HYPATIA DIN ALEXANDRIA

StTeol 4/2008, pp. 101-148

Vasile-Adrian CARABÅ
Facultatea de Teologie Ortodoxă — Bucureşti

HYPATIA DIN ALEXANDRIA (CCA 370-415) SAU APUSUL UNEI TRADIŢII PAIDEICE: MOUSEION-UL
Keywords: Hypatia, Theon, St. Cyril, Synesius de Cyrene, Alexandria, Mouseion, medioplatonism, neoplatonism.

Abstract
Studiul de faţă nu este doar o prezentare, pe baza unei atente analize a izvoarelor cunoscute, a vieţii şi operei celei mai faimoase femei filosof din Alexandria, în contextul lumii culturale de la începutul veacului al V-lea, ci şi o dezbatere a controversatei vini atribuite Sfântului Chiril, episcopul oraşului, pentru moartea ei. Studiul consideră ca nefondată ideea implicării Sfântului Chiril, fie şi indirectă, în uciderea ei, iar prezenţa nuanţelor apologetice cu privire la acesta nu reprezintă sub nicio formă o critică la adresa gânditoarei păgâne.

Cine oare nu a auzit astăzi despre Hypatia (cca 370-415), celebra femeie filosof din Alexandria, fiica savantului matematician Theon, al cărei tragic sfârşit avea să-i creeze în imaginarul posterităţii aura de martiră pentru ştiinţă?!1 Însă, atât viaţa cât şi moartea ei au rămas enigme ale istoriei culturii în general şi ale filosofiei în special şi au ispitit pe mulţi, mai ales începând cu perioada modernă, să caute dezlegarea lor. Numărul insuficient de izvoare nu i-a împiedicat totuşi pe cercetători să le analizeze şi să construiască, fiecare după maniera sa, teorii care să încerce să recreeze chipul ultimei şi, poate, celei mai mari femei filosof din perioada Antichităţii târzii. Şi cum o altă gânditoare de talia ei nu a mai existat în Alexandria, pe bună dreptate putem să-i dăm apelativul, aşa cum a făcut-o savantul german Johann Christian Wernsdorf (1723-1793), de „philosopha alexandrina”2. Dar această femeie filosof nu a fost doar subiect de cercetare ştiinţifică, ea a trezit interes şi în lumea literaturii, încât de la mijlocul sec.
1

Recent apăruta lucrare a lui Michael A.B. DEAKIN, Hypatia of Alexandria: Mathematician and Martyr, Prometheus Books, Amherst/N.Y., 2007, stă sub semnul acestei convingeri. 2 J.Ch. WERNSDORF, De Hypatia, Philosopha Alexandrina, Diss. acad. IV, Vitembergae, 1747.

101

VASILE-ADRIAN CARABA

al XIX-lea avem romane, nuvele şi piese de teatru care o au drept protagonistă pe Hypatia. Un lucru şi mai interesant este faptul de a se fi încercat o introspecţie ştiinţifică3 chiar a primului roman despre Hypatia, scris de pastorul anglican Charles Kingsley (1819-1875) şi intitulat Hypatia: or, New foes with an old face4. Acest lucru a fost determinat tocmai de faima pe care această carte a căpătat-o în mediile occidentale şi care a contribuit din plin atât la cunoaşterea, dar mai ales la „necunoaşterea” Hypatiei, deci la trezirea interesului pentru ea în mediile intelectuale, atât ale literaţilor cât şi ale istoricilor. Nu reprezintă obiectul studiului nostru să luăm în calcul literatura de ficţiune care a apărut în decursul timpului şi care este în număr destul de mare, dar trebuie subliniat totuşi faptul că această producţie literară a creat o Hypatie care cu greu corespunde celei reale şi care a devenit imaginea „oficială” a ei în lumea de astăzi. Se poate afirma, chiar dacă pare temerar, că Hypatia a devenit mai mult un mit literar decât un reper istoric5. În aceste romane, exagerările nu sunt o raritate, iar condamnarea Sf. Chiril al Alexandriei, considerat adversar principal al ei şi autor moral al uciderii ei, a devenit o „Selbstverständlichkeit”, iar această prejudecată a fost preluată fără simţ critic, din păcate, chiar şi în unele medii teologice. Tocmai din cauza morţii cumplite, Hypatia a devenit încă din perioada Antichităţii târzii simbol al eroismului, iar această convingere s-a păstrat până în ziua de astăzi în anumite medii. Dacă în Antichitate ea devenise eroina păgânilor împotriva creştinismului protejat şi susţinut de împărat, astăzi, paradoxal, este eroina mişcării feministe împotriva aşanumitului „misoginism creştin”, spunea John Thorp6. Cert este că soarta

P. Bernardus MERKER, Die historischen Quellen zu Kyngsleys Roman „Hypatia“, Heiligenstadt Eichsfeld, 1909. 4 2 vol., Londra, 1853. Romanul a cunoscut multe reeditări. 5 Există o lucrare în acest sens scrisă de Elena GALERI intitulată sugestiv chiar: Ipazia: un mito letterario, Roma, Meridiana, 1992. 6 În acest sens, în comunicarea sa „In Search of Hypatia” susţinută în cadrul Congress of the Humanities and Social Sciences, University of Manitoba, Winnipeg, May 30, 2005, John Thorp spunea: „Already in late antiquity she [Hypatia] was a heroine of the pagans because she was butchered by the Christians or a heroine to the Arians because she was butchered by the orthodox or a heroine to the tolerant Constantinopolitan Christians because she was butchered by the intolerant Alexandrian ones. In more recent centuries she has been the heroine of Anticlericalism-the victim of the hierarchy-of Protestantismthe victim of Catholic extremism-of Hellenizing Romanticism-the victim of western civilization’s move away from the Glory that was Greece-of Positivism-the victim of the subjugation of science to religion-and, most recently, of Feminism-the victim of

3

102

HYPATIA DIN ALEXANDRIA

Hypatiei a fost speculată în mod exagerat şi, după părerea mea, chiar în detrimentul ei înseşi. Cu siguranţă că într-o lume în care „ἀνδρεία” era una dintre marile virtuţi, o concepţie cât de cât asemănătoare cu cea a feminismului de astăzi nu avea cum să co-existe şi mai ales, dacă prin absurd ar fi existat, nu putea să fie acceptată tocmai de un filosof, ucenic peste veacuri al lui Platon, fie el şi femeie. Bineînţeles, a vorbi despre Hypatia cu prejudecăţi feministe moderne, chiar şi în discuţii care privesc o aşa-numită „filosofie feministă”7, ştiind foarte bine că o ştiinţă nu poate fi feminină sau masculină şi cu atât mai puţin feministă sau misogină, nu ar însemna decât să dăm dovadă mai degrabă de „corectitudine politică” şi mai puţin de acribie ştiinţifică, două noţiuni care în cazul de faţă nu sunt şi nu au cum să fie compatibile. Chestiunea izvoarelor Hypatia, aşa cum am amintit mai sus, nu se bucură de prea multe izvoare, iar cele existente dau informaţii sumare cu privire la viaţa ei; mai mult abundă în schimb cele cu privire la moartea ei. Sunt patru izvoare mai detaliate, dintre care doar unul poate fi considerat de primă mână, şi anume scrisorile lui Synesius de Cyrene (cca 370-după 412), discipolul ei. În afară de scrisorile lui Synesius adresate învăţătoarei sale8, alte surse considerate principale sunt Istoria bisericească a lui Socrate Scolasticul (cca 380-după 439), istoric constantinopolitan care a scris în prima parte a sec. al V-lea şi care a fost contemporan cu Hypatia9, Cronica episcopului copt de Nikiu, Ioan, trăitor în sec. al VII-lea, care ni s-a

advancing Christian misogyny. A busy lady” (vezi textul şi pe site-ul The Canadian Philosophical Association: http://www.acpcpa.ca). 7 Vezi revista editată de Indiana University Press: Hypatia: A Journal of Feminist Philosophy. 8 Scrisorile lui Synesius, în număr de 156 (PG 66, 1321A-1500D), au fost scrise într-o perioadă de aproximativ 14 ani, între 399 şi 413 (J. QUASTEN, Patrology, vol. III, p. 111; Ioan G. COMAN, Patrologia, vol. III, p. 283). Este vorba de scrisorile 10, 15, 16, 33 (păstrată fragmentar), 81, 124 şi 154 după ediţia A. FITZGERALD, The Letters of Synesius of Cyrene, Londra, 1926. Prima traducere într-o limbă modernă a scrisorilor lui Synesius este cea în limba franceză a lui F. LAPATZ, Lettres de Synésius, traduites pour la première fois et suivies d’Études sur les derniers moments de l’hellénisme, Paris, 1870. Despre corespondenţa lui Synesius, vezi: Denis ROQUES, Études sur la correspondance de Synésios de Cyrène, Collection Latomus, 205, Bruxelles, 1989. 9 Ecclesiastica Historia (HE) Socratis Scholastici, VII, 15 – PG 77, 768 şi urm.

103

VASILE-ADRIAN CARABA

păstrat doar într-o traducere etiopiană, în dialectul gheez10 şi Lexiconul Suidas (Suda) din sec. al X-lea, al cărui articol despre Hypatia este format din două părţi care reprezintă împrumuturi din izvoare mai vechi11. Dacă în cazul primei părţi s-au făcut speculaţii cu privire la izvorul ei, şi anume propunându-se chiar ca autor Hesychius din Milet (sec. al VI-lea)12, în privinţa celei de-a doua părţi nu mai există dubii, izvorul fiind Viaţa filosofului Isidor scrisă de filosoful neoplatonic Damascius (cca 458-cca 540) şi datată la începutul sec. al VI-lea şi din care ni s-au păstrat doar extrase reproduse în opere ulterioare13. Theon, tatăl Hypatiei, în comentariul său la cea de-a treia carte din cele treisprezece ale lucrării de astronomie intitulată Sintaxa Matematică a lui Claudius Ptolemeu (cca 100-cca 170), cunoscută şi sub titlul de Almagest14, formă coruptă latină a titlului arab „al-kitabu-l-mijisti” (Marea
Această cronică nu ni s-a păstrat din păcate în originalul grec, ci doar într-o traducere etiopiană, în dialectul gheez. Textul etiopian a fost publicat şi tradus în limba franceză de Hermann ZOTENBERG sub titlul: Chronique de Jean, Évêque de Nikiu, Paris, 1883; despre Hypatia, trad. franc.: 344-346. Avem şi o traducere în limba engleză după textul stabilit de H. ZOTENBERG a lui R.H. CHARLES, John, Bishop of Nikiu: Chronicle, London, 1916. 11 Suidae Lexicon, ex recognitione Immanuelis Bekkeri, Berlin, 1854, 1059-1060. Vezi în acest sens articolul lui Paul TANNERY, „L’article de Suidas sur Hypatia”, în: AFLB 2/1880, pp. 197-200. 12 Hesychii Milesii Opuscula Duo, I, De hominibus Doctrina et Heruditione Claris, Leipzig, 1820; Hesychii Milesii Onomatologie que supersunt cum prolegomenis, ed. J. Flacch, Lipsiae/Lepzig, 1882. 13 Alte fragmente din Viaţa filosofului Isidor au mai fost conservate în Bibliotheca lui Fotie, Codex 181 şi 242, apud TANNERY, „L’article de Suidas sur Hypatia”, p. 197. Cu privire la reconstituirea textului Vieţii scrise de Damascius; vezi: J.R. ASMUS, „Zur Rekonstruktion von Damascius’ Leben des Isidorus”, în: ByZ 1909, pp. 424-480 şi 19/1910, pp. 265-284; J.R. ASMUS, Das Leben des Philosophen Isidoros von Damaskios aus Damaskos, Philosophische Bibliothek, Leipzig, 1911 şi Clemens ZINTZEN, Damascii Vitae Isidori Relique, Olms Verlag, Hildesheim, 1967. Această viaţă a lui Isidor oferă şi o imagine a opoziţiei păgâne împotriva creştinismului tot mai puternic în Imperiu. Vezi în acest sens: Raban HAEHLING, „Damascius und die heidnische Opposition im 5. Jahrhundert nach Christus. Betrachtungen zu einem Katalog heidnischer Widersacher in der Vita Isidori”, în: JAC 1980, pp. 82-95. Pentru o bibliografie detaliată cu privire la viaţa filosofului Damascius şi la opera sa, vezi: Vasile Adrian CARABĂ, „Damaskios (* um 458 in Damaskus, † um 540)”, în: Biographisch-Bibliographisches Kirchenlexikon (citat mai departe ca: BBKL), vol. XXIX, Nordhausen, 2008, col. 323-334. 14 În variantă bilingvă greacă-franceză de abatele Nicolas M. HALMA: Commentaire de Théon d’Alexandrie sur le livre III de l’Almageste de Ptolemée, Paris, vol. I, 1822, vol. II, 1823, vol. III, 1825. De acelaşi traducător avem şi Sintaxa lui Ptolemeu apărută în două volume sub titlul: Composition mathématique de Claude Ptolémée, ou Astronomie ancienne, în 1813 şi 1816. Vezi şi Adolphe ROME, Commentaires de Pappus et de Théon
10

104

2000.. THEOPHANIS Chronographia.edu/~jui/3375/Class%20Materials%20Files/y2007m08d22/hypatia-primarysources. Commentaire par A. 19 PL 69. aminteşte în treacăt de fiica sa. Tot în treacăt vorbesc despre ea. 1831). De asemenea. 106. Studi e Testi. 535-536. livre I-IV. Bonnae.html). nu aduce nimic nou ca informaţie21. Théon d’Alexandrie.B. 16 JOANNES MALALAS. Vatican. Vatican. Apropiată în timp de eveniment este Istoria bisericească tripartită a scriitorului latin Casiodor (cca 490-cca 585) care. 2 – PG 148. 21 PG 148. 529-530. dar nu cunoaştem motivele şi nici măcar nu putem intui de ce Theon nu a oferit-o. 16 – PG 146. 563-564. 9 – PG 65. PG 97. mai târziu. O ediţie mai nouă este: IOANNIS MALALAE. 15 Ecclesiaticis Historis Philostorgi Epitome (HE). VIII. HE). 469B). édition critique. îl parafrazează pe Socrate Scolasticul19. în cele două scurte menţionări ale gânditoarei alexandrine din a sa Istorie romană. 359. Studi e Testi. Chronographia. găsim o scurtă referinţă biografică cu privire la Hypatia15.. De asemenea şi Anne TIHON. Carl de Boor. cu privire la Hypatia.utah.) Ed. care se găseşte la istoricul din sec. Ne-am fi aşteptat la o informaţie detaliată. Vatican.13 (MALALAE JOHANNUS. Corpus Fontium Historiae Byzantinae. Tot parafrază după textul lui Socrate Scolasticul este şi informaţia despre Hypatia. 225-226. 469-470 şi PG 149. soţia lui Pitagora – şi Hypatia22. Nichifor Gregoras (cca 1295-cca 1359/60). XIV. TIHON. Berlin/New-York. 1105-1106. Chronographia ex recensione Ludouici Dindorfii. 18 Michael A. 1943. Confecta a Photio Patriarcha. καὶ Ὑπατίαν” (Historia Romana. Histoire du texte. d’Alexandrie sur l’Almageste Tome III. 1978 şi Le “Grand Commentaire” de Théon d’Alexandrie aux Tables Faciles de Ptolémée. „The Primary Sources for the Life and Work of Hypatia of Alexandria”. 1985-1999. DEAKIN. deoarece ele nu vin cu nimic nou din punct de vedere informaţional şi redau aproape fidel unele din izvoarele sus amintite18. 1193-1195. 82. al XIV-lea Nichifor Calist Xanthopoulos (†cca 1335) în a sa Istorie bisericească20. publicată de Fotie. 20 Historia Ecclesiastica (CALIST. 282. 315-340-390. physics. I. monofizitul Ioan Malalas (491578)16 şi Teofan (cca 760-817/18)17. 22 „Θεανώ τινα. 105 . în: History of Mathematics Paper 1995 (URL: http://www. doar că într-una din referinţe încearcă să înlăture confuzia care încă exista în timpul său între Theano – eleva şi. Le Petit Commentaire de Théon d’Alexandrie aux Tables Faciles de Ptolémée. Celelalte surse sunt considerate secundare. (Chron. 3. 35. Marele istoric al veacului al XIV-lea. în culegerea de excerpte din Istoria bisericească a arianului Philostorgius (368-433). traduction revues et complétées par Anne TIHON. Studi e Testi. 17 PG 108. în cronografiile lor. Chronographia. VIII.HYPATIA DIN ALEXANDRIA Carte).

463-467. unul dintre importanţii comentatori bizantini ai autorilor literaturii clasice. care s-a păstrat în Antologia Greacă sau Palatină. Cercetătorii nu au căzut de acord cu privire la identitatea acestei Hypatia. mă-nchin. vol. A înţeleptei educaţii. „Notes on Palladas”. nu fără ironie./τῆς παρθένου τὸν οἶκον ἀστρᾠον βλέπων:/εἰς οὐρανὸν γάρ ἐστί σοῦ τὰ πράγματα. τῶν λόγων εὐμορφία. „Palladas and Christian Polemic”. 1730. Aici poetul laudă pe o anumită Hypatia: Când te privesc şi slovele-[ţi aud]. Văzând cu stele[-mpodobită] a fecioarei casă. în: JRS 1965. καὶ τοὺς λόγους. unei femei cărturar. 23 24 Smith’s Dictionary of Greek and Roman Biography and Mythology. Boston. neîntinată stea23. 215-229. un argument care este adus în sprijinul contemporaneităţii lui Palladas cu Hypatia ar fi o altă epigramă (Nr. deci după Hypatia24. Totuşi. pp. ni-l prezintă pe Palladas ca pe un subtil ironizator al creştinismului. 70) în care el critică aspru. Cât despre textul privitor la Hypatia. vezi: pp. în: Harvard Studies in Classical Philology 1958. προσκυνῶ. p. îl situează pe epigramist ca timp între Proclus (412-485) şi Agathias (cca 536-cca 582). III./ἄχραντον ἄστρον τῆς σοφῆς παιδεύσεως. care vine în sprijinul acestei afirmaţii. În schimb. o hotărâre a împăratului Teodosie cel Mare (379-395) de distrugere a templelor păgâne şi a statuilor zeităţilor adorate. Ioan Tzetzes (cca 1110-cca 1180). 1870. IX. New Series.VASILE-ADRIAN CARABA Tot legat de izvoare. Luck este de părere că dacă Palladas ar fi fost creştin. Despre Palladas vezi şi: Alan CAMERON. 1-5 (traducerea îmi aparţine). Acest fapt pledează şi pentru ideea apartenenţei lui Palladas la păgânism25./Ὑπατία σεμνή. cu siguranţă că el ar fi fost unul doar formal şi nu cu o convingere puternică. în: CQ. curată. O altă epigramă a sa. Căci ale tale fapte pe cer se-nalţă Tu. 455-471. 25 Chestiunea apartenenţei lui Palladas la creştinism a fost discutată de Georg LUCK în studiul său: „Palladas: Christian or Pagan?”. 152/1965. nobilă Hypatia. mai există o epigramă atribuită poetului Palladas din Alexandria (sec. lauda lui Palladas este adusă unei femei neobişnuite. 106 . 400. atunci când propune ca soluţie pentru salvarea de la distrugere a statuilor păgâne Anthologia Graeca sau Palatina. Sunt cercetători care împărtăşesc ideea că din textul epigramei ar reieşi că Palladas aduce laudă unei contemporane şi nu unui personaj istoric. Hypatia a fost o astfel de femeie. a cuvântului podoabă. pp. Ὅταν βλέπω σε. al V-lea). Tot legat de chestiunea creştinism-păgânism la Palladas vezi şi Alan CAMERON. 94. pp.

folosită de Mihail Psellos (cca 1018-după 1081) în necrologul mamei sale. Vat. 23. 1897. 27 Maria DZIESKA. 661. al V-lea27. Şi numele Hypatiei va fi legat de această şcoală. aduc ca argumente. „Palladas.. cu Grădina şi Porticul. Deşi nu avem nicio dovadă scrisă cu privire la educaţia timpurie a Hypatiei. printre care Wolfgang Meyer. între altele. prin care Karl Krumbacher ar identifica-o tot pe Hypatia29. pp. Toate aceste informaţii nu reuşesc totuşi să facă legătura între Hypatia lui Palladas şi Hypatia din Alexandria. unde va preda până la sfârşitul vieţii. p. care contestă faptul că Palladas ar fi fost autorul ei28. Geschichte der byzantinischen Litteratur von Justinian bis zum Ende des oströmischen Reiches. CAMERON. p. Astăzi sunt mulţi care au convingerea că această epigramă nu are ca subiect pe Hypatia – philosopha alexandrina – şi tind să-i dea dreptate lui Georg Luck. 1995. p. 29 Karl KRUMBACHER. faptul că numele Hypatiei era des întâlnit în epocă la femeile păgâne şi chiar se cunoaşte o a doua Hypatia. 28 Vezi: G. cu Academia. Hypatia of Alexandria. Mouseion-ul Despre viaţa Hypatiei ştim foarte puţin. München. sfârşit care va curma totodată şi tradiţia şcolii. Nu se poate vorbi în Alexandria de o şcoală ca de un aşezământ de educaţie organizat aşa cum a existat în Atena începând cu sec. foarte mult în acest sens şi acestei şcoli în egală măsură. Un recurs la istoria instituţiei celei mai importate din Alexandria este foarte important pentru a înţelege mediul în care s-a format Hypatia. putem crede că ea datorează tatălui ei Theon. mai târziu. No. 504. „Palladas and Christian Polemic”. Harvard University Press. e Cod. apud A. XIII.”. Contestatarii identităţii celor două Hypatia. profesor al Mouseion-lui. care a trăit la mijlocul sec. Tot învăluită în mister rămâne şi sintagma „înţeleapta egipteană” (ἡ Αἰγυπτία σοφή). al IV-lea î. 67.. 17. „Nu era nimic comparabil cu acele frăţii religioase sau „thiasoi” ale muzelor. 26 107 . 465-466.Hr. Este greu de spus dacă la mai bine de şase sute de ani o astfel de sintagmă era asociată în conştiinţa bizantinilor cu numele gânditoarei alexandrine. neîntreruptă din timpul Ptolemeilor.HYPATIA DIN ALEXANDRIA transformarea lor în imagini de sfinţi creştini26. vol. cu Liceul şi. iar despre instrucţia ei şi mai puţin. p. Paralip. fiica unui anume Erythrius. LUCK.

în: ZKG 1964. pp. „Hypatia. 34 Richard HOCHE. John W. în: Hermes 4/1955. Willy THEILER. Faima şcolii a atras spre capitala Egiptului pe mulţi care doreau să-i asculte pe savanţii Mouseion-ului. 31 H.VASILE-ADRIAN CARABA unde poziţia de conducător al unei şcoli cobora de la maestru la discipol într-o linie directă de succesiune (διαδοχή)”30. Heinrich DÖRRIE. p.. „Ammonius Sakkas und der Ursprung des Neuplatonismus”. Henri-Irénée Marrou a reuşit să întocmească o listă cronologică a celor mai celebri filosofi din Alexandria. 1966. 1-45. dintre care. Meridiane. 1910. Meridiane. auzim de aristarchieni şi aristofanieni. 375. Opladen. pp. învăţământul filosofic al lui Ammonius Saccas (†241/2 în Alexandria) este un exemplu în acest sens şi are legătură cu Mouseion-ul33. 1983. I. His Name and Origin”. Berlin-New-York. p. încât Alexandria a devenit curând „un amestec fericit de şcoală şi de societate savantă”34. 30 108 . H. Probabil nu peste mult timp au apărut „şcoli” rivale. H. Dar nu toţi membrii Mouseion-ului s-au lăsat ispitiţi de dorinţa de a preda şi de a-şi face discipoli. vol. 1860. iar în medicină de şcoala lui Herophilos şi de cea a lui Erasistratos32. această succesiune nu este una istorică. 463-471. „Ammonios Sakkas”. Hans-Rudolf SCHWYZER: Ammonios Sakkas. vol.H. Patristică şi umanism. 15. DÖRRIE.”. în filologie. p. ci doar doctrinară. LANGERBECK. „The Philosophy of Ammonius Saccas”. nici în Atena nu putem vorbi de o descendenţă directă din Platon. p.-I. 32 H.C. Mouseion-ul nu este nimic din acestea. Ed. în: Forschungen zum Neuplatonismus.-I. die Tochter Theons. Mouseion-ul nu era o şcoală propriu-zisă. trad. 276-287. HINDLEY. „Ammonios Sakkas. trad. pp. „Ammonius. New York. Berlin. pp. fr. 436. de Cristina şi Costin Popescu. Oricum. în: Rheinisches Museum 1887. fapt ce i-a determinat pe unii dintre aceştia din urmă să renunţe uneori la statutul lor doar de „cercetători” şi să înceapă să predea. „Synesius din Cirene. 1997. 33 Vezi în acest sens: F.-I. 67-74. pp.” în: Ph. „Synesius din Cirene şi neoplatonismul alexandrin”. Curios este şi faptul că numele acestei şcoli nu reprezintă Henri-Irénée MARROU. în: Hermes 1921.. MARROU. Bucureşti. Bucureşti. în: JHS 1/1957. 1996. MARROU. der Lehrer des Origenes”. MARROU. der Lehrer Plotins. din lb. vezi lucrarea sa The Universities of Ancient Greece. David şi Elias. J. Istoria educaţiei în Antichitate. 332-336. Cu privire la izvoare vezi: Hans von ARNIM. „Die Quellen der Überlieferung über Ammonius Sakkas”. Fără doar şi poate. pp. „Ammonios. dar afirmă că o astfel de listă nu scoate la iveală o descendenţă directă ca în Atena31. der Lehrer Plotins”. 373. p. II. în: Theologische Realenzyklopädie (TRE). unde aceşti savanţi nu erau obligaţi să ţină cursuri. şi cuvânt înainte de Stella Petecel. HEINEMANN. Walden este de părere că acest Mouseion semăna în multe privinţe cu universităţile moderne. 300. Ed. în: H. pp. 439-477. 1978. semăna mai mult cu o academie. de la Plotin până la Simplicius. 1-27. filosofia a fost şi ea reprezentată în Alexandria.

(ed. Banchetul sofiştilor. Grigorie Teologul. Ekkart SAUSER.” „maeştri ai Mouseion-ului”36. „Cäsarius (Kaisarios) von Nazianz”. între care. 301. de la filosofie până la medicină. Timon ne dă informaţii cu privire la condiţiile de trai oferite acestora de către rege şi ne convinge de faptul că Alexandria devenise deja creuzetul tuturor ştiinţelor. 1959. Hans-Georg BECK. vol. izbucneau controverse care păreau să nu se mai sfârşească. 251. pe baza izvoarelor.. H. apărută între 1606/1607. al IV-lea o instituţie de învăţământ superior. 389.). München. dar se ştie că însuşi Ptolemaios I Soter (323-285 î. Histoire de l’École d’Alexandrie.-I. Învăţatului atenian Demetrios din Phaleron (360-280 M. Fără să vrea. 22D. Totuşi. p. al V-lea î. 375. p. este greu de stabilit. Kirche und theologische Literatur im byzantinischen Reich. 37 H. H. 298. Istoria educaţiei. afirmaţiile lui Timon se dovedesc a fi o simplă ranchiună. despre „muzee” se vorbeşte şi în alte documente de mai târziu. Berlin.HYPATIA DIN ALEXANDRIA vreun monopol al acesteia. p. MARROU. 39 Este cunoscut faptul că fratele Sf. MARROU. MARROU. I. MARROU. 41 G. Herzberg. asemenea lui Timon. col. Paris. pp. în: National Mathematics Magazine 1940. 301. Casaubon). 298. XVI. mizantropul atenian din sec. 305-312. Istoria educaţiei. ca şi despre academii la plural35. 1840. apud H. MARROU.-I. a studiat medicina aici şi s-a bucurat de o mare reputaţie. Un astfel de mouseion se afla în Efes. comparée aux principales écoles contemporaines. Kaisarios. p. p. MATTER. Când a fost înfiinţat Mouseion-ul. p.-I. p.-I. „Hypatia of Alexandria”. Apărut în timpul Ptolemeilor şi susţinut material de aceştia. în: BBKL. 1999.”. 1838.W. 35 109 . 36 H. „Synesius din Cirene. MARROU. încât unii. nu de puţine ori.-I. ca mai apoi să fie folosit de un Libanius sau Themistius şi în sensul „banal” de şcoală în general37. Istoria educaţiei. ajunseseră să-i conteste şi să-i numească ironic „zgârie-hârtie” şi să afirme că aceştia iubeau polemica doar „ca să nu-şi dea duhul în colivia Mouseion-ului”38. p. 78. adunase în jurul său „pe toţi filosofii şi scriitorii pe care i-a stat în putinţă să-i adune”40 şi care dădură impuls vieţii intelectuale şi spirituale a Alexandriei41. tome I. 301. fiul lui Lagos. din perioada împăratului Anastasius (491-518). încât a activat ca medic la curtea din Constantinopol a împăraţilor Constantius II şi Iulian Apostatul. Cf. deoarece profesorii facultăţii de medicină se numeau „medici ai Mouseion-ului. Istoria educaţiei. domeniu care de fapt a şi excelat între celelalte39. Mouseion-ul aduna în interiorul său savanţi dintre cei mai diverşi..-I. 38 TIMON ATENIANUL. H.Hr. PARTHEY. Istoria educaţiei. Termenul de „muzeu” desemnează până în a doua jumătate a sec. Das alexandrinische Museum. Willian Shakespeare are o tragedie intitulată: The Life of Timon of Athens. 35. p..Hr. RICHESON. 40 A.

. aşa cum afirma în prima jumătate a sec. Fulda 1857. în: Nina L. scris mult mai târziu. aşa cum a fost cazul aceluia intitulat De elocutione. Greek Philosophy. pp. care îi aduc atât gloria cât şi decadenţa. 1095D.). De la acest filosof şi om politic nu ne-a rămas nimic scris. dar au existat şi tratate atribuite în mod eronat lui.J. Leiden. vol. 2000. Momentul de glorie este fără doar şi poate perioada de la întemeierea Despre viaţa lui Demetrios din Phaleron vezi: Christian OSTERMANN. p. inclusiv a bibliotecii. MARROU. apud H. 298. The Early Peripatetic School and The Early Academy. încât pe bună dreptate a fost considerată de unii drept o minune a lumii.VASILE-ADRIAN CARABA î. rebus gestis et scriptorum reliquiis.-I. 35. p. Despre apartenenţa acestuia la şcoala peripatetică vezi: Fritz WEHRLI. 42 110 .Hr. Non posse suav. Basel. With Notes and Explanations. elev al lui Aristotel şi primul succesor al său la cârma Lykaion-ului45. IX. Vezi şi capitolul „Demetrius of Phaleron. The Library in Alexandria and the Bible in Greek. PARTHEY. Histoire de l’École d’Alexandrie. 5881. 248-252. căci Demetrios fusese cu adevărat elev al lui Theophrastos (390-287 î. H. care îşi găsise refugiu la curtea primului Ptolemaios de frica execuţiei la care fusese condamnat de concitadinii săi nerecunoscători. p. MARROU.J. E. Istoria educaţiei. În ceea ce priveşte izvoarele care vorbesc despre el. Das alexandrinische Museum. 2 Tle. probabil de sofistul Demetrios din Alexandria. 46 G. A fost publicat pentru prima dată de WALZ în: Rhetores graeci. 45 H..). Mouseion-ul trece în istoria sa prin trei momente principale. 43 PLUTARCHOS. Iar dacă suntem convinşi că Mouseion-ul a apărut în timpul primului Ptolemaios şi la iniţiativa lui Demetrios. al XIX-lea cunoscutul egiptolog german şi totodată pasionatul librar Gustav Friedrich Konstantin Parthey (1798-1872)46. Berlin. Stuttgart. (Nu se poate trăi plăcut urmându-l pe Epicur). vezi: C. PARTHEY.)42. încât este suficient să cunoaştem istoria lui ca să o înţelegem pe cea a acestor instituţii de cultură. De VOGEL. 1968. atunci se poate spune că influenţa Liceului atenian asupra acestei şcoli a fost una directă. De Demetrii Phalerei vita. Vezi în acest sens şi clasica lucrare a lui M. sau mai bine spus a educaţiei din Alexandria.Hr. MATTER. 4. Die Schule des Aristoteles. p.Hr. Brill. şi anume: Biblioteca43. Aristotle. Istoria educaţiei. 299. Brill. p. Soarta Mouseion-ului. i se atribuie imboldul înfiinţării a ceea ce mai târziu avea să fie fala Alexandriei şi care va crea în jurul său atâta mister. II. Librarian in the Library of Ptolemy I”. Demetrios von Phaleron.-I. COLLINS. în timpul împăratului filosof Marcus Aurelius (161-180 d. Das alexandrinische Museum. A Collection of Texts. vol. 85. 1836. Leiden/Boston/Köln. 44 G. 1838. pp. este strâns legată de cea a oraşului. 117 şi urm. Hersfeld 1847. 1953. Unii cred că tot acest Demetrios ar fi fost responsabil şi de punerea pietrei de temelie a Mouseion-ului44.

ci şi cu creştinii mărturisitori ai altui crez decât cel ortodox. fapt contestat astăzi de o bună parte dintre savanţi52. a fost cel care a hotărât distrugerea celebrului sanctuar Serapeion care găzduia Mouseion-ul şi ceea ce mai rămăsese din biblioteca sa. al cărei debut coincide cu preluarea totală a puterii de către Constantin cel Mare. p. 1973. 349. Constantin cel Mare (306-337) şi cu susţinerea venită din partea împăratului roman pentru noua credinţă. p. Acum prevalează activitatea pur literară şi ştiinţifică48. 51 A. În G.. RICHESON. p. 53 M. Das alexandrinische Museum. 85. RICHESON. De la Augustus (30 î. Omar ibn alKhattab (592-644). aici pp.-I.. Istoria educaţiei. până în anul 30 î. 400 şi urm. PARTHEY.Hr. A treia perioadă.Hr. p. general al celui de-al doilea calif arab ortodox.. dar cu siguranţă că nu a existat o renunţare la elementul religios dominant al şcolii de mai înainte. Mouseion-ul intră într-o perioadă de declin51. 50 H.W. 301. odată cu libertatea dată creştinismului de către Sf. Nu mai există mărturii despre Mouseion. este cea de-a doua perioadă49. În 391 d. The Arab Conquest of Egypt. A. 79. merge până la cucerirea Alexandriei de către 'Amr Ibn al-'Ās (583664) în 642.W. 136-166. când este cucerit de Augustus. dar acest lucru nu implică dispariţia sa. un om intransigent nu doar în raport cu păgânii. dar spre sfârşit. ultimul profesor al Mouseion-ului găzduit în Serapeion (Serapeum). AMS Press. În cea mai mare parte a celei de-a doua perioade educaţia a cunoscut iarăşi o pantă ascendentă. el continuă să funcţioneze restrâns la Serapeion începând cu Aurelian (270-275)50. Life and Fate of the Ancient Library of Alexandria. Nu ştim dacă Theon a fost un ἱεροδιδάσκαλος. episcopul Teofil al Alexandriei (385-412). profesor sacru sau preotprofesor. căruia i se impută faptul de a fi incendiat biblioteca. iar Egiptul devine o simplă provincie romană. mai exact până în 324. p. New York. BUTLER. PARTHEY. „Hypatia of Alexandria”. Paris. 49 G.J. 85. Această perioadă romano-bizantină reprezintă începutul declinului definitiv al Mouseionului şi prin aceasta al educaţiei în Alexandria. în 332 î. 79. 48 47 111 . p. Histoire de l’École d’Alexandrie. aşa cum era numit Antonin53. Das alexandrinische Museum. Mostafa EL-ABBADI. el este punctul central al educaţiei alexandrine47. Mouseion-ul va mai funcţiona sub Theon şi Hypatia fără a avea vreun sediu anume.Hr. 21992.Hr.) până la Constantin. Această instituţie va fi lovită de legile de persecutare a păgânismului date de împăraţii bizantini şi de intoleranţa unor creştini. În această perioadă. 52 A. MARROU. MATTER.HYPATIA DIN ALEXANDRIA oraşului Alexandria. p. „Hypatia of Alexandria”.

3. Hist. iar toţi cercetătorii sunt de părere că în educaţia ei. Despre data naşterii Hypatiei vezi articolul lui Robert J. „When was Hypatia Born?”. Theon — tatäl öi profesorul Hypatiei Nimeni nu se mai îndoieşte de faptul că Hypatia a fost fiica lui Theon din Alexandria55. p.J.. 1105. aşa cum am mai afirmat. tatăl a jucat un rol determinant. PENELLA. 57 SUIDAS. fără a propune o alta mai convingătoare. Das alexandrinische Museum. care situează momentul culminant al carierei Hypatiei în timpul domniei lui Arcadius (395-408). Ţinând cont de faptul că vârsta de 50 de ani însemna în epocă senectute. eccl. 55 54 112 . 166. Aproximaţia acestui an a fost făcută şi pe baza informaţiei din Suidas preluată de la Damascius. pp. SUIDAS. 59 PG 97.J. iar în Alexandria locul disputelor cărturarilor Mouseion-ului este luat treptat de cel al disputelor teologice creştine54. 359. 1. CALIST. 60 J. G. (Chron. 56 SUIDAS. pp. 85. HOCHE. Hist. şi a avut loc în Alexandria56. Hist.Ch. Anul 370 este acceptat în mod generic de cercetători şi a fost propus de R. Wernsdorf chiar a estimat o vârstă de 66 de ani pentru anul morţii Hypatiei60. eccl. Lexicon „Υ”. pe când încă era de o frumuseţe evidentă57. PARTHEY. VII. 166. pe baza afirmaţiei lui Ioan Malalas că Hypatia în anul morţii ei. Penella respinge această dată „care nu ar mai trebui propagată” (R. „Hypatia. în 415. PHILOSTORGIUS. deşi înclină să accepte una anterioară acesteia (vezi R. die Tochter Theons”. Hypatia. Hoche în articolul citat: „Hypatia. în: Historia 1984. – PG 65. – PG 146. eccl. Lexicon „Υ”. 58 R. 768. 126-128. probabil în perioada când Theon devenise deja un nume al Mouseion-ului. 439. p. – PG 108. 439-440. 226. 166. aşadar în timpul tinereţii ei.VASILE-ADRIAN CARABA această perioadă dispar şi ultimele resturi ale educaţiei păgâne organizate. „When was Hypatia Born?”. 128). 127). THEOPHANIS. 11. 536. Chron. p. Această ipoteză nu este astăzi îmbrăţişată de nimeni. die Tochter Theons”. 563.13). PENELLA. WERNSDORF. Lexicon „Υ”. Wernsdorf a lansat şi ipoteza ca an de naştere 350. Naşterea ei este situată în jurul anului 370. 15 – PG 77. era deja o femeie bătrână (παλαιὰ γυνή)59. p. 12. PENELLA. O femeie de 45 de ani nu mai era considerată în Antichitatea grecească şi cu atât mai mult în spaţiul oriental drept o femeie tânără. putem crede că pentru Malalas cei 45 de ani ai Hypatiei reprezentau într-adevăr o vârstă înaintată. anul 40058. SOCRATE SCOLASTICUL. „When was Hypatia Born?”.

În afară de această dedicaţie nu se mai cunoaşte nimic despre el62. Această informaţie nu se referă la vreo căsătorie în alb. Proclus însuşi s-a născut în 412. HOCHE. 440. (Geschichte der Philosophie. „Hypatia. Londra. oricât de interesantă ar fi ideea unui mariaj cu Isidor. afirmă în Viaţa filosofului Isidor cum că acesta ar fi fost soţul ei (γυνὴ Ἰσιδώρου τοῦ φιλοσόφου)63. ὁ ἐκ τοῦ Μουσείου… σύγχρονος δὲ Πάππω τῷ φιλοσόφῳ. probabil a murit la naşterea ei sau foarte curând după aceasta61. Lexicon „Θ”. „L’article de Suidas sur Hypatia”. 66 P. a trăit până la moarte în castitate.HYPATIA DIN ALEXANDRIA Despre mamă nu ştim nimic.). 64 „διετέλει παρθένος”. este considerat unul dintre întemeietorii deismului. 1720. cu egipteanul elenizat Pappus (sf. Isidor. „Hypatia”. 101-136. unul dintre cei mai mari admiratori ai Hypatiei. 166. pp. 67 SUIDAS. Chestiunea a fost clarificată încă din sec. 205. afirmând că Hypatia. nu putea fi soţul Hypatiei pentru că „a văzut lumina zilei” după moartea Hypatiei în 41566. 119-120). Die Philosophie der ausgehenden Antike und des frühen Mittelalters. καὶ αὐτῷ Ἀλεξανδρεῖ”. publicată în 1696. TANNERY. prin lucrarea sa Christianity not Mysterious. critic acerb al ideii de revelaţie. ci la faptul de a fi trăit necăsătorită. Lexicon „Υ”. sec. Tot Suidas şi tot citându-l pe Damascius vine cu o informaţie care o contrazice pe cea anterioară. Aşadar. aici pp. III – încep. aşa cum se mai întâmplă în zilele noastre la unii dintre creştinii ortodocşi. sec. „L’article de Suidas sur Hypatia”. die Tochter Theons”. singură. Din familia ei mai cunoaştem un băiat. vol. a încercat să vină în sprijinul afirmaţiei din Suidas cum că Isidor ar fi fost soţul Hypatiei şi să pună de acord cele două informaţii contradictorii (Tetradymus. profesor la Mouseion. Totuşi. Toland. cea care a atins cele mai înalte virtuţi sociale. SUIDAS. 63 SUIDAS. „acest tânăr ucenic al lui Proclus”. Oricum. Lexicon „Υ”. Pappus a activat în Alexandria în timpul împăratului 61 113 8 . filosof protestant irlandez. deşi Damascius. în ciuda faptului că a fost făcută cu mai bine de o sută de ani în urmă. IV)67. 198. căruia îi este dedicat de către Theon comentariul la Sintaxa lui Ptolemeu. 65 P. 1. p. p. TANNERY. pp. 62 R. 223. 20. care contrazice acest lucru. pe fratele ei. citat de Suidas. 166. a fost concitadin. rămânând fecioară64. dar nu contemporan. anume Epiphanius. aşa cum greşit afirmă tot Lexiconul Suidas. p. tatăl Hypatiei. rămâne valabilă şi astăzi. Theon. Suidas se remarcă prin lipsa de atenţie în privinţa informaţiilor preluate şi este evident că nu dovedeşte nici în acest caz un simţ critic. 198-200. John TOLAND (1670-1722). IV – Wolfgang RÖD (ed. Hypatia nu a fost căsătorită niciodată. 1997. demonstraţia lui Paul Tannery de mai târziu. GOMBOCZ. München. 1-2: „Θέων. până la sfârşitul vieţii ei. al XIX-lea de savantul francez Paul Tannery65. ambii Wolfgang L. putem da crezare tot lui Damascius că Hypatia a trăit necăsătorită şi în castitate până la sfârşitul vieţii.

p. A Biography and Study of his Rhetoric and Logic.L. 2008. p. având drept scop măsurarea poziţiei stelelor şi a înălţimii lor deasupra orizontului. pp.. Prima traducere în limba latină a fost făcută în 1160. Dintre lucrările importante mai amintim. două de soare şi două de lună. nu mai avem informaţii cu privire la vreo activitate didactică a acestuia în cadrul Mouseion-ului după 394. „Hypatia and Her Mathematics”. 2. probabil chiar la puţin timp după apariţiei ei în Sicilia (A. care se afla pe atunci în Serapeum. Cu privire la Tablele (de mână) ale lui Ptolemeu.. cunoscut ca mare bibliofil. 2004. Brill.. 205. Lexicon „Θ”. 52-59). unele dintre ele pierdute astăzi71. Vezi în acest sens: Raymond d’HOLLANDER. History of the Byzantine Empire.VASILE-ADRIAN CARABA matematicieni şi astronomi. DEAKIN. Die Philosophie der ausgehenden Antike. 68 Vezi nota 14. Hypatia era cea care îi urmase la catedră. Madison. Valens (364-378) şi Teodosie cel Mare (379-395). Les racines grecques de l’Europe chrétienne.). Lexicon „Θ”. 72 SUIDAS. când. Richard Hoche ia de bună informaţia din Suidas cu privire la contemporaneitatea lui Pappus şi Theon şi încearcă să deducă câteva din datele biografice ale celui din urmă („Hypatia. în anul asasinării fiicei sale. Astrolabul era un instrument în formă de şaibă. Suidas este cel care ne dă cele mai multe dintre titlurile scrierilor sale.J.A. p. 2. Paris. prevăzut cu un vizor. Acesta a trimis-o la Palermo în dar regelui Siciliei Roger II (1130-1154). Aristote au Mont Saint-Michel. comentatori. ai Sintaxei Matematice a lui Ptolemeu69. 234-243. în: The American Mathematical Monthly 3/1994). p. aici p. 70 W. 69 Această lucrare a lui Ptolemeu (Almagest) s-a bucurat de o mare răspândire în Bizanţ şi chiar a fost cartea preferată a împăratului bizantin Manuel I Comnenul (1143-1180). 51). die Tochter Theons”. împreună cu alte cărţi din biblioteca personală. 71 SUIDAS. 2. cel cu privire la TableleTabelele astronomice ale lui Ptolemeu şi un altul de proporţii reduse despre astrolab72. 234 (publicat şi în: Marlow ANDERSON (ed. Éditions du Seuil. 1976. cu cincizeci de ani înainte de Theon şi Hypatia. 71-72. a activat în timpul a doi împăraţi romani. Se pare că Theon nu mai trăia în 415. pe lângă comentariul său la Sintaxă. la Museion. Leiden. aşa cum am mai amintit despre Theon68. Sherlock Holmes in Babylon and Other Tales of Matematical History. Wisconsin. VASILIEV. şi anume de Gheorghe de Trapezunt în 1451. 222 şi Michael A. 205. 114 . precum şi măsurarea unghiurilor. vezi: John MONFASANI. vol. 439). cu siguranţă.B. GOMBOCZ. Theon se pare că a predat la Mouseion o perioadă îndelungată din viaţă. George of Trebizond. Aşadar. databile cu aproximaţie între 364 şi 393. referirile sale la mai multe eclipse. Deşi se presupune că a mai trăit după 393. E. Washington DC. pp. Theon Constantin cel Mare (306-337). pp. 1980. O altă traducere în limba latină a fost făcută tot de un bizantin. putând fi considerate ca rezultate ale activităţii sale didactice şi de cercetare70. 491 şi Sylvain GOUGUENHEIM. în timpul şederii sale la Roma între 1438 şi1452 ca secretar papal.

şi altul de proporţii reduse. atât al lui Theon cât şi al lui Ioan Filoponul. Berlin. care. L'astrolabe: Histoire. ed. III. p. Le Petit Commentaire de Théon d’Alexandrie. „Der philosophische Unterrichtsbetrieb. Mai mult despre viaţa şi opera lui Ioan Filoponul.. 77 I. 73 Ilsetraut HADOT. text bilingv grec-francez de A. col. 199 şi 301.”. 74 Anne TIHON. HADOT. 1992. 520-529. în: BBKL. vezi la: Walter BÖHM. Între operele sale se numără: Scholia in Platonis Phaedrum. ci de filosofie şi în mod special de astrologie. Pe de altă parte. într-o formă foarte simplificată.. 75 Jean PHILOPON.. Philosophenlexikon — Leben. Der Messinghimmel. „Der philosophische Unterrichtsbetrieb. 2001. a predat filosofie în Alexandria în jurul anului 500. unul impresionant. apud I. p. 61. în: RMP 2003. în cinci cărţi.HYPATIA DIN ALEXANDRIA a scris de fapt două comentarii. NAU în: JA 1899. după izvoare greceşti. apud I. p. pp.. p. p. Eine Anleitung zum Astrolabium. aşa cum însuşi Theon ne încredinţează74. al VII-lea de sirianul Sever Sabokt de Nisibe. pp. 115 . în special neoplatonic. „Der philosophische Unterrichtsbetrieb. 62. HADOT. vol. 5-13 şi Introducerea. pp. 67. La-Chaux-de-Fonds. Martin BRUNOLD. 61-62. 1912. 143. respectând un obicei al învăţământului filosofic al vremii. în timpul lui Ioan Filoponul (475/80cca 570). Paris. de a scrie comentarii pentru un anumit nivel de iniţiere77. „Johannes Philóponos Grammatikos Christianos”. care-şi propune o prezentare ştiinţifică a lucrării. Couvreur. Această lucrare a lui Sever a fost publicată şi tradusă pentru prima dată de M. 39. care se adresa majorităţii studenţilor săi73. comentariile. precum şi informaţii cu privire la editarea operelor sale şi la cele mai importante lucrări despre teologul alexandrin. Dintre iluştrii săi discipoli se număra filosoful şi teologul creştin Ioan Filoponul (†cca 570) şi filosoful neoplatonic Simplicius (Simplikios. Explicaţia constă şi în faptul că aceşti studenţi nu erau interesaţi prea mult de matematică.. 1545 – Rudolf EISLER. 1999. théorie et pratique. cca 435/445-517/526)76. vrea să explice studenţilor săi cu puţine cunoştinţe de matematică.”. episcop de Qenserin. aveau un anumit public ţintă. fiul lui Hermeias. Se pare că în privinţa matematicii nivelul studenţilor cărora le era adresat acest comentariu era foarte scăzut.”. 76 Ammonios Hermei(o)u. 1901 şi Commentaria in Aristotelis Categorias et Porphyrii Isagogen. Arabii au cunoscut astrolabul prin intermediul unei lucrări scrise în sec. ei nefiind în stare nici măcar să facă în mod corect o adunare sau o scădere. noţiunile din tratatul cu acelaşi nume al profesorului său Ammonios Hermei(o)u (sau Hermiae. Werke und Lehren der Denker. †549). discipol al lui Proclus (411-485). Nu este exclus ca acesta să fi cunoscut şi lucrarea lui Theon. 15. SEGONDS. Herzberg. 1981. „Der philosophische Unterrichtsbetrieb in der römischen Kaiserzeit”. Această situaţie va fi întâlnită şi mai târziu. Traité de l’astrolabe.. Paris. HADOT. F. tot într-o scriere despre astrolab75.

Paris. pentru că ne oferă informaţii cu privire la metoda matematică grecească a vremii. Suidas îl include pe Theon în lista ultimilor matematicieni importanţi ai antichităţii. „Der philosophische Unterrichtsbetrieb. par M. 82 SUIDAS. 79 T. iar scrierile sale sunt foarte utile şi astăzi. 205.traduits.-I. Operele matematice şi de astronomie ale lui Theon au fost mai degrabă modeste.. d’Aratus de Soles. pe care de altfel le-a şi editat. Ilsetraut Hadot consideră că aceste pseudo-ştiinţe au în învăţământul perioadei imperiale romane un caracter propedeutic. 58 şi 60. 528. Această lucrare. et de Germanicus César. a fost descoperită în Biblioteca Vaticanului o alta mai veche decât a sa79. se ocupă de oniromanţie este o dovadă în acest sens. 527-528. în sec. Lexicon „Θ”.L. Oxford. dar el a fost un matematician competent. . Însuşi Claudius Ptolemeu s-a ocupat de astrologie. comentarii şi la Elementele lui Euclid. Obiect al lucrării sale Armoniile îl face analogia dintre structurile muzicale. 2. Theon a mai scris. al XIX-lea.. vol. Probabil. scriind lucrări ca Tetrabiblos sau Fazele stelelor fixe. preocuparea pentru pseudo-ştiinţe în acelaşi timp cu cea pentru ştiinţele adevărate (astrologie-astronomie. elevul Hypatiei. HEATH. tot pentru studenţii săi. iar ediţia sa a fost singura cunoscută timp de secole până când. În domeniul strict al matematicii. în Antichitate. 83 H.”. pp. altminteri. 1821. înscriindu-se în curentul vremii. pp. Se pare că de la o astfel de tendinţă nu te puteai sustrage. deşi mai puţin din punct de vedere matematic cât mai ales istoric. HEATH. Se pare că. 80 T.L. Theon este şi autor al unui tratat despre auguri. 526-527. aritmologie-aritmetică) are o logică aparte. MARROU. p.L. având probabil ajutorul fiicei. caracterele umane şi poziţiile astrelor. A History of Greek Mathematics. „Synesius din Cirene. HADOT. El a mai editat şi Optica lui Euclid.. A History of Greek Mathematics. 380. l’Abbé HALMA. Vezi: I..”. avec les scholies de Thèon.. A History of Greek Mathematics. cine nu se ocupa şi de ştiinţele oculte „nu ar fi fost un om din Spätantike”83. faptul că Synesius. II. a fost tradusă pentru prima dată tot de abatele Halma şi publicată împreună cu alte scrieri de proporţii reduse în 1821 – Les Phénomènes. pp. HEATH.VASILE-ADRIAN CARABA Tot din spaţiul astronomiei mai amintim şi scoliile scrise de Theon la lucrarea de proporţii reduse a lui Aratus din Soles despre Fenomene78. 78 116 . 1921. iar prin referirile la alte lucrări anterioare ne oferă informaţii suplimentare despre istoria ştiinţei matematicii81. la care a făcut câteva interpretări80. 81 T.. p. însoţită de scoliile lui Theon. observarea păsărilor şi a glasurilor corbilor82...

24. Press.A.I. 103-27 şi Alan CAMERON şi Jacqueline LONG. 238. DEAKIN. iar autorul unui astfel de „comentariu” s-ar numi mai degrabă editor86. nu dă informaţii precise cu privire la aceste comentarii ale Hypatiei. Acest lucru este incontestabil astăzi. din păcate nu au mai ajuns până la noi şi despre care ştim doar dintr-o singură sursă. Michael Deakin înţelege prin aceste „comentarii”. „L’article de Suidas sur Hypatia”. p. 86 M. p. Barbarians and Politics at the Court of Arcadius. de fapt. şi un hidroscop pentru cântărirea lichidelor. născut sub semnul unei anumite planete84. la tablele astronomice ale lui Ptolemeu. şi un al treilea la Teoria secţiunilor conice a lui Apollonius din Perga (cca 262-cca 190 î. şi anume lexiconul Suidas. Legate de acest tip de matematică sunt şi comentariile Hypatiei. care. pp. Women in mathematics. un altul la canonul astronomic.)85. 1993. 44-60. singurele cunoscute ca tematică dintre scrierile sale. „Originalitatea” lor ar consta în notele marginale şi în nedoritele interpolări în text. aşa cum tatăl ei făcuse unul la tablele de mână. ediţii. fapt ce a dus la interpretări şi supradimensionări ale operei Hypatiei. pp. 84 117 .B. care.T. pe lângă faptul că este un izvor târziu. folosit pentru măsurarea Lynn M.Hr. instrument de lucru preferat al familiei Hypatiei. Lexiconul amintit. se pare că Hypatia a scris un comentariu la Aritmetica lui Diophantus din Alexandria (cca 200/214-cca 284/298). Astfel. 85 P. TANNERY. de altfel. Nimic mai mult decât astrologie. Matematica a fost folosită cu precădere în astronomie şi de multe ori chiar în chestiuni obscure cum ar fi calcularea locului unui suflet dat. Rezolvarea acestei probleme a oferit-o acelaşi Paul Tannery. Cu toate acestea. „Hypatia and Her Mathematics”. „cu singura deosebire că ele trebuiau copiate de mână”. 1974. OSEN. Că matematica nu era predată de ea doar ca ştiinţă teoretică o dovedeşte şi faptul că Synesius a construit mai târziu un astrolab. Mass. „Isidore of Miletus and Hypatia: On the Editing of Mathematical Texts”. O prezentare detaliată a chestiunii la: Alan CAMERON. Berkeley and Los Angeles. London. 199. Este chiar prima femeie matematician despre care avem informaţii suficiente pentru a putea înţelege şi care au fost preocupările ei în acest domeniu. considerat strămoşul actualului areometru. nu exista o linie clară de demarcaţie între astronomie şi astrologie. p. Cambridge. în: GRBS 31/1990./M.HYPATIA DIN ALEXANDRIA Hypatia — matematician Hypatia a fost în primul rând matematician.

în: Gerión 1/2004. care o evidenţiază. Acest lucru l-a făcut pe Michael Deakin să afirme că în preocupările ştiinţifice ea s-a dovedit a fi „foarte mult fiica tatălui ei”89. 52 (din păcate nu am avut acces la această lucrare). p.VASILE-ADRIAN CARABA densităţii lichidelor87.B. 238 şi 242. aritmetică şi astronomie. intelectual. Die Philosophie der ausgehenden Antike. „Hypatia and Her Mathematics”. în ciuda faptului că Suidas îl numeşte şi filosof. nu neapărat comentarii. cea care la mai puţin de douăzeci de ani începuse să predea la şcoala tatălui ei. preocupându-se astfel de conservarea lucrărilor deja existente. Totuşi. p. Hypatia s-a dovedit a fi şi un spirit autodidact. p. grăitoare sunt aceste puţine comentarii cunoscute.B. 78.. şi José María BLÁZQUEZ MARTÍNEZ. 166. pp. p. este uşor de presupus că Hypatia a fost introdusă în ştiinţa matematicii de tatăl ei. cu precădere în geometrie. 89 M. profesor şi autor de manuale şi mai puţin ca cercetător88. Şi Hypatiei îi este atribuită construirea unui astrolab şi al unui hidroscop. 91 SUIDAS. Hypatia — „philosopha Alexandrina” Conform celor de mai sus prezentate despre Theon. Heidelberg. La escuela de Hypatia en Alejandría”. DEAKIN. 1-2. căci este posibil ca Hypatia să mai fi scris şi alte lucrări. 90 W. RICHESON. a frecventat cursurile de filosofie ale altcuiva90.A. apud A. GOMBOCZ. „Hypatia and Her Mathematics”. Este de presupus că în studierea filosofiei. putem deduce că Hypatia. Wolfgang Alexander Meyer credea că ar putea fi vorba chiar despre Plotin92. mai mult ca editor. „Sinesio de Cirene. 15. fără însă să indice nominal vreunul91. 1886. Hypatia urmează îndeaproape tatălui ei în activitatea didactică. DEAKIN. „Hypatia of Alexandria”. iar între scrierile tatălui nu întâlnim niciun tratat cu caracter filosofic care să-l consacre ca filosof.L. Lexicon „Υ”. 92 Wolfgang Alexander MEYER. o astfel de ipoteză nu poate fi susţinută.W. deşi Suidas ne dă de înţeles că ea ar fi studiat şi cu alţi profesori în afară de tatăl ei Theon. deoarece ea nu s-ar fi mulţumit cu lecţiile de matematică ale acestuia. care să fi dispărut odată cu biblioteca din Alexandria chiar şi din amintirea posterităţii. 87 118 . Doar pe baza informaţiilor disponibile nu sar putea afirma că Hypatia a fost un matematician original. 88 M. Se spune despre ea că era instruită în Ep. Această afirmaţie trebuie făcută totuşi cu prudenţă. Bineînţeles. distanţa în timp între cei doi fiind mult prea mare. Nu cunoaştem un nume de filosof la şcoala căruia să fi studiat Hypatia. 223. p. 238.A.. asemeni lui Theon. 405. Ţinând cont că fiica lui Theon a fost un filosof în adevăratul sens al cuvântului. Hypatia von Alexandria..

S-a crezut că prin «aşa cum se întâmpla şi la Atena» ar fi un indiciu al petrecerii ei pentru o perioadă de timp în oraşul Academiei. Tot legat de instrucţia filosofică primită. curente filosofice care au coexistat cu acestea. 768. 166. încât astăzi nimeni nu o mai crede ca având bază istorică. Această întrebare a fost pusă tot în urma unei informaţii furnizate de Suidas. 4. Alexandria. Ed. existând şi un schimb activ de profesori între şcolile din Atena. Ce este filosofia antică?. 17-18. 17. VII. 95 SUIDAS. care era încă un loc SUIDAS. eccl. aşa cum se întâmpla şi la Atena»95. Este adevărat că era un obicei în lumea filosofilor de a căuta să cunoască şi şcolile din alte oraşe. le-a şi predat93. 1997. Această teorie a fost demontată de mulţi dintre cercetători. Gallimard. 98 Ep. trad. nefiind mai mult decât un sat. în care descrie situaţia deplorabilă a Atenei din jurul anului 400. Cu privire la activitatea ei didactică şi la faima de care se bucura în Alexandria. Discipolul ei. 228. o fuziune dintre aristotelism şi platonism”94. care este. Este de înţeles prin această afirmaţie platonismul şi aristotelismul. a dus la concluzia că Hypatia nu a fost niciodată în capitala filosofiei. Constantinopol şi Beirut96.. scoate în evidenţă şi glorifică oraşul studiilor sale. aproape total. 17-18. puţin câte puţin. într-un anumit sens. al III-lea şi al IV-lea. Hist. Leipzig/ Berlin. stoicismul. în scrisoarea 136 către fratele său Euoptius (Evoptios)97. epicureismul şi scepticismul”. 93 119 . Suidas spune: «conducătorii veneau întotdeauna mai întâi la ea când voiau să discute chestiuni cu privire la chivernisirea oraşului. oraş care mai exista în conştiinţa umanităţii doar prin faptele trecutului şi care «nu mai avea demult nimic sublim decât faimosul nume al locului»98. Iaşi. deoarece. Lexicon „Υ”. 136.HYPATIA DIN ALEXANDRIA toate sistemele filosofice pe care. de altfel. Alexandria. pentru a face loc la ceea ce se numeşte neoplatonism. 1995. ajuns episcop de Cyrene. Există şi o traducere în lb. Die höheren Schulen von Konstantinopel im Mittelalter. care a lăsat şi de această dată loc interpretărilor. dar în cazul Hypatiei se pare că avem de-a face cu o excepţie. 96 Friedrich FUCHS. 32-34. „începând cu sec. p.5 – PG 77. unde îi era solicitat sfatul chiar şi de conducătorii oraşului. 166. 94 Pierre HADOT.) 136. de George Bondor şi Claudiu Tipuriţă. apare frecvent întrebarea dacă Hypatia a studiat sau nu la Atena. Polirom. Qu’est-ce que la philosophie antique?. Faptul că Suidas este singurul izvor cu privire la o astfel de călătorie şi nici nu este foarte clar. „vor dispărea de altfel. română: Pierre HADOT. 1926. 97 Epistulae (Ep. Synesius. Paris. p. Lexicon „Υ”. SOCRATE SCOLASTICUL. 15.

1988. aşadar o altă philosopha contemporană cu Hypatia. cu siguranţă că am fi aflat mai multe din scrisoare şi poate ne-ar fi pus în temă şi cu realizările ei din Atena100. Heidelberg. PHOTIUS. dacă Hypatia l-ar fi întâlnit pe Plutarh în calitatea acestuia de profesor al nou înfiinţatei Academii. Interesant este şi faptul că acest Plutarh a predat o vreme filosofia în Atena împreună cu fiul său Hierios şi cu fiica sa Asklepigeneia (sec. Bibliotheca Graeca. Faptul că el reorganizează Academia pe un teren fertil din punct de vedere filosofic. apud Maria NÜHLEN. p. 17. Philosophinnen-Lexikon.W.J.A. p. 24). filosof neoplatonic. 183. în: Real-Encyclopädie 1/1951. este de fapt reorganizatorul. Johann Albert FABRICIUS. 103 Alison FRANTZ. reorganizatorul Academiei lui Platon în forma neoplatonică. 442. IX. Acelaşi Wolfgang Alexander Meyer a încercat să propună şi ideea unei întâlniri la Atena dintre Hypatia şi şeful şcolii neoplatonice de acolo. posesor al unei averi considerabile. Homer A. nu este foarte uşor de stabilit o diadoche de la el la Platon. fapt ce nu putea fi trecut cu vederea de cel mai înflăcărat admirator al ei. pp. 1997. BEUTLER.D. 102 W. „Asklepigeneia”. apud A. p. nume de rezonanţă ale filosofiei neoplatonice din veacul al V-lea. „Plutarchos von Athen”. 632. Dacă într-adevăr Hypatia ar fi studiat sau doar ar fi călătorit la Atena în tinereţea ei. R. 1705-1728. Berlin. p. la MARINUS. p. p. au ieşit personalităţi de prim rang ca Syrianus (sec. 197. este incontestabil. 50. Leipzig. înflorire care în bună măsură. R. die Tochter Theons”. se datora şi Hypatiei99. Heidemarie BENNENT-VAHLE (eds. Grundriss der Geschichte der Philosophie von Thales bis auf die Gegenwart. „Hypatia. 136. 962-975. V. HOCHE. al V-lea103. Princeton/New Jersey. ea fiind la rândul ei iniţiată de bunicul ei. Erster Teil. Plutarh Atenianul (cca 350-431 sau 433)101. tatăl ei. V) şi Proclus (412-485). şi de Plutarh. al V-lea)104. 242. deoarece existau şi alte şcoli de filosofie în momentul apariţiei şcolii lui Plutarh. Hypatia ar fi Ep. RICHESON „Hypatia of Alexandria”. 185. III.VASILE-ADRIAN CARABA înfloritor din punct de vedere cultural. Bibliotheca. mai târziu. în: Ursula MEYER. cu care aceasta ar fi studiat102. 104 Friedrich UEBERWEG. 12. THOMPSON. 235. Late Antiquity: A. S-a afirmat despre Asklepigeneia că ar fi fost cea care l-a iniţiat pe Proclus în teurgie. Die vorchristliche Zeit. în formă neoplatonică. pp. 267-700 (The Athenian Agora. p. Hamburg. 95. Reclam. Vezi: L. The Philosophy of Proclus. 100 99 120 . Nestorius. Acest Plutarh. în acele zile. din care. Vol. John TRAVLOS. Nici acest fapt nu l-ar fi putut trece cu vederea Synesius. MEYER. p. ROZÄN. Totuşi. 57. Vita Procli. Hypatia von Alexandria. 101 Despre Plutarh Atenianul (350-431 sau 433). vol. 1886. a Academiei în prima jumătate a sec. Pe de altă parte. 370. 78. probabil în 410. 52. 1949. 1863. ţinând cont de personalitatea conturată a lui Plutarh.).

3359. p. Aşadar. Aristotel sau despre alţi filosofi oricui se arăta interesat. 32-34) – „In Alexandria 105 kamen die ersten Personen der Stadt zur Hypatia. pp. 166.. dar şi în public. aici p.. Lexicon „Υ”. 16-18). 12. 216. dornică să frecventeze şcoala cuiva. al XIX-lea). dar în veacurile al IV-lea şi al V-lea este greu de crezut că cineva putea preda filosofia lui Platon fără să facă o introducere în logica lui Aristotel. 106 J. ὡς καὶ Ἀθήνησι διετέλει γινόμενον» (SUIDAS. Hypatia vorbeşte despre filosofi şi filosofiile lor asemeni misionarilor creştini. RIST.. în: JHS 1982.HYPATIA DIN ALEXANDRIA avut deja o vârstă la care conducea propria-i şcoală şi este exclus să credem că s-ar mai fi aflat în perioada formării ca filosof. n. ne face să ne amintim de şcoala peripatetică. 441 (am adaptat textul german al lui Hoche la grafia germană actuală. wie auch in Athen immer die Staatsmänner mit den Philosophen umgegangen waren” – R. „The Pagan Holy Man in Late Antique Society”. HOCHE. „Hypatia. este vorba şi de faptul că în rândul auditoriului Hypatiei se aflau şi politicieni. aşa cum se întâmpla şi la Atena106.οἵ τε ἄρχοντες ἀεὶ προχειριζόμενοι τῆς πόλεως ἐφοίτων πρῶτοι πρὸς αὐτήν. 108 Garth FOWDEN. 52. p. Faptul de a oferi un învăţământ filosofic public. prefectul oraşului. Lexicon „Υ”. El «. 166. 3/1965. Richard Hoche propune o altfel de înţelegere a textului din Suidas sus-amintit: „În Alexandria veneau la Hypatia persoanele de prim rang ale oraşului.διὰ μέσου τοῦ ἄστεος ποιουμένη τὰς προόδους ἐξηγεῖτο δημοσίᾳ τοῖς ἀκροᾶσθαι βουλομένοις ἢ τὸν Πλάτωνα ἢ τὸν Ἀριστοτέλην ἢ ἄλλου ὅτου δὴ τῶν φιλοσόφων» (SUIDAS. Prietenia Hypatiei cu Orestes. făcând aceasta chiar şi pe stradă107. Că aceştia nu de puţine ori solicitau sfatul filosofilor şi în chestiuni politice este indiscutabil. Suidas ne spune că Hypatia obişnuia să vorbească despre Platon. organizate nu de puţine ori la domiciliul profesorilor sau al unor studenţi bogaţi108. die Tochter Theons”.. în: Phoe. 107 «. Hypatia nu este o aristoteliciană. În această epocă în care păgânismul este sancţionat foarte aspru prin legi.M. obţinând din ce în ce mai greu subvenţii din partea statului şi concentrându-şi cursurile în sfera privată. iar şcoala neoplatonică se află în totală discreţie. făcând abstracţie de cea folosită de revista Hermes în sec. Având în vedere că ideea şederii Hypatiei în Atena nu se susţine. „Hypatia”. poate fi înţeleasă şi în acest sens. Se ştie că neoplatonismul în general are o componentă considerabilă aristotelică. 121 . aşa cum în Atena conducătorii statului îi frecventau întotdeauna pe filosofi”105.

259-260. HADOT. este considerat adevăratul întemeietor al neoplatonismului. în ciuda faptului că nu a lăsat nimic scris în urmă. GOMBOCZ. şi în Asia Mică. Synesius. Hr. 113 Vladimir VALDENBERG. În ce constau cursurile de filosofie ale Hypatiei putem doar încerca să deducem. cum ar fi Imnurile sale sau Tratatul despre vise. The Letters of Synesius. amintind foarte mult de aşa-zisa filosofie oraculară caldeeană. FITZGERALD. un coleg al său. în scrierile lui Synesius.L. 135. iar filosofia lui Plotin (cca 205-270).) nu poate fi considerată neglijabilă. Gombocz. Este ştiut faptul că. căci el însuşi mărturiseşte într-o scrisoare către Herculianus. dar şi din şcoala neoplatonică Plotin şi biograful acestuia Porfir. totuşi influenţa curentului creat de filosofia lui Ammonius Saccas (†241/2 d. Doar pe baza acestei statistici este foarte greu de stabilit orientarea filosofică a Hypatiei. dar nu par a fi fost în centrul atenţiei preocupărilor sale. lângă Roma. Dacă este cert că Hypatia nu are legătură directă cu neoplatonismul atenian. cu foarte mare probabilitate nu a influenţat-o aproape deloc. 112 A. spune Wolfgang L. în special în Siria. filosofii neoplatonici sunt preocupaţi de acest tip de gândire orientală. unde a fost transplantată de şcoala lui Iamblichus. 111 Ep.VASILE-ADRIAN CARABA se defineşte ca fiind „o sinteză a elementelor celor mai disparate ale tradiţiei filosofice şi religioase din întreaga Antichitate”109. 122 . de aceea. cu greu poate fi intuită”110. pp. deoarece influenţa lui Plotin a fost mai mare în Apus. Filosofii menţionaţi în scrisorile episcopului de Cyrene sunt clasicii Platon şi Aristotel. chiar începând cu ucenicul său Porfir. că filosofia a învăţat-o cu Hypatia111. iar Porfir de 3 ori112. Mai mult decât atât. „La philosophie byzantine aux IVe et Ve siècles”. Die Philosophie der ausgehenden Antike. în: Byz. Plotin de 9 ori. p. Avem şi o statistică a menţionărilor acestora: Platon de 126 de ori. 226. nu a supravieţuit şi. pe care îi numeşte profesorii săi. W. 16. Aristotel de 20 de ori. 109 110 P. imediat după Plotin. deşi „se găsesc la el fără dificultate urme de origenism şi de neoplatonism”113. influenţat de teurgie. 241. 5. Sursa principală în această chestiune rămâne tot ucenicul iubitor al Hypatiei. 4/1927-1928. „nimic nu a fost consemnat în scris. Ammonius Saccas. Qu’est-ce que la philosophie antique?. Observăm că filosofii neoplatonici îi sunt cunoscuţi lui Synesius. Nu este exclus ca multe dintre ideile celor doi iluştri discipoli să fie de fapt ideile lui Ammonius. deoarece din filosofia ei. p. observăm multe din elementele neoplatonismului degenerat. p. unde a activat ca profesor la Campania. profesorul lui Plotin şi al lui Origen.

în: Hans LEWY. 115 H. în: REAug 1981. că Hypatia l-ar fi iniţiat pe Synesius. History of the Later Roman Empire. ANTON. Λόγια δι’ ἑπῶν. New York. 116 Vezi: H. Despre teurgie în general vezi şi: John P. Jay BREGMAN (eds. BURY. Évêque de Nikiu. ne putem pune întrebarea dacă Hypatia a fost sau nu o theurga? Bineînţeles.). Chronique de Jean. atâta Lui Iulian Teurgul îi sunt atribuite trei lucrări: Θεουργικά. 1992. care a trăit în sec.HYPATIA DIN ALEXANDRIA majoritatea dintre ei având o astfel de origine. 404-405. Astrologia. putem intui şi lucruri care. WALLIS. 2000. aşa cum am amintit mai sus. în timpul împăratului roman Marc Aurelius (161-180) şi care. J. Să fi rămas Alexandria izolată de celelalte şcoli filosofice. vol. Autorul oracolelor caldeene este un anume Iulian cel Tânăr. 225. Porfir sau Iamblichus. în ciuda lipsei izvoarelor. Vezi: Henri Dominique SAFFREY. 1990.B. Totuşi. prin magie putem înţelege tocmai practica teurgiei. al II-lea. Paris. I. Neoplatonism and Gnosticism. Albany. 217. în filosofia neoplatonică şi în acelaşi timp în mistica lui Iamblichus şi chiar probabil în filosofia oraculară amintită117. 117 J. în: Richard T. larg răspândită în rândul filosofilor post-plotinieni şi aspru criticată de Biserică116.). Dacă ar fi să credem spuselor episcopului copt Ioan de Nikiou. al IV-lea şi începutul celui de-al V-lea un filosof aflat în afara sferei de influenţă a doctrinelor lui Plotin. „Theourgia – Demiourgia: A Controversial Issue in Hellenistic Thought and Religion”. Hypatia era o femeie filosof. BLÁZQUEZ MARTÍNEZ. era confundată în epocă cu astronomia. p.-D. 1923. nu sunt indicii puternice care să ne facă să afirmăm cu certitudine că Hypatia a fost un filosof neoplatonic. discipolul ei.M. dar nu excludea şi practici mai puţin ştiinţifice. încă nedemonstrată. London. Paris. pp. care aparţin ocultismului. 705. „preocupată constant de magie. 344. Τελεστικά. pot fi într-o bună măsură adevărate. Există chiar opinia. a fost supranumit Teurgul114. p. ca şi în alte chestiuni care o privesc pe Hypatia. „Sinesio de Cirene. de astrologie şi de muzică” şi care „seducea pe mulţi prin trucurile satanei”115. 9-31. 21978. pentru că ar fi inventat chiar termenul „θεουργός“. teurgia nu este neapărat de origine neoplatonică. Recherches sur le néoplatonisme après Plotin. Faptul de a fi exegetă a lui Platon şi Aristotel. Originile acestei tradiţii oraculare-teurgice aparţin mai degrabă perioadei medioplatonismului. Chaldean Oracles and Theurgy. Spre exemplu. pare uimitor că ar fi putut exista la sfârşitul sec. şi tr. intelectual”. 114 123 . Astfel. „Les Néoplatoniciens et les Oracles Chaldaïques”. Dincolo de adversitatea făţişă a autorului creştin faţă de gânditoarea păgână. pp. probabil preocupată şi de terugie. p. deşi. răspunsul nu poate fi decât ipotetic. p. SAFFREY. ZOTENBERG (ed. Pierre HADOT „Bilan et perspectives sur les Oracles Chaldaïques”.

Die Philosophie der ausgehenden Antike. GOMBOCZ. dar merge să studieze filosofia la Atena. al Thomas WHITTAKER. V-VI)121 şi Damascius (cca 458-cca 540)122. apariţia lui în Alexandria poate fi situată doar după moartea Hypatiei şi aceasta chiar la mult timp. 628-631. dar Hypatia nu are nicio legătură cu ea123. Din această succesiune fac parte Ammonius Hermeiou (435/445-517/526). ASMUS. 122 W. 227.L. 155. a studiat filosofia în Alexandria. 123 Gonzálo FERNÁNDEZ. Cambridge University Press. unde a preluat conducerea Academiei de la Marinus. 121 Elev în Alexandria al lui Ammonius Hermeiou. Începând cu Hermeias se poate vorbi şi despre o διαδοχή neoplatonică alexandrină. MARTINDALE. căci de la Ammonius Saccas nu prea ştim mare lucru despre vreunul alexandrin. pp. confundat a fi fost soţul Hypatiei. p. a fost nevoit să părăsească Alexandria şi s-a îndreptat spre Atena. Vezi: J. Syrianus (sec. este Hermeias. Dar despre Alexandria se ştie mult mai puţin în acest sens. Cert este că neoplatonismul pătrunde în Alexandria după moartea Hypatiei şi aceasta se întâmplă chiar prin intermediul unor nativi. al V-lea)119. 119 Interesant este faptul că Syrianus s-a născut în Alexandria. biograful lui Proclus. (Philosophische Bibliothek). 1980. dar.R. Hierokles († jum. p. Ţinând cont de afirmaţiile sale. cum că ar fi fost în Atena coleg cu Proclus.VASILE-ADRIAN CARABA timp cât se ştie că omogenizarea neoplatonismului a avut loc tocmai prin contactul şcolilor de filosofie şi al schimburilor permanente de studenţi sau profesori? Plutarh Atenianul luase deja contact cu şcoala lui Iamblichus. Leipzig. Das Leben des Philosophen Isidoros von Damaskios aus Damaskos. al V-lea printr-o criză majoră în privinţa filosofiei. Neoplatonismul a fost dominant în Atena în sec. 120 Isidor. unde se şi cunoaşte o succesiune a conducătorilor şcolii până la închiderea ei: Plutarh (cca 350-431 sau 433). din cauza faptului de a fi fost reclamat ca practicant al magiei. până la desfiinţarea Academiei platonice de către împăratul Justinian în anul 529. Proclus (412-485). ceea ce ne face să credem că Alexandria trecea la începutul sec. Hiéroclès et Simplicius.. Marinus (sec. Despre neoplatonismul alexandrin vezi şi Ilsetraut HADOT. 204. MORRIS. „La escuela filosofica de Alejandria ante la crisis del ano 529”. The Neo-Platonists. al V-lea şi al VI-lea. 118 124 . The Prosopography of the Later Roman Empire II. şi trebuie să accentuăm faptul că este vorba de cel atenian. Paris. originar din Damasc. prin care Atena a cunoscut filosofia lui Plotin şi Porfir118. p. Cambridge. fiul lui Hermeias. Acest neoplatonism este incontestabil de factură ateniană. al V-lea). Isidor (†cca 526)120. A Study in the History of Hellenism. Zenodotus (sec. 1911 şi J. în: Erytheia 2/1987.R. J. sec. Se pare că primul care introduce neoplatonismul în Alexandria. 1978. 21918. Le problème du néoplatonisme alexandrin.

cea mai temeinică lucrare cu privire la structura învăţământului filosofic din Antichitatea târzie este scrisă tot de Ilsetraut HADOT: Arts libéraux et philosophie dans la pensée antique: Contribution à l'histoire de l'éducation et de la culture dans l'Antiquité. Iamblichos şi a succesorilor acestuia până la Plutarh Atenianul (PHOTIUS. Vezi în acest sens: Theo KOBUSCH. 1479-1487). VIII. 241. În Karl PRAECHTER. Faptul ca Hierokles îl consideră pe Unul creatorul lumii. nu întâlnim vreo influenţă din partea lui Plotin sau Iamblichos. 285H). I. în: ByZ 1912. conform teoriei lui Ilsetraut Hadot. III A.HYPATIA DIN ALEXANDRIA V-lea). ci elemente ale unei filosofii mai simple. Untersuchungen zum christlichen Neuplatonismus (Epimeleia. Dacă în cazul Hypatiei nu avem dovezi solide cu privire la vreo legătură dintre gândirea ei filosofică şi cea plotiniană sau neoplatonică de mai târziu. Paris. mag man immerhin mit der christlichen Atmosphäre Alexandreias in Verbindung bringen”. Daß er sich diesen Einflüssen versagt hat. „Hierokles”. dar în comentariul său la Imnurile sacre ale pitagoreicilor.. p. pre-neoplatonic. Această idee l-a făcut pe marele savant german Karl Praechter (1858-1933) să afirme existenţa în sec. dacă nu întâlnim marile teme ale neoplatonismului în lucrările amintite mai sus. aducându-se în acest sens drept exemplu cazul lui Hierokles. spune el. Porfir. pp. 2/1913. Astfel. singura dintre lucrările sale care ni s-au păstrat. Bibliotheca. 147-165. Studien zur Philosophie des Hierokles von Alexandrien. HADOT. 4-5. Aceeaşi lipsă de plotinism s-ar observa şi la Simplicius în comentariul său la Manualul lui Epictet (Karl PRAECHTER. „Christlichneuplatonische Beziehungen”. al VI-lea a unui sistem filosofic simplificat. Origen. „Der philosophische Unterrichtsbetrieb. În opinia mea. 67 şi nota 35.. Acesta pretinde că aparţine curentului de gândire platonic care îşi are rădăcina în filosofia lui Ammonius Sakkas. 1/1927. 1-27. Simplicius. filosofia lui Plotin. HADOT.. 204-213). Commentaire sur le Manuel d’Épictète. I. Concluzionând cu privire la orientarea filosofiei Hypatiei. în: RE. adică a unui sistem prehypatian („Hierokles ist in der alten Überlieferung der platonischen Theologie treu geblieben und hat sich der von Plotin aufgebrachten Umbildung nicht angeschlossen.. Karl PRAECHTER. Totuşi. aceasta s-ar datora faptului că aceste lucrări aveau caracter introductiv. „Simplikios”. care merge pe linia lui K. aici pp. 2006. propedeutic şi se adresau doar unor începători. München 1976. în cazurile enumerate chestiunea ar fi una mult mai simplă şi. de care îl leagă. Gombocz despre o filosofie care poate fi situată undeva între clişeele unui Platon atenian şi al unui S-a crezut că nu toţi cei care au urmat Hypatiei în Alexandria au fost influenţaţi de Plotin. nu este oare un semn al abaterii sale de la direcţia plotiniană a neoplatonismului? 124 125 . Temele majore se studiau într-un al doilea ciclu de instrucţie în filosofia platonică. în: RE. Le problème du néoplatonisme alexandrin. ar avea legătură cu programa şcolară a oricărei şcoli filosofice neoplatonice. pp. Sistemul de formare ca filosof era unul gradual şi nu implica cunoştinţe mai ridicate decât cerea treapta de iniţiere pe care se afla discipolul. Paris 2001 LXXIII-C. putem fi de acord cu ipoteza lui Wolfgang L. Ilsetraut Hadot pare să nu ţină cont sau să nu cunoască rezultatele cercetării lui Theo Kobusch cu privire la filosofia lui Hierokles. asemeni creştinismului. 47-76 şi pp. 27).”. text reluat în: I. după ce se vor fi parcurs toate stadiile introductive. bazate pe filosofia lui Aristotel. vezi: I. Aeneas din Gaza (cca 430-după 518) şi Ioan Filoponul (475/80-cca 570)124. Praechter. HADOT..

„Hypatia”.. un cerc propriu de studenţi şi studente. 219. GOMBOCZ. în a cărei casă şi locuia. „Lastheneia von Mantinea”. Cu toate acestea.). numită la fel ca şi maică-sa. Cristian Bădiliţă şi Cristian Gaşpar. ales la conducerea Academiei chiar de întemeietorul ei129. 134). ceea ce i-a făcut pe unii cercetători să presupună că membrii Academiei lui Platon aveau un costum distinctiv. Gemina. 128 M. Mai rar poate se întâmpla ca o femeie să o predea.Hr. pe Axiothea din Philesia127 şi pe Lastheneia din Mantinea (sec. Iaşi. şcoala ei devenind concurenta şcolii lui Aidesios. 1998. 337-338. p. se spune. întemeietorul Academiei din Atena (387 î. 130 Puţinele date despre ea le avem de la Porfir.Hr. de Adelina Piatkowski. sau Sosipatra (sec. dacă insistăm să o încadrăm în ceea ce astăzi se cunoaşte a fi neoplatonism. al IV-lea d.Hr. Qu’est-ce que la philosophie antique?.VASILE-ADRIAN CARABA Aristotel înţeles în Alexandria125. trad. HADOT.). conducător al Academiei între 347-339 î. M. 59. care au continuat studiul filosofiei şi cu nepotul de soră şi succesorul acestuia. este greu de identificat structura filosofiei ei. atunci trebuie făcută precizarea că este unul de factură ne-plotiniană126 şi nu aşa cum a fost el transmis mai departe în şcoala siriană a lui Iamblichus sau ateniană de mai târziu a lui Plutarh. NÜHLEN. deci şi pentru epoca Hypatiei. soţia lui Ariston şi nora lui Iamblichus (cca 250-cca 330)130. şi Amphicleia.). vezi: P. ca o femeie să studieze filosofia. pp. În orice caz. Am putea merge mai departe şi să afirmăm că Hypatia aparţine mai curând curentului filosofic medioplatonic târziu şi mai puţin celui neoplatonic. RIST.). 1 – „[Plotin] avea în jurul său câteva femei foarte devotate filozofiei: Gemina. s-a dedicat total filosofiei. fiica ei. p. în: Philosophinnen-Lexikon. Chiar Platon (427-347 î. 229. p. măritată cu Ariston. Chiar mai aproape de timpul în care a trăit Hypatia avem femei din şcoala neoplatonică cum ar fi: Amphikleia sau Amphilia (sec. Polirom. 99. adunând în jurul ei.).Hr. a avut printre studenţi şi două femei. Die Philosophie der ausgehenden Antike. „Axiothea”.)128. Viaţa lui Plotin. fiul lui Iamblichos” (PORPHYRIOS. al IV-lea d. 126 . J. în: Philosophinnen-Lexikon.L. după moartea soţului ei Eustathios. NÜHLEN. * Nu era nimic ieşit din comun pentru Antichitate în general.Hr. 9. purta fără să-i fie ruşine veşmântul simplu bărbătesc al filosofilor. p. 127 Numit şi din Phlius.Hr. în Pergamon. 129 Axiothea. p. dar. Viaţa lui Plotin.M.Hr. Speusippos (408-339 î. cea care. prezenţa femeilor în mediile filosofice dominate de bărbaţi este atestată încă din timpul conturării marilor curente filosofice. al IV-lea î. aşa cum ne spune Eunapius în Vitae 125 126 W.

504. Chiar în mediul creştin există femei care se disting în filosofie. Geschischte einer byzantinischen Kaiserin. pp. DIEHL. BEAGON. 132 Vezi nota 104. post-factum. KRUMBACHER. Philip M. Într-adevăr. Figures byzantines. Impératrice de Byzance. Vitae Sophistarum. Amintita Asklepigeneia este cel mai grăitor argument. „Aelia Eudocia. Macrina cea Bătrână fusese o femeie educată. 130-133. vol. în: Römische Kaiserinnen. Women in Late Antiquity: Pagan and Christian Lifestyles. 275-294. Leipzig. Jeanne TSATSOS. traduit du grec par Madame Colombos. ea fiind precedată de nume chiar la fel de sonore cu al ei. „The Cappadocian Fathers. 2003. Cine ştie dacă Athenaïs (cca 400-460) nu ar fi deschis şi ea o şcoală de filosofie în cazul în care „soarta” nu i-ar fi surâs. ci chiar predă filosofie la Atena. de Ileana Zara. 1994. „Sosipatra”. trad. sora Sfinţilor Vasile cel Mare şi Grigorie de Nyssa. Figuri bizantine. 17-19 (Chronographia ex recensione Ludouici Dindorfii. 1882. 165-179. I. 1971.HYPATIA DIN ALEXANDRIA Sophistarum131. Bucureşti 1969. pp. pp. Hypatia. înainte de moarte. Despre Sosipatra vezi şi: Gillian CLARK. NÜHLEN. Drama. nu este singulară în lumea şcolilor de filosofie din timpul ei. vol. Celebră a rămas lucrarea lui Ferdinand GREGOROVIUS. iar una dintre cele mai cunoscute este Macrina cea Tânără (327-379). în: SMSR 2004. primind la botez numele de Evdochia135. vol. 135 JOANNES MALALAS. Charles DIEHL. I. reprint Dresda. (Sources Chrétiennes. Chiar bunica lor. 178). Gottes selbstbewußte Töchter. Rigobert GÜNTHER. pp. Paris. în: Philosophinnen-Lexikon. a specialistei în teologia şi istoria Bisericii Răsăritului Anne JENSEN. secondându-l pe tatăl ei Plutarh la catedră132. la nou înfiinţata Academie Platonică. franceză de Pierre MARAVAL. Roger PACK. 131 127 . Geschichte der byzantinischen Litteratur. în: VigChr 2/1995. EUNAPIUS. „Sosipatra. Frauenemanzipation im frühen Christentum?. Women and Ecclesiastical Politics”. 915. 894. 1976. Astfel. pp. Paris. ea s-a căsătorit cu împăratul Teodosie II (408-450). I. 1073. „Athenais”. în lb. Chronographia. 1906 (Ch. 1831. pp. Freiburg/Basel/Wien. nu din Alexandria. Vezi: K. Silvia LANZI. pp. 195-215). Zwischen Liebe. „A Romantic Narrative in Eunapius”. 1992. 1952. die Philosophentochter auf dem Kaiserthron”. Paris. în: Ch. p. p. 198-204. la teurga: una “holy woman” iniziata ai misteri caldaici”. Athenaïs. 353). este adevărat. Macrinae. aşa cum îi prevestise tatăl ei. 353. 132-146. Vita St. căci ea nu este doar contemporană cu Hypatia. în ciuda unei aure. creată. 133 Sf. ediţie şi trad. retorul şi profesorul de retorică Leontios din Atena. 134 Despre femeile creştine celebre din primele veacuri ale istoriei Bisericii vezi interesanta lucrare. dar cu un oarecare iz feminist. în cea mai mare parte. Leipzig. M. cu o bună instrucţie filosofică134.… ex Aedesio. GRIGORIE DE NYSSA este autorul biografiei ei. in: Transactions and Proceedings of the American Philological Association 1952. Macht und Religion. Bonnae. DIEHL. ea însăşi sfântă în calendarul creştin-ortodox133. Athenaïs.

414. p. BLÁZQUEZ MARTÍNEZ. 1). iar absenţa „spiritului ei divin”. la puţin timp de la moartea susţinătorului şi prietenului său Teofil. SUIDAS.M. 413. Moare în jurul anului 414. „Sinesio de Cirene. Datorită lui. intelectual”. Pentru Synesius. 22. HOCHE. Epistolele celor doi sunt marcate de amintirile perioadei studenţiei în Alexandria. 450. Mulţi dintre ei au rămas în istorie doar simple nume140. căci toţi ucenicii săi i-au arătat respectul cuvenit unui om ca ea136. spre sfârşitul vieţii. „cel mai bun dintre oameni”. A fost un om care a făcut carieră. mamă. 413. „δέσποινα σεβασμία” (Ep. R. Unul dintre elevii de frunte ai Hypatiei şi cel mai bun prieten al lui Synesius din timpul studiilor alexandrine la vestita profesoară a fost Herculianus. 142 J. Cunoscând personalitatea lui Synesius. profesor şi mai presus de toate binefăcătoare138. die Tochter Theons”. p. Se întâmplă să cunoaştem câte ceva despre discipolii ei. p. Este acea formă de înaltă preţuire pe care un discipol o putea avea faţă de profesorul său. 10. Synesius va avea relaţii prieteneşti cu unii dintre potentaţii romani din Pentapolis142. BLÁZQUEZ MARTÍNEZ. Synesius îşi îndeplineşte mai departe îndatoririle de episcop de Cyrene. iar aceasta tot datorită corespondenţei lui Synesius. 138. Cert este că Hypatia exercita o atracţie puternică asupra discipolilor ei. Nu încape îndoială. chiar mai mare decât cea a copiilor sau a prietenilor săi139. expresie a răcirii relaţiei dintre ei. Hypatia este augusta stăpână137. 166. soră. „Sinesio de Cirene. Synesius şi-a pierdut rând pe rând familia. J. 141 SYNESIUS DE CYRENE.M. Ep. unul dintre cei cu care Synesius a corespondat cel mai mult după plecarea din Alexandria şi ale cărui scrisori îi aduceau cele mai mari satisfacţii spirituale. „Hypatia. Este cunoscut faptul că. Cu toate acestea. datorând aceasta probabil faptului de a fi provenit dintr-o familie nobilă.VASILE-ADRIAN CARABA Cu toate acestea. un prieten pe care mulţi şi l-ar dori141. intelectual”. 137 136 128 . 10. 138 „μῆτερ καὶ ἀδελφὴ καὶ διδάσκαλε καὶ διὰ πάντων τούτων εὐεργετικὴ” (Ep. Această întâmplare povestită de Damascius şi consemnată de lexiconul Suidas a rămas un episod izolat. nu era puţin lucru să fii femeie şi să ai discipoli bărbaţi. Hypatia însăşi a trecut prin experienţa de a se vedea luând măsuri faţă de un discipol care se îndrăgostise de ea şi se comporta într-un mod nepotrivit pentru un ucenic. bucurându-se de influenţă chiar dincolo de graniţele Alexandriei. cuvintele acestea ne par ca o recomandare de excelenţă pentru Hypatia. 1-2). 140 J. fapt mărturisit de Synesius însuşi. „Sinesio de Cirene. ea îşi merita lauda. este cea mai mare pierdere a sa.M. 16. Herculianus era un om influent. care îi poartă o dragoste aparte până la moarte. BLÁZQUEZ MARTÍNEZ. intelectual”. Lexicon „U”. 139 Ep. 28. patriarhul Alexandriei şi cu un an înaintea morţii Hypatiei. p. 3.

99. J. München. J. p. cum ar fi: Ision. Olympius este interesant şi prin faptul de a fi fost creştin. 96. p. în cazul lui Synesius nu avem de-a face cu „o fugă” de preoţie ca în cazul Sf. 98. unde a fost primit de episcopul creştin cu mare dragoste. 414. 414. hobby de care episcopul creştin nu s-a despărţit niciodată. 145 Ep. 144. intelectual”. asemeni unui membru al familiei147. 149. nu de puţine ori necreştine. BLÁZQUEZ MARTÍNEZ. „Sinesio de Cirene. dezvoltare a ereziei lui Arie (cca 260-336). foarte apropiat de Olympius146 şi care l-a vizitat pe Synesius în Cyrene.M. 26. 414. 148. 133. J. a fost Olympius. 414. adresată fratelui său Euoptius.M. „Hypatia. 6). De aceea îl roagă pe Dumnezeu ca această nouă misiune să nu-i pară o îndepărtare de filosofie (Ep. Într-o altă scrisoare. p. 24. 144 Ep. ci şi cea pentru cai. p. unde autorul îşi exprimă dorinţa de a mai putea veni în oraşul educaţiei sale pentru a-şi putea vizita prietenii. 129 9 . Nu cred să mai existe vreo lucrare despre această temă atât de voluminoasă ca cea a autorului menţionat (832 pagini!). 415.M. BLÁZQUEZ MARTÍNEZ. BLÁZQUEZ MARTÍNEZ. Synesius îi mărturiseşte prietenului său că alegerea sa ca episcop s-a făcut împotriva voinţei sale. Totuşi. 146 Ep. 96. 26. p. Aceştia s-au putut întâlni şi mai târziu. om cu bune calităţi de povestitor145. De Olympius îl leagă pe Synesius nu doar pasiunea pentru scris şi filosofie. ci cu un refuz care are la bază dorinţa de a nu fi constrâns să renunţe la ideile sale filosofice. Din această corespondenţă purtată de Synesius cu Herculianus şi cu Olympius aflăm şi de alţi discipoli ai Hypatiei. BLÁZQUEZ MARTÍNEZ. şi în 105. Die Bekehrung des Synesios von Kyrene. motivată duhovniceşte. dar singurele informaţii despre el sunt legate de faptul de a-i fi adus acesteia o scrisoare din partea lui 143 SYNESIUS DE CYRENE. 450. intelectual”. HOCHE. câini şi vânătoare.M. Aceeaşi nostalgie a studiilor din Alexandria răzbate şi din scrisoarea 98 a lui Synesius. Londra. 1901. intelectual”. Ep. p. „Sinesio de Cirene. Vezi şi R. care a fost condamnată la primul sinod ecumenic de la Niceea (325)144. „Sinesio de Cirene. Olympius vizitându-l pe Synesius chiar în Cyrene. die Tochter Theons”. unde acesta din urmă îi prezintă prietenului său erezia eunomiană. J. Despre fuga de preoţie vorbeşte Synesius în special în scrisoarea 11. Grigorie Teologul. bogatul proprietar de pământuri din Seleucia143. Nu întâmplător William Saunders CRAWFORD a dat lucrării sale despre episcopul de Cyrene titlul: Synesius the Hellene. 2001. 147 Ep. adresată superiorilor ierarhici. intelectual”.M. despre Syrus se presupune că ar fi fost ucenic al Hypatiei. 144. 44.HYPATIA DIN ALEXANDRIA Un alt elev al Hypatiei şi totodată coleg al lui Synesius. cu care episcopul din Cyrene a păstrat o vie prietenie chiar şi după despărţirea de şcoală. 96-99. vezi şi J. el alegând mai degrabă moartea decât arhieria. „Sinesio de Cirene. „Sinesio de Cirene. aşa cum aflăm din scrisoarea 44 a lui Synesius. intelectual”. BLÁZQUEZ MARTÍNEZ. Una dintre cele mai noi şi mai temeinice lucrări despre Synesius de Cyrene este cea a lui Tassilo SCHMITT.

BLÁZQUEZ MARTÍNEZ. HOCHE.M. „Sinesio de Cirene. MARTINDALE. 149 148 130 . BLÁZQUEZ MARTÍNEZ. filosof celebru. un unchi al lui Synesius. 415. 158 J. iar Gayus ar fi fost un membru al familiei158. „Sinesio de Cirene. că în familia sa Synesius nu a fost singurul ucenic al Hypatiei. Theodosius şi Theotecnus155. Ştim în schimb ceva mai mult despre Hesychius149. Dar unul dintre discipolii Hypatiei. Athanasius este numit frate de către Synesius. 157 J. 416. intelectual”.M. Richard von Volkmann a văzut în acest Ep. pentru că este numit de Synesius părinte159. care. ar fi fost un alt ucenic al Hypatiei154. 159 Ep. 156 Ep.R. probabil. pe care Synesius l-a cunoscut la orele de geometrie ale Hypatiei. 336-339. 154 J. despre care corespondenţa lui Synesius ne oferă multe detalii. Euoptius151. căruia episcopul creştin îi trimite o scrisoare în care abordează o temă vibrantă pentru epoca postteodosiană: relaţia dintre stat şi Biserică156. The Prosopography of the Later Roman Empire II. „Hypatia. filosoful Alexandru. cert este. 416. Scurta scrisoare începe cu cuvintele: „Cred că chiar în Heracleea ta nu există nimeni care să nu fi auzit despre [compatriotul] nostru. RICHESON. fiind probabil de vârstă apropiată cu el. 450. „Sinesio de Cirene. 152 A. 80. intelectual”. dar în spirit creştin. 133. Tot ucenici ai Hypatiei. 121. 415. dar despre care avem foarte puţine informaţii. 16. au fost şi: Athanasius.VASILE-ADRIAN CARABA Synesius148. S-a afirmat şi opinia că ar fi fost retor şi ar fi scris tratate de retorică157. BLÁZQUEZ MARTÍNEZ. p. i-a urmat acestuia în scaunul arhieresc152. Despre Theotecnus bănuim că a fost preot. p. 151 Synesius i-a trimis fratelui său 40 de scrisori. 153 Este vorba despre scrisoarea 150. BLÁZQUEZ MARTÍNEZ. J. pp. intelectual”. Dacă Syrus este numele lui sau doar indică originea sa siriană. 16. J. BLÁZQUEZ MARTÍNEZ. Cambridge 1980. p. cea mai înaltă fiind de dux et corrector Libyarum150. 93 (singura scrisoare trimisă lui Hesychius). intelectual”. J.W. intelectual”. Despre Theodosie se crede că a fost gramatician şi a scris despre substantiv şi verb. un om care a dobândit recunoaştere peste tot”. 150 Ep. p. Există un Athanasius printre corespondenţii lui Synesius. Acesta a fost omul cu care el a întreţinut cea mai lungă şi constantă corespondenţă.M.M. 415. nu în sensul de rudenie. p. nu ştim.M. die Tochter Theons”. este chiar fratele mai mic al episcopului de Cyrene. p. aşa cum ne lasă să înţelegem Synesius într-una dintre scrisorile trimise bunului său prieten constantinopolitan Pylaemenes153. R. „Sinesio de Cirene. „Sinesio de Cirene. după cum am văzut. Se pare că Alexandru. 155 Ep. p. „Hypatia of Alexandria”. Este foarte probabil ca acesta să fi fost creştin. Gayus. care a şi deţinut demnităţi importante în cadrul administraţiei publice din Alexandria.

l-a influenţat în luarea unor decizii cu privire la oraş. Fără doar şi poate. pentru că a fost înfăptuită de creştini şi totodată pentru că sunt mulţi astăzi care o pun pe seama Sf. care nu apare amintit nicăieri cu numele său adevărat în scrierile sale. 60. p. Chiar şi cel de numele căruia va fi legată soarta sa tragică. Orestes. soarta ei a fost pe drept deplânsă şi nici nu poate fi altfel. vezi şi 38). 161 Auxentius (Ep. 89.HYPATIA DIN ALEXANDRIA nume pseudonimul pe care Synesius. Hypatia ar fi fost poate mai puţin celebră dacă soarta ei nu ar fi fost atât de crudă. Chiril. Synesius von Cyrene.S. Curios este totuşi faptul că o astfel de afirmaţie. nota *. Eine biographische Charakteristik aus den letzten Zeiten des untergehenden Hellenismus. în timp ce Martyrius rămâne încă necunoscut (Ep. Moartea ei a trezit sentimente de revoltă în rândul contemporanilor. 19. 140). Totodată cred că eterna compasiune pentru cineva poate. a fost discipolul său. Näpraznica moarte a Hypatiei öi controversata vinä a Sf. Herodes şi Martyrius161. preluată de cele mai multe ori necritic de posteritate. „Unter Theoteknos ist wohl Theon. în foarte multe cazuri. Cred că aşa se întâmplă şi cu Hypatia. Această teorie a fost considerată ca fiind foarte puţin probabilă160. Hypatia’s Vater. prefect al oraşului Alexandria şi guvernator civil al Egiptului între 412 şi 415. creştini sau necreştini. Berlin. Synesius the Hellene. 116) este prieten din copilărie al lui Synesius. CRAWFORD. Aşa cum am amintit. a ajuns să fie acceptată total sau parţial chiar şi în mediile teologice. 160 131 . între care găsim probabil chiar discipoli ai Hypatiei: Auxentius. din păcate. iar informaţii mai detaliate în ce o priveşte sunt legate. nimic din ce a scris nu s-a păstrat. oricare ar fi ea. să îi dăuneze. căci nu poţi fi pasiv faţă de o crimă odioasă. cu siguranţă. fapt ce a atras nemulţumirea multor creştini din Alexandria. îl folosea pentru tatăl Hypatiei. chipurile din motive oculte. Herodes a fost ofiţer şi rudă a sa. dar cred că nimic din ce a reprezentat Hypatia nu a atras mai mult atenţia posterităţii ca moartea ei. zu verstehen” (Richard von VOLKMANN. 1869. vezi şi W. episcopul Alexandriei (412-444). şi trezeşte şi astăzi aceleaşi sentimente. Theon. Chiril al Alexandriei Poate suna cinic. şi cu atât mai puţin când mobilul presupus al ei este: convingerea filosofică. doar de moartea ei. Uciderea ei este cu atât mai şocantă pentru noi. p. Este omul pe care Hypatia l-a vizitat în nenumărate rânduri şi pe care. Mai apar în corespondenţa lui Synesius şi alte figuri interesate de filosofie.

Vezi: Susanne HAUSAMMANN. departe de tumultul oraşului. Gérard GARITTE. Disputele dintre creştinii egipteni şi iudei erau de asemenea un fapt cotidian. ori redau ostilitatea izvoarelor mai vechi din care preiau informaţia. Hist. Că egiptenii erau mai prinşi în controversele dogmatice. SOCRATE SCOLASTICUL. Sf. Gottes Dreiheit — des Menschen Freiheit. Atanasie cel Mare fiind unul dintre campionii ortodoxiei împotriva arianismului. Cu toate acestea. iar sângele fierbinte al egipteanului îl împingea chiar şi la crimă. Această vehemenţă poate fi considerată şi o calitate. Dar să vedem pe scurt firul evenimentelor. eccl. mai ales că există atât de multe semne de întrebare cu privire la ea şi nu avem nicio legătură directă între victimă şi presupusul autor moral al crimei.. un constantinopolitan şi un adversar al Alexandriei. Lettres des S. Şi 162 163 SOCRATE SCOLASTICUL. lucru care a rămas astfel până la cucerirea arabă a Egiptului. Alte Kirche. Aşadar. nu este o noutate. nu se poate spune că în Alexandria crima devenise regulă. scrise în coptă. 162 412 . Efervescenţa religioasă a Alexandriei nu era totuşi clădită pe violenţă. un vajnic adversar al nestorianismului antiohian şi al ereziilor de orice fel şi apărător înfocat al ortodoxiei. Dintre toate izvoarele contemporane sau apropiate de epoca Sfântului Chiril. iar nu de puţine ori chiar unii dintre cei din lume căutau liniştea mergând să primească cuvânt de învăţătură şi întărire de la părinţii pustiei. cele şapte scrisori antiariene ale Sf. 7. version 132 . Celelalte sunt ori ostile. eccl. VII.VASILE-ADRIAN CARABA dar învinuirea Sf. în ciuda faptului că Socrate Scolasticul. Augustin und Augustinismus. Chiril trebuie cercetată cu atenţie. p. Timpul era unul al polemicii teologice şi uneori în disputele dintre partide se ajungea chiar şi la brutalitate.. 168. Hist. s-au păstrat complet doar în traduceri georgiene şi arabe. Pustiul nu era o lume pasivă din punct de vedere teologic. 13. iar pe scaunul de episcop al Alexandriei urca nepotul său de soră. iar perseverenţa avea să o plătească cu nenumărate exiluri. Antonie cel Mare sunt un exemplu în acest sens164. Antoine. Păstoria sa nu a fost una marcată de linişte. 164 Acestea. nu se prea poate vorbi despre părtinire în cazul Sfântului Chiril. 3. VII. vol. Revoltele deveniseră ceva obişnuit. Trinitätslehre. Lumea asceţilor era una a isihiei şi a contemplării. ne spune că: „populaţia alexandrină este mai dedată la revoltă decât oricare alta”163. Anfänge des Mönchtums. 2003. nu trebuie să ne lăsăm ispitiţi de excepţii şi să ajungem să le considerăm regulă. Chiril. doar Ioan de Nikiu este favorabil patriarhului Alexandriei. Teofil al Alexandriei (patriarh între 385-412) murea pe 15 oct. Neukirchenerverlag.

Orestes. Vezi: Meyers KonversationsLexikon. Stuttgart. Louvain. ca prefect al oraşului. 1911. „Parabolani” în: CE. HAUSAMMANN. 1885. probabil. Antonie cel Mare la: S. a fost susţinut de acesta în ascensiunea sa ecleziastică. Dionisie cel Mare (†264/65) al Alexandriei. 199. A fost prieten al lui Teofil al Alexandriei. 148-149. Karl STROBEL. Mai mult despre editarea şi traducerea scrisorilor Sf. New York.ccel. XI. prezidat de patriarhul Alexandriei Dioscor (†454 în exil). vol. Chiril al Alexandriei. spunea el.). oscila în credinţă. Ioan Gură de Aur. Das Imperium Romanum im „3. Acesta era Orestes. chiar de episcopul Atticus al Constantinopolului (406-425/426)166. botezat. 133 . A fost de asemenea un persecutor al adepţilor Sf. căci unii dintre locuitorii pustiului au luat parte activă chiar şi la controversele din Alexandria. vol. care a mers atât de departe încât l-a numit „adevărat urmaş al Sf. Amfilohie de Iconium să expulzeze din ţinuturile lor canonice pe mesalieni. p. În această lume tumultoasă. Accesibil şi pe internet la adresa: http://www. în timpul marii epidemii de ciumă (faza principală: 250/51).HYPATIA DIN ALEXANDRIA totuşi. drept pentru care o mare parte a populaţiei a refuzat comuniunea cu el. Zelul său şi energia consumată împotriva pelagienilor au fost mult lăudate de papa Celestin I (422-432). s-a dovedit un mare adversar al ereticilor. 165 Parabolanii (παράβολοι) erau în perioada primară a Bisericii membrii unei frăţii care luau parte voluntar la îngrijirea bolnavilor sau la îngroparea morţilor abandonaţi. care aveau autoritate bisericească şi morală asupra teritoriului care intra în jurisdicţia autorităţii civile desemnată de împărat. Ioan Gură de Aur” (sic!). Jahrhundert”. au existat şi excepţii. 404. CSCO.org/ccel/wace/biodict/html. (Historia – Heft 75). 69. 1993. unchiul Sfântului Chiril şi. favorizând de cele mai multe ori pe adversarii coreligionarilor săi. 36. îndemnându-i pe episcopii din Pamphilia şi pe Sf. nu vedea cu ochi buni creşterea puterii ierarhilor din capitala provinciei Egiptului. continuându-şi viaţa religioasă fără a se supune canonic arhiepiscopului oraşului. p. n. Cu toate acestea. prietenul Hypatiei şi adversarul Sf. deşi mărturisea public că este creştin. p. Londra. 166 Atticus a fost unul dintre cei mai înverşunaţi adversari ai Sf. Socrate spune că patriarhul Chiril ar fi tocmit spioni pentru a-l ţine la curent cu ceea ce géorgienne et fragments coptes traduits. A Dictionary of Early Christian Biography. Este de la sine înţeles că nu putea rămâne pasiv faţă de nedreptăţile cotidiene şi faţă de un prefect al oraşului care. Ioan Gură de Aur şi a participat la complotul împotriva lui. Vezi: Henry WACE (ed. Se pare că au apărut în perioada episcopatului lui Sf. unde intervenţia parabolanilor a fost determinantă în impunerea voinţei acestuia165. Ambii lideri alexandrini aveau de ce să se suspecteze şi mai ales să se antipatizeze. susţinându-şi ierarhul chiar cu metode neortodoxe. 168. 1911. Alte Kirche. 3. aşa cum s-a întâmplat mai târziu la sinodul „tâlhăresc” de la Efes (449). 1955. 697. care avea să culmineze cu exilarea sa pe 10 iun. p. Sfântul Chiril trebuia să-şi păstorească turma.

Cyril of Alexandria and the Nestorian Controversy.. Hist.. Hierax a fost privit de evrei ca intrus. 169 Mai mult despre acest episod la: Susan WESSEL. Hist. vizându-i în special pe evrei. începu să-i trateze pe evrei cu severitate. Cum putea Chiril să rămână indiferent faţă de Orestes. 134 . unde Orestes dorea să facă cunoscut evreilor noul statut al teatrelor170? Şi pentru că Orestes făcu acest lucru la instigarea evreilor din Alexandria. The Making of a Saint and of a Heretic. doar pentru simplul motiv că veni în teatru. VII. 15-16. numită a lui Alexandru171. eccl. personalitate puternică. VII. indignat de faptul că într-un timp atât de scurt oraşul fusese privat de o mare parte din populaţie. idee împărtăşită de foarte mulţi savanţi de astăzi167. VII. înfuriat peste măsură. eccl. dar incomodă.. 171 SOCRATE SCOLASTICUL. La fel face şi 167 168 SOCRATE SCOLASTICUL. evreii au înscenat într-o noapte incendierea unei biserici. între susţinătorii şi opozanţii lui Chiril169. Nemulţumirea patriarhului faţă de acest Orestes era clădită pe motive solide. Totul s-a desfăşurat după planul acestora.VASILE-ADRIAN CARABA făcea Orestes. VII. SOCRATE SCOLASTICUL.. Avea să fie doar un pretext pentru a-i putea atrage în stradă pe creştini ca să se năpustească asupra lor. eccl. patriarhul. ceea ce a dus la inflamarea şi mai mult a situaţiei. 7. 2004. deoarece aceştia din urmă au început să organizeze tot felul de conspiraţii împotriva creştinilor. Dorind să se răzbune. Nu este exclus ca Sfântul Chiril să fi vrut să cunoască mai bine treburile orăşeneşti decât îi permitea Orestes. dar admirator înfocat al patriarhului. Autoritatea civilă şi militară egipteană s-a arătat de la bun început împotriva alegerii sale pe scaunul de episcop al unchiului său Teofil. trimite o plângere împăratului împotriva celui de-al doilea. spion al patriarhului. care era obişnuit cu atitudinea tranşantă a episcopului creştin. 13. Opoziţia guvernatorului se vedea în toate acţiunile sale îndreptate împotriva ierarhului creştin. Bineînţeles. Cu siguranţă Orestes participase şi el la acest complot care avea să ducă la mari tulburări în oraş. Hist. opunându-i-l pe un anume arhidiacon pe nume Timotei168. dintre care mulţi se obişnuiseră ca sâmbăta să frecventeze teatrul şi nu sinagoga. Primul. modest om de litere creştin. Vezi: SOCRATE SCOLASTICUL. Oxford University Press. se afla în teatru când apăru Hierax. fapt ce a atras după sine expulzarea lor din Alexandria. pp. această faptă a atras ura şi răzbunarea creştinilor. 170 Orestes. 13. Scopul lui era de a face cunoscut un edict care avea ca obiect reglementarea spectacolelor de teatru. eccl. împreună cu o parte a evreilor alexandrini. Disputa dintre evrei şi creştini a devenit una personală între prefectul oraşului şi patriarhul Chiril. 13. care-l supuse torturii pe Hierax. în bună parte susţinătoarea lui. Hist.

În loc să se detensioneze situaţia. mânaţi de un zel sălbatic şi bigot. Hist. Putem admite că numărul lor nu a fost mic. VII. care a ajuns la o asemenea înălţime în literatură şi ştiinţă încât i-a depăşit pe toţi filosofii timpului ei. eccl. Astfel. datorită demnităţii şi înaltei ei virtuţi. Orestes a fost salvat în cele din urmă de populaţie. ea explica principiile filosofiei auditoriului ei. Dar punctul culminant al tensiunii dintre ei l-ar fi reprezentat. în timp ce toţi din garda sa fugiseră care încotro. ea apărea nu rareori în public în prezenţa înalţilor funcţionari. Este greu de presupus că toţi cei 500 de monahi aflaţi în oraş. îi aruncă cu o piatră în cap.. El relatează amănunţit momentul asasinării Hypatiei: «În Alexandria era o femeie pe nume Hypatia. Mai mult decât atât. 135 . fiica filosofului Theon.HYPATIA DIN ALEXANDRIA patriarhul. tot conform afirmaţiilor lui Socrate. 14. unii dintre ei. Totuşi. s-a răspândit în mod calomnios între oamenii Bisericii ideea că ea era cea care l-a împiedicat pe Orestes să se împace cu episcopul. aceştia i-au atribuit lui Orestes tot felul de injurii. dintre care mulţi veneau de departe pentru a-i frecventa cursurile. smulgând-o din trăsură. pe nume Ammonius. cifră amintită de Socrate Scolasticul.. Dar nici episcopul creştin nu rămase pasiv. conflictul ajunse la împărat. Ammonius. între care cea mai gravă a fost cea de păgân idolatru. unde au dezbrăcat-o 172 173 SOCRATE SCOLASTICUL. Orestes a fost iritat peste măsură de porunca Sfântului Chiril ca acest Ammonius să fie expus într-una dintre bisericile din oraş şi să fie trecut în rândul martirilor. VII. o admirau mai mult. Datorită stăpânirii de sine şi modului uşor de a comunica. au fost de faţă. ci trimise şi el o misivă conducătorului imperiului173. SOCRATE SCOLASTICUL. au dus-o la biserica numită Caesareum. fu torturat atât de sălbatic. Încercarea Sfântului Chiril de a se împăca cu Orestes eşuează din cauza refuzului acestuia. Nu se ruşina nici să meargă în adunările bărbaţilor. Fiind discipol al şcolii lui Platon şi Plotin. încât muri la scurt timp. umplându-l de sânge. Deoarece ea discuta des cu Orestes. au pândit-o pe când se întorcea acasă şi. pe care ea îl dobândise ca urmare a cultivării minţii. prins de salvatorii lui Orestes şi dat pe mâna prefectului. avându-l în frunte pe un citeţ numit Petru. În plus. 14. ea avea să se amplifice prin admonestarea în Alexandria a prefectului de către unii monahi nitrioţi172. Hist. Chiar şi ea a căzut victimă invidiei politice care stăpânea pe atunci. pentru că toţi oamenii. unul dintre ei. Orestes se grăbi să dea de ştire împăratului despre cele petrecute. eccl. Oricum. Hypatia.

. a încăierărilor şi a acţiunilor de felul acesta. episcopul sectei adverse.VASILE-ADRIAN CARABA complet şi au omorât-o. fiind preluat şi citat ca normativ de toţi adversarii Sfântului Chiril în general şi ai creştinismului în special. indirect. săvârşind prin aceasta o faptă nelegiuită şi de ocară împotriva patriei lor»176. aşa cum s-a întâmplat şi cu împăratul Iulian Apostatul. completându-le în sensul condamnării liderului creştin: «Astfel. eccl. nici de răzbunarea omenească. Un astfel de gest nu poate fi considerat unul creştin. Spusele lui Damascius au fost redate întocmai de lexiconul Suidas care a influenţat decisiv modul de înţelegere a vieţii şi în special a morţii Hypatiei. Acest lucru a atras oprobriul nu doar asupra lui Chiril. în a sa Viaţă a filosofului Isidor175. 136 . Vezi nota 13. în timpul postului mare. 176 SUIDAS. După ce i-au sfâşiat trupul în bucăţi. s-a întâmplat într-o zi că Chiril. Unii soseau. ci şi asupra întregii Biserici a Alexandriei. a aflat de la cei care îl însoţeau că acolo vorbea Hypatia filosoafa (ἡ φιλόσοφος Ὑπατία) şi că acolo era casa ei. Dar cel care l-a învinuit pentru prima dată pe Sfântul Chiril de moartea Hypatiei a fost filosoful păgân Damascius. creându-i gânditoarei alexandrine o imagine de martiră a elenismului. sub cel de-al zecelea consulat al lui Honorius şi al şaselea al lui Teodosie»174. Când Chiril a aflat aceasta. îl face răspunzător pentru aceasta. de victimă a trădării 174 175 SOCRATE SCOLASTICUL. El a preluat în mare parte informaţii de la Socrate. s-a umplut de mânie şi pe loc a pus la cale moartea ei. oricâte explicaţii sau vini ale Hypatiei am putea găsi! Şi totuşi. VII. Aceasta s-a întâmplat în luna martie. 36-48. Şi cu siguranţă că nimic nu poate fi mai departe de spiritul creştinismului decât acceptarea masacrelor. Lexicon „U”. Când el a întrebat de ce era mulţimea aceea acolo şi de ce era vânzoleală acolo. a trecut pe lângă casa Hypatiei şi a văzut în faţa uşii ei o mare mulţime de oameni şi cai. Descrierea este de un realism macabru. 15. Pentru că atunci când Hypatia a ieşit din casă după obiceiul ei. lovind-o cu cărămizi. Deşi nu apare nicăieri implicarea Sfântului Chiril. alţii plecau. a cărui imagine eroică. o gloată de oameni înfuriaţi. ea este şi tendenţioasă la adresa Sfântului Chiril. 166. care nu se temeau nici de pedeapsa divină. în al patrulea an al episcopatului lui Chiril. Hist. iar alţii stăteau pe loc. au atacat-o şi au ciopârţit-o. Socrate. i-au dus mădularele ciopârţite într-un loc numit Cinaron şi le-au dat foc.

în: Tetradymus. Relatarea lui Socrate despre moartea ei a fost preluată şi de Philostorgius178. 15. 1721. Este vorba de lucrarea lui Lewis THOMAS (1689 – cca 1749). who was torn to pieces by the clergy of Alexandria. WHITFIELD. premergătoare mentalităţii revoluţionare franceze181. 178 PHILOSTORGIUS. iar antipatia faţă de acest om al Bisericii şi faţă de creştinism în general se poate regăsi şi astăzi în multe dintre lucrările care abordează această temă. London. 181 Tetradymus. François Marie Aroue Voltaire (1694-1778) şi Edward Gibbon (1737-1794). eccl. Hist. se numără John Toland (1670-1722). Interesant este faptul că primul chiar încearcă să vină cu o explicaţie a termenului de sfânt. Cyril”. Chiril al Alexandriei a primit un răspuns la fel de acid la scurt timp de la apariţia ei. Bickerton. Voltaire se arată chiar „înţelegător” faţă de Sf. IX (PG 65. Între primii cărturari moderni care s-au exprimat împotriva Sfântului Chiril. Un studiu considerat apologetic. Londra. 180 Vezi nota 16. Lucrarea lui despre Hypatia este un „panegiric anticlerical”182. „The Beauty of Reasoning: A Reexamination of Hypatia of Alexandria”. Chiril: Bryan J. Se pare că o reacţie extremă faţă de cineva atrage de cele mai multe ori o contrareacţie la fel de extremă. 135-136. încă dominat de prejudecăţile anticatolice ale epocii în care trăieşte183. pp. 441-453. pp. dar echilibrat. In Defence of Saint Cyril and the Alexandrian Clergy. Opiniile lor au devenit stereotipii la unii savanţi de mai târziu. De distorsionarea adevărului istoric nu s-au făcut vinovaţi doar istoricii antici şi medievali. este cel scris de teologul catolic american Francis SCHAEFER. Printed for T.. ci şi cei moderni. mergând până la al învinui de crimă şi a se scandaliza că un astfel de om a putut fi canonizat de Biserică. Murder’d and torn to Pieces by the Populace. Toland. în: CUB 1/1902. most learned. p. and every way accomplish’d lady. pp. emulation. 563). 182 J. „Hypatia”. Este mentalitatea tipic protestantă de la începutul sec. 177 137 . Cyril of Alexandria and the murder of Hypatia”. and cruelty of their archbishop. Această lucrare părtinitoare cu Hypatia şi foarte acidă la adresa Sf. „The Beauty of Reasoning”. al XVIII-lea. The History of Hypatia: a most Impudent School-Mistress of Alexandria. 1720. 179 Vezi nota 12. most vertuous. From the Aspersions of Mr. 183 Chiar titlul complet al acestei relativ scurte lucrări este sugestiv şi constituie o sinteză a celor prezentate mai departe în ea: „Hypatia: Or the history of a most beautiful. „St. commonly but undeservedly stil’d St. to gratify the pride. WHITFIELD. mai dăinuie şi astăzi în mediile celor menţionaţi177. Hesychius din Milet179 şi Ioan Malalas180. 14-15. în: The Mathematics Educator 1/1995.HYPATIA DIN ALEXANDRIA creştine. de altfel opinie foarte personală şi prea puţin teologică.

264. the philosophy of Plato and Aristotle. Hypatia. în: Oeuvres de Voltaire. a fost Edward Gibbon185..VASILE-ADRIAN CARABA „Je me contente de remarquer que saint Cyrille était homme. 214.. Hypatia was torn from her chariot. dar părtinitor şi care a impus un tip de imagine a Sfântului Chiril în legătură cu această chestiune. In the bloom of beauty. denigrându-l şi transformându-l într-un soi de inchizitor al Antichităţii târzii. notes etc. 138 . who professed the religion of the Greeks and cultivated the friendship of Orestes. par M. [. the gorgeous train of horses and slaves who crowded the door of her academy. A rumour was spread among the Christians that the daughter of Theon was the only obstacle to the reconciliation of the praefect and the archbishop. 1829. RIST. 185 J. her learned comments have elucidated the geometry of Apollonius and Diophantus. and she publicly taught. p. the modest maid refused her lovers and instructed her disciples. with a jealous eye. în: Dictionnaire philosophique. dragged to the church. Cred că merită să fie redat textul complet al acuzaţiilor lui Gibbon. was initiated in her father’s studies. Greu de crezut în sinceritatea lui Voltaire.] saint Cyrille a sans doute demandé pardon à Dieu de cette action abominable. or accepted. p. On a fatal day in the holy season of Lent. conflictul dintre „sângerosul” Chiril şi „înţeleapta” Hypatia reprezintă de fapt conflictul dintre creştinismul intolerant şi păgânismul iubitor de cunoaştere. avec préfaces. Beuchot.M. and in the maturity of wisdom. pentru a ne putea face o imagine clară despre cele afirmate: „He soon prompted. „Hypatia”. et que je prie le père des miséricordes d’avoir pitié de son âme” (sic!)184. stripped naked. Un deserviciu făcut Sfântului Chiril cu amabilitate de Voltaire! Dar cel care. tome V. both at Athens and Alexandria. and inhumanly butchered by the hands of Peter the Reader and a troop of savage and merciless fanatics: her flesh was scraped from her bones with sharp oyster-shells. et homme de parti. Paris. the sacrifice of a virgin. and that obstacle was speedily removed. the daughter of Theon the mathematician. Voltaire afirmă tocmai aceasta prin cuvintele: „saint Cyrille a sans doute demandé pardon à Dieu de cette action abominable”. mai ales când vine din partea unui adversar al creştinismului. avertissements. and Cyril beheld. fără o analiză foarte amănunţită a izvoarelor cu privire la moartea Hypatiei. the persons most illustrious for their rank or merit were impatient to visit the female philosopher. and her 184 „Hypatia”. Deşi nicăieri nu există vreo dovadă că Sfântul Chiril ar fi incitat la uciderea Hypatiei. Pentru el. tome XXX.

Fred de Fau & Company Publishers. edited by J. plănuieşte moartea acesteia. The History of the Decline and Fall of the Roman Empire. 139. există câteva chestiuni care necesită o interpretare mai atentă. Chiril. vol. VIII. În ciuda faptului că textul din Philostorgius nu ni s-a păstrat. dar mai ales de adversarii Sfântului Chiril. Dacă. privându-l pe adversarul său principal de un sfetnic de primă mână. văzând câtă popularitate are Hypatia. p.HYPATIA DIN ALEXANDRIA quivering limbs were delivered to the flames. „ὁ δυσσευὴς”187. ierarhul creştin ar fi fost vinovat sau doar implicat indirect în această crimă. Orestes şi Hypatia pe de altă parte. deci un adversar al Sfântului Edward GIBBON. ar fi trecut cu vederea o atare condamnare. într-un sens care aduce foarte mult cu romanul poliţist. Chiar şi asupra lui Socrate planează ideea lipsei de obiectivitate. M. Sursele amintite. Orestes se foloseşte de celebritatea incontestabilă a Hypatiei pentru a-şi extinde influenţa în oraş. plin de revoltă. accentuând totodată critica la adresa scriitorului pe care îl numeşte. Cred că acest text nu mai necesită comentarii pentru a înţelege „obiectivitatea” istoricului Edward Gibbon. totuşi.A. Bury. de vreme ce-l numeşte pe autor rău-credincios pentru că învinuieşte partida omoousiană de uciderea Hypatiei. ci avem doar o expunere pe scurt a lui făcută de patriarhul Fotie. care a avut acces la tot textul scrierii lui Philostorgius. iar marele Fotie nu ar fi pregetat să amintească injuriile acestuia în rezumatul său. prin a cărui ficţiune polemica antichiriliană atinge apogeul. 47. cu siguranţă că arianul Philostorgius nu ar fi trecut un astfel de fapt cu vederea. Dar. Nu putem crede că Sfântul Fotie. Să mergem din nou la izvoare. ci că ar fi aparţinut sectei novaţienilor sau catarilor.. but the murder of Hypatia has imprinted an indelible stain on the character and religion of Cyril of Alexandria”186. New York. nu există în aceasta o condamnare a Sfântului Chiril pentru moartea Hypatiei. Tot de o astfel de obiectivitate a dat dovadă şi Charles Kingsley.B. aşa cum am mai amintit. 186 139 . The just progress of inquiry and punishment was stopped by seasonable gifts. în special Socrate şi Damascius/Suidas. Finalul întâmplării este cel cunoscut. Taberele sunt conturate. ch. sunt interpretate de partizanii celebrei savante. Mulţi consideră că el nu ar fi fost unul din ceata omoousienilor. 1907. Între Chiril şi Orestes se afla Hypatia. 187 Vezi nota 15. şi anume Chiril pe de o parte. într-adevăr.

188 140 . 7. deci înaintea Alexandriei190. în: Erytheia 2/1985.. Oricum. „La muerte de Hypatia”. 1893. al celui care îl exilase pe Sf. oare nu ştia Sfântul Chiril ce se întâmpla acasă la Hypatia192? Nu ştia el cine este Hypatia. spiritele în Constantinopol nu erau prea favorabile Alexandriei şi în special Sfântului Chiril. Methode und Person. p. 62. editor şi traducător al lui Socrate şi Sozomen (Socratis Scholastici et Hermiae Sozomeni Historia Ecclesiastica. iar apoi l-a deposedat pe episcopul lor de tot ceea ce avea»189. Unul dintre contestatarii faptului că Socrate ar fi fost novaţian este H. pp. WALLRAFF. 192 Reuben PARSONS. 1997. 190 Gonzálo FERNÁNDEZ. Some Lies and Errors of History. 191 SOCRATE SCOLASTICUL. Cât despre Damascius. contestat la rândul său de M. Ioan Gură de Aur. M. 10. Der Kirchenhistoriker Sokrates. WALLRAFF. Mai existau şi alte motive de animozitate. Dar oare nu era învinuit episcopul de a fi avut spioni peste tot în oraş. subiectivitatea sa este de înţeles. n. eccl. nepotul lui Teofil. Indiana. 235-257. Spre exemplu. 274. Acesta din urmă luase în Alexandria măsuri împotriva novaţienilor. 1746.. Ei se numeau catari sau puri. 17. Aceştia erau adepţii preotului roman Novatianus (†257/8) care refuzase primirea înapoi în Biserică a celor căzuţi (lapsi) sau apostaţi de la credinţă în timpul persecuţiei lui Decius (249-251) din anii 250-251. în: Zeitschrift für Antikes Christentum 1/1997. fiind considerat prin aceasta cel mai bine informat om din provincie şi unul dintre cei mai puternici191? Dacă era atât de informat. de Valois. încât un om ca Sfântul Chiril să afle despre ea doar din pură întâmplare. 244B). VII.. „Geschichte des Novatianismus seit dem vierten Jahrhundert im Osten”. Cyril of Alexandria. căci le-a «închis bisericile şi le-a confiscat toate vasele sfinte şi podoabele. el accentuează uimirea Sfântului Chiril la vederea mulţimii de oameni care mişunau în jurul casei Hypatiei. Paris. 13.. Untersuchungen zu Geschichtsdarstellung. Hist. Hist. pp. 189 SOCRATE SCOLASTICUL. care situa capitala Imperiului din punct de vedere bisericesc pe locul al doilea după Roma.VASILE-ADRIAN CARABA Chiril188. atitudinea lui ostilă faţă de creştinism fiind mult prea cunoscută. p. vezi şi: S. Mie mi se pare că Damascius abordează cu superficialitate chestiunea în cauză. cum ar fi contestarea de către alexandrini a canonului 3 de la Sinodul II ecumenic din Constantinopol (381). sfătuitoarea adversarului său principal Orestes? Hypatia era o femeie mult prea cunoscută în oraş. VII.. WESSEL. Göttingen. p. 251-279. Despre novaţieni sau catari vorbeşte canonul 8 al Sinodului I ecumenic de la Niceea (325). eccl.

Dar în ce categorie intră acei criminali în serie care dovedesc mare stăpânire de sine şi par de un calm aproape bolnăvicios? Nu intenţionez să merg mai departe pe linia unui argument care intră mai degrabă în sfera psihanalizei. Probabil că Hypatia nu-l provoca pe teologul alexandrin prin filosofia sa.M. P. aşa cum se sugerează. p. împotriva unei reprezentante de seamă a păgânismului muribund din Alexandria.HYPATIA DIN ALEXANDRIA Mulţi l-au învinuit pe Sfântul Chiril de a fi fost o persoană voluntară. I. 195 Vezi nota 213. o minte înfierbântată193. 222. Dar nu există nimic în cariera sa. RIST. Apoi ne putem întreba: dacă reţeta dăduse rezultate în cazul Hypatia. gewalttätigste und bedenkenloseste” dintre toţi „Kirchenfürsten” implicaţi în disputa pentru scaunul Sf. s-a insinuat ideea unei obsesii a lui Chiril pentru Hypatia. argumentul „fire violentă” este unul neîntemeiat. precum şi din scrierile sale împotriva împăratului apostat Iulian. Este sentimentul care îl încearcă pe oricine merge pe firul receptării istoriei evenimentelor. Chiril că era „der schlaueste. I. 1985. 418). Apostol Marcu (Geschichte des spätrömischen Reiches. oricum. ar însemna să ne întâlnim la tot pasul cu criminali sau cel puţin cu potenţiali criminali. prin acuzaţiile aduse Sfântului Chiril de implicare directă sau indirectă în asasinarea Hypatiei. aşa cum există împotriva lui Iulian Apostatul196? Probabil că filosofia ei. cum se face că nu există nicio scriere a sa îndreptată împotriva ei. 322. probate de izvoare. atunci de ce nu ar mai fi folosit-o şi în alte împrejurări. căci. mergând până la autori ai timpului nostru ca Bertrand Russell sau Kathleen Wider195. vol. 196 „Contra Julianum imperatorem”. 1-2. 1928. Voltaire. Dacă putem vorbi de „obsesii” reale ale marelui Alexandrin. adversarii săi nu au murit odată cu ea? Pe de altă parte. Paris. atunci acestea sunt Nestorie sau Iulian Ernst Stein spune despre Sf. dacă mergem pe raţionamentul „fire violentă”. 193 141 . Pe de altă parte. în: Clavis Patrum Graecorum (CPG). Cyrille D’Alexandrie. atât înainte cât şi după momentul Hypatia. începând cu amintitul Damascius şi continuând cu Toland. p. chiar violentă. nu atingea vreo chestiune fierbinte a creştinismului. care să-l prezinte drept plănuitor de „vendetta”194. expusă chiar pe stradă oricui dorea. Acest lucru s-ar vedea din atitudinea sa faţă de Nestorie şi de alţi susţinători ai ereticului dioprosopist. Évieux în: Sources Chrétiennes. ed. Gibbon şi Kingsley. el a fost atât de mult preocupat de persoana Hypatiei. Viena. Burguière şi P. Contre Julien. 194 J. Dar dacă. „Hypatia”. Pentru mine. totuşi. urmându-se astfel lui Damascius filosoful. 5233.

p. Hypatia trebuie să fi fost pentru Sfântul Chiril o neclaritate. 10 are ca titlu: „De paganis. au văzut în prietena lui Orestes pe duşmanul lui Chiril. putând aduce prejudicii serioase persoanei vizate. Ammonius ucis în urma torturii poruncite de acelaşi Orestes. În ciuda firii deschise pe care Hypatia o avea. Creştinilor din Alexandria nu le putea rămâne indiferentă atitudinea ostilă a lui Orestes faţă de Biserică: Hierax torturat din ordinul lui Orestes. sacrificiis et templis”. de altfel. nu o ură. Orestes fusese învinuit de a fi păgân idolatru. 16. van OORT. 31. s-a dovedit a fi guvernatorul Orestes. O consecinţă indirectă a legii a fost incendierea Serapeion-ului în acelaşi an 391. O astfel de învinuire era una gravă în epocă. „Kaisertum und Heidentum im 5. Începând cu Teodosie cel Mare (379-395).). oricât de exagerată ar părea. favorizarea evreilor în detrimentul creştinilor şi disputele dintre reprezentanţii celor două religii. 21. Jahrhundert”. deoarece prezenţa Hypatiei în preajma multor oameni politici dovedeşte şi implicarea ei în politică. Asupra guvernatorilor delăsători planează aceleaşi pedepse”.VASILE-ADRIAN CARABA Apostatul. Bănuiala acestora. accesul la ele este interzis. 166. 4: „Templele se vor închide peste tot. 142 . WYRWA (eds. apud Karl Leo NOETHLICHS. Acum se înţelege de ce Orestes insistă să afirme că este creştin. inconfortabilă poate. Legea în cauză este 16. Jahrhundert. 1998. Leuven. Heiden und Christen im 5. care. Cu ură au tratat-o criminalii. dar cred că în opinia lui ea nu reprezenta pentru Biserică un pericol capital. D. Suidas o numeşte ἔμφρονά τε καὶ πολιτικήν198. Peeters. porneşte de la premise reale. deci pe duşmanul lor. în: J. favorizarea păgânilor. 197 Codex Theodosianus. dar nu o obsesie. Orestes era cu siguranţă unul dintre mulţii funcţionari ai Imperiului convertiţi la creştinism doar pentru a putea promova în cadrul administraţiei imperiale. botezat chiar în Constantinopol de capul Bisericii de acolo. deoarece accesul la funcţiile înalte în Imperiu era condiţionat în timpul său de apartenenţa la noua religie de stat. supărătoare. 10. cu siguranţă. o astfel de învinuire putea atrage cele mai grave sancţiuni. Acest lucru se deduce din faptul că înainte ca Ammonius să-i arunce cu piatra în cap. Lexicon „Υ”. Este cunoscut faptul că în 391 împăratul Teodosie cel Mare interzisese prin lege practicarea oricărui cult păgân197. prezenţa ei în preajma lui Orestes a fost percepută de unii creştini ca ocultă. Crima are loc într-un climat tensionat şi este rezultatul acestui climat. 198 SUIDAS. aşa cum. Nu cred că aceasta este pur şi simplu gratuită. jertfele interzise sub pedeapsa cu moartea şi confiscarea averii de către stat. Nu vreau să induc ideea unui dezinteres din partea sa faţă de gânditoarea alexandrină.

în ce biserică din oraş. Despre Petru. „La muerte de Hypatia”. nu putem afirma cu convingere că acesta ar fi făcut parte din anturajul arhiereului. 42 şi Codex Theodosianus. dacă putem bănui vreuna. prin „θηριώδεις ἄνθρωποι” (oameni sălbatici sau la chip asemenea bestiilor)205. şi anume: Codex Theodosianus. necunoscând şi unde era el citeţ. pe de altă parte. parabolanii fiind o „breaslă” reglementată prin lege203. cum am putea învinui astăzi de crimă pe un preot dacă aceasta ar fi fost săvârşită de cântăreţul bisericesc sau de oricare alt membru al parohiei? Putem să-l învinuim pe episcopul Alexandriei de o crimă pe care a săvârşit-o un citeţ? Putem pune în spatele stăpânului vina slugii sau invers? O altă afirmaţie neîntemeiată este cea care identifică în criminalii Hypatiei pe parabolani. 201 Histoire de Bas-Empire. Pe de altă parte.M. Prin „unii oameni ai Bisericii”. Palanque). se spune că ar fi fost citeţ (lector). nu se înţelege neapărat membri ai clerului. căpetenia ucigaşilor. Lexicon „Υ”. singurul indiciu J. 2. R. „Hypatia”. imposibil de confundat din cauza activităţii lor204. Deşi nu sunt menţionaţi nicăieri cu numele în izvoarele care vorbesc despre Hypatia. 16. dar şi Voltaire202. care vedeau în Hypatia piedica în calea împăcării episcopului cu prefectul. 224.M. 205 SUIDAS. RIST. Este de presupus că această implicare a sa în problemele cetăţii a atras ura creştinilor într-o măsură mai mare decât activitatea ei filosofică199. 204 Vezi nota 165. 203 Este vorba de două legi. RIST. Tome Premier: De l’état romain à l’état byzantin (284-476). 43. nu era în afara activităţilor publice şi nu vorbea în cercurile înalţilor funcţionari doar despre filozofie. 224. 275. nu avea tangenţă directă cu arhiereul. 202 „Hypatia”. ci şi credincioşii ei. p. care. Rist200. de a încerca să estompeze din popularitatea Hypatiei. Dar. Dar a afirma că ar fi făcut aceasta prin instigare la crimă. aşa cum afirmă John M. a fi citeţ însemna a aparţine clerului inferior al Bisericii. Într-adevăr. Promotorii ei sunt Edward Gibbon şi Ernst Stein201. este pură calomnie şi nu argument ştiinţific. fiind consultată probabil şi în chestiuni politice sensibile. apud Gonzálo FERNÁNDEZ.HYPATIA DIN ALEXANDRIA Aşadar. 16. p. în orice caz. 264-265. franceză de J. Amsterdam. Până la citeţ mai erau multe alte trepte ierarhice care formau şi formează şi astăzi anturajul unui arhiereu. deci pe unii dintre monahi. ar fi fost faptul. p. 45. receptată cu siguranţă ca factor de propagare a păgânismului. 277 (ed. pp. 1968. De aceea. singura vină a Sfântului Chiril. „Hypatia”. J. p. 2. 166. 200 199 143 .

conform lui John M. 56. 277. „Hypatia”. dar sunt nenumărate cazurile când monahii sau credincioşii postitori au mai degrabă feţele luminoase decât posomorâte. Dar ce ne face să credem că acei criminali au fost dintre monahi? Doar că arătau urât la chip? Sau pentru că era perioada postului? Este adevărat că în oraş se aflau aproape 500 de monahi208. „Hypatia”. p.VASILE-ADRIAN CARABA descriptiv cu privire la gloata aţâţată de Petru citeţul. extrem. singurul din cler (clerul inferior). Doar săracilor le era permis să intre în această tagmă. pe faptul că fizionomia lor ar trăda efectele unei înfometări cauzate de un post îndelungat. stăteau în calea 206 207 J. Rist.. ceea ce făcuse ca ei să arate asemenea bestiilor207. crede că în acea gloată de criminali s-ar fi aflat mulţi marinari. Suidas ar înţelege. În orice caz. trupurile lor arătând înduhovnicire. În 418. V. 222. p. Codex Theodosianus. Interpretarea este paradoxală. menţionat în mulţimea ucigaşă. considerând că. 16. că între aceştia nu pot fi recrutaţi oameni cu stare materială bună. Teodosie II dă o lege prin care permite mărirea numărului parabolanilor de la 500 la 600 şi trece din nou conducerea acestora în mâna Sfântului Chiril. p. 2. iar ei s-au dovedit zeloşi în noua credinţă209. Un citeţ. E. al IV-lea au avut loc în Alexandria multe convertiri la creştinism din rândurile acestora. vezi: S. cu exces de zel. credeau ei cu tărie. pentru a nu reprezenta un pericol în a dori să-şi impună ambiţiile politice (Codex Theodosianus.M. 222. 42). parabolani. Gonzálo Fernández. Această afirmaţie se bazează. călugări206. chipurile celor care au comis odioasa crimă nu exprimau înduhovnicire. G. de altfel. se pare. p. „La muerte de Hypatia”. 275. în raţionamentul savantului amintit. 2. căci era postul Sfintelor Paşti. p. Decline and Fall of the Roman Empire. FERNÁNDEZ. „La muerte de Hypatia”. Un contestatar al teoriei parabolanilor. GIBBON. putea fi şi un mirean. dar nimic nu dovedeşte că făptaşii ar fi fost dintre ei. FERNÁNDEZ. El se bazează pe faptul că în primii ani ai sec. RIST. J. Nu este locul şi nici intenţia mea de a face aici o prezentare a învăţăturii Bisericii despre post. 13. printr-un act tranşant. vor îndepărta definitiv unul dintre obstacolele care. 16.. Această afirmaţie rămâne în opinia mea doar simplă ipoteză. WESSEL. 43. Cyril of Alexandria. RIST. p. 144 . neavând sprijin din partea izvoarelor. a căror slujire era să se îngrijească de cei de care nimeni nu sar fi îngrijit poate nici măcar contra-cost. vol. 209 G.M. Eu cred că această mulţime de oameni s-a adunat mai degrabă la instigaţiile spontane ale citeţului Petru la vederea trecerii Hypatiei pe drum şi au comis crima pe fondul de nemulţumire cauzată de disputa dintre Orestes şi episcopul lor pe care îl susţineau. 208 Numărul lor era reglementat printr-o lege care prevedea..

ar fi dus la acelaşi rezultat fără să fi riscat să se expună. „o concluzie dramatică şi falsă”211. intenţionat probabil. fără o bază reală. al V-lea. Aceste prejudecăţi fac parte din acele falsuri istorice devenite stereotipii chiar şi la cei erudiţi şi. semitic-siriană. Am văzut că la scurt timp de la moartea ei. suspiciune 210 211 History of Western Philosophy. care. 1946. sunt doar cele mai cunoscute nume ale acesteia. p. a medioplatonismului alexandrin târziu şi a neoplatonismului care pătrunde în Alexandria. cel puţin faţă de anturajul său. Nimic nu pare a fi premeditat. aşa cum afirmă pesimist Bertrand Russell. ca şi cum nimic nu ar fi existat înainte. J.HYPATIA DIN ALEXANDRIA reconcilierii dintre cei doi. un alt curent filosofic. o personalitate incontestabilă a şcolii filosofice alexandrine şi ultim reprezentant al celebrului Mouseion. Londra. dar nu ajută sub niciun chip a continua să se afirme. Nu mai pare a fi niciun secret astăzi faptul că toţi denigratorii Sfântului Chiril l-au judecat pornind de la premisa de vinovăţie. 387. Personalitatea Hypatiei rămâne incontestabilă. p. Hermeias. Aeneas din Gaza. Ea s-a aflat la confluenţa a două curente filosofice. Moartea ei a consternat şi va consterna mereu pe oricine. avea să pătrundă în Alexandria şi. Că după moartea Hypatiei „Alexandria nu a mai fost tulburată mult timp de filosofi”210. * Hypatia rămâne fără doar şi poate un reper al istoriei filosofiei alexandrine din cea de-a doua jumătate a sec. RIST. „Hypatia”. că vina pentru ea o poartă Sf. aplicat în taină. 214. 145 10 . bătând de această dată din altă parte. Ammonius Hermeiou. încheind astfel o foarte veche tradiţie paideică. considerate adevăr absolut. iar moralitatea ei nu a fost niciodată pusă sub semnul întrebării. într-adevăr. aceştia par totuşi marcaţi de o uşoară suspiciune. fiind de factură orientală. dacă nu faţă de el. rezolvând astfel o chestiune pentru care Chiril nu ar fi găsit o soluţie. să dea naştere unei noi şi îndelungate şcoli de filosofie. Chiar dacă există unii dintre cei cu prejudecăţi faţă de Chiril sau Biserică în general care nu sunt convinşi de vinovăţia Sfântului Chiril. Hierokles. să analizeze contextual informaţiile surselor existente. pe filieră ateniană. Totul a fost analizat doar prin prisma prejudecăţilor faţă de omul Bisericii şi faţă de Biserică în general. Chiril al Alexandriei. bineînţeles. este. neîncercând. altminteri criminalii ar fi urmat cu siguranţă un alt plan. al IV-lea şi prima jumătate a sec. Simplicius.M.

în: RE. Tipul de suspiciune dominant este cel exprimat de Karl Prächter: „Dass Kyrill den Mord angestiftet oder. vestita profesoară şi conducătoare a Şcolii păgâne (Mouseionul) de la Alexandria. pp. autorităţile. 248). O teorie elucubrantă. Chiril al Alexandriei ca episcop al cetăţii. pp. COMAN care. În opinia mea. aici p. Bucureşti. 212 146 . 287). falls er von anderer Seite vorbereitet wurde. aici p. cu siguranţă. Apoi. Ioan G. şi de istoricul Socrate. ist unerweislich. vol. 21-62. dacă este un cunoscător al izvoarelor şi un interpret obiectiv al lor. în: Hypatia 1/1986. Este şi cazul patrologului român Pr. adică pe duşmanii săi şi susţinătorii Hypatiei? Cum putea muşamaliza ceea ce se făcuse în public? Socrate Scolasticul era constantinopolitan. „Women Philosophers in the Ancient Greek World: Donning the Mantle”. cum ar fi putut preîntâmpina Sfântul Chiril actele unui om cu care nu avea de-a face? Indirect. se situează de fapt de partea incriminatorilor lui Chiril (vezi: Kathleen WIDER. 242-248. aceasta fiind o chestiune care este „debated by the historians”. decât că Hypatia. tinzând să folosească elementele incerte cu privire la moartea gânditoarei alexandrine împotriva episcopului creştin213. iar informaţia. de altfel. IX. durch aktives oder passives Verhalten absichtlich begünstigt habe. deoarece nicăieri în izvoare nu găsim vreo aluzie la vreo încercare de mituire a cuiva pentru a tăinui această întâmplare. Încă şi astăzi există teologi care. Aşadar. îşi încep aserţiunea cu „se pare că”. philosopha alexandrina. ebenso unerweislich aber auch seine Schuldlosigkeit” („Hypatia”. deşi încearcă să reprezinte o terţă atitudine. 1988.VASILE-ADRIAN CARABA care se regăseşte şi în mediile teologice212. consideră că el este totuşi vinovat pentru faptul de a nu-l fi preîntâmpinat şi de a fi încercat să-l muşamalizeze prin mituire. Cred că până la urmă suspiciunea este tot ceea ce s-a câştigat împotriva apologetului creştin prin denigrarea începută în epoca modernă de John Toland şi amplificată de Edward Gibbon şi Charles Kingsley. nu ar putea să afirme. 57). vorbind despre relaţia Chiril – Hypatia. conştientă de faptul că niciun izvor nu susţine ipoteza implicării directe sau indirecte în asasinat a Sfântului Chiril. prin corupere. nu pare a fi total străină de anturajul lui Chiril” (Patrologie. Kathleen Wider. 213 Vehemenţa acuzaţiilor rămâne la fel de puternică în cazul cercetătoarei Kathleen Wider care. era o chestiune notorie. Şi pe cine să mituiască. aşa de apreciată chiar de unii creştini ca Sinesiu de Cyrene. p. dacă cineva vrea să amintească cu tot dinadinsul numele Sfântului Chiril atunci când se referă la moartea Hypatiei. a fost asasinată de un grup de creştini conduşi de un anume Petru citeţul/lectorul în timpul păstoririi Sf. fostul ei elev. 3. afirmă: „Uciderea Hypatiei. în capitolul despre viaţa Sfântului Chiril. nu-i venise pe căi oficiale.

probably she died at her birth. What it is definitely known is that she was the daughter of Theon. Unfortunately. namely the Christian bishop of Cyrene. however un-Plotinian. this. could be rightly considered the symbol of this agony. The names of her professors of philosophy are still unknown. the end of the 4th century and the beginning of the 5th century represent the commencement of the end. her brother.e. Consequently. A proof of the fact that Hypatia has been a respected thinker in her time is her friendship with many of the most influenced people of Alexandria. The sources are scarce and the information about her very few. leader of the Mouseion.). only for about a century. as mentioned by some. all that remains to be done is to include her in one or another philosophical stream. This fame of her is evident also in her disciple’s letters.HYPATIA DIN ALEXANDRIA Summary: Hypatia of Alexandria (cca 370-415) or the extinction of a paideic tradition: the Mouseion For the Greek antique pagan philosophy. especially with the prefect of the city. but renowned in history: NeoPlatonism. nothing written remained from her. Synesius (c. since. i. 412). So great was her influence upon him that Synesius has never renounced the cloak of a 147 . Hypatia was educated as mathematician at her father school. an evaluation of her philosophical thought is impossible to accomplish. while the titles of her works. who. a famous mathematician and astronomer from Alexandria. namely that of the famous Alexandrian school called Mouseion and a new philosophical one came into being. a world comes to an end and a new one begins. Hypatia of Alexandria (cca 370-415). deeply rooted in Plato’s philosophical system. As for her mother. in Alexandria. “The Great Treatise” or “Mathematical Treatise”) written by Claudius Ptolemaeus (cca 100 – cca 170 Hr. we do not know whether one of his pupils taught later on in Alexandria. 370 – c. He studied at the newly-established Platonic Academy (probably in the year 410) by Plutarch the Athenian. It is with her that. Orestes. we cannot find a direct link between Hypatia’s school and that of Plotin (cca 205-270). and that was happening after Hypatia’s death (415). through her tragic death. from the Theon’s works. to whom Theon dedicated the commentary to Almagest (Syntaxis. Hypatia is a historic figure of whom more is assumed rather than it is known. She probably studied philosophy with other professors. however. all that we can assume is that the thought of philosopha alexandrina has its roots in the late Middle-Platonism or in the early Neo-Platonism. A paideic tradition is over. unknown to her in its entirety. there is no evidence at all to consider him as a philosopher. Epiphanius. in spite of the fact that he studied in Alexandria with the famous Ammonius Saccas (†241/2 in Alexandria). spent most of his life as professor of philosophy in Rome. nothing is known. show her more as a mathematician. From her family we know only the name of another member. Therefore. The first philosopher representing the Athenian Neo-Platonism who came to Alexandria was Hermeias. At the same time. paradoxically. does not rule out the possibility that he may had been interested in it. on the basis of the data offered by the history of philosophy.

Moreover. at the same time. they are widely spread. In spite of the lack of evidences regarding this hypothesis. but one cannot deem responsible the Church for every act which was done by one of her members against a disciple of another religious stream. consider that the Alexandrian bishop St. It is difficult to advocate any relationship between reader Peter and St. New foes with an old face. as heretical. without fear of being mistaken. together with other unknown Christians. next to other newer productions and remains a source of information for Hypatia’s life and activity. This very little known. many of the incriminatory arguments are simply ridiculous. performed by the reader Peter. Is it fair to automatically imply that the leader of the Church of Alexandria was involved in the acts of a reader in that Church? Anyway. This is due especially to the fact that responsible for her death are some Christians from Alexandria. yet famous. but. more through her dramatic death rather than her life and activity. published in London in 1853 appears to be topical even today. Cyril and I do not think that someone will be able to do it. One cannot deny the existing conflict between Christianity and the pagan world.VASILE-ADRIAN CARABA philosopher and this can be seen in his very daring theological views. so that Charles Kingsley’s (1819-1875) novel: Hypatia: or. Voltaire (1694-1778) and Edward Gibbon (1737-1794). women remains in history. Cyril (cca 376/8 – cca 444) was morally involved in it. there is still the suspicion of the responsibility of the leader of the Church of Alexandria in Hypatia’s assassination. which one can consider. several modern scholars such as John Toland (1670-1722). 148 . following ad litteram what Damascius (cca 458 – cca 540) was saying about it. Hypatia’s tragedy became also a theme in the fictional literature. who were assumed to be monks. as cynical as it might sound. It is no wonder that Hypatia is our days more of a literarily myth rather than a historical character.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful