Emil CIORAN, PE CULMILE DISPER RII, Humanitas, 1993.

EMIL CIORAN s-a n scut în 8 aprilie 1911 la R !inari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran — preot în R !inari — !i al Elvirei (Comaniciu) Cioran. Frecventeaz începînd din 1921 Liceul Gheorghe Laz r din Sibiu, ora! în care se va muta întreaga familie în 1924. Între 1928 !i 1932 urmeaz cursurile Facult 3ii de Litere !i Filozofie din Bucure!ti. În ultimul an de facultate public articole în periodicele Calendarul, Floarea de foc, de licen3 asupra

Gândirea, Vremea, Azi. Î!i încheie studiile universitare cu o tez

intui3ionismului bergsonian. În acela!i an (1932) se înscrie la doctorat, sperînd s ob3in astfel o burs în Fran3a sau Germania. În 1934 îi apare prima carte, Pe culmile disper rii, pentru care i se confer Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needita3i. Va mai publica înc patru c r3i în 3ar , înainte de a se stabili definitiv în Fran3a. Între 1933 !i 1935 se afl la Berlin, ca bursier al Funda3iei Humboldt. Reîntors în 3ar , ocup vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul Andrei :aguna din Bra!ov. În 1937 pleac la Paris cu o burs a Institutului francez din Bucure!ti, care i se va prelungi pîn în 1944. În 1940 începe s scrie Îndreptar p tima!, ultima sa carte în limba român , a c rei variant definitiv (r mas inedit pîn în 1991) va fi încheiat în 1945, an cînd se stabile!te definitiv în Fran3a. Dup 1945 începe s scrie în limba francez , iar în 1949 îi apare la Gallimard prima carte, Précis de décomposition; îi vor urma, pîn în 1987, înc nou , publicate la aceea!i prestigioas editur parizian . Cu excep3ia Premiului Rivarol, care i se confer în 1950 pentru „debutul“ francez, va refuza toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier). SCRIERI: Pe culmile disper rii (Bucure!ti, 1934; 1990); Cartea am girilor (Bucure!ti, 1936; 1991); Schimbarea la fa3 a României (Bucure!ti, 1936; 1941; edi3ie rev zut 1990);

Lacrimi !i sfin3i (Bucure!ti, 1937; 1991); Amurgul gîndurilor (Sibiu, 1940; Bucure!ti, 1991); Îndreptar p tima! (Bucure!ti, 1991); Précis de décomposition (Paris, 1949) — Tratat de descompunere (Bucure!ti, 1992); Syllogismes de l’amertume (Paris, 1952) — Silogismele am r ciunii (Bucure!ti, 1992); La tentation d’exister (Paris, 1956) — Ispita de a exista (Bucure!ti, 1992); Histoire et utopie (Paris, 1960) — Istorie !i utopie (Bucure!ti, 1992); La chute dans le temps (Paris, 1964); Le mauvais Démiurge (Paris, 1969); De l’inconvénient d’être né (Paris, 1973); Ecartèlement (Paris, 1979); Exercices d’admiration (Paris, 1986); Aveux et anathèmes (Paris, 1987).

CIORAN PE CULMILE DISPER RII Edi3ia a treia .

1990 ISBN 973-28-0405-x . 1993 Coperta de IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE Edi3ia princeps a acestei c r3i a ap rut la Funda3ia pentru literatur !i art REGELE CAROL AL II-LEA Edi3ia a doua a ap rut în 1990 la HUMANITAS © HUMANITAS.HUMANITAS BUCURE:TI.

O senza3ie de actualitate. în închiderea unei energii cu tendin3 de explozie. Tr iri multiple !i diferen3iate se contopesc !i se dezvolt într-o efervescen3 din cele mai fecunde. Din . imaginea mor3ii. cînd o prezen3 total actualizeaz experien3e închise !i cînd un ritm î!i pierde echilibrul !i uniformitatea. asem n toare unei în l3 ri de valuri sau unui paroxism muzical. încît sim3i cum mori din cauza vie3ii. nu în sens de orgoliu. sau cu momentele de nesiguran3 cînd într-o iubire n scînd apare presentimentul unui sfîr!it sau al unei p r siri. le apare trec tor. dar în acela!i timp a murit ceva din propria fiin3 . atunci cînd sînt p strate în con!tiin3 . Sînt tr iri !i obsesii cu care nu se poate vie3ui. f r gîndul unei În obiectiv ri. în culmea fericirii. :i atunci pr bu!irea rezult dintr-un preaplin. deoarece po3i atinge un moment cînd nu mai po3i st pîni o energie debordant . devin ruin toare. Sînt prea pu3ini aceia care pot suporta astfel de experien3e pîn la sfîr!it. Este atît de rar acest sentiment !i atît de ciudat. încercînd s ne golim de con3inuturi !i s sistematiz m un proces haotic !i rebel? N-ar fi mai fecund o abandonare în fluiditatea noastr interioar . încît ar trebui s -l tr im cu strig te. Cînd tot ce ai tu ca trecut sufletesc palpit în tine într-un moment de nem rginit încordare. A fi plin de tine însu3i. ai salvat ceva din tine.A FI LIRIC De ce nu putem r mîne închi!i în noi în!ine? De ce umbl m dup expresie !i dup form . Nu este atunci o salvare în a le m rturisi? Experien3a teribil !i obsesia îngrozitoare a mor3ii. de prezen3 complex a con3inuturilor suflete!ti se na!te ca un rezultat al acestei cre!teri. Este un sentiment analog cu acela pe care-l au aman3ii cînd. Simt cum ar trebui s mor din cauza vie3ii !i m întreb dac are vreun sens c utarea unei explica3ii. atunci din culmile vie3ii e!ti prins în moarte f r a avea acea groaz în fa3a ei care înso3e!te obsesia chinuitoare a mor3ii. sorbind doar cu o voluptate intim toate fierberile !i agita3iile l untrice? acest caz am tr i cu o intensitate infinit bogat întreag acea cre!tere interioar pe care experien3ele spirituale o dilat pîn la plenitudine. Exist totdeauna o primejdie serioas în men3inerea unor con3inuturi care se cer obiectivate. Vorbind despre moarte. deoarece con3inuturile obiectivate î!i pierd actualitatea din con!tiin3 . dar intens. ci de bog 3ie. a fi chinuit de o infinitate intern !i de o tensiune extrem înseamn a tr i cu atîta intensitate.

c ci el indic o efervescen3 a vie3ii în individ care nu poate fi st pînit . A fi liric înseamn a nu putea r mîne închis în tine însu3i. Experien3ele subiective cele mai adînci sînt !i cele mai universale. r sar din fondul cel mai adînc !i mai intim al fiin3ei noastre. Faptul c aproape to3i oamenii fac poezie atunci cînd iubesc dovede!te c mijloacele gîndirii conceptuale sînt prea s race pentru a exprima o infinitate intern !i c lirismul interior î!i g se!te un mod adecvat de obiectivare numai cu un material fluid !i ira3ional. unii numai în agonie. str ini de ei în!i!i !i str ini de realit 3i profunde. tr iai periferic !i mul3umit. Aceast necesitate de exteriorizare este cu atît mai intens cu cît lirismul este mai interior. ci pretinde necontenit expresie. cînd cea mai serioas experien3 dup experien3a mor3ii (ca presentiment al muririi). odat prizonieri ai iubirii. fiindc în ele se ajunge pîn la fondul originar al vie3ii. Adev rata interiorizare duce la o universalitate inaccesibil acelora care r mîn într-o zon periferic . din centrul substan3ial al subiectivit 3ii. Sînt oameni care devin lirici numai în momentele capitale ale vie3ii lor. de!i diferite ca natur !i orientare. ea vede lirismul ca un fenomen periferic !i inferior. încît sintetizeaz în ea întreg sensul personalit 3ii noastre. Pentru ce e liric omul în suferin3 !i în iubire? Pentru c aceste st ri. bogat . De aceea. încît individualul se ridic în planul universalului. mai profund !i mai concentrat. cînd agita3ia fondului intim al fiin3ei lor atinge paroxismul. încearc un sentiment care actualizeaz toate resursele personale. cînd se actualizeaz întregul lor trecut !i-i n p de!te ca un torent. Ceea ce este unic !i specific în noi se realizeaz într-o form atît de expresiv . oameni înclina3i înspre obiectivitate !i impersonalitate. Astfel. produs al unei inconsisten3e spirituale.acest motiv. Cei mai mul3i îns devin în urma unor experien3e esen3iale. Nu se petrece un caz analog cu experien3a suferin3ei? N-ai b nuit niciodat ce ascunzi în tine !i ce ascunde lumea. pune st pînire pe tine !i te transport într-o regiune de existen3 infinit complicat . lirismul reprezint o pornire de risipire a subiectivit 3ii. Interpretarea vulgar a universalit 3ii vede în aceasta mai mult o form de complexitate în întindere decît o cuprindere calitativ . Devii liric atunci cînd via3a din tine palpit într-un ritm esen3ial !i cînd tr irea este atît de puternic . A fi liric din suferin3 . experien3a suferin3ei. în loc s observe c resursele lirice ale subiectivit 3ii indic o prospe3ime !i o adîncime l untric dintre cele mai remarcabile. în care subiectivitatea ta te fr mînt ca într-un vîrtej. care este un fel de zon de proiec3ie !i radiere.

lirismul este o expresie barbar . Numai aceia care vegeteaz într-o insensibilitate scandaloas r mîn impersonali în cazul bolii. Fa3 de rafinamentul unei culturi anchilozate în forme !i cadre. De aceea ne mul3umim a scrie elogiul lirismului pentru a nu scrie elogiul nebuniei. aproape toate bolile au virtu3i lirice. Aici st de fapt valoarea lui. O fluiditate. o curgere interioar contope!te într-un singur elan. Nu exist lirism autentic f r un gr unte de nebunie interioar . ca într-o convergen3 ideal . în care toate barierele !i limitele obi!nuite dispar pentru a face loc unei be3ii interioare dintre cele mai fecunde. Suferin3a adev rat izvor !te din boal . sinceritate !i fl c ri. al c rnii !i al nervilor. f r complica3ii adînci. Lirismul suferin3ei este un cîntec al sîngelui. de a fi barbar. implicit dispare !i corespondentul interior. Este caracteristic faptul c începutul psihozelor se caracterizeaz printr-o faz liric .însemneaz a realiza acea ardere !i purificare interioar în care r nile înceteaz de a mai fi numai manifest ri exterioare. care mascheaz totul. Din acest motiv. Nu devii liric decît în urma unei afect ri organice !i totale. ci particip la sîmburele fiin3ei noastre. disp rînd. adic de a fi numai sînge. toate elementele vie3ii l untrice !i creeaz un ritm intens !i plin. Nebunia ar putea fi un paroxism al lirismului. . Lirismul accidental î!i are sursa în determinante exterioare care. care întotdeauna realizeaz o adîncire personal . Astfel se explic productivitatea poetic din fazele prime ale psihozelor. Starea liric este o stare dincolo de forme !i sisteme.

:i te întrebi. de prieteni !i chiar de moarte. de zîmbete. cu cît i-am lumina destinul? Sîntem atît de singuri în via3 . unde nimic din ceea ce alc tuie!te zgomotul !i complica3iile acestei lumi s nu mai aib nici un ecou? Am renun3a atunci la cultur !i la ambi3ii. de moarte. cînd îns !i lumina este un principiu de moarte. În astfel de momente e!ti separat de via3 . am pierde totul !i n-am cî!tiga nimic. Mai pot exista mîngîieri în momentele din urm ? De o mie de ori este mai preferabil s mori undeva singur !i p r sit. Este un semn de mare deficien3 în voin3a de a tr i !i a muri în societate. Ei vor s -!i uite. Sîntem to3i atît de închi!i unul altuia! :i dac am fi atît de deschi!i încît s primim totul de la cel lalt sau s -i citim în suflet pîn în adîncuri. încît te întrebi dac singur tatea agoniei nu este un simbol al existen3ei umane. De ce nu au un eroism infinit. speran3e !i visuri. dac mai exist altceva decît neantul lumii !i al t u. To3i aceia care se vor înconjura3i în agonie de prieteni o fac dintr-o fric !i dintr-o imposibilitate de a suporta momentele finale. care sînt iremediabil neferici3i !i singuri. paradoxal. Dar ce s cî!tigi în lumea aceasta? Sînt unii pentru care orice cî!tig n-are nici o importan3 .CÎT DE DEPARTE SÎNT TOATE! Nu !tiu absolut deloc pentru ce trebuie s facem ceva în lumea aceasta. cînd nev zîndu-te nimeni po3i s te stingi f r teatru !i poz . Mi-e scîrb de oamenii care în agonie se st pînesc !i î!i impun atitudini pentru a face impresie. pentru ce trebuie s avem prieteni !i aspira3ii. . de ce nu încuie u!a ca s suporte senza3iile acelea nebune cu o luciditate !i o team dincolo de orice limit ? Sîntem atît de separa3i de toate! :i tot ceea ce este nu e inaccesibil? Moartea cea mai adînc !i mai organic este moartea din singur tate. Lacrimile nu sînt arz toare decît în singur tate. de iubire. în momentul capital. N-ar fi de-o mie de ori mai preferabil o retragere într-un col3 îndep rtat de lume.

Este ca !i cum în orice tr ire m-a! umfla ca un balon mai departe decît rezisten3a lui. Fiecare tr ire este. Cînd tot ce 3i-a oferit via3a ai tr it pîn la paroxism. Fl c rile vie3ii ard într-un cuptor închis de unde c ldura nu poate ie!i. Chiar dac n-ai str b tut în toate direc3iile aceste tr iri. ai ajuns la acea stare în care nu mai po3i tr i nimic fiindc nu mai ai ce. cu un ritm definit !i individualizat. a c ror evolu3ie n-are nici o leg tur cu o centrare personal . c subiectivitatea este o iluzie !i c în tine se agit for3e de care n-ai nici o r spundere. Este ca o explozie pe care n-o po3i st pîni. Dac totu!i tr ie!ti. Crea3ia este o salvare temporar din ghearele mor3ii. C ci dup ce ai atins limitele vie3ii. exuberan3a !i depresiunea. de disperare sau de iubire. :i cînd sim3i c mori de singur tate. la margine de lumin . cre!ti pîn la nebunie. în acest caz.A NU MAI PUTEA TR I Sînt experien3e c rora nu le mai po3i supravie3ui. dup ce ai tr it cu exasperare tot ceea ce ofer acele margini periculoase. celelalte împlinesc acest cortegiu infinit dureros. La marginile vie3ii ce nu este prilej de moarte? Mori din cauza a tot ce exist !i a tot ce nu exist . dar !i cum trosne!te de prea mult dezechilibru. Dup ele. un salt în neant. Te dila3i interior. În cea mai groaznic intensificare se realizeaz o convertire înspre nimic. de disperare. ce sîntem noi în fa3a vîrtejului interior care ne consum pîn la absurd? Simt cum trosne!te via3a în mine de prea mult intensitate. aceasta se datoreaz capacit 3ii de obiectivare prin care te eliberezi. Oamenii care tr iesc pe un plan exterior . pîn unde nu mai exist nici o grani3 . de acea încordare infinit . de iubire. Simt cum trebuie s plesnesc din cauza a tot ce-mi ofer via3a !i perspectiva mor3ii. unde aceasta este furat de noapte. La marginile vie3ii ai senza3ia c nu mai e!ti st pîn pe via3a din tine. care te poate arunca !i pe tine în aer. gestul zilnic !i aspira3ia obi!nuit î!i pierd orice farmec !i orice seduc3ie. prin scris. Via3a dezvolt plenitudinea !i vidul. Sentimentul c nu mai po3i tr i dup astfel de vîrtejuri rezult !i din faptul unei consum ri pe un plan pur interior. este suficient s le fi dus la limit pe principalele. iremediabil. de ur !i de tot ce lumea asta îmi poate oferi. !i din acel preaplin ca într-un vîrtej bestial e!ti aruncat de-a dreptul în nimic. sim3i cum orice ai face nu mai poate avea nici o semnifica3ie. pîn la suprema încordare. Simt c mor de singur tate.

disperarea sau moartea? . cînd nu cunosc nici o primejdie? Paroxismul interiorit 3ii !i al tr irii te duce în regiunea unde primejdia este absolut . singur tatea. dar au ei ce salva. deoarece existen3a care î!i actualizeaz în tr ire r d cinile ei cu o con!tiin3 încordat nu poate decît s se nege pe ea îns !i. dup marile extaze. sentimentul c nu mai pot continua s tr iasc ? :i ce mai pot a!tepta de la lumea aceasta acei care simt dincolo de normal via3a. N-au avut to3i misticii. Via3a este prea limitat !i prea fragmentar pentru a rezista la mari tensiuni.sînt salva3i de la început.

Aceluia nu-i mai r mîn decît motive nemotivate spre a tr i. pentru care orice surpriz este o surpriz dureroas !i orice experien3 un nou prilej de tortur . dar în care pot s apar groaznice transfigur ri viitoare. Numai aceia au vie3uit în mod absolut. pasiunea absurdului este singura care mai arunc o lumin demonic în haos. Aceluia care a pierdut totul nu-i mai r mîne în via3 decît pasiunea absurdului. Tr iesc pentru c mun3ii nu rîd !i viermii nu cînt . considera3ii morale etc. prin fic3iunea lui. a unui lemn sau a unui putregai? Dar v spun: trebuie s ascunzi o mare nebunie ca s vrei s devii piatr . pentru binele public. prin iubirea inutilului absolut. cultul frumosului etc. :i numai ei au dreptul s vorbeasc despre via3 . nu. Dac se va spune c aceast suferin3 î!i are motive subiective. social etc. Po3i reveni la iubire sau la senin tate. ….PASIUNEA ABSURDULUI Nu exist argumente pentru a tr i. dar care. cu cauze. Dar revii prin eroism.? Evident. În culmea disper rii. Cînd ai gustat toate otr vitoarele delicii ale absurdului. efecte. O existen3 care nu ascunde o mare nebunie n-are nici o valoare. adic a ceva care nu poate lua o consisten3 . Cînd toate idealurile curente. religios. Cu ce se deosebe!te de existen3a unei pietre. numai atunci e!ti deplin purificat. :i nu este absurd orice expresie ultim ? Sînt oameni c rora le este dat s guste numai otrava din lucruri. Nu-mi plac decît oamenii care au lichidat — chiar pentru scurt timp — cu aceste lucruri. C ci ce îl mai poate impresiona pe el din existen3 ? Ce seduc3ii? Unii zic: sacrificarea pentru umanitate. voi întreba: exist un criteriu obiectiv pentru aprecierea suferin3ei? Cine ar putea preciza c . O pasiune a absurdului nu se poate na!te decît într-un om în care s-a lichidat totul. Acela care a ajuns la limit mai poate umbla cu argumente. nu prin incon!tien3 . atunci cum se mai poate men3ine via3a spre a nu deveni neant? Numai printr-o legare de absurd. moral. poate s stimuleze o iluzie de via3 . nu mai pot direc3iona via3a !i nu-i pot determina o finalitate. lemn sau putregai. estetic. 3inînd de o constitu3ie particular . fiindc numai atunci ai dus lichidarea la ultima expresie.

c ci o imagine grotesc !i tragic în acela!i timp ar amesteca în contururile fizionomiei pete !i dungi de sînge. precum în suferin3 nimeni nu va g si o consolare în suferin3a trecut sau prezent a altora. Din acest motiv. :i dac ne-am gîndi la cît a suferit lumea pîn acum. la to3i cei ar!i de vii sau stin!i de foame. în care nimic din afar nu poate ajuta. Într-o erup3ie sîngeroas . A! avea o voluptate plin de groaz s v d cum izbucne!te. deoarece ea nu se m soar dup excita3ia exterioar sau indispozi3ia local a organismului. 3î!niri ro!ii ca focul !i arz toare ca dezn dejdea. dorind s fac din existen3a lui un absolut. la agoniile cele mai teribile !i la chinurile cele mai complicate. ci dup modul în care suferin3a este sim3it !i reflectat în con!tiin3 . la to3i ciuma3ii. r ni care nu pot fi închise !i !iroaie de lacrimi care nu pot fi st pînite. Orice existen3 subiectiv este un absolut pentru sine îns !i. Nimeni n-ar mai îndr zni s se priveasc în oglind . atîta otrav în suferin3 ! . pe care o crede absolut !i nelimitat . într-un vulcan al fiin3ei noastre. cum toate r nile fiin3ei noastre s-ar deschide iremediabil pentru a face din noi o erup3ie sîngeroas . dac în expresie s-ar obiectiva întreg chinul interior? Am mai putea sta de vorb între noi? N-ar trebui s vorbim atunci cu mîinile pe fa3 ? Via3a ar fi realmente imposibil dac tot ce avem noi ca infinit de sim3ire ar fi exprimabil în liniile fe3ii. în armonia comod !i superficial de fiecare zi. !i atunci cum s nu fie suferin3a un absolut? Nu pot în3elege suferin3a altuia pentru a o diminua prin aceasta pe a mea. Or. Fiecare om r mîne cu suferin3a lui. la mor3ile cele mai crunte !i la cea mai dureroas p r sire. Compara3iile în asemenea cazuri n-au nici un sens. individul este pornit s tr iasc în mod integral. deoarece suferin3a este o stare de singur tate interioar . Este un mare avantaj c po3i suferi singur.vecinul meu sufer mai mult decît mine sau c Isus a suferit mai mult decît to3i? Nu exist m sur obiectiv . fiecare om tr ie!te ca !i cum ar fi centrul universului sau centrul istoriei. ierarhizarea este imposibil . cu cît suferin3a noastr ar fi mai redus ? Pe nimeni nu-l poate mîngîia în agonie gîndul c to3i sînt muritori. un vulcan de sînge. întreg veninul supt din lucruri nu ar fi suficient pentru a otr vi întreag aceast lume? Este atît venin. C ci în aceast lume organic insuficient !i fragmentar . din acest punct de vedere. Numai atunci am pricepe !i am aprecia avantajele singur t 3ii. care ne face suferin3a atît de mut !i de inaccesibil . Ce-ar fi dac fa3a omului ar putea exprima adecvat toat suferin3a interioar .

f r naivitate !i f r spontaneitate? Prezen3a spiritului indic totdeauna un minus de via3 . dar !i o grandoare. este cu mult mai adev rat c prin spirit s-a cî!tigat un dezechilibru. Ce vre3i s cunoasc din primejdiile spiritului aceia care nu cunosc nici m car primejdiile vie3ii? Este un semn de mare incon!tien3 în a face apologia spiritului. de aceast achizi3ie catastrofal pentru via3 care este spiritul. din care omul a ie!it prin spirit. care cunosc ce boal adînc a afectat via3a pentru a se na!te spiritul? Apologia spiritului o fac oamenii s n to!i !i gra!i. Nimic nu trebuie s devieze aten3ia de la aceste fenomene ale absolutei izol ri. Cît singur tate trebuie pentru a avea spirit! Cît moarte în via3 !i cîte focuri l untrice! Singur tatea neag atîta din via3 . care n-au nici presentimentul a ceea ce înseamn spirit. Plimb rile singuratice — extrem de fecunde !i periculoase. numai bolnavul se încînt !i o laud . Dar acela care nu mai poate l uda nici via3a !i nici spiritul? . aceia sau îl tolereaz cu orgoliu. pentru via3a interioar — trebuie astfel f cute încît nimic din ceea ce poate tulbura viziunea izol rii omului în lume s nu intre în preocup rile individului. Nu este caracteristic faptul c aceia se ridic împotriva spiritului care au prea mult spirit. cînd nimic din seduc3iile obi!nuite nu mai poate fura interesul !i cînd revela3iile asupra lumii r sar din zona cea mai adînc a spiritului. mult singur tate !i suferin3 îndelungat . în fondul fiin3ei lui. care n-au sim3it niciodat torturile vie3ii !i antinomiile dureroase de la baza existen3ei. în acela!i timp. Pentru a intensifica procesul de interiorizare !i de convertire înspre fiin3a ta proprie. precum este un semn de mare dezechilibru în a face apologia vie3ii. sau îl prezint ca pe o calamitate. C ci pentru omul normal via3a este o eviden3 . plimb rile singuratice sînt fecunde numai seara. Cine vorbe!te de salvarea prin spirit? Nu este absolut deloc adev rat c tr irea în planul imanent al vie3ii ar fi fost o tr ire anxioas . spre a nu se pr bu!i. Dimpotriv . din rana vie3ii. de acolo de unde s-a desprins de via3 . Nimeni nu este îns încîntat. Cei care cu adev rat îl simt. ci o intui3ie de o luciditate groaznic trebuie s reveleze toat drama finit 3ii omului în fa3a infinitului !i neantului acestei lumi. o anxietate. :i cum s fii încîntat de aceast via3 f r farmec. încît înflorirea spiritului rezultat din disloc rile vitale devine aproape insuportabil .Singur tatea adev rat este numai aceea în care te sim3i absolut izolat între cer !i p mînt.

Este un aspect al demonismului vie3ii. Da3i-i apoi drumul !i l sa3i-l s fug de groaz pîn cînd. încît îi vor ascunde lumina.EU I LUMEA Faptul c exist eu dovede!te c lumea n-are nici un sens. De aceea. V plînge3i c oamenii sînt r i. în aceast ruin a celor care tr iesc în regiuni neobi!nuite. dar !i un aspect al insuficien3ei ei. prin foc sau injec3ii. aceasta nu poate dovedi decît c petele pe a!a-zisul soare al vie3ii sînt atît de mari. Aplica3i-o fiec rei genera3ii !i efectele vor fi imediat vizibile. Dac a! putea. c ci n-am decît o metod : metoda agoniei. epuizat. ceilal3i se consum la temperaturi unde via3a nu rezist . pentru care totul se reduce în ultim instan3 la neant !i pentru care legea acestei lumi este suferin3a? Dac lumea a permis un exemplar uman de tipul meu. Bestialitatea vie3ii m-a c lcat !i m-a ap sat. cu timpul. unde nu pot respira decît fiind cu un picior dincolo de via3 . pentru a realiza o purificare din r d cini a vie3ii. aduce3i pe fiecare om în agonie. Poate în felul acesta pot deveni !i eu folositor umanit 3ii! Prin bici. C ci în ce fel pot g si un sens în fr mînt rile unui om infinit dramatic !i nefericit. :i v garantez c efectul este incomparabil mai valabil decît toate cele ob3inute prin c ile normale. am ajuns la concluzia c oamenii cei mai fr mînta3i. care explic de ce via3a este un privilegiu al oamenilor mediocri. care a v rsat în mine toate rezervele ei de negativitate !i otrav . nu pentru a le distruge. mi-a t iat aripile în plin zbor !i mi-a furat toate bucuriile la care aveam dreptul. Via3a nu rezist la mare temperatur . r zbun tori. toat vraja demonic pe care am consumat-o pentru a îmbr ca o aureol viitoare !i întreg elanul pe care l-am risipit pentru rena!terea organic sau o auror l untric s-au dovedit mai slabe decît bestialitatea !i ira3ionalitatea acestei lumi. cu un dinamism l untric dus la paroxism. ci . a! pune fl c ri arz toare !i insinuante la aceste r d cini. Nu pot aduce nimic în aceast lume. va c dea jos. Numai oamenii mediocri tr iesc la temperatura normal a vie3ii. pentru ca într-un groaznic chin s încerce marea purificare din viziunea mor3ii. Tot zelul meu exagerat !i toat pasiunea nebun !i paradoxal pe care am pus-o pentru a deveni un individ str lucitor. sînt meni3i pr bu!irii. a! aduce întreaga lume în agonie. nerecunosc tori sau ipocri3i? V propun eu metoda agoniei prin care ve3i sc pa temporar de toate aceste defecte. la experien3a clipelor din urm . care nu pot accepta temperatura obi!nuit .

Focul pe care l-a! pune eu acestei lumi n-ar aduce ruine. cînd împlinesc 22 de ani. :i poate în acest vis nici moartea n-ar mai fi imanent în via3 .) . ci o transfigurare cosmic . (Rînduri scrise azi. esen3ial . Am o senza3ie ciudat cînd m gîndesc c am devenit la aceast vîrst specialist în problema mor3ii.pentru a le da alt sev !i alt c ldur . În acest fel. 8 aprilie 1933. via3a s-ar obi!nui cu o temperatur înalt !i n-ar mai fi un mediu de mediocrit 3i.

Nu po3i separa gîndul agoniei de cel al sfîr!elii !i al mor3ii. Atunci nu-3i mai convine nici un efort. incapabil s ac3ionezi sau s gînde!ti. :i în acest sentiment de sfîr!eal se va revela sensul adev rat al agoniei. la temperatura absolut .SENTIMENTUL SFÎR ELII I AL AGONIEI Cunoa!te3i senza3ia groaznic de topire cînd sim3i cum te irose!ti ca pentru a curge asemenea unui rîu. un cap f r substrat !i f r fundament. Vorbesc aici de o senza3ie precis !i dureroas . Nu este nimic din acea sfîr!eal voluptuoas !i vag pe care o încerci în contempla3ii pe marginea m rii sau în unele reverii melancolice. aproape întreaga via3 este o agonie. unde ultima iluzie de via3 va înghe3a. o dram în con!tiin3 . cînd î3i sim3i anulat propria prezen3 într-o lichidare organic ? Este ca !i cum din tine însu3i tot ce are consisten3 !i substan3 dispare într-o fluiditate epuizant . nici o speran3 !i nici o iluzie. iar nu de una vag !i nedeterminat . În fond. Unde este lupta din fantezie în aceast fr mîntare? Nu are caracter de definitivat orice agonie? Nu este ea asem n toare unei boli de care nu ne mai putem sc pa. ci zbaterea vie3ii în ghearele mor3ii. rezultat din ruperea echilibrului dintre via3 !i moarte. În orice agonie veritabil este un triumf al mor3ii. lipsit de corp !i izolat ca într-o halucina3ie. Agonia adev rat este aceea în care treci în neant prin moarte. dar care ne tortureaz cu intermiten3e? Momentele agonice indic o înaintare a mor3ii în via3 . cînd fenomenul prezen3ei mor3ii este tr it con!tient !i dureros. chiar dac dup acele clipe de sfîr!eal continui s tr ie!ti. eu nu numesc agonice decît momentele dramatice ale acestei lupte între via3 !i moarte. A r mîne tîmpit de catastrofa ta proprie. cuprins într-un întuneric rece !i ap s tor. Decît. stingher ca în halucina3ii nocturne sau singuratic ca în clipele de regret este a ajunge la limita negativ a vie3ii. Ele nu sînt posibile . Sim3i c din tine n-a mai r mas decît capul. dup care nu mai r mîi decît cu capul. Agonia ca lupt ? Dar lupt cu cine !i pentru ce? Este absolut fals interpretarea agoniei ca elan exaltat de propria lui inutilitate sau ca zbucium cu finalitatea în el însu!i. cînd sentimentul sfîr!elii te consum iremediabil !i cînd moartea învinge. cu pu3ine probabilit 3i pentru via3 . care nu este lupt din fantezie sau pasiune gratuit . Întrucît moartea este imanent vie3ii. ci o sfîr!eal care te consum !i distruge. agonia înseamn fr mîntare între via3 !i moarte.

Moartea este ceva scîrbos. Cel mai pervers sentiment este sentimentul mor3ii. Frecven3a momentelor agonice este un indiciu de descompunere !i pr bu!ire. aceasta o faci cu un regret implicit pentru dorin3a ta. Vreau s mor.decît în acele senza3ii de sfîr!eal care scoboar via3a înspre minusul ei absolut. :i cînd te gînde!ti c sînt oameni care nu pot dormi din cauza obsesiei perverse a mor3ii! Cum a! vrea s nu mai !tiu nimic despre mine !i despre lumea asta! . Acesta este sentimentul tuturor acelora care se abandoneaz neantului. Chiar atunci cînd vrei s mori. este singura obsesie care nu poate deveni voluptuoas . dar îmi pare r u c vreau s mor.

din acea seduc3ie a infinitului care ni se deschide în fa3 pentru a ne înghi3i !i c ruia ne supunem ca fatalit 3ii? Ce bine ar fi s po3i s mori aruncîndu-te într-un gol infinit! Complexitatea grotescului r s rit din disperare rezid în capacitatea lui de a indica un infinit l untric !i un paroxism de cea mai extrem tensiune. în primul rînd. a3i sim3it tortura insomniilor. o încordare de ultime clipe. iar aceast istorie nu mai are nici o semnifica3ie. aceasta este important. cînd nu mai e!ti decît tu singur în aceast lume. A3i avut vreodat satisfac3ia bestial !i uluitoare de a v privi în oglind dup nenum rate nop3i de nesomn. cînd numeri fiecare clip nop3i întregi. chinuitoare !i paradoxal . :i ce paroxism este mai adînc !i mai organic decît acela al disper rii? Grotescul nu apare decît în paroxismul st rilor negative. cînd orientarea privirii e furat de lumini !i umbre îndep rtate. grotescul nu e conceptibil f r un paroxism. transparen3 !i luciditate atît de departe de disperare. infinite ca !i suferin3a. cînd în tine cresc cele mai groaznice v p i !i existen3a ta apare unic !i singur într-o lume n scut numai pentru a-3i consuma agonia ta.GROTESC I DISPERARE Dintre formele multiple ale grotescului. nici nu mai exist . asem n tor unei pr pastii? Nu are el ceva din vîrtejul abisal al marilor adîncimi. c rora li se asociaz o paloare de cea mai demonic seduc3ie. aceast stare de puritate. C ci grotescul este nega3ia absolut a senin t 3ii. aceea îmi pare mai ciudat !i mai complicat care î!i are r d cinile în disperare. r s rit ca o expresie a disper rii. iar gîndul urmeaz !erpuirile unei astfel de crisp ri? Adev rata disperare intens !i iremediabil nu se poate obiectiva decît în expresii grote!ti. :i nu este acest grotesc. o paloare de om trecut prin cele mai groaznice pr p stii de întuneric. cînd se realizeaz mari fr mînt ri dintr-un minus de via3 . din care nu pot r s ri. cînd liniile !i contururile fe3ei deviaz în forme de o stranie expresivitate. pentru ca atunci cînd v privi3i s ave3i imaginea grotescului? Este o crispare general . decît haosul !i neantul. o schimonosire. :i nu este o pornire nebun înspre negativitate în acea schimonosire bestial . . cînd drama ta este cea mai esen3ial din istorie. Decît. a3i sim3it aceste momente nenum rate. este o exaltare în negativitate. Celelalte vizeaz un paroxism de natur periferic .

Disperarea este urmat de o nelini!te extrem de chinuitoare.Cum ar mai putea acest paroxism s se obiectiveze în ondula3ii pl cute de linii sau în puritate de contururi? Grotescul neag în mod esen3ial clasicul. de armonie sau de perfec3ie. precum neag orice idee de stil. fiindc se va teme totdeauna de el însu!i. C el ascunde de cele mai multe ori tragedii intime care nu se exprim direct. :i ce face acest grotesc altceva decît s actualizeze !i s intensifice teama !i nelini!tea? . Cine !i-a v zut figura în ipostaza grotesc nu se va putea uita niciodat . aceasta este evident pentru cine în3elege formele multiple ale dramatismului interior.

a unei exalt ri organice. De aceea. dar aceast pierdere se face prin aruncare în neant. dar am pierdut tot ce eu am ad ugat func3iunilor biologice. încît o revenire înspre un echilibru este iluzorie. ap rînd rar. ceea ce crezi tu c te individualizeaz în univers. care pune st pînire pe om !i-l domin pîn la sufocare. în care e!ti prizonierul unei be3ii totale a fiin3ei. apare groaza ale c rei elemente sînt greu de definit în asemenea caz. ci o groaz cu str fulger ri. Ca !i cum te-ai fi ridicat la în l3imi prea mari. c pierdem tot în mod iremediabil. perspectiva ta particular !i o anumit orientare a con!tiin3ei. În nebunie pierzi ce ai specific. Resortul intim al fiin3ei nu mai sus3ine evolu3ia fireasc . deja tr ind.PRESENTIMENTUL NEBUNIEI Oamenii niciodat nu vor în3elege pentru ce unii dintre ei trebuie s înnebuneasc . Ceea ce este într-adev r îngrozitor în el rezult din faptul c noi presim3im în nebunie o pierdere total în via3 . care vrea s te izbeasc de p mînt sau s te arunce în aer. începi s te clatini. dar mai pu3in ciudat decît frica de nebunie. Nu este acea groaz de moarte. Paginile cele mai inspirate. dar intens. de!i numai aceste senza3ii ne descoper îngrozitoarea realitate organic din care izvor sc experien3ele noastre. Este imposibil de a preciza !i defini acest ciudat presentiment al nebuniei. ca o tulburare subit . Presentimentul nebuniei nu apare decît dup experien3e mari !i capitale. Prin moarte pierzi totul. :i în aceast ap sare. î3i pierzi siguran3a !i senza3ia normal de imediat !i concret. persistent !i obsedant . dar care elimin pentru totdeauna posibilitatea unei limpezimi viitoare. Continuu s respir sau s m nînc. în care semiprezen3a noastr este un element de nelini!te mult mai complex decît teama organic de o absen3 total din neantul în care ne duce moartea. Este numai o moarte aproximativ . ce se insinueaz în tot ritmul fiin3ei noastre pentru a lichida procesul vie3ii din noi. frica de moarte este persistent !i esen3ial . pentru ce exist ca o fatalitate inexorabil intrarea în haos. O mare greutate pare c apas creierul !i-l strînge ca pentru a-l reduce la o iluzie. unde luciditatea nu se poate s dureze mai mult decît un fulger. Nu se mai poate supravie3ui normal dup asemenea încord ri. unde te apuc vertigii. :i nu ar fi nebunia o sc pare de mizeriile vie3ii? Aceast întrebare . nu se pot scrie decît într-o astfel de tensiune nervoas . din care transpir un lirism absolut. iar barierele interioare î!i pierd orice consisten3 .

S nu mai existe obstacol !i materie. anxiet 3i. Este atît de frecvent melancolia neagr la nebuni. dar care rîde f r sens de diminea3a pîn seara. c ci ele sînt urmate de depresiuni. o baie care s nu semene încord rii din extaz. ea s se asemene cu u!urin3a gra3iei !i cu c ldura zîmbetului. pentru omul care sufer lumin de anumite umbr . cînd intui3ia dezastrului ar putea fi atît de chinuitoare. n-a! vrea nici de acestea. practic. de teama momentelor de reg sire. încît aproape to3i tind spre sinucidere. Cînd a! !ti c a! ajunge un nebun vesel. în aceast încîntare de transparen3 !i imaterialitate. A! vrea s înnebunesc într-un singur caz. dar 3i-e fric de luminile din el. form !i margini. este fatal ca forma depresiv s fie mai frecvent la nebuni decît st rile de exaltare pl cut . o solu3ie atît de grea pîn nu e!ti nebun. :i într-un asemenea cadru s mor de lumin . problema apare cu totul în alt Presentimentul nebuniei se complic sau mai bine zis în alt de teama de luciditatea din nebunie. vesel !i debordant . vioi !i permanent bine dispus. ci s p streze un calm de eternitate luminoas .este justificat numai teoretic. Întreaga lume s pluteasc în acest vis de lumin . deoarece. . Ai vrea haosul. Departe de concentrarea extazului. De!i doresc infinit extaze luminoase. A! vrea îns o baie de lumin cald care s r sar din mine !i s transfigureze întreaga lume. fiindc nu exist om cu presentimentul nebuniei care s nu se team de lucidit 3ile eventuale într-o asemenea stare. Nu exist salvare prin nebunie. încît s provoace o nebunie !i mai mare. de revenire. care nu-!i pune nici o problem !i n-are nici o obsesie. Forma nebuniei este determinat de condi3ii organice !i temperamentale. Cum majoritatea nebunilor se recruteaz dintre depresivi.

iar nu ivite dintr-o specula3iune inutil !i gratuit . produse ale unui chin l untric !i ale unei afec3iuni organice. oricît de dificile ar fi ele. încît în fiecare moment al vie3ii e!ti ridicat în planul eternit 3ii. avîntul absurd !i nem rginit înspre con3inuturi inaccesibile !i insatisfac3ia de limitarea planurilor empirice — devin simple manifest ri ale unei sensibilit 3i exuberante. A avea o infinit seriozitate este a fi pierdut. Nu s-au convins. Nu e aici vorba de spiritul calm !i nici de gravitatea f r fond a oamenilor numi3i serio!i. c reia-i lipse!te acea infinit seriozitate ce caracterizeaz pe acela care a intrat în problemele periculoase.ASUPRA MOR II Sînt probleme care. aventura spiritual sau elanul indefinit înspre forme multiple de via3 . încît timpul apare !ters !i irelevant în fa3a eternit 3ii. oamenii c a trecut timpul preocup rilor superficiale !i inteligente !i c este infinit mai important problema suferin3ei decît a silogismului. te izoleaz în via3 !i chiar te desfiin3eaz . care gînde!te sub determinantul unui dezechilibru vital !i care este dincolo de !tiin3 !i dincolo de art . Cînd ai intrat în ele înseamn c nu mai ai nimic de pierdut !i nimic de cî!tigat. înc . o reflec3ie r s rit dintr-o efervescen3 sexual sau dintr-o depresiune nervoas . deoarece clipa este tr it cu atîta exagerat încordare. Este evident c în fa3a unor probleme pur formale. fiindc numai pentru el adev rurile sînt vii. o seriozitate infinit nu poate fi pretins . asupra celei mai . unei abstrac3ii vide. În fa3a omului abstract. Numai gînditorul organic !i existen3ial este capabil de acest gen de seriozitate. Vie3uirea în istorie nu mai are atunci nici o semnifica3ie. c un strig t de dezn dejde este infinit mai revelator decît cea mai subtil distinc3ie !i c totdeauna o lacrim are r d cini mai adînci decît un zîmbet? De ce nu vrem s accept m valoarea exclusiv a adev rurilor vii. care gînde!te pentru pl cerea de a gîndi. a adev rurilor r s rite din noi !i care reveleaz realit 3i !i valori constitutive nou ? De ce nu în3elegem c se poate gîndi viu asupra mor3ii. apare omul organic. Îmi place gîndul care p streaz o arom de sînge !i de carne !i prefer de o mie de ori. odat tratate. ci de o tensiune atît de nebun . deoarece ele sînt produse exclusiv de incertitudinile inteligen3ei !i nu r sar din structura organic !i total a fiin3ei noastre. Din perspectiva unei astfel de regiuni.

descoper sfere complet transcendente ei. ontologic diferit de via3 . De aceea. Este în structura echilibrului superficial al oamenilor normali de a sim3i via3a într-o autonomie absolut de moarte !i de a o obiectiva pe aceasta într-o realitate transcendent vie3ii. în care moartea se îmbin cu via3a. ci a descoperi în progresiunea vie3ii un drum înspre moarte !i a g si în pulsa3iile vitalului o adîncire imanent în ea. ci o cauz exterioar . !i c . În deosebire de aceste viziuni. ei consider moartea ca venind din afar . nu dintr-o fatalitate l untric a firii. Pentru ce sentimentul imanen3ei mor3ii în via3 îl au a!a de pu3ini. este un acces al altor regiuni. omul se elibereaz . A tr i f r sentimentul mor3ii înseamn a vie3ui dulcea incon!tien3 a omului comun. Moartea nu este ceva în afar . care devine o regiune aparte a firii. Ei vie3uiesc ca !i cum via3a ar avea un caracter de definitivat. Este una din iluziile cele mai mari ale omului normal în a crede în definitivatul vie3ii !i în a fi dincolo de sentimentul prizonieratului vie3ii în moarte. Revela3iile de ordin metafizic încep de-abia atunci cînd echilibrul superficial al omului începe s se clatine !i cînd spontaneit 3ii naive i se substituie o dureroas !i încordat fr mîntare a vitalului. iar agonia. cum crede mentalitatea curent !i în genere cre!tinismul. iar schi3area unei metafizici a mor3ii devine verosimil numai prin concep3ia unei transcenden3e a acesteia? Oamenii s n to!i. prin participarea intim !i dureroas ni se reveleaz totu!i un adev r viu? Se poate vorbi despre moarte f r experien3a agoniei? Moartea nu poate fi în3eleas decît dac via3a este sim3it ca o îndelungat agonie. a-3i da ultima suflare !i a p !i într-o regiune de alt structur !i pozitivitate decît a vie3ii. în care ea se realizeaz . Transcenden3a mor3ii apare în viziunea acelora care din incertitudinile vie3ii nu desprind un substrat organic sau o agonie l untric . în loc s deschid perspective înspre via3 . Prin moarte. dezvoltînd la . deoarece moarte ca realitate autonom de via3 nu exist . A intra în moarte nu însemneaz .periculoase probleme care exist . sensul adev rat al agoniei îmi pare a fi revela3ia imanen3ei mor3ii în via3 . În cre!tinism !i în metafizicile care recunosc nemurirea. iar experien3a agoniei este atît de rar ? Nu cumva e fals întreaga noastr presupozi3ie. intrarea în moarte este un triumf. dac punerea ei te desfiin3eaz !i te izoleaz în via3 . normali !i mediocri nu au o experien3 a agoniei !i nici o senza3ie a mor3ii. metafizic diferite de via3 . care se comport ca !i cum moartea n-ar constitui o prezen3 ve!nic !i tulbur toare.

Sentimentul mor3ii este atît de rar la ace!tia. cum roade din individ !i din cultur . cînd moartea se înal3 în tine !i te cuprinde ca un aflux de sînge. pîn la o certitudine interioar . sau cînd te strînge ca un !arpe provocîndu-3i halucina3ii de groaz . Faptul c senza3ia mor3ii nu apare decît acolo unde vitalul a suferit un dezechilibru sau o oprire a spontaneit 3ii lui ira3ionale. nu scap acestui destin inexorabil. acela nu cunoa!te . este a ataca înse!i r d cinile ira3ionale ale vie3ii. este a fi dincolo de posibilitatea lacrimilor !i a regretelor. Toat poezia naiv a vie3ii. Este ceva pervers !i infinit dec zut în a avea con!tiin3a mor3ii. iar amintirea nu este decît un semn de neant. ca nici o fiin3 . manifestarea atît de distan3at în timp anuleaz posibilitatea unei obsesii dureroase. Într-o perspectiv adînc . orice elan de bucurie !i orice voluptate natural . fiecare pas în via3 este un pas în moarte. lipsit de în3elegere metafizic . deoarece procesul de intrare în moarte se întîmpl cu totul naiv. cum ofile!te o floare sau o civiliza3ie. revelarea mor3ii devine atît de puternic . pentru ce con!tiin3a mor3ii face imposibil vie3uirea? La omul normal vie3uirea nu e tulburat . încît putem spune c nu exist . cînd via3a e zguduit în adîncimi !i cînd ritmul vitalului activeaz dintr-o tensiune total . de!i nici el.paroxism acel sentiment c e!ti înghi3it de moarte într-un mod rapid !i brusc. toate seduc3iile !i farmecele ei apar vide de orice con3inut. Dac moartea este imanent în via3 . precum vide apar toate proiect rile finaliste !i iluziile teologice ale omului. A vedea cum se întinde moartea peste aceast lume. iar nu dintr-o expansiune superficial !i efemer . Pentru el nu exist decît agonia din urm . nu o agonie durabil . Chiar dac uneori atinge o intensitate puternic . dovede!te. Viziunea în adîncurile acesteia ne arat cît de iluzorie este credin3a într-o puritate vital !i cît de fundat este convingerea despre un substrat metafizic al demoniei vie3ii. legat de premisele vitalului. ca un suflu imanent !i distrug tor. încît prezen3a ei distruge orice gen de naivitate. Cine n-a avut sentimentul acelei teribile agonii. Omul normal. pentru a-i demasca nulitatea !i insignifian3a. Unde con!tiin3a a c p tat o autonomie de via3 . ca o for3 interioar imposibil de st pînit !i care te domin pîn la sufocare. prin sc derea intensit 3ii vitale. dincolo de orice categorii sau forme. nu are con!tiin3a intr rii progresive în moarte. A avea con!tiin3a unei îndelungi agonii este a desprinde experien3a individual dintr-un cadru naiv !i din integrarea ei natural . cum distruge un arbore !i cum se insinueaz în vis. imanen3a mor3ii în via3 .

caracterul demonic al vie3ii !i efervescen3ele interioare din care r sar marile transfigur ri. Este necesar o astfel de be3ie neagr pentru a în3elege de ce ai vrea cît mai apropiat sfîr!itul unei asemenea lumi. Nu be3ia luminoas din extaz, unde viziuni paradiziace te cuceresc într-o încîntare de splendori !i sclipiri !i unde te înal3i într-o sfer de puritate în care vitalul se sublimeaz în imaterial, ci o torturare nebun , periculoas !i ruin toare a vitalului, caracterizeaz aceast be3ie neagr în care moartea apare în seduc3ia groaznic a ochilor de !arpe din co!maruri. Dar a avea astfel de senza3ii !i imagini înseamn a fi atît de legat de esen3a realit 3ii, încît via3a !i moartea !i-au demascat iluziile pentru a se realiza în tine în forma cea mai substan3ial !i mai dramatic . O exaltat agonie îmbin ca într-un vîrtej îngrozitor via3a cu moartea !i un bestial satanism împrumut lacrimi volupt 3ii. Via3a ca o lung agonie !i ca drum înspre moarte nu este altceva decît o alt formulare a dialecticii demonice a vie3ii, dup care aceasta na!te forme pentru a le distruge într-o productivitate ira3ional !i imanent . Multiplicitatea formelor vitale nu se însumeaz într-o convergen3 transvital sau într-o inten3ionalitate transcendent , ci se realizeaz într-un ritm nebun, în care nu po3i recunoa!te altceva decît demonia devenirii !i a distrugerii. Ira3ionalitatea vie3ii se manifest în aceast expansiune debordant de forme !i con3inuturi, în aceast pornire frenetic de a substitui aspecte noi celor uzate, f r ca aceast substituire s însemne un plus apreciabil sau o însumare calitativ . O relativ fericire ar sim3i omul care s-ar abandona acestei deveniri !i, dincolo de orice problematic chinuitoare, ar încerca s soarb toate posibilit 3ile oferite de clip , f r raportarea continu ce descoper în fiecare moment o relativitate insurmontabil . Experien3a naivit 3ii este singura cale de salvare. Dar pentru acei care simt !i concep via3a ca o îndelung problem . Pe aceast cale, mîntuire nu va fi. Revelarea imanen3ei mor3ii în via3 se realizeaz în genere prin boal !i st ri depresive. Exist , desigur, !i alte c i, dar acelea sînt cu totul accidentale !i individuale, ele neavînd o capacitate de revelare ca bolile !i st rile depresive. Dac bolile au o misiune filozofic în lume, apoi aceea nu poate fi alta decît s arate cît de iluzoriu e sentimentul eternit 3ii vie3ii !i cît de fragil e iluzia unui definitivat !i a unei împliniri a vie3ii. C ci în boal , moartea este totdeauna prezent în via3 . St rile cu adev rat maladive ne leag de realit 3ile metafizice, pe care un om normal !i s n tos nu le poate agonie, problema salv rii r mîne o simpl

în3elege niciodat . Este evident c între boli exist o ierarhie în capacitatea lor de revelare. Nu toate prezint cu aceea!i durat !i intensitate experien3a imanen3ei mor3ii în via3 !i nu toate se manifest în forme identice de agonie. Oricît s-ar individualiza !i specifica bolile în indivizi, exist totu!i moduri de a muri legate de structura bolii ca atare. Întreg complexul st rilor maladive descoper o chinuire a vitalului !i o dezintegrare a vie3ii din func3iile ei fire!ti. Via3a este astfel alc tuit , încît nu-!i poate realiza poten3ialit 3ile ei decît comportîndu-se ca !i cum moartea nu ar constitui o prezen3 inexorabil . Din acest motiv, în st rile normale !i nerevelatoare, moartea este considerat ca venind din afar !i complet exterioar vie3ii. Acela!i sentiment îl au !i tinerii cînd vorbesc de moarte. Dar cînd maladia i-a lovit în plin elan, dispar toate iluziile !i seduc3iile tinere3ii. Este sigur c în lumea aceasta singurele experien3e cu adev rat autentice sînt cele izvorîte din boal . Toate celelalte poart în mod fatal o marc livresc , deoarece într-un echilibru organic nu pot ap rea decît st ri sugerate !i a c ror complexitate este mai mult un produs al unei imagina3ii exaltate decît al unei efervescen3e reale. Numai oamenii care sufer realmente sînt capabili de con3inuturi autentice !i de o infinit seriozitate. Ceilal3i sînt n scu3i pentru gra3ie, armonie, iubire !i dans. — În fondul lor, cî3i nu ar renun3a la revela3iile metafizice din disperare, agonie !i moarte, pentru o iubire naiv sau pentru voluptuoasa incon!tien3 din dans? :i cî3i nu ar renun3a la o glorie crescut din suferin3 , pentru o existen3 anonim !i fericit ? Orice boal este un eroism; dar un eroism de rezisten3 , iar nu de cucerire. Eroismul în boal se exprim prin rezisten3a pe posturile pierdute ale vie3ii. Aceste posturi sînt

iremediabil pierdute nu numai pentru cei afecta3i organic de anumite maladii, dar !i pentru aceia la care st rile depresive sînt atît de frecvente, încît fa3 de structura lor subiectiv p streaz un caracter constitu3ional. St rile depresive nu reveleaz numai existen3a ca obiectivitate sensibil , ci !i moartea. Astfel se explic de ce temerii de moarte, ce se manifest la anumi3i depresivi, interpret rile curente nu-i g sesc nici o justificare mai adînc . Cum se poate ca într-o vitalitate mare, uneori chiar debordant , s apar frica de moarte sau cel pu3in problema mor3ii? Mir rii acesteia, caracteristic mentalit 3ii curente, nu i se pot opune decît marile posibilit 3i de în3elegere esen3ial închise în structura st rilor depresive. C ci în aceste st ri, în care dualizarea cu lumea devine dureroas !i progresiv ,

omul se apropie tot mai mult de realit 3ile lui l untrice !i descoper

moartea în

subiectivitatea lui proprie. Un proces de interiorizare înainteaz pîn în centrul substan3ial al subiectivit 3ii, dep !ind toate formele sociale care o îmbrac pe aceasta. Odat dep !it !i acel centru, interiorizarea progresiv !i paroxistic descoper o regiune unde via3a se îmbin cu moartea, unde omul nu s-a desprins prin individualizare de sursele primare ale existen3ei !i unde ritmul nebun !i demonic al lumii activeaz în deplina lui ira3ionalitate. Pentru un depresiv, senza3ia imanen3ei mor3ii în via3 adaug un plus de intensitate depresiunii !i creeaz o atmosfer de continu insatisfac3ie !i nelini!te, care nu-!i vor g si echilibrul !i pacea niciodat . Prin senza3ia prezen3ei mor3ii în structura vitalului, se introduce implicit un element de neant în fiin3are. Nu se poate concepe moarte f r neant, deci nici via3 f r un principiu de absolut negativitate. C neantul este implicat în ideea de moarte o dovede!te frica de moarte, care nu este decît teama de neantul în care ne arunc moartea. Imanen3a mor3ii în via3 este un semn al triumfului final al neantului asupra vie3ii, dovedind prin aceasta c prezen3a mor3ii nu are alt sens decît s actualizeze progresiv drumul înspre neant. Sfîr!itul !i deznod mîntul imensei tragedii a vie3ii !i, îndeosebi, a omului, vor dovedi cît de iluzorie este credin3a în eternitatea vie3ii — !i c , totu!i, unica împ care pentru omul istoric este sentimentul naiv al eternit 3ii acestei vie3i. Exist , în fond, numai fric de moarte. Tot ceea ce numim diversitatea formelor de fric nu este altceva decît o manifestare cu aspecte variate în fa3a aceleia!i realit 3i

fundamentale. Temerile individuale sînt legate toate, prin coresponden3e ascunse, de teama esen3ial în fa3a mor3ii. Aceia care vor s înl ture frica de moarte prin ra3ionamente artificiale se în!al profund, deoarece este absolut imposibil s anulezi o temere organic prin construc3ii abstracte. Cine-!i pune serios problema mor3ii este absolut imposibil s nu aib !i o team . Chiar aceia care cred în nemurire sînt orienta3i înspre aceast credin3 tot din frica de moarte. Este, în aceast credin3 , un efort dureros al omului de a-!i salva — chiar f r o certitudine absolut — lumea valorilor în care a tr it !i la care a contribuit, de a înfrînge neantul din temporal !i de a realiza în etern universalul. În fa3a mor3ii, acceptat f r nici o credin3 religioas , nu r mîne îns nimic din ceea ce lumea crede a fi creat pentru eternitate. Toat lumea formelor !i a categoriilor abstracte se dovede!te complet irelevant

numai momentele acestei agonii prezint revela3ii importante asupra existen3ei. Aici se manifest caracterul demonic al timpului. cu suferin3e !i încord ri infinite. Sentimentul ireparabilului !i al iremediabilului. iar preten3ia de universalitate a formalului !i categorialului devine iluzorie în fa3a iremediabilului din procesul de aneantizare prin moarte. Majoritatea oamenilor n-au con!tiin3a agoniei lente din ei. !i astfel se vor stinge incon!tien3i precum au !i tr it. De aceea. care înso3e!te totdeauna con!tiin3a !i senza3ia agoniei. Pentru ace!tia exist numai o agonie.în fa3a mor3ii. Sfîr!itul le va descoperi îns prea pu3in. iar cînd e!ti mort eul a disp rut. Ce poate opune idealismul sau ra3ionalismul în fa3a acestora? Nimic. Iremediabilul agoniei se experimenteaz în propria fiin3 a individului. deoarece atît cît este un eu moartea nu exist . ei tremur mai mult decît to3i. Celelalte concep3ii !i doctrine nu spun îns aproape nimic despre moarte. poate explica cel mult o acceptare dureroas amestecat cu fric . aceea care precede intrarea absolut în neant. pentru fenomenul dramatic al muririi. În con!tiin3a lor. în realitate. ce mîngîiere poate s -i ofere separa3ia artificial între eu !i moarte? Ce sens poate avea pentru cineva p truns adînc de senza3ia iremediabilului o subtilitate sau o argumentare logic ? Sînt nule toate încerc rile de a devia pe un plan logic probleme de existen3 . nici un complex de reguli sau de norme. fiindc nu prezint nici o tehnic . uit de fenomenul atît de ciudat al agoniei treptate. în nici un caz o iubire sau o simpatie pentru fenomenul mor3ii. Dar s nu se uite c filozofia este o art de a-3i masca sentimentele !i chinurile l untrice pentru a în!ela lumea asupra r d cinilor adev rate ale filozof rii. Acei care sus3in c frica de moarte nu-!i are o justificare mai adînc . C agonia se desf !oar în timp. aceasta dovede!te c temporalitatea nu este numai un caracter sau o condi3ie pentru crea3ie. C ci niciodat o form sau o categorie nu vor prinde existen3a în structura ei esen3ial . ei a!teapt totul de la sfîr!it în loc s prind semnifica3ia unei agonii lente !i revelatoare. Unui om care are sentimentul puternic al mor3ii. Singura atitudine valabil ar fi o t cere absolut sau un strig t dezn d jduit. în care se desf !oar atît na!terea . ci !i pentru moarte. Arta de a muri nu se poate înv 3a. Filozofii sînt prea orgolio!i pentru a-!i m rturisi frica de moarte !i prea preten3io!i pentru a recunoa!te o fecunditate spiritual maladiei. precum niciodat nu vor în3elege rosturile intime ale vie3ii !i mor3ii. Este o pref cut senin tate în considera3iile lor asupra mor3ii.

iat expresii ale iremediabilului !i ale agoniei. care ni se impune ca o necesitate ineluctabil împotriva tendin3elor noastre cele mai intime. c e!ti supus unei fatalit 3i implacabile !i c timpul nu va face altceva decît s actualizeze procesul dramatic al distrugerii. A fi absolut convins c nu po3i sc pa de o soart amar pe care ai dori-o altcumva. f r ca în acest complex s se eviden3ieze o convergen3 înspre vreun plan transcendent. cum o s fie posibil în absen3a complet de orice fel de existen3 ? Cum nici în neant !i nici în existen3 nu e salvare. crea3ia ca !i distrugerea. Numai într-o demonie a timpului este posibil sentimentul iremediabilului. Nu este atunci neantul o salvare? Dar cum poate s existe o salvare în nimic? Dac este aproape imposibil salvarea în existen3 .cît !i moartea. praful s se aleag de aceast lume cu toate legile ei eterne! .

MELANCOLIA Fiecare stare sufleteasc tinde s se adapteze unui exterior corespondent felului ei specific sau s transforme acest exterior într-o viziune potrivit naturii ei. iar nu de cre!tere. via3a trece dincolo de determin rile ei normale nu pentru a se nega. Toate st rile extreme sînt derivate ale vie3ii. întinzîndu-se progresiv. ci transpune într-un exterior o be3ie luminoas l untric . Cadrul este de cele mai multe ori rezultatul unei proiec3ii subiective f r de care st rile suflete!ti !i experien3ele intense nu-!i pot g si o realizare deplin . deoarece ea nu pleac din plenitudine. Ochii omului v d în exterior ceea ce îl fr mînt în interior. dac totu!i s-ar întîmpla. ca o cangren . Transcenderea limitelor din st rile negative are cu totul alt sens. C ci exist o coresponden3 intim . între planul subiectiv !i planul obiectiv. Extazul niciodat nu reprezint o consumare pur intern . aceasta s-ar datora unei excesive plenitudini ce ar subiectiviza întreg mediul. el este o întoarcere înspre neant. Trecerile de limite se pot realiza fie în mod pozitiv. fie negativ. Este un avînt pozitiv al vie3ii. precum !i necesitatea prin care ele se cer reciproc. Este un proces de diminuare. rezultat dintr-un plus de via3 . entuziasmul. în toate st rile mari !i adînci. Ar fi absurd s concepi un entuziasm debordant într-un mediu plat !i închis. iar nu o înflorire în existen3 . pentru a remarca tot ceea ce vizeaz tensiunea lui spiritual . furia etc. Pentru ce melancolia cere un infinit exterior? Fiindc este în structura ei o dilatare !i un gol c rora nu li se pot stabili grani3e. Exuberan3a. . din acest motiv. ci dintr-un gol ale c rui margini nu sînt demarcabile. risc o izbucnire violent . Aceasta cu atît mai mult cu cît golul pare a r s ri din r d cinile fiin3ei. acumulate. dintr-un exces de vitalitate !i dintr-o expansiune organic . În st rile pozitive. Inten3ionalitatea st rilor interioare este un fenomen care explic armonia dintre planuri. ci pentru a elibera rezervele care mocnesc !i care. Este destul a privi fa3a unui extatic. prin care ea se ap r de ea îns !i. deoarece inten3ionalitatea indic o imposibilitate a st rilor de a r mîne absolut pure. sînt st ri debordante a c ror intensitate sparge orice bariere limitative !i cre!te dincolo de echilibrul normal.

deoarece ea dezvolt condi3iile indispensabile ale unei diferen3ieri a omului în lume. Oboseala separ pe om de lume !i de lucruri. cadrele individualizate !i diferen3iate. din disperare sau dintr-o pornire spre negativitate infinit . Ce sens are singur tatea în melancolie? Nu este ea legat de sentimentul infinitului intern !i extern? Privirea melancolic este inexpresiv . în melancolie separarea de ele duce la un sentiment vag al lumii !i la o senza3ie a vagului acestei lumi. O experien3 intim !i o viziune ciudat anuleaz formele consistente ale acestei lumi. pentru a o îmbr ca într-o hain de o transparen3 imaterial !i universal . ci pentru a fi singur. cî!tigînd în întindere. Nu exist stare melancolic f r în l3area de care vorbim. Oboseala te face s tr ie!ti sub nivelul normal al vie3ii. Ritmul intens al vie3ii sl be!te. iar despre marile tensiuni vitale nu-3i îng duie s ai decît un presentiment. În melancolie îi cresc omului aripi nu pentru a se bucura de lume. Oboseala este primul determinant organic al cunoa!terii. Melancolia prezint o stare vag care nu inten3ioneaz ceva determinat !i precizat. prin individual. f r o ridicare deasupra lumii. prezent în toate st rile negative. Sursa melancoliei pleac deci dintr-o regiune unde via3a este nesigur !i problematic . ajungi la acea perspectiv care situeaz lumea în fa3a omului. f r o expansiune spre culmi. Deta!area progresiv de ceea ce este individual !i concret te ridic la o viziune total care. Nem rginirea interioar !i vagul l untric. Astfel se explic fecunditatea ei pentru cunoa!tere !i sterilitatea ei pentru via3 . care o stabile!te ca un moment imanent al existen3ei. este un contact strîns !i sigur. pierde în concret. Contactul cu via3a se face.Senza3ia de gol !i de dilatare înspre nimic. iar pulsa3iile organice !i activitatea intern î!i pierd din acea încordare care diferen3iaz via3a în lume. Dar nu acea în l3are r s rit din orgoliu sau din dispre3. Tr irile comune cer obiecte palpabile !i forme cristalizate. ci dintr-o reflexie prelungit !i o reverie difuz . în acest caz. n scute în oboseal . î!i afl o r d cin mai adînc într-o oboseal . Dac în tr irile comune !i obi!nuite conteaz intimitatea naiv cu aspectele individuale ale existen3ei. cer cu necesitate o întindere ale c rei margini sînt insesizabile. conceput f r o perspectiv a nem rginitului. prin ea. care nu lipse!te în melancolie. ce nu trebuie asimilate acelei infinit 3i fecunde din iubire. .

A tr i singur înseamn a nu mai cere nimic !i a a singur t 3ii este moartea. nu este ea colorat estetic? Atitudinea estetic în fa3a vie3ii se caracterizeaz printr-o pasivitate contemplativ care savureaz din real tot ceea ce îi convine subiectivit 3ii. f r nici o norm !i f r nici un criteriu. interioriza3i !i resemna3i. pe cînd în atitudinea estetic este o chestiune de impresie. Tragicul nu include ca un element central reveria. încît fiecare moment este o chestiune de destin. Dispropor3ia dintre infinitatea lumii !i finitatea omului este un motiv serios de disperare. Dac în unele st ri aceast con!tiin3 este deprimant !i chinuitoare. de o melancolie voluptuoas ? Dar îns !i atitudinea melancolic . iar nu o aureol de sclipiri !i triumfuri? Singur tatea melancolicilor are o semnifica3ie mult mai pu3in adînc . Din pustiu !i din grote nu se pot aduce mesaje pentru via3 . În tragic. lumea ap rînd într-o frumuse3e stranie !i maladiv . lichidarea vie3ii din ei. Perspectiva infinitului îl arat singur !i p r sit în lume. încît vie3uirea estetic nici n-o poate b nui. împrumutîndu-le uneori un caracter voluptuos. în melancolie ea este mai pu3in dureroas . atunci îns cînd o prive!ti într-o perspectiv de vis. Sentimentul propriei finit 3i este cu atît mai intens cu cît con!tiin3a infinit 3ii lumii este mai mare. iar omul ca un spectator care asist pasiv la desf !urarea unor aspecte. aceasta înceteaz de a mai fi torturant . Nu condamn via3a toate religiile plecate din pustiuri? :i nu este în ilumin rile !i transfigur rile marilor singuratici o viziune apocaliptic de sfîr!it !i pr bu!ire. Nu se vorbe!te de o melancolie dulce. Singura surpriz singuratici nu s-au retras niciodat spre a se preg ti pentru via3 . Sensul adînc al singur t 3ii vizeaz o suspendare dureroas a omului în via3 !i o fr mîntare în izolare cu gîndul mor3ii. participarea intens cu întreg con3inutul fiin3ei noastre este atît de hot rîtoare.Desprinderea de existen3 ca dat concret !i calitativ !i abandonarea în nem rginire ridic pe om din încadrarea lui fireasc . Lumea este considerat ca un spectacol. Marii nu mai a!tepta nimic de la via3 . ea are uneori chiar un caracter estetic. ci pentru a suporta. care odat recunoscute !i sim3ite te prind ca într-un vîrtej dureros în drama lumii. Concep3ia spectacular a vie3ii elimin tragicul !i antinomiile imanente existen3ei. Experien3a tragicului presupune o tensiune atît de mare. . prin pasivitatea !i considerarea în perspectiv . a!a cum e în st rile melancolice. din cauza unei sublim ri care face singur tatea !i p r sirea mult mai pu3in ap s toare.

în seduc3iile c ruia orice problem ar deveni inutil . deoarece în regret exist o con!tiin3 a ireparabilului numai pentru trecut. Este o not esen3ial a st rilor melancolice calmul. cu toate implica3iile ei. deoareace în ea nu exist nimic din acea groaznic senza3ie a ireparabilului pentru tot cursul existen3ei. Regretele fac pe om melancolic f r s -l paralizeze sau s -i rateze aspira3iile. aceasta deriv din aspectele ei multiforme. dezvoltat pe o afec3iune organic . Regretul. exist acelea!i cadre de elemente: gol . care intr în structura melancoliei. Regretul reveleaz semnifica3ia demonic a timpului care. Dar aceasta este suficient pentru a ne ar ta cît a murit din noi. C ea nu poate fi asimilat integral unei st ri estetice. rela3ia dintre o tonalitate afectiv a senza3iilor !i mediul în care s-au n scut.nelipsit în toate st rile estetice. Actualizez doar fantoma unor realit 3i !i a unor experien3e trecute. cauzeaz implicit o anihilare. tulburare sau efervescen3 . Regret ceva ce a murit în mine !i din mine. caracterul de reverie nu e complet exclus pentru a o asimila unei maladii. Ceea ce este estetic în melancolie se manifest în tendin3a spre pasivitate. Melancolia nu este o stare de o gravitate concentrat . Dincolo de orice agita3ie. o tr ire lini!tit soarbe cu o voluptate re3inut toat splendoarea cadrului. reverie !i încîntare voluptuoas . Formal. o melancolie dulce? Cine nu cunoa!te senza3ia de pl cere ciudat în dup -amiezele de var . însumarea în afectivitatea noastr prezent a unor elemente care ast zi nu mai pot fi active. viitorul fiind oarecum deschis. absen3a unei intensit 3i deosebite. Actualizarea unor motive sau a unor întîmpl ri din trecut. explic !i el absen3a unei intensit 3i particulare a acesteia. dar pe care l-au p r sit. :i dac ar fi ca în cazul al doilea. Chiar acea melancolie neagr este mai mult un caz de dispozi3ie temporar . Dac regretul poate fi persistent. decît de una constitu3ional . care nu lipse!te în unele cazuri de triste3e adînc . cînd te abandonezi sim3urilor f r nici o problematic special !i cînd sentimentul unei eternit 3i senine dezvolt în suflet o împ care dintre cele mai neobi!nuite? Este ca !i cum grijile acestei lumi !i toate incertitudinile spirituale ar amu3i în fa3a unui spectacol de o frumuse3e uluitoare. prilejuind o cre!tere în noi. cît !i în cazul melancoliei negre. sînt determinante esen3iale de melancolie. Regretul exprim afectiv un fenomen profund: acela al înaint rii în moarte prin vie3uire. el niciodat nu e atît de intens încît s provoace o suferin3 profund . închis . Nu este destul de frecvent melancolia neagr ? Dar ce este. atît în cazul melancoliei dulci !i voluptuoase. mai întîi.

ar lua forme specifice în fiecare persoan . omul pare a zice cu regret !i cu resemnare: «Ce vre3i. Din acest motiv. în caracterul ei difuz reveric !i vag. starea melancolic . ea oscileaz !i fluctueaz mult mai mult decît celelalte. care niciodat nu exist într-o triste3e profund !i organic . În acest caz. numai din punctul de vedere al tonalit 3ii afective a viziunii diferen3ierea apare evident . Nu lipse!te aceast gra3ie nici peisajelor de coloratur melancolic . S-ar putea ca multipolaritatea melancoliei s 3in mai mult de structura subiectivit 3ii decît de natura ei. . dac nu e mai mult?» La cap tul oric rei melancolii exist posibilitatea unei mîngîieri sau a unei resemn ri. Într-un astfel de cadru. Avînd mai mult virtu3i poetice decît active. ea are ceva dintr-o gra3ie re3inut (de aceea o întîlnim mai mult la femei). vag de senza3ii. pe cînd una a melancoliei la vis !i gra3ie. gra3ie pe care n-o întîlnim niciodat în triste3ea profund !i intens . sublimare etc. cu aspira3iile !i regretele oamenilor ce schi3eaz un zîmbet de în3elegere !i bun voin3 — întreag aceast perspectiv reveleaz o gra3ie melancolic !i u!oar . cu v i a c ror !erpuire simbolizeaz infinitul !i cu raze ce împrumut un caracter de imaterialitate lumii. reverie. cu eternit 3i de lumin !i umbre. Nefiind o stare de o mare intensitate dramatic . Elementele estetice din ea includ virtualit 3i de armonie viitoare. Perspectiva întins din peisajul olandez sau din peisajul Rena!terii.. infinit exterior.intern. o fenomenologie a triste3ii ajunge la ireparabil.

împreun cu toate luminile !i legile ei. fiindc nu cred în absolutul valorilor transvitale pentru ca s m sacrific în numele lor. în . o glum … C ci m gîndesc serios. nu pot s renun3 la ea. s -mi apar ridicol îns !i problema mor3ii. fatalitatea. experien3a neantului. fiindc nu în3eleg s -mi cl desc o existen3 pe un cimitir. Probabil cheia r mîne în fenomenul ira3ionalit 3ii vie3ii. care men3ine via3a f r motive. o vorb . dialectica vie3ii. dialectic logic . Am momente cînd m simt responsabil de întreaga mizerie a istoriei. Ar trebui s nu m mai intereseze nimic în aceast lume. De!i pentru mine via3a este un chin. s arunci lumini sau s accep3i umbre? N-ar fi mai bine s -mi îngrop lacrimile într-un nisip la marginea m rii. disperarea. ar trebui s spun c nu !tiu de ce tr iesc !i de ce nu încetez s tr iesc. De!i simt c tragedia mea este pentru mine cea mai mare tragedie din istorie — mai mare decît pr bu!irile de împ ra3i sau decît cine !tie ce irosire în fundul unei mine —. :i dac nu exist decît motive absurde pentru a tr i? Dar acestea se mai pot numi motive? Lumea aceasta nu merit s te sacrifici pentru vreo idee sau vreo credin3 . entuziasmul. Sînt convins c nu sînt absolut nimic în univers. suferin3a. Cu cît sîntem mai ferici3i ast zi.TOTUL N-ARE NICI O IMPORTAN :i ce importan3 poate s aib faptul c eu m fr mînt. totu!i am implicit sentimentul totalei mele nulit 3i !i insignifian3e. a! înl tura pe cealalt . limitat !i nerevelatoare. o iluzie. ra3ional . dac al3ii s-au sacrificat pentru binele !i luminarea noastr ? Ce bine !i ce luminare? Dac cineva s-a sacrificat pentru ca eu s fiu fericit acum. dar simt c singura existen3 real este a mea. cînd nu în3eleg pentru ce unii !i-au v rsat sîngele pentru noi. iar nu una demonic . spre !i mai marele meu regret. eternitatea. minor !i par3ial . impur. via3a. c suf r sau gîndesc? Prezen3a mea în lume va zgudui — spre marele meu regret — cîteva existen3e lini!tite !i va tulbura naivitatea incon!tient !i pl cut a altora.Praful s se aleag de întreaga istorie. :i dac a! fi pus s aleg între existen3a lumii !i existen3a mea. încumetîndu-m s planez singur în neantul absolut. Cea mai mare ironie ar fi îns cînd s-ar putea stabili c aceia au fost mai ferici3i decît noi. atunci eu sînt mai nefericit decît el. Dac a! fi sincer. ce rost au toate acestea? De ce s mai pui probleme.

fiindc lacrimile s-au transformat în gînduri.cea mai deplin singur tate? Dar n-am plîns niciodat . :i nu sînt gîndurile acestea tot atîta de amare ca lacrimile? .

Este ca !i cum în lumea aceasta de obstacole. În mod gre!it se admite numai forma extatic religioas . :i m întreb dac adev ratul sentiment metafizic al existen3ei este posibil f r aceast eliminare a straturilor superficiale !i a formelor individuale. C ci numai printr-o purificare a existen3ei de elementele ei contingente !i întîmpl toare se poate atinge o zon esen3ial . încît debordeaz toate limitele !i categoriile cunoa!terii obi!nuite. dar sentimentul unei particip ri esen3iale este atît de intens. a celui mai complex !i mai periculos. Exist o multiplicitate de forme care depind de o forma3ie spiritual specific sau de o structur temperamental . în cea mai splendid încîntare metafizic . De ce n-ar exista un extaz al existen3ei pure. a celui mai revelator !i mai bogat. Extazul ca exaltare în imanen3 . încîntarea extatic . Sentimentul metafizic al existen3ei este de natur extatic !i orice metafizic î!i are r d cina într-o form particular de extaz. prin care aspectele individuale ale existen3ei ne apar în consisten3a lor ireductibil . al r d cinilor imanente ale existen3ei? :i nu se realizeaz o astfel de form extatic în acea adîncire care destram v lurile superficiale pentru a înlesni accesul sîmburelui interior al lumii? A ajunge la r d cinile acestei lumi. ca o iluminare în lumea aceasta. experien3a originarului !i a primordialului este a tr i un sentiment metafizic plecat din extazul elementelor esen3iale ale firii. extazul r d cinilor ultime ale existen3ei. Nu cî!tigi în acest extaz nici un fel de certitudine explicit sau o cunoa!tere definit . cînd în locul cunoa!terii explicite !i definitive se spunea: «Osiris este o divinitate neagr ». — valabil chiar !i pentru ultimele clipe.EXTAZ Nu !tiu ce sens poate avea într-un spirit sceptic. a realiza be3ia suprem . pe care l-am prinde în cea mai simpl !i mai esen3ial viziune. pentru care lumea aceasta este o lume în care nu se rezolv nimic. C ci orice extaz adev rat este periculos. pentru momentele finale. El este asem n tor cu ultima faz a ini3ierii din misterele egiptene. prezen3a celui mai formidabil extaz. !i care nu trebuie neap rat s duc la transcenden3 . s-ar deschide o poart înspre sîmburele interior al existen3ei. adic absolutul r mîne în . de mizerii !i de chin. Stratul superficial de existen3 !i formele individuale par a se topi pentru a favoriza accesul regiunilor celor mai profunde. ca viziune a nebuniei acestei lumi — iat un substrat pentru o metafizic .

ca !i în cealalt . . se întîmpl purific ri tot atît de mari dar cu con3inut diferit. al prezen3ei celei mai ciudate certitudini !i a celei mai esen3iale viziuni într-un mediu de îndoial !i disperare? Decît — nimeni nu va realiza st ri extatice f r experien3a prealabil a disper rii.sine incognoscibil. nu de cunoa!tere. Nu v d în extazul r d cinilor ultime ale existen3ei decît o form de nebunie. Nu po3i avea aceast tr ire extatic decît în singur tate. cînd ai senza3ia c planezi peste aceast lume. deoarece într-una. R d cinile metafizicii sînt tot atît de complicate ca !i r d cinile existen3ei. :i singur tatea nu este un mediu de nebunie? :i apoi. nu este caracteristic faptul c acest extaz poate s apar chiar unui individ sceptic? Nu este revelator pentru nebunia din extaz fenomenul acesta.

intensitatea nu este niciodat echivalent !i serioase ale celei din disperare. iat un paradox care nu este unul dintre cele mai tragice. de a c rei profunzime nu te po3i convinge decît tr ind-o. a nebuniei !i a pasiunii. Un anumit scepticismul fa3 de diletantism !i un gen particular de superficialitate caracterizeaz fenomenul atît de complex !i de ciudat al disper rii. N-a existat !i nu va exista nimeni care s se sinucid din acest motiv. dac s-ar rezolva toate problemele. unde prin urmare particip omul numai cu o parte din fiin3a sa. Atît de pu3in influen3eaz nelini!tea intelectual nelini!tea total a fiin3ei noastre. deoarece îndoiala este mult mai pu3in intens !i încordat decît disperarea. În disperare. Din acest motiv. care. este regretabil. ea rezult din con!tiin3a irezolvabilit 3ii tuturor chestiunilor mari. în afar de moarte. singurul lucru sigur în aceast lume? A te îndoi de toate !i a tr i totu!i. Dispre3uiesc în aceast gîndire absen3a riscului.LUMEA ÎN CARE NU SE REZOLV NIMIC Mai este ceva pe acest p mînt care s nu poat fi pus la îndoial . De aceea. Nimeni nu e torturat în disperare de probleme. Cît de fecund este . ci de convulsiunile !i arderile în propria lui existen3 . aceste ac3iuni nu mai sînt posibile decît cu efort !i suferin3e. Îndoiala este o nelini!te care se refer la probleme !i la lucruri. pe culmile disper rii. nu mai poate !i nu mai are dreptul la somn. Nimeni. M pot îndoi de orice. s dorm lini!tit sau s m c s toresc. torturat pentru destinul ei în lume !i chinuit de cele mai consumatoare fl c ri interioare. prefer de o mie de ori o existen3 dramatic . Disperarea este starea în care anxietatea !i nelini!tea sînt imanente existen3ei. deoarece nelini!tea lui este r s rit din structura existen3ei lui subiective. C nu se rezolv nimic în aceast lume. Nu este caracteristic faptul c tipul cel mai frecvent de îndoial este cel cerebral. în deosebire de participarea total !i organic din disperare? Chiar în formele organice îndoielii. nici un dezn d jduit autentic nu poate uita nimic din tragedia lui. nu ar fi mai pu3in nelini!tit. dar aceasta nu m împiedic s m nînc. Cît diferen3 fa3 de situa3ia omului în disperare. p strînd în con!tiin3 actualitatea dureroas a mizeriei lui subiective pîn dincolo de orice margini. Dac s-ar rezolva marile probleme. scepticul ar reveni la st rile normale. decît un om abstract. fr mîntat de probleme abstracte care nu angajeaz fondul subiectivit 3ii noastre. pot arunca un zîmbet dispre3uitor asupra lumii.

o gîndire vie. Nu fiindc ai avea o excelen3 în lume sau o valoare deosebit . adic o filozofie în care ideea are r d cini organice. surprin!i de suferin3 !i boal au fost în mod fatal adu!i s reflecteze asupra propriei lor subiectivit 3i !i asupra problemelor de tr ire !i experien3 . tot atît de organice ca !i poezia. Atunci realizezi o form superioar de existen3 personal . Pentru a face din destinul t u o problem subiectiv !i universal în acela!i timp. trebuie s scobori toate treptele unui iad l untric. dar fiindc nu te mai poate interesa nimic în afar de agonia ta personal . cu toate problemele ei irezolvabile. în care lirismul circul ca sîngele în vine! Este extrem de interesant !i de dramatic procesul prin care oameni ini3ial fr mînta3i de probleme pur abstracte !i impersonale. obiectivi pîn la uitare de sine. Dac n-ai ajuns înc cenu! . atunci po3i face filozofie liric . nu merit nici m car dispre3ul. pasionat . . cînd lumea aceasta. Oamenii obiectivi !i activi nu g sesc destule elemente !i resurse în ei pentru a-!i considera destinul atît de interesant încît s -l pun în problem .

neantul sau iubirea. care se consum în fiecare stare !i mor treptat cu fiecare !i în fiecare. Numai ceea ce r sare din inspira3ie are valoare. plan sau schem . fiindc pu3inele tendin3e din ei nu se pot determina în opozi3ii. Marile tensiuni ale acesteia ating haosul !i nebunia exalt rii absolute. iar cine dispre3uie!te st rile maladive n-are drept s vorbeasc de spirit. cînd gîndul este o expresie organic !i personal ce urmeaz fluctua3iile !i varia3iile dispozi3iei nervoase !i organice. dintr-o sterilitate a vie3ii spirituale. deoarece numai în ele fluxul !i abunden3a l untric î!i pot g si moduri de realizare. antinomiile interioare irezolvabile dovedesc o via3 spiritual fecund . haosul. preocuparea de sistem !i de consecven3 indic o via3 personal cu pu3ine resurse. cadru. Cine nu iube!te st rile haotice nu e creator. considerate ca aspecte !i tendin3e de absolutizare. al silin3ei !i al efortului n-are nici o valoare. sclipirea !i palpita3ia intim . Numai contradic3iile mari !i periculoase. Tot ceea ce e produsul exclusiv al muncii. sistem. Oamenii care au numai cîteva st ri suflete!ti !i care niciodat nu ajung la limit nu se pot contrazice. Unitatea perfect . categorie. rezult dintr-un minus de con3inuturi !i productivitate. aceia care nu pot respira decît pe culmi. curgerea bogat a st rilor suflete!ti. din zona intim !i central a subiectivit 3ii. Acei care tr iesc îns cu o exasperant clocotire ura. ceea ce izvor !te din fondul ira3ional al fiin3ei noastre. care fac din inspira3ie singura realitate valabil în ordinea condi3iilor de crea3ie. .CONTRADIC II I INCONSECVEN E Grija pentru unitate !i sistem n-au avut-o !i n-o vor avea nicicînd acei care scriu în momente de inspira3ie. M încînt îngrozitor elanul barbar !i spontan al inspira3iei. lirismul esen3ial !i paroxismul vie3ii spirituale. disperarea. schematic !i fad întocmai ca !i contradic3iile din capriciu sau dintr-un paradox facil. cînd inspira3ia apare ca o condi3ie esen3ial a crea3iei !i contradic3iile ca manifest ri ale temperaturii interioare. cum ar mai putea ace!tia s creasc într-o evolu3ie liniar sau s se cristalizeze într-un sistem? Tot ceea ce este form . iar produsele exclusive ale inteligen3ei sînt sterile !i neinteresante. Nu exist via3 spiritual fecund care nu cunoa!te st rile haotice !i efervescen3a din paroxismul st rilor maladive. care sînt singuri întotdeauna !i mai cu seam atunci cînd umbl cu al3ii. dintr-o deficien3 de energie l untric .

Astfel. caracter ce nu lipse!te decît rar melancoliei. nu irit pe om pîn acolo încît s zguduie elementele fiin3ei. Nici melancolia !i nici triste3ea nu explodeaz . f r s ating o intensitate particular . triste3ea cî!tig în intensitate. îl ai pe acela al unei pierderi. dintre cele mai puternice. Moartea !i frumuse3ea! Dou no3iuni . precum într-unul deschis melancolia cre!te. deoarece în loc s ai sentimentul unui cî!tig. Caracterul de concentrare al triste3ii rezult din faptul c ea se na!te aproape totdeauna dintr-un motiv determinat. ci se va stinge în propria fiin3 . Moartea este nega3ia total a esteticului. !terge din con!tiin3 orice motiv ini3ial. ci una care se stinge !i moare. Nu este caracteristic c se vorbe!te de un oftat. De ce actului sexual îi urmeaz triste3ea. E!ti trist dup satisfacerile sexuale !i dionisiace. dimpotriv . dar într-un plan închis. în ordinea negativ . prezint o seriozitate închis !i o interiorizare dureroas . Este interesant de urm rit cum domeniul esteticului se îngusteaz din ce te apropii de experien3e !i de realit 3i serioase. prezent în triste3e. de un suspin. pe cînd în melancolie nimeni nu are precizat în con!tiin3 un determinant exterior. :tiu de ce sînt trist. ce niciodat nu va exploda. difuz !i vag . Pentru nota diferen3ial a triste3ii. ca !i suferin3a sau triste3ea. Intensitatea ei este echivalent pierderilor. care au un caracter de r scruce sau de definitivat. Triste3ea apare dup toate fenomenele prin care via3a pierde din ea îns !i. dar nu !tiu de ce sînt melancolic. ce nu atinge niciodat o adîncime !i o concentrare intens . Or. durata lor fiind mare. de ce dup o be3ie formidabil sau dup un paroxism dionisiac e!ti trist? De ce marile bucurii aduc triste3ea? Fiindc o dat cu elanul consumat în aceste excese mai r mîne numai senza3ia ireparabilului !i sentimentul p r sirii !i al pierderii. dar atinge o tensiune intim !i închis . St rile melancolice dureaz mult. care ating o intensitate. fenomenul mor3ii provoac cea mai mare triste3e. dar niciodat de un strig t de triste3e? Ea nu e o stare debordant . triste3ea. care nu dureaz mult.ASUPRA TRISTE II Dac melancolia este o stare de reverie. de triste3e. :i nu este revelator pentru diferen3a dintre melancolie !i triste3e faptul c niciodat o înmormîntare nu poate fi numit melancolic ? Triste3ea nu are nici un caracter estetic. este extrem de semnificativ apari3ia ei atît de frecvent dup marile satisfaceri !i împliniri vitale. Po3i fi trist în orice loc.

C ci a gîndi numai cît trebuie vie3ii nu înseamn a gîndi. a fi obosit de gînduri !i de existen3a ta pîn dincolo de orice rezisten3 . încît exteriorul face direct accesibil interiorul. încît triste3ea nu înceteaz niciodat de a fi enigmatic . f r s -l iubesc. spre regretul meu. Adev rata gîndire seam n unui demon care tulbur sursele vie3ii. fiindc sînt inepuizabile. Ironia este c te temi de ea cu atît mai mult cu cît o admiri. a sim3i oboseala de a tr i. :i nu sînt crisp rile triste3ii reflexe agonice? Orice om cu adev rat trist în momente de mare intensitate a triste3ii p streaz în fizionomia lui crisp ri ce se adîncesc pîn în esen3a fiin3ei. Cine va spune c are o idee precis despre moarte dovede!te c nici nu o presimte. nimic mai grav !i mai sinistru! Cum au putut fi poe3i care s g seasc moartea mai frumoas . dar !i moartea sa. :i orice mister adev rat este inepuizabil. sau unei maladii ce afecteaz r d cinile acestei vie3i. încît te întrebi dac fizionomia triste3ii nu este o form de obiectivare a mor3ii în via3 . :i trebuie s spun c negativitatea mor3ii îmi inspir admira3ie. nega3ii evidente ale frumuse3ii. Moartea este suprema realitate în ordinea negativ . (Fenomene care se petrec !i în marile bucurii. Aceste crisp ri. Fa3a omului în triste3e dovede!te atîta interioritate. a avea permanent în con!tiin3 îndoiala asupra propriului t u destin. Este o constatare pe care. adic aceia care gîndesc numai cît trebuie vie3ii. Via3a nu este decît o îndelung agonie. Dac exist o scar a misterelor. :i fiecare om poart nu numai via3a. o verific în fiecare clip : nu pot fi ferici3i decît oamenii care nu gîndesc nimic. Grandoarea !i infinitatea mor3ii mi se impun. Triste3ea îmi pare a reflecta ceva din aceast agonie. a l sa o dîr de sînge !i de fum dup tine. C ci nu cunosc nimic mai scîrbos decît moartea. Dar misterul triste3ii este atît de inepuizabil !i de bogat. încît n-am nici speran3a mor3ii. aceast suprem negativitate care nu poate îmbr ca nici haina grotescului. Dar disperarea mea e atît de mare. de!i o poart în el. atunci triste3ea intr în categoria misterelor infinite. A gîndi în fiecare clip !i a-3i pune probleme capitale la tot pasul.) Triste3ea face misterul accesibil.care se resping în mod absolut. Dar este singurul lucru pe care-l pot admira. care nu înceteaz niciodat de a se ar ta. încît cre!terea lor în adîncime devine un simbol pentru tulburarea !i infinita noastr dram l untric . dovedesc atîta p r sire !i singur tate. Profunzimea impresionant !i gravitatea solemn ce se degajeaz din aceast fizionomie a triste3ii rezult din faptul c acele riduri se adîncesc atît de tare. Cum a! putea-o deci iubi? Despre moarte nu se poate scrie decît în contradic3ii absolute. ca .

Multe sînt de regretat în lumea în care n-ar trebui s regret nimic. înseamn a fi nefericit în a!a m sur .simboluri ale dramei !i ale mor3ii fiin3ei tale. :i m întreb: merit lumea aceasta regretul meu? . încît 3i-e scîrb de tot fenomenul acesta al gîndirii !i te întrebi dac reflexivitatea nu e o pacoste pe capul omului.

A deveni supraom îmi pare o imposibilitate !i o prostie. nu dincoace (înspre animalitate). Cunoa!terea este o plag pentru via3 . iat un lucru impresionant. . cum se întîmpl uneori. de toate formele complexe de con!tiin3 . A avea un grad dezvoltat de con!tiin3 . iar con!tiin3a o ran deschis în sîmburele vie3ii. animal? Drumul înapoi nu-l pot parcurge. a! risca s devin un animal care cunoa!te istoria filozofiei. Nu este omul un animal abandonat mor3ii? :i nu este o tragedie în faptul de a fi om.INSATISFAC IA TOTAL Ce blestem o fi pe capul unora de a nu se sim3i bine nic ieri? Nici cu soare. dar ce s m fac. într-o supracon!tiin3 s-ar mai putea probabil respira. de la care nu mai a!tept nimic? Dincolo de toate idealurile curente !i de formele obi!nuite. chiar dac pe treptele pe care m voi urca voi fi singur. Dac a! putea. :i apoi nu sînt atît de singur în lumea aceasta. de nelini!ti !i chinuri. nici cu oameni !i nici f r oameni. o be3ie a eternit 3ii ar reduce la nimic toate fleacurile acestei lumi !i nici o problem . N-ar exista o solu3ie aproximativ într-un fel de supracon!tiin3 ? Nu s-ar putea vie3ui dincolo. o fantezie ridicol . nu m pot totu!i atrage. Renun3 la omenia mea. într-o sfer de existen3 unde accesul ve!niciei n-ar mai fi un simplu mit? Personal îmi dau demisia din omenire. Cei mai neferici3i oameni sînt aceia care n-au dreptul la incon!tien3 . C ci ce a! mai putea face în aceast calitate? S lucrez la un sistem social !i politic sau s nefericesc o fat ? S mai urm resc inconsecven3ele în sistemele de filozofie sau s activez pentru realizarea idealului moral sau estetic? Toate acestea îmi par prea pu3in. suspendat între via3 !i moarte? Sînt complet plictisit sau mai bine zis distrus de aceast calitate de a fi om. a-3i da seama în fiecare clip de situa3ia ta în raport cu lumea. adic un animal ve!nic nesatisf cut. dar absolut singur. A nu cunoa!te ceea ce înseamn buna dispozi3ie. a fi în fiecare moment con!tient. !i nici un chin l untric n-ar mai tulbura extazul unei eternit 3i în care fiin3a ar fi tot atît de pur !i de imaterial ca nefiin3a. nici f r soare. a! renun3a pe loc. :i chiar dac mi-ar p rea mult. Nu mai vreau !i nu mai pot s fiu om. Acolo. a tr i într-o ve!nic încordare de cunoa!tere este a fi pierdut pentru via3 . de tulbur rile nervoase !i de experien3ele spirituale. :i apoi.

risipindu-m în spa3iu ca pe o etern mustrare pentru aceast lume. Ca în orice baie se realizeaz o purificare. nu consum din via3 . cînd numai cenu!a a mai r mas. ce se întîmpl în aceast baie de foc. încît stabilirea unei ierarhii este o încercare extrem de dificil . o imaterialitate asem n toare cu dansul fl c rilor? Emanciparea de sub greutate. care este una dintre cele mai paradoxale !i mai ciudate. cînd nu mai r mîne nimic din existen3a ta individual . a fi tu însu3i un fulger !i o scînteiere. în momentul respectiv. A sim3i în toat fiin3a ta o ardere intens !i o c ldur total . C ci fiecare realizeaz o astfel de senza3ie dup structura sa temperamental sau dup dominarea. Cred totu!i c baia de foc pentru ea îns !i este încercarea cea mai fecund pentru a atinge o astfel de senza3ie. Atunci cînd fl c rile l untrice au ars tot din tine. r pindu-i caracterul s u imperialist? A tr i o baie de foc. cînd din sentimentul acelei irealit 3i de vis ajungi la sentimentul prefacerii în cenu! . ce senza3ie de via3 mai po3i avea? Am o voluptate nebun !i de o infinit ironie cînd m gîndesc c cineva ar sufla cenu!a mea în cele patru col3uri ale lumii. Nu exist baie interioar de foc al c rei rezultat final s nu fie învolburarea stranie din sentimentul acestei prefaceri în cenu! . dac nu inutil . c vîntul ar împr !tia-o cu o iu3eal frenetic . plin de fl c ri. iat ceea ce înseamn o baie de foc. o cur 3ire de elemente care pot anula pîn !i existen3a. de sub for3ele atrac3ionale. nu fac via3a o iluzie sau un vis? Decît !i aceasta e prea pu3in fa3 de senza3ia final . nu reduc elanul la o pur aspira3ie. Valurile de c ldur !i fl c rile care se ridic nu ard ele sîmburele existen3ei. nu este a atinge o puritate imaterial în via3 .BAIA DE FOC Exist atîtea c i prin care se poate ajunge la senza3ia de imaterialitate. . a unor elemente specifice. a sim3i jocul unei c lduri interioare. cînd într-adev r po3i vorbi de imaterialitate. a sim3i cum cresc fl c rile în tine !i te cuprind ca într-un infern.

acest dar încînt tor pe care ni l-a distrus cunoa!terea. Naivitatea este opac pentru tragic. du!man declarat a vie3ii. nefiind consumat de propriile sale contradic3ii interioare. are destule rezerve pentru a se d rui. pe care este problematic dac -l mai po3i recî!tiga. ci dintr-o iubire instinctiv !i organic pentru un farmec natural al lumii. a celor suspenda3i !i incapabili de orice satisfac3ie sau fericire. chiar dac în con!tiin3a eroului nu intr acest element. care merit a fi invidiat sau cel pu3in apreciat de cei care r t cesc pe culmile disper rii. Dezintegrarea din via3 corespunde unei pierderi totale a naivit 3ii. deoarece contradic3iile nu se petrec numai în el însu!i. care presupun o complexitate din cele mai deconcertante !i o dezagregare paradoxal . dar e deschis pentru iubire. A nu 3i se proiecta dureros în con!tiin3 contradic3iile este a atinge bucuria virginal a naivit 3ii. este a fi incapabil de tragedie !i de con!tiin3a mor3ii. tragicul cî!tig o intensitate extrem de dureroas . încîntarea pentru farmecul spontan al firii. :i cum naivitatea.DEZINTEGRAREA DIN VIA Nu to3i oamenii au pierdut naivitatea. Vie3uirea cosmic . teren fecund pentru iubire !i entuziasm. de aceea. Nu exist decît dou atitudini fundamentale: cea naiv !i cea eroic . nu to3i oamenii sînt neferici3i. Pentru acela care a realizat dezintegrarea din via3 . tr irea incon!tient a contradic3iilor anulîndu-le implicit caracterul tragic. Ca s nu mori de imbecilitate. n-are sens s alegi decît între aceste dou . Restul se încadreaz în nuan3ele dintre ele. Aceia care au tr it !i tr iesc asimila3i. A fi erou — în sensul cel mai universal al acestui cuvînt — este a dori un triumf absolut. c ci omul naiv. nu din prostie sau imbecilitate — c ci naivitatea exclude astfel de deficien3e. mai r mîne doar eroismul. :i orice eroism este un eroism al neantului. Atitudinea eroic este privilegiul !i blestemul celor dezintegra3i din via3 . ci !i între lume !i el. Orice eroism înseamn o transcendere a vie3ii. bucuria pentru existen3a !i pitorescul aspectelor individuale. este un bun pierdut. în existen3 . Dar acest triumf nu poate fi ob3inut decît prin moarte. care implic în mod fatal un salt în neant. aceia ating o armonie !i realizeaz o integrare în via3 . naivi. pe care naivitatea îl descoper întotdeauna. sînt expresii ale naivit 3ii. pentru omul care a ajuns în fa3a acestei alternative. ea fiind o stare mult mai pur —. chiar dac el nu-!i d seama c avîntul lui pleac dintr-o via3 care !i-a .

Tot ceea ce nu izvor !te din naivitate !i nu duce la naivitate apar3ine neantului. . Dar din moment ce eu p r sesc seduc3iile vie3ii naive sau sînt silit s le p r sesc. n-are nici viziunea triumfului —. Exist vreo atrac3ie pentru neant în om? Desigur c ea este mult prea misterioas pentru ca s o putem sesiza.pierdut resorturile normale. pentru a m arunca în lume f r nici un sens — c ci eroismul meu este grotesc. trebuie s existe aceast atrac3ie misterioas .

cum au putut ei concepe o existen3 autonom !i originar a spiritului? Aceasta n-au putut-o face decît aceia care n-au spirit. Existen3a spiritului este o anomalie în via3 .. oamenii s n to!i !i incon!tien3i. Cei care nu s-au desprins din ira3ionalitatea vie3ii. Se vede c acei oameni n-au avut con!tiin3a c rnii. de!i b nuiesc în aceast incon!tien3 organic o condi3ie esen3ial a fericirii. în afar de contradic3iile !i deficien3ele acesteia. precum omul nu este decît un animal îmboln vit. sau con!tiin3a f r o mare sensibilitate nervoas . nu ating niciodat starea în care realitatea ta corporal î3i este în fiecare moment prezent în con!tiin3 . C ci aceast prezen3 în con!tiin3 a realit 3ii corporale indic o boal esen3ial a vie3ii. A! vrea s v d ce ar mai însemna spiritul f r fr mînt rile c rnii. în a ajunge la con!tiin3a fiec rei p r3i din tine? Nu indic acest proces o dezintegrare a acestor p r3i din func3iile lor fire!ti? Realitatea corpului este una dintre cele mai groaznice realit 3i. de inim etc. Cum au putut concepe oamenii via3a f r corp.DESPRE REALITAEA CORPULUI Nu voi în3elege niciodat cum au putut exista atî3ia oameni care s declare corpul o iluzie. a nervilor !i a fiec rui organ în parte. care sînt încadra3i în ritmul ei organic. precum nu voi în3elege niciodat cum a putut fi conceput spiritul în afar de drama vie3ii. de stomac. :i nu este o boal în a-3i da seama încontinuu de nervii t i. C ci spiritul este fructul unei maladii a vie3ii. de ce n-a! renun3a !i la spirit? Dar nu este oare renun3area o boal a spiritului. Dar nu voi în3elege niciodat cum de n-au avut-o. anterior apari3iei con!tiin3ei. Am renun3at la atîtea. înainte de a fi una a vie3ii? . de picioare.

ar trebui s m rturisesc c pu3in îmi pas de relativitatea cunoa!terii noastre. c ci lumea aceasta nu merit s-o cuno!ti. M mir faptul c unii se mai preocup de teoria cunoa!terii. Nu !tiu dac sînt disperat. cînd îns !i problema mor3ii îmi pare fad . Nu este nici un criteriu valabil în aceast lume !i nici un principiu consistent. deoarece nu mai am nimic de pierdut. Pentru întîia oar îmi dau seama cît de greu de definit este aceast am r ciune. bestial . o am r ciune dr ceasc .NU TIU Nu !tiu ce e bine !i ce e r u. Nu m-ar putea sup ra nici un fel de calificativ. ce e permis !i ce nu e permis. Îmi par lipsite de sens toate expresiile !i realit 3ile care dau farmec vie3ii. Simt un gust amar în mine. atunci cînd ea izvor !te dintr-o regiune eminamente preteoretic . nici al viitorului. Cum am pierdut totul! :i cînd m gîndesc c acum se deschid flori !i cînt paseri! Cît de departe sînt toate! Singurˆtatea individualˆ . Nu am nici sentimentul trecutului. Am adesea senza3ia unei cunoa!teri integrale care epuizeaz întreg con3inutul lumii. nu pot condamna !i nu pot l uda. c ci lipsa oric rei speran3e poate s fie !i altceva decît disperare. iar prezentul îmi pare o otrav . Dac a! fi sincer. nu cred în absolut nimic !i n-am nici o speran3 . Poate !i din motivul c umblu dup motive de ordin teoretic. În acest moment. pentru ca alt dat s nu pricep nimic din tot ce se învîrte în jurul meu.

În acest caz. sau aceia care o simt în afar . Sînt mul3i care se simt tortura3i de viziunea unei lumi p r site. m simt totu!i atît de puternic. indiferent de aspectele exterioare ale lumii. acei care simt singur tatea în ei. Adev ratele confesiuni nu se pot scrie decît cu lacrimi. pentru a nu mai fi nimic. Or. de ce s m chinuiasc ierarhia singur t 3ii? A fi singur. c ci de!i sînt cel mai dec zut om. în orice fel. intereseaz numai nelini!tile subiectivit 3ii tale. de nici un îndemn !i de nici o comp timire. distrus de propriile tale deficien3e sau exalt ri. aceasta este culmea eroismului. deriv nu atît din fr mîntarea lui pur subiectiv cît din senza3ia p r sirii acestei lumi. atît de tare !i de fioros! C ci sînt singurul om care tr iesc f r speran3 . Dar lacrimile mele ar îneca aceast lume. Suprema nebunie! Toat pasiunea haotic !i dezorientat din mine ar trebui s-o canalizez pentru a uita totul. chinuit de insuficien3ele tale. s nu mai !tiu nimic de mine !i de lumea aceasta. Sentimentul singur t 3ii cosmice. nu e destul? Dau în scris. a neantului exterior. iat ce înseamn singur tate individual . tu r mînînd în aceea!i dram l untric . nici slabele reflexe ale unei lumini crepusculare. s m uit complet. iremediabil abandonate unei singur t 3i glaciale. pentru toat lumea care va veni dup mine. Cînd te sim3i singur. c n-am în ce s cred pe acest p mînt !i c unica sc pare este uitarea absolut . în exterior? Imposibil de r spuns. N-am nevoie de nici un sprijin. incapabil de a te adapta ei. Este ca !i cum toate splendorile acestei lumi ar disp rea deodat pentru ca monotonia esen3ial a unui cimitir s-o simbolizeze. pe care n-o ating. de!i se petrece tot într-un individ. A! vrea s uit de tot. precum focul meu interior ar incendia-o.I SINGUR TATEA COSMIC Exist dou feluri de a sim3i singur tatea: a te sim3i singur în lume !i a sim3i singur tatea lumii. tr ie!ti o dram pur individual . pentru a sc pa de spirit !i de con!tiin3 . Care sînt mai neferici3i. consumat în tine însu3i. paroxismul !i paradoxul eroismului. Am !i eu o speran3 : speran3a uit rii absolute. Dar aceasta mai e speran3 . :i apoi. nu e ea . care pot fi str lucitoare sau sumbre. m car. A te sim3i aruncat !i suspendat în lume. sentimentul p r sirii este posibil chiar în cadrul unei splendori naturale.

disperare? Nu-i aceast speran3 negarea tuturor speran3elor viitoare? Vreau s nu mai !tiu nimic. nici m car s !tiu c nu !tiu nimic. De ce atîtea probleme. discu3ii !i sup r ri? De ce atîta con!tiin3 a mor3ii? Pîn cînd atîta filozofie !i atîta gîndire? .

Buc 3i de p mînt s se avînte în aer !i apoi s se risipeasc . iubire. cînd to3i oamenii !i-ar p r si ocupa3iile. consisten3 !i form . Apele s curg mai repede !i mun3ii s se clatine amenin3 tor. Toat aceast lume îndobitocit . figuri schimonosite !i îngrozitoare. În aceste clipe finale. aspira3ii. oamenii s tr iasc la o a!a temperatur . într-o zi. încît dup ea s nu mai r mîn nimic. tineri !i b trîni. Toate idealurile s fie declarate nule. s p r seasc locuin3a !i birourile lor !i. încît tot ceea ce umanitatea a sim3it pîn acum ca regrete. arborii s -!i arate r d cinile ca o ve!nic !i hidoas mustrare. renun3înd la orice fel de datorii !i obliga3ii. cînd orice satisfac3ie în datele imediate ale vie3ii ar fi imposibil !i orice resemnare iluzorie !i cînd toate cadrele unei vie3i normale ar plesni definitiv. planetele s descrie pe fondul cerului arabescuri bizare. duse de vînt. To3i oamenii care sufer în t cere !i care nu îndr znesc s -!i verse am r ciunea nici cel pu3in în suspine ar urla atunci într-un cor de o sinistr dizarmonie. pentru toat irosirea care n-a avut nimic din excelen3a marilor transfigur ri. tri!ti sau veseli. care lucreaz pentru genera3ii viitoare sub impulsul celei mai sinistre am geli. un zgomot colosal. Totul s fie o în l3are !i o pr bu!ire. iar animalele s fug speriate pîn la epuizare. tot ceea ce aceast lume a avut ca structur . cu strig te stranii care s cutremure acest p mînt. s ias în strad !i s nu mai voiasc s fac nimic. credin3ele fleacuri. linii întortocheate !i grote!ti. ar tr i în astfel de momente capitale o r zbunare pentru toat mediocritatea unei vie3i nule !i sterile. pentru a !ti pîn !i cea mai mic vietate c sfîr!itul e apropiat. o teroare !i o explozie. într-un vîrtej universal. dezn dejde sau ur s izbucneasc în ei într-o astfel de explozie. Mi-ar pl cea acele clipe cînd nim nui nu i-ar mai trebui am girea idealului. femei !i b rba3i. arta o minciun !i filozofia o glum . Tot ceea ce e form s devin inform !i un haos s înghit . cînd nimeni n-ar . Vîrtejuri de focuri s creasc într-un ritm s lbatic !i un zgomot barbar s n p deasc întreaga lume.APOCALIPS Cum a! vrea ca. serio!i sau superficiali. dup care s nu mai r mîn decît o t cere etern !i o uitare definitiv . c s tori3i sau nu. Într-o astfel de clip . S fie un zbucium nebun. to3i oamenii cu ocupa3ii sau cu misiuni. care munce!te f r nici un sens sau se iluzioneaz cu aportul personal la binele umanit 3ii. p s rile s cronc ne imitînd corbii.

ce ar mai r mîne în afar de triumful nimicului !i de apoteoza final a nefiin3ei? .mai g si un sens în mediocritatea datoriei. cînd existen3a ar plesni de contradic3iile ei interioare.

:i-l pierd. care scoate din rîndul oamenilor normali o categorie de ale!i. Decît.MONOPOLUL SUFERIN EI M întreb: pentru ce numai unii sufer ? Exist vreo ra3iune în aceast selec3iune. c toat suferin3a acestei lumi s-a concentrat în mine. pentru a-i arunca în cele mai groaznice torturi? Unele religii sus3in c prin suferin3 te încearc Divinitatea sau c prin ea isp !e!ti un r u sau o necredin3 . criminale !i inadmisibile. f rîmi3îndu-te sub propria ta privire. dar nu g se!te justificarea. dac se întîmpl . devenind iluzie în cea mai perfect con!tien3 . Nu este posibil absolut nici o fundamentare a suferin3ei pe o ierarhie de valori. De!i fenomenul suferin3ei m impresioneaz !i uneori m încînt . cum se mai poate vorbi de finalitate sau de alte pove!ti? M simt atît de impresionat în fa3a suferin3ei. Am impresia c numai eu suf r. Derivarea ei din bestialitatea. c po3i s mori c zînd buc 3i de carne din tine. Nu exist nici o justificare de valoare în fenomenul suferin3ei. detracheaz . :i apoi. fiindc suferin3a durabil — !i nu exist suferin3 adev rat . nu îns pentru acela care vede cum suferin3a se g se!te la indivizi indiferent de valoare. r mîne de v zut dac e posibil o ierarhie a valorilor. . n-a! putea totu!i scrie o apologie a suferin3ei. încît îmi pierd aproape tot curajul. fiindc nu pricep de ce exist suferin3 în lume. c numai eu mai am drept la suferin3 . Te întrebi: cum de se pot întîmpla !i. ba uneori este mai frecvent la cei nevinova3i !i puri. decît cea durabil —. de ce s nu admitem c existen3a merge înspre neant !i fiin3a înspre nefiin3 ? Nu cumva singura realitate absolut este nefiin3a? Un paradox tot atît de mare cît paradoxul acestei lumi. Sau este probabil c suferin3a n-are nici o justificare. în ultimele tîmpe!te. ca !i existen3a în genere. ira3ionalitatea !i demonia vie3ii explic prezen3a suferin3ei în lume. Exist suferin3e monstruoase. aceast concep3ie poate s fie valabil pentru iluzia omului religios. de!i îmi dau seama c exist suferin3e !i mai groaznice. dac purific în primele faze. Existen3a a trebuit s fie? Exist vreo ra3iune în faptul de a fi? Sau existen3a nu-!i are o alt ra3iune decît una imanent ? Existen3a exist numai ca existen3 ? Fiin3a este numai fiin3 ? De ce s nu admitem un triumf final al nefiin3ei. care îi face s cread într-un fel de monopol al suferin3ei. Aspectul cel mai ciudat al celor care sufer este în credin3a absolutei lor suferin3e.

Ce dialectic fals ! Ca !i cum acel ce se sinucide n-ar fi tr it înainte de a muri. încît nici un motiv de ordin ra3ional n-o mai poate consolida. de!i îi rezist con!tient. orice bucurie a existen3ei !i orice fel de tenta3ie. neîn3elegînd ce for3 teribil de descompunere exist în suferin3 .distruge !i anarhizeaz pîn la descompunere. ai a!teptat ceva de la ea. În realitate. dar ea nu 3i-a putut da. Nu exist sinucideri din hot rîri ra3ionale. Cît la!itate în concep3ia celor care sus3in c sinuciderea este o afirma3ie a vie3ii! Pentru a-!i scuza lipsa de îndr zneal . Via3a din ei a ajuns la un astfel de dezechilibru. A avea monopolul suferin3ei este a vie3ui suspendat deasupra unei pr p stii. eu voi r spunde c sinuciderea lor era posibil numai prin faptul c au lichidat via3a din ei. atît chin !i o spargere atît de puternic a barierelor interioare. Acelea!i condi3ii exterioare defavorabile pe unii îi las indiferen3i. Entuziasmul facil pentru suferin3 manifestat în exclama3ii este o caracteristic a este3ilor !i a diletan3ilor suferin3ei. dar nu este mai pu3in adev rat c acea via3 . Pentru a ajunge la ideea obsedant a sinuciderii trebuie atîta fr mîntare l untric . încît din via3 s nu mai r mîn decît o ame3eal catastrofal . rezultate din reflexii asupra inutilit 3ii lumii sau asupra neantului acestei vie3i. Ca atare ai dorit-o. nu exist voin3 sau hot rîre ra3ional de a te sinucide. ci din cauza dezechilibrului s u interior !i organic. inventeaz diverse motive sau elemente care s le scuze neputin3a. care predestineaz la sinucidere. dar !i cît fecunditate. fiindc via3a 3i-a provocat decep3ii. un vîrtej dramatic !i o agita3ie stranie. c au distrus orice pîlpîire de via3 . ei n-o pot totu!i suprima. A gîndi mult asupra mor3ii sau asupra altor probleme periculoase este desigur a da o lovitur mai mult sau mai pu3in mortal vie3ii. intime. Sinuciga!ii simt o pornire patologic înspre moarte. Cum o s fie sinuciderea o afirma3ie a vie3ii? Se spune: te sinucizi. pe al3ii îi afecteaz . pe care o pl te!ti îns scump. :i orice suferin3 adev rat este o pr pastie. cît dezagregare !i cît otrav . Nimeni nu se sinucide din cauza unor întîmpl ri exterioare. acel corp în care se fr mînt astfel de probleme trebuie s fi fost anterior afectat pentru a permite astfel de gînduri. ci numai determinante organice. Iar cînd ni se opune cazul acelor în3elep3i antici ce se sinucideau în singur tate. pe care. pentru ca pe al3ii s -i aduc la sinucidere. n-ar fi . care o asimileaz unui divertisment.

Sînt o fiar cu un zîmbet grotesc. într-un cazan cu fl c ri. cînd nu se pot realiza. pe care a! înghi3i-o pentru totdeauna în neantul meu. din moment ce e sinucidere. o imposibilitate de fiin3are. Marile pasiuni. fiindc numai în ei clocotesc mari pasiuni !i se dezvolt mari transfigur ri. cît !i de via3 . m simt o bestie apocaliptic plin de fl c ri !i întunecimi. care s-ar referi la sinuciderile din cauz înalt sau la cele din cauz vulgar etc. faptul important este c nu mai po3i tr i. Acei care tr iesc via3a pozitiv. M simt fiin3a cea mai teribil care a existat vreodat în istorie. o nesatisfacere a acestei iubiri nu poate aduce decît pr bu!irea întregii tale fiin3e.avut ambi3ii. cu siguran3a fiec rei clipe. Un tr snet teribil îl simt virtual în mine !i m mir cum nu izbucne!te pentru a nimici lumea asta. N-am admira3ie decît pentru dou categorii de oameni: pentru acei care pot oricînd înnebuni !i pentru acei care în fiecare clip se pot sinucide. În sinucidere. care nu rezult dintr-un capriciu. Sînt un om care ar trebui aruncat undeva. deoarece ace!tia nu în3eleg c o iubire ce nu se poate realiza este pentru cel ce iube!te o anulare a fiin3ei lui.… Oare faptul de a-3i lua via3a nu este el atît de impresionant încît orice c utare de motive pare meschin ? Am cel mai mare dispre3 pentru acei care rîd de sinuciderile din iubire. Numai ace!tia m impresioneaz . prezent !i viitor. n-au decît stima mea. s fac pe to3i s tremure. încînta3i de trecut. e impresionant . duc mai repede la moarte decît marile deficien3e. de a scoate un urlet care s îngrozeasc întreaga lume. cînd n-o depreciaz . Nu pot concepe o problem mai imbecil decît aceea care s-ar ocupa cu ierarhia sinuciderilor. încîntat zguduie pîn dincolo de orice . Simt în acest moment o necesitate de a striga. De ce nu m sinucid? Fiindc mie mi-e scîrb atît de moarte. o pierdere total de sens. ce moare !i ce cre!te în acela!i timp. Cînd iube!ti cu întreg con3inutul fiin3ei tale. cu totalitatea existen3ei tale subiective. C ci în marile deficien3e te consumi într-o agonie treptat . Singuri aceia care în fiecare moment iau contact dramatic cu realit 3ile ultime m rezisten3 . :i a nu mai putea tr i este a afirma via3a? Orice sinucidere. speran3e. s plesneasc într-o nebunie de groaz . Nu pricep absolut deloc ce-o fi cu mine în acest univers. ce se adun în ea îns !i pîn la iluzie !i se dilat pîn la infinit. ci din cea mai groaznic tragedie interioar . M mir cum oamenii mai caut motive !i cauze pentru a ierarhiza sinuciderea sau pentru a-i c uta diverse feluri de justific ri. dureri sau dezn dejdi. de elanuri !i de disper ri. pe cînd în marile pasiuni contrariate te stingi ca un fulger.

ars de iubire !i de ur . crescut în parfumuri !i otr vuri. :i întunericul însu!i nu arde el în mine? . pentru a rena!te în fulger !i în tr snet. Simbolul meu este moartea luminii !i flac ra mor3ii. În mine se stinge tot ceea ce e sclipire.între nimic !i tot. exaltat între speran3a nimicului !i disperarea totului. nimicit de lumini !i de umbre.

straniu ca toate viziunile de sfîr!it !i magnific asemenea marilor crepuscule. !i fl c rile lui. Este o suprapunere între act !i realitate. Sentimentul agoniei. complicate ca moartea !i fascinante ca neantul în clipele de triste3e. distrugerea mea s fie opera mea. Lirismul absolut este lirismul clipelor din urm . ci realitatea îns !i. Ea înceteaz a mai fi o obiectivare par3ial . !i moartea mea s fie triumful meu. Sînt necesare tr iri nebune pentru ca lirismul s ating ultima lui expresie. A! vrea s m topesc în lume !i lumea în mine. lirismul absolut este însu!i destinul adus la gradul de autocunoa!tere absolut . crea3ia. inspira3ia mea. el nu este prezent decît în momente capitale. Din 3es tura visului nostru s creasc splendori enigmatice !i umbre cuceritoare. Un joc de lumin !i de întuneric s îmbrace sfîr!itul într-un decor fantastic !i o transfigurare cosmic s ridice totul pîn dincolo de orice rezisten3 . s m descompun !i. minor !i nerevelatoare. s curg. s cresc în cea mai nebun avîntare pîn dincolo de margini. forme ciudate !i adîncimi halucinante. întreg corpul. ci întreaga fiin3 . s na!tem în nebunia noastr un vis apocaliptic. fenomenul complex al muririi. pentru ca încord rile lui s treac marginile subiectivismului normal. devenind parte din tine. s provoace volupt 3i crepusculare. cu ritmul !i pulsa3iile ei.… El este mai aproape de un fel de metafizic a destinului. Aici nu mai are importan3 numai sensibilitatea sau inteligen3a. Lirismul absolut — pornirea total de a te obiectiva — este dincolo de poezie. Din acest motiv. sentimentalism etc. ci fiecare expresie este bucat din tine. într-o expresie nemijlocit . întreaga via3 din tine. Niciodat acest lirism nu va lua form în expresii deta!ate. C ci în lirismul absolut expresia se confund cu realitatea. cînd avîntul duce la nimic. este fiin3a într-o anumit ipostaz . cînd st rile pe care le exprim se consum deodat cu expresia. iar formele plesnesc într-o exaltare de agonie !i încîntare.LIRISMUL ABSOLUT A! vrea s izbucnesc într-o explozie radical cu tot ce am în mine. S m realizez în distrugere. expresia e totul. Un foc total s înghit lumea aceasta. mai insinuante decît zîmbetul de femeie !i mai imateriale decît melancolia. Lirismul total. c ci actul nu mai este o manifestare a realit 3ii. c ci în el o actualitate total a vie3ii !i con3inutul cel mai adînc al fiin3ei se manifest pentru a se rezolva . cînd se manifest se !i consum . cu toat energia !i cu toate con3inuturile.

într-o noapte care se deschide sub tine. fiindc nu pot g si una pentru be3ia de lumin . unde nimic din claritatea fad a acestei lumi n-ar mai avea nici o urm de reflex. Întreaga concep3ie a polarit 3ii îmi pare insuficient . dintr-o geometrie a existen3ei. a nu putea l muri nimic. presentimentul nebuniei cu dorin3a de anonimat. care nu poate r s ri dintr-o schem a firii. Cum s mai po3i face filozofie abstract . Simt c ar trebui s se deschid sub mine un gol mare !i întunecos. care într-un vîrtej al sim3irii. De regul . cînd în tine se desf !oar o dram complicat . — Din lumea definitiv a formelor !i a problemelor abstracte. în confuzia tuturor elementelor suflete!ti. dar nu to3i filozofii o pot atinge !i o pot tr i cu o intensitate durabil . c ci în înclinarea spre regiunile nop3ii exist o nelini!te mult mai profund . :i m mir cum de acest proces se-ntîmpl numai în sim3ire. Este plin de dramatism procesul acesta prin care un filozof devine poet. n-ar mai putea filozofa abstract !i rigid. nici o diferen3iere !i nici o încadrare. !i nu !i în realitate. elanul cu nimicul? :i toate acestea se . nu este posibil decît atunci cînd sim3i ceva greu pe creier !i în toat fiin3a. Nu vreau s caut o explica3ie organic a acestei porniri din mine înspre întuneric. care s m înghit pentru totdeauna într-o noapte de veci. Sentimentul c e!ti înghi3it în noapte. strig tul cu t cerea. frica de moarte cu aspira3iile spre naivitate. Senza3ia acestei confuzii absolute face din orice filozof un poet. ca presiunea pe întreg organismul a unei imensit 3i de noapte. pe veci. Cum o s m înghit . Dar m gîndesc totu!i cu nedumerire ce sens poate s aib aceast alternan3 dintre o experien3 a luminii !i o experien3 a întunericului. în care se întîlnesc presentimentul erotic cu o nelini!te metafizic chinuitoare. Nimic nu mi-ar p rea în aceste momente mai natural decît s m scufund înspre adîncimi de întuneric. se împletesc în alc tuiri ciudate !i haotice. renun3area total cu un eroism paradoxal. noaptea f r de margini a acestei lumi! Senza3ia confuziei absolute! Adic a nu putea face nici o distinc3ie. a nu în3elege !i a nu aprecia nimic. lirismul absolut rezolv totul în sensul mor3ii.într-un fel sau altul. C ci tot ceea ce este capital e în leg tur cu moartea. disperarea cu orgoliul. C ci dac ar atinge-o.

ei nu mai pot filozofa decît poetic. De aceea. . Toate tendin3ele acestea cresc în cel mai mare clocot posibil. într-o confuzie absolut . simultan. Dar în confuzia absolut . Cum s mai faci atunci filozofie sistematic !i în ce fel s mai po3i fi capabil de o arhitectonic bine definit ? Sînt oameni care au început cu lumea formelor !i sfîr!esc în confuzia absolut .petrec în acela!i timp. nu mai import nimic în afar de chinurile !i volupt 3ile nebuniei. în cea mai mare nebunie interioar .

un avînt dezinteresat în care farmecul naiv !i ritmul ira3ional al vie3ii î!i p streaz toat prospe3imea. de zbor u!or !i imaterial. fatalitatea !i iremediabilul dispar temporar. ci un salt inutil. unde se realizeaz sublimul. o expansiune care-!i g se!te limita în ea îns !i. Gra3ia omului nu duce la paroxismul individua3iei. Disperarea prezint un paroxism al individua3iei. o interiorizare dureroas !i singular pe culmi. Experien3ele zilnice !i formele comune de tr ire nu duc niciodat via3a pîn acolo unde ea ar cunoa!te nebunia absolut a tensiunii paroxistice sau a vîrtejului interior.ESEN A GRA IEI Sînt multe c i prin care se poate realiza o deta!are de p mînt. a abandon rii spontane !i directe. Exist îns numai gra3ia. o izolare a omului în lume. care îns niciodat nu poate atinge marile purific ri de pe culmi. un joc dezinteresat. a unui vis pur. :i formal gra3ia refuz singur tatea. aceasta este sim3it ca o tensiune imaterial . c ci mi!c rile de ondula3ie prin care se obiectiveaz exprim o receptivitate pentru via3 . ca un flux pur de vitalitate. ce nu dep !e!te niciodat armonia imanent oric rui ritm gra3ios. Spontaneitatea lor are ceva din u!urin3a unei bateri din aripi. Toate st rile rezultate dintr-o rupere a contactului normal cu lumea !i care te duc înspre culmile singur t 3ii individuale intensific fenomenul individua3iei. gra3ia d iluzia pl cut a libert 3ii. Nu !i-a g sit gra3ia în dans forma cea mai vie de realizare? În sentimentul gra3ios al vie3ii. Orice gra3ie este un avînt. o bucurie a în l3 rii. Mi!c rile gra3ioase. dau impresia de planare deasupra lumii. a c rei deta!are de p mînt nu înseamn o rupere a contactului cu for3ele ira3ionale ale vie3ii. precum . ci la un sentiment armonic de împlinire naiv . în care fiin3a niciodat nu ajunge la un sentiment al singur t 3ii !i al izol rii. cu ondula3iile lor. Exist mult sublimare în gra3ie. un elan deschis !i primitor pentru seduc3iile !i pitorescul existen3ei. mult puritate aerian . în care contradic3iile. Gra3ia reprezint o stare de iluzie în care via3a î!i neag !i î!i transcende antinomiile !i dialectica ei demonic . într-un fel de vie3uire sublimat . nu în afar . Este un fel de vis al vie3ii în orice gra3ie. din naturale3ea unui zîmbet !i din puritatea unui vis de prim var . De aceea. determin pîn la paroxism individualizarea omului în lume. ireparabilul. crescut sub raze de soare. o avîntare !i o în l3are deasupra unei men3ineri oarbe în via3 .

nelini!tea absolut . o emancipare de sub presiunea atrac3iilor subterane. Cine are sentimentul gra3ios al vie3ii nu poate realiza !i nu poate în3elege acest chin al supremei nelini!ti. Ce divers e lumea cînd te gînde!ti c al turi de gra3ie poate s existe o team continu . via3a apare mai luminoas . frica de lume. Cu cît te gînde!ti mai mult la ele. Nici abisuri !i nici suferin3e mari. Sentimentul gra3ios al existen3ei nu duce la revela3ii metafizice. care nu poate ap rea decît într-un teren maladiv. adîncimi. mai înv luit în raze !i în sclipiri. ci !i pr p stii. care te fac ca în fiecare moment al vie3ii s tr ie!ti ca !i cum n-ai mai tr i.nu realizeaz nici o emancipare de sub greutate. la perspectiva ultimelor clipe. acela nu va în3elege niciodat ce înseamn zbaterea material . pe culmi. De ce sînt femeile mai fericite decît b rba3ii? Din cauz c la ele gra3ia !i naivitatea sînt incomparabil mai frecvente decît la b rba3i. deoarece de pe adev ratele culmi te po3i pr bu!i oricînd. fiindc la ea dualismul dintre spirit !i via3 are o intensitate antinomic mult mai redus decît la b rba3i. Este un proces . nebunia c rnii !i nebunia mor3ii. Desigur. într-un astfel de sentiment. cu atît le în3elegi mai pu3in. ale tendin3elor ei negative. C ci. A tr i în culmile disper rii este a atinge cele mai groaznice abisuri. A fi bolnav înseamn a tr i. care niciodat nu poate duce la tragedii consumatoare sau la încord ri periculoase. Gra3ia naiv a femeilor le transpune într-o stare de echilibru superficial. unde armonia rezult dup contradic3ii !i fr mînt ri complexe. vrînd-nevrînd. Gra3ia reprezint o stare de mul3umire !i uneori chiar de fericire. la viziunea realit 3ilor esen3iale. Dar culmile nu indic neap rat în l3imi. Femeile sînt ni!te nulit 3i simpatice. Nu este de mirare pentru ce. Femeia nu risc nimic pe planul spiritual. :i numai în asemenea pr bu!iri atingi culmile. Cine n-a încercat teama de tot. care tortureaz pe unii oameni pîn la epuizare. Transcenderea negativit 3ii este o not esen3ial a sentimentului gra3ios al vie3ii. dep !ind negativitatea !i demonicul pe calea unei armonii de forme !i a unei u!urin3e pline de ondula3ii. Gra3ia este o emancipare de sub greutate. anxietatea universal . formal . atinge o stare de armonie pl cut mai repede decît pe c ile complicate ale credin3ei. Nu exist decît culmi abisale. care uneori poate fi un simbol al mor3ii. Ceea ce nu r sare din boal n-are decît o valoare estetic . o evadare din ghearele bestiale ale pornirilor demonice din via3 . nici ele nu sînt scutite de boli !i de insatisfac3ii. dar aici vorbim de sentimentul care predomin . o trecere vremelnic peste for3a gravita3ional . Tot ceea ce e profund în lumea aceasta nu poate r s ri decît din boal . chinul oric rui moment de vie3uire.

C ci femeia poate fi o salvare vremelnic pentru acei care tr iesc pe culmi. dar cînd m gîndesc la asemenea lucruri îmi pierd curajul !i voin3a. pe cînd aici r mîi înm rmurit în fa3a unui infinit indescifrabil. . :i apoi. Mila !i consolarea sînt nu numai ineficace. le-a salvat pe femei. Cum s mai ai idealuri cînd exist pe acest p mînt orbi. care. Orice comp timire este un semn de superficialitate. cînd ea nu este în fond decît nulitate. dac n-a salvat lumea. contactul cu ea înseamn o întoarcere spre volupt 3ile naive !i incon!tiente ale vie3ii. Dar. Trebuie s fii un om care tr ie!te în afar de orice risc pentru a putea comp timi pe altul. dar sînt !i insulte.analog cu acela care te reduce la t cere din ce gînde!ti mai mult asupra esen3ei ultime a lumii. în fa3a destinelor frînte. De aceea îl g sim la atî3ia! În lumea aceasta înc n-a murit nimeni de suferin3a altuia. îmi pare inutil gîndirea !i nul orice comp timire. cum s comp time!ti pe altul cînd tu însu3i suferi infinit? Comp timirea este un sentiment care nu angajeaz . ori amu3e!ti pentru totdeauna. singurul sens în lume al femeii îmi pare a fi acela de a da prilej b rbatului s scape temporar de presiunea chinuitoare a spiritului. în cazul femeii nulitatea î3i pare mister. Iar acela care a zis c moare pentru noi n-a murit. deoarece. Pe lîng satisfacerea necesit 3ilor sexuale. ci a fost omorît. C ci nu m simt atît de normal !i de mediocru pentru a putea comp timi pe cineva. surzi sau nebuni? Cum s m bucur de lumina pe care altul n-o mai poate vedea sau de sunetul pe care nu-l poate auzi? M simt responsabil de întunericul tuturora !i m cred un ho3 al luminii. înspre imaterialitatea u!oar a gra3iei. Oare n-am furat noi to3i lumina celor care nu v d sau sunetul celor care n-aud? Nu e responsabil luciditatea noastr de întunecimea nebunilor? Nu !tiu de ce. fiind extrem de pu3in dezintegrat din via3 . C ci ori plesne!ti în fa3a nenorocirilor iremediabile.

ETERNITATE I MORAL
Pîn ast zi, înc nimeni n-a putut spune ce e bine !i ce e r u. :i e sigur c în viitor va fi tot a!a. Faptul impresionant nu consist în aceast relativitate, ci în imposibilitatea de a te dispensa de întrebuin3area acestor expresii. Nu !tiu ce e bine !i ce e r u, dar calific ac3iunile în bune !i rele. Dac m-ar întreba cineva de ce numesc o ac3iune bun !i alta rea, nu i-a! putea r spunde. Este un proces instinctiv, care m face s apreciez sub prisma criteriilor morale; cînd m gîndesc ulterior la acea apreciere, nu-i mai g sesc nici o justificare. Morala a devenit atît de complex !i de contradictorie deoarece valorile ei nu se mai constituie în ordinea vie3ii, ci s-au cristalizat într-o regiune transcendent ei, p strînd slabe leg turi cu tendin3ele ira3ionale !i vitale. Cum s întemeiezi o moral ? Mi-e atît de scîrb de acest cuvînt, «bine», este atît de fad !i de inexpresiv! Morala spune: lucra3i pentru triumful binelui! Dar cum? Prin împlinirea datoriei, prin respect, prin sacrificiu, modestie etc. Toate acestea îmi par simple vorbe, deoarece ele nu cuprind numai un vag formal, dar mai cu seam un vag în determin rile concrete de con3inuturi. C ci în fa3a faptului imediat toate principiile morale sînt atît de nule, încît te întrebi de ce n-ar fi mai acceptabil o via3 f r criterii. A! iubi o lume în care n-ar exista nici un criteriu, nici o form !i nici un principiu, o lume a absolutei indetermin ri. C ci în lumea noastr toate criteriile, formele !i principiile sînt atît de fade, încît semiprezen3a lor este mai exasperant decît cel mai groaznic

absolutism normativ. Îmi închipui o lume de fantezie !i vis, crescut în lumini portocalii, !i unde nu s-ar mai vorbi de bine !i de r u, unde întreag aceast discu3ie în jurul valabilit 3ii normelor n-ar mai avea nici un sens. :i apoi, din moment ce realitatea este ira3ional în esen3a sa, ce rost mai are s cau3i norme ca s delimitezi binele de r u, ce rost are s mai distingi ceva? Morala nu poate fi salvat , iar acei care sus3in c în fa3a eternit 3ii ea totu!i poate fi salvat se în!al enorm. Ce spun ace!tia? În lume triumf temporar pl cerea, satisfac3iile minore, p catul etc., dar în fa3a eternit 3ii r mîne numai fapta bun , numai realizarea moral . Ce s-a ales din pl cerile acestei lumi? Neantul! Singura care triumf este virtutea. Dup toate mizeriile acestei lumi, apare triumful final al binelui !i biruin3a

definitiv a virtu3ii. Decît, ace!tia n-au remarcat c dac eternitatea înghite, anulîndu-le,

toate pl cerile !i satisfac3iile superficiale, ea nu înghite mai pu3in tot ceea ce se nume!te virtute, fapt bun , ac3iune moral . Eternitatea nu duce nici la triumful binelui !i nici la triumful r ului, ci anuleaz totul. Condamnarea epicureismului în numele eternit 3ii este un nonsens. Cu cît voi r mîne eu mai mult prin faptul c suf r, decît altul prin faptul c petrece? Obiectiv, ce semnifica3ie poate avea faptul c unul se crispeaz în agonie, iar altul se destinde cu o femeie? Atît suferin3a cît !i pl cerea se consum subiectiv în indivizii respectivi. Ori suferi, ori nu suferi, tot vei fi înghi3it etern !i iremediabil în neant. Nu se poate absolut deloc vorbi de un acces obiectiv al eternit 3ii, ci numai de o tr ire subiectiv a acestei eternit 3i, care nu se poate realiza decît prin discontinuit 3i în vie3uirea timpului. Nimic din ceea ce creeaz omul nu poate atinge un triumf final, o victorie definitiv . De ce s ne încînt m cu iluziile morale, cînd am putea g si iluzii !i mai frumoase? To3i acei care vorbesc de salvarea moral în fa3a eternit 3ii se gîndesc la ecoul indefinit în timp al ac3iunii morale, la rezonan3a nelimitat !i la perpetuarea ei durabil . Aceasta nu e deloc adev rat, deoarece oamenii a!a-zi!i virtuo!i, care nu sînt în fond decît ni!te frico!i, dispar mai repede din con!tiin3a lumii decît aceia care s-au epuizat în pl ceri. Dar chiar dac ar fi contrariul, ce înseamn supravie3uirea cu cîteva zeci de ani? Nimic. Orice pl cere nesatisf cut este o ocazie pierdut pentru via3 . Nu voi veni, în numele suferin3ei, s opresc lumea de la pl ceri, de la orgii, de la excese. Numai oamenii mediocri vorbesc de consecin3ele pl cerilor. Dar consecin3ele durerii nu sînt !i mai mari? Numai un om mediocru poate dori s moar la b trîne3e. Deci suferi3i, be3i, sorbi3i cupa pl cerii pîn la urm , plînge3i sau rîde3i, scoate3i strig te de disperare sau de bucurie, cînta3i de iubire sau de moarte, c ci !i a!a nimic nu se alege de tot! Întreaga moral n-ar vrea s fac din aceast via3 decît o sum de ocazii pierdute.

MOMENT I ETERNITATE
Eternitatea nu e inteligibil decît dac e privit ca experien3 , în func3ie de o tr ire subiectiv . Conceptul obiectiv al eternit 3ii n-are nici un sens pentru individ, deoarece finitatea lui temporal elimin posibilitatea de a tr i o infinitate temporal , o ve!nicie, ca durat infinit , ca proces nelimitat în timp. Experien3a eternit 3ii depinde de intensitatea tr irii subiective, iar nu de obiectivitatea substan3ial sau de o durat continu . Intrarea în eternitate nu se poate realiza decît într-o transcendere a timpului, prin sustragerea de la raportarea continu a clipelor una la alta. Este necesar o lupt dramatic !i intens cu timpul, pentru ca, odat dep !it mirajul succesiunii momentelor, s mai r mîn numai tr irea exasperat a clipei, care s te avînte de-a dreptul în ve!nicie. În ce fel vie3uirea absolut în moment permite un acces al eternit 3ii? Sim3ul pentru devenire, pentru timp rezult dintr-un sentiment al insuficien3ei clipelor, al relativit 3ii !i condi3ion rilor lor. Acei care au o con!tiin3 intens a temporalit 3ii tr iesc fiecare moment cu gîndul la cel urm tor, la succesiune !i la transformare. Decît, eternitatea nu e accesibil decît în eliminarea

raport rilor, prin vie3uirea clipei în mod absolut. În orice experien3 a eternit 3ii este un salt !i o transfigurare, deoarece se pretinde o astfel de încordare prealabil pentru a ajunge la împ carea senin din contempla3ia eternit 3ii, încît pu3ini sînt capabili de ea. Contempla3ia aceasta nu este important prin cît dureaz , ci prin intensitatea ei. Revenirea la tr irile obi!nuite nu diminueaz nimic din fecunditatea acestei experien3e intense. Ceea ce import este frecven3a acestei contempla3ii. Numai prin experien3e frecvente se poate ajunge la be3ia eternit 3ii, la starea de încîntare pur , în care transfigur rile se îmbrac în aureole sublime !i imateriale, în care volupt 3ile au ceva suprap mîntesc, de o transcenden3 luminoas !i fermec toare. Izolarea momentului din succesiune îi atribuie acestuia un caracter absolut; nu în mod obiectiv, ci subiectiv. Un absolut pentru sim3irea noastr , dar c ruia nu i se poate atribui un element de irealitate !i fantezie. C ci, din perspectiva eternit 3ii, timpul cu toat multiplicitatea lui de clipe individuale este, dac realit 3ile esen3iale. nu ireal, destul de irelevant pentru

Pentru cine are con!tiin3a eternit 3ii totul e permis. unde antinomismul !i dialectica tendin3elor vitale se purific la mari în l3imi. care sîntem infecta3i pîn în r d cini de temporalitate. deoarece via3a ca activitate dinamic !i progresiv are temporalitatea ca un atribut constitutiv. Azurul !i lumina de stele sînt simboluri pentru aceast eternitate. Cu cît via3a este mai intens . nu cunosc lupta dramatic de transcendere a timpului !i nici eforturile de interiorizare. Dar !i contempla3ia eternit 3ii este pentru noi un prilej de viziuni cuceritoare !i de încînt ri stranii. Este îns în tendin3a spre regiunile eternit 3ii o atrac3ie ce seam n cu un zbor înspre un cer senin de var . sau cu avîntarea înspre discre3ia unei lumini stelare. sau cu care-3i iube!ti destinul t u sau disperarea ta proprie. Caracterul dramatic al vie3ii este inconceptibil f r elementul temporal. izvorît ca dup o mare renun3are. Eternitatea nu poate fi iubit cu pasiunea cu care iube!ti o femeie. . :i apoi. Nu este. în aceast înfrîngere a timpului. o scoatere din relativitatea gustului !i a categoriilor. fiindc pentru el dispar toate diferen3ierile într-o viziune de o monumental senin tate. cum sînt acei care se dezvolt în culturile orientale. iar cînd vorbe!ti de eternitate. în aceast transcendere a momentelor? Este. Acei care au nativ în ei tendin3ele de contempla3ie a eternit 3ii. clip . în care nu mai dore!ti !i nu mai regre3i nimic.În eternitate tr ie!ti f r s regre3i !i f r s a!tep3i ceva. via3a prezint o multiplicitate de direc3iuni. de avînturi inten3ionale. Nu este un minus de via3 în experien3a eternit 3ii. o dep !ire a imanen3ei în care ne cuprinde temporalitatea vie3ii? Tr irea imanent în via3 este imposibil f r tr irea simultan în timp. în structura momentului tr it ca atare. Cînd vorbe!ti de via3 spui clipe. mai repede o deviere a vie3ii în alt plan. a!a cum le depunem noi. în aceast transfigurare. care nu se pot desf !ura decît în timp. cu atît timpul este mai esen3ial !i mai revelator.

încît toate aspectele acestei lumi nu mai pot avea pentru mine nici o valoare. Nimeni nu neag istoria dintr-un capriciu trec tor. sînt apucat de o întristare mortal . Nu g sesc eu o împ care mai mare în contempla3ia eternit 3ii? Nu om !i istorie. Simt un gust amar de moarte !i de neant în mine. to3i au dreptate !i nici unul. n-a! regreta deloc s tr iesc în orice epoc a istoriei. ci om !i eternitate. Sînt plictisit de cultur !i de istorie. Dac timpul n-ar fi ireversibil. prezentul !i viitorul nu mai au pentru tine nici o importan3 . mi-e aproape imposibil s mai particip la fr mînt rile lumii istorice. Ce interes mai pot avea cercetarea idealurilor altor epoci. ca tot ce tr ie!te sub soare. pe care pu3ini le b nuiesc. cînd neg întreg trecutul umanit 3ii. care n-au cunoscut cre!tinismul sau descoperirile !i inven3iile !tiin3ei moderne. ci sub imboldul unor mari tragedii. !i ele. s am idealurile epocii.ISTORIE I ETERNITATE Nu în3eleg ce rost mai are s tr iesc în istorie. Istoria este ceva ce trebuie dep !it. la idealuri !i aspira3ii temporale. care m arde ca o otrav puternic . Cu cît sînt mai avantajat dac tr iesc ast zi. iar aceste gînduri s-o fi actualizat !i intensificat. s m preocupe gîndul culturii sau problemele sociale. S-ar putea foarte bine ca triste3ea s fi fost latent . care tr iesc cu convingerea în valabilitatea lor definitiv . credin3ele oamenilor sau zvîrcolirile cîtorva indivizi sifilitici? Vor fi mari crea3iile oamenilor. fiindc nici una nu e mai bun decît cealalt . dar pe mine nu m intereseaz . cînd nu mai vreau s iau parte la via3a istoric . Cum s mai pot vorbi de frumuse3e. decît dac a! fi tr it în Egiptul de acum patru mii de ani? Sîntem ni!te imbecili atunci cînd deplîngem soarta unora care au tr it în epoci care nu ne convin nou . Oamenii cred c ai gîndit abstract asupra istoriei !i apoi ai negat-o în urma calculului !i a reflec3iei. iat un raport valabil în lumea în care nu merit nici s respiri. Întreaga istorie îmi pare atît de nul . Neexistînd o ierarhie a atitudinilor !i concep3iilor de via3 . insuficiente !i limitate. cînd 3i-e indiferent cînd !i unde tr ie!ti. încît m mir cum de exist oameni care toat via3a se ocup numai cu trecutul. Sînt atît de trist. cum s mai pot face . Epocile istorice reprezint forme închise de via3 . :i nu po3i dep !i istoria decît atunci cînd trecutul. În acest moment. pentru ca dinamismul !i dialectica vie3ii istorice s ajung la alte forme. cînd în realitate nega3ia izvor !te din cea mai mare întristare. dureroas pîn dincolo de închipuire.

considera3ii estetice. toate contradic3iile !i incertitudinile acestei lumi nu mai au nici o valoare. trist de moarte. Dar cînd revii din contempla3ia eternit 3ii? . To3i aceia care umbl dup eternitate o fac din frica de moarte. Singurul rost mai adînc al experien3ei eternit 3ii este s te fac s ui3i c mori. care intr ca un element important în experien3a eternit 3ii. Supracon!tiin3a te duce într-o regiune unde toate antinomiile. A!a ajungi s pierzi totul…. Am mai pierdut o parte din existen3 : frumosul. unde nu mai !tii c exi!ti !i c mori. Nu vreau s mai !tiu de nimic. Dep !ind istoria. realizezi supracon!tiin3a. cînd sînt trist.

plant de mare. a dori s fii o parte intim din fecunditatea p mîntului. încîntarea lor este fireasc . Cum a! umbla prin cuiburi. s parcurg seria întreag a naturii. intensitatea fenomenului dramatic scade treptat. înflorind !i uscîndu-te sub soare. c ci a fi om înseamn a vie3ui într-o ordine de existen3 cu totul nou . prin singur t 3i de munte !i de . S fiu succesiv toate formele de flori. Este natural ca ei s doreasc !i s admire fenomenul om. s fiu pas re cu glas melodios sau pas re cronc nitoare !i de prad . prin grote. sufer mai mult decît dup cel mai mare prizonierat posibil în existen3a natural . Între oameni exist unii care n-au dep !it cu mult forma de existen3 animal sau de plant . Nu pot avea mîndria c sînt om. a!a cum natura n-a mai cunoscut înaintea lui. o expresie anonim a cursului vie3ii este a fi disperat de rosturile !i sensul omenirii. abandonat în lume. o dram aproape monumental . b tut de valuri. încerci una dintre cele mai serioase tragedii. Ce mai pot a!tepta de la asemenea realit 3i? Este desigur mare lucru a fi om. Omul tinde tot mai mult s ia monopolul dramei !i al suferin3ei din lume. :i de ce s nu schimb cu o floare? Cunosc ce înseamn a fi om. Astfel. numai om nu. Dac ar fi posibil. silit s -!i g seasc o modalitate proprie de via3 . :i atunci nu m mir de ce omul ajunge uneori s invidieze o floare sau o alt plant . m-a! transforma în fiecare zi într-o form particular de via3 animal !i de plant . s -mi schimb forma cu u!urin3a unei gra3ii naive. Din ce scobori de la om înspre natura neanimat . deoarece ei tind s devin . Numai aceia care n-au vie3uit cu mare intensitate acest fenomen se mai pot mîndri c sînt oameni. A voi s tr ie!ti ca o plant . ghimpe. sau de munte.A NU MAI FI OM Tot mai mult m conving c omul este un animal nefericit. cu crengi întortocheate. De aceea mîntuirea este pentru el o problem atît de arz toare !i de insolubil . Toate speciile s le tr iesc cu o frenezie s lbatic !i incon!tient . pîn la a deveni nul . De pe urma a!a-zisei lui libert 3i. a avea idealuri !i a tr i în istorie. s fiu bestie de p dure sau animal domestic. întocmai ca într-un proces natural. fiindc am tr it acest fenomen pîn în r d cini. mai complicat !i mai dramatic decît cea natural . Dar acei care cunosc ce înseamn a fi om caut s devin orice. trandafir. în prada vînturilor. s cre!ti înr d cinat. în cea mai deplin incon!tien3 . s fiu buruian . s fiu arbore de ecuator. f r teatru. c l toare sau sedentar .

în intimitatea ei organic . urmînd arabescul formelor vitale !i pitorescul naiv al plantelor. C ci dac diferen3a dintre om !i animal rezid în faptul c animalul nu poate fi decît animal. mi-ar mai putea de!tepta gustul s redevin om. tr it în interiorul substan3ial al vie3ii. pe cînd omul poate fi ne-om. adic altceva decît el însu!i. prin dealuri sau prin cîmpii! Numai aceast aventur cosmic . — atunci eu sînt un ne-om. .mare.

neag moartea ca realitate fatal !i universal . viziunea magic le concepe în a!a m sur remediabile. nimic din ceea ce via3a prezint ca iremediabil !i fatal. este desigur a realiza o form de bucurie greu de b nuit !i care este un monopol al celor dota3i cu sensibilitate magic . A avea sensibilitate magic înseamn a nu pricepe nimic din marile realit 3i dureroase.MAGIE I FATALITATE Îmi vine greu s -mi închipui bucuria oamenilor cu sensibilitate magic . toat exuberan3a activ rii în sensul !i direc3ia imanent a acestei vie3i. acest fenomen este plin de importan3 . c existen3a nu e conceptibil decît în m sura în care trece prin tine. c rora nici o rezisten3 nu le pare prea mare !i nici un obstacol insurmontabil. ca elemente din structura interioar a existen3ei. se reduce la con!tiin3a subiectiv a mor3ii. Optimismul magic vede totul sub raporturi de echivalen3 . încît orice manifestare subiectiv este o expresie a pulsa3iei totale a vie3ii. ci p streaz înc un caracter vital. c tu e!ti lumea. În magie. a g si sensul lumii. sau. ireductibilul !i fatalul. A-3i da seama permanent de moarte este a realiza paroxismul con!tiin3ei. c absolutul e în mîna ta. deoarece pentru ea nu exist iremediabilul. Iluziile magiei neag ireparabilul din lume. Magia presupune o astfel de comuniune cu via3a. dac exist . Pentru magie nu exist boli. de aceea. . con!tiin3a n-a cî!tigat acea autonomie de via3 care îi d caracterul unei for3e centrifugale. actualizat în fiecare moment în expresia cea mai deplin . în fa3a omului. încît caracterul lor de ireductibilitate dispare. Subiectiv. faptul c va intra prin moarte în neant n-are nici o importan3 . destin !i moarte. Pentru cine n-are aceast con!tiin3 . a acestor oameni care simt c pot totul. Or. pentru el. Magia contest !i neag tot ceea ce e negativitate în via3 . c ritmul universal palpit în tine frenetic !i intens. c exuberan3a ta este exuberan3a acestei lumi. toat problema mor3ii. orice încercare de individualizare a bolii !i de aplicare a unui tratament specific este iluzorie. Sensibilitatea magic nu poate duce decît la bucurie. C ci el tr ie!te ca !i cum n-ar muri niciodat . A sim3i c po3i totul. tot ceea ce e esen3 demonic în dialectica vie3ii. deoarece el creeaz o stare de beatitudine !i de exaltare euforic omului. Este în ea toat plenitudinea integr rii în fluxul vie3ii. ca mizerie.

S-ar putea foarte bine ca la un moment dat s sfîr!im cu dramatismul momentelor agonice !i s intr m într-o regiune de senin tate paradiziac !i de bucurie calm . mai persistent !i mai sigur decît cea a nebuniei. Spune3i c disperarea !i agonia sînt valabile numai ca preliminarii. orice interven3ie exterioar este steril . se adaug con!tiin3a mor3ii. dar este nul în fa3a realit 3ilor de ordin metafizic. acei care simt c uneori efortul e nul. printr-un proces natural. ireparabilul !i iremediabilul. unde se cere de cele mai multe ori t cere. iar regretul imposibil. Ce rost are s -i vorbe!ti de bucurie unui om care se afl într-o imposibilitate organic de a se bucura? Bucuria va fi o stare paradiziac . A tr i cu con!tiin3a puternic a fatalit 3ii. este a vie3ui subiectiv semnul de întrebare care domin peste aceast lume !i a c rui ondula3ie interogativ este ca un simbol al infinitului necuno!tibil !i inaccesibil. dar ea nu poate fi cî!tigat decît printr-o evolu3ie fireasc . C ci toate realit 3ile esen3iale se desf !oar sub semnul fatalit 3ii. pe care nu le po3i pune f r s fi angajat dramatic în existen3 . un aspect esen3ial. Este atît de u!or s recomanzi bucuria celor ce nu se pot bucura! :i cum s te po3i bucura. de care este incapabil sensibilitatea magic . Oare pentru mine por3ile paradisului s fie închise pentru . pentru care exist în lume irezolvabilul. a imposibilit 3ii !i incapacit 3ii în fa3a marilor probleme.Sînt infinit mai complica3i aceia care au con!tiin3a fatalit 3ii. Magia realizeaz ceva efectiv în lucrurile de nimic. nu izvor !te din rezervele !i ritmul nostru interior. cînd e!ti chinuit în fiecare moment de obsesia nebuniei! Î!i dau seama aceia care recomand bucuria cu o facilitate excesiv ce înseamn a te teme de înnebunirea apropiat . c vie3uirea îndelungat în ele duce la automatizare? Vorbi3i de drumul bucuriei ca de singurul salvator. care în3eleg c fatalitatea constituie un aspect al acestei lumi. ce înseamn a fi torturat în fiecare clip de presentimentul unei groaznice nebunii? Cum s te bucuri atunci cînd sim3i c vei înnebuni? :i apoi. care se bazeaz pe incapacitatea vie3ii de a-!i dep !i condi3iile !i limitele ei imanente. c idealul este dep !irea lor. iar pe celelalte le dispre3ui3i? Numi3i vie3uirea în momente agonice o stare de egoism !i g si3i generozitate numai în bucurie? Ne propune3i bucuria: dar cum s-o primim din afar ? C ci dac ea nu cre!te din noi. în aspectele u!oare c rora le lipse!te esen3ialul !i monumentalul.

Ceea ce am mai bun în mine datoresc suferin3ei. dup care se va mai vedea doar o dîr de fum… C ci focul din noi va arde totul. Singurul asentiment dat suferin3ei este acela pe care-l exprim regretul eventualei vindec ri. suferin3a nu poate fi nici blestemat . S ducem vie3uirea momentelor agonice pîn la ultima expresie. !i de care nu te po3i desp r3i f r s întorci ochii înapoi. Din acest motiv. deoarece ea este o stare atît de pur !i de generoas .totdeauna? Pîn acum n-am putut g si cheia fericirii. de!i doresc s se refac . Ultimele rezerve de via3 mocnesc în aceast beatitudine iluzorie. precum este imposibil s nu provoace un regret. pentru a nu te distruge total prin ea. :i cum nu ne putem bucura. Justificarea ei este inutil chiar !i în fa3a dezn d jdui3ilor. ciudat !i insesizabil. încît orice elogiu este inutil. sau nu sînt organic !i atunci bucuria le ofer destule seduc3ii pentru a face inutil orice justificare. în mod absolut. ca !i cum intrarea într-un ritm echilibrat 3i-ar închide calea pentru regiuni torturante !i încînt toare în acela!i timp. Poate din acest motiv por3ile paradisului sînt prea înguste pentru acei care !i-au pierdut speran3a… Nu este absolut nimeni care în fondul sufletului s nu aib un regret — oricît de palid !i de indecis — dup durerea !i boala de care a sc pat. Beatitudinea în suferin3 este o simpl iluzie. întrucît ace!tia sau sînt organic dezn d jdui3i !i atunci bucuria este o imposibilitate. c ci pl cerea artificial din suferin3 rezult din necesitatea de a g si o împ care cu fatalitatea durerii. Atunci cînd durerea face parte din fiin3a ta. ne mai r mîne doar drumul tuturor suferin3elor. dar nici iubit . de un farmec analog luminii crepusculare. încît nu se poate cristaliza în con!tiin3a nim nui. ce lumini î3i mai pot fura privirea? Nu oare pentru c . Toate durerile care se sting aduc cu ele un sentiment de tulburare. De!i suferin3a nu 3i-a revelat frumuse3ea. pentru a le deschide. greu de definit. P strez fa3 de ea un sentiment particular. Bucuria nu trebuie justificat . Acei care sufer intens !i îndelungat. Dar regretul acesta este atît de impalpabil !i de difuz. nu se poate s nu se gîndeasc la o pierdere fatal prin îns n to!irea lor probabil . Este de o mie de ori mai mult complexitate într-o disperare absolut . s tr im drama noastr l untric la paroxism. Nu ne mai r mîne decît suprema tensiune. eventuala dep !ire a ei este imposibil s nu echivaleze cu o pierdere. dar !i ceea ce am pierdut din via3 nu mai pu3in ei se datore!te. al unei exalt ri nebune !i nelimitate. decît într-o bucurie absolut .

nu angajeaz pe nimeni. se petrece în tine un fenomen pur individual !i care. o experien3 subiectiv adînc te ridic în planul universalit 3ii. murind. Subiectivism? Dar pu3in îmi pas c al3ii cred altcumva. iar dac lumea întreag s-ar rezuma la mine. se gr besc s -i decreteze sterilitatea. Disperarea. Exist îns atîtea determinante intime care te pot duce la o nega3ie total a sensului vie3ii! C ci în ce prive!te atitudinea în fa3a vie3ii nu mai exist adev r sau neadev r. fiindc au iluzia c au colaborat cu to3ii. A 3i se repro!a c disperarea e un fenomen cu totul personal !i irelevant pentru al3ii este tot atît de absurd ca !i atunci cînd 3i s-ar spune c . dac lumea întreag a! fi eu.luminile acestea tremur suferin3 ? ca !i cum s-ar stinge? Te mai atrage presim3irea nop3ii din Po3i nega un sens vie3ii din atîtea puncte de vedere. Oamenii pre3uiesc atît de pu3in singur tatea! Cum se petrece ceva în singur tate. s supravie3uiasc prin realiz rile lor. întocmai cum momentul te ridic în acela al eternit 3ii. infinitul. ca atare. mi-a! da imediat demisia. încît o enumerare a lor devine inutil . Ei atribuie o valoare exclusiv produselor sociale. Chiar dac a! fi ales Dumnezeul acestei lumi. :i apoi. Ca !i cum de acestea nu s-ar alege praful! :i ce s-ar putea alege altceva? Ce se poate alege altceva decît nimicul? Sînt nemul3umit de orice. s realizeze ceva efectiv. To3i vor s fac . moartea sînt numai cele mai evidente. ci numai reac3iunea spontan a intimit 3ii fiin3ei noastre. m-a! risipi în buc 3i pîn la dispari3ie… Cum de pot avea momente cînd am impresia c în3eleg totul?! .

de iubirea pentru natur sau art . cum se realizeaz ea primordial. vorbim de entuziasm ca o form de iubire etc. Decît. fa3 de care celelalte s se men3in într-o dependen3 . iar unii este3i puri. de iubirea pentru Divinitate. Pentru al3ii. cea mai organic . sexualitatea pur . ci implic un complex întreg de st ri afective. Care este. Nu pot concepe multiplicitatea formelor erotice f r iradierea. Unii pantei!ti cu tendin3e estetizante sus3in c natura. Vorbind de iubirea dintre sexe. încît nimeni ast zi nu poate determina caracterul ei precis. baza3i pe biologie. Iubirea are atîtea fe3e. Teologii sus3in c forma primordial de iubire este iubirea lui Dumnezeu. deoarece în decursul vie3ii istorice a oscilat !i variat în a!a m sur . Cred c forma cea mai esen3ial a iubirii este iubirea dintre b rbat !i femeie. înseamn a individualiza un mod de abandonare a omului în lume. primordial !i structural ? Trebuie s existe una. atîtea devieri !i atîtea forme. A fi prins în lupte interioare. care este nu numai sexualitate. Aceia în care via3a se desf !oar într-o cre!tere f r obstacol. întocmai ca un soare. care. Este o problem esen3ial a oric rei erotici de a ar ta care este manifestarea originar a iubirii. sau pentru unii metafizicieni. sentimentul identit 3ii universale. arta. încît este destul de greu s g se!ti un sîmbure central sau o form tipic a iubirii. nici unii dintre ace!tia nu vor putea dovedi c aceast form este absolut constitutiv omului. f r afectivitate. unde aspectele lumii sînt pline de farmec !i de lumin . a te consuma într-un dramatism intim !i a tr i destinul t u sub semnul iremediabilului este a vie3ui în regiuni în care orice limpezire sau puritate devin iluzorii. dac nu chiar derivare. dintre aceste manifest ri.ENTUZIASMUL CA FORM A IUBIRII Sînt oameni în care via3a se realizeaz în forme de o puritate !i de o limpezire greu de imaginat pentru acela ce tr ie!te prins în contradic3ii dureroase !i în avînturi haotice. a c ror fecunditate este . împr !tie razele sale indiferent de natura obiectelor sau de aspectul formelor. ating o stare de mul3umire !i încîntare. :i nu este entuziasmul o astfel de stare ce îmbrac aspectele lumii într-o str lucire plin de seduc3ii !i de bucurii? A descrie entuziasmul înseamn a remarca o form cu totul particular de iubire. care tr iesc într-un ritm lipsit de dramatism. f r fosforescen3a !i c ldura central a uneia singure. Toate celelalte manifest ri n-ar fi decît reflexe palide ale acestei iubiri fundamentale.

decît b nuiesc oamenii. universal . entuziasmul e privit ca perfect autonom de sfera Erosului. Aici vorbim de acei oameni la care entuziasmul predomin . ci numai abandonare. în natura intern a oric rui om entuziast. concret !i unic. care ridic via3a la o în l3ime de unde for3ele distructive î!i pierd intensitatea !i negativitatea. pentru unicitatea ei. ca majoritatea oamenilor. dac nu îi sînt indiferente. Astfel. dînd na!tere îns la o form cu tendin3e de emancipare din sfera eroticului. Bucuria îndeplinirii !i extazul efectivului sînt notele acestui om. cristalizîndu-ne în dauna productivit 3ii !i dinamismului interior? Pierderea fluidit 3ii vitale !i debordante î3i distruge receptivitatea !i posibilitatea de a îmbr 3i!a via3a cu generozitate !i elan.destul de sesizabil . Entuziastul este singurul care se men3ine viu pîn la b trîne3e. pentru natur . cînd în realitate r d cinile lui se adîncesc în substan3a cea mai intim a iubirii. de a nu pierde nimic !i de a participa la orice ac3iune cu o vitalitate debordant . dintr-un impuls !i un exces interior. pentru art ? Toate acestea sînt realit 3i prea abstracte pentru a putea fi iubite cu intensitate. Toate celelalte forme de iubire particip la aceast iubire central . Pentru omul entuziast nu exist criterii. de a se orienta. M întreb: s-a sinucis cineva pentru Dumnezeu. o capacitate de a primi totul. Via3a este mult mai mediocr !i mai fragmentar . pentru care via3a este un elan din care conteaz numai fluiditatea vitalului. Sînt atît de rari oamenii cu adev rat entuzia!ti! . fiindc pe el nu-l intereseaz obiectele. mor înainte de vreme. pentru ce ne pierdem vioiciunea pulsa3iilor interioare !i ne închist m luînd forme. dar acestea sînt prea rare pentru a ne defini. Iube!ti o femeie pentru ceea ce o diferen3iaz în lume. Fiecare avem st ri de entuziasm. numai avîntul imaterial. în orice direc3ie. ce se risipe!te pentru voluptatea realiz rii !i pasiunea faptului. El nu începe o ac3iune fiindc a reflectat asupra utilit 3ii !i sensului ei. cînd nu sînt n scu3i mor3i. Nimic în lume nu o poate înlocui în momentele cînd iubirea este puternic . Succesul sau insuccesul. ci fiindc nu poate altcum. perspective !i calcul. în nici un caz nu-l stimuleaz sau îl rateaz . Iubirea este cu atît mai intens cu cît este legat cu ceva individual. Entuziastul nu cunoa!te înfrîngeri. fr mîntare !i d ruire. To3i ceilal3i. Este. a c rui frecven3 este atît de mare. ci ini3iativa !i voluptatea activ rii ca atare. Nu este aici explica3ia faptului pentru ce dec dem cu to3ii. în esen3a sa. pentru gustul dezinteresat al fr mînt rii !i pentru cultul dinamic al eficien3ei. Ultimul dintre oameni care rateaz în aceast lume este entuziastul. de!i tendin3a lor este s devin autonome. încît alc tuie!te nota specific a unei individualit 3i. o receptivitate cosmic .

nu pot iubi în acela!i timp mai multe femei. Admira3ia mea teribil pentru oamenii entuzia!ti deriv din faptul c eu nu pot pricepe cum de exist astfel de oameni într-o lume în care moartea. Poate fiindc iubirea . neantul. ci numai una. spre b rbat. Paradoxul lui este de a nu iubi o femeie. nu exist deloc. cu cît e mai intens . cu atît obiectul pasiunii cap t o proeminen3 mai mare. O lume de oameni entuzia!ti ofer o imagine mai cuceritoare decît imaginea paradisului. în ac3iuni generoase !i în receptivitatea universal pe care nu o întîlnim în iubirea realizat în mod natural. aceast neglijare organic !i ignorare ira3ional a mor3ii este mai pu3in v dit . fiindc tensiunea sublim !i generozitatea radical întrec orice viziune paradiziac . de a nu-!i epuiza iubirea în cultul reciproc dintre sexe. S ne închipuim o astfel de pasiune erotic . fiindc entuziasmul este singura expresie de via3 complet opac pentru fenomenul mor3ii. B rba3ii care iubesc cu adev rat. Exist în gra3ie mult farmec melancolic. C ci ondula3iile gra3iei sînt uneori o aluzie îndep rtat la caracterul de iluzie al vie3ii. e mai individual !i mai legat de o specificare a obiectului. Ce am avea altceva decît o plenitudine de iubire? Nu sînt oameni cu mari virtualit 3i de iubire. ci de a o rev rsa în acea abandonare dezinteresat . Cum se poate ca în entuziasm specificarea obiectelor s fie inexistent ? Cum se poate s realizezi numai dintr-o plenitudine !i un exces în mod permanent? La ce realizare ciudat !i paradoxal a ajuns iubirea în entuziasm? Iubirea. dar care n-au iubit niciodat în sensul acelei iubiri tipice. originare? Entuziasmul este o iubire în care obiectul nu s-a specificat. C ci entuziastul este un deviat superior al Erosului. în loc s se orienteze direct spre femeie sau. se revars în manifest ri. cu o pasiune puternic . triste3ea !i disperarea alc tuiesc un cor atît de sinistru.Ar fi greu s ne închipuim o lume în care to3i ar iubi totul. la femeie. C sînt oameni care nu dispereaz niciodat . încît fac imposibile eforturile noastre de a mai auzi melodii sublime !i transcendente. o form atît de apropiat de entuziasm. de transfigurare !i intensificare a vie3ii fac din entuziast un om care este permanent dincolo de tenta3iile demonice. Toate dispozi3iile de iubire. s ne închipuim iubirea unui b rbat f r femeia înspre care s-ar orienta iubirea lui. în entuziasm. de frica de neant !i de chinurile momentelor agonice. care face din orice entuziast o fiin3 pur !i inaccesibil . Chiar !i în gra3ie. iat un fapt impresionant !i care d de gîndit. Posibilit 3ile de rena!tere continu . Cu cît pasiunea este mai intens . aceast necunoa!tere. Via3a entuziastului nu cunoa!te tragicul. lipsit de obiect. la un moment dat.

:i apoi. care te face ca în fiecare moment s te deschizi pentru tot. pentru o naivitate dulce !i incon!tient . El poate totu!i s în3eleag mult !i multe. în fine. Dintre toate formele iubirii. absolut incapabil s se elibereze de simbolica sexual sau de cultul naturist. mult mai purificat decît iubirea mistic . unde este acel paradox încînt tor al iubirii ca stare pur . unde este ira3ionalitatea naiv din entuziasm? Mitul biblic al cunoa!terii ca p cat este cel mai profund mit din cîte au închipuit oamenii. care nu duc la nimic. exprimînd un elan f r tragism !i iubind f r sexualitate. unde este la ele capacitatea de a se abandona la orice. De obicei. entuziasmul este cel mai purificat de sexualitate. Aici exist secretul fericirii. care reprezint un principiu de lupt !i de încordare agonic . realizînd via3a f r dramatism. care men3ine o unitate inseparabil . Or. Din acest motiv. A-3i pune probleme înseamn a fi pierdut. în indiviziunea ini3ial . :i orice dualism este o otrav . deoarece spiritele problematice nu pot rezolva nimic. nu reprezint un element de antinomie în lume. Entuziastul este o fiin3 eminamente neproblematic . via3a nu se men3ine fecund !i productiv decît prin tensiuni !i antinomii. Spiritul sfî!ie. fericirea debordant a entuzia!tilor este de a nu cunoa!te tragedia cunoa!terii. fiindc nu le place nimic. nu înal3 . A fi entuziast înseamn a fi incapabil de orice dualism. lipse!te în entuziasm nelini!tea !i vagul. !i. atîtea elemente ale acestei simbolici. de asemenea. sensibilitatea haotic a spiritului problematic. f r s cunoasc îns incertitudinile dureroase. ca !i în gra3ie sau în magie. în care intr .lui are un acces atît de mare. În entuziasm. Entuziasmul dep !e!te acest principiu. A! renun3a oricînd la toate problemele din lumea aceasta. De ce nu am spune-o? Cunoa!terea adev rat este cel mai mare întuneric. spiritul nu s-a separat de via3 . unde este acea actualitate permanent !i total . . care fac din sexualitate un determinant !i un element în tragicul uman. o convergen3 organic .

nu mai r mîne decît întunericul !i lumina. interpretarea este cum nu se poate mai fireasc . combin într-o viziune dramatic sclipiri instantanee cu un mister de umbre fugitive. nimic n-o poate ilustra mai bine decît absoluta neîn3elegere a semnifica3iei dualismului luminii !i a întunericului în religiile orientale !i în orice mistic . în Orient !i mistica tuturor veacurilor.LUMIN I ÎNTUNERIC Cît de nule sînt toate interpret rile filozofice !i istorice ale religiilor. Aceste interpret ri sus3in c ridicarea la rangul de principii metafizice a luminii !i întunericului ar deriva din observarea alternan3ei regulate a zilei cu noaptea. acest paroxism al interiorit 3ii. Aparent. e!ti cuprins !i obsedat de ele. din tot ce are lumea aceasta în extaz. Culmea extazului o atingi în senza3ia final . Dar pentru cine caut determinante mai adînci. St rile extatice amestec umbrele cu scînteile. nu poate duce niciodat la o absolutizare în a!a m sur . nu reveleaz decît sclipiri !i umbre interioare. orice farmec deosebit. Dar nu aceast desf !urare este impresionant . !i imaterialitatea lor. este de natur a verifica presupunerea noastr . a alternan3ei exterioare a acestor dou aspecte. ca toate explic rile exterioare. prima reprezentînd un principiu de via3 . de dominare. cum s nu le atribuim un caracter absolut? O constatare simpl . toate formele curente prin care lumea se individueaz . Or. Fa3 de culoarea acestora. ci numai în untru. Este o demonie atît de curioas în orice exaltare extatic ! :i cînd. Nimeni nu ajunge s atribuie acestui dualism o valoare explicativ atît de mare. alc tuie!te o adev rat scar de nuan3e între lumin !i întuneric. ci faptul c e!ti dominat. Este infinit ciudat c în viziunea extatic dispar toate obiectele înconjur toare. în care parc mori din cauza luminii !i a întunericului. Nu mai exist decît o proiec3ie monumental de umbre !i de lumini. care joac într-un dans bizar în întuneric. Frecven3a st rilor extatice. iar a doua de mister !i de moarte. Problema luminii !i a întunericului este legat de problema st rilor extatice. Nimeni nu g se!te un absolut în afar . Cum se face aceast selec3ie !i purificare e greu de explicat. dac n-a cunoscut obsesia complicat !i ciudat a prizonieratului simultan sau succesiv în for3ele luminii sau ale întunericului. extazul. ziua !i noaptea î!i pierd orice expresivitate. ea este complet insuficient . precum tot atît de greu de explicat este compatibilitatea între puterea lor de fascinare. .

imateriale. Dar imaterialitatea lor produce vertigii !i obsesii de care nu po3i sc pa decît convertindu-le în principii metafizice. ca atare. încît accesul lor în zone profunde de existen3 produce o impresie de orbire !i halucina3ie metafizic . . Extazul nu prinde decît esen3e pure !i.St rile extatice ating o astfel de esen3ialitate.

Decît. instabilitatea lucrurilor 3i se ofer cu aceea!i arom dureroas . Dac m-a! retrage în cel mai groaznic de!ert. Budismul !i cre!tinismul sînt o r zbunare !i o invidie a suferinzilor. C ci în orice condamnare exist mult invidie. ci mor ca absolut to3i ceilal3i. Din moment ce eu prin renun3are !i singur tate nu pot cî!tiga efectiv eternitatea. niciodat n-a! avea îndr zneala de a dispre3ui pl cerea !i pe oamenii care o împ rt !esc. ce altceva îl mai poate tenta. Simt c în agonie n-a! putea face decît apologia orgiei. de ce s dispre3uiesc !i de ce s numesc calea mea cea adev rat ? Oare nu sînt to3i marii profe3i lipsi3i de discre3ie !i de în3elegere omeneasc ? V d durerea. n-a! condamna bucuria altuia. ca !i în societate. incapacitatea lor de eliberare efectiv o dovedesc condamnarea pl cerii !i dispre3ul pentru oamenii care tr iesc numai pentru a tr i. !i 3i-ai zis c pl cerea este o iluzie. c to3i oamenii ce petrec nu în3eleg nimic din instabilitatea lucrurilor. Cînd te gînde!ti c nimic nu s-a ales de marii singurateci !i c iluziile lor au fost mai mari decît ale celor naivi sau ignoran3i! . de b trîne3e !i de moarte. condamni pl cerea !i toate volupt 3ile în care tr iesc oamenii. Accesul la sentimentul unei ve!nicii subiective le-a dat iluzia unei eliber ri totale. Dar de ce s tulbur pl cerile altuia cu aceste constat ri? Este foarte drept c pe acela care a v zut în fa3 asemenea realit 3i !i care le tr ie!te convins de neînduplecata lor ve!nicie. b trîne3ea !i moartea !i îmi dau seama c nu pot fi dep !ite. f r revolt !i f r ur . fiindc gîndul instabilit 3ii nu se poate dep !i decît de pu3ini. ignoran3a !i iluzionarea celorlal3i. convins de vremelnicia frumuse3ii !i a tuturor splendorilor. tr ind în pustiu. Spus-ai: Nu m voi reîntoarce pîn ce nu voi sc pa de na!tere. cu patos !i îngîmfare. decît renun3area? Suferin3a duce la renun3are.RENUN AREA Ai v zut b trîne3ea. Dar dac lepra m-ar cuprinde. Nu recomand nim nui renun3area. În loc s te retragi cu cea mai mare discre3ie. fiind prada celei mai mari iluzii. Mult orgoliu !i suferin3 sînt în orice renun3are. declari. To3i cei care au renun3at !i s-au dedat unei practici ascetice. durerea !i moartea. în pustie. au f cut-o din convingerea c ei au dep !it în mod esen3ial relativit 3ile omene!ti. :i atunci ai fugit de lume. În de!ert. dac a! renun3a la tot !i n-a! mai cunoa!te decît singur tatea absolut .

r mînînd numai lumina !i întunericul. Nu m-am luptat !i nu m lupt destul cu moartea. C ci acela care a privit moartea în fa3 mai poate iubi? :i-ar putea muri el din cauza iubirii? Precum în extaz se realizeaz purificarea de toate elementele individuale !i contingente. ci numai al unuia interior. cum o s devenim sfin3i sub acoperi!uri? Este o dram specific modern aceea de a nu putea renun3a decît prin sinucidere. team !i nesiguran3 ? S fiu închis complet pentru st rile pure? S fie în iubirea mea atîta otrav ? Trebuie s m abandonez complet tuturor st rilor. nu este în mine atîta nebunie încît s dispar orice urm de claritate? Nu este singura mea bucurie bucuria haosului !i nu este pl cerea mea avîntul ce m pr bu!e!te? Nu sînt în l3 rile mele c deri !i nu este explozia mea iubirea mea? Oare eu nu pot iubi decît distrugîndu-m ? Cum de exist în iubirea mea atîta nelini!te. pentru a avea motive în plus s suf r. nu ne-ar cople!i imensitatea lui? Pentru ce nu plesnesc. de!i numai aceast renun3are are valoare? În mediul !i clima noastr .Gîndul renun3 rii este atît de amar. Nu avem cadrul pentru renun3are. nu mai avem avantajul pustiului exterior. pentru ce nu m risipesc în buc 3i. de vid subiectiv !i nelini!te inexplicabil . rezultate ale unei îndelungi dureri. Numai în iubire po3i vedea ce dec zut e!ti. Cine n-a sim3it în momentele de am r ciune !i de triste3e un fior rece prin tot corpul. Dar cum s renun3i? Unde s te duci. Neputînd sta liberi sub soare. tot . Dar dac de!ertul nostru l untric s-ar materializa. pentru ce nu curg ca un izvor de munte? Nu este în mine atîta energie pentru a cutremura lumea asta. ca elemente capitale !i esen3iale. pentru a opri cre!terea iubirii mele? Mizeria mea este de a voi s fiu în!elat în dragoste. s -mi mai fie !i Eros un du!man? De ce cînd rena!te iubirea în mine mi-e atît de fric . încît este de mirare cum omul a ajuns s -l conceap . acela nu cunoa!te preliminariile groaznice ale renun3 rii. pentru a nu renun3a deodat . o senza3ie de p r sire !i de ineluctabil. de moarte cosmic !i de neant individual. de ce îmi vine s înghit întreaga aceast lume. f r alt gînd decît al eternit 3ii. s nu m mai gîndesc la ele !i s le tr iesc cu cel mai deplin exces.

întocmai cum s-ar risipi într-o melodie. prezen3a unui gînd sau a unui sentiment este organic . ce reduce toat via3a din tine la o pulsa3ie !i la o pîlpîire. :i atunci nu po3i !ti absolut deloc dac iubirea ta e vis sau realitate.asemenea. cînd nu este prezen3a evident a unei persoane. din tot ce are lumea aceasta multiplu !i divers. nu este mai pu3in muzical . în explicarea na!terii iubirii. Tot ce apare în ele se realizeaz melodic. în care predomin mai mult misterul mor3ii decît al iubirii. tot a!a. nu mai r mîne decît un motiv obsedant sau un element intim. care se dezvolt asemenea unui flux. pentru a se stinge într-un reflux care nu este un simbol de p r sire. f r s înceteze a fi hidoas . ci p streaz toate elementele unei nelini!ti !i tulbur ri de esen3 muzical . !i se impune cu exclusivitate !i imperialism. greu de definit. dup ce? Greu de spus. este constitutiv . Moartea îns !i. Cu ce te pune în contact iubirea? Nu este ea universalul !i specificul absolut în acela!i timp? Nu este paradoxul iubirii de a atinge un vag . Precum. în senza3ia iubirii. Cît vraj ciudat este în acele melodii care izvor sc din tine în nop3ile f r somn. Or. c ci insomniile sînt atît de complicate. încît e imposibil s -3i dai seama ce-ai pierdut. într-o form de ondula3ie misterioas . fenomenul topirii este nu mai pu3in revelator !i semnificativ. ce poate exprima mai bine aceast form decît fenomenul subiectiv al topirii. fiindc este prea mult regret în aceast t l zuire melodic . Iubirea este o form de comuniune !i de intimitate. fenomenul ira3ionalit 3ii («iubirea e oarb ») este revelator. Caracterul impalpabil ce-l împrumut realit 3ii aceast convertire în melodic a tot ceea ce se petrece în insomnii provoac în sufletul omului o nelini!te !i o tulburare. de!i e fructul iluziei. Regret. În insomnii. al spargerii tuturor barierelor individua3iei? A te topi în iubire înseamn a încerca un fior organic. ci seam n u!urin3ei unui pas înapoi din nu !tiu care dans! Ritmul !i evolu3ia sinuoas a unei melodii interioare pun atunci st pînire pe tine !i te cuprind într-o încîntare ce nu poate fi extatic . Fiin3a iubit se purific într-o imaterialitate. Dar triste3ea acestei nop3i universale este întocmai ca triste3ea muzicii orientale. Poate fiindc pierderea e infinit … Obsesiile se individualizeaz numai în insomnii. care nu sînt atît de intense pentru a duce la o anxietate universal . în nop3ile cu insomnii. deoarece numai în ele se poate realiza prizonieratul într-o form de gîndire sau de sim3ire. se manifest într-o universalitate de noapte. a c rei impalpabil transparen3 .

fenomenul curios al iubirii este de a deplasa din centrul con!tiin3ei sexualitatea. te-ai refuzat unei abandon ri integrale. nu 3i-ai manifestat iubirea. evoluînd în carnea ta pîn la a-3i da iluzia spiritualit 3ii. Iubesc o fiin3 . acela poate s afirme c nu e certat cu Eros. Numai în astfel de condi3ii este posibil o senza3ie de topire. în tot cazul subiectiv !i imaginativ. Orice iubire adev rat reprezint o culme c reia sexualitatea nu-i r pe!te nimic din în l3imea ei. ira3ional . în mod incon!tient !i naiv. c ci nu po3i avea un acces total f r accesul absolut al unei fiin3e individuale. dintr-o lips de curaj !i avînt în prima tinere3e. Cine a dus-o pîn la cap t. Dar cînd dintr-o !ov ial !i nesiguran3 l untric . prin care persoana iubit se fixeaz în tine. C ci nu prin forme !i categorii se ajunge la realit 3ile esen3iale. de la iubire? Vai de acei care n-au schimbat nici un cuvînt cu prima . S rutul nu e posibil decît într-o astfel de senza3ie de topire. cînd carnea tremur de un fior total. Iubire spiritual între sexe nu exist . :i dac ajungi la acestea în mod incon!tient !i naiv. de!i ea se orienteaz înspre o singur fiin3 ? Comuniunea mai adînc nu se realizeaz decît prin individual. ci ai omorît în tine expansiunile erotice. ce mai po3i spera. Nu cred ca esen3a !i intimitatea vie3ii s fi r mas un bun pierdut pentru aceia care nu s-au aventurat pe c ile spiritului. Exaltarea !i vagul în iubire r sar dintr-o presim3ire !i dintr-o prezen3 nereflectat în suflet. Participarea universal a iubirii presupune specificarea obiectului. Existen3ial !i ontologic. dar întrucît ea este un simbol al totului. Fiin3a iubit cre!te atunci în tine purificat !i obsedant . dac nu în mod real !i efectiv. atunci.general. de comuniune imanent !i fecund . ci numai o transfigurare organic . extatic pîn dincolo de orice margini? Decît. de!i iubirea f r sexualitate nu se poate concepe. ai pierdut ceva? Numai cînd e!ti con!tient sim3i cît ai pierdut. cu un nimb de transcenden3 !i intimitate simultan. s rutul te apropie mai mult de esen3a intim a vie3ii decît o reflexiune îndelungat !i complicat . în sclipirile !i reflexele c ruia sexualitatea devine periferic . care cre!te în tine la paroxism. ci arde de focuri l untrice !i curge de fluidit 3i insesizabile. Sexualitatea nu atinge ea culmi? Nu se atinge în ea un paroxism unic. cînd ea nu mai este un obstacol !i o rezisten3 material . cine a tr it toate formele !i farmecele ei. Numai întîia iubire are valoare. eu particip ontologic la tot !i la esen3 . a vie3ii în genere.

în afar de om. cîteodat se amestec într-un aliaj complex. C ci îndelungile întrist ri paralizeaz în a!a m sur elanul iubirii. o infinit leg tur între insomnie !i disperare. este o speran3 nou . face din triste3e o otrav care. Iubirea este prin esen3 deschis . În somn ui3i drama vie3ii tale. provocînd o stare de nelini!te. un singur animal care s vrea s doarm !i s nu poat . cum creierul e parc strîns !i corpul ap sat de greut 3i interne. adic pentru un animal. Insomniile duc. cînd g se!ti la unele animale ra3iune cît vrei? Nu exist îns în scara întregii vie3i animale. a te preocupa de insomnii este a te compl cea în neseriozit 3i. De ce s -i spui omului animal ra3ional. Pentru un om s n tos. încît îmi vine s m întreb dac omul nu este un animal ce nu poate dormi. precum !i a nu mai pu3inei importan3e a nesomnului. picurînd în iubire. N-a pedepsit Dumnezeu pe om luîndu-i somnul !i . precum iubirea este al vie3ii. M întreb dac poate exista disperarea f r insomnii. Cum atac triste3ile r d cinile lui Eros! :i oare de ce întrist rile sînt numai de moarte? Sînt prea trist spre a fi n scut pentru iubire! Acel care a spus c somnul este egal cu speran3a a avut o intui3ie admirabil a îngrozitoarei importan3e a somnului. cînd sim3i cum te aduni în tine. Insomnia este o realitate atît de mare. Via3a p streaz astfel o discontinuitate pl cut care d impresia unei continue regener ri. a unei rena!teri permanente. a!a încît fiecare de!teptare este un început nou de via3 . la o disperare absolut . ui3i complica3iile !i obsesiile. Acea senza3ie de presiune interioar . la o triste3e etern !i iremediabil . la un sentiment al agoniei. dimpotriv . o întunec !i o st vile!te. Exist o mare. încît te întrebi dac triste3ea nu este un reflex al mor3ii. Deosebirea dintre iad !i rai nu poate fi decît aceasta: în rai po3i dormi cînd vrei. fiindc el nu !tie c sînt unii care ar pl ti un somn cu o avere. în iad niciodat . c rora le e fric de pat !i care ar sacrifica o 3ar pentru incon!tien3a din somn. ce o r pesc în mod brutal amarnicele lucidit 3i !i haosul insomniei.lor iubit ! Cum vor mai g si cuvinte pentru a doua? :i oare mai rena!te iubirea? Depinde de om !i de triste3ile lui. :i nu închide r coarea triste3ii petalele acestei flori? Uneori învinge iubirea. cînd orice avîntare moare sub glasul obscur !i nel murit al unor chem ri din adîncuri negre !i cople!itoare. cînd atît via3a cît !i moartea î!i cer drepturile lor. ca o floare de prim var . dac este posibil o pierdere total a n dejdii f r concursul nesomnului. alteori triste3ea.

ce îndeamn pe unii oameni la suprema renun3are. nu indic ea o form de nebunie? Acei care se sinucid. Tot ce vre3i g si3i în mine. sau un ideal. la senza3ia unei imersiuni nelimitate. evoluînd înspre profunzimi marine. Sînt o fiin3 r mas de la începutul lumii. de pr bu!ire în adîncimi. cine n-a sim3it l untric o împleticeal în aer. spre cristalizare. de aceea depresiunile teribile în care tr iesc. Eu sînt contradic3ia absolut . M simt un om f r sens !i nu-mi pare r u c n-am nici un sens. de scafandru al neantului. încît nu !tiu cum un suflet omenesc poate s le suporte. în care elementele nu s-au cristalizat !i în care haosul ini3ial î!i joac înc nebunia !i învolburarea lui. inunda3ii de foc !i incendii de ap . de ce nu-mi cresc aripi? Nu este în dorin3a mea de zbor o fug de existen3 ? :i n-a! fugi în acest zbor cu toat existen3a. care se na!te în unele clipe de veghe absolut . De ce nu zbor. :i de ce mi-ar p rea r u. paroxismul antinomiilor !i limita . ca !i cum ai vrea s fugi de lumin spre a locui pe fundul oceanelor sau al m rilor. :i apoi. z p ceal !i haos. încît m mir cum de nu m topesc !i nu curg. dezgustul de via3 !i înclinarea spre sinucidere. o fac desigur sub un impuls orb !i o atrac3ie nebun înspre adîncimi. Cine nu s-a cutremurat la viziunea interioar a scufund rii lui în ape adînci. care s poarte numele meu !i care s curg ca o amenin3are apocaliptic . cu tot ce e fiin3 ? Simt în mine atîta fluiditate. Este în mine atîta confuzie. absolut tot. aruncîndu-se în ape sau din etajele caselor. A! vrea ca fiin3a mea s se transforme într-un fluviu cu ape tulburi !i n valnice. senza3ia aceea de scufundare. Oare va stinge aceast ap focul din mine. cînd de haosul meu nu se poate alege decît haosul? În mine nu exist nici o voin3 înspre form . acela nu va pricepe niciodat substratul atrac3iei teribile înspre neant. !i focul din mine va evapora aceast ap ? În mine sînt numai aburi !i scîntei. Este imposibil s iube!ti via3a atunci cînd nu po3i dormi.dîndu-i cunoa!terea? :i nu este în unele închisori pedeapsa cea mai groaznic atunci cînd nu te las s te culci? Nebunii sufer mult de insomnii. trasînd arabescuri de o absurd complexitate sau descriind vîrtejuri ca o pulbere cosmic .

c ci eu sînt omul care voi rîde în clipa suprem . al unei eliber ri care nu înseamn nimic? Cu ce îndr zneal mai po3i vorbi de via3 . în mine totul e posibil. care pot tr i prezentul absolut. este dep !ire a nimicului. :i nu se atinge în iubire absolutul momentului? Nu este incon!tien3a din iubire adev rata tr ire a clipei? Nu dep !e!te adev rata iubire temporalitatea? Acei care nu pot iubi într-o abandonare spontan o fac nu numai din triste3e !i angoas . din incapacitatea de a dep !i esen3ial temporalitatea. este fiin3are. fiindc numai în tr irea integral a lui existen3a cap t o pozitivitate !i o eviden3 . ira3ional . Nu se poate anula timpul decît prin vie3uirea absolut în moment.încord rilor. Ar trebui distru!i iremediabil to3i în3elep3ii acestui p mînt. De ce s pui frîne vie3ii. Atunci realizezi eternul prezent. care nu poate ap rea decît acolo unde temporalitatea devine constitutiv pentru existen3 . în fa3a neantului absolut. decît pentru un în3elept rece. de ce s o distrugi pentru un cî!tig atît de pu3in fecund cum este acela al unei indiferen3e totale. voi rîde în agonia final . de o impasibilitate orgolioas !i resping toare. . de devenire !i de nimic. Prezentul. S nu-3i pese de timp. scos în mod subiectiv din succesiunea clipelor. al tuturora? Cea mai mare prostie pe care a conceput-o mintea omeneasc este ideea de eliberare prin omorîrea dorin3ei. în clipa ultimei triste3i. pentru ca via3a s continue a exista mai departe a!a cum e: oarb . nenorocit în dragoste !i disperat. în abandonarea total la seduc3iile clipei. Nu pot concepe o lume mai antipatic decît una de în3elep3i. pe care nu-i intereseaz decît beatitudinea clipei !i încîntarea pentru ve!nica prezen3 !i eterna actualitate a lucrurilor. dup ce ai nimicit-o complet în tine? Am mai mult stim pentru un om cu dorin3ele contrariate. care nu este decît un sentiment de prezen3 etern a lucrurilor. N-a sosit timpul cînd trebuie s declar m r zboi pe moarte !i pe via3 timpului? :i nu este timpul du!manul nostru. Eternul prezent este existen3 . C ci temporalitatea existen3ei introduce un element de neant în fiin3are. deoarece tot ceea ce se consum în timp î!i dovede!te implicit inconsisten3a. dar !i din cauza luptei dramatice cu timpul. Ferici3i sînt aceia care pot tr i în moment.

fructe ale nelini!tii noastre. C mai sînt oameni care caut adev rul. C ci ur sc în3elepciunea acestor oameni pe care adev rurile nu-i dor. :i chiar dac ar fi. Sau în3elep3ii n-au în3eles nici acum c adev rul nu poate s existe? . ca s nu mai tulbure pe nimeni. Apreciez numai adev rurile vitale. deoarece nu exist argumente hot rîtoare împotriva lor. organice !i spermatice.Fiecare stat ar face bine s aresteze pe to3i în3elep3ii !i s -i închid într-un castel p r sit. ci numai adev ruri vii. To3i oamenii care gîndesc viu au dreptate. ele nu pot fi doborîte decît prin uzare. Trebuie declarate nule toate adev rurile oamenilor usca3i. carnea !i sîngele lor. care gîndesc f r sperm la creier. nu pot avea decît regrete. f r angoas !i f r disperare. fiindc !tiu c nu exist adev r. care nu sufer cu nervii.

care este dincolo de armonie. Nu simbolizeaz avîntul impalpabil al fl c rilor gra3ia !i tragedia. în imaterialitatea lor arz toare. Frumuse3ea stranie a fl c rilor este de a da iluzia unei mor3i sublime. s fiu aruncat de impulsul lor insinuant !i fin. St rile suflete!ti la femei nu sînt creatoare. Femeia este . Pentru cei tulbura3i adînc de o nelini!te metafizic . ele nu transform !i nu transfigureaz experien3ele subiective. fiindc femeile sînt opace pentru universal. ci se las dominate de ele. Nu exist femei care în suferin3a lor personal s descopere esen3a suferin3ei. voluptatea !i triste3ea? Nu este în transparen3a lor consumatoare. N scute aproape numai pentru iubire. asemenea unui azur auroral. a unei mor3i pure. ele î!i epuizeaz întreg con3inutul fiin3ei lor în avîntul erotic. intimitatea unei femei este un corectiv !i o reconfortare. Dar pe cînd b rbatul. s plutesc într-o mare de fl c ri. Prin femei se poate realiza temporar o incon!tien3 dulce. Femeia tr ie!te volupt 3ile sau îndur durerile ca !i cum acestea ar fi exclusiv individuale. pl cut !i încînt toare. u!oare !i gra3ioase? Moartea în fl c ri o vedem ca o ardere de aripi. s m consum într-o moarte eteric . Nu este caracteristic c vorbim de moartea în fl c ri numai la fiin3e întraripate. u!urin3a !i zborul care rezult dup marile purific ri. din experien3a iubirii sau dintr-o mare suferin3 . într-o moarte de vis. de propor3ie !i de m sur . f r o proiec3ie sau o adîncire în esen3ial !i etern.FRUMUSE EA FL C RILOR Întregul farmec al fl c rilor este de a cuceri printr-un joc ciudat. pentru femeie ele r mîn strict individuale. fiindc se men3in într-o sfer pur individual !i accidental !i ca atare sînt lipsite de semnifica3ie !i de o valoare simbolic . dup marile arderi l untrice? A! vrea s fiu ridicat de elanul !i transcenden3a fl c rilor. nelini!ti universale !i chinuri metafizice. dezvolt un gînd sau un sens de universalitate. nu le tr iesc cu acea intensitate ce purific !i exalt . de un sens revelator. Oare numai fluturii mor în fl c ri? Dar aceia care mor de fl c rile din ei? Adev ratele femei sînt acelea a c ror prezen3 te face s ui3i de probleme. Femeile iubesc mai mult decît b rba3ii !i sufer mai mult decît ei. idei. Fiin3e eminamente patice. o moarte imaterial . naivitatea !i disperarea.

ui3i c suferi din cauza spiritului. nu dore!te !i nu a!teapt nimic. o singur crea3ie durabil în art . de dramatism infinit sau de exaltare eroic . nu cunoa!te frica de moarte. înspre con3inuturi primordiale !i indivizibile. Al turi de femeie. Sufletul lui nu vibreaz . Pentru cavalerii neantului. nu înceteaz totu!i s se fr mînte. ca expresii organice. eroismul barbar. În3eleptul nu tr ie!te nimic !i nu simte nimic. în anumite con3inuturi. la o uitare reconfortant .un animal incapabil de cultur !i de spirit. precum nu cunoa!te avîntul !i riscul. s-au remarcat pu3in în unele !tiin3e cu care înclin rile feminine nu pot avea nici o afinitate? În esen3a sa. Îmi place femeia fiindc al turi de ea încetez s gîndesc !i pot cu deplin tate s realizez. pentru scurt timp. este rece !i înghe3at. grotesc sau sublim. S mai amintim c nu exist un gînd original de la o femeie. femeia este o fiin3 accesibil numai la valorile vitale ale Erosului !i complet inaccesibil la valorile suprapuse sau deviate ale acestor valori vitale. ele n-au produs nimic original m face s declar categoric !i iremediabil c femeia nu e o fiin3 istoric . contactul cu femeia nu poate fi decît un drum care. Gra3ia femeii tempereaz tragedia b rbatului. De aceea vorbe!te în maxime !i d sfaturi. decît egalitatea de dispozi3ie a în3elep3ilor. Stabilind toate con3inuturile vie3ii într-o echivalen3 . din esen3a ira3ional a vie3ii. în care femeile s-au exercitat mai mult decît b rba3ii. c aceste fiin3e vizuale n-au creat nimic în pictur . În3eleptul nu cunoa!te tragicul pasiunii. el trage toate consecin3ele acestei anul ri. treci peste dualit 3ile chinuitoare !i revii înspre un fond originar de via3 . Alura lui de transcenden3 !i superioritate îl face incapabil de tragedii. experien3a ira3ionalului. stabilind aceast echivalen3 . nu este mai pu3in adev rat c duce la împ care temporar . Femeile n-au creat nimic în nici un domeniu. :i ceea ce e mai grav este c în acele domenii în care ele au lucrat !i activat mai mult au creat mai pu3in. dimpotriv . Iubesc infinit mai mult pe oamenii domina3i de mari pasiuni care îi devor pîn la moarte. cum e cazul cu muzica. dac nu duce la salvare. Cît de complex îmi pare îns o existen3 care. iar atunci cînd se explic sterilitatea ei prin condi3ii istorice se realizeaz un act de cea mai cras ignoran3 . cît !i la durere. fiindc este complet lipsit de . frico!i !i rezerva3i. Existen3a de în3elept este steril !i goal . ce îi face insensibili atît la pl cere. c . Faptul c în aceast art . Ur sc în3elep3ii pentru c sînt comozi. pîn la limit . derivate.

de antinomii !i dezn dejdi. Prefer s mor de un foc interior decît de vidul !i resemnarea în3eleptului. fiindc nu cunoa!te tragismul marilor pasiuni. . tr gînd toate consecin3ele. Resemnarea în3eleptului r sare dintr-un gol interior. nu înceteaz de a se contrazice. iar nu dintr-un foc l untric.elemente contradictorii. Sînt infinit mai fecunde acele existen3e care. nu înceteaz de a fi devorate de contradic3ii organice !i insurmontabile.

Nemaiexistînd legi !i fiin3e individuale. . în vîrtejul de început al lumii. Cît groaz !i cît bucurie nu încerc la gîndul c a! fi prins deodat în vîrtejul haosului ini3ial. putem reface subiectiv procesul de la cosmos înspre haos. Totul s vibreze de o nelini!te universal de început. de la form înspre vîrtej. A! vrea s tr iesc la începutul lumii. Destr marea lumii realizeaz un proces contrar evolu3iei cosmice. înspre haosul absolut! S desf !ur m subiectiv un proces care s reprezinte intrarea în confuzia primordial . Nu pot tr i decît la începutul sau la sfîr!itul acestei lumi. dar nici una s nu fie realizat !i efectiv . dar izvorît din aceea!i sensibilitate !i acelea!i aspira3ii. precum în haos este o posibilitate de cosmos. Simetria acestui vîrtej este singura simetrie haotic . În interiorul nostru s dispar legile lumii. înainte de apari3ia formelor. f r s fi suferit toate ame3elile apocalipsului. lipsit de o excelen3 formal !i de un sens geometric. precum consisten3ele ei. în vîrtejurile demonice ale haosului originar. de aceste v p i !i de aceste pr p stii. pentru ca. S existe în mine posibilit 3i de forme. C ci nimeni nu poate dori întoarcerea în haos. Dar exist în orice vîrtej o posibilitate viitoare de form . Sim3irea noastr s pîlpîie de acest efort !i de aceast nebunie. un proces invers !i retrospectiv.ÎNTOARCEREA ÎN HAOS Înapoi înspre haosul ini3ial. accesul vîrtejului absolut s !i toate topire !i fie deplin. ca o trezire din neant. în confuzia !i în paradoxala lui simetrie. de la natur înspre indiviziunea originar . Un apocalips r sturnat. În noi s creasc un avînt înspre învolburarea cosmic . toate cristaliz rile !i toate structurile. înainte de individua3ie. în aceast dezechilibrare.

ci numai prin suspine. C ci la întîii ea indic o imposibilitate de participare naiv la via3 . o transfigurare a unei realit 3i !i a unor deficien3e. legat de sentimentul unei pierderi definitive a valorilor vitale. mult invidie fa3 de oamenii naivi. pe cînd la ceilal3i aceast imposibilitate de participare nu se reflecteaz dureros în con!tiin3 . Ironia indic o crispare intern . :i atunci un rîs negru. Nelimitatul din ironie anuleaz toate con3inuturile din via3 . n scut dintr-un sentiment de superioritate sau orgoliu facil. invidiaz !i învenineaz . de comuniune !i în3elegere uman ! Ea este un dispre3 voalat. de cine te mai po3i lega. decît de tine însu3i. fiindc sentimentul unei pierderi ireparabile nu exist . de cine s mai rîzi sau s plîngi. distruge toate iluziile de elan !i pe ruina . ironia tragic !i agonic . ca o masc hidoas . decît cea surîz toare. înveninat !i sinistru. te-ai pierdut !i pe tine. dispre3uie!te !i se crispeaz . ci de ironia tragic . ce izvor !te dintr-un scepticism u!or. !i ai lichidat radical cu toate formele de existen3 . C ci autoironia este o expresie a disper rii. neputîndu-!i manifesta admira3ia lui pentru simplicitate. cazi în mod iremediabil !i tu. cu senin t 3i vagi !i echivoce. îmi pare mult mai autentic ironia amar . cu frenezie. cu preten3ii de lumin !i bun voin3 . care sînt suspine chiar dac sînt complet în bu!ite. cînd nimic n-a rezistat pornirii !i excesului de negativitate. de acea ironie prin care unii oameni î!i m rturisesc emfatic distan3a lor de lume.IRONIE I AUTOIRONIE Cînd ai negat totul. Nu vorbim de ironia elegant . Exist o mare deosebire între ironia oamenilor care au suferit !i ironia celor superficiali !i comozi. o lips de spontaneitate !i iubire. de ironia din disperare. Este îns . c ironicul este în asemenea caz numai agonic! Nu se poate ajunge la autoironie prin zîmbete. de ironia infinit amar . Ai pierdut lumea asta. Ironia dispre3uie!te gestul naiv !i spontan. Singura ironie adev rat este aceea care supline!te o lacrim sau o crispa3ie. inteligent !i fin . dac nu un rînjet grotesc !i criminal. Ironicul. Cît de caracteristic este faptul c în autoironie se întîlne!te numai forma tragic de ironie. din cauza enormului s u orgoliu. în ironie. afar de tine? Dup ce întreaga lume a c zut în ochii t i. fiindc starea ironic este dincolo de ira3ional !i naiv. înso3e!te toate gesturile tale. Din acest motiv. o adîncire de riduri.

.tuturor surîsurilor naive. mai crispat decît în m !tile primitive !i mai definitiv decît în cele egiptene. apare surîsul agonic. dulci !i mîngîietoare.

fiindc nu cunosc ierarhia !i dependen3a unora de al3ii. la o stare sufleteasc paradoxal !i tulbure. îmi trece orice poft de a mai tr i. Prezen3a mizeriei în lume compromite pe om mai mult decît orice !i explic de ce grandomania acestui animal va trebui s aib un sfîr!it catastrofal. Fenomenul mizeriei apare numai la om. C ci mizeria obiectiv din via3a social nu este decît un reflex palid al infinitei lui mizerii l untrice. Toate îmi par egal de stupide !i de inutile. al caracterului ei ineluctabil !i fatal. Acest animal ra3ional — n-ar mai fi! — se apuc de construc3ii. nu cunosc mizeria.DESPRE MIZERIE Cînd m gîndesc la faptul c mizeria este strîns legat de existen3a omeneasc . Nici un animal nu-!i bate joc de altul. ar tînd-o mai îngrozitoare !i mai ininteligibil decît în p r sirea absolut . ce nu face altceva decît s otr veasc !i mai mult aceast lume nenorocit !i singur . în care omul apare în toat inconsisten3a !i mizeria lui. asem n tor pîn la identitate cu el. totu!i pasivitatea e criminal . Chiar !i t cerea îmi pare un urlet. M apuc o dezn dejde mortal cînd m gîndesc la mizeria îngrozitoare a omului. în loc s arunce tot ceea ce are pe el. acolo unde exist via3 omeneasc . acest sentiment se combin cu unul al imanen3ei !i eternit 3ii mizeriei. Toat caritatea din lume nu face decît s eviden3ieze !i mai mult mizeria. Animalele. Cînd m gîndesc la mizerie. Numai omul este capabil de atît autodispre3. dînd astfel na!tere la un sentiment neobi!nuit de nelini!te amar . precum criminal e !i mila aproximativ . a!a cum e mila tuturor oamenilor. la putregaiul !i cangrena sa. De!i nu se poate interveni în existen3a nim nui !i de!i nu po3i scoate pe nimeni efectiv din singur tatea durerii. în mizerie te doare vidul de umanitate. fiindc numai el a putut s -!i creeze din semen un supus. unde sprijinul adus s r ciei ar însemna mai mult umanitate efectiv decît o carte. se pasioneaz de ideologii în fa3a mizeriei. care tr iesc fiecare din silin3a lor. mi-e . într-un gest de în3elegere înalt !i de comuniune adînc . De alt parte. regretul c oamenii nu schimb esen3ial ceea ce este în putin3a lor de a schimba. Ca !i în fa3a ruinelor. Ar trebui s arunc tocul din mîn !i s m duc într-un bordei. î3i dai totu!i seama de ve!nicia ei. Cînd v d mizeria. De!i !tii c oamenii ar putea înl tura mizeria. de teorii. nu mai pot adera la nici o teorie !i la nici o doctrin de reform social .

asem n toare unor forme crepusculare. C ci mizeria fantomatizeaz . ci o ur . la un compromis ce ascunde r ni !i patimi chinuitoare. o face scîrboas . rea !i r zbun toare. apari3ii stranii. Întîia rezult din rafinament. nu se pot împ ca absolut niciodat . Exist paloarea aristocratic !i paloarea mizeriei. Aceia care nu s-au n scut în mizerie. o înr ire carnal . nu duce la un suflet nevinovat !i îngeresc. la o umilin3 curat !i pur . hidoas . ci au c zut în ea.ru!ine pîn !i de faptul c exist muzic . ci la o umilin3 veninoas . ce succed unui incendiu cosmic. a doua din mumificare. Nu admit o revolt relativ în fa3a nedrept 3ilor. devenit în asemenea cadru inexpresiv !i rece. Nu este în convulsiunile ei nici urm de purificare. . fiindc ace!tia în3eleg mai bine decît ceilal3i c în via3a aceasta lucrurile ar putea sta !i altcum. cum s mai aderi la o doctrin social !i politic ? Mizeria distruge din via3 totul. o am real . :i atunci. spectral . fiindc etern este mizeria în umanitate. ca !i boala. creeaz umbre de via3 . ci numai o revolt etern . Mizeria. Esen3a vie3ii sociale este nedreptatea.

Or. cre!tinismul n-ar fi triumfat. tu trebuie s renun3i la tot ce e al t u !i apoi la tine. Vor s înve3e pe al3ii. dup frecven3a momentelor cu adev rat chinuitoare. Nu c Isus ar fi încetat deodat s mai cread în misiunea !i ideile lui — era prea iluminat pentru a putea fi un sceptic —. Ei vor s vad sînge sau lacrimi dincolo de rînduri pentru ca. de-o luciditate dureroas . moartea lui Isus a fost pentru ei suprema certitudine. dar moartea pentru al3ii este mult mai greu de suportat decît moartea ta. :i cînd a r mas numai cu solda3ii romani. s mîntuiasc . Toat admira3ia vulgului este plin de sadism. A!a pretind oamenii: pentru ca s cread în tine. pentru a fugi atît de departe. sînt sigur c le-a cerut s -l ia jos. de!i numai în îndoial sînt profe3ii !i fanaticii cu adev rat umani. consumarea destinului t u personal. Dac Isus n-ar fi murit pe cruce. ca !i cum adev rurile lor ar fi mai bune decît ale celor pe care îi înva3 . :i adev rata îndoial a lui Cristos nu este cea de pe munte. ei vor s mori pentru a garanta autenticitatea credin3ei tale. deoarece !tia c numai prin jertfa lui proprie pot triumfa ideile sale. unde nimeni n-ar mai fi cerut speran3 sau mîntuire. Restul este absolutism. din mediocritatea !i satisfac3ia lor. încît ecoul suferin3elor oamenilor s nu mai ajung pîn la el. numai în fa3a mor3ii nu. Valoarea profe3ilor o m sor dup capacitatea lor de îndoial . precum nu-mi plac marii fanatici care nu s-au îndoit niciodat de credin3ele !i misiunea lor. De ce admir ei scrierile r s rite dintr-o însîngerare durabil ? Fiindc aceasta îi scute!te de suferin3e sau le d iluzia suferin3ei. Oamenii se îndoiesc cu drept cuvînt în fa3a a orice. suprema încredere în valabilitatea principiilor cre!tinismului. s-ar fi retras în col3ul cel mai obscur al lumii. s devieze destinele altora. Criteriul îndoielii este singurul valabil spre a-i deosebi de maniaci. s -i scoat cuiele. Sînt convins c Isus pe cruce a invidiat destinul celui mai anonim dintre oameni !i. predic . moral !i pedagogie. dac ar fi putut. Cristos . ci aceea de pe cruce. s arate calea adev rului. s le apari ca un destin particular !i demn de admira3ie. C ci la marii profe3i îndoiala este mai tulbur toare decît la ceilal3i oameni. Nu se îndoiesc ei îns prea tîrziu? Acela care s-a crezut fiul lui Dumnezeu nu s-a îndoit decît în momentele finale. Oamenii sînt r i !i criminali.FUGA DE PE CRUCE Nu-mi plac profe3ii. Isus a suportat r stignirea.

încît nici unul dintre noi nu ne mai putem crede fiul lui Dumnezeu.putea foarte bine s dispar în fa3a primejdiei r stignirii — sau ar fi putut primi admirabilele tenta3ii ale diavolului. Isus Cristos a regretat c e fiul lui Dumnezeu. idee !i credin3 . totu!i îmi este imposibil s cred c aceast idee nu l-ar fi obsedat. S-ar putea foarte bine ca Isus s fi fost mult mai simplu decît îl concepem noi. f r comp timirea oamenilor !i f r lacrimile lor. dar aceasta nu l-a putut împiedica. ci pentru a muri singur. C ci el s-a îndoit !i a regretat ascenden3a lui divin numai în momentele finale. În întreg procesul r stignirii. Îmi închipui un Dumnezeu plictisit pîn dincolo de margini de ace!ti oameni care nu !tiu decît s cear . ca Isus de pe cruce… Oare ce s-ar fi întîmplat dac solda3ii romani ar fi ascultat ruga lui Isus. înaintea lui. Regretul meu este c diavolul m-a ispitit atît de rar… Dar nici Dumnezeu nu m-a iubit. Chiar dac Isus n-ar fi cerut solda3ilor eliberarea — din cauza orgoliului —. a f cut-o numai pentru a triumfa ideile sale. care nu îmi par nici cele mai interesante !i nici cele mai dureroase. dac l-ar fi luat de pe cruce !i l-ar fi l sat s plece? În nici un caz el nu s-ar fi dus în alt parte a lumii pentru a predica. Isus a avut momente cînd. nici nu mai putem fi sfin3i !i nu mai putem crede în predicatori. S ne fi dat pace. deoarece el exprim simbolic esen3a vie3ii mai bine decît Dumnezeu. s se îndoiasc sau s -i fie fric de moarte. s se considere fii ai lui Dumnezeu! S-ar putea ca nu to3i fiii lui Dumnezeu s moar pe cruce. Cine n-a f cut pact cu diavolul n-are rost s tr iasc . care exprim simbolic tenta3iile vie3ii. a regretat c e fiul lui. C ci idealuri !i credin3e au atî3ia. De aceea. în fa3a jertfei pentru al3ii. clipele cu adev rat tragice din existen3a lui. Iubesc la Isus momentele de îndoial !i de regret. Neap rat Isus a crezut c e fiul lui Dumnezeu. :i dac a primit moartea. !i s nu ne mai fi tulburat cu atîtea idealuri !i credin3e. dezgustat de p mînt !i de cer. Noi ne îndoim !i regret m atîta. C ci dac s-ar m sura dup suferin3 . dac nu s-ar fi îndoit c e fiul lui Dumnezeu. Cre!tinii n-au în3eles nici acum c Dumnezeu este mai departe de oameni decît oamenii de el. Detest în Isus tot ce e predic . moral . s fi avut mai pu3ine îndoieli !i mai pu3ine regrete. într-o moarte geometric !i vertical ! . un Dumnezeu exasperat de trivialitatea crea3iei sale. În fa3a mor3ii. cî3i n-ar avea dreptul. :i-mi închipui un Dumnezeu avîntîndu-se în neant.

:i cum s nu te tulburi. asemenea unor fl c ri cosmice. astfel ca lumea s poat fi asimilat unei istorii cu convergen3 universal !i precis . fiindc în el totul e provizoriu !i caduc. Este ca !i cum. cînd pîn acum ar fi trebuit s se arate? Lumea n-are nici un sens nu numai fiindc este ira3ional în esen3a sa. Infinitul nu duce la nimic. :i toat lumea pare a se mi!ca într-un ritm accelerat !i nebun. a! s ri într-un vîrtej cu ondula3ii inegale !i capricioase ce evolueaz . Simt o voluptate demonic atunci cînd m gîndesc la aceast . dintr-o existen3 ordonat . imposibil aceast apropiere. Cu cît punctul de ajungere se deplaseaz înspre o dep rtare inconceptibil !i indefinit . Infinitul neag orice posibilitate de a rezolva favorabil problema sensului acestei lumi. Infinitatea este tot atît de deconcertant în trecut ca !i în viitor. cu legi !i forme. unde sînt limite care se opun regresiunii noastre. dar !i fiindc este infinit . Totul e prea pu3in fa3 de nem rginire. infinitatea stabile!te echivalen3a direc3iilor. cu o iu3eal de gînd. cînd în infinit nici o direc3ie nu e mai valabil decît cealalt ? În spa3iu. Nu exist un sentiment adînc al infinitului f r acea senza3ie ciudat a apropierii vertiginoase de sfîr!itul cosmic. s-ar fi revelat pîn acum !i noi l-am fi aflat. Nimeni nu poate avea experien3a infinitului f r ame3eli. în acela!i timp. Curbele !i ondula3iile lui n-au nimic din u!urin3a gra3iei. care toate nu pot duce nic ieri. în care po3i ajunge la ceva. C ci infinitul nu duce la nimic. O trepida3ie universal zguduie totul ca într-un infern.CULTUL INFINITULUI Nu pot vorbi de infinit f r s simt un vîrtej interior !i unul exterior. f r o tulburare adînc !i care nu se poate uita. Atît infinitul spa3ial. Sensul este conceptibil numai într-o lume finit . cînd avem o eternitate înapoia noastr în care s-a putut realiza orice? Cum o s poat prezenta viitorul ceea ce n-a putut prezenta o infinitate trecut ? Dac lumea ar fi avut un sens. prin imensitate. a!a cum face concep3ia progresului. ca !i cum s-ar apropia apocalipsul. ci descriu linii complicate. Ce s se realizeze în viitor. cît !i infinitul temporal. de sfîr!itul universal. Cum s pot concepe c acest sens se va realiza în viitor. cu atît intensitatea vîrtejului pare a cre!te. în care exist puncte sigure !i delimitate. nici una nefiind preferabil alteia. Evolu3ia acestei linii sinuoase se desf !oar spre un punct etern inaccesibil. Paradoxul infinitului este de a-3i da aceast senza3ie de apropiere de sfîr!itul absolut !i de a face.

gîndindu-ne mai pu3in la moarte cît la infinita noastr nebunie. a planului închis !i determinat. s -l iubim pentru nebunia lui cosmic !i pentru anarhia lui total . s ne consum m într-o avîntare de cel mai înalt dramatism. dup ce ne-am pierdut toate speran3ele. în c ldura lui îngrozitoare. ce ne mai trebuie atîta sens? Oare nu putem tr i !i f r ca lumea aceasta s aib unul? O be3ie a ira3ionalit 3ii. prin!i în evolu3ia lui. Tr irea infinit 3ii. organic !i iremediabil . c avem dreptul la un salt absolut în nem rginire.negativitate !i îmi pare chiar bine c lumea n-are nici un sens din cauza infinitului. ca un element constitutiv. Infinitul te dezorganizeaz . muzica. ne mai putem arunca în infinit. Nu exist experien3 a infinitului care s nu provoace anarhia. ca !i reflexia îndelungat asupra acestei infinit 3i. Ce bine c . chiar !i durerile par mai mici. Infinitul fiind progresivitate absolut . c putem participa la anarhia universal . este aceea care tope!te formele într-o fluiditate de . pentru ca trecerea în neant s semene unei ilumin ri. te afecteaz în r d cinile fiin3ei. dac nu ai embrionar tendin3e anarhice în tine. toate nebuniile acestei mi!c ri neîncetate. tot ce e insignifiant !i întîmpl tor. În fa3a infinitului. ce amplific !i mai mult misterul sau nonsensul acestei lumi. s urm m ondula3iile lui în spa3iu. este fatal ca s anuleze tot ceea ce are o consisten3 finit !i o cristalizare formal . S str batem. pîn la epuizare. ci s continu m în aceast agonizare cu haosul vîrtejul ini3ial. în definitiv. fiindc lumea n-are nici un sens. este cea mai groaznic lec3ie de anarhie. s ne arunc m f r nici o rezerv în vîrtejul teribil al infinitului. Întreg patosul !i dramatismul infinitului s ne mai cuprind o dat în singur tatea mor3ii. te zbucium . O experien3 intens a acestuia nu face decît s creeze o coresponden3 între vîrtejul exterior !i vîrtejul interior. Exist în complexitatea uluitoare a infinitului. un dionisism total nu pot suplini acest nonsens universal? S tr im. de revolt !i de neîmp care total . care î3i d imaginea unei anarhii cosmice. s ne consum m în focurile acestui vîrtej. dar te !i face s neglijezi tot ce e gest m runt. nega3ia categoric a formei. :i c derea noastr din mrejele acestui vîrtej s nu semene cu o stingere treptat . Dac n-avem scopuri precise !i idealuri accesibile. Este revelator c arta care exprim mai bine infinitul. Nu po3i în3elege infinitul. s realiz m la paroxism un vis de barbarie cosmic !i de exaltare nem rginit . la tensiunile acestui vîrtej. :i. s plutim prin spa3iu f r alt scop decît al acestui dinamism absolut. o anarhie total .

dup asemenea momente. . mai poate distinge ceva. Amîndou cresc pe în l3imi !i produc ame3eli. în seduc3iile inconsistente ale m rginirii.un farmec ciudat !i inefabil. Nu exist forme în lume decît pentru a sustrage con3inuturile existen3ei din haosul !i anarhia vîrtejului infinit. Dac în lume ar exista o consecven3 imanent !i fatal . ar trebui ca to3i marii compozitori s se sinucid la un moment suprem al vie3ii lor sau. mai mult decît toate celelalte arte. :i nu sînt pe drumul nebuniei to3i aceia care s-au avîntat în infinit? Ce ne mai import normalitatea sau nenormalitatea! S vie3uim în extazul infinitului. Forma tinde totdeauna s dea un caracter absolut fragmentarului. încît e inexplicabil cum cineva. pretinde o astfel de tensiune !i o inspira3ie atît de adînc . s elimine perspectiva universalului !i a infinitului. dac nu. deoarece. care niciodat nu vor duce la revela3ii metafizice. Mirarea mea cea mare este cum de nu înnebunesc to3i aceia care creeaz opere hot rîtoare în aceste domenii. C formele au o consisten3 iluzorie fa3 de acest vîrtej. s înnebuneasc . o dovede!te orice viziune mai adînc . Metafizica. individualizînd con3inuturile. s iubim tot ce n-are margini. s distrugem formele !i s cl dim singurul cult f r forme: cultul infinitului. dincolo de cristaliz rile efemere. Sim3ul pentru forme rezult dintr-o complacere în finit. întocmai ca !i muzica. nu r sare decît dintr-o experien3 a infinitului. s -l izoleze într-o autonomie !i. realitatea adev rat se descoper ca o pîlpîire !i o pulsa3ie dintre cele mai încordate. Muzica.

În orice caz. amenin3 toare. dar nimeni nu se gînde!te la cultivarea lor. ci !i volupt 3i. s vorbim de semnifica3ia lor. hot rîtoare. o mîn transparent . cu vibra3ii infinite !i pulsa3ii irezistibile. :i nu numai mîinile. în care tot ce are fiin3a noastr specific se adînce!te pîn dincolo de margini. obi!nuite !i comune. vacuit 3i sau discontinuit 3i.BANALITATE I TRANSFIGURARE Este o prostie. dar sîntem incapabili s le d m expresie în propria noastr persoan . fruct al unei continue transfigur ri. atîta energie de interiorizare pentru a te putea . ar tarea lor s fie mai mult decît un discurs. din moment ce nu m sting imediat !i din moment ce nu pot cî!tiga naivitatea. c ci r spînde!te o fluiditate insesizabil care te asimileaz !i te cuprinde ca în ni!te mreje imateriale. o mîn grea. De ce nu ne-am încorda în fiecare moment. Trebuie dep !it în toate modurile banalitatea !i realizat transfigurarea. de ce nu am m ri încontinuu luminile din noi sau ne-am ame3i de adîncimile întunericului? Nu trebuie s d m o expresie infinit tuturor contingen3elor noastre? De ce nu am scoate din durere tot ceea ce ea poate da. Prezen3a mîinilor. dac nu. mai mult decît un plînset. Sînt oameni a c ror simpl prezen3 este pentru al3ii un surmenaj. o oboseal adînc sau o iluminare. M gîndesc plin de triste3e cum trec oamenii pe lîng ei. dur !i înfior toare. va face din prezen3a noastr un centru de iradiere mai puternic decît soarele. o mîn nervoas . o participare. la atingerea unei expresivit 3i absolute prin delicate3ea !i nuan3ele sau pozi3ia lor. acolo unde ochii v d în interior. un zîmbet sau o rug ciune. S ai o mîn fantomatic . încordat pîn la ultima crispa3ie. C ci mîinile pot avea ochi. Ne place s le admir m în pictur . Trebuie îns atîta fr mîntare. ci o comuniune. Expresivitatea absolut . Pentru astfel de oameni nu exist goluri. rezultate din acea neîncetat transfigurare în care culmile sînt nu numai ame3eli. prezen3a lor este fecund . al unei neîncetate primeniri l untrice cu focuri nestinse !i cu valuri agitate. ca un reflex imaterial. s mai fac gesturi zilnice. dar !i fa3a. care nu este altceva decît o înf ptuire a unei expresivit 3i absolute. !i tot ce ne individualizeaz s ating aceast form de expresivitate. cum î!i neglijeaz destinul !i cum se consum în platitudine. sau de ce n-am cultiva un zîmbet pîn am ajunge la zona vital din care el izvor !te? Cu to3ii avem mîini. s le facem revelatoare pentru toat agita3ia noastr l untric . Sau.

Oare exist alte întrist ri decît întrist rile de moarte? Nu. în imediatul vie3ii. de un act asociat fluxului vie3ii într-o participare din cele mai organice. care se insinueaz în tot corpul. lipsite de farmec !i de vis. Oare voi mai putea vie3ui dup astfel de probleme. este o oboseal care duce la dezgust de via3 . în necesitatea secret a vie3ii. materialitatea grea !i fatal . la o deprimare teribil !i iremediabil . cre!te !i se dilat ca un regret spre a se fixa apoi ca o triste3e. ne revel existen3a. Triste3ea. încît luminile transfigur rii te-ar putea arde !i distruge iremediabil. Oboseala din triste3e este incomparabil mai mare decît cea din melancolie. fiind nem rginit . ca dup o mare pr bu!ire. a nu putea fi capabil de un act imanent de vie3uire. Dar a fi trist !i a suferi înseamn a nu putea tr i nemijlocit. din cauza naivit 3ii esen3iale a oric rei experien3e erotice. deoarece în ele avem în con!tiin3 separa3ia noastr de lumea obiectiv !i nelini!tea care d un caracter tragic vie3uirii în existen3 . c rora li se substituie!te o reflexivitate bizar . care d un caracter atît de organic durerii. care e sim3it ca libertate.exterioriza într-o prezen3 hot rîtoare. ca !i suferin3a. :i n-ar fi suprema transfigurare. amestec de regret. în aceast moarte de lumin !i de foc? Simt în mine o nelini!te ciudat . :i din aceast demonie n-o s arunc eu parfum de flori peste univers. C ci toat existen3a mea este o pr bu!ire care. iar nu la iubire. o exaltare reveric îmbr cat în imperceptibile melodii transcendente? Nu se 3ese în mine fantezia grotesc !i bestial a unui demon !i nu este nelini!tea mea o floare din gr dina unei fiin3e apocaliptice? Toat demonia acestei lumi pare a se fi concentrat în nelini!tea mea. pe cînd la a doua predomin senza3ia. Dac ar exista . fiindc adev ratele triste3i sînt negre. Triste3ea !i durerea nu pot duce decît la moarte. niciodat nu poate fi definitiv . Este teama de viitorul existen3ei mele problematice sau este o team de propria mea nelini!te? C ci m cuprinde o nelini!te de fatalitatea fiin3ei mele. la exaltare erotic . triste3i !i irealit 3i. sau un vis absurd. de visuri crepusculare. ci fum !i pulbere. Ceea ce diferen3iaz triste3ea de durere este predominarea elementului reflexiv la întîia. A tr i valorile Erosului înseamn a tr i nemijlocit. voi mai putea continua s tr iesc dup astfel de vie3uiri? Oare ceea ce tr iesc eu e via3 .

pentru a zbura nu înspre ceruri. de lucruri. iat ceea ce este revolt tor !i ininteligibil. a concepe c te po3i realiza numai printr-o munc obiectiv !i neîncetat . Cel mai mare dispre3 pe care îl pot avea pentru un om este s -l consider s n tos. într-un plan fad de obiectivitate. Ea deplaseaz centrul de preocupare !i interes din zona subiectiv într-o zon obiectiv a lucrurilor. c ele reprezint dou modalit 3i de vie3uire care determin felul s n t 3ii. mai confortabil !i mai pu3in angajat stare este starea de s n tate. se g sesc totu!i destui oameni s n to!i pentru a putea vorbi de sensul s n t 3ii în omenire. încît atunci cînd admir m gra3ia sau entuziasmul noi nu sîntem sensibili !i nu avem în con!tiin3 s n tatea. de educa3ia lui l untric . Oamenii muncesc în general prea mult pentru a mai putea fi ei în!i!i. ci în infern. numai împotriva celor s n to!i nu. A fi s n tos înseamn a umbla în lumea aceasta legat la ochi. ci de fapte. a nu sesiza nimic din culmile sau adîncimile existen3ei. Cea mai comod . organic — adic o s n tate iremediabil — este tot ceea ce poate fi mai detestabil la un om. Munca este un blestem. :i cînd mi se va obiecta s n tatea din gra3ie sau entuziasm. Munca sus3inut !i neîncetat tîmpe!te. voi r spunde c acestea preced oarecum s n tatea. De!i în genere omul este un animal bolnav. Ea indic nu numai o prostie organic !i definitiv . aceast expresie a organicului ce nu !i-a dep !it legea lui. Se poate lupta împotriva tuturor oamenilor. o absen3 total a oric rui risc. care ar fi o . Ele sublimeaz în a!a m sur faptul organic. A munci din toate for3ele numai pentru munc .un zeu al triste3ii. trivializeaz !i impersonalizeaz . încît nu pot s realizeze în ei nici o form de transfigurare. o incapacitate de orice ac3iune eroic . de intensitatea unor fosforescen3e interne !i de realizarea unei prezen3e iradiante. lui nu i-ar putea cre!te decît aripi negre !i grele. S n tatea brut . dar !i o platitudine de sim3ire. fiindc ace!tia sînt atît de pu3in sensibili. Omul nu se intereseaz atunci de destinul s u personal. a g si o bucurie într-un efort care nu duce decît la realiz ri irelevante. Iar omul a f cut din acest blestem o voluptate. Munca adev rat . dep !ire ce o întîlnim totdeauna în boal .

C ci la acesta activitatea este atît de organic . la o existen3 solar !i sclipitoare. :i. în care s nu mai g sim nici o asem nare cu genul de munc în care s-au risipit? Oare a fost nevoie s cl deasc piramide. :i în munc omul a uitat de el însu!i. De ce nu se hot r sc odat oamenii s lichideze cu munca de pîn acum !i s înceap o alt munc . Dar n-a uitat ajungînd la naivitatea simpl !i dulce. de aici platitudinea lor iremediabil de gîndire !i de sim3ire. apoi desigur aceasta nu poate fi decît sim3ul pentru eternitate. Este caracteristic c în lumea modern munca indic o activitate exclusiv exterioar . viziunile !i nebuniile? Unde mai exist suprema nebunie. În frenezia muncii. la om se manifest una din tendin3ele lui de a iubi r ul. S munce!ti pentru ca s tr ie!ti. Unde mai exist într-o astfel de via3 extazurile. prin ea omul nu se realizeaz . de!i nu opun muncii nici contempla3ia pasiv !i nici reveria vag . încît el n-o separ de existen3a sa proprie. cînd acesta este fatal !i frecvent. iat o fatalitate care la om e mai dureroas decît la animal. . cu atît eternitatea devine un bun mai inaccesibil. Munca este nega3ia eternit 3ii. unei activit 3i frenetice. ci realizeaz . temple !i castele? Nu este suficient con!tiin3a subiectiv a eternit 3ii. mai îndep rtat !i mai irealizabil. unde mai exist voluptatea autentic a r ului? C ci voluptatea negativ din încîntarea pentru munc are ceva din mizeria !i platitudinea omeneasc de fiecare zi. s intre într-o form de via3 care aproape niciodat nu-i convine. de ie!ire din centrul fiin3ei. Munc înseamn periferie. prefer totu!i o lene. În loc ca omul s tind la o prezen3 str lucitoare în lume. De aici perspectiva redus a tuturor oamenilor activi !i energici. palate. Faptul c fiecare om trebuie s aib o carier . a ajuns un rob p c tos !i impotent al realit 3ii din afar .activitate de continu transfigurare. De aceea. adic un animal. munca neîncetat !i trepida3ia exterioar . cu cît se intensific munca exterioar . cu defectul de a fi mai pu3in s lbatic. pe cînd omul î!i d seama de plusul considerabil pe care-l adaug fiin3ei sale complexul de forme al muncii. ci de cre!tere interioar —. în loc s tr iasc pentru el însu!i — nu în sens de egoism. ci transfigurarea intens pentru realizarea unei prezen3e. Prin munc a devenit din subiect obiect. a devenit o activitate de exteriorizare. dintr-o meschin rie detestabil !i periferic . ce în3elege !i justific totul. Cu cît cre!te cucerirea de bunuri în temporal. ci la o exteriorizare vecin cu imbecilitatea. este expresia acestei tendin3e de imbecilizare prin munc . con!tiin3a acelei împliniri în supracon!tiin3 ? Dac a distrus ceva activitatea frenetic .

trecînd prin toate organele !i membrele ca un fluid u!or !i impalpabil. Este infinit mai mult sim3 metafizic într-un om lene! decît într-unul activ. cu priviri difuze pe în l3imi de cer !i cu triste3ea în l3imilor proprii. m domin disperarea !i voluptatea în cea mai contradictorie dintre toate armoniile posibile. Un gol ce se ridic din stomac pîn la creier.intolerante !i absolutiste. dup singur t 3i fantomale !i misterioase? M domin un sentiment muzical al dep rt rilor. Sînt fericit !i nefericit în acela!i timp. adev ratul elogiu nu poate fi decît acela al transfigur rii. Se întîmpl îns uneori ca lenea s fie. întocmai ca !i munca. încît lacrimile din mine au în acela!i timp reflexe de cer !i de infern. Pentru bucuria triste3ii mele. vibra3ii de melancolie infinit !i cu ritm de extaz în singur tate. cum ri!ti gîndindu-te la tine. ca o insesizabil pîlpîire intern . o s fiu înghi3it de propriul meu vid. Cum s g sesc un triumf în marele gol. proiectat din mine asupra firii. în întinderea progresiv a acestui gol. al acelei lenevii pline de împ care !i de un zîmbet ce accept totul. un semn de imbecilitate. este mult mai pu3in complicat decît aceast senza3ie nebun a pr bu!irii în tine însu3i. încerc simultan exaltarea !i depresiunea. S -3i dai seama de . a c rei fatalitate este atît de groaznic în triste3ea pur !i adev rat . în neantul t u propriu. tr ind euforia !i nelini!tea apocalipsului. îndep rtînd contururile ca pentru a face !i mai ciudate dep rt rile. M atrag dep rt rile. :i nu !tiu de ce. O s m înghit golul meu l untric. Pentru a trezi lumea modern la via3 trebuie scris elogiul lenei. în atrac3ia nel murit pentru dep rt rile cosmice? M v d singur. S fie vagul dep rt rilor. în mijlocul unui peisaj nem rginit. în vidul din afar . sorbind prin to3i porii aromele singur t 3ii. S sim3i cum te pr bu!e!ti în tine. încîntat de reveria extatic a melancoliei. m atrage marele gol. De aceea. Sînt atît de vesel !i de trist. simt prezen3a misterioas !i inexplicabil a celor mai contrare sentimente care agit sufletul omenesc. nostalgia dup virginit 3i cosmice. cum cazi în haosul intern! Senza3ia pr bu!irii în golul exterior. în m rirea neîncetat a acestui vid crescînd în infinit. a! vrea s nu mai existe moarte pe acest p mînt.

s-ar . ci creeaz o receptivitate mult mai mare !i mai ascu3it . în neantul subiectiv. Obi!nuin3a cu durerea nu toce!te sensibilitatea. C ci la aceasta se adaug satisfac3ia de a muri în tine. apare oboseala. ci !i în obi!nuin3a. Un vulcan a c rui lav ar suferi cristaliz ri chiar în elanul. Nu este de mirare pentru ce. este exagerat !i proiectat în con!tiin3 pîn la paroxism. durerile se fixeaz în suflet ca eternit 3i de ghea3 . încît gestul cel mai mic ia propor3ia unui act eroic. Nelini!tea pr bu!irii exterioare n-are farmecul maladiv al nelini!tii. nu face omul insensibil la noi dureri. Oboseala !i dezgustul de via3 fac din orice lacrim o mare de plînset. în care nu exist margini !i forme pentru progresul durerii. Sînt extrem de chinuitoare aceste st ri în care. în izbucnirea ei. din orice întristare o sum de triste3i iremediabile. Întregul con3inut al personalit 3ii se dezvolt atunci sub semnul durerii. Receptivitatea pentru durere î!i are originea nu numai într-o structur temperamental specific . Marea receptivitate pentru durere. mult durere îl separ . la ritmul vie3ii exterioare face din oboseala continu o stare în care te distan3ezi progresiv de tot ceea ce exist . pe care o au unii oameni. ia propor3ii în con!tiin3 . este a atinge forma neobi!nuit de expansiune centripet în care centrul fiin3ei se deplaseaz . devenit realitate !i emblem a acestei personalit 3i. Dac mult iubire apropie pe om de via3 . Multiplicitatea durerii este un fenomen de exaltare intim în care limitele con3inuturilor suflete!ti r s rite din durere se dilat la infinit. dezgustul de via3 !i oboseala de a tr i sînt uneori atît de mari. Fiecare prilej de durere este tr it atunci cu mult mai mult intensitate. în frecven3a !i dominarea durabil a durerii. ac3iunea cea mai timid — ca un risc formidabil. se intensific !i apas ca o greutate insuportabil .infinitele tale adîncimi !i s le sim3i chem rile. al pr bu!irii interne. cea mai mic depresiune se amplific . într-un joc indefinit. de a-3i g si moartea în nimicul t u propriu. a furtunilor interne cu marile depresiuni. str duin3a cea mai redus se proiecteaz ca un efort colosal. din orice durere un colos de suferin3e. în furtuni de durere. :i pe cînd bucuriile !i succesele nu pot dep !i un efect de moment. îi duce la amestecul oboselii cu o expansiune vulcanic . r sunînd de o vraj demonic . Atunci. la aceia care nu cunosc decît îndelungile suferin3e care tind s epuizeze seria nesfîr!itelor dureri. ca un corectiv vulcanului interior. Incapacitatea de a mai lua parte la via3a lucrurilor.

Nu este totul ultim? Existen3a în genere nu este ea deja prins în neant? :i ce este nelini!tea în fa3a neantului decît bucuria pervers a ultimelor tiste3i. ci !i ghea3 . M arde un astfel de foc interior !i m agit furtuni atît de mari. într-un avînt apocaliptic. !i infinita mea dorin3 de întuneric !i de lumin . pentru tragicele încînt ri ale dezn dejdii !i ale bucuriilor mele ultime. s arunc în anonimatul fiin3ei mele toate cadavrele care îmi împiedic ascensiunea. pentru surîsul acela apocaliptic. be3ia !i excitarea în ultimele forme m încînt pentru amestecul lor de farmec !i de nelini!te. Simt cum tremur eu. dup acest vulcan nu r mîne numai fum. s nu mai r mîn decît expansiunea mea subiectiv . Nu pot vorbi decît despre ultimele triste3i. toate obstacolele care amîn transfigurarea. Pentru mine nimic n-are valoare decît prezentat în ultima expresie. nebunia ultim . pentru volupt 3ile !i chinurile haosului meu. s înghit lumin !i întuneric pentru orgia mea l untric . C ci iubesc ceva numai întru cît apare f r nici o rezerv . a durerilor !i amurgurilor mele. de o vraj ciudat !i irezistibil . groaznic . realizat în forme ultime. f r nici un compromis !i f r nici o reticen3 . altundeva decît în ultimele expresii? Încord rile ultime !i convulsiunile triste3ilor sfî!ietoare. Cu s lb ticia impetuoas a resurselor neexploatate din mine !i cu încrederea bestial a patimilor comprimate. Fiecare pas al meu s fie un triumf sau o pr bu!ire. !i cu mine întreaga lume. De aceea. încît mirarea m apuc cum de nu explodez deodat cu aceast lume. cum m n p desc fioruri din adîncuri !i cum m cuprinde o exaltare de sfîr!it de lume.consolida !i s-ar topi succesiv în ascensiunea sa. împotriva soartei mele. exaltarea pentru definitivatul neantului !i provizoratul existen3ei? S fie oare pentru noi existen3a un exil !i neantul o patrie? Trebuie s lupt împotriva mea. în ritmul cel mai trepidant s se deschid florile !i s str luceasc putregaiul sufletului meu. s explodez împotriva destinului meu. ultimele bucurii sau ultimele tragedii. Nimic din calculul meschin !i din aprecierea ra3ional a existen3elor curente s nu mai îngreuneze tensiunea nem rginit a vijeliei mele interne. un avînt sau o ratare. :i unde se poate g si aceasta. A! vrea ca toat lumea aceasta s fie aruncat în aer de fatalitatea . În cea mai fulger toare alternan3 s creasc !i s moar via3a din mine. Cu cel mai barbar elan.

a agoniei ultime a universului. nu se va mai mira nimeni de ce. Dup ele. în faptul c oamenii supravie3uiesc unor încord ri organice excesive !i unor st ri suflete!ti de limit . Orice fiin3 ca parte din existen3 poate vie3ui. totul s fie într-o clip nimic. :i dac n-o consum . ci ar avea avantajul de a te arunca în nimic în mijlocul suspinelor de voluptate. halucina3i. prin!i în vîrtejul demonic al clipelor din urm . :i s soarbem nimicul. consist în faptul c el nu mai poate g si o satisfac3ie în datele !i valorile vie3ii. de r scruce. ca animal dezintegrat din via3 . de ce s neglij m astfel de prilejuri? Trebuie numai o sclipire de amarnic luciditate în culmea uit rii sexuale. s ne învîrtim. ci de imbecilitate. nem rginit în intensitate. Dac oamenii vor ajunge vreodat la o stare în care s nu mai poat suporta monotonia. Nu este un semn de rezisten3 . ce rost mai are reîntoarcerea în platitudinea existen3ei? Nu numai dup experien3a neantului !i a disper rii îmi pare un nonsens supravie3uirea. ca în complica3iile apocalipsului. platitudinea !i vulgaritatea existen3ei obi!nuite. Nu voi în3elege niciodat cum de nu s-au g sit oameni care s se sinucid în culmea volupt 3ii sexuale. la viziunea agoniei definitive. dar nimeni n-are curajul !i originalitatea unei mor3i sexuale. ea nu te poate îndep rta de la senza3ia de gol ce urmeaz fantasticelor plenitudini ce se nasc !i cresc în experien3ele capitale. ar trebui s consume într-o clipit toat fiin3a noastr . care n-ar fi mai pu3in absolut decît celelalte mor3i. Imposibilitatea de a supravie3ui exalt rii aceleia infinite va consuma. de o nebunie imanent . de o demonie intrinsec !i p r sit . pentru ca moartea sexual s nu mai apar o iluzie sau o fantezie deviat . pentru o mare sensibilitate. Fiorul acela. continu !i adînc . Atunci. De ce s pierdem astfel de c i. cum de nu s-au g sit fiin3e care s simt vulgar !i plat orice supravie3uire. Ce rost mai are s tr ie!ti dup asemenea tensiuni. Tragedia omului. în cazul cel mai bun.ei proprie. dar !i dup intensitatea voluptuoas a actului sexual. s se cutremure totul ca în fa3a ultimelor clipe. Nimic s nu-!i mai g seasc o ra3iune în sine însu!i. orice urm de existen3 . pentru ce n-o consum m noi? Sînt atîtea moduri de a muri. atunci orice prilej de tr ire absolut va fi un motiv de sinucidere. Toate aceste experien3e au un caracter de definitivat sau. oricît diversitate ai mai c uta în via3 . dar aproape iluzoriu în timp. . se poate pune problema dac mai are rost s mai tr ie!ti dup ce ascul3i unele simfonii sau dup ce prive!ti un peisaj rar !i fascinator.

:i acest semn de întrebare este un final. deoarece via3a nu numai c n-are nici un sens. ea este un semn de întrebare. nici un om.întrucît pentru ea existen3a. pentru om. Pentru animal. De aceea. c ci omul n-a primit pîn acum nici un r spuns întreb rilor lui !i nu va primi niciodat . Pentru om. nu g se!te o mul3umire în faptul însu!i al vie3ii. în faptul de a tr i. întrucît nu e numai animal. . via3a e totul. via3a nu e un absolut. are caracter de absolut. dar nici nu poate avea unul. din care ea face parte.

pl cerile se !terg !i se topesc ca ni!te forme cu conturul indecis. De aceea. atunci n-ar putea r scump ra pl cerile. pentru ce nu url . chiar fiindc sînt legate. c ci !i ele se însumeaz în personalitatea noastr . n-a! putea tr i numai în mine acele momente. Ne este extraordinar de greu a ne aminti de o pl cere !i de cadrul în care ea s-a dezvoltat. durerile — !i distribu3ia în lume n-ar fi incomparabil mai echitabil ? Durerile nu se uit . determinînd-o într-o puternic receptivitate pentru pl cere !i înseninînd progresiv fiin3a noastr . N-a! regreta dac dup o astfel de risipire vocea ar r gu!i. C pl cerile nu se pot uita integral. n-a! regreta dac func3iile !i posibilit 3ile organelor s-ar epuiza !i focul din mine !i-ar încetini pîlpîirile. pe cînd amintirea durerii amplific senza3ia penibil cu memoria deconcertant a cadrului. nici pl cerile nu se uit . într-un mod nem surat de mare. pentru ca ei s ne r spl teasc din infinita lor incon!tien3 . ea trebuie comunicat . Dar pe cînd durerile au o pregnan3 !i o individualitate dincolo de însumarea !i totalizarea ce se realizeaz în noi. o dovede!te faptul c un om ce a tr it toat via3a în pl ceri nu va avea la b trîne3e decît o u!oar dezabuzare. a unei exaltate dispozi3ii interne înspre pl cere.PRINCIPIUL SATANIC ÎN SUFERIN Dac sînt oameni ferici3i pe acest p mînt. singurii oameni care au mult de uitat sînt aceia care au suferit mult. Dac exist fericire în lume. ochii ar orbi !i mersul s-ar împletici. care determin receptivitatea în sensul ei. preaplinul meu încînt tor !i debordant. pe cînd unul ce a suferit mult numai în . ci le-a! împ rt !i într-un elan f r margini tuturora. pentru ce nu apar în strad s -!i strige bucuria în 3ipete nebune !i neîncetate? De unde atîta discre3ie !i atîta rezerv ? Dac a! avea con!tiin3a unei bucurii continue. m-a! risipi de bucurie în v zul celorlal3i. iar pl cerea numai fioruri? Cînd în pl cere omul ar avea atîta con!tiin3 cît are în durere. de con!tiin3 . Sau oamenii cu adev rat ferici3i n-au con!tiin3a fericirii lor? Le-am putea împrumuta noi o parte din con!tiin3 . Într-un anumit fel. !i dac a! sim3i o irezistibil înclinare înspre senin tate. De ce numai durerea are lacrimi !i 3ipete. întocmai ca !i suferin3a. mi-a! consuma toat energia pentru a face comunicabil starea mea de fericire. Numai oamenii normali n-au ce uita.

ca principiu de dislocare. Dac principiul divin se caracterizeaz printr-un efort de sintez cosmic !i de participare metafizic la esen3a totului. Este o prejudecat ru!inoas în afirma3ia c pl cerile sînt egoiste. participi naiv la ritmul total al vie3ii. de dualizare !i dramatizare. :i cînd e!ti într-o asemenea m sur separat de lume.cazul cel mai bun va realiza o profund resemnare. Or. încît toat lumea. este o for3 centrifugal ce te deta!eaz de sîmburele vie3ii. iei un contact incon!tient !i experimental cu dinamismul concret al firii !i te sim3i legat prin toate fibrele cu pulsa3iile ira3ionale ale lumii. Concep3ia cre!tin !i concep3ia curent a suferin3ei sînt fundamental false. în multiplele volupt 3i ale sim3urilor. str bate într-o imanen3 organic !i esen3ial întreg sîmburele durerii. În toate formele bucuriei. precum tot atît de ru!inoas este aceea dup care durerile creeaz afinit 3i cu lumea. ci cobori. atunci suferin3a este la antipodul acestui principiu. :i întunericul în care ajungi pe sc rile durerii nu este mai pu3in infinit !i etern decît lumina ce te orbe!te pe sc rile bucuriei. suferin3a este un drum spre iubire. :i aceasta nu numai în bucuria spiritual . Pe treptele suferin3ei nu urci. Suferin3a este o cale de separare. Separarea de lume în suferin3 duce la interiorizare excesiv . Dup ele. de unde totul tinde s se unifice în iubire !i intimitate. Ele nu formeaz sc ri înspre cer. la o dezvoltare a iubirii. ci înspre infern. Dar oare paradoxal a gradului de con!tiin3 . !i originea ei livresc este de natur a nulifica în con!tiin3a mea toate bibliotecile. în fa3a unei singure experien3e tr ite pîn la margini. unul din paradoxele bestiale . c ele separ pe om de via3 . ci !i în diversitatea formelor de pl cere organic . cînd ai lumea ve!nic în fa3a ta !i cînd te sim3i iremediabil singur în fa3a acestei lumi. Principiul satanic. se fixeaz fa3 de om într-o pozi3ie de exterioritate !i transcenden3 . de centrul de atrac3ie al lumii. atunci cum s mai po3i uita ceva? Nu sim3i necesitatea uit rii decît a lucrurilor !i experien3elor din cauza c rora ai suferit. cu splendorile !i întunecimile ei. Superficialitatea ce exist la sursa unor atari prejudec 3i este revolt toare. cînd nu este calea esen3ial cre!tinismul numai în aceast problem ar trebui corectat? A vorbi de drumul suferin3ei ca drum al iubirii este a nu cunoa!te nimic din esen3a satanic a suferin3ei. de disociere. :i resemnarea presupune infinite tragedii anterioare.

Cei ce interiorizeaz peste m sur descoper în cel mai insignifiant aspect al naturii o revelare simbolic . La omul comun. dar cî3i simt în ei fl c ri. Atunci cresc în noi !i nu numai c le determin m. care s arate înspre ce evolueaz lumea !i la ce ajunge procesul universal. De!i nu pot g si un sens în lume. deoarece o teleologie obiectiv nu se poate construi !i justifica decît pe o sum de iluzii. Toate obiectele lumii fizice !i toate formele naturii sînt lipsite pentru om de orice semnifica3ie dac sînt privite ca atare. vîrtejuri sau armonii? Sau cî3i. toat existen3a obiectiv e un pretext. varietatea de forme a existen3ei a fost totu!i în mine un prilej de ve!nice încînt ri !i triste3i. le integreaz . de!i pot fi perfect mul3umi3i cu via3a. Semnifica3ia lor se dezv luie numai unei intense tr iri subiective. v zul. :i numai ca atare ea poate avea semnifica3ie. c rora natura nu le ofer decît o obiectivitate fad !i rece. . îl îndep rteaz de la orice posibilitate de integrare !i asimilare. În genere. se gîndesc simultan la gra3ie !i la moarte. Într-o adev rat interiorizare. dar ne determin !i ele. Oricît m-a! fi zb tut eu în aceast lume !i oricît m-a! fi separat de ea. oamenii se împart în dou categorii: în aceia pentru care lumea ofer prilejuri de interiorizare !i aceia pentru care lumea r mîne exterioar . tr snete. topindu-le într-un torent l untric. ci le vitalizeaz . în ele însele. un sens obiectiv !i o finalitate transcendent . care au p catul de a fi direct sesizabile !i demascabile de un ochi p trunz tor. C ci ei nu pot dep !i o form de vizualitate ordinar . !i cî3i poart în ei frumuse3i îndep rtate care s le coloreze melancoliile? Oamenii care tr iesc indiferent. Oamenii care interiorizeaz nu pot lua faptele brute. ea nu este mai pu3in pentru ei o sum de ocazii pierdute.ale acestei lumi este de a !terge amintirile celor ce n-ar vrea s uite !i de a fixa amintirile în memoria celor ce ar dori s uite totul. furtuni. îl izoleaz . nude sau moarte. To3i oamenii v d focuri. la vederea unor fl c ri. distan3a dintre mine !i ea n-a f cut decît s mi-o fac mai accesibil . care tinde s le asimileze !i s le însumeze în subiectivitate. pr bu!iri. peisaje. precum o pat în puritatea unui azur a fost de natur a-mi a3î3a verva pesimist . Am avut momente cînd frumuse3ea unei flori a justificat în fa3a în3elegerii mele existen3a unei finalit 3i universale. obiectiv !i nesemnificativ . în loc s înghit obiectul.

c r3ile. Aceste gînduri. femeile. — Cîte mii de celule nervoase m cost fiecare gînd? Iat întîia întrebare ce trebuie s !i-o pun un gînditor existen3ial !i organic.Oare tot ceea ce am v zut eu în via3a mea s port în mine? M sperie gîndul c toate peisajele. Interiorizarea duce la pr bu!ire. ci obsesii. de vulgaritate. s a!tept m f r a avea con!tiin3a timpului. Ar trebui s nu a!tept m nimic decît de la sugestiile imediate ale clipei. iar cînd a!tept m nu putem înv 3a nimic. de orice rezisten3 . De ce n-am pune în fiecare moment atîta pasiune !i atîta ardoare încît fiecare clip s devin un absolut. aspecte !i obiecte nu par a se fi subtilizat în 3es turile unei substan3e nervoase. de ap sat !i de cople!it. viziuni. ci am impresia c s-au transpus în mine ca realit 3i. fiindc nu tr im în prezentul concret !i viu. a se fi sub3iat pîn la transparen3 într-un mediu de o fine3e inexplicabil . o eternitate? To3i înv 3 m s tr im dup ce nu mai avem nimic de a!teptat. Idei poate avea oricine. un gînditor viu. vulgarit 3ile !i viziunile sublime s-au condensat într-un creier !i c o parte din trecutul umanit 3ii s-a actualizat într-o biat con!tiin3 . — Eu nu am idei. — Defectul tuturor oamenilor este c a!teapt s tr iasc . deoarece n-au curajul fiec rei clipe. Mai este atunci de mirare de ce unii se de art !i de sexualitate numai pentru a uita? — Pentru ce nu scriu femeile? Fiindc ele pot plînge oricînd. c o parte din existen3 apas în infinitul meu l untric. Poate de aceea m simt uneori atît de greu. c a! vrea s uit în toate prilejurile pe care mi le ofer via3a. Nimeni nu s-a pr bu!it din cauza ideilor. ci într-un viitor fad !i îndep rtat. Salvarea nu poate fi decît în . fiindc prin ea a intrat oarecum lumea în tine !i te apas dincolo servesc de sport.

C ci de aici orice mod de salvare este posibil. rezultat dintr-o d ruire fireasc !i dintr-un elan irezistibil. — Excesul de subiectivism. Iubirea de oameni ce r sare din suferin3 seam n cu în3elepciunea ce izvor !te din nefericire. :i aceasta nu se poate decît prin realizarea arbitrarului absolut. pe care n-o va g si îns niciodat . te lichidezi înainte de vreme. Idealul oric rui om ar trebui s fie încetarea de a fi om. Este prea mult renun3are. De aceea este el un animal indirect. poate fecunda !i sufletele altora !i poate comunica o intimitate cald !i senin . cu fantezii periculoase !i exalt ri infinite. pentru ca aceast iubire s fie altceva decît . Mai bine s devin o fiin3 absurd care în fiecare moment risc totul. sau s devin un animal ra3ional. În amîndou felurile. r d cinile sînt putrede !i izvorul infectat. În amîndou cazurile.recî!tigarea imediatului. chiar dac ar fi o salvare prin nimic. cînd ar putea muri din cauza a tot ce ofer lumea !i a tot ce nu ofer . Aceea ce rezult din suferin3 ascunde prea multe lacrimi !i suspine pentru a nu împr !tia raze de o claritate amar . Cînd te preocupi mult de tine însu3i. C ci omul este o fiin3 care a pierdut imediatul. — De cînd trebuie s înceap fericirea noastr ? De cînd ne-am convins c adev rul nu poate exista. Numai iubirea de oameni care e natural !i spontan . nu po3i ajunge decît s te iube!ti sau s te ur !ti dincolo de orice m sur . Nu e subiectivism acela ce nu te face Dumnezeu sau Satana. Ar trebui ca omul s înceteze s fie. nu poate duce decît la megalomanie sau la autodenigrare. prea mult chin !i prea mult nelini!te. Acela care nu crede în imposibilitatea adev rului sau acela ce nu se bucur de aceast imposibilitate n-are decît o cale de salvare. în care punctele negre p teaz puritatea iubirii. la oamenii care n-au ajuns la credin3 .

ci numai concesivitate. Ier3i totul. ci din noi în!ine. precum nu po3i g si nici una. În orice direc3ie ai apuca. precum totuna este dac taci sau dac strigi. dar florile acestei iubiri nu se înr d cineaz mai pu3in în otrav . aceast indulgen3 . de amplific rile interne !i de ascu3imea . numai donjuanismul mai are un sens. Dac ne-am da seama în fiecare moment c totul depinde de r sfrîngerea în con!tiin3a noastr . Fii ca un fulg dus de vînturi sau ca o floare purtat de valuri. absurd !i firesc. admi3i totul. Iubire din suferin3 ? Ea poate fi nem rginit de mare. idei precise !i vorbe corecte? Simt c ar trebui s v rs foc pe gur . totul e permis !i nimic. Totul este în acela!i timp ireal !i real. care este mai mult o aluzie la iubire decît iubire. la diferen3ieri !i la planuri. De ce s te întristezi de triste3ea ta !i s te bucuri de bucuria ta? Ce-3i pas dac lacrimile tale sînt de pl cere sau de durere? Iube!te-3i nefericirea !i ur !te-3i fericirea. totuna e. cînd nu e!ti ata!at de nimic? Iubirea de oameni din suferin3 este vidul acelui suflet omenesc între tot !i nimic. nu este mai bine decît în nu import care alta. dîndu-ne seama c ea nu provine din afar . ce e dac pierzi ceva? Este ceva de pierdut !i ceva de cî!tigat în aceast lume? Orice cî!tig este o pierdere. Iar pe acela care s-a crezut mîntuitorul lumii. Dar este aceasta iubire? :i cum s mai iube!ti. Cine !tie dac în felul acesta nu vei fi mai cî!tigat? :i dac nu cî!tigi. el n-ar mai fi avut nici m car aceast concesivitate. întocmai cum. precum nici o idee nu e mai bun decît alta. justifici totul. Ori realizezi ori nu realizezi nimic. Po3i g si totului o justificare. Pentru ce oamenii mai a!teapt o atitudine determinat .o infinit concesivitate. Nici un lucru nu poate fi pus înaintea altuia. fantastic !i plat. într-un suflet cu amoruri ratate. dac l-ar fi luat de pe cruce înainte de a intra definitiv în nimic. Fii rezistent unde nu trebuie !i la! unde ar trebui. Renun3 la distinc3ii. amestec totul !i confund totul. În cre!tinism nu exist iubire. Cum s-ar putea lupta împotriva nefericirii? Numai luptînd împotriva noastr . Totul este posibil !i nimic nu e posibil. ori crezi ori nu crezi. ca r spuns la toate întreb rile ce mi s-au pus !i ce nu mi s-au pus. precum orice pierdere este un cî!tig.

Ceea ce înseamn c fericirea poate avea surprize mai dureroase decît nefericirea. prezentînd-o ca pe o fatalitate cosmic . Este o mascare aristocratic a consum rii intime. deoarece el nu s-a analizat pîn acolo. nu po3i deveni fericit dac ai apucat pe drumul nefericirii. V zînd mizeria subiectiv în mizeria obiectiv a lumii. un efort l untric persistent pentru a atinge un grad mai redus de nefericire. Orice educa3ie !i orice efort spre a atinge fericirea sînt de la început sterile. o discre3ie a agoniei în aceast disciplin a nefericirii. un chin mai atenuat !i o suferin3 mai st pînit . atunci am ajunge în fiecare clip la acea luciditate în care realit 3ile se situeaz în justele lor contururi. ci la un grad mai mic de nefericire. defectul personal îl converte!ti fatal într-un defect de constitu3ie metafizic . Po3i trece de la fericire la nefericire. pentru a vedea eventualele lumini ale lumii.sensibilit 3ii. Sensibilitatea pentru frumosul ca împlinire formal !i armonic se dezvolt cu atît mai puternic cu cît omul este mai aproape de fericire. mai pu3ine surprize dureroase. Niciodat nefericirea nu va putea ajunge la generozitatea în care s -!i recunoasc în mod absolut întunericul propriu. oricum afar de cum e. În cazul oamenilor neferici3i. Totul în frumuse3e î!i g se!te o ra3iune în . încît spiritul s se cristalizeze autonom de via3 . precum este un semn de mare deficien3 în a ajunge la imbecilitate în urma unei îndelungi nefericiri. În fericire. credem c ne u!ur m povara !i ne dispens m de mustr rile ce ar trebui s ni le facem. În realitate. Nu este vorba s ajungem la fericire. de a o face mai suportabil . Omul care este mai aproape de fericire decît de nefericire are nevoie de concursul permanent al acestei lucidit 3i. pentru ca tragedia s fie !i mai mare în adîncuri. în nefericire. Trebuie o adev rat educa3ie. ce corecteaz exager rile sau anticip rile sensibilit 3ii. sim3i c lumea aceasta trebuia s fie a!a cum e. un corectiv posterior este întotdeauna necesar pentru a nu sombra — nu în dezn dejde. Este un semn de mare rezisten3 în a r mîne în dezn dejde. aceast universalizare ne adînce!te nefericirea !i. drumul invers nu e posibil. care însemneaz aparent con!tiin3a în momentele supreme. ne închide orice posibilitate de a o diminua. Orice ai face. Disciplina nefericirii provoac mai pu3ine nelini!ti. :i de!i î3i dai seama de originea subiectiv a nefericirii. ci în imbecilitate.

Într-o astfel de viziune.sine însu!i. el este îns o contradictio in adiecto unei alte perspective decît cea a frumosului. este posibil. noi nu ne d m seama în momentul de contemplare a frumosului. s fie în afar de aceste anomalii? Întreg farmecul !i întreaga structur particular a frumosului deriv din faptul de a fi numai obiectiv un paradox. Fenomenul estetic exprim paradoxul de a reprezenta absolutul în form . este atîta iluzie în orice ideal de frumuse3e. De!i con!tiin3a este fructul unei deficien3e vitale. Lumea aceasta trebuia s fie oricum. dar va apropia mai repede de fericire pe acei care umbl pe aceast cale. în clipa viziunii frumosului. despre contradic3ia esen3ial !i organic . iar subiectiv. al marilor lini!ti ce îmbat fiin3a cu arome de eternitate. absolut întruchipat în expresii limitate. în aceast lume de antinomii !i de paradoxuri. un echilibru intern !i o justificare integral . într-o lini!te senin !i într-o t cere admirabil ? Ce este de realizat. Din acest motiv. pentru cel ce tr ie!te frumosul. de a obiectiva în forme limitate un infinit. Un lucru frumos nu-l putem concepe decît a!a cum e. C ci ce înseamn asietatea. Pentru ce oamenii doresc s realizeze neap rat ceva? N-ar fi incomparabil mai bine s stea suspenda3i sub soare. :i ceea ce este mai grav e c premisa fundamental a oric rui ideal de frumuse3e. iar aspectele negative ale existen3ei nu fac decît s intensifice farmecul armoniilor !i str lucirea splendorilor. încît întinderea ei este nedeterminabil . împlinirea total . dup care lumea aceasta trebuia s fie a!a cum e. Frumuse3ea nu va salva lumea. Se poate ca frumosul. numai a!a cum e nu. totul se tope!te în armonii !i str luce!te în splendori. de a fi dincolo de orice paradox. A privi lumea sub semnul frumuse3ii este a afirma c lumea aceasta trebuia s fie a!a cum e. ci la unii a . Absolutul în form . ea nu s-a determinat la fiecare om ca un element de inadaptabilitate. Un tablou sau un peisaj ne încînt în a!a m sur . în sufletul celui dominat de emo3ia estetic . !i de ce atîta sfor3are !i atît imperialism? Omul a pierdut sim3ul marilor t ceri. ci tr im în cea mai naiv participare un absolut care se dovede!te obiectiv a fi o imposibilitate. nu rezist nici celei mai elementare analize. încît noi nu ni-l putem reprezenta în momentul contempla3iei decît în forma ce ni se prezint . f r posibilitatea de a concepe alt modalitate de realizare decît a prezenta un absolut sim3irii noastre? Despre imposibilitatea real a acestui absolut.

Meschin ria moralei cu norme ra3ionale. încît nici o direc3ie !i nici o form de via3 s nu-i fie închise. dezechilibra3i !i neferici3i. o exagerare a imperialismului vital. O existen3 mare începe de acolo de unde pentru ea sfîr!e!te morala. c n-a ratat nici un elan !i n-a transfigurat nici o pr bu!ire. cu aceast mecanizare a vie3ii. Astfel. Se cer infinite transfigur ri pentru a ajunge în regiunea în care totul e permis. adun mai mult decît trebuie vie3ii. Tot ce este cu adev rat moral începe de acolo de unde s-a lichidat cu morala. decît despre moral ? :i cine n-a dep !it morala înseamn c n-a adîncit nimic din experien3ele pe care le ofer via3a. prin care con!tiin3a a separat pe oameni în dou categorii mari. con!tiin3ei. Cum s nu dispar morala pentru o astfel de fiin3 . în moduri diferite. aceast expresie de tragic carnal !i de tulburare pasional . Feri3i-v de oamenii incapabili de viciu. cu legea în ea îns !i. aglomereaz material care îl apas !i îl subjug . cu aceast ra3ionalitate a obiceiurilor. cu legi fixe !i cadre exterioare nu se eviden3iaz mai bine ca în condamnarea viciului. sînt. Orice fapt generoas este absurd . cît !i cei pe care i-a avîntat într-un imperialism nelimitat. incolor !i fad . ce cre!te . Tirania exteriorului !i a generalului. la chin !i la tragedie. Con!tiin3a a f cut din animal om !i din om demon. chiar dac obstacole o împiedic de la realiz ri efective. este dintre cele mai ciudate !i el e de natur a explica pentru ce omul este o fiin3 atît de pu3in consistent . dar ea n-a f cut înc din nimeni un Dumnezeu. sentimentul viitorului a fost o calamitate pentru om. Atît cei pe care con!tiin3a i-a dus la interiorizare. care se îmbrac în hainele moralei spre a-!i ascunde vulgara lui nulitate. cu norma topit în fluidit 3ile ei interioare.dezvoltat o exasperare a pornirilor vitale. dincolo de orice form !i de orice schem . ce domin existen3ele comune. Nemaiputînd tr i în prezent. dispare pentru a-i lua locul absoluta spontaneitate a existen3ei unice. în sublim sau în grotesc. C ci despre ce v poate vorbi un om incapabil de viciu. în care sufletul se poate arunca f r remu!c ri în vulgaritate. poate încerca absolut totul. este o renun3are ce nu se poate g si la omul comun. fiindc numai de aici ea poate risca orice. realizînd o complexitate atît de bogat . deoarece prezen3a lor nu poate fi decît plictisitoare. care poate fi cea mai generoas fiindc este atît de absurd încît poate s renun3e la lume !i ca atare s dea tot ce se poate da? Generozitatea este incompatibil cu morala. Procesul. care nu-!i poate fixa un centru de energie !i de echilibru. în ciuda lumii care se mîndre!te de a fi omorît unul pe cruce. într-o groaznic dorin3 de achizi3ie !i de posesiune.

asupra iubirii nu se poate vorbi în considera3ii. vulgar este a-i exploata numai materialitatea lui scandaloas !i a-i neglija fiorul imaterial care face din orice viciu o excelen3 . f r o interven3ie din afar ? Acest amestec de spirit !i carne. împrumutat !i afectat. Iubirea. Din milioane de femei s aleg una singur . cu atît cere mai mult individualul !i unicul. din care nu se pot salva decît încercînd celelalte forme posibile de volupt 3i. iubirea este atît de absurd . o încercare de sf rîmare a limitelor imanente ce încarcereaz elanurile pasionale. cu cît e mai intens !i mai concentrat . Unei considera3ii din afar . cu atît se limiteaz mai mult în întindere. Din acest motiv. Din acest motiv. care pot devia aceast deviere. în loc s considere viciul un pretext. pentru oamenii care îl !tiu transfigura. :i cum ar putea reprezenta carnea individualul. ci numai în mir ri. În orice viciu este prezent o tragedie a c rnii. se poate cel mult constata fecunditatea lui. Atrac3ia tuturor celorlalte forme decît cele normale picur în senza3iile viciului o nelini!te tulbur toare. Via3a intim . ea nu poate . încît în fiecare moment s vad lumini noi !i farmece schimbate? Femeia este o fiin3 cu pu3ine posibilit 3i.din prezen3a spiritului în carne. un salt al c rnii din fatalitatea ei. :i nici un vicios nu poate fi condamnat decît în momentul cînd. Nimic nu este mai resping tor decît viciul înv 3at. În viciu. f r interven3ia con!tiin3ei. creeaz o efervescen3 extrem de fecund pentru acela care e prins în seduc3iile viciului. încît s -mi apar ve!nic nou !i neb nuit . nu se poate dispensa de nelini!tile viciului. care la cea mai redus analiz de abia î!i poate salva existen3a biologic . O plictiseal organic se ridic pîn la o dezn dejde a nervilor !i a c rnii. de con!tiin3 !i sînge. divers în consecin3e !i complex în agita3ii. s fie capabil de atîta transfigurare. îl transform într-o finalitate. elogiul viciului este complet injustificat. criminal. încît ea nu poate fi apreciat decît pentru absurditatea ei. spiritul pare c a devenit sînge !i se agit ca o for3 imanent în carne. A-l tr i brut. Cî3i au pasiunea atît de mare. Viciul reprezint o form de triumf a individualului. s m limitez numai la una? Ar trebui ca aceea s fie în fiecare moment alta. Explorarea în ordinea posibilului nu se poate face f r concursul spiritului. Astfel se întîmpl c marile pasiuni descoper absolutul într-o femeie. pentru a atinge anumite în l3imi.

unul poate ajunge la disperare din incapacitate. exterior !i aparent. arderile !i consum rile supreme. Lumea cade în gre!eala de a pune pe acela!i plan de via3 sufleteasc pe to3i acei oameni care seam n . ce mai po3i g si într-o singur femeie? Schimbînd multe. al unei prea bogate reflexivit 3i !i preocup ri l untrice. Via3a prezint aceast ciudat dualitate de a întruni în realizarea exterioar pe cele dou tipuri opuse de oameni: pe deficien3i !i pe cei preaplini. Donjuanismul este interesant !i simptomatic numai la aceia la care apare ca un fruct al disper rii. n scut dintr-o plictiseal individual de o organic . A fi un om de mari singur t 3i înseamn a iubi pe toate femeile. cînd te satisface numai ceea ce e deviat. Cine pe culmile disper rii nu este un donjuan. Farmecul absurd al iubirii adev rate. Î3i trebuie o pasiune mare pîn la imbecilitate pentru a putea iubi o singur femeie. ca într-un vag presentiment. pentru care iubirea este numai o form de a te realiza în via3 . crescut paradoxal !i dezvoltat exagerat. duce în domeniul iubirii la donjuanism. oameni îngu!ti. To3i oamenii care au dus via3a interioar pîn la ultimele ei limite. sînt în mod fatal donjuani. Iubesc mai multe femei acei care nu pot iubi. Necesitatea de a varia aspectele lumii. în realiz rile lor. nu a tr it intens st rile de limit . Cînd sim3i îns insuficien3a tuturor formelor de via3 . fiindc nu exist . Sensibilitatea feminin e prea periferic !i prea receptiv pentru a avea resursele inepuizabile ale unui mister. dac 3i se refuz surprize psihologice este imposibil s nu te farmece jocul de fizionomii. al iubirii intense. Unul poate fi vicios !i imoral din deficien3 . Donjuanismul este avantajul !i defectul celor certa3i cu Eros. diversitatea de expresie !i s nu te pasioneze c utarea unui mister psihologic pe care nu-l g se!ti totu!i niciodat . acela nu !i-a asimilat disperarea organic. este de a g si mister într-o singur fiin3 . altul din exces. lipsi3i de via3 interioar . din lips de rezisten3 !i de gîndire. cu posibilit 3i extrem de reduse de în3elegere !i sim3ire. altul din exces de problematic !i de interioritate. întocmai ca !i antipodul lor.rezista exigen3elor unui b rbat torturat. Tot sim3ul psihologic este în a percepe dac cineva a ajuns la o form respectiv de via3 din preaplin sau din deficien3 . care au disperat de sensul vie3ii !i care se chinuiesc pe culmi. ci le-a încercat artificial. :i a iubi pe toate femeile înseamn a nu iubi . de a descoperi — sau mai precis a inventa — un infinit într-o existen3 deconcertant finitate. dar care au destule rezerve de via3 pentru a nu ajunge la o impoten3 psihic sau erotic .

în care lumea. m pr v lesc prin spa3ii ca o figur solar !i m avînt prin imensit 3i. am sim3it cum efluviile ce le degajam din mine erau efluviile acestei lumi. superficialitate în iubire este o superficialitate din adîncime. departe de oameni !i aproape de mine. de revela3ie metafizic . pentru ca s mai aib pasiune pentru aspectele ei. în acel fior neuitat. Cui s m închin prin aceste de!erturi !i cui s întind mîna prin aceste singur t 3i. c ci ei au pus prea mult pasiune în problemele vie3ii. :i m-am sim3it. a trecut prin mine asemenea unui fluid transparent !i insesizabil. ca în visurile de înec de o groaz voluptuoas . Cine î!i înal3 aripi în mine. dar !i cum în el se poate concentra universalitatea lumii. o senza3ie de tumult nesfîr!it. în anumite clipe. :i în acest moment de extaz cosmic. curgînd apoi din mine în forme !i în l3 ri de valuri. Dac ai închis ochii pentru a atinge o t cere !i o singur tate mai mare. ai pierdut infinitul ce 3i-l oferea perspectiva exterioar . prin care ea trece într-un elan toren3ial. ca un torent irezistibil. Cei care fac filozofia vie3ii nu pot fi decît ni!te diletan3i ai Erosului. absorbit în extazurile singur t 3ii. Închizînd ochii. pentru a cî!tiga un infinit mai complex !i mai atr g tor. m risipesc într-un nimic îmbietor pe care mi-l acoper senin t 3i de azur !i transcenden3e de nori. m-a n p dit. toat esen3a misterioas a destinului uman. de un farmec indefinibil !i de un avînt impetuos.nici una. întreaga lume pare c s-a topit în creierul meu. Am sim3it atunci nu numai cum un om poate tr i. cum tremurul meu era tremurul fiin3ei !i cum halucina3ia mea era halucina3ia existen3ei. u!or ca o iluzie !i transparent ca un zîmbet. m tulbur !i m însingureaz ? Simt toat confuzia eternit 3ii în mine !i sorb miresmele infinitului cum a! sorbi o otrav . Beat de eternitate !i atras de infinit. Pe culmile disper rii. în mijlocul naturii. la cine s m opresc în aceste evolu3ii cosmice !i unde s privesc ca la o mîngîiere? Cum se destram azurul în fantastica mea viziune !i cum nu mai r mîne decît un alb cu misterioase chem ri! :i în acest . Am încercat într-o mare t cere !i într-o mare singur tate. iresponsabil de existen3a acestei lumi. de simt cum zborul meu m avînt într-o nebun !i baroc expansiune? S fie aripile eternit 3ii care m ridic în infinit.

O fatalitate organic provoac depresiuni incontinue. cu aspira3ii !i cu pasiuni. elementar. bestial !i organic — decît dup ce via3a. numai dintr-o adînc tulburare intern . Orice deficien3 în pesimism este consecutiv depresiunilor. nu-l voi g si niciodat . este mai mult decît evident pentru cine în3elege c depresiunile sînt adev rate atentate la via3 . aceste depresiuni în bu! pîlpîirile elanului. la nici un paroxism !i la nici un exces. în urma unor slabe posibilit 3i vitale. care explic efervescen3a atît de profund a tuturor pesimi!tilor. nu s-a ales decît cu înfrîngeri. :i cum s nu fie un paradox organic în aceast îmbinare a unor frecvente depresiuni cu un nu mai pu3in frecvent elan? C în cele din urm depresiunile consum elanul !i compromit vitalitatea. Dar în infinit nu exist popas. depresiunile au acea capacitate de eroziune care consum din via3 . asemenea unei supreme aventuri. de stingere lent !i de monotonie lini!tit . dar dup aceea apar într-o !i mai mare intensitate. Procesul prin care cineva devine pesimist? O frecven3 mare de depresiuni într-un om care are atît elan. ele pot fi cel mult neglijate temporar. A fi pesimist înseamn a prezenta un paradox organic. precum valurile m rii din uscat. Atunci apare în con!tiin3a omului . încît în fiecare moment s fie viu. f r determinante !i excitante exterioare. în con!tiin3a omului se reflecteaz dureros acest proces de intrare în moarte. depresiunile nu duc la nici o încordare. :i astfel. atac permanent r d cinile vie3ii !i distrug bucuria naiv !i instinctiv de a tr i. Împotriva lor nu se poate lucra efectiv. nimeni nu devine pesimist dac n-a avut anterior atît elan încît s fi dorit via3a cu o ardoare pasionat . C ci numai la un om cu elan. chiar dac aceast ardoare n-ar fi intrat în con!tiin3a respectivului. procesul de devitalizare se întîmpl ca o urmare a depresiunilor. ce d na!tere la contradic3ii insurmontabile !i fatale. Nu devii pesimist — un pesimist demonic. ci la o stare de indiferen3 !i apatie. Cum rezisten3ele vie3ii se reduc !i scad progresiv. prin o ocupa3ie intens sau prin distrac3ii. din care nu pot reie!i acele reac3iuni personale !i dureroase caracteristice pesimismului. În realitate.drum cosmic. Se afirm cu totul gre!it c devine cineva pesimist în urma unei deficien3e organice. La un simplu deficient. parc -l caut pe Dumnezeu. în lupta disperat împotriva depresiunilor. Numai într-o vitalitate nelini!tit poate ap rea paradoxul organic al pesimismului. Ulterior.

într-o alt alc tuire de existen3 ? :i atunci.destinul ca form a ireparabilului. Trebuie. de ce în ordinea conceptibilului s nu admit c eu m-a! putea potrivi într-o alt form de via3 . de!i prezen3a ta fizic se afl în imediata lor apropiere. eu s pot fi fericit !i încîntat. în forme cu totul diferite de acele în care sînt condamnat s tr iesc. în considera3iile noastre. dar este de o mie de ori mai îngrozitor s fi pierdut. o evolu3ie care nu e. pentru ca s se poat schimba. Este îngrozitor cînd te gînde!ti c dup moarte î3i sînt definitiv pierdute o zi cu soare. care te-a separat radical de lucruri. Aceast accep3ie dubl a ira3ionalului explic de ce . s te fi luptat mult cu for3ele demonice !i negative ale vie3ii pentru a ajunge la con!tiin3a ireparabilului. iar nu în mine? Ar trebui mai pu3in ireparabil !i mai mult absurditate acestei lumi. Sînt prea orgolios pentru a vedea r ul din lume în r ul din mine. mul3umit !i echilibrat. A! putea crede în aceast lume cînd ea s-ar schimba pentru mine. este desigur a fi pierdut totul. S po3i spune dup fiecare experien3 de via3 : niciodat ! — dup fiecare întîmplare !i dup fiecare încercare acela!i cuvînt. Cum o s pot admite c eu nu sînt f cut pentru via3 . a fi atît de departe de via3 pe cît e!ti aproape de nimicul în care te arunc moartea. deja tr ind. într-adev r. în fond. z d rniciile acestei vie3i. s po3i spune despre tot ce ai auzit !i v zut: niciodat . toate aceste. Ira3ionalul din via3 apare. într-un dublu aspect: ira3ionalul ca dinamism orb ce refuz orice ierarhie de valori !i ira3ionalul ca realitate în a c rei asimilare tr ie!ti naiv. care nu face din ireversibilitatea vie3ii decît o cale spre moarte. un zîmbet sau un prieten. Eu îns nu m voi schimba niciodat dup aceast lume. mai dureroase !i mai ap s toare. Absurditatea ei de pîn acum dep !e!te cu prea pu3in platitudinea. niciodat ! Este ca într-o absurd c l torie intern . decît o disolu3ie. pentru a-mi îng dui cea mai redus iluzie. dominat de volupt 3i pe care ceilal3i nici nu le-ar b nui? De ce s m sacrific în gînd. simbol al definitivatului !i al ireparabilului. cînd în realitate via3a nu este f cut pentru mine? C ci s-ar putea foarte bine ca în alte forme de via3 . de ce s nu g sesc toat vina în aceast via3 . a acelui ireparabil pornit din esen3a lumii ca pentru a ne ar ta.

putem spune c via3a n-are nici un sens, ea fiind ira3ional în esen3a sa, precum !i de ce sus3inem posibilitatea de salvare numai prin experien3a naiv a ira3ionalului. Apropierea incon!tient de esen3a ira3ional a vie3ii te men3ine într-o stare de echilibru organic, deoarece formele tale de activitate !i manifestare sînt formele vie3ii. Tot ceea ce faci r sare din sîmburele vie3ii, dintr-o obscur productivitate vital . Experien3a naiv a ira3ionalului te situeaz în imanen3a substan3ial a vie3ii. De aceea, naivitatea este o expresie direct a ira3ionalului. În naivitate individua3ia nu reprezint un principiu de tragism, fiindc în naivitate individul nu e separat de lume, ci este asimilat organic fluxului ira3ional al existen3ei. :erpuirile acestui flux pot fi cît de complicate; atunci cînd tr ie!ti în ele, nu suferi din cauza lor, deoarece drama se distribuie pe întreaga sfer a vie3ii !i nu se reflecteaz în con!tiin3 , nu suferi o dram unic , individual !i chinuitoare în afar de lume; nu încerci dualismul care izoleaz pe om în lume din cauza hipertrofiei con!tiin3ei. Prin con!tiin3 , reflexivitate !i interiorizare, dep !e!ti ira3ionalul; dar numai pentru a 3i se revela într-o deconcertant proeminen3 . C ci aceast dep !ire nu se poate realiza decît în gîndire; prin biologicul din noi nu facem mai pu3in parte din ira3ionalitatea în genere. Iar cînd acest biologic devine nesigur, problematic, de un echilibru instabil, aceasta nu se întîmpl decît pentru a ne descoperi !i mai mult ira3ionalul, ca dinamism orb, indiferent oric rei teleologii !i oric rei ierarhii de valori. Omul este astfel constituit, încît el cere în fiecare moment o ierarhizare a valorilor, o scar de valori !i o sum de criterii. În fa3a fenomenului

ira3ionalit 3ii vie3ii, a evolu3iei ei f r nici un scop, care face din via3 un avînt haotic de forme debordante !i necristalizabile, exigen3a unei ierarhii de valori este o simpl exigen3 . :i atunci se na!te revolta con!tiin3ei împotriva vie3ii, revolta omului deta!at de via3 împotriva ira3ionalului, la care revolt , via3a r spunde omului: ml diaz -te dup mine !i renun3 la con!tiin3 , la principiul separativit 3ii !i, tîrît în fluxul ira3ionalului, vei înceta s cau3i un sens acolo unde nu e.

A ajunge s crezi numai în t cere, s nu mai pre3uie!ti decît t cerea, este a realiza una din cele mai esen3iale expresii ale tr irii la marginile vie3ii. Elogiul t cerii, la marii singuratici !i la întemeietorii de religii, î!i are o r d cin mult mai profund decît î!i

închipuiesc oamenii. Trebuie ca prezen3a oamenilor s te fi exasperat în a!a m sur !i complica3ia problemelor s te fi dezgustat atît de tare, încît s nu te mai intereseze decît t cerea !i strig tele ei, strig tele t cerii care nu sînt decît cascade intime al c ror zgomot îl obiectivezi în lumea din afar . Oboselile repetate te duc la aprecierea nelimitat a t cerii, deoarece în oboseli toate cuvintele î!i pierd semnifica3ia !i bat în urechi asemenea unor ciocane mecanice, se destram în sonorit 3i vide, în vibra3ii iritante !i în sunete exasperante. Toate conceptele se dilueaz , toate expresiile tari se atenueaz , tot ceea ce vorbe!ti sau ascul3i se dezgole!te într-o nuditate stearp !i resping toare. În tine, nimic nu mai ia o form sau o consisten3 expresiv , ci tot ce pleac în afar !i tot ce vine din afar r mîne ca un murmur îndep rtat, monoton !i egal, neputînd în nici un fel s excite nuan3ele vie3ii suflete!ti, s trezeasc un interes sau o curiozitate. Atunci î3i pare inutil s -3i mai dai o p rere, s mai iei o atitudine sau s mai impresionezi pe cineva, !i toate zgomotele la care ai renun3at prin t cere cresc în agita3ia sufleteasc , existent în toate marile t ceri. Dup ce te-ai fr mîntat ca un nebun s rezolvi toate problemele, dup ce te-ai chinuit pe culmi, cînd ar trebui s dai r spunsurile supreme sfîr!e!ti prin a g si în t cere singura realitate !i singura form de expresie, !i cine nu sfîr!e!te în t cere înseamn c n-a v zut totul.

Arta de a fi psiholog nu se înva3 , ci se tr ie!te !i se experimenteaz , deoarece nu exist un complex de canoane care s -3i dea cheia misterelor psihice, a structurilor

diferen3iale ale vie3ii suflete!ti. Nu e!ti un psiholog bun dac tu însu3i nu e!ti un subiect de studiat, dac materialul t u psihic nu ofer zilnic o complexitate !i un inedit care s excite curiozitatea ta continu . Nu te po3i ini3ia în misterul altuia, dac tu însu3i n-ai un mister în care s te ini3iezi. Pentru a fi psiholog trebuie s fii atît de nefericit, încît s pricepi fericirea !i atît de rafinat, încît s po3i deveni oricînd barbar; iar disperarea în care tr ie!ti s aib totdeauna atîta ardoare, încît s nu !tii dac tr ie!ti în pustiu sau în fl c ri. Proteic, polimorf, pe cît de centripet, pe atît de centrifugal, formele vie3ii s se combine în tine atît de multiplu !i atît de complex, încît extazul pe care-l vei atinge s fie estetic, sexual, religios !i pervers. A fi psiholog înseamn a te învîrti în fiecare moment în jurul axei tale. Aceasta este întîia

condi3ie; a doua este a avea atîta mobilitate, încît axele celorlalte fiin3e s -3i fie atîtea centre de gravitate cîte poate avea o fiin3 proteic . Sim3ul psihologic este expresia unei vie3i care se contempl pe sine în fiecare moment !i care în celelalte vie3i vede numai oglinzi. Ca psiholog, consideri pe to3i ceilal3i oameni p r3i din tine, frînturi ale fiin3ei tale. :i în dispre3ul pe care orice psiholog îl are pentru oameni este o secret !i o infinit autoironie. Nimeni nu face psihologie din iubire, ci dintr-o pornire sadic de a nulifica pe altul prin cunoa!terea fondului s u intim, de a dezbr ca de misterul care, asemenea unei aureole, nimbeaz pe celelalte fiin3e. Cum acest proces

epuizeaz repede pe oameni, ei avînd con3inuturi limitate, este explicabil de ce psihologul este acela care se plictise!te mai repede de oameni, pentru c el este prea pu3in naiv pentru a avea prieteni !i prea pu3in incon!tient pentru a avea iubite. Nici un psiholog nu începe prin a fi sceptic. Orice psiholog sfîr!e!te îns prin a fi sceptic. Este, în acest sfîr!it, pedeapsa naturii pentru acest violator de mistere, pentru acest suprem indiscret, care a pus prea pu3in iluzie în cunoa!tere pentru ca s nu fi ajuns prin cunoa!tere la deziluzie. Pu3in cunoa!tere încînt ; mult cunoa!tere dezgust . Cu cît cuno!ti mai mult, cu atît vrei s cuno!ti mai pu3in. Cine nu sufer din cauza cunoa!terii, acela n-a cunoscut nimic.

Stînd într-o contempla3ie lini!tit , fixat !i suspendat sub eternitate !i auzind tic-tacul unui ceas sau orice ritm ce ar semnifica progresul în timp, este imposibil s nu sim3i toat absurditatea mersului în timp, a mersului mai departe, tot nonsensul evolu3iei !i al oric rui fel de desf !urare. De ce s mergi mai departe, de ce s mai tr ie!ti în timp? Revela3ia subit a timpului în astfel de contempla3ii, care d acestuia o proeminen3 vie !i strivitoare, pe care n-o are niciodat în existen3a zilnic , este fructul unui dezgust de via3 , al unei incapacit 3i de a mai continua cu aceea!i poveste. :i cînd aceast revela3ie se întîmpl în noapte, absurditatea înaint rii în timp se m re!te de senza3ia unei indescriptibile singur t 3i, deoarece atunci, departe de oameni !i de lume, r mîi singur cu timpul în fa3 , într-o ireductibil dualitate. Timpul, în aceast senza3ie de p r sire nocturn , nu mai e umplut cu nici un lucru, cu nici o ac3iune !i cu nici un obiect, ci seam n unui vid ce cre!te progresiv în existen3 , unui vid în continu dilatare !i evolu3ie, ca o amenin3are de dincolo de lume.

cînd to3i oamenii te-ar abandona !i cînd singur tatea ta ar fi suprema p r sire. :i atunci întunericul nu va mai fi o atrac3ie irezistibil !i nu te vei mai ame3i la viziunea pr p stiilor !i adîncimilor.Nu mai po3i auzi în lini!tea !i t cerea contempla3iei decît ritmarea timpului în tine. s iube!ti totul. Dar cine poate avea o iubire atît de mare? . :i de!i atîta lume a sus3inut aceast afirma3ie. s te apuce o înv luitoare melancolie cînd te gînde!ti !i la lacrimile ce înc nu le-ai v rsat pentru oameni. dematerializat de raze !i purificat de senin t 3i. la extazul absolutei splendori. este a nu fi încercat niciodat iubirea. s fi ajuns la autonomia absolut a întîiului termen. numai printr-o mare iubire nu. nu vreau !i nu pot s renun3 !i s p r sesc iubirea. într-un sentiment de suprem responsabilitate. :i acela simte cum cre!te în el timpul asemenea mor3ii. S -3i vin s plîngi atunci cînd te gînde!ti la oameni. deplasat în cine !tie ce col3uri îndep rtate ale existen3ei mele. Oricît m-a! lupta pe culmile disper rii. fugind de existen3 . Singurul lucru care-l poate salva pe om este iubirea. sunetul !i pocnetul repetat asemenea unui dang t de clopot într-o lume moart . Prin orice pot c dea în lumea asta. e ap sat de timp. singurul izvor al speran3elor. iat ce înseamn a te salva prin iubire. pe culmile !i limitele beatitudinii. pentru a o declara banalitate. chiar dac disper rile !i triste3ile ar întuneca izvorul luminos al fiin3ei mele. Dar ca s ajungi la accesul luminii totale. pentru ca în clipa ultimei p r siri str lucirile lor s te fac numai lumin !i v p ile lor numai c ldur . Iar atunci cînd iubirii tale i s-ar r spunde cu dispre3 sau indiferen3 . toate razele iubirii tale ce n-au putut p trunde în al3ii ca s -i lumineze sau s le fac întunericul mai misterios se vor r sfrînge !i se vor reîntoarce în tine. Drama omului !i a timpului n-o tr ie!te decît acela care a separat timpul de existen3 !i care în aceast disociere. trebuie s fi sc pat definitiv de dialectica luminii !i a întunericului.

TABLA DE MATERII A fi liric // 5 Cît de departe sînt toate! // 10 A nu mai putea tr i // 12 Pasiunea absurdului // 14 Eu !i lumea // 20 Sentimentul sfîr!elii !i al agoniei // 22 Grotesc !i disperare // 24 Presentimentul nebuniei // 27 Asupra mor3ii // 30 Melancolia // 44 Totul n-are nici o importan3 // 52 Extaz // 54 Lumea în care nu se rezolv nimic // 57 Contradic3ii !i inconsecven3e // 60 Asupra triste3ii // 62 Insatisfac3ia total // 66 Baia de foc // 68 Dezintegrarea din via3 // 69 Despre realitatea corpului // 72 Nu !tiu // 73 Singur tatea individual !i singur tatea cosmic // 74 Apocalips // 76 Monopolul suferin3ei // 78 Lirismul absolut // 84 Esen3a gra3iei // 88 Eternitate !i moral // 94 Moment !i eternitate // 97 .

Istorie !i eternitate // 101 A nu mai fi om // 103 Magie !i fatalitate // 105 Entuziasmul ca form a iubirii // 112 Lumin !i întuneric // 120 Renun3area // 122 Frumuse3ea fl c rilor // 136 Întoarcerea în haos // 140 Ironie !i autoironie // 142 Despre mizerie // 144 Fuga de pe cruce // 146 Cultul infinitului // 150 Banalitate !i transfigurare // 155 Principiul satanic în suferin3 // 171 .

Editura . Au fost îndreptate tacit. În cîteva cazuri s-au f cut totu!i unific ri de variante lexicale (preferîndu-se. gre!elile evidente de culegere. anumite sc p ri sau omisiuni !i. de pild . fire!te. au fost actualizate ortografia !i punctua3ia. obsesie — care ap rea concomitent cu obsesiune). Ca !i în edi3ia din 1990.NOT Pentru edi3ia de fa3 s-a folosit ca text de baz edi3ia Humanitas 1990. în cazurile lipsite de orice echivoc. p strîndu-se îns formele lexicale specifice vremii sau/!i autorului. reconfruntat cu edi3ia princeps din 1934.

Ap rut 1993 Culegere !i paginare Humanitas Conversie în format Winword 2.0 IBM-PC: Ioan-Lucian MUNTEAN (muntean@physics.pub.ro). .