SOMAJUL CA TRAUMA PSIHICA

SPECIALIZARE

: Psihologie

Din punct de vedere psihologic, responsabilitatile vietii zilnice carora indivizii trebuie sa le faca fata reprezinta, de cele mai multe ori, factori stresori suficient de frecventi si intensi care solicita reactii fiziologice si psihosociale. In special, sursele financiare insuficiente constituie tracasari cotidiene care implica atingerea unor praguri de intensitate diferite, in functie de particularitatile fiecarui individ, de etapa vietii in care intervin si pe care o modifica, si se pot situa la nivele sau structuri diferite, sau pot rezulta din interactiunea lor. Profesia ca sursa de identitate, scop, apartenenta si venituri, reprezinta un reper existential pentru individ. Inadecvarea conditiilor profesionale la factorii umani se repercuteaza asupra starii de confort fizic si psihic al persoanei, generand stres. Somajul, care de multe ori implica pierderea resurselor financiare de trai, demoralizare cauzata de scaderea stimei de sine sau de schimbarea statusului social, de izolare si inactivitate, reprezinta poate cel mai grav factor de stres legat de profesie. In repetate randuri, acest fenomen a fost numit si criza de viata. Poate avea un efect accentuat atat asupra functionarii fiziologice, cat si asupra functionarii psihologice. Semnificatia individuala are un rol foarte important in ajustarea si adaptarea personala. Reactiile induse de aparitia somajului sunt atat de natura fiziologica, cat si de natura cognitiva, emotionala si comportamentala. Somajul perceput ca amenintare decurge din perceperea unui dezechilibru intre cerintele impuse de mediu si capacitatea de raspuns la acestea, din discrepanta dintre starea actuala si cea dorita de individ. Stresul resimtit imediat dupa pierderea locului de munca nu este determinat de intensitatea reactiilor sau de situatie in sine, ci doar de evaluarea cognitiva, subiectiva a situatiei si de resursele de a-i face fata. Evaluarea initiala a situatiei are o semnificatie importanta pentru confortul persoanei, si prin faptu; ca poate fi negativa sau pozitiva, rezulta intr-o stare emotionala neutra sau placuta. Acest tip de evaluare presupune trei tipuri diferite de reactii emotionale : anticiparea unei amenintari viitoare, cand individul se gandeste la faptul ca isi va pierde locul de munca, provocarea, cand individul are sansa de a lupta pentru statutul sau ca angajat, si dauna deja produsa, cand individul realizeaza ca si-a piersut deja locul de munca si situatia nu poate fi intoarsa. In evaluarea secundara a situatiei sale, individul identifica alternativele adaptative pe care le are la indemana pentru a face fata situatiei. Ia o decizie, ca efect al evaluarii initiale. Evaluarea secundara poate sa confirme evaluarea initiala a amenintarii, sa o

intensifice sau sa o reduca, in functie de evaluarea resurselor. In cazul in care se obtin noi informatii despre schimbari interne sau externe, uneori provenite ca urmare a eforturilor de coping sau a activitatii intrapsihice de tip defensiv, are loc procesul de reevaluare. In mare parte, concluziile evaluarilor imediat urmatoare pierderii locului de munca depind de sistemul de personalitate al individului. Anxietatea, afectivitatea negativa, iritabilitatea, culpabilizarea, frica, pesimismul sau nevroticismul sunt caracteristici care influenteaza in mod negativ evaluarile situatiei. Ele sunt si predictori puternici ai comprtamentului in timp si in situatii diferite. Un eveniment ca pierderea locului de munca si intrarea in somaj, in repetate randuri, poate induce in timp vulnerabilitate la stres, cognitii negative referitoare la sine, lume si viitor. Schema cognitiva este organizarea functionala la nivel mental, care se constituie ca urmare a modului in care individul selecteaza, pastreaza, interpreteaza si utilizeaza informatia din si in experientele traite. Autoeficacitatea perceputa reprezinta o variabila centrala in mecanismele de autoreglare a organismului la cerintele mediului. Se refera la convingerea individului in capacitatile sale de a-si mobiliza resursele cognitive si motivationale necesare. Gandurile despre sine mediaza relatia dintre cunostinte si actiune. De foarte multe ori, anxietatea presupusa de somaj este indusa de perceperea ineficientei resurselor de a cauta un nou loc de munca la fel de viabil. Indivizii care au convingerea ca nu pot face fata somajului experimenteaza un nivel foarte inalt de stres si trairi emotionale negative. Peceptia inabilitatii de a-si atinge scopul, acela de a dispune de resurse financiare suficiente, duce la depresie. De asemenea, individul nu recunoaste ca standardele sale sunt inalte, si nu doreste sa admita ca ar putea supravietui si ar fi valorizat, si la standarde mai scazute. Odata intrat in situatia de somaj, individul se considera pe sine ineficient si isi limiteaza comportamentele de initiere si implicare in sarcini, isi pierde totodata interesul pentru ceea ce se intampla in jurul sau. Dificultatile actuale sunt apreciate ca insuportabile. Atitudinile si convingerile privind relatia cauzala dintre comportament si efect (individul considera ca nu a fost eficient la locul de munca si de aceea a ajuns in situatia de somaj) se contureaza ca trasaturi de personalitate globale si relativ stabile.

Lipsa de control intern implica convingerea ca puterea si controlul personal pot influenta evenimentele, iar esecul se datoreaza aptitudinilor scazute si nivelului mic de efort depus in munca. Lipsa de control extern se refera la convingerea ca puterea personala nu poate influenta evenimentele, acestea fiind cauzate de destin sau puterea altora. Robustetea este definita ca o dispozitie de personalitate, rezultata din perceptia controlului, al valorii si semnificatiei implicarii. Este o caracteristica ce se structureaza prin experiente bogate, variate si recompensatorii. Poate avea efecte de mediere a evaluarii situatiei de somaj, cat si de moderare a consecintelor stresului indus de statutul de somer. Mentinerea unei stari psihice echilibrate in cazul somajului este denumit sentiment de coerenta, o orientare cognitiva globala care exprima gradul in care persoana este convinsa ca are resursele necesare de a face fata stresului somajului. Insa somerului ii lipseste acest sentiment, el considera ca implicarea si investitia de efort nu sunt justificate. Stima de sine este o componenta a schemei cognitive referitoare la sine, determinata de combinatia dintre evaluarea propriei valori si a abilitatilor de a-si atinge scopul (acela de a atinge un anumit standard socio-economic) si sentimentele rezultate din evaluarea situatiei de somaj in care a ajuns. Cognitiile si sentimentele despre sine stimuleaza persoana sa se comporte in maniera care ii permite sa isi intareasca imaginea de sine. Individul care are tendinte de autoevaluare negativa, datorita antixiparii, confruntarii cu sau suportarii esecului (a somajului), tinde sa experimenteze afecte negative ca depresie, anxietate, manie. Desi asocierea stimei de sine scazute cu depresia este confirmata, natura relatiei este inca vaga. Adoptarea unei imagini de sine negative in cazul suportarii situatiei de somaj ofera individului posibilitatea de a se elibera de incercari viitoare de a-si mentine stima de sine ridicata. Somerul devine pesimist, reactionand la situatii problematice si dezamagiri, ca imposibilitatea de a se reangaja, prin renuntare, evitare si negare. Repercusiunile stilului pesimist sunt agravate de asocierea cu un stil atributional intern stabil si global. Pesimismul din perioada de somaj este corelat cu deteriorarea starii de sanatate. Somajul este un factor care influenteaza negativ evolutia familiei, tocmai pentru ca aceasta este cel mai intens studiat microgrup.atunci cand sotia isi pierde locul de munca, sotul se simte pe de-o parte indreptatit sa fie cel care sustine financiar familia.

Dar pe de alta parte, el trebuie sa depuna eforturi suplimentare si sa se asigure ca lipsa locului de munca al sotiei nu va fi simtita intens. Insa atunci cand venitul sotului nu reuseste sa sustina traiul familiei, sotiei ii este reprosata ineficienta si incapacitatea de a fi intreprinzatoare in gasirea unui nou loc de munca. In cazul in care sotul isi pierde locul de munca, situatia poate deveni insuportabila pentru sotie si copii. El poate deveni alcoolic sau dependent de substante, abuzand verbal sau chiar fizic de membri familiei sale, reprosandu-i sotiei ca nu il mai considera bun, ca il dispretuieste, ca il ignora. Este apreciat ca in majoritatea cazurilor, sotul cade intr-o stare de amorteala psihica, mult mai des decat sotia. El isi pierde uneori si simtul realitatii, nu isi da seama de ceea ce se intampla in jurul sau, emisiunile TV nu ii mai trezesc interesul. In cazul in care sotia este nevoita sa efectueze ore suplimentare la serviciu pentru a putea asigura un nivel optim de trai, sotul devine de multe ori banuitor, suspectand-o ca nu ii mai este fidela, traind sentimente profunde de devalorizare, de scadere a respectului fata de sine, uneori recurgand la acte ireversibile, ranindu-si membri familiei sau chiar destramando. Depresia in care intra somerul il determina sa fie agresiv si sa respinga orice incercare a familiei de a-l consola si a-l sustine. Stresul ocupational in general, si somajul in special, reprezinta factor de risc pentru aparitia unor boli somatica cum ar fi cancerul, hipertensiunea arteriala sau boli cardiace. Tensiunea acumulata de individ datorita pierderii statutului de angajat genereaza reactii dezadaptative la nivel fiziologic, psihologic sau comportamental. Individul care nu mai este inclus in activitatea de munca nu mai este constrans sa se conformeze unor situatii ocupationale specifice, si desi acest lucru ar fi trebuit sa il faca sa se simta eliberat si usurat, il frustreaza si ii blocheaza sistemul cognitiv de evaluare pozitiva a situatiei sale de somer. Cu toate ca in majoritatea cazurilor, somajul are o conotatie negativa, el trebuie vazut ca o realitate si trebuie accentuate eforturile de a-i face fata. Somajul este o situatie creata de oameni, pentru oameni, a carei influenta cere de la cei afectati activitati psihice crescute. Pierderea locului de munca este traita intr-o forma foarte personala, in functie de trasaturile de personalitate ale fiecarui individ. Consecintele sale sunt asemanatoare cu cele ale evenimentelor psihotraumatice.

BIBLIOGRAFIE

Baban, A. (1998) Stres si personalitate , edit. Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca Brate, A. (2002) Elemente de psihologia stresului , edit. Alma Mater, Sibiu

Fischer, G., Riesser. P. (2001) Tratat de psihotraumatologie , edit. Trei, Bucuresti

Miclea, M. (1997) Stres si aparare psihica , edit. Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca