Institutul de ŞtiinŃe ale EducaŃiei UNICEF

ViolenŃa în şcoală

Bucureşti 2005 1

Coordonatori: Mihaela Jigău Aurora Liiceanu Liliana Preoteasa

Autori: Florentina Anghel Magdalena Balica Ciprian Fartuşnic Irina Horga Mihaela Ionescu Mihaela Jigău Aurora Liiceanu Andreea MăruŃescu Doina Săucan Lucian Voinea cap. III, cap. IV (5.1), Studii de caz cap. IV (2.1; 3.1.3; 3.2.1.1; 3.2.1.3), Studii de caz cap. IV (2.6; 5.2), Studii de caz cap. IV (2.2; 2.3; 2.4; 2.5; 3.2.2), Studii de caz cap. IV (3.2.1.4) cap. IV (1; 3.1.2; 3.2.1.2) cap. II, cap. III, cap. IV (3.1.1.; 4), Studii de caz cap. I, cap. IV (3.2.1.4), Studii de caz cap. II, cap. III, cap. IV (3.1.1, 4), Studii de caz cap. I, cap. III

Analiza datelor statistice: Cornelia Novak

AlŃi colaboratori: Angela Muscă, Raluca Petre, Adina Pescaru

Autorii mulŃumesc Inspectoratelor şcolare judeŃene şi Inspectoratului Şcolar al municipiului Bucureşti, unităŃilor de învăŃământ şi secŃiilor de poliŃie care au facilitat desfăşurarea investigaŃiei de teren.

Lucrarea a fost realizată şi publicată cu sprijinul financiar al ReprezentanŃei UNICEF în România.

2

CUPRINS
CUPRINS..................................................................................................................................................................... 3 INTRODUCERE......................................................................................................................................................... 4 Capitolul I. OBIECTIVELE ŞI METODOLOGIA CERCETĂRII....................................................................... 6 Capitolul II. VIOLENłA ŞCOLARĂ – PRECIZĂRI CONCEPTUALE ŞI ABORDĂRI ACTUALE ........... 11 Capitolul III. LEGISLAłIE PRIVIND DREPTURILE COPILULUI, VIOLENłA ŞI VIOLENłA ŞCOLARĂ ............................................................................................................. 31 1. LegislaŃie la nivel naŃional ............................................................................................................................... 31 2. ConvenŃii, recomandări şi legislaŃie internaŃională .......................................................................................... 40 Capitolul IV. REZULTATELE CERCETĂRII DE TEREN................................................................................ 44 1. Estimări asupra dimensiunii fenomenului de violenŃă în şcoală ...................................................................... 44 1.1. UnităŃi de învăŃământ care se confruntă cu fenomene de violenŃă şcolară................................................ 46 1.2. Elevi cu manifestări grave de violenŃă şi elevi victime ale violenŃei şcolare ............................................ 53 2. Forme de violenŃă în şcoală ............................................................................................................................. 57 2.1. ViolenŃa şcolară: actorii şi formele ei ....................................................................................................... 57 2.2. ViolenŃa între elevi.................................................................................................................................... 69 2.3. ViolenŃa elevilor faŃă de profesori............................................................................................................. 76 2.4. ViolenŃa profesorilor faŃă de elevi............................................................................................................. 84 2.5. ViolenŃa părinŃilor în spaŃiul şcolii............................................................................................................ 89 2.6. Forme de violenŃă manifeste în afara şcolii .............................................................................................. 92 3. Cauze ale violenŃei în şcoală.......................................................................................................................... 102 3.1. Factori de risc privind violenŃa în şcoală ................................................................................................ 102 3.1.1. Factori individuali............................................................................................................................. 104 3.1.2. Factori de mediu socio-familial ........................................................................................................ 120 3.1.3. Mediul şcolar ca factor de influenŃă al violenŃei ............................................................................... 138 3.2. Cauzele violenŃei în şcoală – reprezentări ale actorilor investigaŃi ......................................................... 151 3.2.1. Cauzele violenŃei elevilor ................................................................................................................. 151 3.2.1.1. Cauze individuale...................................................................................................................... 151 3.2.1.2. Cauze familiale ......................................................................................................................... 154 3.2.1.3. Cauze şcolare ............................................................................................................................ 161 3.2.1.4. Cauze ale violenŃei elevilor induse de contextul social............................................................. 170 3.2.2. Cauzele comportamentului inadecvat al cadrelor didactice .............................................................. 178 4. Perspectiva poliŃiei asupra violenŃei şcolare .................................................................................................. 187 5. ExperienŃa şcolii în prevenirea şi combaterea fenomenelor de violenŃă ........................................................ 192 5.1. Măsuri de prevenŃie................................................................................................................................. 193 5.2. Măsuri de intervenŃie .............................................................................................................................. 201 CONCLUZII ........................................................................................................................................................... 210 RECOMANDĂRI ................................................................................................................................................... 219 Anexă. STUDII DE CAZ ........................................................................................................................................ 226

3

INTRODUCERE
ViolenŃa umană este, fără îndoială, una dintre temele recurente ale societăŃilor contemporane. Preocuparea pentru manifestările de violenŃă, dilemele privind creşterea criminalităŃii şi a cauzelor ei, strategiile de prevenire şi combatere a acestor fenomene reprezintă subiecte de reflecŃie pentru lideri de opinie, politicieni, jurnalişti şi, mai ales, pentru cercetători din diferite domenii ale ştiinŃelor sociale. Globalizarea interesului faŃă de violenŃa socială este consecinŃa unei conştientizări generalizate privind necesitatea punerii violenŃei pe agendele de lucru ale diferiŃilor actori sociali, responsabili de găsirea unor soluŃii, dar şi de mobilizarea corpului social, a societăŃilor civile pentru luarea de poziŃie, implicarea şi participarea la prevenirea şi/sau combaterea acestui fenomen social. Desigur, violenŃa umană este un fenomen complex, având determinări psihologice, sociale, culturale şi economice. Acest lucru este evident dacă luăm în consideraŃie amploarea formelor ei de manifestare şi interrelaŃiile pe care le presupune. Dincolo de diversitatea fenomenului violenŃei umane, încercări de a contura, la nivel naŃional şi global, dimensiunile ei impun, ca prim pas, cunoaşterea acesteia, stabilirea unor categorii conceptuale, tematice şi operaŃionale, indispensabile unei abordări integrate. ViolenŃa şcolară este doar una dintre manifestările violenŃei cotidiene. Dezbaterile privind relaŃia între conceptul de „drept la siguranŃă” şi mediul şcolar au căpătat în Europa o dezvoltare continuă şi constantă, cu diferenŃe de la Ńară la Ńară, devenind oficial o problemă politică în urma unei întâlniri a experŃilor, organizată de Comisia Europeană la Utrecht, în anul 1997. Mass-media acordă din ce în ce mai multă atenŃie violenŃei, contribuind la conştientizarea şi creşterea interesului public faŃă de violenŃa tinerilor, inclusiv faŃă de violenŃa şcolară. GuvernanŃii şi societatea civilă au devenit sensibili la fenomenul violenŃei în mediul şcolar, renunŃând la stereotipul conform căruia şcoala este o entitate izolată, un spaŃiu social autonom, necorelat la dinamica socială, neafectat de conflictele şi dificultăŃile cu care se confruntă societatea, în general. Şcoala este o parte integrantă a comunităŃii largi, iar problemele cu care se confruntă ca instituŃie şi mediu de formare a tinerilor privesc întreaga societate. ViolenŃa umană, indiferent în ce context se manifestă, este inerentă naturii umane, dar acest lucru nu înseamnă că nu trebuie să i se dea un răspuns ferm, prin acordarea unui rol special prevenirii şi combaterii acestui fenomen social. Şcoala ca mediu instituŃional nu se sustrage acestei afirmaŃii. Ba chiar mai mult, aceasta, nemaifiind considerată „nici o fortăreaŃă şi nici un sanctuar”1, ci un forum al socializării, un spaŃiu deschis lumii exterioare, asimilându-i tensiunile, trebuie văzută şi ca spaŃiu de manifestare a violenŃei.

1

Nollet, Jean-Marc, Schools as microcosms of society. În: Violence in schools – a challenge for the local community, Counsel of Europe Publishing, 2003, p. 15.

4

5 . firesc. O imagine la nivel mondial a violenŃei. Abordările au fost locale. doar o parte a acestui demers. chiar în contexte limitate. studiul de faŃă şi-a propus să ofere o imagine asupra dimensiunii fenomenului de violenŃă în şcoala românească. cu părinŃii. contextualizate şi. ViolenŃa şcolară a fost. şi să dispună de o cunoaştere la nivel naŃional a fenomenului violenŃei şcolare. 2004. În România. printr-un efort colectiv. o serie de organisme guvernamentale şi neguvernamentale au încercat să abordeze aceste fenomene. de ce unii copii adoptă modalităŃi de comportament violent în relaŃiile lor cu colegii. se recunoaşte unanim importanŃa acestei probleme şi necesitatea abordării atât din perspectivă cognitivă. în general. care sunt cauzele care determină violenŃa şcolară. cu profesorii. sunt doar unele dintre întrebările la care trebuie să găsim răspunsuri pentru a asigura în şcoli un climat pozitiv şi pentru a Ńine sub control violenŃa interpersonală. Final report. şi a celei şcolare. să se poată realiza o imagine globală asupra violenŃei cotidiene. dimensiunile. Strasbourg. în general. Deşi locul pe care îl ocupă ea în politicile naŃionale este. desigur. Council of Europe Publishing. chiar dacă acest lucru se poate face la nivel naŃional. Ńara noastră trebuie să se implice în prevenirea şi combaterea violenŃei. diferit de la o Ńară la alta. De asemenea. urmărind să stabilească în mod riguros. un proiect integrat privind violenŃa2 s-a desfăşurat între 2002-2004. cât şi din perspectivă pragmatică. tangente la problema generală a violenŃei. o dată ce conştientizarea violenŃei şcolare – adesea inclusă în violenŃa tinerilor şi violenŃa asupra copiilor/tinerilor – a crescut. în special. cu prietenii. în acest context. în care să se includă formele ei diferite de manifestare. La propunerea Secretarului General al Consiliului Europei. să ducă la creşterea eforturilor depuse pentru ameliorarea situaŃiei prezente. Sensibilizarea faŃă de fenomenul violenŃei şcolare ar trebui. În acest context. Walter Schwimmer. În acest sens.Cu ce forme de violenŃă ne întâlnim în şcoli. de ce unii profesori instituie relaŃii de putere. cauzele şi factorii determinanŃi ai acestui fenomen. acest fapt fiind determinat mai ales de tradiŃie şi de resurse umane şi materiale. PuŃine cercetări au avut ca preocupări abordarea violenŃei şcolare în termeni de specificitate. este dificil de realizat. implicând 41 de Ńări europene (între care şi România) interesate de a participa pentru ca. totodată. exprimate prin violenŃă la adresa elevilor. identificând. 2 Integrated project Responses to violence in everyday life in a democratic society. studiul propune atenŃiei organismelor responsabile şi societăŃii civile un set de recomandări privind ameliorarea şi prevenŃia violenŃei în şcoală. cauzele şi factorii care îl determină.

6 . furt). în legătură cu violenŃa adulŃilor faŃă de copii. lipsind statistici şi cercetări la nivel naŃional. Ea a fost tangenŃial identificată.Capitolul I. OBIECTIVELE ŞI METODOLOGIA CERCETĂRII 1. un pas absolut necesar. În societatea românească. consum/comercializare de droguri. • Identificarea cauzelor generatoare ale violenŃei în şcoală. destinate cadrelor didactice şi părinŃilor. Acest studiu răspunde unei nevoi de cunoaştere a dimensiunii. un argument util în vederea sensibilizării unui public cât mai larg şi o condiŃie a mobilizării resurselor în vederea abordării violenŃei în şcoală. hărŃuire). Obiectivele cercetării În accepŃiunea prezentei cercetări. 2. obiectivele cercetării au fost următoarele: • Evaluarea dimensiunilor fenomenului de violenŃă în şcoală. alte tipuri de comportament deviant în relaŃie cu şcoala (vezi şi capitolul referitor la metodologia cercetării). • Identificarea situaŃiilor de violenŃă şcolară şi elaborarea unei tipologii a fenomenului. Astfel. făcându-se asocierea între familia disfuncŃională şi comportamentul potenŃial violent al copiilor provenind din acest tip de familie. Cercetarea este. violenŃa în şcoli este un aspect neglijat. comportamente care intră sub incidenŃa legii (viol. „violenŃa învăŃată”. reprodus în relaŃiile între copii în contexte diferite – inclusiv în şcoală – s-a impus în discursul public despre violenŃă atât în investigaŃiile de anvergură redusă a unor organizaŃii neguvernamentale. astfel. violenŃa ca mod de relaŃionare. • Elaborarea unui set de recomandări. cât şi în mass-media. subliniindu-se faptul că şcoala este o parte integrantă a comunităŃii. formelor de manifestare şi cauzelor fenomenului de violenŃă şcolară. ofensă adusă statutului/autorităŃii cadrului didactic. Pornind de la această definiŃie (vezi şi capitolul privind dimensiunea fenomenului). necesară elaborării unor strategii de prevenire şi ameliorare. violenŃa în şcoală cuprinde orice formă de manifestare a unor comportamente precum: violenŃă verbală şi psihologică (poreclire. Justificarea cercetării Preocupările internaŃionale recente privind violenŃa în societate au inclus şi problematica violenŃei în şcoală. violenŃă fizică. cu scopul de ameliorare a fenomenului violenŃei în şcoală. în special. ameninŃare. tachinare.

actorii implicaŃi şi intensitatea/frecvenŃa acestora. statut social.tipurile manifestărilor de violenŃă. de asemenea. Accentul a fost pus pe situaŃiile care implică copii de vârsta învăŃământului preuniversitar. manifestate la nivelul sistemului de relaŃii: elevi-elevi. • Ancheta prin chestionar Această metodă a fost utilizată în scopul evaluării dimensiunii fenomenului de violenŃă în şcoală şi al evidenŃierii perspectivei pe care directorii unităŃilor de învăŃământ. şcolari.formele de manifestare ale violenŃei (violenŃă verbală. psihologică. mediul în care este situată (urban /rural). .tipurile de violenŃă şcolară.factorii de risc şi cauzele violenŃei (individuale.modalităŃile de intervenŃie şi prevenŃie utilizate. intervenŃiei şi controlului violenŃei şcolare. Chestionarul adresat directorilor unităŃilor şcolare s-a concentrat asupra următoarelor aspecte: . familiale. care a îmbinat atât metode cantitative de cercetare. fizică). . . În cele ce urmează redăm setul de metode şi tehnici utilizate în vederea colectării informaŃiilor şi scopul în care au fost folosite. . dimensiunea şcolii (numărul de elevi din şcoală). elemente privind abandonul şi absenteismul şcolar ş. consilierii şcolari şi elevii o au asupra acestui fenomen. Metode şi tehnici de cercetare utilizate Demersul investigativ privind fenomenul de violenŃă şcolară a utilizat o strategie complexă de cercetare. relaŃii intra-familiale.factorii generatori (individuali. identificarea diferitelor măsuri de prevenŃie şi intervenŃie dezvoltate la nivelul şcolii. 7 .reprezentările privind securitatea personală în şcoală. eleviprofesori.caracteristicile mediului familial (tip.caracteristici ale şcolii: tipul de unitate (şcoală cu clase I-VIII /unitate de învăŃământ postobligatoriu). şcolare. cât şi metode calitative. . Chestionarul adresat consilierilor şcolari a urmărit: . în cadrul fiecărei relaŃii au fost investigate cauzele şi intensitatea manifestărilor violente. familiali.3. contextul social mai larg). Chestionarul adresat elevilor a vizat următoarele aspecte: . • Analiza documentară Prin această metodă au fost studiate principalele legi şi reglementări care circumscriu/structurează cadrul legislativ al prevenŃiei. profesori-elevi. cât şi internaŃionale. Au fost avute în vedere atât documente legislative naŃionale. de context social). valorizarea şcolii şi a educaŃiei). chestionarul a urmărit.. locul desfăşurării. . situarea şcolii la nivelul localităŃii (centru/periferie).a.

frecvenŃa vizitelor la şcoală. modalităŃi de control/sancŃiune/intervenŃie.• Ancheta prin interviuri focalizate de grup şi individuale Publicul Ńintă al interviurilor focalizate de grup a fost reprezentat de profesori şi de părinŃi. modalităŃi de prevenŃie/intervenŃie. frecvenŃa manifestărilor violente. • Studiul de caz Scopul studiilor de caz a fost de a pune în evidenŃă cauzele şi contextele specifice în care se produc cazurile de violenŃă şcolară. Interviul adresat elevului violent a fost conceput pe următoarele aspecte: situaŃia familială (tipul de relaŃii intra-familiale. au vizat următoarele aspecte: gradul de securitate oferită de şcoală. victimizarea elevului (cazuri de abuz fizic/verbal. modalităŃi de prevenŃie/intervenŃie din partea şcolii. tratament neadecvat. relaŃia cu şcoala. Interviurile de grup adresate părinŃilor. istoric al evenimentelor de tip violent. respectiv familială a elevului. comportament violent (tip de comportament. violenŃa în proximitatea şcolii. cauze ale manifestărilor de violenŃă ale elevilor/profesorilor. cauze ale manifestărilor. sancŃionarea acestuia). Interviurile de grup adresate profesorilor şi-au propus identificarea următoarelor aspecte: gradul de securitate oferită de şcoală. situaŃia şcolară. Principalele aspecte urmărite în cadrul acestor interviuri au fost: tipurile manifestărilor de violenŃă şcolară. caracteristici individuale ale elevului (maturizare socio-afectivă. situaŃiile de violenŃă în proximitatea şcolii (influenŃa şi/sau apartenenŃa la diferite grupuri . formele de violenŃă în şcoală. reacŃia familiei elevului în respectivele situaŃii de violenŃă şcolară. strategii de adaptare. valori personale).). 8 .gaşca de cartier sau de prieteni. diriginŃii şi părinŃii acestora. spaŃiul de derulare a acestor manifestări (spaŃiul şcolar sau zona proximă şcolii).). modalităŃile de intervenŃie şi prevenŃie asupra fenomenului. Interviul adresat diriginŃilor elevilor violenŃi s-a centrat pe aspecte precum: tipul de manifestări violente ale elevului. opinii personale în ceea ce priveşte securitatea sa în mediul şcolar sau în alte contexte). dimensiune). Studiile de caz au implicat interviuri individuale cu: elevii cu manifestări de violenŃă selectaŃi. Interviurile individuale s-au realizat cu factori responsabili din poliŃie şi din inspectoratele şcolare. cauze ale manifestărilor violente. măsuri de siguranŃă etc. relaŃii rezervate şi/sau adecvate etc. tipuri de manifestări violente în şcoală. cauze ale manifestărilor de violenŃă şcolară ale elevilor/profesorilor. la fel ca şi cele adresate profesorilor. relaŃia şcolii cu părinŃii (participarea la şedinŃe. colaborarea factorilor responsabili în vederea soluŃionării situaŃiilor de violenŃă.

care să păstreze reprezentativitatea în ceea ce priveşte distribuŃia pe medii. 4. relaŃia familiei cu şcoala. Ca urmare. ale altor factori responsabili – reprezentanŃi ai poliŃiei. PopulaŃia investigată Pentru a putea identifica fenomenele de violenŃă şi formele sale de manifestare.Interviul adresat părinŃilor elevilor violenŃi a urmărit: caracteristicile mediului familial (relaŃii intra-familiale. Unitatea de selecŃie a fost şcoala. distribuŃia pe cele două niveluri de învăŃământ şi pe medii (urban /rural). Tabel 1. s-a realizat pe un eşantion reprezentativ de 1207 unităŃi de învăŃământ gimnazial (şcoli cu clase I-VIII) şi post-gimnazial (licee. care şi-a propus evaluarea dimensiunii fenomenului de violenŃă şcolară. grupuri şcolare). Şcoli d arte şi meserii. În anul şcolar în care s-a desfăşurat ancheta. ca principală caracteristică. iar subiectul investigat – directorul şcolii. UnităŃi de învăŃământ investigate Total Şcoli cu clase I-VIII Total 1207 585734 Urban 504 420155 Rural 703 165579 Total 872 269694 Urban 224 141623 Din care: UnităŃi de învăŃământ post-gimnazial Rural Total Urban Rural 648 335 280 703 316040 278532 37508 UnităŃi de învăŃământ Elevi 128071 9 . dintre care aproape 270 mii în şcoli generale şi 316 mii în unităŃi de învăŃământ post-gimnazial. percepŃia privind educaŃia şi utilitatea acesteia. precum şi faptul că numărul şcolilor generale care funcŃionează în mediul rural este de aproape patru ori mai mare decât al celor situate în zonele urbane. Datorită acestei distribuŃii neechilibrate s-a recurs la o eşantionare stratificată. reacŃia familiei în ceea ce priveşte manifestările violente ale copilului şi modalităŃile de sancŃionare aplicate de şcoală. precum şi ale părinŃilor şi elevilor. Proiectarea eşantionului de unităŃi de învăŃământ a luat în considerare. în cadrul cercetării au fost utilizate multiple eşantioane şi loturi de investigaŃie. realizată la nivelul anului şcolar 2004/2005. inspectori şcolari. şcolile din eşantion cuprindeau un număr de peste 585 de mii de elevi. • Ancheta prin chestionar. istoric al cazurilor violente). în cazul şcolilor generale optându-se pentru un volum minim al eşantionului. precum şi cauzele şi soluŃiile posibile de prevenŃie şi intervenŃie am încercat să surprindem reprezentările diferiŃilor actori ai comunităŃii educative – manageri şcolari. La elaborarea eşantionului s-a avut în vedere că numărul de şcoli gimnaziale este de aproape cinci ori mai mare decât numărul unităŃilor de învăŃământ post-gimnazial. cadre didactice.

proveniŃi din Centrele JudeŃene de AsistenŃă Psihopedagogică şi din Cabinetele Inter-şcolare şi Şcolare de AsistenŃă Psihopedagogică. părinŃi şi cadre didactice s-au desfăşurat la nivelul aceloraşi şcoli. . astfel: . a realizat numai o evaluare globală. .6 interviuri individuale cu inspectori şcolari.11 interviuri de grup cu profesori. Au fost realizate. este posibil ca răspunsurile oferite de unii dintre subiecŃii chestionaŃi. Giurgiu. iar interviurile cu inspectorii şcolari pe probleme de educaŃie şi cu reprezentanŃi ai poliŃiei – la nivelul instituŃiilor din oraşele reşedinŃă de judeŃ (cele menŃionate). din judeŃele ConstanŃa. respectiv diriginŃi ai elevilor. care a avut un caracter explorator.10 interviuri individuale cu elevi cu comportament violent manifest şi un număr egal de interviuri cu părinŃii (mama/tatăl). o estimare a dimensiunii fenomenului. care să permită culegerea de informaŃii structurate în funcŃie de anumite criterii (de exemplu.10 interviuri de grup cu părinŃi (156 părinŃi). să reflecte numai parŃial realitatea.50 interviuri individuale cu poliŃişti de proximitate. 5. Timiş şi în municipiul Bucureşti. • Ancheta prin chestionar adresată elevilor s-a desfăşurat pe un număr de 627 de elevi cuprinşi în 23 de şcoli de nivel gimnazial şi post-gimnazial. situate în mediul urban şi rural. Limite şi dificultăŃi ale investigaŃiei • În absenŃa unui sistem de monitorizare a fenomenelor de violenŃă în şcoală şi a unei definiŃii unanim acceptate la nivelul factorilor de decizie. care au cuprins 148 subiecŃi. tipul de comportament violent. Iaşi. . cel puŃin sub anumite aspecte. • 10 . Având în vedere că manifestările de violenŃă într-o anumită unitate şcolară pot afecta negativ imaginea acesteia. vârsta elevilor cu astfel de conduite). • Interviurile individuale şi de grup cu profesori. cercetarea. .• Ancheta adresată consilierilor şcolari s-a realizat pe un lot de 143 de reprezentanŃi ai acestei categorii de actori.

4 profesori la o mie de locuitori au fost victime ale crimelor cu violenŃă. Ancheta a urmărit evaluarea amplorii comportamentelor violente ale elevilor şi a victimizării lor în sistemul educaŃional american la nivel naŃional. considerându-l ca un factor care fragilizează sau împiedică o societate care se doreşte democratică. ea s-a manifestat mai degrabă în spaŃiul relativ autonom al şcolii. ca şi transparenŃă instituŃională. incluzându-l în problematica complexă a violenŃei tinerilor. asimilând tensiunile şi dificultăŃile cu care se confruntă societăŃile contemporane. dar şi evenimente tragice. în trecut. actualmente. la diferite nivele de globalizare. VIOLENłA ŞCOLARĂ – PRECIZĂRI CONCEPTUALE ŞI ABORDĂRI ACTUALE ViolenŃa şcolară ca formă a violenŃei cotidiene: o problemă globală ViolenŃa şcolară se impune din ce în ce mai mult în atenŃia societăŃii contemporane şi mai ales în cea a unor instituŃii specializate şi a unor organizaŃii neguvernamentale. Bureau of Justice Statistics and the National Center for Education Statistics. 3 11 . Societatea. dar şi în centrul atenŃiei unor structuri ale societăŃii civile şi ale specialiştilor din domeniul universitar şi academic.Capitolul II. lumea şcolii a căpătat permeabilitate crescută. Prezentăm mai jos câteva concluzii ale unor studii şi cercetări.Din statisticile din SUA reiese că 14% dintre profesori au raportat că au fost ameninŃaŃi cu arma de către elevi în 19973. Între 1996-1997. O diversitate de forme de violenŃă uşoară sau moderată. în ansamblul ei. în detrimentul unor strategii de gestionare şi rezolvare a conflictelor. percepe cu nelinişte creşterea acestui fenomen. Youth Risk Behavior Survey 1997. dar în mod diferenŃiat. sensibilizate de amploarea de necontestat pe care acest fenomen o capătă. între 1992-1996. chiar în absenŃa unor statistici riguroase şi comparabile. Faptul că multe şcoli se confruntă cu problema violenŃei este bine cunoscut la nivel global şi naŃional. În contextul cultural şi politic european se acceptă şi se promovează ideea că şcoala trebuie să fie un spaŃiu privilegiat. iar. relevante în acest sens: . 10% din totalul şcolilor publice au raportat cel puŃin o crimă violentă în incinta lor4. 2002. reprezintă expresia vizibilă a unui stil de relaŃionare şi a unui comportament social care valorizează pozitiv violenŃa. ViolenŃa şcolară nu este un fenomen nou. al securităŃii. aduse la cunoştinŃa publicului. dar. liber de conflicte şi de manifestări ale violenŃei societale. Interesul şi preocuparea faŃă de violenŃa şcolară se află astăzi pe agenda politică a unor instituŃii şi organisme naŃionale şi internaŃionale. 4 Indicators of School Crime and Safety.

au fost raportate 7000 de fapte de violenŃă şcolară. fiecare principiu fiind concretizat în instrumente.Meeting of Safety and Security in Education – UNICEF HQ (2002).A. linii directoare şi dispozitive de aplicare. Kriminologie Forschungsinstitut Niedersachsen. organizată sub egida preşedinŃiei norvegiene. care au adus contribuŃii majore în abordarea violenŃei şcolare. 47-68. martie 2001). 7 Pfeiffer. penalităŃi [Violence in schools: awareness-raising. Există câteva repere semnificative ale noii viziuni asupra copilăriei. .7. adoptate de Adunarea Mondială a SănătăŃii. să se ajungă la 760 la 100000.ConferinŃa Consiliului Europei de la Bruxelles (26-28 noiembrie. pentru ca. recomandări. o anchetă desfăşurată între 1994-2000. Toate acestea au luat forma unei rezoluŃii. violenŃa şcolară a crescut. cu tema SiguranŃa în şcoli [Safety in schools]. 1998). prevenire. în 20036.- - În ceea ce priveşte violenŃa şcolară în FranŃa. 2003. şcolii şi educaŃiei. 5 12 . mai ales în zonele de mare excludere socială5. secretar general al Consiliului Europei. se constată creşterea ratei delincvenŃei juvenile: în Anglia şi łara Galilor. Eric. Germany. 6 Ibidem. aproximativ 360 de copii între 14 şi 16 ani au fost condamnaŃi sau supravegheaŃi pentru săvârşirea unor infracŃiuni cu violenŃă. în 1995. Aceasta s-a exprimat prin: . savoirs et incertitudes.U. . . în opinia lor. Strasbourg. propus de Walter Schwimmer. preocuparea pentru violenŃa în şcoli ca problemă de politică naŃională şi a ComunităŃii Europene nu are un trecut îndelungat. Ed. La violence à l`école en Europe: Débats. în 1986. cu tema de lucru ViolenŃa în şcoli: sensibilizare. 2002). În Anglia. s-a finalizat cu elaborarea unor principii recomandate. Forumul privind Prevenirea violenŃei în viaŃa cotidiană: Débarbieux. În: Violence à l`école – Un défi pour la communauté locale. Conseil de l`Europe. Principiile adoptate la această conferinŃă interministerială au întărit şi au completat recomandările Raportului Mondial asupra ViolenŃei şi SănătăŃii (OMS. Interesul relativ recent faŃă de violenŃa în şcoli are loc în contextul unei schimbări profunde şi continue în practica şi teoria educaŃională. 1998. adoptată la conferinŃa ad-hoc a miniştrilor responsabili de prevenirea violenŃei (Oslo. prevention. din care 6899 în timpul orelor de curs.Primul Congres Mondial organizat de Observatorul European privind ViolenŃa în Şcoli şi Politici Publice (Paris. Hanover.ConferinŃa experŃilor organizată de Consiliul Europei la Utrecht (24-26 februarie 1997). . Trends in Youth Violence in European Countries. În fiecare Ńară studiată de Christian Pfeiffer pentru Departamentul de JustiŃie al S. penalities]. p. Oficial. asupra unui eşantion de 35000 elevi. 7-9 noiembrie 2004). în 1984 numărul copiilor şi adolescenŃilor între 14 şi 18 ani suspectaŃi de infracŃiuni violente era de 300 la 100000 de locuitori. În Germania.AcŃiunile sub auspiciile proiectului integrat Răspunsuri la violenŃa cotidiană într-o societate democratică (2002-2004)8: ConferinŃa de la Strasbourg (2002) cu titlul Parteneriat local pentru prevenirea şi combaterea violenŃei în şcoli [Local partnership for preventing and combating violence at schools]. iar în 1994 numărul lor a crescut la 580 la 100000 de locuitori. 8 Proiectul integrat. arată că. Christian.

ViolenŃa în şcoli nu este un fenomen social cu totul nou. violenŃa în şcoli a căpătat o nouă dimensiune politică.elaborarea principalelor elemente privind activităŃile prevăzute.descrierea metodelor care urmează a fi aplicate.s-a acceptat o definiŃie mai largă a violenŃei. OMS (2002). Forum 18-19 November 2002. subliniindu-se necesitatea construirii unui corp de cunoştinŃe obiective privind acest fenomen. Odată ce experŃii au recunoscut importanŃa acestei probleme.s-a evidenŃiat faptul că. în ultima decadă. şi împotriva celei şcolare. . acest fenomen este astăzi mai vizibil. au conturat ideea că violenŃa reclamă din partea fiecărui stat un răspuns politic energic.conceperea şi realizarea unei politici globale şi coordonate de luptă împotriva violenŃei cotidiene. Toate aceste evenimente.12. împreună cu recomandările cu care s-au finalizat. Integrated project Responses to violence in everyday life in a democratic society. dar o preocupare relativ recent În şcoli a existat din totdeauna violenŃă. The prevention of violence in everyday life: civil society’s contribution. mobilizarea şi preocuparea faŃă de violenŃa în şcoli a devenit în mod constant un obiectiv politic la nivel naŃional şi internaŃional.contribuŃia societăŃii civile [The prevention of violence in everyday life: civil society’s contribution] – 18-19 noiembrie 2002. Strasbourg (France). în cea mai mare parte datorită mediei. Bîrzea. în special. p. Cezar.s-a subliniat rolul parteneriatului şi reŃelelor în comunităŃile locale în prevenirea violenŃei din şcoli şi s-a subliniat importanŃa recunoaşterii acestui rol de către cei implicaŃi în educaŃie.s-a considerat necesar a se da o mai mare atenŃie victimelor violenŃei. Celor care consideră că violenŃa şcolară este un 9 Cf. Alain Mouchoux9.desemnarea organismelor însărcinate cu coordonarea măsurilor şi a comunicării la diferite niveluri. Multe schimbări au urmat acestei conferinŃe: . . aşa cum susŃine. . inclusiv cea şcolară: Studiul global al NaŃiunilor Unite privind violenŃa [UN Global Study on Violence. O istorie lungă. 2000] şi Raportul Mondial asupra ViolenŃei şi SănătăŃii. prin desfăşurarea unor anchete pentru a se cunoaşte percepŃia lor. Totuşi. pe bună dreptate. efectele victimizării şi rolul consilierii victimelor. ConferinŃa Comisiei Europene de la Utrecht din 1997 a reprezentat momentul cel mai important în privinŃa preocupării faŃă de violenŃa în şcoli. în general. . Council of Europe. . . 13 . exprimat prin: . Strasbourg. La aceste evenimente focalizate pe problematica violenŃei în şcoli se pot adăuga contribuŃiile unor evenimente şi abordări privind violenŃa în general.

Vol . devenind temă de reflexie şi dezbatere odată cu dezvoltarea standardelor civilizaŃiei. Long-term dynamics of European homicide rates in theoretical perspective. era susŃinută de modelul virilităŃii la care aspirau elevii prin acel rite de passage către statutul de adult. Gerhard Oestreich12 a introdus conceptul de disciplinare socială [social disciplining] – consecinŃă a interacŃiunilor complexe între diferitele forŃe culturale. op. înfruntările iniŃiatice şi între grupuri făceau parte din socializarea practicată în societăŃile premoderne13. 41. care devine evidentă prin nivele mai scăzute de comportament violent. căreia îi corespundea agresivitatea elevilor. politice şi economice – pentru a modela personalitatea umană astfel încât riscul violenŃei. se înscria tocmai în acest curs istoric.631. 11 10 14 . de care aminteşte Alice Miller. The civilizing process. asociat educaŃiei. 3. cit. şcoala a fost întotdeauna asociată cu violenŃa. considerată necesară pentru disciplinarea elevilor. aşa cum afirmă Norbert Elias10. numit proces civilizator. Oxford University Press. self-control and lethal violence. La sfârşitul secolului al XIX-lea. Eisner. Modernization. descreşterea impulsivităŃii şi moduri mai raŃionale de viaŃă. din antichitate şi până în perioadele relativ recente. Este un fapt recunoscut că. Modelul teoretic al lui Norbert Elias. adică nivele superioare de control de sine. a praxisului educaŃional – indiferent că vorbim despre spaŃiul privat al familiei sau de cel instituŃionalizat. se referă la dinamica socială de lungă durată şi la schimbările în trăsăturile psihologice tipice. în perspectivă istorică. Brutalitatea era o temă recurentă a climatului şcolar. să aibă temperanŃă. Teoria sa susŃine că. În mediile juvenile. 2001. Socializarea belicoasă. el fiind caracterizat prin creşterea controlului afectelor. cu anumite principii şi metode disciplinare. În această perspectivă se înscrie şi conceptul de disciplină. Norbert. în sensul cel mai larg..618-638. un tip de personalitate a început să prevaleze. în principiu. mai ales în şcolile de băieŃi. mai ales cea în forme grave (violenŃa letală) trebuie articulate pentru a putea sesiza relaŃia între civilizaŃie şi violenŃă. Brit. Istoria educaŃiei. 13 Débarbieux. 2003. Acestea au dus treptat la pacificarea graduală a interacŃiunilor cotidiene. J. în sens macrosocial şi microsocial. Disciplina socială se realiza prin brutalitatea profesorilor. 12 Idem. al şcolilor şi internatelor – evidenŃiază acest lucru. grija malthusiană pentru copilul răsfăŃat a antrenat forme noi de control social. în cursul istoriei. de multe ori la fel de puternică. o brutalitate tolerată. s-a Elias. în vechea Europă. în mediile favorizate. Oxford. Manuel Eisner11 consideră recent că modernizarea. inerentă condiŃiei umane.fenomen recent trebuie să li se amintească faptul că. Încurajarea violenŃei în cadrul relaŃiilor sociale era astfel ceva firesc şi deloc supus îngrijorării colective. în şcoli domnea brutalitatea. dar ele diferă de viziunea modernă asupra educaŃiei. 1978. Manuel. Reprezentarea copilăriei şi “pedagogia neagră”. Eric. p. auto-controlul şi violenŃa.I şi II. Criminol. iar educaŃia non-violentă. p.

fugă etc. „elevii trebuie să ducă o viaŃă smerită şi decentă. să fie interzise jocurile care conŃineau elemente ce puteau fi asimilate violenŃei. a căpătat un nou statut. M. 3. Astăzi trebuie apărat interesul copilului pentru a-i asigura dezvoltarea în cele mai bune condiŃii. InterdicŃia prin lege a răului tratament al copilului este cel mai elocvent exemplu. ci doar controlată. ci despre justificări etice. să nu ofenseze pe nimeni. neglijenŃa. O nouă viziune asupra copilăriei a mers mână în mână cu o nouă viziune asupra metodelor de educaŃie a copiilor. Legile şi protecŃia socială stabilesc astăzi drepturile familiei.. Eric. obligaŃiile acestora de a asculta de director şi de profesori şi observaŃia că lor nu le este permis să se considere absolviŃi de nici o pedeapsă la care profesorul este îndreptăŃit să recurgă. exclude orice tip de traumă a copilului.50. în timpul recreaŃiilor. ViolenŃa devine astfel elementul „refuzat” al socializării juvenile. 2003. apar reglementări pentru elevi care stipulau. Débarbieux. iar faptul că ea a existat în trecut nu justifică utilizarea ei în prezent. indiferent dacă el este părinte sau educator. dictate de principii democratice în sistemul relaŃiilor interumane. umilirea) ca sancŃiuni morale la care copilul nu poate răspunde decât prin ostilitate. încă de la regulamentul şcolar din 1758 (dar şi anterior). Recentul interes pentru violenŃa şcolară are loc în contextul în care o schimbare profundă şi continuă a avut loc în teoria şi practica educaŃională. derâderea. Responsabilitatea parentală nu este anulată sau preluată de diferite instanŃe. FuncŃii care în trecut cădeau în sarcina familiei sunt preluate acum de stat sau de colectivitate. În mare. ViolenŃa împotriva copiilor nu mai este tolerată.afirmat printr-o reŃea de interdicŃii14. p. În acelaşi timp. Autoritatea adultului. nici un elev nu avea voie să „dăuneze” colegilor săi prin aplicarea violenŃei sau prin „răspândirea prin cuvinte a sămânŃei discordiei”. indiferent de spaŃiul în care avea loc proiectul educaŃional. sunt astăzi incriminate. Copilul. în familie sau în spaŃiul închis al instituŃiei şcolare. vulnerabil. în mod neîndoielnic. iar raportul adult-copil nu mai aparŃine doar vieŃii private. exprimând viziuni moderne asupra controlului social şi al educaŃiei. indiferenŃa. op. cit. Nu vorbim despre imixtiune în spaŃiul privat. În România. 15 . indiferent dacă se află în spaŃiul privat al familiei sau în cel instituŃionalizat al şcolii. dar şi tratamentele vexatorii (ameninŃarea. Ochiul societăŃii priveşte atent ceea ce altă dată era netransparent şi secret. Nu numai pedepsele corporale. ajungând-se ca. Principiile etice prevalează asupra sângelui sau funcŃiei – ambele înscrise în raportul tradiŃional de putere între copil şi adult – şi dă copilului o autonomie în raport cu instanŃele adulŃilor. altădată exclusive. cf. Deschiderea sferei private către public este. nici chiar de cea corporală. 14 Crubellier. sensibilă în evoluŃia structurii familiei. dar căruia i se recunosc anumite drepturi. printre altele. El este un individ lipsit de apărare.

pluraliste. violenŃa în şcoli poate fi considerată violenŃă juvenilă instituŃională. deschise altor culturi. Totuşi. Jean-Marc. Strasbourg (France). Şcoala – arată Jean-Marc Nollet15. pe următoarele aspecte: mediere. Aceste reguli s-au păstrat timp îndelungat. Noua concepŃie asupra copilăriei se împleteşte organic cu noua viziune asupra şcolii. Schools as microcosms of society. 16 . decât în măsura în care faptele penale ale tinerilor au loc în perimetrul şcolii sau cel mult în vecinătatea acesteia. un forum al socializării şi al deschiderii către lume. susŃine autorul. ministrul pentru copii (Comunitatea franceză din Belgia) – este un mediu viu. Copiii vin la şcoală cu o anumită identitate. p. care să contribuie la dezvoltarea societăŃii democratice.15. şcolile trebuie să renunŃe la tăcerea conspirativă. şcoala are ca sarcină să promoveze încrederea în sine şi dezvoltarea personală a tuturor copiilor. ei trebuie să fie educaŃi astfel încât să comunice cu societatea. Local partnership for preventing and combating violence in schools. practicată pentru protejarea reputaŃiei şi să devină un spaŃiu al transparenŃei şi al comunicării. ci. programe de prevenire a violenŃei în şcolile primare şi respectarea drepturilor omului. De aceea. iar fenomenul violenŃei şcolare poate fi 15 Nollet. Conference 2-4 December 2002. Ca atare. Dezbaterile s-au centrat. Pentru acest lucru. dimpotrivă. Cadru conceptual Abordarea violenŃei în şcoli (sau violenŃei şcolare). ea nu trebuie să fie nici fortăreaŃă şi nici sanctuar. în contact cu viaŃa reală. fiind preluate în esenŃă şi după reglementările din 1850. ca microcosmos al societăŃii. De asemenea. înainte de toate. Ca atare. s-a susŃinut ca prevenirea să fie orientată către educaŃie. când apar tot mai multe amendamente propuse de elevi. În DeclaraŃia Finală a acestei conferinŃe. toate aceste concepte structurânduse într-o strategie adaptată prezentului. ci un loc al emancipării. deşi ei pot fi la vârsta şcolarizării. şcoala şi vârsta. ConferinŃa de la Strasbourg (2002) s-a depărtat categoric de considerarea represiunii ca mijloc de control al violenŃei şcolare. formată în mediul de apartenenŃă. deşi vârsta este o variabilă importantă. Council of Europe. ca formă particulară de violenŃă. şcoala nu este numai un loc al transmiterii/construirii/reconstruirii cunoştinŃelor. iar şcoala să fie deschisă şi să se angajeze în iniŃiative de parteneriat local cu actorii comunitari. În acest ultim caz. educaŃia pentru cetăŃenie.să dea fiecăruia ce-i aparŃine”. trebuie să ia în consideraŃie trei concepte-cheie: violenŃa. sisteme de pre-alertă. respectând trăsăturile specifice şi factorii de mediu comunitari. infractorii având statut de elev. din această abordare se exclud copiii necuprinşi în vreo formă de educaŃie. al familiei. dialog intercultural. să-i încurajeze în procesul de asimilare a cunoştinŃelor şi deprinderilor necesare rolului lor activ în viaŃa economică. incluzând poliŃia. violenŃa şcolară nu este asociată cu delincvenŃa juvenilă. Violence in schools – a challenge for the local community. socială şi culturală şi să-i pregătească să devină cetăŃeni responsabili.

o dezvoltare improprie sau privaŃiuni”16. care este atât agresiune brutală şi haotică. ViolenŃa şcolară poate fi considerată drept o parte a delincvenŃei juvenile. sous la direction de Krug. Genève. termenul violenŃă nu era deloc folosit în Anglia. se poate vorbi despre criminalitatea minorilor. ca şi experŃii europeni. Aceste practici şi cercetări nu priveau violenŃa în ansamblul ei. cât şi repetarea a multor evenimente stresante. puternic încetăŃenite în unele Ńări. un deces sau daune psihologice. neglijenŃă şi omisiune. OMS. 16 Rapport Mondial sur la violence et la santé. Lozano-Ascencio. de pildă. ca şi definirea violenŃei şcolare ca formă particulară a violenŃei este un proces continuu. în afara delincvenŃei. ea urmând şi contribuind la aceasta: astfel. De asemenea. semnalărilor judiciare. Totuşi. pentru definiŃia violenŃei. am optat. ca formă particulară a violenŃei cotidiene. Astfel. Zwi. De aceea. Chiar şi în 1999 se mai simŃea nevoia definirii şi operaŃionalizării noŃiunii de violenŃă şcolară. numai dacă acestea nu implică intenŃia de a ucide sau de a răni. invers. susŃinut de concepŃia despre violenŃă şi de rezultatele unor abordări sistematice. incluzând. în proiectul european privind violenŃa cotidiană. în orice caz. Această definiŃie exclude toate evenimentele accidentale (precum accidentele rutiere17). ea include actele bazate pe o relaŃie de putere exprimată prin intimidare.integrat în criminalitatea minorilor. propusă de raportul OrganizaŃiei Mondiale a SănătăŃii (OMS. elevi-elevi rămâne o realitate generatoare de stări conflictuale şi manifestări de violenŃă. violenŃa înseamnă „ameninŃarea sau folosirea intenŃionată a forŃei fizice sau a puterii contra propriei persoane. 2002. dând victimei o accepŃiune foarte largă. Mercy. Acest lucru pare să se aplice la contextul instituŃional al şcolii în care tradiŃia ierarhiei educatori-elevi. rata criminalităŃii în Suedia. Având în vedere că violenŃa şcolară a fost abordată. este cea mai ridicată tocmai datorită înregistrării extrem de minuŃioase a tuturor evenimentelor rutiere cu victime. contra altuia sau contra unui grup sau unei comunităŃi care antrenează sau riscă puternic să antreneze un traumatism. consecutive impunerii acestui fenomen atenŃiei specialiştilor şi opiniei publice. 2002). rar penalizate. 17 . nu în mod obligatoriu penalizabile. 17 Includerea accidentelor rutiere în statisticile privind violenŃa nu este o practică a tuturor Ńărilor europene. Definirea violenŃei ca fenomen social. Dezbaterile asupra definiŃiei pun în evidenŃă un diferend între cercetări şi politici recente preocupate de violenŃa şcolară şi între unele practici mai vechi. fapte care nu sunt în mod necesar penalizabile sau care scapă. în contextul şcolar. nefolosind de altfel nici termenul. Astăzi se acceptă o definiŃie largă a violenŃei şcolare. se susŃine din ce în ce mai mult ideea de a se Ńine seama de discursul victimelor în definirea violenŃei şcolare. De exemplu. ameninŃare sau. Dahlberg.

FranŃa. În acest context. cu tema Violence in schools – A challenge for the local community.3. Din diferite motive. 50. demonstrând că discrepanŃele între definiŃii. Eric Débarbieux a scos în evidenŃă diferenŃele sociale. toate acestea asociate. dar şi strategiile de abordare (prevenire şi combatere) ale fenomenului.. cit. prevenire. fac imposibilă cunoaşterea dimensiunilor reale ale violenŃei şcolare în Europa şi compromit nu numai datele statistice. op. se preciza în legătură cu „siguranŃa în şcoală” că această temă este uneori numită şi „lupta contra violenŃei în şcoală”18. politice şi chiar academice la nivelul experŃilor europeni. op. Eric. optându-se – după discuŃiile avute în jurul unor concepte ca tulburări şcolare [school disturbances]. unde violenŃa şcolară deja se impusese în dezbateri şi iniŃiative. Eric. În nota pregătitoare ConferinŃei de la Utrecht. pe care preşedinŃia olandeză a adresat-o Comitetului EducaŃiei în decembrie 1996. op.Interesul faŃă de violenŃa şcolară şi acceptarea nevoii de a fi prezentă în agendele naŃionale şi cele europene nu a apărut decât după ConferinŃa de la Utrecht (1997). 20 Vettenburg. 21 Débarbieux. p. după opinia autorului. conferinŃa de la Utrecht s-a încheiat cu evitarea utilizării acestui concept. preferabil celui corect politic. mulŃi experŃi neştiind dacă pentru Ńara sa violenŃa şcolară era sau nu o problemă. autoarea subliniază importanŃa acceptării conceptului de violenŃă. astfel încât în clasificările făcute să se pornească de la punctul de vedere al victimei. Este vorba de timpul dintre simpozionul organizat de Consiliul Europei la Bruxelles (26-28 noiembrie 1998) cu tema ViolenŃa în şcoli: sensibilizare. Nicole Vettenburg a susŃinut decentrarea de pe agresor şi lege şi centrarea pe victimă. Nicole. încercând să sensibilizeze miniştrii educaŃiei faŃă de această realitate socială. Încercând să analizeze ce progrese s-au făcut în abordarea violenŃei şcolare în perioada 1998200219. culturale. Abia în 1998 – arată Eric Débarbieux – apar schimbări în dezbaterile experŃilor. părea o voce solitară. În acest fel. dimensiunea politică a problemei. recunoaşterea victimei. 3.cit. 1999. cu recenta globalizare a problemei. urmând conferinŃei de la Utrecht (1997). Débarbieux. comportament indezirabil – pentru evitarea utilizării conceptului violenŃă şi focalizarea pe cel de promovarea siguranŃei în şcoală. penalităŃi şi ConferinŃa organizată tot de Consiliul Europei la Strasbourg (2-4 decembrie 2002). când în multe Ńări europene nu existau nici statistici şi nici proiecte privind urmărirea acestui fenomen social. importanŃa soluŃiilor locale. 14. Lipsa de omogenitate în atenŃia acordată violenŃei şcolare la nivelul Ńărilor europene participante era evidentă. Ca şi Eric Débarbieux. Towards a Definition of the Concept of Violence. marcând drumul parcurs chiar de conceptul de violenŃă şcolară care ar fi trebuit să acopere fenomenul social desemnat cu acelaşi nume. comportament prosocial versus comportament antisocial. comportamentalist. care au condus la modificări majore privind definiŃia conceptului violenŃă. între metodologii etc. cit. Nicole Vettenburg20 readuce în atenŃia experŃilor problema definirii violenŃei. 19 18 18 . de conduită antisocială21.

23 Gittins. reprodusă anterior. . definiŃia dată de OMS este mai largă. monitorizarea acesteia este mai facilă decât cea a violenŃei verbale sau relaŃionale. vandalism. în funcŃie de vârstă. în opinia lui Chris Gittins. Vettenburg. produce violenŃă prin deciziile.DefiniŃia violenŃei. Strasbourg. Cowie. Penalities. 22 19 . După cum se poate constata. Council of Publishing.violenŃa anti-şcoală (distrugerea echipamentelor. p. 1999. 2) folosirea ilegală a forŃei nejustificate sau efectul creat prin ameninŃare. aşa cum se întâmplă când şcoala.15. 12. Nicole et all. Chris. D. insultă şi agresivitate faŃă de profesori).devianŃa tolerată sau violenŃa juvenilă normală. în text. Pe lângă acest aspect.DefiniŃia folosită de D. acŃiunile şi politicile sale. . p. Ca atare. Olweus (1999)24. Responses to violence in everyday life in a democratic society. intenŃia (rănirea accidentală nu este de obicei considerată drept violenŃă). Aspectele comune se referă la: lovirea/rănirea sau cel puŃin ameninŃarea cu lovirea/rănirea. alte aspecte fac ca definiŃiile să difere. How to make a difference. . (1999). Prevention. 24 Olweus. după care violenŃa sau comportamentul violent este: comportamentul agresiv în care un actor sau infractor foloseşte corpul său sau un obiect (incluzând o armă) pentru a lovi (relativ serios) sau a produce disconfort unui individ. care derivă din vizibilitatea ei. Autorul le numeşte definiŃii adulte. limbă şi cultură. Chris Gittins (2004)23aduce în discuŃie trei definiŃii ale violenŃei: . Amato Lamberti25. fizic. care se află în dicŃionarul ENCARTA (1999):: 1) folosirea forŃei fizice pentru a produce răniri cuiva sau a distruge ceva. când putem vorbi despre violenŃa impersonală ( autor este un grup social sau o instituŃie). Acelaşi autor subliniază faptul că definiŃiile au puncte comune. Liefooghe şi Olafsson. în care nu există un autor concret. A Handbook on Violence Reduction for Schools in Europe. este dacă violenŃa fizică e necesară sau nu în definirea violenŃei. 2004. A restrânge violenŃa la acte fizice prezintă unele avantaje. definită drept comportament intenŃionat spre producerea unor răniri sau disconfort altora.agresiune. citând opinia unor autori – Smith. întrucât ele nu sunt date de copii. 15-21. Aceasta poate fi chiar diferenŃa între violenŃă şi agresiune. Ceea ce este considerat crucial. care implică dihotomia fizic-psihic.DefiniŃia dată de OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii (OMS). Paris.Nicole Vettenburg (1999)22 consideră că există trei forme de violenŃă în şcoli: . ESF. la nivel general (acest lucru este adesea invocat pentru a elibera şcoala de orice responsabilitate). 2002 –. depăşind componenta fizică. Violence in Schools: Awareness-raising. distinge între: . Integrated Project 2. dar şi aspecte specifice. în opinia lui Chris Gittins: când putem vorbi despre violenŃă legală. p. Un alt autor.. . Harcelement et brutalités entre élèves. în care şcoala însăşi este victima violenŃei manifestate în societate. după care copiii înşişi definesc violenŃa în diferite moduri. ca instituŃie.violenŃa socială.

ofensă adusă statutului/autorităŃii cadrului didactic (limbaj sau conduită ireverenŃioasă faŃă de cadrul didactic). p. am optat – aşa cum am prezentat şi în metodologia cercetării – pentru următoarea definiŃie operaŃională: violenŃa în şcoală este „orice formă de manifestare a unor comportamente precum: . violenŃa în şcoli este un tip particular de violenŃă în instituŃii. . care poate lua următoarele forme: . furt). Cezar.pedeapsă fizică. . pentru a putea compara informaŃiile obŃinute şi pentru a o furniza celor intervievaŃi sau chestionaŃi. intimidare. În studiul de faŃă. .restricŃii sau refuzul de a avea contacte cu membrii familiei sau cu prieteni.obligaŃia de a purta vestimentaŃie distinctivă. . părăsirea clasei în timpul orei.comportament care intră sub incidenŃa legii (viol. rănire. 12. hărŃuire. . 10.abuzul verbal şi sarcasmul26.constrângere solitară şi orice formă de izolare.exprimare inadecvată sau jignitoare. . Children and Violence.restricŃii alimentare. fumatul în şcoală şi orice alt comportament care contravine flagrant regulamentului şcolar în vigoare. În conformitate cu diferite studii. nr. dar mai ales mobilizarea serviciilor de poliŃie şi judiciare.- violenŃă ca abuz al puterii fizice.comportament şcolar neadecvat: întârzierea la ore. 2. ironizare. publicaŃii. Bîrzea. 6. 25 26 Cf. consum/comercializare de droguri. producŃia academică şi în media. ameninŃare. vandalism – provocarea de stricăciuni cu bună ştiinŃă –. Innocenti Digest. . împingere. Statisticile instituŃionale măsoară atât delincvenŃa reală şi crima. Termenul de violenŃă este folosit în mod frecvent. maltratarea în situaŃii de hărŃuire între copii. . aceasta putând să reprezinte esenŃialul în ceea ce priveşte cifrele violenŃei şcolare. el devenind în ultimii ani o rutină lingvistică în programele naŃionale. 20 . UNICEF. p.bruscare. lovire. cit. . psihologice sau instituŃionale. În ele se avansează ideea de cuantificare a violenŃei şi acordarea importanŃei victimelor. cum ar fi: poreclire.restricŃie fizică. 1997. imitare. Ńinându-se seama de indicatori diverşi şi avându-se în vedere importanŃa recunoscută de acum a repetării în experienŃa victimală. exprimată prin marginalizare sau victimizare. tachinare. rapoarte şi statistici. Există din ce în ce mai mult recunoaşterea complexităŃii şi diversităŃii problematicii violenŃei în Europa. . op. Încep să se alcătuiască bănci de date ştiinŃifice naŃionale în multe din Ńările europene.

beneficiind de măsurile ce vor viza celelalte forme ale violenŃei. . drept consecinŃă. Totuşi. se manifestă centrarea pe prevenire mai degrabă decât pe autorii sau pe victimele violenŃei. . . violenŃa şcolară este parte a acestui răspuns. Chiar dacă există deja principii şi recomandări privind combaterea violenŃei şcolare. . dialoguri la toate nivelurile în cadrul comunităŃii.confruntarea cu dificultăŃile de autonomizare versus integrare a formelor violenŃei în vederea stabilirii unor proiecte specifice ale acestor forme. egalitate între sexe. acestea nu pot fi aplicate decât într-o manieră suplă. .acordarea priorităŃii în ceea ce priveşte protecŃia şi îngrijirea victimelor.considerarea tinerilor ca actori şi parteneri-cheie în orice acŃiune desfăşurată în această direcŃie. . În acest sens. tendinŃele de globalizare a societăŃii contemporane exercită presiuni fireşti privind primii paşi către conturarea unui răspuns global şi ferm dat violenŃei. gestionarea pacifistă a conflictelor.susŃinerea familiilor în ceea ce priveşte exercitarea rolului lor educativ.Recomandări. dimensiunile culturale ale fenomenului violenŃei şi practicile în acest domeniu. . avânduse în vedere sensibilizarea tuturor actorilor implicaŃi şi prevenirea timpurie a violenŃei. .conceperea unor modalităŃi de acŃiune înainte ca faptele de violenŃă să se declanşeze. situaŃiile naŃionale se caracterizează prin următoarele aspecte: . Aceste particularităŃi depind în mare măsură de următoarele aspecte: evoluŃia în timp a situaŃiei naŃionale.integrarea atenŃiei acordate victimelor în programele şi proiectele de prevenire. chiar dacă ea are un caracter multiform. coordonarea eforturilor organismelor societăŃii civile cu cele ale instituŃiilor de stat. istoria instituŃiilor. 21 . a nonviolenŃei ).promovarea dezvoltării de schimburi. Indiferent de particularităŃi. ca şi a altor forme de violenŃă. .prevederea unor modalităŃi de reacŃie rapide şi echilibrate în cazul declanşării faptelor de violenŃă. . programe şi statistici la nivel internaŃional Consiliul Europei a recomandat câteva principii directoare în confruntarea cu fenomenul violenŃei şcolare: .conştientizarea necesităŃii de acŃiune la toŃi actorii implicaŃi şi întărirea mobilizării acestora. întrucât statele europene au particularităŃi în ceea ce priveşte cadrul juridic şi instituŃional menit a se implica în această luptă. valorizarea persoanei. respectarea drepturilor omului.conceperea prevenirii violenŃei ca o dimensiune centrată pe educaŃie în spiritul civismului democratic (toleranŃă şi relaŃii interculturale.prestigiul din ce în ce mai mare pe care îl are ideea de prevenire: prevenirea violenŃei şcolare. inclusiv a violenŃei şcolare.consensul privind parteneriatul instituŃional în elaborarea strategiilor de abordare a fenomenului violenŃei în general.

pe stradă sau în alte spaŃii publice27. 22 .În Bulgaria. planuri de acŃiune împotriva hărŃuirii. prin programe naŃionale centrate pe o politică generală privind securitatea copiilor şi a tinerilor. op. 52. 3. în Violence in schools – A challenge for the local community. victime ale violenŃei – indiferent de locul în care se produce aceasta şi de relaŃiile acestor victime cu agresorul –.În Rusia. Prevenirea violenŃei şcolare se face. Malta şi în alte Ńări. 30 Cf. Aceste programe urmăresc asigurarea unui climat social mai bun în şcoli. . . . Eric Débarbieux a efectuat o anchetă în şcoli. organizate în FederaŃia Rusă.În Cehia. . prin care sunt urmărite măsuri ce trebuie adoptate de instituŃiile publice pentru ca viaŃa şi sănătatea copiilor să nu fie puse în pericol în diferite contexte: în familie. 28 Cf. . la şcoală. p. Regina. 2004. Draft version. pe stadioane. programul educaŃional Copiii Rusiei28 sau programul Un secol XXI fără violenŃă şi cruzime29 fac parte din aceeaşi categorie de programe.Succesul obŃinut de centrele de consiliere pentru femei şi copii. Debarbieux. Planuri specifice de acŃiune în acest sens sunt răspândite în multe Ńări. pentru că numărul mic de victime nu înseamnă o violenŃă redusă. programul Copiii Bulgariei. . p. a demonstrat faptul că ele constituie o nevoie urgentă pentru ameliorarea consecinŃelor victimizării. Kinnunen Aarne. Eric. în multe Ńări. Raport inclus în documentele discutate la cea de a patra întâlnire a corespondenŃilor naŃionali ai proiectului integrat Răspunsuri la violenŃa cotidiană într-o societate democratică (2002-2003). repetate31. O altă categorie de programe are o viziune mai restrânsă. că statisticile nu sunt fidele. Measures to prevent violence in the European countries – a summary of the answers provided to the questionnaire by the Council of Europe. 2003. Council of Europe Publishing. prin formarea unor comportamente non-conflictuale şi dezvoltarea unor abilităŃi sociale care să evite generarea situaŃiilor de violenŃă. proiecte privind încetarea hărŃuirii copiilor între ei au fost derulate pentru a face faŃă acestei forme de violenŃă interpersonală a minorilor30. autorul considerând. pe baza analizei datelor obŃinute. 31 Ibidem. Chinkov. 27 Jarg. Sensibilizarea publicului larg privind vulnerabilitatea copiilor la violenŃă– considerat grup de risc – face parte din etosul acestor programe. stabilind că insultele şi furtul sunt manifestările cele mai frecvente de violenŃă şcolară. Valery. 29 Idem. 52-53. ci mai degrabă neînregistrarea acelor victime care sunt supuse unor victimizări multiple. protecŃie – a segmentului de vârstă cel mai vulnerabil la orice formă de violenŃă.O primă categorie de programe şi acŃiuni naŃionale răspunde unei viziuni generale asupra stării de bine – securitate. Violence among children and young people in the Russian Federation.Programe de formare în domeniul psihosocial pentru profesori s-au desfăşurat în Rusia şi în fosta Iugoslavie. Au fost implicaŃi în studiu 32895 elevi. urmărind direct violenŃa şcolară: strategii de mediere pentru gestionarea conflictelor.În FranŃa. în Estonia programul Copilul şi violenŃa pot ilustra acest tip de interes general. cit.

36 Gittins. University of Leuven.. a asociaŃiilor locale. a avut drept criterii de reuşită următoarele: reducerea hărŃuirii şi intimidării. 2001. Strategia de îmbunătăŃire a comportamentului. s-a focalizat pe comunităŃile defavorizate cu copii şi tineri prezentând risc infracŃional. Programul naŃional National Behavior and Attendance Improvement Programme36 are scopul de ameliorare a comportamentelor prin formarea profesorilor pentru a gestiona eficient comportamentele elevilor. de societate. 2000. of Criminology. 6772. numit BEST Behavior and Education Support Team. În ElveŃia. 37 Ibidem. un proiect al Şcolii Pacifiste a folosit un chestionar intitulat Eu şi şcoala.pt/institucional/ambito. ActivităŃile desfăşurate în cadrul proiectului au privit medierea socială. a centrelor de sănătate.. p. Programaescolhas. reducerea excluderii. Este vorba despre o strategie integrată de prevenire. leagă-te de altul. conceput de Hawkins şi Catalano în SUA. Între activităŃile desfăşurate. 38 European Learning and Information Network for Crime Prevention and Community Safety. au figurat tehnicile de relaxare pentru copii în şcoli. University of West England. leagă-te de grup. descreşterea abandonului. În Anglia. responsabilizarea copiilor pentru menŃinerea în bună stare a claselor şi a locurilor de joacă. a funcŃionat sub deviza „leagă-te de tine. Acesta s-a desfăşurat în 46 de şcoli şi a avut ca obiectiv major întărirea relaŃiilor interpersonale ca răspuns la delincvenŃă. Developments aimed at improving pupil behaviour reducing escalation to violence. a părinŃilor. În Belgia s-au desfăşurat programe privind medierea. Integrated project Responses to violence in everyday life in a democratic society. A. Programul Zürich. a părăsirii şcolii de către profesori şi scăderea ratei criminalităŃii în cursul orelor de şcoală. 35 Declerck. reducerea drastică a agresiunii asupra personalului educaŃional. J. alte activităŃi de grup. este bazat pe Programul Communities that care. 23 . Dep. C. creşterea frecvenŃei şi a motivaŃiei şcolare. punând accentul pe importanŃa climatului non-violent în şcoli. Project Report. În: Violence in schools.- - - - În Portugalia. 34 Ibidem. Proiectul Creating Safer Communities in Europe: a crime prevention sourcebook38 a avut ca scop creşterea prevenirii criminalităŃii prin responsabilizarea oamenilor şi prin 32 33 Ibidem. precum şi un proiect focalizat pe crearea capitalului social ca o cale a refacerii legăturii dintre copii şi tineri cu mediul înconjurător35. p.. a centrelor de afaceri pentru sprijin şi a serviciilor publice. utile pentru întărirea eficienŃei programelor de intervenŃie şi prevenire a violenŃei şcolare. iniŃiativă rezultată din consecinŃele pozitive ale programului privind ameliorarea comportamentelor37.32 Programul ESCOLHAS. care are ca obiectiv dezvoltarea unor cunoştinŃe practice.html. rezolvarea prin mediere a conflictelor dintre elevi. Draft version. lucrându-se în parteneriat cu agenŃii comunitari şi stabilindu-se centre de consiliere34. În: www. Depuydt. Programul a generat un alt program. pilotată în 34 autorităŃi educaŃionale locale. din care a făcut parte Proyecto Infante derulat de INDE Lisabona33. cu implicarea şcolilor. implicarea subiecŃilor Ńintă în dezvoltarea comunităŃii locale. Linked Project Report. Belgia. 2002. de tot ce te înconjoară”. 51. activităŃi de petrecere a timpului liber.

S-au înfiinŃat comitete pentru copii şi tineri. cooperarea între copii. Prezentăm în cele ce urmează concluziile unor studii şi cercetări realizate în diferite Ńări. De exemplu. adolescenŃi şi adulŃi pentru îmbunătăŃirea climatului local. în vederea obŃinerii asistenŃei tehnice şi informaŃionale privind prevenirea şi intervenŃia. În SUA. Au fost elaborate manuale destinate educatorilor care se confruntă în activitatea lor zilnică cu violenŃa în şcoală. introdus de guvernatorul George E. ca şi pentru cei care au această problemă în atribuŃiile profesionale se organizează în multe Ńări. filme. înfiinŃarea unui centru pentru siguranŃă în şcolile statului New York. în instituŃii şi cluburi din zona în care locuiesc. mai ales din perspectiva parteneriatului între instituŃii şi a participării societăŃii civile. subliniindu-se necesitatea prevenirii şi controlului violenŃei şcolare ca parte a securităŃii comunitare. prevenirea şi controlul ei. fie celor care trebuie să intervină în prevenirea violenŃei şcolare. workshop-uri pe tema democraŃiei în şcoli. al cărui scop este schimbul de informaŃii şi de experienŃă în cea ce priveşte violenŃa şcolară. ca şi zile stabilite în care elevii pot merge la poliŃie şi pot discuta cu aceştia. care asigură resurse pentru şcoli şi comunităŃi. există un Congres naŃional pentru mediatori în şcoli şi centre de tineret. clipuri. există o experienŃă mai îndelungată şi mai circumscrisă fenomenului. 24 . casete audio se adresează fie publicului larg. în Germania există întâlniri regulate între ofiŃeri de poliŃie şi elevii unor şcoli. proiectul legislativ pentru sporirea siguranŃei în şcoli. În unele Ńări europene. elaborat de Departamentul de EducaŃie al Statului Michigan în anul 2001. Tot în Germania. şi înfiinŃarea unei Hotline pentru raportarea cazurilor de violenŃă în şcoli.- întărirea coeziunii sociale. fie victimelor. campanii naŃionale cu mesaje sociale legate de violenŃa în şcoli. Mai puŃin răspândită este cercetarea de tip academic. însoŃite de pliante. Seminarii. precum şi coordonarea formării în şcoli şi comunităŃi locale pentru prevenirea violenŃei. practicile propuse au constat în: implicarea activă a tinerilor în viaŃa cotidiană a şcolii. creşterea calităŃii educaŃiei. proiectul Safe Schools Against Violence in Education (SAVE). conferinŃe şi sesiuni de formare pentru cei care se confruntă cu violenŃa şcolară. întrucât problematica socială ca investigaŃie de tip aplicativ nu a fost în mod tradiŃional prezentă în motivaŃia de cercetare. stabilirea de noi programe de prevenire a violenŃei. un serviciu rapid oferit de copii şi tineri bătrânilor singuri. incluzând metode pentru reducerea violenŃei şi pentru asigurarea unui climat şcolar non-violent. Pataki în anul 1999. proiectul Preventing and Responding to School Violence.

ar evita să se arate plictisiŃi în faŃa acestora.. 2001.K. Studiul autorilor a relevat faptul că elevii fac o distincŃie foarte clară între „profesorii buni. ei se simt copleşiŃi de cerinŃele excesiv de mari impuse de curriculum. Anti-social student behaviour and feelings of unsafety among teachers. Violence in Schools: The Response in Europe. structura şi calitatea relaŃiilor şcolare. personalului şcolii pe de o parte şi a elevilor şi părinŃilor. O altă opinie a elevilor legat de comportamentul violent al unora dintre ei ar fi că şcoala îi Ńine sub presiune. 41 Ibidem. London. iar 9. îi respectă şi cu care doresc să coopereze şi cei răi. R. 2003. Într-un studiu42 asupra comportamentului copiilor de 13 ani din 27 de Ńări.. pe de altă parte şi. G. ar glumi uneori. N. în Violence in schools – a challenge for the local community.). Pavisic (1998)41 conchide că violenŃa juvenilă în şcolile sârbeşti este abordată insuficient datorită următoarelor motive: nu există măsuri de prevenire la nivelul şcolilor. 1998. R. de absenŃa oportunităŃilor de relaxare în timpul programului şcolar şi după. cel puŃin o dată până la această vârstă. 42 Bergen. Health behaviour in school-aged children: a WHO cross-national study. 43 Vettenburg. ea citează cercetarea lui B. I. Paris. de la Institutul Pedagogic din Belgrad. Pavisic (1998). Nicole Vettenburg şi I. 71-77. C. luându-le opiniile în serios. cel mai grav poate.71. Cercetarea efectuată în Belgrad a avut ca subiecŃi elevi de 10-17 ani şi a pus în evidenŃă următoarele rezultate: 21. Smith (ed. p. p. Astor.5% au fost furaŃi sau li s-au distrus obiecte personale. 39 25 . În: P. existenŃa unor organizări la nivelul claselor şi în afara şcolii care contribuie la violenŃă şi la manifestarea comportamentului agresiv al elevilor. cel puŃin 45% dintre copii au raportat că au fost hărŃuiŃi. şi-ar trata elevii în mod corect şi i-ar asculta în mod activ. Huybregts.- - - Rezultate ale unor cercetări efectuate în Slovenia39 şi Serbia40 arată că în şcolile primare şi secundare din Ljubljana. 44 Benbenishty. Peer violence and bullying in South-East Europe. 20% au fost hărŃuiŃi mai mult decât de odată sau de două ori în anul academic în care s-a efectuat cercetarea. cât şi un altul desfăşurat în Israel44 scot în evidenŃă faptul că la nivelul violenŃei şcolare contribuie mai mult climatul şcolar decât caracteristicile mediului exterior Cf. Council of Europe Publishing. nu există căi eficiente de protecŃie a elevilor faŃă de comportamentul violent.3% dintre subiecŃi au fost cel puŃin o dată ameninŃaŃi fizic în şcoală. Mikus Kos. Autoarea lucrează la FundaŃia „ Împreună” din Ljubljana. Violence in schools: the view from Israel.. elaborată în cadrul Institutului de Criminologie de la Facultatea de Drept din Ljubljana şi cea a lui G. ar fi mai moderni. Anica. Currie. ar stabili limite şi standarde şi ar purcede la acŃiuni serioase când acestea ar fi încălcate. Routledge-Falmer.. Atât studiul prezentat anterior. Presentation at the International Conference in Violence in schools and public policies. Elevii investigaŃi au arătat că excesul de violenŃă şi intimidarea practicată de profesori sau elevi pot fi evitate dacă profesorii ar arăta mai mult interes faŃă de problemele copiilor. pe care îi plac. de zilele de şcoală prea lungi. 40 Idem. se arată că majoritatea acestora a fost implicată în intimidarea celorlalŃi colegi. care adeseori trebuie să plătească pentru răutatea lor”. Avi. Dekleva (1996). 36.7% dintre ei au fost insultaŃi sau au constituit Ńinta unor batjocoriri. Huybregts43 s-au concentrat pe corelaŃia dintre comportamentul antisocial al elevilor şi calitatea relaŃiei acestora cu profesorii. 2003. iar 5% dintre copii au suferit hărŃuiri zilnic.

pe stradă. Deşi aceste teorii diferă în ceea ce priveşte evaluarea mecanismelor cauzale. dificultăŃi de coordonare şi costuri mari necesită proiectele privind violenŃa. Sampson şi J. pentru simplul motiv că minorul. 1998) . Imaginile prezentate în media şi mai ales în domeniul audiovizual au contribuit substanŃial la conturarea unei noi forme de frică.W.F. ratele criminalităŃii la nivel local. în general. criminalităŃii şi terorismului fără frontiere. cele privind prevenirea delincvenŃei juvenile – indiferent dacă ele acordă prioritate victimei sau agresorului – cuprind indirect aspecte ale violenŃei şcolare. Problemele de comportament care apar la tineri trebuie înŃelese ca rezultanta diverselor forŃe care acŃionează de-a lungul vieŃii unui individ.J. 26 . Catalano şi D. Laub)45. în care participă mai multe Ńări. diferenŃiat pe grupe de vârstă (R. şi comportamentului violent. cercetarea a realizat progrese remarcabile în identificarea factorilor susceptibili să crească riscul apariŃiei problemelor de comportament în timpul adolescenŃei. în particular (M. Un efort substanŃial. îşi petrece o parte din timp în instituŃiile şcolare. Aceste rezultate se datorează unei serii de studii prospective longitudinale (D. Hawkins. cât şi la nivelul societăŃii în general. ViolenŃa şcolară – situaŃia naŃională şi informaŃii relevante referitoare la acest fenomen ViolenŃa şcolară în Ńara noastră este o temă încă puŃin reprezentată în preocupările decidenŃilor.1986). în spaŃiul public. Ceea ce trebuie subliniat este faptul că toate programele şi proiectele privind protecŃia copilului.H.H. În ciuda presiunilor externe negative. aparŃinând lui R. Thornberry) sau teoria controlului social informal.şcolii. mai ales datorită dezvoltării globalizării. În timpul ultimelor două decenii. a unui sentiment de insecuritate. R. Societatea contemporană se vede nevoită a regândi şcoala şi rolul ei social. 1998. Contextul violenŃei şi felul în care noi o percepem în prezent s-au schimbat radical în cursul ultimilor ani. Demersul ştiinŃific bazat pe această idee a traiectoriei de viaŃă a dat naştere unor modele teoretice: modelul dezvoltării sociale. LeBlanc). copilul este implicat în sistemul educaŃiei publice şi. Farrington. Nu trebuie uitate nici cercetările focalizate pe valoarea predictivă a diverselor variabile în materie de risc. asociate problemelor de comportament. generat de impresia conform căreia violenŃa poate izbucni oriunde. ele sunt în consens privind corelatele şi factorii cu gradul de risc cel mai mare. Derzon. indiferent de tipul ei. Lipsey şi J.P. teoria interacŃională (T. pe stadioane şi chiar în şcoli. şcolile trebuie să-şi dezvolte politicile de creare a unui climat sigur şi potrivit unei dezvoltări armonioase a elevilor lor. în familie.J. Loeber şi Magda Stouthamer-Loeber. precum statul socio-economic. teoria controlului multiform (M.P. atât la nivelul celor implicaŃi în procesul educaŃional. ca atare.

Astăzi. la parteneriat cu societatea şi instituŃiile sale. cât şi în privinŃa diferitelor forme de violenŃă. inclusiv cu poliŃia. La noi în Ńară. Provocarea majoră pe care o aduce prezentul şcolii este deschiderea ei către exterior şi intrarea ei în parteneriate cu actorii comunităŃii locale. ViolenŃa în şcoală nu este decât o formă a violenŃei cotidiene. În cadrul proiectului integrat al Consiliului Europei privind violenŃa cotidiană47. cu sisteme de valori mai ample. care structurează procesul învăŃării academice. obŃinute în urma unor investigaŃii desfăşurate adesea la iniŃiativa unor organisme neguvernamentale. 2003. Manuel. Mikus Kos. Anica. era considerată ca un spaŃiu sacru al învăŃării. în contextul actual în care democratizarea relaŃiilor capătă din ce în ce mai multă importanŃă. astfel încât ea nu poate fi abordată doar ca exprimând o realitate separată de viaŃă. analiza datelor furnizate 45 Eisner. 6. lărgind rolul lor prin adăugarea unei dimensiuni formative substanŃiale. obligă educatorii la reconsiderarea statutului lor. iar praxisul educativ tradiŃional nu mai este suficient pentru practicarea rolului profesional al educatorilor. Altă dată şcoala. 47 Projet integré 2 Réponse à la violence quotidienne dans une société démocratique. Una dintre cauzele cele mai frecvent observate în domeniul violenŃei şcolare în Europa de sud-est pare să fie negarea existenŃei fenomenului. Mediatizarea drepturilor copilului. cu familia. mai dificil supuse unei structurări riguroase şi controlului social. op. asimilând tensiunile şi disfuncŃionalităŃile societăŃii. în care media intervine ca agent formator cu un potenŃial de fascinaŃie şi atractivitate net superior. cu problematica ei complexă legată de viaŃă. Educatorii manifestă reticenŃe faŃă de această lărgire a rolului lor. dând dovadă adesea de conservatorism. p. Strasbourg. nu există decât date parŃiale. MenŃionată la noi mai ales ca un fapt izolat. contribuind la erodarea imaginii tradiŃionale pozitive a şcolii ca instituŃie sigură şi securizantă. idealizarea climatului şcolar în toate dimensiunile sale sau minimizarea fenomenului violenŃei şcolare46. Ed. trăind încă în ideea şcolii ca spaŃiu al transmiterii de cunoştinŃe şi al disciplinării copilului ca natură în formare din perspectiva unor precepte de comportament în care raportul de putere este central. p. constrânşi din ce în ce mai mult să asimileze informaŃii privind gestionarea conflictelor şi utilizarea strategiilor de rezolvare de probleme manifestate în spaŃiul şcolar. definită ca instituŃie de educaŃie publică. pe fondul criticilor aduse practicilor represive şi recomandărilor privind comunicarea între actorii procesului educaŃional. 62. cit. Améliorer la Prévention de la Violence chez Les Jeunes: Aperçu Général. 32. relativ autonom faŃă de societatea adulŃilor. lumea şcolii a căpătat o permeabilitate crescută. Conseil de l’Europe. Strasbourg. în Violence à l’écoleUn défi pour la communauté locale. violenŃa şcolară are o influenŃă mare asupra percepŃiei sociale şi a valorilor prezentului. 27 . Şcoala a devenit un spaŃiu în care se confruntă valorile şi practicile tradiŃionale. 2002-2004. Educatorii controlează din ce în ce mai dificil impactul pe care violenŃa şcolară o are asupra climatului şcolar. atât în privinŃa violenŃei. 46 Cf. generate de învăŃarea socială.ViolenŃa în şcoli este o problemă în mod special delicată.

46 de autori de infracŃiuni. în cadrul unui seminar privind violenŃa domestică în Buftea49. poliŃiştii au organizat în anul 2003 peste 7180 de acŃiuni şi controale în urma cărora au fost depistaŃi. efectuat de IMAS în anul 2000. La nivel naŃional51. a celor care atrag elevii în grupuri infracŃionale sau comercializează droguri şi alcool în zona amintită. infracŃiunile de natură sexuală apar şi în Marcus. din care 7 cu violenŃă. urmată de violenŃa şcolară48. a persoanelor îndoielnice care frecventează unităŃile şcolare. în preajma şcolilor. În perioada iulie-august a aceluiaşi an. având ca temă ViolenŃa domestică şi a întrunit autorităŃile locale şi specialişti care lucrează în domeniul violenŃei. numai în zona unităŃilor de învăŃământ s-au săvârşit 53 de infracŃiuni. la unele ore de dirigenŃie. De anul trecut. În cadrul activităŃilor preventive. iar 47% dintre ei au fost bătuŃi la şcoală de către învăŃători şi profesori. 97 de elevi au fost identificaŃi şi cercetaŃi pentru comiterea unor infracŃiuni. 48 28 . iar 563 de elevi au fost luaŃi în evidenŃă ca fiind predispuşi la fapte antisociale (aşa-zişii elevi-problemă). Analyse des réponses au questionnaire du Conseil de l’Europe sur la situation de la violence et des politiques de prévention. fiecare unitate de învăŃământ a fost dată în responsabilitatea unui ofiŃer de poliŃie sau agent. Astfel. poliŃiştii se orientează mai ales spre identificarea minorilor delincvenŃi. de asemenea. p. M. iar frecvenŃa cea mai mare a acestora a vizat violenŃa împotriva femeii. În condiŃiile în care comportamentul violent în şcoli şi în vecinătatea lor a crescut. În cadrul altei cercetări. adulŃii50 afirmă într-o proporŃie semnificativă (45%) că abuzul fizic al copiilor are loc în instituŃiile de educaŃie din care aceştia fac parte. s-a arătat că violenŃa este un model relaŃional de co-habitare şi că violenŃa fizică este o experienŃă frecventă a copilăriei: 60. IP2. violenŃa şcolară a fost implicit considerată ca parte a violenŃei tinerilor.8% dintre copii sunt agresaŃi fizic de către părinŃi. Peste jumătate din unităŃile şcolare nu sunt asigurate cu sisteme de pază.de corespondenŃii naŃionali a arătat faptul că în majoritatea Ńărilor s-au întreprins anchete sectoriale. Strasbourg. 50 Sondaj cu reprezentativitate naŃională privind percepŃia socială a copiilor în dificultate. 2004. 51 Monitorul de Cluj.. 17 septembrie 2003. în privinŃa violenŃei şcolare nu s-au făcut cercetări decât sporadic şi mai ales la nivel local. 49 Seminarul a fost organizat de UNFPA în anul 2001. şcolile nu au instalate sisteme tehnice de alarmă sau alte amenajări specifice prevenirii primare pentru protecŃie la efracŃie. 9. accesul persoanelor străine de acestea făcându-se relativ cu uşurinŃă. Acesta are sarcina să Ńină legătura cu consiliile profesorale. pentru cunoaşterea problemelor cu care se confruntă unitatea şcolară pe care o are în grijă. La nivel naŃional. înscriindu-se printre consecinŃele negative ale subculturii tinerilor. să participe la şedinŃele organizate periodic cu părinŃii. ca şi numărul de incidente şi de episoade de manifestare a violenŃei. Dacă în ceea ce priveşte violenŃa împotriva femeii Ńara noastră se aliniază acestor Ńări.

3% aproape zilnic. aproape 19 au suferit măcar o dată o formă de abuz sexual. . autorităŃile din domeniul sănătăŃii. FundaŃia Tineri Pentru Tineri. 6. parteneriatul între şcoli şi autorităŃile locale. Draft version. fapt cu atât mai inacceptabil având în vedere rolul social al şcolii şi raŃiunea acestei instituŃii. în şcoli55. abandonul şcolar. Walter. cu sprijinul UNICEF şi ANCPA. date din analiza cărora reiese faptul că şcoala nu este exclusă ca loc al violenŃei sexuale. în care certurile între membrii familiei şi mai ales între părinŃi sunt frecvente. 13. cu vârste cuprinse între 14 şi 19 ani. Local partnerships for preventing and combating violence at school.39% au fugit de acasă. . Studiu NaŃional Abuzul sexual şi exploatarea sexuală a copilului. 4 cazuri de relaŃii homosexuale. locuinŃe sociale şi consiliere familială – şi programe de prevenire a delincvenŃei juvenile – consumul de droguri. realizat în licee din Cluj-Napoca54. a arătat că 47. 6 cazuri de perversiuni sexuale şi 7 cazuri de corupŃie sexuală. iar din 100 de băieŃi. implicit.9% s-au certat ori s-au bătut cu colegii. Astfel. Diferite cercetări şi studii elaborate în ultimii ani au evidenŃiat situaŃii locale în care dimensiunea violenŃei şcolare a fost în centrul atenŃiei. 52 29 . Factorul context proxim se relevă a fi important: 40% dintre liceenii care iau droguri aparŃin unor familii cu o istorie de relaŃionare şi comportamente ostile. crearea de asociaŃii ale tinerilor – au dus la diminuarea violenŃei în acest oraş şi. 2002. Conference 2-4 December 2002. 54 Agresiunea fizică şi abuzul sexual suferit de liceeni în Cluj-Napoca. Strasbourg. realizat de „SalvaŃi Copiii”. 55 Schwimmer. la toate cele 99 licee din Bucureşti a crescut numărul de preadolescenŃi şi adolescenŃi consumatori de droguri (11%).97% au furat bani sau obiecte. dar şi comportamentul violent indus de adicŃia faŃă de droguri. Council of Europe. în anul 2002.6% dintre elevii intervievaŃi au suferit agresiuni fizice o singură dată.Un alt studiu. În: Violence in schools – a challenge for the local community. organizaŃii neguvernamentale şi biserică a avut efecte pozitive. unele acŃiuni specifice – organizarea de centre de integrare socială. iar 6. The importance of concrete strategies for violence prevention in schools. . 4 au fost abuzaŃi sexual. OrganizaŃia „SalvaŃi Copiii” reproduce datele Inspectoratului General al PoliŃiei52 privind distribuŃia minorilor victime ale abuzurilor sexuale în funcŃie de locul săvârşirii faptei. 53 Studiu efectuat de DirecŃia de Sănătate Publică şi OrganizaŃia „SalvaŃi Copiii”. decembrie 2001.Unele dintre acestea privesc relaŃia între comportamentul violent şi adicŃia faŃă de droguri în şcoală. agenŃia pentru protecŃia copilului. 15% dintre elevi s-au certat cu profesorii. poliŃie. studiu realizat în perioada ianuarie-mai 1999 de Centrul de Planificare Familială. Centrul Artemis de consiliere psihosocială şi juridică împotriva abuzului sexual şi violenŃei. Din 100 de eleve. din 24 de şcoli şi 69 de clase. În perimetrul şcolii au fost săvârşite 4 violuri între 1999-2000. între 1999-2000. pe un eşantion de 1279 de liceeni (851 fete şi 416 băieŃi).spaŃiul şcolii.În oraşul Oradea. Un studiu53 asupra acestei probleme a arătat că. iar 4. adăposturi de noapte.

Necula Carmen.69% fiind romi. Totuşi. Oana. Analiza statistico-judiciară a dinamicii tipurilor de infracŃiuni comise de minori. a categoriilor de minori delincvenŃi şi a tipurilor de măsuri educative şi pedepse. s-au înregistrat dezinteres faŃă de şcoală. deşi mediul şcolar este un spaŃiu public.64% relaŃii conflictuale cu colegii şi profesorii. 56 Mezanote. numai 10. perioada 2003-2004. se remarcă faptul că.26% aveau relaŃii normale în mediul şcolar. cei mai mulŃi erau de etnie română (84. dificultăŃi de comunicare şi integrare în colectivitate. Din cei 423 de elevi inculpaŃi. acesta are un statut de excepŃie în raport cu orice alt loc public. numai 13. iar 47. rezultate slabe la învăŃătură. Din analiza anchetelor sociale şi a referatelor de evaluare. Studiul a fost realizat pe un eşantion de 701 inculpaŃi minori.34%). necesare cunoaşterii particularităŃilor fenomenului violenŃei şcolare şi a dimensiunilor sale psihosociale. de la judecătorii din cele 7 provincii istorice. absenŃe repetate. analizat pe 522 de sentinŃe judecătoreşti rămase definitive. a rezultat că. datorită faptului că reprezintă o instituŃie cu norme şi reglementări mult mai precise decât alte spaŃii publice. în majoritatea cazurilor. Într-o perspectivă globală.3%). siguranŃei şi securităŃii spaŃiului rezervat educaŃiei publice nu li s-a acordat suficientă atenŃie. 30 . acestea neconstituind obiectul unor cercetări sistematice şi analize speciale.- Un studiu al Institutului NaŃional de Criminologie56 a relevat faptul că majoritatea minorilor inculpaŃi erau elevi la data comiterii de infracŃiuni (60.

Capitolul III. LEGISLAłIE PRIVIND DREPTURILE COPILULUI. Ministerul SănătăŃii. combaterea sau controlul formelor de violenŃă. . precum şi a oricăror forme de comportament antisocial. Altele sunt rezultante ale demersurilor instituŃionale la nivel naŃional de a gestiona fenomenul violenŃei. IV): .G. • 31 . prevenirea şi combaterea consumului de alcool.adaptarea curriculumului şi a regulamentului şcolar astfel încât acestea să respecte exigenŃele ConvenŃiei ONU în privinŃa drepturilor copiilor. fiind structurată pe următoarele aspecte: . Ministerul ÎnvăŃământului. eşecului şi abandonului şcolar. VIOLENłA ŞI VIOLENłA ŞCOLARĂ 1. Vom prezenta în continuare cele mai semnificative documente în acest sens. tutun.instituŃii responsabile şi parteneriate în care Ministerul EducaŃiei şi Cercetării sau structurile sale sunt direct responsabilizate de către lege.promovarea unor programe care să asigure: prevenirea absenteismului. . prevenirea şi combaterea violenŃei verbale şi fizice. InstituŃiile responsabilizate sunt: Comitetul NaŃional pentru ProtecŃia Copilului.acŃiuni şi măsuri privind prevenirea. sub diferitele sale aspecte. nr. . LegislaŃie la nivel naŃional Drepturile copilului şi protecŃia acestuia faŃă de diferitele forme de violenŃă sunt stipulate în numeroase reglementări legislative la nivel naŃional. constituindu-se ulterior în acte legislative referitoare la drepturile copilului în general şi la mijloace de protecŃie împotriva formelor de violenŃă.atragerea familiei în activitatea instituŃiei de învăŃământ. Unele reprezintă ratificări ale unor convenŃii internaŃionale la care România a aderat. H. . Ministerul Tineretului. droguri. ActivităŃile propuse în ceea ce priveşte protecŃia copilului împotriva violenŃei şi abuzurilor şi prevenirea violenŃei sunt următoarele (conform cap.drepturi şi responsabilităŃi ale actorilor implicaŃi. Ministerul Muncii şi ProtecŃiei Sociale. 972/4 decembrie 1995 privind aprobarea Planului naŃional de acŃiune în favoarea copilului Hotărârea transpune recomandările comitetului ONU privind drepturile copilului într-un plan naŃional de acŃiune în favoarea acestuia. Analiza s-a centrat pe documentele semnificative şi recente care vizează tematica studiului.

cu sprijinul celorlalte ministere implicate şi în colaborare cu organizaŃiile neguvernamentale în domeniu. 3: AcŃiunile vor avea loc în cadrul orelor de dirigenŃie. 4: Inspectoratele de poliŃie şi cele şcolare au ca rol analiza semestrială a dinamicii stării infracŃionale "în perimetrul şcolar şi cea care se manifestă în rândul elevilor. Ministerul SănătăŃii şi Familiei. Art. 32 . tematicile propuse. pe lângă ministerele menŃionate anterior care acŃionează la nivel central. din partea poliŃiei urmând să participe ofiŃeri specializaŃi în prevenirea criminalităŃii. în vederea prevenirii traficului de persoane (cap. în special pentru grupurile cu risc crescut de a fi victime. 8). Ministerul JustiŃiei. VII): demararea unor programe comune de prevenire a delincvenŃei minorilor şi de reintegrare socială a acestora. Legea nr. Ordinul Ministrului de Interne şi al Ministrului EducaŃiei şi Cercetării privind colaborarea în domeniul educaŃiei şi pregătirii anti-infracŃionale a elevilor (Ordin al Ministerul de Interne nr. delincvenŃei juvenile şi criminalităŃii prin cooperarea dintre Ministerul EducaŃiei şi Cercetării şi Ministerul de Interne. 3032/14 ianuarie 2002).În scopul controlului/gestionării cazurilor de delincvenŃă juvenilă. Legea instituie principalele activităŃi de prevenŃie şi obiectul acestora. cu profesori şi cu părinŃi. Caseta 1. 678/21 noiembrie 2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane InstituŃiile abilitate de această lege sunt: Ministerul Afacerilor Externe. Ministerul de Interne. protecŃia minorilor infractori prin crearea unor instituŃii speciale de detenŃie şi reeducare. art. se au în vedere (conform cap. Ministerul Muncii şi SolidarităŃii Sociale.pregătirea consilierilor educativi şi a profesorilor diriginŃi în problematica prevăzută. II. mai sunt abilitate inspectoratele şcolare şi inspectoratele de poliŃie. Ca instituŃii responsabilizate. ActivităŃile instituite de Ordin Art. precum şi lucrători de la alte formaŃiuni. • • Structura activităŃilor educativ-preventive instituite de ordin este următoarea: . de consiliere sau în cadrul activităŃilor extraşcolare stabilite de comun acord între conducerile unităŃilor şcolare şi ale celor de poliŃie vor fi organizate întâlniri cu elevi. Acest Ordin cuprinde reglementările cele mai specifice cu privire la fenomenul violenŃei şcolare şi se referă la prevenirea violenŃei. programe educative pentru părinŃi şi copii. înfiinŃarea unor instituŃii/secŃii medical-educative care să răspundă nevoilor de îngrijire şi educare specializate. Ministerul AdministraŃiei Publice. 183/29 noiembrie 2001 şi Ordin al Ministerului EducaŃiei şi Cercetării nr. acŃiunile corelate. Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Copilului şi AdopŃie.pregătirea elevilor în direcŃia prevenirii delincvenŃei juvenile şi a prevenirii victimizării. Ministerul EducaŃiei şi Cercetării. victimizării elevilor. . în vederea reabilitării minorilor. 2: ActivităŃile cu caracter educativ-preventiv vor viza atât prevenirea delincvenŃei juvenile cât şi prevenirea victimizării elevilor (…). Ministerul EducaŃiei şi Cercetării realizează. formele de realizare şi actorii implicaŃi. Art.

.. Astfel.). societatea civilă. prestigiul în ochii prietenilor.răspunderea pentru faptele copiilor.consecinŃele legale.18. vătămări corporale). legale şi sociale). . pe părinŃi. . sociale şi morale ale acestor fapte .cauze şi elemente favorizante ale comiterii de infracŃiuni (dorinŃa de a avea un obiect sau o sumă de bani.1.mijloace de auto-protecŃie împotriva agresiunilor fizice (loviri. Art. 33 . principalele infracŃiuni sau acte antisociale comise de copii (definiŃii. pe colegi. pentru a fi în siguranŃă trebuie la rândul tău să nu faci rău altora). alte persoane). 305/9 mai 2002 privind organizarea şi funcŃionarea PoliŃiei Române. • Legea nr. şcoală. ce spune legea despre infracŃiunile săvârşite în grup). Această lege stipulează atribuŃiile generale ale poliŃiei. în condiŃiile legii (art. dintre furt şi tâlhărie etc. prevenirea şi descoperirea infracŃiunilor. cum pot identifica o situaŃie periculoasă sau potenŃial periculoasă. .acasă.agresiunile fizice şi sexuale asupra copiilor.cine este responsabil de siguranŃa lor (părinŃi.situaŃii în care se pot afla . menŃionează că. la nivel local. alte activităŃi privind informarea şi implicarea elevilor în acŃiuni educativ-preventive: distribuirea unor materiale cu caracter preventiv şi amenajarea în şcoală a unor panouri cu astfel de materiale. trebuie să respecŃi. gelozia. forme de manifestare. influenŃa grupului. .necesitatea respectării regulilor de convieŃuire socială (pentru a fi respectat. . la şcoală. activităŃi legale şi activităŃi ilegale ale grupului.).consumul de alcool şi droguri (riscuri. împotriva înşelăciunilor. cum şi le pot exercita. Tematica activităŃilor educativ-preventive A.răspunderea penală şi contravenŃională a minorului (cum îi afectează pe ei. cine le apară şi cui pot cere ajutor. C. împotriva furturilor. Întâlniri cu profesori şi părinŃi: . . participarea la emisiuni radio-TV. a proprietăŃii private şi publice.propuneri de proiecte şi de acŃiuni comune destinate limitării victimizării copiilor. în mijloacele de transport. comise în familie.modalităŃi de prevenire a infracŃiunilor comise asupra copiilor. Caseta 2. este instituŃia specializată privind apărarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale persoanei. Prevenirea victimizării copiilor: . avantaje şi dezavantaje. având ca scop protejarea intereselor comunităŃii şi asigurarea climatului de siguranŃă publică. Prevenirea delincvenŃei juvenile: . . administraŃia locală şi alte organisme guvernamentale. cadre didactice. diferenŃa dintre infracŃiune şi contravenŃie.familiile dezorganizate şi în care se consumă alcool – riscurile pentru educaŃia şi sănătatea copiilor.necesitatea unei strânse cooperări între familie. .- întâlniri cu profesori şi părinŃi .responsabilităŃile legale ce le revin pentru creşterea şi educarea copiilor.ce drepturi au. poliŃie. a. consumul de băuturi alcoolice sau de droguri). teama de a nu se face de râs. autoritatea teritorială de ordine publică are următoarele atribuŃii: contribuie la elaborarea planului de activităŃi şi la fixarea obiectivelor şi indicatorilor de performanŃă minimali. respectarea ordinii şi liniştii publice. lit. B.se vor organiza o dată la două luni în fiecare instituŃie de învăŃământ. la joacă.elemente de legislaŃie.grupurile şi apartenenŃa la grup (gaşcă sau cerc de prieteni. organizarea de concursuri. pe stradă. . . împotriva agresiunilor sexuale. PoliŃia Româna. invidia. instigarea sau forŃarea de către o altă persoană. . cine ia deciziile în cadrul grupului.. . . consecinŃe medicale. alte instituŃii).

educaŃia pentru cetăŃenie democratică. 272/21 iunie 2004 privind protecŃia şi promovarea drepturilor copilului Este una dintre cele mai importante reglementări-cadru la nivel naŃional privind aspecte legate de protecŃia şi promovarea drepturilor copilului. Comisia pentru ProtecŃia Copilului (organ instituit la nivel local). InstituŃiile responabilizate sunt: Ministerul Muncii. Ministerul JustiŃiei. Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Copilului şi AdopŃie. formarea cadrelor didactice. prin realizarea de campanii mediatice pentru sensibilizarea opiniei publice asupra problematicii prin intermediul unor proiecte sau programe naŃionale aflate în derulare şi în responsabilitatea unor ministere (de exemplu. Ministerul EducaŃiei şi Cercetării. Ministerul EducaŃiei şi Cercetării. educaŃia pentru sănătate în şcoli. Ministerul AdministraŃiei şi Internelor. Oficiul Român pentru AdopŃii. a).G. neglijării şi exploatării pentru perioada 20042005 Hotărârea instituie un plan de acŃiuni prioritare pentru protecŃia copilului. educaŃie pentru sănătate. Ministerul SănătăŃii. neglijării şi exploatării copilului. prin introducerea în legislaŃie a obligativităŃii formării iniŃiale şi continue în domeniul protecŃiei copilului a profesioniştilor care interacŃionează cu copilul. legea promovează următoarele măsuri (vezi caseta de mai jos): • 34 . alin. DirecŃia Generală de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului. 4.Formarea iniŃială şi continuă în domeniul protecŃiei copilului împotriva abuzului.H. neglijării şi exploatării. În ceea ce priveşte drepturile copiilor în cadrul procesului educaŃional şi prevenirea unor forme de violenŃă. prevenirea şi combaterea violenŃei domestice). nr. 726/14 mai 2004 pentru aprobarea Planului de acŃiuni prioritare în domeniul protecŃiei copilului împotriva abuzului. copilul fiind definit ca "orice persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nu a dobândit capacitate deplină de exerciŃiu. în condiŃiile legii" (art. .Sensibilizarea opiniei publice asupra abuzului. Aspectele privind protecŃia copilului împotriva formelor de violenŃă se regăsesc la nivelul planului propus în următoarele obiective şi acŃiuni corelate acestora: . InstituŃiile responsabilizate pentru protecŃia şi promovarea drepturilor copilului şi abilitate de lege să preia atribuŃii legate de diverse forme de violenŃă sunt: Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Copilului. • Legea nr. constituirea parteneriatelor instituŃionale şi sensibilizarea opiniei publice. SolidarităŃii Sociale şi Familiei.

Caseta 3. Legea nr. 272/21 iunie 2004 privind protecŃia şi promovarea drepturilor copilului (extras)
Art. 48 (1) a) facilitarea accesului la educaŃie preşcolară şi asigurarea învăŃământului general obligatoriu şi gratuit pentru toŃi copiii; b) dezvoltarea de programe de educaŃie pentru părinŃii tineri, inclusiv în vederea prevenirii violenŃei în familie; d) organizarea de cursuri speciale de pregătire pentru copiii care au abandonat şcoala, în vederea reintegrării lor în sistemul naŃional de învăŃământ; f) prevenirea abandonului şcolar din motive economice, luând măsuri active de acordare a unor servicii sociale în mediul şcolar, precum sunt: hrană, rechizite, transport. (2) În cadrul procesului instructiv-educativ copilul are dreptul de a fi tratat cu respect de către cadrele didactice, de a fi informat asupra drepturilor sale precum şi asupra modalităŃilor de exercitare a acestora. Pedepsele corporale în cadrul procesului instructiv-educativ sunt interzise (3) Copilul, personal şi, după caz, reprezentat sau asistat de reprezentantul său legal, are dreptul de a contesta modalităŃile şi rezultatele evaluării şi de a se adresa în acest sens conducerii unităŃii de învăŃământ, în condiŃiile legii (4) Cadrele didactice au obligaŃia de a semnala serviciului public de asistenŃă socială sau, după caz, direcŃiei generale de asistenŃă socială şi protecŃia copilului cazurile de rele tratamente, abuzuri sau de neglijare a copiilor. Art. 85 (1) copilul are dreptul de a fi protejat împotriva oricăror forme de violenŃă, abuz, rele tratamente sau neglijenŃă. (2) Orice persoană fizică sau juridică, precum şi copilul pot sesiza autorităŃile abilitate de lege să ia măsurile corespunzătoare pentru a-l proteja împotriva oricăror forme de violenŃă, inclusiv violenŃă sexuală, vătămare sau de abuz fizic sau mental, de rele tratamente sau de exploatare, de abandon sau neglijenŃă.

H.G. 1295/13 august 2004 privind aprobarea Planului naŃional de acŃiune pentru prevenirea şi combaterea traficului de copii În cadrul acestui plan, Ministerului EducaŃiei şi Cercetării îi revine transpunerea în acŃiuni concrete a următoarelor obiective: - informarea şi sensibilizarea populaŃiei cu privire la fenomenul traficului de copii, riscurile pe care le prezintă şi dispoziŃiile legii; - dezvoltarea sistemului de servicii destinate asistenŃei şi sprijinirii familiilor în dificultate, în special în zonele cu risc crescut în ceea ce priveşte fenomenul traficului de copii; - consolidarea legislaŃiei naŃionale în domeniu; - formarea personalului din structurile centrale şi locale, cu atribuŃii în materie. H.G. 1504/16 septembrie 2004 privind aprobarea Planului naŃional de acŃiune pentru prevenirea şi combaterea abuzului sexual asupra copilului şi a exploatării sexuale a copiilor în scopuri comerciale Reglementările acestui act legislativ vizează prevenirea şi combaterea abuzului sexual al copiilor şi a exploatării sexuale a acestora în scopuri comerciale, colaborarea diverşilor actori la nivel local şi naŃional şi acŃiunile care trebuie puse în aplicare. InstituŃiile abilitate pentru prevenirea acestor fenomene sunt: Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Copilului şi AdopŃii; Ministerul EducaŃiei şi cercetării; Ministerul SănătăŃii; Ministerul JustiŃiei; Ministerul AdministraŃiei şi Internelor; consiliile judeŃene/direcŃiile pentru protecŃia copilului; autoritatea tutelară. •

35

AcŃiunile instituite de lege în care este implicat şi Ministerul EducaŃiei şi Cercetării în calitate de partener sunt: - constituirea unui grup de lucru din reprezentanŃii instituŃiilor abilitate, ONG-uri şi organisme internaŃionale în domeniu; încurajarea cooperării inter-instituŃionale şi interdepartamentale; - stabilirea unei metodologii de lucru în comun în domeniul prevenirii şi combaterii abuzurilor; - organizarea de cursuri pentru copii/ tineri/ adulŃi pentru a învăŃa să recunoască formele şi caracteristicile abuzului sexual şi pentru a fi informaŃi despre locurile unde pot face sesizări; - dezvoltarea capacităŃii comunităŃilor de a retrage copiii şi adolescenŃii din locurile unde se desfăşoară activităŃi de exploatare sexuală; dezvoltarea de programe privind promovarea drepturilor copilului prin educaŃie familială şi prin sprijin acordat familiilor; - includerea în curricula şcolară obligatorie, pe categorii de vârstă, a programelor de educaŃie pentru sănătate; promovarea în rândul elevilor a unor noŃiuni precum respectul de sine, demnitatea umană, non-discriminarea; - desfăşurarea de activităŃi în scopul prevenirii stigmatizării sociale a copilului/ tânărului victimă a abuzului sexual; recuperarea şi reintegrarea victimelor în familie, şcoală, comunitate; - dezvoltarea şi implementarea unui sistem complet de centre/ servicii de reabilitare psihologică şi socială a copilului abuzat sexual; - activităŃi de monitorizare a fenomenului (prin elaborarea şi actualizarea unor baze de date, indicatori relevanŃi); realizarea de studii şi cercetări în domeniu şi mediatizarea rezultatelor acestora; - implicarea copiilor şi a tinerilor, alături de adulŃi, în acŃiuni de prevenire; informarea lor privind auto-protecŃia şi drepturile pe care le au, implicarea lor în programe şi proiecte, încurajarea constituirii unor grupuri de discuŃii/ de acŃiune (ateliere de lucru, realizarea de spectacole, forumuri, publicaŃii, activităŃi sportive); - sprijinirea înfiinŃării de asociaŃii sau grupuri de copii sau tineri care să participe la dezvoltarea politicilor, programelor şi a legislaŃiei specifice. Legea nr. 371/20 septembrie 2004 privind înfiinŃarea, organizarea şi funcŃionarea poliŃiei comunitare Conform acestei legi, supravegherea unităŃilor şcolare intră în atribuŃiile PoliŃiei comunitare (cap. III, art. 7, alin. e). Potrivit acestei reglementări autorităŃile publice locale au posibilitatea de a-şi organiza structuri specializate de poliŃie comunitară. Activitatea poliŃiei comunitare se axează pe întreŃinerea şi revitalizarea unor raporturi interumane în cadrul comunităŃii şi asigură o intervenŃie operativă şi eficientă împotriva faptelor antisociale şi a autorilor acestora. PoliŃistul comunitar sau de proximitate are ca atribuŃii principale acordarea de ajutor şi protecŃie, consilierea în materie de siguranŃă, medierea conflictelor, menŃinerea legăturii dintre poliŃie şi populaŃie şi consilierea persoanelor vulnerabile la victimizare. Acesta asigură parteneriatul dintre •

36

poliŃie – instituŃie responsabilă pentru menŃinerea ordinii şi a liniştii în cadrul comunităŃii – şi comunitatea respectivă. PoliŃistul de proximitate are un important rol în prevenŃia violenŃei, dedicându-şi activitatea consilierii şi informării cu privire la prevederile unor acte normative, la modalităŃile prin care membrii comunităŃii pot evita să devină victimele unor infracŃiuni sau autori ai unor fapte penale, având în acelaşi timp responsabilităŃi în cercetarea, documentarea şi rezolvarea unor fapte penale. H.G. 1769/21 octombrie 2004 privind aprobarea Planului naŃional de acŃiune pentru eliminarea exploatării prin muncă a copiilor Aspectele vizate prin această hotărâre se referă la transpunerea într-un plan naŃional de acŃiune a reglementărilor internaŃionale privind eliminarea exploatării prin muncă a copiilor. InstituŃiile responsabilizate sunt: AgenŃia NaŃională pentru ProtecŃia Copilului şi AdopŃie; Ministerul EducaŃiei şi Cercetării; Ministerul AdministraŃiei şi Internelor; Ministerul Muncii, SolidarităŃii Sociale şi Familiei; Comitetul NaŃional Director pentru Prevenirea şi Combaterea Exploatării Copiilor prin Muncă; consiliile judeŃene locale. Ministerul EducaŃiei şi Cercetării este abilitat în direcŃia realizării următoarelor obiective: dezvoltarea capacităŃii instituŃionale, a structurilor cu atribuŃii în domeniul prevenirii şi combaterii exploatării copiilor prin muncă; dezvoltarea de programe de acŃiune directă în vederea prevenirii implicării premature în muncă a copiilor, precum şi a retragerii din muncă, reabilitării şi reintegrării educaŃionale şi sociale a copiilor care muncesc ActivităŃile pe care Ministerul EducaŃiei şi Cercetării trebuie să le realizeze în parteneriat cu alte instituŃii sunt: - crearea unui mecanism unitar de monitorizare a locurilor de muncă, a unităŃilor de învăŃământ şi a zonelor geografice cu risc de exploatare prin muncă a copiilor; - facilitarea accesului la programe de orientare şcolară şi profesională a elevilor din învăŃământul secundar inferior, în corelare cu cerinŃele pieŃei muncii; - dezvoltarea de activităŃi extra-curriculare în vederea prevenirii abandonului şcolar datorat implicării premature în muncă; - promovarea programelor prelungite în şcoli gen semi-internat, centre de zi (asigurarea unei mese, pregătirea lecŃiilor, dezvoltarea abilităŃilor practice, consiliere psihopedagogică); - îmbunătăŃirea accesului la educaŃie şi creşterea frecvenŃei în scopul prevenirii abandonului şcolar şi a finalizării învăŃământului general obligatoriu, în special în mediul rural; - extinderea programului " a doua şansă" şi a altor programe educaŃionale alternative şi nonformale la nivel naŃional; - iniŃierea şi încurajarea educaŃiei non-formale în vederea facilitării reintegrării şcolare a copiilor care au abandonat şcoala datorită implicării lor în cele mai grave forme de muncă; •

37

-

dezvoltarea serviciilor de protecŃia copilului pentru reabilitarea copiilor retraşi din forme grave de muncă (servicii de consiliere pentru copii şi părinŃi, servicii de consiliere pentru copilul abuzat, neglijat şi exploatat, asistenŃi maternali profesionişti şi centre de primire în regim de urgenŃă pentru copiii abuzaŃi, neglijaŃi şi exploataŃi).

Un alt set de legi şi regulamente fac referiri directe la obligaŃiile profesorilor şi ale elevilor şi la modalităŃile de sancŃionare, ca urmare a nerespectării acestora. Aceste reglementări sunt prezentate în cele ce urmează. • Legea nr.128/12 iulie 1997 privind statutul personalului didactic În Titlul I, art. 4, alin. 4, se stipulează că nu pot ocupa posturile didactice de conducere sau de îndrumare şi de control acele persoane care desfăşoară activităŃi incompatibile cu demnitatea funcŃiei didactice. Aceste activităŃi sunt: a) prestarea de către cadrul didactic a oricărei activităŃi comerciale în incinta unităŃii de învăŃământ sau în zona limitrofă; b) comerŃul cu materiale obscene sau pornografice scrise, audio sau vizuale; c) practicarea, în public, a unor activităŃi cu componenta lubrică sau altele care implică exhibarea, în manieră obscenă, a corpului. În Capitolul II, Titlul VI este prezentată răspunderea disciplinară şi materială a personalului didactic, didactic auxiliar, a personalului de conducere, de îndrumare şi de control. Personalul didactic de predare, personalul didactic auxiliar, precum şi cel de conducere, de îndrumare şi de control din învăŃământ răspund disciplinar pentru încălcarea îndatoririlor ce le revin potrivit contractului individual de muncă, precum şi pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învăŃământului şi prestigiului instituŃiei (conform art. 115). Caseta 4. SancŃiunile disciplinare aplicabile cadrelor didactice
Art. 116 a) observaŃie scrisă; b) avertisment; c) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaŃia de conducere, de îndrumare şi de control, cu până la 15%, pe o perioadă de 1-6 luni; d) suspendarea, pe o perioadă de până la 3 ani, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcŃii didactice superioare sau pentru obŃinerea gradelor didactice ori a unei funcŃii de conducere, de îndrumare şi de control; e) destituirea din funcŃia de conducere, de îndrumare şi de control din învăŃământ; f) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

Anexa la OMEC nr. 4747/16 octombrie 2001 – Regulamentul de funcŃionare şi organizare a unităŃilor şcolare Acest document stipulează drepturile şi obligaŃiile elevilor. În caz de nerespectare a obligaŃiilor pe care le au în cadrul unităŃii şcolare, elevii pot fi sancŃionaŃi disciplinar. Vom prezenta în continuare acŃiunile care le sunt interzise elevilor în spaŃiul şcolar şi măsurile disciplinare pe care nerespectarea acestora le atrage.

38

h) să posede şi să difuzeze materiale cu caracter obscen sau pornografic. petarde. f) să deŃină şi să consume în perimetrul unităŃii de învăŃământ şi în afara ei droguri. f) mutarea disciplinară la o clasă paralelă . a examenelor şi a concursurilor. la propunerea consiliului clasei sau a directorului. c) mustrarea scrisă constă în "dojenirea elevului. b) să deterioreze bunurile din patrimoniul unităŃii de învăŃământ. AcŃiuni interzise elevilor în spaŃiul şcolar Art. se aplică de diriginte/învăŃător sau director. această sancŃiune nu se aplică elevilor din clasele I-IV. SancŃiunile aplicabile elevilor Art. suveranitatea şi integritatea naŃională a Ńării. e) să blocheze căile de acces în spaŃiile de învăŃământ. în cazul refuzului elevului de a participa la aceste activităŃi. sancŃiunea se aplică şi pentru un număr de cel puŃin 40 de absenŃe nejustificate din totalul orelor de studiu sau cel puŃin 30 % din totalul orelor la o singură disciplină de studiu cumulate pe un an şcolar. sancŃiunea este însoŃită de scăderea notei la purtare. sancŃiunea este însoŃită de scăderea notei la purtare. i se va aplica o sancŃiune mai severă”. care prin acŃiunea lor pot afecta integritatea fizică şi psihică a colectivului de elevi şi a personalului unităŃii de învăŃământ. în scris. absenŃele sunt considerate nemotivate şi se consemnează în catalogul clasei. c) să aducă şi să difuzeze în unitatea de învăŃământ materiale care. sancŃiunea este însoŃită de scăderea notei la purtare sub 6. sub semnătură". carnete de elev. dacă nu îşi schimbă comportamentul. Caseta 6. profesional şi postliceal. b) mustrare în faŃa clasei şi/sau în faŃa consiliului clasei/consiliului profesoral constă în „dojenirea elevului şi sfătuirea acestuia să se poarte în aşa fel încât să dea dovadă de îndreptare. prin conŃinutul lor. băuturi alcoolice şi Ńigări şi să participe la jocuri de noroc. j) să lanseze anunŃuri false cu privire la amplasarea unor materiale explozibile în perimetrul unităŃii de învăŃământ. ea poate fi de trei feluri: 1) exmatriculare cu drept de reînscriere în anul următor în aceeaşi unitate de învăŃământ şi în acelaşi an de studiu . foi matricole). d) să organizeze şi să participe la acŃiuni de protest care afectează desfăşurarea activităŃii de învăŃământ sau care afectează frecvenŃa la cursuri a elevilor. cu un alt tip de activitate în cadrul unităŃii de învăŃământ. personal. sancŃiunea este însoŃită de scăderea notei la purtare.se aplică de director. în conformitate cu prevederile regulamentului de ordine interioară . sancŃiunea este însoŃită de scăderea notei la purtare sub 6. în scris. g) să introducă în perimetrul unităŃii de învăŃământ orice tipuri de arme sau alte instrumente. 109-119: a) observaŃia individuală – „constă în dojenirea elevului”". g) preavizul de exmatriculare se întocmeşte. d) retragerea temporară sau definitivă a bursei . sancŃiunea este însoŃită de scăderea notei la purtare. postliceal şi profesional (pentru abateri deosebit de grave apreciate ca atare de consiliul profesoral). atrăgându-i-se totodată atenŃia că. e) eliminarea de la cursuri pe o perioadă de 3-5 zile constă în "substituirea activităŃii obişnuite a elevului. sancŃiunea este însoŃită de scăderea notei la purtare. 102 a) să distrugă documente şcolare (cataloage. de diriginte şi director pentru elevii care absentează nejustificat 20 de ore la diferite discipline de studiu sau 15 % din totalul orelor la o singură disciplină.se 39 . care cultivă violenŃa şi intoleranŃa.Caseta 5. pe perioada aplicării sancŃiunii. pocnitori. de diriginte/învăŃător şi director şi înmânarea documentului părinŃilor/tutorilor legali. i) să utilizeze telefoanele celulare în timpul orelor de curs. cumulate pe un an şcolar.se aplică elevilor din învăŃământul liceal. h) Exmatricularea – constă în eliminarea din unitatea de învăŃământ în care elevul a fost înscris.sancŃiunea este însoŃită de scăderea notei la purtare. sancŃiunea "nu atrage şi alte măsuri disciplinare”. atentează la independenŃa. se aplică de diriginte/învăŃător sau director. 2) exmatricularea fără drept de reînscriere în aceeaşi unitate de învăŃământ – se aplică elevilor din învăŃământul liceal. k) să aducă jigniri şi să manifeste agresivitate în limbaj şi în comportament faŃă de colegi şi faŃă de personalul unităŃii de învăŃământ. precum muniŃie. 3) exmatricularea din toate unităŃile de învăŃământ fără drept de reînscriere pentru o perioadă de timp . la propunerea consiliului clasei sau a directorului.

122: (…) elevii vinovaŃi de deteriorarea bunurilor unităŃii de învăŃământ plătesc toate lucrările necesare reparaŃiilor sau suportă toate cheltuielile pentru înlocuirea bunurilor deteriorate. Aceste măsuri de protecŃie vor cuprinde. opinie politică sau altă opinie. anului de studiu şi tipului de manual deteriorat. postliceal şi profesional (pentru abateri deosebit de grave ). ConvenŃii. indiferent de rasă. Art. alin 1 şi 2): 1. opiniile declarate sau de convingerile părinŃilor. prevederea privind scăderea notei la purtare. vătămare sau abuz. recomandări şi legislaŃie internaŃională La nivel internaŃional au fost elaborate şi ratificate o serie de documente legislative cu privire la drepturile copilului şi la protecŃia acestuia împotriva unor forme de violenŃă. 18/1990.2. ConvenŃia ONU asupra Drepturilor Copilului. ConvenŃia stipulează (Art. În ceea ce priveşte protecŃia copilului împotriva oricărei forme de violenŃă. Art. 2. la Copenhaga Această convenŃie a fost ratificată de România prin Legea nr. sancŃiunea este însoŃită de scăderea notei la purtare sub 6. elevii înlocuiesc manualul deteriorat cu un exemplar nou. fizic sau mintal. adoptată la 20 noiembrie 1989. anularea este decisă de cel care a aplicat sancŃiunea. Statele părŃi vor lua toate măsurile de protejare a copilului împotriva oricărei forme de discriminare sau de sancŃionare pe considerente Ńinând de situaŃia juridică. 120: Dacă elevul căruia i s-a aplicat o sancŃiune menŃionată la articolele 110 -113 dă dovadă de un comportament ireproşabil pe o perioadă de cel puŃin 8 săptămâni de şcoală până la încheierea semestrului/anului şcolar. de naŃionalitate. 121: (…) pentru toŃi elevii învăŃământului preuniversitar. de abandon sau neglijenŃă. în cazul în care vinovatul nu se cunoaşte. Statele părŃi vor lua toate măsurile legislative. de rele tratamente sau de exploatare. activităŃile. după caz. a reprezentantului ori reprezentanŃilor legali sau a oricărei persoane căreia i-a fost încredinŃat.aplică elevilor din învăŃământul liceal.19. 2. a clasei. se poate anula. administrative. ale reprezentanŃilor săi legali sau ale membrilor familiei sale. sociale şi educative corespunzătoare în vederea protejării copilului împotriva oricăror forme de violenŃă. limbă. Toate statele semnatare ale ConvenŃiei NaŃiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului trebuie să respecte aceste drepturi (Art. iar în caz de imposibilitate achită contravaloarea acestuia. la fiecare 10 absenŃe nejustificate pe semestru din totalul orelor de studiu sau la 10 % absenŃe nejustificate din numărul de ore pe semestru la o disciplină va fi scăzută nota la purtare cu un punct. asociată acŃiunii. culoare. religie. alin 1 şi 2): Statele părŃi se angajează să respecte şi să garanteze drepturile stabilite în prezenta ConvenŃie tuturor copiilor din jurisdicŃia lor. incapacitatea fizică. de statutul la naştere sau de statutul dobândit al copilului ori al părinŃilor sau al reprezentanŃilor legali ai acestuia. apartenenŃa etnică sau origine socială. în timpul cât se află în îngrijirea părinŃilor sau a unuia dintre ei. sex. pentru distrugerea sau deteriorarea manualelor şcolare primite gratuit. corespunzător disciplinei. de situaŃia materială. România fiind semnatară a mai multor documente internaŃionale în domeniu. Art. inclusiv abuz sexual. răspunderea materială devine colectivă. proceduri eficiente pentru stabilirea de programe sociale care să asigure sprijinul necesar copilului şi celor cărora le-a 40 • .

34: Statele părŃi se angajează să protejeze copilul contra oricăror forme de exploatare sexuală şi de violenŃă sexuală. precum şi pentru instituirea altor forme de prevenire şi pentru identificarea. exploatarea copiilor în scopul prostituŃiei sau al altor practici sexuale ilegale. anchetarea. tratarea şi urmărirea cazurilor de rele tratamente aplicate copilului. la pedepse sau la tratamente crude. În acest scop statele vor lua. 182 a OIM (OrganizaŃia InternaŃională a Muncii) privind interzicerea celor mai grave forme de exploatare ale muncii copilului şi acŃiunea imediată în vederea eliminării lor ConvenŃia reia principiile stipulate de către ConvenŃia privind drepturile copilului.37 (alin.RezoluŃia 163 „Securitate în oraşele europene”. care 41 . pe plan naŃional. adoptată de Consiliul Europei la 16 octombrie 1985. 35: Statele părŃi vor lua toate măsurile necesare.Recomandarea nr. aşa cum sunt aceste definite de convenŃiile internaŃionale în materie şi pentru a preveni folosirea copiilor în scopul producerii şi al traficului ilicit de astfel de substanŃe Art. Pedeapsa capitală sau închisoarea pe viaŃă fără posibilitatea de a fi eliberat nu va fi pronunŃată pentru infracŃiunile comise de persoane sub vârsta de 18 ani. care instituie măsuri specifice privind securitatea în zonele urbane cu risc de apariŃie a fenomenelor de violenŃă. inumane sau degradante. toate măsurile corespunzătoare pe plan naŃional. descrise mai sus şi.): Nici un copil să nu fie supus la tortură. dacă este necesar. b. Art. administrative. adoptată de Comitetul de Miniştri al statelor membre ale Uniunii Europene la 15 ianuarie 1990. ConvenŃia nr. bilateral şi multilateral. o serie de recomandări. Art. (alin. • Amintim.Recomandarea nr. a. . pentru a proteja copiii contra folosirii ilicite de stupefiante şi substanŃe psihotrope. Art. exploatarea copiilor în scopul producŃiei de spectacole sau de materiale cu caracter pornografic. Prevederile ConvenŃiei nr. sociale şi educaŃionale. Arestarea. 33: Statele părŃi vor lua măsuri corespunzătoare. vânzarea şi traficul de copii în orice scop şi sub orice formă. acŃionarea în instanŃa. inclusiv măsuri legislative.fost încredinŃat. a procedurilor de implicare judiciară. pentru a preveni răpirea. în special. 36: Statele părŃi vor proteja copilul contra oricărei forme de exploatare dăunătoare oricărui aspect al bunăstării sale.) Nici un copil să nu fie privat de libertate în mod ilegal sau arbitrar. în final. bilateral şi multilateral pentru a împiedica: incitarea sau constrângerea copiilor să se dedea la activităŃi sexuale ilegale. Alineatul 2 al articolului 28 se referă explicit la spaŃiul şcolar: Statele părŃi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura aplicarea măsurilor de disciplină şcolară întrun mod compatibil cu demnitatea copilului ca fiinŃă umană şi în conformitate cu prezenta ConvenŃie. R(90)2 privind măsurile referitoare la violenŃa în familie. R(87)21 a Comitetului de Miniştri ai Statelor membre ale Uniunii Europene privind asistenŃa victimelor şi prevenirea victimizării (17 septembrie 1987). adăugând prevederi specifice pentru anumite forme de violenŃă: Caseta 7. denunŃarea. acte legislative sau documente emise la nivel european privind drepturile copilului şi protecŃia acestuia contra formelor de violenŃă: . 182 a OIM Art. deŃinerea sau întemniŃarea unui copil trebuie să fie conforme cu legea şi nu va fi decât o măsură extremă şi cât mai scurtă. .

adoptată la închiderea ConferinŃei asupra parteneriatului local pentru prevenirea şi combaterea violenŃei în şcoală. Recomandarea nr.- - - condamnă pedepsele corporale şi alte forme de degradare ca mijloace de educaŃie. R(1997)21 privind mass-media şi promovarea unei culturi a toleranŃei. R(97)3 privind participarea tinerilor şi viitorul societăŃii civile. Recomandarea nr. Recomandarea nr. Recomandarea nr. copiii de vârstă şcolară fiind protejaŃi împotriva violenŃei fizice şi verbale. Recomandarea nr. Recomandarea nr. adoptată de Comitetul de Miniştri al statelor membre ale Uniunii Europene. R(2003)135 privind parteneriatul pentru prevenirea şi combaterea violenŃei în şcoală. adoptată la Congresul AutorităŃilor Locale şi Regionale în Europa. R(2003)20 a Comitetului de Miniştri al statelor membre ale Uniunii Europene privind noi modalităŃi de a face faŃă delincvenŃei juvenile şi rolul justiŃiei pentru minori. emisă de Comitetul de Miniştri al statelor membre ale Uniunii Europene. strategiilor şi planurilor de acŃiune în domeniu şi au condus la apariŃia unor reglementări sau metodologii specifice la nivel naŃional. la 31 octombrie 2001. cât şi împotriva unor potenŃiale surse de instigare la violenŃă sau influenŃare a comportamentului minorilor prin emisiunile din cuprinsul programelor radio sau TV. DeclaraŃia finală-IP2 (2002)27. fie ele în familie. sexuale. (2001)16 cu privire la protecŃia copiilor împotriva exploatării sexuale. a toxicomaniei şi a diverselor forme de exploatare. Recomandarea nr. 2-4 decembrie 2002). 2003). (Strasbourg. Analiza legislaŃiei privind drepturile copilului şi protecŃia acestuia împotriva violenŃei conduce la următoarele concluzii: • România este semnatara principalelor acorduri şi documente europene şi internaŃionale referitoare la respectarea drepturilor copilului şi protecŃia acestuia împotriva diferitelor forme de violenŃă. • LegislaŃia naŃională acoperă ca arie tematică gama manifestărilor de violenŃă. fie în instituŃii. Programul comun de acŃiune pentru combaterea traficului cu fiinŃe umane şi exploatarea sexuală a copiilor adoptarea în februarie 1997 de către Uniunea Europeană. Aceste documente au constituit un reper important pentru elaborarea politicilor. R(1998)1371 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind abuzul şi neglijarea copiilor. adoptată de Comitetul de Miniştri al statelor membre ale Uniunii Europene. 1531(2001) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind securitatea şi prevenirea criminalităŃii în oraşe şi crearea unui observator european al violenŃei. Carta Europeană pentru Şcoli Democratice fără ViolenŃă . exploatarea sexuală şi abuzurile comise asupra copiilor. (24 septembrie.IP 1-IP 2 (2003)2. 42 . Recomandarea nr. R(96)8 privind politica de combatere şi control a criminalităŃii într-o Europă în transformare.

acesta instituind reunirea eforturilor privind educarea. 43 . legate de prevenirea sau controlul violenŃei (ministerele din domeniile sănătăŃii. Documentul comun emis de Ministerul EducaŃiei şi Cercetării şi Ministerul de Interne reprezintă exemplul specific şi elocvent pentru eforturile de parteneriat instituŃional. pe comunicare între toŃi actorii responsabili şi pe colaborarea între autorităŃile locale şi cele responsabile cu controlul violenŃei şi aplicarea sancŃiunilor. unele instituŃii fiind special create la nivel central sau local (de ex. tineretului. Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Copilului şi AdopŃie.• • • • Se remarcă o creştere a interesului pentru adaptarea sau armonizarea legislaŃiei naŃionale potrivit tendinŃelor cele mai recente. muncii şi protecŃiei sociale. DirecŃia Generală de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului sau Comisiile pentru ProtecŃia Copilului). Acest fapt s-a tradus în instituirea de măsuri şi acŃiuni privind prevenŃia şi intervenŃia în cazul diverselor forme de manifestare a fenomenului de violenŃă. reprezentanŃii societăŃii civile (organizaŃiile neguvernamentale de specialitate) sau instituŃiile de la nivel comunitar şi local fiind menŃionate explicit de către lege în calitate de actori activi alături de instituŃiile guvernamentale. prevenŃia şi intervenŃia în direcŃia soluŃionării fenomenelor de violenŃă. Cele mai multe dintre reglementările existente vizează responsabilităŃi concrete pentru organismele abilitate. Se remarcă o tendinŃă de unificare a eforturilor diverselor organisme pentru găsirea sau aplicarea unor soluŃii mai eficiente.. altele fiind instituŃii de interes public care preiau şi atribuŃii noi. activităŃile şi acŃiunile concrete pe care instituŃiile şcolare trebuie să le realizeze împreună cu organele locale abilitate de la nivelul Ministerului AdministraŃiei şi Internelor. educaŃiei şi cercetării. ApariŃia poliŃiei comunitare este cel mai relevant exemplu de adoptare a unei tendinŃe europene care mizează preponderent pe prevenŃie. interne şi administraŃiei). LegislaŃia promovează parteneriatele instituŃionale. Ordinul stipulează tematica.

Neculau. ViolenŃa în mediul şcolar.a. cit. La violence en milieu scolaire. În: Ferreol.Capitolul IV. orientări inadecvate. op. violenŃele antişcolare determinate chiar de situaŃia şcolară (eşec şcolar. AlŃi autori58 cataloghează violenŃa şcolară în funcŃie de trei criterii: delictele (racket. o serie de date.. neatenŃie etc. unii autori57 clasifică violenŃa în funcŃie de gravitatea formelor de manifestare. care provin din mediul înconjurător.). (coord. În: Esterle-Hedibel. insulte). Conform unei alte clasificări60. de asemenea. Exemplul unui colegiu din nordul FranŃei. cit. care se referă la conduitele elevilor care nu s-au integrat în normele şcolare (abateri în timpul orelor de curs – discuŃii în timpul orelor. Neculau. În: Sălăvăstru. precum şi cele dintre elevi şi adulŃi). ESF. J. se face distincŃie între mai multe forme ale violenŃei: violenŃele din afara şcolii. 58 Débarbieux. A. PoliŃia deŃine. A. În: Ferreol. G. F.. dar acestea se referă numai la cazurile care intră sub incidenŃa legii. formele şi tipurile de manifestare şi gravitatea acestora. 60 Chesnais. op.C. rasism.). M. G.. Estimări asupra dimensiunii fenomenului de violenŃă în şcoală Unul dintre principalele obiective ale cercetării – aşa cum s-a menŃionat şi în capitolul referitor la metodologia de investigare – a fost evaluarea dimensiunilor fenomenului violenŃei în şcoală. 2003. Paris. „grosolănii”. violenŃele din şcoală. A. Anumite informaŃii privind situaŃiile mai grave de violenŃă sunt aduse la cunoştinŃa inspectoratelor şcolare şi/sau Ministerului EducaŃiei şi Cercetării de către unităŃile de învăŃământ. furturi. conflicte. insecuritatea (violenŃe resimŃite şi de unii şi de ceilalŃi). Astfel. viol ş. Această problemă este cu atât mai complexă cu cât în literatura de specialitate există multiple definiŃii şi tipologii ale violenŃei (vezi şi capitolul privind precizări conceptuale asupra violenŃei). răspunsuri la violenŃele instituŃionale)59. dintre adulŃii din şcoală. 59 Dubet. părinŃi sau alŃi factori interesaŃi. G.. prin urmare. noi întrebări. însă. referindu-se la manifestări paroxistice (crimă. (coord. Obiectivul propus a avut în vedere faptul că în România nu există un sistem de monitorizare a acestui fenomen şi. E. “selectarea” acelor conduite care pot fi încadrate în acest fenomen. lovituri. (coord. ViolenŃa în mediul şcolar. Aceste informaŃii nu se constituie. O primă problemă în evaluarea violenŃei şcolare o constituie definirea acesteia. nici o evaluare privind extinderea şi proporŃiile sale. într-o bază de date care să permită măsurarea şi urmărirea evoluŃiei fenomenului. climatul şcolar (relaŃiile dintre elevi. Aspecte psihosociale. ViolenŃa în şcoală: noi date. Pornind de la aceşti indicatori. Editura Polirom.. Histoire de la violence. violenŃa cuprinde următoarele tipuri: 57 Ferreol. 1999. Neculau. Iaşi. iar modul lor de structurare nu oferă posibilitatea identificării situaŃiilor care constituie tema de interes a studiului – violenŃa în şcoală. 44 . În: Ferreol. 1981.) şi forme „obişnuite” (provocări. insulte)..). Laffont. ViolenŃa. G. REZULTATELE CERCETĂRII DE TEREN 1. Dorina.). Paris.

delincvenŃă. care include faptele de gravitate maximă: omoruri voluntare sau tentative de omor. am încercat să cuprindem în cercetarea noastră cât mai multe din aceste forme sub care sunt diagnosticate manifestările de violenŃă. şi anume cele care intră sub incidenŃa legii. Pornind de la diferitele tipologii şi forme de manifestare ale violenŃei. grupul). autorul acestei clasificări identifică următoarele tipuri de violenŃă: . până la violenŃa morală sau verbală şi violenŃa fizică. furturi armate sau cu uz de violenŃă.societatea producătoare de violenŃă în forma simbolică asupra individului (Ńapul ispăşitor) sau asupra altei societăŃi (stigmatizarea „celeilalte” societăŃi. insulte. atac contra bunurilor). Editions Eres. de la cele privind abaterile de la programul şcolar (întârzieri. sinucideri) sau asupra societăŃii (degradare. greve). violuri. Dorina. În sfârşit.- - violenŃa fizică. violenŃa în şcoală cuprinde orice formă de manifestare a unor comportamente precum: violenŃă verbală şi psihologică. cit. Paris. formă care afectează bunurile materiale (distrugeri. modalităŃile de acŃiune (producătorul violenŃei şi Ńinta violenŃei) şi natura violenŃei (violenŃă efectivă sau violenŃă simbolică). Astfel. violenŃă verbală) sau asupra societăŃii (manifestaŃii sociale. comportament deviant în relaŃie cu şcoala. prea confortabil instalaŃi în viaŃă pentru a cunoaşte lumea obscură a mizeriei şi a crimei”. violenŃă fizică. comportamente care intră sub incidenŃa legii. degradări de bunuri). conform definiŃiei cu care am operat în prezentul studiu (vezi şi capitolul privind precizări conceptuale şi abordări actuale ale violenŃei). domeniul politic).violenŃa individului în formă simbolică asupra altui individ (dispreŃ. acesta acceptă ca formă reală a violenŃei numai violenŃa fizică. considerând că punerea în discuŃie a violenŃei morale este „un abuz de limbaj propriu unor intelectuali occidentali. asociază trei categorii de factori: actorii (individul. vătămări corporale. violenŃa economică. . violenŃa morală care îmbracă forme ce pot fi puse în relaŃie cu conceptul de autoritate şi raporturile de dominaŃie.societatea producătoare de violenŃă în forma efectivă asupra individului (excludere socială) sau asupra altei societăŃi (război).violenŃa individului care se poate manifesta în formă efectivă asupra lui însuşi/asupra altui individ (certuri. . Questions de violence violence à l'école. 61 Floro. absenŃe de la ore). ofensă adusă statutului /autorităŃii cadrului didactic. op.. Realizând o distincŃie netă între formele de violenŃă în funcŃie de gravitatea faptelor. . Este o reprezentare care ia în considerare numai formele cele mai dure ale violenŃei. tâlhării. lovituri şi răniri voluntare grave. Dintre cele trei tipuri de violenŃă identificate de autor. M. 45 . o ultimă tipologie61 pe care o prezentăm. În: Sălăvăstru. 1996.

. fapt ce a presupus identificarea variatelor forme de violenŃă şcolară.ponderea elevilor cu manifestări grave de violenŃă în totalul elevilor din unităŃile şcolare investigate. 62 46 .OpŃiunea noastră pentru această definiŃie a violenŃei s-a bazat pe consideraŃiile unor specialişti în domeniu. indiferent de „nivelul de gravitate” a conduitelor respective. În vederea realizării obiectivului propus. DiferenŃa relevă faptul că anumite conduite cuprinse în sfera manifestărilor de violenŃă (în sensul definiŃiei cu care a operat studiul) intervin cu o mai mare frecvenŃă şi. care apreciază că formele „mai uşoare” de manifestare reprezintă „stadii incipiente” ale fenomenelor grave de violenŃă.proporŃia unităŃilor de învăŃământ în care este semnalată prezenŃa fenomenului. transformări care declanşează. precum şi ponderea celor care au fost victime ale unor acte de violenŃă petrecute în incinta şcolii sau în afara acesteia. criterii de diferenŃiere Conform rezultatelor cercetării. a fost organizată o anchetă pe eşantion reprezentativ la nivelul unităŃilor şcolare de nivel gimnazial. 1. Prin intermediul chestionarului utilizat în anchetă şi adresat directorilor unităŃilor de învăŃământ (peste 1200 de manageri şcolari). s-a urmărit evaluarea fenomenului de violenŃă în şcoală. de la actele grave de violenŃă până la cele mai simple forme de manifestare. la elevii de vârstă mai mare (15-18 ani). conduite mai puŃin acceptate (asupra semnificaŃiei acestora vom reveni pe parcursul studiului). ProporŃia respectivă se diferenŃiază în funcŃie de tipul unităŃii de învăŃământ. Totodată. proporŃia unităŃilor de învăŃământ la nivelul cărora se înregistrează fenomene de violenŃă se ridică la un nivel îngrijorător62. aceasta fiind mai mare în cazul unităŃilor de învăŃământ post-gimnazial – aproximativ 80% – şi mai redusă în cazul şcolilor generale – 73% (vezi tabelul de mai jos). de exemplu) constituie premise pentru încălcarea normelor morale sau reglementărilor legale care dirijează ansamblul sistemului de relaŃii dintre indivizi. uneori. şi sub forme de manifestare mai grave. conform modului în care a fost definit fenomenul. Aceştia se referă la probabilitatea ca nesupunerea sau nerespectarea unor norme elementare de conduită (respectarea programului şcolar. dintr-o dublă perspectivă: . SituaŃia constatată poate fi interpretată şi din perspectiva transformărilor psihofiziologice prin care aceşti elevi trec în perioada adolescenŃei.1. posibil. UnităŃi de învăŃământ care se confruntă cu fenomene de violenŃă şcolară ViolenŃa în şcoală. liceal şi profesional. depăşind 75% din totalul şcolilor investigate. Trebuie avut în vedere că şcolile investigate au luat în considerare toate formele de violenŃă. această opŃiune a fost impusă şi de caracterul explorator al cercetării.

DistribuŃia unităŃilor de învăŃământ.6 81.3 20. pe de-o parte.9 100. 639 200 33 872 % 73.8 100. aşa după cum se poate observa din tabelul de mai sus (valoarea calculată a lui χ2 relevă o asociere statistic semnificativă în ambele cazuri).001 Nr. reuşesc să menŃină mai bine sub control conduita copiilor şi tinerilor.001 0. pe tipuri PrezenŃa fenomenelor de violenŃă Da Nu Non-răspuns Total Total Nr. 47 .6 70.0 UnităŃi de învăŃământ post-gimnazial Nr.0 Şcoli generale Nr.8 26. generală Liceu/SAM Urban Rural UnităŃi cu violenŃă UnităŃi fără violenŃă UnităŃi cu violenŃă UnităŃi fără violenŃă Valoarea lui χ2 8. aşa cum se va constata din capitolul care tratează această temă.65 22. să prevină cu mai multă eficienŃă manifestările de violenŃă. DistribuŃia unităŃilor de învăŃământ.8 3.0 Conduitele violente ale elevilor par. în ceea ce priveşte proporŃia unităŃilor de învăŃământ care au declarat prezenŃa unor astfel de fenomene fiind de aproximativ 11 puncte procentuale – aproape 82% faŃă de 71% (vezi tabelul şi fig.11 SemnificaŃia diferenŃei (α) 0. Tabel 3. şi din analiza factorilor de risc ai violenŃei şcolare. comparativ cu ariile rurale diferenŃa între cele două medii de rezidenŃă.9 3.7 19. următoare).Tabel 2.4 18.2 S-ar putea considera că statutul mai înalt al cadrelor didactice – care tinde să se menŃină în ariile rurale – implicit o mai mare autoritate a acestora. în funcŃie de prezenŃa fenomenelor de violenŃă.3 22. RelaŃia între fiecare dintre cele două variabile independente – vârsta elevilor (identificată pe baza tipului de unitate de învăŃământ frecventată – gimnaziu sau liceu/şcoală profesională). 639 270 411 498 % 233 65 93 205 73. de altfel.2 14 4. respectiv mediul în care sunt situate şcolile – şi tipul de conduită a elevilor este demonstrată de analiza statistică. pe tipuri de unităŃi de învăŃământ şi medii Tipul de şcoală / Mediu Tipul de şcoală Mediul Şc. 909 251 47 1207 % 75.2 335 100.4 29.6 51 15.3 80. pe de altă parte. şi autoritatea familiei. mai puŃin afectată de criza contemporană de autoritate a părinŃilor la care fac referire diferite studii în domeniul sociologiei familiei. de asemenea. să fie mai frecvente în mediul urban. Aceleaşi concluzii s-au desprins. % 270 80. în funcŃie de prezenŃa/absenŃa fenomenelor de violenŃă.

60% 70. iniŃial. Agresivitatea în şcoală. C. 2001. statut socio-profesional. afirmă.60% 73. economic. o rată înaltă a criminalităŃii la nivelul comunităŃilor respective etc. în special economică. Pornind de la aceste consideraŃii.. în cazul satelor putându-se vorbi de o anume defavorizare. implicit rată ridicată a şomajului.30% 81. cazurile de elevi cu conduite violente pot fi mai numeroase sau mai puŃin frecvente în funcŃie de zona în care este situată unitatea de învăŃământ. pe tipuri de şcoli şi medii 100% 80% 60% 40% 20% 0% 80. poate avea şi implicaŃii asupra conduitei copiilor. Caracteristicile enumerate se asociază unor zone ale oraşelor. 48 . Specialiştii care au abordat problema violenŃei şi a cauzelor acesteia consideră că un potenŃial factor de risc poate fi identificat şi la nivelul comunităŃilor multi-etnice. a populaŃiei situată la „marginea” localităŃii. Conduite agresive în şcoală. sărăcie. de altfel. L. precum şi de la unele opinii – reale sau bazate pe anumite prejudecăŃi – conform cărora violenŃa reprezintă un fenomen mai frecvent în rândul etnicilor romi. ca urmare a învăŃării prin observare a unui asemenea model63. toate acestea cu impact asupra comportamentului copiilor şi tinerilor. 63 NeamŃu. Specialiştii. Cristina. de ancheta noastră. Institutul European.. Iaşi. După cum semnalează studiile în domeniu.80% Scoala generala Unitati de învatamânt postgimnazial Mediul urban Mediul rural Una dintre ipotezele studiului a fost şi aceea că fenomenele de violenŃă pot avea o amploare mai mare sau mai redusă. nivel redus al veniturilor familiei. defavorizare care. analiza a evidenŃiat că proporŃia unităŃilor de învăŃământ situate în zone periferice care declară prezenŃa fenomenelor de violenŃă este mai mare – aproape 82% – decât în cazul celor amplasate în zone centrale – 73% (vezi tabelul următor). În unele cazuri. se adaugă influenŃa „bandelor de cartier”. educaŃional şi cultural scăzut. 1. am încercat să surprindem în ce măsură prezenŃa copiilor şi tinerilor de etnie roma în cadrul efectivelor de elevi ai şcolii – fără a lua în considerare.. Hăvârneanu. fapt care nu a fost confirmat. iar pentru elevi riscul de a-şi dezvolta modele de conduită deviantă. însă. anumite zone /cartiere periferice ale oraşelor cumulează influenŃa mai multor factori de risc: rată redusă a ocupării. În: Şoitu. În acest sens. în domeniu.Fig. ProporŃia unităŃilor de învăŃământ care au declarat prezenŃa fenomenelor de violenŃă. în unele situaŃii. că pentru şcolile situate în zone cu un indice mare al criminalităŃii creşte riscul ca aceasta să devină Ńintă a fenomenelor de violenŃă.

în funcŃie de prezenŃa/absenŃa fenomenelor de violenŃă. prin luarea în considerare.7 28.3 19. într-o proporŃie mai mare sau mai mică. în diferite proporŃii.7 25. de zona de amplasare şi de structura etnică a populaŃiei şcolare UnităŃi cu violenŃă UnităŃi fără violenŃă UnităŃi cu violenŃă UnităŃi fără violenŃă Valoarea lui χ2 14.7 80.01 PoziŃia şcolii în localitate PrezenŃa elevilor romi în şcoală Centru Periferie Nu Da Nr. datele par să reflecte o asociere semnificativă între cele două variabile.88 SemnificaŃia diferenŃei (α) 0.01 Sub 10 % 257 10-20% 72 20-30% 21 Peste 30% 43 Fără elevi romi 516 Obs. dat fiind că metodologia utilizată surprinde doar indirect posibila asociere între manifestarea unor comportamente violente şi prezenŃa. La o primă analiză. DistribuŃia unităŃilor de învăŃământ. Tabel 5. Tabel 4.2 Datele prezentate trebuie privite. Nr. mai curând.decât în cel al şcolilor în care se instruiesc numai copii care aparŃin altor etnii şi /sau populaŃiei majoritare – aproximativ 57% (tabelul următor). în relaŃie cu variabila referitoare la zona în care este situată şcoala.6 71.7 80. nici chiar în formele cele mai puŃin grave de manifestare. 608 287 516 393 % 247 65 204 94 71.3 84. sau numai aceştia manifestă conduite ce se pot încadra în fenomenul de violenŃă. aşa cum se poate constata şi din tabelul următor. DistribuŃia unităŃilor de învăŃământ.4 28.8 16. însă.68 6.07 SemnificaŃia diferenŃei (α) 0.: Nu sunt incluse cazurile de non-răspuns. precum şi zonele mărginaşe ale satelor). se observă menŃinerea relaŃiei de asociere între variabilele luate în considerare.3 19. în funcŃie de prezenŃa/absenŃa fenomenelor de violenŃă şi structura etnică a populaŃiei şcolare ProporŃia elevilor romi UnităŃi cu violenŃă UnităŃi fără violenŃă UnităŃi cu violenŃă UnităŃi fără violenŃă Valoarea lui χ2 14. a proporŃiei elevilor romi în totalul populaŃiei şcolare ale unei unităŃi de învăŃământ. proporŃia unităŃilor de învăŃământ care afirmă că se confruntă cu fenomene de violenŃă fiind mai mare în cazul celor care cuprind şi elevi romi – aproape 81% .proporŃia acestora – declanşează sau amplifică fenomenele de violenŃă şcolară.001 0. în care cel mai adesea 49 . Cu alte cuvinte. proporŃia şcolilor care semnalează fenomene de violenŃă este mai mare în cazul celor în care ponderea elevilor romi este mai ridicată. 50 17 2 8 174 % 83.9 91.7 15. cu precauŃie.9 18.1 8. de această dată.3 Adâncind analiza. SituaŃia constatată poate fi privită. Cu alte cuvinte. Ne referim la faptul că zonele periferice (cartierele periferice ale oraşelor. a elevilor romi în şcoală.3 74.1 81. pe baza informaŃiilor obŃinute din anchetă nu se poate afirma că elevii romi.

cei mai mulŃi dintre actorii investigaŃi – profesori şi părinŃi – apreciază că anumite conduite care contravin normelor şcolare nu pot fi identificate. Avem copii de toate etniile şi nu cred că profesorii noştri îi tratează altfel pe copiii romi decât pe cei români. Pot fi mai periculoşi cei români. Timişoara: La noi nu există aşa ceva. zugravi. Interviuri de grup – profesori. au posibilităŃi materiale… S2: Unii sunt chiar cu nişte caractere mai diferite. inclusiv pentru etnicii romi. poate două mai bune decât ale românilor. Interviuri de grup – profesori. Această constatare . însă. şi atitudini mai mult decât rezervate ale cadrelor didactice faŃă de elevii romi: da.trăieşte şi populaŃia de etnie roma. de altfel. Cu prilejul interviurilor de grup au fost identificate. asupra relaŃiilor dintre elevii de etnii diferite şi chiar asupra atitudinii elevilor romi şi a părinŃilor acestora faŃă de şcoală şi educaŃie. ei nu fac probleme. în general cadrele didactice nu manifestă atitudini discriminatorii faŃă de elevii romi.probată statistic – este ilustrată de următoarele date: proporŃia unităŃilor de învăŃământ cu efective de peste 1000 de elevi care au semnalat prezenŃa fenomenelor de violenŃă este de aproximativ 85%. Astfel de atitudini au grave implicaŃii asupra sistemului de relaŃii dintre elevi şi profesori. nu sunt o problemă. Se înŃeleg bine. zidari. aşa cum susŃin aceiaşi subiecŃi intervievaŃi. Nu s-a făcut nici o diferenŃă. Giurgiu: În această şcoală nu s-a făcut diferenŃă că e rom sau român. Caseta 8. romii cu românii au crescut împreună se cunosc. De altfel. Există şi profesori romi. Mărimea şcolii (numărul de elevi din şcoală) constituie un alt criteriu – identificat de cercetare care diferenŃiază unităŃile de învăŃământ în ceea ce priveşte manifestarea violenŃei şcolare. Giurgiu: S1: Nu există deosebiri. părinŃi Profesori. Părinte. Şi fiica doamnei secretare e tot de etnie roma. cu atât riscul manifestării unor conduite care ignoră normele şcolare este mai ridicat. cu prioritate. În şcolile de talie mai mare se manifestă. Copiii noştri se duc la alte şcoli (interviu de grup cu profesori – judeŃul Giurgiu) sau n-au stare-n clasă… pentru că sunt nomazi şi de-aia n-au stare…(profesori. mai bune decât ale românilor… formate de părinŃi. datorită lor (elevii de etnie roma) nu mai vin copiii de români la şcoala noastră. câteodată… Cei de la noi sunt romi din ăştia mai integraŃi… copiii sunt prieteni din clasele mai mici… romii ăştia sunt meseriaşi. Caseta 9. prezintă o serie de caracteristici care se constituie în potenŃiali factori de risc ai violenŃei pentru întreaga comunitate concentrată în aceste arii. cu cât numărul de elevi dintr-o şcoală este mai mare. Giurgiu: La noi. Există respect în şcoală. în cazul cărora ponderea respectivă se situează în jurul valorii de 68-70%. spre deosebire de cele cu o populaŃie şcolară mai redusă. depinde de fiecare… nu. mai frecvent şi în proporŃie 50 . în cazul copiilor de etnie roma. doamna învăŃătoare. Altfel spus. PărinŃi. părinŃi Profesor. Este de remarcat totodată că. judeŃul Timiş). de exemplu. sunt ai noştri. adică pot să spun că sunt cu o treaptă.

violenŃa elevilor faŃă de profesori. care presupune încadrarea conduitelor violente în cele trei forme de manifestare. Tabel 6. punând-o în relaŃie cu manifestarea conduitelor violente ale elevilor: În clasele cu 30-40 de elevi. aprecierile lor se nuanŃează.3 51 . operând o distincŃie între următoarele forme: .3 33.violenŃa între elevi. monitorizarea şi ”gestionarea” resurselor umane ale şcolii – în cazul de faŃă elevi – a atitudinilor şi comportamentului acestora. De multe ori. Acest fapt sugerează dificultăŃile întâmpinate de managerii şcolari şi cadrele didactice din unităŃile de învăŃământ cu efective numeroase de elevi în controlul.1 Foarte des 1. unde atmosfera este altfel. considerat din această triplă perspectivă. .violenŃa profesorilor faŃă de elevi (comportamentul neadecvat al cadrelor didactice).2 0. Pe baza informaŃiilor obŃinute s-a putut constata că dacă la o evaluare generală privind prezenŃa/ absenŃa fenomenelor de violenŃă în şcoală managerii şcolari au declarat în proporŃie de 75% că se confruntă cu astfel de fenomene.7 10. Astfel.1 0.2 1. creşterea interstimulării etc. efectivele numeroase de elevi la nivelul şcolii implică un număr mare de elevi pe clasă.mai mare – conform datelor furnizate de directorii acestor unităŃi – fenomene de abandon şcolar şi absenteism. situaŃii considerate ca abateri de la regulamentul şcolar şi incluse în ceea ce am definit prin violenŃă şcolară. Forme ale violenŃei în şcoală Un prim nivel de analiză a violenŃei şcolare – înainte de explorarea tipurilor concrete de manifestare a acesteia .ia în considerare sistemul de relaŃii la nivelul cărora se manifestă. forma cea mai frecventă este considerată a fi violenŃa între elevi. Pornind de la această clasificare. e greu… profesorii nu pot Ńine clasele sub control.7 56. Ar fi bine dacă s-ar generaliza ca maxim de copii în clasă să fie de 25 de elevii (profesor.5 Rar 71. Asupra acestei situaŃii atrag atenŃia şi cadrele didactice intervievate.5 7. în cazul unei evaluări mai stricte. . ceea ce poate determina deteriorarea climatului afectiveducativ prin scăderea posibilităŃii de contact personal a profesorului cu toŃi elevii clasei.0 Nonrăspuns 1. judeŃul Timiş).7 40.1 Des 18. aceasta manifestându-se „des” sau „foarte des”– în cazul unei proporŃii de aproape 20% dintre şcoli sau „rareori” – în aproximativ 72% dintre unităŃi (vezi tabelul următor). demersul explorator a presupus solicitarea din partea subiecŃilor investigaŃi – directorii unităŃilor de învăŃământ – o evaluare a fenomenului violenŃei şcolare. Formele de manifestare a violenŃei şcolare şi frecvenŃa acestora (%) Forme de manifestare / FrecvenŃa ViolenŃă între elevi ViolenŃa elevilor faŃă de profesori ViolenŃa profesorilor faŃă de elevi Deloc 7.2 0.3 50.

cât şi ca număr al celor care le manifestă.4 24. totuşi. ambele aspecte conducând la o evaluare care nu corespunde întotdeauna realităŃii. Totodată. De altfel. statistic semnificative (vezi tabelul următor).0 54.5 31. cu aceleaşi implicaŃii asupra atitudinilor şi comportamentului profesorilor. atât ca frecvenŃă.0 32.8 49. .aceeaşi formă de manifestare a violenŃei se întâlneşte mai frecvent în şcolile din mediul urban. medii şi zone de amplasare a şcolii (%) Formele de violenŃă / Criterii de diferenŃiere Tipul de şcoală Mediul PoziŃia şcolii în localitate Şcoală generală Liceu /SAM Urban Rural Centru Periferie ViolenŃa între elevi 90.9 45.3 89.2 93. din datele prezentate în tabel se desprind următoarele constatări: . şi un comportament „pe măsură” al cadrelor didactice din aceste şcoli. fie prin amplificarea fenomenului analizat. ViolenŃa şcolară sub cele trei forme de manifestare se diferenŃiază în funcŃie de criteriile luate în considerare şi prezentate şi în cazul analizei aprecierilor generale ale celor chestionaŃi cu privire la prezenŃa /absenŃa fenomenului în şcoală. Formele de violenŃă şcolară.8 ViolenŃa profesorilor faŃă de elevi 26.diferitele tipuri de manifestare a violenŃei între elevi nu se diferenŃiază semnificativ în funcŃie de criteriile luate în considerare. în cazul unor întrebări de control. criterii în funcŃie de care diferenŃele înregistrate la nivelul diferitelor forme de violenŃă se dovedesc a fi.0 ViolenŃa elevilor faŃă de profesori 38.9 48. situaŃie care sugerează rezervele celor chestionaŃi în declararea unor astfel de fenomene ca acte ce se petrec la nivelul unităŃilor şcolare în care îşi desfăşoară activitatea.4 În mod concret. Acest fapt poate să reprezinte.7 95.8 37.0 51.7 38. 52 . aceste forme sunt considerate ca situaŃii „rar” întâlnite. în cea mai mare parte. o încercare de prezentare a situaŃiei într-o manieră cât mai apropiată de ceea ce este considerat dezirabil. mediul de rezidenŃă şi zona de situare a şcolii. în cazul violenŃei elevilor faŃă de profesori – 40% şi mai scăzută în ceea ce priveşte violenŃa profesorilor faŃă de elevi – 33%. . situaŃie care atrage. o insuficientă cunoaştere a problematicii analizate. ultima menŃiune este valabilă în special cu privire la cadrele didactice.9 89. pe tipuri de unităŃi şcolare.diferitele manifestări ale violenŃei elevilor faŃă de profesori sunt prezente într-o mai mare proporŃie în unităŃile de învăŃământ post-gimnazial. Este vorba despre tipul unităŃii de învăŃământ.8 92. Referitor la aceste forme atrage atenŃia procentul relativ ridicat de non-răspunsuri. ceva mai ridicată.Celelalte două forme de violenŃă se manifestă la nivelul unei proporŃii mult mai reduse dintre şcoli. Tabel 7. implicit o evaluare subiectivă a proporŃiei fenomenului. iar pe de altă parte. fie prin reducerea proporŃiei acestuia. posibil. subiecŃii revin asupra propriilor declaraŃii. pe de-o parte.

01 0.13 0. de exemplu) sau – aşa cum cataloga unul dintre specialiştii în domeniu acest tip de violenŃă64 – asupra societăŃii (acte de vandalism. cu implicaŃii asupra întregului sistem de relaŃii eleviprofesori şi chiar asupra calităŃii procesului de educaŃie. o primă observaŃie se referă la proporŃia ridicată a elevilor care prezintă aceste tipuri de violenŃă – 2. aproape jumătate îşi orientează actele de violenŃă „simbolică” (agresiune nonverbală – gesturi.. jigniri) sau „efectivă” (lovire. cât mai ales prin gravele probleme pe care le reprezintă.51 Total elevi cuprinşi în şcolile investigate Nr.62 1. consumul de băuturi alcoolice. Consum de droguri ApartenenŃă la bande de cartier Comitere de furturi Comitere acte de vandalism Consum de băuturi alcoolice Agresare sexuală Agresare fizică Comportamente care aduc prejudicii statutului profesorilor Total 49 1046 1588 900 783 41 3661 6683 14751 Elevi % 0. asupra altor persoane (agresiuni fizice sau sexuale. apartenenŃa la bande de cartier.15 0. priviri ameninŃătoare. iar 37 au recurs chiar la agresiuni fizice.01 0. Astfel de acte de violenŃă au fost semnalate în cazul unui număr de aproape 6700 de elevi. inclusiv ale şcolii. cit. din care aproximativ 2400 au adresat injurii şi jigniri cadrelor didactice.14 2. totodată. pe tipuri de manifestare Comportamente violente Nr. O parte dintre aceşti elevi comit acte de violenŃă „efectivă” asupra propriei persoane (cum este cazul consumului de droguri sau alcool). degradare de bunuri ale instituŃiilor publice. Procedând la această evaluare. comportamente care aduc prejudicii statutului şi autorităŃii cadrelor didactice) în vederea estimării proporŃiei elevilor care comit asemenea acte şi a ponderii unităŃilor de învăŃământ în care acestea se manifestă. verbală – insulte.2. aducând grave prejudicii statului şi autorităŃii acestora. agresiune fizică) asupra cadrelor didactice. comiterea de furturi şi acte de vandalism.5% (vezi tabelul următor). Elevi cu comportamente violente grave. op. Elevi cu manifestări grave de violenŃă şi elevi victime ale violenŃei şcolare Prezentul capitol se concentrează asupra unora dintre cele mai grave conduite manifestate de elevi şi identificate în cadrul cercetării (consumul de droguri. agresiune fizică şi sexuală. reprezentând aproape trei sferturi din totalul celor investigate. M.27 0.18 0. Trebuie menŃionat. 585734 Cazurile de elevi cu astfel de comportamente violente au fost semnalate de un mare număr de unităŃi de învăŃământ.1. proporŃie ridicată nu atât în sine. proporŃia 64 Floro. Tabel 8. 53 . că din totalul elevilor cu grave manifestări de comportament deviant.

5 34. Tabel 9. comportamente care aduc prejudicii statutului şi autorităŃii cadrelor didactice. % Şcoli cu elevi cu manifestări violente grave (total)1 869 72. în cele din mediul urban. agresiune fizică şi sexuală. apartenenŃa la bande de cartier.75 32.5 78. comiterea de furturi şi acte de vandalism. elevi cu astfel de comportamente se regăsesc în special în unităŃile de învăŃământ post-gimnazial. ajungând la aproape 3%.001 Pentru a completa imaginea asupra violenŃei şcolare. analiza confirmându-le ca fiind statistic semnificative. 54 . medii şi zone de amplasare Şcoli cu elevi cu violenŃă gravă Nr. agresiuni sexuale. fie ale unor agresiuni petrecute în zona proximă acesteia ai căror autori au fost tot elevii şcolii sau alte peroane (tema zonei proxime şcolii ca spaŃiu de manifestare a actelor de violenŃă este dezvoltată într-un capitol special destinat acesteia). Total şcoli investigate Nr. Aceştia au fost fie victime ale violenŃei propriilor colegi. Tipul de şcoală Mediul PoziŃia şcolii în localitate Şc.8 39. de asemenea.8 79.2 20. hărŃuire (prin injurii.5 21. UnităŃi de învăŃământ cu elevi care prezintă comportamente violente grave Tipuri de şcoli/comportamente Total şcoli Nr. Pe baza informaŃiilor colectate s-a putut constata că ponderea copiilor şi tinerilor victime ale violenŃei este chiar mai mare decât a elevilor autori. DiferenŃele în funcŃie de aceste criterii – aşa cum se poate observa din tabelul de mai jos – sunt de aproximativ 15-20 puncte procentuale.corespunzătoare celor care sesizează numai situaŃii de prejudiciere a statutului cadrelor didactice fiind. s-au luat în considerare tipurile grave de agresiune ale căror victime au fost elevii şcolilor investigate: furt. în funcŃie de prezenŃa/absenŃa formelor grave de violenŃă. DistribuŃia unităŃilor de învăŃământ. La fel ca şi în cazul actelor de violenŃă în care elevii au fost autori.5 19.6 1 Include unităŃile de învăŃământ cu elevi care manifestă toate tipurile de violenŃă: consumul de droguri. în incinta şcolii.0 Şcoli cu elevi cu manifestări violente faŃă de profesori 586 48.31 0. generală Liceu/SAM Urban Rural Centru Periferie Şcoli fără elevi cu violenŃă gravă Şcoli cu elevi cu violenŃă gravă % Şcoli fără elevi cu violenŃă gravă Valoarea lui χ2 SemnificaŃia diferenŃei (α) 606 263 407 462 588 281 266 72 97 241 267 71 60.5 80.2 9.001 0.7 68.01 0. Tabel 10.).8 65.92 17. ameninŃări etc. 1207 Aşa cum s-a constatat şi în cazul analizei întregului spectru al fenomenelor de violenŃă şcolară. cercetarea şi-a propus şi estimarea proporŃiei elevilor care au fost victime ale unor agresiuni. consumul de băuturi alcoolice. agresiuni fizice (bătaie). pe tipuri de unităŃi de învăŃământ. foarte ridicată – 48% (vezi tabelul următor). precum şi în cele situate în zonele periferice ale localităŃilor.3 31.

001 0. 585734 Furt în incinta şcolii Furt în imediata vecinătate a şcolii Agresiuni sexuale Agresiuni fizice în incinta şcolii Agresiuni fizice în imediata vecinătate a şcolii HărŃuire în incinta şcolii HărŃuire în imediata vecinătate a şcolii Total ProporŃia unităŃilor de învăŃământ care au semnalat cazuri de copii şi tineri victime ale agresiunilor este apropiată de cea corespunzătoare şcolilor care au furnizat informaŃii asupra actelor grave de violenŃă ale propriilor elevi – 69%.34 SemnificaŃia diferenŃei (α) 0. alŃii sunt victime. DistribuŃia unităŃilor de învăŃământ.9 26. situate în mediul urban şi în zonele periferice ale localităŃilor (vezi tabelul următor).72 19. aşa cum s-a menŃionat mai sus.91 Total elevi cuprinşi în şcolile investigate Nr.1 Şc.40 0. Tabel 12. elevi ale căror conduite violente sunt orientate asupra cadrelor didactice.33 0. Constatarea decurge în mod logic având în vedere suprapunerea parŃială a unităŃilor de învăŃământ în efectivele cărora sunt cuprinşi elevi violenŃi şi elevi victime. de asemenea.22 0. 3009 1292 256 2326 1935 4981 3247 17046 % 0. este vorba de o suprapunere. UnităŃi de învăŃământ cu elevi-victime ale agresiunilor UnităŃi de învăŃământ cu elevi-victime ale agresiunilor Nr. pe tipuri de unităŃi de învăŃământ.85 0. De altfel.51 0. medii şi zone de amplasare Şcoli cu elevi victime Şcoli fără elevi victime Şcoli cu elevi victime Şcoli fără elevi victime Valoarea lui χ2 37. generală Liceu /SAM Urban Rural Centru Periferie 553 274 419 408 556 267 55 . 1207 Cele mai multe dintre şcolile care au declarat cazuri de elevi victime sunt – la fel ca şi în cazul acelora care au semnalat prezenŃa unor elevi cu conduite violente – unităŃi de învăŃământ postgimnazial.0 24.8 83.5 Total şcoli investigate Nr. în funcŃie de prezenŃa/absenŃa elevilor victime ale agresiunilor. În cadrul acestor şcoli există. respectiv victime ale acestor acte: în spaŃiul aceleiaşi şcoli unii elevi sunt agresori. Tipul de şcoală Mediul PoziŃia şcolii în localitate % 319 61 85 295 299 85 63.001 0. Elevi-victime ale agresiunilor Tipuri de comportamente Elevi Nr.Tabel 11.001 Nr.6 18. parŃială.0 75. a numărului de unităŃi şcolare care semnalează cazuri de elevi autori ai actelor de violenŃă. precum şi elevi victime ale unor persoane din zonele proxime şcolii.4 81.2 16.04 0. % 827 68.55 2. respectiv 72%.88 85.9 42. Tabel 13.0 65.1 58.0 35.

în cele ce urmează vor fi analizate în profunzime diversele tipuri de manifestări ale violenŃei. atât în ceea ce priveşte proporŃia unităŃilor de învăŃământ care se confruntă cu astfel de fenomene. dincolo de un anumit subiectivism al aprecierilor managerilor şcolari investigaŃi şi unele neconcordanŃe între informaŃiile furnizate.Analiza informaŃiilor obŃinute din ancheta realizată. cu accent asupra celor mai grave forme de manifestare. a permis o estimare a ceea ce am denumit „dimensiunea” fenomenului de violenŃă şcolară. cu alte cuvinte o evaluare a gradului de extindere a fenomenului. cât şi pentru cadrele didactice. Numeroasele cazuri de elevi cu comportament violent. cauzele şi factorii de risc. precum şi de copii şi tineri victime ale actelor de violenŃă atrag atenŃia asupra riscului de transformare a şcolii şi zonei proxime acesteia într-un mediu lipsit de securitate atât pentru elevi. 56 . precum şi soluŃiile posibile de prevenŃie şi intervenŃie în cazul violenŃei. cât şi a proporŃiei elevilor care sunt autori sau victime ale actelor de violenŃă în şcoală sau în vecinătatea acesteia. luând în considerare şi opiniile altor actori investigaŃi cu privire la problematica abordată. Pornind de la aceste constatări.

cum ar fi ideologizarea învăŃământului. Ionescu până astăzi. tensiuni interne ale sistemului educaŃional. adânc înrădăcinate şi îndelung persistente în sistemul educaŃional din România. bariere care au determinat. putem constata cu uşurinŃă că pedepsele fizice. ViolenŃa şcolară: actorii şi formele ei Fără îndoială. Progresele în domeniul psihologiei învăŃării. Recunoaşterea necondiŃionată a autorităŃii profesorului este un rezultat al practicilor pedagogice bazate pe magistrocentrism. De la I. cât şi cea verbală îşi găsesc ilustrări literare celebre. subînŃeleasă şi de necontestat. până la cele conform cărora educaŃia nu este o condiŃie necesară a modelului social de succes. Luând ca reper începuturile instituŃionale ale şcolii publice în spaŃiul românesc. 57 . Forme de violenŃă în şcoală 2. au suferit transformări importante. dar formele şi intensitatea cu care aceasta s-a manifestat au suferit modificări de-a lungul istoriei. dar şi viziunile moderne asupra educaŃiei au redefinit şcoala ca un spaŃiu de viaŃă socială. reprezintă în sens metaforic o crimă asupra interesului pentru învăŃătură al elevilor. Eugen Ionescu dedică una din scrierile sale („LecŃia”) exclusiv problemei autorităŃii absolute a profesorului. atât violenŃa fizică. Ea a existat încă din cele mai vechi timpuri în toate sistemele de educaŃie.L.1. Caragiale sau E. de la opinii care vedeau în şcoală o cale sigură spre reuşita socială. autoritatea profesorului fiind. Ironiile. violenŃa în şcoală nu este o invenŃie a contemporaneităŃii. cele verbale sau umilinŃele nu i-au ocolit pe elevii care nu prea aveau drag de învăŃătură. Caragiale. în sine.2. Creangă. I.L. dar şi în funcŃie de teoria şi practica pedagogică împărtăşită la un moment dat. aspectele psihosociale ale vieŃii de grup incluzând fără îndoială şi situaŃii de conflict. E drept. accesul limitat la sursele de informare. dar şi şcoala. Astfel de viziuni moderne asupra educaŃiei s-au lovit în perioada regimului comunist românesc de o serie de bariere importante. în mod tradiŃional. Într-o ipostază mai apropiată în timp. în viziunea dramaturgului. tachinările şi chiar violenŃele între elevi în şcoală au existat dintotdeauna. vremurile. variind desigur de la un tip de cultură şi societate la alta. Numai rememorând amintirile din anii de învăŃătură ai lui Ion Creangă cu ai săi nelipsiŃi „Calul Balăn” şi “Sfântul Nicolai” sau renumitele metode pedagogice aşa-zis intuitive şi formele de adresare deloc ortodoxe („Măi. care. democratic şi deschis către alte sisteme. violenŃa elevilor faŃă de profesori pare a fi de dată mai recentă. Schimbările din sistemul social şi politic au avut ecouri în modul în care populaŃia a privit importanŃa educaŃiei. prostovane!”) ale „Unui pedagog de şcoală nouă” a lui I. cenzura. soldate cu violenŃă fizică sau verbală. pe cei fără „aplicaŃie” sau pur şi simplu pe cei neastâmpăraŃi.

la forme mai subtile. ViolenŃa în mediul şcolar. 58 . • difuzia fenomenelor de violenŃă din afara şcolii sau din imediata apropiere a acesteia. credem că o analiză comparativă a opiniilor diverşilor actori este extrem de utilă. Adrian. dar vom încerca şi o comparaŃie cu opiniile consilierilor. dintre care amintim: • trecerea de la violenŃa fizică. Totodată.După anii ‘90. uneori. „a califica un fapt ca violent înseamnă. elevilor. introducerea unei relative autonomii a şcolii în raport cu oferta educaŃională. pe baza datelor obŃinute din investigaŃie. dar şi şcoala ocupă un loc important. societate civilă) sunt doar câteva dintre schimbările care au condus la transformarea culturii şcolare după anii ‘90. În aceste condiŃii. la nivelul tipurilor de relaŃii din spaŃiul şcolii şi a impunerii unor anumite modele dezirabile de comportamente. ne-am întrebat în ce măsură formele de violenŃă în şcoala românească au astăzi un specific anume. Gilles. • proliferarea violenŃelor în şcoală care au ca fundament diferenŃele etnice. În analiză. vom lua ca reper informaŃiile obŃinute prin chestionarul adresat directorilor cuprinşi în eşantionul reprezentativ. directă. Iaşi. între care familia. lucrările de specialitate sintetizează câteva tendinŃe asupra formelor de manifestare a violenŃei în şcoala contemporană. autorităŃi locale. Aspecte psihosociale. 2003. Aşa cum se preciza într-o analiză recentă despre violenŃa în mediul şcolar65. România a optat pentru democratizarea sistemelor economice şi sociale. în afara directorilor. legitimată şi încurajată. dacă luăm în considerare faptul că violenŃa este până la urmă o stare subiectivă a celor care o exercită sau o resimt. mascate sub forma unei violenŃe de tip simbolic. • multiplicarea formelor de violenŃă asupra profesorilor. lărgirea participării la decizii privind educaŃia prin contribuŃia tuturor actorilor educaŃionali (părinŃi. de statut social sau de gen. biserică. la spaŃiul şcolar propriu-zis. În: Ferreol. religioase. situată la nivelul valorilor promovate. ViolenŃa. violuri. Accesul larg la mijloacele de informare. părinŃilor şi profesorilor. vizibilă. Putem vorbi despre o diversificare a formelor de violenŃă în şcoală? Sub ce forme se manifestă violenŃa şi care sunt protagoniştii ei? Sunt asemenea întrebări legitime în raport cu realitatea şcolii româneşti şi în percepŃia fiecăruia dintre actorii ei? La aceste întrebări vom încerca să răspundem în capitolul de faŃă. Totuşi. Editura Polirom. în 65 Sălăvăstru Dorina. la nivel internaŃional. acumularea tensiunilor sociale inerente perioadelor de schimbare economică şi politică au adus transformări ale peisajului social. ne asumăm încă de la început rezerva că unele interpretări nu pot avea valoare de generalitate. spaŃiu în care fenomenele de violenŃă şi-au făcut simŃită mai acut prezenŃa. şcoala fiind unul dintre pilonii importanŃi ai schimbării. Neculau. utilizarea armelor de foc) ca urmare a escaladării violenŃei societale. Date fiind caracteristicile lotului elevilor şi metodele calitative folosite în cazul celorlalŃi actori. • creşterea numărului fenomenelor de violenŃă gravă în şcoală. care intră sub incidenŃa legii (crime. difuzând şi la nivelul altor instituŃii sociale. În acest context.

] Ceea ce este resimŃit ca violenŃă de un elev de la o anumită şcoală poate trece neobservat în ochii elevilor de la altă şcoală”. .. introducând serioase motive de îngrijorare. mai puŃine motive să protejeze imaginea unei şcoli dezirabil liberă de violenŃă. având. multe dintre centrele de consiliere situate într-o şcoală deservind practic un număr mai mare de şcoli din aria respectivă. poate. . o proporŃie de 97. victime sau autori. Deşi ponderea directorilor care afirmă prezenŃa fenomenelor în şcoala pe care o conduc este ridicată. ar putea avea tendinŃa de a proteja imaginea şcolii.esenŃă. capitolul de faŃă va debuta cu o analiză privind percepŃiile diverşilor actori asupra prezenŃei fenomenelor de violenŃă şi a formelor de manifestare a acesteia. în calcul în exprimarea unei opinii de ansamblu asupra situaŃiei şcolii unele fapte de violenŃă mai puŃin grave. consilierii şcolari se confruntă mai frecvent cu situaŃii de violenŃă şcolară.DeclaraŃiile directorilor se referă strict la situaŃia şcolii pe care o conduc. elevi-profesori şi profesori-elevi. neluând.1. Însă. la nivel general.2% dintre consilieri fiind de părere că acest fenomen este o realitate în unităŃile şcolare în care îşi desfăşoară activitatea.Prin specificul muncii lor. având o imagine mai aprofundată şi mai complexă privind cauzalitatea şi gravitatea fenomenelor de violenŃă în şcoală. violenŃa este prezentă în peste 75% dintre şcolile cuprinse în eşantion. probabil.1. rata consilierilor care vorbesc despre violenŃă în şcoală este mult mai ridicată. Ponderea elevilor care confirmă prezenŃa violenŃei în şcoală înregistrează valori uşor mai ridicate în cazul elevilor de liceu. probabil. Ponderea elevilor care apreciază că violenŃa este un fenomen în şcoala în care învaŃă se apropie de cea a directorilor. care înregistrează o frecvenŃă mai redusă sau sunt izolate în şcoală. 2. în conformitate cu declaraŃiile directorilor. în timp ce rata de non-răspuns atinge 5%. 59 . în timp ce consilierii şcolari au o arie mai largă de referinŃă. DiferenŃa de percepŃie între directori şi consilieri se poate explica pe baza următoarelor prezumŃii: . Aprofundarea analizei asupra formelor de manifestare şi a actorilor ei va continua cu tratarea tipurilor de manifestare a violenŃei elevi-elevi. a emite o judecată de valoare asupra acelui fapt [. Consilierii au o poziŃie oarecum neutră faŃă de şcoală.Directorii. în poziŃia de conducători şi responsabili ai unităŃii şcolare. De aici. faŃă de cei din gimnaziu şi şcoala de arte şi meserii. situându-se la nivelul a 79%.. PercepŃii asupra prezenŃei fenomenului de violenŃă în şcoală Analiza detaliată a dimensiunii fenomenului de violenŃă în şcoală prezentată în capitolul anterior a evidenŃiat faptul că. Ca urmare. în opinia consilierilor şcolari. fenomenul de violenŃă în şcoală este aproape generalizat. tendinŃa de a generaliza prezenŃa situaŃiilor de violenŃă.

3. confirmând fiecare în proporŃii ridicate (de peste 75%) că violenŃa este un fenomen real în şcolile lor (vezi fig. Restul de 20% dintre şcoli înregistrează un grad uşor mai redus de consistenŃă a opiniilor elevilor. în peste 80% dintre şcolile din care provin elevii investigaŃi înregistrându-se opinii înalt convergente privind prezenŃa violenŃei în şcoală (peste 70% dintre elevii investigaŃi din aceeaşi şcoală semnalează fenomenul violenŃei în şcoala lor). în special. un grad înalt de consistenŃă a răspunsurilor elevilor din cadrul aceleaşi şcoli. elevilor şi consilierilor privind prezenŃa fenomenelor de violenŃă în şcoală. datorat. următoare). 2. DistribuŃia opiniilor elevilor privind prezenŃa fenomenului de violenŃă. de asemenea. ratei mai ridicate de non-răspuns a elevilor în aceste şcoli.Se constată. toate cele trei categorii de actori investigaŃi prin chestionar. Fig. pe şcoli investigate 100% 90% 80% 70% 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0% oa 9 la 1 oa 0 la 1 sc oa 1 la 12 sc oa la 1 sc oa 3 la 1 sc oa 4 la 15 sc oa la 1 sc oa 6 la 17 sc oa la 1 sc oa 8 la 19 sc oa la 2 sc oa 0 la 21 sc oa la 2 sc oa 2 la 23 1 2 3 4 5 6 7 8 a a a a a a a a oa l oa l oa l oa l oa l oa l oa l sc sc sc sc sc sc sc sc sc oa l sc oa l a sc confirmare negare non-raspuns Se constată. Opinii privind prezenŃa fenomenului de violenŃă în şcoală 100% 90% 80% 70% 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0% confirmare negare non-raspuns Directori Elevi Consilieri scolari 60 . în concluzie. opinii relativ similare ale directorilor. Fig.

în raport cu problema violenŃei. În acelaşi timp. în discuŃiile preliminare sau cele post-interviu. că violenŃa este o problemă cotidiană. directorii se află pe primul loc între actorii care apreciază că violenŃa în şcoală nu reprezintă un fenomen real în şcoala lor. pentru mulŃi actori intervievaŃi (profesori sau părinŃi). nouă. poate fi consemnată. în cazul altora. o oarecare reŃinere a acestora în a da exemple concrete de situaŃii de violenŃă pe care le cunosc. Acest fapt pune în evidenŃă 61 .3%).Este interesant faptul că cei mai mulŃi dintre subiecŃii care evită un răspuns ferm sunt elevii. fie pentru că aceştia nu sunt conştienŃi de acest fenomen. InformaŃiile calitative obŃinute prin discuŃiile de grup au confirmat. fie pentru că au rezerve în a-şi exprima tranşant o opinie. în cazul acestora înregistrându-se cea mai ridicată rată de non-răspunsuri (5. pentru unii subiecŃi. dar mai ales în cel al părinŃilor. dar. Atât în cazul unor profesori. mulŃi dintre subiecŃi au declarat că discuŃia a fost interesantă şi au exprimat intenŃia de a cunoaşte mai multe despre tema violenŃei în şcoală. variind de la negarea fenomenului de violenŃă în şcoală. opiniile exprimate nu sunt întotdeauna convergente. unii părinŃi au manifestat în timpul interviului o atitudine vădit protectivă şi empatică faŃă de cadrele didactice şi şcoală. dar nu la noi!). O altă observaŃie consemnată de operatorii de interviu este aceea că. (Există violenŃă. de asemenea. O analiză globală a tuturor interviurilor arată că profesorii par a fi mai conştienŃi de problema violenŃei decât părinŃii şi sunt mai activi în a da exemple concrete de situaŃii conflictuale în şcoală. PărinŃii (în unele cazuri şi unii profesori) admit. părinŃilor le lipsea chiar şi un astfel de minim contact cu tema comportamentelor violente. Prezentăm în continuare o serie de concluzii desprinse din rapoartele de teren şi din interviurile de grup realizate separat cu părinŃi şi profesori. Poate de aceea. dar opiniile acestora cu privire la relevanŃa temei în discuŃie şi la gravitatea violenŃei în şcoală sunt mai nuanŃate. de asemenea. în general. Dacă în unele şcoli vizitate profesorii mai participaseră în trecut la unele activităŃi de informare privind probleme ca drogurile sau alcoolul. că profesorii şi părinŃii semnalează şi ei prezenŃa fenomenelor de violenŃă în şcoală. Mai mult. reală. nu puŃini dintre ei declară că nu cunosc astfel de manifestări în şcoala lor. anterior momentului interviului. până la considerarea violenŃei ca o problemă îngrijorătoare. tema violenŃei şcolare a părut oarecum surprinzătoare. în general. unii dintre ei declarând că nu au avut prea des ocazia să schimbe păreri în legătură cu această temă. • ViolenŃa în şcoală – o problemă insuficient conştientizată sau un subiect delicat? Rapoartele de teren ale operatorilor care au realizat interviurile de grup semnalează faptul că.

Ńiganii mai vin şi mai racolează fete. faptul că-l ironizează. Caseta 11. dar le urmăresc. un fel de agitaŃie. la PoliŃie … S2: FetiŃei mele din clasa a VIII-a i s-au furat CD-player-ul şi multe CD-uri şi am decis că a fost vina mea că am lăsat-o pe fiica mea să vină cu obiecte de valoare. Deci.cel puŃin. au probleme între ei. am stat şi ne-am gândit: ”Oare într-adevăr este un fenomen real? S2: Este foarte real. sunt cazuri izolate. pentru că nu mai recepŃionează lucrurile de bază.mie. judeŃul Iaşi: M: Cum apreciaŃi şcoala/Este ea sigură pentru elevi/profesori? S1: Părerea mea e că şcoala e cât de cât sigură. că aşa sunt tinerii din ziua de azi mai agitaŃi. mediul rural. ConstanŃa: S1: După părerea mea. Caseta 10. adică totuşi fiind mai retraşi aici. Dar avem şi noi probleme… nu ştiu dacă intră în violenŃă.necesitatea şi oportunitatea unor campanii de informare şi conştientizare a problemei violenŃei în şcoală. între… a face o discriminare între un concept… adică faptul că jigneşte pe celălalt. am avut deja două reclamaŃii eu.pana la urma. dar ca să se exagereze în manifestări periculoase. łiganii vin din localitate. nici de către elevi. personal.. E-adevărat. judeŃul ConstanŃa: S1: La mine problema e că violenŃa deja devine exacerbată. judeŃul Timiş: S1: Ei. sunt probleme din momentul în care să spunem a ieşit pe poarta şcolii. Mă bazez când fac afirmaŃia asta pe observaŃia de zi cu zi . profesori Profesori. Profesori. Timişoara: S1: N-am avut chiar aşa incidente deosebite. S2: AŃi întrebat dacă şcoala e un loc sigur pentru elevi.mă vor respecta. dar se rezolvă la nivel de 62 . Bucureşti: Consider ca şcoala noastră este o şcoală care oferă siguranŃa profesorilor si elevilor. dar. există aceste forme de violenŃă. Opinii care neagă prezenŃa violenŃei în şcoală – interviuri de grup: părinŃi. A fost chiar recent. deci care sunt mai frumuşele. copiii nu sunt supuşi sau tentaŃi consumului de droguri. Daca eu ii respect pe elevi si ei la rândul lor. PărinŃi. e un loc sigur din punctul de vedere al discuŃiei noastre. profesori Profesoară. Opinii care confirmă prezenŃa violenŃei în şcoală – interviuri de grup: părinŃi. Pe mine chiar mă îngrijorează lucrul ăsta… M: Când am pornit în cercetarea aceasta pe tema violenŃei în şcoală. că se mai bat copiii. mediul rural. nejustificabil într-un oarecare procent. deci formele de violenŃă se manifestă ceva mai redus. in care apar discuŃii. E un loc sigur şi putem să recunoaştem… din punctul ăsta de vedere e un loc agreabil..nici de către părinŃi. se mai întâmplă câte o ghiduşie.. Profesor.merg pe ideea respectului reciproc. copiii sunt violenŃi. nu! Profesori. Eu.pana acum. o manifestare de voinŃă puŃin scăpată de sub control. Profesor. Ne lovim de treaba asta în fiecare zi. clar. ConstanŃa: M: E o problemă violenŃa în şcoală? Vi se pare o problemă serioasă? S1: Este o problemă. Aşa. M: Aş reveni la întrebarea iniŃială. mediul rural. mai mult sau mai puŃin… S2: Exact cum spunea şi doamna profesoară. PărinŃi. judeŃul Timiş: S1:Am avut probleme cu aceşti băieŃi mai mari care sunt violenŃi. Există violenŃă în şcoală. nu de aici. mediul rural. ei nu fac această discriminare între a vorbi frumos. Vi se pare o problemă gravă sau nu? Cor: Daaa. Da. ca orice formă de manifestare umană. adresate tuturor actorilor şcolii. faptul că îl tachinează. ca părinte. nu mi s-a întâmplat vreodată să fiu agresata verbal sau alt fel. chiar fără măsură cu cei mici.

nu vă supăraŃi mi se pare că aşa şi aşa. viol. nici de furt ca s-au furat intre ei. Fiind mai puŃini copiii. n-au fost. S2: Nu! Chiar ne pare bine ca nici n-au auzit. lovire. alt caz: bruscare. 63 . S3: În anii ‘90-92 poate că se mai întâmpla. cu mulŃi copii. poreclire.. M: Referitor la situaŃii de violenŃă în şcoală. Bucureşti: M: Acum copii sunt mari învaŃă dimineaŃa. însă. M: Aici părerile sunt împărŃite. dar nu chiar tot. avem şi mai multe cadre didactice calificate. sau a fost furat un telefon. M: In scoală sau în afară? S7: In şcoală. i-am întrebat si noi.. vandalism sau. Eu. PărinŃi. Am chemat poliŃistul. dar ca au auzit ca li s-au întâmplat colegilor? S1: Da. profesori sau intre elevi. nu mai ştia ce făcut cu el. PărinŃi. Nici jigniri. umblu şi noaptea şi n-am auzit. au venit în scoală.? S2: Cu intenŃie nu. cu dirigintele. CredeŃi că se întâmplă? S3: Poate din joacă. Dar am observat de la an la an că şcoala este mult mai deschisă şi pot să mergi să-i spui unei profesoare. hartuire. ca de exemplu a fost spart globul de la un bec de sus. chiar acum. furt. M: V-au spus ca nu neapărat s-au întâmplat lor. nu ştiu! M: SpuneaŃi că vă spun tot copii. nu.clasă. cunosc zona. ca femeie. M: Alte evenimente. dar nu ceva grav. Fie profesori. M: Comportament care intră sub incidenŃa legii: vandalism. a fost interzisă utilizarea în şcoală a telefonului mobil. copilul şi-a amintit după nu ştiu te ore. au fost. M: Dar cazuri de violenŃă ale profesorilor faŃă de elevi? S2: Profesor faŃă de elev. şi problemele sunt mai puŃine. dar penarul a apărut a doua zi. nu ştiu ce o fi discutat cu părinŃii acasă. rănire. n-am auzit. ameninŃări.. dar poate şi din cauză vechiului director care îi obişnuise cu alt sistem. profesoara de… S6: Era dar nu din cauza ei… S1: Fiecare işi apără pe ale lui. Au venit si din ăştia de la droguri. nu.. în afară. S1: Nu. dar aceşti 3-4 ani de când învaŃă aici au fost vreodată şi situaŃii când au spus ca le e teama să vină la şcoala? S5: Nu. nu s-a întâmplat. n-am auzit. Am avut parca in clasa a IX-a. ca de exemplu fiicei mele căreia i-a fost furat penarul. M: PuteŃi da un exemplu? S4: Nu prea ştiu bine. nu am găsit telefonul. M: Dar ca le e teama de cineva din clasa? S1: Nu. dar parca nu mai e. să fie claie peste grămadă. Aici mi se pare şi pentru că suntem puŃini este o mai mare omogenitate. n-am auzit o data sa fie o altercaŃie pe aicea. împingere. Timişoara: S1: S-au mai întâmplat furturi mici. dar nu. După care. S3: Nici eu. M: Exemplu: limbaj vulgar? S1: Apoi. S8: Eu stau la doua staŃii de aici. Aici nu se întâmplă. tachinare. Copilul bănuit s-a ofensat. da. Dar nu intenŃionat. ameninŃare. Se mai împing. ConstanŃa: M: SimŃiŃi că copiii dumneavoastră sunt în siguranŃă la şcoală? CredeŃi că sunt protejaŃi împotriva diverselor lucruri care se tot întâmplă? S1: Eu nu cred. dar am înŃeles că asta se întâmplă peste tot. M: Bătăi sunt? S1: Ei aşa între ei se mai întâmplă. Ulterior. aşa.. S1: De cine? Era. chiar droguri. S2: Nu sunt bătăi multe. am stat de vorbă. Poate o scurtă perioadă după revoluŃie. ironizare. tot. M: Dar ca le e teama de vreun profesor? S3: Da au mai fost. doar din neatenŃie. S6: Despre ce au făcut ei toata ziua ne spun. nu este… S4: Nu. M: În afară de acel băiat au mai fost şi alte cazuri? P2: Nu PărinŃi. au mai fost incidente. elevi. De exemplu: exprimare neadecvată sau jignire.

total diferit faŃă de sat. Dacă apelezi puŃin la bunul lor simŃ. subiecŃii intervievaŃi în şcolile din mediul rural sunt de părere că violenŃa e mai evidentă în mediul urban. S4: Se pare…şi-n liceu nu ştim. slab pregătiŃi.” Chestii d-astea. nu. de un anumit elev. copii pe care i-am cunoscut. La unul din grupurile şcolare din Timişoara. că sunt agresivi…Totuşi. la noi nu sunt astfel de probleme. când trebuia mai ales pentru profesorii tineri. Noi am discutat cu profesorii ăia. Este de remarcat faptul că pentru mulŃi subiecŃi investigaŃi este mai facil să identifice situaŃii de violenŃă din alte şcoli şi mai puŃin pe cele din şcoala căreia îi aparŃin.. Cel puŃin azi. Totuşi au un bun simŃ. faŃă de cei de la oraş.. da’ dacă nu ne-aŃi zis… Ei sunt secretoşi. Profesor mediul rural. profesori Profesor. sau. nu. i-aş recunoaşte dintr-o privire. de exemplu la alte şcoli tot licee industriale de prin Iaşi. de unde ştiu. De pildă. Profesori. nu sunt cazuri. în interior n-am auzit. S4: De furat adidaşi. am şi predat un an. profesori care erau în primul an de învăŃământ şi spuneau că trebuia să intre la oră cu directorul.s-o numim aşa. romi) sau doar din partea unor profesori (mai puŃini autoritari. nu. […] Însă oricum la noi la şcoală faŃă de ce am auzit de la alŃi colegi care au fost la alte şcoli. într-adevăr sunt. Timişoara: Am putut să fac o comparaŃie între această şcoală şi grupul de construcŃii unde erau elevi veniŃi de la casele de copii. părinŃii cred că manifestările de violenŃă provin doar din partea unor elevi cu probleme (repetenŃi. cu cei de la oraş. sunt rezolvate. Deci în familie nu suntem…. Aici. la liceul nostru deci nu am ajuns în aceste condiŃii.. da’ ştiu licee sau şcoli din oraş. mediul rural. ce Ńine doar de un anumit profesor. iar cei din zone urbane mai „liniştite” cred că violenŃa este mai frecventă în zonele „rău famate”. izolată şi contextualizată Multe voci ale profesorilor sau ale părinŃilor spun că violenŃa este o problemă individualizată. M: Dumneavoastră vi s-a întâmplat să vă povestească copilul ceva legat de acte de violenŃă? S2: Nu. nu au nici întindere mare în timp şi nici frecvenŃă mare şi se rezolvă. De asemenea. Iaşi: Foarte mulŃi spun că aici e un loc mai sigur că elevii provin din mediul rural dar nu ştiu dacă mai e valabil acum. când apar. de luat covrigul din mână. S3: Veneam cu lecŃia învăŃată… S1: Îl luam pe bucăŃele şi vă spuneam unde. S3: Se pare c-au venit părinŃii copiilor celor buni. izolată.şi violenŃa profesorului care dă…Nu e cazul la noi în şcoală. S5: Probleme n-au fost aşa mari! Aşa încât să ajungă la urechile noastre acasă. care Ńin de şcolile speciale. de: „Dă-mi banul. Caseta 12. Deci. nu pot să dau alte detalii… S1: Dacă ne spuneaŃi tema din vreme… aş fi… îl descoseam eu pe-al meu. Opinii privind prezenŃa violenŃei în şcolile proprii – interviuri de grup: părinŃi. că sunt foarte secretoşi. aici la Ńară există un bun simŃ al elevilor. de furat fesul. mediul rural. N-am vorbit de şcoala noastră …Vorbesc de liceul „X”.. cei care au astfel de probleme. se consumă alcool. Da. deşi profesorul cât de tânăr e poate să-şi Ńină ora. chiar se potolesc şi reuşeşti să faci foarte multe cu ei. lideri cu profil negativ. Părinte. nu se compară agresivitatea copiilor de la sat. ConstanŃa: S1: Şi-aici intervine uneori. dar în perimetrul exterior şcolii. neinteresaŃi).. nevenindu-le să creadă că totuşi la noi. S3: Nu. La oraş am înŃeles că e totuşi. de o anumită situaŃie specială.. copii cu deficienŃe. • ViolenŃa – o problemă individualizată.M: De ce? S4: Că nu ştim. Foarte rar. ConstanŃa: ViolenŃa…cum zice doamna profesoară. Profesor. cu probleme eterogene. Se pare. de o anumită şcoală. Iaşi: Poate aici. copii cu probleme în familie. ca să poată să Ńină. Tocmai. la liceu… 64 . mediul rural. da de la a IX-a în sus. la clasele I-VIII nu apare treaba asta [violenŃa elevilor].

prin atitudine. M ş. Perspective asupra dimensiunii de gen în educaŃie.din câte-am înŃeles. 4. batjocoritor etc. Bucureşti: M: Deci nu apar. comparativ cu fetele. respectiv la fete? Fig. Prin câteva întrebări adresate tuturor categoriilor de actori am încercat să identificăm posibile răspunsuri la întrebări precum: este un gen mai violent decât celălalt?. investigat prin cercetarea de faŃă. 65 .a. este cel referitor la gen. există forme specifice de manifestare a violenŃei la băieŃi. este violenŃa atribuită de către cei investigaŃi echilibrat pe genuri?. deci toata lumea sunteŃi de acord. Sau profesorii ştiu mai bine. Elevii au fost cei mai echilibraŃi în declaraŃii. Constanta S1: Eu am fetiŃa în clasa a III-a. În primul an. • ViolenŃa fetelor versus violenŃa băieŃilor Un alt aspect al violenŃei. asta mi-a spus-o si cei de aici. deci. Nu ştiam ce să mai facem… PărinŃi. În foarte puŃine cazuri s-a declarat că fetele sunt mai agresive decât băieŃii. prin comportament faŃă de cadrele didactice? S1: Nu. DistribuŃia situaŃiilor de violenŃă şcolară pe genuri 100% 80% 60% 40% 20% 0% directori consilieri elevi non-raspuns atât în cazul baietilor.) şi agresivitatea (violent fizic. Bucureşti. cât şi al fetelor. în clasa a II-a noi eram la şcoala din centru. aici. ca şi la liceu. 2004. eram a II-a şi încă 2 clase I. Poate la alte clase. Vreau să spun că cei doi fraŃi erau teroarea şcolii şi ambele învăŃătoare de la celelalte 2 clase…am ajuns la domn’ primar să ne dea gardian. UNICEF. deci prin limbaj.doamna nu a putut să-i lase repetenŃi din anumite motive. mediul rural.PărinŃi. bătăuş). cât si al fetelor în cazul fetelor în cazul baietilor Cea mai mare pondere a actorilor investigaŃi (inclusiv elevii înşişi) apreciază că băieŃii sunt mai violenŃi. ironic. În clasa I şi a II-a a avut doi fraŃi repetenŃi: unul mai mare şi unul mai mic. nu ştiu. Vreau să zic că ăştia ne-au terorizat 2 ani de zile. considerând în procente ridicate că violenŃa este un comportament manifest atât în cazul băieŃilor. În analiza atributelor.Ńigani turci. Institutul de ŞtiinŃe ale EducaŃiei. Dar vă întreb dacă ştiŃi sunt cazuri de ofensa adusă autorităŃii cadrului didactic. noi se spunea că eram cei mari. Atribuirea violenŃei cu preponderenŃă genului masculin a fost şi una dintre concluziile unui studiu anterior referitor la dimensiunea de gen în educaŃie66. rolurilor şi relaŃiilor de gen promovate în şcoală s-a evidenŃiat faptul că băieŃilor le sunt asociate cu preponderenŃă atribute precum obrăznicia (indisciplinat.. 66 Balica.

Interviurile de grup au constituit însă ocazii de nuanŃare a opiniilor actorilor şcolari. în special violenŃa verbală: Fetele sunt mai certăreŃe. dar cu o frecvenŃă mult mai ridicată în cazul băieŃilor. Aceleaşi diferenŃe pe genuri (însă mai puŃin accentuate. BăieŃilor le sunt atribuite în special formele mai grave de violenŃă. dar mai pe sub buze. chiar şi în ce priveşte violenŃa… (profesor. Astfel. dacă au acelaşi tip de comportament violent. acesta se manifestă diferit: violenŃa verbală la fete ia forma certurilor. a bârfelor. DistribuŃia pe genuri a cazurilor de violenŃă şcolară gravă a) elevi agresori 1 2 3 4 5 6 7 0% 1 2 3 4 5 6 7 50% 100% 1 2 3 4 5 6 7 0% 1 2 3 4 5 6 7 fete băieŃi 20% 40% 60% 80% 100% b) elevi victime agresare sexuală consum de droguri consum de băuturi alcoolice apartenenŃă la bande de cartier comitere acte de vandalism comitere de furturi agresare fizică agresiuni sexuale furt în imediata vecinătate a şcolii agresiuni fizice în vecinătatea şcolii hărŃuire în imediata vecinătate a şcolii agresiuni fizice în incinta şcolii hărŃuire în incinta şcolii furt în incinta şcolii Analiza datelor statistice evidenŃiază faptul că formele grave de violenŃă şcolară sunt prezente în cazul ambelor genuri. inclusiv violenŃa fizică. în cadrul aceluiaşi studiu citat anterior. Fig. De altfel. fetelor le sunt atribuite formele „obişnuite”. a ironiilor. aşa… Există totuşi o diferenŃă între fete şi băieŃi la vârsta asta. comparativ cu situaŃiile de agresiune) se constată şi din analiza 66 . cum se poartă. cum arată. oferite de către directorii cuprinşi în cercetare. Astfel. Sau. Aceleaşi concluzii sunt susŃinute şi de datele statistice privind manifestările grave de violenŃă şcolară (elevi-agresori şi elevi-victime). referitor la dimensiunea de gen în educaŃie s-a evidenŃiat o asociere directă a fetelor cu competenŃe de comunicare mai dezvoltate şi a băieŃilor cu spiritul de independenŃă. cât mai ales formele de violenŃă şi modurile de manifestare a acestora. Şi ele înjură. iar la băieŃi – cuvinte „urâte”. 5. atribute ce constituie premise ale manifestării unor forme de violenŃă specifice. injurii. tolerate ale violenŃei. profesorii apreciază că diferă în funcŃie de gen nu atât frecvenŃa fenomenului. Iaşi).

divergenŃe de opinie şi tensiuni pe care actorii înşişi nu le conştientizează pe deplin. metodele de predare sau relaŃia părinŃiprofesori-elevi). Cristina. atunci când sunt chestionaŃi frontal şi direct privind prezenŃa fenomenelor de violenŃă în şcoală. cât şi părinŃi) tind să încadreze astfel de subiecte într-o situaŃie de normalitate. pentru rivalitate. fie pentru apărarea unor relaŃii de prietenie. care trebuie luată în considerare atât în ceea ce priveşte considerarea unor comportamente ale elevilor ca fiind violente. uneori. fetele manifestă acelaşi comportament de violenŃă fizică pentru raporturi în plan afectiv. investigaŃia de faŃă a reprezentat în sine un exerciŃiu de 67 NeamŃu. referindu-se la acte de agresivitate manifestă (fizică. Dincolo de orice reŃineri. cei mai mulŃi actori intervievaŃi sunt tentaŃi să facă referire la violenŃa înŃeleasă mai ales în dimensiunea sa obiectivă. În concluzie. chiar dacă ea nu este legitimată în mod deschis de către toŃi actorii investigaŃi. pentru atenŃia aceluiaşi băiat etc. vizitele de teren şi interviurile de grup au evidenŃiat numeroase situaŃii de conflict. ce Ńin de valori. Totuşi.datelor privind cazurile elevilor-victime ale violenŃei. putem concluziona că există o dimensiune de gen a fenomenului de violenŃă şcolară. se consideră că băieŃii intră în conflicte sau se bat mai ales pentru afirmarea masculinităŃii. 67 . • ViolenŃa subiectivă versus violenŃa obiectivă Este interesant de semnalat faptul că. Ca urmare. multe pasaje din interviurile realizate sunt mai degrabă dezbateri despre relaŃia pedagogică între elevi şi profesori. cei mai mulŃi subiecŃi intervievaŃi (atât cadre didactice. mai frecvent agresori.). Cu toate acestea. studii în domeniu67 arată că băieŃii. cât şi profesorii oferă numeroase exemple şi explică detaliat cauzele. pentru status într-un grup. cit. atât părinŃii. atunci când moderatorul propune teme de discuŃie care tratează aspecte subiective ale relaŃiilor psihosociale din spaŃiul şcolii (cum ar fi: relaŃia de autoritate. stiluri didactice. verbală sau non-verbală) şi mai puŃin la cele de natură subiectivă. Ca urmare. op. sunt şi mai des victimele agresiunii colegilor decât fetele. credem că rezultatele investigaŃiei ne oferă suficient suport în a considera chestiunea violenŃei în şcoală un subiect pertinent. fie de concurenŃă (pentru o notă. În acelaşi sens. Pentru cei mai mulŃi actori intervievaŃi. autoritate. chiar necesară. ezitări sau negări declarative ale subiecŃilor investigaŃi. DiferenŃe pe genuri apar şi în ceea ce priveşte motivaŃiile şi cauzele privind manifestările de violenŃă. tratare diferenŃiată a elevilor. dar care nu sunt direct asociate cu fenomenul violenŃei obiective. precum şi în elaborarea măsurilor de corectare şi prevenire a unor astfel de cazuri în spaŃiul şcolar. stilurile didactice. tipuri de relaŃii sau cultură şcolară. firească şi inevitabilă. De exemplu.

1. violenŃa elevilor faŃă de profesori. De asemenea. violenŃa profesorilor faŃă de elevi. în fine. Ca urmare. violenŃa profesorilor faŃă de 68 . care trec uneori neobservate. instrumentele de cercetare au permis într-o oarecare măsură identificarea unor situaŃii de violenŃă în raport cu spaŃiul în care acestea s-au derulat: în incita şcolii sau în imediata apropiere a şcolii.identificare. analiză. PercepŃii privind formele de violenŃă şi actorii acesteia Încă din faza de proiectare. Instrumentele de tip calitativ au evidenŃiat însă şi alte axe de relaŃionare şi exprimare a comportamentelor violente. Considerăm însă necesară o prezentare comparativă preliminară a percepŃiilor diverşilor actori investigaŃi privind frecvenŃa cu care aceste tipuri de interacŃiuni cu potenŃial violent sunt prezente în spaŃiu şcolar. investigaŃia de faŃă şi-a propus să analizeze formele de violenŃă în raport cu actorii implicaŃi şi cu direcŃia de interacŃiune de natură violentă între aceştia în spaŃiul şcolar. vom trata şi violenŃa părinŃilor faŃă de elevi sau faŃă de profesori în spaŃiul şcolar. urmată de violenŃa elevilor faŃă de profesori şi. în sensul că fiecare dintre actori (directori. Toate aceste axe de interacŃiune vor fi analizate în detaliu în subcapitolele următoare. 6. violenŃa altor actori din exteriorul şcolii. Opinii privind cele mai frecvente forme de violenŃă în şcoală 80% 70% 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0% eleve-elevi elevi fata de profesori profesori fata de elevi Directori Elevi Consilieri Aşa cum ilustrează şi datele de mai sus. evaluare şi conştientizare a unor situaŃii de violenŃă subiectivă.2. Aceste noi dimensiuni semnalate în cadrul interviurilor se referă la părinŃii elevilor. făcând parte dintr-un aşa-numit obişnuit pedagogic de fiecare zi. datele obŃinute prin chestionar au testat următoarelor tipuri de relaŃionare: violenŃa între elevi. Fig. Ca urmare. ca actori ai violenŃei. opiniile diverselor categorii de actori investigaŃi prin chestionar cu privire la formele de violenŃă înregistrează un anumit grad de convergenŃă. elevi sau consilieri) situează violenŃa între elevi pe primul loc. identificând în acelaşi timp şi alte categorii de actori. 2.

ViolenŃa între elevi Majoritatea lucrărilor de analiză a fenomenului violenŃei şcolare (citate pe parcursul studiului) susŃin ideea că manifestările conflictuale dintre elevi reprezintă cea mai răspândită formă de violenŃă şcolară. Deşi acordă aceeaşi ierarhie formelor de violenŃă puse în discuŃie.Dacă pentru directori. Analiza detaliată a fiecăreia dintre formele de violenŃă ce va fi prezentată în continuare va oferi cu siguranŃă mult mai multe informaŃii şi clarificări privind aceste date preliminare. decât de cea a directorilor. semnalând şi ei cu o frecvenŃă mult mai ridicată prezenŃa celor trei forme de violenŃă analizate. .2. în opinia elevilor şi consilierilor acestea au o frecvenŃă cu mult mai ridicată . ProporŃii de aproximativ 90% dintre directorii şi dintre consilierii investigaŃi declară că se confruntă. mai mult sau mai puŃin frecvent. climatul şcolar şi cultura şcolară etc.Ca şi în cazul altor declaraŃii referitoare la problema violenŃei în şcoală. consilierii tind să fie mult mai fermi în a nominaliza forme concrete de violenŃă. Elevii se situează mai aproape de opinia consilierilor. opiniile celor trei categorii de actori sunt extrem de diferite. Este violenŃa între elevi un fenomen frecvent în şcolile româneşti? Aşa cum s-a prezentat şi în capitolul referitor la dimensiunea fenomenului violenŃei şcolare. poziŃia şcolii în localitate. Principalele diferenŃe de opinie sunt următoarele: . în orice grup de copii şi tineri. unele dintre cauzele posibile ale acestor diferenŃe fiind deja enunŃate în subcapitolele anterioare. relaŃia elev-profesor. a contextului în care se manifestă şi a posibilelor cauze demonstrează însă că există un specific al violenŃei elev-elev. cu acest fenomen în şcolile lor. Aceste elemente specifice violenŃei elev-elev şi formele de manifestare sunt analizate în cele ce urmează. tipul şcolii. violenŃa între elevi a fost menŃionată de către toŃi actorii investigaŃi ca fiind cea mai frecventă formă de violenŃă în spaŃiul şcolii. prezenŃa 69 . După cum putem observa. manifestările de violenŃă ale profesorilor faŃă de elevi sau cele ale elevilor faŃă de profesori sunt doar cazuri extrem de rare. Analiza violenŃei între elevi în funcŃie de criteriile luate în considerare în investigaŃia de faŃă (mediu de rezidenŃă. determinat de diferiŃi factori şcolari: statutul de elev. În acelaşi sens. cele trei categorii de actori se diferenŃiază fundamental atunci când apreciază frecvenŃa cu care acestea se manifestă.elevi. dar consideră acest tip de violenŃă ca unul nespecific spaŃiului şcolii deoarece se poate manifesta şi în afara acestuia. comportamentele neadecvate elev-elev identificate în cercetarea de faŃă nu au (cel puŃin aparent) caracteristici specifice spaŃiului şcolii. 2. în timp ce directorii sunt cei mai rezervaŃi în această privinŃă. Analiza frecvenŃei acestora.

Astfel.Societatea în ansamblu este agresivă. pentru că trăim într-o societate agresivă. intensitatea şi formele în care aceasta se manifestă diferă de la o şcoală la alta. iar instanŃe precum strada sau mass-media (inclusiv emisiunile pentru copii) oferă elevilor modele specifice de relaŃionare. tipul de management şcolar. Bine. Care sunt formele violenŃei între elevi? Chiar dacă violenŃa între elevi a fost recunoscută ca fenomen general prezent în toate unităŃile de învăŃământ. violenŃa între elevi este considerată o formă de „descărcare” psihică în spaŃiul şcolii a agresivităŃii la care aceştia sunt supuşi în mediul familial sau a inhibiŃiilor şi lucrurilor interzise în mediul familial. calitatea activităŃii educaŃionale. Dar agresivitatea asta poate că e necesară până la un punct. 70 . inclusiv în cadrul jocurilor (mai ales a jocurilor sportive).Comportamentele agresive dintre elevi sunt o copie a modelelor oferite de mediul familial. Ca urmare. părinŃi. deseori fără să conştientizeze natura lor violentă. până la un punct. atitudinile şi comportamentele părinŃilor. De cele mai multe ori. se poate afirma că violenŃa între elevi. Cei mai mulŃi dintre profesori îşi păstrează optimismul pedagogic şi îşi declară încrederea în natura bună a copilului. relaŃiile deficitare cu adulŃii etc. da’ ştiŃi acum – nu să se ajungă la bătaie sau la nu ştiu ce. manifestările violente dintre elevi (în special formele „uşoare” de agresivitate) sunt percepute ca atitudini şi comportamente prezente în orice şcoală. Aceeaşi idee a fost susŃinută şi de participanŃii la interviurile de grup – profesori. . în unităŃile de învăŃământ post-obligatoriu şi în şcolile de periferie. coeziunea şi sintalitatea claselor. mediul rural. mediul de provenienŃă al elevilor etc. Dar. căutând explicaŃii pentru violenŃa dintre elevi la nivelul altor instanŃe: . în diferite forme de manifestare. „obrăznicii” tolerate şi specifice vârstei şi oricărui mediu şcolar: Eu cred că violenŃa între copii este chiar necesară. ceea ce incriminează actorii investigaŃi nu e atât fenomenul în sine. modelele sociale. Trebuie remarcat faptul că majoritatea cadrelor didactice caută să identifice cauzele violenŃei elevilor în alte contexte decât cel şcolar. ei sunt puŃin agresivi. judeŃul ConstanŃa). fiind determinate de un complex de factori: climatul şcolar şi cultura şcolii. (profesor.ViolenŃa între elevi este specifică vârstei adolescenŃei şi poate apărea ca un fapt „normal” în orice context relaŃional.populaŃiei de etnie roma în şcoală) evidenŃiază o frecvenŃă uşor mai crescută în mediul urban. relaŃiile dintre părinŃi şi cele dintre părinŃi şi copii sunt elemente care influenŃează în mod direct comportamentul şi relaŃiile dintre copii în şcoală. Cu toate acestea. este un fenomen generalizat în şcoli. Climatul socio-afectiv din familie. pe care aceştia le imită. . cât mai ales factorii şi condiŃiile care îl generează: familia.

cit. Bucureşti: Violenta verbală între elevi e cea mai frecventă. de genul certurilor există oriunde. altul răspunde şi… Oricum. părinŃi Profesor. conflicte.. cât şi părinŃii apreciază că elevii cu astfel de manifestări nu conştientizează comportamentul propriu şi nici consecinŃele asupra altor elevi şi asupra climatului şcolar. a „violenŃei ascunse”. până la urmă. Pe elevi. nu este catalogată ca atare. er tu so ci o- iz ic e C pa ur if itu at sa t Cele mai frecvente forme de violenŃă elev-elev Ńin de domeniul violenŃei verbale: certuri. eu ştiu.. Ferreol. Pur şi simplu. Consilier. Cel mai frecvent în şcoală sunt certurile între elevi. nu au capacitatea de a se controla.Fig. Dar nu conştientizează. ConstanŃa: Există aceste forme de violenŃă. profesori. că au greşit. Iaşi: Dacă definim violenŃa în sensul acela larg. Aceste forme de comportamente neadecvate au fost menŃionate în majoritatea unităŃilor de învăŃământ cuprinse în investigaŃie. la bătaie. Ji gn ire Ji gn ire Ji gn ire -t Ji gn ire ra -s -a ia r te ne n ta re lig ta 71 . de foarte multe ori. op. urechea noastră are de suferit… Sunt unii elevi care nu pot să spună două vorbe fără o obscenitate… Stăm de vorbă cu ei. Cred că violenŃa verbală este. expresii urâte şi vulgare la o anumită categorie de elevi. îi bulversează şi îi influenŃează şi pe ceilalŃi. Dacă ai unul-doi din ăştia în clasă. tipică adolescenŃilor.. faptul că-l ironizează. nu-i deranjează şi nu înŃeleg că acest lucru poate să aducă atingere chiar unui coleg. tolerate în mediul şcolar. Înjurături… Şi de-acolo pleacă restul: unul înjură. certurile ca o violenŃă care. conflicte între doi colegi de clasă. marea majoritate a elevilor sunt. Poate tocmai de aceea atât profesorii. faptul că îl tachinează. De aceea trebuie să fii întotdeauna „cu 68 Cf. Profesor. Ei nu fac această discriminare între a vorbi frumos şi faptul că jigneşte pe celălalt. Profesori. Aceasta pentru că. în mod normal. Giurgiu: Apare violenŃa verbală. îşi cer iertare. injurii. G. Cele mai frecvente forme de violenŃă între elevi 100% 90% 80% 70% 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0% ps ih ic e Ba om In co nf et io as a lic te ni ca ta ie ii ju r ic a Directori Elevi Consilieri scolari ec on sa u ne n r te -a pa ri. Caseta 13. 7. fiind incluse în categoria manifestărilor „obişnuite”68. Opinii privind violenŃa verbală între elevi – interviuri de grup. Nu mă refer la conflicte. Recunosc că vorbesc urât.

ce-Ńi aud urechile! Numai înjurături. Editura Univers Enciclopedic. De fapt la toŃi. DicŃionar de psihologie. Şi repetă în gura mare. în relaŃionarea cu ceilalŃi elevi: jigniri legate de ritmurile diferite de dezvoltare fizică (rămânere în urmă sau puseuri de creştere. să fim serioşi! Nici noi n-am fost uşi de biserică. Părinte. ironizarea unor trăsături fizice sau psihice specifice anumitor elevi etc. PărinŃii însă. mă tem că deloc. stradă. Timişoara: Ce vocabular au elevii. Ca urmare. În acest context. Bucureşti. Un alt tip de comportament violent care se manifestă între elevi vizează jignirile cu referire la trăsăturile fizice sau psihice ale colegilor. 1996. dar copilaşii aceştia… Mă cutremur… Nu ştiu cât realizează ei. Prea puŃine cadre didactice aduc în discuŃie importanŃa pe care trebuie să o aibă şcoala în prevenirea şi corectarea violenŃei verbale a elevilor şi în dezvoltarea competenŃelor de comunicare ale acestora. Încercarea actorilor investigaŃi de a identifica în afara şcolii determinanŃii unor astfel de comportamente caută să îi deculpabilizeze pe elevi. N. Dacă numai 20% dintre directori au declarat prezenŃa cu frecvenŃă ridicată a unor astfel de comportamente în şcoala lor. ci ca simple manifestări determinate de specificul vârstei. iar adolescenŃii devin mai atenŃi şi mai critici cu privire la diferite caracteristici fizice sau psihice. care contravine regulamentului şcolar. „tradiŃionale” sunt uzuale. Părinte. O bună cunoaştere a psihologiei vârstelor de către cadrele didactice şi studierea chiar de către elevi a acestei discipline şcolare (prezentă în curriculumul şcolar la clasa a X-a) constituie posibile modalităŃi de prevenire şi rezolvare a situaŃiilor conflictuale determinate de astfel de comportamente ale elevilor.. ai căror copii sunt direct implicaŃi în astfel de situaŃii (în special cei care au fost victime) au reclamat astfel de comportamente şi s-au plâns de climatul de insecuritate fizică din şcoli. Doamne.mâna pe trăgaci” şi să-i pui la zid. Deoarece bătaia este considerată o formă mai gravă de violenŃă. Un alt comportament neadecvat al elevilor în şcoală este violenŃa fizică. judeŃul ConstanŃa: Când vii într-un liceu. Să dau şi exemple? D-astea Ńigăneşti. Astfel. mediul rural. menŃionată cu ponderi mai ridicate în unităŃile de învăŃământ situate la periferie şi în cele cu populaŃie şcolară multietnică. începând de la ăla de clasa I – a II-a şi până la ăla de liceu. Ponderea ridicată a unui comportament prin excelenŃă violent poate fi explicată prin specificul vârstei adolescenŃei. e crunt să asculŃi ce poa’ să debiteze. mass-media etc.. respectiv 80%.. 72 . 69 Sillamy. care susŃin dezvoltarea imaginii de sine. apar şi situaŃii conflictuale referitoare la aceste aspecte. Şi noi mai spuneam când eram elevi. Nici o jenă. cadrele didactice au declarat în mai puŃine cazuri prezenŃa acestui fenomen în şcoala lor. altfel nu îşi dau seama că nu e bine. putem considera asemenea comportamente nu ca etichetări. comparativ cu media). Această „perioadă ingrată”69 este marcată de multiple transformări corporale şi psihologice. proprii sau ale celorlalŃi. ponderea răspunsurilor elevilor şi a consilierilor este mult mai mare – aproximativ 60%. Sunt incredibile…. aceştia sunt văzuŃi ca victime ale limbajului violent utilizat în diferite medii: familie.

sunt un dezastru şi nu contează că sunt în clasa I sau într-a VIII-a. Dau unii peste alŃii. Opinii privind violenŃa fizică între elevi – interviuri de grup cu părinŃi PărinŃi. şuturi. ceea de face ca jocul să se transforme în agresivitate fizică: copiii noştri nu mai ştiu să se joace. care poate genera agresivitate fizică între elevi). este de presupus că elevii din şcolile urbane provin din familii cu nivel socio-economic foarte variat. urlete. Spunea „mami. Părinte. Bătaia între elevi (în forme grave) este însoŃită deseori de alte forme adiacente de violenŃă. care Ńin de domeniul agresivităŃii verbale cu referire la aspecte precum: situaŃia socio-economică a elevilor. Ńipă directorul. dar degeaba… Se îmbrâncesc. inclusiv prin violenŃă fizică).. 105. Copilul meu vine acasă cu vânătăi. între ei copiii şi între ei şi celelalte clase. câte un picior. m-ai învăŃat o grămadă de chestii nefolositoare pentru mine”. Copilul meu a zis că erau elevi care-l băteau. în forme mai mult sau mai puŃin frecvente. apartenenŃa etnică sau cea religioasă a acestora. Giurgiu: Să vedeŃi în pauze îmbrânceli. „Mănânc bătaie. fie între elevii din clasele mai mari faŃă de cei din clasele mai mici. ca şi în alte contexte. Jignirile referitoare la situaŃia socioeconomică a copiilor au fost menŃionate mai mult în şcolile din mediul urban (58%. Ńipete. Sunt şi situaŃii în care anumiŃi elevi sunt victime ale unor „găşti” din şcoală. ConstanŃa: Pe mine chiar mă îngrijorează lucrul ăsta. Vai.). obiectele personale utilizate în spaŃiul şcolii (rechizite. m-ai învăŃat să nu-njur. provenienŃa din medii socio-familiale şi culturale foarte diferite sau defavorizante etc. În ponderi mai reduse au fost menŃionate şi alte forme de violenŃă între elevi. mi-e frică să mă mai duc la şcoală că au găşti”. De aici apar şi diferenŃe privind modul cum se îmbracă.. îi cereau bani etc. cauzele agresivităŃii fizice – „expresie culturală a frustrării în spaŃiul şcolii”70 – pot fi diverse: consecinŃe ale imobilităŃii elevilor în clasă pe parcursul duratei unei activităŃi didactice (şi. aşa. Constat că l-am învăŃat nişte lucruri care lui nu-i mai folosesc. de aici. la situaŃii conflictuale între elevi. sunt înjurat. Băiatul meu chiar mă acuză la momentul ăsta: „M-ai învăŃat să nu mă bat. cit. Drăciile. op. îşi mai rup câte o mână. Părinte. nu mai sunt învăŃaŃi cum să facă acest lucru (consilier. Iar accentuarea diferenŃelor conduce. care pot intra sub incidenŃa legii: furturi. judeŃul Iaşi). Deja mă îngrijorează. apariŃia unor „găşti” ca manifestare a subculturilor şcolare. comparativ cu 43% în şcolile rurale). pumni. profesorul de serviciu care e. 73 . relele şi prostiile sunt pe primul plan.” Asta la nivelul lor. distrugerea unor bunuri personale ale elevilor agresaŃi. În comparaŃie cu elevii din zonele rurale (unde nivelul de dezvoltare socio-economică a familiilor este de obicei omogen la nivelul unei comunităŃi). nevoia de mişcare în timpul recreaŃiei. de impunere într-un grup. telefon mobil etc. Cristina. Ca şi în cazul altor forme de violenŃă între elevi. trăsăturile specifice vârstei (nevoia de libertate şi de manifestare a propriei individualităŃi.. Jignirile 70 NeamŃu. Bucureşti: La începutul şcolii au fost situaŃii de genul acesta.Caseta 14. lipsa unei „culturi a jocului”. Astfel de comportamente apar fie între elevi din aceeaşi clasă. banii de buzunar. palme. p.

După cum este de aşteptat. Când şi unde se manifestă violenŃa între elevi? Formele variate ale violenŃei între elevi se manifestă diferit în contexte diferite. Astfel.între elevi cu privire la situaŃia socio-economică sunt exprimate direct („sărăntocule” etc. iar recunoaşterea ar aduce prejudicii de imagine şcolii şi cadrelor 74 .9% Elevi SituaŃii rare 44. aceste forme de violenŃă au fost menŃionate în ponderi diferite de la o şcoală la alta: de la unităŃi de învăŃământ în care nu s-au înregistrat astfel de cazuri (pentru simplul fapt că nu au diversitate etnică sau religioasă) până la şcoli cu o frecvenŃă relativ ridicată a acestor comportamente (implicit cu ponderi ridicate de elevi de alte etnii sau religii). a conceperii şi repartizării sarcinilor de învăŃare. aceştia consideră că formele de violenŃă prezentate anterior se manifestă cel mai des în timpul recreaŃiilor şcolare. jignirile fac referire la grupurile etnice şi religioase minoritare. după programul şcolar În imediata vecinătate a şcolii. inclusiv a celor care Ńin de domeniul violenŃei între elevi. a aşezării mobilierului şcolar etc.2% 60.1% 38.6% 8. cadrele didactice şi elevii au menŃionat aceeaşi ierarhie.2% 33. Pauza presupune un timp şi un spaŃiu în care elevii nu se află sub stricta supraveghere a cadrelor didactice şi care oferă posibilitatea relaŃiilor directe între elevi (care sunt limitate pe parcursul activităŃii didactice din cauza metodelor de predare.).8% 44.8% 22.1% 69.) sau iau uneori forme auxiliare (cuvinte jignitoare la adresa părinŃilor acestora sau a profesiilor lor etc.7% 40. după programul şcolar Cu frecvenŃă destul de ridicată a fost menŃionată violenŃa între elevi în timpul orelor de curs.4% 29. În ceea ce priveşte jignirile cu referire la apartenenŃa etnică sau la cea religioasă.4% în forme mai mult sau mai puŃin frecvente.7% 41.1% SituaŃii frecvente 7. fie pentru că orice violenŃă manifestată în timpul orelor de curs contravine regulamentului şcolar. Pe de o parte. Trebuie menŃionat faptul că jignirile referitoare la etnie au fost menŃionate mai ales în şcolile cu copii romi (45.2% 4.). comparativ cu 13% în şcolile fără copii romi). Comparativ cu declaraŃiile directorilor. ChestionaŃi fiind cu privire la timpul şi locul în care apar comportamente neadecvate între elevi. Tabel 14.9% În ore În pauze În incinta şcolii. putem aprecia că directorii nu au declarat situaŃia reală din şcolile lor fie pentru că nu cunosc dimensiunea fenomenului (ceea ce se întâmplă în fiecare clasă şi la fiecare activitate didactică). Contexte de manifestare a violenŃei între elevi Directori SituaŃii rare 18.6% 56. Toate acestea permit manifestarea diferitelor atitudini şi comportamente. răspunsurile elevilor dau o altă amploare fenomenului.2% SituaŃii frecvente 0.

didactice. o parte dintre părinŃii participanŃi la interviurile de grup apreciază că. Profesorii consideră că aceste situaŃii de agresivitate sunt uneori determinate de un climat de concurenŃă care este întreŃinut între „clasele paralele” de la nivelul unei unităŃi de învăŃământ (clase care deseori nu sunt organizate eterogen în funcŃie de nivelul de pregătire al elevilor. prestigiul şcolii la nivelul comunităŃii. agresivitate verbală. implicit. cu frecvenŃă ridicată au fost menŃionate şi situaŃii de violenŃă între elevi din clase diferite. victimele sau agresorii direcŃi ai acestor forme de violenŃă. Pe de altă parte. ci pe principiul „clase bune-clase slabe”) şi de lipsa de comunicare dintre acestea. Cele mai frecvente situaŃii de violenŃă se întâlnesc între elevii din aceeaşi clasă (aproximativ 60% dintre răspunsurile directorilor şi cele ale elevilor). ei fiind martorii. Între elevii care frecventează diferite niveluri de învăŃământ apar forme specifice de violenŃă: bătaie. comparativ cu unităŃile de învăŃământ post- 75 . Faptul că situaŃiile de agresivitate în aceste contexte sunt frecvente constituie un semn de întrebare cu privire la securitatea elevilor în spaŃiul şcolii. de acelaşi nivel şcolar (aproximativ 60% dintre răspunsurile directorilor şi 55% din cele ale elevilor). fapt care creează premisele apariŃiei mai multor situaŃii de violenŃă între elevi. care determină forme şi situaŃii comune de manifestare (uneori violente) ale personalităŃii copiilor. În sens larg. Comportamentele violente între elevi în incinta şcolii se manifestă şi după programul şcolar. acest aspect al violenŃei şcolare pune în discuŃie cooperarea instituŃiilor de la nivelul comunităŃii pentru combaterea şi prevenirea fenomenului de violenŃă şcolară şi. Cine faŃă de cine este violent? Un alt aspect a fost cel referitor la tipurile de elevi/colectivităŃi între care apar manifestări de violenŃă. în cercurile de prieteni). în condiŃiile în care responsabilitatea profesorilor ia sfârşit o dată cu finalizarea activităŃilor didactice. Criticând acest aspect. De asemenea. În acest caz. după finalizarea orelor. de până la 8 ani). una dintre premisele apariŃiei violenŃei între elevi o constituie caracteristicile comune de vârstă. sunt analizate în detaliu în capitolul special dedicat acestui subiect. şcolile care se confruntă cu aceste probleme ar trebui să ia măsuri speciale pentru a asigura siguranŃa elevilor în şcoală prin servicii de pază şi protecŃie. în pauze. Aceste forme de violenŃă au fost menŃionate cu pondere mai ridicată la nivelul şcolilor cu clase I-VIII (unde diferenŃa de vârstă dintre copiii din clasele mici faŃă de cei din clasele finale. furturi etc. Ponderea ridicată a unor astfel de situaŃii se explică prin faptul că interacŃiunea dintre elevii aceleiaşi clase este mai frecventă decât relaŃiile elevilor din clase diferite (în timpul orelor şi al altor activităŃi şcolare. putem considera opinia elevilor ca una mai apropiată de realitate. SituaŃiile de violenŃă în spaŃiul din imediata vecinătate a şcolii.

DevianŃa şcolară. că de cele mai multe ori stăm prin clasă. NeamŃu. copii de vârstă mai mică sunt victimele elevilor din clasele mai mari.obligatoriu. vine mai mereu bătut. Îl bat copiii din aceeaşi scoală. putem afirma că violenŃa între elevi. respectiv victimă a violenŃei. contextele şi cauzele generatoare ale violenŃei „dincolo de zidurile şcolii” vor fi analizate în detaliu în capitolul special dedicat acestei problematici. Iaşi: Cei mari îi bat pe cei mici. Formele de manifestare. forme de manifestare şi cauze specifice.3. Cristina. Părinte. i-a dat cu şutul în fund. Doar v-am spus. În cele ce urmează vom analiza măsura în care agresivitatea elevilor faŃă de 71 Cf. Tot de un copil din şcoală. Fiecare rol al elevului. iar cauzele acestora sunt identificate la nivelul altor instanŃe decât mediul şcolar. ViolenŃa elevilor faŃă de profesori Lucrările de specialitate consideră violenŃa determinată de conflictul elev-adult ca esenŃa fenomenului violenŃei şcolare71. Caseta 15. în vederea elaborării unei strategii de prevenŃie şi de corectare/completare prin activitatea şcolii a influenŃei negative a altor contexte (familie. tachinări etc. Părinte. mai aranjăm câte ceva… Şi aflu de la ei după aceea. că s-a bătut cutărescu cu cutărescu sau cutare de la o clasă mai mare nu ştiu ce i-a făcut celui mai mic. ConstanŃa: Putem vorbi despre violenŃă între copii la învăŃământul primar? BineînŃeles. societate în ansamblu). Ghid de intervenŃie în cazul problemelor de comportament ale elevilor. În cadrul cercetării de faŃă am abordat violenŃa elev-adult din perspectiva dublă a fiecărui actor: autor. Considerăm că este importantă identificarea factorilor şi contextelor şcolare care favorizează şi susŃin manifestarea unor astfel de comportamente. respectiv al profesorului implică dimensiuni. formele mai grave sunt criticate de către toŃi actorii investigaŃi. Vine zilnic copilul meu. 76 . care Ńin de domeniul violenŃei verbale (ironii. care este în clasa a II-a. celelalte forme (violenŃa elev-elev. Opinii privind violenŃa fizică între elevi – interviuri de grup cu părinŃi Profesor. Alte situaŃii de violenŃă şcolară. manifestată sub diferite forme. Ca o concluzie a capitolului de faŃă. dar mai mari ca el. În cazul acestor forme de violenŃă. 2003. este o realitate frecvent întâlnită în şcolile româneşti. elevi-mediu înconjurător) manifestându-se şi în alte contexte decât cel şcolar. Sunt agresivi. cel mai adesea. BineînŃeles. Mai ales în pauze. Giurgiu: Fata mea [elevă în clasa a VIII-a] a fost bătută la ore. 2. Dacă formele mai uşoare. menŃionate în cercetare fac referire la conflictele dintre elevii care aparŃin unei şcoli şi cei din afara acesteia. Polirom. Nu putem sta tot timpul în mijlocul lor în pauze. când sunt doar ei. Iaşi.) sunt considerate comportamente specifice vârstei adolescenŃei şi sunt tolerate în spaŃiul şcolii. din clasa a Va. mass-media. Ed.

4 57 39. fie prin încercarea lor de a prezenta situaŃia într-o manieră cât mai apropiată de ceea ce este considerat dezirabil. consilieri şcolari – nu sunt comparabile). proporŃia directorilor care au indicat asemenea conduite ale elevilor – mai mult sau mai puŃin frecvente – a fost mult mai mare. % 143 22. elevi. spre deosebire de directori (care au răspuns fie afirmativ.9 – – 1 0.4 Consilieri şcolari Nr. Aceste aspecte specifice ale răspunsurilor elevilor sunt determinate fie de faptul că. MenŃionăm faptul că la un alt item al chestionarului (o întrebare de control) care solicita şi frecvenŃa unor astfel de manifestări. fie negativ).6 Categorii investigate Elevi Nr. aproape un sfert dintre directori au declarat că s-au confruntat cu asemenea situaŃii. un elev nu poate cunoaşte toate situaŃiile de comportament neadecvat care se manifestă în propria şcoală. de aproximativ 40% (vezi şi capitolul referitor la dimensiunea fenomenului).9 15 2.9 301 47. De asemenea. Tabel 15. Din răspunsurile elevilor se constată însă diferenŃe foarte mari între şcoli: de la şcoli în care nici un elev nu a răspuns afirmativ la această întrebare până la şcoli în care elevii au semnalat în proporŃie de aproape 60% că ştiu asemenea situaŃii de violenŃă în şcoala lor. % 85 59.6 72. elevii au recunoscut faptul că în şcoala lor există cazuri în care unii dintre ei recurg la manifestări de violenŃă faŃă de profesori. 77 . Este important să evidenŃiem faptul că ponderea în care au fost semnalate astfel de situaŃii este diferită de la o categorie la alta a populaŃiei investigate (facem această observaŃie amintind totuşi faptul că cele trei eşantioane investigate – directori. în unele situaŃii. violenŃa elevilor faŃă de profesori este un fenomen real în şcolile româneşti. ViolenŃa elevilor faŃă de profesori este o realitate în şcolile româneşti? Aşa cum s-a evidenŃiat în partea introductivă a acestui capitol. elevii au declarat într-o pondere foarte ridicată (48%) că nu ştiu dacă în şcoala lor se manifestă comportamente violente faŃă de profesori. Aceste diferenŃe se pot explica fie prin insuficienta cunoaştere a problematicii de către directori. PrezenŃa în şcoală a situaŃiilor de violenŃă a elevilor faŃă de profesori Directori Nr. fie pentru că.profesori este recunoscută de actorii investigaŃi şi formele în care aceasta se manifestă în spaŃiul şcolii. Da Nu Nu ştiu Non-răspuns 285 879 – 43 % 23.8 – 3.7 ChestionaŃi cu privire la cazuri concrete în care elevii au manifestat comportamente neadecvate faŃă de profesori.8 169 26. într-adevăr. Într-o pondere comparabilă cu cea a directorilor. aceştia au dorit să ascundă realitatea şcolară care viza direct şi incrimina comportamentul lor. fapt recunoscut şi declarat de către toate categoriile de actori cuprinşi în cercetarea de faŃă. trebuie evidenŃiat faptul că.

Această distribuŃie poate fi determinată de caracteristicile de vârstă ale elevilor din ciclul secundar superior – un grad de autonomie mai ridicat şi o raportare mai critică la realitate –. consilierii şcolari au declarat în pondere mult mai mare (aproape 60%) că s-au confruntat cu cazuri de violenŃă a elevilor faŃă de profesori şi au consiliat elevi implicaŃi în asemenea situaŃii. comparativ cu şcolile din mediul urban. apreciem că gradul de sinceritate a celor investigaŃi a influenŃat răspunsurile. unul dintre părinŃii participanŃi la interviurile de grup declara: Copiii noştri nu sunt aşa de emancipaŃi ca cei de la oraş. . Astfel. care Ńin de climatul şi etosul şcolar. prin însăşi specificul activităŃii lor.Răspunsurile celor două categorii de actori investigaŃi se diferenŃiază în funcŃie de mediul în care este situată şcoala – urban sau rural. Probabil nici nu ştiu să se jignească aşa ca aceia. cât şi elevii să fi ascuns în unele situaŃii realitatea şcolară: directorii – pentru că prezenŃa fenomenelor de violenŃă în şcoală reprezintă un aspect negativ al propriului management. precum şi în afara acesteia (stradă. proveniŃi din medii socio-culturale foarte diverse). De asemenea. de la comportamente care nu sunt în deplină concordanŃă cu regulamentul şcolar şi cu statutul de elev la forme mai grave. care Ńin 78 . În ceea ce priveşte distribuŃia răspunsurilor pe tipuri de unităŃi de învăŃământ. elevii – pentru că întrebarea viza propriul lor comportament. cât şi la nivelul şcolii) este mai tradiŃionalist. care oferă mai multe oportunităŃi pentru apariŃia şi manifestarea unor comportamente violente în spaŃiul şcolii (unităŃile de învăŃământ cuprind un număr mai mare de elevi. aspecte care presupun un tip de relaŃionare profesor-elevi mai „democratic” şi. (părinte. mediul rural (la nivel general. familie.Pe de altă parte. judeŃul Timişoara). ponderea răspunsurilor afirmative (pentru toate variantele de răspuns) este mai mare în cazul liceelor şi SAM-urilor decât în cazul şcolilor cu clase I-VIII.Pe de o parte. Această pondere ridicată a răspunsurilor afirmative ale consilierilor poate fi determinată de mai multe cauze. ponderea răspunsurilor afirmative este mai mare în mediul urban. mediul rural. ajung să cunoască mult mai bine decât directorii sau elevii diferite aspecte ale vieŃii şcolare. de cultura elevilor. iar gradul de acceptanŃă faŃă de eventualele manifestări agresive ale elevilor este mai redus. . În comparaŃie cu directorii şi cu elevii. inclusiv de cazurile de violenŃă şcolară. deschid posibilitatea manifestării de către elevi a unor comportamente care sunt în dezacord cu disciplina şcolară. mass-media). Astfel. putem considera că răspunsurile au fost influenŃate şi de gradul diferit de cunoaştere a fenomenului de către o categorie sau alta de actori şcolari. este posibil ca atât directorii. În acest sens. Cum se manifestă violenŃa elevilor faŃă de profesori? Formele de violenŃă ale elevilor faŃă de profesori sunt variate. Consilierii şcolari. implicit.

de violenŃa fizică sau care intră sub incidenŃa legii. Toate categoriile de populaŃie investigată prin chestionar au menŃionat cu frecvenŃă foarte mare (chiar până la 80% dintre cazuri) manifestarea în spaŃiul şcolii a unor comportamente precum: absenteismul şcolar.). lovire şi agresiune fizică. unde este de presupus că se regăsesc în pondere mai ridicată factorii menŃionaŃi anterior (specificul climatului şcolar. Dată fiind varietatea situaŃiilor de violenŃă a elevilor faŃă de profesori.Toate formele de manifestare a violenŃei elevilor faŃă de profesori sunt menŃionate cu frecvenŃă mai mare în cazul unităŃilor de învăŃământ post-gimnazial – licee şi SAM-uri –. 79 . . În acelaşi timp. fuga de la ore. faptul că aceştia menŃionează mult mai puŃine forme de agresivitate a elevilor. atitudini ironice faŃă de profesori. ignorarea mesajelor transmise de cadrele didactice (ignorarea solicitărilor care vin din partea acestora). b) comportamente care implică agresiune verbală şi nonverbală de intensitate medie şi care reprezintă o ofensă adusă statutului şi autorităŃii cadrului didactic: refuzul îndeplinirii sarcinilor şcolare. Din analiza tabloului general al distribuŃiei răspunsurilor actorilor investigaŃi se evidenŃiază următoarele aspecte: . formele de violenŃă păstrează aceeaşi ierarhie în cazul directorilor. injurii şi jigniri. se remarcă o pondere ridicată a răspunsurilor negative ale directorilor („în şcoala noastră nu se manifestă comportamente violente ale elevilor faŃă de profesori”) şi. fuga de la ore. actele de indisciplină în timpul programului şcolar. am grupat tipurile de comportament în trei categorii: a) comportamente neadecvate ale elevilor în raport cu statutul lor. ignorarea voită a mesajelor cadrelor didactice. al elevilor şi al consilierilor şcolari. care presupun lipsa de implicare şi participare a acestora la activităŃile şcolare: absenteismul şcolar. menŃionate de categoriile investigate. c) comportamente violente evidente. particularităŃile de vârstă ale elevilor etc. care presupun agresiune verbală şi fizică faŃă de profesor: gesturi sau priviri ameninŃătoare. implicit. De ce? – Considerăm că una dintre cauze este faptul că directorii încearcă „să cosmetizeze” realitatea din şcolile pe care le manageriază deoarece se consideră direct răspunzători de eventualele situaŃii neconcordante cu disciplina şcolară.Cea mai mare frecvenŃă a răspunsurilor se regăseşte la nivelul consilierilor. indisciplina în clasă sau în recreaŃii. .La nivel general.

poliŃia. Îl aduc la şcoală şi îl cred în siguranŃă. Iaşi: Eu. îl lasă-n plata Domnului! Acum nu mai face nimeni nici o observaŃie.” Deci şi profesorul are mâinile legate.f ug el or ce In j Lo ni nt ei sm în de ni iro es m Ab or În cadrul interviurilor de grup s-au pus frecvent în discuŃie aceste aspecte „pasive” ale fenomenului de violenŃă şcolară. Profesor. Acum.Fig. eu am fost la şcoală la curăŃenie şi am şters de pe pereŃi şi de pe tavane hârtie. nu va mai lipsi nemotivat. Da. a unor relaŃii pedagogice „prea democratice” sau a influenŃei negative a mediului extraşcolar. scuipat. Cele mai frecvente forme de violenŃă a elevilor faŃă de profesori 100% 90% 80% 70% 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0% e ci pl in a e in ilo r al a m is or tic ni er b ns sa rc as jig la e fiz ic a e ri Directori Elevi Consilieri scolari de rc In di s ur ii. care-i deosebit de important.a t ra nv no ri i . S2: CredeŃi-mă. bureŃi aruncaŃi. Cei mai mulŃi profesori şi părinŃi sunt de părere că aceste comportamente aduc în timp grave prejudicii elevilor şi şcolii şi apar ca urmare a unor regulamente şcolare deficitare. dacă-l vede pe ăla în bar în timpul orelor şi ştie că-i elev. a zis: „Nu am ce să fac. îŃi lua numărul matricol şi o încurcai rău. Ig n R ef uz At itu di se ar e Ag ul a re s iu n aj pl gr e in i e si un /s a a 80 . minut de minut. Există lege care nu-mi permite să dau în elevi. părinŃi PărinŃi. ca părinte. dacă ieşeai din şcoală să cumperi un pix şi te prindea poliŃia. Caseta 16. Aş vrea să luăm în discuŃie un aspect.. mediul rural. Sau au luat chiar catalogul din faŃa cadrului didactic şi i-au dat foc. Da’ 40 de absenŃe – mie mi se pare fantastic de mult! Nu e posibil ca eu să îi dau voie elevului să lipsească nemotivat! Când elevul va vedea că nu mai are voie să aibă absenŃă nemotivată prin regulament. iar la 40 îl exmatriculezi şi atunci ajunge la insucces şcolar. de respectarea acestuia. sunt cazuri reale din şcoală. Un elev poate să aibă 20 absenŃe nemotivate şi-i dai un preaviz de exmatriculare. Părinte. Iar motivat înseamnă: părintele lui să facă cerere de câte ori lipseşte copilul. nu am timp să îl verific.. respectiv absenŃa. De unde să ştiu eu că el chiuleşte de la ore şi umblă pe străzi? Trebuie nişte reguli mai aspre. oră de oră. 8. ConstanŃa: Una din probleme este strict legată de regulamentul şcolar. Opinii privind indisciplina elevilor şi absenteismul şcolar – interviuri de grup: profesori. astea de faŃă cu profesorul. vi re . Când am vorbit cu domnul diriginte. judeŃul ConstanŃa S1: Pe vremea noastră. cred eu. să nu i se dea voie să plece din şcoală.

Bine.Unii părinŃi participanŃi la interviurile de grup au declarat că încurajează chiar astfel de comportamente neadecvate ale propriilor copii. numai câŃiva… Oricum. pleacă! Nu sta la oră şi asta e. dar nu intram la ore. judeŃul Iaşi). precum: refuzul îndeplinirii sarcinilor şcolare. pe elevi nu-i interesează. Iar acolo chiar nu prea era ce să faci. cum pune note un anumit profesor şi i-am spus: „Altul n-ai. Nu venea nimeni. (părinte.) sunt determinate fie de lipsa interesului şi de scăderea motivaŃiei elevilor pentru ceea ce învaŃă. nerezolvarea temelor pentru acasă etc. deşi intră în contradicŃie cu prevederile regulamentului şcolar (conform căruia calitatea de elev presupune frecventarea cursurilor şi participarea la toate activităŃile şcolare).În multe cazuri însă. Şi le spun că au voie să iasă afară. că mă duceam la şcoală. cred că nici unul nu s-ar prinde dacă profu’ de chimie ar preda o lecŃie de la o altă materie! (elev. Decât să mă deranjeze şi pe mine şi pe ceilalŃi. lipsa de implicare a elevilor în activitatea didactică şi refuzul făŃiş al îndeplinirii sarcinilor ce le revin (neparticiparea la activitatea din clasă. dacă vrei. Bucureşti) O a doua categorie de manifestări violente ale elevilor faŃă de profesori. Aceştia [elevii] de la SAM nu prea înŃeleg ce le predau.Chiar şi unii dintre profesori acceptă aceste comportamente ca soluŃii ultime de rezolvare a situaŃiilor de indisciplină a elevilor: Eu sunt profesor de matematică. atitudinile ironice sau sarcastice faŃă de profesori. zgomote în timpul activităŃii didactice. (profesor. fie ca reacŃie a acestora faŃă de diferite 81 . . în ordinea frecvenŃei cu care au fost menŃionate. Zicea că nu îi place cum predă. stai la oră. considerând fuga de la ore o modalitate de „supravieŃuire” a elevilor faŃă de impunerea de către şcoală a unor situaŃii nedrepte sau frustrante: Băiatul meu a avut probleme. în care declaraŃiile unor elevi care provin din unităŃi de învăŃământ care se confruntă frecvent cu manifestări frecvente de violenŃă descriu cazuri grave de indisciplină şcolară şi incriminează atitudinea profesorilor faŃă de aceste comportamente ale elevilor: PoŃi să nu te duci tot anul la şcoală. mai bine pleacă. ConstanŃa). liceul oricum nu-i obligatoriu. aceste tipuri de atitudini şi comportamente nu sunt catalogate drept violente şi Ńin de domeniul situaŃiilor care sunt „trecute cu vederea” atât timp cât nu capătă intensitate ridicată. se referă la comportamente care implică violenŃă verbală şi non-verbală de intensitate medie şi care reprezintă o ofensă adusă statutului şi autorităŃii cadrului didactic. nu stai. Cercetarea noastră a identificat şi situaŃii extreme. mediul rural. că dacă ai/dai bani nu sunt probleme. Eu anul trecut nu cred că am fost zece zile la şcoală în întregime. sunt deranjante pentru cadrele didactice şi au consecinŃe negative asupra rezultatelor şcolare. Dacă vrei. eram doi-trei colegi. În opinia participanŃilor la interviurile de grup. . să plece de la oră. mişcări ale elevilor neautorizate de profesor (intrarea şi ieşirea din clasă). Dacă nuŃi place… Dacă tu crezi că-i bine.

S2: Eşti oarecum forŃat de elevi sau de părinŃii lor să acorzi o anume notă elevului. 82 . Giurgiu: Băiatul e nemulŃumit când zice că l-a nedreptăŃit cu nota şi i-am spus: „Nu-mi spune mie. care „merită acest lucru”. acum sunt preocupaŃi foarte mult de cum arată. Copiii nu suportă să fie nedreptăŃiŃi. dar are şi urmări. ca profesor. erau toŃi aproape egali. Opinii privind ironizarea profesorilor de către elevi – interviuri de grup: profesori. nu mai faci diferenŃa care este profesoară şi care este elevă.. mediul rural. Tu. şi-l jigneşte. cerinŃele de învăŃare se multiplică o dată cu trecerea de la un nivel de studiu la altul. şi profesorul nu mai are nimic de spus când elevul vine machiat şi aranjat… Iar dacă sunt mai mari. care sunt prea împopoŃonate. caracteristici fizice. iar în unele situaŃii se manifestă tratamentul discriminatoriu aplicat anumitor copii. Pe vremuri. că „tu ai fusta de nu ştiu câte luni pe dumneata”. condiŃiile de învăŃare din şcoală sunt improprii. judeŃul ConstanŃa: Copilul vine la şcoală mai îmbrăcat decât un profesor.. orarul şcolar este suprasolicitant. e un lucru bun ăsta. mediul rural. Aşa cum va fi prezentat şi în capitolul referitor la violenŃa profesorilor faŃă de elevi.atitudini şi comportamente ale cadrelor didactice. când veneau copiii în uniformă şcolară. Părinte. că nu Ńi-o dau eu. Eu consider că toŃi ne îmbrăcăm decent şi nu am ajuns de râsul unor eleve. profesorii incriminează astfel de comportamente şi se simt vulnerabili în faŃa elevilor. cel mai adesea acestea au ca obiect calitatea prestaŃiei didactice (competenŃele ştiinŃifice. Cel mai adesea. stilul didactic al profesorului etc. deseori în funcŃie de notele pe care le primeşte la celelalte materii. deseori atitudinile de ironie ale elevilor determină acelaşi răspuns din partea profesorilor. comunicarea cu elevii este redusă. Ne trag la răspundere. bătaie de joc. timpul liber al elevilor este cvasi-inexistent (temele pentru acasă solicită foarte mult timp din partea elevilor). şuşoteli. metodele utilizate de profesori sunt deseori inadecvate. ne ironizează… Părinte. Du-te şi spune-i lu’ domnu’ profesor. De aceea apar unele probleme cu profesorii. atitudinea ironică a elevilor (în special faŃă de evaluarea profesorilor) este susŃinută şi încurajată chiar de către unii părinŃi. părinŃi Profesori. stilul de vestimentaŃie. judeŃul Timiş: S1: Apropo de îmbrăcăminte. Caseta 17. toate aceste aspecte au fost identificate şi în cadrul altor cercetări menŃionate în partea introductivă a studiului de faŃă. modalităŃile de evaluare. Elevii îşi bat joc de profesorii care nu se îmbracă modern. care consideră ironia o modalitate îndreptăŃită de manifestare a libertăŃii elevilor faŃă de anumiŃi profesori din şcoală.” Şi-i spune. Astfel. am observat în mai multe părŃi o formă de violenŃă a elevilor faŃă de profesori. nu mai ai dreptul să notezi cum e drept la oră. În ceea ce priveşte manifestarea atitudinilor ironice faŃă de profesori. Uneori.) sau diferite alte aspecte: trăsături de personalitate. [Cadrul didactic] este ironizat pe coridor. părinŃii şi profesorii intervievaŃi au identificat o serie de factori favorizanŃi pentru lipsa de implicare a elevilor în activitatea educativă: programele şcolare sunt încărcate. De altfel.

) Injurii. astfel. înjurături. O a treia categorie de comportamente violente ale elevilor faŃă de profesori cuprinde comportamente agresive evidente. în absenŃa unor statistici exacte) care au manifestat agresivitate verbală şi fizică faŃă de profesori. . mult mai accentuată decât în cazul altor forme prezentate anterior: astfel. ameninŃări verbale. În chestionarul adresat celor 1207 de directori investigaŃi. priviri ameninŃătoare etc. acestea fiind în realitate specifice unei relaŃii pedagogice mai democratice. Timişoara). care au declarat că au consiliat elevi cu acest gen de comportamente faŃă de profesori. am fost sunată acasă. agresiune indirectă (asupra maşinii sau a altor bunuri ale profesorilor). resimŃită). am aşteptat deteriorarea maşinii. Deşi ponderea cazurilor în totalul elevilor din şcolile investigate nu este ridicată. care presupun agresiune verbală şi fizică: gesturi sau priviri ameninŃătoare. în contradicŃie cu modelul tradiŃional de relaŃionare profesor-elevi (de exemplu. mi-a fost teamă.cazuri în care atitudinile elevilor au fost catalogate pe nedrept de către profesori ca fiind ironice. agresiune fizică Total Nr. şcoli 397 313 23 997 83 . În ceea ce priveşte elevii. datele au evidenŃiat diferenŃierea răspunsurilor acestora privind formele de violenŃă gravă. putem aprecia totuşi că cel puŃin violenŃa verbală a elevilor faŃă de profesori este un fenomen frecvent întâlnit. noaptea.În investigaŃie au fost semnalate şi situaŃii de falsă violenŃă a elevilor: . 10% dintre elevi au declarat că se întâmplă frecvent ca profesorii să îi sancŃioneze pentru faptul că au pus întrebări neaşteptate sau incomode. muzică pusă la telefon.cazuri în care atitudini şi comportamente obiective ale profesorului au fost percepute şi interpretate în mod eronat de către unii elevi (este vorba aici de „violenŃa subiectivă”. Dar nu s-a ajuns la violenŃă fizică.). foarte des. şicane din acestea. jigniri Lovire. întreruperea discursului profesorului cu întrebări pentru lămurirea unor neînŃelegeri etc. însă în ponderi diferite (vezi şi figura anterioară). lovire şi agresiune fizică. Cazuri de violenŃă gravă a elevilor faŃă de profesori Comportamente Agresiune non-verbală (gesturi. În cadrul interviurilor de grup. injurii. elevi 3711 2259 37 10305 Nr. cazurile în care profesorii au discutat despre aceste forme grave de violenŃă au fost foarte puŃine: A fost atac la persoană. Cele mai frecvente situaŃii au fost menŃionate de către consilieri. câteva luni. (profesor. Trebuie menŃionat faptul că aceste tipuri de comportamente prin excelenŃă violente au fost semnalate de către toŃi actorii investigaŃi. jigniri. aceştia răspunzând în consecinŃă tot cu comportamente neadecvate. solicitarea unei argumentări din partea profesorului privind nota acordată. s-a solicitat menŃionarea numărului de elevi (estimat. există unităŃi de învăŃământ în care aceste forme manifeste de violenŃă ale elevilor faŃă de profesori lipsesc şi şcoli în care situaŃiile de acest fel sunt destul de frecvente. Tabel 16. a casei.

iar orice comportament neadecvat cu această postură este mai puŃin acceptat. asupra întregii vieŃi şcolare. cu atât mai mult cu cât manifestarea unor asemenea comportamente este însoŃită deseori. fenomenul violenŃei profesorilor faŃă de elevi nu este uşor recunoscut şi acceptat ca o prezenŃă în spaŃiul şcolii. În acelaşi sens. vom analiza măsura în care în şcolile româneşti apar comportamente neadecvate ale profesorilor faŃă de elevi şi formele în care acestea se manifestă. implicit. nu analizează în detaliu violenŃa profesorilor faŃă de elevi.Regulamentul privind organizarea şi funcŃionarea unităŃilor de învăŃământ preuniversitar specifică faptul că personalul didactic trebuie să aibă „o Ńinută morală demnă.În conformitate cu prevederile Statutului cadrului didactic.Ca o concluzie a capitolului de faŃă. iar încălcarea acestora conduce la sancŃiuni disciplinare. deşi este o realitate în spaŃiul şcolii. Prin însuşi statutul său. 2.4. injurii. violenŃa profesorilor faŃă de elevi este un aspect important în analiza vieŃii şcolare. ViolenŃa profesorilor faŃă de elevi Intrând în aceeaşi categorie a violenŃei elev-adult pe care am amintit-o în capitolul anterior. în concordanŃă cu valorile educaŃionale pe care trebuie să le transmită elevilor” (art. conform declaraŃiilor consilierilor şcolari. Pe de o parte.). . stare socială etc. putem afirma că violenŃa elevilor faŃă de profesori este o realitate în şcolile româneşti. 84 . personalul didactic are obligaŃii şi responsabilităŃi de natură profesională şi morală. insulte) faŃă de elevi sau părinŃi. cu referire la diferite aspecte (naŃionalitate. Prevederile referitoare la comportamentul personalului didactic sunt generale: . documentele legislative şi reglementările şcolare din România cuprind referiri în special la formele de violenŃă ale elevilor şi la modalităŃile de prevenire şi sancŃionare a acestora. religie. Aceasta. Care sunt cauzele. 79) şi că este interzisă violenŃa verbală (etichetare. cât de îndreptăŃite sunt asemenea comportamente şi cine/ce le susŃine sunt aspecte care vor fi prezentate pe larg în capitolele următoare. lucrările teoretice pe tema violenŃei şcolare. citate anterior în studiul de faŃă. Ca şi în capitolul deja menŃionat. profesorul trebuie să fie model pentru elevi. Există o violenŃă a profesorilor faŃă de elevi? Capitolul de faŃă porneşte de la ipoteza că. cu implicaŃii multiple şi pe termen lung asupra elevului şi asupra calităŃii activităŃii educative. „a cui este vina” pentru care apar astfel de comportamente ce nu sunt conforme cu disciplina şcolară şi cu valorile pe care trebuie să le promoveze un sistem de educaŃie. fapt care reprezintă un semnal de alarmă asupra calităŃii climatului şcolar şi a relaŃiilor pedagogice şi. de o atitudine generală devalorizantă faŃă de şcoală ca instituŃie de educaŃie.

care Ńin de agresivitatea fizică. Un procent de aproape 70% dintre directori (cuprinzând şi non-răspunsurile) şi. Fig. formele de comportament neadecvat al cadrelor didactice în relaŃie cu elevii sunt diverse. elevi-profesori) de către toŃi actorii investigaŃi. violenŃa profesorilor faŃă de elevi este semnalată într-o pondere mult mai redusă decât violenŃa elevilor (elev-elev.j re ig . 9. comportamentele neadecvate ale profesorilor faŃă de elevi lipsesc cu desăvârşire sau au fost înregistrate foarte puŃine cazuri de acest fel şi cu o frecvenŃă redusă. cât şi elevii şi părinŃii acestora au fost investigaŃi cu privire la existenŃa unor comportamente neadecvate ale profesorilor faŃă de elevi. din analiza datelor cercetării. de asemenea. cea mai mare frecvenŃă a răspunsurilor se regăseşte la nivelul consilierilor. în şcolile în care îşi desfăşoară activitatea. consilieri şcolari. de la situaŃii care nu sunt caracteristice unei relaŃii corecte profesor-elevi la forme mai grave. În cazul directorilor investigaŃi se constată Ev al u 85 . Cele mai frecvente comportamente neadecvate ale profesorilor faŃă de elevi 50% 45% 40% 35% 30% 25% 20% 15% 10% 5% 0% e/ sa rc as tic ar e e ne Ag ob re Ig ie si no ct un iv ra e a re no /n nv ea er co ba rd la ar e de Ex at cl en ud t ie er e de la or e In ju Lo r ii vi .Ca şi în cazul altor forme de violenŃă şcolară.p ni ri ed ep se fiz ic e directori consilieri iro ni c At it ud in i Analiza distribuŃiei răspunsurilor directorilor şi consilierilor şcolari investigaŃi evidenŃiază următoarele aspecte: . profesori). Atât cadrele didactice (directori.La nivel general. Ce comportamente neadecvate au profesorii faŃă de elevi? Ca şi în cazul violenŃei elevilor faŃă de profesori. . se poate aprecia că nici actorii educaŃionali nu dezvăluie dimensiunea reală a violenŃei profesorilor faŃă de elevi. analizate anterior.Pe de altă parte. 70% dintre consilieri au afirmat că.

Formele de comportament neadecvat al profesorilor menŃionate cu frecvenŃa cea mai mare de către actorii şcolari investigaŃi se referă la agresiunea verbală faŃă de elevi: de la forme mai simple precum atitudini ironice. competenŃe.- faptul că. atât prin natura aspectelor măsurate (cunoştinŃe. ca o practică des întâlnită în şcoală. pe care îl percep nu atât ca o formă de violenŃă faŃă de elevi. Depinde dacă simt ironia…Da’ cei mari. În acelaşi sens. dar nu în mod frecvent. deşi în proporŃie de 30% au declarat că în şcolile lor există cazuri de comportament neadecvat al profesorilor faŃă de elevi.). Forma mai uşoară a violenŃei verbale – ironia profesorilor – a fost recunoscută de către mulŃi dintre participanŃii la interviurile de grup. mediul rural. Privită la nivel general. (profesori. precum şi prin varietatea factorilor care influenŃează acest demers. E adevărat. să îi insulte sau să îi umilească prin utilizarea unor expresii neadecvate. De asemenea. iar 19% dintre ei că au fost victimele unor asemenea comportamente. iar pe cei mari îi ridiculizez. atitudini etc. aceştia sunt mai reŃinuŃi în a menŃiona formele concrete în care se manifestă aceste comportamente (proporŃia celor care au indicat o formă sau alta este mult mai redusă decât a celor care au declarat existenŃa unor asemenea conduite în şcoală). Ńipete (menŃionate de 40% dintre consilieri şi de numai 4% dintre directori) la forme mai grave – injurii.5% dintre elevi au declarat că au fost deseori umiliŃi şi înjuraŃi de către profesori. Dar nu la toŃi este eficientă. judeŃul ConstanŃa). insulte (menŃionate de 10% dintre consilieri şi de 1% dintre directori). jigniri. evaluarea şcolară este un proces foarte complex. în care se înregistrează cu frecvenŃă mai mare şi forme de comportament agresiv al elevilor. studiul de caz nr. fie ei profesori sau părinŃi. Unii dintre aceştia au încercat chiar să găsească argumente care să legitimeze un astfel de comportament. Ironia este o armă. da. Evaluarea neobiectivă a fost menŃionată ca un comportament neadecvat al profesorilor de către 32% dintre consilieri şi 3% dintre directori. În general o simt. sigur că da. 3. Activitatea de predare-învăŃare din şcoala românească rămâne încă una centrată pe out-put. 30% dintre elevii chestionaŃi consideră că profesorii favorizează nejustificat pe unii dintre ei în notare. pe 86 . cât mai ales ca un răspuns îndreptăŃit al cadrelor didactice în faŃa agresivităŃii verbale a elevilor. a cărui utilizare are rol educativ: Pe cei mici [pe elevi] îi ameninŃ cu nota. Făcând referire la propria lor persoană. 1). Formele mai grave de violenŃă verbală a profesorilor sunt rar menŃionate. 22% dintre elevi au declarat că în şcoala lor se întâmplă frecvent ca unii dintre profesori să îi ironizeze pe elevi. Manifestările de violenŃă ale profesorilor sunt menŃionate în pondere uşor mai ridicată în cazul unităŃilor de învăŃământ post-gimnazial. mai ales în situaŃii în care există un conflict deschis al profesorului cu unul dintre elevi sau cu familia acestuia (vezi şi Anexă. Formele de violenŃă menŃionate păstrează aceeaşi ierarhie în răspunsurile tuturor actorilor investigaŃi.

iar mesajele din partea acestuia nu sunt luate în considerare reduce procesul didactic la o simplă activitate de transmitere de cunoştinŃe şi încalcă principiile pedagogice. – este un demers catalogat deseori ca evaluare neobiectivă şi avantajare/dezavantajare în notare. insuficienta dezvoltare a competenŃelor de evaluare. pe rezultate – pe care pun accent atât profesorii în activitatea didactică.elementele de ieşire. care îi solicită pe profesori în special în probleme referitoare la note şi mai puŃin în ceea ce priveşte alte aspecte ale parcursului şcolar al propriilor copii: progres şcolar. care solicită obiectivitate în evaluare: Părerea mea este că dacă ar putea să fie cât mai cinstiŃi profesorii! Eu cred că dacă sunt cât mai cinstiŃi cu elevii. cât şi elevii şi părinŃii acestora. se regăsesc şi cazuri în care unii profesori pot fi acuzaŃi de subiectivitate în evaluare. colaborarea o să fie mult mai bună între ei.. unele cadre didactice au recunoscut faptul că sunt supuşi unei „presiuni a notei” din partea părinŃilor. elevii percep faptul că nu sunt notaŃi ”după merit” şi cataloghează comportamentul profesorului ca fiind unul violent. determinată fie de „efectele perverse” ale evaluării. lipsa unor criterii naŃionale de notare etc. atitudini şi motivaŃia învăŃării etc. Cauzele care îl determină pe un profesor „să îl dea afară” pe un elev de la o activitate didactică pot fi diverse: indisciplina elevilor – Decât să mă deranjeze şi pe mine şi 87 . fie de alte variabile (tipul de relaŃie al profesorului cu un anume elev. Cinstit din punctul de vedere al evaluării. Datele investigaŃiei arată că există situaŃii în care agresiunea non-verbală a profesorilor se exprimă în forme mai grave: gesturi. Ca urmare. Iar opiniile elevilor sunt preluate ca atare şi de către părinŃii acestora. Excluderea de la ore este un alt comportament întâlnit relativ frecvent în şcoli (menŃionat de 18% dintre consilieri şi de 2% dintre directori). priviri ameninŃătoare. ConstanŃa). se referă la agresiunea non-verbală. luarea în considerare şi a altor caracteristici decât achiziŃiile elevilor în plan cognitiv – progresul elevului raportat la performanŃele anterioare. menŃionat în cercetarea de faŃă. reduce motivaŃia pentru învăŃare. Pe lângă aceste situaŃii. În cadrul interviurilor de grup. probleme de adaptare la mediul şcolar etc. Să dea fiecăruia ce i se cuvine. care nu caracterizează o relaŃie optimă profesor-elev şi constituie bariere în comunicarea didactică. efortul de învăŃare depus de elevi. Faptul că elevul nu este considerat un partener real de comunicare.). situaŃia grupului clasei de elevi raportat la alte grupuri. Aceasta ia uneori forme mai uşoare – ignorarea mesajelor elevilor şi neacordarea de atenŃie acestora –. Un alt tip de comportament neadecvat al profesorilor faŃă de elevi. transformă şcoala într-un spaŃiu de insecuritate pentru aceştia. dificultăŃi în învăŃare. În aceste situaŃii. cât mai ales asupra elevilor: influenŃează negativ stima de sine. însoŃite de atitudini discriminative şi marginalizarea unora dintre elevi. Că unii dintre profesori acordă notele… pe criterii nedefinite. (părinte. care sunt interesaŃi mai ales de notă. considerat de către profesorii care recurg la acesta ca pedeapsă pentru elevi. Ponderea ridicată în care au fost menŃionate aceste comportamente trebuie să constituie un grav semnal de alarmă deoarece astfel de manifestări din partea profesorilor (chiar dacă nu sunt generalizate şi se raportează numai la unii dintre elevi) au implicaŃii grave atât asupra climatului şcolar..

din moment ce el mă jigneşte pe mine ca şi cadru didactic.. şi-n a XI-a am luat la palme. care au pus copilul în centrul educaŃiei. ca elev. Şi să stai în faŃa la atâŃia copii. Mie mi se pare totuşi normal ca să fie profesorii lăsaŃi să-i mai atingă din când în când. să-l mai ia puŃin de haină. Asta-i o greşeală fatală. să-l mai ia şi de perciuni. mai bine pleacă [de la oră]. îşi mai iese din sărite. de mi s-au umflat palmele. Să-l mai ia pe copil şi de urechi. N-aveŃi dreptul să mi-l bateŃi”. Poate-i nervos şi el şi. mama lui nu era acolo. (elev. Caseta 18. fiecare cu temperamentul lui. Acestea [pedepsele fizice ale elevilor] sunt necazuri izolate în şcoală.). Iaşi: Păi. condamnabilă şi încalcă orice principiu de educaŃie şi drept al elevilor. Părinte. orice-ar fi pe lumea asta.. că au şi ei nişte atribuŃiuni aici. fie din cauza lipsei de supraveghere pe timpul excluderii (fuga din şcoală în timpul programului.pe ceilalŃi. violenŃa fizică faŃă de copii devine o modalitate incriminată în orice spaŃiu de educaŃie. Ştiu că au şi ei [profesorii] o limită.. violenŃa fizică a profesorilor faŃă de elevi se manifestă des (7%) sau în situaŃii rare (25%): Se întâmplă ca unii profesori să ne pedepsească: ne dau palme. Cu toate acestea.. mediul rural. unele teorii pedagogice clasice susŃinând chiar „eficienŃa” pedagogică a acesteia. În ceea ce priveşte atitudinea părinŃilor faŃă de violenŃa fizică a profesorilor. eu îl cred. Comportamentul neadecvat al profesorilor faŃă de elevi ia uneori şi forma violenŃei fizice. Degeaba-i avertizează cu notă la purtare.. De asemenea. Chiar dacă ponderile menŃionate nu sunt ridicate. Părinte. refuzul de a participa la activităŃile viitoare. indisciplină în spaŃiul şcolii etc. Pedeapsa fizică este o metodă specifică şcolii tradiŃionale. părerile sunt împărŃite: de la respingerea pedepselor fizice în spaŃiul şcolii la acceptarea şi încurajarea acestora. (profesor. în şcolile lor. nu degeaba zice maică-ta că eşti nebun şi te duce la psiholog…” Nu se poate. Părinte. judeŃul Iaşi). Excluderea de la ore poate conduce însă la diferite forme de violenŃă a elevilor.. analiza datelor statistice ale investigaŃiei noastre a semnalat faptul că violenŃa profesorilor faŃă de elevi este un comportament întâlnit cu frecvenŃă ridicată în câteva şcoli (câte 2 cazuri menŃionate de directori şi. absenteismul şcolar în situaŃiile în care nu şi-au îndeplinit obligaŃiile şcolare etc. Opinii privind violenŃa fizică a profesorilor faŃă de elevi – interviuri de grup părinŃi Părinte. mediul rural.). că pot depăşi limita. chiar că-Ńi vine să dai cu ei de pământ uneori. O dată cu apariŃia noilor curente în pedagogie.. Dar nici dânşii nu-şi permit. ar trebui omului de la catedră să-i mai lăsăm mână liberă. ne trag de păr. în activitatea din clasă sau de acasă etc. îl 88 . ConstanŃa: Vi se pare corect ca un diriginte să-şi permită la o şedinŃă cu părinŃii şi cu elevii să facă ce a făcut? Unul dintre elevi. era singur la şedinŃă. noi ca părinŃi. de consilieri) şi cu o frecvenŃă scăzută într-un număr mai mare de unităŃi de învăŃământ (de la 5% în răspunsurile directorilor la 30% în cele ale consilierilor). fie ca reacŃie la pedeapsa primită (scăderea motivaŃiei pentru învăŃare. Bucureşti: Te doare sufletul când Ńi-l urechează. Iaşi). degeaba unii spun că: „Îmi bat eu copilul acasă. prezenŃa acestor manifestări în şcoală este gravă. judeŃul ConstanŃa: Eu. faptul că elevii nu şi-au rezolvat anumite sarcini de lucru.. eu n-am dreptul să dau în el? Deci: îl ameninŃ că-l dau afară din oră. elevii au declarat că. Având atâtea ore. respectiv. Şi se duce diriginta în faŃa noastră şi-l ia pe acela de urechi şi-i zice: „Tu eşti nebun.

iar şcoala singură nu poate face toate astea. adresate în special conducerii şcolii. au testat eficienŃa pedagogică a acestora: Am lucrat în mediul rural şi din experienŃă vă spun că veneau părinŃii la şcoală şi sugerau profesorilor ca să-i lovească pe copii. Au fost semnalate însă şi situaŃii în care părinŃii au încercat să rezolve conflictele dintre un profesor şi propriul copil prin comportamente violente la adresa cadrului didactic. Iaşi). pornind de la ideea că şi ei. care se constituie într-o altă formă de violenŃă în spaŃiul şcolii. precum elevii şi profesorii. prin discuŃii ale părinŃilor cu profesorul în cauză (în cadrul şedinŃelor cu părinŃii sau în particular). Majoritatea părinŃilor nu acceptă ideea ca proprii copii să fie bătuŃi de către profesori. Deoarece părinŃii nu sunt implicaŃi direct în activitatea didactică. Astfel de comportamente. mai ales că au mai îngrădit şi mijloacele astea de a face ordine [prin pedepse mai grave. dar şi altor instanŃe: inspectoratul şcolar judeŃean. consilierul şcolii. violenŃă verbală accentuată şi repetată). vor fi analizate în capitolul următor. pentru a răspunde la această întrebare am utilizat informaŃiile colectate prin interviurile individuale şi de grup cu diferiŃi actori cuprinşi în investigaŃie. ale căror comportamente neadecvate au fost analizate în capitolele anterioare. poliŃia. Numărul redus al acestora este determinat de faptul că reclamaŃiile fac referire în special la comportamente mai grave ale profesorilor (violenŃă fizică. formele mai uşoare de violenŃă a profesorilor fiind deseori „rezolvate” direct. e o abordare veche aceasta… (inspector. Cu toate că investigaŃia noastră a evidenŃiat frecvenŃa relativ ridicată a unor astfel de comportamente neadecvate. se comportă mai bine. 2. apare întrebarea: În ce măsură părinŃii pot fi violenŃi în şcoală şi faŃă de cine se manifestă această violenŃă? Aşa cum am specificat. metodele calitative utilizate au semnalat nu puŃine cazuri de astfel de comportamente în şcolile investigate. (profesor. inclusiv cele fizice]. ViolenŃa părinŃilor în spaŃiul şcolii Deşi investigaŃia noastră nu şi-a propus de la început analiza situaŃiilor şi formelor de violenŃă ale părinŃilor în spaŃiul şcolii. Timişoara).ameninŃ că-i scad nota la purtare şi-i pun 7 şi după aceea el continuă şi continuă… Deci unde va ajunge? Mie mi se pare totuşi că legile nu sunt bune. părintele e depăşit de elev şi nu se mai poate face chiar nimic.5. 89 . Asta-i părerea mea personală. Sigur. Manifestată sub formă mai uşoară sau prin comportamente mai grave. cu gândul că astfel învaŃă mai bine. Chiar şi unii dintre profesori regretă vremurile în care puteau să utilizeze pedeapsa fizică: Deja problema e depăşită. cazurile de reclamare a acestora de către elevi sau de către părinŃi au fost foarte puŃine. Sunt însă şi situaŃii în care aceştia chiar încurajează cadrele didactice să apeleze la asemenea „metode de educaŃie”. când au fost elevi la rândul lor. violenŃa profesorilor faŃă de elevi este condamnabilă în spaŃiul şcolii şi contravine oricăror principii de educaŃie.

erau clasa a IVa. că doar el l-a adus aici să se facă şofer de TIR. programul şcolar. părinŃi Profesor. Altfel. cât şi pentru elevi.. care determină un climat de insecuritate în spaŃiul şcolii atât pentru cadre didactice. Tatăl unor fete a venit la şcoală. Mă luase de mâini. înŃelegeŃi? Chemi părintele să se rezolve problema. Şi a trebuit să-i explic multă vreme că nu-i aşa. nu pot face nimic.. Au venit amândoi părinŃii. Astfel de cazuri au fost semnalate atât de către profesori. unii au fost bătuŃi de către părinŃi şi au intrat în pensie de boală şi au rămas mutilaŃi moral pentru tot restul vieŃii. putem presupune că aceste comportamente ale părinŃilor au la bază o lipsă de încredere a acestora în şcoală ca mediu de educaŃie şi în cadrele didactice ca modele pentru copii. ameninŃaŃi. S2: De aceea există reŃineri ca să nu vină părinŃii să ne reclame. profesorul l-a certat pentru că a băut în timpul orei. Şi se vede clar că-i atitudine agresivă în familie faŃă de şcoală şi-atunci şi copilul se va comporta ca atare. Ńipete. cred că pot intra oricând la ore. au intrat direct în clasă.. mediul rural. că profesorii. Ca urmare. la o şedinŃă cu părinŃii. ne confruntăm şi cu o problemă mai delicată în privinŃa mentalităŃii părinŃilor. considerate violente sau nedrepte. în piaŃă. S2: PărinŃii cred: putem intra peste ei [peste profesori]. Copiii s-au speriat. m-a trântit la loc. iar de la intrarea în clasă şi până la catedră a rostit numai înjurături. părinŃii au uneori comportamente neadecvate faŃă de profesori.În primul rând. Acestea au diferite forme: ironii.. putem să-i strângem de gât. a zis că mă duce la Pro TV. Ei. judeŃul Timiş: S1: Din păcate.. Caseta 19.. discuŃii aprinse. în clasă. e mai rău decât copilul. cum îmi permit să mă port aşa cu copiii lui.. în loc să comunice şi să ne-nŃeleagă. mediul rural. dar au fost admonestaŃi. părintele. am vrut să mă ridic de pe scaun de la catedră. s-a suit într-un taxi şi s-a dus la mama lui. regulamentul şcolar etc. şi limbi străine. Giurgiu: În cazul. De-abia se Ńinea pe picioare. cât şi de către părinŃi. că totuşi este liceu… Profesor. Profesori. că dacă vorbesc a spus că îmi dă una şi mă bagă în comă. ne ameninŃă. m-a strâns de mână. Elevul s-a supărat. până la agresivitate fizică. Iar în clasă i-au tras două palme profesorului şi după aceea au stat de vorbă. ne ocărăsc. ca tatăl unui elev să vină beat. ne jignesc. săracii. apar uneori situaŃii grave de agresivitate a părinŃilor faŃă de unii profesori. 90 . judeŃul ConstanŃa: Este chemat un părinte. ori asta nu este normal.. Astfel de situaŃii sunt generate de cele mai multe ori de nemulŃumirea părinŃilor faŃă de atitudini şi comportamente ale unui profesor. şi te trezeşti cu o adevărată răzmeriŃă. deci cu intenŃii bune. De asemenea. manifestate în raport cu copilul lor (oricare dintre formele prezentate în capitolul anterior) sau de necunoaşterea şi neînŃelegerea de către aceştia a unor aspecte care Ńin de şcoală (specificul curriculumului la un anumit nivel de învăŃământ. Opinii privind violenŃa părinŃilor faŃă de profesori – interviuri de grup: profesori. au un obicei urât unii dintre ei – strigă pe stradă. normal. că e copilul agresiv. Şi a Ńipat şi m-a tras de mânecă. şi româna. Bucureşti: Mi s-a întâmplat o dată.). de ce fiul său face la liceu tehnic şi matematica. să îşi rezolve problemele… Profesor. Astfel de situaŃii duse până la extrem nu trebuie lăsate aşa. care este transmisă copiilor. S3: Un exemplu.. materialul cu care noi lucrăm… Colegii poate nu vor spune. Nu aveam voie să vorbesc.

nu solicită întâlniri individuale pentru a discuta despre situaŃia copiilor lor etc. a XI-a şi habar n-au în ce clasă e. . ConstanŃa: Părintele se duce la şcoală şi-n faŃa tuturor copiilor începe să zbiere la doamna dirigintă. de la ironizarea sau admonestarea acestora în faŃa clasei de elevi până la agresivitate fizică în şcoală. pot să fac mai mult. PărinŃii care recurg la o astfel de metodă consideră că aceasta este o 91 . În astfel de cazuri. de violenŃe de limbaj şi chiar violenŃe fizice. considerăm că aceste situaŃii de conflict între profesori şi părinŃi au drept cauză tocmai comunicarea defectuoasă dintre cele două categorii de actori şi lipsa competenŃelor de rezolvare a problemelor.Pe de o parte. pot să dau în doamna profesoară sau s-o dau eu afară. profesorii reclamă probleme de comunicare cu părinŃii pentru că aceştia sunt prea puŃin prezenŃi în spaŃiul şcolii (nu participă la şedinŃele cu părinŃii. SituaŃii de acest gen apar mai des la clasele mici. de ambele părŃi.Părinte.. Astfel de situaŃii se întâlnesc mai frecvent în învăŃământul post-obligatoriu şi în special în cazul părinŃilor elevilor cu rezultate şcolare slabe şi cu probleme de indisciplină şcolară.. dacă mama este de acord cu ce fac. . Deşi cea mai mare parte a directorilor investigaŃi au declarat că şcoala relaŃionează cu părinŃii în rezolvarea cazurilor de violenŃă din şcoala lor.): De multe ori părinŃii vin la şcoală când copilul e într-a X-a. Sunt şi situaŃii în care părinŃii manifestă comportamente violente faŃă de propriul copil în spaŃiul şcolii. într-un spaŃiu în care ei consideră că nu li se oferă acestora suficientă securitate. care pun în situaŃie de risc cadrele didactice. După cum se poate observa din fragmentele de interviuri prezentate. Mi-a dat palme. inclusiv violenŃă şcolară (relaŃia dintre violenŃa în familie şi violenŃa şcolară este prezentată pe larg în capitolul referitor la factorii socio-familiali ai violenŃei). nu sunt în stare să aprecieze valoarea reală a copilului şi se trezesc că vin aici şi fac scandal. autoritatea acestora şi calitatea activităŃii desfăşurate. mediul rural. unii părinŃi manifestă comportamente agresive faŃă de alŃi elevi din şcoală (certuri. când copiii sunt consideraŃi de către părinŃi neajutoraŃi şi neputincioşi să îşi facă singuri dreptate. de atitudini agresive ale acestora faŃă de profesori. doar l-am împins. Iaşi). afectând. Sunt unii părinŃi total dezinteresaŃi de copiii lor. este vorba de imixtiuni – de cele mai multe ori nejustificate – ale părinŃilor în activitatea de predare şi evaluare. m-a dat cu capul de pereŃi… (elev. în acelaşi timp. Copilul – bineînŃeles că „i-a crescut coarne”…. unii dintre părinŃi încearcă „să rezolve” singuri conflictele apelând la violenŃă. Pe lângă violenŃa faŃă de profesori.. De cele mai multe ori. (profesor. Eu nu i-am făcut nimic copilului. părinŃii îşi legitimează violenŃa în spaŃiul şcolii pe nevoia de a apăra drepturile propriilor copii. A venit mama lui la şcoală şi m-a bătut.. la doamna profesoară: „Cum îndrăzneşti dumneata să-mi baŃi copilul?” sau „Cum îndrăzneşti să mi-l dai afară de la oră?”. fără a mai cere sprijinul cadrelor didactice sau al consilierului şcolar. cu care propriul copil intră în conflict sau care l-au victimizat pe acesta: Am avut nişte probleme o dată cu o mamă a unui copil. bătaie). pe cine are diriginte. Bucureşti).Pe de altă parte. astfel de atitudini ale părinŃilor sunt „copiate” de copii şi transpuse ca atare în sistemul de relaŃii cu profesorii sau cu ceilalŃi elevi.

modalitate eficientă de pedepsire a copilului: Eu am venit la şcoală. (părinte.” Am observat că nu-i place să îl cert faŃă de colectiv. elevi-profesori.6. putem aprecia că. pe coridoare. de ruşine. nu încearcă să colaboreze cu părinŃii şi cu consilierii şcolari pentru a identifica soluŃii optime de rezolvare a violenŃei elevilor. cât mai ales cele provocate de alte persoane din jurul şcolii (foşti elevi. am venit în clasă şi l-am luat de urechi de faŃă cu toată clasa. analizarea cauzelor şi stabilirea modalităŃilor de rezolvare şi de prevenire a acestora nu trebuie să lipsească dintr-o strategie de prevenŃie a violenŃei în şcoală şi de ameliorare a comunicării şcoală-familie. investigaŃia noastră are în vedere atât violenŃa generată de instituŃia 92 . o parte din vină o poartă cadrele didactice. Identificarea acestor situaŃii. în zona din vecinătatea acesteia. nu face!. părinŃii devin în unele situaŃii factori promotori ai violenŃei în spaŃiul şcolii. profesori-elevi). responsabilizându-le în totalitate şi lăsându-le libertatea de a stabili singuri metoda de rezolvare a problemelor. Şi nu lam mai auzit să se bată.. 2. De asemenea. în alte spaŃii publice în apropiere de şcoală). locuitori din zonă. prin clasa a IX-a şi tot timpul doamna dirigintă îmi spunea că-i cel mai obraznic şi cel mai rău şi că îi bate pe copii. “Copilaşule.) şi cărora le cad victime elevii din şcoală. Am zis. pe lângă profesori şi elevi. ci recurg la reclamarea comportamentelor copiilor către familiile acestora. I-am spus că aceeaşi metodă i-o aplic şi la liceu. pe terenul de sport etc.. cunoaşterea insuficientă a propriului copil poate determina astfel de comportamente care pot avea urmări grave. Din această perspectivă. manifestate sub diferite forme. i-am spus că îl mut şi că îl bag la o şcoală cu internat. să înjure. Lipsa de informare a părinŃilor în ceea ce priveşte psihologia copilului şi. În concluzie.. Ce Ńie nu-Ńi place. în spaŃiile verzi din jurul şcolii. care.. tineri agresivi care fac parte din găşti de cartier etc. Bucureşti). nu mai am probleme. De-atunci. A crăpat de ruşine. de multe ori. mai exact. să-mi crape inima când vin la şcoală. în funcŃie de obiectul şi de cauza generatoare. În acest sub-capitol ne vom referi la actele de violenŃă care se produc în afara şcolii. să-şi ia la revedere de la copii. în unele situaŃii. având în vedere diferite forme de manifestare (elevi-elevi. OpŃiunea de a extinde aria de investigaŃie şi asupra fenomenelor de violenŃă din afara şcolii se bazează pe observaŃia că sentimentul de securitate/siguranŃă al elevilor este puternic influenŃat atât de ceea ce se întâmplă în incinta şcolii (în sala de clasă. Forme de violenŃă manifeste în afara şcolii În sub-capitolele anterioare am analizat actele de violenŃă care se petrec în spaŃiul şcolar în care sunt implicaŃi elevii. există metodă şi pentru tine. că începe să-mi crape obrazul. pe termen lung asupra dezvoltării psihosociale a acestuia. De aceea. cât şi de ceea ce se întâmplă în proximitatea acesteia (pe arterele rutiere şi alte căi de acces către şcoală. având în vedere atât agresiunile care se petrec între elevi (din aceeaşi şcoală sau din şcoli diferite).).

Pornind de la această premisă. o atenŃie specială în elaborarea strategiilor de combatere şi prevenire a violenŃei şcolare. un număr important de elevi devin victime şi ale altor forme de violenŃă (furturi. din care: • Agresiuni în incinta şcolii • Agresiuni în vecinătatea şcolii.5%) dintre elevii agresaŃi într-un singur an şcolar (20032004). După cum se poate observa în tabelul de mai jos. din care: .persoane din afara şcolii.1% din totalul agresiunilor suferite de elevi). 10. Ariile de responsabilitate din jurul şcolii şi actorii principali implicaŃi în actele de violenŃă din vecinătatea şcolii Zona în care funcŃionează şcoala Actori: . urmate de agresiunile fizice (11. cât şi violenŃa importată. În acest sens pledează şi estimările directorilor şi consilierilor cu privire la numărul de elevi care au fost victime ale agresiunilor în vecinătatea şcolii. capitolul de faŃă va analiza principalele forme de agresiune la care sunt supuşi elevii în afara şcolii şi va încerca să demonstreze faptul că zona din proximitatea şcolilor reclamă. Statutul Cadrului Didactic) După cum se poate observa din figura de mai sus.4%). % 6030 100.elevi din şcoală . declarate de directori şi consilieri şcolari Tipuri de agresiuni Total agresiuni. totuşi. au suferit această agresiune în afara şcolii. Tabel 17.0 3352 55. Astfel. conform declaraŃiilor directorilor chestionaŃi.şcolară în sine. această zonă nu intră în responsabilitatea directă a unităŃilor şcolare.5 6730 39. zona din jurul şcolii fiind un punct direct de contact între cele două categorii.5 Consilieri Nr. agresiuni sexuale) în zona din vecinătatea şcolii. mai mult de o treime (39. % 17046 100. Fig. conform legislaŃiei în vigoare.5 2678 44.4 93 . foşti elevi Zona din vecinătatea şcolii PoliŃia Comunitară (Legea 371/2004) ŞCOALA SpaŃiul şcolii – Directorul şi cadrele didactice (Regulamentul de funcŃionare şi organizare a unităŃilor şcolare.5 1292 7. Cele mai frecvente forme de violenŃă sunt hărŃuirile (19.furturi Directori Nr.0 10316 60. Cazuri de elevi victime ale agresiunilor în anul şcolar 2003/2004.5 750 12.

agresiuni sexuale .8 8.5 11.2%. Astfel.2 20. ponderea acestor cazuri de violenŃă semnalate de consilierii şcolari este chiar mai ridicată în comparaŃie cu cea declarată de directori (44. În acest caz se constată o relativă similitudine între informaŃiile obŃinute din declaraŃiile tuturor subiecŃilor chestionaŃi. bazate pe experienŃa cazurilor consiliate. cei mai Datele prezentate în tabelele de mai sus indică proporŃia diferitelor forme de agresiune ale căror victime au fost elevii. furturi – 0. fapt ce demonstrează că elevii– chiar mai mult decât directorii – văd zona din vecinătatea şcolii ca pe un spaŃiu al violenŃei.9 declarat de elevi.5%. din totalul celor indicate de actorii investigaŃi. % din total agresiuni % raportat la totalul subiecŃilor* 107.4 19. lovit intenŃionat) şi un elev din cinci declară că a fost hărŃuit (prin injurii.agresiuni fizice .1 4. respectiv 21. ameninŃări etc). se pot observa diferenŃe majore: hărŃuire – 0.7%. Procentul elevilor care cad victime furturilor în imediata vecinătate a şcolii este de asemenea îngrijorător.1 172 495 1261 2.3%.3%.. elevi Total agresiuni. Trebuie să remarcăm diferenŃa foarte mare între declaraŃiile celor două categorii de actori.hărŃuire (prin injurii. Dacă însă se compară datele furnizate de directori privind proporŃiile corespunzătoare de elevi agresaŃi în totalul populaŃiei şcolare cuprinsă în unităŃile de învăŃământ investigate (prezentate în capitolul referitor la dimensiunea fenomenelor de violenŃă în şcoală) cu cele furnizate de elevi.5 134 19. în anul şcolar 2003-2004 Tipuri de agresiuni Nr.5%).agresiuni sexuale .5 11 1.agresiuni fizice .75 10. aproape o treime dintre aceştia declară că au fost victimele a cel 94 . un elev din zece declară că a fost agresat fizic (bătut.9 Opiniile consilierilor şcolari.0 69.2 38. Tabel 18. De altfel.0 434 64. respectiv 9.furturi . Elevi victime ale agresiunilor.7 1.) *ObservaŃie: Procentele sunt calculate pentru fiecare tip de agresiune menŃionând că au fost victime ale unor forme multiple de violenŃă. din care: . agresiuni fizice – 0. din care: • Agresiuni în incinta şcolii • Agresiuni în vecinătatea şcolii. ameninŃări etc.6%.hărŃuire (prin injurii. confirmă faptul că vecinătatea şcolii este un loc important de manifestare a fenomenelor de violenŃă cărora le cad victime elevii. Un procent similar dintre ei (47%) au menŃionat că au fost victime ale unor forme multiple de agresiune petrecute în afara şcolii. reamintim că peste 50% au declarat că au fost victime ale unor acte de violenŃă.6 64 9.3 mulŃi dintre aceştia 673 100. După cum se poate vedea în tabelul de mai jos. În cazul elevilor. respectiv 4.5% în comparaŃie cu 39. bruscat.) 256 1935 3247 1.5 30 4.2 21.5 239 35. ameninŃări etc. care se referă la actele de agresiune cărora ei înşişi le-au căzut victimă (tabelul de mai sus – procentele raportate la totalul subiecŃilor).

puŃin două forme diferite de agresiune. DistanŃa între estimările celor două categorii de subiecŃi poate fi este explicată astfel prin: - necunoaşterea de către directori a unor cazuri de violenŃă; - focalizarea directorilor pe cazurile de violenŃă observabile şi ignorarea reprezentărilor subiective asupra violenŃei; - prezentarea unei stări de fapt „ameliorate”, pentru protejarea imaginii şcolii; - specificul eşantionului de elevi investigaŃi: în cea mai mare parte, subiecŃii chestionaŃi au făcut parte din şcoli situate în zone periferice, cu risc crescut de violenŃă. O altă formă de violenŃă căreia îi cad victimă elevii şi pe care au semnalat-o toŃi actorii investigaŃi sunt agresiunile sexuale (hărŃuire, tentativă de viol, viol). Identificarea acestor cazuri este de multe ori dificilă, aşa cum au sugerat cadrele didactice intervievate: Caseta 20. Interviu de grup cu profesori
Profesor, ConstanŃa: Imediat după ce el şi-a deschis sufletul şi ne-a spus (că noi nici măcar ne-aveam cum să aflăm că un individ din exterior vine şi doarme cu ei în cămin; e foarte greu să afli o „schemă” de-asta, că ei nu spun şi-atunci dacă nimeni nu spune nimica, noi n-avem pedagog de noapte; nu există funcŃia asta plătită) şi, în momentul acela a fost luat, dus într-un apartament în vecini, cuŃit la gât (c-ai îndrăznit să spui!). Ei! Copilul a continuat să ne spună. Şi-atunci am localizat apartamentul, am anunŃat poliŃia şi-n final erau doi indivizi: unul a fost luat în armată şi unu-i dat în urmărire generală Profesor, Bucureşti: Dar şi copiii dumneavoastră trebuie să ştie că atunci când vin la mine nu trebuie să ştie nimeni. Spun că se duc la secretariat să ia o adeverinŃă, intră la mine şi-mi descriu, îmi spun despre incident şi eu îi chem imediat la telefon [pe cei implicaŃi]. Dar lor le e frică să-mi spună, că pe urmă sunt ameninŃaŃi. Cine ştie că au venit la mine? Nici măcar nu o să-l întreb cum îl cheamă. Poate doar ca să-l identific în tabelul meu, şi-atât!

Deşi a înregistrat o pondere relativ scăzută în comparaŃie cu celelalte forme de violenŃă analizate, gravitatea acestui fenomen impune analiza sa de către toŃi actorii implicaŃi în prevenirea şi combaterea violenŃei şcolare şi includerea pe agenda de decizie a tuturor unităŃilor de învăŃământ. Agresiuni cauzate de elevi După cum am văzut, mulŃi dintre actorii chestionaŃi susŃin că un număr important de elevi sunt victime ale violenŃei în zona din vecinătatea şcolii. Interviurile de grup cu cadrele didactice semnalează că o parte a acestor acte de violenŃă au printre agresori colegi sau elevi din alte şcoli. Caseta 21. Interviuri de grup şi individuale: profesori, elevi
Profesor, ConstanŃa: Vreau să spun că cei doi fraŃi erau teroarea şcolii şi ambele învăŃătoare de la celelalte două clase aveau probleme… am ajuns la domn’ primar să ne dea gardian, ca şi la liceu. Nu ştiam ce să mai facem… Am fost la domnul comandant. A spus că n-are ce să le facă, că sunt minori, că să-i cheme pe părinŃi să le dea amendă 10 milioane. Degeaba. În final, i-a lăsat repetenŃi anul trecut, dar exact cum spuneau doamnele deacolo…AmeninŃau. Era o mămică de la clasa I, care-a mers plângând la domnul comandant şi a zis: „Ce să fac? La clasa I mi-a ameninŃat că-mi violează fata. Că mi-o prinde pe stradă şi mi-o violează. Păi – zice – eu sunt la serviciu. Ce fac eu? Mi-e frică să plec la muncă, să nu ştiu ce se-ntâmplă.

95

Elev, Bucureşti: Un prieten, anul trecut, ce făcea în liceu!…, îl cunoşteau toŃi profesorii! Când i-au luat gaborii carnetul veneam la şcoală cu troleul 62 şi a vrut să facă o glumă să ardă puŃin părul unei fete şi i-a dat foc la tot părul din cap! Nu a avut ce să ne zică, că eram mulŃi… dar a ars într-o secundă, nu mai puteam de râs.

Această stare de fapt este confirmată şi de actorii chestionaŃi. Astfel, peste două treimi dintre directori (69,1%) precum şi o proporŃie asemănătoare de elevi (70,%) semnalează acte de violenŃă care au loc între elevi şi care se manifestă în imediata vecinătate a şcolii. InvestigaŃia noastră arată că aceste cazuri sunt prezente în unităŃi şcolare situate atât în zone periferice, cât şi în zone centrale. O explicaŃie posibilă este aceea că vecinătatea şcolii este un spaŃiu în care supravegherea comportamentelor violente este mult mai redusă în comparaŃie cu cea din incinta şcolii şi în care agresorii ajung mai rar să fie cunoscuŃi şi sancŃionaŃi. Actorii investigaŃi au indicat faptul că formele de violenŃă între elevi, care au loc în vecinătatea şcolii nu diferă foarte mult faŃă de cele care se petrec în şcoală: agresiuni verbale, agresiuni fizice, furt, hărŃuiri etc. Cu toate acestea, cazurile analizate demonstrează că intensitatea agresiunilor este de multe ori mai ridicată. Elevii recurg în multe cazuri la „rezolvarea” unor situaŃii divergente prin confruntare directă şi, atunci când aceasta escaladează, înfruntarea continuă şi în proximitatea şcolii. Această idee este susŃinută atât de cadrele didactice – Degeaba încercăm să-i potolim, ei [elevii], dacă au să se bată, tot o fac, după ore, imediat ce ies pe poarta liceului (profesori, Bucureşti) –, cât şi de părinŃi – Dirigintele se poartă foarte bine cu ei şi-i desparte când se mai încaieră, dar al meu a venit acasă de două ori bătut rău de doi colegi, că dirigintele nu poate fi cu el şi după ce pleacă de la şcoală. (părinte, mediul rural, Iaşi). Chemarea prietenilor în ajutor pentru rezolvarea unui conflict cu un coleg este o situaŃie care generează de cele mai multe ori fenomene de violenŃă între elevi. A veni la şcoală cu grupul de prieteni este un fenomen frecvent menŃionat de actorii intervievaŃi, atât ca mijloc de agresiune, cât şi ca mijloc de protecŃie în faŃa unor agresiuni.

Caseta 22. Interviu de grup cu părinŃi şi profesori
Profesor, ConstanŃa: Am păŃit un caz, când efectiv mi-am dat seama că eu n-am putut să apăr nici pe elevii care erau bătuŃi şi nici pe profesorii care erau lângă mine. Deci acei 3 tipi au intrat până în holul mare, cu caschete întoarse pe cap, cu bâte de baseball, unul cu sabie „ninja” şi băteau 2 elevi. Am reuşit să-i izolez pe elevi aici, ei s-au încuiat cu yala pe dinăuntru şi-n clipa aia indivizii „au întins-o”, ca după vreo lună şi jumătate (atât a durat cercetarea) să realizăm că unul dintre cei trei era elevul meu. Astea sunt deja istorie. A fost acum 3 ani, n-aveam jandarmi pe vremea aceea… Părinte, Bucureşti: Acum au telefoane mobile, pun mâna pe telefon şi sună la prieteni… Ne bat copiii chiar în

96

clasă şi, când nu pot, chiar lângă şcoală, şi nu spune nici unul nimic, că se tem, că doar capul relelor e un coleg de-al lor. Părinte, Giurgiu: Cele mai multe situaŃii de violenŃă sunt generate de grupuri de copii şi tineri din vecinătatea şcolii. Vin aici pe la noi copiii care sunt certaŃi cu şcoala, cei care nu frecventează, dar stau în jurul şcolii… deja unii părinŃi nu ştiu că aceştia nu mai merg la şcoală. Ei sunt convinşi că vin la cursuri, dar stau în curte. Probabil că de aici porneşte. Acum două săptămâni a venit un băiat în clasa a VI-a , a plecat acum doi ani în Spania şi s-a întors acum două săptămâni. A venit şi s-a luat de fiica mea, iar ea a venit acasă şi a spus. M-am dus şi i-am spus: „Nu te mai iei de ea, că...”. A spus: „ Nu am ştiut că e a matale”. A abandonat şcoala şi acum a revenit în şcoală.

Elevii violenŃi, în cazurile în care comportamentul lor nu este sancŃionat, ajung să-i influenŃeze în mod negativ şi pe colegi: Al meu îmi povesteşte despre ăla şi ăla ce face, dar îi place! Asta mă deranjează! Îi spun: „să nu îl copiezi, să nu te iei după el, că ăla nu o să ajungă bine, o să vezi.” El zice că a venit la şcoală după nu ştiu cat timp, că e elev aici în clasa a IX-a. Sunt curioasa să văd şi eu cum arată, dacă minte sau… poate doar se laudă. (părinte, Bucureşti). După cum remarcă unele cercetări ale fenomenului de violenŃă72, agresiunea fizică este o expresie a unui tipar comportamental structurat, elevii având un orizont de aşteptare clar conturat: violenŃa le aduce o atenŃie mai mare din partea colegilor, respect, admiraŃie, acces la un anumit status. Agresiuni cauzate de persoane din afara şcolii InvestigaŃia noastră a surprins diverse ipostaze şi ale actelor de violenŃă care apar între elevi şi persoane din afara şcolii. În afara agresiunilor care au ca scop obŃinerea de bunuri materiale (tâlhării, jafuri) sau care reprezintă răzbunări/reglări de conturi, un număr semnificativ de acte de violenŃă au loc cu scopul intimidării elevilor. Caseta 23. Interviuri de grup cu profesori şi părinŃi.
Profesor, ConstanŃa: Băiatul care locuieşte în cămin e bun la carte şi sfios. Şi 2-3 luni, 4 luni din clasa a IX-a nu a îndrăznit să-mi spună nimic. Apoi, să aflu că este agresat fizic (nu cu bătaie, da’ îmbrânceli şi deposedare de bani) de nişte indivizi mai mari, care erau în relaŃie cu un tip (care terminase sau nu ştiu dacă terminase şcoala…, de undeva de la capătul blocului), care-l deposeda de bunuri şi, în urma informării pe care mi-a făcut-o, am anunŃat pe domnul director, s-a mers pe filiera cunoscută şi l-au descoperit pe-ăla în apartamentul lui. Părinte, Bucureşti: Săptămâni întregi nu am avut nici o idee despre ce i se întâmpla fetiŃei şi colegilor ei când ieşeau de la ore… Până când m-a rugat într-o zi să-i dau mai mulŃi bani de buzunar că măriseră ăia taxa [de protecŃie]. Părinte, mediul rural, judeŃul Iaşi: La începutul şcolii au fost situaŃii de genul acesta, dar nu ştiu ce s-a întâmplat pentru că nu l-am mai auzit să se plângă. A zis că erau elevi care-l băteau, îi cereau bani pentru mai multe servicii. Spunea „mami, mi-e frica să mă mai duc la şcoală, că au găşti”. Sunt unii care fac probleme, deja se cunosc. E o gaşcă aici, mai mare, el îmi povesteşte că au venit la şcoală şi că unul face, că drege… că are puşcă, că are pistol. Eu i-am spus să îmi spună orice, pentru că există lege. Să îmi spună ce simte, dacă s-a luat de el sau de vreun coleg cineva.

72

NeamŃu, Cristina, op. cit., p. 222-225.

97

După cum se poate vedea din exemplele prezentate, ca şi în cazurile în care agresorii sunt elevi, formele de violenŃă la care recurg persoanele din afara şcolii sunt foarte diverse. Astfel, aproximativ o treime dintre elevii chestionaŃi semnalează faptul că au fost victimele unor situaŃii de violenŃă fizică (agresiune, bruscare, lovire intenŃionată) provocate de persoane necunoscute, 5,6 % menŃionând că se află frecvent în această situaŃie. Estimările elevilor sunt la fel de alarmante în cazul agresiunilor verbale provocate de persoane necunoscute. Aproximativ 40% dintre elevi declară că s-au aflat în situaŃia de a fi batjocoriŃi, umiliŃi sau înjuraŃi de indivizi din afara şcolii, 11% dintre subiecŃi menŃionând că se confruntă frecvent cu aceste situaŃii. Vecinătatea şcolii este locul predilect unde se petrec aceste agresiuni, după cum declară majoritatea participanŃilor la interviurile focalizate de grup: [Copilul] meu a venit acasă şi mi-a spus că el nu vrea să se mai ducă la şcoală, după prima lună…că era un grup de care-i era teamă, care-l ameninŃau permanent, nici eu nu ştiu ce-i puteau spune; a trebuit să-l aşteptăm unul din noi la ieşirea de la ore (părinte, Bucureşti). Un aspect important al agresiunilor cauzate de persoane din afara şcolii îl reprezintă influenŃa pe care aceste acŃiuni o au asupra elevilor, ca modele de comportament. ImportanŃa anturajului în manifestarea fenomenelor de violenŃă şcolară este o temă pe care numeroşi părinŃi şi cadre didactice au semnalat-o: Un elev, oricât de bun ar fi, în momentul în care s-a asociat cu cineva din afara şcolii, devine certat cu disciplina, l-a corupt absolut, va deveni un copil pierdut... Au o mare influenŃă asupra lor (părinte, Timişoara). Printre reŃelele de sisteme sociale din care elevii fac parte, grupul de prieteni joacă un rol central pentru foarte mulŃi elevi, iar protecŃia faŃă de actele de violenŃă ale colegilor este o dimensiune fundamentală a identităŃii de grup, ca şi loialitatea (atunci când este necesar, ajutorul trebuie „întors”, elevul participând la o nouă situaŃie de violenŃă). Aşa cum se poate constata, spaŃiul din vecinătatea şcolii reprezintă o sursă de dezordine şi violenŃă care trebuie împiedicată să contamineze şcoala, situaŃie semnalată şi de cadrele didactice intervievate: problema violenŃei şcolare ne bate la uşă şi ne invadează, noi avem datoria să o îndepărtăm de elevii noştri (profesor, şcoală cu clasele I-VIII, ConstanŃa). Din cauza unor fenomene grave de violenŃă petrecute în incinta şcolii având ca agresori persoane din afara acesteia, majoritatea echipelor manageriale au însă ca principală prioritate asigurarea unui acces restricŃionat în incinta şcolii şi diversificarea metodelor de identificare a potenŃialilor agresori. Ignorând spaŃiul din imediata vecinătate, majoritatea acŃiunilor de intervenŃie se focalizează astfel pe blocarea căilor de pătrundere a fenomenelor de violenŃă în incinta şcolii (prin multiplicarea agenŃilor de pază, printr-o mai bună organizare a serviciului asigurat de elevi şi cadre didactice, prin sprijinul acordat de părinŃi etc.): Trebuie să ne preocupe asigurarea securităŃii vis-à-vis de persoanele care intră în şcoală; [elevii de serviciu] trebuie să vadă cine sunt, adică într-adevăr să facă un fel de interviu. În condiŃiile în care constată că nu pot să facă faŃă sau că persoanele

98

Interviu de grup cu profesori Profesori. S7: Aici e ocazional. dar din afara scolii. judeŃul Iaşi: S3: Apar anumite probleme datorate unor tineri. O astfel de reprezentare are consecinŃe foarte importante. din afara şcolii şi atunci vin după fete sau. doi… mai rar. Bucureşti). În acest fel. eforturile sale sunt eminamente reactive în cazul actelor de violenŃă care au loc în vecinătatea şcolii. ştiu eu. Până la urmă am hotărât să ne organizăm singuri şi în fiecare seară unul dintre noi îi supraveghează până la staŃia de tramvai. nu avem decât unul singur din partea comunităŃii locale. poliŃie sau eu mai ştiu ce altceva. Conducerile unităŃilor şcolare şi cadrele didactice investigate par să acorde o atenŃie fenomenelor de violenŃă din zona de proximitate a şcolii numai dacă ajung să se manifeste şi în şcoală. cei care au terminat mai demult mai creează probleme şi aici e punctul slab. Să fie un paznic plătit. în ultima săptămână. colegi. BăieŃii care au venit sunt mai mari… cu sărbătorile. securitatea noastră şi-a elevilor în şcoală. (profesor. PărinŃii semnalează uneori actele de agresiune la care sunt expuşi copiii lor după părăsirea incintei şcolii. unităŃile de învăŃământ ajung să cunoască actorii din vecinătatea şcolii care au potenŃial violent numai după ce un fenomen de violenŃă a avut loc şi să aibă un important handicap în elaborarea unor strategii eficiente de prevenire a situaŃiilor de violenŃă şcolară. asta e. liceu. (părinte. mediul rural. Caseta 24. adică ar trebui să se intervină pe plan local sau. cum sunt la alte şcoli. Interesul şcolii fiind centrat preponderent asupra actelor de violenŃă care au loc în incinta şcolii. Iaşi). mediul rural. şcoală cu clasele I-VIII. deci – într-un fel. chiar dacă se declară la fel de îngrijoraŃi de violenŃa din şcoală şi de cea din afara acesteia: Şcoala noastră are un număr redus de paznici. Foşti elevi care mai vin prin şcoală dar nu în grupuri. dar fără nici un rezultat. au deschis uşa clasei în pauză si au aruncat petarda! S1: Sunt unii obraznici. (părinte. la noi nu găsiŃi aşa ceva. după prieteni. dar v-am zis. la conducerea şcolii. unor grupuri exterioare scolii. ci unul. cel [profesorul] care cade atunci să fie de serviciu trebuie să fie foarte atent. să aibă paznici.respective nu sunt de încredere ei vin imediat la secretariat. însă numai în situaŃii extreme cer conducerii şcolilor să se implice în rezolvarea unor astfel de situaŃii: Eu vă spun cu mâna pe inimă că am semnalat de mai multe ori şcolii să ia măsuri împotriva indivizilor care ne buzunăresc şi ne bat copiii după ce ies pe poarta şcolii. că tot s-au mai întâmplat cazuri când mai vin din afară. cum se întâmplă la alte şcoli. la portar. ConstanŃa).noi avem măsuri acoperitoare faŃă de ceea ce înseamnă siguranŃa. 99 . cu o petardă… mai vin să mai agite pe aici spiritele. După cum am văzut deja. şi părinŃii au în vedere preponderent soluŃii care să blocheze violenŃa importată din afara şcolii. S1: Am avut noi puşcărie?! N-am avut! S7: La sfârşitul semestrului.

liceu. Punând în relaŃie opiniile directorilor cu cele ale consilierilor şcolari şi cu cele exprimate de elevi şi analizând informaŃiile oferite de interviurile de grup şi individuale. nici nu există şansa să se întâmple aşa ceva.. refuzul se explică printr-o atenŃie deosebită acordată protejării imaginii organizaŃiei sau prin considerarea acestor fenomene ca fiind probleme interne (lipsa de transparenŃă).. al cadrelor didactice) sau prin refuzul de a apela la adulŃi în rezolvarea problemelor lor. să stea prin jurul şcolii ca să nu dea ocazia celor din cartier să se apropie prea mult sau să intre în curtea şcolii. este plină zi. În cazul reprezentanŃilor instituŃiilor de învăŃământ. Iaşi). apelează la alte instituŃii (autorităŃi locale. Unele dintre acestea însă apelează la soluŃii generale. Din păcate. restructurarea programului şcolar este apreciată de unele şcoli ca fiind suficientă pentru a rezolva acest fenomen: BăieŃii de 17-18 ani din cartier nu prea îşi pun mintea cu aceşti copii de la şcoală. chiar dacă anumite forme de violenŃă (de exemplu. cu mecanicul din şcoală.). Aceste unităŃi de învăŃământ par să înŃeleagă faptul că o iniŃiativă singulară are şanse mult mai mici de reuşită în comparaŃie cu o intervenŃie în parteneriat cu alte instituŃii şi actori cheie. pentru rezolvarea cazurilor de violenŃă din zona de proximitate a şcolii. Această situaŃie În cazul elevilor refuzul de a semnala un act de violenŃă la care au fost supuşi se explică prin frica de consecinŃe (în rândul colegilor. Bucureşti). Există şi şcoli care. aceste fenomene afectează profund sentimentul de securitate pe care elevii îl au în spaŃiul şcolar. pentru că este suficient. Majoritatea părinŃilor investigaŃi consideră această situaŃie una normală: alte măsuri de siguranŃă în perimetrul şcolii nu mai există în afara de jandarmi. orele se termină la ora 14. (profesor.În cazul unor unităŃi gimnaziale sau post-obligatorii. În acest sens. poliŃie. se poate concluziona că actele de violenŃă care se petrec în imediata vecinătate a şcolii constituie un fenomen îngrijorător. în timp ce peste o treime declară că nu se simt deloc protejaŃi faŃă de violenŃa unor colegi. agresiuni verbale. pentru că deja învăŃăm într-un singur schimb. De exemplu. aria din vecinătatea şcolii rămâne de cele mai multe ori o zonă ignorată. nu există nici un fel de pericol pentru copii. a unor profesori sau a altor persoane din jurul şcolii. un loc în care şcoala îşi declină competenŃa şi responsabilitatea de a acŃiona. Iar începând de acest an. atât timp cât ei respectă perimetrul de 500 de metri din jurul şcolii şi cât au grijă ca toŃi elevii să urce cu bine în tramvai. cu paznicul. O parte dintre actorii investigaŃi conştientizează totuşi gravitatea fenomenelor de violenŃă care au loc în apropierea incintei şcolare. 73 100 . agresiuni fizice. considerate eficiente în orice situaŃie. se poate remarca faptul că numai unul din zece subiecŃi chestionaŃi se simte în siguranŃă. spaŃiul din interiorul şcolii devine din ce în ce mai bine protejat. (părinte. este lumină afară. Dincolo de reprezentările diferite ale actorilor sau de reŃinerile de a reclama anumite agresiuni73. autoritatea de protecŃie a copilului etc. furturi) au o incidenŃă apropiată cu agresiunile petrecute în incinta şcolii. Era mai greu în ceilalŃi ani. când învăŃam până la 19 seara şi atunci trebuia tot timpul să ne luăm nişte măsuri de precauŃie.

combinată cu ignorarea violenŃei din vecinătatea şcolii.este şi mai pronunŃată în cazul elevilor din mediul urban. să conducă la apariŃia unor noi forme de violenŃă. acest mod de abordare reprezintă o condiŃie esenŃială pentru succesul oricărei iniŃiative de prevenire sau combatere a cazurilor de violenŃă. fenomenele de violenŃă sunt mai frecvente. zonă în care. Ca urmare. InvestigaŃia noastră a demonstrat că actorii din afara şcolii perpetuează aceste forme de violenŃă. cât şi în aria din vecinătatea acesteia presupune ca şcoala să analizeze în detaliu toate formele de violenŃă care apar. provocând în rândul elevilor reacŃii din ce în ce mai agresive. Mai mult. este posibil ca o politică instituŃională de tip „toleranŃă zero” faŃă de fenomenele de violenŃă din şcoală. După cum vom arăta în capitolul dedicat analizei experienŃei şcolilor în desfăşurarea de acŃiuni anti-violenŃă. să identifice actorii implicaŃi şi să elaboreze o strategie de intervenŃie adaptată acestui context. O atitudine proactivă faŃă de cazurile de violenŃă manifeste atât în spaŃiul din incinta şcolii. aşa cum a fost evidenŃiat pe parcursul studiului. 101 . focalizarea exclusivă a soluŃiilor de combatere şi prevenire a fenomenelor de violenŃă pe cazurile petrecute în incinta şcolii oferă numai o rezolvare parŃială a problemei.

leziuni cerebrale. factori de nutriŃie. Cauze ale violenŃei în şcoală Una dintre ipotezele care au stat la baza cercetării a fost aceea că violenŃa în şcoală este generată de multiple cauze şi factori de influenŃă. conducând la apariŃia unor astfel de fenomene sub variate forme de manifestare – de la cele mai simple la cele mai grave forme de comportament deviant. alteori operând o distincŃie între cauze şi factori de risc. urmărindu-se. precum şi ale unor reprezentanŃi ai poliŃiei privind cauzele violenŃei în şcoală. factori privind comunitatea şi structura acesteia etc. Alte abordări75 consideră că principale cauze ale violenŃei sunt cele generate de: .violenŃa în familie (copiii care aparŃin unor familii în care se manifestă relaŃii de violenŃă preiau aceste ”modele de relaŃionare”). în special efectele. dar. cercetarea a adoptat două niveluri de analiză: • analiza diferitelor caracteristici şi a determinanŃilor specifici elevilor cu manifestări de violenŃă (caracteristici individuale. 74 75 http://autarchic. . În continuare vom prezenta câteva tipologii ale cauzelor /factorilor de risc ai violenŃei. gradul de conştientizare şi de implicare în ameliorarea fenomenelor de violenŃă. 3. ale condiŃiilor de mediu familial în care se dezvoltă copilul). Factori de risc privind violenŃa în şcoală Studiile şi cercetările care au abordat tema violenŃei în general sau a violenŃei în şcoală au propus diferite clasificări ale cauzelor sau factorilor de risc în apariŃia fenomenului.3. în acelaşi timp. Una dintre clasificările propuse specialiştii în domeniu74 grupează cauzele violenŃei în: cauze biologice (factori genetici probleme neurobiologice. identificarea unora dintre factorii de risc în apariŃia violenŃei. astfel.) şi psihologice (afecŃiuni psihice asociate şi cu un nivel mai redus de dezvoltare psihointelectuală. efecte ale consumului de alcool şi droguri ş. În vederea identificării acestor cauze.html 102 .condiŃiile economice (sărăcia extremă în care trăiesc unele familii. • analiza opiniilor diferitelor categorii de actori ai educaŃiei. sociologice (condiŃiile socio-economice.1. propunându-ne.html http://www. în plan psihologic. uneori considerândule identice. inclusiv copiii.bctf. determinanŃi socio-familiali şi de mediu şcolar). îi împinge pe unii dintre ei la comiterea unor acte de violenŃă).a.).ca/Education/health/ViolenceInSchools/causes.com/files/cause_violence.tripod. ale căror efecte se cumulează şi potenŃează reciproc.

factori de relaŃionare: factori familiali. privind violenŃa tinerilor. sociale etc. sexismul. cu caracteristicile sale personale.factori comunitari: caracteristici ale comunităŃii (de exemplu şcoala şi vecinătatea) în care se dezvoltă relaŃiile individului.- - - - - mediul instabil (anumite evenimente intervenite în familie. lipsa stimei de sine (indivizii cu o imagine de sine defavorabilă se implică în acte de violenŃă pentru a compensa sentimentele negative cu privire la propria persoană şi pentru că astfel obŃin acceptarea grupului cu care comit actele de violenŃă).. homofobia. includ norme culturale care sprijină drepturile părinŃilor asupra copiilor. de genul divorŃului sau decesului unui părinte. alienarea (lipsa comunicării şi a unor puncte de conexiune cu comunitatea. în unele Ńări.nz/pubs/reports/2004/action-plan-community-sexual-violence 103 .justice. stratificarea socială. etnocentrismul (discriminarea centrată pe diferenŃele între indivizi sau grupuri este o sursă de tensiune care poate genera violenŃa. a sentimentului de apartenenŃă la aceasta a tinerilor. aceasta cu atât mai mult cu cât imaginea violenŃei în media nu insistă pe consecinŃele asupra agresorului – penale. influenŃe ale grupului de prieteni ş. sistemul legal (cadrul legal permisiv. rasismul. O altă tipologie76 a factorilor de risc ai violenŃei are în vedere individul. violenŃa şi aderarea la un grup violent creează acestora sentimentul de apartenenŃă la o anume comunitate şi de încredere în viitor).a.factori societali: factori sociali.. precum şi lipsa speranŃei de reuşită în viaŃă. situaŃie care nu descurajează recidivarea). instituŃiile pot legitima violenŃa prin politici şi practici instituŃionale. cu consecinŃe minime). precum şi politicile privind educaŃia şi sănătatea care menŃin sau creează inechitatea între grupuri. precum şi influenŃele culturale. sistemul de relaŃii al acestuia. dând dreptul indivizilor să practice discriminarea la nivel individual. . . de mediu etc.factori individuali: caracteristici ale indivizilor care includ factori biologici şi factori referitori la istoria personală. – şi nici pe efectele asupra victimei). . 76 http://www. această clasificare cuprinde: . culturali şi de mediu. dominanŃa bărbaŃilor asupra femeilor.govt. precum şi climatul psihoafectiv instabil şi insecurizant în care se dezvoltă copiii – în familie sau în afara acesteia – pot conduce la manifestări de violenŃă ale acestora). ajungând astfel să o accepte şi să o practice. imaginea violenŃei în mass-media (expunerea îndelungată la violenŃa propagată de către media îi desensibilizează pe copii.

număr ridicat de familii dezorganizate. laxe sau inconsistente. psihologice şi sociale. reguli de disciplină dure. nivel redus de dezvoltare intelectuală. expunerea copilului la conflicte şi acte de violenŃă în familie. În cadrul cercetării noastre. participare comunitară redusă. alcool şi droguri. rezultate şcolare slabe. are în vedere: . şcoală. Factori individuali La nivel individual. implicarea în “găşti”. mare concentrare de populaŃie săracă. lipsa de implicare în viaŃa copiilor.htm 104 . afecŃiune redusă faŃă de copii. Identificarea factorilor de risc în apariŃia fenomenelor de violenŃă s-a realizat pe baza analizei datelor colectate din ancheta prin chestionar adresat unui număr de peste 600 de elevi (dintre care mai mult de 40% au declarat că „s-au aflat în situaŃia de a fi violent/agresiv faŃă de colegi sau profesori”).1.Luând în considerare ca şi criteriu de clasificare anumite entităŃi sau grupuri de influenŃă. Manifestările violente pot apărea încă din 77 http://www. inclusiv în prevenirea unor comportamente violente ale acestora). cu părinŃii şi profesorii-diriginŃi ai acestora. eşec şcolar. venitul scăzut al familiei. factorii care afectează potenŃialul de comportament violent al elevilor includ caracteristici biologice. . respingerea de către colegi. istoria personală privind comportamentului agresiv. mobilitate accentuată a populaŃiei din comunitate. familie.familia: comportament autoritar faŃă de copii. consumul de droguri şi criminalitatea. vecinătăŃi dezorganizate social. Analiza tipurilor de clasificare a factorilor de risc ai violenŃei în şcoală prezentate mai sus diferite în funcŃie de criteriile luate în considerare – evidenŃiază faptul că aceştia se regăsesc în special la nivelul următoarelor instanŃe: individ.gov/ncipc/factsheets/yvfacts. precum şi asupra factorilor şcolari. motivaŃie redusă pentru şcoală. . posibilităŃi limitate de autocontrol ş. ne-am axat în prezentul capitol asupra factorilor individuali (cu accent asupra celor psihosociali) şi a celor microsociali. lipsa de implicare în diferite activităŃi.individul: dificultăŃi de concentrare a atenŃiei (hiperactivitate).cdc. nivel redus de educaŃie a părinŃilor. o altă grupare77 a factorilor de risc. în special asupra celor asociaŃi mediului familial (având în vedere că familia are un rol important în educaŃia copiilor. atitudini antisociale. slaba supraveghere a acestora. precum şi din interviurile individuale realizate cu elevi cu comportament violent manifest. 3. societate.colegii/şcoala: asocierea la grupuri delincvente.a.vecinătatea/comunitatea: oportunităŃi economice reduse. relativ asemănătoare cu cea prezentată mai sus.1. comunitate. . din suita factorilor de risc ai violenŃei. consum de tutun.

motivaŃia centrată pe preferinŃă pentru violenŃă.victec. pot avea particularităŃi neurologice cu potenŃial ridicat de violenŃă. pe de altă parte. Geneva. În vederea identificării acestor factori de personalitate. despre structura personalităŃii elevului şi apartenenŃa sa la una dintre categoriile de sex. de grupul de apartenenŃă sau de alŃi factori de natură socială şi culturală. ca şi istoria părinŃilor. Luând în considerare premisele teoretice prezentate mai sus. pentru că intră în interdependenŃe 78 79 Krug. fiind influenŃate în diferite grade de mediul familial. .). nevoia de dominaŃie şi control. self-esteem şi exprimarea eu-lui. 2002. abilitare socială. valorizarea agresivităŃii în rezolvarea conflictelor. World Health Organization. cele mai frecvente variabilele luate în considerare sunt tendinŃele temperamentale şi structurile de personalitate. Trăsăturile de personalitate şi impactul asupra comportamentului violent În analiza trăsăturilor de personalitate şi a influenŃelor acestora asupra comportamentului copiilor şi tinerilor. E. mai precis. pe de o parte pentru că sunt potenŃate sau nu de istoria individului şi. controlul de sine absent sau insuficient. la vârste mici. studiul prezent a luat în considerare următoarele variabile definitorii ale elevilor violenŃi: . Deşi investigarea factorilor biologici nu a intrat în obiectivele studiului de faŃă. fie în perioada uterină. http://www. clasându-l în categoria victimelor genetice şi. empatie scăzută. se consideră că. The characteristics and profiles of bulliyng. dar neacceptat. lipsa sau insuficienta dezvoltare a mecanismelor de autocontrol. cei mai importanŃi şi cu mai mare relevanŃă sunt: impulsivitatea. copiii care au suferit diverse tipuri de influenŃe sau traume. literatura de specialitate79 menŃionează o serie de atribute. cum sunt: nivel scăzut de self-esteem. forŃa fizică. eludându-l de responsabilitatea individuală. De asemenea. cercetarea de faŃă a pornit de la ipoteza că una dintre categoriile de factori de risc în inducerea fenomenelor de violenŃă a elevilor se regăseşte la nivelul personalităŃii acestora. 105 . În categoria factorilor psihologici care intră în definirea personalităŃii elevului violent. tendinŃa către comportament adictiv. ComplicaŃiile la naştere. hiperactivismul.G. (Eds. Acestea sunt dificil de autonomizat. Conform unor studii recente în acest domeniu78. printre factorii majori de personalitate şi cei cu expresie comportamentală care caracterizează copiii violenŃi.org/tea_schools.istoria personală (experienŃa victimizării). oarecum. fie în momentul naşterii. mecanisme specifice de coping. impact social ridicat. aceştia nu pot fi omişi în încercarea de a înŃelege complexitatea etiologiei violenŃei juvenile. et all. particularităŃi ale sistemului de valori.trăsăturile de personalitate: agresivitatea/impulsivitatea. World report on violence and health.copilărie. Este vorba. empatia. deficitul sau problemele de atenŃie. se dovedesc a fi factori predictivi pentru comportamentul deviant ulterior al unui individ.

conceptul central care defineşte orice individ violent şi. (ii) comportament lipsit de gândire adecvată. aşa cum se întâmplă în mod normal.. La acestea. deşi influenŃată de impulsivitate. Throwing down the gaunlet: A challenge to the relevance of sociology for the etiology of criminal behaviour. 82 Moeller. impulsivitatea82 este concepută ca: (i) schimbare a acŃiunii fără a prevedea sau conştientiza.. Copilul impulsiv învaŃă din familie să reacŃioneze imediat pentru a obŃine ceea ce îşi doreşte. 83 Op. complică întreaga viaŃă relaŃională a individului. este impulsivitatea81. aşa cum au fost evidenŃiate din ancheta de faŃă. poate contura atât trăsături generale de personalitate. Deşi nimeni nu se naşte criminal. Contemporary Sociology. 1987. 8. genele predispun anumiŃi indivizi la criminalitate. reacŃii rapide şi neplanificate la stimuli care preced procesarea completă a informaŃiei. cit. susŃine Lawrence E. subliniind faptul că absenŃa sau insuficienta dezvoltare a controlului de sine trebuie percepută ca o realitate independentă. lipsa considerării consecinŃelor pe termen lung. indiferent de variabilele interindividuale manifestate în categoria globală a devianŃei. ca trăsătură de personalitate. 16:202-205. Cu toate acestea. DorinŃa nu coexistă cu Cohen. poate.G. ca atare. la fel de simplist ca atunci când se încearcă explicarea comportamentului violent şi a agresivităŃii prin determinisme genetice. 158: 1783-1793. cât şi trăsături specifice. fiind compusă din sub-trăsături ca: asumarea riscului. Moeller et all. La nivel teoretic.Cohen80. Vom analiza în continuare aceste trăsături. No. Pornind de la aceste definiŃii. 199. F. • Impulsivitatea În pofida diferenŃelor conceptuale pe care le presupune relaŃia între agresivitate şi violenŃă. şi elevul violent. (iii) tendinŃă de a acŃiona fără anticipare. Controlul de sine poate fi educat şi poate. 81 Psihologii disting între controlul de sine şi impulsivitate. în condiŃiile educării lui. să influenŃeze manifestările impulsivităŃii. 2001.E. Impulsivitatea.The American Journal of Psychiatry. et all. L. Ar fi foarte simplu să credem că o trăsătură de personalitate este răspunzătoare solitar de comportamentul violent exprimat simbolic sau fizic de către personalitatea umană. Psychiatric aspects of impulsivity. asociate unui anumit tip particular de violenŃă. mai ales în grupul cercetătorilor înclinaŃi să favorizeze explicaŃiile de natură socio-culturală. profilul psihologic al copilului violent.83 consideră că definiŃia impulsivităŃii trebuie să includă trei elemente importante: diminuarea sensitivităŃii la consecinŃele negative ale comportamentului. Controverse există însă. autorii adaugă perspectiva socială asupra impulsivităŃii – învăŃarea socială – în care impulsivitatea este un comportament învăŃat. 80 106 .În . iar criminalitatea se manifestă când predispoziŃiile individuale interacŃionează cu circumstanŃele sociale favorabile sau cu climatul incitant. după unii autori. predispunându-l către gestionarea violentă a conflictelor şi către preferinŃa spre forme de violenŃă fizică imediată şi urgenŃa trecerii la act. lipsa abilităŃii de a planifica acŃiuni şi schimbarea mentală rapidă.complexe şi subtile.

Lipsa de control sau controlul redus face ca impulsul agresiv să ducă la trecerea imediată la act.. am spart televizorul odată. mai arunc câteodată şi cu obiectele. Bucureşti Consider că sunt o persoană care se aprinde foarte uşor. Tabel 19. nu mă pot stăpâni. când te apucă furia trebuie să te baŃi.. Ca urmare. i-am luat catalogul şi l-am aruncat pe geam.0 62. lipsa controlului Elevi nonviolenŃi Nr. tot îl bat până la urmă şi când m-apucă furia trebuie să mă descarc.73 0. fapt care confirmă abordările teoretice de mai sus. Caseta 25. Îmi pierd uşor firea.4 63.. am scuipat-o. că n-am cu cine.2 63. elevii violenŃi declară într-o pondere mult mai mare incapacitatea de a Ńine sub control starea de impulsivitate.45 0. când mă enervez. că elevii violenŃi îşi justifică reacŃiile impulsive prin incapacitatea lor de a se stăpâni şi imediateŃea actelor lor de violenŃă. fiind o strategie eficientă pentru rezolvarea situaŃiilor conflictuale. elevii violenŃi şi-au motivat comportamentul folosind mai multe tipuri de motivaŃii: trebuie să-Ńi faci dreptate singur. Nu prea a trebuit să dau vina pe alŃii.8 36.6 36. să mă bat.8 2.01 După cum putem observa în tabelul de mai sus. Da Nu Da Nu Da Nu 23.5 51. Mai mult decât atât. Şi unii profesori semnalează tendinŃele impulsive ale elevilor cu manifestări violente.5 49. sunt o persoană care reacŃionează imediat şi nu mă pot stăpâni. Trebuie să-Ńi faci dreptate singur.7 58.001 9. DistribuŃia elevilor în funcŃie de manifestarea impulsivităŃii Tipul variabilei în funcŃie de impulsivitate. dar consideră că acest lucru este dezirabil. aşa cum vom vedea şi din analiza particularităŃilor privind sistemul lor de valori.2 54. Se întâmplă des să reacŃionez şi apoi să-mi pară rău..0 37. am Ńipat la ea (profesoară) .abilităŃile necesare înŃelegerii consecinŃelor acŃiunilor copilului asupra lui însuşi şi asupra celorlalŃi. adică la manifestarea violenŃei. aceştia atribuie lipsei de control o dimensiune pozitivă. Ei afirmă că adoptă comportamente violente. 107 . Sunt o persoană care reacŃionează imediat. Interviurile realizate au arătat. comparativ cu elevii fără manifestări de violenŃă. cred că e o trăsătură de familie... 21 320 34 273 95 255 Elevi violenŃi Elevi nonviolenŃi % 25 226 60 157 99 155 45.3 41.. datele au demonstrat că există o asociere între manifestarea comportamentelor violente şi tendinŃa spre impulsivitate. Nu pot spune că am sânge rece pentru că îmi sare Ńandăra repede. M-am enervat rău. de asemenea.. Interviu elev violent. în cazul elevilor violenŃi. Iată ce declară în acest sens unul dintre elevii violenŃi intervievaŃi: atunci când am conflicte nu prea mă obosesc să încerc să discut.. În contextul investigaŃiei de faŃă.92 Elevi violenŃi Valoare a lui χ2 SemnificaŃia diferenŃei (α) Când te apucă furia trebuie să te baŃi..

0 72.0 Elevi violenŃi Valoarea lui χ2 SemnificaŃia DiferenŃei (α) 0. Mills. X mi-a rupt pixul. strategiile de tip impulsiv sunt mult mai accentuat asociate băieŃilor. a dat foc la tocul unei uşi. mă răzbun pe loc.00 39 295 57 • DiferenŃe de gen în exprimarea şi valorizarea impulsivităŃii Conform literaturii de specialitate. Şi l-am bătut pe el. Nu-mi plăcea comportamentul lor. 22-23. îşi provoacă unii colegi. la a da curs primelor impulsuri.05 0. răspunde. p. le băteam. impulsivitatea şi lipsa autocontrolului caracterizează mai ales sexul masculin.). comentează.1 23.001 240 15 242 17 44. Open University Press. Strategii de gestionare a conflictelor Elevi nonviolenŃí Nr. M. Trebuie să-mi aducă 10. Identitatea masculină se construieşte în jurul ideii de dominaŃie şi forŃă fizică. puternic.0 27. nu să-l loveşti..000 de lei. Mi-a părut rău după aia. fără a anticipa consecinŃele. O parte dintre profesori se plâng de faptul că deranjează ora. Buckingham. SemnificanŃii masculinităŃii se referă la „imaginile dominante ale portretului bărbatului ideal ca fiind competitiv. Adoptarea acestor strategii se realizează în mod diferit la elevii violenŃi. Confirmând aceste abordări teoretice. Astfel. Erau prietene numai pe interes (pentru dulciuri etc. Deşi este în continuare mai puŃin dezvoltat decât colegii săi se ia la harŃă cu aceştia. Aceste motivaŃii se referă la valorizarea forŃei fizice şi folosirea acesteia în reglarea interacŃiunilor.9 77. 2001. rezultatele investigaŃiei de faŃă arată că băieŃii violenŃi răspund în mod diferit faŃă de fete la întrebările din chestionar care indică importanŃa violenŃei fizice (vezi tabelul următor). mam descărcat pe el. Caseta 27..0 5. fiind înalt corelată cu valorizarea violenŃei fizice ca expresie a virilităŃii. se plimbă prin clasă. profesori. Recent a fost implicat într-un incident care putea să conducă la incendierea şcolii. dar ce era să fac? Aveam nişte prietene.8 45. Le-am bătut. strategiile adoptate pentru a face faŃă unei situaŃii conflictuale au la bază o serie de motivaŃii care determină gestionarea conflictelor interpersonale pe cale violentă.31 13. decât fetelor. Interviu elev violent.. Pentru că mă înjurau. mardeală.2 54. Un alt băiat mi-a spus ceva urât. Bucureşti Copilul este în vârstă de 11 ani şi repetă clasa a V-a. 84 108 . O dată aveam o duşmănie cu o fată.. Astfel. faŃă de cei non-violenŃi. În cazul elevilor violenŃi cuprinşi în lotul investigat. Trebuie să-l lămureşti pe celălalt. De exemplu. agresiv în contact cu alŃii şi bun companion”84.. Impulsivitatea şi lipsa controlului de sine determină şi sunt corelate cu mecanismele de coping.. Challenging violence in schools: An issue of masculinities. Tabel 20. Trebuie să ceri să Ńi se facă dreptate.Caseta 26. Da Nu Da Nu 305 Elevi violenŃí Elevi nonviolenŃi % 56. Dacă nu. ajunge în dese rânduri să scuipe sau să-i bată cât şi să vorbească urât. Interviu de grup. Iaşi Dacă mă supără colegii.

001 Datele investigaŃiei de faŃă arată că elevii care se manifestă printr-un comportament violent sunt semnificativ mai atraşi de vizionarea unor filme violente şi de angajarea în jocuri violente pe calculator.03 18. W..5 31. 20.5% în cazul celor non-violenŃi..5 62. în urma acestei expuneri. G. a arătat faptul că.0 33. 1991. motivaŃia pentru evenimente şi acŃiuni violente fiind puternic afirmată şi valorizată. Îmi plac jocurile pe computer cu lupte/război.0 66.001 0. 109:307-326.5 37.1 9. 85 Wood. Effects of media violence on viewers’aggression in unconstrained social interaction. 106 132 246 113 123 128 231 117 Elevi nonviolenŃi % 44. Da Nu Da Nu 55. Chachere. Tabel 22. Alte studii de profil arată că expunerea la imagini violente prin media este un factor important al internalizării violenŃei. aceste activităŃi ocupând un rol important în alegerile lor şi având o puternică componentă hedonistă. incendii şi crime este preferată de peste 55% dintre elevii violenŃi. comparativ cu 44.Y.5 93. Jocurile pe computer cu lupte sau război este.21 0. DistribuŃia opiniei elevilor violenŃi privind valorizarea violenŃei. diferenŃele între elevii violenŃi şi cei non-violenŃi nu sunt foarte mari. majoritatea elevilor având ca prioritate în bugetarea timpului liber divertismentul cu conŃinut violent. Totuşi.5 49. Îmi place să creez percepŃia de persoană dură. de asemenea. care devine comportament preferabil pentru adolescenŃi. O meta-analiză85 din 1991. Astfel. în raport cu elevii non-violenŃi. No. F. violenŃi Valoarea lui χ2 SemnificaŃia diferenŃei (∞) Îmi place să văd filme cu bătăi. căreia să i se ştie de frică. 109 .Tabel 21. Trebuie să-Ńi faci singur dreptate.. prieteni şi chiar faŃă de persoane străine.8 79. incendii. nonviolenŃi violenŃi Nr. preferată de peste jumătate dintre elevii violenŃi.6 34. Wong.5 6.2 BăieŃi cu comportament violent • PreferinŃa centrată pe violenŃă InvestigaŃia de faŃă a demonstrat că elevii violenŃi declară preferinŃa pentru activităŃi libere. în care se discutau datele a 28 de studii privind copiii şi adolescenŃii expuşi prin media la violenŃă.9 90. PreferinŃa pentru expunerea la imagini violente Elevi Elevi. crime. În: Psychological Bulletin. în funcŃie de sex Valorizarea violenŃei Fete cu comportament violent % Cine nu ştie să se bată este fraier. PreferinŃa pentru aceste activităŃi este strâns legată de satisfacerea nevoii de acŃiune. Când te apucă furia trebuie să te baŃi.4 Elevi.5 51. vizionarea unor filme în care apar scene de violenŃă. de alternanŃă a actelor care compun acŃiunea şi de ritm.5 68. se înregistrează o potenŃare a comportamentului violent al acestora faŃă de colegi.

Gentile. 86 87 West.. cit.7% dintre elevii violenŃi îşi doresc să fie ascultaŃi. Conform rezultatelor investigaŃiei. ei se caracterizează prin violenŃă instrumentală. Interviu elev violent. indiferent de strategiile violente sau non-violente pe care aceştia le adoptă. 27. mai mult decât alŃi copii de vârsta lui. • Valorizarea violenŃei fizice Spre deosebire de elevii fără manifestări de violenŃă. face ca elevul violent să găsească în jocurile video o activitate atractivă. veneau să-i bată pe ăştia de la mine din clasă.. vol. Puterea asupra altora e foarte importantă.. 110 . 11. 2004.A. mai sunt şi ăia din Rahova. nu există diferenŃe semnificative între elevii violenŃi şi cei non-violenŃi în ceea ce priveşte nevoia de admiraŃie a semenilor. atribuind astfel violenŃei fizice o conotaŃie pozitivă şi dezirabilă. În: Journal of Adolescence. The delinquent way of life. Ńin minte că veneau fraierii ăia din localitatea X într-un timp în şcoală. solicitând participarea. D. Aceste rezultate pot fi explicate prin faptul că nevoia de afirmare este o caracteristică specifică vârstei adolescenŃei la care se află cei investigaŃi. în care aceasta devine pârghia cea mai importantă pentru adoptarea unui anumit stil de a se manifesta în viaŃa de relaŃie. dă-i în mă-sa! Îmi place să fiu şef şi să am mulŃi bani.6%).P. The effects of violent video game habits on adolescent aggressive attitude and behaviors. Ataşamentul elevilor faŃă de însemnele puterii. comparativ cu băieŃii (sub 40%). Mergeam la ei: „E frumos. D. din cauza impulsivităŃii sale. aproape 60% dintre elevii violenŃi afirmă că cei care nu ştiu să se bată sunt fraieri. să aibă o poziŃie superioară în faŃa celorlalŃi. ei participând la competiŃia socială prin singura lor miză: forŃa fizică. elevii violenŃi îşi construiesc o ideologie a violenŃei. Este interesant de evidenŃiat faptul că fetele manifestă un interes mai ridicat pentru admiraŃia pe care o trezesc altora (60. 88 Op. care poate fi astfel eliberată87. Caracterul interactiv. răsplătind pe jucător şi răspunzându-i nevoii de căutare de senzaŃii tari şi suspense. 5-22. întrucât şcoala este un spaŃiu al socializării oportun exprimării acestei valenŃe a identităŃii88. explică nevoia şi setea lor de recunoaştere socială.J. Bucureşti M-a dat şi pe la televizor. în special la această vârstă. Heineman. cunoscuŃi şi de a domina pe ceilalŃi. În acest fel.. D.. exprimată prin valorizarea violenŃei.. 50. Totuşi. interesul băieŃilor violenŃi de a fi admiraŃi.. să facă japcă cu ei. Aceste premise teoretice au fost confirmate şi de ancheta de faŃă. Acest lucru este citat în literatură ca un fapt comun în şcoli. p. mai accentuată la populaŃia feminină. Nimeni n-a îndrăznit să se ia de mine. Caseta 28. Farrington. dar mă cunosc cu ei. London. 1977. să faceŃi de astea?” Şi-i băteam. et all. pe mine mă cunoaşte tot cartierul. Această tendinŃă poate fi explicată prin dezirabilitatea socială referitoare la aspectul fizic.caracteristici esenŃiale ale situaŃiilor violente86. Din interviurile cu băieŃii violenŃi reiese asocierea strânsă între masculinitate şi puterea prin coerciŃie. • Putere şi prestigiu Conform datelor investigaŃiei de faŃă.

001 - • Afirmarea Eu-lui şi refuzul anonimatului Literatura de specialitate acordă un loc important specificităŃii adolescenŃei. Bucureşti.5 48.12 2. Este lesne de înŃeles faptul că nevoia de putere şi prestigiu corelează puternic cu refuzul anonimatului şi cu dorinŃa de a se diferenŃia de colegi prin autoafirmare. Editura Aramis Print SRL.8 52.0 40. pe de altă parte. să pară puternici.05 0.2 57. să inspire frică şi supunere. Pentru ei.7 37.8 42. Îmi place să fiu într-o gaşcă de băieŃi de cartier Îmi place să am prieteni Prietenia Da Nu Da Nu Da Nu Da Nu Da Nu Da Nu Da Nu Da Nu Da Nu Da Nu 40.8 34.1 47.6 72. considerată de adulŃi ca fiind uneori violentă.3 37. Această tranziŃie.23 17.6 64.9 52.4 36. complică relaŃiile între părinŃi şi copii şi.2 48. Structura sistemului de valori a elevilor.5 59.0 60.5 51. Îmi place să creez impresia de persoană dură.0 59.40 4.0 55. să provoace pentru a avea ocazia să reacŃioneze agresiv – indiferent dacă este vorba despre relaŃiile lor cu colegii sau cu profesorii. Emilia. elevii violenŃi se autodefinesc ca persoane interesate de impresia pe care o lasă celorlalŃi – să şocheze. la nivel general.0 40.02 12.001 0. Constituită din multiple complicaŃii afective. să stăpâneşti.6 43.86 0. la negarea de către preadolescent şi adolescent a identităŃii sale de copil – de care se desparte cu dificultate – şi.0 45.56 12.5 50.3 63. criza adolescenŃei se referă.0 40. luând în considerare faptul că la această vârstă sarcinile de dezvoltare sunt multiple şi mult mai complexe.001 0.2 8.19 3.001 0.5 13.0 54.2 65.7 63.Tabel 23. dar aproape totdeauna grăbită. Prevenire şi terapie. pe de o parte.5 10. să pară duri. trecerea la act – distanŃa între furie şi 89 Albu.001 0.0 44. căreia i se ştie de frică.4 60.001 0. dacă facem o comparaŃie între adolescent şi adult. 2002. Manifestări tipice ale devierilor de comportament la elevii preadolescenŃi.0 59.47 8.6 39. SemnificaŃia diferenŃei (∞) Afirmarea eu-lui/ refuzul anonimatului Grupul şi apartenenŃa la grup Îmi place să îi şochez/surprind pe alŃii.5 33.4 27. Şi în contextul investigaŃiei noastre.8 91.001 0. să conduci pe alŃii. 111 . în funcŃie de conŃinutul evaluat Valori ConŃinut Elevi nonviolenŃi Elevi violenŃi Valoarea lui χ2 % ViolenŃa Putere şi prestigiu Cine nu ştie să se bată este fraier Să fiu admirat Să fiu ascultat.4 56.5 66.61 15. între adulŃi şi copii.5 49. şef/boss Să am mai mulŃi bani Să am putere asupra altora. la revendicarea unei noi identităŃi care să-l includă în lumea adulŃilor89.

Acest mod de manifestare a elevilor violenŃi în spaŃiul social – în cazul de faŃă. gestionarea pacifistă a conflictelor este evitată şi chiar nedorită. acceptat şi chiar recomandabil în situaŃia în care cineva este provocat. iar forŃa lor fizică le este recunoscută. deşi în sinea lor ei se consideră mai puŃin valoroşi decât colegii lor şi au mai puŃină 90 Argyle. mă rog. ConstanŃa Valorile societăŃii. 195-201. Ei sunt copiii-problemă. Caseta 29. The psychology of interpersonal behaviour. Non-valori ridicate la rangul de modele. VedeŃi că se ridică undeva sus. Această tendinŃă este afirmată în mai mare măsură de către elevii cu comportament violent.. ceea ce duce la self-esteem total. în care ei se simt solidari prin împărtăşirea aceloraşi valori şi prin satisfacŃia dată de exprimarea eu-lui în condiŃii de grup. întrucât ei caută să creeze situaŃii conflictuale pentru a putea reacŃiona violent. • Grupul şi apartenenŃa la grup Aşa cum reiese din tabelul de mai sus. nu contează. Şi asta duce la violenŃă. În general. Penguin Books. Aderarea la grup are la bază nevoia de comunicare prin relaŃionare cu semenii lor. elevii violenŃi preferă grupul mic. profesori. pozitive sau negative. depinde de poziŃia persoanei într-o serie de dimensiuni evaluative şi de valoarea acordată fiecărei dimensiuni. În cercetarea de faŃă.comportament violent – este ceva firesc. faŃă de ceilalŃi.. cu nevoie acută de singularizare. În acest fel. Ei nu mai vor. se consideră faptul că imaginea de sine este o realitate în care unele componente au valenŃe diferite. de fapt. de care se plâng profesorii. Middlesex.. 112 . unitatea sinelui. atunci când sunt consideraŃi puternici. Cum. în şcoală – îi face să fie percepuŃi ca indisciplinaŃi.. E tipic adolescenŃilor. elevii dificili.. • Imaginea de sine şi atitudinea faŃă de viaŃă În sistemul de reprezentări despre sine. inadaptaŃi la şcoală şi la regulile ei. pentru că apelul la această strategie este frustrantă pentru ei.. În literatura de specialitate90. dar mai ales tendinŃele de autoafirmare şi de exersare a unor comportamente care necesită spaŃiul interpersonalităŃii. Interviu de grup. conflictuali.. 1983. încrederea în propria persoană şi valorizarea pozitivă a eu-lui sunt elemente constitutive semnificative. sunt consideraŃi superiori. Tupeul e o valoare. multe ori se manifestă prin violenŃă... dorinŃa de compensare a constrângerilor şi frustrărilor şcolare sau familiale. Mai ales verbală.. în afara mediului şcolar şi a familiei. E. Capacitatea lor de a considera medierea ca alternativă în gestionarea conflictelor este mult mai redusă decât cea a elevilor non-violenŃi. Şi de multe. Vede că cel de lângă el are şi. necum.. p.. Nu se poate să faci model din Adrian Mutu. Vor să facă numai bani.. astfel încât eu-l este o construcŃie care integrează uneori evaluări contradictorii despre sine. lipsa de modele.. Şi devalorizarea muncii.. căutători de scandal. C. interviurile cu elevii violenŃi au arătat faptul că ei sunt mulŃumiŃi atunci când alŃii le ştiu de frică.

9 1. la elevii violenŃi. sau sentimentul de a fi diferit de alŃii.7 41. acest lucru fiind caracteristic mai degrabă băieŃilor decât fetelor. ceva nu este în regulă cu ei. Această ultimă afirmaŃie evidenŃiază o stare de insatisfacŃie. De asemenea.1 42. elevii violenŃi au mai puŃină încredere în ei (42. Astfel.0 31. bucuria de a trăi. DistribuŃia elevilor în funcŃie de imaginea de sine Imaginea de sine Elevi nonElevi violenŃi violenŃi Nr.001 Fără îndoială.2% dintre ei. în comparaŃie cu cei non-violenŃi. ca şi gândirea pozitivă sunt semnificativ diferite faŃă de cele ale elevilor non-violenŃi.1 39.1%). în general. Spre deosebire de elevii non-violenŃi. de neincludere în grup.3 49. Da Nu Da Nu Da Nu Da Nu 289 33 73 242 122 169 128 177 215 16 51 158 89 121 133 83 Elevi nonviolenŃi % 57.84 Elevi violenŃi Valoarea lui χ2 SemnificaŃia diferenŃei (α) Am încredere în mine. Este bine cunoscut faptul că presiunea către uniformitate este una dintre tendinŃele normale ale naturii umane. exprimat prin încrederea redusă în alŃii. Tabel 24. se simt mai puŃin valoroşi (41. Mă simt mai puŃin valoros ca alŃii. consideră că alŃii fac lucrurile mai bine decât ei (42. este prezentă o stare de resemnare şi chiar pesimism – probabil consecutivă percepŃiei dificultăŃii lor de a-şi construi o imagine de sine coerentă şi în acord cu norma socială – ei afirmând că acceptă lucrurile care nu se pot schimba. Acest lucru este susŃinut şi de gradul mai mare de suspiciune.3 58. ea ducând la securizarea individului prin similaritatea cu ceilalŃi. 113 .01 - 19. elevii violenŃi au o imagine de sine negativă. Nu sunt în stare să fac lucrurile la fel de bine ca alŃii. pentru că acest lucru s-ar putea întâmpla doar dacă ar dispune de alte strategii de coping.7%). atitudinea faŃă de viaŃă este condiŃionată de felul în care elevii se percep şi de felul în care ei se plasează printre semenii lor. indiferent dacă este vorba de colegi sau prieteni. în urma procesului de comparaŃie socială. Toate acestea le generează un sentiment de solitudine şi.10 0. Aşa cum reiese din tabelul de mai jos. într-o manieră nedorită.3 67. modul în care ei îşi concep viaŃa.9 60. Conform datelor investigaŃiei.8% dintre ei. probabil neidentificată în privinŃa cauzelor ei.5 57. Uneori am impresia că ceva nu e în regulă cu mine. la elevii violenŃi aceasta există la 44.7 32.44 0. pare firesc ca ei să considere că nu pot să-şi schimbe viaŃa. - 0. spre deosebire de elevii non-violenŃi. la care încrederea în alŃii este prezentă la 55.2%) şi că.7 51.0 68. proiecŃia elevilor violenŃi în viitor. până la urmă. resursele lor de optimism. Atâta vreme cât nu au încredere în propria lor persoană.încredere în ei. dar neconştientizată.2 41.8 58.5 42.

34 0.4 34. Sunt mulŃumit de felul în care se desfăşoară viaŃa mea. 217 53 192 98 248 50 160 72 261 55 318 17 89 222 Elevi violenŃi Elevi nonviolenŃi % 135 39 130 63 153 45 236 59 168 45 214 22 94 116 61. Delinquants pourquoi?.0 59.4 51. 114 .93 14.4 40.3 0. Editions Hurtubise.2 45.6 48. Cusson.15 - 3. Accept lucrurile din viaŃa mea care nu pot fi schimbate. ceilalŃi sunt mai fericiŃi ca mine.8 43. p. 1989.07 Elevi violenŃi Valoarea lui χ2 SemnificaŃia diferenŃei (α) 2.6 60.0 39.4 42. M.2 56. pot vedea partea plăcută a vieŃii. Cote et all. 276.0 60.001 • TendinŃa către comportamentul adictiv Datele anchetei de faŃă arată că elevii violenŃi.72 - 0. 91 Cf. alcool şi droguri (vezi tabelul următor).2 47. investigaŃi prin aplicarea unei scale de adaptare dificilă la viaŃă.Datele obŃinute în investigaŃia de faŃă confirmă rezultatele multor cercetări.4 55.1 38. Mă simt singur.05 0.8 55. printre care şi cea a lui G.6 59.7 38.9 61.8 52. Tabel 25.0 40.4 59. în comparaŃie cu cei non-violenŃi. Quebec. Mă bucur de viaŃă mai mult decât majoritatea copiilor. chiar când nu vreau să fiu..6 40. Autorii arată că majoritatea tinerilor cu vârste între 14-18 ani. efectuată pentru a evalua personalitatea tinerilor delincvenŃi.6 65. Da Nu Da Nu Da Nu Da Nu Da Nu Da Nu Da Nu Nr.4 39. Orice s-ar întâmpla. DistribuŃia elevilor în funcŃie de atitudinea faŃă de viaŃă şi de percepŃia existenŃei Elevi nonviolenŃi Viitorul meu pare frumos. Mă simt fericit că trăiesc.87 - 1. tind să adopte cu mai mare uşurinŃă comportamente adictive exprimate prin consumul de tutun.91.50 0.6 45. şi-au exprimat o stare de profundă insatisfacŃie: mă simt adesea singur şi trist.6 57. mi se pare puŃin important unde mă găsesc pentru că oricum mi-ar plăcea să fiu în altă parte şi în cea mai mare parte a timpului mă simt neliniştit.

a arătat faptul că 20% dintre ei au încercat cel puŃin din curiozitate consumul de tutun. http://www. război).5 40.1 38. FundaŃia pentru Pluralism. distinse prin raportul între ipostaza pasivă. Consum droguri. exprimate prin ponderea mai mare a preferinŃei pentru comportamente adictive la băieŃi. cea activă şi combinaŃia acestora în raport cu anumite categorii de stimuli. Această situaŃie confirmă concluziile din literatura de specialitate conform cărora sportul.1 57. cât şi de droguri.5 61. ordinea preferinŃei faŃă de comportamentele adictive este următoarea: pe locul întâi se află consumul de tutun (49 elevi). atât în ceea ce priveşte consumul de tutun şi alcool. negându-şi statutul prezent.9 61. cit. Da Nu Da Nu Da Nu 9 344 36 316 4 347 34 212 49 198 6 239 Elevi nonviolenŃi % 20. DistribuŃia elevilor în funcŃie de comportamentul adictiv Îmi place să… Elevi nonElevi violenŃi violenŃi Nr. vizionarea scenelor de violenŃă (bătăi. Astfel. în comparaŃie cu drogurile. apoi de droguri (6 elevi). exprimând tendinŃa lor de a se include cât mai timpuriu în categoria matură.5 59. Bucureşti.001 11.50 Elevi violenŃi Valoarea lui χ2 SemnificaŃia diferenŃei (α) 0. 2001. prin comiterea actelor de delincvenŃă şi prin abuzul de alcool93. Horsfall. PreferinŃa pentru consumul de alcool se explică prin faptul că acesta este mai uşor de procurat şi mai puŃin sancŃionat. crime. preadolescenŃi. faŃă de fete. incendii. Manualul profesorului. Popescu.8 27. A.Tabel 26.4 61. primele Ńigări fiind fumate în situaŃii de experimente în grup94. Decizia e a mea. alte studii arată că elevii violenŃi externalizează mai mult decât cei non-violenŃi problemele lor personale.. • Empatia Capacitatea empatică a unui individ este compusă din mai multe elemente.9 42. Peer victimization: The case for social work intervention. 115 . induce stări diferite faŃă de participarea virtuală prin jocuri 92 Op. A.6 38. Dealtfel.64 0. Există.org. 94 Liiceanu. conform căruia anumite habitudini de comportament masculin se originează în tradiŃie.5 38.01 1.familiesinsociety.001 Beau alcool. de asemenea.2 79. Un studiu recent pe un eşantion de 800 elevi din Bucureşti. urmat de consumul de alcool (34 elevi. Clasa a VII-a. 84. 93 Mishna. În rândul elevilor violenŃi. alcoolul şi puterea exercitată asupra sexului feminin sunt semnificanŃi importanŃi ai dominaŃiei masculine92.. diferenŃe între băieŃii violenŃi şi fetele violente. fapt la care a contribuit şi presiunea grupului de apartenenŃă. Autorul citează opinia lui J. chiar dacă nu presupune participarea directă a individului. PreferinŃa şi adoptarea unor comportamente adictive în adolescenŃă este explicată prin atracŃia adolescenŃilor către comportamente de tip adult. Faye. Fumez.

ei nu sunt exceptaŃi de a avea şi rolul de victimă. PreferinŃa pentru vizionarea filmelor violente. hărŃuirea (injurii. care diferenŃiază elevii violenŃi de cei non-violenŃi. de asistarea la scene de violenŃă „pe viu” şi de participarea activă la scene de violenŃă. primii afirmând într-o proporŃie mai mare că sunt privaŃi de afectivitate şi resimt carenŃe afective în mediul familial. Formele de victimizare la care au fost supuşi elevii violenŃi. conform rezultatelor anchetei de faŃă. diferenŃa între acest procent şi cel al elevilor non-violenŃi fiind semnificativă. creşterea agresivităŃii copiilor şi tinerilor. părinŃii sunt cei care victimizează cel mai mult copiii. mai mult de jumătate au afirmat că au suferit o formă sau alta de victimizare. furturi în şcoală.) în şcoală. sunt următoarele: agresiuni sexuale. Datele anchetei de faŃă arată că. există o corelaŃie semnificativă între a fi violent şi a fi victimizat.001). o formă de apărare sau de retaliere. ameninŃări etc. agresiuni fizice (bătaie) în imediata vecinătate a şcolii. agresiuni fizice (bătaie) în şcoală. dar din ce în ce mai transparent în societatea românească. Istoria personală. elevii violenŃi manifestă un grad scăzut de empatie pentru că ei tolerează cu plăcere nu numai vizionarea scenelor de violenŃă din filme şi participarea la scene virtuale de violenŃă prin exersarea jocurilor video. Astfel. ExperienŃa victimizării trăită de elevii violenŃi Rezultatele anchetei de faŃă au arătat că elevii violenŃi. un procent ridicat din lotul elevilor violenŃi afirmă că sunt sau au fost bătuŃi sau bruscaŃi de părinŃi. ca actor principal sau în calitate de co-actor.). am o colecŃie întreagă acasă de casete şi DVD-uri – afirmă în interviu unul dintre elevii violenŃi. care utilizează violenŃa ca mod de relaŃionare. DiferenŃa între elevii violenŃi şi cei non-violenŃi privind toleranŃa vizualizării suferinŃei altora este puternic semnificativă (χ2=14. Conform datelor anchetei. spre deosebire de elevii non-violenŃi. RelaŃiile cu părinŃii. ameninŃări etc. ci şi victime ale violenŃei altora. în comparaŃie cu elevii non-violenŃi. de asemenea. α=0.44. Din lotul elevilor violenŃi. în ordinea frecvenŃei cu care au fost menŃionate. în cadrul grupului de elevi violenŃi.video violente. Îmi plac mult filmele cu bătăi. un factor important. hărŃuire (injurii. care într-o proporŃie de 64. cu familia – temă care este dezvoltată în capitolul următor – constituie. dar îşi şi asumă un rol activ. deci expunerea repetată la scene de violenŃă şi brutalitate. prin însăşi violenŃa pe care o provoacă şi o trăiesc. ca şi practicarea jocurilor video violente au ca efect. aşa cum am mai menŃionat. 116 . ceea ce ne face să credem că adoptarea comportamentului violent poate fi şi consecinŃa unei provocări sau. După cum putem observa din tabelul următor. profesori etc. În mod paradoxal. dar şi de alte persoane (fraŃi sau surori.) în imediata vecinătate a şcolii.0% nu suportă să vadă cum persoane mai slabe sunt insultate/bruscate/batjocorite de alŃi oameni. Ca atare. furturi în imediata vecinătate a şcolii. pur şi simplu. nu sunt doar autori ai violenŃei. proporŃia corespunzătoare este de 36%.

Există.5 54.05 χ2=2.3 37. 8 15 10 4 49 14 13 41 % 66.62 ά =0. ai fost ameninŃat de…) Elevi nonElevi violenŃi violenŃi Nr. Acest lucru concordă şi cu datele anterior menŃionate. în unele situaŃii reale.06 χ2=2.6 63. bruscat.001 χ2=4. dificultăŃi de relaŃionare95.74 ά =0. tulburări în sfera afectivă a personalităŃii – impulsivitate şi violenŃă. 6 8 8 8 18 6 7 8 16 % 33.79 χ2=4. PNUD.Tabel 27. este dificil de stabilit dacă impulsivitatea este o predispoziŃie nativă a elevului sau dacă istoria sa Abuzul şi neglijarea copilului. determinând variante ale profilurilor de personalitate violentă.01 χ2=2.05 χ2=4. în care anumite elemente prevalează.40 χ2=5.21 χ2=0. p. conform cărora ideea unui profil unic şi universal valabil al elevului violent nu este legitimă. În plus.56 ά =0. exprimate.23 ά =0.05 χ2=0. Partea I. 2000. printre altele. SalvaŃi Copiii. de la un individ la altul.9 33. Profilul elevului violent: ipostaze posibile Deşi atributele definitorii ale elevului cu potenŃial manifest de violenŃă sunt evidente în relatări. înjurat.66 ά =0. prin comportament agresiv (violenŃă verbală şi acte violente propriu zise).4 36. DistribuŃia elevilor în funcŃie de experienŃa victimizării Victimizat de către: ViolenŃă verbală (Ai fost batjocorit.0 61.4 Valoarea lui χ2 şi semnificaŃia diferenŃei ά ViolenŃa fizică (Ai fost/eşti bătut.1 59.71 ά =0.3 42. Programul NaŃional pentru Sănătate în Şcoala Românească. 4 9 7 4 36 8 9 28 % 33.3 59.7 χ2=4. În sfârşit. abuzul produce modificări grave în structurarea personalităŃii.65 ά =0. lovit intenŃionat de…) Elevi nonviolenŃi Elevi violenŃi Nr. 10.5 41.1 66.5 45.7 40.2 50.7 62.01 Nr.3 33.71 ά =0. 95 117 . MEC.7 57. aşa cum am amintit.05 χ2=9.6 59. 12 16 11 4 26 7 13 5 19 % 66.0% 42.9 46.50 ά =0. Ghid multimedia pentru profesori.22 χ2=10.8 65.8 50.6 Nr. acestea se combină diferit în realitate.02 χ2=0. profiluri de personalitate în care fie lipsesc anumite trăsături.2 35. Bucureşti. Pe termen lung.21 Alte cercetări arată faptul că efectele abuzului şi neglijenŃei faŃă de copii sunt devastatoare pentru construcŃia identităŃii. fie cele prezente sunt relativizate.1 53.9 40.5 58.0% 57.4 40.0 38. umilit. există trăsături de personalitate prezente în orice versiune personalistă. Ńi s-au spus vorbe urâte.05 χ2=8.05 χ2=6.7 66. 2002.05 χ2=0.68 ά =0. fie apar altele. neîncredere în sine şi în alŃii.3 Valoarea lui χ2 şi semnificaŃia diferenŃei ά mama tata fraŃi/surori alte persoane care te au în grijă colegi profesori grup de apartenenŃă (prieteni) persoane proxime spaŃial (vecini) persoane necunoscute χ2=4.

2: Descurcă-te cum poŃi în viaŃă! • • • • • PărinŃi care nu valorizează şcoala. • • • • 118 . – la toate aceste afirmaŃii se răspunde pozitiv: Am sânge rece şi sunt stăpân pe mine chiar în situaŃii neprevăzute şi periculoase şi Nu mă pot abŃine de a-i răni pe ceilalŃi – la ambele se răspunde pozitiv. vreau să fiu respectat pentru ceea ce sunt. Trebuie să-Ńi faci dreptate singur. care-i transmit valori pe care el le preia. nici elevul nu o valorizează. la nivel comportamental coerent – violenŃa fizică declarată ca mod de relaŃionare unic (doar o strategie: bătaia). mamă – casnică. s-au dat bani. l-au prins că lua bani..personală. nu să-l loveşti. De aceea. după cum vom vedea. extrase din interviurile realizate cu prilejul investigaŃiei. 1. plăcerea de a şoca – Sunt rapper şi Ńin să arăt corespunzător. la televizor au zis că i-au dat afară. uneori alcoolică sau prostituată). Normal. Acum nu am nici o treabă cu părinŃii. Sistemul de valori: la nivel de afirmaŃii – contradictoriu. pe Internet . Indisciplinat. strică mobilierul. să impresionez pe alŃii. face bani: din vânzări de obiecte furate. În fiecare an s-a făcut aşa. cu cadrele didactice. PărinŃi violenŃi (tată – alcoolic. Frica de autorităŃi determină stereotipii de dezirabilitate socială: afirmaŃii corecte. au destine diferite. Critic faŃă de profesori (iau bani. Victimizat de profesori. Nu ne ajutăm cu nimic. • • • • • Profil nr. ilegal. Eşti al nimănui! • • • • • • Neglijat de părinŃi care nu-şi asumă rolul. Plăcerea de a fi diferit. loveşte copiii sau chiar agresează fetele în mod indecent. este preluat de bunică. am optat pentru o ilustrare a câtorva profiluri reale de elevi cu potenŃial manifest de violenŃă. are o soră mai mare căsătorită: Am plecat de la părinŃi pentru că nu mă mai înŃelegeam cu ei. ExperienŃa violenŃei în familie ca mod de relaŃionare (violenŃa învăŃată). Aceste variante ilustrative prezintă. incoerent. lipsa unui proiect educaŃional în familie. Auto-etichete pentru reparaŃie narcisistă: mândria de a fi rău – Eu sunt un pic mai dement. Şi atunci s-au dus reporteri de ăştia incognito. Fericit. Toate aceste profiluri propuse surprind însă ipostaze reale ale potenŃialului de violenŃă a elevilor din şcolile din România. mama plecată în străinătate (Spania. să spună ce băiat bun sunt. Ne-empatic. Impulsiv. nu au interes pentru elevi): Erau examenele alea de trecere de la profesională la liceu. mulŃumit. Trebuie să ceri să Ńi se facă dreptate şi Trebuie să încerci să-l lămureşti pe celălalt. ViolenŃă cotidiană manifestată în orice interacŃiune socială (violenŃa ca exerciŃiu cotidian): Înjură. InfluenŃat mult de anturaj.. lipsa controlului de sine. vinde fier vechi etc. victimizarea suferită produce sau nu modificări de structurare a personalităŃii. s-a rezolvat. Ne-empatic: lipsa de înŃelegere a celuilalt. dar relativ nesigur: Mă bucur de viaŃă mai mult decât majoritatea copiilor şi Sunt mulŃumit de felul în care se desfăşoară viaŃa mea – la prima afirmaŃie se răspunde cu ”adevărat”. atât similarităŃi la nivelul trăsăturilor de personalitate. care nu au întreŃinut nici o relaŃie cu şcoala. PărinŃi nu comunică. în locul unui profil teoretic unic şi abstract. de a impresiona pe ceilalŃi: Să fiu admirat de ceilalŃi. Cred că de atunci mulŃi profesori au prins ură mai mare pe noi.. se înŃelege bine cu ei: Mă simt bine cu prietenii din cartier. de obicei şomer sau pensionat pe caz de boală. dar comportament necorelat acestor afirmaŃii. dar până la urmă am văzut că s-a rezolvat şi că sunt în continuare profesorii noştri. proces în care tendinŃa către impulsivitate se înscrie ca achiziŃie. Italia). să ies în evidenŃă. Se descurcă. la cea de a doua cu „întrucâtva adevărat”. Răzbunător: Mă răzbun! Tot cade el [qlt elev] în plasă.. cât şi diferenŃe specifice. centrat doar pe sine. Profil nr. prieteni. adică mai zvăpăiat.

Eu zic că nu prea ai şanse să găseşti la noi profesori care să nu fi primit bani. 3: Fie ce-o fi! • • • • • Neglijat de părinŃi.Profil nr. dar am trecut! Şi cu 7.. mă chinui degeaba şi tot acolo ajung. dă-l în morŃii mă-si!. .. nu aşa! Auto-etichetă – excentric: Am prieteni peste tot în Bucureşti. Când am conflicte nu prea mă obosesc să încerc să discut. Impulsiv. Îmi plac jocurile de noroc. • PărinŃi – model de violenŃă. Zice. dar nu intram la ore. Profil nr. am umplut-o cu apă. că nu comentez. Bine. şi eu nu suport. PoŃi să nu te duci la şcoală că dacă ai bani nu sunt probleme. de mă ştie tot liceul. nu să stai să suni la poliŃie sau la mai ştiu eu cine.. Sunt multe cazuri în care trebuie să recurg la violenŃă ca să-mi rezolv anumite probleme. Nu ştiu dacă au experienŃă. dacă vrei să te trec să-mi aduci o sticlă de 40 de grade. în acelaşi timp. am scuipat-o. am trecut. m-a astea.. să încerc mereu lucruri noi. Bravo Badea.. Dacă cineva mă jigneşte îi răspund. • • • • • • • • • • 119 . Nu are prieteni băieŃi şi nici nu-şi doreşte. Mai arunc câteodată şi cu obiectele când mă enervez. a vrut să dea în mine în timpul unei ore. Puterea asupra altora este foarte importantă. M-am enervat rău. că o să cheme poliŃia.. până la urmă m-am împăcat eu cu ea. Trebuie să-Ńi faci singur dreptate.. reacŃia interlocutorului. M-a înjurat. Răzbunător: Tot îl bat până la urmă. Eu... nu respect regulile. CarenŃă afectivă parentală. m-a trecut. tot îl bat până la urmă. Atunci l-am chemat pe tata. RelaŃia tată-fiu este de dominare paternă prin forŃa fizică şi prin folosirea violenŃei: În afară de tata. Resemnat. urmărind. sare la bătaie: Consider că sunt o persoană care se aprinde foarte uşor. L-am sunat pe tata şi a venit şi l-a bătut. Neglijat de părinŃi: Tata nu prea ajungea pe acasă. Imitarea modelului patern. nu ştiu însă cum aş reacŃiona dacă ar râde cineva de mine pentru că nu îndrăzneşte cineva să facă lucrul ăsta.. Şcoala nu mă ajută să mă descurc în viaŃă. lipsă de control de sine. Sentimentul de victimă. mă ştie lumea. Critic la adresa profesorilor: Nu prea au autoritate. Şi ăştia care sunt mai vechi. ritmul devine mai lent. am luat timbru’ de la Ńigări. consumă alcool. i-am luat catalogul şi l-am aruncat pe geam. Badea. domnu’ profesor… eu am luat o sticlă goală de votcă. violenŃa – necesară reuşitei în viaŃă: . pentru că d-na profesoară a dorit să se ducă la Ministerul ÎnvăŃământului să nu mă mai primească. Şi m-a luat de urechi. foarte sărac. să mă dea afară. cred că e o trăsătură de familie.. se rezumă la bani. să lămuresc sau să conving pentru că nu am cu cine. În viaŃă îŃi ajută tare mult dacă ştii să te baŃi. Dacă îmi zice tata că în seara asta nu ies nicăieri pot să gândesc eu că greşeşte. . a venit soră-mea să-i sponsorizeze. Şcoala este devalorizată: Şcoala nu îmi oferă o şansă pentru o slujbă bună în viitor. Dar nu pun note pe drept. nu prea au treabă cu mine să mă-njure. îmi plac mult filmele cu bătăi şi jocurile pe computer cu războaie. a trimis tata câŃiva prieteni de-ai lui care au vorbit cu şmecherii din şcoală şi nimeni nu a îndrăznit să se mai ia de mine. În prima zi când am venit în şcoala asta. auzi. Eu în general îl sun pe tata sau pe prieteni mai buni şi nu am probleme. Îmi sare Ńandăra repede. să se liniştească.. foarte atent.învăŃ şi multe lucruri nefolositoare.. anul trecut. ci mi se pare mai mult o pierdere de timp. solitar. să mă umilească. Modelul patern şi autoritatea tatălui. În ce priveşte viitorul este resemnat: Aşa şi aşa.profesorul de fizică. că mă duceam la şcoală. 4: ViaŃa este o junglă. am Ńipat la ea. Se jucau doi colegi de-ai mei cu telefoanele şi ea [profesoara] a zis că eu. . Pleacă la şcoală cu stomacul gol. îşi bate joc de profesori: Cum a fost anul trecut şi cu profesorul de biologie.noi fusesem la bar şi s-a luat de mine. Bine.. Gustul riscului.. îşi schimbă tonalitatea vocii... nu am fost decât o dată la orele ei. Îmi place să fiu şef şi să am mulŃi bani. să şochez pe alŃii. că de ce nu recunosc.. Violent pentru autoapărare: Nu pot să stau să mă bată. Numai Dumnezeu ştie. PreferinŃa pentru violenŃă: Mai tot timpul ne batem. l-am lipit de dop cu scotch şi m-am dus să-i duc sticla. am spart televizorul odată. dar după două zile mă căuta prin şcoală. Îşi arogă rolul de victimă. nu cred că am fost zece zile la şcoală în întregime. mai ales că majoritatea sunt tineri. Acordă virilităŃii semnificaŃie doar prin adoptarea violenŃei fizice: Pe mine mă ştie tot Militari-ul.

considerăm că investigarea şi cunoaşterea personalităŃii elevilor violenŃi duce la conturarea unor factori care pot ajuta la elaborarea unor strategii eficiente de prevenire a violenŃei şcolare.statutul ocupaŃional al părinŃilor. dar şi pentru a rezolva situaŃiile de violenŃă şi consecinŃele lor. Ca urmare. indiferent de statutul acestora (părinŃi sau profesori). determinate de o serie de factori printre care şi trăsăturile psihosociale care compun personalitatea. datele investigaŃiei de faŃă ne permit să afirmăm că există diferenŃe inter-individuale la nivelul elevilor cuprinşi într-o instituŃie şcolară. . studiul a luat în considerare următoarele variabile definitorii ale acestuia: a) climatul socio-afectiv din familie: . . în analiza comportamentelor violente ale elevilor este important să luăm în considerare şi trăsăturile psihologice individuale ale acestora (impulsivitatea.atitudinea copilului faŃă de familie. Climatul socio-afectiv din familie Variabilele luate în considerare în studiu în scopul analizei climatului afectiv din familie şi a influenŃelor acestuia asupra comportamentului copiilor şi tinerilor sunt – aşa cum aminteam mai sus . c) condiŃiile economice ale familiei: .relaŃiile dintre părinŃi. Factori de mediu socio-familial Prin ipoteza cercetării s-a considerat că una dintre categoriile de factori de risc în inducerea fenomenelor de violenŃă a elevilor se regăseşte la nivelul mediului socio-familial. trebuie să le ia în consideraŃie pentru a preveni manifestarea violenŃei interpersonale. slaba capacitate sau absenŃa empatiei.relaŃiile între părinŃi. valorizarea violenŃei). Între elevii violenŃi şi cei non-violenŃi există diferenŃe pe care adulŃii. d) dimensiunea familiei (numărul de copii din familie). De aceea.venitul familiei (apreciere generală). . 3.2. b) tipul familiei (organizată /dezorganizată prin divorŃ sau deces/reorganizată). în ceea ce priveşte adoptarea comportamentelor violente.În concluzie. În vederea identificării acestor factori.1. e) nivelul de educaŃie al părinŃilor. atitudinea părinŃilor faŃă de copil versus atitudinea copilului faŃă de 120 .atitudinea părinŃilor faŃă de copil. lipsa de control.

Este de altfel cunoscut că socializarea primară a copiilor se realizează şi prin preluarea de către copil. I.7 0. şi Rankin. prin imitaŃie şi învăŃare prin observare. 1997. EdiŃia a IV-a.6 NeînŃelegeri permanente 33 52 37.9 67. Juvenile Delinquency. Ed. faŃă de aproximativ 18% – proporŃia corespunzătoare în cazul grupului de elevi fără manifestări de violenŃă. Din datele prezentate se poate observa. aceasta măsoară coeziunea familială definită ca legătura emoŃională dintre membrii familiei. % Armonie 193 40 82. că cea mai mare parte a elevilor care au declarat că au comis acte de violenŃă provin din familii în care există „neînŃelegeri permanente” şi „conflicte grave şi repetate”. Incursiune în psihosociologia şi psihosexologia familiei. Cu alte cuvinte. Ciupercă. G. Tabel 28. Tipul de relaŃii între părinŃi Astfel de cazuri au fost identificate şi cu prilejul interviurilor individuale realizate cu copii şi tineri cu comportament violent manifest.8 17. violenŃă verbală şi uneori chiar violenŃă fizică. C.001 NeînŃelegeri ocazionale 88 53 62. unul dintre copiii intervievaŃi: Wells. Tipurile de relaŃii şi atitudini menŃionate ar putea fi asimilate cu ceea ce unii autori96 numesc angajare emoŃională. în primul rând. C. Boston. a modelelor oferite de părinŃi97. 97 Mitrofan. L. O parte dintre ei provin din familii în care conflictele între părinŃi îmbracă forme grave. Iată ce declara. Bucureşti. în care copilul este victimă directă sau indirectă. E. astfel. în acest sens. „Starea de asediu” care domneşte în astfel de familii. Împreună cu un set de alte variabile.1 Conflicte grave şi repetate 27 55 32.1 Obs. de la violenŃa verbală „cotidiană” la frecvente episoade de violenŃă fizică. Această constatare ne permite să apreciem că dezvoltarea copiilor într-un mediu conflictual şi expunerea lor la acte de violenŃă în familie favorizează preluarea unor modele de conduită agresivă pe care le transpun în alte contexte. citaŃi de Bartollas. în relaŃiile cu colegii şi profesorii. conflicte. Nu sunt incluşi subiecŃii care aparŃin familiilor dezorganizate prin deces/despărŃire sau divorŃ.4 37. ponderea acestora depăşeşte 50%. se constată o relaŃie între incidenŃa conduitelor violente la copii şi climatul familial caracterizat prin relaŃii marcate de neînŃelegeri grave. în şcoală.9 62. în alte sisteme de relaŃii şi.. În cazul primei variabile – tipul de relaŃii dintre părinŃi – analiza statistică a datelor rezultate din ancheta noastră a confirmat o relaŃie de asociere cu comportamentul violent sau non-violent al copiilor (vezi Tabelul de mai jos).familie. 1998. Mihaela Press.2 94. 96 121 .. Conform aceloraşi autori. Allyn and Bacon. DistribuŃia elevilor violenŃi/non-violenŃi în funcŃie de tipul de relaŃii dintre părinŃi Elevi nonElevi Elevi nonElevi Valoarea SemnificaŃia violenŃi violenŃi violenŃi violenŃi lui χ2 diferenŃei (α) Nr. nivelul scăzut al coeziunii familiale reprezintă unul dintre factorii care pot declanşa comportamentele violente la copii. face ca violenŃa să devină un puternic factor de influenŃă care îşi pune amprenta asupra dezvoltării acestuia.

Dar oricum. violenŃa domestică este uneori consecinŃa consumului de alcool…de cele mai multe ori în cazul tatălui…dar. da' mai rar… cred că sunt rău… da nici tata nu mă iubeşte. Asemenea comportamente ale soŃilor conduc uneori la disocierea familiei. Giurgiu). Dacă duc banii la mamaie. – sunt uşor identificabile în formele de violenŃă manifestate de tată. îl obligă să dea o declaraŃie scrisă prin care se obligă să se transfere la şcoala de corecŃie. Surprinzător este însă faptul că. mama nu ştiu… bunicii mai au grijă de noi. Giurgiu Se certau mereu… se înjurau… tata o făcea c… o şi bătea pe mama. Interviu elev clasa a VI-a. mi-e frică să nu ne lase şi tata… Ne bate. şi al mamei…(profesor. câteodată. Caseta 31. Mai mult. injurii. dar actele de violenŃă ale părintelui în îngrijirea căruia rămân copiii continuă să se manifeste. nu încearcă să compenseze carenŃele sale afective. la fel ca tentaŃia excluderii acestora şi cea de a-i trimite la psiholog ori psihiatru în vederea tratării unei probleme 122 . În astfel de situaŃii părinŃii îşi pierd autocontrolul şi nu mai conştientizează repercusiunile pe care comportamentul lor violent îl are asupra conduitei copiilor. transformarea acestui copil din victimă în „agresor” devine explicabilă. TendinŃa profesorilor de a atribui elevilor. nu prea avem haine şi ce mânca… Într-un astfel de mediu familial în care tatăl are un comportament extrem de autoritar. formele de violenŃă pe care el le manifestă – violenŃă verbală. epitete ireverenŃioase adresate colegelor de clasă ş. s-a dus la muncă în Italia. ne înjură pe noi. în care copilul este lipsit de supraveghere şi afecŃiune şi chiar de condiŃii elementare de alimentaŃie. nu realizează că violenŃa copilului este consecinŃa situaŃiei sale de victimă a unui mediu familial agresiv. nu de puŃine ori. ci îl declară candidat pentru şcoala specială. cadrele didactice din şcoala al cărei elev este subiectul. responsabilitatea privind conduitele violente sau eşecul şcolar este frecventă. În cazul „familiilor violente”. protejarea copiilor – principala funcŃie a familiei – este de altfel cel mai adesea neglijată. Se duce şi bea. Ar fi bine dacă tata nu ar face asta. aproape fără excepŃie. face altceva… Nu ştiu ce-o mai face acum… Tata vine şi mai des beat…acum e şi şomer… a furat şi l-a dat afară. Giurgiu Până la urmă [mama] a plecat de-acasă. Asemenea reacŃii ale cadrelor didactice ridică serioase semne de întrebare asupra resurselor şi capacităŃii de diagnosticare şi de intervenŃie a şcolii în astfel de situaŃii. Se întâmpla des… Era foarte rău şi scandal mereu… Mama spunea că nu aduce bani. Iau banii [alocaŃia].Caseta 30. da' n-au nici ei. el se supăra şi dădea în ea… o dădea afară din casă…. în exclusivitate. De altfel. încât ajunge să declare: îmi vine aşa.a. iese cu scandal. Conform unor studii în domeniu şi aşa cum s-a desprins şi din interviurile de grup cu cadre didactice şi părinŃi. că nu munceşte. deşi cunosc în general problemele pe care acesta le are în familie. acesta trăieşte un puternic sentiment de insecuritate emoŃională. Interviu elev clasa a VI-a. în cazul în care actele lui violente se vor repeta. Tata zice că nu munceşte. orientate asupra mamei. de exemplu. să mă omor singur… Dezvoltându-se într-un asemenea mediu. mai ales pe mine… stau pe-afară… mă bătea şi mă înjura şi mama. mai ales când venea beat. inclusiv spre copii. fiind direcŃionate spre alŃi membri ai familiei.

supraveghere etc. cât şi de cel şcolar. în opinia acestora. mă mângâie pe cap… şi lumii îi place de mine. să ia cunoştinŃă dacă ceva a intervenit în comportare… nu să lase totul pe şcoală (profesori. Asupra acestor aspecte vom reveni într-un alt capitol al studiului. şi a venit şi l-a bătut. importanŃa acesteia în dezvoltarea copilului (psihică. şi în special al copilului din Giurgiu. – a devansat analiza unora dintre aceste variabile pe baza datelor obŃinute din investigarea lotului de peste 600 de elevi. Giurgiu Mi-e frică mereu.a. să se intereseze de el. M-a înjurat.! Desigur. violenŃa fiind în general efectul influenŃei cumulate a unor factori multipli. frumos … Numai Dumnezeu poate să-mi facă dreptate. îngrijire. Bucureşti). Teoriile dezvoltate pe tema afectivităŃii au evidenŃiat. Prezentarea cazurilor de mai sus. copilul mai are încă resursele necesare pentru a căuta şi a găsi un suport. şi acasă. Mă duc la biserică… cânt în cor … şi singur… îi place preotului de mine. În alte cazuri. comportamentele violente ale părinŃilor nu numai că îşi pun amprenta asupra conduitei copiilor (fără ca ei să fie agresaŃi). m-a astea… i-am zis şi eu …L-am sunat pe tata. profesorul de fizică.a cărei origine nu poate fi. a vrut să dea în mine în timpul unei ore. ansamblul de relaŃii. Părintele trebuie să supravegheze copilul. de altfel. spune că cânt frumos. Una dintre aceste teorii. dă-l în ….) constatăm că şi în cazul acesteia cercetarea a evidenŃiat o asociere semnificativă cu tipul de conduită al copiilor (vezi Tabelul de mai jos). şi la şcoală. Interviu elev clasa a VI-a. şi 123 . nu în toate cazurile investigate a fost evidenŃiată o relaŃie de cauză-efect atât de directă şi vizibilă între climatul familial. precum şi a multiplelor aspecte sub care se manifestă influenŃa negativă a mediului său familial – relaŃiile dinte părinŃi. Caseta 33. Colegii vin în timpul orelor şi spun că le-am înjurat de morŃi… Şi profesorii m-au bătut. Interviu elev anul III SAM. de exemplu. Reluând această analiză şi referindu-ne de această dată la variabila atitudinea părinŃilor faŃă de copii (afecŃiune. Îmi place când vine duminica şi mă duc la biserică. atitudini şi comportamente din familie şi manifestările de violenŃă ale copiilor. dar manifestărilor violente ale acestora – copii şi părinŃi – le cad victimă înseşi cadrele didactice. o instanŃă la care să facă apel în momentele în care îi vine să se omoare singur: biserica şi preotul parohiei de care aparŃine. atitudinea acestora faŃă de copil ş. tata înjură… Este clar: violenŃa în familie se transferă în violenŃă în şcoală sau Prima problemă ar fi că părinŃii nu se interesează. Deşi rejectat atât de mediul familial. Bucureşti Da. e bine acolo. fiziologică şi somatică) şi rolul predominant al afectivităŃii materne. Caseta 32. decât elevul însuşi sau familia: Dacă mama înjură.

atrage atenŃia proporŃia celor care afirmă că „nu se bucură de grija şi afecŃiunea” părinŃilor sau a persoanelor în grija cărora se află. La cele prezentate trebuie adăugat că peste 12% dintre subiecŃi declară că sunt supuşi violenŃelor fizice (bătaie. Referitor la copiii instituŃionalizaŃi. dar şi copii care trăiesc în familia de origine. 2003. 100 Ibidem.4 51.anume „teoria ataşamentului” dezvoltată de Bowlby98.2 39. respectiv a persoanelor în îngrijirea cărora se află. mai exact la cei care în primii cinci ani de viaŃă au fost separaŃi de mamă. DistribuŃia elevilor violenŃi/non-violenŃi.1 15 16 48. M. Tabel 29. 98 124 . ceea ce confirmă încă o dată că.6 În cazul lotului investigat. consideră afectivitatea ca „forŃă ce determină natura vieŃii individuale”99. atitudini şi comportamente practicate în familie. Editura Polirom. Cristina.9 54. 99 Ibidem.65 0. cauzele comportamentelor violente ale copiilor se regăsesc în sistemul de relaŃii. În: NeamŃu. Ghid de intervenŃie în cazul problemelor de comportament ale elevilor. pe lângă asocierea semnificativă dintre cele două variabile – atitudinea părinŃilor faŃă de copii şi comportamentul acestora –. Totodată. DevianŃă şcolară. cu diferenŃe între grupul „non-violent” şi „violent”: 4% şi. în modelul oferit de aceasta.8 6. în multe situaŃii. privarea de afectivitate constituie un Bowlby. Iaşi. bruscare) din partea unuia sau a ambilor părinŃi. Bawlby atrage atenŃia asupra riscului dezvoltării comportamentului delincvent. pornind de la sursele pulsional-afective ale devianŃei. privarea de afectivitate în această etapă de vârstă producând tulburări emoŃionale ireversibile100. Important de precizat este că din această categorie fac parte nu numai copii şi tineri care nu au părinŃi (sunt în îngrijirea bunicilor sau a altor rude ori sunt instituŃionalizaŃi). Deşi posibil mai accentuat în cazul copiilor instituŃionalizaŃi. se observă că la astfel de tratamente sunt supuşi într-o proporŃie mai mare copiii şi tinerii din grupul cu manifestări de violenŃă.05 Elevi violenŃi Valoarea lui χ2 SemnificaŃia diferenŃei (α) Ambilor părinŃi sau a persoanelor în grija cărora se află Numai a mamei /Numai a tatălui /Numai a unei persoane în grija cărora se află Nu beneficiază de grija nici unuia dintre părinŃi sau altor persoane în grija cărora se află 34 40 45. iar 8% suportă violenŃe verbale (vezi tabelul de mai jos). favorabil dezvoltării şi integrării lor sociale. Această proporŃie este ridicată având în vedere că se referă la copii care nu beneficiază în familie de un climat afectiv securizant. proporŃie care reprezintă 5% pe ansamblul lotului de elevi. în funcŃie de percepŃiile lor cu privire la atitudinea părinŃilor Copilul beneficiază de grija şi afecŃiunea: Elevi Elevi violenŃi nonviolenŃi Număr 315 208 Elevi nonviolenŃi % 60. respectiv 6%.

2 0.9 10. Tabel 30. mă înŃeleg bine cu părinŃii (aparŃinătorii) Nu prea mă înŃeleg bine cu părinŃii (aparŃinătorii) Nu mă înŃeleg deloc cu părinŃii (aparŃinătorii) Climatul socio-afectiv din familie este definit şi de atitudinea copiilor faŃă de părinŃi.2 9.0 53.7 Supunerea la violenŃe verbale Elevi nonElevi Total violenŃi violenŃi elevi 94. 199 138 9 4 Elevi violenŃi Elevi nonviolenŃi % 112 118 16 9 64. Supunerea copiilor la violenŃe fizice şi verbale (%) Copilul suportă violenŃe fizice sau verbale din partea: nici unuia dintre părinŃi sau altor persoane în grija cărora se află a mamei /a tatălui /a unora din persoanele în grija cărora se află a ambilor părinŃi sau a persoanelor în grija cărora se află Supunerea la violenŃe fizice Elevi nonElevi Total violenŃi violenŃi elevi 90.6 3. atitudine care. Tabel 31. să comunice cu ei.0 12.0 30.0 8. este relevant şi modul în care elevii investigaŃi percep relaŃia cu propria familie: proporŃia celor din grupul violent care afirmă că „nu prea se înŃeleg sau nu se înŃeleg deloc cu părinŃii/aparŃinătorii” este de aproximativ două ori mai mare decât ponderea corespunzătoare în cadrul grupului non-violent (vezi tabelul următor).1 87. cel puŃin în anumite cazuri.8 1.2 15.0 46.0 69.1 6.8 36.0 2. DistribuŃia elevilor violenŃi/non-violenŃi în funcŃie de tipul relaŃiilor cu părinŃii Aprecieri ale copiilor privind relaŃiile cu părinŃii Elevi nonviolenŃi Nr. să impună o anumită 125 .4 84.1 64. în acest caz apare o problemă privind relaŃia de cauză-efect în ceea ce priveşte „neînŃelegerile” la care se referă copiii şi tinerii şi manifestările de violenŃă: acestea au generat actele de violenŃă ale copiilor sau sunt consecinŃe ale acestor acte? Coroborând datele desprinse din analiză se poate concluziona că. fenomenele de violenŃă ale copiilor sunt determinate de condiŃiile unui microclimat familial nefavorabil educaŃiei şi socializării. de multe ori.1 5.0 89.5 1.9 36.63 0.1 Referitor la relaŃiile intra-familiale şi la riscul de inducere a comportamentului violent la copii. Desigur.4 92.01 Elevi violenŃi Valoarea lui χ2 SemnificaŃia diferenŃei (α) Mă înŃeleg foarte bine cu părinŃii (aparŃinătorii) În general. să se implice în viaŃa şi problemele lor fără să încalce o anumită autonomie a acestora.risc pentru dezvoltarea conduitelor violente şi în cazul copiilor care trăiesc în propria familie. aşa cum de altfel par să demonstreze şi rezultatele studiului nostru. este rezultanta atitudinii şi comportamentului părinŃilor. a modului în care aceştia reuşesc sau nu să ofere sprijin şi afecŃiune copiilor.9 1.

îşi reprezintă familia ca un obstacol pentru propria devenire – proporŃie care ajunge la peste un sfert din totalul lotului investigat. comparativ cu ponderea corespunzătoare din grupul non-violent. studiul confirmă şi această variabilă ca posibil factor de declanşare a conduitelor violente ale copiilor. renunŃarea la orice fel de reguli şi restricŃii pot conduce în egală măsură la comportamente inadecvate ale copiilor şi respingerea sarcinilor şcolare.7 62. conflicte. InconsecvenŃa în solicitările faŃă de copil (trecerea de la un permisivism exagerat la restricŃii foarte dure).6 50.„disciplină parentală”. o proporŃie mult mai ridicată dintre elevii care aparŃin grupului violent. unii dintre ei dezvoltând concomitent sau consecutiv asemenea atitudini negative şi conduite violente. iar pentru grupul non-violent – 21%.0 39. relaŃia între atitudinea negativă a copiilor faŃă de părinŃi şi incidenŃa manifestărilor de violenŃă este însă indirectă. „rar” sau „foarte rar”. pentru grupul de elevi cu manifestări de violenŃă proporŃia este de 34%. anumite reguli fără ca ele să fie foarte rigide. ci să reprezinte un echilibru între autoritarism şi permisivitate excesivă. Tabel 32. reprezentări precum cele de mai sus întâlnindu-se mai frecvent în cazul elevilor cu vârste de peste 15-16 ani. Conform datelor prezentate în tabel.001 Elevi violenŃi Valoarea lui χ2 SemnificaŃia diferenŃei (α) Foarte des Des Rar Foarte rar Deloc Este de remarcat. Atitudinile agresive ale copiilor sunt consecinŃa situării acestora într-un mediu familial dominat de neînŃelegeri permanente. apelul la mijloace violente de sancŃionare. Astfel de reprezentări se constată la o proporŃie mult mai redusă dintre subiecŃii din mediul rural (aproximativ 5%) faŃă de peste 35% la cei din urban. acte de violenŃă la care asistă sau sunt chiar victime. dar şi privilegierea excesivă a relaŃiei afective în detrimentul rolului educativ. Atitudinile privind familia se diferenŃiază şi în funcŃie de vârsta subiecŃilor. situaŃie ce sugerează păstrarea în aceste arii a imaginii tradiŃionale asupra familiei şi asupra rolului acesteia ca principal suport pentru dezvoltarea copiilor.2 62. atitudinea copiilor reprezentând un posibil „răspuns” la atitudinea părinŃilor. laxe sau inconsistente.42 0. După cum se poate observa din datele prezentate mai jos. precum şi păstrarea unui mai mare respect pentru valorile perene ale societăŃii. cu alte cuvinte.5 64.8 18. în acelaşi timp.3 37.4 49. cel puŃin în anumite situaŃii. Ca 126 . consideră că familia este de multe ori („des” sau „foarte des”) o piedică în calea propriei afirmări. „des”. proporŃia ridicată a elevilor cu sau fără manifestări de violenŃă care „foarte des”. 3 9 21 34 288 Elevi violenŃi Elevi nonviolenŃi % 5 16 32 33 175 37. DistribuŃia elevilor violenŃi/non-violenŃi în funcŃie de atitudinea faŃă de părinŃi Copilul consideră familia o piedică în afirmarea sa: Elevi nonviolenŃi Nr.0 60. În acest caz.5 36.

Modului de reprezentare a familiei ca obstacol în calea afirmării propriei personalităŃi i se asociază şi opinia conform căreia „este imposibil să fii prieten cu părinŃii”. precaritatea socială şi profesională a numeroase familii îngreunează şi mai mult organizarea vieŃii de familie şi controlul exercitat de părinŃi asupra copiilor103. Vol. Iaşi. 1997. În ultimii ani.. decât 101 Milea. O. P.. Paris. 6. precum şi criza valorilor morale în societatea modernă. 105 Stănciulescu. op. astfel de atitudini reale sau declarative pot fi interpretate şi din perspectiva etapelor de dezvoltare psihofiziologică a copilului şi adolescentului. apelează la calea cea mai simplă: refuzul deschis de a se supune şi afişarea cu orice preŃ a independenŃei sale.. Milea. adolescentul. recunoaştere şi impunere a unei noi identităŃi. acceptat şi apreciat ca atare de ceilalŃi. trecându-se de la un model bazat pe transmiterea de cunoştinŃe şi norme de la adulŃi către copii la un model prin care tinerii experimentează ei înşişi. În acest sens. 1991. 2003. Ghid de intervenŃie în cazul problemelor de comportament ale elevilor. Sociologia educaŃiei familiale. Bucureşti. 103 Esterle-Hedibel. DevianŃă şcolară. 1988. opinie exprimată de 28% dintre elevii care aparŃin grupului violent şi de 18% dintre cei fără manifestări de violenŃă. Şt. Cristina. trebuie avut în vedere şi faptul că modelele de autoritate au evoluat mult în ultimele decenii. Editura Polirom. de literatura de specialitate ca o condiŃie esenŃială a unei socializări primare funcŃionale104. faptul că şi o proporŃie ridicată dintre copiii şi tinerii non-violenŃi îşi reprezintă în mod asemănător familia – ca obstacol în propria afirmare – aduce în discuŃie teme precum criza autorităŃii părinŃilor şi diminuarea statutului acestora.. În: Meilă. 102 Galland. Astfel. pornind de la situaŃii necunoscute de părinŃi (din punct de vedere social şi profesional)102. Într-o primă fază. 2003. o serie de cercetări105 au evidenŃiat că. are loc un proces de construire. Sociologie de la jeunesse. Tratat de pediatrie. pe ansamblul lotului. Tipul familiei Familia completă (organizată) a fost considerată. 104 NeamŃu. dublat de creşterea drepturilor copiilor. Pe acest fond al diminuării vechilor forme de autoritate (parentală sau instituŃională). Iaşi. pentru dezvoltarea psihosocială normală a copilului. Această dorinŃă îl face să pretindă să se exprime independent101. L'entrée dans la vie.. Astfel de reprezentări asupra familiei întâlnite la elevii cu comportament violent se supun paternului de asociere a violenŃei cu factorii de natură familială. Editura Medicală..urmare. M. la vârsta la care ne refeream. proces care implică dorinŃa de emancipare a adolescentului. Pe de altă parte. să se valideze şi să se impună ca realitate distinctă. Dezvoltarea psihomotorie a copilului şi a adolescentului. tipul de interacŃiune familială şi comportamentul fiecăruia dintre membrii are mai mare importanŃă decât prezenŃa sau absenŃa unuia dintre părinŃi. să poată fi el însuşi. să fie recunoscut. Şt. Editura Polirom. Armand Collins. cit. în speŃă cu cei referitori la climatul şi coeziunea familiei. E. până nu demult. a unei bune adaptări şcolare şi chiar a succesului şcolar.. dorind să nu mai fie confundat cu fostul copil. proporŃia este de 22%. 127 .

evenimente care pot induce astfel de conduite – aşa cum s-a considerat prin ipoteza cercetării şi cum susŃin şi alte studii. Analiza statistică nu a evidenŃiat însă o diferenŃă statistică puternic semnificativă între cele două grupuri de elevi în funcŃie de această variabilă (valoarea calculată a lui χ2 este de 6. Este vorba despre decesul unuia dintre partenerii cuplului familial (aproximativ 9% din cazuri).10). evidenŃiată şi de studiul nostru. cit. un factor de risc pentru comportamentul deviant al copiilor. precum şi faptul că asocierea dintre familiile dezorganizate şi delincvenŃa juvenilă este mai puternică pentru formele minore de conduită şi mai slabă pentru formele grave. totodată. Cristina. dorind astfel să se răzbune pe părinŃi…Sau. printre altele. dar acum…iar mama nu mai are nici o autoritate asupra lui (profesori. de exemplu.28. efectul privării copilului de afectivitatea maternă –. tatăl – persoana care deŃine autoritatea. La nivelul lotului de elevi investigaŃi în cercetarea noastră s-a observat că. Acestea au constatat. parcă se răzbună pe colegi. Giurgiu). dezorganizarea familiei prin divorŃ/despărŃire (10%). analiza107 unor studii pe această temă au evidenŃiat. sub aspectul în care acesta a fost considerat în cadrul cercetării (familie organizată/dezorganizată). Deşi cercetările din ultimii ani îşi nuanŃează concluziile cu privire la impactul pe care familiile dezorganizate îl pot avea asupra comportamentului copiilor. Concluzia care se poate desprinde este că familia dezorganizată. 128 . RelevanŃa relaŃiilor intra-familiale ca factor asociat comportamentului copiilor. monoparentală reprezintă. că fenomenele de violenŃă ale copiilor apar în special în cazul familiilor dezorganizate prin divorŃ şi mai puŃin în cele în care a survenit decesul unuia dintre parteneri. nu exclude însă potenŃialele influenŃe ale tipului familiei. că prevalenŃa delincvenŃei în familiile dezorganizate este cu 10-15% mai mare decât în familiile organizate. semnificativ pentru p<0. cât şi prin asociere cu alŃi factori. IntervenŃiile cadrelor didactice sugerează şi stereotipul reprezentărilor asupra distribuŃiei rolurilor între părinŃi: mama – sursă a afectivităŃii.structura (completă sau incompletă) a familiei106. în special în cazul celor cu manifestări de violenŃă. dar tot avea mai multă grijă de el decât tatăl. reorganizarea familiei prin recăsătorirea mamei sau tatălui sau prin concubinaj (3%). referindu-se la alt caz: cred că nici nu-şi mai cunoaşte tatăl … când era în clasele mai mici te mai puteai înŃelege cu el. totuşi. atât în sine – să nu uităm. op. Dezorganizarea familiilor şi consecinŃele asupra copiilor au fost evidenŃiate de către cadrele didactice în cadrul interviurilor realizate: în cazul elevului la care mă refeream a mai apărut o problemă… părinŃii lui au divorŃat şi acum parcă a devenit şi mai rău…aşa cum era maică-sa. 106 NeamŃu. au intervenit evenimente care au condus la dezorganizarea /descompletarea familiei.

. cit. în cadrul studiului nostru am încercat să evaluăm posibila influenŃă a condiŃiilor economice ale familiei prin intermediul unei variabile referitoare la statutul ocupaŃional al părinŃilor. op. L. – toate acestea cu repercusiuni asupra condiŃiilor economice ale familiilor care populează zonele respective – li se asociază o rată ridicată a criminalităŃii. sărăcia constituind.Un astfel de factor este cel economic: în general. Vezi NeamŃu. E. de concentrarea de populaŃie de origine străină cu şanse reduse de inserŃie profesională etc. în familiile în care există un singur părinte nivelul veniturilor este mai redus. Cristina. în definirea statutului ocupaŃional am avut în vedere următoarele situaŃii în care se pot afla părinŃii: patron/angajat (în Ńară sau în străinătate). deşi am avut în vedere că veniturile persoanelor angajate se pot diferenŃia semnificativ – de la nivelul minim pe economie până la cele care pot asigura un trai decent sau chiar mai mult decât atât. inclusiv o mai mare amploare a fenomenelor de violenŃă în şcoală. CondiŃiile economice ale familiei Multe dintre studiile care au abordat tema violenŃei şcolare consideră condiŃiile economice ca unul dintre factorii care pot genera astfel de fenomene. Acestea108 au în vedere contextul socioeconomic general. prin desfăşurarea de activităŃi aducătoare de venituri. în sine. locul doi este deŃinut de categoria persoanelor fără ocupaŃie /casnice). Am luat în considerare aceste categorii. G. Analiza distribuŃiei elevilor în funcŃie de statutul ocupaŃional al părinŃilor – prezentată în tabelul următor – permite desprinderea următoarelor constatări: . Pornind de la aceste consideraŃii. şi Rankin. pensionat medical sau pentru limită de vârstă.Ponderea cea mai mare a elevilor investigaŃi provine din familii în care tatăl /mama au statut de angajat sau lucrător pe terenul propriu (lucrător agricol). un factor de risc în apariŃia fenomenelor de violenŃă. cit. lucrător pe terenul propriu (lucrător agricol). pensionat sau lucrător agricol. fără ocupaŃie /casnică. cu anumite diferenŃe în ceea ce priveşte statutul celor doi parteneri ai cuplului familial (în cazul mamelor. de ponderea mare a forŃei de muncă slab calificată. Pentru a servi scopului pe care şi l-a propus studiul. 129 . şomer. Avem în vedere familiile care aparŃin acelor categorii sociale sau socioprofesionale pentru care condiŃia unui trai decent sau situat peste pragul de sărăcie este contribuŃia la bugetul familial a ambilor parteneri ai cuplului. op. Am apreciat însă că statutul de angajat situează persoanele respective – chiar pe cele cu câştiguri modeste – într-o situaŃie favorizată din punct de vedere al veniturilor faŃă de acelea din categoriile şomer. referindu-se la faptul că anumitor zone/cartiere caracterizate de rata ridicată a şomajului. celelalte categorii deŃin proporŃii care 107 108 Wells. G. OpŃiunea pentru această variabilă s-a datorat unor considerente de ordin metodologic şi deontologic care nu ne-au permis obŃinerea de date concrete şi reale privind veniturile familiei. Ferreol.

- se situează sub 10%. Este o concluzie desprinsă şi din alte studii109 care se referă la incidenŃa eşecului şi a abandonului şcolar în cazul familiilor (în special de etnie roma) în care unul sau ambii părinŃi lucrează temporar în afara Ńării: lipsa autorităŃii sau autoritatea mai slabă a părintelui sau a rudelor în îngrijirea cărora au rămas copiii. 21 20 36 16 % 5.4 1 2 În cadrul lotului aceştia au reprezentat sub 1% din cazuri. soluŃii.2 52. şi care nu cuprinde totalitatea elevilor investigaŃi rezidenŃi în mediul rural (o parte din părinŃii acestora au şi alt statut decât cel de lucrător agricol). abandon şcolar şi.9 6. Surdu. Bucureşti. 35 17 16 12 % 9.5 Nr.0 15. Interpretarea care se poate da acestei diferenŃe nu are legătură cu variabila a cărei influenŃă asupra comportamentului violent am încercat să o evaluăm. confirmă o dată în plus că fenomenul supus analizei 109 Jigău. şi anume condiŃiile economice ale familiei.4 Mama 70 38 19.4 4. 32 30 24 17 % 8.2 14. eventual atitudinea mai puŃin responsabilă a acestora. Probleme. Această concluzie.3 57. În interiorul fiecăreia dintre grupările realizate în funcŃie de statutul ocupaŃional al părinŃilor nu se constată în general deosebiri importante între proporŃiile corespunzătoare elevilor violenŃi /non-violenŃi. aşa cum se observă şi în cazul persoanelor cu statut de şomer a căror proporŃie se apropie de rata şomajului la nivel naŃional. DistribuŃia elevilor violenŃi/non-violenŃi în funcŃie statutul ocupaŃional al părinŃilor Statut ocupaŃional Patron1/ Angajat (în Ńară) Angajat temporar în străinătate Lucrător agricol (pe terenul propriu) Şomer Pensionat medical/ limită de vârstă Fără ocupaŃie/ Casnică Non – răspuns / Nu e cazul2 Nr. 130 .4 6. Mihai (coord. în special de către tată.1 3.1 Nr. de asemenea.6 9.5 41. Include cazurile de deces. Editura MarLink. % Nr. actori. 61 29 56 33 % 16. Tata Elevi nonviolenŃi Elevi violenŃi Elevi nonviolenŃi Elevi violenŃi 205 152 150 138 % 56.7 6.8 11.3 3.4 4. la manifestări de violenŃă. 10 16 12 10 % 2.8 Nr.6 6.). Analiza datelor evidenŃiază. uneori.8 7.4 12. îi poate aduce pe aceştia în situaŃii de eşec.3 Nr.8 11.5 Nr. desprinsă numai din analiza distribuŃiei elevilor violenŃi/non-violenŃi ai căror părinŃi au acest statut. O excepŃie de la această tendinŃă generală se observă în cazul elevilor ai căror părinŃi lucrează temporar în străinătate: proporŃia celor cu manifestări de violenŃă care au declarat că tatăl se află în această situaŃie este de două ori mai mare decât a celor nonviolenŃi. Participarea la educaŃie a copiilor romi. o proporŃie mai redusă a copiilor cu conduite violente în cazul categoriei de subiecŃi ai căror părinŃi sunt lucrători agricoli. În acest caz s-ar putea considera că anumite manifestări ale comportamentului violent al copiilor sunt consecinŃa lipsei controlului şi autorităŃii exercitate de unul dintre părinŃi. Mihaela. Tabel 33.6 6. 2002.

244 120 Elevi violenŃi 207 57 Elevi nonviolenŃi % 54. nu prea avem probleme deosebite să ne deranjeze la clasă. risc pe care ni l-am asumat şi l-am amintit încă de la început. DeclaraŃiile cadrelor didactice intervievate sugerează diferenŃa dintre cele două medii de rezidenŃă în ceea ce priveşte recunoaşterea şi aprecierea acordată statutului de profesor: în mediul rural. Sunt copii de la Ńară.este mai puŃin prezent în zonele rurale. cât şi cei proveniŃi din familii defavorizate socio-economic. să aibă un comportament neadecvat la orele de curs. din motive obiective… majoritatea copiilor noştri fac naveta de la Giurgiu. analiza statistică nu a evidenŃiat o diferenŃă semnificativă între grupul de elevi violenŃi/non-violenŃi în funcŃie de acest factor. Pe de altă parte. în acest sens. Una dintre explicaŃii constă în faptul că variabila prin care am încercat să surprindem condiŃiile economice nu a redat cu fidelitate situaŃia materială a familiei. Dar cu absenteismul ne confruntăm. Nici în pauze nu se bat. DistribuŃia elevilor violenŃi/non-violenŃi în funcŃie de mediul de rezidenŃă al familiei Mediul de rezidenŃă Elevi nonviolenŃi Nr. nu se înjură între ei. MulŃi vin mai mult pe jos pentru că nu sunt mijloace de transport. unde e foarte greu cu transportul. Giurgiu). Iată ce declara. mediul rural. Această concluzie – care.43 Elevi violenŃi Valoarea lui χ2 SemnificaŃia diferenŃei (α) 0. Tabel 34. după cum afirma şi unul dintre profesorii intervievaŃi.1 67. diferenŃa constând în formele de manifestare ale acestui fenomen: în cazul 131 . una la prânz. în cazul elevilor din mediul urban această proporŃie este de aproape 46%. conduite violente sau neadecvate manifestă atât copiii proveniŃi din familii cu nivel satisfăcător al condiŃiilor materiale.8 45. situaŃie care. apreciat şi respectat de ceilalŃi membrii ai comunităŃii (adulŃi şi copii). Există o singură maşină dimineaŃa. respectuoşi…. unul dintre profesorii intervievaŃi: De obicei copiii noştri sunt cu bun simŃ. (profesor. cadrul didactic pare să-şi păstreze încă un statut mai înalt. cel puŃin noi nu i-am auzit… La noi în şcoală probleme deosebite nu sunt din punct de vedere al violenŃei între copii. comparativ cu mediul urban. faŃă de 32% în rural. Revenind la relaŃia dintre statutul ocupaŃional al părinŃilor şi manifestările de violenŃă ale copiilor. şi perspectiva cadrelor didactice din mediul rural asupra violenŃei şcolare este asemănătoare. împiedică manifestarea fenomenelor de violenŃă în şcoală. de asemenea. din care se observă diferenŃa statistic semnificativă între proporŃiile elevilor cu comportamente violente în funcŃie de variabila mediu de rezidenŃă.9 32.001 Urban Rural De altfel. nu prea fac rele.2 14. statutul ocupaŃional al părinŃilor nu influenŃează decât în mică măsură comportamentul copiilor. între anumite limite. cel puŃin a unor forme ale acesteia. depăşeşte zona de interpretare a variabilei în discuŃie – este probată de datele prezentate în tabelul următor. trebuie să menŃionăm că. Cu alte cuvinte. dincolo de anumite influenŃe punctuale care au fost prezentate mai sus (unele dintre ele tangenŃiale la ipotetica asociere pusă în discuŃie).

asociată de multe ori cu alcoolismul. Chiar dacă modul de evaluare a condiŃiilor economice ale familiei de către elevii investigaŃi este relativ subiectiv. în cazul cărora proporŃia corespunzătoare este de aproximativ 35%. o nouă relaŃie. comparativ cu veniturile familiilor celorlalŃi colegi. Analiza identifică. o apreciere generală. A pornit de la un conflict minor cu alt elev.copiilor din familii avantajate economic este mai frecvent vorba despre anumite teribilisme. Şi când a venit un golan din gaşcă a vrut să dea cu cuŃitul în ea. prin chestionarul aplicat. De atunci nu am mai avut probleme cu ei în şcoală. La acestea se adaugă uneori şi influenŃele unui mediu comunitar dezavantajat. Pentru aceste arii „câmpul de luptă” – cel puŃin aşa cum se vehiculează în mass-media – pare să fie „barul” comunei şi împrejurimile acestuia. sunt reprezentările lor. s-a solicitat din partea elevilor. În acest caz s-a constatat o asociere semnificativă între tipul de comportament al elevilor – violent/non-violent – şi modul în care aceştia apreciază situaŃia materială a familiei. Sentimentul de frustrare poate conduce la forme diferite de manifestare a violenŃei: de la comiterea unor fapte care să acopere anumite nevoi imediate ale copiilor aflaŃi permanent în postura de „privitori de 132 . Giurgiu). Această apreciere s-a realizat pe o scală ale cărei limite au fost cuprinse între: „familia dispune de un nivel satisfăcător al veniturilor” – „familia are venituri total insuficiente”. CâŃiva am încercat să-l apărăm pe cel pe care-l căutau. Acum câteva luni prietenul unui elev a venit cu o gaşcă în şcoală şi a ieşit iureş. mediul rural. Sub acŃiunea cumulată a unor asemenea factori. Dar între timp apăruseră şi unii tovarăşi de-ai noşti şi unul a reuşit să-i dea mare bucată. proporŃia celor cu conduite violente este de aproape 63%. Ne-au bătut până când a venit doamna directoare. dar cel care a încasat-o şi-a sunat prietenii şi aceştia au venit rapid peste noi. să fie remarcaŃi… Cei din familii sărace. mai ales dacă ne referim la violenŃa în şcoală. spre deosebire de cei care apreciază ca satisfăcătoare condiŃiile materiale ale familiei. În imposibilitatea de a obŃine date concrete privind veniturile familiei. din totalul elevilor care au considerat veniturile familiei total insuficiente. mediul rural situându-se în afara unor astfel de „evenimente”. Caseta 34. pentru a obŃine totuşi o imagine asupra situaŃiei materiale. aşa că s-au speriat şi au plecat. Astfel de situaŃii au fost identificate în cartierele periferice ale oraşelor. ci numai conflicte în afara şcolii. anume aceea dintre violenŃă şi gradul de frustrare resimŃit de individ. printre cauzele principale ale comportamentelor delincvente. Astfel. precum şi influenŃele de grup (gaşcă). mergând până la sărăcie accentuată. nivelul scăzut al condiŃiilor materiale ale familiei. Interviu elev anul III SAM. copilul era dintr-o familie săracă şi a furat un stilou…(profesor. am avut mari probleme cu băieŃii din cartier. şcoala sau zonele proxime acesteia se pot transforma într-un real teatru de război. astfel. dar am mâncat şi noi bătaie. comit altfel de fapte… Am avut chiar un caz de furt. o evaluare a resurselor materiale ale părinŃilor. ObservaŃia cadrului didactic este în consens cu concluziile studiilor şi cercetărilor care identifică. judeŃul Giurgiu De exemplu. în care însăşi securitatea cadrului didactic este pusă sub semnul întrebării. importante. în acest caz. obrăznicii… Ei vor să iasă în faŃă. stare precară a sănătăŃii etc. nu toŃi desigur.

pe de-o parte. riscul unei „gestionări” şi monitorizări defectuoase a relaŃiilor intra-familiale şi a comportamentului minorilor în cazul familiilor cu mai mulŃi copii (impunerea disciplinei. (coord).. DistribuŃia elevilor violenŃi/non-violenŃi în funcŃie de mărimea fratriei Dimensiune fratriei Elevi nonviolenŃi Nr. 110 133 . 7. În cercetarea noastră.8 43. Astfel. R. cel puŃin. implicit evitarea riscului dezvoltării unor conduite violente ca o consecinŃă a unor frustrări de natură emoŃională. O astfel de relaŃie are în vedere. stilul de autoritate – egal sau preferenŃial – faŃă de toŃi membrii fratriei.. Cristina. Tabel 35. în familiile numeroase riscul sărăciei – care la rândul său poate declanşa comportamentele violente – este mai mare. Family Factors as Correlates and Predictors of Juvenile Conduct Problems and Delinquency.. op. N. Dimensiunea familiei Talia sau dimensiunea familiei este considerată de unii autori110 ca unul dintre factorii asociaŃi comportamentelor violente/non-violente ale copiilor. În: Tonry.2 38. 1986. D.001 1-2 copii în familie 3 sau mai mulŃi Loeber. 1997. relaŃională etc.2 17. 111 Bunescu. G. citat de NeamŃu. Morris. proporŃia cazurilor de elevi cu conduite violente care aparŃin unor fratrii de trei sau mai mulŃi copii este semnificativ mai mare decât a celor care provin din familii cu unul sau doi copii. Badea. Bucureşti. Pe de altă parte.). dimensiunea mai mare a fratriei a fost identificată ca un posibil factor generator al conduitelor violente. Alecu. 227 87 Elevi violenŃi 177 137 Elevi nonviolenŃi % 56. Stouthamer-Loeber. Editura Didactică şi Pedagogică. cit.. Crime and Justice: An Annual Review of Research. EducaŃia părinŃilor. University of Chicago Press. M.8 61. G. cei proveniŃi din fratrii mai mari au avantajul experienŃei unor relaŃii mai diverse şi complexe care le permite o adaptare mai facilă la situaŃii noi.34 Elevi violenŃi Valoarea lui χ2 SemnificaŃia diferenŃei (α) 0. la consum de alcool şi droguri – ultimele manifestări „oferindu-le şansa” evadării din realitatea care le induce sentimentul de frustrare. M. a unor dificultăŃi de adaptare – cu posibile consecinŃe în planul violenŃei – la copilului unic.a. după cum se poate observa din datele prezentate mai jos. cu implicaŃii asupra conduitei acestora ş.. Strategii şi programe.. la care se referă unul dintre profesorii intervievaŃi) la situaŃii grave de vandalism. Alte studii111 scot în evidenŃă riscul unor conduite violente sau.vitrine” (cum este exemplul copilului care fură un stilou. Acest risc poate apare ca urmare a unei atitudini supraprotectoare a familiei şi a capacităŃii mai reduse a copilului de a se adapta la alte contexte. la alte sisteme de relaŃii cum sunt şi cele presupuse de mediul şcolar. Spre deosebire de copilul unic. No. dat fiind că veniturile obŃinute de adulŃi se distribuie la un număr mai mare de persoane.

op. În ceea ce priveşte relaŃia dintre modelul cultural al familiei şi modelul cultural al şcolii (perspectiva statică asupra rolului pe care îl are nivelul de educaŃie a familiei). Editura Polirom. Cristina.. 1997. care se referă la compatibilitatea dintre modelul cultural familial şi modelul cultural al şcolii112. Stănciulescu. considerăm că gradul de asociere a mărimii fratriei cu fenomenele de violenŃă trebuie considerat în relaŃie cu nivelul mai redus al veniturilor care revin pe membru de familie în cazul familiilor numeroase. citat de NeamŃu. De altfel. la rândul său. îndeosebi în cazul celor cu mai mulŃi copii. E. Caseta 35. Ei [copiii] au rămas mai mult singuri. op. precum şi între sentimentul de frustrare resimŃit de indivizi (în cazul nostru. inclusiv a celor privind asigurarea hranei. profesori Părinte (bunică): Nu prea am ce să le dau să mănânce [copiilor]… Maică-sa e plecată în Italia. Cristina. de nivelul de educaŃie. unele dintre 112 113 NemŃu. precum şi pentru apariŃia sau prevenirea manifestărilor de violenŃă îl are statutul socioprofesional şi cultural al familiei. mărimea fratriei – confirmă existenŃa unei incidenŃe între gradul de sărăcie şi conduitele violente la copii. Nivelul de educaŃie al părinŃilor Un rol important pentru adaptarea/inadaptarea şcolară a copiilor şi pentru succesul sau eşecul lor şcolar. cit. Interviurile realizate cu profesori şi părinŃi amintesc problemele grave cu care se confruntă multe familii din România. cu alte cuvinte. 134 . al reuşitei şcolare. cu situaŃia de sărăcie în care se află acestea. taică-său e şomer. Interviuri de grup: părinŃi. Sociologia educaŃiei familiale. ce are bea… Profesor: N-au cu ce să-i hrănească. Modul în care acesta intervine în adaptarea şcolară a copilului poate fi considerat dintr-o dublă perspectivă: una dinamică. dificultăŃile privind asigurarea celor mai elementare condiŃii de viaŃă. a fost dat afară…. nivelul veniturilor familiei aşa cum a fost apreciat de subiecŃi). precum şi al integrării sale sociale. şi o perspectivă statică. dependent. analizele asupra problemei sărăciei realizate în Ńară consideră familiile cu mai mulŃi copii printre cele mai afectate de spectrul sărăciei. mai ales în condiŃiile economice ale României. să-şi lucreze pământul. copii şi tineri) ca urmare a unor privaŃiuni materiale şi aceste forme de manifestare. talia sau dimensiunea familiei. care se referă la modalitatea în care nivelul de instruire a părinŃilor promovează un anumit stil educativ al familiei. stilul educativ al familiei reprezintă un determinant al dezvoltării cognitive a copilului. După cum arată cercetările în domeniul sociologiei familiei113. Nu ştiu cum s-au descurcat… EvidenŃierea unor relaŃii de asociere între fenomenele de violenŃă la elevi şi o serie dintre variabilele supuse analizei – statutul ocupaŃional al părinŃilor (în special. nici cine… Astă vară au plecat la Ńară [bunicii]. cit. Iaşi.Aşa după cum susŃin şi unele dintre studiile amintite mai sus.

diferite de cele ale mediului de origine pe care el şi familia le valorizează. Astfel. „confruntarea” dintre cele două modele şi sisteme de valori promovate de familie sau de şcoală generând inadaptare şcolară. astfel că mediul familial şi social al copiilor proveniŃi din familii defavorizate ar fi distinct de mediul familial şi social al celor din familiile favorizate. p. Teoria handicapului socio-cultural. conceptul de violenŃă simbolică pentru a desemna acest fenomen. a dificultăŃilor de adaptare la normele. 1970. Langage et classes sociales Paris. evoluŃia lor şcolară s-ar putea anticipa prin analiza acestor caracteristici colective. falsă ipoteză: . .raporturile sociale între grupuri sunt considerate ca raporturi între spaŃii. ConsideraŃiile autorului sunt reale în măsura în care un mediu familial dezavantajat. 53. după cum nici provenienŃa din medii favorizate socio-cultural şi economic nu asigură. Penser l'échec comme événement. rezultatele şcolare devin tot mai slabe115”. cu alte cuvinte. Eléments pour une théorie du système d′enseignement. În ultimul deceniu. 114 135 . Majoritatea specialiştilor înclină însă să admită o relaŃie directă între nivelul redus de educaŃie şi cultură a familiei şi probabilitatea eşecului şcolar. nu poate fi considerat singurul element responsabil de eşecul şcolar al copiilor sau un determinant care îi condamnă pe toŃi aceştia la eşec. penser l'immigration comme histoire.. acestor teorii le-au fost aduse o serie de critici. La réproduction. la imposibilitatea ascensiunii sociale prin şcoală. consideră autorul citat. Edition de Minuit. Astfel. eşec. introduce. 81. P. acestea fiindu-i străine. proteste. B. J. ar reduce astfel individul la grup şi raporturile sociale la raporturi spaŃiale.. susŃine în acelaşi sens că „pe măsură ce distanŃa dintre stilul educativ al şcolii şi cel din familie creşte. Paris. B. în acelaşi timp. referindu-se la incompatibilitatea dintre cele două modele – al familiei şi al şcolii – care poate produce bulversări ale sistemului de valori pe care copilul le-a asimilat în familie. Edition de Minuit.teoriile dezvoltate – teoria handicapului socio-cultural şi teoria privind reproducerea raporturilor de clasă prin şcoală – atrag atenŃia asupra riscului inadaptării şi eşecului şcolar în cazul elevilor proveniŃi din familii dezavantajate sub aspectul nivelului de educaŃie şi cultură. În: Migrants – Formation. atitudini de refuz. succesul profesional şi social. cu toate atributele pe care le presupune. 1975. reproşându-i totodată fondarea pe o dublă şi. Passeron. Copilul provenit dintr-un mediu defavorizat va intra în conflict cu stilul cognitiv şi normele vehiculate de şcoală.C. reuşita şcolară a copiilor. sarcinile şcolare şi sistemul Bourdieu. 115 Berbstein. Bernstein. reprezentant al teoriei handicapului sociocultural.caracteristicile copiilor sunt determinate de cele ale familiilor şi mediului comunitar cărora aparŃin.. cu necesitate. nr. 116 Charlot. neŃinând seama de dinamica socială. 1990. Charlot116 consideră teoria handicapului socio-cultural ca „deficitaristă” (pune accent pe deficit) şi „defectologică” (scoate în evidenŃă lacunele elevilor). Bourdieu114 (exponent al teoriei reproducerii raporturilor de clasă prin şcoală)..

. Indisciplina. Editura Polirom. recurgerea la insolenŃă şi indisciplină poate fi utilizată de elevi ca mijloc de construire a unei identităŃi deviante în raport cu normele şcolare. citat de EsterleHedibel.). cu implicaŃii asupra procesului de adaptare şcolară a copiilor şi asupra reuşitei sau eşecului şcolar. M. Tabel 36.. 1994. DistribuŃia elevilor violenŃi/non-violenŃi în funcŃie de nivelul de educaŃie a familiei Nivelul de educaŃie al Elevi nonviolenŃi Elevi violenŃi Elevi nonviolenŃi Elevi violenŃi Valoarea lui χ2 SemnificaŃia diferenŃei (α) Broccolichi. Această relaŃie nu trebuie însă considerată în mod simplist. Aceştia îşi vor multiplica numărul de incidente şi provocări. S-a constatat astfel că proporŃia copiilor cu conduite violente atinge un maxim în cazul celor proveniŃi din familii cu nivel mai redus de educaŃie – studii gimnaziale finalizate sau întrerupte (aproximativ 60%). ViolenŃa. întărindu-şi imaginea de perturbator. Lyon. Aspecte psihosociale. Unul dintre aceştia se referă la eventualele diferenŃe între modelul cultural al familiei şi cel promovat de şcoală (modelul cultural oficial). ca o relaŃie directă (şi unică) de cauză-efect între cele două variabile. La acesta se adaugă riscul sărăciei în cazul familiilor cu nivel redus de educaŃie. S. ViolenŃa în şcoală: noi date. (coord.. E. În: Ferreol. unii autori consideră. astfel. fiind mult mai scăzută în cazul subiecŃilor ai căror părinŃi au studii liceale (40%) sau postliceale/universitare (44%) (vezi tabelul următor). Qui décroche? În: Les Lycéens décrocheurs. ca urmare a dificultăŃilor de integrare profesională. Iaşi. Analiza datelor obŃinute în cadrul cercetării.. noi întrebări. şi într-un factor de risc pentru procesul de de-şcolarizare117. proporŃia cazurilor de violenŃă a copiilor scade pe măsură ce nivelul de educaŃie a familiei este mai ridicat. sărăcia reprezentând de asemenea un posibil factor de inducere a violenŃei. cât mai ales prin factorii pe care îi antrenează. Prentice Hall. 2003. 117 136 . A. Neculau.de relaŃii din şcoală. imagine pe care actorii şcolari o vor confirma. Valoarea de determinant al manifestărilor de violenŃă la copii pe care îl are nivelul de educaŃie al părinŃilor trebuie luată în considerare nu atât în sine. implicit a riscului dezvoltării unor comportamente care se abat de la aceste norme. 118 Goode. G. asociate cu eşecul şcolar se pot constitui. eşecul însuşi reprezentând o potenŃială cauză a violenŃei. New York. Deviant behaviour. Cu alte cuvinte. abaterea de la normele şcolare. 1998. 4th edition. referitoare la variabila nivel de educaŃie a familiei confirmă în cea mai mare parte consideraŃiile prezentate. de altfel. Chronique sociale. În caz de eşec. că rata violenŃei creşte direct proporŃional cu indicele de eşec şcolar118.

În cazul unor familii cu nivel mai redus de educaŃie sunt posibile şi anumite tendinŃe de nonvalorizare a educaŃiei. implicit manifestarea unor rezerve faŃă de capacitatea şcolii de a asigura succesul profesional şi social. în percepŃia lor. o garanŃie pentru succesul profesional. Mihaela (coord. aceştia provenind în cea mai mare parte din familii cu nivel redus de instruire. Astfel de atitudini şi reprezentări ale părinŃilor sunt transmise de cele mai multe ori şi copiilor. Editura MarLink. mă ajută să devin om” sau consideră că „la şcoală se învaŃă multe lucruri nefolositoare”. probleme şi strategii de dezvoltare. Bucureşti. cu consecinŃe în planul motivaŃiei şi al rezultatelor şcolare. accederea la niveluri mai înalte de educaŃie nu constituie. în viaŃa de zi cu zi”. nici la cerinŃele pieŃei forŃei de muncă. prevenită. În sensul celor afirmate mai sus. Familiile nu realizează relaŃia dintre nivelul de instruire şi situaŃia socioeconomică. analiza datelor a evidenŃiat că aproximativ 4% dintre subiecŃi apreciază că „şcoala este o pierdere de timp.6 ÎnvăŃământ superior ObservaŃie: Un număr de 31 de elevi nu au furnizat informaŃii privind nivelul de instruire a părinŃilor. Atitudinile şi comportamentul părinŃilor. acesta având un rol evident în dezvoltarea copilului şi a mecanismelor de autocontrol a impulsurilor violente.5 53. ÎnvăŃământul rural din România. 1 Nivelul de educaŃie a familiei a fost stabilit în funcŃie de nivelul cel mai înalt de instruire deŃinut de unul dintre partenerii cuplului. Aprecierile exprimate de aceşti elevi care. 137 . Aceasta. atitudinile şi comportamentul cadrelor didactice ca potenŃiale surse ale violenŃei în şcoală vor fi tratate într-un alt capitol al studiului. sistemul de valori şi relaŃii din familie reprezintă un model pentru copii. precum şi nevoia de afecŃiune şi 119 Vezi şi Jigău. nu provin din familii cu nivel redus de educaŃie ar putea fi interpretate ca o reacŃie la apariŃia unor modele de succes nefondate pe un înalt nivel de educaŃie. % familiei Studii gimnaziale (sau 18 28 39. atitudini rezervate faŃă de şcoală. 2002. nu foloseşte la nimic”.1 Nr. Dacă nevoile copiilor în ceea ce priveşte acest model.92 0. reprezentări negative privind rolul şi importanŃa educaŃiei119.05 mai puŃin) Şcoală profesională 46 53 46. „şcoala mă pregăteşte pentru viaŃă.3 39. ameliorată sau combătută fără a examina şi mediul familial.).7 Şcoală postliceală / 97 78 55.7 7.4 44. „şcoala mă ajută să mă descurc în societate. condiŃii.3 60. dar şi ca o atitudine critică la adresa şcolii. situaŃie care face dificilă inserŃia profesională a tinerilor absolvenŃi. deoarece şcoala nu este încă suficient adaptată la nevoile individuale de educaŃie ale elevilor. AlŃi subiecŃi (aproximativ 20%) îşi exprimă dezacordul faŃă de afirmaŃii precum „şcoala îmi oferă şansa de a avea o slujbă bine plătită în viitor”. în cea mai mare parte. Alte probleme care intervin la nivelul instituŃiei şcolare sau aspecte referitoare la competenŃele.5 Liceu 167 110 60. Analiza prezentată evidenŃiază faptul că violenŃa în şcoală nu poate fi explicată.

ci şi de manifestarea altor factori precum o educaŃie agresivă. deci. Apoi. 114. în regulamente. înŃelegere.3. al modului de înŃelegere şi de raportare al acestora la valori şi norme comune. Mediul şcolar ca factor de influenŃă al violenŃei A identifica poziŃia şcolii în configuraŃia factorilor de influenŃă a violenŃei nu este un exerciŃiu facil. dimensiunea ei simbolică. expunerea copiilor la un mediu şi la o cultură a violenŃei conduc la diminuarea capacităŃii de autocontrol a acestora şi la exacerbarea problemei violenŃei. şcolii îi revine un rol dificil în combaterea comportamentului violent al elevilor. 120 Op. mai dificil de surprins. Alte probleme precum sărăcia şi privaŃiunile. se creează un câmp favorabil manifestării comportamentelor violente. A investiga sursele şcolare ale violenŃei presupune. dar şi ca scenă a manifestărilor sociale ale actorilor ei. înŃeleasă drept o violenŃă de semnificaŃie. dificultatea se naşte din dubla ipostază a şcolii ca instituŃie de educare a comportamentelor dezirabile (implicit de prevenire şi combatere a comportamentelor violente). prezenŃa ambilor părinŃi). Mai întâi. lipsa de control (dat fiind că ambii părinŃi muncesc) sau exercitarea rolului educativ numai de către unul dintre părinŃi. cât mai ales la nivelul relaŃiilor care se stabilesc între diferiŃi actori ai şcolii. aşadar.comunicare inter-personală nu sunt îndeplinite. dezamăgirii. Fără a minimaliza factorii de mediu familial şi social. extrem sau insuficient de exigentă. Uneori nu este vorba doar de „ceea ce lipseşte” în familie (comunicare. 3. cercetări relativ recente arată că mediul şcolar poate furniza numeroase surse pentru dezvoltarea comportamentelor violente ale elevilor. aşa cum se va putea constata în capitolul referitor la mediul şcolar. În astfel de condiŃii. unele surse ale violenŃei în mediul şcolar sunt mai greu de identificat deoarece posibilele tipuri de influenŃă negativă generate de şcoală nu se regăsesc doar la nivel formal. comportamentele indezirabile ale unor părinŃi (abuzul de alcool. situaŃiilor de conflict. cu atât mai mult cu cât chiar la nivelul instituŃiei şcolare există o serie de probleme şi deficienŃe care-i relativizează acest rol. afecŃiune. a chestiona fundamentele teleologice şi culturale ale instituŃiei şcolare.cit.a. de tip cultural.1. aleatorie. 138 . la nivelul practicilor şi al comunicării – aspecte cu mult mai subtile şi. al căror univers relaŃional poate înregistra un nivel mai ridicat sau mai scăzut de tensiune şi conflict. prin care se reproduc raporturile de forŃă dintre diferite sfere de putere dintr-o societate. frustrării. Analize sociologice de referinŃă au mers chiar mai departe. succesul eforturilor acesteia fiind nu de puŃine ori îndoielnic. văzând în şcoală principalul instrument de exercitare a „violenŃei simbolice” (Bourdieu şi Passeron120). violenŃa domestică ş.). curriculum scris sau intenŃii declarative. constituind în sine o sursă a violenŃei.

uneori. Ed. op. .imobilismul caracteristic procesului de educaŃie în şcoală. cel mai adesea sursele de violenŃă provin din situaŃii ca: .Cele mai multe studii vorbesc despre surse şcolare intrinseci procesului didactic.funcŃia de selecŃie şi ierarhizare a şcolii. măsurile exagerate de protecŃie şi prevenŃie împotriva violenŃei în şcoală (sistemele de avertizare. în timp ce cadrele didactice îşi doresc o relaŃie de dependenŃă.evaluare neobiectivă.abuzul de măsuri disciplinare. etichetarea. În: NeamŃu. despre modul în care profesorul organizează interacŃiunile din spaŃiul clasei. independenŃă. . Principalele surse de conflict între profesori şi elevi apar. Elevii aşteaptă o relaŃie bazată pe negociere. 1999. în opinia autorilor amintiŃi. inducând stări de angoasă şi aşteptări privind iminenŃa unui act violent. cauzate în special de inducerea competiŃiei între elevi. Pornind de la aceste premise teoretice. Polirom.pedagogică. ca proces relaŃional. detectoarele de metale. Şcoala.perpetuarea relaŃiilor de dependenŃă şi subordonare a elevilor faŃă de profesori. valori şi practici uzitate în mediul şcolar: cultura elevilor versus cultura profesorilor. Jaouadi. Păun. inducerea sindromului eşecului şcolar. . ca urmare a decalajului între aşteptările elevilor şi practica şcolară curentă. Abordare socio. investigaŃia de faŃă şi-a propus să identifice opiniile directorilor. cum ar fi: .atitudini de ignorare sau dispreŃ ale profesorilor faŃă de elevi. stări tensionate care se răsfrâng asupra climatului din şcoală. Cristina. care conduc la pierderea încrederii în sine a elevilor. pragmatism. consilierilor şcolari. cit. controlul corporal al elevilor. artificiale.preponderenŃa comunicării pe axa profesor-elev şi oportunităŃile limitate ale elevilor de a comunica între ei în procesul de învăŃare. Emil. . prezenŃa permanentă a poliŃiei) pot avea efecte perverse. care . mai ales la conflictul dintre cele două tipuri de cultură. 139 . iniŃiativă şi empatie în raport cu profesorii lor. Iaşi. sancŃiuni inegale sau pedepse.poate conduce la stări de tensiune şi conflict între actorii şcolii. . Cristina. Cercetări din spaŃiul american arată că. cit. despre climatul socio-emoŃional existent. Conform unor cercetări recente121.neadaptarea practicilor pedagogice la nevoile şi specificul noilor generaŃii. 123 NeamŃu. care reprezintă în sine surse ale frustrării elevilor. op. alŃi autori123 menŃionează ca surse ale violenŃei şcolare unele caracteristici şi funcŃii tradiŃionale ale organizaŃiei şcolare. Alte studii122 situează sursele violenŃei în mediul şcolar la nivelul relaŃiei directe dintre elevi şi profesori. elevilor şi părinŃilor privind: a) rolul factorilor şcolari în 121 122 Dardell. . în detrimentul iniŃiativei şi independenŃei elevului în procesul de învăŃare. în bănci). De asemenea. autoritate şi conformism. cel mai adesea învăŃarea având un caracter static (în spaŃii închise. control.

Factorii de mediu social sunt menŃionaŃi. Aşa cum am văzut în capitolul anterior. ignorarea mesajelor elevilor. se întâmplă ca un profesor să manifeste unele comportamente de natură să stimuleze comportamente violente ale elevilor de tipul: atitudini ironice. factorii de natură şcolară. consilieri. a) Opinii privind rolul factorilor şcolari în determinarea fenomenelor de violenŃă Directori. cât şi de către directori. par a fi mai puŃin evidenŃi în a genera comportamente agresive ale elevilor. în general. 140 . Factorii ce Ńin de caracteristicile psihoindividuale ale elevilor sunt amintiŃi şi ei în multe cazuri. dar şi pe o serie de date obŃinute pe baza chestionarelor adresate directorilor. De pildă. Aceeaşi opinie o întâlnim şi în cazul consilierilor şcolari. Aşadar.determinarea fenomenelor de violenŃă. unele agresiuni non-verbale şi doar în mod cu totul excepŃional pedepse fizice aplicate elevilor. de asemenea. Analiza se va fundamenta mai ales pe informaŃia de natură calitativă obŃinută prin intermediul discuŃiilor de grup cu profesorii şi părinŃii. b) posibile surse şcolare ale violenŃei în şcolile investigate. fie în familie („are probleme acasă!”). în general. datele arată că peste 40% dintre directori declară că în şcoala pe care o conduc nu există nici un profesor care să prezinte comportamente neadecvate faŃă de elevi şi doar aproximativ o treime dintre managerii de şcoală semnalează că. pur şi simplu”). ca fiind importanŃi în determinarea comportamentelor violente. în raport cu alte categorii de factori. la criza de autoritate a familiei asupra tinerilor sau la alte tensiuni şi conflicte familiale. cei mai mulŃi dintre actorii chestionaŃi sau intervievaŃi situează cauzele principale ale comportamentului violent al elevilor undeva în afara şcolii. în rare cazuri. referindu-se la timpul insuficient acordat de către părinŃi copiilor lor. fie la nivel social mai larg („şcoala reproduce violenŃa societală”). care în proporŃie de aproape 60% sunt de părere că factorii familiali sunt cei mai importanŃi în determinarea comportamentului violent al tinerilor. evaluare neobiectivă. profesori: Nu şcoala e de vină în primul rând! O primă analiză a datelor obŃinute prin investigaŃie evidenŃiază un paradox. atât de către consilierii şcolari. Datele pot conŃine însă unele distorsiuni date de o posibilă înclinaŃie a directorilor şi consilierilor de a proteja imaginea profesorilor şi a şcolii. mass-media fiind una dintre sursele des menŃionate. Deşi cercetarea de faŃă a tratat explicit fenomenul de violenŃă şcolară. consilierilor şi elevilor. la problemele legate de sărăcie. oricum înaintea unor caracteristici ce Ńin de şcoală sau de relaŃiile din mediul şcolar. fie la nivel individual („e un copil problemă. majoritatea covârşitoare a directorilor investigaŃi consideră familia drept principala sursă a violenŃei elevilor. în opinia directorilor şi consilierilor investigaŃi.

Bucureşti M : Puneam întrebarea asta. S2: Mi s-a adresat o întrebare de către un elev: „De ce să vin la şcoală. care sunt prea împopoŃonate. până realizează ce şi cum…. în opinia acestora. trebuie să le spun într-adevăr că fără bani nu pot să facă prea multe… că nici noi nu prea ne putem permite… ne uităm câteodată aşa…. există o formă de violenŃă a elevilor faŃă de profesori. de exemplu. M: . Eu consider că toŃi ne îmbrăcăm decent şi nu am ajuns de râsul unor eleve.. ne întoarcem la biologic şi la tot ce este… că nu întotdeauna copiii au această capacitate de a-şi înŃelege condiŃia socială şi de a nu Ńine cont de ceilalŃi din jurul lor. dar. pe de altă parte. se poate vorbi totuşi şi despre un nivel scăzut de conştientizare în rândul acestora a posibilelor surse de violenŃă a elevilor în spaŃiul şcolar. nu mai arată respect faŃă de profesori. unanime şi repetate la dificultăŃile pe care le resimt în a-şi impune autoritatea în faŃa elevilor. În timp ce doar 1. vorbesc în numele meu. ca să ne sfideze prin Ńinuta… Şi totuşi. salariu să nu-Ńi cumperi o carte. mediul rural S1: Apropo de îmbrăcăminte. în general este recunoscut faptul că imaginea în societate a cadrului didactic a decăzut foarte mult în anii din urmă… S1: Aşa este.. pe care o aveau si înainte. Este ironizat pe coridor. tocmai pentru că.. nu exista chenzina. La vârsta când eram ca ei. S5: Vis-à-vis de condiŃia socială. îmi cer scuze că vorbesc. problema comunicării ascunde însă aspecte cu mult mai complexe. şi cele ale profesorilor intervievaŃi prin interviurile de grup. în ideea ca unele profesii si-au păstrat stima si aprecierea de către opinia publica. Singura posibilă sursă şcolară a violenŃei pe care directorii o menŃionează în procente mai ridicate (aproape 60%) o reprezintă deficienŃele de comunicare între elevi şi profesori. Sunt copii care îşi înŃeleg situaŃia materială şi pot trece.. şi de ce să învăŃ? Dumneavoastră ce salariu aveŃi? Eu am pe vecinul al cărui verişor face nu ştiu ce si are acuma nu ştiu ce afacere. Elevii îşi bat joc de profesorii care nu se îmbracă modern. care. apar şi aici anumite manifestări de violenŃă datorită vestimentaŃiei. aicea pot să spun că unitatea noastră şcolară tinde către un punct din acela.Dincolo de tendinŃa directorilor de a proteja imaginea şcolii. am observat în mai multe părŃi. şuşoteli. nu ştiu ce maşină si de ce îmi spuneŃi dumneavoastră să învăŃ?” Cam asta este… S3: Sau câte clase are Becali şi câŃi bani are? S2: Asta cu Becali e un exemplu general. 141 . tare… Pentru că nu avem prea mulŃi copii cu posibilităŃi materiale.6% dintre directori menŃionează lipsa de autoritate a şcolii asupra noilor generaŃii de elevi ca o sursă a violenŃei. din nefericire. pentru că. în mod special din cauza deteriorării statutului social al profesiei didactice. cum să zic. Caseta 36. atunci când sunt întrebaŃi direct în legătură cu unele situaŃii apărute ca urmare a deficienŃelor de comunicare reală profesor-elevi. cadrele didactice fac referiri convingătoare. pe de o parte. Opinii privind valorizarea statutului cadrului didactic – interviuri de grup cu profesori JudeŃul Timiş. pe care directorii nu par a fi dispuşi să le chestioneze în profunzime.. referitoare la opiniile exprimate de către directori. În sprijinul afirmaŃiei conform cărora directorii tind să protejeze imaginea şcolii este şi constatarea unei alte contradicŃii identificată în investigaŃie. . doamnă. Deşi aparent simplu de nominalizat. S4: La vârsta lor cel mai important lucru e banul. iar altele sunt pe o curba descendenta. pe care mi-l dau elevii. bătaie de joc.

„Uite! Ăştia n-au ce mânca!”.are dreptate. Cred că un profesor altceva ar trebui să ceară. da? Ca o autoritate în clasă. dacă spune: ”Domne’. probabil că şi acesta e unul dintre ei. indiferent unde am învăŃat. Indirect. că şi acesta-i mort de foame…”Ba. Dar copilul pleacă cu ideea insuflată de ce-a văzut el la miting sau nu ştiu ce…că toată lumea-i moartă de foame şi dacă toŃi profesorii au ieşit să strige că n-au ce mânca. Exact. că eşti în clasa a XII-a şi urmează bacalaureatul. dar astea apar. în general. Eu mai zic o dată. eu nu mai am bani să-mi cumpăr „Critica raŃiunii pure”!” Nu era nici o ştire. Dacă zicea profesorul: „Dom’le. Dincolo de faptul că asistăm la o reafirmare a unei realităŃi sociale constatată şi cu prilejul altor investigaŃii.iată!.profesorii strigă-n gura mare că nu au ce mânca. dar într-adevăr să ştii că sunt cupluri. Acei profesori. cum să spun eu. elevul ce spune: „A. E vorba de un profesor absolut model. Du-te şi cere-şi scuze c-ai lipsit. ca model de interacŃiune şcolară. ca să nu rămâi corigent. Şi cântă toată ora. care descurajează şcoala în eforturile sale de a manageria nu doar problema violenŃei. S5: E-adevărat. adeziunea cadrelor didactice pentru principiul autorităŃii şi sentimentul pierderii acesteia poate constitui în sine o cauză a tensiunilor ce se pot solda uneori cu acte violente.. care aduce cu sine şi pierderea autorităŃii faŃă de elevi. Deci textual! Şi-atunci. acum plec acasă. când un elev a ieşit din şcoală şi îşi aprinde o Ńigară şi le faci observaŃie.: Dar este trist. De ce? Pentru că mass-media asta transmite: senzaŃionalul. JudeŃul Iaşi. un fel de distanŃă. Aşa cum se va constata şi în capitolul referitor la violenŃa profesor-elevi. ci şi cei de la 5-8. Dacă au bani şi îşi permit se cred superiori celorlalŃi şi …mobil la şcoală. Ce să l-ascult eu pe el?” Sunt excepŃii.. te admonestează. care n-au ce mânca în Ńara asta. Aici e o altă discuŃie. Când eu spun : „Uite! Ai foarte multe absenŃe la istorie. ci şi actul educaŃional. da? Ce vreau să spun? Că-Ńi subminezi autoritatea singur. efectiv. la sat sau la oraş. Da’ atâta vreme cât elevul vede. pe care toŃi îl cunoaştem. care ne-a fost luată. pentru că toŃi aici suntem tineri şi ştim ce şcoală am urmat şi ştim ce înseamnă respectul faŃă de dascăl. le port un respect deosebit şi simt aşa. care se duc acolo la miting şi spun că „Dom’le nu am ce mânca. care trebuie pusă. Păi. chiar aşa. care au o situaŃie foarte bună materială. Atâta vreme cât ei văd la televizor faptul că. Domnul profesor a promis că te mai ascultă.. Nu te mai poŃi impune. deprecierea statutului cadrelor didactice.” S2: Doar nu spune copilul că… S6: Nu că spune. da’ eu zic că nu asta trebuia afişată în primul rând. profesorii aderă în fapt la ideea autorităŃii profesorului.” Nu cred că asta e problema. se dă la tine la un moment dat. nu am drepturi”. 142 .Ăştia-s ăia care n-au ce mânca.. vă e ciudă că n-aveŃi dumneavoastră din acesta?” S3: Sau: „Ce. care este un model. Eu pot să discut cu domnul profesor şi să-l rog frumos să te mai asculte. dacă i-l iei vine părintele şi-Ńi zice că n-ai dreptul să i-l iei şi să faci… S2: „Ce. mediul rural S1. aveaŃi nevoie şi mi l-aŃi luat?” S4: Bine. dar pe undeva se diluează autoritatea… S7: Sunt copii care spun nu foarte voalat chestia asta.ConstanŃa S1: Sunt foarte mulŃi copii. E vorba de domnul . că sunt şi cam…naivi. Pe când. că asta e. Pe când. în primul rând. n-are ce mânca profesorul…DaŃi-o la ştiri.. Nu doar elevii de liceu. acasă. Adevărul e că nici noi ca profesori nu mai avem autoritate. S2: Da. evident că nu te mai poŃi impune. Şi astăzi când mă întâlnesc cu foştii mei profesori. este percepută de către profesori ca un fapt negativ. faŃă de conducerea şcolii. acum. totuşi este profesor. “da’ ce.. chiar şi clase primare. şi nu ştiu ce…” şi el îŃi răspunde: „Ei…am să mă rezolv eu. prin diferite mijloace. spune “Domn’ profesor. nu mai sunt la ore”.

fără a lua în calcul contextul social extrem de diferit faŃă de cel actual. având în vedere că invitaŃia de a participa a fost adresată de profesorii şcolii. ca sursă de oboseală şi stres pentru elevi. Este oarecum paradoxal faptul că părinŃii sesizează sursele comportamentelor violente din afara şcolii. . care nu permite tratarea diferenŃiată şi o bună comunicare cu toŃi elevii.programa prea încărcată.dificultăŃi de adaptare a metodelor pedagogice la caracteristicile unor elevi dificili.programul şcolar dezavantajos (atunci când programul se termină seara târziu este cu atât mai probabil ca elevii sau profesorii să fie implicaŃi în situaŃii de violenŃă în vecinătatea şcolii). socială sau individuală. un număr mare de părinŃi intervievaŃi par să nu conştientizeze în suficientă măsură dreptul pe care îl au de a solicita servicii educaŃionale de calitate. la rigoarea şi autoritatea profesorilor de atunci. Profesorii s-au referit mai ales la aspecte ce Ńin de sistemul educaŃional. dreptul de a 143 . interviu de grup) Nici părinŃi intervievaŃi în cadrul discuŃiilor de grup nu menŃionează prea convingător factori de tip şcolar ai violenŃei. unii părinŃi sunt de părere că întărirea autorităŃii profesorilor şi chiar unele măsuri punitive ar fi de natură să stopeze comportamentele neadecvate ale elevilor. discuŃiile de grup cu profesorii au arătat că există o opinie comună conform căreia aceşti factori de mediu şcolar sunt mai puŃin importanŃi în raport cu celelalte categorii de factori.în unele şcoli. Pe vremea noastră erau profesorii mai autoritari şi era destul de frumos! (părinte. fără însă a le considera primordiale în determinarea acesteia. părinŃii fac apel în argumentare la situaŃia şcolii pe vremea când erau şi ei elevi.Totuşi. profesorii au făcut referire la unele surse şcolare ale violenŃei. Se poate presupune că acei părinŃi care au unele nemulŃumiri să nu fi fost prezenŃi la discuŃiile de grup.precaritatea infrastructurii şcolare. dar nu le racordează la necesitatea schimbărilor în interiorul acesteia. Ca şi în cazul directorilor şi al consilierilor şcolari. lipsa unui specialist în domeniul consilierii elevilor cu dificultăŃi comportamentale. De cele mai multe ori.numărul mare de elevi într-o clasă. Mai mult. înŃelese ca determinante ale violenŃei în şcoală. . dintr-un social actual şi real. Totuşi. . de organizarea şi administrarea şcolilor: . PuŃini părinŃi sunt cei care sunt gata să ceară socoteală şcolii pentru orice prejudiciu adus educaŃiei primite de copilul lor. cei mai mulŃi arătând chiar empatie pentru problemele legate de deprecierea statului cadrelor didactice. . în cadrul discuŃiilor de grup. Numeroase intervenŃii ale profesorilor în cadrul discuŃiilor de grup prezintă pe larg opinii privind cauzele de natură familială. O astfel de situaŃie nu poate fi generalizată însă la nivelul tuturor părinŃilor. . care nu permite organizarea unor lecŃii mai atractive pentru elevi.

reclama şi a sesiza orice comportament din spaŃiul şcolii care aduce prejudicii copilului. 144 . dreptul de a participa la deciziile privind educaŃia copiilor lor.

năbădăioşi. De-aici pornesc şi toate necazurile şi violenŃele copiilor. să-l mai ia puŃin de haină. Dar consider [. începe bunul simŃ şi respectul. cât timp rezistă? M: Aş fi vrut să vă-ntreb. şi se duc acasă poate fac la fel şi ăilalŃi. nu te mai poate educa. nu cu bani. păi. să-l mai ia şi de perciuni. Dar vreau să zic. poftim. Dvs. Nu să-i tragă una două. Şi-am să revin la regulamentul şcolar. M: S-a întâmplat asta în şcoală? S6: Da. . Chiar cu anturajele…Trebuie să ştii cum să-i Ńii din frâu: nu lăsaŃi liberi. chiar că-Ńi vine să dai cu el de pământ. Deci în faŃa copilului… cadrul didactic… când am vorbit cu domnul diriginte a zis: ”Nu am. nu se… S1: Şcolarii la clasele primare şi de gimnaziu aşa simt şi eu că este nevoie de mai multă autoritate. Având atâtea ore. de exemplu. cineva din afară vine să distrugă ora. cu buzunarele pline. cum credeŃi dumneavoastră c-ar fi cel mai potrivit să se-ntâmple o relaŃie între profesor şi copii? Care-ar fi stilul cel mai potrivit? Un stil autoritar sau să fie un pic mai lejer? Cum credeŃi dumneavoastră că ar fi ideal ca lucrurile să se-ndrepte? S6: PuŃin mai autoritar? M: De ce? S6: Pentru că aşa văd eu că ar trebui să fie. Pentru că sunt nişte oameni. Da de învăŃat?! Bun. M: Nu numai aici.te porŃi şi-l mângâi că nu ştiu ce.Caseta 37. cu democraŃia. Da’ să nu ajungem până acolo. Poate-i nervos şi nepredându-şi ora cum trebuie. 12 ore pe zi: pleacă dimineaŃa şi vin seara … Nu ai timp să-i supraveghezi. Ar trebui să modificăm acest regulament… JudeŃul Iaşi.în opinia dumneavoastră (având în vedere toate aceste probleme.. să-l mai ia şi de urechi.] Am vrut democraŃie. (…) Acasă copilul se comportă într-un fel şi la şcoală. mai zdravene. de ce sunt violenŃi copii. din cauza cui? S5: Tot din cauza elevilor. să te pun jos. An de an o intervenit câte un subiect. paza sa fie dotata cu camere video. pentru că eu te-am făcut. că tot mergem cu el şi mergem … şi tot democraŃie. c-ai greşit. Există lege care numi permite să dau în elevi. dacă te duci din urmă nu mai ştii că-i copilul tău sau nu. M: CredeŃi că dacă. da’ nu-Ńi aprinzi Ńigara în faŃa a ditamai directorul. nu numai aici. Păi. li s-a urcat democraŃia pe creastă. eu pot să te bat. JudeŃul Constanta. aşa năzdravani? S1: ToŃi sunt aşa. Se vorbea frumos. pot să le pună şi la scară.. să cred ei că au de toate. Asta e. democraŃia la noi a fost prost înŃeleasă. spuneŃi: autoritatea omului de la catedră. câte ceva mai aparte. încetul cu încetul. de acasă. când e într-un anturaj. Tu eşti copilul meu. Mai ales la gimnaziu. Să treci pe lângă el şi să-l înjuri sau să-Ńi aprinzi Ńigara în faŃa lui. S2: Exemplu. şi prost înŃeleasă. el are numai drepturi. eşti copilul meu. mediul rural M: De ce profesorii sunt uneori mai violenŃi. care au la rândul lor copii acasă. S3: De când cu RevoluŃia. de ce sunt aşa agitaŃi. şi părinŃii să spunem că sunt ocupaŃi. îşi mai iese din sărite. Nu că tu imediat ai ieşit pe uşă şi te duci şi mă dai în judecată. Eu n-am auzit pe vremea mea să-njuri un profesor. Şi la şcoală trebuie să ştii de un respect. Nu. în primul rând.. ar trebui. … Nu mai ştii că-i copilul tău. S2: Depinde cât ar rezista. Omul ăla unde-ajunge? Nu te mai poate învăŃa pe tine. şcoala ar trebui sa fie dotata cu camere video. pe care le-aŃi semnalat deja). în general copii in ziua de azi? S1: DemocraŃia. Eu zic. Trece pe lângă tine şi tu-i întorci spatele. aşa. Bine. probabil. ci un colŃ acolo. PuŃin mai autoritar. credeŃi că şcoala e pregătită să facă faŃă unor astfel de situaŃii sau e vulnerabilă. în primul rând: bun. libertate dată elevului. pentru că de-asta o să aibă şi ei puŃin frică. S6: Autoritate. Interviuri de grup cu părinŃi Iaşi Ar trebui să mai scoatem din drepturile astea ale elevilor. se poate întâmpla lucru asta? S4: In primul rând. fiecare şi-o luat câte un drept. sigur. că aşa. Poate că se fuma şi pe vremea aia. mediul rural M: Dar care credeŃi ca sunt cauzele. cred că ar trebui schimbat puŃin regulamentul ăsta şcolar. Şi să stai în faŃa la atâŃia copii. c-aşa. democraŃie am avut. nu asta. De-aicea. Dar o democraŃie pe care ne-am format-o noi. noi când eram la şcoala nu ne dădea voie la atâtea.” 145 . Nu la clasa mea. la clasa unei nepoate. omului de la catedră să-i mai lăsăm mână liberă. eu cred. Că io nu-s de acord. că nu a luat foc definitiv. Pe vremea noastră erau profesorii mai autoritari şi era destul de frumos. fiecare cu temperamentul lui.

Mie mi se pare totuşi normal ca să fie profesorii lăsaŃi să-i mai atingă din când în când. îl ameninŃ că-i scad nota la purtare şi-i pun 7 şi după aceea el continuă şi continuă… Deci unde va ajunge? Mie mi se pare totuşi că legile nu sunt bune. spre deosebire de ceilalŃi actori ai şcolii. ce se pot constitui în posibile surse ale fenomenelor de violenŃă. De asemenea. S3: Cei şapte ani de-acasă… S4: Pentru că părintele se duce la şcoală şi-n faŃa tuturor copiilor începe să zbiere la doamna dirigintă. Cu părere de rău a lăsat clasa. Dacă-l atinge. degeaba unii spun că: „Îmi bat eu copilul acasă. S1: Libertatea asta pe care o au elevii şi părinŃii a fost înŃeleasă prost.dacă mama este de acord cu ce fac. Elevii resimt mult mai puternic sursele de frustrare din mediul şcolar Dacă directorii. Dacă despre problemele de comunicare sau subiectivismul în evaluare au vorbit pe larg şi ceilalŃi actori investigaŃi. aspect oarecum ignorat de către ceilalŃi actori ai şcolii în cadrul discuŃiilor de grup. frustrări sau stări de angoasă. M: MulŃumesc. elevii semnalează însă în proporŃii îngrijorătoare unele situaŃii care abia au fost amintite (sau poate doar trecute sub tăcere) în multe dintre discuŃiile de grup. Astfel. Este vorba mai ales de situaŃii ca: violenŃa verbală.S4: Deci şi profesorul are mâinile legate.. M: Cine-i vinovat de asemenea situaŃie? Că totuşi se-ntâmplă în şcoală… S6: Deci. mai ales că.) Nici un profesor nu-i dă unui copil o palmă să-l bage în spital sau să-l omoare. profesorii şi consilierii par a avea o opinie comună privind prevalenŃa cauzalităŃii externe spaŃiului şcolar în problema violenŃei. Degeaba-i avertizează cu notă la purtare. Dumneavoastră spuneaŃi ceva despre libertatea prost înŃeleasă. de mi s-au umflat palmele. cum să vă spun. să mă credeŃi că domnul diriginte s-a îmbolnăvit şi a fost forŃat din cauza sănătăŃii să lase clasa. N-aveŃi dreptul să mi-l bateŃi”. 146 . da’ eu aşa consider. elevii exprimă opinii semnificativ diferite. impunerea cu orice preŃ a autorităŃii profesorilor este şi ea considerată o sursă importantă de frustrare pentru mai mult de 40% dintre elevi. elevii semnalează cu o frecvenŃă mult mai ridicată situaŃii din mediul şcolar de natură să nască tensiuni. nemulŃumiri. mai mult de jumătate dintre elevii investigaŃi semnalează ca surse ale violenŃei problemele de comunicare şi incorectitudine în evaluarea rezultatelor.. eu n-am dreptul să dau în el? Deci: îl ameninŃ că-l dau afară din oră. la doamna profesoară: „Cum îndrăzneşti dumneata să-mi baŃi copilul?” sau „Cum îndrăzneşti să mi-l dai afară de la oră?” Copilul. sancŃiunile considerate nejustificate de către elevi şi pedepsele fizice. în opinia multor elevi investigaŃi. S3: Păi. de ce l-a atins? (vezi Doamne că l-a omorât!. Fără a nega rolul influenŃei negative a unor grupuri de prieteni sau ale mediului familial în determinarea comportamentelor violente. pot să fac mai mult. eu în primul rând pot să vă spun că şi-n a XI-a am luat la palme…. pot să dau în doamna profesoară sau s-o dau eu afară. din moment ce el mă jigneşte pe mine ca şi cadru didactic. S6: Deci. S4: Acum sunt de vină părinŃii. Este interesant faptul că elevii semnalează într-un procent relativ ridicat (17%) prejudecăŃile manifeste ale profesorilor faŃă de apartenenŃa etnică a elevilor ca o cauză o violenŃei. unii profesori nu sunt suficient de bine pregătiŃi profesional. Asta-i părerea mea personală.bineînŃeles că „i-a crescut coarne” şi el. A fost chiar prost înŃeleasă.

7 36. Opinii ale elevilor privind frecvenŃa situaŃiilor cu potenŃial frustrant în mediul şcolar (%) Te rugăm să apreciezi frecvenŃa cu care se întâmplă următoarele situaŃii în şcoala ta: Lipsa obiectivităŃii în evaluare Profesorii favorizează nejustificat unii elevi (în notare.8 54. ViolenŃa verbală pare a fi. în timp ce aproape jumătate dintre aceştia cred că.2 17. deşi 13% dintre elevi declară că nu cunosc asemenea situaŃii şi puŃin peste jumătate dintre cei investigaŃi sunt convinşi că astfel de comportamente ale profesorilor nu se manifestă în şcoala lor.1 20.2 25.5 29.5 7. Climat de competiŃie Profesorii ne stimulează să ne întrecem între noi şi mai puŃin să colaborăm. Dintre aceştia.7 10.4 13.0 25.3 22.2 27. SancŃiuni nejustificate Mi s-a întâmplat ca profesorii să mă pedepsească atunci când nu am ştiut lecŃia/nu am rezolvat o problemă etc. Se întâmplat să fiu sancŃionat dacă pun întrebări neaşteptate profesorilor. 7.1 14. Profesorii ne cer să reproducem ceea ce au predat şi mai puŃin să avem idei originale. bazate pe memorare reproductivă Modul de prezentare a lecŃiei de către profesori nu este atractiv pentru elevi. umilinŃele şi ironia nu lipsesc.4 18.7 16.7 31.3 23.0 30. Metode pedagogice neatractive. să ne umilească prin expresii neadecvate.0 39.6 29.7 38.4 13. nelămuririle. mai rar sau mai des.3 39.1 21. orele sunt neatractive. dar nu neaga prezenŃa pedepselor fizice în şcoală. procentul celor care semnalează utilizarea pedepselor fizice în şcoală ajunge la 32%.0 15.4 33.Tabel 37.2 12.8 31. ViolenŃă verbală Se întâmplă ca profesorii să ne insulte. Pedepse fizice Se întâmplă ca profesorii să recurgă la pedepse fizice Des Rar Deloc Nu ştiu / Nu-mi dau seama 20.7 22.8 36. descriind în acest fel un tablou al şcolii în care insultele. bazate pe memorare şi neparticipative. Sunt semnalate în proporŃii semnificative şi situaŃiile de sancŃionare nejustificată a unor comportamente care.8 8. DeficienŃe de comunicare profesor-elevi Profesorii nu au suficientă răbdare să ne asculte problemele.6% apreciază că se recurge frecvent la astfel de sancŃiuni. să ne ironizeze.4 34. o prezenŃă vizibilă pentru aproape 60% dintre elevii investigaŃi.4 37. 147 . Astfel. de asemenea.2 Datele arată că doar 15% dintre elevii cuprinşi în lot cred că lecŃiile la care participă sunt interesante şi atractive.6 15.5 36. iar aproape un sfert dintre elevii investigaŃi spun că astfel de pedepse se utilizează mai rar.6 24. Profesorii se poartă foarte rece cu noi. în participarea în clasă).3 43. într-o concepŃie pedagogică modernă. Poate cel mai îngrijorător aspect este proporŃia ridicată a elevilor care semnalează situaŃii în care profesorii recurg la pedepse fizice.4 7. ar trebui să fie considerate ocazii reale de învăŃare pentru elevi: identificarea obstacolelor în învăŃare sau adresarea de întrebări.0 15. îndrăzneŃe.

O analiză comparativă a posibilelor surse ale violenŃei în mediul şcolar. profesorii şi părinŃii semnalează vehement pierderea autorităŃii cadrelor didactice ca principala sursă a conflictelor şi. directorii. mediul şcolar reprezintă fără îndoială o sursă importantă de furnizare a unor situaŃii umilitoare. O astfel de situaŃie poate fi pusă pe seama modului în care se realizează încă evaluarea elevilor în şcolile din România (măsurând mai ales cunoştinŃe şi nu capacităŃi. consilieri. Chiar dacă am lua în calcul şi poate uneori o oarecare tendinŃă de exagerare în răspunsurile elevilor. pe termen scurt. privind importanŃa mediului şcolar în configuraŃia factorilor de influenŃă a violenŃei. cât mai ales elevii. ci necesită o abordare globală de modernizare a metodologiilor didactice. b) Surse şcolare ale violenŃei – între conştientizare şi exersarea sincerităŃii Am văzut în cele de mai sus că există unele diferenŃe semnificative de percepŃie între diverşi actori investigaŃi. ca sursă a violenŃei şcolare. neplăcute şi frustrante. părinŃii şi mai ales elevii resimt în mod evident evaluarea ca pe o sursă de stres. • Se constată un anume grad de consens în rândul majorităŃii actorilor investigaŃi privind problema dificultăŃilor de comunicare elevi-profesori. Aceste diferenŃe de opinie evidenŃiază în sine o sursă de conflict. Pe de altă parte. în timp ce profesorii nu menŃionează o astfel de problemă atunci când vorbesc despre sursele violenŃei în şcoală. • Dacă profesorii identifică sursele violenŃei elevilor mai ales în spaŃiul formalului pedagogic (programe încărcate. putem aprecia că evaluarea reprezintă o sursă de conflict care nu va putea fi atenuată prin măsuri imediate. SituaŃia este cu atât mai gravă cu cât. Pe de altă parte. numai atitudinea lor de a înfiera comportamentul şi atitudinile profesorilor vorbeşte de la sine despre un conflict deschis între cultura elevilor şi cea a cadrelor didactice. părinŃi şi elevi. nu văd în comportamentul profesorilor o sursă importantă a violenŃei în şcoală. în opinia elevilor. implicit. Dacă adăugăm aici şi climatul bazat pe competiŃie şi nu pe cooperare între elevi. numărul mare de elevi într-o clasă. directori. PrezenŃa acestor probleme de comunicare pare a fi mai evidentă în opinia directorilor. aşa cum au fost menŃionate în cadrul anchetei de către profesori. în ansamblu. • Atât consilierii şi părinŃii. Profesorii. a dificultăŃilor de comunicare în spaŃiul şcolar. ce vor fi prezentate în continuare. consilierii şi mai ales elevii situează conflictul în zona interacŃiunilor 148 .După cum putem observa. consideră subiectivitatea în evaluare o sursă importantă a frustrărilor în spaŃiul şcolar. lipsa infrastructurii şcolare). programul şcolar dificil. de pildă. nu conştientizează probabil în suficientă măsură efectele evaluării rezultatelor asupra stării de spirit a elevilor. constatat şi cu prilejul altor evaluări de sistem realizate în alte studii recente. pune în evidenŃă o serie de observaŃii cu valoare concluzivă. consilierilor şi elevilor şi mai puŃin conştientizată de către profesori şi părinŃi. pe de o parte. preponderent de tip sumativ şi nu formativ sau unele practici de notare de tip sancŃiune a comportamentului indisciplinat).

subiective: disponibilitatea redusă a profesorilor pentru comunicare deschisă şi în afara lecŃiilor, distanŃa în comunicare, metode neatractive de predare, descurajarea iniŃiativelor elevilor. Chiar şi unii părinŃi fac referire tot la aspecte administrative, considerând că o sursă a violenŃei este şi lipsa unor sisteme mai stricte de protecŃie, control şi intervenŃie specializată împotriva violenŃei în şcoală. Alte surse ale violenŃei, pe care elevii le resimt mai acut şi le semnalează cu mult mai multă francheŃe decât cadrele didactice, directorii, părinŃii sau consilierii, sunt unele comportamente neadecvate ale profesorilor care recurg uneori la sancŃiuni nejustificate sau chiar pedepse fizice aplicate elevilor. Datele culese prin chestionarul adresat elevilor evidenŃiază astfel de situaŃii într-o pondere îngrijorătoare, cu mult mai ridicată decât conştientizează sau ar fi dispuşi să admită alŃi actori şcolari (directori, profesori, consilieri). Dacă directorii investigaŃi pe baza unui eşantion reprezentativ la nivel naŃional menŃionau într-o proporŃie de doar 4,7 % că pedepsele fizice pot fi întâlnite mai des sau mai rar în şcolile pe care le conduc, elevii cuprinşi în lot semnalează în proporŃie de peste 32% că au asistat la astfel de situaŃii în şcolile în care învaŃă. Chiar dacă lotul elevilor nu este comparabil statistic cu eşantionul directorilor de şcoală, o diferenŃă de la 1 la 6 ar trebui să reprezintă un semnal de alarmă important pentru modul diferit în care este percepută şi conştientizată dimensiunea fenomenului de violenŃă în şcoală în rândul diverşilor actori.

Oricât de mult ne-am dori poate să nu vedem tocmai în şcoală o scenă de acumulare, manifestare şi producere a violenŃei, analiza informaŃiilor prezentate mai sus este în măsură să zugrăvească un tablou plin de contradicŃii, tensiuni, frustrări datorate poate, aşa cum sunt gata să explice toŃi cei intervievaŃi, lipsei de comunicare între personajele principale. Mai mult, lipsa de coeziune a valorilor, aşteptărilor şi practicilor diferiŃilor actori care interacŃionează zilnic în spaŃiul şcolar semnalează un potenŃial ridicat de acumulare şi producere a violenŃei. Fără îndoială, o strategie de ameliorare a fenomenelor de violenŃă în şcoală nu poate ignora măsuri care să permită reglarea tensiunilor şi conflictelor interne, mai subtile, mai puŃin vizibile şi de multe ori neconştientizate la nivelul actorilor. Tocmai de aceea, Dardel Jaouadi124 spunea că a lupta contra violenŃei şcolare înseamnă a ameliora calitatea relaŃiilor şi a comunicării între toate persoanele angrenate în actul educaŃional.

124

În: NeamŃu, Cristina, op. cit.

149

Opinii privind posibile surse ale violenŃei în mediul şcolar Profesori
• • programa prea încărcată, ca element de oboseală şi stres pentru elevi programul şcolar dezavantajos (atunci când programul se termină seara târziu este cu atât mai probabil ca elevii sau profesorii să fie implicaŃi în situaŃii de violenŃă în vecinătatea şcolii) numărul mare de elevi într-o clasă, care nu permite tratarea diferenŃiată şi o bună comunicare lipsa activităŃilor extraşcolare dificultăŃi de adaptare a metodele pedagogice la caracteristicile unor elevi dificili precaritatea infrastructurii şcolare, care nu permite organizarea unor lecŃii mai atractive pentru elevi în unele şcoli, lipsa unui specialist în domeniul consilierii elevilor cu dificultăŃi comportamentale • • • • •

Consilieri
deficienŃe de comunicare profesori-elevi subiectivitatea în evaluare influenŃa negativă a unor elevi problemă pregătirea psihopedagogică neadecvată a profesorilor climatul de competiŃie din şcoală • • •

PărinŃi
diferenŃele de statut socioeconomic dintre elevi sau dintre unii elevi şi profesori evaluarea neobiectivă, sancŃiuni ale comportamentului în notare lipsa unor măsuri de protecŃie mai structurate, mai stricte în şcoală: regulamente mai stricte, poliŃie, ecusoane, control influenŃa negativă a elevilor problemă (care în opinia părinŃilor ar trebui excluşi sau izolaŃi pentru a nu-i strica şi pe ceilalŃi) diminuarea autorităŃii cadrelor didactice •

Elevi
deficienŃe de comunicare profesor-elevi: Profesorii nu au suficientă răbdare să asculte problemele, se poartă distant lipsa obiectivităŃi în evaluare metode pedagogice neatractive, bazate pe memorare reproductivă: Modul de prezentare a lecŃiei de către profesori nu este atractiv pentru elevi, se bazează pe memoria reproductivă, nu stimulează originalitatea, îndrăzneala. violenŃă verbală: Se întâmplă ca profesorii să insulte, să umilească prin expresii neadecvate, să ironizeze. climat de competiŃie din şcoală sancŃiuni nejustificate: Atunci când nu dovedeşte cunoaşterea lecŃiei, când se pun întrebări neaşteptate profesorilor. pedepse fizice: Se întâmplă ca profesorii să recurgă la pedepse fizice.

• •

• • • •

• •

150

3.2. Cauzele violenŃei în şcoală – reprezentări ale actorilor investigaŃi
Principalele categorii de actori ale căror opinii cu privire la cauzele violenŃei în şcoală vor fi analizate în acest capitol sunt directori de unităŃi şcolare (peste 1200 de subiecŃi incluşi în eşantionul reprezentativ al cercetării) şi consilieri şcolari din Centrele JudeŃene de AsistenŃă Psihopedagogică şi Cabinetele Inter-şcolare /Şcolare de AsistenŃă Psihopedagogică (peste 140 de subiecŃi). Sunt prezentate, de asemenea, opiniile inspectorilor şcolari, ale cadrelor didactice şi părinŃilor exprimate în cadrul interviurilor individuale şi de grup (aproximativ 300 de intervievaŃi), precum şi ale elevilor cu sau fără manifestări de violenŃă (peste 600 de elevi). Prin investigarea unui mare număr de actori aparŃinând unor diverse categorii s-a încercat identificarea punctelor de convergenŃă sau divergenŃă a reprezentărilor acestora cu privire la cauzele violenŃei şcolare, în intenŃia obŃinerii unui grad cât mai înalt de obiectivitate a opiniilor formulate. S-a urmărit, totodată, completarea imaginii asupra factorilor de risc ai violenŃei şcolare obŃinută pe baza analizei caracteristicilor individuale ale elevilor, a celor referitoare la mediul familial şi şcolar. Analiza cauzelor violenŃei (în opinia actorilor investigaŃi) a vizat sistemul de relaŃii: • elevi-elevi şi elevi-profesori (violenŃa elevilor) – cauze individuale, familiale şi şcolare; • profesori-elevi (comportamentul neadecvat al cadrelor didactice).

3.2.1. Cauzele violenŃei elevilor
3.2.1.1. Cauze individuale A identifica resorturile psihologice interioare care conduc la comportamente de tip agresiv sau care ascund un potenŃial de manifestare a violenŃei este fără îndoială un exerciŃiu care solicită instrumente specializate. Deşi cercetarea de faŃă nu a optat propriu-zis pentru o testare psihologică individuală a elevilor, instrumentele de investigaŃie utilizate au permis identificarea unor factori individuali de risc, precum şi a unor percepŃii şi reprezentări ale actorilor investigaŃi în raport cu importanŃa factorilor de natură individuală în manifestările de violenŃă în şcoală. Alături de chestionarul adresat elevilor şi de interviurile individuale realizate cu aşa-numiŃii elevi problemă, diriginŃii şi părinŃii acestora, cercetarea de faŃă a solicitat şi opinia consilierilor şcolari. Aceasta pentru că, prin natura profesională a activităŃii lor în şcoală, consilierii au ocazia să acorde asistenŃă şi consiliere specializată în cazuri concrete de comportamente agresive. Conform opiniei consilierilor investigaŃi, factorii de natură individuală se situează ca importanŃă pe poziŃia a treia în determinarea manifestărilor de violenŃă ale elevilor asistaŃi. Astfel, doar 16,1% dintre consilierii investigaŃi susŃin că factorii psihologici sunt în primul rând determinanŃi ai violenŃei. Mai importanŃi decât factorii individuali, în opinia consilierilor, sunt factorii familiali şi cei de natură socială.

151

O apreciere globală asupra categoriilor de factori individuali a înregistrat, însă, o gamă largă de trăsături psihologice individuale care au reprezentat, în opinia consilierilor, resortul declanşării comportamentelor violente ale elevilor asistaŃi. Fig. 11. Cauze individuale ale comportamentelor violente ale elevilor, în opinia consilierilor şcolari
100 90 80 70 60 50 40 30 20 10 0 probleme de comunicare complexe, toleranta scazuta la frustrari dificultati de adaptare la disciplina scolara imagine de sine negativa instabilitate emotionala instabilitate motrica dificultati de concentrare tulburari psihice grave

După cum putem observa în figura de mai sus, în opinia consilierilor, dificultăŃile de comunicare se situează în fruntea cauzelor care determină comportamente de tip violent. Problemele de comunicare par să fie, de altfel, un lait motiv al întregului univers de cauze ale violenŃei în şcoală, semnalat pe rând de către toŃi actorii investigaŃi, fie ei profesori, directori, părinŃi sau elevi. Această constatare relativizează, însă, situarea dificultăŃilor de comunicare în categoria factorilor de natură individuală, translatând, în fapt, problema comunicării la nivelul interacŃiunii sociale dintre actorii şcolii, în general. Caracteristici psihologice individuale sau strategii de reacŃie la mediul şcolar? Dacă analizăm ierarhia cauzelor nominalizate de către consilieri, observăm că pe ultimele locuri ca frecvenŃă se găsesc unele trăsături psihologice de natură individuală cum sunt: instabilitate motrică, dificultăŃi de concentrare, tulburări psihice grave. Aceasta nu înseamnă că unele trăsături psihologice mai grave au o incidenŃă mai scăzută în cazurile de comportament violent, ci doar că se întâlnesc mai rar la elevii din şcoală. Fără îndoială, acest gen de trăsături individuale solicită modalităŃi specifice de intervenŃie pentru ameliorare, consilierea psihologică specializată reprezentând o dimensiune importantă, pe care consilierii şcolari au menirea să o asigure prin specificul muncii lor. Este interesant faptul că, în opinia consilierilor, cele mai frecvente trăsături individuale cu incidenŃă asupra cazurilor de comportament violent ale elevilor (în afara problemelor de comunicare) sunt: toleranŃa scăzută la frustrare, dificultăŃile de adaptare la disciplina şcolară, imaginea de sine negativă, instabilitatea emoŃională. Toate aceste caracteristici pot fi interpretate 152

cu efecte în planul imaginii de sine şi a trăirilor acestora. care atentează prin diferite mijloace la autoritatea profesorului în clasă şi la ordinea didactică impusă de acesta. Şcoala nu mă ajută să mă descurc în viaŃă să mă pregătesc pentru viitor şi nici nu mă ajută să devin om. La şcoală învăŃ şi multe lucruri nefolositoare”. a individualităŃii lor specifice. Caseta 38. în măsura în care şcoala va lua în considerare diferenŃele individuale dintre elevi. directorii şi diriginŃii au propus spre analiză operatorilor de teren unele situaŃii de comportament al elevilor care nu se înscriau propriu-zis în aria manifestărilor de tip violent. al şcolii şi metodelor pedagogice utilizate. …dacă ar fi mai mulŃi profesori ca doamna profesoară de informatică sau de chimie. Atât frustrarea sau imaginea negativă de sine. mediu care aduce cu sine frustrări. cât şi dificultăŃile de adaptare la disciplina şcolară pot fi rezolvate pedagogic. interesele şi aşteptările acestora. Unii dintre profesori nu evaluează corect rezultatele elevilor. Nu toŃi sunt suficient de bine pregătiŃi profesional şi majoritatea nu sunt deschişi la comunicarea cu elevii.şi ca modalităŃi individuale de raportare a elevilor la provocările mediului şcolar. Elev violent sau elev incomod Rapoartele de teren şi interviurile individuale cu elevii aşa-numiŃi violenŃi confirmă tendinŃa cadrelor didactice şi a unor părinŃi de a identifica drept cauze de natură psiho-individuală ale comportamentului violent ceea ce reprezintă. aşteptări şi nevoi individuale ale elevilor. Ca şi în cazul problemelor de comunicare. categoric şi elevii ar fi mai cuminŃi. Elev cu comportament violent. lista trăsăturilor individuale ale elevilor care dezvoltă comportamente violente dezvăluie indirect dificultăŃile şcolii de a se raporta la interese. în afara unor cazuri de comportament violent analizate în capitolul referitor la factorii individuali şi consemnate în detaliu prin studiile de caz..Şcoala nu îmi oferă o şansă pentru o slujbă bună în viitor ci mi se pare mai mult o pierdere de timp. Bucureşti [Profesorii] nu pun toŃi note pe drept. Este cazul acelor elevi „incomozi”. rapoartele de teren au semnalat că în unele şcoli. impunere a unui anumit tip de disciplină. slabă valorizare a potenŃialului real al elevilor. care se interesează de noi şi care au grijă şi de materia lor şi să fie respectate. iar respectarea disciplinei şcolare va fi înŃeleasă ca un cod de conduită împărtăşită şi nu impusă cu orice preŃ. Mai mult.. strategii de reacŃie a elevilor la frustrări şi impuneri ale mediului şcolar. ConstanŃa Profesorii încearcă să îşi impună autoritatea cu orice preŃ. de multe ori. Atitudini critice faŃă de şcoală. care au o atitudine mai deschis critică şi reactivă.. Interviurile realizate cu elevii nominalizaŃi a fi violenŃi au demonstrat că unii dintre aceştia îşi justifică propriul comportament aducând argumente de natură critică asupra comportamentului neadecvat al profesorilor. 153 . ale elevilor cu comportament violent – interviu elevi Elev cu comportament violent. Eu zic că nu prea ai şanse să găseşti la noi profesori care să nu fi primit bani.

astfel. Dar nu sunt Gigi-Spaimă! – elev.preluarea unor modele de relaŃionare din familie (cel mai frecvent menŃionată). în proporŃie de 63%. în raport cu alte categorii de factori familiali sau sociali. . indiferent dacă este vorba despre actele de violenŃă ale elevilor asupra altor elevi sau asupra cadrelor didactice. profilul psihologic al elevului violent nu este altceva decât expresia unică a tuturor tipurilor de influenŃă pe care acesta le internalizează. În cele ce urmează vor fi analizate reprezentările diferiŃilor actori investigaŃi asupra familiei ca potenŃială sursă a violenŃei.condiŃiile economice precare ale familiei. profesori: Principala cauză este familia! Familia este cel mai adesea identificată ca principală sursă a violenŃei de majoritatea directorilor de şcoală care au făcut parte din eşantionul investigat. mai puŃin evidente în opinia celor mai mulŃi dintre actorii investigaŃi. De altfel. familia. responsabilizând. consilieri. . .fără a fi propriu-zis violenŃi. indică printre cauzele de natură familială: . Factorii individuali – mai puŃin evidenŃi în opinia actorilor investigaŃi Cauzele de natură psihologică individuală sunt în general. solicită măsurări şi interpretări mai complexe şi sunt mai rar cauze exclusive ale comportamentului de tip violent. fie nu înŃeleg de ce au fost catalogaŃi drept violenŃi (Dar de ce m-a ales Doamna să vorbiŃi cu mine? Am făcut eu ceva? – elev. 3. Directori. ConstanŃa). ca urmare a unui proces de etichetare (Eu sunt un pic mai dement…adică mai zvăpăiat….nivelul redus de educaŃie a familiei. deoarece acestea sunt mai puŃin vizibile pentru nespecialişti. Interviurile realizate cu părinŃii şi profesorii ating doar în mod excepŃional problema cauzelor psihologice individuale ale elevilor. cel mai probabil.2. Este interesant faptul că unii dintre aceşti elevi. structurate în funcŃie de rolul deŃinut de aceştia în spaŃiul şcolar şi extraşcolar. .2. ConstanŃa).reacŃii ale copilului la aşteptări prea înalte ale părinŃilor. Cauze familiale În capitolul referitor la factorii de risc ai violenŃei şcolare a fost evidenŃiată multitudinea caracteristicilor de natură familială care pot induce astfel de fenomene. PercepŃiile actorilor intervievaŃi privind prevalenŃa altor categorii de factori de natură familială sau de mediu social mai larg susŃin ideea conform căreia violenŃa este un comportament învăŃat.Nu numai că sunt aşa. dar eu sunt capul. şcoala sau mediul social mai larg.1. 154 .indiferenŃa. Aceştia. grija insuficientă acordată copiilor şi educaŃiei acestora. fie au ajuns să se auto-identifice ca fiind mai zvăpăiaŃi.

dar. la solicitarea privind realizarea unei ierarhii a principalelor categorii de cauze care induc comportamente violente. nivelul scăzut al condiŃiilor materiale ale familiei (sărăcia). mai ales când ele fac parte dintr-un complex cauzal mai larg. numai 2% dintre subiecŃi luând în considerare o astfel de posibilitate. absenŃa familiei (copii proveniŃi din centre de plasament). Această opinie poate exprima o realitate (cazurile consiliate nu reprezint consecinŃa unor cauze care aparŃin spaŃiului şcolar). DistribuŃia principalelor categorii de cauze ale violenŃei elevilor 2.1% factori şcolari factori de mediu social mai larg NR 58.1% 20. cel mai frecvent. aceştia situează pe primul loc cauzele de natură familială ( aproape 60%). a spaŃiului căruia aparŃine şi această categorie de subiecŃi. apartenenŃa la familii dezorganizate/monoparentale. 155 . la cauze precum: existenŃa unor relaŃii conflictuale şi comportamente violente în familie. Fig. Cauzele de natură familială ale violenŃei şcolare indicate de directori (convergente cu factorii de risc identificaŃi la nivelul lotului de elevi investigaŃi) sunt confirmate şi de consilierii şcolari. şi un nivel mai redus de aprofundare a unor astfel de cauze. actori la care ancheta a făcut apel luând în considerare experienŃa în asistenŃa psihopedagogică acordată unor elevi cu conduite violente.a.- lipsa de supraveghere a copiilor. Nu este exclusă nici o anume intenŃie – mai mult sau mai puŃin conştientizată – de protejare a imaginii şcolii. Astfel. lipsa/insuficienta preocupare a părinŃilor pentru copil. carenŃe ale climatului afectiv ş.8% 16. în cazul familiilor în care unul sau ambii părinŃi sunt plecaŃi temporar la muncă în străinătate.7% „Diagnosticul” cazurilor consiliate trimite. în care familia sau individul – elevul – au „partea lor de vină”. acestora le urmează cauzele generate de contextul social mai larg şi cele individuale. 12. eventual.3% factori individuali factori familiali 2. Opinia generală exprimată de această categorie de actori este că şcoala – mediu educativ prin definiŃie – nu poate fi făcută responsabilă pentru conduitele violente ale elevilor.

de asemenea. Opinii similare cu cele ale directorilor şi consilierilor şcolari exprimă şi cadrele didactice intervievate. Când „părăsirea temporară” a copiilor intervine în cazul unor familii defavorizate socio-economic.7 O cauză de „dată mai recentă” pare a fi lipsa de supraveghere a copiilor în situaŃiile în care ambii părinŃi lucrează temporar în străinătate. alte rude) manifestând. în mod explicit. cu mulŃi copii) PărinŃi care lucrează temporar în străinătate Părinte /părinŃi în detenŃie Nr. nu se face distincŃie între cauzele violenŃei la nivelul relaŃiei elev-elev. dar şi ale eşecului şi abandonului şcolar. răspunsuri 99 82 58 50 47 30 27 6 6 1 % (din total răspusuri) 69.0 18. la rândul lor factori de risc ai violenŃei. antecedente de violenŃă în familie Interesul redus al părinŃilor pentru copii Familii dezorganizate/monoparentale Statut socio-economic scăzut al familiei (sărăcie.9 21. precum şi a prevalenŃei – în opinia cadrelor didactice – a cauzelor de natură familială în explicarea violenŃei în şcoală. riscul apariŃiei unor astfel de probleme este cu atât mai mare. respectiv elev-profesor.3 40.2 0.2 57. Astfel de situaŃii sunt semnalate tot mai frecvent nu numai drept cauze ale violenŃei. persoanele în grija cărora rămân copiii (bunici. Pentru unele dintre aceste familii. menŃionată.Tabel 38. pentru toŃi actorii şcolari familia reprezentând principala sursă a violenŃei elevilor. şomaj) Lipsa afectivităŃii familiei Alcoolism în cazul unuia sau ambilor părinŃi Nivel redus de instruire a părinŃilor Talia mare a familiei (familii numeroase. Ca urmare a unor asemenea reprezentări.9 4. 156 . şi de managerii şi consilierii şcolari. în căutare de surse care să le permită ameliorarea condiŃiilor de trai. cultural. de multe ori. atitudini rezervate faŃă de şcoală şi o implicare mai redusă în educaŃia copiilor în familie şi/sau prin şcoală.2 4. educaŃional. Un element interesant care transpare din întregul discurs al acestora este accentul asupra actelor care aduc atingere statutului şi autorităŃii profesorilor şi minimalizarea consecinŃelor unor comportamente violente manifestate în relaŃiile dintre elevi.6 35. IncidenŃa conduitelor violente ale copiilor în cazul acestor familii a fost evidenŃiată de analiza factorilor de risc în inducerea acestui fenomen şi este.0 32. Cauze familiale ale conduitelor violente ale elevilor Cauze RelaŃii conflictuale. educaŃia copiilor trece în plan secundar. Sunt evidenŃiate însă cele mai multe dintre cauzele identificate de către ceilalŃi subiecŃi investigaŃi sau cele relevate de analiza factorilor de risc (familiali) în inducerea violenŃei. totodată.

nu o educaŃie.. stresaŃi când vin la şcoală. tatăl beŃiv sau altele. ori fac şi ei ceea ce văd. 157 . preluarea de modele din familie Timişoara: VedeŃi copiii provenind din familii cu probleme. adică vor să-i atragă .Caseta 39. Din păcate. la 7. care luptă pentru custodia copiilor. Tata – pentru că este în proces de custodie – îi permite. o bate pe mama lor. • ProvenienŃa din familii violente. • Stil excesiv autoritar ConstanŃa: Unii părinŃi ar vrea să facă un dresaj. mă! Să ai tupeu.o imagine deformată a realităŃii şi o vor perpetua. Sau: „Dacă vii bătut. O familie dezbinată. care vor să-l acapareze. cu copii divorŃaŃi. care identifică aceste probleme la nivelul mediului familial (lipsa comunicării între părinŃi şi copii. părinŃi sau elevi.. nivelul de cultură al comunităŃii. referindu-se la tendinŃa unor cadre didactice de a-şi păstra cu orice preŃ autoritatea. Şi spun: „Da. În primul rând. aceştia sunt ori timoraŃi. fie aceştia cadre didactice. judeŃul ConstanŃa: Dacă ar fi să ne referim acum la cauzele ei. cărora nu le-am cunoscut părinŃii. pentru că mama este prea autoritară. Bucureşti: Familia este principalul motiv. se ajunge la situaŃii de genul celei pe care o semnalează unul dintre părinŃii intervievaŃi: copilul. dezorganizate….foarte obosit şi irascibil şi copilul săracul! Când vrea să comunice. nivelul de trai. de profesori şi chiar de părinŃi. că numai aşa reuşeşti în viaŃă!” Eu cred că există mulŃi care fac asta. cu părinŃi alcoolici sau copii care sunt părăsiŃi de mamă. atât cu părinŃii. Interviuri de grup cu profesori • Familii dezorganizate Mediul rural. Când zic „Stai!” tu stai. mulŃi nu comunică şi aici e problema lor. Cred că pur şi simplu îi neglijează pe copii. Deci pleacă de la mama. Ce face? Se duce la tata. În astfel de cazuri de blocaj al comunicării. care chiar îi încurajează. judeŃul ConstanŃa: Dacă părintele lucrează de dimineaŃă până seara. • Disponibilitate redusă (de timp). de multe ori justificată de lipsa de timp). Pentru că părinŃii şi sunt responsabili. deci ei nu mai comunică nici cu părinŃii. însă. (Eu mă refeream la familiile cu o situaŃie grea. copii agresaŃi. „Hai las-o pe mama că trebuie să facă mâncare!” sau „Hai lasă-l pe tata!”. te bat şi eu!” • Interes redus faŃă de educaŃia copiilor ConstanŃa: Să vină-n primul rând şi după aia…Deci eu am avut serii de elevi. de tată…Sigur că ei capătă – cred . judeŃul ConstanŃa: Sunt din familii dezorganizate. • Nivel redus de educaŃie. în loc să se deschidă spre noi. Deci de-acolo pornesc toate cauzele. eu cred c-ar fi mai multe cauze care generează acest fenomen. Cu toate insistenŃele. inclusiv prin blocarea căilor de comunicare cu elevii. să fii nesimŃit. elevii o plasează în spaŃiul şcolar (unii profesori nu sunt deschişi la comunicare cu elevii). lipsa de comunicare Mediul rural. Timişoara). ConstanŃa: Sunt convins că există părinŃi. sărăcie Mediul rural. se bucură că poate ieşi în colŃul străzii cu gaşca lui (părinte. Timişoara: Dar şi părinŃii. Spre deosebire. copilul nu mai ştie care sunt regulile. cât şi cu profesorii. vine la 8. copii care poate nici nu au ce mânca acasă…) Problemele de comunicare sunt sesizate de cei mai mulŃi dintre actorii investigaŃi.

judeŃul ConstanŃa: S1: Vina o au tot părinŃii. părinŃi care…Ei ştiu că dacă mama înjură. noi venim de la serviciu 158 . cred. Iar pentru cel mic nu am găsit pe nimeni. S2: Eu am văzut părinŃi care spun: „Mai lasă-mă-n pace!” sau „Nu am timp!” sau care au timp şi….” Ea când vine ii da bani şi îl pupă. ei stau mult timp acasă. mai puŃin interesaŃi . În cazul separărilor. se joacă pe Internet.PărinŃii: Vina o au tot părinŃii. Nu să-l omori. Da’ 12 ani nu te interesează: „Măi. Foarte multe vin din familie. Cei 7 ani de-acasă trebuie să-i ia in considerare. şi spiritul şi vorbitul şi tot ce doriŃi. îşi vede de-ale lui. divorŃurilor.” Sau îi dă bip 2 săptămâni. un punct slab. respectiv în manifestarea conduitelor violente ale copiilor. stil prea relaxat Bucureşti: De exemplu. lipsa de comunicare Mediul rural. mai acidulat. Copilul. judeŃul ConstanŃa: S1: Eu am văzut părinŃi care înjură faŃă de copii. dacă tu nu ai venit să-l verifici în fiecare lună. după aceea te miri că ce face copilul tău sau că i-a dat în cap sau că chiuleşte sau că fumează sau că bea. dar găseşte o metoda. mai drăcuşor. în care părinŃii sunt de vină. Vă rog să mă credeŃi pe mine. Cei 7 ani de-acasă. Deci pân’ la urmă tot părintele e vinovat. pe alta (care au). Mediul rural. s-au bucurat de relaŃia cu psihologul. ce văd acasă contează. chiar si vecina mea. preluarea de modele din familie Mediul rural. porneşte de-acasă. În concluzie. care. şi copilul face la fel … Asta-i educaŃia …” • Interes redus faŃă de educaŃia copiilor Mediul rural. părinŃii consideră tot familia ca principal „responsabil” în prevenirea. să îl baŃi. dar nu se poate pune chestia copiilor. In multe cazuri de-aici. cam 90%. Deci nu-i poŃi verifica. Caseta 40. • Disponibilitate redusă (de timp). Ei ce-au văzut şi acasă.Din anumite motive: poate că nu sunt prea vorbăreŃi sau cred că n-au ce să spună sau n-au curajul. în şcoală trebuie acordată o atenŃie specială copiilor care provin din familiile dezbinate. nu sunt buni. beau. • Lipsă de autoritate. la fel: “ce să-i fac. judeŃul Timiş: Eu am observat că acei copii care sunt bătuŃi acasă devin violenŃi şi ei. Nu are nici o vină un cadru profesoral sau un copil. Cei mari au fost în mod frecvent şi au primit o mare încredere. copiii îşi manifestă mânia sau frustrarea prin acte de violenŃă. nu are nici o vină un cadru profesoral sau un copil! Deşi situaŃi în afara spaŃiului şcolar şi. scuzaŃi-mi expresia. pe una.într-un anume sens . copii agresaŃi. • ProvenienŃa din familii violente. Timişoara: Că noi stăm foarte puŃin timp cu ei. judeŃul ConstanŃa: S1: Marea majoritate merg la serviciu şi ei rămân singuri acasă şi fac ce vor. ca atare. Mediul rural. fumează. Nu-i controlează şi educă părinŃii nici 1%. de cele mai multe ori. Interviuri de grup cu părinŃi • Familii dezorganizate Timişoara: În şcoală am observat că din ce în ce mai mult prietenii lor se plâng de relaŃiile dintre mamă şi tată acasă. ce-a făcut copilul ăsta?” S2: Păi. plecat copilul de clasa a IX-a şi îi dă mesaj „nu mai vin acasă că mă baŃi. mă? Lasă că-i dau bani. Ce-am făcut eu când am ajuns în situaŃia aceasta. Mai mult decât atât.în protejarea imaginii şcolii. că nu vine să se intereseze de copilul lui. o fi el. poŃi şi eu să înjur şi să… S2: Dacă copilul merge acasă şi spune: „A zis doamna cutare lucru” şi părintele spune: „Ia să mă mai lase doamna în pace…” Bucureşti: Eu am văzut clar mama cu fata la şedinŃă şi mama foarte obraznică cu diriginta şi ce să-nveŃe fata? Mult mai mult din familie. a divorŃului? Au avut mare nevoie de psiholog. posibilele influenŃe negative pe care le poate exercita familia – pentru a căror anihilare sau diminuare este reclamat un comportament mai autoritar al cadrelor didactice – par să fie invocate cu mai multă insistenŃă şi prezentate într-o mai mare amploare de către părinŃi. Se uită pe ce vor. cine ştie ce văd. că după aia mă ameninŃă că nu mai vine acasă. judeŃul Iaşi: Dacă părinŃii o luat-o razna.

băutură. şi copilul. Interviu de grup: profesori. dar nu are acea apropiere pentru că nu petrece timp de calitate cu el. aproape că nu mai sunt preocupaŃi dacă el a fost obraznic la şcoală. cafea. cea din urmă fiind confirmată de toŃi actorii investigaŃi şi evidenŃiată de analiza factorilor de risc. S2: Cei mai mulŃi care sunt violenŃi (dacă staŃi să verificaŃi) o să vedeŃi că cei mai mulŃi au o situaŃie socială foarte proastă. poimâine deja duc la un comportament îndepărtat de părinte. mediul rural. Ei văd că nu au aia. Deci ei văd că nu au şi normal că asta duce la violenŃă. părinŃii spun tot timpul că n-au cu ce să-i îmbrace. fals înŃeleasă. părinŃi Părinte. ascendentul asupra celorlalŃi elevi şi chiar asupra profesorilor oferit de statutul socio-economic mai înalt al familiei conduce uneori la atitudini de sfidare. şi-au început: îşi cumpără Ńigări. de această dată. când „s-au luat de păr etniile alea mai negre” şi-au venit şi-au bătut-o pe-o mămică. care sunt majoritatea… sunt părinŃi care sunt… sunt cu bani. situată la polul opus sărăciei. raportându-se la un model dezirabil. ConstanŃa: Sunt foarte mulŃi copii. îi iau şi pe ceilalŃi. n-ai mâncat. S3: Şi implicit îi convertesc şi pe ceilalŃi de la şcoală.obosiŃi. Ńigări. Asta-i afectează direct pe copii. Şi cântă toată ora. nu au aia. apreciază că. îl lăsăm în pace. care au o situaŃie foarte bună materială. Vin copii cu bani. nu există astfel de probleme. dacă i-l iei vine părintele şi-Ńi zice că nu ai dreptul să i-l iei şi să faci… O altă problemă invocată de părinŃi se referă la situaŃiile conflictuale intervenite la nivelul unor comunităŃi multi-etnice. Caseta 42. Spre deosebire de părinŃi. cadrele didactice. De ce? Pentru că romii sunt şefi şi bulibaşi în sat la noi. Îl aşteaptă afară toată familia. părinŃii aduc în discuŃie şi o altă posibilă cauză a conduitelor care contravin normelor şcolare. Referirea este. în general. se bucură că poate ieşi în colŃul străzii cu gaşca lui. la acte care semnifică dorinŃa de afirmare. sărăcie Mediul rural. Acestea azi. ce să le dea să mănânce. deci chetă. „de situare deasupra celorlalŃi”. du-te încolo. în loc să se deschidă spre noi. mai exact la cele care cuprind grupuri de populaŃie de etnie romă. şi îl interesează doar să aibă ce mânca şi să fie îmbrăcat bine şi atât. judeŃul ConstanŃa: Noi avem o clasă… care sunt? A VIII-a D. acasă. Caseta 41. dac-a luat o notă bună. vin cu toată familia şi ameninŃă. trosc-pleosc cu gura. cu sânge şi cu poliŃie şi… „s-a lăsat treaba moartă”. Ei efectiv nu spun dirigintelui: „ŞtiŃi. Interviu de grup cu părinŃi S1:Foarte neplăcute au fost anul trecut la şcoala din centru. ca să-l bată. Cola… Profesor. pentru că le e frică. fac chetă. părintele e bucuros în sinea lui că nu-l bate nimeni la cap. Dacă au bani şi îşi permit se cred superiori celorlalŃi şi… mobil la şcoală. În cadrul interviurilor de grup. care incriminează etnicii romi în problemele care vizează violenŃa. • Nivel redus de educaŃie. la unii dintre copiii proveniŃi din medii familiale avantajate economic. la jigniri adresate celor cu statut economic inferior. ce-ai făcut azi. că mediul şcolar nu încurajează manifestarea unor atitudini discriminatorii faŃă de 159 . judeŃul ConstanŃa: S1: A scăzut foarte mult nivelul de trai.. În cazul acestora. S2: PărinŃii sunt speriaŃi efectiv de aceşti copii. cu impact asupra sistemului de relaŃii din şcoală.”. mâine. pentru că nu ştie mâine ce-o să-i dea să mănânce. m-a bătut copilul cutare. PărinŃii lor i-aşteaptă.

ei tind să minimalizeze importanŃa factorilor familiali considerând că responsabilitatea diferitelor manifestări de violenŃă fizică în relaŃiile dintre elevi o poartă. însă.copiii romi din partea elevilor români sau a celor care aparŃin altor etnii şi cu atât mai puŃin din partea profesorilor. Bucureşti).). este sesizată de mai puŃin de o treime (32%) dintre subiecŃii lotului investigat. Astfel. imagine construită prin invocarea unor relaŃii de forŃă: pe mine mă cunoaşte tot Militari-ul…În prima zi când am venit în şcoala asta a trimis tata câŃiva prieteni deai lui care au vorbit cu şmecherii din şcoală şi nimeni nu a îndrăznit să se mai ia de mine (elev . anumite atitudini şi competenŃe ale cadrelor didactice (probleme de comunicare. cât şi cei care le provoacă. dar… ConvergenŃa opiniilor diferitelor categorii de actori cu privire la prevalenŃa cauzelor de natură familială în inducerea fenomenelor de violenŃă şcolară nu se mai confirmă şi în cazul elevilor. Elevii: Şi părinŃii. proporŃia celor care apreciază că „unii elevi învaŃă să fie agresivi din familie” depăşeşte. în acest caz.în lipsa capacităŃii de diagnosticare a unor astfel de conduite 160 .anul III SAM. care în „multe” sau „foarte multe cazuri” explică violenŃa fizică între elevi. precum şi influenŃa negativă a grupului de prieteni. dar fără corespondent în realitate. proporŃii şi mai ridicate acuzând. Posibila „influenŃă negativă a familiei sau anturajului”. în primul rând. însă. în opinia unora dintre elevii cu comportamente violente manifeste. clasa a VI-a. şcoala . stil excesiv autoritar – „impunerea autorităŃii cu orice preŃ”. 40%. În ceea ce priveşte cauzele manifestărilor de violenŃă faŃă de profesori. elevii – atât cei aflaŃi în postura de autori ai actelor de violenŃă. În general. opiniile lor se nuanŃează. astfel de atitudini sunt induse şi întărite de familie. M-a înjurat … i-am zis şi eu …L-am sunat pe tata şi a venit şi l-a bătut. Giurgiu). dar în cazul cărora tabloul complet al diferitelor contexte în care se situează evidenŃiază influenŃa cumulată a diferitelor categorii de factori. De altfel. Aşa cum se poate observa. de elevii investigaŃi care. cauzalitatea complexă a violenŃei în şcoală: copilul manifestă anumite conduite care sunt rezultatul preluării unor „modele” din familie – violenŃă verbală şi chiar fizică – şi a situaŃiei de victimă a violenŃei acesteia. evaluare subiectivă ş. apreciază că atitudinile negative ale elevilor faŃă de profesori sunt şi consecinŃa manifestării unor prejudecăŃi legate de apartenenŃa etnică a unor elevi (în special romi). în proporŃie de aproximativ 17%.a. conduita lor – a cărei gravitate cel mai adesea o ignoră – este considerată reacŃie justificată la atitudinile profesorilor: a vrut să dea în mine în timpul unei ore. AfirmaŃiile cadrelor didactice sunt contrazise. Există şi copii care consideră că cei „vinovaŃi” pentru comportamentul violent sunt ei înşişi (cred că sunt rău… – elev. care contribuie la crearea unei imagini de sine pozitive a tânărului.

3. Iar astfel de situaŃii care plasează individul. confirmând astfel tensiunea resimŃită reciproc de către elevi şi profesori în relaŃiile dintre ei. doresc ca aceştia să fie mai deschişi. mai direcŃi. directorilor. Consilierii confirmă. Cel puŃin în această privinŃă. dar şi tendinŃa de a plasa în afara spaŃiului şcolar cele mai multe cauze ale acestora. Şi totuşi. Asemenea reprezentări ale actorilor şcolari se constituie uneori în auto-justificări ale propriilor „reacŃii violente”. insuficienta conştientizare a faptului că însuşi mediul şcolar poate constitui o sursă a violenŃei. Şi în opinia directorilor. Este evident că elevii au aşteptări mult mai ridicate privind relaŃia lor cu profesorii. deficienŃele de comunicare şi relaŃionare în grup şi conflictele între elevi sunt pe primul loc în ierarhia cauzelor comportamentelor violente. par să fie cele mai frecvente. de asemenea în proporŃie de peste 80%. atât cadrele didactice cât şi părinŃii considerând că familia reprezintă principala sursă a violenŃei. de ce sunt violenŃi elevii în şcoală? Care sunt acele cauze de natură şcolară care determină. 161 . Cauze şcolare Am văzut în capitolele anterioare care sunt cele mai frecvente forme de violenŃă în şcoală şi care sunt actorii ei. trecând în revistă opiniile elevilor. Spre deosebire de alte fenomene. situarea problemelor de comunicare în topul cauzelor comportamentelor violente ale elevilor.2. în cazul cărora responsabilitatea producerii lor este transferată reciproc între profesori şi părinŃi. mai apropiaŃi de problemele lor. cât şi de şcoală – îşi „întăreşte” comportamentele violente. care sunt sursele de violenŃă şi factorii de risc care pot determina aceste manifestări. contribuind la exacerbarea violenŃei. în cazul violenŃei pare să existe un mai mare consens între aceste două categorii de actori. copilul – care se simte neînŃeles şi rejectat atât de familie. în care fiecare dintre aceste instanŃe are „partea sa de vină”.1. cum sunt eşecul şi abandonul şcolar. 3.reacŃionează violent la astfel de manifestări. Analiza reprezentărilor actorilor şcolari asupra cauzelor violenŃei şcolare şi a situaŃiilor exemplificate de aceştia reflectă importanŃa unor caracteristici ale mediului familial în „producerea” conduitelor violente. toŃi actorii investigaŃi semnalează comunicarea ca fiind cea mai tangibilă şi acută problemă a şcolii. alimentează şi întreŃin violenŃa elevilor? Rezultatele investigaŃiei privind cauzele violenŃei elevilor au evidenŃiat o serie de percepŃii privind cauzele de natură şcolară pe care le vom prezenta în continuare. familia şi şcoala într-un fel de cerc vicios în raport cu fenomenele de violenŃă. transferul responsabilităŃii conduitelor violente ale copiilor asupra părinŃilor. DeficienŃele de comunicare – fundamentul cauzelor şcolare ale violenŃei elevilor Cei mai mulŃi elevi investigaŃi argumentează comportamentul violent prin faptul că unii profesori nu sunt deschişi la comunicare. consilierilor şcolari şi ale profesorilor.şi a unor strategii eficiente de intervenŃie .

peste jumătate dintre elevii investigaŃi apreciază că unii profesori nu evaluează corect rezultatele elevilor.4% dintre elevii investigaŃi consideră că profesorii nu sunt suficient de bine pregătiŃi. care variază în funcŃie de 162 . Totuşi. Totuşi. încercările de introducere a unui portofoliu de educaŃie permanentă). în timp ce peste 20% sunt rezervaŃi în a exprima o opinie în această privinŃă. mulŃi dintre profesori susŃin că stilul didactic este o caracteristică a activităŃii profesorului. Consilierii şi directorii semnalează că subiectivitatea în evaluare poate fi cauză posibilă a violenŃei elevilor. PrejudecăŃile profesorilor în raport cu apartenenŃa etnică a elevilor Peste 17% dintre elevi semnalează că prejudecăŃile manifeste ale unor profesori în raport cu apartenenŃa etnică a unor elevi (în special romi) reprezintă cauze ale reacŃiilor violente ale elevilor. uneori. este impunerea cu orice preŃ a autorităŃii profesorului. dar.Evaluarea rezultatelor elevilor şi climatul de competiŃie – cauze ale frustrărilor elevilor În ciuda eforturilor de reformă a sistemului de evaluare a rezultatelor şcolare din ultimii ani (introducerea calificativelor. investigaŃia de faŃă arată că evaluarea continuă să fie o sursă de stres şi frustrare pentru elevi. în opinia acestora. în opinia elevilor. incidenŃa acestei cauze nu este la fel de importantă. Mai mult de 40% dintre elevii investigaŃi resimt impunerea autorităŃii profesorului ca o sursă importantă a reacŃiilor de tip violent. cu atât mai mult. profesorii nu percep o relaŃie cauzală directă între stilul didactic adoptat şi manifestarea comportamentelor violente ale elevilor şi nu par a fi conştienŃi că. Ca şi elevii. Aceasta. cu cât opinia lor în legătură cu profesionalismul şi pregătirea cadrelor didactice (componentă importantă a autorităŃii profesorului) este de multe ori destul de critică. situând cauzele comportamentelor violente în altă parte. în general. Autoritatea profesorului – între contestare şi nevoia de legitimare O altă cauză a violenŃei. modul în care se comportă profesorul poate conduce la un anumit tip de comportament al elevilor. Răsturnând relaŃia de determinare. Stilul didactic al profesorului – autoritate sau libertate? DiscuŃiile de grup cu profesorii au evidenŃiat faptul că. mulŃi elevi au încredere în autoritatea ştiinŃifică a profesorilor. o treime dintre elevii investigaŃi nu au o opinie clară în această privinŃă. în timp ce mai mult de jumătate nu cred că profesorii lor manifestă atitudini discriminatorii. mai mult de 40% dintre directori şi peste 30% dintre consilieri văd în impunerea cu orice preŃ a autorităŃii profesorului una dintre cauzele importante ale violenŃei elevilor. 35. luarea în considerare a mediei de absolvire la examenele naŃionale şi la cele de admitere în învăŃământul superior. Astfel. Astfel.

sunt tatăl lor. Mai am reclamaŃii că se joacă cu nu ştiu ce mărunŃişuri prin clasă. un lucru bun-imediat notat pozitiv şi tot aşa şi-atunci ei se obişnuiesc cu un sistem. mediul rural. În general. Pe cei mici îi ameninŃ cu nota..” S2: Eu cred că stilurile acestea pe care le-a denumit domnul . Ei trebuie să ştie. să facă eforturi în a înŃelege mai bine nevoile şi interesele elevilor. Nu putem să-i băgăm pe toŃi în aceeaşi oală. Sunt cazuri izolate. dacă vrem ca toŃi să fie ordonaŃi şi să stea în bancă cu guriŃa-nchisă şi-aşa…cred că cerem prea mult. în momentul în care răspund şi fac ceva. la clasa a XII-a. E adevărat. S3: Nu. Au ajuns la clasa a XII-a (i-am luat de la a IX-a). sunt dresorul lor. Bine. S2: Deci extremele nu sunt bune. sigur că da. cu… M: Care ar fi cea mai bună cale pentru un profesor să poată să ajungă mesajul despre care vorbeaŃi dumneavoastră la ei? Mesajul dumneavoastră. care. ca şi profesori – ne este foarte greu să comunicăm cu elevul. Şi nu pot să spun c-am reuşit să-i dresez.ca diriginte. În momentul în care nu-mi învăŃ. da. individualizat. a noastră a tuturora. M: Înseamnă că aŃi găsit strategii de comunicare cu părinŃii. nici nu poŃi să… Deci. vis-a-vis de fiecare elev. În general o simt. şi că nici nu poŃi să-i iei autoritar.el poate vrea să comunice. Deci dacă noi suntem echilibraŃi. Depinde dacă simt ironia…Da’ cei mari. Interviuri de grup cu profesori Profesori. S3: Ironia este o armă. Nu-mi stă mie-n fire sau nu pot să fac chestia asta. Dacă în unele eram mai înŃelegător – ”N-a învăŃat!”… Se mai întâmplă şi la istorie.. noi întrăm în clasa respectivă şi-avem un stil.. Atunci când se confruntă cu situaŃii de comportament violent. Caseta 43. Nu e unul. sunt fratele lor mai mare. Zic: „Domne’! Bine că nu ies afară să fumeze şi să scuipe. M: Dumneavoastră ce strategii adoptaŃi? S7: Eu încerc să-i înŃeleg şi să fiu totuşi consecventă în aplicarea unui program clar. cred că putem să ne înŃelegem. iar pe cei mari îi ridiculizez. din cauza profesorului. sancŃiunile. individuală. Cred că aceste schimburi sunt destul de complicate şi că. da’ are anumite mecanisme. notarea şi stilul autoritar sunt cele mai bune soluŃii în prevenirea şi atenuarea manifestărilor violente. ei încă se joacă. acum depinde ce standard vrem s-avem în clasă. perspectiva de analiză a activităŃii didactice ca o strategie de prevenire şi ameliorare a comportamentelor violente. S3: Nu prea ridic tonul eu. cazuri separate. Profesori. S7: Acum depinde de la copil la copil. da’ autoritar mai ales la note. Individualizarea o facem în sensul de tratare individualizată. focalizăm anumite mesaje.până la urmă şi lucrul cu noi este mai important decât a lucra înainte cu elevii. ConstanŃa: S1: Eu sunt un tip democratic.să-i zicemindividualizat şi nu devenim frustraŃi. în sensul de-a sta nemişcat în bancă şi să doarmă. Ei nu s-au maturizat. ConstanŃa: S1: Dacă eşti prea autoritar s-ar putea să fugă de materia respectivă. discuŃiile de grup au dezvoltat. Eu zic că cele trei stiluri trebuie îmbinate neapărat. trebuiesc individualizate. da’ ei nu înŃeleg chestia asta. Dar nu fac rău. sunt notat ca atare. alŃii cred că doar ironia.. în esenŃă.. Sau noi îl percepem aşa. Cei mai mulŃi profesori intervievaŃi preferă să iniŃieze o mai bună comunicare. nu ne agităm pe-acolo şi nu ne percep ca fiind într-un anumit mod. Ca urmare. Aici cred că-i problema noastră cea mai mare. dar… 163 . Pentru că mulŃi profesori spuneau că-i foarte greu de stăpânit o clasă. cu elevii… S6: Da. care să… M: Dumneavoastră aveŃi situaŃii de genul acesta? S6: Nu. Când eram prea autoritar şi-i vedeam că se speriau… S2: Autoritar înseamnă a ridica tonul. în sensul că-i înŃeleg. Că toŃi fug de istorie.specificul clasei de elevi sau chiar al individualităŃii fiecărui elev. prin care nouă ne dă de înŃeles că nu vrea. strategiile cadrelor didactice sunt diferite. pentru că şi noi. S3: Da. S6: Dar nu la toŃi este eficientă..

că elevii sunt cuminŃi. Adică trebuie să înŃeleagă că. dar dacă eşti un cadru didactic care te duci la oră când se sună şi-Ńi faci datoria cum trebuie nu-i mai dai voie să aibă alte preocupări şi atunci el. c-am fost bolnav. decât până la o anumită … Totuşi. asigurarea disciplinei în clasă sunt aproape imposibil de conciliat. Interviuri de grup cu profesori Profesori.S8: Consider că stilul adoptat cel mai bun este cel autoritar. să ai. comunicarea este una bună. 164 . M: Deci credeŃi că nu se pot îmbina cele două…? S8: Nu cred. care pun în valoare elevul. se pune pe aceste metode activparticipative. Tu să fii pionul principal. M: Da’ cum i-aŃi cucerit? P5: Aşa prin simpatie. S5: Prin comunicare iŃi impui şi un anumit punct de vedere şi nu vrei să îl încalce. Dacă vrei să faci metode active. nu merg deloc mână-n mână cu disciplina. Or dacă vrei să fii un profesor autoritar şi să ai cel puŃin aparenŃa că. un moment dacă încearcă să fii prea coleg nu e bine. cum ar fi. M: Şi cum reuşiŃi? S8: Stilul pe care-l adopŃi depinde şi de clasa la care intri.copiii m-au respectat foarte mult: ecuson. ConstanŃa: S8: Vreau să vă spun ceva. pentru că te iau de „băiat bun”. totodată. într-adevăr. probabil că… M: Şi merge cu autoritar? Măcar ştii că i-ai pus cuminŃi în bancă. că dacă Ńipi la elev nu reuşeşti. n-are rost să-ncepi să Ńipi. S3: Ii tratezi ca pe nişte colegi mai mici. Şi ideea asta se fixează în mintea lor.e mai puŃin bine să foloseşti metode din astea active. totuşi. ca să se simtă importanŃi. să-ncepi să faci alte… S12: Şi-asta e o problemă. dacă nu ştie să se impună în faŃa elevului. dar pană la urmă. să ştie că au personalitatea lor. disciplinaŃi şi nu creează probleme. Sunt mulŃi profesori care predau la clasa mea şi fără violenŃă. susŃin chiar că utilizarea metodelor active şi. Dacă tu vrei să ai ce vorbi sau să ai pretenŃia de a fi ascultat. O problemă serioasă este aceasta. carnet de elev şi Ńinută). că el depinde de profesor. Aceeaşi opinie ? S4: Da. trebuie să aplici nişte metode implicit exigente şi centrate pe profesor. Caseta 44. Profesori. S8: Nu. dar şi reguli ale şcolii care trebuie să le respecte. să spunem. fără violenŃă. de comunicare sau de impunere a autorităŃii cadrului didactic ? S1: De comunicare adică … S2: De comunicare cu elevul prin modul de impunere. ce-i drept fără prea mare ecou în rândul altor cadre didactice. Nu se exclud una pe cealaltă. Nu trebuie să facă numai ce trebuie. astăzi. S6: Chiar sunt receptivi la nou şi le place o schimbare. adică i-ai dresat bine pe elevi. Foarte mult contează colectivul care este în clasă.” S7: Da’ nu neapărat. Deja accentul. fără nimic (cu toate c-am avut nişte probleme. că „acesta e băiat bun” sau „profesoara e de gaşcă. şi-atunci disciplina o să fie undeva pe la zero. S5: Referitor la clasa mea: 32 băieŃi. M: Da. Că el trebuie să ştie clar ca până aici e dreptul lui şi de aici încolo e al profesorului.cel puŃin aparenŃa că ora s-a desfăşurat aşa cum ai vrut tu. Şi pentru la început. fără nimic. deci efectiv îl canalizezi pentru ceea ce vine la şcoală să-şi facă datoria de elev. Pentru că dacă este o clasă unde vezi că e interes. a modului în care gestionezi clasa. discuŃiile de grup au arătat că o clasă ideală pentru profesori rămâne aceea unde elevii sunt cuminŃi. Toată ziua sunt numai între ei. da’ am observat că metodele sau strategiile didactice active. Ei imediat depăşesc limitele acestea. renunŃi la disciplina în clasă şi-o să ai o viaŃă foarte grea cu elevii. Sincer: văd puŃine şanse. Şi pe urmă îl aducem la statutul lui de elev. BineînŃeles. Vă daŃi seama că din anul I am reuşit ca să fie un colectiv foarte bine închegat. Giurgiu: S1: Depinde de cadrul didactic. o singură fetiŃă. Ce-am observat. să ai o clasă liniştită. mediul rural. care nu te deranjează la ore. M: În opinia dumneavoastră care e relaŃia ideală între profesori şi elevi. nu? S8: BineînŃeles. Nu am decât o experienŃă destul de mică. atunci e clar că elevul cum a spus colega. el trebuie îmbinat cu democraticul însă…trebuie să ştii unde să tragi linia. caută să câştige teren şi urcă în capul profesorului. Unele voci.

evenimente culturale. despre comunicarea la discotecă.) VreŃi să nu treceŃi clasa sau eu ştiu ce vreŃi să păŃiŃi?” „Păi. îl primesc în clasă. (c-au avut probleme în general. da’ e disciplină şi trebuie s-o învăŃaŃi. (sigur. care au reuşit să găsească echilibrul şi căi eficiente de comunicare cu elevii.şi mi s-a întâmplat în clasele de-a IX-a anul acesta…Sigur. şi eu – la rândul meu – dacă mi se întâmplă să întârzii. Există însă şi unele exemple de bună practică a unor profesori. Cealaltă jumătate care n-a reuşit să perceapă nimic… S8: Oricum. 165 . În momentul în care greşesc ei. cel mai mult despre copii.. atâta vreme cât eu le cer lor să se scuze. i-am chemat: „Ia veniŃi. dar s-au liniştit. se scuză. ne-nŃelegem şi luni îmi spuneŃi ce hotărâŃi!” Şi ei ce-au zis? „Ei… Profu’ a fost la discotecă. tabere. în condiŃiile în care eu întârzii la oră. să ziceŃi că cine ştie…Sunt tânăr. pentru că…mă rog. nu-nvăŃau. M: Deci o strategie care funcŃionează… S9: Da. Nu cred că acesta e scopul. să nu stea pe hol să se plimbe.destul de bine.. iar la altele cam sunt probleme cu disciplina. Foarte bine. Nu ştiu…Depinde de caz.. până la urmă.. Eu vă spun ce fac eu. S6: Păi. S4: Adică eu mă gândesc că scopul orei.. ca să treceŃi clasa. din clipa aiabine. efectiv. precum: excursii. i-am chemat la masa profesorilor: „Ia veniŃi. e să rămână cu ceva. îşi mai luau notiŃe. ei se vor obişnui pe parcurs. aveam o oră pe săptămână la clasa a X-a. La unele clase. unii profită de faptul că …munca e în grup. să explice de ce au întârziat. Chestiunea este că noi am discutat acum.şi ne înŃelegem bine.” „Uite! HaideŃi să discutăm serios. încercând noile metode.” Şi-atunci le-am explicat că mie mi se pare absolut normal. „Foarte bine. Tot aşa. ConstanŃa: S7: Deci la început le spun ce vreau de la ei. e tânăr.mai stau de vorbă între ei. nu. chiar acum mă gândeam la aspectul acesta. Şi mă gândeam acum. De ce s-a întâmplat? Negociem de la început. în mediul lor. nu ştiu ce… Desigur că sunt şi unii care tot nu pricep până la sfârşit.copilul întârzie. Da’ ies 50%. Caseta 45. măi! StaŃi aici şi haideŃi să discutăm! Uite! Nu discutăm în clasă. ceva de genul acesta. dar erau liniştiŃi. Deci. Dar. decât să-l Ńin pedepsit lângă calorifer toată ora şi ora viitoare să-l ascult din ce am predat eu în ora asta şi să-i arăt că el e mult mai prost decât mine. Deci spun de la început ce vreau de la ei. Era organizat de liceu.. sunt apropiat de vârsta voastră…Hai să discutăm! VreŃi să aveŃi probleme? Nu numai la mine. încercăm să vedem care-i situaŃia. seri dansante.. În general. Ce înseamnă asta? PuteŃi să ne povestiŃi cum aŃi ajuns la această situaŃie? S4: Păi. ci şi în alte medii cu care elevii sunt mai familiari. ne înŃelegem?” Ei. Zic: „Ei. fac gălăgie şi. am spus: „Vă rog să mă scuzaŃi c-am întârziat! Am întârziat pentru că …” Sigur că jumătate de clasă a început să râdă. Nu vă place. fiindcă probabil nu li s-a întâmplat niciodată să vină un profesor şi să zică: „Mă scuzaŃi c-am întârziat. dacă stabileşti regulile de la început atunci copiii reacŃionează cum trebuie. chit că ieşim cu capul…că ieşim…cu capul pătrat din clasă. Profesori.erau câŃiva care erau într-adevăr foarte obraznici şi la discotecă. un timp rezonabil. făceau ce-aveau ei de făcut pe-acolo. era profil matematică-informatică. Interviuri de grup cu profesori Profesori. mediul rural. mai spre dimineaŃă când doamnele directoare au plecat (că le era somn). e de gaşcă. nu să stea cuminŃi în bancă. uită profu’. am intrat în clasă. ConstanŃa: M: Mă interesa cazul acesta al dumneavoastră.de exemplu. Dacă copilul întârzie la oră. nu dacă întârzie până la fără un sfert. cum ar fi încercarea de iniŃiere a unui dialog nu doar în contextul formal al şcolii. dar asta nu-nseamnă că nu sunt şi colegi de-ai noştri. da.. ce doresc eu de la ei şi cum vor fi sancŃionaŃi dacă nu respectă regulile.” Luni i-am chemat. GândiŃi-vă!” La oră. Şi. AlŃii sunt de părere că secretul succesului în comunicarea cu elevii şi în evitarea comportamentelor violente îl reprezintă coparticiparea elevilor şi negocierea în stabilirea unor reguli comune de conduită. S4: Da. Ce condiŃii …că dacă întârzie la oră vreau să stea în clasă. măi! StaŃi aici!” M: Da’ cine a organizat întâlnirea la discotecă? S4: Era „Balul bobocilor”. El stă acolo.S8: Eu aşa cred. Ei spuneau că nu-i interesează istoria.respectul e reciproc. îmi explică de ce a întârziat. În general. pentru că eu consider că e mai important să participe la ce se întâmplă în clasă. folosind uneori metode neobişnuite. că la fără zece se sună) eu îl primesc în clasă.. care nu respectă regulile. dar fiind prima dată când se întâmpla. n-o să participe toŃi. Dacă.

. în general. pentru că n-are prea multă experienŃă la…”La un profesor în vârstă poate i-ar fi ruşine…Deci sunt 2 aspecte: îi preferă şi-i contestă… S4: Pe mine mă întrebau la liceu: ”Da’ dumneavoastră nu vă enervaŃi aşa repede ca cei mai în vârstă?” Zic: „Probabil că sunt mai tânăr şi am mai multă răbdare cu voi sau că vă-nŃeleg. este domnişoară şi-atunci încearcă „să forŃeze puŃin nota”. Ei. M: Dumneavoastră? S5: Greu. Interviuri de grup cu profesori Profesori.. că „Ei…sunteŃi tânără. îşi dau seama că sunt la început. Nu pot să spun…că fac 30 deacuma. De gaşcă… S4: Şi pentru că au mai multă răbdare. Chiar o doamnă. în orice caz. S10: Acum nu facem concurs! Şi ei sunt speculanŃi. că n-avem nevoie. pentru că le preferă copiii. S12: Nu generalizăm. Dar ei totdeauna speculează. 166 . e. În general îşi permit mai multe lucruri şi mai multe afirmaŃii necuviincioase. probabil.. adică îl pui.să zicem noiprobleme.Vârsta şi experienŃa didactică – variabilă a comportamentelor violente ale elevilor DiscuŃiile de grup cu profesorii au scos la iveală şi unele variabile legate de vârsta şi experienŃa didactică a profesorilor. cei tineri. venind şi familii din astea dezordonate şi cu cei fără şapte ani de acasă cum ar trebui sa-i aibă aşa bineînŃeles că aici caută şi ei să se manifeste. Giurgiu: Asta e singura chestie. că profesorii cei tineri pot fi „la mintea lor”. Am şi eu nepoŃi mai mari şi ştiu cum fac. Profesori.” De ce le preferă copiii? Au impresia că sunt mai bine înŃeleşi.” S10: Nu trebuie neapărat să generalizăm. pentru că ei au impresia că există aşa un conflict între generaŃii şi nu pot fi niciodată înŃeleşi de cadrele didactice mai în vârstă. Poa’ să fie cineva în vârstă calm… S4: Se refereau la profesorii mai în vârstă ca mine. ConstanŃa: S3: Eu cred că probleme au profesorii mai tineri. care venise în inspecŃie la noi. În special profesorii mai tineri. Cadrele didactice cu mai multă experienŃă percep vârsta celor mai tineri ca fiind o cauză a manifestărilor violente ale elevilor. cum a spus şi colega. aşa să ştiŃi că. spunea: „Trebuie să fiu atât de îngrijită şi s-arăt bine. „Lăudăm puŃin. pe care eu îi respect foarte tare şi faptul că nu au atâta experienŃă şi poate nici pregătirea suficientă în planul acesta al didacticii moderne. Şi acum mai apare o problemă: îi acceptă şi-i contestă. este doamnă... ei îşi ating obiectivele în planul acesta instructiv şi educativ. cadrele didactice tinere consideră că vârsta mai apropiată de cea a elevilor reprezintă în acelaşi timp un avantaj în comunicarea cu elevii. cu cei de-a XII-a mă înŃeleg foarte bine. S6: Nu neapărat. pe unele cadre didactice care-şi fac meseria cum trebuie nu ajung măcar să pună piciorul pe prima treaptă. aspectul acesta: este omul ceva mai tânăr. „Lasă că pot să ridic tonul şi la el. să-şi impună punctul de vedere. pentru că aici sunt profesori tineri.Ce ne învăŃaŃi informatică în liceu. da’ tot. ConstanŃa: S6: Copiii în general speculează cadrele didactice tinere. dar daca ştii să-l pui la punct.au anumite. şi atunci apar probleme. Caseta 46. Astfel. semnalând într-o oarecare măsură un conflict tacit între diferitele generaŃii de cadre didactice. adică.” În schimb. astfel încât să pot estompa un pic diferenŃa de vârstă faŃă de colegele mele cele tinere. Adică e periculoasă panta asta a prieteniei exagerate între cadru şi deja…Se pot complica lucrurile. nu depăşesc. De ce? E prea tânăr. ne dau note mai mari…” Au un mod de a privi foarte interesant. îi arăŃi unde e locul lui de elev şi rămâne acolo. care intrau la ei la clasă. mă văd tânără. în primul rând. dar.. le pot ierta mai uşor… S10: Pot fi de gaşcă… S6: Da. Profesor. Cei de-a XI-a tot încercau să mă ia „peste picior” (cum zic ei). dar şi un dezavantaj în asigurarea disciplinei acestora.. Cunosc. mai sunt şi cadre didactice care sunt mai la începutul carierei sau nu ştiu a se impune. Adică. Da. mediul rural.

un obstacol în efortul de a stabili o comunicare mai bună cu elevii. în acelaşi timp. actorii investigaŃi tind să perceapă şcoala ca fiind o sursă mai puŃin importantă în determinarea comportamentelor de tip violent ale elevilor. lista cauzelor concrete de natură şcolară prezentată aici semnalează însă multiple situaŃii de natură şcolară ce merită a fi luate în considerare în designul unei strategii de ameliorare a violenŃei elevilor. în opinia unora dintre aceştia. Chiar dacă analiza privind mediul şcolar ca factor de influenŃă a violenŃei elevilor a evidenŃiat faptul că.Programe şcolare încărcate – factor de stres pentru elevi Unii profesori sunt de părere că unul dintre factorii importanŃi de stres pentru elevi sunt programele şcolare prea încărcate şi programul şcolar supraaglomerat. supraîncărcarea programelor reprezintă. De asemenea. 167 . în general.

.

Fig. Cauze ale violenŃei elevilor Ce cred elevii? Ce cred directorii? 100 90 80 70 60 50 40 30 20 10 0 Ce cred consilierii şcolari? 100 90 80 70 60 50 40 30 20 10 0 100 90 80 70 60 50 40 30 20 10 0 Unii profesori nu sunt deschişi la comunicarea cu elevii Unii profesori nu evaluează corect rezultatele elevilor Unii profesori încearcă să îşi impună autoritatea cu orice preŃ Unii profesori nu sunt suficient de bine pregătiŃi Unii profesori manifestă prejudecăŃi legate de apartenenŃa etnică a elevilor deficiente de comunicare si relationare in grup conflictele intre elevi impunerea fortata a autoritatii profesorului climatul de competitie existent in scoala deficiente in comunicarea elevi-profesori impunerea fortata a autoritatii profesorului calitatea deficitara a pregatirii pedagogice a profesorilor subiectivitate in evaluarea rezultatelor scolare climatul de competitie din scoala alte cauze scolare 169 . 13.

îngrijire. Primul context al socializării îl reprezintă familia. Înaintând în vârstă cercul socializării se lărgeşte. norme şi practici specifice şi cu un univers relaŃional mult mai divers decât cel familial. Înainte de a analiza informaŃiile oferite prin prelucrarea datelor cantitative şi calitative obŃinute în cadrul cercetării. Mediul familial este cel care iniŃiază copilul în stabilirea de interacŃiuni cu ceilalŃi. Ne referim în special la cartierul/zona/localitatea în care locuieşte copilul şi la mass-media – ca lume virtuală şi reală ce 170 . familia trebuie înŃeleasă prin intermediul noŃiunii de paradigmă ca „organizator central al construcŃiilor. configuraŃiilor. Copilul intră într-un alt câmp cultural al socializării cu valori. norme. practici ce stau la baza modului în care membrii familiei relaŃionează cu copilul. considerăm oportună precizarea câtorva idei referitoare la factorii importanŃi care marchează dezvoltarea psihosocială a elevului. expectaŃiilor şi fanteziilor despre lumea socială. invocând perspectiva lui David Reiss. mutându-şi centrul de greutate în afara familiei şi a şcolii. protecŃie. odată cu înaintarea în vârstă a copilului. dezvoltarea comportamentului uman.1. InfluenŃele sunt variate. socio-emoŃional.3. iar familiile pot fi distinse una de cealaltă – prin diferenŃele dintre paradigmele lor”.4. există o influenŃă permanentă exercitată de câmpul social mai larg. Schimburile fiecărei familii cu lumea socială se conduc după propriile ei paradigme. începe să joace un rol din ce în ce mai pronunŃat asupra evoluŃiei acestuia. „Sănătatea” mediului familial este reflectată în evoluŃia copilului în toate planurile dezvoltării sale: intelectual. rolul acestuia devenind din ce în ce mai important în viaŃa lor. Analiza de teren întreprinsă în cadrul cercetării de faŃă a încercat să surprindă şi câteva aspecte ce ne vor ajuta să completăm tabloul cauzelor de ordin social care contribuie la apariŃia comportamentelor violente în rândul elevilor. AdolescenŃii devin mult mai interesaŃi de fenomenul „cercul de prieteni” sau „gaşcă”. în general. structurat şi pe orizontală şi pe verticală.2. aparŃinând în comun familiei. Paralel cu aceste trei câmpuri socializatoare. Cauze ale violenŃei elevilor induse de contextul social ViolenŃa este un fenomen psihosocial cu multiple determinări. Cercul concentric al socializării copilului poate oferi câteva repere în ordonarea categoriilor de factori cu rol decisiv în conturarea progresivă a diverselor forme de exprimare a violenŃei la copii şi tineri. Ingredientele procesului socializării traversează matricea culturală a mediului familial exprimată în valori. Al doilea context al socializării îl constituie instituŃia educaŃională. Criteriul vârstei este unul foarte important. investiŃie educaŃională oferit de familie oferă copilului o „moştenire” ce-l va orienta în lumea din afara contextului familial. care. iar puterea lor este potenŃată de soliditatea determinărilor mediului familial. fizic. Aşa cum preciza şi Roger Silverstone125. Gradul de securitate. de la o acŃiune tacită (în perioada micii copilării). Demersul de identificare a cauzelor care o determină este un proces complex care necesită punerea în ecuaŃie a multitudinii factorilor care influenŃează.

Referindu-se la modificările intervenite în ceea ce priveşte statutul părinŃilor.1% 0.se insinuează treptat în viaŃa acestuia. Televiziunea în viaŃa cotidiană. cadre didactice.7% 89. p. lipsa unei coerenŃe în practicile educative ale părinŃilor.4% 44. părinŃi. 1999.1% 78. 47. particularităŃile specifice vârstei preadolescenŃei şi adolescenŃei când influenŃa cercului de prieteni este mai mare decât cea a părinŃilor datorită orientării adolescentului spre lumea de dincolo de cercul familial. consilieri şcolari. Bucureşti. 171 .2% 0. drogurile 125 % din total răspunsuri 68. elevi.8% 1.0% 73. vom încerca să surprindem câteva idei dominante referitoare la cauzele de ordin social care determină violenŃa în rândul elevilor.1% 0. Editura Polirom. Tabel 39. directori de unităŃi şcolare. În baza datelor culese în cadrul cercetării. stabil şi alŃi factori ce compromit recunoaşterea de către copii a părinŃilor ca instanŃe de autoritate. Fiecare dintre aceste medii exercită permanent influenŃe într-o ecuaŃie care acordă roluri predominante unora sau altora într-un mod diferit de la un elev la altul. surprinse prin intermediul instrumentelor de tip cantitativ şi calitativ utilizate.1% Silverstone. necunoaşterea noŃiunii de democraŃie Lipsa modelelor / modele care nu conving TentaŃiile străzii Alcoolul.6% 0. Roger. acŃiunea puternică a mass-media ce promovează alte valori şi modele decât cele din familie. lipsa comunicării între părinŃi şi copii. categoriile de actori investigaŃi insistă asupra unor potenŃiale cauze de natură familială ale violenŃei . având ca reper opiniile participanŃilor la cercetare. Acesta este un efect agregat al acŃiunii mai multor factori cu a căror influenŃă se confruntă părinŃii.4% 0. Reprezentări ale directorilor şcolari privind cauzele de context social mai larg ale violenŃei şcolare Cauze Scăderea autorităŃii părinŃilor Timpul acordat de părinŃi copiilor este insuficient sau absent Nivel socio-economic scăzut al familiei (sărăcie) InfluenŃa negativă a mass-mediei Criza valorilor în societatea modernă Lipsa de autoritate a şcolii Insuficiente modalităŃi de petrecere a timpului liber Demonetizarea cultului munci. printre care putem enumera: timpul insuficient acordat copiilor.prezentate şi în capitolele următoare – şi anume: timpul insuficient acordat copilului de către părinŃi şi nivelul socio-economic scăzut al familiei. lipsa unui climat afectiv securizant. Contextul social şi factorii de ordin familial • Scăderea autorităŃii părinŃilor – este una dintre cauzele majore menŃionate de către directorii de şcoală ca fiind determinantă în apariŃia fenomenului violenŃei la copii.

îşi vede de-ale lui. cu gura şi copilul. pornind de la asta. lumea este preocupată de alte lucruri. mediu rural. să se îmbogăŃească. să-şi realizeze venituri materiale. părintele e bucuros în sinea lui că nu-l bate nimeni la cap şi îl interesează doar să aibă ce mânca şi fie îmbrăcat bine şi atât. Interviu de grup cu părinŃii Părinte. în condiŃiile în care aceşti factori sunt din ce în ce mai agresivi. Printre aceştia sunt enumeraŃi: televiziunea. Internet-ul. din cauza lipsei timpului sau neacordării unui timp suficient educaŃiei copiilor. să-şi facă avere. Ambele categorii de subiecŃi au constatat că timpul pe care familia îl acordă copiilor este redus. PărinŃii recunosc că din cauza serviciului şi a grijii de asigura un nivel de trai decent. părintele tot mai puŃin contribuie la educaŃia copilului şi în mare parte este lăsat în seama şcolii. de a proteja copilul de efectele nedorite ale factorilor externi familiei. trosc-pleosc. în loc să se deschidă spre noi. în faŃa televizorului sau în timpul liber. ce-ai făcut azi. în afară de faptul că mulŃi îi trimit la şcoală. n-ai mâncat. în societate. poimâine deja duc la un comportament îndepărtat de părinte. fapt care are ca primă consecinŃă nesupravegherea acestora în activităŃile pe care le desfăşoară în afara programului şcolar – acasă. judeŃul Timiş: Numărul celor care se interesează mai mult de copiii lor s-a diminuat. mâine. Aşa te-a învăŃat la şcoală. dar nu are acea apropiere pentru că nu petrece timp de calitate cu el. familiile responsabilizează şi mai mult şcoala în educaŃia copiilor. Şi toate astea se şi văd. Aceeaşi opinie s-a putut desprinde şi în urma discuŃiilor purtate în cadrul interviurilor de grup realizate şi cu cadrele didactice şi cu părinŃii. du-te încolo. Timişoara: Rău e că. nu mai reuşesc să facă faŃă responsabilităŃii pe care o au. jocurile pe computer.• Timpul insuficient acordat de părinŃi copiilor – acest aspect se află pe primul loc în ierarhia cauzelor. grupurile de prieteni şi tot ceea ce se întâmplă în jurul copiilor în ziua de azi. Timişoara: Noi stăm foarte puŃin timp cu ei. (…) Ideal ar fi ca părintele să contribuie mai mult. Ńine de ce se întâmplă acum în general. (łine de nivelul de învăŃământ sau nu contează?) Nu cred că Ńine de nivelul de învăŃământ. îl lăsăm în pace. dar în rest. Poate că nu mai au atâta timp pentru copiii lor sau copiii au trecut pe un plan mai îndepărtat. Aceeaşi opinie am constatat-o şi la cadrele didactice care observă că. în grupurile de prieteni. se pare că. O altă opinie foarte relevantă este cea exprimată de consilierul psihopedagogic dintr-o şcoală în cadrul interviului de grup. noi venim de la serviciu obosiŃi. la asta se reduce raportul cu şcoala. Profesor. ei stau mult timp acasă. Caseta 47. se bucură că poate ieşi în colŃul străzii cu gaşca lui. referitor la timpul pe care familia îl acordă copilului: 172 . Interviu de grup cu profesori Profesor. Caseta 48. Acestea azi.1%). poziŃie obŃinută pe baza răspunsurilor acordate de directorii unităŃilor de învăŃământ investigate (89.

• Nivelul socio-economic scăzut al familiei (sărăcia) – ocupă al doilea loc în ierarhia cauzelor de ordin familial care determină agresivitate în rândul elevilor (78%). Bucureşti). în opinia directorilor de instituŃii de învăŃământ Nivelul ridicat de sărăcie are implicaŃii majore în viaŃa de zi cu zi a familiei. cred că mass-media. ca şi la cei mari…. Lucrează pe cine ştie unde. Se duc acasă şi primul lucru: se schimbă şi ies pe stradă. (profesor. a patra categorie de factori care cauzează agresivitate la elevi. Este un factor care influenŃează foarte mult. MulŃi au greutăŃi financiare. Bucureşti: Am încercat să văd cam care este universul lui sau cum se desfăşoară o săptămână din viaŃa lui. În special televiziunea. Deci se duc „cu ziua”. Interviu de grup cu profesori Profesor.2% din totalul răspunsurilor obŃinute. Factorii familiali se situează pe primul loc şi în contextul răspunsurilor furnizate de către consilierii şcolari. Iată ce menŃiona un cadru didactic într-unul dintre interviurile de grup: Eu bănuiesc. Copiii în ziua de astăzi nu mai citesc (director. mănâncă ceva. violenŃa asta e o refulare a frustrărilor lor. în perspectiva directorilor de unităŃi şcolare. fie în lumea virtuală a televizorului sau a Internet-ului.” Deci. pe care le simt (să nu ne-ascundem după deget!) în viaŃa de toate zilele. supravieŃuirii familiei şi prea puŃin aspectelor de ordin educaŃional. daca-şi fac lecŃiile. adică mie mi se pare că. după care stau la televizor până…aşa. Ăsta-i primul lucru pe care-l spun când vin la cabinet. Părintele spune: ”Eu n-am ce să-i fac. După care vin. că tre’ să muncesc.Caseta 49. este acordată primordial aspectelor de ordin economico-financiar. Mai am încă un copil de întreŃinut (sau mai mulŃi) ». Răspunsurile acestora referitoare la faptul că factorii familiali sunt primii răspunzători pentru apariŃia fenomenului violenŃei la elevi au acumulat peste 58%. Factori de context social mai larg • InfluenŃa negativă a mass-media – reprezintă. marea parte a părinŃilor nu au carte de muncă sau un serviciu. Şi apoi ar urma. Sărăcia creează tensiuni în familie.mă refer la cei mici. Şi-am constatat că ei când pleacă de la şcoală. eu trebuie să mă duc să muncesc cu ziua. până la ora şapte. acumulând un procent de 73. dacă…(pentru că zice mama: „Fă şi tu ceva pentru mâine!”). în cea mai mare parte . Aşa cum menŃiona un director într-un interviu – Eu cred că lipsa implicării familiei în viaŃa copilului este în primul rând. care are un mare impact asupra atitudinii familiei faŃă de educaŃia copilului – sărăcia. în acest caz. pentru că ştiŃi. Şi-i uită Dumnezeu pe stradă până la şase-şapte. conflicte care se repercutează asupra copiilor. Şi-a doua zi o iau de la capăt. « Eu n-am cum să-l supraveghez. Această opinie surprinde un alt factor legat de mediul familial.a timpului sunt singuri. mediul 173 . într-un fel. aceştia acumulând tensiuni şi frustrări şi căutând uneori să evadeze din mediul familial fie în cercul de prieteni. AtenŃia părinŃilor.

MotivaŃia învăŃării şi reuşita socială. SituaŃiile de indiferenŃă apar aproximativ în aceeaşi măsură. indiferent de vârsta copiilor. iar 24% când semnul este „16”. De asemenea. aproape jumătate de copiii de 12-14 ani se uită la emisiuni însoŃite de semnul „16”. în urma unei anchete desfăşurate în rândul elevilor de liceu. sex. 87% dintre copiii de 6-11 ani se uită la emisiunile însoŃite de semnul „AP”. cât şi a părinŃilor. care. Institutul de ŞtiinŃe ale EducaŃiei. fapt confirmat şi de actorii investigaŃi în cadrul prezentei cercetări. porno/erotice. Studii şi cercetări audiovizuale – Expunerea copiilor la programele radio şi TV. dialoguri obscene). Comportamentul de neascultare din partea copiilor variază în jurul cifrei de 20% (în funcŃie de tipul subiecŃilor – părinŃi sau copii). 6. 42% dintre părinŃi declară că au stabilit în familie care sunt tipurile de programe. 2. cu un procent aproape de două ori mai mare decât cel acordat membrilor familiei ca modele de succes. Ambele categorii de actori resimt televizorul ca pe o contra-forŃă. am putut constata că accesul nelimitat la televizor reprezintă pentru elevi un pericol pentru următoarele motive: Copiii urmăresc emisiuni TV care nu le sunt destinate. ignorând semnele de avertizare ale Consiliului NaŃional al Audiovizualului Conform unui studiu al Consiliului NaŃional al Audiovizualului127. iar pe ultimele locuri aflându-se profesorii şi consilierii din şcoli. pe locul secund aflându-se familia. octombrie 2004. În cazul în care conŃinutul emisiunilor este menŃionat explicit (scene de violenŃă sau sex. Bucureşti. Consiliul NaŃional al Audiovizualului. iar din partea şcolii – în special din cauza lipsei sprijinului acordat de familie. are efect doar în cazul unei ponderi foarte scăzute a copiilor. 127 126 174 . Din discuŃiile purtate cu cadrele didactice şi cu părinŃii. emisiuni sau filme pe care copiii lor nu au voie să le urmărească. Astfel. Aceste emisiuni la care copiii nu au voie să se uite sunt cele care conŃin scene de violenŃă. 2004.rural. 68% dintre aceiaşi copii uitându-se şi când emisiunile sunt însoŃite de semnul „12”. Inclusiv acest studiu relevă vulnerabilitatea pe care-o resimte mai ales şcoala în lupta cu influenŃele mass-media. care cu greu poate fi anihilată în procesul de influenŃare pe care-l exercită asupra elevilor. frecvenŃa situaŃiilor de interdicŃie creşte (71%). Din partea familiei – din motivele enumerate mai sus. în ceea ce priveşte conŃinuturile mediatice permise. judeŃul Iaşi) – mass-media. Conform studiului CNA. Acelaşi lucru îl confirmă un studiu elaborat de Institutul de ŞtiinŃe ale EducaŃiei în anul 2004126. „prezenŃa semnelor de interdicŃie. Tot televiziunea reprezintă cel mai important factor de influenŃă în alegerea modelelor de succes. deşi apar în continuare familii în care copiii se uită la acest gen de emisiuni (indiferent dacă acest lucru este interzis sau nu de către părinŃi 25%). în special televizorul reprezintă unul dintre factorii cei mai influenŃi asupra elevilor. atât în opinia cadrelor didactice. p. Nr. a constatat că pe primul loc în ierarhia modelelor de succes pe care tinerii le selectează din mediul social se află vedetele de televiziune.

: Mai rău. pentru că este vârsta critică a copilului. învaŃă că aşa este normal şi asta e realitatea lor. Am discutat cu elevii mei despre modelelor în viaŃă. Nu dau un canal. că nu acesta-i subiectul acum. dar unii şi-au ales ca model personalităŃi renumite. aici e problema Profesor. Ori. Caseta 51. Profesor. judeŃul Iaşi: Sunt aceste filme în care violenŃa predomină. Profesor. Giurgiu: Dau la cinci toate nenorocirile. Ca efect al urmăririi actelor de violenŃă. încercăm sau. Bucureşti: În momentul în care tu deschizi televizorul. pe bătăi… Ce să-nveŃe copiii? S2. Temerea cadrelor didactice privind expunerea nesupravegheată şi pe timp îndelungat a elevilor la programe TV cu o constantă încărcătură de violenŃă. şi familia. chiar uneori. care …şi biologic. dar nu mai poate la un moment dat. sunt tot felul de show-uri în care chiar limbajul celor care participă este de natură ca să-i incite pe copii să folosească şi ei un astfel de limbaj. o parte dintre copii (17%) acŃionează imitativ. considerând că ele reflectă realitatea aşa cum este ea. efectul de imitare a comportamentelor violente fiind reclamat într-o măsură uşor mai mare în cazul copiilor mai mici. Unii şi-au ales ca model personalităŃi renumite. Nu ştiu dacă nu cumva şcoala este prea firavă în contextul societăŃii (familia. se menŃionează că aproape o treime dintre părinŃii consideră că deseori copiii lor sunt tulburaŃi/afectaŃi de violenŃa mediatică. violenŃă. S3. numai crime etc. 175 . Bucureşti: S1: Toate ştirile sunt numai pe aspecte negative: pe violuri. pe furturi. filme TV. Interviu de grup cu profesori Profesori. Filme cu violenŃă şi copiii se uită când părinŃii nu sunt acasă. şi multe filme abundă în informaŃii. Interviu de grup cu profesori Profesor. deci aşa este normal. Este foarte multă violenŃă. De unde să ia el…să te sprijine în ceea ce noi. mediul rural. Opinia cadrelor didactice vine să întărească această idee.posibil că-Ńi creează şi Ńie - Majoritatea copiilor manifestă tendinŃa de a imita comportamente observate în emisiuni. Şi violenŃă. în special cele de ştiri. nu? Ştirile cel puŃin te îngrozesc.- Multe emisiuni. vezi violenŃă. Caseta 50. În cadrul aceluiaşi studiu realizat de Consiliul NaŃional al Audioviziualului. dar unii – pe jucătorii de kick-boxing. Da’ te îngrozeşti. media). Noi suntem demagogi. mediul rural. este aceea că în timp acestea determină comportamente violente. la desene animate. Copiii se uită. violenŃă. mediul.. vede filme în care violenŃa este prezentă şi verbal şi comportamental şi fizic şi ei caută să imite şi să copieze aceste comportamente. imagini şi secvenŃe pline de violenŃă. Timişoara: Ştirile de la ora 5. aici. Profesor. o violenŃă repetată . pe omoruri.: BineînŃeles. judeŃul Timiş: Copilul de mic când începe să se uite la televizor.

Un aspect important subliniat în discuŃiile cu părinŃii şi cadrele didactice a fost cel al controlului familiei asupra consumului de media de către elevi. că nu ştim cum (părinte. violenŃă verbală sau sex o au asupra copiilor (42%). după anturajul din afara şcolii. după grija pentru un viitor (58%) şi la egalitate cu siguranŃa pe stradă (42%). a relevat că aproape 90% dintre copii se uită la televizor cel puŃin 4-5 zile pe săptămână (79% zilnic sau aproape zilnic). realizat de Metro Media şi The Gallup Organization în 2004. cu un procent destul de ridicat este indicată influenŃa negativă a jocurile video cu conŃinut agresiv. Acelaşi lucru este confirmat şi de studiul Expunerea copiilor la programele radio şi TV. Acest fapt este confirmat şi de actorii investigaŃi în prezentul studiu: Nu mai citesc nimic. părinŃii se confruntă cu problema imposibilităŃii supravegherii copiilor în urmărirea de programelor TV. menŃionat anterior. în special cele de lectură. ca principal comportament de petrecere a timpului liber. (profesor. Din acest motiv. În studiul elaborat de CNA se menŃionează că aproape 50% dintre copii preferă să vizioneze singuri programele de televiziune. uitatul la televizor ocupă poziŃia a doua. Într-un top al posibilelor motive de îngrijorare. Îi interesează mai mult să vadă un film de acŃiune decât să citească. a timpului petrecut în faŃa computerului şi a Internet-ului: Nu putem să-i controlăm. 176 . programele TV şi filmele care promovează modele de conduită agresivă sau violenŃă reprezintă a doua categorie de factori de context social mai larg care contribuie la manifestări de violenŃă ale elevilor în şcoală. În opinia consilierilor şcolari care au participat la ancheta desfăşurată în cadrul acestei cercetări. iar într-un top al motivelor de ceartă între părinŃii şi copii. în care se afirmă că vizionarea programelor de televiziune reprezintă cel mai frecvent comportament de petrecere a timpului liber. copiii sunt expuşi unei realităŃi pe care o percep fără a fi pregătiŃi să o filtreze decât în baza experienŃei lor acumulate pe diverse canale relaŃionale. practicarea unui sport sau desfăşurarea unor activităŃi extraşcolare). acest motiv se situează pe locul al doilea. De asemenea. este asociat cu o frecvenŃă scăzută a lecturii.- Copiii petrec prea mult timp în faŃa televizorului. familia resimte drept o problemă lipsa timpului sau timpul insuficient pe care îl dedică propriilor copii. ConstanŃa). iar consumul de televiziune. fără a mai avea interes pentru alte activităŃi. în acelaşi studiu se semnalează că o mare parte a părinŃiilor (42%) sunt îngrijoraŃi de influenŃa negativă pe care programele de televiziune ce conŃin scene de violenŃă fizică. după temele pentru şcoală şi la egalitate cu ieşitul afară şi ajutorul în gospodărie. În aceste condiŃii. Aşa cum am arătat mai sus. sau alte tipuri de activităŃi care le-ar putea fi de mai mare folos pentru evoluŃia lor ulterioară (de exemplu. Studiul realizat de Consiliul NaŃional al Audioviziualului. Giurgiu).

Tabel 40. Cauzele de context social mai larg ale violenŃei şcolare (reprezentări ale consilierilor şcolari)
Cauze
Anturajul din afara şcolii Programe TV, filme (care promovează modele de conduită agresivă sau violentă) Mediul de rezidenŃă (cartier „rău-famat") Jocuri video cu conŃinut agresiv PublicaŃii cu influenŃe agresive Internet

Nr.
129 99 65 54 8 2

% din total răspunsuri 90,2% 69,2% 45,5% 37,8% 5,6% 1,4%

Factori de ordin macro-social – reprezintă un alt palier la care se situează cauzele invocate ca fiind determinante pentru apariŃia fenomenului violenŃei la elevi.

Aici este invocată mai ales criza valorilor din societatea românească, ce are ca şi consecinŃă lipsa modelelor sau opŃiunea elevilor pentru anumite modele care reflectă această criză a valorilor sau suveranitatea anumitor valori tributare societăŃii consumului şi a mass-media în care trăiesc. Un exemplu grăitor îl constituie mărturia unor părinŃi exprimată în cadrul unui interviu de grup, care resimt influenŃa continuă a contextului macro-social drept cadrul larg în care se conturează unele comportamente violente. Caseta 52. Interviu de grup cu părinŃii
PărinŃi, mediul rural, judeŃul ConstanŃa: M : Şi cine-i de vină pentru violenŃa copiilor? S1: ToŃi. Tot sistemul. S2: Societatea. S3: ViaŃa. ViaŃa, în general. S4: Eu cred că toată societatea are o vină, nu numai noi ca părinŃi.

Cadrele didactice au aceeaşi percepŃie asupra complexităŃii fenomenului influenŃării negative a copiilor, subliniind lipsa co-responsabilităŃii altor factori în procesul de educaŃie: Nu ne-ajută societatea şi nici mass-media în nici un fel. (profesor, mediul rural, judeŃul ConstanŃa). Ambele categorii investigate, cadrele didactice şi părinŃii – principalii responsabili de educaŃia copiilor – au insistat asupra contextului mai larg al societăŃii ca având o forŃă de influenŃă ce cu greu poate fi contrabalansată prin acŃiunea (uneori chiar conjugată) a lor. Exemplele oferite de viaŃa de zi cu zi au în multe cazuri un impact mai mare asupra tinerilor decât sfaturile oferite de părinŃi sau cadrele didactice. Iată ce afirmă, în acest sens, aceştia.

177

Caseta 53. Interviu de grup: profesori, părinŃi
Părinte, ConstanŃa: Îi zic: „Măi, pune mâna şi-nvaŃă, că asta e la noi; asta tre’ să faci. Nu te-am pus să munceşti”. Şi replica lui – care, e drept, m-a pus pe gânduri – a fost: „Păi, mă, tu mă pui atâta să-nvăŃ şi uită-te la tine câtă şcoală ai făcut şi tot timpul, când te-aude lumea, te plângi de bani… Că mereu îmi spune: că „vreau aia, vreau aia”…„Măi, da’ nu se poate..” . Profesor, mediu rural, judeŃul Timiş: Este vorba de ceea ce primesc elevii dincolo de porŃile şcolii, că stăm într-un ocean de informaŃii, bune, rele, oarecare. PuŃine sunt cele bune, puŃine cele rele şi nesfârşite cele oarecare. Când ai ajuns într-un ocean de oarecare, deja eşti debusolat, dezorientat, de unde şi manifestările. Este o boală informaŃională. Şi ce-am putea face noi aici la şcoală?

Tot aici se poate preciza şi o altă idee care a fost exprimată în cadrul interviurilor de grup de către cadrele didactice şi care vine să sublinieze convergenŃa nedorită a factorilor de mediu social mai larg ce subminează deseori puterea de influenŃă a şcolii asupra întreŃinerii fenomenului de alimentare cu violenŃă: prestigiul cadrului didactic. Întrucât supremaŃia puterii de influenŃă a mass-media, şi în special a televizorului, a fost confirmată de diverse surse, este important de subliniat că imaginea şcolii şi a cadrului didactic reflectată în mass-media rareori a fost prezentată în lumina reuşitelor, ci mai degrabă în cea a eşecurilor şi a problemelor cu care se confruntă. În acest caz, implicit se induce o atitudine de desconsiderare a influenŃei pe care aceasta o exercită asupra elevilor. Iată, în acest sens, îngrijorarea cadrelor didactice: Adevărul e că nici noi, ca profesori, nu mai avem autoritate, care ne-a fost luată, prin diferite mijloace. Nu te mai poŃi impune ca o autoritate în clasă. Atâta vreme cât ei văd la televizor faptul că, iată!, profesorii strigă-n gura mare că nu au ce mânca… Nu cred că asta e problema care trebuie pusă în primul rând. Cred că un profesor altceva ar trebui să ceară. Da’ atâta vreme cât elevul vede: „Uite! Ăştia n-au ce mânca!”, evident că nu te mai poŃi impune. (profesor, ConstanŃa). Conform datelor colectate în urma aplicării instrumentelor de cercetare, influenŃa grupului de prieteni şi a vecinătăŃii (cartierul, comunitatea) sunt considerate ca fiind foarte importante în ierarhia cauzelor care conduc la apariŃia fenomenului violenŃei, în special în opinia consilierilor şcolari. Aceştia situează pe primul loc anturajul din afara şcolii (în care include grupul de prieteni, „găştile de cartier” etc.) drept factor din mediul social mai larg care contribuie la manifestări ale violenŃei elevilor în spaŃiul şcolii, cu un procent de 90,2%. O proporŃie ridicată a subiecŃilor care aparŃin acestei categorii (44,1%) se referă la influenŃele negative pe care le pot exercita zonele dezavantajate, cartierele periferice ale oraşelor, cu toate caracteristicile pe care le implică unele dintre acestea, temă deja abordată pe parcursul studiului.

3.2.2. Cauzele comportamentului inadecvat al cadrelor didactice
Aşa cum s-a evidenŃiat şi într-un alt capitol al studiului, analize privind violenŃa profesorilor faŃă de elevi sunt mai puŃin prezente atât în lucrările de specialitate care abordează problematica violenŃei în şcoală, cât şi în declaraŃiile actorilor educaŃionali. Aceasta, pentru că profesorul 178

trebuie să fie, prin însuşi statutul său, un model de comportament pentru elevi, iar orice deviere de la acest deziderat semnifică recunoaşterea carenŃelor sistemului de educaŃie. În acest context, este important de realizat o analiză a cauzelor comportamentelor neadecvate ale profesorilor în şcoală, cu alte cuvinte o identificare a problemelor „pe care se dă vina” pentru astfel de situaŃii. Fig. 14. Cauze ale comportamentelor neadecvate ale profesorilor faŃă de elevi a) în opinia directorilor
90% 80% 70% 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0%
90% 80% 70% 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0%

b) în opinia consilierilor şcolari

provocări din partea elevilor deficienŃe de comunicare profesor-elevi lipsa competenŃelor de management al clasei nivel scăzut de motivaŃie convingerea profesorilor că autoritatea se obŃine prin ameninŃări şi admonestări fizice alte cauze

O primă astfel de cauză menŃionată de actorii intervievaŃi se referă la provocările din partea elevilor. Ca urmare, violenŃa profesorilor este considerată doar un răspuns la violenŃa elevilor, aceştia din urmă fiind de fapt actorii agresivi în spaŃiul şcolii. Această cauză este menŃionată de peste jumătate dintre directorii investigaŃi prin chestionar. Ponderea răspunsurilor este mai ridicată cu peste 15% la nivelul unităŃilor de învăŃământ post-gimnazial (licee, SAM-uri) – unde autonomia elevilor (inclusiv posibilitatea manifestării de către aceştia a unor comportamente neconcordante cu regulamentul şcolar) este în general mai crescută, comparativ cu şcolile cu clase I-VIII. Aceeaşi idee este susŃinută şi de către părinŃi, în cadrul discuŃiilor de grup: Profesorii sunt mai violenŃi tot din cauza elevilor, desigur…(părinte, Bucureşti); Au mai fost cazuri în care copiilor le era teamă de câte un profesor mai agresiv, mai autoritar. De cel de chimie. Dar nu din cauza lui, ci din cauza elevilor, că nu învăŃau. (părinte, mediul rural, judeŃul Iaşi). Este interesant de remarcat faptul că acest aspect – provocările din partea elevilor – nu a fost menŃionat de nici unul dintre consilierii şcolari investigaŃi ca fiind cauză a comportamentelor

179

neadecvate ale profesorilor; aceştia nu „dau vina” pe elevi pentru violenŃa profesorilor. ExplicaŃia o găsim în faptul că un consilier şcolar are o pregătire psihopedagogică predominantă şi, cel puŃin ca premisă, cunoaşte mai bine caracteristicile individuale şi de vârstă ale elevului şi interpretează corect anumite comportamente neadecvate, fără a se limita la atribuirea vinei către unul sau altul dintre actorii educaŃionali. În puŃine situaŃii, consilierii fac referire la aspecte care pot fi considerate „provocări indirecte” din partea elevilor, şi anume: dezinteres faŃă de învăŃare, rezultate şcolare slabe, eşec şcolar, atitudinea indiferentă sau chiar negativă a părinŃilor faŃă de şcoală. Aceste aspecte determină insatisfacŃia profesională a cadrelor didactice şi, indirect, comportamente neadecvate ale acestora în spaŃiul şcolii. O a doua categorie de cauze menŃionate în investigaŃie face referire la insuficienta dezvoltare a competenŃelor cadrelor didactice. Trebuie remarcat faptul că nici directorii, nici consilierii şcolari nu critică competenŃele ştiinŃifice ale acestora. De altfel, nici literatura de specialitate nu corelează direct aceste tipuri de competenŃe cu apariŃia fenomenului de violenŃă şcolară. În schimb, sunt puse în discuŃie competenŃele psihopedagogice şi cele psihosociale ale profesorilor. • În acest sens, o importantă cauză a violenŃei profesorilor – menŃionată de 87% dintre consilieri şi de 52% dintre directori – se referă la deficienŃele de comunicare a cadrelor didactice cu elevii. Comunicarea didactică este apreciată în literatura de specialitate ca un aspect de importanŃă majoră în asigurarea eficienŃei activităŃii educaŃionale şi presupune din partea educatorului atât aptitudini verbale, precum şi conştientizarea şi controlul mesajelor non-verbale. Unele teorii explică prezenŃa deficienŃelor de comunicare în şcoală prin faptul că, prin sine, comunicarea educaŃională are caracteristici specifice, care pot conduce la probleme şi bariere: accentul excesiv pus pe comunicarea verbală, în defavoarea comunicării non-verbale (fapt care favorizează numai o anume categorie de elevi şi care nu valorifică potenŃialul fiecăruia); diferenŃele mari dintre codurile lingvistice ale profesorului şi ale elevilor, care vin la şcoală din medii socio-culturale foarte diferite; timpul încărcat al programului şcolar, care nu oferă posibilitatea comunicării profesor-elev şi în alte contexte decât cel formal şi care conduce la valorizarea cu preponderenŃă a momentului transmiterii de informaŃie (de către profesor) în defavoarea ascultării şi receptării acesteia (de către elev). FrecvenŃa ridicată cu care este menŃionată această cauză poate avea drept cauză faptul că tema comunicării educaŃionale nu a reprezentat o prioritate a programelor de formare iniŃială şi continuă a cadrelor didactice din România, deşi este considerată o competenŃă importantă în standardul profesional al acestei ocupaŃii. De altfel, importanŃa acestei competenŃe este subliniată chiar de profesori şi de părinŃi în cadrul interviurilor de grup: Comunicarea e foarte necesară, profesorul trebuie să fie ca un al doilea părinte sau poate chiar mai mult pentru cei care nu au acasă părinŃi ideali…(părinte, mediul rural, judeŃul Timişoara); Comunicarea trebuie să fie pe primul plan; ca să iei nişte măsuri, trebuie ca prima dată să comunici cu

180

. Aceste carenŃe în dezvoltarea competenŃelor de management al clasei au un impact direct asupra relaŃiei profesor-elevi. Dăm vina pe găştile astea de cartier. în răspunsurile la chestionare. fie o comunicare care nu respectă regulile necesare unui mediu educaŃional: O comunicare prea neorganizată îl determină pe elev să îşi ia nasul la purtare… şi are impresia că deja se trage de şireturi cu profesorii. (director.Pe de altă parte. În cadrul interviurilor de grup. neputând să dirijeze colectivul de elevi în direcŃia în care îşi doreşte. susŃinută de către toŃi actorii investigaŃi – directori. să-i înŃelegi toate problemele şi demersurile. şi atunci. utilizarea unor stiluri 181 .. Timişoara). a fost lipsa competenŃelor de management al clasei. lipsa abilităŃii generale de a coordona activitatea clasei de elevi (67% dintre consilieri şi 35% dintre directori). . să facă şi el ceva .Pe de o parte. Această exagerare a autorităŃii este considerată a fi determinant al unor comportamente agresive ale cadrelor didactice faŃă de elevi. pentru că acasă nu-l ascultă nimeni… (profesor. • O altă cauză a comportamentelor neadecvate ale profesorilor faŃă de elevi. specificată de persoanele investigate. Bucureşti). părinŃi – este înŃeleasă în dublu sens: . face linişte în clasă cu pumnul.. dar fără a le considera manifestări neadecvate. Deci. Iaşi). Păi. neluarea în considerare a elevului ca partener de discuŃie.7% dintre directori). precum: etichetări ale elevilor. judeŃul Iaşi). profesorul relaŃionează cu copiii altfel. mediul rural. consilieri şcolari. deficienŃele de comunicare au fost prezentate în dublu sens: fie lipsa unei comunicări reale profesor-elev (profesorul fiind întotdeauna cel care transmite mesajul. De altfel. Să vadă că-Ńi pasă de el. mulŃi dintre profesorii investigaŃi recunosc faptul că practică asemenea comportamente în relaŃia cu elevii. „convingerea că autoritatea se obŃine prin ameninŃări şi admonestări fizice” (23% dintre consilieri şi numai 5. (profesor.copilul. profesori. şi. Trebuie menŃionat că lipsa acestor tipuri de competenŃe. şcoală cu clasele I-VIII. mediul rural. de ce ajunge acolo? Pentru că în clasă nu-l bagă nimeni în seamă şi trebuie să se impună şi el undeva. Ca urmare a barierelor comunicării didactice. Asemenea stiluri de coordonare a activităŃii didactice permit elevilor prea mult. evidenŃiind o atitudine tradiŃional-autoritaristă a profesorilor: conceperea relaŃiei pedagogice exclusiv ca relaŃie de putere. dificultăŃi în relaŃionarea cu elevii. directorii şi consilierii şcolari menŃionează. agresiune verbală etc. iar rolul elevului fiind redus la simplu receptor). unii dintre profesori şi majoritatea părinŃilor investigaŃi consideră că lipsa competenŃelor de management al clasei constă în manifestarea unor stiluri prea democratice.. acolo. determinând comportamente neadecvate ale cadrelor didactice: impunerea forŃată a autorităŃii. Comunicarea în şcoală e foarte importantă. (părinte. apar diferite comportamente neadecvate ale profesorilor. Măcar întrebat ceva copilul. ci simple soluŃii de răspuns la agresivitatea verbală a elevilor.

asigurând energia necesară pentru realizarea scopului propus. profesorii au recunoscut aceste carenŃe în propria formare şi au susŃinut necesitatea unui consilier sau a unui psiholog şcolar: PărinŃii nu au timp.). Astfel. noi nu ştim sau nu avem atât de mult timp la dispoziŃie ca să vorbim cu elevii. Nu sunt pregătiŃi profesorii pentru a face faŃă tuturor situaŃiilor. Lipsa competenŃelor psihopedagogice determină o insuficientă cunoaştere a personalităŃii elevului şi are consecinŃe directe asupra calităŃii activităŃii didactice prin: incapacitatea adaptării demersului educativ la particularităŃile de vârstă ale elevilor. un nivel crescut al motivaŃiei elevilor. În primul caz. considerarea elevului ca un real partener de dialog.didactice „magistrocentriste” sau de tip „laissez-faire”. care Ńin de aria violenŃei şcolare. aflaŃi în plină perioadă a adolescenŃei. care este considerată deficitară sub acest aspect.7% dintre directori. indirect. Pregătirea la nivel universitar în domeniul psihopedagogiei şi selecŃia cadrelor didactice din acest punct de vedere este o problemă. constituie premise pentru manifestarea unor comportamente specifice şi solicită din partea profesorilor competenŃe pe măsură „pentru a stăpâni clasa” (creşterea autonomiei în relaŃia profesor-elev. alegerea de strategii de predare şi evaluare ineficiente. un psiholog. Toate acestea conduc în multe cazuri şi la comportamente neadecvate ale profesorilor faŃă de elevi. • În aceeaşi categorie a competenŃelor cadrelor didactice a fost menŃionată drept cauză a comportamentelor neadecvate insuficienta pregătire psihopedagogică a acestora. (profesor. În special cadrele didactice cu experienŃă acuză formarea iniŃială a profesorilor (mai ales a celor tineri). Dar trebuie să existe cineva. judeŃul Timiş). relaŃii profesor-elev deficitare etc. se consideră că un profesor motivat pentru activitatea sa (în special motivat intrinsec) va fi mai eficient în organizarea şi desfăşurarea activităŃii de predare-învăŃare şi va determina. MotivaŃia are funcŃia de mobil sau factor declanşator al unei acŃiuni. utilizarea unor strategii didactice mai democratice etc. O a treia categorie de cauze ale comportamentului violent al profesorilor se referă la nivelul scăzut de motivaŃie a cadrelor didactice pentru profesia lor – cauză menŃionată de aproape 70% dintre consilieri şi de 31. care să poată să vorbească cu copiii. comparativ şcolile cu clase I-VIII (40%). mediul rural. un consilier. caracteristicile de vârstă ale elevilor. Bucureşti). insuficienta dezvoltare a competenŃelor de coordonare a activităŃii didactice este menŃionată mai ales la nivelul unităŃilor de învăŃământ post-gimnazial (58%). Şi acesta trebuie să fie cineva pregătit. care să se priceapă să arate ce este mai bun în ei şi care să-i înveŃe ce trebuie să facă pentru a-şi rezolva problemele lor [legate de violenŃă]. Studiile de specialitate evidenŃiază faptul că nivelul de motivare a cadrului didactic şi tipul de motivaŃie – intrinsec sau extrinsec – influenŃează în mod direct eficienŃa activităŃii educaŃionale. 182 . ineficiente din punct de vedere educaŃional etc. În cadrul interviurilor de grup. (profesor. Ca şi în situaŃia altor cauze menŃionate anterior.

în cadrul interviurilor de grup. profesorii recunosc că acŃionează uneori în 183 . pentru munca pe care o depun în faŃa unor elevi. La nivel general. apare… Şi faptul că profesorii au nişte salarii mult mai mici faŃă de nivelul care le-ar trebui lor. Şi sunt unii copii la care părinŃii au nişte venituri mai mari. condiŃiile de sărăcie în care se desfăşoară activitatea didactică în şcolile româneşti (spaŃii de învăŃare improprii. insuficienta participare la activităŃile extracurriculare etc. Aceleaşi cauze sunt menŃionate şi de către profesori şi părinŃi. o făceam. La noi în învăŃământ. să vin şi eu cât de cât mai prezentabil la şcoală. material didactic învechit şi insuficient. lipsa interesului pentru acŃiuni de prevenire şi rezolvare a cazurilor de violenŃă a elevilor. hărŃi. dar de la a IX-a în sus. Opinii privind motivaŃia cadrelor didactice – interviuri de grup: profesori. program şcolar încărcat etc. alte cadre didactice. responsabilităŃi şi roluri multiple). când vede că eleva vine nu ştiu cum. mediul rural. se simte pe undeva jignit.. de multe ori. Dar. profesorul. se mai răsfrâng câteodată şi asupra elevilor. deteriorarea statutului social de cadru didactic. se mai pot întâmpla şi din astea… Problemele pe care le are profesorul. la clasele I-VIII nu apare treaba asta [violenŃa profesorilor faŃă de elevi]. lipsa unor facilităŃi pentru desfăşurarea activităŃii didactice în condiŃii optime). Profesor. menŃionate de directorii şi consilierii investigaŃi în procente reduse (sub 2% dintre cazuri) şi susŃinute şi în cadrul interviurilor de grup. Ba. Şi atunci. zic eu. Dacă aveam un salariu să-mi permit să-mi cumpăr din banii mei materiale didactice. mai vii nervos şi-n clasă.. ca profesor nu îŃi permiŃi… Toate aceste aspecte referitoare la motivaŃie determină un nivel scăzut de implicare a profesorilor în viaŃa şcolii şi chiar comportamente neadecvate faŃă de elevi: atitudini de nerespectare şi ironizare a acestora. în sinea lui. din moment ce mie de-abia îmi ajung banii să-mi cumpăr ceva de îmbrăcat. determinat de diferite variabile: factori fizici (nivel ridicat de zgomot. părinŃi).Directorii şi consilierii chestionaŃi au menŃionat în special aspecte care influenŃează motivaŃia extrinsecă a profesorilor. relaŃionări multiple (uneori sub expectanŃe) cu persoane de diferite vârste (elevi. Aşa. Părinte. şi care vin la şcoală îmbrăcaŃi în aşa fel încât. Sub influenŃa acestor factori. se consideră că această profesie implică un grad ridicat de stres. Alte cauze ale comportamentelor neadecvate ale profesorilor faŃă de elevi. mai ales cu problema finanŃării şi cu salariile. pentru că nu ai bani pentru cele necesare. Mai vii nervos. nu ştii care-i profesoara şi care-i eleva. şi poate să dea rezultate negative în şcoală. ca o acumulare. părinŃi Profesor. profesorul este un om şi are şi el problemele lui personale. că poate cea mai grea muncă îi munca cu omu’. judeŃul Iaşi: Poate aici. Caseta 54. recunoaşterea socială scăzută. vrând-nevrând. să nu râdă copiii.). pentru că n-ai copilului tău ce să-i asiguri. dacă intri în clasă. precum: nivelul scăzut de salarizare. judeŃul Iaşi: În primul rând. Şi în momentul în care tu. ConstanŃa: Am salariu foarte mic. mediul rural. lipsa de implicare în organizarea unei activităŃi didactice atractive. o elevă îi mai elegantă ca o profesoară. fac referire la următoarele aspecte: • Stresul şi oboseala cadrelor didactice. la liceu. factori ce Ńin de specificul muncii didactice (orar încărcat.

să poŃi să te autocontrolezi în orice stare. judeŃul Timiş: S1: Suntem uneori agresivi. să-l mai ia şi de perciuni. (părinte. Da. Agresiuni fizice nu mi s-a întâmplat. să iubeşti copiii. în care foloseşti foarte multe metode să-i captezi atenŃia elevului şi nu reuşeşti. că lu’ ăla i-a dat 8 şi…?> Şi la un moment dat ajungi la o limită şi nu mai rezişti. reduce stima de sine a elevilor. mediul rural. Astea sunt cazuri foarte rare.mod neadecvat. Meseria de dascăl este o meserie deosebită şi am recomandat întotdeauna celor care nu au „aplecare” spre această meserie să se reprofileze. părinŃi Profesor. probleme de familie. Suntem şi noi agresaŃi psihic de comportamentele elevilor? Da. S2: Dar ce zici de un caz patologic sau la limita dintre normal şi anormal?!. vin şi stau cu toŃi nebunii. că sunt indisciplinaŃi copiii. Sau la ultimele ore… Mie mi s-a întâmplat. MulŃi colegi spun că ei au făcut respectivul examen psihologic. sigur că da. mai vine un părinte şi atunci unii cu nervii mai slabi. Cred că din disperare. Caseta 55. Suntem uneori stresaŃi. Recunosc. cel puŃin teoretic. îşi mai iese din sărite. Numai aşa te poŃi ocupa de copii mai altfel şi poŃi să le dăruieşti mai mult din timpul tău. care nu fac destulă practică pedagogică în formarea iniŃială) determină cunoaşterea insuficientă a specificului activităŃii şi relaŃionării cu elevii şi. să mai aşa…mi s-a întâmplat. mai mult poate decât profesorii pe care i-am avut noi. Opinii privind stresul cadrelor didactice – interviuri de grup: profesori. Noi trebuie să fim actori în faŃa elevilor. ar trebui.. Prin urmare. Dar examenul acela este formal în foarte multe cazuri. În cazul în care nu găseşti momentul potrivit la oră. Părinte. dacă profesorii n-ar mai avea grija zilei de mâine. să-l mai ia puŃin de haină. un factor care îl ajută pe cadrul didactic să îşi cunoască mai bine elevii. implicit. judeŃul ConstanŃa: Se-ntâmplă ca unii profesori să fie violenŃi faŃă de elevi. Având atâtea ore. Sunt şi elevii obosiŃi. ăla are chef de scris. Profesori. omului de la catedră să-i mai lăsăm mână liberă. cu o replică mai dură. ăla are chef de cântat… Normal.. Dar dacă eu alerg la copil. Bucureşti S1: „Da.. în jumătatea cealaltă de oră.. că are 39 grade. mai vine un elev. asta e. ce să faci mai repede cu ei? Nu ştiu cum să procedeze. • ExperienŃa didactică insuficientă. Sunt profesori care pot să-şi iasă din fire mai uşor. sunt sub stres foarte mult. Şi te mai gândeşti că mâine vine întreŃinerea şi tu nu mai ai decât 2000 lei în buzunar. Pentru că trebuie să ai răbdare. de oboseală. nu suntem roboŃi. In primul şi-n primul rând. conduce la manifestarea unor comportamente agresive faŃă de elevi: Mai sunt şi proaspăt absolvente care nu ştiu cum să procedeze cu ei [cu elevii] şi care prima jumătate din oră stau să facă ordine. Poate-i nervos şi el şi. la un moment dat ai şi tu o limită. ExperienŃa în profesie este. Sau când îi vezi că ei [elevii] au numai drepturi şi zic: <Dom’le. de ce nu mi-a zis doamna cutare aia? De ce mi-a dat 7 şi nu mi-a dat 8. dar sunt.. îşi mai ies din pepeni şi ripostează mai tare. Şi apoi. S3: Se poate întâmpla şi lucrul ăsta. Să-l mai ia pe copil şi de urechi. şi noi suntem obosiŃi după 6 ore… S2: Suntem oameni. eu îl cred. Se poate să fim stresaŃi. Profesori. nepredându-şi ora cum trebuie din cauza copiilor. totul ar fi perfect. noi ca părinŃi. iarăşi te apucă nervii. fapt care influenŃează negativ calitatea activităŃii didactice. suntem. 184 . Atunci când nu mai avem altă cale. pentru că atunci şi atenŃia noastră.. Că doar suntem oameni. când şi-au depus fişa pentru concurs. judeŃul Iaşi: Păi. dar să mai Ńip la ei. să îşi adapteze activitatea la specificul clasei şi să rezolve eventualele situaŃii problematice. Care ar fi modalităŃile prin care trebuie să diminuăm chestiunile astea? Mi se pare logic să fie un număr mai mic de copii în clasă. alerg la şcoală. Ar trebui să purtăm o discuŃie şi în sensul invers. unii intervievaŃi au apreciat că lipsa experienŃei didactice a unor profesori (în special a celor tineri. şi răbdarea noastră ar fi alta. din frustrare. judeŃul Timiş). Să avem mai puŃini copii la clasă. afectează rezultatele şcolare şi comportamentul acestora.

care pune accent pe formarea de competenŃe şi mai puŃin pe dezvoltarea aptitudinilor. vocaŃia pentru profesia didactică etc. probleme de adaptare la specificul diferitelor clase. în acest sens. n-au cui să se plângă… (părinte. Dar nu mi-aş dori în veci să mai fiu profesor! Trebuie să fii născut pentru meseria aceasta. cât şi părinŃii susŃin această idee: Şi eu am avut ca atribuŃie să predau un an. alături de alte profiluri de formare care presupun existenŃa unor aptitudini speciale). prin ‘90-’91 [ca suplinitor]. spaŃiul de învăŃare 185 . elevii se simt aşa. mediul rural. E tare greu. profesia didactică continuă să fie considerată. Dacă nu eşti născut să fii profesor. VocaŃia presupune existenŃa unor aptitudini speciale pentru un anume domeniu. să fii chiar sensibil la un moment dat faŃă de elev. care Ńin de statutul. care e altfel acum. să îl înŃelegi. dificultăŃi de stabilire a unor relaŃii educaŃionale de durată: Când li se schimbă mereu dirigintele. Domnii profesori sau chiar învăŃătorii sau educatorii trebuie înŃeleşi. cel puŃin la nivel general. Constantin Narly). o profesie care presupune vocaŃie (remarcăm. Aceste situaŃii pot genera manifestări neadecvate. agresive ale profesorilor. toate variabilele care Ńin de spaŃiul şcolar (obiective. acuma l-ai pierdut pe copil… (părinte.. integrare deficitară în comunitatea cadrelor didactice dintr-o şcoală etc. a fi pedagog înseamnă foarte mult: multă. Cu toate acestea. susŃinut în pedagogia românească interbelică. Varietatea cauzelor este determinată de complexitatea rolului de profesor. o clasă a nimănui. rolul şi personalitatea profesorului: tipuri de competenŃe. conŃinuturi. Dumnealor trebuie să lucreze foarte mult. un an şi ceva. pare a nu mai fi unul viabil în societatea contemporană. Modelul profesiei ca vocaŃie. lipsa continuităŃii conduce la situaŃii problematice şi pentru profesori: imposibilitatea unei cunoaşteri reale a elevilor. mijloace didactice. orice vorbă necugetată spui şi orice gest faci. a unei „originalităŃi specifice” (cf. În primul rând. în ziua de azi mai bine faci altceva. judeŃul Iaşi). strategii didactice şi de evaluare. • Factorii menŃionaŃi anterior ca fiind cauze directe ale comportamentelor neadecvate ale profesorilor faŃă de elevi fac referire la aspecte diverse. raportarea la condiŃiile de activitate. Acum.. judeŃul Iaşi). grad de motivaŃie pentru profesie. faptul că liceele pedagogice/şcolile normale au fost incluse în filiera liceelor vocaŃionale. n-are cine să-i apere. cu rezultate negative şi în ceea ce priveşte comportamentul şi atitudinile sale faŃă de elevi. Dacă nu faci asta..• Lipsa vocaŃiei pentru profesia de cadru didactic. absenŃa unor asemenea aptitudini specifice profesiei didactice este considerată a fi cauză a rezultatelor nesatisfăcătoare ale activităŃii profesorului. Mai ales că nu mai e – aşa cum spunea şi doamna – cum era o dată. În contextul investigaŃiei de faŃă. înŃelepciune.. fluctuaŃia cadrelor didactice determină dificultăŃi pentru elevi (conform declaraŃiilor profesorilor şi părinŃilor investigaŃi): probleme de adaptare la stilurile variate ale diferiŃilor profesori. În al doilea rând. Atât profesorii. experienŃa didactică. multă răbdare. Lipsa continuităŃii în activitatea unor cadre didactice la aceeaşi clasă.

de altfel. putând deveni model de urmat sau stimul de întărire a comportamentelor deviante ale elevilor. aşa cum a fost prezentat. comportamentul cadrului didactic are o importanŃă majoră. care constituie potenŃiale cauze ale manifestărilor violente – ale profesorilor sau/şi ale elevilor – în şcoală. 186 . Pe lângă cauzele directe ale comportamentelor neadecvate ale profesorilor faŃă de elevi. referitoare la competenŃele şi comportamentul profesorilor).etc. în capitolele anterioare. spaŃiul şcolar presupune existenŃa unei multitudini de alŃi factori de risc (inclusiv şi alte aspecte decât cele menŃionate anterior. Ca urmare.) fiind „filtrate” prin activitatea acestuia.

Chiar dacă majoritatea consideră că acest fenomen nu este în prezent „o problemă majoră”. unde a fost prima dată promovat conceptul de poliŃie comunitară sau de contact. 187 . dar şi a aceluia de poliŃie comunitară. a fost introdus în Ńara noastră de către Michel Tharin şi implementat prima dată în 2000. din comunicarea care există între poliŃişti şi din propria experienŃă a acestora. „neproblematic”. sunt supravegheate şi asistate de către aceştia pentru a fi locuri sigure. şcoala. InformaŃiile obŃinute se structurează astfel: . Aceasta este esenŃa conceptului de poliŃie de proximitate128. PoliŃistul de proximitate sau „poliŃistul de catifea”. . mai ales televiziunea. În opinia poliŃiştilor.4. media. poliŃiştii de proximitate manifestă îngrijorare faŃă de tendinŃele de creştere a violenŃei în şcoli. copiii care se caracterizează printr-o mai mare violenŃă sunt cei cuprinşi în şcoli situate în zone 128 Conceptul de PoliŃie de proximitate a fost preluat de la poliŃia elveŃiană. au în atribuŃie ordinea publică. care au avut în responsabilitatea lor 112 şcoli. În referirea la violenŃa şcolară. ca un nou concept. În cadrul prezentului studiul. în ordinea importanŃei: familia.percepŃia privind dimensiunea fenomenului violenŃei în şcoli. respectiv în toate şcolile care se află în atenŃia lor. au fost efectuate interviuri cu 49 de poliŃişti de proximitate din Bucureşti şi din Ńară. Conform opiniei lor. în principal. generatoare de violenŃă (prevenire) şi strategii de rezolvare a violenŃei manifeste. .activităŃile de prevenire în care sunt implicaŃi poliŃiştii de proximitate. InformaŃiile privind percepŃia globală a fenomenului violenŃei şcolare derivă. prin lucrătorii ei.opinii privind violenŃa şcolară derivate din experienŃa personală (confruntarea directă cu acest fenomen): frecvenŃa situaŃiilor de violenŃă. poliŃiştii de proximitate utilizează următoarele atribute definitorii: violenŃa şcolară este un fenomen „nealarmant”. principalii factori implicaŃi în violenŃa şcolară sunt. la Piteşti şi apoi la Piatra NeamŃ. în general. Perspectiva poliŃiei asupra violenŃei şcolare Ministerul AdministraŃiei şi Internelor. Întrucât şcolile reprezintă instituŃii publice. Acesta este argumentul folosit de către ei pentru a susŃine ideea acordării unei importanŃe deosebite componentei de prevenire. modalităŃile de identificare a situaŃiilor de violenŃă şi de rezolvare a acestora – strategii utilizate pentru rezolvarea situaŃiilor conflictuale. Prin aceste interviuri s-au obŃinut informaŃii privind fenomenul violenŃei în şcoli şi activitatea poliŃiştilor de proximitate în scopul prevenirii şi combaterii ei. conform sarcinilor lor instituŃionale şi parteneriatelor între poliŃie şi autorităŃile şcolare. Cei mai mulŃi susŃin faptul că violenŃa şcolară nu se manifestă cu aceeaşi intensitate şi frecvenŃă în toate zonele. „neîngrijorător”.

deseori. PoliŃiştii de proximitate fac o distincŃie clară între violenŃă şcolară şi comportament şcolar neadecvat. mai puŃin grave. spargerea gemurilor. violenŃa fizică este adesea precedată sau însoŃită de cea verbală. însă. nu imediat aşa cum se întâmplă în actele antisociale care au loc în vecinătatea şcolii. insulte. ocaziile fiind frecvente datorită proximităŃii şi petrecerii unui timp relativ îndelungat împreună. şcoala. sesizările cele mai frecvente referindu-se la tâlhăria în afara spaŃiului şcolar. În şcoală. Din experienŃa privind confruntarea directă cu situaŃii de violenŃă şcolară. ViolenŃa din proximitatea şcolii îmbracă. . comportament ireverenŃios faŃă de profesori. violenŃă fizică. mai ales televiziunea. cauza principală a manifestării violenŃei şcolare. cu risc sau în situaŃie de excludere socială (venituri reduse. . ameninŃări). Majoritatea poliŃiştilor de proximitate intervievaŃi consideră.violenŃa între elevi. de asemenea. acesta din urmă exprimându-se. loviri) şi furt. predomină furtul. imitaŃii. media. că dintre cei doi principali agenŃi de socializare – familia şi şcoala –. în care victima este profesorul.periferice. . bătăi). furtul şi tâlhăria implică deposedarea de telefoane mobile. fără implicare de vătămări grave sau care necesită îngrijiri medicale (bruscări. majoritatea afirmă că situaŃiile de violenŃă şcolară cu care sau confruntat aveau forme minore de manifestare. în care locuieşte populaŃia defavorizată. în ordinea importanŃei: familia. Referindu-se la experienŃa personală. Atât în şcoală. bani şi bijuterii (lănŃişoare). Lipsa responsabilităŃii parentale sau precaritatea ei este. 188 . scopul acestor acte de violenŃă fiind. cât şi în vecinătatea acesteia. concentrare de populaŃie de etnie roma etc. forme mai grave de manifestare. comparativ cu cea din spaŃiul şcolii. familia este cea care ar trebui să-şi asume o mai mare responsabilitate şi implicare în educaŃia civică a copiilor.). în opinia lor. rată ridicată a şomajului. realizat adesea „mai târziu”. expresii jignitoare. distrugerea mobilierului din clase. insulte. prin întârziere la ore şi vandalism moderat. însă. certuri cu folosirea de expresii triviale. violenŃa în forme grave fiind foarte rară. porecle.între elevi şi profesori: indisciplină şcolară. produse cu bună ştiinŃă. împingeri. jigniri.între elevi şi grupuri de persoane (tineri) din vecinătatea şcolii: violenŃă verbală şi fizică (mai ales. rezultă că principalele forme de manifestare (în ordinea menŃionată de majoritatea poliŃiştilor de proximitate) sunt următoarele: .vandalism: stricăciuni ale bunurilor comune sau echipamentelor şcolare. mai ales. tâlhăria. în spaŃiul şcolii (forme mai puŃin grave): violenŃă verbală (tachinări. Principalii factori implicaŃi în violenŃa şcolară sunt.

se manifestă prin următoarele activităŃi: . poliŃiştii au obligaŃia de a organiza activităŃi preventive în colaborare cu personalul didactic: discuŃii pe marginea unor acte normative.participare la şedinŃele cu părinŃii şi la şedinŃe cu elevii. bazate pe obiective comune şi sprijin reciproc. Sorin. La nivelul unităŃilor de învăŃământ. diriginte sau profesori – făcute de către părinŃi: . o acŃiune de verificare a modului în care este organizată paza şcolilor. 2377 sunt şcoli generale. diriginŃii şi directorii şcolilor. România Liberă. . În acest sens.discuŃii cu profesorii.reclamaŃii directe făcute de către elevi care cunosc poliŃistul de proximitate (atunci când acesta este în şcoală sau direct la secŃia de poliŃie). Personalul şcolar cunoaşte activitatea de prevenire a poliŃiştilor de proximitate şi colaborează cu aceştia pentru acordarea unui spaŃiu în bugetul de timp petrecut de elevi în şcoală pentru a facilita comunicarea între poliŃie şi elevi.7% dintre şcoli au pază proprie (3044 unităŃi şcolare). . pentru siguranŃa elevilor şi a profesorilor. interesaŃi fiind de crearea unui climat de ordine şi linişte în şcoli. diriginŃii şi directorii acestora. . unităŃile de învăŃământ au fost clasificate din punctul de vedere al siguranŃei – după gradul de risc – şi au fost date în responsabilitate poliŃiştilor de la formaŃiuni de ordine publică şi investigaŃii criminale. În urma unui plan de măsuri al MAI şi MEC. 130 La nivel naŃional a avut loc. majoritatea poliŃiştilor afirmă susŃinerea noii viziuni privind rolul poliŃiei de proximitate de a fi în slujba cetăŃenilor. S-a constatat că numărul şcolilor asigurate cu pază este redus (27. favorabil bunei desfăşurări a procesului instructiv-educativ.3%). profesor). participare la orele de dirigenŃie.reclamaŃii directe făcute de către directorii şcolii. poliŃiştii de proximitate afirmă că au construit relaŃii de parteneriat129 cu direcŃiile unităŃilor şcolare. Doar 581 de unităŃi şcolare sunt asigurate cu sisteme de alarmă împotriva efracŃiei şi alte dispozitive de protecŃie la uşi de acces şi ferestre. diriginte. iar 1067 sunt licee. conform propriilor afirmaŃii. 129 189 . înainte de începerea anului şcolar 2004-2005. Cf. Conform acestui plan de măsuri.Principalele modalităŃi de identificare a violenŃei şcolare. în ordinea frecvenŃei cu care au fost menŃionate sunt: . .reclamaŃii directe sau indirecte – prin director. 16 septembrie 2004. PrezenŃa poliŃiştilor de proximitate în şcoală.participare la dezbateri cu mai multe clase de elevi asupra unor teme. precum şi pentru securitatea patrimoniului şcolar. conform programelor educaŃionale stabilite în parteneriatul între Ministerul EducaŃiei şi Cercetării şi cu Ministerul AdministraŃiei şi Internelor.desfăşurarea de activităŃii de prevenire a violenŃei în şcoală130 şi vecinătatea acesteia. Se mai prevede ca unităŃile de poliŃie să facă periodic controale în zona şcolilor pentru prevenirea şi combaterea faptelor antisociale. . Aceste parteneriate funcŃionează prin interacŃiuni frecvente între ei şi autorităŃile şcolare. 87. În şcolile în care există consilieri şcolari.reclamaŃii directe făcute de către profesori. ei sunt cei care participă ca mediatori între poliŃie (instituŃie exterioară şcolii) şi reprezentanŃii şcolii (director. Ghica. În majoritatea cazurilor. şedinŃe ale comitetelor de părinŃi şi ale consiliilor profesorale. Dintre acestea. poliŃiştii colaborează cu profesorii.

Unul dintre poliŃiştii de proximitate intervievaŃi – având în responsabilitatea sa şase şcoli (trei licee. invocând propria experienŃă. poliŃistul contribuind la aplanarea conflictului. aplicând măsurile legale faŃă de cei responsabili. SituaŃiile în care violenŃa are loc în afara şcolii sunt mai complexe şi se rezolvă. În ambele cazuri. Comunicarea constantă între poliŃie. El s-a deplasat la şcoală unde a rezolvat situaŃia prin medierea între părŃile implicate. format din trei băieŃi şi o fată. agresând elevul. dar au intervenit şi ei direct. indiferent de gravitatea urmărilor ei. 190 . PărŃile implicate s-au conciliat. PoliŃistul de proximitate a trimis solicitări acestor elevi la domiciliu. toŃi la aceeaşi dată. elevi. iar eleva s-a plâns acasă părinŃilor. Ei au admis că au avut un comportament inacceptabil şi au promis că nu vor mai agresa pe nimeni în viitor. • Un elev din clasa a VI-a a avut un comportament neadecvat faŃă de o elevă din clasa a VII-A. strategiile de mediere în situaŃiile în care violenŃa a avut loc. directori (15%). mai ales. diriginŃi. că identificarea situaŃiilor de violenŃă în şcoli a fost posibilă ca urmare a reclamaŃiilor făcute de profesori (10%). un rol central îl ocupă strategiile de rezolvare a conflictelor (intervenŃie) care generează situaŃii de violenŃă şi. părinŃi. El a hărŃuit-o verbal şi a ameninŃat-o public. prin stingerea lui. cerându-le să intervină pentru a nu mai fi tratată neadecvat de către colegul ei. După discuŃiile avute. producându-i acesteia o stare de disconfort şi nemulŃumire şi determinând-o să se plângă părinŃilor.- patrularea în jurul şcolii şi supravegherea spaŃiului proxim şcolii la orele la care elevii se îndreaptă spre locuinŃele lor. agresiunea a fost recunoscută de cei patru elevi. Cei doi copii au avut conflicte. la secŃia de poliŃie: • Directoarea unei şcoli a reclamat la poliŃie faptul că un elev din clasa a VIII-a a fost agresat fizic în afara şcolii de un grup de elevi. împreună cu reprezentanŃii unităŃilor şcolare. PoliŃistul de proximitate a fost încunoştinŃat de către direcŃia şcolii. PărinŃii au venit la şcoală şi au depus o plângere la diriginta clasei în care învăŃa elevul. profesori. Iată două exemple de situaŃii concrete: • Părintele unei eleve din clasa a II-a a agresat verbal şi fizic un elev din aceeaşi clasă cu fiica lui. de obicei. asigură şcolii un climat de siguranŃă care descurajează comportamentele neadecvate. părinŃi (15%) şi elevi (60%). cerând rezolvarea situaŃiei. un grup şcolar şi două şcoli generale) – a afirmat. PărinŃii fetei s-au plâns direcŃiei şcolii şi poliŃiei. factorii de conducere ai şcolii. invitându-i să se prezinte la secŃia de poliŃie împreună cu unul dintre părinŃi. În activitatea desfăşurată de poliŃia de proximitate. identificarea situaŃiei s-a făcut prin reclamaŃii din partea părinŃilor.

punându-se accent asupra vulnerabilităŃii vârstei la care aceştia se află şi asupra consecinŃelor. Serviciul Prevenire din DirecŃia Generală a PoliŃiei Municipiului Bucureşti (DGPMB) a inclus în planul său de activitate două programe axate pe problema violenŃei în şcoli: Şcoli şi parcuri în siguranŃă şi SiguranŃa elevilor în şcoală şi în zona şcolilor. exploatarea sexuală şi prin muncă a copiilor. 61 de şcoli arondate la 24 de poliŃişti de proximitate) sunt luaŃi în evidenŃă 27 de elevi cu comportamente deviante.teme privind fenomenele sociale negative cu care se confruntă societatea românească şi care privesc segmentul de populaŃie şcolară sau tânără: consumul de droguri şi alcool şi consecinŃele lui. regulamente): rolul poliŃiei de proximitate. 223 întâlniri între cei 19 poliŃişti de proximitate şi elevii şcolilor arondate şi s-au distribuit 14500 pliante cu informaŃii din aria educaŃiei civice. prin diferite metode (dezbateri. legislaŃia privind traficul de persoane. într-un sens comprehensiv. aceste teme vizează. prezentări de casete video etc. cu acest prilej sunt distribuite elevilor şi materiale informative: broşuri. drepturile copiilor. delincvenŃa juvenilă. educaŃia civică. în aceeaşi perioadă de referinŃă s-au derulat 238 de acŃiuni de prevenire a violenŃei şcolare. relaŃiile între adulŃi şi minori (în familie şi în instituŃii). În sectorul 1 (care cuprinde 5 secŃii de poliŃie. Aceste teme sunt puse în discuŃie cu elevii.Activitatea de prevenire a violenŃei în şcoli are. decrete. violenŃa şi abuzul împotriva copilului.teme privind legislaŃia (legi. comportamentul antisocial. un caracter prioritar. pliante. legislaŃia privind abuzul împotriva copilului. în opinia tuturor poliŃiştilor de proximitate intervievaŃi. la diferite întâlniri organizate. educaŃia rutieră.). violenŃa domestică. în activitatea de prevenire a poliŃiştilor de proximitate din şcoli. Scopul principal al acestor activităŃi de prevenire este cel de a informa tinerii asupra riscurilor pe care le prezintă adoptarea unor comportamente violente. adesea ireversibile. 191 . . De exemplu: în sectorul 6 din Bucureşti (care cuprinde 3 secŃii de poliŃie ce au în grijă 46 de şcoli) s-au desfăşurat în primele nouă luni ale anului 2004. legislaŃia privind violenŃa. Ca atare. la deschiderea anului şcolar 2004/2005. s-a introdus o tematică largă care cuprinde următoarele subiecte: . ale acestor comportamente.

care sunt ariile de acŃiune care trebuie îmbunătăŃite. există nenumărate activităŃi concrete prin care orice instituŃie şcolară poate ameliora frecvenŃa şi intensitatea cazurilor de violenŃă în care sunt implicaŃi elevii şi cadrele didactice. Practic. prin care înŃelegem ansamblul acŃiunilor care împiedică producerea unor fenomene de violenŃă şi activitate de intervenŃie. în cea de-a doua situaŃie. astfel. . şcoala se adresează cauzelor generatoare sau semnelor premergătoare unui astfel de comportament. prin măsuri punitive sau prin măsuri care combină sancŃiunile cu asistenŃa. 192 . orice intervenŃie reuşită asupra unui act de violenŃă care apare în spaŃiul şcolar este o măsură eficientă de prevenŃie (a unei situaŃii similare viitoare). investigaŃia noastră le-a tratat separat.în ce măsură formele de violenŃă semnalate în capitolele anterioare sunt avute în vedere în strategiile instituŃionale anti-violenŃă. am distins între activitate de prevenŃie.5. ExperienŃa şcolii în prevenirea şi combaterea fenomenelor de violenŃă Capitolul de faŃă va prezenta cele mai importante informaŃii pe care actorii investigaŃi le-au oferit în ceea ce priveşte iniŃiativele şcolii în lupta împotriva violenŃei şcolare. experienŃe relevante ale unităŃilor de învăŃământ în prevenirea şi combaterea fenomenelor de violenŃă. având în vedere faptul că se referă la etape distincte ale producerii fenomenelor de violenŃă şi că presupun acŃiuni şi resurse relativ diferite. . care reprezintă măsurile prin care se împiedică reapariŃia unui caz de violenŃă ce a avut deja loc. Cu toate acestea. În primul caz. După cum am văzut în capitolele anterioare. iar anumite categorii de elevi (de exemplu. urmărind: .care sunt actorii principali implicaŃi şi resursele utilizate în mod curent. cei vulnerabili) au de multe ori şanse reduse de a împărtăşi propria viziune privind violenŃa. ActivităŃile anti-violenŃă de la nivelul unităŃii de învăŃământ trebuie să aibă la bază o strânsă cooperare şi comunicare între toŃi actorii implicaŃi. şcoala se adresează în mod direct cazurilor de violenŃă apărute. Opiniile specialiştilor converg în ceea ce priveşte imposibilitatea combaterii tuturor formelor de violenŃă şcolară. O altă premisă de la care am pornit în acest capitol este aceea că orice strategie anti-violenŃă care ignoră implicarea activă a elevilor are puŃine şanse de a se dovedi una eficace. Cu toate acestea. în vreme ce. În acest sens. Vom analiza. şcoala şi elevii înregistrează şi evaluează relativ diferit fenomenele de violenŃă. Aceste două aspecte ale acŃiunii şcolii au numeroase puncte de convergenŃă şi sunt în egală măsură importante pentru orice strategie instituŃională anti-violenŃă.

1. Consilierii şcolari au fost investigaŃi. care este potenŃialul acesteia în mobilizarea resurselor instituŃionale proprii sau în parteneriat cu alte instituŃii abilitate pentru identificarea unor soluŃii. prima lui intenŃie este să-l nege. unele instituŃii şcolare au elaborat regulamente specifice: regulamente de ordine interioară. “acoperitor” pentru prevenirea violenŃei: 193 . judeŃul Timiş E un regulament de ordine interioară. Pe lângă acest document obligatoriu. dar este uneori considerată ca mijloc formal. mediul rural. cât şi prin interviurile individuale şi de grup. pentru că ăsta e regulamentul. la potenŃialul rol de iniŃiator al unor acŃiuni de prevenŃie. Se prelucrează la clasă. principalele aspecte urmărite au fost: funcŃionalitatea regulamentului şcolar. tipurile de acŃiuni care sunt iniŃiate sau organizate de şcoală. părinŃii cred că eşti la şcoală şi tu între timp teai accidentat pe stradă… Important este să-l convingi. de asemenea.5. să conştientizeze şi să se comporte ca atare. dar dacă el este convins că este în folosul lui. principalii actori la care elevii apelează pentru prevenirea fenomenului de violenŃă. utilizat în activitatea tuturor unităŃilor de învăŃământ. Interviu de grup cu profesori. mai ales că unele dintre acestea aduc clarificări cu privire la rolul dirigintelui. AtribuŃiile şi responsabilităŃile acestora sunt instituite explicit în legislaŃia naŃională referitoare la drepturile copilului şi la modalităŃile de control. Măsuri de prevenŃie InstituŃiile şcolare au un rol central în prevenirea fenomenelor de violenŃă. gradul de implicare a elevilor în acŃiuni şi programe şi. Acesta are funcŃionalităŃi multiple. prevenire şi intervenŃie specifice în cazurile în care minorii sunt victime sau autori ale diverselor acte de violenŃă. Prin chestionarele aplicate directorilor. cu privire la cazurile concrete de violenŃă pentru care au fost consultaŃi. să le spunem că deasta nu ai voie să părăseşti şcoală pentru că Ńi se poate întâmpla ceva. Caseta 56. la gradul şi modul de implicare în acŃiunile şcolii privind prevenirea şi controlul fenomenului violenŃei precum şi la resursele pe care le au la dispoziŃie pentru rezolvarea cazurilor de violenŃă sau pentru prevenirea acestora. studiul a încercat să evidenŃieze care este experienŃa şcolii în iniŃierea sau participarea la activităŃi de prevenŃie. copiii iau la cunoştinŃă prin semnătură… Există regulamentul acesta de ordine interioară şi dacă numai îl prezinŃi copiilor şi spui că acestea sunt regulile şi aşa trebuie să vă comportaŃi. reprezentând – aşa cum consideră diferiŃi actori investigaŃi – un mijloc de prevenire a violenŃei. Regulamentul şcolar – mijloc de prevenŃie Regulamentul şcolar reprezintă un document de bază. să nu-l respecte. soluŃiile propuse de către toŃi cei investigaŃi pentru prevenirea violenŃei. Pornind de la aceste premise. pe care noi îl respectăm cu stricteŃe. elevilor şi consilierilor şcolari. nu în ultimul rând. regulamentul profesorului de serviciu sau al elevului de serviciu. şi asta este menirea noastră. al profesorului de serviciu sau al elevului de serviciu. Specializarea regulamentelor în funcŃie de nevoile concrete ale şcolii poate fi considerată ca o măsură binevenită.

Păi.7 9. libertate dată elevului. inclusiv la înăsprirea preventivă a sancŃiunilor sau la diminuarea drepturilor elevilor. prin ceea ce am numit noi „Regulamentul de ordine interioară”. Da’ de învăŃat?! (părinte. „excesiva libertate” fiind considerată una dintre cauzele apariŃiei fenomenului de violenŃă în şcoală. Ei cred că rolul lor ar trebui să fie unul activ şi nu numai unul pasiv: Nu ştiu dacă… şi când se face regulamentul de ordine interioară al şcolii.2 75. Pentru unii părinŃi. ConstanŃa …dirigintele sau profesorul de serviciu într-adevăr are. el are numai drepturi.9 4.6 36.0 - 464 274 232 30 57 73. Total răspunsuri indicate % din total unităŃi Elevi Total răspunsuri indicate % din total unităŃi 1173 912 603 - 97.Caseta 57. poftim.6 50. Interviu de grup cu profesori. sarcini exprese. cred că ar trebui schimbat puŃin regulamentul ăsta şcolar. securitatea noastră şi-a elevilor în şcoală. PărinŃii consideră că ar putea să fie consultaŃi şi implicit responsabilizaŃi atunci când se elaborează regulamentele de ordine interioară.9 43. ModalităŃile prin care regulamentul şcolar este adus la cunoştinŃa elevilor Directori ModalităŃi utilizate de şcoli Regulamentul este prezentat şi dezbătut la orele de dirigenŃie. adică vis-a-vis de persoanele care intră în şcoală. (doar) s-a citit la fiecare clasă… (părinte. DemocraŃia la noi a fost prost înŃeleasă. există multiple modalităŃi prin care şcoala aduce la cunoştinŃa elevilor regulamentul şcolar. Şi-avem un „Regulament al profesorului de serviciu” şi-un „Regulament al elevului de serviciu” pe şcoală. Elevii (şi părinŃii) semnează un document prin care iau cunoştinŃă de acest regulament. conŃinutul şi funcŃionalitatea acestora putând fi astfel îmbunătăŃite. noi avem măsuri acoperitoare faŃă de ceea ce înseamnă siguranŃa. adică într-adevăr să facă un fel de interviu.1 194 . Conform declaraŃiilor directorilor de şcoală investigaŃi. Alte modalităŃi utilizate sunt: expunerea regulamentului în locuri cu mare vizibilitate şi aducerea sa la cunoştinŃa elevilor şi părinŃilor prin responsabilizare formală (semnare de luare la cunoştinŃă). acestea ar trebui să conŃină mai multe responsabilităŃi. ar fi bine dacă s-ar consulta şi câŃiva părinŃi. Consultarea părinŃilor ar putea să contribuie. la portar. deci. Tabel 41. Eu zic. mediul rural. Nu ştiu / nu am cunoştinŃă despre regulamentul şcolar. Regulamentul este expus în locuri cu mare vizibilitate... Iaşi). restricŃii şi sancŃiuni: Ar trebui să mai scoatem din drepturile astea ale elevilor. la conducerea şcolii. potrivit altor opinii. trebuie să vadă cine sunt. ei vin imediat la secretariat. că tot mergem cu el şi mergem… şi tot democraŃie. Alte modalităŃi. judeŃul ConstanŃa). regulamentele rămân mult prea tolerante pentru elevi. unde sunt stipulate astfel de probleme vis-a-vis de asigurarea securităŃii. În condiŃiile în care constată că nu pot să facă faŃă sau că persoanele respective nu sunt de încredere. Cea mai frecventă este prezentarea şi dezbaterea acestuia în cadrul orelor de dirigenŃie. într-un fel.

Elevii confirmă utilizarea acestor modalităŃi de informare cu privire la regulamentul şcolar. Dirigintele constituie unul dintre actorii centrali care poate să identifice o problemă.5 2.regulamentul este prezentat sau dezbătut în consiliul consultativ al elevilor sau este dezbătut în consiliul clasei.5 16. Acesta este cel care se bucură de un nivel înalt de încredere. fără ajutorul cuiva AlŃi colegi Directorul şcolii Consilierul şcolar din unitatea de învăŃământ Consilieri şcolari din centrele de asistenŃă psihopedagogică Total răspunsuri indicate 389 321 302 159 154 105 16 16 % din total elevi 61. Încrederea elevilor în şcoală şi în rolul acesteia în prevenirea violenŃei Potrivit răspunsurilor elevilor. .9 51.1 25. fiind amintit de aproape două treimi dintre cei investigaŃi (62% din totalul elevilor). Aproximativ 4% dintre directori şi respectiv dintre elevii chestionaŃi au prezentat modalităŃi alternative.5 195 . Tabel 42. fiecare modalitate este menŃionată cu o frecvenŃă mai redusă. (vezi tabelul de mai jos). . interactive.1 48. este important de remarcat că 9% nu menŃionează nici o modalitate de aducere la cunoştinŃă a regulamentului. .prevederile regulamentului sunt prezentate la staŃia de radio a şcolii. Actori la care elevii apelează pentru asistenŃă Actori la care elevii apelează pentru asistenŃă Dirigintele clasei PărinŃi Prieteni Încerc să-mi rezolv singur problema.7 2.se organizează testări ale elevilor privind cunoaşterea regulamentului. prietenii ş. aşa cum se poate observa în tabel. Se observă aşadar că atât directorii cât şi elevii confirmă faptul că şcoala utilizează preponderent mijloace tradiŃionale.a.3 24. dar. prima persoană căreia aceştia se adresează pentru asistenŃă sau consiliere şi pentru găsirea unor soluŃii privind prevenirea violenŃei este dirigintele. mediator important în comunicarea cu ceilalŃi actori participanŃi la identificarea soluŃiilor. Pe locurile următoare sunt plasaŃi părinŃii (aleşi de jumătate din cei anchetaŃi). participative sau neconvenŃionale.regulamentul este prelucrat în cadrul lectoratelor sau al şedinŃelor cu părinŃii ori este trimis părinŃilor la începutul fiecărui an şcolar pentru a fi consultat. de tip informativ. ceea ce demonstrează lipsa de informaŃie cu privire la conŃinutul acestuia. În cazul acestora. fără implicarea activă a celor vizaŃi în dezbaterea conŃinutului regulamentelor. pe care le putem aprecia ca fiind iniŃiative interesante ale unor instituŃii şcolare: .

dacă noi părinŃii nu ştim ce să spunem. să vină la şcoală. Rolul consilierilor şcolari în prevenirea violenŃei 196 . părinŃi. şi sunt destui. O anumită diferenŃă în ceea ce priveşte instanŃa căreia i se adresează în cazul unor situaŃii de violenŃă se constată între elevii autori ai unor acte de violenŃă şi cei „non-violenŃi”. Caseta 58. părinŃi.Apelul la părinŃi pentru rezolvarea unor situaŃii de violenŃă este cel mai puŃin frecvent în cazul copiilor care provin din familii în care există relaŃii conflictuale: numai 30% dintre cei care provin din astfel de familii menŃionează că se adresează părinŃilor. nici nouă nu ne vine să alergăm atâta în timpul liber. numărul mare de elevi (aproape 40%) care nu văd în cadrul didactic actorul căruia i se pot adresa în „situaŃii de criză” atrage atenŃia asupra posibilei lipse de încredere a acestora în capacitatea (sau interesul) şcolii de a rezolva astfel de situaŃii şi asupra deschiderii cadrelor didactice către problemele elevilor. să ştiŃi. judeŃul Timiş [Elevii] au nevoie de comunicare. Interviu grup cu părinŃi. s-ajung să găsesc pe unul din părinŃi acasă… Pentru că nu-i găseşti. nici comitetul şcolii. Şi să stau. şi cu mama.. când noi nu suntem plătiŃi nici pentru ceea ce facem. la o oră cu toŃii. comparativ cu elevii fără manifestări de violenŃă.” Ştiam cu ce se ocupă… Am ajuns să discut şi cu tata. rural. Că la un moment dat tot se comunică cu părinŃii… că nu se comunică la o dată. Şi chiar dacă ai. Să fie ajutaŃi ca de un părinte. să-l controleze mai mult şi am recuperat acel copil. că nici doamna directoare nu are atâta putere. Dar hai să vorbim cinstit acum. de asemenea. să se ocupe îndeaproape. necesară depăşirea soluŃiilor de asistenŃă unilaterală prin colaborarea celor care pot să contribuie la prevenirea cazurilor de violenŃă şi o mai bună comunicare între toŃi cei implicaŃi – profesori. elevi). dacă nu ai acasă. dar până la urmă se stabileşte o relaŃie… Profesor: Eu am avut caz când elevul o luase razna rău şi l-am văzut. Să se implice. Să rămână cu o amintire frumoasă. fiu-meu să facă aşa ceva?”… I-am determinat pe părinŃi. să explic situaŃia… PărinŃii au rămas chiar… „Cum. consideră. dirigintele) şi familia. Interviuri de grup cu părinŃi şi cu profesori. de multe ori. să ia un exemplu bun de la profesor. PărinŃii. proporŃia corespunzătoare pe ansamblul lotului de elevi investigaŃi. comparativ cu aproximativ 50%. elevi. Astfel. astfel de reprezentări ale elevilor pot fi explicate prin deficienŃele de comunicare profesori-elevi. dar şi cadrele didactice. problemă semnalată de toŃi actorii investigaŃi (profesori. Zic: „Gata! E clar. cei din prima categorie declară într-o proporŃie mai mare că încearcă să-şi rezolve singuri problemele. Bucureşti Părinte: Facem parte din comitetul şcolii şi ar trebui aici să le dezbatem ca într-o familie. Din declaraŃiile elevilor se constată că principalele „instituŃii” la care aceştia apelează în cazul unor situaŃii conflictuale şi acte de violenŃă sunt şcoala (în speŃă. Totuşi. Dar. profesorul trebuie să fie ca un al doilea părinte sau poate chiar mai mult pentru cei care nu au acasă părinŃi ideali. să mă mai duc să pierd şi 2-3 ore în timpul meu liber.. Caseta 59. Aşa cum a mai fost semnalat pe parcursul studiului.

acesta bucurându-se de încrederea elevilor. Recunosc situaŃii chiar că în anii precedenŃi. rural. cum că e ruşine să mergi la psiholog. copiii îşi manifestă mânia sau frustrarea prin acte de violenŃă. de 4 ani. de asemenea. dar trebuie să existe cineva care să rezolve. a divorŃului? Au avut mare nevoie de psiholog. Interviu de grup cu părinŃi. Nu ştiu ce poate face un om la 300 de copii în şcoală. noi nu avem atât de mult timp la dispoziŃie ca să vorbim cu ei. iată. nevoia unui serviciu de consiliere specializat. psihologii şcolari sau consilierii ar trebui mai mult implicaŃi în activităŃile de prevenire a violenŃei. Să-i înveŃe cum să rezolve problemele astea… DiriginŃii. Bucureşti Chestia e că ar trebui să existe cineva. 197 . Conform aprecierilor celorlalŃi actori investigaŃi (profesori şi părinŃi). judeŃul Timiş În general. divorŃurilor. colegii care sunt diriginŃi şi nu numai ei se interesează de copii şi se creează aşa o legătură sufletească. acum au oră la psiholog. Din totalul celor chestionaŃi numai aproximativ 60% au declarat că au fost consultaŃi în astfel de situaŃii. în şcoală trebuie acordată o atenŃie specială copiilor care provin din familiile dezbinate. PărinŃii resimt. ar trebui să lucreze direct şi în echipă cu consilierul. mai ales în situaŃiile în care copiii lor trec prin perioade dificile acasă. Cei mari au fost în mod frecvent la psiholog şi au primit o mare încredere. Mai mult chiar.Consilierii din şcoli şi din Centrele de AsistenŃă Psihopedagogică au fost investigaŃi cu privire la rolul pe care îl au în prevenirea cazurilor de violenŃă. În concluzie. un mediator. are psiholog şcolar. un psiholog… Cineva care să se priceapă să scoată ce este mai bun în ei şi să-i înveŃe ce trebuie să facă… Să scoată răul. să introducă ce e bun… PărinŃii nu au timp. Şi aş recomanda ca toate şcolile să beneficieze de un asemenea specialist. când am ajuns în situaŃia aceasta. Caseta 61. judeŃul Timiş În şcoală am observat că din ce în ce mai mult se plâng prietenilor de relaŃiile dintre mamă şi tată acasă. dar oricum e un ajutor. ar putea să deŃină rolul de mediator în dialogul uneori dificil dintre profesori şi elevi. Caseta 62. În cazul separărilor. s-au bucurat de relaŃia cu psihologul. Caseta 60. când acasă nu aveau curajul să comunice cu părinŃii anumite stări sufleteşti. veneau la diriginŃi să şi le împărtăşească ori la psihologul şcolar. care. Interviu de grup cu părinŃi. spun psihologului şcolar. Iar pentru cel mic nu am găsit pe nimeni. Interviu de grup cu profesori. ca părinte. A trecut jena asta a copiilor. care le afectează comportamentul în general şi uneori le diminuează interesul pentru şcoală. anumite probleme din viaŃa lor. mediul urban. iar ceea nu pot copiii să împărtăşească diriginŃilor. profesorii văd în aceşti actori un sprijin pentru dezvoltarea unor competenŃe profesionale în domeniul educaŃiei pentru non-violenŃă. Ce-am făcut eu. pentru sufletul lor. actori cu rol central în prevenirea cazurilor de violenŃă. care să poată să vorbească cu copiii. Noi suntem prima şcoală din mediul rural. deşi directorii îi plasează pe locul doi în ceea ce priveşte persoanele la care şcoala apelează în cazul existenŃei fenomenelor de violenŃă şcolară. Şi atunci ne sfătuiam şi am decis să dezlegăm unele probleme care puteau să aibă un deznodământ nu prea fericit. pentru că este un corector.

Participarea elevilor la activităŃi de prevenire a actelor de violenŃă 90 80 70 60 50 40 30 20 10 0 Da Nu Non-răspuns Directori Elevi Este important de adăugat că. procentajul corespunzător la nivelul lotului de elevi fiind de numai 18%. nu se ştie.Potrivit opiniei unor cadre didactice. cadrul legal este încă rigid în ceea ce priveşte înfiinŃarea cabinetelor şcolare de consiliere. În această problemă. Chiar dacă în cazul unora dintre aceşti elevi poate fi vorba despre lipsa de informare cu privire la acŃiunile şcolii. din totalul elevilor care au afirmat că nu au fost implicaŃi în astfel de activităŃi. opiniile a două dintre principalele categorii de actori investigaŃi – directori şi elevi – sunt foarte diferite. posibilităŃile limitate de titularizare a acestora în şcoli diminuând interesul psihologilor de a decide pentru această profesiune. aceste cabinete psihopedagogice care sunt…. mai mult de două treimi invocă drept motiv faptul că la nivelul şcolii nu s-au derulat asemenea acŃiuni. de asemenea. Fig. nu de puŃine ori. aşa cum să îŃi permiŃi să titularizezi [pe post de consilier]? Pentru că acolo nu poŃi să fii suplinitor. 15. Implicarea elevilor în prevenirea violenŃei Un alt aspect luat în considerare de studiul nostru a fost gradul de implicare a elevilor în acŃiuni pe care şcoala le organizează pentru prevenirea sau controlul cazurilor de violenŃă. Interviu de grup cu profesori. Bucureşti Pe de altă parte. Astfel. Pentru că o condiŃie este să ai minimum 800 de elevi… şi când la anul nu ştim nici care sunt planurile de învăŃământ. Caseta 63. există însă o lipsă acută de cadre specializate pentru exercitarea profesiei de consilier şcolar. afirmaŃiile lor induc anumite rezerve privind obiectivitatea declaraŃiilor directorilor de şcoală. se supun unui model dezirabil. proporŃia directorilor care afirmă că elevii sunt implicaŃi activ în activităŃi de prevenire a violenŃei depăşeşte 85%. vă spun că de ani de zile mă gândesc să le înfiinŃez [aici în şcoală]. Politica învăŃământului. care. 198 .

199 . Alte iniŃiative în organizarea unor activităŃi de prevenŃie.activităŃi extraşcolare în care au fost observate şi analizate fenomene de violenŃă şcolară. . întâlniri cu reprezentanŃi ai societăŃii civile sau ai comunităŃii.dezvoltarea unor programe de formare a cadrelor didactice privind managementul clasei. . sunt următoarele: .ActivităŃi şi măsuri de prevenire a violenŃei iniŃiate sau organizate de şcoală Principalele tipuri de activităŃi de prevenŃie a fenomenelor de violenŃă organizate la nivelul unităŃii de învăŃământ. rezolvarea de conflicte. alături de elevi.acŃiuni de conştientizare de către elevi a efectelor negative ale violenŃei organizate în majoritatea instituŃiilor (91% dintre şcoli).organizarea de activităŃi culturale cu implicarea copiilor de etnii şi vârste diferite. promovarea cooperării (24%).organizarea unor întâlniri şi discuŃii cu autorităŃi din poliŃie (86%).introducerea în curriculumul la decizia şcolii (CDS) a unor teme privind: dezvoltarea abilităŃilor de comunicare. organizarea de spectacole.dezbateri tematice organizate cu elevii. părinŃi şi profesori. la care au participat. În cadrul interviurilor desfăşurate cu părinŃii şi cu profesorii. . . scenete vizând prevenirea violenŃei. patrule mobile).organizarea de lectorate cu părinŃii.implicarea comitetului de părinŃi în angajarea unui gardian al şcolii. . organizate de poliŃie (poliŃia comunitară sau de proximitate) sau organizate de şcoală în colaborare cu organele abilitate de control şi prevenŃie (jandarmerie. cu o frecvenŃă mai redusă. Au mai fost menŃionate.colaborarea cu organizaŃii non-guvernamentale pentru prevenirea violenŃei. activităŃile de control şi prevenire a fenomenelor de violenŃă. . programe de formare sau proiecte special destinate prevenirii violenŃei elevilor: .organizarea cu părinŃii a unor activităŃi pe tema prevenirii violenŃei şcolare (67%). sunt considerate ca fiind deosebit de eficace. ca şi asigurarea unui sistem de pază şi control a perimetrului şcolii cu ajutorul paznicilor sau al jandarmilor. rezolvarea de conflicte (43%). . . organizarea „săptămânii toleranŃei” în şcoală.participarea/implicarea elevilor în proiecte care vizează reducerea violenŃei şcolare (23%). . dezvoltarea abilităŃilor de comunicare. sunt următoarele: . indicate de mai puŃin de 10% dintre şcoli. .schimburi de experienŃă între şcoli pe tematica prevenirii violenŃei. concursuri între clase (“clasa cea mai cuminte”). implicarea bisericii. menŃionate de directorii chestionaŃi (şi ponderile corespunzătoare).

şi cu invitaŃi şi cu ONG-uri. Din totalul acestora. în maximum 5 minute apar toate echipajele. Ne sprijină foarte mult şi poliŃia. Interviu de grup cu profesori. Bucureşti PoliŃia de proximitate ne sprijină foarte mult. PoliŃia de proximitate. în funcŃie de solicitările activizaŃilor de jandarmerie. sesizează că exista un grup.30-20. . Pentru că vin elevii şi spun. . nu avem cum să venim aici. E deja noapte. foarte receptivi. Să stea aici la şcoală. . când pleacă către şcoală. Cum să stăm noi aici? Pe la şapte venim acasă… La şapte vin acasă şi copiii în fiecare zi. ar fi cel mai bun lucru. Interviu de grup cu părinŃi şi cu profesori. Profesor: …am obŃinut un post stabil de pază cu jandarmi… Avem perioade. 200 . paza să fie dotată cu camere video. Vreau să vă spun că-n ultimii ani sunt foarte. Deci.prezentarea unor studii de caz referitoare la violenŃa şcolară şi la modalităŃi de soluŃionare. e patronată. şi noi am mai organizat chiar şi cu medici. chiar şi pe temele acestea educaŃionale.dezbateri pe tema violenŃei în general şi a celei şcolare în special. situaŃie ce demonstrează ignorarea de către şcoală a unei resurse importante în organizarea unor activităŃi de prevenire a fenomenelor de violenŃă. S2: Mai bun ca jandarmeria nu poate să fie nimic: e instituŃie de stat.30 la convenŃia noastră…. părinŃii. Principalele tipuri de activităŃi menŃionate de către consilierii care au participat totuşi la acŃiuni de prevenire au fost următoarele: . până se termină cursurile… Şi mai există echipajele mobile de control.consilierea unor elevi care au comis acte de violenŃă. . de unii dintre actorii intervievaŃi. care li se par suspecŃi. şcoala ar trebui să fie dotată cu camere video.consiliere sau asistenŃă acordată părinŃilor elevilor cu comportament deviant. dac-am dat telefon. . că nu au participat niciodată la astfel de acŃiuni. bodyguarzi… [copiii] sunt legitimaŃi toŃi la poartă… În primul rând. ActivităŃi de prevenŃie iniŃiate sau organizate de către consilierii şcolari Consilierii au fost de asemenea investigaŃi în ceea ce priveşte acŃiunile de prevenire şi control pe care le-au iniŃiat sau la care au participat la nivelul şcolilor. când avem doi jandarmi aici… Stau de la ora 12.realizarea periodică a unor evaluări psihologice ale elevilor.12. şi jandarmeria şi tot.Caseta 64.organizarea unor activităŃi cu părinŃii pe tema violenŃei şi a prevenirii acesteia. Sunt foarte receptivi. organizaŃiile non-guvernamentale. şi pe violenŃă. . precum şi specialişti în domeniu sunt consideraŃi. ca parteneri importanŃi ai şcolii în organizarea unor programe educative şi de prevenire a violenŃei. .30. e frumos făcută… Jandarmeria să înceapă să-şi execute atribuŃiile pentru care-a fost creată. Noi. însă. Bucureşti PărinŃi: S1: Au jandarmi pe aici.elaborarea şi distribuirea de materiale informative pe tema violenŃei şi a prevenirii acesteia. S3: Jandarmi. peste 80% au declarat. Şi avem acŃiuni foarte educative… Am avut mai multe… Şi pe droguri. Caseta 65.asistenŃă sau consiliere acordată familiilor elevilor în care se manifestă relaŃii conflictuale sau situaŃii de violenŃă.

însă. profesorilor şi chiar a părinŃilor. dar dacă el nu vine la mine să-mi spună. Interviu de grup cu profesori. Ştiu că are probleme. mustrarea „publică” (în faŃa clasei. precum şi de instrumente de evaluare a potenŃialului agresiv al elevilor. Şi-atunci întâi trebuie să înveŃe ei să-şi spună problemele cui trebuie să le spună şi-apoi să ne gândim noi la ce putem să facem. în primul rând. mai curând. De asemenea. E dreptul lui de-a refuza. în special. Vom prezenta atât măsurile exclusiv punitive aplicate elevilor cu manifestări de violenŃă.. Este vorba despre materiale informative pe tema violenŃei şcolare. Preferă să-şi spună între ei ce probleme au.. Unii dintre consilierii intervievaŃi au sesizat şi alte dificultăŃi în activitatea de consiliere. asistarea acestor elevi.. exmatricularea temporară (3-5 zile) sau definitivă este utilizată de aproximativ o pătrime dintre şcoli. frecvenŃe mai ridicate înregistrându-se în cazul unităŃilor de învăŃământ post-gimnazial. Caseta 66. a consiliului clasei/profesoral) şi mustrarea scrisă. dacă nu vrea să vină. în rezolvarea situaŃiilor de violenŃă. poa’ să vina şi să se Ńină de şedinŃe. şi atunci n-are nici o eficienŃă. Aceste aşa-zise dificultăŃi sugerează. cele mai frecvente modalităŃi utilizate pentru sancŃionarea comportamentelor violente sunt: observaŃia individuală. în afara cabinetului şcolar. 5. dar ştiŃi. dacă din ăia 800 copii doar 10 pot să-şi deschidă sufletul şi să spună ceva. în primul rând. în identificarea şi rezolvarea problemelor elevilor. eu nu pot să intru în sufletul lui să-l întreb. cât şi intervenŃiile care au în vedere.Insuficienta implicare şi eficienŃa relativ redusă a activităŃii consilierilor în prevenirea cazurilor de violenŃă şcolară este justificată prin lipsa resurselor materiale (uneori şi de timp) necesare. atitudinea pasivă a unora dintre consilierii şcolari. Măsuri de intervenŃie Pe lângă măsurile de prevenŃie iniŃiate de şcoli. dar nu poŃi să-l obligi. S2: În general vin la cabinetul de consiliere… Eu am informaŃii de la profesori. cercetarea a urmărit şi identificarea măsurilor de intervenŃie concrete pe care le iau unităŃile de învăŃământ atunci când se confruntă cu diferite cazuri de violenŃă şcolară.2. pentru că eu particip la ore de dirigenŃie.. adică el vine . vor fi analizate aceste tipuri de intervenŃie şi actorii pe care şcoala îi implică. Şi sunt şi foarte mulŃi. şi a celei privind prevenirea fenomenului de violenŃă şcolară. Deşi în proporŃii 201 . Cum sunt sancŃionaŃi elevii violenŃi de către şcoală? Conform declaraŃiilor directorilor investigaŃi. prin semnalarea ofertei de sprijin psihologic şi prin implicarea. ignorarea atribuŃiilor şi a rolului proactiv pe care trebuie să-l aibă în comunitatea şcolară. că degeaba exista un psiholog. am auzit că are probleme. în mod curent. Astfel. la dirigenŃie dacă discutăm o anumita temă mi-e greu să identific aşa. decât să vină la noi . Bucureşti S1: Păi. în general. copiii nu au capacitatea de a-şi spune păsurile şi nu la noi vin. dar poa’ să vină numai o dată. … Şi informaŃiile vin de la profesori.

Un număr foarte redus de directori (sub 1%) menŃionează anumite sancŃiuni care se pot dovedi eficiente în prevenirea unor acŃiuni violente în viitor. Ca şi în cazul mustrării în faŃa clasei sau a pedepselor fizice. scrierea unor articole sau moderarea unor dezbateri pe teme anti-violenŃă etc. precum: scăderea notei la purtare. deoarece presupun nu simpla pedepsire a elevilor cu comportamente violente. Fig. ModalităŃi utilizate pentru sancŃionarea comportamentului violent şi a indisciplinei grave a elevilor (reprezentări ale directorilor) 100 80 60 40 20 0 1 2 3 4 5 6 Deloc Rar Des si foarte des 1 2 3 4 5 6 observaŃie individuală mustrare în faŃa clasei şi/sau în faŃa consiliului clasei/profesoral mustrare scrisă eliminare de la cursuri pentru o perioadă determinată (3-5 zile) exmatriculare pedepse fizice Directorii mai menŃionează. amenzi. 16. impunerea prestării unor activităŃi în folosul şcolii sau angajament scris din partea elevului. Şi unele sancŃiuni prevăzute în regulamentul şcolar. în condiŃiile în care nu sunt însoŃite de alte măsuri ce pot conduce la ameliorarea comportamentului elevului. 202 . există directori care declară că recurg şi la pedepse fizice. Aceeaşi observaŃie este valabilă şi în cazul altor intervenŃii care au fost indicate mai rar de directori. se poate remarca faptul că aceste intervenŃii contravin flagrant principiilor pedagogice moderne şi conduc. mediatizarea în şcoală (afişarea la gazeta de perete). la efecte contrare celor intenŃionate. de cele mai multe ori. ci şi asistarea lor: implicarea elevilor în proiecte care-i interesează/în activităŃi extracurriculare.reduse. acordarea unor sancŃiuni de tip educativ (de exemplu. tot cu o frecvenŃă redusă. după cum se poate observa în figura de mai jos.). precum eliminarea de la cursuri sau exmatricularea pot fi departe de succesul dorit. realizarea unor afişe sau crearea unor sloganuri anti-violenŃă. şi alte acŃiuni precum: interzicerea participării la unele activităŃi extraşcolare.

9% dintre aceştia susŃin că au fost mustraŃi în faŃa colegilor sau a consiliului profesoral. Astfel aproape 5% dintre elevii chestionaŃi declară că au fost pedepsiŃi fizic pentru actele de violenŃă săvârşite şi un număr aproape dublu declară că au fost ameninŃaŃi cu corijenŃa sau repetenŃia. Deosebit de important de remarcat este frecvenŃa ridicată cu care elevii menŃionează ameninŃarea cu exmatricularea (17. indicată de 26.8%). prin care avem o nouă confirmare a faptului că multe şcoli preferă să scape de elevii cu comportament violent. sancŃiunea pe care elevii o menŃionează cel mai des este observaŃia individuală. numai 10% că au primit mustrări scrise şi doar 4% declară că au fost eliminaŃi de la cursuri pentru o perioadă determinată atunci când au fost violenŃi faŃă de un coleg sau faŃă de un cadru didactic. Totuşi. biserică. prin care elevii să nu mai reprezinte o ameninŃare pentru colegi sau cadre didactice. numai 12.9% dintre subiecŃii care au comis acte de violenŃă. reprezentanŃi ai autorităŃilor locale.Focalizarea intervenŃiilor şcolii pe aspectul punitiv este demonstrată de directori şi prin menŃionarea foarte redusă a altor actori care participă la analiza cazurilor de violenŃă şcolară şi la sancŃionarea propriu-zisă a elevilor. Ca şi în cazul directorilor. după cum se poate observa în tabelul de mai jos. precum: părinŃi. În comparaŃie cu datele furnizate de directori. potenŃialul acestor posibili parteneri este sub-utilizat. respectiv şcolile din care au fost selectaŃi elevii). şcoala asumându-şi întreaga responsabilitate pentru succesul sau eşecul intervenŃiilor sale. o astfel de situaŃie poate semnifica faptul că anumite acte de violenŃă nu ajung să fie cunoscute de către cadrele didactice sau sunt tolerate tacit de şcoală. comunitate. Astfel. 203 . am constatat că aproape 75% dintre elevii care au declarat că au avut manifestări violente declară că nu au primit nici un fel de sancŃiune. Luând în considerare şi perspectiva elevilor asupra modalităŃilor de sancŃionare la care recurge şcoala. Chiar dacă este vorba despre eşantioane diferite de şcoli (unităŃile din care fac parte directorii. poliŃie. alte intervenŃii pe care directorii le-au declarat cu frecvenŃe relativ ridicate sunt menŃionate mai rar de către elevi. fiind mai puŃin deschise pentru identificarea strategiilor de intervenŃie adecvate. elevii chestionaŃi menŃionează însă mult mai des sancŃiuni care contravin flagrant principiilor pedagogice. Astfel.

Am primit acasă o mustrare scrisă.4 74. managerul şcolar trebuie să acorde o importanŃă mult mai mare informării asupra cazurilor care apar în unitatea de învăŃământ pe care o conduce şi iniŃierii unor măsuri adecvate de combatere şi prevenire a acestor situaŃii. Am fost eliminat de la cursuri pentru o perioadă determinată (3-5 zile). mai ales. Am fost ameninŃat cu exmatricularea. împreună cu actori şi instituŃii partenere. Şi atunci. (profesor. Am fost ameninŃat cu corigenŃa sau repetenŃia.Tabel 43. precum: dezbaterea cazului la ora de dirigenŃie şi analiza acŃiunii violente de către cei care au generat-o. Această idee este susŃinută şi de cadrele didactice în interviurile de grup: Una e să intervii de unul singur şi alta e o intervenŃie în grup. ModalităŃi de sancŃionare de către şcoală a elevilor cu manifestări violente (reprezentări ale elevilor) Am fost chemat la o discuŃie individuală şi am fost mustrat. Dacă primele două intervenŃii se pot dovedi. mediul rural. Nu am fost sancŃionat în nici un fel. elevul nu mai are scăpare nici la unul. un număr important de situaŃii de violenŃă sunt lăsate spre a fi rezolvate exclusiv de către diriginŃi sau consilieri şcolari. ameninŃarea cu o notă proastă sau cu scăderea notei la purtare. pe care şcoala le poate lua atunci când se confruntă cu cazuri de violenŃă. Am fost pedepsit fizic. chemarea părinŃilor la şcoală. ultima măsură reprezintă o practică ce poate avea consecinŃe grave asupra elevilor şi care nu consemnează decât „capitularea” celui care are autoritatea de a sancŃiona în faŃa situaŃiei cu care se confruntă. 204 . conform declaraŃiilor directorilor investigaŃi.9 Un număr mai redus de elevi indică şi alte modalităŃi de sancŃionare. în special prin implicarea activă a diriginŃilor. Astfel.9 4. Cei mai mulŃi dintre aceştia apreciază că fenomenele de violenŃă sunt numai o problemă punctuală. În consecinŃă. părinŃii consideră că şcoala (conducerea şcolii) este principalul partener de dialog şi. nici la altul şi toŃi acŃionează cu aceleaşi idei coordonate. Nr răspunsuri 71 34 25 11 47 24 13 9 198 % din total elevi 26. AcŃiunea individuală este fără reuşită. în afara celor strict punitive. după cum am văzut în acest sub-capitol.8 12. Alte modalităŃi. ce trebuie rezolvată la nivelul claselor. Deşi.2 3. eficiente. Am fost mustrat în faŃa clasei şi/sau în faŃa consiliului clasei/consiliului profesoral. Asta e părerea mea. judeŃul ConstanŃa). principalul responsabil în cazul situaŃiilor de violenŃă la care sunt supuşi copiii lor. 82% dintre unităŃile şcolare cuprinse în eşantion asigură asistenŃă elevilor cu manifestări de violenŃă sau cu dificultăŃi de adaptare la regulamentul şcolar.1 4. hai să facem un front comun în anumite privinŃe.5 9.9 17. iar şansele de reuşită devin mai mari. Cum sunt asistaŃi elevii violenŃi de către şcoală? Cercetarea noastră a avut în vedere şi alte măsuri.9 9. De aceea eu tot spun. în anumite circumstanŃe.

precum şi de alŃi specialişti în domeniu (de exemplu. 17.1 43. Autoritatea pentru ProtecŃia Copilului. Actorii care asigură asistenŃă elevilor cu manifestări de violenŃă sau cu dificultăŃi de adaptare dirigintele consilierul şcolar din unitatea de învăŃământ consilierii şcolari din centrele de asistenŃă psiho-pedagogică alŃi specialişti în domeniu Total răspunsuri indicate 1051 525 197 95 % din total unităŃi 87. poliŃie. ModalităŃi principale de rezolvare a cazurilor de violenŃă (menŃionate de directori) 100 90 80 70 60 50 40 30 20 10 0 apelul la politie discutie cu elevul Directorii investigaŃi se referă şi la alte modalităŃi de soluŃionare a cazurilor de violenŃă.Tabel 44. Astfel.). menŃionate de 80% dintre directorii investigaŃi. o altă categorie importantă de actori la care apelează şcoala este reprezentată de consilierii şcolari de la nivelul şcolii sau din Centrele de asistenŃă psihopedagogică. dar implicarea altor actori nu exclude aplicarea de sancŃiuni propriu-zise elevilor cu comportament violent ca metodă de rezolvare a acestor situaŃii. sunt discuŃia cu elevul. specialişti din cadrul AutorităŃii pentru ProtecŃia Copilului. însă acestea sunt menŃionate cu o frecvenŃă discutie cu dirigintele apelul la autoritatea pt. psihologi. autorităŃi locale etc. protectia 205 . Analiza metodelor utilizate de şcoli pentru rezolvarea cazurilor de violenŃă oferă informaŃii suplimentare privind actorii şi activităŃile în care aceştia sunt implicaŃi. mai aproape de ceea ce înŃelegem prin asistarea elevilor. Fig. principalele metode pentru rezolvarea cazurilor de violenŃă.3 7. Alte soluŃii prezentate relativ frecvent sunt apelul la ajutorul consilierului şcolar sau la instituŃiile de la nivelul comunităŃii – poliŃie.5 16.9 În afara diriginŃilor. Aceste metode sunt apropiate de ideea de asistenŃă. cu părinŃii şi cu dirigintele.

6 0. Consilierii şcolari investigaŃi – în special cei care se implică mai mult în activitatea de intervenŃie decât în cea de prevenŃie – aduc în discuŃie o serie metode specifice propriei activităŃi.0 7. Actorii care au iniŃiativa semnalării cazurilor de violenŃă (menŃionaŃi de consilierii şcolari. consilierii chestionaŃi afirmând că.9 18.4 35. Astfel. Deşi nu precizează direct acest lucru. precum: discuŃii cu prietenii.0 62.4 4.1 15.7 1. iniŃierea unor proiecte educative şi colaborarea cu ONG-uri active în acest domeniu.0 0.3 44.3 23. mese rotunde. în care sunt implicaŃi elevii cu manifestări de violenŃă. Trebuie remarcat faptul că multe dintre cazurile de violenŃă de care s-au ocupat consilierii investigaŃi le-au fost semnalate de către un reprezentant al şcolii (profesori. atragerea lor în activităŃi extracurriculare.3 8. justiŃie. examinarea psihologică a copilului. voluntariat.3 5. Activitatea de consiliere în sine reprezintă o modalitate de intervenŃie care se înscrie în categoria acŃiunilor de tip asistenŃă. consiliere de grup etc.3 50.8 48. iar în jumătate din situaŃii se implică rar în semnalarea şi rezolvarea 206 . în peste 10% din cazuri părinŃii nu joacă nici un rol. acŃiuni de mediere a conflictelor între elevi sau între elevi şi cadre didactice. Conform declaraŃiilor consilierilor. simpozioane cu teme privind infracŃionalitatea juvenilă şi analiza unor cazuri de violenŃă.2 27.3 27.0 50.4 9. antrenarea lor în activităŃi utile.0 57. biserică.5 5.3 35. credem că în această situaŃie se regăsesc preponderent elevi care au fost victimele diferitelor forme de violenŃă în spaŃiul şcolii.9 51. implicarea activă a părinŃilor (de exemplu. Recursul la serviciile consilierului şcolar confirmă faptul că unele unităŃi şcolare investigate recurg în mod curent la metode care nu sunt doar punitive. jandarmerie.2 0. organizarea unor dezbateri. al unui grup de dialog şcolar) şi a liderilor comunităŃii în monitorizarea şi asistarea elevilor cu manifestări agresive. Este interesant de remarcat şi deschiderea elevilor de a primi acest tip de asistenŃă. într-unul din cinci cazuri consiliate. Tabel 45. motivarea elevilor. directori).foarte redusă.6 13.7 24. %) Actorii deloc cadrele didactice directorii de şcoli elevii/colegii de clasă părinŃii elevul însuşi un reprezentant al poliŃiei inspectorul şcolar FrecvenŃa cu care se implică actorii rar des foarte des 0. sunt menŃionate intervenŃii precum: atragerea sprijinului altor instituŃii (centre de plasament.1 4. centrul anti-drog.0 Trebuie remarcată frecvenŃa relativ scăzută cu care se implică părinŃii elevilor care au trăit experienŃa unor situaŃii de violenŃă. iniŃiativa apelului la acest serviciu o are în mod frecvent chiar elevul implicat în situaŃii de violenŃă. cu colegii sau cu cei din anturajul elevului violent. în cadrul unui centru consultativ. ONG-uri) în iniŃierea şi derularea unor proiecte şi programe pe tema non-violenŃei. diriginŃi.

majoritatea consilierilor. atât prin atitudinea profesorilor. Deşi afirmă că poliŃia are mai puŃin un rol de semnalare a fenomenelor de violenŃă. Această situaŃie demonstrează faptul că unii părinŃi sunt dezinteresaŃi de problemele cu care se confruntă copiii lor în spaŃiul şcolar sau că transferă asupra şcolii întreaga responsabilitate privind asistarea acestora când sunt implicaŃi în situaŃii de violenŃă (fie ca victimă. Sunt de părere că dezbaterea pe o anumită temă. mai ales în cazul acelor situaŃii de o gravitate mai redusă şi că profesorii resimt lipsa unor acŃiuni de asistenŃă iniŃiate la nivel de şcoală: Caseta 67. Asta în primul rând. a conducerii şcolii cât şi a întregului personal care lucrează aici în şcoală. chiar dacă numărul celor care declară că au fost agresaŃi fizic sau verbal este mult mai mare. Aproximativ 40% dintre directori declară că au avut intervenŃii ale poliŃiei în şcoală. în cele mai multe dintre situaŃii fiind vorba despre rezolvarea unor cazuri mai grave. discuŃii şi alte activităŃi pe astfel de teme. soluŃiiletip. în care elevii participă. ca de altfel şi a directorilor chestionaŃi. bineînŃeles. are efecte formative destul de importante faŃă de simpla expunere a unei persoane specializate. în general. în primul rând şcoala însăşi trebuie să fie o instituŃie în care să nu fie promovate astfel de comportamente. atunci când acestea deja s-au produs. Acest indicator al gradului scăzut de interes arătat de părinŃi problemelor cu care se confruntă copiii este confirmat de numărul relativ redus de reclamaŃii pe care directorii şi elevii declară că au fost adresate şcolii. se poate observa o relativă „standardizare” a modului în care şcolile reacŃionează la situaŃiile de violenŃă. casetă audio sau un caz real). această stare de fapt reflectă deficienŃe de comunicare ale părinŃilor cu proprii copiii sau dificultăŃi de relaŃionare şcoală-familie. ConstanŃa Profesor: Pentru a diminua situaŃiile de violenŃă. în special cele de o gravitate mai mare. aceste situaŃii ar trebui transformate şi în prilejuri de discuŃie individuală şi de grup a poliŃiei cu elevi violenŃi sau cu potenŃial violent. în general lucrurile încet-încet s-au îndreptat către un final pozitiv… Diversitatea formelor de violenŃă specifice spaŃiului şcolar ar trebui să excludă. dezbateri. Şi. Şi în al doilea rând.acestor cazuri. În momentul în care am intervenit şi am realizat aceste activităŃi de consiliere. directorii părând să echivaleze autoritatea de a rezolva un caz de violenŃă cu competenŃa de a rezolva un caz de violenŃă petrecut în şcoală. ca şi în cazul măsurilor de prevenŃie. Interviuri de grup cu profesori. În acelaşi timp. Interviurile de grup cu cadrele didactice susŃin 207 . Interviurile de grup cu cadrele didactice au semnalat faptul că managerii şcolari par să accepte faptul ca fenomenele de violenŃă să fie rezolvate punctual de diriginte/cadrul didactic/consilier.. După cum am remarcat deja în capitolul dedicat violenŃei profesorilor asupra elevilor. fie ca agresori). Colaborarea cu alte instituŃii este redusă şi parteneriatele sunt de multe ori formale. Cu toate acestea.. numai 15% dintre elevii chestionaŃi au declarat că părinŃii lor au adresat o plângere oficială conducerii şcolii. Vizionări ale unor cazuri şi dezbateri pe marginea celor vizionate. Şi. Dar simpla expunere este receptată mai greu de către elevi decât o dezbatere pe marginea unui material didactic (casetă video. a priori. au susŃinut că aceasta este una dintre instituŃiile importante cu care colaborează pentru a soluŃiona cazuri de violenŃă şcolară. activităŃile de consiliere. Totuşi.

p. • AmeninŃarea constantă şi sancŃionarea prin notă a elevilor cu comportament violent – în unele cazuri. ceea ce exclude soluŃiile prestabilite. cadrele didactice ajung să sancŃioneze aceşti elevi prin corijenŃă sau chiar prin repetenŃie. printre care: . caz în care cele mai multe şcoli investigate îşi declină în totalitate responsabilitatea. deoarece orice manifestare a violenŃei reprezintă o combinaŃie unică de cauze. Iaşi. Şcolile apelează în special la soluŃia sancŃionării elevilor care au generat situaŃii de violenŃă. Pedeapsa aplicată elevilor violenŃi este privită de multe şcoli investigate ca un instrument eficient şi adesea suficient pentru prevenirea reapariŃiei manifestărilor de violenŃă. în special în cazul intervenŃiilor de tip asistenŃă. Ghid de intervenŃie în cazul problemelor de comportament ale elevilor. orice caz de acest gen presupune o evaluare atentă a unui complex de factori (psihologici. astfel. sigura excepŃie fiind spaŃiul din jurul şcolii. orice acŃiune viitoare este susceptibilă de a fi interpretată ca fiind violentă şi este sancŃionată în consecinŃă. 132 Idem.). cele mai importante probleme pe care le-am identificat în timpul cercetării de teren sunt: • Etichetarea – este una dintre cele mai dificile poveri de care un elev se mai poate debarasa odată ce comportamentul său a fost etichetat ca violent. DevianŃa Şcolară. 2003. familiali.multiplicarea formelor de comunicare cu elevii cu manifestări violente şi identificarea cauzelor ascunse care determină acest comportament. unele sancŃiuni multiplică prin efectul de bumerang situaŃiile de comportament agresiv al celor consideraŃi elevi-problemă. în special în cazul celor cu un grad ridicat de gravitate. • Analizarea superficială a condiŃiilor în care apar situaŃii de violenŃă – stabilirea eronată a responsabilităŃii individuale. 393. 131 208 . Polirom. Şcoala ar trebui să fie pregătită pentru a trata fiecare caz de violenŃă în mod individual. Cristina. După cum arată numeroşi analişti ai acestui fenomen131. • ReticenŃa sau incapacitatea şcolilor de a coopera cu alte instituŃii şi de a delega acestora anumite responsabilităŃi în acŃiunile de intervenŃie. din partea directorilor şi a cadrelor didactice. Vezi de exemplu NeamŃu. • Culpabilizarea excesivă a elevilor cu comportament violent sau utilizarea unui limbaj agresiv şi chiar a violenŃei fizice faŃă de aceştia.această idee. şcolari etc. InvestigaŃia noastră a arătat că sancŃiunile variate aplicate elevilor cu comportament violent sunt în multe cazuri inadecvate şi ineficiente pentru împiedicarea reapariŃiei acelui fenomen de violenŃă. independente de condiŃiile în care s-au produs. DisproporŃionate în comparaŃie cu gravitatea faptelor. Există totuşi o serie de puncte de convergenŃă ale programelor anti-violenŃă132. socio-culturali. Ed. În acest sens.

asistarea familiei în combaterea fenomenelor de violenŃă ale copiilor.- - implicarea acestora în activităŃi de tutoriat. cooperarea unităŃilor de învăŃământ cu instituŃii importante din comunitate. asistarea lor cu privire la înŃelegerea şi alegerea unor alternative comportamentale dezirabile. mentorat sau consiliere. coordonate de persoane cu experienŃă sau de colegi mai mari. 209 . Capitolul de recomandări va lua în considerare rezultatele investigaŃiei în ceea ce priveşte experienŃa şcolii în combaterea şi prevenirea fenomenelor de violenŃă şi va încerca să identifice ariile de ameliorare în strânsă legătură cu dificultăŃile semnalate de toŃi actorii implicaŃi. implicarea elevilor în activităŃi extra-curriculare şi în programe/proiecte de ocupare a timpului liber.

educaŃional şi cultural scăzut. . Mai mult de jumătate dintre aceştia comit acte de violenŃă „efectivă” asupra propriei persoane (consum de droguri sau alcool). ponderea şcolilor care fac referire la conduitele violente ale elevilor este mai redusă decât în mediul urban. mediul de rezidenŃă – în mediul rural. fapt care indică frecvenŃa mai ridicată a acestor comportamente la elevii de vârsta adolescenŃei. această situaŃie poate fi consecinŃa statutului mai înalt pe care tind să şi-l menŃină cadrele didactice din aceste arii. Pe baza investigaŃiilor realizate. .. sărăcie etc. inclusiv a unei mai mari autorităŃi a acestora. mai restrictiv. implicit rată ridicată a şomajului.5%. diferenŃa se explică prin faptul că anumite zone periferice cumulează influenŃa mai multor factori care pot contribui la declanşarea fenomenelor de violenŃă: rată redusă a ocupării. a ponderii elevilor cu manifestări grave de violenŃă. atribute care le permit prevenirea cu mai multă eficienŃă a manifestărilor de violenŃă. nivel redus al veniturilor familiei. printre care: . fenomenele de violenŃă sunt mai frecvente.zona în care este situată şcoala – proporŃia unităŃilor de învăŃământ situate în zone periferice care declară prezenŃa fenomenelor de violenŃă este mai mare decât în cazul celor amplasate în zone centrale.tipul unităŃii de învăŃământ – şcolile post-gimnaziale semnalează în proporŃie mai mare prezenŃa fenomenelor de violenŃă.mărimea şcolii (numărul de elevi din şcoală) – în şcolile de talie mai mare. de asemenea. situaŃie ce sugerează dificultăŃile întâmpinate de managerii şcolari şi cadrele didactice din unităŃile de învăŃământ cu efective mari de elevi în controlul şi monitorizarea atitudinilor şi comportamentului acestora. economic. o altă explicaŃie poate consta în faptul că mediul rural este mai tradiŃionalist. asupra altor persoane (agresiuni fizice şi sexuale) sau asupra societăŃii (acte de - • 210 . iar controlul social (inclusiv asupra manifestărilor de violenŃă) este mai puternic. precum şi a celor care au fost victime ale unor agresiuni. Această proporŃie se diferenŃiază în funcŃie de o serie de criterii. statut socio-profesional. s-au desprins următoarele concluzii: • ProporŃia unităŃilor de învăŃământ la nivelul cărora se înregistrează fenomene de violenŃă depăşeşte 75%. Ponderea elevilor cu manifestări grave de violenŃă este estimată – conform declaraŃiilor directorilor unităŃilor de învăŃământ investigate – la aproximativ 2.CONCLUZII Dimensiunea fenomenului de violenŃă în şcoală Demersul privind evaluarea dimensiunilor fenomenului violenŃei în şcoală (conform definiŃiei cu care a operat studiul) a urmărit estimarea proporŃiei unităŃilor de învăŃământ în care acesta este prezent.

divergenŃe de opinie şi tensiuni pe care actorii înşişi nu le conştientizează pe deplin sau le justifică în diferite moduri. agresiune fizică) asupra cadrelor didactice. investigaŃia de faŃă a reprezentat în sine un exerciŃiu de conştientizare. inclusiv şcoala). Dincolo de orice reŃineri. tema violenŃei şcolare a părut oarecum surprinzătoare. Principalele concluzii desprinse din această analiză sunt următoarele. • Ponderea copiilor şi tinerilor victime ale violenŃei (furt. • • 211 . CeilalŃi îşi orientează actele de violenŃă „simbolică” – agresiune non-verbală (gesturi. fie ale unor agresiuni petrecute în zona proximă acesteia ai căror autori au fost tot elevii şcolii sau alte peroane. Nevoia informării. în incinta şcolii.vandalism. de un anumit elev sau de o anumită şcoală. Opiniile exprimate nu au fost întotdeauna convergente. verbală (insulte.) estimată pe baza datelor anchetei este de aproape 3%. Pentru cei mai mulŃi dintre subiecŃii intervievaŃi. vizitele de teren şi interviurile de grup au evidenŃiat numeroase situaŃii de conflict. Pentru mulŃi actori intervievaŃi. analiză şi evaluare a unor situaŃii de violenŃă subiectivă. agresiuni fizice. degradare de bunuri ale instituŃiilor publice. Aceştia sunt fie victime ale violenŃei propriilor colegi. izolată şi contextualizată. care trec uneori neobservate. Cu ocazia anchetei. identificarea percepŃiilor diverşilor actori asupra prezenŃei fenomenelor de violenŃă şi. evidenŃierea formelor concrete de manifestare a acesteia. agresiuni sexuale. care Ńine doar de un anumit profesor. aceştia şi-au exprimat interesul pentru a cunoaşte mai multe despre acest fenomen. • Fenomenul violenŃei în şcoală pare să fie încă o problemă insuficient conştientizată în şcoala românească sau poate doar un subiect incomod. pentru mulŃi dintre actorii investigaŃi. şi nicidecum un fenomen generalizat la nivelul întregului sistem de învăŃământ. violenŃa este o problemă individualizată. Forme de violenŃă în şcoală InvestigaŃia privind formele de violenŃă în şcoală a urmărit. făcând parte dintr-un aşa-numit obişnuit pedagogic de fiecare zi. aducând grave prejudicii statutului şi autorităŃii acestora. hărŃuire etc. ezitări sau negări declarative ale subiecŃilor investigaŃi. identificare. jigniri) – sau „efectivă” (lovire. priviri ameninŃătoare). pe de altă parte. discuŃiile de grup au arătat că. Deşi cei mai mulŃi directori semnalează prezenŃa unor fenomene de violenŃă în şcolile lor. pe de o parte. nouă. mergând de la negarea fenomenului de violenŃă în şcoală până la considerarea violenŃei ca o problemă îngrijorătoare.

elevi. stilurile didactice. comparativ cu violenŃa non-verbală sau cu agresivitatea fizică. • • • 212 . comparativ cu violenŃa elevilor faŃă de profesori sau a profesorilor faŃă de elevi. De asemenea. ViolenŃa elev-elev: . consilieri. Ńipete) şi sunt considerate situaŃii tolerabile şi obişnuite în orice şcoală. verbală sau non-verbală) şi mai puŃin la cele de natură subiectivă. comportament determinat deseori de specificul vârstei adolescenŃei. directori) în ceea ce priveşte frecvenŃa cu care menŃionează diferitele forme de violenŃă în şcoală. Totuşi. într-o critică la adresa managementului şcolar. De asemenea. astfel. metodele de predare sau relaŃia părinŃi-profesori-elevi) nu sunt direct asociate cu fenomenul violenŃei. în contextul social actual (violenŃa verbală a străzii. proprii sau ale celorlalŃi. comparativ cu fetele. Cei mai mulŃi actori apreciază că. Profesorii şi chiar elevii înşişi consideră că există o dimensiune de gen a violenŃei şcolare. fie ca o încercare de a ascunde o realitate care contravine regulamentului şi disciplinei şcolare şi care se poate constitui. directorii sunt mai puŃin deschişi în a recunoaşte prezenŃa violenŃei în şcolile manageriate de ei. a mass-mediei etc. existând tentaŃia de a încadra astfel de subiecte într-o situaŃie de normalitate. Există un anumit grad de convergenŃă între declaraŃiile diferitelor categorii de subiecŃi (profesori. formele mai grave de violenŃă (inclusiv agresivitatea fizică). iar băieŃilor. comparativ cu elevii şi cu consilierii şcolari. formele de manifestare a violenŃei sunt menŃionate diferenŃiat pe genuri: fetelor le sunt atribuite mai ales formele „obişnuite”. Cel mai des sunt menŃionate situaŃiile de violenŃă între elevi.). când elevii devin mai atenŃi şi mai critici cu privire la diferite caracteristici fizice sau psihice. chiar necesară uneori. băieŃii sunt mai violenŃi. la nivel general.• ViolenŃa subiectivă versus violenŃa obiectivă. a profesorilor sau a altor persoane din jurul şcolii. de tipurile de relaŃii sau de cultura şcolară.Cel mai frecvent menŃionate forme Ńin de domeniul violenŃei verbale (certuri. tolerate ale violenŃei (în special violenŃa verbală). acestea fiind considerate mai puŃin grave. este semnificativ faptul că peste o treime dintre elevi percep spaŃiul şcolar ca un mediu lipsit de securitate. fie din cauza insuficientei cunoaşteri a acestui fenomen. Cu toate acestea. injurii. În acelaşi domeniu al violenŃei verbale au fost menŃionate cu frecvenŃă ridicată şi jignirile cu referire la trăsăturile fizice sau psihice ale colegilor. referindu-se la acte de agresivitate manifestă (fizică. conflicte. MulŃi intervievaŃi sunt tentaŃi să facă referire la violenŃa înŃeleasă mai ales în dimensiunea sa obiectivă. Teme care tratează aspecte subiective ale relaŃiilor psihosociale din spaŃiul şcolii (cum ar fi relaŃia de autoritate. în care nu se simt protejaŃi faŃă de violenŃa unor colegi. ce Ńin de valori. obişnuită oricărui spaŃiu şcolar şi inevitabilă. sunt mai frecvent semnalate formele de violenŃă verbală. părinŃi.

care nu răspunde nevoilor individuale ale elevilor. Pe de altă parte. atitudinile ironice sau sarcastice. . Formele de comportament neadecvat al profesorilor. jigniri sau insulte). sunt diverse: agresiunea verbală faŃă de elevi (atitudini ironice. fuga de la ore. gesturi sau priviri ameninŃătoare. astfel de comportamente sunt considerate efecte ale scăderii respectului faŃă de profesia de cadru didactic şi ale valorizării reduse a acesteia la nivel social. indisciplina în clasă sau în recreaŃii.Cele mai frecvente manifestări de violenŃă a elevilor faŃă de profesori. atitudini discriminative şi marginalizarea unora dintre elevi). chiar injurii. au fost mai puŃin menŃionate comportamentele agresive grave (verbale sau fizice) ale elevilor faŃă de profesori. de factorii şcolari sau de mediu sociofamilial) conduc la un climat de insecuritate în şcoli şi solicită măsuri specifice în plan administrativ şi educaŃional. excluderea de la activităŃile didactice sau chiar pedeapsa fizică. zgomote în timpul activităŃii didactice). Ńipete.Actorii investigaŃi au identificat diverse explicaŃii şi argumentări ale violenŃei elevilor faŃă de profesori. menŃionate de actorii investigaŃi. agresiune non-verbală (ignorarea mesajelor elevilor şi neacordarea de atenŃie acestora. conform declaraŃiilor subiecŃilor investigaŃi. PărinŃii îşi legitimează astfel de 213 • • . apreciind că reprezintă o modalitate de a face faŃă unei autorităŃi forŃate a şcolii. astfel de comportamente (determinate de specificul vârstei.Deşi nu sunt prezenŃi zilnic în spaŃiul şcolii. deficitar înŃeleasă şi manageriată la nivelul clasei.Acest fenomen este mai puŃin recunoscut în spaŃiul şcolii deoarece contravine flagrant cu statutul şi responsabilităŃile unui cadru didactic. Mai mult decât alte forme de violenŃă. violenŃa profesorilor faŃă de elevi este o realitate în spaŃiul şcolii.În forme mai uşoare sau mai accentuate. care încalcă principiile de educaŃie şi drept al elevilor şi care poate avea consecinŃe ample şi de lungă durată asupra acestora. precum şi expresia „democratizării” relaŃiei profesor-elevi. unii părinŃi manifestă comportamente neadecvate care Ńin de domeniul violenŃei. Pe de o parte. mulŃi elevi şi chiar unii părinŃi susŃin legitimitatea unor astfel de comportamente. ViolenŃa profesorilor faŃă de elevi: . sunt: lipsa de implicare şi de participare a elevilor la activităŃile şcolare (absenteismul şcolar. . • ViolenŃa elevilor faŃă de profesori: . În comparaŃie cu acestea.- ViolenŃa fizică între elevi este menŃionată în ponderi mai ridicate la nivelul unităŃilor de învăŃământ situate la periferie. unui mediu şcolar neprietenos şi suprasolicitant. ViolenŃa părinŃilor în spaŃiul şcolii: . ignorarea mesajelor transmise de cadrele didactice) şi violenŃa verbală şi nonverbală ca ofensă adusă statutului şi autorităŃii cadrului didactic (refuzul îndeplinirii sarcinilor şcolare.

11% dintre subiecŃi menŃionând că se confruntă frecvent cu astfel de situaŃii. au fost semnalate cazuri de certuri sau chiar agresiune fizică. iar părinŃii sunt înştiinŃaŃi şi responsabilizaŃi cu rezolvarea problemelor. în spaŃiile verzi din jurul şcolii. ViolenŃa în spaŃiul din vecinătatea şcolii este un fenomen îngrijorător. aproximativ 6% menŃionând că se află frecvent în această situaŃie. cazurile analizate demonstrează că intensitatea acestor agresiuni este de multe ori mai ridicată. Estimările elevilor sunt la fel de alarmante în cazul agresiunilor verbale provocate de persoane necunoscute.Aproape o treime dintre elevii chestionaŃi semnalează faptul că au fost victimele unor situaŃii de violenŃă fizică (agresiune. considerate violente sau nedrepte.). Procentul elevilor care cad victime furturilor în imediata vecinătate a şcolii este de asemenea îngrijorător. peste o treime dintre aceştia declară că s-au aflat în situaŃia de a fi batjocoriŃi.Deşi formele de violenŃă care au loc în acest spaŃiu nu diferă foarte mult faŃă de cele care se petrec în incinta şcolii. . lovire intenŃionată) provocate de persoane necunoscute. pe terenul de sport etc. Sunt şi situaŃii în care părinŃii manifestă comportamente violente faŃă de propriul copil în spaŃiul şcolii. în cazurile în care acesta nu se supune disciplinei şcolare.Sentimentul de securitate/siguranŃă al elevilor este puternic influenŃat atât de ceea ce se întâmplă în incinta şcolii (în sala de clasă. FaŃă de profesori. • ViolenŃa în spaŃiul din jurul şcolii: . agresiunile în această zonă având o pondere semnificativă în totalul actelor de violenŃă cărora le cad victime elevii (mai mult de o treime dintre elevii agresaŃi într-un singur an şcolar au suferit agresiunea în spaŃiul din vecinătatea şcolii). într-un spaŃiu în care consideră că nu li se oferă acestora suficientă securitate. bruscare. umiliŃi sau înjuraŃi de indivizi din afara şcolii. în alte spaŃii publice în apropiere de şcoală). FaŃă de alŃi elevi din şcoală. manifestate în raport cu propriul copil. Ńipete). de la ironizarea sau admonestarea acestora în faŃa clasei de elevi până la agresivitate fizică – metode considerate forme eficiente de pedepsire a copilului. pe coridoare. atunci când propriul copil intră într-un conflict cu aceştia sau când este victimă a violenŃei lor. . Cea mai mare parte a cazurilor de violenŃă în acest spaŃiu implică persoane din afara şcolii. discuŃii aprinse. 214 .- - - comportamente (faŃă de profesori sau faŃă de alŃi elevi ai şcolii) prin nevoia de a apăra drepturile propriilor copii. însă există un număr semnificativ de agresiuni care sunt comise de colegi de şcoală ai victimelor. cât şi de ceea ce se întâmplă în proximitatea acesteia (pe arterele rutiere şi alte căi de acces către şcoală. părinŃii utilizează cel mai frecvent violenŃa verbală (ironii. iar în unele cazuri chiar agresivitatea fizică – situaŃii generate de obicei de nemulŃumirea referitoare la atitudini şi comportamente ale unui cadru didactic.

de a identifica drept cauze psiho-individuale ale comportamentului violent ceea ce.Există diferenŃe interindividuale la nivelul elevilor cuprinşi într-o instituŃie şcolară. în ceea ce priveşte adoptarea comportamentelor violente. factori de mediu şcolar. acesta având un rol esenŃial în dezvoltarea copilului şi a mecanismelor de autocontrol a impulsurilor violente. profesorii propun spre exemplificare comportamente ale elevilor care nu se înscriu propriu-zis în aria manifestărilor de tip violent. determinanŃi socio-familiali. viol) semnalate în investigaŃie au înregistrat o pondere relativ scăzută în comparaŃie cu celelalte forme de violenŃă. de multe ori. Elevilor violenŃi le sunt asociaŃi cu preponderenŃă o serie de factori individuali. în fapt. precum: toleranŃa scăzută la frustrare. slaba capacitate empatică. În acest sens. dificultăŃile de adaptare la disciplina şcolară. În unele situaŃii. de asemenea. 215 • . reprezintă. a individualităŃii lor specifice. cu efecte în planul imaginii de sine şi a trăirilor acestora.Se constată. tentativă de viol.Toate aceste caracteristici pot fi interpretate şi ca modalităŃi individuale de raportare a elevilor la provocările mediului şcolar.Analiza evidenŃiază faptul că violenŃa în şcoală nu poate fi explicată. imaginea de sine negativă. cazul acelor elevi „incomozi”.- Deşi cazurile de agresiune sexuală (hărŃuire. ameliorată sau combătută fără a examina şi mediul familial. cercetarea a evidenŃiat următoarele concluzii: • Cauze psiho-individuale: . de exemplu. Mai mult. ale căror efecte se cumulează şi se potenŃează reciproc. strategii de reacŃie a elevilor la frustrări şi impuneri ale mediului şcolar. mediu care aduce cu sine frustrări. tendinŃa către comportament adictiv. Cauze familiale: . care au o atitudine mai deschis critică şi reactivă. prevenită. diferenŃe majore de percepŃie a cadrelor didactice în ceea ce priveşte gravitatea unor comportamente de natură violentă ale elevilor. pornind de la ipoteza că violenŃa în şcoală este determinată de multiple aspecte (caracteristici individuale. dar şi a unor părinŃi. . dar fără a fi propriu-zis violenŃi. instabilitatea emoŃională. impunere a unui anumit tip de disciplină. cauze sociale). lipsa sau insuficienta dezvoltare a mecanismelor de autocontrol. se constată tendinŃa unor cadre didactice. . gravitatea acestui fenomen impune o analiză aprofundată din partea tuturor actorilor implicaŃi în prevenirea şi combaterea violenŃei şcolare. insuficientă valorizare a potenŃialului real al elevilor. Cauze ale violenŃei şcolare Investigarea violenŃei şcolare a urmărit identificarea factorilor de influenŃă şi a cauzelor care o generează.

dimensiunea familiei (număr mare de copii în familie. distanŃa în comunicare.Dacă profesorii identifică sursele violenŃei elevilor mai ales în spaŃiul formalului pedagogic (programe încărcate. . Modul diferit în care aceştia privesc fenomenul violenŃei în şcoală semnalează în sine o stare de tensiune latentă şi conflict. fie la nivel social mai larg. directorii. • Cauze şcolare: . .- - InvestigaŃia a evidenŃiat asocieri semnificative între comportamentul violent al elevilor şi o serie de factori familiali. Alte aspecte de natură şcolară identificate drept cauze posibile ale violenŃei au fost: prejudecăŃile profesorilor în raport cu apartenenŃa etnică a elevilor. De pildă. părinŃii sau consilierii unele fenomene de violenŃă în şcoală. tipul familiei (provenienŃa elevilor din familii dezorganizate). nivelul scăzut de educaŃie a părinŃilor. de multe ori. fie în familie. situaŃie care implică. fie la nivel individual. impunerea autorităŃii cadrelor didactice. accentuarea fenomenului sărăciei). mediu lipsit de securitate afectivă). vârsta şi experienŃa didactică. cei mai mulŃi dintre actorii intervievaŃi tind să situeze cauzele principale ale comportamentului violent undeva în afara şcolii. nu în toate cazurile investigate se poate evidenŃia o relaŃie directă şi vizibilă de cauză-efect între factorii de mediu familial şi manifestările agresive ale copiilor. Unii părinŃi fac referire la aspecte administrative. . considerând că o sursă a violenŃei este şi lipsa unor sisteme mai stricte de protecŃie. comportamentele neadecvate ale profesorilor. consilierii şi mai ales elevii situează conflictul în zona interacŃiunilor subiective: disponibilitatea redusă a profesorilor pentru comunicare deschisă şi în afara lecŃiilor. distorsiuni în evaluarea elevilor. descurajarea iniŃiativelor elevilor. programe şcolare încărcate. ce poate fi cu uşurinŃă interpretată de către un observator extern ca o sursă potenŃială de violenŃă în şcoală. care recurg uneori la sancŃiuni nejustificate sau chiar pedepse fizice sunt semnalate într-o pondere îngrijorătoare de către 216 . atitudini violente ale părinŃilor faŃă de copil.Ancheta de faŃă a constatat că există diferenŃe semnificative de percepŃie între diverşi actori. violenŃa fiind în general efectul influenŃei cumulate a unor factori multipli. Desigur. control şi intervenŃie specializată împotriva violenŃei în şcoală. atât în modul în care se raportează la ideea de violenŃă.Elevii resimt mai acut şi semnalează cu mult mai multă francheŃe decât cadrele didactice. metode neatractive de predare. problemele legate de mediul şcolar fiind mai puŃin conştientizate. lipsa infrastructurii şcolare). condiŃiile economice ale familiei (venituri insuficiente). stiluri didactice de tip autoritar ale profesorilor. programul şcolar dificil. cum sunt: climatul socio-afectiv (relaŃii tensionate între părinŃi. În ciuda acestor constatări. cât şi în ceea ce priveşte gradul de sensibilitate şi toleranŃă la violenŃa în şcoală. numărul mare de elevi într-o clasă.Se constată un anume grad de consens în rândul majorităŃii actorilor investigaŃi privind existenŃa în şcoală a unor probleme ca: dificultăŃi de comunicare elevi-profesori.

cu mult mai ridicată decât conştientizează sau ar fi dispuşi să admită alŃi actori şcolari (directori. Spre exemplu.elevi. Măsurile şcolii vizând prevenŃia şi controlul fenomenelor de violenŃă sunt. cu toate caracteristicile pe care le au unele dintre acestea. • Cauze induse de contextul social: .) sunt considerate ca fiind foarte importante în ierarhia cauzelor care conduc la apariŃia violenŃei în spaŃiul şcolii. sunt puŃin popularizate în rândul celor care ar trebui cu prioritate să le cunoască (autori. victime. Chiar acolo unde există acŃiuni destinate problemei violenŃei. În majoritatea cazurilor. 217 • • . cât şi prin consecinŃele asupra modului de petrecere a timpului liber. cât şi a părinŃilor. mass-media reprezintă unul dintre factorii cei mai influenŃi asupra comportamentului elevilor. care să definească situaŃiile de violenŃă. cadre didactice. factori de risc în potenŃarea comportamentului violent al elevilor. conducerea şcolii) şi nici la nivel interinstituŃional. atât prin valorile pe care le promovează. acestea nu contează pe implicarea efectivă a celor vizaŃi. . părinŃi. în opinia celor intervievaŃi. nu sunt organizate în forme atractive pentru elevi şi se limitează la expuneri de documente sau de situaŃii-problemă. formale şi stereotipe. în cea mai mare parte. pornind de la cunoaşterea problemelor cu care se confruntă. să monitorizeze şi să evalueze impactul acestora. violenŃa în şcoală este definită ca fiind o problemă instituŃională. derularea şi evaluarea activităŃilor de prevenire şi combatere a fenomenelor de violenŃă a condus la următoarele concluzii: • Şcolile fac în puŃine cazuri distincŃia între activităŃile de prevenŃie şi activităŃile de asistenŃă acordată elevilor cu manifestări de violenŃă şi nu dezvoltă programe coerente anti-violenŃă. Programele TV şi filmele care promovează modele de conduită agresivă sau violenŃă. se confundă existenŃa unui regulament şcolar sau a altor documente pe care şcoala le-a iniŃiat cu funcŃionalitatea efectivă a acestora. elevi cu potenŃial agresiv. ExperienŃa şcolii în prevenirea şi combaterea fenomenelor de violenŃă Analiza experienŃelor şcolilor în iniŃierea. O proporŃie ridicată a actorilor investigaŃi au făcut referiri la influenŃa negativă pe care o pot exercita zonele dezavantajate.Atât în opinia cadrelor didactice. consilieri). jocurile video cu conŃinut agresiv sunt. părinŃi). profesori.InfluenŃa grupului de prieteni şi a anturajul din afara şcolii („găştile de cartier” etc. cartierele periferice ale oraşelor. să elaboreze strategii de prevenŃie şi control. nu există parteneriate sau cooperare reală nici la nivelul unităŃii şcolare (între elevi. În puŃine cazuri.

• • • • 218 . ignorând atribuŃiile şi rolul proactiv pe care trebuie să-l aibă în comunitatea şcolară. în afara cabinetului şcolar. În alte cazuri. Măsurile de control şi pază care predomină sunt cele bazate pe intervenŃia poliŃiei sau a altor reprezentanŃi ai autorităŃilor de pază şi protecŃie. Unii consilieri au încă o atitudine pasivă. Şcolile reclamă insuficienŃa resurselor de care dispun pentru contracararea fenomenelor de violenŃă şcolară. disproporŃionată în raport cu gravitatea faptelor şi. Şcolile investigate nu reuşesc să abordeze situaŃiile de violenŃă „ascunsă” şi nu dispun de mijloace adecvate de a evalua violenŃa subiectivă (sentimentul de insecuritate al elevilor). ale profesorilor şi ale părinŃilor. SancŃionarea nu este gândită ca o formă de prevenire. cât şi resursele metodologice şi cele materiale. ajungând să cunoască actorii din vecinătatea şcolii care au potenŃial violent numai după ce un fenomen de violenŃă a avut loc. prin semnalarea ofertei de sprijin psihologic şi prin implicarea în identificarea şi rezolvarea problemelor elevilor. Lipsesc atât resursele umane calificate şi disponibile. În ceea ce priveşte actele de violenŃă care au loc în vecinătatea şcolii.Regulamentele devin dintr-un instrument util de prevenire şi combatere a violenŃei un mijloc formal de „acoperire” a lipsei de iniŃiativă. prin efectul de bumerang. multiplică deseori cazurile de comportament agresiv al elevilor consideraŃi elevi-problemă. nu de puŃine ori. devenind de multe ori modele de urmat. actele de violenŃă nesancŃionate ajung să influenŃeze şi pe ceilalŃi elevi. în defavoarea celor care se bazează pe formarea cadrelor didactice. a elevilor sau a consilierilor. • SancŃionarea elevilor violenŃi este. O asemenea abordare reprezintă un important handicap în elaborarea unor strategii eficiente de prevenire a situaŃiilor de violenŃă şcolară. conducerea unităŃilor şcolare şi cadrele didactice par să acorde atenŃie acestora numai dacă se manifestă şi în şcoală.

nivelul relaŃional. Merrill.RECOMANDĂRI Prevenirea violenŃei şcolare este cel mai important aspect în răspunsul pe care societatea îl poate da acestui fenomen social. Modelul ecologic cuprinde patru niveluri de înŃelegere şi analiză a influenŃelor privind violenŃa: nivelul individual. strategia de prevenire a violenŃei şcolare nu poate fi o verigă izolată a prevenirii violenŃei generale. fie ei individuali.33-36. modelul ecologic a fost utilizat în abordarea violenŃei domestice. Geneva. Columbus. deşi dispune de autonomie. pentru a da o dimensiune de specificitate prevenirii violenŃei şcolare. Totuşi. este o realitate socială ce se află în interacŃiuni complexe cu societatea în general. Pentru a focaliza analiza măsurilor de prevenŃie şi intervenŃie asupra principalilor actori de la nivelul unităŃii de învăŃământ şi asupra responsabilităŃilor acestora. ViolenŃa domestică. Modelul ecologic a fost folosit de OMS în studierea relaŃiei dintre violenŃă şi sănătate: World report on violence and health. Modelul ecologic133 oferă un cadru de analiză adecvat măsurilor de prevenire a violenŃei. Manual de identificare şi prevenire. Gabarino. Adoptarea modelului ecologic are la bază ideea conform căreia între factorii individuali şi cei contextuali există inter-relaŃii. este necesar să optăm pentru un model de prevenire adaptabil realităŃii sociale care este şcoala. WHO. eficientă. utilizând o paradigmă integrală a factorilor care o determină. relaŃionali. Adolescent development: an ecological perspective. culturali. Astăzi. în cazul nivelului relaŃional am distins între măsurile care se adresează familiei şi măsuri care se adresează şcolii. Victoria (coord. Charles E.). p. Recomandările privind ameliorarea violenŃei şcolare. deci. Sistemul educaŃional. 1985). Comportamentul violent în spaŃiul şcolar nu poate fi explicat prin considerarea unei singure categorii de factori. Introdus la sfârşitul anilor ‘70. 2002. de mediu. numai analiza interacŃiunilor complexe dintre aceştia poate oferi o explicaŃie consistentă violenŃei şi. În consecinŃă. p. sunt elaborate în concordanŃă cu acest model. sociali. prezentate în cele ce urmează. Vezi Soiciu. în acelaşi timp. iar violenŃa este produsul nivelurilor multiple de influenŃă a acestora asupra comportamentului.12. În România. modelul este extins la abordarea violenŃei partenerului intim şi la cea a vârstnicilor. nivelul comunitar şi nivelul societal. OH. are consecinŃe asupra societăŃii la nivel general. Bucureşti. modelul ecologic a fost iniŃial aplicat la problematica abuzului faŃă de copil şi ulterior la cea a violenŃei juvenilă (J. De aceea. 2003. o asemenea strategie. 133 219 . atunci când este realistă şi. poate fundamenta o strategie de prevenire.

dezvoltarea autonomiei (rezistenŃă faŃă de expectanŃele şi evaluările celorlalŃi prin cristalizarea unui cadru intern de referinŃă.IntervenŃii la nivel individual • Identificarea timpurie a elevilor cu potenŃial violent şi a cauzelor care pot determina manifestări de violenŃă a acestora. prieteni etc. Identificarea şi asistarea elevilor care au fost victime ale violenŃei şcolare prin implicarea cadrelor didactice.).). repetenŃie. a părinŃilor. a personalului specializat (consilieri şcolari. părinŃi. . • • • • • IntervenŃii la nivel relaŃional 220 . prin implicarea cadrelor didactice şi a personalului specializat (consilieri şcolari. proiectarea unor experienŃe pozitive pentru viitor). Elaborarea şi derularea unor programe de asistenŃă individualizată pentru elevii implicaŃi (ca autori sau ca victime) în cazuri de violenŃă. evaluarea corectă a calităŃilor şi a defectelor personale. asistenŃi sociali. . Implicarea activă a elevilor cu potenŃial violent sau care au comis acte de violenŃă în programe de asistenŃă derulate în parteneriat de către şcoală şi alte instituŃii specializate (PoliŃia comunitară. autorităŃile locale. asistenŃi sociali. psihologi. Responsabilizarea elevilor cu comportament violent prin aplicarea unor măsuri de intervenŃie cu potenŃial educativ şi formativ. Autoritatea pentru ProtecŃia Copilului şi AdopŃie. Biserica. . evitarea centrării exclusiv pe sancŃiune şi eliminarea din practica educaŃională a unor sancŃiuni care contravin principiilor pedagogice (de exemplu. psihologi. percepŃia pozitivă a experienŃelor de viaŃă. ostilitatea.). suspiciunea excesivă.ameliorarea imaginii de sine (atitudine pozitivă faŃă de sine. mediatori). prin care să se urmărească: .conştientizarea consecinŃelor actelor de violenŃă asupra propriei persoane şi asupra celorlalŃi (colegi. exmatriculare etc. aptitudinilor şi capacităŃii elevilor care au comis acte de violenŃă prin implicarea acestora în activităŃi şcolare şi extra-şcolare (sportive.prevenirea apariŃiei dispoziŃiilor afective negative (resentimentul. sancŃionarea comportamentului violent prin notă. Valorificarea intereselor. . valori personale pozitive).dobândirea autocontrolului privind impulsurile violente şi a capacităŃii de autoanaliză a propriului comportament. mediatori). negativismul). cadre didactice. iritabilitatea. artistice etc. alte organizaŃii specializate în programe de protecŃie şi educaŃie a copiilor şi a tinerilor).

a actorilor cu potenŃial violent sau cu risc de a deveni victimă). participarea la procedurile de plasament familial). iniŃierea unor programe care să răspundă unor situaŃii specifice unităŃii de învăŃământ respective (identificarea riscurilor în contextul concret al şcolii. a cadrelor didactice şi a specialiştilor. programe extraşcolare cu participarea comună a elevilor. Consiliul Profesoral. Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Copilului şi AdopŃie. organizarea de întâlniri în şcoală. • 221 . • • • • • Recomandări privind şcoala • Includerea. asistenŃă psihologică. cu implicarea activă a elevilor ca actori şi ca parteneri cheie. mediere).Recomandări privind familia • Informarea părinŃilor cu privire la serviciile pe care le poate oferi şcoala în scopul prevenirii violenŃei şcolare şi ameliorării relaŃiilor părinŃi-copii (consiliere. colaborarea şcolii cu instituŃii cu responsabilităŃi în acest domeniu. implicarea în astfel de activităŃi a personalului specializat (consilieri şcolari. în toate etapele procesului de asistenŃă a acestora (informarea. psihologi). a actorilor şi a cauzele situaŃiilor de violenŃă de la nivelul instituŃiei respective. parteneri). vizite în familii. monitorizarea cazurilor semnalate). a părinŃilor. pe agenda întâlnirilor formale ale şcolii (Consiliul de AdministraŃie. a unor teme legate de violenŃa şcolară. precum Autoritatea Tutelară. care să fie fundamentate pe diagnoza situaŃiei existente şi să fie incluse în planul de dezvoltare instituŃională. Consiliul Elevilor. poliŃie. IniŃierea unor programe destinate părinŃilor. Comitetul de PărinŃi). Elaborarea unor strategii coerente de prevenŃie şi intervenŃie. Identificarea unor părinŃi-resursă care să se implice în activităŃile de prevenire sau în rezolvarea cazurilor de violenŃă existente. DirecŃia Generală de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului. care să aibă ca scop conştientizarea dimensiunii fenomenului şi analiza formelor. modalităŃi de prevenire. informarea şi formarea cu privire la dificultăŃile de adaptare a copiilor la mediul şcolar şi la diferite aspecte ale violenŃei şcolare (forme. stabilirea unui program comun de intervenŃie. centrate pe conştientizarea. Consiliile JudeŃene pentru protecŃia copilului. Acordarea de sprijin familiilor care solicită asistenŃă şi orientarea acestora către serviciile specializate. Semnalarea de către şcoală a cazurilor de familii cu un comportament violent faŃă de copii şi implicarea în rezolvarea acestora (în cazuri extreme. Colaborarea şcolii cu familiile elevilor cu potenŃial violent sau care au comis acte de violenŃă. cauze.

prin negocieri directe între profesor şi elevi. joc de rol. a situaŃiilor de violenŃă petrecute în şcoală sau în vecinătatea acesteia şi încurajarea exprimării opiniei elevilor privind aceste situaŃii şi posibile căi de soluŃionare. abilităŃi sociale etc.adaptarea prevederilor la contextul specific în care funcŃionează instituŃia. decizie şi consecinŃele deciziilor. . comunicare.Valorificarea temelor relevante pentru problematica violenŃei. libertate şi normă/regulă de comportament. problematizare etc. psihologi) şi pot iniŃia şi derula programe anti-violenŃă împreună cu parteneri de la nivelul comunităŃii (ONG-uri. analiză critică a mesajelor audio-vizuale cu conŃinut violent. profesori). cadre didactice şi părinŃi. astfel de structuri pot fi coordonate de personal specializat (consilieri şcolari. profesori-elevi. aceste structuri/ grupuri de iniŃiativă ar trebui să fie formate dintr-un nucleu de elevi. care să conducă la conştientizarea şi dezvoltarea unei atitudini critice a elevilor faŃă de problematica violenŃei şcolare. mijloace de auto-apărare. cadre didactice. concursuri şi expoziŃii tematice. părinŃiprofesori. jocuri. întâlniri cu specialişti care să prezinte în mod interactiv teme legate de violenŃa şcolară. din instrument formal în mijloc real de prevenire. cadre didactice şi părinŃi).operaŃionalizarea conŃinutului la nivelul activităŃii didactice concrete. IntervenŃii la nivel curricular: . care să îndeplinească rolul de mediatori şi care să influenŃeze rezolvarea paşnică a conflictelor între actorii şcolii (elevi-elevi. la care să participe elevi. a actorilor implicaŃi şi a căilor de soluŃionare. IniŃierea la nivelul şcolii a unor structuri cu rol de mediere (centre de resurse) care să contribuie la identificarea surselor de conflict. asistenŃi sociali.• Transformarea regulamentului de ordine interioară. care se regăsesc în curriculumul diferitelor discipline şcolare (drepturile şi îndatoririle individului.). părinŃi-elevi). elevi-profesori.). poliŃia de proximitate. .consultarea tuturor actorilor de la nivelul şcolii (elevi. . negociere a conflictelor.Dezbaterea. prin utilizarea unor strategii activ-participative (studiu de caz. Organizarea de programe de informare a elevilor privind modalităŃile adecvate de gestionare a unor situaŃii concrete de violenŃă. în timpul orelor de consiliere şi orientare. centrate pe dezvoltarea unor competenŃe de auto-control. . prin: .definirea clară şi funcŃională a criteriilor de disciplină şcolară şi de conduită în şcoală a tuturor actorilor şcolari (elevi. • • • 222 . . specific fiecărei şcoli. părinŃi) în definirea şi aplicarea prevederilor acestuia.Derularea unor programe şi activităŃi extraşcolare pe tema combaterii violenŃei şcolare (de exemplu: săptămâna anti-violenŃă. autorităŃi locale).

prin diseminarea ofertei de sprijin psihologic şi prin implicarea acestora. web-site sau publicaŃii ale şcolii.evitarea supraaglomerării colectivelor de elevi.decongestionarea programului şcolar al elevilor. schimburi de experienŃă. Asumarea de către consilieri a unui rol proactiv în comunitatea şcolară. . cauze generatoare. solicitarea autorităŃilor locale în vederea exercitării atribuŃiilor de control al • • • • • • 223 .• IniŃierea unor programe de educaŃie intra. . metode). prin identificarea principalelor bariere comunicaŃionale şi prin diversificarea strategiilor şi a canalelor de comunicare (activarea structurilor formale de la nivelul şcolii – consilii. comitete. în scopul corectării acestor situaŃii. înfiinŃarea unei staŃii radio. Sensibilizarea profesorilor faŃă de problematica violenŃei (forme de violenŃă. asociaŃii grupuri de acŃiune. crearea unor proceduri de semnalare a situaŃiilor problematice – cutie poştală a elevilor/părinŃilor). care să solicite implicarea activă a partenerilor locali (de exemplu. monitorizarea la nivel instituŃional a cadrelor didactice care utilizează notarea ca mijloc de sancŃionare a comportamentelor sau atitudinilor elevilor.şi inter-generaŃională şi de educaŃie parentală prin care să se urmărească îmbunătăŃirea relaŃiilor dintre actorii de la nivelul şcolii (copiipărinŃi-cadre didactice-conducerea şcolii). psihologi. care pot conduce la situaŃii de violenŃă şcolară Ameliorarea managementului comunicării între toŃi actorii de la nivelul şcolii. în scopul diminuării tensiunilor care conduc la apariŃia unor situaŃii de violenŃă (între elevi şi profesori sau între elevi). atât la nivelul şcolii. . în identificarea şi rezolvarea problemelor elevilor. organizarea de activităŃi informale elevi-cadre didactice-părinŃi. strategii de ameliorare.asigurarea de personal didactic calificat şi suficient numeric. prin: . în afara cabinetului şcolar. Creşterea transparenŃei evaluării rezultatelor elevilor (criterii. mecanisme de prevenire. a profesorilor şi a părinŃilor. comisii metodice. cadru legislativ şi instituŃional) prin activităŃi de formare derulate la nivel local: cursuri de formare incluse în planurile de dezvoltare. încadrarea de personal de supraveghere şi securitate suficient. consilieri. . cercuri pedagogice tematice. Dezvoltarea unor strategii focalizate pe prevenirea şi controlul fenomenelor de violenŃă care apar în zona din jurul şcolii. asistenŃi sociali). Asigurarea unui mediu şcolar adecvat pentru derularea activităŃilor didactice în condiŃii optime.încadrarea unor specialişti în domeniul comunicării (mediatori.asigurarea unui serviciu de pază permanent. cât şi la nivelul claselor.

. Ministerul de Interne. organizaŃii ale societăŃii civile). a poliŃiei comunitare). Implementarea unui sistem de monitorizare la nivel naŃional a fenomenelor de violenŃă în şcoală.destinaŃiilor spaŃiului proxim şcolii şi eliminarea situaŃiilor în care acesta este utilizat pentru: baruri. Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Copilului şi AdopŃie. universităŃi. • 224 . La nivel comunitar • IniŃierea unor programe de sensibilizare a comunităŃii privind fenomenul de violenŃă şcolară (instituŃii responsabile: Inspectorate Şcolare JudeŃene. ONG-uri etc. a Inspectoratelor Şcolare JudeŃene. care implică următoarele aspecte: elaborarea unei metodologii de colectare a informaŃiilor. jandarmerie. construirea unei baze de date etc. ONG-uri). Dezvoltarea unor programe de prevenire a violenŃei şcolare (cu susŃinerea financiară şi/sau logistică din partea Primăriei. dezvoltarea unor strategii şi programe de prevenire (instituŃii responsabile: Ministerul EducaŃiei şi Cercetării.). Dezvoltarea de parteneriate ale şcolii cu alte instituŃii la nivel local – poliŃie. prin utilizarea diferitelor canale de comunicare publică. unităŃi şcolare. • • La nivel social • Organizarea de campanii sociale. în scopul conştientizării fenomenului de violenŃă şcolară (instituŃii responsabile: Ministerul EducaŃiei şi Cercetării. poliŃie. – pentru siguranŃa deplasării elevilor şi pentru crearea unei vecinătăŃi lipsite de pericole privind integritatea fizică şi psihologică a elevilor. autorităŃi locale. Ministerul de Interne. comerŃ ambulant necontrolat etc. Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Copilului şi AdopŃie. a ONG-urilor. ONG-uri). elaborarea de studii şi analize tematice. institute de cercetare. • Pilotarea sistemului Zonelor de EducaŃie Prioritară (ZEP) ca modalitate complexă de intervenŃie în unităŃile de învăŃământ care se confruntă cu fenomene ridicate de violenŃă şcolară. jocuri video. în acest scop ar fi utilă înfiinŃarea unui Observator naŃional cu atribuŃii privind: colectarea de informaŃii. Autoritatea pentru ProtecŃia Copilului. definirea criteriilor de identificare şi standardizarea lor. primărie.

Drepturi şi obligaŃii. Cf. op. în cadrul ofertei naŃionale de curriculum la decizia şcolii. ConŃinutul tematic al acestei discipline este dezvoltat în module şi. monitorizarea şi evaluarea unor programe anti-violenŃă la nivel naŃional (instituŃii responsabile: Ministerul EducaŃiei şi Cercetării). Consiliul NaŃional al Audio-Vizualului. categorie care prezintă un risc accentuat în manifestarea unor comportamente violente ale copiilor (instituŃii responsabile: Ministerul Muncii. Stiluri de viaŃă sănătoasă. institute de cercetare. Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Copilului şi AdopŃie. Dezvoltarea şi aplicarea cadrului legislativ privind violenŃa în general şi cea direct legată de minori. organizaŃii ale societăŃii civile). universităŃi. prin elaborarea de metodologii concrete de punere în practică a acestora (instituŃii responsabile: Ministerul EducaŃiei şi Cercetării. ONG-uri). respectiv. Presiunea grupului. Consiliul NaŃional al Audio-Vizualului. Stimularea cercetării şi a dezbaterii publice privind violenŃa şcolară şi multiplicarea la nivel de sistem a exemplelor de succes în prevenirea şi combaterea acestui fenomen (instituŃii responsabile: Ministerul EducaŃiei şi Cercetării. Ministerul JustiŃiei. 21. Multiplicarea măsurilor de reducere a violenŃei exprimată în media – violenŃă verbală. Consiliul NaŃional de Formare a Personalului Didactic din ÎnvăŃământul Preuniversitar. • • • • • • În unele Ńări (de exemplu. Criminalitatea. a unor discipline opŃionale centrate pe prevenŃia violenŃei134 (instituŃii responsabile: Ministerul EducaŃiei şi Cercetării. organizaŃii ale societăŃii civile). 134 225 . numită EducaŃia pentru prevenirea criminalităŃii. furnizori de formare). Consiliul NaŃional pentru Curriculum). Ministerul AdministraŃiei şi Internelor. Modulele sunt următoarele: Etică şi morală.• Stimularea cooperării inter-instituŃionale şi implicarea societăŃii civile în iniŃierea. comisiile juridice din Parlamentul României. derularea. cit. în special. Includerea unor teme privind violenŃa şcolară în programele de formare continuă a cadrelor didactice (instituŃii responsabile: Ministerul EducaŃiei şi Cercetării. Comportamente neadecvate. Danemarca) există o disciplină care face parte din curriculumul naŃional. Atacuri şi hărŃuiri. pornografie şi imagini cu conŃinut violent (instituŃii responsabile: Ministerul EducaŃiei şi Cercetării. Ministerul Culturii. sub-module. SolidarităŃii Sociale şi Familiei. unităŃi de învăŃământ preuniversitar. Ministerul AdministraŃiei şi Internelor). Ministerul EducaŃiei şi Cercetării. Diversificarea programelor de asistenŃă socială adresate familiilor dezavantajate din punct de vedere socio-economic. 13-14. p. Dezvoltarea.

A fost semnalat ca fiind un elev violent de către diriginta sa. că îmi spuneau şi mie colegii. atunci când este prezent.. dar profesorii au ajuns să tolereze absenŃa sa de la ore pentru că. Eu cred că nu are nici un rost la noi la şcoală.O. sau cel puŃin aceasta era situaŃia înainte de plecarea părinŃilor din Ńară.. În prezent locuieşte cu sora sa mai mare. Motivul plecării din Ńară al părinŃilor este legătura acestora cu un caz de infracŃionalitate care a fost mediatizat de televiziune. atât în trecut cât şi în prezent. relaŃia dintre părinŃi fiind de înŃelegere. Are mari probleme cu frecvenŃa. aceştia reuşesc cu greu să Ńină orele. STUDII DE CAZ Studiu de caz nr. iar mama este absolventă de liceu.O. implicat în diverse conflicte în şcoală şi în afara acesteia: Elevul B. nu s-au desfăşurat activităŃi de prevenire sau acŃiuni de prezentare a unor cazuri de către poliŃie.O: Nu. Dar. Nu prea cred că există interes pentru aşa ceva. este absolvent a două facultăŃi). dar tatăl era foarte puŃin 226 . nu-şi pierde nimeni vremea cu asta. În special după ce părinŃii lui au plecat în străinătate. deşi are şi rezultate bune şi reuşeşte să îşi pregătească absolvenŃii pentru o meserie. 17 ani. 1 (realizat pe baza anchetei cu dirigintele şi cu elevul) B.O. este elev în ultimul an al unei şcoli de arte şi meserii aflate într-un cartier periferic al oraşului B. Provine dintr-o familie organizată. potrivit declaraŃiilor lui B.Anexă. ambii fraŃi fiind lăsaŃi de câteva luni în grija unei rude. E adevărat că nu face probleme la toate disciplinele. acte de vandalism … Familia lui B.O. este unul dintre elevii care cauzează în prezent cele mai mari probleme. ci chiar au suferit agresiuni din partea lui. fiind în vârstă de 17 ani. bătăi. deoarece părinŃii sunt plecaŃi în Italia. Elevii sunt prea nebuni … e dezastru. care îl consideră un elev cu probleme şi cu un comportament agresiv. tatăl având studii superioare (potrivit declaraŃiilor lui B. mediul urban B. el este la şcoala profesională în anul trei. pur şi simplu nu trece o lună fără să cauzeze un incident grav. eu nu ştiu să fi avut loc o astfel de activitate. Şcoala în ansamblu este cunoscută ca fiind o şcoală cu multe cazuri de violenŃă. elev în anul III.. şcoală de arte şi meserii. Diriginta recunoaşte că este o şcoală cu un „prost renume”. la mine la clasă este liniştit. Cel mai recent incident este cel în care a scuipat o doamnă profesoară şi a aruncat catalogul clasei pe geam. dar am profesori care nu-şi pot impune autoritatea în faŃa sa.O se pare că nu are probleme deosebite.

cred că în primul rând victimele sunt cadrele didactice. Dar între timp apăruseră şi unii tovarăşi de ai noşti şi unul a reuşit să-i dea mare bucată aşa că s-au speriat şi au plecat. De părinŃi. considerând că este unul dintre elevii care fac uz de violenŃa fizică şi de cea verbală. Şi m-a luat de urechi… şi eu nu suport. dar până la urmă m-a primit… [am intrat în conflict pentru că] se jucau doi colegi de ai mei cu telefoanele şi ea a zis că eu. Doamna M. ci l-au încurajat cu fiecare ocazie să fie durul şcolii. este un copil care mi se pare scăpat din mână. Diriginta lui B. fără prea multă şcoală. cât şi în cartier: De exemplu. Totuşi. povestind cu sinceritate şi fără reŃineri despre diverse situaŃii în care a fost implicat. Înainte de plecarea din Ńară. am scuipat-o. ci numai conflicte în afara şcolii. De asemenea.O. unele recunoscute ca fiind deosebit de violent. eu mă certasem cu o profesoară şi am crezut că e în legătură cu asta. cu condamnări la activ. dar cu foarte mulŃi bani. Ne-au bătut până când a venit doamna directoare. şi grupul de prieteni. împreună cu sora lui. alŃii fiind deja persoane cu condamnări sau recunoscute în cartier ca fiind violente: Principalele cauze cred că Ńin de părinŃi şi apoi de anturaj.. părinŃii au vândut apartamentele şi l-au lăsat pe B. când a venit un golan din gaşcă. CâŃiva am încercat să-l apărăm pe cel care-l căutau dar am mâncat şi noi bătaie. am avut mari probleme cu băieŃii din cartier.O. apreciază că are într-adevăr un comportament violent în şcoală şi în afara acesteia. Practic. în unele dintre acestea fiind implicat personal. Colegii îl privesc cu teamă şi el face totul ca să iasă în evidenŃă. atât în şcoală.O.. are cercuri de prieteni nesănătoase. dar cel care a încasat-o şi-a sunat prietenii pe mobil şi aceştia au venit rapid peste noi. nici nu se uita la mine. Şi. poate făcuse ea vreo plângere… Zice „B. nu mai ai ce căuta la şcoală!”…Bine. Acum câteva luni prietenul unui elev a venit cu o gaşcă în şcoală cu patru. De atunci nu am mai avut probleme cu ei în şcoală.O. nu mai voia să mă primească la ore. se pare că nu a avut conflicte majore cu părinŃii şi nici nu a fost supus vreunui tratament violent nemeritat. în grija unei mătuşi. InfluenŃe negative are asupra lui B. B. consideră însă că familia este unul dintre factorii importanŃi pentru comportamentul violent al acestuia. Nu apreciază că acestea ar fi dintre cele mai grave. (d-na dirigintă) mi-a spus că trebuie să vorbim. cât şi cu cadrele didactice. că m-am dus la profesoară să-mi cer scuze. A pornit de la un conflict minor cu alt elev. Din declaraŃiile lui B. unii fiind cu mult mai mari ca el. M-am enervat rău. i-am luat 227 . umblă cu personaje mult mai mari ca el. cinci maşini şi a ieşit iureş. atât cu ceilalŃi elevi. PărinŃii aveau venituri suficiente şi condiŃii de locuit decente (trei apartamente în proprietate). Anul acesta am fost de vreo patru sau cinci ori. B. a vrut să dea cu cuŃitul în ea. am Ńipat la ea. însă: …nu prea m-am dus pe la şcoală. relatează alte câteva cazuri de violenŃă a elevilor faŃă de cadrele didactice.prezent în familie.O. pentru că ei nu numai că nu l-au certat..O.O..

noi nici nu fusesem pe acolo.O. şi să fie respectate. recunoaşte că nu frecventează şcoala. acestea fie sunt lipsite de mijloace pentru a combate violenŃa. PoŃi să nu te duci tot anul la şcoală că dacă ai bani nu sunt probleme. Eu anul trecut nu cred că am fost zece zile la şcoală în întregime. că de ce nu recunosc. fie sunt corupte şi rezolvă unele probleme prin mita oferită pentru motivarea absenŃelor sau promovarea clasei: …păi nu prea au ce să facă profesorii. Şi ăştia care sunt mai vechi… se rezumă la bani. Şcoala în sine nu este apreciată ca fiind utilă. doar excepŃii în şcoala sa: …dacă ar fi mai mulŃi profesori ca doamna profesoară de informatică sau de chimie. M-a înjurat. să mă pregătesc pentru viitor şi nici nu mă ajută să devin om. Aceştia constituie. fie sunt lipsite de experienŃă. B. ci mi se pare mai mult o pierdere de timp. la diminuarea violenŃei în şcoală. Da’ de unde. că am furat. că am tâlhărit noi pe acolo..O.catalogul şi l-am aruncat pe geam. deocamdată. Ea s-a dus la director… mai erau nebunii ăia pe acolo şi ne-am apucat să luăm toate băncile şi le-am pus una peste alta. el era de serviciu şi nu ştiu ce a auzit. că profesorii constituie un factor foarte important în ceea ce priveşte calitatea educaŃiei din şcoală şi că existenŃa unor profesori respectaŃi pentru ceea ce predau. fără ca măcar să apeleze la diriginte sau la conducerea şcolii: …de exemplu S. pe care se pare că tatăl său l-a „rezolvat” cu aceleaşi mijloace violente. mai ales că majoritatea sunt tineri. recunoaşte. considerând că un factor demotivant pentru participarea sa la cursuri este acela că şcoala nu îi asigură o meserie şi nici nu îl pregăteşte pentru viaŃă: Şcoala nu-mi oferă o şansă pentru o slujbă bună în viitor.O. Atunci l-am chemat pe tata… B. care se interesează de noi şi care au grijă şi de materia lor. noi fusesem la un bar şi s-a luat de mine. dar nu intram la ore. totuşi. La şcoală învăŃ şi multe lucruri nefolositoare. B. dedicaŃi şcolii şi interesului elevilor ar contribui pozitiv la creşterea participării. Şcoala nu mă ajută să mă descurc în viaŃă. m-a astea… L-am sunat pe tata şi a venit şi l-a bătut… [bătaia s-a petrecut în şcoală] Conflictul a început că cică nu suntem cuminŃi. că mă duceam la şcoală. Nu prea au autoritate. profesorul de… a vrut să dea în mine în timpul unei ore. categoric şi elevii ar fi mai cuminŃi. Nu ştiu dacă au experienŃă. 228 . Când a venit şi directoarea şi directorul… Elevul aduce în discuŃie şi cazul de violenŃă al unui profesor. Bine. dar găseşte că unul dintre motive (pe lângă lipsa lui de motivaŃie şi de interes pentru educaŃia pe care o primeşte) sunt cadrele didactice. că o să cheme poliŃia.

în 90% din cazuri furturile sunt comise de elevi tot din şcoală. se caracterizează. deşi a fi bătăuş i se pare un comportament normal pentru un băiat.O. Consideră că are uneori un comportament necontrolat. Puteau însă să-mi facă şi mai rău.Cu toate că a fost implicat în numeroase conflicte. nu vine nimeni din afară. Dacă cineva mă jigneşte îi răspund. să stau cu prietenii în stradă. B. de cele mai multe ori pe stradă: Consider că sunt o persoană care se aprinde foarte uşor. au o situaŃie materială precară: La noi. după părerea lui B. dar nu a consumat droguri.O. să mă bat… Mai arunc câteodată şi cu obiectele când mă enervez. Îi place să fie admirat. mai ales atunci când trebuie să suport agresiunea cuiva. majoritatea elevilor sunt de la Ńară. Referitor la propria persoană. singura persoană căreia îi recunoaşte autoritatea. mai ales dacă locuieşte într-un cartier în care sunt probleme de violenŃă: Oricum. cred că e o trăsătură de familie.O. îmi place să joc jocuri pe calculator (shooter-e). am prieteni peste tot în Bucureşti. să-i şocheze pe alŃii. să se simtă lider. Cred că există multe motive ca să-i lovesc pe alŃii. să joc fotbal. Şi bătăile cam tot la fel. l-ar lua la omor dacă l-ar prinde. B. mai ales din teama faŃă de tatăl său. 229 . ca fiind o persoană cu un temperament tumultos şi cu înclinaŃii spre agresivitate. Îmi plac mult filmele cu bătăi (am o colecŃie întreagă acasă de casete şi DVD-uri).. avertismente). ce tupeu ar avea cineva să vină în şcoală.O nu consideră că a fost sancŃionat în mod serios şi nici potrivit faptelor sale. mă ştie lumea. să fumeze. îmi place să am prieteni şi am o groază. crede că trebuie să-Ńi faci dreptate singur şi să nu aştepŃi până te ajută altcineva. la noi nu prea sunt cu bani… Se fură la greu. B. dar rar. Şcoala pare că a asistat de cele mai multe ori într-o manieră „pasivă” la fenomenele de violenŃă şi la infracŃiunile (furturile) care se petrec relativ frecvent. fiind însă sociabil şi doritor să aibă prieteni cu care să îşi petreacă timpul liber. Îi plac jocurile de noroc. cu aceeaşi sinceritate. Chiar dacă e el mai ciorditor. şcoala neavând mijloace suficient de severe: Am fost sancŃionat de şcoală (scăzut notă la purtare. am spart televizorul odată. nu consider că au fost sancŃiuni severe. nu ştiu însă cum aş reacŃiona dacă ar râde cineva de mine pentru că nu îndrăzneşte cineva să facă lucrul acesta… Sunt multe cazuri în care trebuie să recurg la violenŃă ca să-mi rezolv anumite probleme. Mai am uneori şi accese de mânie fără motiv. nici nu ar şti cine l-a bătut. orice băiat ar trebui să ştie să se bată şi când te apucă furia trebuie să mă descarc. autorii fiind elevi din şcoală care.

nici nu se simte susŃinut de familie. ne păcălim unul cu altul… telefoane. este convins că nu îl iubeşte. de mama sa.Studiu de caz nr. zvăpăiat). pentru a evita conflictele şi violenŃa. Întrebat care sunt sursele de venit răspunde: …din combinaŃiile de cartier. Mai câştigă bani şi cu ajutorul Internet-ului. Nu crede că familia este o piedică pentru a arăta cine este. F. Despre tată. mediu urban F. 2 (realizat pe baza anchetei cu elevul) F. Recunoaşte că e ilegală şi nu dă prea multe amănunte. Rezultatele lui şcolare sunt mediocre. D. E o „afacere” pe care a început-o de curând. pentru că se simte independent. Nu a reuşit niciodată să comunice cu părinŃii. jignit şi i s-au spus vorbe urâte în familia sa). Tatăl său este alcoolic. PărinŃii săi sunt absolvenŃi de şcoală profesională. Este cel mai mic frate dintre cei trei copii ai familiei sale. şi. dar acceptă şi ideea că ar putea fi furate.D. Motivul părăsirii familiei de origine a fost faptul că nu reuşea să se înŃeleagă cu părinŃii. fiind chiar agresat fizic (a fost adeseori victimă a violenŃei tatălui său. Nu îl interesează acest aspect. 15 ani. la care locuieşte în prezent. Nu ne ajutăm. nu nimic. elev în clasa a IX-a. susŃine că îşi câştigă singur existenŃa şi o mai ajută cu bani şi pe mama sa. Până în prezent nu a întrerupt şcoala. i s-a nota la purtare (notele la celelalte discipline având de asemenea de suferit). a fost ameninŃat cu exmatricularea. nu este mulŃumit de educaŃia primită acasă şi nu sa simŃit niciodată apreciat sau susŃinut de familie: Acum nu mai am nici o treabă cu părinŃii. într-o oarecare măsură.D. împreună cu cumnatul lui. tatăl este pensionat (pe motiv de boală) şi mama sa este casnică. liceu.. relaŃia dintre părinŃi fiind şi în prezent tensionată şi conflictuală. dar eu sunt capul… Dar nu sunt Gigi-Spaimă! Elevul provine dintr-o familie cu probleme. Nu ştie care este sursa acestor bunuri. Se autoidentifică drept un elev cu probleme de comportament. care pot să înveŃe de la părinŃi agresivitatea. deşi pare a fi un copil foarte inteligent. Dar 230 . mama dă toŃi banii din casă tatălui (pentru alcool). Simte că este iubit de sora sa. pentru care a fost sancŃionat de către şcoală (pedepse considerate ca fiind întrucâtva meritate): a fost chemat la discuŃii individuale. mustrat în faŃa clasei. În prezent. Pe de altă parte. Consideră că familia poate să influenŃeze comportamentul copiilor. la un liceu din oraşul C. are 15 ani şi este elev în clasa a IX-a. cât şi faptul că trebuia să asiste la relaŃia extrem de tensionată dintre părinŃi. Provine dintr-o familie cu probleme sociale şi economice. a fost umilit. recuperări… haine. Eu sunt un pic mai dement… adică mai zvăpăiat… Nu numai că sunt (dement. dar obişnuieşte să mai lipsească de la ore.

Acum. Se interesează de Ńinuta lui. Mai bea cu prietenii din cartier. dacă cineva îl provoacă (Sar la bătaie. nu tot ceea ce se învaŃă la şcoală este util în viaŃa de zi cu zi.speră să câştige ceva bani. E „rapper” şi Ńine să arate corespunzător. fără probleme. Dacă cineva îl agresează şi nu poate reacŃiona pe moment.D. o oră-două. de „gaşcă”. 231 . A mai avut uneori probleme cu poliŃia. Pare să aibă unele tendinŃe depresive. Cunoaşte prieteni în cartier care se droghează şi îi înŃelege pentru că au motivele lor. dar şi le asumă. consideră că educaŃia este necesară: Faptul că ai şcoală îŃi oferă un prestigiu în cartier. Le invidiază situaŃia. doar fumează.D. Mai chiuleşte din când în când. Cu colegii de şcoală F. Despre colegii lui crede că sunt normali. A încercat şi droguri (Mă făceau să mă simt mai liber. Se simte îndreptăŃit să-şi facă singur dreptate. Se înŃelege doar cu colegii de liceu care sunt în acelaşi timp şi prieteni din cartier. nu fură. atâta vreme cât este o provocare pentru inteligenŃa şi teribilismul său şi atâta timp cât nu este prins. Cu restul se ceartă mereu. interesante. AfirmaŃiile sale legate de consumul de droguri nu sunt. Se simte bine cu prietenii din cartier. dar nu consideră că cineva din exterior ar putea să îl ajute (Nu apelez la profesori pentru ajutor). ca de pildă atunci când a avut mâinile sau picioarele rupte în bătăile de cartier. deşi poate doar a încercat vreodată şi amănuntele date se referă la ceea ce ştie despre consumatorii de droguri. Dar F. pare să spună că a luat droguri mai mult din teribilism. s-a gândit la sinucidere. Nu ar recomanda droguri altora. încearcă să se răzbune (Mă răzbun! Tot cade el în plasă!). Nu lipseşte de la şcoală. nu ca el. Nu ştie de ce i se întâmplă asta. În ceea ce priveşte percepŃia sa asupra şcolii şi a educaŃiei. Recunoaşte că este mereu nervos. dar nu crede că o va face. Se simte uneori singur. mai liniştit. F. Dar a renunŃat prin voinŃă. A face rost de bani pare a fi o preocupare foarte importantă pentru el. dar e conştient că felul lui de a fi iese oricum în evidenŃă. liniştiŃi. Îi plac jocurile de noroc. de altfel. Vrea să fie respectat pentru ceea ce este. E conştient de riscurile la care se expune. dar este convins că nu are ce să păŃească. declară că se întâmplă să înveŃi şi lucruri nefolositoare. mai ales cele care îi trădează slăbiciunile sau atunci când se confruntă cu greutăŃi: Nu plâng cu lacrimi… plâng în mine… aşa…. SusŃine că se înŃelege bine cu prietenii din cartier.D. verificabile. Sau când a păŃit ceva. pentru că el nu face nimic ilegal. Nu consideră că trebuie să îşi exteriorizeze sentimentele. Nu are probleme de moralitate în raport cu această afacere. uitam de probleme). nu vrea să conducă. Este tentat de lucruri noi. are o permanentă relaŃie tensionată. logic!). Este de acord că uneori trebuie să recurgi la violenŃă pentru a rezolva problemele. să fie lider.

foarte exigent cu M. Tatăl îl ceartă pentru comportamentul său (certuri şi bătăi în discotecă. stă de vorbă cu mine...000 lei. iar mama. 232 . Familia minorului..H. absolventă a unui liceu economic. împreună cu un alt minor. dimpotrivă. Mama. nu dă vina pe alŃii. Din discuŃiile cu minorul şi cu mama acestuia a rezultat că tatăl este o structură autoritară. a deposedat o femeie în vârstă de 84 de ani de suma de 1 milion de lei.H.H. sustrăgând bijuterii de argint în valoare de 13. Îşi asumă greşelile. F..259. se ocupă de aprovizionare şi desfacere în cadrul asociaŃiei familiale. a fost cercetat în 2003 pentru infracŃiunea de furt calificat şi tâlhărie. plus sumele obŃinute din vânzarea produselor agricole provenind de pe cele 5 ha ale familiei. Nu toŃi sunt suficient de bine pregătiŃi profesional şi majoritatea nu sunt deschişi la comunicarea cu elevii. elev la o şcoală de arte şi meserii. mă sfătuieşte bine. a intrat noaptea prin efracŃie într-un magazin. mediul rural M. rezultate slabe la învăŃătură şi indisciplină la şcoală). consideră că tatăl a greşit faŃă de el. În ceea ce priveşte profesorii săi. deşi uneori nu o ascultam şi mai greşeam.Ştie că ar putea să i se întâmple la un moment dat şi o agresiune majoră. se ocupă de comercializarea produselor din propria afacere. I se pare firesc să nu respecte reguli pe care nu le înŃelege sau cu care nu este de acord.. impunându-i prea multe interdicŃii şi nedându-i bani de buzunar: Cred că are o concepŃie învechită despre tineri. În decembrie 2002. singur. Tatăl.H. Consideră că unii dintre profesori nu evaluează corect rezultatele elevilor. iar în octombrie 2002. Recunoaşte că este impulsiv. Mama este înŃelegătoare. provocându-i leziuni ce au necesitat circa 35 de zile de îngrijiri medicale. locuieşte într-o casă proprietate personală cu 4 camere şi dependinŃe. bine mobilate şi curat întreŃinute. în vârstă de 17 ani. elev la şcoala de arte şi meserii. consideră că aceştia încearcă să-şi impună autoritatea cu orice preŃ.D. mult mai înŃelegătoare şi mai legată afectiv de băiat. absolvent al unui liceu de construcŃii. M. Veniturile familiei constau în 10 milioane lunar. cu o reputaŃie bună în comunitate (nici unul dintre membrii familiei nu a fost implicat în fapte infracŃionale). 3 (realizat pe baza informaŃiilor obŃinute de la Tribunalul Iaşi – anchete realizate cu mama şi cu elevul) M. Nu uită niciodată când greşesc ceva. Studiu de caz nr. Nu se sperie uşor. 17 ani.

. teribilismul. manifestându-se agresiv şi violent. nu ştiu cum de nu i-a luat. M. că se poate descurca şi singur). Din această cauză. se enervează imediat. El îi o fire mai iute. În ceea ce priveşte timpul liber.H.. ocazional – şi nu fuma. nu bea. Uneori îmi spunea că nu trebuie să muncim pentru el. ci numai un furt de portofel şi că ar merita pentru asta doar o pedeapsă cu suspendare. îl şi bătea. anturajul. se apucă de plâns uneori. De asemenea. Diriginta minorului spune despre el că este slab la învăŃătură. că doar nu prezintă un pericol public. Îl certa când greşea şi. era şef de cameră şi făcea parte din echipa de fotbal. cei intervievaŃi au declarat că acesta a fost implicat în unele conflicte la şcoală şi la discotecă. mă ajută la magazin. În acest sens. se bătea cu colegii. o slabă reprezentare a valorilor sociale.H. Ńinându-mi locul atunci când sunt plecată. regretă ce a făcut. uneori. de familie sau când sunt jignit.. Afirma că s-a maturizat de când era acolo.H.H. datorită situaŃiei materiale bune în raport cu ceilalŃi elevi. schimbător în relaŃiile cu profesorii şi elevii: Erau zile când te înŃelegeai cu el şi altele când nu te puteai înŃelege cu el. M. Era obraznic. Cred că prin fuga de acasă a vrut să arate că se poate descurca singur. Referitor la faptele comise. e recalcitrant. că el îşi va face singur [rost de bani]. îl mai ascundeam de taicăsău când făcea prostii. să fie copilul perfect. În Penitenciarul Iaşi. În ceea ce priveşte comportamentul lui M. Mama este şocată de faptele băiatului ei şi nu îşi poate explica ce l-a determinat să comită astfel de fapte: Aveam foarte mulŃi bani în casă. face tot ce-i spun.H. unde a stat în arest preventiv. dar câteodată devin foarte nervos.Ce spune mama despre tată? SoŃul ar fi vrut ca M. Se 233 .. afirmă că: nu sunt o persoană agresivă. Nu consuma alcool – decât o bere. dar nu consideră că fapta sa poate fi catalogată drept tâlhărie. un orgoliu exagerat (să ne amintim că le spunea părinŃilor că nu trebuie să muncească pentru el. la fotbal şi la discotecă. mai ales când sunt înjurat de mamă. nivelul scăzut al autocontrolului. Factorii care i-au influenŃat comportamentul în mod negativ sunt: dezechilibrul între autoritatea exagerată a tatălui şi afecŃiunea prea mare din partea mamei. Un alt profesor spune că afişa şi o anumită aroganŃă. mama minorului spunea: M.. minorul a declarat că şi-l petrecea cu prietenul lui (cel cu care a săvârşit infracŃiunea) şi cu alŃi băieŃi din sat. vorbea urât cu profesorii. care să nu iasă niciodată din cuvântul lui. mai ales atunci când era provocat.

Veniturile familiei sunt asigurate din alocaŃia copiilor. Tatăl vitreg are.S.S. În ceea ce priveşte atitudinea părinŃilor faŃă de copii. 3 (realizat pe baza anchetei cu directorul şcolii. din ajutorul social şi din micul comerŃ cu lucruri din străinătate (pe care îl practică mama). Copiii declară că au locuit iniŃial la bloc (cu chirie). despre care cadrele didactice din şcoală nu au nici o informaŃie (cine este. patru copii. deseori cu manifestări de violenŃă.S. A fost condamnat la 2 ani închisoare. şi R.S. RelaŃiile în familie. [proprietarul] nu ne ia bani de chirie. dar aceştia locuiesc separat. proprietarul şi cei doi elevi intervievaŃi. faptul că provine dintr-o familie organizată. Am ajutat cu toŃii la curăŃenie. elev în clasa a VIII-a. copiii urmând să preia numele acestuia. C. sunt frate şi soră. C. Aceasta era o casă în care locuiau oamenii străzii. doar de o pătură.poate vorbi şi despre factori care îl influenŃează pozitiv: asumarea responsabilităŃii faŃă de faptele sale.S. respectiv 12 ani. iar acum s-au mutat pentru că părinŃii nu făceau faŃă cheltuielilor (R. 12 ani. cu menŃinerea în arest şi propunerea de a fi integrat într-un program de terapie cognitiv-comportamentală. R. respectiv în clasa a VIII-a a unei şcoli generale situată într-un cartier mărginaş al oraşului I. . accentuate de faptul că aceştia consumă frecvent alcool. cu ce se ocupă etc. cu vârste de 14. iar în cea de-a doua. iar mama are la poliŃie dosar pentru prostituŃie.S. . de asemenea. Tatăl natural al copiilor este decedat. elevă în clasa a V-a – şcoală cu clasele I-VIII. conform declaraŃiilor elevului – subiect al studiului de caz). 14. Familia are acum şase membri: doi adulŃi (mama şi tatăl vitreg) şi patru copii proveniŃi din prima căsătorie a mamei (de 18. RelaŃiile între cei doi părinŃi sunt marcate de certuri şi conflicte grave. Am ajutat la curăŃenie. Nu plătim chirie.). CondiŃiile de locuit sunt improprii. situaŃia materială bună.). iar mama sa recăsătorit cu actualul soŃ. disponibilitatea părinŃilor de a-l sprijini pentru corectarea comportamentului. Dar camerele nu sunt despărŃite de uşă….S. şi R. Actualul tată a făcut închisoare pentru furt. 14 ani. provin dintr-o familie reorganizată. plină de murdărie. iar pentru asta. declaraŃiile celor doi fraŃi intervievaŃi par 234 . Ei sunt elevi în clasa a V-a. LocuinŃa dispune de două camere: într-una dorm părinŃii şi doi dintre cei patru copii din familie. 12 şi 7 ani). În prezent locuiesc în casa unui „personaj dubios”. Ambii părinŃi sunt fără ocupaŃie.S. cu consilierul şcolar şi cu cei doi elevi) FraŃii: C. Studiu de caz nr. (R. disponibilitatea minorului pentru schimbare în bine. Copiii cei mari mai obŃin bani din vânzarea de fier vechi sau de lucruri furate (de către alŃii. mediul urban C.).

Mai obişnuiesc să spun minciuni părinŃilor pentru ca să nu iau bătaie. cu reducerea timpului liber. dar declară că regretă propriul comportament: Mai spun şi eu vorbe urâte la colegi: handicapat. nu lucruri grave. doar l-am împins. Am avut nişte probleme o dată cu o mamă a unui copil. De exemplu. recunoaşte că se mai bate cu colegii.S. copiii sunt trimişi să vândă în piaŃa oraşului lucrurile aduse de mamă din străinătate. întrebările despre familie sunt ocolite. R. O dată chiar au dormit peste noapte în curtea şcolii. mai ales tata….contradictorii.C. PărinŃii nu respectă ideile mele. afirmă: Tata ne mai pedepseşte. Dacă nu. eleva se fereşte să spună ceva rău despre părinŃi: Noi trebuie să avem respect faŃă de părinŃi. pe nişte bănci. tunsă. lipsesc frecvent de la şcoală. Trebuie să îmi aducă 10. uneori chiar şi cu lanŃul. la părinŃi nu spunem vorbe urâte. Eu nu i-am făcut nimic copilului. mardeală… O dată aveam o duşmănie pe o fată. bătută de părinŃi. declară: PărinŃii mă bat. răspunsurile sunt autocenzurate. de frica părinŃilor. dar ce era să fac? I-am spus: „Îmi pare rău că te-am bătut. Un alt băiat mi-a spus ceva urât. că nu e bine. m-am tuns că aşa am vrut eu. Aceste atitudini şi comportamente faŃă de colegi sunt confirmate chiar de către cei doi elevi. însă.R. în ziua aplicării instrumentelor de investigaŃie. sunt bătuŃi. m-am descărcat pe băiat.S. eleva a refuzat: Mi-e bine aşa.. cu căciula pe cap pentru a acoperi tunsoarea şi vânătăile. dar numai când are motive: Sar la bătaie [asupra colegilor] atunci când sunt acuzat pe nedrept. mă răzbun pe loc. Cadrele didactice declară că ambii fraŃi manifestă comportamente violente în spaŃiul şcolii: violenŃă verbală şi agresiune fizică faŃă de colegi şi violenŃă verbală faŃă de profesori.CS. prost….. Aveam nişte prietene. aşa mi-a plăcut mie. . PărinŃii nu au aflat întotdeauna despre comportamentul meu în şcoală. Eu sunt tare cuminte. În spatele acestei contradicŃii se ascunde. nu îşi pregătesc lecŃiile acasă. Nu-mi 235 . Şi l-am bătut pe el. face diverse referiri la situaŃii conflictuale cu colegii sau chiar cu părinŃii acestora.S. Mi-a părut rău după aia. Directorul şi consilierul şcolar confirmă. . Rezultatele şcolare ale celor doi elevi sunt mediocre. . uneori am fugit de acasă din cauza lor şi am fost căutat. însă. A venit mama lui la şcoală şi m-a bătut. cu cearta cel mai des. Dacă nu reuşesc. de astea de copii.. Însă.000 lei. tendinŃa unuia dintre ei de a prezenta într-o lumină mai bună situaŃia dramatică în care se află: . X mi-a rupt pixul.. m-a dat cu capul de pereŃi… Dacă mă supără colegii. ne mai înjură. La invitaŃia operatorului de teren de a-şi da jos căciula pentru că era destul de cald. Dar nu mai vreau să bat copiii. venise la şcoală cu hainele murdare. Ne bat. Mi-a dat palme. uneori cu palme… În general. cu cucuie în cap. Le-am bătut. Dar o să-Ńi treacă…” Şi iar o iau de la capăt cu bătaia. faptul că elevii sunt bătuŃi frecvent de părinŃi: Deseori. Bătaia nu e bună..S.R. cu vânătăi.

PuŃine cadre didactice din şcoală (inclusiv diriginŃii lor) cunosc însă situaŃia familială reală a celor doi copii şi încearcă să înŃeleagă cauzele comportamentelor acestora. cei doi elevi nu confirmă că sunt violenŃi faŃă de aceştia. nu se consideră o persoană violentă în sine.R. Pentru că mă înjurau.S. 236 . . şcoala este neputincioasă în faŃa actelor de violenŃă ale celor doi copii deoarece cauzele determinante se regăsesc în mediul familial. ne dau palme.plăcea comportamentul lor.S. în special din cauza conflictelor cu aceştia.. . ci. banii nu aduc fericirea. Recunoaşte că manifestă comportamente violente faŃă de elevi. de către profesori. iar relaŃia şcoală-familie este deficitară (părinŃii nu valorizează şcoala şi educaŃia. regulile trebuie respectate. agresiunea părinŃilor şi-a pus puternic amprenta (dificultăŃi de relaŃionare cu persoane adulte sau cu persoane de aceeaşi vârstă. se declară victimă a etichetării celorlalŃi şi a agresivităŃii părinŃilor. nu participă la şedinŃele organizate de şcoală). Ne spun copii de la creşă.C. învăŃ bine. care conduc la note scăzute la purtare. În ceea ce priveşte atitudinea şi comportamentul faŃă de profesori. În fiecare pauză. aşa mi-a spus doamna…Face mereu referire la valori dezirabile (clişee): nu este bine să baŃi copiii.C. fumatul dăunează grav sănătăŃii. Asupra comportamentului ambilor copii.S.R.a. le băteam. Erau prietene numai pe interes (pentru dulciuri etc. probleme de concentrare a atenŃiei ş.). proşti. critică atitudinile profesorilor faŃă de ei înşişi: .) şi i-a transformat pe aceştia din victime (în familie) în agresori faŃă de alŃii (în spaŃiul şcolii). se consideră un elev etichetat pe nedrept ca fiind violent.. cel mai bine din clasă.S. tembeli. trebuie să avem respect faŃă de părinŃi şi faŃă de profesori etc. Imagine de sine a celor doi copii este influenŃată de experienŃa de viaŃă din familie şi de poziŃia în spaŃiul şcolii: . Şi profesorii sunt răi. Conform declaraŃiilor directorului şi ale consilierului şcolar. ne trag de păr. dimpotrivă. îşi afirmă încrederea în educaŃie. care nu este însă conformă cu realitatea: Sunt deşteaptă. Crede că nu va termina şcoala. pare să aibă o imagine de sine pozitivă. elevii ar trebui să poată să facă reclamaŃii la director… Şi profesorii ne pedepsesc. este critică faŃă de profesori: Profesorii ne jignesc. dar regretă şi critică situaŃiile de acest gen şi este încrezătoare în propriul viitor.

Ei consideră că aceste din urmă trăsături îl fac susceptibil la manipularea de către anturaj. fost inginer în Irak. nu-şi mai frecventează anturajul decât ocazional. mediul urban H. Minorul primea zilnic 50. la aflarea veştii. petrecând mai mult timp în compania prietenei sale. H. PărinŃii îşi caracterizează fiul ca pe un copil inteligent. O dominantă a educaŃiei primite în familie. părinŃii menŃin şi solicită discreŃie privitoare la fapta lui H. teribilismului şi lipsei de experienŃă a fiului lor. elev în clasa a IX-a. este asociată la firma al cărei patron este soŃul.Studiu de caz nr. 16 ani. dar şi de neacceptare a evidenŃei. foarte uşor de influenŃat de către anturaj. în care nu au existat dificultăŃi de genul acesta. respectuos şi disciplinat. Conduita pe parcursul anilor de şcoală poate fi caracterizată ca fiind adecvată mediului şcolar.K. faptă care a atras după sine etichetarea din partea comunităŃii. După săvârşirea infracŃiunii. Mama insistă pe suferinŃa provocată membrilor familiei de către fapta lui H. licenŃiat în construcŃii. Şcoala generală a absolvit-o cu rezultate foarte bune. Mama. împreună cu nişte prieteni. veniturile lunare fiind de peste 15 milioane de lei (la nivelul anului 2002). liceu tehnic. 237 . a fost de stupoare. Pentru evitarea etichetării.K. nepunând probleme de disciplină sau de relaŃionare cu profesorii şi colegii. A fost cercetat pentru tâlhărie (a smuls. RelaŃiile în familie sunt descrise ca fiind armonioase şi bazate pe înŃelegere. ei nu s-au putut lămuri. discutând despre fotbal sau plimbându-se prin oraş. telefonul mobil din mâinile unei fetiŃe). participând periodic la şedinŃele cu părinŃii. nuşi explică ce l-a putut determina să facă aşa ceva... dată de credinŃa musulmană. ei au intensificat supravegherea minorului (mai ales mama). Ńinând legătura în permanenŃă cu diriginta şi ceilalŃi profesori. Cu toate că au discutat cu fiul lor despre fapta săvârşită. 4 (pe baza informaŃiilor obŃinute de la Tribunalul Iaşi – anchete realizate cu mama şi cu elevul) H. îşi petrecea timpul liber ieşind cu amicii. Pe perioada cercetării. în relaŃia cu şcoala. în oraşul I. EvoluŃia situaŃiei şcolare a fost bună..000 de lei bani de buzunar. era aceea că este ruşinos să furi sau să tâlhăreşti. cu atât mai mult cu cât tatăl provine dintr-o familie prestigioasă. menŃin o relaŃie strânsă cu şcoala.K. Sunt înclinaŃi să creadă că aceasta s-a datorat credulităŃii. dificultăŃile apărute după mediatizarea faptei. într-un apartament proprietate personală. 16 ani.. în general vecini din bloc. locuia cu părinŃii şi fratele de 10 ani. Familia minorului are o situaŃie materială bună.K. ReacŃia părinŃilor.K. Este elev în clasa a IX-a la un liceu tehnic din oraşul I. absolventă de liceu. dar şi foarte milos şi credul.

crede că. asumându-şi în mare parte responsabilitatea pentru ce a făcut. aşa cum l-au sfătuit şi părinŃii. spune că. pe moment. K. bazat pe principii şi valori morale şi spirituale. dorinŃa de a avea o bună reputaŃie în societate. că nu mai poate avea încredere în nimeni şi că e mai bine să fie discret şi diplomat în relaŃiile cu ei. unul dintre amici i-a spus: ai mai avut telefoane şi ştii mai multe. este influenŃată de o serie de factori psihosociali pozitivi. De fapt. asociat cu rezistenŃa scăzută la presiunile din partea grupului de egali. dar mai ales pentru că a pierdut încrederea părinŃilor. K. de fapt. Neagă că ar fi fost atras de bunul sustras (n-am văzut telefonul pentru că era în husă ). consideră că fapta sa e gravă. Conduita lui H. H. A fost condamnat la 1 an cu suspendare. cum ar fi: suportul moral al familiei. Este foarte afectat că şi-a atras. de care este foarte ataşat. capacitatea de integrare adecvată în mediul şcolar. nu a conştientizat gravitatea faptei (n-am gândit pe moment). pe de altă parte. prin ceea ce a făcut. oprobiul public (râdeau băieŃii din cartier de mine). asociate cu un model tradiŃional de educaŃie. acesta fiind şi motivul pentru care relaŃia sa cu vechii amici s-a răcit în urma comiterii tâlhăriei.K. El spune că asta l-a făcut să nu mai aibă încredere în băieŃi. H. 238 . a fost atras într-o cursă. sub supravegherea Serviciului de Reintegrare Socială şi Supraveghere de pe lângă Tribunalul Iaşi. de nivelul crescut de influenŃabilitate. H. ia-l că eşti mai aproape. care Ńin de nevoia exagerată de afirmare şi prestigiu. fără să poată oferi o explicaŃie plauzibilă privind motivaŃia comiterii tâlhăriei. Factorii negativi care au favorizat comiterea faptei par a fi teribilismul şi influenŃa grupului. O influenŃă negativă o pot avea unele dintre caracteristicile personale. nici anturajul său nu se manifestase anterior prin comportamente deviante. iar.K. ceea ce ne face să credem că fapta săvârşită este un accident. posibilităŃile reale de supraveghere ale copilului în cadrul familiei. De altfel.Nu s-au observat în comportamentul minorului elemente care să anunŃe un viitor infracŃional.

Adolescenta dă dovadă de multă naivitate în relaŃiile cu adulŃi pe care nu-i cunoaşte. Nu a atras atenŃia asupra ei.. spunând că nu-l cunoaşte pe M. a fost atrasă de posibilitatea unui câştig facil. caracterizând familia ca fiind serioasă. participa sârguincios la treburile gospodăreşti. N. afectuoase. părinŃii străduindu-se să asigure copiilor toate cele necesare traiului. Deşi minora a încercat să inducă în eroare organele de anchetă. Presupunem că N. dar. nu conştientizează gravitatea şi implicaŃiile sociale ale faptei comise. nepunând probleme de disciplină. liceu. în vârstă de 36 de ani. În ceea ce priveşte comportamentul minorei. De asemenea. proprietatea bunicii materne a copiilor. profesorii nu au remarcat nimic în comportamentul ei care să-i facă să ia măsuri sau să ia legătura cu familia.. compusă dintr-o cameră şi bucătărie.F. suplinindu-şi de foarte multe ori mama.Studiu de caz nr.G. N. Din căsătorie au rezultat 4 copii. RelaŃiile ei cu fraŃii şi părinŃii sunt normale.000. nu avea prieteni cu trecut infracŃional.G. în asociere cu o persoană adultă. în ciuda dificultăŃilor materiale. implicarea minorei în fapte infracŃionale a fost posibilă şi ca 239 .G.G. deşi probele şi martorii o acuzau. Familia ocupă o locuinŃă la curte. (care era căsătorit şi cu un copil) – persoana cu care făcea traficul de droguri –. mediul urban N. La şcoală nu are rezultate bune. Tatăl. fiind cea mai mare. fiind mai degrabă sub media clasei din care face parte. Nimic din felul ei de a fi nu anunŃa un comportament deviant. elevă în clasa a X-a. este de profesie zidar. muncitoare. Comunitatea în care trăieşte familia oferă referinŃe pozitive.. 5 (realizată pe baza informaŃiilor obŃinute de la Tribunalul Bucureşti – anchete cu persoane din anturajul subiectului) N. este caracterizată de către cunoscuŃi ca o fată liniştită. atunci când aceasta era plecată de acasă să facă menaj pe la diferite familii. având relaŃii normale cu profesorii şi colegii. Nu-şi asumă responsabilitatea faptei comise. negând că ar fi fost implicată în trafic de droguri pe toată perioada cercetării. a reieşit că acesta a racolat-o de pe stradă (stăteau în acelaşi cartier).700. Mama (33 de ani) obŃine venituri ocazionale din prestarea unor activităŃi de menaj la diverse persoane.G. în vârstă de 17 ani. Comportamentul minorei nu anunŃa apariŃia elementelor infracŃionale. dată fiind situaŃia materială precară a familiei. elevă în clasa a X-a de la liceul din B. RelaŃiile dintre copii şi părinŃi sunt normale. cercetată pentru comercializarea de droguri de mare risc. prieteni care îi puteau influenŃa în mod negativ comportamentul. Familia minorei. propunându-i să-l ajute să comercializeze nişte substanŃe. îşi ajuta fraŃii mai mici. 17 ani. cu un venit lunar declarat de 3. mai singuratică.

care se ocupă de creşterea şi educaŃia celor 4 nepoŃi ai săi. elev în clasa a VIII-a. I. 16 ani.. a fost cercetat şi condamnat pentru tâlhărie. fiind încarcerată din 1997 (în urmă cu 6 ani faŃă de data săvârşirii faptei de către minor). în care mama şi-a omorât soŃul (respectiv tatăl copiilor). se află persoane cu preocupări infracŃionale şi antecedente penale. cu mătuşa şi copiii mătuşii. din orice nimic.A.urmare a neglijării supravegherii părinteşti.A. avea grijă de ei. bunica spune despre nepot că nu i-a creat probleme.A. de un copil abuzat în copilărie. să se implice în conflicte şi bătăi. provine dintr-o familie dezorganizată. în vârstă de 53 de ani. A. 16 ani. Familia. smulgând de la gâtul unei fetiŃe – colega lui de şcoală – un lănŃişor de aur cu medalion. 6 (realizat pe baza informaŃiilor obŃinute de la Tribunalul Bucureşti – anchete cu dirigintele. Locuieşte cu bunica paternă.. Este vorba. Cu toate acestea. era respectuos şi ordonat. Pe fondul acestei neglijenŃe. se ştia că la adresa fetei se comercializează droguri. cu bunica şi cu elevul) I. Înainte de comiterea tâlhăriei. Băiatul a declarat că se împăca foarte bine cu tatăl lui. Veniturile lunare ale familiei minorului. comunitatea nu a sesizat acest lucru poliŃiei. dar mama îl bătea foarte tare. la 3 ani de închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar. în cartier. afirmă că nu Ńine legătura cu ele. I. Studiu de caz nr. sunt insuficiente pentru un trai decent. având în vedere gravitatea faptei comise şi asocierea pentru comiterea de infracŃiuni. dar I. această nepăsare a comunităŃii contribuind la implicarea ei din ce în ce mai mult în activitatea infracŃională. prin urmare. compuse din remuneraŃia de asistent maternal primită de bunică (circa 2 milioane lunar) şi din alocaŃiile copiilor. ambii părinŃi fiind foarte preocupaŃi să muncească pentru ca întreaga familie să aibă din ce trăi. Deşi. Comportamentul minorului. A. Totuşi. printre cunoştinŃele minorului. mediul urban I. A fost condamnată. frecventa un grup ai cărui membrii obişnuiau să bea şi să se îmbete. Între rudele pe linie maternă ale minorului există persoane cu antecedente penale. că se purta frumos cu fraŃii lui. crescut într-un mediu violent. 240 . a fost posibil ca traficul de droguri să se desfăşoare chiar la domiciliul adolescentei.

în ceea ce priveşte adaptarea la mediul şcolar. minorul nu punea probleme deosebite. Am ajuns să am 289 de absenŃe nemotivate la sfârşitul clasei. îşi asumă responsabilitatea faptei comise.A. schimbarea atitudinii faŃă de şcoală. dar şi ataşamentul lui I. a început să absenteze de la ore chiar din clasa a VII-a: Veneau cunoscuŃi de-ai mei la şcoală şi atunci stăteam cu ei.A. Rezultatele la învăŃătură sunt submediocre. cu vecinii mei. nu se dădea la o parte când era vorba de treabă. Băiatul s-a aflat. 241 . atitudinea sa protectoare. Din relatările dirigintei mai reiese şi că elevul era receptiv la discuŃiile pe care le avea cu el şi că. faŃă de familie. după comiterea faptei. la o şcoală generală din oraşul B. La data comiterii infracŃiunii. minorul nu conştientizează decât în mică măsură consecinŃele negative şi gravitatea faptei pe care a comis-o. regretă că s-a lăsat influenŃat şi declară: de-acum încolo mă voi interesa de şcoală. îi sfătuieşte să nu facă ce a făcut el. în general. Foarte importante sunt şi schimbările comportamentale survenite după comiterea faptei infracŃionale: întreruperea legăturii cu vechiul anturaj. I. să am un rost în viaŃă. o tendinŃă de a-şi dovedi adeziunea la grup şi măsura puterii în raport cu ceilalŃi. la presiunea grupului . A fost condamnat la 2 ani şi 6 luni închisoare cu suspendare. După comiterea faptei.A. se ocupa cu vânzarea ziarelor. sub supraveghere. I. dar şi o presiune a grupului din care făcea parte. are grijă de fraŃii mai mici. care să prefigureze elemente de comportament deviant.În vacanŃe. La baza comiterii infracŃiunii a existat. vreau să învăŃ o meserie. asumarea vinovăŃiei pentru fapta comisă. singurele incidente fiind legate de numărul mare de absenŃe şi de mici fapte de indisciplină în timpul orelor. cu tendinŃe de asociere şi aderare la grupuri de egali ai căror membrii aveau un trecut infracŃional. În acelaşi timp. minorul era elev în clasa a VIII-a. I. I. nu intram la ore.A.A. Ocazional. după spusele bunicii. pentru muncă şi dobândirea unei calificări profesionale. Factorii favorizanŃi ai comportamentului infracŃional. fiind corigent în clasa a VIII-a la trei materii. o motivaŃie materială. Prin urmare. interesul manifestat. în prezenŃa unor modele de comportament antisocial.. În familie însă minorul se supune autorităŃii bunicii. recunoaşte I. spune el. Sub influenŃa acestora. pe care. Comportamentul elevului era totuşi unul cu probleme.A. din punctul de vedere al dirigintei. iar un an şi jumătate a practicat boxul la un club şcolar sportiv. cea mai mare parte a timpului. a încetat să mai frecventeze grupul: acum stau în cartier. De asemenea. Factorii pozitivi care îi influenŃează conduita generală şi-l pot ajuta în recuperare sunt susŃinerea afectivă a bunicii. se implica în diverse altercaŃii. Diriginta băiatului spune despre el că nu a cauzat probleme deosebite în cadrul şcolii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful