CARACTERISTICILE MATERIALELOR TEXTILE si implicarea lor asupra CONFORTULUI LA PURTARE

Memoriu Justificativ Am ales această temă pentru a-mi verifica cunoştiinţele dobândite de-a lungul orelor de design vestimentar din învăţământul la zi al liceului Ioan. N. Roman, Constanţa. Această temă în special mi s-a părut interesantă datorită importanţei ce-o poartă. În mediu personal, confortul unui articol de vestimentaţie constituie un important factor de decizie in achizitionarea acestuia, aşadar presupun ca este un factor demn de luat in calcul de orice individ, de la creatorii de moda si vestimentaţie până la clienţii ce îşi aleg îmbrăcămintea. Confortul la purtare este direct influenţat de caracteristicile materialelor textile folosite (fineţe, higroscopicitate, elasticitate, hidrofilie etc) cât şi de croiala îmbinărilor acestor materiale. Dar confortul creaţiilor vestimentare nu se limitează doar la cel fizic, existând şi importanţi factori psihici ce influenţează gradul de comport. Acordarea articolului vestimentar cu tendinţele modei, cu necesitatea ocaziei, rafinamentul finisajelor, toate acestea fiind factori de confort de asemenea.

Aşadar daca urmează să vorbim de confortul la purtare, în mod categoric nu o putem face fără a vorbi despre caracteristicile materialelor, dar şi despre factorul psiho-senzorial aparţinând omului. 1. INTRODUCERE Imbrăcămintea reprezintă totalitatea obiectelor confecţionate de oameni din diverse materiale având ca scop acoperirea corpului pentru a-l proteja împotriva agenţilor mediului exterior, dar fără a-i perturba activitatea sau odihna. Imbrăcămintea trebuie să menţină în jurul corpului o zonă igienică şi îngrijită, care oferă aceeaşi senzaţie placută şi la schimbările rapide interioare şi exterioare. Motivaţia îmbrăcămintei poate diferi în funcţie de argumentele care se iau în consideraţie. Astfel avem motivaţia practică, motivaţia morală, motivaţia estetică, motivaţia socială, motivaţia comunicaţională şi motivaţia psihică. Factorii semnificativi care determină competitivitatea produselor de îmbrăcăminte pe piaţă sunt: preţul, calitatea şi precizia privind condiţiile şi termenele de livrare. Dintre aceşti factori o pondere importantă o prezintă factorul calitate. Calitatea produsului de îmbrăcăminte trebuie planificată şi controlată în timpul fabricaţiei şi purtării acestuia. De asemenea calitatea produselor vestimentare este determinată de cerinţele purtătorului, materiile prime folosite şi posibilităţile tehnice ale producătorului. Criterii de alegere şi analiză a materialelor destinate confecţionării produsului derivă din funcţiile impuse în principal de cerinţele estetice, de funcţionalitate şi de disponsibilitate ale purtătorului, fără a neglija cerinţele tehnico-economice ale producătorului.

Cerinţele estetice impun alegerea culorii şi a desenului de structură sau de culoare ale materialelor. Aceste cerinţe sunt strict influenţate de modă, dar depind şi de gusturile segmentului de populaţie care va purta produsul, de nivelul lor de cultură în materie de design vestimentar. Cerinţele de funcţionalitate implicate în alegerea materialelor vizează asigurarea unei stări de confort termofiziologic,

Fiabilitatea este definită de caracteristicile fizico-mecanice ale materialelor. accesibilitatea în utilizarea unora din . mentenanţa este definită de posibilitatea menţinerii funcţiilor la nivelele proiectate precum şi posibilitatea remedierii unor defecte apărute în purtarea produsului. umiditate şi de aer sunt în limite corespunzătoare destinaţiei produsului. eventuale intemperii). mentenanţa şi siguranţa produsului în timpul purtării. Confortul dinamic al purtătorului este asigurat atunci când produsul nu împiedică mişcările specifice activitaţii acestuia. Nivelele dimensiunilor acestor caracteristici sunt impuse de condiţii de purtare determinate de starea individului (repaus. • Cerinţele de disponibilitate vizează fiabilitatea. Acestea din urmă sunt determinate şi influenţate de starea suprafeţei materialului. de mărimea suprafeţei de contact cu pielea. Cerinţele şi funcţiile ergonomice se referă la asigurarea mobilităţii corpului şi sunt satisfăcute de următoarele funcţii: concordanţa în formă şi dimensiuni a produsului la corp. umiditate. viteza vântului. iar siguranţa în purtarea produselor uzuale este determinată în special de rezistenţa la aprindere a materialelor textile. uşurinţă în îmbrăcare-dezbrăcare. efort de diferite intensităţi) şi de parametrii climatici ai mediului (temperatură. de tratamentele de finisare superficială suferită de material. Acest lucru este posibil prin proiectarea constructivă corespunzatoare dar şi prin alegerea materialelor cu elasticitate corespunzătoare solicitarii din timpul purtării.psihosenzorial şi dinamic al purtătorului. Ca urmare materialele din structura produsului trebuie să aibă capacitate de izolaţie termică. Factorii obiectivi ce detemină şi influenţează confortul psihosenzorial sunt caracteristicile materialelor definite cu noţiunea de tuşeu. capacitate de absorbţie şi transfer a umiditaţii şi capacitate de ventilare. Confortul termofiziologic este asigurat în măsura în care principalele caracteristici de asimilare şi transfer de căldură. astfel încât excesul de căldură. Confortul psihosenzorial este determinat de totalitatea senzaţiilor percepute la contactul direct al pielii umane cu suprafaţa materialului textil. de umiditate şi dioxidul de carbon din spaţiul subvestimentar să fie eliminate în mediu.

Proprietatea pielii în relaţiile musculare este aceea că permite mişcările articulaţiilor. În funcţie de multitudinea mişcărilor. în funcţie de care se alege şi materia primă . ale articulaţiilor oaselor. ci şi ulterior în procesul de exploatare. fixarea pe corp. conţinerea sau purtarea de alte obiecte. pentru anumite zone . genunchiul şi bazinul (talie şi şolduri) necesită elasticităţi cuprinse între 15-51%. CARACTERISTICI DE FUNCŢIONABILITATE Caracteristici ergonomice Caracteristicile materialelor şi imbrăcămintei se aleg ţinând seama de anatomia corpului uman în raport cu mediul înconjurător. Această elasticitate anatomică este de fapt elasticitatea pielii în anumite condiţii.elementele de produs. protecţia corpului. capacitatea de ventilaţie. Pentru a scoate in evidenţă ideea de confort la purtare. absorbţia şi transferul de umiditate) şi funcţiile psihosenzoriale. care constă în libertatea mişcărilor sale în anumite limite. manifestată printr-o "autonomie" a acestuia. pielea posedă şi ea o elasticitate diferenţiată în raport cu porţiunea de pe corp. la o îmbrăcăminte determinată. Cerinţele de disponibilitate vizează capacitatea produsului de a-şi păstra însuşirile nu doar pe durata achiziţiei. 2. nu se opune la deformaţia musculară şi reia forma normală a corpului în repaus fără a păstra urmele mişcărilor şi deformaţiilor datorită elasticitaţii sale naturale. Aceste cerinţe sunt asigurate prin funcţiile cvasifiziologice (capacitatea de izolaţie termică. ceea ce crează independenţă şi multitudinea mişcărilor. este suficient să se anlizeze limitele elasticităţii pielii. La un pantalon. Cerinţele şi funcţiile de confort fiziologic şi psihosenzorial (cerinţe sanogenetice) se referă la evitarea riscului ca prin produsul de îmbrăcăminte să se prejudicieze sănătatea.

in special pentru imbracamintea destinata competitiilor.(pentru diferite competiţii este foarte necesar să se atingă o elasticitate de până la 50%). fara a fi necesara o analiza detaliata a tuturor grupelor de caracteristici. sau monoextensibile pentru imbracaminte curenta. au impus realizarea de noi materii prime. la materialele din fire texturate.elasticitatea acesteia fiind indispensabila autonomiei pe care o impune organismul. tratate termic. • • multiplele miscari ale corpului. Se impune cunoasterea caracteristicilor materialelor cu diferite destinatii in produse finite. 3. Tinand seama ca ergonomia se ocupa de omul in actiune. ondulate si buclate. În ceea ce priveşte materia primă şi corelarea caracteristicilor acestuia cu destinaţia corespunzătoare a produsului se menţionează: • la tricouri pentru a se evita intinderea la genunchi si la coate se poate obtine o elasticitate de 15%.elasticitatea poate creste pana la 15%. se poate afirma ca imbracamintea este ‘’a doua piele’’ la propriu si la figurat. contexturi de tesaturi si tricoturi bioextensibile. precum si ordinea in strat. ceea ce nu se poate obtine la materialele din fibre naturale. materiale. CARACTERISTICI CE DETERMINĂ CONFORTUL LA PURTARE Confort termofiziologic si confort psihosenzorial . in corelatia cu pozitia fata de suprafata corpului.

Cu toate că organismul omului produce căldură în mod continuu. de disconfort. precum şi dacă menţine echilibrul termic al corpului. La locurile de munca îmbrăcămintea este folosită având un rol de protecţie împotriva toxinelor. Îmbrăcămintea trebuie să fie în concordanţă şi armonie cu caracterul purtătorului. Culoarea. ci şi pentru confortul optic şi de apărare de caldură pe durata verii sau în condiţii de climat secetos. croiala. confortul se defineşte prin ’’bunăstare conştientă.’’ Îmbrăcămintea nu poate oferi toate acestea.Conform dicţionarului Oxford. Îmbrăcămintea este îmbinarea armonioasă a materialelor textile. Un om îmbrăcat corespunzator pentru o ocazie poate să se simtă mult mai stăpân pe sine. impunându-se realizarea stării de confort. strat care se ’’mulează’’ perfect pe relieful corpului şi vestimentaţiei formând un microclimat subvestimentar. Produsele textile sunt utilizate în toate domeniile vieţii în scopul asigurării confortului uman. dacă atrage plăcut atenţia prin linie sau culoare. durere sau necazuri. ci stratul de aer cu rol izolator. Confortul nu poate fi observat. suprafaţa pielii şi mediul ambient schimbător. confortul estetic este si el foarte important în viaţa omului. în cămin şi la locul de muncă. În mod asemănător. Proprietăţile îmbrăcămintei sunt influenţate de o serie de factori cum ar fi: stratul de aer dintre diferite straturi de materiale. dar poate contribui la confortul personal în condiţiile în care se potriveşte. astfel că o ţesătură netedă reflectă mai bine căldura decât cea pufoasă. permeabilitate la aer. a focului. toate acestea sunt aspecte de care trebuie ţinut cont la alegerea vestimentaţiei. dacă nu incomodează. între suprafaţa pielii şi îmbrăcăminţii. ca stare fiziologică şi psihică deosebită. am putea să le denumim. deoarece nu este utilă numai pentru efectele estetice pe care le crează. anume starea de incomoditate. mărimea. deoarece confortul psihic este asigurat. Se concepe astfel un baraj protector între corpul uman şi mediul ambient. . totuşi în aceeaşi măsură o şi pierde dacă nu sunt luate anumite măsuri. concordanţa cu moda. un rol important având şi mediul ambient. dacă este placută pentru piele. radiaţiilor. eliberare de greutăţi. Cercetările efectuate au arătat că datorită îmbrăcămintei. înregistrându-se doar lipsa acestuia. Valoarea structurii vestimentare este apreciată în primul rând după gradul de a conduce căldura. Calitatea unui produs vestimentar este strâns legată şi de felul ţesăturii respective. mai încrezător. umiditate şi posibilitatea de a facilita procesul de evaporare. deziderat ce are o legatura strânsă cu posibilităţile produselor vestimentare legate de porozitate. organismul uman poate păstra aproximativ o treime din totalul energiei calorice pe care o produce. În aprecierea calităţii produselor vestimentare culoarea joacă un rol destul de important. chiar şi în aceste condiţii extreme. De fapt nu produsul vestimentar apără organismul de rigorile frigului sau ale căldurii.

izolaţia termică şi reacţia la umiditate. fiind un rezultat al interacţiunilor dintre organismul uman. de la corp. usturimi. Cercetările referitoare la confortul la purtare au demonstrat care sunt caracteristicile îmbrăcămintei şi materialelor care-l influenţează. îmbrăcăminte. - La baza definirii confortului au stat şi rezultatele experienţelor igienicofiziologice din camere bioclimatice. În acest caz textilele purtate aproape de piele trebuie să aibă un bun efect de purtare prin tamponarea umidităţii. hidrofiliei. constante în timp. . încât se echilibrează bilanţul energetic al omului şi în microclimatul îmbrăcămintei există valori de temperatură şi umiditate ce sunt considerate drept a fi confortabile. caracteristic fiind faptul că manifestările fiziologice subiective sunt foarte diverse - din punct de vedere obiectiv confortul fiziologic este interpretat în baza stărilor fizice şi descrise prin noţiuni fizice şi principii corespunzatoare. stabilindu-se chiar valori numerice caracteristice diferitelor articole. Confortul termofiziologic .Pentru realizarea confortului este importantă alegerea parametrilor optimi referitori la permeabilitatea aerului. dovedindu-se că acesta. Problema confortului mai poate fi tratată şi din alte două puncte de vedere şi anume: din punct de vedere subiectiv confortul fiziologic este interpretat ca totalitatea impresiilor senzoriale ale subiectului uman. Trebuie făcută diferenţa între condiţiile de purtare staţionare şi nestaţionare. lipituri. este o stare fizică. dar şi iritaţii neplăcute ale pielii cum sunt: zgârieturi. În condiţii nestaţionare rezultă o transpiraţie de impulsuri. variabile în timp.este determinat prin interacţiunea corp-climă şi este atins când transportul de căldură şi umiditate de la corp prin îmbrăcăminte este reglat în aşa fel. efort fizic şi stările climatice exterioare. Pot apărea senzaţii plăcute de moliciune. higroscopicităţii şi comportării la transpiraţiei. datorită solicitării corporale puternice. flexibilitate. Primele sunt caracterizate în cazul solicitării corporale moderate prin debite calorice şi de umiditate. Confortul senzorial al pielii .este determinat prin senzaţiile care rezultă din contactul de atingere mecanica între textile şi piele. din punct de vedere obiectiv. Absorbţia şi transferul umidităţii Comportarea materialelor în mediu umed se tratează sub aspectul permeabilităţii la vapori. caz în care trebuie să se facă deosebirea între tamponarea vaporilor de apă şi aceea de transpiraţie lichida.

Transportul de umiditate de la corp la mediu prin îmbrăcăminte este determinat de mici mecanisme şi anume: difuzia vaporilor de apă prin porii materialului textil. tehnologia de filare.Aceste caracteristici nu pot fi izolate de proprietăţile fizice ale materialelor ci ele se tratează în conexiune cu organismul uman. datorat mişcărilor corpului care reprezintă un proces de transfer termic şi un proces de transfer hidric. La sfârşitul evaporării vaporilor de apă de pe suprafaţa pielii. în condiţiile creării echilibrului la preluarea degajărilor rezultate la diferite condiţii de stare. Crearea unui produs vestimentar termoizolator este în strânsă legătură cu temperatura mediului exterior şi activitatea . ce antrenează vaporii şi transpiraţia de pe suprafaţa pielii. de condiţiile de temperatură şi umiditate a mediului. ia naştere procesul de udare al îmbrăcămintei. Insuşirea materialelor de a lăsa să treacă prin ele vaporii de apă din mediu cu umiditatea aerului ridicată în medii cu umiditatea mai mică se numeşte permeabilitate la vapori. hidrofob şi higroscopic al materialului. Umezirea acesteia duce la micşorarea rezistenţei termice şi a permeabilităţii la aer. absorbţia şi desorbţia umidităţii în şi din interiorul fibrei urmată de o îmbibare şi umflare a fibrei. de intensitatea muncii şi de activitatea omului. natura chimică şi morfologică a substanţei din care este realizată. De asemenea structura firului. O comportare bună în mediu umed nu se poate realiza fără aerisirea permanentă a suprafeţei corpului. rezistenţa nominală şi efectivă. convecţia şi ventilarea din microclimatul interior. componentele acestuia. excesul de căldură creat sub ansamblu. Intensitatea de evaporare a umezelii de pe suprafaţa pielii depinde de însuşirile termoizolatoare ale materialelor. finisarea sunt factori care influenţează capacitatea de absorbţie a umidităţii de către straturile componente ale ansamblului vestimentar. poate influenţa caracterul hidrofil. Permeabilitatea la vapori a materialelor are foarte mare influenţă asupra proprietăţilor termoizolatoare ale acestora şi anume ridicarea umidităţii materialelor şi reducerea rezistenţei termice a lor se datorează condensării vaporilor de apă rezultaţi în urma transpiraţiei pe suprafaţa interioară a îmbrăcămintei şi în interiorul straturilor acesteia. precum şi alte emanaţii nocive rezultate. valoarea torsiunii. astfel influenţându-se confortul omului. Structura fibrei.

fibrelor este de 2025% (2) .omului. Deci o cerinţă importantă pentru stratul de înmagazinare a apei este şi aceea de a dispune şi de proprietăţi bune de sorbţie a umidităţii şi a vaporilor de apă. Rolul principal pentru înmagazinarea vaporilor de apă îl are al doilea strat al produsului vestimentar care poate reţine sau permite cedarea umidităţii în exterior. Rezistenţa la trecerea vaporilor este influenţată de grosimea stratului. înlăturarea umezelii de pe suprafaţa pielii se face prin ventilarea activă a aerului prin îmbrăcăminte şi prin permeabilitatea la vapori a acesteia. Experienţele au arătat că cea mai bună comportare în ceea ce priveşte permeabilitatea la vapori o are amestecul de 70% lână şi de 30% vâscoză sau celofibră.ţesături în care vol. chiar la temperatura de 26 C şi umiditate relativă de 60-80% apar deficienţe de reglare termică. dependenţă ce este în strânsă concordanţă cu greutatea specifică a materiei prime. Lâna absoarbe cea mai mare cantitate de umiditate şi în acelaşi timp se usucă relativ uşor în aer iar vâscoza împiedică fenomenele de împâslire şi contracţie şi într-o perioadă mai mare de timp este capabilă de a absorbi şi înmagazina o cantitate mai mare de apă decât lâna. Procesul de vaporizare cu difuzia acestora printre porii celui deal doilea strat de îmbrăcăminte are loc concomitent cu procesul de trecere rapidă a vaporilor prin primul strat şi uscarea concomitentă a acestuia.ţesături în care vol. Microclimatul corespunzător în jurul pielii poate fi menţinut numai în condiţiile în care materialul textil are capacitatea corespunzătoare de a reţine apa asigurând temperatura şi umiditatea necesară. Deci primul strat trebuie să permita un transfer rapid de umiditate. aceasta fiind reprezentată în următorul grafic: Rv [ mm h m 2 /g ] (1) . fibrelor este de 3040% . Studiul permeabilităţii la vapori este important pentru aprecierea igienei îmbrăcămintei deoarece nu este posibilă aprecierea confortului fără să se aibă în vedere conţinutul de umiditate a stratului de aer de lângă piele. Dacă nu există schimb de aer.

nailon Volumul fibrelor % Un rol important în ceea ce priveşte facilitatea trecerii vaporilor de la suprafaţa pielii superficiale îl joacă temperatura acesteia precum şi presiunea vaporilor de aer. Un model de dependenţă al acestor parametri este reprezentat mai jos: U (% ) U=100% 36 C t=30 C- te=36 C presiunea vaporilor de aer (mm col Hg) 40'20 tc=30C te =36 C . vinilin 3. lână 5. fibre de sticlă 4.δ(m m De asemenea rezistenţa la trecerea vaporilor variaza in functie de densitatea materiei prime sau volumul acesteia in material – reprezentat in urmatoarea figura: Rv [ mm h m 2 /g ] 1. bumbac 2.

10 15 25 20 .

de sistemul capilar. Materialele folosite la confecţionarea produselor vestimentare destinate sezonului rece şi umed trebuie să fie higroscopice ceea ce presupune că într-o atmosferă umedă preiau umiditatea restituind-o atunci când mediul permite. Diferă higroscopicitatea liberă a materialului de cea în cazul în care produsul se află în contact cu corpul. cantitatea de umiditate creşte între 3. Experimentările arată că dacă o ţesătură de lână cu masa totală de 1000 g este atârnată într-un mediu cu umiditate relativă de 100% absoarbe o cantitate de umiditate de 240 g. în timp ce aşezată pe corp. Tensiunea superficiala dintre apă şi material depinde de structura firului. de materialele componente ale firului. asociată cu capacitatea de izolare termică şi cu permeabilitatea la aer a acestora trebuie să contribuie la crearea în permanenţă a unei senzaţii de confort.5-5 litri/24 ore. iar în cazul unei secreţii active determinată de o muncă grea. . ca urmare a suprapresiunii create prin mişcările acestuia şi a efectului de pompare cât şi a curenţilor de aer ce antrenează umiditatea.La alegerea materialelor pentru realizarea unui produs vestimentar trebuie să se ţină seama că prin piele se elimină o cantitate de umiditate de aproximativ 400ml /24 ore în cazul unei respiraţii insensibile.termodinamica suprafeţelor de separaţie . Hidrofilia reprezintă capacitatea unui corp de a absorbi apa şi ea poate fi influenţată de: . O îmbrăcăminte obişnuită aşezată pe corp poate absorbi o cantitate de umiditate de până la 10% din masa sa. Materialul în general este o suprafaţă poroasă care are un conţinut mare de aer care în procesul de umezire este eliminat de către apă din capilarele micro sau macro ale acestuia. încet sau deloc. adică conţine vapori în cantitate mai mică sau există curenţi care favorizează schimbul de umiditate. Calitatea produselor textile de a absorbi umiditatea emanată de corp.termodinamica şi fizica filmelor submicroscopice Din punct de vedere al hidrofiliei materialul textil poate absorbi apa repede.interacţiunea moleculară . fenomenul fiind însoţit de creşterea volumului şi eliminarea de căldură. acelaşi material absoarbe doar 80-100g umiditate. de capacitatea de umflare precum şi de prezenţa grupelor hidrofile.

Experimentele au aratat ca produsele din P. la distrugerea materiilor prime si la modificari esentiale privind valoare de prezentare (impaslire.Atât higroscopicitatea cât şi hidrofilia sunt caracteristice care favorizează absorbţia.Aceasta concluzie a reiesit pentru purtatorii cu o puternica secretie a transpiratiei si piele grasa.modificarea nuantei. Proprietăţile importante în acest sens sunt umiditatea tipică sau reală. reţinerea cât şi transportul transpiraţiei. . Higroscopicitatea este un factor important care poate fi inclus în senzaţia de cald ori de răcoare. Capacitatea materialelor textile de a reţine şi ceda umiditate are o importanţă covârşitoare asupra indicatorilor proprietăţilor fizico-mecanice şi determină destinaţia lor. Cedarea umidităţii caracterizează capacitatea materialelor textile de a ceda umiditatea într-un mediu cu umiditate relativă de 0%.modificarea desimii.N.Nu s-a putut stabili o relatie intre formarea mirosului transpiratiei si caracteristicile de absorbtie a umiditatii la materialele textile.contractiei). Higroscopicitatea reprezintă unul din multitudinea de factori ce permite analiza variaţiei umidităţii în microclimat precum şi stabilizarea zonelor de apariţie a disconfortului în funcţie de starea de efort a omului.alungirii. cedarea umidităţii şi higroscopicitatea.A.Transpiratia prin compozitia sa poate crea senzatii neplacute la nivelul pielii si poate contribui prin concentratia substantelor (aciditatea sau alcalinitatea) si actiunea bacteriilor rezultate. Umiditatea reală indică care parte a materialului reprezintă masa umidităţii în urma menţinerii sale într-un mediu cu umiditate relativă a aerului. Higroscopicitatea reprezintă capacitatea materialului de a reţine umiditatea la umiditatea relativă a aerului de 100% Actiunea transpiratiei asupra materialelor Produsele transpiratiei contin 98% apa si doar 2% particule solide. Dacă fibrele absorb umiditate ele devin mai calde eliberând suma căldurii rezultate la condensarea apei şi la sorbţia chimică. au miros de transpiratie mult mai pronuntat decat cele de bumbac sau lana.

materialele textile trebuie să aibă un grad înalt de flexibilitate. umiditate şi forţa mecanică conduce spre o mai bună şi eficientă finisare a ţesăturii şi stabilizare a îmbrăcămintei în industria de confecţii. Chiar un proces obişnuit ca vopsirea poate modifica proprietăţii moleculelor sorbite de apă la fel de bine ca şi conţinut actual de umiditate. Problema realizarii produselor vestimentare care sa permita eliminarea transpiratiei.percepţia umezelii .generarea de căldură în timpul sorbţiei Din nefericire contribuţia umidităţii în proces. să fie durabile. Toate aceste atribute sunt puternic influenţate de interacţiunea cu umiditatea în condiţii de mediu schimbătoare.capacitatea de absorbţie a umidităţii şi temperaturi şi umidităţi relevante . Principiile importante ale sorbţiei şi transportului umidităţii pot fi utilizate pentru descoperirea de textile pentru noi folosinţe şi cu caracter de performanţe superioare.rata de creare a vaporilor cu apă . In funcţie de destinaţie particulară. finisarea şi performanţa textilelor nu a fost suficient recunoscută frecvent.rata de transport a lichidului .îmbibarea cu umiditate lichidă . în particular pe pieţele cu dezvoltare. câteva din cele mai importante fiind: . . Prin intermediul produselor vestimentare este impiedicat contactul suprafetei corpului cu uleiuri si grasimi care sensibilizand anumite organe tactile sesizeaza starea de confort. Mulţi parametri ai umidităţii contribuie la performanţa ţesăturii şi la perfecţia confortului. estetice în funcţie de aspectul suprafeţei şi tuşeu şi în cazul îmbrăcămintei şi al încălţămintei să fie confortabile la purtare. Modul de asociere al moleculelor de apă cu substratul textil trebuie să fie constant considerat. temperatură.este primordiala. rezistenţă mecanică bună. Sorbţia este un proces dinamic şi conceptul real despre condiţia de echilibru pentru umiditatea în textile. O înţelegere mai bună a „piramidei magice" de relaţii între timp. extindere rapidă ca îmbrăcămintea de timp liber.abilităţi de fitil . este o prezumţie.Finisarea produselor textile cu o substanta seducatoare a mirosului (Grillocin) a avut ca efect reducerea mirosului transpiratiei. în particular la temperaturi ridicate. de sport şi îmbrăcămintea de performanţă.dar in acelasi timp sa nu permita patrunderea umiditatii din exterior.

ca Goretex. în atmosfera umedă o cădere de temperatură cauzează o creştere a umidităţii relative cu absorbţia ulterioară şi evoluţia căldurii care parţial . Confortul poate fi definit ca o senzaţie de bine resimţită de o persoană a cărui corp este în armonie cu mediul imediat înconjurător. Din cauză că utilizarea îmbrăcămintei acoperă un întreg ansamblu de condiţii de mediu. Mai mult. Ele se bazau pe umflarea fibrelor constituente în spaţiile interfibrilare şi astfel se prevenea trecerea umidităţii lichide.Tehnologia de control a climatului este de fapt acum incorporată în designul textilelor de înaltă performanţă. Ţesăturile devin impermeabile dar „respirabile". Aprecierea confortului poate fi realizată numai prin descriptorii disconfortului. In termeni mai prozaici corpul nu se simte disconfortabil. Căldura generată în timpul absorbţiei furnizează un tampon împotriva modificărilor de temperatură bruşte. activităţi umane şi tipuri de articole de îmbrăcăminte nu există caracteristică specifică de sorbţie care să fie cea mai recomandată pentru îmbrăcămintea confortabilă. Ingineria materialelor compozite a condus la ţesături moderne. Proprietăţile de sorbţie ale textilelor afectează atât confortul termofiziologic cât şi cel senzorial. dar acest mecanism necesită un grad oarecare de penetrare a lichidului şi se întrerupe la expunere continuă. de protecţie împotriva umidităţii externe. Izolaţia termică este sporită dacă o barieră împotriva vântului dar „respirabilă" este încorporată în material alături de un strat de suprafaţă hidrofob pentru uscăciune şi o faţă exterioară durabilă respectiv la apă. Aceste găuri sunt mult prea mici pentru a trece apa-picături dar considerabil mai mari în secţiune transversală decât o moleculă de apă. încorporând un strat de politetrafluoretilen expandat cu mai mult de l bilion pori/cm2. Există multe faţete ale legăturii între perceperea confortului şi rolul umidităţii. Materialele „anti-duş" au fost iniţial ţesătură simplă strâmtă etanşă. corespunzătoare mediilor şi activităţilor speciale şi aprecierea completă a impactului umidităţii asupra proprietăţilor şi performanţei în fabricare şi utilizare va asigura în acelaşi timp evoluţia continuă de inovare de produse cât şi optimizarea tehnologiilor prezente. este important să excludem umiditatea pentru a conserva capacitatea de izolaţie. aşa cum apa este un conducător eficient de căldură. Scopul îmbrăcămintei este de a conserva microclimatul sau cel puţin cea mai înceată rată de modificare în pătura de aer ce înconjoară corpul în sprijinul mecanismului său de reglare a căldurii.

O descoperire mult mai recentă este de a trata o ţesătură omogenă pentru a face una din feţe mai hidrofile decât cealaltă. tratamentele pot fi aplicate la ţesături cu greutăţi mai mici decât ţesătura dublu-strat realizată din 2 materiale diferite. Ţesăturile cu energii de suprafeţe diferite între cele două feţe şi cu faţa hidrofilă purtată alături de piele. Confortul senzorial reflectă interacţiunile cu pielea şi în general sloganul „uscat te simţi mai bine" se menţine adevărat. proprietăţile optime de sorbţie ale ţesăturilor depind de condiţiile particulare întâlnite şi activităţile încercate. Este esenţial ca îmbrăcămintea să fie respirabilă astfel încât transferul umidităţii în afara corpului să se facă fără condensarea în ţesătură. bumbacul hidrofil atrage umiditatea dar evaporarea este mai eficientă pentru sintetice. Reversul se aplică după creşterea bruscă a temperaturii. astfel o creştere a senzaţiei calde lipicioase şi disconfortul senzorial asociat. Ratele de transpiraţie descresc dacă este purtată îmbrăcămintea cu absorbţie a umidităţii înaltă. Faţa interioară este numită partea conductivă iar cea exterioară sorbitivă. acţiunea depinde de diferenţa între hidrofiliile dintre cele 2 feţe respectiv între materialele textile. transpiraţia lichidă poate trece prin ţesăturile hidrofobe şi o mai joasă reţinere a umidităţii conduce la o senzaţie de uscat. Multe forme de ţesături dublu strat au fost proiectate pe principiul energiilor diferite de suprafaţă. Eficacitatea transportului umidităţii prin ţesătură este sporită dacă perspiraţia este transferată activ de la o piele prin intermediul unui strat exterior hidrofil ce atrage umiditatea. s-au arătat a fi mai confortabile pentru activităţile stresante. Un avantaj ulterior este acela că pentru purtarea activă. Suprafeţele hidrofobe au o atracţie joasă pentru umiditatea lichidă dar nu e necesar o respingere. Această acţiune de tampon demonstrează rolul articolelor de îmbrăcăminte ca o barieră izolatoare împotriva fluctuaţiilor în temperatură şi este sporită de capacitatea înaltă de sorbţie a fibrelor higroscopice. Umiditatea este generată continuu de piele ca „perspiraţie insensibilis" şi perioada ca transpiraţia lichidă urmărindu-se o creştere în temperatura sângelui.contracarează căderea temperaturii. O dată ajunsă acolo transpiraţia lichidă se extinde regulat peste fibrele hidrofile rezultând o mai mare suprafaţă ceea ce conduce la o evaporare mai rapidă. . In orice caz cum atât de mulţi factori contribuie la perceperea disconfortului. Rezultate bune au fost obţinute folosind un amestec de bumbac şi fibre sintetice în stratul exterior. O diferenţă în hidrofilie de 10:1 asigură transportul eficient de umiditate şi o relaţie joasă a transportului în ţesătură.

au o afinitate înaltă pentru vaporii de apă dar atracţie mică pentru picătura de apă lichidă. Pe de altă parte prezenţa umidităţii măreşte capacitatea de vopsire.Fibre absorbante şi nonabsorbante Se convine să se clasifice fibrele textile în absorbante şi nonabsorbante în legătură cu umiditatea. durabilitate. Fibrele higroscopice sunt de asemenea mult mai predispuse la atacul microbiologic şi degradarea chimică la temperaturi ridicate. Paradoxal literatura brevetată abundă cu descrieri atât ale metodelor de reducere a umidităţii fibrelor absorbante cât şi pentru umiditatea adiţională a textilelor nonabsorbante prin înţeles fizic. Fibrele sintetice nonabsorbante au rezistenţă înaltă. în plus umiditatea lichidă este primită de materialele textile ca apă de îmbibare în interspaţiile dintre fibre. Absorbţia umidităţii în fibrele textile este văzută atât ca un avantaj cât şi ca un dezavantaj în practică. Bumbacul este o excepţie de la această regulă şi poate prezenta creşteri de rezistenţă ca urmare a distribuţiei sarcinilor moleculare mai uniform. suprafeţele hidrofile. Multe fibre pierd de asemenea în rezistenţă atunci când sunt ude. In general materialele sintetice au afinitate joasă pentru vaporii de apă în timp ce fibrele naturale şi de celuloză regenerată sunt higroscopice. Fibrele higroscopice cu suprafeţe hidrofile ca fibrele de lână. de exemplu: fibrele de bumbac cu o energie de suprafaţă înaltă au o atracţie mai mare pentru umiditatea lichidă decât fibrele hidrofobe ca polipropilena. Sorbţia umidităţii în fibrele textile este denumită absorbţie datorită atracţiei între moleculele de apă şi locurile sorbitive interne. Ţesăturile compuse din fibre higroscopice suferă modificări dimensionale nedorite la expunere la umiditate înaltă. arată modificări substanţiale în lungime. stabilitatea dimensiunilor şi a proprietăţilor de spălare şi purtare. Chiar fibrele de nylon cu un câştig comparativ mai jos de umiditate. pilling şi reţinerea mirosurilor neplăcute. inhibă crearea electricităţii statice şi în general micşorează tendinţa de murdărire. reacţia chimică sau încorporarea părţilor hidrofile. Imbibarea este controlată de caracteristicile de suprafaţă ale fibrei constituente. în particular în legătură cu fibrele sintetice modificate pentru a include grupe hidrofile cu o afinitate înaltă pentru vaporii de apă. . chiar materialele nonabsorbante reţin umiditate în forma ţesăturii. Oricum distincţia nu este foarte categorică. Umiditatea facilitează temperatura şi presiunea aburilor ce ajută la finisarea ţesăturilor higroscopice.

acrilic şi Dunova) la umidităţi relative variate şi temperaturi constante este prezentat în figură: 20 % 40% _ conţinut 10 % 20 40 60 80 100 umiditate relativă[%] Ţesătura A . Desigur că efectele umidităţii nu pot fi definite simplu în timp ce factori ca rata de sorbţie.pan Dunova Ţesătura B . temperatura şi timpul de expunere. lână. Consideraţiile trebuie făcute pentru starea de umiditate sorbită care necesită o înţelegere a mecanismului de sorbţie şi forma asocierii cu fibrele.merinos lână Ţesătura C .bumbac Ţesătura D - F i b r e l e . toate contribuie la performanţa textilelor. Variaţiile în proprietăţi sunt rar o funcţie liniară în conţinutul de umiditate.O descoperire mult mai recentă este producerea fibrelor sintetice cu găuri interne pentru acumularea apei lichide rezultând îndeplinirea principiului de menţinere a proprietăţilor materialului original în timpul introducerii proprietăţilor dorite adiţionale asociate cu umiditatea cum ar fi vopsirea. Proprietăţi de absorbţie-desorbţie ale fibrelor Conţinutul de umiditate a 4 materiale textile (bumbac. distribuţia între fibre.

lana si bumbacul au un continut de umiditate mai inalt decat pan pentru intreaga plaja de valori ale umiditatii. initial acumuleaza umiditate dar da dovada de o oscilatie ducand la atingerea la saturatia continutului de umiditate comparativ cu cazul firelor naturale .Dunova. realizat din fibre de acrilic poroase.naturale.

Această proprietate este în strânsă legătură cu izolaţia termică fiind un factor negativ din acest punct de vedre deoarece o creştere a acesteia duce la scăderea rezistenţei termice a sistemului de confecţii. Se impune stabilirea legăturii între permeabilitatea la aer. De asemenea mişcările de respiraţie. Cu ajutorul mişcării aerului între straturile îmbrăcămintei trebuie să fie absorbită prin porii acesteia cantitatea de oxigen necesară respiraţiei prin piele. Permeabilitatea la aer are un rol important în eliminarea bioxidului de carbon şi de preluare de oxigen de către organism. reprezentând un parametru de confort ce se analizeaza corespunzător destinaţiei ansamblului. Este foarte important ca aerul să ajungă uşor la piele în timpul verii pentru . O cantitate de bioxid de carbon în exces la suprafaţa pielii duce la o senzaţie de frig chiar dacă microclimatul se află în zona confortului. Nu trebuie să se neglijeze rolul permeabilităţii la aer în ceea ce priveşte antrenarea şi eliminarea vaporilor de apă formaţi de obicei la transpiraţie intensă.Capacitatea de ventilare Proprietatea materialelor destinate produselor vestimentare de a permite trecerea aerului prin ele poartă denumirea de permeabilitate la aer. viteza de mişcare a aerului şi izolaţia termică. mişcările braţelor şi picioarelor generează un schimb de aer prin deschizăturile îmbrăcămintei eliminându-se o bună parte a transpiraţiei prin „efectul de pompare". Un rol important pentru stabilirea limitelor permeabilităţii la aer în funcţie de destinaţia produsului îl are nu numai mişcarea individului care măreşte capacitatea de tiraj în anumite direcţii ale aerului ci şi forma geometrică a produsului.

Pentru aprecierea limitelor corecte ale permeabilităţii la aer a materialelor şi produselor confecţionate. volumul. analiza acesteia trebuie să se realizeze în condiţii foarte apropriate de cele din timpul purtării. După Zuelner cantitatea de oxigen absorbită de piele din aer prin ansamblul T O vestimentar în timp de 60 de minute este de maximum 0. firelor şi suprafeţelor textile ca de exemplu: uniformitatea.9 litri de oxigen. A = suprafaţa materialului prin care trece aerul.7 cm³ /100 cm2 de suprafaţă. Indepărtarea umidităţii de pe suprafaţa pielii este unul din factorii cei mai importanţi de confort. fineţea şi ondulaţia fibrelor. Mărimile porilor în interiorul materialelor textile sunt variabile şi depind de proprietăţile fibrelor. Măsurătorile lui Serlach au arătat că pielea la 20°C în decurs de 24 de ore absoarbe o cantitate de l . ţinându-se seama de presiunea exercitată de corp în timpul mişcării asupra sistemului de confecţii. Permeabilitatea la aer a materialului la diferenţa de presiune Δp se calculează cu relaţia: PaΔp = V /( t A) unde V = volumul de aer care trece prin material în timpul t. Mărimea moleculelor de gaze şi mărimea porilor din materiale sunt factorii care influenţează foarte mult viteza de trecere a gazelor prin materiale. densitatea firelor. In unele cazuri când se impune siguranţa în medii cu gaze toxice se recomandă materiale la care permeabilitatea la gaze este un factor nedorit ce influenţează negativ confortul. torsiunea.răcirea corpului dar în acelaşi timp este periculos în timpul iernii. .

deoarece lipsa unui schimb de aer complet sau aproape complet între organism şi mediul exterior creează un mediu toxic la suprafaţa pielii. Experienţele au arătat că permeabilitatea la aer a materialelor scade odată cu creşterea umidităţii materialului. Fp . Permeabilitatea la aer a materialelor este influenţată de următorii parametri: umiditate. dP / dl p .acceleraţia gravitaţională RL .cantitaea de aer ce tranversează porii.diametrul porilor. se remarcă o reducere maximă la umiditatea acestora de 80% şi diferenţa de presiune de 5mm coloană de Hg. .constanta gazelor pentru aer. g . Semnul minus arată că difuzia se face în sensul în care cantitatea de aer scade. d . Totuşi valoarea acestei permeabilităţi nu trebuie să scadă sub valoarea admisă.suprafaţa liberă a secţiunii porilor.raportul presiunii aerului la lungimea porilor. In anotimpurile friguroase permeabilitatea la aer a produselor vestimentare trebuie să aibă valori mici deoarece nu este necesar un schimb intens de aer între organism şi mediul înconjurător. grosime.Cercetările au arătat că valoarea maximă a permeabilităţii la aer funcţie de diferenţa de presiune atrage valoarea Pa=400 (Δp)1/2 Materialele destinate produselor vestimentare trebuie să aibă o porozitate ce permite o trecere a aerului egală cu cantitatea de aer ce traversează porii pielii. caracteristici şi număr de straturi. Această cantitate de aer se calculează cu relaţia: G = -(4/3)*Fp*d*[g/(2RLT)]½*( dP / dl p) G .

Valoarea permeabilităţii la aer pentru un sistem de îmbrăcăminte este influenţată de permeabilităţile la aer ale materialelor componente ale straturilor. se modifică relaţia dintre izolaţia termică exprimată în „CLO" şi metabolism. Pe baza experimentărilor s-a constatat că la valoarea metabolismului de 50 kcal / m 2 h izolaţia termică este de f* 2. Astfel îmbrăcămintei îi revine rolul de susţinere.3-5 CLO. Permeabilitatea la aer a straturilor ansamblului vestimentar se poate aprecia prin rezistenţa la trecerea aerului stabilită de formula: Rp =δ / i ( m2 h mm / kg ) δ .coeficientul permeabilităţii la aer a materialului (kg / m2 h) Un factor important care caracterizează îmbrăcămintea în termenii echilibrului de căldură este efectul mişcării corporale asupra circulaţiei aerului în cadrul îmbrăcămintei şi modificarea straturilor de aer exterior. . suplimentare şi de menajare a mecanismelor de termoreglare proprii organismului uman şi deci trebuie să îndeplinească funcţii similare pielii.8-3 CLO. în timp ce la 200 kcal / m h izolaţia termică este de 1.grosimea stratului de material (mm) i .Dependenţa dintre permeabilitatea la aer a materialelor şi grosime se analizează în concordanţă cu greutatea specifică a materialelor. Cu cât creşte greutatea specifică cu atât scăderea permeabilităţii la aer pentru aceeaşi grosime este mai evidentă. Ca urmare a intensificării mişcărilor însoţite de schimbarea aerului exterior şi efectelor de tiraj cu efect asupra permeabilităţii la aer. Organismul uman are posibilităţi limitate de autoreglare a temperaturii iar menţinerea acesteia în limite constante este condiţia esenţială de sanogeneză.

Aceştia au semnificaţia de indicator negativ sau pozitiv după cum caracterizează acţiunea de transfer termic sau dimpotrivă opoziţia îmbrăcămintei la acest transfer. Acestea sunt continue şi variabile în funcţie de condiţia de stare a organismului. Indicatorii capacităţii de izolare termică pot avea caracter unitar sau global după cum permit evaluarea acestei funcţii pe straturi individuale sau pe întreg ansamblul vestimentar. Coeficientul de conductivitate termică (λ) sau coeficientul total de transfer termic (K) reprezintă indicatori negativi de evaluare unitară sau globală. capacitatea de absorbţie. capacitatea de izolare termică. . Capacitatea de izolare termică Fenomenele de schimb de căldură şi masă posibile prin. umiditatea şi dioxidul de carbon. qt . transfer a umidităţii şi capacitatea de ventilaţie sunt impuse de necesitatea de transferării simultane a celor trei producţii metabolice. căldura. Sistem corp – îmbrăcăminte – mediu => efect horn Producţiile metabolice sunt exprimate prin fluxuri unitare astfel: qa . eliminate la nivelul tegumentar de către organismul uman.flux unitar de căldură. Căldura specifică (c) şi rezistenţa termică (Rt) sunt indicatori pozitivi iar rezistenţa termică poate fi şi indicator global. în şi la suprafaţa îmbrăcămintei sunt puse în evidenţă prin următoarea reprezentare schematică a corpului îmbrăcat cu un ansamblu vestimentar.flux unitar de aer.flux unitar de umiditate.Cele trei funcţii termofiziologice. qv .

de exemplu CLO corespunde la o grosime de 6.175m2 h °C/kcal. 1CLO = 0. Schema generală de trecere a căldurii printr-un singur strat al produsului vestimentar este prezentată în următoarea figură: . l TΩ = 6.45CLO.Pe plan internaţional s-au propus pentru rezistenţa termică următoarele unităţi de măsură: CLO (clothing unit). Aceste unităţi de măsură se raportează la o anumită grosime a ansamblului vestimentar. iar în straturile de aer din exteriorul îmbrăcămintei transportul de căldură se face prin convecţie şi radiaţie.645CLO. Itog = 0. l m/s) cu temperatura tc=21 ° şi umiditatea relativă normală ( p = 65 ±5% ) induce senzaţie de confort termic unui adult sănătos aflat în stare de repaus.2 mm. reprezintă rezistenţa termică a unui ansamblu vestimentar care în mediu cu aer calm (v<0. deci este vorba despre o conducţie interioară iar în cazul unui schimb de căldură de frontieră este vorba de o conducţie exterioară a căldurii. TΩ ( ohm termic ) se pretează la evaluarea capacităţii de izolare termică a îmbrăcămintei pentru condiţii sever de reci. „tog" .se pretează la evaluarea capacităţii de izolare termică a îmbrăcămintei pentru condiţii excesiv de calde. Prin îmbrăcăminte căldura se degajă prin conductivitate termică.

care se numeşte rezistenţă termică a stratului (R) pentru gradientul de temperatură rr--re. Deci rezistenţa de trecere a căldurii printr-un strat de material se compune din trei părţi: rezistenţa de trecere a căldurii de la stratul de aer interior la suprafaţa interioară a materialului care se numeşte rezistenţa termoreceptivă pentru gradientul de temperatură tj-r. rezistenţa de transport a căldurii din jurul suprafeţei stratului de material în jurul stratului de aer care se numeşte rezistenţa de trecere termică (Rs) pentru gradientul de temperatură re-te. străbate nu numai grosimea absolută a stratului de material dar şi suprafaţa acestuia.Temperaturile aerului de o parte şi de alta a materialului sunt diferite: t. . rezistenţa de trecere a căldurii prin grosimea stratului de material. (RT) 2.>te. 3. 1. Linia temperaturii arată că scăderea temperaturii în timpul procesului de transfer al căldurii prin stratul de material.

R se calculează cu relaţia:R=d/ λ d. Rezistenţa termică R condiţionează proprietăţile fiecărui tip de produs vestimentar şi constituie cea mai importantă caracteristică a capacităţii termoizolatoare a acestuia referindu-se la trecerea căldurii de la suprafaţa pielii în exterior.coeficient de termopercepere ( kcal / m2 h° c ). Rg . .Astfel.rezistenţa generală de trecere a căldurii exprimată ( m2 h° c / kcal ).coeficient de trecere a căldurii în exterior ( kcal / m2 h° c ). La proiectarea îmbrăcămintei termoizolatoare din materiale textile se porneşte de la faptul că proprietăţile termoizolante depind de cantitatea de aer pe care o conţin acestea.grosimea stratului de material. α . de numărul de straturi de aer din ansamblu precum şi de modul de dispunere a acestora în sistemul de confecţii cu diferite forme geometrice ale detaliilor. λ .coeficientul de conductivitate termică a materialului ( kcal / m h° c ). d .coeficient de conductibilitate termică. λ . . rezistenţa generală a stratului de material se poate exprima cu relaţia: Rg=RT+R+Rs=(l/ αi )+(d/ λ)+(l/ α ) unde: αi.grosimea stratului de material ( mm ).

.Confortul şi funcţiile produselor vestimentare . . Mitu M. Mitu S.Gh. . – Bazele tehnologiei confecţiilor textile – Tipografia Universităţii Tehnice ‚.Elemente de fiziologie umană şi confort vestimentar . Iaşi 1981 4. Asachi" Iaşi 1999 2.1 şi 2 6.Curs Rotaprint.Editura „Gh. şi col.Structuri textile .BIBLIOGRAFIE 1. Rotaprint. Mitu S. . Asachi” Iaşi 1996 – vol. Hoblea Z. Iaşi 1984. Iaşi 1993. . îndrumar de lucrări practice. . Haulica I. 3.Elemente de fiziologie umană şi confort vestimentar. Mitu S.Editura „Gh. 5. Textile Research Journal . Mitu S. Asachi".

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful