UNIVERSITATEA „BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE ŞTIINŢE POLITICE, ADMINISTRATIVE ŞI ALE COMUNICĂRII SPECIALIZAREA: ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

Lect. univ. dr. ELENA-MARIA MINEA

PROTECŢIA MEDIULUI

– SUPORT DE CURS –

CLUJ-NAPOCA 2008
1

PROTECŢIA MEDIULUI
I. Informații generale • Date de identificare a cursului • Date de contact ale titularului de curs : Nume : Elena Maria Minea Birou : Cab. 6, etj. 1, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării Str. Traian Moșoiu nr. 71, Cluj-Napoca Telefon : 0264 431361 E-mail : elena_maria_minea@yahoo.com • Date de identificare curs și contact tutori PROTECȚIA MEDIULUI Anul I, Semestrul I UA1102 Tipul cursului: obligatoriu Tutore : drd. Veliscu Raluca, e-mail: ralucaveliscu@apubb.ro • Condiționări și cunoștințe prerechizite Cursul de ”Protecția mediului” este unul prevăzut în anul I de studiu, în primul semestru, astfel încât nu se pune problema existenței unor condiționări. Este de dorit, firește, ca studenții să dispună de un bagaj cât mai bogat de cunoștințe și informații în ceea ce privește problematica actuală a mediului, cu tot ce ține de elementele care îl compun. Informațiile de la curs pot și trebuie completate permanent cu cele oferite (pe lângă literatura de specialitate), de canalele media și prin lecturarea unor materiale puse la dispoziție de către diverse instituții și organizații (broșuri, pliante, fluturași etc.). Teme majore de studiu și dezbatere se pot găsi în cuprinsul unor surse bibliografice : M. Bleahu, PRIVEŞTE ÎNAPOI CU MÂNIE…PRIVEŞTE ÎNAINTE CU SPAIMĂ. VALENŢELE ECOLOGIEI POLITICE, Edit. Economică, Bucureşti ,2001; M. Bleahu, ARCA LUI NOE ÎN SECOLUL XXI. ARIILE PROTEJATE ŞI PROTECŢIA NATURII, Edit. “Naţional”, Bucureşti, 2004; Fl. Grecu, HAZARDURI ȘI RISCURI NATURALE, Edit. Universitară. • Descrierea cursului Disciplina Protecția mediului se dorește un mic îndrumar atât în ceea ce privește conduita umană și civică a cetățeanului sec. XXI, cât și în ceea ce privește abordarea mai profundă, cu un caracter științific accesibil (dar academic) a unor chestiuni de maximă actualitate astăzi : existența și ”funcționarea” noastră (ca indivizi ai unei specii și ca parte a Biosferei) în condiții cât mai propice, la care se adaugă grija, preocuparea pentru ca și generațiilor viitoare să li se asigure caracteristici ale parametrilor naturii și resurse îndestulătoare pentru a-și putea satisface, la rândul lor, necesitățile de trai și confort. Departe de a se constitui într-un slogan, starea planetei (sub toate formele ei de manifestare, mai mult sau mai puțin vizibile) ne interesează cu adevărat pe toți ; nu putem afirma sau crede că ceea ce se întâmplă într-o parte a globului nu ne afectează :mai devreme sau mai târziu realitate contrazice vehement o asemenea gândire. Pe parcursul materialului se face o prezentare succintă a elementelor care intră în componența mediului și se subliniază, în permanență, legăturile care se stabilesc între ele, de la cele simple la cele mai complexe, făcându-se trimitere la aspectele practice, întâlnite în viața cotidiană. Sunt prezentate, de asemenea, mijloacele de intervenție – la nivel statal și internațional – care vizează protecția tuturor acestor componente, în contextul dezvoltării economice dinamice și în cel al unei creșteri demografice accelerate.
2

• Organizarea temelor în cadrul cursului 1. Mediu – ecologie – economie Capitolul prezintă, în primul rând, definiția legală a mediului, pentru ca apoi să facă o încadrare a problematicii mediului în ansamblul preocupărilor din diferite domenii, în sopul minimizării impactului negativ al activităților umane asupra mediului. Sunt prezentate, de asemenea, dimensiunile și valențele mediului. Se recomandă parcurgerea următoarelor materiale : M. Negulescu şi colectivul, PROTECŢIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR, Manual general, Edit. Tehnică, Bucureşti, 1995; D. Marinescu, TRATAT DE DREPTUL MEDIULUI, Edit. Univesul Juridic, București, 2008 2. Necesitatea protejării mediului Se face cunoscută necesitatea – devenită, azi, o obligație legală – de protejare a tot ceea ce ne înconjoară, furnizându-se informații legate de instrumentele și strategiile de mediu. Sunt prezentate principalele modalități de deteriorare a ecosistemelor. Este sugerată lecturarea : M. Duțu, TRATAT DE DREPTUL MEDIULUI, Edit. C.H.Beck, București, 2007 ; Vl. Rojanschi, Fl. Bran, Gh. Diaconu, PROTECŢIA ŞI INGINERIA MEDIULUI, Edit. Economică, Bucureşti, 1997 ;Vl. Rojanschi, Fl. Bran, POLITICI ŞI STRATEGII DE MEDIU, Edit. Economică, Bucureşti,2002 Protecția elementelor naturale ale mediului : atmosfera, apa, solul și subsolul Sunt definite, clasificate, prezentate caracteristici proprii, scopuri și modalități de utilizare /exploatare, moduri de protecție și cadru juridic național și internațional vizând respectivele elemente. Lecturați : D. Marinescu, TRATAT DE DREPTUL MEDIULUI, Edit. Univesul Juridic, București, 2008 M. Duțu, TRATAT DE DREPTUL MEDIULUI, Edit. C.H.Beck, București, 2007, la care se adaugă legislația în materie.
3.

4. Protecția pădurilor și vegetației forestiere. Regimul ariilor protejate și al monumentelor naturii Tema cuprinde, de asemenea, definițiile elementelor, importanța lor în contextual actual, modalitățile de gestionare durabilă a lor. Sunt recomandate spre a fi consultate : Legea 46/2008 Codul silvic, OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și a faunei sălbatice; M. Duțu, TRATAT DE DREPTUL MEDIULUI, Edit. C.H.Beck, București, 2007 ; D. Marinescu, TRATAT DE DREPTUL MEDIULUI, Edit. Univesul Juridic, București, 2008 4. Protecția faunei și florei terestre și acvatice. Regimul juridic al plantelor modificate genetic Subiecte de mare actualitate, aflate pe agendele de lucru ale politicienilor și ale membrilor organizațiilor de specialitate ca și obiect al unor aprigi controverse , ele sunt discutate și în cercuri de nespecialiști, întrucât sursele și cantitățile de hrană sunt probleme de permanent , ridicat și justificat interes. Biblografie : M. Duțu, TRATAT DE DREPTUL MEDIULUI, Edit. C.H.Beck, București, 2007 ; D. Marinescu, TRATAT DE DREPTUL MEDIULUI, Edit. Univesul Juridic, București, 2008 ; Legea nr. 37/2006 privind organizarea activității de protecție a plantelor și carantina fitosanitară, modificată și completată prin Legea nr. 93/2007, OG nr. 136/2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii și răspândirii organismelor de carantină dăunătoare plantelor sau produselor vegetale din România, HG nr. 563/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr. 136/2000; Legea nr. 72/2002 a zootehniei; Legea nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecție. 5. Protecția mediului artificial
3

Duțu. Velișcu. Inițial o poltică ”de acompaniament” a celor asociate dezvoltării economice. asociată permanent dezvoltării ample și accelerate a tuturor domeniilor. componentă de bază a mediului. Duțu. radioactivitate artificială. Aceasta cuprinde activități vizând recuperarea.C. OG nr. dar distruge – lent – tot ce este viu: poate avea impact instantaneu sau pe termen lung. atât la nivelul așezărilor umane.8. precum și în om a substanțelor radioactive de origine terestră. C. 2007 . Univesul Juridic. aprobată cu modificări prin Legea nr. Poluarea radioactivă este o poluare aproape”perfectă”. Politici de protecție a mediului Politica de mediu reprezintă o formă de orientare și organizare a activității având ca obiectiv conturarea cadrului de desfășurare a tuturor acțiunilor umane. întrucât nu are gust. reglementarea. HG nr. autorizarea și controlul activităților nucleare. în ultimele decenii în special. Cluj-Napoca. este determinată de prezența în sol. Univesul Juridic. Edit. și prezervarea resurselor naturale și artificiale. Vl. pierderile radioactive ale centralelor nucleare. Lege nr 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor. La aceste surse omul a adăugat. culoare. INTRODUCERE ÎN POLITICA DE MEDIU A UNIUNII EUROPENE. recondiționarea (prelucrarea) și refolosirea (valorificarea) materialelor și produselor secundare și a deșeurilor și.Mediul artificial este reprezentat de ansamblul realizărilor omului.H. București. cât și în spațiul din afara acestora. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice. activitățile de gospodărire mai eficientă a materialelor utilizate în fluxurile tehnologice. București. organisme animale. apă. Edit. cu modificările și completările ulterioare.H. 111/1996 privind desfășurarea. în cea a administrațiilor locale. Economică. dar corespunzătoare. în condițiile unui minim impact negativ asupra cadrului natural – în special – dar și asupra celui creat de om. D. 7. trebuind să fie protejat în sensul bunului mers al desfășurării vieții și tuturor activităților umane. Edit. Se recomandă consultarea: : M. 7/2003 privind promovarea. 1259/2002 privind aprobarea Strategiei naționale de dezvoltare a domeniului nuclear în România și a Planului de acțiune pentru implementarea acestei strategii. astfel încât să se atingă optimul în asigurarea echilibrului între o dezvoltare economică dinamică. iar la nivel inferior. OG nr. Edit. La ora aceasta reprezintă unul dintre cele mai mari pericole. M. Rojanschi. Legea nr. POLITICI ŞI STRATEGII DE MEDIU. precum și așezărilor umane de toate tipurile și dimensiunile.Beck. TRATAT DE DREPTUL MEDIULUI. care provine din: instalațiile de radiații Röntgen folosite în laboratoare și spitale. 195/2005 privind protecția mediului. Deșeurile și controlul circuitului lor. deșeurile se află în atenția forurilor naționale și internaționale. D. depozitarea deșeurilor radioactive. depunerile radioactive rezultate din experiențele cu arme nucleare.Beck. TRATAT DE DREPTUL MEDIULUI. Asemeni mediului natural. cel artificial este și el supus degradării și poluării. 2008 . Bran. la care se adaugă radiația cosmică extraterestră. 2008. Reprezentând o problemă extrem de complexă pentru lumea de azi. Trebuie menționată apariția unei noi ramuri a economiei (mondiale):reciclarea materialelor. Radioactivitatea. 426/2001. 2004 4 . miros. acum ea reprezintă un vector important al dezvoltării durabile. București. în siguranță. 6. OUG nr. Marinescu. TRATAT DE DREPTUL MEDIULUI. nu în ultimul rând. R. C. Accent. 78/2000 privind regimul deșeurilor. Dragoș. Bucureşti. extracția și prelucrarea minereurilor radioactive. Fl. 2007 . cu modificărilr și completările ulterioare. Edit. Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul. aer. dezvoltarea și monitorizarea activităților nucleare. Bibliografie sugerată: Legea nr. cu modificările și completările ulterioare. D. 2002 . Marinescu. Edit. existente în mod natural. vegetație. TRATAT DE DREPTUL MEDIULUI. Protecția împotriva radiațiilor. Bibliografie recomandată: OUG 195/2005 privind protecția mediului. București.

H. E. Edit. 481/2004 privind protecția civilă. M. Fondul pentru mediu. organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare pentru situații de urgență. Duțu. Marinescu. Bibliografie recomandată: M. Directiva nr. D.Beck.Beck. și a pregătirii cetățenilor pentru asemenea împrejurări. OUG nr. Bucura Mond. antropice și tehnologice – cu grade diferite de risc – pot provoca pagube mai mari sau mai mici. 132/2007 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare a Planului de analiză și acoperire a riscurilor și a Structurii-cadru a Planului de analiză și acoperire a riscurilor. University Publisher of Szeged. Natural and technikal risks management at local level. 2008. Godeanu.11. 2007 . Marinescu. Edit. Law and Management. D. TRATAT DE DREPTUL MEDIULUI. Tot mai multe tipuri de organizații sunt orientate spre obținerea de performanțe de mediu. manageri din industrie și alte părți interesate. Fondul pentru mediu este un instrument economico-financiar destinat susținerii și realizării proiectelor pentru protecția mediului. prin intermediul ei fiind asigurată cooperarea locală ăn scopul conștientizării. ELEMENTE DE MONITORING ECOLOGIC/INTEGRAT. precum și tendința de evoluție pe cele două componente de bază – mediul biotic și mediul abiotic – în interconexiunea lor. Legea nr. 12. D. OUG nr. RTSA 2002.8 – 9. A se consulta : E. Gestionarea riscurilor naturale și tehnologice la nivelul localităților Hazardurile naturale. asigurându-se formarea unui grup de coordonare.68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea și repararea prejudiciului asupra mediului. OUG nr. Edit. București. 2007 . C. C. Marinescu. 2007 . București. TRATAT DE DREPTUL MEDIULUI. Proceedings of the International Conference on Economics.141-148 . Univesul Juridic. Edit. TRATAT DE DREPTUL MEDIULUI. București. Bibliografie recomandată: M. 10 . București. M. Statutul României de membru al UE presupune obligativitatea transpunerii legislației comunitare în toate domeniile. 2004/35/CE privind răspunderea de mediu referitoare la prevenirea și repararea prejudiciului adus mediului a fost transpusă în legislația națională printr-un act normativ care să asigure o reglementare unitară și distinctă a prejudiciului pentru mediu: OUG nr. C.Beck. produse sau servicii asupra mediului și luând în considerare politica și obliectivele de mediu. inclusiv în cel destinat protecției mediului. Managementul activităților pentru protecția mediului Pentru realizarea unei activități reale și eficiente de protecție a mediului. Minea. 2008. ai autorităților. 2008 . OUG nr. Edit. 68/2007. Duțu. la nivel comunitar. Univesul Juridic. Univesul Juridic. Duțu. TRATAT DE DREPTUL MEDIULUI. Controlul integrat al mediului și dezvoltarea durabilă. 1997 . Elaborarea unor planuri de acțiune pentru situații de urgență este absolut necesară. controlul permanent al calității acestuia și cel al nivelului de poluanți deversați sau existenți în mediu reprezintă o necesitate obiectivă.H. Monitoringul de mediu. în funcție de amplitudinea acestora ți de factorii favorizanși existenți în zona ori locul în care ele se manifestă. Minea. în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare în domeniul protecției mediului. M. București. de ansamblu. contrlând impactul propriilor activități. 5 . București. București.196/2005 privind Fondul pentru mediu. S. p. Răspunderea de mediu. 2008. TRATAT DE DREPTUL MEDIULUI. TRATAT DE DREPTUL MEDIULUI.H. asupra stadiului calității mediului la un moment dat. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență. format din reprezentanți ai comunității locale. Ordinul nr. Monitoringul ecologic/integrat vizează obținerea unor imagini reale. 88/2001 privind înființarea. Edit. Edit.

fără constrângeri. • Politica de evaluare și notare Forma de examinare este examenul scris. Edit. TRATAT DE DREPTUL MEDIULUI. exmatricularea studentului poate fi adusă în atenție Consiliului profesoral al facultății. TRATAT DE DREPTUL MEDIULUI. C. Univesul Juridic. precum casca bluetooth. D. oferă o prezentare exhaustivă a problematicii. • Studenți cu dizabilități Orice student aflat într-o situație specială (afectat de dizabilități motorii sau intelectuale) va beneficia de sprijin în scopul facilitării asimilării cunoștințelor reclamate de curs. 2008 Motivul indicării acestor lucrări ca și sursă bibliografică principală îl oferă faptul că. (programată în luna noiembrie) va presupune abordarea primelor șase teme din cele enumerate mai sus. • Elemente de deontologie academică Utilizarea de materiale bibliografice neautorizate în timpul examenului. iar în cadrul celei de-a doua (din luna ianuarie) vor fi dezbătute celelalte șase teme. după întocmirea unui proces-verbal de constatare a fraudei. Orice informația în legătură cu modul de desfășurare a examenului sau cu nota obținută poate fi furnizată luând legătura cu titularul de disciplină sau cu tutorele acesteia. Nota finală este rezultatul însumării punctajelor aferente fiecărei întrebări. București. ca și recurgerea la mijloace tehnice de consultare a unei atare bibliografii pe durata examinării (utilizarea de instrumente/materiale ce nu sunt admise într-o situație de testare. Marinescu. fiind TRATATE în domeniu. D. Cărțile sunt oferite spre consultare la biblioteca facultății. Întrebările vor fi formulate astfel încât să fie acoperite cât mai multe chestiuni tratate în conținutul cursului.Beck.H. Duțu. de exemplu) sau susținerea examenului de către o persoană neautorizată constituie fraudă și se sancționează cu excluderea studentului din examen. Pentru asemenea situații. • Calendarul cursului Prima întâlnire cu cursanții formei de învățămând I. Notarea începe de la 1. • Strategii de studiu recomandate 6 . 2007 . • Materiale bibliografice obligatorii - M. București. timpul și modalitatea de parcurgere a cursului. actualizată fiind și legislația aferentă. Examenul presupune răspunsul la trei întrebări. • Materiale și instrumente necesare pentru curs Pe lângă bibliografia obligatorie pot fi utilizate informații oferite pe canalele media. iar lămuriri sunt oferite prin e-mail sau prezentarea la titularul de disciplină.• Formatul și tipul activităților implicate de curs Pentru această disciplină studentul are libertatea de a-și gestiona singur. cei interesați sunt invitați să contacteze titularul de curs la adresa electronică indicată. Sesiunile de consultații față în față sunt faculative și vor fi organizate în urma solicitării prealabile a cursantului. Edit. Ulterior.

recapitularea extinsă. grupate în cinci module. memorarea datelor esențiale . recapitularea pe fragmente . înainte de întâlnirile programate. lectura de aprofundare . Este recomandabilă parcurgerea materiei cel puțin sub forma unei lecturi a suportului de curs.Materia este structurată pe 12 teme. 7 . Pentru a obține performanța maximă este recomandat un număr minim de trei ore de studiu/săptămână pentru parcurgerea suportului de curs. astfel încât să fie asigurată familiarizarea cu chestiunile care urmează a fi dezbătute și pentru a cere lămuriri cu prilejul întâlnirilor prestabilite. O strategie optimă de studiu include cinci etape : lectura de familiarizare .

Sensul care ne interesează aici este cel de totalitate a factorilor exteriori organismului uman – şi care îi include pe cei geografici nevii (atmosfera. 8 * . aerul. face parte din mediul natural. accepţiunea de mediu geografic. Mediul economic şi economia 5. dar nu întotdeauna foarte documentată – este. sistemele naturale în interacţiune cuprinzând elementele enumerate anterior. în realitate.5. inclusiv în ramurile ştiinţei care se ocupă. S-a apreciat. referirea se face la mediul intern al corpului omenesc.617).3. cel solid). exprimând tendinţa generală de includere în compunerea sa atât a elementelor naturale. ca vieţuitoare. precum şi fiinţele vii. de asemeni. că expresia “mediu înconjurător” este pleonastică. Având în vedere poziţia centrală pe care o ocupă omul în mediu. cel gazos. despre noţiunea de mediu nu se poate vorbi decât cu referire la om care. şi luând în considerare interesele sale fireşti de a trăi într-un ambient sănătos.195/2005 privind protecţia mediului (publicată în Monitorul Oficial al României nr. Introducere Problematica “mediului înconjurător”* – subiect aparent facil de dezbătut şi “generos în oferte” de exprimare spontană. Bucureşti. în sens medical. Astfel definit. Dimensiunea economică a mediului 5. iar altele mai largi. întrucât termenul “mediu” are accepţiuni multiple: unele foarte restrânse. unul complex (datorită inter şi multidisciplinarităţii sale) şi deosebit de delicat. Structura etajată a mediului 3. Cuvântul “mediu” exprimă şi acoperă o noţiune globală. Evoluţia şi conceptul economiei mediului 5. în sens de soluţie folosită în laboratoare pentru culturi biologice.2. Caracteristicile componentelor mediului 4. fapt evidenţiat şi de sintagma “mediu înconjurător”. Ediţia a II-a. de exemplu. Prin mediu înţelegem – conform definiţiei din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. Noţiuni generale de ecologie 5. Alţi specialişti au opinat că formula amintită este cea corectă. care desemnează tot ceea ce ne înconjoară pe noi. Introducere 2. în sensul fizicii. aspectele caracteristice ale peisajului. utilizată în toate domeniile de activitate. de cadru de dezvoltare a omului (se spune. Mediul – factor de producţie vital 1. cum ar fi “mediu de cultură”. că cineva provine dintr-un mediu de intelectuali).1. Relaţii în dezvoltarea social-economică şi protecţia naturii 5. relieful) – dar şi celelalte fiinţe (biosfera). hidrosfera. calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului. solul şi subsolul.1196 din 30 decembrie 2005) – ansamblul condiţiilor şi elementelor naturale ale Terrei: apa.MODULUL I MEDIU – ECOLOGIE – ECONOMIE Structura/obiectivele modulului 1. întrucât cuvântul “mediu” înseamnă “natura înconjurătoare alcătuită din totalitatea factorilor externi în care se află fiinţele şi lucrurile” (a se vedea Dicţionarul Explicativ al Limbii Române. inclusiv unele valori materiale şi spirituale. Mediul. toate materiile organice şi anorganice. conceptul evidenţiază o dinamică aparte. de către unii autori. p. direct sau indirect. Punctul de vedere este strict antropocentric. toate straturile atmosferice. există. 1996. oamenii. de context social. de protecţia factorilor de mediu naturali şi artificiali. care vizează cadrul natural în interiorul căruia se desfăşoară viaţa societăţii omeneşti etc. reprezintă substratul material al fenomenelor fizice (mediul lichid.4. cât şi a celor create de om. Acţiunea omului asupra naturii 5. Editura “Univers enciclopedic”.

subsolul oricăror terenuri. face ca şi comportamentele sociale să poarte amprenta dependenţei omului de natură pe de-o parte.nivelul înalt de organizare a materiei. care înseamnă casă sau gospodărie) şi logos . Dubla poziţie a omului . Noţiuni generale de ecologie Protecţia mediului trebuie abordată în strânsă legătură cu ecologia.întrepătrunderea lor totală. Ca element al naturii organice pe fondul acestei existenţe naturale. ecologia pune în evidenţă mecanismele intime ale vieţii pe Terra. adică la tot ce face posibilă existenţa fiinţelor vii. Prin sintagma “toate condiţiile de existenţă” ecologia capătă o deschidere foarte largă. energie şi informaţie în care se angajează materia vie organizată sub formă de sisteme. apă peste cantitatea aflată într-un continuu circuit în natură. organismele actuale prin caracterele lor biologice nereprezentând decât un stadiu din evoluţia diferitelor specii vegetale şi animale. . Luând în considerare acest sens.acţionând prin prisma intereselor şi necesităţilor sale. omul îşi depăşeşte poziţia sa naturală. Această disciplină nu este una biologică statică.complexa lor evoluţie în timp. ci una dinamică. care analizează interacţiunile dintre componentele biosferei*. pădurile. dă un scop precis proceselor naturale. . cuprinzând. care are ca obiect de studiu relaţiile de interacţiune dintre materia vie şi mediu. Caracteristicile componentelor mediului Componentele fizice. dintre sistemele alcătuite de plante şi animale. atestă locul ocupat de om în cadrul acestuia. 9 .) prezintă următoarele caracteristici: .apa. naturale sau abiotice(nevii) ale mediului (aer. Cuvântul provine din limba greacă. Termenul ecologie a fost creat în anul 1866 de către zoologul german Ernst Haeckel pentru a desemna o nouă disciplină biologică. făcând trimitere nu numai la raportul obiectiv al organismelor cu mediul. Acestea dau expresia pluridimensionalităţii mediului. ecologia ar fi ştiinţa gospodăriei din natura vie. . ) – cât şi mediul artificial. 2. în procesul muncii. . a felului cum convieţuiesc plantele şi animalele. flora şi fauna terestră şi acvatică etc. Alături de acestea trebuie semnalată şi subliniată prezenţa componentelor sociale. apele subterane şi de suprafaţă. Mai concret. ale proceselor naturale de transformare-conservare de substanţă. aerul. etc. apă.necesitatea lor pentru existenţa vieţii. în sens larg. de la cuvântul oikos (oikia. neputându-se obţine aer. reprezentând condiţia existenţei tuturor vieţuitoarelor ( terenurile de orice fel. Omul .ştiinţă. adică bunurile care există datorită activităţii umane şi care reprezintă condiţiile materiale ale vieţii. cu părţile ei vizibile şi invizibile.Din definiţia de mai sus rezultă că noţiunea cuprinde atât mediul natural – natura în forma sa originară. stabilindu-le finalităţi. cel creat de mâna şi mintea omului. 3. solul sunt elemente finite deoarece transformările şi prefacerile lor nu generează cantităţi în plus. aerul.gestiunea şi buna gospodărire a lor constituie sursele posibilităţi de a acoperi necesităţile vieţii. componentele biotice (organismele) se caracterizează prin: . ci şi la cel al organismelor între ele. iar pe de altă parte a detaşării sale conştiente de natură. iar răspândirea lor este direct legată de condiţiile de mediu. natura fizică şi compoziţia chimică le permite să se îmbine în forme foarte variate. sol. toate condiţiile de existenţă. La rândul lor. . un inventar al lumii organice.faptul că toate componentele apar sub formă de comunităţi. Prin ecologie înţelegem ansamblul ştiinţei relaţiilor organismelor cu mediul lor. naturală şi socială.

o pajişte. care este ingerată de animale. al climei. aceste sisteme cuprind în ordinea complexităţii lor. versiune care ajunge la forma finală în 1769. În anul 1875 geologul austriac Edward Suess a definit biosfera ca fiind acea parte a planetei care reuneşte ansamblul fiinţelor vii şi în care viaţa este posibilă în permanenţă. Într-o altă operă de-a sa. la Darwin. lupta interspecifică – care are loc între indivizii unor specii diferite şi lupta cu factorii de mediu. luptă care stă la baza evoluţiei. care facilitează furnizarea de noutăţi din lumea animală şi vegetală. El afirmă că termenul nu se referă la o aglomerare de fiinţe vii de aceeaţi specie. lumină) aceasta constituind Biotopul. al interrelaţiilor dintre diversele grupe de organisme. este un sistem alcătuit din indivizii aceleiaşi specii situaţi în aceeaşi zonă (Biotop). El recunoaşte rolul factorilor geografici. biocenoza şi biotopul pot fi cuprinse într-un sistem mai cuprinzător. în 1935. Carl Lineé este primul specialist care stabileşte criteriile de clasificare a lumii vii şi consideră. Astfel. Prin cele trei concepte fundamentale – biotop. al XVIII-lea este perioada marilor explorări geografice ştiinţifice. al ansamblului de vieţuitoare care trăiesc pe un anumit teritoriu şi între care se dă o luptă pentru existenţă. Charles Darwin este primul care gândeşte evoluţia speciilor în funcţie de un alt concept important. aer. hidrosfera şi litosfera (definiţie care are un grad mare de generalitate şi care se caracterizează prin staticitate). plante şi animale. punând-o în opoziţie cu atmosfera. în general – l-a reprezentat opera lui Charles Darwin “Originea speciilor”(1859). “Cosmosul”. biocenoza. ceea ce se constituie într-un demers propriu ecologiei. koinoin – a avea ceva în comun). etc. 10 1 . mediul în care trăieşte o specie cuprinde. şi anume acela al populaţiilor. definind această comunitate ca biocenoză (bios – viaţă. Darwin vedea lupta pentru supravieţuire ca desfăşurându-se sub trei forme: cea intraspecifică – adică între indivizii unei aceleaşi specii. A doua jumătate a sec. ele sunt amplu valorificate în opera lui Alexader von Humboldt (explorator al Lumii Noi). fiecare. în care sunt puse bazele evoluţionismului: nimic nu poate fi conceput ca fiind fix. apă. prin care se înţelege interacţiunea dintre un biotop şi biocenoza care îl populează. precum şi faptul că există un ciclu care face ca sămânţa să devină plantă.urmând ca ecosfera să cuprindă totalitatea ecosistemelor globului. când apare prima versiune a clasificării generale făcute de Carl Lineé lumii minerale. biocenoza. totodată. atât speciile care împart acelaşi teritoriu. după moarte. să sublinieze interdependenţele dintre toate sectoarele naturii. Totalitatea populaţiilor cuprinse în acelaşi Biotop (o pădure. respectiv ansamblul sistemelor care. Karl Mobius (zoolog german) analizează cantitativ acţiunea omului asupra unei comunităţi de viaţă (bancurile de stridii din Marea Nordului). pentru ca acesta. Biosfera este constituită din ansamblul vieţuitoarelor de pe glob. El este autorul “Geografiei plantelor”.) – plante şi animale – formează conţinutul unui sistem mai cuprinzător. şi anume. populaţia. Pentru ecologie contează lanţul de sisteme în care intră materia vie împreună cu materia nevie din mediul natural. în acelaşi timp. o disciplină pur biologică. a încercat să ofere o viziune globală asupra lumii. în care relevă importanţa asociaţiilor vegetale şi dependenţa lor de factorii geografici. conceptul de ecosistem.Un prim pas hotărâtor pentru ştiinţele naturale moderne îl constituie anul 1735. Savantul a descoperit că o asfel de comunitate are o anumită stabilitate naturală. biocenoză şi ecosistem – s-a conturat şi dezvoltat ştiinţa ecologică. Dacă avem în vedere faptul că materia vie este dependentă de materia nevie (sol. ecosistemul. atunci. Populaţia. Arthur Transley a lansat. acestea de către om. cât şi condiţiile de viaţă pe care acest teritoriu le oferă. cu putere de autoreglare. imuabil: totul are un trecut şi o devenire. având şi puterea de a se autoapăra şi de a se echilibra faţă de propriile modificări. ca noţiune ecologică. o plantaţie. vegetale şi animale. ecosistemul şi biosfera1. reprezintă o unitate de viaţă bine circumscrisă teritorial de către anumiţi factori abiotici şi în cadrul căreia trăieşte o comunitate de vieţuitoare. că există o interdependenţă între fiinţele din natură. ci la un nivel de integrare a acestora într-o unitate mai mare. În anul 1908 a fost definit (de către Dahl) biotopul ca fiind ansamblul condiţiilor externe în cadrul cărora fiinţează o biocenoză. Al doilea moment crucial pentru biologie – şi pentru ştiinţă. să devină din nou pământul care va fertiliza o nouă sămânţă.

Astfel conceput. iar omul a devenit conştient de acest fapt. cât şi forţe majore ale cosmosului (radiaţiile cosmice): este un sistem cosmo-biologic. Utilizarea energiei de exemplu. În mod tradiţional. pe baza unei tratări integratoare şi interdisciplinare. factorii sunt clasificaţi în abiotici (fizici) şi biotici. de aceea. Acţiunile umane au asupra mediului şi efecte globale care s-ar putea concretiza în modificări climatice generale. Astfel. Explicând termenul “factor” trebuie să facem precizarea că – în acest caz – factorul de mediu are un înţeles energetic şi nu unul substanţial. în condiţiile suprafeţei terestre. adică dependenţi de componentul abiotic sau biotic. oxigen. Toate fiinţele vii au nevoie de substanţe nutritive. toate aceste elemente constituie conceptul de mediu. 11 . Problemele cele mai grave au apărut în ultimele decenii. iar lumina este o manifestare fizică a energiei radiante a Soarelui. În sens ecologic. cât şi condiţionările multiple ale plantelor şi animalelor din partea mediului neviu. factorii abiogeni sunt uneori profund afectaţi de factori biogeni. de pe Terra şi din Cosmos.). determină deteriorări extrem de grave şi de variate ale mediului în toate stadiile de la producere şi până la evacuarea surplusului de căldură. În ecologie se foloseşte deseori termenul factor de mediu sau factor ecologic. o modificare a climei determinată de degajarea unor cantităţi mari de CO2 în atmosferă prin arderea Conceptul cel mai cuprinzător este reprezentat de biosferă (ansamblul lumii vii şi al biotopurilor. El va folosi multe plante şi animale. De aceea. omul pătrunde în procesele complexe din ecosisteme preluând o parte din această materie organică pentru interesele sale şi ale societăţii. ploaia etc. Problemele de mediu sunt legate în perioada contemporană de creşterea demografică. a vorbi despre factori biotici şi abiotici nu este tocmai corect. Acţiunea omului asupra naturii În cadrul relaţiei om-mediu natural se poate sesiza un dificil – dar nu insurmontabil – moment de criză. Factorii de mediu sunt numai abiogeni sau biogeni. urbanizare. ce factori contribuie la amplificarea biocenozei. Ea cuprinde toate ecosistemele de pe Terra. de aceea în activitatea sa economică va trebui să ştie ce se petrece în lumea plantelor şi a animalelor. Prin activitatea sa economică. procedee şi instrumente tot atât de complexe. dar noutatea constă în faptul că acum Pământul întreg este apreciat a funcţiona ca o unitate economică şi este în întregime suprasolicitat. migraţii în ţinuturi intacte. temperatura şi lumina sunt factori abiogeni: temperatura este o formă fizică de manifestare a căldurii. Complexitatea fenomenului ecologic presupune utilizarea unor metode . o “îmbinare cosmică a tot ceea ce se întâmplă”.Ecologia ne dă o imagine unitară a naturii vii cu diversele sale aspecte ale luptei pentru existenţă. din necesitatea evacuării deşeurilor provenite dintr-o producţie şi un consum mai mare. ele rezidând. 4. precum şi al condiţiilor de existenţă a vieţii pe pământ). Se constată astfel unele schimbări: expansiunea zonelor aride şi semiaride. De altfel în decursul istoriei societăţii posibilităţile oferite de mediu în unele momente au fost suprasolicitate. nivelul şi structura consumului. Fenomenul a generat reacţii specifice: crize alimentare. Dar. în mare parte. mediul apare ca un sistem infinit care cuprinde atât fenomene fizice obişnuite (ca: vântul. astfel încât delimitarea celor două categorii rămâne pur relativă. căldură. În “spiritul” termenilor definiţi anterior putem denumi mediu – în sens larg – ansamblul forţelor fizice şi biotice care influenţează o unitate vitală (sistem viu). evoluţia tehnică. atât temperatura cât şi lumina sunt modificate prin acţiunea fiinţelor vii. adăpost. Un component important al sistemelor în care intră substanţa vie este reprezentat de partea nevie. La rândul lor. Este ştiut faptul că vegetaţia modifică temperaturile de la suprafaţa solului şi cantitatea de lumină ce cade pe un anumit punct de pe aceasta: una este iluminarea unui sol nud şi alta a unui sol acoperit de un covor vegetal. ecologia va lua în studiu atât comportamentul materiei vii. Nici un factor de mediu însă nu poate fi exclusiv biogen sau abiogen: fiecare factor biogen suferă influenţa factorilor abiogeni. Numai componentele mediului pot să fie abiotice sau biotice.

Această creştere a dus la sporirea. ca urmare s-a impus trecerea de la o agricultură extensivă la una intensivă de mare randament. neputând fi reintroduse în sistemul în care au fost produse. 2. Ca urmare. prin stimularea consumului cantitativ şi altele. 1. Fiecare etapă istorică îşi pune amprenta asupra naturii ca urmare a modului diferit în care se desfăşoară relaţiile omului cu această natură. Creşterea economică. 4. biologice şi nebiologice. teritorii despre care se apreciază că trec printr-o criză ecologică. Orice specie poate exista într-un ecosistem atât timp cât produsele activităţii sale sunt eliminate din mediul în care trăieşte. de minereuri. Omul este un produs al evoluţiei ecosferei în care rămâne integrat. Mediul economic şi economia Creşterea economică şi implicaţiile utilizării resurselor naturale. Relaţii între dezvoltarea social-economică şi protecţia naturii Influenţa omului asupra echilibrului ecologic. Paralel. deoarece existenţa sa nu este legată de cea a altor specii. Se poate inaugura astfel o eră a creşterii neeconomice. pentru satisfacerea intereselor imediate. dar stadiul actual al cunoştinţelor generale. dar sistemele naturale pe care se sprijină această creştere au rămas neschimbate. recurgerea la convertizori nepoluanţi. omul nu este legat de nici unul şi este răspândit în întreaga ecosferă.combustibililor clasici. de lemn. interesul fiecărei firme de a obţine profituri cât mai mari au determinat degradarea naturii. Caracteristicile epocii noastre sunt date de dezvoltarea tehnică. pe alocuri. 4. Aceasta a determinat un consum tot mai ridicat de combustibil. deşeurile activităţii umane sunt acumulate. cu exploatarea tot mai intensă şi extinsă a resurselor naturale. economică şi politică. procesele din ecosistemele naturale au un pregnant caracter ciclic. economistul Herman Daly arata că în măsura în care economia creşte dincolo de dimensiunile sale fizice actuale. industria a realizat în ultima perioadă salturi cantitative deosebit de importante. ceea ce se poate realiza prin utilizarea acestora ca sursă de hrană pentru alte specii. perturbări în succesiunea şi durata anotimpurilor. posibilităţile materiale globale ar putea asigura şi pe viitor o calitate satisfăcătoare a vieţii. Spre deosebire de acestea. a densităţii populaţiei şi la concentrarea activităţilor social-economice. Se aşteaptă astfel ca mediul să se elibereze de sub efectele consumului abuziv de energie prin valorificarea unor noi surse şi forme ale acesteia. Rezultatul acestor activităţi este degradarea echilibrului natural. Înmulţirea populaţiei într-un asemenea ritm a făcut necesară asigurarea unor cantităţi tot mai mari de produse agro-alimentare. Creşterea economică şi limitele sale. Omul a devenit specia dominantă căpătând şi trăsături specifice. Caracteristica vremurilor noastre este creşterea accentuată a populaţiei. Imaginea situaţiei actuale a mediului înconjurător este în multe privinţe şi în multe locuri destul de gravă. astfel că. în timp ce economia mondială a crescut neîncetat. care mai mult 12 . Dacă evoluţia tuturor speciilor se datorează doar acţiunii legilor biologice în procesul apariţiei speciei umane acţionează pe lângă legi biologice o nouă categorie de legi: cele sociale. acesta fiind de peste 4 ori mai mare decât la începutul veacului trecut. Creşterea economică a devenit obiectivul central al guvernelor de pretutindeni. modificări ale regimului precipitaţiilor etc. proces finalizat pe anumite teritorii. neutralizarea noxelor. Omenirea a ajuns într-un stadiu al civilizaţiei care îi permite să domine natura în manifestările ei obişnuite. Astfel. acesta poate duce la o sporire a costurilor într-un ritm mai rapid decât creşterea beneficiilor. Acest lucru a fost posibil prin creşterea nediferenţiată a producţiei şi consumului. Societatea umană urmăreşte realizarea unei maxime productivităţi a ecosistemelor. în timp ce fiecare specie este localizată geografic şi ecologic în anumite sisteme.

ce are în vedere dinamica progresului tehnic. vizate: 1 – dacă accentuarea poluării poate sau nu să fie evitată. ce ar interveni ulterior în condiţiile în care costurile pentru menţinerea şi ameliorarea mediului ar depăşi posibilităţile economice. în principal. Una rezultă din ştiinţa economică neoclasică care consideră vătămarea mediului ca o carenţă a sistemului pieţei. Uneori. de modificările climatice sau de eroziunea solului. Omenirea trebuie să accepte să cheltuiască însă şi o parte a energiei produse pentru evitarea sau reducerea efectelor poluante.ne sărăceşte decât ne îmbogăţeşte. Pentru aceasta preconizează adoptarea unei filosofii a stagnării pentru a opri expansiunea poluării şi dezastrul ecologic şi a opri reculul masiv al producţiei. Aceşti parametri trebuie să definească daunele admisibile pe care consumul şi producţia le pot provoca mediului înconjurător. Aşa cum se desfăşoară în prezent activitatea economică s-ar putea apropia de un nivel dincolo de care creşterea în continuare a produsului mondial global ar costa mai mult decât ar merita. reducerea creşterii devine un remediu numai în măsura în care distribuirea venitului devine mai egală. Alte opinii opun acestei viziuni una realist optimistă. Astfel. două aspecte fiind. Fie că este vorba de extinderea deteriorării pădurilor. iar pentru curăţirea lor plăteşte comunitatea nu consumatorul produsului sau serviciului respectiv. Unele opinii exacerbează costurile până la punctul în care consideră că vor determina peste un timp un recul în dezvoltarea economică. apreciată a fi în măsură nu numai de a furniza tehnologiile de combatere ci şi de a le face suportabile financiar. această deficienţă este înlăturată. În prezent se pare că apelul pentru protejarea mediului înconjurător produce mai mult efect în rândurile celor bogaţi decât printre cei săraci. cel puţin la nivele acceptabile. O a treia soluţie admite continuarea creşterii economice cu condiţia precizării prin legislaţie a parametrilor în cadrul cărora se poate desfăşura. În ceea ce priveşte primul aspect. O a altă soluţie identifică în mod corect creşterea necontrolată ca fiind miezul problemei şi propune limitarea ei. Această soluţie are lipsurile ei din punct de vedere al aplicării în practică. În mare măsură. În ceea ce priveşte cel de al doilea aspect. adică prin obligarea producătorului şi clientului său să suporte cheltuielile ocazionate de prevenirea poluării. 2 – dacă costurile luptei împotriva poluării sunt sau nu prea ridicate şi deci dacă prin influenţa lor asupra consumului şi investiţiilor se determină o limitare a creşterii şi dezvoltării economice. Orice ameliorare prin reducerea creşterii economice necesită ani şi decenii întregii. Pentru internalizarea unor asemenea dezeconomii externe. Gunoaiele şi reziduurile sunt răspândite liber în aer şi apă. În esenţă se atrage atenţia asupra unui prag economic ce prezintă implicaţii profunde. În afară de acest remediu mai există şi alte metode. remediul pentru daunele produse ar consta pur şi simplu în voinţa de a cheltui banii publici în acest scop. ea implică prohibirea unor tipuri de producţie sau consum pe considerentul că prejudiciul public este mai mare decât plăcerea pe care societatea o are de pe urma produsului sau serviciului respectiv. urmarea creşterii economice pe termen scurt pe seama mediului înconjurător va trebui să fie plătită. Efectele secundare negative ale sporirii de 20 ori a activităţii economice în cursul secolului trecut încep acum să devină inevitabile. Stabilirea acestor graniţe devine sarcina majoră a legislaţiei moderne. În plus. arderea combustibililor fosili a alimentat dezvoltarea industrială în tot cursul secolului şi această soluţie rămâne preţul dezvoltării pentru multe ţări mai puţin dezvoltate sau mai dezvoltate. Defectul acestei soluţii constă în eludarea faptului că vătămarea mediului înconjurător este un pericol real. părerile converg în general spre aprecierea că pentru majoritatea formelor de poluare există încă de pe acum tehnologii capabile să le reducă efectele. 13 . părerile sunt divergente.

o relaţie conflictuală.un suport oferit de mediu pentru inputurile economice sub forma materiilor prime. efectele sunt mai mici. creându-şi propriile concepte. 4. Relaţia „economie – mediu” prezintă de asemenea două componente : . Ca subiect. care se constituie într-o supapă pentru mediu (mediul asigură suportul inputurilor economice). Orice proces economic evoluează între 2 poli – producţie şi consum – aflaţi în relaţie de interdependenţă. 4. 14 . degradări fizice. 4. deci de recunoaştere a rolului activ al fiecăruia dintre ei. impunând utilizarea cunoştinţelor din diverse domenii. alături de ea impunându-se prezenţa unui mediu sănătos. . dezvoltarea ştiinţelor despre natură a început să beneficieze de apariţia unei noi ştiinţe ce îşi propune o abordare economică a aceluiaşi domeniu al realităţii înconjurătoare – „economia mediului”. între economie şi mediu s-au stabilit relaţii ce au îmbrăcat diverse forme ce pot fi în general grupate în 4 categorii: 1. ce se atribuie mediului ca sistem. dar şi a unor filiere adiacente. reprezentat de emisii.4. energiei. căutarea unei reconcilieri. materiale. dar mai ales celor specifice. Într-un astfel de context. O asemenea afirmaţie poate fi susţinută recurgând la analiza trăsăturilor generale. Economia mediului poate fi definită ca fiind acea ştiinţă economică ce studiază mediul ca pe un bun public şi asemeni unui sistem bazat pe autoreproducţie. Relaţia „mediu – economie” prezintă două componente: . dacă „mesajul” se adresează unor zone fragile. a cărui dimensiune depinde de performanţele celor 2 poli. spaţiului de producţie. Dimensiunea economică a mediului Deşi unele elemente constitutive ale mediului pot fi apropriate. care depinde de fazele succesionale ale acestuia. o relaţie de indiferenţă şi neutralitate. etc. Economia mediului a contribuit la diversificarea limbajului ştiinţific. 3. a căror structură se poate modifica odată cu mutaţiile calitative în plan tehnologic. Trăsăturile generale ale mediului sunt următoarele: . formulându-şi propriile legii. iar dacă se adresează unor zone cu funcţionalităţi stabile. aflat în strânsă interdependenţă cu mediul economic. deşeuri. dominat deci de legi biologice şi întreţinând un schimb permanent de resurse cu mediul economic-social. cu scopul definirii noilor probleme cu care se confruntă omenirea şi care fac obiectul ei de studiu. apt să ofere nu numai resurse şi servicii la nivelul necesităţilor raţionale. decât o aplicare a legităţilor coexistenţei activităţii economico-sociale şi a resurselor naturale. 2. biodiversităţii.mediul este un sistem viu şi deschis. Producţia presupune un input de materii prime. . Evoluţia şi conceptul economiei mediului Intensificarea contradicţiei dintre om şi natură a reliefat faptul că bunăstarea economică este doar o latură a bunăstării sociale. efectele sunt mai mari. şi un sistem de tehnologii care să transforme (cu un anumit randament) aceste inputuri în bunuri de consum în cadrul unor filiere specifice (strict necesare). economia mediului apare în perioada anilor ’50-’60 în America de Nord iar ca ştiinţă natura acesteia este integratoare şi interdisciplinară. ca suport permanent al celei de dintâi. 3. o relaţie simbiotică (din evul mediu şi până în anul 1766).ansamblul efectelor induse de „mesajul” material al economiei către mediu. aceasta reprezintă mai degrabă o încălcare a statutului de bun public.un „mesaj” către mediu. De-a lungul timpului. rezultat în urma activităţilor de producţie şi consum.stocurile de mediu implicate în menţinerea echilibrului ecologic. ale mediului ca sistem.

• organismele şi sistemele vii. : plantele verzi îndeplinesc rolul de producători primari. . dar menţinerea acestora dincolo de anumite limite temporale înseamnă stagnare. trebuie să o considerăm ca pe una dintre cele mai mari performanţe bioeconomice ale naturii. mediul este un sistem organizaţional ce dispune de o mare interdependenţă funcţională. . chiar dacă şi-au manifestat continuu şi oriunde caracterul vital. căreia i se asociază o eficienţă bioeconomică scăzută. la un nivel optim. într-un sistem viu. Specializarea elementelor unui ecosistem. deci a „diviziunii muncii” între elementele alcătuitoare. Trăsăturile specifice ale mediului se materializează în următoarele aspecte: • mediul se structurează pe principiul specializării. implicate fiind în reciclarea substanţelor). care sporeşte. Prin urmare. ca sistem. Principalele grupuri de populaţii din biocenoză îndeplinesc roluri diferite(spre exemplu. Posibilitatea apariţiei unei astfel de substituiri este cu atât mai mică cu cât se afirmă tot mai mult caracterul complex şi evoluat al mediului ca sistem. 4. • în condiţiile existenţei unui proces de specializare bine definit. ci o formă de exprimare a unui întreg care înseamnă mai mult decât o sumă. în cazul mediului nu funcţionează principiul substituibilităţii între elementele sale componente. cum este mediul. energie şi informaţie. eficienţa tuturor sistemelor vii: • între elementele mediului. astfel încât asigură conversia inputurilor energetice într-un regim optimal. nici unul dintre sistemele alcătuitoare nu posedă o specializare universal valabilă. de pe poziţiile dominante ale politicii economice. a vieţii biocenozei.conceptele de bază cu care se poate opera în analizarea mediului ca sistem sunt entropia şi cantitatea de informaţie. • o altă consecinţă a specializării este că. autoreglarea sistemului se realizează în limite destul de largi. mari consumatoare de energie directă şi indirectă. tranziţia către elemente specializate presupune existenţa elementelor nespecializate. . respectiv ecosistemului.între elementele mediului există o puternică interdependenţă. relaţii ce se dezvoltă conform unor legi de probabilitate. viaţa ecosistemului nu ar fi posibilă în afara specializărilor amintite. realizat atât între elementele sale componente cât şi cu mediul economico-social. motiv pentru care el nu poate fi descompus în elementele sale componente pentru realizarea cuplării cu activitatea economico-socială. iar pierderile fiind minime. Mediul – factor de producţie vital Este un fapt bine cunoscut că bunurile şi serviciile oferite de mediu societăţii au fost din totdeauna desconsiderate sau subvalorificate din punct de vedere economic. iar bacteriile şi ciupercile pe cel de detritivori. . animalele îndeplinesc rolul de consumatori. decât cu preţul unor dezechilibre ecologice. .dinamica mediului este dată de schimbul de materie. 15 . complex şi evoluat. spre folosul existenţei acestuia. 5. „Prestaţia” fiziologică a acestor populaţii (biochimică şi ecofiziologică) asigură menţinerea continuă. care au făcut posibilă dezvoltarea unei civilizaţii bazate pe tehnologii lineare. sub multiple aspecte. a sistemului de preţuri sau au fost racordate conjunctural la sistemul pârghiilor economice. evoluţia mediului este rezultatul relaţiilor dintre acestea. Desigur. la un moment dat nu depind de valorile intrărilor la momente consecutive. există legături cvasistohastice.funcţiile mediului nu reprezintă o însumare a funcţiilor elementelor sale componente. supraindividuale au evoluat. Fiind format dintr-o mulţime „complexă şi eterogenă” de sisteme supraindividuale.datorită energiei interne şi prelucrării informaţionale.mediul este un sistem continuu şi neanticipativ: valorile ieşirilor din sistem. Ele au rămas în afara mecanismului pieţei. consumurile suplimentare lipsind.

biologice și nebiologice pentru satisfacerea intereselor imediate. care vor putea fi sau nu absorbite în funcţie de capacitatea de asimilare a mediului considerat. precum și unele valori materiale și spirituale. etc. de asemenea. altfel. considerat. alături de capital şi muncă. Explicaţi conţinutul sintagmei „dezvoltare durabilă”. biocenoză. a realităţii. astfel încât resursele să fie gestionate cu maximă eficiență.. drept factor de producţie. cu situarea ei pe o bază interdisciplinară şi sistemică. Dimensionarea economică a mediului nu trebuie introdusă în analiza economică în „regim de urgenţă”. În linii generale. Ce este ecologia ? 5.Mediul este un factor economic de cea mai mare importanţă. Pe de altă parte. ecosistem şi biosferă. a ciclurilor biogeochimice care sunt profund implicate în homeostaza ecosistemelor. ființele vii. în mod tradiţional. CHESTIONAR DE EVALUARE (Modulul I) 1. Protecția mediului reprezintă un obiectiv de interes public major Atât componentele vii cât și cele nevii ale mediului beneficiază de atenție și protecție în mod egal. Ce este economia mediului ? - - 16 . în menţinerea funcţionalităţii circuitelor informaţionale genetice. Mediul nu poate fi limitat însă numai la funcţia de „furnizor” de resurse şi servicii recreative. toate materiile organice și anorganice. calitatea vieții și condițiile care pot influența bunăstarea și sănătatea omului. o funcţie actuală a mediului este aceea de furnizor de servicii cu caracter recreativ sau altele legate de conceptul de calitate a vieţii. Ce este mediul şi de ce trebuie protejat ? 2. ca o nouă variabilă: este necesară modificarea metodei de analiză economică. Relația între dezvoltarea economică și protecția mediului este la ora aceasta una alterată deoarece societatea umană urmărește realizarea unei maxime productivități a ecosistemelor exploatând toto mai extins resursele naturale. sistemele naturale în interacțiune. SCHEMĂ RECAPITULATIVĂ Prin mediu înțelegem ansamblul condițiilor și elementelor naturale ale pământului. „recipientul” produselor reziduale al proceselor de producţie şi consum. mediul (fizic) pe lângă faptul că este un factor productiv generator de inputuri primare dobândite de procesul productiv este. oricât de riguroasă ar fi modelarea ei teoretică. Încercaţi să stabiliţi relaţia între populaţie. el „administrând” cel mai mare serviciu pentru umanitate: menţinerea vieţii pe Pământ – bază a întregii activităţi-graţie procesului de fotosinteză. Se impunr tot mai ferm modificarea principiilor care guvernează dezvoltarea economică. Care este relaţia între dezvoltarea social-economică şi protecţia naturii ? 7. Ce sunt ariile naturale protejate şi monumentele naturii ? 3. 4. de analiza economică. a căror cerere este determinată de nivelul de dezvoltare al societăţii. aceasta va eşua în faţa acţiunii practice. 6.

MODULUL I I NECESITATEA PROTEJĂRII MEDIULUI 17 .

Forme de deteriorare a ecosistemelor 1. - - - - 2. Definiţia iserează şi rolul protecţiei mediului în etapa actuală de dezvoltare a statelor lumii. Acţiunile de inginerie a mediului se înscriu în strategia de ansamblu privind protecţia mediului. organizarea şi participarea la activităţi comune şi comisii mixte monitoring – cercetare. instrucţiuni. introducerea în programa şcolară şi universitară. transport şi mediu. economico-tehnologică (promovarea unor mecanisme pentru asigurarea de fonduri pentru mediu. sensibilizare şi antrenare a populaţiei la acţiuni de protecţia mediului). derularea unui program de informare. educativ – informativă (înfiinţarea de şcoli de specialitate şi secţii sau facultăţi de specialitate. standarde). A. ca totalitate a acţiunilor menite să asigure conservarea resurselor naturale şi protejarea calităţii componentelor mediului. înfiinţarea şi organizarea zonelor şi ariilor protejate). simpozioane internaţionale). Concepte şi instrumente în protecţia mediului Pentru a sesiza modul de înscriere a acţiunilor ingineriei în politica de protecţia mediului este utilă prezentarea câtorva concepte şi promovarea instrumentelor adecvate. legi speciale. administrativ – instituţională (înfiinţarea unei autorităţi centrale de mediu cu structuri administrative şi în teritoriu. antrenarea populaţiei la analiza unor proiecte cu impact important asupra mediului). Cu toate că practica internaţională în acest domeniu are o vechime de doar douăzeci de ani. crearea unei opinii locale de conservare şi protejare a valorilor naturale. dezvoltare urbană şi mediu etc. astfel că se impune şi definirea conceptului de “strategia protejării mediului”. expoziţii. înţelegeri. înfiinţarea unor inspecţii de mediu la nivel central şi local. iniţiative locale de genul: săptămâna curăţeniei. cooperare internaţională (semnarea şi ratificarea de tratate. ordonanţe guvernamentale. la toate specialităţile. socială (anchete sociale de specialitate. convenţii. Rolul protecţiei mediului 2. organizarea de direcţii sau servicii de mediu la fiecare minister economic. elaborarea şi introducerea de tehnologii “curate”. pentru protecţia mediului. aceea de protecţie a mediului. sesiuni. Ziua Mondială a Mediului. comunicări cu tematică orientată pe protecţia mediului. Concepte şi instrumente în protecţia mediului 3. participarea la congrese. se consideră că o strategie de protecţie a mediului la nivel naţional trebuie să aibă şase componente şi anume: - legislativă (legi cadru. organizarea Reţelei Naţionale de Monitoring Global. cele mai bune ale momentului. organizarea de muzee.Structura/obiectivele modulului 1. ordine. dezvoltarea unei noi activităţi de tip industrial. norme.). organizarea de institute de specialitate. Ziua Mondială a Apei. Rolul protecţiei mediului Accepţiunea generală este. protocoale regionale sau globale. promovarea acţiunilor de reconstrucţie ecologică a zonelor deteriorate. promovarea de programe intersectoriale: energie şi mediu. Concepte 18 . decizii. hotărâri de guvern. şi a unor discipline de ecologie şi protecţia mediului.

ocazionale cu acţiuni programatice şi coerente de protecţie a mediului. deoarece o relaţie de pură adversitate poate conduce la întârzieri în implementarea sau la subminarea eficacităţii. cât şi a instrumentelor bazate pe mecanismele pieţei. permisele de a emite poluanţi) şi abordarea bazată pe “mecanisme de piaţă”(MP). Strategia trebuie supusă unui proces periodic de reconsiderare de tipul: adaptare continuă. B. pe conformarea voluntară a întreprinderilor şi a celorlalte surse de poluare.Strategia de protecţia mediului se poate defini ca totalitatea acţiunilor şi măsurilor destinate conservării resurselor naturale şi menţinerea calităţii factorilor de mediu la un nivel acceptabil. regional sau local. de o importanţă majoră faţă de scopurile politicii social-economice. între abordarea de tipul “impune şi controlează”(IC). de obicei. problema cheie fiind cea a informării şi supravegherii. în cele mai multe cazuri. de exemplu. normelor sau altor cerinţe legale. strategia de protecţia mediului trebuie gândită astăzi în formula acceptată de toate guvernele lumii. recurgere la propuneri flexibile. Instrumente Instrumentele politicii de mediu pot fi definite ca mecanisme de bază aflate la dispoziţia guvernelor democratice. .elaborarea. În toate situaţiile. care se bazează pe metode de reglementare (cum sunt. Primul pas în politica şi strategia de mediu este stabilirea priorităţilor.eliminarea unor contradicţii interne care limitau luarea unor măsuri de protejare a mediului sau reduceau eficienţa acestor măsuri. medii şi lungi). implementarea şi evaluarea politicii de mediu pe etape. autorizaţiilor. într-o anumită măsură. .adaptarea planurilor de acţiune şi de implementare la scară de timp (pe termene scurte.controlul aplicării riguroase a măsurilor stabilite conform acordurilor. .alegerea şi formarea unui personal adecvat. în scopul schimbării mentalităţii cetăţenilor în direcţia favorabilă (şi necesară) atingerii obiectivelor şi scopurilor dorite. este mult mai costisitor să se obţină o anumită reducere a emisiilor de poluanţi cu metode de tipul IC decât prin utilizarea MC.înlocuirea sistemului de acţiuni întâmplătoare. care consacră menţinerea echilibrului ecologic pe plan global. Aşa cum arată experienţa din trecut în Europa Centrală şi de Est. 19 . Considerentele care au impus elaborarea unor strategii de protecţie a mediului sunt: . abordarea de tipul “impune şi controlează” (deoarece reglementarea oferă perspectiva certitudinii respectării unor limite predeterminate ale emisiilor şi este. prin care acestea pot influenţa populaţia şi organizaţiile. uneori. Odată stabilite priorităţile. Componentă importantă a conceptului actual de dezvoltare durabilă. conceptele şi instrumentele însuşite îşi dovedesc eficienţa în măsura în care se reuşeşte: menţinerea calităţii sănătăţii umane şi menţinerea calităţii tuturor valorilor specifice naturii. respectiv adaptare la rezultatele evaluării etapei anterioare. În practică soluţia este o combinaţie între cele două tipuri de instrumente. atât a măsurilor de reglementare. La elaborarea strategiei de mediu se are în vedere dinamismul elementelor în discuţie şi caracterul relativ nou al problemelor. astfel încât trebuie aplicat principiul activităţii interactive. există însă dovezi clare că. dacă deficitara lor funcţionare sau întreţinere face ca ele să fie parţial sau complet ineficace. Alegerea trebuie să se facă. . mai uşor de implementat). care se bazează pe instrumente economice (cum sunt impozitele sau taxele pe poluare). Această reconsiderare presupune două elemente de bază: adaptare la ideile în schimbare sau la circumstanţele vieţii socio-economice. în general. politica de protecţie a mediului trebuie să se bazeze. astfel încât să fie posibilă reevaluarea acesteia. în funcţie de etapă şi acţiune. Strategia de protecţia mediului adoptată. Dacă politicienii preferă. trebuie alese instrumentele de aplicare a politicii de protecţie a mediului. obligativitatea anumitor tehnologii sau sisteme de control poate să nu aibă efectul dorit. .

suprafaţa supusă eroziunii este de circa 7 milioane ha. În stabilirea strategiilor care să corespundă în mod optim situaţiei şi conjuncturii interne trebuie analizat modul cum vor acţiona instrumentele separat şi în combinaţie. b) politica reglementărilor specifice – care apelează la instrumente de tipul: responsabilităţi pentru produse periculoase. tăierilor masive de păduri. e) poluare. c) introducerea de noi specii în ecosistem. standarde. pe întreg globul. vântului şi omului care – prin lucrările agricole – a distrus textura solului. norme. l-a dezgolit în faţa radiaţiilor solare şi l-a sărăcit de asociaţiile vegetale naturale. omul a folosit – încă din vechime – mai ales în Asia. iar apoi efectul acestora asupra diferitelor segmente ale societăţii. de stat sau privaţi. 20 milioane kmp din terenurile cultivate. care – acţionând prin mijloace directe ori indirecte.alegerea celor mai potrivite puncte de aplicare. Ca măsuri de evitarea eroziunii.În cadrul strategiei de protecţia mediului un rol esenţial revine alegerii adecvate a instrumentelor politicii de mediu. provocând dese inundaţii. determinat în principal de factorul antropic. responsabilitatea riscului. adică 28 % din suprafaţa lor. b) supraexploatarea resurselor biologice (defrişarea pădurilor. în timp. . în lipsa stratului cu vegetaţie arborescentă care trebuia să “amortizeze” efectele precipitaţiilor abundente. lucrărilor necorespunzătoare ale solului care. supraexploatarea faunei terestre. apropiate sau depărtate. care utilizează instrumente specifice. au degradat textura acestuia. supraexploatarea resurselor oceanice). astfel: a) politica reglementărilor globale – care se referă la ansamblul agenţilor economici. din păcate – în faţa unui declin ecologic. c) politica prin convingere – categoria cea mai eficientă. Forme de deteriorare a ecosistemelor Natura se află – în mod evident.alegerea unor combinaţii adecvate de instrumente. 3. Eroziunea a afectat în ultimul secol. aratul în brazde care urmează curbele de 20 . cultivarea în terase limitate de şanţuri care reţin apa. d) politica transferului de informaţie – utilizează instrumente de comunicare socială ca: educaţie. e) politica de stimulare financiară şi economică – care promovează: scutiri de impozite pentru investiţii şi activităţi de protecţia mediului etc. Aceasta s-a evaporat sau s-a scurs rapid la suprafaţă. Instrumentele pot fi clasificate în funcţie de componenta politică căreia îi aparţin. fiind afectat zona centrală a Transilvaniei. mass-media şi relaţii cu publicul. suprapăşunatul. În acest sens trebuie avute în vedere: . sisteme informaţionale accesibile publicului. utilizarea mecanismelor de piaţă. dreptul de informare corectă şi în timp real. promovarea conştientizării şi educaţiei. studii şi analize de impact asupra mediului). se datorează acţiunii ploilor. multiple şi complexe însă – a produs deteriorarea ecosistemelor prin: a) eroziune. În ţara noastră. d) construirea de baraje şi canale. ploilor acide. Prin folosirea abuzivă a pământului de către om s-a ajuns la o micşorare a capacităţii de reţinere a apei în sol. Podişul Bîrladului şi zona Subcarpaţilor de curbură. Eroziunea se datorează şi poluării cu pesticide şi îngrăşăminte chimice. la toate categoriile de cetăţeni (legi cadru. a) Deteriorarea ecosistemelor prin eroziune Eroziunea – ca formă de degradare a solului sau a rocilor. cum sunt: promovarea tehnologiei ecologice şi a cercetării.

În prezent. la creşterea aridităţii climatului. Numai în ultimele trei secole au dispărut 311 specii de vertebrate. din care 82 % prin vânătoare practicată de oameni. nevoia de lemn va spori cu circa 17 %. b) Deteriorarea prin supraexploatarea resurselor biologice Intervenţia abuzivă a omului în biosferă a dus la sărăcirea diversităţii speciilor şi la creşterea instabilităţii biocenozelor.nivel. ♦ Defrişarea pădurilor a contribuit la degradarea solurilor. acoperirea în permanenţă a solului cu un strat de resturi vegetale sau de culturi care să restabilească echilibrul chimic în sol. Organizaţia Naţiunilor Unite a luat măsuri de protecţie a pădurilor la scară planetară. suferind oscilaţii în funcţie de fluctuaţiile acestuia). multitudinea relaţiilor interspecifice şi stabilitatea ecologică asigurată în sute de ani. ♦ Supraexploatarea faunei terestre. alte 1000 de specii de vertebrate fiind pe cale de dispariţie (bizonul din America de Nord. cât şi în alte continente. Despăduririle masive făcute în scopul valorificării lemnului constituie o cauză esenţială a degradării solului prin eroziune. mai ales în ultimele secole. pe glob. Cu toate că s-au efectuat reîmpăduriri cu răşinoase şi eucalipţi în diferite zone ale globului. a resurselor de apă. pescuit.000 kg vite/kmp. ceea a dus la dispariţia unor specii de plante şi anumale şi reducerea numărului de indivizi ai unui taxon. Marea Britanie şi ţările nordice până la 45 % din suprafaţa împădurită. În pampas-ul argentinian capacitatea limită pe păşunie naturale se cifrează la 14. care apoi sunt supuse treptat eroziunii şi degradării. Animalele domestice ţinute pe suprafeţe limitate. creşte frecvenţa bolilor şi paraziţilor (deoarece populaţiile de insecte fitofage se găsesc în echilibru relativ cu mediul. Reducerea “aurului verde” este accelerată. iar pădurea tropicală riscă să dispară la începutul acestui mileniu. combaterea unor dăunători şi paraziţi. care au determinat dispariţia unor suprafeţe uriaşe de pădure. în mare măsură.000 kg vite/kmp.500 kg vite/kmp. Datorită acestui fapt. prin intervenţia distructivă a omului. în viitor. există ţări – precum Spania şi Grecia – care şi-au redus suprafaţa împădurită cu până la 15 %. Se apreciază că. Pădurile reprezintă factorul determinant în menţinerea echilibrului ecologic. în special pădurile de conifere. atât în Europa. În cazul animalelor domestice. a purificării aerului şi a îmbunătăţirii climatului. intensificarea vânturilor şi apariţia inundaţiilor. . putând să se ajungă la dispariţia progresivă a vegetaţiei de pe anumite suprafeţe. există o preocupare generală de salvare a vegetaţiei de la suprapăşunare prin plantarea de perdele forestiere sau de fixare a solului prin lucrări specifice. Omul – ca parte constituentă a biosferei – a acţionat asupra componentelor acesteia atât în mod direct. producând dezechilibre ecologice cu efecte întârziate asupra florei şi faunei. care rămân în afara factorilor ecologici şi se supun factorului antropic (voinţei omului) apare suprapopularea păşunilor şi o dezgolire accentuată a biotopului. în cadrul populaţiilor de animale sălbatice apare autoreglarea. ca şi material în construcţii şi industrie sau pentru eliberarea terenurilor în scopul redării lor exploatării agricole. specii şi categorii ecologice de plante. în sensul conservării solului. care să fie ferită de eroziune şi ariditate. abuzive ale omului în natură. ♦ Suprapăşunatul (procesul de păşunare intensivă) a dus la distrugerea covorului vegetal din ecosisteme. prin vânătoare. Pentru menţinerea învelişului protector al ecosferei. prin călcarea solului. antilopa 21 . de ploile acide care au distrus în Germania. iar în savana din Kenya numai de 3. climatic şi hidric. cât şi indirect. aceste păduri amenajate nu prezintă diversitatea pe vârste. care a utilizat lemnul ca şi combustibil. cu dereglarea echilibrelor naturale. mai ales a terenurilor în pantă. Acestor fenomene li se alătură şi incendiile din ultimii ani. au redus simţitor potenţialul genetic al biosferei. în preeria din Texax de 11. duc la tasarea acestuia şi strivirea învelişului vegetal. care îşi pierde capacităţile de regenerare. Dacă limitele stabilite sunt depăşite. reprezentând ecosistemul cu o capacitate de regenerare de 3 – 5 ori mai mare decât oricare alt ecosistem natural. adică se intensifică activitatea prădătorilor. Acţiunile necontrolate.

c) Deteriorarea prin introducerea de noi specii în ecosistem În ecosistemele naturale realizarea echilibrului dinamic este posibilă datorită legilor obiective care acţionează la nivelul lor. introducerea plantei Lantana camara. cu un număr mare de lanţuri trofice. În unele cazuri. căi de comunicaţii. Se ştie că odată cu plantele furajere au fost introduse. broaşte ţestoase de mare.000 de specii vegetale. În intervenţiile sale asupra naturii. ursul grizzly din Mexic. iniţiate şi aplicate. De exemplu. gramineele şi plantele ierboase cultivate sunt prezente pe toate continentele. de la plante şi animale planctonice. Cunoaşterea precisă a ecologiei populaţiilor de interes piscicol va da posibilitatea de a evalua pe termen lung cantitatea anuală de biomasă exploatabilă. noile lacuri constituie surse de boli prin dezvoltarea unui mare număr de paraziţi 22 . Aclimatizarea celor 40 de plante furajere din Europa se desfăşoară astăzi în zonele intertropicale. mai ales în apropierea ţărmurilor.). s-au concretizat în înfiinţarea de parcuri naţionale şi rezervaţii ştiinţifice. dat fiind faptul că unele specii exogene. omul s-a condus după ideea avantajelor imediate. Dintre nevertebrate. Numai prin îmbinarea armonioasă între ecosistemele naturale şi cele antropizate se va putea asigura stabilitatea ecosferei. d) Deteriorarea prin construcţii de baraje şi canale Pentru asigurarea de apă potabilă. Biocenozele marine sunt foarte complexe. până la mamifere acvatice. introduse voit sau involuntar de către om în ecosistemele naturale au produs adevărate catastrofe ecologice. irigaţii. concomitent cu acţiuni de repopulare a munţilor. ♦ Supraexploatarea resurselor oceanice. în zonele respective. Apare astfel posibilitatea de uniformizare a păşunilor din Brazilia până în Africa şi Indonezia. Înfiinţarea în apropierea ţărmurilor a unor parcuri şi rezervaţii ştiinţifice acvatice contribuie la păstrarea echilibrului biocenotic al hidrosferei. producerea de energie electrică. capra alpină şi bourul din Europa. De exemplu. care pot fi cultivate în sere sau în condiţii naturale. peşti. şi numeroase buruieni care au modificat echilibrul natural al asociaţiilor de graminee. Spre exemplu. Pescuitul abuziv al mamiferelor uriaşe a dus la dispariţia unor specii (balene. intrând în competiţie cu numeroase specii acvatice care s-au redus numeric ori au dispărut. a dus la dezechilibre grave. exploatarea lui în mod intensiv. omul a intervenit în ecosistemele acvatice prin construcţia de canale şi baraje. rinocerul asiatic. a invadat într-o sută de ani zona paleotropicală. fără a compromite viitorul speciilor acvatice. Măsurile. modificând biocenoza prin transportul şi introducerea unor specii noi exogene în anumite ecosisteme. s-a soldat cu invadarea păşunilor de către această buruiană şi diminuarea producţiei furajere. Creşterea în bazine amenajate a unui număr mare de animale marine de interes economic reprezintă un alt mijloc eficace de diminuare a presiunii factorului uman asupra populaţiilor acvatice. cu consecinţe negative asupra ecosistemelor naturale. Aceste construcţii duc la inundarea unor terenuri aluvionare şi schimbă componenţa cantitativă şi calitativă a florei şi faunei locale. în Noua Caledonie. ursul de bambus din Asia. multe specii fiind astfel salvate de la dispariţie. Majoritatea leguminoaselor provin din Europa apuseană şi mediteraneană. În cazul speciilor lemnoase. pădurile au suferit profund prin selecţia artificială a esenţelor autohtone şi introducerea de esenţe exogene în scopul reîmpăduririlor sau a aclimatizării unor specii din alte zone geografice. intrând în concurenţă cu speciile autohtone. lupul marsupial şi koala din Australia.). cu ecosisteme de înaltă productivitate. Deşi mediul acvatic pare o sursă inepuizabilă. omul a distrus – prin intervenţia sa nechibzuită – mai ales crustaceele şi moluştele (langustele. stridiile producătoare de sidef din Noua Caledonie etc. Horticultura foloseşte cel puţin 20. pentru formarea de bariere în calea vitelor. zambila de apă – originară din America de Sud.americană. originară din America tropicală. delfini etc.

pescuitul să înceteze. Furtunile de praf. fiind purtată de vânt. - - reziduurile vegetale şi animale – sub forma frunzelor moarte. care produce o impurificare locală. el are o acţiune redusă asupra organismului. devenită însă un fenomen secundar ca importanţă. fapt care determină reţinerea sedimentelor şi aluviunilor în amonte. cicloane. resturilor alimentare. Marile baraje au şi o pierdere imensă de apă prin evaporare. Efectul de seră. Ca şi consecinţă apare o reducere a umidităţii din straturile superioare ale solului. se datorează acţiunii vântului (eroziunea eoliană) şi a ploilor. dezvoltarea vegetaţiei acvatice în canalele de irigaţie alimentate de la barajul de la Assuan din Egipt a condus la instalarea purtătorilor malariei. ci se scurg repede la suprafaţă sau se evaporă. a căror prezenţă a determinat înregistrarea unei scăderi bruşte a producţiei piscicole maritime ajungându-se la situaţia ca. excepţie făcând praful cosmic contaminat radioactiv. formate din particule de sol mobilizate din regiunile de stepă din Africa de Nord. cu expunere în pantă sau cu o reţea hidrografică mai bogată. cu efecte inverse asupra sa şi asupra naturii. cutremurele: produc perturbaţii atmosferice şi mari cantităţi de impurităţi provenite din sol şi din construcţiile care se degradează. America de Nord se extind către sudul sau estul coastei Atlanticului. la mii de kilometri. uragane. lipsit de vegetaţie. distrugerea stratului de ozon protector şi poluarea mediului în general au devenit probleme prioritare ale ecologiştilor. Acest praf cosmic prezintă importanţă pentru zborurile cosmice. ciclonul Endu din anul 1992 a avut efecte devastatoare pe coasta de est a Statelor Unite ale Americii. oxigenarea apei fiind diminuată – pe măsura apariţiei unei stratificări termice – şi apărând riscul eutrofizării întregului bazin. agricolă şi industrială – rezultaţi în urma desfăşurării unor activităţi umane. erodarea solului: ca formă de degradare a rocilor. Construirea unui baraj modifică total caracteristicile unui curs de apă curgătoare. care sunt purtate de curenţi până la depărtări mari de locul emiterii. Spre exemplu. La nivelul zonelor erodate precipitaţiile atmosferice nu se infiltrează în sol. Sursele de poluare naturală sunt: - vulcanii: erupţiile vulcanice elimină în cantităţi foarte mari (de ordinul tonelor) particule solide. la numai un an de la terminarea barajului. degajă în urma descompunerii lor o serie de substanţe gazoase care impurifică aerul. până la 30 – 50 km în stratosferă. Prin erodarea eoliană se elimină în atmosferă cantităţi variabile de pulberi de praf sau rocă sfărâmată. Granulele de polen şi sporii unor plante 23 . e) Deteriorarea ecosistemelor prin poluare Omul a înţeles că progresul societăţii umane s-a transformat – treptat – într-un instrument de distrugere. gaze şi vapori. Poluarea naturală reprezintă o impurificare a mediului sub influenţa factorilor naturali. cadavrelor. fiind tot mai mult cercetat în ultimii ani. care sunt deplasate la mari distanţe de curenţii de aer formaţi odată cu ele. Odată cu apariţia primelor civilizaţii urbane s-a făcut simţită şi intervenţia brutală a omului în mediu prin exploatarea neraţională a terenurilor şi a alterării mediului prin poluanţi – de origine menajeră. fiind rară şi cu cantităţi reduse de poluanţi (pulberi. mai ales în zonele calde şi aride. cometele şi meteoriţii: formează o pulbere cosmică de circa 1000 tone pe întreg globul. determinând sărăcirea vegetaţiei. a unor agenţii care provoacă orbirea etc. Poluarea este procesul de modificare a factorilor biotici şi abiotici prin introducerea în mediu a poluanţilor de tipul deşeurilor rezultate din activităţile umane. ceea ce reprezintă o densitate extrem de mică pe unitatea -de suprafaţă.Astfel. dejecţiilor animale şi umane. gaze şi vapori). Această erodare este cu atât mai intensă cu cât solul este mai golaş.

eutrofizarea apelor. sub influenţa factorului antropic. - focul – reprezintă o primă cauză a deteriorării ecosistemelor. pesticidele folosite în agricultură. În funcţie de natura poluantului. deteriorarea prin introducerea de noi specii în ecosistem. Iniţial. După mediul în care acţionează poluanţii.Care sunt principalele componente ale strategiei de protecţie a mediului la nivel naţional? 2. având natură organică şi fiind uşor degradabile de către microorganismele mediului (bacterii şi ciuperci).reprezintă o categorie de aerosoli de origine naturală care. Poluarea artificală a apărut odată cu dezvoltarea aşezărilor urbane. ecosistemele suferă un proces de alterare şi distrugere a lor. deteriorarea prin supraexploatarea resurselor biologice. poluare a apei. ajunşi în atmosferă. - - CHESTIONAR DE EVALUARE (Modulul II) 1. prin care acestea pot influența populație și organizațiile. poluarea s-a extins. poluarea poate fi: a) fizică – produsă de zgomot (poluarea sonoră). Când cantitatea de poluanţi depăşeşte capacitatea de neutralizare a mediului. deşeurilor radioactive. c) biologică – rezultată din infestarea mediului cu agenţi patogeni şi germeni proveniţi din fermentaţii. particule de cărbune. influenţează negativ sănătatea populaţiei. folosit încă din vechime de om. constituindu-se în agenţi infestanţi şi alergizanţi.Ce este poluarea şi cum se poate produce ? 4.Care sunt instrumentele politicii de mediu ? 3. unde distruge o mare parte a ecosistemelor naturale. b) chimică – produsă de compuşii gazoşi din industrie (ionii unor metale grele. a creşterii demografice şi a modernizării tehnicii. praf. în scopul schimbării mentalității cetățenilor în direcția favorabilă și necesară atingerii obiectivelor și scopurilor dorite. SCHEMĂ RECAPITULATIVĂ Strategia de protecția mediului reprezintă totalitatea acțiunilor și măsurilor destinate conservării resurselor naturale și menținerii calității factorilor de mediu la un nivel acceptabil. Pe măsura dezvoltării industriei. detergenţii). astăzi fiind mai des întâlnit în anii secetoşi pe continentul african şi în America tropicală. produsele poluante erau puţine. rezultând zone total lipsite de viaţă. de substanţe radioactive (poluare radioactivă) sau de apa caldă. deteriorarea ecosistemelor prin poluare. poluanţii s-au înmulţit şi au apărut deşeuri greu biodegradabile de tipul detergenţilor. poluare a solului. deteriorarea prin construcții de baraje și canale.Care dintre cele două forme ale poluării (naturală şi artificială) este mai periculoasă ? 24 . poluarea poate fi: poluare a aerului. Instrumentele politicii de mediu sunt mecanismele de bază aflate la dispoziția guvernelor democratice. Formele de deteriorare a ecosistemelor sunt: deteriorarea ecosistemelor prin eroziune. pesticidelor de sinteză.

Protecţia solului şi subsolului 3.MODULUL I I I PROTECŢIA ELEMENTELOR NATURALE ŞI ARTIFICIALE ALE MEDIULUI Structura/obiectivele modulului 1. Noţiunea de arii naturale protejate 5. Protecţia pădurilor şi a vegetaţiei forestiere a. Solul şi subsolul 3.4. Atribuţii şi obligaţii privind protecţia atmosferei 1. Protecţia pădurilor şi a vegetaţiei forestiere d.5. Răspunderi şi sancţiuni 6. Importanţa apelor 2.1.6. Cadrul legislativ privind asigurarea protecţiei mediului artificial 7. Obligaţiile utilizatorilor de apă 2. Protecţia apelor 2. Răspunderea juridică pentru poluarea apelor 3. Noţiunea de atmosferă 1.4.2.1. Clasificarea apelor 2.2.4.4. Cadrul legal instituit în scopul asigurării protecţiei solului şi subsolului 3.2.3. Cadrul legislativ c.1.1.7. Poluarea apelor 2. Cadrul legislativ privind conservarea şi protecţia ariilor naturale protejate şi monumentelor naturii 5. Regimul ariilor naturale protejate şi al monumentelor naturii 5. Conceptul de mediu artificial şi habitat uman 7. Poluarea şi degradarea solului şi subsolului 3. Cadrul legislativ consacrat protecţiei faunei şi florei 7. Răspunderea juridică pentru încălcarea 5. Protecţia faunei şi florei terestre şi acvatice 6.5. Apa 2.8.1.2.5.2.4.3. Răspunderea juridică pentru poluarea atmosferei 2. Răspunderea juridică 4. Protecţia mediului artificial 7. Fauna şi flora 6. Administrarea şi gospodărirea apelor 2. Protecţia atmosferei 1.1.2. Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice în acest domeniu 5. Cadrul legislativ consacrat protecţiei apelor 2. Procedura de reglementare a activităţilor economice şi sociale cu impact asupra mediului 25 . Protecţia solului şi subsolului 3.3. Concepte b.3.3. Măsuri şi modalităţi de realizare a protecţiei mediului 7. Poluarea atmosferei 1. Cadrul legislativ naţional şi internaţional consacrat protecţiei atmosferei 1.

nu i se poate stabili o limită superioară precisă. Consecinţele poluării atmosferei sunt uneori vizibile şi imediate. în general vieţii pe pământ. 26 . a construcţiilor în general. smog-ul rezultat în urma eliminării de fum pe coşurile uzinelor sunt cauze care fac – de multe ori – ca aerul să devină irespirabil.4. într-o oră. Protecţia atmosferei 1.2. Deşeurile şi controlul circuitului lor 9. alteori ele se produc cu întârziere. Poluarea atmosferei Poluarea atmosferei a fost definită ca fiind introducerea de către om. atmosfera este definită ca “masa de aer care înconjoară suprafaţa terestră. În legislaţia noastră. incluzând şi stratul protector de ozon”. să deterioreze bunurile materiale şi să aducă atingere sau să păgubească valorile de agrement şi alte utilizări legitime ale mediului. emanaţiile de gaze de eşapament. Pe măsura pătrunderii în atmosferă a unei cantităţi tot mai mari de raze ultraviolete. 2. materialul tehnic creat de om fiind supus şi el acestui fenomen care îi accentuează uzura. Aceeaşi cauză poate avea ca efect scăderea cantitativă şi calitativă a producţiilor agricole. a stratului de ozon. din ce în ce mai miniaturizat. care înconjoară pământul. Reguli privind controlul circulaţiei deşeurilor 1. ca urmare a distrugerii păturii de ozon.3. deci. Efectul deşeurilor asupra calităţii factorilor de mediu 9. creşte numărul cazurilor de cancer al pielii şi incidenţa cazurilor de cataractă. extrem de sensibil la poluarea aerului. să dăuneze resurselor biologice şi ecosistemelor. Reguli instituite de către stat pentru asigurarea protecţiei împotriva radiaţiilor 9. În cadrul şi în urma acestui proces consecinţele nefaste apar nu numai în privinţa omului. conţinând sulf. prin curenţii de aer. în această privinţă. Noţiunea de atmosferă Atmosfera constituie mediul de viaţă pe Terra.2. cum este cazul distrugerii treptate. Ploile acide cauzate de arderea minereurilor. Radioactivitatea şi efectele ei 8. calitatea vieţii fiind direct dependentă de calitatea aerului. iar poluarea atmosferică transfrontieră pe distanţe lungi ca fiind acea poluare a cărei sursă fizică este cuprinsă – total sau parţial – în zona supusă jurisdicţiei naţionale a unui stat şi care are efecte dăunătoare într-o zonă supusă jurisdicţiei naţionale a altui stat. ce se măsoară în general în cantitatea emisiei lor în atmosferă. animalelor şi plantelor. de substanţe sau energie care au o acţiune nocivă de natură să pună în pericol sănătatea omului. mai compact. Protecţia împotriva radiaţiilor 8.1. Noţiunea de deşeuri 9. direct sau indirect. în anumite zone. stratul de aer din jurul planetei noastre trecând treptat în spaţiul interplanetar (extraatmosferic). cărbunilor şi petrolului.1. în diferite direcţii. -transmiterea materialelor poluante emanate. mai ales de materialul electric şi electronic. Învelişului gazos alcătuit din aer. la o distanţă la care nu este în general posibil să se distingă contribuţia surselor individuale sau a grupurilor de surse de emisie. dăunând sănătăţii vieţuitoarelor. În procesul poluării aerului se pot distinge trei etape: -emisia diferitelor materiale (substanţe) poluante. 1.8. Este vorba. ci şi asupra clădirilor. indiferet de starea fizică a poluanţilor respectivi. 1. Cadrul legal privind regimul deşeurilor 9. -concentrarea materialelor poluante aflate permanent sau temporar în apropierea solului. cu funcţiuni din ce în ce mai complexe şi.

supravegherea şi controlul agenţilor economici a căror activitate este generatoare de risc potenţial şi / sau poluare atmosferică.462/1993 al ministrului apelor. Politica naţională de protecţie a atmosferei se concretizează în: a) introducerea de tehnici şi tehnologii adecvate pentru menţinerea poluanţilor la sursă. 4. dintre care amintim: Constituţia României. inclusiv pentru substanţele care afectează stratul de ozon. c) calitatea combustibililor şi carburanţilor. f) identificarea. adoptată de Consiliul de Miniştri al Consiliului Europei la 8 martie 1968. autoritatea centrală pentru protecţia mediului elaborează normele tehnice. pădurilor şi protecţiei mediului pentru aprobarea Condiţiilor tehnice privind protecţia atmosferei şi a Normelor metodologice privind determinarea emisiilor de poluanţi atmosferici produşi de surse staţionare etc. frecvenţa măsurătorilor ş.24/1994 pentru ratificarea Convenţiei – cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice. amplasarea punctelor şi instrumentelor pentru probe şi analize. precum şi reglementările privind vânzarea – cumpărarea şi transportul acestora. convenţii bilaterale sau multilaterale. 1990 şi 1991. . la 5 iunie 1992. . d) modernizarea şi perfecţionarea sistemului naţional de monitorizare integrată a calităţii aerului. încheiate sub îndrumarea unor organisme internaţionale. precum şi condiţiile de restricţie sau de interdicţie pentru utilizare. 1989. internaţional. Cele mai importante reglementări internaţionale incidente în materie sunt: .243/2000 privind protecţia atmosferei. b) emisiile de poluanţi atmosferici pentru surse fixe şi mobile. Ordinul nr.1. Poluarea aerului nu cunoaşte graniţe politico-administrative. 27 .Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice. 1. putând acoperi astfel teritorii ce pot aparţine mai multor state.a. procedurii de prelevare şi analiză. în sensul reducerii emisiilor de poluanţi până la realizarea celor mai scăzute niveluri şi care să nu depăşească capacitatea de regenerare a atmosferei . impunând ca şi lupta împotriva acestui flagel să îmbrace caracter internaţional. Cadrul legislativ naţional şi internaţional consacrat protecţiei atmosferei Relaţiile sociale formate în legătură cu protecţia atmosferei sunt supuse unor reglementări cuprinse în mai multe acte normative. b) gestionarea resursei de aer. în sensul asigurării calităţii corespunzătoare a securităţii sănătăţii umane.Declaraţia de principiu asupra luptei împotriva poluării aerului. Ordonanţa de Urgenţă nr. semnată la Rio de Janeiro. el trebuind să asigure refacerea şi ocrotirea mediului. d) pragul sonic şi reglementări pentru limitarea zgomotelor. Legea nr. e) supravegherea calităţii aerului. 3. precum şi menţinerea echilibrului ecologic. În vederea transpunerii în practică a politicii naţionale de protecţie a atmosferei . Atribuţii şi obligaţii privind protecţia atmosferei Constituţia României consacră faptul că statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice. să se organizeze o cooperare interstatală bazată pe documente internaţionale. Poluarea aerului apare aşadar ca un fenomen global.Rezoluţiile Conferinţelor Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra mediului şi dezvoltării din anii 1988. c) gestionarea resursei de aer . Ea afectează zone mai mult sau mai puţin întinse. standardele şi regulamentele de aplicare privind: a) calitatea aerului în funcţie de factorii poluanţi din atmosferă.

în caz de poluare acută a atmosferei cu efecte transfrontieră . • să doteze instalaţiile tehnologice. importanţa socială a obiectivului. aplică restricţii şi interdicţii în vederea prevenirii. 28 . să asigure personal calificat şi să furnizeze.constată apariţia episoadelor de poluare a atmosferei. să asigure corecta lor funcţionare.aplică sancţiunile prevăzute de lege în caz de nerespectare a măsurilor dispuse. • să înbunătăţească performanţele tehnologice în scopul reducerii emisiilor şi să nu pună în exploatare instalaţiile prin care se depăşesc limitele maxime admise. parcurile. cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Răspunderea juridică pentru poluarea atmosferei Încălcarea normelor legale privitoare la protecţia atmosferei atrag răspunderea juridică. la cererea autorităţilor pentru protecţia mediului. datele necesare. posibilităţile tehnice de realizare a sistemelor de depoluare şi costurile acestora. gardurile vii pentru îmbunătăţirea capacităţii de regenerare a atmosferei. autorităţilor pentru protecţia mediului. modificarea sau încetarea activităţii generatoare de poluare. 5. Termenul limită pentru modernizarea sistemelor de depoluare se fixează cu ocazia examinării cererii de autorizare a funcţionării instalaţiei. • să asigure măsuri şi dotări speciale pentru izolarea şi protecţia fonică a surselor generatoate de zgomot şi vibraţii. care vine în sprijinul protecţiei atmosferei. find interzisă reducerea acestora. Ele se aplică având în vedere specificul factorului protejat şi al faptelor săvârşite în materie de poluare a atmosferei. adoptând măsuri tehnologice adecvate de reţinere şi neutralizare a poluanţilor atmosferici. la cerere sau potrivit regulamentului pentru conformare. vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier şi pajistilor sunt obligaţi să menţină suprafaţa împădurită a vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier. avându-se în vedere următoarele criterii: impactul obiectivului asupra mediului. care sunt surse de poluare. să verifice eficienţa acestora şi să pună în exploatare numai pe cele care nu depăşesc pragul fonic admis. • să asigure. având următoarele atribuţii: . . . cu sisteme de măsură.g) sistemul de notificare rapidă. dă alertă şi/sau emite prognoze legate de acestea.dispune încetarea temporară sau definitivă a activităţilor generatoare de poluare în vederea aplicării unor măsuri de urgenţă sau pentru nerespectarea programului pentru conformare. spaţiile verzi. Deţinătorii de terenuri sunt obligaţi să întreţină şi să extindă perdelele şi aliniamentele de protecţie. a autorităţilor desemnate cu aplicarea Convenţiei privind efectele transfrontieră ale accidentelor industriale. este formulată astfel: deţinătorii pădurilor. răspundere penală (în cazul căreia sancţiunea este amenda penală sau închisoarea) şi răspundere civilă (care are caracter patrimonial).solicită măsuri tehnologice. Autoritatea centrală pentru protecţia mediului este chemată să verifice respectarea legalităţii în domeniul protecţiei atmosferei. inclusiv în cazul protecţiei atmosferei. Aceste trei forme – devenite clasice – sunt prezente în toate reglementările legale privitoare la protecţia factorilor de mediu. diminuarea. În ceea ce priveşte persoanele fizice şi juridice. acestea au următoarele obligaţii legale privind protecţia atmosferei: • să respecte reglementările privind protecţia atmosferei. 1. care poate îmbrăca următoarele forme: răspundere contravenţională (care atrage sancţiunea amenzii contravenţionale). limitării sau eliminării emisiilor de poluanţi. protecţia fonică şi eoliană. să supravegheze şi să controleze aplicarea prevederilor legale incidente în domeniu. O obligaţie legală asemănătoare. .

teritoriale şi naţionale. Apa Apa. impunându-se astfel realizarea de baraje. – situaţii în care apa reprezintă un mijloc de producţie. a căror întindere şi delimitare se stabilesc prin lege. Apele internaţionale sunt acelea cu privire la care statul român este riveran cu alte state. ce nu mai poate fi satisfăcut întotdeauna în regimul natural al surselor de apă. c) După destinaţia lor economică distingem ape de folosinţă generală. efectuarea lucrărilor de întreţinere a albiilor cursurilor de apă etc. 2. b) În funcţie de aşezarea lor. creşterea volumului de ape uzate conduce la necesitatea dezvoltării lucrărilor de epurare a apelor şi la luarea de măsuri de protecţie a calităţii acestora. 2. apa constitute un factor determinant în meţinerea echilibrului ecologic. Parte integrate din patrimonial public. râurile. Se constată – în acelaşi timp – o creştere a valorii pagubelor produse de inundaţii care face necesară executarea de lacuri de acumulare pentru atenuarea viiturilor. în anumite perioade şi în anumite regiuni ale Terrei. Ea constituie materia primă pentru activităţi productive. o cale de transport etc. malurile şi a) 29 . Apele cu destinaţii speciale sunt cele utilizate pentru navigaţie. Apele destinate agriculturii sunt – în special – cele folosite pentru irigaţii – caz în care apa reprezintă un obiect al muncii. se disting ape de suprafaţă şi ape subterane. fie rămânând – în principiu – în acelaşi loc (lacuri). Apele naţionale sunt fluviile. o sursă de energie. satisfacerii nevoilor populaţiei – situaţie în care apa reprezintă un obiect de consumaţie individuală. Apele teritoriale – numite şi maritime interioare – sunt cele cuprinse în porţiunea de la ţărmul ţării noastre spre larg. derivaţii şi canale magistrale etc.totuşi – disponibilă în cantităţi suficiente şi de o calitate corespunzătoare nevoilor de folosire. pentru pescuit.2. ape destinate insdustriilor. lacuri de acumulare. Apele subterane se găsesc la o adâncime oarecare sub pământ. d) După criteriul formei de proprietate legiuitorul distinge ape aparţinând domeniului public şi ape aparţinând domeniului privat. o sursă naturală indispensabilă vieţii. Protecţia apelor 2. Cerinţele fireşti şi permanente de apă duc la creşterea substanţială şi neîntreruptă a consumului de apă. regenerabilă. Importanţa apelor Considerată multă vreme ca o sursă inepuizabilă a naturii. cele care intră sau trec prin graniţele ţării. Apele destinate industriilor (apele industriale) sunt cele folosite în activităţile industriale pentru realizarea unor produse noi. apele pot fi internaţionale. 2. precum şi cele cu privire la care interesele unor state străine au fost recunoscute prin tratate şi convenţii internaţionale. vulnerabilă şi limitată. nefiind vizibile la suprafaţă. Apele de folosinţă generală sunt cele destinate. Clasificarea apelor După criteriul administrării lor. Totodată. pentru producerea energiei electrice etc. precum şi apele fluviale şi râurile de frontieră stabilite prin acte juridice internaţionale. Apele de suprafaţă se găsesc deasupra solului fie în mişcare (apele curgătoare). ape destinate agriculturii şi ape cu destinaţii speciale. Apele aparţinând domeniului public sunt cele de suprafaţă cu albiile lor minore având lungimi mai mari de 5 km şi cu bazine hidrografice ce depăşesc suprafaţa de 10 kmp. lichid transparent şi incolor. este unul dintre elementele componente ale mediului natural. canalurile şi lacurile navigabile interioare. în principal. apa se dovedeşte a nu fi . regularizări de albii. 3. pârâurile. 1.

ea are ca obiect de activitate gospodărirea fondului hidromineral al statului. păstrare şi gestionare a acestuia se stabileşte unitar de către Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor. desfăşurarea unor acţiuni în curs de urmărire penală sau de judecată. precum şi pentru prevenirea efectelor distructive ale apelor. 2. ca unitate aflată sub autoritatea Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor este un organism specializat care. faleza şi plaja mării. Aceste aparţin deţinătorilor. inclusiv de prognoză a evoluţiei naturale a acestora. realizată printr-o activitate unitară şi permanentă de supraveghere. punerea în valoare a unor noi zăcăminte de ape minerale. urmărirea şi administrarea întregului fond hidromineral al ţării. Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării coordonează lucrările hidrotehnice pentru asigurarea bunei circulaţii a apelor pe canale. şi filialele acesteia. Compania Naţională “Apele Române” S. economice şi administrative conduc la cunoaşterea. utilizarea. Această Companie Naţională administrează şi exploatează albiile minore. Apele aparţinând domeniului privat sunt cele cuprinse în albiile minore cu lungimi mai mici de 5 km şi cu bazine hidrografice ce nu depăşesc suprafaţa de 10 kmp. hidrogeologice şi cele de gospodărire a apelor se obţin prin unităţi ale Companiei Naţionale “Apele Române” S. Administrarea şi gospodărirea apelor Administrarea domeniului public naţional al apelor. Toate aceste informaţii şi date constitute Fondul Naţional de Date de Gospodărire a Apelor. acţionând pentru cunoaşterea resurselor de apă şi folosirea lor naţională.A. cu orice titlu ai terenurilor pe care se formează sau curg. executarea de intervenţii la surse şi captări. în scopul evitării fenomenelor de degradare şi poluare. Prin gospodărirea apelor înţelegem activităţile care. Modul de organizare. de la alte unităţi specializate şi direct de la utilizatorii de apă. pe lângă gestionarea cantitativă şi calitativă a apelor (cu excepţia apelor minerale. într-o manieră contrară practicilor comerciale loiale). Regia Autonomă a Apelor Minerale şi Administraţia Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării”. 30 . 4. gestionarea cantitativă şi calitativă a acestora se realizează de: Compania Naţională “Apele Române” – S. apele maritime interioare. printr-un ansamblu de mijloace tehnice şi măsuri legislative.. în condiţii de eficienţă economică şi de protecţie socială.A. Gospodărirea unitară a apelor se realizează şi se desfăşoară pe bazine hidrografice şi se bazează pe cunoaşterea ştiinţifică complexă.cuvetele lacurilor. lucrările de gospodărire a apelor şi asigură aplicarea legislaţiei pentru folosirea şi protecţia resurselor de apă.. ghioluri şi lacuri. de uz alimentar. întreţinerea surselor de apă minerală. Informaţiile hidrometeorologice. asigurând protecţia acestora împotriva epuizării şi degradării. valorificarea raţională.A. Regia Autonomă a Apelor Minerale administrează şi gestionează anumite ape subterane. apele de suprafaţă şi cele subterane sunt considerate ca un tot unitar atât sub aspect cantitativ cât şi calitativ în scopul asigurării dezvoltării durabile. Furnizarea de astfel de informaţii se poate refuza persoanelor fizice şi juridice în cazul în care acestea afectează: siguranţa naţională. precum şi apele subterane. precum şi a evoluţiei lor sub efectele antropice. cantitativă şi calitativă a resurselor de apă ale ţării. cu bogăţiilor lor naturale şi potenţialul energetic valorificabil. observare şi măsurători asupra fenomenelor reale hidrometeorologice şi resurselor de apă. precum şi pentru împiedicarea fenomenelor de eroziune a platformelor marine. confidenţialitatea industrială şi comercială (adică situaţiile în care se dezvăluie şi se folosesc secrete de comerţ. precum şi la prevenirea şi combaterea acţiunilor distructive ale apelor. protecţia zăcămintelor hidrominerale. pe care apele nu curg permanent. realizează exploatarea lucrărilor de gospodărire a apelor şi aplică strategia şi politica naţională în domeniu. marea teritorială şi fundul apelor maritime. destinate utilizării fizico-terapeutice şi altori scopuri). termominerale. menţinerea sau îmbunătăţirea resurselor de apă pentru satisfacerea nevoilor sociale şi economice. În cadrul gospodării apelor. la protecţia împotriva epuizării şi poluării acestor surse.

Legea nr. . de până la 0.14/1995 pentru ratificarea Convenţiei privind cooperarea pentru protecţia şi utlizarea durabilă a fluviului Dunărea (Convenţia pentru protecţia fluviului Dunărea a fost semnată la Sofia la 29 iunie 1994). Utilizatorii de apă sunt obligaţi: . pentru băut. ape de desecări ori drenaje. se stabileşte prin autorizaţia de gospodărire a apelor.107/1996. în resursele de apă. Poluarea chimică a apelor se produce prin infectarea cu plumb. azot. fosfat. Poluarea apelor este produsă de cel puţin cinci categorii de poluanţi: de natură fizică. Poluarea apelor Prin poluarea apei se înţelege orice alterare fizică. 5 .107/1996. Principalii agenţi fizici cu rol în poluarea apelor sunt substanţele radioactive (depunerile radioactive care ajung în ape cu ploaia.4). adăpat. recirculare. de ape uzate. chimică. pe proprie răspundere. care o fac improprie folosirii normale în scopurile în care această utilizare era posibilă înainte de a interveni alterarea. dreptul de folosinţă a apelor de suprafaţă sau subterane. după utilizare. . chimică. 7. Convenţia privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apă transfrontiere şi a lacurilor internaţionale încheiată la Helsinki la 17 martie 1992. biologică sau bacteriologică a acesteia peste o limită admisibilă stabilită prin lege.. Legea nr. deşeurile radioactive etc. detergenţi.310/2004 pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr. 2.) şi apele termale (deversarea în apă a lichidelor calde ce au servit la răcirea instalaţiilor industriale etc. apele folosite în uzinele atomice. poate utiliza liber apele marine din afara zonelor de restricţie pentru îmbăiere. al mării teritoriale şi al zonei contigue ale României. bacteriologică şi radioactivă. Orice persoană fizică. Legea apelor nr. rezultaţi din diverse activităţi. biologică. hidrocarburi. Apele subterane corespunzătoare calitativ sunt destinate – în primul rând – alimentării cu apă a populaţiei şi a animalelor.). Prin nerespectarea obligaţiilor lor legale şi încălcarea interdicţiilor pe care le stabileşte legea. Cadrul legislativ consacrat protecţiei apelor Actele normative care reglementează problematica privind regimul juridic al apelor şi a protecţiei lor sunt următoarele: Constituţia (prin art. precum şi pentru asigurarea igienei şi sănătăţii populaţiei. 31 . Legea nr. încheată la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie 1992 etc. destinate exclusiv satisfacerii necesităţilor gospodăriri proprii. 2. dacă pentru aceasta nu se folosesc instalaţii sau se folosesc instalaţii de capacitate mică. ape de mină sau de zăcământ. 6.2.195/2005 privind protecţiei mediului.să respecte normele de consum de apă pe unitatea de produs sau de activitate. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. inclusiv a celor arteziene. ape meteorice.17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare.să asigure întreţinerea şi repararea instalaţiilor proprii şi a celor din sistemele de alimentare cu apă şi canalizare-epurare. inclusiv depăşirea nivelului natural de radioactivitate produsă direct sau indirect de activităţi umane. Acest drept include şi evacuarea.2 l/sec. Legea nr. cu respectarea normelor sanitare şi de protecţie a calităţii lor. Apele pot fi folosite liber. Aceste ape pot fi utilizate în alte scopuri numai în baza autorizaţiei de gospodărire a apelor.110/1996 privind ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării. utilizatorii de apă contribuie şi la scăderea cantităţilor de apă necesare populaţiei şi economiei. spălat şi alte trebuinţe gospodăreşti. Obligaţiile utilizatorilor de apă Potrivit legii. pesticide etc.să economisească apa prin folosire judicioasă.135 alin. după caz. udat.

canalizarea şi epurarea apelor uzate.87 – un număr de 53 de fapte de încălcare a regimului juridic al apelor). iar geneza unui strat de sol de 20 cm durează între 2000 – 7000 ani. 8. cu baza constituită din sol şi cu vârful situat în centrul pământului. naturală decât într-un timp foarte îndelungat: pentru formarea unui strat de sol gros de 3 cm este nevoie de 300 – 1000 ani. 3. răspunderea civilă (care intervine ori de câte ori prin contravenţiile sau infracţiunile săvârşite în acest domeniu se cauzează şi un prejudiciu patrimonial). combustibili solizi. altele decât utilizatorii. limite prevăzute în autorizaţia de gospodărire a apelor etc. lichizi şi gazoşi etc. Prin urmare. Răspunderea juridică pentru poluarea apelor În cazul poluării apelor este antrenată răspunderea juridică ce poate îmbrăca următoarele forme: răspundere contravenţională (Legea apelor nr. pot lua măsuri de limitare sau de suspendare provizorie a folosirii apei. 1. 2. precum şi colectarea apelor meteorice. Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să asigure gospodărirea eficientă a apei distribuite în localităţi. precum şi al terenurilor cu alte destinaţii (construcţii. Solul şi subsolul Solul reprezintă stratul superior şi afânat al scoarţei pământului în/pe care se dezvoltă viaţa vegetală şi care acoperă subsolul.A. răspundere penală ( art. Protecţia solului şi subsolului 3. Subsolul este acea parte componentă a teritoriului de stat reprezentând spaţiul fizic situat sub sol şi având forma geometrică a unui con neregulat. 2. Solul constituie cel mai important element component al terenurilor agricole şi silvice. 3. minereuri. Autoritatea centrală pentru protecţia mediului şi Compania Naţională “Apele Române” – S.) Solul este limitat ca întindere şi odată distrus el nu mai poate fi adus la starea iniţială. să urmărească eficienţa acestora prin analiză de laborator şi să intervină operativ pentru încadrarea indicatorilor de emisie în limitele admise pentru evacuarea apelor uzate. Subsolul conţine resurse şi zăcăminte naturale deosebit de importante pentru desfăşurarea vieţii pe pământ: ape minerale şi termale. sancţiunea fiind închisoarea sau amenda penală).107/1996 califică drept contravenţii – prin prevederile art. Poluarea şi degradarea solului şi subsolului 32 . este de la sine înţeles că solului trebie să-i fie asigurată o protecţie deosebită.să adopte tehnologii de producţie cu cerinţe de apă reduse şi cât mai puţin poluante. Aceste resurse – denumite prin Constituţie “bogăţii naturale” – constitute proprietate publică. să reducă poluanţii evacuaţi odată cu apele uzate şi să recupereze substanţele utile conţinute în apele uzate şi în nămoluri. pentru a face faţă unui pericol sau consecinţelor unor accidente.să asigure realizarea. Subsolul este alcătuit din totalitatea formaţiunilor geologice mai vechi decât pătura actuală de sol. Unităţile de gospodărire a apelor sunt obligate să ia în considerare orice informaţie privind poluarea accidentală provenită de la persoane fizice sau juridice. . inundaţiilor sau unui risc de lipsă de apă datorat supraexploatării resursei. căi de comunicaţii etc. secetei.92 al aceleiaşi legi enumeră mai multe infracţiuni din domeniul apelor. întreţinerea şi exploatarea staţiilor şi instalaţiilor de prelucrare a calităţii apelor la capacitatea autorizată.

Alimentaţiei şi Pădurilor care – în îndeplinirea rolului său privind protecţia solului – are. bazate pe anumite principii stabilite pentru protecţoa mediului în general. refacerea economică şi sporirea capacităţii de producţie a solurilor prin lucrări de îmbunătăţiri funciare şi de organizare a teritoriului. În această activitatea statul antrenează. evitându-se cât se poate de mult micşorarea fondului funciar.16/1994 privind arendarea de terenuri. aspectul cantitativ şi aspectul calitativ. Scopul acţiunilor şi activităţilor întreprinse pentru protecţia solului este acela de a se menţine ori chiar spori suprafeţele de terenuri. la rândul său. 3. în acest sens. el fiind abilitat să stabilească cadrul legislativ al întregii activităţi de protecţie a solului şi să-şi îndeplinească atribuţiile în mod consecvent şi riguros. 3. de a se asigura prevenirea şi combaterea eroziunii acestora.asigură în domeniile sale de activitate aplicarea programului guvernului şi implementarea politicilor guvernamentale.54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor. Legea nr. pe diferite căi. obligaţia anumitor categorii de deţinători de terenuri de a readuce în circuitul agricol sau forestier unele terenuri ce pot fi folosite în aceste activităţi etc. Ocrotirea solului prin mijloace juridice se concretizează în stabilirea – prin norme imperative – a unor obligaţii şi interdicţii legale.) asigurând astfel respectarea obligaţiilor legale de către aceştia. stabilite prin reglementări legale imperative. Protecţia cantitativă a solului urmăreşte utilizarea lui completă şi păstrarea destinaţiei economice concrete. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. Legea nr. Protecţia solului şi subsolului Protecţia solului – pentru a fi adevărat eficientă – trebuie să aibă în vedere. în egală măsură. constitute: obligaţia tuturor deţinătorilor de terenuri agricole de a asigura cultivarea acestora şi protecţia solului.195/2005 privind protecţia mediului.18/1991. Exemple. următoarele atribuţii: . prin care se urmăreşte promovarea unei agriculturi şi silviculturi durabile.84/1996 privind îmbunătăţirile funciare. Legea nr. prevenirea sau stoparea degradării acestuia ori înlăturarea efectelor degradării. Legea nr. Protecţia solului se realizează în cadrul unei politici în domeniul gospodăririi solurilor. Cadrul legal instituit în scopul asigurării protecţiei solului şi subsolului Principalele reglementări consacrare asigurării protecţiei solului şi subsolului sunt următoarele: Constituţia. Interdicţiile legale ca acelea de a nu schimba destinaţia agricolă a terenurilor decât în cazurile şi condiţiile stabilite de lege.Poluarea solului şi a subsolului reprezintă rezultatul tuturor faptelor şi/sau acţiunilor care – săvârşindu-se ori îndreptându-se asupra acestora – sunt de natură a produce dereglarea funcţionării lor normale. obligaţia persoanelor fizice care au schimbat categoria de folosinţă a terenurilor agricole pe care le deţin în proprietate să comunice – în termen de 30 de zile de la data la care a avut loc această operaţiune – modificarea intervenită Oficiului de Cadastru Agricol şi Organizarea Teritoriului Agricol judeţean sau al municipiului Bucureşti care are. cu respectarea limitelor de autoritate. 33 . silvice etc. 4. cu reducerea îngrăşămintelor minerale şi a pesticidelor.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică etc. Organul administraţiei publice centrale de specialitate care aplică politica guvernului în domeniul agriculturii este Ministerul Agriculturii. printre altele. Legea nr. 3. Factorii poluanţi ai solului şi subsolului pot fi de natură fizică. etc.219/1998 privind regimul concesiunilor. În realizarea acestor deziderate un rol de seamă îl are statul. biologică. ca şi factor care stabileşte măsurile şi traducerea în viaţă a politicii de protecţie a solului. de a înlocui terenurile scoase din circuitul agricol sau silvic sunt. Legea nr. Prin protecţia calitativă se urmăreşte păstrarea potenţialului productiv al solului. aplicarea unei tehnologii ecologic inofensive. de asemenea. îmbunătăţirea sau refacerea calităţilor sale fizico-chimice şi biologice. chimică. restabilirea şi menţinerea echilibrului ecologic în geoecosisteme. obligaţia să o înregistreze. pe toţi deţinătorii de terenuri (agricole.

elaborează strategii şi politici specifice în domeniile sale de activitate; fundamentează şi elaborează programe privind protecţia solului; supraveghează utilizarea, potrivit legii, a fondului funciar de către toţi deţinătorii de terenuri cu destinaţie agricolă sau silvică, indiferent de forma de proprietate; - avizează documentaţiile privind scoaterea din producţie a terenurilor agricole şi silvice, efectuarea de schimburi de terenuri şi schimbarea categoriei de folosinţă, potrivit legii; - coordonează executarea lucrărilor de geodezie, topografie, fotogrammetrie, cartografie în domeniul de specialitate, precum şi introducerea şi deţinerea cadastrului agricol şi silvic, cantitativ şi calitativ şi asigură proiectarea şi aplicarea în teren a organizării teritoriului agricol şi silvic etc. Deţinătorii, cu orice titlu, de terenuri agricole şi silvice au următoarele obligaţii: - să prevină, pe baza reglementărilor în domeniu, deteriorarea calităţii solurilor; - să asigure amplasarea, proiectarea, construirea şi punerea în funcţiune a obiectivelor de orice fel, ca şi la schimbarea destinaţiei terenurilor, condiţile prevăzute în acordul sau autorizaţia de mediu; - să nu ardă miriştile, stuful, tufărişurile sau vegetaţia ierboasă fără autorizaţie din partea autorităţii competente pentru protecţia mediului; - să pună la dispoziţie terenurile din perimetrul de ameliorare în vederea aplicării măsurilor şi lucrărilor prevăzute în proiectul de ameliorare, păstrând dreptul de proprietate; - să respecte regimul silvic pentru împădurirera suprafeţelor exploatate, stabilit de autoritatea centrală pentru silvicultură, în acord cu condiţiile de utilizare durabilă a pădurilor. Terenurile de orice fel trebuie folosite potrivit destinaţiei lor economice concrete. În condiţiile prevăzute de lege, terenurile agricole şi silvice pot fi folisite – temporat sau definitiv – în alte scopuri decât producţia agricolă şi silvică. Amplasarea construcţiilor de orice fel pe terenuri agricole din extravilan de clasa I şi a II-a de calitate, pe cele amenajate cu lucrări de îmbunătăţiri funciare, precum şi pe cele plantate cu vii şi livezi, parcuri naţionale, rezervaţii, monumente, ansambluri arheologice şi istorice este interzisă. De la această interdicţie se exceptează construcţiile care servesc activităţile agricole, cu destinaţie militară, căile ferate, şoselele de importanţă deosebită, liniile electrice de înaltă tensiune, forarea şi echiparea sondelor, lucrările aferente exploatării ţiţeiului şi gazului, conductele magistrale de transport gaze sau petrol, lucrările de gospodărire a apelor şi realizarea de surse de apă. Scoaterea definitivă din circuitul agricol şi silvic a terenurilor situate în extravilan – de clasa I şi a II-a de calitate, a celor amenajate cu lucrări de îmbunătăţiri funciare, precum şi a celor plantate cu vii şi livezi, prin extinderea intravilanului localităţilor – se face la propunerea consiliilor locale, prin hotărâre a Guvernului, cu avizul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor. Această operaţiune se face cu plata, de către persoanele solicitante, a taxelor stabilite de lege. În privinţa organelor competente a aproba folosirea definitivă sau temporară a terenurilor agricole în alte scopuri decât producţia agricolă legea dispune astfel: a) de către organele agricole judeţene, prin Oficiul de cadastru Agricol şi Organizarea Teritoriului Agricol judeţean sau al municipiului Bucureşti, pentru terenurile cu suprafaţă de până la un hectar. Aprobarea pentru orice extindere a acestei suprafeţe se dă de către Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor; b) de către Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, pentru terenurile agricole cu suprafaţa de până la 100 de hectare; c) de către Guvern, pentru terenurile agricole a căror suprafaţă depăşeşte 100 de hectare. Un aspect distinct al protecţiei terenurilor agricole apare – în lumina reglementărilor cuprinse în art. 104 din Legea fondului funciar – în legătură cu organizarea şi amenajarea teritoriului agricol, prin care se urmăreşte crearea condiţiilor pentru o mai bună folosire a 34

terenurilor în scopul producţiei agricole. Aceste lucrări se execută pe bază de studii şi proiecte la cererea proprietarilor. Prin organizarea şi amenajarea teritoriului agricol se rezolvă următoarele probleme: a) corelarea dezvoltării agriculturii din zonă cu celelalte activităţi economice şi sociale, stabilind măsuri care să conducă la creşterea producţiei agricole şi la exploatarea în ansamblu a teritoriului; b) gruparea prin comasare a terenurilor pe proprietari şi destinaţii în concordanţă cu structurile de proprietate şi cu formele de cultivare a pământului, rezultate în urma asocierilor , stabilirea perimetrului fiecărei proprietăţi, comasând terenurile dispersate şi rectificând hotarele neraţional amplasate; c) elaborarea de studii şi proiecte de organizare şi amenajare a exploatărilor agricole; d) stabilirea reţelei drumurilor agricole ca o completare a reţelei de drumuri de interes general, integrate în organizarea şi amenajarea de ansamblu a teritoriului, în scopul efecturii transportului producţiei şi accesului maşinilor agricole necesare procesului de producţie. Protecţia şi ameliorarea solului se realizează şi prin lucrări de prevenire şi combatere a proceselor de degradare şi poluare a solului provocate de fenomene naturale sau cauzate prin activităţi economico-sociale. Acestea se stabilesc pe bază de studii şi proiecte şi se execută de către deţinătorii terenurilor sau, prin grija acestora, de către unităţi specializate în execuţia unor asemenea lucrări. Statul sprijină realizarea lucrărilor de protecţie şi ameliorare a solului, suportând parţial sau total cheltuielile, în limita alocaţiei bugetare aprobate, pe baza notelor de fundamentare elaborate de unităţile de cercetare şi proiectare, însuşite de organele agricole de specialitate judeţene şi aprobate de către Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor. Subsolul este o parte componentă a teritoriului de stat, reprezentând spaţiul fizic situat sub sol şi având forma geometrică a unui con neregulat, cu baza constituită din sol şi cu vârful în centrul Pământului. Subsolul reprezintă totalitatea formaţiilor geologice mai vechi decât pătura actuală de sol. Din punct de vedere al protecţiei subsolului şi al exploatării raţionale a bogăţiilor sale naturale interesează formaţiile geologice accesibile lucrărilor de cercetare şi prospecţiuni geologice. Subsolul este un bun apropriabil , fiind obiect al dreptului de proprietate. Constituţia României din 1991 nu conţine dispoziţii exprese cu privire la dreptul de proprietate asupra subsolului. În art. 135 alin.4 din legea fundamentală sunt enumerate bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, fără ca subsolul să figureze printre aceste bunuri. Se pot invoca însă prevederile art. 41 alin.4 din Constituţie care se referă la subsolul oricărei proprietăţi imobiliare din care rezultă că proprietarul solului este şi proprietarul subsolului. Textul art. 135 alin.4 (din aceeaşi lege fundamentală) stabileşte, fără echivoc, că “Bogăţiile de orice natură ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice”, de unde se poate concluziona că nu întreg subsolul, ci doar o parte a acestuia – bogăţiile subsolului – fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice ( se ştie că proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativteritoriale). Prin bogăţii ale subsolului înţelegem minereurile, zăcămintele de cărbuni, petrol, gaze naturale, sare, izvoarele termale şi minerale, peşterile, vestigiile arheologice, comorile îngropate etc. Articolul 41 alin.4 din Constituţie reglementează dreptul de folosinţă a subsolului astfel: ” Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii. Despăgubirile la care se face referire se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă , prin justiţie”. Există, aşadar, un drept de folosinţă a subsolului, care trebuie să stea la baza exploatării bogăţiilor acestuia.
35

Exploatarea subsolului şi a resurselor sale se poate face în interesul întregii societăţi, dar având ca preocupare prioritară, permanentă, conservarea acestora şi prevenirea pagubelor vizând flora şi fauna mediului. Problema gravă este, actualmente, lipsa unei legislaţii corespunzătoare relizării acestor scopuri, neexistând o reglementare a modurilor de exploatare a resurselor naturale ale subsolului şi a modului de exercitare a dreptului de folosire a subsolului. Subsolul şi bogăţiile sale naturale sunt expuse permanent, împreună cu solul şi apele, degradării şi poluării frecvente. Resursele naturale ale subsolului, platoul continental, zăcămintele de ape minerale, lacurile terapeutice, acumulările de nămol terapeutic sunt expuse degradării, poluării, epuizării prematire. Acestea fac necesară luarea unor măsuri permanente de protecţie. Autoritatea centrală pentru protecţia mediului, cu consultarea ministerelor competente, este chemată să stabilească: - reglementări privind protecţia calităţii subsolului; - proceduri de autorizare pentru forajele de studii şi prospecţiuni geologice şi hidrogeologice, precum şi activităţi miniere de extracţie; - reglementări privind refacerea cadrului natural în zonele în care subsolul a fost afectat de fenomene naturale sau de activităţi cu impact negativ asupra mediului. În vederea înfăptuirii politicii economice a Guvernului în domeniul cercetării, exploatării, valorificării şi protecţiei resurselor minerale şi a controlului modului cum se desfăşoară aceste activităţi a fost înfiinţată Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, ca organ central de specialitate cu personalitate juridică, care este împuternicită, în principal, cu: - gestionarea resurselor minerale ale statului; - negocierea clauzelor şi condiţiilor acordurilor pentru resurse minerale în vederea cercetării exploatării şi valorificării acestora; - fundamentarea taxelor legale în domeniu; - emiterea de normative şi instrucţiuni cu caracter obligatoriu cu privire la cercetarea geologică, exploatarea şi protecţia zăcămintelor de substanţe minerale utile. Persoanele fizice sau juridice care prospectează sau exploatează resursele subsolului, în vederea protejării acestora, au o serie de obligaţii legale, precum: - solicitatea acordului şi/sau a autorizaţiei de mediu, potrivit legii şi respectarea prevederilor acestora; - refacerea terenurilor afectate, aducerea la parametrii productivi şi ecologici naturali sau la un nou ecosistem funcţional, în conformitate cu prevederile şi termenele din acord şi//sau autorizaţie, garantând mijloacele financiare pentru aceasta şi monitorizând zona; - încunoştinţarea autorităţilor pentrru protecţia mediului sau a celor competente despre orice situaţii accidentale care pun în pericol ecosistemul terestru şi acţionarea pentru refacerea acestuia. În scopul exploatării raţionale şi protejării bogăţiilor subsolului, agenţii economici care execută lucrări de cercetare geologică, de exploatare şi valorificare a resurselor minerale au următoarele obligaţii cu caracter general: să-şi desfăşoare activitatea pe baza documentaţiilor tehnico-economice elaborate, avizate şi aprobate conform legii; să obţină atestarea în ceea ce priveşte capacitatea lor tehnică pentru executarea lucrărilor pe care le efectuează; să desfăşoare activitatea exclusiv în cuprinsul perimetrelor instituite şi marcate pentru care au obţinut permis de cercetare sau autorizaţie de exploatare; să respecte prescripţiile obligatorii stabilite în aria acestora pentru protejarea resurselor minerale etc. 3. 5. Răspunderea juridică Nerespectarea prevederilor legale prin care se impune conduita de urmat în scopul asigurării protecţiei solului şi subsolului atrage – în sarcina persoanelor fizice şi juridice care le-au nesocotit – stabilirea răspunderii juridice, care poate îmbrăca formele clasice: răspundere
36

iazuri. Dintre acestea reţinem pe cele mai importante: . fondul forestier naţional este format din păduri. fondul forestier proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale (comune. în administrarea sa întreg fondul forestier naţional proprietate publică. terenuri neproductive incluse în amenajamentele silvice.1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere conform Legii nr. schituri. municipii). crecătorii de animale etc.25 hectare. regenerarea şi îngrijirea pădurilor. Ordonanţa Guvernului României nr.să menţină suprafaţa împădurită a vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier. Potrivit Codului silvic (art. fondul forestier proprietate privată a unităţilor de cult (parohii. Cadrul legislativ Protecţia juridică a fondului forestier este asigurată prin următoarele acte normative: Legea nr. Fondul forestier naţional este constituit din: fondul forestier proprietatea publică a statului.2 din Codul silvic) ca fiind acea suprafaţă de teren acoperită cu vegetaţie forestieră şi cu o întindere mai mare de 0. 4.26/1996 – Codul silvic. păstrăvării. terenuri destinate împăduririi sau care servesc nevoilor de cultură. solariile. mănăstiri). moşneni. producţie ori administraţie silvică. fondul forestier proprietate privată indiviză a unor categorii de persoane fizice (foştii composesori. 4. 1. 3.1). Măsurile de prevenire şi combatere a dăunătorilor şi bolilor care prezintă pericol pentru păduri şi zonele de vegetaţie forestieră se stabilesc de către ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului împreună cu Ministerul Agriculturii. terenurile destinate asigurării hranei vânatului şi animalelor din dotarea unităţilor silvice. plantaţiile. pepinierele. cele degradate şi poienile stabilite prin amenajamentele silvice să fie împădurite. terenurile date în folosinţă temporară personalului silvic. indiferent de natura dreptului de proprietate. vegetaţiei forestiere şi pajiştilor au o serie de obligaţii pe care trebuie să le îndeplinească în scopul protejării fondului forestier. ca şi în cazul încălcării normelor juridice consacrate apărării celorlalte elemente naturale ale mediului. culturile de răchită şi cele cu arbuşti ornamentali şi fructiferi. fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice. Protecţia pădurilor şi a vegetaţiei forestiere Reconstrucţia ecologică. a instituţiilor de învăţămând sau a altor persoane juridice.contravenţională. Deţinătorii cu orice titlu ai pădurilor. terenurile ocupate de construcţii şi cele aferente acestora.137/1995 privind protecţia mediului. Protecţia pădurilor şi a vegetaţiei forestiere 4. 4. 37 . Alimentaţiei şi Pădurilor. oraşe. Legea nr. acoperite de păduri sau alte forme de vegetaţie forestieră alcătuiesc fondul forestier naţional. potrivit legii. Pădurea este definită (art. Fondul forestier naţional mai cuprinde: terenurile în curs de regenerare. drumuri şi căi ferate forestiere. Legea nr. răspundere penală sau răspundere civilă.18/1991.18/1991. asigurarea sănătăţii acestora se realizează – în conformitate cu regulile impuse de amenajamentele silvice şi studiile de specialitate – de către Regia naţională a Pădurilor care are. Concepte Terenurile cu destinaţie forestieră. 2. răzeşi sau moştenitorii acestora). fazanerii. Legea fondului funciar nr.96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional etc. albii ale pâraielor.

pe contul proprietarului. Prorietarii fondului forestier privat trebuie să se îngrijească de regenerarea pădurilor (după tăiere) în cel mult doi ani. Titularul aprobării scoaterii temporare a unor terenuri din fondul forestier va depune la Regia Naţională a Pădurilor. stabilită de amenajamentele silvice şi aprobate prin lege. organizarea şi amenajarea pajiştilor. se admite ocuparea definitivă a unor terenuri din fondul forestier şi folosirea în alte scopuri decât cele silvice. În cazul în care proprietarul nu îşi respectă aceste obligaţii din motive imputabile lui. . precum şi pe păşuni şi fâneţe. Cheltuielile aferente întocmirii acestor amenajamente silvice se suportă de la bugetul de stat. cu respectarea cerinţelor legale. o garanţie echivalentă cu taxa legală prevăzută pentru scoaterea definitivă de terenuri din circuitul silvic. după somaţie. precum şi cele de protecţie. chetuielile corespunzătoare reinstalării vegetaţiei forestiere şi întreţinerii acesteia până la realizarea stării de masiv. potrivit legii şi programelor de acţiuni stabilite şi să coreleze tratamentele ce se efectuează în păduri cu cele care se aplică la culturile agricole. dacă acest lucru de cere. De asemeni. în general a fondului forestier proprietate publică este interzisă. Regia poate cumpăra terenuri degradate proprietate privată sau poate prelua asemenea terenuri. Deţinătorii de păduri proprietate privată au obligaţia să le menţină în stare bună de sănătate şi să execute la timp lucrările de igienă. sonde şi echipamente aferente acestora. Prin excepţie. de gospodărire a apelor sau de realizare a unor noi surse de apă. Legea admite şi scoaterea temporară a unor terenuri din fondul forestrier proprietate publică pentru folosirea în alte scopuri decât producţia silvică. . prevenire şi combatere a dăunătorilor şi bolilor. în funcţie de capacitatea de refacere a acestora. în limitele potenţialului de regenerare. care se întocmesc pe tipuri de pădure şi pe ansamblul localităţii. până la regenerarea definitivă. . Protecţia sanitară a pădurilor constitute o preocupare fundamentaă a ministerului de resort.să asigure respectarea regulilor silvice de exploatare şi transport tehnologic al lemnului în scopul menţinerii biodiversităţii pădurilor şi a echilibrului ecologic. Acesta – prin Regia Naţională a Pădurilor – ia măsuri de lichidare a enclavelor şi de corectare a perimetrului pădurilor prin schimburi de terenuri ori prin cumpărare. cu sprijinul tehnic al Regiei Naţionale a Pădurilor.să asigure exploatarea raţională. conducte magistrale de transport gaze sau petrol ori pentru lucrări de îmbunătăţiri funciare. Modul de gospodărire a fondului forestier privat este stabilit prin amenajamentele silvice. în special a pădurilor. cu sau fără defrişarea vegetaţiei existente.să exploateze masa lemnoasă numai în limita posibilităţii pădurilor. Regia preia în administrare terenurile degradate proprietate publică incluse în perimetre de ameliorare şi prevăzute a fi împădurite. pentru: construcţii cu destinaţii militare. Dobândirea unor astfel de terenuri se face în numele statului. pe bază de acte autentice. apariţia de boli şi 38 . Reducerea suprafeţei pădurilor. linii electrice de înaltă tensiune. forări. fondul cinegetic şi piscicol.să exploateze resursele pădurii. după caz. a lucrărilor de reîmpădurire şi întreţinere. Proprietarii de păduri şi terenuri din fondul forestier privat au obligaţia să le gospodărească în conformitate cu regimul silvic şi cu regulile privind protecţia mediului. imediat ce se constată. titularul aprobării va putea primi înapoi garanţia depusă. dacă ele sunt donate de către deţinători. căi ferate. cu sprijinul tehnic al Regiei Naţionale a Pădurilor. precum şi valoarea obiectivelor existente care se dezafectează ca urmare a transmiterii terenului. în vederea împăduririi. şosele de importanţă deosebită. potrivit prevederilor legale etc. fără a afecta dreptul de proprietate. Deţinătorii de păduri şi terenuri cu vegetaţie forestieră mai au obligaţia să aplice întocmai măsurile de depistare. înainte de preluarea terenului. prin ocolul silvic. va dispune Regiei Naţionale a Pădurilor executarea. Nerespectarea acestor reguli constituie contravenţie sau infracţiune. Titularul unor astfel de aprobări va plăti Regiei Naţionale a Pădurilor chiria pentru terenul respectiv şi după caz: contravaloarea pierderii de creştere ca urmare a tăierii masei lemnoase înainte de vârsta exploatabilităţii stabilită în amenajamentele silvice. Ei vor semnala ocolului silvic. ministerul de resort. După plata obligaţiilor pentru folosirea temporară a terenului fondului silvic în alte scopuri şi repredarea terenului în fondul forestier.

proprietarii vor primi documentele legale pentru exploatarea şi transportul materialului lemnos respectiv. Ministerul Agriculturii. înainte de atingerea vârstei exploatabilităţii stabilită prin norme tehnice. Controlul asupra modului în care se aplică regimul silvic în pădurile proprietate privată se organizează de către Ministerul Agriculturii. În legislaţia specială privind protecţia fondului funciar. un anumit teritoriu. Răspunderea juridică pentru încălcarea normelor privind protecţia pădurilor Pentru încălcarea prevederilor specifice cuprinse în Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. acvatică şi/sau subterană. să respecte regulile silvice în domeniu şi cele referitoare la circulaţia materialului lemnos prevăzute de lege. Deţinătorii de păduri proprietate privată şi persoanele juridice sau fizice care exploatează masa lemnoasă sunt obligate să recolteze numai arborii marcaţi de personalul silvic.195/2005 privind protecţia mediului poate fi antrenată răspunderea civilă. după caz. contravenţională şi penală. ştiinţifică sau culturală deosebită. Vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier naţional se administrează de către proprietarii acesteia. să respecte dispoziţiile cu privire la protecţia pădurilor.dăunători şi vor executa lucrările de combatere cu mijloace proprii sau prin unităţi specializate. Alimentaţiei şi Pădurilor organizează controlul asupra modului în care se aplică regulile silvice de pază a acestor terenuri. Legea interzice defrişarea vegetaţiei forestiere de pe terenurile din afara fondului forestier în următoarele situaţii: în zonele în care ea îndeplineşte funcţii speciale de protecţie pe terenurile cu înclinare mai mare de 30 de grade. Deţinătorii unor astfel de terenuri au obligaţia să asigure paza vegetaţiei respective. în cuprinsul cărora se găsesc plante. speologice sau de altă natură. în care există specii de plante şi animale sălbatice. unităţile Ministerului Apărării Naţionale. paleontologice. În astfel de situaţii. care prezintă importanţă din punct de vedere ştiinţific. silvice şi de pază. Aceasta se explică prin aceea că legislaţia silvică stabileşte nu puţine prohibiţii şi obligaţii pe seama angajaţilor unităţilor silvice care. se gospodăreşte potrivit scopului pentru care a fost creată şi este supusă unor norme tehnice. Sunt vizate. Regimul ariilor naturale protejate şi al monumentelor naturii 5. să ia măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor. legea ocroteşte. Marcarea şi evaluarea arborilor destinaţi tăierii se fac la cerere de către personalul silvic autorizat. minereuri şi/sau formaţiuni geologice rare. animale. la aceste trei forme ale răspunderii juridice se mai adaugă încă două: răspunderea disciplinară şi răspunderea materială. 4. contra cost. teritorii declarate ca atare şi ocrotite prin lege. o arie 39 . prefecţii. elemente şi formaţiuni biogeografice. aşadar. incendierea şi distrugerea sau degradarea prin orice mijloace a jnepenişurilor. peisagistice. este interzisă tăierea. de regulă. cu perimetru legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi conservare. pentru faptele săvârşite în cadrul raportului juridic de muncă pot fi traşi la răspundere disciplinară sau/şi materială de către cei care îi angajează (adică de către unele unităţi silvice). consiliile judeţene şi locale.1 Noţiunea de arii naturale protejate Prin arii naturale protejate legiuitorul înţelege zona terestră . Odată cu plata acestor prestaţii. unităţile şi formaţiunile de pompieri. potrivit atribuţiilor ce le revin prin lege. 4. sancţiuni ori sesizează – după caz – organele de urmărire penală. cu valoare ecologică. 5. geologice. De asemenea. unităţile de poliţie. potrivit legii. Alimentaţiei şi Pădurilor care constată faptele care contravin acestui regim şi aplică. Deţinătorii unor asemenea păduri vor fi sprijiniţi în acţiunile lor de pază a pădurilor şi stingerea incendiilor de pădure de către organele silvice.

“Monumentele naturii” au. finanţată din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat. cascade. Una dintre cele mai importante zone din ţara noastră a fost declarată rezervaţie prin lege. formaţiuni geologice etc. . Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. martori de eroziune. aprobate conform legii. un înţeles mai restrâns decât “rezervaţiile”. pe baza documentaţiei avizate de către Academia Română. Prima reglementare legală românească în domeniu a fost Legea nr. chei.protajată declarată ca atare. paleontologice etc. s-a impus la noi pe plan ştiinţific. turismului îi sunt rezervate numai anumite trasee. practic şi legislativ în perioada interbelică. regimul ariilor protejate şi monumentelor naturii face obiectul Capitolului VIII din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.000 ha. la solicitarea agenţiilor pentru protecţia mediului sau a altor persoane juridice şi fizice interesate. Cadrul legislativ privind conservarea şi protecţia ariilor naturale protejate şi monumentelor naturii Conceptul de “monument al naturii”. 213/ 1930 pentru protecţia monumentelor naturii. 5. cu flora şi fauna. În aceste parcuri. Rolul statului în acest domeniu este evidenţiat şi în prevederea legii după care autoritatea centrală pentru protecţia mediului. a florei şi faunei sălbatice. Autorităţile administraţiei publice locale.monumentul naturii priveşte un element natural concret. Ariile protejate mai mari. în baza căreia a şi fost înfiinţat primul parc naţional din România. prin Legea nr. inclusiv prin amenajamente silvice”. recreaţiei şi turismului. la care se adaugă Ordonanţa de Urgenţă nr. a siturilor de interes comunitar şi a ariilor de protecţie specială avifaunistice a căror suprafaţă este mai mare de 4. botanice. locuri fosiliere situate în afara sau în interiorul perimetrelor construite etc. parcurilor naturale. Astfel. la propunerea Academiei Române. cursuri de apă. Ariile naturale protejate sunt evidenţiate în planurile de urbanism şi de amenajare a teritoriului. forestiere. în care regimul de protecţie se extinde asupra tuturor componentelor cadrului natural. În afara celor enumerate. aşadar. 2. Ariile protejate mai pot cuprinde rezervaţii naţionale care. 82/1993 a fost constituită Rezervaţia Biosferei “Delta Dunării”. formaţiuni şi structuri geologice de interes ştiinţific sau peisagistic”. aflate pe ele. pot fi declarate monumente ale naturii peşteri. instituţie publică în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. pot fi rezervaţii naturale. cu personalitate juridică. se numesc parcuri naţionale. zoologice. după obiectul ocrotirii. în Munţii Retezat. 236/2000 privind regimul juridic al ariilor naturale protejate. iar bogăţiile naturale sunt scoase din circuitul economic şi juridic. ornitologice. În prezent. 40 . care este o zonă de importanţă naţională şi internaţională. arbori izolaţi. ca un complex natural de interes deosebit. pot să pună sub ocrotire provizorie în vederea declarării ca arii protejate sau monumente ale naturii anumite obiective care justifică aceasta. Ariile naturale protejate şi monumentele naturii sunt declarate ca atare “prin acte sau reglementări cu caracter normativ. care are în subordine şi/sau coordonare structuri de administrare special constituite. Ele cuprind suprafeţe de teren şi/sau de apă ce păstreză nemodificat cadrul natural cu flora şi fauna sa. geologice. declară noi zone pentru extinderea reţelei naţionale de arii protejate şi monumente ale naturii şi le încadrează pe categorii. trecută pe lista patrimoniului mondial. Prin monument al naturii se înţeleg “specii de animale şi plante rare sau periclitate. Pentru administrarea parcurilor naţionale. acordat ariilor de interes biologic excepţional. individualizat. destuinate cercetării ştiinţifice . conservarea habitatelor naturale.195/2005 stipulează înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate şi Conservarea Biodiversităţii.195/2005 privind protecţia mediului.

provenite din locuri declarate monumente ale naturii. să nu se producă – indiferent prin ce mijloace – zgomote intense în perimetrele zonelor de cuibărit sau de adăpost al păsărilor. 41 . pentru Educaţie. Ştiinţă şi Cultură de la Stockholm. precum şi dislocarea. 5. Persoanele fizice sau juridice care deţin. să nu se fotografieze sau filmeze în scop comercial sau fără plata taxelor legale (dacă există) etc. deţinerea şi comercializarea animalelor declarate monumente ale naturii. constituită în urma unui proces istoric de evoluţie. este interzisă introducerea pe teritoriul ţării. plante şi animale vii. fără acordul eliberat de autoritatea centrală pentru protecţia mediului. cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. monumentelor naturii sau pe ale căror terenuri s-au identificat elemente susceptibile de a fi ocrotite sunt obligaţi să respecte statutul acestora pentru a asigura transmiterea lor generaţiilor viitoare. de pe un teritoriu dat sau dintr-o epocă geologică. tradiţionale sau recomandate de autorităţile ştiinţifice. 87/1990. Fauna şi flora Prin faună se înţelege totalitatea animalelor de pe întregul Glob. să nu se recolteze sau să se distrugă ouăle păsărilor sălbatice. capturarea prin orice mijloace. problema răspunderii civile (reparatorii) pentru prejudiciile cauzate se soluţionează potrivit principiului “poluatorul plăteşte” şi regulilor răspunderii obiective (care are loc independent de culpă). Răspunderea contravenţională intervine foarte des pentru nerespectarea regulilor referitoare la protecţia ariilor protejate şi monumentelor naturii. 3. cum ar fi Convenţia privind patrimoniul mondial cultural şi natural (adoptată la Conferinţa Generală a O. Sunt interzise culegerea şi comercializarea plantelor. 5. Deţinătorii de suprafeţe terestre sau acvatice limitrofe ariilor naturale protejate.Reglementărilor naţionale li se alătură şi cele internaţionale. Din economia legislaţiei noastre privitoare la regimul ariilor naturale protejate şi monumentelor naturii rezultă o serie de obligaţii precum: neexecutarea de lucrări de amenajare şi de construcţie de orice natură fără autorizaţie. De asemeni.U. terenuri pe teritoriul rezervaţiei sunt obligate să le gospodărească prin mijloace ecologice admise. Răspunderea penală poate să intervină atunci când fapta săvârşită este incriminată de legea penală. speologice şi paleontologice. Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice în acest domeniu Deţinătorii de arii naturale protejate sau monumente ale naturii au obligaţia de a conserva. să nu se distrugă cuiburile sau locurile de cuibărit ale acestora. cu titlu de proprietate. întreţine şi asigura paza acestora în condiţiile stabilite de lege şi statutele sau regulamentele lor de funcţionare. Protecţia faunei şi florei terestre şi acvatice 6. din noiembrie 1972) – la care România a aderat prin Decretul nr. 1.4 Răspunderi şi sancţiuni În acest domeniu al protecţiei mediului. în urma consultării cu Academia Română. deţinerea şi comercializarea unor piese mineralogice . a culturilor de microorganisme. dintr-o anumită regiune. 6.N.

plantele agricole. 6. care sunt plante cultivate în vederea prelucrării lor industriale. prăşitoare. controlul calităţii. peşti. care se cultivă în rânduri distanţate.58/1994 pentru ratificarea Convenţiei privind diversitatea biologică (semnată la Rio de Janeiro în 1992). alimente sau din cavitatea bucală. Legea nr. Flora reprezintă totalitatea specilor de plante dintr-o anumită regiune sau zonă geografică. industriale. se întreţin şi se recoltează prin intervenţia omului. care se numesc floră microbiană. al mediului în ansamblu.). Cu toate că în lume există probleme mai complexe legate de existenţa omului. drojdii. ştiinţific. în primul rând. de sărături etc. având proprietăţi terapeutice. plantelor cultivate şi spontane etc.un anumit mediu caracteristic (de nisip. economic. ci şi una estetică şi de interes ştiinţific. aer. care îşi aşteasptă rezolvarea. fără intervenţia omului. 42 . ornamentale. Flora sălbatică sau spontană creşte în mod natural. Ecosistemul cuprinde – alături de animale şi microorganisme – şi complexul dinamic al comunităţii de plante şi mediul lor lipsit de viaţă. Legea nr. care sunt cultivate ori sălbatice. 2. Plantele pot fi: furajere. În lumea înconjurătoare există microorganisme vegetale (bacterii. din intestine etc. Legea sanitar-veterinară nr. comercializarea şi folosirea seminţelor şi materialului săditor. Problema protecţiei animalelor poate fi privită sub mai multe aspecte: al biodiversităţii. apă. solului. în natură se constitute ca o reacţie a plantelor la acţiunea toxică a poluanţilor. Legea nr. social-politic. atât animalele sălbatice şi păsările. Înrădăcinarea ideii generoase a protejării animalelor şi susţinerea ei printr-o legislaţie naţională şi reglementări internaţionale s-au accentuat în lumea civilizată.75/1995 privind producerea. Modificările intervenite în flora sălbatică şi cultivată. acelea care servesc sau sunt folosite pentru hrănirea animalelor. Protecţia faunei priveşte. reprezentând nu numai o bogăţie naturală. cât şi animalele domestice cărăra trebuie să li se asigure o protecţie sanitară corespunzătoare. dintr. păsări domestice şi sălbatice. grădini sau locuinţe în scop decorativ.195/2005 privind protecţia mediului. Convenţia Europeană privind protecţia animalelor în transport internaţional.În înţelesul pe care urmează să i-l atribuim – raportarea urmând să o facem la zona ţării noastre – fauna desemnează diferitele grupe de animale: mamifere. li se provoacă dureri şi chinuri. mucegaiuri etc. Datorită acestor împrejurări. Din punctul de vedere al protecţiei florei distingem flora sălbatică şi plantele cultivate.60/1974. medicinale. cultivate în parcuri. plantele au servit drept indicatori ai poluării aerului. apei.98/1992 prin care s-a ratificat Convenţia privind protecţia Mării Negre împotriva poluării.103/1996 privind fondul cinegetic şi protecţia vânatului.. în ansamblu.) poate fi alcătuită din specii banale. protecţia plantelor este una dintre sarcinile fundamentale ale omenirii care poate fi realizată doar în contextul general al protecţiei aerului. prin care se aduc nenumărate prejudicii. Influenţe negative cu urmări grave asupra faunei se produc datorită poluării apei. Datorită sensibilităţii mecanismelor fiziologice. Modificările pe care noxele atmosferice şi substanţele toxice antrenate de ape sau cele care îmbibă solul le provoacă plantelor sunt extrem de diverse şi afectează numeroase mecanisme ale vieţii celului şi ale organismului vegetal.) sau dintr-o perioadă geologică. sub multiple aspecte. Legea nr. care devine vizibilă la un anumit prag de concentraţie caracteristic naturii poluantului. Plantele cultivate constitute cea de-a doua formă de existenţă a florei care cresc. precum şi înregistrarea soiurilor de plante agricole. Cadrul legislativ consacrat protecţiei faunei şi florei Protecţia faunei şi florei este asigurată din punct de vedere juridic prin următoarele acte normative: Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. Flora microbiană (din sol. aerului. dar şi datoriă unor activităţi directe ale omului asupra animalelor. administrativ etc. albine. Legea nr. problema protecţiei animalelor nu poate fi amânată până la soluţionarea celorlalte. viermi de mătase etc.13/1993 pentru ratificarea Convenţiei privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa (adoptată la Berna în 1979). inofensive sau din specii patogene. Plantele cultivate sunt.

Conceptele de “mediul artificial” şi “habitat uman” Mediul artificial este reprezentat de “realizările “omului. organelor centrale şi locale ale puterii executive le revin o serie de sarcini pe care le realizează în temeiul atrubiţiilor stabilite de lege. Autoritatea centrală pentru protecţia mediului are următoarele atribuţii: elaborează şi promovează strategia naţională de mediu în general. spaţiile de odihnă. care răspund pentru: îmbunătăţirea microclimatului urban prin amenajarea şi întreţinerea izvoarelor şi a luciilor de apă din interiorul localităţilor şi din zonele limitrofe acestora.195/2005 privind protecţia mediului. trebuind să fie protejat în sensul bunului mers al desfăşurării vieţii şi tuturor activităţilor umane. În privinţa protecţiei mediului artificial un rol important îl au consiliile locale. corelată cu cea de amenajare a teritoriului şi de urbanism. Măsuri şi modalităţi de realizare a protecţiei mediului În vederea respectării principiilor ecologice şi asigurării unui mediu de viaţă sănătos. optimizarea densităţii de locuire. această autoritate centrală acţionează prin intermediul organelor sale teritoriale. a staţiilor de epurare. are împuternicirea de a declara zone de risc înalt în anumite regiuni ale ţării şi obligaţia de a elabora. a monumentelor istorice etc. comune. precum şi planificarea de mediu.10/1995 privind calitatea în construcţii. crează cadrul organizatoric care să permită accesul la informaţii şi participarea la deciziile privind mediul. 3.7. amplasarea obiectivelor industriale. Legea nr. tratament şi recreere. cât şi în spaţiul din afara acestora (căi de comunicaţii: căi ferate. În vederea îndeplinirii atribuţiilor de mai sus. fiind interzisă amplasarea de obiective şi desfăşurarea unor activităţi cu efecte dăunătoare în perimetrul şi în zonele de protecţie a acestora. ambientul. adoptarea elementelor arhitecturale adecvate.. precum şi altor activităţi ale vieţii. fără a se prejudicia salubritatea. baraje etc. programe speciale pentru înlăturarea riscului survenit în acele zone. întreţinerea şi dezvoltarea 43 . în situaţii speciale. care include o varietate de structuri şi instalaţii proiectate în scopul creerii condiţiilor favorabile activităţii productive şi recreerii umane. . tuneluri. împreună cu alte organisme.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul etc. a depozitelor de deşeuri menajere. sisteme de transport al energiei electrice. oraşe. inclusiv cu privire la planurile de dezvoltare a teritoriului şi urbanism. Dezvoltarea acestei comunităţi în scopuri productive implică transformarea mediului natural întrun mediu artifical. stradale şi industriale şi a altor obiective şi activităţi. cât şi printr-o serie de reglementări speciale. Cadrul legislativ privind asigurarea protecţiei mediului artificial Protecţia mediului artificial este legal asigurată atât sub aspect global – prin norme cuprinse în Constituţie şi în Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. autostrăzi. Habitatul uman este constituit dintr-o comunitate trăind pe o suprafaţă bine definită. Asemeni mediului natural. înfrumuseţarea şi protecţia peisajului şi menţinerea curăţeniei stradale. 7. precum: Legea nr. 1. respectarea regimului de protecţie specială a localităţilor balneoclimaterice. inclusiv recomandările pentru strategiile şi politica în domeniu. şosele. care sunt agenţiile pentru protecţia mediului.). clădiri. Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor. 7. străzi etc. cel artificial este supus şi el degradării şi poluării. Protecţia mediului artificial 7. concomitent cu menţinerea. a căilor şi mijloacelor de transport. starea de sănătate şi de confort a populaţiei. 2. atât la nivelul aşezărilor umane (localităţi: sate.). viaducte. a reţelelor de canalizare.

Este vorba despre activităţi din opt domenii care. după caz. a aliniamentelor de arbori şi a perdelelor de protecţie stradală. Acordul de mediu se emite pentru: parcări pentru staţionarea unui număr mai mare de 1000 de vehicule (de către minister). Procedura de reglementare a activităţilor economice şi sociale cu impact asupra mediului Potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. reactoare de cercetare. la orice nivel ierarhic. aparatură în domeniul protecţiei mediului – de către minister. potrivit legii. instalaţii de lichefierea cărbunelui – de către agenţiile teritoriale. depozite finale de combustibil nuclear ars. în condiţiile legii. după caz. Funcţionarea fără autorizaţie de mediu este interzisă pentru activităţile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protecţiei mediului. prin natura lor sau în raport cu anumiţi parametri tehnico-funcţionali. estetică şi recreativă. ordine publică şi securitate naţională sunt exceptate de la obţinerea autorizaţiei de mediu. Acordul de mediu este valabil pe toată perioada punerii în aplicare a proiectului. Activităţile desfăşurate de structurile componente ale sistemului de apărare. prezintă un pericol potenţial pentru mediu. Solicitarea şi obţinerea avizului de mediu pentru planuri şi programe sunt obligatorii pentru adoptarea planurilor şi programelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului. autorizaţii. Autorizaţia/autorizaţia integrată de mediu se emite după obţinerea celorlalte avize. construcţii civile – de către agenţiile teritoriale. este condiţionată de existenţa avizului de mediu pentru respectivul plan sau program. Aprobarea planurilor şi programelor. a aranjamentelor peisagistice cu funcţie ecologică. Acordul de mediu se emite de către autoritatea centrală sau teritorială pentru acele obiective şi activităţi care sunt prevăzute în Legea protecţiei mediului. Categorile de obiective şi activităţi care necesită acorduri de mediu şi/sau autorizaţii de mediu sunt stabilite în legislaţia mediului. echipamente. de plante şi animale din flora şi fauna spontană. Acordul de mediu se emite în paralel cu celelalte acte de reglementare emise de autorităţile competente. iar pentru celelalte – de către agenţiile teritoriale. precum şi importul. 7. depozite de resurse minerale de interes naţional – de către minister. ale autorităţilor competente. uzine de gaz.195/2005 autorităţile competente pentru protecţia mediului conduc procedura de reglementare şi emit (în favoarea persoanelor fizice şi juridice). iar pentru un număr mai mic de 1000 de locuri de către agenţiile teritoriale. Funcţionarea fără autorizaţie 44 .spaţiilor verzi. importul şi exportul de culturi de microorganisme. inclusiv pentru proiecte de dezafectare. a parcurilor. care dă dreptul titularului de proiect să realizeze proiectul. Autorizaţia se emite de către autoritatea teritorială pentru protecţia mediului pentru toate activităţile. potrivit legii. Autorizaţia de mediu este actul tehnico-juridic eliberat în scris de autorităţile competente pentru protecţia mediului. acorduri şi autorizaţii/autorizaţii integrate de mediu. Solicitarea şi obţinerea acordului de mediu sunt obligatorii pentru proiecte publice sau private ori pentru modificarea sau extinderea activităţilor existente. avize de mediu. cu excepţia proiectelor cu finanţare externă pentru care acordul de mediu îşi păstrează valabilitatea pe toată perioada desfăşurării acestora. prin care se stabilesc condiţile de realizare a proiectului. tranzitul. prin care sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare ai unei activităţi existente sau pentru punerea în funcţiune a unei activităţi noi pentru care anterior a fost emis acord de mediu. din punct de vedere al protecţiei mediului. acorduri. el îşi pierde valabilitatea dacă lucrările de investiţii pentru care a fost emis nu încep în termen de doi ani de la data emiterii. 4. cocserii. tehnologii de fabricaţie. Acordul de mediu este un act tehnico-juridic eliberat în scris. cum ar fi: centrale nuclearo-electrice. până la finalizarea investiţiei. care pot avea impact semnificativ asupra mediului. exportul de deşeuri de orice natură. Acordul de mediu este decizia autorităţii competente pentru protecţia mediului. uzine de fabricare a combustibilului nuclear. cu excepţia cazurilor care fac obiectul unor reglementări speciale.

iar autorizaţia integrată de mediu este valabilă zece ani. Programul de conformare nu poate depăşi perioada de valabilitate a autorizaţiei de mediu. la sediul autorităţii teritoriale pentru protecţia mediului se va afişa o prezentare rezumativă a proiectului sau a acţiunii propuse dezbaterii publice. El este necesar pentru orice obiectiv care continuă sau care îşi încetează activitatea şi care aduce prejudicii mediului prin funcţionarea curentă sau anterioară. Autorizaţia de mediu este valabilă cinci ani. activităţi de învăţământ. publicarea în ziare de tiraj. Suspendarea acordului de mediu şi a autorizaţiei de mediu poate avea loc după o somaţie prealabilă cu termen. comunicări scrise. prezentarea prin posturile de radio şi televiziune. Indiferent de metoda utilizată. nota privind stadiul de realizare a programului asupra mediului. aerian. raportând starea mediului şi măsurile necesare de remediere la standardele şi reglementările în vigoare. de producţie.integrată de mediu este interzisă pentru activităţile supuse legislaţiei privind prevenirea şi controlul integrat al poluării. nota privind stadiul de realizare a programului de conformare existent. cu excepţia măsurilor de remediere a prejudiciilor cauzate mediului prin activităţile anterioare. Legislaţia mediului stabileşte şi obiective şi activităţi care necesită studiu de impact. Autorizaţia de mediu este obligatorie pentru activităţi ca: cele industriale. Autoritatea competentă stabileşte dacă este necesară revizuirea acordului sau autorizaţiei de mediu. apărare naţională. cimitire şi crematorii umane. Evaluarea prejudiciului se realizează prin bilanţul de mediu. descrierea proiectelor şi a măsurilor necesare încadrării în normele stabilite. transport auto. dimensiunea sau amplasarea sa (activităţile de transport. inclusiv pentru nerealizarea prevederilor programului de conformare. Prin aceasta se contribuie la prevenirea unui risc ecologic potenţial. Această somaţie va cuprinde o descriere a motivului 45 . Programul de conformare este – în esenţă – un plan de măsuri care cuprinde etape ce trebuie parcurse în intervale de timp precizate prin prevederile autorizaţiei de mediu de către autoritatea competentă. descrierea proiectului sau a activităţii. transport şi stocare de energie. dovada că a făcut publică solicitarea prin cel puţin una dintre metodele de informare (afişajul în zona obiectivului şi la sediul administraţiei publice locale. pe cale ferată. dovada plăţii taxei de autorizare. Sunt necesare studii de impact asupra mediului pentru orice activitate sau obiectiv care poate să aibă un impact deosebit asupra mediului prin natura. spălătorii chimice. În vederea obţinerii acordului de mediu. turism şi agrement etc. cu principalele informaţii din care să rezulte date privind impactul asupra mediului. indiferent de profil sau de capacităţi. Programul de conformare cuprinde lucrările şi măsurile ce se vor lua pentru protecţia mediului. respectiv cu plan de acţiuni sunt valabile pe toată perioada derulării programului/planului. de sport. titularul proiectului sau al activităţii este obligat să depună la autoritatea teritorială pentru protecţia mediului următoarele acte: cererea pentru eliberarea acordului de mediu. autorizaţiile de mediu şi autorizaţiile integrate de mediu emise cu program pentru conformare. producerea de energie electrică şi termică. Prin excepţie. cu mijloace de transport în comun. naval. de eliminare a deşeurilor şi ambalajelor. cultură şi ale cultelor. transmise nominal persoanelor şi asociaţiilor interesate). pentru nerespectarea prevederilor menţionate. specificarea surselor de finanţare asigurate. activităţi de gospodărire a apelor. dacă este cazul. etapizarea programului de conformare cu specificarea termenului de realizare a fiecărei lucrări şi/sau măsuri stabilite. specificând: normele de emisii aplicabile activităţii şi termenul final de conformare. Titularul proiectului sau al activităţii are datoria să informeze în scris autoritatea competentă pentru protecţia mediului ori de câte ori intervine o schimbare de fond a datelor care au stat la baza eliberării acordului sau autorizaţiei de mediu. în scopul respectării reglementărilor privind protecţia mediului. cât şi performanţele fiecărei etape.

Cel mai important fenomen în urma căruia apar radiaţiile este radioactivitatea. Radioactivitatea naturală a suferit în ultimele 4 – 5 decenii modificări semnificative datorită activităţilor omului: aducerea la suprafaţă a minereurilor radioactive. precum şi a unor minereuri neradioactive. 1982. aflându-se continuu sub acţiunea mai multor agenţi fizici. aceea de radiaţii ionizante. • Cunoaşterea factorului fizic – radioactivitatea – existent pe pământ şi. Scopurile supravegherii radioactivităţii sunt. Pentru acest motiv. precum şi în om a substanţelor radioactive de origine terestră. din acesta s-a despărţit “fizica nucleară”. În ceea ce priveşte obiectivele situate în afara aşezărilor umane este de menţionat faptul că fiecare dintre ele reprezintă un bun specific. iar mai apoi radiaţii nucleare. componentă de bază a mediului. Perioada de suspendare se menţine până la eliminarea cauzelor. dar cu conţinut radioactiv natural care nu poate fi neglijat. existente în mod natural din cele mai vechi timpuri. Agenţia Naţională pentru Energie Atomică (AIEA) a elaborat – de asemeni – o serie de documente pentru protecţia şi securitatea nucleară. impunându-se necesitatea protejării lor tehnice împotriva efectelor degradării. bazată pe faptul că principala proprietate a acestor radiaţii este cea de ionizare a substanţei pe care o străbat. Ele sunt supuse unor influenţe naturale sau umane negative. Există şi o altă denumire foarte răspândită. sunetul. 1988 şi 1993 conţin şi prezintă cele mai noi şi importante cunoştinţe în domeniu). Efectele radiaţiilor au la bază interacţiunea lor cu materia. atât cea naturală cât şi cea artificială este investigată şi evaluată din punct de vedere al efectelor produse de radiaţii asupra organismului uman. în ultimii aproape 100 de ani.suspendării şi o menţiune legată de perioada de timp până la aplicarea suspendării. cu un regim şi funcţii proprii. s-au folosit pentru construcţii materiale neconvenţionale care au determinat reconsiderarea conceptului de radioactivitate naturală prin controlul şi supravegherea acesteia. într-o bună măsură. şi pe cele artificiale create de el. este determinată de prezenţa în sol. La expirarea perioadei de răspuns din somaţie autoritatea competentă suspendă acordul sau autorizaţia de mediu. Pe de altă parte. luarea de măsuri de radioprotecţie. După expirarea perioadei de suspendare autoritatea competentă pentru protecţia mediului dispune oprirea execuţiei proiectului sau încetarea activităţii. Mediul conţine surse naturale de radiaţii. 1. 46 . aer. În aceste condiţii. dar nu mai mult de 6 luni. fenomen bazat pe cedarea energiei radiaţiilor incidente către substanţa străbătură. apă. care este studiată într. • Evaluarea expunerii omului la radiaţii şi. Dispoziţia de încetare este executorie. • Stabilirea oportunităţilor şi priorităţilor în refacerea ecologică a zonelor cu radioactivitate crescută. cărora omul le-a adăugat. creat în anul 1955 (rapoartele elaborate în anii 1977. 8.un mediu complex. regulamentele de exploatare prevăd măsuri tehnice de supraveghere. vegetaţie. organisme animale. Protecţia împotriva radiaţiilor 8. radiaţiile s-au numit mai întâi radiaţii atomice. exploatare. de către Comitetul Ştiinţific al Naţiunilor Unite privind Efectele Radiaţiilor Atomice (UNSCEAR). radiaţia ionizantă. la care se adaugă radiaţia cosmică extraterestră. determinant al evoluţiei vieţii. Radioactivitatea şi efectele ei Radioactivitatea. Astăzi omul trăieşte într. adică sunt afectate de poluare.un capitol al fizicii numit la început “fizică atomică”. extracţia şi utilizarea cărbunelui şi a apelor geotermale. cum sunt: lumina. după caz. ca urmare a acţiunilor umane. Pe plan mondial radioactivitatea mediului. întreţinere şi protejare ale acestora. ulterior.

instituirea măsurilor vizând transferarea în mediu a deşeurilor radioactive şi controlul acestuia inclusiv a măsurilor care privesc eliberarea în mediu a efluenţilor radioactivi lichizi sau gazoşi etc. devenite improprii utilizării sau care reprezintă reziduuri ale producţiei.evaluarea sistematică şi verificarea locurilor de muncă a persoanelor fizice şi juridice care desfăşoară activităţi profesionale în locuri unde există riscul expunerii la radiaţii ionizante provenite din surse artificiale. pentru pacienţi. inflamabile explozibile. adică energia cedată de radiaţie ţesutului. naturale sau de la echipamente electrice care. infecţioase. Deşeurile periculoase sunt deşeurile toxice. care nu mai pot fi folosite ca atare. adică a cedării energiei radiaţiilor incidente ţesutului acelui organism. generează asemenea radiaţii. animalelor sau omului. . iar pentru personalul medical şi sanitar la o iradiere profesională. Iradierea este acţiunea prin care radiaţiile incidente unui corp îi provoacă acestuia transformări. Noţiunea de “deşeuri” Reglementările legale în vigoare din ţara noastră definesc deşeurile ca fiind substanţe rezultate în urma unor procese biologice sau tehnologice. contaminate. . în toate situaţiile în care aceasta este cerută de norme. 8. 9.Spre deosebire de lumină şi sunet. după caz. atât a factorilor de mediu. care. . Scopul măsurării dozimetrice este determinarea iradierii sau expunerii organismului. pentru persoanele care le utilizează. Deşeurile şi controlul circuitului lor 9. . Actele internaţionale adoptate în materie definesc deşeurile ca fiind materiale destinate eliminării. 1. în tehnică sau în industrie produc. Sursele de radiaţii pot fi folosite în medicină pentru diagnostic şi tratament. materii accidental deversate. operând la o diferenţă de potenţial de peste 5 kV. Reguli instituite de către stat pentru asigurarea protecţiei împotriva radiaţiilor Actele normative incidente în materie sunt: Legea nr. Hotărârea Guvernului nr. la o iradiere medicală. alimentelor. plantelor. ordine ale preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare etc. dintre care unele sunt refolosibile. Ele por fi detectate şi măsurate cu aparate speciale (dozimetre) a căror componentă de bază este detectorul pentru radiaţii. 2.111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare. 47 .implicarea şi utilizarea experţilor acreditaţi sau a unui organism acreditat de protecţie radiologică. o iradiere profesională. radioactive sau altele. introduse în mediu. corosive. pierdute.limitarea dozei de radiaţii pentru persoanele expuse profesional.monitorizarea expunerii la radiaţii în cazul expunerilor accidentale şi de urgenţă. analizoare audio şi multicanal etc). ceea ce conduce.287/1998 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare. .menţinerea la un nivel minim posibil – ţinând cont de factorii economici şi sociali – ai expunerii la radiaţii a populaţiei. radiaţiile nu pot fi percepute de către simţurile omului. Transformările din organismele vii sunt cunoscute sub numele de “efecte biologice la iradiere”. Sursele de radiaţii folosite în cercetare. cât şi a produselor biologice şi/sau a omului se face cu aparate realizate special în acest scop (contaminometru. Măsurarea contaminării radioactive. În conformitate cu prevederile legale cuprinse în legislaţia prezentată mai sus protecţia împotriva radiaţiilor se realizează prin : . pot dăuna acestuia. Printr-o asemenea măsurare se determină doza absorbită.

cenuşă) apărute în urma autoaprinderii incomplete a reziduurilor la locurile de depozitare poluează mediul pe întinderi foarte mari. materialele sau produsele provenite din activităţi industriale. adoptată la Basel în anul 1989 (ratificată de România prin Legea nr.465/2001. prin ele încercându-se a se institui şi menţine un regim strict al circuitului lor în natură. 3. aprobată prin Legea nr. 48 . Nu în ultimul rând.426/2001. republicată. hidrogen sulfurat etc. precum şi a altor mărfuri periculoase pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu. depozitarea. reglementările legale adoptate cu privire la deşeuri sunt numeroase. Legea nr. degradând estetic peisajul. republicată. din construcţii. Hotărârea Guvernului nr.511/1994 privind adoptarea unor măsuri pentru prevenirea şi combaterea poluării mediului de către societăţile comerciale din a căror activitate rezultă deşeuri poluante. Cadrul legal privind regimul deşeurilor Reprezentând o problemă extrem de complexă pentru lumea de azi. reducerea şi controlul integrat al poluării. dacă datorită caracteristicilor şi proprietăţilor lor specifice pot fi reintroduse – ca materii prime secundare – în circuitul productiv fără risc pentru mediu sau sănătatea populaţiei. pe care mişcarea maselor de aer le transportă la distanţă.31/1994). semnat la Geneva în anul 1957 (ratificat de ţara noastră prin Legea nr. Pe arterele de circulaţie murdare.195/2005 privind protecţia mediului. Directiva 92/3 (EURATOM) a Consiliului Uniunii Europene din 1992 relativă la supravegherea şi controlul transferului deşeurilor radioactive între statele membre.128/2002 privind incinerarea deşeurilor. Hotărârea Guvernului nr.6/1991). bacterii etc).87/2001 privind serviciile publice de salubrizare a localităţilor. privind regimul de import al deşeurilor şi reziduurilor de orice natură. Hotărârea Guvernului nr. Depozitarea şi tratarea necorespunzătoare a deşeurilor solide menajere pot conduce la poluarea atmosferei. Înlăturarea unui asemenea proces poate fi asigurată în modul cel mai eficient prin evacuarea ritmică a reziduurilor. reziduurile sunt zdrobite şi sfărâmate de mijloacele de transport. Produsele de ardere (fum. respectiv stocarea lor cât mai puţin timp şi în recipienţi închişi. trebuie avut în vedere şi aspectul deprecierii estetice a cadrului natural. Ca urmare. Hotărârea Guvernului nr. Acordul european privind transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase. Cele mai importante acte normative în domeniu sunt: Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. iar praful fin este ridicat în aer. pătrunzând apoi în sol sau în apă şi putând provoca astfel infecţii şi prin contact direct. amoniac.703/2001 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare. În condiţii prielnice agenţii patogeni pot trăi în reziduuri timp îndelungat. din alte domenii de activitate. agricole.162/2002 privind depozitarea deşeurilor. inclusiv deşeurile periculoase etc. Evacuarea necorespunzătoare a reziduurilor oferă o imagine care provoacă oamenilor dezgust.340/1992. funingine. Ordonanţa de Urgenţă nr. Hotărârea Guvernului nr. Ordonanţa nr.78/2000 privind regimul deşeurilor.16/2001. deşeurile sunt în atenţia permanentă a forurilor naţionale şi internaţionale. Alături de reglementările interne trebuie să reţinem şi principalele acte internaţionale: Convenţia privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora. Reziduurile provenite din diferite surse conţin foarte des o gamă variată de microorganisme printre care şi agenţi patogeni răspânditori de boli infecţioase (viruşi.856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile. privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile. Descompunerea reziduurilor cu conţinut de substanţe organice este însoţită de degajarea unor gaze rău mirositoare (metan. transporturi şi prestări de servicii. 9.Sunt considerate deşeuri refolosibile toate substanţele.).34/2002 privind prevenirea. poluând atmosfera. 9. cât şi la intrarea sau ieşirea din spaţiul comunitar etc.349/2002 privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje. Ordonanţa de Urgenţă nr. Efectul deşeurilor asupra calităţii factorilor de mediu Reziduurile pot fi vectori importanţi în răspândirea infecţiilor. Hotărârea Guvernului nr. precum şi din consumul populaţiei. aprobată prin Legea nr. 2. insuficient curăţate. Ordonanţa nr.

calitatea și dimensiunile acestora. 4. pădurile și vegetația forestieră. importul şi exportul de substanţe şi deşeuri periculoase sunt supuse unui regim special de gestionare şi gospodărire stabilit cu rigurozitate prin norme juridice exprese care asigură un cadru strict limitat. Cum se asigură protecţia faunei şi florei terestre şi acvative ? 5. manipularea. comercializarea şi utilizarea substanţelor periculoase. Care sunt reglementările legale menite a asigura protecţia împotriva radiaţiilor ? 8. Enumeraţi principalele reglementări consacrate deşeurilor şi controlului circuitului lor ? 49 . atât la nivelul așezărilor umane cât și în afara acestora. Care este regimul activităţilor economice şi sociale cu impact aspra mediului ? 7. cât și prin modalitățile de refolosire a lor. flora și fauna terestre și acvatice. Ce sunt “mediul artificial” şi “habitatul uman” ? 6. De ce trebuie administrate şi gospodărite raţional apele ? 3. cu excepţia anumitor categorii care constituie sau pot constitui resurse secundare de materii prime. depozitarea temporară sau definitivă. prelucrarea. deșeurile rețin atenția permanentă a forurilor naționale și internaționale atât prin cantitatea. Care sunt consecinţele imediate ale poluării atmosferei la nivelul unei ţări ? 2. solul. care se investighează și evaluează din punctul de vedere al efectelor devastatoare asupra organismelor vii. CHESTIONAR DE EVALUARE (Modulul III) 1. deţin dotarea necesară (tehnologii şi instalaţii) pentru colectarea şi prelucrarea deşeurilor. Mediul artificial reprezintă ansamblul realizărilor omului. și din cea artificială – extrem de periculoasă.9. tranzitul. apa. colectarea. Care sunt principalele modalităţi de realizare a protecţiei solului şi subsolului ? 4. achită taxa de autorizare legal stabilită. se pot realiza – potrivit legii – numai în conformitate cu acordurile şi convenţiile internaţionale la care ţara noastră este parte şi cu legislaţia naţională specifică în domeniu. Radioactivitatea mediului este formată din componenta naturală – mai puțin periculoasă. precum şi transportul. indiferent de natura acestora. Activităţile care privesc fabricarea. subsolul. Reprezentând o problemă extrem de complexă pentru lumea de azi. Importul se realizează sub un control strict al statului. SCHEMĂ RECAPITULATIVĂ - - Elementele naturale ale mediului sunt: atmosfera. Tranzitul şi exportul de deşeuri. livrarea şi reintroducerea lor în circuitul economic se poate face – cu aprobarea organelor competente – numai de către acele categorii de persoane fizice şi/sau juridice care îndeplinesc condiţiile cerute de lege: dispun de spaţiu de depozitare corespunzător. ariile naturale protejate. Reguli privind controlul circulaţiei deşeurilor Relativ la deşeurile refolosibile (acelea care pot fi reintroduse fără risc ecologic în circuitul productiv). distrugerea. Importul de deşeuri în România este interzis.

o politică sindicală etc. politica este activitatea prin care se ajunge la anumite decizii. Proceduri preventive de realizare a protecţiei mediului 1. în asigurarea bunăstării: indivizii înşişi. nu se face distincţia între două moduri frecvente – dar foarte diferite – de utilizare a lui. iar politics înseamnă competiţia pentru putere şi exerciţiul acesteia. atât în privinţa transferurilor de venituri. al căror obiectiv esenţial este bunăstarea cetăţenilor. politica nu este doar un mod de guvernare a societăţii. o politică editorială. Politici la nivel statal 1. diferitele asociaţii şi organizaţii. familiile. aşa cum se procedează de către englezi. Aparenta diversitate în întrebuinţarea termenului de politică vine din faptul că nici în limba română. conducerea diferitelor domenii ale societăţii. 50 . Trebuie subliniat că. care se impun grupului şi simbolizează o acţiune comună( Dictionaire. care înseamnă. Politica socială – componentă a politicii (privită ca un sistem care asigură conducerea şi reglarea necesarului societăţii. există diferenţe – uneori considerabile – nu numai de la un moment istoric la altul.3. Generalităţi 1. Mediul şi managementul economic 1. acesta fiind. ale căror opinii şi interese sunt iniţial divergente. “reţeta” de conducere sau strategia. 1993). p. în privinţa ponderii acordate statului.1. Accentul asupra rolului statului se justifică prin amplificarea şi diversificarea funcţiilor acestuia. ce sunt apoi implementate în şi pentru o comunitate (Liliana Mihuţ. sub aspect structural) – este sau ar trebui să fie un răspuns la problemele sociale ale unei anumite comunităţi.604). cât şi a serviciilor sociale sau a reglementării unor activităţi de bază. o definiţie mai elaborată afirmă că politica este procesul prin care un grup de oameni. comunităţile largi. dar şi de la o ţară la alta. de fapt. Col. se poate vorbi despre o politică a preţurilor. Într-o altă formulare. Politici de protecţia mediului la nivel de firmă 1. de fapt. ajunge la decizii şi la o opţiune comună. un criteriu esenţial de tipologizare a politicilor sociale. 1995). Politici de protecţia mediului 1. Pentru aceştia există o policy. O abordare mai largă şi mai modernă a conceptului conduce la relevarea rolului pe care şi alţi factori îl au şi îl manifestă de o manieră semnificativă. 1. Definirea politicii sociale este raportată la o gamă largă de activităţi ale statului. şi care exprimă puterea societăţii. Mediul şi managementul economic 1. nici în limba franceză.9. Care dintre componentele mediului consideraţi că ar trebui protejate mai riguros ? MODULUL I V POLITICI DE PROTECŢIE A MEDIULUI Structura/obiectivele modulului 1. Brémond. Potrivit uneia dintre definiţii. respectiv celorlalţi factori. respectiv ale anumitor grupuri expuse într-o relativ mare măsură diferitelor riscuri. ci este un fel de a acţiona al unui grup de oameni animaţi de interese comune.4. Generalităţi Politica este definită în mai multe feluri. politica este posibilitatea colectivităţii de a-şi decide propria sa soartă ( J. Această definiţie arată că. În fine.2. Karpinski. În acest sens.5. de fapt.

prin producerea ei pentru terţi. în consecinţă ea a început să manifeste preferinţe pentru produse „curate”. spre deosebire de concurenţă. Toate tipurile de organizaţii sunt preocupate. Cimentul se fabrică printr-un proces tehnologic a cărui principală etapă este calcinarea la temperaturi înalte. uneori se poate întâmpla şi invers şi anume în acele situaţii (destul de rare) când eforturile de reducere a poluării duc la economii de materii prime. S-a pus la punct un sistem expert (LINKMAN) care permite controlul permanent al temperaturii flăcării şi reglarea debitelor de combustibil. al dezvoltării politicilor economice legate de mediu.populaţia este din ce în ce mai sensibilizată la problemele de acest tip. prin activităţi de consultanţă. aer. a concentraţiei NOx. nu va avea nici un fel de probleme de rezolvat. în general alinierea la normativele de protecţia mediului implică cheltuieli suplimentare din partea întreprinderii. În accepţiunea lui Michael Hill – specialist britanic în domeniu. la perspectiva economică. şi prezervarea resurselor naturale (şi artificiale). care sunt mai mari decât cheltuielile făcute. Astfel. control şi supervizare a oricărui proiect sau activităţi industriale sau de afaceri. din următoarele considerente: . Este firească abordarea acesteia din diferite perspective. din ce în ce mai mult. îngrijirea medicală şi serviciile de asistenţă socială. Dintre acestea ne referim. politica educaţională şi politica privind mediul.Diferenţele în definirea politicii sociale se manifestă îndeosebi în legătură cu elementele subsumate acesteia. (Webster Dictionary – Enciclopedia Britanică) 51  . care influenţează totodată şi cantităţile de SO2 şi NOx. inclusiv dezvoltarea durabilă. politica de angajare a forţei de muncă. Întreprinderile. Deşi. într-un cuptor rotativ. cu asumarea responsabilităţii pentru rezultate. în special cele mari. controlând impactul propriilor activităţi. Aceste aspecte se înscriu în contextul legislaţiei din ce în ce mai stricte. Scăderea temperaturii flăcării duce la un ciment de calitate inferioară iar creşterea ei excesivă are ca efect atât un consum inutil de combustibil cât şi o creştere a concentraţiei oxizilor poluanţi de sulf şi azot. organizare. în funcţie de specificul fiecărui sector de activitate umană. dar şi asupra celui creat de om. dar mai ales în situaţiile când aceste eforturi duc la o creştere a cunoştinţelor în domeniu. dar există câteva poziţii care interesează în mod deosebit datorită marilor interese – de ordin economico-financiar – aflate în joc. firma. Sistemul asigură: Prin management se înţelege exercitarea funcţiei de planificare. produse sau servicii asupra mediului şi luând în considerare politica şi obiectivele lor de mediu. dar totodată şi un avantaj concurenţial substanţial pentru că atunci când se vor impune noile normative. să atingă şi să demonstreze o performanţă de mediu evidentă. conducere directă.normele de protecţia mediului sunt acum obligatorii şi din an în an tot mai severe. există trei subdomenii considerate centrale: menţinerea veniturilor. Calitatea cimentului obţinut final depinde în mare măsură de temperaturii flăcării. aceasta porneşte în primul rând de la interacţiunile existente între întreprindere şi mediul înconjurător. Un exemplu de economii realizate pe seama reducerii pierderilor de materii prime care se materializează în poluanţi este cel din industria cimentului. În ceea ce priveşte abordarea economică a politicilor de ∗ protecţie a mediului ca parte integrantă a managementului la nivel de întreprindere. au înţeles că alinierea la o politică ecologică devine o componentă esenţială a succesului. a unui amestec de calcar şi argilă în stare pulverulentă. îndeosebi. creştere ce poate fi bine valorificată apoi prin vinderea tehnologiei nepoluante. În acest context – putându-se remarca importanţa acordată aspectelor care vizează ambientul – se poate afirma că politica de mediu reprezintă o formă de orientare şi organizare a activităţii având ca obiectiv conturarea cadrului de desfăşurare a tuturor acţiunilor umane astfel încât să se atingă optimul în asigurarea echilibrului între o dezvoltare economică dinamică. o firmă care şi-a propus atingerea unor valori a emisiilor mai bune decât cele prevăzute de legislaţia actuală (dar care vor deveni obligatorii nu peste mult timp) dobândeşte un avantaj în domeniu publicităţii şi în ceea ce priveşte imaginea sa la public. iar prestigiul şi renumele firmei se leagă tot mai mult de modul în care ea se integrează în activitatea antipoluantă. . în condiţiile unui minim impact negativ asupra cadrului natural – în special. Alături de acestea coexistă politica privind condiţiile de locuire. dar corespunzătoare.

Întreprinderile operează sub presiunea concurenţei şi vizează obţinerea de profituri pe termen scurt. o ţară ce îşi accelerează creşterea economică pe seama unei exploatări extensive a resurselor naturale şi fără a ţine cont de efectele de poluare generate de creşterea sa economică riscă să perturbe întreg sistemul. Din definiţie. Ar fi deci inutil să se încerce rezolvarea problemelor mediului fără a le înscrie într-o problematică mai vastă care să se ocupe de cauzele profunde ale sărăciei şi nedreptăţii care domnesc azi în lume” (citat din Raportul Brundtland). Cu alte cuvinte. În calcul trebuie luat în considerare însă şi un al treilea tip de capital. menajarea căptuşelii cuptorului.viitorul: dezvoltarea durabilă impune o altă scală a timpului. calificarea muncitorilor). cel statal şi cel al întreprinderii. deciziile luate nu mai pot ignora efectele asupra colectivităţii umane.000 lire sterline iar economia anuală (tot în lire sterline) este de 500.000 la combustibil şi 430. Se poate discuta de asemenea politici la două nivele. capitalul natural şi se poate admite că. 1. 52 . Iată câteva dintre ele: . în timp ce scopul dezvoltării durabile este securitatea ecologică pe termen lung. Politici de protecţie a mediului Dacă anii ’70 au fost cei în care problemele de protecţia mediului s-au impus atenţiei. conform raportului.o economie de combustibil. anume: . pe măsură ce amploarea fenomenelor de poluare creşte („Poluarea nu recunoaşte graniţele!”). Ideea de bază care se regăseşte astăzi în mai toate aceste politici este cea a „dezvoltării durabile”. de pildă. Ca urmare. conform definiţiei. adoptat în 1988 de conferinţa şefilor celor 7 mari state industrializate.echitatea: dezechilibrele lumii contemporane participă în bună măsură la degradarea mediului căci „sărăcia este şi cauză şi efect a problemelor mondiale de protecţie a mediului.000 la energia de măcinare a clinckerului. . Investiţia a fost de 203. Dincolo de aceste elemente explicite. sfârşitul anilor ’80 aduce şi primele seturi coerente de măsuri. trebuie împiedicat procesul de dispariţie a speciilor vegetale şi animale. printr-o gospodărire inteligentă. . Dezvoltarea durabilă este.pentru satisfacerea nevoilor şi pentru dezvoltare s-a admis că trebuie luate în considerare două tipuri de capital: capitalul creat de om (infrastructura. care azi este puternic independent.reducerea emisiilor de NOx (de la 500 ppm la 200 ppm). dezvoltarea care răspunde necesităţilor prezentului fără a compromite capacitatea de a fi satisfăcute necesităţile generaţiilor viitoare. De exemplu. noţiune introdusă de raportul Brundtland.problemele mediului înconjurător au un caracter din ce în ce mai marcat. pe care le putem numi „politici de protecţie a mediului”. dezvoltarea economică prezentă trebuie să lase generaţiilor următoare un „capital ecologic” cel puţin egal cu cel pe care l-am preluat noi de la generaţiile trecute. . un ciment de calitate bună. rezultă trei elemente care alcătuiesc împreună dezvoltarea durabilă. emisia de poluanţi trebuie controlată. analiza conceptului de dezvoltare durabilă evidenţiază şi alte considerente de care trebuie ţinut seama. . se poate substitui consumul de capital natural prin intermediul celorlalte două. ceea ce înseamnă că investiţia se recuperează în circa 3 luni pe seama economiilor.) şi capitalul uman (de exemplu. o economie de energie la măcinarea clinckerului. atât geografic cât şi în relaţia economic-ecologic. resursele neregenerabile trebuie exploatate cu maximum de grijă. în sensul cel mai larg al cuvântului. 2.mediul: el trebuie să fie deplin integrat dezvoltării economice pentru că.

apă. gestiunea resurselor şi abordarea calităţii vieţii într-un sens mai larg. după cum urmează: (1) Mediul şi dezvoltare: relaţiile între creşterea populaţiei.asigurarea nevoilor esenţiale de hrană. Obiectivele la nivel planetar au fost ulterior definite în cadrul conferinţei de la Rio (1992). efectul de seră. (8) Biotehnologii: un management al biotehnologiilor conform cu protejarea mediului. . în special a celor periculoase şi toxice ca şi prevenirea exportului ilegal de asemenea deşeuri. . cum ar fi: . sărăcie. energie. ca şi a unor indicatori economici specifici care să permită exprimarea cantitativă a tendinţelor şi progreselor înregistrate în domeniul protecţiei mediului.controlul poluării. . (4) Tratarea deşeurilor: tratarea atentă a deşeurilor. în ultimă analiză) despre legăturile şi corelaţiile existente între economie şi mediu. calitatea solului. perturbaţiile posibile.local: principalele probleme de luat în considerare şi de rezolvat sunt mediul înconjurător din interiorul ţării. . ţările avansate economic au pus la punct politici de dezvoltare cu obiective precizate la nivel de 3-5 ani şi cu obiective de perspectivă pentru viitorii 20-25 anii. depozitarea deşeurilor. (3) Protecţia oceanelor: protecţia oceanelor şi a mărilor de orice fel inclusiv a celor închise şi semiînchise şi a zonelor de coastă precum şi protecţia. 1. muncă şi îngrijire medicală. Planul olandez a luat în considerare trei aspecte ale activităţii de protecţie a mediului şi anume: 53 . (2) Protecţia atmosferei: protecţia în raport cu schimbările climatice.promovarea progresului tehnologic în favoarea unei creşteri în acord cu cerinţele mediului. (7) Resursele de apă dulce: protejarea surselor şi calităţii apei potabile. . o redefinire a obiectivelor dezvoltării economice şi sociale. printr-o mai mare utilizare a strategiilor anticipative şi prin aprofundarea cunoştinţelor (azi uimitor de sărace.continental: efecte ale poluării aerului şi apei. ai produşilor capabili să genereze smog fotochimic. distrugerea stratului de ozon. . .regional: sunt de luat în considerare problemele de eutrofizare a fluviilor.bazin fluvial: studiile vizează efectele ploilor acide şi ale despăduririlor. urbanizare. utilizarea raţională şi dezvoltarea resurselor vii ale acestora.crearea unui cadru instituţional şi legislativ adecvat dar şi eficace.Adoptarea principiului dezvoltării durabile implică o nouă strategie vis-a-vis de mediul înconjurător. . deşertificării şi secetei. (6) Diversitatea biologică: conservarea resurselor genetice a ecosistemelor naturale şi a diversităţii biologice. cu accent pe luarea în considerare a tuturor aspectelor şi problemelor mediului. . sănătate. poluarea transfrontalieră a aerului. (5) Resursele pământului: protecţia şi gospodărirea solului prin prevenirea defrişărilor masive ale pădurilor.planetar: subţierea stratului de ozon.crearea unor instrumente economice care să protejeze resursele rare şi în general resursele naturale. 3. mediul înconjurător şi calitatea vieţii.asigurarea unui anumit nivel al populaţiei globului (prin limitarea creşterii).asigurarea tipului de creştere economică. .modificarea tendinţelor de producţie şi de consum cu scopul protejării resurselor şi diminuării poluării. Un exemplu îl reprezintă planul olandez care porneşte de la un model pe cinci nivele: . Politici la nivel statal Pornind de la considerentele conceptului de dezvoltare durabilă. .

Obiectivul fixat a fost acela de a se încadra în reducerea consumului la 50% la sfârşitul secolului faţă de consumul anului 1988. chiar indiferent de tipul de activitate desfăşurat). la nivelul ţărilor dezvoltate.închiderea bilanţurilor de materiale prin reducerea exploatării resurselor naturale şi creşterea gradului de recirculare. dintre cele mai importante ar fi: . statul are la dispoziţie o sumă de mijloace de reglementare. Obiectivul concret constă în dublarea timpului de utilizare a unei cantităţi date dintr-o materie primă. Pentru realizarea politicii de dezvoltare durabilă (de fapt a oricărei politici în domeniul protecţiei mediului). mai ales în trafic internaţional.). căutând ca pe ciclul să apară cât mai puţine pierderi de materii prime. conform căreia măsura luată nu trebuie să dezavantajeze un agent economic în raport cu altul care desfăşoară o activitate similară (iar în sensul cel mai larg. . după caz. restabilirea calităţii mediului. consultarea acestora la stabilirea limitelor şi termenelor. adică a unui produs care să nu genereze deşeuri nici pe parcursul utilizării sale sau încheierea ciclului său de viaţă. obiectiv propus de raportul Brundtland pentru toate ţările puternic dezvoltate. ceea ce se poate realiza printr-o informare corectă. . În ceea ce priveşte deşeurile. fie măcar prin incinerare cu obţinerea de energie termică valorificabilă.tratarea şi recondiţionarea vechilor „gropi de gunoi” în scopul reintroducerii lor în ciclul natural şi eliminării dezavantajelor pe care prezenţa lor o implică. . prin prelungirea duratei de funcţionare a produselor şi prin sporirea posibilităţilor de reciclare a materialelor conţinute o dată încheiată utilizarea de bază.reciclarea şi reutilizarea deşeurilor a căror apariţie este inevitabilă.fezabilitatea. limitării la minim a acestor transporturi şi împiedicării transportării deşeurilor periculoase.reglementarea transporturilor deşeurilor. Mijloacele menţionate mai sus se pot evalua prin intermediul mai multor criterii. care implică existenţa structurilor de punere în aplicare şi de execuţie a măsurilor luate. eventual aplicarea progresivă. care constă în a atinge obiectivul vizat cu cheltuieli minime. utilizare. circa 60% din deşeurile industriale şi circa 95% din cele agricole sunt deja reciclate.eficacitatea. . În acest scop se amplifică mult importanţa noţiunii de ciclu de viaţă al produsului. cum ar fi: . pentru menţinerea sau. de la faza de proiectare. între care: . planul cuprinde mai multe direcţii. ceea ce înseamnă atât economia de resurse (materiale şi financiare) cât şi reducerea efectului de seră.mijloace de substituţie (cum ar fi finanţarea activităţii de cercetare şi dezvoltare îndreptată de exemplu spre economisirea de energie şi înlocuirea combustibililor poluanţi). .echitatea.acceptabilitatea. ajutoare etc. respectiv măsura în care ele pot exercita asupra agenţilor economici o acţiune mai stimulativă în materie de reducere a poluării. 54 . Este de menţionat însă că încă de pe acum. . Aceasta însemnă însă reanalizarea tehnologiilor încă de la primele stadii de elaborare a produsului.eficienţa economică.promovarea calităţii produselor şi proceselor de fabricaţie. măsura luată trebuie să fie acceptată de agenţii economici care îi vor suporta consecinţele.mijloace juridice (legi. producţie. . . . Aruncarea lor nu poate fi luată în considerare decât ca o ultimă soluţie. norme.mijloacele economice (taxe. asigurarea informării eficiente şi a exigenţelor tehnice şi administrative. utilizarea unor tehnologii adecvate care să permită o fabricare „curată” a unui produs „curat”.reducerea globală a consumului de energie. .optimizarea reintegrării deşeurilor în natură. . în scopul urmăririi lor. moratorii de utilizare). fie sub formă de materii prime. acordarea unui timp suficient între promulgare şi obligativitate de conformare. .prevenirea apariţiei lor. eliminare.

raţionalizarea şi simplificarea reglementărilor. pe de altă parte.ajutarea întreprinderilor în depistarea punctelor din procesele de fabricaţie care trebuie modificate cu prioritate în scopul îmbunătăţirii normelor de protecţia mediului.lipsa unor tehnologii „curate”. experienţa ţărilor dezvoltate a evidenţiat următoarele: . fără a preciza prin ce procedee sau tehnici trebuiesc ele atinse (fiecare va căuta soluţia care îi aranjează cel mai bine.impunerea unor norme privind rezultatele. ceea ce va conduce şi la numeroase inovaţii). .incitarea la difuzarea informaţiilor tehnice privind realizarea condiţiilor care conduc la o diminuare a poluării sau a celor care permit eliminarea unor imperative tehnice contradictorii. Între măsurile propuse menţionăm: . . . .educarea opiniei publice astfel încât cumpărătorul să prefere acele produse care sunt „curate” şi / sau care au fost obţinute prin tehnologii „curate”. . măsura luată trebuie să fie în acord cu întreg sistemul de producţie a mediului atât la nivel naţional cât şi regional.încurajarea întreprinderilor de a se autosupraveghea şi de a declanşa din proprie iniţiativă acţiuni de revizie şi control pe probleme de protecţia mediului. Politici de protecţie a mediului la nivel de firmă Vom încerca în cele ce urmează să desprindem câteva asemenea politici de firmă. pornind de la exemplul unor mari întreprinderi. Aplicarea strictă a legilor şi a sancţiunilor prevăzute de aceasta este o activitate care. Viziunea strategică a firmei Firmele trebuie să acţioneze pe următoarele direcţii: 55 . politica de protecţie a mediului poate incita la o dezvoltare tehnică corespunzătoare cu obiectivele de protecţie a mediului sau poate veghea la o aplicare strictă a sancţiunilor vizând nerespectarea legislaţiei în domeniu. . . 4. . . A. - 1.fixarea unor termene şi a unui calendar vizând introducerea noilor reglementări. Nivelul reglementărilor trebuie realizat şi actualizat periodic ca şi modalităţile de control şi aplicare. cheltuielile implicate de crearea unor asemenea tehnologii sunt foarte mari şi nu este evident că ar exista apoi o piaţă suficient de mare pentru a acoperi măcar parţial cheltuielile implicate în punerea la punct a noului procedeu.efectul disuasiv pe care îl are de regulă necesitatea de a majora considerabil costurile de capital. aşa cum am văzut deja. astfel încât respectarea reglementărilor să devină evident mai ieftină decât plata penalizărilor pentru nerespectare. chiar dacă drept urmare costurile de exploatare ar deveni mai scăzute.mărirea amenzilor concomitent cu simplificarea drastică a procedurilor judiciare şi administrative de aplicare a amenzilor.invitarea întreprinderilor de a colabora la elaborarea legilor ceea ce ar uşura mult colaborarea la nivel de aplicare a lor. Favorizarea perfecţionărilor tehnologice se poate realiza prin: . exercitată de fabricanţii de echipament anti-poluant. sancţiunile prevăzute şi exemple concrete de aplicare a lor. informarea opiniei publice asupra agenţilor economici recalcitranţi.încurajarea unor acţiuni de publicitate vizând reglementările de protecţia mediului şi logica acestora. . Între elementele care pot frâna o asemenea evoluţie. Ca atare sau propus şi aici o serie de măsuri a căror aplicare să elimine măcar parţial. aceste obstacole. se ciocneşte de multe obstacole. mai mult sau mai puţin obiective.compatibilitatea instituţională. care nu au nici un interes în favorizarea dezvoltării tehnologiilor curate.acţiunea disuasivă. Concret. La aceasta se adaugă şi incertitudinile inerente aplicării unei tehnologii noi.

poluante/nepoluante.nealiniere/aliniere strictă. Opportunities and Threats = Puncte Tari. . 3. .energointensive / cu consumuri reduse de energie.o imagine de firmă poluantă. . North în „Enviromental Business Management”.să se preocupe primele de problemele de protecţia mediului.cu condiţii grele de muncă/fără probleme pentru sănătatea muncitorilor. atribuind fiecăruia o notă cuprinsă între 1 (compania stă foarte rău sub aspectul preocupărilor de protecţia mediului) şi 5 (compania poate profita şi se poate dezvolta pe urma măsurilor luate pentru protecţia mediului). 2. . . .deşeuri periculoase/fără deşeuri. 4.poluante / nepoluante. obţinând astfel un avantaj concurenţial.nepreocupată/preocupată de problemele de protecţia mediului. Weaknesses. .produse care nu sunt reciclabile. .scăzut/creativitate înaltă. Tehnologii: . că problemele de protecţia mediului sunt tratate cu maximum de seriozitate şi că acţiunile întreprinse în acest sens sunt încununate de succes. .produse care răspund cerinţelor.imaginea de firmă angajată în protecţia mediului.tehnologii cu consumuri reduse de materii prime şi fără deşeuri poluante. 2.ambalaje nereciclabile.energointesive/cu consumuri reduse de energie.deşeuri agresive. investitorilor. . Alinierea la standardele de protecţia mediului: . Lista cuprinde următoarele elemente: 1. 3. Nivelul cercetării – dezvoltării: . . .teme de cercetare – dezvoltare destinate evoluţiei spre o întreprindere „curată”. elemente Favorabile şi Ameninţări) propune o serie de analize efectuate de un grup de specialişti şi directori ai firmei în cadrul unor sesiuni de discuţii grupate pe următoarele teme: 1. Aceasta propune o serie de elemente de analiză. O variantă de check-list pentru stabilirea poziţiei firmei a fost elaborată de conferenţiarul K.needucat/educat în spiritul protecţiei mediului.produse tehnologice poluante. Nivelul de pregătire al personalului: . Punctele slabe: . Astfel fiecare firmă trebuie să se angajeze în activităţile de protecţia mediului pornind de la o versiune strategică. 4. Asemenea acţiuni vor permite firmei atât să îşi îmbunătăţească imaginea şi implicit poziţia pe piaţă şi în cadrul sectorului concurenţial. O altă variantă este cunoscută sub numele de analiza SWOT (de la Strengts. Punctele tari ale întreprinderii (în raport cu protecţia mediului): . Guvernului. înaintea concurenţilor.Comportarea conducerii: .realizate pornind de la materii prime neregenerabile/regenerabile şi reciclabile. 56 .cunoaşte doar vechile tehnologii/poate să le opereze pe cele noi.să facă cunoscute preocupările lor în domeniu protecţiei mediului. . . . nepoluante.slab/înalt. cât şi să angajeze oameni de bună calitate. .directorii angajaţi în politica de protecţia mediului. Produse: . Slabe. Să demonstreze clienţilor.

Servicii auxiliare: . . . Evident că cele trei metode prezentate mai sus nu sunt complementare decât în mică măsură ele vizând în fond acelaşi obiectiv. .descentralizarea responsabilităţilor privind protecţia mediului.. În discuţia de angajare se recomandă să apară întrebări care vizează poziţia candidatului în raport cu importanţa protecţiei mediului.controlul emisiilor. Controlul producţiei: .conducere: .sporirea controalelor (şi eventual a amenzilor sau a altor măsuri restrictive).controlul deşeurilor. . . scenarii.apar probleme de recrutare şi păstrare a personalului. B. Ulterior. Elemente favorabile: . astfel: . 4. Elemente defavorabile: .posibilitatea de a pătrunde pe pieţe noi. Proiectarea producţiei: .pe termen mediu. Însă dacă o firmă doreşte. .respectarea strictă a prescripţiilor procesului. 3. . .legislaţie care impune o suplimentare a investiţiilor şi riscă să facă produsele necompetitive. .reducerea pierderilor de energie. presei care vizează întreprinderea.alţi concurenţi câştigă segmente din piaţa firmei cu produse mai „verzi”.evidenţa consumurilor specifice şi a recuperărilor.economii pe seama reducerii consumului de materii prime şi energie. .eliminarea produselor poluante.alegerea utilajelor corespunzătoare. Pornind de la rezultatele analizei SWOT se pot căuta soluţii prin sesiuni de brainstorming. .controlul procesului de fabricaţie şi a produsului rezultat. alte metode care să permită punerea la punct a unei strategii corespunzătoare.certitudinea că firma este pregătită în raport cu legislaţia în domeniu. preocupările trebuie să apară la toate nivelele. . consumurilor specifice. Controlul calităţii: . Planul strategic al firmei se materializează într-un set de măsuri şi apoi în transpunerea lor în practică aşa cum se ilustrează în continuare Planificarea producţiei: .evidenţierea pierderilor. .eliminarea şanselor de accidente. .educaţia corespunzătoare a personalului.zgomot.acţiuni ale partidelor ecologiste. . Personalul firmei Personalul firmei trebuie să fie educat în spiritul protecţiei mediului.a fi printre primi care reproiectează un produs pentru a-l face mai „verde”.popularizarea obiectivelor ecologice ale întreprinderii.directori nepreocupaţi de problemele protecţiei mediului.identificarea consecinţelor unei proaste funcţionări. poate să adopte una din metodele la care va adapta şi elementele care apar doar în cele două. existenţa întreprinderii este ameninţată. 57 . . . acţiune care trebuie să înceapă încă de la angajarea personalului.

.protecţia personalului: . experienţele naţionale şi internaţionale. pe cât posibil. instrumentele de gestiune „a posteriori” a poluărilor etc. Ea constă în amplasarea acestor activităţi astfel încât să se evite. . -salarii şi prime: . .reducerea timpului de lucru în asemenea zone. informarea administrativă şi publică. etc. care au fost preluate de Legea Protecţiei Mediului nr. pereţilor. 1. locală şi generală..activităţi comune cu sindicatul pe linia protecţiei mediului.asigurarea de vestiare.. . . bea. compuşii chimici).echipament corespunzător de protecţie. consecinţele negative potenţiale asupra zonelor locuite sau ariilor protejate. spălătorii pentru echipamentul contaminat. . Toate acestea exercită o acţiune complexă îndreptată spre realizarea scopului protecţiei mediului.educaţie în spiritul conservării mediului. protecţia mediului presupune în vederea realizării semnificaţiilor sale.interzicerea de a mânca. În acest sens. duşuri. . conservării şi ameliorării calităţii acestuia.asigurarea unei depozitări sigure a substanţelor cu probleme. care conduc la dezvoltarea durabilă a societăţii.din proiectarea şi exploatarea instalaţiilor: .colaborarea cu sindicatele: . 137/1995 şi o serie de alte reglementări juridice. . .minimizarea producerii şi scăpărilor de fum.procese în instalaţii închise şi cu manipulare din exterior. Fără îndoială întreprinderea va trebui să ţină seama şi de efectele pe care condiţiile de muncă le au asupra muncitorilor(temperatura.interzicerea accesului persoanelor care nu au ce căuta în zonele cu grad sporit de toxicitate. . desfăşurată „pe baza principiilor şi elementelor strategice.o întreţinere foarte bună.asigurarea unei ventilaţii foarte bune. . Implantarea activităţilor – este una dintre cele mai vechi metode preventive de luptă împotriva poluării pe care o pot produce anumite activităţi economico-sociale. . bilanţul de mediu (ecoauditul). podelelor. Concret realizarea unor condiţii bune de muncă se poate asigura: . de natură politică.integrarea problemelor de protecţie a mediului în pregătirea profesională. zgomotul şi vibraţiile.existenţa unor afişe şi panouri avertizoare vizibile. fuma în zonele contaminate. . radiaţiile. periculozitate. În categoria procedurilor preventive de realizare a protecţiei mediului se înscriu: implantarea activităţilor. . economică sau educaţională.includerea considerentelor de mediu în contractele colective. .formarea personalului : . . acţiunea concentrică şi coordonată a mai multor factori. pulberi. În acest scop se acţionează pe următoarele căi: 58 . multidimensională.contacte cu comunitatea locală. au acreditat o serie de tehnici şi modalităţi de realizare a protecţiei mediului. omologarea produselor şi aparatelor. 5.criterii ecologice în promovarea şi salarizarea oamenilor. .implicarea membrilor familiei angajaţilor. juridico-instituţională. Acestea nu sunt întotdeauna exprimate într-o formă directă şi sistematică dar se desprind destul de clar din prevederile acestor acte normative.prime pentru realizări în domeniul protecţiei mediului.spălări şi curăţiri frecvente ale instalaţiilor. . Proceduri preventive de realizare a protecţiei mediului Înţeleasă ca o activitate complexă.din organizarea muncii: .programe concrete specifice locului de muncă.

în vederea aplicării unor măsuri mai severe de prevenire şi combatere a poluării. Această evaluare permite titularilor de activităţi să le gestioneze în mod corespunzător.). Autoritatea centrală de mediu pune la dispoziţia celor interesaţi datele centralizate privind starea de mediu. pe calea zonelor de protecţie sanitară. a diminua poluarea. care nu se exclud reciproc şi pot fi executate consecutiv sau concomitent: bilanţ de mediu de nivel 0. Autorităţile administraţiei publice centrale sau locale sunt obligate să comunice autorităţii centrale pentru protecţia mediului. De asemenea. cuprinse în Regulamentul general de urbanism ori în planurile urbanistice generale sau regulamentele locale de urbanism. Persoanele fizice şi juridice sunt obligate să informeze autorităţile competente şi populaţia în caz de eliminări accidentale de poluanţi în mediu sau de accident major. accesul la informaţie privind calitatea mediului este considerat o garanţie a dreptului fundamental la un mediu sănătos. în aglomerările umane expuse unei puternice poluări atmosferice. produsă de autovehicule sau de activităţi economico-industriale se pot institui zone speciale de protecţie. stabilesc o serie de reguli şi cerinţe pe care trebuie să le îndeplinească terenurile destinate amplasării localităţilor. De asemenea. condiţii pentru amplasarea unităţilor administrativ-gospodăreşti. În cazul autorizării administrative a activităţilor economice şi sociale cu impact asupra mediului aducerea la cunoştinţa şi dezbaterea publică a raportului studiului de impact reprezintă o etapă obligatorie a procedurii de eliberare a acordului şi / sau autorizaţiei de mediu. care stabilesc regulile de bază privind modul de ocupare a terenurilor (reguli cu privire la păstrarea integrităţii mediului şi protejarea patrimoniului natural şi construit). pertinente şi complete constituie atât pentru administraţie cât şi pentru public un instrument eficient de conştientizare a riscurilor sau de cunoaştere a situaţiei mediului. periodică şi obiectivă a performanţelor sistemelor de gestiune şi echipamentelor unei unităţi economice sau sociale. produselor chimice ori poluării transfrontaliere (deşeuri şi mărfuri periculoase). prin instituirea regulilor de sănătate publică. precum şi să aprecieze potenţialele pericole de producere a pericolelor ecologice. instruirea şi educaţia populaţiei sunt considerate modalităţi de implementare a principiilor şi elementelor strategice de protecţie a mediului. Cunoaşterea problemelor ecologice. bilanţul de mediu (ecoauditul) constă în evaluarea sistematică. pe calea unui informări prompte. În ţara noastră. în scopul de a supraveghea incidentele activităţilor sale asupra mediului. se prevăd restricţii de amplasare a anumitor construcţii sau desfăşurare de activităţi care ar putea prejudicia mediul. clădirilor. Informaţia de mediu trebuie să fie accesibilă oricărei persoane fizice ori juridice. Ca instrument de gestiune a mediului. În funcţie de gradul de impact asupra mediului sunt prevăzute trei tipuri de bilanţuri de mediu. 59 .prin intermediul regulilor de urbanism. în condiţiile respectării dispoziţiilor legale de protecţie a mediului. Statul are obligaţia de a informa de urgenţă alte state susceptibile de a fi afectate de orice situaţie sau de orice eveniment care ar putea cauza efecte prejudiciabile asupra mediului lor. de date necesare pentru controlul şi buna gestiune va resurselor naturale. asigurate între întreprinderile industriale şi teritoriile protejate. programele şi politica naţională în materie. aplicarea programelor şi a convenţiilor internaţionale în materie de mediu. deşeurilor. realizarea sistemului naţional de monitorizare integrală de fond şi de impact. toate informaţiile solicitate de acestea referitoare la impactul negativ asupra mediului. respectiv agenţiilor teritoriale. ori zonelor de protecţie sanitară create în jurul surselor de apă ori instalaţiilor de captare. în cadrul luptei împotriva poluării aerului. etc. De pildă. şi de a-i stimula să acţioneze pentru a preveni sau cel puţin. bilanţ de nivel i şi bilanţ de mediu de nivel II. normele de igienă referitoare la zonele de locuit. De asemenea. refuzul de a le comunica trebuie să fie motivat şi justificat doar prin protejarea secretelor enumerate în directivele comunitare (90/313). statele trebuie să promoveze schimbul de informaţii. reguli de amplasare a construcţiilor (amplasarea faţă de căile de circulaţie.

de asemenea. dar și asupra celui creat de om. atunci când ea nu ar trebui să aibă loc. Măsurile de prevenire nu pot conduce la eliminarea totală a poluării. și prezervarea resurselor naturale și artificaile în condițiile unui minim impact negativ asupra cadrului natural – în special. Formulaţi câteva consideraţii personale în sprijinul creşterii eficacităţii politicilor de mediu ? 60 . CHESTIONAR DE EVALUARE (Modulul IV) 1. Cum se grupează politicile de protecţia mediului ? 3. conservarea şi ameliorarea mediului.Politicile pot fi formulate la nivel statal și la nivel de firmă. Care sunt principalii artizani în coordonarea şi aplicarea politicilor de mediu ? 5. desfășurată pe baza principiilor și elementelor strtegice care conduc la dezvoltarea durabilă a societății utilizează diverse căi în scopul minimizării sau anulării consecințelor negative potențiale asupra zonelor locuite sau ariilor protejate. la dispunerea încetării temporare sau definitive a activităţii lor generatoare de poluare. dar corespunzătoare.Prevenirea şi combaterea poluării este o activitate complexă desfăşurată de-a lungul mai multor faze. Care sunt elementele care pot sprijini şi susţine politicile de mediu ? 4. . Controlul constituie şi principala formă de depistare şi angajare a răspunderii juridice pentru nerespectarea reglementărilor privind protecţia. existenţa unor planuri. în vederea unei bune gestionări a situaţiei de urgenţă. dinainte pregătite. . însă dreptul poate intervenii când această poluare este generată. formularea de recomandări pentru înscrierea în parametrii legali. El poate conduce. Acest lucru presupune. aplicarea de măsuri de urgenţă. fiecare cu instrumente şi mijloace specifice de realizare. Apariţia unor cazuri de poluări accidentale necesită adoptarea anumitor măsuri de limitare şi înlăturare a efectelor şi consecinţelor negative produse asupra mediului. produsului ori obiectului cu risc de mediu. El este necesar pentru a verifica respectarea prescripţiilor stabilite prin actul de autorizare administrativă. după care trebuie reînnoite şi cu această ocazie verificată îndeplinirea cerinţelor legale. apoi toate autorizaţiile de mediu sunt valabile un termen nelimitat. Care este elementul esenţial prin prisma căruia trebuie analizate politicile de protecţia mediului ? 2.Politica de mediu reprezintă o formă de oriectare și organizare a activității având ca obiectiv conturarea cadrului de desfășurate a tuturor acțiunilor umane astfel încât să se atingă optimul în asigurarea echilibrului între o dezvoltare economică dinamică. iar riscul de poluare trebuie prevăzut şi gestionat în caz de producere. SCHEMĂ RECAPITULATIVĂ . după care să se acţioneze eficient în caz de apariţie a crizei.Protecția mediului înțeleasă ca o activitate complexă multidimensională. Controlul „a posteriori” priveşte etapa care urmează autorizării activităţii.

etaloanele după propriile metode de cercetare. a ocupat . dar nu în mod organizat. Sunt bine cunoscute observaţiile privind schimbările climatice. umiditatea. Supravegherea mediului s-a făcut de-a lungul timpului. populaţia s-a dublat). diverşi parametri ai mediului: temperatura. realizată prin intermediul diverselor sisteme de măsurare. Evoluția activității de observare și control a calității mediului Problemele controlului calităţii mediului s-au pus după ce omenirea .MODULUL V MONITORINGUL DE MEDIU. pe care le găsim în scrierile din antichitate. asociaţii de specialişti care s-au întrunit în cadrul unor ample manifestări de specialitate în cadrul cărora s-au 61 . Ele au fost sintetizate în lucrări pe baza lor efectuându-se o serie de prognoze şi estimări. Aceştia au lucrat la început independent. cu ajutorul cărora au fost înregistraţi . romane. la utilizarea standardelor ţărilor lor. Odată cu dezvoltarea ştiinţei acestea devin o preocupare sistematică şi metodică.parcurgând o evoluţie scurtă (la scară geologică) . aşa-numitul monitoring ecologic sau monitoring integrat. pe perioade îndelungate . Conceptul de dezvoltare durabilă 4. a afectat sau transformat ecosistemele naturale şi a provocat un flagel necunoscut până atunci: poluarea. radiaţia solară. toată suprafaţa planetei. În timp s-a manifestat şi concretizat tendinţa de unificare a unităţilor de măsură pentru toţi aceşti parametri. în cel mai fericit caz .s-a înmulţit (de multe ori. calendarele egiptene. Agenda XXI 1. aceste intervenţii ale omului au declanşat o serie de procese care periclitează viitorul omenirii şi al planetei. inundaţiile etc. Pentru o facilă înţelegere a acestei perspective şi în vederea determinării capacităţii de instituire a măsurilor de redresare şi reconstrucţie ecologică. coordonarea activităţilor de experimentare şi cercetare. ajungându-se . incaşe etc. la intervale mici. Observarea şi analizarea mediului s-a efectuat mai ales de către oamenii de ştiinţă. a modificat-o profund. nivelul şi viteza de scurgere a apelor. fiecare alegându-şi reperele. Un control real al calităţii mediului trebuie realizat pe baza unor principii şi reguli stricte şi unitare. DEZVOLTAREA DURABILĂ Structura/obiectivele modulului 1. a unităţilor de măsură. s-a impus organizarea şi desfăşurarea unei ample acţiuni de control a calităţii mediului . Aceste aspecte au favorizat şi accelerat procesul de înfiinţare a unor comitete. făcându-se trecerea de la urmărirea şi consemnarea empirică la studiul sistematic. Evoluția activității de observare și control a calității mediului 2. În timp s-a impus uniformizarea metodelor de lucru. informarea reciprocă în legătură cu fazele parcurse şi performanţele atinse. ştiinţific al tuturor acestor indicatori (factori).. summeriene. sub o formă sau alta . unanim acceptate. secetele. Monitoringul ecologic/integrat 3. Interacţionând. aztece.

. Problema fundamentală a monitoring-ului ecologic/integrat constă în preîntâmpinarea . vitezele. Problemele fundamentale care au apărut şi care şi-au căutat răspunsul au fost: • cine realizează şi finanţează sistemul de control al calităţii mediului? • care sunt scopurile şi obiectivele programului de monitoring? • ce metode trebuie folosite în măsurarea sistematică în timp a variabilelor şi proceselor? • care este scara de timp în care se realizează monitoring-ul şi care este frecvenţa de colectare a datelor? • ce variabile şi procese au fost alese şi care sunt cele mai eficiente. . la un ansamblu de parametrii şi indicatori. 4. Principiile de realizare a monitoring-ului ecologic/integrat sunt de trei tipuri: . care constituie baza. elocvente. curenţii.principii ştiinţifice .evaluarea cuantificată a structurilor şi a modului de funcţionare a proceselor ecologice. parametrii de radioactivitate . Monitoring-ul ecologic/integrat urmăreşte: . istorici. care vizează activitatea instituţiilor care sunt abilitate să organizeze şi să desfăşoare monitoring ecologic/integrat. de lungă durată.elaborat materiale cuprinzând rezultatele obţinute. relevante variabile care pot satisface obiectivele programului de monitoring al mediului? 2. monitoring-ul integrat reprezintă un sistem complet de achiziţie a datelor privind calitatea mediului. sistematice. cei care urmăresc factorii climatici (temperatura. În ţara noastră s-a acceptat şi este consacrată sintagma monitoring integrat. cât mai devreme posibil . dar se foloseşte şi formula monitoring ecologic/integrat. parametrii legaţi de nevoile umane . . parametrii biologici . .principii instituţionale . în concordanţă cu complexitatea proceselor din natură. 6. totul efectuându-se pe bază de analize detaliate. Pentru aceasta trebuie apreciat sensul în care reacţionează mediul.). cu caracter specific şi cu caracter prospectiv. 5. Parametrii care se urmăresc în monitoring-ul ecologic/integrat sunt următorii: 1. transparenţa etc. care puteau fi accesate de către toţi cei interesaţi. sociologici.. nebulozitatea. precipitaţiile. obţinuţi prin măsurarea radioactivităţii globale.prognozarea sensului.compararea stării mediului cu intensitatea activităţilor socio-economice. insolaţia. a acţiunilor negative rezultate din activităţile umane. monitoring-ul ecologic reprezintă sistemul de supraveghere sistematică şi continuă a stării mediului şi a componentelor sale sub influenţa factorilor naturali şi antropici. parametrii geofizici .realizarea unui sistem integrat de înregistrări metodice. cei care evidenţiază conţinutul diferitelor substanţe chimice în diversele subsisteme ale mediului. evoluţia subsistemelor care îl compun. În sens ecologic. legaţi de alimente şi apa potabilă. În sens tehnologic.modelarea situaţiilor constatate. obţinut pe baza unor măsurători sistematice. Obiectivele monitoring-ului ecologic/integrat pot fi cu caracter general. fundamentarea ştiinţifică a activităţii de protecţia 62 . 2. a tendinţelor şi schimbărilor care au loc. cu acoperire spaţială şi temporală care pot să asigure posibilitatea controlului poluării. . Monitoringul ecologic/integrat Pentru termenul ”monitoring” (controlul calităţii mediului) există două sensuri: unul ecologic şi unul tehnologic. curenţii de aer etc.) şi hidrologici (debitele lichide şi solide. parametrii geochimici . de zgomot etc. parametrii de evidenţiere a unor surse de afectare a mediului. 3. Este necesar ca monitoring-ul ecologic/integrat să fie abordat sistemic. holistic. epidemiologici. care constau în inventarul speciilor existente (evidenţierea biodiversităţii). de lungă durată.

în cazul unei modificări substanţiale a instalaţiilor existente şi a unor proiecte publice/private.. Controlul privind respectarea cu stricteţe a măsurilor adoptate în scopul arătat se va exercita . în cazul când aceasta nu este posibilă. care acordă dreptul de a exploata în totalitate sau în parte o instalaţie în anumite condiţii care să confere siguranţa că instalaţia corespunde cerinţelor legii. . Acordul integrat de mediu este actul tehnico-juridic. care să asigure că instalaţia corespunde cerinţelor legale. pentru reducerea emisiilor provenite din unele activităţi preponderent industriale care pot afecta aerul. Condiţiile de autorizare trebuie reexaminate şi actualizate periodic. În cazul neîndeplinirii condiţiilor legale cerute de lege se va refuza . elaborează. în acord cu respectarea legislaţiei în vigoare şi a obligaţiilor din convenţiile internaţionale din acest domeniu. stabilirea valorilor limită de emisie. de asemenea. apa şi solul. prin care se conferă dreptul de a stabili condiţiile de realizare a unei activităţi încă din etapa de proiectare. Autoritatea competentă pentru protecţia mediului are o serie de atribuţii. Şi autorizaţia poate fi eliberată pentru una sau mai multe instalaţii ori părţi ale instalaţiilor situate pe acelaşi amplasament şi exploatate de către acelaşi titular. fie numai pentru anumite părţi ale instalaţiilor situate pe acelaşi amplasament. Prin acest act normativ au fost stabilite măsurile necesare pentru prevenirea sau. conform legii. emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului.34/2002.mediului. Autorizaţia integrată de mediu este actul tehnico-juridic emis de autorităţile competente pentru protecţia mediului conform dispoziţiilor legale în vigoare. comunicându-se acest fapt titularului activităţii în termen de 30 de zile de la data depunerii documentaţiei. Autoritatea competentă pentru protecţia mediului poate emite acordul şi/sau autorizaţia integrată de mediu numai cu respectarea abordării integrate a tuturor elementelor şi factorilor de mediu. motivat . în funcţie de natura şi de potenţialul lor de transfer al poluării de la un element şi factor de mediu la altul etc. Potrivit legii. potrivit definiţiei cuprinsă în Anexa II la Ordonanţa de Urgenţă nr. la care ţara noastră este parte. Acordul poate fi eliberat fie pentru una sau mai multe instalaţii. prin acordul integrat şi autorizaţia integrată de mediu. conform prevederilor legale. verifică aplicarea măsurilor de utilizare eficientă a energiei etc. verifică luarea măsurilor necesare pentru a se evita orice poluare semnificativă. Autorizaţia integrată de mediu care se emite trebuie să cuprindă şi să impună toate condiţiile care să garanteze că instalaţia îndeplineşte cerinţele prevăzute de aceasta. publică anual inventarul principalelor emisii şi surse responsabile de poluare şi pune la dispoziţie publicului rezultatele supravegherii emisiilor în mediu. condiţiile necesare pentru emiterea acordului şi/sau autorizaţiei integrate de mediu sunt următoarele: verificarea cuprinderii în autorizaţie a tuturor condiţiilor menite a asigura realizarea unui nivel ridicat de protecţia mediului. orice autoritate a administraţiei publice centrale şi/sau teritoriale pentru protecţia mediului. Autoritatea competentă este. avizează şi aprobă procedurile şi măsurile care se impun a fi luate. între care: coordonează şi controlează modul de aplicare a prevederilor legale în domeniu.34/2002. reducerii şi controlului poluării a fost adoptată recent o nouă reglementare: Ordonanţa de Urgenţă nr. în situaţiile când: poluarea cauzată de instalaţie necesită revizuirea valorilor limită de emisie existente la autorizare sau necesită stabilirea de noi valori limită de emisie. considerat în întregul său. luarea în considerare a informaţiilor şi concluziilor pertinente. în întregul său. competenţa în această materie aparţine autorităţii pentru protecţia mediului. acordarea autorizaţiei integrate de mediu. precum şi a celor din studiul de impact privind efectele asupra mediului pentru instalaţiile noi. în special pentru poluanţii susceptibili de a fi evacuaţi de instalaţia respectivă în cantităţi semnificative. Reexaminarea este obligatorie.principii operaţionale . schimbările substanţiale ale celor mai bune tehnici disponibile permit o reducere semnificativă a 63 . care relevă modul concret în care se lucrează în monitoring-ul ecologic/integrat În scopul abordării integrate a măsurilor ce se impun a fi luate în vederea prevenirii. astfel încât să se atingă un nivel ridicat de protecţie a mediului. în principal . sunt stabilite măsuri speciale pentru gestionarea deşeurilor.

politice etc. Aşa fiind. distrugerea stratului de ozon. O astfel de abordare însă nu permite tuturor ţărilor o dezvoltare susţinută. Titularii activităţilor potenţial periculoase au obligaţia să solicite şi dreptul să obţină. pentru evitarea oricărui risc de poluare şi pentru aducerea amplasamentului şi a zonelor afectate într-o stare care să permită reutilizarea acestora. creşterea suprafeţelor de deşert etc. Este regretabil. prezentat succint mai sus. luarea măsurilor corespunzătoare pentru înlăturarea imediată a efectelor unei eventuale poluări semnificative. neputând şi netrebuind să constituie singura posibilitate de abordare a chestiunii în cauză. prevederile unor noi reglementări legale o impun. de asemenea. Principalele obligaţii ale titularilor de activităţi privind exploatarea instalaţiilor poluante se referă la: luarea măsurilor de prevenire eficientă a poluării. întreprinse pentru protejarea mediului se înscrie perfect în cadrul marcat de principiile dezvoltării durabile. Cele prezentate se constituie într-un argument puternic în susţinerea şi promovarea acţiunilor de integrare a obiectivelor economice şi a celor ecologice. faptul că nu este sesizată problema necesităţii participării tuturor ţărilor la rezolvarea problemelor globale ale protecţiei mediului (schimbări climatice. ca şi ştiinţa medicală. desigur. incluzând şi acţiunile de protecţia mediului. încă din etapa de proiectare.emisiilor. utilizarea eficientă a energiei. economice. fără a se ţine cont deloc de necesitatea protejării mediului. de a contribui la rezolvarea celor globale. 554/2005 privind contenciosul administrativ.). după caz. în cazul încetării definitive a activităţii. Adoptarea reglementării privind controlul integrat al mediului reprezintă un pas (mic. Ideea de a evalua mai întâi paguba şi abia apoi de a o remedia este discutabilă. iar eficientizarea măsurilor . Până acum douăzeci de ani s-a acordat prioritate creşterii economice. repararea). siguranţa exploatării şi a desfăşurării activităţii face necesară recurgerea la alte tehnici. nu conţine nici o reglementare expresă referitoare la modul în care titularul unei activităţi pentru care este necesară emiterea autorizaţiei integrate poate cenzura profesionalismul şi buna-credinţă a autorităţii de mediu. Încălcarea prevederilor legale în materie atrage răspunderea civilă sau contraveţională. juridice. Actul normativ privind controlul integrat al mediului. se va putea opera numai după ce s-a cerut şi obţinut acordul şi/sau autorizaţia integrată de mediu necesare. Cererea de autorizare se va face pentru toate părţile de instalaţie şi pentru toate elementele susceptibile de a fi modificate. Pentru conceptul de dezvoltare durabilă este fundamentală necesitatea integrării obiectivelor economice cu cele ecologice şi de protecţia mediului. În cazul ţărilor în curs de dezvoltare sunt mai frecvente împrejurările care produc pagube ecologice şi care antrenează consecinţe grave asupra sănătăţii generaţiilor prezente şi viitoare. are un principiu confirmat: prevenirea este întotdeauna mai bună şi mai economică decât tratarea (remedierea. considerăm că refuzul nejustificat ori neîntemeiat al eliberării autorizaţiei va putea fi atacat în condiţiile şi după procedura prevăzute de Legea nr. de la autorităţile pentru protecţia mediului. putându-se chiar susţine o astfel de strategie prin faptul că o economie stabilă generează fonduri şi îşi poate permite să susţină o intensă muncă socială în domeniul protecţiei mediului. dar important) în direcţia asigurării unei protecţii eficiente a mediului. Perspectiva creşterii economice înaintea protecţiei mediului este posibilă. luarea măsurilor necesare pentru prevenirea accidentelor şi limitarea consecinţelor acestora. astfel încât pagubele ecologicoeconomice să fie minimalizate. prevăzută de titularul activităţii. în special prin recurgerea la cele mai bune tehnici disponibile. luarea măsurilor necesare. în special materiale. evitându-se sau reducându-se impactul asupra mediului. Managementul ecologic. confruntate fiind cu probleme severe de protecţia mediului pe plan local . Orice schimbare a modului de exploatare a instalaţiei. 64 . evitarea producerii de deşeuri ori neutralizarea şi eliminarea acestora atunci când s-au produs. nu mai au disponibilităţi. acordul integrat de mediu şi autorizaţia integrată de mediu pentru toate activităţile aflate în desfăşurare. formele grave de manifestare a deteriorării componentelor mediului înconjurător au impus schimbarea acestei optici. Ţările mai sus menţionate .

Până acum douăzeci de ani s-a acordat prioritate creşterii economice. Una dintre definiţiile generale ale conceptului de dezvoltare durabilă precizează că acesta are ca obiectiv general găsirea optimului interacţiunii între patru sisteme: economic. fără a se ţine cont deloc de necesitatea protejării mediului. Conceptul de dezvoltare durabilă Pentru conceptul de dezvoltare durabilă este fundamentală necesitatea integrării obiectivelor economice cu cele ecologice şi de protecţia mediului. în urmă cu puţină vreme. hrană. apă. prezentând aspecte particulare în fiecare stat).). . Este regretabil. având în vedere o distribuţie mai echitabilă a resurselor şi accentuarea laturilor calitative ale producţiei. repararea). locuinţă şi societate. care să profite întregii omeniri a fost conştientizată târziu. Cele prezentate se constituie într-un argument puternic în susţinerea şi promovarea acţiunilor de integrare a obiectivelor economice şi a 65 . faptul că nu este sesizată problema necesităţii participării tuturor ţărilor la rezolvarea problemelor globale ale protecţiei mediului (schimbări climatice. a pământului astfel încât el să ofere şi generaţiilor viitoare condiţii normale de viaţă şi dezvoltare. Necesitatea asigurării unei dezvoltări durabile pe Terra. .parte bună. 1. Managementul ecologic. O astfel de abordare însă nu permite tuturor ţărilor o dezvoltare susţinută. perspectivele sumbre ale degradării (nu numai continue. de a contribui la rezolvarea celor globale. dar şi rapide şi de o amploare alarmantă) s-a intrat într-un soi de panică generală a cărei . politicienii şi oamenii de decizie. Nivelul optim corespunde acelei dezvoltări de lungă durată care poate fi susţinută de către cele patru sisteme.asigurarea creşterii populaţiei la un nivel acceptabil (creştere demografică controlată). neputând şi netrebuind să constituie singura posibilitate de abordare a chestiunii în cauză. monetar. de asemeni.reorientarea tehnologiilor şi punerea sub control a riscurilor. formele grave de manifestare a deteriorării componentelor mediului înconjurător au impus schimbarea acestei optici. . supravegherea impactului activităţilor economice asupra mediului. creşterea suprafeţelor de deşert etc. conceptul de dezvoltare durabilă s-a impus în întreaga lume. Cerinţele minime pentru asigurarea dezvoltării durabile includ: . ca şi ştiinţa medicală. tehnologic.salvare.redimensionarea creşterii economice. căutării soluţiilor locale sau globale. Perspectiva creşterii economice înaintea protecţiei mediului este posibilă. întreţinerea diversităţii ecosistemelor. . ambiental şi uman. ca obiectiv strategic ( evident. este reprezentată de creşterea gradului de preocupare a oamenilor pentru găsirea şi punerea în operă a ideilor şi măsurilor de . dar din momentul când s-au întrevăzut .conservarea şi sporirea resurselor naturale.eliminarea sărăciei în condiţiile satisfacerii nevoilor esenţiale pentru un loc de muncă. economice. energie. are un principiu confirmat: prevenirea este întotdeauna mai bună şi mai economică decât tratarea (remedierea. care au înţeles acuitatea acestor probleme. de către toată lumea . Ţările mai sus menţionate – confruntate fiind cu probleme severe de protecţia mediului pe plan local – nu mai au disponibilităţi. putându-se chiar susţine o astfel de strategie prin faptul că o economie stabilă generează fonduri şi îşi poate permite să susţină o intensă muncă socială în domeniul protecţiei mediului. în special materiale.Ultimele două decenii au fost consacrate de către specialiştii.descentralizarea formelor de guvernare. financiar. Datorită importanţei sale capitale. distrugerea stratului de ozon. Ideea de a evalua mai întâi paguba şi abia apoi remedierea este discutabilă. . În cazul ţărilor în curs de dezvoltare sunt favorizate pagubele ecologice şi consecinţele acestora asupra sănătăţii generaţiilor prezente şi viitoare. tehnice sau politice care au condus la dezvoltarea şi afirmarea unui nou domeniu al tehnicii şi practicii inginereşti prin care proiectele şi activităţile se abordează sub toate aspectele (economic. creşterea gradului de participare la luarea deciziilor privind mediul şi coroborarea acestora cu dezvoltarea ţărilor pe plan naţional şi internaţional. social şi ecologic) în relaţia lor cu mediul şi care necesită o muncă de sinteză şi de coordonare a unei echipe multidisciplinare: ingineria mediului.

Rezultatul acestei Conferinţe – la care au participat şefi de state şi personalităţi guvernamentale de pe întreg globul. protecţia şi promovarea sănătăţii umane.descentralizarea formelor de guvernare. în continuare. împreună cu delegaţi ai agenţiilor Naţiunilor Unite. . Reţinem. întreţinerea diversităţii ecosistemelor.reorientarea tehnologiilor şi punerea sub control a riscurilor. energie. de mare amploare. În scopul prezentat mai sus au avut loc mai multe reuniuni internaţionale. gospodărirea viabilă a terenurilor. ai organizaţilor internaţionale guvernamentale şi neguvernamentale – a fost adoptarea AGENDEI XXI (“Agenda Schimbării”). Cerinţele minime pentru asigurarea dezvoltării durabile includ: . combaterea sărăciei. adoptarea deciziilor pentru dezvoltarea durabilă. tehnologic. protecţia atmosferei.celor ecologice.un soi de panică generală a cărei “parte bună” este reprezentată de creşterea gradului de procupare a oamenilor pentru găsirea şi punerea în operă a ideilor şi măsurilor de “salvare” a pământului astfel încât el să ofere şi generaţiilor viitoare condiţii normale de viaţă şi dezvoltare. Din el se desprind principiile şi acţiunile care – puse în aplicare cu consecvenţă şi seriozitate – asigură dezvoltarea durabilă a omenirii. având în vedere o distribuţie mai echitabilă a resurselor şi accentuarea laturilor calitative ale producţiei. Una dintre definiţiile generale ale conceptului de dezvoltare durabilă precizează că acesta are ca obiectiv general găsirea optimului interacţiunii între patru sisteme: economic. Agenda XXI reprezintă un document deosebit de amplu şi generos. la cumpăna dintre milenii. dezvoltarea durabilă a agriculturii şi a 66 . în urmă cu puţină vreme. apă. incluzând şi acţiunile de protecţia mediului. supravegherea impactului activităţilor economice asupra mediului.eliminarea sărăciei în condiţiile satisfacerii nevoilor esenţiale pentru un loc de muncă. schimbarea modelelor de consum. Nivelul optim corespunde acelei dezvoltări de lungă durată care poate fi susţinută de către cele patru sisteme. monetar. social şi ecologic) în relaţia lor cu mediul şi care necesită o muncă de sinteză şi de coordonare a unei echipe multidisciplinare: ingineria mediului. dar din momentul când s-au întrevăzut – de către toată lumea – perpectivele sumbre ale degradării (nu numai continue. astfel încât pagubele ecologicoeconomice să fie minimalizate. financiar.redimensionarea creşterii economice. hrană. care au culminat cu “Întâlnirea la Vârf a Pământului” – Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare. . într-o enumerare selectivă. Agenda XXI Necesitatea asigurării unei dezvoltări durabile pe Terra. Ultimele două decenii au fost consacrate de către specialiştii. cele mai importante acţiuni şi activităţi care trebuiesc întreprinse la nivel mondial: cooperarea internaţională.un plan de acţiune coerent) la problemele critice cu care se confruntă omenirea în prezent.asigurarea creşterii populaţiei la un nivel acceptabil (creştere demografică controlată). combaterea despăduririlor. populaţia şi viabilitatea.conservarea şi sporirea resurselor naturale. locuinţă şi societate. care să profite întregii omeniri a fost conştientizată târziu. creşterea gradului de participare la luarea deciziilor privind mediul şi coroborarea acestora cu dezvoltarea ţărilor pe plan naţional şi internaţional. Datorită importanţei sale capitale. . dezvoltarea montană durabilă. 2. care a avut loc la Rio de Janeiro în iunie 1992. document prin care se propun – la nivel de principii – soluţii (într. ambiental şi uman. dar şi rapide şi de o amploare alarmantă) s-a intrat într. aşezările umane viabile. prezentând aspecte particulare în fiecare stat). tehnice sau politice care au condus la dezvoltarea şi afirmarea unui nou domeniu al tehnicii şi practicii inginereşti prin care proiectele şi activităţile se abordează sub toate aspectele (economic. . . conceptul de dezvoltare durabilă s-a impus în întreaga lume. politicienii şi oamenii de decizie – care au înţeles acuitatea acestor probleme – căutării soluţiilor locale sau globale. combaterea deşertificării şi a secetei. economice. ca obiectiv strategic ( evident.

locuinţă şi societate. având în vedere o distribuţie mai echitabilă a resurselor şi accentuarea laturilor calitative ale producţiei. energie. .descentralizarea formelor de guvernare. conservarea diversităţii biologice. .prognozarea sensului. obţinut pe baza unor măsurători sistematice. întreţinerea diversităţii ecosistemelor. 2. apă. monitoring-ul ecologic reprezintă sistemul de supraveghere sistematică şi continuă a stării mediului şi a componentelor sale sub influenţa factorilor naturali şi antropici. la un ansamblu de parametrii şi indicatori. de lungă durată. hrană. protecţia şi gospodărirea oceanelor. a tendinţelor şi schimbărilor care au loc. creşterea gradului de participare la luarea deciziilor privind mediul şi coroborarea acestora cu dezvoltarea ţărilor pe plan naţional şi internaţional. . . . Care sunt cerinţele minime pentru asigurarea dezvoltării durabile ? Stabiliţi prin cel puţin trei parametri legătura strânsă existentă între: protecţia mediului.modelarea situaţiilor constatate. cu acoperire spaţială şi temporală care pot să asigure posibilitatea controlului poluării.compararea stării mediului cu intensitatea activităţilor socio-economice. . gospodărirea deşeurilor periculoase. protecţia şi gospodărirea apelor dulci. dezvoltarea durabilă şi viitorul omenirii ? Care este rolul reuniunilor internaţionale în dezvoltarea strategiilor consacrate asigurării unei dezvoltări durabile ? 67 . dar se foloseşte şi formula monitoring ecologic/integrat. supravegherea impactului activităţilor economice asupra mediului.Pentru termenul ”monitoring” (controlul calităţii mediului) există două sensuri: unul ecologic şi unul tehnologic.evaluarea cuantificată a structurilor şi a modului de funcţionare a proceselor ecologice.conservarea şi sporirea resurselor naturale. .localităţilor rurale. managementul biotehnologiei. În sens tehnologic. SCHEMĂ RECAPITULATIVĂ .eliminarea sărăciei în condiţiile satisfacerii nevoilor esenţiale pentru un loc de muncă. 3.Monitoring-ul ecologic/integrat urmăreşte: . .Cerinţele minime pentru asigurarea dezvoltării durabile includ: . În sens ecologic. . monitoring-ul integrat reprezintă un sistem complet de achiziţie a datelor privind calitatea mediului.redimensionarea creşterii economice.Dezvoltarea durabilă reprezintă acel model prin care se urmărește satisfacerea nevoilor societății actuale fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a avea acces la cel puțin aceleași condiții de viață ca și cele de azi.realizarea unui sistem integrat de înregistrări metodice. utilizarea în siguranţă a produselor chimice toxice etc. . În ţara noastră s-a acceptat şi este consacrată sintagma monitoring integrat.asigurarea creşterii populaţiei la un nivel acceptabil (creştere demografică controlată). . .reorientarea tehnologiilor şi punerea sub control a riscurilor. CHESTIONAR DE EVALUARE (Modulul V) 1.

Marinescu. 1997 Vl. Bucureşti. C. Godeanu. DREPTUL MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR.Publishing House. 1997 Fl. 2008 D. Fl. Edit. Rusu. “Şansa SRL”. 2007 M. Bucureşti. Bucureşti. “Naţional”. 1997 S. Dragoș.H.SURSĂ DE VENIT. Lupan. Edit. Grecu. Bran. Edit. M. Duţu. DREPTUL MEDIULUI. Diaconu. “LuminaLex”. București. Gh. Bucureşti. Edit. Economică. Mediamira. PROTECȚIA MEDIULUI INDUSTRIAL.Beck.4. Cluj-Napoca. 2001 E. Fl. DREPTUL COMUNITAR AL MEDIULUI. Bleahu. Bleahu. Bucureşti.2002 T. ELEMENTE DE MONITORING ECOLOGIC/INTEGRAT. “Lumina-Lex”. Marinescu. Edit. 2004 M. Rojanschi. 1997 D. Edit.2001 M. TRATAT DE DREPTUL MEDIULUI. În ce măsură credeţi că statele lumii trebuie să se implice pentru asigurarea dezvoltării durabile a societăţii ? A N E X E: B I B L I O G R A F I A COMPLETĂ A CURSULUI - - - M. DEȘEUL. 1996 Gh. DREPTUL MEDIULUI. PRIVEŞTE ÎNAPOI CU MÂNIE…PRIVEŞTE ÎNAINTE CU SPAIMĂ. Edit. Bucureşti. DREPTUL MEDIULUI. Economică. Bejan. A. Edit. ECOLOGIE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI. 2006 T. Mohan. Bucureşti. Şt. “Scaiul”. ”Bucura Mond”. Rojanschi. Edit. 2005 E. Negulescu şi colectivul. București. Marga. M. Manual general. Tehnică. Lupan. Edit. Bucureşti.C. POLITICI ŞI STRATEGII DE MEDIU. PROTECŢIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR. ARIILE PROTEJATE ŞI PROTECŢIA NATURII. HAZARDURI ȘI RISCURI NATURALE. ARCA LUI NOE ÎN SECOLUL XXI. București. Economică. Economică. Edit. Minea. Tratat elementar. A. R. Cluj-Napoca. Mediamira. Edit. VALENŢELE ECOLOGIEI POLITICE. TRATAT DE DREPTUL MEDIULUI. Bucureşti. Duțu. Ardelean. Edit. Bucureşti. Făiniş. INTRODUCERE ÎN POLITICA DE MEDIU A UNIUNII EUROPENE. Bucureşti. Edit. Edit. Univesul Juridic. Rusu. Velișcu. 2002 68 . București. Edit. 2004 D. PROTECŢIA ŞI INGINERIA MEDIULUI. 2006 Fl. Accent. Edit. Bran. Edit. Cluj-Napoca. 1995 Vl. 1993 M. Universitară.

periodică şi obliectivă a performanţei organizaţiei. • • • • Atmosferă – masa de aer care înconjoară suprafaţa terestră. după caz. agenţiile judeţene pentru protecţia mediului. a sistemenului de management şi a proceselor destinate protecţiei mediului. • Autorizaţie de mediu – act tehnico-juridic emis de autorităţile competente pentru protecţia mediului. elemente şi formaţiuni biogeografice. Antropic – cauzat sau determinat direct sau indirect de acţiunea omului. • Autorizaţie integrată de mediu – act tehnico-juridic emis de autorităţile competente. inclusiv realizarea obiectivelor şi ţintelor de mediu ale organizaţiei. • Autoritate competentă pentru protecţia mediului – autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.G L O S A R DE TERMENI • Acord de mediu – act tehnico-juridic prin care se stabilesc condiţiile de realizare a proiectului. • Arie naturală protejată – zona terestră. Areal – teritoriu populat de o specie sau de o populaţie. necesar pentru punerea acesteia în funcţiune. Audit de mediu – instrument managerial de evaluare sistematică. Agenţia naţională pentru protecţia mediului sau. autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului. conform dispoziţiilor legale în vigoare privind prevenirea şi controlul integrat al poluării. care dă dreptul titularului de proiect să realizeze proiectul din punct de vedere al protecţiei mediului. documentată. geologice. paleontologice. ştiinţifică sau culturală deosebită. Administraţia 69 . peisagistice. prin care sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare a unei activităţi existente sau a unei activităţi noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului. respectiv agenţiile regionale pentru protecţia mediului. incluzând şi stratul de ozon. din punct de vedere al protecţiei mediului. cu scopul: a) de a facilita controlul managementului practicilor cu posibil impact asupra mediului b) de a evalua respectarea politicii de mediu. cu perimetru legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi conservare. speologice sau de altă natură. cu valoare ecologică. acordul de mediu reprezintă decizia autorităţii competente pentru protecţia mediului. acvatică şi/sau subterană. în care există specii de plante şi animale sălbatice.

vânzarea pachetului majoritar de acţiuni. aviz Natura 2000 – act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatică în planul sau programul supus adoptării. bilanţul se completează cu un studiu de evaluare a riscului. în scopul obţinerii avizului pentru stabilirea obligaţiilor de mediu sau a autorizaţiilor de mediu. ca şi prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului. cauzate. anterioare. de autorizare a îngrăşămintelor chimice. • Biotehnologie – aplicaţie tehnologică în care se utilizează sisteme biologice. având ca scop stabilirea obligaţiilor de mediu. organisme vii. încetare a activităţii. 70 . acvatice continentale şi complexelor ecologice. interspecifică (dintre specii şi între diversitatea din interiorul speciilor) şi diversitatea ecosistemelor. ca prevederi ale unui program pentru conformare. vânzarea de active. dizolvare urmată de lichidare. care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia mediului în planul sau programul supus adoptării: avizul pentru stabilirea obligaţiilor de mediu – act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protecţia madiului la: schimbarea titularului unei activităţi cu impact asupra mediului. lichidare. aceasta include diversitatea intraspecifică (din interiorul speciilor). afectarea echilibrului ecologic şi al calităţii vieţii. în principal. gospodărirea şi valorificarea lor deficitară. prezente şi anticipate ale activităţii.Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării”. supraexploatarea resurselor. avizul de mediu pentru produse de protecţie a plantelor. componentele sau derivatele acestora. în vederea asumării acestora de către părţile implicare în situaţiile menţionate anterior. reducerea diversităţii şi productivităţii biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate. de poluarea apei. în cazul în care se identifică un impact semnificativ. Biodiversitate – variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terestre. concesionare. • Bilanţ de mediu – lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform legii. faliment. pentru realizarea ori modificarea de produse sau procedee cu folosinţă specifică. • • Biocenoză – componenta vie a unui ecosistem . a) b) c) d) • Avize de mediu emise de autoritatea competentă pentru protecţia mediului: avize de mediu pentru planuri şi programe – act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului. respectiv. respectiv pentru autorizarea îngrăşămintelor chimice – act tehnico-juridic emis de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului. divizare. marine. fuziune. reprezentând o comunitate unitară şi complexă de plante şi animale. în vederea cuantificării impactului e mediu efectiv de pe un amplasament. • Deteriorarea mediului – alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale componentelor naturale ale mediului. şi care conţine elementele analizei tehnice prin care se obţin informaţii asupra cauzelor şi consecinţelor efectelor negative cumulate. pentrum şi Garda Naţională de Mediu şi structurile subordonate ale acesteia. atmosferei şi solului. necesar în procedura de omologare a produselor de protecţie a plantelor şi.

depozitare. care asigură menţinerea structurii. d) să aibă impact negativ. funcţia şi productivitatea sistemelor biologice (populaţie. vibraţii. Emisie – evacuarea directă sau indirectă. vidanjare sau vaporizare. respect pentru natură – conştientizarea turiştilor şi a comunităţii locale. c) să aibă caracter educativ. care studiază conexiunile ce apar între organisme şi mediul lor de viaţă (natural sau amenajat). funcţionarea şi dinamica ideală a acestuia. are intenţia sau are obligaţia de a-l arunca. • • Ecosistem – complex dinamic de comunităţi de plante. inoculare. care interacţionează într-o unitate funcţională. organisme şi mediul lor lipsit de viaţă. în aceste tipuri sau categorii de deşeuri şi care au cel puţin un constituent sau o proprietate care face ca acestea să fie periculoase. nesemnificativ asupra mediului natural şi socio-culturat. Epurarea apelor – domeniu al tehnicii gospodăririi apelor. prin care se elimină din apele uzate impurităţile dobândite în cursul procesului de utilizare a apei în diferite activităţi menajere sau socio-economice. injecţie. de substanţe. căldură ori de zgomot în aer. provenită iniţial din domeniul biologiei. emisie punctuală sau difuză. precum şi structura.• Deşeu – orice substanţă. dar şi al ingineriei mediului. Dezvoltare durabilă – dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului. preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislaţia specifică privind regimul deşeurilor. dar care tinde să devină de sine stătătoare. • • • Efluent – orice formă de deversare în mediu. pe care deţinătorul le aruncă. Ecoturism – formă de turism în care principalul obiectiv este observarea şi conştientizarea valorii naturii şi a tradiţiilor locale şi care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să contribuie la conservarea şi protecţia naturii. biocenoză). • • • Deşeu reciclabil – deşeu care poate constitui materie primă într-un proces de producţie pentru obţinerea produsului iniţial sau pentru alte scopuri. jeturi. b) să utilizeze resursele umane locale. dar şi a sistemelor mixte (ecosisteme). 71 . • Deşeuri periculoase – deşeurile încadrate generic. inclusiv prin scurgere. Echilibru ecologic – ansamblul stărilor şi interrelaţiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic. fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi. din surse punctuale sau difuze. animale. conform legislaţiei specifice privind regimul deşeurilor. apă sau sol. • Ecologie – ştiinţă de sinteză.

care se diferenţiază prin caracteristici geografice. • • Monument al naturii – specii de plante şi animale rare sau periclitate. 72 . care poate aduce prejudicii sănătăţii umane şi/sau calităţii mediului. introdusă în mediu. a patrimoniului cultural sau condiţiilor socio-economice. care produce o schimbare a sensului de evoluţie. luarea în considerare a raportului de mediu şi a rezultatelor acestor consultări în procesul decizional şi asigurarea informării asupra deciziei luate. prognozarea. abiotice şi biotice. • Poluare – introducerea directă sau indirectă a unui poluant. în funcţie de fiecare caz şi în conformitate cu legislaţia în vigoare. în scopul cunoaşterii de calitate şi a semnificaţiei ecologice a acestora. relieful. preparat sub formă solidă. gazoasă sau sub formă de vapori ori de energie (radiaţie electromagnetică. • Evaluarea impactului asupra mediului – proces menit să identifice. temperatura. ionizantă. dăuna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime. umiditatea. • Evaluare de mediu – elaborarea raportului de mediu. care însoţeşte produsul şi care oferă informaţii despre cel puţin unul şi cel mult trei tipuri de impact asupra mediului. lipsit de viaţă: lumina. consultarea publicului şi a autorităţilor publice interesate de efectele implementării planurilor şi programelor. în stare naturală sau seminaturală. principale şi secundare ale unui proiect asupra sănătăţii oamenilor şi a mediului.acţiunea unui organism asupra mediului ambiant sau asupra altor organisme. schimbare ce poate afecta sănătatea omului. să descrie şi să stabilească. • Monitorizarea mediului – supravegherea. într-o broşură sau alt document informativ. formaţiuni şi structuri geologice de interes ştiinţific şi peisagistic. • • • • Habitat natural – arie terestră. a stării de calitate a ecosistemului.. arbori izolaţi. avertizarea şi intervenţia în vederea evaluării sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale elementelor de mediu. Factor biotic . Poluant – orice substanţă. acvatică sau subterană. modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale. fonică sau vibraţii) care. lichidă. Impact asupra mediului – orice efect direct sau indirect al unei activităţi umane definită într-o anumită zonă. integritatea mediului. presiunea. sinergice. termică.• Eticheta ecologică – simbol grafic şi/sau un scurt text descriptiv aplicat pe ambalaj. urmate de măsurile care se impun. a evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale schimbărilor produse. cumulative. efectele directe şi indirecte. precipitaţii etc. Factor abiotic – component al mediului.

73 . • Substanţe prioritar periculoase – substanţele sau grupurile de substanţe care sunt toxice. fabricată sau utilizată ca element al unei activităţi care poate genera expuneri la radiaţii. în înţelesul reglementărilor legale în vigoare. • Substanţe prioritare – substanţe care prezintă un risc semnificativ de poluare asupra mediului acvatic şi prin intermediul acestuia asupra omului şi folosinţelor de apă. aer. naturală. radioactive. sub controlul autorităţii competente pentru protecţia mediului. • Substanţă – element chimic şi compuşi ai acestuia. mediu sau pentru bunurile materiale. • Sursă de radiaţii ionizante – entitate fizică. iritante. programul pentru conformare face parte integrantă din autorizaţia de mediu sau din avizul pentru stabilirea obligaţiilor de mediu. eoliană. inflamabile. cu excepţia substanţelor radioactive şi a organismelor modificate genetic.• Prejudiciu – o schimbare adversă cuantificabilă a unei resurse naturale sau o deteriorare cuantificabilă a funcţiilor îndeplinite de o resursă naturală în beneficiul altei resurse naturale sau al publicului. prezintă risc semnificativ pentru om. regenerabile – apă. oxidante. toxice. persistente şi care tind să bioacumuleze şi alte substanţe sau grupe de substanţe care crează un nivel similar de risc. nocive. • Raport de mediu – parte a documentaţiei planurilor sau programelor care identifică. faună sălbatică. corosive. • Program operaţional sectorial – document aprobat de Comisia Europeană pentru implementarea acelor priorităţi sectoriale din Planul Naţional de dezvoltare care sunt aprobate spre finanţare prin cadrul de sprijin comunitar. folosit în cantităţi. geotermală şi a valurilor. conform legislaţiei specifice din domeniul apelor. concentraţii sau condiţii aparent nepericuloase. în scopul respectării prevederilor legale privind protecţia mediului. conform legislaţiei specifice din domeniul apelor. prin emitere de radiaţii ionizante sau eliberare de substanţe radioactive. sol. conform legislaţiei în vigoare. floră. • Substanţă periculoasă – orice substanţă sau produs care. care poate să survină directă sau indirect. mutagene. ale aplicării acestora şi alternativele sale raţionale. descrie şi evaluează efectele posibile semnificative asupra mediului.. pot fi explozive. luând în considerare obiectivele şi aria geografică aferentă. • Program pentru conformare – plan de măsuri cuprinzând etapele care trebuie parcurse în intervale de timp precizate prin prevederile autorizaţiei de mediu sau avizului pentru stabilirea obligaţiilor de mediu de către titularul activităţii. inclusiv cele inepuizabile – energie solară. • Resurse naturale – totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitatea umană: resurse neregenerabile – minerale şi combustibili fosili.

dulce sau sărată. • Zonă umedă – întindere de bălţi. permanente sau temporare. de ape naturale sau artificiale. 74 . menţinând potenţialul lor în acord cu necesităţile şi aspiraţiile generaţiilor prezente şi viitoare. inclusiv întinderea e apă marină a cărei adâncime la reflux nu depăşeşte 6 metri.• Utilizare durabilă – folosirea resurselor regenerabile într-un mod şi o rată care să nu conducă la declinul pe termen lung al acestora. turbării. unde apa este stătătoare sau curgătoare. mlaştini.