P. 1
Suport de Curs Drept Civil

Suport de Curs Drept Civil

|Views: 975|Likes:
Published by Andrada Popa

More info:

Published by: Andrada Popa on Jun 18, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/16/2013

pdf

text

original

Sections

  • 5.2. Trăsături specifice
  • 2.2. Începutul capacităţii de folosinţă
  • 2.3. Încetarea capacităţii de folosinţă
  • 3.4. Capacitatea de exerciţiu restrânsă
  • 3.5. Lipsa capacităţii de exerciţiu
  • 3.5.3. Consecinţele lipsei capacităţii de exerciţiu
  • 1.3. Caracterele stării civile
  • 1.4. Sursele stării civile
  • 1.5. Actele juridice de stare civilă şi actele de stare civilă
  • 1.6. Actele de stare civilă şi certificatele de stare civilă
  • 1.7. Înregistrările în registrele de stare civilă
  • 1.8. Elementele stării civile şi înregistrarea lor
  • 1.8.4. Numele persoanei şi înregistrarea lui
  • 1.10. Dovada stării civile
  • 5.2. Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice
  • 5.5. Suspendarea cursului prescripţiei
  • 5.6. Întreruperea cursului prescripţiei extinctive
  • 2.3. Consimţământul
  • 2.5. Cauza actului juridic
  • 6.4. Menţinerea efectelor actului juridic nul în temeiul unor principii de drept

DREPT CIVIL

PARTEA GENERALĂ. PERSOANELE

Suport de curs pentru Învăţământul la distanţă

1

CUPRINS

I. Informaţii generale Date de identificare a cursului ................................................. p. 3 Condiţionări ............................................................................ p. 3 Descrierea cursului şi organizarea materiei ............................. p. 3 Formatul şi tipul activităţilor .................................................... p. 4 Evaluarea şi notarea ................................................................... p. 4 Chestionare pentru lucrările de control ................................... p. 4 Studenţi cu dizabilităţi ............................................................... p. 6

II. Suportul de curs Precizări privind utilitatea suportului de curs ......................................... p. 8 Modulul I. Norma de drept civil. Raportul juridic civil ......................... p. 9 Modulul II. Capacitatea persoanei fizice …………................................ p. 19 Modulul III. Identificarea şi localizarea persoanei fizice ...………....... p. 32 Modulul IV. Persoana juridică ………………….................................... p. 41 Modulul V. Bunurile şi clasificarea lor …………. ................................ p. 50 Modulul VI. Drepturile subiective. Clasificarea, exercitarea şi ocrotirea lor Probele. Prescripţia extinctivă. …………. ........................ p. 52 Modulul VII. Actul juridic civil ………………….....................................p. 61

2

I. Informaţii generale
Date de identificare a cursului Date de contact ale titularului de curs Nume: IONEL REGHINI Birou: Cabinet 7/P, Facultatea de Drept, Cluj-Napoca Str. Avram Iancu nr. 11, Telefon: 0264 595504 E-mail ireghini@law.ubbcluj.ro Date de identificare curs şi tutori DREPT CIVIL Anul I, Semestrul II Tipul cursului: obligatoriu Tutori: Conf. Ionel Reghini Asist. Şerban Diaconescu Asist. Mihai David

Condiţionări Pentru această materie nu există alte discipline a căror parcurgere şi promovare să condiţioneze înscrierea şi prezentarea la examen. Totodată, fiind prima parte a dreptului civil, materie care se studiază în continuare pe parcursul anilor II şi III, nu există alte materii cu care să aibă o conexiune directă. Totuşi, pentru o mai uşoară asimilare a materialului bibliografic este utilă revederea a două materii, respectiv: Teoria generală a dreptului şi Drept roman. Descrierea cursului şi organizarea materiei Cursul de drept civil pentru studenţii din anul I este o introducere în dreptul civil, astfel cum acesta se studiază în anii următori. El cuprinde, practic, trei părţi. O primă parte este consacrată examinării unor aspecte generale ale dreptului civil, respectiv normele dreptului civil, (specificul acestora şi aplicarea lor în timp şi spaţiu) şi raportul juridic civil şi trăsăturile sale specifice, trăsături care permit distingerea sa de alte raporturi care cad sub incidenţa dreptului privat. Partea a doua este consacrată subiectelor raporturilor juridice civile: persoanele fizice şi persoanele juridice. Sunt examinate aici probleme care privesc: capacitatea de 3

noţiunea de persoană juridică. fie se regăseşte în materialul bibliografic. capacitatea persoanei juridice. Sunt examinate aici probleme privitoare la: drepturile subiective care intră în conţinutul raportului juridic civil. etc. actele juridice civile. de două activităţi tutoriale. condiţiile de înfiinţare şi modurile de înfiinţare. Două forme de activitate sunt însă specifice învăţământului la distanţă. elaborarea şi predarea lucrărilor la termen. identificarea şi localizarea persoanei fizice. bunurile care formează obiectul derivat al raporturilor juridice civile. fie se poate deduce logic. .subiectele de examen nu sunt redacţionale ci constau în întrebări care presupun un răspuns precis care.6 pagini. Cât priveşte formularea subiectelor sunt de făcut următoarele menţiuni: . lucrările care nu se încadrează în această limită nu vor fi luate în considerare. specifice acesteia. O a doua activitate constă în elaborarea a două lucrări de control a căror tematică şi dată de predare se află. în primul rând. La această materie. făcând apel la cunoştinţele dobândite ca urmare a parcurgerii materialului bibliografic. Formatul şi tipul activităţilor Pentru învăţământul la distanţă nu se organizează activităţi de predare (ore de curs). Evaluarea şi notarea Evaluarea studenţilor se face prin examen scris. şi examenul poate fi susţinut pentru prima dată în sesiunea din luna iunie.subiectele de examen sunt în număr de 9. pentru actualul an universitar. sunt expuse şi mai jos. Este vorba. prescripţia extinctivă.folosinţă şi de exerciţiu a persoanei fizice.timpul afectat pentru examen este de 1 oră. Temele şi chestionarele pentru lucrările de control. Partea a treia priveşte raportul juridic civil în ansamblul său şi principalele elemente ale acestuia. Acestea sunt practic dezbateri organizate pe grupe de studenţi cu privire la două teme mari din materia aferentă cursului şi anunţate din timp prin „Calendarul disciplinei”.00 puncte. Întrucât materia aceasta este prevăzută în planul de învăţământ pentru semestrul II. pe CD. conţinut în CD-ul care se înmânează fiecărui student. condiţionează admiterea studentului la examen fără a influenţa notarea. probele. . . fiecare răspuns corect fiind apreciat cu 1. În 4 . . . reorganizarea persoanelor juridice. Nimic nu împiedică însă pe cei înscrişi la ceastă formă de învăţământ să participe la orele de curs organizate pentru forma de învăţământ cu frecvenţă. care sunt un însemnat izvor al raporturilor juridice civile. de asemenea. după aspectele privind evaluarea şi notarea.utilizarea de materiale bibliografice neautorizate în timpul examenului ca şi recurgerea la mijloace tehnice pentru consultarea unei atare bibliografii pe durata examinării se sancţionează cu excluderea studentului din examen Chestionare pentru lucrările de control I Tema: STAREA CIVILĂ Termen de predare: 20 aprilie 2009 Precizare: o lucrare nu trebuie să cuprindă mai mult de 5 . la care se adaugă un punct din oficiu.subiectele de examen nu privesc definiţii şi nu presupun reproducerea exactă a unor pasaje din cursul scris sau din texte de lege.practic subiectele de examen sunt formulate la fel cu întrebările din chestionarele pentru lucrările de control.

1. va trebui să vă limitaţi la a răspunde la întrebări. Care trebuie să fie soluţia instanţei şi cu ce motivare? Cum se poate înlătura această neregularitate? 3. Ce se înţelege prin modificarea actelor de stare civilă. rubrica privitoare la numele tatălui este completată prin consemnarea numelui concubinului mamei. pe motiv că la încheierea acestuia a lipsit încuviinţarea ocrotitorului legal şi a autorităţii tutelare. În actul de naştere al unui copil. Care copii au statut de copii din afara căsătoriei? 5. Care va fi mijlocul juridic de care va putea să se folosească? II Tema: ACTUL JURIDIC CIVIL Termen de predare: 20 mai 2010 Este valabilă precizarea făcută la prima temă. numele tatălui este greşit consemnat. 5 . dacă este valabilă această înregistrare şi dacă nu este atunci arătaţi pe ce cale se va înlătura. 2. se constată fizic moartea unei persoane care se află. chiriaşul – o persoană cu capacitate deplină de exerciţiu – cere anularea contractului. iar soţia convieţuia notoriu în concubinaj. Precizaţi şi exemplificaţi ce se înţelege prin acte juridice de stare civilă şi acte de stare civilă. Cum se sancţionează nerespectarea formei cerute pentru valabilitatea actului juridic? Daţi un exemplu de excepţie de la această sancţiune.” Este aplicabilă această dispoziţie şi contractului de întreţinere? 5. 1. actele bilaterale şi contractele bilaterale. 8. Faceţi distincţie între capacitatea de a contracta şi discernământ. Art. în străinătate. deşi a luat consimţământul soţilor. După două luni de la încheierea contractului. Care este soluţia ce se impune şi cu ce motivare? 4. Din eroare. Precizaţi. în realitate. soţia introduce o acţiune în nulitatea acesteia. Aceasta deoarece soţii erau despărţiţi în fapt de trei ani. 3. Care este efectul posesiei de stat? 9. La întoarcerea în ţară. încheiat “în favoarea unei persoane afectate de o boală de care a murit în interval de 20 zile de la data contractului. Tatăl se adresează instanţei cu o acţiune în rectificare. pe motiv că nu a fost întocmit actul de căsătorie. 2. civ. Cum se va stabili numele unui copil. 6. această persoană doreşte să-şi clarifice situaţia. în cazul în care acesta este găsit şi apoi recunoscut – mai întâi de către mamă şi apoi de către tată? 7.consecinţă. locuinţa proprietate personală. motivat. În certificatul de naştere al unui copil. Care sunt principiile ce cârmuiesc efectele nulităţii? 6. Un minor în vârstă de 17 ani închiriază. fără a face introduceri sau consideraţii colaterale. 1645 C. prevede că este nul contractul de rentă-viageră. Care va fi soluţia instanţei? 4. Arătaţi şi exemplificaţi care este deosebirea dintre actele unilaterale şi contactele unilaterale. pentru un an. La o lună după încheierea căsătoriei. Cu ocazia încheierii unei căsătorii. ofiţerul de stare civilă a omis să întocmească actul de căsătorie. Ce este confirmarea unui act juridic nul şi care sunt caracterele sale? 7.

Dreptul civil. . „Introducere în dreptul civil – II” (semestrul II). 248-297) 4. PRECIZĂRI I. respectiv.pe baza căruia a fost elaborat şi suportul de curs – vă facem cunoscută structura a celor două discipline cu indicarea titlurilor şi paginilor corespunzătoare din manualul amintit. Proba raportului juridic civil. Ed. (pag. 297-316) 5. a fost împărţită în două discipline distincte. 6 . ediţia a 2-a. Producerea efectelor unui act cu executare succesivă este împiedicată de un caz de forţă majoră. studenţilor de la forma de învăţământ la distanţă nu li se va pretinde la examen cunoaşterea acestor noi reglementări. Urmare a modificărilor aduse planului de învăţământ. Mijloacele de probă. intitulat „Introducere în dreptul civil”. Ca atare. [pag. 2008. (620-677) II. (pag. Persoanele) cuprinsă anterior în programul corespunzător semestrului II al anului I de studii. Bunurile.8. Persoana juridică – subiect al raporturilor de drept civil. 577-620) 3. (pag. Reghini. sunt de referinţă doar titlurile indicate mai jos. 7 „Efectele actului juridic” (pag. Care sunt asemănările şi deosebirile dintre eroare şi dol? Studenţi cu dizabilităţi Studenţii afectaţi de dizabilităţi motorii sau intelectuale sunt invitaţi să contacteze titularul de curs pentru a identifica eventualele soluţii care să ofere acestora şanse egale cu a celorlalţi cursanţi. (pag. 353-544. Raportul juridic civil. Ş. Sfera Juridică. repartizate pe două semestre. Sub aspectul conţinutului nu au intervenit modificări. Persoana fizică – subiect al raporturilor de drept civil. (pag. care urmează a se studia în anul II] 2. Vasilescu). 316-353) Introducere în dreptul civil – II: 1. P. Diaconescu. Prescripţia extinctivă. diferă doar repartizarea ei pe semestre. Întrucât nu există publicat un material didactic elaborat pe baza reglementărilor din noul Cod civil. deci fără pct. În cazul în care pentru pregătirea examenului veţi folosi un alt manual (dintre cele indicate la bibliografie). Această împrejurare va determina nulitatea sau rezoluţiunea contractului? 9. (pag. Norma de drept civil. disciplina Drept civil (Partea generală. având denumirile „Introducere în dreptul civil – I” (semestrul I) şi. Drepturile subiective. Introducere în dreptul civil – I: 1. 1-82) 2. Actul juridic civil. Materia este aceeaşi. 544577). 82-248) 3. în mod evident. pornind de la manualul elaborat de colectivul de cadre didactice de la facultatea noastră (I.

adoptarea noului Cod civil va aduce o 7 . parcurgerea suportului de curs nu este suficientă pentru pregătirea examenului la această disciplină. 4. sunt evocate frecvent numeroase texte de lege. în principiu. El poate fi dat numai în urma consultării materialului bibliografic. consacrate materiei “Drept civil. 3. desigur util să cunoaşteţi conţinutul acestora precum şi actul normativ în care ele pot fi găsite (Codul civil. ” Ca atare. cât şi de faptul că elaborarea unui nou Cod civil nu numai că se impune dar pare a fi iminentă. “instrumente de lucru” în procesul de interpretare şi aplicare corectă a dreptului. Prin urmare. Partea generală. Activităţile tutoriale se desfăşoară sub forma unor discuţii. mai ales dacă ţinem seama de faptul că legislaţia noastră este într-o permanentă schimbare. deci nu sunt activităţi de predare a materiei aferente temelor anunţate. Nu însemnă însă că nu trebuie memorat nimic. Ar fi un efort inutil. dacă nu stăpâneşti reperele de care vorbeam mai înainte. Dimpotrivă. Or. 167/1958 etc. Este. de exemplu. ori chiar a alineatului în care sunt cuprinse aceste reglementări. 2. Persoanele. utilă numai în măsura în care aţi studiat tema anunţată pentru respectiva activitate tutorială. Nu este cazul să memoraţi exprimările folosite de unul sau altul dintre autorii materialelor bibliografice. categoriile de bunuri şi regimul juridic al acestora etc. O prezentare într-o manieră personală a problemelor studiate nu face decât să dovedească faptul că acestea au fost înţelese. Decretul nr. este înţelegerea spiritului şi a sensului reglementărilor legale şi nu reţinerea mecanică a acestora. Suportul de curs este util prin aceea că scoate în evidenţă cele mai importante şi semnificative probleme pe care această materie le ridică şi poate contribui la fixarea cunoştinţelor dobândite în urma studiului individual. Esenţial este ca.atât în perspectiva examenului ce îl veţi susţine şi care se cere promovat. Suportul de curs este doar o sinteză a principalelor teme şi probleme abordate în cursurile scrise. Pentru a facilita fixarea cunoştinţelor de bază. În cuprinsul cursurilor scrise care le aveţi la dispoziţie. iar apoi să şti să interpretezi ceea ce ai găsit.). am formulat o seamă de întrebări. -. Reţinerea lor este necesară cu toate că informatizarea permite astăzi accesul oricui şi într-un interval scurt de timp la orice text de lege. nu poţi nici să cauţi şi nici să interpretezi corect. Decretul nr. Pregătirea pentru acest examen presupune parcurgerea unuia dintre cursurile scrise. De multe ori răspunsul la acestea nu poate fi găsit în cuprinsul suportului de curs. cu condiţia de a nu denatura sensul reglementărilor legale pe care încercaţi să le explicaţi. indicate ca material bibliografic. Puteţi să folosiţi şi chiar este indicat să formulaţi exprimări proprii. există o seamă de repere fundamentale – ca. uneori. mai întâi. 5. dar nu este cazul să vă încărcaţi memoria şi să pierdeţi timpul reţinând şi numărul articolului. ceea ce ne interesează . să şti ce să cauţi şi unde să cauţi. din Codul civil sau din alte acte normative. cât şi în ideea că parcurgerea oricărei materii este o treaptă în procesul de formare a dumneavoastră ca practicieni ai dreptului -. chiar a anumitor paragrafe. cele care privesc condiţiile de valabilitate ale actelor juridice. la sfârşitul capitolelor şi. regimul juridic al nulităţilor actului juridic. Dar. care caracterizează diferitele instituţii juridice şi care trebuiesc reţinute. Pe de altă parte însă. 31/1954. fiindcă ele sunt veritabile şi în acelaşi timp indispensabile. prezenţa la aceste activităţi este.SUPORTUL DE CURS Precizări privind utilitatea suportului de curs 1.

îl recomandăm cu prioritate. tratate etc. în măsura în care este vorba de anumite norme juridice concrete.serie întreagă de modificări legislative. iar acela care a închiriat un bun are un drept subiectiv în temeiul căruia poate să-i ceară locatarului să plătească chiria etc. donându-l etc. Raportul juridic civil. Acesta este înţelesul pe care îl vom avea în vedere. Iar. cu ocazia examinării conţinutului raportului juridic civil şi a clasificării drepturilor subiective. Norma de drept civil. acea persoană. în calitatea lor de participanţi la raporturile juridice civile. dreptul civil desemnează una dintre ramurile sistemului nostru de drept. de regulă. Norma de drept civil este. 6. poate să-i ceară cumpărătorului să-l achite. cu prioritate. Întreaga materie este acoperită cu material bibliografic elaborat de către titularul disciplinei (în colaborare cu alţi membri ai catedrei). vom încerca. sau acel ansamblu de norme juridice care reglementează raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale stabilite între persoane fizice şi persoane juridice aflate pe poziţii de egalitate juridică. Reghini. puteţi utiliza aceea dintre lucrările indicate care vă este la îndemână. ramura dreptului civil este parte a dreptului pozitiv. În literatura noastră de specialitate dreptul civil a fost şi este definit. ca în cadrul activităţilor tutoriale să insistăm asupra noilor reglementări. să îl folosească ori să îl încredinţeze altuia spre folosinţă. proprietarul unui bun este titularul unui drept subiectiv în temeiul căruia el are puterea să stăpânească bunul. după numele autorului. Diaconescu. Tot astfel. & 1. Dat fiind faptul că este cursul nostru. Această primă accepţiune a dreptului civil o vom avea în vedere ceva mai încolo. în principal. 7. care există şi se aplică la un moment dat. Dimpotrivă. datorită obiectului lor comun de reglementare. care nu sunt cuprinse nici în prezentul suport de curs nici în materialele (manuale. Aşa fiind. ca atare. Noţiune. Într-o a doua accepţiune. Definirea dreptului civil. spre pildă. adică înţelesul de putere conferită unei persoane de lege sau de un act juridic. Bibliografia indicată. poate ea însăşi să acţioneze sau poate să pretindă altuia să acţioneze într-un fel oarecare. dacă este cazul. Legislaţia noastră nu defineşte dreptul civil ca ramură de drept şi nici nu îi precizează obiectul sau domeniul de reglementare. Aşa. Norma de drept civil. Clasificare. cursuri. ca fiind acea ramură a sistemului de drept. P. Prin urmare această ordine nu indică o preferinţă a noastră pentru una sau alta dintre lucrările indicate. putere în virtutea căreia. În această din urmă accepţiune. „Sfera Juridică” 2008. o regulă de conduită cu caracter general. Este vorba despre lucrarea intitulată „Introducere în dreptul civil”. la fel cum are puterea să dispună de bun vânzându-l. Într-o primă accepţiune dreptul civil are înţelesul de drept subiectiv. 8 . acela ce vinde un bun are un drept subiectiv în temeiul căruia poate să primească preţul bunului vândut şi.) care au fost publicate până la această dată. dreptul civil apare ca o componentă a dreptului obiectiv. adică o grupare de norme şi instituţii juridice reunite laolaltă. & 2.. este ordonată alfabetic. în partea de început a materiei. autori : I. adică a unui ansamblu de norme de conduită care pot exista şi se pot aplica indiferent de cunoaşterea sau perceperea lor subiectivă de către persoanele fizice sau juridice. ori pentru autorii acestora. ori consumându-i substanţa. asemenea tuturor normelor juridice sau de drept. Ş. MODULUL I Dreptul civil. Vasilescu. Ed. Uneori această definiţie este completată cu precizarea că normele dreptului civil reglementează şi condiţia juridică a persoanelor fizice şi juridice. cu excepţia primului titlu.

atunci când aceasta nu a fost exprimată îndestulător la încheierea unui contract. la fel cum se pot înţelege ca fiecare să suporte o jumătate sau o anumită parte din aceste cheltuieli.Ce înseamnă “drept comun” şi care sunt consecinţele calificării normelor de drept civil ca fiind “norme de drept comun”? 2. de principiu. Aşa fiind. normele dreptului civil sunt. pe cale de consecinţă. Cum problema unor astfel de cheltuieli se poate ridica în mod obişnuit şi cum este cu putinţă ca părţile să nu-i dea o rezolvare prin clauzele contractului. permisiv. executarea contractului de vânzare-cumpărare implică. iar celelalte. contractul este incomplet. . o seamă de cheltuieli legate de predarea şi de ridicarea bunurilor vândute. onerativ. Primele sunt acelea de la care părţile nu se pot abate. civ. Distincţia dintre dreptul comun şi drepturile categoriale nu este numai de natură teoretică. care se face cu ocazia clasificării nomelor juridice. ordine publică. Este vorba de distincţia dintre normele generale sau de aplicaţie generală şi normele speciale sau de aplicaţie specială. drept comun. părţile se pot înţelege ca toate cheltuielile să fie suportate de către vânzător ori de către cumpărător. în bună măsură. Întrebări. la data încheierii contractului. Problema stabilirii domeniului temporal al acţiunii normelor juridice se ridică în modul cel mai 9 . făcând uz de forţa de constrângere a statului. 1317 C. În comparaţie cu dreptul civil . legiuitorul a instituit. în consecinţă. În altă ordine de idei. nu cuprind în contract clauze care să reglementeze aceste situaţii.. de multe ori. că “Spezele predării sunt în sarcina vânzătorului. legiuitorul a intervenit cu o dispoziţie supletivă prevăzând. reglementare care primeşte aplicare într-un anumit domeniu. regulă ale cărei prevederi pot fi impuse. care conferă părţilor posibilitatea de a încheia acele contracte pe care ele le voiesc şi de a stabili conţinutul acestora.Ce sunt normele permisive? Cuvinte şi expresii cheie.impersonal şi de aplicare repetată. dacă nu este stipulaţiune contrarie”. Altfel spus. denumite astfel fiindcă rostul lor este acela de a suplini voinţa părţilor. Expresia drept comun desemnează norma juridică sau gruparea de norme juridice prin care se înfăptuieşte reglementarea legală generală. Aplicarea normelor juridice în timp. preventiv. Imperativ. în multe cazuri. Normele dreptului civil se pot grupa în două mari categorii: norme imperative (de ordine publică şi de ordine privată) şi norme dispozitive. ordine privată. Astfel. la nevoie. Or. derogatorii. Prin consecinţele sale ea evocă o altă distincţie. şi ale ridicării în sarcina cumpărătorului. părţile nu pot sau nu vor. prohibitiv. ori de câte ori (sau în măsura în care) acel domeniu nu este supus unei reglementări legale speciale. printre altele.Ce sunt normele supletive şi care este utilitatea lor? 3. Spre exemplu. supletiv. sunt cele de la care părţile se pot abate fără a suporta vreo consecinţă juridică.Cum pot fi clasificate normele imperative şi care este utilitatea acestei clasificări? 4. cheltuieli a căror repartizare între părţi se va face potrivit înţelegerii acestora. & 3. a unui raport social sau a unui domeniu de raporturi sociale. prin art.care este dreptul comun -. 1. Conflictele de legi în timp. norme supletive. Normele dreptului civil sunt norme de drept comun. o categorie specială de norme juridice menite să umple “golurile” contractuale şi care sunt denumite sugestiv norme supletive. să prevadă toate situaţiile ce se vor ivi în raporturile dintre ele şi. celelalte ramuri ale dreptului privat constituie doar un drept special sau categorial. Existenţa acestei categorii de norme juridice apare ca o necesitate în contextul libertăţii contractuale.

prin aceste norme tranzitorii nu se reglementează nemijlocit anumite relaţii sociale ci se soluţionează conflictul de legi prin stabilirea domeniului temporal de aplicare al fiecăreia dintre normele aflate în conflict Existenţa unor norme tranzitorii s-ar putea spune că este soluţia ideală pentru conflictele de legi intertemporale. însă era vădit că el nu soluţiona complet conflictul de legi fiindcă se rezuma la determinarea domeniului temporal în care normele 10 .1. ca atare. 1 C. contracte. legiuitorul intervine frecvent prin norme tranzitorii. La data încheierii unei căsătorii. Principiul neretroactivităţii. 15 (2) ne ocazionează următoarele observaţii: 1) el se aplică deopotrivă atât legilor cât şi celorlalte acte normative. Soluţionarea conflictelor de legi prin norme tranzitorii. 3) în art. legea reglementează într-un anumit fel relaţiile patrimoniale dintre soţi. În timpul căsătoriei apare o nouă reglementare a acestor relaţii. cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile. este privită ca fiind purtătoarea unui principiu fundamental în materia aplicării normelor juridice în timp. se va naşte întrebarea: noua reglementare se aplică doar relaţiilor patrimoniale ce se vor stabili în căsătoriile care se vor încheia ulterior apariţiei ei sau şi relaţiilor ce se stabilesc în căsătoriile încheiate anterior şi care există la data intrării ei în vigoare? 3.2. Datorită faptului că asemenea conflicte generează situaţii complexe. excepţie făcând dispoziţiile legale cu caracter penal şi contravenţional. a. Ca urmare. 1). indicând dacă o anumită situaţie juridică este reglementată de legea veche ori de legea nouă sau. în general. o lege ordinară. 2) legiuitorul este oprit să mai elaboreze acte normative care. căsătorie. Potrivit acestuia norma juridică nouă (legea nouă) nu se poate aplica situaţiilor juridice trecute şi efectelor acestora. Ca urmare. că “Legea dispune numai pentru viitor. ea n-are putere retroactivă”. pe care o întâlnim în partea finală a art. expres sau implicit. civ. s-a admis că legiuitorului îi este îngăduit să elaboreze legi cu caracter retroactiv prin care să fie reglementate situaţii juridice anterioare lor. care dacă nu sunt rezolvate unitar pot crea inechităţi grave. în bună măsură.firesc deoarece. de principiu. Prevederea din art. în art. 15 (2) din Constituţie nu se mai regăseşte prevederea “ea n-are putere retroactivă”. Succesiunea în timp a normelor juridice care au acelaşi domeniu de reglementare (proprietate. iar rezolvările ce se dau trebuie să fie. Sau.) . Soluţionarea conflictelor de legi în timp în lipsa unor norme tranzitorii. ar avea caracter retroactiv. aşa cum se obişnuieşte a se spune “legea nu este eternă”. etc. dacă este cazul. 3. Prin însăşi dispoziţia de început a Codului civil (art. care delimitează domeniul temporal de acţiune al legilor aflate în conflict. la fel cum este indicat ca ea să fie abrogată ori modificată odată cu dispariţia sau modificarea realităţilor care au generat-o. nu se poate aplica acelor situaţii şi efecte juridice care sunt anterioare momentului zero al acţiunii ei în timp. Problema centrală a acestor conflicte este aceea de a şti dacă o anumită situaţie juridică este reglementată de legea (norma) veche sau de legea (norma) nouă. altfel spus. 15 (2). norma juridică. în ce măsură este reglementată de una sau de alta dintre legile aflate în conflict.” Textul art. aceleaşi de fiecare dată. ea este elaborată în considerarea unor realităţi şi. 1 C. civ. Este vorba de principiul neretroactivităţii legilor (normelor juridice) . în măsura în care ele s-au produs. poate să creeze conflicte de legi (norme) în timp sau conflicte de legi intertemporale. este indicat ca ea să existe şi să se aplice doar atâta timp cât aceste realităţi există şi nu se modifică. Astfel de conflicte se cer însă a fi soluţionate şi în lipsa unor dispoziţii tranzitorii. legiuitorul de la 1865 a prevăzut că “Legea dispune numai pentru viitor. indiferent că acestea sunt de domeniul dreptului privat sau a dreptului public. Cum însă Codul civil este. Principiul neretroactivităţii legii a fost perceput ca fiind fundamental cât priveşte aplicarea normelor juridice (legilor) în timp. Să ne imaginăm un exemplu.succesiune care implică existenţa unor norme vechi şi a unor norme noi -. Constituţia României din 1991 prevede însă.

doctrinar s-a formulat un principiu complementar. are loc pe teritoriul altui stat decât acela al cetăţeniei părţilor. Din aplicarea concurentă a acestor principii se poate contura următoarea soluţie de principiu a conflictelor de legi: situaţiile juridice trecute . fiindcă legea nouă se aplică imediat şi. etc. prin urmare. deoarece normele anterioare (vechi) nu ultraactivează. În cazul unui testament putem lesne observa că el este un act juridic care se săvârşeşte de către autorul său în timpul vieţii. iar legea veche nu poate ultraactiva şi. bunul care formează obiectul actului juridic se află pe teritoriul altui stat decât acela căruia părţile îi aparţin prin cetăţenie. Existenţa acestor elemente face ca raportul juridic să aibă legătură concomitent cu norme juridice ce aparţin legislaţiilor unor state diferite. situaţie care raportată fiind la dreptul unui anumit stat este exprimată prin formularea: “una dintre părţi are cetăţenie sau naţionalitate străină”. nu le poate reglementa -. cetăţenia română a uneia dintre părţile unui act juridic cât şi încheierea acelui act pe teritoriul României. care generează raportul juridic. Uneori raporturile juridice au un caracter internaţional.în raport de acelaşi moment – în măsura în care s-au consumat. situaţiile juridice pendente (facta pendentia) . deoarece normele noi nu pot retroactiva. Datorită faptului că principiul neretroactivităţii nu a reuşit să dea o soluţie completă conflictelor de legi în timp. iar noile dispoziţii legale prevăd. părţile pot să aibă cetăţenii sau naţionalităţi diferite. pe de o parte. Soluţia care se desprinde din aplicarea concurentă şi complementară a celor două principii este aceea că forma testamentul şi celelalte condiţii de valabilitate ale acestuia. Astfel.în raport de “momentul zero” al aplicării unei norme juridice . iar. Conflictele de legi în spaţiu şi soluţionarea lor. Dar. Astfel. iar efectele testamentului se vor se vor supune legii în vigoare la data când ele se produc (legii noi). prin urmare. se vor supune legii în vigoare la data întocmirii lui (legii vechi) . respectiv principiul aplicării imediate a legii (normei juridice) noi. alte cerinţe privind forma testamentului. leagă acel act şi raportul juridic pe care el îl generează de legislaţia română. pe de altă parte. precum şi efectelor situaţiilor juridice trecute în măsura în care acestea nu s-au produs până la data aplicării normei noi. adică la moartea autorului său. se poate ridica problema de a şti în ce măsură respectivului testament i se va aplica legea în vigoare la data întocmirii lui şi în ce măsură i se va aplica legea în vigoare la data deschiderii succesiunii. fiind totodată exclusă aplicarea normei vechi cât priveşte reglementarea situaţiilor juridice viitoare şi a efectelor lor. iar în măsura în care nu s-au consumat vor fi supuse normelor noi. spre pildă. încheierea actului juridic. dacă în perioada de timp cuprinsă între momentul întocmirii testamentului şi momentul morţii autorului său s-a schimbat legea succesorală. nu le poate reglementa.(facta praeterita) rămân supuse normelor juridice în vigoare la data când ele s-au stabilit şi s-au consumat (normelor vechi). reglementează altfel decât legea anterioară efectele testamentului. datorită faptului că un anumit element al lor este un străin sau de extraneitate. Potrivit acestui principiu norma juridică nouă se aplică tuturor situaţiilor juridice viitoare şi efectelor acestora. le reglementează. & 4. situaţiile juridice viitoare (facta futura) – în raport de acelaşi moment – vor fi supuse numai normelor juridice noi.juridice nu-şi puteau găsi aplicare. Or. fără a face referire şi la acela în care ele îşi găsesc aplicare. cetăţenia străină a celeilalte părţi şi faptul că bunul ce formează obiectul actului 11 . Exemplu. Principiul aplicării imediate a legii noi.întrucât legea nouă nu retroactivează şi. ca atare. Acţiunea normelor juridice în spaţiu. b. vor fi supuse normelor vechi. dar care îşi produce efectele abia la data deschiderii succesiunii.

pentru acelaşi domeniu. Ce este conflictul de legi intertemporal? 5. caracterizată prin faptul că un anumit raport juridic sau o anumită situaţie juridică se află sub incidenţa unor reglementări ce aparţin unor sisteme de drept diferite. În ce constă neretroactivitatea normelor juridice? 4. în însăşi textul lor. un conflict al legilor privind starea civilă şi capacitatea părţilor unui raport juridic.prevede că “Starea. Articolul 11 din Legea nr. În concluzie. aspectul internaţional al acţiunii normelor juridice în spaţiu este caracterizat de posibilitatea apariţiei unor conflicte de legi. element de extraneitate. în condiţiile în care legislaţiile statelor conţin. generat de faptul că una dintre părţi este cetăţean român iar cealaltă este cetăţean străin. 12 . În ce constă elementul străin sau de extraneitate şi care sunt consecinţele sale? Cuvinte şi expresii cheie. 105/1992 . reglementări diferite. este denumită doctrinar “conflict de legi în spaţiu”. iar rezolvarea acestora se face prin aplicarea normelor conflictuale. tot astfel. & 5. Ca urmare. Or. după caz. conflict de legi în timp. ultraactivitate. aceste norme alcătuiesc ceea ce se cheamă sistemul de drept internaţional privat al fiecărui stat. leagă acelaşi raport juridic de legislaţia statului respectiv. În ansamblul lor. norme tranzitorii. denumite norme conflictuale. că au un caracter imperativ? 3. se rezolvă astfel: cetăţeanul român va avea starea (starea civilă) şi capacitatea ce îi sunt conferite de legea română atât în cazul în care el se află în România cât şi în cazul în care el se află în străinătate. Neretroactivitate. conflict de legi în spaţiu. prin care se determină situaţiile în care îşi poate găsi aplicare o lege străină cât şi măsura acestei aplicări. capacitatea şi relaţiile de familie ale persoanei fizice sunt cârmuite de legea sa naţională. nu se prevede altfel”. Exemplu. Fiecare stat şi-a elaborat un sistem propriu de norme juridice.Poate legiuitorul să elaboreze norme juridice care să prevadă. 1 “Legea naţională este legea statului a cărui cetăţenie o are persoana în cauză”. Raportul juridic civil.juridic se află pe teritoriul altui stat.care este principala reglementare în materie conflictuală din dreptul nostru . atât în cazul în care se află la el în ţară cât şi în cazul în care se află în România Întrebări. nu este indiferent ce lege aplicăm pentru reglementarea unui anumit raport juridic. Rezolvarea conflictului presupune determinarea reglementării legale aplicabile raportului juridic cu elemente de extraneitate sau. cetăţeanul străin va avea starea şi capacitatea determinate de legea sa naţionale. afară numai dacă. determinarea măsurii în care acelui raport îi este aplicabilă una sau alta dintre reglementările aflate în conflict.Ce sunt normele conflictuale? 8. al. Ce sunt conflictele de legi în spaţiu? 7. Această stare. 1. 12. Ce sunt normele tranzitorii? 6. Care sunt principiile aplicării normelor juridice în timp? 2. prin dispoziţii speciale. Iar potrivit art.

După părerea noastră. Tocmai de aceea. să fie puse în evidenţă. Primele alcătuiesc categoria actelor juridice (contractul şi actul unilateral). Evenimentele sau faptele naturale sunt acele împrejurări care se produc independent de voinţa umană şi de a căror producere normele dreptului civil leagă o seamă de efecte juridice. Acţiunile omeneşti sunt la rândul lor grupate în două categorii: acţiuni săvârşite cu intenţia de a produce efecte juridice şi acţiuni săvârşite fără intenţia de a produce efecte juridice. cărora normele dreptului le conferă eficacitate juridică. că dacă un raport juridic izvorăşte din acte sau fapte de comerţ. Contractul civil. 5. Fiind o specie a raportului juridic.1. 5. de exemplu. Evidenţierea legăturii dintre raportul juridic şi izvorul său ne apare cu atât mai necesară cu cât izvorul raportului juridic poate avea un rol decisiv în determinarea naturii acestuia. izvoarele raporturilor juridice civile sunt clasificate în două grupe: evenimente sau fapte naturale şi acţiuni omeneşti. b) actul unilateral de drept civil. principalele izvoare ale raporturilor juridice civile şi particularităţile acestora. c) faptele ilicite cauzatoare de prejudicii unei alte persoane. am făcut menţiunea că este un asemenea izvor doar contractul 13 . a. calamităţile naturale etc. în cele ce preced.a. Observând însă care este izvorul raportului juridic. Aceasta deoarece raporturile de drept privat . Aceste izvoare sunt: a) contractul civil. izvoarele raportului juridic (deci şi ale raportului juridic civil) sunt considerate a fi acele împrejurări . acel raport nu mai poate fi unul de natură civilă. 942 C. ci unul de natură comercială. cum sunt. egalitatea părţilor şi libertatea de voinţă a acestora. ceea ce pare să transforme întotdeauna un anumit raport social într-un raport juridic este existenţa unei norme juridice care reglementează acel raport. moartea. operaţiune care poate întâmpina unele dificultăţi mai cu seamă atunci când este vorba de raporturi de drept privat. Prin urmare. fără a ignora generalizările făcute în teoria generală a dreptului. civ.şi în special cele civile şi comerciale . reprezentarea şi dovezile ce sunt admise de lege pentru a proba existenţa unui act sau fapt juridic ş. raportul juridic civil este relaţia socială care rezultă din acele împrejurări cărora normele dreptului le conferă calitatea de izvoare ale raporturilor juridice civile. dacă un raport juridic rezultă dintr-un contract individual de muncă. defineşte contractul ca fiind “acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge între dânşii un raport juridic”.au unele trăsături comune. Noţiune. la rândul lui. Distincţia dintre aceste două categorii are multiple semnificaţii practice. în ceea ce priveşte capacitatea părţilor.2. în special. e) evenimentele. putem spune. iar celelalte alcătuiesc categoria faptelor juridice (licite şi ilicite).2. de exemplu. astfel încât. ca fiind acel raport social care este reglementat de normele dreptului civil. Contractul civil este o specie a actului juridic civil. raportul juridic civil a fost definit. Art. acela este un raport juridic de muncă şi nicidecum unul de natură civilă. d) faptele licite. cu prioritate şi pe înţeles.5. Generalitatea izvoarelor raportului juridic civil. Atât în lucrările de teorie generală a dreptului cât şi în cele consacrate studiului raportului juridic civil sau actului juridic civil. Contractul este un însemnat izvor al raporturilor de drept comercial şi de dreptul muncii. Este mai indicat ca izvoarele raportului juridic civil să fie abordate într-o manieră mai pragmatică.1.acţiuni ale omului ori fenomene naturale –. respectiv atunci când am enumerat izvoarele raportului juridic civil. Pot fi incluse în această categorie: naşterea. Luând drept criteriu conexiunea lor cu voinţa umană. Tot astfel. Trăsături specifice.

Este. de muncă. Din punct de vedere al dreptului civil. Contractul care se încheie între un avocat şi clientul său este un contract civil întrucât. ca necomerciale . civ. înţelegerea (acordul de voinţe) prin care una dintre părţi se obligă să garanteze o obligaţie pe care cealaltă parte şi-o asumă faţă de un terţ este un contract unilateral (cauţiune sau fidejusiune) deoarece crează obligaţii numai pentru garant. actul juridic unilateral nu se confundă şi. dacă printr-o dispoziţie expresă a legii sau prin trăsăturile sale particulare. şi a celor pe care legea le declară. de exemplu. ceea ce face ca ele să-şi găsească aplicare şi în această materie. faptele ilicite civile sunt determinate doar generic de către legiuitor prin rezultatul lor. cum sunt cele cu titlu gratuit. iar această consecinţă ne îndreptăţeşte. expres sau implicit. Este ceea ce rezultă şi din art. după caz. ori de câte ori nu sunt aplicabile normele specifice unei alte ramuri a dreptului privat. c.a. în schimb. b. a cărui încheiere presupune un acord de voinţe. 998 C. obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara". să vorbim despre “generalitatea izvoarelor raportului juridic civil”. adică un contract. pe lângă contractele esenţialmente civile. trebuie precizat că. este un act de structură bilaterală. ca atare. la rândul ei. Acesta din urmă – cu toate că se numeşte unilateral –. ori de câte ori. Faptele ilicite cauzatoare de prejudicii. de muncă sau de altă natură. acel contract trebuie considerat ca fiind un contract civil. Actul unilateral de drept civil..civil. nu trebuie confundat cu contractul unilateral. legea nu îl califică în nici un fel. dau naştere unor raporturi juridice obligaţionale. Datorită structurii sale unilaterale. Faptele cauzatoare de prejudicii. care cauzează altuia prejudiciu. spre deosebire de fapta ilicită de natură penală (infracţiunea) cât şi spre deosebire de fapta ilicită de natură administrativă (contravenţia). testamentul ş. Exemplu.ca. deoarece nu presupune consimţământul celeilalte părţi. care nu pot exista decât în măsura în care legea le prevede şi le califică în mod expres drept infracţiuni ori contravenţii. care dispune că “Orice faptă a omului. făcută (exprimată). un anumit contract nu este ori nu poate fi calificat ca fiind unul comercial. o consecinţă a faptului că normele dreptului civil sunt dreptul comun şi în privinţa izvoarelor raporturilor juridice de drept privat. care încălcă drepturile subiective sau interesele legitime ale altei persoane şi îi cauzează astfel un prejudiciu patrimonial sau. Denumirea de contract unilateral este dată de faptul că el crează obligaţii numai pentru una dintre părţile contractante. trăsăturile sale nu justifică o calificare a lui ca fiind un contract comercial. în temeiul legii ori a unui contract cu intenţia de a produce efecte juridice şi care este în măsură să producă prin ea însăşi astfel de efecte. nepatrimonial. care mai sunt denumite sugestiv delicte civile. se ridică în mod necesar problema delimitării contractului civil de alte contracte şi în special de contractul comercial. Exemplu. respectiv cauzarea unui prejudiciu ca urmare a încălcării drepturilor ori a intereselor legitime ale unei persoane. revocarea unui contract de mandat. printre altele. ca trăsătură a acestuia. acelea care au ca obiect bunuri imobile -. iar. Revocarea unui contract de mandat este un act unilateral. Prin urmare. În acest sens. Exemple: denunţarea unilaterală a unui contract încheiat pe durată nedeterminată. pe de o parte . administrativ etc. pe de altă parte. recunoaşterea unui copil din afara căsătoriei. Actul unilateral de drept civil este o manifestare unilaterală de voinţă. în conţinutul cărora intră dreptul victimei de a cere şi de a obţine repararea prejudiciului suferit şi obligaţia corelativă a 14 . Prin urmare. prin faptă ilicită se desemnează acea acţiune sau inacţiune a unei persoane.

2. în simpla lor calitate de persoane fizice sau juridice. că părţile sunt în principiu. Codul civil reglementează două fapte licite care sunt izvor de raporturi juridice obligaţionale. pentru cel ce a primit-o. cum sunt cele comerciale. îndreptăţite şi. mai cu seamă. practica judecătorească şi doctrina au conturat şi un al treilea fapt licit izvor de obligaţii.2. din eroare. deopotrivă şi necondiţionat. evenimentele sunt. o valoare economică. în general. libere să-şi manifeste voinţa. îşi poate exprima voinţa. Exemplu. în Codul civil. Din punct de vedere al conţinutului lor toate raporturile juridice – deci nu numai cele civile -. generează. Moartea unei persoane dă naştere raporturilor juridice legate de succesiunea acelei persoane. în care părţile au fie deopotrivă calitatea de comerciant. cealaltă fiind obligată să se supună. Dreptul de proprietate. În raporturile juridice de drept civil. Egalitatea părţilor şi libertatea voinţei lor. Faptele juridice licite. Faptele juridice licite generatoare de raporturi obligaţionale. Calitatea părţilor raportului juridic civil. cvasi-contracte.2. Plecând de la aceste reglementări. În această calitate ele sunt denumite moduri de dobândire a dreptului de proprietate. Aceste raporturi sunt specifice unei forme a răspunderii juridice. Plata unei sume de bani făcută. împrejurări străine voinţei umane de survenirea cărora legea condiţionează producerea anumitor efecte juridice.3. Dacă opusul egalităţii este subordonarea şi dacă trăsătura caracteristică a subordonării constă în aceea că numai una dintre părţile unui anumit raport . Caracterul preponderent patrimonial al raporturilor juridice civile. Sunt raporturi patrimoniale acelea care au în conţinutul lor un drept (drepturi) patrimonial (e). 15 . fie una dintre ele are calitatea de comerciant. o obligaţie de restituire. ambele părţi apar. dar care produc totuşi anumite efecte expres prevăzute de lege. Faptele licite mai sunt uneori şi izvoare de raporturi juridice care au în conţinutul lor drepturi reale. Exemplu.2. e. de regulă. cunoscută sub denumirea de răspundere civilă delictuală.fie el juridic fie de altă natură -. 5. sunt denumite. iar dreptul nepatrimonial este acela al cărui obiect nu are o valoare economică. pot fi. ceea ce înseamnă că nu poate fi evaluat şi exprimat în bani. după caz. aşa cum am mai arătat. îndeosebi datorită faptului că săvârşirea lor afectează interesele altuia. d. ce poate fi evaluată şi exprimată în bani. iar dreptul patrimonial este acela care are ca obiect un bun sau. Este vorba de gestiunea de afaceri şi plata nedatorată. 5.autorului faptei ilicite de a repara prejudiciul cauzat.4. atunci “esenţa” egalităţii părţilor nu constă în altceva decât în faptul – sau mai ales în faptul –. Sunt raporturi nepatrimoniale acelea care au în conţinutul lor un drept (drepturi) nepatrimonial (e). Dreptul persoanei de a consimţi la prelevarea de organe sau ţesuturi în scopuri terapeutice. către o persoană care nu este îndreptăţită să o primească. Evenimentele. Denumite uneori “fapte naturale”. Exemplu. ori patrimoniale ori nepatrimoniale. Acestea sunt acţiuni omeneşti săvârşite voluntar şi fără intenţia de a produce efecte juridice. 5. Exemplu. respectiv îmbogăţirea fără justă cauză. spre deosebire de alte raporturi de drept privat. pe când cealaltă parte are calitatea de consumator. persoană fizică sau juridică.

fie mai multe subiecte pasive. etc.Raporturile patrimoniale de drept civil pot fi grupate în două categorii. Exemplu. . la denumire. În primul caz indivizibilitatea este naturală iar în cel de al doilea este convenţională. În raporturile obligaţionale civile. atunci când un raport obligaţional cunoaşte o pluralitate de subiecte.trebuiesc dovedite atunci când sunt invocate. în cazul raporturilor comerciale solidaritatea nu mai trebuie dovedită. Caracterul divizibil al raportului civil cu pluralitate de subiecte. care . la domiciliu. după caz.). numai subiectul activ al acestora. Aceasta deoarece. Este vorba despre obligaţiile solidare şi despre obligaţiile indivizibile. Aceasta înseamnă că victima va putea să ceară oricăruia dintre autori să repare integral acel prejudiciu.2. dar în raporturile care au un subiect pasiv nedeterminat (cum sunt cele de proprietate) pluralitatea poate să privească. fie deopotrivă atât mai multe subiecte active cât şi mai multe subiecte pasive. De la regula divizibilităţii obiectului obligaţiilor civile cu pluralitate de subiecte.tocmai fiindcă sunt excepţii de la regula divizibilităţii . în următoarele categorii: . 5. Putem vorbi despre o pluralitate de subiecte în situaţia în care un anumit raport juridic are fie mai multe subiecte active. în situaţia unei pluralităţi de debitori (pluralitate pasivă). obligaţii civile sau pur şi simplu obligaţii. obligă pe oricare debitor solidar la executarea întregii prestaţii la care are dreptul creditorul. 42 C. Dimpotrivă.). şi care sunt denumite raporturi de obligaţii. ştiinţifice etc. fie datorită naturii sale indivizibile. Dacă prin fapta lor ilicită mai multe persoane cauzează cuiva un prejudiciu. indiferent de forma ei. autorii faptei vor răspunde solidar faţă de victimă. spre deosebire de cele de drept civil. Exemplu. după caz. obiectul său se împarte între subiectele raportului. fie datorită convenţiei părţilor care îl consideră indivizibil cu toate că prin natura sa el este divizibil. în raporturile obligaţionale cu caracter comercial. Obligaţiile solidare sunt acele raporturi obligaţionale cu pluralitate de subiecte. Pluralitatea de subiecte poate să apară practic în toate categoriile de raporturi juridice civile. 16 . regula este solidaritatea (pasivă) şi nu divizibilitatea.5. com. de asemenea. Exemplu. . (dreptul la nume. Obligaţiile indivizibile sunt acele obligaţii cu pluralitate de subiecte al căror obiect este nesusceptibil de a fi divizat. Prima este categoria raporturilor care au în conţinutul lor drepturi reale. fapt pentru care sunt mai sunt denumite şi raporturi reale. grupate. iar cea de a doua este categoria raporturilor care au în conţinutul lor drepturi de creanţă. de regula divizibilităţii.raporturi care au în conţinutul lor drepturi generate de creaţia intelectuală (drepturile nepatrimoniale rezultate din crearea unei opere artistice. care conferă oricărui creditor solidar posibilitatea de a cere de la debitor plata în întregime a datoriei sau. legea consacră două excepţii.). în mod firesc. pluralitatea de subiecte este cârmuită. literare. integritate corporală reputaţie etc. Ea se prezumă până la proba contrară (art. Aceasta înseamnă că. Există o pluralitate de subiecte active în cazul coproprietăţii. sănătate. în funcţie de conţinutul lor.raporturi care au în conţinutul lor drepturi privitoare la atributele de identificare ale persoanelor fizice şi juridice. să pretindă doar partea sa şi fiind îndatorat să execute tot numai partea sa. raporturi obligaţionale.). Raporturile nepatrimoniale de drept civil sunt.raporturi care au în conţinutul lor drepturi ce privesc existenţa şi integritatea persoanei fizice (dreptul la viaţă. fiecare subiect fiind îndreptăţit.

L. Şerban Diaconescu. pct. egalitate.1. act juridic unilateral. După ce criterii putem aprecia că un anumit contract este contract civil? 6.Pag. 61 – 63. 1997 sau orice altă ediţie ulterioară. 1. nepatrimonial. patrimonial.. solidaritate. 17 . Bucureşti. contract comercial. indivizibilitate. delict civil. 2. . pluralitate.Pag. Introducere în dreptul civil. 1. Ionel Reghini. Casa de editură şi presă “Şansa” S. Gheorghe Beleiu. Tratat de drept civil român. pct.. Partea generală. Bucureşti. Drept civil. întrucât nu pot fi executate fracţionat. Capitolul I. Ce sunt delictele civile şi prin ce se deosebesc ele de faptele ilicite cu caracter penal? 8.3. Bucureşti.Pag. 3.4.. aferentă modulului I . Titlul I şi capitolele I şi II din Titlul II). 8 – 11 – pct.6. Ernest Lupan. De câte feluri sunt raporturile patrimoniale? 7. contract unilateral. Subiectele dreptului civil. 2006. 82 – 85. I. Ed.17. Pentru pregătirea examenului nu se cer problemele tratate la paginile şi punctele indicate în continuare (cu precizarea că atunci când o anumită problemă este tratată pe mai multe pagini se indică doar pagina de început): Pag. Ioan Sabău-Pop. Vol.. Ovidiu Ungureanu. sau orice ediţie ulterioară (Partea întâi. Paul Vasilescu. “Sfera” 2008.1. 25 – 41 de la pct. (Capitolul I şi paragrafele 1 şi 2 din Capitolul II). 2.H.. 1. Gabriel Boroi. Prin ce se caracterizează solidaritatea şi indivizibilitatea? Cuvinte şi expresii cheie.5. 3. Ce este raportul juridic civil? 2. C. 1. 3.R. (Capitolul I şi din Capitolul II – secţiunea I şi subsecţiunea I din secţiunea a II-a). Ce înţelegeţi prin egalitatea părţilor şi ce alte raporturi juridice se mai caracterizează prin această trăsătură? 4.3. 2005(sau o ediţie ulterioară). Ed. III şi IV).Pag. contract civil. Rosetti. Bucureşti. Beck. 1.2. Drept civil român.. 2000.4. fapt juridic licit. Teoria generală (Partea generală).2. 2. Introducere în dreptul civil.. Care este diferenţa dintre contractul unilateral şi actul unilateral? 5.2. Drept civil. Întrebări. Ce înţelegeţi prin generalitatea izvoarelor raportului juridic civil? 3. Introducere. Izvor al raportului juridic.Sunt indivizibile prin natura lor obligaţiile de a nu face. – până la 2. la fel cum este indivizibilă şi obligaţia de a preda un bun care nu poate fi divizat fără a-şi modifica destinaţia economică iniţială (un autoturism).3. Bibliografia de bază.1.1.. 2. Ed “ALL”. 3. Ed. 12 – pct.. ediţia a VII-a. (Titlurile I.

& 2. 1. din Decretul nr. respectiv între structuri create şi organizate de oameni tocmai cu scopul de a se putea realiza participarea acestora la raporturile juridice. 5. Consideraţii introductive. independent de cei care le-au creat şi le alcătuiesc. consacrat. 2. datorită faptului că raporturile juridice s-au stabilit şi se stabilesc nu numai între indivizi dar şi între grupuri de indivizi. 18 . Pentru a desemna însă calitatea omului de “fiinţă juridică”. la modul general.2. întâi de toate.). ca participant individual la raporturile juridice. O asemenea vocaţie trebuie însă în mod necesar să existe. un individ al speciei umane. & 1. 1. Dispoziţiile legii civile fac distincţie între capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu. la raporturile juridice şi de a dobândi drepturi şi obligaţii. doctrinar şi jurisprudenţial şi care desemnează vocaţia sau îndreptăţirea persoanei fizice de a participa. al.Modulul II Capacitatea persoanei fizice. în general. Ea este deci o calificare dată de lege individului şi nu o însuşire sau o vocaţie specială a acestuia. În vorbirea curentă. un om considerat în totalitatea însuşirilor sale fizice şi psihice. legiuitorul nu s-a mărginit la a folosi pur şi simplu cuvântul persoană.1. Aşa cum am arătat. Potrivit art. Noţiune. asociaţii. adică aptitudinea persoanei de a răspunde pentru faptele ei ilicite cauzatoare de prejudicii. Noţiunea şi caracterele capacităţii de folosinţă. mai ales. Doctrinar la acestea a fost adăugată şi capacitatea delictuală. mai cu seamă. el desemnând şi denumind omul în calitatea sa de “fiinţă juridică”. “Capacitatea de folosinţă este capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii”. Persoana fizică şi capacitatea juridică. Acestea din urmă sunt persoanele juridice (societăţi comerciale. Această necesară vocaţie şi-a găsit însă expresia într-un alt concept. “persoana fizică” este. Nevoia de a crea acest concept s-a impus. 1. o denumire convenţională dată omului ca entitate juridică. Capacitatea de folosinţă. În limbajul juridic. căci altfel persoana fizică ar fi o formă lipsită de conţinut. fundaţii etc. acela de capacitate juridică. 31/1954. 2. cuvântul persoană este folosit îndeobşte pentru a desemna. cuvântul persoană a avut şi are o semnificaţie specială. ci a creat conceptul de persoană fizică.

actul de înfiinţare sau statut. Această dispoziţie legală este privită ca fiind expresia unei excepţii de la regula dobândirii capacităţii de folosinţă de la naşterea persoanei. singura cerinţă ce se impune pentru a putea vorbi despre capacitatea de folosinţă a persoanei fizice este ca această persoană să existe. se spune că persoana juridică. Aceasta înseamnă. din Decretul nr. Aceasta. are o capacitate specială de folosinţă. aşa cum am mai arătat. 2. b) copilul să fie chemat să dobândească anumite drepturi. cu însăşi calitatea de subiect de drept. Este o capacitate anticipată deoarece ea se dobândeşte înainte de naştere. prin opoziţie cu persoana fizică. Legalitatea capacităţii de folosinţă determină implicit şi două consecinţe. dispune : “Capacitatea de folosinţă începe de la naşterea persoanei şi încetează o dată cu moartea acesteia”. “Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţie. Caracterul general al capacităţii de folosinţă a persoanei fizice este unanim acceptat şi. al 2. poate avea toate şi/sau oricare dintre drepturile civile recunoscute de lege. spre deosebire de persoana juridică. respectiv de la concepţie. orice persoană are acces la toate drepturile şi obligaţiile pe care legea le recunoaşte persoanei fizice. evidenţiat în literatura noastră de specialitate. la fel cum tot numai prin lege se pot determina. respectiv inalienabilitatea şi intangibilitatea ei. stabilit prin lege. cât şi de deplasarea sa în spaţiu dintr-un stat în altul etc. şi este limitată fiindcă ea priveşte doar drepturile copilului nu şi obligaţiile acestuia.2. Recunoaşterea condiţionată a anumitor drepturi din momentul concepţiei persoanei. Privind dispoziţia din art. ceea ce înseamnă că un om este aceeaşi fiinţă juridică indiferent de profesie. al. 31/1954. nu poate avea mai multe capacităţi de folosinţă. Dobândirea capacităţii de folosinţă din momentul naşterii persoanei. că nimeni nu poate renunţa la capacitatea sa de folosinţă şi. anticipat. adică să se fi născut şi să nu fi decedat. cu titlu de excepţie. potenţial. în exclusivitate. Legalitatea capacităţii de folosinţă rezultă din faptul este. de la naştere. 2. chiar înainte de naşterea sa. Articolul 7. Aceasta deoarece. cât şi cele ale unor convenţii internaţionale evocă ideea egalităţii capacităţii de folosinţă a tuturor persoanelor. 31/1954. capacitatea de folosinţă este şi universală. 2.1. ca o excepţie de la regula privitoare la dobândirea capacităţii de folosinţă din momentul naşterii. capacitatea de folosinţă se contopeşte şi se confundă. Potrivit art. Aceasta înseamnă că numai prin lege se poate determina momentul în care începe şi se sfârşeşte capacitatea de folosinţă. persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei. Condiţiile acestei recunoaşteri. al. condiţionat şi limitat. În schimb. eventualele incapacităţi de folosinţă. ca urmare. Unicitatea şi universalitatea capacităţii de folosinţă constau în aceea că un om nu se poate multiplica în mai multe fiinţe juridice şi. Egalitatea capacităţii de folosinţă rezultă fără echivoc din dispoziţiile Constituţiei.2.Caracterul abstract al capacităţii de folosinţă subliniază faptul că. în literatura de specialitate s-a apreciat că ea (această excepţie) poate găsi aplicare doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii : a) copilul că se nască viu. De aceea. 2. 7. c) copilul să fi fost conceput la 19 .2. pe de altă parte. pentru a se sublinia faptul că persoana fizică. fără a fi şi viabil. 31/1954. ocupaţie. Prin urmare. 7.1. Fiind unică. în consecinţă. excepţie concretizată în aceea că persoana fizică dobândeşte capacitate de folosinţă. este o capacitate condiţionată fiindcă ea se pune în discuţie doar atunci când copilul se naşte viu. în cele din urmă. că eventualele restrângeri ale capacităţii de folosinţă (incapacităţi de folosinţă) trebuie să fie expres prevăzute de lege. Începutul capacităţii de folosinţă. mai cu seamă. din Decretul nr. însă numai dacă el se naşte viu”. cele ale Decretului nr. o creaţie a legii.2. pe de o parte.

din Decretul nr. se constată. fără a se declara în prealabil dispariţia sa. 16. lipsind vreme îndelungată. din Decretul nr. Constatarea fizică morţii. Alteori persoana dispare pur şi simplu de la domiciliul ei. dacă a trecut un an de la data ultimelor ştiri din care rezultă că era în viaţă”. nr. care marchează începutul capacităţii de folosinţă. a cadavrului acelei persoane. 31/1954 “Cel dispărut în cursul unor fapte de război. să se parcurgă o altă procedură judecătorească.3. şi într-un caz şi în celălalt. faptul morţii unei persoane dispărute şi momentul când aceasta a survenit. fără a se găsi cadavrul acelei persoane. Cazul persoanei care a dispărut de la domiciliul său. Declararea judecătorească a morţii. cu caracter de prezumţie. din acest text. cel mai adesea şi în modul cel mai firesc.3. într-un accident de cale ferată. Tocmai de aceea el a instituit două varietăţi (cazuri) ale declarării judecătoreşti a morţii: pe de o parte declararea morţii celui dispărut în împrejurări excepţionale şi.2 Încetarea capacităţii de folosinţă. pe de altă parte. dată care marchează momentul încetării capacităţii de folosinţă şi a calităţii de subiect de drept a persoanei respective. Uneori însă persoana dispare în împrejurări excepţionale care îndreptăţesc a se presupune moartea (război. cutremur. ele sunt socotite că au murit deodată (art. fără a exista ştiri din care să rezulte că ea este în viaţă. El se socoteşte de la zi la zi” (art. persoana să lipsească vreme îndelungată şi nejustificat de la domiciliul său. în registrul de stare civilă pentru decese. 61 C. dacă este cazul.). B. dacă a trecut cel puţin un an de la data împrejurării în care a avut loc dispariţia”. fam. 31/1954). b. În urma acestei constatări se eliberează certificatul medical constatator al decesului şi apoi. existenţa cadavrului identificat al persoanei cât şi constatarea medicală a instalării morţii. În cazul în care mai multe persoane au murit în aceeaşi împrejurare. mai ales. prin care se stabileşte.1. Declararea dispariţiei prin hotărâre judecătorească. 2. 21 din Decr. Moartea unei persoane. Reglementând procedura declarării morţii. Încetarea capacităţii de folosinţă. prin examinarea şi identificarea medicală şi. Constatarea fizică a morţii presupune. Cazul persoanei care a dispărut în împrejurări excepţionale. pe baza acestuia. se întocmeşte. al. prin specificul lor. necesitatea clarificării situaţiei juridice a celui dispărut. al. de la data ultimelor ştiri din care rezultă că persoana era în viaţă să fi trecut mai mult de un an. criminalistică. Rezultă. declararea morţii celui care a dispărut de la domiciliu. 16. ceea ce se stabileşte prin prezumţia legală potrivit căreia “timpul cuprins între a treisuta şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii. într-un naufragiu sau într-o altă împrejurare asemănătoare care îndreptăţeşte a se presupune decesul.data dobândirii drepturilor. A. 31/1954 “Cel care lipseşte de la domiciliul său poate fi declarat dispărut prin hotărâre judecătorească. Această varietate de declarare a morţii se deosebeşte de esenţial de cea prezentată mai înainte. aceea a declarării dispariţiei. aşa cum am arătat. actul de deces al persoanei. Potrivit art. În acest scop. putându-se institui curatela.3. ele impun un tratament juridic diferit. fără să se poată stabili dacă una a supravieţuit alteia. Dispariţia persoanei impune.3. poate fi declarat mort. Potrivit art. că pentru a se putea admite o cerere de declarare judecătorească a dispariţiei este necesară întrunirea cumulativă a două condiţii şi anume: a.1. 20 .1. prin faptul că procedura judecătorească a declarării morţii nu poate fi pornită fără ca. în prealabil. 2. În acesta se consemnează şi data decesului. legiuitorul a ţinut seama de faptul că împrejurările care ocazionează dispariţia persoanei sunt diferite şi că. legea a instituit procedura judiciară specială a declarării morţii. Aceste persoane se numesc comorienţi. B. 2. naufragiu).

prevăzută de art. 2. potrivit căreia “Cel dispărut (declarat dispărut – p.Procedura declarării judecătoreşti a dispariţiei este instituită de legiuitor cu scopul unic de a permite celor interesaţi să ceară. în prealabil. al. dacă se va dovedi ca adevărată o altă dată”. se poate spune că singurul efect cert al hotărârii de declarare a dispariţiei constă în îndeplinirea uneia dintre cerinţele de fond prevăzute de lege pentru declararea judecătorească a morţii persoanei care lipseşte de la domiciliul său. ci este întotdeauna o dată stabilită prin hotărârea judecătorească de declarare a morţii. prin hotărârea judecătorească de declarare a morţii. cel dispărut va fi chemat. din prevederea art. Potrivit art. Data morţii dispărutului se stabileşte potrivit cu împrejurările (al. este obligată să stabilească data morţii. data morţii nu este niciodată aceea a pronunţării hotărârii declarative de moarte şi nici aceea a rămânerii irevocabile a acestei hotărâri. pe de altă parte. dispune că “Instanţa judecătorească va putea rectifica data morţii…. b. Să existe o hotărâre irevocabilă de declarare a dispariţiei. Aşa fiind. există întotdeauna posibilitatea ca ulterior să apară indicii mai concludente cu privire la data morţii sau chiar dovezi cu privire la această dată. La fel ca în cazul declarării dispariţiei. Aceasta rezultă. Stabilirea datei morţii. 17. Ca urmare. trebuie întrunite cumulativ mai multe condiţii. al. 18. Rectificarea datei morţii. rămasă irevocabilă”. d. 39 din Decretul nr. B. asemeni oricărei persoane aflate în viaţă. iar. dacă de la data ultimelor ştiri din care rezultă că era în viaţă au trecut patru ani. Indiferent după care dintre regulile menţionate se stabileşte data morţii. 2). pe de o parte.) este socotit a fi în viaţă dacă nu a intervenit o hotărâre declarativă de moarte. data ultimelor ştiri trebuie considerată aceea la care aceste ştiri au fost emise şi nu aceea la care ele au fost recepţionate iar dovada acestei date se va putea face. din Decretul nr. 31/1954. din Decretul nr. 18. 19 din Decretul. În situaţia în care ziua ultimelor ştiri nu se poate stabili. succesiunea celui dispărut nu se va deschide. declararea judecătorească a morţii celui dispărut. Potrivit art. Declararea morţii prin hotărâre judecătorească. iar atunci când nu se poate stabili nici luna se va avea în vedere ultima zi a anului calendaristic (art.2. 31/1954. a. De aceea art. “Cel astfel declarat dispărut poate fi declarat mort. să divorţeze de cel dispărut etc.n. potrivit art. Cel puţin două concluzii se pot desprinde din această dispoziţie legală. de altfel.1). ulterior îndeplinirii ei. 16. 39 din Decretul nr. alineatul ultim. 21 . O a doua concluzie este aceea că. pare firesc ca hotărârea judecătorească de declarare a dispariţiei să nu producă nici un efect asupra capacităţii de folosinţă a celui declarat dispărut. să fi trecut cel puţin 6 luni. De la afişarea timp de 30 de zile a hotărârii de declarare a dispariţiei. c.31/1954. Declararea morţii nu poate fi însă hotărâtă mai înainte de împlinirea unui termen de şase luni de la data afişării extrasului de pe hotărârea prin care s-a declarat dispariţia”. prin orice mijloc de probă. 1. dacă este cazul. la moştenirea rudelor sale predecedate. de asemenea prin hotărâre judecătorească. 32/1954. pentru calcularea termenului de patru ani se va avea în vedere ultima zi a lunii din care provin ultimele ştiri. 32/1954. fiindcă şi de îndeplinirea acestei cerinţe depinde admiterea cererii de declarare a morţii. Să fi fost respectată cerinţa afişării acestei hotărâri. 31/1954). din moment ce se stabileşte potrivit cu împrejurările. Să fi trecut cel puţin patru ani de la data ultimelor ştiri din care rezultă că cel ce urmează a fi declarat mort era în viaţă. din Decretul nr. În aceste condiţii. “De îndată ce hotărârea declarativă de moarte a rămas definitivă. Din acest text rezultă că pentru a putea fi declarată moartea unei persoane care lipseşte de la domiciliul său. O primă concluzie este aceea că instanţa. cel dispărut este socotit că a murit la data stabilită prin hotărâre ca fiind aceea a morţii”(al. pronunţată în condiţiile înfăţişate în cele ce preced. căsătoria celui dispărut nu se desface şi ca urmare soţul prezent nu se poate recăsători fără ca. nr.

succesiunea lui trebuie privită ca nedeschisă. Din ce moment se dobândeşte. al 2. hotărârea declarativă de moarte este anulată. din Decretul nr.a.1. Prin art. cel dispărut este socotit că a murit la data stabilită prin hotărâre. ca fiind aceea a morţii”. se deschide succesiunea celui declarat mort. “De îndată ce hotărârea declarativă de moarte a rămas definitivă. anularea unui act juridic desfiinţează atât drepturile dobândite (de primul dobânditor) prin efectul actului anulat ulterior. În ce situaţie se constată fizic moartea unei persoane? 6.). De aceea legiuitorul. exprimată în adagiul “resoluto jure dantis. legiuitorul.. cât şi drepturile subsecvente. legiuitorul a prevăzut că “Dacă cel declarat mort este în viaţă. Două efecte sunt avute în vedere. pare cât se poate de firesc ca el să redobândească bunurile avute anterior declarării morţii şi aflate la moştenitori la data anulării hotărârii declarative de moarte . Situaţia căsătoriei celui ce a fost declarat mort.Efectele hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii. prin art. anularea hotărârii prin care s-a declarat moartea”. încetează căsătoria celui declarat mort ş. 1). Cu toate acestea. creată de recăsătorirea soţului celui declarat mort. fiind chemaţi la moştenire acei moştenitori legali sau testamentari care erau în viaţă la data stabilită ca fiind dată a morţii. şi. Ce este capacitatea de folosinţă? 2. Pe de altă parte. 22 C. oricând. Ca urmare. Este vorba despre situaţia bunurilor celei ce a fost declarat mort şi de situaţia căsătoriei acestuia. 2o. se poate cere. de către legiuitor. Efectele anulării hotărârii declarative de moarte. Situaţia bunurilor celui ce a fost declarat mort. Care sunt cele două varietăţi ale declarării morţii şi prin ce se deosebesc ele? 7. cât mai ales pe aparenţa calităţii de moştenitor creată de hotărârea judecătorească de declarare a morţii şi eroarea comună pe care aceasta a generat-o. cu precădere.a. Care este prezumţia timpului legal al concepţiei? 5. resolvitur jus accipientis”. Pentru a preîntâmpina starea teoretică de bigamie. după aceasta. B.3. înapoierea bunurilor sale. anularea hotărârii declarative de moarte va implica şi desfiinţarea actelor prin care moştenitorii au transmis bunuri din succesiune unor terţe persoane. dobânditorul cu titlu oneros nu este obligat să le înapoieze. În ce condiţii se recunoaşte capacitatea copilului conceput? 4. În ce situaţii se pune problema anulării declarative de moarte? 22 . căsătoria cea nouă rămâne valabilă. excepţie care se fundamentează atât pe buna-credinţă a dobânditorului şi caracterul oneros al dobândirii. decât dacă se va face dovada că la data dobândirii ştia că persoana declarată moartă este în viaţă. 20 este o excepţie de la regula restituirii bunurilor către cel ce a fost declarat mort. dreptul la rentă viageră sau întreţinere dobândite prin contracte încheiate de defunct în timpul vieţii ş. 31/1954. Din moment ce acela care a fost declarat mort este considerat că a fost tot timpul în viaţă. potrivit regulii de drept. prin art. al. 1. Potrivit art. a prevăzut că în cazul anulării hotărârii declarative de moarte “Cel care a fost declarat mort poate cere. de la data prezumată a morţii încetează drepturile viagere ale celui dispărut (cum sunt: uzufructul. Prima căsătorie este desfăcută pe data încheierii noii căsătorii. Aşa fiind. (al. 31/1954. fam. 18. a prevăzut că “În cazul în care soţul unei persoane declarate moartă s-a recăsătorit. 20 al. capacitatea de folosinţă? 3. (al. după anularea hotărârii declarative de moarte. Aşa fiind.” Această ultimă prevedere a art. Anularea hotărârii declarative de moarte. Cum se stabileşte data morţii declarată judecătoreşte? 8. Întrebări. de regulă. 1 din Decretul nr. dobândite de terţi prin acte încheiate cu primul dobânditor. 2)”.

31/1954). Asemeni capacităţii de folosinţă. a existenţei unui discernământ suficient format şi odată cu acumularea unei experienţe corespunzătoare de viaţă. 31/1954). 31/1954. în vreme ce capacitatea de exerciţiu este o stare de drept care se dobândeşte numai de la împlinirea unei anumite vârste.8 din Decretul nr. 3). data morţii.Care este situaţia bunurilor şi a căsătoriei celui care a fost declarat mort. “Capacitatea deplină de exerciţiu începe la data când persoana devine majoră. 1) “Persoana devine majoră la împlinirea vârstei de optsprezece ani. dispariţie. Dar poate avea discernământ fără a avea şi capacitate de exerciţiu o persoană apropiată de vârsta majoratului. din momentul naşterii şi. limitat. Este concluzia care se desprinde mai întâi din împrejurarea că existenţa discernământului şi respectiv lipsa de discernământ sunt stări de fapt care pot caracteriza o persoană indiferent de vârsta acesteia. persoana care suferă de alienaţie sau debilitate mintală şi nu a fost pusă sub interdicţie. 4 din Decretul nr. instantaneu şi complet. titlu gratuit. al. din Decretul nr.” (al. de discernământ o persoană majoră care are deplină capacitate de exerciţiu. 2) “Minorul care se căsătoreşte dobândeşte prin aceasta capacitatea deplină de exerciţiu. Capacitatea deplină de exerciţiu. în măsura în care persoana a dobândit capacitatea de exerciţiu ea poate încheia orice act juridic cu excepţia acelora care îi sunt interzise expres de lege.care se dobândeşte. 3. Capacitatea de exerciţiu şi discernământul. chiar din momentul concepţiei -. capacitatea de exerciţiu se caracterizează prin: legalitate. uneori. capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice se dobândeşte numai în măsura împlinirii unei anumite vârste. moarte judecătoreşte declarată. la fel cum poate fi lipsită. Caractere. cum este. după o oarecare experienţă de viaţă şi în condiţiile unei stări normale de sănătate mintală.” (al. 3. concepţie. în urma anulării hotărârii declarative de moarte? Cuvinte şi expresii cheie. deoarece la fel ca în cazul capacităţii de exerciţiu nu sunt admise diferenţieri cu caracter discriminator ( art. Discernământul este o premisă a capacităţii de exerciţiu fără a se confunda însă cu aceasta din urmă. Aceasta nu însemnă însă că ar putea avea discernământ o persoană de vârstă foarte fragedă. 5. Definiţie. 31/1954. Potrivit art. Încheierea de acte juridice în vederea dobândirii şi exercitării de drepturi şi a asumării şi executării de obligaţii presupune existenţa discernământului persoanei. 3. persoana fizică are această facultate doar de la o anumită vârstă.2. Moarte fizic constatată. 23 .” (al.9. spre deosebire de capacitatea de folosinţă . conţinutul şi încetarea ei sunt stabilite prin lege. titlu oneros. egalitate. adică a facultăţii de a judeca şi de a aprecia corect asupra necesităţii şi oportunităţii încheierii unui act juridic. & 3. deoarece. “Capacitatea de exerciţiu este capacitatea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii. Capacitatea de exerciţiu.1. generalitate. deoarece capacitatea de exerciţiu se poate restrânge sau înlătura numai potrivit legii deci nu şi prin voinţa titularului ei ori a unei alte persoane (art. intangibilitate şi indisponibilitate. ca urmare a evaluării raţionale a consecinţelor acestuia.3. 6 din Decretul nr. deoarece dobândirea. de exemplu. De aceea. 3. Două concluzii trebuie desprinse din cele arătate până acum. data ultimelor ştiri. Or. rectificare. comorienţi. Potrivit art. bună-credinţă. săvârşind acte juridice”. prezumţie.

4. pentru a dobândi astfel drepturi noi ori pentru a-şi exercita drepturile ce le are şi de a-şi asuma obligaţii noi ori de a le executa pe acelea care le are.a capacităţii restrânse de exerciţiu. fam.Capacitatea deplină de exerciţiu conferă persoanei îndreptăţirea de a încheia singură şi personal orice acte juridice.. permit evidenţierea unor aspecte caracteristice ale capacităţii restrânse de exerciţiu. “Minorul. Deosebirea dintre cele două situaţii în care se află părinţii şi tutorii este vădită şi ea nu ţine doar de modul de exprimare al legiuitorului Aceasta deoarece. Domeniul de aplicare. C. Textul art. capacitatea deplină de exerciţiu îndreptăţeşte persoana să încheie acte juridice în numele şi pe seama altei persoane. 1. 105. C. al. Ocrotitorul legal şi reprezentantul legal. fam. 130 se referă în mod expres doar la încuviinţarea care se dă de către autoritatea tutelară. în primul caz (acela al minorilor cu 24 . 31/1954. Capacitatea de exerciţiu restrânsă. aşa cum prevede expres art. fiindcă ea ar avea practic semnificaţia unei înlăturări parţiale . C. la încheierea actelor juridice. De aceea. părintele sau tutorele se mărgineşte doar să încuviinţeze actele pe care le încheie personal minorul. 9. în primul caz. putem defini capacitatea restrânsă de exerciţiu ca fiind aptitudinea persoanei. precum şi art. 2. 130. capacitatea deplină de exerciţiu conferă persoanei îndreptăţirea de a-şi stabili pe cale contractuală (deci printr-un act juridic) un reprezentant convenţional (mandatar) prin intermediul căruia să încheie acte juridice. al. fam. atunci când nu poate ori nu doreşte să le încheie personal. A. şi ale art. pe minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani. Atât art. Încuviinţarea pe care este chemat să o de a ocrotitorul legal sau/şi autoritatea tutelară pentru încheierea unor acte juridice de către minor trebuie să fie prealabilă actului. “Încuviinţarea se va da pentru fiecare act în parte”. o încuviinţare globală şi anticipată va fi lipsită de eficacitate. fie în calitate de reprezentant legal al acesteia (părinte sau tutore) fie în calitate de reprezentant convenţional (mandatar). numai cu încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal iar uneori şi a autorităţii tutelare. al. Prin urmare. în cel de al doilea caz. în cele ce urmează. de a încheia acte juridice personal însă. Aspecte caracteristice.1. 3. al . Atât dispoziţiile legale cât şi consideraţiile doctrinare făcute pe marginea acestora. 3. cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani. Capacitatea restrânsă de exerciţiu – ca.” (al. Persoanele afectate. cu încuviinţarea prealabilă a părintelui sau a tutorelui. 133 C.4. Potrivit art. În al doilea rând. din Decretul nr. din Decretul nr. pe acelea care ne par mai semnificative. de altfel şi capacitatea deplină de exerciţiu ori lipsa acesteia -. care a împlinit vârsta de paisprezece ani. de regulă. priveşte doar actele juridice încheiate de către minor nu şi faptele juridice ilicite al căror autor este minorul. Singura categorie de persoane care beneficiază de o capacitate de exerciţiu restrânsă este aceea a minorilor având vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani. prevăd că părinţii şi tutorii încuviinţează actele juridice pe care le încheie minorul cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani. Caracterul prealabil şi special al încuviinţării. 124. 3. 2. Este însă lipsit de îndoială faptul că şi încuviinţarea dată de ocrotitorul legal va trebui să aibă tot caracter individual. are capacitatea de exerciţiu restrânsă” (art. 133 C. părintele sau tutorele încheie el însuşi acte juridice în numele şi pe seama minorului.printr-un act unilateral . 31/1954). În sfârşit.4. fam.2. 2) Ţinând seama de aceste dispoziţii legale. 1. Dintre acestea le vom reţine. 31/1954 cât şi art. fam.9. ”Actele juridice ale minorului cu capacitate restrânsă se încheie de către acesta. C. pe când. D. Reglementare. 1. iar din dispoziţiile art. spre a preveni astfel posibilele abuzuri ale terţilor. 9 din Decretul nr. rezultă că tot părinţii şi tutorii sunt aceia care îl reprezintă. B. al. adică se va trebui dată pentru fiecare act în parte.

F. a. Potrivit art. E. asemenea acte. renunţarea la drepturile patrimoniale ale acestuia. sancţiunea care se impune în cazul nesocotirii lor este aceea a nulităţii relative. va fi necesară şi prealabila încuviinţare a acesteia”. Aceasta deoarece ea cuprinde doar câteva acte care.) sunt anulabile. C.133 C. “Dacă actul pe care minorul urmează să-l încheie face parte dintre acelea pe care tutorele (minorului lipsit de capacitate de exerciţiu p. sunt de exemplu: înscrierea unei ipoteci în registrul de publicitate. de călătorie etc. fără prealabila încuviinţare a autorităţii tutelare. Acte pe care minorul le poate încheia singur. n. b. dispune în al. după ce în al. necesare satisfaceri trebuinţelor curente ale minorului. . donaţii şi nici să garanteze obligaţiile altuia” I. acte de administrare: actele prin care se închiriază anumite bunuri ale minorului. adică în măsura în care nu produc minorului o pagubă datorită disproporţiei vădite dintre prestaţia proprie şi prestaţia celeilalte părţi. Capacitatea de exerciţiu restrânsă şi rigorile ei privitoare la încheierea actelor juridice. Este o categorie restrânsă şi cu un conţinut expres determinat de lege. 133.n. astfel de acte sunt: cumpărăturile obişnuite din magazine făcute în scopul satisfacerii trebuinţelor minorului.. c. Acte pe care minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă le poate încheia numai cu încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal şi a autorităţii tutelare. “Minorul nu poate să facă. potrivit art. art. trimiterea unei somaţii sau notificări ş. ceea ce înseamnă că sunt sancţionate cu nulitate relativă. 2. G. precum şi să încheie orice alte acte care depăşesc dreptul de a administra”. C. părintele sau tutorele este doar un ocrotitor legal al minorului. Actele de administrare a bunurilor şi a patrimoniului în măsura în care nu sunt lezionare.. 2 şi 3 p. care prin excelenţă nu pot fi vătămătoare pentru minor.al. R. în mod vădit. Capacitatea de exerciţiu restrânsă a fost concepută de legiuitor ca o stare tranzitorie între lipsa capacităţii de exerciţiu şi capacitatea deplină de exerciţiu. 133. De aceea. 3. Exemple. al. fam. 2 şi 3. H. nu pot fi păgubitoare pentru minor. de asemenea. I. În această categorie sunt cuprinse numai actele de administrare a bunurilor sau a patrimoniului. în cel de al doilea caz (acela al minorilor lipsiţi de capacitate de exerciţiu). în schimb. se execută de îndată ce au fost încheiate şi. Actele de conservare. În acest sens. părintele sau tutorele este şi un reprezentant legal al minorului. al. pot periclita interesele patrimoniale ale minorului. şi ca finalitate păstrarea unui drept ori preîntâmpinarea pierderii lui şi presupun cheltuieli neînsemnate faţă de rezultatul lor. 1. Ca atare. achiziţionarea unor bilete de spectacol. în modul cel mai firesc. C. fam. stabileşte regulile ce trebuie urmate în cazul încheierii de acte juridice de către minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă. actele de înstrăinare a anumitor bunuri aflate în pericol de a pieri sau a se strica. sunt.. au caracterul unor măsuri de protecţie dispuse de legiuitor pentru ocrotirea minorului. fam. 4 că “ Actele făcute cu încălcarea dispoziţiilor de mai sus ( adică cele din al.R. “Tutorele nu poate. Iar potrivit art. care au un caracter necesar şi urgent. actele prin care se angajează anumite lucrări pentru repararea bunurilor minorului ş.capacitate de exerciţiu restrânsă). fam.a. 129. Acte pe care minorul le poate încheia numai cu încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal. la care am făcut deja referire în legătură cu categoria anterioară.”. să facă valabil înstrăinarea ori gajarea bunurilor minorului. capacitatea restrânsă de exerciţiu va înceta fie odată cu ajungerea persoanei la majorat şi dobândirea capacităţii 25 . nici cu încuviinţare. Sancţionarea actelor încheiate fără respectarea dispoziţiilor legale privind capacitatea de exerciţiu restrânsă. Astfel.a.. Acte pe care minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu le poate încheia valabil chiar dacă ar exista încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal şi a autorităţii tutelare. J. 1. caracterizate prin faptul că au o valoare relativ redusă.2. I.) nu le poate încheia decât cu încuviinţarea autorităţii tutelare. spre pildă. Actele mărunte. Încetarea capacităţii restrânse.

fizic constatată sau judecătoreşte declarată. fam. În sfârşit. caracterizată de faptul că. lipsiţi de discernământ . Condiţii. fam. C.) şi deoarece femeia căsătorită dobândeşte deplină capacitate de exerciţiu. atunci când s-a obţinut dispensă de vârstă.5. 30 la 35 (sub titlul “Procedura interdicţiei”). În ambele cazuri.5. Competenţa instanţelor de judecată cât priveşte soluţionarea cererilor de punere sub interdicţie este reglementată de Codul de procedură civilă în art. la fel cum există persoane puse sub interdicţie şi. se poate căsători şi femeia care a împlinit 15 ani (art. al. 142. prin efectul unei hotărâri judecătoreşti.2. 11 din Decretul nr. va fi pus sub interdicţie”. B. C. de regulă. 142. Trebuie însă să precizăm şi în acest context. Potrivit art. Lipsa capacităţii de exerciţiu. pot avea discernământ. lipsirea de capacitatea de exerciţiu apare ca o măsură de protecţie a persoanei faţă de propriile sale acte. în consecinţă. Aceasta deoarece atât minorii care nu au împlinit 14 ani cât şi cei puşi sub interdicţie sunt. 4. 2 şi 3. 3. al. doar asupra celei de a doua categorii. Prima categorie de persoane lipsite de capacitate de exerciţiu. b) această 26 . prin textele cuprinse de la art. lipsite de capacitate de exerciţiu dar care. Pe de altă parte. în textele cuprinse de la art.5. fie odată cu punerea sub interdicţie judecătorească şi dobândirea statutului de persoană lipsită de capacitate de exerciţiu. s-a apreciat că cerinţele ce trebuie întrunite pentru ca o persoană să poată fi pusă sub interdicţie. fam.Punerea sub interdicţie judecătorească. g. Punerea sub interdicţie este reglementată atât în Codul familiei. Prin urmare. De aceea ne vom opri. debilităţii mintale. Cazuri. Este ceea ce rezultă şi din faptul că există persoane capabile dar care temporar sunt lipsite de discernământ. se poate spune că încetarea capacităţii restrânse de exerciţiu are loc şi ca urmare a căsătoriei femeii minore. 142 la 151 (sub titlul “Interdicţia”). aceea a persoanelor puse sub interdicţie. Punerea sub interdicţie este o măsură de ocrotire a persoanei fizice. în consecinţă. deoarece femeia care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători. prezenţa sau lipsa discernământului nu are nici o relevanţă. 31/1954.şi.1. sunt: a) o persoană să fie în neputinţă de a se îngriji de interesele sale. al.1. o persoană lipsită de discernământ datorită alienaţiei sau debilităţii mintale este privată de capacitatea de exerciţiu şi. A.cei dintâi datorită vârstei fragede iar ceilalţi datorită alienaţiei ori debilităţii mintale . b) persoana pusă sub interdicţie”. lipsa capacităţii este determinată de lipsa discernământului. iar prin excepţie. Reglementare. temporar. dispune că: “Cel care nu are discernământ pentru a se îngriji de interesele sale. C. 3. Enunţare. 3. Prin urmare. pot încheia acte juridice care să le fie defavorabile. 1.depline de exerciţiu. aceea minorilor care nu au împlinit paisprezece ani nu ridică nici o problemă sub aspectul determinării ei. că în cazul actelor juridice încheiate de persoanele lipsite de capacitate. pare de la sine înţeles că şi capacitatea restrânsă de exerciţiu încetează odată moartea persoanei.. fără să-şi dea seama. 32/1954. 2. Art. i se numeşte un tutore care să o ocrotească şi să o reprezinte în actele juridice. ca atare. “Nu au capacitate de exerciţiu: a) minorul care nu a împlinit vârsta de paisprezece ani. cât şi în Decretul nr. cerinţe prevăzute expres şi limitativ de art. Noţiune. din cauza alienaţiei mintale ori a debilităţii mintale. întrucât aceste acte sunt oricum anulabile pentru lipsa capacităţii de exerciţiu. în cele ce urmează. şi într-un caz şi în celălalt. lit. ceea ce nu face însă ca lipsa capacităţii de exerciţiu să se confunde cu lipsa discernământului.

dispune în al. 25 se referă în mod expres doar la minorii care nu au împlinit patrusprezece ani. Aceasta poate fi invocată numai de către incapabil. Întrucât legea foloseşte exprimarea “anulabile” şi întrucât incapacitatea minorului şi a interzisului este o incapacitate de protecţie. Competenţa de a soluţiona cererea de punere sub interdicţie revine Tribunalului (art. Totuşi. întrucât aceştia pot lua cunoştinţă despre ea consultând registrul în care a fost transcrisă şi. necesare satisfacerii trebuinţelor curente ale incapabilului şi despre actele de conservare. sunt anulabile pentru incapacitate . “Incapacitatea celui pus sub interdicţie nu va putea fi opusă unui al treilea decât de la data transcrierii hotărârii. A. 3. de către instanţa care a pronunţat-o sau. prin reprezentantul său legal şi nicidecum de către persoana capabilă care a contractat cu un incapabil. 2. 27 . el se aplică şi în cazul celor lipsiţi de capacitate de exerciţiu datorită punerii sub interdicţie judecătorească. din Decretul nr. g. Este vorba despre actele mărunte. tutorele celui pus sub interdicţie poate cere anularea actului pe considerentul lipsei de capacitate a interzisului. instanţei locului unde naşterea celui pus sub interdicţie a fost înregistrată. Consecinţele lipsei capacităţii de exerciţiu. tutorele interzisului va putea cere anularea acestui act. 43 (2) C. de către instanţa care a respins calea de atac exercitată împotriva hotărârii de admitere a cererii de punere sub interdicţie (instanţa de apel sau de recurs). din raţiuni practice. actele juridice se fac de reprezentanţii lor legali”. dacă hotărârea de punere sub interdicţie a fost transcrisă atunci ea devine opozabilă terţilor. Aceasta înseamnă că dacă cel pus sub interdicţie încheie un act juridic . C. În acelaşi sens. proc civ. dispune actele de procedură îndeplinite de cel ce nu are exerciţiul drepturilor procedurale sunt anulabile.după ce hotărârea judecătorească de punere sub interdicţie a devenit irevocabilă. 3). Punerea sub interdicţie a unei persoane se face printr-o procedură judecătorească. lit. c) lipsa de discernământ să fie cauzată de alienaţia sau debilitatea mintală de care suferă acea persoană C. 25. spre a fi transcrisă în registrul anume destinat (al. la care am făcut referirile ce se cuvin atunci când ne-am ocupat de capacitatea restrânsă de exerciţiu. Transcrierea hotărârii de punere sub interdicţie în registrul anume destinat este o măsură de publicitate şi are o importanţă practică deosebită deoarece. dacă este cazul. După ce a devenit irevocabilă. nu încape îndoială că sancţiunea aplicabilă actelor încheiate personal de cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu este nulitatea relativă. al. chiar dacă nu este leziune”. 11 din Decretul nr. fără întârziere.3. Astfel. civ. art. se admite că atât minorul cât şi cel pus sub interdicţie pot încheia personal două categorii de acte juridice. ce se încheie de către minorii care nu au împlinit vârsta de paisprezece ani. însă. Nevalabilitatea actelor încheiate de persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu.5. ca urmare. art. În schimb.neputinţă să se datoreze lipsei de discernământ. pentru identitate de raţiune. Legea prevede implicit interdicţia ca cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu să încheie acte juridice personal. 4.) în circumscripţia căruia se află domiciliul celui care urmează a fi pus sub interdicţie. Dacă o astfel de dovadă nu va putea fi făcută acţiunea în anularea actului nu va putea fi admisă decât dacă se va proba că cel pus sub interdicţie a fost lipsit de discernământ în momentul încheierii actului juridic. potrivit al. pe motiv de lipsă a capacităţii de exerciţiu. 2 că “Pentru cei care nu au capacitate de exerciţiu. proc. hotărârea de punere sub interdicţie se comunică. 31/1954. dar înainte ca ea să fie transcrisă -. Aspecte procedurale şi de publicitate. 2. numai în cazul în care va dovedi că cel cu care interzisul a contractat a cunoscut interdicţia pe o cale oarecare. 32/1954 dispune că “Actele juridice. iar art. afară numai dacă cel de al treilea a cunoscut interdicţia pe altă cale”. După cum se poate observa textul art. deci ca urmare a unui proces finalizat de o hotărâre judecătorească irevocabilă.

Acte pe care reprezentantul legal le poate încheia doar cu încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. precum şi a celor devenite nefolositoare pentru minor (incapabil). trei probleme socotim necesar a fi abordate. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului . după cum urmează: a) singur. oricare dintre ceilalţi reprezentanţi legali -..acte prin care se înstrăinează bunurile incapabilului. reprezentantul legal poate să încheie singur şi acte de administrare a patrimoniului incapabilului. determinarea celor care au calitatea de reprezentant legal.ridicarea sumelor de bani. înseamnă că atât tutorele cât şi ceilalţi reprezentanţi legali pot să încheie acte de administrare a bunurilor incapabilului. În al doilea rând. În această categorie trebuie cuprinse potrivit art.131.B. care pot fi înstrăinate de către reprezentantul legal fără încuviinţarea autorităţii tutelare (art. b.acte care depăşesc dreptul de a administra. acte pe care reprezentantul legal le poate încheia. 2. 28 . trebuie să admitem că reprezentantul legal va putea să încheie singur. al. cu precădere. fam. Este cazul actelor de înstrăinare a bunurilor supuse pieirii sau stricăciunii. .. 4. după caz: părinţii. adică. fără a fi necesară încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. beneficiază de regimul actelor de administrare datorită rezultatului lor.acte prin care se renunţă la drepturile patrimoniale ale incapabilului. În al treilea rând. În primul rând. 129. potrivit art.). determinarea limitelor reprezentării legale a celor lipsiţi de capacitate. Atunci când ne referim la aceste limite avem în vedere determinarea categoriilor de acte pe care. 129. al. Limitele puterilor reprezentantului legal. nu poate fără încuviinţarea autorităţii tutelare să încheie “acte care depăşesc dreptul de a administra”. 126 C. fără încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. în numele incapabilului. C. deşi implică înstrăinarea unor bunuri şi. Este vorba despre actele de conservare a bunurilor minorului sau interzisului şi actele necesare satisfacerii trebuinţelor curente ale acestuia. curatorul. C. tutorele. 131 şi art. c) în urma unei decizii a autorităţii tutelare. pe care reprezentantul legal este obligat să le depună. acele acte pe care incapabilul însuşi le poate încheia personal. Acte pe care reprezentantul legal le poate încheia singur. Este vorba despre: noţiunea de reprezentare legală. potrivit art. b) cu încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. la o “casă de păstrare de stat”. 129. Persoanele şi autorităţile care au calitatea de reprezentant legal. d) este oprit să le încheie chiar dacă ar exista încuviinţarea autorităţii tutelare. actele de dispoziţie asupra bunurilor incapabilului. fam. . . ca urmare. în general. Reprezentarea legală a celor lipsiţi de capacitate de exerciţiu. fam. respectiv primarul sectorului municipiului Bucureşti. 62 (2) şi 64 (3) din Legea nr.4. pe numele incapabilului. a. Calitatea de reprezentant legal o au.şi pe cale de consecinţă. C. al. următoarele acte: . 2. în numele celui lipsit de capacitate de exerciţiu. reprezentantul legal le poate ori nu le poate încheia. al. În legătură cu această formă de reprezentare. al. Per a contrario. în măsura în care întrec nevoile întreţinerii incapabilului şi ale administrării bunurilor acestuia (art. 129. în situaţiile prevăzute de art.) . preşedintele consiliului judeţean. tutorele . fam. art. acte care se caracterizează prin faptul că.1. sunt prin natura lor acte de dispoziţie. atunci când acesta îi înlocuieşte pe părinţi ori pe tutore.acte prin care se gajează sau se ipotechează bunuri ale incapabilului pentru garantarea unor datorii personale ale acestuia. fam. C. cu toate că legea nu conţine nici o dispoziţie în acest sens. mai puţin cele supuse pieirii sau stricăciunii.

fam.potrivit art. Care sunt persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu? 5.acte prin care se garantează scu bunurile incapabilului obligaţiile altuia (fidejusiune. 126. desigur. C. în favoarea fostului său tutore. în numele incapabilului. Acte pe care reprezentantul legal este oprit să le încheie. C. al.acte juridice care s-ar încheia între tutore. 1.). Care sunt persoanele puse sub interdicţie? 6. să cumpere aceste bunuri (art. Întrebări. d. 2. a ocroti. 3. de către reprezentantul legal. făcute în numele incapabilului şi din bunurile acestuia. . Ce este capacitatea de exerciţiu? 2.) etc. de o parte şi incapabil.donaţii şi alte contracte cu caracter de liberalitate. minorul ajuns la vârsta majoratului nu poate dispune. tutorii nu pot – nici direct nici prin persoane interpuse -. al. Sancţionarea nerespectării prevederilor privitoare la reprezentarea legală. medicii nu pot primi donaţii de la persoanele tratate de ei în cursul bolii care a pricinuit moartea acelor persoane. . 2. 2. 128. 129. civ). civ. civ.5.1308.Ce rost are transcrierea hotărârii de punere sub interdicţie în registrul anume destinat? 7. C. Prin ce se caracterizează capacitatea de exerciţiu restrânsă? 3.plata creanţelor pe care le au faţă de incapabil tutorele. o rudă în linie dreaptă ori fraţii sau surorile tutorelui. Ce acte poate să încheie singură persoana cu capacitate restrânsă de exerciţiu? De ce trebuie făcută distincţie între reprezentantul legal şi ocrotitorul legal? 4. “dacă socotelile tutelei n-au fost prealabil date şi primite (art. 810. 1 şi 3 C. C. fam. pct. prin donaţie sau testament. 29 . Ce acte poate încheia personal cel lipsit de capacitate de exerciţiu? 9. soţul. C. gaj. al. “În cazul în care veniturile minorului nu sunt îndestulătoare pentru întreţinerea şi administrarea bunurilor acestuia autoritatea tutelară va dispune vânzarea bunurilor acestuia”. iar mandatarii însărcinaţi să vândă bunurile unei persoane nu pot . 809. pct. Ce sunt incapacităţile speciale de exerciţiu? Cuvinte şi expresii cheie. civ. Abaterile de la dispoziţiile legale privind reprezentarea incapabililor se sancţionează în aceleaşi condiţii ca şi cele care privesc nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la încheierea de acte juridice de către cei cu capacitate de exerciţiu restrânsă. În ce situaţii curatorul are calitatea de reprezentant sau ocrotitor legal? 8.). 1307 C. 1.. civ). 1. Potrivit art. . c. Aşa. soţul. interesele personale ale incapabililor. legea civilă instituie prohibiţii privitoare la încheierea anumitor acte juridice de către persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu. Incapacităţile speciale de exerciţiu. fam. fam. Acte a căror încheiere poate fi impusă reprezentantului legal prin decizia autorităţii tutelare. de alta (art. vânzare care se va realiza. al. reprezentantul legal nu poate.. o rudă în linie dreaptă ori fraţii sau surorile tutorelui (art. al. de exemplu. soţii nu pot încheia între ei contracte de vânzare-cumpărare (art. şi art. să încheie următoarele acte: . la fel cum preoţii nu pot primi donaţii de la aceia pe care îi asistă spiritual în timpul celei din urmă boli (art.). 127. 128).. să cumpere bunuri de la cei aflaţi sub tutelă (art.4. al. C.1308. cu precădere. 2. ipotecă). prohibiţii care sunt reunite sub denumirea generică de incapacităţi de a contracta sau de a încheia acte juridice. C. 1.nici direct nici prin persoane interpuse -. Uneori. C.

liberalităţi. acte de administrare a bunurilor. reprezentant legal. acte de administrare a patrimoniului. ocrotitor legal. 30 . comisia pentru protecţia copilului. acte de conservare. acte de dispoziţie.Tutore. curator. acte dezinteresate. donaţii. autoritatea tutelară.

în sensul că nu pot fi modificate decât în condiţiile stabilite de lege cât şi despre calităţi unice. pe de o parte. elementele stării civile. numele.13 din Legea cu privire la actele de stare civilă. 1. starea conjugală. după părerea noastră. Tocmai datorită faptului că are o reglementare imperativă şi de ordine publică. Este vorba despre calităţi care se bucură de o anumită stabilitate. starea civilă are şi un caracter naţional. este nevoie de un criteriu care să permită decelarea acelor atribute sau calităţi care ţin de starea civilă de acelea care nu ţin sau nu ţin nemijlocit de aceasta. singurul criteriu de reunire a acelor calităţi ale persoanei care pot fi reţinute ca fiind elemente ale stării civile îl constituie actele de stare civilă. o sumă de atribute sau calităţi personale. & 1.2.” În opinia noastră. născut într-o anumită localitate etc. rudă sau afin cu cineva. născut din părinţi necunoscuţi. Legalitatea stării civile. starea civilă poate fi definită. Caracterele stării civile. Lipsa unei definiţii legale a făcut. 11 din Legea nr. văduv. Prin urmare. în sensul că este determinată de legea naţională a persoanei. din afara căsătoriei. Conţinutul stării civile. adoptat. privită ca sumă de atribute ale persoanei . ca tot diferite să fie şi părerile privitoare la cuprinsul stării civile. Identificarea persoanei prin starea civilă. 1. Într-un al doilea înţeles. Aceasta înseamnă că starea civilă a unei persoane nu se schimbă în funcţie de deplasarea acesteia dintr-un stat în altul ci rămâne supusă legii naţionale a respectivei persoane. au fost reţinute prin lege ca fiind determinante pentru a individualiza o persoană în raport cu familia şi societatea. 1.” În starea civilă a persoanei putem şi trebuie să includem doar acele calităţi (atribute) ale persoanei care interesează nu numai individul dar şi societatea şi. într-o definiţie lapidară se arată că starea civilă este “ mijlocul juridic de individualizare a persoanei fizice prin indicarea calităţilor personale având această semnificaţie. Enunţare. recăsătorit. care potrivit legii trebuie evidenţiate prin actele de stare civilă. Într-un prim înţeles.1. sa apreciat că starea civilă cuprinde următoarele elemente: “din căsătorie. Noţiune. filiaţia. 1. cu precădere. Astfel. b) posibilitatea de a pretinde să fie individualizat de alţii prin starea sa civilă. Naţionalitatea stării civile.2. Aşa fiind. la nevoie. respectiv: a) posibilitatea omului de a se individualiza prin starea sa civilă. divorţat. capacitatea şi relaţiile de familie ale persoanei fizice 31 . drept al cărui conţinut este dat de prerogativele ce le conferă titularului său. 105/1992. starea civilă este privită ca un drept subiectiv de individualizare a persoanei.3.Modulul III Identificarea şi localizarea persoanei fizice. prin dispoziţii cu caracter imperativ. necăsătorit. care dispune că ”Starea. Acest caracter rezultă din faptul că de la început (de la naştere) şi până la sfârşit (la moarte) starea civilă este cârmuită. în literatura noastră de specialitate. prin care se dovedeşte însăşi starea civilă a unei anumite persoane. aşa cum am arătat. Este ceea ce rezultă din art.de fapt şi juridice -. la forţa de constrângere a statului. cetăţenia. deci mai puţin de voinţa titularului ei. starea civilă să fie definită diferit şi. o anumită vârstă. Având în vedere acest înţeles.asupra cărora vom reveni pentru a le prezenta pe larg -. bărbat ori femeie (sexul). sunt: sexul persoanei. astfel cum prevede art. căsătorit. în consecinţă. ca fiind ansamblul de calităţi (atribute) personale . c) posibilitatea de a apela. Or. pe de altă parte. în scopul individualizării persoanei în familie şi în societate . ca.3. starea civilă este.1. 1.3. de lege.

spre pildă. Este. ceea ce îndreptăţeşte concluzia că. 1. 1. Înţelese ca operaţiuni juridice. în cele din urmă. În consecinţă. Sursele stării civile. Imprescriptibilitatea extinctivă se manifestă prin aceea că oricât timp o persoană nu exercită un element al stării civile acesta nu se pierde (stinge). şi actul juridic al recunoaşterii de filiaţie. îndeobşte. cele privind declararea judecătorească a morţii etc.4. Faptele de stare civilă. Imprescriptibilitatea stării civile. Legea. Acţiunile de stare civilă. va fi sancţionat cu nulitatea absolută.sunt cârmuite de legea sa naţională. Caracterul legal al stării civile face ca. cele privind tăgada paternităţii copilului născut sau conceput în timpul căsătoriei.4. convenţionale sau unilaterale. Indisponibilitatea stării civile şi a elementelor sale trebuie înţeleasă în sensul că ele nu pot fi cedate nici prin acte între vii nici pentru cauză de moarte. acţiunile de stare civilă sunt grupate în următoarele categorii: 32 . acte juridice de stare civilă: actul juridic al căsătoriei. tot astfel. cazul filiaţiei faţă de tată a copilului din căsătorie. este indivizibilă atât în ansamblul ei cât şi din punct de vedere al fiecărui element privit separat. sunt acele acţiuni în justiţie care au ca obiect elemente ale stării civile ale persoanei fizice. afară numai dacă. Aplicarea legii este însă. care se bucură de o relativă independenţă -. în aceste cazuri. 1. Doctrinar. spre pildă. Faptele de stare civilă sunt naşterea persoanei şi moartea acesteia.2.” 1. pe de o parte. că o anumită persoană are aceeaşi stare civilă faţă de toate celelalte persoane şi nu numai faţă de unele dintre acestea. denumite uneori şi “acţiuni de stat”. uneori corelaţia dintre lege şi starea civilă este atât de strânsă încât faptele si actele de stare civilă apar ca fiind subsidiare legii.4. dacă o persoană nu se prevalează vreme îndelungată de starea de persoană căsătorită nu înseamnă că această stare încetează. 1. 53 C.3. dacă o persoană îşi ascunde filiaţia şi nu se prevalează vreme îndelungată de ea. Starea civilă este imprescriptibilă atât extinctiv cât şi achizitiv. determină starea civilă a unei anumite persoane. cele privind stabilirea sau contestarea filiaţiei. creatoare sau modificatore de stare civilă. 1.1.4. Asemenea acţiuni sunt. nu se prevede altfel. filiaţie care rezultă din prezumţiile legale de paternitate prevăzute de art.4.3. renunţare sau revocare. legea să fie aceea care. fam. 1. condiţionată de producerea unor fapte sau acte de stare civilă. Indivizibilitatea stării civile. menţionate în cele ce preced. că o persoană nu poate să accepte şi să folosească doar anumite elemente ale stării sale civile repudiindu-le pe altele şi.3. Indisponibilitatea stării civile. 1. cele privind încuviinţarea adopţiei ori desfacerea sau anularea acesteia. starea civilă rezultă direct din lege.4. Aşa spre pildă. oricât de îndelungată ar fi aceasta. Actele juridice de stare civilă.4. Imprescriptibilitatea achizitivă a stării civile se concretizează în faptul că nici starea civilă şi nici vreunul dintre elementele sale nu se pot dobândi prin simpla lor exercitare în fapt. întotdeauna. Hotărârile judecătoreşti pronunţate în soluţionarea unor acţiuni de stare civilă.chiar dacă este alcătuită din mai multe elemente. Totuşi. spre pildă. prin dispoziţii speciale. nu pot fi obiect de tranzacţie.3. Aceasta înseamnă.5. oricare dintre actele. nu înseamnă că ea pierde această filiaţie ca urmare a nefolosirii. Starea civilă .3. pe de altă parte. cele privind anularea căsătoriei şi desfacerea acesteia prin divorţ. în funcţie de obiectul şi scopul lor. sunt.

Mai întâi. Acestea au ca efect. c) comandanţii de nave şi aeronave”. de persoană adoptată. rezultat din manifestarea unilaterală de voinţă a autorului recunoaşterii ş. căsătoria sau decesul unei persoane. Astfel. Acest prim înţeles este avut în vedere de Legea privind actele de stare civilă în art. cu precădere. acţiunile de divorţ şi cele promovate pentru desfacerea adopţiei. Aşa sunt. precum şi a elementelor stării civile. modificatoare sau extinctive de stare civilă. b) şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carieră ale României. din Legea nr. actul juridic al recunoaşterii de filiaţie – faţă de mamă sau/şi faţă de tată -. Acţiunile în modificarea stării civile sunt acelea care au ca scop şi ca efect schimbarea numai pentru viitor a stării civile existente la data introducerii lor. al. 1. Sunt acele acţiuni în justiţie prin care o persoană cere să i se stabilească (retroactiv). prin acte de stare civilă se desemnează acele acte juridice care au ca efect naşterea modificarea sau stingerea unor elemente de stare civilă. 7). Legea cu privire la actele de stare civilă îl are în vedere. sectoarelor municipiului Bucureşti. 119/1996. pe aceeaşi cale. actele de stare civilă sunt rezultatul înregistrărilor în registrele de 33 . secretarului sau altor funcţionari din aparatul propriu. 1 al Legii nr. prin acte de stare civilă se desemnează înscrisurile doveditoare ale stării civile şi ale actelor juridice şi faptelor juridice generatoare. prin ofiţerii de stare civilă”. o anumită stare civilă şi. după caz. sintagma “acte de stare civilă” este susceptibilă de două înţelesuri. Ministerul Apărării Naţionale desemnează cadrele militare care înregistrează actele şi faptele de stare civilă ale militarilor şi personalului civil şi le comunică autorităţilor administraţiei publice competente (art. oraşelor şi comunelor. 119/1996 se prevede că “Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice prin care se dovedeşte naşterea. prin hotărâre judecătorească. 5. în art.” Mai apoi.a. unde se dispune că ”Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă şi înscrierea menţiunilor se fac la cerere. pe baza declaraţiei persoanei obligate la aceasta. Potrivit al. c. În sfârşit. acte de stare civilă: actul juridic al căsătoriei încheiat prin acordul de voinţe al celor doi viitori soţi. potrivit al. Acesta este înţelesul pe care.” În caz de mobilizare. 2 din acelaşi articol “Sunt ofiţeri de stare civilă: primarii municipiilor. al.1. Acţiuni în modificarea stării civile (în modificare de stat). întrucât aceea pe care o are este . Atât doctrinar cât şi legislativ. “Atribuţiile de stare civilă se îndeplinesc de către consiliile judeţene şi de către autorităţile administraţiei publice locale ale municipiilor. participare la misiuni de menţinere a păcii sau în scop umanitar. “Primarii şi şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carieră ale României pot delega exercitarea atribuţiilor de ofiţer de stare civilă viceprimarului.5.la fel ca şi în cazul anterior -. război. să se înlăture. oraşelor şi comunelor. sau din oficiu. 1. respectiv unuia dintre agenţii diplomatici sau unuia dintre funcţionarii consulari. Sunt acele acţiuni în justiţie prin care o persoană (reclamantul) urmăreşte să i se înlăture retroactiv.a. 3.5. Din acest punct de vedere sunt. 1. spre pildă. o anumită stare civilă. Actele juridice de stare civilă şi actele de stare civilă. Acţiuni în reclamaţie de stare civilă (în reclamaţie de stat). încetarea doar pentru viitor a stării civile de persoană căsătorită sau. implicit. Potrivit art. doar aparentă. Acţiuni în contestaţie de stare civilă (în contestaţie de stat). 3. în condiţiile prevăzute de prezenta lege. b. 1. Autorităţile investite cu atribuţii de stare civilă. 1. Ca înscrisuri doveditoare a faptelor şi actelor de stare civilă. deopotrivă.4. prin hotărâre judecătorească. Înţelesurile noţiunii de act de stare civilă. sectoarelor municipiului Bucureşti. în virtutea legii şi tot numai pentru viitor.5. urmată de stabilirea unei alte stări civile. starea civilă aparentă existentă anterior. de exemplu.

stare civilă. De aceea, sugestiv şi pe drept cuvânt, s-a spus că actul de stare civilă este “fila din registrul de stare civilă” completată de ofiţerul de stare civilă. Aşa fiind, din dorinţa de a evita, pe cât posibil, orice confuzie, vom folosi, în cele ce urmează, exprimarea “acte juridice de stare civilă”, atunci când ne vom referi la acte cum ar fi actul căsătoriei ori acela al recunoaşterii de filiaţie şi exprimarea “acte de stare civilă”, atunci când ne vom referi la înscrisurile doveditoare întocmite pentru dovedirea stării civile şi a faptelor ori actelor juridice de stare civilă. 1.5.2. Necesitatea şi utilitatea distincţiei dintre actele juridice de stare civilă şi actele de stare civilă. Această distincţie nu este una prioritar teoretică. Ea are o seamă de însemnate consecinţe practice. Astfel, în primul rând, încheierea valabilă a unui anumit act juridic de stare civilă nu este condiţionată de efectuarea înregistrării corespunzătoare lui, deci de întocmirea actului de stare civilă. Spre pildă, o căsătorie (act juridic de stare civilă) încheiată în condiţiile prevăzute de Codul familiei dar neînregistrată sau înregistrată necorespunzător în registrul de stare civilă privitor la căsătorii, va fi într-u totul valabilă. În al doilea rând, distincţia menţionată este importantă deoarece nulitatea unui act juridic de stare civilă (cum este actul căsătoriei) atrage, după sine, şi modificarea actului de stare civilă ca mijloc de dovadă. În schimb, nulitatea unui act de stare civilă pentru motivele prevăzute în art. 103 din “Metodologie” nu atrage, după sine, şi nevalabilitatea actului juridic de stare civilă. Astfel, anularea actului de căsătorie nelegal întocmit nu atrage şi nulitatea actului juridic al căsătoriei. 1.6. Actele de stare civilă şi certificatele de stare civilă. 1.6.1. Noţiunea de certificat de stare civilă. Potrivit art. 13 din Legea nr. 119/1996 “Starea civilă se dovedeşte cu actele întocmite în registrele de stare civilă, precum şi cu certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora”. Certificatul de stare civilă nu este un act de stare civilă - aşa cum adeseori se consideră în vorbirea curentă -, ci o copie simplificată a acestuia, făcută pe un formular tipizat şi care, în mod obişnuit, nu cuprinde toate menţiunile din actul de stare civilă. Corespunzător celor trei feluri acte de stare civilă – cel de naştere, cel de căsătorie şi cel de deces –, există trei feluri de certificate de stare civilă , respectiv certificatul de naştere, certificatul de căsătorie şi certificatul de deces. 1.6.2. Necesitatea şi utilitatea distincţiei dintre actele de stare civilă şi certificatele de stare civilă. Distincţia dintre actele de stare civilă şi certificatele de stare civilă trebuie făcută, îndeosebi, datorită consecinţelor sale practice. O primă consecinţă constă în aceea că anularea, modificarea ori rectificarea unui act de stare civilă implică şi anularea certificatului de stare civilă eliberat în temeiul acelui act, urmată de eliberarea unui nou certificat ori, după caz, a unui certificat cu menţiuni. În schimb, anularea unui certificat de stare civilă, pentru motivele prevăzute de art. 12 (2) din Legea nr. 119/1996 sau de art. 127 din Metodologie, nu impune şi nici măcar nu implică vreodată modificarea sau anularea actului de stare civilă în temeiul căruia el a fost eliberat. Însă, anularea unui certificat de stare civilă va fi menţionată, în actul corespunzător de stare civilă, la rubrica “certificate eliberate”. O a doua consecinţă priveşte modul în care pot fi îndreptate eventualele erori strecurate în actele de stare civilă sau, după caz, în certificatele de stare civilă. Astfel, în cazul în care actul de stare civilă conţine rubrici care cuprind erori materiale comise cu ocazia înregistrărilor, îndreptarea acestora se poate face doar în temeiul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, pronunţată ca urmare a promovării unei acţiuni în rectificarea actului de stare civilă, aşa cum se prevede în art. 57 (1) din Legea nr. 119/1996 şi în art. 101 (1) din Metodologie. În schimb, atunci când într-un certificat de stare civilă apar greşeli sau neconcordanţe cu realitatea şi ,desigur, cu actul de stare civilă în baza căruia 34

certificatul a fost eliberat, acesta din urmă se retrage şi se anulează de către autoritatea care l-a emis şi tot aceasta eliberează un nou certificat de stare civilă, fără a fi nevoie de o hotărâre judecătorească (art. 12, al. 2, din Legea nr. 119 şi art. 127 din Metodologie). 1.7. Înregistrările în registrele de stare civilă. 1.7.1. Felurile înregistrărilor de stare civilă. Din economia textelor Legii nr. 119 şi ale Metodologiei rezultă că înregistrările în registrele de stare civilă se fac în două feluri şi anume: a) prin întocmire de acte de stare civilă; b) prin înscriere de menţiuni. a. Înregistrarea prin întocmire de acte de stare civilă. Potrivit prevederilor legale menţionate mai sus, înregistrarea prin întocmire de acte de stare civilă se face în trei situaţii, respectiv: la naştere – sau mai exact odată cu declararea naşterii -, când se întocmeşte actul de naştere al persoanei: la încheierea căsătoriei, când se întocmeşte actul de căsătorie al soţilor; la deces - sau mai exact la declararea decesului la organele de stare civilă -, când se întocmeşte actul de deces al persoanei. Dispoziţiile Legii nr. 119 şi ale Metodologiei, privitoare la cazurile în care se efectuează înregistrări prin întocmirea de acte de stare civilă, se cer a fi completate cu dispoziţiile art. 53 (5) din Legea nr. 273/2004, care prevăd că în, caz de adopţie, pe baza hotărârii irevocabile de încuviinţare a adopţiei, serviciul de stare civilă competent va întocmi, în condiţiile legii, un nou act de naştere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuţi ca fiind părinţii săi fireşti. Vechiul act de naştere se va păstra, menţionându-se pe marginea acestuia întocmirea noului act. b. Înregistrarea prin înscrierea de menţiuni. Potrivit art. 44 din Legea nr. 119/1996, “În actele de naştere şi, atunci când este cazul, în cele de căsătorie sau de deces se înscriu menţiuni cu privire la modificările intervenite în starea civilă a persoanei în următoarele cazuri: a) stabilirea filiaţiei prin recunoaştere sau hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă şi încuviinţarea purtării numelui; b) contestarea recunoaşterii sau tăgăduirea paternităţii; c) căsătorie, desfacerea, încetarea sau anularea căsătoriei; adopţie, desfacerea, încetarea sau anularea adopţiei; e) pierderea sau dobândirea cetăţeniei române; schimbarea numelui; g) deces; h) rectificare, completare sau anulare a actelor de stare civilă sau a menţiunilor înscrise pe ele; i) schimbarea sexului, după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti. 1.7.2. Întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă. Potrivit art. 53 din Legea nr. 119/1996, întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă se poate cere în următoarele două cazuri: a) dacă întocmirea actului de naştere sau de deces a fost omisă, deşi au fost depuse înscrisurile necesare pentru întocmirea acestuia; b) dacă întocmirea actului de căsătorie a fost omisă, deşi a fost luat, în condiţiile prevăzute de lege, consimţământul soţilor. 1.7.3. Reconstituirea actelor de stare civilă. Potrivit art. 52 din Legea nr.119/1996, “Reconstituirea actelor de stare civilă se poate face, la cerere, dacă: a) registrele de stare civilă au fost pierdute sau distruse, în totalitate sau în parte; b) actul de stare civilă a fost întocmit în străinătate şi nu poate fi procurat certificatul sau extrasul de pe acest act”. 1.7.4. Anularea actelor de stare civilă şi a menţiunilor. Cazurile în care se poate cere anularea actelor de stare civilă sunt însă prevăzute de art. 103 (1) din Metodologie. Astfel, anularea “se poate cere în cazul când: - actul de stare civilă a fost întocmit într-un registru necorespunzător; - actul nu trebuia întocmit la primăria respectivă; - faptul sau actul de stare civilă nu există; - nu s-au respectat prevederile legale la întocmirea actului de stare civilă; - menţiunea a fost înscrisă pe alt act de stare civilă; - menţiunea a fost operată cu un text greşit.”

35

1.7.5. Rectificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor. Potrivit art. 104 din Metodologie, “Rectificarea unor rubrici din actul de stare civilă presupune îndreptarea unor erori materiale comise cu ocazia înregistrărilor de stare civilă. Rectificarea actelor de stare civilă, spre deosebire de anularea, modificarea şi completarea acestora, nu se face prin hotărâre judecătorească ci prin dispoziţia primarului. 1.7.6. Completarea actelor de stare civilă. Nici legea nr. 119/1996 şi nici Metodologia nu precizează ce înseamnă “completarea” actelor de stare civilă. Art. 104 (2) din Metodologie precizează doar că “În caz că se face o completare, aceasta se înscrie în întregime cu cerneală roşie.” Ţinând însă seama de înţelesul comun al cuvântului “completare”, nu putem decât să conchidem că prin completarea actelor de stare civilă se desemnează întregirea acestora cu unele date privitoare la starea civilă a persoanei, date care deşi erau sau puteau fi cunoscute la momentul întocmirii actului nu au fost consemnate în rubricile corespunzătoare ale acestuia. 1.7.7. Modificarea actelor de stare civilă. Metodologia de aplicare a legii nr. 119/1996 precizează, în art. 105, că “Prin modificarea actelor de stare civilă se înţelege înscrierea unor menţiuni privitoare la statutul civil al titularului, aşa cum acestea sunt descrise în capitolul III.” Prin urmare, modificarea actelor de stare civilă nu desemnează altceva decât unul dintre modurile în care se fac înregistrările în registrele de stare civilă şi anume “înregistrarea prin înscrierea de menţiuni”, care, de altfel, este reglementată distinct atât de legea nr. 119/1996 cât şi de Metodologie. 1.7.8. Acţiunile privind actele de stare civilă şi acţiunile de stare civilă. Acţiunile privind actele de stare civilă (acţiunile în anulare, modificare şi completare) nu trebuie confundate cu acţiunile de stare civilă (de stat). Între aceste două categorii de acţiuni există, în principal, deosebiri privitoare la obiectul şi efectele lor, competenţa instanţei de judecată, părţile din proces, prescripţia acţiunii şi obiectul probei. 1.8. Elementele stării civile şi înregistrarea lor 1.8.1. Sexul persoanei şi înregistrarea sa. Sexul este avut în vedere de legiuitor ca un element de identificare a persoanei, care se consemnează în actele de stare civilă, fie în baza certificatului constatator al naşterii eliberat de unitatea sanitară unde a avut loc naşterea, fie în baza procesului verbal întocmit de poliţie, medic şi reprezentantul autorităţii tutelare, în cazul copilului găsit, aşa cum rezultă din art. 33, al. 1, lit. a, din Metodologie. 1.8.2. Filiaţia şi înregistrarea ei. Prin filiaţie se desemnează descendenţa unei persoane din părinţii săi. În actele de stare civilă, filiaţia se înregistrează prin completarea în actul de naştere a rubricilor privitoare la mamă şi la tată, ori prin înscrierea în acest act, atunci când este cazul, a menţiunilor corespunzătoare diferitelor moduri de stabilire a filiaţiei (recunoaştere voluntară sau hotărâre judecătorească). 1.8.3. Starea conjugală şi înregistrarea ei. Precizare. Prin stare conjugală înţelegem starea civilă a persoanei în raport cu căsătoria. Din acest punct de vedere o persoană poate avea, după caz, starea civilă de persoană căsătorită ori starea civilă de persoană necăsătorită. Starea de persoană căsătorită rezultă din actul de căsătorie întocmit cu ocazia încheierii căsătoriei; iar starea de persoană necăsătorită, ca urmare a desfacerii căsătoriei prin divorţ ori ca urmare a anulării căsătoriei, rezultă din menţiunile care se înscriu pe marginea actului de căsătorie, în temeiul hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus desfacerea sau anularea căsătoriei. 1.8.4. Numele persoanei şi înregistrarea lui.

36

De asemenea. Declararea morţii trebuie făcută în termen de 3 zile de la data producerii sate. de căsătorie. ceea ce face.A. Cetăţenia este supusă înregistrării odată cu înregistrarea naşterii. cât şi în cazul acordării ei ulterioare ori a pierderii ei ei. 34 din Metodologie şi art. Cetăţenia este. numele de familie se modifică în urma modificării altor elemente ale stării civile. Spre deosebire de numele de familie. Spre deosebire de prenume. Prenumele şi înregistrarea lui. 2. 1. Cetăţenia. 41/2003). este stabilit prin dispoziţie de către primarul localităţii în a cărei rază teritorială copilul a fost găsit ori s-a constatat abandonul acestuia (art. pe baza declaraţiei verbale a membrilor familiei sau a celorlalte persoane prevăzute de lege şi a certificatului medical constatator al decesului. 37 . prin dispoziţie scrisă. o parte a numelui persoanei. dacă este cazul. aşa cum am văzut.8.G. de altfel. în condiţiile prevăzute de lege” (art. nr. Modificarea numelui ca urmare a modificării unor elemente ale stării civile (stabilirea filiaţiei faţă de celălalt părinte. din O.… din care să rezulte prenumele copilului. prenumele nu se transmite ci “este stabilit pe baza declaraţiei de naştere făcute de persoana care declară naşterea”. a fost atribuit de primar ori a rezultat dintr-o modificare a stării civile. unui accident sau altor cauze violente. În caz de neînţelegere dintre părinţi. În aceste din urmă cazuri se face menţiune pe marginea actului de naştere şi. numele de familie poate fi schimbat pe cale administrativă. întocmit şi semnat de medicul sau cadrul mediu sanitar care a făcut constatarea morţii. precum şi în cazul găsirii unui cadavru. copiilor găsiţi sau abandonaţi şi tot la fel ca prenumele. În cazul copiilor găsiţi sau abandonaţi prenumele. numele de familie “se dobândeşte prin efectul filiaţiei…. respectiv a filiaţiei şi a stării conjugale.G. Întocmirea actului de deces se face la primăria (serviciul specializat) în a cărui rază teritorială s-a produs decesul. va decide autoritatea administraţiei publice locale de la locul înregistrării naşterii. socotit din momentul decesului sau al găsirii cadavrului. Încetarea stării civile ca urmare a morţii persoanei. “Dacă…există neconcordanţă între prenumele copilului trecut în certificatul medical constatator al naşterii şi declaraţia verbală a declarantului. termen care cuprinde atât ziua în care s-a produs decesul cât şi ziua în care se face declaraţia. asemeni numelui de familie. declararea morţii se face într-un termen de 48 de ore. Atunci când decesul se datorează sinuciderii. nu se dobândeşte ci se stabileşte. care se transmite de la părinte la copil ca efect al filiaţiei.2. numele de familie poate fi atribuit. 119/1996. cât şi schimbarea numelui pe cale administrativă. chiar dacă reglementările specifice ei aparţin dreptului public. căsătorie. Rostul său este atât acela de a permite identificarea persoanei în societate. 18. ca ea să fie studiată în cadrul dreptului constituţional. Pe de altă parte. adopţie. se înregistrează prin menţiune pe marginea actelor de stare civilă (de naştere şi de căsătorie). Asemeni naşterii. întocmirea actului de deces se va face doar cu aprobarea Parchetului. care. În cazul în care decesul nu a fost declarat în termen. alături de prenume.5. moartea persoanei este supusă înregistrării în registrele de stare civilă. nr. 1.” B. întocmirea actului de naştere se face în baza declaraţiei scrise şi semnate de către ambii părinţi. Numele de familie sau numele patronimic este. al. după părerea noastră. la fel ca prenumele. Potrivit art. de către primarul localităţii unde se înregistrează naşterea.1. din O. un element al stării civile. divorţ. Numele dobândit prin filiaţie se înregistrează odată cu înregistrarea naşterii. 3. 41/2003). din Legea nr. indiferent dacă a fost dobândit prin efectul filiaţiei. cât şi acela de a sublinia apartenenţa persoanei la o anumită familie. al. tot spre deosebire de prenume.3. Numele de familie şi înregistrarea lui. al.9.

2. reprezintă o stare de fapt îndelungată şi continuă. dispunând prin art. 22. 1. Domiciliul voluntar. 13 din Legea nr.” 2. după caz. 29 din OUG nr. domiciliul legal este determinat de domiciliul voluntar al persoanei care exercită ocrotirea şi nu de locuinţa efectivă a celui ocrotit. cum este uneori denumită. 31/1954 – care nu a fost abrogat nici expres nici tacit de Legea nr. Dovada stării civile. domiciliul legal se schimbă. Domiciliul legal este acela pe care legea îl stabileşte în mod expres. domiciliul ales sau convenţional nu este 38 . 2. cu intenţia vădită ca aceea să fie locuinţa ei principală.10. precum şi în faţa autorităţilor administraţiei publice când se solicită reconstituirea actelor de stare civilă. pentru persoanele care sunt lipsite de capacitatea deplină de exerciţiu. Prin urmare.10. Libertatea alegerii domiciliului este consfinţită constituţional prin art. domiciliul legal al celui lipsit de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă este acela al reprezentantului sau. 2. 1. până la proba contrară. 97/2005 „Domiciliul persoanei fizice este la adresa la care aceasta declară că are locuinţa principală. îl reprezintă în actele juridice şi în eventualele procese sau îi încuviinţează actele civile ori procesuale.1. în condiţiile legii. 97/2005. Domiciliul ales sau convenţional.4. cât şi de reşedinţa persoanei. 10. precum şi cu certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora. iar potrivit art. al. corespunzătoare unei anumite stări civile. 2. a domiciliului voluntar (de drept comun) al reprezentantului sau ocrotitorului. Dovada cu actele şi certificatele de stare civilă. 14 din Legea nr. & 2. 25 (2) în care se prevede că “Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară…” 2. De principiu. Dovada stării civile prin posesia de stat (folosinţa stării civile). din Decretul nr. Potrivit art. “Reşedinţa este adresa la care persoana fizică declară că are locuinţa secundară. al ocrotitorului legal. Localizarea persoanei fizice. 26 (1) din OUG nr. legiuitorul face o aplicaţie particulară a regulilor privind puterea doveditoare a înscrisurilor autentice. de regulă.” Apoi.1. după caz. Potrivit art. odată cu schimbarea. de la sine. Posesia de stat crează o prezumţie relativă potrivit căreia persoana care foloseşte o anumită stare civilă are în realitate acea stare civilă. Această prezumţie va putea fi însă folosită ca mijloc de probă a stării civile doar în acele situaţii în care starea civilă poate fi dovedită prin orice mijloc de probă. ca de exemplu atunci când un act de stare civilă este reconstituit ori întocmit ulterior.10.” Potrivit art. De aceea. Potrivit art. cât priveşte puterea doveditoare a actelor de stare civilă. actele de stare civilă fac dovada până la constatarea falsului prin hotărâre judecătorească definitivă. cu precădere în considerarea faptului că. 16 starea civilă se poate dovedi prin orice mijloc de probă în faţa instanţei judecătoreşti în cazul prevăzut de art. “Starea civilă se dovedeşte cu actele întocmite în registrele de stare civilă.1. Spre deosebire de domiciliul voluntar sau de drept comun.”. 119/1996.” Domiciliul voluntar este acela pe care persoana cu capacitate deplină de exerciţiu îl alege de bunăvoie prin stabilirea în fapt a locuinţei într-o anumită localitate din ţară. 119/1996 (întrucât nu contravine dispoziţiilor acesteia) – “Certificatele eliberate în temeiul registrelor de stare civilă au aceeaşi putere doveditoare ca şi actele întocmite sau înscrise în registre. ocrotitorii legali sunt aceia care administrează bunurile incapabilului. Posesia de stat sau folosinţa sării civile. Reglementarea acestui fel de domiciliu s-a făcut.2. Reşedinţa. iar pentru celelalte înscrieri. alta decât cea de domiciliu.3. 119/1996 că “Pentru tot ceea ce reprezintă constatări personale ale ofiţerului de stare civilă. reprezentanţii sau. cât şi odată cu schimbarea a însuşi reprezentantului sau ocrotitorului. Domiciliul legal.

completare. Ce este domiciliul convenţional? Cuvinte şi expresii cheie. domiciliu convenţional. fapt de stare civilă. prenume. Ce sunt certificatele de stare civilă şi care este importanţa distincţiei dintre ele şi actele de stare civilă? 5. statornic sau temporar. Ce sunt actele juridice de stare civilă şi actele de stare civilă. În ce situaţii se face reconstituirea şi întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă? 6. domiciliu voluntar. act de deces. rectificare. reşedinţă. Acţiune de stat. anulare. act de naştere. reconstituire. Ce este domiciliul legal? 10. stare conjugală. întocmire ulterioară. domiciliu legal. Care sunt sursele stării civile? 3. act juridic de stare civilă. 39 . Doctrinar. înscriere de menţiuni. Ce se înţelege prin anularea. nume de familie. înscriere de menţiuni. certificat de stare civilă. 1. Care este deosebirea dintre domiciliul voluntar şi reşedinţă? 9. filiaţie. Întrebări. act de căsătorie. într-un anume loc.legat de ideea că o anumită persoană vieţuieşte. rectificarea. modificare. domiciliul ales a fost caracterizat ca fiind “un artificiu juridic” şi a fost definit ca “locuinţa (adresa) stabilită prin acordul de voinţă al părţilor actului în vederea executării sale în acel loc sau pentru soluţionarea litigiului şi comunicarea actelor de procedură”. act de stare civilă. comletarea şi modificarea actelor de stare civilă? 7. Care sunt elementele stării civile? 8. care este importanţa distincţiei dintre ele? 4. Ce este starea civilă? 2.

care să asigure constituirea şi funcţionarea unor organe de conducere prin mijlocirea cărora voinţa ei juridică să se poată exprima şi manifesta distinct şi coerent. De aceea. În mod tradiţional doctrina noastră consideră a fi elemente constitutive ale persoanei juridice organizarea proprie. personalitatea juridică se naşte ca urmare a unei nevoi de a asigura autonomia juridică unei activităţi îndreptată spre îndeplinirea unui scop licit. În dreptul actual subiecte ale raporturilor juridice sunt atât indivizii care participă la viaţa juridică în calitate de simple persoane fizice. Organizarea de sine stătătoare.liste. de dizolvare şi lichidare. pe care asociatul 40 . teoria realităţii. create de către oameni pentru satisfacerea intereselor lor. Cu privire la fundamentul teoretic al persoanei juridice au fost elaborate în decursul timpului o serie de teorii. discuţiile pe marginea acestei probleme fiind uneori purtate mai degrabă pe tărâm filozofic decât juridic. care însă îl privesc ca parte a noţiunii de scop al persoanei juridice.1. precum şi a modalităţilor de funcţionare. şi anume desfăşurarea unei activităţi legitime. durată. Potrivit ei. naţionalitate. amintim: teoria ficţiunii. Toate aceste patru elemente trebuie să se regăsească în orice tip de persoană juridică. 31/1954. ceea ce a făcut ca ele să-şi piardă în parte importanţa pentru practică. Noţiunea de persoană juridică. Aceste trei elemente se regăsesc şi în cuprinsul prevederilor art. e din decretul nr. Acest element al persoanei juridice a fost sesizat şi de către alţi autori. 2. de reorganizare. sediu. În opinia noastră activitate legitimă este o noţiune complexă. & 1. prin persoană juridică înţelegem o tehnică juridică prin intermediul căreia îi este atribuită calitatea de subiect de drept unei entităţi distincte. pentru a asigura un cadru coerent de dezvoltare al acestor subiecte de drept. Nu orice entitate dotată cu organizare proprie. Legiuitorul. care merită să fie considerată ca element constitutiv distinct al persoanei juridice. în condiţiile şi formele prevăzute de lege. Mai este necesar ca activitatea care urmează a fi desfăşurată sub acea formă de organizare să fie considerată suficient de importantă pentru a primi o autonomie din punct de vedere juridic. Elementele constitutive ale persoanei juridice. Fundamentul teoretic al persoanei juridice. &2. denumite persoane juridice sau persoane morale. în formele şi condiţiile prevăzute de lege. teoriile nonpersona. manifestându-se în viaţa juridică ca o entitate distinctă de persoana sau persoanele care au înfiinţat-o. care să asigure existenţa şi funcţionarea autonomă a entităţii.Modulul IV Persoana juridică. constituită facultativ de către una sau mai multe persoane fizice sau juridice. Această din urmă teorie are cei mai mulţi susţinători şi în doctrina română contemporană. Pentru ca o persoană juridică să poată fi privită şi să poată acţiona ca un subiect de drept. Dintre teoriile prin care s-a încercat fundamentarea personalităţii juridice. propune anumite structuri organizatorice pentru fiecare tip de persoană juridică. cât şi entităţi abstracte. este necesar să existe o anumită structură organizatorică internă. Existenţa unei asemenea structuri organizatorice. implică de asemenea. 26 lit. determinarea elementelor ei de identificare: denumire. şi pentru a putea asigura protecţia terţilor cu care acestea contractează. patrimoniul propriu şi distinct şi scopul licit şi moral. şi astfel să fie marginalizate în cadrul ştiinţei dreptului. privit în sens larg. patrimoniu propriu şi constituită pentru realizarea unui scop licit este considerată persoană juridică. şi care să permită coordonarea activităţii pentru care a fost aceasta creată. Pe lângă aceste trei elemente clasice considerăm că evoluţia legislaţiei impune adăugarea unuia nou.

Controlul activităţii societăţii se realizează de către un cenzor sau o comisie de cenzori. cum este obţinerea unui profit. atât faţă de patrimoniul oricărei alte persoane juridice. pe de o parte. ori chiar intereselor proprii ale asociaţilor care constituie persoana juridică. legitimitatea activităţii implică cerinţa ca activitatea desfăşurată de persoana juridică să fie licită. în măsura în care acestea sunt şi licite. respectiv nu contravin normelor legale imperative. Astfel societăţile comerciale nu pot desfăşura decât activităţi cuprinse în obiectul lor de activitate. 2. Scopul persoanei juridice reprezintă finalitatea urmărită prin desfăşurarea activităţii propuse. şi pentru care au obţinut avizele şi autorizaţiile necesare. în vederea realizării scopului propus. şi. 2. 41 . cu care nu există o relaţie necesară. a sindicatelor. Scopul persoanei juridice poate fi unul economic. Pe de altă parte.alcătuit din totalitatea bunurilor. Clasificarea persoanelor juridice. Astfel societăţile comerciale sunt reprezentate în viaţa juridică de unul sau mai mulţi administratori. 2. păstrându-le însă pe cele cerute imperativ de legiuitor. în domeniul respectiv. vizând satisfacerea unor interese fără caracter economic. Activitatea legitimă. Noţiunea de activitate trebuie privită în sens larg.sau asociaţii trebuie să o respecte. a asociaţiilor profesionale sau sportive.4. întrucât participarea sa la viaţa juridică. şi autonom. Aceasta înseamnă că. Legitimitatea activităţii poate fi privită sub dublu aspect. Patrimoniul propriu.2. persoana juridică nu poate lua naştere. a fundaţiilor …etc. consiliul director şi comisia de cenzori. Prin actul de înfiinţare şi statut asociaţii pot să dezvolte aceste structuri propuse. Patrimoniul persoanei juridice este propriu în sensul că există în mod distinct. Un scop determinat şi licit. putând eventual să o dezvolte. El poate corespunde intereselor generale ale colectivităţii sau numai ale unei categorii sociale.3. a uniunilor de creatori. dar pe de altă parte. Pe de o parte există legitimitatea creării unei persoane juridice. Asociaţiile şi fundaţiile nu pot desfăşura activităţi economice numai în măsura în care sunt accesorii activităţii propuse a fi desfăşurate în vederea atingerii scopului. Aceasta trebuie să fie în concordanţă cu normele legale în vigoare dar şi cu propriile prevederi stabilite prin actul de înfiinţare şi eventualele acte de modificare. evaluabile în bani. patrimonial. De asemenea în acest context noţiunea de activitate implică şi modul de organizare prin care aceste operaţiuni urmează să fie realizate. la viaţa juridică în general. la circuitul civil ar fi imposibilă. cei care constituie persoana juridică nu pot fi obligaţi să răspundă cu patrimoniul propriu pentru obligaţiile asumate de acea persoană. aşa cum este cazul unor asociaţii caritabile. Pentru a putea participa în nume propriu şi cu răspundere proprie la circuitul civil. În lipsa unui asemenea patrimoniu. Aceasta înseamnă că activitatea propusă a fi desfăşurată. În mod similar în cazul asociaţiilor organele care trebuie să existe obligatoriu sunt adunarea asociaţilor. incluzând toate tipurile de operaţiuni necesare funcţionării persoanei morale.3. distinct. care conduc activitatea curentă în conformitate cu hotărârile adunărilor generale ale asociaţilor. ordinii publice şi bunelor moravuri. drepturilor şi obligaţiilor sale cu valoare economică. evaluabil în bani. dar el poate fi şi unul nepatrimonial. &. nici persoana juridică nu răspunde cu patrimoniul său pentru obligaţiile asumate de vreuna din persoanele care o alcătuiesc. cât şi faţă de patrimoniul fiecăreia dintre persoanele care alcătuiesc entitatea în discuţie. entitatea ce se vrea a fi persoană juridică trebuie să dispună de un patrimoniu propriu . şi modul în care urmează a se realiza să justifice crearea unui nou subiect de drept. iar pentru fundaţii doar consiliul director şi comisia de cenzori. în acelaşi timp. independent faţă de orice alt patrimoniu.

După naţionalitatea lor.ca şi în acela al persoanelor fizice . în principiu. principalele mijloace juridice de înfiinţare a persoanelor juridice au rămas cele care se pot încadra într-una din următoarele două categorii: a.pentru persoanele de drept public . care să fie utilizat în atingerea scopului lor nepatrimonial. Sunt persoane juridice de drept public acelea care desfăşoară activităţi în domenii de interes public.pentru unităţile de interes local . actul de dispoziţie utilizat în scopul înfiinţării acestor categorii de persoane juridice este fie legea (sau decretul. societăţilor agricole. Importanţa acestei clasificări constă în regimul juridic aplicabil.hotărârea sau decizia autorităţilor publice locale. fie . asociaţii …etc. de regulă. iar pentru persoanele de drept privat prin norme de drept privat. . în condiţiile stabilite de lege). de unde şi dificultatea de a defini cu precizie fiecare dintre acestea. 3. Importanţa acestei clasificări se manifestă pe planul capacităţii juridice şi a regimului juridic aplicabil. Noţiunea de capacitate exprimă calitatea de subiect de drept a unei persoane (fizice sau juridice). în principiu.ca aptitudine generală şi abstractă de a avea 42 . persoanele juridice se pot împărţi în persoane care urmăresc un scop patrimonial (societăţi comerciale.) şi persoane cu scop nepatrimonial (organele statului. Capacitatea persoanei juridice. Şi în cazul persoanelor juridice .se face distincţia între capacitatea de folosinţă . în perioada anterioară constituirii parlamentului ales în 1990). Astfel. Alte clasificări. aptitudinea ei de a putea fi titulară de drepturi şi obligaţii.) încheiat în formele prevăzute de lege. După locul unde este amplasat sediul lor. După scopul lor. distingem persoanele juridice române de persoanele juridice străine (care pot funcţiona şi pe teritoriul României. constituirea. organizaţii cooperatiste. Trebuie precizat însă că. şi persoanele cu scop nepatrimonial pot organiza unele activităţi anexă aducătoare de profit. sindicate. etc. După modul lor de constituire. partide. specifice fiecărei categorii de persoane morale.1. funcţionarea şi condiţiile participării la viaţa juridică sunt stabilite . adică însuşirea. activităţile care cad în sarcina Statului şi a autorităţilor publice locale. b. în special de drept civil şi comercial. fie un act de asociere pentru asociaţii. Înfiinţarea persoanelor juridice. îndeplinind. Prima şi cea mai importantă clasificare este aceea care distinge persoanele juridice în funcţie de domeniul dreptului de care aparţin în persoane juridice de drept public şi persoanele juridice de drept privat. partide politice. & 4. fundaţii. mijloace de înfiinţare prin act constitutiv unilateral (ca în cazul societăţilor comerciale cu asociat unic) sau asociativ (care poate fi. Distincţia dintre cele două categorii nu este uşor de precizat. cu un regim juridic deosebit de acela al persoanelor juridice cu sediul în ţară). distingem persoane juridice cu sediul în ţară şi persoane juridice cu sediul în străinătate (care pot avea reprezentanţe sau agenţii în România.sau un contract de societate . putem distinge persoane juridice care se înfiinţează prin act de dispoziţie al organului de stat competent şi persoane juridice care se înfiinţează prin act juridic (convenţie) de asociere. mijloace de înfiinţare prin act de dispoziţie. regii autonome …etc. etc.). condiţionată de verificarea legalităţii de către instanţele judecătoreşti şi îndeplinirea unor formalităţi ulterioare de înregistrare. sindicate.3. după caz. Dobândirea personalităţii juridice în temeiul unui asemenea act este.în cazul societăţilor comerciale.prin norme aparţinând ramurilor de drept public. Persoane juridice de drept public şi persoane juridice de drept privat. & 5. În prezent.2. fie hotărârea guvernului.

persoane juridice din chiar momentul (data) actului de înfiinţare doar persoanele juridice care iau naştere prin act de dispoziţie şi care nu sunt supuse înregistrării.etc. pentru orice persoană juridică. 3 din Decretul nr. persoana juridică nu va putea. Există însă. patrimoniale sau nepatrimoniale. este de observat că el coincide. În general. sau organele administraţiei publice) dobândind de la început capacitate deplină. pot dobândi bunuri. cu momentul în care se dobândeşte personalitatea juridică. Principiul specialităţii capacită-ţii de folosinţă a persoanei juridice este consacrat expres în art. Începutul capacităţii de folosinţă. Ca subiecte de drept.2.2. 5. aşa cum am arătat. 33 alin.2. hotărâre a Guvernului. Momentul dobândirii personalităţii juridice. hotărâre a consiliului judeţean sau a consiliului local). potrivit căruia . În ce priveşte începutul capacităţii de folosinţă.2.Persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei. se poate desfăşura în mai multe etape. de a-şi asuma şi executa obligaţiile. Momentul dobândirii personalităţii juridice este determinat prin lege şi diferă în funcţie de modul de înfiinţare şi de categoria de persoane juridice din care face parte. existenţa şi capacitatea lor deplină începe abia în momentul înregistrării (sau înmatriculării). un patrimoniu. 5. Principiul specialităţii. Sunt deci. dotate cu capacitate de folosinţă. Potrivit art.Orice act juridic care nu este făcut în vederea realizării acestui scop este nul”.1. .şi capacitatea de exerciţiu .…chiar înainte de data înregistrării sau de data actului de recunoaştere. în condiţiile prevăzute de lege pentru fiecare categorie de persoane juridice de acest tip. deci. spre deosebire de persoanele fizice.1.. Nu este desigur obligatoriu ca orice persoană juridică să treacă prin această fază a capacităţii anticipate de folosinţă. actul de înfiinţare sau statut”. prin încheierea de acte juridice proprii. conţinutul său neputând fi determinat în abstract.. este neîndoielnică intenţia legiuitorului de a limita conţinutul capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice şi pentru asumarea de obligaţii. persoana având o existenţă valabilă şi o capacitate juridică deplină numai din momentul înregistrării. 5. persoana juridică are capacitate chiar de la data actului de înfiinţare. ori de data îndeplinirii celorlalte cerinţe ce ar fi prevăzute. Înfiinţarea persoanelor juridice este un proces complex.. persoanele juridice au aptitudinea de a fi titulare de drepturi subiective. 34 din decretul nr. o limitare a capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice ce se concretizează în principiul specialităţii. să încheie actele juridice (prin 43 . pentru persoanele juridice care se înfiinţează prin actul de dispoziţie al unui organ de stat competent (lege. de la o persoană juridică la alta şi chiar de la un moment la altul al existenţei aceleiaşi persoane juridice. Cu atât mai mult.drepturi şi obligaţii . cât priveşte drepturile constituite în favoarea ei. îndeplinirea obligaţiilor şi a oricăror măsuri preliminare ce ar fi necesare. decret. dar numai întrucât acestea sunt cerute pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil”. 31/1954 . 31/1954. care. se consideră că ele există din chiar momentul intrării în vigoare a actului de dispoziţie (respectiv de la data publicării lui în Monitorul Oficial). ci poate varia de la o categorie la alta. Deşi textul citat se referă expres numai la drepturi.. atunci înregistrarea are un efect constitutiv. corelativ.ca aptitudine de a dobândi şi a-şi exercita drepturile şi. cele înfiinţate prin act de dispoziţie nesupus înregistrării (cum ar fi de exemplu instituţiile de stat. firesc. 5. pot sta în justiţie. Dacă însă persoana juridică înfiinţată pe această cale este supusă formalităţii înregistrării. stabilit prin lege. pentru persoanele juridice înfiinţate pe cale asociativă (prin act de constituire). şi . aproape toate categoriile de persoane juridice care se înfiinţează sunt supuse unei proceduri de înregistrare sau înscriere. pot avea o denumire. Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice.. Practic.

lichidatorii vor putea urmări executarea creanţelor. aceasta nu limitează însă capacitatea delictuală a persoanei. 3 C. 35 din decretul nr. & 6. 6. 998-999 şi 1000 al. implicit. ci fiecare are o capacitate juridică diferită. Dar. (2) Actele juridice făcute de organele persoanei juridice în limitele puterilor ce le-au fost conferite. predarea bunurilor şi a activului net rămas. cu momentul dobândirii capacităţii de folosinţă (inclusiv a capacităţii anticipate pe timpul procesului înfiinţării persoanei). dizolvare urmată de lichidare. dar nu vor putea. ca şi însăşi personalitatea ei juridică (dar cu prelungirile necesare pe durata lichidării patrimoniului persoanei juridice care încetează). atunci când încetează existenţa persoanei juridice ca atare (prin desfiinţare. potrivit structurii sale organizatorice (condiţie esenţială pentru existenţa persoanei juridice). aşadar.persoanele juridice nu au. De aceea. 6..art. momentul dobândirii capacităţii de exerciţiu coincide. toate. în funcţie de scopul ei. Aceeaşi concomitenţă există şi în privinţa momentului încetării capacităţii de exerciţiu a persoanei juridice. plata datoriilor. 5. iar nu şi prin fapte juridice ilicite.1. că . toate. să dobândească noi drepturi sau să-şi asume noi obligaţii comerciale. care pentru a dobândi capacitate de exerciţiu trebuie să împlinească vârsta cerută de lege. Spre deosebire de persoanele fizice. În măsura în care în cuprinsul 44 . . Încetarea capacităţii de folosinţă a persoanei juridice intervine. care au. Trebuie însă precizat că limitarea impusă de principiul specialităţii se referă doar la capacitatea de a încheia şi a fi parte în acte juridice. Cum de cele mai multe ori. aşa cum înfiinţarea persoanei juridice implică o anumită durată.3. este posibil ca.care să dobândească drepturi şi/sau să-şi asume obligaţii) decât în limitele concordanţei lor cu scopul ei statutar. Funcţionarea persoanei juridice. Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei juridice de a dobândi şi exercita drepturi şi de a-şi asuma şi îndeplini obligaţii încheind personal acte juridice. Modificarea pe parcurs a scopului persoanei juridice atrage după sine şi modificarea corespunzătoare a capacităţii sale de folosinţă. tot astfel şi desfiinţarea persoanei juridice poate implica un proces mai mult sau mai puţin îndelungat. Astfel. limitată însă la încheierea acelor acte juridice care sunt necesare pentru încetarea existenţei persoanei juridice şi lichidarea patrimoniului ei. de regulă. persoana juridică să păstreze o anumită capacitate de folosinţă.(1) Persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale. numai dobândirea de drepturi şi asumarea de obligaţii prin acte juridice. în mod firesc. nefiind condiţionată de vreo manifestare de voinţă a făptuitorului.2. Persoana juridică participă la viaţa juridică prin intermediul organelor sale. care să poată fi lovită de nulitate. îndeplinirea măsurilor de publicitate şi a formalităţilor de radiere etc. Din principiul specialităţii rezultă. reorganizare totală). sunt abilitate să exprime voinţa persoanei juridice ca atare. Încetarea capacităţii de folosinţă. civ. Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice. . o capacitate de folosinţă egală . sunt actele persoanei juridice însăşi”.spre deosebire de persoanele fizice. 31/1954. pe durata acestui proces. aceste organe există din chiar momentul constituirii persoanei juridice. pentru persoana juridică este suficient să aibă constituite organele care.2. care are loc simultan cu capacitatea ei de folosinţă. căci răspunderea civilă delictuală (obligaţia de a repara prejudiciul cauzat altuia prin fapte ilicite şi culpabile) izvorăşte direct din lege . în numele societăţii. Principiul specialităţii capacităţii de folosinţă priveşte.şi este impusă autorului faptei în favoarea victimei prejudiciate. Prin actele de dispoziţie sau actele constitutive care dau naştere persoanei juridice se stabilesc structura organizatorică şi atribuţiile care revin fiecărui organ al noii entităţi. Potrivit dispoziţiilor art. aceeaşi capacitate de folosinţă.. Constituirea organelor de conducere.

. această răspundere a persoanei juridice nu o înlătură pe cea proprie a autorului faptei. cu ocazia exercitării funcţiilor ce le-au fost încredinţate. cât şi cu persoana juridică îndreptăţită să se regreseze împotriva lui.faptele ilicite atrag şi răspunderea personală a celui ce le-a săvârşit. deci nu o putea reprezenta. însă fără a respecta delimitarea de atribuţii între organe. În acelaşi timp însă. pentru delictele săvârşite din culpa organelor sale.. actul de înfiinţare ori statut”. Chiar dacă actele au fost încheiate în limita competenţelor conferite prin statut şi lege. Potrivit art. fie în încheierea actului în numele persoanei juridice de către o persoană din colectivul acesteia care nu avea calitatea de . În literatura juridică problema naturii sancţiunii aplicabile a fost controversată. Raporturile interne dintre persoana juridică şi persoanele care alcătuiesc organele sale de conducere sunt supuse regulilor contractului de mandat. 31/1954. 35 alin.. dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcţiei lor” iar . 36 din decretul nr. Textul citat admite existenţa unei răspunderi proprii a persoanei juridice. când încă asociaţia sau gruparea respectivă nu avea calitatea de persoană juridică şi prin urmare nici aptitudinea de a dobândi drepturi sau obligaţii. regulilor mandatului. Aceeaşi sancţiune intervine şi pentru actele încheiate înainte de dobândirea capacităţii de folosinţă. Aceasta înseamnă că identitatea dintre voinţa exprimată de persoana care îndeplineşte funcţia de organ al persoanei juridice şi voinţa acesteia există doar în raporturile cu terţii. în condiţiile stabilite de structura organizatorică proprie. se poate antrena răspunderea acesteia faţă de persoana juridică. & 7. atât în raporturile cu terţul păgubit. cât şi faţă de cel de al treilea”. a atribuţiilor sau a puterilor conferite de persoana juridică sunt considerate acte ale persoanei juridice înseşi..care consacră principiul specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice . care s-ar putea concretiza fie în încheierea unui act juridic de către un organ al persoanei juridice. 34 din decretul nr.raporturile dintre persoana juridică şi cei care alcătuiesc organele sale sunt supuse. dacă nu s-a prevăzut altfel prin lege. prin asemănare.organ”. Aşa cum am arătat. astfel încât acesteia îi vor reveni drepturile şi îi vor incumba obligaţiile rezultate. art. are dreptul de a-l revoca şi de a-i da instrucţiuni cu privire la modul cum să-i reprezinte interesele. Drept consecinţă persoana juridică are dreptul de a stabili şi modifica limitele împuternicirilor conferite organului său de conducere. 31/1954 . Sancţiunea nerespectării normelor referitoare la capacitatea persoanelor juridice. considerându-se că normele referitoare la capacitatea de exerciţiu ocrotesc în mod preponderent interesele proprii ale persoanei juridice. atribuţiile se determină după legea care reglementează categoria respectivă de persoane juridice. Nici un text expres de lege nu se referă însă la sancţionarea actelor încheiate cu încălcarea regulilor privitoare la capacitatea de exerciţiu. Este reglementată în acest mod problema răspunderii delictuale a persoanei juridice. 31/1954 se dispune că . şi există o culpă a persoanei care îndeplineşte calitatea de organ.statutului nu se găsesc prevederi suficiente.sancţionează cu nulitatea absolută orice act juridic care nu este făcut în vederea realizării scopului propus de către persoana juridică care l-a încheiat. 3 şi 4 din decretul nr. obşteşti. Actele juridice încheiat de organ cu terţele persoane. Cu caracter general prin art. 45 . atât faţă de persoana juridică. aşa cum este sancţionată incapacitatea de exerciţiu a persoanelor fizice. şi nu interesele generale.faptele licite sau ilicite săvârşite de organele sale obligă însăşi persoana juridică. Majoritatea autorilor au apreciat că sancţiunea ce trebuie aplicată este nulitatea relativă a actului. dacă prin actul încheiat s-a produs un prejudiciu persoanei juridice. în limita competenţelor. .

constând în naşterea. prin contopirea lor. Încetarea persoanei juridice. care îşi încetează astfel existenţa.se desprinde o parte. inexistente anterior. Divizarea este totală atunci când întreg patrimoniul unei persoane juridice. cu un patrimoniu diminuat) la o altă persoană juridică (care ia astfel naştere sau care. fie modificarea organizării juridice unei persoane. & 9. 8. Divizarea este parţială atunci când din patrimoniul unei persoane juridice . constând în stingerea sau încetarea existenţei unei sau unor persoane juridice. Reorganizarea persoanelor juridice. 8. Alături de acestea doctrina mai analizează o a treia formă. prin reorganizare. 31/1954 prevede două modalităţi de reorganizare: comasarea şi absorbţia. Noţiune. 8.5. Dizolvarea. transformarea se poate realiza prin schimbarea formei juridice de desfăşurare a activităţii.4. în cazul divizării are loc o transmisiune cu titlu universal. 46 . Efectele reorganizării. prevăzute în legi speciale. îşi continuă existenţa cu un patrimoniu sporit). Constă în aceea că două sau mai multe persoane juridice existente se contopesc pentru a alcătui o persoană juridică nouă. se naşte o nouă şi unică persoană juridică. Toate persoanele juridice care fuzionează îşi încetează existenţa şi. Constă în împărţirea. în care sunt implicate una sau mai multe persoane juridice existente sau care iau astfel fiinţă.& 8. Fuziunea. Decretul nr. fără ca activitatea sa să înceteze.6.2. Efectele reorganizării persoanelor juridice pot fi sintetizate în următoarele consecinţe principale: a) un efect creator. preexistând. reorganizarea persoanelor juridice se hotărăşte de către aceleaşi organe care au hotărât înfiinţarea sau constituirea lor. care poate fi totală sau parţială (desprindere). se împarte şi este transmis către două sau mai multe persoane juridice existente sau care iau astfel fiinţă. printr-o transmisiune sau succesiune universală. a patrimoniului unei persoane juridice între două sau mai multe alte persoane juridice existente sau care iau astfel fiinţă. având ca efect schimbarea formei juridice de desfăşurare a activităţii. de regulă. a unei sau unor noi persoane juridice. divizarea.1. d) un efect modificator. Constă într-o modificare care afectează doar o singură persoană juridică. 8. în tot sau în parte. Transformarea. Este acea formă de reorganizare prin care o persoană juridică existentă (şi care îşi continuă existenţa) înglobează una sau mai multe alte persoane juridice existente. Cazurile de transformare sunt. b) un efect extinctiv. Divizarea.3. Ca efect al acestei modificări. care se poate realiza prin fuziune sau prin absorbţie. În principiu. Drepturile şi obligaţiile persoanelor juridice fuzionate trec asupra noii persoane juridice astfel înfiinţate. în cadrul căreia se opera o transmisiune universală. constând în înlocuirea unei forme juridice de organizare cu alta. în desfăşurarea aceleiaşi activităţi. Absorbţia. Spre deosebire de comasare. fie o combinaţie a acestor efecte. care se transmite unei alte persoane juridice existente sau care se înfiinţează pe această cale. proces având ca efect fie crearea unei/unor noi persoane juridice. Comasarea. constând într-o transmisiune patrimonială de la o persoană juridică (care îşi poate înceta existenţa ori şi-o poate continua. transformarea persoanei juridice.care îşi păstrează fiinţa şi continuă să existe cu un patrimoniu diminuat . c) un efect translativ. care îşi încetează astfel existenţa. 8. 8. fie încetarea existenţei unor asemenea persoane. Reorganizarea persoanelor juridice este un proces juridic şi economic. Aceasta înseamnă că entitatea respectivă trece dintr-o categorie de persoane juridice în alta. persoanei juridice supuse transformării îi este aplicat un alt regim juridic.

în vederea ocrotirii intereselor terţilor . iar procedura dizolvării silite este o procedură judiciară. g) moartea. de acelaşi organ care poate decide înfiinţarea şi reorganizarea ei. ci încetează definitiv. În urma acestui proces. imposibilitatea atingerii lui. Cauzele generale de dizolvare sunt: a) împlinirea termenului pentru care s-a constituit o persoană juridică. dimpotrivă. încasarea creanţelor etc. actul de înfiinţare sau statut. În plus dizolvarea poate fi hotărâtă de către instanţa de judecată cu titlu de sancţiune. respectiv încetarea capacităţii sale de folosinţă şi de exerciţiu. în anumite termene ce curg de la data îndeplinirii formelor de publicitate obligatorii. priveşte situaţia în care scopul urmărit sau mijloacele întrebuinţate pentru realizarea sa. iar capacitatea de exerciţiu nu se mai realizează prin organele de conducere ale persoanei juridice. diferitele acte normative aplicabile uneia sau alteia din categoriile de persoane juridice mai impun îndeplinirea unor forme de publicitate. în sensul că aceasta nu mai are aptitudinea de a desfăşura activităţile pentru realizarea cărora s-a înfiinţat şi de a dobândi drepturi şi obligaţii în legătură cu acestea. Pentru avertizarea terţelor persoane. dizolvarea fiind pronunţată printr-o hotărâre judecătorească. d) scăderea numărului de membri sub limita minimă stabilită de lege. interdicţia. cu care s-ar încheia acte juridice în această fază. Încălcarea regulilor privitoare la capacitatea de exerciţiu este sancţionată şi în această fază potrivit regulilor generale. 172 din legea nr. în sensul că administratorii.Persoana juridică poate înceta ca efect al unui proces de reorganizare (absorbţie. Procedura dizolvării voluntare este. în sensul că în conţinutul capacităţii de folosinţă reziduale intră numai aptitudinea de a avea acele drepturi şi acele obligaţii care sunt necesare pentru lichidare. dizolvarea persoanei juridice nu este opozabilă creditorilor şi celorlalţi terţi. după caz. prevăzută de art. Totuşi. urmate de încheierea cuvenitului bilanţ de lichidare. Dizolvarea persoanei juridice are ca efect încetarea existenţei sale ca subiect de drept. constituie de asemenea o cauză de dizolvare. Aceasta este însă o capacitate specială. Prin reglementări speciale se prevăd. operaţiune prin care se înţelege realizarea activului (care implică inventarierea bunurilor. insolvabilitatea este o cauză generală de încetare a persoanei juridice. legea nr. 47 . de regulă. b) realizarea scopului pentru care persoana juridică a fost constituită sau. h) un caz special de dizolvare silită a persoanei juridice. e) întrucât împiedică desfăşurarea în continuare a activităţii. cu caracter de sancţiune. în vederea lichidării patrimoniului ce a aparţinut persoanei juridice dizolvate. în cazul nerespectării ordinii de drept. 40 din decretul nr. 31/1990 prevede pentru societăţile comerciale obligaţia ca pe toate actele care emană de la societatea să se facă menţiunea că este în lichidare. indiferent dacă reducerea se datorează unor cauze obiective (decesul unor asociaţi) sau subiective (retragerea sau excluderea). identică cu procedura constituirii (înfiinţării) persoanei juridice respective. respectiv organele de conducere care ar continua să facă acte în numele societăţii vor răspunde personal pentru operaţiunile pe care le-au întreprins (art. sau insolvabilitatea asociaţilor sunt cauze de dizolvare a persoanelor juridice constituite intuitu personae.) şi plata pasivului (a datoriilor). indiferent dacă a fost provocată de cauze obiective sau subiective. au devenit contrare legii. simetric celui prin care persoana juridică a luat fiinţă. respectiv pentru aşa-numitele societăţi de persoane. în principiu.şi în special a creditorilor . cauzele şi condiţiile de dizolvare. ci prin lichidatorii desemnaţi de către persoana juridică însăşi sau de instanţa de judecată. c) dizolvarea printr-un act de voinţă al asociaţilor. respectiv realizarea activităţii propuse. Încetarea personalităţii juridice poate fi decisă. fuziune sau divizare totală). O altă modalitate. 31/1990). activitatea acesteia nu este preluată de alta sau alte asemenea persoane. Dacă aceste forme nu sunt respectate. f) reducerea capitalului social sub limita stabilită de lege. 31/1954. ori scopul este altul decât acela declarat. o anumite capacitate subzistă. În plus. pentru diferitele categorii de persoane juridice. prin care persoana juridică dispare ca subiect de drept este dizolvarea.îndreptăţiţi să facă opoziţie la dizolvare.

în natura lor) sau poate fi vărsat ca venit la bugetul statului (când e vorba de fonduri băneşti).Pag.Pag. divizare. 159 – 162.33 şi 4.2. 1. 48 .2. 4. Subiectele dreptului civil. 4. potrivit art. pct. Bucureşti. 4. persoană juridică de drept privat.42.43 cu toate subpunctele.H. după caz. Persoanele. Drept civil. 7. 223 – 230.L.Pag. 4. Ed. 4. 4. 179 – 180. Ed. Ionel Reghini. 263 – 272. transformare. 278 – 282. Ce este persoana juridică? 2.1.2. 4. Drept civil român. patrimoniu propriu.34.1. 4. Persoană juridică.6. Bucureşti. Şerban Diaconescu. Ed. Casa de editură şi presă “Şansa S. aferentă modulelor II.. Întrebări.Pag. 4. Călina Jugastru. pct. Pag.2. 2007. 2000.. în măsura în care aceste modalităţi sunt compatibile cu natura sa. desprindere. Care sunt elementele constitutive ale persoanei juridice? 3. 4.3.Pag. pct. 2007. 249 – 251. transmise unei alte persoane juridice ori împărţite între asociaţii care au alcătuit persoana juridică dizolvată.2.Pag. 253 – pct. 1.. 6. Introducere în dreptul civil.40. în domeniul public sau în domeniul privat al statului (când e vorba de bunuri. fuziune. pct. 6. Ce se înţelege prin reorganizarea persoanei juridice. 2000. cu toate subpunctele.4.R.40.17.1.3. Persoanele.3. Drept civil. 293 – 296. C. persoană juridică de drept public.. Hamangiu.16. lichidare. Bibliografia de bază.1.2. pct. Introducere în dreptul civil. Bucureşti. III şi IV. 4. după caz. Care este sancţiunea nerespectării normelor privitoare la capacitatea persoanei juridice? 7.40. Beck. pct. Paul Vasilescu. Care sunt modurile de înfiinţare a persoanelor juridice? 5. care sunt modurile de reorganizare şi efectele acestora? 8.5. 1. 183 – 184. Pentru pregătirea examenului nu se cer problemele tratate la paginile şi punctele indicate în continuare (atunci când o anumită problemă se tratează pe mai multe pagini este indicată doar pagina de început): Pag. 1. pct.2.După realizarea operaţiunilor de lichidare şi întocmirea bilanţului final. 167 – 170..1. În cazul dizolvării silite pentru urmărirea unui scop ilicit sau cu mijloace ilicite. putând fi. dizolvare. Persoanele. Gabriel Boroi. II.40. Bucureşti. Cum se clasifică persoanele juridice? 4.. 231. 31/1954. sau ediţiile ulterioare apărute în acelaşi volum cu Partea generală. Ce se înţelege prin principiul specialităţii capacităţii de folosinţă? 6. 7 cu toate subpunctele. Ioan Sabău-Pop Tratat de drept civil român Vol. “Sfera”.. 53 din decretul nr. 4. pct...1.1. 3. (Partea a doua)... 1.41. bunurile şi sumele băneşti care au rămas după plata datoriilor şi îndeplinirea tuturor obligaţiilor (adică activul net) vor primi destinaţia stabilită prin actul de înfiinţare. 197 .2. 4.. “ALL”. sau hotărârea judecătorească de dizolvare.1. Capitolele II şi III. Gheorghe Beleiu.4. Ed. 4.Pag..9 – cu toate subpunctele. specialitatea capacităţii de folosinţă. absorbţie. 2008. statut.1. 4.Pag. Ce se înţelege prin dizolvarea persoanei juridice şi care sunt efectele acesteia? Cuvinte şi expresii cheie. Ernest Lupan.236. Ovidiu Ungureanu. pct.. pct. activul net al persoanei juridice respective poate fi confiscat şi trecut. 6.205.Pag. Pag. 4.

Bunuri fungibile şi bunuri nefungibile. competenţa instanţelor de judecată. categorie care coprinde o seamă de bunuri mobile dar care sunt privite şi tratate ca imobile. 2. se determină prin trăsături specifice. prin determinarea legii. datorită faptului că fie au fost ataşate perpetuu la un imobil care are acelaşi proprietar ca şi bunul mobil (obiectele de ornamentaţie ale unei clădiri). Importanţa acestei clasificări se manifestă în regimul juridic diferit aplicabil celor două categorii de bunuri şi care priveşte îndeosebi: forma actelor de înstrăinare. de asemenea. construcţiile subterane. compensaţia legală operează doar în cazul bunurilor fungibile. & 2. ca fiind mobile datorită desprinderii lor de la sol (o recoltă care este vândută înainte de a fi culeasă). Importanţa distincţiei rezultă din faptul că.Modulul V Bunurile şi clasificarea lor. ce le care se pot mişca dintr-un loc în altul. Importanţa acestei distincţii se manifestă îndeosebi în ceea ce priveşte momentul în care are loc transmiterea dreptului de proprietate prin acte juridice translative. “toate bunurile sunt mobile sau imobile”. de exemplu. Noţiune. fie au fost afectate cu caracter permanent pentru exploatarea agricolă sau industrială a unui imobil (utilajele unei unităţi industriale) şi au devenit astfel accesorii ale acelui imobil. în virtutea căruia un bun poate fi înlocuit cu altul. drepturile de creanţă şi acţiunile în justiţie privitoare la bunurile mobile. adică acele bunuri care momentan sunt imobile datorită faptului că sunt legate de sol. fără a li se modifica natura sau destinaţia.1. Clasificări.4. Bunuri certe (individual determinate) şi bunuri generice (de gen). recoltele prinse de rădăcini). în ceea ce priveşte determinarea părţii care suportă riscul pieirii fortuite a bunului. care au o valoare economică şi care sunt susceptibile de apropriere (însuşire) sub formă de drepturi patrimoniale. prin destinaţia lor. fie prin dinamismul propriu fie datorită intervenţiei unei forţe exterioare. Bunurile generice. şi în ceea ce priveşte determinarea locului executării obligaţiei de a preda un bun înstrăinat. fungibile bunurile de gen şi sunt nefungibile bunurile individual determinate. Bunurile mobile. prin anticipaţie. prin obiectul la care se aplică. dar care într-un act juridic sunt privite. Bunurile certe. Bunuri imobile şi bunuri mobile. se determină prin caracterele comune întregii categorii din care ele fac parte. de regulă. Sunt acelea care. de trei feluri: prin natura lor. categorie care cuprinde drepturile reale asupra bunurilor imobile şi acţiunile în justiţie privitoare la aceste bunuri. executarea silită etc.3. 2. civ. de natură să le deosebească de orice alte bunuri din aceeaşi categorie. 49 . Sunt acelea care. Sunt. în actele juridice. în actele juridice. Bunurile sunt lucrurile utile omului pentru satisfacerea trebuinţelor sale materiale şi spirituale. categorie care cuprinde drepturile reale. cu anticipaţie. Potrivit art. 2. &1. Bunurile imobile sunt de trei feluri: prin natura lor (terenurile precum şi toate bunurile care în mod natural sau artificial sunt încorporate lor – ca de exemplu clădirile. Aceste trăsături pot să rezulte fie din natura bunului fie din voinţa părţilor actului juridic. Sunt. Fungibilitatea desemnează un raport de echivalenţă. atunci când el formează obiectul unei obligaţii. 461 C.

Sunt consumptibile bunurile a căror întrebuinţare obişnuită duce la consumarea sau înstrăinarea lor de la prima utilizare (banii. Bunuri divizibile şi bunuri indivizibile. Bunuri imobile prin destinaţie. Fructele pot fi. ca fiind principal. Importanţa distincţiei constă în aceea că.8. naturale industriale şi civile. 2. Bunuri principale şi bunuri accesorii. Sunt bunuri principale acelea care au o destinaţie economică de sine stătătoare şi sunt bunuri accesorii acelea care servesc la utilizarea unui alt bun socotit. productele sunt tot bunuri care rezultă dintr-un alt bun dar consumă substanţa acestuia. în special datorită faptului că producte pot rezulta şi din bunuri frugifere. Bibliografie: vezi pagina 75. Bunuri frugifere şi bunuri nefrugifere. producte. în raport cu ele. alimentele)le acele bunuri care pot fi utilizate în mod repetat sau continuu. suportarea riscului pieirii fortuite a bunului. 2. Mai importantă din punct de vedere al consecinţelor practice pare să fie distincţia dintre fructe şi producte. dacă părţile nu au convenit altfel. Importanţa distincţiei rezultă din faptul că dreptul de uzufruct se poate constitui şi contractul de împrumut de folosinţă se poate încheia numai cu privire la bunuri neconsumptibile. Întrebări. 50 . în ceea ce priveşte sistarea stării de coproprietate şi executarea obligaţiilor cu pluralitate de subiecte. Şi sunt indivizibile acele bunuri care prin împărţire şi-ar modifica destinaţia economică anterioară (un autoturism). Sunt considerate frugifere acele bunuri care. Ce sunt fructele şi productele şi care este importanţa distincţiei dintre ele? Cuvinte şi expresii cheie. întrucât folosirea lor nu implică înstrăinarea sau consumarea substanţei lor la prima utilizare (un autoturism). în schimb fructele se cuvin nu numai proprietarului dar şi posesorului de bună-credinţă şi uzufructuarului. De câte feluri sunt bunurile mobile şi imobile? 2.7. 2. Care este importanţa distincţiei dintre bunurile divizibile şi bunurile indivizibile? 5. bunuri mobile prin anticipaţie.2. în mod periodic şi fără a-şi consuma substanţa. Distincţia prezintă importanţă. Spre deosebire de fructe. Distincţia dintre bunurile frugifere şi bunurile nefrugifere nu are o importanţă practică deosebită. după caz. bunul accesoriu urmează soarta juridică a bunului principal. 1. Şi sunt nefrugifere acele bunuri care nu sunt apte de a produce fructe. fructe.5. îndeosebi. împrumut de folosinţă. Sunt bunuri divizibile acelea care pot fi împărţite în mai multe părţi distincte fără ca prin aceasta să-şi modifice destinaţia lor economică anterioară (un teren). uzufruct. dau naştere altor bunuri numite fructe. transmiterea dreptului de proprietate.6. la fel cum fructe (civile) pot rezulta şi din bunuri socotite a fi nefrugifere. Productele se cuvin de regulă proprietarului. Ce se înţelege prin fungibilitate? 4. în caz de înstrăinare. Bunuri mobile prin determinarea legii. Bunuri consumptibile şi bunuri neconsumptibile. compensaţie legală. posesor de bună credinţă. Care este importanţa distincţiei dintre bunurile certe şi bunurile generice? 3.

sunt patrimoniale atât drepturile de creanţă cât şi drepturile reale. Spre deosebire de drepturile absolute. onoare. dreptul la viaţă. în mod direct asupra bunului care formează obiectul dreptului. Conţinutul raportului juridic este alcătuit din drepturile şi obligaţiile părţilor. aceste drepturi pot fi exercitate prin reprezentare. 2. transmisibile. de regulă. integritate corporală etc. Drepturile patrimoniale sunt. Sunt acelea care au un conţinut economic. De exemplu. 2. Clasificarea.3. fără a avea nevoie de concursul unei alte persoane. atunci când au o existenţă de sine stătătoare (dreptul de proprietate şi dezmembrămintele 51 . De exemplu. Clasificarea drepturilor subiective. 2. Drepturile nepatrimoniale sunt netransmisibile. Prin urmare raportul juridic – în cazul unor astfel de drepturi – se stabileşte între un subiect activ determinat şi un subiect pasiv nedeterminat. Sunt cele cărora le corespunde obligaţia uneia sau mai multor persoane . imprescriptibile şi. putând fi constituite doar acele drepturi reale pe care legea le prevede în mod expres. de a face ori de a nu face.5. aceste drepturi au un caracter personal. Dreptul civil subiectiv este. 2. Drepturile patrimoniale. de a face sau de a nu face ceva. toate celelalte persoane au îndatorirea generală şi negativă de a se abţine de la orice acţiune care ar putea aduce atingere dreptului subiectiv. acţiunile prin care ele se apără sunt. De exemplu. obligaţia corelativă dreptului poate fi. Drepturile relative.1. ceea ce înseamnă că. Drepturile nepatrimoniale. de regulă.Modulul VI Drepturile subiective. la nevoie. (extrapatrimoniale) sunt acelea care au un conţinut ce nu poate fi nici evaluat nici exprimat în bani. Drepturile reale. De exemplu. pe de altă parte. & 1. Drepturile absolute. sunt opozabile numai subiectului pasiv.2. garantată de lege prin putinţa de a pretinde subiectului pasiv o anumită comportare corespunzătoare. după caz. în mod obişnuit. 2. definit ca fiind posibilitatea juridică a titularului său de a avea o anumită conduită. alcătuit din toate celelalte persoane. ce poate fi evaluat şi exprimat în bani. Sunt acele drepturi patrimoniale în temeiul cărora titularul îşi poate exercita atributele. prin forţa de constrângere a statului. sunt drepturi absolute drepturile personale extrapatrimoniale şi drepturile reale. de a da. Sunt acelea cărora le corespunde obligaţia generală a tuturor persoanelor de a se abţine de a le încălca. sunt relative toate drepturile de creanţă. & 2.4. Ele sunt drepturi absolute – având ca urmare toate trăsăturile acestei categorii de drepturi -.determinate din chiar momentul încheierii raportului juridic -. exercitarea şi ocrotirea lor. totodată. îndeobşte. conferă titularului lor dreptul de urmărire şi preferinţă şi sunt limitate la număr. Noţiunea de drept subiectiv. Drepturile reale sunt principale. acţiunile prin care ele se apără sunt prescriptibile şi. adică din drepturile subiectului activ şi obligaţiile subiectului pasiv. de a da. care poate fi impusă. ele nu pot fi exercitate prin reprezentare. drepturile absolute sunt opozabile tuturor. drepturile relative se caracterizează prin următoarele trăsături: ambele subiecte sunt determinate.

Exercitarea drepturilor subiective. o conduită ilicită care se cere sancţionată. deşi sunt o categorie eterogenă. să facă ori să nu facă ceva. Ce este abuzul de drept? 7. 598 C.subiectul pasiv este obligat să se supună. în ultimă instanţă. Ce sunt drepturile reale principale? 5 Care sunt consecinţele distincţiei dintre drepturile patrimoniale şi drepturile nepatrimoniale? 6. care sunt determinate de scopul în vederea căruia acel drept este recunoscut de lege. . 1. gajul). să dea. s-a preconizat ca abuzul de drept să fie sancţionat. după împrejurări. Abuzul de drept. în limitele legii părţile putând să constituie orice fel de drept de creanţă. Acestea sunt considerate limitele externe ale oricărui drept subiectiv. 2.acestuia) şi sunt accesorii. cu depăşirea limitelor sale interne. Drepturile potestative. Cum poate fi sancţionat abuzul de drept? Cuvinte şi expresii cheie. adică să îndeplinească o obligaţie corelativă dreptului creditorului. distinctă de aceea a drepturilor reale şi de creanţă.obiectul lor este o situaţie juridică.conferă titularului lor (numit potentior) posibilitatea de a acţiona discreţionar în scopul stingerii ori modificării situaţiei juridice care constituie obiectul dreptului potestativ.exercitarea dreptului potestativ semnifică întotdeauna o ingerinţă în sfera de interese juridice a unei alte persoane. dreptul de opţiune succesorală ş. şi înăuntrul limitelor juridice conturate de atributele specifice oricărui drept subiectiv. numit creditor. civ. mai cu seamă atunci când prin aceasta s-a vătămat un drept sau un interes legitim al unei alte persoane. În lipsa unor prevederi legale. 52 . Prin ce se deosebesc drepturile reale de cele de creanţă? 4. constituie un abuz de drept. Pe lângă ele orice drept subiectiv are şi limite interne. Sunt o categorie de drepturi civile subiective. 2. Abuzul de drept este. sunt asemenea drepturi: dreptul uneia dintre părţile contractante de a denunţa unilateral un contract cu executare succesivă încheiat pe o perioadă nedeterminată. Exercitarea unui drept subiectiv cu depăşirea limitelor sale şi. au următoarele trăsături comune: . & 3. Drepturile potestative. Drepturile de creanţă. Întrebări. . numit debitor.).a. cu refuzul de a acorda ocrotire dreptului subiectiv. Ce sunt drepturile subiective? 2.7. Orice drept subiectiv poate fi exercitat doar înăuntrul limitelor materiale determinate de însăşi obiectul său. dreptul de a comuniza zidul despărţitor a două fonduri învecinate (art. fiind drepturi relative au toate trăsăturile caracteristice acestei categorii de drepturi şi sunt nelimitate ca număr. Numite şi drepturi personale. poate pretinde subiectului pasiv. în special prin faptul că. Prin ce se deosebesc drepturile absolute de cele relative? 3. cu interzicerea exercitării dreptului respectiv şi cu obligarea la repararea prejudiciului cauzat altuia. Sunt acele drepturi patrimoniale în temeiul cărora subiectul activ. în special. să lase subiectul activ să facă ceea ce îi permite dreptul potestativ. atunci când ele se constituie pentru garantarea unui drept de creanţă (ipoteca. drepturile de creanţă se caracterizează. . Spre exemplu.6.

ori să poarte. adică reclamantului. Potrivit art. Înscrisurile sub semnătură privată prin care se constată obligaţia unilaterală a uneia dintre părţi de a plăti o sumă de bani ori o cantitate de bunuri fungibile. 4. a fost restrâns. Dar. de un terţ. se admite că. Menţiunile consemnate de agentul instrumentator în baza declaraţiilor părţilor fac dovadă deplină. Un asemenea înscris poate fi scris de una dintre părţi.” Puterea doveditoare a unui astfel de înscris trebuie apreciată în raport de diferitele menţiuni pe care el le poate cuprinde. de un funcţionar public. drept nepatrimonial (extrapatrimonial). atunci când este vorba de o acţiune în justiţie. 4. Înscrisurile sub semnătură privată care constată convenţii sinalagmatice trebuie să fie întocmite în atâtea exemplare originale câte părţi cu interese contrare există. drept relativ. drept de creanţă. mărturia. multiplicat etc. & 4. dacă poartă semnătura părţilor. Înscrisurile autentice. De la regula potrivit căreia singura cerinţă de valabilitate a unui astfel de înscris este semnătura părţilor. prezumţiile. părţile aflate în proces pot încheia convenţii asupra probelor. Înscrisul sub semnătură privată este acela care poartă semnătura părţilor sau a părţii de la care el emană. Aceste convenţii vor fi admise cu condiţia de a nu contraveni reglementărilor cu caracter imperativ cât şi cu condiţia de a nu îngreuna sarcina probei.Drept subiectiv. odată ce reclamantul a făcut dovada actului sau faptului din care s-a născut dreptul pretins de el. modificat ori chiar s-a stins. trebuie ori să fie scrise în întregime de mâna celui care se obligă. Pentru a putea fi valorificate şi ocrotite. drept patrimonial. 1170 C. Codul civil reglementează următoarele mijloace de probă: înscrisurile (autentice şi sub semnătură privată). Dovada drepturilor subiective. abuz de drept.3. Înscrisurile sub semnătură privată. dar care totuşi au fost consemnate în acesta. legea consacră două excepţii. atât între părţi cât şi faţă de terţi. Precizări introductive.2. Deoarece dispoziţiile legale care reglementează probele – cuprinse în principal în Codul civil şi Codul de procedură civilă – au un caracter dispozitiv.1. Înscrisul autentic care este nevalabil datorită necompetenţei agentului care l-a întocmit ori datorită nerespectării solemnităţilor prevăzute de lege poate avea valoare de înscris sub semnătură privată. 4. poate fi dactilografiat. înscrisul autentic este “acela care s-a făcut cu solemnităţile prevăzute de lege. 53 . drept absolut. au valoare de început de dovadă scrisă. sarcina probei revine celui care invocă dreptul respectiv. atât între părţi cât şi faţă de terţi. Probele. mărturisirea. Întrucât problema dovedirii unui drept se ridică în situaţia în care acel drept urmează a fi valorificat ori atunci când se solicită ocrotirea dreptului respectiv printr-o acţiune în justiţie. înaintea semnăturii. Menţiunile care nu legătură cu obiectul actului juridic constatat prin înscrisul autentic. care are drept de a funcţiona în locul unde actul s-a făcut. până la proba contrară. Menţiunile ce cuprind constatări personale ale agentului instrumentator fac dovada deplină. drepturile subiective trebuiesc dovedite prin intermediul probelor. după împrejurări. drept potestativ. civ. Aşadar obiectul probelor sau dovezilor nu îl constituie însăşi drepturile şi obligaţiile ci actele şi faptele juridice din care acestea rezultă. iar fiecare exemplar trebuie să poarte o menţiune despre numărul de exemplare întocmit.. în principiu. Nerespectarea acestei cerinţe face ca înscrisul respectiv să aibă doar valoare de început de dovadă scrisă. sarcina probei trece asupra pârâtului care. drept real. Probele sunt acele mijloace legale cu ajutorul cărora se stabileşte existenţa unor acte sau fapte juridice din care rezultă drepturi şi obligaţii. până la înscrierea în fals. va trebui să dovedească faptul că datorită anumitor cauze dreptul pretins de reclamant nu s-a născut.

care privesc doar părţile actului juridic deci nu şi terţii . indiferent de valoarea obiectului. Nerespectarea acestei cerinţe face ca înscrisul respectiv să valoreze doar ca început de dovadă. 3 al aceluiaşi articol. Aceste limitări . este o mărturisire extrajudiciară. civ. atunci când se face în faţa instanţei de judecată. 1191 C. atunci ea poate fi folosită ca mijloc de probă numai în acele situaţii în care este admisă şi proba cu martori. Mărturisirea poate fi revocată doar atunci când a fost făcută ca urmare a unei erori de fapt în care s-a aflat autorul ei şi este. cu privire la acte sau fapte petrecute în trecut şi aflate în legătură cu pretenţiile părţilor. 1 şi 2. dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare mai mare de 250 lei nu se poate face decât prin înscris autentic sau sub semnătură privată. dacă a fost întocmit un înscris. În schimb dovada cu martori poate fi admisă. Dacă o astfel de mărturisire a fost făcută verbal. civ.nu au caracter imperativ. indivizibilă. Admisibilitatea mărturiei. 2. 4. 1. Prin urmare. în principiu. Mărturia este relatarea făcută oral în faţa instanţei de către o terţă persoană. Prin urmare.. prezumţiile sunt consecinţele (concluziile) pe care legea sau magistratul le desprind dintr-un fapt cunoscut cu privire la un fapt necunoscut. Mărturisirea. orice mărturisire făcută în alte condiţii. Începutul de dovadă scrisă este o “scriere” care provine de la partea căreia i se opune şi care face credibil faptul pretins de către cel care o invocă (foloseşte). aduce două însemnate limitări. numită martor. să se poată face dovada cu martori dacă aceasta priveşte drepturi de care ele pot să dispună. indiferent de valoarea actului. dovada cu martori nu se poate face împotriva şi peste conţinutul acestuia. Mărturisirea este judiciară. prin al.6. Potrivit al.4. prin unul dintre modurile prevăzute expres de lege.5. 4. Proba cu martori este admisă practic necondiţionat şi nelimitat cât priveşte dovedirea faptelor juridice. acte sau fapte de care a luat cunoştinţă personal.. ori o imposibilitate materială de conservare a acestuia. iar potrivit al. în cazul actelor solemne şi în cazul actelor pentru a căror dovedire legea cere în mod expres forma scrisă. 1 şi 2. 1199 C. Mărturia (proba testimonială). rostul prezumţiilor este acela de a deplasa obiectul probei de la un fapt care nu poate fi dovedit în mod direct sau este greu de dovedit. Este declaraţia uneia dintre părţile în proces prin care aceasta recunoaşte ca adevărat un act sau un fapt pe care adversarul ei din proces îşi întemeiază pretenţiile. Prezumţiile. chiar în faţa unei instanţe judecătoreşti. care permite părţilor să convină ca şi în cazurile prevăzute de al. în cursul procesului în care urmează a fi folosită ca probă şi se referă la obiectul acelui proces. 1 şi 2 se pot semnala atât în sensul restrângerii admisibilităţii probei cu martori cât şi în sensul lărgirii acestei posibilităţi. ceea ce rezultă din al. Excepţii de la limitările prevăzute în al. Astfel dovada cu martori nu poate fi admisă. declaraţie de natură a produce efecte împotriva autorului ei. Potrivit art. Cât priveşte dovedirea actelor juridice. el are aceeaşi forţă probantă ca şi înscrisul autentic. indiferent de valoarea obiectului actului juridic. De aceea înscrisul sub semnătură privată se prezintă părţii căreia i se opune spre a fi recunoscut sau tăgăduit de către aceasta. urmată de indicarea în cifre şi litere a sumei de bani ori a cantităţii de bunuri. la un 54 . atunci când există un început de dovadă scrisă şi atunci când a existat o imposibilitate materială ori morală de preconstituire a unui înscris. Puterea doveditoare a probei cu martori este lăsată la aprecierea instanţei.menţiunea “bun şi aprobat pentru…” (sau alta asemănătoare). art. Faţă de terţi această dată devine opozabilă numai din momentul în care a dobândit caracter de dată certă. Forţa probantă (puterea doveditoare) a înscrisului sub semnătură privată decurge din semnătura părţilor. Data înscrisului sub semnătură privată face dovada deplină între părţi până la proba contrară. iar în caz de nerecunoaştere este supus verificării prin procedura verificării de scripte. 4. Dacă înscrisul a fost recunoscut ori dacă a fost reţinut în urma verificării.

Reglementările din Decretul nr. convenţii asupra probelor. sarcina probei. după cum concluziile ce se impun sunt opera legii sau a magistratului. De asemenea. Dovadă. mărturisire judiciară. după caz. sunt deopotrivă relative. mărturisire extrajudiciară.fapt conex care este susceptibil de a fi dovedit nemijlocit. deplasarea obiectului probei. 1191 şi excepţiile de la acesta. Ce este începutul de dovadă scrisă şi care este utilitatea sa? 9. părţi. Primele se caracterizează prin faptul că nu admit dovada contrară. a dreptului de a cere executarea silită. 167/1958 au un caracter imperativ. dată certă. Care este forţa probantă a înscrisurilor sub semnătură privată? 6. Care este utilitatea date certe? 7. Cui revine sarcina probei? 2. obiectul probei. prezumţiile se împart în prezumţii legale şi prezumţii judecătoreşti. însă constituie veritabile mijloace de probă doar acele prezumţii care sunt în măsură să genereze o probabilitate. Noţiune. atunci când un act este atacat pe motiv că s-a făcut pin fraudă. Prin ce se caracterizează prezumţiile simple sau judecătoreşti? Cuvinte şi expresii cheie. agent instrumentator. 5. în realitate. în aceste cazuri ceea ce se urmăreşte a se dovedi este un fapt conex încheierii actului juridic şi nu actul juridic însăşi. Reglementare. Codul familiei şi în alte acte normative. în principal. pe lângă faptul că sunt opera magistratului se mai caracterizează prin următoarele trăsături: sunt nelimitate la număr. respectiv. al. indiferent de valoarea actului şi chiar dacă există un înscris constatator. ceea ce rezultă din art. adică nelimitat în materie de fapte juridice şi în condiţiile prevăzute de art. Prin prescripţie extinctivă se desemnează stingerea dreptului la acţiune (în justiţie) ori. dol sau violenţă. făcută cu orice mijloc de probă. 1. în privinţa actelor juridice dovada cu martori este admisă.1. ca urmare a neexercitării lui în termenul prevăzut de lege. 167/1958. Ce sunt înscrisurile autentice şi care este forţa lor probantă? 5. în vreme ce celelalte admit această dovadă. 18 care prevede că 55 . fapte juridice. După cum această deplasare a obiectului probei şi. În ce condiţii sunt admise convenţiile asupra probelor? 4. & 5. numite şi prezumţii simple sau prezumţii de fapt Prezumţiile legale pot fi – în funcţie de forţa lor probantă – prezumţii absolute şi prezumţii relative. bunuri fungibile. 3. Întrebări. Codul comercial. Prescripţia extinctivă este reglementată. fiindcă. sunt admise numai când este admisă şi dovada cu martori. terţi. 1. eroare de fapt. iar în alte cazuri numai prin anumite mijloace de probă sau numai de către anumite persoane. prin prevederile Decretului nr. În ce cazuri este admisă proba cu martori? 8. Prezumţiile simple sau judecătoreşti. prezumţie. în materie de acte juridice. o seamă de prevederi în această materie existând însă şi în Codul civil. care se poate face. prin ori ce mijloc de probă. înscriere în fals. putând fi combătute prin dovada contarară. care prevede că “orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripţiei este nulă” şi din prevederile art. Ce este mărturia extrajudiciară şi când este ea admisă ca mijloc de probă? 10. convenţii sinalagmatice. Care este obiectul probelor? 3. în unele cazuri. acte juridice. Prescripţia extinctivă.

care dispune că “Debitorul care a executat obligaţia după ce dreptul la acţiune al creditorului s-a prescris. 1.2. ar fi dispărut. adică îndreptăţirea celui ce a exercitat dreptul la acţiune în sens procesual de a obţine o hotărâre a instanţei de judecată. Prin urmare. prin care cel ce a nesocotit un drept subiectiv este “condamnat” să îl respecte. domeniul de aplicare al prescripţiei extinctive se limitează la acţiunile cu caracter patrimonial. Acesta este dreptul care se stinge ca urmare a prescripţiei extinctive. potrivit Codului familiei sunt prescriptibile: acţiunea în nulitatea relativă a căsătoriei. 5. la cerere sau chiar din oficiu. în cele din urmă. întrucât ar fi vorba de o plată nedatorată. în măsura în care este necesar. 21 din Decretul nr. 167/1958. Potrivit art. 19 care reglementează posibilitatea instanţei de judecată de a dispune. să cerceteze dacă dreptul la acţiune sau la executarea silită este prescris. întrucât obiectul acţiunii. uz. acţiunile cu obiect nepatrimonial. Acesta este dreptul la acţiune în înţeles procesual. Domeniul de aplicare al Decretului 167/1958. prin drept la acţiune se desemnează dreptul la acţiune în sens material. în principiu. în cazul în care constată că sunt temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit. 167/1958. Articolul 1.“instanţa judecătorească … este obligată ca. 56 . din punct de vedere al prescripţiei extinctive. drept prevăzut şi garantat prin însăşi prevederile Constituţiei. în principal. potrivit art. Sintagma “drept la acţiune” are două înţelesuri. penalităţi. în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau a unui alt titlu executoriu. 20. 1.3. prin care se valorifică şi se ocrotesc drepturi nepatrimoniale sunt. Aceste acţiuni rămân supuse. dacă dreptul subiectiv s-ar fi stins prin prescripţie. imprescriptibile. Or. şi din art. în constituie acţiunile prin care se apără drepturi de creanţă. acţiuni reale prin care se valorifică şi se ocrotesc. Este ceea ce rezultă. abitaţie. Ca efect al prescripţiei extinctive nu se stinge însă dreptul subiectiv. cu precădere.1. acţiuni personale. respectiv dreptul subiectiv. din capul locului. acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei. Acest efect este circumscris chiar de art. cu precizarea că prevederile Decretului constituie dreptul comun în materie de prescripţie. prevederilor corespunzătoare din Codul civil.167.).” 5. Prin excepţie. Prin urmare. dispoziţiile sale nu se aplică dreptului la acţiune privitor la dreptul de proprietate. acţiunea în tăgada paternităţii. chiar dacă la data executării nu ştia că termenul prescripţiei era împlinit”. domeniul de aplicare al prescripţiei extinctive. Efectul prescripţiei extinctive. Într-un prim înţeles prin ea se desemnează dreptul oricărei persoane de a se adresa instanţei de judecată cu o acţiune (cerere). nu are dreptul să ceară înapoierea prestaţiei. din prevederile art. atunci creditorul ar trebui să înapoieze ceea ce a primit. servitute şi superficie. prevede că prin prescripţie se stinge dreptul la acţiune având un obiect patrimonial. El nu se poate stinge prin prescripţie deoarece este. al. garanţii etc. judecarea acţiunii ori executarea silită. Ca urmare. Totodată. prin care se valorifică şi se ocrotesc drepturi de creanţă. Într-un al doilea înţeles. Acţiunile cu caracter patrimonial se pot împărţi în două categorii.al. din Decretul nr. precum şi acţiunilor reale. Odată cu el se stinge şi dreptul la acţiune privind eventualele pretenţii accesorii (dobânzi. aşa cum ea este reglementată de Decretul nr. drepturi reale. uzufruct. care prevede că “Dreptul la acţiune având un obiect patrimonial se stinge dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. iar repunerea în termenul de prescripţie nu ar avea rost. ceea ce înseamnă că ele se aplică şi acţiunilor nepatrimoniale pe care legea le declară prescriptibile. 6 prin prescripţie se stinge şi dreptul de a cere executarea silită. altfel spus nu se aplică acţiunilor privind drepturile reale. în măsura în care sunt compatibile cu specificul acestora. o expresie a dreptului de petiţionare. din oficiu.

167/1958 prevede câteva momente concrete. respectiv termenele generale şi termenele speciale. iar cât priveşte dreptul la acţiune pentru valorificarea drepturilor reale. în cazul dreptului la acţiunea în repararea unei pagube pricinuită printr-o faptă ilicită. în cazul în care se cere anularea unui act juridic pe motiv de viciere a consimţământului prin violenţă. afară de cazul în care ar exista o dispoziţie expresă în acest sens. dar pot fi şi mai lungi decât acesta sau chiar egale cu el. Data descoperirii viciilor unei construcţii. dar nu mai târziu de 18 luni de la încheierea actului juridic. la fel cum modificarea sau abrogarea unor termene speciale nu aduce atingere termenelor generale. implicit actul juridic din care s-a născut dreptul. dar nu mai târziu de un an de la predarea lucrului sau a lucrării. 5. calculat de la data când prejudiciul a fost cunoscut sau trebuia să fie cunoscut. este momentul în care s-a născut dreptul la acţiune sau dreptul de a cere executarea silită (art. în cazul în care dreptul ocrotit prin acţiune şi. Afară de această regulă. Dimpotrivă. potrivit art. Termene generale şi termene speciale. precum şi în cazul îmbogăţirii fără just temei şi a gestiunii de afaceri.4. pentru fiecare prejudiciu curge un termen de prescripţie distinct. Cât priveşte acţiunile personale. mai scurte decât termenul general. în cazul în care se cere anularea unui act juridic pe motiv de viciere a consimţământului prin eroare sau dol. Aşa fiind modificarea termenului general nu aduce atingere termenelor speciale. însă cel mai târziu la împlinirea a trei ani de la predarea acesteia. art. 1890 din Codul civil. Decretul nr. în timp. care coincide cu data încheierii actului juridic. de regulă. Termenul de prescripţie este intervalul de timp înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acţiune.1). 3 şi 6 din Decret prevăd un termen general de 3 ani. dar nu mai târziu de 18 luni de la încheierea actului juridic. Data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba şi pe cel care răspunde de ea. Termenele generale sunt acelea care se aplică ori de câte ori legea nu prevede. Data naşterii raportului juridic. Ca regulă. termenul general de prescripţie este de 30 de ani. abrogarea unui termen special de prescripţie poate face să devină aplicabil termenul general. prin care se ocrotesc drepturi de creanţă. stabilite în funcţie de specificul anumitor acte sau fapte juridice.4. Data când reprezentantul sau ocrotitorul legal al unei persoane lipsite de capacitatea de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă a luat cunoştinţă despre încheierea actului juridic de către cel lipsit de capacitate deplină. 57 . în cazul obligaţiilor care urmează să fie executate la cererea creditorului şi a acelora al căror termen de executare nu este stabilit. Data încetării violenţei. care se restrânge la o anumită acţiune sau categorie de acţiuni. Termenele de prescripţie şi momentul din care încep să curgă.5. Spre exemplificare se pot aminti următoarele momente. al. în mod expres şi pentru o anumită acţiune.2. Data descoperirii viciilor ascunse ale unui lucru transmis ori ale unei lucrări executate. Data când s-a împlinit condiţia sau a expirat termenul. Termenele speciale sunt prevăzute expres de lege pentru anumite acţiuni. nu este hotărâtoare durata acestuia ci domeniul său de aplicare. un alt termen. Momentul din care începe să curgă termenul de prescripţie. 5. Legea face distincţie între două categorii de termene de prescripţie. Prin urmare. şi pentru dreptul de a cere executarea silită. pentru calificarea unui termen de prescripţie ca fiind special. este afectat de o condiţie suspensivă sau de un termen suspensiv. Atunci când este vorba despre prejudicii care se produc succesiv. Ele sunt.4. 7. Data descoperirii erorii sau dolului.1.

5. Prin suspendarea cursului prescripţiei se înţelege oprirea cursului firesc al prescripţiei. urmată de reluarea curgerii prescripţiei.atunci când cel împotriva căruia curge prescripţia este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere. 5. ştergerea perioadei din termenul de prescripţie care s-a scurs până la ivirea cauzei de întrerupere şi.până la rezolvarea reclamaţiei administrative făcute de cel îndreptăţit cu privire la despăgubiri sau restituiri în temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de poştă ţi telecomunicaţii. Practic.” Efectele suspendării se produc de drept. 5. în cazul actelor care se execută prin prestaţii succesive. însă spre deosebire de suspendare. ceea ce înseamnă că părţile prin acordul lor de voinţe nu vor putea să creeze cauze de suspendare diferite de cele legale şi nici nu vor pute să le înlăture pe cele existente. . cursul prescripţiei se suspendă în următoarele cazuri generale: . atunci când se iveşte o împrejurare căreia legea îi conferă calitatea de cauză legală de suspendare. pe de o parte. efectele întreruperii se produc de drept. Întreruperea cursului prescripţiei extinctive.6.1. Întreruperea prescripţiei intervine în cazurile expres prevăzute de lege şi are ca efect. Aceste cauze sunt expres şi limitativ prevăzute de lege. Cauzele de suspendare. suspendarea este o “pauză” care intervine în curgerea termenului de prescripţie. Noţiune. cursul prescripţiei nu se reia ci reîncepe. 2. 167/1958. începerea cursului uni noi prescripţii. care nu se vor împlini decât după expirarea unui termen de o lună de la suspendare. 15. precum şi între orice altă persoană care. însă cel mai târziu până la expirarea unui termen de 3 luni socotit de la înregistrarea reclamaţiei.între părinţi sau tutore şi cel care se află sub ocrotirea lor. administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate. . între curator şi acei pe care îi reprezintă. Pe lângă acestea mai sunt prevăzute şi următoarele cazuri speciale în care prescripţia se suspendă: . pe de altă parte. cu excepţia prescripţiilor mai scurte de 6 luni.2.atunci când creditorul sau debitorul fac parte din forţele armate şi acestea se află pe picior de război.6. ceea ce ar face ca lui să îi rămână la îndemână o perioadă scurtă de timp pentru introducerea acţiunii.5. . al. în temeiul legii sau a unei hotărâri judecătoreşti. din momentul în care s-a oprit. 5.5. Pentru ca titularul dreptului la acţiune să nu fie prejudiciat în ipoteza în cauza de suspendare ar surveni spre sfârşitul termenului de prescripţie. 58 .2. Suspendarea cursului prescripţiei. Potrivit Decretului nr. 5.între soţi pe toată durata căsătoriei.6. făcută de cel în favoarea căruia curge prescripţia. atunci când cauza de suspendare dispare. cât timp socotelile nu au fost date şi aprobate. identică cu cea anterioară. Noţiune. Cauzele de întrerupere a prescripţiei. s-a prevăzut că “prescripţia nu se va împlini totuşi înainte de expirarea unui termen de şase luni. socotit de la încetarea cauzei de suspendare. fără a fi nevoie de o hotărâre judecătorească în acest sens.1. . 5. 5. Instanţa va constata doar existenţa cauzei de suspendare şi efectul acesteia. adică de către debitor. .atunci când titularul dreptului la acţiune este lipsit de capacitate ori este un minor cu capacitate restrânsă şi nu are un reprezentant sau un ocrotitor legal. prin art.Recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie. Asemeni suspendării.Data la care trebuia executată fiecare prestaţie.

fiindcă atunci repunerea în termen nu se justifică. 19 face referire la cauze temeinic justificate. ziua în cursul căreia prescripţia începe nu intră în calcul. acţiune reală. lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare”. drept la acţiune în sens procesual. repunere în termen. 1889 C. Ce caracter au normele care reglementează prescripţia extinctivă? 3. Întrebări. Din ce moment începe să curgă termenul de prescripţie în cazul unui act juridic afectat de un termen extinctiv? 8. Care este regula privitoare la momentul din care începe să curgă termenul de prescripţie? 7. când s-a pronunţat încetarea procesului şi când cererea a fost anulată. 5. întrerupere. Repunerea în termenul de prescripţie. civ. în cazul în care constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit. Calculul termenelor de prescripţie. cu condiţia de a fi admisă printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă. Prescripţie extinctivă.”. “Termenul prescripţiei se calculează pe zile şi nu pe ore. dar prescripţia achizitivă? 2. drept la acţiune în sens material. ce se înţelege prin acestea.” Iar potrivit art. 101 C.Prin ce se caracterizează termenele speciale de prescripţie? 6. dreptul de a cere executarea silită. aceste cauze nu trebuie să aibă caracterele forţei majore fiindcă aceasta duce “de drept” la suspendarea prescripţiei. acţiune personală. civ. măcar exemplificativ. Textul art. Potrivit art.- - Introducerea unei cereri de chemare în judecată chiar la o instanţă necompetentă. termen special. Cum se poate argumenta faptul că dreptul subiectiv nu se stinge ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie? 4. ceea ce însemnă că prescripţia nu se va întrerupe atunci când cerererea este respinsă. Repunerea în termen poate fi dispusă numai înăuntrul unui termen de o lună de la încetarea cauzelor temeinic justificate. Săvârşirea unui act începător de executare. iar. Care este domeniul de aplicare al prescripţiei extinctive? 5. 59 . caz care priveşte dreptul de a cere executarea silită. pe de altă parte. 5. Ce este prescripţia extinctivă. fără a preciza. prescripţie achizitivă. caz de forţă majoră. 1. “prescripţia nu se socoteşte câştigată decât după împlinirea celei din urmă zile a termenului defipt prin lege. 19 din Decretul nr.8. să dispună chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acţiunii ori să încuviinţeze executare silită. Cum operează suspendarea prescripţiei şi care este efectul ei? 10. termen general. sa perimat ori cel care a făcut-o a renunţat la ea. suspendare. 167/1958. pe de o parte. 1887 C. Potrivit art. “Termenele statornicite pe ani luni sau săptămâni se sfârşesc în ziua anului.7. Ce este repunerea în termen? Cuvinte şi expresii cheie. vicii ascunse. proc civ. Din ce moment începe să curgă termenul de prescripţie al unei acţiuni pentru repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită? 9. Ce este cazul de forţă majoră şi care sunt consecinţele sale asupra prescripţiei extinctive? 11. potrivit art. instanţa de judecată poate. să excludă culpa titularului dreptului la acţiune. Doctrinar şi jurisprudenţial s-a admis că aceste cauze trebuie. Prin urmare.

Bibliografie: vezi pagina 75. 60 .

Acte dezinteresate. Acte aleatorii. vânzareacumpărarea. Actul juridic civil – privit ca operaţiune juridică – constă într-o manifestare de voinţă sau într-un acord de voinţe. De exemplu un contracte de depozit gratuit. Acte unilaterale. de regulă. De exemplu un mandat gratuit (fără plată). a cărui producere crează pentru părţi şanse de pierdere sau de câştig. spre deosebire de contractele unilaterale. Acte pentru cauză de moarte. existenţa şi întinderea drepturilor şi obligaţiilor ce le revin. într-una din categoriile care urmează. Sunt acelea în care fiecare dintre părţi urmăreşte să realizeze un folos patrimonial dând în schimb un echivalent. Acte comutative.Modulul VII Actul juridic civil. Acte bilaterale şi multilaterale. În aceste acte răspunderea pentru neexecutare este apreciată cu mai puţină rigurozitate. Acestea din urmă sunt . Ele se numesc contracte sau convenţii. Este o categorie de acte opusă actelor cu titlu oneros şi caracterizată prin aceea că una dintre părţi procură celeilalte un folos patrimonial. Sunt acelea care se formează ca urmare a acordului de voinţe dintre două sau mai multe persoane. contractul de întreţinere. Acestea din urmă sunt denumite astfel (bilaterale) fiindcă. au caracter aleatoriu: contractul de rentă-viageră. Sunt acelea care se încheie în considerarea morţii autorului lor sau. provine de la o singură persoană. fără a primi în schimb un echivalent. modifica ori stinge un raport juridic. Nu este însă exclus ca o asemenea manifestare de voinţă să provină de la mai multe persoane care acţionează mânate de acelaşi interes şi pentru realizarea aceluiaşi scop. acte bilaterale însă se numesc unilaterale fiindcă generează obligaţii numai pentru una dintre părţi. cum este vânzarea-cumpărarea. Noţiune. Liberalităţi. a uneia dintre părţi. Sunt acele acte cu titlu gratuit a căror a căror încheiere şi executare duce la diminuarea patrimoniului uneia dintre părţi.din punct de vedere al modului în care se formează -. De exemplu. Sunt acele acte cu titlu oneros în care părţile sau cel puţin una dintre ele nu cunosc. la data încheierii actului. Actele juridice civile pot fi grupate. Sunt acelea prin care se constituie drepturi şi obligaţii care nu au existat până la data încheierii lor. 61 . adică cu intenţia de a genera. & 1. Categoria actelor bilaterale nu se confundă cu aceea a contractelor bilaterale sau sinalagmatice. De exemplu actul de constituire a unei ipoteci asupra unui imobil al debitorului. Acte constitutive. De exemplu donaţia. De exemplu. Sunt acele acte cu titlu oneros în care părţile cunosc sau pot cunoaşte chiar din momentul încheierii lor întinderea prestaţiilor la care se îndatorează şi pe care le privesc ca fiind echivalente. De exemplu testamentul. Categorii de acte. Actele unilaterale – cum este testamentul – nu trebuie confundate cu contractele unilaterale – cum este donaţia. Sunt acele acte cu titlu gratuit a căror încheiere şi executare nu duce la diminuarea patrimoniului niciuneia dintre părţi. Acte cu titlu gratuit. Sunt rezultatul unei manifestări de voinţă unilaterale care. contractul de asigurare etc. dacă este cazul. săvârşite cu intenţia de a produce efecte juridice. Tocmai datorită acestei echivalenţe a prestaţiilor numai actele comutative pot fi anulate pe motiv de leziune. în schimb capacitatea de a le încheia cunoaşte o seamă de restrângeri. Acte cu titlu oneros. în principal. dau naştere la drepturi şi obligaţii corelative şi interdependente pentru ambele părţi. Aceasta depinde de un element viitor şi nesigur.

este privită totuşi ca un act de administrare a patrimoniului. Drepturile şi obligaţiile părţilor nu mai rezultă din voinţa părţilor ci din acea reglementare. deoarece drepturile şi obligaţiile soţilor rezultă din prevederile legii şi nu din voinţa acestora. Sunt acelea în care părţile stabilesc ele însele. presupun cheltuieli reduse în comparaţie cu rezultatul lor şi nu pot fi păgubitoare pentru cel ce le face. De exemplu. actul căsătoriei este un act condiţie.Acte translative. Acte consensuale. Sunt acelea în care voinţa părţilor are dor rolul de a face aplicabilă o anumită reglementare legală. De exemplu. cu condiţia de a nu fi lezionare. Acte condiţie. De exemplu contractul de împrumut. Sunt acelea a căror valabilitate este condiţionată de exprimarea consimţământului într-o anumită formă. Sunt acelea care au o denumire legală şi o reglementare legală corespunzătoare. care. Acte reale. Ele au. în limitele libertăţii contractuale. De menţionat că consensualismul constituie regula în dreptul nostru civil. Sunt acelea care nu au o existenţă de sine stătătoare. înstrăinarea unor bunuri supuse stricăciunii. Actele accesorii urmează soarta juridică a actului principal. Sunt acelea prin care părţile confirmă sau consolidează anumite drepturi preexistente în raport de momentu încheierii actului juridic. Sunt acelea prin care anumite drepturi care există la data încheierii lor se transmit din patrimoniul uneia dintre părţi în patrimoniul celeilalte părţi. are un caracter declarativ convenţia prin care coproprietarii unui bun consimt la împărţirea bunului şi încetarea stării de coproprietate. Acte solemne. Acte accesorii. deşi. Aceasta deoarece drepturile foştilor coproprietari asupra părţilor din bun primite ca urmare a împărţelii sunt considerate ca fiind dobândite de la data când s-a născut starea de coproprietate şi nu de la data când s-a făcut împărţeala.) a unui bun din patrimoniul celui ce le încheie. Acte de conservare. un caracter urgent. uz etc. de regulă. întrucât depind de un alt act juridic. De aceea pot fi încheiate şi de persoane cu capacitatea de exerciţiu restrânsă. Uneori actele de administrare pot să privească însăţi patrimoniul persoanei. de regulă sancţiunea nulităţii absolute. ceea ce însemnă că dacă actul principal este nul va fi lipsit de efecte şi actul accesoriu. Sunt acelea pentru a căror încheiere valabilă. un contract de fidejusiune (cauţiune) este un contract accesoriu fiindcă nu poate exista fără un alt contract – spre pildă vânzarecumpărare -. Sunt acelea prin care se urmăreşte punerea în valoare a unui bun. Acte subiective. De exemplu. de regulă. trebuie calificată ca un act de dispoziţie. grevarea cu sarcini reale (uzufruct. considerat principal. Acte de administrare. Nerespectarea formei cerute de lege pentru valabilitatea actului atrage. după caz. caz în care se admite că ele pot duce la înstrăinarea unor bunuri. un anumit statut legal. 62 . Acte principale. De aceea asemenea acte pot fi încheiate şi de cei lipsiţi de capacitate deplină de exerciţiu. ele nedepinzând de vreun alt act juridic. pe lângă consimţământul părţilor. Ele nu implică înstrăinarea bunului şi sunt folositoare celui care le face. mai este necesară şi predarea bunului care formează obiectul contractului. este forma înscrisului autentic şi uneori forma înscrisului sub semnătură privată. Sunt acelea care au ca rezultat ieşirea unui bun din patrimoniul celui care le încheie ori. Acte de dispoziţie. Sunt acelea prin care se urmăreşte evitarea pierderii unui drept ori diminuarea lui. Astfel. Sunt acelea care au o existenţă de sine stătătoare. simplul consimţământ fiind suficient. Efectele acestor acte retroactivează până în momentul stabilirii raportului juridic din care s-au născut drepturile care se consolidează. Acte declarative. prin natura sa. Acte numite. Aceasta deoarece rostul fidejusiunii este acela de a garanta executarea obligaţiilor pe care acesta din urmă le generează. Sun acelea care se pot încheia valabil fără ca voinţa părţilor să trebuiască a fi exprimată într-o formă anume. drepturile şi obligaţiile ce le revin.

Enunţare.” Cu toate că textul califică aceste condiţii ca fiind esenţiale doar pentru valabilitatea convenţiilor. ca o a cincea condiţie. în schimb. consimţământul valabil al părţii ce se obligă. 3. Din prevederile art. iar. Potrivit art. un obiect determinat. pe de o parte manifestarea voinţei fiecăreia dintre părţi de a încheia actul juridic. Privit în primul dintre înţelesurile arătate. Consimţământul.Actele nenumite sunt acelea pe care legea nu le reglementează în mod expres. Potrivit art. contractul de întreţinere – apropiat de cel de rentă viageră -. Interzişii. practic. fie că el este bilateral fie că este unilateral.. & 2. capacitatea de a încheia acte juridice este sinonimă cu capacitatea de exerciţiu şi.2. Această exteriorizare se poate face expres – verbal sau în scris – ori tacit. iar excepţia. eroarea este un viciu al consimţământului numai în două situaţii: a) atunci când ea priveşte calităţile substanţiale 63 .3. se precizează că în cazul actelor solemne. manifestarea (declaraţia) de voinţă trebuie făcută cu intenţia de a produce efecte de natură juridică. La fel ca şi celelalte condiţii de valabilitate.3. printr-o atitudine din care rezultă neîndoielnic voinţa persoanei de a încheia actul juridic. Tăcerea. adică de a încheia acte juridice.. A. sunt incapabili de a contracta. 2. 950 C. la aceste patru condiţii de valabilitate mai trebuie adăugată şi forma actului juridic. este nenumit fiindcă nu are o astfel de reglementare. …4. renta-viageră este un contract numit. civ. Ele sunt rezultatul voinţei părţilor şi ca urmare valabilitatea lor se apreciază prin prisma condiţiilor esenţiale şi generale de valabilitate a actelor juridice. Rezultă din aceste dispoziţii că. de a se obliga din punct de vedere juridic. În al patrulea rând. deoarece are o reglementare proprie.1. 949 C. civ. consimţământul trebuie să provină de la o persoană care are discernământ în momentul în care consimte. ori prin leziune. 2. consimţământul trebuie exteriorizat într-un mod care să facă posibilă cunoaşterea lui de către cealaltă parte. pe de altă parte. prin urmare îi sunt aplicabile regulile acolo arătate. În al doilea rând. Eroarea. 2. acordul de voinţe prin care se încheie un act juridic bilateral sau multilateral. capacitatea părţilor actului juridic se apreciază în raport de momentul încheierii actului juridic. civ. În general. Capacitatea. dol. următorii: 1. 948 C. eroarea este o falsă reprezentare a realităţii. 4. Prin consimţământ se desemnează. În genere toţi acei cărora legea le-a prohibit oarecare contracte. 2. capacitatea de a contracta: 2. 954 C. 2. Minorii. În primul rând. În al treilea rând. care întotdeauna trebuie să fie expres prevăzută de lege. Noţiune. Potrivit art. prin ea însăşi. De exemplu.1. violenţă. “condiţiile esnţiale pentru valabilitatea unei convenţii sunt: 1. prevăzute de lege pentru anumite acte juridice asemănătoare lor. În actele juridice eroarea este o falsă reprezentare pe care părţile sau una dintre ele o au cu privire la un element sau aspect al actului juridic. civ. nu poate avea valoare de consimţământ. Cerinţe. fără a se ţine seama şi de condiţiile speciale. 2. Condiţiile generale şi esenţiale pentru valabilitatea actelor juridice. este incapacitatea. decât în cazul în care o dispoziţie a legii ori o înţelegere a părţilor i-ar conferi în mod expres această semnificaţie. De aceea nu are valoare de consimţământ o declaraţie de voinţă făcută în glumă ori sub condiţie pur potestativă. o cauză licită. consimţământul trebuie să întrunească anumite cerinţe pentru a putea duce la încheierea unui act juridic valabil. Pe de altă parte. consimţământul nu trebuie să fie viciat prin eroare.2.3. rezultă că regula este capacitatea de a încheia acte juridice. doctrinar se admite că ele sunt necesar de a fi întrunite pentru valabilitatea oricărui act juridic.

Este cazul erorii asupra naturii actului juridic şi al erorii asupra identităţii obiectului acestuia. al. C. atunci când a suferit un prejudiciu.). Obiectul actului juridic. Ca viciu al consimţământului. Pentru a duce la vicierea consimţământului. Ceea ce viciază consimţământul nu este acţiunea vicleană în sine. numite erori indiferente. reticent sau omisiv. Afară de aceste erori care viciază consimţământul. pentru partea indusă în eroare. ceea ce se apreciază ţinându-se seama de particularităţile persoanei ameninţate (sex. pe de altă parte. Cu toate acestea dolul se cere a fi reglementat şi tratat distinct de eroarea viciu de consimţământ. sau într-o inacţiune (abţinere) caz în care suntem în prezenţa unui dol pasiv.ale obiectului. ameninţarea trebuie să fi fost injustă şi determinantă pentru cel ameninţat. manoperele viclene trebuie să fie săvârşite cu intenţie. din Decretul nr. Dolul constă în inducerea în eroare a unei persoane. Manopera dolosivă poate să constea într-o acţiune. Leziunea. Este paguba materială pe care o suferă una dintre părţile unui contract oneros şi comutativ. pe de o parte. dolul este şi o faptă ilicită. Pentru 64 . în temeiul angajamentului luat prin încheierea actului juridic. în vreme ce eroarea viciu de consimţământ ocazionează doar o acţiune în anularea actului. din cauza disproporţiei ce există. În sfârşit. însă asemeni dolului violenţa poate da naştere unei acţiuni în anularea actului cât şi unei acţiuni în despăgubiri. mai pot să apară şi unele erori nesemnificative din punct de vedere juridic. Spre deosebire de dol violenţa nu trebuie să provină neapărat de la cealaltă parte. Prin prevederile art. cel puţin din următoarele două motive: . cu caracter oneros şi comutativ. Prin obiect al actului juridic trebuie să înţelegem prestaţia pe care creditorul o poate pretinde. domeniul de aplicare al leziunii ca viciu de consimţământ a fost restrâns la actele de administrare a bunurilor şi a patrimoniului. Pentru a vicia consimţământul. leziunea nu este un viciu al consimţământului. între prestaţia proprie şi prestaţia celeilalte părţi. care nu afectează cu nimic valabilitatea actului juridic. ceea ce viciază consimţământul este teama provocată de această ameninţare şi nu ameninţarea în sine. în vreme ce sfera erorii cauzat prin dol se extinde la orice element sau aspect care. falsa reprezentare a realităţii. dar numai în contractele în care consideraţia persoanei este hotărâtoare pentru încheierea lor (contractele intuitu personae). acesta este considerat ca un obiect exterior la care se referă actul juridic. care poate îndreptăţi pe cel înşelat atât la o acţiune în nulitatea relativă a actului juridic cât şi la o acţiune în despăgubiri. ci eroarea. Prin urmare.4. în aşa fel încât I se insuflă o teamă de natură să o facă să încheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi încheiat. Dolul (viclenia). prin folosirea unor mijloace viclene. fără încuviinţarea ocrotitorului legal. 25. Partea al cărei consimţământ a fost viciat prin eroare este îndreptăţită să promoveze o acţiune în nulitatea relativă a actului juridic. este determinant la încheierea contractului. 31/1954. iar debitorul este obligat să o săvârşească. încheiate de minorii cu capacitate de exerciţiu restrânsă. Practic. ci o neregularitate a actului juridic care priveşte obiectul contractelor oneroase şi comutative. violenţa constă în ameninţarea unei persoane cu producerea unui rău. să aibă un caracter determinant şi să provină de la cealaltă parte ori de la reprezentantul sau complicele celeilalte părţi. violenţa ca viciu de consimţământ nu presupune acte propriu-zise de violenţă ci se rezumă la o ameninţare a persoanei şi. 1. împiedică formarea consimţământului numite şi erori obstacol sau distructive de voinţă. în scopul de a o determina să încheie un act juridic. b) atunci când priveşte persoana celeilalte părţi (identitatea sau calităţile acesteia).sfera erorii viciu de consimţământ se limitează la calităţile substanţiale ale obiectului actului juridic şi la partea cu care se contractează. Violenţa. D. caz în care suntem în prezenţa unui dol activ sau comisiv. în actele juridice mai pot să apară cazuri de erori grave care. un delict civil. la data încheierii contractului. pe care această acţiune o cauzează celeilalte părţi. Atunci când prestaţia priveşte un bun. B. pregătire etc. practic. vârstă. adică acele însuşiri ale acestuia care au fost esenţiale pentru partea aflată în eroare şi au determinat-o să-şi dea consimţământul. 2.

obiectul să fie determinat sau cel puţin determinabil. cu precizarea că obiectul este considerat imposibil numai atunci când este vorba de o imposibilitate absolută şi nu de una care priveşte doar părţile contractante şi rezultă din nepriceperea or neştiinţa acestora. dar care. b) principiul priorităţii voinţei interne (reale) faţă de voinţa declarată. cauza cuprinde două elemente: cauza abstractă (scopul imediat) şi cauza concretă (scopul mediat). Noţiune. adică actul juridic să nu fie 65 . cauza este un element al voinţei juridice. cum ar fi recompensarea beneficiarului donaţiei pentru un serviciu făcut donatorului. .2.bunul la care se referă prestaţia să existe sau să poată exista. Cauza concretă (scopul mediat). cum este vânzarea-cumpărarea.trebuie să întrunească următoarele cerinţe: . ori intenţia de a-l determina pe donatar (ă) să accepte începerea unor relaţii de concubinaj ori să menţină asemenea relaţii etc.5. adică legea să nu interzică înstrăinarea sau grevarea sa prin acte juridice.obiectul să constea într-un fapt personal al celui ce se obligă.bunul la care se referă prestaţia să fie în circuitul civil. scopul imediat al uneia dintre părţi este consideraţia (reprezentarea mentală) a contraprestaţiei ce urmează a fi executată de către cealaltă parte. care. . . Înţeleasă ca scop al actului juridic. ceea ce înseamnă că nu este valabil actul juridic încheiat cu privire la un bun care la data încheierii actului era pierit. Includerea scopului mediat în noţiunea de cauză s-a vădit a fi utilă din punct de vedere practic. în contractele sinalagmatice. în schimb este valabil actul juridic care are drept obiect bunuri viitoare. în realitate. în dreptul nostru este cârmuită de două principii şi anume: a) principiul libertăţii sau autonomiei voinţei juridice.în cazul actelor translative de drepturi. Pentru ca actul juridic să fie valabil. Alături de consimţământ. dar are şi anumite motive particulare care îl îndeamnă la aceasta. . în contractele reale scopul imediat este consideraţia remiterii bunului care formează obiectul contractului. dar se poate angaja să determine (convingă) pe altul să încheie un act.5. . De precizat este însă faptul că nu orice motiv (mobil) avut în vedere de părţi poate fi reţinut în conţinutul noţiunii de cauză. subiectiv şi variabil de la un contract la altul. Cauza abstractă (scopul imediat). deoarece nu poate promite şi angaja fapta altuia. Aşa. 2. obiectul său – inclusiv obiectul exterior . Existenţa unui asemenea scop al actului juridic nu poate fi negată deoarece este lesne de observat că. Este un element concret. Prin cauză a actului juridic se înţelege scopul pentru realizarea căruia se încheie un act juridic. în cazul unui contract de donaţie. Este un element abstract şi invariabil în cadrul aceleiaşi categorii de acte juridice. ci numai acele motive (mobiluri) care sunt şi pot fi considerate determinante pentru exprimarea consimţământului.obiectul să fie posibil de realizat. cel ce se obligă să transmită un drept trebuie să fie titularul său. în contractele cu titlu gratuit este intenţia de a gratifica pe altul etc. 2. Cerinţele şi proba cauzei. Ea este un element de factură psihică. urmăreau un scop ilicit sau contrar regulilor de comportament social. Cauza actului juridic.1.5.ca actul juridic să ţie valabil. care constă în mobilul principal ce a determinat hotărârea de a încheia un anumit act juridic concret. donatorul nu numai că doreşte să-l gratifice pe donatar. 2. . de exemplu. cauza acestuia trebuie să răspundă următoarelor cerinţe: să existe.obiectul să fie licit. care determină consimţământul şi explică de ce anume s-a încheiat actul juridic. adică părţile să prevadă suficiente elemente care să permită o determinare viitoare a obiectului. adică să nu fie potrivnic legii. de exemplu. întrucât a permis instanţelor de judecată examineze legalitatea şi moralitatea unor acte care aparent erau perfect valabile.

uneori. de lege pentru dovedirea actului juridic. Dimpotrivă. 3. eroare. Acestea sunt anumite împrejurări viitoare care determină. Forma actului juridic. într-un înscris autentic – ca în cazul donaţiilor -. În ce situaţii eroarea viciază consimţământul? 7. să fie reală. Întrebări. discernământ. atâta doar că. leziune.lipsit de cauză. Ce este dolul reticent? 8. Aşa cum am mai arătat. dezinteresate. contractul de locaţiune care nu a fost pus în executare nu poate fi dovedit decât printr-un înscris autentic ori sub semnătură privată. Care este domeniul de aplicare al leziunii? 9. acte consensuale. contact bilateral. Aşa fiind. Ce sunt actele condiţie? 5. Aşa. actul juridic civil este cârmuit de principiul consensualismului. circuit civil. De câte feluri sunt actele de administrare? 4. În ce condiţii este considerat imposibil obiectul actului juridic? 10. să fie licită. de exemplu. trebuie să facă dovada lipsei sau nelegalităţii acesteia. sau într-un înscris sub semnătură privată. Care sunt condiţiile generale şi esenţiale de valabilitate ale actelor juridice? 6. scop mediat. 1. Forma ad validitatem este cerută în cazul actelor juridice solemne. adică să nu contravină legii sau bunelor moravuri. condiţia. liberalităţi. care poate fi cerută: pentru valabilitatea actului (ad validitatem). legea pretinde ca actul juridic să se încheie într-o anumită formă. acte reale. în ipoteza unui litigiu între părţi. scop imediat. executarea sau chiar existenţa drepturilor şi obligaţiilor care se nasc din actul juridic. act bilateral. Cât priveşte proba cauzei este de observat că prevederile Codului civil (art. 66 . Nerespestarea ei atrage.2. & 4. & 3. acela care susţine inexistenţa sau nelegalitatea cauzei. Totuşi. dol.1. Ea se concretizează. contract unilateral. el nu poate fi dovedit. nulitatea absolută a actului juridic. de regulă. potrivit căruia valabilitatea actului juridic nu este condiţionată de exprimarea consimţământului într-o anumită formă specială. actul este valabil şi îşi produce efectele. Neîndeplinirea acestei forme nu afectează valabilitatea actului. Forma ad probationem. pentru dovada actului (ad probationem). 3. Care sunt deosebirile dintre actele unilaterale şi contractele unilaterale? 2. Modalităţile actului juridic. după caz. sarcina. este impusă. ori numai pentru a face opozabil actul faţă de terţi. ca în cazul testamentului olograf. adică să nu fie falsă (întemeiată pe o credinţă greşită). uneori. indiferent care ar fi valoarea acestuia. Ce este cauza concretă (scopul mediat)? Cuvinte şi expresii cheie. Modalităţile actului juridic sunt: termenul. violenţă. 967) instituie o prezumţie de existenţă şi legalitate a cauzei. act cu titlu oneros. de cele mai multe ori. acte solemne. Ce sunt contractele cu titlu oneros şi contractele aleatorii? 3. act cu titlu gratuit. Act unilateral.

înainte de împlinirea termenului. până la împlinirea termenului termenul de prescripţie nu începe să curgă. Termenul legal. după caz. Atâta vreme cât această condiţie nu s-a realizat: creditorul nu poate să pretindă executarea obligaţiei.2. ori în favoarea ambelor părţi. ori de voinţa uneia dintre părţi şi voinţa unei persoane nedeterminate. poate cere garanţii debitorului şi poate ceda dreptul afectat de condiţie. creditorul nu poate refuza plate astfel făcută . iar dacă a executat voluntar poate cere restituirea a ceea ce a executat. a cărei realizare depinde de voinţa uneia dintre părţi concretizată într-o anumită faptă săvârşită de aceasta. care suportă şi riscul pieirii fortuite a acestuia. renunţarea la el se poate face doar prin consensul părţilor. condiţia mixtă. Este acela care constă într-un eveniment ce este sigur că se va realiza. creditorul poate face acte de conservare a bunului. atunci când are caracter suspensiv şi îl priveşte pe cel care se obligă. iar atunci când termenul a fost stabilit în favoarea ambelor părţi. Termenul convenţional. Este un eveniment viitor şi nesigur cât priveşte realizarea sa. Cu toate acestea. de care depinde însăşi naşterea drepturilor şi obligaţiilor care rezultă din actul juridic. care constă într-un eveniment a cărui producere depinde de voinţa uneia dintre părţi şi voinţa unei terţe persoane determinate. Termenul cert. Este un eveniment viitor şi sigur cât priveşte producerea lui. ca şi cum actul nu ar fi afectat de termen. Termenul incert. efectul translativ al actului juridic nu se produce. Este acela pe care legea în prevede. Prin urmare. el face o plată vlebilă pe care nu o poate cere înapoi ca fiind nedatorată. debitorul nu poate fi obligat să execute. termenul de prescripţie extinctivă nu începe să curgă. De aici următoarele consecinţe: dacă debitorul – în favoarea căruia se prezumă că s-a stabilit termenul – execută obligaţia înainte de termen. putem distinge următoarele feluri de condiţii. atrage nevalabilitatea actului. condiţia cazuală. Interesul acestei distincţii constă în aceea că partea în favoarea căreia a fost stipulat termenul poate să renunţe la beneficiul lui. Este acela care amână – până la împlinirea lui – exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor care se nasc din actul juridic. fără a se şti cu exactitate când anume. care constă într-un eveniment a cărui producere depinde de hazard. Atunci când această condiţie se realizează drepturile şi obligaţiile dobândite sau asumate prin actul juridic se consolidează retroactiv – de la dat încheierii actului juridic -. pentru viitor. în funcţie de natura evenimentului în care se concretizează şi de corelaţia acestuia cu voinţa umană. La împlinirea termenului aceste drepturi şi obligaţii se sting. De exemplu o dată calendaristică. uneori. deci bunul înstrăinat rămâne în proprietatea înstrăinătorului. Termenul extinctiv. 67 . Este aceea de realizarea căreia depinde însăşi naşterea efectelor (drepturilor şi obligaţiilor) specifice actului juridic. Este acela a cărui împlinire determină. condiţia potestativă simplă. Condiţia poate fi de mai multe feluri. până la împlinirea termenului drepturile şi obligaţiile există şi se execută. dar nici nu poate cere executarea obligaţiei înainte de împlinirea termenului . condiţia pur potestativă. Condiţia. creditorul poate lua măsuri de conservare a dreptului său. Termenul. Un astfel de termen poate fi prevăzut în favoarea debitorului. Este acela al cărui moment de împlinire poate fi cunoscut chiar de la data încheierii actului juridic. Prin urmare aceste drepturi şi obligaţii se nasc însă nu pot ţi exercitate sau nu trebuie executate până ce termenul se împlineşte. În lipsa unei clauze exprese termenul se consideră (prezumă) a fi stabilit în favoarea celui care se obligă (a debitorului).1. Astfel. Termenul suspensiv. 4. Condiţia suspensivă. începerea executării drepturilor şi obligaţiilor care se nasc din actul juridic. de care depinde. De exemplu moartea unei persoane.4. stingerea drepturilor şi obligaţiilor care s-au născut din actul juridic. în mod expres şi independent de voinţa părţilor. sau încetarea efectelor actului juridic. a creditorului. Este acela pe care părţile îl stabilesc prin contract. a cărei realizare depinde exclusiv de voinţa uneia dintre părţi şi care.

Condiţia rezolutorie. De aceea: cât timp condiţia nu s-a realizat. în vreme ce condiţia afectează însăşi existenţa acestora. prin convenţia lor. 5. Comparaţie. dobânditorul unui bun devine proprietar şi suportă riscul pieirii bunului. în vreme ce efectele condiţiei se produc retroactiv. 4.2. efectele actului juridic se consolidează retroactiv de la data încheierii lui. în special în cazul contractelor cu executare succesivă încheiate pe durată nedeterminată. Este aceea a cărei realizare duce la desfiinţarea retroactivă a drepturilor şi obligaţiilor care s-au născut din actul juridic. drepturile consimţite de dobânditorul unui bun. implicit. în măsura în care a fost legal încheiat. potrivit legii. Potrivit acestuia. în principiu. De asemenea. atunci când condiţia nu se realizează sau când este sigur că nu se va realiza. a drepturilor şi obligaţiilor care intră în conţinutul acestora. În sfârşit. se desfiinţează.4. Potrivit acestuia. au stabilit ca efectele să se producă numai pentru viitor. până la realizarea condiţiei. actul juridic se impune a fi respectat întocmai atât de către părţi cât şi de către instanţa de judecată. ci numai prin consimţământul mutual al părţilor care l-au încheiat.însă prescripţia extinctivă curge numai de la data realizării condiţiei. eventualele prestaţii deja executate se restituie. să includă în contract clauze care să permită revocarea unilaterală a acestuia de către una dintre ele sau de oricare dintre ele.1. iar drepturile consimţite de debitor în favoarea terţilor se consolidează în vreme ce drepturile consimţite de creditor se desfiinţează. iar în cazul în care sarcina nu este îndeplinită atunci dispunătorul este îndreptăţit să ceară revocarea actului. 2) termenul afectează numai executarea drepturilor şi obligaţiilor.3. Potrivit acestuia. 5.3. În sfârşit. Această obligaţie poate fi instituită în favoarea dispunătorului. Prin excepţie. însă actele de conservare şi administrare a bunului. Aceste efecte constau în naşterea modificarea sau stingerea unor raporturi juridice şi. Sarcina. însă tot sub condiţie rezolutorie. 5. în favoarea celui gratificat sau în favoarea unei terţe persoane. afară de cazul în care este vorba de acte cu executare succesivă şi afară de cazul în care părţile. părţile pot. Principiul forţei obligatorii. Prin urmare. În cazul în care sarcina este îndeplinită. Efectele actelor juridice sunt cârmuite de trei principii. dreptul dobândit poate fi transmis. În această categorie trebuie menţionaţi: succesorii universali şi cu titlu universal. în timp ce condiţia este un eveniment viitor şi nesigur. actul juridic produce efecte ca şi cum nu ar fi fost afectat de modalităţi. actul juridic şi în special contractul. În cazul în care condiţia se realizează: prestaţiile executate se restituie. Efectele actului juridic. încheiate de dobânditorul sub condiţie suspensivă cu terţe persoane. 3) efectele termenului se produc numai pentru viitor. legea permite revocarea unilaterală. actul juridic îşi produce efectele numai faţă de părţile care l-au încheiat. & 5. 4. nu şi faţă de terţele persoane. se păstrează iar cele de dispoziţie se desfiinţează. Principiul irevocabilităţii. nu poate fi revocat unilateral de către una dintre părţi. atunci actul juridic se consolidează. Între termen şi condiţie se pot semnala următoarele deosebiri principale: 1) termenul este un eveniment viitor şi sigur. au calitatea de avânzicauză. în cazul în care condiţia nu se realizează sau este sigur că nu se va mai realiza. Anumite efecte ale acului juridic afectează însă pe aceia care. obligaţiile debitorului trebuie executate. garanţiile consimţite de debitor se desfiinţează. Este o modalitate specifică actelor cu titlu gratuit şi constă într-o obligaţie pe care dispunătorul o impune celui gratificat. Este de exemplu cazul contractului de mandat. 68 . Principiul relativităţii efectelor. în beneficiul unei terţe persoane.

condiţie suspensivă. creditori chirografari. 6. 6. sarcină. Ad validitatem. condiţie rezolutorie. creditorii chirografari. condiţie cazuală. termen suspensiv. cât mai ales doctrina fac o seamă de clasificări ale nulităţilor. consimţământ mutual. Care este consecinţa nerespectării formei cerute ad validitatem? 3. restul prevederilor contractuale fiind valabile şi producătoare de efecte juridice.1. Sunt acelea care se impun datorită încălcării unor dispoziţii legale care ocrotesc un interes precumpănitor public. Problema care se ridică în cazul acestor nulităţi este aceea de a stabili dacă. Prin urmare. Clasificarea nulităţilor. Noţiune. Nulităţi exprese Sunt acelea pe care legea le prevede în mod expres prin dispoziţii de genul: încălcarea prevederilor de mai sus se sancţionează cu nulitatea. însă aplicarea lor rezultă din faptul că norma juridică ce se nesocoteşte cu ocazia încheierii actului juridic are un caracter imperativ. nepermiţând ca acesta să producă vreun efect. Spre pildă dacă într-un contract există o clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripţiei extinctive. în speţă.1. Întrebări. în anumite condiţii. Nulităţi virtuale. Sunt acelea care desfiinţează doar efectele anumitor clauze ale actului juridic. Categoria nulităţilor 69 . avânzi-cauză. Nulităţi totale.2. Ce este condiţia? 6. orice convenţie contrară este nulă etc. Nulităţi parţiale. Sunt acelea pe care legea nu le prevede în mod expres. Sunt acelea care desfiinţează actul juridic în întregul său. Care sunt principiile ce cârmuiesc efectele actelor juridice? Cuvinte şi expresii cheie. Care poate fi rostul formei actului juridic? 2. Nulitatea este sancţiunea civilă care desfiinţează. 6. 1. Care sunt deosebirile dintre termen şi condiţie? 7. irevocabilitate. este vorba despre o nulitate relativă sau de o nulitate absolută. condiţie potestativă. efectele unui act juridic încheiat cu încălcarea unor dispoziţii legale cu caracter imperativ. În beneficiul cui se prezumă că a fost prevăzut termenul? 10. tot numai în anumite condiţii. Care este consecinţa nerespectării formei ad probationem? 4. Ce este termenul? 5. & 6. Prin ce se deosebeşte condiţia suspensivă de cea rezolutorie? 11. Nulităţi absolute. relativitate. condiţie mixtă. cu caracter retroactiv.2. În ce constă condiţia mixtă şi cea potestativă simplă? 8. ori de câte ori se pune problema nulităţii unui act juridic trebuie să ne raportăm la momentul încheierii unui act juridic. Prin ce se deosebeşte termenul extinctiv de cel suspensiv? 9. Atât dispoziţiile legale.succesorii cu titlu particular. termen extinctiv. va fi sancţionată cu nulitate numai acea clauză. ad probationem. Nulitatea actului juridic. Ce este sarcina? 12.

a. instanţa constată că există o cauză de nulitate absolută a acestuia. Sunt acelea care se impun datorită încălcării unor dispoziţii legale cu caracter imperativ. Îndreptăţirea de a invoca nulitatea absolută. iar cealaltă parte s-ar opune invocând nulitatea acestuia. Confirmarea se poate face de către persoana îndreptăţită să invoce nulitatea şi are ca efect validarea actului. de regulă. Regimul juridic se referă la aceleaşi trei aspecte.din oficiu. lipsa consimţământului şi a capacităţii de folosinţă. este admisă şi confirmarea unor astfel de acte. c. c. numai această parte va fi în măsură să ceară anularea actului. deoarece acţiunea în nulitate absolută este imprescriptibilă. Îndreptăţirea de a invoca nulitatea relativă. Prin urmare între aceste două feluri de nulităţi nu există deosebiri de efecte.absolute nu se confundă cu aceea a nulităţilor totale. frauda la lege etc. în cazul actelor solemne. confirmate. Totuşi. Actul sancţionat cu nulitate relativă poate fi confirmat. de exemplu. deoarece pot exista nulităţi relative totale. după ce căsătoria a fost deja încheiată. dacă poate fi confirmat sau validat într-un alt mod actul sancţionat cu nulitate? a. Aşa. care nu mai poate fi atacat cu o acţiune în anulare. Categoria nulităţilor relative nu se confundă cu aceea a nulităţilor parţiale. la fel cum pot exista nulităţi absolute parţiale. Acţiunea în nulitate relativă este prescriptibilă. B. cazul împlinirii vârstei matrimoniale. cea relativo poate fi invocată – printr-o acţiune în justiţie -. Principalele cazuri de nulitate absolută sunt: nerespectarea formei prevăzute de lege. prin care se ocroteşte un interes precumpănitor privat. Prin excepţie. Principalele cazuri de nulitate relativă sunt: vicierea consimţământului. întrucât şi una şi cealaltă desfiinţează retroactiv efectele actului juridic. de regulă. de trei ani şi curge din momentele arătate cu ocazia prezentării prescripţiei extinctive. adică oricât timp ar fi trecut de la încheierea actului juridic. oricând şi pe cale de excepţie. încălcarea unei prohibiţii legale de a contracta care ocroteşte un interes public. ori de către reprezentantul sau ocrotitorul ei legal. atât legislativ cât şi doctrinar şi jurisprudeţnial se pot semnala cazuri în care un act juridic sancţionat cu nulitate absolută este validat prin îndeplinirea unei cerinţe legale. în ipoteza în care una dintre părţi ar cere executarea actului. Termenul de prescripţie este. Nulitatea absolută se deosebeşte de cea relativă prin regimul juridic diferit. B. A. b. Inadmisibilitatea confirmării actului nul absolut. Nulitatea absolută poate fi invocată de către orice persoană interesată (care justifică un interes legitim legat de constatarea nulităţii actului) precum şi de către instanţa de judecată . se pot semnala cazuri în care această acţiune este prescriptibilă. A. dacă este sau nu este prescriptibilă acţiunea în justiţie prin care se invocă nulitatea unui act. Imprescriptibilitatea acţiunii în nulitate absolută. Spre deosebire de actele sancţionate cu nulitate relativă. de regulă. atunci când. Stabilirea regimului juridic al nulităţii presupune a se da răspuns la următoarele întrebări: cine poate invoca nulitatea. Nulitatea absolută poate fi invocată. Regimul juridic. Nulitatea absolută poate fi invocată oricând. pe parcursul procesului privind executarea actului juridic. cel general. încheierea actelor juridice cu nerespectarea regulilor privind reprezentarea incapabililor şi încuviinţarea actelor celor cu capacitate restrânsă. de regulă. numai de către partea sau persoana ocrotită prin dispoziţia legală încălcată. Întrucât confirmarea presupune o 70 . ceea ce înseamnă că pot exista nulităţi absolute şi totale. b. în cazul în care anulabilitatea actului este determinată de vicierea consimţământului uneia dintre părţi. la fel cum pot exista nulităţi relative parţiale. Nulităţi relative. Spre deosebire de nulitatea absolută. 6. Totodată. cele sancţionate cu nulitate absolută nu pot fi.2. de exemplu.2. Este. nesocotirea unei prohibiţii de a contacta instituită în vederea protejării unui interes personal. etc. de exemplu. ulterior încheierii lui. caracterul ilicit al cauzei sau obiectului actului juridic.

respectiv a actelor încheiate cu terţii de către părţile actului juridic nul. întrucât prestaţiile părţilor sau a uneia dintre ele au fost executate. întrucât nu presupune şi acceptul celeilalte părţi a actului confirmat. Apoi. după ce acesta a luat cunoştinţă despre existenţa cauzei de nulitate. cu toate că cel care l-a încheiat nu are calitatea necesară. este un act consensual. dacă un act de stare civilă a fost întocmit sau chiar încheiat de o persoană care exercită atribuţiile de ofiţer de stare civilă cu toate că nu are această calitate. împărtăşită de o mare parte dintre membrii unei comunităţi. nulitatea operează numai pentru viitor. dacă efectele actului s-au produs. Ca atare. 7 face o aplicaţie a principiului validităţii aparenţei în drept. asupra calităţii celui ce încheie actul. respectiv consolidează actul confirmat. este un act abdicativ. ea este. În sfârşit. indiferent dacă ea este absolută sau relativă şi constau în suprimarea.” Aceasta deoarece exercitarea “în mod public” a acestor atribuţii este de natură să creeze.4. în cazul actelor cu executare succesivă – care se execută printr-o prestaţie continuă sau printr-un şir de prestaţii succesive -. Ca act juridic. indiferent în posesia cui el se află. De la aceste principii se cunosc o seamă de excepţii. ea este îndreptăţită să păstreze – în temeiul art. confirmarea trebuie să întrunească cerinţele generale de valabilitate ale actelor juridice şi să fie făcută cu intenţia de a confirma actul anulabil. acestea se restituie. Această intenţie se poate manifesta expres. este un act declarativ întrucât îşi produce efectele de la data încheierii actului confirmat şi nu de la data când confirmarea a fost făcută. Cu toate acestea Legea 119/1996. întrucât nu se cere îndeplinirea vreunei condiţii speciale de formă pentru valabilitatea sa. Efectele nulităţii. au încheiat. 6. în cazul în care partea obligată la restituirea unei prestaţii primite este de bună-credinţă. a încheiat cu terţii acte de conservare sau de administrare a bunului. ele nu se vor desfiinţa fiindcă sunt profitabile acestuia. pe de o parte. Prin tradiţie juridică. Principiul validităţii aparenţei în drept. civ. aparenţa că respectiva persoană are calitatea de ofiţer de stare 71 . ceea ce înseamnă că efectele deja produse nu se desfiinţează. Efectele nulităţii sunt cârmuite. la rândul lor.4. Prin urmare: dacă actul nu a fost executat şi nulitatea este invocată. acestea se vor desfiinţa odată cu desfiinţarea drepturilor părţilor. întrucât cel care face confirmarea renunţă practic la dreptul de a mai ataca actul. prevăzând că “Actele de stare civilă întocmite de o persoană care a exercitat în mod public atribuţiile de ofiţer de stare civilă. confirmarea prezintă următoarele caractere: este un act unilateral. Aşa. dacă părţile. la rândul ei. . dacă acela care este obligat la restituirea unui bun dobândit printr-un act juridic nul. acel act trebuie considerat valabil. cu respectarea prevederilor prezentei legi. acte juridice şi au constituit anumite drepturi în favoarea terţilor. care face ca actul nul sau anulabil să fie privit şi tratat ca şi cum nu ar fi fost încheiat. Din acest principiu decurg altele două şi anume: principiul repunerii părţilor în starea anterioară (restitutio in integrum) şi principiul desfiinţării actelor subsecvente. 485 C. se consideră că atunci când un act juridic a fost încheiat în condiţiile în care există o eroare comună şi greu de înlăturat. chiar dacă acea persoană nu avea această calitate. de principiul retroactivităţii. sunt valabile. acel act nu îşi va mai putea produce efectele. retroactivă a efectelor actului juridic. dar ea poate fi manifestată şi tacit şi poate rezulta din executarea voluntară a actului juridic de către cel îndreptăţit să invoce nulitatea. Efectele nulităţii sunt aceleaşi.1. în temeiul drepturilor dobândite prin actul juridic nul sau anulabil. în art. 6. de regulă. Astfel.manifestare de voinţă a celui care o face şi întrucât produce efecte juridice. acel act ar trebui anulat pentru necompetenţa celui care l-a încheiat.fructele bunului pe care îl restituie. prin întocmirea unui înscris constatator al actului confirmativ. aşa cum a rezultat.3. 6. Menţinerea efectelor actului juridic nul în temeiul unor principii de drept. de exemplu. un act juridic.

în plus.5. atunci cel mai potrivit mod de reparare sau. Constă în desfiinţarea cu caracter retroactiv a unui contract sinalagmatic şi cu executare imediată (dintr-o dată). Pentru a fi în prezenţa unei conversiuni a actului juridic. înainte de înstrăinare. atât în actul nul cât şi în cel rezultat în urma conversiunii. ceea ce înseamnă că nu este vorba de o conversiune în cazul nulităţii parţiale. dar produce aceleaşi efecte ca şi un act unilateral prin care autorul legatului ar fi procedat la revocarea expresă a acestuia. Actul juridic este. Prin urmare.3.civilă şi. care s-au făcut cu intenţia de a produce anumite efecte juridice. concretizată în manifestarea de voinţă exprimată cu ocazia încheierii actului de înstrăinare. între cele două acte. Presupunând că actul de înstrăinare este nul datorită nerespectării cerinţelor legale privind forma sa. Comparaţii. efecte care se produc independent şi indiferent de soarta actului pentru a cărui încheiere voinţa a fost exprimată. intenţia de a înstrăina. efecte. Aceasta deoarece. legislaţia civilă reglementează şi alte cazuri de ineficacitate a actului juridic. are şi valoarea unui act unilateral de revocare a respectivului legat. Ca atare. 72 . o răspundere delictuală. Între acestea şi nulitate există însă o seamă de deosebiri. Rezoluţiunea. o manifestare de voinţă sau un acord de voinţe. actul de înstrăinare a bunului nu produce efectele sale specifice – transmiterea dreptului de proprietate de la înstrăinător la dobânditor . printr-un legat. Este practic o rezoluţiune a contractelor cu executare succesivă. nulitatea este aplicabilă tuturor actelor juridice. va avea totuşi ca efect revocarea legatului făcut anterior înstrăinării. ca urmare a neexecutării de către cealaltă parte a obligaţiilor ce îi revin. datorită efectelor sale retroactive. în vreme ce cauzele rezoluţiunii sunt ulterioare încheierii actului. formă). înstrăinarea unui bun asupra căruia proprietarul a dispus. noul act să întrunească cerinţele de valabilitate specifice actelor juridice. Se deosebeşte de nulitate în special prin următoarele trăsături: cauzele nulităţii sunt contemporane cu încheierea actului juridic. 6. Rezilierea. fiindcă. actul nul să fie desfiinţat în întregime. În exemplul dat. pe de altă parte. răspunderea pentru daunele pricinuite prin desfiinţarea actului este. are şi într-o atare situaţie. Principiul răspunderii civile delictuale. valoarea de act unilateral de revocare a legatului. De aceea ea se deosebeşte de nulitate prin trăsăturile specifice rezoluţiunii şi. este de natură să creeze o eroare comună cu privire la calitatea de ofiţer de stare civilă a acelei persoane.4. 1162. mai exact.2. în vreme ce rezoluţiunea este aplicabilă numai contractelor sinalagmatice cu executare instantanee.4. de evitare a acestui prejudiciu este menţinerea efectelor actului. trebuie întrunite următoarele codiţii: să existe aceleaşi părţi sau cel puţin una dintre ele. Alături de nulitate. la cererea uneia dintre părţi. poate crea prejudicii celeilalte părţi. conversiunea actului juridic nul desemnează acea situaţie în care un act sancţionat cu nulitate produce efectele specifice unui alt act. Principiul conversiunii actului juridic nul. 6. cu toate că este nul. să existe. prevăzând că minorul nu are acţiune în resciziune (anulare) contra obligaţiilor ce rezultă din “delictele sau cvazi-delictele sale. această manifestare de voinţă poate avea şi alte efecte decât acelea care sunt specifice actului juridic nul. părţile prin voinţa exprimată la încheierea actului juridic nul să nu excludă posibilitatea conversiunii. Această manifestare de voinţă este o realitate care caracterizează şi un act sancţionat cu nulitate. care se pot evidenţia în raport de fiecare cauză de ineficacitate în parte. putem observa că acest act. dacă desfiinţarea actului este aceea care produce aceste prejudiciul. Codul civil face o aplicaţie a acestui principiu în art.fiindcă este nul. deci nu retroactiv. prin faptul că produce efecte numai pentru viitor.” 6. în esenţa lui. Spre pildă. în special. Nulitatea actului juridic. în cazul acesteia actul a fost valabil încheiat. în vreme ce în cazul rezoluţiunii este o răspundere contractuală. în cazul nulităţii. un element de diferenţiere (de natură. Or. datorită unor cauze ce-i sunt imputabile.

..6. 5. după caz: retractarea consimţământului la un act juridic.2.2. 358 – 378. nulitate totală. regim juridic.. Diaconescu. Şi de această dată.3.3. pct. pct. 5..1. 407 – 410.2. un legat devine caduc în ipoteza în care beneficiarul lui.. Ce se înţelege prin revocarea actelor juridice? Cuvinte şi expresii cheie.2. 2. P. Caducitatea. Ce este nulitatea? 2. inopozabilitate. Priveşte un act juridic care. 5.Pag. 304 – 309. aferentă modulelor V – VII. Nulitate. În ce constă principiul validităţii aparenţei în drept? 8.2. Puteţi stabili vreo corelaţie între nulităţile relative de cele absolute. inopozabilitate şi caducitate? 11. Care sunt principiile ce cârmuiesc efectele nulităţilor? 7.2.4. Prin ce se deosebesc nulităţile totale de cele parţiale? 4. s-a încheiat cu respectarea cerinţelor legale de valabilitate privind fondul sau forma sa. spre deosebire de nulitate. pentru neîndeplinirea sarcinilor de care este afectat etc. 351 – 352.5. 5.2.2.Pag.. pe de o parte şi cele parţiale şi totale. în mod obiectiv. actul este valabil şi cauzele de ineficacitate sunt ulterioare încheierii lui. conversiune.2. Reghini.3. Priveşte.2.. desfiinţarea prin consimţământ mutual a unui contract. Despre tradiţiune. acte juridice valabil încheiate şi are cauze ulterioare încheierii actului juridic. producerea efectelor acestuia.1. validitatea aparenţei în drept. cum ar fi revocarea unui mandat. 2. fraudă la lege. nulitate virtuală. Ş. cum ar fi revocarea unui testament. „Sfera Juridică”.Pag. pe de altă parte? 5. restitutio in integrum. moare înaintea testatorului. Bibliografia de bază. revocare. 1. 73 .Inopozabilitatea. Constă în lipsirea de efecte a unui act juridic.6. desfiinţarea prin hotărâre judecătorească a unui act cu titlu gratuit.. În funcţie de specificul actului la care se aplică.5. 398 – 400. Revocarea. Ce este conversiunea actului juridic nul şi care sunt condiţiile sale? 9. spre deosebire de nulitate. 5. 4. 1. 4. Spre pildă.1. de asemenea. legatarul. rezoluţiune. nulitate relativă. revocarea are înţelesuri diferite şi poate desemna. dar care nu a respectat cerinţele prevăzute pentru opozabilitatea sa faţă de terţi. 5. 212..2.3. denunţarea unui contract cu executare succesivă încheiat pe durată nedeterminată.2.1. Care sunt deosebirile dintre nulitate şi rezoluţiune? 10. pct. datorită unui eveniment independent de voinţa părţilor.3. Care sunt deosebirile dintre nulitate. 4.. confirmare.1. Pentru pregătirea examenului nu se cer problemele tratate la paginile şi punctele indicate în continuare (atunci când o problemă este tratată pe mai multe pagini este indicată doar pagina de început): Pag. care survine ulterior încheierii sale valabile şi împiedică.. validare. caducitate. reziliere. nulitate parţială. Vasilescu.2. Întrebări. pct. 2008.Pag. Ed.. . nulitate expresă. Prin ce se deosebesc nulităţile exprese de cele virtuale? 3. Introducere în dreptul civil.1. Care sunt aspectele ce caracterizează regimul juridic al nulităţilor? 6. 4. I. nulitate absolută.

... Ed. 629 – 630. 412. 2. pct. pct. Ovidiu Ungureanu. Partea generală. 665 – pct.4.. pct. Capitolele III. Gabriel Boroi.1. 2005. pct. 1. 1.3. 4.3. 492 – 497. 5. 418 – 425. 7 integral. Drept civil român.Pag..2. “Rosetti”.. pct. 410. 6. pct... IV şi V).. Pag. pct.4.6. 529 – 530. 1. Bucureşti. 4.4.1. VII).5. Drept civil. pct.Pag. 584 – 585. . 639 – 645.2.2.H. Ed.6.2.. 6.4. . (Titlurile IV.5. cu subpuncte.Pag.4.Pag. Gheorghe Beleiu. Capitolele III. 3.4.. 5.2. 623 – 625.1. 507 – 509. Titlurile III şi IV). 6.5.3. sau o ediţie ulterioară (paragrafele 3.1. IV şi V din Titlul II. 472 – 474. Ioan Sabău-Pop Tratat de drept civil român. Drept civil.L. 618 – 619.R. Teoria generală (partea generală). 601 – 603. 544 – 576.. Introducere.2.714.. Ed. 614 -615.Pag. 2006. pct.Pag. 2000.Pag.Pag.2.4. 3. C. I. Pag. Beck. pct.Pag. Subiectele dreptului civil.4. Vol.Pag. Ernest Lupan. cu subpuncte.Pag. 5 şi 6 din Capitolul II. V. 5. 517 – 518. “ALL”.5.2. VI.4.6.3... Introducere în dreptul civil. 5. pct. Capitolele III.Pag..2. 4. pct.6. sau o ediţie ulterioară (Partea întâi. Bucureşti.3.Pag.1. 5. cu subpunctele.4. 5.3. 3. pct. IV şi V).4.3. – 413.mai puţin Importanţa pag.2. 74 . 5.3. pct. pct. 3.Pag. 2. 4.. 3. 5. Casa de editură şi presă “Şansa S. Bucureşti 1997 sau o ediţie ulterioară (din Capitolul II: subsecţiunile a II-a şi a III-a din secţiunea I şi secţiunile a II-a şi a III-a.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->