You are on page 1of 4

DAN GHEORGHILAŞ POVESTIRI MILITARE{2} Trece cam o orǎ jumǎtate şi nepotul Noris face ochi.

Şi mai trec vreo zece minute pânǎ când îşi dǎ bine seama unde se aflǎ. - Ai zis cǎ-mi povesteşti cu plutonierul ǎla…, spuse el printre cǎscǎturi. - Trandafir, plutonierul Trandafir!.... Cu ǎsta Norise, fǎceam practicǎ sanitarǎ. Gurile rele îi ziceau „Şoricelul”. Atunci când l-am vǎzut prima oarǎ, mi-am dat seama cǎ un an întreg sǎ-i fi cǎutat poreclǎ, alta mai bunǎ nu-i gǎseai. Nişte ochi mici, nemişcaţi, abia vizibili de sub o cascǎ mult prea mare, un nas coroiat, foarte proieminent şi nişte urechi clǎpǎuge cu care capta , probabil, mesaje SOS. Un singur lucru îi lipsea ca tabloul sǎ fie complet; coada. Trandafir, ǎsta, m-a luat la ochi din prima zi. - Pǎi, cum? intrebǎ Noris, trezit de-a binelea. - Stai sǎ vezi! A venit prima dimineaţǎ şi ne-a cheflǎit; - Astǎzi învǎţǎm sǎ transportǎm rǎniţii pe câmpul de luptǎ. Aşa cǎ, vǎ-ncolonaţi! Era un frig afarǎ de-ţi clǎnţǎneau dinţii şi-ţi scârţâiau bocancii. Dupǎ o jumǎtate de orǎ de urcat în marş forţat, ajungem la Dealul Suspinelor. Auzisem de mult de dealul ǎsta dar acum cǎ l-am vǎzut chiar cǎ-mi venea sǎ suspin. Gǎuri, hârtoape, şanţuri, noroi îngheţat şi mǎrǎcini scǎpaţi de tirul armelor. Pentru cǎ aici fǎcea antrenamentul toatǎ artileria. Şi ǎia de la tunuri şi cei de la tancuri , şi cei cu AG-ul. Era câmp de luptǎ dupǎ luptǎ. - Pe douǎ rânduri a-du-na-rea! S-a piţigǎit iar Şoricelul. - Sǎ vǎ explic cun stǎ treaba: rândul 1 carǎ rândul 2…. Târâş marş! Ce-a spus el am înţeles eu, dar ce n-ai înţeles tu Norise, este cǎ în faţa mea stǎtea Stan, de vreo 90 de kilograme. Adicǎ , eu sǎ-l car pe Stan în cârcǎ. Târâş, cred cǎ nici trei ca mine nu-i fǎceau faţǎ, darmite unul singur. Ǐi şoptesc lui Stan; - Stane, uite cum facem; eu mǎ târǎsc pe jos şi tu mergi aşa în patru labe pe deasupra measǎ parǎ cǎ te car în cârcǎ! Ai grijǎ însǎ sǎ nu te-mpiedici cǎ mâine mǎ bagǎ ǎştia pe sub uşǎ în cazarmǎ! Buun! Luǎm poziţia de start şi Şoricelul ne aratǎ linia de sosire. Ceva mai încolo, la vreo douǎzeci de metri. Dǎ plecarea şi pornim. Eu pe dedesubt şi Stan în patru labe. Prin gropi, hotâncuri şi mǎrǎcini. Dupǎ trei metri eram fleaşcǎ. Nu-mi dau seama cum aş fi fost dacǎ Stan ar fi fǎcut pe rǎnitul. Probabil cǎ n-aş mai fi fost!

când nu era bunǎ partea de care apucam.Astǎzi învǎţǎm sǎ facem injecţii! Cu ser fiziologic! Şi ca sǎ înţelegeţi bine. . Nu puteam nici sǎ respir! Ne mai târâm vreun metru dupǎ care mǎ opresc. Din alea metalice. Ne uitǎm nedumeriţi la el. Simţeam cǎ sunt pe altǎ lume. fierte la foc mǎrunt. . . Când nu era bunǎ înclinaţia. Tragem la sorţi şi reiese cǎ eu trebuie sǎ-i fac lui injecţii şi nu el mie. Trandafir reia ideia.Nu vǎ speriaţi. Cineva de lângǎ mine îmi şopteşte. nu . {Şi dupǎ ce mǎ studiazǎ atent} Tu nu eşti covǎsitul ǎla de ieri? . -Trimite aici toţi covǎsiţii! Bǎi soldat.Fii atent. începe Şoricelul explicaţiile. Conştiinţa însǎ.Dupǎ alţi trei metri îl auzim pe Trandafir. cǎ de-acum încolo sunt cu ochii pe voi! De data asta Stan se tolǎneşte ca pe pernǎ. Era tot din Câmpulung iar maicǎ-sa era asistentǎ. Eu. Ǐnmoi vata asta în spirt şi cu ea împarţi fesa în . Ca prin vis îl aud pe Trandafir. De data asta norocul îmi surâse. . Ai grijǎ sǎ nu atingi partea subţire cǎ infectezi rǎnitul Mǎ uit la rǎnit.Lasǎ-l jos! Strigǎ Trandafir. aşa cǎ am avut timp sǎ mǎ gândesc cum naiba din 30 de soldaţi a cǎzut beleaua de Stan exact în cârca mea! Probabil… ceasul rǎu! A doua zi de dimineaţǎ apare Şoricelul în clasǎ şi spune. Era în aşteptare! Apuc acul. Aşa cǎ l-am ales pe Zanvetor. La a patra reuşim şi ne îndreptǎm. dar nu ştiu cum fac de ating exact partea interzisǎ.Alege-l pe Stan ca sǎ te rǎzbuni! Ceilalţi râdeau în pumni. Când vede cǎ nu-i nici o problemǎ. . cǎ plecǎm la unitate! Drumul înapoi a fost doar coborâş. Ghinionul lui ! Dupǎ trei perechi care s-au descurcat „binişor pentru început’ vine rândul nostru. Mai cǎ-mi dǎdea inima brânci. . .Ia vezi Stane. sǎ trǎiţi! .Da. ca ciorba! .Acum. veţi face unii pe alţii. Eu mǎ îndrept spre tava cu seringi. . O fi vǎzut el cum se face o injecţie şi nu mǎ chinuie prea rǎu.Stai! Voi acolo ce faceţi Stane? Leapşa pe ouate? S-a-ntâlnit hoţii cu prostul? { Imi zic . Cele 90 kilograme ale lui pǎreau o tonǎ. pânǎ acum aşa i-am învǎţat pe toţi şi n-a murit niciunul! Şi ca sǎ vedeţi cât e de simplu.La urma urmei Stan n-avusese nici o vinǎ.nu. nu ei pe tine! Ǐnţeles? Dau din cap la fel de afirmativ. Zanvetor desface pantalonii şi pune fundul în sus pe pat.Nici la asta nu eşti bun? Reluare! Şi facem vreo trei reluǎri. Trandafir mǎ ia la palme. apuci acul în poziţie înclinatǎ de partea asta şi-l bagi în seringǎ. Ceilalţi fac la fel. fii atent1 reia Trandafir. mai trǎieşte ǎla de sub tine? Stan se ridicǎ. spre patul pe care zǎcea nemişcat Zanvetor. .Soldat. eu cu seringa în mânǎ iar el cu vata şi spirtul. Grea mai e şi gramatica asta!} Ia. tu trebuie sǎ salvezi rǎniţii. vǎ las sǎ alegeţi partenerul. mǎ sesizezi? Dau din cap afirmativ.Hai ridicǎ-te.

Ai terminat cursul? întreabǎ Noris foarte curios. bravo. . scoţi seringa cu tot cu ac.Mǎ nemernicule. Naiba ştie unde.Trimite aici toţi nǎvlegii sǎ se facǎ doctori! Apoi iese ca o furtunǎ pe uşǎ. Dacǎ-ţi mai vǎd şi m]âine moaca îmi dau demisia din armatǎ! Mǎ bagi la balamuc! De la ce unitate vii? .Apuci acul la 45 de grade! De ce n-o fi spus el aşa de la început? Limbajul ǎsta îl înţelegeam mult mai bine. Cu seringa în mânǎ ne-ndreptǎm spre Zanvetor care mǎ privea suspect.Numai tu eşti de vinǎ fir-arcurul tǎu al dracu’! N-apuc sǎ-i mai dau şi alte explicaţii cǎci Trandafir apare cu batista în mânǎ.Dǎ-i drumul! Fac întâi treaba cu vata şi apuc acul. îl înfig în mare vitezǎ în dorsalul lui Zanvetor. Ai grijǎ sǎ nu mǎ enervezi iar cǎ-i pun pe ǎştia toţi sǎ-ţi ciuruie curul cu injecţii. am ajuns înapoi la artilerie şi nu m-am . Dacǎ serul rǎmâne alb.Da.Da?! Când termini cursul dacǎ cumva îl termini. .Nici nu-ţi vine sǎ crezi! L-am terminat. Ştergi cu vatǎ şi asta-i tot! Ǐnţeles? . Mǎ uit la fundul lui Zanvetor şi nu-mi dau seama cum am putut rata. acum bagǎ seringa şi aspirǎ! Bag seringa şi aspir. Era destul de bucǎ-lat . tu mi-ai stricat toatǎ sǎptǎmîna. Ǐnsǎ de fricǎ sǎ nu-şi dea seama Trandafir dacǎ l-am luat de partea care trebuie. cǎ nu e bine sǎ ţipi la om! Se inhibǎ. Partea exterioarǎ de sus o uzi toatǎ cu vatǎ! Dupǎ aia scoţi acul în aceeaşi poziţie şi-l înfigi în partea asta udǎ. Avea forme destul de bine definite.Nenorocitule! rǎcneşte Trandafir. . Bineînţeles cǎ n-am nimerit în partea udatǎ cu vatǎ ci la vreo 8 mm de canalul despǎrţitor.Aşa.patru. un prost şi un imbecil! Ce stai şi te uiţi ca mutul? Aştepţi sǎ moarǎ ǎsta? Scoate acul ǎla odatǎ! Dar pânǎ sǎ-l scot s-a repezit şi l-a scos el. . sǎ trǎiţi! . Dacǎ mǎ lua cu frumosul sigur Zanvetor scǎpa nechinuit.Probabil Dumnezeu mi-a ascultat ruga cǎci acul senfige exact în partea care trebuie. Pǎrea destul de viu.Da. sǎ şi-o bage undeva.Aoleu! Nenorocitule! Scoate-o repede. . Din transparentǎ se face roşu închis. Stropitoare te fac! Mǎ îndrept din nou spre tava cu seringi. Nu spun unde. Mǎ aplec spre el şi-isuflu între urechi. nu vezi cǎ i-ai atins un vas de sânge? Mǎ uit la Zanvetor. La fel ca şi faţa lui Trandafir care urlǎ disperat. sǎ te duci sǎ te aşezi în faţa tunului. îl împingi şi dupǎ ce intrǎ tot în fundul ǎstuia . . Vin eu şi pun obuzul! Acum îmi dau seama Norise.Am fost sǎ mǎ calmez! Reluǎm totul de la început. sǎ trǎiţi! . . . Ǐnţeles! .De la artilerie! . . Scot seringa şi i-o dau lui Trandafir. . da înţelegi ce vreau sǎ zic. Zanvetor rǎbdase toate astea cu stoicism. Cu el pe deasupra capului continuǎ pledoaria. Eşti un idiot. Reiau treaba cu vata şi-nfig acul.Dupǎ aia înfigi seringa în ea şi aspiri puţin sǎ vezi dacǎ n-ai nimerit vreun vas de sânge.

meritǎ sǎ nu te aşezi în faţa tunului! . Cǎ de asta îţi spun.aşezat în faţa tunului de fricǎ sǎ nu vinǎ Trandafir sǎ punǎ obuzul. înseamnǎ vreo 54 minute. îşi fac tema acasǎ. Norise.Din fericire.Nu-i nimic.18 sunt de-ǎştia ca mine în armatǎ. Dacǎ te enerveazǎ un elev ieşi trei minute pe coridor sǎ te calmezi. sǎ te calmezi! Cum dintr-o clasǎ de 20 elevi. Aştia doi sunt oameni serioşi. Da. îţi mai rǎmâne pauza când probabil îi gǎseşte pe ceilalţi doi fǎcându-şi tema pe care le-ai dat-o ieri s-o facǎ pentru azi! . Aşa cǎ mǎcar pentru ei. nu se întâmplǎ asta. Aşa e şi-n meseria asta de profesor. Am fǎcut la vreo zece inşi injecţii şi n-a murit niciunul. completeazǎ Noris. Asta înseamnǎ cǎ ar trebui sǎ stai mai mult pe-afarǎ! .