 MW. din România. Agricultura are condiţii propice de dezvoltare datorită solurilor profunde. La nivel naţional ea se impune prin comerţul derulat prin intermediul porturilor fluviatile şi maritime (Hârşova. Litoralul Mării Negre fiind între primele regiuni turistice. Constanţa. ce scurtează traseul navelor spre Constanţa cu cca 400 km. Mangalia). Marea Neagră şi Canalul Dunăre-Marea Neagră cu porturile aferente. de amplele sisteme de irigaţii. 166 . Turismul trebuie să devină ramura economică principală a regiunii în viitorii ani în special prin integrarea în circuitele internaţionale a sectorului nordic al litoralului. împreună cu oraşul Constanţa deţin cea mai importantă bază de cazare şi infrastructura de agrement din ţară. Cultura grâului. cernoziomice şi bălane. construit în deceniul şapte al secolului trecut. livezile de caişi şi piersic. porumbului. Un rol important în optimizarea acestor transporturi revine Canalului Dunăre-Marea Neagră (64. spre Litoral şi Deltă. prelucrarea bumbacului). bere). Căi de transport de maximă diversificare. floarea soarelui. ci şi nevoile de schimb întregii ţări dar şi a altor state din bazinul Dunării.2 km lungime). creşterea ovinelor şi apicultura îi definesc profilul agricol la nivelul subramurilor. Interferenţa în plan teritorial a celor trei componente fundamentale (de susţinere. prelucrarea peştelui (Constanţa) alimentară (morărit-panificaţie. ulei. de la Mamaia şi până la Sulina. Turismul este într-o evoluţie ascendentă după căderea din anii post-decembrişti. termocentralele de la Constanţa). Industrie prelucrătoare şi construcţii de nave. Construirea “autostrăzii soarelui” Bucureşti-Constanţa este în curs. aeroporturile din Constanţa şi Tulcea mijlocesc accesul pe calea aerului. textilă (intreprinderea integrată de prelucrare a lânii din Constanţa. Eforie Sud. viticultură şi creşterea ovinelor. Regiunea serveşte astfel nu numai propriul teritoriu. port ce deţine supremaţia în întreg bazinul Mării Negre. prin diversitatea şi densitatea lor. în raport cu restricţiile climatice. Staţiunile de pe litoral (Mamaia. Olimp. vinificaţie. maşini agricole la Medgidia). între care se detaşează Constanţa. în special al turiştilor. se situează la un nivel superior în raport cu celelalte regiuni studiate. ca atractivitate. Venus. Căile de transport. Costineşti. construcţiilor de maşini (nave la Constanţa şi Mangalia). aceste însuşiri conferă Dobrogei un caracter de regiune viticolă importantă exprimat prin renumitele podgorii de la Murfatlar. intervenţie şi derivată) conduce la Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultură specializată în cultura plantelor. În primul rând.

în special pentru irigaţii şi industrie a părţii centrale a Dobrogei. 3. Editura Academiei. Babadag sau Negru Vodă). II.Dobrogea Regiune cu perspective largi de dezvoltare. Canalul Dunăre . în perioada capitalistă (Medgidia) sau în a doua jumătate a secolului XX (oraşele staţiune Costineşti. aluvionarea şenalului deltaic.Marea Neagră scurtează. fondate de comercianţii greci (Histria. aceeaşi cale navigabilă scoate circulaţia pe Dunărea fluvio-maritimă de sub incidenţa unor fenomene restrictive determinate de întreţinerea barei Sulina. evidenţierea unor zone efervescente cum sunt cele ale litoralului dintre Constanţa şi Mangalia. Proiectul pentru Învăţământul Rural 167 . Lor li s-au alăturat alte oraşe dezvoltate ulterior. în interiorul podişului. x x x (1969). Geografia României. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Edificat în anii şaptezeci ai secolului trecut. Editura Academiei. x x x (1983). x x x (1984). În al doilea rând. Geografia Văii Dunării Româneşti. Tulcea. Geogrfia României.6. Bucureşti. apar areale critice şi defavorizate (în special cele din partea sudică şi sud-vestică) unde intervenţia promotorilor dezvoltării regionale şi locale este aşteptată în vederea eliminării disfuncţiilor. În sfârşit. în primul rând. 2. de eşuarea unor nave etc. după o serie de planuri şi iniţiative mai vechi nefinalizate. Dacă Histria a avut o istorie mai vitregă. I. Editura Academiei. disfuncţiile ivite de-a lungul braţului Sulina. Fapt ce înseamnă economie de timp şi cheltuieli de transport diminuate. zona Canalului Dunăre-Marea Neagră. traseul pe Dunăre până la mare cu circa 400 km. celelalte două. Tomis şi Callatis). Bibliografie selectivă 1. Bucureşti. s-au afirmat în perioadele următoare. Dimpotrivă. 2. o serie de oraşe-cetăţi. Eforie. nevalorificate încă de navigaţia de agrement 24. el are atribute turistice de prim ordin. încă din antichitate.5. Canalul are o funcţie importantă în alimentarea cu apă. dar şi Cernavodă. Bucureşti. 24. Pe litoralul Mării Negre apar. Geografie Umană şi Economică. Constanţa şi Mangalia. Năvodari. ajungând astăzi cele mai importante centre urbane ale regiunii. Geografie fizică.

Lucrarea de verificare nr.Delta Dunării Unitatea de învăţare Nr.7. 25 25.4. „natura propune şi omul dispune”. 6 25. Obiectivele unităţii de învăţare nr. încă în primele unităţi de învăţare ale cursului de faţă noi am menţionat că etapa acestora s-a încheiat. Etc. Componenta antropică 25. fizionomia inedită generată de asociaţii biogeografice caracteristice. cea a Dobrogei. resurse derivate din particularităţile structurale şi funcţionale ale sistemului. cu totul aparte în comparaţie cu restul uscatului dobrogean. vectorii specifici de vehiculare a masei şi energiei în sistem. Obiectivele unităţii de învăţare nr. se pune fireasca întrebare: răspunde Delta Dunării criteriilor de definire ale regiunii-sistem? Analizând elementele componente ale peisajului său şi modul de imbricare a factorului antropic. 168 . Bibliografie selectivă Pagina 168 169 171 172 173 174 174 25.rezolvarea contradicţiilor dintre necesitatea conservării peisajului natural şi nevoia omului de valorificare economică prin aplicarea conceptelor dezvoltării durabile şi a protecţiei mediului.definirea celui mai complex sistem natural deltaic european. 25 DELTA DUNĂRII Cuprins 25. Economia Deltei Dunării 25.3. Comentarii şi răspunsuri la teste 25. se va izbi întotdeauna de pragul peisagistic şi funcţional vizibil dintre cele două compartimente: Delta Dunării şi Podişul Dobrogei. habitate adaptate condiţionărilor de ordin natural. cu o reţea inextricabilă de drenuri şi bazine de decantare. Diferenţierile sunt atât de pronunţate încât asocierea într-o entitate unică devine forţată. Baza naturală de susţinere 25.5.6.identificarea modului în care alţi factori geografici pot deveni decisivi în definirea peisajului şi funcţiilor unor regiuni. similară provinciei istorice cu acelaşi nume. relaţii de complementaritate cu regiunea Dobrogei continentale etc.1. încercarea de-a contura o singură regiune. Or. un tip de economie specific. În acest caz.2. . 25 Aprofundarea problematicii asupra regiunii Delta Dunării va avea ca rezultat: . Problema delimitării unui sistem teritorial suprapus întocmai unei entităţi fizico-geografice poate trimite gândul la regiunile naturale ale secolului trecut unde. Există un cumul de argumente în acest sens şi anume: modul de formare şi evoluţie a teritoriului deltaic. Proiectul pentru Învăţământul Rural La baza delimitării regiunii se află specificitatea şi funcţiile peisajului său. precum şi relaţiile cu unităţile învecinate răspunsul este afirmativ. conform spuselor lui Paul Vidal de la Blache.1. că în perioada actuală de dezvoltare a Geografiei Regionale ideea regiunii-sistem funcţional s-a generalizat fiind acceptată de majoritatea absolută a cercetătorilor din domeniu. . Pe de altă parte.

desfăşurării reduse a teritoriului propriu şi influenţelor marine resimţite pe o mare parte din suprafaţa sa. se resimt adânc în interior. Cele mai caracteristice grinduri fluvio-maritime sunt Letea (cu dune de nisip a căror înălţime ajunge la 13 m). Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este compusă. Poziţia geografică o încadrează în domeniul de exercitare a climatului continental cu tente de ariditate. şi cel în continuă metamorfozare prin acţiunea de eroziune sau depunere a apelor Dunării defineşte starea actuală a peisajului deltaic şi unicitatea structurii şi funcţiilor sale. Caraorman (unde dunele ating 8 m înălţime). se conjugă. Acest dezechilibru între suportul material ferm. Vastitatea întinderii de ape compensează insă lipsa de precipitaţii cu o umiditate relativă accentuată cauzată de evaporarea intensă. etc. De amintit că iniţial Dunărea debuşa în mare integral prin 169 Delta. fluviale (rezultate din depunerile de aluviuni aduse de fluviu. în zona limanului Razim. peste 58. ostroave. gârle. Durata strălucirii soarelui ajunge la 2500 ore anual. prin intermediul curenţilor care au preluat şi transportat de-a lungul ţărmului o parte din aluviunile aduse. Restul de 80% coincide cu terenurile inundabile sau acoperite de lacuri. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 386 mm anual. ce reprezintă abia 20 % din teritoriul său (4 152 km². Sărăturile. braţe secundare. mlaştini. Elementele de ordin hidrografic deţin ponderea majoră în structurarea peisajului Deltei Dunării. iar ca o consecinţă. canale. al uscatului neinundabil. a braţului Sulina şi la sud. în zona centrală. radiaţia solară atinge valori maxime (cca 130 kcal/cm²). Chilia (preia 56. fragmente ale vechiului uscat dobrogean acoperite de depozite de loess. fiind.4 % din debitul de 6 473 m³/s al Dunării la Pătlăgeanca). Asociere inedită de uscat şi apă. Crasnicol. Relieful Deltei este alcătuit din grinduri de diverse origini: continentale. ale Mării Negre. Influenţele pontice. nefiind stânjenite de obstacole morfologice.Delta Dunării 25.5 %) şi Sfântu Gheorghe (24. Nebulozitatea este cea mai scăzută din ţară. gârle sau lacuri. sub 5 pe o scară zecimală. Dealtfel cca 55% din suprafaţa Deltei se situează între 0-1 m altitudine.7 milioane tone anual) şi fluvio-maritime în geneza cărora aportul Dunării şi al Mării Negre. spre deosebire de toate celelalte regiuni ale României. cum sunt Chilia sau Stipoc.2. ca cel mai nou pământ al ţării. dintr-un uscat în formare. Climat uscat cu temperaturi ridicate şi precipitaţii puţine. Sulina (19. Proiectul pentru Învăţământul Rural . asistăm la distrugerea sa de către curenţii marini. din acest punct de vedere cea mai secetoasă regiune a ţării.1 %) se ramifică într-un mare număr de braţe secundare ce alimentează mlaştini. cu veri toride şi ierni în care media temperaturilor scade sub 0ºC. Clima Deltei Dunării are o caracteristică definitorie: marea uniformitate datorată omogenităţii morfologice. Procesele actuale de evoluţie a uscatului deltaic sunt inegale şi contradictorii: în vreme ce în dreptul braţelor Chilia şi Sfântu Gheorghe el avansează pe seama mării.5 şi 13 m. Ea este traversată de izoterma de 11ºC. Cele trei braţe majore. inclusiv sub forma brizelor marine. din care 3 318 km² aparţin României). cu altitudini cuprinse între 0. Iarna întregul teritoriul deltaic intră sub incidenţa acţiunii Crivăţului.

Roşu – 1 445 ha. stârci. Ele formează. şalăul. numite hăşmace. Izolat.Delta Dunării Vegetaţie hidrofilă. câinele enot. de o rară spectaculozitate. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun. Isac. călifar. Cea mai importantă resursă a Deltei Dunării rămâne cea turistică conţinută în peisajul său inedit. Arbuştii sunt numeroşi (cătină. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale. cu excepţia grindurilor acoperite cu păduri. cormorani. etc. Regiunea Deltei Dunării include şi platforma litorală aferentă. Stuful reprezintă o materie primă utilizată în fabricarea hârtiei. Rusca etc). alături de lişiţe. iederă. Solurile aparţin clasei formaţiunilor pedogenetice hidromorfe. lopătari. Matiţa. braţul Chilia. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul. În fondul cinegetic şi piscicol unic. vidra. Gorgova – 1 377 ha. viza) producători de icre negre. caras sau biban. 170 Proiectul pentru Învăţământul Rural . atât cel deltaic. viţă-de-vie sau sunt valorificate pastoral (pe grindurile Chilia. cât mai ales peisajul unic al Deltei a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. În Deltă întâlnim şi singura liană din ţara noastră numită Periploca graeca. iepure. ocupă cca 36 000 ha şi sunt cultivate cu cereale. în timpul migraţiilor. în număr de 479 (8 % din suprafaţa Deltei) între care cele mai extinse sunt Dranov – 2 170 ha. în amestec cu ulmul şi teiul. de-a lungul braţelor şi canalelor. Stipoc. cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele RazimSinoe până la Capul Midia). măcieş. piciorong. Resursele Deltei Dunării sunt date de valorificarea fondului piscicol extrem de bogat. Emblematică este prezenţa pelicanului. Din toate aceste puncte de vedere regiunea analizată se înscrie pe un loc de vârf în oferta recreativă a continentului european putând fi concurată doar de Delta Volgăi ale cărei atribute (exceptând extensiunea) îi sunt inferioare. Depozitele aluvionare de pe grindurile Cardon şi Sărăturile conţin minereuri grele. lebede. Puiu. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar. păstrugă) sau de apă dulce (cega. veritabile păduri-galerii de un pitoresc aparte. vulpe. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. egrete. nurca. Furtuna. salcie). Avifaună şi faună piscicolă – unice în Europa. declarat monument al naturii. aici. În posibilităţile multiple de practicare a agrementului nautic. vulturul codalb. Pe grindurile Letea şi Caraorman apar păduri de stejar. porumbar. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. Pardina. rezultate prin amenajări. Merhei. Terenurile agricole. pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. crapul. pe grindurile continentale neinundabile se dezvoltă molisoluri (cernoziom). nisetru. dar şi somnul. aluvionare şi nisipoase aflate în diferite faze evolutive. braţul Sfântu Gheorghe după care a fost sculptat braţul Sulina şi. iar în dunele de pe grindul Caraorman au fost exploatate nisipuri siderurgice. cât şi cel aferent Mării Negre. Al doilea element hidrografic îl constituie lacurile. legume. Lumina. nuferi sau esenţe moi (plop. ulterior. Puiuleţ. Potenţialul biogeografic este remarcabil prin prisma dominanţei vegetaţiei hidrofile constituită din stuf.

actualmente. în spaţiul alocat. Ele derivă din potenţialul său biogeografic. Densitatea populaţiei scade sub 25 locuitori/km² datorită suprafeţei restrânse a uscatului şi condiţiilor dificile de afirmare a habitatelor. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 171 . industriale (recoltarea stufului) sau turistice. a canalului Bistroe. Majoritatea sunt sate pescăreşti în care. Potenţialul său economic. Maliuc. Centrul polarizator principal al Deltei este Tulcea. acest aspect. social şi politico-administrativ este decisiv în afirmarea funcţiei sale de polarizare regională. coroborate cu o intensificare a circulaţiei turistice sunt măsuri menite a revitaliza oraşul. deşi se află la periferia regiunii joacă rolul factorului atractor pentru întregul spaţiu deltaic. Singurul oraş din Delta Dunării este Sulina (5 500 locuitori) a cărui izolare inhibă o dezvoltare mai accelerată motivată de poziţia sa la cel mai important braţ navigabil al Dunării. Comentaţi. cu acoperiş din stuf). Aşezările rurale sunt concentrate în zona grindurilor mai extinse fiind localizate de-a lungul braţelor principale sau al canalelor. Caraorman. Test de autoevaluare Regiunea Deltei Dunării beneficiază de atribute unice în context european. Indice scăzut al populării. 25. oraş care. Mila 23) sau grupatrăsfirată (Letea. Adevăratul centru polarizator al Deltei Dunării este Tulcea.Delta Dunării 25. Amenajarea unui port maritim şi statutul de zonă-liberă (porto-franco). Componenta antropică Componenta antropică se înscrie. Chilia Veche). va accentua restrictivitatea poziţiei sale periferice.3. Au o structură liniară (Crişan. În arhitectura lor îşi fac loc adaptările la condiţiile locale (gospodării cu un singur nivel construite din cărămizi nearse sau lemn. de asemenea. complementar. Construirea canalului Dunăre-Marea Neagră şi. cu trăsături particulare derivate din slaba populare a teritoriului. O pondere importantă a locuitorilor aparţin minorităţii ruşilor-lipoveni. dar şi dinafara acestuia. în partea ucraineană a Deltei. apar activităţi agricole. Aşezări rurale puţine.

În ultimii ani activitatea este în declin deşi materia primă respectivă este regenerabilă. Stipoc. prelucrarea peştelui. practicat de numeroşi participanţi la manifestările de profil organizate de Institutul Deltei Dunării sau de studenţii multor facultăţi de ştiinţe naturale din ţară ce-şi organizează practica de studii aici. A doua activitate economică. precum şi de restricţiile care intervin în derularea celui fluviatil în anumite circumstanţe (poduri de gheaţă. cinegetic sau piscicol. implicit. Pe lacurile Roşu. Puiu se adaugă bazelor hoteliere din Sulina şi. Puiu pescuitul se desfăşoară în condiţii naturale. Delta a devenit şi o ţintă a turismului litoral în sensul diversificării ofertei acestuia prin călătorii de scurtă durată în perimetrul ei. O altă ramură economică este cea a transporturilor. grâu. pe terenurile neinundabile. Industria prelucrării peştelui şi cea navală prezente în oraşele regiunii. Matiţa. pe baza bauxitei din import. Complexele turistice Crişan. Economia Deltei Dunării Economia Deltei Dunării relevă un indice de dezvoltare modest. vijelii. Fiind singura poartă de ieşire la mare a unor ţări central-europene.4. creşteri maxime ale nivelurilor. În Sulina se repară nave şi are loc prelucrarea primară a peştelui. Se practică. iar în celelalte zone se cresc animale. aflată în plin avânt este turismul de agrement nautic. Condiţii optime întruneşte apicultura. a locuitorilor Deltei într-una de mare intensitate şi randament practicată inclusiv în amenajări piscicole complexe (32. Sub acest aspect. Mahmudia. Rusca. plante tehnice. mai ales Tulcea în satisfacerea nevoilor de cazare şi sejur. morărit-panificaţie. Delta Dunării ca regiune geografică. Există însă. colmatarea unor canale). o serie de culturi (porumb. În ultimii ani creşte ponderea turismului rural. O formă de turism în afirmare este cel ştiinţific. se produce alumină. Roşu. de subzistenţă. cu sejur în localităţile rurale din Deltă.Delta Dunării 25. Construcţia de nave.700 ha) cum sunt cele din zona Chilia. 172 . Sulina este un port de transbordare de pe navele maritime cu un pescaj superior pe cele fluviatile. Dunărea şi. efectuate îndeosebi pe braţul Sulina pentru nave cu un pescaj de 7 m. al căilor de transport. Exploatarea agricolă a terenurilor de pe unele grinduri satisface doar parţial nevoia de produse ale locuitorilor regiunii. sub aspectul căilor de acces. turismul şi transporturile navale sunt principalele activităţi economice. feroaliaje sunt alte subramuri dezvoltate în acest centru. corelabil cu potenţialul antropic redus. valorifică această oportunitate. Merhei. Principala ramură economică rămâne încă pescuitul transformat dintr-o ocupaţie tradiţională. Industria este concentrată în Tulcea unde. Valorificarea stufului pentru producerea celulozei la Chişcani (Brăila) a atins cote deosebite în deceniile 6-7 ale secolului trecut când mari suprafeţe deltaice au fost integrate exploatărilor. Holbina. Isac. Gorgova. o insuficienţă majoră generată de imposibilitatea desfăşurării transportului rutier şi feroviar. legume). dar şi cu caracterul de tranzit al principalelor activităţi indus de practicarea transporturilor fluviale. regiunea analizată prezintă cel mai redus indice de Proiectul pentru Învăţământul Rural Pescuitul.

alături de lişiţe. nuferi sau esenţe moi (plop. Emblematică este prezenţa pelicanului. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. cormorani. Perspectivele regiunii sunt dependente de modul de gestionare a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării în care conceptele dezvoltării durabile trebuie aplicate fără reticenţă.Delta Dunării Dezvoltarea de perspectivă vizează valorosul patrimoniu turistic. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar. salcie). Delta Dunării trebuie să rămână un tărâm în care evoluţia naturală a peisajului geografic să se deruleze nestânjenită.5. favorabilitate din ţară. declarat monument al naturii. călifar. vidra. vulpe. dar el trebuie completat cu un heliport la Sulina pentru situaţii de urgenţă. Proiectul pentru Învăţământul Rural 173 . al unor activităţi de transport fluviatil eficiente. câinele enot. şalăul. stârci. nisetru. cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele Razim-Sinoe până la Capul Midia). Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. lopătari. ca mărturie a unui echilibru posibil între natură şi dezideratele. egrete. aici. iepure. dar şi somnul. Comentarii şi răspunsuri la teste Potenţialul biogeografic al Deltei este remarcabil dominând vegetaţia hidrofilă constituită din stuf. piciorong. în timpul migraţiilor. Înscrierea Deltei Dunării în traseele turistice ale viitoarelor croaziere pe Marea Neagră şi Marea Mediterană este obligatorie în condiţiile unui efort de îmbunătăţire şi diversificare a ofertei sale. în principal turişti. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun. 25. ale factorul modelator antropic. Prezenţa aeroportului de la Tulcea mijloceşte sosirea în zona Deltei a multor persoane. crapul. lebede. al pescuitului raţional corelat cu capacitate de reproducţie a ecotopurilor deltaice. mereu mai numeroase şi mai variate. vulturul codalb. nurca. caras sau biban. Ea trebuie să devină un paradis al turismului ecologic. viza) producători de icre negre. păstrugă) sau de apă dulce (cega. Concomitent.

Editura Academiei. Casa Cărţii de Ştiinţa.0 pct. De ce Delta Dunării este considerat cel mai nou pământ al ţării? (1.5 pct. x x x (1969). . (1.5 pct. Lucrarea de verificare nr. 3. Dobrogea şi Delta Dunării . .) popularea şi urbanizarea redusă a 3. Analizaţi aceste aspecte în situaţia regiunii Dunărea de Jos. 2. 21-25 privind regiunile Curbura. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Bărăganul. Geografia Văii Dunării Româneşti. Gravitaţia naturală induce fenomene de gravitaţie antropică.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină).0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Sistemul circulaţiei apei. Delta Dunării. Cluj-Napoca.7. 25.Delta Dunării 25.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Driga. Editura Academiei. Bucureşti. 6 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. 174 Proiectul pentru Învăţământul Rural .) 2. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. . Comentaţi diferenţierile peisagistice dintre Dobrogea de nord şi cea de sud. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.Adresa cursantului.Numărul lucrării de verificare. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1.) 5. Dunărea de Jos. B-V. I – Geografie fizică. la obiect. Cum argumentaţi Bărăganului? (2. x x x (1983) Geografia României.) 4. Răspunsul va fi logic formulat.) 6. Prin ce elemente peisagistice se detaşează Curbura? (2. .0 pct.6. vol. (2004). (2. Bucureşti.0 pct.Specializarea şi anul absolvirii. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Bibliografie selectivă 1.

Bibliografie generală

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. 30. Antonescu, Daniela (2003), Dezvoltarea regională în România, Editura Oscar Print, Bucureşti. Aur, I. N. (2000), Valea Siretului – studiu de geografie uman-economică, Editura „Grigore Tabacaru”, Bacău. Badea, L. (1979), Asupra regionării reliefului României, SCGGG, XXVI, Bucureşti. Badea, L. (1992), Asupra geografiei regionale, SCG, XXXIX, Bucureşti. Barbu, N. (1976), Obcinele Bucovinei, Editura Ştiinţifică, Bucureşti. Barbu, N. (1988), Regionarea pedogeografică a teritoriului României, Terra, 2 (XL), Bucureşti. Băcăuanu, V. (1968), Câmpia Moldovei. Studiu geomorfologic, Editura Academiei, Bucureşti. Băcăuanu, V., Barbu, N., Pantazică, Maria, Ungureanu, Al, Chiriac, D. (1980), Podişul Moldovei, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. Benedek, J. (2004), Amenajarea teritoriului şi dezvoltarea regională, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca. Bogdan, Octavia (1980), Potenţialul climatic al Bărăganului, Editura Academiei, Bucureşti. Bordei, I. N. (1970), Influenţa curburii Carpaţilor asupra circulaţiei atmosferei, Editura Academiei, Bucureşti. Brânduş, C. (1981), Subcarpaţii Tazlăului. Studiu geomorfologic, Editura Academiei, Bucureşti Berre, Maryvonne le (1980), Heur et malheur de la Géographie Regionale, Trav. Inst. Geogr. 41-42, Reims. Blache, Paul Vidal de la (1889), L'Europe. Etats et nations autour de la France, Delgrave, Paris. Blache, Paul Vidal de la (1908), Regions naturelles et noms de pays, Delgrave, Paris. Bodocan, V. (1998), Geografie politică, PUC, Cluj-Napoca. Brunet, R., Dollfus, O. (1990), Géographie Universelle, I, Hachette, Paris. Brunhes, J. (1910), La geographie humaine, 3 vol. Paris. Chauvet, A. (1981), La porte nantaise dans la France de l'ouest, Etude de region, Bull. Assoc. Geogr. Franç., 482, Paris. Chorley, R. J., Haggett, P. (1971), Models în Geography, Methuen &Co LTD, pg. 461-501. Christaller, W. (1933), Die zentralen orte în Suddestscland, Fisher, Jena. Ciulache, S. (1997), Clima Depresiunii Sibiului, Editura Universităţii Bucureşti. Claval, P. (1984), Géographie humaine et economique contemporaine, PUF, Paris. Claval, P. (1993), Initiation a la Geographie Regionale, Nathan, Paris. Cocean, P. (1983), Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi), SCGGG, XXX, Bucureşti. Cocean, P. (1997), Ţara (The Land) - A Typical Geographical Region of Romania, RRG, 41, Bucureşti. Cocean, P. (1997), Geografia turismului românesc, Editura Focul Viu, Cluj-Napoca. Cocean, P. (2002), Geografie Regională, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca. Cocean, P. (2004, a), Structura spaţiului mental românesc, Studia UBB,1. Cocean, P. (2004, b) – coordonator – Planul de amenajare a teritoriului Regiunii de Nord-Vest (PATR). Coordonate majore, Editura Presa Universitară Clujeană, ClujNapoca. 175

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Bibliografie generală

31. Cocean, P. (2004, c) – coordonator – Strategia de dezvoltare economuico-socială a microregiunii Tăşnad, Tăşnad. 32. Cocean, P. (2005), The Resilience of the Geographical Region, Romanian Review of Regional Studies, 1, Cluj-Napoca. 33. Cocean, P., Ciangă, N. (2000), The “Countries” of Romania as Mental Spaces, The 29 th International Geographical Congress, Seoul, Korea. 34. Cocean, P., Cocean, R. (2002), Zonarea funcţională a Regiunii de Nord-Vest, Studia UBB, 1, Cluj-Napoca. 35. Cocean, P., Adnana, Lăcău (2002), The Political-administrative Regionalization between Necesity and Hazard, The 27th ARA Congress, Polytehnic International Press, Montreal, Canada. 36. Coteţ, P. (1970), Câmpia Olteniei. Studiu geomorfologic, Editura Tehnică, Bucureşti. 37. Cucu, V (2001), România. Geografie umană şi economică, Editura Oraj, Târgovişte. 38. Dayries, J-J, Dayries, Michele (1978), La regionalisation, PUF, Paris. 39. Dauphiné, A. (1979), Espace, region et systeme, Economica, Paris. 40. Deică, P. (1980), Conceptul de regiune în geografia românească, Analele Univ. Bucureşti, XXIX, Bucureşti. 41. Dezsi, Ştefan (2005), Ţara Lăpuşului. Studiu de Geografie regională, Editura Academie, Bucureşti. 42. Dickinson, R. E. (1976), Regional Concept: The anglon-american Leaders, Routhlege & Kegan Paul, London. 43. Dinu, Mihaela (1999), Subcarpaţii dintre Topolog şi Bistriţa Vâlcii, Editura Academiei, Bucureşti. 44. Dollfus, O. (1971), L'analyse geographique, PUF, Paris. 45. Donisă, I. (1968), Geomorfologia Văii Bistriţei, Editura Academiei, Bucureşti. 46. Donisă, I. (1977), Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti. 47. Drăguţ, L. (2000), Geografia peisajului, PUC, Cluj-Napoca. 48. Driga, B-V., (2004), Delta Dunării. Sistemul circulator al apei, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca. 49. Dubois, C. G. (1991), L’identité regionale, Ed. CNRS, Paris. 50. Dumolard, P. (1980), Le concept de region: ambiquités, paradoxes ou contradictions, Trav. de l'Institut de Geogrpahie de Reims, no. 41-42. 51. Entrikin, J. N. (1991), Region, în Modern Geography. An Encyclopedic Survey, St. James Press, Chicago & London. Getis, A., Getis, J. (1990), Human Geography, WCB, USA. 52. Fellmann, P.,Getis, A., Getis, J. (1990), Human Geography, WCB, USA.. 53. Fremont, A. (1976), L'espace vecu et la notion de region, Trav. Inst. Geogr., 41-42, Reims 54. Gales, P., Lequesne, C. (1997), Les paradoxes des regions en Europe, La Decouverte, Paris. 55. George, P. (1970), Les methodes de la geographie, PUF, Paris. 56. Gravier, J. F. (1970), La question regionale, Flamarion, Paris. 57. Grigore, M. (1981), Munţii Semenic. Potenţialul reliefului, Editura Academiei, Bucureşti. 58. Grumăzescu, Cornelia (1975), Depresiunea Haţegului. Studiu geomorfologic, Editura Academiei, Bucureşti. 59. Grumăzescu, Cornelia (1970, a), Reprezentarea cartografică a regiunilor geografice la diferite scări, SCG, XVII, 1.

176

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Bibliografie generală

60. Grumăzescu, Cornelia (1970, b), Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă, SCGGG, XVII, 2. 61. Grumăzescu, H. (1965), Unele probleme de geografie regională, Natura, 5. 62. Grumăzescu, H. (1968), The limits of geographical regions and their determination criteria, RRGGG, 12, 1-2, Bucharest. 63. Haggett, P. (1990), The Geographer's Art, Basil Blackwell, Cambridge, USA. 64. Hârjoabă, I. (1968), Relieful Colinelor Tutovei, Editura Academiei, Bucureşti. 65. Hizy, V. (2001), Reseaux de villes – la position de l’Union europeenne, Bull. Asoc. Geogr. Franc., 3. Paris. 66. Ianoş, I. (1981), Puncte de vedere privind analiza geografică regională a teritoriului României, SCGGG, XXVIII, Bucureşti. 67. Ianoş, I. (1987), Oraşele şi organizarea spaţiului geografic, Editura Academiei, Bucureşti. 68. Ianoş, I. (1993), Spre o nouă bază teoretică a regiunii geografice SCGGG, XL, Bucureşti. 69. Ianoş, I. (2000), Sisteme teritoriale. O abordare geografică, Editura Tehnică, Bucureşti. 70. Ianoş, I., Humeau, J-B. (2000), Teoria sistemelor de aşezări umane, Editura Tehnică, Bucureşti. 71. Ielenicz, M (1984), Munţii Ciucaş-Buzău, Editura Academiei, Bucureşti. 72. Ielenicz, M. (1999), Dealurile şi podişurile României, Editura Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti. 73. Ielenicz, M., Pătru, Ileana-Georgeta, Ghincea, Mioara (2003), Subcarpaţii României, Editura Universitară, Bucureşti. 74. Ilieş, Al. (1999), Etnie, confesiune şi comprtament electoral în Crişana şi Maramureş, Editura Dacia, Cluj-Napoca. 75. Ilieş, Gabriela (2005), Tara Maramureşului. Studiu de Geografie regională, Editura Academiei, Bucureşti. 76. Ilieş, M. (2005), Ţara Oaşului. Studiu de Geografie regională, Editura Academiei, Bucureşti. 77. Ilinca, N. (1994), Munţii Poiana Ruscă, Editura Vinea, Bucureşti. 78. Isard, W. (1971), Methods of Regional Analysis: an Introduction to Regional Science, MIT Press, Cambridge, USA. 79. Juillard, E. (1962), La region: essai de definition, în Annales de geographie, 387, Paris. 80. Lajugie, J., Delfaud, P., Lacour, C. (1985), Espace regional et amenagement du terittoire, Dalloz, Paris. 81. Marcelpoil, Emmanuelle (2000), Territoires de dévelopement versus territoires politiques, Revue de geographie alpine, 1, Grenoble. 82. Marin, I. (1995), Continentele. Geografie Regională, Editura Universităţii Bucureşti. 83. Mândruţ, O. (2002), România. Geografie Regională, Univ. de Vest. „Vasile Goldiş”, Arad. 84. Mehedinţi, S. (1931), Terra, I-II, Bucureşti. 85. Micalevich - Velcea, Valeria (1961), Masivul Bucegi. Studiu geomorfologic, Editura Academiei, Bucureşti. 86. Mihăilescu, V. (1957), Harta regiunilor geomorfologice ale R.R.Române pe baze geografice, BSSGG, Bucureşti, II, 1. 87. Mihăilescu, V. (1932), Marile regiuni morfologice ale României, Bul. Soc. rom. Geogr. 50.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

177

Gr.. Mihăilescu. (2001). XI. IV. (1931). I. (1979). Les regions geographiques du territoire de la Roumanie. Mihăilescu. V. N (1990). Bucureşti. (1968 a). V. Cuza”. Geografie teoretică. I. Badea. Publ. Morariu. Posea. Rey. Paris. b).. Minshull R. Grigore. Studiu de geografie umană. London. V. Bucureşti. Gr. (2001).3-7. I. I. Editura Academiei. 96. Der isolierte Staat în Besichung auf Landwitschaft und Nationalokonomia. Irina. Vâlsan. Ţara Făgăraşului. Bucureşti. 114. Editura Universităţii Oradea. Hutchinson University Library. 12. 93. La question regionale dans l'espace roumain. XVII. Pop. Editura Univ. 89. Podişul Dobrogei şi Delta Dunării.. Al. Iaşi. Roşu. Al. von (1826). Mihăilescu. Tufescu. Ann. I. Oancea. Violette (1994). M. Iaşi. Popa. G. 101. Ţara Haţegului. V. XXVI. 94. Om. 91. SCGGG. Bul. România. N. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Morariu. Donisă. (1980. Reclus. Morariu. Theory and practice. 2.. V. Marin. XVII. 106. Popescu. Inst. The Netherlands. 1. Velcea. Pop.. Soc.. T. Geografia generală şi regională. 102. (2005). Marile regiuni geografice ale României. 107. Gr. Posea. Elementul spaţial în descrierea geografică. Editura Academiei. (1982). 100. Milano. 111. Oradea. Subcarpaţii Olteniei dintre Motru şi Gilort. (1994). “Al. 95. Ungureanu. 2. Proiectul pentru Învăţământul Rural 178 .H. Gr. SCGGG. Geografie-ecologie. Studiu geomorfologic. Editura Kluwer Acad. Clujeană. (1964). Mac. Cluj. I. L. XXVII. (1970). reflecţii. Natură.. Timişoara. SCGGG. p. Clujeană. (1968 b). regiune geografică-ecosistem. Univ. I. Dordrecht. Bucureşti. Cuza. Bucureşti. Regionarea Depresiunii Transilvaniei SCGGG. Al. Contribuţii la precizarea unor termeni fundamentali din geografia regională. (1971). Mihăilescu. p. Regionarea geomorfologică a Carpaţilor Orientali şi Carpaţilor de Curbură. 4. Mihăilescu.. 1-2. Region as a socio-environmental System. Şt. Bucureşti Pop. Ungureanu (1993).. T. Carpaţii şi Subcarpaţii României. în L'espace geographique. 92. (1971). Gr. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. Bucureşti. Mursia. T. sistema territoriale sostenibile. V. Geogr. Editura Presa Univ. Valeria Velcea (1971). 112.. XXVII. 113. La region geographique comme methode de travail dans les recherches geographiques. SCGGG. Despre ţară şi ţări. De Ştiinţe Geografice. (2000). (1984). Gr. Depresiunea Transilvaniei. Posea. 109. Editura Academiei RS România. (1980. Editura Academiei. SCGGG. Regional Geography. Hamburg.215-217. (1995). Posea.(1990). Univ. Regiune geografică şi regiune economică. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Gr. Bucureşti. Germany.Bibliografie generală 88. Bucureşti. Bucureşti Thunen. (1991). Terra. 98. Regionarea geomorfologică a teritoriului României. Editura Universităţii de Vest. 1. J. 2. 97. Ungureanu. Mac. VI (LXXVI). 110.Lucr. ClujNapoca. 104. Editura Presa Univ. La regione. I. 90. 99. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Vallega. Popovici. D. 108. A. RRGGG. Economie. ClujNapoca. 103. Nir D. Principii şi mijloace de cercetare în geografia fizică. a). Studiu geomorfologic. (1967). 105. An Introduction to a Systemic Regional Geography. (1974).

Velcea. G. Bucureşti. x x x. BSRRG. 117. 116. (2002.Bibliografie generală 115. caracteristici spaţiale şi funcţionale. 120. Wackermann. Editura Academiei. Editura Academiei. 119. Ellipses. Bucureşti. G. Câmpia Română. Terra. Valeria (1988). (1916). (1960). (1969). Monografia geografică a RPR. 2. (1983-2005). Bucureşti. Bucureşti. I-V). Geografia României (vol. Editura Academiei. Contribuţii de geografie fizică. Geografia regională. Vâlsan. XXXVI. 118. Géographie Regionale. x x x. Geografia Văii Dunării Româneşti. Proiectul pentru Învăţământul Rural 179 . x x x. Paris.