Curs nr.

2

SOCIALIZAREA SI GRUPURILE UMANE
2.1. CONCEPTUL DE SOCIALIZARE
Animalele aflate în partea inferioară a scalei evoluţioniste, cum ar fi insectele, sunt în stare să se apere de când s-au născut, cu ajutor foarte mic sau chiar deloc din partea părinţilor. Pe măsură ce urcăm pe scara lui Darwin şi ajungem la mamifere, constatăm că puii acestora sunt din ce în ce mai neajutoraţi. Copilul speciei umane nu poate supravieţui fără sprijin primii patru-cinci ani din viaţă. ,,Socializarea reprezintă procesul psihosocial prin care copilul neajutorat devine treptat o persoană conştientă de sine, inteligentă, integrată în tipul de cultură în care s-a născut’’ (Giddens, 2000, p.33). Este vorba despre un proces care are loc nu numai în copilărie, dar şi la vârsta adultă. El presupune asimilarea şi transmiterea valorilor, concepţiilor, atitudinilor sau modelelor de comportare ale unui grup sau comunităţi umane, în vederea formării, adaptării şi integrării sociale a unei persoane. Socializarea se bazează pe învăţarea socială, care este mecanismul ei fundamental de realizare, şi care are ca finalitate integrarea indivizilor în societate. Naşterea unui copil modifică vieţile tuturor celor care vin în legătură cu el. În acest sens, nu numai copilul este cel care învaţă, deşi la el procesul se manifestă cel mai intens, ci şi cei din jurul său parcurg o nouă experienţă de viaţă. Pentru părinţi este ceva absolut nou, iar pentru bunici este o rememorare a clipelor petrecute cu proprii lor copii. Procesul socializării leagă deci, între ele, mai multe generaţii. În psihologia socială, socializarea desemnează procesul prin care indivizii învaţă modurile de a acţiona şi de a gândi despre mediul lor, pe care le interiorizează, integrându-le personalităţii lor şi devin membri ai unor grupuri în care capătă un status specific (Ferréol, 1998). Prin combinaţii teoretice multiple se pot individualiza diverse tipuri de socializare :

În funcţie de finalitatea urmărită :  socializare adaptativă sau integrativă, care presupune configurarea acelor caracteristici sau capacităţi personale, ce facilitează integrarea, participarea şi realizarea socială a unor activităţi într-un cadru instituţional dat . Acest tip de socializare comportă două faţete : • socializarea primară : se referă la ansamblul caracteristicilor psihologice pe care le dobândesc membrii unei colectivităţi umane, datorită partajării de timpuriu, a aceluiaşi spaţiu existenţial. Acest tip de socializare alimentează apariţia specificului naţional. Către vârsta de 6/7 ani, procesul socializării primare încetează (apud. S. Mentzos, 1977 şi A. Munteanu, 1998); • socializarea secundară: implică totalitatea trăsăturilor pe care un individ le dobândeşte în urma impactului exercitat asupra lui de instituţii precum şcoala (cu diversele ei grade), instituţiile culturale, organizaţiile politice;  socializarea anticipatoare (R.K. Merton, 1945): constă în asimilarea acelor norme, valori şi modele de comportare care facilitează adaptarea sau integrarea într-un cadru instituţional sau organizaţional viitor ;

1

Vlăsceanu. mai ales. socializarea adultului posedă un caracter specific. Pentru a se integra mai repede în ele. ci şi de intensitatea controlului social exercitat de noul agent de socializare şi de gradul de eliminare a factorilor gratificatori anteriori (C. în vederea eliminării modelelor de comportare şi de interacţiune anterior însuşite . Caracteristicile principale ale acestui proces sunt multiple. socializarea adultului are următoarele trăsături: 1) presupune. b) el are loc prin interacţiunile cu alţi indivizi. d) desfăşurarea sa implică existenţa unor contexte semnificative din punct de vedere emoţional. prieten. noţiunea de "preluare a rolului altuia". 2 . determinat de participarea acestuia la diferite instituţii şi activităţi sociale cu conţinut variabil. Resocializarea este concomitentă cu procesul de desocializare şi constă în orientarea învăţării şi contolului social către asimilarea şi manifestarea de comportamente individuale. • socializarea instituţională. b) socializarea în adolescenţă are. Handel le sintetizează în felul următor:  a) procesul de socializare este un proces de durată (continuă în tot cursul vieţii individului). Desocializarea presupune izolarea fizică şi socială a unei persoane sau depărtarea ei de contextele sau persoanele care i-au satisfăcut nevoile de interacţiune şi i-au sprijinit statusurile adoptate . Un rol important în acest are "cultura" tinerilor şi raporturile între generaţii. noii intraţi în aceste tipuri de instituţii. Toate caracteristicile menţionate evidenţiază faptul că procesul socializare se află într-o legătură directă cu particularităţile biologice şi psihice ale dezvoltării umane ale diferitelor perioade de vârstă: a) socializarea în copilărie implică dobândirea capacităţii de comunicare şi interacţiune. ocupaţionale şi culturale dobândite în contexte particulare de viaţă (economic sau politic. competentei de exercitare a rolurilor de copil. 1993). În timp ce socializarea copilului sau adolescentului are un caracter general. Zamfir şi L. de experienţele familiale. Eficacitatea resocializării depinde nu numai de receptivitatea individuală.În funcţie de intervenţia puterii legitime (clasificarea lui Weber) : • socializarea asociativă. un rol important îl joacă mijloacele de comunicare. precum armata. c) de-a lungul său. un rol anticipativ pregătind tinerii pentru viitoarele roluri de. trebuie să se debaraseze cât mai repede de vechile obiceiuri şi comportamente. pentru a-şi însuşi noile modele de comportament. de exemplu). sinteza "vechiului material" decât dobândirea unuia nou. F. mai degrabă. mănăstirea. G. compatibile cu tabla de valori şi atitudini a noului sistem integrator. e) aceste contexte sunt modelate de diferite grupuri sociale. puşcăria etc. prin impunerea de reguli şi dominaţia puterii legitime. Corelate cu socializarea sunt procesele de desocializare şi resocializare. conştiinţei datoriilor şi responsabilităţilor cu privire la normativitatea vieţii sociale. adult. 2) implică schimbarea de la un punct de vedere idealist la unul realist.G. Acest proces poate fi bine relevat de situaţia acelor indivizi internaţi în aşa-numitele instituţii totale.H. Elkin şi G. în esenţa ei. O. fiind definite de valenţele epocii istorice şi de trăsăturile distincte ale spaţiului social. prin acord voluntar al membrilor grupului . spre deosebire de socializarea copilului. c) socializarea în perioada de maturitate este caracterizată. Brimm consideră că. şcolar. Mead a utilizat pentru acest caracter anticipativ al procesului de socializare.

pe nume Amala. într-o zonă împădurită din sudul Franţei.. Epopeea sa educaţională nu se încheia aici. După ce a fost anunţată poliţia.. Supus unui examen medical de specialitate. care se exprima numai prin urlete stridente ce sunau ciudat. dar părea refractar şi probabil incapabil să deprindă graiul uman. Nu-i plăceau jucăriile. pe toţi aceia aflaţi în relaţii apropiate cu vârstnicii. pe nume Kamala. iar la masă folosea cu greutate tacâmurile. Ca o consecinţă. fiară în om ’’. • Amala şi Kamala din India Din anul 1924. lipsesc mecanismele şi factorii care să asigure socializarea populaţiei vârstnice pentru cerinţele rolului de "bătrân". o mare parte dintre bătrâni trăiesc izolaţi de societate. Refuza să poarte haine. fără nici-un fel de "angajament social". 4) dezvoltă compentenţa pentru exercitarea unor roluri specifice. De asemenea. A acceptat să poarte haine. pe care le sfâşia mereu. Cealaltă. atunci când nu era supraveghetă mergea tot . Deşi arbora poziţia mersului biped. situaţie care contribuie la accelerarea procesului de îmbătrânire şi la accentuarea trăsăturilor determinate de patologia bătrâneţii. Situaţiile prezentate aici fac parte din setul celor 52 cazuri de copii sălbatici crescuţi. O asemenea formă de socializare implică şi pe membrii familiei. Ele ne arată că omul la naştere este . • Copilul sălbatic din Aveyron În ianuarie 1799. s-a ajuns la concluzia că nu suferă de vreo anomalie majoră. este legitimă chiar o "socializare pentru moarte" constând în pregătirea bătrânilor pentru episodul final al vietii lor. Cea mai mică dintre ele. drumul devenirii sale umane depinzând de ambientul în care 3 . A murit în anul 1828. în activităţi culturale şi chiar productive). aspect care n-a rămas fără urmări în existenţa lor. Cu toate eforturile depuse. profitând de orice moment de neatenţie al educatorilor pentru a mânca cu gura direct din farfurie. reuşind să facă doar mici progrese. la vârsta de aproximativ 40 de ani. timp în care a fost supusă unui intens program de umanizare. sau pentru a sfâşia carnea cu unghiile. Într-o serie de societăţi. şi n-a reuşit să stăpânească niciodată mai mult de câteva cuvinte. La scurtă vreme s-a observat că era vorba de o fiinţă umană. şi după ce avusese câteva tentative de evadare. s-a stins din viaţă la scurtă vreme după ce a fost găsită. şi mai mult. setul de achiziţii dobândite a fost suficient de modest. s-a încercat schimbarea sa din . depunându-se un efort sistematic în această direcţie. a reţinut atenţia cazul a două fetiţe crescute de lupi şi recuperate apoi în mediul uman. organizaţii cu caracter voluntar..3) are la bază învătarea capacităţii de confruntare cu cerinţe conflictuale. a fost observată o creatură stranie. a învăţat să se îmbrace şi chiar a învăţat să meargă la toaletă.în patru labe’’. Copiii nesocializaţi Cum ar arăta copiii care şi-ar petrece primii ani de viaţă în afara familiei ? Există câteva cazuri de copii care şi-au trăit primii ani de viaţă în afara unei legături umane. şi devenit clasic în literatura de specialitate. Fiind mutat la Paris. Vocabularul achiziţionat număra 40 de cuvinte. O serie de sociologi apreciază că. d) socializarea la bătrâneţe presupune "dezangajarea'' faţă de" rolurile active şi familiarizarea cu alte roluri participative (în familie. Munca de educare a fost parţial încununată de succes. în societăţile contemporane. plasată pe lângă satul Saint-Serin. Nu a fost emisă ipoteza că ar fi retardat mintal. a supravieţuit mai bine de 10 ani. încerca să evadeze continuu din clădirea în care era cantonat.un candidat la umanitate’’. Băiatul nu avea cunoştinţe de igienă personală şi se uşura când şi unde îi venea. Vom prezenta şi noi două asemenea cazuri. a fost condus întrun orfelinat. de un copil cu vârsta de unsprezece sau doisprezece ani. mai ales de lupi. cum este şi cazul societăţii româneşti.

prin firea lor. de şcoala sociologică care a lansat-o sau de perioada în care a fost formulată. urmăresc anumite scopuri. . • socialitate. capacitatea umană de a forma reţele. comportamente. • structurarea unor relaţii ierarhice şi funcţionale.2. sărăcia. Baechler. transformării. indiferent de efectivele sale numerice. • sociabilitatea. un mod specific de organizare. capacitatea umană de a întemeia grupuri. opiniile. definite ca unităţi de ativitate: cupluri. cercuri. orice grup face parte dintr-un sistem de activităţi care acţionează asupra lui ca o constrângere (J. 1997). naţiunea. echipe sportive. de la organizat la neorganizat.  orice grup vine în contact sau în concurenţă cu alte grupuri ce au sau nu aceeaşi definiţie. individuale şi colective. sociabilitate şi socialitate. 1998).. de la mediat la nemediat şi aşa mai departe. J. 2. interacţiuni. cetatea. gusturile. Elemente necesare constituirii şi existenţei grupului  Prezenţa unui principiu de organizare care se materializează în: • stabilirea unor obiective şi sarcini comune. GRUPURILE SOCIALE (SODALITATEA) Grupurile umane iau naştere datorită faptului că oamenii. familii. : relaţii de vecinătate. Cel mai mic grup este cuplul.. • se pot combina mai mult sau mai puţin cu scopurile grupului. . biserici. compusă din indivizi sau subgrupuri formate la rândul lor din indivizi. armate.. cu cât intervenţia factorului uman survine mai târziu (Munteanu. de la formal la informal. Baechler în Tratatul de sociologie (1997) avansează următoarele definiţii: • sodalitatea.. saloane. De aici se pot desprinde trei consecinţe decisive pentru sociologia grupurilor:  orice grup. de a le asigura coerenţa şi coeziunea ce le constituie în societăţi: tribul.  indivizii din care este compus grupul au la rândul lor unul sau mai multe scopuri individuale: • scopurile lor pot fi identice cu cele ale grupului. pieţe. are unul sau mai multe scopuri... un centru activ.se formează. ca forme de solidaritate socială ce pot fi numite morfologii. transmit informaţiile ce le exprimă interesele. Definiţiile date grupurilor sociale diferă în funcţie de natura abordării. iar realizarea lor nu se poate face într-o izolare totală. de la instituţionalizat la neinstituţionalizat. categorii de public.. civilizaţii. curţi regale. cum ar fi poluarea. dinamic al schimbării. iar cel mai mare ar fi umanitatea. Ne oprim asupra unei definiţii operaţionale prin care grupul social este definit ca un mediu şi un spaţiu în care se desfăşoară viaţa şi activitatea oamenilor. Alături de conceptul de socializare prezentat. un stimulent pentru angajarea unor atitudini. dacă ar fi cu putinţă unirea tuturor oamenilor într-o unitate de acţiune.. pasiunile. 4 . Dabu şi B. • pot fi fără nici o legătură cu scopurile grupului. pentru sociologie s-au formulat şi concepte înrudite cum ar fi cele de sodalitate. pentru rezolvarea unor probleme comune. Aceste trei moduri ale socialului pot cunoaşte toate stările. Grupul este o unitate capabilă să acţioneze unit. Şansele de recuperare sunt cu atât mai modeste. prin care unităţile de activitate. întreprinderi. clase sociale. Ielics. devenirii şi autodevenirii umane (R.. 1993). capacitatea umană de a menţine împreună grupurile şi reţelele. terorismul.

 5 . din perspectiva simţului comun. • grad de organizare şi de structurare relativ scăzut. pentru o perioadă determinată de timp şi care caută să-şi satisfacă anumite dorinţe sau nevoi individuale. care se reunesc periodic. • conturarea unor modele de acţiune.  Existenţa unui sistem de valori şi atitudini comune care se reflectă în: • ierarhizarea valorilor recunoscute de către grup. pentru a determina modificări ale comportamentului membrilor săi. Ceata presupune reunirea voluntară a unor indivizi care se aseamănă între ei din punct de vedere al preocupărilor. de delincvenţi. Grupa semnifică acel număr relativ mic de persoane. de sportivi. oamenii care se adună la locul unui accident etc. ale căror înţelesuri. de studenţi. grupul se bucură de o dinamică accentuată. Caracteristici: • gradul de organizare şi diferenţierea rolurilor este foarte slabă. Studierea grupului este necesară din mai multe motive: • grupul este mai mult decât suma membrilor săi. comunitatea de voinţă şi de acţiune a grupului. Exemplu: cetele de copii. se confundă. cunoaşterea fiecărui membru în parte nefiind suficientă pentru cunoaşterea întregului. Mulţimea se referă la un număr relativ mare de persoane.conştiinţei de noi’’ ca expresie a coeziunii grupului. deşi. poate duce grupul pe căi greşite. • adoptarea de atitudini corespunzătoare adeziunii la aceste valori. în intervalele dintre întâlniri manifestându-se o relativă permanenţă a scopurilor. • întrucât grupul dispune de pârghiile necesare. Pentru a face o delimitare netă între conceptul de grup social şi alte concepte. idealurilor. se mai găsesc în circulaţie şi alţi termeni. Dirijarea autentică a mişcării grupului nu se poate face fără cunoaşterea legilor şi factorilor acestei dinamici. cunoaşterea acestor modalităţi de influenţare se impune de la sine. din punct de vedere ştiinţific sunt diferite. prezentăm în continuare câteva dintre acestea. • relaţiile care se stabilesc între indivizi sunt rezultatul contagiunii emoţionale. cozile de la magazine. • conştiinţa scopurilor este neclar conturată.• stabilirea şi recunoaşterea de către membrii grupului a mijloacelor de control şi acţiune. În paralel cu noţiunea de grup. • perioada de existenţă se întinde de la câteva ore până la câteva luni. deoarece fiecare urmăreşte satisfacerea unor dorinţe personale. preferinţelor sau pentru plăcerea de a fi împreună. ca o consecinţă a intereselor comune tuturor membrilor săi. Exemplu: publicul de pe stadioane. care se reunesc mai mult sau mai puţin întâmplător. spre ineficienţă sau pierderea de resurse. • • Sentimentul apartenenţei la grup ce se observă prin: existenţa . • de asemenea. Exemplu: grupele de elevi. • transmiterea acestora dacă se doreşte menţinerea şi perpetuarea grupului.. • diferenţiere a rolurilor în interiorul ei. care lăsată la voia întâmplării. de aolescenţi. Caracteristici: • un număr relativ mic de membrii. Caracteristici: • oarecare structurare şi organizare internă.

sociologul american Ch.. pe măsură ce societatea a devenit mai complexă. • grupuri durabile: cluburi.      6 . neoficiale. ca şi după numărul de indivizi ce-l cuprinde. cu următoarele caracteristici: • numărul de membrii este destul de mare. grupurile primare suferă o serie de nuanţări. • prezenţa solidarităţii de grup şi a unor norme de conduită proprii. grupul de joacă al copiilor. grupul creativ).convieţuire împreună’’ (familia). în care sistemul normativ şi regulile de convieţuire sunt stabilite de comun acord. despre care se spune că ar aparţine tuturor tipurilor şi stadiilor de dezvoltare ale omenirii şi anume: familia. • toţi membrii săi îşi asumă scopurile. În funcţie de scopurile comune avem: grupuri de bază. În prezent. Cooley descrie patru tipuri de grupuri primare. clase şcolare. ele desfăşoară următoarea configuraţie: • grupuri primare naturale: familia . vecinătatea. O parte a acestor grupuri se menţin şi în ziua de astăzi. Cooley (apud. sau de . de înţelegere şi colaborare. ce se caracterizează prin: • număr mic de membri. intervenţie şi schimbare a acestuia. membrii unui birou. reunite în vederea unei experienţe sau pentru realizarea unui experiment ştiinţific. multiplele forme în care se regăseşte în viaţa socială. satul. 1993) împarte grupurile sociale în două mari categorii:  grupuri primare. • predomină organizarea de tip formal. • relaţiile dintre membrii sunt reglementate de diverse norme sociale şi sunt reci şi distante. Ielics.   • După natura raportului pe care membrii îl stabilesc între ei:  grupuri formale instituţionale.numai prin cunoaşterea internă a grupului se pot aplica eficient o serie de metode de activare. funcţiile pe care le poate îndeplini au impus următoarea tipologizare: După structura şi organizarea lor. numeroasele scopuri. R.  grupuri secundare. • grupuri primare artificiale sau ocazionale: de formare. Dabu şi B. realizându-se un climat permisiv. Tipologia grupurilor sociale Compexitatea acestei noţiuni.  grupuri informale. grupuri de lucru sau de acţiune. reunite pentru o experienţă. grupuri de laborator sau artificiale. in care relaţiile între membrii săi sunt oficiale şi sunt specifice organizaţiilor sociale. nivele de structurare şi de organizare. relaţii. dar altele au suferit modificări. • relaţiile între membrii săi sunt strânse. grupul de vecini şi comunitatea bătrânilor. constituite pentru atingerea unor performanţe sau pentru îndeplinirea unor sarcini (lotul olimpic. grupuri de deliberare. Concret. • grupuri temporare: o reuniune de dezbatere. iar relaţiile între membrii săi sunt amicale. calde şi apropiate. iar grupurile secundare sunt în ascensiune. ai căror membri se reunesc pentru a schimba puncte de vedere asupra unei anumite probleme.

economice etc. al căror scop este modificarea deciziei grupurilor presate în direcţia dorită de primele. 7 . instituţia nu este o clădire în interiorul căreia se desfăşoară diferite activităţi şi nici un grup particular de oameni sau o mare organizaţie. bine organizate. din care individul face parte la un moment dat. pe cănd un meci de lupte libere este instituţionalizat.grupuri de decizie. valori. alături de regulile de influenţare şi control social al comportamentelor individuale (L. 1993). reglementat. Spre exemplu. C. divertisment.  grupuri de întâlnire. Ielics.3 INSTITUŢIILE ŞI INSTITUŢIONALIZAREA Primul lucru pe care trebuie să-l menţionăm este că din punct de vedere sociologic.C. Mass-media a apărut din nevoia oamenilor de informare. În societăţile moderne cele mai importante instituţii sunt instituţiile familiale. organizate în vederea învăţării unor comportamente interpersonale satisfăcătoare. axate pe analiza în comun a unor atitudini. situaţii frustrante. Satisfacerea diferitelor nevoi a determinat pe om. Spre aceste grupuri individul tinde să facă parte. legi. însă apartenenţa poate fi fictivă sau reală. grupuri terapeutice prin care se urmăreşte ameliorarea unor comportamente deviante. atitudini. prietenia). nestandardizat şi imprevizibil este înlocuit prin instituţionalizare cu un comportament bine precizat. orientate spre satisfacerea unei nevoi de bază. Comportamentul spontan.  grupuri de formare sau de antrenament. care stabilesc statusuri şi roluri sociale. să caute diferite modalităţi de atingere a lor care.cristalizare’’ sau de reglementare formală a normelor de comportament individual şi/sau colectiv: obişnuinţe. Zamfir. din care individul nu face parte.  grupuri de referinţă. prin instituţie se înţeleg acele modele specifice şi stabile de organizare şi desfăşurare a interacţiunilor dintre indivizi şi grupurile sociale. de-a lungul timpului. previzionat şi presupus a avea loc. Instituţionalizarea constă în înfiinţarea unor norme clare. dar la care se raportează în permanenţă şi de unde împrumută norme. educative. s-au transformat în obiceiuri. prin repetiţie. Mai degrabă. obiceiuri. instituţii primare (dobândite de indivizi prin socializare) şi secundare (pe care indivizii le creează). valori şi interese cu importanţă esenţială. în corelaţie cu un anume comportament (B.-ul a apărut pentru a satisface nevoia oamenilor de economisire şi păstrare a banilor. conceptul de instituţie este diferit de semnificaţia sa din limbajul comun.   După gradul de aderare al membrilor la normele şi valorile grupului se identifică:  grupuri de apartenenţă. guvernamentale. Astfel. În sociologie. strategică pentru menţinerea colectivităţilor sociale. Diversitatea lor ne permite o grupare a lor în funcţie de mai multe criterii: • după gradul de .E. Vlăsceanu şi C. instituţiile sunt procese structurate. religioase. • după modul de punere în aplicare şi de sancţionare: instituţii formale (bănci. şcoli) şi informale (familia.  grupuri de presiune. culturalizare etc. prin care grupurile şi indivizii se străduiesc să-şi realizeze în mod eficient activităţile. 2. Un scandal declanşat pe stradă este un coportament care nu este instituţionalizat.. care iau naştere pentru a găsi soluţii practice la probleme de interes general. 1993). opinii.

Editura CULTURA NAŢIONALĂ. sau guvernarea fără o clădire prezidenţială sau un palat regal. asemănări cu toate celelalte instituţii în unele privinţe. Dicţionar de sociologie. Bucureşti. 1993. vol I.(coordonator). Nu ne putem închipui. M. Sociologie industrială. vol II. Studii documentare. 1998. de sistemul economic prin intermediul monedei ş.a. Timişoara. Ferréol. astfel. Editura Dacia. Ielics. jurământul lui Hipocrate depus de medici şi codurile etice aferente altor grupuri. M. o familie fără o casă. Editura Polirom. N. B. educaţia fără şcoli. nu este o garanţie pentru realizarea eficientă a rolului. Ielics. Bucureşti. 1993.. Pentru a putea funcţiona.. Regulile metodei sociologice. Istoria ideilor sociologice. Iaşi. dar fiecare are însă. Timişoara...d. 1993. . G. faţă de care au jurat credinţă.. Soţii şi soţiile pot încălca jurământul făcut cu ocazia căsătoriei. o religie fără biserică. Sociologie generală-îndrumător de studiu.. Bucureşti. Instituţiile prezintă următoarele modalităţi de legătură: • simboluri culturale Pentru identificarea lor toate instituţiile recurg la diverse simboluri. Giddens. să formuleze standarde de comportament. Ielics. Studii documentare. de familie prin inelul de căsătorie. B. Tipografia Universităţii din Timişoara. C. Durkheim. Dabu. sunt stabilite măsuri rapide şi sigure pentru a preveni încălcarea acestuia. 1997. 2000. • coduri de comportament Oamenii implicaţi în activităţile instituţiilor trebuie să fie pregătiţi pentru a-şi îndeplini rolurile. Editura ALL.. Tratat de sociologie. Editura Babel. Astfel. Dacă codul comportamentului este bine învăţat şi interiorizat. Tipografia Universităţii din Timişoara. semilună sau steaua lui David. Sociologie.. Zamfir.Caracteristici ale instituţionalizării Fiecare instituţie are particularităţile sale. Cauche.. Aceste roluri definite.. şi Vlăsceanu L. cetăţenilor li se aminteşte de religie printr-un crucifix. R. Dicţionar de sociologie. Aceste roluri sunt deseori exprimate prin coduri formale. B.m. pot cădea în indiferenţă. Bucureşti. E. cetăţenii care vorbesc cu ardoare de credinţa faţă de ţară pot comite acte de trădare. (coordonatori). Sociologie generală-îndrumător de studiu. instituţionalizate reprezintă şi o modalitate a controlului social. Cluj-Napoca. P. oricăt de impresionant ar fi. vol I. Editura Humanitas. Lallement. J. instituţiile trebuie să găsească modalităţile prin care să stabilească responsabilităţi pentru membrii componenţi. 1992. De la origini până la Weber.. Editura ANTET. Sociologia. acesta poate fi observat.. 1924. Bibliografie Boudon. Un cod formal al comportamentului. Timişoara. Gadrey. 1993.M. A. iar dacă nu. R. să menţină loialitatea participanţilor şi să perfecţioneze metodele de legătură cu alte instituţii. Duprez. Introducere în sociologie. A. Mihu. 1993. Simon.. Tipografia Universităţii din Timişoara. Bucureşti.Clădirile pot reprezenta şi ele un simbol instituţional. codul poate fi în linişte ignorat. cum ar fi: jurământul de credinţă faţă de patrie. 8 . iar membrii unei biserici.