I.

Romanitatea românilor în viziunea istoricilor
Romanitatea este elementul esenţial al identităţii ligvistice şi culturale a poporului român. Asemenea altor popoare ale Europei (francez, italian, spaniol, portughez), românii vorbesc o limbă romanică, formată pe baza latinei.

Până în secolul al XVIII-lea, continuitatea daco-română şi romanitatea românilor nu au fost puse la îndoială, fiind afirmată nu numai de cărturarii români, precum Grigore Ureche, Miron Costin, Dimitrie Cantemir, ci şi de autori străini. Romanitatea românilor cuprinde în ansamblul ei ideea despre descendenţa romană a românilor, stăruinţa elementului roman în Dacia după retragerea aureliană, unitatea de neam a românilor, latinitatea limbii române etc.
Secolul al XVI-lea marchează europenizarea cunoştinţelor despre originea romană a poporului român, precum şi afirmarea limbii române scrise. Ideea de romanitate a căpătat noi conotaţii în epoca modernă, în special în secolul al XVIII-lea, odată cu afirmarea luptei de emancipare politică şi naţională. a) Romanitatea românilor în Evul Mediu Ideea romanităţii românilor a început să fie studiată din epoca medievală de către cronicarii români precum Grigore Ureche, Miron Costin, Dimitrie Cantemir. În lucrările lor din secolul al XVII-lea, aceştia au realizat o sinteză referitoare la elucidarea acestei probleme, acţionând pentru informarea românilor cu privire la romanitatea lor. De exemplu, Dimitrie Cantemir a închegat în vasta sa operă un adevărat program politic care, pe baza latinităţii şi unităţii neamului românesc în vatra Daciei străbune, susţinerea emanciparea de sub suzeranitatea otomană. În „Descrierea Moldovei”, Dimitrie Cantemir abordează romanitatea românilor, susţinând originea pur romană a românilor, anticipând una din ideile de bază ale Şcolii Ardelene. b) Romanitatea românilor în epoca modernă şi contemporană Ideea romanităţii românilor a continuat să fie abordată şi în epocile modernă şi contemporană, devenind o armă politică în revendicări naţionale. În Transilvania, acceptarea originii romane a românilor ar fi însemnat că aceştia, departe de a fi noi veniţi, i-au precedat pe cuceritorii maghiari în ţinuturile de dincolo de munţi, conferind populaţiei de origine latină o superioritate de civilizaţie şi de tradiţie greu de împăcat cu condiţia lor de naţiune tolerată. În secolul al XVIII-lea, românii din Transilvania au început lupta pentru obţinerea aceloraşi drepturi politice de care se bucurau „naţiunile privilegiate”, adică maghiarii, saşii şi secuii. În Transilvania, Inochentie Micu a fost primul care, aducând ca argumente romanitatea, vechimea şi continuitatea românilor a elaborat un program complex de emancipare politică şi socială a naţiunii române din acest teritoriu. Aceste argumente au fost reluate, la sfârşitul secolului al XIX-lea, de reprezentanţii Şcolii Ardelene, precum:  Samuil Micu;  Gheorghe Şincai;  Petru Maior; Reprezentanţii Şcolii Ardelene susţineau originea pură a românilor. Această poziţie se poate explica prin analiza contextului situaţiei românilor din Transilvania. Recursul la originea romană, fără cel mai mic amestec străin, era considerat o armă esenţială în lupta de emancipare a românilor din Transilvania. Astfel, reprezentanţii Şcolii Ardelene invocau exterminarea şi alungarea dacilor din noua provincie, inexistenţa căsătoriilor mixte etc. Până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, istoriografia românească a evoluat pe coordonatele naţionale trasate de Şcoala Ardeleană. În acest context (lupta românilor din Transilvania pentru obţinerea aceloraşi drepturi politice ca şi maghiarii, saşii şi secuii), Franz Sulzer a lansat teoria imigraţionistă care a fost îmbogăţită apoi de geograful austriac Robert Roesler, de unde şi denumirea de teorie roesleriană. Potrivit teoriei imigraţioniste, împăratul Aurelian a retras din Dacia toată populaţia, astfel că spaţiul de la nord de Dunăre a rămas pustiu şi pe aici s-au perindat migratorii. Poporul român s-a format la sud de Dunăre, de unde ar fi trecut la nordul fluviului prin secolele XII–XIII, ajungând în Transilvania după aşezarea maghiarilor, saşilor şi secuilor. Scopul lansării acestei teorii era anularea argumentelor istorice ale românilor în loupta politică din Transilvania şi justificarea privilegiilor deţinute de maghiari, saşi şi secui, precum şi a statutului de „toleraţi” atribuit românilor. În felul acesta, chestiunea continuităţilor istorice va căpăta un pronunţat caracter politic. Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, teza originii pur latine a poporului român a început să fie considerată o eroare. În acest sens, începutul l-a constituit studiul lui Bogdan Petriceicu Haşdeu intitulat „Pierit-au dacii?”. Autorul demonstra că reprezentanţii Şcolii Ardelene şi continuatorii ei au făcut o interpretare forţată a izvoarelor antice, în special a textelor lui Eutropius care vorbea de o „împuţinare a bărbaţilor”. Haşdeu afirma că dacii nu au pierit după cucerirea romană iar colonizarea nu a însemnat o infuzie de romani puri, ci de cele mai diverse origini. Astfel, Haşdeu a demonstrat că substratul dacic al poporului român nu poate fi contestat. Istoricii români, precum A.D. Xenopol, Vasile Pârvan, Nicolae Iorga, Ghe. I. Brătianu, au combătut teoria imigraţionistă şi au adus numeroase argumente pentru a dovedi romanitatea românilor. Principalele idei formulate de istoricii români pentru susţinerea romanităţii românilor sunt:

1

. s-ar fi retras toată populaţia la sud de Dunăre şi nu doar armata şi administraţia romana aşa cum a fost în realitate.menţionarea a doi istorici care au abordat problema romanităţii românilor. În epoca modernă. . formarea şi continuitatea poporului român şi a limbii române. despre care el spune că este de origine romană. 1859. dar nici o propoziţie cu cuvinte exclusiv de alte origini. Cerinţe: . . romanitatea românilor a fost o componentă fundamentală a conştiinţei de sine a românilor. 1877 şi 1918. Giurescu aduce în vedere un alt factor care atestă romanitatea românilor. 60 % sunt de origine latină. Din cele aproximativ 1500 de cuvinte de bază ale limbii române. a unităţii românilor. această ideea a devenit o permamenţă politică. obiecte de origine creştină fiind descoperite la nord de Dunăre şi după Retragerea Aureliană din 271. . stând la baza argumentelor folosite de românii din Transilvania în demersul lor pentru câştigarea drepturilor naţionale. Bogdan Petriceicu Haşdeu arătase că se pot alcătui fraze întregi numai cu cuvinte din limba latină.precizarea unui secol în care a fost abordată ideea romanităţii românilor. limba română are un caracter latin şi acest lucru este dovedit de faptul că fondul principal de cuvinte este latin iar structura gramaticală şi lexicală este latină.menţionarea a două epoci istorice în care a fost studiată ideea romanităţii românilor. .numirea unui istoric şi prezentarea unei cauze pentru care acesta a abordat ideea romanităţii românilor. În secolul al XIX-lea.prezentarea unei cauze a implicării istoricilor în abordarea romanităţii românilor. retragere în urma căreia. .   c) Semnificaţia studierii romanităţii românilor Studierea romanităţii românilor este un lucru necesar şi important. 2 .formularea unui punct de vedere referitor la semnificaţia studierii romanităţii românilor şi susţinerea acestuia printrun argument istoric. pe ea fundamentându-se conceptul de daco-românism care a însoţit naţiunea română în marile evenimente de la 1848. esenţa romană a unor obiceiuri şi datini populare ale poporului român.menţionarea a două idei prin care istoricii au susţinut romanitatea românilor. şi anume creştinismul românilor. deoarece oferă informaţii despre originea.formularea unui punct de vedere referitor la rolul ideii romanităţii românilor în scrierile istoricilor şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric. Dinu C. . după cum susţinea Roesler. De asemenea. ideea romanităţii s-a transformat într-o veritabilă armă politică.

Potrivit acestei constituţii. Adolf Hitler considera că întreaga istorie a omenirii este de fapt o luptă între rase. - Regimurile totalitare ale secolului al XX-lea au fost: a)fascismul. Teroarea a fost aplicată mai ales în U. Cei doi mari dictatori. cei care încercau să conteste poziţia conducătorului suprem al regimului. evreii ) urmau să fie exterminate. mai ales evreii care erau consideraţi vinovaţi de toate dificultăţile economice şi politice ale Germaniei după primul război mondial. au lăsat în urma lor milioane de morţi şi. Stalin şi Hitler. Statul nazist avea deviza „un singur popor. Prezentaţi o caracteristică a unei ideologii totalitare. Prezentaţi o caracteristică a democraţiei. Această Germanie Mare urma să fie capabilă să rivalizeze cu Anglia şi SUA. din secolul al XX-lea. . IDEOLOGII ŞI PRACTICI POLITICE ÎN ROMÂNIA ŞI ÎN EUROPA 1. acest regim propune un tip de societate egalitaristă în care nu există proprietate privată şi nici clase sociale. e) nerespectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Rasa germană era considerată tuturor. pe un plan mai general. două naţiuni înfricoşate şi traumatizate. c)comunsimul. numite corporaţii. era şeful armatei. Aceste corporaţii erau formate din reprezentanţii muncitorilor şi ai patronilor iar aceştia trebuiau să colaboreze pentru armonia socială. Rasele inferioare ( slavii. Hitler urmărea realizarea unei societăţi pure din punct de vedere etnic. libertatea de opinie. libertatea religioasă. Prin teroare. Rasa germană avea nevoie pentru dezvoltarea sa de un teritoriu care urma să fie preluat de la popoarele considerate inferioare ( „spaţiul vital” ). b) dominaţia partidului unic asupra societăţii. Existau în Germania şi ţinte predilecte ale terorii: „rasele inferioare şi impure”. Principalele caracteristici ale fascismului din Germania ( nazismul ) sunt: a)rasismul. Fascismul a îmbrăcat o formă corporatistă care preconiza o societate organizată în grupuri profesionale. un singur conducător”.S. şi Germania. asiaticii ) urmau să fie sclavii germanilor. Constituţia din 1923 a asigurat funcţionarea regimului democratic din România. dreptul la proprietate. în acelaşi timp. c) puterea judecătorească aparţinea instanţelor juridice. Principalele caracteristici ale regimului totalitar sunt: a) puterea este deţinută de o singură persoană sau de un grup restrâns de persoane. 3 . pătrunde până şi în viaţa particulară a fiecărui cetaţean. precum şi. b)naţionalismul de tip agresiv. latinii. Comuniştii susţineau există o luptă între clasele sociale: muncitorii şi burghezia. ( libertatea presei. printre atribuţiile regelui se numărau: numeşte pe prim – ministru. aceasta a fost ideologia Germaniei în timpul lui Adolf Hitler ( 1933 – 1945 ). în sensul că puterea întrupată de stat. libertatea întrunirilor.respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. principiul separării puterilor în stat se poate prezenta astfel: a) puterea executivă aparţinea regelui care o exercita prin intermediul Guvernului. are dreptul de a bate monedă. . precizând şi un stat care a promovat-o. numind şi un stat care a promovat-o ( Prezentaţi două caracteristici ale unei ideologii totalitare în secolul al XX-lea ) Ideologiile totalitare au apărut în secolul al XX-lea: comunismul şi fascismul. prin partidul unic. egalitatea în faţa legii etc ) Cele trei mari democraţii ale secolului al XX-lea sunt: S.U. SECOLUL XX ÎNTRE DEMOCRAŢIE ŞI TOTALITARISM. Marea Britanie şi Franţa. „Omul nou” nazist trebuia să fie ascultător şi înregimentat „misiunii” stabilite de către regim. Adolf Hilter visa la crearea unui imperiu ( Reich ) care să-i cuprindă pe toţi germanii. Rasele impure ( ţiganii. oricine putea să cadă victimă represiunii. c) cultul personalităţii conducătorului. b) puterea legislativă aparţinea Parlamentului bicameral ( Camera Deputaţilor şi Senatul ). conferea decoraţii şi grade militare etc. Teroarea reprezintă fenomenul cel mai evident al regimurilor totalitare. instanţa supremă fiind Curtea de Justiţie şi Casaţie. 2. un singur stat. ) Principalele caracteristici ale regimului democratic sunt: separarea puterilor în stat. în Europa contemporană. ( potrivit acestui principiu naţiunea este sursa suveranităţii astfel că cetăţenii aleg prin vot universal parlamentarii care trebuie să reprezinte interesele poporului ).S. Italia a fost un stat fascist în timpul lui Benito Mussolini ( 1922 – 1945 ). distanţa între stat şi societate este practic anulată.II. b)nazismul. Ţintele terorii au fost adversarii politici ai regimului. precizând şi statul în care ea s-a aplicat.A. Nimeni nu era în siguranţă. 3. din epoca contemporană. Prezentaţi o practică totalitară.suveranitatea naţională. întreaga populaţie. d) existenţa unei poliţii politice pentru reprimarea disidenţilor ( Securitatea în România ). ( Prezentaţi două caracteristici ale democraţiei în Europa în secolul al XX-lea.R.

guvernarea reprezentativă. Bogăţiile subsolului erau declarate proprietate de stat. În 1917. consolidând o serie de principii liberale şi asigurând drepturile cetăţeneşti în general şi drepturile minorităţilor în special în conformitate cu noile tendinţe internaţionale. Puterea judecătorească era exercitată prin Curţi de judecată şi Tribunale. în anul 1866. Aplicarea Constituţiei din 1923 a consacrat regimul democratic. dreptul de a dizolva Parlamentul. Aceasta este prima constituţie românească internă. 1991. 1965. Constituţia din 1923 reproduce multe dintre articolele Constituţiei din 1866. există mai multe deosebiri între Constituţia din 1866 şi cea din 1923. Domnul avea atribuţii importante: numeşte şi revocă miniştri. dreptul de a bate monedă. discutarea şi votarea bugetului etc. ele au determinat schimbări în societate. Puterea executivă era încredinţată domnului şi guvernului. prima constituţie a fost aplicată în anul 1923. În acelaşi timp. economice şi teritoriale. 4 . ştiinţifice şi educaţionale de către regimul totalitar. Toate legile fundamentale adoptate în România de la 1866 şi până în prezent au capitole separate despre puterile statului. despre drepturile şi ( după 1938 ) despre îndatoririle cetăţenilor. în vederea creşterii moralului soldaţilor. iar prin afirmarea egalităţii juridice dintre sexe se deschidea perspectiva extinderii dreptului de vot şi asupra femeilor. g) cenzura presei. La rândul lor. politice şi culturale de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. regele Ferdinand I promisese că la sfârşitul războiului va adopta votul universal şi o reformă agrară. Astfel se depăşea statutul de autonomie recunoscut prin tratatele internaţionale. erau eliminate toate piedicile de natură religioasă la dobândirea calităţii de cetăţean.f) controlarea vieţii culturale. Constituţiile din România Necesitatea unei constituţii a apărut în societatea românească în condiţiile procesului de modernizare a vieţii social – economice. Se dorea ca noua lege fundamentală să creeze un cadru instituţional solid şi să inaugureze un regim politic de monarhie constituţională. În prezent este în vigoare constituţia adoptată în 1991 şi revizuită în anul 2003. potrivit constituţiei din 1923. Astfel. instaurarea regimului comunist impunea punerea de acord a Constituţiei cu regimul politic dictatorial. statul putea expropria proprietatea cuiva în schimbul unei despăgubiri. Unul dintre principiile fundamentate de Constituţia din 1866 este separarea puterilor în stat. Principalele atribuţii ale Parlamentului erau: drept de iniţiativă şi sancţiune a legilor. conduce armata. consolidând separarea puterilor în stat. 1938. Cuza şi aducerea prinţului străin ( 1866 ) a urgentat adoptarea unei noi legi fundamentale a statului. dreptul de proprietate nu mai era unul absolut ca la 1866. adoptată fără aprobarea Marilor Puteri. care să impună unificarea organizării de stat şi a legislaţiei menite să favorizeze progresul întregii naţiuni. b) ambele constituţii prevedeau că forma de guvernământ a României este monarhia constituţională ereditară. responsabilitatea ministerială şi reglementarea statutului monarhiei în România. În plus. Spre exemplu. Au mai fost adoptate legi fundamentale în România în anii 1923. suveranitatea naţională. Constituţiile au fost rezultatul echimbărilor din societatea românească. motiv pentru care pot fi identificate mai multe elemente de continuitate ( asemănări ) precum: a) ambele constituţii au la bază princiipii democratice separarea puterilor în stat. Constituţia din 1923 a avut o mare importanţă. Constituţia din 1866 introducea pentru prima dată denumirea oficială de România. 1952. guvernare reprezentativă. Prima constituţie a României în adevăratul sens al cuvântului a fost adoptată în epoca modernă. În caz de necesitate publică. Puterea legilativă apaţinea Palrmanetului numit Reprezentanţa Naţională format din Adunarea Deputaţilor şi Senat. bazat pe principiile fundamentale ale liberalismului. 1948. precum: a) constituţia din 1866 prevedea votul cenzitar iar cea din 1923 a introdus votul universal pentru bărbaţii peste 21 de ani. Adoptarea unei legi fundamentale este foarte necesară deoarece constituţia este fundamentul organizării instituţional-politice a unui stat. Pe lângă faptul că a contribuit la consolidarea şi modernizarea instituţiilor statului român. iniţiativă legislativă etc. fiind cea mai înaintată constituţie din istoria de până atunci a României şi una dintre cele mai avansate constituţii din România. III. precum crearea cadrului necesar funcţionării instituţiilor moderne prin impunerea unor principii precum separarea puterilor în stat. În epoca contemporană. tronul fiind moştenit în cadrul familiei Hohenzolern Sigmaringen. Aplicarea Constituţiei din 1866 a avut consecinţe importante. Constituţia din 1866 a avut o mare importanţă. Înlăturarea lui Al. instanţa supremă fiind Înalta Curte de Casaţie. proprietatea avea o funcţie socială şi că interesele colectivităţii trebuie să primeze în faţa intereselor individuale. sociale. Constituţia din 1866 a fost considerată pe plan extern drept o manifestare a independenţei deoarce domnul avea atribuţiile unui suveran independent şi nu se amintea nimic de suzeranitatea otomană şi de garanţia colectivă a puterilor europene. era necesară o nouă constituţie care să reflecte noile realităţi politice. I. În plus. respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti etc ). Importanţa Constituţiei din 1923 este cu atât mai mare cu cât în perioada interbelică în unele ţări s-a trecut la instaurarea unor regimuri autoritare şi totalitare. A asigurat funcţionarea regimului democratic din România. exprimate prin instituţii. Constituţiile elaborate în România au avut un rol important în evoluţia societăţii româneşti. a afirmat şi dorinţa de independenţă a românilor. b) constituţia din 1866 prevedea că „proprietatea este sacră şi inviolabilă” în timp ce. După revizuirea Cosntituţiei din 1917 şi Marea Unire din 1918.

Puteau fi aleşi din familia domnitoare toţi descendenţii pe linie bărbătească. Prezentaţi două instituţii centrale din spaţiul românesc în secolele XIV –lea – al XVIII-lea. românii au fost excluşi din aceste Adunări nobiliare şi deci din viaţa politică a Transilvaniei. sub forma Ţara Făgăraşului. menţionarea a câte unei consecinţe a adoptării fiecăreia dintre cele două constituţii pentru care aţi optat. putând pronunţa pedeapsa cu moartea. au trecut la est de Carpaţi. 5 . La început. Carol Robert şi Ludovic I au voit să desfiinţeze vechile libertăţi ale românilor din Ţara Maramureşului unde domnea Bogdan. acesta le recunoştea autonomia. De aceea. Această marcă de graniţă se afla în nordul Moldovei. era comandantul suprem al armatei. Argumentaţi. Când n-a mai putut rezista în Maramureş. Dominaţia tătarilor în teritoriile de la est de Carpaţi a slăbit. prezentarea unui element de continuitate între două constituţii ale României. Dragoş a acceptat suzeranitatea maghiară. chiar dacă era vorba despre fii nelegitimi. printr-un fapt istoric relevant. se numea Moldova Mică şi avea capitala la Baia. Voievodul Transilvaniei este numit de regele Ungariei. La această campanie au participat şi românii din Maramureş sub comanda voievodului Dragoş. Dacă zonele centrale ale Transilvaniei sunt cuprinse în structura instituţiilor regalităţii maghiare. Ţara Maramureşului. Un moment important al excluderii românilor de la viaţa politică a Transilvaniei l-au reprezentat decretele din 1366 emise de regele maghiar Ludovic I de Anjou prin care calitatea de nobil era condiţionată de apartenenţa la catolicism. menţionarea a două principii prevăzute în constituţii. S-a practicat des asocierea la domnie a fiului cel mare din timpul vieţii domnului. La 1365. Biserica. Tocmai din astfel de autonomii româneşti tradiţia vrea să fi pornit iniţiativa întemeierii statelor româneşti extracarpatice Moldova şi Ţara Românească. Statutul lor aici a fost diferit: Dragoş a fost voievod independent de regele Ungariei iar Bogdan a fost voievod independent. şi respectiv a Muşatinilor. realitatea personajului „descălecător” este în afara oricărei îndoieli. El i-a alungat pe urmaşii lui Dragoş şi a eliminat suzeranitatea maghiară. se poate spune că Dragoş a fost „descălecător”. iar Bogdan un întemeietor. Ludovic I a hotărât să înfiinţeze aici o marcă de apărare a regatului în fruntea căreia l-a numit pe Dragoş. Voievodatul reprezintă instituţia centrală din Transilvania până în anul 1541. Iniţial. Începând din secolul al XVI-lea dominaţia otomană asupra Ţărilor Române s-a accentuat. Sfatul Domnesc. mai ales Ludovic I cel Mare care şi-a făcut un program din lichidarea dominaţiei tătare la est de Carpaţi. declara război şi încheia pace. cu importante funcţii de apărare a graniţelor. În 1345 a organizat o expediţie împotriva lor. era judecătorul suprem. Marea boierime alegea pe domnitor din rândul membrilor familiei Basarabilor. devenind apoi principat autonom sub suzeranitate otomană. Constituirea Moldovei este rezultatul unui dublu „descălecat”: al lui Dragoş ( 1350 ) şi apoi al lui Bogdan ( 1359 ). în regiunile mărginaşe supravieţuiesc autonomiile româneşti. regele maghiar Ludovic I de Anjou a recunoscut independenţa Moldovei. de v. Spre deosebire de Ţara Românească. Principalele instituţii din Ţările Româneşti în perioada medievală au fost: domnia. VOIEVODATUL – în Transilvania. menţionarea a două asemănări şi a două deosebiri între prevederile a două dintre constituţiile României. 3. Expediţia a avut loc în sudul Moldovei şi s-a terminat cu un succes. când dominaţia otomană asupra Ţărilor Române a luat forma regimului fanariot ( 1711/ 1716 – 1821 ). Treptat. în Moldova. încheia tratate. Principalele atribuţii ale domnului erau: elaborarea legilor. De această situaţie au profitat regii maghiari. Trepat. afirmaţia conform căreia autonomiile locale au contribuit la constituirea statului în spaţiul medieval românesc. 2.descălecatele lui Dragoş şi Bogdan. domnul va fi numit de către turci. . INSTITUŢII CENTRALE ŞI AUTONOMII LOCALE ÎN SPAŢIUL ROMÂNESC ( SECOLELE IX – XVIII ) 1. Istoriceşte. cu privire la importanţa constituţiilor pentru România şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric. Voievodul era ajutat în luarea deciziilor de un vicevoievod şi de Adunările nobiliare. Tătarii au fost învinşi dar mai constituiau încă un pericol şi ameninţau încă Ungaria dinspre est. cu rudele şi colaboratorii săi. Domnia reprezintă instituţia centrală în Moldova şi Ţara Românească Domnul era stăpânul ţării iar în calitate de „mare voievod” era comandantul suprem al armatei. în cazul Moldovei. IV. purtând titlul de mare voievod. Sistemul de succesiune la tron a fost electivo – ereditar. domnul era ales de boieri şi confirmat de sultan. armata etc. din aceste Adunări nobiliare făceau parte şi românii. el a trecut la est de Carpaţi. Prezentaţi două instituţii româneşti din Evul Mediu. formularea unui p. în Ţara Românească.Cerinţe: . – descălecatul lui Negru Vodă din Făgăraş. DOMNIA – în Ţara Românească şi Moldova. Transilvania a fost voievodat autonom sub suzeranitate maghiară până în anul 1541. în anumite condiţii. Românii s-au răsculat în frunte cu Bogdan. În schimbul serviciilor lor militare şi a fidelităţii faţă de regatul maghiar. Dragoş şi Bogdan au fost voievozi ai Maramureşului care. formularea unui punct de vedere cu privire la ( rolul ) necesitatea adoptării unor legi fundamentale pentru statul român şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.precizarea anului adoptării unei constituţii în România şi prezentarea unei cauze a acestui fapt istoric. Acest lucru are loc mai ales în secolul al XVIII-lea.

Paralela care se făcea între Turcia şi Rusia era pe deplin favorabilă primei. la Braşov. printr-un fapt istoric relevant. Austria şi Imperiul otoman.Domnia – vezi mai sus Biserica a fost un aliat de nădejde al domnilor români în Evul Mediu. Aceştia au sprijinit politica domnească de protejare a ortodoxiei. Acesta din urmă intrase în declin iar Austia şi Rusia doreau să profite de această situaţie pentru a anexa teritorii care se aflau sub dominaţie otomană. vizând emanciparea de sub suzeranitatea otomană. Pe această bază Moldova a participat la războiul ruso-turc din 1711. tratatul a fost semnat la Alba Iulia de o delegaţie de boieri în frunte cu Mitropolitul Ţării Româneşti. afirmaţia conform căreia statele medievale române s-au implicat. Argumentaţi. conducător al unor solii politice şi locţiitor al domnului în caz de vacanţă a tronului. episcopiilor.autonomia şi neutralitatea ţării sub garanţia Rusiei şi Austriei. s-a încheiat un tratat de alianţă între Mihai Viteazul şi Sigismund Bathory. SPAŢIUL ROMÂNESC ÎNTRE DIPLOMAŢIE ŞI CONFLICT PÂNĂ LA ÎNCEPUTURILE MODERNITĂŢII 1. cel mai important sfetnic al domnitorului. românii au mai încercat doar rareori să elimine suzeranitatea otomană şi să-şi recâştige independneţa pe calea armelor. Moldova s-a orientat spre Rusia iar Ţara Românească spre Austria. În secolul al XVIII-lea s-au desfăşurat mai multe războaie între Rusia. . Cei doi conducători îşi promiteau ajutor militar împotriva turcilor. boierii munteni au înaintat un memoriu Rusiei şi Austriei prin care cereau: . Argumentaţi. ban de Severin ). . Constantin Brâncoveanu a fost mazilit şi apoi ucis. prin care Rusia recunoştea independenţa Moldovei. În nici unul dintre aceste memorii. Biserica Ortodoxă Română era organizată sub forma mitropoliilor. Şeful bisericii ortodoxe era mitropolitul. în secolul al XVIII-lea. printr-un fapt istoric relevant. la Alba Iulia. afirmaţia conform căreia diplomaţia domnitorilor români. Congresele de pace desfăşurate după aceste conflicte militare au constituit momente favorabile pentru boierii munteni sau moldoveni pentru elaborarea unor memorii prin care puneau în discuţie statutul internaţional al Principatelor Române. contribuie la apărarea interesului statului. Mai ales spre sfârşitul secolului al XVII-lea. Astfel. la începutul modernităţii. b) la 20 mai 1595. Mihai Viteazul nu îşi putea permite înrăutăţirea relaţiilor cu Transilvania şi a acceptat această situaţie. împreună cu cei patru fii ai săi ( 1714 ). În secolul al XVII-lea. Tratatul conţinea prevederi nefavorabile pentru Mihai Viteazul şi acest lucru ilustrează raporturile tensionate dintre domnul muntean şi boieri. În Ţara Românească s-au remarcat domnii Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu iar în Moldova Dimitrie Cantemir. Argumentaţi. Biserica ortodoxă era supusă. domnitorii români au încercat modificarea statutului internaţional al Ţărilor Române pe calea diplomaţiei. în relaţiile internaţionale de la sfârşitul Evului Mediu şi începutul epocii moderne. Austria şi Imperiul Otoman. 6 . Tratatul a fost încheiat pe poziţii de egalitate deoarece regele maghiar îi recunoştea lui Mircea câteva dintre titlurile pe care anterior i le contestase ( duce de Făgăraş. încheiat cu victoria otomanilor. Principatele Române au devenit teatrul operaţiunilor militare în confruntările militare dintre Rusia. Diplomaţia a rămas una dintre cele mai importante activităţi a domniei.desfiinţarea obligaţiilor faţă de Imperiul otoman cu excepţia tributului. boierii români nu cereau schimbarea suzeranităţii otomane cu cea a Austriei sau a Rusiei. Relaţiile dintre Biserică şi domn au fost de colaborare. Constantin Brâncoveanu a iniţiat unele acţiuni diplomatice cu Austria şi Rusia. în anul 1395. în timpul tratativelor de pace din anul 1791 de la Şistov. prin diplomaţie. Potrivit tratatului. Dimitrie Cantemir a încheiat un tratat cu ţarul Petru I. în relaţiile internaţionale de la începutul epocii moderne. Mihai Viteazul nu a participat direct la semnarea tratatului. VII. Primele mitropolii au fost: -Mitropolia Ortodoxă a Ţării Româneşti cu sediul la Curtea de Argeş înfiinţată de Nicolae Alexandru în anul 1459. Prezentaţi două acţiuni diplomatice desfăşurate de români în Evul Mediu. principele Transilvaniei. a) pericolul otoman l-a determinat pe domnul Ţării Româneşti Mircea cel Bătrân să se apropie de Ungaria. Imperiul Otoman a aflat. .alegerea unui domn pământean. Mihai era considerat un locţiitor al principelui Transilvaniei. Domnul îi numea pe mitropolit şi pe episcopi. printr-un fapt istoric relevant. Astfel. Patriarhiei de la Constantinopol.Mitropolia Ortodoxă a Moldovei cu sediul la Suceava înfiinţată de Petru I Muşat în 1386 / 1387. bisericilor şi mănăstirilor. Deoarece exista pericolul unei invazii otomane. Religia ortodoxă a constituit un element de unitate şi solidaritate. considerată mai tolerantă decăt cea de a doua. acesta era considerat al doilea demnitar în stat. Astfel. din punct de vedere dogmatic. afirmaţia conform căreia statele medievale române s-au implicat. Mircea cel Bătrân şi regele maghiar Sigismund de Luxemburg au încheiat un tratat de alianţă antiotoman ( era prima alianţă antiotomană din istoria Europei de sud – est ). prin diplomaţie. 2.

sultanul Baiazid I a organizat o expediţie împotriva lui Mircea cel Bătrân. drumul lor spre Europa Centrală era deschis. susţinut de Imperiul Otoman. Tot în anul 1594. Spre deosebire de multe state vecine. Victoria de la Belgrad a fost primită cu mare bucurie de lumea creştină. Conducătorul acestei cruciade a fost numit Iancu de Hunedoara. acuzându-l de trădare. însuşi papa Calixt al IIIlea considerând victoria de la Belgrad „evenimentul cel mai fericit al vieţii sale.Deşi aceste cerinţe nu au fost rezolvate. profitând şi de vremea ceţoasă. Pentru că se aştepta la o nouă confruntare cu turcii. Ţările Române au luptat pentru a opri înaintarea turcilor spre Europa Centrală. Această tactică contribuia la slăbirea duşmanului şi mai ales la demoralizarea acestuia. Misiunea de a apăra acest oraş i-a revenit lui iancu de Hunedoara care a obţinut o mare victorie. Lupta s-a dat la un loc numit Rovine şi victoria a aparţinut de partea lui Mircea cel Bătrân. menţinerea autonomiei şi a independenţei Ţărilor Române în raport cu Marile Puteri ale vremii ( Ungaria. au atacat prin surprindere armata otomană care staţiona la Târgovişte. Obiectivele principale ale politicii externe au fost apărarea teritoriului şi a graniţelor. Separat sau împreună cu alte state creştine din zonă. populaţia s-a retras în zonele mai ferite. În noaprea de 16 – 17 iunie 1462. Superioritatea numerică a otomanilor îi determina pe români să evite bătăliile decisive. Sultanul Mahomed al II –lea l-a trimis împotriva Moldovei pe Soliman Paşa. evitând lupta decisivă. Austria. Victoriile obţinute împotriva turcilor de voievodul Transilvaniei Iancu de Hunedoara au atras atenţia Europei creştine iar statele catolice ( Ungaria. Prin buna folosire a terenului. în funcţie de împrejurări. distrugea recoletele şi atăca detaşamentele turceşti trimise după pradă. afirmaţia conform căreia participarea românilor la confruntări militare este o componentă a relaţiilor internaţionale în Evul Mediu. sultanul Mahomed al II-lea a organizat o expediţie împotriva lui Vlad Ţepeş. Dar domnul muntean nu a putut valorifica această victorie deoarece o parte dintre boieri au trecut de partea unui pretedent la domnie. Vlad Ţepeş a plecat în Transilvania. Astfel. statul papal ) au plănuit o cruciadă împotriva turcilor. c) a doua parte a domniei lui Ştefan cel Mare a fost dominată de lupta antiotomană. altele că nimerise la cortul sultanului dar acesta era plecat. Vlad Ţepeş şi oamenii săi. dar înaintea lui Mihai. b) în vara anului 1462. domnitorii din Ţările Române se bucurau de privilegiul de a coordona politica externă. îmbrăcaţi în haine turceşti. Lupta s-a dat la Vaslui ( Podul Înalt ) în ziua de 10 ianuarie 1475. ( atacul de noapte de la Târgovişte ). sperând să primească ajutor de la Matei Corvin care îl va închide. Ştefan dispunea de circa 40 000 de oşteni. Prezentaţi două conflicte militare desfăşurate de români. oştirea moldovenească a obţinut victoria. Mihai Viteazul a aderat la Liga Sfântă din iniţiativă proprie. aceasta din urmă încheiată dezastruos. Acest oraş era considerat drept „cheia Europei Centrale”. Imperiul Ootman ). Mircea cel Bătrân a aplicat tactica pământului pârjolit şi a hărţuielii. Ştefan a refuzat să mai plătească tributul şi a intervenit în Ţara Românească instalând domnitori favorabili politicii sale. Astfel. papa iniţiase formarea unei alianţe antiotomane numită Liga Creştină sau Liga Sfântă. turcii au ajuns la Târgovişte fără să fi dat vreo bătălie. aflat în stăpânirea turcilor. În Evul Mediu. declanşând astfel conflictul cu Imperiul otoman. Mircea cel Bătrân a încheiat un tratat antiotoman cu regele maghiar Sigismund de Luxemburg ( 1395 ) iar Vlad Ţepeş şi Ştefan cel Mare au încheiat tratate antiotomane cu Matei Corvin. În anul 1443 a fost organizată „Campania cea mare” sau „Campania cea lungă” iar în 1444 campania de la Varna. Iminenţa unor atacuri din partea turcilor i-a determinat pe domnii români să încheie o serie de tratate cu statele vecine care prevedeau colaborarea militară împotriva turcilor. În anul 1456. din această alianţă făceau parte statul papal. cea a pământului pârjolit şi a hărţuielii.” La sfîrşitul secolului al XVI-lea. cea a pământului pârjolit şi a hărţuielii. loc mlăştinos ) unde otomanii nu puteau valorifica superioritatea lor numerică. în perioada 1350-1714 a) În toamna anului 1394 sau primăvara anului 1395 ( sursele istorice nu sunt unitare în această privinţă ). printr-un fapt istoric relevant. în ceea ce priveşte relaţiile internaţionale ale Ţărilor Române. În secolele XIV – XVI. la care s-a adăugat şi oastea munteană. uneori după consultări cu Sfatul Domnesc. Mihai fusese evitat deoarece luase domnia Ţării Româneşti cu ajutorul unor negustori tuci din capitala Imperiului otoman. sultanul Mahomed al II-lea. aderaseră la Ligă Moldova şi Transilvania. domnul Ţării Româneşti. Prezentaţi două confruntări militare la care participă românii în Evul Mediu. Ţările Române nu au fost transformate în paşalâcuri şi acest lucru se datorează îmbinării. Ştefan a aplicat tactica tradiţională. această etapă din istoria „problemei orientale” reprezintă totuşi un progres deoarece soarta Principatelor Române a intrat în atenţia Europei şi astfel problema românească începe să se transforme într-o problemă europeană. câteva state italiene. Ştefan a trimis o scrisoare 7 . Armata otomană număra 100 000 – 120 000 de oameni . Scopul acestei alianţe era alungarea turcilor din Europa. Spania. dacă turcii cucereau oraşul. a atacat oraşul Belgrad. 3. Polonia. Polonia. În anul 1594. a diplomaţiei cu războiul. unde turcii nu-şi pot valorifica zdrobitoarea superioritate numerică. punând în pericol aprovizionarea turcilor. relaţiiile cu Imperiul otoman au fost esenţiale. la care s-au adăugat 5000 de secui şi 2000 de români transilvăneni. La momentul oportun. Argumentaţi. domnul Ţării Româneşti. O parte din boieri treuseră de partea pretendentului la tron adus de turci. Vlad Ţepeş a adoptat tactica tradiţională. Prezentaţi două acţiuni militare la care participă românii în secolele al XIV-lea – al XV-lea. Unele surse spun că Vlad Ţepeş a greşit cortul sultanului. domnul i-a tras pe otomani într-un loc propice ( strâmtoare. În aceste condiţii. 4. Astfel.

d) În toamna anului 1594. 8 . cu ajutorul lui Sigismund Barthory. cu excepţia Giurgiului. apoi a trecut Dunărea. Mihai a declanşat conflictul cu turcii atacând cetăţile turceşti de la Dunăre. dorind să sublinieze rolul de apărătoare a Creştinătăţii deţinut de Moldova.conducătorilor politici din Europa prin care anunţa victoria de la Vaslui şi solicita ajutor. provocând mari pierderi otomanilor. obţinând o nouă victorie la Giurgiu ( octombrie 1595 ). Mihai a cucerit mai multe cetăţi de pe linia Dunării. Referindu-se la lupta antiotomană. Superioritatea numerică a otomanilor l-a determinat pe Mihai să se retragă spre munţi şi. Ştefan cel Mare aprecia Moldova ca fiind „Poarta Creştinătăţii”. În vara anului 1595. Până în primăvara anului 1595. Turcii au fost învinşi în lupta de la Călugăreni ( august 1595 ) dar acest lucru nu i-a împiedicat pe otomani să ocupe oraşele Bucureşti şi Giurgiu. a reluat atacul şi a eliberat pe rând oraşele Târgovişte şi Bucureşti. turcii conduşi de Sinan Paşa au organizat o expediţie împotriva Ţării Româneşti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful