ATENŢIA Din infinitatea informaţiilor potenţiale aflate în imediata noastră apropiere, pentru că nu pot fi toate prelucrate, alegem câteva

care devin dominante, asupra cărora ne orientăm pentru a continua activitatea. Procedurile de filtrare a informaţiei pertinente, de orientare şi focalizare pe stimul sunt ale atenţiei Dacă nu ar exista procesul de selecţie, informaţiile irelevante le-ar acoperi pe cele relevante şi sarcinile nu ar putea fi finalizate. Manifestare a conştiinţei, atenţia nu conferă semnificaţii, nu dispune de un conţinut informaţional propriu sau de un produs individualizat, ci orientează activitatea spre un obiectiv şi are ca efect creşterea eficienţei procesării informaţiei şi a execuţiei acţiunii. Prin rolul pe care îl îndeplineşte atenţia devine parte componentă a fiecărei structuri psihice; este filtrul care permite senzaţiilor, percepţiilor, să selecteze informaţiile care intră în sistemul senzorial, memoriei să encodeze voluntar, limbajului să se desfăşoare cu feedback etc. Unii autori definesc atenţia ca suma totală a filtrelor care permit sistemelor senzoriale să trieze informaţiile (NolenHoeksema, 2006). Atenţia implică ascultarea pasivă sau reflexivă, care presupune la rândul ei încă multe alte mecanisme ţa auzi, a înţelege). Cercetătorii de la Universitatea Indiana au efectuat un studiu (2000) asupra ascultării; folosind o tehnică de rezonanţă magnetică nucleară au reuşit să localizeze zonele cerebrale activate în ascultare şi să constate că acestea sunt diferite la cele două sexe: bărbaţii folosesc pentru a asculta lobul stâng, iar femeile ambii lobi. În fapt, atenţia nu aduce nimic nou, nu are un domeniu al ei, nu iniţiază acţiuni şi pare mai curând o condiţie a conştiinţei sau /şi a minţii care direcţionează propriile acţiuni Este motivul pentru care a fost tratată împreună cu percepţia sau conştiinţa şi nu ca o secţiune independentă. La rândul ei atenţia este în funcţie de factori ca:  stilul perceptiv;  stilul cognitiv;  motivaţia;  stările afective. Pieron analiza atenţia prin prisma a două concepte fundamentale: orientarea şi dominanţa; la început subiectul se orientează spre o activitate, apoi activitatea, prin concentrarea resurselor proprii, devine dominantă. Privită ca un factor de continuitate în relaţia cu mediul, atenţia ne obligă să fim mereu ancoraţi în realitate, permanent atenţi la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Se manifestă subiectiv, printr-o stare de încordare ce rezultă din concentrarea întregii activităţi psihice pe un obiectiv, iar comportamental, la nivel motor, senzorial sau intelectual, se manifestă prin selectivitate, orientare şi activare Abordarea modernă a atenţiei se centrează pe două aspecte, în fapt inseparabile:  selectivitatea - în fiecare moment un alt stimul se impune atenţiei;  intensitatea - atenţia se instalează gradat. Trezirea, stârnirea sau comutarea atenţiei este determinată de stimulii numiţi de Pieron, stimuli prosexigeni, care au un caracterul imprevizibil, neobişnuit, contradictoriu. Prin interesul pe care îl prezintă pentru subiect, aceşti stimuli furnizează o mai mare cantitate de informaţii decât stimulii previzibili. Stimulii prosexigeni au următoarele caracteristici:

după un timp apar fluctuaţii: o sarcină simplă reţine atenţia 2-4 minute. cel cognitiv. distributivitatea sunt cunoscute ca însuşiri. prin instalarea unei zone de neatenţie pentru celelalte obiecte din câmp şi presupune activarea principiului dominantei. între anumite limite însă. Proprietăţile atenţiei Volumul. fie între modalităţi şi de a desfăşura simultan mai multe activităţi. de nivelul intelectual. datorită implicării proprietăţilor voinţei. devine deprindere şi trăsătură de personalitate (rezistenţa la factori disturbatori). tipul de personalitate. Toate calităţile atenţiei se pot educa. stabilitatea. fără a ieşi totuşi din câmpul conştiinţei. au şi ele un cuvânt de spus. de la un obiect la altul. calităţi sau proprietăţi ale atenţiei. pentru că dinamica corticală. Relaţionează eficient cu mobilitatea care îi permite comutarea de la o sursă la alta. nu este însă permanent. Se manifestă numai atunci când una dintre activităţile desfăşurate este automatizată. Prin volumul atenţiei înţelegem cantitatea de unităţi informaţionale prezente simultan în câmpul de aprehensiune al atenţiei sau numărul de obiecte.  implicarea voluntară (involuntară. Stabilitatea se reflectă în intervalul de timp pentru care concentrarea atenţiei este menţinută asupra unei activităţi. Este uşor de constatat în cadrul atenţiei auditive. prelungind continuitatea activităţilor în curs de desfăşurare. iar între imagini. datorită aspectelor bogate ce pot fi explorate. mobilitatea. stilul perceptiv. voluntară şi postvoluntară). . imaginea omului are prioritate comparativ cu imaginea obiectelor.stimulii mai mari decât cei din categoria sa stârnesc atenţia.un stimul mai puternic decât fondul sonor determină comutarea atenţiei. concentrarea. In unele situaţii distragerea poate avea efecte pozitive: atenuează durerea produsă de arsuri prin comutarea atenţiei în realitatea virtuală. Opusul stabilităţii este distragerea atenţiei care indică lipsa de concentrare şi de stabilitate. Este un proces dinamic. intensitatea . acţiuni asupra căruia se orientează şi concretizează activitatea psihică simultan. de linişte şi de un anume climat. prin reducerea progresivă a volumului atenţiei. Concentrarea indică gradul de profunzime şi de claritate. se manifestă prin focalizarea activităţilor desfăşurate. care aduce ceva inedit. La unele persoane. ci complementar. iar una complexă 30-40 minute. de interes.  noutatea . Formele atenţiei Clasificarea formelor atenţiei se realizează în funcţie de:  conţinutul informaţional al funcţiilor psihice (perceptivă şi intelectiva).  semnificaţia . de la o acţiune la alta Cherry şi Taylor au relevat că durata necesară deplasării atenţiei este de minimum 1/6 secunde. fenomene. aşa cum sunt şi persoane care au nevoie de timp pentru a se putea concentra eficient. Distributivitatea este capacitatea de a deplasa atenţia fie în cadrul unei modalităţi. însuşirile atenţiei nu acţionează izolat sau independent. captează atenţia:  mărimea . Gradul de concentrare poate fluctua în funcţie de motivaţia pentru activitatea respectivă. de rezistenţa la stres Sunt persoane care se pot concentra rapid şi intens în orice situaţie .au prioritate imaginile comparativ cu simbolurile verbale.orice stimul care înseamnă schimbare. Mobilitatea presupune comutarea atenţiei. Se evidenţiază prin rezistenţa opusă factorilor perturbatori. în felul acesta se solicită mai puţin atenţia concentrată.

Este o formă care nu caracterizează subiectul uman. Atenţia involuntară este declanşată de stimulii prosexigeni: apare atunci când între evenimentele pe care ne concentrăm şi celelalte evenimente.deprinderea de a fi atent la nivelul desfăşurării unor deprinderi a căror componentă orientativă a fost comprimată şi regresată în circuite senzorio-motorii" (Popescu-Neveanu. asigurând un optimum necesar desfăşurării activităţilor. în special în rezolvarea de probleme. determinată de stimuli interni sau externi şi despre atenţie involuntară secundară. când situaţia o impune. asemeni oricăror alte forme psihice. dar îi foloseşte acestuia în situaţii de stimuli care . concentrarea) fără efort voluntar. a căror prezenţă este vag conştientizată. dacă atenţia externă indică focalizarea pe fenomene din ambianţă. dar faţă de care nu suntem absenţi. este implicată în întreaga activitate a sistemului intelectual. ca urmare a deprinderii sau a activităţilor mentale desfăşurate.atrag". habituală (Munn) sau operaţională. orientată spre o direcţie anume.. 1977). nici sub raport selectiv. perceptivă. permite observarea unor stimuli semnificativi pentru celălalt. unde funcţionează ca un mecanism de reglare prin restructurarea pe care o realizează şi care nu ar fi posibilă la nivelul percepţiei. Atenţia focalizată impune orientarea clară asupra unui singur obiectiv. atenţia involuntară se transformă în voluntară. . sentimente. atenţia postvoluntară este calitativ diferită şi superioară acestora. nici sub cel al deciziei. fiind implicată în introspecţie şi reflexie. Titchener vorbeşte despre atenţie involuntară primară. apare un conflict produs de stimulii prosexigeni Atenţia involuntară se caracterizează prin desfăşurarea operaţiilor de bază (selectarea. în urma utilizării frecvente. Atenţia periferică cuprinde fenomenele din câmpul atenţiei. intelectiva Atenţia senzorio-motorie ca şi atenţia perceptivă este implicată în acte obiectuale. apare prin automatizarea atenţiei voluntare şi devine deprindere. adică atenţia îndreptată spre ceea ce priveşte celălalt şi implică prezenţa a cel puţin două persoane. Se foloseşte în special cu referire la gesturile indicative ale copilului care pot fi: protoimperative(obţinerea unui obiect) sau protodemonstrative (desemnarea unui obiect). Formele atenţiei nu se pot delimita strict. presupune . presupune o decizie constantă şi formularea obligatorie a unui scop. secvenţe imaginare proprii. din câmpul de stimulare. precum şi inferarea unor stări inobservabile altfel. atenţia internă indică orientarea spre gândire. prima presupune un grad mare de interiorizare. emoţii. iar cea voluntară devine. O formă particulară este atenţia îmbinată. Dumas a diferenţiat atenţia externă şi atenţia internă. deşi cele două forme nu pot fi separate. orientarea. Atenţia voluntară este caracterizată de implicarea efortului voluntar. care nu sunt focalizate. Considerată formă intermediară între atenţia voluntară şi cea involuntară. postvoluntară. adică stimulii ne atrag fără voia noastră. Atenţia postvoluntară (Milerian). ele trec una în alta.. Atenţia voluntară poate lua mai multe forme: senzorio-motorie. Este importantă mai ales pentru stimulii familiari pe care îi neglijăm. stimulul care orientează (focalizată şi periferică). Atenţia intelectiva este superioară atenţiei perceptive.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful