1. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la nevoile economice nu este adevărată?

: a) reprezintă cerinţe ale existenţei oamenilor ca indivizi şi membri ai societăţii; b) se satisfac prin consumul de bunuri; c) au atât o determinare obiectivă cât şi una obiectivă; d) sunt limitate şi dinamice; e) volumul şi diversitatea lor au tendinţe de creştere. 2. Bunurile se împart în libere şi economice după următorul criteriu: a) natura subiectului purtător; b) complexitatea lor; c) modul de regenerare; d) modul de acces al indivizilor la ele; e) gradul de satisfacere. 3. Una dintre următoarele afirmaţii este compatibilă cu principiul raţionalităţii utilizării resurselor: a) se produce de proastă calitate; b) se produce ce nu se cere; c) activitatea economică respectivă poluează mediul; d) se produce mai mult decât se cere; e) se produce cu consumuri de resurse mai mici, prin folosirea tehnologiei avansate. 4. Un individ are un venit disponibil de 2 milioane lei. El poate achiziţiona tricouri la preţul unitar de 1 milion lei şi cămăşi la preţul de 2 milioane lei/bucată. Costul de oportunitate al achiziţionării unei cămăşi este: a) 1,5 tricouri; b) 0,5 tricouri; c) 2 tricouri; d) 2,5 tricouri; e) 1 tricou.

5. Unul dintre următoarele reprezintă dezavantaj al diviziunii muncii: a) creşterea productivităţii muncii; b) creşterea riscului de şomaj; c) utilizarea maşinilor; d) dimensiunea (mărimea) pieţei; e) libertatea comerţului. 6. Nu reprezintă activitate compatibilă cu funcţia de a produce a întreprinderilor: a) substituie factori de producţie; b) cumpără factori de producţie; c) combină factori de producţie; d) sponsorizează acţiuni culturale fără să beneficieze de scutiri la impozitul pe profit; e) urmăreşte obţinerea de profit. 7. Reprezintă limită a diviziunii muncii: a) monotonia; b) pierderea dexterităţii de a executa un produs complet; c) utilizarea maşinilor; d) creşterea riscului de şomaj; e) natura muncii. 8. Nu reprezintă administraţie privată: a) sindicatele; b) armata; c) Crucea Roşie; d) partidele politice; e) fundaţiile. 9. În funcţie de natura lor, fluxurile dintre agenţii economici se împart în: a) nominale şi reale; b) reale şi monetare; c) brute şi nete; d) fixe şi variabile; e) finale şi intermediare.

10. Care dintre următoarele caracteristici nu aparţin activităţii economice? a) este principala formă de activitate practică; b) este guvernată de principiul raţionalităţii; c) este o activitate eminamente practică, transformatoare; d) este independentă de mediul natural; e) este o acţiune cu finalitate. 11. Nevoile economice, ca motivaţie esenţială a activităţii economice: a) sunt limitate; b) reprezintă un obiectiv secundar al activităţii oamenilor; c) exprimă relaţia dintre subiect, ca purtător al nevoii, şi obiectul destinat satisfacerii acesteia; d) sunt condiţionate numai obiectiv; e) sunt condiţionate numai subiectiv. 12. Nu reprezintă caracteristică a nevoilor economice: a) sunt nelimitate ca număr; b) dispar prin satisfacere; c) sunt sinonime cu interesele economice; d) sunt complementare; e) sunt concurente. 13. Caracteristica principală a resurselor este: a) abundenţa; b) calitatea; c) raritatea; d) utilitatea; e) finalitatea. 14. Când economia realizează combinaţii de producţie aflate în interiorul frontierei posibilităţilor de producţie: a) resursele sunt folosite eficient; b) producţia este inferioară nivelului din perioada de referinţă; c) producţia este superioară nivelului din perioada de referinţă; d) resursele sunt utilizate ineficient şi/sau incomplet; e) nevoile economice sunt satisfăcute integral.

b) decizii administrative. c) lemnul. c) curba posibilităţilor de producţie. . Care dintre următoarele bunuri este liber? a) învăţământul public. d) informaţia. Curba care arată combinaţiile de bunuri pe care economia poate să le producă la un moment dat utilizând resursele disponibile este: a) funcţia de producţie. b) curba expansiunii producţiei. b) autostrăzile. d) sistemul de preţuri. c) nu poate face obiectul tranzacţiilor în natură. d) are preţul strict pozitiv. 18. Într-o economie de piaţă. b) este produs în exclusivitate de către firme. c) tehnologiile de producţie.15. e) este oferit într-o cantitate mai mare decât cantitatea cerută la orice nivel al preţului. e) nisipul din deşert. alocarea resurselor se realizează prin: a) deciziile guvernului. d) linia bugetului. 17. Un bun economic: a) nu este un bun „rar”. 16. e) plan. e) curba de indiferenţă.

c) partidele politice. c) vânzarea de bunuri de consum final. care dintre următoarele combinaţii de pachete de unt şi tunuri nu poate fi un punct situat pe curba posibilităţilor de producţie pentru economia respectivă? a) 94 pachete de unt şi 6 tunuri. 22.5 unităţi din bunul B.19. d) primăria. În cazul în care costul de oportunitate al producţiei de tunuri (în raport cu untul) este crescător.5 unităţi din bunul B. şi poate achiziţiona două bunuri. e) 89 pachete de unt şi 6 tunuri.000 u. b) învăţământul public. b) transferul unor sume de bani între două conturi bancare.m. În aceste condiţii. e) 2. 500. d) 2 unităţi din bunul B. b) 93 pachete de unt şi 6 tunuri.m.m. Preţul bunului A este de 250. . O persoană dispune de un venit de 2. Reprezintă o administraţie privată: a) armata. d) 91 pachete de unt şi 6 tunuri.000 u. d) vânzarea de bunuri de consum intermediar.000 u. Una din următoarele activităţi nu are caracter comercial: a) furnizarea serviciilor de apărare naţională. 21..5 unităţi din bunul B. costul oportunităţii achiziţiei unei unităţi din bunul A este: a) 0. O economie poate produce 100 pachete de unt şi 5 tunuri sau 80 pachete de unt şi 7 tunuri. c) 1. 20. A şi B. e) prefectura. b) 1 unitate din bunul B. iar al bunului B.000. c) 92 pachete de unt şi 6 tunuri. e) acordarea unui credit unui client bancar.

e) o situaţie de dezechilibru în care se află economia. c) o situaţie favorabilă din economie. 26. b) costul de oportunitate pentru bunul X în raport cu bunul Y este crescător. b) ceea ce ar trebui să se întâmple în economie. e) costul de oportunitate este crescător până la un punct. e) un concept sinonim cu frontiera posibilităţilor de producţie.23. c) cea mai bună variantă de alocare a resurselor sacrificată în favoarea variantei alese. . d) un concept similar ratei marginale de substituţie. Costul de oportunitate reprezintă: a) costul contabil. d) o stare de fapt în economie. Forma generală a curbei posibilităţilor de producţie indică un cost de oportunitate: a) crescător. apoi crescător. b) descrescător. apoi descrescător. 24. c) costul de oportunitate pentru bunul X în raport cu bunul Y este descrescător. b) costul informării în vederea încheierii unui contract. În cazul în care curba posibilităţilor de producţie este o curbă concavă faţă de origine: a) costul de oportunitate pentru bunul X în raport cu bunul Y este constant. e) descrescător până la un punct. O afirmaţie normativă exprimă: a) ceea ce se întâmplă în general în economie. c) constant. apoi descrescător. 25. O economie produce doar două bunuri X şi Y. d) crescător până la un punct. d) economia este ineficientă.

Georgescu-Roegen.27.8%. d) economia românească a crescut cu o rată anuală de 5. Hayek. b) M. b) normativă. 29. 30. „Capitalism contra capitalism”. e) rata medie anuală a dobânzii este de 17%. Nu reprezintă o afirmaţie pozitivă: a) rata şomajului era la sfârşitul anului 2002 de 8. „Drumul către servitute”. d) G. e) descriptivă. Albert. e) concluzia unui model matematic. c) o inflaţie de 18% este încă prea mare. Friedman. Becker. 28. Reprezintă o lucrare care reflectă prioritar probleme de microeconomie: a) F. e) N. c) empirică. „Liber să alegi”. . b) indicele preţurilor de consum a crescut cu 3% în luna decembrie. c) M.3% în 2001. Enunţul „pentru a fi eficiente întreprinderile româneşti ar trebui să fie privatizate” este o afirmaţie: a) pozitivă. Afirmaţia că „rata inflaţiei în România la sfârşitul lunii decembrie 2002 a fost de 17. „Comportamentul consumatorului – o abordare economică”. „Legea entropiei şi procesul economic”. c) un enunţ nedemonstrabil.8%” este: a) un enunţ pozitiv. b) un enunţ normativ. d) o ipoteză. d) explicativă.

b) Umg rămâne constantă şi UT scade. b) creşte. cu o rată constantă. Până la punctul de saturaţie. 33. c) Umg descreşte în aceeaşi măsură cu UT. utilitatea totală este: a) pozitivă şi descrescătoare. b) benzină-motorină. e) gaz metan-lemn. Reprezintă bunuri complementare: a) margarină-unt. d) Umg creşte în aceeaşi măsură cu UT. c) zero. 34.31. cu o rată crescătoare. d) scade. b) negativă. . e) pozitivă şi crescătoare. 35. e) scade. e) mixer-energie electrică. d) stilou-cerneală. până la saturaţie. e) Umg descreşte iar UT creşte. d) descrescătoare. b) calculator-program soft. până la saturaţie: a) Umg creşte şi UT scade. c) scade. 32. Prin consumul succesiv a unor unităţi din acelaşi bun economic. c) unt-margarină. Atunci când se consumă în mod succesiv unităţi din acelaşi bun economic. utilitatea marginală obţinută prin consumul succesiv din acelaşi bun economic: a) creşte. cu o rată constantă. c) miere-zahăr. Reprezintă bunuri substituibile: a) autoturism-benzină. d) autoturism-benzină. cu o rată descrescătoare. cu o rată descrescătoare.

Utilitatea totală este maximă atunci când: a) UmgA=UmgB. c) UmgA/UmgB=PA. b) creşte. b) preferinţele consumatorilor. Un individ dispune de un venit disponibil Vd=20 u. c) scade. e) veniturile consumatorilor. c) 3X şi 2Y. cu o rată descrescătoare. Până la punctul de saturaţie. e) UmgB/UmgA=PA/PB. b) 4X şi 8Y. b) UmgA/PB=UmgB/PA. cu o rată constantă. cu o rată constantă. d) 8X şi 4Y. utilitatea totală obţinută prin consumul succesiv din acelaşi bun economic: a) creşte. c) costurile fixe de producţie.36. El consumă două bunuri X şi Y cu preţurile Px=1 u. În condiţiile în care Umgx=10-Qx iar Umgy=28-2Qy. d) scade.m. . 38. 39.m. e) scade. şi Py=2 u. cu o rată crescătoare. cu o rată descrescătoare.m. programul de consum care asigură echilibrul consumatorului este: a) 2X şi 3Y. Consumul unui bun economic nu este influenţat în mod direct de: a) situaţia de ansamblu a economiei. e) 2X şi 5Y. d) UmgA/PA=UmgB/PB. d) condiţiile natural-geografice. 37.

b) 3. e) numai bunurile din proprietatea mixtă. e) 5. 41. Au utilitate economică: a) atât bunurile economice. intensitatea nevoii umane pentru bunul respectiv: a) scade. d) numai bunurile din proprietatea de stat. e) maximă. Funcţia utilităţii totale a unui individ este UT=5+3Qx. c) nu se modifică. iar venitul disponibil al individului este Vd=200 u. d) întâi creşte. cât şi cele libere.m. c) numai bunurile economice. b) creşte. Conform legii lui Gossen. c) 1. b) negativă. utilitatea marginală a consumului din bunul X este: a) 2. 42. În condiţiile în care Px=2 u. c) crescătoare. atunci când se consumă unităţi succesive dintr-un bun. d) descrescătoare.m. b) numai bunurile libere. atunci utilitatea totală este: a) zero. d) 4. apoi scade. .. Dacă utilitatea marginală a unui bun este zero. unde Qx reprezintă cantitatea consumată din bunul X.. e) se accentuează.40. 43.

b) unitară. e) 0. b) 3 unităţi din B. Curba coşurilor de consum care generează acelaşi nivel al utilităţii consumului se numeşte: a) linie a bugetului. atunci un consumator raţional alege: a) o cantitate din bunul X de 2 ori mai mare decât cantitatea din bunul Y. UmgY 2 e) cantităţile din cele două bunuri pentru care utilităţile lor marginale sunt egale. e) izocost. 47. 45. d) curbă de indiferenţă.44.5 unităţi din B. b) o cantitate din bunul X de 2 ori mai mică decât cantitatea din bunul Y. atunci consumatorul va face un schimb avantajos când schimbă o unitate de bun A pentru: a) 5 unităţi din B. d) cantităţile din cele două bunuri astfel încât UmgX = . UmgY 1 . c) curbă a ratelor marginale de substituţie în consum. Panta curbei de indiferenţă este: a) raportul dintre preţurile bunurilor. d) raportul dintre utilitatea totală a bunului care substituie şi utilitatea totală a bunului substituit. e) rata marginală de substituţie în consum. U c) cantităţile din cele două bunuri astfel încât mgX = 2 . b) curbă a cererii. Dacă preţul bunului X este cu 100% mai mare decât preţul bunului Y. Dacă rata marginală de substituţie a unui bun A printr-un bun B este de 4. c) raportul dintre utilitatea totală a bunului substituit şi utilitatea totală a bunului care îl substituie. c) 1 unitate din B. 46. d) 2 unităţi din B.

48. 22. atunci consumatorul realizează o creştere a PA PB utilităţii totale dacă: a) consumă mai puţine unităţi din bunul A. 13. Care din afirmaţiile de mai jos este falsă? a) raţionalitatea presupune maximizarea utilităţii totale. 200 unităţi de utilitate. 2. b) 57 unităţi de utilitate. -11. c) curba cererii unui consumator nu depinde de utilitatea marginală. utilitatea marginală resimţită de consumator scade. b) va mări consumul din B şi va reduce consumul din A. Utilităţile marginale pentru două bunuri A şi B sunt 500 unităţi de utilitate şi. e) consumă mai multe unităţi din bunul A. Prin consumul a 6 unităţi succesive dintr-un bun. Dacă preţul bunului A este 10000 lei şi al bunului B. Dacă . 51. d) va mări consumul din ambele bunuri. c) consumă mai puţin din ambele bunuri. b) venitul consumatorului influenţează utilitatea totală. e) 95 unităţi de utilitate. b) consumă cantităţi egale din bunurile A şi B. UmgA > UmgB 49. c) 82 unităţi de utilitate. atunci consumatorul: a) va menţine consumul din ambele bunuri. dată fiind constrângerea bugetară. un consumator obţine următoarele utilităţi marginale: 30. . c) va mări consumul din A şi va reduce consumul din B. d) când cantitatea consumată succesiv dintr-un bun creşte. 50. 28. e) consumatorul îşi maximizează utilitatea totală dacă va cheltui întregul venitul disponibil. 2000 lei. Utilitatea totală a primelor 5 unităţi consumate este: a) 28 unităţi de utilitate. d) 84 unităţi de utilitate. respectiv. e) va reduce consumul din ambele bunuri. d) consumă mai mult din ambele bunuri.

52. Un consumator are o funcţie de utilitate totală de tipul U( X. d) munca şi capitalul. atunci utilitatea marginală a bunului Y este: a) 6. e) pământul şi capitalul. c) 24. Un consumator dispune de un venit disponibil de 14. Dacă preţurile celor două bunuri sunt PX = PY = 2 . 53. Programul de consum ce asigură echilibrul consumatorului este: a) 5X şi 2Y. d) 4X şi 3Y. 55. e) 7X şi 7Y. c) munca şi pământul. Venitul disponibil de 16. e) 384. 54. c) 6X şi 5Y. atunci programul de consum care asigură echilibrul consumatorului este: a) 3X şi 3Y. b) numai pământul. b) 3X şi 4Y. UmgY = 5 − Y. d) 8X şi 4Y. b) 5X şi 5Y. preţul bunului X este de 8. iar preţurile celor două bunuri sunt PX = 1 şi PY = 2 . b) 8. e) 10X şi 3Y. iar utilitatea totală este maximă. Utilităţile marginale resimţite în urma consumului a două bunuri. d) 22. Dacă produsul dintre utilitatea marginală a unui bun X şi preţul unui bun substituibil Y este 48. c) 3X şi 7Y. Factorii primari de producţie sunt: a) numai munca. X şi Y. sunt date de relaţiile UmgX = 10 − 2 ⋅ X.Y) = 3 ⋅ X ⋅ Y . .

b) randamentelor de scară descrescătoare. b) reducerea productivităţii marginale.56. d) reducerea costului mediu. c) randamentelor de scară constante. . Capitalul tehnic reprezintă: a) totalitatea resurselor de care dispune întreprinderea pentru a asigura producţia. d) numai clădirile folosite în procesul de producţie. Faptul că producţia creşte mai repede la niveluri reduse ale utilizării factorilor de producţie şi din ce în ce mai greu la volume considerabile ale factorilor de producţie utilizaţi. e) semifabricatele. b) materialele consumabile. Principiul randamentelor descrescătoare ale factorilor de producţie se referă la: a) reducerea producţiei. e) reducerea costului marginal. c) un bun rezultat dintr-un proces de producţie şi utilizat într-un alt proces de producţie. e) diferenţei de producţie faţă de alte firme. 59. 57. e) numai materiile prime folosite pentru producţie. c) reducerea productivităţii medii. 58. Care dintre următoarele componente ale capitalului tehnic sunt afectate de uzura fizică şi morală? a) energia. b) orice bun utilizat în producţie. d) materiile prime. se datorează: a) randamentelor de scară crescătoare. d) faptului că producţia este ineficientă. c) echipamentele.

. c) întreprinderile. c) vânzările de bunuri economice. e) băncile. d) gospodăriile. e) plata salariilor. Nu reprezintă fluxuri de intrare pentru firme: a) subvenţiile primite de la stat. d) dezvoltarea intensivă. b) veniturile din vânzarea bunurilor economice. b) maximizarea profitului. e) închirierea forţei de muncă. c) factorii de producţie. b) plata taxei pe valoarea adăugată către stat. 61. d) vânzările de bunuri economice către gospodării. e) maximizarea încasărilor bugetare. c) subvenţiile. b) creşterea economică. d) minimizarea profitului. d) cumpărarea de factori de producţie. 63. c) minimizarea venitului disponibil. Cărui agent economic îi este specifică funcţia de a produce bunuri economice: a) administraţiile private. Totalitatea elementelor folosite de firme pentru a produce bunuri economice reprezintă: a) productivitatea muncii. Nu reprezintă flux de ieşire pentru firme: a) plata impozitelor şi taxelor către stat. e) dezvoltarea extensivă.60. Obiectivul fundamental al producătorului: a) minimizarea consumului de bunuri economice. b) administraţiile publice. 64. 62.

b) factor de producţie regenerabil. reprezintă: a) combinarea factorilor de producţie. Nu reprezintă o caracteristică a pământului ca factor de producţie: a) factor de producţie originar. a unuia sau mai multor factori de producţie cu unul sau mai mulţi factori din cei folosiţi sau noi. Nu reprezintă indicator care măsoară eficienţa combinării şi substituirii factorilor de producţie: a) productivitatea marginală a muncii. d) productivitatea marginală a factorilor de producţie. d) cadrul de desfăşurare a activităţii economice. 67. b) utilajele. 66. d) rata marginală de substituţie a factorilor de producţie. Unul dintre următoarele reprezintă un element de capital circulant: a) clădirile. d) maşinile. b) productivitatea marginală a capitalului. Nu reprezintă capital tehnic: a) maşinile.65. în condiţiile obţinerii cel puţin a aceleiaşi producţii. e) factor de producţie nelimitat. c) principalul factor de producţie în agricultură. d) abilitatea întreprinzătorului. Înlocuirea. c) productivitatea marginală a pământului. b) substituirea factorilor de producţie. e) utilajele. e) energia. 68. 69. parţială sau totală. b) calculatoarele de proces. c) productivitatea medie a factorilor de producţie. c) materiile prime. c) materiile prime. e) utilitatea marginală a factorilor de producţie. e) productivitatea globală a factorilor de producţie. .

d) factorul activ şi determinant al producţiei.70. e) factorul pasiv al producţiei. d) abilitatea întreprinzătorului. d) 150 bucăţi/salariat. în condiţiile unei rate marginale de substituţie Rms=10. b) rata marginală de substituţie a factorilor de producţie. Combinarea factorilor de producţie nu depinde de: a) natura activităţii economice. e) informaţia. 73. c) maşinile. d) utilajele. b) combustibilul. c) un rol determinant în activitatea economică. e) managementul şi marketingul firmei. b) o acţiune conştientă. 72. c) 300 bucăţi/salariat. În momentul T0. . b) 200 bucăţi/salariat. c) utilitatea totală a bunurilor economice. b) condiţiile de producţie. Unul dintre următorii indicatori este folosit pentru calculul eficienţei combinării şi substituirii factorilor de producţie: a) utilitatea marginală a bunurilor economice. 74. 71. d) utilitatea individuală a bunurilor economice. Nu este caracteristic factorului muncă folosit în activitatea economică: a) o acţiune specific umană. Care dintre următoarele reprezintă neofactor de producţie: a) materiile prime. productivitatea medie a muncii în T1 este: a) 100 bucăţi/salariat. o întreprindere cu 50 salariaţi obţine o producţie de 10000 bucăţi. e) venitul disponibil al consumatorului. Dacă întreprinzătorul substituie 5 utilaje cu factorul muncă. c) venitul disponibil al consumatorului. e) 250 bucăţi/salariat.

Nu reprezintă cheltuială materială de producţie: a) cheltuieli cu materiile prime. b) cheltuieli cu salariile personalului direct productiv. e) amortizarea capitalului fix. b) costul variabil mediu scade. c) cheltuieli cu energia. 79.75. d) CVM=3Q+2Q2. c) costul variabil mediu rămâne constant. e) costul fix mediu creşte. . c) CTM=3+2Q. atunci când costul variabil total creşte mai rapid decât producţia: a) costul fix mediu rămâne constant. d) costul total mediu scade. c) costul fix mediu rămâne constant. c) amenzi. e) costul total mediu scade. creşte sau rămâne constant. d) cheltuielile de protocol. În situaţia în care costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei CT=5+3Q+2Q2: a) CF=5+3Q. atunci când costul variabil creşte în acelaşi ritm cu producţia: a) costul variabil mediu creşte. Pe termen scurt. e) CFM=(5/Q) +3. 78. b) CVM=3+2Q. 76. Pe termen scurt. 77. d) cheltuieli de protocol. e) cheltuieli cu materiile prime. b) cheltuieli cu combustibilul. b) costul variabil mediu scade. Reprezintă cheltuială materială de producţie: a) cheltuieli cu salariile personalului administrativ. d) costul total mediu creşte.

b) Kc=1 milion lei. b) CF scade. e) Cmg=CF. d) CFM întotdeauna creşte. c) Cmg<CF. 82. 81. d) Kc=20 milioane lei. c) Kc=30 milioane lei. Costurile salariale în cadrul unei firme sunt de 30 milioane lei. e) Kc=10 milioane lei. e) CF creşte. 83. Dacă amortizarea este de 2 ori mai mică decât valoarea capitalului circulant folosit în cadrul firmei. În condiţiile în care costurile totale ale firmei CT=60 milioane lei. d) Cmg>CF. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pe termen scurt: a) CFM = constant. b) CVM = constant.80. Atunci când costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei CT=15+2Q: a) CFM=15. Atunci când Cmg>CVM: a) CVM scade. e) CFM întotdeauna scade. c) CF = constant. d) CVM creşte. valoarea consumului de capital circulant (Kc) este: a) Kc=15 milioane lei. b) CVM=2Q. c) CVM = constant. .

c) indivizibilitatea. dar VT> CF. La nivelul unei firme. 87. c) constante. 88. e) zero. Nu reprezintă o proprietate a factorilor de producţie în cazul combinării acestora: a) adaptabilitatea. dar VT>min CV. Nu poate fi considerat un proces compatibil cu existenţa economiilor de scară: a) o mai bună specializare a lucrătorilor. dar VT<min CV. 85. dar VT<min CV. c) birocraţia. Faţă de costul contabil. c) egal. . d) automatizarea producţiei. b) utilizarea unei tehnologii mai performante. d) substituibilitatea. b) VT<CT.84. b) mai mic. 86. cu costurile explicite. e) mai mic. c) VT=CT. costul economic este: a) mai mare. d) VT>CT. d) mai mic. b) complementaritatea. e) VT>CT. e) divizibilitatea. b) crescătoare. scara de producţie începând de la care firma atinge minimul costului mediu pe termen lung are randamente: a) descrescătoare. Se atinge „pragul de părăsire a pieţei” atunci când: a) VT<CT. e) posibilitatea obţinerii unor reduceri de preţ la cumpărarea de factori de producţie. cu costurile implicite. d) negative.

atunci funcţia de producţie are: a) randamente descrescătoare de scară. d) egale cu 16. b) surplusul de venituri la bugetul statului.3 ⋅L0. Atunci când costul total mediu pe termen lung al unei firme creşte. Randamentele de scară care caracterizează procesul de producţie definit prin această funcţie de producţie sunt: a) descrescătoare. . e) egale cu 0. unde Y este producţia. b) randamente crescătoare de scară. d) dezeconomii de scară. există: a) randamente crescătoare. c) surplusul de cantitate pe piaţă. Dacă un producător trebuie să utilizeze cantităţi de 4 ori mai mari din toţi factorii de producţie pentru a mări producţia de 3 ori.7 . Diferenţa dintre valoarea bunului – cât de mult suntem dispuşi să plătim pentru a-l procura .52. b) randamente constante. c) constante. la un moment dat. e) scara minimă eficace. c) economii de scară.şi preţul aferent acelui bun pe piaţă.52 ⋅K0 . 91. K reprezintă capitalul. reprezintă: a) surplusul producătorului. d) surplusul consumatorului. e) isoutilitatea.89. d) proporţii fixe ale factorilor de producţie. 90. e) izocuante liniare. iar L este forţa de muncă. c) randamente constante de scară. b) crescătoare. Se consideră funcţia de producţie Y = 16 .52. 92.

4 ⋅L0 . e) obligaţiunile emise. c) cheltuieli pentru serviciile factorilor de producţie. cât şi pentru L. b) descrescătoare atât pentru K.6 . d) raport unitar. e) reprezintă valoare adăugată. d) impozitul pe salarii. c) constante atât pentru K. e) nu există legătură.93. b) subvenţiile. b) raport de la parte la întreg. c) reprezintă consum final. Randamentele factorilor sunt: a) crescătoare atât pentru K. b) reprezintă consum intermediar. iar L este forţa de muncă. K reprezintă capitalul. c) raport subunitar. Care din următoarele sensuri nu este corect cu privire la capital ca factor de producţie? a) reprezintă bunuri de producţie. unde Y este producţia. cât şi pentru L. Se consideră funcţia de producţie Y = 10 ⋅K0. Care din următoarele elemente reprezintă un flux de intrare în cadrul unei firme? a) impozitul pe profit. 95. . 94. d) crescătoare pentru K şi descrescătoare pentru L. e) descrescătoare pentru K şi crescătoare pentru L. 96. Care este afirmaţia corectă cu privire la relaţia între resurse şi factori de producţie: a) raport de la întreg la parte. cât şi pentru L. d) reprezintă capital tehnic.

Nivelul productivităţii marginale a muncii reprezintă: a) 20. b) productivitatea marginală se reduce. productivitatea medie a muncii la o firmă este de 20 bucăţi pe salariat. dacă producţia se reduce. Productivitatea medie a 8 muncitori este 24 unităţi. b) 30. 100. În T1. c) productivitatea medie creşte. c) progresul tehnic. d) productivitatea medie se reduce. e) creşterea randamentului factorilor de producţie. Pe termen scurt. atunci: a) costul variabil total creşte. iar numărul de salariaţi se dublează. când era de 200 bucăţi. Dacă productivitatea marginală corespunzătoare celui de-al 9-lea muncitor este 23 unităţi. . c) costul fix total creşte. e) amortizarea capitalului tehnic fix creşte. d) costul fix mediu creşte.97. 99. d) 45. Dezvoltarea economică de tip extensiv se realizează prioritar prin: a) sporirea productivităţii factorilor de producţie. e) productivitatea marginală este maximă. producţia sporeşte de 3 ori faţă de T0. 98. b) sporirea cantităţii factorilor. d) reducerea costurilor de producţie. e) 35. În T0. b) costul total creşte. c) 40. se poate trage concluzia că: a) productivitatea marginală creşte.

e) se reduce cu 50%. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată în ceea ce priveşte KL . b) randamentele de scară sunt descrescătoare.. e) principiul randamentelor descrescătoare ale factorilor nu este valabil. 0. . c) 2000. unde Q este producţia. 25. d) 2000. În aceste împrejurări.m. Încasările cresc cu 10%. 0. Costul reprezintă 80% din încasările iniţiale. d) se reduce cu 12. c) se reduce cu 70%.101. Randamentele descrescătoare de scară folosesc la explicarea: a) pantei liniei bugetului. atunci costul total. 80. 60. 103. Dacă preţul unitar este egal cu 40 u. c) creşterii costului fix mediu ca rezultat al creşterii producţiei. b) creşte cu 2%.5%. costul total mediu şi profitul total sunt: a) 1250. costul variabil mediu este de 20 u. 102. 40. iar nivelul producţiei la care profitul este nul 50 bucăţi. c) capitalul şi forţa de muncă se combină în proporţii fixe. costul total: a) rămâne constant. 0. b) 3000. e) reducerii costului fix ca urmare a creşterii producţiei. b) formei curbei costului mediu pe termen lung. iar profitul se dublează. e) 4000. d) creşterii costului variabil ca urmare a scăderii producţiei. d) producătorul nu poate maximiza profitul. 0. La o societate comercială. iar L este forţa de muncă? a) randamentele de scară sunt constante. 80. 104.m. 0. K este funcţia de producţie Q = K+L capitalul.

e) producţia este maximă.105. d) productivitatea medie se reduce. b) ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pe care producătorul le poate utiliza cu aceleaşi cheltuieli. . 107. pentru orice creştere a cantităţii utilizate din factorul respectiv de producţie. b) trebuie să fie concavă faţă de origine. b) productivitatea marginală se reduce. e) poate să crească. Dacă productivitatea marginală corespunzătoare celui de-al 11-lea lucrător este 180 unităţi. atunci: a) productivitatea marginală creşte. e) producţia corespunzătoare preţului de echilibru de pe piaţă. Productivitatea medie a 10 lucrători este de 150 unităţi. d) ansamblul combinaţiilor de două bunuri de consum pe care consumatorul le poate cumpăra cu aceleaşi venituri. e) arată combinaţiile de factori de producţie pentru un nivel dat al producţiei. c) productivitatea medie creşte. b) scade. 108. c) nu poate fi descrescătoare. c) ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pentru care producătorul obţine aceeaşi producţie. c) este maximă. Dacă productivitatea marginală a unui factor de producţie este mai mare decât productivitatea medie. d) este minimă. atunci. 106. d) arată combinaţiile de factori de producţie pentru care costul total este minim. să scadă sau să nu se modifice. Izocuanta: a) trebuie să fie liniară. Izocuanta reprezintă: a) ansamblul combinaţiilor de bunuri de consum pentru care consumatorul resimte aceeaşi utilitate economică. productivitatea medie: a) creşte.

c) cantităţile factorilor de producţie ce corespund maximului fiecărei productivităţii medii. d) cantităţile ce corespund egalităţii dintre cele două productivităţi marginale. atunci: a) productivitatea marginală a muncii este crescătoare. producătorul trebuie să utilizeze în producţie: a) cantităţi egale din cei doi factori de producţie. c) începe să se manifeste randamentul descrescător al factorului respectiv de producţie. . e) productivitatea medie a factorului respectiv de producţie este egală cu productivitatea marginală a acestuia. În scopul minimizării costului total. b) cantităţile factorilor de producţie pentru care productivităţile marginale ale factorilor sunt maxime. Un producător utilizează doi factori de producţie ale căror preţuri sunt egale. b) producţia totală este maximă.109. Dacă productivitatea medie a muncii este maximă. e) doar unul dintre cei doi factori de producţie. Curba productivităţii marginale a unui factor de producţie intersectează axa factorului variabil de producţie în punctul pentru care: a) productivitatea medie a factorului respectiv de producţie este maximă. e) productivitatea marginală a muncii este maximă. d) producţia totală este minimă. 111. c) productivitatea marginală a muncii este mai mare decât productivitatea medie. 110. b) productivitatea marginală a muncii este descrescătoare. d) productivitatea marginală a muncii este mai mică decât productivitatea medie.

114. d) schimbare de producţie. productivitatea marginală a muncii este egală cu 20. Care din următoarele efecte reprezintă o ajustare pe termen lung. la un moment dat. WmgY c) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea 1 WmgX = WmgY .112. e) reducerea numărului de salariaţi de la 1765 la 1762. 2 d) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea 1 1 WmgX = WmgY . Preţul utilizării factorului muncă este de 10. Preţul factorului X este de două ori mai mic decât al factorului Y. iar preţul utilizării factorului capital este de 15. . 113. de la avioane. b) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea WmgX = 2. la maşini sport. În scopul minimizării costului total. d) să nu modifice utilizarea curentă a factorilor. Un producător utilizează doi factori de producţie X şi Y. de la un model de agrement. atunci el trebuie: a) să folosească mai multă muncă şi mai puţin capital. c) să folosească mai puţină muncă şi mai mult capital. Dacă producătorul urmăreşte minimizarea costurilor. în situaţia unei firme producătoare de avioane: a) creşterea cantităţii de oţel cumpărată de firmă. e) să folosească mai multă muncă şi mai mult capital. la un model utilitar. b) reducerea numărului de schimburi de la 3 la 2. 2 4 e) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea 2 WmgX = 4 WmgY . b) să folosească mai puţină muncă şi mai puţin capital. Un producător utilizează factori de producţie astfel încât. iar productivitatea marginală a capitalului este 45. producătorul trebuie să utilizeze în producţie: a) cantităţi egale din cei doi factori de producţie. c) schimbare a producţiei.

e) costul total mediu este mai mic decât costul marginal. e) costul fix mediu este minim. c) costul variabil mediu creşte. iar producţia creşte: a) costul variabil mediu scade. 116. c) costul total mediu creşte. c) costul marginal. Pe termen scurt. b) costul variabil mediu este minim. c) preţul este mai mic decât costul fix mediu. un producător al cărui obiectiv este maximizarea profitului nu produce dacă: a) preţul este mai mic decât minimul costului variabil mediu. 119. e) costul fix. . 118. d) costul fix mediu creşte. d) încasările totale nu acoperă costul total. d) costul marginal este mai mic decât costul total mediu. d) costul fix mediu creşte. d) costul variabil mediu. Pe termen scurt. În situaţia în care costul marginal este mai mare decât costul variabil mediu. b) preţul este mai mic decât minimul costului total mediu. iar producţia creşte: a) costul total mediu scade. 117. un producător poate produce dacă preţul acoperă: a) costul fix mediu. atunci: a) costul marginal este crescător. b) costul total mediu. În situaţia în care productivitatea marginală globală a factorilor de producţie este mai mare decât productivitatea medie globală. În cazul în care costul total mediu este minim. c) costul marginal este mai mare decât costul total mediu. e) costul marginal este minim. b) costul total mediu este minim. e) costul fix mediu este minim.115. b) costul marginal este descrescător.

d) preţul este mai mic decât minimul costului mediu total. 121. c) producătorul se află la pragul de rentabilitate.120. iar producţia creşte: a) costul mediu creşte. dar mai mare decât costul variabil mediu. b) încasările totale depăşesc costurile de producţie. 123. unde Q este producţia. e) producătorul continuă să producă pe termen scurt. b) decizia producătorului de a mări producţia nu este raţională. c) costul mediu scade. e) costul marginal este mai mic decât costul total mediu. Pragul de rentabilitate reflectă situaţia în care: a) costurile de producţie nu sunt acoperite de încasările totale. d) costul marginal este mai mare decât costul total mediu. b) profitul este pozitiv. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată? a) costul total este constant. d) producătorul trebuie să-şi reducă producţia. Preţul pieţei este mai mic decât costul total mediu. c) costul marginal este egal cu costul total mediu. Costul total (CT) al unui producător este dat de relaţia CT= 3 + 7 ⋅Q. e) costul mediu este egal cu costul marginal. b) costul marginal este descrescător. Când costul marginal este mai mare decât costul mediu. 122. e) preţul este mai mic decât minimul costului variabil mediu. În acest caz: a) pierderea este mai mare decât costul fix. c) profitul este nul. d) producătorul nu mai produce pe termen scurt. .

m..124... costul total mediu: a) creşte.. d) 100. iar costurile implicite.. c) 125.. b) scade. În cazul în care costul variabil scade mai repede decât producţia. 50. 125. de 200. b) se află deasupra şi la stânga punctului minim al costului variabil mediu.m.m.000 u. 50. costul variabil mediu 5 u.m. c) 300 bucăţi. b) 150. e) 250. Costurile explicite de producţie sunt de 750. punctul de minim al curbei costului total mediu: a) este atins înaintea minimului costului variabil mediu.m.m. d) are în stânga o curbă a costului variabil mediu în scădere.000 u.000 u. c) corespunde intersecţiei curbelor costului marginal şi costului total mediu. b) 200 bucăţi. 75. respectiv: a) 200.m.m. costul fix 10. Pragul de rentabilitate este: a) 100 bucăţi. 50. O firmă produce 200.. profitul contabil şi economic sunt. e) are în dreapta o curbă a costului marginal în scădere.000 u.000 u.000 u. e) 500 bucăţi.m.. e) este minim. .m.m.000 de bucăţi anual./buc. 25.000 u.m. c) rămâne constant.m.m.. pe care le vinde la un preţ de 5 u..000 u. d) 400 bucăţi. d) este nul.000 u. Se cunosc următoarele date: preţul de vânzare 25 u. În aceste condiţii. 126..000 u. Pe măsura creşterii producţiei.m..000 u.m. 127.000 u.000 u.

d) sub standardele admise de calitate. Dacă bunurile X şi Y sunt complementare. c) creşterea cantităţii cerute din ambele bunuri. d) menţinerea constantă a cantităţii cerute atât din bunul X. Dacă bunurile X şi Y sunt substituibile. . d) producătorii nu-şi maximizează profiturile. Creşterea preţului determină reducerea încasărilor producătorilor. e) scăderea cantităţii cerute din bunul X şi creşterea cantităţii cerute din bunul Y. b) substituibile. e) producătorii nu-şi minimizează costurile. b) scăderea cantităţii cerute din ambele bunuri. creşterea preţului bunului X determină: a) creşterea cantităţii cerute din bunul X şi scăderea cantităţii cerute din bunul Y. cât şi din bunul Y. 129. b) creşterea cantităţii cerute din bunul X şi scăderea cantităţii cerute pentru bunul Y. creşterea preţului bunului X determină: a) scăderea cantităţii cerute din ambele bunuri. e) scăderea cantităţii cerute din bunul X şi creşterea cantităţii cerute din bunul Y. d) menţinerea constantă a cantităţii cerute atât din bunul X. b) cererea este inelastică în raport cu preţul. c) inferioare. c) cererea este crescătoare în raport cu preţul. În cazul unui coeficient pozitiv de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul A în raport cu preţul bunului B. e) de lux.128. bunurile A şi B sunt: a) complementare. c) creşterea cantităţii cerute din ambele bunuri. 131. În aceste condiţii: a) cererea este elastică în raport cu preţul. 130. cât şi din bunul Y.

O creştere a venitului unui consumator de la 2. 134. Care din afirmaţiile următoare. În cazul unui coeficient negativ de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul A în raport cu preţul bunului B. ca urmare a majorării preţului cu 12%. 133. este adevărată? a) E C / V < 0 . bunurile A şi B sunt: a) substituibile. b) unitar elastică.000. cererea pentru lapte este: a) elastică. .000. c) utilitatea totală este crescătoare.m. c) sub standardele admise de calitate. e) utilitatea marginală este constantă.000 u. e) E C / V = −3 . d) utilitatea marginală este crescătoare.000 u. Curba cererii este descrescătoare pentru că: a) utilitatea totală este descrescătoare. e) complementare. Dacă veniturile încasate din vânzarea laptelui cresc cu 10%. c) E C / V = 1 . 135. b) 0 < E C / V < 1 . unde E C / V este coeficientul de elasticitate a cererii în raport cu venitul.132. e) perfect inelastică. d) de lux. d) E C / V > 1 . b) inferioare. la 4. d) perfect elastică. antrenează o creştere a cantităţii cerute de la 100 de bucăţi la 150 bucăţi. b) utilitatea marginală este descrescătoare.m. c) inelastică.

O consecinţă a creşterii ofertei bunului X este reducerea cererii pentru bunul Y. d) cafea şi. Ceaiul este un bun normal. atunci cererea: a) este perfect elastică în raport cu preţul şi orizontală. iar încasările din vânzări cresc. iar încasările din vânzări se reduc. d) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mică decât 5%.136. e) unt şi. e) este perfect inelastică în raport cu preţul şi orizontală. respectiv. b) mere şi. iar încasările din vânzări cresc. 139. respectiv. c) fulgi de porumb şi. Creşterea veniturilor consumatorilor determină pe piaţa ceaiului: a) creşterea cererii. b) este perfect elastică în raport cu preţul şi verticală. pâine. Dacă o creştere extrem de mică a preţului reduce cantitatea cerută la zero. zahăr. respectiv. b) reducerea cererii. d) reducerea cererii şi a preţului. Dacă preţul bunului X se reduce cu 5%. d) este perfect inelastică în raport cu preţul şi verticală. atunci: a) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mică decât 5%. lapte. benzină. Cererea pentru bunul X este inelastică. c) menţinerea constantă a cererii şi reducerea preţului. c) creşterea procentuală a cantităţii cerute este egală cu 5%. b) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mare decât 5%. . e) nici o modificare a cererii şi a preţului. 137. respectiv. portocale. iar încasările din vânzări nu se modifică. e) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mare decât 5%. Bunurile X şi Y pot fi: a) automobile şi. respectiv. 138. c) are o elasticitate unitară în raport cu preţul. iar încasările din vânzări se reduc.

c) reducerea preţului şi creşterea cantităţii de echilibru.4%. Creşterea cu 1% a veniturilor şi cu 1% a preţului generează: a) creşterea cererii cu 2. d) reducerea preţului şi a cantităţii de echilibru. Creşterea preţului benzinei determină în piaţa autoturismelor: a) creşterea preţului şi a cantităţii de echilibru. 143. 142. c) creşterea cererii cu 1%. d) extensia cererii bunului Y şi reducerea preţului acestuia.6 în raport cu preţul şi 2 în raport cu veniturile cumpărătorilor.4%. c) extensia cererii bunului Y şi creşterea preţului acestuia.6%. Pâinea este un bun inferior. Creşterea veniturilor consumatorilor determină în piaţa pâinii: a) creşterea preţului şi a cantităţii de echilibru. 141. . e) nici o modificare a preţului şi a cantităţii de echilibru. Autoturismul şi benzina sunt bunuri complementare. b) creşterea cererii bunului Y şi reducerea preţului acestuia. Elasticitatea cererii pentru calculatoare este 0. d) reducerea cererii cu 1%. b) creşterea preţului şi reducerea cantităţii de echilibru. c) reducerea preţului şi creşterea cantităţii de echilibru. e) reducerea cererii bunului Y şi a preţului acestuia. d) reducerea preţului şi a cantităţii de echilibru.140. Creşterea preţului bunului X determină: a) creşterea cererii bunului Y şi a preţului acestuia. Coeficientul de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul Y în raport cu preţul bunului X este pozitiv. e) reducerea cererii cu 1. e) nici o modificare a preţului şi a cantităţii de echilibru. b) creşterea preţului şi reducerea cantităţii de echilibru. b) creşterea cererii cu 1.

În cazul în care cererea este elastică. În aceste condiţii. e) preţul de echilibru este determinat de ofertă. care din următoarele afirmaţii este adevărată în situaţia unui producător? a) creşterea preţului lasă neschimbate încasările totale ale acestuia. 145. preţul pe o piaţă concurenţială: a) se reduce. e) procentul de variaţie a preţului este inversul procentului de variaţie a cantităţii cerute. . e) este întotdeauna mai mic decât costul marginal. c) cererea este permanent egală cu oferta. c) rămâne nemodificat. b) reducerea preţului lasă neschimbate încasările totale ale acestuia. Se consideră că preţul unui bun A se află la un nivel la care apare un exces de cerere. d) creşterea preţului determină creşterea încasărilor acestuia. d) este întotdeauna mai mare decât costul marginal. b) creşte. În situaţia creşterii cererii. Cererea cu elasticitate unitară în funcţie de preţ se caracterizează prin: a) creşterea preţului este însoţită de creşterea cantităţii cerute din bunul respectiv. b) există un exces de ofertă la vechiul nivel al preţului.144. e) reducerea preţului determină reducerea încasărilor acestuia. 147. c) în valoare absolută. d) preţul de echilibru este determinat de cerere. modificarea absolută a preţului este egală cu variaţia absolută a cantităţii. c) creşterea preţului determină reducerea încasărilor acestuia. b) modificarea absolută a preţului este egală cu variaţia absolută a cantităţii. preţul tinde să crească deoarece: a) există un exces de cerere la vechiul nivel al preţului. 146. d) procentul de variaţie a preţului este egal cu procentul de variaţie a cantităţii cerute.

atunci pe piaţa bunului Y: a) cresc cererea şi preţul de echilibru. 151. e) cererea şi preţul rămân neschimbate. d) creşterea ofertei şi creşterea preţului. atunci cererea este: a) elastică în raport cu preţul. Rezultă că: a) bunurile X şi Y sunt substituibile. Dacă la creşterea cu 20% a preţului un producător îşi pierde un sfert din clientelă. 149.5. Coeficientul de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul Y în raport cu preţul bunului X este de 0. b) creşte cererea şi scade preţul de echilibru. Dacă va creşte numărul consumatorilor pentru bunul X. d) bunurile X şi Y sunt inferioare. e) atipică. e) bunurile X şi Y sunt impozitate. e) creşterea cererii şi reducerea preţului. b) creşterea ofertei şi reducerea preţului. Reducerea taxelor de import are ca efect pe piaţa bunurilor de consum: a) reducerea ofertei şi creşterea preţului. c) scad cererea şi preţul de echilibru. d) inelastică în raport cu preţul. c) cu elasticitate unitară în raport cu preţul. . b) bunurile X şi Y sunt complementare.25. c) bunurile X şi Y sunt normale. 150.148. c) menţinerea ofertei şi a preţului ca urmare a creşterii cererii. d) scade cererea şi creşte preţul de echilibru. Coeficientul de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul Y în raport cu preţul bunului X este de 0. b) perfect elastică în raport cu preţul.

Ce efect va avea aceasta asupra preţului pieţei: a) creşterea preţului la consumatori cu mai puţin de 10 u. c) reducerea preţurilor determină o reducere a încasărilor producătorilor. dacă cererea este perfect elastică.152. iar preţul scade cu 20%. Dacă coeficientul de elasticitate a cererii unui bun în raport cu preţul este -3. d) creşte cu 60%. În situaţia în care cererea pentru produsele agricole este inelastică: a) procentul de reducere al preţurilor este mai mic decât cel de creştere a cantităţii cerute. e) nici una din cele de mai sus. O rafinărie se confruntă cu o creştere a impozitului cu 10 u. b) reducerea preţurilor determină o creştere a încasărilor producătorilor. atunci cantitatea cerută: a) scade cu 60%. dacă cererea este perfect inelastică. d) întregul impozit va fi plătit de producători. .m. dacă cererea este elastică. c) nu se modifică.m. b) parte din impozit va fi suportată de producători. b) scade cu 7%. e) creşterea preţurilor nu modifică încasările producătorilor. c) creşterea cu mai puţin de 10 u. dacă cererea este perfect inelastică./litru de benzină vândut. 154. 153. a preţului la consumatori. d) creşterea preţurilor determină o reducere a încasărilor producătorilor.m.. e) creşte cu 7%.

reducerea cantităţii achiziţionate. c) cererea de jeleuri se reduce. reducerea preţului. iar oferta bunului X este perfect inelastică în raport cu preţul acestuia. b) reducerea preţului bunului X. d) elastică în raport cu preţul. d) cererea de jeleuri creşte. e) perfect elastică în raport cu preţul. c) cu elasticitate unitară în raport cu preţul. b) reducerea veniturilor consumatorilor determină. În aceste condiţii: a) creşterea veniturilor consumatorilor determină. Ca urmare a creşterii preţului zahărului: a) oferta de jeleuri se reduce.155. e) creşterea cererii pentru bunul Y. b) oferta de jeleuri creşte. ceteris paribus. . c) coeficientul de elasticitate a cererii pentru bunul respectiv în raport cu preţul său este în mod necesar pozitiv. ceteris paribus. 157. iar încasările din vânzări se reduc cu 7%. 156. Bunurile X şi Y sunt complementare. creşterea preţului. reducerea preţului.5. 158. ceteris paribus. e) creşterea veniturilor consumatorilor determină. Creşterea preţului bunului Y determină: a) creşterea preţului bunului X. Zahărul este una dintre materiile prime principale în producţia de jeleuri. e) preţul jeleurilor se reduce. ceteris paribus. c) creşterea cantităţii de echilibru pe piaţa bunului X. b) inelastică în raport cu preţul. Cererea pentru creioane este: a) perfect inelastică în raport cu preţul. d) reducerea veniturilor determină. Coeficientul de elasticitate a cererii pentru un anumit bun în raport cu veniturile consumatorilor este -0. d) reducerea cantităţii de echilibru pe piaţa bunului X. Preţul creioanelor creşte cu 5%.

b) veniturile consumatorilor. c) tehnologia. Care din următorii factori nu poate genera o creştere a ofertei de bumbac: a) creşterea preţului la bumbac. Nu reprezintă un factor principal al ofertei: a) preţul. e) productivităţii medii. d) reducerea rentei plătite proprietarului pământului pe care se cultivă bumbacul. b) îmbunătăţirea tehnologiilor de realizare a bumbacului. d) încasării medii. e) veniturile consumatorilor casnici cresc. c) reducerea preţului utilajelor şi maşinilor utilizate în producerea bumbacului. e) preţurile factorilor de producţie. b) costului variabil mediu. 160. Oferta de cărbune creşte dacă: a) preţul cărbunelui creşte. e) reducerea fiscalităţii. c) se măreşte fiscalitatea.159. d) costul de producţie. 161. Curba individuală a ofertei pe termen scurt pentru un producător ce acţionează pe piaţa cu concurenţă perfectă este acea porţiune a costului marginal situată deasupra curbei: a) costului total mediu. 162. c) costului fix mediu. b) preţul cărbunelui scade. . d) se acordă subvenţii industriei extractive.

167.163. nivelul coeficientului de elasticitate este: a) mai mare decât 1. e) paralelă cu axa preţului. iar preţul bunului creşte cu 10%. b) crescătoare. 166. b) scade cu cel puţin 10%. e) creşte cu 1%. c) creşte cu 10%. c) verticală. b) mai mic decât 1. Curba unei oferte perfect elastice este: a) crescătoare. e) negativ. d) nu se modifică. c) descrescătoare. d) orizontală. Dacă oferta unui bun are o elasticitate unitară. 165. Reducerea preţului unui bun ar putea fi determinată în mod direct de: a) creşterea impozitelor. e) scăderea preţului unui bun substituibil. Curba unei oferte perfect inelastice este: a) paralelă cu axa cantităţii. b) reducerea costului factorilor de producţie. 164. În situaţia în care oferta unui bun este perfect inelastică la modificarea preţului. b) verticală. d) egal cu 0. c) creşterea veniturilor consumatorilor. c) egal cu 1. . d) creşterea preţului unui bun complementar. e) orizontală. d) descrescătoare. cantitatea oferită: a) creşte cu mai mult de 10%.

. b) posibilităţile de stocare. b) numai rentă. c) costul stocării. d) orizontul de timp pe care vânzătorii îl au la dispoziţie pentru a ajusta preţul. c) numai profitul. Curba ofertei nu este afectată în mod direct de: a) tehnologia de producţie. oferta creşte. d) întregul venit. c) veniturile consumatorilor. cu recolte mari. Astfel. Dacă întreprinzătorul este posesorul tuturor factorilor de producţie îşi va însuşi: a) numai salariu. în anii favorabili. fapt care determină: a) creşterea preţurilor într-o proporţie mult mai mare decât creşterea ofertei. b) preţurile factorilor de producţie. Este ştiut faptul că produsele agricole au o cerere inelastică. 170. Nu este factor determinant al elasticităţii ofertei: a) costul producţiei. d) impozitarea vânzărilor. e) numărul producătorilor. e) numai dobânda. e) urgenţa nevoii de consum. c) reducerea preţurilor într-o proporţie mult mai mică decât creşterea ofertei.168. b) reducerea preţurilor într-o proporţie mult mai mare decât creşterea ofertei. 171. 169. e) menţinerea constantă a încasărilor din vânzarea produselor agricole. d) creşterea preţurilor într-o proporţie mult mai mică decât creşterea ofertei.

b) ofertei. e) +∞. . b) la un preţ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mici. în funcţie de venit. este: a) elastică. c) la un preţ de echilibru mai mare şi o cantitate de echilibru mai mică. c) unitară. e) subvenţiilor. e) inversă.5 milioane lei. d) zero. b) pozitivă. Coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de venit se calculează ca raport între modificarea procentuală a cererii şi modificarea procentuală a: a) preţului.172. b) inelastică. 174. d) de incluziune. 173. d) taxelor. În condiţiile în care ceilalţi factori rămân constanţi atunci echilibrul se va forma: a) la un preţ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mari. c) de egalitate. În condiţiile în care veniturile medii ale consumatorilor cresc de la 5 milioane lei la 7. c) venitului. 175. d) la un preţ de echilibru mai mică şi o cantitate de echilibru mai mare. e) la un preţ de echilibru constant şi o cantitate de echilibru mai mare. Între salariul real şi nivelul preţurilor bunurilor de consum există o relaţie: a) directă. cantitatea cerută creşte de la 1000 unităţi la 1200 unităţi. Costul de producţie al unui bun creşte. Cererea din acel bun.

b) stimulează progresul economic şi social. e) posibilităţi multiple de alegere pentru consumatori. d) preţul stabilit de cel mai mare producător. e) conduce la diversificarea ofertei. b) fiecare producător poate influenţa condiţiile pieţei. preţul de echilibru este determinat de: a) preţul maxim pe care oricare consumator este dispus să-l plătească. nu reprezintă efect al concurenţei: a) avantajează pe cei puternici şi dezavantajează pe cei slabi. b) atomicitatea cererii şi a ofertei. Nu reprezintă trăsătură a pieţei cu concurenţă monopolistică: a) diferenţierea bunurilor. d) conduce la creşterea costurilor unitare şi a preţurilor de vânzare. c) numeroşi cumpărători cu forţă economică redusă. . creativitate. b) preţul minim pe care oricare producător este dispus să-l accepte. c) intersecţia cererii cu oferta. c) fiecare producător poate influenţa piaţa. d) mărcile firmelor sunt individualizate. Nu reprezintă trăsătură a pieţei cu concurenţă de tip oligopol: a) puţini ofertanţi cu forţă economică ridicată. 178. d) puţini cumpărători cu forţă economică ridicată. În condiţiile existenţei unor preţuri libere. 179. e) atomicitatea cererii.176. Într-o piaţă concurenţială. e) preţul stabilit de cea mai influentă asociaţie de protecţie a consumatorilor. c) incită agenţii economici la iniţiativă. 177.

180. cererea şi oferta se reduc simultan în aceeaşi proporţie. Atunci când piaţa unui bun economic se caracterizează prin existenţa unui singur vânzător şi a unui singur cumpărător. Pe piaţa cu concurenţă pură şi perfectă preţul este: a) fixat de stat. d) expresia raportului cerere-ofertă. c) permanent stabil. În aceste condiţii: a) preţul creşte. b) fixat de agenţii economici prin negocieri bilaterale. d) transparenţa perfectă. c) fluiditatea perfectă. e) informaţia asimetrică. b) piaţă de oligopol. c) piaţă de concurenţă pură şi perfectă. e) impus de câţiva vânzători. d) piaţă cu concurenţă loială. . c) preţul se reduce. b) cantitatea de echilibru creşte. d) cantitatea de echilibru se reduce. e) piaţă de monopol bilateral. 182. 181. e) modificarea cantităţii de echilibru este nedeterminată. ea se numeşte: a) piaţă de monopson. 183. Una din următoarele nu reprezintă o caracteristică a pieţei cu concurenţă pură şi perfectă: a) atomicitatea cererii şi a ofertei. b) omogenitatea produselor. Într-o piaţă concurenţială.

Dacă guvernul impune un preţ de 5 unităţi monetare. c) economia este centralizată. c) 22. e) de monopol bilateral. 185. iar P este preţul.000 lei. . iar costul variabil este de 22 milioane lei. d) 4. b) monopolistică.000 bucăţi dintr-un bun. e) preţurile sunt fixate de stat. În piaţa benzinei. c) de oligopol. b) preţurile se formează liber. d) un deficit de 70 unităţi de cantitate. Preţul minim la care producătorul poate să-şi vândă producţia pe termen scurt este: a) 42.184. b) 20. atunci în piaţa grâului apare: a) un surplus de 15 unităţi de cantitate. cererea şi oferta sunt Q = 100 −10 ⋅P . d) autonomia agenţilor economici este îngrădită. Manifestarea concurenţei în condiţiile economiei de piaţă este posibilă atunci când: a) nu există libertatea de acţiune a agenţilor economici. e) 2.000 lei.200 lei. 187. Costul fix este de 20 milioane lei. 186. c) un deficit de 5 unităţi de cantitate. Q = 20 + 5 ⋅P .000 lei. Piaţa caracterizată prin existenţa a numeroşi agenţi ai cererii şi numeroşi agenţi ai ofertei poate fi piaţă: a) de monopol. Un producător dintr-o piaţă de concurenţă perfectă produce 1. e) diferenţă de 2 unităţi monetare între preţul de echilibru şi preţul impus de guvern. b) un surplus de 5 unităţi de cantitate. unde Q este cantitatea.000 lei. d) de oligopol bilateral.

respectiv. respectiv. b) 23 mii lei/pachet. 212. Dacă preţul untului este de 23 mii lei/pachet. d) între 19 şi 23 mii lei/pachet. c) posibilităţile de stocare ale bunurilor. d) 5. 191. OA este cantitatea oferită. c) posibilităţile de stocare ale bunurilor. d) ponderea venitului cheltuit pentru un anumit bun în bugetul total al unei familii. În acest caz. preţul şi cantitatea de echilibru sunt: a) 5. b) perioada de timp de la modificarea preţului. preţul de echilibru al untului este: a) 19 mii lei/pachet. c) mai mic decât 19 mii lei/pachet. Nu reprezintă factor care influenţează în mod fundamental elasticitatea cererii: a) intervalul de timp de la modificarea preţului. Dacă preţul untului este de 19 mii lei/pachet. În aceste condiţii. 190. Nu reprezintă factor care influenţează în mod fundamental elasticitatea ofertei: a) gradul necesităţii în consum. 248. b) 4. respectiv. d) costul stocării. respectiv. respectiv. 230. e) 2. e) gradul de substituire a bunurilor. 320. 224. unde CA este cantitatea cerută. iar pA este preţul bunului. b) gradul necesităţii în consum. e) costul producţiei.188. atunci cantitatea cerută este mai mare decât cantitatea oferită. Funcţiile cererii şi ofertei bunului A sunt CA = 270 − 8 ⋅p A şi O A = 200 + 6 ⋅p A . 189. . c) 8. atunci cantitatea oferită este mai mare decât cantitatea cerută. e) mai mare decât 23 mii lei/pachet.

sunt Kec/p=2 şi Keo/p= 0. Reprezintă factor ce influenţează în mod fundamental cererea: a) costul de producţie. e) costul de producţie. 194. si 1. si 3u. c) venitul consumatorilor.5 u. 195. Pentru un bun.5 u.. . respectiv. e) 1. e) anticipaţiile producătorilor. 193.m. si 0 u. consumatorul? a) 2 u. d) în cea mai mare parte de producători. si 2 u.5.m. e) mai mult de consumatori. d) 3 u.m.m. Povara unei taxe impuse de autorităţi pe piaţa bunului A va fi suportată: a) în egală măsură de producători şi de consumatori..m.m. coeficienţii de elasticitate ai cererii şi ofertei. b) 1 u.192. c) numai de consumatori. calculaţi cât din taxă suportă producătorul şi. c) 0 u.m.. b) venitul consumatorilor. d) taxele şi subsidiile. d) modificarea preţului altor bunuri.m.m. Dacă guvernul impune o taxǎ la producător T=3 u. Reprezintă factor ce influenţează în mod fundamental oferta: a) numărul de consumatori. mai puţin de producători.m. în funcţie de preţ.. si 1 u.m. c) numărul de firme ce produc acelaşi bun. b) numai de producători. Funcţiile cererii şi ofertei de pe piaţa calculatoarelor sunt Qc=31-P şi Oo=2P+10. b) preferinţele consumatorilor.

2b). 197. în funcţie de context. c) exogenă sau endogenă. e) nici o varianta nu este corectă. d) a=100 şi b=110. el nu se mai găseşte pe piaţă. 2b). d) M(a. iar Kec/p=25: a) a=520 şi b=100. dacă: a) la un moment dat. O variabilă economică poate fi: a) întotdeauna exogenă. 199. oferta este mai mare decât cererea. c) la un preţ nul. e) nu se poate calcula. b) b=520 şi a=100. e) nici o variantă nu este corectă. Determinaţi nivelul constantelor a şi b. b) la un preţ mare. Se consideră că un bun este rar din punct de vedere economic. oferta este mai mare decât cererea. ştiind că funcţia cererii de pe piaţa automobilelor este Qc= a-bP. b) M( a/2b. c) a=110 şi b=240. a/2b). b) întotdeauna endogenă. preţul iniţial Po=5 u. d) la un preţ mic. a/2). 198. c) M(2a. . d) numai dependentă de altele.m. e) a=520 şi b=110. cererea este mai mare decât oferta. ştiind că funcţia inversă a cererii este P = a -bQ? a) M(a/2. şi cantitatea cerută iniţială Qco=20.196. Care este punctul elasticităţii unitare.

d) toate cele de mai sus.m. c) cererea de pâine sau lapte. Keo/p=4/9. Pe piaţa unui bun.m. şi G= 3u.m.m. Care va fi noul preţ de echilibru şi mărimea cheltuielilor guvernamentale? a) Pe= 1u.m. Cât reprezintă Kec/v. d) Kec/p=4/9. Ca rezultat al creşterii veniturilor de la 100 la 120. Se acordă o subvenţie S=1 u. şi G= 4u. Keo/p=8/9. Keo/p=8.m. calculat prin metoda elasticităţii medii: a) 11/3. 202. funcţia cererii este Qc=17-4P. Se dau următoarele funcţii ale cererii şi ofertei: Qo=3P şi Qc=5-P. şi G= 4u. şi G= 10u. Calculaţi Kec/p şi Keo/p la nivelul de echilibru al pieţei: a) Kec/p=8. b) 3/11. şi G= 1 u. e) 11. c) Kec/p=8/9. cererea pentru paltoane creşte de la 20 la 40.m. Keo/p=9. 203.. 201. c) 3. d) 11.m. e) Pe= 10u.m. c) Pe= 4u.m. b) Kec/p=9.3.200. iar funcţia ofertei Qo=5+2P..m. . e) nu se poate calcula. e) nici o varianta nu este corectă. d) Pe= 3u... b) Pe= 4 u. b) oferta de cumpărare de aur lansata de BNR. Un exemplu de cerere perfect inelastică ar putea fi considerat: a) cererea de insulină pentru bolnavii de diabet.

cât din taxă va suporta cumpărătorul şi cât producătorul? a) 3 u. Conceptul de pierdere socială a unei taxe se referă la faptul că: a) prin impunerea taxei. d) producătorul suportă întotdeauna o parte mai mare din povara fiscală. c) 0 u.m. determinând astfel pierderea de locuri de muncă.m. şi 3 u. . e) preţul este mai mic decât costul variabil mediu.m. şi 1 u. c) preţul este egal cu costul variabil mediu. decidenţii politici îşi exercită influenţa politică.204. şi 4 u. Funcţiile cererii şi ofertei de pe piaţa unui bun sunt Qc=16-P şi Oo=3P.m. d) preţul este mai mare decât costul variabil mediu.. c) consumatorul suportă întotdeauna o povară mai mare decât producătorul.m.m. e) povara suportată de consumator şi producător depăşeşte veniturile guvernului de pe urma colectării taxei respective. b) 2 u.m. b) producătorul suportă întotdeauna o povară mai mare din taxă decât consumatorul.m... şi 2 u.m.m.m. Un producător de pe o piaţă cu concurenţă perfectă iese de pe piaţă atunci când: a) preţul este mai mic decât costul total mediu. Dacă guvernul impune o taxă la cumpărător T= 4 u. d) 1 u. e) 4 u. 205. b) preţul este mai mare decât costul total mediu. şi 0 u. drept urmare îşi reduce producţia. 206...

210. e) pe o piaţă de oligopol producătorii pot practica concurenţa prin preţ. e) scade numai dacă scade costul mediu. Când cererea creşte mai mult decât oferta. preţul de echilibru: a) creşte. dar cumpărătorii pot cumpăra cât doresc. 209. b) scade. b) structura costurilor monopolului natural evidenţiază importante economii de scară. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată la un preţ mai mare decât nivelul de echilibru? a) vânzătorii pot vinde cât doresc. c) un monopol poate obţine un profit mai mare impunând preţuri diferite pe segmente diferite de piaţă. dar cumpărătorii nu pot cumpăra cât doresc. d) devine un preţ maxim administrat. b) scade. e) pe piaţă se manifestă un exces de cerere. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă? a) barierele legale la intrarea pe piaţă constituie o cauză a formării monopolurilor. . b) vânzătorii nu pot vinde cât doresc. e) devine un preţ minim administrat. d) creşte dacă scade costul mediu. c) nu se modifică. c) nu se modifică. d) preţul este o variabilă exogenă în condiţii de oligopol.207. c) vânzătorii pot vinde cât doresc şi cumpărătorii pot cumpăra cât doresc. 208. preţul de echilibru: a) creşte. Dacă cererea creşte mai încet decât oferta. d) vânzătorii nu pot vinde cât doresc şi nici cumpărătorii nu pot cumpăra cât doresc.

e) încasarea totală este maximă. 212. d) decurge întotdeauna din existenţa situaţiei de monopol.211. d) există un singur producător şi un singur consumator. Un monopolist îşi maximizează profitul atunci când: a) costul total mediu este egal cu încasarea marginală. b) costul variabil mediu este egal cu încasarea marginală. echilibrul pe termen scurt presupune: a) Vmg=Cmg şi Vmg>P. . e) Vmg>Cmg şi P=Cmg. b) preţul este stabilit de cerere şi ofertă. b) Vmg=Cmg şi Vmg<P. Obţinerea profitului nelegitim: a) contravine legii. 213. c) costul marginal este egal cu încasarea marginală. c) atomicitatea ofertei. Pe piaţa de monopol: a) preţul este controlat de consumator. d) costul total mediu este minim. 215. d) diferenţierea produselor. d) Vmg=Cmg=P şi P=CTM. b) este rezultatul raţionalităţii în activitatea economică. e) este întotdeauna mai mic decât supraprofitul. b) câţiva vânzători. 214. c) Vmg=Cmg şi Vmg=P. e) oferta este controlată de mai mulţi producători. Concurenţa monopolistică se deosebeşte de concurenţa perfectă prin: a) câţiva cumpărători. e) atomicitatea cererii. c) nu este rezultatul contribuţiei firmei la activitatea economică. c) preţul pieţei determină întotdeauna obţinerea de profit. Pe piaţa cu concurenţă monopolistică.

c) preţul este mai mic decât costul marginal. unde Cmg este costul marginal. b) costul marginal este egal cu preţul. c) oligopolul. 218. producţia trebuie să fie: a) 3. e) 20. Un monopolist îşi maximizează profitul la nivelul: a) pragului de rentabilitate. b) 4. d) preţul este egal cu încasarea marginală. În scopul maximizării profitului. d) egalităţii dintre preţ şi venitul marginal. b) egalităţii dintre prima derivată a venitului total şi prima derivată a costului total. c) egalităţii dintre a doua derivată a costului total şi a doua derivată a venitului total. Se caracterizează prin eficienţă alocativă: a) concurenţa perfectă. d) 10. e) preţul este mai mic decât încasarea marginală. 217. d) monopsonul. b) monopolul. Monopolistul se confruntă cu o cerere dată de relaţia P = 20 − Q .216. Un monopolist are costul marginal dat de relaţia C mg = 3 ⋅ Q . c) 5. Alegerea unui producător monopolist care urmăreşte maximizarea profitului corespunde unei situaţii în care: a) preţul este mai mare decât costul marginal. iar Q este producţia. 219. unde P este preţul. . e) egalităţii dintre preţ şi costul marginal. e) concurenţa monopolistică.

221. 222. d) încasările marginale sunt negative. d) monopolistică. e) de monopol. 223. e) deciziile unui producător nu au o influenţă semnificativă asupra deciziilor celorlalţi producători. O piaţă de monopol este ineficientă deoarece: a) preţul este mai mic decât costul marginal. d) intrarea liberă pe piaţă. Dacă o industrie este dominată de un singur producător. b) de monopson.220. Vânzarea unui produs pentru care pe piaţă sunt reprezentate mai multe mărci. e) preţul este egal cu încasările marginale. una din următoarele relaţii este adevărată în situaţia de echilibru: a) preţul este mai mic decât încasarea marginală. de către un număr mare de producători caracterizează piaţa: a) cu concurenţă perfectă. c) de oligopol. c) preţul este mai mare decât costul marginal. b) încasarea marginală este mai mică decât costul marginal. b) atomicitatea cererii. b) preţul este mai mare decât costul marginal. e) costul marginal este egal cu costul fix mediu. . d) încasarea marginală este mai mare decât costul marginal. Nu este o trăsătură a pieţei cu concurenţă monopolistică: a) atomicitatea ofertei. c) încasarea marginală este egală cu încasarea medie. c) omogenitatea bunului tranzacţionat.

d) definirea precisă a drepturilor de proprietate şi crearea unei pieţe pentru acestea. Poluarea reprezintă un exemplu de: a) bun public. 225. e) bun de folosinţă comună. b) subvenţionarea celor care suportă efectele externe negative. e) controlul activităţii generatoare de externalitate negativă de către stat. 226. b) reducerea preţului plătit de consumatori.224. 227. e) reprezintă înţelegerea informală în cadrul căreia firmele dominante stabilesc preţurile. c) reprezintă înţelegerea formală sau informală care determină firmele oligopoliste să încerce să trişeze. e) restrângerea drepturilor de proprietate privată. c) externalitate pozitivă. d) creşterea producţiei. d) bun privat. Internalizarea externalităţilor negative are loc prin: a) reducerea costului marginal privat. c) includerea costurilor externe în costul privat. c) aplicarea principiului “poluatorul plăteşte”. fără ca în mod obligatoriu. fiecare firmă să îşi maximizeze profitul individual. d) reprezintă înţelegerea formală sau informală care permite accesul pe piaţă şi a altor firme. Ronald Coase a propus ca soluţie a externalităţilor negative: a) aplicarea unui impozit asupra activităţii generatoare de externalitate negativă. Care din următoarele nu caracterizează situaţia oligopolului cooperant: a) reprezintă înţelegerea formală a firmelor oligopoliste în vederea reducerii producţiei şi majorării preţurilor. b) externalitate negativă. . b) reprezintă înţelegerea formală în urma căreia grupul de firme maximizează profitul total.

. 229. d) preţurile scad. În cazul unei externalităţi pozitive: a) beneficiile private sunt mai mari decât beneficiile sociale. e) beneficiile şi costurile private coincid cu beneficiile şi costurile sociale. Una din afirmaţiile de mai jos este corectă: a) salariul este plată pentru risc. În care din situaţiile menţionate salariul real creşte? a) salariul nominal este constant. b) creştere cu 10%. e) scădere cu 80%. b) salariul este venit pentru angajator. c) scădere cu 10%. e) salariul reprezintă bani economisiţi. d) costurile private sunt egale cu costurile sociale. 231. d) salariul este preţul pe piaţa muncii. iar preţurile bunurilor de consum cresc. b) beneficiile private sunt mai mici decât beneficiile sociale. c) costurile private sunt mai mari decât costurile sociale. c) salariul nu este componentă a costului. b) salariul nominal creşte mai puţin decât sporesc preţurile la bunurile de consum. iar salariul nominal scade. 230. d) creştere cu 20%.228. Indexarea salariilor cu numai 80% din creşterea preţurilor va determina următoarea modificare a salariului real atunci când preţurile se dublează: a) scădere cu 20%. c) salariul nominal scade. iar salariul nominal creşte. e) preţurile la bunurile de consum cresc. iar preţurile la bunurile de consum rămân constante.

b) creşterea ofertei şi reducerea preţului bunului respectiv. c) dividend. c) migraţiei internaţionale a forţei de muncă. d) creşterea ofertei şi a preţului bunului respectiv. d) câştigul cuvenit întreprinzătorului pentru riscul asumat. e) reducerea ofertei şi a preţului bunului respectiv.232. În profitul brut al unei firme se includ: a) salariile cuvenite lucrătorilor. Care este condiţia pentru maximizarea profitului în cazul unui producător care acţionează pe o piaţă cu concurenţă perfectă? a) costul marginal egal cu preţul pieţei. e) cheltuielile materiale. e) încasările totale egale cu profitul total. d) costurile totale egale cu încasările din vânzarea produselor. Venitul obţinut de agentul economic care îşi învesteşte capitalul în acţiuni se numeşte: a) profit. b) dobânda datorată băncii pentru capitalul împrumutat. . d) rentă. e) absenţei contractelor implicite pe piaţa forţei de muncă. c) cheltuielile efectuate cu factorii de producţie. b) costul total mediu egal cu preţul pieţei. Creşterea mai rapidă a salariilor în producţia unui anumit bun comparativ cu productivitatea muncii determină: a) îmbunătăţirea competitivităţii producţiei. 236. b) dobândă. 235. Tendinţa generală de creştere a salariului pe termen lung se datorează în principal: a) incapacităţii salariaţilor de a se organiza în sindicate. e) salariu. c) profitul marginal egal cu preţul pieţei. 233. c) reducerea ofertei şi creşterea preţului bunului respectiv. 234. b) creşterii cheltuielilor cu instruirea şi calificarea. d) refuzului generalizat de a plăti salarii de eficienţă.

. Un întreprinzător colectează profituri ca urmare a unei invenţii. preţul la vedere este 4. ceea ce înseamnă: a) un câştig de 6 milioane lei pentru cumpărător. d) dobânzi normale. 240. Profiturile colectate reprezintă: a) profituri normale în condiţii concurenţiale.500 acţiuni la un preţ de 8. b) scade cu 12. salariul real: a) creşte cu 12. La scadenţă. c) abilităţii întreprinzătorului. c) scade cu 18%. Se contractează vânzarea a 1. b) o pierdere de 6 milioane lei pentru vânzător.000 lei pe acţiune. e) o pierdere de 12 milioane lei pentru vânzător.237.000 lei pe acţiune.5%. d) un câştig de 6 milioane lei pentru vânzător.5%. d) creşte cu 18%. iar salariul nominal scade cu 10%. b) profituri temporare de monopol. 239. c) rente. 238. d) fertilităţii suprafeţelor de teren. c) un câştig de 12 milioane lei pentru vânzător. b) mărimii suprafeţei de teren aflată în exploatare. e) profituri ilegale. Renta funciară diferenţială reprezintă o consecinţă a: a) fluctuaţiei preţurilor producţiei agricole. cu scadenţă peste 6 luni. e) taxelor vamale la importul de produse agricole. e) scade cu 10%. Atunci când preţurile bunurilor de consum scad cu 20%.

244. Un teren agricol aduce o rentă anuală de 10 milioane lei.241. Un capital bănesc se triplează în trei ani la o rată a dobânzii de: a) 33. d) 40 milioane lei.5 milioane lei. d) 45 milioane lei.000 lei. 243. b) 7. 242.000 lei. e) 50 milioane lei.333%. În cazul în care rata anuală a dobânzii ar fi de 30%. obligaţiunea ar putea să fie vândută la preţul de: a) 14. În condiţiile în care rata dobânzii este de 25%.25 milioane lei.5 milioane lei. La o rată a dobânzii de 45%.225% c) 50%. e) 45.000 lei. e) 200%. un credit de 100 milioane lei pe 3 luni aduce o dobândă totală de: a) 11.800 lei în condiţiile în care rata anuală a dobânzii este 20%.5 milioane lei. e) 18. c) 12. c) 19. d) 24.25 milioane lei. terenul respectiv se vinde la un preţ de: a) 2. . b) 16.000 lei. c) 15. d) 100%. O obligaţiune aduce posesorului ei un venit anual de 4.25 milioane lei. b) 44. b) 15 milioane lei.400 lei.

d) când costul unitar scade. la un preţ dat. . 246. e) creşterea numărului de rotaţii ale capitalului se află în relaţie de acelaşi sens cu durata unei rotaţii a capitalului folosit. b) rata profitului calculată la cost este mai mare decât rata profitului calculată la cifra de afaceri. Una din afirmaţiile următoare nu este corectă: a) cine obţine profit suplimentar îl obţine şi pe cel normal. d) rata profitului calculată la cost este mai mică decât rata profitului calculată la cifra de afaceri. e) salariul real şi preţurile bunurilor de consum. b) reducerii nivelului general al preţurilor. d) viteza de rotaţie şi profit. c) când durata unei rotaţii a capitalului creşte. b) costul unitar şi profitul unitar. Rata reală a dobânzii este mai mare decât rata nominală în cazul: a) creşterii nivelului general al preţurilor. e) când numărul de rotaţii ale capitalului folosit creşte. c) atunci când viteza de rotaţie a capitalului creşte. 247. c) menţinerii neschimbate a nivelului general al preţurilor. masa profitului scade. e) reducerii inflaţiei. c) durata unei rotaţii a capitalului folosit şi profit.245. b) modificarea costului unitar se află în relaţie de acelaşi sens cu profitul unitar. masa profitului creşte. masa profitului creşte. d) accelerării inflaţiei. O relaţie de acelaşi sens există între: a) rata profitului la cost şi costul de producţie. Una din afirmaţiile următoare este adevărată: a) creşterea preţului unitar se află în relaţie de acelaşi sens cu profitul unitar. 248. viteza de rotaţie creşte.

. d) iniţiativa şi acceptarea riscului din partea întreprinzătorului. răsplăteşte: a) munca depusă de salariat într-o întreprindere. e) salariul nominal minim este fixat de către patron. cât şi un cost. 250. în esenţă.249. b) distribuirea venitului. salariul real poate să crească. b) cererea creşte mai încet decât creşte oferta. b) evoluţia salariului real este într-o relaţie inversă cu evoluţia nivelului preţurilor bunurilor de consum. c) salariul real este direct proporţional cu salariul nominal. c) plata salariului. e) preluarea unei părţi din venitul unor agenţi şi folosirea lui în sprijinul altor agenţi economici. Una din următoarele afirmaţii este falsă: a) când preţurile bunurilor de consum cresc. c) aportul managementului guvernamental la acţiuni sociale. iar cererea nu se modifică. d) serviciul unui factor de producţie. 251. c) oferta este mai mică decât cererea. 252. e) cererea scade şi oferta creşte. Împărţirea venitului obţinut între participanţii direcţi la crearea sa reprezintă: a) redistribuirea venitului. e) contribuţia posesorului de capital bănesc la activitatea economică. b) aportul posesorului pământului la activitatea economică. d) salariul este atât un venit. Proprietarul unui anumit factor de producţie este avantajat atunci când pe piaţa respectivului factor: a) cererea este mai mică decât oferta. d) oferta creşte. Profitul.

253. Când salariul real scade cu 20%, iar preţurile scad cu 5%, salariul nominal: a) scade cu 24%; b) creşte cu 18,75%; c) scade cu 18,75%; d) scade cu 16%; e) creşte cu 16%. 254. Un întreprinzător avansează 100 milioane lei într-o afacere şi obţine, conform înregistrărilor contabile, un profit de 20 milioane lei. În condiţiile unei rate a dobânzii de 25%: a) afacerea a fost profitabilă; b) întreprinzătorul a înregistrat un profit economic de 5 milioane lei; c) întreprinzătorul a înregistrat o pierdere economică de 5 milioane lei; d) costul de oportunitate pentru afacere a fost de 20 milioane lei; e) afacerea a fost mai avantajoasă decât depunerile bancare. 255. În perioada T0-T1, producţia unui agent economic creşte de 3 ori, iar numărul de lucrători cu 50%. Salariul nominal în T0 este 1.000.000 lei. Cât va fi salariul nominal în T1 ştiind că sporirea acestuia reprezintă 50% din creşterea productivităţii muncii?: a) 2.000.000 lei; b) 1.250.000 lei; c) 1.000.000 lei; d) 1.500.000 lei; e) 1.750.000 lei. 256. În T0 salariul nominal al unui individ era de 1.500.000 lei, iar preţul unei pâini de 5.000 lei. În T1, salariul nominal a crescut cu 100%, iar preţul pâinii cu 300%. Salariul real în T1 faţă de T0: a) a crescut cu 50%; b) a scăzut cu 50%; c) a rămas constant; d) a crescut cu 100%; e) a scăzut cu 100%.

257. Salariul nominal net în T0 este de 5.000.000 lei. În situaţia în care, în perioada T0-T1, creşterea salariului reprezintă 50% din creşterea productivităţii medii a muncii, care s-a dublat, salariul nominal net în T1 este: a) 5.500.000 lei; b) 10.000.000 lei; c) 7.500.000 lei; d) 7.250.000 lei; e) 10.500.000 lei. 258. O firmă previzionează pentru anul următor costuri fixe totale de 20 milioane u.m., un cost variabil mediu de 2000 u.m. şi că preţul bunului pe care-l produce va fi de 7000 u.m. În condiţiile în care firma şi-a stabilit ca obiectiv obţinerea unui profit total de 5 milioane u.m., producţia care trebuie realizată este de: a) 6.000 bucăţi; b) 4.500 bucăţi; c) 5.000 bucăţi; d) 7.500 bucăţi; e) 10.000 bucăţi. 259. În T0, rata profitului calculată la costurile totale a fost de 10%. În T1, costurile totale cresc cu 20%, iar rata profitului calculată la costurile totale creşte cu 5 puncte procentuale. Profitul în T1: a) creşte cu 280%; b) scade cu 280%; c) creşte cu 180%; d) creşte cu 80%; e) rămâne constantă.

260. Un capital se roteşte anual de 3 ori, totalul încasărilor fiind de 2 mil. u.m. corespunzător fiecărei rotaţii. Dacă rata anuală a profitului în funcţie de costul total este de 25%, nivelul anual al profitului şi costului total va fi: a) 4 mil. u.m., 1,2 mil. u.m.; b) 1,2 mil. u.m., 4,8 mil. u.m.; c) 0,4 mil. u.m., 1,6 mil. u.m.; d) 1,6 mil. u.m., 0,4 mil. u.m.; e) 1 mil. u.m., 1 mil. u.m. 261. Un credit acordat unei firme pe doi ani, în regim de dobândă compusă, cu o rată anuală de 20%, aduce o dobândă totală de 44 milioane u.m. Creditul acordat este de: a) 74 milioane u.m.; b) 144 milioane u.m.; c) 120 milioane u.m.; d) 100 milioane u.m.; e) 110 milioane u.m. 262. O bancă acordă două credite însumând 3 milioane u.m., primul pe 1 an cu o rată anuală a dobânzii de 20%, iar al doilea pe 6 luni cu o rată a dobânzii de 10%. Dobânda încasată de către bancă din primul credit este de două ori mai mare decât dobânda celui de-al doilea credit. Cele două credite sunt: a) 1,5 milioane şi, respectiv, 1,5 milioane; b) 1,25 milioane şi, respectiv, 1,75 milioane; c) 1 milion şi, respectiv, 2 milioane; d) 2 milioane şi, respectiv, 1 milion; e) 2,25 milioane şi, respectiv, 0,75 milioane.

263. profitul băncii va fi: a) 50. c) 11%.000 u. Un credit de 1 milion lei este acordat pe principiul dobânzii compuse.m. e) 10%.000 u.m. d) 100%. Dacă banca suportă cheltuieli generale de funcţionare de 30.000 u. O bancă primeşte sub formă de depozite suma de 3 mil. u. 265. pe o perioadă de 1 an cu o rată nominală a dobânzii de 20%. tot pe doi ani. c) 327. b) 12%. e) 0. d) 60.000 u. rata dobânzii fiind de 12%. este: a) 13%.m. c) 1%.. ce aduce aceeaşi dobândă. rata reală a dobânzii este: a) 20%. rata dobânzii la depozite fiind de 10%. d) 10. banca acordă împrumuturi. cu o rată anuală a dobânzii de 10%.. 264.m.m. Un agent economic contractează un credit bancar de 100 milioane u. e) 30.. pe termen de un an.m. b) 330. În condiţiile în care în acel an rata inflaţiei a fost de 10%. Pe baza acestor sume.5%.. Rata dobânzii. b) 10%..m.1%.. pe principiul dobânzii simple. . pe o durată de doi ani.000 u.000 u.m.

000 bucăţi.5. masa monetară în T1 este: a) 2.. d) nu se modifică. d) creşte cu 2800 miliarde u. iar venitul cu 20%. Atunci. dacă intră în ţară 100 milioane de dolari şi ies 80 milioane de dolari.300 miliarde u.m.. În T0 masa monetară este de 2. e) 700. Cantitatea cerută în t1 va fi de: a) 1..100 miliarde u.050. c) scade cu 3500 miliarde u.m.000 miliarde u. d) 850.m. iar celelalte condiţii nu se modifică..000 bucăţi. b) scade cu 25%.000 bucăţi. În condiţiile în care.m. atunci masa monetară în circulaţie: a) scade cu 680 miliarde u. În t0... iar coeficientul de elasticitate al cererii în funcţie de preţ este 1.000. e) 2.500 miliarde u.000. c) 950.m.000 bucăţi. b) 1. În perioada T0-T1.m. cantitatea cumpărată dintr-un bun X este de 1.m.266.000 lei la 1 dolar. c) 2. 269.m. e) scade cu 80%.000 bucăţi.m. d) 2.. La un curs de schimb de 34.000 bucăţi. .5 şi în funcţie de venit 0. e) scade cu 1700 miliarde u. b) 2. b) creşte cu 680 miliarde u. puterea de cumpărare a monedei: a) scade cu 20%. sistemul bancar acordă credite de 450 miliarde u. iar credite de 250 miliarde u. Dacă preţurile cunosc o creştere generalizată de 25%. în intervalul t0-t1 preţul bunului creşte cu 10%. 268. 267.m.000 miliarde u.m.33%.m.m. c) creşte cu 33.200 miliarde u.. ajung la scadenţă şi trebuie rambursate către bănci.

Volumul valoric al tranzacţiilor este 200.000 u. c) rămâne la acelaşi nivel. b) între 15% şi 25%. e) este întotdeauna egală cu rata inflaţiei.000 u.m. c) rămâne constantă.000 u. Masa monetară în circulaţie este: a) 14. Rata dobânzii de echilibru pe piaţa monetară este: a) mai mică de 15%.m. la o rată anuală a dobânzii de 15% există un exces de cerere fonduri de împrumut în timp ce la o rată anuală a dobânzii de 25% apare un exces de ofertă fonduri de împrumut.. iar viteza de rotaţie a monedei este de 10.000 u.m. 272.270. e) ajunge la zero. c) mai mare de 25%. d) 140. În condiţiile existenţei unui exces de cerere de fonduri de împrumut pe piaţa monetară.000 u. În situaţia în care cererea de fonduri de împrumut creşte mai rapid faţă de oferta de fonduri de împrumut.m. c) 10.m. 273. d) este zero.000 u. rata dobânzii are tendinţa de a: a) scădea.. b) scade. e) 98. . b) 20..m. rata dobânzii de echilibru pe piaţa monetară: a) creşte. b) creşte. d) egala întotdeauna rata inflaţiei. 271.. d) întotdeauna egală cu rata inflaţiei. Pe piaţa monetară. e) zero.

276. e) este întotdeauna la fel de riscant ca efectuarea unui depozit bancar. 275. b) 15% şi respectiv 10. d) este întotdeauna mai puţin riscant decât efectuarea unui depozit bancar. c) neutru. e) 25% şi respectiv 10. unde d’ reprezintă rata dobânzii. e) câştigă 30000 lei. b) pierde 10000 lei. . lei) sunt: a) 15% şi respectiv 8. agentul economic: a) câştigă 20000 lei. La începutul anului n+1. c) 10% şi respectiv 8. d) 10% şi respectiv 10. În urma acestei speculaţii. b) dezavantajos. d) pierde 20000 lei. La începutul anului n un agent economic cumpără 100 acţiuni X la un curs de 25000 lei/acţiune. După un an. În condiţiile în care rata medie a dobânzii la efectuarea de depozite bancare este de 30% pe an. El deschide un cont la o societate de investiţii financiare şi dă ordin de cumpărare a 10000 acţiuni la cursul de 10000 lei/acţiune. La echilibru. Pe piaţa monetară cererea şi oferta de fonduri de împrumut sunt Cm=10-20d’ şi Om=5+30d’. rata dobânzii şi mărimea fondurilor de împrumut (în mii mld. el primeşte dividend în valoare de 300 lei/acţiune şi apoi vinde acţiunea la un curs de 24800 lei/acţiune. Un agent economic deţine un capital de 100 milioane lei. agentul economic dă ordin de vânzare a celor 10000 acţiuni la cursul de 12000 lei/acţiune.274. c) câştigă 10000 lei. putem afirma că plasamentul financiar al agentului economic este: a) avantajos.

e) rămâne constant şi respectiv. e) (Cursul acţiunii / Dividend) x 100. b) (Cursul acţiunii / Cupon) x 100. creşte. d) pierde 2 milioane lei. rămâne constantă. d) creşte şi respectiv. Un agent economic cumpără o obligaţiune la valoarea nominală de 5 milioane lei. În urma acestei tranzacţii. Pe piaţa financiară secundară. cererea de acţiuni X creşte în aceeaşi proporţie cu oferta de acţiuni X. Randamentul unei acţiuni se calculează potrivit formulei: a) (Cupon / Cursul acţiunii) x 100. creşte. 280. b) cresc. După 1 an. agentul economic: a) câştigă 1 milion lei.277. cursul şi cantitatea de acţiuni tranzacţionată: a) scade şi respectiv. agentul economic încasează cuponul în valoare de 1 milion lei şi vinde obligaţiunea la un curs de 4 milioane lei. d) (Cursul acţiunii / Rata dobânzii) x 100. cursul şi cantitatea de acţiuni tranzacţionată: a) cresc. În condiţii de echilibru pe piaţa acţiunii X. nici nu pierde. . rămâne constantă. e) pierde 2 milioane lei. e) scade şi respectiv. 278. Pe piaţa financiară secundară. d) scad. cererea de acţiuni X creşte mai mult decât oferta de acţiuni X. b) scade şi respectiv. creşte. c) nici nu câştigă. c) scad. c) (Dividend / Cursul acţiunii) x 100. c) scade şi respectiv. În condiţii de echilibru pe piaţa acţiunii X. scade. 279. b) pierde 1 milion lei.

b) dreptul de vot în adunarea generală. în timp ce venitul obligaţiunii este variabil. c) acţiunea aduce un venit fix. c) dreptul de a primi dividende. Între drepturile pe care le conferă acţiunea posesorului acesteia nu se include: a) dreptul de a participa la adunarea generală a acţionarilor. e) instrumente ale politicii monetare. Care dintre afirmaţiile următoare este falsă? a) acţiunea este un titlu de proprietate. d) titluri de proprietate. c) titluri de credit. 284. în timp ca obligaţiunea este un titlu de credit. Acţiunile sunt: a) emise de administraţia publică centrală pentru finanţarea deficitului bugetului de stat. atunci: a) datoriile societăţii comerciale cresc. în timp ce existenţa obligaţiunii este limitată la termenul de scadenţă. b) emise de administraţiile publice locale pentru finanţarea deficitelor bugetelor locale. Dacă o societate comercială emite acţiuni noi. . d) dreptul de a încasa dobânzi. în timp ce venitul obligaţiunii este dobânda. b) datoriile societăţii comerciale se reduc. c) capitalul social creşte. d) gradul de risc este mai ridicat pentru acţiuni decât pentru obligaţiuni.281. 282. b) venitul acţiunii este dividendul. e) acţiunea există atât timp cât societatea respectivă funcţionează. e) dreptul de a obţine o parte din capitalul societăţii în cazul în care aceasta este lichidată. 283. d) capitalul social se reduce. e) disponibilităţile băneşti ale societăţii comerciale se reduc.

c) randamentul acţiunilor este mai mare decât rata cuponului obligaţiunilor. b) datoriile societăţii comerciale se reduc. b) datoriile sale se reduc. Pentru o societate comercială. b) investitorii se orientează către obligaţiuni. d) randamentul acţiunilor este mai mic decât rata cuponului obligaţiunilor. Dacă o persoană cumpără o obligaţiune din economiile proprii. 288. atunci: a) investitorii se orientează către acţiuni. atunci: a) datoriile societăţii comerciale cresc. e) averea sa se reduce.285. 287. Dacă gradul de risc este mai mare pentru acţiuni decât pentru obligaţiuni. d) acţionar. b) creditor. c) proprietar. posesorul unei obligaţiuni emise de către aceasta este: a) debitor. e) disponibilităţile băneşti ale societăţii comerciale se reduc. 286. d) capitalul social se reduce. Dacă o societate comercială emite obligaţiuni noi. c) capitalul social creşte. d) activele persoanei se reduc. e) asociat. . atunci: a) datoriile sale cresc. c) activele persoanei respective cresc. e) piaţa acţiunilor este de tip „bear”.

Pe piaţa financiară primară: a) se tranzacţionează emisiuni noi de titluri. d) cursul titlurilor este fix. e) posesorii titlurilor se pot manifesta în calitate de vânzători. b) sunt speculatori „bull”. fără intermediar. c) titlurile se vând şi se cumpără la valoarea lor nominală. c) mizează pe scăderea cursului titlurilor. b) sunt speculatori „bear”. c) mizează pe scăderea cursului titlurilor. Pe piaţa financiară secundară: a) se tranzacţionează emisiuni noi de titluri. e) câştigă în cazul în care cursul titlurilor creşte. Vânzătorii de titluri pe piaţa financiară secundară: a) sunt speculatori „à la hausse”. 293. d) un procent din profitul brut. între cumpărători şi vânzători. Deţinătorul unei acţiuni încasează la sfârşitul anului dividende. . c) tranzacţiile se derulează la bursă. 292.289. d) mizează pe creşterea cursului titlurilor. c) un procent din profitul admis. 291. e) cursul titlurilor nu se negociază. 290. d) tranzacţiile au loc. în general. Cumpărătorii de titluri pe piaţa financiară secundară: a) sunt speculatori „à la baisse”. e) câştigă în cazul în care cursul titlurilor scade. b) salariul colectiv. reprezentând de fapt: a) salariul social. b) se tranzacţionează titluri emise anterior. e) un procent din impozitul pe profit. b) se tranzacţionează titluri emise anterior. direct. d) mizează pe creşterea cursului titlurilor.

e) ambii participanţi pot să câştige. 295. Care din următoarele este un drept patrimonial ce revine deţinătorului de acţiuni într-o societate comercială? a) dreptul de a fi informat în legătură cu situaţia financiară a firmei. d) strategia „à la hausse” este întotdeauna în avantajul cumpărătorului. b) cumpărătorul este un speculator „bull”. 297. e) obţinerea unui împrumut bancar.294. una din următoarele afirmaţii este falsă: a) vânzătorul este un speculator „bear”. d) piaţa financiară primară creează situaţii dezavantajoase pentru emitenţi faţă de piaţa financiară secundară. spre deosebire de piaţa financiară primară. b) dreptul de a vota în cadrul adunării generale a acţionarilor. c) strategia „à la baisse” înseamnă miza pe reducerea preţului titlului de valoare. d) constituirea unui depozit bancar. c) ofertă publică de negociere. e) piaţa financiară secundară se caracterizează prin existenţa unui preţ ferm al acţiunilor. b) ofertă publică de vânzare. În cadrul operaţiunilor la termen. e) dreptul de a participa la gestiunea firmei. Dobândirea pachetului acţiunilor de control la o societate comercială are loc prin: a) ofertă publică de cumpărare. 296. Care din următoarele afirmaţii este corectă cu privire la piaţa financiară? a) piaţa financiară primară este intermediată de bănci. b) piaţa financiară secundară este intermediată de bănci. . c) piaţa financiară secundară funcţionează numai în economiile de piaţă dezvoltate. c) dreptul de a alege consiliul de administraţie al societăţii. d) dreptul de a obţine o cotă parte din capitalul firmei la lichidarea acesteia.

iar vânzătorii de titluri câştigă. cât şi vânzătorii de titluri câştigă. e) cursul titlurilor are o tendinţă de scădere. atunci: a) cursul titlurilor creşte. atunci: a) cursul titlurilor creşte. 299. d) cursul titlurilor scade. c) cursul titlurilor scade. iar vânzătorii de titluri câştigă. e) atât cumpărătorii. d) cursul titlurilor scade. cât şi vânzătorii de titluri câştigă. b) cursul titlurilor creşte. iar cumpărătorii de titluri câştigă. 300. d) cursul titlurilor scade. b) cursul titlurilor creşte. deoarece: a) cumpărătorii câştigă în detrimentul vânzătorilor. iar vânzătorii de titluri câştigă. d) cursul titlurilor scade. iar vânzătorii de titluri câştigă. e) atât cumpărătorii. b) cursul titlurilor creşte. iar vânzătorii de titluri câştigă. Dacă rata dobânzii creşte. 302. b) cursul titlurilor creşte. atunci: a) cursul titlurilor creşte. Dacă se anticipează o evoluţie pozitivă a economiei. e) atât cumpărătorii. c) cursul titlurilor scade. iar cumpărătorii de titluri câştigă. iar cumpărătorii de titluri câştigă. speculative. Dacă rata dobânzii se reduce. e) atât cumpărătorii. c) cursul titlurilor scade.298. iar cumpărătorii de titluri câştigă. b) vânzătorii câştigă în detrimentul cumpărătorilor. iar vânzătorii de titluri câştigă. c) una din părţile tranzacţiei câştigă în detrimentul celeilalte. cât şi vânzătorii de titluri câştigă. 301. Dacă se anticipează accelerarea inflaţiei. în general. iar cumpărătorii de titluri câştigă. c) cursul titlurilor scade. iar cumpărătorii de titluri câştigă. Tranzacţiile la bursa de valori sunt. iar cumpărătorii de titluri câştigă. iar vânzătorii de titluri câştigă. . d) cursul titlurilor are o tendinţă de creştere. iar vânzătorii de titluri câştigă. iar cumpărătorii de titluri câştigă. cât şi vânzătorii de titluri câştigă. atunci: a) cursul titlurilor creşte.

c) masa monetară este egală cu produsul intern brut nominal. Bursa se apropie de modelul pieţei cu: a) concurenţă perfectă. atunci masa monetară este dublul produsului intern brut nominal. Care dintre afirmaţiile următoare privind bursa este falsă? a) bursa favorizează procesul de concentrare a puterii economice. b) se manifestă tendinţe de deflaţie. d) oligopol. b) produsul intern brut nominal este întotdeauna dublul masei monetare. . c) bursa asigură mobilitatea capitalurilor. Produsul intern brut efectiv este mai mare decât cel potenţial. e) concurenţă imperfectă. e) dacă masa monetară este o treime din produsul intern brut nominal. b) bursa este un barometru al stării economiei. 304. c) monopol. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată? a) dacă viteza de circulaţie a banilor este supraunitară. atunci produsul intern brut nominal este mai mare decât masa monetară. d) dacă viteza de circulaţie a banilor este egală cu 2.303. 306.33. d) rata şomajului este mai mare decât rata naturală a şomajului. atunci viteza de circulaţie a banilor este 0. e) rata şomajului este mai mică decât rata naturală a şomajului. c) se manifestă tendinţe de dezinflaţie. 305. d) bursa este o piaţă financiară primară. b) concurenţă monopolistică. e) bursa se apropie de modelul pieţei cu concurenţă perfectă. În aceste condiţii: a) inflaţia se reduce.

Consumul populaţiei a reprezentat 80% din produsul intern brut. c) consumul colectiv. consumul guvernamental 6%. 309. b) exportul net. iar investiţiile 22%. e) variaţia stocurilor. reprezentând 8% din produsul intern brut. b) conform metodei de producţie. Calculul produsului intern brut după metoda cheltuielilor nu ia în considerare: a) indemnizaţiile de şomaj. În aceste condiţii: a) exportul a fost mai mare decât importul cu 8 puncte procentuale din produsul intern brut. cumulat.307. e) pentru evitarea dublei înregistrări. excedentare. . 308. d) exportul net a fost nul. c) conform metodei cheltuielilor. b) exportul a fost mai mic decât importul cu 8 puncte procentuale din produsul intern brut. e) balanţa comercială şi balanţa serviciilor au fost. c) exportul net a fost pozitiv. Excedentul brut de exploatare se utilizează în determinarea produsului intern brut: a) conform metodei veniturilor. d) consumul individual. d) pentru calculul consumului intermediar.

d) produsul intern brut real va fi egal cu produsul intern brut nominal. b) rata inflaţiei. c) produsul intern brut real va creşte în acelaşi ritm cu produsul intern brut nominal. generat de incertitudinea veniturilor viitoare. Ce tranzacţii generatoare de bunuri şi servicii nu sunt luate în calcul la determinarea PIB: a) deţinerea unui al doilea serviciu. . Nu reprezintă un mobil ce determină indivizii să reducă cheltuielile curente pentru consum? a) reducerea veniturilor. b) creşterea preţurilor. În perioadele în care se înregistrează o reducere generalizată a preţurilor: a) produsul intern brut real va creşte mai încet decât produsul intern brut nominal. d) primirea de bacşişuri nedeclarate integral. c) rata rentabilităţii.310. e) nu se poate face o generalizare corectă privind evoluţia produsului intern brut real şi a produsului intern brut nominal. e) dorinţa de a economisi pentru generaţiile viitoare. nedeclarat. 312. e) costul unitar cu forţa de muncă. b) produsul intern brut real va creşte mai repede decât produsul intern brut nominal. d) rata şomajului. b) jocurile ilegale de noroc. c) munca prestată de imigranţii ilegali. e) toate cele de mai sus. 313. 311. c) spiritul de prevedere. d) preferinţa pentru lichiditate. Creşterea investiţiilor este în relaţie de acelaşi sens cu: a) rata dobânzii.

iar rata consumului se măreşte de la 60% la 70%. respectiv cu 1.m. b) scad cu 800 u.m. d) investiţiile brute sunt mai mici decât amortizarea. d) 75.m. iar investiţiile de ecuaţia I = 50 .m. Funcţia de consum într-o economie este descrisă prin următoarea ecuaţie C=100+0. economiile: a) nu se modifică. Atunci când investiţiile nete sunt nule: a) investiţiile s-au realizat în perioada anterioară.5Y. Funcţia de consum într-o economie este descrisă de următoarea ecuaţie C = 100 + 0. c) cresc cu 800 u. c) 500. d) 150. c) investiţiile brute sunt mai mari decât amortizarea. Dacă investiţiile sunt I=50.33. 315.m. u. 316.. e) scad cu 200 u.000 mld. c) 133. nivelul de echilibru al venitului este: a) 300. e) 50. 317. b) 100. b) stocul de capital rămâne constant. e) productivitatea capitalului se reduce. e) 0. Nivelul de echilibru al venitului Y este: a) 100. Atunci când veniturile cresc de 2 ori. d) cresc cu 200 u.7 ⋅ Y . .314.... b) 50.

d) economiile populaţiei sunt 40 miliarde lei.4. Conform teoriei keynesiene. b) ponderea consumului în venit se reduce. 320. c) averea.88. e) rata dobânzii. Consumul populaţiei este 380 miliarde lei.2. atunci înclinaţia marginală spre economisire este: a) unitară. din care creşterea consumului reprezintă 80%. d) creşterea absolută a consumului este mai mare decât creşterea absolută a venitului. d) 0. Veniturile brute ale populaţiei sunt 630 miliarde lei. 321.8.90. .318. e) consumul absoarbe integral creşterea venitului. c) 0. b) venitul curent.116. atunci: a) ponderea consumului în venit creşte. c) creşterea absolută a economiilor este mai mare decât creşterea absolută a venitului. Datele anterioare arată că: a) veniturile disponibile ale populaţiei sunt 420 miliarde lei. b) 0. 319. Impozitele directe plătite de populaţie se ridică la 200 miliarde lei. d) creşterea economică. Dacă venitul disponibil creşte cu 80000 lei. e) nulă. Dacă venitul creşte. b) înclinaţia marginală spre consum este 0. c) înclinaţia medie spre consum este 0. e) înclinaţia medie spre economisire este 0. principalul factor de care depinde consumul este: a) venitul permanent.

iar consumul guvernamental 10% atunci consumul populaţiei este de: a) 25% din produsul intern brut. d) renta. c) se referă la fluctuaţiile producţiei în jurul unui trend ascendent. c) ratele înalte ale dobânzii. b) 35% din produsul intern brut. Care dintre următoarele elemente descurajează investiţiile? a) ratele înalte de economisire. e) 90% din produsul intern brut. c) 70% din produsul intern brut. b) se referă la trendul ascendent al produsului intern brut real pe locuitor. . b) creşterea profiturilor. e) progresul tehnic. Dacă investiţiile brute reprezintă 25% din produsul intern brut. d) se caracterizează prin devansarea creşterii produsului intern brut real de către creşterea populaţiei. c) capitalul. 325. Exportul este mai mic decât importul cu 5 puncte procentuale din produsul intern brut. Reziduul Solow relevă contribuţia la creşterea economică a următorului factor: a) munca. e) creşterea economică. b) pământul.322. d) 75% din produsul intern brut. d) impozitarea redusă a profitului. Creşterea economică: a) este un fenomen pe termen scurt. 323. 324. e) se măsoară prin intermediul produsului intern brut nominal pe locuitor.

d) pozitivă şi sănătoasă.5%. iar populaţia scade cu 0. atunci PIB-ul real pe locuitor creşte cu: a) 4. d) inflaţionistă. b) în mod necesar. atunci creşterea economică este: a) în mod necesar.25% 327. 329. c) neinflaţionistă. sănătoasă. la începutul anului 2002. e) 10. d) cu 2%.04%. producţia va fi mai mare decât cea de la începutul anului 2000: a) cu 4%. e) cu 5%. atunci. b) 5%: c) 5. nesănătoasă. Dacă produsului intern brut real creşte cu 5%.326. În condiţiile în care rata de creştere a PIB este a fost în anii 2000 şi 2001 de 2%. e) pozitivă. . c) zero. b) cu 4. atunci creşterea economică este: a) inflaţionistă. iar rata inflaţiei este de 15%. e) exclusiv nominală. b) neinflaţionistă. 328. Dacă ritmul produsului intern brut pe locuitor este de 5%.5%.5%. c) cu 1%. Dacă produsul intern brut real creşte în acelaşi ritm cu populaţia. d) 10%. dar nesănătoasă.

c) este un concept mai cuprinzător decât dezvoltarea economică. 332. de modul specific de evoluţie a: a) producţiei. e) veniturilor factorilor de producţie. c) presupune creşterea economică şi progresul economic. b) se referă la laturile calitative ale dezvoltării economice. d) este o premisă a progresului economic. . Dezvoltarea economică: a) este sinonimă cu progresul economic.330. e) reprezintă fluctuaţiile activităţii economice în jurul unui trend ascendent. e) se referă cu precădere la latura cantitativă a activităţii economice. b) nivelului general al preţurilor. Ciclicitatea economică este determinată. Dezvoltarea economică durabilă: a) răspunde exigenţelor prezentului în detrimentul trebuinţelor viitoare. d) reprezintă trendul ascendent al producţiei. d) pune accentul pe creşterea economică în detrimentul protecţiei mediului înconjurător. c) ocupării forţei de muncă. 331. e) este o premisă a creşterii economice. în ultimă instanţă. d) randamentului utilizării factorilor de producţie. b) răspunde trebuinţelor viitoare în detrimentul exigenţelor prezentului. Progresul economic: a) se referă la laturile cantitative ale dezvoltării economice. 333. c) reconciliază dezvoltarea economică şi exigenţele mediului înconjurător. b) este sinonimă cu creşterea economică.

c) diminuarea dezechilibrelor economice. c) scad investiţiile. c) un fenomen întâmplător. . 338. e) evoluţia producţiei în ritm constant. 336. b) rata şomajului se reduce. c) cursul titlurilor de valoare se reduce. În cadrul fazei de contracţie a ciclului economic: a) producţia creşte. Ciclurile economice reprezintă: a) trendul ascendent al producţiei. Ciclurile economice: a) se succed conform unui model general unic. b) au durate şi amplitudini neregulate.334. e) piaţa titlurilor de valoare este de tip „bull”. e) scad investiţiile. Expansiunea este frânată de: a) creşterea productivităţii. d) oportunităţile de afaceri se reduc. 335. În cadrul fazei de expansiune a ciclului economic: a) producţia se reduce. e) se manifestă în jurul unui trend descrescător al producţiei. b) fluctuaţiile producţiei în jurul unui trend ascendent. d) o formă anormală de evoluţie a activităţii economice. b) creşterea ratei profitului. 337. d) reducerea eficienţei factorilor de producţie. d) nu pot fi atenuate prin măsuri de politică economică. d) afacerile devin prospere. b) creşte gradul de ocupare a forţei de muncă. e) reducerea semnificativă a stocurilor din economie. c) reprezintă o formă anormală a activităţii economice.

341. 343. e) mărirea deficitului bugetar. c) mărirea impozitelor. e) creşterea ratelor dobânzii. c) reducerea fiscalităţii. e) creşterea ratelor dobânzii. d) procesul de progres reversibil al producţiei. Politica monetară adecvată în cazul unei expansiuni prelungite constă în: a) majorarea impozitelor. c) mărirea deficitului bugetar. Criza economică marchează: a) trecerea de la expansiunea economică la recesiune. d) emisiune monetară suplimentară. b) creşterea ratelor dobânzii. 340. b) începutul fazei de expansiune economică. În cazul unei expansiuni economice prelungite se recomandă: a) expansiunea monetară.339. d) creşterea cheltuielilor bugetare. b) creşterea cheltuielilor bugetare. În cazul unei recesiuni severe se recomandă: a) controlul mai riguros al masei monetare. . d) emisiune monetară suplimentară. 342. c) controlul deficitului bugetar. b) reducerea ratelor dobânzii. Politica fiscală adecvată în cazul unei expansiuni prelungite constă în: a) majorarea impozitelor. c) procesul ireversibil de declin al producţiei. b) reducerea cheltuielilor bugetare. e) scăderea achiziţiilor de stat. e) amplificarea potenţialului de eficienţă a factorilor de producţie. d) reducerea cheltuielilor bugetare.

344. Modelul de creştere economică al lui Robert Solow: a) dezvoltă ipotezele teoriei lui J. M. Keynes; b) aparţine teoriei neoclasice; c) verifică existenţa compatibilităţii dintre creştere şi ciclicitate economică; d) analizează economia pe termen scurt; e) testează consecinţele macroeconomice ale modificării cursului de schimb. 345. PIB în termeni nominali: a) se exprimă în preţuri constante; b) poate să fie egal cu PIB în termeni reali; c) nu reflectă influenţa modificării preţurilor; d) este egal cu PNB în termeni reali; e) este întotdeauna mai mic decât PIB în termeni reali. 346. Raportul între PIB în termeni nominali şi acelaşi PIB în termeni reali exprimă: a) creşterea reală a producţiei; b) evoluţia preţurilor bunurilor finale; c) caracterul extensiv sau intensiv al creşterii economice; d) indicele de creştere al venitului naţional; e) dinamica exportului net. 347. Fie o funcţie de producţie la nivel macroeconomic de forma Y = A ⋅F(K,L) , unde Y este produsul intern brut, A cuantifică productivitatea factorilor, K reprezintă capitalul, iar L este forţa de muncă. Dacă în anul 2003 faţă de anul anterior, forţa de muncă şi capitalul rămân neschimbate, atunci se poate anticipa că: a) produsul intern brut din anul 2003 va fi egal cu zero; b) produsul intern brut din anul 2003 va fi egal cu cel din anul 2002; c) produsul intern brut din anul 2003 va fi mai redus decât cel din anul 2002; d) creşterea economică din anul 2003 va fi determinată de productivitatea factorilor; e) economia va intra în recesiune.

348. Dacă rata de creştere a produsului intern brut este de 5%, iar populaţia se reduce cu 0,5%, atunci rata de creştere a produsului intern brut pe locuitor este de: a) 4,5%; b) 5,5%; c) 10,5%; d) 104,5%; e) 105,5%. 349. Ciclul Juglar mai este cunoscut şi sub denumirea de: a) ciclul secular; b) ciclul sezonier; c) ciclul Kondratieff; d) ciclul decenal; e) ciclul scurt. 350. John Maynard Keynes a arătat că: a) economia tinde automat către ocuparea deplină a mâinii de lucru; b) dacă există şomaj, atunci există şi inflaţie; c) economia poate fi în echilibru cu subocupare; d) rata dobânzii nu este importantă; e) piaţa muncii este perfect concurenţială. 351. Care dintre măsurile menţionate mai jos este necesară în condiţii de recesiune prelungită? a) creşterea cotei obligatorii a rezervelor băncilor comerciale; b) creşterea impozitelor; c) scăderea ratei dobânzii; d) scăderea cheltuielilor bugetare; e) controlul preţurilor. 352. În condiţii de expansiune economică, în mod normal, are tendinţă de creştere: a) rata şomajului; b) numărul falimentelor; c) indicele preţurilor; d) datoria publică; e) cursul de schimb.

353. Monetariştii: a) sunt adepţii stimulării economiei printr-o politică monetară expansionistă; b) afirmă că intervenţiile guvernamentale reduc stabilitatea economiei; c) consideră că economiile concurenţiale sunt prin natura lor instabile; d) consideră că economiile capitaliste contemporane nu sunt concurenţiale; e) afirmă că modificarea masei monetare influenţează creşterea economică doar pe termen lung. 354. Principiul acceleratorului exprimă efectul: a) modificării investiţiilor asupra venitului; b) modificării consumului guvernamental asupra venitului; c) modificării venitului asupra investiţiilor; d) modificării venitului asupra cererii de bani; e) modificării impozitelor asupra venitului. 355. În faza de expansiune a ciclului economic: a) cererea de bani se reduce, iar ratele dobânzii cresc; b) cererea de bani se reduce, iar ratele dobânzii se reduc de asemenea; c) cererea de bani creşte, iar ratele dobânzii cresc de asemenea; d) cererea de bani creşte, iar ratele dobânzii se reduc; e) nici cererea de bani şi nici ratele dobânzii nu se modifică. 356. Produsul intern brut efectiv este mai mic decât cel potenţial. Pentru creşterea produsului intern brut la nivelul său potenţial, teoria lui J. M. Keynes recomandă: a) creşterea cotei rezervelor obligatorii ale băncilor comerciale; b) reducerea impozitelor; c) creşterea ratei dobânzii; d) reducerea cheltuielilor guvernamentale; e) diminuarea deficitului bugetar.

360. Putem spune că cererea de muncă este: a) elastică pe termen scurt. . c) negativă. d) are pantă pozitivă. c) efectele de substituţie şi de venit au acelaşi sens. d) efectul de substituţie devine mai important pe termen lung. perfect inelastică pe termen lung. e) −∞ . Curba ofertei individuale de forţă de muncă este cotită. e) este crescătoare. atunci efectul de substituţie este dominant. elastică pe termen lung. b) inelastică pe termen scurt. 358. e) perfect inelastică pe termen scurt.357. d) perfect elastică pe termen scurt. b) este perfect inelastică. Dacă efectul de venit este mai puternic decât efectul de substituţie. Atunci când efectul de substituţie domină efectul de venit. 359. inelastică pe termen lung. d) +∞. atunci efectul de venit este dominant. indicând faptul că: a) dacă salariul este ridicat. c) cu elasticitate unitară atât pe termen scurt cât şi pe termen lung. c) are pantă negativă. e) efectul de venit devine mai important pe termen lung. perfect elastică pe termen lung. atunci oferta individuală de muncă: a) este perfect elastică. elasticitatea ofertei individuale de muncă în raport cu salariul este: a) pozitivă. b) dacă salariul este ridicat. b) nulă.

362. d) 64% din produsul intern brut. Exportul este mai mic decât importul cu 8 puncte procentuale din produsul intern brut. În acest domeniu. e) 108% din produsul intern brut. Dacă investiţiile brute reprezintă 15% din produsul intern brut. Salariul şi numărul de lucrători angajaţi la nivelul de echilibru: a) cresc. e) VN.361. scade. Într-o economie închisă. La un moment dat. e) fie întotdeauna într-o relaţie inversă cu productivitatea muncii. b) scadă. d) scade şi respectiv. 363. consumul personal de bunuri şi servicii plus consumul de stat de bunuri şi servicii plus investiţiile brute reprezintă: a) PGB. Pe piaţa muncii. d) fie egal cu zero. pe piaţa muncii există exces de ofertă de forţă de muncă în domeniul informatic. salariul are tendinţa să: a) crească. . creşte. d) PIB. c) 80% din produsul intern brut. c) rămână constant. b) PIN. b) scad. c) creşte şi respectiv. iar consumul guvernamental 13% atunci consumul populaţiei este de: a) 26% din produsul intern brut. cererea de forţă de muncă scade mai mult decât creşte oferta de forţă de muncă. e) rămân constante. c) VPM. b) 36% din produsul intern brut. 364.

e) caracterul extensiv al economiei. Dacă cererea de muncă creşte. b) casnice.365. c) salariul în cea mai avantajoasă utilizare alternativă. c) reducerea gradului de ocupare. O persoană care tocmai a absolvit facultatea şi nu şi-a găsit încă un loc de muncă face parte din următoarea categorie de şomaj: a) voluntar. e) realizate de studenţi şi elevi. d) reducerea natalităţii. b) salariul în utilizarea curentă. b) creşterea numărului locurilor de muncă. e) cheltuielile pentru pregătirea profesională a forţei de muncă. c) realizate de salariaţi. d) productivitatea marginală a muncii. d) salariul de echilibru este permanent stabil. Amplificarea excedentului ofertei de muncă faţă de cererea de muncă este influenţată de: a) creşterea productivităţii muncii. 367. salariul creşte deoarece: a) la vechiul nivel de echilibru al salariului există un exces de ofertă. c) salariul de echilibru este determinat de ofertă. e) la vechiul nivel de echilibru al salariului există un exces de cerere. d) realizate de nesalariaţi. e) de discontinuitate. b) fricţional. c) structural. Costul de oportunitate pentru factorul muncă reprezintă: a) utilitatea acestui factor. . 366. 368. b) salariul de echilibru este determinat de cerere. 369. d) tehnologic. Activităţile care fac obiectul cererii şi ofertei de muncă sunt: a) realizate de toţi cei care lucrează.

370. Raportul dintre numărul şomerilor şi populaţia ocupată este de 1 la 4. rata şomajului calculată la populaţia activă este: a) 25%. Populaţia în afara limitelor pentru vârsta de muncă este de 10 milioane persoane. Şomajul natural descrie acel nivel al şomajului la care: a) producţia economiei corespunde nivelului potenţial.5 milioane persoane. 15%. cererea de muncă fiind mai mare decât oferta.3 milioane. d) şomajul structural este nul. c) şomajul fricţional este nul. e) şomajul tehnologic este nul.5 milioane.5 milioane. Şomajul se referă la: a) un dezechilibru economic. 371. indiferent dacă solicitanţii au sau nu un loc de muncă.5 milioane. c) 1. b) 20%. Populaţia în vârstă de muncă. Ştiind că populaţia activă cuprinde şomerii şi populaţia ocupată.8 milioane persoane. 373. 23%.73%. este de 0. studenţii şi militarii în termen însumează 0. b) un deficit de forţă de muncă. 20%. e) 15%. atunci numărul şomerilor şi rata şomajului calculată în raport cu populaţia activă sunt: a) 2.2 milioane persoane. 21.3 milioane. d) 1. b) are loc accelerarea inflaţiei. elevii. c) o stare pozitivă a economiei. 13. e) satisfacerea cererilor de angajare. . c) 30%. e) 2. Dacă populaţia ocupată este de 10 milioane persoane. Persoanele casnice. 372. dar inaptă. b) 2. d) neasigurarea locurilor de muncă pentru o parte din populaţia activă disponibilă. Populaţia totală este de 22.04%. d) 8%.

modificarea structurii economiei pe activităţi se reflectă în: a) şomajul ciclic.374. d) nu intră în populaţia activă disponibilă. e) creşterea resurselor de forţă de muncă. e) numărul şomerilor şi populaţia activă. e) piaţa muncii este în echilibru. d) există exces de cerere pe piaţa muncii. Elevii şi studenţii în vârstă de muncă şi apţi de muncă nu sunt luaţi în considerare în determinarea şomajului deoarece: a) nu au timp pentru a munci. b) cererea este mai mică decât oferta pe piaţa muncii. Biroul Internaţional al Muncii nu ia în considerare: a) persoanele apte de muncă. b) populaţia ocupată şi populaţia totală. c) primesc bani de la familiile lor. Din perspectiva pieţei muncii. Şomajul apare atunci când: a) cererea este mai mare decât oferta pe piaţa muncii. 378. e) nu reprezintă resurse de muncă. c) persoanele care nu muncesc. 377. c) cererea este egală cu oferta pe piaţa muncii. 375. 376. e) persoanele care nu caută un loc de muncă. d) numărul şomerilor şi populaţia totală. c) populaţia activă şi populaţia totală. d) creşterea ofertei de forţă de muncă. Pentru definirea şomajului. b) şomajul structural. Rata şomajului se calculează ca raport între: a) populaţia ocupată şi populaţia activă. c) şomajul tehnologic. . d) persoanele care sunt dispuse să muncească. b) persoanele în vârstă de muncă. b) beneficiază de burse.

379. c) creşterea ofertei de forţă de muncă. progresul tehnologic se reflectă în: a) şomajul ciclic. e) reducerea ofertei de forţă de muncă. d) reducerea excesului de ofertă pe piaţa muncii. e) diminuarea dezechilibrelor pe piaţa muncii. 381. 380. d) reducerea cererii de forţă de muncă. d) creşterea populaţiei ocupate în raport cu populaţia activă. b) şomajul structural. Insuficienţa cererii de bunuri şi servicii determină: a) creşterea şomajului. c) creşterea excesului de cerere pe piaţa muncii. e) reducerea ofertei excedentare de forţă de muncă. b) reducerea şomajului. b) reducerea cererii de forţă de muncă. b) nu există şomaj involuntar. Negocierile colective care impun un nivel ridicat al salariului determină: a) creşterea cererii de forţă de muncă. Din perspectiva pieţei muncii. d) creşterea ofertei de forţă de muncă. d) populaţia ocupată este egală cu populaţia activă. . e) populaţia ocupată este mai mare decât populaţia activă. Percepţia că salariile sunt prea mici determină: a) şomaj involuntar. 383. c) nu există şomaj voluntar. c) şomajul tehnologic. Dacă piaţa muncii este în echilibru. c) diminuarea şomajului. b) şomaj voluntar. 382. atunci: a) nu există şomaj. e) creşterea resurselor de forţă de muncă.

e) exportul creşte. c) insuficienţa cererii de bunuri. d) curba Phillips. c) creşterea masei monetare. b) investiţiile cresc. M. b) curba Laffer. c) V. 388. 385. Smith. Keynes. d) economia este în recesiune. d) creşterea produsului intern brut. . Ricardo. e) P. 387. Noţiunea de „şomaj involuntar” a fost introdusă în ştiinţa economică de: a) A. b) reducerea costului de oportunitate pentru cererea de monedă. b) randamentul scăzut al capitalului. e) insuficienţa echipamentului de producţie. e) creşterea investiţiilor. Şomajul creşte dacă: a) se adoptă forme noi de angajare în timp parţial sau cu orar atipic. Creşterea ratei dobânzii determină: a) creşterea costului de oportunitate pentru cererea de monedă. d) mobilitatea redusă a forţei de muncă. b) D. c) curba Friedman. c) statul acordă facilităţi pentru crearea de noi întreprinderi. Pareto. 386. Samuelson. e) curba posibilităţilor de producţie. Relaţia inversă între variaţia salariului nominal şi rata şomajului se reprezintă prin: a) curba Lorentz.384. d) J. Cauza principală a şomajului în condiţiile echilibrului keynesian de subocupare este: a) slaba calificare a lucrătorilor.

5 ⋅ Y . d) consumul guvernamental de bunuri şi servicii. b) 10 miliarde u. unde Y este venitul agregat. e) 30%. Cererea de monedă pentru motivul tranzacţional este L1 = 50 + 0.. Nu este instrument al politicii monetare: a) cota rezervelor obligatorii ale băncilor comerciale. e) 100.m.m. c) vânzările de titluri guvernamentale de către banca centrală. d) 25%. iar venitul agregat este de 500 u.. 390. este: a) 20 miliarde u. b) 15%. d) 5 miliarde u. atunci rata dobânzii este: a) 10%. e) 2 miliarde u. Într-un sistem bancar în care cota rezervelor obligatorii este de 10%. b) 0..m.389.m. c) 1. unde r este rata dobânzii. e) rata dobânzii la depozitele băncilor comerciale la banca centrală. Suma maximă de monedă scripturală creată de sistemul bancar ca urmare a unui depozit iniţial de 2 miliarde u.. . b) cumpărările de titluri guvernamentale de către banca centrală. 391.m.m.01.. multiplicatorul banilor este: a) 0. Cererea de monedă pentru motivul speculativ este L2 = 50 −125 ⋅r . Dacă oferta de monedă este de 325 u..m. Cota rezervelor obligatorii ale băncilor este de 20%. d) 10.m. c) 20%. 392. c) 8 miliarde u.

c) băncile creează mai mulţi bani. b) băncile acordă mai puţine credite. Atunci când veniturile consumatorilor cresc în faza de expansiune. e) acceptând depozite. e) preţurile se reduc. c) coordonarea încasărilor şi a plăţilor. b) scade din motivul speculativ. 397. d) cumpărarea de titluri guvernamentale de către banca centrală. atunci: a) publicul nebancar cumpără mai multe titluri de stat. cererea de bani: a) creşte din motivele tranzacţional şi precauţional. 394. c) schimbând numerarul din casierie în rezerve la banca centrală. e) reducerea impozitării. c) creşte din motivul speculativ. e) scade din motivul precauţional. Principala funcţie pasivă a băncilor comerciale este: a) primirea spre păstrare a economiilor populaţiei şi ale agenţilor economici ne-financiari. d) formarea capitalului este descurajată. Băncile comerciale au capacitatea de a crea monedă: a) tipărind numerar. b) acordând credite. b) crearea de putere suplimentară de cumpărare. b) creşterea cotei rezervei obligatorii ale băncilor comerciale.393. e) vânzarea de titluri de stat către populaţie. 396. Dacă banca centrală reduce cota rezervelor obligatorii. d) cumpărând titluri guvernamentale. d) acordarea de împrumuturi agenţilor economici. . d) scade din motivul tranzacţional. c) creşterea cheltuielilor guvernamentale. 395. în funcţie de bonitatea financiară. Care din măsurile următoare este specifică unei politici monetare expansioniste? a) creşterea ratei dobânzii la refinanţarea băncilor comerciale de către banca centrală.

399.000 u.398. b) creşterea ratei dobânzii şi reducerea cursului obligaţiunii..000 u. c) 180. Dacă persoana respectivă foloseşte aceşti bani pentru a-şi deschide un cont şi dacă banca trebuie să păstreze sub formă de rezerve o cotă de 20% din depozite. c) reducerea ratei dobânzii şi creşterea cursului obligaţiunilor. atunci: a) cantitatea cerută de bani ar fi mai mare decât cantitatea oferită. b) cantitatea cerută de bani ar fi mai mică decât cantitatea oferită. e) menţinerea constantă a ratei dobânzii şi a cursului obligaţiunilor. d) 400.000 u.m.m.m.m. e) moneda naţională s-ar aprecia. . d) reducerea ratei dobânzii şi reducerea cursului obligaţiunilor. c) invers legată de produsul intern brut şi direct de rata dobânzii.. iar cererea de bani s-ar reduce.m.. b) 120. Dacă Banca Naţională ar impune un plafon al ratei dobânzii. e) 500. d) oferta de bani ar creşte. b) direct legată de produsul intern brut şi invers de rata dobânzii.000 u. suma maximă cu care creşte masa monetară este: a) 100.000 u..000 u. Să presupunem că o persoană a găsit o cutie îngropată ce conţinea 100. c) piaţa monetară ar fi în echilibru. d) invers legată de produsul intern brut şi rata dobânzii. Cererea de bani este: a) direct legată de produsul intern brut şi rata dobânzii. 401. Efectele unui exces al cererii de monedă faţă de ofertă sunt: a) creşterea ratei dobânzii şi creşterea cursului obligaţiunilor.m. 400. e) în scădere în faza de expansiune a ciclului economic.

e) vânzarea de valută de către banca centrală. c) cota rezervelor minime obligatorii. 406. b) viteza de rotaţie a capitalului. c) conturile bancare operabile prin cecuri. 404. Printre măsurile de restrângere a masei monetare nu se numără: a) creşterea ratei dobânzii. e) cardurile de debit. b) depunerile la termen. c) asigură independenţa economiei faţă de politica monetară a băncii centrale. . d) conturile curente. d) asigură finanţarea întreprinderilor cu pierderi. d) cota rezervelor obligatorii. c) scăderea ratei dobânzii. b) creşterea cotei rezervelor obligatorii.402. d) operaţiunile băncii centrale pe „piaţa deschisă”. b) este controlată indirect de banca centrală. Nu reprezintă instrument de politică monetară: a) rata dobânzii la depozitele băncilor comerciale la banca centrală. e) durata de rotaţie a capitalului. e) impozitele indirecte. b) rata dobânzii la refinanţarea băncilor comerciale de către banca centrală. d) vânzarea de titluri de stat de către banca centrală. 403. Multiplicatorul creditului este influenţat direct de: a) nivelul depozitelor. Generarea monedei de cont de către băncile comerciale: a) este limitată direct prin legea bancară. 405. Agregatul monetar M1 nu include: a) numerarul. c) producţia de bunuri şi servicii. e) este rezultatul unei decizii administrative.

e) salariile nominale. b) viteza de rotaţie a capitalului. e) valoarea tranzacţiilor. Cererea de bani pentru motivul tranzacţional depinde de: a) producţia de bunuri şi servicii. c) vânzare de titluri guvernamentale către băncile comerciale. c) volumul fizic al tranzacţiilor. 408. d) cursul de schimb. d) funcţia de mijloc de rezervă.407. e) funcţia de intermediere a tranzacţiilor. b) funcţia de mijloc de schimb. Ecuaţia cantitativă a schimbului arată că masa monetară nu se află în relaţie de acelaşi sens cu: a) viteza de rotaţie a banilor. Care din funcţiile banilor face posibilă utilizarea banilor ca instrument de economisire? a) funcţia de mijloc de măsurare şi evaluare. c) rata dobânzii. c) funcţia de mijloc de plată. 409. b) depozitele bancare. b) vânzare de titluri guvernamentale către societăţile comerciale private din sectorul nebancar. d) vânzare de titluri guvernamentale către banca centrală. 410. d) nivelul preţurilor. Creşterea cheltuielilor guvernamentale are un efect inflaţionist mai mare dacă este finanţată prin: a) vânzare de titluri guvernamentale către populaţie. . e) creşterea impozitării.

c) banca centrală şi băncile comerciale. d) guvernul. b) au loc intrări de capital din străinătate. iar cursul de schimb se apreciază. 412. c) moneda scripturală. Numerarul se transformă în bani scripturali prin: a) depunerea numerarului într-un cont bancar. e) mijloc de rezervă şi economisire. 414. d) mijloc de asigurare a unei puteri constante de cumpărare. Nu este funcţie a banilor: a) mijloc de schimb. 415. iar ratele dobânzii se reduc. e) schimbarea leilor în valută. atunci: a) investiţiile sunt descurajate. formă universală a avuţiei. c) au loc ieşiri de capital în străinătate. b) ridicarea numerarului dintr-un cont bancar. c) acordarea de către o bancă a unui credit în numerar. Dacă banca centrală cumpără titluri de stat.411. e) alte instrumente care sunt acceptate ca mijloace de schimb şi plată. b) doar băncile comerciale. 413. d) acţiunile şi obligaţiunile care se tranzacţionează ocazional pe piaţa extra-bursieră. c) mijloc de plată. b) mijloc de măsură pentru celelalte bunuri. . b) bancnotele. e) banca centrală şi guvernul. iar cursul de schimb se apreciază. d) schimbarea valutei în lei. Creează masă monetară: a) doar banca centrală. Nu intră în sfera noţiunii generice de bani: a) monezile metalice. d) oferta de bani creşte. e) oferta de bani se reduce. iar ratele dobânzii cresc.

416. Majoritatea masei monetare este formată din: a) monezi metalice; b) bancnote; c) bani scripturali; d) numerar; e) alte instrumente recunoscute ca monedă. 417. Viteza de rotaţie a banilor se accelerează dacă: a) cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor se reduce, ceilalţi factori rămânând constanţi; b) preţurile cresc, ceilalţi factori rămânând constanţi; c) masa monetară creşte, ceilalţi factori rămânând constanţi; d) preţurile cresc în aceeaşi măsură ca şi masa monetară, în condiţiile în care cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor rămâne constantă; e) preţurile cresc în măsura în care se reduce cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor, în condiţiile în care masa monetară rămâne constantă. 418. Puterea de cumpărare a unităţii monetare se reduce dacă: a) preţurile se reduc; b) preţurile cresc; c) masa monetară se reduce; d) masa monetară creşte; e) salariul nominal se reduce. 419. Puterea de cumpărare a unităţii monetare nu depinde de: a) salariul real; b) starea generală a economiei; c) eficienţa economică; d) încrederea în moneda naţională; e) nivelul general al preţurilor.

420. Dezechilibrul inflaţionist se caracterizează prin evoluţia divergentă a masei monetare şi a: a) preţurilor; b) vitezei de rotaţie a banilor; c) cantităţii bunurilor supuse tranzacţiilor; d) salariului nominal; e) dobânzilor. 421. Cererea de monedă provine de la: a) banca centrală; b) agenţii economici cu nevoi de finanţare; c) agenţii economici care cheltuiesc mai puţin decât lichidităţile proprii; d) bănci şi alte instituţii financiare cu disponibilităţi temporare; e) excedentul trezoreriei. 422. Oferta de monedă provine de la: a) agenţii economici care cheltuiesc mai mult decât lichidităţile proprii; b) agenţi economici cu nevoi de finanţare; c) banca centrală (de emisiune) şi agenţii economici cu disponibilităţi temporare; d) trezorerie, dacă aceasta înregistrează un deficit; e) populaţia care cheltuieşte mai mult decât lichidităţile proprii. 423. Rata dobânzii se reduce dacă: a) nevoile de finanţare din economie cresc; b) oferta de monedă se reduce, iar cererea de monedă creşte; c) oferta de monedă creşte, iar cererea de monedă se reduce; d) deficitul trezoreriei creşte; e) banca centrală emite mai puţină monedă. 424. Rata dobânzii creşte dacă: a) disponibilităţile temporare din economie cresc; b) oferta de monedă se reduce, iar cererea de monedă creşte; c) oferta de monedă creşte, iar cererea de monedă se reduce; d) excedentul trezoreriei creşte; e) banca centrală emite mai multă monedă.

425. Economisirea este descurajată atunci când: a) rata dobânzii se reduce; b) rata dobânzii rămâne constantă; c) rata dobânzii creşte; d) rata dobânzii este mai mare decât rata inflaţiei; e) rata dobânzii este mai mare decât deprecierea monedei naţionale. 426. Bonitatea financiară a unui agent economic este redusă dacă: a) rata profitului este mai mare decât rata dobânzii; b) riscul proiectului pentru care se solicită finanţare este scăzut; c) agentul economic respectiv are datorii restante; d) cererea pentru producţia agentului economic respectiv este în creştere; e) profitul pe seama proiectului pentru care se solicită finanţare acoperă restituirea creditului şi plata dobânzii. 427. Mărimea garanţiilor solicitate de bănci este invers proporţională cu: a) riscul creditului; b) mărimea creditului; c) durata angajamentelor asumate de debitori; d) bonitatea debitorului; e) înclinaţia spre prudenţă a băncii. 428. În cadrul pieţei monetare au loc tranzacţii privind: a) emiterea de titluri de proprietate; b) cumpărarea şi vânzarea de acţiuni; c) cumpărarea şi vânzarea de obligaţiuni; d) finanţarea şi refinanţarea; e) cumpărarea şi vânzarea bunurilor în rate. 429. Sursa creditelor este: a) amortizarea capitalului tehnic fix; b) profiturile firmelor; c) depunerile bancare ale agenţilor economici; d) veniturile bugetare; e) cheltuielile bugetare.

000.000 lei.100. e) are surplus de fonduri dacă bugetul este deficitar. 433.211.101.999. Dacă rata dobânzii este 10%.9 lei. b) 999. Dacă rata anuală a dobânzii este 10%. Dobânzile active nu depind de: a) resursele băneşti atrase. 432. c) 1.008. e) rata de piaţă a dobânzii. b) resursele băneşti plasate. rezidenţi şi nerezidenţi.090. c) 909. Trezoreria: a) este o bancă comercială.910. b) atrage depozite de la populaţie şi acordă credite agenţilor economici.826. .000 lei.000 lei. d) realizează schimb valutar pentru persoanele fizice. b) 0. e) 1. e) 100. d) 10. d) preţurile obligaţiunilor. 431. atunci valoarea prezentă a sumei de 1 milion lei disponibilă peste un an este: a) 1.430. c) este bancă a statului care centralizează şi gestionează fondurile publice.9 lei. c) durata plasamentelor. d) 1. atunci valoarea prezentă a unei unităţi monetare ce se obţine peste doi ani este: a) 0.

75%..m. La scadenţă.000 acţiuni A la un curs de 100 u.m. pe acţiune.000 u.000 u. venitul anual adus de o obligaţiune este de 100.434.. b) 15. b) pierde 100. 436.m.m. respectiv cu 4..m.000 u. pe acţiune. e) 26.. respectiv cu 8.000 u. c) câştigă 300. atunci cursul obligaţiunii: a) creşte cu 500. atunci rata inflaţiei este: a) 15%. d) pierde 200. respectiv cu 1. c) creşte cu 100. Venitul anual adus de o obligaţiune este de 1.79%. Dacă rata dobânzii creşte cu 5 puncte procentuale. e) creşte cu 400.000 u.75%. pe acţiune şi un ordin de vânzare la acelaşi termen pentru 20.m. b) creşte cu 25%.000 u.. respectiv cu 1.000 u. b) scade cu 500. Viteza de circulaţie a monedei este constantă. cu 20. Care este modificarea procentuală şi absolută a cursului obligaţiunii.m.000 u.000 u.m.m..000 u. c) scade cu 20%.000 u. dacă rata dobânzii se reduce de la 25% la 20%? a) creşte cu 20%. 437. Agentul economic: a) câştigă 200. .m.m.000 u. e) creşte cu 20%.75%.000 u.m. d) 25..75%.m.. c) 20. 435..m. iar masa monetară..m.m..m.m. atât cursul acţiunii A cât şi cursul acţiunii B sunt de 110 u. e) câştigă 100.m.000 u. Un agent economic dă ordin de cumpărare la termen pentru 10. respectiv cu 4.000 u. Dacă produsul intern brut creşte cu 5%..000 u. d) creşte cu 25%.000 acţiuni B la un curs de 120 u.000 u.m. La o rată a dobânzii de 20%. d) scade cu 100.

d) creşte cu 20%. d) creşterea cererii agregate.438. mediu. 441. lung). e) orizontul temporal (scurt. Diferenţa dintre indicii Laspeyres şi Paasche este dată de: a) referinţa temporală a preţurilor. b) relaţia pozitivă dintre inflaţie şi produsul intern brut. . b) scade cu 25%. d) accentuarea fluctuaţiilor cursurilor valutare. b) creşterea costurilor de producţie. 439. e) scade cu 20%. c) relaţia negativă dintre şomaj şi produsul intern brut. e) relaţia negativă dintre şomaj şi dinamica preţurilor. b) amplificarea incertitudinii şi riscului în economie. c) rămâne constantă. c) încurajarea investiţiilor productive. Care din următorii factori contribuie la apariţia inflaţiei prin ofertă? a) creşterea valorii bunurilor exportate. c) reducerea preţului resurselor. e) redistribuirea arbitrară a veniturilor. b) referinţa temporală a cantităţilor. atunci puterea de cumpărare a unui leu: a) creşte cu 25%. Legea lui Okun exprimă: a) relaţia pozitivă dintre şomaj şi produsul intern brut. d) relaţia negativă dintre inflaţie şi produsul intern brut. Dacă rata inflaţiei este 25%. e) creşterea achiziţiilor guvernamentale. c) nivelul de dezvoltare al economiei. Care din următoarele elemente nu reprezintă un cost asociat procesului inflaţionist? a) vicierea corelaţiilor între preţurile relative. 442. d) modalitatea de eşantionare. 440.

b) determină atât creşterea producţiei. cât şi a preţurilor. fără a influenţa producţia. b) modificarea efectivă a preţurilor cu modificarea lor anticipată. e) rata şomajului cu modificarea salariilor. e) sporirea masei monetare nu influenţează. 445. e) viteza de circulaţie a banilor creşte. pe termen lung. d) sporirea masei monetare determină creşterea produsului intern brut pe termen lung doar dacă este însoţită de reducerea fiscalităţii. fără a influenţa nivelul preţurilor. 446. Care sunt. c) determină creşterea producţiei. efectele pe termen scurt ale unei creşteri neanticipate a masei monetare? a) îi determină pe producători să aprecieze că a avut loc o modificare nefavorabilă a preţurilor relative. d) rata şomajului cu iluzia monetară. c) sporirea masei monetare determină creşterea produsului intern brut pe termen lung doar dacă este însoţită de creşterea fiscalităţii. c) rata şomajului cu producţia. b) sporirea ratei dobânzii nu influenţează investiţiile. . Legea lui Okun corelează: a) modificarea preţurilor cu modificarea salariilor. c) populaţia economiseşte mai mult. Dacă se anticipează creşterea într-un ritm mai rapid a preţurilor. Monetariştii susţin că: a) sporirea masei monetare are un impact puternic.443. e) lasă nemodificat nivelul preţurilor şi producţia. în general. asupra produsului intern brut. atunci: a) consumatorii preferă să amâne deciziile de consum. produsul intern brut. d) conduce la creşterea nivelului preţurilor. d) producătorii acţionează într-un mediu de afaceri stabil. 444. b) consumatorii apelează într-o mai mică măsură la credite. pe termen lung.

preţurile au crescut de 3 ori. Efectele unei creşteri anticipate a masei monetare sunt: a) creşterea nivelului general al preţurilor şi a producţiei. b) creditorii câştigă. Ipoteza anticipărilor raţionale presupune că: a) şomajul involuntar este imposibil. e) 600%. e) un indicator imposibil de calculat. iar în perioada T1-T2. d) creşterea nivelului general al preţurilor şi reducerea producţiei. b) 200%. b) numai creşterea nivelului general al preţurilor. cât şi creditorii câştigă. c) 300%. Dacă în perioada T0-T1. iar debitorii câştigă. e) puterea de cumpărare a banilor creşte. 451. c) numai creşterea producţiei. . d) 500%. e) reducerea producţiei nivelului general al preţurilor şi a producţiei. rata reală a dobânzii este: a) mai mare decât rata nominală a dobânzii. d) erorile de anticipare sunt nesistematice. În condiţiile inflaţiei neanticipate: a) creditorii pierd. cât şi creditorii pierd. Într-o perioadă de deflaţie. b) politica monetară neanticipată nu poate afecta producţia. e) anticipările sunt realiste. atunci rata inflaţiei în T2 faţă de T0 este de: a) 100%. 450. c) atât debitorii. 449. 448.447. c) anticipaţiile depind de evoluţiile din trecut. c) mai mică decât rata nominală a dobânzii. d) atât debitorii. iar debitorii pierd. d) egală cu rata nominală a dobânzii. de două ori. b) negativă.

ceteris paribus. d) relaţia directă dintre inflaţia anticipată şi şomajul natural. e) relaţia inversă dintre inflaţia anticipată şi şomajul natural. 453. e) creşterea ratei inflaţiei şi reducerea ratei şomajului. d) creşterea ratei inflaţiei. c) devalorizare. Care din următoarele procese conduc la deplasarea la dreapta a curbei Phillips? a) creşterea ratei naturale a şomajului. c) reducerea ratei anticipate a inflaţiei. s-a dovedit corectă în perioada anilor 1960? a) variaţia semnificativă a ratei anticipate a inflaţiei.452. b) variaţia semnificativă a ratei naturale a şomajului. 454. Curba Phillips ilustrează: a) relaţia directă dintre rata şomajului şi rata inflaţiei. d) depreciere. c) relaţia inversă dintre inflaţia anticipată şi şomajul ciclic. ceteris paribus. 455. e) apreciere. d) nivelul redus al inflaţiei. b) dezinflaţie. Procesul de încetinire a creşterii nivelului general al preţurilor se numeşte: a) deflaţie. c) menţinerea relativ constantă a ratei anticipate a inflaţiei şi a ratei naturale a şomajului. b) creşterea ratei şomajului. b) relaţia inversă dintre inflaţia neanticipată şi şomajul ciclic. e) nivelul redus al şomajului. . Care este motivul pentru care curba Phillips. ca relaţie inversă între şomaj şi inflaţie.

iar oferta de bunuri economice creşte. iar oferta de bunuri economice este constantă. d) indicele preţurilor mărfurilor alimentare de consum. Inflaţia se manifestă atunci când: a) masa monetară scade. d) exponenţială. c) liniară. Între indicele general al preţurilor şi indicele puterii de cumpărare a banilor există o relaţie: a) de proporţionalitate directă. . Cea mai relevantă măsură a inflaţiei are în vedere: a) deflatorul produsului intern brut. 459. d) creşterea generalizată a preţurilor. c) creşterea mai lentă a salariului nominal faţă de salariul real. b) creşterea mai lentă a masei monetare faţă de puterea de cumpărare a acesteia. Inflaţia poate fi sesizată prin: a) creşterea puterii de cumpărare a banilor. c) scăderea masei monetare este mai rapidă faţă de scăderea ofertei de bunuri economice. iar oferta de bunuri economice creşte. e) masa monetară se reduce. b) deflatorul consumului individual. 458. c) indicele preţurilor de consum. e) de egalitate. 457. e) indicele preţurilor mărfurilor nealimentare de consum.456. b) creşterea masei monetare este mai rapidă decât creşterea ofertei de bunuri economice. d) masa monetară este constantă. e) corespondenţa dintre cantitatea de bani în circulaţie şi cantitatea de bunuri şi servicii supuse vânzării. b) de proporţionalitate inversă.

e) creşterea mai lentă a producţiei de bunuri şi servicii faţă de masa monetară. Costul unitar cu forţa de muncă se reduce dacă: a) salariul real creşte mai rapid decât productivitatea muncii. e) creşterea salariilor – creşterea costurilor cu forţa de muncă – concedieri – creşterea şomajului. c) în economiile în care masa monetară corespunde cu volumul bunurilor şi serviciilor. Spirala inflaţionistă se referă la următoarea secvenţă cauzală: a) creşterea preţurilor – reducerea puterii de cumpărare a banilor – reducerea cheltuielilor de consum. e) salariul real se reduce mai puţin decât scăderea productivităţii muncii. cât şi productivitatea muncii rămân constante. d) în proporţii diferite în economiile tuturor ţărilor. c) creşterea mai lentă a salariului real decât a productivităţii muncii. 463. b) salariul real rămâne constant. d) scăderea producţiei de bunuri şi servicii. b) acoperirea deficitelor bugetare prin emisiune monetară. e) în economiile în care indicele general al preţurilor este subunitar. 461. . 462. b) numai în economiile în tranziţie. Inflaţia se manifestă: a) numai în economiile dezvoltate. d) creşterea salariilor – creşterea preţurilor – revendicări salariale – nouă creştere a preţurilor.460. b) creşterea mai lentă a salariilor faţă de creşterea preţurilor – reducerea salariului real – reducerea cheltuielilor de consum. c) dinamica salariului real este devansată de dinamica productivităţii muncii. c) creşterea mai lentă a masei monetare faţă de creşterea preţurilor – reducerea puterii de cumpărare a masei monetare – descurajarea cererii de bunuri şi servicii. d) atât salariul real. iar productivitatea muncii se reduce. Nu este cauză a inflaţiei: a) creşterea excesivă a creditului.

c) ponderea bunurilor importate este mai mare. 465. O economie este sănătoasă atunci când: a) produsul intern brut se reduce. iar elasticitatea cererii în raport cu preţurile bunurilor importate este mai redusă. Dezechilibrul inflaţionist este cu atât mai semnificativ cu cât: a) oferta de bunuri şi servicii este mai elastică în raport cu preţurile şi cu veniturile. e) reacţia de adaptare a ofertei la cerere este mai rapidă. b) produsul intern brut se reduce în pas cu masa monetară. iar masa monetară creşte. b) debitorilor. iar elasticitatea cererii în raport cu preţurile bunurilor importate este mai ridicată. b) ponderea bunurilor importate şi elasticitatea cererii în raport cu preţurile bunurilor importate sunt mai reduse. 467. d) produsul intern brut creşte în pas cu masa monetară. 466.464. c) progresul tehnico-ştiinţific este mai rapid. d) ponderea bunurilor importate şi elasticitatea cererii în raport cu preţurile bunurilor importate sunt mai mari. d) agenţilor economici care iau măsuri pentru a contracara instabilitatea preţurilor. c) produsul intern brut creşte mai lent decât masa monetară. Inflaţia de import este cu atât mai mare cu cât: a) ponderea bunurilor importate este mai redusă. c) agenţilor economici cu venituri indexate la inflaţie. . d) elasticitatea ofertei de bunuri şi servicii în raport cu preţurile şi cu veniturile este mai redusă. b) eficienţa factorilor de producţie este mai ridicată. e) agenţilor economici care au venituri fixe. e) firmele consumatoare ale bunurilor de import sunt mai dispuse să suporte creşterile preţurilor externe pe seama profiturilor. e) produsul intern brut este constant. Inflaţia are efecte negative asupra: a) agenţilor economici care-şi convertesc disponibilităţile băneşti în valute stabile. iar masa monetară creşte.

atunci masa monetară: a) creşte cu 5000 miliarde lei.468. e) elimină investitorii privaţi de pe piaţa fondurilor. În condiţiile în care deficitul bugetar se finanţează integral prin emisiune monetară.. b) se reduce cu 2. e) creşterea ratelor dobânzii şi reducerea investiţiilor private. b) reduce deficitul bugetar. Deficitul bugetar de 5000 miliarde lei este finanţat integral prin expansiune monetară. Într-o economie închisă. 472. d) creşterea ratelor dobânzii şi a investiţiilor private.m. 471. Creşterea deficitului bugetar determină: a) reducerea datoriei publice.m. . 469. 470. masa monetară: a) creşte cu 2.5 miliarde u..m. c) reducerea ratelor dobânzii şi a investiţiilor private. d) determină creşterea ratei dobânzii. e) nu se modifică. Dacă rata rezervelor băncilor comerciale este 20%. d) creşterea datoriei publice interne şi externe.m.. iar multiplicatorul banilor este 4. e) creşterea datoriei publice interne.m. c) reduce rata şomajului. b) creşte cu 25000 miliarde lei. O politică fiscală restrictivă: a) determină accelerarea inflaţiei. d) scade cu 5000 miliarde lei. c) creşte cu 40 miliarde u. c) rămâne constantă. c) rambursarea împrumuturilor publice interne. excedentul bugetar poate fi folosit pentru: a) rambursarea împrumuturilor publice externe. b) rambursarea împrumuturilor publice externe şi interne. Deficitul bugetar este de 10 miliarde u. d) se reduce cu 40 miliarde u. b) reducerea ratelor dobânzii şi creşterea investiţiilor private.. e) scade cu 25000 miliarde lei.5 miliarde u.

accizele se impun asupra bunurilor: a) de folosinţă îndelungată.. c) “îngheţarea” programelor de protecţie socială. 476.67 miliarde u.m.m. e) 33 miliarde u. b) reducerea ratelor dobânzii. b) majorarea impozitelor. Creşterea deficitului bugetar determină: a) reducerea ratelor dobânzii. intrări de capital din aprecierea cursului de schimb. ieşiri de capital în aprecierea cursului de schimb. ieşiri de capital în deprecierea cursului de schimb. c) 60 miliarde u.473. e) majorarea ratei dobânzii. d) 6. c) cu cerere inelastică în raport cu preţul. Pentru a maximiza veniturile bugetare.m.... 474.m. Produsul intern brut creşte cu: a) 100 miliarde u. Care din măsurile de politică bugetară sunt aplicate în faza de recesiune economică? a) sporirea cheltuielilor bugetare.m. b) cu cerere elastică în raport cu preţul.m. e) dăunătoare sănătăţii. d) extinderea aparatului administraţiei publice. străinătate şi străinătate şi străinătate şi străinătate şi . d) creşterea ratelor dobânzii. d) cu cerere perfect elastică în raport cu preţul. c) creşterea ratelor dobânzii. e) creşterea investiţiilor private. b) 40 miliarde u. intrări de capital din deprecierea cursului de schimb. 475. Multiplicatorul bugetar este 3. Investiţiile publice cresc cu 20 miliarde u.

c) dividendele pentru participaţiile statului în economie. d) venituri din valorificarea unor bunuri ale statului. c) accizele. . Veniturile din capital ale bugetului de stat includ: a) veniturile bugetare din profitul Băncii Naţionale a României. d) impozitul pe veniturile liber profesioniştilor. b) datoria publică se reduce. e) trebuie reduse impozitele pentru echilibrarea bugetului. e) impozitul pe venitul global. b) impozitul pe salarii. d) taxele vamale. atunci. 481. 478. b) veniturile bugetare din profiturile regiilor autonome. 480. Nu reprezintă impozit indirect: a) taxa pe valoarea adăugată. c) taxa pe valoarea adăugată. Dacă veniturile bugetare sunt mai mici decât cheltuielile bugetare. e) cheltuielile cu dobânzile la datoria publică internă cresc. a) bugetul este excedentar. 479. e) încasări din rambursarea împrumuturilor acordate. atunci: a) ratele dobânzii cresc. d) produsul intern brut se reduce. c) datoria publică se măreşte. c) investiţiile sunt descurajate. b) ratele dobânzii se reduc. e) taxa pentru modernizarea drumurilor. Dacă Ministerul de Finanţe utilizează veniturile din privatizare pentru a răscumpăra datorie publică internă.477. Nu este impozit direct: a) impozitul pe profit. d) statul acordă împrumuturi interne şi externe. b) impozitul pe venitul global.

d) creşterea veniturilor disponibile ale agenţilor economici. 483. d) statul contractează împrumuturi interne şi externe. e) reducerii cheltuielilor bugetare. atunci: a) bugetul este deficitar. d) contribuie la reducerea datoriei publice. c) stimulează economia pe termen lung.482. c) emisiunii de bani. 484. e) amână folosirea pentru mai târziu a unor resurse financiare. Creşterea impozitelor are ca efect: a) reducerea evaziunii fiscale. b) datoria publică se reduce. e) trebuie mărite impozitele pentru echilibrarea bugetului. c) datoria publică se măreşte. Deficitul bugetar: a) descurajează economia pe termen scurt. b) creşterea şomajului. c) reducerea deficitului bugetar. . c) reducerea datoriei publice. d) creşterii impozitelor. d) creşterea veniturilor disponibile ale agenţilor economici. Cea mai inflaţionistă cale de finanţare a deficitului bugetar îmbracă forma: a) împrumuturilor interne. b) stimulează economia pe termen scurt. 486. Reducerea impozitelor are ca efect: a) descurajarea investiţiilor. e) extinderea programelor sociale ale guvernului. b) contracţia economiei subterane. b) împrumuturilor externe. Dacă veniturile bugetare sunt mai mari decât cheltuielile bugetare. 485. e) stimularea agenţilor economici.

d) amplificarea intervenţiei statului în economie. e) diviziunea internaţională a muncii elimină avantajele pe care le oferă piaţa mondială ţărilor participante.487. b) obţinerea unor produse şi tehnologii noi. atingerea obiectivelor stabilite prin programarea economică a statului presupune: a) instituirea obligativităţii obiectivelor respective pentru toţi agenţii economici. Între motivele participării la piaţa mondială nu se include: a) extinderea pieţelor de desfacere. 489. e) să constituie un mijloc de informare a agenţilor economici şi de incitare a deciziilor acestora. Piaţa mondială se dezvoltă ca urmare a faptului că: a) diferenţierea înzestrării ţărilor cu factori de producţie se reduce. c) reducerea rolului pieţei şi diminuarea autonomiei agenţilor economici. b) toate ţările obţin performanţe economice din ce în ce mai bune. 490. Într-o economie de piaţă. e) reducerea rolului preţurilor în alocarea resurselor economice. c) să constituie un element complementar al pieţei. c) diversificarea producţiei interne. c) specializarea economiilor naţionale se reduce. b) utilizarea pârghiilor economice pentru stimularea agenţilor economici în vederea realizării obiectivelor respective. b) să corecteze mecanismele pieţei. d) accesul la ceea ce nu se produce pe plan intern. Programarea economică a statului nu urmăreşte: a) să influenţeze funcţionarea pieţelor şi a economiei. d) să impună direcţii obligatorii pentru agenţii economici. 488. . d) nici o ţară nu poate să-şi asigure toate bunurile de care are nevoie. e) obţinerea de încasări valutare.

Nu constituie un instrument al abordării protecţioniste în comerţul internaţional: a) Organizaţia Mondială a Comerţului. c) reducerea capacităţii de absorbţie a unor produse. e) concurenţă între participanţi. d) reducerea numărului de pieţe furnizoare şi de desfacere. comerţul internaţional trebuie să se bazeze pe: a) taxe vamale. b) taxele vamale. 493. În concepţia liberului schimb. e) schimbul valutar al agenţilor economici din diferite ţări. Nu se includ în cadrul segmentelor specializate ale pieţei mondiale: a) exportul şi importul de bunuri şi servicii. Piaţa mondială determină: a) reducerea concurenţei dintre agenţii economici din diferite ţări. d) acordarea şi primirea de credite externe. . inclusiv produse şi tehnologii de vârf. b) creşterea eficienţei economiei naţionale în cadrul diviziunii internaţionale a muncii. c) scutiri de impozite la import sau la export. 492.491. b) restricţii cantitative asupra importului. c) scutirile de impozite la import. 494. b) colectarea veniturilor bugetare şi alocarea cheltuielilor bugetare. d) subvenţii la export. c) investiţiile directe în şi din străinătate. e) restricţiile cantitative asupra importului. e) diminuarea impactului evoluţiilor internaţionale asupra economiei naţionale. d) subvenţiile la import.

Dacă exportul este mai mic decât importul. Creşterea exportului: a) amplifică deficitul balanţei comerciale. b) reduce excedentul balanţei comerciale. 499. d) competitivitatea producţiei interne este scăzută. d) reduce pasivul balanţei de plăţi. d) reducerea gradului său de concentrare în ţările dezvoltate. d) excedentară. b) datoria externă se reduce. e) deficitară. atunci: a) balanţa comercială este deficitară. e) reduce încasările din balanţa de plăţi. c) măreşte activul balanţei de plăţi. 496. Din punct de vedere contabil. c) rezervele valutare cresc. b) înmulţirea reglementărilor privind importul.495. c) înmulţirea reglementărilor care stimulează exportul. d) competitivitatea producţiei interne este ridicată. 497. b) datoria externă se reduce. b) pasivă. Evoluţia comerţului internaţional nu este marcată de: a) creşterea sa mai rapidă comparativ cu produsul intern brut. e) accentuarea concurenţei dintre participanţi. e) se pot acorda credite externe. Dacă exportul este mai mare decât importul: a) balanţa comercială este deficitară. 498. c) rezervele valutare se reduc. balanţa de plăţi externe este: a) activă. c) echilibrată. e) se fac împrumuturi externe. .

d) nu au nici un efect asupra balanţei de plăţi. c) reduc activul balanţei de plăţi. d) tranzacţii la vedere şi la termen cu valute. Creşterea importului: a) reduce deficitul balanţei comerciale. e) cresc preţurile interne ale produselor exportate. c) măresc activul balanţei de plăţi. 501. 502. e) măresc încasările din balanţa de plăţi. d) scad costurile în producţia destinată exportului. c) măreşte activul balanţei de plăţi. e) nu au nici un efect asupra balanţei de plăţi. Eficienţa exportului creşte atunci când: a) se reduce gradul de prelucrare a bunurilor şi gradul de complexitate a serviciilor destinate exportului.500. b) scade calitatea bunurilor şi serviciilor destinate exportului. d) reduce pasivul balanţei de plăţi. Pe piaţa valutară se realizează: a) operaţiuni de finanţare şi refinanţare. d) reduc pasivul balanţei de plăţi. e) tranzacţii la vedere şi la termen cu obligaţiuni. b) măresc excedentul balanţei comerciale. . b) reduce excedentul balanţei comerciale. b) măresc excedentul balanţei comerciale. c) tranzacţii la vedere şi la termen cu acţiuni. 503. c) dinamica salariului real devansează dinamica productivităţii muncii. b) tranzacţii la vedere şi la termen cu titluri. 504. e) reduce plăţile din balanţa de plăţi. Investiţiile străine: a) reduc deficitul balanţei comerciale. Creditele acordate de către instituţiile financiare internaţionale: a) reduc deficitul balanţei comerciale.

Paritatea puterii de cumpărare se referă la: a) raportul dintre monedele a două ţări stabilit pe baza comparaţiei cu un etalon internaţional – EURO sau dolarul SUA. d) cursul de schimb stabilit pe baza cererii şi a ofertei pe piaţa valutară interbancară. e) preţul monedei naţionale exprimat în altă monedă. e) cursul de schimb obligatoriu pentru toţi agenţii economici. d) cursul de schimb stabilit pe baza cererii şi a ofertei pe piaţa valutară interbancară. 507. b) cel mai ridicat curs al pieţei valutare. b) raportul dintre monedele a două ţări stabilit pa baza puterii lor de cumpărare. d) media cursurilor de schimb ale tranzacţiilor pe piaţa valutară. b) raportul dintre monedele a două ţări stabilit pe baza puterii lor de cumpărare. e) preţul monedei naţionale exprimat în altă monedă. .505. c) cel mai redus curs al pieţei valutare. 506. c) modificarea cursului de schimb dintre monedele a două ţări pentru a compensa diferenţa dintre ratele dobânzii din cele două ţări. c) modificarea cursului de schimb dintre monedele a două ţări pentru a compensa diferenţa dintre ratele dobânzii din cele două ţări. Paritatea ratelor dobânzii se referă la: a) raportul dintre monedele a două ţări stabilit pe baza comparaţiei cu un etalon internaţional – EURO sau dolarul SUA. Cursul de schimb anunţat zilnic de către Banca Naţională a României este: a) cursul de schimb la care se desfăşoară toate tranzacţiile pe piaţa valutară.

atunci cursul de schimb la termen al monedei naţionale în raport cu valuta (unităţi monetare interne pe unitatea de valută) este: a) mai mare decât cursul de schimb la vedere. e) mai mare sau mai mic decât cursul de schimb la vedere în funcţie de situaţia balanţei comerciale. d) cursul de schimb exprimat în unităţi de monedă naţională pe unitatea de valută se reduce. Creşterea ratei interne a dobânzii determină: a) ieşiri de capitaluri din ţară. b) moneda naţională se depreciază în raport cu valuta. Dacă rata internă a dobânzii este mai mare decât rata internaţională a dobânzii.508. 510. Dacă cererea pe piaţa valutară este mai mică decât oferta. 509. b) intrări de capitaluri în ţară. d) intrări de capitaluri în ţară. creşterea cererii de valută şi aprecierea monedei naţionale în raport cu valuta. c) mai mic decât cursul de schimb la vedere. e) apropierea cursului de schimb la termen de cursul de schimb la vedere. 511. d) cursul de schimb exprimat în unităţi de monedă naţională pe unitatea de valută creşte. creşterea ofertei de valută şi aprecierea monedei naţionale în raport cu valuta. atunci: a) moneda naţională se întăreşte în raport cu valuta. e) banca centrală trebuie să vândă valută. c) moneda naţională se apreciază în raport cu valuta. c) ieşiri de capitaluri din ţară. atunci: a) moneda naţională slăbeşte în raport cu valuta. d) mai mare sau mai mic decât cursul de schimb la vedere în funcţie de condiţiile pieţei valutare. b) moneda naţională se depreciază în raport cu valuta. . Dacă cererea pe piaţa valutară este mai mare decât oferta. c) moneda naţională se apreciază în raport cu valuta. creşterea ofertei de valută şi deprecierea monedei naţionale în raport cu valuta. creşterea cererii de valută şi deprecierea monedei naţionale în raport cu valuta. b) egal cu cursul de schimb la vedere. e) banca centrală trebuie să cumpere valută.

Leul se apreciază în raport cu dolarul american atunci când: a) creşte rata dobânzii pe piaţa monetară. 514. Dacă rata inflaţiei interne este mai mare decât rata inflaţiei internaţionale. 515. e) cresc importurile şi scad exporturile. e) scade sub nivelul de echilibru. b) persoanele fizice pot efectua schimb valutar pe piaţa valutară interbancară. . c) paritate a ratelor dobânzii. atunci cursul de schimb la paritatea puterii de cumpărare (unităţi monetare interne pe unitatea de valută): a) creşte. c) piaţa caselor de schimb valutar este rezervată schimbului valutar pentru persoanele fizice. b) scade rata dobânzii pe piaţa monetară. d) piaţa valutară din România este o piaţă liberă. c) nu se modifică. Posibilitatea de realiza schimb valutar pe piaţa valutară se numeşte: a) paritate monetară. b) paritate a puterii de cumpărare. d) convertibilitate.512. e) cursul de schimb se negociază liber pe tot timpul zilei. c) cresc salariile interne. după care creşte peste nivelul de echilibru. 513. d) se apreciază. e) competitivitate. b) se reduce. Care dintre următoarele afirmaţii privind piaţa valutară este falsă? a) pe piaţa valutară interbancară operează băncile comerciale în nume propriu sau în contul clienţilor. d) economia intră într-o fază de recesiune.

517. e) intrări de capital din străinătate şi aprecierea leului. Cine câştigă dacă EURO devine mai puternic în raport cu dolarul SUA? a) o companie americană care importă din UE. b) exporturi minus importuri de bunuri şi servicii. b) aprecierea monedei naţionale. . 519. b) companie americană care cumpără o clădire în UE. e) o companie din UE care exportă în SUA. e) creşterea deficitului contului curent. 518. e) reducerea surplusului balanţei de plăţi externe.516. e) exporturi minus importuri de bunuri. c) reducerea deficitului contului curent al balanţei de plăţi externe. d) creşterea ofertei de valută. d) reducerea ofertei de monedă. Creşterea ratelor interne ale dobânzii determină: a) creşterea investiţiilor. d) intrări de capital din străinătate şi deprecierea leului. Contul curent al balanţei de plăţi a unei ţări este egal cu: a) exporturi minus importuri de bunuri. c) un turist european care vizitează SUA. Efectul unei intrări de capital străin într-o economie este: a) reducerea surplusului contului de capital al balanţei de plăţi externe. d) exporturi minus importuri de bunuri. c) ieşiri de capital în străinătate şi aprecierea leului. servicii plus investiţiile străine directe. d) un turist american care vizitează UE. servicii şi capital. b) creşterea exportului. b) ieşiri de capital în străinătate şi deprecierea leului. c) exporturi minus importuri de bunuri şi servicii plus veniturile nete ale factorilor şi transferurile nete. c) reducerea cererii de valută. 520. Efectul probabil al aprecierii cursului de schimb este: a) reducerea importului.

d) descurajarea exportului şi a importului. b) crearea de comerţ. 522. Importul de bunuri şi servicii depinde de produsul intern brut conform relaţiei Z = 100 + 0. 524. iar produsul intern brut. c) transferurile nerambursabile din UE. e) amplificarea deficitului comercial. c) 200. e) 25. c) încurajarea exportului şi a importului. 500. iar Y. unde Z reprezintă importul de bunuri şi servicii. Dacă exportul net de bunuri şi servicii este 50. e) importul de bunuri şi servicii şi exportul de capital. Deprecierea cursului real de schimb are ca efect: a) încurajarea exportului şi descurajarea importului. produsul intern brut. d) scăderea concurenţei între firmele din ţările membre ale UE. b) descurajarea exportului şi încurajarea importului. e) amplificarea continuă a decalajelor economice între ţările membre ale UE. d) 75. b) intrările de investiţii străine.521. Cererea de valută este determinată de: a) creditele externe primite. Efectul componentei de liberalizare a comerţului între ţările membre ale UE este: a) scăderea comerţului între ţările membre ale UE.1⋅ Y . d) exportul de bunuri şi servicii şi importul de capital. . atunci exportul de bunuri şi servicii este: a) 0. c) încurajarea exporturilor unor terţe ţări către UE. 523. b) 50.

c) cursul de schimb se depreciază. În cazul unui bun. Impunerea unui tarif sau a unei restricţii cantitative la importul de automobile nu va avea drept consecinţă: a) un volum redus al importurilor de automobile. 528. e) rata reală a dobânzii scade. . b) avantajele competitive. 526. d) creşte exportul net. atunci când preţul mondial este inferior preţului intern al unei ţări: a) importurile cresc. d) scade exportul net. atunci când preţul mondial este superior preţului intern al unei ţări: a) importurile cresc. e) capacitatea redusă de a face faţă concurenţei străine. c) diferenţele în înzestrarea cu factori de producţie. În cazul unui bun. d) reducerea concurenţei pe piaţa internă a automobilelor. 529. c) importurile si exporturile cresc.525. b) investiţiile străine nete nu se modifică. d) diferenţele în înzestrarea cu resurse naturale. e) nici o varianta nu este corectă. e) capacitatea de a realiza economii de scară în toate industriile. dacă România ar fi afectată de o fugă a capitalurilor. Ca urmare a liberalizării contului de capital. c) reducerea producţiei interne de automobile. b) preţuri mai ridicate la automobile. c) importurile si exporturile cresc. d) cursul de schimb se apreciază. Care dintre următorii factori nu determină angajarea unei economii în schimburile comerciale internaţionale? a) avantajele comparative. e) toate cele de mai sus. atunci: a) investiţiile străine nete vor scădea. b) exporturile cresc. b) exporturile cresc. 527.

«Triunghiul de aur» al adoptării principiilor Consensului de la Washington nu cuprinde: a) liberalizarea. b) debirocratizarea statului. cu scopul de a spori forţa productivă a acestora. 532. 533. e) liberalizarea pieţelor de capital. d) interzicerea accesului străin la proprietate. d) acordarea de credite pe termen lung către ţările slab dezvoltate. c) solicitarea către ţările membre de a constitui fonduri de stabilizare a cursului de schimb. e) convertibilitatea monedei naţionale (sau opţiunea pentru o monedă convertibilă). Nu poate fi considerat un principiu al globalizării: a) sectorul privat este sectorul principal al creşterii economice. Care dintre următoarele nu poate fi considerat un proces complementar al globalizării: a) liberalizarea telecomunicaţiilor. d) creşterea restricţiilor pentru investiţiile externe. d) protecţionismul. Care dintre următoarele trăsături nu figurează între responsabilităţile FMI. b) stabilizarea.530. aşa cum au fost acestea prevăzute la Bretton-Woods? a) acordarea de împrumuturi pe termen scurt ţărilor membre cu deficite ale balanţei de plăţi. c) liberalizarea comerţului exterior. e) restructurarea. c) privatizarea. 531. e) acordarea pe termen scurt de asistenţă financiară în vederea ajustării structurale. b) privatizarea sistemului bancar. c) privatizarea utilităţilor publice. b) încercarea de a menţine cursurile de schimb relativ constante. .

e) liberalizarea pieţelor de capital. c) accesul facil la pieţele de capital. d) extinderea crimei organizate la nivel global cu atingeri în sfera politicului. Nu poate fi considerat un beneficiu evident al globalizării economiei: a) noi oportunităţi pentru dezvoltare. normele.8% din PIB în anul 2004. c) crearea unei economii de piaţă funcţionale. c) fragilitatea sistemului de intermediere financiară. instituţiile şi principiile Uniunii Europene. e) existenţa unor decalaje mari între veniturile pe locuitor între ţările candidate şi UE. 536.534. Convergenţa economică rapidă către Uniunea Europeană a statelor candidate din Est. b) recunoaşterea obiectivelor stabilite pentru realizarea Uniunii Economice şi Monetare. e) difuzie rapidă a inovării. afacerilor şi poliţiei. 535. d) o deschidere mai mare a economiei spre exterior şi în special pe relaţia cu Uniunea Europeană. compatibilă cu mecanismele. b) o alocare mai bună a resurselor. b) coeziunea socială precară. . Obiectivul fundamental al Strategiei Naţionale de Dezvoltare Economică a României pe termen mediu şi lung prevede: a) o creştere economică de 4. este favorizată de: a) ratele reduse ale inflaţiei. d) administraţia publică ineficientă.

e) productivitatea factorului muncă sau capital creşte mai puţin decât costurile acestora. d) alocarea ineficientă a resurselor. care se referă la reducerea decalajelor faţă de ţările U. Care dintre următorii factori nu poate potenţa ajungerea din urmă a ţărilor dezvoltate de către ţările în dezvoltare (procesul de catching-up): a) transfer tehnologic din ţările cu economie avansată. drepturile omului şi respectul faţă de minorităţi. 540. c) existenţa unei economii capabile să facă faţă presiunilor concurenţiale din Uniunea Europeană. 539. d) investiţii străine directe ridicate. e) încorporarea în propria legislaţie şi aplicarea sistemului de norme comunitare adoptate până în momentul aderării. în cazul României: a) slaba disciplină a plăţilor. 538. Economiştii sunt de acord că „ajungerea din urmă” necesită: a) rate reduse de economisire. Constituie factori care potenţează procesul de catching-up privind integrarea în Uniunea Europeană.537. c) stabilitate financiară.E. b) îmbunătăţirea pregătirii forţei de muncă şi a standardelor educaţionale. e) sporirea semnificativă a consumului privat. b) fundamente macroeconomice solide. d) deficitul bugetar să nu depăşească 3% din PIB în cazul fiecăreia dintre ţările candidate. c) scăderea competitivităţii exporturilor. b) arierate însemnate din impozite şi taxe. e) creşterea lentă a productivităţii factorilor de producţie. c) procedura slabă privind falimentul. În cazul României este interesantă studierea posibilităţii convergenţei beta. Nu este un criteriu de convergenţă al ţărilor candidate privind integrarea în Uniunea Europeană stabilit la Copenhaga: a) asigurarea stabilităţii instituţiilor care garantează buna funcţionare a democraţiei. d) coeziune socială redusă. supremaţia legii. b) existenţa unei economii de piaţă funcţionale. .

Nu poate fi considerat un beneficiu al globalizării economiei: a) noi oportunităţi pentru dezvoltare. d) creşterea cooperării la nivel internaţional. c) multiplicarea crizelor economice şi financiare. Conform doctrinei liberului schimb. 542. b) o alocare mai bună a resurselor. e) introducerea de noi bariere netarifare. d) interzicerea accesului străin la proprietate.541. d) apariţia efectului de cauzalitate cumulativă. b) privatizarea sistemului bancar. b) creşterea inegalităţilor pe plan intern şi între ţări. c) accesul facil la pieţele de capital. Nu poate fi considerat un efect negativ al globalizării: a) fragmentarea şi slăbirea coeziunii sociale. e) difuzarea rapidă a inovării. e) creşterea decalajelor între ţări. comerţul liber determină : a) creşterea preţurilor mondiale. c) reducerea volumului schimburilor comerciale internaţionale. . 544. 543. d) majorarea protecţiei pieţei interne naţionale. Care dintre următoarele nu poate fi considerat un proces complementar al globalizării: a) liberalizarea telecomunicaţiilor. b) alocare mai bună a resurselor şi creşterea standardului de viaţă. e) convertibilitatea monedei naţionale (sau opţiunea pentru o monedă convertibilă). c) privatizarea utilităţilor publice.

d) omogenitatea redusă a acesteia. b) creşterea concurenţei în cadrul Uniunii Europene. Se consideră a fi un cost al pieţei unice: a) existenţa economiilor de scară. e) creşterea productivităţii factorilor de producţie. c) adaptarea întreprinderilor la mediul concurenţial. e) un ritm superior al creşterii economice a statelor membre. c) creşterea competitivităţii firmelor din Uniunea Europeană.545. d) ameliorarea competitivităţii economice. c) accentuarea consensului ţărilor membre cu privire la problemele grupurilor sociale defavorizate. c) reducerea ponderii cheltuielilor de cercetare-dezvoltare în PIB. 546. b) protejarea lucrătorilor de potenţialele efecte negative ale realizării pieţei europene integrate. b) reponderarea ramurilor şi sectoarelor de activitate. d) reducerea cheltuielilor cu educaţia în produsul intern brut. e) retehnologizarea întreprinderilor. d) stimularea înfiinţării de IMM-uri prin iniţiativă privată. . Coeziunea socială promovată la nivel european nu urmăreşte: a) armonizarea măsurilor în domeniul social pe teritoriul Uniunii Europene. Convergenţa de tip β (beta) nu reclamă: a) rate înalte de economisire şi investiţii. b) îmbunătăţirea constantă a educaţiei şi a forţei de muncă. 548. e) sprijinirea şi integrarea în muncă a tinerei generaţii. 547. Reforma structurală din ţările candidate la Uniunea Europeană nu urmăreşte: a) reducerea capacităţii concurenţiale a firmelor.

b) investiţii străine directe ridicate. . Strategia privind evoluţia macroeconomică a unei noi ţări membre a Uniunii Europene nu vizează: a) asigurarea continuităţii şi sustenabilităţii procesului de creştere economică. c) un sector industrial eficient.549. printre care nu regăsim : a) persistenţa crizelor macroeconomice. c) modernizarea structurală a economiei naţionale. e) o guvernanţă corporativă eficace. 550. d) un sector financiar dezvoltat. compatibile cu direcţiile stabilite de Uniunea Europeană. d) promovarea unor politici coerente. e) neglijarea cererii externe. b) atragerea unui volum sporit de investiţii străine directe. Creşterea convergenţei reale privind integrarea ţărilor candidate în Uniunea Europeană este influenţată de o serie de factori.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful