P. 1
1.1.Creditul-Definiţia. Importanţa economică a creditului

1.1.Creditul-Definiţia. Importanţa economică a creditului

|Views: 2,672|Likes:
Published by Anisoara Stavita

More info:

Published by: Anisoara Stavita on Jun 14, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/28/2015

pdf

text

original

I.1.Creditul – Definitie.

Importanţa economică a creditului Creditul permite disponibilizarea de fonduri lichide pentru investiţii sau activităţi curente. Fondurile disponibile, constând în economii pentru diferite perioade de timp, precum şi fondurile strânse prin vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni, pot fi folosite pentru acordarea de împrumuturi întreprinderilor de stat şi particulare. Creditul este orice angajament de plată a unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursarea sumei plătite, precum şi la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice prelungire a scadenţei unei datorii şi orice angajament de achiziţionare a unui titlu care încorporează o creanţă sau a altui drept la plata unei sume de bani.

IMPORTANŢA ECONOMICĂ A CREDITULUI În economia de piaţă, creditul are un rol deosebit. Creditul este unul din motoarele principale ale întregului angrenaj economico-social. Utilizarea raţională a creditului sporeşte puterea productivă a capitalului şi asigură un volum mare de produse. Creditul a apărut pe baza dezvoltării producţiei de mărfuri, corelat cu dezvoltarea schimbului (vânzare pe credit). Sub aspect economic, creditul reprezintă operaţiunea prin care o persoană fizică sau juridică (debitor) obţine fonduri sau bunuri de la altă persoană fizică sau juridică (creditor), asumânduşi obligaţia să le restituie sau să le plătească la termen/scadenţă. Creditul a apărut din necesitatea stingerii obligaţiilor dintre diferiţii agenţi economici, proces căruia moneda lichidă nu-i putea face faţă. In acest context, un rol deosebit de important îl deţin băncile. In conformitate cu legea 58/2006 1 şi modificărilor ulterioare, banca "este persoana juridică autorizată să desfasoare in principal, activităţi de atragere de depozite şi de acordare de credite în nume şi cont propriu". Cu toate că activitatea băncilor comerciale a devenit foarte complexă, totuşi esenţa acesteia este mijlocirea creditului şi efectuarea plăţilor între agenţii economici şi/sau persoanele fizice. Deci, băncile comerciale reprezintă instituţii primitoare şi distribuitoare de capital.

Termenul de credit, abordat semantic are numeroase sensuri economice, fiind utilizat, deopotriva, in activitatea, bancara, in contabilitate, cat si in relatiile cotidiene, nu numai

aceasta relatie dintre cei doi parteneri definind intrega relatie a procesului de creditare. valorificarea unei obligatii viitoare pentru o afacere prezenta. Caracterizand specificul creditului. pentru care imprumutrile sunt mai mici si riscurile mai reduse. dintre oameni. Bancile Comerciale acorda credite pe termen scurt pe o durata care nu depaseste 12 luni. In esenta. crearea conditiilor pentru a rezista concurentei si.obtinerea unui profit care sa-I asigure desfasurarea normala a activitatii sunt de neconceput fara existenta creditului. Virgil Madgearu scria ca “prin credit se intelege schimbul de bunuri actuale contra bunurilor viitoare. proces caruia nu-i poate face fata moneda lichida. Tehnologia bancara este fundamentala pentru imbunatatirea activitatii de creditare. Pot beneficia de credite persoanele juridice si fizice care au deschise conturi la unitatile bancii. si persoanele fizice.¹ Operatiunea de acordare a creditului exprima o conexiune directa intre producator si consumator.dupa caz. creditul este o relatie baneasca ce apare in legatura cu acordarea de imprumuturi unor persoane juridice sau fizice. creditul reprezinta schimbul unei valori monetare prezente. din aceasta perspectiva. Largirea si modernizarea productiei spre care tinde orice manager. 2. Sucursalele. de pana la la 5 ani si credite pe termen lung cu durata de peste 5 ani. intre producator si consumator. pe langa capitalul propriu. bancar si comercial. se constata ca. contra unei valori monetare viitoare. la scadenta. La nivelul enuntului economic. sub forma creditului. Deci.oferind posibilitati de diversificare si modernizare a modalitatilor de acordare-rambursare-garantare. pentru care nivelul creditelor este mai ridicat si riscul bancar este mai mare. credite pe termen mediu. cea mai larga utilizare a creditului apartine insa domeniului financiar.pe raza teritoriala a judetului in care unitatea bancii isi desfasoara . intre oferta si cerere si intre cei doi agenti economici reprezentativi ai economiei: furnizorul si beneficiarul. in particular bancare. Din punct de vedere al solicitantilor.2Principii de creditare: La baza procesului de creditare stau mai multe principii generale de acordare a creditelor : 1.Deci.La baza procesului de creditare stau mai multe principii generale de acordare a creditelor dupa cum urmeaza: 1. nu in ultimul rand. in scopul acordarii ofertei de produse de credit cu solicitarile si necesitatile clientilor.filialele si agentiile pot acorda credite clientilor care au sediul social sau domiciliul.creditul este o afacere in care prestatiunea si contraprestatiunea sunt separate in timp”. acesta contracteza si imprumuturi. Desigur.economice. creditul reprezinta o parghie a desfasuraii oricarui proces economic. care urmeaza a se rambursa ulterior. activitatea de creditare se adreseaza persoanelor juridice. creditul a aparut din necesitatea stingerii obligatiilor dintre diferiti agenti economici. Sub un alt aspect.

de minimum 5 zile calendaristice. 7.Ca urmare. Dupa abordare .precum si alte clauze se stabilesc prin contractele de credite incheiate pe (debitor) baza nu negocierii poate directe depasi 20% intre din banca fondurile si proprii clientii ale sai. dobanzile.pana cu din aprobarea contractele prevazuta la conducerii de in contract. 3.care va fi comunicat in scris acestuia.creditele se pun la dispozitia clientilor in conditiile negociate prin contractele de credit incheiate. 13. Cererile de credite .credibilitatea fiecarui client si alte elemente . Creditele solicitate. activitatea de creditare implica in permanenta analizele privind situatia patrimoniala. garantiile necesare.rezultatele economico-finaniciara. Banca nu acorda credite pentru rambursarea altor credite scadente. Pentru a putea urmari destinatia creditului acordat. destinatia.si daca prezinta credibilitate pentru rambursaree creditului si a dobanzilor la termenele stabilite.indifferent de competenta de aprobare. bancii. Volumul creditelor.banca nu poate anula sau reduce cuatumul acestuia decat in cazuri justificative.Creditele se aproba potrivit competentelor stabilite de Consiliul de Administratie.evaluarea potentialului economic si financiar present si in perspective. unitatii. existenta garantiilor si 12. 6.se diminueaza aranjamentul din evidenta extrabilantiera si se 10. Banca verifica la toti clientii utilizarea creditelor potrivit destinatiei. credite.indifferent de valoare si durata . . se analizeaza si se insusesc de catre unitatile bancii.capacitatea manageriala.sau in localitatile cele mai apropiate din judetele limitrofe in care nu exista alte unitati ale bancii.activitatea . rambursare.pe baza documentelor prezentate de solicitanti.in caul in care clientul a incalcat conditiile contractului de credit sau in cazul in care situatia economica si financiara a acestuia nu mai asigura conditii de garantie si rambursare.inregistrand concomitant aranjamentul in evidenta extrabilantiera a bancii.acesta nu se elibereaza in numerar decat in 11. Dupa aprobarea unui client . la data urmareste cazuri respectarea foarte pe durata derularea bine celorlalte justificate clause si valoarea acestuia. 5. Volumul total al aranjamentelor bancii (credite si scrisori de garantie)fata de un singur client 8.determinate de constatarea furnizarii de catre client a unor date nereale si numai dupa expirarea unui preaviz.fara preaviz. durata de creditare .se acorda cu destinatii precise pe baza de contracte din care sa rezulte clar toti termenii si toate conditiile . 9.Banca poate intrerupe . 4. Banca verifica imprumutatii de la acordarea creditului si pana la rambursarea integrala a acestuia. Pe masura utilizarii creditului . conditiile de rambursare a creditelor .

creditul şi operaţia de credit constituie acest fapt economic atunci când este vorba de cedarea unei sume de .1.2. „Creditul . când bani. Un prim mod de a defini creditul şi poate cel mai simplu. trăsăturile şi clasificarea creditului Creditul sau relaţia de credit reprezintă o categorie importantă a relaţiilor economice de piaţă. în urma cărora apar capitaluri temporar disponibile. În literatura de specialitate. creditul reprezintă un efect al proceselor economice. În concepţia prestigiului monetarist român. Alţi gânditori afirmă că el (creditul) reprezintă circulaţia capitalului de împrumut. Conţinutul. se uzează şi se recuperează fondurile (capitalurile) fixe. română şi străină. Operaţiunile economice din care decurge această relaţie sunt: vânzarea de mărfuri sau prestarea de servicii a căror plată urmează să se facă la o dată ulterioară. aşa se şi explică faptul că el este considerat când capital. vânzare de mărfuri cu plata amânată sau cu transferarea temporară de monedă cu titlu de împrumut. alţii întrevăd unele nesincronizări între producţie şi circulaţie. Pe măsură ce societatea se dezvoltă. După unii. Putem spune că banii şi finanţele au însă funcţii care le asigură relativa independenţă şi de aici orice identitate între cele trei noţiuni: bani – finanţe – credit duce la concluzii incompatibile cu adevărul ştiinţific şi cu practica monetar financiară. când finanţe. numai în cadrul rotaţiei de ansamblu a mijloacelor materiale şi monetare. reprezintă schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare”. care se acumulează. definiţia creditului şi accepţiunile care i se dau sunt destul de diferite. acest concept încorporează tot mai multe trăsături şi atribute. în esenţă. Trebuie reţinut faptul că. în timp ce finanţele presupun capitaluri deja formate. între aprovizionare şi producţie. profesor Victor Slăvescu. chiar plata salariilor la intervale diferite colaborată cu depunerile în conturile bancare ale disponibilităţilor pe care le deţin diferiţi agenţi economici. Conceptul de credit se poate confunda în practica monetar – financiară cu banii şi cu finanţele. apariţia de capitaluri temporar libere s-ar datora modului cum circulă. este acela prin care creditul este o formă specială de mişcare a valorilor. fie în finanţe. numită scadenţă şi acordarea de împrumuturi în bani unor persoane fizice sau juridice pe o perioadă determinată. populaţia formează una din sursele creditului bancar. Aceste neconcordanţe îşi au originea şi în faptul că nu există un mod unitar de gândire în ceea ce priveşte geneza creditului şi nici a surselor de formare. Creditul se poate transforma fie în bani.

însoţit în mod obligatoriu de dobândă. denumită scadenţă. la termene stabilite. atunci când nivelul ei nu se . adică pe parcurs. 3) obligativitatea împrumutului de a restitui împrumutul la un termen numit scadenţă. temporare. la scadenţă. 4) creditul purtător de dobândă. dobânda poate fi fixă. concretizată în suma de bani plătită de debitor. creditele acordate întreprinderilor sau pentru creditele de consum este caracteristică rambursarea integrală la scadenţă. la termene foarte scurte (24 ore – se practică între bănci pe pieţele monetare) şi încheindu-se cu termene de la 30 la 50 ani şi chiar 100 ani (în soluţii recente pentru împrumuturile privind construirea de locuinţe). iar pentru creditele pe termen mijlociu şi lung. urmând să fie folosite pentru acoperirea unor nevoi temporare. 2) pierderea temporară a unor drepturi ale celui care împrumută şi instituirea altor drepturi pentru cel împrumutat.bani efectuată la un moment dat din partea unui subiect economic în folosinţa altui subiect economic. prin intermediul cărora se mobilizează disponibilităţi băneşti. Sub aspectul stabilităţii. rambursarea eşalonată. sunt următoarele: 1) creditul aduce în planul relaţiilor economice două subiecte distincte: creditorul – cel care dă cu împrumut sau vinde pe credit şi are de primit o valoare la scadenţă şi debitorul – cel care primeşte împrumutul sau marfa şi trebuie să restituie suma primită sau să plătească. pentru creditul primit. cu obligaţia pentru acesta din urmă de a restitui mai târziu la un termen fixat suma primită plus o sumă de bani care se cheamă interes sau dobândă. iar pentru creditele de consum este caracteristică rambursarea integrală la scadenţă. odată cu părţile cuvenite pentru dobânzi se rambursează şi o parte din împrumut (principal). Deci în definirea creditului apar trei accepţiuni: 1) existenţa unor disponibilităţi la unii agenţi economici şi acceptarea de a fi cedate (împrumutate) altor agenţi economici (debitori). valoarea bunului primit. 3) termenul de rambursare ca trăsătură specifică a creditului are o mare varietate. Pentru creditele pe termen scurt. lunare. Creditul sau relaţiile de credit presupun anumite relaţii băneşti de repartiţie. 2) rambursabilitatea lui la o dată reciproc convenită. trimestriale. Trăsăturile caracteristice creditului. ca relaţie economică. element esenţial al raportului de credit presupune riscuri şi necesită angajarea unor garanţii. Promisiunea de rambursare.

6) tranzacţia – acordarea creditului. în prezent manifestându-se printr-o mare varietate de forme. 5) creditul are o garanţie reală (materială) atunci când un bun existent poate fi vândut în cazul nerambursării creditului sau garanţie personală. Consimţirea tranzacţiei. esenţial în aceste instrumente este obligaţia fermă a debitorului privind rambursarea împrumutului. posibilitatea fiecărui creditor de a transforma creanţe în bani. în vederea căruia creditorul trebuie să-şi asigure buna informare şi documentare pentru evitarea riscului. Creditul poate fi grupat pe baza mai multor criterii: după forma de proprietate a debitorului. care se modifică anual sau chiar la intervale mai scurte (de câteva luni) ca măsură de protecţie a creditorului sau debitorului împotriva pierderilor ce ar putea rezulta din caracterul rigid al nivelului dobânzii pentru o perioadă de timp îndelungată. după domicilierea creditorului. dobânda este suma ce revine proprietarului la rambursarea sumei împrumutate sau preţul folosirii capitalului şi totodată remunerarea riscului pe care îl implică împrumutul respectiv. respectiv acordarea creditului. este un act de mare importanţă. în marea lor majoritate. instrumente de credit. după durata acordării. după participanţii la relaţiile de credit. apărute pentru a răspunde cât mai bine necesităţilor resimţite de agenţii economici în diferite împrejurări. 7) consemnarea şi transferabilitatea sunt de asemenea caracteristici ale creditului.modifică pentru toată perioada de creditare şi variabilă (sensibilă). în cazul în care este suficient angajamentul personal al debitorului. Acordurile de credit sunt consemnate. deci creditul s-a dezvoltat şi s-a diversificat continuu. prin înscrisuri. după modalitatea de garantare. În sens restrâns. urmând ca într-o etapă următoare să recurgă la concursul altor fluxuri de capital existente sau create de banca de emisiune şi alte bănci. respectiv dreptul creditorului de a i se plăti suma angajată. deoarece permite asigurarea utilizării fluxurilor fireşti de constituire şi de utilizare a capitalurilor temporar disponibile mobilizate de ele. Dobânda este în mod firesc comună cu conceptul de capital şi cu elementele timp şi risc. a căror formă de prezentare implică aspecte multiple şi diferenţiate. etc. după destinaţia sa. vânzarea unei obligaţiuni. creditul poate fi consimţit în cadrul unei tranzacţii unice: acordarea unui împrumut. Creditul a cunoscut şi cunoaşte numeroase forme. angajarea unui depozit. În practica bancară transferabilitatea are un loc important. În acest sens băncile îşi creează un cadru propriu de informare şi documentare sau apelează la agenţii specializaţi care studiază capacitatea de plată şi respectiv potenţialul economic al firmelor. potrivit unei necesităţi sau unei noi opţiuni. Transferabilitatea instrumentelor de credit şi deci transferul acordurilor de credit de la un beneficiar la altul (de la un creditor la altul) este în primul rând o expresie a lichidităţii portofoliului de creanţe. prin operaţii de recreditare. .

În acest sens există: credit pe amanet – când garanţia constă dintr-un bun mobiliar. definind prin ele şi felul de credit. Garanţiile sunt. e) În funcţie de posibilitatea prevăzută de creditor de a avea sau nu dreptul de a solicita debitorului său rambursarea anticipată a creditului pe care i l-a acordat. pe termen lung – peste 5 ani – se utilizează îndeosebi pentru investiţii. menajelor. pe bază de bonuri de tezaur. modernizarea şi potenţarea activităţii de producţie. c) Din punct de vedere a modalităţii de garantare a creditului. de mai multe feluri. practicate atunci când raporturile dintre creditor şi debitor se caracterizează prin continuitate şi mare frecvenţă. solicitat pentru susţinerea. În cazul creditului de producţie. acordat gospodăriilor. creditul poate fi .a) După forma de proprietate a debitorului (destinatarului creditorului). cum sunt operaţiunile de credit în cont curent. deci după destinaţia sa creditul poate fi: de consum. împrumutul înseamnă transmiterea de capital. iar creditul public se acordă statului şi societăţilor de drept public. întreprinderilor private – persoanelor fizice şi/sau juridice pe bază de efecte de comerţ. suma fiind utilizată pentru sporirea capitalului propriu al întreprinderii. Creditul de consum presupune transferuri de venituri dintr-o perioadă în alta. Creditul privat se acordă persoanelor particulare. credit lombard – în care garanţia constă în hârtii de valoare. clădiri). acesta poate fi personal (se acordă pe bază de încredere personală) şi real (se contractează pe baza unei garanţii). acesta poate fi: pe termen scurt: până la un an – se foloseşte pentru activitatea economică curentă. a vieţii economice în general. credit ipotecar (credit pe ipotecă) – când creditul este garantat de bunuri imobiliare (pământ. venituri viitoare sunt aduse în prezent pentru sporirea consumului personal. la rândul lor. b) În funcţie de durata pentru care se acordă creditul. Existe şi credite fără termen. Din enumerarea acestor categorii de credit se observă că existenţa multora dintre ele vizează diminuarea sau chiar înlăturarea riscului de nerambursare a împrumutului. a vieţii de producţie. d) După scopul urmărit de debitor. Scopul creditului de producţie este de a pune direct în mişcare activitatea unei unităţi economice. de producţie. construcţii. pentru susţinerea nevoilor de consum. creditul poate fi: privat şi public. pe termen mijlociu (de la 1 an până la 5 ani). respectiv din efecte private sau publice.

. creditul de consum. adică agenţii în funcţiune): creditul comercial. cu un aviz prealabil) şi nedenunţabil (când. * Creditul de consum este o formă a creditului pe termen scurt şi mijlociu de care pot beneficia persoane individuale fiind destinat pentru acoperirea costurilor. fără intervenţia unei verigi intermediare. după sezonalitate. * Creditul obligatoriu. în calitate de debitori care emit obligaţiuni şi deţinătorii de obligaţiuni. care îşi avansează capitalul în scopul obţinerii unor venituri sigure sub formă de dobânzi. creditul bancar. destinaţia împrumutului şi agenţii economici care intervin (de obicei băncile finanţatoare şi solicitanţii de credite. În cadrul acestui credit intervin relaţiile între unităţile economice şi instituţii. înaintea falimentului celui împrumutat. respectiv credit extern. Acordând un credit denunţabil împrumutatorul se asigură pentru situaţia în care ar apare semne vizibile ca debitorului încep să-i meargă rău afacerile.denunţabil (caz în care îşi rezervă dreptul de a cere rambursare de expirare a termenului de scadenţă. * Creditul ipotecar intervine ca o relaţie între creditori – diferite bănci – şi debitori – posesorii de proprietăţi imobiliare – în vederea acordării unui astfel de credit rolul de garanţie materială îl constituie proprietatea de care dispune agentul economic împrumutat. în calitate de creditori. creditul ipotecar. creditul obligatoriu. sau pentru recreditarea creanţelor contractate în acest scop. nu s-a prevăzut o asemenea posibilitate). f) O altă clasificare a creditelor se poate face după felul cum creditul este domiciliat în ţară sau în străinătate. putem vorbi de credit intern. ca personificare juridică a unui stat avem de a face cu un credit guvernamental. putând în acest caz solicita rambursarea imediată a sumei împrumutate. * Creditul comercial este forma cea mai reprezentativă a creditului în economia de piaţă. Deci. El poate fi acordat atât de bănci cât şi de instituţii financiare şi de credit şi acoperă orice scop al debitorului în condiţii stabile cu banca. după garanţia oferită. modul de garantare şi de rambursare. Această formă de credit constă în acordarea lui reciprocă de către agenţii economici activi cu prilejul vânzării mărfurilor cu plata ulterioară. bunurilor şi serviciilor de care beneficiază prin reţeaua de comercializare şi servicii. cel puţin pentru creditor. În literatura de specialitate s-au conturat următoarele sfere de cuprindere ale creditului care exprimă provenienţa. putem spune că există o varietate de credite bancare care se deosebesc între ele după obiectul creditului. Când creditorul este un guvern. * Creditul bancar reprezintă cea mai extinsă formă de credit.

structura economiei naţionale. a întreprinzătorilor. referitoare la existenţa cadrului general de linişte şi pace socială şi politică. măsurile de protecţie acordate contractelor încheiate între creditor şi debitor. de atitudinile populaţiei în raport cu libera iniţiativă. dar şi a populaţiei în ansamblul ei. manifestându-şi la maximum avantajele şi diminuând la maximum pericolele şi dezavantajele. încrederea.2. este necesară întrunirea mai multor condiţii obiective şi subiective pe care le putem grupa în cinci mari categorii: A) Condiţii de ordin juridic. a unor legi care să reglementeze cu precizie. de nivelul de cultură şi de educaţie. dar şi în exercitarea controlului asupra modului cum sunt respectate aceste atribuţii. astfel încât să crească încrederea agenţilor economici şi să se limiteze riscurile. procedurile de coerciţie faţă de debitorii recalcitranţi. cât şi la regimul politic existent şi atitudinea lui faţă de economie. fără echivoc. dar şi de conjunctura economică a momentului pe plan intern şi internaţional are importanţă situaţia resurselor existente în economie la dispoziţia agenţilor economici. vor afecta elementul esenţial creditului. de perspectivele ei. modul de lichidare a operaţiunilor de credit ajunse în litigiu. situaţia pieţei de mărfuri. de stabilitate şi continuitate macroeconomică. ci şi la comportamentul agenţilor economici. cât şi apelul la credite sau acordarea lor. legal referitoare la existenţa unui cadru juridic. B) Condiţii de ordin instituţional. spre investiţii sau tezaurizare. care ţin de tradiţii. faţă de piaţă.2. accesul la acestea. E) Condiţii de ordin psihologic referitoare nu numai la încredere ca suport hotărâtor al creditului. un regim politic şubred. Rolul creditului bancar în economia de tranziţie Pentru ca rolul creditului să se exercite în mod efectiv şi eficient. cu atribuţii clare în efectuarea operaţiunilor de credit. Este evident că un climat social caracterizat prin convulsii între diferite categorii sociale. C) Condiţii de ordin social politic. infrastructural constând în existenţa unui sistem de instituţii şi organisme solide. o politică economică oscilantă sau opţiuni şi atitudini nesigure. de profesiunea şi poziţia socială a fiecăruia. Nu putem face abstracţie de înclinaţiile diferitelor grupuri sociale despre economisire sau consum. fără perspective clare. . a pieţei capitalurilor. faţă de libera iniţiativă. D) Condiţii de ordin economic legate de situaţia de ansamblu a economiei naţionale. contestat. descurajând atât economisirea prin intermediul instituţiilor specializate. bine concepute. de religie.

agenţi economici de toate felurile. În cadrul economiei de piaţă creditul are o foarte mare răspândire. chiar dacă şi-au compartimentat sfera de acţiune pe domenii diferite: aprovizionare. serviciilor. direct sau indirect. Considerăm că sunt mai puţin importante formele pe care le îmbracă creditul în etapa actuală. producţie. Politica de credite este chemată să preîntâmpine necorelaţiile şi eventualele dezechilibre care ar putea să apară. lăsând câmp larg de acţiune resurselor monetare temporar disponibile în economie. creditarea prea intensă putând antrena creşterea preţurilor şi amplificarea . formarea proprietăţii private şi absorbirea de către procesele economice care derulează în perioada de tranziţie la economia de piaţă. el reprezentând un mod de finanţare a necesarului de resurse în completarea celor proprii. A utiliza creditul în mod raţional şi eficient constituie un puternic factor de diminuare a fenomenului inflaţionist şi chiar de lichidare treptată a acestuia. este supusă unui proces în centrul căruia se situează promovarea acestei pârghii în buna funcţionare a mecanismului complex al economiei. au transformat creditul într-una din pârghiile cheie. Băncile în ţara noastră. Esenţial este scopul în care sunt utilizate creditele în etapa actuală. Exprimând prin însăşi natura lui amânare plăţii produselor. radical restructurate. ele alcătuiesc un adevărat circuit interbancar de natură să alimenteze şi să sprijine întreaga activitate a economiei naţionale. a celui financiar.Restaurarea aparatului bancar. lucrărilor. dar şi totodată. Creditul bancar şi în general activitatea băncilor implicate în toată activitatea vieţii economice constituie un domeniu deosebit de propice nu numai pe plan economic. Dacă se consideră că economia se află în faţa „supraîncălzirii”. dacă el se acordă pe termen scurt. mediu sau lung. Concepţia cu privire la credit. politic al perioadei de tranziţie. la formale şi funcţiile lui. să asigure cadrul necesar unei circulaţii monetare stabile. Politica în domeniul creditului a devenit una din principalele mijloace de acţiune asupra conjuncturii economice. cu contribuţie notabilă la înfăptuirea marilor deziderate ale reformei. în sensul că lasă posibilitatea agenţilor împrumutaţi să-şi creeze condiţiile necesare desfăşurării unei activităţi eficiente. dar şi social. veniturile bugetului de stat sunt orientate în alte direcţii ale dezvoltării economice. iar în anumite cazuri poate constitui sursa unică de finanţare. creditul se înscrie ca una din instituţiile cele mai puternice ale perioadei de tranziţie. În felul acesta. investiţii. comerţ exterior. etapa de tranziţie.

nu se vor putea obţine efectele acontate. de exemplu. statul poate interveni pentru „temperarea” creşterii. ba mai mult creditul se transformă într-o frână a acestora. urmând ca ele să se ramburseze în perioada cu activitate mai redusă când încetează necesităţile suplimentare. pot provoca prăbuşirea în lanţ a sistemului bancar. cu consecinţe inimaginabile pe plan economic. dacă pârghia creditului nu se implică puternic în fenomenele şi procesele proprii economiei de piaţă. printr-o politică de credit restrictivă. Oricât de puse la punct ar fi tehnicile bancare de lucru. cu rezultate benefice pentru întreaga viaţă a ţării. oricât de bune ar fi normele metodologice şi legislaţia care reglementează acest sector vital. Procesele de creditare din economie vor fi în permanenţă supuse perfecţionării şi modernizării. Este avantajos şi raţional. social şi politic.inflaţiei. prin ridicarea ratei dobânzilor. . pot să-şi adapteze operativ activitatea în conformitate cu cerinţele pieţei şi printr-o activitate eficientă îşi creează şi mijloacele necesare pentru rambursarea ratelor scadente şi plata dobânzilor. subordonate relaţiilor dintre bănci şi ceilalţi agenţi economici instituindu-se într-un vast proces de cooperare. ca în perioada de vârf de activitate să se folosească credite pe termen scurt pentru acoperirea necesarului suplimentar de cheltuieli. Folosind creditele. Nu trebuie omise nici problemele riscurilor presupuse de utilizarea creditului care. prin ridicarea nivelului rezervelor bancare şi prin alte decizii şi măsuri corespunzătoare. De asemenea este necesar ca pentru realizarea unei creşteri economice să se apeleze la credite decât să se aştepte o perioadă îndelungată până când s-ar putea forma fondurile proprii corespunzătoare pe seama capitalizării beneficiilor. agenţii economici câştigă timp în lupta de concurenţă. neluate în considerare. evidenţele şi sistemul informaţional.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->