CAPITOLUL VI ANALIZA MODULUI DE TRANSMITERE A CARACTERELOR MONOGENICE ŞI POLIGENICE (MULTIFACTORIALE) VI.1.

EREDITATEA MONOGENICĂ
1. Legile lui Mendel
1) Prima lege a lui Mendel - legea segregării sau legea purităţii gameţilor poate fi formulată astfel: orice individ primeşte, în mod egal, material genetic (gene) de la ambii părinţi; genele parentale se separă (segregă) atunci când acel individ produce, la rândul lui, gameţi; -

gameţii vor fi genetic puri, adică au o singură genă din perechea de alele; prin combinarea întâmplătoare a gameţilor în F2, se produce o separare, o disjuncţie a caracterelor parentale, în proporţie de de 3 dominanţi la 1 recesiv.

2) A doua lege a lui Mendel - legea segregării (asortării) independente a caracterelor poate fi formulată astfel: genele care determină un caracter segregă independent de genele care determină un alt caracter; în momentul formării gameţilor, genele care alcătuiesc diferite perechi de alele se asortează (se combină) independent una de alta;
-

în cazul a două perechi de caractere, raportul de segregare fenotipică în F2 este 9:3:3:1.

Caracterele umane sunt investigate în primul rând observând modul în care acestea sunt transmise în cadrul familiilor. Datele familiale sunt cuprinse într-un arbore genealogic (pedigree). Alcătuirea arborelui genealogic începe prin înregistrarea primului individ afectat, denumit proband. Prin efectuarea unei anchete amănunţite se obţin apoi detalii referitoare la membrii familiei şi la relaţiile dintre ei.
1

AA (rar) şi nn. simplu. Se deosebesc astfel cinci modele de bază pentru transmiterea monogenică: autozomal dominant. dar practic. pe unul dintre cromozomii somatici (autozomi).caracter autozomal. normale sau mutante. identic sau asemănător modelului descris de Mendel. recesiv legat de X. frecvenţa lor în populaţie depinde de severitatea manifestării clinice. cu cele trei genotipuri se pot realiza şase combinaţii . genotipurile An şi AA vor determina o boală autozomal dominantă. Caracterul este determinat de o pereche de gene alele. Transmiterea caracterelor monogenice Caracterele monogenice sunt cele mai simple caractere genetice. etc. care permite sau nu supravieţuirea până la vârsta reproducerii şi fertilitatea. 2. Cele mai frecvente şi mai grave boli AD sunt: hipercolesterolemia familială. boala polichistică renală a adultului. neurofibromatoza de tip I. Transmiterea autozomal dominantă Peste 50% din caracterele monogenice sunt caractere transmise autozomal dominant (AD). dominant legat de X şi legat de Y. Caracterele monogenice se moştenesc.caracter legat de X sau de Y) şi de fenotipul dominant sau recesiv determinat de genă. sau pe cromozomii sexuali . de obicei. de aceea. ½ An ¼ nn An Fenotipuri toţi sănătoşi ½ bolnavi ½ sănătoşi ¾ bolnavi ¼ sănătoşi toţi bolnavi (A+n) x (A+n) A x n . Combinaţii genotipice parentale nn + nn An + nn An + An AA + nn 2 Descendenţi Gameţi n x (A+n) x n n Genotipuri nn ½ An ½ nn ¼ AA. ele se numesc şi caractere mendeliene. autozomal recesiv. boala Huntington.1. Modul de transmitere ereditară a unui caracter monogenic depinde de localizarea genei (pe cromozom somatic . Una dintre alele suferă o mutaţie (A) şi se manifestă fenotipic la heterozigoţi (An). situată în loci omologi. ale unui singur locus situat pe autozomi sau pe cromozomii sexuali.2. cancerele ereditare de sân sau colon. deoarece alela normală (n) nu poate compensa efectul alelei mutante. Genotipurile pe care le pot forma alelele A şi n sunt An (cel mai frecvent). în care femeile şi bărbaţii vor fi afectaţi egal. Teoretic. determinate de alelele.

cât şi la femei şi poate fi transmisă cu o probabilitate egală de bărbaţi şi de femei la descendenţii lor de ambele sexe (deci independent de sex). 2. sindromul adrenogenital. Doi indivizi sănătoşi (nn + nn) nu pot avea copii cu boli AD. deoarece. 4. Transmiterea autozomal recesivă Aproximativ 1/3 din caracterele monogenice se transmit autozomal recesiv (AR). cu o formă mai gravă de boală. alte exemple de afecţiuni AR sunt: anemia drepanocitară. iar gameţii au probabilităţi egale de fecundare (în sensul că nu sunt dezavantajaţi). ½ dintre gameţii purtătorului conţin gena mutantă. boala se manifestă egal atât la bărbaţi. o parte pot fi homozigoţi. a) Criterii majore de diagnostic ale bolilor monogenice cu transmitere AD: 1. faptul că este posibilă transmiterea tată → fiu caracterizează transmiterea AD. În Europa. talasemia. O persoană sănătoasă nu transmite boala copiilor. iar în arborele genealogic al familiei se observă un număr relativ mare de bolnavi şi o transmitere verticală. albinismul oculo-cutanat. fiecare individ afectat are un părinte cu aceeaşi boală. fenilcetonuria. teoretic. Din încrucişarea între un bolnav heterozigot (An) şi un sănătos (nn) rezultă.AA + An AA + AA A x (A+ ½ AA. deci boala este prezentă în fiecare generaţie. deci riscul de ½ este valabil la fiecare sarcină. cecitatea recesivă. teoretic. iar dintre copiii afectaţi. ½ bolnavi (An) şi ½ sănătoşi (nn). Dar transmiterea gameţilor este întâmplătoare şi este posibil ca toţi copiii sau nici unul dintre ei să fie afectaţi. Boala este transmisă de către o persoană afectată în medie la ½ din copiii săi. 3 . această afirmaţie este valabilă numai atunci când boala este compatibilă cu supravieţuirea şi reproducerea (adică nu este afectat fitness-ul). ½ An AA toţi bolnavi toţi bolnavi n) A x A Cele mai frecvente combinaţii sunt (nn + nn) şi (An + nn). unele forme de surditate. 3.2. 2. precum şi marea majoritatea erorilor înnăscute de metabolism. nu există purtători sănătoşi de genă mutantă. Din analiza diferitelor combinaţii rezultă o serie de caracteristici (reguli) ale transmiterii autozomal dominante. 5. În ceea ce priveşte frecvenţa şi severitatea. Doi bolnavi (An + An) pot avea descendeţi sănătoşi de ambele sexe. Astfel. cele mai frecvente boli AR sunt hemocromatoza şi fibroza chistică (mucoviscidoza).

în stare heterozigotă (Na). ¼ bolnavi Toţi sănătoşi. ½ Na ¼ aa ½ NN. de obicei. Dacă un bolnav se căsătoreşte cu o persoană sănătoasă şi heterozigotă.O genă recesivă (a) se manifestă numai în stare homozigotă (aa). ele sunt întâlnite. Deoarece părinţii bolnavului sunt sănătoşi. Spre deosebire de transmiterea autozomal dominantă. denumită pseudodominantă. ½ Na Na ½ Na. dând aspectul de transmitere pe orizontală. deoarece pentru realizarea funcţiei este suficientă alela normală (N). toţi copiii vor fi sănătoşi (dar purtători). indiferent de sex. indivizii afectaţi moştenesc câte o genă mutantă de la ambii părinţi. de regulă. 4. la fraţii individului afectat. Dacă bolnavii se căsătoresc cu persoane normale şi homozigote. 4 . Ambele sexe sunt afectate în mod egal şi pot transmite boala cu aceeaşi probabilitate. riscul de a avea copii bolnavi (de ambele sexe) este de 50%. 3. de cele mai multe ori. Criterii majore de diagnostic ale bolilor monogenice cu transmitere AR: 1. astfel. 5. iar pe arborele genealogic se constată că transmiterea este aseamănătoare celei dominante. deci heterozigoţi: (Na) + (Na). până când. boala nu apare. ½ purtători Toţi sănătoşi şi purtători ½ sănătoşi şi purtători. Combinaţii genotipice parentale Na + Na Na + NN aa + NN aa + Na aa + aa Gameţi (N+a) x (N+a) (N+a) x N a x N a x (N+ a) a x a Genotipuri ¼ NN. riscul lor de a avea un copil bolnav este de ¼. aceştia fiind. sănătoşi şi purtători de genă mutantă. în arborele genealogic se observă că boala se transmite discontinuu (saltatoriu) în succesiunea generaţiilor. 2. Marea majoritate a persoanelor afectate sunt descendenţi ai unor părinţi aparent sănătoşi. datorită întâmplării. gena patologică recesivă se va transmite din generaţie în generaţie în stare latentă. ½ bolnavi Toţi bolnavi 1. Bolnavul poate fi singurul membru afectat din familie. dacă apar şi alte cazuri. dar purtători (heterozigoţi). cu persoane sănătoase şi homozigote. ½ aa aa Descendenţi Fenotipuri ¾ sănătoşi (2/3 purtători). Purtătorii se căsătoresc. purtătorul ei se va întâlni cu un partener având aceeaşi alelă anormală.

7. Transmiterea legată de sex Transmiterea legată de sex se referă la transmiterea genelor situate pe unul sau altul din cei doi cromozomi sexuali (gonozomi). o genă mutantă pe cromozomul X se va manifesta întotdeauna. cu atât consanguinitatea la părinţi este mai frecventă. în realitate însă. Se deosebesc astfel următoarele tipuri de transmitere legată de sex: transmiterea caracterelor legate de X şi transmiterea caracterelor legate de Y. ş.3. La bărbaţi (hemizigoţi). La femeile heterozigote XN XA. Acest tip de cuplu este observat în colectivităţi speciale (surzi. 2) Consanguinitatea în bolile recesive. Probabilitatea ca doi indivizi consanguini să aibă aceeaşi alelă patologică este direct proporţională cu gradul de rudenie. 2. Bărbaţii XY au un singur cromozom X şi deci nu sunt homozigoţi sau heterozigoţi pentru genele localizate pe cromozomii sexuali. datorită inactivării întâmplătoare a 5 . altele decât cele care intervin în procesul de sexualizare. teroretic. XN XA şi XAXA la femei. mai ales atunci când boala este rară în populaţie. Ele sunt distribuite diferit la cele două sexe şi transmise în mod particular. orbi. rolurile şi distribuţia cromozomilor sexuali diferă la cele două sexe. sunt posibile următoarele genotipuri: XN Y şi XA Y la bărbat. Toţi copiii unui cuplu afectat (homozigoţi pentru aceeaşi genă) prezintă boala.1. Morfologia. XN XN.a. având un singur cromozom X.6. dominantă sau recesivă în expresie. Deoarece părinţii înrudiţi au un număr mai mare de gene în comun.000 de gene localizate pe cromozomul X sunt implicate în determinarea unor unor fenotipuri anormale. 2. consanguinitatea creşte riscul întâlnirii heterozigoţilor şi apariţia descendenţilor homozigoţi afectaţi.3. indiferent dacă manifestarea ei fenotipică este dominantă sau recesivă. ci sunt hemizigoţi. genele. Femeile normale XX sunt homozigote pentru genele aflate pe cromozomii sexuali. Cu cât o boală este mai rară. Transmiterea legată de cromozomul X (X-linkată) S-a constatat că circa ½ din cele peste 1.) şi pentru boli care nu limitează capacitatea de reproducere. Dacă XA este cromozomul ce prezintă gena mutantă şi XN cromozomul normal. Părinţii unui copil afectat sunt de cele mai multe ori consanguini (consanguinitatea asigură homozigozitate prin descendenţă). o genă anormală pe cromozomul X poate fi.

având doi cromozomi X. Într-o astfel de căsătorie. 2. în timp ce cele recesive de obicei nu se manifestă. denumite purtătoare. bărbatul afectat primeşte un cromozom Y de la tată. daltonismul (cecitatea pentru culori). femeile heterozigote XaXN. în practică. bolile legate de X se clasifică în continuare în dominante şi recesive. la femei. 1) Transmiterea recesivă legată de cromozomul X Cele mai cunoscute boli recesive legate de cromozomul X (XR) sunt hemofilia. nu va transmite boala fiilor (transmiterea tată → fiu este deci imposibilă. deoarece aceştia nu pot moşteni gena anormală de pe cromozomul X) sau prin fii la generaţiile următoare. Aceştia apar. astfel. Dacă un bărbat afectat se căsătoreşte cu o femeie sănătoasă şi homozigotă. ¼ XN XN ¼ XaY . în schimb. iar gena mutantă recesivă provine. de regulă. Cu toate acestea.cromozomului X. obligatoriu. unele mutaţii pot determina o inactivare preferenţială a cromozomului XA la femei. Femeile. ¼ XNY 6 Descendenţi Fenotipuri Un sfert dintre copii sunt bolnavi (1/2 băieţi). toate fetele vor fi heterozigote. a) Criteriile transmiterii bolilor recesive legate de cromozomul X 1. Mai mult. fiind hemizigoţi pentru genele situate pe cromozomul X. sindrom X fragil ş. ½ din fii vor fi afectaţi şi ½ normali. Se poate vorbi.a. de la mamă. în funcţie de boală. nu au o genă care să compenseze efectele unei alele anormale). iar ½ din fiice sunt purtătoare şi ½ normale. din părinţi sănătoşi (o purtătoare XaXN şi un bărbat XNY). despre o hemizigoţie funcţională. Combinaţii genotipice parentale XaXN + XNY Gameţi (Xa+XN) x (XN +Y) Genotipuri ¼ Xa XN . indiferent dacă ea produce un fenotip recesiv (cel mai frecvent) sau dominant (rar). deficitul de glucozo-6-fosfat dehidrogenază (G6PD). se întâlnesc numai o parte. dintre acestea. O mutaţie XR se manifestă la bărbaţi XaY (care. De boli XR sunt afectaţi aproape exclusiv bărbaţii. deoarece genele dominante se exprimă la heterozigote. purtătoare (deoarece ele primesc cromozomul X afectat). Din combinaţiile celor cinci genotipuri se pot realiza următoarele fenotipuri la urmaşi (tabel). distrofia musculară Duchenne. toate fetele sunt sănătoase (1/2 . sunt afectate numai dacă sunt homozigote XaXa (stare care se realizează foarte rar). sunt în general sănătoase (efectele alelei anormale sunt contracarate de alela normală de pe celălalt cromozom X). alela mutantă se poate exprima în ½ din celule.

¼ XaXN . XNXN ). modificări osoase de tip rahitic şi eliminare crescută a fosfaţilor prin urină. de obicei. Bolile XD se manifestă întotdeauna la femeile heterozigote (XNXA) şi la bărbaţii hemizigoţi (la care. toate fetele sunt purtătoare Toţi copiii (băieţi şi fete) sunt bolnavi Toţi copiii sunt sănătoşi XaXa + XaY (Xa+Xa) x (Xa+Y) XaXa . XaXa) 3. Bărbaţii afectaţi (XAY) prezintă. însă. deoarece la sexul masculin sunt letale. fiind letală la copiii de sex masculin). convulsii. heterozigote sunt. caracterizat prin nanism. 2) Transmiterea dominantă legată de cromozomul X Bolile dominante legate de cromozomul X (XD) sunt mult mai rare decât cele recesive (XR). x XNY ¼ XaXa . apraxia mişcărilor mâinii. 7 . incontinentia pigmenti. dar pot avea băieţi bolnavi (½). se consideră că o boală XR se transmite în familii fie prin femei purtătoare sănătoase. XNY Sănătoşi (XaXN . 4. străbunic). dacă boala permite supravieţuire până la vârsta reproducerii şi dacă nu scade apreciabil fertilitatea. oricum. indiferent de tipul de căsătorie. nu se pune problema diferenţierii caracterului dominant de cel recesiv). dar purtătoare. Cel mai cunoscut exemplu este rahitismul hipofosfatemic (rezistent la vitamina D). 4. XaY XnXN + XNY (XN+XN) x (XN+Y) XNXN . de la un bărbat bolnav (bunic. clinic sănătoase. XaY purtătoare) Toţi copiii sănătoşi. XNY . bolnavi (XaY. apare numai la femei. forme mai grave de boală decât femeile (majoritatea heterozigote XAXN) la care se produce inactivarea X. Unele boli se manifestă aproape exclusiv la femei. Un caracter recesiv legat de cromozomul X poate fi transmis printr-o serie de purtătoare înainte de a deveni manifest la un băiat afectat. cât şi prin bărbaţi afectaţi. ¼ XaY . ½ fete purtătoare ½ băieţi bolnavi Toţi băieţii sunt bolnavi. sindromul Rett (retard mental sever. dar fetele sunt purtătoare ½ fete bolnave. În arborele genealogic se constată adesea o transmitere discontinuă. ¼ XNY XaXN . O femeie bolnavă (XaXa) va transmite boala la toţi băieţii (situaţie caracteristică transmiterii XR). În practică. Femeile purtătoare. la un băiat bolnav. dacă boala este gravă şi conduce la moarte timpurie sau atât prin femei purtătoare sănătoase.XNXN + XaY XaXN + XaY XaXa + XnY (XN+XN) x (Xa+Y) (Xa+XN) x (Xa+Y) (Xa+Xa) x (XN+Y) XaXN . prin femei sănătoase.

nu şi prin descendenţii femeilor afectate. MULTIFACTORIALĂ Ereditatea poligenică. fiecare bolnav având cel puţin un părinte afectat.Modelul de transmitere în bolile XD este asemănător celor AD. se cunosc extrem de puţine caractere nesexuale transmise după modelul holandric: hipertricoza urechilor. Transmiterea legată de cromozomul Y (holandrică) Caracterele legat de Y sunt transmise de la tată. dar niciodată fiilor. Un număr mare de caractere normale şi anormale nu sunt determinate monogenic. EREDITATEA POLIGENICĂ. ci sunt caractere poligenice sau 8 . la toţi fiii săi (transmitere holandrică). Ceea ce caracterizează transmiterea XD este faptul că bărbaţii afectaţi (XA Y) transmit boala tuturor fiicelor. 2.2.2. Femeile bolnave heterozigote pot transmite afecţiunea la ½ din copiii de ambele sexe.3. cu toate că sunt prezente la mai mulţi membri ai unei familii. Cromozomul Y este un cromozom mic. precum şi de apariţia multor anomalii congenitale şi boli comune ale adultului. cu puţine gene. În arborele genealogic se constată adesea predominanţa femeilor bolnave. o formă de retinită pigmentară. Astfel boala are continuitate în succesiunea generaţiilor. VI. multifactorială este responsabilă de producerea majorităţii diferenţelor fenotipice interindividuale. Transmiterea XD poate fi recunoscută doar prin descendenţii bărbaţilor afectaţi. prin cromozomul Y.

diskineziile biliare. corespunzătoare celor două valori extreme şi a uneia medii (fenotipuri „tot sau nimic”). termoliză. malformaţiile congenitale de cord etc. malformaţiile congenitale nesindromice (despicături labio-palatine. Fiziologice: tensiune arterială. Factorii de mediu sunt factori negenetici care influenţează fenotipul: alimentaţie. Psiho-comportamentale: coeficient de inteligenţă. autismul. a ochilor. diabetul zaharat. unele forme de retard mental. deoarece rudele au gene în comun. distribuţia capătă aspect de clopot. luxaţia congenitală de şold.a. ritm respirator. termogeneză. personalitate.. Caractere anormale Boala coronariană. imaginaţie. adică între valorile extreme pot exista nenumărate valori intermediare. stare socio-economică etc. astmul bronşic. temperament. Genele şi factorii de mediu variază de la un individ la altul. • Fiecare genă codifică o componentă a caracterului complex cantitativ. având deci efecte mici. Predipoziţia genetică la realizarea caracterelor multifactoriale este moştenită de la ambii părinţi. caria dentară. ulcerul gastric şi duodenal. în formă de clopot) în populaţie. seriozitate. • Caracterele poligenice cantitative sunt distribuite normal. dermatoglifele etc. Termenul multifactorial este folosit pentru a defini faptul că în determinismul acestor caractere sunt implicaţi atât factori genetici.a..a.multifactoriale (tabel). glicemie. Caractere normale Morfologice: înălţime. 1) Ereditatea poligenică a caracterele cantitative Caracterele poligenice normale care pot fi măsurate sunt denumite caractere cantitative şi prezintă următoarele trăsături: • Un caracter cantitativ este determinat de simultan de mai multe de gene nealele (poligenie). culoarea pielii. iar media este întâlnită cel mai frecvent (distribuţie gaussiană). psihoza maniaco-depresivă.) ş. sumative (aditive) (spre deosebire de caracterele monogenice. • Se constată o agregare familială a caracterului. hipertensiunea arterială esenţială. cât şi factori de mediu. schizofrenia. colesterolemie. obezitatea. regiune geografică. reumatismele. gametogeneză. boala atopică. care au efecte mari şi calitative). Caracterele cantitative variază de obicei continuu. ritm cardiac. greutate corporală. • Expresia fenotipică a caracterelor poligenice poate fi influenţată de factorii de mediu. imunitate. defecte de tub neural. a părului. valorile extreme sunt cele mai rare. randament de memorare. superficialitate ş. Caracterele monogenice sunt distribuite întotdeauna discontinuu. care acţionează independent unele faţă de altele. fizionomia feţei. 9 . unele forme de cancer. rezistenţă fizică ş. masa musculară. Cu cât numărul locilor implicaţi în determinismul caracterului creşte. continuu (gaussian. cu trei fenotipuri distincte.

10 . diagnosticul de ereditate multifactorială este un diagnostic de excludere. Bolnavii moştenesc deci o combinaţie de gene cu risc. sunt determinate de interacţiunea gene–mediu (poligenice. În comparaţie cu indivizii din populaţia generală. 6. dar aditive. prezente în toate specialităţile medicale) şi malformaţii congenitale nesindromice. Unele boli multifactoriale afectează mai frecvent unul dintre sexe. Părinţii pot fi sănătoşi sau unul dintre ei poate fi bolnav. un bolnav are un risc mai mare de a a avea copii bolnavi. bolile multifactoriale cu predispoziţie genetică prezintă următoarele caracteristici: 1.2) Ereditatea poligenică cu prag Numeroase boli comune ale adultului (boli întâlnite frecvent sau cotidian în practica medicală. de exemplu stenoza pilorică este mai frecventă la sexul masculin. dar nu se transmit mendelian. direct proporţional cu gradul de rudenie. Atingerea şi depăşirea pragului depinde numărul de gne cu risc pe care o persoană le moşteneşte de la ambii părinţi. care au caracter familial şi nu se transmit monogenic. Cu alte cuvinte. Astfel. mutifactoriale). iar ponderea componentei ereditare diferă de la o boală la alta. dar au o distribuţie discontinuă în populaţie (sunt prezente sau nu la o anumită persoană). Boala se întâlneşte frecvent printre rudele indivizilor afectaţi. 4. Aceste gene sunt considerate factori de risc. astfel încât. iar luxaţia congenitală de şold mai frecventă la femei. atingerea unui număr critic de mutaţii reprezintă pragul dincolo de care se poate să apară – în condiţii de mediu nefavorabile – starea de boală. nu se moşteneşte boala. 3. dar transformarea predispoziţiei în boală este determinată de intervenţia factorilor de mediu. 2. În practică. ci o susceptibilitate sau predispoziţie la boală. Factorii genetici sunt gene mutante cu efecte reduse. Boala are un caracter familial (explicat prin faptul că membrii aceleiaşi familii au un număr mai mare de gene identice).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful