You are on page 1of 189

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural

GEOGRAFIE
Geografia regională a României

Pompei COCEAN

2005

© 2005

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării

ISBN 973-0-04097-4

Cuprins

CUPRINS Introducere 1. Regiunea geografică – consideraţii teoretice
1.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 1 1.2. Regiunea geografică - entitate teritorială 1.3. Regiunea ca teritoriu 1.4. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1.5. Regiunea ca sistem 1.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.7. Bibliografie selectivă

VI 1
1 1 2 5 6 10 10

2. Criteriile de delimitare a regiunilor geografice
2.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2 2.2. Criteriul peisagistic 2.3. Criteriul funcţional 2.4. Criteriul politico-administrativ 2.5. Criteriul mintal 2.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 2.7. Bibliografie selectivă

11
11 12 13 14 16 18 19

3. Tipologia regiunilor geografice
3.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 3 3.2. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3.3. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3.4. Regiunile omogene 3.5. Regiunea polarizată 3.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 3.7. Bibliografie selectivă

20
20 20 22 25 26 28 29

4. Geografii români şi Geografia Regională. Regiunile geografice ale României
4.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 4 4.2. Începuturile Geografiei Regionale în România 4.3. Etapa 1950-1980 4.4. Etapa actuală 4.5. Regiunile geografice ale României 4.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 4.7. Lucrarea de verificare nr. 1 4.8. Bibliografie selectivă

30
30 30 31 33 34 36 37 37

5. Moldova de nord-est
5.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 5
Proiectul pentru Învăţământul Rural

38
38 i

Componenta demografică şi de habitat 8.6.6. Componenta antropică a sistemului regional 5.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 7. Bistriţa-Trotuş 10.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6. Componenta antropică a sistemului regional 10. Economia şi devenirea regiunii 10.5.4.7. Bibliografie selectivă ii 66 66 66 68 69 70 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural .6. Economia regiunii 9.1.4.2.Cuprins 5. 9 9.1.3.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Economia şi perspectivele regiunii 6.6.3.4. 7 7. Componenta antropică a sistemului regional 6. 6 6. 10 10.2. 2 8. Economia regiunii 8.5.6. Bibliografie selectivă 61 61 61 62 63 64 65 10.3.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 7.3.2.2.4. Bibliografie selectivă 56 56 56 57 58 59 60 60 9. Bucovina 6. Bârladul 8.5. Baza naturală de susţinere 7.1.Comentarii şi răspunsuri la teste 5. Baza naturală de susţinere 6. Comentarii şi răspunsuri la teste 6. Baza naturală de susţinere 10. Lucrarea de verificare nr. Componenta naturală a bazei de susţinere 8.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 8. Componenta demografică şi de habitat 7.2.Obiectivele unităţii de învăţare nr. Culoarul Siretului 9. Comentarii şi răspunsuri la teste 9.1.3.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă 38 39 41 42 43 6. Baza naturală de susţinere 9. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 10. Componenta demografică şi de habitat 9. Baza naturală de susţinere 5.5.3. Economia şi perspectivele regiunii 5. Maramureş-Chioar 7. Bibliografie selectivă 50 50 50 52 54 55 55 8. 8 8. Bibliografie selectivă 44 44 44 46 47 49 49 7.

Componenta demografică şi de habitat Proiectul pentru Învăţământul Rural 108 108 108 110 iii . Transilvania sudică 12. Obiectivele unităţii de învăţare nr.5.4.3.5. Bibliografie selectivă 94 94 94 96 98 99 99 15. Componenta antropică 12. 13 13.6.6.1. Transilvania nordică 11.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 11. Economia regiunii 12.7.4.1. 3 12. 15 15.3. Economia şi perspectivele sistemului regional 13.1.1. Baza naturală de susţinere 14.5. 12 12.2.3. Lucrarea de verificare nr. Economia şi perspectivele sistemului regional 11. Componenta naturală a bazei de susţinere 12. Bibliografie selectivă 100 100 100 103 105 106 108 16.2. Comentarii şi răspunsuri la teste 14.3. Crişana 14.1. 16 16. Componenta antropică 11. Munţii Apuseni 13.4. Economia şi perspectivele regiunii 14. Haţeg-Poiana Ruscă 15.2. Baza naturală de susţinere 15. Bibliografie selectivă 71 71 71 73 74 76 77 12.2.2.3 Componenta antropică 13. Bibliografie selectivă 86 86 86 90 90 92 93 14.6. Baza naturală de susţinere 13. Componenta antropică a sistemului regional 15.3. Bibliografie selectivă 78 78 78 81 82 84 85 85 13. Comentarii şi răspunsuri la teste 12.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 15. Banatul 16. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr.4.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 13.Cuprins 11. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta naturală a bazei de susţinere 11. 11 11.1.2.4 Economia regiunii 15.Obiectivele unităţii de învăţare nr.5. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta naturală a sistemului regional 16. 14 14. Componenta antropică a sistemului regional 14.

16 16. Economia regiunii şi perspectivele sale 17.4.2. Regiunea Metropolitană Bucureşti 20. Curbura 21.4. Bibliografie selectivă 111 113 114 114 17.6.5. Obiectivele unităţii de învăţare nr.4. Lucrarea de verificare nr. Oltenia nordică 17. Economia regiunii şi perspectivele sale 16. Componenta antropică şi de habitat 17.6. Baza naturală de susţinere 18.2. Economia regiunii şi perspectivele sale 18. Comentarii şi răspunsuri la teste 19.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 17. Componenta economică 21. Componenta demografică şi de habitat 18.2.3.5. Baza naturală de susţinere 17. Obiectivele unităţii de învăţare nr.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 16. Componenta antropică a sistemului regional 19. Componenta antropică 20.3. Economia şi perspectivele regiunii 19. Economia regiunii şi perspectivele sale 20. Bibliografie selectivă 143 143 143 146 148 150 150 iv Proiectul pentru Învăţământul Rural .1.1.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 18 18. 19 19.7. Muntenia de nord-vest 19.Cuprins 16.5.5.6.6. 21 21.5.6.1.3. Bibliografie selectivă 123 123 123 125 127 128 129 19.4.7.1. 20 20. Componenta naturală a bazei de susţinere 21. 5 20.4.3. Componenta demografică şi de habitat 21. Oltenia sudică 18.1.Comentarii şi răspunsuri la teste 21. Bibliografie selectivă 130 130 130 132 134 135 136 20.2. Bibliografie selectivă 137 137 137 138 140 141 141 142 21. 17 17. Comentarii şi răspunsuri la teste 20.4. Lucrarea de verificare nr. Baza naturală de susţinere 19. Bibliografie selectivă 115 115 116 119 120 122 122 18. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Baza naturală de susţinere 20.3. Comentarii şi răspunsuri la teste 18.

25 25. Bibliografie selectivă 168 168 169 171 172 173 174 174 Bibliografie generală 175 Proiectul pentru Învăţământul Rural v .7. Delta Dunării 25. Bibliografie selectivă 163 163 163 165 166 167 167 25.4.1. Economia Deltei Dunării 25. Economia şi perspectivele regiunii 24. Bibliografie selectivă 157 157 157 159 161 162 162 24. Bărăganul 22.6. Economia regiunii 22. Componenta antropică 22. Baza naturală de susţinere 24. 22 22. 24 24.4. 6 25.2.6. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. Componenta demografică şi de habitat 24.1.Comentarii şi răspunsuri la teste 24.3. Bibliografie selectivă 151 151 151 153 155 156 156 23. Componenta antropică a sistemului teritorial 23. Obiectivele unităţii de învăţare nr.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 22.3.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6.3.4.5.5.5. Dunărea de Jos 23. Baza naturală de susţinere 25. Componenta antropică 25.3.6.2. Economia şi perspectivele regiunii 23.Cuprins 22. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. Dobrogea 24. Lucrarea de verificare nr. Componenta naturală a sistemului regional 22.1.2. Comentarii şi răspunsuri la teste 23. Baza naturală de susţinere 23. 23 23. Comentarii şi răspunsuri la teste 25.

patriotică. între obiectivele generale se înscrie. specifice şi expresive. cum este şi firesc. Dintre obiectivele expresive ale cursului de Geografia Regională a României. Ele se află într-o permanentă şi complexă interacţiune. ceea ce dealtfel conferă acestora marele atribut al specifictăţii.Introducere INTRODUCERE În cadrul ştiinţei celor patru învelişuri terestre. Obiective generale. geologic. Iar dintre toate ramurile Geografiei. Rolul fundamental al acestui curs în programele de formare a viitorilor geografi se leagă şi de o anumită circumstanţă favorabilă. ci şi de componenta sa antropică şi environmentală. atât de necesară oricărui proces educativ. necesitatea de întâmplare. singura în stare de-a ne apropia de adevăr şi de progres. a explica şi gestiona fructuos acest parametru. ieşirea din cercul strâmt al cazuisticii particulare. adecvată. o finalitate eficientă. morfologic. Tot obiectivelor generale îi aparţin şi înţelegerea conexiunilor şi interferenţelor. fără nici-un echivoc. Perceperea corectă a spaţiului în care-şi desfăşoară viaţa. durabilul de efemeritate etc. să pătrundă şi să desfacă păienjenişul cauzelor şi efectelor. a descifra. Nu este vorba numai de substratul material. vi . Prin acest obiectiv se realizează şi componenta afectivă. El va prilejui celui dornic să-l parcurgă realizarea tuturor celor trei tipuri de obiective. dar în acelaşi timp distilată şi esenţializată. posibilitatea perceperii spaţiului geografic ca entitate materializată în realitatea locurilor. Ca urmare. existenţa. orientarea demersurilor spre abordarea critică. al oricărei colectivităţi. în devenirea şi metamorfoza lor continuă. riguroasă. Se ştie că dintre toate ştiinţele Geografiei îi revine menirea de-a descoperi. a structurii complexe a peisajului şi lumii înconjurătoare. devine un important atu al oricărui individ uman. Cursantul se va înarma cu acele dexterităţi care îi vor permite. componenta sintetică. nu lipsesc cele care asigură participanţilor lărgirea orizontului cunoaşterii într-un domeniu geografic de perpetuă actualitate. Geografia Regională este cea mai implicată în toate cele susmenţionate. specifice şi expresive preconizate de strategia didactică modernă. generale. crearea de aptitudini certe pentru investigarea ştiinţifică. să diferenţieze e esenţialul de neesenţial. În consecinţă. a aspectelor de Geografie Fizică şi Geografie Umană specifice teritoriului naţional. cursul de Geografia Regională a României va oferi oricărui candidat la cunoaşterea structurii şi funcţiilor peisajului acesteia o imagine complexă şi completă. în primul rând. hidroclimatic sau biopedogeografic. Ca obiective specifice ce pot fi realizate plenar prin acest curs menţionăm. Astfel. de maximă generalitate şi esenţializare a fenomenelor şi proceselor dintr-un teritoriu dat. cum este definită Geografia. abordările de Geografie Regională reprezintă. înainte de orice. a zilelor noastre: viitoarea integrare a României în Uniunea Europeană Proiectul pentru Învăţământul Rural Geografia Regională ca sinteză a tuturor ramurilor geografice. şi ele extrem de numeroase. în orice ipostază. cunoaşterea aprofundată a realităţilor pământului românesc. ele încununează orice demers didactic în domeniu şi se transformă într-o condiţie sine qua non a oricăru act didactic ce-şi propune. ai cărei parametrii variază de la o regiune la alta.

punctele acordate fiind precizate pentru fiecare răspuns în parte. Fiecare lucrare are ataşate instrucţiunile de elaborare şi transmitere către tutore în vederea evaluării ei. în final. În ceea ce priveşte lucrările de verificare. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. maniera sintetică a abordării limitând însă volumul informaţiei la cel adecvat unui modul semestrial. Structurarea cursului în cele 25 unităţi de învăţare se fundamentează pe o introspecţie teoretică solida. menţionate în bibliografia generală ce încheie manualul de faţă.Introducere Racordarea. s-au avut în vedere lucrări de referinţă a căror parcurgere integrală este indispensabilă edificării unei viziuni geografice de ansamblu. În continuare. Răspunsul va fi logic formulat. prin cunoaştere. Structurarea detaliată. Bucovina. Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. Răspunsurile vor fi notate de tutore de la 1 la 10. cursantul va apela la sursele bibliografice selectiv indicate pentru fiecare unitate de învăţare. numărul lucrării de verificare. Ori toate acestea încep cu perceperea şi înţelegerea lui profundă. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est. tipologia entităţilor regionale şi contribuţia geografilor români la dezvoltarea ştiinţei în cauză (unităţile de învăţare 1-4). la obiect. pe unităţi de învătare. Ca urmare. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: titlul cursului (Geografia Regională a României). Toate întrebările îşi au răspunsurile diseminate în informaţia prezentată cursantului. cursul de faţă conţine şase astfel de cerinţe. prin intermediul testelor de autoevaluare şi a lucrărilor de verificare. însumând problematica a 4-5 unităţi de învăţare analizate anterior. Ea poate fi îmbogăţită şi prin accesarea altor lucrări. adresa cursantului. Structurarea cursului în 25 unităţi de învăţare. a permis formularea a tot atâtea teste. specializarea şi anul absolvirii. a părţii la întreg. (unităţile de învăţare 5-25). numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. mai iscusit. Bibliografie selectivă. menită a pune în evidenţă evoluţia în timp a conceptului de regiune geografică. peisagistice. criteriile utilizate în regionare. Evaluarea activităţii cursantului se va realiza continuu. delimitate după un ansamblu de criterii funcţionale. Ea va fi cu atât mai rapidă şi mai armonioasă cu cât structura şi funcţiile organismului său teritorial sunt cunoscute şi accesate mai eficient. în 25 unităţi de învăţare. Maramureş-Chioar şi Bârlad. structurale sau mentale. inclusiv comentariile şi răspunsurile adecvate. cursantul le va găsi ataşate fiecărei unităţi de învăţare. Specificitatea regiunilor geografice a impus structurarea cursului întrun număr relativ mare de unităţi de învăţare. precum şi la sfârşitul semestrului printr-o examinare orală realizată la Proiectul pentru Învăţământul Rural vii . sunt descrise entităţile teritoriale ale României. În general. presupune o racordare a părţii la întreg. Teste de autoevaluare Lucrări de verificare. ce conţine. şi bibliografie generală. Un alt aspect este cel legat de testele de autoevaluare. Pe lângă informaţia aferentă modulului. centrate pe problematica de maxim impact.

Introducere întâlnirea tutorelui cu studenţii. viii Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ponderea celor două tipuri de evaluare va fi egală (50 % din cuantumul notei finale pentru fiecare).

Observaţia critică formulată de Maryvonne le Berre este.descrierea fazelor evolutive ale conceptului de regiune geografică. considerăm punerea sa în discuţie ca o operaţiune obligatorie. În tot intervalul menţionat. pe de o parte.entitate teritorială 1. teritorială. 1 1.2. Regiunea geografică – entitate teritorială. Regiunea geografică . . preocuparea pentru definirea clară a propriului domeniu. considerat părintele acestei ştiinţe. 1 Geografie Regională – ramură de bază a Geografiei.CONSIDERAŢII TEORETICE Cuprins 1. pe de altă parte.3. 1. 1 REGIUNEA GEOGRAFICĂ .5. rămase în urmă. Regiunea ca sistem 1.definirea bazei teoretice a Geografiei regionale. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Unitatea de învăţare Nr. Bibliografie selectivă Pagina 1 1 2 5 6 10 10 1.1.7. Regiunea ca teritoriu 1. şi conceptele menite a înmagazina semnificaţiile noilor fenomene. . întru decelarea corectă a semnificaţiei şi perspectivelor sale de a defini o realitate geografică permanentă. fiind fondată pe "uitarea de sine" a unei ştiinţe care. indiferent de metamorfoza acesteia în spaţiu şi timp.1.identificarea semnificaţiei actuale a regiunii geografice. S-a instaurat astfel un decalaj de fază între cuantumul de informaţie vehiculat şi nevoia socială de noi soluţii practice.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr. între 1859-1953. . Regiunea ca entitate politico-administrativă 1. pentru a atinge opusul acestuia odată cu "revoluţia cantitativă" dintre 1953-1970. are prea puţine contribuţii teoretice la fundamentarea ei. în acest caz.explicarea noţiunii de „regiune geografică” precum o realitate vie. a metodologiilor şi mijloacelor sale specifice de investigaţie a rămas oarecum în plan secund.1 Studierea acestei unităţi de învăţare vă ajută la: . Deoarece în perioada contestării ţinta predilectă a fost conceptul de regiune. Obiectivele unităţii de învăţare nr. şi-a neglijat necesara devenire. Timp de aproape un secol. sub atributul indispensabilului. îndreptăţită.6.2. respectiv metodele de prelucrare superioară a bazei informative existentă. Însuşi Vidal de la Blache. aflate în avanposturi. Geografia Regională s-a aflat la zenitul afirmării sale (în raport cu Geografia însăşi şi cu direcţiile ei de dezvoltare). cu o evoluţie sinuoasă. fiind permanent eclipsată de imperativele momentului sau de facilitatea urmării căilor demult verificate. Proiectul pentru Învăţământul Rural . când semnele declinului ies în evidenţă.

termenului de regiune şi anume: teritoriu. în raport cu ţara. J. Acest mod de a privi lucrurile a caracterizat evoluţia Geografiei Regionale până la mijlocul secolului XX. văi). centrarea atenţiei asupra celor trei semnificaţii majore care au fost atribuite. în cadrul analizei evoluţiei conceptului de regiune. Franţa este o ţară şi nu o regiune". Cunoaşterea precară explică generalizările. echivalentul său fiind în antichitate topicul latin de "pagi" sau cel galic "pays" prin care erau definite teritorii aparţinând diverselor triburi. regiunea era constituită dintr-o suprafaţă terestră. mai degrabă. indică o serie de lucruri indeterminate. regionis" are semnificaţia de conducere. podişuri. Europa este o regiune şi nu o ţară. cel mai numeros număr de formulări. Proiecţia regiunii ca teritoriu a îmbrăcat. ordonare a unor realităţi spaţiale. 1991). N.Atlanticul.Mediterana sau oceanice . Pacificul. în timp. teritorii de mărimi variabile şi cu trăsături fizionomice şi structurale dintre cele mai diverse. inclusiv perioada sa de maximă înflorire. Neologismul "regionalism" este inclus. regiunea reprezintă o mare întindere de ţări: "regiunea. J. sistem. Conform acestei viziuni. identificabilă în teren (apărută-cum ar spune Vidal de La Blacheînainte ca geografii să o numească) sau o "construcţie mentală ce divide suprafaţa terestră în unităţi teritoriale" (Entrikin. F. câmpii. dar şi aportul mental al geografului care o delimitează conform criteriilor alese. răspândită şi structurată nuanţat. definită printr-o arhitectură proprie. Regiunea ca teritoriu Regiunea ca teritoriu este un concept vehiculat încă din antichitate. considerăm utilă. dirijare. de Litrré în dicţionarul său editat la 1877 (după Gravier. vidaliană.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Originea latină a termenului de „regiune”. în premieră. Termenul regiune şi-a făcut cu dificultate loc în arsenalul noţiunilor geografice. O dihotomie greu de înlăturat deoarece este evident suportul material al regiunii (integrabil primei accepţiuni). când descoperirea de noi tărâmuri şi reaşezarea permanentă a matricei politice situează în centrul atenţiei suprafeţe terestre. cu atât mai mult cu cât ele nu reprezintă decât faţetele multiple ale unei realităţi unice. decupajele teritoriale realizându-se după apartenenţa la structurile statale sau însuşirile de ansamblu ale peisajului natural (munţi. entitate politico-administrativă. Fără a considera cele susmenţionate ca dificultate. Forma actuală provine din aceeaşi limbă unde "regio. O suprafaţă terestră cu trăsături particulare. Apare tot mai pregnantă. 1.3. Ea poseda o sumă de resurse solice şi subsolice exploatate sau nu de o populaţie aferentă. scindarea viziunii cercetătorilor şi orientarea ei pe două direcţii diferite şi anume: regiunea este o realitate faptică. preferabil de uscat (fără a omite regiunile bazinelor marine . 1970). cu toate caracteristicile lor naturale şi antropice. la care se făcea des referinţă). Pentru acelaşi autor. ea devenind fie " o porţiune de spaţiu ce 2 Proiectul pentru Învăţământul Rural . dictată de principalele elemente fizico-geografice receptate de promotorul delimitării sale. poate.

cel nord american. puse în mod artificial împreună. adaugă acestora propria sa proiecţie asupra semnificaţiei regiunii formale ce nu este decât un teritoriu "în cuprinsul căruia unul sau mai multe fenomene precum roca.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Definiţii numeroase ce reiau. Platt. Proiectul pentru Învăţământul Rural 3 . Minshull. aer. a suprafeţei terestre. în esenţă. Herbertson. Getis. J. o structură ce conţine o relaţie a omului cu spaţiul.Un complex de pământ. de mare complexitate ideatică şi cu o metamorfoză continuă. animale. în marea lor majoritate. . formulate. s-au adaptat ulterior în vederea unei existenţe comune. . dintre care. 1971) care înmănunchează nu mai puţin de 40 definiţii ale regiunii. Este ilustrativ în acest sens demersul efectuat de Odum şi Moore în lucrarea American Regionalism (1932) (citaţi de Minshull. regiunile sunt receptate ca suprafeţe terestre care prezintă elemente semnificative de uniformitate internă şi diferenţiere externă în raport cu alte teritorii (Fellmann. Getis. Vidal de la Blache. A 1981). acestor definiţii. 1980). "regiunea este cea mai extinsă arie în care este posibilă generalizarea". fie "o structură a suprafeţei terestre locuită. R. figurează ca mediu privilegiat. "o porţiune de spaţiu dotat cu o anumită permanenţă” (Maryvonne le Berre. care împreună alcătuiesc o porţiune definită. cele mai vehiculate. P. plante şi oameni privite în relaţiile lor speciale. Ea se exprimă într-o tramă de vetre construite. ceea ce nu face decât să argumenteze supoziţia noastră anterioară: regiunea a constituit dintotdeauna pentru geografi o problemă incitantă. exploatarea agricolă sau populaţia sunt suficient de uniforme pentru a permite o generalizare şi totodată suficient de diferite faţă de fenomenele din regiunile înconjurătoare pentru a justifica o delimitare". . R. precipitaţiile. specifică.E. tocmai această variabilitate extraordinară a formulărilor a creat frecvent confuzii şi dificultăţi în statuarea ei ca un concept riguros definit. aceleaşi trăsături structurale şi funcţionale: omogenitate. Evident. A. apă. unicitate. în acelaşi mediu al dezbaterii ştiinţifice.O suprafaţă ale cărei condiţii fizice sunt omogene. R. După aproape şase decenii. axe de organizare şi linii de fracturare" (Chauvet. se pot adăuga altele. American Society of Planning Officials . posedând avantaje pe care unităţile învecinate nu le oferă". înscrisă concret în locuri. Pe de altă parte însă. mai concis. 1990). . Dickinson. în perioada de glorie a Geografiei Regionale. Sau.O suprafaţă în interiorul căreia un set specific de condiţii fizice va determina un tip specific de viaţă economică. specificitate.O arie delimitată pe baza omogenităţii generale a trăsăturilor teritoriului şi a ocupaţiilor. G. S. sunt: . W.Un domeniu în care entităţi diferite. R.O suprafaţa în interiorul căreia s-a dezvoltat un model uman de adaptare la mediu. L. Joerg.

pădure sempervirescentă. în sensul omogenităţii sau diversităţii elementelor proprii. Întreaga perioadă vidaliană a Geografiei Regionale va excela în astfel de delimitări. artificializat. deosebirile în raport cu unităţile învecinate. temperat. ecuatorial) sau vegetaţiei (stepă. Au apărut. asemănarea exploatărilor carbonifere din Ruhr. se dizolva în structuri de alt tip. atunci când se analizează un component strict al peisajului. biogeografice ale căror limite coincideau cu fâşia unde fenomenul geografic vizat se disipa. prezenţa aceloraşi roci). Se observă insistenţa autorilor asupra câtorva dintre atributele recunoscute ale regiunii cum ar fi omogenitatea. Distincte rămân însă unghiurile de abordare. ce nu pot fi omise nici astăzi. P. Dacă în antichitate. ponderea anumitor condiţionări. dintre cunoscut şi necunoscut. ajungându-se frecvent la substituirea lor cu elementele unui cadru complet nou. industrializate. primii geografi realizau această operaţie pornind de la raportul dintre spaţiile oicumenice şi cele anoicumenice. în raport cu alte teritorii. De această dată. interacţiunea elementelor componente. finalitatea interferenţelor spaţiale. ierarhizarea factorilor generatori. ulterior criteriile s-au înmulţit. podiş). păduri cu frunze căzătoare) etc. socială şi instituţională. Marcelpoil. derulată într-un anumit ecart al variaţiei. derivate fie din particularităţile structurii geologice (unitate de platformă sau de orogen. Primordială rămânea fixarea acelor perimetre care să circumscrie un specific. elementele naturale sunt supuse unei presiuni a omogenizării şi restructurării. cel al factorului de intervenţie dominant şi reflectarea în peisaj a consecinţelor acesteia. Odată cu intensificarea abordărilor naturaliste. De remarcat faptul că astfel de regionări desfiinţau adesea pecetea pusă în peisaj de anumiţi factori naturali. va consfinţi rigoarea unor limite trasate în acest mod. diversificat şi distilat. Constituirea celor două tipuri de aşezări a condus la individualizarea regiunilor urbanizate sau rurale.George. Teritoriul devine o simplă bază de susţinere a unor comandamente economice sau sociale („Teritoriul este o construcţie economică. ce îi asigură. cea de aprofundare pe domenii a investigaţiilor geografice. cercetătorii au observat existenţa unor teritorii cu însuşiri asemănătoare sau relativ apropiate. prin crearea unei noi fizionomii peisagistice (monotonia belt-urilor americane. savană. Un alt criteriu de delimitare pornea de la prezenţa factorului antropic şi a impactului său asupra mediului. ca urmare regiunile morfologice. 1970). afişând un grad de coerenţă mai mult sau mai puţin puternic”. a zonelor litorale portuare). munte. 2000). în vederea optimei funcţionalităţi. specificitate. Mai mult. E. climatice. de servicii. ponderea lor ca argumente ale delimitării regionale diminuându-se proporţional. Dealtfel etapa post-vidaliană. Probleme deosebite a ridicat fixarea limitelor acestor teritorii ("nimic nu este mai dificil ca a delimita obiectiv o regiune". specificitatea. din caracteristicile reliefului (predominarea aceloraşi forme. Proiectul pentru Învăţământul Rural 4 . Regiunea astfel înţeleasă apare ca un tot oferit percepţiei de evoluţia naturală. tendinţa de uniformizare este indusă din afară.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Regiunea teritoriu răspunde conceptului de „regiune naturală”. ale climatului (arid. iar dezvoltarea anumitor ramuri economice la regiunile agricole. precum în relieful de câmpie.

ca teritoriu unde intervenţia antropică primea coordonate specifice. structurale şi funcţionale ale acestora. comună). Un tip aparte de unităţi îl reprezintă regiunile transfrontaliere. ce înglobează în semnificaţia sa o Geografie Regională complexă. care posedă un grad de autonomie certă". Pe de altă parte. dar şi de prezervare a unor aspecte de ordin etnic sau cultural. Ea slujea direct. Marea Britanie. prezente în zonele periferice ale statelor. Uniunea Europeană. încă din antichitate. reprezentând punctul de întâlnire a autorităţii centrale cu aleşii locului. Regiunea-program există îndeosebi în organigramele funcţiilor publice. sociale ce vizau creionarea unor unităţi cu un grad cât mai ridicat de funcţionalitate. Regiunea ca entitate politico-administrativă Regiunea ca entitate politico-administrativă are o veche semnificaţie. prin intermediul căruia acesta organiza iniţial un teritoriu. prin reglementări ce tindeau. Proiectul pentru Învăţământul Rural 5 . I. (1964) (citaţi de Donisă. regiunea devenea un instrument de lucru predilect al politicului. strategică sau etnică îşi extinde influenţa asupra altor condiţionări. economice. Spania. P. să valorifice elementele de favorabilitate. (1959) şi susţinut de Baranski. care să reliefeze totalitatea aspectelor fizionomice. induse de sus în jos. compartimentându-l în entităţi strict ierarhizate (ţară. N.4. pe de o parte.N. La fixarea limitelor acestora participau o varietate de criterii naturale. Pornind de aici Regiuni delimitate de factorul politicadministrativ. regiunea "este o provincie istorică şi/sau o entitate cu o relativă omogenitate culturală. prin asocierea unor teritorii aflate de-o parte şi de alta a graniţelor naţionale. suprapunerea vectorilor în diversele planuri fiind realizată frecvent în mod fortuit.M.Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. Viziunea politico-administrativă se află la rădăcina conceptului de stranovedenie (Geografia ţărilor) propus de Zabelin. dar nu neapărat!). mărimea acestor regiuni fiind în continuă creştere (vezi expansiunea spre est a Uniunii Europene sau NATO). I. Magrebul reprezintă regiuni suprastatale unde componenta politică. regiunea ca expresie a realităţilor politicoadministrative beneficia de impunerea sa ca realitate faptică. CSI. 1980). Despovărată de atributele naturale. De aici până la considerarea regiunii ca "nivel privilegiat de organizare democratică a teritoriului" nu este decât un pas. departament. iar pe de altă parte să anihileze eventualele disfuncţii apărute ca urmare a modului particular de delimitare spaţială. a unor teritorii (mai ales ale statelor. ce s-a conservat şi perpetuat până în zilele noastre. Pentru actorii politici din Germania. o asamblare de departamente a căror încărcare demografică. economică. NATO. Efectele globalizării sunt evidente. 1977). masă economică sau mărime variază mult" (Dumolard. În Franţa ea devine "o regiune de program. Italia. unor nevoi politice incluse conceptului de stat-naţiune. Scopul constituirii lor este cel de optimizare a fluxurilor economice şi sociale. Mulţimea condiţionărilor genera entropia. Belgia. CEFTA.

Regiunile politico-administrative sunt delimitate adesea pornind de la sentimentele şi reprezentările oamenilor. suprapusă temporal etapei de contestare a Geografiei Regionale şi celei imediat următoare. iar pe coloane atributele funcţionale. Regiunea ca sistem Regiunea ca sistem este produsul perioadei de căutări recente. în primul rând. 6 Proiectul pentru Învăţământul Rural . din păcate. Regiunea ca sistem deschis. în persistenţa caracteristicilor menţionate în timp. Autoreglarea este o altă trăsătură manifestată în timp şi ea este foarte activă în toate sistemele. interne. Mediul. Sistemul regional este ilustrat în timp printr-o matrice unde sunt dispuse pe linii spaţiile (comunele). O definiţie expresivă a regiunii ca sistem ne-o oferă Dauphiné. Ca urmare. este un decenii. caracterizate printr-o mare relativitate. care utilizează conceptul regional pentru a-şi defini locul pe care-l ocupă într-un spaţiu geografic dat. paralele. sociologică etc. însuşiri interne Proprietăţile interne decurg din existenţa unor subsisteme şi externe legate prin cuplaje în serie. lăsând altora sarcina. Invariantele cele mai durabile sunt şi cele mai ireversibile. în accepţiune sistemică. iar cele politico-administrative nişte creaţii adesea artificiale. în acest context că imaginea sistemică a regiunii a fost prefigurată încă din anii ’70 de geografii români Horia şi Cornelia Grumăzescu. El este funcţionează ca definit de o serie de proprietăţi (externe. concept operativ de sorginte naturală. (1979) şi anume: "regiunea este un sistem spaţial deschis. Intervine şi a treia dimensiune. autorul citat menţionează echilibrul teritorial cu dinamic.Regiunea geografică – consideraţii teoretice caracterul nostalgic al unora dintre ele nu poate fi ocolit (Tirol. Nu trebuie să omitem. guvernat de relaţii de tip feed-back. fiind un model al modului cum oamenii simpli percep spaţiul. Proprietăţile temporale sunt înmagazinate. Ele se apropie astfel de semnificaţia regiunilor perceptuale (vernaculare) definite de Fellmann şi colaboratorii (1990) ca arii reflectate până la identificare în conştiinţa locuitorilor. Catalonia). În contextul în care regiunile naturale reprezentau concepte depăşite deja. O calitate care persistă este o invariantă. cercetătorii (aflaţi sub directa influenţă a teoriei generale a sistemelor) au prefigurat imaginea unui teritoriu funcţional. ale căror prime intervenţii n-au fost. specifice. formată din spaţii contigue". regiunea. retroactive şi interactive. dialectic dezechilibrat. un sistem Între proprietăţile externe. politică.5. timpul. A. economică. 1. cu ansamblul de factori funcţionali şi spaţiali care în ultimele exercită o acţiune asupra sa. ce generează o hipermatrice. întreţine relaţii de intrare şi ieşire cu mediul sistem – definită înconjurător. Bucovina. stabilitatea şi adaptarea. Regiunea de mărime inferioară naţiunii. de-a definitiva şi detalia conceptul. O regiune are invariante funcţionale şi spaţiale. continuate ulterior. dar şi meritul. Primele sunt mai puţin durabile în comparaţie cu cele din urmă. principiul unităţii dominând forţele diversităţii. temporale).

fenomenele climatice extreme tot mai frecvente. El Nino. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt: Schimbările climei. În mod similar este reconversia post-siderurgică a altor regiuni cunoscute prin metalurgia lor (Noua Anglie.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Rezilienţa este o însuşire nou definită pentru sistemele teritoriale de tip regiune geografică. Adaptarea la rigorile bazei de susţinere. În acest caz adaptarea înseamnă accesarea unor resurse neexploatate dar mai ales substituirea şi reconversia ramurilor productive afectate. Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea Factorii decisivi ai rezilienţei Proiectul pentru Învăţământul Rural 7 . în faza iniţială. îl exercită clima. Restricţiile ivite în gestionarea resurselor (prin epuizarea sau deprecierea lor. Ruhr etc). P. Pentru a se menţine. nu numai transformări ale celorlalţi factori naturali (vegetaţie. 2005) definită prin prisma capacităţii acestora de a se adapta şi persista în spaţiu şi timp. mai divers perceput. geotermică. prin modificarea parametrilor de manifestare a elementelor meteorologice. Ea induce. solară etc). impactul cel mai acut. Dintre toţi factorii naturali ce alcătuiesc baza de susţinere a regiunii geografice. Baza de producţie a unei regiuni este constituită din resurse autohtone şi alohtone. O trăsătură identificată recent este rezilienţa sistemelor regionale (Cocean. Un exemplu revelator este adaptarea multor regiuni industriale la şocul petrolului din anii ’70 ai secolului trecut prin dezvoltarea exploatărilor off shore. soluri. Deşertificarea în expansiune din zonele subtropicale. habitatului. centrul Marii Britanii. la concurenţă cu alte fenomene şi procese dar şi cu entităţile funcţionale similare. modelarea reliefului) ci şi la nivelul populaţiei. la care. sunt forme de manifestare ce atestă schimbarea climatului actual. faună. revenirea la utilizarea cărbunilor dar şi multiplicarea investiţiilor în sursele alternative de energie (atomică. sistemele regionale au o singură alternativă: adaptarea. economiei sau comportamentului uman. sistemul a avut un anumit acces. prin creşterea preţurilor sau măsuri prohibitive) va deregla funcţionarea anumitor verigi sistemice.

sociale. creşterea infracţionalităţii şi a poluării însoţesc acest fenomen. în România) a orientărilor din cadrul aceluiaşi regim (social-democraţia cu liberalismul. de lungă durată). persistenţă şi continuitate în timp şi spaţiu. 8 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cazul marilor metropole este ilustrativ în acest sens. a majorităţii activităţilor umane. fie înlăturarea disparităţilor care generează exodul (proces amplu. strategice dar mai ales de mentalitate. Adaptarea ar însemna. înainte de orice. dependent.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Adaptarea la orice formă de impact înseamnă. consolidarea specificităţii. de evoluţiile în plan politic sau social. Adaptarea la competitivitatea interregională. economică sau socială. adesea. Adaptarea la presiunea antropică. Rezultă o presiune antropică superioară ca intensitate ritmului de adaptare al sistemului generatoare de mari disfuncţii sociale. parţial. Ca modalităţi de realizare menţionăm valorificarea plenară a propriilor atuuri. proces menit a menţine sistemul regional în ecartul dezvoltării de anvergură. independent de factorii de decizie de la nivel regional. Este evident că orice sistem terestru. inovării. nu poate face abstracţie de acest proces ce înmagazinează energii. Lipsa locuinţelor. El se constituie într-un centru atractor pentru populaţia din teritoriile mai apropiate sau mai depărtate geografic generând veritabile exoduri orientate univoc spre nucleul său funcţional. tendinţa permanentă de-a se situa în pol-position-ul dezvoltării macroregionale. optimizarea şi eficientizarea unor raporturi teritoriale cât mai largi şi mai complexe. socialism-capitalism în decurs de o jumătate de secol. Dar şi regiunile dezvoltate economic din Europa sau America de Nord sunt vizate de către fluxuri sporite de imigranţi din ţările lumii a treia. reconversiile rapide ale sectoarelor în declin. Schimbarea regimurilor politice (capitalismsocialism. în epoca globalizării se vor afirma acele regiuni care vor mijloci. fie reglarea fluxurilor prin pârghii de natură administrativă. a locurilor de muncă. Se ştie că orice sistem regional suportă o presiune antropică în creştere pe măsură ce el este mai eficient şi mai productiv. în circumstanţele date. Adaptarea la rigorile globalizării reprezintă un fenomen de actualitate generat de evoluţia vizibilă spre mondializare. în lipsa ei persistenţa regiunii fiind periclitată. indiferent din care domeniu. Este o necesitate imperioasă. prezenţa şi afirmarea în continuare a regiunii ca realitate vie impune o adaptare riguroasă şi subtilă la noile evoluţii economice. prin funcţiile lor. în primul rând. Ca urmare. conservarea unor raporturi de interrelaţionare optime cu regiunile învecinate. Dacă dihotomia globalizareregionare este rezolvată prin acceptarea coexistenţei ambelor sintagme. generalizare. tendinţe şi interese cu o capacitate de influenţare decisivă. politice. Adaptarea la schimbările strategiilor de dezvoltare este un proces derulat spasmodic. În acest caz adaptarea este sinonimă. stânga cu dreapta politică – în ţările democratice) racordarea la strategii de dezvoltare formulate autohton sau alohton reprezintă astfel de evenimente resimţite pregnant de orice sistem regional. perfecţionarea. cu întregul lor conţinut de semnificaţii.

după ce asimilează regiunea entităţii de holon. 1995. sistemelor conturate social şi environmental În alt context. imaginând patru etape distincte şi anume: . fără echivoc. Regiunea teritoriu Regiune elementară Regiune umanizată Regiune complexă Sistemul teritorial Regiune integrată Regiune sustenabilă Regiunea organism Conceptele de regiune-teritoriu şi regiune sistem (după Vallega. În spaţiul avut la dispoziţie redaţi grafic principalii factori ai rezilienţei. 1. Adalberto Vallega.regiunea umanizată.regiunea naturală (bazin hidrografic. omul. în vogă între 1900-1950. structură geologică) afirmată între 1750-1900. Ulterior.C. A. consideră regiunea ca un sistem teritorial sustenabil. delimitată cultural. Acelaşi autor ne oferă o perspectivă evolutivă inedită a conceptului de regiune. . bimodular (natural şi antropic). exemplificându-l prin aria metropolitană Washington D. (1990)..Regiunea geografică – consideraţii teoretice Test de autoevaluare: Printre numeroasele însuşiri ale sistemelor regionale se numără şi rezilienţa. dar şi de interferenţă cu factorul modelator principal. 1995). o integrează. Proiectul pentru Învăţământul Rural 9 . care îmbracă mai multe ipostaze spaţiale. Nir. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea geografică este asemănătoare unui organism viu. D.

6. 41-42. Nir. Presa Universitară Clujeană. Delgrave. actualmente. Cocean.regiunea funcţională. Grumăzescu. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. R. Getis. dominantă între 19501980. Publ. Ediţia a II-a. Trav. Vallega. Regions naturelles et noms de pays. Minshull. paradoxes ou contradictions. London. Flamarion. no. Theory and practice. WCB. a cărui delimitare ecologică este pusă de acord cu vectorii de gravitaţie centripetă. USA. F. (1971). Human Geography. Fellmann. Cornelia (1970).7. 8. Blache. Mursia. P. după 1980. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. (1979). region et systeme. (1980). P.Regiunea geografică – consideraţii teoretice . Bibliografie selectivă 1. An Introduction to a Systemic Regional Geography. SCGGG. (2005). J.(1990). (1995). Paul Vidal de la (1908). La question regionale. 5. Paris. 2. 4.regiunea sistem. 3. 10 Proiectul pentru Învăţământul Rural . D. . Paris. 1. (1990). 9. A. 6. A. Le concept de region: ambiquités.Getis. (1970). P. Hutchinson University Library. Paris.. Dauphiné. Astfel. ajungânduse la dezideratul sistemului funcţional. Region as a socio-environmental System.. Trebuie subliniat faptul că această diferenţiere în timp a semnificaţiei termenului de regiune nu a fost şi nu este strictă. cele două ipostaze ale regiunii. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt : Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea 1. Gravier. Espace. sistema territoriale sostenibile. Cluj-Napoca. XVII. J. 7. suprapusă unui ecosistem. conturată gravitaţional. 2. Editura Kluwer Acad. Regional Geography. A. limitele temporale fiind pur orientative. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. The Netherlands. se întrepătrund. Economica. Dumolard. 10. Milano. cea funcţională şi cea sistemică. La regione. Dordrecht. Geografie Regională.

cu mari deservicii asupra evoluţiei acesteia la un moment dat. Ca urmare.6. Într-un astfel de context. Bibliografie selectivă Pagina 11 12 13 14 16 18 19 2. .5. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Obiectivele unităţii de învăţare nr.politico-administrativ.2. care o lungă perioadă au primat în regionare.1. Criteriul peisagistic 2.mental. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2 2. 2 Studiul aspectelor ce urmează are menirea: . . principalele modalităţi de trasare a limitelor regiunilor. pe care unii geografi ai perioadei contestării n-au ezitat să-l parcurgă.3. în conturarea regiunilor geografice. 2 CRITERII DE DELIMITARE A REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 2. 11 Orice regionare trebuie să aibă la bază o sumă de criterii clar definite. de mare fluiditate ideatică şi interpretativă. Criteriul funcţional 2. introducerea unor criterii de circumstanţă. apreciem că. unde fixarea unei taxonomii riguroase a conceptelor întârzie. neglijându-se sau acordându-se o importanţă mai redusă altora cu adevărat importante. Faptul este în mare măsură explicabil: fără delimitarea riguroasă a obiectului de studiu. Criteriul politico-administrativ 2.să ofere. .peisagistic.4. Varietatea opiniilor formulate a generat însă şi o inerentă confuzie. pot fi luate în considerare următoarele grupe de criterii şi anume: . . . proprie dealtfel oricărui domeniu ştiinţific. De aici şi până la găsirea punctelor nevralgice ale ramurii geografice în sine nu a fost decât un pas. în dauna însuşirilor funcţionale. Un exemplu edificator îl constituie supralicitarea aspectelor morfologice. au fost ridicate la rangul de criterii aspecte mai puţin semnificative pentru complexul teritorial. ceea ce explică diversitatea punctelor de vedere şi a opiniilor exprimate. Alegerea criteriilor care stau la baza regionării geografice a constituit o temă îndelung abordată de specialiştii domeniului.să faciliteze perceperea mai aprofundată a realităţii geografice în toată complexitatea structurii şi funcţiilor ei. în funcţie de importanţa lor. aleatoare (fizionomice.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr. dimensionale) şi neluarea în calcul a unor trăsături de mare viabilitate. orice introspecţie de acest gen pluteşte în sfera relativităţii.1.să explice studenţilor criteriile necesare realizării practice a regionării geografice. care este orice regiune geografică veritabilă.funcţional. Comentarii şi răspunsuri la teste 2. Criteriul mental 2.7.

cărbuni) care vor căpăta prin exploatarea lor o dinamică peisagistică. Vintilă Mihăilescu (1968) situa peisajul înaintea oricăror alţi factori ai regionării. ca unităţi peisagistice clar delimitate. Carpaţii Meridionali etc. 12 .2.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. la umanizarea peisajului. cum ar fi descoperirea unor mari zăcăminte ale subsolului (petrol. Apariţia implantărilor antropice modifică astfel peisajul natural reducându-i atributele de factor principal în regionare. la diversificarea fizionomiei sale în anumite areale polarizatoare. în toate aceste cazuri. ceea ce facilitează includerea lor în categoria regiunilor propriu-zise. tradiţional. de la ponderea sa decisivă în teritoriile slab antropizate (gen Delta Dunării) la o echilibrare ponderată în teritoriile cu un rural profund. fiind extrem de greu de individualizat. Munţii Apuseni. apariţia de unităţi teritoriale omogene este cu atât mai dificilă cu cât numărul variabilelor sistemice creşte. Să decelăm. diferit de al regiunilor învecinate. dependent funcţional de particularităţile naturii locurilor (Podişul Bârladului. El va atinge cotele cele mai reduse în teritoriile intens Proiectul pentru Învăţământul Rural Peisajul este cel mai vechi şi mai utilizat criteriu al regionării. În consecinţă. în latura antropică. cărbunii din bazinul Motru-Rovinari au generat spaţii geografice cu o dinamică total diferită de cea anterioară punerii lor în valoare. vegetaţia şi relieful) care vor genera în timp anumite resurse şi condiţii habituale a căror exploatare va determina un anumit tip de umanizare etc. mult mai intensă decât în teritoriile lipsite de astfel de facilităţi. Petrolul din Subcarpaţii Curburii a condus. unde omogenitatea unor factori naturali (vegetaţie. peisajul derivă din asocierea strânsă a tuturor factorilor naturali de rezonanţă (mai ales clima. exclusiv. Perturbările vin însă din ingerinţa altor factori. climat) impunea trasarea entităţilor teritoriale la limita lor de discontinuitate. în cele ce urmează. soluri. sintagmă asupra căreia ne-am fixat definitiv în cadrul abordării de faţă. Câmpia Transilvaniei). vor prezenta un tip de umanizare specific. ceea ce le acordă rangul de cazuri particulare ce întăresc regula heterogenităţii fenomenologiei regionale. Criteriul peisagistic Criteriul peisagistic îşi are locul său. identificând regiunea cu acesta. peisajul ne mijloceşte surprinderea aspectului fizionomic al acesteia. prin exploatare intensă. apare un nou tip de peisaj care va stimula delimitarea de areale funcţionale diferite de cele anterioare. morfologie. oriunde şi oricând. ci şi cele derivate din umanizarea sa. aşadar. Dacă avem în vedere regiunea ca un sistem teritorial funcţional. Prin supralicitarea valenţelor sale s-a ajuns dealtfel la delimitarea regiunilor naturale clasice. care este ponderea peisajului în acţiunea de regionare şi până unde se manifestă influenţa sa. De observat că. Se înţelege de la sine că prin noţiunea de peisaj nu cuprindem numai trăsăturile naturale ale unei suprafeţe. Tocmai acest fapt destramă vechea funcţie a peisajului în regionare. în regionarea geografică fără a deveni însă. Întâlnim.. Dimpotrivă. În regionare participă nu numai elementele peisajului natural ci şi cele antropice. Delta Dunării. bine statuat. grade diferite de implicare a peisajului natural în regionare.

inclusiv fizionomic. ponderea care i se acordă fiind însă extrem de variabilă. de orice geograf. didactică. asemănător cu cel înregistrat în cazul trecerii de la geografia descriptivă. în funcţie de consistenţa şi numărul altor factori luaţi în considerare. Dimpotrivă. Important rămâne caroiajul liniilor de forţă şi orientarea centripetă a vectorilor. Proiectul pentru Învăţământul Rural 13 . Avem de a face cu un paralelism evident. a deveni exclusivist. o entitate care poate fi receptată direct. Precum şi într-o metamorfoză continuă. spre altceva care astăzi poate fi regăsit în regiunea-sistem funcţional. soluri mozaicate). gen regiunea naturală. vegetaţie de stepă şi forestieră. a raporturilor şi relaţiilor dintre ele. densităţi nuanţate ale habitatelor şi populaţiei etc. accelerată.3. doar coordonatele şi argumentele acţiunii fiind altele. la cea analitică. repetăm. de delimitare. fără. între care cei care asigură funcţiile sistemice primează. atunci când acest decor este înţeles ca rezultanta finală a conexiunilor respective unghiul de receptare se schimbă în favoarea sa. că o regiune funcţională va include peisaje dintre cele mai diferite. ca mod de creionare. regiunea naturală. 1983). În mod analog. impusă de specificitatea părţilor componente. În concluzie. adică unui agregat spaţial organic structurat. deci.Criterii de delimitare a regiunilor geografice urbanizate (gen metropole sau aglomeraţii urbane) unde este substituit de alţi factori. Nu va surprinde. din punct de vedere al desfăşurării. oferind sistemului un număr mai mare de Funcţiile sistemului teritorial au impus un criteriu propriu în delimitarea regiunilor. de evidenţiere a cauzalităţilor. face loc regiunii funcţionale. de cea urbanizată. Asistăm ca urmare. Funcţionarea optimă a sistemului teritorial apare astfel ca un indicator relevant al noului model de organizare spaţială sinonim regiunii ce urmează a fi delimitată. Complementaritatea favorizează afirmarea şi diversificarea funcţiilor. 2. Criteriul funcţional Criteriul funcţionării ca sistem dinamic echilibrat devine fundamental pentru orice regiune geografică. Dealtfel. la un transfer de atribute dinspre latura fizico-geografică a peisajului spre cea antropică. (O prefigurare a acesteia a reprezentat-o aşa numita unitate geografică funcţională. regiunea naturală nefiind cu nimic diferită. toate elementele polarizate de vectorii centripeţi sistemului în cauză. peisajul rămâne un criteriu nelipsit în orice tentativă de delimitare a regiunilor geografice. în acest ultim caz latura naturală a peisajului este dominată net de cea antropică care îşi impune astfel propria şi inedita sa pecete. dar. având o individualitate proprie. Este însă cert că importanţa lui scade simţitor în situaţia limitării participării sale la asigurarea decorului exterior al unei entităţi teritoriale definită de o reţea complexă de relaţii şi interrelaţii. Cunoaşterea de profil a depăşit faza receptării construcţiilor arhetipale. aflate într-o progresivă restrângere numerică şi dimensională. Cocean. unităţi fizicogeografice variate (sectoare de câmpie şi podiş. Ea va include. identificată acum două decenii în cazul Platoului Poieni din nordul Munţilor Metaliferi – P.

deci. Ele se materializează în decupaje teritoriale realizate.4. Dacă reducem ieşirile la materiile prime şi intrările la produsele achiziţionate prin contravaloarea celor dintâi feed-back-ul este negativ. al echilibrului celor doi vectori sau prin dominanţa intrărilor în raport cu ieşirile. De observat că maniera de acţiune a politicului este extrem de nuanţată. Kaliningrad (fostul Kőnigsberg al Prusiei Orientale) unde modificarea integrală a structurii etnice şi suprimarea conexiunilor cu Germania a demolat vechiul suport cultural german. În mod similar se desfăşoară lucrurile în Bucovina de nord (regiunea Cernăuţi) unde presiunea politicului tinde spre reorientarea întregului sistem spre Ucraina. Sau dimpotrivă. În majoritatea absolută a cazurilor existenţa lui este asigurată tocmai prin metamorfozarea intrărilor. detaşându-se în raport cu unităţile învecinate. pe termen lung. orientându-o decisiv spre spaţiul slav. cu atât gradul de fezabilitate creşte. cu sistemele învecinate. Sistemul teritorial îndeplineşte anumite funcţii care-i motivează şi susţin existenţa. Criteriul politico-administrativ Deciziile politico-administrative reprezintă unul dintre criteriile regionării. prin adăugarea de valoare (derivată din aportul uman) input-ului. la rândul lor. 14 . funcţional. O discuţie în derulare vizează specificul feed-back-ului regional. îşi vor dovedi ineficienţa. O disfuncţie apărută în oricare din cele două planuri se repercutează negativ în ambele ceea ce conjugă eforturile pentru înlăturarea ei. Cu cât structura sa este mai bine articulată. energie. după anumite considerente de ordin peisagistic. că entităţile astfel configurate sunt departe de a funcţiona optim. O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. dar şi output-uri asemănătoare. greu de atins. Ele Proiectul pentru Învăţământul Rural Intervenţia politicoadministrativă ca factor al caroiajelor teritoriale. Un exemplu la îndemână îl constituie enclava rusă la Marea Baltică. Este cât se poate de vizibil faptul că în spaţiul regiunii au loc variate input-uri de materie. iar durata sistemului va fi limitată. guvernat de alţi vectori. Regiunea devine astfel o veritabilă “cutie neagră” unde ieşirile pot dimensiona intrările astfel încât sistemul să funcţioneze o perioadă nedefinită. Autoreglarea se realizează pe plan intern. dar în acelaşi timp şi un mijloc sau metodă de delimitare a regiunilor. 2. între componentele proprii şi pe plan extern. Menţinerea sistemului poate fi concepută numai în contextul. dar şi etnic sau cultural.Criterii de delimitare a regiunilor geografice piloni de susţinere precum şi o elasticitatea sporită în cazul nevoii de adaptare la noi comandamente economice sau sociale. schimbându-l practic cu un alt sistem. Nu e de mirare. În majoritatea cazurilor apare un conglomerat extrem de heterogen de factori între care îşi fac loc subiectivismul iniţiatorilor sau interesul unor grupuri influente. existând numeroase relaţii aleator instaurate care. bunuri şi interese. Pârghia politică poate însă remodela din temelie structura anterior conturată a unui sistem teritorial.

Luând în considerare o gamă variată de condiţionări. adesea. comunele. Prutul inferior etc. prin detaşare administrativă faţă de Spania. Fără a lipsi însă şi acum inconsecvenţele. În sfârşit. Dualismul dintre regionarea geografică. Pe de altă parte. spre exemplu. Nevoia de soluţii practice 15 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Oferim. Bihor. regionarea astfel întreprinsă se apropie cel mai mult de dezideratele ştiinţei geografice. mai jos. Hunedoara şi Arad. Vectorul politic subvenţionează aceste demersuri menite a ilustra problemele cu care se confruntă localităţile. entităţile teritoriale politico-administrative devin obiectul unor introspecţii ştiinţifice cu finalitate practică mult mai frecvent în comparaţie cu regiunile delimitate după criterii geografice complexe. Cehoslovaciei. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. tradiţiei în ciuda evidenţelor contrare). fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. pornind de la un cumul de criterii ştiinţifice riguroase. ca exemplu. noua regionare geografică a României unde Culoarul Siretului ca regiune geografică tipică include părţi ale judeţelor Suceava. la o simplă suprapunere. conservarea de către Marea Britanie. apariţia unor factori aleatori de natură subiectivă. regiunea sistem funcţional extinzându-se asupra a 2 sau 3 judeţe. că limitele celor două tipuri de entităţi teritoriale nu coincid. Bacău sau Vaslui. Cluj. Se observă. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. ocuparea de către fosta URSS a unor insule din Arhipelagul Kurile aparţinând de drept Japoniei. a criteriului susmenţionat determină un dualism evident între regionarea geografică propriu-zisă. chiar emoţională (rolul acordat. Alba. Aplicarea frecventă. îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. Ele sunt cu atât mai deficitare cu cât regionarea este făcută sub impulsul unor forţe dinafară (constituirea Regiunii Mureş Autonomă Maghiară în centrul Transilvaniei după al doilea război mondial. unităţile administrative asociind areale din regiuni diferite sau invers. regiunea Munţilor Apuseni reuneşte teritorii aparţinând judeţelor Sălaj. Neamţ. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. pe criterii ştiinţifice. Mureş-Dunăre-Tisa. a fostei Iugoslavii. pentru a cita doar cele de la frontierele României). a zonei strategice Gibraltar etc).Criterii de delimitare a regiunilor geografice Intervenţia politicului în regionare este extrem de nuanţată. la insistenţele Moscovei). Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. în cazul fiecărei entităţi statale. judeţele ceea ce în cazul unităţilor din a doua categorie se realizează în puţine cazuri. a dezvoltării complementarismului economic şi social. Prutul superior. euroregiunile. Un factor catalizator îl constituie. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. generalizată. În mod similar. Nu lipsesc nici decupajele motivate de considerente istorice sau de interes geostrategic (anexarea la Ucraina de către Hruşciov a părţii sudice a Basarabiei pentru a mijlocii celei dintâi accesul la gurile Dunării. şi cea realizată prin resorturi politicoadministrative. A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. şi cea politicoadministrativă.

a proiecţiei acestuia în construcţiile sale spirituale. Ţara Lăpuşului se va extinde spre sud-vest (unde limita naturală nu mai poate fi invocată. (dar şi altora care. Criteriul mental Criteriul mental a apartenenţei omului la un spaţiu dat. Test de autoevaluare: Subcapitolul dedicat factorilor politico-administrativi introduce aspecte inedite in regionarea geografică. entităţile teritoriale rezultate. economişti) a căror deficienţă comună şi supremă rămâne modesta percepţie a mediului geografic şi a complexei sale fenomenologii. ca urmare. însăşi acţiunea de regionare nu pare motivată. 16 . Limitele lor pot fi uşor trasate. nu a fost încă invocat în Geografia Regională. a avantajelor care decurg pentru individ sau comunitate din orice demers. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 2. arhitecţi. respectiv un spaţiu trăit (l’espace vecu). prin luarea în considerare a racordării spirituale a populaţiei la unitatea respectivă. de transcendenţa caracteristicilor lui în propriul spirit. având o contribuţie secundară. Într-o suită recentă de studii de caz reunite într-o abordare de sinteză (P. Cocean. Omul a devenit factorul modelator principal al realităţii înconjurătoare. Proiectul pentru Învăţământul Rural Un nou criteriu în definirea şi delimitarea unui sistem regional. criteriilor analizate anterior. Datorită acestei conexiuni mentale dintre om şi loc regiunea devine un spaţiu perceput (l’espace perçu). Ţara Năsăudului coboară pe Someşul Mare sau depăşeşte valea acestuia până acolo unde populaţia se consideră „năsăudeană” etc. nu au fost incluse în dezbaterea de faţă) un mijloc extrem de relevant pentru definirea unei regiuni funcţionale. deşi elementele cadrului natural nu mai facilitează operaţiunea. Adăugăm. adjudecat fizic dar şi spiritual de fiinţa umană.5. Dealtfel în lipsa omului.Criterii de delimitare a regiunilor geografice imediate a determinat însă imixtiunea în domeniul geografic a „tehnicienilor” (ingineri. 2005) s-a demonstrat cum „ţările” din România sunt nu numai printre cele mai tipice regiuni geografice. şi descrieţi succint în spaţiul alăturat. iar modul în care el o prefigurează şi o susţine depinde într-o măsură covârşitoare de gradul său de aderenţă la spaţiul respectiv. ieşind din conturul depresiunii) până acolo unde locuitorii satelor îşi spun „lăpuşeni”. diversificându-se. dar şi spaţii mentale de o mare originalitate. Menţionaţi. Astfel.

Pe lângă criteriile analizate. cu specificul culturii etnografice pe care a creat-o. chiar şi sub aspect etnic sau cultural. Având nucleul iniţial în bazinul mijlociu şi superior al Arieşului. Crişului Negru (moţii crişeni). dar şi de specificul antropizării (nepopularea şi neechiparea teritoriului. regiunile de ordinul I. localitatea. Intervenţia factorului dimensional este justificată prin existenţa fenomenului de disipare între centru şi periferie. Ele pot fi cauzate de elemente ale cadrului natural (bariere muntoase. Diversitatea în unitate este un principiu valabil şi în acest caz dar nimeni încă n-a stabilit cu exactitate care este limita superioară a diversificării astfel ca ea să poată fi încadrată într-un program operaţional şi de control optim. sociale. se constituie într-o regiune tipică. Viabilitatea unei limite mentale este strâns corelată cu statornicia populaţiei într-un teritoriu dat. Apare astfel nevoia preîntâmpinării conturării acelor teritorii ale nimănui (no man`s land) aflate la extremitatea hinterlandului unor entităţi învecinate prin delimitarea unor noi sisteme teritoriale. Cu cât distanţa dintre centrul polarizator (înţeles ca black box-ul sistemului) şi marginea unităţii este mai mare. al cărei teritoriu s-a extins treptat spre culmile şi platourile montane ale Apusenilor. Se cunoaşte faptul că variabilele sistemului regional se înmulţesc odată cu extensiunea lui. Macroregiunile. Limita mentală a unei regiuni reconstituie. comuna. Şi invers. contraste economico-sociale puternice). cu toate condiţionările lui pozitive sau negative. departe de-a fi cele optime.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Există şi alte criterii cu rezonanţă secundară pentru acţiunea regionării. ecologice din perimetrul propriu. Ea nu funcţionează însă ca un sistem teritorial tocmai 17 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Suprafaţa unui teritoriu poate constitui un criteriu al delimitării regionale prin prisma autogestiunii lui eficiente. deversând în bazinele superioare ale Crişului Alb. chiar dacă acest fapt determină o diminuare a suprafeţei fiecăruia în parte. iar influenţa acestuia mai limitată. judeţul devenind nivele suprapuse cu atribuţii de gestionare a fenomenelor economice. Un exemplu revelator ni-l oferă Ţara Moţilor. III …etc nu sunt decât o reflectare a criteriului dimensional în operaţiunea analizată. Ampoiului sau Someşului Mic. în conturarea sistemelor regionale se iau în considerare frecvent şi alţi factori cum ar fi extensiunea spaţială sau discontinuităţile. Maramureşul istoric. această entitate spaţială va câştiga astfel în suprafaţă. împărţit actualmente între România şi Ucraina. mari întinderi de apă sau reţele hidrografice majore). diviziunile se ierarhizează fără echivoc. întregul său proces de umanizare. II. Privite sub aspect pur administrativ. Dimensiunea şi discontinuităţile au semnificaţie mai redusă în delimitarea regiunilor. iar diferenţierile de asemenea. Creşterea gradului de heterogenitate impune decelarea acelor sisteme teritoriale a căror matrice internă se individualizează pregnant. Discontinuităţile intervin în majoritatea cazurilor sub forma unor praguri inerţiale unde acţiunea multor vectori se blochează sau devine dificil de exercitat. Un tip aparte de discontinuităţi sunt cele de natură politicoadministrativă care impun regionării anumite limite. favorabile sau defavorabile. pe măsura creşterii presiunii demografice dinspre văile şi versanţii inferiori. cu atât disiparea este mai accentuată. în majoritatea absolută a cazurilor.

18 Proiectul pentru Învăţământul Rural . . Criteriile heteroclite (naturale. economic. sociale. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. politic. Cehoslovaciei.regiuni-unităţi naturale şi ecologice. Un factor catalizator îl constituie. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. Lequesne. O ilustrativă clasificare a regiunilor după astfel de criterii ne oferă Hettne (1994) (citat după P. C. În mod similar se petrec lucrurile în situaţia Bucovinei etc. Tot astfel pot apare insa şi enclavele (Kaliningrad. euroregiunile. 1997) care deosebeşte: . adesea. Banatul ca o entitate cu valori convergente. pentru a cita doar cele de la frontierele României). propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. le Gales. Mureş-Dunăre-Tisa.regiuni de cooperare organizate în domeniul cultural. Guantanamo) A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. Maramureşul ca o regiune construită istoric etc. economic(CSI). Ele au fost aplicate parţial în anumite regionări şi pentru anumite teritorii din România (Delta Dunării ca unitate naturală şi ecologică. instituţionalizate de organisme regionale multistatale (NATO). Comentarii şi răspunsuri la teste Factorul politic intervine în regionare astfel O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale.Criterii de delimitare a regiunilor geografice datorită fragmentării în cele două compartimente. politice) îşi fac tot mai des simţită prezenţa în regionare datorită tendinţei actorilor implicaţi de a surprinde într-un tot unitar un cumul de însuşiri. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. comunicaţie socială şi convergenţă de valori (Commonwealth). invocându-se practic orice factor capabil de a le motiva şi individualiza. Se observă la autorul susmenţionat lejeritatea cu care operează în conturarea diverselor decupaje teritoriale. . politic sau militar. Prutul inferior etc. . Constituirea regiunilor transfrontaliere are ca principal deziderat armonizarea unor astfel de sisteme teritoriale fortuit dezmembrate. delimitate prin bariere fizico-geografice (subcontinentul indian). Prutul superior.regiuni construite istoric (UE). Transnistria. altfel extrem de nuanţat. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. În sfârşit.6. . a fostei Iugoslavii. al unui teritoriu dat. a dezvoltării complementarismului economic şi social. culturale.) 2.regiuni ca sisteme sociale mai mult sau mai puţin conflictuale sub aspect cultural.regiuni ca societăţi civile prin cultură. Ele îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS.

Sisteme teritoriale. La Decouverte. I. Cluj Napoca. Cocean. Lequesne. Editura Tehnică. Paris. Les paradoxes des regions en Europe. V. Editura Academiei RS România Proiectul pentru Învăţământul Rural 19 .Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. Ediţia a II-a. Geografie teoretică. Editura Presa Universitară Clujeană. (2000). O abordare geografică. Geografie Regională. 3. 4. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). Bucureşti. C.. 5. XXX.7. (1997). (2005). SCGGG. Bibliografie selectivă 1. P. (1983). (1968 a). P. Cocean. 2. Bucureşti. P. Gales. Mihăilescu. Ianoş.

tehnologici. 20 .2. sociali. factorii naturali s-au constituit. expresia determinismului fizic în geografie. În ţara noastră o astfel de regiune poate fi Delta Dunării. Actualmente rolul lor se menţine la parametrii superiori în teritoriile unde prezenţa antropică este limitată (regiunile polare şi subpolare. De la importanţa lor primordială acordată până la conturarea unor regiuni naturale. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3. 3. nu a fost decât un singur pas.2. cu edificarea unei infrastructuri ce modifică fizionomia sau arhitectura acestuia. Factorii economici s-au impus treptat. o lungă perioadă. datorită faptului că a oferit un câmp larg deschis exprimării celor mai variate opinii. 3 3.1. în primul rând.înregistrarea stadiului actual al tipologizării acestora. . Bibliografie selectivă Pagina 28 28 30 33 34 36 37 3. Africii şi Australiei. Înainte de orice. începând cu anul 1752. Modificarea vegetaţiei naturale prin intermediul culturilor agricole larg extinse (vezi monoculturile din America Centrală şi de Sud. . de diverse tipuri. într-un element indispensabil oricărei acţiuni de divizare a suprafeţei terestre. regiunile muntoase ale Eurasiei sau Americii etc). pe care teoreticienii domeniului l-au făcut cu prisosinţă.3. Relieful. când Philippe Buache publică un studiu ce împarte teritoriul Franţei în bazine fluviale. 3 TIPOLOGIA REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 3.6. culturile de citrice din ţările mediteraneene etc) a condus la identificarea unor Proiectul pentru Învăţământul Rural Tipologizareaacţiune dificilă datorită numărului mare de factori luaţi în considerare. climatul. se impun menţionării factorii luaţi în considerare la debutul oricărei acţiuni de acest tip. Obiectivele unităţii de învăţare nr. deşerturile tropicale ale Asiei. 3 Analiza aspectelor acestei unităţi de învăţare vizează: . odată cu tendinţa de antropizare a peisajului. belturile nord-americane.5. geopolitici.descrierea trăsăturilor structurale şi funcţionale ale regiunilor. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice. vegetaţia. deşerturile verzi ale Americii de Sud şi Africii.realizarea unei imagini de ansamblu asupra tipurilor de regiuni. Obiectivele unităţii de învăţare nr. înainte de oricare alte entităţi de acelaşi tip. Operaţiunea tipologizării se constituie într-un incitant aspect al demersurilor regionale.Tipologia regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr. Regiunea polarizată 3. respectiv factorii naturali. economici. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3. De aici ideea că regiunile naturale sunt. Regiunile omogene 3. Comentarii şi răspunsuri la teste 3.4.7.1. Astfel. ce sunt implicate direct în operaţiunea regionării. devin elemente definitorii ale peisajului.

după anul 1950. cu cel de regiune polarizată. destrămarea imperiului sovietic etc). este înlocuit cu polii industriali sau comerciali (tehnopolii). organizează un teritoriu. sunt exemple revelatoare ale ponderii crescânde a aspectelor sociale în demersurile regionale. particularităţile culturale şi etnice. după anul 1900. Ei pot interveni însă şi în sensul armonizării unor situaţii critice moştenite (întregirea României după primul război mondial. Regiunea Munteniei centrale este definită în primul rând prin atribute economice induse de prezenţa metropolei bucureştene cu o industrie complexă şi diversificată. trasând limite adesea arbitrare din punct de vedere al funcţionalităţii sistemice (divizarea Germaniei după al doilea război mondial. Aceste elemente se dovedesc a întruni însuşirile unor factori de mare influenţă teritorială. desprinderea Basarabiei şi Bucovinei de nord de România. ce nu pot fi omişi de nici-o analiză teritorială complexă. 21 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu regiunea umanizată. industrializarea intensă îşi aduc un aport însemnat la delimitarea spaţiului terestru în unităţi funcţionale de diverse ordine. Kosovo.Tipologia regiunilor geografice Factorii naturali au individualizat „regiuni naturale”. lipsite de astfel de atribute. Nagorno-Karabach. centrul clasic. Rolul omului în transformarea şi definirea peisajului este astfel recunoscut. reprezentând un spaţiu unde o comunitate umană. urbanizarea. structurale. Factorii sociali între care standardul de civilizaţie al populaţiei.. reprezentat de un oraş cu funcţii de atracţie regională. activităţilor şi dotărilor tehnice ale teritoriului (Boswash. Dezvoltarea industriei a avut ca urmare geneza unui peisaj de mare originalitate. regiuni agricole bine conturate. Regiunea naturală este substituită astfel. Factorii tehnologici sunt purtătorii unui potenţial major de restructurare a matricei oricărui peisaj şi se materializează în spaţiu prin modificări fizionomice. de gravitaţie şi polarizare. moştenirea spirituală a colectivităţilor. Factorii geopolitici acţionează uneori brusc şi violent. posesoare a unei culturi proprii. aspectele comportamentale sunt elemente frecvent luate în calcul de promotorii diviziunilor teritoriale. Căile de comunicaţie. unificarea Germaniei în 1989. Christaller în studiile sale. cei economici şi sociali „regiuni umanizate”. cu o concentrare masivă a populaţiei. care poate avea o singură sau mai multe trăsături fizico-geografice. funcţionale. câmpiile indo-gangetică sau chineză (ca vetre ale unor vechi civilizaţii) în raport cu Siberia recent populată etc. vestul european catolic şi estul ortodox. "Nordul" dezvoltat şi "Sudul" aflat la un standard inferior de afirmare. respectiv cu veritabile axe de dezvoltare şi organizare teritorială. topicul de regiune umanizată este treptat înlocuit. Expresia sa cea mai elocventă porneşte de la conceptul de centralitate. ataşarea de către Israel a înălţimilor Golan. prefigurat cu peste un secol înainte de von Thunen şi dezvoltat de W. Intervine aici conceptul de posibilism opus determinismului cultivat anterior. Actualmente. funcţională (nodală). fapt datorat şcolii franceze patronată spiritual de Vidal de la Blache. Tokio-Osaka-Kobe) ce se delimitează adesea de la sine faţă de regiunile învecinate. Găgăuzia etc). Ca urmare.

Este momentul de a menţiona. clasificarea precede regionarea. încercarea din 1937 a Comitetului lui Geographical Association care. Grigg. prefigurate încă de Vidal. gradul de complexitate şi vulnerabilitate etc. Cele din urmă. Care este criteriul acestei clasificări este mai greu de decelat. trăsăturile evolutive. Acelaşi autor uzitează însă şi de o altă clasificare. fără a se preocupa de interrelaţiile dintre acestea. dacă nu luăm în calcul eventualitatea departajării unităţilor regionale după gradul lor de frecvenţă şi reverberaţie. acţiunea de regionare este sinonimă celei de clasificare.3. iar Christaller şi Dickinson „locurilor centrale”).Tipologia regiunilor geografice 3. (1971). relaţia om-mediu. Galpin. structura. Ea operează în interiorul regiunii unde ordonează elementele constituente după o sumă de criterii stabilite de investigator. dar mai ales raporturile dintre ele. Criteriile tipologizării regiunilor geografice Pentru mulţi autori. De aici. regiuni generice (încadrabile în diverse tipuri care. în anumite privinţe. aşa cum o relevă şi Grigg D. subordonându-i-se. de ansamblu). întemeiat pe alte considerente. rolul elementului de sprijin. Clasificarea după scopul demersului ştiinţific are în centrul preocupărilor divizarea suprafeţei terestre în concordanţă cu dezideratul pe care şi-l propune cercetătorul la începutul investigaţiei sale. Ei joacă. clasifică regiunile în: regiuni generice (generale. seamănă între ele) şi regiuni specifice (arii singulare. Vidal o asociază conceptului de „pays”. Scopul demersului ştiinţific permite clasificarea regiunilor conform domeniului de specializare geografică. funcţionarea sistemului teritoriul alcătuit prin coabitarea lor temporo-spaţială. în acelaşi context. distingând regiuni uniforme (definite prin unicitatea criteriului de selecţie) şi regiuni nodale (rezultate în urma interrelaţiilor dintre lucruri şi locuri). Regionarea are în vedere întregul spectru de elemente clasificate. cel mai adesea. reprezentând o grupare a fenomenelor geografice după gradul lor de similaritate. specifice (axate pe fenomenologia unui singur domeniu). C. pe de o parte. de la analizele unor aspecte ale subramurilor geografice Proiectul pentru Învăţământul Rural Criteriile după care se realizează tipologizarea regiunilor sunt variate. Ideea a fost vehiculată încă din 1915 de J. ele reprezintă operaţii distincte. stau la baza diverselor criterii ale regionării geografice. menţionăm: scopul demersului ştiinţific. şi numeroasele tipuri de regiuni care nu se pot încadra în criterii precise ori sunt rezultatul aplicării unor criterii compozite. prin îmbogăţirea conţinutului conceptului. fără a fi ţinta demersului propriu-zis. actualele regiuni polarizate. care aşează la temelia acesteia un mare număr de principii. individual sau în asociere. care distinge. mărimea. cu o individualitate geografică distinctă în raport cu alte unităţi). Faptul că acesta din urmă poate îmbrăca o multitudine de ipostaze. poate. vor deveni. Avem ca exemplu clasificarea regiunilor propusă de D. Desfăşurarea acţiunii în sine este însă dificilă. 22 . Între criteriile luate în considerare de numeroasele încercări de clasificare a regiunilor. După opinia noastră. Factorii şi principiile susmenţionate. uniforme (areale caracterizate prin uniformitatea criteriului de selecţie) şi nodale (definite de interrelaţii între lucruri şi locuri. într-un raport asupra fenomenului regional.

Tipologia regiunilor geografice Structura unui sistem teritorial este relevantă în tipologizare. vom întâlni macro-regiuni (Amazonia. A se observa că în întreaga perioadă menţionată. 1990). Etc. Depresiunea Maramureş – IV -. Ordinele de mărime sunt impuse de amploarea şi gradul de aprofundare a introspecţiilor. omogene. Acţiunea de regionare în sine nu a încetat să fie utilizată în tot intervalul menţionat. de la nivelul studiilor monografice. ale cărui funcţii le slujesc (aşa cum. Astfel. spre exemplu. Fenomenul are multe similitudini cu ceea ce s-a întreprins în medicină. fără a se uita însă nici-o clipă că ele aparţin unui întreg. climatologice. de consolidare şi individualizare pregnantă între celelalte ramuri geografice. microregiunile (entităţi cu însuşiri particulare. iar celelalte două etapele recente. Culoarul Izei -V. geografia industriei. Trebuie subliniat însă permanent că. Este ceea ce dealtfel imaginează cu claritate P. cu o încercare de regionare. Proiectul pentru Învăţământul Rural 23 . invariabil.etc. Carpaţii Orientali -II-. din păcate. Haggett (1990) când aşează sinteza regională în punctul de bilanţ al trinităţii geografice (alături de localizare şi interrelaţii). Evident. orice analiză pertinentă în toate aceste ştiinţe se încheia. de mare omogenitate şi funcţii decelabile). polarizate şi anizotropice (Dauphinė. Siberia. 1979) răspund plenar oricărei analize structuraliste. N. regiunile de ordinul I. în perioada aşa-zisei sale crize. El a însoţit ştiinţa regiunilor încă de la conturarea sa. ci fenomenul turistic ale cărui trăsături spaţiale conduc la delimitarea unor unităţi funcţionale de tip regional !). primele două tipuri definind etapele iniţiale şi de afirmare a ştiinţei noastre. Cele trei tipuri de regiuni. (Nu studiem regiunea turistică pentru a demonstra că ea există. ). perspectiva asupra evoluţiei Geografiei Regionale în deceniile şapte-nouă ale secolului XX. au făcut-o). Acceptând acest criteriu. în toate cazurile unde operează criteriul susmenţionat. umanizate. A. nu lipsesc criteriile scării de reprezentare. explică diversitatea tipologică a regiunilor astfel delimitate.. unii geografi. cu trecerea atenţiei dinspre organismul uman spre organele acestuia. la cele strict specializate. de scopul demersului şi capacitatea intuitivă şi interpretativă a investigatorului. Grupa de nord a Carpaţilor Orientali -III-. operaţiunea de regionare nu este un scop în sine ci un corolar final al demersului ştiinţific. singura diferenţă constând în transferul ei. Etc. Observăm că această grupare corespunde unor anumite faze ale dezvoltării Geografiei Regionale. îmbogăţindu-şi permanent semnificaţiile. regiuni-sistem (Dov. funcţionale. trebuie revizuită. conturându-se patru tipuri de regiuni şi anume: naturale. Sahara). cu predilecţie. integrând întreaga fenomenologie ce caracterizează astăzi domeniul în cauză. supralicitând importanţa abordărilor de profunzime. II. de desfăşurare a proceselor şi fenomenelor studiate. geografia turismului) la introspecţiile asupra peisajului sau sistemului complex de relaţii dintre factorii geografici dintr-un teritoriu dat. III…n (Carpaţii -I-. Un alt criteriu este cel care încearcă să surprindă trăsăturile evolutive ale spaţiului delimitat. strict specializate (geomorfologie. Structura internă a entităţii spaţiale de tip regional se dovedeşte a fi criteriul cel mai intens vehiculat şi cu atributele cele mai semnificative.

III Microregiuni Active Echilibrate Informatizate Autofinalizante Înrădăcinate Fluide Explozive Elementare Complexe Stabile Critice Defavorizate Structură Trăsături evolutive Criterii Mărime Nivel de organizare Relaţia om-mediu Gradul de complexitate Gradul de vulnerabilitate Criteriile de clasificare a diverselor tipuri de regiuni geografice După gradul de organizare se individualizează regiuni active. 1995). fluide şi explozive (Fremont. II. A. I. echilibrate. iar relaţia om-mediu conduce la creionarea unor regiuni înrădăcinate. A. informatizate şi autofinalizante ( Vallega. Gradul de complexitate 24 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 1976).Tipologia regiunilor geografice Scopul demersului ştiinţific Morfologice Climatice Pedogeografice Biogeografice Rurale Urbane Agricole Industriale Turistice Politico-administrative Ecologice Mixte Omogene Polarizate Anizotrope Naturale Umanizate Funcţionale Sistem Macroregiuni Regiuni de ord.

devine elementul definitoriu al entităţii în cauză. ea explică atât nuanţarea extremă a demersurilor cât şi inevitabilele abateri de la filonul viguros al interpretărilor pertinente. atât idealul acţiunii de regionare . Astfel deosebim regiunile stabile. Ulterior. dar şi cu spaţiile învecinate . 3. relativă. La rândul său. 2002) distinge patru tipuri de regiuni: centrale (regiuni core).4. Până la mijlocul secolului XX omogenitatea era considerată ca singurul principiu al unităţii în Geografie. Omogenitatea – răspândirea uniformă a masei. Încercând să surprindă nivelul de dezvoltare. Proiectul pentru Învăţământul Rural . J. Dayries M. de tranziţie spre dezvoltare. 1979) deosebeşte trei forme ale omogenităţii şi anume: globală. determină includerea între criteriile de regionare şi a gradului de vulnerabilitate a unităţilor teritoriale regionale. Juillard (1962) care admite două principii ale unităţii şi anume peisajul (generator de uniformizare) şi reţeaua urbană (producătoare de coeziune). Este ceea ce Consiliul Europei include dealtfel în propria definiţie a regiunii: “ un teritoriu de dimensiuni mijlocii susceptibil de a fi determinat geografic şi care este considerat omogen” (Dayries J-J. 1978). Delta Dunării. Wackermann. Friedmann (citat de G. respectiv raporturile fizice şi condiţionările reciproce. Regiunile omogene reflectă. După opinia lui P. Orientarea studiilor actuale înspre domeniile riscurilor şi hazardelor.cât şi necesitatea orientării demersurilor geografice înspre evidenţierea fenomenelor-etalon. iar în cele dezvoltate la nivelul subsistemelor spaţiale). de cele critice sau defavorizate. Din acest punct de vedere.de a delimita suprafeţe aflate într-un echilibru armonic în raport cu propria lor dinamică.Tipologia regiunilor geografice diferenţiază regiunile elementare (speciale) de cele complexe şi integrate. majoritatea geografilor converg înspre delimitarea a două tipuri de regiuni şi anume: omogene şi polarizate. când are loc o supraimpunere a activităţilor umane unificatoare pe un cadru fizic omogen – spre exemplu. Criteriile susmenţionate şi varietatea entităţilor pe care le definesc exemplifică revelator complexitatea fenomenului regional. opiniile au evoluat tinzând să includă şi alte elemente. Dumolard (1975) „regiunile omogene sunt frecvente la extremităţile scării” (în ţările sărace regiunile omogene apar la nivelul superior. ca fenomene de maxim impact asupra omului. Dauphiné. Regiunile omogene Criteriul structurii s-a impus în raport cu celelalte. datorită faptului că el oferea posibilitatea decelării componentelor interne ale ansamblului regional. Alţi autori (Jaqueline Beaujeu-Garnier. cărora André Dauphiné (1979) le asociază regiunile anizotropice. energiei şi intereselor într-un spaţiu conturat de ea însăşi .. citată după A. bine consolidate ca sisteme. regiuni-frontiere şi de tranziţie spre declin. aşa cum o dovedeşte E. în semnificaţia lor. generată de acţiunea unui element care domină net celelalte 25 Regiunile omogene reprezintă idealul demersului regionării.

Majoritatea lor se transformă în regiuni polarizate sau anizotrope. ca fenomen extrem de răspândit în mediul geografic.o variabilă dată Xi . formulat ulterior. model derivat din teoria locurilor centrale.Alsacia. Regiunile omogene antropice corespund de obicei unei faze de tranziţie scurtă între două stări de heterogenitate. Modelul iniţial elaborat de von Thunen este ideal. aflate. a fost întrevăzută încă de von Thunen care elaborează. În concluzie. liniile de forţă ale Proiectul pentru Învăţământul Rural Polarizarea este un fenomen ce dă coerenţă sistemului teritorial şi-l evidenţiază în raport cu spaţiile învecinate. un prim model al interrelaţiilor spaţiale ce se nasc între punctul (centrul de gravitaţie) şi teritoriul limitrof. în 1933. la rândul lor în relaţii de conexiune (dependenţă.media valorilor anterioare n .valorile variabilei în fiecare unitate spaţială X . Regiunea polarizată Sunt entităţi teritoriale ale căror vectori converg spre unul sau mai multe puncte de gravitaţie. Dauphiné (1979): Σ (Xi – X) V² = --------------------n–1 unde: V² . soluri. Observând însă heterogenitatea acestora el revine cu modificări care ilustrează deformarea modelului primar în contextul intervenţiei unor factori perturbatori naturali (hidrografici.numărul unităţilor spaţiale Dintre proprietăţile sistemice ale regiunilor omogene se reţin echilibrul staţionar (generat de o dinamică extrem de lentă. Pentru aprecierea gradului de omogenitate s-au elaborat diverse formule. la peste un secol după precedentul.5. 26 . climă. Aceasta deoarece omul specializează spaţiul şi combină complementarităţile. influenţă) reciprocă. vegetaţie. regiunea omogenă este un model spaţial ideal ce dispare prin transformare şi creşterea gradului de complexitate. climatici. intens aplicată şi mediatizată şi în zilele noastre. recurentă derivată din asocierea unităţilor elementare ce se aseamănă între ele .Tipologia regiunilor geografice – Amazonia. Mult mai cunoscut şi mai intens aplicat va fi însă modelul lui Walter Christaller. dintre care am selectat cea propusă de A. Polarizarea. Regiunile omogene pot avea o origine naturală. 3. când elementele implicate (relief. Pornind de la efectul gravitaţional al unui centru de putere. presupunând o omogenitate perfectă a elementelor constituente. faună) se suprapun spaţial perfect (caz extrem de rar !) sau când un factor domină decisiv ceilalţi factori (cazul Amazoniei unde vegetaţia se detaşează net pe scara condiţionărilor). morfologici) sau antropici (prezenţa unor căi de transport sau a unor centre urbane satelite). cu fluxuri interne simetrice) şi puterea de adaptare slabă (orice dereglare în sistem fiind capabilă de distrugerea regiunii). hidrografie. în anul 1826.

A. Evident. succesiv. Ea are proprietăţi sistemice determinate de echilibrul dinamic instabil între intrările (input) şi ieşirile sale (output). aşa cum o atesta prin modelul său von Thunen. semnificaţia tuturor conceptelor menţionate. ci şi distanţele la care ele îşi manifestă influenţa. Ulterior sunt abordate noţiuni precum “ierarhia” şi Proiectul pentru Învăţământul Rural 27 .) a unei regiuni polarizate” ( Dauphiné. odată cu pilonii de rezistenţă ai teritoriului. Regiunea polarizată este. Evoluţia sa este ireversibilă tinzând spre regiunea urbană considerată ca “faza ultimă (de evoluţie. n.n. Christaller menţionează nu numai ierarhia. înainte de orice. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea polarizată prezintă o ierarhie funcţională pornind de la rolul fiecărui pol de atracţie în parte şi a ariei sale de gravitaţie.Tipologia regiunilor geografice teritoriului se dispun ierarhizat. Disputele legate de definirea “polilor”. “centrelor” sau “axelor” de dezvoltare (atracţie) sunt numeroase încă din anii '70 ai secolului trecut. Într-un tabel sintetic. La baza explicării fenomenului de polarizare se află trei concepte şi anume: inovarea. Pentru a le putea percepe în adevărata lor interrelaţie este imperios necesar a cunoaşte structura internă a unei astfel de regiuni. teritoriul şi populaţia pe care le polarizează. după mărime a locurilor centrale. difuzia şi dominarea. de la nivelul superior (centrul atractor superior) la cel de minim potenţial. În spaţiul alocat reprezentaţi grafic structura respectiva. Un astfel de rol îl joacă astăzi tehnopolii sau parcurile industriale 3. Test de autoevaluare Regiunea polarizată oglindeşte cel mai revelator modul de agregare a elementelor teritoriale. reprezentaţi de aşezările urbane. un sistem spaţial. Exemplele cele mai edificatoare le oferă industria a cărei afirmare într-un teritoriu dat poate îmbrăca. 1979). va gravita întreaga infrastructură tehnică şi de habitat aferentă acestora.

regiunea polarizată. coloana vertebrală a sistemului regional în vreme ce periferia reprezintă. Relaţiile sunt biunivoce dar dezechilibrate (cu ponderea decisivă dinspre centru spre periferie). Pârghiile de forţă ale centrului pot exercita o acţiune totalitară (“centralizatoare”) sau una laxă. adesea conflictuale. în strânsă corelaţie cu “puterea” centrului. este definită de un triplet strâns intercondiţionat: poli constituiţi în reţele în jurul cărora gravitează câmpurile.Tipologia regiunilor geografice interdependenţa spaţială” ce permit autorilor să definească relaţiile spaţiale. A. Un ultim concept este “câmpul spaţial” definit de Dauphiné ca “un spaţiu unde fiecărui punct îi corespunde un scalar sau un vector a cărui valoare este în funcţie de poziţia sa”. 3. Centrul tinde permanent să-şi subordoneze. Preocupările recente se axează pe explicarea unor fenomene interne ale spaţiilor polarizate. să contureze “reţelele” . Ca urmare. retelele şi câmpurile. 1979) sunt următoarele: polii. prin relaţii de dependenţă. Influenţa centrului asupra periferiei descreşte într-un degradeu cantitativ. Centrul devine punctul de sprijin. concomitent. periferia. în viziunea autorului menţionat. ele pot fi reprezentate astfel: POLII REŢEAUA CÂMPURILE 28 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cum ar fi raporturile dintre centru şi periferie. Grafic. Comentarii şi răspunsuri la teste Părţile componente ale unei regiuni polarizate (după Dauphine. iar aceasta să se despovăreze de condiţionările centrului. şi au ca ferment decalajele existente între cei doi factori ai intercondiţionării. distanţa până la fâşia periferică şi numărul punctelor de disipare intermediare.6. subsistemul dar şi oponentul său. de descentralizare.

Tipologia regiunilor geografice 3. Wackermann. Vallega. Geografie teoretică. Cambridge. Ellipses. A. Espace. (1968 ). A. Mihăilescu. Presa Universitară Clujean. Mursia. Editura Tehnică. 7. A. I. 6. Ianoş. Paris. 3. G. 5. (2000). sistema territoriale sostenibile.7. 2. Geogr. Sisteme teritoriale. P. Paris. O abordare geografică. (1976). Bibliografie selectivă 1. Géographie Regionale. Basil Blackwell. P. Economica. (2005). 8. Bucureşti. Haggett. Editura Academiei RS România. Reims. L'espace vecu et la notion de region. 41-42. Ediţia a II-a. region et systeme. Trav. Cocean. Proiectul pentru Învăţământul Rural 29 . (1979). Dauphiné. Fremont. Milano. USA.(1995). La regione. (2002. Cluj Napoca. Inst.. V.(1990) The Geographer's Art. 4. Geografie Regională.

El Proiectul pentru Învăţământul Rural Prin Dimitrie Cantemir ne înscriem în avangarda cercetărilor regionale mondiale. Lucrarea de verificare nr. 30 . hidrografie. în anul 1717. Lucrarea este însoţită şi de o hartă pe care sunt transpuse principalele elemente analizate. Bibliografie selectivă Pagina 30 30 31 33 34 36 37 37 4. aşadar. niciun component al peisajului care să nu fie surprins în participarea sa la constituirea unui spaţiu trăit. faună.ca entitate politică ale cărei trăsături fizice (relief. El delimitează astfel o regiune . Descriptio Moldaviae.7. Regiunile geografice ale României. în traducere germană. pe care ţăranii noştri au obicei de o folosesc la unsul osiilor de la căruţe") etc. Obiectivele unităţii de învăţare nr. REGIUNILE GEOGRAFICE ALE ROMÂNIEI Cuprins 4. preponderent literare. structurii etnice. . ocupaţiilor. 4 Introspecţia în istoria Geografiei Regionale româneşti permite: . climat.1. Începuturile Geografiei Regionale în România. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Nu lipseşte. cu aproape două secole mai devreme decât Vidal de la Blache. organizării sociale).4. umanizat. Acceptând regiunea naturală. abia în 1769 la Hamburg) ca prima lucrare de Geografie Regională autohtonă. elaborată în limba latină. 4 4.Geografii români şi Geografia Regională.înregistrarea contribuţiei adusă de geografii români la patrimoniul teoretic al ştiinţei regiunilor. 4 GEOGRAFII ROMÂNI ŞI GEOGRAFIA REGIONALĂ. Etapa actuală 4. . Simion Mehedinţi îi acordă în opera sa capitală Terra (1931) . Începuturile Geografiei Regionale în România 4. aspecte ale domeniului geografic. Comentarii şi răspunsuri la teste 4.5. vegetaţie. obiceiurilor.veritabilă Biblie a geografiei româneşti! . 4. (dar publicată. în primul rând cronicarii.2. Regiunile geografice ale României 4. 1 4.3. ca un dat de necontestat.1. Există suficiente temeiuri pentru a considera opera lui Dimitrie Cantemir.explicarea orientării practice a Geografiei regionale din ţara noastră în etapa actuală. în vogă la vremea sa. Dealtfel. se observă că majoritatea absolută a referinţelor au statut de reliefare a interrelaţiilor dintre om şi mediul său de viaţă ("aproape de Moineşti ţâşneşte dintr-un izvor păcură amestecată cu apă.8.o atenţie limitată.Moldova vremii sale . Etapa 1950-1980 4. au inclus în scrierile lor. Dacă autorii mai vechi. la cererea Academiei din Berlin. resurse) le interfaţează permanent cu factorul antropic (analizat prin prisma răspândirii în teritoriu. cel mai reprezentativ iluminist român ne oferă (nouă şi Geografiei mondiale !) un studiu închegat despre locuri şi oameni.2.6.descrierea începuturilor timpurii a preocupărilor în domeniu. Unitatea de învăţare Nr.

pune în discuţie doar dualitatea şi raporturile Geografiei Generale cu Geografia Regională. Vintilă Mihăilescu (1964. Se observă palierul inferior de poziţionare a celei din urmă în raport cu Geografia Generală (“cea mai sigură parte a Geografiei”). mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. propune peisajul. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. George Vâlsan (1931) glosează asupra semnificaţiei noţiunii de regiune naturală. administrative. contradicţiile autorului nu întârzie să apară atunci când afirmă că descrierea unor teritorii în manieră regională reprezintă o ultimă etapă de aplicare. cel metodologic. mai mult în dezbateri decât în scrieri. “singura perspectivă a muncii geografice “etc. 1970).Geografii români şi Geografia Regională. Ca urmare. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. vizând atât domeniul de studiu. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. ele sunt doar faze sau etape ale elaborării geografice”). Ca mijloc concret de delimitare regională Mihăilescu. Perspectiva abordării sale este largă şi profundă. regionale.3. Regiunile geografice ale României. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. tranşând net discuţia în favoarea celei dintâi (“descrierile regionale. 31 Un magistru al Geografiei Regionale româneşti. metodele de cercetare. Etapa 1950-1980 Contribuţiile cele mai consistente la definirea domeniului de investigaţie al Geografiei Regionale aduce. În mod analog. oricât de numeroase şi de interesante ar fi ele. o “încununare a geografiei ca ştiinţă”. integral şi limite naturale). trebuie apreciată şi în contextul manifestării. De notat că în accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. Dar. Proiectul pentru Învăţământul Rural . nu-s decât material pentru sinteza generală”). definind regiunea naturală transformată de om. Poziţia sa susţinută în favoarea abordărilor integrate. V. 1968. Există. la autorul susmenţionat. fără îndoială. economice etc). În alt plan. cât şi raporturile ei cu celelalte ramuri geografice (“opoziţia dintre Geografia generală şi Geografia regională nu-i justificată. 4. insistând asupra “caracterelor deosebitoare” şi a rolului lor în aplicarea principiului “independenţei geografice”. cu care începe şi se termină introspecţia de profil. în anii ’60. Este o noţiune sintetică. structură şi funcţii specifice. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). şi în rândul multor geografi români a tendinţelor de negare a Geografiei Regionale (“Geografia regională nu există”! – declară aproape la unison participanţii la o dezbatere ştiinţifică organizată în anul 1964 la Institutul de Geografie Bucureşti). regiunea geografică devine o unitate de studiu.

de habitat şi economice ale unităţilor (delimitate însă după criterii preponderent morfologice!). cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. Pentru Valeria Velcea (1988) regiunea rămâne o entitate teritorială funcţională. la nivel european şi mondial. se va accentua mai târziu.. în inerţia tradiţională a delimitării şi studiului regiunilor morfologice ( Mihăilescu. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. ceea ce apropie mult punctul său de vedere de interpretarea sistemică ce începuse să se contureze în perioada menţionată la nivel mondial. Continuând şirul analogiilor. V. Acum apare Monografia geografică a RPR (1960) elaborată de un larg colectiv de autori (inclusiv sovietici !) a cărei structură se încadrează în profilul analizelor de tip regional. I. cu fizionomie specifică. G. grupul de cercetători se dispersează.Geografii români şi Geografia Regională. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. cu un impact negativ ulterior asupra domeniului în cauză. Vintilă Mihăilescu se menţine. Avem astfel. I-V). în ultimele trei analiza primeşte tente regionale certe. Ea va fi urmată de tratatul de Geografia României (vol. după o excelentă analiză a regiunii Luncii Dunării. V. unde metodologia studiilor regionale este inspirat pusă în temă. Regiunile geografice ale României. cel al abordărilor propriu-zise. Doi precursori. ai regiunii de tip sistem. Trecând în domeniul practicii imediate.. T. în plină criză. 1968). Pentru Cornelia Grumăzescu (1970) orice regiune geografică este un complex teritorial funcţional unitar. o încercare a geografului român de-a armoniza relaţia dintre Geografia cantitativă. Posea. Tot în deceniul opt. la stadiul creionării entităţilor morfologice. derulate îndeosebi în Laboratorul de Geografie Regională al Institutului de Geografie din Bucureşti. tot atunci. la nivel mondial. Mişcarea fertilă a ideilor geografice în anii ’70. comunitatea şi substratul. demografice. Pe alt plan însă. etc). Grumăzescu. definit de trei factori: mediul. conduce pe unii cercetători (Horia şi Cornelia Grumăzescu) la abordarea regiunilor prin prisma teoriei sistemelor. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. fapt care. definit de interacţiunea şi influenţa reciprocă a elementelor naturale. şi Geografia Regională aflată. majoritatea absolută a geografilor români se vor cantona (şi datorită vicisitudinilor vremii). perioada deceniilor şase-opt a secolului trecut nu a fost tocmai nefructuoasă. De reţinut opinia conform căreia delimitarea regiunii trebuie să aibă la bază variaţia indicilor cantitativi ce definesc proprietăţile părţilor sale componente (H. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. Din nefericire. Morariu. a cărui editare debutează în anul 1983 şi continuă şi actualmente Dacă în primele două volume problematica este abordată fizico şi economico-geografic. Donisă. avându-se în vedere totalitatea aspectelor fizice. 1970). (1977) va reitera: regiunea este un sistem teritorial concret. în această poziţie. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. în vogă la vremea respectivă. sociale şi economice. 32 Proiectul pentru Învăţământul Rural . din motive conjuncturale. Paralel acestor tendinţe de veritabilă noutate şi modernitate.

Întru-un astfel de context regiunea devine un spaţiu funcţional. Acelaşi autor realizează o tipologizare complexă a regiunilor geografice. la Cluj Napoca funcţionează un Centru de Geografie Regională ce-şi propune abordarea la vârf a domeniului şi editarea unei reviste de profil (Romanian Review of Regional Studies) al cărei prim număr a apărut deja. Ea posedă fluxuri de masă. ce-i permit autoorganizarea.Geografii români şi Geografia Regională. Spaţiul regional este coerent (componentele sale naturale şi antropice sunt strâns conectate) şi sinergic (conlucrarea componentelor generând o funcţie specifică). Regionarea naturală face loc. relief. dând Geografiei. I. P. începând cu anul 2003. implicarea geografilor din Cluj Napoca în elaborarea unor vaste proiecte de amenajare a teritoriului interjudeţean (PATIJ) şi a Regiunii de Nord-Vest (PATR) unde conceptele şi metodologia regională au găsit un câmp de aplicare extrem de fertil. Geografia Regională se menţine în actualitate. regiunii polarizate. regiunea fiind statuată ca cel mai complex sistem geografic. Marin. ca domeniu geografic de maximă importanţă pentru dezvoltarea economicosocială. câştigând vizibil teren şi în România. respectiv prin evaluarea relaţiilor dintre acestea şi teritoriul aferent. o tentă pragmatică. şi în preocupările geografilor români. un model de abordare practică a studiilor regionale şi defineşte o nouă însuşire a sistemului teritorial regional: rezilienţa. Regiunile geografice ale României. Etapa actuală Confruntarea cu inerţia şi-o asumă Ianoş. I. atmosferă şi biosferă). în ansamblu. Fortificarea ştiinţifică şi instituţională a Geografiei Proiectul pentru Învăţământul Rural 33 . Facultăţile de Geografie din Bucureşti şi Cluj Napoca îşi centrează preocupările în catedre de profil. (1981. mai ales. energie şi informaţie proprii. Ianoş.4. hidrosferă. Paralel cu reconsiderarea sa pe plan mondial. El se va identifica integral în regiunile heterogene. 1993. Ca o contribuţie de ultimă oră menţionăm introducerea de către Cocean. 2000) care propune. 4. De subliniat. autorul revine cu o contribuţie de mare consistenţă ideatică. Dealtfel. polarizat. alegerea şi a altor criterii pentru regionare decât cele fizico-geografice. dar şi în plan politic. P. un sistem termodinamic şi informaţional optimal deschis. 1987. cu o structură disipativă. Unul dintre ele ar putea fi individualizarea în funcţie de ierarhizarea reţelei de aşezări. de tip sistem teritorial. Cocean). Complexitatea sistemului se reflectă nemijlocit în marea sa rezistenţă la schimbare. a spaţiului mental ca un criteriu de maximă eficienţă în delimitarea unor regiuni geografice de mare viabilitate (“ţările”). consolidând colectivele de cercetare proprii. în vreme ce regiunile naturale prezintă o structură coerentă şi sinergică numai în plan vertical (între substratul geologic. iniţial. de aplicabilitate în practică de necontestat. Ulterior. Geografia Regională este o specializare distinctă în cadrul structurii doctoranturii având până în acest moment trei îndrumători (I.

În consecinţă uniformitatea fizico-geografică nu mai este o condiţie obligatorie a delimitării. Dezideratele menţionate pot fi atinse prin „creionarea” regiunii-sistem. fără a se ajunge însă. ei i se substituie alte criterii centripete a vectorilor purtători de masă. Au fost. privit ca nucleu polarizator şi nu sub aspectul poziţiei geografice. Evidenţiaţi contribuţiile sale la dezvoltarea patrimoniului teoretic al acesteia. Delta Dunării etc. 4. hidrologice. individualizate regiuni naturale. Aşa au rezultat unităţi naturale de tipul Carpaţii Orientali.5. Podişul Moldovei. Test de autoevaluare Vintilă Mihăilescu este unul din promotorii Geografiei Regionale în România. 4. în totalitate. Cocean. Pornind de la astfel de considerente s-a încercat (P. 2002) o regionare de acest tip. cu componente climatice. la Proiectul pentru Învăţământul Rural De la unităţile naturale clasice la teritoriile polarizate. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Asumarea de către Geografie a unor valenţe practice imediate impune un decupaj teritorial care să faciliteze organizarea administrativă optimă şi gestionarea mai eficientă a resurselor unui teritoriu. astfel. dar care în plan economic şi social tinde să se afirme ca o entitate teritorială distinctă. mai ales cele morfologice. biogeografice extrem de nuanţate. energie şi interese.Geografii români şi Geografia Regională. 34 . în care elementele cadrului natural şi cele induse de prezenţa şi activitatea antropică alcătuiesc un întreg funcţional. O regiune sistem funcţional poate include un teritoriu variat morfologic (munte-dealcâmpie). funcţionale. Regiunile geografice ale României Acţiunea de delimitare a unităţilor geografice complexe ale României a avut la bază în principal criterii naturale. dinspre periferie spre centrul său. Câmpia Română. care tinde spre o stare de echilibru dinamic. Regiunile geografice ale României. suprapuse marilor unităţi de relief şi delimitate în funcţie de structura şi fizionomia peisajului.

17. Ceea ce şi întreprindem în încercarea de faţă bazată pe decelarea orientării vectorilor de gravitaţie şi perspectiva evoluţiei lor viitoare. 20. 21. Haţeg-Poiana Ruscă. 15. Bucovina. Maramureş-Chioar. Munţii Banatului. Dacă unele regiuni conservă topicul anterior. 12. Metropolitană. Delta Dunării (după P. Dacă din punct de vedere didactic punctul de vedere era parţial justificat. 5. Banat. Bârlad. vehiculat în perioada de maximă reverberaţie a regiunilor naturale (Delta Dunării. Bărăgan. 18. Dunărea de Jos. prezenţa unei baze de susţinere proprii. eliminarea tiparului tradiţional. 3. Bistriţa-Trotuş. axe sau fâşii. Munţii Apuseni. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 6. 2. cu modificări).Geografii români şi Geografia Regională. În conformitate cu aceste concepte în cadrul României pot fi delimitate următoarele regiuni: Regiunile geografice ale României. Munţii Apuseni) aceasta se datorează individualizării lor pregnante şi 35 Topicul regiunilor ca esenţă a specificităţii lor. 11. Dobrogea. 4. cât mai diversificată. Oltenia de nord. 10. Cocean şi colab. din cel al geografiei aplicate. Câmpia Olteniei etc). un spaţiu mental cu trăsături particulare. 2003. Regiunile geografice ale României. al practicianului chemat să organizeze şi să amenajeze teritoriul el se impunea reconsiderat. 14. 19. Someş-Mureş. reflectat în menţinerea unor diviziuni cu un profund substrat natural (Carpaţii Meridionali. Crişana. 16. 13. 8. 1. Muntenia de nord-vest. fluenţa internă a vectorilor purtători de masă şi energie. Moldova de nord-est. 7. Transilvania de sud. Culoarul Siretului. Oltenia de sud. Se observă că majoritatea absolută a unităţilor delimitate întrunesc criteriile sistemelor funcţionale: gravitaţia centripetă spre poli. Culoarul Siretului. 9. unităţile respective fiind clar delimitate fizico-geografic şi îndelung statuate ca atare. Curbura.

ceea ce explică abaterile frecvente de la caroiajul iniţial. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. administrative. cu care începe şi se termină introspecţia de profil. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. Continuând şirul analogiilor. Este o noţiune sintetică. integral şi limite naturale). mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. faptului că ele corespund noilor criterii cerute de caroiajul regiunilor de program cu însuşiri sistemice. Banat. structură şi funcţii specifice. V.6. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. cel metodologic. definind regiunea naturală transformată de om. Dobrogea. Pe de altă parte. Cunoscute sunt regionările întreprinse de acesta asupra Carpaţilor româneşti. A se observa însă că regiunile respective consfinţesc realităţi geografice şi nu istorice. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. economice etc). deosebite de ale ţinuturilor vecine”). fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi.. naturale şi antropice. Ca urmare.Geografii români şi Geografia Regională. Comentarii şi răspunsuri la teste Dintre contribuţiile lui Vintilă Mihăilescu amintim cele din lucrările publicate în anii 1964. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. Există. ca mijloc concret de delimitare regională În alt plan. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. dar şi asupra întregului teritoriu al ţării. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. 1968. preluarea unor denumiri specifice provinciilor geografico-istorice (Bucovina. În accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. Trecând în domeniul practicii imediate. Vintilă Mihăilescu se menţine. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. la stadiul creionării entităţilor morfologice. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. Oltenia. Crişana. regiunea geografică devine o unitate de studiu. 1970). Regiunile geografice ale României. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. la autorul susmenţionat. 4. Maramureş) ni se pare adecvată nu numai prin prisma conservării unui patrimoniu toponimic ci şi pentru faptul că în semnificaţia lor ele includ toate aspectele geografice definitorii pentru spaţiul respectiv. 1970. Tot Vintilă Mihăilescu propune peisajul. 36 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Transilvania. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”.

Proiectul pentru Învăţământul Rural 37 .Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). privind Regiunea geografică – consideraţii teoretice.0 pct. Reliefaţi modul de participare a criteriului mental în delimitarea unor entităţi regionale.Geografii români şi Geografia Regională. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Bucureşti.) 4. Ianoş. Comentaţi contribuţia lui Vintilă Mihăilescu la dezvoltarea patrimoniului teoretic al Geografiei Regionale în ţara noastră (3. Lucrarea de verificare nr. (1931). Cocean.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. geografii români şi Geografia Regională. Cluj-Napoca. 3. . XVII. 4. Grumăzescu. Editura Academiei Române. 0 pct. Cornelia (1970). Mihăilescu. 2. Editura Academiei. Întrebările la care trebuie să răspundeţi.). În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. la obiect. 5. Descrierea Moldovei. Geografia României (vol. 2. 2. 4. Ediţia a II-a. 1 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. P. O abordare geografică. 5. (2. Bucureşti.Specializarea şi anul absolvirii.Adresa cursantului. Bucureşti. 4.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Editura Presa Universitară Clujeană. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: .8. Bucureşti. Bibliografie selectivă 1. Care dintre criteriile tipologizării regiunilor este cel mai intens utilizat şi de ce? (2.0 pct. Răspunsul va fi logic formulat. 1. (2. . Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. (1968 ). V. Geografie teoretică. Geografie Regională. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. D. Sisteme teritoriale. . x x x (1983-2005).) 3. Regiunile geografice ale României. (1973). criteriile de delimitare a regiunilor geografice. S. . (1.7. şi punctajul aferent.Numărul lucrării de verificare. (2000). Editura Tehnică. tipologia regiunilor. Cantemir. Mehedinţi. I-V).0 pct). I-II. Terra. 6. Explicaţi trăsăturile regiunii sistem teritorial . Editura Academiei RS România 7. (2005). Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. SCGGG.4. I. .

este afectată de influenţele scandinavo-baltice. 265 m) dintre fenomenele geomorfologice cele mai însemnate fiind alunecările de teren şi torenţii dezvoltaţi în depozitele sedimentare moi din substrat. Partea vestică.2. Temperaturile medii ale lunii ianuarie ajung la -4ºC.6. Economia şi perspectivele regiunii 5.Comentarii şi răspunsuri la teste 5.4. Spre sud se dezvoltă marea cuestă a Coastei Iaşilor suprapusă versantului nordic al Podişului Bârladului. Trăsăturile aride ale climatului înscriu unitatea în cea mai tipică arie de manifestare a continentalismului de influenţa estică şi nord-estică. în primul rând.resursele naturale şi antropice ale regiunii. Crivăţul este o prezenţă specifică în anotimpul rece. .ramurile economiei şi perspectivele dezvoltării. cu un climat mai răcoros şi mai umed.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Luncile largi ale Prutului. 5. cu linii ondulate şi altitudinea medie de cca 150 m. cu rocile cristaline dure.Moldova de nord-est Unitatea de învăţare Nr. Jijiei sau Bahluiului imprimă reliefului un aspect de maturitate avansată şi pretabilitate ridicată în raporturile cu factorul antropic. ale cărui înălţimi descresc spre răsărit.2. .1. aparţinătoare fizico-geografic de Podişul Sucevei.3. orientat est-vest.5. Spre nord flancul depresiunii este format din Dealul Ibăneşti. 5 Aprofundarea acestei unităţi de învăţare va familiariza cursanţii cu următoarele aspecte: . cu asociere de dealuri şi lunci. Baza naturală de susţinere Moldova de nord-est include. 5 MOLDOVA DE NORD-EST Cuprins 5. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. Verile sunt călduroase. Bibliografie selectivă Pagina 38 38 39 41 42 43 5. iar precipitaţiile scad frecvent sub 400 mm. Componenta antropică a sistemului regional 5. intens metamorfozate acoperite de depozite mezozoice. a dealurilor ce mărginesc Culoarul Siretului.structura fizică a sistemului teritorial al Moldovei de nord-est. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Relieful său este constituit dintr-o vastă depresiune (de unde şi numele frecvent al unităţii de Depresiunea Jijiei. de câmpie. de vârstă precambriană. topic preluat de la reţeaua hidrografică ce o drenează) deschisă spre valea Prutului sub forma unui amfiteatru larg. unitatea naturală Câmpia Moldovei şi versanţii estici ai culmii deluroase Bour-Dealu Mare. 38 . Înălţimile dealurilor care o compun depăşesc rareori 200 m (Dealul Cozancea. 5 5. Baza naturală de susţinere 5. neozoice şi cuaternare groase. Fundamentul regiunii aparţine Platformei Moldoveneşti.

din conul aluvionar de la Timişeşti. Târgu Frumos. Moldova de nord-est aparţine subregiunii ponticocentral-asiatică definită de peisajul stepic şi silvostepic. Botoşani. în colaborare cu Republica Moldova. În luncile Prutului şi Jijiei apar zăvoaie cu sălcii. 5. inclusiv hidroenergetice. din Culoarul Siretului. iar stejarul pufos şi pedunculat în pâlcurile de pădure intercalate. Dracşani) ce stochează apa necesară habitatelor umane. exceptând nisipul cuarţos de la Miorcani. papură. palatele (Iaşi.Moldova de nord-est Exprimare tipică a climatului est european. terenurilor agricole extinse ce pot fi valorificate pentru diverse culturi sau. în zonele colinare. Biogeografic. echilibrul periclitat de comportamentul demografic restrictiv al populaţiei din sud-vestul ţării. Extensiunea largă a fondului funciar agricol s-a realizat în detrimentul suprafeţelor împădurite. plantaţii de pomi fructiferi sau viţa de vie. Datorită cantităţilor reduse de precipitaţii şi evaporaţiei puternice. plopi. pe direcţia nord-vest – sud-est de Jijia cu afluenţii ei Bahluiul şi Sitna. Başeul este tributar direct Prutului. casele memoriale. mistreţi animă peisajul. Săveni. Apele subterane sunt localizate la baza formaţiunilor friabile. pentru pescuit şi irigaţii. bisericile. cele mai importante acumulări fiind în lunca aluvionară a Prutului. utilizat în industria sticlei. în anotimpul estival numeroase râuri mici. mănăstirile.obiceiurile şi folclorul zonelor etnografice Iaşi şi Botoşani. în consecinţă resursele forestiere sunt extrem de limitate. Botoşani. arini. colector ce se înserează la marginea estică a regiunii. Componenta antropică a sistemului regional Proiectul pentru Învăţământul Rural 39 . Solurile aluvionare fertile ale luncilor stimulează practicarea legumiculturii. ca urmare. prin aducţiune. fauna piscicolă şi cinegetică. îndeosebi. apele minerale de la Strunga. Iaşul. Darabani. ocupată în sectorul primar. seacă. Natalitatea depăşeşte mortalitatea chiar şi în anii tranziţiei fapt repercutat însă şi în mărimea fluxului migratoriu spre alte regiuni din ţară sau alte ţări în vederea asigurării unui loc de muncă. la nivel naţional. vulpi. la adâncimi de 3-10 m. a fost construit. Dorohoi. Caracteristicile regimului precipitaţiilor. Predomină populaţia rurală. Pentru scopuri complexe. Un rol major revine. populaţia urbană a oraşelor Iaşi. cu un potenţial de scurgere redus. ortodoxă. lacul de la Stânca-Costeşti. regiunea Moldovei de nord-est se constituie într-un veritabil rezervor de populaţie datorită sporului natural din ultimele decenii ce a asigurat. Ruginoasa). de naţionalitate română. Este în creştere inclusiv prin exod rural. pietrişurile şi nisipurile din luncile râurilor exploatate în balastiere. se resimt în modul de organizare al reţelelor hidrografice. Rozătoarele. Stipa) le regăsim în compoziţia pajiştilor naturale. Gramineele (Festuca.3. Importante sunt obiectivele turistice naturale şi antropice (iazurile. Câmpia este străbătută. Resursele subsolului sunt aproape inexistente. muzeele. Iazurile sunt un element de puternică specificitate a peisajului regional. pe Prut. Din punct de vedere antropic. Acumulările hidrografice ale iazurilor individualizează regiunea. Din această cauză Câmpia Moldovei este înţesată de iazuri (Săveni. Bilanţul hidrologic deficitar şi rezervele limitate de ape subterane au impus rezolvarea alimentării cu apă a principalului centru polarizator. alături de iepuri.

Aşezările rurale aparţin grupei satelor mari şi mijlocii. asociată diversificării serviciilor publice a generat o interrelaţie tot mai strânsă cu propriul hinterland ceea ce a contribuit la creşterea rolului său atractor. Funcţiile lor sunt agricole. Centrul polarizator rămâne oraşul Iaşi (348 707 locuitori). Iaşiul – ca principal centru polarizator regional şi interregional. i-a asigurat atribute sporite de ordin administrativ şi cultural (aici a luat fiinţă. amplasate lângă apele curgătoare. de-a lungul căilor de acces.Moldova de nord-est Un rezervor demografic pentru regiunile cu bilanţ negativ al populaţiei din sud-vestul ţării. la răscrucea unor drumuri comerciale. viticultură (zona Cotnari). Este în afirmare aria de polarizare secundară a oraşului Botoşani (126 628. Dezvoltarea industriei prelucrătoare. în 1864 cea mai veche universitate modernă din ţară). textilă etc. urmate de cele economice materializate în concentrarea unor ramuri industriale (construcţia de maşini. Celelalte centre urbane ale regiunii (Dorohoi. legumicultură. industria lemnului. agricultură mixtă.locuitori) stimulată de funcţia de reşedinţă judeţeană pe care o deţine începând din 1968. alimentară. Darabani) fac parte din grupa oraşelor mici (sub 50 000 locuitori) şi au un profil în care funcţia industrială se asociază cu cea agricolă şi de servicii 5. Funcţia de capitală a statului Moldova deţinută înainte de 1859. Săveni. cu structură răsfirată sau compactă. pomicultură (Dealu Mare-Hârlău). cu o serie de specializări în cultura cerealelor. Test de autoevaluare O întrebare poate fi pusă în momentul delimitării unei regiuni a Moldovei de nord-est şi anume: care este modul de participare a peisajului natural la individualizarea sistemului teritorial respectiv (1) şi cum influenţează el factorii dinamici ai sistemului (2) ? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 40 Proiectul pentru Învăţământul Rural . datorită potenţialului său poziţional. inclusiv spre vechea provincie geografico-istorică a României antebelice – Basarabia. Târgu Frumos. de regiune şi judeţ după unirea Principatelor. iazuri.

lactate. în special măr. Dorohoi (Sf. vinificaţie (Cotnari). porumb. cele de la Cotnari şi Hârlău fiind cunoscute prin calitatea vinurilor produse atât în ţară. dezvoltându-se pe coordonate proprii. mai înaltă a teritoriului. Solurile cernoziomice bine structurate asigură condiţii prielnice culturii plantelor (grâu. Golia). agricultura şi industria. Infrastructura sa are ca baze principale hotelurile din Iaşi şi Botoşani. Strunga. Iaşi – Botoşani. La Dorohoi se produc corpuri pentru iluminat. Iaşul şi Chişinăul. livezile ocupând partea vestică. Nicolae. La Iaşi funcţionează o fabrică de medicamente. în pentru ulei. după Câmpia Română şi Câmpia de Vest Industrie prelucrătoare în restructurare. Economia şi perspectivele regiunii Economia Câmpiei Moldovei este mixtă. plante furajere).4. A treia regiune agricolă a ţării. morărit şi panificaţie la (Iaşi şi Botoşani). Căi de transport variate cu conexiuni spre Republica Moldova. iazurile din Câmpia Moldovei. bovine. Creşterea animalelor însoţeşte permanent cultura plantelor.Moldova de nord-est 5. Producţia de energie electrică este asigurată în termocentralele din Iaşi şi Botoşani. soia. ctitorită de Ştefan cel Mare). uleiul (la Iaşi). tricotaje (Iaşi. Sf. iar la Stânca-Costeşti se produce hidroenergie (în colaborare cu Republica Moldova). pe drumurile judeţene şi comunale aflate însă într-un grad de modernizare insuficient. Mitropolia. exceptând municipiul Iaşi. Palatul Culturii. Galata. Botoşani (Uspenia. sfeclă de zahăr. confecţii. raporturile între cele două ramuri fiind dictate de tradiţii şi condiţiile locale de sol şi relief. este de dată relativ recentă. Între obiectivele de mare atracţie amintim bisericile şi mănăstirile din Iaşi (Trei Ierarhi. Industria metalurgică este simbolic reprezentată în Iaşi (Teprom) în vreme ce industria constructoare de maşini produce la Botoşani maşini agricole. Un rol major prin intensificarea traficului revine şoselei internaţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni pe care se realizează o mare parte a traficului spre Republica Moldova. cât şi peste hotare. casele memoriale. cel natural rezumându-se la elemente de natură hidrografică (lacul de acumulare de pe Prut. În zona dealurilor s-au dezvoltat. Turism cultural. precum şi dotările singurei staţiuni din regiune. porcine şi păsări. Transporturile asigură vehicularea persoanelor şi mărfurilor pe şoselele naţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni. lângă Botoşani). Parcul Copou din Iaşi. Botoşani). în care Moldova de nord-est şi regiunea Bârladului prezintă o veritabilă specializare. teritoriul fiind unul dintre cele mai slab industrializate din România până la al doilea război mondial. Din punct de vedere al importanţei agricole. dată fiind poziţia pe aceeaşi axă a oraşelor reprezentative ale celor două teritorii despărţite de Prut. Industria alimentară şi textilă are printre produse zahărul (la Bucecea. Răducăneni şi Nicolina). Se cresc ovine din rasa karakul. Turismul relevă un potenţial antropic dominant. Proiectul pentru Învăţământul Rural 41 . palatul lui Cuza de la Ruginoasa etc. apele minerale de la Strunga. Nicolae Popăuţi). Mai recent s-a extins cultura pomilor fructiferi. încă din evul mediu podgorii. regiunea se situează pe locul trei în ţară în urma Câmpiei Române şi a Câmpiei de Vest Industria. Electronice şi electrotehnice se fabrică la Iaşi şi Botoşani.

odată cu fortificarea componentelor sale sistemice şi optimizarea lor funcţională. Moldova de nord-est include un teritoriu dominat de un spaţiu depresionar evazat. respectiv spre Transilvania. Specializarea agriculturii pe o serie de ramuri care şi-au probat viabilitatea (cultura viţei de vie şi a pomilor fructiferi. iar legătura directă cu Botoşaniul este asigurată de un tronson feroviar ce străbate zona centrală a regiunii. materiale de construcţie.5. a unei productivităţi relativ asemănătoare etc. la un standard redus sub aspectul modernizării. cu şanse de prelungire spre est până la Chişinău. după ce străbate Podişul Bârladului venind dinspre sud. textilă. Infrastructura de transport rămâne însă. Ea conduce. la o variaţie redusă a climatului. Transportul feroviar este servit. Aeroportul din Iaşi facilitează transportul aerian de persoane. o câmpie cu altitudini şi denivelări reduse ce generează aspectul de uniformitate morfologică. şi ea cu legătură spre reţeaua feroviară spre Republica Moldova. cele două centre urbane mari. în mod dialectic. a integrării ei în circuitul larg al schimburilor interregionale. magistralele feroviare grefate pe aceleaşi trasee sunt factori favorizanţi ai dezvoltării circulaţiei. Toate aceste elemente conlucrează la constituirea unui anumit tip de sistem teritorial a cărui structură şi funcţii le vor impune prin potenţialul lor de acţiune şi 42 Proiectul pentru Învăţământul Rural . şi pe o serie de oraşe mijlocii şi mici cu rol de optimizare şi armonizare a relaţiilor spaţiale. Este cât se poate de evident că astfel de aspecte sunt în favoarea delimitării regiunii. dar şi spre magistrala feroviară BucureştiPaşcani-Siret cu conexiune spre Ucraina. de calea ferată Paşcani-Târgu Frumos-Iaşi. dar şi cu Chişinăul sau cu alte oraşe din centrul şi sudul Europei. etalat îndeosebi prin modul de utilizare a terenurilor. grefată pe Culoarul Siretului. construcţia de maşini. Iaşi şi Botoşani. au şanse să-şi extindă aria de gravitaţie şi la nord şi est de Prut. vecinătatea fată de autostrada necesar a se construi prin Culoarul Siretului spre Ucraina şi Marea Neagră. Mergând în continuare pe şirul condiţionărilor. amplificarea şi diversificarea ofertei turistice sunt direcţiile ce trebuie urmate pentru atingerea dezideratului respectiv. puţin nuanţat. chiar dacă epoca regiunilor naturale a trecut. în primul rând. cultura cerealelor şi creşterea oilor din rasa karakul). se sprijină pe cei doi poli ai dezvoltării regionale. Iaşi şi Botoşani. În corelaţie cu evoluţia geopolitică din zonă. apare un tip de interacţiune cu factorul antropic. Moldova de nord-est. această regiune are perspectiva unei individualizări şi mai pregnante în perspectivă.Moldova de nord-est Perspective ample de dezvoltare transfrontalieră. în cadrul regiunilor transfrontaliere din care fac parte. având legături cu capitala. per total. Traversarea sa de viitoarea autostradă est-vest: IaşiPaşcani-Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca-Oradea. A doua cale ferată importantă ajunge tot la Iaşi. 5. stimularea unor ramuri industriale ce valorifică materiile prime ale şi forţa de muncă excedentară din zonă (alimentară. prelucrarea lemnului). tipurilor de sol şi vegetaţiei. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. După cum s-a relatat anterior. ca sistem teritorial funcţional. Riguros delimitată spaţial.

Se constată că gradul de stabilitate al unui sistem teritorial este dependent de numărul. Al. a căror acţiune se exercită pozitiv în dinamica organismului teritorial. Bucureşti. Editura Univ. D. reduce riscul declanşării unor fenomene de torenţialitate sau deplasare în masă. 3. V. Or. Bucureşti. Uniformitatea (sau variaţia redusă) a unei componente sistemice într-un teritoriu dat se va impune ca factor al individualizării acestuia inclusiv prin contrastul oferit în raport cu situaţia din teritoriile învecinate (Bucovina. Ungureanu (1993). ponderea şi potenţialul de acţiune al elementelor sale constituente. V. Proiectul pentru Învăţământul Rural 43 . 2.6. “Al. şi invers. Spre exemplu. fără energie şi fragmentare deosebită. Editura Academiei. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Etc. Pantazică Maria. Podişul Moldovei.. 2. în cazul de faţă) unde heterogenitatea părţilor este mult mai accentuată. Câmpia Moldovei. I. Cu cât numărul lor este mai mare. în cazul de faţă.Moldova de nord-est interacţiune. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Iaşi. (1968). numărul mai redus al factorilor de impact şi ecartul mai restrâns al variaţiei lor devin aspecte favorabile. Cuza”. Bârladul. Chiriac. N. relieful aplatizat. Bibliografie selectivă 1. Barbu. Băcăuanu.. cu atât probabilitatea disfuncţiilor creşte. atât de ample în Podişul Bârladului aflat în proximitate. Studiu geomorfologic. Ungureanu. 5. (1980). Băcăuanu.

. Astfel. Dacă există. Varietate morfologică: munţi.identificarea componentelor fizico-geografice ale unui sistem teritorial bine închegat în timp ca fostă provincie istorico-geografică.2. Componenta antropică a sistemului regional 6.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr. dar care se circumscrie unui teritoriu polarizat de un singur centru major. Baza naturală de susţinere 6.2. fiind anexată de URSS şi revenind actualmente Ucrainei. 6.înregistrarea componentelor antropice şi de habitat ale regiunii.Bucovina Unitatea de învăţare Nr.1.5. podişuri. fără praguri şi disfuncţii în desfăşurarea vectorilor de forţă. o discontinuitate ea se datorează circumstanţelor geopolitice.3. 6 BUCOVINA Cuprins 6. partea nordică a Bucovinei. Economia şi perspectivele regiunii 6. 44 Proiectul pentru Învăţământul Rural . aliniament montan cu rol de limită tranşantă spre regiunile învecinate de la vest. culoare pe vale. astfel încât alcătuieşte şi astăzi un sistem viabil. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Aceasta datorită anumitor particularităţi morfologice (văi largi şi depresiuni extinse. . depresiuni. Comentarii şi răspunsuri la teste 6.descrierea particularităţilor economiei şi perspectivele acesteia. totuşi. versanţi domoli) ce ridică indicele de favorabilitate al utilizării terenurilor. Structurile cristaline vechi ale primelor trei masive şi vulcanismul intens al Călimanilor explică altitudinile ridicate (2 305 m în Pietrosul Rodnei sau 2 100 m în Pietrosul Călimanilor) aflate la originea etajării biopedogeografice complexe (de la pădurile de foioase la pajiştile alpine. Bibliografie selectivă Pagina 44 44 46 47 49 49 6. podişul şi depresiunile generează un peisaj cu numeroase posibilităţi de interacţionare cu factorul antropic. rama vestică a regiunii se suprapune culmii munţilor Maramureşului şi Suhardului. oraşul Cernăuţi. cu cel mai important centru urban al acestei provincii istorice româneşti. Baza naturală de susţinere Bucovina este o regiune cu un caracter determinant istoric. respectiv versantului estic al Munţilor Rodnei şi cel nordic al Călimanilor. Aici este cuibărită Regiune cu pronunţat caracter istoric şi cultural.1. Baza de susţinere a sistemului teritorial este compusă dintr-un relief variat în care munţii. 6 6. culmi aplatizate. de la argiluvisolurile depresiunilor la solurile brune acide alpine sau litosolurile crestelor şi culmilor înalte). care este municipiul Suceava.6. 6 Studiul unităţii de învătare alăturate permite: .

iar deasupra acestuia pajiştile alpine veritabile. stratul de zăpadă persistând 34 luni anual. separate de culoarele largi ale Moldovei. Dealul Dragomirnei) trec frecvent în platouri structurale monoclinale cu o fragmentare redusă. intens exploatate antropic. Pe culmile înalte ale munţilor din vest temperaturile medii anuale sunt negative. Obcinele răspund generos atributele munţilor destinaţi unei umanizări intense. Efectele selective ale climatului asupra agriculturii sunt vizibile. Siretul. Precipitaţiile scad din zona montană (1 000 mm anual) la cea de podiş (500-700 mm). precum şi orientarea nord-sud a principalelor culmi. Pe frontul cuestelor s-au grefat organisme torenţiale şi alunecări de teren favorizate de prezenţa rocilor moi (argile. În Depresiunea Rădăuţi se înregistrează frecvente inversiuni termice. La peste 1 650 m altitudine se dezvoltă etajul subalpin cu jneapăn şi ienupăr. aidoma unor trepte. prin eroziune fluviatilă. foioasele fiind urmate de o fâşie de amestec. de mai joasă altitudine. determină o serie de particularităţi climatice între care se înscrie influenţa pregnantă scandinavo-baltică ce afectează îndeosebi părţile mai joase. Obcina Feredeu şi Obcina Mare). afluent pe care Siretul îl primeşte în afara regiunii de faţă. Depresiunea Câmpulung. Adaptarea reliefului la structură a generat culmi de tip jurasian. în perimetrul căruia. cu altitudini de 450600 m. Suceava şi Moldova. Depresiunea Dornelor. A doua treaptă de relief montan. Depresiunea Dornelor este traversată de Bistriţa. Spre aceeaşi unitate gravitează şi cele două masive situate în grupa Centrală a Carpaţilor Orientali. Reţeaua hidrografică este relativ densă. din păduri de foioase (făgete). respectiv de conifere compacte de molid şi brad. este cea a obcinelor (Obcina Mestecănişului. de formă alungită şi dens populată. Dealul Boiştea. Spre est se desfăşoară Podişul Sucevei.. 689 m. iar în podiş între 6-8°C. Giumalăul şi Rarăul a căror funcţie peisagistică şi atractivitate turistică este recunoscută. Moldoviţei şi Humorului. ceea ce le ridică indicele de utilizare agricolă. Fondul biogeografic este compus. pe Valea Sucevei s-a individualizat. scade de la vest (1588 m în Vf. Culmile acestuia. Fond biogeografic bogat şi diversificat tipologic. colectând prin afluenţii săi. cu zăpezi bogate şi vânturi din direcţia nord . orientate predilect pe direcţia nord-vest-sud-est ( Dealul Ciungi. ceea ce conferă regiunii o resursă în plus. Fauna 45 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ele străjuiesc. munţii şi podişul. în Podişul Sucevei. un spaţiu de tip „ţară” cu o veche populare şi cultură materială şi spirituală. În Obcinele Bucovinei şi munţii susmenţionaţi etajarea vegetaţiei este evidentă. ce traversează sectorul estic al Podişului Sucevei printr-un culoar morfologic unic în România ca dezvoltare. nisipuri). Suprafeţele împădurite depăşesc valorile atinse în alte masive carpatice. întregul drenaj de suprafaţă al sistemului teritorial. Rezultă un climat răcoros şi umed. stejar etc. sculptat în depozite sarmaţiene. arţar. în obcine se înscriu între 2-6°C. Lucina) la est (460 m la Păltinoasa). Depresiunea Rădăuţi.nord-est.Bucovina Teritoriul de manifestare accentuată a influenţelor climatice scandinavobaltice. în amestec cu carpen. nivelat şi fragmentat în plan minor. culmi domoale a căror înălţime. tei. în partea sudică. Cele două trepte majore de relief.

datorită pierderii locurilor de muncă din industrie şi creşterii şomajului. În schimb a apărut migraţia internaţională pentru muncă. Solca). Depresiunea Rădăuţi. 46 . Dinamica teritorială s-a atenuat sub aspectul migraţiei sat-oraş. râsul. muzee. întâlnim un rural bine consolidat. căpriorul. în care creşterea animalelor (covârşitoare în zona montană şi a Obcinelor) se împleteşte cu cultura plantelor (în vestul Podişului Sucevei) sau tinde spre o specializare (sate Proiectul pentru Învăţământul Rural Populare veche. prospecţiunile geologice atestă prezenţa. Cetatea Sucevei. constituit însă din sate mici. Ursul.3. cu spor natural superior mediei pe ţară. Structura etnică confirmă majoritatea covârşitoare a românilor. statui. cu podzoluri variate structural. clasei spodosolurilor. a unor zăcăminte de gaze naturale. polarizate de Suceava. preponderent bărbătească în ţari din centrul. Ea scade sub 50 locuitori/km² în nordul Podişului Sucevei şi în zona muntoasă. predominant. partea centrală a Depresiunii Dornelor. turismul cinegetic şi piscicol completând oferta regiunii. Suhard sau Călimani motivează amenajări turistice de perspectivă. sudul sau vestul Europei. Humor sau Arbore sunt incluse în repertoriul monumentelor artei universale. iar climatul munţilor înalţi este favorabil derulării agrementului hivernal. Predomină satele agricole. Recent. pe rezervele de sare exploatate la Cacica. Predominarea oraşelor mici şi mijlocii. Rodna. În Depresiunea Dornelor se află acvifere cu ape minerale. este bogată. Suceviţa. O valoare remarcabilă o are însă patrimoniul turistic. economia regiunii se sprijină pe zăcămintele de neferoase din zona Leşu Ursului şi Tarniţa. cerbul. a microdepresiunilor sau versanţilor cu declivitate redusă. densă. sub 500 locuitori. respectiv cele intens umectate. Sub aspectul habitatelor. valori etnografice specifice. Pe lângă resursele forestiere importante. În balanţa demografică pe medii de viaţă. Cambisolurile şi solurile gleice acoperă terenurile mai joase. Lor li se adaugă alte numeroase mănăstiri sau biserici (Dragomirna. Solurile aparţin.Bucovina Patrimoniul turistic natural şi antropic de excepţie. vetrele acestora valorifică oportunităţile luncilor şi teraselor. terenurile agricole relativ extinse. 6. predomină populaţia rurală al cărei spor natural se menţine şi actualmente peste valorile medii ale ţării (regiunea se ataşează Moldovei de nord-est în ceea ce am putea numi „rezervorul demografic” al României). pe cele de substanţe radioactive de la Crucea. şi mijlocii (500-1500 locuitori). mistreţul. în Podişul Sucevei. cu deplasarea populaţiei tinere. Profilul economic este extrem de nuanţat. Îmbătrânirea populaţiei este şi aici un proces în derulare. cocoşul de mesteacăn ridică indicele de atractivitate al fondurilor de vânătoare din principalele masive montane. Componenta antropică a sistemului regional Densitatea populaţiei atinge valori mari (100-150 locuitori/km²) în culoarul Sucevei. Bisericile cu fresce exterioare de la Voroneţ. Ca amplasare. cu valori mult inferioare altor regiuni ale ţării. Moldoviţa. Probota. jderul. între minorităţile naţionale cei mai numeroşi sunt ucrainenii. Bucovina putând fi catalogată ca al treilea pol turistic al României după Litoral şi Delta Dunării. Relieful pitoresc al munţilor Rarău.

Care sunt formele majore de relief şi subdiviziunile lor? 2. Economia şi perspectivele regiunii. creşterea animalelor caracterizând teritoriul pastoral din munţi şi Obcine. dar pe suprafeţe notabile. În depresiunile Rădăuţi sau Câmpulung Moldovenesc cele două ramuri coexistă. Economie diversificată: agricultură. Vatra Dornei afişează o importantă funcţie turistică. de mare viabilitate pentru întregul spaţiu regional. Care sunt principalele mănăstiri bucovinene şi prin ce elemente se remarcă ele? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 6. şi din motive fizicogeografice. Siret şi Solca. grâul. Condiţiile de sol şi climă au orientat cultura plantelor spre anumite culturi cum ar fi cea a cartofului. în est). definesc funcţiile oraşelor. porumbul. Alte oraşe sunt Câmpulung Moldovenesc. iar cultura plantelor partea estică şi sud-estică a Podişului Sucevei. pentru cele mici intervenind şi profilul industrialagricol. Baia. axate în general pe valorificarea materiilor prime locale. reuşeşte să se constituie într-un centru atractor unic. în pentru fuior sau cânepă. Şaru Dornei. Activităţile industriale. Ca centre de ordinul secundar. sfeclei de zahăr. 6. cu excepţia Sucevei (117 214 locuitori). Se cultivă. Aşezările urbane aparţin. relieful şi edificile antropice au o participare deosebită. oraşelor mici şi mijlocii. industrie. se instituie Vatra Dornei. oraş care. 47 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Marginea.Bucovina pomicole. Economia Bucovinei are ca ramură de îndelungată tradiţie agricultura. cu randamente mai scăzute. Rădăuţi şi Fălticeni. Ele sunt polarizate de fosta capitală a statului medieval Moldova. In spaţiul alăturat răspundeţi la următoarele întrebări: 1. unde agriculturii i se ataşează funcţia industrială (Dolhasca. Frecvent apare profilul economic mixt. turism. Test de autoevaluare In structura sistemului regional Bucovina. Iacobeni).4.

industrială). comparativ cu alte regiuni ale ţării. Calitatea acestei infrastructuri este însă deficitară. cea a cailor (cunoscuta herghelie de la Lucina). precum şi de valorificarea competitivă a elementelor sale de specificitate (agricolă. Probota. Vatra Dornei). vişin). Moldoviţa. Partea sudică a podişului (zona Fălticeni-Rădăşeni) întruneşte cerinţele ecologice ale dezvoltării pomiculturii (măr. mai puţin dezvoltată Excepţie face prelucrarea lemnului – celuloză. ca şi dublarea şi electrificarea căii ferate menţionate. Un rol important îl joacă turismul rural stimulat de infrastructura calitativ superioară a aşezărilor bucovinene. orzul. Suceava a devenit şi un centru al construcţiei de maşini (maşini unelte). livezile fiind însă afectate de mutaţiile produse în domeniu după anul 1990. alături de Litoral şi Delta Dunării. Construirea autostrăzii Cluj Napoca-Vatra Dornei-Suceava – Iaşi este imperios necesară. densitatea acestora în teritoriu atingând valori superioare. Humor. prin intensificarea relaţiilor cu partea nordică a vechiului sistem teritorial bucovinean. Fălticeni. inul şi cânepa produse în regiune. De asemenea. Cacica. hârtie.Bucovina Unul din polii turistici majori ai României. redresarea este mai rapidă şi mai facilă. sticlei.(Suceava. Vatra Dornei. în special cele din Ţara Dornelor. Industria este. În zona montană predomină creşterea oilor. mai ales în contextul reculului evident suferit de acestea în ultimii ani. Reţeaua căilor de transport asociază magistrala este-vest a României (Iaşi-Suceava-Vatra Dornei -Cluj Napoca-Oradea) cu şoseaua ce o însoţeşte. iar revenirea staţiunii Vatra Dornei în rândul bazelor turistice curative şi de agrement hivernal de importanţă naţională este în curs de realizare. Bucovina apare ca un sistem teritorial bine structurat. În cadrul şeptelului s-a pus accent pe creşterea bovinelor (rasele Pinzgau şi Simmental). Industria textilă valorifică lâna. carnea sau laptele (Suceava. pe văile Sucevei şi Moldovei Optimizarea funcţională a acestui sistem depinde în primul rând de modernizarea infrastructurilor de acces şi comunicare. Nevoia unei autostrăzi estvest care să lege Bucovina de Transilvania. ambalaje. Aeroportul din Suceava stimulează circulaţia turistică sau de afaceri. Destinderea relaţiilor cu Ucraina va oferi sistemului menţionat largi posibilităţi de afirmare transfrontalieră. cireş. Suceviţa. Câmpulung Moldovenesc). suprapus unui spaţiu mental cu însuşiri distilate şi perfecţionate în timp istoric. iar cea alimentară cerealele (morărit şi panificaţie). Prin toate trăsăturile relevate anterior. mobilă. Arbore. Fluxurile materiale şi energetice sunt orientate dinspre munte spre zona mai joasă de podiş. pe lângă celelalte specii de animale. turistică. dotările şi aria de servire a aeroportului din Suceava (îndeosebi în plan internaţional) trebuie reconsiderate în sensul optimizării lor. iar în Obcine. 48 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dragomirna. Rădăuţi. Turismul tinde să devanseze celelalte două ramuri. cele din Suceava şi Rădăuţi) are o evoluţie ascendentă. Deşi impactul tranziţiei a fost resimţit şi în domeniul în cauză. Turismul cultural focalizat pe obiectivele religioase şi istorice ale Bucovinei (Voroneţ. industriei chimice etc.

cu o arhitectură de mare originalitate. Rarăul şi Giumalăul precum şi cele trei obcine: ale Mestecănişului. Obcinele Bucovinei. Barbu N. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Editura Univ. Bibliografie selectivă 1. Călimanilor. Chiriac. Carpaţii şi Subcarpaţii României. (1980). ce situează regiunea în rândul celor mai vizitate din România. de o valoare artistică unică. Din grupa masivelor muntoase fac parte versanţii estici ai munţilor Maramureşului. Ungureanu. Rodnei. 2. (2000). Bucureşti. Mănăstirile din Bucovina au fost declarate monumente ale artei universale. Feredeului şi Obcina Mare. 3. datorită frescelor exterioare. Pop. (1976). Cluj-Napoca. Podişul Moldovei. Editura Presa Universitară Clujeană. În categoria podişurilor includem Podişul Sucevei. Pantazică Maria. Al. Iaşi. edificiile religioase au o atractivitate turistică majoră. Moldoviţa. Proiectul pentru Învăţământul Rural 49 . Barbu. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Suceviţa şi biserica Arbore au astfel de picturi realizate într-o manieră desăvârşită.. Humor. 2. V. Bucureşti. Editura Ştiinţifică. N. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 6.6.Bucovina 6. Pe lângă valorile culturale şi artistice pe care ele le adăpostesc. “Al. Lor li se alătură Putna şi Dragomirna. Gr. I. D. Suhardului.. iar ca depresiuni tipica este cea a Rădăuţilor. Băcăuanu.5. Cuza”. Mănăstirile Vorneţ. Ungureanu (1993). 4. podişul şi depresiunile. În Bucovina există trei forme majore de relief şi anume munţii.

de gravitaţie a geosistemului. Baza naturală de susţinere Cuprinde teritorii centrate pe Depresiunea Maramureşului. 7 MARAMUREŞ-CHIOAR Cuprins 7. Componenta demografică şi de habitat 7. . Economia regiunii şi perspectivele sale 7. un masiv cu forme glaciare (circuri) şi periglaciare. Mai extinsă este Depresiunea Maramureşului. dar şi linia de fragmentare a sistemului teritorial al Maramureşului istoric în două părţi gemene prin frontiera instaurată de-a lungul său între România şi Ucraina. Comentarii şi răspunsuri la teste 7. cu exploatări vechi de sare şi lacuri antropo-saline.5. cu altitudini de 600800 m. cu depresiuni extinse în care s-au format entităţi de tip „ţară”. În context transfrontalier sau al unei Europe unite. respectiv masivele Oaş-Gutâi-Ţibleş. 7. cu un domeniu forestier şi pastoral extins. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief predominant muntos. Baia Mare şi Oaş („Ţara Oaşului”). din punct de vedere morfologic şi hidrografic. a regiunilor.2. În aşteptarea acelui moment. o vastă cuvetă de baraj vulcanic desfăşurată la sud şi nord de Tisa. Baza naturală de susţinere 7. limitele spre vest şi sud-vest. nu fără disfuncţii. înglobând în totalitate segmentul nordic al lanţului vulcanic. iar în calcarele eocene a fost sculptată Peştera Izvorul Albastru al Izei.3. unde rocile cristaline paleozoice au conservat circuri şi văi glaciare. axa de referinţă. La est depresiunea este mărginită de versanţii Munţilor Maramureş (1 957 m în Vârful Farcău).6. 7 7. precum şi depresiunile Lăpuş („Ţara Lăpuşului”). râul Tisa devine o limită nordică a unui sistem funcţional ce-şi extinde. alcătuit dintr-o succesiune de vetre depresionare şi masive muntoase intercalate sau limitrofe acestora.explicarea interrelaţiilor strânse dintre baza naturală de susţinere şi componenta antropică. Obiectivele unităţii de învăţare nr.proiectarea evoluţiei viitoare a unui sistem teritorial cu numeroase valenţe tradiţionale.4. Relieful regiunii este. Spre miazăzi se etalează versantul abrupt al Munţilor Rodnei (2 303 m în Vârful Pietrosu). Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. deci. Maramureşul poate deveni o entitate sistemică de sine stătătoare. Vişeul şi Iza. 50 . Intre cele două râuri se intercalează un anticlinal salifer ce se continuă şi la nord de Tisa.definirea unui spaţiu geografic inedit prin structura şi funcţiile sale. cu zăcăminte nemetalifere şi faună cinegetică bogată. Bibliografie selectivă Pagina 50 50 52 54 55 55 7. străbătută de la sud la nord de afluenţii Tisei. 7 Învăţarea acestei unităţi are drept rezultate: . râu ce devine.2.Maramureş-Chioar Unitatea de învăţare Nr. în care toate criteriile regionării geografice actuale s-ar regăsi plenar.1. .

Pentru alimentarea cu apă a municipiului Baia Mare a fost construit barajul şi lacul de acumulare de pe Firiza. Ocna Şugatag. de peste 800-1000 mm anual. Bixad. de la stejărişele de la poalele Munţilor Oaş la făgetele compacte din Gutâi sau Ţibleş şi până la răşinoasele dispuse sub forma unui brâu la peste 1 200 m altitudine. Fiad. Şătriţa. Turul se organizează pe versantul vestic al Munţilor Oaş şi străbate. recunoscuţi prin măgurile vulcanice şi platourile de lavă. jugului intracarpatic (Şatra. Buhăescu). urmează frontiera nordică a ţării. Cu deschidere largă spre vest. Poziţia geografică şi treptele de relief dictează trăsăturile de ansamblu ale climei. La Ocna Şugatag şi Coştiui în urma exploatării îndelungate a sării s-au format lacuri sărate. traversează depresiunea cu acelaşi nume pe care o părăseşte prin defileul epigenetic de la Răzoare. Băile Borşa. continuă cu Munţii Gutâi (1 443 m) cu celebrul dyk al Crestei Cocoşului. În munţii Rodnei. Numeroase acvifere cu ape minerale. Mari resurse de apă dulce. Lăpuşul. 51 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Prisnel) o separa de Depresiunea Baia Mare. În exploatările miniere din zona Baia Mare au fost interceptate strate acvifere termalizate. Grupa vulcanică nordică a Carpaţilor Orientali începe cu Munţii Oaşului. Reţeaua hidrografică este tributară în exclusivitate Tisei care. Valea Măriei. Depresiunea Lăpuşului se sprijină. Coştiui. Izvoare cu debite variabile apar la Săpânţa. O importanţă majoră pentru economia regiunii o pot avea apele minerale aparţinând extremităţii nordice a aureolei mofetice a Carpaţilor Orientali. Târlişua. Iezerul Pietrosu. unde este localizat centrul polarizator principal al unităţii. În schimb în munţii Rodnei sau Ţibleşului ele scad la 1-3ºC. la nord – nord-est pe masivele vulcanice izolate (numite adesea Munţii Lăpuşului) diseminate între Ţibleş şi Gutâi. determinate orografic. Influenţa oceanică vestică şi rolul de baraj orografic exercitat de munţii vulcanice determină precipitaţii bogate. Măguri vulcanice şi cristaline aparţinând. Maramureşului şi Ţibleşului se dezvoltă. şi Munţii Ţibleşului (1 839 m). Vişeul şi Iza drenează spaţiul depresionar maramureşean. Etajele de vegetaţie se succed regulat. iar spre vest pe Culmea Breaza. În depresiuni şi în masivele vulcanice de moderată altitudine temperaturile medii anuale se încadrează între 68ºC. Depresiunea Oaş.Maramureş-Chioar Rigori climatice şi diversitate topoclimatică. Durata menţinerii stratului de zăpadă pe versanţii nordici ai masivelor muntoase ajunge la 5 luni ceea ce favorizează practicarea agrementului bazat pe practicarea sporturilor de iarnă. Preluca. cu o specificitate de ordin antropic deosebită. în versantul apusean al Munţilor Oaş se dezvoltă aria depresionară omonimă. Cărbunari. pe o lungime de 60 km. Stoiceni. Lala Mică. Băile Puturoasa. ca afluent al Someşului. pe direcţia est-vest. În Munţii Rodnei circurile glaciare găzduiesc lacuri de aceeaşi origine (Lala Mare. cele din urmă. Lacuri de tasare navală apar şi în Munţii Maramureşului şi Ţibleş (Vindirel şi Tăul din Măgura Neagră). aceştia din urmă remarcându-se prin magmatismul intruziv lipsit de cratere sau curgeri de lave. Un lac asemănător este cel de la Călineşti Oaş.

El este mai pronunţat în mediul rural şi tinde spre zero în cel urban. ea atinge valori deosebit de mari după 1990. cupru.3. Componenta demografică şi de habitat Populare străveche. În Munţii Maramureşului este prezent cocoşul de munte. numărul acestora reducându-se drastic din motive istoriceşte cunoscute. Fauna sălbatecă este bogată şi variată în specii. ucraineni. zinc. o specie submediteraneană. datorită climatului de adăpost şi-a găsit biotopul preferat castanul dulce. andezitul. Fondul forestier extins. roci de construcţie. Spania. Variate resurse nemetalifere (plumb. Lemnul devine obiectul predilect al meşterilor constructori. iar cele de răşinoase abundă în cerb sau urs. evrei. lup. În Depresiunea Baia Mare. Un caz aparte îl constituie Masivul Hudin (1 611 m) aflat la extremitatea vestică a Ţibleşului unde. Resursele subsolului înscriu regiunea Maramureş-Chioar printre cele mai bogate în substanţe nemetalifere (plumb. săracă în specii a pajiştilor alpine. cupru. de toate Proiectul pentru Învăţământul Rural 7. Sub raport etnic pe lângă românii majoritari vieţuiesc maghiari. bisericile din lemn sau porţile maramureşene atingând exigenţele unor veritabile capodopere. urmate de cambisoluri brune şi brune acide. Substratul edafic relevă o etajare corelată cu altitudinea şi vegetaţia. întregesc premisele unei dezvoltări economice diversificată Demografic regiunea se înscrie în categoria teritoriilor cu spor natural. Maramureşului. căprior. La baza versanţilor muntoşi şi în depresiuni argiluvisoluri cenuşii şi brun roşcate. nu apar pajişti alpine. obiectivele turistice naturale şi antropice extrem de variate structural etc. iar în apele Tisei. Aşezările rurale poartă pecetea unui profund autohtonism relevat de existenţa milenară a „ţărilor” Oaşului. de mare originalitate şi viabilitate. iar vegetaţia forestieră se degradează datorită vânturilor puternice într-o asociaţie de arbori de talie mică şi o conformaţie arbustivă. Vişeului sau Vaserului vieţuieşte lostriţa. pe fondul românismului grefându-se populaţii alohtone. argint) cantonate în minereuri complexe exploatate în masivele lanţului vulcanic. aur). Structurile diapire ale Depresiunii Maramureşului au asigurat secole la rând sarea necesară aşezărilor bazinului panonic. pisică sălbatecă. Calcarele comune. În lunci sunt frecvente solurile aluvionare. în special din Ţara Oaşului şi spre SUA sau Canada. De remarcat impactul celui de-al doilea război mondial asupra germanilor şi evreilor. iar la altitudini superioare de podzoluri. dar există fluxuri. La Răzoare se exploatează mangan. Deşi este ştiută migraţia pentru muncă a maramureşenilor şi oşenilor încă din primele decenii ale secolului trecut. Lăpuşului sau Chioarului unde s-a afirmat o civilizaţie rurală autentică. aur. la peste 1500 m. Franţa. fauna cinegetică şi piscicolă. 52 . iar în depresiunile joase lăcoviştile. natalitatea surmontând tendinţa de îmbătrânire a populaţiei şi creşterea mortalităţii. viezure. între 1 400-1 500 o densă vegetaţie subalpină de jnepeni şi ienuperi.. vulpe. Pădurile de foioase sunt populate cu mistreţ. pietrişurile şi nisipurile sunt folosite în construcţii.Maramureş-Chioar Resurse biogeografice importante (păduri de foioase şi conifere. Ţinta migraţiilor o reprezintă ţările europene (Italia. urmată de stepa rece. dar şi la Baia Borşa sau Toroiaga. astăzi exploatările fiind sistate. sare. zinc. Germania). germani. faună cinegetică şi piscicolă). soluri brune acide alpine sau regosoluri. Satele.

azi aflate în dezafectare spontană. cu exploatări miniere intense în evul mediu. 7. Oraşe polarizate de Baia Mare. rareori pe versanţi sau platouri. Târgu Lăpuş. Ce elemente de restrictivitate naturală definesc regiunea analizată? 2. mărimile şi texturile. capitala de drept a Maramureşului istoric. Reţeaua de oraşe relevă o polarizare cu numeroase disfuncţii induse în primul rând de bariera orografică care desparte centrul polarizator principal de aşezările urbane ale Depresiunii Maramureşului. Borşa. Seini. Prin ce s-a materializat în economia şi cultura regiunii exploatarea resurselor forestiere? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 53 . 7. Baia Sprie. Negreşti Oaş. Şomcuta Mare. sunt concentrate îndeosebi de-a lungul văilor. 1. Roirile s-au derulat din aval spre amonte născându-se sate dublete („de jos” şi „de sus”) aşezările sezoniere pastorale devenind adesea nucleul unor sate atestate documentar în 1956. Test de autoevaluare Răspundeţi la următoarele întrebări derivate din studierea unităţii de învăţare nr.Maramureş-Chioar Aşezări rurale de mare originalitate şi viabilitate. Baia Mare (cu cca 150 000 locuitori) se detaşează net în raport cu celelalte oraşe: Sighetul Marmaţiei. Deşi locuită din preistorie. Cavnic. regiunea are un indice de urbanizare modest. Săcel. Vişeu de Sus. Ca urmare există tendinţa polarizării acestora de către Sighetu Marmaţiei.

Economia regiunii şi perspectivele sale Agricultură tradiţională. Sighetu Marmaţiei. Aeroportul din Baia Mare mijloceşte transportul aerian aferent teritoriului învecinat. Ieud. Industria extractivă a substanţelor nemetalifere a fost răspândită mai ales în jurul oraşului Baia Mare (Ilba. respectiv Depresiunea Proiectul pentru Învăţământul Rural Industria valorifică materiile prime locale. în zona Baia Mare). 54 . îndeosebi sub forma turismului rural pentru care regiunea de faţă are un potenţial de dezvoltare de excepţie. floarea soarelui). Turismul este în expansiune. iar lipsa drumurilor rapide se resimte acut. urmat de grâu. dar şi la Băile Turţ. unde cultura plantelor este localizată în lunci şi pe versanţii cu declivitate mai redusă.Maramureş-Chioar 7. Tarna Mare. Agricultura tradiţională. o agricultură de subzistenţă. vizează ovinele. Staţiunile turistice Borşa. prelucrarea artizanală şi industrială a lemnului. ovăz. Şuior. Toroiaga sau Băile Borşa. Lăpuş. Nevoia întregirii reţelei de transport rutier şi feroviar pentru a optimiza coeziunea sistemului. Băiuţ. este un semn că acest patrimoniu a fost deja receptat la adevărata sa semnificaţie. fasole. Turism polivalent (recreativ. Cavnic. Dintre rasele de bovine aclimatizată este Bruna de Maramureş. Creşterea animalelor în gospodăriile populaţiei. obiceiurile. turismul se asociază într-un tot definitoriu pentru spaţiul geografic dat. Baia Sprie. curativ. tradiţiile. rural). folclorul sunt un cumul de atracţii de mare valoare. morărit panificaţie). Nistru). iar agrotehnicile utilizate sunt cele tradiţionale. dar mai ales bisericile de lemn din Maramureş şi Lăpuş (între care cele de la Săpânţa-Peri şi Surdeşti sunt printre cele mai înalte din Europa). O extensiune mai largă au livezile de prun şi măr (cel din urmă. Sistemul teritorial Maramureş-Chioar îşi poate mări coeziunea internă prin edificarea unei infrastructuri rutiere. climatul favorabil agrementului hivernal. Apele minerale. predominant de subzistenţă. Baia Mare se practică. bovinele şi porcinele. cartofi. cultural. Mai intens circulată este linia ferată Dej-Baia Mare-Satu Mare (cu ramificaţie spre Negreşti Oaş) care serveşte nevoile părţii vestice a regiunii. Ocna Şugatag. Predomină porumbul mai adaptat condiţiilor de climat mai răcoros. iar în ultimul timp şi în mici ferme. La Baia Mare. încă din vechime. peisajul montan. confecţii sau tricotaje. Sistemul regional analizat se individualizează şi la nivel economic.4. În spaţiul depresiunilor Maramureş. Târgu Lăpuş şi Vişeu de Sus funcţionează fabrici de mobilă. Sunt prezente de asemenea unităţi mici ale industriei alimentare (lactate. Bârsana etc. Căile de comunicaţie sunt departe de a satisface cerinţele traficului sub aspect cantitativ şi calitativ. Productivitatea este însă scăzută. Negreşti Oaş. industria extractivă şi de prelucrare a neferoaselor. Calea ferată Salva-VişeuSighetu Marmaţiei a scos din izolare Maramureşul dar eficienţa sa este redusă datorită dificultăţilor transportului. feroviare şi aeriene care să scoată din izolare nucleul său spaţial. şoselele actuale devin insuficiente pentru circulaţia turistică în creştere. Proliferarea rapidă a pensiunilor rurale la Vadu Izei. În mod similar. Luna Şes. Frecvent apar culturi intercalate (porumb. Coştiui reprezintă doar punctul de plecare a turismului de perspectivă. cu caracter mixt. Prelucrarea minereurilor se realizează la Baia Mare unde se fabrică şi utilaj minier şi se produce acid sulfuric necesar rafinării produselor nemetalifere.

Bibliografie selectivă 1. Baia Mare şi Oaş localizate pe versantul opus. III. de autostrada în construcţie Budapesta-Miskolc-Kiev.. Exploatarea pădurilor a generat în Maramureş. relativ unitară şi netraversată de nici-o reţea hidrografică. Gr. Editura Presa Universitară Clujeană. Geografia României. Cocean. Şurdeşti. Gutăi sau Şetref întâmpină mari dificultăţi de parcurgere mai ales în anotimpul iernii. Proiectul pentru Învăţământul Rural 55 . (2005).Maramureş-Chioar Maramureş. în arhitectura gospodăriilor cu elemente de mare specificitate. De asemenea. 7. dar şi în Lăpuş sau Oaş o veritabilă civilizaţie a lemnului. cât şi feroviare. în bisericile de lemn extrem de vechi şi de numeroase (Ieud. Geografie Regională. materializată în „porţile de lemn” maramureşene. Culmea muntoasă menţionată nu este traversată de nici-o cale ferată iar căile rutiere prin pasurile Huta.6. pe direcţia Baia Mare-Satu Mare-Vallaj. şi cele ale depresiunilor Lăpuş. Carpaţii şi Subcarpaţii României. situată la nord-est. Ea se instituie într-un obstacol morfologic între ariile umanizate ale depresiunii Maramureş.Vatra Dornei (drum rapid) şi Salva – Vişeu ar completa necesarul căilor de acces imediate. Editura Presa Universitară Clujeană. iar modernizarea drumurilor Târgu Lăpuş-Băiuţ-Ieud. Intr-o viziune şi mai pragmatică. 2. Cluj-Napoca. P. x x x (1987). (2000). Negreşti-Oaş – Sighetu Marmaţiei – Moisei – Prislop . Giuleşti. Bucureşti. Soluţia este construirea unui tunel feroviar şi rutier pe sub Gutâi care se interconecteze Baia Mare cu Sighetu Marmaţiei. 7. Regiunea Maramureş-Chioar este străbătută axial de culmea muntoasă a lanţului vulcanic nordic: Oaş-Gutâi-Ţibleş. Transfrontalier sunt necesare deschiderea mai multor conexiuni peste Tisa atât rutiere. Cluj-Napoca. edificarea unui aeroport pentru avioane uşoare la Sighet ar favoriza circulaţia turistică. Ediţia a II-a. 3. Sârbi. printr-un sector de autostradă. Sat-Şugatag). Pop. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. 2. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. regiunea poate fi conectată de culoarul VI european de transport prin racordarea ei. Editura Academiei.5.

.3. 8 8.6. Olteneşti). Colinele Tutovei. 376 m.Bârladul Unitatea de învăţare Nr. 2 8. argile.2. în mare parte. ale Prutului şi Siretului.1. Lucrarea de verificare nr. Dealurile Fălciului şi Depresiunea Elanului. Cetatea). Comentarii şi răspunsuri la teste 8. Componenta naturală a bazei de susţinere 8. acoperită de groase sedimente sarmaţiene (marne. potrivită. monoclinale. străbătută axial de râul cu acelaşi nume şi polarizată. Componenta naturală a bazei de susţinere Bârladul defineşte ca topic regiunea geografică suprapusă unităţii de podiş omonime. regiunea relevă trăsături peisagistice definitorii derivate din larga desfăşurare a unui relief de podiş modelat pe structuri sedimentare moi (de unde excesiva dezvoltare a proceselor erozionale).înregistrarea decalajelor economice în raport cu alte regiuni. hidrografic şi habitaţional conlucrează la atribuirea unei denumiri pe care o apreciem. Economia regiunii 8. Altitudinile sunt modeste (564 m în Dealul Doroşan. 8 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va reuşi: . Relief de podiş sculptat pe structuri sedimentare friabile. alunecările de teren masive definesc morfologia unităţii. în Dl. A rezultat un relief de platouri structurale şi cueste afectate de alunecări de teren şi torenţialitate. Obiectivele unităţii de învăţare nr.7. Podişul Central Moldovenesc s-a dezvoltat pe latura sudică a platformei est-europene. trei elemente de ordin morfologic. Platourile structurale. de oraşul Bârlad.identificarea trăsăturilor fizico şi economico-geografice ale regiunii. Albia văilor este înecată în propriile aluviuni ale râurilor. 8. Ca urmare./ Apar izolat cueste (Racovei). dispuse monoclinal. Componenta demografică şi de habitat 8. nisipuri cu intercalaţii de calcare şi gresii). favorabile eroziunii. 467 m în Dl.1.2. 8 BÂRLADUL Cuprins 8. Podişul Central Moldovenesc. astfel.4. Dealurile Fălciului se extind între văile Bârladului şi Elanului şi au altitudini mici (cea maximă. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Intercalată între cele două culoare fluviatile orientate nordsud.5. Colinele Tutovei au aspectul unor interfluvii prelunci.definirea potenţialului natural şi antropic al acesteia. Podişul Covurlui. Podişul Bârladului este compartimentat morfologic în următoarele subunităţi. crestele. 56 Proiectul pentru Învăţământul Rural . . Bibliografie selectivă Pagina 56 56 57 58 59 60 60 8. în schimb deplasările în masă şi torenţialitatea sunt frecvente.

Bârladul

Climat temperat continental cu tente de ariditate.

Peisaj mozaicat biogeografic cu păduri de foioase şi silvostepă.

Depresiunea Elanului se sprijină în vest pe dealurile Fălciului, iar în est pe culoarul Prutului. Are un relief de dealuri joase, cu mici cueste, terase şi glacisuri. Podişul Covurlui are un fundament hercinic, dobrogean, acoperit de depozite mezozoice şi neozoice. Monoclinurile, cu altitudini sub 300 m, generează forme structurale (platforme, cueste, văi subsecvente). Pe loessuri s-a dezvoltat un microrelief de sufoziune şi de tasare. Clima unităţii este de podiş, cu accente de tranziţie spre climatul de câmpie. Influenţa est-europeană afectează întreaga regiune, îndeosebi în anotimpul rece. Temperatura medie anuală oscilează între 8-10º C, iar precipitaţiile intre 450-600 mm. Durata timpului senin este mare, depăşind 2100 ore anual. Continentalismul climei este evident. Râurile sunt tributare în primul rând Bârladului (Crasna, Tutova, Racova, Zeletin, Vaslui) şi apoi Prutului (Elan, Horincea) sau direct Siretului (Răcătău). Alimentarea este pluvială, cu maxim de primăvară şi minim estival când unele râuri seacă. Pot apare însă viituri la ploile torenţiale. Apele freatice sunt cantonate în depozitele friabile, conuri de dejecţie, lunci la adâncimi de până la 20-25 m. Element definitoriu al peisajului unui sistem teritorial, vegetaţia regiunii Bârlad este unică pentru România datorită interferenţelor vizibile între asociaţiile forestiere, cele de silvostepă şi de stepă. . Astfel, la peste 400 m altitudine se dezvoltă pădurile de fag, sub această altitudine întâlnim stejarul şi asociaţiile de amestec. În Colinele Tutovei şi Dealurile Fălciului predomină silvostepa, iar în Podişul Covurlui se extinde deja stepa cu graminee. Fauna de rozătoare abundă în stepă, etajele următoare devenind domeniul iepurelui, vulpii, căprioarei sau mistreţului. În râuri vieţuieşte cleanul şi mreana, iar avifauna include prepeliţa, potârnichea, ciocârlia, privighetoarea, cinteza. Învelişul edafic cuprinde o gamă variată de clase, tipuri şi subtipuri de soluri, de la molisoluri (cernoziom, cernoziom levigat în zonele joase sudice) la argiluvisoluri (brun roşcate, cenuşii) sau cambisoluri (brune, brune acide).

8.3. Componenta demografică şi de habitat
Populaţie cu densităţi moderate şi bilanţ demografic pozitiv. Locuit încă din paleoliticul superior (dovezi descoperite la Arsura, Valea Ursului, Iveşti, Măluşteni), Podişul Bârladului şi-a edificat o componentă antropică românească permanentă, omogenă etnic şi cultural. Densitatea populaţiei este sub media pe ţară, oscilând între 25-50 locuitori/km² în Depresiunea Elanului şi 75-100 locuitori/km² în restul regiunii. Populaţia rurală, cu un spor natural mai ridicat, este dominantă numeric în comparaţie cu cea urbană. Migrarea populaţiei spre regiuni mai dezvoltate este un fenomen curent. Aşezările rurale sunt localizate în lunci, pe terase şi versanţi. Predomină satele mici (în Colinele Tutovei) şi cele mijlocii. Aşezările mari sunt rare. Densitatea lor depăşeşte 6 aşezări/100 km². Aşezările urbane provin din vechile târguri. Vaslui şi Bârlad aparţin prin 57

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Bârladul

Oraşe mijlocii şi mici cu două centre polarizatoare în competiţie netranşată.

numărul locuitorilor oraşelor mijlocii, între 50 000-100 000 locuitori, iar Huşi, Negreşti, Bereşti şi Târgu Bujor celor mici (sub 50 000 locuitori). Funcţia de centru polarizator regional se dispută între Bârlad (cu un număr mai mare de locuitori) şi Vaslui (cu funcţii administrative mai importante). Considerăm că poziţia geografică va avantaja în timp Bârladul aflat la distanţă relativ egală de două mari centre polarizatoare extra-regionale, Iaşi şi Galaţi (Vasluiul intrând, prin apropiere, sub incidenţa ariei de influenţă a celui dintâi.

8.4. Economia regiunii
Componenta economică a spaţiului regional are drept suport fundamental agricultura urmată de industrie. Evoluţia fenomenului agricol în timp reflectă o presiune crescândă a omului asupra peisajului, cu defrişări susţinute pentru lărgirea terenurilor cultivate, pentru fâneţe şi păşuni ce ocupă astăzi peste 73 % din suprafaţa regiunii. (de menţionat că la începutul secolului XIX peste 50 % din suprafaţa podişului era împădurită). Consecinţa imediată a fost declanşarea proceselor erozionale care afectează suprafeţe vaste ce au impus lucrări de terasare şi combatere a torenţialităţii. Se cultivă porumb, grâu, floarea soarelui, soia, sfecla de zahăr, tutun, legume. Sunt extinse podgoriile (Nicoreşti, Huşi, Târgu Bujor, Podu Turcului) şi livezile de pruni, meri, cireş, vişini. Plantele de nutreţ se asociază productivităţii păşunilor naturale în sprijinul creşterii animalelor (ovine, bovine). Din lipsa materiilor prime necesare (dintre zăcămintele subsolului singurele existente, în cantităţi mici, sunt gazele naturale şi petrolul în arealul Găiceana-Glăvăneşti), a relativei izolări generată de precaritatea şi insuficienţa căilor de acces, industria s-a afirmat târziu, abia în a doua jumătate a secolului trecut. Cunoscută este producţia de rulmenţi de la Bârlad, prelucrarea lemnului (mobilă, butoaie, ambalaje) la Vaslui, Bârlad şi Huşi, materialele de construcţii la Bârlad şi Vaslui, industria alimentară şi textilă ce valorifică materii prime locale prezentă în toate oraşele regiunii. Căile de transport au o densitate redusă. Calea ferată directoare este Iaşi-Vaslui-Bârlad-Tecuci-Galaţi, cu ramificaţii spre Negreşti-Roman, Huşi sau Fălciu. O altă cale ferată porneşte din Galaţi spre Târgu Bujor-Bereşti-Bârlad. Principala cale rutieră este cu ramificaţia şoseaua Galaţi-Tecuci-Bârlad-Vaslui-Iaşi, transfrontalieră de la Huşi-Albiţa. Alte şosele modernizate leagă Bârladul de Adjud, respectiv Vasluiul de Roman şi Bacău. Regiunea nu are un aeroport propriu, necesarul de transport dirijându-se spre bazele învecinate din Iaşi sau Bacău. Bârladul reprezintă o tipică regiune defavorizată, cu nivelul de dezvoltare cel mai scăzut din România, cu numeroase probleme sociale şi environmentale (determinate de degradarea peisajului sub presiunea antropică îndelungată). Infuzia de capital în activităţi economice competitive (între care şi turismul) prefigurate de o strategie de dezvoltare regională adecvată este stringentă.

Sistem economic centrat pe agricultură şi, secundar, industrie.

Nivel de dezvoltare economică redus în comparaţie cu alte regiuni.

58

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Bârladul

8. Test de autoevaluare Regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate din România deşi baza sa de susţinere este similară cu a altor teritorii. Care sunt cauzele acestei rămâneri în urmă?

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

8.5. Comentarii şi răspunsuri la teste
Dezvoltarea unui spaţiu geografic nu este dependentă întotdeauna de bogăţia resurselor. Există numeroase exemple în care resursele abundă iar nivelul de afirmare economico-socială este scăzut. După cum există spaţii fără resurse sau cu condiţii dificile de desfăşurare a activităţilor umane, iar nivelul lor de dezvoltare este ridicat În toate aceste cazuri intervin alţi factori, catalizatori sau inhibitori ai dezvoltării care reuşesc să orienteze procesele dezvoltării pe direcţii dintre cele mai surprinzătoare. Regiunea Bârladului îşi datorează poziţia inferioară în ierarhia indicilor dezvoltării datorită următoarelor cauze: - conul de umbră indus asupra sa de prezenţa Culoarului Siretului spre care s-au concentrat majoritatea absolută a fluxurilor de masă şi energie din estul României; - izolarea în raport cu această axă ca urmare a unei infrastructuri de transport deficitară; Tot la capitolul izolării trebuie menţionate grefarea unor culoare de polarizare în sudul şi nordul regiunii, pe cursul Dunării şi pe linia Paşcani-Iaşi care au încadrat-o spaţial dar fără să o antreneze în plan funcţional; - perpetuarea unei imagini defavorabile asupra regiunii prin reliefarea unui rural arhaic şi a unei urbanizări modeste; - lipsa unor obiective de impact turistic major menite a spori atractivitatea şi interesul pentru cunoaşterea ei. - politicile economice deficitare din secolul XIX şi prima parte a secolului XX sub aspectul neglijării teritoriilor periferice sau lipsite de resurse industriale. Etc.
Proiectul pentru Învăţământul Rural

59

Bârladul

8.6. Lucrarea de verificare nr.2
INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est, Bucovina, Maramureş-Chioar şi Bârlad. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: - Titlul cursului (Geografia Regională a României); - Numărul lucrării de verificare; - Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină); - Specializarea şi anul absolvirii, instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral; - Adresa cursantului. Răspunsul va fi logic formulat, la obiect. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1,0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Prin ce particularităţi morfo-hidroclimatice se individualizează regiunea Moldovei de nord-est? (2, 5 pct.) 2. Explicaţi structura şi importanţa economică a potenţialului turistic regional (2,5 pct.). 3. Descrieţi şi explicaţi maramureşană.(2,0 pct.) cauzal „civilizaţia lemnului”

4. De ce regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate economic din România? (2,0 pct.) 5. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui.

8.7. Bibliografie selectivă
1. Băcăuanu, V., Barbu, N., Pantazică Maria, Ungureanu, Al, Chiriac, D. (1980), Podişul Moldovei, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. 2. Ungureanu (1993), Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României, Editura Univ. “Al. I. Cuza”, Iaşi. 3. x x x (1992), Geografia României, IV, Regiunile pericarpatice, Editura Academiei, Bucureşti.

60

Proiectul pentru Învăţământul Rural

5 km în defileul de la Răcăciuni şi peste 40 km aval de Roman unde lunca sa se evazează asemenea unei pâlnii deschisă spre câmpie.Dealu Mare-Hârlău spre est. Runcu.5. . Depresiunea Moldovei. Comentarii şi răspunsuri la teste 9. La sud de confluenţa cu Moldova el înglobează prelungirile estice ale dealurilor ce flanchează spre vest depresiunile Subcarpaţilor Moldovei (Pleşu. Componenta demografică şi de habitat 9. Carpaţii şi Subcarpaţii Moldovei). Bârlad) şi înşeuări (Bucecea. Al doilea element este constituit din larga dezvoltare a luncii şi numărul apreciabil de terase (8) cu înălţimi 61 Cea mai ilustrativă regiune de tip anizotrop din România.1.explicarea rolului factorilor dinamici ai sistemului regional în devenirea lui. inclusiv pentru celelalte unităţi teritoriale limitrofe (Bucovina.4. respectiv culmea Bour . 9 CULOARUL SIRETULUI Cuprins 9. Ruginoasa) care s-au transformat în tot atâtea linii de conexiune biunivocă înspre regiunile învecinate ceea ce îi conferă în ultima instanţă culoarului rolul de axă de gravitaţie regională majoră. între 2. filiformă şi prezenţa unor centre de polarizare dispuse axial cu sau fără relaţii între ele.3. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Două elemente au importanţă majoră în funcţionarea sistemului teritorial şi anume prezenţa numeroaselor confluenţe (Moldova.Culoarul Siretului Unitatea de învăţare Nr. şi până la debuşarea sa în spaţiul Câmpiei Siretului.2.2.1. Bibliografie selectivă Pagina 61 61 62 63 64 65 9. . Unitatea se conturează morfo-hidrografic suprapunându-se văii şi versanţilor râului Siret de la intrarea sa în ţară.identificarea celei mai caracteristice regiuni de tip anizotrop din România. Baza naturală de susţinere 9. cu o desfăşurare alungită. Bistriţa. Bărboiu. 9. la Văşcăuţi.Obiectivele unităţii de învăţare nr. Corni. Bârlad. Trotuş. Proiectul pentru Învăţământul Rural . grefată pe un culoar major de vale.6. Profilul transversal al culoarului are lăţimi variabile. Pietricica) şi versantul vestic al Podişului Bârladului. Baza naturală de susţinere Culoarul Siretului exemplifică în mod revelator tipul regiunilor anizotrope. 9 Unitatea de învătare alăturată ajută cursantul la: . Economia regiunii 9. Culoarul segmentează aproape median Podişul Sucevei insinuându-se între Dealurile Dragomirnei şi Podişul Fălticeni la vest.testarea aptitudinilor de abordare regională integrată. 9 9.

cuprinse între 3-4 m şi 200-210 m ceea a permis o antropizare accentuată şi localizarea amplă a căilor de comunicaţie. Resurse ale subsolului modeste. pe cernoziomurile levigate ale teraselor inferioare. Oraşele Roman. În general. Aşezările umane s-au dezvoltat la racordul teraselor. toate având un debit solid apreciabil. căprior. Dacă sectorul nordic se află sub influenţa maselor de aer scandinavo-baltice. Adjud). Pe versanţi se dezvoltă asociaţii de păduri de stejar. de relieful subcarpatic învecinat regiunea a fost populată încă din paleolitic. plop). Trotuş. Paşcani şi unele aşezări rurale posedă obiective atractive vizate de turismul cultural. Zăcăminte gazeifere de mai mică importanţă au fost descoperite la Secuieni şi Roman. şi lăcovişti şi soluri gleice). Oscilaţiile majore ale nivelului scurgerii au impus măsuri de regularizare prin construirea unor baraje (Galbeni. Predomină satele mijlocii şi mari. Răcăciuni. Bârladul. cu cel mai ridicat debit dintre râurile ţării (222 m³/s) spre care debuşează râurile părţii estice a Carpaţilor Orientali (Moldova.3. (mai ridicate în sectorul nordic). exceptând terenurile agricole a căror fertilitate diferenţiată favorizează dezvoltarea unor subramuri ale culturii plantelor şi creşterii animalelor. 9. iar dinspre Podişul Moldovei. este alcătuită din speciile hidrofile caracteristice luncii (sălcii. forma culoarului favorizează cantonarea curenţilor de aer mai reci iarna şi prezenţa unui topoclimat mai răcoros vara. Putna. în cel sudic se resimt influenţele est-europene. fapt important în alimentarea cu apă a localităţilor. stejar în amestec cu fag. solurile aluviale din luncă (unde apar însă. supusă unei intense şi îndelungate antropizări. Subliniem sporul natural superior mediei pe ţară şi ponderea covârşitoare a populaţiei româneşti (dintre minorităţi amintind cea ucraineană din sectorul superior al culoarului). corn). vulpi. Vegetaţia naturală. Actualmente Culoarul Siretului este una dintre cele mai populate regiuni ale ţării având o densitate a populaţiei de peste 150 loc/km². cu temperaturi medii cuprinse între 8-10°C (mai ridicate în sectorul sudic) şi precipitaţii de 500-600 mm. Componenta demografică şi de habitat Datorită diversităţii resurselor naturale. Ea se transformă într-un biotop prielnic pentru iepuri. cu o structură răsfirată şi adunată. pe areale restrânse. argiluvisolurile şi cambisolurile versanţilor. 62 Proiectul pentru Învăţământul Rural . realizate în numeroase situri. existând două-trei aliniamente. a indicelui de favorabilitate ridicat al factorilor fizico-geografici.Culoarul Siretului Siretul ca axă hidrografică de colectare a scurgerii dinspre Carpaţii Orientali şi Podişul Moldovei. Lunca largă şi grosimea mare a sedimentelor friabile au generat acumulări de ape freatice aflate la 37 m adâncime. îndeosebi pe versantul stâng. arin. în vremuri de restrişte. Bistriţa. Potenţialul pedogeografic vizează. Bacău. Resursele naturale sunt modeste. Reţeaua hidrografică este reprezentată de râul Siret. Clima regiunii se încadrează în cea a dealurilor joase. a adăpostului oferit. în primul rând. Descoperirile arheologice din paleolitic şi neolitic. Bereşti. mistreţ. Milcov). atestă nu numai umanizarea timpurie a spaţiului analizat ci şi continuitatea populaţiei în teritoriu. Pietrişul şi nisipul albiilor este utilizat în construcţii. arbuşti (alun.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 9. porcine şi păsări.Culoarul Siretului Axă de mare concentrare a populaţiei şi aşezărilor umane. ca ocupaţie primordială. Producerea energiei electrice se realizează în termocentralele din principalele oraşe precum şi în centralele hidroelectrice de pe Siret şi Bistriţa. inclusiv în ferme intensive. Industria valorifică excedentul de forţă de muncă. bovine. cartofului şi legumelor în care teritoriul prezintă o veritabilă specializare. avantajele unei pieţe de desfacere locale largă şi oportunitatea unui transport (inclusiv internaţional) facil. Siret. în general sectorul de luncă având vatra mai extinsă şi fiind legate direct de magistralele de transport. Exemplificaţi conexiunile axei de transport a văii Siretului. cultura plantelor şi creşterea animalelor se imbrică organic într-o ramură mixtă diferenţiată ca ponderi doar la nivel local. Cele două ramuri. în lipsa unor materii prime locale sau în vecinătate. a valorificat întinsele terenuri arabile ale luncii şi teraselor. Se cresc ovine. Roman. formulaţi răspunsuri concise la întrebările următoare: 1. În sud apar culturile de viţă-de-vie şi centre de vinificaţie (Sascut). strunguri la Roman. maşini-unelte la Bacău. cu păşuni şi fâneţe ale versanţilor. Bacău şi Adjud jucând rolul unor centre de polarizare locale. cu vechi tradiţii. plante de nutreţ. Economia regiunii Economia regiunii s-a cristalizat pe trei coordonate principale şi anume agricultura. Climatul şi solurile au facilitat cultivarea sfeclei de zahăr.4. Agricultura. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Spre cerinţele unui centru de polarizare regională evoluează oraşul Bacău prin complexitatea funcţională şi potenţialul său demografic şi economic. material rulant 63 Economie mixtă: agricultură. grâul. se limitează la producerea de ţevi nesudate în laminorul de la Roman. 9. utilaj petrolier. transporturi. Paşcani. Mai diversificată este industria constructoare de maşini (avioane. pomi fructiferi. Test de autoevaluare Individualizarea unei regiuni de tip anizotrop are specificitatea sa. Oraşele ocupă. Metalurgia. Ce unităţi de relief constituie suportul morfologic al regiunii? 2. industria şi transporturile. Se mai cultivă porumb. Din cele desprinse din parcurgerea unităţii de învăţare. industrie.

prin Liov. la Paşcani). curţile domneşti din Roman şi Bacău. spre est. Spre culoar gravitează şi un sector din vecinătatea confluenţei cu Siretul al văilor Moldova. precum şi calea ferată spre Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca. Bistriţa. Petru Vodă. cărnii. 64 Proiectul pentru Învăţământul Rural . de porturile dunărene şi bazinul Mării Negre („drumul cel mare moldovenesc”). Trotuş sau Bârlad. iar spre vest cele care urmează văile Trotuşului şi Bistriţei. prelucrarea lemnului (mobilă şi hârtie la Bacău. regiunile anizotrope. Dealu Mare-Hârlău şi Cozancea. produse zaharoase la Bacău). monumente) ce poate fi valorificat optim prin turismul de tranzit. Ucraina sau Polonia. La Bacău funcţionează un aeroport. Corni. În evul mediu fiinţa aici drumul ce lega Marea Baltică. asupra unor sectoare de poişuri sau munţi ce gravitează spre axa respectivă. Paşcani. tricotaje şi confecţii la Bacău şi Roman) etc. cât şi cea feroviară se interrelaţionează spre est şi vest. mai importantă fiind calea ferată RomanGalaţi dată în exploatare la 1872. Regiunea Culoarului Siretului are largi perspective de optimizare a funcţiilor sale sistemice prin dezvoltarea şi modernizarea căilor de transport (autostradă şi TGV) menite a revitaliza vechiul drum moldovenesc din evul mediu ale cărui oportunităţi se cer folosite şi de alte regiuni geografice din România. din care se vor ramifica linii de penetraţie spre Botoşani. Traseele sunt însoţite de căi rutiere. Actualmente culoarul este străbătut de şoseaua internaţională E85 şi magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Siret. Având o formă alungită.] Transporturile conferă Culoarului Siretului un statut de axă de concentrare a căilor rutiere şi feroviare din partea estică a României. Primele drumuri apar încă din antichitate cunoscut fiind drumul roman ce lega Dobrogea pe văile Siretului şi Trotuşului de Transilvania sudică. Roman. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. versantul estic al dealurilor Dragomirnei. al căror număr creşte datorită şoselelor ce escaladează pasurile carpatice (Oituz.Culoarul Siretului Largi perspective de dezvoltare ca şi culoar de transport spre nordul Europei şi Marea Neagră. cu legături spre Ucraina şi Republica Moldova. Primele căi ferate apar în a doua jumătate a secolului XIX. Sascut. Bărboiu sau Pietricica. Din magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Vicşani se ramifică. ea include versantul vestic al Podişului Central Moldovenesc. Dar teritoriul lor se extinde deseori în afara culoarelor. respectiv spre Moldova şi Transilvania cu numeroase şosele şi căi ferate transversale sau de penetraţie. Iaşi şi Vaslui. prelucrarea laptelui. 2.5. ocupă culoarele morfologice ale unor văi majore. 9. Ciumărna). Casa memorială Vasile Alecsandri de la Mirceşti. cea alimentară (zahăr la Bucecea. textilă (perdele la Paşcani. Atât calea rutieră. muzee. clinele vestice ale dealurilor Ibăneşti. Pleşu. turism rural sau cel cultural de scurtă durată. Turismul are un potenţial etnografic şi cultural apreciabil (Hanu Ancuţei. celuloză şi hârtie la Adjud). precum cea de faţă. căile ferate spreBârlad-Vaslui şi Târgu FrumosIaşi. În cazul de faţă.

Al. V. Proiectul pentru Învăţământul Rural 65 . Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Podişul Moldovei. (1980). D. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 3. Geografia României. Băcăuanu. Bucureşti.6.. 2. Ungureanu. “Al. Chiriac. x x x (1992). Bucureşti. N. Iaşi.Culoarul Siretului 9. Barbu. Bibliografie selectivă 1. Regiunile pericarpatice. Ungureanu (1993). Editura Academiei. Pantazică Maria. I. Editura Univ. Cuza”.. IV.

Un pitoresc aparte revine masivului Ceahlău („Olimpul Moldovei”. Este o unitate funcţională tipică alcătuită din entităţi peisagistice diferite ca structură. 10 BISTRIŢA-TROTUŞ Cuprins 10. conglomerate şi calcare. Economia şi devenirea regiunii 10. spre culoarul Siretului.Bistriţa-Trotuş Unitatea de învăţare Nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 10.realizarea unui model de regionare pornind de la funcţiile sistemului şi nu de la trăsăturile lui fizionomice.6.4.1.surprinderea rolului complementarităţii geografice în funcţionarea sistemelor regionale. al masivelor Stânişoara.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Subcarpaţii Moldovei relevă o structură simplă. 1 907 m . Componenta antropică a sistemului regional 10. Baza naturală de susţinere 10. şirul de depresiuni de la contactul cu muntele (Neamţ. .3. Ceahlău – cu altitudinea maximă.5. Bistriţa şi Trotuş care o traversează sub formă unor axe directoare de-a lungul cărora se concentrează căi de comunicaţie şi habitate umane cu rol polarizant. Baza naturală de susţinere Topicul acestei regiuni derivă de la cele două râuri. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin) fiind flancat spre Culoarul Siretului de culmile Pleşu – 911 m. 10. Corni. Varietatea morfologiei este cauzată de structura geologică felurită. datorită fragmentării reduse şi declivităţii limitate au atribute agricole importante în vreme ce culmile deluroase posedă un domeniu forestier extins.şi Tarcău) şi Subcarpaţii Moldovei. cum îl defineau cronicarii) datorită formelor de relief sculptate pe roci sedimentare dure.1. unităţi care se interrelaţionează strict prin deversarea univocă spre culoarul subcarpatic. Obiectivele unităţii de învăţare nr. în Ceahlău. respectiv cel interior. cu roci cristaline în munţii Bistriţei şi Tarcău. roci ale flişului (conglomerate. funcţie şi fizionomie. Bibliografie selectivă Pagina 66 66 68 69 70 70 10. 66 Proiectul pentru Învăţământul Rural . gresii. . Vetrele depresionare şi versanţii inferiori. Bărboiu şi Pietricica – 747 m). Asociere funcţionalindestructibilă între Munţii şi Subcarpaţii Moldovei. iar interregional. marne) în masivele estice şi în Subcarpaţi. Ea include Munţii Moldovei (şirul exterior. reprezentat prin munţii Bistriţei.2. Goşmanu şi Berzunţ. 10 Studierea regiunii Bistriţa-Trotuş va avea ca rezultate: .definirea unui sistem teritorial complex şi echilibrat. 10 10.

vulpe. Cantemir în Descriptio Moldaviae). terenurile agricole din depresiunile subcarpatice şi obiectivele turistice naturale (Cheile Bicazului. Cele două etaje de vegetaţie. cerb. Etajarea solurilor porneşte de la argiluvisolurile şi cambisolurile subcarpatice la diferitele tipuri şi subtipuri de podzoluri caracteristice munţilor. alcătuită din afluenţii Siretului: Neamţ. mănăstirile din Subcarpaţii Moldovei – Neamţ.Bistriţa-Trotuş Climat montan şi de podiş cu influenţe esteuropene. Solonţ. clean. În depresiunile subcarpatice apar acvifere cu ape minerale clorurate cum ar fi cele de la Bălţăteşti. Cetatea Neamţului. În schimb precipitaţiile scad cu altitudinea. Bistriţa cu Bicazul şi Trotuş cu Tazlăul aparţine grupei de râuri estice şi se drenează în exclusivitate spre Siret. sarea gemă din zona Târgu Ocna şi sărurile de potasiu de la Tazlău. Văratic. Caşin. Bazinetele depresionare cu deschideri înguste facilitează apariţia inversiunilor termice şi a „lacurilor de frig” hivernale. Bistriţa şi Trotuşul – ca axe de convergenţă hidrografică şi antropizare. dar şi treimii inferioare a masivelor muntoase. Temperaturile medii anuale cresc de la 2-6°C în munţi la 6-8°C în Subcarpaţi. Să adăugăm fondul forestier montan. lăcoviştile sau solurile aluvionare. Caşin. topoclimatul sau declivitatea versanţilor. căprior. Nu lipsesc litosolurile. etc. Proiectul pentru Învăţământul Rural 67 . depozitele de gaze naturale din nordul bazinetului depresionar Tazlău. acvile. ca ultimă reflectare a propagării lor spre sud. ca suport al economiei regionale. de la peste 1 000 mm în spaţiul muntos la 600-700 mm în cel subcarpatic. Resurse forestiere şi turistice remarcabile. Primăvara devreme se produc viituri şi blocări ale cursului datorită podurilor de gheaţă. apele minerale. viezure. al pădurilor de foioase. În sectoarele superioare râurile au profile în pantă accentuată şi debite asigurate de ploi şi zăpezi. ceea ce le conferă un potenţial hidroenergetic ridicat. valorificat îndeosebi pe râul Bistriţa (cunoscut este lacul de baraj de la Izvoru Muntelui). specific depresiunilor şi culmilor subcarpatice. precum şi cel al coniferelor se interferează la peste 1 000 m altitudine într-o fâşie de amestec ce oscilează altimetric în funcţie de expoziţia. alcătuit din stejar şi fag. mierlă. calcarele din zona Bicaz-Taşca. cărbunii din bazinul Comăneşti. Masivul Ceahlău. Corelată strict cu vegetaţia. dar mai ales cele antropice (lacurile de acumulare de pe Bistriţa. mreană etc. sturz. Secu. În Depresiunea Neamţ se manifestă uşoare influenţe scandinavo-baltice. Oglinzi. Sihăstria. Pajiştile alpine veritabile apar doar în Ceahlău. fondul cinegetic şi piscicol). Reţeaua hidrografică. lup. Slănic Moldova. sunt constituite în primul rând din zăcămintele de petrol de la Moineşti (amintite de D. Trăsăturile climatului sunt determinate de asocierea elementelor montane cu cele de dealuri şi depresiuni. ciocănitoare. păstrăv. casele memoriale Ion Creangă şi Mihail Sadoveanu de la Humuleşti şi Vânători Neamţ etc). mistreţ. de o mare valoare atractivă. Resursele. fauna este compusă din urs. Agapia.

Ea este constituită din sate mari şi mijlocii în depresiuni. Slănic Moldova. Moineşti.3. cu o răsfirare mai accentuată la periferia vetrelor şi pe versanţi.Bistriţa-Trotuş 10. unde valorile cresc până la peste 140 locuitori/km². Elemente morfologice cu atribute complementare Populare diferenţiată între munte şi Subcarpaţi. Test de autoevaluare Într-un sistem teritorial diversitatea generează complementaritate iar aceasta avantaje şi oportunităţi. Oraşe mici şi mijlocii polarizate de Piatra Neamţ. Alte oraşe sunt Bicaz. Bilanţul teritorial are valori superioare ale indicelui de favorabilitate în cele trei depresiuni unde întâlnim majoritatea populaţiei şi principalele oraşe. 10. regiunea analizată prezintă diferenţieri notabile între partea montană. 2. Principalul centru polarizator este oraşul Piatra Neamţ spre care gravitează întregul culoar al văii cu acelaşi nume. Forme complementare de valorificare a terenurilor Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 68 Proiectul pentru Învăţământul Rural . structura etnică omogenă şi predominanţa încă a populaţiei ocupate în sectorul primar. Reţeaua de aşezări s-a înfiripat încă din antichitate. Ziridava) existente în regiune. Componenta antropică a sistemului regional Demografic. Piatra Neamţ şi Oneşti) talia a oraşului Piatra Neamţ impunându-i însă prerogativele unui centru atractor de nivel superior. localizate la obârşia văilor sau în arealele despădurite. De altfel pentru cele trei depresiuni apare câte un centru de polarizare propriu (Târgu Neamţ. De reţinut sporul natural superior mediei pe ţară. Vălsan „sate cuiburi”). Târgu Ocna. ca dealtfel şi edificiile medievale de mai târziu. Nu lipsesc însă nici satele mici (numite de G. mai slab populată şi cea văilor şi depresiunilor subcarpatice. O stau mărturie davele dacice (Petrodava. Dărmăneşti. Bariera morfologică se interpune însă unei polarizări depline şi a spaţiului depresionar Tazlău-Caşin atras parţial spre Bacău. Comăneşti. O situaţie similară defineşte şi culoarul Văii Bistriţa cu o concentrare mai ridicată a habitatelor. Reliefaţi în spaţiul alocat: 1. dar şi aşezările din depresiunile Neamţ şi Cracău-Bistriţa.

masivul Ceahlău. Parcul Natural Vânători Neamţ) fiind concurate de cele antropice (mănăstirile Agapia. Sistemul regional Bistriţa-Trotuş este structurat pe un suport morfologic cu două trepte de relief strâns conectate. În luncile râurilor se cultivă legumele. Secu. Cele două tipuri de resurse atractive se află într-un veritabil echilibru. industrie şi turism. climatul curativ montan. În satele zonei subcarpatice dar şi cele situate pe văile Bistriţei sau Trotuşului turismul rural are largi perspective de afirmare. Transporturile au aspectul unor căi de penetraţie. O răspândire mai largă o au unităţile de prelucrare a lemnului (Piatra Neamţ.Bistriţa-Trotuş 10. Ca ocupaţie tradiţională amintim apicultura. Economia şi devenirea regiunii Baza economică a regiunii situează cele două ramuri într-un relativ echilibru. cu axe de vehiculare a masei şi energiei grefate pe văi perpendiculare sau longitudinale. Cetatea Neamţului. Domeniu turistic de mare perspectivă. la Bicaz.4. de-a lungul Bistriţei. Turismul reprezintă un atu important al devenirii economiei regionale. bisericile şi muzeele din Piatra Neamţ. cu aceleaşi vechi tradiţii. ovine. oprindu-se la Bicaz. materialelor de construcţie (ciment la Bicaz şi Taşca). Proiectul pentru Învăţământul Rural 69 . ovăz. iar cealaltă. îngrăşăminte chimice la Roznov). culturile de porumb. fauna cinegetică. Văratic. alimentare (morăritpanificaţie. plante furajere. Industria s-a afirmat datorită resursele relativ variate ale solului şi subsolului. Târgu Neamţ. transcarpatică (AdjudCiceu-Gheorgheni). Pângăraţi. lactate) etc. fire şi fibre sintetice la Săvineşti. spre Gheorgheni. cartof. trimiţând ramificaţii spre rama montană. pomi fructiferi secondând creşterea animalelor (bovine. sociale) şi vor elimina pragurile şi disfuncţiile încă prezente. reprezintă sursa de existenţă a majorităţii absolute a populaţiei rurale. În depresiunile subcarpatice se practică o agricultură mixtă. Un rol major revine şoselei Târgu Neamţ-Piatra Neamţ-Oneşti ce leagă cele trei bazine depresionare subcarpatice. casa memorială Mihail Sadoveanu de la Vânători Neamţ şi cea a lui Ion Creangă de la Humuleşti. atât cele rutiere. Economie bazată pe agricultură. Agricultura. aceasta din urmă debuşând de asemenea în Transilvania peste pasul Oituz. cât mai ales cele feroviare. Edificarea unor noi infrastructuri menite a optimiza circulaţia vor mări coeziunea agregatelor teritoriale (economice. cele ale industriei chimice (rafinarea petrolului la Dărmăneşti şi Oneşti. porcine). obiectivele cadrului natural (cheile Bicazului. Neamţ. Bicăjelului sau Bistriţei. orz. Târgu Ocna. Aceeaşi rută o urmează şi căile ferate. Caşin. barajul şi lacul de acumulare de la Izvoru Muntelui etc). cu un spaţiu mental relativ unitar derivat din evoluţia asemănătoare a habitatelor umane şi strânsele relaţii dintre ele. industriei textile (Buhuşi). grâu. iar în sudul Depresiunii Tazlău viţa de vie. în Depresiunea Giurgeului) sau Trotuşului. Oglinzi şi Durău. Caşin. Comăneşti. Intre staţiunile regiunii amintim Bălţăteşti. una. apele minerale clorurate. Oneşti ). Şoselele pornesc din axa Culoarului Siretului şi urmează văile Bistriţei (cu ramificarea.

versanţii abrupţi sau cu declivităţi reduse. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei.Bistriţa-Trotuş 10. Carpaţii şi Subcarpaţii României. 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Geografia României. Bucureşti. Astfel. Editura Universitară. Mioara (2003). sub formă de chei ori defilee sunt ipostaze ale diversităţii morfologice ce definesc regiunea studiată. Hăsmaş) ele intră şi sub incidenţa preocupărilor turistice. Bucureşti. M. Culmile rotunjite sau ascuţite. din zona muntoasă sau subcarpatică. 3. Ielenicz. terenurile accidentate ale versanţilor abrupţi sau fragmentaţi de procese erozionale. avem în vedere imbricarea edificiilor muntoase cu cele subcarpatice. Ileana-Georgeta. Editura Presa Universitară Clujeană. Prin spectaculozitatea unor forme (Ceahlău. x x x (1992). Regiunile pericarpatice. Editura Academiei. Pătru. sutura realizându-se fie prin intermediul unor văi transversale. văile largi sau dimpotrivă. coabitează sau. se exclud. relevă o utilizare forestieră sau pastorală. x x x (1987). Pop. 10. IV. Arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş are drept pilonii de rezistenţă asocierea intimă a unor forme de relief de mare diversitate genetică şi structurală. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin. Editura Academiei. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Terenurile din lunci sau vatra depresiunilor sunt destinate culturilor dar şi amplasării infrastructurilor. Bibliografie selectivă 1. În treimea inferioară a versanţilor apar pomii fructiferi dar şi culturile sau fâneţele. În primul rând. Cluj-Napoca. Bucureşti. 2. în unele cazuri.6. Geografia României. fie a unui culoar sinusoidal compus din depresiunile Neamţ.. Gr. Subcarpaţii României. 4. (2000). 2. Ghincea. În realitatea geografică fenomenele se interpătrund. III.5.

integrată regiunii Maramureş-Chioar). Componenta antropică 11. 11. Cuprinde. Faptul că suportul său fizico-geografic are două coordonate morfologice majore.explicarea componentei geografice a Transilvaniei nordice.5. cât şi a funcţionării sistemului său teritorial. Nu trebuie omisă însă nici participarea masivelor vulcanice Căliman. 11 11. Mureşului şi 71 Regiune desfăşurată în sectorul nordic şi central al Depresiunii Transilvaniei. Două elemente de mare specificitate sunt caracteristice regiunii şi anume relieful de domuri şi de cute diapire. localizate la periferia vestică a podişului transilvan. Rodnei sau Ţibleşului.6. Proiectul pentru Învăţământul Rural . i se integrează spaţiul depresionar al Giurgeului definit de o relativă izolare geografică. Un relief mozaicat care. 11 Dezideratele acestei unităţi de învăţare sunt: . atât sub aspectul componentelor. aşa cum o arată şi topicul atribuit. derivat din asocierea numelui râurilor în cauză (Mureş-Someş). Obiectivele unităţii de învăţare nr. Câmpia Transilvaniei şi partea nordică a Podişului Târnavelor constituind osatura reliefului său. Gurghiu. 11 TRANSILVANIA NORDICĂ Cuprins 11. Limita sa sudică este mai sinuoasă. Obiectivele unităţii de învăţare nr. a Depresiunii Giurgeului.4. Domurile adăpostesc cele mai pure rezerve de gaz metan din lume. suprapunându-se în general interfluviului dintre cele două Târnave până amonte de Blaj de unde trece pe versantul stâng al Târnavei Mari pentru a coborî în culoarul Mureşului aval de Alba Iulia. aduc din adâncuri sâmburi de sare exploataţi în cunoscutele „ocne” (Ocna Mureş.1. . inclusiv rama montană a acesteia. încadrate spre est de munţii Giurgeului şi Hăşmaşul Mare. Comentarii şi răspunsuri la teste 11.definirea rolului axelor şi punctelor nodale în funcţionarea sistemului teritorial. Componenta naturală a bazei de susţinere 11. De asemenea. Morfologia dominantă se înscrie în structurile de podiş. Harghita. iar cutele diapire. partea nordică şi centrală a Depresiunii Transilvaniei (cu excepţia Depresiunii Lăpuşului.3. culoarele mijlocii ale Mureşului şi celor două Someşe. precum şi a versanţilor vestici ai Bârgăului.2. . Economia şi perspectivele sistemului regional 11. îndreptăţeşte atribuirea şi a altui topic. Ocna Dej).Componenta naturală a bazei de susţinere Este o unitate teritorială pregnant individualizată. cele trei sectoare Podişul Someşan.identificarea multiculturalismului ca factor catalizator al dezvoltării.Transilvania nordică Unitatea de învăţare Nr.1. prin văile largi ale Someşului.2. Bibliografie selectivă Pagina 71 71 73 74 76 77 11.

iarna. Prezenţa. Praid) prin versanţii cu declivităţi moderate relevă o interrelaţionare cu factorul antropic ridicată Acelaşi fenomen. Tulgheş se înscriu în „aureola mofetică” a Carpaţilor Orientali. podişuri. Târnave). Cunoscute sunt. Căliman sau Harghita. spre nordest. prin depresiunile de contact morfologic (Almaş-Agrij. printr-un efect de seră indus de prezenţa unui strat subţire de apă dulce peste apele sărate). Dumitra. s-a format în condiţii naturale. Borsec. se repercutează în domeniul climei. inundaţiile din anii 1970. Iazuri. Munţii Căliman. permite climatului temperat continental de influenţă vestică. în culoarul Alba Iulia – Turda. Bilbor. de flancare a podişului transilvan de lanţuri muntoase. Tipice pentru aceeaşi unitate sunt iazurile (Geaca. 1975. Târnavelor. a unor veritabile „lacuri de frig” generate de inversiuni termice de amploare (Joseni şi Topliţa devenind „polii” frigului din România). Alimentarea pluvio-nivală le asigură un debit permanent. Gurghiu. Vălenii de Mureş. de ce nu. Temperaturile medii anuale ajung la 8-9º C (mai ridicate în Culoarul Mureşului) în zona de podiş şi 0-6ºC în munţii Rodnei. În schimb Lacul Ursu de la Sovata. cu creşteri ale debitelor primăvara şi după ploile îndelungate ce produc inundaţii în bazinele mijlocii sau pe unii afluenţi (Sălăuţa. cu terase extinse. Activitatea îndelungată de exploatare a sării a creat condiţiile formării lacurilor antropo-saline precum cele de la Băile Turda sau Ocna Dej. să pătrundă în întregul bazin depresionar. unic în Europa prin intensitatea fenomenului de heliotermie (încălzirea. depresiuni). Proiectul pentru Învăţământul Rural 72 . oceanică. Iara-Hăşdate. Mureş sau Târnave. prin acumularea apelor într-o depresiune rezultată prin dizolvarea sării. colectată preponderent de Someş şi Mureş (excepţie face Depresiunea Huedin străbătută de Crişul Repede). Resursele de apă ale Transilvaniei nordice sunt alcătuite din reţeaua hidrografică de suprafaţă. Climat de munte şi podiş cu influenţe vestice. apar fenomene de tip foehn cu efecte în aridizarea climatului local.Transilvania nordică Diversitate morfologică (munţi. până la 50-60ºC a stratului de apă de la suprafaţă. Sângeorz Băi. Ape colectate de Someş şi Mureş. praguri litologice determinate de intersectarea unor orizonturi de roci mai dure) dar şi de nevoia stocării acesteia în anotimpul secetos ceea ce a orientat preocuparea antropică spre conservarea şi. în acest sens. ce escaladează Munţii Apuseni dinspre vest. prelungită spre nord pe toată rama estică a depresiunii transilvane. Dimpotrivă. Sovata. Aici se află o parte însemnată din cele peste 3 000 de izvoare cu ape minerale ale României (Topliţa. Ţaga. Harghita şi depresiunile de baraj vulcanic Giurgeu. afectate frecvent de bararea prin alunecări de teren a cursurilor. Cătina) a căror geneză este legată de existenţa unor condiţii naturale ale acumulării apei (văi cu pantă redusă. De menţionat formarea în depresiunea Giurgeului. 1992 de pe Someş. Ape termale de peste 50ºC sunt cantonate la adâncimi de circa 2 500 m în zona Praid. a „jugului intracarpatic” Preluca). Apele subterane din Câmpia Transilvaniei sunt bogate în săruri ce le reduce calitatea şi le face improprii consumului. Borsec). ca urmare a descendenţei orografice a maselor de aer. În schimb apele minerale clorurate însoţesc structurile diapire marginale. apariţia de noi lacuri.

a luncilor. ape minerale. Orheiu Bistriţei situate în nordul regiunii analizate. vegetaţia. Căşei. caolin la Parva şi Aghireş. În podiş este domeniul mistreţului. cerb. Târnava Mare sau Târnava Mică. merişor) şi pajişti valorificate pastoral. Resursele solului şi subsolului devin premize ale dezvoltării regiunii în perspectivă. iar în depresiunile cu apa freatică mai aproape de suprafaţă s-au format soluri hidromorfe. vegetaţia sau relieful se dispun etajat. cel al populaţiei maghiare.3. amestecul foioase-conifere şi conifere. Călimani şi Harghita apare un etaj alpin extins. ienupăr. Râurile montane sunt populate cu păstrăv. minereuri nemetalifere în munţii Rodnei şi Ţibleşului. iar cele din podiş de clean şi mreană. Vegetaţia zonelor joase. sărăturate sau litosolurile ce acoperă suprafeţele fragmentate ale versanţilor. vulpii. ca expresie a interrelaţiei litologiei cu clima. iar terenurile agricole permit afirmarea a numeroase subramuri ale culturii plantelor sau creşterii animalelor. nemetalifere. lupului. Resurse de sare. Vestigiile arheologice (cetăţile halsttatiene de la Teleac şi Ciceu Corabia) amintesc de constituirea habitatelor umane încă din preistorie. În Munţii Rodnei s-a reintrodus capra neagră. spre exemplu) al saşilor colonizaţi. densitatea şi structurile populaţiei. Pentru Câmpia Transilvaniei este semnalat un proces de stepizare secundară evident în partea sud-vestică. amestec stejarfag. Peste fondul general al populaţiei autohtone s-a suprapus. Solurile. de la argiluvisoluri. Mai slab populată Proiectul pentru Învăţământul Rural 73 . iar din secolele următoare. Limesul Daciei romane urma linia castrelor de la Buciumi. Ilişua. Componenta antropică Resursele umane derivă din numărul. Podişul este domeniul pădurilor de foioase (stejar. În Câmpia Transilvaniei apare cernoziomul levigat. de interes cinegetic sunt bine reprezentate în fondurile de vânătoare din Călimani sau Rodnei. Românaşi. Cel mai expresiv element al peisajului natural. Fondul forestier este de buna calitate. gaze naturale. afin. la cambisoluri şi podzolurile montane. începând din secolul XI. 11. Nu lipsesc solurile aluvionare. fag) în vreme ce versanţii munţilor sunt ocupaţi de păduri de foioase. cu arbuşti (jneapăn. căprior). mari rezerve de sare pe bordurile estică şi vestică ale depresiunii. în unele zone (cea a Bistriţei. depresiunilor şi versanţilor este puternic modificată de utilizarea agricolă. A rezultat un amestec etnic cu numeroase aspecte de multiculturalitate. În munţii Rodnei. respectiv în depresiunile marginale. Densitatea populaţiei atinge valori mari. iepurelui. între 100-150 locuitori/km² în culoarele râurilor Someş. Mureş. Ţibleşului. Regiunea posedă zăcăminte de gaz metan în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor. ape minerale clorurate şi carbogazoase.Transilvania nordică Mozaic pedogeografic cu soluri zonale şi azonale. Pentru suprafeţele împădurite montane compoziţia faunei nu diferă de cea a altor unităţi carpatice. relevă o etajare evidentă în funcţie de altitudinea formelor de relief. deşi exploatarea anarhică din ultimii ani i-au redus suprafaţa. Animalele mari (urs.

În plan secund se află oraşele Alba Iulia şi Târgu Mureş. este partea muntoasă şi centrul Depresiunii Transilvaniei. Aiud. Reţinem disiparea în teritoriu a oraşelor şi constituirea unor veritabile axe urbane de-a lungul Mureşului şi afluenţilor Someşului. Extrem de agitată este dinamica teritorială. căderea natalităţii şi creşterea mortalităţii reducând sporul natural chiar şi în zonele recunoscute ca rezervoare demografice (Ţara Năsăudului. ca vârstă tuturor generaţiilor de centre urbane. iar pentru viţa de vie arealele Jidvei. culturale. ale cărui funcţii economice. la „hodăile” precare din Câmpia Transilvaniei. Cluj-Napoca). Valea Nirajului. Luduş. Sângeorz Băi). Dinamica naturală înregistrează un recul evident după 1990. Oraşe numeroase polarizate de Cluj-Napoca. Predomină net satele localizate în văi şi depresiuni. Gherla. Turda-Potaissa. fenomenul migraţiei pentru muncă în ţările vestice fiind deosebit de ilustrativ în unele zone (bazinul Someşului Mare). pe fondul reducerii locurilor de muncă din oraşe (alimentate de navetism) şi a stagnării economice din ultimii ani. Aiud-Alba Iulia. 74 Proiectul pentru Învăţământul Rural . administrative îl detaşează în raport cu celelalte. Centrul polarizator principal este Cluj Napoca (331 992 locuitori). Cele antice le regăsim la marginea vestică a regiunii (Alba Iulia –Apullum.4. Târgu Mureş. Reghin. Aşezările rurale sunt de o mare diversitate tipologică şi funcţională. urmate de servicii şi turism. pomi fructiferi. Agricultura s-a dezvoltat îndeosebi în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Someşan. este extinsă cultura legumelor. În lunca Mureşului şi a celor două Someşe. Topliţa. Oraşele aparţin. bine consolidate. de la satele „grănicereşti”. furajere. În perioada mai recentă au apărut oraşele Blaj. din zona Năsăudului. turistice. iar din a doua jumătate a secolului XX datează oraşele mici (Ocna Mureş. Unele se impun prin activităţile turistice (Sovata. 11. Teiuş. unele fiind foste cetăţi (Bistriţa. Sovata. viţa de vie). cele mijlocii şi mici asociind însă şi funcţia agricolă. Oraşele mari au funcţii industriale importante. Sovata. plante tehnice. Pentru pomicultură. Economia şi perspectivele sistemului regional Agricultură cu vechi tradiţii. Amestecul de populaţie a determinat şi amestecul de trăsături arhitecturale într-un stil transilvan cu reale valenţe de originalitate.Transilvania nordică Antropizare veche şi intensă. de la satele româneşti tradiţionale la cele maghiare din depresiunea Giurgeului şi Valea Nirajului sau cele germane din ţinutul Bistriţei. Câmpia Turzii. mai ales în zonele periurbane. Economia Transilvaniei nordice integrează strâns industria şi agricultura. satele de versant sau platou (cu unele excepţii în Podişul Someşan) fiind rare. Târnăveni) altele târguri (Dej. cultura plantelor şi creşterea animalelor în coabitare. Huedin). condiţii favorabile se regăsesc în zona Bistriţei şi Dejului. Beclean pe Someş. Mai numeroase sunt aşezările urbane medievale. Gheorgheni. Jibou. Podişul Someşan). Amestec interetnic pronunţat. Sângeorz-Băi. Năsăud. unde terenurile cu fertilitate mijlocie sunt valorificate prin culturi diversificate (cereale. De remarcat antrenarea în acest exod a populaţiei rurale. Teaca. Iernut.

ovine. Gherla. Bistriţa – produse lactate. în Depresiunea Giurgeului şi zona montană adiacentă acestora există un păstorit de tradiţie. Luduş şi Beclean – topitorii de în şi cânepă. În schimb. Se cresc bovine. Alba Iulia. Producţia de energie electrică se realizează într-o serie de termocentrale alimentate cu gaze naturale (Luduş-Iernut. sticlă). Sângeorgiu de PădureFântânele). celuloză şi hârtie la Dej. Cluj Napoca şi Alba Iulia (cărămizi. 75 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Teiuş – fabrici de zahăr. pe care solicităm să le menţionaţi alăturat: Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Industrie diversificată tipologic. Din punct de vedere fizicogeografic există argumente numeroase în acest sens. Deosebit de răspândită este industria lemnului. var. Luduş. sub aspectul funcţionării unui sistem teritorial transilvan unic se pun în evidenţă o serie de incertitudini. iar cea constructoare de maşini printr-un număr mai mare şi mai variat de întreprinderi localizate în Cluj Napoca şi Târgu Mureş. Un rol important revine industriei chimice. depresiunile marginale estice ale Depresiunii Transilvaniei. Dej. Test de autoevaluare Conturarea geologică. produse ceramice). o marcă recunoscută în ţară şi la export. Industria materialelor de construcţie este localizată la Turda (ciment. conserve de legume la Dej etc. cu unităţi de produse clorosodice la Ocna Mureş. păsări. Industria siderurgică este reprezentată prin Combinatul de la Câmpia Turzii şi Laminorul Beclean. îngrăşăminte la Târgu Mureş. Gherla (sticlă). Industria are îndelungate tradiţii în oraşele mari. porcine. Blaj dar şi numeroase intreprinderi mici localizate în alte oraşe. cu fabrici de mobilă în Cluj Napoca. Târgu Mureş. vinificaţie la Aiud şi Jidvei. Cluj Napoca. În Dealurile Someşului Mare. morfologică şi peisagistică a bazinului transilvan a generat şi generează tentaţia delimitării unei singure regiuni geografice suprapusă acestuia. Se practică apicultura. La Reghin se fabrică instrumente muzicale. Prelucrarea produselor agricole se realizează la Târgu Mureş.Transilvania nordică 11.

Târgu Mureş şi Alba Iulia.Transilvania nordică Turism cultural. Turda sau Ocna Mureş. Bârgău. Turismul recreativ se practică în zona munţilor Rodnei. Fabrici de produse textile se află la Cluj Napoca. apele minerale de la Sângeorz Băi. Activităţile turistice cuprind întregul spectru de tipuri şi forme aparţinând turismului recreativ. respectiv Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. Staţiunile propriuzise sunt însă mai puţine (Lacul Roşu. cu un pronunţat caracter de tranzit. Călimani. Culoarul Someşului Mare cu deversare în Depresiunea Dornei.5. Alba Iulia. Regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Oradea-Cluj Napoca-Târgu Mureş-Braşov-Bucureşti) precum şi de magistrale feroviare Bucureşti-Sighişoara--Oradea. fiecare cu însuşiri structurale şi funcţionale particulare. La ClujNapoca şi Târgu Mureş funcţionează aeroporturi. Aiud. Blaj. Sovata. Curativ se valorifică lacurile sărate (lacul Ursu de la Sovata. Dej.tendinţa de descentralizare înspre entităţile teritoriale de nivel inferior. Aceste argumente au stat la baza delimitării celor două regiuni ale Transilvaniei. Sângeorz-Băi. 76 Proiectul pentru Învăţământul Rural .extensiunea apreciabilă a teritoriului ceea ce creează dificultăţi în gestionarea lui coerentă şi eficientă. Colibiţa) ceea ce denotă totuşi faza incipientă a exploatării turistice a unui potenţial atractiv consistent. Se impune modernizarea căilor ferate pentru transporturile de mare viteză şi lărgirea aeroportului din Cluj Napoca pentru traficul internaţional. Conexiunea cu Moldova este asigurată de o serie de şosele şi căi feroviare transcarpatice. Târgu Mureş. dar şi Bistriţa. curativ. Pentru turismul cultural. Transporturile întregesc o reţea de căi rutiere şi feroviare grefate cu predilecţia pe culoarele de vale ale Mureşului.prezenţa a cel puţin două arii de gravitaţie independente. MureşSomeş şi Sibiu-Braşov. inclusiv de mărfuri. biserici. nordică şi sudică. Construirea autostrăzii Borş . chiar dacă delimitarea lor este favorizată de o serie de factori. 11. recreativ. lacurile de la Băile Turda). larg răspândită şi cu mare audienţă actuală în practica amenajării şi planificării teritoriului european. monumente. . curativ şi cultural. Fondul turistic etnografic este bine conservat ceea ce oferă turismului rural motivaţii reale în perspectivă. instituţii culturale. fără raporturi de intercondiţionare specifice unui sistem teritorial logic structurat. Turda Băi. Târnavelor. Turda etc oferă o gamă variată de obiective: muzee. Comentarii şi răspunsuri la teste Individualizarea unei singure regiuni geografice în Depresiunea colinară a Transilvaniei este inadecvată din următoarele motive: . Borsec.Braşov este mai mult decât hotărâtoare pentru dezvoltarea regiunii şi racordarea ei cu sistemele teritoriale învecinate. climatul salinelor de la Praid. oraşele regiunii. cele mai importante urmând. mai ales Cluj Napoca. Praid. intră în contradicţie cu marile regiuni geografice. spre Suceava şi Iaşi. Someşului. până la un punct. .Cluj-Napoca .

Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Bibliografie selectivă 1. A. Bucureşti.Transilvania nordică 11. Editura Gh. Maier. Populaţia şi aşezările din Podişul Someşan. (2001). Depresiunea Transilvaniei. Cluj-Napoca. 2. Geografia României. Editura Presa Universitară Clujeană. Proiectul pentru Învăţământul Rural 77 . Cluj-Napoca. 3. Gr. Editura Academiei.6. (2001). Bariţiu. x x x (1987). Pop. III.

Componenta antropică 12. în premieră. Comentarii şi răspunsuri la teste 12. Componenta naturală a bazei de susţinere 12. socialului şi comportamentalului regional. .descrierea rolului poziţiei geografice în optimizarea funcţiilor unei regiuni. Obiectivele unităţii de învăţare nr. unde o serie de microsisteme urbane şi rurale sunt polarizate divergent.6. respectiv în culoarul depresionar Făgăraş-Sibiu.2.7. Economia regiunii 12.explicarea structurii şi funcţiilor unui sistem teritorial cu trăsături particulare.apariţia unui prag gravitaţional sinuos. 12 Studiul regiunii Transilvania sudică va avea ca finalitate: . 3 12. 12 12. Delimitarea. .existenţa unui teritoriu polarizat de o serie de centre situate în depresiunea intramontană a Ţării Bârsei. Bibliografie selectivă Pagina 78 78 81 82 84 85 85 12.2. 12 TRANSILVANIA SUDICĂ Cuprins 12. Spre acesta gravitează întregul sistem de versanţi montani orientaţi spre Ţara Bârsei (munţii Baiu.Sibiu cu cele trei depresiuni Depresiunea Braşov (Ţara Bârsei). .identificarea raporturilor de directă condiţionare între componenta naturală şi cea antropică în plan teritorial.Transilvania sudică Unitatea de învăţare Nr.disfuncţiile apărute în cadrul unei singure regiuni geografice circumscrisă întregului bazin depresionar transilvan (Cocean. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . P. unde nu există încă nici-un centru polarizator capabil de-a atrage şi a-şi subordona prin relaţii biunivoce întregul teritoriu.constituirea unui spaţiu mental cu trăsături asemănătoare determinat de prezenţa „mărginimii” şi a unui fost liant de natură etnică aparţinând populaţiei săseşti ce şi-a pus o pecete notabilă asupra etnosului. în zona Târnavei Mari. Lucrarea de verificare nr. Depresiunea Făgăraş şi Depresiunea Sibiu prelungite spre vest cu Culoarul Apoldului. Componenta naturală a bazei de susţinere Componenta naturală a sistemului regional este constituită dintr-o axă morfologică principală suprapusă culoarului Braşov Făgăraş .1. a unei regiuni în sudul Depresiunii colinare a Transilvaniei este motivată de următoarele aspecte: . unele spre centrele menţionate anterior. . 12.5. 78 Proiectul pentru Învăţământul Rural .3. altele spre centre integrate în sistemul Transilvaniei nordice.4.1. 2002).

În depresiuni se conturează un climat de adăpost aparţinând tipului dominant de dealuri şi podiş (cu precipitaţii medii anuale de 700-800 mm şi temperaturi de 7-9ºC). Dintre tipurile de relief predominante sunt cele pe roci cristaline şi sedimentare. întregul an. Piatra Mare. Tot aici. Lacurile naturale apar în Făgăraş. Ele se produc primăvara când determină topirea bruscă a zăpezilor (de unde numele popular atribuit vântului respectiv de „mâncătorul de zăpadă”). de lunci. iar cele carstice masivele Postăvarul. Homorodul. Al doilea fenomen este cel al inversiunilor termice formate în Depresiunea Braşov urmarea cărora s-a înregistrat cea mai accentuată minimă termică din ţară (. dar şi a unui spaţiu montan redutabil cu atribute de complementaritate peisagistică şi economică. ca o consecinţă a climatului mai răcoros. propice practicării agrementului hivernal pe bază de sporturi de iarnă. 79 Proiectul pentru Învăţământul Rural . În ansamblu au caracteristici chimice şi biologice ce le integrează în categoria celor de consum. Apele subterane sunt cantonate în glacisurile şi depozitele aluvionare ale luncilor sau de la contactul depresiunilor cu munţii. Fenomene foehnale. în munţi. ajungând la temperaturi medii negative pe culmile de peste 2000 m ale Făgăraşului. în iarna anului 1942. Formele glaciare definesc peisajul crestei nordice a Făgăraşului. Două aspecte climatice sunt definitorii pentru regiune şi anume: producerea celor mai caracteristice fenomenale foehnale din România pe versantul nordic al Făgăraşului. exploatarea îndelungată a sării a dus la prăbuşirea vechilor saline şi formarea unor cuvete lacustre sărate. versantul nordic al culmii Făgăraşului şi Munţii Cindrelului. parţial. al Perşanilor. în bazinul Vârghişului. Capra. Hârtibaciul. Climatul regiunii este favorabil activităţilor umane datorită amplitudinilor limitate ale parametrilor meteorologici.5 ºC. Piatra Mare şi. Creşterile de debite pot fi uneori mari. Munţii Perşani. Spre nord se ataşează spaţiului regional analizat podişurile Hârtibaciului şi Secaşelor precum şi culoarul mijlociu al Târnavei Mari. într-un ecart tolerabil a maximelor şi minimelor acestora. (devenit o axă de gravitaţie secundară. Bodoc. În munţi rigorile acestuia cresc. fie în amontele barajelor morenaice glaciare (Bâlea. Întorsurii. Culoarul morfologic al depresiunilor joacă rolul unei linii de forţă a teritoriului Climat montan şi de podiş. înspre depresiunile Făgăraş şi Sibiu. Reţea hidrografică tributară predominant Oltului. Postăvarul ). La Ocna Sibiului. Târnava Mare) sau cu izvoarele în perimetrul regiunii (afluenţii Oltului: Râul Negru. alimentarea lor este asigurată. fie în fostele circuri. Căpriţa). se conservă un relict arctic şi anume mesteacănul pitic (Betula nana). a manifestărilor normale.Transilvania sudică Regiune în conturare sistemică în sudul Transilvaniei istorice. Avându-şi obârşiile în munţi. la Bod). cu o importantă pondere a terenurilor joase. din ploi şi zăpezi. Podragu. Pe de alta parte. Cibinul). Podişul Hârtibaciului este afectat de alunecări de teren masive („glimee”) şi de torenţialitate activă. Resursele de apă provin din reţeaua de râuri alohtone (Oltul. de regulă. primăvara.38. în turbăriile de la Reci. maximele scurgerii înregistrându-se. datorită expoziţiei nordice durata stratului de zăpadă este de 4-5 luni anual. depresiuni şi podişuri. paralelă celei dintâi). Baraolt. Rezultă astfel un relief variat. cu riscul producerii inundaţilor (cum a fost cazul Târnavei Mari în 1970).

Mari resurse turistice. Postăvarul şi Piatra Mare au un relief spectaculos. efectul de expoziţie nordică coborând limita superioară a pădurii în raport cu versantul sudic. precum şi în treimea inferioară a celorlalte masive. Masivele Făgăraş. Covasna sunt localizate acvifere cu ape minerale. tei. valorificate pentru lucrări decorative. vulpea. Bodoc. Etajul de foioase debutează cu pădurile de gorun. în zona Ocna Sibiului există rezerve de sare. mai ales resursele atractive turistice. frasin). Pedogeneza deficitară a crestelor şi abrupturilor înalte a generat litosoluri şi regosoluri. În apele oxigenate ale pâraielor montane găseşte condiţii propice de înmulţire păstrăvul. unele cu depozite subţiri de nămol terapeutic şi cu uşoare fenomene de heliotermie. căprioara în vreme ce în cele de conifere există un număr mare de animale de interes cinegetic major (urs. Mai importante rămân însă terenurile agricole ce permit dezvoltarea unor subramuri diversificate ale agriculturii. ale pădurilor de foioase. Bodoc. la Baraolt. pisica sălbatecă. Coniferele întregesc o fâşie unitară între 1 200 – 1 800 m altitudine. mai extinse în Podişul Secaşelor. Resurse ale subsolului variate dar în cantităţi limitate. culoarul Apoldului. dar mai ales în Depresiunea Braşovului. Făgăraşul şi Cindrelul sunt masive unde etajul subalpin de jneapăn şi ienupăr precede stepa rece. În vatra depresiunilor este domeniul argiluvisolurilor. cerb). În pădurile de foioase îşi au biotopul preferat mistreţul. în condiţii de climat şi vegetaţie diferite. La Bazna. La Porumbacu există calcare cristaline (marmură). dispuse între 400-1000 m altitudine. din Europa. Baza de materii prime a Transilvaniei sudice este formată din resurse variate dar în cantităţi modeste. Malnaş. Resursele pedogeografice sunt alcătuite dintr-o gamă variată de soluri formate pe substraturi litologice. dar şi lăcovişti în arealele mai intens umectate. Fagul compact apare în munţii Perşani. ca intensitate. dealurile mai joase ale Podişului Hârtibaciului. a pajiştilor alpine intens valorificate în trecut prin păşunat în „Mărginimea Sibiului”. în Munţii Întorsurii se exploatează petrol. cât şi cele turboase (în zona Reci). lupul. respectiv cel al coniferelor desfăşurat la peste 1 200 m în zona montană.Transilvania sudică Vegetaţie etajată altitudinal de foioase şi răşinoase. În luncile râurilor ce brăzdează regiunea se extind soluri aluvionare. În Depresiunea Braşov coabitează pe suprafeţe apropiate atât solurile nisipoase. Pe crestele stâncoase ale Făgăraşului vieţuieşte capra neagră. La Covasna sunt cele mai cunoscute solfatare (emanaţii de bioxid de carbon). Astfel. fertile. urmate de cele de amestec stejar-fag împreună cu alte specii (carpen. iar în zona montană se dezvoltă diverse nuanţe de soluri podzolite. fondul forestier extins şi. Căpeni şi Valea Crişului cărbuni inferiori. Vâlcele. În Munţii Perşani se exploatează piatra de construcţie (bazalt) şi calcarele utilizate în fabricarea cimentului. în podişuri cel al cambisolurilor. în depresiunile de contact morfologic şi în podiş. Baraolt. la Ghelniţa şi Comandău. la Zizin. ulm. că în masivele menţionate dar şi în Munţii Cindrelului se întrunesc condiţii Proiectul pentru Învăţământul Rural 80 . Potenţialul biopedogeografic al Transilvaniei sudice este compus dintr-o vegetaţie caracteristică celor două subetaje forestiere.

Biertan). textura şi funcţiile lor condiţionările de ordin natural. culturale. Biertan. Braşovul. Braşovului sau Târnavei sunt recunoscute prin obiceiurile. Poziţia geografică a oferit spaţiului analizat prerogativele porţilor deschise spre sudul şi nordul Carpaţilor (de-a lungul Oltului. Densitatea aşezărilor este ridicată. În nordul Depresiunii Braşovului există numeroase localităţi cu populaţie maghiară (secuiască). Feldioara. Orlat) în Depresiunea Sibiului.671 locuitori. 17. Făgăraşul. Predeluş sau Oituz. economic. Satele risipite (Jina. Ea a fost mult mai numeroasă. polarizate de Braşov şi Sibiu. abia pe 81 Populare relativ densă. Unice pentru această regiune sunt bisericile fortificate edificate de populaţia săsească în numeroase localităţi (Slimnic. dominantă numeric. Aşezările rurale etalează în structura. multietnică. dublate spre interior.Transilvania sudică pentru practicarea sporturilor de iarnă. Poiana Sibiului) sunt mai rare şi sunt legate de ocupaţia pastorală a românilor din „mărginime”. iar zonele etnografice ale Sibiului. Satele săseşti din zona depresionară sau de podiş sunt de tip compact şi prezintă o arhitectură specifică (Apold. respectiv a unor culoare cu funcţie comercială şi economică ce a atras. de peste 125 locuitori/km². ierarhia principalelor trei oraşe din Transilvania era următoarea: Braşov. de pasul Vlădeni sau trecătoarea Racoş). Axente Sever. în Perşani. Cristian. Hărman. continuă şi relativ densă a teritoriului. De aici rezultă densitatea mare a populaţiei în depresiunile sub-montane. social şi etnic exercitate în geneza şi evoluţia habitatelor. religioase. Cisnădioara) 12. o cale. că apele minerale ale Depresiunii Braşovului au intrat deja în valorificarea curativă de profil.3. Sibiu. Proiectul pentru Învăţământul Rural . şi răspândirea sa largă în zona de podiş. comunităţile umane. Făgăraşului. de Dunăre şi Marea Neagră. Oraşe numeroase. migrarea spre Germania). Sibiul. Predeal. Oraşele s-au dezvoltat îndeosebi în perioada feudală când funcţia comercială era mijlocită de poziţia periferică şi amplasarea pe drumurile de legătură cu Ţara Românească şi. încă din antichitate. monumente). Exceptând arealul Branului. prin care romanii au intrat în Transilvania. Aceeaşi populaţie şi-a edificat însă şi sate compacte (Răşinari. a lânii). Gura Râului. Pe lângă populaţia românească. popularea spaţiului montan este mult mai redusă. aici este localizată cea mai importantă comunitatea germană (saşii) din Transilvania. Componenta antropică Componenta antropică este reflectată de popularea veche. prin pasurile Bran. din cele două alese. Şeica Mică. Saschiz. peste 13. istoric. prin aceasta.300 şi. iar funcţiile lor predominant agricole sunt asociate cu cele meşteşugăreşti (prelucrarea lemnului. tradiţiile şi folclorul lor. Sighişoara sau Mediaşul sunt centre urbane cu o zestre turistică medievală remarcabilă (obiective istorice. Ascendentul câştigat atunci s-a concretizat în asigurarea bazei pentru dezvoltarea viitoare (să nu uităm că în secolul XVIII. datorită fragmentării şi declivităţii pronunţate a formelor sale. dar consecinţele celui de-al doilea război mondial s-au reflectat negativ asupra acesteia (deportări.

Victoria. în care depresiunile Sibiu. Codlea. Menţionaţi alăturat: 1. cea mai importantă zonă producătoare de lână din perimetrul actual al României. Sistemul urban este polarizat. O tendinţă de individualizare se manifestă la oraşele situate pe Târnava Mare unde Copşa Mică. Sighişoara. crescătorii de ovine au impus ocupaţia între cele mai extinse şi mai profitabile din regiune. Valorificând păşunile alpine ale Carpaţilor Meridionali şi Curburii. iar Sighişoara se află la interfaţa a trei poli atractori: Braşov. Sfântu Gheorghe.600 locuitori). Ocna Sibiului. cu peste 12. direct şi indirect. Zărneşti. principalele centre urbane vor face parte din prima centură industrială a ţării iniţiată în Banat (cu siderurgia de la Reşiţa şi Bocşa) şi extinsă spre ţinuturile Hunedoarei (Călan. Tălmaciu. Covasna. Test de autoevaluare Transilvania sudică este cea mai importantă regiune a României unde valorile create de minoritatea germană atestă beneficiile multiculturalismului şi coabitării paşnice între etnii. Răşnov. Clujul. Astfel. caz unic în România prin specificitatea lui. Cisnădie. care polarizează o serie de oraşe-satelit afirmate în proximitate. Economia regiunii Componenta economica a regiunii se distinge prin dezvoltarea relativ echilibrată a celor trei ramuri. Aspect 82 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Mediaşul şi Dumbrăveni sunt atrase spre Sibiu. agricultura.4. Săcele. Sălişte. Târgu Secuiesc. dar practicând deopotrivă transhumanţa. industria şi turismul. Făgăraş şi Braşov s-au specializat fiind. prin centre de niveluri diferite. Agricultura are o serie de subramuri de mare tradiţie.Transilvania sudică locul trei. Mediaş. Făgăraş. Cum a evoluat numeric populaţia de naţionalitate germană în ultimul secol? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 12. Agnita. 12. Avrig. Hunedoara). Copşa Mică. Braşovul şi Sibiul. prima dintre ele fiind creşterea ovinelor. de către Braşov (307 046 locuitori).Care sunt aceste valori şi cum pot fi ele receptate în peisajul geografic? 2. Sibiului şi Braşovului. Se observă prezenţa a două centre majore. Dumbrăveni. urmat de Sibiu (167 377 locuitori). secole la rând. Sibiu şi Târgu Mureş.

utilaj minier. fâneţe şi păşuni. brânzeturi. Agricultură mixtă. sticlă). Cultura cerealelor se practică în spaţiile depresionare şi de luncă. Orlat. Sibiel) dar şi în numeroase sate din Depresiunea Braşovului sau zona Branului. Mediaş (carbid). Jidveiul fiind deja o marcă recunoscută prin produsele sale de vinificaţie. Mediaş) bisericile fortificate ce împânzesc regiunea. acid sulfuric). prelucrarea lânii. O urmează îndeaproape staţiunea Păltiniş şi Bâlea (Bâlea Lac şi Bâlea – cascadă). Transporturile integrează unităţile de habitat într-o reţea de drenuri rutiere şi feroviare ierarhizate de la nivelul naţional la cel local. Făgăraş. Hoghiz (ciment).Transilvania sudică Industrie de tradiţie diversificată. Biserica Neagră şi Casa Sfatului din Braşov. produse cosmetice. tradiţiile. Braşov (celuloză şi hârtie) etc. Răşinari. răspândită şi în oraşele mici învecinate (Sălişte. Vestigiile istorice (cetăţile medievale Sibiu. Râşnov. maşini agricole. Făgăraş (îngrăşăminte chimice. produse din carne etc. Prejmer). Industria are ca centru de referinţă Braşovul unde construcţia de maşini. În acest moment staţiunea Poiana Braşov se află în fruntea bazelor turistice specializate în agrement hivernal din ţară. Braşov. brânzeturi. Turismul este o ramură economică în creştere. Un avânt deosebit cunoaşte în acest moment turismul rural în aşezările rurale din zona Sibiului (Gura Râului. industria chimică. menţinut. acid sulfuric) Victoria. Turism montan şi cultural intens. Covasna. dată fiind poziţia geografică a regiunii. se detaşează zona Târnavelor ca una din principalele podgorii ale ţării. Muzeul Bruckenthal din Sibiu. pe lângă tradiţionala industrie a lânii. Tălmaciu) în aparataj de precizie. Materiale de construcţie se produc la Mediaş. În privinţa viticulturii. Bazna. Mănăstirea Sâmbăta. Transilvania sudică este un domeniu reprezentativ pentru turismul cultural. Prelucrarea lânii s-a delocalizat şi într-o serie de centre din vecinătatea sa (Săcele. Staţiuni balneare mai mici sunt Ocna Sibiului. la cote inferioare şi în alte modalităţi de practicare. Vâlcele. dar şi a altor masive pitoreşti (Postăvarul. pornindu-se de la resursele atractive naturale şi antropice existente. Ele pot deveni ţinte pentru sejurul turismului culturalizant sau ale turismului de tranzit. obiceiurile şi folclorul românesc. Sighişoara. mobilă. Braşov (produse refractare). În zona Braşovului turismul montan are o mare tradiţie datorită vecinătăţii Bucegilor. Pentru turismul curativ prioritatea o deţine staţiunea Covasna unde apele minerale conţin peste 2 800 mg/l C02. şi astăzi. maghiar şi german sunt obiective cu mare forţă atractivă. iar versanţii podişurilor Secaşelor şi Hârtibaciului relevă o utilizare agricolă mixtă: culturi. Piatra Mare). Cisnădie. industria lemnului. şi ea de mare tradiţie. iar mofetele sunt cele mai concentrate din continentul european (9798% C02). Zărneşti. Homorod. sticlărie. Industria chimică este concentrată îndeosebi la Copşa Mică (negru de fum. Regiunea este traversată de şoselele europene E60 (Borş83 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Sibiul s-a specializat. viţăde-vie. De subliniat marile intreprinderi de autovehicule. Sighişoara (prefabricate. textilă şi alimentară deţin o serie de intreprinderi de rang naţional. avioane. pomi fructiferi.

Sibiu. Cetăţile medievale transilvane şi bisericile fortificate din regiunea studiată poartă de asemenea. Braşov sau Bistriţa atestă cu prisosinţă acest fapt. precum şi de un număr important de şosele secundare sau căi ferate de penetraţie (Braşov-Zărneşti. în mare parte. Cluj etc. Disfuncţiile actuale. Braşov-Întorsura Buzăului. Modernizarea infrastructurii tehnice ale teritoriului va optimiza şi relaţiile din interiorul sistemului în sensul amplificării şi creşterii gradului de interoperativitate cu microsistemul teritorial al Târnavei Mari printr-o serie de scurt-circuite eficiente. Mari oportunităţi de dezvoltare în perspectivă. De menţionat însă că germanii au constituit o parte şi din populaţia altor zone. saşii transilvani s-au aflat la temelia progresului industriei şi agriculturii din zonele în care au locuit. iar gospodărirea aşezărilor şi a moşiei lor a atins niveluri exemplare. La Sibiu funcţionează un aeroport. Populaţia de origine germană a fost colonizată în Transilvania începând cu secolul X II şi s-a aşezat cu predilecţie în două zone ale acesteia: în partea sudică: Sebeş-Sibiu-Braşov şi cea estică. În consecinţă. şi E68 (Nădlac-Arad-DevaSebeş-Sibiu-(cu ramificare pe E81 spre Piteşti-Bucureşti)-Braşov. resursele naturale variate (cu accent pe cele turistice şi agricole):standardul de dezvoltare economico-socială atins (superior mediei pe ţară). Transilvania sudică îşi va fortifica sistemul teritorial pornind de la funcţia lui polarizatoare în raport cu alte sisteme învecinate. de la amplificarea tranzitului pe magistralele sale rutiere şi feroviare. Vechile bresle din Sibiu. BucureştiBraşov-Sighişoara-Oradea. vor fi eliminate prin construirea de tuneluri şi căi de acces moderne (îndeosebi în zona Curburii şi spre Moldova).5. Oradea-Cluj Napoca-Sighişoara-Braşov). 1. 12. Arhitectura satelor săseşti este de mare originalitate. Din centrul său porneşte cel mai pitoresc sector de drum transcarpatic. în Bistriţa şi împrejurimile sale. Perspectivele regiunii sunt generate de o serie de factori favorizanţi şi anume: poziţia geografică sinonimă unui „loc central” al spaţiului naţional. Cunoscuţi ca meseriaşi destoinici şi lucrători pricepuţi ai pământului. pecetea geniului lor creator. modelul de convieţuire interetnică moştenit etc. 2. de magistralele feroviare Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare.Transilvania sudică Căi de transport diversificate tipologic. Concomitent se înregistrează un bilanţ demografic negativ ca urmare a îmbătrânirii populaţiei şi natalităţii scăzute. legate de precaritatea conexiunilor cu unele regiuni transcarpatice.Agnita.Bucureşti-Braşov-Sibiu-Deva-AradCurtici. mai ales în contextul în care ambele autostrăzi preconizate a se construi cu prioritate în România (Oradea-Braşov şi Arad-Sibiu-Bucureşti) îi vor traversa teritoriul. Comentarii şi răspunsuri la teste 84 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cel al Transfăgărăşanului. cum ar fi cea de pe Târnave. Evoluţia numerică a populaţiei de origine germană a fost ascendentă până la al doilea război mondial după care se înregistrează o scădere continuă a acesteia datorită deportării etnicilor germani în fosta URSS sau a migrării celor rămaşi în Germania.

Depresiunea Transilvaniei.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). 12. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Bibliografie selectivă 1. Răspunsul va fi logic formulat. produse şi interese. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. la obiect. podişuri. Proiectul pentru Învăţământul Rural 85 . Pop.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. x x x (1987). 3. . (2. 9-12 privind regiunile Culoarul Siretului. . Cluj-Napoca.0 pct. 2. Argumentaţi acest fenomen. Editura Academiei. . Evidenţiaţi interrelaţiile sistemice dintre acestea şi rolul lor în creionarea unităţii. Bistriţa-Trotuş.) 3.0 pct) 2. Bucureşti.Adresa cursantului.Numărul lucrării de verificare. 3 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. Editura Presa Universitară Clujeană. Editura Presa Universitară Clujeană.III.7. Gr. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui.Transilvania sudică 12. (2000). Cluj-Napoca.6. Pop.0 pct. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Care sunt caracteristicile unei regiuni anizotrope şi cum se regăsesc ele în Culoarul Siretului? (2. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Geografia României. (3. Gr.0 pct) 5. Deşi morfologic bazinul transilvan este unitar. depresiuni). .) 4. (2001). Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Analizaţi sistemul urban al Transilvaniei sudice. În arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş se disting forme de relief variate (munţi. din punct de vedere funcţional se remarcă o divergenţă a fluxurilor de materii prime. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.Specializarea şi anul absolvirii. (2. Lucrarea de verificare nr. Transilvania nordică şi Transilvania sudică .

la Sud şi văile Someşului şi a Barcăului la Nord. Caracteristic pentru această regiune este existenţa unei game extrem de variate de forme de relief: depresiuni şi culoare. culmi aplatizate. Accesibilitatea ridicată va face posibilă popularea intensă ceea ce le va atrage atributul de « cea mai umanizată unitate carpatică ». Delimitarea altitudinală faţă de unităţile înconjurătoare este foarte clară. spontane sau dirijate.rolul factorului antropic în coagularea interrelaţiilor spaţiale regionale.1. de evoluţie a teritoriului. Bibliografie selectivă Pagina 86 86 90 90 92 93 13. mai ales în raport cu pătrunderile câmpiei sub forma „golfurilor digitale” în partea de Vest şi depresiunile submontane ale Transilvaniei în Est.5. masive izolate. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . Almaşului) separându-i de Podişul Transilvaniei. axe) în funcţie de tendinţele. Ele vor determina atât o diversitate de ordin peisagistic. 13 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va conştientiza: .Munţii Apuseni Unitatea de învăţare Nr. platouri. Munţii Apuseni sunt situaţi între valea Mureşului.3 Componenta antropică 13. .2. Baza naturală de susţinere 13.1. 13 MUNŢII APUSENI Cuprins 13. Baza naturală de susţinere Individualizarea geografică a regiunii asociază criteriile naturale cu cele economice şi sociale. tranşant. La Vest sunt delimitaţi printr-un racord diferenţiat morfologic.4. creste ascuţite. 13 13. Comentarii şi răspunsuri la teste 13. Economia şi perspectivele sistemului regional 13. cât şi al potenţialului de polarizare a concentrărilor umane (centre.perspectivele dezvoltării unui teritoriu în contextul schimbării sensului vectorilor de gravitaţie (de la direcţia centrifugă la cea centripetă).6. 86 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ca unitate teritorială. în raport cu Câmpia şi slab diferenţiat altimetric în cel cu Dealurile de Vest. culoarul Mureşului şi o salbă de depresiuni submontane (Iara-Hăşdate. regiunea poate fi luată în considerare atât sub raportul elementelor cadrului natural. cât mai ales condiţii nuanţate sub raportul populării şi a modului de utilizare agricolă a terenurilor. versanţi prelungi.posibilitatea definirii regiunilor geografice pornind de la anumite trăsături naturale cu pecete decisivă asupra peisajului geografic. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 13.2. Către Est limita unităţii este clară.

asemeni unui V. Lor li se asociază formaţiuni sedimentare mezozoice. din punct de vedere geologic ei relevă o mare varietate petrografică. cea mai înaltă şi masivă. peşterile Humpleu. La nord. cu peste 50 km lungime. Defileul Crişului Repede. în stratele cărora a fost modelat cel mai complex relief carstic din ţară (Peştera Vântului. cheile Videi. Altarului (cu cele mai renumite speleoteme din Europa). În partea sa sud-estică se află o zonă constituită din calcare cristaline (culmile Scăriţa-Belioara. Scărişoara-Ocoale) cu cel mai spectaculos relief carstic din România. partea centrală. Gheţarul de la Scărişoara (ce adăposteşte un gheţar fosil cu o vârsta de peste 3000 ani) Peştera Vârtop (unde s-a descoperit o amprentă plantară aparţinând Omului de Neanderthal. Hodobana. Peştera Ciur-Izbuc cu peste 200 urme de paşi ale omului preistoric. Someşului Cald. Cuţilor. cu renumitul « Târg de Fete » desfăşurat aici anual.Munţii Apuseni Arhitectura peisajului are ca element nodal grupa muntoasă a Bihorului. Munţii Apuseni trimit o serie de alte apofize. din care se răsfiră celelalte masive montane Peşteri. alături de Culmea Codrului sau Dealu Mare-Preluca. Topliţa etc. cât şi un mozaic peisagistic de mare valoare turistică. El este alcătuit. se racordează nucleului central Munţii Plopiş (918 m în Dealul Ponorului). cheile Văii Stanciului şi cascada Răchiţele. masiv. cu masive cristaline în centru şi platouri carstice periferice Proiectul pentru Învăţământul Rural 87 . roci solubile în care au fost modelate veritabile carstoplene (Padiş. Sighiştelului etc.sud-est se înscrie culmea Codru Moma. de acum 62 000 ani). relieful lor se aseamănă sub numeroase aspecte. Runcului. Astfel. este alcătuită din Munţii Bihor (1849 m în Vârful Cucurbăta) veritabil nod orografic. Pe de altă parte. ceea ce a determinat o bogăţie deosebită în resurse subsolice. masive. Aceştia din urmă sunt incluşi de unii autori. Înspre vest. Bratcani. Pociovaliştei). izbucurile Izbândiş. preponderent din cristalin precambrian şi paleozoic ce a mijlocit sculptarea unui relief greoi. Spre nord. constituit din roci cristaline paleozoice intens metamorfozate pe care a fost sculptat un relief de culmi semeţe. La sud se înalţă masivul cristalin Găina. iar la est Masivul Gilău-Muntele Mare (1821 m).). “jugului intracarpatic” interpus între Munţii Apuseni şi Carpaţii Orientali. Deşi se consideră că cele două grupe ale Apusenilor (Nordici şi Sudici) au evoluat diferit. chei şi defilee cu geneze variate. Albioarei. Cu o orientare nord-vest . cu culmi prelungi şi aplatizate în vreme ce văile au adâncimi mari şi versanţi prelungi. între care Munţii Pădurea Craiului. Aici sunt localizate complexul carstic Cetăţile Ponorului comparabil în carstul european doar cu cel de la Scoczian din Slovenia. alcătuiţi din şisturi cristaline şi Munţii Meseş (996 m în Măgura Priei) cu o litologie mai complexă unde rocile cristaline se asociază calcarelor din Podişul Boiului. alcătuiţi covârşitor din calcare. în special calcare. în a doua jumătate a lunii iulie. Există şi chei renumite precum cele ale Galbenei. Vulturese şi Leurda-Leaşu) fierăstruite de chei inedite (Poşăgii. Ordâncuşei. Munţii Bihorului sunt flancaţi de masivul intruziv Vlădeasa (1839 m) în estul căruia se află un areal calcaros cu o serie de peşteri (Vârfuraşul). Zăpodie.

Baia de Arieş) exploatate încă din antichitate. temperaturi medii anuale de 2-60C. Acumulări endocarstice deosebite. Iara-Hăşdate. Extremitatea sud-estică a regiunii revine Munţilor Zarand. Pentru Trascău-Metaliferi. Vânătara. pe Crişul Repede.Munţii Apuseni Climat montan etajat cu influenţe oceanice. realizate pe Someşul Mic (Gilău). Munţii Apuseni sunt un adevărat „castel de ape”. Versantul vestic. continuaţi spre est cu Munţii Metaliferi unde mozaicul petrografic atinge paroxismul. cu frecvente fenomene de inversiune termică. aflat sub directa influenţă a maselor de aer vestice este mai umed (peste 1500 mm precipitaţii anual la Stâna de Vale) În opoziţie. Gurahonţ. cu manifestarea etajării elementelor climatice. Râmeţului. Depresiunile (Brad. Huedin. şi cele de cupru (Roşia Poieni) justifică topicul atribuit. Dumbrăviţa de Codru). reducându-se considerabil Proiectul pentru Învăţământul Rural 88 . Piatra Helenească). Vâlcanul. Coteţul Dobreştilor. îndeosebi cea din Ţara Moţilor. pe Someşul Cald (Tarniţa. pe latura sud-estică a Munţilor Apuseni masele de aer sunt foehnizate. Piatra Bulzului. În regiunea de contact cu Dealurile şi Câmpia de Vest. ducând la creşterea uşoară a temperaturii medii anuale şi scăderea cantităţilor de precipitaţii în culoarul depresionar Alba Iulia – Turda (500-700 mm). Vad-Borod) au un climat specific. Apele subterane cuprind pânze freatice lipsite de continuitate. Zăcămintele de aur (Brad. cu altitudini modeste. Izbândiş). O mare parte din economia tradiţională a populaţiei autohtone. Aici se află blocuri cristaline asociate cu măguri vulcanice sau areale calcaroase. se desfăşoară Munţii Trascăului. klippe şi olistolite. Veritabil castel de ape pentru nord-vestul ţării. Iada (Leşu). nebulozitate ridicată. Bulzişor. Hidrografic. ceaţă. Moneasa sau Geoagiu-Băi). spre est de Someşul Mic. Valea Drăganului (Floroiu). precum şi ale depresiunilor marginale Şimleu. Plotunul. Arieş şi Ampoi. unic este relieful de masive izolate. Potenţialul hidroenergetic bogat este valorificat prin lacurile de acumulare. de o mare importanţă balneară. Ampoiţei. Negru şi Repede) şi de Barcău. Din cauza populării continue vegetaţia forestieră a fost exploatată. Hăşdatelor. Cunoscute sunt apele termale şi cariera de marmoră de la Moneasa. Versantul vestic este drenat de cele trei Crişuri (Alb. unde rocile ofiolitice flanchează o culme calcaroasă prelungă (Ciumerna-Bedeleu). (Pietrele Ampoiţei. şi precipitaţii abundente de 800-1000 mm anual. Vegetaţia naturală dominantă este cea de pădure. se bazează pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. De mare importanţă peisagistică dar şi sub aspect demografic sau economic este prezenţa „depresiunilor golf” ale Vad-Borodului. arealele carstice determinând mari acumulări drenate prin izbucuri (Galbenei. cristalini. Roşia Montană. Almaş. în lungul faliilor carpatice marginale apar apele termale mineralizate (Vaţa. (Vaşcău. traversată prin chei spectaculoase de apele Galdei. Reţeaua de drenaj este foarte densă datorită precipitaţiilor bogate. cu etajul fagului şi cel al coniferelor. La est de Valea Ampoiului. Climatul general este cel specific montan. Huedin. Beiuşului şi Zarand-Gurahonţ-Brad. Ape termale. spre care sistemul regional al Munţilor Apuseni se descarcă periferic. precum şi carierele de la Vaşcău. Tăuz. Fântânele-Beliş).

Astfel. Prezenţa păşunilor şi fâneţelor favorizează creşterea animalelor. Huda lui Păpară. Someşului Cald. veveriţa. meşteşugurile etc. pe platourile de joasă altitudine sau versanţii însoriţi) şi sunt valorificate prin culturi pomicole sau plante care rezistă unui climat răcoros şi umed. Sighiştelului. polimetalice şi turistice apreciabile. O categorie importantă de resurse este potenţialul turistic deosebit al acestei regiuni. bazalt. Peştera Urşilor. În prezent exploatările sunt concentrate mai ales în Munţii Metaliferi la Zlatna. Roşia Montană. Criştior-Brad. cu păstrăv şi lostriţă. Vântului. Gheţarul de la Scărişoara. În depresiunile . fiind folosit în fabricile de prelucrare a lemnului. structurile geologice inedite ale Detunatelor. andezit. Dintre resursele subsolului de mare importanţă sunt minereurile nemetalifere. climă rece şi umedă. iar pe calcare rendzine şi pseudo-rendzine. la altitudini mai joase. Toaia. Ordâncuşei. fiind în curs de constituire sistemul de exploatare de tip rural. Solurile sunt corelate cu condiţiile petrografice. Râmeţului. Cetăţile Rădesei. Pajiştile alpine din Biharea. soluri cu fertilitate scăzută) regiunea se încadrează în agroregiunile de munte. mistreţul şi numeroase păsări (mierla.Munţii Apuseni Fond biogeografic diversificat. rezervaţiile fosilifere (Dealul cu Melci) etc sunt doar câteva din nenumăratele valori peisagistice naturale de care beneficiază acest spaţiu. Diversitatea petrografică se remarcă şi în multitudinea de roci de construcţie exploatate: granit. iar în masivul Gilău-Muntele Mare zăcăminte de fier cu conţinut redus în metal. roci de construcţie). căprioara. marmură. Fauna acvatică este reprezentată de cea specifică apelor de munte. portul popular. Resurse aurifere. ponoarele Vânătara. Galdei. sărbătorile şi datinile. Varietatea şi unicitatea peisajelor. În Munţii Pădurea Craiului există zăcăminte de bauxită. Galbenei. cheile Turzii. Având în vedere specificul condiţiilor naturale (relief accidentat. calcare. La altitudini mai mari dominante sunt spodosolurile (podzolurile brune şi brune acide) sărace în humus. minereuri. Roşia Poieni. climatice şi biogeografice. Vadu Crişului. Activităţile industriale sunt legate în principal de resursele disponibile (lemn. Vlădeasa sau Muntele Mare.golf întâlnim argiluvisoluri sau soluri aluvionare. suprafeţele ocupate cu păduri. Exploatările auro-argentifere de pe valea Crişului Alb şi din bazinul superior al Arieşului datează încă din perioada daco-romană. cinteza). Lemnul pădurilor constituie şi în prezent o resursă importantă. Runcşor. bogăţia tradiţiilor etnografice constituie resurse încă insuficient valorificate. Fauna pădurilor montane cuprinde animale de interes cinegetic cum sunt ursul. travertin. peşterile Meziad. Proiectul pentru Învăţământul Rural 89 . au fost şi ele afectate de sistemul de creştere a animalelor. Complexul carstic „Cetăţile Ponorului”. apar în succesiune cambisolurile (brune şi brunacide) favorizate de climatul umed şi răcoros şi de vegetaţia forestieră de foioase. cerbul şi. ciocănitoarea. Terenurile arabile sunt restrânse (mai ales în depresiuni. pietriş şi nisip. La acestea se adaugă valorile etnografice şi culturale cuprinzând satele tradiţionale.

Problema actuală cu care ele se confruntă este depopularea spontană cauzată de migrarea în masă a populaţiei tinere şi indicele mortalităţii ridicat la cea vârstnică. 90 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cât şi de rolul istoric. Aşezările urbane sunt vechi târguri sau centre miniere şi sunt. a alimentării cu energie sau apă. iar actualmente din minele de la Băişoara. Ele au fost ridicate la nivel unic al intensităţii şi complexităţii sub stăpânirea romană (cunoscutele galerii de la Roşia Montană) şi au continuat până în zilele noastre. minereul fiind sortat primar la Dobreşti şi livrat întreprinderii de alumină din Oradea. Singura şansă de supravieţuire a unora dintre ele mai favorabil localizate este dezvoltarea turismului rural care să diversifice profilul economic al regiunii.Munţii Apuseni 13. altitudinile moderate. mici. Principalele oraşe sunt: Brad. forestiere. Industria extractivă are cea mai veche tradiţie din România. Cariere de Cei mai populaţi munţi ai continentului european. celelalte naţionalităţi (unguri) apărând doar în zonele miniere. al cărui rol este determinat atât de poziţia relativ centrală în cadrul regiunii. Nucet. De remarcat structura etnică covârşitor românească. magazine comerciale). Zlatna. Zlatna) în vreme ce suprafeţele intens împădurite (Padiş-Lumea Pierdută) sunt nepopulate. După anii 60-70 ai secolului trecut (când exodul rural a atins în România valori deosebite în legătura cu politica de industrializare forţată) numărul populaţiei începe să scadă ca urmare a migrărilor spre oraşele dinafara spaţiului montan. Nucet. Baia de Arieş. lipsa infrastructurilor de acces. Abrud. arii de concentrare înregistrându-se depresiunile golf (Beiuş. Bauxita se exploatează la Vârciorog. Economia şi perspectivele sistemului regional Mineritul milenar între continuitate şi stagnare. Ştei. Populaţia este repartizată inegal în teritoriu. Zece Hotare. Minereul de fier s-a extras de la Căpuş. Câmpeni. Sebiş. Beiuş. 13. Roşia. Vaşcău. Aşezările rurale specifice sunt „crângurile” care sunt sate mici (sub 500 locuitori) cu structură risipită. Răcaş. în culoarele marginale sau în zonele miniere (Brad. Numărul crângurilor cu dispariţie certă este deosebit de mare. pastorale sau mixte. Principalul centru care polarizează spaţiul Munţilor Apuseni este oraşul Câmpeni. în general. Noul oraş Geoagiu are o funcţie turistică bazată pe valorificarea milenară a apelor termale şi termo-minerale din calcarele anticlinalului BoiRapolt-Rapolţel. a dotărilor sociale strict necesare (şcoli.3. Oraşe mici cu centrul de polarizare la Câmpeni. dispensare. cât şi de potenţialul de comunicaţie.4. Ineu. prezenţa resurselor solului) au permis umanizarea accentuată a acestei regiuni. Punctul maxim al creşterii numerice a fost atins la jumătatea secolului XX. Gurahonţ). Componenta antropică Condiţiile naturale relativ favorabile pentru o zonă montană (numărul mare al depresiunilor şi văilor. exploatările de aur şi argint din zona Metaliferilor datând din perioada dacică. Din punct de vedere al funcţiei economice satele sunt miniere. Exodul populaţiei este determinat şi de cauze economice şi sociale (nivelul de trai scăzut. Sebiş. Ştei. Aleşd. În scopul rafinării aurului a fost înfiinţată fabrica de acid sulfuric de la Zlatna care au produs o poluare masivă a naturii locurilor. Abrud.

Izvoru Crişului). Munţii Apuseni sunt traversaţi de 91 Turismul ca şansă majoră a economiei regionale. După anii ’90 în zona Ştei s-a afirmat industria alimentară (apă minerală. Stâna de Vale. Staţiunile Moneasa. Râmeţ. Explicaţi în spaţiul alăturat: 1. depresiunea Huedin (Sâncrai. Test de autoevaluare Munţii Apuseni. Care sunt elementele ce au favorizat intensa populare a spaţiului montan? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Exploatarea lemnului ca bază a unei veritabile civilizaţii. Vadu Crişului. produse de panificaţie) a intreprinderii European Drinks. depresiunea Beiuş (Meziad. Sohodol. Arieşeni.Munţii Apuseni marmură de bună calitate sunt deschise la Moneasa. Vaşcău. alcool. Vaţa de Jos. Ocupaţie străveche. GeoagiuBăi. ridică o serie de obstacole în calea regionărilor geografice funcţionale tocmai prin gradul lor ridicat de individualizare. Turismul valorifică doar o parte nesemnificativă a potenţialului atractiv natural şi antropic al regiunii. prelucrarea lemnului. Leşu. sucuri. îmbracă atât un caracter artizanal (cunoscută este măestria moţilor în fabricarea vaselor şi articolelor din lemn). Aireşeni). Există suficiente temeiuri pentru a-i defini ca sistem teritorial funcţional sau ca regiunea naturală tipică? 2. Gîrda de Sus. anumite localităţi din bazinul Arieşului Mare (Albac. Beiuş şi Brad. Pietroasa. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Chişcău) devenind prin pensiunile lor ţinte ale unui număr în creştere de vizitatori Căile de comunicaţie sunt dense pentru o regiune montană şi sunt axate pe principalele văi. 13. cât şi unul de tip industrial (mobilă şi alte produse din lemn). bere. Beliş-Fântânele cărora li-i se adaugă alte cabane şi popasuri turistice (Padiş. Chişcău. Cerbul. Scărişoara. Meziad etc) sunt simple avanposturi ale unor amenajări de amploare ce se cer realizate. o unitate fizico-geografică reprezentativă a României. Centre de referinţă sunt Câmpeni. Un avânt deosebit a luat în ultimul timp turismul rural. Băişoara.

intense şi diversificate ale omului cu locul s-a născut un spaţiu mental de mare originalitate ce are ca nucleu. prin sudul Munţilor Apuseni. cu liniile suprapuse axelor de gravitaţie naturală şi antropică (văi. se constată o interrelaţionare strânsă între elementele componente. În sfârşit. Se pune astfel în evidenţă o relaţie de complementaritate între spaţiul montan şi ariile mai joase limitrofe (Depresiunea Transilvaniei. care deversează gravitaţional către ariile adiacente. dinspre Oradea spre Cluj-Napoca trece drumul european E60. Reţeaua de drumuri se suprapune în mare măsură celei de cale ferată.Munţii Apuseni Infrastructura de acces sub imperativul modernizării. prelucrarea eficientă şi controlată a resurselor lemnoase. axate pe principalele văi şi căi de comunicaţii. Crişul Negru.5. din raporturile îndelungate. detaşat. Crişul Alb). depresiunile „golf” Zarand. în mod nemijlocit. Modelul regional al Munţilor Apuseni apare ca o reţea dendritică. urmat de agricultura ecologică. minerit şi creşterea animalelor. bazinul Arieşului spre Turda. penetrarea adâncă a văilor şi depresiunilor. pe valea Mureşului trece o altă arteră de importanţă europeană E68 (Arad-Deva-Sebeş spre Bucureşti). Comentarii şi răspunsuri la teste 1. pe Crişul Alb (Ineu-Brad şi de aici la Deva) sau pe Crişul Negru (Beiuş-Vaşcău). turismul. cu predominanţa munţilor joşi. Ampoi. La care se adaugă. Depresiunea Zlatna şi bazinul Ampoiului spre Alba Iulia. Ariile aferente bazinului superior al Someşului Mic sunt polarizate spre exterior (spre Cluj-Napoca). la care se racordează toate celelalte elemente sistemice. cea mai intensă umanizare a unui spaţiu montan carpatic. mineritul substanţelor nemetalifere. pe valea Crişului Repede şi pasul Ciucea. accesibilitatea teritoriului sunt premise naturale favorabile ale instituirii unui sistem teritorial. Profilul economic de perspectivă al regiunii situează pe primul loc. Înălţimile sale sunt mijlocii. În primul rând popularea a fost favorizată de altitudinea şi morfologia reliefului. 2. o economie diversificată fondată pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. Depresiunea Brad spre Deva. Analizând structura şi funcţiile peisajului. magistrala feroviară 3 (Bucureşti-Episcopia Bihor). uşor accesibili. de data aceasta de sorginte antropică. 13. pot fi evidenţiate subregiuni. Din aceste artere importante se desprind şosele pe toate văile importante (Arieş. Beiuş şi Vad-Borod sunt atrase de către spaţiul deschis al Dealurilor şi Câmpiei de Vest. căi de comunicaţii). Desfăşurarea largă şi unitară a grupei montane. o agregare de tip sistemic ne mai întâlnită la celelalte grupe montane ale Carpaţilor. iar ochiurile reţelei fiind suprapuse masivelor montane. Din punct de vedere morfologic depresiunile şi platourile intens aplatizate au o extensiune remarcabilă ceea ce a permis nu numai amplasarea aşezărilor ci 92 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Câmpia şi Dealurile de Vest). Câteva căi ferate secundare pătrund pe valea Arieşului (de la Turda la Abrud). Ţara Moţilor . Aici apare un nucleu central morfologic. În cadrul acestui model regional. Pe valea Crişului Repede. culoarul Mureşului. intens umanizate.

Geografia României. Nu în ultimul rând. Potenţialul economic al carstului din Munţii Apuseni. Editura Academiei Române. fâneţe. x x x (1987). Pop. Proiectul pentru Învăţământul Rural 93 . 3. populaţia a fost atrasă de resursele miniere.III. Editura Presa Universitară Clujeană. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. P.Munţii Apuseni şi o diversificare a folosinţelor agricole (culturi. în special cele aurifere. Bucureşti. Bibliografie selectivă 1. Editura Academiei. În al doilea rând. Cocean. Carpaţii şi Subcarpaţii României. 2. 13. Bucureşti. (2000). şi forestiere pe care le-a valorificat intens în timp istoric.7. trebuie să menţionăm numeroasele obiective turistice care motivează menţinerea actuală a populaţiei în zonă. Gr. Cluj-Napoca. păşuni). (1984).

1. Economia şi perspectivele regiunii 14. deci. . Componenta antropică a sistemului regional 14. ca elemente morfologice aparte. sunt dunele de nisip din Câmpia Careiului fixate prin livezi de pomi fructiferi şi plantaţii de viţă-de-vie.aportul poziţiei geografice (în context transfrontalier) în diversificarea oportunităţilor sistemului regional.3. al cărei teritoriu se regăseşte în proporţie covârşitoare între limitele sale. se înşiruie următoarele subunităţi: Dealurile Crasnei şi Sălajului.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 14. 94 .modul de transformare a entităţilor politico-administrative (inclusiv a provinciilor istorico-geografice în regiuni de program cu însuşiri sistemice. 14 CRIŞANA Cuprins 14. Baza naturală de susţinere 14. Obiectivele unităţii de învăţare nr. dealuri şi munte. Este o entitate teritorială care cuprinde Câmpia şi Dealurile de Vest de la Nord de Crişul Albşi până la culoarul Someşului inclusiv. 14.4. precum şi din sectoarele de câmpii înalte ale Careiului (altitudinea maximă 143 m). (Ea nu include. toate teritoriile aferente unităţii cu acelaşi nume creionată ca diviziune politico-administrativă în urma regionărilor din anii 1920. forme de relief joase. A doua treaptă de relief este alcătuită din sectorul central-nordic al Dealurilor de Vest unde. Cermei sau Miersig.2.2. Ele au caracter piemontan (fără a omite însă unele iviri izolate de roci cristaline sau chiar vulcanice într-o serie de măguri).Crişana Unitatea de învăţare Nr. Dealurile Oradei. 14 14. 14 Unitatea de învăţare alăturată are menirea să familiarizeze cursantul cu: . în principal. Aici. Bibliografie selectivă Pagina 94 94 96 98 99 99 14.5. . Asociere strânsă în plan peisagistic şi funcţional între câmpie. Baza naturală de susţinere Topicul regiunii provine de la provincia geografico-istorică omonimă.rolul important al fenomenelor de complementaritate în structurarea organismelor teritoriale. altitudini de 300-400 m. înclină de la est la vest şi au o fragmentare mai Proiectul pentru Învăţământul Rural O entitate spaţială creionată toponimic pe un suport istoric recunoscut. Structura orografică a bazei naturale de susţinere este compusă. Fac excepţie spaţiile montane aferente nucleului orografic al Munţilor Apuseni şi cele din partea nord-estică (Ţara Oaşului) integrate la alte unităţi teritoriale. din Câmpia Crişurilor şi Someşului. Dealurile Ghepişului şi Piemontul Codrului. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6. 1925 sau 1959). de la nord la sud. în care râurile divaghează şi înmlăştinesc (cunoscutele mlaştini ale Ecedei).

Crişuri. Barcăul şi Someşul. În ciuda acestui aspect. datorită evaporaţiei şi evapotranspiraţiei intense. în zona de câmpie se înregistrează un deficit de precipitaţii cuprins între 50-175 mm anual ceea ce reclamă efectuarea irigaţiilor. Resursele de apă aparţine reţelei de râuri epigee. o traversează Crasna.5°C (10. tributară integral Tisei. Azonal se dezvoltă vegetaţia psamofilă (pe dune de nisip). Rezerve importante sunt cantonate în structurile de tip piemontan al Dealurilor de Vest (Tăşadului. sub influenţa maselor de aer vestice. dar şi a unor utilităţi complexe (alimentare cu apă. în primul rând. iar precipitaţiile oscilează între 610-750 mm (619 mm la Satu Mare). Durata zăpezilor ajunge la 2 luni în arealele deluroase şi 2-3 luni în masivele muntoase învecinate. cu obârşia în Depresiunea Huedinului). Crişana este străbătută. Creşterile de debite în perioadele ploioase îndelungate determină inundaţii pe Someş. iar al doilea la 340-410 m. Vegetaţia înscrie teritoriul suprapus câmpiei în zona silvostepei submediteraneene panonice dominate de păiuşul stepic (Festuca). cu temperaturi de 43°C). Mai importante prin impactul lor turistic şi energetic sunt apele termale din subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. Meseşeni Băi etc. În sfârşit. versanţii vestici ai masivelor jugului intracarpatic (Meseş.4 °C la Oradea). Apele termale prezintă o mineralizare de 0.7-12 gr/l ce creşte odată cu adâncimea acviferului. hidroenergie) s-au construit o serie de lacuri pe Crişul Repede amonte de Oradea. Reţeaua profundă de falii a determinat formarea unor acvifere suprapuse (două în zona Oradea. accentuată. Sălacea). Tăşnad. Oradei sau Ghepişului) precum şi în patul aluvionar al luncilor. de cele trei Crişuri (de unde şi numele atribuit) cu izvoarele în rama montană învecinată (excepţie face Crişul Repede. Pâlcurile de stejar sunt rare datorită antropizării accentuate. lacurilor de acumulare antropică şi pânzelor freatice. Pădurea Craiului şi Codru Moma). Miersig. păduri de răşinoase. Crişanei îi aparţin. Rezultă astfel o densitate superioară a reţelei hidrografice de suprafaţă. dar şi pe alte râuri (lacurile Moftin. Barcău. Este practic cea mai umedă zonă de câmpie din România. Etajul pădurilor de foioase debutează cu asociaţiile de cerete (Quercus cerris) urmate de gorunete (Quercus robur) şi făgete (Fagus silvatica). cu un maxim de primăvară şi toamnă. Băile Felix dar şi în Dealurile de Vest la Boghiş. Prisnel-Preluca) şi ale Munţilor Apuseni (Plopiş. primul la 47-150 m adâncime cu temperaturi de 49 °C. În partea nordică. Mari acvifere cu ape termale. Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. Vârşolţ). cu descărcări naturale sau în foraje la Satu Mare. Climatic unitatea se află. Marghita. păduri de foioase. Şimleul Silvaniei. În scopul regularizării scurgerii. Zăuan. Andrid.Crişana Climat montan cu precipitaţii bogate pe faţada vestică. Carei. în integralitate. fapt cel adaugă un principiu curativ în plus. Alte lacuri au însuşirile iazurilor (Cefa. Ca plante rare cea mai cunoscută este nufărul 95 Proiectul pentru Învăţământul Rural . prin gravitaţia naturală şi antropică aferentă. Reţea hidrografică aparţinând grupei vestice. la Timişoara spre sud. mai umede şi moderate termic. Acviferele se extind de la Satu Mare în nord. Oradea. sinonimă cu tot atâtea posibilităţi de alimentare cu apă a agriculturii. industriei sau aşezărilor. Temperaturile medii anuale se înscriu între izotermele de 9-10.

aluvisolurile şi solurile hidromorfe (lăcoviştile) apar azonal. De asemenea. căprior. cu biotop actual natural în Delta Nilului. păduri de foioase. vizibile în structura demografică a numeroase aşezări. cernoziom levigat) ca predominante în zona de câmpie. Borş. Pişcolţ). (Nymphaea lotus thermalis) ce populează lacul şi pârâul Peţea din zona Băilor Episcopiei (1 Mai) de lângă Oradea. cu aşezări rurale mijlocii şi mari. monumente. castrele romane de la Marghita şi Porolissum stau mărturie importanţei sale în antichitate. vulpe. 96 Proiectul pentru Învăţământul Rural . gaze naturale (Balc. 14. La Tăşnad şi Episcopia Bihor se exploatează argile. reformaţi. obiective turistice naturale şi antropice. Curtuiuşeni. castele. Componenta antropică a sistemului regional Popularea regiunii este extrem de veche. ape termale. îmbătrânirea populaţiei se manifestă vizibil. Crişana deţine zăcăminte de materii prime energetice cum ar fi: petrol (Salonta. Suplacu de Barcău). slovacă etc. atracţii etnografice aparţinând zonelor Bihor. Este un relict tropical. obiectivele antropice (cetăţi. datorită soldului natural şi migratoriu negativ. popândău. resursele cinegetice şi piscicole. inclusiv în perioada glaciară. respectiv argiluvisolurile şi cambisolurile în cele de deal şi podişuri. Codru şi Sălaj) etc. ape termale. cu o desfăşurare largă şi o fertilitate ridicată ce permit practicarea a numeroase subramuri ale agriculturii. Fondul forestier este limitat ca suprafaţă şi productivitate în vreme ce resursele turistice acordă regiunii perspective ample în domeniu prin apele termale şi termo-minerale. a dealurilor cu munţii (pe baza efectului de complementaritate) în luncile fertile ale râurilor. protestanţi. Solurile nisipoase. Mozaicul etnic a atras o diversitate de ordin confesional. potârniche. în perimetrele intens urbanizate. Învelişul de soluri situează molisolurile (cernoziom. Cunoscut este fondul de vânătoare de la Balc unde fauna cinegetică este densă. dar cu o frecventă notabilă. Popeşti. În neoliticul timpuriu aici s-a individualizat „Cultura Criş”. românesc. orbete. versanţii montani. biserici. Zăcăminte de petrol şi gaze. prepeliţă) respectiv pădurile de foioase (mistreţ. Marghita. Sărmăşag. iepure. Dimpotrivă densităţi reduse definesc anumite areale din câmpia joasă şi mlăştinoasă a Crişurilor şi Someşului. germană (şvabi). Densităţi ridicate ale populaţiei se întâlnesc în zona de racord a câmpiei cu dealurile. viezure. Fauna Crişanei este compusă din animale adaptate peisajului de câmpie (hârciog. Umanizare încă din preistorie. fazan). Chieşd etc). păduri de răşinoase. iar din luncile Someşului şi Crişurilor nisipuri şi pietrişuri utilizate în construcţii.Crişana Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. O valoare deosebită o au terenurile agricole.3. cu un indice de peste 1% anual. menţinut în flora ţării noastre. Fondul etnic autohton. cărbuni ( în bazinul Barcăului la Ip. a suferit în timp istoric interferenţe cu populaţie de origine maghiară. alături de ortodocşi convieţuind catolici. lup. Davele de la Marca sau Tăşad. dealurile cu fragmentare mai accentuată. datorită apelor termale ce alimentează pârâul menţionat. Baza de resurse ale subsolului este variată. Un fenomen îngrijorător este scăderea lentă a populaţiei regiunii.

Test de autoevaluare Analizaţi în spaţiul alocat următoarele aspecte: 1. polarizat de Oradea. în fostele cetăţi (Oradea. comerciale. în cele împădurite prelucrarea lemnului. Funcţiile celor două oraşe mari. Tăşnad. Zalău. factorii climatici (cu preferinţă pentru arealele adăpostite). Zalăul. se afirmă cea turistică legată de valorificarea apelor termale. Raportate la extensiunea sa. s-a afirmat odată cu statutul său de reşedinţă judeţeană ajungând în 2002 la aproape 63 000 locuitori. În arealele carbonifere sau petroliere se asociază profilul industrial (extractiv). Şimleul Silvaniei). 14. pe lângă funcţia industrială şi agricolă. Oraşele au nucleele constituite în epoca medievală.în cea capitalistă (Carei. Oraşele mijlocii şi mici îmbină funcţia industrială cu cea comercială sau agricolă. Marghita. în zonele plane. Cum au apărut şi prin ce atribute se remarcă apele termale din Crişana? 2. sarcinile centrului polarizator principal revenindu-i Oradei (221 487 locuitori) urmată de Satu Mare (129 523 locuitori). Funcţia de bază rămâne cea agricolă. politicoadministrative. hidrografici (prezenţa surselor de apă. al treilea oraş al unităţii studiate. Cehu Silvaniei). sunt industriale. Satu Mare. tradiţia locuirii etc. prezenţa resurselor. de peste 100 000 locuitori. Satele aparţin celor două categorii structurale. de câmpie sau piemont. dar şi evitarea suprafeţelor cu pericol de inundare). cu specializarea în cultura plantelor pentru satele din câmpie şi un profil agricol mixt pentru cele din zona deluroasă. culturale. turistice. şi adunate. Crişana are un număr redus de oraşe. La adunarea gospodăriilor în vetre au contribuit şi măsurile luate de administraţia din secolul XVIII pentru gruparea cât mai strânsă a acestora. Salonta) sau după al doilea război mondial (Valea lui Mihai. răsfirate printre livezile şi viile culmilor deluroase. In ce modalitate pot ele contribui la afirmarea turismului? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 97 . Aşezările umane s-au adapta rigorilor impuse de morfologia reliefului.Crişana Oraşele alcătuiesc un sistem urban. În cazul Tăşnadului.

dar şi la Marghita. valea lui Mihai (conserve de legume şi fructe). orzul. Tăşnad. ramura agricolă are condiţii propice de dezvoltare. plante tehnice şi furajere. Pentru Zalău este proprie producţia de ţevi laminate din oţel. materiale plastice. produse alimentare. Pe dunele de nisip ale Câmpiei Careilor şi în zona deluroasă găsesc condiţii fitogeografice optime pomii fructiferi. feroviare şi aeriene care facilitează vehicularea masei. utilaje. Marghita. porcine sau bovine din zona de câmpie. Industrie prelucrătoare diversificată. Creşterea animalelor se desfăşoară fie în ferme mari. Al doilea tip de turism practicat în regiune este cel cultural. de prelucrare a produselor agricole vegetale şi animale funcţionează la Carei (ulei. textile. Oradea în ştranduri sau piscine pentru turismul de agrement. anvelope. Turism curativ şi cultural. Băile Episcopiei (1 Mai). Satu Mare. inclusiv piersicul şi caisul. producţia de lacuri şi vopsele. cânepa se cultiva pe suprafeţe vaste. Industria este concentrată îndeosebi în oraşele mari şi mijlocii. Carei. textile. În ambele oraşe funcţionează termocentrale. floarea soarelui. Ele se valorifică balnear în staţiunile Băile Felix. mobilă. O însoţeşte municipiul Satu Mare cu industrie constructoare de maşini (utilaj minier). Turismul beneficiază de o serie de resurse naturale între care se remarcă apele termale din întreg subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. În zona de câmpie se întâlneşte frecvent avicultura (creşterea gâştelor) şi apicultura. Beltiug. produselor şi intereselor în sistemul regional. porumbul. Satu Mare. Intreprinderi mici. zahăr). de Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultura productivă. Petrolul extras din regiune se rafinează la Suplacu de Barcău. Tăşnad sau Salonta. Grâul. Turismul de tranzit atinge cote ridicate datorită traversării regiunii de o serie de reţele rutiere şi feroviare cu conexiuni transfrontaliere. fie în ferme mici sau în gospodăriile populaţiei din zona deluroasă. La Şimleul Silvaniei este recunoscută industria vinului. Şimleul Silvaniei (cetatea medievală). mobilă. în luncile Crişului Repede şi Someşului. Sălaj sau Bihor. Economia şi perspectivele regiunii Economia Crişanei îmbină agricultura cu industria şi turismul.4. sfecla de zahăr. de regulă. Principalul centru industrial rămâne Oradea cu prelucrarea bauxitei. cum sunt cele de ovine. Tinca. Astfel. cu largi disponibilităţi de intensivizare.Crişana 14. conductori emailaţi. dar şi viţa de vie. În periurbanul principalelor oraşe. Transporturile prezintă o serie de căi rutiere. mixtă. castrul de la Porolissum Incipient se afirmă turismul rural cu accent pe resursele etnografice din zona Codru. produse alimentare şi textile. energiei. se practică legumicultura. monoindustriale. Marghitei şi cele din vecinătatea municipiului Satu Mare produc struguri de bună calitate. Având un potenţial pedogeografic important. Din acest punct de vedere ne aflăm în cea de-a doua zona agricolă a ţării. Staţiunea Băile Felix se înscrie între bazele turistice cu cerere internaţională. vizând obiectivele antropice din Oradea (Muzeul Ţării Crişurilor. Câmpiile se integrează exploatării prin culturi de cereale. inul. Carei. Meseşeni Băi. după Câmpia Română. Biserica cu Lună). Podgoriile Oradei. 98 . mobilă. cele mici fiind. Boghiş. armături din fontă şi oţel. aparataj casnic. regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Borş-Cluj Napoca-Bucureşti). Zăuan.

Crişul Repede. industriale şi turistice cu cele din regiunile interne dar şi din cea transfrontalieră învecinată cu efect pozitiv asupra schimburilor comerciale.. locomotorii). La Oradea şi Satu Mare fiinţează două aeroporturi cu activităţi de transport în creştere. unde este prezentă o veritabilă reţea de falii de mare profunzime. Studiile întreprinse asupra acviferelor cu ape termale din regiunea vestică a României au pus în evidenţă atât o etajare a structurilor freatice. În general. Editura Universităţii din Oradea. apele termale facilitează desfăşurarea turismului de agrement. aria de polarizare a oraşelor Satu Mare şi Oradea se poate extinde asupra unor teritorii din ţările vecine cu efect important în sfera economică şi socială. cât şi compoziţia lor chimică şi indicele de termalitate.. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest.complementaritatea multor subramuri economice.6. inclusiv în perioadele mai reci ale anului 14. Câmpia Crişurilor. IV. Etc. temperatura apelor din zonă depăşeşte 50ºC ceea ce le atribuie o valoare de utilizare importantă. 2. Regiunile pericarpatice. pentru tratarea a numeroase tipuri de maladii (reumatismale. . Bibliografie selectivă 1. în 2-3 niveluri. 3. Proiectul pentru Învăţământul Rural 99 . În ştranduri şi piscine.5. Evoluţia viitoare a regiunii Crişana este jalonată de următorii factori favorizanţi: . ambele cu legături internaţionale. Geneza acviferelor cu ape termale a fost condiţionată de fragmentarea intensă a substratului geologic al regiunii Crişana. Ţara Beiuşului. Bucureşti.traversarea ei de viitoarele autostrăzi Borş-Oradea-Braşov şi Niyregyhaza-Satu Mare-Baia Mare îi va asigura o conexiune rapidă cu culoarul VI de transport european prefigurat a se dezvolta pe direcţia-Budapesta .prezenţa unor resurse naturale şi umane care pot susţine o dezvoltare durabilă a teritoriului. Bucureşti. Gr. Ele sunt utilizate în staţiunile şi bazele turistice. Pop.poziţia periferică în cadrul teritoriului naţional ce îi permite legături şi colaborări transfrontaliere ample. Berindei. agricole. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. x x x (1992). Lor li se adaugă şosele şi căi ferate orientate nord-sud (Satu Mare-Oradea-Arad) sau ramificate din acestea. în soluţie.Kiev. şi o serie de săruri ce le adaugă valenţe în plus în utilizarea lor în procedurile de cură. I. . Gr. Posea.. Editura Academiei. magistralele feroviare Bucureşti-Cluj Napoca-Oradea-Episcopia Bihor şi Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare-Satu Mare-Halmeu. Pe lângă termalismul accentuat. . Comentarii şi răspunsuri la teste 14. apele conţin. 2. (2005).Crişana Avantaje în colaborările transfrontaliere. 1. Oradea. în cura externă. A. Pop. Geografia României. Apele termale şi termominerale reprezintă „materia primă” a turismului curtativ. (1987). Astfel.

structura şi funcţiile sale. 15 15. 15. Relaţiile stabilite la nivel interregional evidenţiază faptul că acest teritoriu nu poate fi ataşat nici Banatului. Bibliografie selectivă Pagina 100 100 103 105 106 107 15.2.4 Economia regiunii 15. deşi cu numeroase restricţii. Baza naturală de susţinere 15. ce se ataşează.3. Astfel. regiunea de faţă se individualizează pregnant într-un spaţiu neadjudecat de vectorii de gravitaţie ai sistemelor teritoriale învecinate. cu un climat specific de bazin morfologic adăpostit. formată în acelaşi mod. 15 Prin asumarea conţinutului acestei unităţi de învăţare. nici Olteniei de nord. respectiv Munţii Poiana Ruscă la vest – nord-vest.6.Haţeg-Poiana Ruscă Unitatea de învăţare Nr.5. între elementele sale componente apare un proces de coagulare. Componenta antropică a sistemului regional 15. 15 HAŢEG-POIANA RUSCĂ Cuprins 15.2.înregistrarea mutaţiilor economico-sociale ce au loc într-un sistem teritorial în urma unui impact politic sau ideologic major. cu origine tectonică. dintr-un nucleu morfologic suprapus Depresiunii Haţegului. de agregare funcţională. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită. aşa cum s-a precizat anterior. cât şi spre apofiza ei nordică. .1. Posedă o bogată încărcătură istorică legată de amplasarea vestigiilor daco-romane Prin pasul Merişor (759 m) ea comunică direct cu Depresiunea Petroşani. de produse şi interese. Se prezintă ca o câmpie întinsă.definirea factorului-timp în devenirea regiunilor. de la contactul masivelor muntoase ale Retezatului şi Poiana Ruscă. . nici Munţilor Apuseni sau Transilvaniei sudice datorită unor praguri generatoare de disfuncţii majore. Pe de altă parte. interpusă între Munţii Retezatului la sud şi sud-est. Depresiunea (Ţara) Haţegului devine o arie cu orientare centripetă a fluxurilor de materie şi energie. 100 Proiectul pentru Învăţământul Rural . prin numeroase elemente convergente. cursantul va realiza: . acest din urmă masiv este în cea mai mare parte a extensiunii sale tributar descărcării spre aria depresionară menţionată.1. Deşi are o suprafaţă mai restrânsă. Comentarii şi răspunsuri la teste 15. Mai mult. Un sistem teritorial delimitat de interfaţa regiunilor învecinate. culoarul Streiului (Orăştiei). Obiectivele unităţii de învăţare nr. cu soluri fertile. Obiectivele unităţii de învăţare nr.identificarea unei regiuni cu specific aparte în ceea ce priveşte modul de agregare spaţială.

Sunt alcătuiţi din şisturi cristaline cu intercalaţii de calcare şi intruziuni eruptive. generând inversiuni termice. iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. Galeşu. o interconectează cu apofiza culoarului Bistrei. primul de acest fel din România. aplatizarea avansată a rocilor cristaline paleozoice şi relieful de culmi şi platouri domoale au favorizat o intensă umanizare (de unde şi topicul de “Ţinutul pădurenilor”). Parcul Naţional Retezat. Munţii Retezat au altitudini ridicate (2 509 m în Vârful Peleaga) şi conservă numeroase forme ale modelării glaciare (custuri. de asemenea. Rezerve importante de apă poartă Mureşul. regiunii şi masivele muntoase învecinate. Dimpotrivă arealele montane respectă legea zonalităţii climatice verticale. Vegetaţia. Culoarul Mureşului. Tăul Porţii. circuri. În zona Călan izvorăsc ape mezotermale. ca element definitoriu pentru fizionomia peisajului regional. Astfel. Viorica. divergent. Florica etc). cu culmi largi şi văi relativ înguste. Datorită peisajului lor inedit. Unitatea montană a Retezatului. Trăsăturile climatului sunt dictate de orografie depresiunile şi culoarele de vale afişând un climat de podiş. Durata stratului de zăpadă ajunge la 4-5 luni. Alt pas. În vatra depresiunilor iarna cantonează aerul rece. Ana. Cerna. este dispusă în etaje succesive integrate domeniului forestier. Munţii Poiana Ruscă au aspect de cupolă. cu scăderea temperaturii şi creşterea precipitaţiilor cu altitudinea. În Munţii Şureanu şi Retezatu Mic există numeroase acvifere carstice. ierni cu zăpadă puţină şi de mai scurtă durată. rezultând o diversitate a reliefului şi a resurselor subsolului. cu temperaturi medii de 7-10°C şi precipitaţii de 700-800 mm anual. Rigorile climatului în creştere altitudinală. Poarta de Fier a Transilvaniei (700 m). Tăul Agăţat. hidrografice sau biogeografice rare. ca axă hidrografică regională. sistemului teritorial. văi. Streiul străbate axial regiunea fiind unul dintre cele mai intens amenajate râuri interioare din ţară.Haţeg-Poiana Ruscă Nucleul regiunii este cuveta morfologică a Depresiunii Haţegului cu rol de polarizare naturală şi antropică. Streiul. Etajul fagului are o dispunere compactă în Poiana Ruscă şi în treimea inferioară a masivelor grupei Retezat unde urcă până la 101 Proiectul pentru Învăţământul Rural . dar şi cel mai important râu din Poiana Ruscă. Zănoaga – 29 m profunzime. Cioclovina. Acestei unităţi i se asociază şi Culoarul Orăştiei respectiv Culoarul Mureşului dintre Şibot şi Săvârşin. Inversiuni termice în depresiuni. Lacurile artificiale Cinciş şi Gura Apei se adaugă celor peste 80 lacuri glaciare din Masivul Retezat (Bucura – 10 ha. morene). Altitudinile mai reduse (1 374 m în Vârful Padeş). Ponorici. Peştera din Valea Stânii). aici s-a înfiinţat. se organizează drenuri colectate de Jiu sau Mureş. dar şi cea a munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă sunt veritabile castele de apă din care. Pe crestele Retezatului temperatura medie anuală este negativă. Lia. Resursele de apă ale regiunii sunt bogate. cu o suprafaţă de 54 400 ha. în primul rând Munţii Şureanu (2 130 m în Vârful lui Pătru) cunoscuţi printr-un relief carstic de mare amploare (peşterile Şura Mare. cu numeroase elemente morfologice. situat la vest. Culoarul Orăştiei şi la poalele Munţilor Poiana Ruscă terenurile cu declivităţi mai pronunţate sunt acoperite de gorunete şi gorunofăgete. De-a lungul culoarului Mureşului până amonte de Orăştie pătrund influenţele submediteraneene marcate de temperaturi medii mai ridicate. Aparţin. în anul 1935. în Depresiunea Haţegului.

marmură la Ruschiţa (de-o calitate superioară. alun turcesc). forestiere şi turistice. nisipuri cuarţoase. pe terase sau glacisuri. nemetalifere. 1100-1200 m. Câmpu lui Neag) valorificate pentru cocs metalurgic sau termoenergie. profunde. Resurse de cărbuni. Avem în vedere. creste. situri paleontologice (cu urme de dinozauri pitici). peisaje naturale pitoreşti. Pe calcare şi în zonele mai adăpostite apar endemisme submediteraneene (liliac. talc la Lelese. precum şi în Depresiunea Haţegului unde apar soluri bine structurate. Ponorici. Lupeni. în peştera Cioclovina Uscată s-a exploatat guano. a dus la secătuirea rezervelor uşor de exploatat ceea ce a dus la închiderea şi conservarea multor mine datorită rentabilităţii lor incerte. lacuri glaciare şi antropice. Ruschiţa. Cioclovina. Uricani. fertile. Valorificarea continuă. chei. cupru) la Alunu. întâlnind practic toate tipurile naturale şi antropice relevante pentru ţara noastră: abrupturi. La peste 1800 m înălţime. Fondul forestier este extins. Aninoasa. faună cinegetică şi piscicolă. Resursele turistice sunt extrem de variate tipologic. Pedogeneza a găsit condiţii favorabile de manifestare în culoarele râurilor. iar cele din zona montană pentru păşuni. răspândite insular în Poiana Ruscă şi compact. între 1200-1800 m în Retezat sau Şureanu. dolomite. de foioase şi răşinoase. fier. În Ţara Haţegului sunt concentrate o serie de obiective antropice unice cum ar fi Sarmizegetusa Ulpia Proiectul pentru Învăţământul Rural 102 . În Munţii Şureanu.Haţeg-Poiana Ruscă Interferenţe peisagistice derivate din antropizarea îndelungată. În Depresiunea Petroşani substratul edafic a fost în mare parte bulversat de către îndelungata şi intensa activitate de exploatare a cărbunilor. Peştera de la Româneşti). o serie de peşteri de mare valoare turistică (Şura Mare. pinul negru. Ea relevă o etajare a biotopurilor preferate în cele două tipuri de pădure. Ele s-au asociat rezervelor de cărbune superior din Depresiunea Petroşani (Petrila. Teliucu Inferior şi Vadu Dobrii. Paroşeni. Muncelu Mic). ce poate rivaliza oricând cu cea de la Carrara sau Paros). dar şi prezenţa unei faune alpine al cărei simbol rămâne capra neagră ocrotită în Parcul Naţional Retezat sau diverse specii de acvile. din secolul al XVIII şi până azi. în primul rând zăcămintele de fier din zona Ghelari. Tot în subsolul regiunii se află ape mezo-termale (la Călan) şi. Tot în Munţii Poiana Ruscă se află zăcăminte de minereuri complexe (plumb. Peste această altitudine el lasă loc răşinoaselor. în Şureanu şi Retezat-Godeanu se extind pajiştile alpine Compoziţia faunei nu diferă faţă de alte regiuni preponderent muntoase ale ţării. Apar însă şi elemente faunistice mai deosebite cum ar fi vipera cu corn (Vipera ammodytes) sau broască ţestoasă de uscat (Testudoi hermanni). În munţi distingem o etajare a solurilor de la cambisolurile brune şi brune acide la podzolurile acide alpine şi litosolurile crestelor şi culmilor fragmentate şi abrupte. cu ponderi de acoperire a terenurilor montane de peste 40 %. Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă deţine o serie de resurse ale subsolului care au susţinut. Terenurile agricole din culoarele râurilor şi din depresiuni sunt valorificate prin culturi şi fâneţe. mai mult de două secole şi jumătate siderurgia locului.

Munţii Poiana Ruscă – unde apar aşezările de platou şi de culme – culoarul Orăştiei sau Mureşului. muzee. de peste 6000 ani vechime. În munţi caracterul dispersat al gospodăriilor (cu unele cazuri. densitatea populaţiei este inferioară mediei pe ţară. a unei populaţii tinere. Proiectul pentru Învăţământul Rural .3. capabilă să susţină un bilanţ demografic pozitiv. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Clopotiva sau Streisângeorgiu.Haţeg-Poiana Ruscă Traiana. Considerăm că din punct de vedere turistic unitatea de faţă este una dintre cele mai reprezentative din întreaga ţară. Locul de amplasare a capitalei Daciei romane. cu o scriere necunoscută anterioară. prin pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. de risipire) este vizibil în 103 Habitate umane consolidate în timp istoric. bisericile din piatră de la Densuş. celei sumeriene). cetatea Deva. Populaţia urbană este mai numeroasă decât cea rurală. Din punct de vedere al dinamicii naturale se constată un spor natural superior regiunii învecinate dinspre vest. Fiind o unitate predominant muntoasă. fenomenul amestecului etnic fiind vizibil îndeosebi în zona nordică. După acest an. Sântămăria-Orlea. monumente. până în 1989. Se alătură acestora castelul de la Hunedoara. spre zona industrială a Depresiunii Petroşani şi spre centrul siderurgic Hunedoara. mai scunzi şi mai aplatizaţi. al cărei comportament demografic nu a fost preluat datorită. respectiv Banatul. fenomenului de migrare internă. depăşind 125 locuitori/km². vieţuiesc maghiari. cu fixarea vetrelor în depresiuni şi culoare de vale şi mai rar pe versanţi sau trepte montane joase (în Munţii Poiana Ruscă). De la habitatul subteran al perioadelor glaciare din peşterile munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă s-a ajuns la aşezările paleolitice sau neolitice din lunca Mureşului (celebre sunt tăbliţele de la Tărtăria. Amplasarea capitalei Daciei romane. căderea industriei a diminuat creşterea demografică. Valorile parametrului demografic menţionat cresc mult. Tezaurul hallstattian descoperit în peştera Cioclovina atestă locuirea spaţiului studiat încă din prima epocă a fierului. în ariile depresionare ale Jiului şi Haţegului precum şi în culoarele Mureşului şi Orăştiei şi scad simţitor în cele montane. unul dintre cele mai vaste situri antice din Europa. pe lângă români. valori etnografice specifice etc. mai puţine. în Depresiunea Haţegului indică importanţa deosebită a acordată de strămoşii noştri acestei regiuni aflată la intersecţia unor mari drumuri spre interiorul bazinului transilvan (cel de pe Valea Jiului şi cel care. 15. Aşezările poartă patina îndelungatei locuiri. în raport cu masivele aparţinătoare Carpaţilor Meridionali cu restrictivităţi morfologice şi climatice mai pronunţate. după unii exegeţi. a culoarului Mureşului unde. în primul rând. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a sistemului teritorial exprimă prin trăsăturile sale modul de interacţiune cu factorii naturali şi gradul acestora de favorabilitate în raporturile cu omul. Ruralul are vechi tradiţii în Depresiunea Haţegului. De subliniat totuşi o populare mai intensă a Munţilor Poiana Ruscă. de la cetăţile şi oraşele antice dacice şi romane la sistemele de aşezări actuale. urmează culoarul Bistra-Strei) dar şi funcţia sa de adăpost.

Faza roirilor montane s-a încheiat în anii `60 ai secolului trecut. odată cu trecerea la industrializarea masivă şi declanşarea exodului rural spre centrele urbane din regiune. Tot industria a stat la temelia afirmării oraşelor ce împrejmuiesc masivul Poiana Ruscă: Hunedoara.Haţeg-Poiana Ruscă Oraşe cu geneză şi evoluţie legate de industria siderurgică. Oraşele îşi datorează apariţia unui complex de cauze din care nu lipsesc nevoia strategică a controlului asupra pasurilor şi trecătorilor. vreme ce în zonele plane ale vetrei depresionare sau teraselor gradul de agregare texturală creşte. Poziţia excentrică şi numeroasele obstacole naturale interpuse între subsistemele regionale îi diminuează mult rolul de atracţie asupra celorlalte componente. Ce perspective de dezvoltare au aceste teritorii în actuala conjuctură a tranziţiei economice? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 104 Proiectul pentru Învăţământul Rural . de către Deva. cu funcţii mixte (agricole. Test de autoevaluare Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă include în limitele sale două zone industriale de mare tradiţie din România şi anume cea a Văii Jiului şi Hunedoara-Călan. Vulcan şi Aninoasa. 15. forestiere. Orăştie. Sunt frecvente satele mijlocii şi mari. prezenţa resurselor minerale şi afirmarea timpurie a industriei. Explicaţi în spaţiul acordat: 1. Alte oraşe sunt Haţeg. Uricani. Lupeni. Deva. determină o disipare a funcţiei sale atractoare prin preluarea unor sarcini de către marele centru siderurgic. Astfel. Călan. din punct de vedere politico-administrativ. Petrila. Însăşi apropierea sa de Hunedoara. în Depresiunea Petroşani s-a conturat o primă aglomeraţie urbană din ţară (cu peste 162 000 locuitori) prin asocierea spaţială a centrelor carbonifere Petroşani. O caracteristică de moment a regiunii este lipsa unui centru polarizator dominant. miniere). Simeria. dezvoltarea comerţului etc. Actualmente aşezările din Munţii Poiana Ruscă se confruntă cu depopularea. Oţelul Roşu. atribuţii preluate. Paroşeni.

conserve de fructe şi legume) prezente la Haţeg. în special cele istorice şi religioase: castelul de la Hunedoara. cele de la Nădrag şi Oţelul Roşu funcţionează la parametrii minimali. cetăţile dacice din Munţii Orăştiei (Sarmizegetusa Regia. Exploatarea elementelor atractive se realizează. Agricultura valorifică solurile fertile ale luncilor şi vetrelor depresionare unde culturile de legume. Gr. Cetatea Deva. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. datorită destructurării industriei după 1989. Orăştie. Piatra Roşie). 2000). Hunedoara. Gura Zlata.4.Haţeg-Poiana Ruscă 15. cereale şi plante tehnice predomină. Economia regiunii Haţeg-Poiana Ruscă are ca ramură de bază industria ale cărei tradiţii sunt multiseculare. numeroase mine fiind închise. carne. Nevoia de cocs metalurgic a stimulat exploatarea cărbunelui superior din bazinul Petroşani şi profilarea acestuia în industria extractivă. Debutul este consemnat la jumătatea secolului XVIII (1754) când pe baza minereului din vecinătate se obţinea fier în topitorii (cuptoare) localizate pe văile Runc sau Zlaşti (Pop. Proiectul pentru Învăţământul Rural . cojocăria de la Orăştie. iar personalul disponibilizat. Cinciş). Depresiunea Haţegului întruneşte condiţii optime pentru dezvoltarea pomiculturii (meri). Per total. în condiţii modeste de eficienţă prin intermediul unor cabane turistice (Baleia. O reconversie mai rapidă au avut ramurile industriei alimentare (bere. Blidaru. Vechea staţiune antică Aquae (Călan) a reintrat în ultima perioada în atenţia promotorilor turismului curativ prin amenajări vizând utilizarea în scop terapeutic a apelor mezo-termale. O cădere de ritm a suferit şi siderurgia colorată Deva fiind unul din centrele de prelucrare a minereurilor nemetalifere extrase din Poiana Ruscă. În zona montană a Retezatului. Paralel industria extractivă a cărbunelui şi-a diminuat mult intensitatea. Infrastructura de acces are o configuraţie dictată de orientarea principalelor culoare morfologice dar şi de necesitatea interconectării 105 Profil industrial în estompare. Sântămăria Orlea. asistăm însă la un proces lent de dezindustrializare ceea ce se răsfrânge în planul vieţii economico-sociale. Şeptelul cuprinde ovinele şi caprinele specifice aşezărilor din zona montană şi a depresiunilor intracarpatice. Bazele de cazare sunt constituite din hotelurile din Deva. Şureanului sau Poiana Ruscă nu există încă nici-o staţiune turistică propriu-zisă. Tot cărbunele este utilizat la producerea de energie electrică la marile termocentrale de la Paroşeni şi Mintia. Hunedoara. dintr-o serie de moteluri şi cabane edificate în ultimii ani de-a lungul principalelor căi rutiere. Colţeşti. cultural şi rural. Potenţialul turistic remarcabil este exploatat la o cotă redusă. La începutul secolului XIX intră în funcţiune viitorul mare centru siderurgic de la Hunedoara. cu mari şanse de afirmare în plan recreativ. mai numeroase în zona culoarelor Orăştiei şi Mureşului. Creşterea porcinelor şi păsărilor diversifică structura subramurii. Deva. Haţeg. Combinatul de fontă de la Călan şi-a închis porţile. De o valorificare mai intensă se bucură obiectivele antropice. iar cel de la Hunedoara este într-o metamorfoză funcţională încă neîncheiată. bovinele. Potenţial turistic exploatat incipient. Streisângeorgiu. Pietrele. bisericile de piatră din Depresiunea Haţegului (Densuş. lactate. Destructurarea şi reconversia industriei siderurgice după 1990 n-a rămas fără urmări în regiune.

cărbunii cocsificabili din bazinul Jiului fiind utilizaţi ca materie primă (cocs) în siderurgia oraşelor Hunedoara. prima de exploatarea cărbunilor iar cea de-a doua de tip siderurgic. 106 Proiectul pentru Învăţământul Rural . social şi infrastructural precum: . o mare parte din minele Văii Jiului s-au închis (şi datorită nerentabilităţii lor). Călan.diminuarea ponderii industriei siderurgice masive şi energofagă şi substituirea ei cu IMM-uri profilate diversificat. Mutaţiile din industria românească din ultimul timp au dus la închiderea combinatului siderugic de la Călan şi reducerea drastică a activităţii în celelalte două centre. la Simeria. Astfel de-a lungul Culoarului Mureşului este grefată şoseaua internaţională E68 din care. Numeroase drumuri judeţene şi comunale pătrund în interiorul ariei montane. respectiv Banat. prin Defileul Jiului. cel mai cunoscut fiind cel care leagă Depresiunea Petroşani cu Valea Cernei. prin Depresiunea Petroşani.Haţeg-Poiana Ruscă subsistemelor teritoriale. se ramifică şoseaua de legătură spre Oltenia. Comentarii şi răspunsuri la teste Cele două regiuni industriale. peste pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. . . spre Craiova. 15. Depresiunea Petroşani trebuie să devină o zonă turistică reprezentativă pentru Carpaţii Meridionali. Dealtfel dezvoltarea lor a fost în mare parte interrelaţionată. În consecinţă. .creşterea rolului turismului în profilul economic regional prin punerea în valoare a unor resurse atractive naturale şi ridicarea standardului de promovare a zestrei turistice antropice. Hunedoara) generate de dezindustrializare prin reconversia forţei de muncă în servicii sau alte activităţi productive. Oţelul Roşu. .rezolvarea optimă a problemelor sociale din unele areale (Depresiunea Petroşani.optimizarea şi diversificarea conexiunilor cu regiunile limitrofe prin construirea de tuneluri feroviare şi rutiere Un drum rapid care să substituie actuala şosea Târgu Jiu-Petroşani-Haţeg-Deva ar fluidiza circulaţia rutiera şi ar mări cota accesibilităţii turistice. cu un avânt deosebit în secolul XIX şi până în ultimul deceniu al secolului trecut. Magistrala feroviară Bucureşti-Deva-Arad are conexiune internaţională.valorificarea oportunităţilor oferite de poziţia geografică în raport cu o mare axă de circulaţie (viitoarea autostradă (Arad-DevaSibiu-Bucureşti). fiind singura sa şansă viabilă de dezvoltare. În perspectivă Valea Jiului are o singură alternativă viabilă: dezvoltarea turismului de agrement în munţii care o înconjoară. Evoluţia viitoare a sistemului regional Haţeg-Poiana Ruscă comportă mutaţii de ordin economic. Cât priveşte fostele centre siderurgice ele trebuie să-şi dimensioneze activitatea de profil (în special Hunedoara şi Oţelul Roşu) la nivelul de rentabilitate şi să-şi diversifice economia dincolo de aspectul actual ce tinde spre monoindustrializare. iar cea care străbate Culoarul Orăştiei şi Depresiunea Haţegului se orientează.5. s-au afirmat încă de la sfârşitul secolului XVIII.

Proiectul pentru Învăţământul Rural 107 . Bibliografie selectivă 1. Editura Presa Universitară Clujeană. III. Timişoara. Studiu de geografie umană. Cluj-Napoca. (2000). Popa. 3. Bucureşti. Carpaţii şi Subcarpaţii României. (2001). 2. Editura Academiei.6. Pop. x x x (1987). Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Ţara Haţegului. Editura Universităţii de Vest. Gr. N. Geografia României.Haţeg-Poiana Ruscă 15.

În partea sudică. Comentarii şi răspunsuri la teste 16. în zicerea populară “Banatu-i fruncea”). concis. Aninei.îi mijloceşte descrierea unui spaţiu geografic cu trăsături fizico. definit de o interferenţă îndelungată. cu o serie de peşteri (Comarnic.şi geografico-umane particulare.1. paşnică şi lucrativă a autohtonilor cu germanii. 16. Bibliografie selectivă Pagina 108 108 110 111 113 114 114 16. cu altitudini descrescătoare spre vest şi sud.6. în Vârful Piatra Goznei). Componenta demografică şi de habitat 16. se dezvoltă sectorul din amonte al Defileului Dunării (Baziaş- Definirea istoricogeografică a regiunii are o semnificaţie îndelung consolidată. Multiculturalitatea bănăţeană este un exemplu fertil al conlucrării diferitelor etnii în timp istoric în scopul propăşirii comune. Buhui. 16 Studiul acestei regiuni este folositor cursantului deoarece: . Gârliştei.2.Banatul Unitatea de învăţare Nr. Popovăţ) şi chei (Nerei. în acest caz.rezumă o imagine concretă asupra perspectivelor ei de dezvoltare. Din punct de vedere petrografic.4. Minişului. Munţii Banatului. Dognecea) şi ariile depresionare (Almăjului şi Caraş-Ezeriş). Economia regiunii şi perspectivele sale 16. . Caraşului. Demn de menţionat este relieful carstic din Munţii Aninei şi Almăjului. Locvei. întâlnim revelator exprimat criteriul mental al acţiunii de delimitare.1.2. Fapt reflectat dealtfel în nivelul de dezvoltare atins de regiune (exprimat. Obiectivele unităţii de învăţare nr. fapt ce a generat o mare varietate a peisajului. Munţii Banatului sunt un adevărat mozaic litologic şi structural datorat rocilor cristaline şi sedimentare străbătute de intruziuni granitice. 16 16. În raport cu aceasta sunt dispuse celelalte unităţi montane (Almăjului. Racoviţă. 108 Proiectul pentru Învăţământul Rural . pornind de la masivul central Semenicul (1 447 m. sârbii sau maghiarii. Lucrarea de verificare nr. Arhitectura peisajului are drept linii majore o grupă montană. El apare pe fondul unui românism majoritar.Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta naturală a sistemului regional Regiunea Banat este un alt exemplu de suprapunere a criteriilor de regionare funcţionale cu cele geografico-istorice. 16 16.5.3.explică rolul intercondiţionărilor în evoluţia economico-socială.7. autentic. Componenta naturală a sistemului regional 16. . Berzascăi) de mare importanţă turistică. 16 BANATUL Cuprins 16. arhaic. Mai mult. sub forma unui nucleu mental consolidat în jurul oraşului Timişoara.

Ele alcătuiesc tufişuri dense numite şibleac. În dealurile Lipovei. alcătuită din mai multe compartimente şi anume: Câmpia Aradului. Caraşul. Dealurile Pogănişului. Câmpia Vingăi) peisajul este de tip silvostepic. Domeniu al silvostepei şi al pădurilor de foioase. Câmpia Timişului are altitudinile cele mai coborâte. potârniche. Mureşul. a speciilor de amestec (carpen. gorunul. să domine ultimul termen al pădurilor de stejar. fapt valorificat turistic în staţiunea omonimă. Fauna câmpiilor este dominată de rozătoare. ierni mai blânde. numeroase specii de păsări. Nera. Dealurile şi Depresiunea Oraviţei. Pe lângă lacurile antropice de pe Dunăre şi Bârzava. 90-120 m. castanul dulce cornul. Tirolului sau Buziaşului se extinde domeniul stejarului termofil. ele înclină de la est la vest. Orşova) ocupat de lacul de acumulare al hidrocentralei de la Porţile de Fier. paltin. Acvifere carstice. câmpie. Cerna se orientează spre vest şi sud ca afluenţi ai Tisei sau cu vărsare direct în Dunăre. amintim Lacu Dracului din zona Cheilor Nerei. viezure. Alimentarea este preponderent din ploi. cărpiniţă. În zonele de câmpie (Câmpia Aradului. 75-100 m şi are un vizibil caracter de subsidenţă. cu pâlcuri de stejar pufos şi pedunculat. în munţii joşi ai Locvei sau Dognecei. colectată de Dunăre. Dintre speciile mediteraneene amintim vipera cu corn şi scorpionul. Celelalte câmpii sunt mai înalte. Elemente faunistice mediteraneene. cerul şi gârniţa. Cele mai devastatoare au fost cele din 1912. Câmpia Timişului. căprior. Ataşate uneori strâns spaţiului montan. între care se individualizează peisagistic Dealurile Lipovei. cu vegetaţie hidrofilă de-a lungul râurilor sau în zonele cu umectare ridicată. prepeliţa. Câmpia Timişului. 1000-1200 mm precipitaţii medii anuale) se resimt influenţele submediteraneene. inclusiv menţinerea stratului de zăpadă peste trei luni. Treapta intermediară de relief o constituie sectorul sudic al Dealurilor de Vest. viiturile înregistrându-se primăvara timpuriu şi toamna. iepure. pisică sălbatecă. Timişul. Bega. mojdreanul. tei) pentru ca. iar cel al pajiştilor alpine veritabile lipseşte. Dealurile Tirolului. în Almăj şi Semenic în vreme ce etajul subalpin este abia configurat în Semenic. Reţea hidrografică divergentă. dealuri. Câmpia Vingăi şi Câmpia Gătaiei. bine reprezentat la peste 600-700 m înălţime în toate grupele montane. 2005 când Timişul şi Bega s-au revărsat pe mari suprafeţe. cu zăpadă puţină. 1966. Structura geologică friabilă (nisipuri şi argile) a favorizat o modelare şi fragmentare intensă. cu temperaturi mai ridicate. Un atribut al vegetaţiei regionale este dat de prezenţa unor specii mediteraneene cum ar fi liliacul (Syringa vulgaris). cea a gorunetelor şi pădurilor de fag de mistreţ.Banatul Mozaic petrografic şi Morfologic expresiv: munţi vechi. Treapta cea mai joasă de relief o constituie câmpia. Hidrografia aparţine grupei râurilor vestice şi sud-vestice. direcţie preluată şi de reţeaua hidrografică ce le traversează. Excepţie face masivul Semenic unde ascensiunea orografică puternică dinspre vest determină o umectare mai intensă (peste 1 400 mm anual). etc. Urmează fagul. Coniferele apar insular. precum şi izbucurile Bigăr şi Ochiul Beiului. Asupra climatului general de munţi joşi (6-10°C. Climat montan în care influenţele vestice se interferează cu cele mediteraneene. au aspect tabular şi un potenţial agricol deosebit. Proiectul pentru Învăţământul Rural 109 .

cetatea iniţială (castrum Themes) fiind amintită într-un document din 1212 şi care a devenit un centru urban ale cărui valenţe atractoare se amplifică în perioada actuală. pe lângă români vieţuind maghiari. conferă acestui spaţiu un potenţial turistic foarte important. cehi. sârbi. bulgari. slovaci. peşterile Comarnic. lăcoviştile. dar. a vecinătăţii cu frontiera cresc în Proiectul pentru Învăţământul Rural Demografie cu spor natural redus. Lugoj. ţigani. Solurile predominante sunt molisolurile (în câmpie). 16. Oraşele sunt polarizate de Timişoara (317.660 locuitori). Aici întâlnim clasic reprezentat tipul demografic bănăţean recunoscut prin natalitatea sa scăzută şi. comerciale. şi Reşiţa unde perspectivele diferă: cele ale Aradului. Orşova. iar structura etnică este extrem de mozaicată. la contactul formelor de relief. În Câmpia Banatului se exploatează petrol (Biled. Trei Ape şi Văliug etc. şisturi bituminoase la Anina. cupru. Resursele de minereuri de fier de la Dognecea şi Ocna de Fier din Munţii Dognecea şi huilele cocsificabile de la Eibenthal. cambisolurile (în Dealurile Banatului) şi spodosolurile (podzolurile). argiluvisolurile. lacurile de acumulare de la Porţile de Fier. Frumuseţea peisajului montan. Gârliştei. 110 . populaţia şi aşezările. Baia Nouă au dus.Banatul Zăcăminte de cărbuni. Regiunea deţine şi resurse nemetalifere (minereuri cuprifere) la Moldova Nouă şi Sasca Montană. azbest (în bazinul Nerei). turistice. nisipuri. Cel mai mare oraş din partea vestică a ţării. atestat documentar încă din anul 1156. Centre de rangul doi sunt Aradul (172. marmură (Bocşa). mai ales a celui carstic (cheile Nerei. Foeni. Minişului. inclusiv în teritoriul transfrontalier apropiat. datorită localizării sale de-a lungul unor axe de transport internaţional principale. apele minerale de la Lipova şi Buziaş. obiectivele antropice din Timişoara. uneori şi pe platourile carstice într-o risipire pronunţată. reflectă şi ele o specificitate aparte. fier. pseudorendzine şi terra rossa. culturale. Oraşe de mărimi diferite polarizate de Timişoara. Popovăţ. administrative). Bigăr. germani. datorită familiilor cu copii puţini. cu spor demografic redus datorită unei planificări familiale cu tente tradiţionale (motivată de nevoia de-a nu împărţi prea mult proprietăţile familiei).. zăpada bogată şi îndelungată din Masivul Semenic. Cozla. în depresiuni. litosolurile.3. Pe calcarele sinclinalului Reşiţa-Moldova Noua s-au format rendzine. calcare. uraniu (Ciudanoviţa). Buhui). bazalt (Lucareţ). Zădăreni. Reţeaua de aşezări este bine consolidată. Defileul Dunării. Turnu). valorile ei scăzând. Anina. Apare satul compact localizat de-a lungul râurilor. încă din secolul al XVIII-lea la dezvoltarea centrului siderurgic Reşiţa. de regulă de la câmpie spre spaţiul montan unde fertilitatea terenurilor reduce productivitatea agricolă (principala funcţie rurală). Timişoara cumulează variate funcţii economice şi sociale (industriale. Nu lipsesc solurile aluvionare. Mărimea satelor diferă. Densitatea populaţiei scade de la câmpie spre spaţiul montan. Obiective turistice pitoreşti. Secu. Reşiţa. pietrişuri.827 locuitori în 2002). Doman. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a sistemului regional. implicit. Caraşului. Satchinez. Caransebeş.

odată cu renunţarea la politica industrializării cu orice preţ şi ca urmare a poziţiei sale relativ izolată în teritoriu se reduc. Creşterea animalelor este secundară şi se practică în ferme mari de bovine. Lipova. Deta.Banatul importanţă în vreme ce ale Reşiţei. de câmpie. turism. spre cea montană. Curtici. Sînnicolau Mare. Agricultura relevă un degradeu al intensităţii şi productivităţii din zona joasă. Pâncota. Industrie. cultura plantelor şi creşterea animalelor pentru ca în zona montană cea din urmă să devină hotărâtoare (se cresc ovine. Moldova Nouă. ovine. Unitatea deluroasă restabileşte echilibrul între cele două ramuri ale agriculturii. fiind afectată structural. Ca oraşe-staţiuni turistice sunt Lipova şi Buziaş. Cum explicaţi standardul de dezvoltare superior al regiunii? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 16. de mutaţiile post-decembriste. Cunoscută este podgoria Aradului cu centrele Miniş. Anina. Test de autoevaluare Răspundeţi în spaţiul alăturat la următoarele întrebări: 1. bazată pe materii prime locale. Timişului. iar cele mici funcţii agroindustriale şi comerciale. Lugojul. Bocşa. siderurgia Reşiţei. Industria are vechi tradiţii. comerciale. cu arii de gravitaţie locale. Urmează. culturale. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia este de tip agro-industrial. cu un vârf al afirmării 111 Standard economic superior altor regiuni ale ţării. Pâncota. Oraviţa. Culturile de cereale şi plante tehnice din câmpiile Aradului. turistice. Vingăi şi Gătaiei se intercalează cu plantaţiile de pomi fructiferi sau viţă de vie. Caransebeşul. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Nădlac. porcine sau păsări.4. înfiripându-se încă din anul 1771. 16. Care sunt aspectele etajării fizico-geografice şi cum se manifestă ele în Banat? 2. uneori decisiv. Jimbolia. Ghioroc. caprine şi bovine). agricultură. Oraşele mari cumulează funcţii industriale. Buziaş.

produse textile (prelucrarea lânii şi mătăsii naturale). maşini electrice. la Bocşa se produc primele cantităţi de fontă prin topirea minereului de fier cu ajutorul mangalului obţinut în « bocşe »). cu funcţie de axă gravitaţională cu dublă descărcare: spre aria susmenţionată. material rulant. Banatul posedă resurse agricole. Dintre numeroasele peşteri doar Comarnic este deschisă unui speoturism ocazional. prin amenajările executate. (De subliniat că anterior datei menţionate. Astfel. Mai intensă este circulaţia turistică în staţiunile cu funcţie curativă Lipova şi Buziaş. Timiş-Cerna. Astfel. destinată agrementului hivernal. iar râul Bega. precum şi în oraşele Timişoara şi Arad unde se practică un turism cultural intens. în 1719. îngrăşăminte chimice. inclusiv din cele două ţări învecinate. ferate. produse textile. aeriene şi fluviale. Oradea-Arad-Timişoara ("magistrala vestului"). maşini agricole. Călacea). celelalte baze (Vălig. resurse umane de calitate superioară. Centre cu industrie puternică sunt Timişoara şi Aradul. Trei Ape) având capacităţi limitate. la Caransebeş funcţionează un combinat de prelucrare a lemnului.c Actualmente ea se află într-o criză profundă a restructurării. Semenic. precum şi un culoar. un raport optim între populaţie şi baza de resurse. Turismul valorifică doar o mică parte a patrimoniului atractiv regional. La Timişoara şi Arad funcţionează aeroporturi. Banatul are perspective de dezvoltare remarcabile înmagazinate în următoarele « puncte tari »: poziţia geografică favorabilă în cadrul triplei joncţiuni România-Ungaria-Serbia şi Muntenegru. regiunea este traversată de şoselele Deva-Arad-Nădlac (cu legătură spre Ungaria). mobilă. produse alimentare. dar şi spre culoarul fluviatil european al Dunării. Teremia Mare. În acelaşi oraş se produc locomotive Diesel. În raport cu regiunile învecinate. este navigabil. Timişoara-Stamora Moraviţa (conectată transfrontalier spre Serbia). 112 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Banatul Perspective de dezvoltare legate de Dunăre şi transfrontalierul cu Ungaria şi SerbiaMuntenegru. la nivel naţional între cele două războaie mondiale. de căile ferate Bucureşti-Arad-Curtici şi Bucureşti-Craiova-Turnu SeverinTimişoara-Stamora Moraviţa cu legături internaţionale. În cadrul sistemului regional se conturează o arie de dezvoltare efervescentă marcată de cei doi poli. Aici se fabrică maşini şi utilaje. şi turistice superioare a căror valorificare nu a atins nici pe departe vârful de sarcină. funcţionează o singură staţiune montană. tradiţiile industriale şi agricole. Vehicularea masei şi energiei în cadrul sistemului regional se realizează pe căi rutiere. la Orşova se produc nave de mic tonaj etc. La Jimbolia se produc materiale pentru construcţii. brânzeturi etc. prezenţa unor resurse ale solului şi subsolului variate. Valorificarea apelor termale din subasmentul câmpiei este incipientă (Timişoara. Timişoara şi Aradul.

a fondului forestier diversificat compoziţional. cu scăderea temperaturii medii anuale şi creşterea cantităţii de precipitaţii. Şi nu în ultimul rând. Ea va induce o etajare a climatului. spre exemplu. cuprinsă între câteva zeci de metri (nivelul Dunării în defileu) şi 1449 m altitudine maximă. În mod similar apare o etajare a vegetaţiei. 2. aducătoare de valenţe multiple în raporturile de interacţiune cu omul. comportamentul demografic al bănăţenilor (derivat dintr-o anumită mentalitate. În al doilea rând. avansul luat devreme s-a menţinut şi mai târziu. a cărbunilor cocsificabili. În primul rând. de la cel de câmpie. În special resursele minerale şi combustibilii au permis înfiriparea timpurie a industriei. baza de susţinere a sistemului teritorial bănăţean este mai favorabilă în comparaţie cu cea a Bârladului sau Moldovei de nord-est.Banatul 16. exemplul pozitiv fiind preluat şi permanentizat. Să ne reamintim de prezenţa minereului de fier şi cupru. Etc. natural sau social. de la silvostepă la etajul pădurilor de conifere. În Banat apare o etajare a reliefului. Proiectul pentru Învăţământul Rural 113 . a faunei şi solurilor (de la molisolurile câmpiei la spodosolurile culmilor muntoase). Ceea ce n-a fost cazul altor regiuni. prin vecinătatea cu spaţii mai dezvoltate a fost de bun augur. poziţia geografică a Banatului. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. specifică) n-a fost orientat spre prolificitate şi creşterea presiunii asupra mediului.5. cât mai ales de bogăţia şi diversitatea resurselor subsolului. ce a generat încă din secolul XVIII un decalaj al Banatului în raport cu celelalte regiuni neindustrializate. a unor obiective turistice de referinţă. mai recent a petrolului şi gazelor naturale. Nu este vorba aici numai de o mai mare diversitate a structurilor peisagistice. la cele de deal şi munte. Or.

Geografia României. Bucureşti. 4. Bibliografie selectivă 1.) 2.Numărul lucrării de verificare. Pop. . .Titlul cursului (Geografia Regională a României). . A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Editura Academiei. Zonalitatea altitudinală este una din legile fundamentale ale Geografiei. Explicaţi antropizarea lor accentuată.Adresa cursantului. Lucrarea de verificare nr. (2. x x x (1992). Regiunile pericarpatice. (2000). Crişana. 3. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Răspunsul va fi logic formulat.6. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. Editura Academiei. x x x (1987). III.0 pct.Banatul 16.) 4. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Care sunt factorii ce au favorizat dezvoltarea economică timpurie a Banatului? (2.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Carpaţii şi Subcarpaţii României. (2. . Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Bucureşti. Comentaţi trăsăturile bio-pedogeografice ale regiunii HaţegPoiana Ruscă. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei.) 3.Specializarea şi anul absolvirii. Gr. Editura Presa Universitară Clujeană. la obiect. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . IV. Munţii Apuseni sunt cunoscuţi ca o entitate de veche şi intensă populare. 2. 4 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. Gr. 13-16 referitoare la regiunile Munţii Apuseni. (2. Pop.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină).5 pct.0 pct. Exemplificaţi acest fenomen în regiunea Crişana.7. Geografia României. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Oradea.5 pct. 16. (2005). Cluj-Napoca. 114 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Haţeg-Poiana Ruscă şi Banat. Editura Universităţii din Oradea.) 5.

definirea rolului catalizator al infrastructurii tehnice a teritoriului în gestionarea sa. Baza naturală de susţinere 17.2. subordonării faţă de capitala recunoscută a provinciei. apariţia în Oltenia istorică a două centre urbane cu potenţial de polarizare în creştere. 17 Menirea acestei unităţi de învăţare este să-i ajute cursantului la: .înregistrarea interferenţelor dintre elemente naturale diferite vizând o finalitate comună.explicarea structurii complexe a unei regiuni în curs de conturare funcţională. Întrebarea care poate fi formulată în acest caz este: de ce nu o singură regiune.Oltenia nordică Unitatea de învăţare Nr.6. De aici şi până la constituirea unor regiuni de sine stătătoare drumul este scurt şi. Comentarii şi răspunsuri la teste 17. într-o manieră ce vizează independenţa funcţională totală. Cele două oraşe sunt în curs de-aşi contura şi consolida un hinterland propriu şi de-aşi regla relaţiile cu vechiul centru atractor de pe alte poziţii. Bibliografie selectivă Pagina 115 116 119 120 122 122 17. de-a lungul timpului şi este receptată în conştiinţa publică drept o entitate de sine stătătoare. au apărut şi se afirmă centre noi. a unor fâşii de inflexiune cu rol de fragmentare şi reorientare a liniilor de forţă specifice vechiului sistem. .1. Componenta antropică şi de habitat 17. Economia regiunii şi perspectivele sale 17. de cooperare şi afirmare independentă. Analiza detaliată a spaţiului geografic aferent vechii provincii atestă prezenţa unor praguri. Pe de altă parte. cu funcţia polarizatoare în continuă expansiune ce se sustrag. Obiectivele unităţii de învăţare nr. credem noi. Mai mult. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. Provincia geografico-istorică a Olteniei se subdivide din punct de vedere al agregatelor spaţiale de tip sistemic în două entităţi şi anume Oltenia nordică şi Oltenia sudică.5. se dezvoltă şi se metamorfozeaz ă permanent. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin a perturbat vechiul sistem teritorial tributar în exclusivitate Craiovei. cu atribute variate.3. . În consecinţă. 115 Regiunile sunt organisme vii care se formează. practica economico-socială a dovedit prezenţa unui raport de inversă proporţionalitate între extensiunea şi complexitatea sistemului teritorial şi capacitatea sa de-a răspunde eficient şi oportun dezideratelor dezvoltării imediate. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 17 17. a liniilor de gravitaţie.4. spre o direcţie sau alta. Oltenia? Cu atât mai mult cu cât ea a fiinţat. limita ce le separa fiind încă ezitantă datorită sinuozităţii şi divagării frecvente. 17 OLTENIA NORDICĂ Cuprins 17.

Cioaca cu Brebenei. câmpurile cu lapiezuri etc. ca urmare relieful carstic le defineşte morfologia. Astfel. Includem aici partea nordică a platformelor Olteţului.Oltenia nordică partea nordică a Olteniei l-a parcurs deja. podurile naturale. valorile termice medii urca la 9-10°C. astăzi integrat regiunii menţionate. Nu lipsesc cheile (Galbenului. în schimb. Retezatul Mic aparţin regiunii. Toate aceste masive sunt alcătuite predominant din roci calcaroase. Acelaşi tip de relief este prezent şi în Podişul Mehedinţi. Diapazonul elementelor climatice variază de la temperaturile medii anuale negative în partea înaltă a Retezatului şi Parângului. amintim Polovragi. 767 m) şi depresiuni dispuse pe două aliniamente. Dintre depresiunile interne. Izverna. Ei i se integrează şi partea vestică a Munţilor Căpăţânii. formaţi din culmi orientate est-vest (Măgura Slătioarei. Baia de Aramă). Cernei). Baza naturală de susţinere Sectorul sudic al grupelor Parâng şi Retezat. 17. de dimensiuni în general reduse. Polovragi. Tot în vest . unele dintre ele (Topolniţa. unul intern şi altul intra-colinar. Epuran. 116 . o tentă uşoară de aridizare climatică pe direcţia vest-est şi de la nord la sud. din grupa Parângului. Martel. Ele sunt colectate în totalitate de Proiectul pentru Învăţământul Rural Climat aflat sub incidenţa influenţelor mediteraneene. depresiunile de captare carstică. A doua treaptă de relief aparţine Subcarpaţilor Olteniei. de la 1 400 mm pe culmile muntoase la 600-700 mm în Subcarpaţii Olteniei şi 600-500 mm în Podişul Getic. deci. Remarcăm. Baza naturală de susţinere a regiunii analizate este formată dintr-o serie de masive muntoase cu morfologie şi altimetrie variate. resimţite îndeosebi în depresiunile vestice (Turnu Severin. Precipitaţiile descresc. vestul Subcarpaţilor şi Podişului Getic alcătuiesc un amfiteatru morfologic inedit. iar dintre cele externe cea mai importantă este Depresiunea TârguJiu-Câmpu Mare. Olteniei nordice îi aparţine şi un sector de bordură al Podişului Getic ale cărui coline mărginesc spre nord depresiunile subcarpatice externe. Topliţa ) posedând valenţe turistice remarcabile. Bistriţei. Tismana. Fuşteica. Vâlcan.nord-vest se produc fenomene foehnale de intensitate mai atenuată. la cele cuprinse între 2-6°C în masivele muntoase mai joase. câmpurile cu doline. să devină polul unei entităţi teritoriale anizotrope axată pe defileul Dunării şi apofizele sale nordice (inclusiv Depresiunea Severinului). Jiului şi Strehaiei dealtfel strâns legată morfologic de structurile subcarpatice. din care munţii Mehedinţi. cu altitudinea. În partea sud-vestică se desfăşoară Depresiunea Severinului şi Dealurile Coşuştei ce debuşează spre Valea Dunării. În perspectivă însă este de aşteptat ca municipiul Drobeta-Turnu Severin. În Subcarpaţi. Resursele de apă sunt cantonate în râurile care îşi au izvoarele sau tranzitează regiunea. în nord se desfăşoară grupa Retezatului. Numărul peşterilor este apreciabil. colţul sud-estic al regiunii având rigorile cele mai pregnante. Poziţia sudvestică a teritoriului îl include în aria de manifestare a influenţelor submediteraneene.2. Novaci şi Tismana. Peştera cu Corali. Cloşani. mărginiţi de Olteţ şi Motru. Muierilor. datorită adăpostului din spaţiile depresionare. Baia de Fier.

Un alt lac. îşi etalează asociaţiile altimetric. Peisaj dominat de păduri de foioase şi conifere. O caracteristică a vegetaţiei regiunii este intercalarea. acvilele. jderul. localizat în zona Ponoarele din Podişul Mehedinţi. cinteza. păducelul. Dunăre. Ţicleni. brun roşcate sau brune. Vâlcan sau Căpăţânii. în etajele inferioare. traversează axial Oltenia de nord colectând pe stânga şi pe dreapta o serie de afluenţi între care Amaradia. cu goruneto-făgetele unei fâşii de tranziţie situată la 600-700 m şi etajul fagului dezvoltat până la peste 1 100 m. Apar şi elemente de climat mai cald precum vipera cu corn (pe calcarele însorite ale zonei Mehedinţi). vegetaţia. a unor specii submediteraneene precum mojdreanul. în partea din avale a Defileului Dunării ce pune în funcţiune marea hidrocentrală (2150 MW) construită în cooperare cu fosta Iugoslavie. în perimetrul Depresiunii Severinului. zăcământul de antracit de la Schela. vulpea. sub cele de conifere podzoluri intens acidificate. din Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare este destinat a alimenta termocentrala de la Rogojel dar şi pentru alte trebuinţe industriale sau agricole. cerbul. climatului sau vegetaţiei. O dispunere asemănătoare o au elementele faunistice. cărpiniţa. Exceptând zona carstică a munţilor şi podişului Mehedinţi. Un rol asemănător îl au acumulările Vădeni. ciocănitoarea. liliacul. în pădurile de foioase avându-şi biotopul preferat mistreţul lupul. pisica sălbatecă. sub pădurile de fag soluri roşcate. iar în cele de conifere ursul. Cel mai expresiv element al acestuia. ale Podişului Mehedinţi sau format rendzine şi pseudorendzine. teritoriul regiunii are o reţea de ape curgătoare şi pânze freatice din care poate să-şi satisfacă necesarul de apă. unele amenajate hidroenergetic. Jiul.Oltenia nordică Râuri cu obârşiile în zona înaltă. Resurse ale solului şi subsolului variate. Pe calcarele masivelor Mehedinţi. Baza de materii prime a regiunii însumează zăcămintele de cărbuni termoenergetici din Podişul şi Subcarpaţii Getici (bazinul Motru-Rovinari. Cuvertura de sol conservă în tipologia ei influenţele substratului litologic. Gilortul. cu obârşiile în perimetrul regiunii Haţeg-Poiana Ruscă. Lacul Ceauru. Depresiunea Severinului este drenată de Bahna cu debuşare directă în colectorul principal. Pe versanţii masivelor Retezat şi Parâng etajarea continuă cu pădurile de răşinoase respectiv cu pajiştile alpine. este Zăton. Târgu Jiu sau Bumbeşti-Jiu. râsul. Motrul şi Tismana. Nu lipsesc solurile hidromorfe. în strânsă corelaţie cu factorii morfologici. Bustuchin. Calcarele de la Pârvuleşti sunt folosite la fabricarea cimentului la Bărseşti. aluvionare sau regosolurile. Potenţialul biogeografic este dispus etajat. începând cu pădurile de stejar termofil din dealurile joase ale Podişului Getic şi continuând cu gorunetele dealurilor de 450-600 m. fluviu ce mărgineşte partea sud-vestică a unităţii. Scoarţa-Albeni. petrolul şi gazele asociate de la Bâlteni. Tismana). În subsol se află o Proiectul pentru Învăţământul Rural 117 . de origine carstică. unde apar frecvent dezorganizări ale reţelei hidrografice epigee şi formarea unor drenaje subterane ample. Husnicioara. cele de la Alunu-Cuceşti. Dintre amenajările hidrotehnice cea mai importantă este barajul de la Porţile de Fier situat în extremitatea sud-vestică a regiunii.

17. Test de autoevaluare Formulaţi răspunsuri adecvate la întrebările: 1. Care dintre oraşele regiunii credeţi ca are cele mai importante atuuri în concurenţă geospaţială a polarizării şi de ce? 118 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cheile. Lor li se adaugă monumentele brâncuşiene de la Târgu Jiu (Poarta sărutului. ponoarele şi izbucurile specifice aceloraşi zone carstice. Coloana infinitului. lacurile şi apele minerale fauna cinegetică şi piscicolă sunt atracţii naturale încă nevalorificate. Masa tăcerii. Fondul forestier se extinde pe suprafeţe notabile în zona montană unde consistenţa şi conformaţia pădurilor este superioară. cele din munţii Vâlcan. Ele permit o utilizare complexă de la cultura cerealelor la păşunile şi fâneţele valorificate pastoral. Aleea scaunelor). Tismana. etnografia zonelor Gorj şi Mehedinţi etc. culele din nordul Olteniei. Ce particularităţi climatice şi hidrografice relevă Oltenia nordică? 2. Peşterile din Munţii şi Podişul Mehedinţi.Oltenia nordică serie de acvifere minerale şi mezotermale cum ar fi cele de la Săcelu sau Ţicleni. cu fertilitate ridicată în lunci şi depresiuni şi mai scăzută în dealuri şi zona montană. mănăstirile Horezu. Polovragi. Oltenia nordică posedă un patrimoniu turistic bogat şi variat. Resursele agricole sunt date de diferitele categorii de terenuri. Căpăţânii şi Retezatul Mic. casa lui Brâncuşi de la Hobiţa.

Actualmente. în contextul unei infrastructuri de acces modernizată. Schela Cladovei sau Ostrovu Mare datând de acum 13 000 – 7000 ani. Dinamica naturală se înscrie în valorile caracteristice întregii ţări. Aşa cum o arată dovezile arheologice descoperite la Baia de Fier sau Boroşteni. răsfirate sau adunate. gradul de urbanizare fiind mai redus. Dimpotrivă spaţiul montan este slab populat ca dealtfel şi Podişul Mehedinţi. regiunea a fost populată încă din paleoliticul mijlociu (cca. Rovinari. cu o concentrare mai expresivă în Podişul Getic şi depresiunile subcarpatice. de asemenea. climatul fără extreme deosebite. Resursele variate ale solului şi subsolului. Structura etnică atestă dominanţa netă a românilor. va amplifica raporturile de cooperare funcţională între cele două centre. Polul gravitaţional principal este municipiul Târgu Jiu (98 000 locuitori) care prin poziţia sa geografică îndeplineşte rolul unui „loc central” regional. cu un profil economic mai complex (agroindustrial) Oraşele sunt mai puţin numeroase şi valorifică. prin poziţia lor. Distanţa mai redusă faţă de Târgu Jiu. Dinamica teritorială a cunoscut o orientare înspre zonele industriale (carbonifere) din sudvest. Novaci) au sub 25 000 locuitori cu excepţia oraşului Motru. îmbătrânirea populaţiei.. sunt factorii ce explică umanizarea densă şi îndelungată. Predomină populaţia rurală. Celelalte oraşe ale regiunii (Baia de Aramă. Bumbeşti Jiu.Oltenia nordică 17. stopată după 1990. sau cele din epoca bronzului (Bălvăneşti. Sate gorjene şi mehedinţene cu structuri şi funcţii diferite. posibilitatea adăpostului în peşteri sau munţi etc. Târgu Cărbuneşti.3. Proiectul pentru Învăţământul Rural 119 . dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii. Aşezările sunt grupate teritorial în luncile şi pe terasele râurilor. Predomină satele mijlocii şi mari. Oraşe în afirmare polarizate de Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. Profilul economic este cel industrial pentru oraşele mari şi mijlocii. Oltenia Nordică sau Oltenia sudică). Componenta antropică şi de habitat Componenta antropică şi de habitat se înscrie. iar oraşele Târgu Jiu şi Drobeta – Turnu Severin au şi atribuţii politico-administrative şi culturale. cu trăsături particulare. răspândirea populaţiei reflectă indicele de favorabilitate al factorilor naturali. Miloştea) sau fierului. Apar şi sate foarte mari. complementaritatea indusă de contactul formelor de relief. în vetrele depresionare şi. convergenţele hidrografice sau a căilor de comunicaţie. În ultimii ani se amplifică funcţia turistică. Continuitatea populării o atestă vestigiile de la Ogradena. Ţicleni. Al doilea centru de polarizare este oraşul Drobeta TurnuSeverin (116 342 locuitori) a cărui amplasare pe Dunăre îi conferă un statut spaţial de relativă independenţă în raport cu ariile polarizate învecinate (Banat.(romii). 50 000 ani). bilanţ demografic fluctuant. încadrat demografic în categoria superioară a oraşelor mijlocii. cu scăderea natalităţii. mai rar pe versanţii cu declivităţi mai reduse. în vreme ce oraşele mici păstrează anumite tente industrial-agrare. Teritoriu populat încă din preistoric.

Bumbeşti Jiu. Printre staţiunile de interes regional este şi Bala din Podişul Mehedinţi. cât şi obiceiurile sau tradiţiile ancestrale. în sud.4. iar interdependenţele şi conexiunile între elementele componente ale organismului teritorial se înmulţesc şi se fortifică. Pomicultură. Exceptând fabrica de ciment de la Bârseşti. ale cărei ape mezotermale sunt utilizate în scop curativ încă din vremea romanilor. care s-a constituit într-un veritabil lanţ trofic pentru subramurile apropiate. industria celulozei şi hârtiei. se amplifică urbanizarea. Odată cu creşterea altitudinilor şi a fragmentării terenurilor se trece spre predominanţa creşterii animalelor. este oraşul Târgu Jiu unde se practică un turism cultural generat de valorificarea moştenirii brâncuşiene. tricotaje şi confecţii. în aceleaşi oraşe. 120 . Lângă Târgu Cărbuneşti este în construcţie o mare întreprindere de componente auto. în fâşia submontană şi montană practicându-se un oierit intens. Oltenia de nord exemplifică acest stadiu incipient de agregare sistemică în care. în lunca Jiului legumele. Târgu Cărbuneşti. deci tranşează opţiunile înspre o entitate teritorială sau alta. Pentru ocuparea forţei de muncă feminine din regiune s-au implantat mici intreprinderi de textile. spre nord-vest sau Alunu. de lângă Târgu Jiu. pe fondul afirmării industriei. Ei i se adaugă în ultimul timp localitatea Ţicleni ale cărei acvifere cu ape minerale sulfuroase Proiectul pentru Învăţământul Rural Interferenţe ale ramurilor economice principale. Industrie energetică şi prelucrătoare.Oltenia nordică 17. cultivându-se pe suprafeţe extinse cerealele sau plantele tehnice. deşi nu a înregistrat mari grupări teritoriale. Prelucrarea lemnului se realizează la Târgu Jiu. a laptelui la Novaci şi Târgu Jiu. Principala ramură. în general avem de-a face cu intreprinderi mici şi mijlocii uşor adaptabile noii strategii de dezvoltare a industriei în perioada actuală Turismul este o ramură economică aflată la începutul dezvoltării propriu-zise. a fost exploatarea cărbunilor la suprafaţă sau în subteran (50% din producţia de lignit a României) în bazinele Motru şi Rovinari. Activităţi turistice în afirmare. Poziţia ocrotită a oraşului Bumbeşti-Jiu explică localizarea aici a unei industrii de interes militar reconvertită după 1990 spre fabricarea aparaturii casnice (frigidere). Motru. Tismana. Principalul centru. În zona Novaci şi Vaideeni el este moştenit de la populaţia „descălecată” aici din Mărginimea Sibiului ce şi-a conservat atât folclorul. în zonele joase. Rovinari. cu infrastructura cea mai bogată. Materialele de construcţiei sunt reprezentate prin cea mai mare fabrică de ciment din ţară. iar pe versanţi şi terase pomii fructiferi. alimentară. Cea mai veche staţiune este însă Săcelu. ale depresiunilor subcarpatice şi ale Podişului Getic. Agricultura valorifică atuurile diversităţii pedologice şi climatice. ceea ce a dus la apariţia unităţilor de producţie şi reparare a utilajului minier de la Târgu Jiu. dar şi spre Husnicioara. Industria. cea de la Bârseşti. situat la est. Economia regiunii şi perspectivele sale Conjugarea industriei cu agricultura este proprie tuturor regiunilor în curs de individualizare ştiut fiind că tocmai activităţile industriale sunt cele care stimulează urbanizarea şi polarizarea. este destul de diversificată. creşterea animalelor. Municipiul Drobeta Turnu Severin s-a afirmat în domeniul construcţiilor şi reparaţiei navelor fluviatile.

dar şi celelalte unităţi montane. Cea mai importantă este şoseaua CraiovaTârgu Jiu-Petroşani cu legătură spre Transilvania şi vestul ţării.Oltenia nordică şi clorurate stau la baza primelor iniţiative de exploatare curativă. Proiectul pentru Învăţământul Rural 121 . ci şi o complementaritate funcţională profitabilă. în sens. menite a pune în valoare gravitaţia naturală existentă spre acesta. Prin intermediul portului fluviatil Drobeta – Turnu Severin regiunea are acces la calea navigabilă a Dunării cu direcţionare spre centrul Europei sau. posedă obiective a căror amenajare se impune cu stringenţă. Un rol important pentru circulaţia regională îl are şoseaua longitudinală est-vest. În satele subcarpatice gorjene există premise favorabile dezvoltării în perspectivă a turismului rural. cu ramificaţii şi legături spre Serbia/Muntenegru şi Ungaria. Nu lipsit de interes este turismul de tranzit de-a lungul Văii Jiului şi cel spre Defileul Dunării care va deveni în perspectivă una din zonele turistice de importanţă internaţională. în primul rând. spre Marea Neagră. Concomitent. ca axă de transport europeană. a interrelaţiilor spaţiale cu Drobeta – Turnu Severin va asigura regiunii nu numai un cap de pod spre culoarul Dunării. între Râmnicu Vâlcea şi Târgu Jiu. Polovragi (cu mănăstirea şi peştera cu acelaşi nume). cel gorjean şi cel mehedinţean. Imaginea viitoare a regiunii Olteniei nordice poate fi construită pe fortificarea funcţiilor atractoare ale oraşului Târgu Jiu. ce traversează principalele depresiuni subcarpatice. cu debuşare în E70 la Drobeta – Turnu Severin. mai ales în domeniul speoturismului. unde Podişul şi Munţii Mehedinţi. Potenţialul de dezvoltare a turismului este însă mult mai bogat. castrul roman) se asociază unor obiective culturale (muzee.Turnu Severin unde vestigiile istorice (ale podului peste Dunăre construit de Apollodor din Damasc. Timişoara . printre primele cavităţi subterane din ţară amenajată turistic). Dezvoltarea şi modernizarea în continuare a infrastructurii tehnice a teritoriului. întărirea coeziunii interne. de penetrare spre Subcarpaţi şi Carpaţi. Căile ferate însoţesc cele două axe rutiere majore pe acelaşi traseu şi cu aceleaşi oportunităţi de transport. Sistemul căilor de transport atestă prezenţa unor drumuri orientate preponderent pe direcţia nord-sud. monumente). afirmarea turismului în zona montană şi subcarpatică va stimula fenomenul de individualizare funcţională pornind de la cele două spaţii mentale conturate deja. Tismana. O altă localitate cu funcţii turistice complexe este oraşul Drobeta . invers.Drobeta-Turnu Severin-CraiovaBucureşti. În partea sud-vestică teritoriul regiunii este traversat de şoseaua internaţională E70. Alte areale turistice sunt Baia de Fier (cu cunoscuta Peştera a Muierilor.

Ielenicz. Cluj-Napoca. Târgu Jiu este poziţionat central ceea ce îl favorizează prin reducerea distanţelor faţă de oricare din arealele periferice. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. o poziţie geografică la Dunăre care.Oltenia nordică 17. M. inclusiv în perspectivă. pe o axă. În primul rând. ca axă hidrografică regională detaşându-se Jiul.. cea a Jiului. 2. Drobeta-Turnu Severin posedă un potenţial antropic mai ridicat derivat din numărul mai mare de locuitori. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. excentrică în raport cu teritoriul regiunii ceea ce presupune dificultăţi în gestiunea acestuia. Din punct de vedere hidrografic. Dimpotrivă. ca centru de referinţă al Gorjului şi ca marele depozitar al unei moşteniri 17. Editura Universitară. Geografia României. Bucureşti. Editura Presa Universitară Clujeană. Carpaţii şi Subcarpaţii României. 122 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. Subcarpaţii României. Astfel. Ca influenţe climatice. Gr. Ileana-Georgeta. 3. 2. Fiecare din cele două oraşe. Editura Academiei. III. Ghincea. de la cel de câmpie în sud.5. Oltenia nordică are un climat etajat. Mioara (2003). Punctul său slab provine din aceeaşi poziţie geografică periferică.6. Bucureşti. Dunărea colectează întreaga reţea organizată în munţi şi podişuri. cu ploi de toamnă şi ierni mai blânde. (2000). Pătru. În zonele carstice apar acvifere subterane iar în Retezat lacuri glaciare. de intensă circulaţie. în contextul intensificării traficului european pe fluviu îi va crea oportunităţi în plus. Bibliografie selectivă 1. la cel de podiş în centru şi cel montan (inclusiv alpin) în nord. Pop. aici se resimt puternic influenţele submediteraneene din sud-vest. are o serie de puncte tari şi puncte slabe care vor conta în configurarea rezultatului final al competiţiei dintre ele.. Mai mult el posedă atribute mentale mai solide. nord-vest. x x x (1987).

18 OLTENIA SUDICĂ Cuprins 18. cel oltean.prezenţa unui spaţiu mental bine închegat.1. dar şi părţii centrale şi sudice a provinciei istorice Oltenia. unde Oltul o desparte de teritoriul polarizat de Bucureşti şi în vest unde urmează parţial lunca Dunării. 18. cu trăsături caracteristice. Comentarii şi răspunsuri la teste 18.6. climatului de câmpie cu variaţii reduse.identificarea unui spaţiu mental. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3.5.descrierea unei entităţi teritoriale grefată pe un suport fizicogeografic relativ omogen.disfuncţiile evidente care s-ar manifesta în cazul delimitării unei regiuni echivalente provinciei istorice susmenţionată. până aval de Drobeta-Turnu Severin. . Oltenia sudică se substituie ca topic unei regiuni fizicogeografice denumită Câmpia Olteniei.Oltenia sudică Unitatea de învăţare Nr.1.peisajul cu numeroase tente de omogenitate datorate reliefului jos. cu atribute de specificitate şi unicitate certe.existenţa unui centru polarizator net detaşat în raport cu celelalte oraşe. . de-a lungul Dunării. 18 18. 18 Abordarea acestei unităţi are următoarea menire formativ-educativă: . Baza naturală de susţinere 18. cea sudică.2. Bibliografie selectivă Pagina 123 123 125 127 128 129 18. vegetaţiei de stepă şi silvostepă. . Componenta demografică şi de habitat 18. Deosebit de ambiguă este limita nordică. Argumentele pentru delimitarea ei ca entitate teritorială de tip sistemic sunt: . Limitele acestei regiuni sunt bine precizate pe trei laturi. .exemplificarea rolului indicilor de favorabilitate naturală în optimizarea relaţiilor spaţiale. Economia regiunii şi perspectivele sale 18.2. Convenţional ea poate fi fixată pe cumpăna de ape ce desparte Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare de dealurile Piemontului Getic. . în est. în primul rând. Baza naturală de susţinere Uniformitate peisagistică determinată de relieful aplatizat de câmpie şi dealuri joase.4. datorită sinusoidelor frecvente ale traseului său generate de difluenţa frecventă a vectorilor de gravitaţie spre regiunea învecinată. Componenta naturală a sistemului regional este constituită. puţin fragmentat şi denivelat. din Câmpia Olteniei compartimentată în două 123 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Obiectivele unităţii de învăţare nr.

iar la limita estică se află Oltul. Afluenţii de ordin inferior au cursuri temporare.etc. Precipitaţiile descresc de la vest la est. Jiul şi Oltul – ca principali vectori hidrografici. cu altitudini ce nu depăşesc 300 m care prin morfologia lui a facilitat atât o pedogeneză intensă. cu graminee şi pâlcuri de stejar brumăriu şi pedunculat. la rândul ei. mojdreanul (Fraxinus ornus). fazanul. dar şi în cele ale câmpiei propriu-zise. în majoritatea lor. soc. În zonele joase ale câmpiei predomină rozătoarele (hârciog. Vegetaţia din platformele Strehaiei şi Olteţului se compune din stejar termofil. pisica sălbatecă. Direct în Dunăre se varsă şi Drincea sau Desnăţuiul. ghimpele (Ruscus aculeatus). În sud-vestul regiunii a pătruns vipera cu corn sau broasca ţestoasă de uscat (ambele specii submediteraneene). Olteţul. Compoziţia faunei reflectă diversitatea biotopurilor existente. iepuri. Dunărea. anin. Solurile alcătuiesc un degrade tipologic de la câmpie. iar poziţia sudică a regiunii ridică temperatura medie anuală la peste 11ºC. potârnichea. plop. între care fluviul Dunărea deţine ponderea cea mai ridicată. Ca notă morfologică aparte semnalăm dunele de nisip din zona DăbuleniSegarcea fixate prin plantaţii de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. Amaradia. În partea nordică ea se ataşează sectorului central şi cel apusean al Podişului Getic reprezentat prin platformele Olteţului şi Strehaiei (subdivizată. orbete). Vechile sale bălţi şi ostroave au fost transformate antropic. care formează unele dintre cele mai extinse şi compacte asociaţii. prepeliţa. odată cu creşterea indicelui de ariditate. aceasta fiind considerată adesea ca un mare con de dejecţie al Dunării la debuşarea sa în Depresiunea Getică. primăverile timpurii. Câmpia Băileştilor şi Câmpia Romanaţilor. Stepa şi silvostepa larg desfăşurate. Resursele de apă sunt înmagazinate în reţelele de suprafaţă. Oltenia sudică este străbătută axial de Jiu. în scopuri agricole. cât şi o umanizare asemănătoare A treia unitate poate fi considerată Lunca Dunării care începe să se contureze imediat ce fluviul evadează din strânsoarea defileului lărgindu-se treptat până la 2-5 km. Partea sudică a regiunii se confruntă cu un deficit de apă ce trebuie asigurat prin aducţiuni din Dunăre sau râurile principale. vulpea. Climatul se încadrează altimetric celui de câmpie joasă. verile fiind călduroase. Mari rezerve de apă sunt cantonate în structurile piemontane ale Podişului Getic. unde predomină cernoziomurile şi cernoziomurile levigate spre dealurile piemontane. Teslui).Oltenia sudică Climat cald cu influenţe sudvestice. Zăvoaiele de luncă însoţesc cursul râurilor mari şi au în compoziţia lor diverse specii de salcie. Cea mai mare parte a regiunii se află sub influenţa maselor de aer submediteranean venite dinspre vest. în diferite Proiectul pentru Învăţământul Rural 124 . În pădurile de stejar vieţuiesc mistreţul. sânger. popândău. În câmpie apar asociaţiile de silvostepă. scumpia (Cotinus coggygria). argiloase. iar toamnele îndelungate. în platformele Huşniţei şi Bălăciţei). de la 650 la 500 mm (568 mm medie anuală la Craiova). cu soluri roşcate şi brun roşcate. Tipice pentru regiune sunt elementele floristice submediteraneene precum: cărpiniţa (Carpinus orientalis). în perioadele secetoase scurgerea lor încetează. Un relief jos. În perimetrul său cele două râuri primesc o serie de afluenţi (Motru. subunităţi. cer şi gârniţă.

petrol şi gaze. Răspândire populaţiei este inegală în teritoriu. din punctul de vedere al dovezilor arheologice. Populaţia rurală păstrează încă o uşoară creştere deşi fenomenul îmbătrânirii este vizibil. Satele mari. în vecinătatea surselor de apă. Aşezările rurale aparţin categoriilor de sate mici. depăşind astfel media pe ţară (5. Resursele naturale aparţin combustibililor fosili. sub 100 locuitori. datorită izolării lor frecvente. teritoriul câmpiei densităţi demografice sub media pe ţară. Partea nordică.5 aşezări/100 km²). Gârla Mare. localizate de-a lungul râurilor. obiceiuri. Există şi un număr destul de însemnat de sate foarte mici. fertile cu disponibilităţi de utilizare pentru o gamă variată de culturi. Omogenitate etnică. cu depopularea. la care se adaugă funcţii industriale (extractive) sau de 125 Vechi vetre de civilizaţie paleolitică şi neolitică. care se confruntă. muzee. Valoarea ei descreşte de la est la vest şi de la nord la sud. mănăstiri. Oltenia sudică se constituie. monumente. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Iancu Jianu. Componenta demografică şi de habitat Condiţiile naturale prielnice au favorizat umanizarea timpurie a teritoriului studiat. În partea nordică. spre Craiova. Potenţialul turistic deţine preponderent obiective antropice (biserici. Dovezi paleolitice şi mezolitice au fost descoperite la Brebeni. mijlocii şi mari. cule. şi Olt. Vinca şi Vădastra) şi cele din epoca metalelor (Sălcuţa. energetici. Au urmat culturile neolitice (Dudeşti. ajungând la 5-12 localităţi/100 km². în unele areale la peste 110-120 locuitori/km². exploatate în Piemontul Getic (Vedea. Profilul economic rămâne cel agricol. a câmpiei nisipoase. Ipoteşti. Slatina. folclor). Vădastra. de la Ostrovu Mare. într-un teritoriu al continuităţii populării şi succesiunii culturilor de mare relevanţă. Verbicioara. Pe dunele de nisip sau format psamosoluri. poligonală. Fărcaşele. Satele din Câmpia Olteană au o structură adunată. Izvoru. s-au dezvoltat de regulă în vecinătatea centrelor urbane. Irimeşti. spre deosebire de satele din Podişul Getic unde aspectul linear sau tentacular se întâlneşte deseori. Dimpotrivă. Densitatea aşezărilor este mai mare în podiş decât în câmpie. cea mai slab populată fiind fâşia sudică. Brădeşti). dintre minorităţi numai cea ţigănească fiind mai numeroasă.Oltenia sudică Hidrocarburi şi terenuri agricole fertile. sub 500 locuitori. tradiţii. În luncile râurile se extind solurile aluvionare dar şi cele hidromorfe. În Piemontul Getic peste 60% din aşezări se încadrează în grupa satelor mici. exceptând zona municipiului Craiova. Structura etnică este covârşitor românească.3. unde câmpia se asociază cu podişul generând complementaritate sub aspectul resurselor este mai dens populată ajungându-se. cel al bazinului Motru. se exploatează cărbuni inferiori. orientat atât spre nord. grade de podzolire. Ostrovu Mare. cât şi spre sud. a arterelor de circulaţie. într-un teritoriu cu gravitaţie difuză. 18. Importante pentru regiune sunt resursele agricole alcătuite din soluri profunde. ca premisă a viitoarelor oraşe. cu diferite specializări pe subramuri. spre Târgu Jiu. Basarabi) cu numeroase situri localizate între bucla Dunării. utilizaţi de marile termocentrale din suburbiile Craiovei.

în spaţiul alocat. în proporţie decisivă. cât şi a cererii din alte regiuni ale ţării. Filiaşi. Caracal. Calafat. îndeosebi din Transilvania. Drăgăşani. Singurul oraş mijlociu este Slatina care. servicii. Bălceşti. Scorniceşti. de veritabil „loc central” al regiunii. Segarcea. Piatra Olt. deşi este situat pe stânga Oltului. Corabia. dar şi în zonele periurbane. Băileşti. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 126 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Atribuţiile polarizatoare revin municipiului Craiova (311 326 locuitori) care beneficiază de o poziţie geografică deosebit de avantajoasă. Oraşele aparţin. Reliefaţi principalele trăsături ale sistemului urban regional. unde condiţiile pentru astfel de culturi sunt deficitare. care s-au specializat în cultura legumelor şi zarzavaturilor destinate atât satisfacerii pieţei regionale. Balş. sub 50 000 locuitori (Strehaia. Vânju Mare.Oltenia sudică Craiova – un „loc central” ilustrativ prin polarizarea sa. Ce atribute structurale posedă sistemul teritorial al Olteniei sudice? 2. De notat numeroasele aşezări cu moşia amplasată în lunca Jiului şi Oltului. puteţi răspunde. aşezărilor urbane mici. Drăgăneşti Olt). 18. se racordează sistemului urban al Olteniei sudice. la următoarele întrebări: 1. Test de autoevaluare După parcurgerea acestei unităţi de învătare.

alimentară. nevoite a le culca cu suliţele). dintre pomii fructiferi. porcine. La Slatina se află cel mai important centru de producere a aluminiului (pe baza aluminei obţinută la Oradea şi Tulcea). Sadova şi Dăbuleni fiinţând podgorii renumite. Economia regiunii şi perspectivele sale Dezvoltarea regiunii a debutat după al doilea război mondial. Pe dunele de nisip din sudul aceleaşi unităţi de relief s-au extins culturile de viţă de vie. în raport cu alte regiuni. anterior acestuia întreaga Oltenie. mobilă. cais. Scorniceşti funcţionează mici intreprinderi textile. creşterea animalelor (bovine. axat pe valorificarea obiectivelor antropice din principalele oraşe. Proiectul pentru Învăţământul Rural . plante furajere. se practică un turism cultural. automobile). se cultivă intens mărul. Fabrici de zahăr. industrie chimică. Drăgăşaniul este un centru al vinificaţiei. Aici. păsări. dar şi al produselor din cauciuc. la loc de frunte situându-se. Centrul industrial principal este Craiova unde este concentrată o puternică industrie constructoare de maşini (locomotive – cunoscuta intreprindere “Elecroputere”. textilă. Industria s-a afirmat în domeniul energetic prin construirea marilor termocentrale de la Turceni. desigur. unde este concentrată şi cea mai importantă bază hotelieră. aprovizionate cu materie primă obţinută în regiune funcţionează la Craiova.maşini agricole. fiind una din provinciile istorice ale ţării slab dezvoltate economico-social. de câtre lanurile de grâu. pe vremea dacilor. Rogojelu şi Işalniţa ce valorifică zăcămintele de cărbuni inferiori din bazinul Motru şi Piemontul Getic. în schimb. vişin). alimentare sau ale construcţiei de maşini. 127 Economie structurată pe industrie şi agricultură. Oltului şi Dunării legumele găsesc condiţii ideale de dezvoltare. Craiova. materiale de construcţie. la Caracal şi Balş se fabrică material rulant. în calea pătrunderii oştilor lui Lisimah. floarea soarelui. Corabia şi Calafat. într-o proporţie mai ridicată. sfeclă de zahăr. Lipsa unor obiective naturale de mare impact atractiv este una dintre cauze. la Segarcea. părul şi prunul. Câmpia Olteniei este unul din marile grânare ale ţarii. La Filiaşi. Pleniţa. Agricultura are şi aici o tradiţie milenară (a nu se uita obstacolele impuse. cireş. ovine. În zona Podişului Getic culturii plantelor menţionate anterior i se asociază. Ulterior s-au adăugat hidrocentrala Porţile de Fier II construită pe Dunăre în colaborare cu fosta Iugoslavie şi o serie de mici hidrocentrale situate pe cursul inferior al Oltului în cadrul amenajării sale complexe.4. soia. avioane. Activităţile turistice sunt. invers. În consecinţă. spre Bucureşti şi Litoralul Mării Negre). Poziţia geografică înscrie unitatea analizată pe trasee numeroase ale turismului de tranzit (către defileul Dunării de la Porţile de Fier şi Valea Cernei. mult mai limitate. Se cultivă porumb.Oltenia sudică 18. cabaline). În luncile umede şi intens aluvionate ale Jiului. orz. Unele dune au fost fixate şi prin culturi de pomi fructiferi de climat mai cald (piersic. spre Oltenia nordică şi zona montană aferentă sau. Viticultura şi pomicultura definesc profilul agricol al unor vaste teritorii din sudul Podişului Getic unde se află cunoscuta podgorie a Drăgăşaniului. Strehaia. ca şi Moldova dealtfel.

precum şi drumul naţional ce urmează Valea Oltului cu legătură spre Bulgaria. cu larga extensiune a unui relief de câmpie aplatizat şi puţin fragmentat.afirmarea sectorului economic al transporturilor în contextul construirii noului pod. celelalte oraşe (Strehaia. Drăgăşani. Din ea se ramifică căi ferate de penetraţie (spre Drăgăşani-Râmnicu Vâlcea. Craiova. Căile ferate sunt reprezentate prin magistrala Bucureşti – Craiova– Timişoara . a potenţialului agricol important pe care îl deţine. 2. Segarcea.. Dunăre. un climat de câmpie cu amplitudini reduse ale elementelor meteorologice în teritoriu. Corabia.restructurarea industriei cu menţinerea şi ridicarea performanţelor unor ramuri în care s-a afirmat în ultimele decenii (construcţii de maşini. de importanţă europeană peste Dunăre în zona Nikopol-Turnu Măgurele. . Drăgăneşti Olt) aparţinând grupei aşezărilor urbane mici. . 128 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Băileşti. Căile de transport au fost avantajate în construirea lor de relieful plan sau uşor denivelat al câmpiei şi podişului.amplificarea activităţilor economice şi turistice în localităţile de pe malul Dunării concomitent cu creşterea rolului acestei axe de circulaţie fluviatilă în Europa. O altă cale rutieră importantă este şoseaua Craiova-Târgu Jiu-Petroşani-Deva care scurtcircuitează şoselele E70 şi E68. .5. Regiunea de faţă se impune prin prezenţa unui oraş mare. competitivă.valorificarea superioară. Caracal. dar şi de calea ferată Craiova-Filiaşi--Petroşani cu legături spre Transilvania.diversificarea ofertei turistice prin stimularea unor forme de turism precum: turismul viticol (în zona podgoriilor). . El nu este concurat de alte centre. aflată la limita estică a regiunii. cu legături spre Ungaria şi Serbia/Muntenegru. un sistem de aşezări umane clar ierarhizat. Balş. Calafat. 18. Filiaşi-Motru) La Craiova funcţionează un aeroport. Bălceşti. având ca pol un oraş situat (încă un mare atu !) în centrul geografic al unităţii etc. Oltenia sudică îşi leagă perspectivele de dezvoltare de realizarea următoarelor deziderate ce trebuie incluse cu necesitate în strategia sa pe termen lung: . Oltenia sudică este traversată de şoseaua europeană E70. Vânju Mare. Se impune modernizarea bazelor ce vizează turismul de tranzit şi cultural. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Piatra Olt.Stamora Moraviţa.Oltenia sudică Optimizarea Dunării ca axă economică internaţională. Oltenia sudică se constituie într-o regiune geografică dintre cele mai ilustrative datorită unui cumul de însuşiri structurale cum ar fi: uniformitatea peisajului. industrie alimentară şi chimică). Filiaşi. turismul de agrement nautic pe Jiu. turismul rural). Olt. cu statut de „loc central” ce-i asigură exercitarea în condiţii optime a funcţiei polarizatoare a întregului teritoriu. Scorniceşti. o vegetaţie de stepă şi silvostepă tipică.

Bucureşti. Editura Academiei Române. I. x x x (1992).6. Geografie fizică. Geografia României. Geografia Văii Dunării Româneşti. Editura Academiei. Editura Academiei Române. 2. Regiunile pericarpatice. 3. Bibliografie selectivă 1. x x x (1983) Geografia României.Oltenia sudică 18. x x x (1969). Bucureşti. IV. Bucureşti. Proiectul pentru Învăţământul Rural 129 .

având ca pol oraşul Râmnicu Vâlcea.6. iar cea de-a doua la contactul Podişului Getic cu câmpia. Brădet. alcătuite din pietrişuri şi nisipuri. 19 19. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită dintr-un relief etajat în trepte succesive. 19 MUNTENIA DE NORD-VEST Cuprins 19. piemontane. în sud. generează un peisaj de dealuri domoale. Cândeşti). una centrată pe cursul Oltului. Baza naturală de susţinere 19.identificarea unei regiuni geografice în curs de consolidare ca sistem teritorial. Frunţi. Ghiţu.2. interne (Câmpulung. intens valorificate agricol. Componenta antropică a sistemului regional 19.1. Apar cele două şiruri de depresiuni. Obiectivele unităţii de învăţare nr.5.identificarea unor subsisteme teritoriale particulare.Muntenia de nord-vest Unitatea de învăţare Nr. Se instituie într-un sistem teritorial uşor asimetric. . Arefu. Jiblea) şi intracolinare separate de culmi acoperite cu păduri (Dealu Negru. Este o regiune în conturare. de până la 300 m altitudine. respectiv Munţii Făgăraşului la nord. Sălătruc. Dealu Ciocanu). datorită prezenţei a două arii de gravitaţie. de la Câmpia Piteştilor. Bibliografie selectivă Pagina 130 130 132 134 135 136 19. 19: Studierea acestei unităţi de învăţare permite cursantulului: .cuantificarea avantajelor complementarităţii geografice. la Podişul şi Subcarpaţii Getici. aspect ce-i permite un contact greu sesizabil cu Podişul Getic ale cărui platforme (Cotmeana. Masivele sudice ale Munţilor Făgăraşului (Cozia. O trecere asemănătoare se produce între podiş şi Subcarpaţii Getici unde relieful devine mai semeţ (Măgura Măţău ajunge la 1 018 m altitudine) şi mai accidentat. . cu vectorii interrelaţiilor în aşezare matricială. Câmpia Piteştilor aparţine grupei câmpiilor înalte. . Iezer-Păpuşa) flanchează spre miazăzi Depresiunea Loviştei (unde s-a adăpostit « ţara » cu acelaşi nume.explicarea rolului axelor de circulaţie în optimizarea funcţiilor teritoriului.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 19. fapt cauzat de relativul echilibru între cei doi poli amintiţi anterior precum şi de efectul de disipare funcţională resimţit.4. 130 Proiectul pentru Învăţământul Rural . polarizată de Piteşti. de regulă în regiunile situate în vecinătatea marilor metropole. 19.3. Economia şi perspectivele regiunii 19.

Etajare climatică tipică. brune acide. Nu lipsesc zăvoaiele cu sălcii. în final în climatul montan al culmilor înalte (-2ºC. Zigureni. cel de câmpie (810ºC. urcă la peste 1 800 m altitudine în interiorul masivului făgărăşan. umbrisolurile. de la turismul balneoclimateric al depresiunilor joase la cel bazat pe sporturile de iarnă în munţii înalţi. la peste 600-700 m. munte. Cozia). la păstoritul alpin. Creasta nordică a Făgăraşului. Vâlcele. Regiunea este drenată de către Olt şi Argeş cu afluenţii lor (Topolog. se dezvoltă larg etajul coniferelor care. La contactul dintre Subcarpaţii Getici şi structurile montane apar ape minerale sulfuroase sau clorurate (Ocnele Mari. Relieful glaciar al acesteia (abrupturi. 131 Proiectul pentru Învăţământul Rural . temperatura medie anuală. Nu lipsesc litosolurile. Călimăneşti-Căciulata. circuri. morene) posedă însuşiri atractive deosebite. Cele de la Cozia sunt uşor termalizate. iar acestea fac loc. Goleşti) şi Olt (Turnu. de la rozătoarele specifice câmpiei la animalele mari. plop sau arealele cu plantaţii de salcâm (o importanţa bază meliferă). Domeniul podzolurilor este deosebit de extins şi este reprezentat prin numeroase tipuri subtipuri (brune. de la cultura cerealelor în câmpie. 500 mm precipitaţii) trecând lent într-un climat de dealuri dispuse etajat şi. după o fâşie de interferenţă a fagului cu răşinoasele. Râul Târgului). în principal. Cerbureni. majoritatea sub formă de zăpadă). Râmnicu Vâlcea. Fauna relevă şi ea o etajare asemănătoare. (Jugur. cu cele mai ridicate cote altimetrice din România (Moldoveanu. Călimăneşti. din pădurile montane. Zonalitatea altitudinală a solurilor este deosebit de expresivă. Râul Doamnei. molisolurile degradate (cernoziomul levigat) învecinânduse cu argiluvisolurile podişului sau cambisolurile subcarpatice. Oltul adună doar o serie de afluenţi (în primul rând Topologul şi Bistriţa Vâlcii). Căpăţânii) respectiv o arie subcarpatică şi de podiş situate la vest de Olt. Dacă Argeşul îşi localizează izvoarele şi cursul superior şi mijlociu exclusiv în spaţiul său. precum şi lacurile glaciare din Munţii Făgăraşului. Latoriţei. Ocniţa. Resurse de apă bogate aparţinând Oltului şi Argeşului. Fenomenele de gravitaţie naturală spre culoarul Oltului. de interes cinegetic. Valea Iaşului. podiş. o specie ocrotită. Negoiu.Muntenia de nord-vest Amfiteatrul morfologic cu patru trepte: câmpie. 2 535 m) asigură o limită tranşantă spre regiunea Transilvaniei sudice. lignit. salba de lacuri din avale: Oeşti. datorită expoziţie sudice. Varietatea tipurilor de climă creează disponibilităţi multiple activităţilor antropice. Olăneşti. solurile aluviale. Silvostepa din câmpia înaltă trece în asociaţia stejăretelor din dealurile joase ale Podişului Getic. O notă aparte pentru prezenţa în Munţii Făgăraş a caprei negre. În partea sudvestică se înserează obârşiile râului Vedea. Govora etc). De reţinut amenajările hidrotehnice de pe Argeş (lacul şi hidrocentrala de la Vidraru. Resursele subsolului integrează regiunea în fâşia orientată est-vest a zăcămintelor de cărbuni inferiori. pădurilor de amestec stejar-fag şi de fag caracteristice măgurilor subcarpatice. precipitaţii de peste 1000 mm. urmate de cele de ordin antropic. creste. Subcarpaţi. Râureni. 2 544 m. ataşează regiunii şi partea sud-estică a grupei Parâng (Munţii Lotru. Vălsan. Govora. Climatul urmează etajarea morfologică. văi. anin. În munţi. brune acide alpine).

O valoare aparte are patrimoniul turistic reprezentat printr-un peisaj montan spectaculos în Făgăraş. petrolului.000 ani) la adăpostul redutei naturale subcarpatice şi montane. Hulubeşti. datorită restrângerii drastice a activităţilor industriale).). Frecvent ele îşi ataşează şi un profil industrial determinat de extracţia cărbunilor. Aninoasa) a celei cu exploatări de petrol şi gaze (Moşoaia. În ultima Populaţie relativ densă. Dinamica naturală este definită de sporul natural redus.000-1. fixate acolo şi din motive strategice. Calcarele de la Albeşti. Spineni. Funcţiile economice sunt şi ele felurite. Merişani. Să nu uităm că regiunea a fost străbătută de limesul transalutan marcat de castrele romane Buridava (Ocniţa).Muntenia de nord-vest Bogăţii ale subsolului variate: cărbuni. iar în zonele montane şi subcarpatice în creşterea animalelor. podiş şi subcarpatică (140-160 locuitori/km²). 132 Proiectul pentru Învăţământul Rural . sării. Arutela (Bivolari). la cele mari şi foarte mari din depresiuni. Topoloveni etc. Structural şi textural sunt întâlnite satele adunate. condiţiilor favorabile de amplasare a habitatelor şi infrastructurilor. răsfirate. iar primele capitale ale Ţării Româneşti. cu cele trei componente ale sale (agricol. Bistriţei. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a peisajului regional înscrie unitatea între sistemele teritoriale cu o populare densă în zonele de câmpie.3. În Piemontul Getic satele de interfluviu sunt extrem de rare ca urmare a dificultăţilor de aprovizionare cu apă din pânzele freatice aflate la adâncimi notabile. îmbătrânirea populaţiei şi feminizarea ei (prin migrarea pentru muncă a bărbaţilor. Predomină satele agricole specializate. Jidava. Oltului mijlociu şi Lotrului. cum ar fi. munţii Lotru sau Căpăţânii. Sânbotin. Berbeşti. Acestuia i se adaugă obiective turistice de mare rezonanţă. au fost Câmpulung şi Curtea de Argeş. Optaşi. Poiana Lacului. în spaţiul câmpiei. gazelor naturale sau prelucrarea lemnului. nisipurile şi pietrişurile râurilor sunt folosite în construcţii.000. podiş-Subcarpaţi. gaze. Godeni. Vedea. culoarele de vale largă sau fâşia de contact morfologic câmpie-podiş. poziţiei geografice optime sub aspectul interrelaţiilor cu alte regiuni. Argeşului. Habitate consolidate la adăpostul Carpaţilor. în cultura plantelor. inclusiv în ţări vest-europene. Fondul funciar. În zona Ocnele Mari se află bogate depozite de sare. de versant şi obârşii de vale.200. Arnota. Albota. Govora. urmare a complementarităţii resurselor. prin fondurile cinegetice şi piscicole din zona înaltă. Berevoieşti. liniare. 19. Rădăcineşti. Subcarpaţi-munte. Satele diferă ca mărime. de la aşezările mici şi foarte mici. în primul rând. De menţionat sunt resursele hidroenergetice valorificate intens în bazinele Argeşului. Cozia. Horezu. Mausoleul de la Mateiaş. CălimăneştiCăciulata). forestier şi terenurile acoperite de ape) mijloceşte utilizări diverse. prin apele minerale cu calităţi terapeutice recunoscute pe plan internaţional (Olăneşti. Aşezările umane s-au edificat încă din preistorie (cunoscute sunt descoperirile din Valea Dârjovului aparţinând « culturii de prund » datând de acum 1. barajele şi lacurile de acumulare Vidra şi Vidraru etc. sare. Alunu. mănăstirile Cozia. Boteni. petrol.

urmat îndeaproape. Modul de individualizare a unei noi regiuni geografice 2. Băbeni. Brezoi. Horezu). perioadă se afirmă funcţia turistică generată de creşterea numerică a pensiunilor rurale. ca rang. Intre oraşele mijlocii se înscriu Câmpulung şi Curtea de Argeş. 19. iar Râmnicu Vâlcea şi Piteşti între oraşele mari ale ţării. Băile Olăneşti. Funcţia industrială a oraşelor mari şi mijlocii este contrabalansată de funcţia turistică a multor oraşe mici de tip staţiune. 19 face posibilă argumentarea următoarelor aspecte: 1. sub 25 000 locuitori (Băile Govora. funcţia turistică şi industrială coabitează. Ocnele Mari.Muntenia de nord-vest Teritoriu polarizat de Piteşti şi Rîmnicu Vâlcea. Potenţialul industrial al teritoriului Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 133 . de Râmnicu Vâlcea. Oraşele sunt preponderent mici. Test de autoevaluare Unitatea de învătare nr. Centrul polarizator este oraşul Piteşti. La Govora. Călimăneşti.

apreciabile. viticultură şi creşterea animalelor. plante tehnice (sfeclă de zahăr). unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. dintre specii. Industrie extractivă şi de prelucrare. Staţiunea Voineasa este un prim cap de pod pentru valorificarea mai intensă a resurselor respective. păsări. iar la Curtea de Argeş. cât şi în munţii Lotrului sau ai Căpăţânii. conserve de legume – Băiculeşti.4. Topoloveni). Considerăm că tipul de turism curativ este de largă perspectivă pentru regiune. Râmnicu Vâlcea. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "Dacia-Renault" şi ARO). Sistemul circulator al organismului teritorial este compus din DN-70 Arad-Sibiu-Râmnicu Vâlcea-Piteşti-Bucureşti a cărui importanţă face construirea pe acelaşi traseu a unei autostrăzi imperios necesară. cu fertilitate superioară ale Câmpiei Piteştilor şi Podişului Getic unde cultura cerealelor este secondată de viticultură. cauciuc sintetic. în Subcarpaţi şi zona montană predomină creşterea ovinelor şi bovinelor. produse clorosodice.Muntenia de nord-vest 19. Băbeni. combinatele de la Piteşti. Ulterior s-au dezvoltat amenajările cu profil curativ de la Olăneşti. porcine. Băile Govora. definesc nivelul de dezvoltare actuală atins de sistemul teritorial. în primul rând cele de ordin economic. atât în Munţii Făgăraşului. Curtea de Argeş. Turismul s-a afirmat încă de la începutul secolului XX. Putem vorbi despre o regiune a industriei chimice. dar şi de atracţiile etnografice bine conservate în satele subcarpatice argeşene şi vâlcene. Creşterea animalelor (bovine. Pe locul trei. agricultura valorifică întinsele terenuri. predomină prunul). Magistrala feroviară Bucureşti-Piatra Olt-Râmnicu Proiectul pentru Învăţământul Rural Spaţiu agricol cu pomicultură. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. culturile de cereale (porumb. Industria s-a dezvoltat îndeosebi după al doilea război mondial. Drumuri modernizate leagă oraşele regiunii între ele. de asemenea. Cozia. negru de fum. legumicultură. dar cu perspective asigurate. Ştefăneşti). Stâlpeni. orz. se înscrie turismul cultural prilejuit îndeosebi de obiectivele religioase ale regiunii. Al doilea tip este turismul recreativ montan unde resursele sunt. Dimpotrivă. Govora producând îngrăşăminte. pomicultură (îndeosebi în piemonturile Cândeşti şi Cotmeana unde. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. Economia şi perspectivele regiunii Componentele derivate rezultate din interacţiunea bazei naturale de susţinere cu factorul antropic. brânzeturi – Piteşti. Râmnicu Vâlcea. recreativ şi cultural. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. în primul rând în culoarul Oltului unde staţiunea Călimăneşti-Căciulata constituia un punct de atracţie cunoscut. Ocnele Mari. produse din carne. 134 . Turism curativ. plante furajere. Astfel. ovăz) şi pomicultura ocupând suprafeţe mai restrânse. (podgoriile Piteşti. de mai mare importanţă fiind şoseaua subcarpatică ce porneşte de la Câmpulung şi se orientează spre Târgu Jiu traversând axial unitatea analizată. apicultură) întregeşte profilul agricol mixt al majorităţii absolute a aşezărilor.

iar la Curtea de Argeş. fără praguri şi disfuncţii majore etc. conserve de legume – Băiculeşti. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. Piteşti-Curtea de Argeş drenează traficul de călători şi mărfuri aferent teritoriului învecinat. În Muntenia de nord-vest s-a afirmat în primul rând industria chimică. .necesitatea constituirii unor sisteme teritoriale gestionabile.prezenţa unui teritoriu vast.Muntenia de nord-vest Perspective de dezvoltare legate de poziţia geografică şi interrelaţiile cu alte regiuni. Muntenia de nord-vest este o regiune nou individualizată. va conduce la un permanent fenomen de eclipsare şi subordonare funcţională a celui de-al doilea. produse clorosodice. coezive inclusiv la nivelul spaţiului mental. de creare a unei zone de polarizare proprie pentru oraşele Râmnicu Vâlcea. Piteşti şi Târgovişte. competitivă. iar funcţiile organismului său teritorial se vor optimiza paralel cu modernizarea infrastructurilor tehnice (autostradă. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "DaciaRenault" şi ARO). 2. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. Râmnicu Vâlcea. Topoloveni). raporturile dintre ele fiind guvernate de principiul complementarităţii mai degrabă decât cel al monopolului instaurat asupra unor funcţii. dar şi ale teritoriului subordonat. produse din carne. . Băbeni. 19. ci prin intermediul unor oraşe de rang inferior cum ar fi Piteştiul sau Târgovişte. principalul centru polarizator al regiunii. Proiectul pentru Învăţământul Rural 135 . brânzeturi – Piteşti. Stâlpeni. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.5. în zona de câmpie şi podiş. Pe de altă parte însă. cauciuc sintetic.şi Piteşti. Curtea de Argeş. Remediul constă în fortificarea funcţiilor sale. căile ferate Bucureşti-Piteşti-Câmpulung. distanţa relativ redusă (100 km) dintre Bucureşti – metropolă cu o forţă de atracţie în creştere . cu intensificarea tranzitului interregional. dintre Olt şi Argeş. Râmnicu Vâlcea. dintre Olt şi Dâmboviţa în zona carpatică şi subcarpatică. Muntenia de nord-vest este o regiune a cărei individualizare se va accentua. Vâlcea-Sibiu-Arad-Curtici. culoarul Oltului fiind din acest punct de vedere o axă de referinţă (inclusiv spre Dunăre şi Peninsula Balcanică). La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. căi ferate rapide). negru de fum. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. argumentele care stau la baza creionării sale fiind multiple şi anume: . Govora producând îngrăşăminte. precum şi într-o specializare eficientă. combinatele de la Piteşti.tendinţa de emancipare funcţională. a reaşezării ramurilor economice pe principiul maximei eficienţe şi a avantajului comparativ. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. nepolarizat direct de Bucureşti.

Editura Presa Universitară Clujeană. Bucureşti. Mioara (2003). 3. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Editura Academiei. Editura Universitară. Cluj-Napoca. (2000). M. Ileana-Georgeta. Geografia României.6. Bibliografie selectivă 1. Bucureşti. IV. Pop. Pătru. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Geografia României. III. Editura Academiei Române. Gr. Ghincea. 4. Regiunile pericarpatice. Ielenicz. x x x (1992).. Subcarpaţii României. 136 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Muntenia de nord-vest 19. 2. Bucureşti. x x x (1987).

5. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă Pagina 137 137 138 140 141 141 142 20. Regiunile urbanizate se afirmă. cu o serie de însuşiri particulare ce-l diferenţiază net în raport cu alte spaţii. în jurul unui mare oraş.identificarea unui model de evoluţie a teritoriului sub impactul decisiv al factorului antropic. 20 Studiul regiunii metropolitane Bucureşti se instituie în: . Componenta antropică 20. atingând cursul Dunării spre sud. Câmpia Vlăsiei în nord.1. 20. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 500 mm iar temperaturile între 10-11ºC. sociale. Componenta naturală a peisajului geografic are un suport morfologic de mare uniformitate litologică şi fizionomică.oportunitatea descrierii mecanismelor polarizării spaţiale. Obiectivele unităţii de învăţare nr. de regulă.2. Baza naturală de susţinere 20. şi interferându-se cu ariile suburbane ale Târgoviştei şi Ploieştiului spre nord. cu cele două sectoare ale sale. şi Câmpia Mostiştei. Economia regiunii şi perspectivele sale 20. Baza naturală de susţinere Expansiunea urbană favorizată de prezenţa reliefului uniform de câmpie. Comentarii şi răspunsuri la teste 20. Bucureştiul se află în extremitatea estică a zonei de tranziţie.7. . Această unitate beneficiază de existenţa unui spaţiu mental de mare specificitate. . Lucrarea de verificare nr.sud-est. al Bărăganului şi Dunării de Jos. padine. cu accente de ariditate. culturale). cel metropolitan.6. cu atribute polarizatoare complexe (economice. unde relieful sculptat în depozitele friabile ale loessului abundă (crovuri. politico-administrative. mlăştinoasă. 20 20. a avantajelor şi dezavantajelor sale. Climat de câmpie cu trăsături de ariditate. Către vest se extind câmpiile tabulare Găvanu Burdea şi Burnazului. constituit din Câmpia Bucureştiului. 5 20.4. cu zăpezi viscolite de crivăţ 137 Proiectul pentru Învăţământul Rural .3. Este o entitate teritorială definită de prezenţa unui mare centru urban. cu păduri de stejar în secolele trecute. nişe de sufoziune).Regiunea metropolitană Bucureşti Unitatea de învăţare Nr. spre est . de la climatul submediteranean al Olteniei la cel continental propriuzis. Iernile sunt geroase.posibilitatea optimă de-a defini modul de constituire şi funcţionare a unui sistem teritorial guvernat de prezenţa unei mari metropole. joasă. Ea îşi subordonează prin influenţă decisivă un spaţiu distribuit areolar cu o rază de circa 50 km.2.1. 20 REGIUNEA METROPOLITANĂ BUCUREŞTI Cuprins 20.

Fauna acvatică este şi ea variată. cu orizonturi slab evidenţiate dar cu o fertilitate ridicată. 138 . predomină net populaţia urbană. Deficitul înregistrat în raportul natalitatemortalitate este suplinit prin imigrare. urmaţi de romi. Hanul lui Manuc etc). Oltenia) prin oportunităţile şi locurile de muncă oferite. iar în cele joase se dezvoltă solurile hidromorfe (lăcovişti. Luncile periodic inundate sunt domeniul solurilor aluvionare. Fluviul colectează râul Argeş. în primul rând de Dunăre a cărei vale se află la limita sudică a regiunii. exploatate în zona Titu. Sabar. 20. Neajlov. prepeliţă. Cernica. cu un spor natural similar mediei pe ţară. Grigore Antipa. gaze şi ape termale. Tei. Cernica. Vegetaţie şi faună specifice stepei şi silvostepei. Cartojani. Evident. pedunculat) ce alcătuiau odinioară vestiţii codrii ai Vlăsiei. metropola constituind un punct de atracţie pentru populaţia zonelor limitrofe dar şi din alte părţi ale ţării (Moldova. se disting prin trăsături particulare. Mostiştea şi Vedea. Din punct de vedere biogeografic. raportată la suprafaţa sa relativ restrânsă. În subasmentul geologic al regiunii forajele indică existenţa unor mari acvifere cu ape termale. Mostiştea). Herăstrău. Herăstrău. În Bucureşti trăiesc 2. cu afluenţii săi Dâmboviţa (cu Colentina). Componenta antropică Componenta de acţiune şi interacţiune sistemică. cel turistic datorat obiectivelor antropice din Bucureşti (palatele Parlamentului. Stipa) intră în compoziţia pajiştilor intens antropizate. populaţia şi aşezările. Etnic predomină net românii. Mogoşoaia. Potenţialul hidrografic al apelor de suprafaţă este asigurat. Limane fluviatile. de Istorie al României. Deosebit de importante sunt limanele fluviatile din zona Bucureştiului sau de la periferia sa (Snagov. trestie). Important este potenţialul agricol al câmpiilor şi luncilor aferente. Căldăruşani. Câmpiile tabulare sunt acoperite cu un strat bine structurat de cernoziom şi cernoziom levigat.3. Luncile largi şi umede oferă condiţii propice dezvoltării vegetaţiei hidrofile arborescente (salcie. iar dintre păsări de potârniche.1 milioane locuitori. de Arta. pe cursul Dunării pătrunzând în perioada depunerii icrelor sturionii (morun. Periş. Amenajările hidrotehnice se află originea lacurilor Mihăileşti şi Comana. Muzicii. Creşte însă şi ponderea populaţiei nefixate aflată la originea unor probleme sociale negative (şomaj. arin) sau arbustive (papură. statuile şi grupurile statuare. Zăcăminte de petrol. plop. nisetru. mreană. Floreasca. Căldăruşani. fazan. Resursele subsolului sunt cele de natură energetică. petrol şi gaze naturale asociate. muzeele Ţăranului Român. Arcul de Triumf. Gramineele (Festuca.Regiunea metropolitană Bucureşti Hidrografie de tranzit. delincvenţă socială). întreaga unitate aparţine asociaţiei de silvostepă. Fauna este dominată de rozătoare. Astfel. erbivore şi omnivore. păstrugă) alături de clean. Videle. regiunea Metropolitană concentrează aproape 15 % din populaţia României. solurile gleice). densitatea atingând cele mai ridicate valori din ţară. Geologic. compusă din stejar termofil (brumăriu. parcurile Cişmigiu. ciocârlie. maghiari (concentraţi exclusiv în Bucureşti) Proiectul pentru Învăţământul Rural Oraşul cel mai populat al României. Cotroceni. mănăstirile Snagov. Blejeşti.

atestat documentar la 20 septembrie 1459. numit iniţial Casa Poporului şi. inclusiv construcţia metroului. Drumul Taberei) şi începe sistematizarea zonei centrale. Care sunt factorii care au conlucrat la afirmarea Bucureştiului ca cel mai important centru urban al ţării? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 139 . are la origine o cetate (castrum) atribuită de tradiţia orală lui Bucur. la 1859. ce se dovedeşte o cale de transport de mare eficienţă în contextul creşterii intensităţii traficului suprateran şi a problemelor legate de modernizarea precară a reţelei stradale. Centrul polarizator principal. a cărei dezvoltare. Pipera. 20. Un avânt remarcabil urmează acestui eveniment. fapt vizibil în arhitectura şi dotările sale (Bucureştiul. când populaţia oraşului creşte mult ca urmare a politicii de industrializare.Regiunea metropolitană Bucureşti Evoluţia urbană influenţată de funcţia politicoadministrativă a Bucureştiului. ulterior. determină pe Vlad Ţepeş să o transforme în capitala statului medieval Ţara Românească. Palatul Parlamentului. să fie aleasă drept capitala statului unificat Principatele Române. unde se va construi cel mai impunător palat din lume. cât şi al întregii ţări este municipiul Bucureşti. dar progresiv ajungând. atât al regiunii. în competiţie cu Iaşul. a fost primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant). Test de autoevaluare Aprofundarea unităţii de învătare vă permite să formulaţi răspuns la următoarea întrebare: 1. Acum apar numeroase cartiere muncitoreşti (Titan. pusă pe seama poziţiei favorabile la mari drumuri comerciale. « micul Paris ». Arhitectural şi demografic aşezarea urbană evoluează lent. Oraşul. O altă etapă este cea de după al doilea război mondial. Balta Albă.

Bucureştiul este principalul nod de cale ferată unde converg 8 magistrale feroviare. La baza economiei regiunii se detaşează industria. industria lemnului (mobilă). creşterea poluării fonice şi a atmosferei. Olteniţa. Regiunea Metropolitană beneficiază de cea mai complexă şi mai diversificată reţea de căi de transport. Se extind formele de pseudo-turism (turism de afaceri. Presiunea asupra intravilanului creşte cu repercusiuni asupra mediului (reducerea continuă a spaţiilor verzi. Abandonat după 1989. a delincvenţei sociale). Pentru transportul urban un rol major revine metroului. Turismul este concentrat îndeosebi în Bucureşti unde infrastructura de profil este în curs de dezvoltare accelerată. aerian. Sofitel. Zimnicea. maşini agricole. extrem de diversificată tipologic. Hotelurile Intercontinental. Municipiul Bucureşti deţine o vastă şi complexă infrastructură de telecomunicaţii. textilă şi alimentară. porumbului. Turism cultural şi de agrement. electronice şi electrotehnice). inclusiv în sistem agribusiness (cu întregul lanţ trofic al producţiei şi desfacerii). Agricultură de tip preorăşenesc. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia regiunii metropolitane are industria ca ramură principală. Domeniul agricol extins şi piaţa de desfacere largă a produselor sunt factorii catalizatori ai unei agriculturi diversificate.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. soia este corelată cu legumicultura în luncile fertile sau creşterea bovinelor pentru lapte. Ibis oferă standarde ale serviciilor şi confortului ridicate. religios. produse poligrafice. trebuie edificat datorită creşterii rolului Dunării în conexiunile fluviatile europene. Sunt în curs de constituire ferme agricole mari. feroviar. Giurgiu. Se detaşează în primul rând în construcţia de maşini (mijloace de transport rutier. de la cea energetică pe bază de petrol şi cărbune din marile termocentrale periferice. Athenee Palace. industria chimică (vopsele şi coloranţi. cosmetice). utilaje şi maşini unelte. Aeroporturile Henri Coandă şi Băneasa satisfac nevoile de trafic aerian ale momentului. complexele comerciale. A doua ramură este agricultura.4. floarea soarelui. canalul Bucureşti-Dunăre. Regiunea Metropolitană se confruntă cu expansiunea spaţiilor construite reclamate de noile cartiere rezidenţiale. Cultura grâului. medicamente. poluarea lacurilor de agrement. Alte centre industriale sunt Alexandria (rulmenţi. Se practică turismul cultural. Bucureşti. cu sejur sau de tranzit. sfeclei de zahăr. turism ştiinţific. De aici pleacă cele două sectoare de autostradă construite până în acest moment în ţară (spre Piteşti şi spre Cernavodă-Constanţa) şi toate drumurile naţionale. prelucrarea produselor agricole). la industria uşoară. reţelele de transport rutier. a păsărilor şi porcinelor. Bucureştiul concentrează toate tipurile de industrie. sportiv). 140 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Regiunea metropolitană Bucureşti

20.5. Comentarii şi răspunsuri la teste
1. Bucureştiul a apărut ca oraş la o răscruce de drumuri comerciale care legau Carpaţii şi Transilvania de Dunăre. Un rol major în afirmarea sa l-a avut statutul de capitală a Ţării Româneşti, ulterior a Principatelor Unite şi, după 1918, a României întregite. Ca urmare, funcţia politico-administrativă a stimulat investiţiile, dezvoltarea industriei dar şi intensificarea exodului rural, ceea ce a dus la creşterea accelerată a populaţiei sale. Funcţia culturală, de învăţământ şi ocrotirea sănătăţii au stimulat de asemenea polarizarea. Dotarea cu o infrastructură de transport modernă şi diversificată (opt magistrale feroviare converg aici, 2 aeroporturi, punct nodal al viitoarelor autostrăzi) multiplică valenţele sale de centru polarizator de rang superior. Nu trebuie omisă funcţia turistică, derivată din concentrarea a numeroase obiective antropice, dar şi a lacurilor şi pădurilor periferice, ce determină fluxuri interne şi internaţionale de vizitatori.

20.6. Lucrarea de verificare nr. 5
INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. 17-20 privind regiunile Oltenia nordică, Oltenia sudică, Muntenia de nord-est şi Regiunea Metropolitană Bucureşti” . Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: - Titlul cursului (Geografia Regională a României); - Numărul lucrării de verificare; - Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină); - Specializarea şi anul absolvirii, instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral; - Adresa cursantului. Răspunsul va fi logic, la obiect. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1,0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Ce atuuri posedă Oltenia de nord ca sistem regional? (2,5 pct.) 2. Explicaţi poziţia Craiovei de „loc central”. (2,0 pct.) 3. Regiunile sunt organisme teritoriale care apar, se dezvoltă şi se metamorfozează în timp. Cum argumentaţi individualizarea unei regiuni în Muntenia de nord-vest. (2,5 pct.) 4. Care sunt caracteristicile structurale şi funcţionale ale unei regiuni metropolitane? (2,0 pct.) . 5. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui.
Proiectul pentru Învăţământul Rural

141

Regiunea metropolitană Bucureşti

20.7. Bibliografie selectivă
1. Ianoş, I. (1983), Oraşele şi organizarea spaţiului geografic, Editura Academiei, Bucureşti. 2. x x x (1983), Geogrfia României, I, Geografie fizică, Editura Academiei, Bucureşti. 3. x x x (1984), Geografia României, II, Geografie Umană şi Economică, Editura Academiei, Bucureşti.

142

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Curbura

Unitatea de învăţare Nr. 21
CURBURA Cuprins
21.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 21 21.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 21.3. Componenta demografică şi de habitat 21.4. Componenta economică 21.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 21.6. Bibliografie selectivă Pagina 143 143 146 148 150 150

21.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 21
Oportunităţile oferite cursantului de această unitate de studiu sunt: - îmbogăţirea informaţiei fizico-şi economico-geografică asupra unui teritoriu inedit; - identificarea unui sistem teritorial de mare complexitate structurală şi funcţională; - explicarea fenomenului de disipare (a resurselor) şi concentrare (demografică) geografică.

21.2. Componenta naturală a bazei de susţinere
Regiunea Curburii este o entitate teritorială formată din Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii precum şi din câmpiile limitrofe acestora. Determinarea sa funcţională este dată de râurile care străbat cele trei etaje morfologice, facilitând transferul energetic şi material spre arealele joase de câmpie. Astfel, văile Putnei, Buzăului, Teleajenului, Doftanei, Prahovei, Dâmboviţei şi Ialomiţei deschid culoare pentru circulaţia materiilor prime şi a fluxurilor umane în ambele sensuri. Morfologic, regiunea are aspectul unui amfiteatru invers, cu convexitatea etalată spre exterior sub forma a trei trepte de relief distincte. Prima treaptă este alcătuită din masivele muntoase ale Carpaţilor Curburii constituiţi din munţii Vrancei, Buzăului (Penteleu, Siriu şi Podu Calului), Ciucaş (1 956 m în vârful omonim), Baiului, Bucegi (masiv alcătuit din munţii Bucegi, Piatra Craiului, Leaota şi culoarul Rucăr-Bran). În Masivul Bucegi altitudinea ajunge la 2 507 m în Vf. Omul. Structura geologică este relativ asemănătoare, predominând rocile sedimentare mezozoice (fliş, conglomerate, calcare). O notă distinctă face Masivul Leaota, format din şisturi cristaline paleozoice. Calcarele, conglomeratele şi gresiile au favorizat sculptarea unor peşteri (Ialomiţei, Rătei, Dîmbovicioarei, Avenul din Grind), chei (Tătarului, Urşilor, Zănoagei), forme antropomorfe (Sfinxul Bucegilor, Sfinxul Bratocei) sau de eroziune selectivă (“Babele”).

Interferenţă strânsă între elementele morfologice, deosebit de variate ale unităţii.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

143

(Răchitaş. Bucovel. Vara scurgerea se diminuează. Clima îşi dispune nuanţele altimetric. Regiunea Curburii include şi câmpiile piemontane ale Târgoviştei. a doua cavitate naturală sculptată în sare. Câmpina şi Pucioasa. Dealu Mare-Istriţa. Răiuţu. transilvană. Dumitreşti. Pe platoul Bucegilor temperatura medie anuală scade la -2°C. atrase fiind de zona de subsidenţă a Dunării de Jos. iar pe râul cu acelaşi nume acumularea hidrografică cu rol hidroenergetic omonimă. preponderent. Teritoriu de organizare a unei reţele hidrografice dispusă în evantai.Curbura Etajare climatică şi biopedogeografică de mare expresivitate. majoritatea căzând sub formă de zăpadă. Depresiunile intracolinare sunt separate de câmpie prin Măgura Odobeşti (996 m). interpus spre depresiunile externe. Ciolanu. Relieful acesteia este extrem de complex fiind constituit din două şiruri de depresiuni şi două de culmi (măguri) paralele. din lume – peste 3 100 m) şi vulcanii noroioşi din rezervaţiile Pâclele Mari şi Pâclele Mici din depresiunea Policiori (Berca-Arbănaşi). Dâlma. Blăjeni. subcarpatică şi de câmpie. Nişcov şi Podeni). precum şi cea de subsidenţă a Buzăului. iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. în câmpie manifestânduse pe deplin elementele meteorologice specifice (temperaturi de 910° C. Chioşd. În munţii apare climatul montan cu temperaturi scăzute (06° C) şi precipitaţii mai abundente (800-1000 mm anual). montană. Ca fenomen climatic aparte este foehnul format primăvara prin deversarea maselor de aer concentrate în curbura internă. Gurbăneasa. ca lungime. Doftana şi Teleajenul traversează toate cele trei trepte de relief. precipitaţii de 400-500 mm anual). Bâsca Mică şi Bâsca Chiojdului. ulterior. Vălenii de Munte. o reprezintă Subcarpaţii Curburii. Depresiunile interne (submontane) se află la contactul cu rama montană începând cu Soveja şi Ţara Vrancei şi continuând cu Necule. În Masivul Siriu este localizat lacul de tasare nivală Tăul Vulturilor. Mera. Buzăul cu afluenţii săi Bâsca Mare. Lopătari. Policiori. dealurile Deleanu. afluenţii de ordinul trei şi patru trecând în regim nepermanent. Blidişel). Salcia. Pătârlage. orientându-se brusc spre est. intracolinare (Vidra. Dealtfel conexiunea directă între cele două unităţi o exemplifică revelator pintenii montani Ivăneţu (1 021 m ) şi Homorîciu care pătrund adânc în zona subcarpatică. a Carpaţilor şi silite la ascensiune orografică peste Munţii Întorsurii. Iarna etajul de câmpie şi subcarpatic resimte influenţa esteuropeană a crivăţului. rezultate în urma exploatării sării în zonele Slănic Prahova şi Telega. Dealurile subcarpatice sunt mai umectate (600-800 mm) în vreme ce temperatura medie scade la 6-8°C. Ploieştiului şi Râmnicului. la topirea zăpezilor. la debuşarea în zonele joase. strâns asociată celei dintâi. Lacurile cele mai caracteristice sunt cele antroposaline. în cununa carpatică. Ialomiţa cu Prahova. Urmează un aliniament arcuit de culmi centrale cu altitudini de peste 900 m. Ca elemente morfologice mai deosebite amintim carstul pe sare din zona Slănic Prahova şi Slănicul Buzăului (« Muntele de sare » şi Peştera de la Mânzăleşti. A doua treaptă de relief. iniţial pe direcţia nord-sud. Proiectul pentru Învăţământul Rural 144 . Hidrografia îşi are obârşiile. Regimul de alimentare al râurilor este pluvio-nival cu creşteri mari primăvara.

Localităţi precum Băicoi. Brazi. pisica sălbatecă. ceea ce conduce la imaginea unui sistem teritorial dezechilibrat. În luncile râurilor se dezvoltă speciile moi (arin. căprior. Resurse energetice variate (cărbuni. în care ieşirile au depăşit net intrările. carnivorelor (vulpe. iar în luncile râurilor şi în câmpiile de subsidenţă îşi fac prezenţa lăcoviştile şi solurile gleice. începând din a doua jumătate a secolului XIX şi până după al doilea război mondial în cel mai important bazin petrolier european primind conotaţii strategice în timpul conflagraţiei menţionate. Resursele regiunii reflectă. a dus la epuizarea zăcămintelor. merişor. intensă şi adeseori neraţională. petrol gaze naturale). salcie). lup). Valoarea petrolului extras nu s-a răsfrânt decât în proporţie infimă asupra economiei regionale beneficiile fiind investite în alte regiuni. un clasic fenomen de disipare. cu tehnici şi tehnologii slab productive sub aspectul recuperării petrolului. Gura Ocniţei au devenit. Solurile se etajează. Telega. alunecări de teren. La peste 1800 m se dezvoltă etajul alpin precedat de fâşia vegetaţiei subalpine compusă din arbuşti (jneapăn. Ţintea. iar pe solurile halomorfe plante de sărătură. Teleajen de notorietate. se extind molisoluri (cernoziomuri şi cernoziomuri levigate). În unele masive (Ciucaş. cerb). prin varietatea şi bogăţia lor iniţială raportată la starea actuală.Curbura Vegetaţie de silvostepă. Câmpina. Pe depozitele de sare s-au format soluri halomorfe. păduri şi pajişti alpine. Apele subterane sunt localizate la adâncimi diferite în cele trei forme de relief: aproape de suprafaţă în munţi. mistreţ. ienupăr. gorun în amestec cu fag şi fag ale Subcarpaţilor. plop. Exploatarea îndelungată. În primul rând. Vrancei. zona subcarpatică s-a constituit. la etajul coniferelor din zona montană. la adâncimi mai mari în câmpie. eroziune accelerată. De menţionat prezenţa apelor minerale. dar şi din unele masive muntoase din zona Curburii a cărui exploatare intensă în prima parte a secolului trecut a generat disfuncţii environmentale vizibile: torenţialitate. inclusiv în străinătate. resimţite ulterior şi necesitând eforturi 145 Proiectul pentru Învăţământul Rural . O situaţie asemănătoare se constată în ceea ce priveşte fondul forestier al Subcarpaţilor. mai fragmentată şi spodosoluri în munţi. la adâncimi mijlocii în dealurile şi depresiunile subcarpatice. erbivorelor (iepure. afin). de risipire. Pucioasa. terenurile fiind invadate de jneapăn. cu repercusiuni negative asupra afirmării sale. omnivorelor (viezure. Vegetaţia cunoaşte o etajare riguroasă. ienupăr sau bujor de munte. De reţinut prezenţa scorpionului european (Euscorpius europaeus) ca reprezentant al faunei mediteraneene. urs ). în funcţie de formele de relief: la bază. de la pajiştile şi pâlcurile de stejar termofil ale silvostepei celor trei câmpii piemontane. Vulcana Băi. de asemenea. râs. argiluvisoluri şi cambisoluri în zona deluroasă. Gura Ocniţei. în câmpii. Buzău) intervenţia antropică a coborât limita superioară a pădurii la 1 350-1 400 m. Moreni. Reprezentarea clasică a etajului alpin apare în Bucegi şi Ciucaş. popândău). alături de centrele de rafinare şi prelucrare de la Ploieşti. cu efecte mai puţin semnificative în nivelul de dezvoltare regională. Similar se dispun biotopurile faunistice cu reprezentanţi ai rozătoarelor (hârciog. clorosodice sau sulfuroase de la Slănic Prahova. la pădurile de gorun.

Având un relief compus din munţi. între Valea Buzăului şi Valea Dâmboviţei). biserici. Sinaia. edificiile antropice (mănăstiri.3.. salina de la Slănic Prahova. aici regăsim una dintre cele mai mari densităţi demografice (de peste 200 locuitori/km². regiunea Curburii a fost locuită încă din preistorie. O altă resursă este sarea. pe versanţi şi Proiectul pentru Învăţământul Rural Vatră de vehe şi intensă umanizare. culturilor diverse şi creşterii animalelor.. Pe lângă zăcămintele de petrol şi gaze exploatate în trecut. Calcarele şi marnele calcaroase. curativă şi culturală a regiunii. Sfinxul Bucegilor şi Sfinxul Bratocei. Boldeşti. crestele. Tot în Subcarpaţi sunt cantonate depozite de lignit la Mărgineanca. Ţintea. Ciucaş. omogenă etnic. Beciu. concentrat mai ales în munţii Bucegi. fac din regiunea Curburii una dintre cele mai fertile din ţară. « Babele ». posedând resurse ale subsolului şi solului bogate. Muntele de sare de la Slănic Prahova. 21. O pondere asemănătoare o relevă patrimoniul turistic. Sărata Monteoru. Localităţile mici apar la obârşiile văilor. Urşilor. Ceptura. argilele. Zănoagei). nisipurile sunt utilizate de industria locală. Vatra plană a depresiunilor şi luncile cu terase extinse au oferit terenuri prielnice pentru vetrele localităţilor aflate în număr mare mai ales la contactul Subcarpaţilor cu câmpia. Vrancei. Componenta demografică şi de habitat Componenta demografică şi de habitat în sistemul regional este asigurată de populaţie şi habitatele sale. sunt obiective atractive de prim ordin. la Băicoi. Dâmbovicioara. a Subcarpaţilor cu munţii. vulcanii noroioşi din Depresiunea Policiori. dar şi cele din zona Buzăului sau Doftanei sunt atracţii care diversifică la maximum oferta recreativă. prezentă într-un mare zăcământ din zona Slănic Prahova-Gura Ocniţei. gipsul de la Slănic. Zona respectivă poate fi catalogată ca cea mai reprezentativă pentru relieful de tip bad-lands din România. Gura Ocniţei etc. Tisău. 146 . muzee. pomiculturii. fondurile de vânătoare şi pescuit montane. cheile (Tătarului. Şotînga. Moreni. Satele aparţin tuturor categoriilor de mărime şi structurilor cunoscute. Diversificarea extremă a condiţiilor de sol şi climă într-un ecart de favorabilitate din punct de vedere fenologic. monumente) şi valorile etnografice din Ţara Vrancei. Sărata Monteoru.Curbura Obiective turistice naturale şi antropice de mare valoare. Buzău. precum şi din câmpii fertile. O resursă deosebită o constituie terenurile agricole din câmpie şi Subcarpaţi. Rătei). lacurile sărate de la Slănic Prahova sau Telega. Abrupturile. au fost descoperite noi structuri în zona Berca-Arbănaşi. Cascada Putna. care au permis afirmarea viticulturii. peşterile (Ialomiţei. Numărul populaţiei este apreciabil. Predomină populaţia rurală. deosebite pentru atenuarea şi înlăturarea lor etc. Baiu. dealuri şi depresiuni subcarpatice cu funcţie de adăpost. Filipeştii de Pădure. Apele minerale de la Pucioasa.Telega. Lacul Tăul Vulturilor etc. cu o dinamică naturală asemănătoare mediei pe ţară. castele – renumit este Castelul Peleş de la Sinaia -.

Test de autoevaluare In spaţiul alocat. Sinaia. cele răsfirate la contactul formelor de relief. adunate. altele afirmării industriei de prelucrare a lemnului (Nehoiu). unele oraşe fiind tributare vechilor exploatări petroliere (Ploieşti. a lânii. pe semicercul exterior al regiunii. Buşteni. Predeal. dar şi din antrenarea populaţiei în activităţi de exploatare a petrolului. polarizate periferic. Băicoi. Pucioasa şi Breaza sunt aşezări cu o funcţie turistică dominantă.000 – 50 000 locuitori (Câmpina. între 25. Breaza. materialelor de construcţie (Comarnic. Buşteni. Târgovişte. Aşezările urbane sunt numeroase. Pucioasa) sau mijlocii. Fieni). iar satele mari. Funcţia industrială este predominantă. Boldeşti-Scăieni. creşterea animalelor (cele de munte). Moreni. Fieni. sării sau cărbunilor. viticultură. sub 25 000 locuitori (Nehoiu. culmile aplatizate. majoritatea aparţinând grupei oraşelor mici. Buzău şi Ploieşti (248 400 locuitori) sunt centrele urbane de referinţă. Azuga. comentaţi: 1. Mizil. Comarnic. Profilul agricol este dominant. Azuga. Moreni). 21. Apar ocupaţii secundare derivate din prelucrarea lemnului. Vălenii de Munte. Urlaţi. Poziţia centrală a Ploieştiului. îi conferă acestuia perspective polarizatoare multiple. exploatării sării (Slănic Prahova) etc. Plopeni. Slănic Prahova. cu specializări în pomicultură.Curbura Oraşe mici. alimentară (Vălenii de Munte). fie în arealele centrale ale depresiunilor. Complexitatea structurii morfologice a regiunii 2. Evoluţia industriei sale Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 147 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Sinaia. Câmpina. Predeal. fie în câmpie. Băicoi. având rolul unor poli regionali. Pentru oraşele mici funcţia agricolă este încă de actualitate. Valea Călugărească).

Babele. Curbura se instituie în polul turismului montan românesc.4. Piatra Arsa. Câmpina) un profil industrial specific. Curbura poate fi situată pe primul loc în ţară în privinţa viticulturii. iar la Buzău se produce tablă. o dispoziţie transversală. rafinării. livezile de prun şi măr acoperind versanţii inferiori ai măgurilor subcarpatice. Aici se află cea mai extinsă suprafaţă cultivată cu viţa de vie. Turism recreativ montan. Vrancei) cu dotări turistice insuficiente. infrastructuri (căi de acces rutiere şi feroviare. Componenta economică Componenta economică situează regiunea Curburii între cele mai dezvoltate din România. Mizil. La Târgovişte funcţionează un combinat de oţeluri speciale. Căile de transport au. Largă dezvoltare a viticulturii şi pomiculturii. Exploatarea sării a atins la Slănic Prahova intensităţi deosebite. Târgovişte (România fiind printre cele mai performante ţări din lume în domeniu). Ploieştiul şi Buzăul sunt centre importante ale industriei textile (pe bază de lână şi bumbac) şi alimentare (morărit-panificaţie. la care se racordează. Densitatea centrelor industriale în teritoriu conturează în regiunea Curburii o veritabilă microregiune industrială având ca pol de referinţă oraşul Ploieşti. pe direcţia nord-sud. 148 . Amenajările pentru agrementul hivernal se intensifică. Jariştea. conducte de transport a hidrocarburilor extrase. Cota 1400). Ea a imprimat unor oraşe (Ploieşti. curativ şi mixt. Industria extractivă a petrolului şi gazelor a creat. Panciu. iar în cea montană se cresc ovine şi bovine Prin Valea Prahovei şi Masivul Bucegi. Bran se adaugă unui mare număr de complexe şi cabane turistice (Caraiman. ulei). Azuga. mai recent. Câmpina şi. la începutul secolului XX. Poiana Ţapului. Aceasta în ciuda disipării resurselor sale imense (să nu uităm că zăcămintele sale de petrol nau fost cu nimic mai prejos. La Buzău şi Boldeşti-Scăieni se produce sticlă. Dealurile Buzăului fiind renumite pentru soiurile lor. înainte de orice. acid sulfuric şi îngrăşăminte chimice – Valea Călugărească). iar traseele turistice îi valorifică elementele morfologice pitoreşti (Tigăile. cu cele din alte părţi ale lumii. Teleajen. depozite). Buzău. când preţul petrolului a crescut enorm). Buşteni. prin raporturi de colaborare. mult mai eficient valorificate actualmente. iar industria lianţilor s-a răspândit în teritoriu la Comarnic şi Fieni. Sinaia. Tocmai această polarizare a creat un « con de umbră » asupra masivelor muntoase de la est de Valea Prahovei (Baiu. cantitativ şi calitativ. Odobeşti. O altă specializare este cea pomicolă.Curbura 21. podgoriile Tohani. Peştera. O excepţie este Masivul Ciucaş unde se afirmă staţiunea Cheia şi cabana Muntele Roşu. Staţiunile Predeal. concomitent cu modernizarea infrastructurii de acces. Valea Călugărească. ca urmare a instaurării lor de-a lungul unor mari Proiectul pentru Învăţământul Rural Industrie extractivă cu vechi tradiţii. Pârâul Rece. unde rafinarea petrolului s-a conjugat cu industria chimică (combinate petrochimice: Brazi. Sfinxul). zahăr. Din punct de vedere agricol. tradiţia sa în regiune fiind îndelungată. În zona de câmpie se cultivă cereale şi plante tehnice. Coteşti. preponderent. lactate. Buzăul şi Târgoviştea. industria de utilaj petrolier de la Ploieşti.

culoare morfologice şi pasuri intramontane în vederea realizării conexiunilor cu Transilvania. cu atât mai mult cu cât ea are asigurată. În consecinţă profilul industrial-agricol-turistic al Curburii trebuie fortificat. Ploieşti-Mâneciu. de dată mai recentă) sunt scurtcircuitate de căi longitudinale orientate est-vest. Construirea autostrăzilor Bucureşti-Ploieşti-Braşov şi Bucureşti-Ploieşti-BuzăuIaşi va fi extrem de benefică pentru unitatea teritorială în sensul racordării optime a vectorilor săi de gravitaţie interioară. pe Valea Prahovei şi cel estic pe Valea Doftanei (prin pasul Predeluş) spre Depresiunea Braşovului. Dacă în evul mediu culoarele estic şi vestic erau foarte active. prin culoarul Rucăr-Bran. aflată în proximitate. Apar numeroase şosele şi căi ferate (Buzău-Nehoiu. dar şi al unui turism curativ performant.Curbura Căi de transport rutier şi feroviar. ponderea armonioasă a elementelor componente. actualmente rolul de dren magistral revine Văii Prahovei unde şoseaua E60 este dublată de magistrala feroviară Bucureşti-Braşov cu triplă ramificare în oraşul de sub poalele Tâmpei: spre Baia Mare-Satu Mare. întreaga zonă subcarpatică poate deveni un domeniu al unui intens turism rural. Dacă industria tinde spre o reconversie în care gigantismul perioadei anterioare să fie substituit de productivitatea unor intreprinderi mici şi mijlocii. cum este şoseaua BuzăuPloieşti-Târgovişte şi calea ferată Bucureşti-Ploieşti-Buzău-FocşaniRoman-Siret. nu numai în plan naţional. asigurate cu materii prime locale. prin intermediul Regiunii Metropolitane Bucureşti. agricultura îşi poate accentua specializarea vitipomicolă în sensul creşterii competitivităţii produselor sale pe piaţa externă. de la est de Valea Prahovei în circuite de profil. Proiectul pentru Învăţământul Rural 149 . Elementele de unicitate. o piaţă de desfacere (respectiv o cerere turistică) apreciabilă pentru multe din produsele sale. Sub aspect turistic. Căile transversale (la care se adaugă şoseaua BuzăuÎntorsura Buzăului-Braşov. spre Oradea-Borş şi spre AradCurtici. cum sunt Vulcanii noroioşi sau Masivul de sare de la Slănic trebuie integrate imediat într-o exploatare turistică organizată. cel central. cel vestic. Târgovişte-Pietroşiţa) cu caracter de penetraţie. Există trei astfel de aliniamente şi anume. interrelaţiile trainice şi complementare între acestea. Regiunea Curburii se remarcă prin echilibrul structurii sale sistemice. dar şi a descărcării lor spre exterior. Lărgirea ofertei pentru turismul de agrement estival şi hivernal montan este mai mult decât posibilă prin includerea celorlalte masive muntoase.

încă din secolul al XIX ca cea mai veche arie de exploatare a petrolului din Europa. Exploatările s-au lărgit şi intensificat până după al doilea război mondial când zăcămintele dau semne de epuizare. 2. poate. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Câmpina. Editura Universitară. printre care se înserează „pintenii” montani Ivăneţu şi Homorâciu. Pătru. Pop. inclusiv grupa Bucegilor. Gr. Curbura este. x x x (1994). Regiunea Curburii s-a impus. Editura Presa Universitară Clujeană. 21. sectorul subcarpatic este cel mai complex din unitatea respectivă datorită prezenţei a două şiruri de depresiuni şi două de măguri. Bibliografie selectivă 1.6. Ghincea. Geografia României. Dacă în cazul Carpaţilor Curburii aparţin regiunii doar masivele exterioare arcului. Mioara (2003). cea mai complexă regiune geografică a ţării datorită imbricării foarte strânse a trei forme de relief clar definite genetic şi evolutiv: Carpaţii Curburii.Curbura 21. 150 Proiectul pentru Învăţământul Rural . În cadrul câmpiilor apar atât cele de subsidenţă cât şi câmpii piemontane tipice. 3. Subcarpaţii Curburii şi câmpiile învecinate acestora.5. Ileana-Georgeta. Geografia României. Regiunile periferice. Ielenicz. Cluj-Napoca. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Telejean rafinării şi întreprinderi ale industriei chimice. Bucureşti. M. Editura Academiei. III. Bucureşti 2. Pe seama petrolului extras au apărut la Ploieşti. Editura Academiei. Ulterior industria s-a diversificat în ramura prelucrătoare şi a construcţiei de maşini. utilajul petrolier deţinând o poziţie de vârf. (2000). Bucureşti. România fiind prima ţară cu producţie de petrol înregistrată. Subcarpaţii României. x x x (1987). IV. 4. Brazi..

Bărăgan Unitatea de învăţare Nr. Aceasta. . Regiunea Metropolitană Bucureşti. pornindu-se de la însuşirile morfologiei sale care au devenit criteriul fundamental al delimitării. în care aspectele fizionomice prevalează în raport cu cele funcţionale. Câmpia Română este nominalizată ca o unitate de sine stătătoare. Cu totul alta este situaţia în etapa actuală de dezvoltare a ştiinţei celor patru învelişuri terestre.1. când cercetătorul geograf este chemat să desluşească şi să explice cauzal structura organismului teritorial respectiv. Dunărea de Jos) sau îşi ataşează o serie de subunităţi regiunilor învecinate( Curbura. uniformitatea componentei morfologice în plan major (la scară minoră însă diferenţierile sunt mult mai frecvente) şi o anumită formă de utilizare economică (cea agricolă) au fost considerate ca argumente suficiente pentru ca tot teritoriul dintre ieşirea Dunării din Defileul de la Porţile de Fier şi confluenţa Prutului cu fluviul. se divide în mai multe regiuni funcţionale (Oltenia sudică. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Componenta naturală a sistemului regional 22. Componenta antropică 22. Bărăganul devine astfel o entitate regională suprapusă unui compartiment al unităţii majore şi anume Câmpiei Bărăganului. .decelarea direcţiilor de dezvoltare economico-socială a regiunii.4.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6.5. 22 22. Comentarii şi răspunsuri la teste 22. 151 De la câmpia uniformă morfologic la un sistem teritorial în afirmare. Componenta naturală a sistemului regional În majoritatea absolută a regionărilor geografice ale teritoriului ţării noastre. Bărăganul. dintre Lunca Dunării la sud şi contraforturile Podişului Getic şi Subcarpaţilor la nord să fie integrat unei singure entităţi regionale.identificarea elementelor naturale şi antropice ale sistemului teritorial. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Economia regiunii 22. 22 În urma studiului acestei unităţi cursantul va beneficia de: . Muntenia de nord-vest) în corelaţie cu poziţia şi orientarea liniilor de forţă ale teritoriului respectiv. la vest şi est. cea mai vastă unitate de relief de acest tip din ţară. 22 BĂRĂGAN Cuprins 22. Câmpia Română. 2. Intr-adevăr.1.3. 22.explicarea rolului uniformităţii fizico-geografice în definirea regiunilor. în contextul în care regiunea nu este privită ca o construcţie sistemică. desigur. Bibliografie selectivă Pagina 151 151 153 155 156 156 22.

cald şi secetos. dată de climatul arid şi circulaţia ascendentă a apelor subterane în condiţiile evaporaţiei intense. când temperaturile depăşesc 30ºC. Strachina. fie din evoluţia vechilor limane fluviatile a căror legătură cu râul colector a fost definitiv întreruptă. înscrie teritoriul Bărăganului în climatul de câmpie joasă. Ialomiţa şi Călmăţuiul şi-au sculptat văi meandrate pe ale căror maluri s-au format dune de nisip rezultat din deflaţia intensă a depozitelor fluviatile. în care cele două râuri principale. Apele subterane se află la adâncimi mari. A doua reţea ce străbate regiunea axial este Ialomiţa. Lacuri sărate şi limane fluviatile.1 milioane m³ de nămol terapeutic depozitate în cuveta sa. sub cuvertura groasă de loess. Sub influenţa anticiclonului siberian de iarnă cad zăpezi bogate pe care crivăţul le spulberă şi le troieneşte generând dificultăţi în circulaţia regională. Gălăţui. Tătaru. Dunărea care constituie limita sudică şi sud estică. tributară Dunării. Hidrografie de tranzit. Vara apar zile toride. situat între Dunăre şi Ialomiţa şi Bărăganul Călmăţuiului. a condus la subdivizarea unităţii în două compartimente şi anume Bărăganul Ialomiţei. Culoarele celor două râuri. În partea sudică a unităţii. 152 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ca veritabile rezervoare de apă dulce funcţionează limanele fluviatile formate de-a lungul Dunării şi al Ialomiţei. Precipitaţiile. nişe de sufoziune etc. Prin ramificaţia ce a dus la individualizarea Bălţii Ialomiţei ea pătrunde în interiorul teritoriului şi poate deveni o sursă de alimentare pentru scopuri agricole sau industriale. între Ialomiţa şi Călmăţui. este cea a apariţiei lacurilor sărate localizate fie în formele negative de tip bazin închis formate prin tasare şi dizolvare în loess (crovuri.Bărăgan Arietipică de manifestare a climatului arid. O trăsătură hidrografică a Bărăganului. Un atribut curativ remarcabil al Lacului Fundata îl reprezintă cele 1. depresiuni. Resursele de apă ale regiunii sunt răspândite inegal. Cuvertura groasă de loess a jucat rolul unui mediu prielnic fenomenelor de dizolvare. vara înregistrându-se frecvent perioade de secetă cu 30-45 zile fără aport hidric. deşi au albii puţin adânci în raport cu înălţimea reliefului înconjurător. Temperaturile medii sunt ridicate. desfăşurată între Dunăre la sud şi câmpiile de subsidenţă din partea nordică. Fundata. Astfel sunt Lacul Amara. întreaga regiune fiind încadrată între izotermele de 10 şi 11ºC. fluviul Dunărea şi-a modelat o luncă largă ale cărei lacuri şi bălţi (cea mai vastă fiind Balta Ialomiţei) au fost în mare parte desecate şi transformate în terenuri agricole Mersul anual al elementelor meteorologice. principalul indicator al gradului de ariditate. în vreme ce Călmăţuiul are rezerve de apă limitate ce scad mult în anotimpul estival. Cea mai mare cantitate o conţine. situat la nord. Influenţa climatică estică este generalizată. desigur. Din punct de vedere morfologic ea prezintă un relief tabular de mare uniformitate. temperat continental cu tente de ariditate. padine. scad sub 450 mm medie anuală. tasare şi sufoziune generatoare de microforme de relief specific: crovuri. padine). O consecinţă a nebulozităţii scăzute este radiaţia solară puternică şi numărul ridicat al orelor de strălucire a soarelui (peste 2000 anual) cu efecte deosebite în turismul de agrement şi curativ.

Plante adaptate condiţiilor climatice mai restrictive sub aportul cantităţii de precipitaţii. Un element faunistic de notorietate este dropia. în epocile anterioare.Bărăgan Domeniul stepei şi silvostepei cu graminee şi arbori termofili. Astfel. Exceptând potenţialul agricol deosebit. ele abundă) poate fi pus pe seama unui mediu ostil pentru aşezările umane. pe un substrat geologic afânat alcătuit din loess. Faptul că atât în Bărăgan. Resursele solului şi subsolului situează Bărăganul în categoria regiunilor cu un patrimoniu modest. lipsesc dovezile mai vechi. s-au format cernoziomuri şi cernoziomuri levigate profunde. Corelaţie dintre tipul de vegetaţie şi compoziţia faunei este evidentă. generat de întinsele suprafeţe cu limane. Atunci a înflorit în sudul său. spre exemplu. o specie pe cale de dispariţie datorită restrângerii drastice a biotopului său natural şi vânătorii necontrolate. În unele areale. asigurată. cu un indice de fertilitate ridicat.3. Declarată fiind ca monument al naturii protecţia sa este. Proiectul pentru Învăţământul Rural 153 . dovezile arheologice descoperite în perimetrul său atestă o vieţuire permanentă începând din neolitic. Nisipul şi pietrişul albiei râurilor sunt utilizate în construcţii. nefragmentate. a secetelor frecvente. cât şi în regiunea situată la est. Cunoscut. Bărăganul aparţine din punct de vedere al vegetaţiei stepei tipice. Mai importante sunt valenţele turistice ale lacurilor sărate şi limanelor fluviatile unde se pot practica activităţi curative şi de agrement. cele aluvionare şi lăcoviştile din arealele cu umectare repetată. Sub vegetaţia de ierburi bogate. în vecinătatea Dunării cultura Boian numită astfel după localitatea omonimă. unde umiditatea ridicată şi pericolul inundaţiilor erau omniprezente. Antropizare intensă. cu soluri fertile. Componenta antropică Comparativ cu celelalte regiuni geografice. Gradul de împădurire este cel mai redus din ţară. Coşereni sau Coşlogeni. Din aceeaşi perioadă datează şi vestigiile de la Călăraşi. regiunea studiată are mai puţine atuuri din acest punct de vedere. din clasa gramineelor alcătuiau vechile pajişti azi intrate în exploatare agricolă intensă. Sudiţi. iar valoarea economică a esenţelor moi este inferioară. datorită aridităţii climei şi sărurilor transportate la suprafaţă pe profil apar soloneţurile şi solonceacurile. arin. Bărăganul se înscrie cu o serie de tente particulare şi sub aspectul vechimii şi intensităţii populării. asigurat de terenurile plane. cel puţin legal. în condiţiile unui climat favorabil desfăşurării activităţii microorganismelor implicate în descompunerea materiei organice. paleolitice (în vreme ce în Dobrogea. prin ciulinii săi care. înaintea introducerii în cultură a vastelor terenuri defineau peisagistic câmpia. În epoca bronzului şi fierului la Dridu şi Grădiştea sunt semnalate aşezări umane ceea ce denotă continuarea antropizării. pietrişuri şi nisipuri. bălţi şi braţe divagante ale Dunării. 22. papură). De-a lungul Ialomiţei şi Călmăţuiului se asociază solurile nisipoase. plop. rozătoarele dominând net celelalte specii. cea a Dunării de Jos. Balta Ialomiţei şi de-a lungul râurilor se dezvoltă zăvoaie cu specii iubitoare de umiditate (salcie.

Ea nu a atins însă. Românii alcătuiesc majoritatea absolută. Însurăţei. Fenomenul s-a prelungit. Profilul acestora este dominant industrial. densitatea demografică este redusă. Lehliu-Gară. la care se adaugă o serie de oraşe mici precum Urziceni. Aşezările umane reflectă. mai ales datorită potenţialului pedogeografic apreciabil. Satele sunt localizate la intersecţia drumurilor. 22. Principalele oraşe sunt Slobozia (centrul polarizator regional) şi Călăraşi. pentru oraşele mici însă ponderea agriculturii creşte. prin densitatea lor mai redusă. Centre urbane mici şi mijlocii. fără a se înregistra grupări sau disparităţi geografice deosebite.Care sunt raporturile spaţiale ale Bărăganului cu regiunea metropolitană Bucureşti? 2. Test de autoevaluare Întrebările care pot fi puse cursantului după parcurgerea acestei unităţi de învăţare se referă la următoarele aspecte: 1. în acest caz el fiind concludent. precum în alte regiuni. o intensitate deosebită dea lungul istoriei datorită lipsei atributelor de adăpost ale reliefului plan şi nefragmentat al câmpiei. Densitatea populaţiei este sub 50 locuitori/km². Bărăganul fiind una dintre regiunile cu cel mai redus grad de populare. de-a lungul apelor curgătoare cu regim permanent. iar Lehliu-Gară şi Feteşti funcţii de transport importante. Feteşti. paralelismul dintre numărul populaţiei şi habitate. până în zilele noastre. Ţăndărei. în vecinătatea unor lacuri. evident cu alte motivaţii. Arhitectura lor reflectă condiţionări locale impuse de materialul de construcţie folosit mai frecvent (chirpici) a cărui rezistenţă redusă împiedică etalarea pe verticală a gospodăriilor. dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii (romii). Structura este poligonală şi mai rar alungită. Cum ar putea fi ele optimizate? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 154 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Bărăgan Deşi populată din preistorie. Bilanţul demografic este negativ (-1‰). Bărăganul este slab urbanizat. iar gruparea elementelor de habitat mai accentuată. Călăraşi şi Feteşti au şi atribuţii portuare la Dunăre. Pogoanele.

al „conului de umbră”.Călăraşi sau Pietroiu . recunoscută prin cura climaterică şi balneară (inclusiv cu nămol terapeutic) pe care o asigură. Lui i se datorează stadiul redus de dezvoltare economică şi urbanizarea modestă (cei atraşi de avantajele oraşului au preferat exodul spre capitală în locul efortului de-a fortifica şi amplifica rolul oraşelor proprii). Proiectul pentru Învăţământul Rural . un fenomen de eclipsare. confecţii. Localizarea celor două poduri majore peste 155 Economie mai slab dezvoltată. Se cresc de asemenea porcine şi păsări. Dintre pomii fructiferi caisul şi piersicul găsesc cele mai propice condiţii de dezvoltare. Drumuri modernizate leagă principalele oraşe.Constanţa. iar în Slobozia şi Călăraşi prelucrarea cărnii şi lactatelor. ale cărei prime sectoare (Bucureşti-Lehliu) au fost recent date în funcţiune. Ca forme de turism de agrement navigaţia şi pescuitul recreativ. plante furajere ocupă cea mai parte a terenurilor. autostrada Bucureşti-Constanţa („autostrada Soarelui” ) traversându-o axial. iar la Feteşti funcţionează o întreprindere de conserve de legume. regiunea a îndeplinit atribuţiile unei periferii neglijate.Bărăgan 22. O excepţie este staţiunea Amara. Culturile de grâu. Ea va asigura regiunii un dren magistral de bunuri şi persoane şi va stimula dezvoltarea ariei adiacente acesteia. Tot la Călăraşi se fabrică celuloză şi hârtie. soia. Tot aici se fabrică nave de mici dimensiuni şi se repară ambarcaţiuni fluviatile.4. ovinele din rasa merinos fiind crescute în număr mare. Creşterea animalelor valorifică păşunile de câmpie şi luncă. iar beneficiile erau investite de către marii latifundiari în alte regiuni decât cea în care au fost obţinute. Lungi perioade. Industrie prelucrătoare a materiilor prime locale. funcţionând aici. indus de capitală. un teritoriu învecinat ariei metropolitane Bucureşti. floarea soarelui. au perspective asigurate. porumb. pe Dunăre şi o serie de lacuri. Actualmente Bărăganul este una dintre cele mai productive regiuni agricole ale ţării. sfeclă de zahăr. până în anii `90 (când dintr-o neglijenţă crasă au fost în mare parte distruse) veritabile sisteme cum ar fi Gălăţui. Din punct de vedere turistic Bărăganul are valenţe dintre cele mai reduse. Proiectatul canal Siret-Dunăre urma să asigure apa necesară irigării şi a altor suprafeţe afectate anual de secetă. cu cel mai ridicat potenţial economic din ţară. Agricultura se impune prin culturi variate. În luncile Dunării şi Ialomiţei solurile fertile aluvionare asigură producţii mari de legume şi zarzavaturi. În toate oraşele este prezentă industria morăritului şi panificaţiei.Ştefan cel Mare. Economia regiunii Dificultăţile ivite în definirea componentei economice a regiunii derivă tocmai din modesta lor reliefare. cu monoculturi cerealiere ale căror produse luau calea exportului. Industria este de dată mai recentă. orz. mai ales înaintea celui de-al doilea război mondial. Căile de transport sunt reprezentate prin autostrada Bucureşti-Ciulniţa-Feteşti. Călăraşi găzduind unul din combinatele siderurgice moderne de oţeluri speciale. Apare în cazul Bărăganului. prefabricate. Accesul facil o recomandă turismului de tranzit. Pentru atenuarea efectelor secetei au fost efectuate mari lucrări de irigaţii. La Slobozia şi Călăraşi se prelucrează sfecla de zahăr cultivată în regiune.

În al doilea rând. chimizării şi biotehnologizării activităţii respective. Partea vestică şi nord-vestică este traversată de magistrala 700. în mai mică măsură de Feteşti. faţa de Bucureşti. Bucureştiul este polul cultural. Bărăganul poate deveni o regiune agricolă modernă. Relieful jos de câmpie. Bucureşti. face greu decelabilă o astfel de limită. avantajele mecanizării. a ponderii principalelor sale ramuri. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.Bărăgan Teritoriu traversat de căi rutiere şi feroviare. Dimpotrivă. Industria alimentară şi textilă. x x x (1969). Ca dealtfel şi turismul de tranzit sau cel balnear. Geografia României. Geografie Umană şi Economică. 22. o piaţă de desfacere a produselor sale industriale. Din Făurei pleacă o ramificaţie a acesteia spre Ţăndărei şi Feteşti. Editura Academiei. Bucureşti-Urziceni-Făurei-Brăila. uniform structural şi peisagistic. I. se vor accentua. educaţional şi economic la care Bărăganul se racordează înaintea tuturor altor poli din celelalte regiuni învecinate. Dunăre. Geografie fizică.6. 2. bazată pe materii prime proprii. Poziţia centrală a oraşului Slobozia avantajează polul de gravitaţie regional şi-i măreşte capacitatea de coordonare teritorială. x x x (1984). unde fermele mari trebuie să exemplifice. Editura Academiei. Bărăganul trebuie să atingă un nivel de dezvoltare economică şi socială care să permită o diversificare a conexiunilor. premise favorabile. 22. Bucureşti. o afirmare a lor în sens biunivoc. 2. Bucureşti-Constanţa-Mangalia poziţionată în partea centrală a teritoriului analizat. Bărăganul reprezintă pentru Bucureşti o rezervă de produse şi materii prime. dar şi menţinerea unui statut periferic. Un prim raport este cel de continuitate geografică. Transporturile fluviale pe Dunăre sunt deservite de portul Călăraşi şi. are. Bibliografie selectivă 1. II. Editura Academiei. de asemenea. conform principiului avantajului comparativ. 3. Geogrfia României. Bucureşti. Optimizarea raporturilor interregionale nu poate fi concepută decât prin echilibrarea lor. Perspective de specializare agricolă performantă. aspect benefic pentru dezvoltarea sa. iar din Ciulniţa o cale de legătură spre Călăraşi. Geografia Văii Dunării Româneşti. x x x (1983). Ca urmare. Transporturile feroviare se realizează pe magistrala 800.5. 156 Proiectul pentru Învăţământul Rural . între cele două entităţi teritoriale neexistând practic o limită tranşantă. În caz contrar subordonarea teritorială. Intr-o perioadă a reconsiderării tipului de economie. Feteşti-Cernavodă şi Giurgeni-Vadu Oii în cadrul regiunii Bărăgan a generat o concentrare a căilor de transport rutier dinspre Moldova şi Muntenia spre acestea.

câmpie tabulară.6. Baza naturală de susţinere O regiune cu o suprafaţă mai restrânsă. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . Comentarii şi răspunsuri la teste 23.1.3. cu teritoriul care gravitează spre talvegul său morfologic. podiş intens peneplenizat. Ea include ultima parte a sectorului fluvial al Dunării şi începutul sectorului fluvio-maritim al marelui organism de drenaj european. 23 DUNĂREA DE JOS Cuprins 23.5. 23.punerea în evidenta a fenomenelor de expansiune urbana şi de formare a aglomeraţiilor urbane. de luncă şi câmpie joasă. Componenta naturală a sistemului regional are drept suport un relief mai variat morfologic şi genetic. S-au format ca urmare acele mici denivelări şi neuniformităţi din categoria crovurilor (găvanelor) sau padinelor în care sau adunat adesea apele sărate formând lacuri.delimitarea spaţială a unei unităţi teritoriale cu o încărcătură istorico-geografica importanta.exemplificarea posibilităţilor de afirmare a industriei pe seama importurilor de materii prime. tocmai datorită altitudinii foarte reduse (4-6 m) a terenurilor din lunca dunăreană şi deschiderii unei 157 Convergenţele reprezintă premize favorabile ale constituirii sistemelor teritoriale. includem aici în întregime Câmpia Brăilei. Obiectivele unităţii de învăţare nr. favorabil tasării şi cu o fracţiune carbonatică prielnică disoluţiei. Astfel. dar cu o individualizare spaţială din ce în ce mai evidentă este cea a Dunării de Jos. Pe malul drept al Dunării gravitează spre axul acesteia versantul vestic şi nordic al Masivului Dobrogei de Nord impus în peisaj. . în ciuda înălţimii sale modeste. larg desfăşurat pe malul stâng şi mult mai îngust pe cel drept. Componenta antropică a sistemului teritorial 23.explicarea funcţiei gravitaţionale (polarizatoare) a confluentelor hidrografice majore.Dunărea de Jos Unitatea de învăţare Nr. 23 23. peste stiva groasă de sedimentar friabil aşternându-se un strat poros de loess.2.1. 2. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bibliografie selectivă Pagina 157 157 159 161 162 162 23. Baza naturală de susţinere 23. 23 Unitatea de învăţare alăturată ajută cursantului la: . Zona de subsidenţă corespunzătoare amplei confluenţe a Siretului cu Bârladul şi Buzăul determină caracterele naturale ale acestei regiuni. . cu structură tabulară. Economia şi perspectivele regiunii 23.4. Evident.

o formă de subsidenţă generată de marea depresiune tectonică a Curburii carpatice unde. uşor mai ridicată în Munţii Măcinului şi Podişul Covurlui unde ajunge la 500-600 mm. Milcov. debuşează în Dunăre. Particularităţile factorilor climatici sunt influenţate de relieful jos. Dunărea de Jos se impune ca „polul căldurii” în România. energia şi indicele de fragmentare cresc. devenită o veritabilă insulă – Insula Mare a Brăilei . Iernile friguroase şi verile călduroase determină un ecart ridicat al amplitudinilor termice anuale. Râmnic. în zona Brăila-Galaţi. mai abrupt. 158 . este la originea limanului Brateş. au extins regiunea spre partea sudică a Podişului (platformei sau piemontului) Covurlui. climatului continental cu tente de excesivitate. iar pe de altă parte substratului constituit din formaţiuni poroase ce facilitează circulaţia ascendentă a apelor freatice. ca o continuare sudică a piemontului menţionat. Batogu. Un element de specificitate regională este dat de tripla convergenţă. Climat cu ariditate pronunţată. Resurse de apă bogate. de lunci. În lacul Balta Albă este depozitat cel mai mare zăcământ de nămol terapeutic din România. Pentru a nu aminti că. datorate Dunării şi afluenţilor săi din grupa de est. Iarna. ceea ce va integra întreaga regiune în climatul de câmpie. Relieful este mai accidentat. naturale şi antropice. hotărâtoare sub aspectul exercitării influenţelor climatice est-europene. Aceleaşi fenomene gravitaţionale. în zona Râmnicelu (Ion Sion). câmpii de subsidenţă şi podiş.intre cele două braţe ale Dunării care o încadrează). Buzăul). la rândul său. şi de poziţia geografică în sud-estul României.Dunărea de Jos perspective peisagistice largi spre câmpiile de la vest şi nord. Ca microforme de relief amintim aici dunele de nisip din zona Hanu Conachi din Câmpia Covurluiului desfăşurată între Siret şi Prut. cât şi posibilitatea valorificării în navigaţie şi agrement a unor sectoare. pe de o parte. Amara (de Buzău). în acelaşi teritoriu o serie de râuri cu izvoarele în Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii confluează cu Siretul (Putna. coborârea sa se accentuează. Astfel sau format lacurile Balta Albă. Regiunea analizată relevă trăsături particulare şi în ceea ce priveşte reţeaua de drenaj de suprafaţă. a fost înregistrată cea mai ridicată temperatură din ţară (+ 44. deşi procesele de colmatre sunt deosebit de intense (depozitele depăşesc 10 000 m grosime). Siretul şi Prutul. în unele sectoare. Ea se instituie într-o clasică zonă de convergenţă hidrografică unde cele mai importante râuri din grupa estică. Siretului şi Prutului. Rezultă astfel o densitate ridicată a reţelei ce surmontează efectele climatului arid şi asigură atât o rezervă importantă de apă. cca 2. Movila Miresii. a unor sectoare de luncă: cea a Dunării (cu extinsa Baltă a Brăilei. Fenomenele de geneză a lacurilor sărate ating cele mai expresive cote datorită. Apar şi fenomene de difluenţă cel mai ilustrativ fiind al Dunării în zona Insula Mare a Brăilei. Însăşi versantul fluviului este mai înalt şi. Lutu Alb.4 Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. De altfel întreaga pâlnie morfologică a Siretului Inferior debuşează spre cotul major al fluviului de la Galaţi. crivăţul este o prezenţă frecventă. Din punct de vedere termic.5 ºC la 10 august 1951). fie şi numai pentru faptul că aici. Cantitatea de precipitaţii este cuprinsă între 400-500 m. Câmpia Siretului Inferior (a Tecuciului). Prutul. Aparţine de asemenea Dunării de Jos.

rogozul). colilia) alcătuind speciile dominante ale puţinelor pajişti naturale netransformate antropic. şalău. plopul) se intercalează cu speciile arbustive (papura. Lişcoteanca. Dunele de nisip din zona Hanu Conachi sunt acoperite de psamosoluri. dar şi deosebiri în raport cu Bărăganul învecinat. Amara). Subsol bogat în hidrocarburi. păstrugă). Fondul forestier este restrâns ca răspândire. Brăiliţa. fiind constituit din păduri de stejar ale zonelor colinare din nord-est. câmpiei. iar în zonele umede ale luncilor este domeniul solurilor hidromorfe şi a solurilor aluvionare. În primul rând Câmpia Brăilei. Poziţia geografică a Proiectul pentru Învăţământul Rural 159 . stejarul pufos). Bordei Verde. Pe stratul gros de loess s-au format molisoluri profunde. edificiile religioase sau culturale din Galaţi şi Brăila. cu orizonturi bine structurate. agricultura şi turismul este asigurată în proporţii diferite. Fauna caracteristică este cea de rozătoare (popândău.3. Prut. 23. fondurile de pescuit de pe Dunăre. hârciog. Pe colinele piemontane ale Covurluiului şi versanţii vestici şi nordici ai Masivului Dobrogei de nord ce gravitează spre Dunărea de Jos. Cea mai importantă asemănare este dată de vechimea populării şi aici cele mai vechi vestigii arheologice fiind catalogate ca aparţinând neoliticului. ce alcătuieşte zăvoaie compacte în lunca Dunării. orbete. Siret. la care se adaugă iepurele. Componenta antropică a sistemului teritorial Are o serie de similitudini. dar şi cea a Siretului Inferior. Prutului sau Siretului. Potenţialul bio-pedogeografic este determinat de formele joase de relief şi mersul elementelor climatice. moştenirea etnografică a ruralului etc. Independenţa sunt doar câteva dintre arealele de extracţie a celor două materii prime energetice dar şi ale industriei chimice. Esenţele moi (salcia. potârnichea. cernoziomuri şi cernoziomuri levigate. trestia. hidrofilă. prepeliţa. iar în Movila Miresii 438 mii m³. turismul are ca obiective numeroasele lacuri sărate cu nămol terapeutic (Balta Albă. Ele au fost descoperite la Lişcoteanca. vulpea. Vegetaţia câmpiei este stepică. O extensiune apreciabilă o are vegetaţie de luncă. cu humus mult şi fertilitate ridicată. cerealelor. Dunărea şi afluenţii săi deţin o bogată faună acvatică (clean. monumentele. Baza de materii prime a principalelor ramuri economice. milioane m³. A doua resursă o reprezintă terenurile agricole ale luncilor. dealurilor piemontane. au devenit unul dintre câmpurile petroliere şi de gaze asociate de mare productivitate din România. Ianca. Oprişeneşti. El s-a format prin descompunerea resturilor vegetale ale plantei Cladophora cristalina şi organismelor de Artemia salina (un crustaceu) în condiţiile unui mediu cu salinitate moderată (de până la 100 mg/l). unde cultura legumelor. Valorificarea curativă se află la baza activităţii turistice a unor staţiuni din regiune. În sfârşit.Dunărea de Jos Peisaj stepic cu vegetaţie. şoarecele de câmp). plantelor tehnice sau viticultura găsesc condiţii propice de dezvoltare. gramineele (păiuşul. muzeele. Rolul acestei vegetaţii în fixarea albiilor dar şi în atenuarea umectării terenurilor este recunoscut. Stoicani sau Silişte. Movila Miresii. industria. îşi fac loc pădurile de stejar termofil (stejarul pedunculat. arinul. faună şi soluri specifice. somn.

romi. Făurei şi Măcin sunt oraşe mici. Galaţiul şi Brăila. la nivel regional. sub 500 locuitori. polarizate de sistemul urban Galaţi-Brăila. 23. luncilor şi versanţilor din zona colinară sau de podiş unde indicele de dispersie creşte spre răsfirare. Ianca. în Platforma Covurluiului. înspre Tecuci.Dunărea de Jos Umanizare veche şi relativ intensă. în Platforma Covurluiului el este pozitiv ceea ce. Oraşe mici. cu o grupare ridicată a gospodăriilor în vatră). la apariţia celei mai populate aglomeraţii urbane din ţară. învecinate: Galaţiul (325 057 locuitori) şi Brăila (230 687). Dinamica naturală relevă două aspecte distincte. în vreme ce în Câmpia Brăilei bilanţul demografic este negativ. Fiind o regiune de dimensiuni restrânse. Prezenţa a două mari oraşe. dar şi debuşării aici a drumului grefat pe Valea Siretului către Polonia şi Marea Baltică. sub 25 000 locuitori. dar ea beneficiază de prezenţa a două municipii mari. Test de autoevaluare Unitatea de învătare parcursă vă oferă posibilitatea să comentaţi alăturat următoarele aspecte: 1. Aşezările rurale valorifică structural şi textural oportunităţile reliefului uniform al câmpiei (unde apar sate mijlocii şi mari. Etnic predomină net populaţia românească. într-un timp relativ scurt. Funcţia siderurgică a oraşului Galaţi Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 160 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dunărea de Jos are puţine oraşe. Specificitatea regiunii Dunărea de Jos 2. reduce indicele scăderii populaţiei. Densitatea populaţiei se înscrie în jurul valorii de 50 locuitori/km² în Câmpia Brăilei şi creşte uşor în colinele Covurluiului şi partea nord-vestică a Podişului Dobrogei. iar mărimea satelor scade ajungând uneori. Ea atinge însă valori de peste 250 locuitori/km² în aria Brăila-Galaţi ce se prelungeşte precum o apofiză pe cursul Siretului. la care se adaugă ruşi lipoveni. favorizat însă concentrarea populaţiei în zona marelui cot al Dunării şi a convergenţei Dunăre-Siret-Prut mai ales datorită activităţilor de navigaţie ce au demarat încă din Evul Mediu. ridică mult ponderea populaţiei urbane în balanţa demografică pe medii de viaţă. Apropierea spaţială şi tendinţa de extindere a intravilanului construit al ambelor centre urbane va conduce.

singurele la care se apelează sunt pescuitul şi navigaţia de agrement. Porturile Galaţi şi Brăila au infrastructuri ale acestui tip de transport. O fertilitate deosebită o au terenurile din Insula Mare a Brăilei unde se produc cereale în maniera marilor societăţi (ferme) de profil. prelucrarea cărnii etc. de refacere fizico-psihică. Agricultură axată pe cultura cerealelor şi creşterea ovinelor. orz. zahăr. încadrându-se în principala regiune de practicare a acestei subramuri agricole din sud-estul ţarii (specializată în rasa merinos). Brăila deţine intreprinderi de fire şi fibre sintetice. Creşterea animalelor are în prim plan ovinele. O problemă o ridică secetele şi nevoia de irigaţii îndeosebi în Câmpia Brăilei (unde a funcţionat sistemul Terasa Brăilei). În aceeaşi ramură la Brăila funcţionează laminorul de ţevi şi tablă. Arie de intensă dezvoltare a transporturilor navale. lactatele. sfeclă de zahăr. Datorită poziţiei sale pe Dunărea fluvio-maritimă. iar pe de altă parte politicii deficitare a domeniu a autorităţilor de la toate nivelurile. soia. religioase. Transporturile sunt reprezentate prin calea navigabilă. confecţii. Turismul este o activitate cu totul secundară datorită. confecţii. O altă ramură economică este piscicultura. Deşi cu o suprafaţă limitată. Pe Dunăre. porumb. bovine. culturale. Dunărea de Jos are un potenţial economic important. deşi există numeroase oportunităţi pentru variate forme de turism. statut câştigat odată cu construirea combinatului ISPAT-SIDEX. În dealurile Covurluiului s-au extins plantaţiile de pomi fructiferi şi viţă-de-vie.Dunărea de Jos 23. ambele cu dotări şi ofertă din sfera turismului curativ. bazat în primul rând pe afirmarea industriei. agricultură şi transporturi. lângă Brăila. La Măcin. Proiectul pentru Învăţământul Rural . inclusiv cele maritime cu un pescaj sub 7 m. mătase artificială. Se cultivă grâu. În oraşele mici se prelucrează produsele agricole (sfecla de zahăr la Ianca. cât şi spre Marea Neagră. morărit. monumente). plante furajere. Galaţiul s-a afirmat ca cel mai important centru siderurgic al ţării. lipsei unor obiective de mare rezonanţă atractivă. Agricultura deţine al doilea loc în ierarhia ramurilor economice. păsări. de asemenea. 161 Industrie ce valorifică materii prime locale şi din import. La Galaţi se produc. Fondul agricol extins şi diversificat morfologic asigură condiţii propice dezvoltării culturilor agricole dintre cele mai variate. Economia şi perspectivele regiunii Economie centrată pe industrie. În oraşele Galaţi şi Brăila se practică un turism cultural. prefabricate. de vizitare a obiectivelor antropice (istorice. La Chişcani. se află o mare termocentrală dar şi combinatul de celuloză pe bază de stuf recoltat din Delta Dunării. ce prelucrează minereul de fier din import. Se cresc.panificaţie) sau funcţionează mici intreprinderi specializate în bunuri de larg consum. floarea soarelui.4. judeţele Galaţi şi Brăila. suprafaţa luciurilor de apă şi mai ales sectoarele Dunării şi afluenţilor săi asigurând o producţie de peşte ce satisface cererea locală şi oferă disponibilităţi pentru nevoile altor regiuni. Greci şi Iacobdeal se exploatează roci de construcţie (granit). de importanţă europeană a Dunării care deschide regiunii atât accesul spre Europa centrală şi de nord. pe de o parte. Singurele staţiuni turistice propriu-zise ale regiunii sunt Balta Albă şi Lacu Sărat. În ambele centre se construiesc şi se repară nave de diferite tonaje. de asemenea porcine.

Editura Academiei.datorită potenţialului economic ridicat. Geografia Văii Dunării Româneşti. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Combinatul său siderurgic utilizează materie primă din import. inclusiv în domeniul transfrontalier. având accesul navelor mari de transport asigurat Concomitent.. dar şi cea textilă sau a produselor alimentare. Republica Moldova şi Ucraina). Dunărea de Jos este una dintre regiunile ţarii cu mari perspective de dezvoltare datorate următorilor factori favorizanţi: . Editura Academiei. cu traversarea frontierei spre Republica Moldova O disfuncţie majoră în transportul rutier este lipsa unor poduri peste Dunăre care să unească teritoriul regiunii cu cel dobrogean. Bucureşti. Galaţiul a devenit un mare centru industrial în a doua jumătate a secolului XX. cât mai ales în funcţiile sale economice şi oportunităţile de interrelaţionare cu alte regiuni. Dunărea de Jos.. Bucureşti. poate deveni un pol de atracţie al acesteia. I. 2. Geografie Umană şi Economică. . Geografie fizică. Prin cele două mari oraşe sistemul său este polarizat eficient. Căile ferate se dispun sub forma unui triunghi cu unul dintre vârfuri oraşul Galaţi spre care converg ramificaţia magistralei 600 (Bucureşti-Urziceni-Tecuci-Vaslui-Iaşi) şi magistrala 700 (BucureştiUrziceni-Făurei-Brăila-Galaţi. . de-a lungul Prutului. 23. iar prin intermediul Dunării are dublă deschidere: spore centrul Europei dar şi spre Marea Neagră. atât minereul de fier cât şi cocsul metalurgic. s-a afirmat industria construcţiilor navale. x x x (1984). Galaţiul. într-un spaţiu al confluenţelor acestuia cu Siretul şi Prutul. se conturează ca entitate teritorială în bazinul inferior al fluviului omonim. Geografia României. 2. regiunea este bine conectată cu căi rutiere de restul ţării.5. dar mai ales spre Delta Dunării.Dunărea de Jos Deşi situată excentric. a prelucrării peştelui. periferic. Originalitatea sa constă nu atât în cadrul fizico-geografic. 3. . aşa cum o arată şi topicul atribuit. Din Galaţi porneşte şi o cale ferată spre Bârlad. actualmente rolul lor fiind suplinit cu bacuri. predominant de câmpie joasă. Importante sunt şoselele Ploieşti-Buzău-Brăila-Galaţi sau cea care se ramifică din autostrada Bucureşti-Constanţa la Slobozia spre Brăila şi Galaţi.poziţia geografică la interfaţa a trei state (România. Bibliografie selectivă 1. 162 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Geogrfia României.intensificarea circulaţiei turistice pe Dunăre pe întregul său traseu. II. 23. ca cel mai important oraş al regiunii transfrontaliere.6. Editura Academiei. Amplasarea sa aici a fost favorizată de localizarea oraşului pe malul Dunării maritime. prin Târgu Bujor şi Bereşti. x x x (1969).creşterea rolului Dunării în circulaţia fluvială europeană. Bucureşti. x x x (1983).

din punct de vedere al cadrului natural. că regiunea analizată nu include provincia istorică Dobrogea. litoralul este o fâşie de atracţie pentru întregul spaţiu geografic al României. De subliniat. cristaline. cu axa de gravitaţie majoră pe faţada maritimă.identificarea rolului decisiv al Dunării şi Mării Negre în dezvoltarea regiunii . Componenta demografică şi de habitat 24. Vechi munţi erodaţi până la stadiul de podiş aplatizat.6. din anumite puncte de vedere.2.1. plaje). o structură hercinică intens nivelată ce distonează altimetric numai datorită zonelor limitrofe mult mai joase. Regiunea se compune dintr-o unitate naturală cu o specificitate genetico-evolutivă aparte. formate din roci mezozoice. Culmile sale. cu altitudinea maximă de 467 m.1. Baza naturală de susţinere Dobrogea reprezintă una dintre cele mai bine individualizate regiuni geografice ale României. ca o zonă de platformă tipică uşor ondulată. converg în Vârful Greci şi sunt cizelate în roci metamorfice. Ea se constituie întrun sistem teritorial funcţional.Comentarii şi răspunsuri la teste 24. Masivul continuă spre est cu Dealurile Tulcei.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr.posibilitatea explicării unui sistem regional derivat dintr-o entitate geografico-istorică. 24. În Podişul Dobrogei. şi anume Podişul Dobrogei. Bibliografie selectivă Pagina 163 163 165 166 167 167 24. înglobând cel mai vechi pământ al ţării aflat în antiteză cu cel mai nou. Dealtfel. Obiectivele unităţii de învăţare nr. mult mai extinsă.prefigurarea unor direcţii de dezvoltare majoră în perspectivă. Podişul Dobrogei de nord are drept nucleu Munţii Măcinului. zona litorală şi platforma continentală a Mării Negre. pot fi evidenţiate trei subunităţi cu caracteristici distincte: Podişul Dobrogei de Nord. 24 DOBROGEA Cuprins 24. ci numai podişul cu acelaşi nume. situat în regiunea învecinată. datorită delimitării sale riguroase pe laturile de vest şi nord de către culoarul Dunării şi Delta Dunării.Dobrogea Unitatea de învăţare Nr. Podişul Dobrogei de Sud.3. respectiv de către Marea Neagră către est. acoperită de loess.5. Baza naturală de susţinere 24. . cu morfologie marină (faleze. încă din start. Economia şi perspectivele regiunii 24. 24 Aprofundarea temei va oferi studenţilor următoarele: . Proiectul pentru Învăţământul Rural . Pricopanul şi Niculiţelul. 24 24. ce descresc în trepte spre domeniul 163 Individualizarea geografică a regiunii este tranşantă datorită Dunării şi Mării Negre. Limita sudică se suprapune frontierei de stat cu Bulgaria.2.

orbete. respectiv etajului pădurilor de foioase reprezentate prin gorunete. cea mai veche unitate de relief din ţară cu structurile litologice precambriene la zi (şisturile verzi). Pe o fâşie cu lăţimea de 25-35 km se resimte influenţa climatică atenuantă a Mării Negre. cernoziomuri levigate.Dobrogea Diferenţieri morfologice şi de vârstă între Podişul Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei de Sud. Ca urmare amplitudinea termică maximă ajunge la 64. Vegetaţia este cea specifică stepei cu graminee intens antropizată. Râurile Teliţa. Proiectul pentru Învăţământul Rural 164 . Podişul Oltinei. Slava. mai înalt şi fragmentat. iar iernile geroase (sub influenţa circulaţiei nordestice). au regim de alimentare pluvial cu maxime de primăvară şi toamnă. medie anuală. Climat arid. soluri bălane) profunde. Taiţa. Iacobdeal) sau podişurile Babadag şi Medgidiei (carierele de la Babadag. La sud de cele două unităţi se extinde Depresiunea Nalbant. de mare fertilitate. deltaic. în nord. în sud-vest şi Podişul Negru Vodă. calcar) abundă în Munţii Măcinului (Măcin. Altitudinile reduse. pedunculat).9ºC (+41ºC şi -23. Formaţiile litologice mai vechi înmagazinează rezerve de cupru (Altân Tepe) şi fier (Palazu Mare). în care influenţele est-europene şi cele pontice se asociază. şoareci) alături de iepuri. Greci. Stepa. Peştera Liliecilor). Fauna podişului dobrogean situează rozătoarele (hârciog. popândău. orientat est-vest între Marea Neagră şi Dunăre. tributare Mării Negre. vulpi. În formaţiunile geologice calcaroase sunt cantonate importante acvifere subterane extrem de importante pentru alimentarea cu apă a aşezărilor zonei litorale. fragmentarea limitată şi aplatizarea avansată sunt factori favorabili ai accesibilităţii şi antropizării regiunii. culoarul Văii Carasu. Podişul este divizat în patru compartimente şi anume: Podişul Medgidiei. Durata strălucirii soarelui ajunge la 2727 ore/an la Medgidia. pe o rocă mamă constituită preponderent din loess s-au format molisoluri (cernoziomuri. În ansamblu regiunea este străbătută aproape axial de izoterma de 11ºC. În partea sud-estică a podişului Dobrogei de Nord se află Podişul Casimcei. verile fiind călduroase. mistreţi. Densitatea reţelei hidrografice redusă. Organizarea hidrografică în interiorul podişului este mai puţin ilustrativă datorită climatului arid.9ºC). tectono-erozivă mărginită la rândul ei de Podişul Babadagului unde calcarele mezozoice au prilejuit sculptarea unui relief carstic (cheile Taiţei şi Taiţei. iar rocile de construcţie (granit. silvostepa şi pădurile de stejar definesc peisajul. Podişul Dobrogei de sud are altitudini ce abia depăşesc 250 m şi o vârstă neozoică. silvostepei cu stejar termofil (brumăriu. Dobrogea reprezintă cel mai cald teritoriu al ţării. căprior. în zona Constanţa-Mangalia fiind singurul areal unde media temperaturilor tuturor lunilor este pozitivă. De reţinut aplatizarea avansată a reliefului în ambele podişuri susmenţionate. Peste rocile carbonatice s-a depus o cuvertură de loess de cca 30 m grosime. delimitat de faliile Capidava-Ovidiu şi moesică. În fundamentul său se află stive groase de calcare sarmaţiene intens endocarstificate (Peştera Movile cu 34 specii noi pentru ştiinţă şi Peştera Piatra cu speleoteme de cca 690 000 ani ce reflectă în structura lor oscilaţiile repetate ale nivelului Mării Negre). Peste 60 % din substratul edafic al podişului prezintă o eroziune minimă. Intr-un climat cald. Climatic. Cantitatea de precipitaţii este scăzută (360-500 mm anual).

următoarele aspecte: 1. în spaţiu alocat. 24. şi ruşilor lipoveni (aceştia din urmă îndeosebi în partea de nord. a turco-tătarilor. Oraşele au o dispoziţie spaţială legată de culoarul Dunării (Cernavodă. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a regiunii relevă. ca minorităţi. bulgarilor. În interiorul podişului ele oscilează între 30-70 locuitori/km². 2. Cu excepţia Constanţei celelalte oraşe aparţin aşezărilor urbane mici. Basarabi). Babadag). aflate în curs de exploatare. spre Delta Dunării). Mărimea lor este variabilă. Mahmudia. industriale. Etapele de evoluţie ale oraşelor dobrogene Spaţiu al interferenţelor etnice şi lingvistice. Aşezările rurale sunt în general grupate de-a lungul văilor sau al căilor de acces principale. sub aspect demografic aspecte contrastante. Mangalia. Numărul oraşelor din interiorul podişului este redus (Medgidia. Năvodari).3. De la cetăţile antice la staţiunile turistice actuale. satele mici confruntându-se cu îmbătrânirea demografică şi depopularea. Principalul centru atractor este Constanţa datorită funcţiilor sale comerciale. De reţinut amestecul etnic pronunţat datorită evoluţiei istorice a regiunii. Test de autoevaluare Explicaţi. Centrul podişului şi partea sa sudică sunt mai slab populate (sub 50 locuitori/km²) în vreme ce în zona litorală dintre Constanţa şi Mangalia densităţile depăşesc 150 locuitori/km². Hârşova. Platforma continentală a Mării Negre conţine importante rezerve de petrol. Negru Vodă. Funcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră. 24. Eforie. turistice şi culturale majore. cu prezenţa. Isaccea) sau de litoralul Mării Negre (Constanţa. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 165 .Dobrogea Topalu.

Industrie prelucrătoare şi construcţii de nave. floarea soarelui. ci şi nevoile de schimb întregii ţări dar şi a altor state din bazinul Dunării. spre Litoral şi Deltă. aeroporturile din Constanţa şi Tulcea mijlocesc accesul pe calea aerului. 166 . prelucrarea bumbacului). în raport cu restricţiile climatice. al cărui prim reactor pus în funcţiune produce 800 MW. maşini agricole la Medgidia).4. Caracterul agricol al regiunii este susţinut. ulei. prelucrarea peştelui (Constanţa) alimentară (morărit-panificaţie. ce scurtează traseul navelor spre Constanţa cu cca 400 km. Constanţa. Jupiter. cernoziomice şi bălane. Eforie Sud.2 km lungime). Un rol important în optimizarea acestor transporturi revine Canalului Dunăre-Marea Neagră (64. se situează la un nivel superior în raport cu celelalte regiuni studiate. Turismul este într-o evoluţie ascendentă după căderea din anii post-decembrişti. Cultura grâului. împreună cu oraşul Constanţa deţin cea mai importantă bază de cazare şi infrastructura de agrement din ţară. în special al turiştilor. iar magistrala feroviară Bucureşti-Constanţa (cu ramificaţii spre Tulcea şi Negru Vodă) asigură un intens trafic de mărfuri şi pasageri. Turismul trebuie să devină ramura economică principală a regiunii în viitorii ani în special prin integrarea în circuitele internaţionale a sectorului nordic al litoralului. Agricultura are condiţii propice de dezvoltare datorită solurilor profunde. bere).Dobrogea 24. între care se detaşează Constanţa. prin diversitatea şi densitatea lor. Interferenţa în plan teritorial a celor trei componente fundamentale (de susţinere. În sfârşit. construcţiilor de maşini (nave la Constanţa şi Mangalia). creşterea ovinelor şi apicultura îi definesc profilul agricol la nivelul subramurilor. Costineşti. ca atractivitate. porumbului. Asociate climatului cald. Olimp. viticultură şi creşterea ovinelor. Mangalia). Niculiţel şi Oltina. construit în deceniul şapte al secolului trecut. livezile de caişi şi piersic. În primul rând. Construirea “autostrăzii soarelui” Bucureşti-Constanţa este în curs. Isaccea. din România. Industria s-a afirmat în special în domeniul energetic (atomocentrala de la Cernavodă. Eforie Nord. Staţiunile de pe litoral (Mamaia. Mangalia. vinificaţie. aceste însuşiri conferă Dobrogei un caracter de regiune viticolă importantă exprimat prin renumitele podgorii de la Murfatlar. textilă (intreprinderea integrată de prelucrare a lânii din Constanţa. termocentralele de la Constanţa). La nivel naţional ea se impune prin comerţul derulat prin intermediul porturilor fluviatile şi maritime (Hârşova. Regiunea serveşte astfel nu numai propriul teritoriu. Căi de transport de maximă diversificare. de la Mamaia şi până la Sulina. Marea Neagră şi Canalul Dunăre-Marea Neagră cu porturile aferente. inclusiv a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Turism litoral de anvergură. Economia şi perspectivele regiunii Economia Dobrogei este diversificată fiind dezvoltate toate ramurile de bază. Căile de transport. menţionăm transporturile fluviale şi maritime pe Dunăre. port ce deţine supremaţia în întreg bazinul Mării Negre. sfecla de zahăr. Litoralul Mării Negre fiind între primele regiuni turistice. de amplele sisteme de irigaţii. a terenurilor cu declivitate şi fragmentare foarte reduse. intervenţie şi derivată) conduce la Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultură specializată în cultura plantelor. Venus.

Comentarii şi răspunsuri la teste 1. nevalorificate încă de navigaţia de agrement 24. Tulcea. Lor li s-au alăturat alte oraşe dezvoltate ulterior. Pe litoralul Mării Negre apar. Bibliografie selectivă 1. Bucureşti. Dimpotrivă. ajungând astăzi cele mai importante centre urbane ale regiunii. celelalte două. aluvionarea şenalului deltaic. Edificat în anii şaptezeci ai secolului trecut. I. x x x (1984). s-au afirmat în perioadele următoare. Geografia Văii Dunării Româneşti. Geografia României. Proiectul pentru Învăţământul Rural 167 . traseul pe Dunăre până la mare cu circa 400 km. Geografie fizică.5. Tomis şi Callatis). în special pentru irigaţii şi industrie a părţii centrale a Dobrogei.Dobrogea Regiune cu perspective largi de dezvoltare. Editura Academiei. Fapt ce înseamnă economie de timp şi cheltuieli de transport diminuate. Eforie. aceeaşi cale navigabilă scoate circulaţia pe Dunărea fluvio-maritimă de sub incidenţa unor fenomene restrictive determinate de întreţinerea barei Sulina. 3.6. în interiorul podişului. el are atribute turistice de prim ordin. dar şi Cernavodă. în primul rând. 2. Canalul Dunăre . de eşuarea unor nave etc. II. x x x (1983). În sfârşit. după o serie de planuri şi iniţiative mai vechi nefinalizate. x x x (1969).Marea Neagră scurtează. Geogrfia României. Editura Academiei. Constanţa şi Mangalia. Geografie Umană şi Economică. evidenţierea unor zone efervescente cum sunt cele ale litoralului dintre Constanţa şi Mangalia. Canalul are o funcţie importantă în alimentarea cu apă. zona Canalului Dunăre-Marea Neagră. apar areale critice şi defavorizate (în special cele din partea sudică şi sud-vestică) unde intervenţia promotorilor dezvoltării regionale şi locale este aşteptată în vederea eliminării disfuncţiilor. 24. o serie de oraşe-cetăţi. Editura Academiei. încă din antichitate. Bucureşti. fondate de comercianţii greci (Histria. Dacă Histria a avut o istorie mai vitregă. Bucureşti. În al doilea rând. în perioada capitalistă (Medgidia) sau în a doua jumătate a secolului XX (oraşele staţiune Costineşti. Babadag sau Negru Vodă). Năvodari. 2. disfuncţiile ivite de-a lungul braţului Sulina.

încercarea de-a contura o singură regiune. similară provinciei istorice cu acelaşi nume.1. Baza naturală de susţinere 25. Comentarii şi răspunsuri la teste 25. cu o reţea inextricabilă de drenuri şi bazine de decantare. „natura propune şi omul dispune”. încă în primele unităţi de învăţare ale cursului de faţă noi am menţionat că etapa acestora s-a încheiat. Bibliografie selectivă Pagina 168 169 171 172 173 174 174 25. Componenta antropică 25. relaţii de complementaritate cu regiunea Dobrogei continentale etc. cea a Dobrogei.4. 25 Aprofundarea problematicii asupra regiunii Delta Dunării va avea ca rezultat: . se pune fireasca întrebare: răspunde Delta Dunării criteriilor de definire ale regiunii-sistem? Analizând elementele componente ale peisajului său şi modul de imbricare a factorului antropic. resurse derivate din particularităţile structurale şi funcţionale ale sistemului. Există un cumul de argumente în acest sens şi anume: modul de formare şi evoluţie a teritoriului deltaic.7. . conform spuselor lui Paul Vidal de la Blache. 25 25. că în perioada actuală de dezvoltare a Geografiei Regionale ideea regiunii-sistem funcţional s-a generalizat fiind acceptată de majoritatea absolută a cercetătorilor din domeniu.5. 168 .definirea celui mai complex sistem natural deltaic european. În acest caz. Lucrarea de verificare nr. Etc. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1.Delta Dunării Unitatea de învăţare Nr. Proiectul pentru Învăţământul Rural La baza delimitării regiunii se află specificitatea şi funcţiile peisajului său. . 25 DELTA DUNĂRII Cuprins 25. un tip de economie specific. Or.rezolvarea contradicţiilor dintre necesitatea conservării peisajului natural şi nevoia omului de valorificare economică prin aplicarea conceptelor dezvoltării durabile şi a protecţiei mediului.6.2. 6 25. vectorii specifici de vehiculare a masei şi energiei în sistem.3. precum şi relaţiile cu unităţile învecinate răspunsul este afirmativ. cu totul aparte în comparaţie cu restul uscatului dobrogean. habitate adaptate condiţionărilor de ordin natural. Diferenţierile sunt atât de pronunţate încât asocierea într-o entitate unică devine forţată. Obiectivele unităţii de învăţare nr. fizionomia inedită generată de asociaţii biogeografice caracteristice. se va izbi întotdeauna de pragul peisagistic şi funcţional vizibil dintre cele două compartimente: Delta Dunării şi Podişul Dobrogei. Problema delimitării unui sistem teritorial suprapus întocmai unei entităţi fizico-geografice poate trimite gândul la regiunile naturale ale secolului trecut unde.identificarea modului în care alţi factori geografici pot deveni decisivi în definirea peisajului şi funcţiilor unor regiuni. Pe de altă parte. Economia Deltei Dunării 25.

ce reprezintă abia 20 % din teritoriul său (4 152 km². Restul de 80% coincide cu terenurile inundabile sau acoperite de lacuri. sub 5 pe o scară zecimală. în zona limanului Razim. canale. gârle sau lacuri. şi cel în continuă metamorfozare prin acţiunea de eroziune sau depunere a apelor Dunării defineşte starea actuală a peisajului deltaic şi unicitatea structurii şi funcţiilor sale. Durata strălucirii soarelui ajunge la 2500 ore anual. Caraorman (unde dunele ating 8 m înălţime). Elementele de ordin hidrografic deţin ponderea majoră în structurarea peisajului Deltei Dunării. Sărăturile. Climat uscat cu temperaturi ridicate şi precipitaţii puţine. braţe secundare. a braţului Sulina şi la sud. mlaştini. Sulina (19. Procesele actuale de evoluţie a uscatului deltaic sunt inegale şi contradictorii: în vreme ce în dreptul braţelor Chilia şi Sfântu Gheorghe el avansează pe seama mării. Influenţele pontice. desfăşurării reduse a teritoriului propriu şi influenţelor marine resimţite pe o mare parte din suprafaţa sa. fiind. cu altitudini cuprinse între 0. peste 58. nefiind stânjenite de obstacole morfologice. din care 3 318 km² aparţin României). Chilia (preia 56. Cele trei braţe majore. cum sunt Chilia sau Stipoc. ostroave. iar ca o consecinţă. în zona centrală. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este compusă. al uscatului neinundabil. cu veri toride şi ierni în care media temperaturilor scade sub 0ºC. ale Mării Negre. Nebulozitatea este cea mai scăzută din ţară. ca cel mai nou pământ al ţării.2. spre deosebire de toate celelalte regiuni ale României. De amintit că iniţial Dunărea debuşa în mare integral prin 169 Delta. dintr-un uscat în formare.4 % din debitul de 6 473 m³/s al Dunării la Pătlăgeanca). Poziţia geografică o încadrează în domeniul de exercitare a climatului continental cu tente de ariditate. Ea este traversată de izoterma de 11ºC.5 şi 13 m. Clima Deltei Dunării are o caracteristică definitorie: marea uniformitate datorată omogenităţii morfologice. Acest dezechilibru între suportul material ferm. Cele mai caracteristice grinduri fluvio-maritime sunt Letea (cu dune de nisip a căror înălţime ajunge la 13 m). se resimt adânc în interior. prin intermediul curenţilor care au preluat şi transportat de-a lungul ţărmului o parte din aluviunile aduse. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 386 mm anual.5 %) şi Sfântu Gheorghe (24. asistăm la distrugerea sa de către curenţii marini. Proiectul pentru Învăţământul Rural . se conjugă. din acest punct de vedere cea mai secetoasă regiune a ţării. Asociere inedită de uscat şi apă. Iarna întregul teritoriul deltaic intră sub incidenţa acţiunii Crivăţului. Dealtfel cca 55% din suprafaţa Deltei se situează între 0-1 m altitudine.7 milioane tone anual) şi fluvio-maritime în geneza cărora aportul Dunării şi al Mării Negre. Relieful Deltei este alcătuit din grinduri de diverse origini: continentale. fragmente ale vechiului uscat dobrogean acoperite de depozite de loess. fluviale (rezultate din depunerile de aluviuni aduse de fluviu. inclusiv sub forma brizelor marine. gârle.Delta Dunării 25. Vastitatea întinderii de ape compensează insă lipsa de precipitaţii cu o umiditate relativă accentuată cauzată de evaporarea intensă.1 %) se ramifică într-un mare număr de braţe secundare ce alimentează mlaştini. etc. radiaţia solară atinge valori maxime (cca 130 kcal/cm²). Crasnicol.

În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun. iederă. de o rară spectaculozitate. stârci. şalăul. călifar. porumbar. Potenţialul biogeografic este remarcabil prin prisma dominanţei vegetaţiei hidrofile constituită din stuf. Isac. braţul Chilia. 170 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Terenurile agricole. lebede. Puiuleţ. piciorong. ulterior. Matiţa. caras sau biban. vulturul codalb. pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. cormorani. etc. Depozitele aluvionare de pe grindurile Cardon şi Sărăturile conţin minereuri grele. cât mai ales peisajul unic al Deltei a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Ele formează. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul. braţul Sfântu Gheorghe după care a fost sculptat braţul Sulina şi. aluvionare şi nisipoase aflate în diferite faze evolutive. Arbuştii sunt numeroşi (cătină. viza) producători de icre negre. nisetru. în amestec cu ulmul şi teiul. aici. iar în dunele de pe grindul Caraorman au fost exploatate nisipuri siderurgice. Puiu. Lumina. salcie). În Deltă întâlnim şi singura liană din ţara noastră numită Periploca graeca. declarat monument al naturii. nuferi sau esenţe moi (plop. Furtuna. de-a lungul braţelor şi canalelor. Regiunea Deltei Dunării include şi platforma litorală aferentă.Delta Dunării Vegetaţie hidrofilă. Stipoc. pe grindurile continentale neinundabile se dezvoltă molisoluri (cernoziom). dar şi somnul. vulpe. Din toate aceste puncte de vedere regiunea analizată se înscrie pe un loc de vârf în oferta recreativă a continentului european putând fi concurată doar de Delta Volgăi ale cărei atribute (exceptând extensiunea) îi sunt inferioare. legume. Solurile aparţin clasei formaţiunilor pedogenetice hidromorfe. păstrugă) sau de apă dulce (cega. egrete. crapul. câinele enot. Resursele Deltei Dunării sunt date de valorificarea fondului piscicol extrem de bogat. Izolat. cât şi cel aferent Mării Negre. Rusca etc). În fondul cinegetic şi piscicol unic. vidra. veritabile păduri-galerii de un pitoresc aparte. Stuful reprezintă o materie primă utilizată în fabricarea hârtiei. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. alături de lişiţe. Cea mai importantă resursă a Deltei Dunării rămâne cea turistică conţinută în peisajul său inedit. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. numite hăşmace. Pe grindurile Letea şi Caraorman apar păduri de stejar. măcieş. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale. viţă-de-vie sau sunt valorificate pastoral (pe grindurile Chilia. Merhei. în timpul migraţiilor. cu excepţia grindurilor acoperite cu păduri. nurca. în număr de 479 (8 % din suprafaţa Deltei) între care cele mai extinse sunt Dranov – 2 170 ha. Emblematică este prezenţa pelicanului. Gorgova – 1 377 ha. cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele RazimSinoe până la Capul Midia). Avifaună şi faună piscicolă – unice în Europa. Al doilea element hidrografic îl constituie lacurile. iepure. Pardina. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar. În posibilităţile multiple de practicare a agrementului nautic. atât cel deltaic. ocupă cca 36 000 ha şi sunt cultivate cu cereale. lopătari. Roşu – 1 445 ha. rezultate prin amenajări.

oraş care. Centrul polarizator principal al Deltei este Tulcea. Indice scăzut al populării. de asemenea. cu acoperiş din stuf). Test de autoevaluare Regiunea Deltei Dunării beneficiază de atribute unice în context european.3. 25. Maliuc. Au o structură liniară (Crişan. Mila 23) sau grupatrăsfirată (Letea. Construirea canalului Dunăre-Marea Neagră şi. Componenta antropică Componenta antropică se înscrie. cu trăsături particulare derivate din slaba populare a teritoriului. dar şi dinafara acestuia. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 171 . Adevăratul centru polarizator al Deltei Dunării este Tulcea. va accentua restrictivitatea poziţiei sale periferice. Chilia Veche). apar activităţi agricole. acest aspect. social şi politico-administrativ este decisiv în afirmarea funcţiei sale de polarizare regională. Aşezările rurale sunt concentrate în zona grindurilor mai extinse fiind localizate de-a lungul braţelor principale sau al canalelor. industriale (recoltarea stufului) sau turistice. Ele derivă din potenţialul său biogeografic. deşi se află la periferia regiunii joacă rolul factorului atractor pentru întregul spaţiu deltaic. Majoritatea sunt sate pescăreşti în care. în partea ucraineană a Deltei. În arhitectura lor îşi fac loc adaptările la condiţiile locale (gospodării cu un singur nivel construite din cărămizi nearse sau lemn. Densitatea populaţiei scade sub 25 locuitori/km² datorită suprafeţei restrânse a uscatului şi condiţiilor dificile de afirmare a habitatelor. O pondere importantă a locuitorilor aparţin minorităţii ruşilor-lipoveni. Potenţialul său economic. Amenajarea unui port maritim şi statutul de zonă-liberă (porto-franco). Comentaţi. Singurul oraş din Delta Dunării este Sulina (5 500 locuitori) a cărui izolare inhibă o dezvoltare mai accelerată motivată de poziţia sa la cel mai important braţ navigabil al Dunării. complementar. Caraorman.Delta Dunării 25. în spaţiul alocat. Aşezări rurale puţine. actualmente. coroborate cu o intensificare a circulaţiei turistice sunt măsuri menite a revitaliza oraşul. a canalului Bistroe.

prelucrarea peştelui. Se practică. Industria prelucrării peştelui şi cea navală prezente în oraşele regiunii. precum şi de restricţiile care intervin în derularea celui fluviatil în anumite circumstanţe (poduri de gheaţă. al căilor de transport. Industria este concentrată în Tulcea unde. morărit-panificaţie. legume). Exploatarea agricolă a terenurilor de pe unele grinduri satisface doar parţial nevoia de produse ale locuitorilor regiunii. Puiu se adaugă bazelor hoteliere din Sulina şi. Pe lacurile Roşu. corelabil cu potenţialul antropic redus. efectuate îndeosebi pe braţul Sulina pentru nave cu un pescaj de 7 m. Mahmudia. valorifică această oportunitate. În Sulina se repară nave şi are loc prelucrarea primară a peştelui. colmatarea unor canale). Fiind singura poartă de ieşire la mare a unor ţări central-europene. Isac.Delta Dunării 25. 172 . Roşu. feroaliaje sunt alte subramuri dezvoltate în acest centru. Sulina este un port de transbordare de pe navele maritime cu un pescaj superior pe cele fluviatile. plante tehnice. iar în celelalte zone se cresc animale. Puiu pescuitul se desfăşoară în condiţii naturale. Matiţa. o serie de culturi (porumb. Merhei. a locuitorilor Deltei într-una de mare intensitate şi randament practicată inclusiv în amenajări piscicole complexe (32. Gorgova. O altă ramură economică este cea a transporturilor. Delta Dunării ca regiune geografică. turismul şi transporturile navale sunt principalele activităţi economice. sub aspectul căilor de acces.4. În ultimii ani creşte ponderea turismului rural. Complexele turistice Crişan. Condiţii optime întruneşte apicultura. de subzistenţă. grâu. Valorificarea stufului pentru producerea celulozei la Chişcani (Brăila) a atins cote deosebite în deceniile 6-7 ale secolului trecut când mari suprafeţe deltaice au fost integrate exploatărilor. mai ales Tulcea în satisfacerea nevoilor de cazare şi sejur. Sub acest aspect. regiunea analizată prezintă cel mai redus indice de Proiectul pentru Învăţământul Rural Pescuitul. implicit. Principala ramură economică rămâne încă pescuitul transformat dintr-o ocupaţie tradiţională. O formă de turism în afirmare este cel ştiinţific. Economia Deltei Dunării Economia Deltei Dunării relevă un indice de dezvoltare modest. Construcţia de nave. Holbina. pe terenurile neinundabile. A doua activitate economică. Dunărea şi. Delta a devenit şi o ţintă a turismului litoral în sensul diversificării ofertei acestuia prin călătorii de scurtă durată în perimetrul ei. Rusca. În ultimii ani activitatea este în declin deşi materia primă respectivă este regenerabilă. Stipoc. o insuficienţă majoră generată de imposibilitatea desfăşurării transportului rutier şi feroviar. vijelii.700 ha) cum sunt cele din zona Chilia. dar şi cu caracterul de tranzit al principalelor activităţi indus de practicarea transporturilor fluviale. se produce alumină. creşteri maxime ale nivelurilor. pe baza bauxitei din import. cu sejur în localităţile rurale din Deltă. Există însă. cinegetic sau piscicol. practicat de numeroşi participanţi la manifestările de profil organizate de Institutul Deltei Dunării sau de studenţii multor facultăţi de ştiinţe naturale din ţară ce-şi organizează practica de studii aici. aflată în plin avânt este turismul de agrement nautic.

viza) producători de icre negre. pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. Perspectivele regiunii sunt dependente de modul de gestionare a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării în care conceptele dezvoltării durabile trebuie aplicate fără reticenţă. Delta Dunării trebuie să rămână un tărâm în care evoluţia naturală a peisajului geografic să se deruleze nestânjenită. mereu mai numeroase şi mai variate. vulpe. lebede. câinele enot. declarat monument al naturii. vidra.5. călifar. cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele Razim-Sinoe până la Capul Midia). Ea trebuie să devină un paradis al turismului ecologic. dar el trebuie completat cu un heliport la Sulina pentru situaţii de urgenţă. ca mărturie a unui echilibru posibil între natură şi dezideratele. salcie). caras sau biban. al pescuitului raţional corelat cu capacitate de reproducţie a ecotopurilor deltaice. Prezenţa aeroportului de la Tulcea mijloceşte sosirea în zona Deltei a multor persoane. favorabilitate din ţară. lopătari. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. alături de lişiţe. dar şi somnul. crapul. Emblematică este prezenţa pelicanului. cormorani. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun. nisetru. Proiectul pentru Învăţământul Rural 173 . ale factorul modelator antropic. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul. iepure. în principal turişti. aici. în timpul migraţiilor. 25. păstrugă) sau de apă dulce (cega. al unor activităţi de transport fluviatil eficiente. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. nurca. nuferi sau esenţe moi (plop. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar. Comentarii şi răspunsuri la teste Potenţialul biogeografic al Deltei este remarcabil dominând vegetaţia hidrofilă constituită din stuf. stârci. Înscrierea Deltei Dunării în traseele turistice ale viitoarelor croaziere pe Marea Neagră şi Marea Mediterană este obligatorie în condiţiile unui efort de îmbunătăţire şi diversificare a ofertei sale. piciorong. şalăul. vulturul codalb. Concomitent. egrete.Delta Dunării Dezvoltarea de perspectivă vizează valorosul patrimoniu turistic.

) 6. De ce Delta Dunării este considerat cel mai nou pământ al ţării? (1.Delta Dunării 25.) 2. Sistemul circulaţiei apei.Specializarea şi anul absolvirii. (2004). 2. .Adresa cursantului.5 pct. Geografia Văii Dunării Româneşti. Gravitaţia naturală induce fenomene de gravitaţie antropică.6. Comentaţi diferenţierile peisagistice dintre Dobrogea de nord şi cea de sud. Editura Academiei. Răspunsul va fi logic formulat. Bucureşti.) 4. x x x (1969).) 5. Cluj-Napoca.) popularea şi urbanizarea redusă a 3.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Bărăganul.7. 3.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.0 pct.0 pct. Analizaţi aceste aspecte în situaţia regiunii Dunărea de Jos.5 pct. Cum argumentaţi Bărăganului? (2.0 pct. 21-25 privind regiunile Curbura. Driga. Casa Cărţii de Ştiinţa.Numărul lucrării de verificare. la obiect. vol. Dunărea de Jos. I – Geografie fizică. (2. Prin ce elemente peisagistice se detaşează Curbura? (2. Dobrogea şi Delta Dunării . Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Bibliografie selectivă 1. Delta Dunării. 174 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 6 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. Lucrarea de verificare nr. Bucureşti. . Editura Academiei. . B-V.Titlul cursului (Geografia Regională a României). x x x (1983) Geografia României. . 25. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. (1.

Bibliografie generală

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. 30. Antonescu, Daniela (2003), Dezvoltarea regională în România, Editura Oscar Print, Bucureşti. Aur, I. N. (2000), Valea Siretului – studiu de geografie uman-economică, Editura „Grigore Tabacaru”, Bacău. Badea, L. (1979), Asupra regionării reliefului României, SCGGG, XXVI, Bucureşti. Badea, L. (1992), Asupra geografiei regionale, SCG, XXXIX, Bucureşti. Barbu, N. (1976), Obcinele Bucovinei, Editura Ştiinţifică, Bucureşti. Barbu, N. (1988), Regionarea pedogeografică a teritoriului României, Terra, 2 (XL), Bucureşti. Băcăuanu, V. (1968), Câmpia Moldovei. Studiu geomorfologic, Editura Academiei, Bucureşti. Băcăuanu, V., Barbu, N., Pantazică, Maria, Ungureanu, Al, Chiriac, D. (1980), Podişul Moldovei, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. Benedek, J. (2004), Amenajarea teritoriului şi dezvoltarea regională, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca. Bogdan, Octavia (1980), Potenţialul climatic al Bărăganului, Editura Academiei, Bucureşti. Bordei, I. N. (1970), Influenţa curburii Carpaţilor asupra circulaţiei atmosferei, Editura Academiei, Bucureşti. Brânduş, C. (1981), Subcarpaţii Tazlăului. Studiu geomorfologic, Editura Academiei, Bucureşti Berre, Maryvonne le (1980), Heur et malheur de la Géographie Regionale, Trav. Inst. Geogr. 41-42, Reims. Blache, Paul Vidal de la (1889), L'Europe. Etats et nations autour de la France, Delgrave, Paris. Blache, Paul Vidal de la (1908), Regions naturelles et noms de pays, Delgrave, Paris. Bodocan, V. (1998), Geografie politică, PUC, Cluj-Napoca. Brunet, R., Dollfus, O. (1990), Géographie Universelle, I, Hachette, Paris. Brunhes, J. (1910), La geographie humaine, 3 vol. Paris. Chauvet, A. (1981), La porte nantaise dans la France de l'ouest, Etude de region, Bull. Assoc. Geogr. Franç., 482, Paris. Chorley, R. J., Haggett, P. (1971), Models în Geography, Methuen &Co LTD, pg. 461-501. Christaller, W. (1933), Die zentralen orte în Suddestscland, Fisher, Jena. Ciulache, S. (1997), Clima Depresiunii Sibiului, Editura Universităţii Bucureşti. Claval, P. (1984), Géographie humaine et economique contemporaine, PUF, Paris. Claval, P. (1993), Initiation a la Geographie Regionale, Nathan, Paris. Cocean, P. (1983), Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi), SCGGG, XXX, Bucureşti. Cocean, P. (1997), Ţara (The Land) - A Typical Geographical Region of Romania, RRG, 41, Bucureşti. Cocean, P. (1997), Geografia turismului românesc, Editura Focul Viu, Cluj-Napoca. Cocean, P. (2002), Geografie Regională, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca. Cocean, P. (2004, a), Structura spaţiului mental românesc, Studia UBB,1. Cocean, P. (2004, b) – coordonator – Planul de amenajare a teritoriului Regiunii de Nord-Vest (PATR). Coordonate majore, Editura Presa Universitară Clujeană, ClujNapoca. 175

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Bibliografie generală

31. Cocean, P. (2004, c) – coordonator – Strategia de dezvoltare economuico-socială a microregiunii Tăşnad, Tăşnad. 32. Cocean, P. (2005), The Resilience of the Geographical Region, Romanian Review of Regional Studies, 1, Cluj-Napoca. 33. Cocean, P., Ciangă, N. (2000), The “Countries” of Romania as Mental Spaces, The 29 th International Geographical Congress, Seoul, Korea. 34. Cocean, P., Cocean, R. (2002), Zonarea funcţională a Regiunii de Nord-Vest, Studia UBB, 1, Cluj-Napoca. 35. Cocean, P., Adnana, Lăcău (2002), The Political-administrative Regionalization between Necesity and Hazard, The 27th ARA Congress, Polytehnic International Press, Montreal, Canada. 36. Coteţ, P. (1970), Câmpia Olteniei. Studiu geomorfologic, Editura Tehnică, Bucureşti. 37. Cucu, V (2001), România. Geografie umană şi economică, Editura Oraj, Târgovişte. 38. Dayries, J-J, Dayries, Michele (1978), La regionalisation, PUF, Paris. 39. Dauphiné, A. (1979), Espace, region et systeme, Economica, Paris. 40. Deică, P. (1980), Conceptul de regiune în geografia românească, Analele Univ. Bucureşti, XXIX, Bucureşti. 41. Dezsi, Ştefan (2005), Ţara Lăpuşului. Studiu de Geografie regională, Editura Academie, Bucureşti. 42. Dickinson, R. E. (1976), Regional Concept: The anglon-american Leaders, Routhlege & Kegan Paul, London. 43. Dinu, Mihaela (1999), Subcarpaţii dintre Topolog şi Bistriţa Vâlcii, Editura Academiei, Bucureşti. 44. Dollfus, O. (1971), L'analyse geographique, PUF, Paris. 45. Donisă, I. (1968), Geomorfologia Văii Bistriţei, Editura Academiei, Bucureşti. 46. Donisă, I. (1977), Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti. 47. Drăguţ, L. (2000), Geografia peisajului, PUC, Cluj-Napoca. 48. Driga, B-V., (2004), Delta Dunării. Sistemul circulator al apei, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca. 49. Dubois, C. G. (1991), L’identité regionale, Ed. CNRS, Paris. 50. Dumolard, P. (1980), Le concept de region: ambiquités, paradoxes ou contradictions, Trav. de l'Institut de Geogrpahie de Reims, no. 41-42. 51. Entrikin, J. N. (1991), Region, în Modern Geography. An Encyclopedic Survey, St. James Press, Chicago & London. Getis, A., Getis, J. (1990), Human Geography, WCB, USA. 52. Fellmann, P.,Getis, A., Getis, J. (1990), Human Geography, WCB, USA.. 53. Fremont, A. (1976), L'espace vecu et la notion de region, Trav. Inst. Geogr., 41-42, Reims 54. Gales, P., Lequesne, C. (1997), Les paradoxes des regions en Europe, La Decouverte, Paris. 55. George, P. (1970), Les methodes de la geographie, PUF, Paris. 56. Gravier, J. F. (1970), La question regionale, Flamarion, Paris. 57. Grigore, M. (1981), Munţii Semenic. Potenţialul reliefului, Editura Academiei, Bucureşti. 58. Grumăzescu, Cornelia (1975), Depresiunea Haţegului. Studiu geomorfologic, Editura Academiei, Bucureşti. 59. Grumăzescu, Cornelia (1970, a), Reprezentarea cartografică a regiunilor geografice la diferite scări, SCG, XVII, 1.

176

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Bibliografie generală

60. Grumăzescu, Cornelia (1970, b), Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă, SCGGG, XVII, 2. 61. Grumăzescu, H. (1965), Unele probleme de geografie regională, Natura, 5. 62. Grumăzescu, H. (1968), The limits of geographical regions and their determination criteria, RRGGG, 12, 1-2, Bucharest. 63. Haggett, P. (1990), The Geographer's Art, Basil Blackwell, Cambridge, USA. 64. Hârjoabă, I. (1968), Relieful Colinelor Tutovei, Editura Academiei, Bucureşti. 65. Hizy, V. (2001), Reseaux de villes – la position de l’Union europeenne, Bull. Asoc. Geogr. Franc., 3. Paris. 66. Ianoş, I. (1981), Puncte de vedere privind analiza geografică regională a teritoriului României, SCGGG, XXVIII, Bucureşti. 67. Ianoş, I. (1987), Oraşele şi organizarea spaţiului geografic, Editura Academiei, Bucureşti. 68. Ianoş, I. (1993), Spre o nouă bază teoretică a regiunii geografice SCGGG, XL, Bucureşti. 69. Ianoş, I. (2000), Sisteme teritoriale. O abordare geografică, Editura Tehnică, Bucureşti. 70. Ianoş, I., Humeau, J-B. (2000), Teoria sistemelor de aşezări umane, Editura Tehnică, Bucureşti. 71. Ielenicz, M (1984), Munţii Ciucaş-Buzău, Editura Academiei, Bucureşti. 72. Ielenicz, M. (1999), Dealurile şi podişurile României, Editura Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti. 73. Ielenicz, M., Pătru, Ileana-Georgeta, Ghincea, Mioara (2003), Subcarpaţii României, Editura Universitară, Bucureşti. 74. Ilieş, Al. (1999), Etnie, confesiune şi comprtament electoral în Crişana şi Maramureş, Editura Dacia, Cluj-Napoca. 75. Ilieş, Gabriela (2005), Tara Maramureşului. Studiu de Geografie regională, Editura Academiei, Bucureşti. 76. Ilieş, M. (2005), Ţara Oaşului. Studiu de Geografie regională, Editura Academiei, Bucureşti. 77. Ilinca, N. (1994), Munţii Poiana Ruscă, Editura Vinea, Bucureşti. 78. Isard, W. (1971), Methods of Regional Analysis: an Introduction to Regional Science, MIT Press, Cambridge, USA. 79. Juillard, E. (1962), La region: essai de definition, în Annales de geographie, 387, Paris. 80. Lajugie, J., Delfaud, P., Lacour, C. (1985), Espace regional et amenagement du terittoire, Dalloz, Paris. 81. Marcelpoil, Emmanuelle (2000), Territoires de dévelopement versus territoires politiques, Revue de geographie alpine, 1, Grenoble. 82. Marin, I. (1995), Continentele. Geografie Regională, Editura Universităţii Bucureşti. 83. Mândruţ, O. (2002), România. Geografie Regională, Univ. de Vest. „Vasile Goldiş”, Arad. 84. Mehedinţi, S. (1931), Terra, I-II, Bucureşti. 85. Micalevich - Velcea, Valeria (1961), Masivul Bucegi. Studiu geomorfologic, Editura Academiei, Bucureşti. 86. Mihăilescu, V. (1957), Harta regiunilor geomorfologice ale R.R.Române pe baze geografice, BSSGG, Bucureşti, II, 1. 87. Mihăilescu, V. (1932), Marile regiuni morfologice ale României, Bul. Soc. rom. Geogr. 50.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

177

A. 90. I. Clujeană. Bucureşti Pop. Marile regiuni geografice ale României. Gr. Grigore. (1991). I. M. Principii şi mijloace de cercetare în geografia fizică. 107. Bucureşti. Editura Universităţii Oradea. I. Mursia. L. 12. (1994). p. I. De Ştiinţe Geografice. 1-2. V. Mihăilescu. N (1990). Univ.. p. I. La regione. Oancea. London. Gr. 94. Vallega. 93.. (1971). reflecţii. V. 108.. Editura Academiei RS România. în L'espace geographique. (2001). (1970). RRGGG. Editura Presa Univ. Editura Kluwer Acad. N. V. I. Minshull R. Editura Universităţii de Vest. Nir D. Posea. Les regions geographiques du territoire de la Roumanie. T.Bibliografie generală 88. Oradea. SCGGG. Cuza. (1979). Bucureşti. (1967).3-7. (1982). Donisă. J. Vâlsan. 99. Regionarea Depresiunii Transilvaniei SCGGG. Iaşi. XVII. (1971). 101. XI. An Introduction to a Systemic Regional Geography. 2. 96. Editura Univ. Pop. Soc. Roşu. Studiu de geografie umană. Ungureanu. Elementul spaţial în descrierea geografică. Hamburg. von (1826). Bucureşti.. Mihăilescu. Depresiunea Transilvaniei. Bul. Bucureşti. Gr.. Studiu geomorfologic. Geografia generală şi regională. Editura Academiei. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. (2000). 97. ClujNapoca. T. V. (1980. Regiune geografică şi regiune economică. Ţara Haţegului. Ann. The Netherlands. România. SCGGG. 104. (1968 b). Regionarea geomorfologică a Carpaţilor Orientali şi Carpaţilor de Curbură. Dordrecht. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Der isolierte Staat în Besichung auf Landwitschaft und Nationalokonomia. IV. (1931). Rey. Tufescu. Popescu. Ungureanu. regiune geografică-ecosistem. (1974). Germany.. (1984). 110. Morariu. Mac. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. a). 103. G. Şt. Economie. D. (1995). Reclus. 4. Gr. Gr. Theory and practice. SCGGG. Al. Editura Academiei. 92. Mihăilescu. Al. Popa. Regional Geography. XXVII. XXVI. (1968 a). Badea. Timişoara. XXVII. Morariu. Podişul Dobrogei şi Delta Dunării. Geografie teoretică. 89. V. 2. Milano. Posea. Terra. V. ClujNapoca. La question regionale dans l'espace roumain. b). Contribuţii la precizarea unor termeni fundamentali din geografia regională. Mihăilescu. I. VI (LXXVI). Popovici. Proiectul pentru Învăţământul Rural 178 . Hutchinson University Library. (2005). 113. Bucureşti.215-217. Om.. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Al. 106. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 109. (1964). Editura Academiei. La region geographique comme methode de travail dans les recherches geographiques. Pop. Subcarpaţii Olteniei dintre Motru şi Gilort. Ungureanu (1993). Bucureşti. Valeria Velcea (1971).H. XVII. 112. 98. Gr. Natură. Posea..(1990). (2001). Regionarea geomorfologică a teritoriului României. Violette (1994). 105. SCGGG. Cuza”. Cluj. Publ. Bucureşti. Morariu. SCGGG. 102.Lucr. Marin. Irina. Geogr. Despre ţară şi ţări.. Ţara Făgăraşului. (1980. I. Bucureşti Thunen. Region as a socio-environmental System. Gr. sistema territoriale sostenibile. T. “Al. Paris. 91. 114. Univ.. Inst. Editura Presa Univ. 1. Mihăilescu. Mac. Iaşi. Posea. Geografie-ecologie. Studiu geomorfologic. 1. 2. 100. Bucureşti. 95. Velcea. Clujeană. 111.

(1969). Terra. Câmpia Română. I-V). G. Bucureşti. Geografia regională. x x x. (1960). XXXVI. 116. Vâlsan. Monografia geografică a RPR. Editura Academiei. Géographie Regionale. Ellipses. Contribuţii de geografie fizică. 117. 118. 120. (1916). Editura Academiei. (1983-2005). Wackermann. x x x. x x x. caracteristici spaţiale şi funcţionale. Paris. Editura Academiei. 2. Bucureşti. G.Bibliografie generală 115. Geografia Văii Dunării Româneşti. BSRRG. Valeria (1988). Bucureşti. Proiectul pentru Învăţământul Rural 179 . Bucureşti. Velcea. 119. Geografia României (vol. (2002.