P. 1
Hidrologie Manual

Hidrologie Manual

4.0

|Views: 38,212|Likes:
Published by Bogdan Ardeleanu

More info:

Published by: Bogdan Ardeleanu on Jun 22, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/02/2015

pdf

text

original

Prin îngheţare, molecula apei, compusă din doi atomi de hidrogen şi
unul de oxigen, se uneşte cu altele vecine formând o reţea de cristale în care
moleculele nu mai au libertate de mişcare, deci consumul lor energetic este
minim. Gheaţa compactă a unui gheţar se compune din cristale care nu au o
formă geometrică caracteristică, conglomeratul rezultat din unirea
monocristalelor fiind o gheaţă policristalină. Gheaţa nu formează cu nici o
substanţă o soluţie solidă, singura excepţie fiind fluorura de amoniu şi
acidul fluorhidric cu care poate forma cristale mixte. Gheaţa nu dizolvă
azotul şi nici oxigenul din aer. Conţinutul de 1,02% oxigen şi 1,85% azot,
pe care-l conţine apa la 0o

C, apare în masa de gheaţă, la congelare sub

formă de bule (Grecu, 1997).
Însuşirile fizice ale gheţii sunt strâns legate de starea acesteia, de
forma cristalelor, de tipul de gheaţă realizată în raport cu vârsta ei.
Densitatea variază de la o zăpadă nouă sau veche, la firn sau la
gheaţă de gheţar şi la fel şi porozitatea sau permeabilitatea pentru aer.
La 0o

C densitatea gheţii este de 0,91663. Densitatea, porozitatea,
permeabilitatea pentru aer şi mărimea granulelor variază în funcţie de
tipul de zăpadă sau de gheaţă (tabelul 10).
Refracţia gheţii la lumină naturală este de 1,31. Nu are culoare, dar
în cantităţi mari apare colorată uşor în albastru verzui, cu luciu sticlos.
Căldura specifică a gheţii scade cu temperatura, fiind la 0o

C de

0,487 kcal / kg o

C, iar la –20o

C de 0,465 kcal / kg o

C.
Conductibilitatea termică creşte o dată cu scăderea temperaturii,
fiind de 1,92 kcal / m h o

C la 0o

C şi de 2,39 kcal / m h o

C la –50o

C.

Căldura latentă de topire este de 80 kcal/kg, iar cea de desublimare
de 620 kcal/kg (Grecu, 1997).

227

Tabelul 10

Proprietăţile fizice ale zăpezii şi gheţii

Tipul de
zăpadă/gheaţă Densitatea
(g/cm3

)

Porozitatea
(%)

Permeabilitatea
aerului (g/cm2

.s) Mărimea
granulelor

Zăpadă nouă

0,01 – 0,3 99 – 67

> 400 – 40

0,01 – 5

Zăpadă veche 0,2 – 0,6

78 – 35

100 – 20

0,5 – 3

Firn

0,4 – 0,84 56 – 8

40 – 0

0,5 – 5

Gheaţă în gheţar 0,84-0,917 8 – 0

0

1->100

Rezistenţa gheţii la tracţiune este de 17,7 kg/cm2

, iar la

compresiune de 42,3 kg/cm2.
.
Conţinutul de ioni diferă de la un tip de gheaţă la altul. De
exemplu, în procesul de îngheţare a apei de mare există tendinţa de a
exclude sarea din gheaţă. În mod normal, gheaţa din apa mării are o
salinitate de 0,3 – 0,5%, dar la gheaţa care este mai veche de un an se
întâlneşte numai 0,1% sare. În mod normal, o apă marină cu 3,25%
salinitate începe să îngheţe la –1,8o

C şi devine complet îngheţată la

–53,9o

C (Gâştescu, 1998).
Gheaţa de gheţar este mai bună conducătoare de electricitate
decât apa distilată, ca urmare a ionilor salini.
Zăpada proaspătă conţine ionul bicarbonic CO3H-

provenit din aer,

dar gheaţa absoarbe bine, pe lângă acest ion şi pe cei de Cl-

, NH4-

însă

nu absoarbe pe cei de NO3-

.
Vâscozitatea variază între 1012

–1015

poise, în funcţie de starea

cristalină şi de temperatură, fiind apropiată de cea a sării (1017

poise).

Plasticitatea este, de asemenea, o carateristică importantă. O bară de
gheaţă susţinută la capete şi cu mijlocul liber tinde să se curbeze. Există în
cazul gheţii o microplasticitate datorată tendinţei pe care o au cristalele de
gheaţă de a se întinde în sensul forţelor care acţionează asupra lor şi o
mezoplasticitate datorată jocului cristalelor, unele în raport cu altele.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->