ATITUDINI

01

ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE
Mai cumplit încă, slugile sistemului bolşevic au rămas în noul sistem şi au compromis aproape tot ce putea da nădejde celor care au aşteptat o via" ă întreagă o schimbare în bine, iar de aproape 20 de ani pun proteze de invalizi, obligatorii, tuturor celor care ar trebui să crească liber şi " resc, mutilând mai departe su" etele noilor genera" ii de români.

ÎNApoI lA HrIsTos şI lA sfINţII săI
Monahul filotheu Comunismul a puit în România câteva mori unde să fie măcinat creştinismul românilor; Piteşti, Aiud, Gherla, Jilava, Canalul, Sighet, sunt numai câteva nume care din păcate celor mai mulţi dintre noi le spun prea puţin. Se vorbeşte de 200.000 de români care au intrat în aceste mori ale diavolului şi care au dat mărturie despre Viaţa cea veşnică ce

îi însufleţea. Jertfa lor pentru Hristos şi pentru popor – care, în sine, este şi el tot creştin – a fost primită în ceruri şi poate cea mai frumoasă metaforă a acestui adevăr sunt versurile insuflate de Duhul Sfânt ale celor care au trecut prin iadul pământesc al închisorilor comuniste; Radu Gyr, Nichifor Crainic, Virgil Maxim, Aurel Ciurunga, Valeriu Gafencu şi alţii ca ei au fost cei prin care Duhul a scris o nouă imnografie a Bisericii, a Bisericii celei vii, luptătoare şi pătimitoare. Temniţele comuniste, destinate a fi concasoarele sufletului românesc, au fost schimbate de toată suflarea Mucenicilor şi Mărturisitorilor dintre ziduri şi garduri cu sârmă ghimpată în arene ale sfinţeniei, în adevărate mănăstiri pline de Viaţă. Afară, dincolo de zidurile închisorilor, au fost două feluri de oameni: cei care i-au avut exemplu pe Sfinţii din închisori, făclii vii în bezna veacului, şi ceilalţi, care au slujit sistemului bolşevic. Este sfârşitul anului 2008 şi cei mai mulţi dintre Mărturisitorii care au ieşit din temniţele comuniste au plecat la Domnul. Au lăsat mărturii scrise sau vorbite despre lupta românilor împotriva comunismului, a oamenilor împotriva diavolului, a Vieţii împotriva morţii celei veşnice. De la căderea oficială a comunismului ca sistem politic au trecut aproape 20 de ani, dar comunismul e încă viu prin sufletele românilor. Mai cumplit încă, slugile sistemului bolşevic au rămas în noul sistem şi au compromis aproape tot ce putea da nădejde celor care au aşteptat o viaţă întreagă o schimbare în bine, iar de aproape 20 de ani pun proteze de invalizi, obligatorii, tuturor celor care ar trebui să crească liber şi firesc, mutilând mai departe sufletele noilor generaţii de români. Radiografia

02

ATITUDINI

sufletului românului de astăzi este imaginea unui infirm dublu mutilat: Prin forcepsuri din pântecele mamei şi prin felurite chirurgii de urâţire a sufletului de la naştere până la moarte. Uniunea Sovietică a fost înlocuită cu o altă uniune, mai feroce, mai dornică de stăpânire, Uniunea Europeană, globalistă, care, spre diferenţă de cea veche, dă legi şi recomandări (obligatorii) popoarelor din noul lagăr. Pentru prima dată în istoria României, ţara este dată în mâinile unei puteri străine fără luptă şi fără vreo rezistenţă de orice fel. Şcoala,

Şi cine ne este nouă astăzi tată şi mamă, afară de pă­ rin" ii pe care ni i­a lăsat Domnul? S" n" ii închiso­ rilor comuniste ne sunt nouă, Creştinilor de azi, tată şi mamă. Fără jertfa lor, bisericile şi mănăstirile pe care unii s­au străduit prin compromisuri să le " ină deschise ar " rămas veşnic închise, aşa cum se întâmplă pretutindeni în apusul Europei, ori chiar mai aproape de noi, la sud de Dunăre.

Armata, Biserica, structurile de rezistenţă văzută a acestui popor, au fost transformate în noile lagăre de reeducare a sufletului românesc. Între învăţământul comunist şi cel european este o singură diferenţă, aceea dintre o prăpastie şi un adânc fără de fund. Armata a intrat şi ea în malaxor şi nu doar că nu oţeleşte firea românilor (cum nici armata comunistă nu a vrut să o facă), ci perverteşte şi ce a mai rămas întreg, vrând a fi o adunătură de Iude învăţate să se vândă pe puţin şi să execute orbeşte ordine criminale, în mâinile câtorva necunoscuţi pentru care expresia „interes naţional” reprezintă lucrul cel mai abominabil posibil. Biserica a fost făcută şi ea, astăzi, prin învăţământul şi ierarhii săi, o fabrică de apostaţi şi de iubitori de argint. Desigur, dacă aşa stau lucrurile, puţinii dintre noi care recunosc această imagine se întreabă precum tânărul bogat din Evanghelie: „Învăţătorule bunule, ce voi face ca să moştenesc viaţă veşnică?” (Mc. 10:17). Desigur, ne va răspunde Domnul: Împliniţi Legea. Şi dacă noi i-am fi spus că aceasta ne-am străduit să facem în toate zilele vieţii noastre, El ne-ar fi iubit şi ne-ar fi zis să vindem tot ce avem şi să dăm la săraci, ca să avem comoară în cer, apoi să ne luăm crucea şi să-I urmăm. Din fericire pentru noi, strămoşii au făcut aceasta cu vârf şi îndesat, în multele secole în care de la vlădică la opincă Legea Domnului era lucrul cel mai de preţ, în care mila şi milosârdia erau lucrate de toţi românii, în care suferinţele crucii noastre se purtau cu bărbăţie şi copiii învăţau de la părinţi pildă vie de mântuire a sufletului, de urmare a lui Hristos. Dar noi, astăzi, ce vom face? Mai este vreo scăpare? Poate că sufletele

ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE

ATITUDINI

03

ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE
Pentru prima dată în istoria României, " ara este dată în mâinile unei puteri stră­ ine fără luptă şi fără vreo rezisten" ă de orice fel. Şcoala, Armata, Biserica, structurile de rezisten" ă văzută a acestui popor, au fost transformate în noile lagăre de reeducare a su­ " etului românesc. Între învă" ământul comunist şi cel european este o singură diferen" ă, aceea dintre o prăpastie şi un adânc fără de fund.

moarte ar întreba: Unde este Hristos astăzi? Însă Domnul nu încetează a striga către noi, cei surzi şi împietriţi: Adame, unde eşti? POCĂINŢA e singura noastră scăpare. Căci am greşit cu toţii la cer şi înaintea Domnului. Iar între faptele pocăinţei noastre, una, aceea de a ne cinsti Părinţii, care a fost cea mai trecută cu vederea până azi, suntem datori să o împlinim degrabă. A zis Domnul, după ce ne-a poruncit ce datorii avem către El: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta în chipul pe care ţi l-a poruncit ţie Domnul

Dumnezeul tău ca bine să-ţi fie ţie şi ca vreme îndelungată să faci pe pământul pe care Domnul Dumnezeu ţi l-a dat ţie” (Dt. 5:16) Şi cine ne este nouă astăzi tată şi mamă, afară de părinţii pe care ni i-a lăsat Domnul? Sfinţii închisorilor comuniste ne sunt nouă, Creştinilor de azi, tată şi mamă. Fără jertfa lor, bisericile şi mănăstirile pe care unii s-au străduit prin compromisuri să le ţină deschise ar fi rămas veşnic închise, aşa cum se întâmplă pretutindeni în apusul Europei, ori chiar mai aproape de noi, la sud de Dunăre. Fără ei, fără jertfa lor, astăzi n-ar fi existat această ţară şi poate că limba română ar fi fost facultativă, aşa cum din păcate o înţeleg mult prea mulţi dintre românii de peste Prut. Fără jertfa lor, obişnuinţa capului plecat în faţa sabiei ar fi făcut din noi carne de tun, măturătura, gunoiul şi lepădătura întregii lumi, aşa cum singuri vrem să fim astăzi. Doar ei, prin sângele lor, prin pătimirile lor, au reuşit aici, prin pătimirile lor, şi dincolo, în faţa tronului ceresc, să scrie istoria pe care noi ne-o ştergem cu atâta râvnă. O Biserică vie, care îşi cinsteşte Mucenicii şi Mărturisitorii, ar fi sădit în sufletele copiilor dragostea de Dumnezeu şi iubirea aproapelui, ar fi deschis ochii sufletului spre adevărata cunoaştere, care le-ar fi înflorit şi înmiresmat sufletele. O Biserică în care sângele şi pătimirile din închisori nu s-ar fi trecut cu vederea ar fi trezit jertfelnicia în sufletele tuturor celor chemaţi să apere ţara în care trăim şi ne-ar fi dat înapoi pe fraţii pe care politicienii de azi i-au uitat peste graniţele ei. O Biserică ce şi-ar fi cinstit Martirii ar fi făcut curat în propria ogradă, iar pe clericii căzuţi din credinţă, pe cei care au slujit mamonei şi puterii vremelnice a veacului,

loc să ceară Domnului să îşi cerceteze Via. iar de aproape 20 de ani pun proteze de invalizi. Ortodoxă. Ei. Neamul Creştin. nicidecum nu ar fi propovăduit moartea ecumenistă. slugile sistemului bolşevic au rămas în noul sistem şi au compromis aproape tot ce putea da nădejde celor care au aşteptat o via" ă întreagă o schimbare în bine. ar fi schimbat istoria şi ar fi pătruns peste tot pe unde era nevoie de Dumnezeu şi prin jertfa Sfinţilor ar fi dat dovadă de adevărul Evangheliei. Sfinţii. nu o adunătură de instituţii bisericeşti care pun steagul naţional deasupra Sfintei Cruci. cu Hristos împreună. punând Credinţa Apostolică. să dea mărturie de Adevăr. adică Biserica?). Căci o Biserică vie. pe exact aceia pe care cei mai mulţi dintre noi îi aşteaptă să ne aducă lumina întunericului în care ei zac. ar fi căutat să se întoarcă la Canoanele Apostolilor şi ale Părinţilor. să fie pildă tuturor zicând: Să nu faceţi ca noi! O astfel de Biserică ar fi pus Fericirile Evangheliei mai presus decât toată grija veacului prezent şi ar fi căutat să vieze. în Mai cumplit încă. Dacă astăzi nu ne întoarcem către ei şi către pilda jertfei lor. aducându-ne aminte că suntem un singur Neam. aşteaptă să fim iarăşi vii. O Biserică vie ar fi dat viaţă întregii lumi. aşa cum ar trebui să fim. stingând toate ereziile şi păgânismele. Ei. În cele din urmă. aşteaptă de la noi să ne lepădăm de moartea în care zăcem. caută din cer şi vezi şi cercetează lumea aceasta. Dacă ne vom cinsti Mucenicii şi Mărturisitorii Ortodoxia va deveni iarăşi una şi se va stinge erezia filetistă. ci lumea întreagă să o întoarcem către El. Avel? ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . Dacă ne vom cinsti Mucenicii şi Mărturisitorii vom putea nu doar noi să ne întoarcem la Hristos. Noul Israel. întorcând către Hristos pe cei ce stau astăzi în latura şi în umbra morţii. recunoaşterea şi cinstirea muceniciei Sfinţilor din închisori ne-ar fi scăpat de înghiţirea europeană şi de globalizarea cea ucigătoare de suflete.04 ATITUDINI i-ar fi înlăturat de pe scaunele Apostolilor şi din amvoanele bisericilor şi le-ar fi găsit loc în liniştea mănăstirilor ca să-şi plângă păcatele. unde este fratele tău. când Dumnezeu ne va întreba: Caine. curăţind Via Domnului de buruieni şi de uscături (oare nu pentru aceea lupii cei noi îmbrăcaţi în haine de oaie zic: Doamne. căci ne va rămâne nouă un singur răspuns. tuturor celor care ar trebui să crească liber şi " resc. mâine nu va mai fi. Doamne. mutilând mai departe su" etele noilor genera" ii de români. obligatorii. în făclia de unde să lumineze tuturor calea spre Adevăr.

ro a ayout/ Dtp/ Dan ichimescu Prelucrare foto/ Atelierul de grafică corectură/ Ștefan Ruxanda fotografie/ tomoaki Minoda. Seraphim. Episcop de ottawa E Ext 70/PREtExtE PEntRu A nu FACE niMiC. Justin Parvu 24/SFinţi Din ÎnChiSoRi PăRintElE iliE lăCătuŞu ­ mărturii lăC ăCătu 28/SFinţi Din ÎnChiSoRi PăRintElE ioAn nEgRuţiu o oA l lA tA tA 32/PlAnEtA hoMunCuliloR iCR Si CnSAS ­ victor Roncea MAR 34/ FEMEi MARtiRE ­ interviu cu Monahia Pangratia Mureşan 40/CAt 40/CAtEDRAlE Cu SFinţi În zEghE A proza R Rt 42/DESPRE CuRAJul MăRtuRiSiRii JER JERtFElniCE . Călin Piescu laurian Țoța adresă/ Fundatia Petru voda. 0723 241 568 e­mail/ office@atitudini.com tipar/ Autograf .com web/ www.Mircea Platon nţ nţA ligio ligioAS 74/REziStEnţA REligioASă A AntiCoMuniStă Din BASARABiA ­ Monahia gudiila Corman 78/EPiStolE­ Sfântul isidor Pelusiotul CA 82/ACAti 82/ACAtiStul noului MuCEniC v vAlERiu gAFEnCu g Redactor/ Fundatia Petru voda & Editura Crigarux Colaborator/ Dan Puric layout/ Ciprian isac ­ Atelieruldegrafica. Sorin Radu.atitudini.. Jud.ATITUDINI 05 ht ig a yr e DĂ D D tir OD O O op s VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE sUMAr 06/Cu o MoARtE toţi SuntEM oARt oAR AR untEM untEM DA DAtoRi.predica. Danion vasile BR BRăţi Fântul Av Fântul PAvE 52/ÎMBRăţiŞânD PE SFântul PAvEl ­ o cutremurătoare convertire SPRE RilE Ril il tui v 64/DESPRE iSPitiRilE ACEStui vEAC ­ interviu cu P. comuna Poiana teiului. Maria Ștefanescu. ­ interviu cu Părintele Arsenie Papacioc AR ARtolo 10/Cuvânt Al ÎPS BARtoloMEu An AnAniA zitA 12/ zitA 12/vizitA PăRintElui JuStin PâRvu lA MănăStiREA AiuD Rvu Rvu lA REA o 16/ CânD oASElE voRBESC JER F 20/AiuDul – JERtFă Şi SFinţiRE interviu cu P.S. neamt telefoane/ 0788 729 140..

ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE . nu de milogi. iar papa nu cu mult timp în urmă a declarat că singura biserică este biserica catolică… O mare greşeală tactică din punctul lor de vedere… Cum să zic. AlTA-I eCUMeNIsT vâNDUT Interviu cu părintele Arsenie papacioc Părinte Arsenie. ni se spune în ultima vreme de către înalţi prelaţi că nu mai avem voie să folosim cuvintele eretic. DAr UNA-I orToDox să MorI. domnule. de fapt – şi sărmanii oameni nu ştiu nimic. acela-i adevărul pe care-l credem şi noi. cum vi se pare lucrul acesta? Uite. parcă de la Uniunea Europeană ne tragem! E foarte grav cuvântul eretic. nu poate să fie rătăcire în învăţătura creştină… Şi cu ce să înlocuim cuvântul eretic? Parcă noi am făcut cuvântul acesta! L-au făcut Sfinţii Părinţi şi cine atacă problemele de dogmă cade în erezie. Ce au zis Sfinţii Părinţi. Anatema ştiţi ce înseamnă? Despărţirea de Dumnezeu. căci după învăţătura catolică Sfîntul Duh ar fi nepot al lui Dumnezeu – ei asta mărturisesc în Crez.06 ATITUDINI CU o MoArTe ToţI sUNTeM DATorI. Să avem o poziţie de eroi. pentru că preferă să fie milogi decât eroi. Crezul a fost schimbat. aceasta este cea mai gravă pedeapsă pe care a dat-o Biserica – anatematizarea. Noi rămânem la crezul nostru. la sfânta noastră Biserică ortodoxă. unirea cu Satana şi intrarea în iad de pe pământ. care nu cunosc dogmele şi nu ştiu cum să apere adevărul. Care trebuie să fie atitudinea noastră de mărturisire? Cum pot fi nişte oameni simpli. Iar ăştia au atacat Filioque. trebuie cu multă fermitate să spui simplu: noi nu ne facem eretici. la toate sinoadele ecumenice. eroi? Nu trebuie multă teologie ca să fii erou. care caută să afle adevărul. papistaş şi că ar trebui să redefinim dogmele ca să ne aliniem şi noi constituţiei Uniunii Europene. Şi peste tot a anatemizat patriarhi şi alţi oameni din Biserică şi peste tot în istoria Bisericii au fost astfel de exemple. dacă a schimbat crezul şi s-a umplut tot Occidentul de infailibilitatea papală acum vrea să se reverse şi în tot Răsăritul? Eu uite ce vă spun: Biserica a dat anatematizare pe toţi care n-au respectat nişte lucruri.

dar dacă i-a dat-o a luat-o şi n-a mai lepădat-o. Dacă îţi zice cineva: întovărăşeşte-te cu mine! Să te gândeşti mai întâi: Dar tu cine eşti? Dacă te închini ca mine ortodox. Dar nu se poate nici fără cruce. Întâi e muncă şi apoi roada muncii. asta nu este o problemă grea. adică de mărturisire. Nu este o întrebare grea dar este auzită greu. dar aşa. Deci suntem în starea de efervescenţă. Dar catolicii au schimbat crucea… că se temeau că nu cumva să mai fie ceva din practica ortodoxă. nu avem dreptul să ascultăm. dacă n-ar fi fost crucea. trebuie să ne aşezăm pe relaţie de poziţie cu veşnicia. prin sinoadele ecumenice. atunci vom crea şi unitate. Voi nu vă daţi seama. atunci sunt şi eu cu tine. alta-i ecumenist vândut.ATITUDINI 07 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Şi ştii ce înseamnă cruce? Să­" i iei ce nu­" i convine. E limpede. şi nu de Crezul fixat la sinoadele ecumenice? S-au gândit ei la 1054 să schimbe hoţeşte Crezul! Păi ei au fost daţi anatemei şi rămân aşa până când revin la aceste adevăruri. însemnările şi subînsemnările lor. dar n-a zis ca ei. că oricine ne-ar porunci. Şi ştii ce înseamnă cruce? Să-ţi iei ce nu-ţi convine. Părinţi. ortodocşii? Ca să creăm o unitate între noi. dacă ascultăm mai mult de părerile organizaţiilor mondiale de azi. cercetând adâncul canoanelor. Cum să creăm o atitudine la nivel de mase atunci când este multă dezbinare şi între noi. Nu trebuie să căutăm noi mucenicia. nu are cum fi. Ce teolog poate să-ţi spună să faci crucea altfel. toată adâncimea Fiului şi toată lăţimea Sfântului Duh – aceasta este invocarea Sfintei Treimi. dar una-i ortodox să mori. crucea – toată înălţimea Tatălui. Dacă vom acţiona în conformitate cu canoanele şi învăţăturile Părinţilor. înger de sus de ar fi şi dacă ne învaţă altfel decât ne învaţă Evanghelia şi Sf. argumentul suprem este că cu o moarte toţi suntem datori. Mărturisirea noastră trebuie să constea în adevăr. . cât este de grav să faci altfel decât a hotărât Biserica. Nici Mântuitorul nu a vrut să ia crucea. Adevărul trebuie apărat. Şi toată frumuse" ea învierii Mântuitorului. ca asta are o semnificaţie. Şi toată frumuseţea învierii Mântuitorului. Să spunem aşa: nu. eu sunt ortodox şi nu am încredere în papistaşii ăştia. nu era aşa de grozavă. cădem anatemei. Mântuitorul a zis să nu facem noi schimbări de dogme cum ne vine nouă pe chelie. să asculţi de cutare. dacă n­ar " fost crucea. Întâi e muncă şi apoi roada muncii. domnule. La catolici nu ştiu dacă mai fuge dracul de cruce. nu era aşa de grozavă.

Am primit un telefon de la cineva care îmi spunea că a căzut din pat şi mă întreba ce să facă. Şi cei mai mari duşmani ai catolicismului. Şi pisica care era aflată sub pat. eu am drept de moştenire. în ierarhia bisericească credinţa e cea mai înaltă. Lor nu le convine să ştie adevărul. a zis: Nu. Dar întotdeauna era în sinod câte un sfânt care să povăţuiască poporul credincios şi oamenii se luau după el… Nu trebuie să căutăm care este sfânt şi care nu. Ne-a dat Dumnezeu lingură nu ca să o ducem la urechi. domnule. Smerenia este cea mai mare. Şi s-a făcut scandal prin sinoade şi adevărul a ieşit lămurit. Pentru că sunt oameni care văd adevărul. adevărul este numai unul. ai numai două variante. ci adevărul prezentat smerit. ori te sui în pat. ca să existe o rezistenţă creştină. Şi eu i-am zis: Domnule. dar El a biruit. tot între catolici sunt. Aşa şi Anania a biruit. Deci mai trebuie şi un pic de scandal. Nu vă păcăliţi. Ăsta-i dracul. pentru că adevărul. asta Dumnezeu o ştie. Nu împăratul sau patriarhul este cel mai mare. acesta-i viermele care roade ortodoxia.08 ATITUDINI Cum vedeţi situaţia actuală în care Sinodul BOR a trecut cu vederea aşa de uşor problema împărtăşirii mitropolitului Nicolae Corneanu la grecocatolici şi numai singur IPS Bartolomeu Anania a opus rezistenţă şi nici un alt ierarh nu l-a urmat? Nici pe Hristos nu l-a urmat nimeni. ţine Biserica în frunte ca să poată cuceri şi ademeni pe mulţi. Dar la Roma credeţi că e numai catolicism? Acolo e şi masonerie. acesta e de fapt fundalul. te roade şi te macină. Ce ascultare trebuie să facem noi faţă de episcopii compromişi? Dragii mei. ori rămâi sub pat. Adică ne-au minţit o dată cu greco-catolicii la anul 1700 şi aşa vor şi acum. mai ales în problema de fotogra" e din " " a de penitenciar credinţă. eu aici nu-l ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE .

Încă o dată vă spun: adevărul poate fi la unul singur. Că avem impresia că murim. pentru că în pat este născut. să nu mai vezi. Nu este lucru mic în viaţă răul cel mai mic. te păcăleşte uşor. Dar în pat doar nu poate să stea. Mai bine să arzi în foc decât să zici ca duşmanul. E nevoie de diplomaţie în biserică? Ce diplomaţie!? E nevoie de ţigănie. Să acceptaţi să muriţi. primesc. dar nu murim. Eu n-aş vrea să fim în foc. Acum sunt semne de sfârşit de veac şi dracul vrea să schimbe adevărul. şi să fii fericit că eşti singur. adică adevărul. de L-au băut. Aveţi ocazia să fiţi acel unul. Adevărul e unul. Şi haina morţii înseamnă să mori pentru adevăr. ci adevărul prezentat smerit. Mântuitorul n-a cedat cu nici un chip şi nu o să ajungem la marea cinste în care a fost El. anatema să fie. această grozavă figură. Pe Bartolomeu Anania îl spovedesc şi el este unul din cei care mai ţin adevărul şi nu o să cedeze. în ierarhia bisericească credin" a e cea mai înaltă. te asigur că nu te mai deranjează nimeni pe veci. Să se suie în pat. eu am făcut tot ce mi-a stat în putinţă. . dar să ţineţi administraţia de noi. Deci mai trebuie şi un pic de scandal. căci cu atât mai puternic vei fi. Mai spovedesc şi pe alţi ierarhi şi dacă nu fac ce le-am zis şi nu ţin adevărul până la capăt. Adevărul trebuie apărat în întregimea lui. Bine. de L-au umilit. de târg. că unii vor să fie ortodocşi şi să mai stea şi la o cafea sau la masă cu ereticii. Nu vă temeţi. dracul prinsese momentul. Şi s­a făcut scandal prin sinoade şi adevărul a ieşit lămurit. Şi dacă unul singur ţine adevărul. Nu vă jucaţi cu adevărul. nu împăratul sau patriarhul este cel mai mare. Dar să ştiţi că nu poţi să aperi adevărul dacă nu te-ai îmbrăcat în haina morţii întâi. vă daţi seama. ca să existe o rezisten" ă creştină. nu-l dă nimeni jos. Dar eu nu sunt decât un mic preoţaş care vrea să moară în culcuşul acesta creştin. de acum Hristos va birui întru mine. Frumuseţea întâlnirii noastre nu mai există. Nu vă păcăliţi. pentru că neadevărul în care ei trăiesc îi mustră pe dedesubt. Nu e numai o fracţiune din Biserică. Dacă nu accepţi lucrul acesta. acolo e Biserica. nu suntem noi vinovaţi. Pentru că de acum urmează să mă ajute Hristos. e toată Biserica. Acesta e sistemul – ca să te amorţească. Şi mi se pare mie că sunt mai mulţi mireni decât călugări care îmbracă haina morţii.ATITUDINI 09 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Dragii mei. Voi nu vă daţi seama ce durere ai când eşti un om vândut. dar dacă până la urmă ne bagă. Şi atunci dracul vine şi-ţi spune: uite vino la noi. de L-au jupuit. tată. Smerenia este cea mai mare. Şi aşa greco-catolicii au fost foarte catolicizaţi. mai degrabă. Cine a biruit: cel care a fost lovit sau cei care loveau? Apostolul Pavel. spune că dacă înger de sus vă va învăţa altceva. Exact ca greco-catolicii – închinaţi-vă ca voi. În momentul când aperi adevărul deja eşti pe tine cu haina morţii. o cam slăbesc cu ei.

Apoi sunt cetele sfinţilor şi ale îngerilor. sfinţii cuvioşi în cete. există ceata viilor şi ceata morţilor. de-a dreapta într-un spaţiu care e numai al ei.10 ATITUDINI CUvâNT Al Îps BArToloMeU ANANIA. Şi mă gândesc: iată. a fost ocrotită o vreme de bătrânul Iosif. Noi prin credinţa şi evlavia noastră am ridicat-o la acest spaţiu al singurătăţii. De peste cincisprezece ani ne întâlnim aici. Şi de fiecare dată mă întreb ce aş putea să mai spun nou despre Maica Domnului. vă ţin câte un cuvânt de învăţătură. sfinţii mucenici în cete. şi-a crescut Fiul în Nazaretul Galileii. de fiecare dată. a ţesut pânză în război. a fost invitată şi Maica Domnului. despre teologia singurătăţii. poate că era rudă mai ht ig a yr e DĂ D D D D tir OD O O O O op ăs VO C ănă -V -V -V -V -V U U U U U M TRU TR TR TR TR TR PE PE PE PE PE PE . ierarhii în cete. pentru că despre ea noi ştim din Sfânta Scriptură destul de puţin. ca nuntaşă. lA NANIA. Ioan Botezătorul. ceata ctitorilor. Ca orice femeie. Mă gândeam în dimineaţa aceasta să teologhisesc despre Maica Domnului şi. dar într-o imensă singurătate. prAzNICUl ADorMIrII MAICII DoMNUlUI MNUlUI MNUlUI Despre TeologIA sINgUrăTăţII În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh Iubiţi credincioşi. mama Sf. îngerii sunt în cete. ca părtaşă la nuntă. şi câte ceva din Sfânta Tradiţie. a avut rude. Aşa se explică faptul că atunci când s-a întâmplat o nuntă în Cana Galileii de pe malul lacului Tiberiada. lA NANIA. Iisus e unul din Treime. Numai Maica Domnului este singură într-un spaţiu care este numai al ei. a gătit. în miezul de pâine. anume. a măturat casa. prieteni. este imaginată simbolic Împărăţia cerurilor. o are pe Maica Domnului. Mă uitam şi astăzi pe Sfânta Masă unde avem Sfântul Disc şi unde în pâine. Şi mă întrebam: oare poate să fie o singurătate a Maicii Domnului? Tot din Sfânta Scriptura ştim că Maica Domnului a avut o viaţă socială. dar ea a fost o fiinţă socială. În centru este Isus Hristos. la mănăstirea Nicula şi. a avut vecini. jos viii şi morţii care s-au pomenit. printre care pe Elisabeta. pentru că ea ne este încredinţată ca ocrotitoarea noastră. deci tot ce poate face o gospodină la casa ei.

. şi încă un vin de cea mai buna calitate. a râs şi a spus: „Auzi. Cum să explici? taina este crezută. deci tot ce poate face o gospodină la casa ei. Şi atunci a cerut proba tactilă: „vreau să văd coasta şi rănile. mamă. atât de puternică este mijlocirea ei către Fiul ei şi către Tatăl Dumnezeu. pe care l-a gustat nunul şi i-a atestat public calitatea. care după înviere nu credea. Iar El a primit aceste cuvinte de la Maică drept poruncă şi a poruncit să I Se aducă şase vase mari de trei vedre pe care să le umple cu apă. din Nazaret! Din Nazaret poate ieşi ceva bun?” Nazaretul n-avea nici un fel de faimă. se petrecea doar la trei zile după ce i-a chemat în apostolat pe Filip şi pe Natanael. sunt oameni săraci. ci la umilinţa la care ar fi fost supuşi pentru faptul că intrau în gura lumii. a " esut pânză în război. prieteni. Ca orice femeie. fără să mai aştepte încuviinţarea Lui. Iubiţii mei. să pun eu degetul să le simt”. adică ceasul Lui. momentul de a face minunea. Care a venit împreună cu câţiva ucenici. era un orăşel mic aproape nebăgat în seamă . şi au să se facă de râs pentru că nu şi-au omenit nuntaşii. pentru a le salva demnitatea. El a priceput: era invitaţia maicii Sale ca El sa săvârşească atunci o minune. pescari. a măturat casa. a prefăcut apa în vin. Dar El e la începutul misiunii Sale. pornind de la băutură. Salvează-le vrednicia. Maica Domnului. ea a chemat pe cei care serveau la masă şi le-a spus: „Faceţi tot ceea ce vă va spune El”. printre care pe Elisabeta. a avut rude. ioan Botezătorul. Ioan. Încă nu devenise personaj public. Asta a pri­ ceput­o şi Sfântul Apostol toma. şi abia după ea a fost invitat Fiul ei. atunci începuse să-şi adune ucenicii şi ştim din Evanghelie că abia atunci izbutise să adune pe patru dintre ei. Ştim de la Evanghelia lui Ioan că la un moment dat în timpul ospăţului de nuntă. în gura satului. Iisus din Nazaret. Iar ea I S-a uitat în ochi şi nu L-a mai rugat cu cuvinte. s-a gândit la necazul acestor oameni care vor fi obligaţi să suporte umilinţa vreme îndelungată. iar Natanael când a auzit din gura lui Filip că cel vestit de Moise şi de profeţi este unul. . Şi. a fost ocrotită o vreme de bătrânul iosif. Şi a spus: „Lasă-mă. a gătit. a salvat demnitatea săracilor care aveau nunta prin a o asculta pe maica Sa. mama Sf. în pace. ci că este Fiul lui Dumnezeu. am hotărât să nu mai vorbesc despre teologia singurătăţii. deci specifică nunţii. îndepărtată sau vecină cu nuntaşii. Ar fi zis clevetitorii: „Aţi văzut? Prăpădiţii ăia ne-au chemat la nuntă şi n-au ce să ne pună pe masă”.ATITUDINI 11 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Maica Domnului este o taină. dragii mei. ci doar cu privirea I-a spus din ochi: „Ai milă de ei. din Sfânta Scriptura ştim că Maica Domnului a avut o via" ă socială. nu explicată. Apoi El a binecuvântat apa care s-a prefăcut în vin. pe Filip şi pe Natanael… Aşadar. i-a atras atenţia Fiului ei: „Uită-Te. tocmai acela fusese în cantitate mică şi s-a isprăvit. La . demnitatea”. pe Petru. cu atât mai mult cu cât la această nuntă şi prezenţa Lui la ea. a avut vecini. că rugăciunea Maicii Domnului pe lângă Fiul ei este în stare să schimbe chiar şi o hotărâre a lui Dumnezeu. dar nu atunci. Mai cu seamă când era vorba de vinul care “veseleşte inima omului” şi care întreţine veselia la o nunta. era hotărât să facă o minune.„de acolo să iasă profetul anunţat de Moise?” Aşadar pe acest fond psihologic Iisus începea apostolatul. Deci a fost invitată. Sfânta Fecioară Maria a băgat de seamă că mesenii nu mai au vin şi sa gândit la cei din familia care făceau nunta. şi. De aici concluzia. singura femeie care a fost în acelaşi timp şi fecioară şi maică. Nu la lipsa vinului. Iisus avea intenţia să-şi arate dumnezeirea spre a-i convinge pe ucenici că nu e un simplu învăţător. ceasul Meu încă n-a venit”.. Şi atunci a săvârşit minunea. şi­a crescut Fiul în nazaretul galileii. că nu mai au vin”. Fiule.

Maica Domnului este o taină. Dilema era următoarea: dacă este real. în fiecare an. Sunt impresionante prin simplitatea lor. nu le cunoaştem autorii. şi nu fi necredincios. care după înviere nu credea. Asta a priceput-o şi Sfântul Apostol Toma. nu explicată. să pun eu degetul să le simt”. deşi avem capitole în teologia noastră. adică teologia Maicii Domnului. care a fost în acelaşi timp şi fecioara şi mamă? n­ai cum. sânt foarte lungi. Aţi venit de hram aici ca să ascultaţi o Liturghie? La mănăstirea Nicula este Liturghie în fiecare zi. şi le cântaţi aici cu această evlavie. Toată problema lui era dacă trupul Lui este real sau este doar fantomatic. sunt anonime. spunând: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Dincolo de logica teologică a prevalat credinţa necondiţionată. Aţi venit să vă spovediţi? Duhovnicii sunt aici în fiecare zi la dispoziţia fiecăruia. cam primitive. Dar Toma şi-a dat seama că e o dilemă fără ieşire. dar şi în virtutea unui sentiment de iubire faţă de Maica Domnului. iar în Biserica Apuseană există un compartiment special care se numeşte Mariologie. cam necioplite. Cum să explici? Taina este crezută. singura femeie. şi am zis: iată care poate fi tema predicii mele de astăzi. Aşa şi la Maica Domnului: cum să explici prin teologie. cam se repetă. ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . cum de a intrat înăuntru prin uşile încuiate? Iar dacă este fantomatic. adu degetul încoace şi pune-l în coastă. Dar. Tomo. care a fost în acelaşi timp şi fecioara şi mamă? N-ai cum. cam agramate. ci credincios”. Credem în taină şi în virtutea acestei credinţe. că ea e singura fiinţă de pe lume. Poate că fără s-o ştiţi aţi venit să participaţi la Sfânta Liturghie prin cântarea care se numeşte chinonic şi care de data aceasta este o cântare populară simplă: „Am venit. dar sunt produsul evlaviei populare. Iisus i se arată şi I se oferă: „Hai. am ascultat şi de data aceasta cântarea pe care aţi rostit-o şi pe care în fiecare an o cântaţi împreună cu părintele Roman. se ridică semne de întrebare şi încurcături. singura femeie care a fost în acelaşi timp şi fecioară şi maică. cam redundante. Aşa şi la Maica Domnului: cum să explici prin teologie. se moştenesc din generaţie în generaţie şi se cântă mai ales aici. sau dacă vreţi această suită de cântece care fac parte din folclorul nostru religios. Dragii mei. dacă nu este real. Acest cântec. singura femeie. că ea e singura " in" ă de pe lume. Şi atunci a cerut proba tactilă: „Vreau să văd coasta şi rănile. ca în orice teologie. ca un omagiu pe care-l aduceţi Maicii Domnului. cum de se lasă pipăit? Şi n-a mai ajuns cu degetul coasta lui Iisus pentru că I-a căzut în genunchi. Credem în taină şi în virtutea acestei credin" e. dar şi în virtutea unui sentiment de iubire fa" ă de Maica Domnului.12 ATITUDINI Dincolo de logica teologică a prevalat credin" a necondi" ionată. urma urmei nici nu cred că există o teologie. ca prin orice altă ştiin" ă. aşa cum sunt ele. ca prin orice altă ştiinţă.

poate să te şi ajute. să ne mai vedem. deşi avem capitole în teologia noastră. Şi ciobanul cel tânăr este primit în curte de către un călugăr şi intră în vorbă. . ci „măicuţă”.Păi. . tu nu ştii? Nu eşti creştin? . şi e pentru prima dată când văd şi alţi oameni decât baciul meu de la stână. şi ei îi aducem rugăciuni cu deosebire.Păi uite aşa: noi suntem călugări. la un moment dat. la urma urmei nici nu cred că există o teologie. nu să „te” mai vedem. măicuţă. să te-asculte cineva. foarte apropiată de inima omului. ci aţi venit ca la o veche cunoştinţă. la nişte prieteni. dar ai credinţa în tine şi evlavia sfântă care preţuieşte mult! Dragii mei. şi tu-l pricepi. . ci să „ne” vedem. se ridică semne de întrebare şi încurcături.Dar ce e mănăstirea? . dar eu sânt crescut în munte şi e prima dată când ies în lume pentru că m-a trimis baciul la târg ca să vorbesc cu-n negustor care cumpără lână. cu sine măgarul cu samarul lui cu încărcătura.Atunci zi măcar „Tatăl nostru”. Şi nu ştiu ce să fac aicea în mănăstirea asta a voastră. iată. ca în orice teologie. cum te duci la o rudă. adică noi să te vedem pe tine cu ochii sufletului. mi-am adus aminte de o istorioară care se păstrează în tradiţia mănăstirească a creştinătăţii răsăritene: „Era o mănăstire undeva la poalele muntelui şi. să te defineşti pe tine ca fiu al lacrimilor Maicii Domnului! Ce mamă scumpă ai în această lacrimă care ţi-a dat ţie naştere tu.Dar cine-i Maica Domnului? . soseşte acolo un tânăr cioban care avea. măicuţă.Dar cum.Cum de nu ştii? . să ne mai vedem”. .Ce este aici? ./ Să-ţi spunem necazul pe care-l avem. ducem o viaţă de rugăciune. măicuţă”. Nu vă imaginaţi câtă cuprindere au aceste două simple versuri: „am venit. nu m-a învăţat nimeni. şi tu să ne vezi pe noi cu necazul pe care-l avem. ce să faci! Ce fac toţi: intră în biserică la icoana Maicii Domnului şi spui şi tu nişte rugăciuni. Dar. da` nu ştiu rugăciuni. ca să-ţi spui necazul: uite ce mi s-a întâmplat. „Nu lăsa. . să ţi-l spunem cu cuvinte sau fără cuvinte.Nu ştiu nici „Tatăl nostru”. .Păi. am fost botezat. nu „maică”. măicuţă. Aţi venit la Maica Domnului nu ca la sfinţirea singuratecă în teologia ei. poate să-ţi dea un sfat.Păi. adică teologia Maicii Domnului. iar în Biserica Apuseană există un compartiment special care se numeşte Mariologie. . să pierim pe cale. Şi ciobanul zice: . folosind acest diminutiv. .” Asta este esenţa şi raţiunea prezenţei frăţiilor voastre în număr atât de mare aici la mănăstirea Nicula. „Am venit. Daca ţi-l spunem în gând.Păi.ATITUDINI 13 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE iubi" ii mei./ Că noi suntem fiii lacrimilor tale. avem în biserică o icoană a Maicii Domnului care este sprijinitoarea noastră. ne vei ajuta să ieşim din impas şi din singurătate aşa cum i-ai ajutat pe cei de la nunta din Cana Galileii. credincios simplu. am hotărât să nu mai vorbesc despre teolo­ gia singurătă" ii.O mănăstire. cam pe la amiază. fără să ai capul împuiat cu teologie. să-ţi verşi focul.” Auzi.

aţi venit aici nu să jucaţi. tare. şi când el a căzut jos obosit de-abia suflând. vreau să folosesc acest prilej pentru a vă aminti că în primăvara aceasta multe părţi din ţara noastră.Uite. blestematul ăsta de păgân. Dragii mei. pălăria lângă ciomag. Eu l-am urmărit tot timpul pe această fereastră. Şi şi-a adus aminte că ce-i place mai mult pe lume era să joace bătuta. neştiutorul acesta. Eu cred că ar trebui să-i arăt ce-mi place mie mai mult. i-a oprit şi le spune: . ne-a pângărit biserica. şi când a ostenit s-a prăbuşit de osteneală în genunchi în faţa icoanei. Şi a jucat-o aşa cum se joacă ea. credincios sim­ plu. tropăind podeaua cu picioarele. am văzut-o pe Maica Domnului cum întinde mâna din icoană şi-i şterge sudoarea de pe frunte! El. chiuind. şi a jucat până a ostenit. nu! nu vă atingeţi de el. atunci intră şi fă ce ştii . o să-i placă şi ei.14 ATITUDINI Auzi. Dacă arhiepiscopul Iaşilor a deschis o colectă pentru cei din Nordul Moldovei şi Bucovinei.Nu. ci să-i cântaţi Maicii Domnului. Dacă veţi pleca de aici şi veţi ieşi pe poarta mănăstirii. duduind. Şi ciobanul a intrat în biserică şi s-a ploconit în faţa icoanei Maicii Domnului. Şi-a zis el: ce să-i arăt Maicii Domnului? Rugăciuni nu ştiu. fără să ai capul împuiat cu teologie. Între timp călugării de afară auzind zgomotul din biserică au venit la ferestre. zicând melodia în gând şi îngânând-o. a început să joace bătuta. şi a plecat.O. să te de" neşti pe tine ca " u al lacrimilor Maicii Dom­ nului! Ce mamă scumpă ai în această lacrimă care " i­a dat " ie naştere tu. A pus ciomagul jos pe podea. dar ai credin" a în tine şi evlavia sfântă care pre" uieşte mult! . au fost zguduite de ploi şi de revărsări de ape. şi se gândeau: . şi pentru tot ceea ce veţi trăi în continuare în această sfântă mănăstire închinată Maicii Domnului. într-un fel scârbit.i-a zis călugărul. este mai bun decât noi toţi la un loc”. care era un bătrân cu viaţă sfântă. să aveţi sentimentul acesta în viaţa voastră şi în visele voastre: că aţi plecat cu o mângâiere de la mâna Maicii Domnului prin care v-a mulţumit pentru prezenţa voastră aici. că dacă-mi place mie. Şi atunci am să joc bătuta în faţa Maicii Domnului. ciobăneşte. ca un flăcău. în special cele nordice. Şi pentru că veni vorba de Maica Domnului şi de mila ei pentru cei săraci şi năpăstuiţi. şi-a încordat braţele şi picioarele şi. Să-l dam afară! Dar stareţul. noi de la centrul parohial al Clujului am iniţiat o colectă pentru fraţii noştri ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE .

lăsând pustiu în urma lor. năpăstuiţi din Maramureş. spunând: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Dincolo de logica teologică a prevalat credin" a necondi" ionată. Cei care veţi vrea. după voinţă. amin! . după inimă. Lăsaţi fiecare după putere. de Sfânta Maria Mare. acolo la poartă. cum de se lasă pipăit? Şi n­a mai ajuns cu degetul coasta lui iisus pentru că i­a căzut în genunchi. Ieşind pe poarta mănăstirii. există câte un sat în care câte douăzeci de case au fost luate de ape la vale. dacă nu este real. şi Maica Domnului vă va mulţumi mai mult decât vă putem mulţumi noi. lăsaţi câte ceva acolo ca să-i putem ajuta. cum de a intrat înăuntru prin uşile încuiate? iar dacă este fantomatic. Am văzut toate rapoartele. Colecta o începem de astăzi.ATITUDINI 15 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Dilema era următoarea: dacă este real. acum şi în veci. să lăsaţi ceva pentru această colectă cu care să-i ajutăm pe fraţii din Maramureş. Fie ca lacrima Maicii Domnului să fie pentru voi lacrimă de mângâiere şi de bucurie duhovnicească. veţi vedea ca sunt doi oameni la masă cu nişte pancarte pe care scrie „pentru Maramureş”.

să înalţe rugăciune lui Dumnezeu pentru cei ce şi-au pierdut viaţa în temniţa Aiudului şi să se închine sfintelor lor oseminte. care dăinuiesc cu groază şi acum pe Râpa robilor. aruncate ca nişte gunoaie la gropile comune de la marginea Aiudului. de la marginea Aiudului. s­au ridicat ca nişte stânci de neclintit. şi necinstim jertfa înaintaşilor noştri. Vineri. Oare ce puteau face nişte trupuri moarte? De ce le este frică de nişte oase? Să se piardă modelul. ale celor ce au suferit mai bine moarte de martiri decât să-şi vândă credinţa şi neamul lor. să nu cumva să reînvie curajul şi atitudinea lor. şi au identificat tradiţia cu fundamentalismul şi iubirea de neam cu şovinismul. de parcă aceeaşi putere comunistă conduce şi azi? Au crezut că vor îngropa memoria lor cu betoane şi ciment. s-au ridicat ca nişte stânci de neclintit.. spunea Părintele Justin. Iubirea de neam nu este şovinism. De ce nu sunt cinstiţi martirii din temniţele comuniste? De ce se tem politicienii de azi să rostească numele lor. ale cărui moaşte zac şi ele aruncate în gropile Aiudului: „Creştinul iubitor de oameni simte răspundere şi arată respect faţă de munca înaintaşilor (totuna cu tradiţia). mulţime de credincioşi din toate părţile ţării l-au urmat pe Părintele Justin Pârvu la mănăstirea Înălţarea Sfintei Cruci din Aiud. Trupurile lor. pe care Părintele Justin o numeşte altar sfânt al neamului românesc şi fabrică de martiri. În numele unei false democraţii ei luptă de fapt împotriva tradiţiei şi a adevăratelor repere existenţiale.c. de parcă n-ar fi existat. care spulberă pe toţi cei ce se lovesc de ele şi scuipă în obrazul acestui neam creştin. 12 septembrie a. care spulberă pe to" i cei ce se lovesc de ele şi scuipă în obrazul acestui neam creştin. cum se spune uneori (adică iubirea oarbă faţă de greşeli şi ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE . să amintească jertfa lor. aruncate ca nişte gunoaie la gropile comune de la marginea Aiudului. Belşug de mucenici a înghiţit temniţa Aiudului. (Matei 5:10) trupurile lor.16 ATITUDINI vIzITA părINTelUI JUsTIN pârvU lA A MăNăsTIreA AIUD de Monahia fotini „Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate că a acelora este împărăţia cerurilor” cerurilor”. Frumos spunea Părintele Ilarion Felea. Călcăm pe sânge de martiri. turnând peste sfintele lor trupuri blocurile bolşevice.

Doamne. după care. pe care bunul Dumnezeu a rânduit să fie scoase la iveală odată cu săpăturile făcute pentru ridicarea schitului. ei. aţi plecat maşină după maşină. care sufereau nedreptate şi chinuri neasemuite şi cine va putea povesti felurile şi mulţimea torturilor lor? Că erau bătuţi până la sânge. tăiaţi cu pânza de circular. Dorind să se reîntâlnească cu fraţii lui de suferinţă şi să le aducă un cald prinos de mulţumire. înfometaţi până la moarte.1 Îndrăznim să credem că aceştia sunt de două ori mai fericiţi ca martirii recunoscuţi ai Bisericii. îngropaţi de vii. de parcă n­ar " exis­ tat. Părintele Justin împreună cu un sobor numeros de preoţi şi de credincioşi. printre lacrimile care îi şiroiau pe obraji. deoarece aceştia suferă prigoană şi după moartea lor şi defăimaţi sunt şi azi. p. aşa după cum suntem aici. pe care ei au iubit-o cu preţul vieţii lor. de parcă aceeaşi putere comunistă conduce şi azi? exagerată faţă de însuşirile naţiei din care faci parte). un emoţionant cuvânt: Cuvântul al părintelui Justin rostit în osuarul mănăstirii Aiud Preacuvioşi şi preacucernici Părinţi şi ostenitori. dragoste şi răspundere pentru generaţiile de faţă şi grijă pentru generaţiile viitoare”. Cât de minunate sunt lucrurile Tale. arşi de vii.ATITUDINI 17 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE De ce nu sunt cinsti" i mar­ tirii din temni" ele comu­ niste? De ce se tem poli­ ticienii de azi să rostească numele lor. Ca o minune. de care lumea nu era vrednică. Ioan Gură de Aur. şi de mai-marii poporului şi de mai-mari Bisericii. După slujbă. Că spune dumnezeiescul Ioan Gură de Aur: „Nu este ceva mai fericit decât sufletul care s-a învrednicit să sufere pentru Hristos vreuna din suferinţele ce ni se par groaznice şi cu neputinţă de îndurat”. ci este respect faţă de generaţiile trecute. Sf. şi am ajuns aici. toate cu înţelepciune leai făcut! Cu adevărat cu câteva ore în urmă. Ce respect acordăm noi jertfei acestor martiri. s-a făcut slujba de pomenire a eroilor şi martirilor lui Hristos. . Părintele Justin a rostit. din toate părţile. în osuarul unde sunt depuse cinstitele lor oseminte. să amintească jertfa lor. 153. au cântat în mausoleul înălţat în cinstea lor un acatist închinat martirilor din temniţele comuniste. să facem în sfârşit această sfântă şi înaltă comuniune cu aceşti eroi şi 1 Cuvântări de laudă la sfinţi. ostenindu-vă. ne-am gândit să venim aici în Aiud să facem o comuniune cu generaţiile tineretului jertfelnic din perioada carlistă şi comunistă. ciuruiţi de gloanţe.

aici suntem vârful de sabie al întregii culturi şi civilizaţii europene. a răzbit mama aceasta. s-au pierdut în dolari şi în aur.. care ne confruntăm cu atâtea greutăţi şi necazuri. în acest acatist e cuprinsă toată nevoinţa şi toată istoria acestei generaţii de martiri. Aici în Europa de strajă stă România. soţul era la uşă şi aştepta să vadă noul venit – ce să fie: băiat sau fată? Că pe atunci nu se ştia de înainte ce iese. şi suntem turnul de apărare pentru spiritualitatea ţării noastre. iar pruncul cu mama – într-o celulă de la etajul 1. Nu e nevoie să spunem mai mult decât a spus frumuseţea acestui acatist care s-a citit aici şi dacă am fost atenţi. este tot ce a avut mai scump ţara noastră. aceea au luat-o ruşii. aceştia de astăzi. pe tatăl l-au băgat în celulă la parterul puşcăriei Suceava.. şi osemintele acestea vorbesc oricând peste veacuri de ceea ce este românul. îi dădeau la 2-3 zile o cană cu lapte. pentru ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . martiri ai noştri. Aici suntem straja Europei. Îmi povesteau acum câteva zile nişte cetăţeni din Maramureş. acuma se ştie îndată. ţara noastră sfântă. deci. În numele unei false democra" ii ei luptă de fapt împotriva tradi" iei şi a adevăratelor repere existen" iale. s-a îmbolnăvit şi după zece zile a murit şi fiul ei pe munţii Făgăraşului şi a fost împuşcat tot în numele şi jertfa Mântuitorului nostru Iisus Hristos.. Plângea copilaşul acolo. dar sub o formă modernă. copiii din faşă. Când am coborât din maşină. Iată. poate chiar mai mult decât atunci. în sfârşit. copiii născuţi şi făcuţi întradevăr pentru ţara aceasta. aflate sub o acuzare de care n-am fost vrednic şi eu.18 ATITUDINI oare ce puteau face nişte trupuri moarte? De ce le este frică de nişte oase? Să se piardă modelul. Ce mamă poate să fie aceea care să-şi dea fiul ei la moarte? Ei. este. Până şi copilul de la sânul mamei vorbeşte de tirania acestor vremuri. Ei bine. Ei spun că suntem înapoiaţi. pentru neamul nostru creştinesc. Aceste oseminte sunt mărturia sfinţeniei lor pentru noi. au luat călăii pruncul şi pe tatăl lor. construim altare. aceştia sunt eroii şi neamul nostru. să divulge pe fiul ei unde este. În 1948 era o mamă care năştea într-un spital din Suceava. numai cât a născut. Şi câte alte întâmplări – mama care era pusă în ţâţâna uşii cu sânii... Ei nu mai sunt. Avem şi noi în acelaşi timp datoria sfântă să stăm cu puterea. şi au identi" cat tradi" ia cu fundamentalis­mul şi iubirea de neam cu şovinismul. că la mănăstirea Peri le-au spus bătrânii că nu este biserica aceea pe care o ştiau ei. toată esenţa neamului nostru prin viaţa şi jertfa lor. să nu cumva să reînvie curajul şi atitudinea lor. dar ridicăm biserici. Suntem într-adevăr înapoiaţi. am intrat în monument şi am văzut toate aceste ziduri şi am citit câteva nume. bine. cu dârzenia cu care au luptat înaintaşii noştri.

că vin străinii în locul nostru şi ne ocupă locul şi vai de noi. Aici în Europa de strajă stă România. să putem contrabalansa forţele acestea ale întunericului care vin peste noi. şi osemintele acestea vorbesc oricând peste veacuri de ceea ce este românul. şi aţi venit să ne împărtăşim din acest moment frumos. tot.. Cimitirul de la Aiud Râpa Robilor Monumentul Aiud . mizeria care ne împrăştie în toată lumea . aşa de frumos cum este pictată aici. cât am străbătut-o eu acum din zorii zilei până aici.. Dumnezeu să binecuvinteze osteneala şi Maica Domnului să ne ocrotească. ocrotitoarea tuturor deţinuţilor care au plecat dintre noi şi priveghează mai departe la osemintele fiilor ei. E atât de frumoasă ţara aceasta. cu toată forţa. încât nu am putut să aţipesc. au dărâmat şi biserica. şi apoi această slujbă de pomenire a celor adormiţi. Îmi povesteau acum câteva zile nişte cetă" eni din Maramureş.ATITUDINI 19 ht ig a Ă yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE că ei s-au băgat în Maramureş. prin sărăcia. de a ne pune în viaţa noastră cu toată puterea. Dar dacă n-ar fi fost Ştefan cel Mare la Putna. cu părinţii care s-au ostenit şi au citit acatistul. sub formele acestea de ecumenism. şi românii şi-au făcut un sălaş alături care într-adevăr preînchipuie Biserica şi istoria hotarului nostru. au luat şi locul. că la mănăstirea Peri le­au spus bătrânii că nu este biserica aceea pe care o ştiau ei. globalizare. " ara noastră sfântă. să nu cumva mâine să rămânem slugi pe pământul ţării noastre.. (…) Dumnezeu să vă binecuvinteze şi vă mulţumesc tare mult pentru osteneala care aţi depus-o. aceea au luat­o ruşii. De aceea şi noi avem datoria. fiţi siguri că Bucovina noastră nu mai era printre noi. au intrat mai mult de jumătate. repet.

M-am cutremurat! 1 . a deschis cu grijă capacul răcliţei şi. spunându-i că după câteva zile să meargă la medic şi să-şi repete analizele. Aşa dar mare au primit aceşti pătimitori ai lui hristos! O bătrânică din judeţul Cluj. a fost dată de duhovnicul ei cu untdelemn din candela Maicii Domnului de la osuar. Un băieţel din Slatina. Părintele. chiar acum am primit untdelemn din candela Sfinţilor de la Aiud şi dacă avem credinţă. Mama copilului s-a dus disperată la duhovnicul ei. După o săptămână au venit şi mi-au spus că după ce s-au dat cu untdelemn. Le-am dat untdelemn din candela Maicii Domnului şi a sfinţilor. gradul IV metastază. acesta se ducea cu bucurie mare spre camera lui. înainte să ajungă în cameră. dându-ile. . uimit. sfătuindu-le să se dea la locul durerii. s-a îmbolnăvit de o boală foarte rară de piele. aude din spate o voce care a strigat aşa: „Ioan!!!”. Părintele diacon ajunsese noaptea la locuinţa părintelui şi. Medicii au rămas uimiţi pentru că nu mai găsiseră nici o urmă de cancer. li s-au luat durerile cu mâna.Mărturii adunate şi relatate de Ierom. s-a uitat în spate şi n-a văzut pe nimeni. Augustin. de 12 ani. fiind bolnavă de cancer.20 ATITUDINI ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE CâND oAsele vorBesC Minuni ale sfinţilor martiri din Aiud1 uneori vin oameni bolnavi care nu au o cre­ din" ă aşa de mare şi se dau cu untdelemnul s" n" ilor cu multă îndoială şi chiar şi aşa. i s-au uscat bubiţele. în drum de la Slatina spre Bucureşti. pentru că cei mai buni doctori de piele din Bucureşti nu reuşiseră să-i găsească diagnosticul şi chiar în ziua respectivă trebuia să meargă din nou la Bucureşti. în tren. uitându-se spre sfintele moaşte. voind să le pună la locul special amenajat pentru Sfânt. preot slujitor la Mănăstirea Aiud. au căzut jos şi a ajuns complet vindecat la medici. La un moment dat. s" n" ii fac minuni. spunându-i că nu ştie ce să mai facă cu băiatul ei. L-a dat pe copilaş şi. Părintele i-a spus: „Soro. mi-au spus că acuză dureri foarte mari la încheieturile genunchilor şi a gleznei. le-a întrebat: „Te cheamă Ioan?” iar sfântul i-a răspuns: „Da!!!” Două femei din Aiud. Venindu-şi puţin în fire şi înţelegând că n-a fost voce de om cunoscut. venind la mănăstire. Un preot cu o evlavie deosebită la Sfinţii din temniţa Aiudului mi-a cerut o bucăţică de sfinte moaşte pe care i le-am trimis printr-un diacon. Dumnezeu va face minuni. Avea bubiţe pe tot corpul din creştet şi până în tălpi care supurau puroi şi sânge şi care mai şi produceau o mâncărime foarte mare.

atunci spune-i la acela care stă în casă cu tine. sănătos. locul care fusese uns cu ulei. chiar dacă vin cu o credinţă foarte mică. sfinţii fac minuni. şi a luat de aici nişte ulei să-i ungă trupul. Mama lui era credincioasă însă. Când a ajuns acasă.000 de Euro şi mută-te de aici! Dându-şi seama repede cu cine stă de vorbă le-a răspuns scurt: .Eu nu mă mut de aici! Rămânând uimite de refuz au continuat cu insistenţă să-i spună: . i-a uns o parte din trup. Aşa dar mare au primit aceşti pătimitori ai lui Hristos! De exemplu un tânăr avea o boală gravă de piele. i-a de aici 400. era dimineaţă fără pată. dar din ziua aceea nu le-a mai văzut şi nici nu a mai avut probleme. se dau cu untdelemn şi se tămăduiesc. O femeie din Aiud avea dureri foarte mari la glezne. dimineaţa. Iarăşi. nu mai avea nici o durere şi nu a mai fost nevoie de nici o operaţie. .Eu nu-L dau pe Hristos afară din casă!!! Şi le-a închis poarta în nas. Uneori vin oameni bolnavi care nu au o credinţă aşa de mare şi se dau cu untdelemnul sfinţilor cu multă îndoială şi chiar şi aşa. s-a trezit într-o zi cu patru vrăjitoare la poartă care i-au zis: . Înţelegând părintele că este vorba de Sfântul de la Aiud le-a zis: . După ce s-a dat cu ulei de la Maica Domnului. un domn din Aiud lucrează la penitenciar şi are foarte mari probleme cu spatele şi era caz de operaţie. Şi nu s-a dat cu o credinţă cum o au de pildă unii bolnavi de cancer faţă de Sf. În schimb. el să se mute. aici. Cum s-a dat cu ulei i s-a luat durerea ca cu mâna. Până să aducă Sfintele moaşte acasă avea mari necazuri cu vrăjitoarele. Odată a venit un părinte de la Timişoara şi mi-a spus că mama lui a avut un atac cerebral şi era într-o stare foarte gravă de comă.ATITUDINI 21 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Un alt preot avea Sfinte Moaşte de la Aiud acasă. Ioan Rusu.Dacă nu te muţi tu. pentru că tânărul nu avea încredere şi o.Părinte. Ierarh Nectarie de Eghina sau Sf. Au dat-o cu untdelemn şi şi-a revenit complet. minune. pentru care medicii nu i-au găsit leac.

din timpul vieţii şi vă daţi seama prin ce dureri inimaginabile trecea omul acesta….22 ATITUDINI Nu mai spun de cazuri de demonizare. ajunge să înnebunească de dureri. Aici este o aşchie smulsă din os. încât dacă nu este dus imediat la medic. şi foarte frumos la chip. Au fost două demonizate de la Satu Mare şi după ce au venit aici la rugăciune. 2. li s­a mai ameliorat starea o bună perioadă de timp. n-am vrut să vă spun dar totuşi vreau să vă spun ce mi s-a întâmplat”. imobilizat obligatoriu la pat – ca să se poată prinde această ruptură. care mi-a mărturisit: „Părinte. cu plăcuţă. Când l-am văzut. Acesta şi-a păstrat carnea între vertebre. Acesta după dantură are maxim 28 de ani. uitaţi ce anormal de curbat este. Au fost două demonizate de la Satu Mare şi după ce au venit aici la rugăciune. care a persistat câteva secunde. Şi. Sfântul acesta are încă fire de păr pe cap 7. s-a menţinut câteva clipe vedenia. după care a dispărut şi în locul chipului lui a apărut o cruce foarte luminoasă. Au venit aici nişte fete demonizate şi numai ce se apropiau de osuar. după care m-am trezit şi am bufnit în plâns”. în drum am aţipit. m-am înspăimântat. Acesta îşi păstrează firele de păr inclusiv cu piele carbonizată. Acesta a fost tăiat cu pânză de circular pe viu. nu mai spun de cazuri de demonizare. am văzut în faţa ochilor un tânăr foarte frumos. Deci este imposibil să fii ars în foc şi să-ţi rămână părul pe piele. Ar fi trebuit să-i pună tijă metalică. de ziceai că-i în gură de şarpe. de ziceai că­i în gură de şarpe. începeau să zbiere şi să cadă pe jos. ca să le pună la dânsa la spital. 8. când am aţipit. Aici se vede limpede cum a fost împuşcat. vedeţi o gaură de glonţ şi în interior se păstrează sânge închegat de la hemoragia pe care a avut-o. Acesta a avut infecţie la mandibula de jos. dar am auzit că acum iar se simt rău. Mărturii ale martirajului sfinţilor din Aiud 1. Osul acesta. de la ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . Acest femur a fost rupt şi s-a lipit fără îngrijire medicală. Sfântul i s-a arătat. o parte de oseminte. A fost un grup de sârbi cu evlavie la martirajul românesc din temniţele comuniste şi era şi o doctoriţă printre ei. 9. 6. când venise prima dată aici. 5. Şi-mi zice: „Părinte. cu foarte multe hematoame pe cap şi-i curgea sânge. 4. 3. Îi dădusem. când am plecat de la Aiud spre Petru Vodă. la 90 de grade. Infecţia se numeşte furia dinţilor şi cauzează dureri atât de mari. Au venit aici nişte fete demonizate şi numai ce se apropiau de osuar. începeau să zbiere şi să cadă pe jos. li s-a mai ameliorat starea o bună perioadă de timp. cu şurubele.

Nu ieşea nici unul din închisoare fără să i se bage suliţa în inimă de către gardian. a deschis cu grijă capacul răcli" ei şi. Părintele. Acestea două aparţin aceluiaşi sfânt. uimit. înainte să ajungă în cameră. le­a întrebat: „te cheamă ioan?” iar sfântul i­a răspuns: „Da!!!” poziţiile incomode în care au fost puşi să stea – este ultimul os de la coloana vertebrală. 12.ATITUDINI 23 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE la un moment dat. venindu­şi pu" in în " re şi în" elegând că n­a fost voce de om cunoscut. ca să fie sigur că e mort. Asta este mărturia coastei căreia i-a fost băgată suliţa în inimă. Tibie deformată şi refăcută fără îngrijire medicală. s­a uitat în spate şi n­a văzut pe nimeni. uitaţi-vă la asemănarea perfectă între ele şi cât de galbene şi frumoase sunt. 10. aude din spate o voce care a strigat aşa: „ioan!!!”. 11. uitându­se spre s" ntele moaşte. .

Vă daţi seama ce forţă a avut acest tineret. M-am bucurat mult de mulţimea credincioşilor noştri. toate tablourile lui Gheorghiu Dej. acolo este zugrăvită toată viaţa şi nevoinţa acestor suflete jertfelnice. dar mai ales prin puterea unităţii lor. într­un moment în care.24 ATITUDINI ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE AIUDUl – JerTfă şI sfINţIre interviu cu p. comuniştii erau stăpâni la noi în " ară. şi sălbăticia iudaică: să tai cu fierăstrăul capul omului. În acele zile. au şi început arestările. occidentul chiar era potrivnic oricărei mişcări de dreapta şi ţara era cuprinsă de cele mai puternice gheare. Gheorghiu Dej s-a prezentat la Iaşi. care au venit înspre Aiud săi slăvească pe martiri. să-i baţi cuie… ceva de neînchipuit pentru creştinism. S-au văzut aşa de slabi şi de neputincioşi... în 1947. comuniştii erau stăpâni la noi în ţară. încât în scurt timp ar fi câştigat tot poporul şi comunismul a recunoscut în această mişcare un inamic ce-i punea în pericol puterea. prin curajul şi jertfelnicia lor. occidentul chiar era potrivnic oricărei mişcări de dreapta. au început şi studenţii să scrijelească cu creioanele sub bocanc. În 1948 a fost cel mai mare val de arestări. „O să plătiţi scump” – le-a zis Gheorghiu Dej. la deschiderea anului universitar. până şi organele Securităţii. a şocat întreaga lume. în mare parte legionar. în ’44. Cu un an înainte. toţi au rămas uimiţi. ce ajunsese să depăşească 9000 de tineri. Când au văzut ei cât tineret este implicat. Unitatea lor era aşa de rodnică. încât în 48 de ore au umplut toate închisorile. cum v-aţi reamintit Aiudul? Aiudul… este temniţa spiritualităţii tineretului nostru. Şi aşa în 14 mai au fost acele arestări masive. în ’4 4. dar... ale Anei Pauker erau . ei bine. şi-au închis mapa şi au plecat. Justin parvu p vă da" i seama ce for" ă a avut acest tineret. să ţină un discurs. într-un moment în care. Glasul martirilor a chemat pe fiecare să se identifice cu spiritualitatea tineretului acelei generaţii. încât Moscova i-a luat la întrebări. de puterea organizaţiilor noastre de tineret. la Universitate. De cum a început discursul. în acelaşi timp. au curăţat tot ce a fost mai important. Părinte. Şi asta datorită şi faptului că în Munţii Tarcăului urma să se adune o tabără. Mişcarea aceasta a tineretului de atunci.

A fost singurul loc din viaţa mea în care am avut şi eu timp de o pravilă.. Această stare de lucru a durat vreo lună jumate. dimineaţa găsite pe jos. Să se prezinte acum partidele politice şi să spună câţi sacrificaţi au din rândul tineretului lor? Ducem lipsă de jertfă în plan politic. germană. Până şi catolicii îşi canonizează mai repede sfinţii. lucru pentru care ne urăsc celelalte popoare. El nu este omul mărginit – în România. este tocmai pentru că trecem cu indiferenţă pe lângă trupurile martirilor români. despre Părintele Ilie Lăcătuşu – ce putem spune despre el? E sfânt sau nu? Dar dacă este legionar. încât Moscova i­a luat la întrebări.. agricultură şi din orice domeniu puteai găsi acolo însemnări folositoare. ori în Spania. Aici am învăţat să mă rog şi frumuseţea acelei rugăciuni n-am mai trăit-o niciodată în libertate. de un canon de rugăciune mai intens. italiană. De exemplu. Ce a însemnat puşcăria Aiudului pentru sfinţia voastră? Primii doi ani din Aiud au fost pentru mine cea mai liniştită perioadă din viaţa mea. franceză. Şi. Şi a fost cea mai frumoasă perioadă din viaţă.. mai recente? Sigur e mare lucru să canonizăm pe Varlaam Mitropolitul. ori în Franţa – el este omul care depăşeşte graniţele valorilor. dar de ce ceilalţi să stea nebăgaţi în seamă? Poate toată sărăcia şi mizeria în care trăim noi astăzi.. Nu riscă . Asta nu împrumută ecumeniştii noştri? Când vrem să canonizăm un sfânt. Dar este aceeaşi mafie din trecut. Preasfântă Născătoare de Dumnezeu şi Paraclisul Maicii Domnului. Tot ce voiai: vocabular pentru engleză. Dar eu m-am lăsat mereu în voia lui Dumnezeu şi nu mi-a plăcut niciodată să fug de greu. au cură" at tot ce a fost mai important. Aveam un program alcătuit din rugăciunea Doamne Iisuse. Erau o mulţime. Sunt atâtea dovezi ale sfinţeniei vieţii lor. văzându-se în pericol. S­au văzut aşa de slabi şi de neputincioşi. Tot ce am primit în viaţa mea am luat-o ca din mâna lui Dumnezeu. Nu ne interesează pe noi coloratura lui politică. Aici am descoperit cu adevărat taina vieţii duhovniceşti. a fost cu adevărat o mişcare de regenerare a creştinismului nostru ortodox. pe noi trebuie să ne intereseze dacă harul lui Dumnezeu a lucrat sau nu în acel suflet. este în prezent şi va fi în viitor. Când au văzut ei cât tineret este implicat. atunci nu mai e sfânt! Păi unde mai e adevărul? Aceşti tineri au murit pentru un adevăr creştin şi naţional. de post. ce ajun­sese să depăşească 9000 de tineri. XVII dar de ce să nu ne scoatem în evidenţă şi mărturiile actuale.. Şi aşa în 14 mai au fost acele arestări masive. au început să-i culeagă… şi astfel a ajuns tot tineretul nostru de elită în puşcării. că. Aici am învăţat într-adevăr să şi mănânc. din toate domeniile. E interesant că avem sfinţi din secolele XIV. Nu! Pe noi ne interesează mai întâi de ce culoare politică a fost. Cei pe care i-a învrednicit Dumnezeu să moară mucenici acolo ajunseseră cu adevărat la un stadiu sporit al rugăciunii şi Hristos i-a luat degrabă la El. XVI. teologie.ATITUDINI 25 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE . dacă ne convine nouă sau nu. În Aiud am stat singur în celulă vreo şase luni. încât în 48 de ore au umplut toate închisorile. În cămăruţa asta au venit momente de linişte şi pace. altfel.în Mun" ii tarcăului urma să se adune o tabără. M-am întreţinut acolo cu scrierile însemnate pe pereţi. tot restul vieţii a fost o continuă hărţuială. două aproape. şi nu lipsea rugăciunea. de ce Biserica nu canonizează şi pe aceşti sfinţi? Sfântul sau martirul este eroul neamurilor. au şi început arestă­rile..

toţi se protejează. ht ig a yr e DĂ D D tir OD O O op s VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . şcoala a fost deformată. Posibilitatea unei rezistenţe în România îi îngrijorează pe ei până astăzi. nu s-a dus unul să se împotrivească comunismului din Spania. Fiecare are datoria. Nici o ţară nu a avut un tineret cu atâta tărie şi claritate şi viziune. Şi ce fapte mai mari de canonizare cer decât se văd la un Virgil Maxim. Şi generaţiile care s-au născut în furtuna asta. sunt mult mai puternice şi mai tari. şi metale nobile. încât nu mai are cine să sădească ceva sănătos. într-o frământătură. ceva mai clocoteşte acolo în adâncul sufletelor lor. Părintele Calciu… Dar ei nu pot promova aceşti sfinţi. n-a fost niciodată o conferinţă a unui guvern în care să nu fie şi reprezentantul Bisericii. Ultimul cuvânt. Creştinătatea noastră se află acum într-o fierbere. adică Biserica s-a integrat „perfect” vieţii politice. un creştinism plămădit prin suferinţă. De asta nici poporul nu-i iubeşte. era şi un tineret venit din generaţii cu un sentiment creştin şi naţional. calculatoare şi toată tehnica rămâi total dezarmat. Ioan Ianolide. nimeni nimic. Adevărul l­a mărturisit şi toată su" area creştină care a primit Botezul lui hristos. Apostoli. în perioada comunistă. Cea mai mare greşeală care s-a făcut în ortodoxia noastră a fost că politicul a arestat toată atitudinea Bisericii. Mitropolitul Varlaam n-a fost deloc în afara vieţii politice. după cum au fost vremurile.26 ATITUDINI Să nu uităm că pe Biserică nici por" ile iadului nu o vor birui. Dar în timp s-au spălat toate ideile acestea frumoase. toată lumea a fost de acord – trebuie executat. martirii şi mucenicii noştri. însă. era o moştenire care se promova şi în învăţământ şi în societate. cu spirit de sacrificiu. Biserica a fost prezentă întotdeauna în viaţa politică. şi până la urmă se va prelucra şi lămuri fiecare şi vor da naştere la ceva nou. Dar e ca şi într-un cazan în care se fierb toate metalele. a fost foarte implicat în viaţa societăţii româneşti. adevărul este simplu. pentru că nu-şi pun ei pielea la saramură. aşa de puţini. măi. să mărturisească după puterea lui. Din tot creştinismul. dar trăiesc. Apoi prin televiziune. ortodox sau catolic. după mine. aşa cum au realizat şi Sf. cum am avut noi. era dintotdeauna din partea Bisericii – „Promulgăm legea cu condamnarea la moarte sau nu promulgăm?”… Erau foarte atenţi să vadă ce spune Biserica. nu­" i trebuie mare " lozo" e. familia a fost deformată. şi de umbra lor le e frică. pentru că evreii în general sunt foarte fricoşi. pentru că tulbură naţia. să ştiţi. De ce nu mai are tineretul de azi puterea curajului de atunci? Măi. Dar când a fost vorba să execuţi pe Codreanu şi pe toată elita asta a creştinilor ortodocşi. şi metale mai puţin nobile. au pus mâna pe ierarhia Bisericii. cât sunt ei. dar unii dintre români sau dus… Şi acum le e frică în continuare de ei. Valeriu Gafencu. nu numai S" n" ii au mărturisit Adevărul.

. dar dacă noi nu mărturisim atunci când trebuie. Adevărul l-a mărturisit şi toată suflarea creştină care a primit Botezul lui Hristos. cu o conduită morală impecabilă. Cel care simte ortodox. Nu se converteau şi cei care torturau? Nu ştiu de unde s-a născut în veacul nostru această filosofare a mărturisirii. Mărturisirea nu au făcut-o numai sfinţii. dar pe căi diferite. nu să dobândim nişte orgolii naţionaliste. ba dimpotrivă. Că putem să facem noi toate rugăciunile şi toate pravilele. Apăi toţi tinerii ăştia care s-au jertfit în perioada carlistă la Miercurea Ciuc. Din tot creştinismul. Nu urmărim decât să nu amestecăm valorile. însă. Toţi avem acelaşi scop – să ne mântuim –. Dar ce. înălţarea neamului pe urmele Înălţării Mântuitorului până la întâlnirea cu veşnicia. Naţiunile trebuie să trăiască în firea cea mai frumoasă. ni se socoteşte ca un fel de lepădare. Părinte. Părinţi nu prea întâlnim această problemă.. Nu numai Sfinţii au mărturisit Adevărul. mărturisirea ta va fi mai rodnică. măi? Nu. în rădăcina unde le-a sădit Dumnezeu. pentru că mai avem forţe care dovedesc neputinţa lor. mai ales în vremuri grele. pentru că aceasta este şi obligaţia oricărui creştin: Mărturisesc un Botez. au ştiut să se pregătească şi să-şi întărească spiritul de sacrificiu. noi ne luptăm în naţiuni. trădare. 15 septembrie . dar unii dintre români s­au dus… Ei încearcă să-L ucidă pe Hristos din sufletele noastre. Fiecare are datoria. de la cel mai păcătos până la cel mai desăvârşit. adică îmbisericirea neamului. Nu-ţi trebuie mare filozofie. cum am avut noi. ortodox sau catolic. de când există lupta împotriva naţiunilor? La Sf. în perioada comunistă. acela şi mărturiseşte.. adică potrivite cu specificul naţiunii mele. Însă nu vor reuşi nimic.. ferească Dumnezeu. să mărturisească după puterea lui. deopotrivă. interviu realizat de monahia Fotini. Să nu uităm că pe Biserică nici porţile iadului nu o vor birui. mărturisesc Învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să vină… Nu aşa spunem la Crez? Mărturisirea face parte din datoriile creştinului.ATITUDINI 27 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE nici o " ară nu a avut un tineret cu atâta tărie şi clari­ tate şi viziune. la Râmnicu Sărat. Eu socotesc că tocmai această mărturisire este o baie de spălare a păcatelor noastre. Jilava. adevărul este simplu. Bineînţeles că dacă ai o pregătire mai austeră cu tine însuţi. înflăcăraţi de idealul cel mai nobil al unei naţiuni – ridicarea neamului pe linia Bisericii. nu s­a dus unul să se împotrivească comunismului din Spania.

neaşteptat . cu ochii închişi. când moare.28 ATITUDINI ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE sfINţI DIN ÎNCHIsorI părINTele IlIe lăCăTUşU Mâinile mele erau pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui nu mai erau reci ca ghea" a. Se mişcau mâinile şi am rămas uimit. Maica Domnului şi după aceea pe el. Şi intrând înăuntru. ca să nu putrezească imediat. ca să se roage pentru iertarea păcatelor mele. bineînţeles. am văzut un mort adevărat. deşi nu fusese de vreo două-trei zile. am rămas impresionat când am văzut că a deschis ochii mari. Eu nu cunosc Bucureştiul şi nu ştiam unde să merg. Am văzut un mort. să văd personal cu ochii mei. în două-trei zile trebuie să-l trateze cu fel de fel de chimicale ca să nu răspândească mirosuri. M-am pus în genunchi şi capul l-am aplecat pe sicriu şi am făcut o rugăciune. trăind în aer ca toţi oamenii. era cu ochii deschişi mari. da’ nu­i mort. Iar el – nimic. Am plecat din nou capul şi am făcut o rugăciune şi când am ridicat din nou capul. şi fără nici un fel de miros. care zicea că părintele vorbeşte şi face minuni. erau calde. Am socotit că Dumnezeu a vrut aşa ca să-mi facă un favor. Omul. un mort viu. la distanţă foarte mare şi poate pentru dorinţa asta de a-l vedea şi de a se confirma ceea ce am auzit. Şi am mişcat să văd dacă se mişcă. în rugăciune am pomenit pe Mântuitorul. complet. Atunci. spuneţi-ne câteva cuvinte despre părintele Ilie Lăcătuşu. deschide ochii. Şi a vrut Dumnezeu ca să vină fata părintelui Ilie Lăcătuşu la cimitir acolo. fără mirosuri. de curiozitate am mers şi eu la un prieten care avea maşină şi m-a dus la cimitir. Mărturia părintelui Ioan de la rarău Părinte Ioan. personal. Şi. ale cărui moaşte întregi şi binemirositoare au fost găsite acum câţiva ani în Bucureşti… Aflând de la cineva de la Bucureşti de părintele Ilie Lăcătuşu. socotindu-mă cu totul nevrednic de aşa ceva. şi descoperit. vorbeşte la cei care sunt vrednici .pentru că sfântul face minuni. se mişcă.eu. ochii i-a mişcat în direcţia . M-am mirat când l-am văzut fără capac deasupra. pentru că eram străin de Bucureşti. Dumnezeu a vrut ca fata să vină. de atâţia ani. Şi când am ridicat capul şi m-am uitat la el. nemişcat. sunt mulţi care au început să putrezească din cauza păcatelor.

mam uitat în spate. dar ştiu că este un sfânt. am pus mâinile mele pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui se mişcă în sus şi în jos.exact cum s-a întâmplat acum. ştiu că a fost un preot care a făcut puşcărie pe timpul comuniştilor şi din cauza asta nu vor să-l canonizeze conducătorii. N-am stat cu ei. Atunci. un mărturisitor al dreptei credinţe ortodoxe. Am văzut un mort. reci ca gheaţa. Şi. da’ nu-i mort. ca la doi ani. se mişcă. un mort viu. Despre părintele Daniil. Am pus iarăşi capul pe sicriu şi m-am rugat. ca viu. un mare sfânt. Şi atunci m-am … şi atunci m-am ridicat şi am plecat. şi am intrat iar la părintele Ilie Lăcătuşu. Şi am mişcat să văd dacă se mişcă. cum sunt morţii şi. Nu se vedeau semne de putrefacţie… Absolut nimic. Erau flexibile. deschide ochii. ştiam când eram eu în cimitir mai erau vreo trei oameni . A. Cu părintele Ilie aţi auzit şi alte minuni? Spunea cineva că a vorbit cu el şi am rămas atunci foarte gânditor: cum poate un mort după atâţia ani să vorbească? Cum poate de atâţia ani să fie şi să nu putrezească. se uita cum se uită oamenii fără să învârtă capul . Am mai mers altă dată. Dumneavoastră mişcaţi mâinile sau nu? Eu le-am mişcat. Şi am rămas cu convingerea că Sfântul Ilie Lăcătuşu este un sfânt cu adevărat mare. ce puteţi spune? E unul dintre cei mai mari mucenici. în clipa aceea. erau calde. o să puneţi preoteasa în locul meu şi pe mine o să mă lăsaţi deasupra” . În închisoare aţi cunoscut astfel de părinţi cu viaţă sfântă? Da. Nu mai erau rigide? Nu. nu ştiu ce s-ar fi întâmplat. întreabă ceva”. vorbeşte la cei care sunt vrednici ­ eu. absolut deloc. neaşteptând altă invitaţie. mare înaintea lui Dumnezeu. Nu-i cunosc activitatea. Se mişcau mâinile şi am rămas uimit. deci erau mişcate de mâinile dumneavoastră? Mâinile mele erau pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui nu mai erau reci ca gheaţa. . înainte de a muri: „Pe mine mă îngropaţi jos dar după nu ştiu câţi ani. sfinţi mari. Ieroschimonahul Daniil Tudor a fost un om cu viaţă sfântă. numai i-am văzut.ATITUDINI 29 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Şi când am ridicat capul şi m­am uitat la el. neaşteptat ­ pentru că sfântul face minuni. Sfântul Dimitrie Basarabov. Dacă n-ar fi fost sfinţii aceştia care străjuiesc ţara noastră din toate părţile şi se roagă pentru noi. şi cu mustaţă şi cu tot absolut. aşa cum este şi Sfântul Calinic de la Cernica. socotindu­ mă cu totul nevrednic de aşa ceva. se mişcau cu mâinile mele. Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor.dar ochii i-a învârtit exact spre mine. Vă rugaţi lui ca unui sfânt? Faceţi rugăciuni către părintele Ilie? Nu ştiu cât de mult mă rog eu. am rămas impresionat când am văzut că a deschis ochii mari. Sfânta Cuvioasă Parascheva. Şi fata Părintelui Lăcătuşu zice: „Părinte. era cu ochii deschişi mari. am cunoscut. înainte însă iarăşi am pus mâinile mele pe mâinile lui .acum erau vreo patruzeci-cincizeci de oameni în spatele meu. Am pus mâinile mele pe mâinile lui. Era deci şi înainte văzător cu duhul. Şi am auzit că ar fi spus. nu-i cunosc viaţa. Sfânta Filofteia. după ce m-am rugat puţin. mea. prin darul proorociei. tata vrea să-ţi vorbească. mari de tot.ţepene complet.

desăvârşită. L-au omorât. L-aţi cunoscut? Da. Acum e vreme de cernere. El pe toţi i-a convertit. trebuie cernută. este un termen. l-am cunoscut. Se ruga la Maica Domnului câte o jumătate de oră şi Dumnezeu îi dădea de toate. Pentru mântuire. unde era el atunci. A murit în chinuri. Viaţa sfinţilor ar trebui să fie pildă vieţii noastre. Dumnezeu Îşi alege oamenii. era foarte. A murit ca un mare mucenic. e cu gunoaie. Viaţa nu există numai pe pământ. tot timpul scria şi se ruga neîncetat. adevărul nu suportă schimbări tot aşa după cum viaţa nu suportă moartea. atât. Nu există viaţă pe pământ. prin fapte. ori cu Satana. au suferit. absolut nimeni. Căuta tot timpul să nu iasă în eviden" ă cu ceva. ori cu Dumnezeu. Nu-i place lui Dumnezeu compromisul. Despre ce ţinea conferinţe? Discuta sub toate aspectele. Ori eşti în lumină. ori în întuneric. Schitul Rarău. foarte sărac şi de multe ori nu era ce să mănânce nimeni. Era şi el cunoscător cu duhul. Zice şi Sfântul Ioan Gură de Aur: „Poţi să câştigi şi viaţa şi moartea prin faptele tale”. Dacă ei erau convinşi de valoarea crezului lor. ca el să nu mai meargă la Bucureşti să ţină conferinţe. ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . ştia vreo cinci şase limbi străine. avea o credinţă fixă. Dumnezeu vrea de la toţi hotărâre şi statornicie. Ştiu de la un mare cărturar că avea o cultură foarte mare. dacă nu este convins. îi combătea pe toţi activiştii de partid pe care îi trimitea stăpânirea ca să-l combată. A fost cel mai intransigent dintre toţi deţinuţii în ceea ce priveşte credinţa. nu vrea să se ocupe cu nimic altceva. aurul dacă nu-i încercat în foc nu se curăţă de materie străină. un om studios. Dacă nu apără cineva dreapta credinţă. Omul. o posibilitate de a dobândi viaţa cea veşnică. ci în veşnicie unde este exclusă moartea. „Hai să mergem la Maica Domnului să facem o rugăciune” – zicea el.30 ATITUDINI Despre acest om pot să spun că avea cu adevărat darul smereniei. care mărturisea înaintea păgânilor dreapta credinţă. făcea pe neîsemnatul. Avea mare trecere la rugăciune. zdravănă. Toată viaţa şi-a închinat-o lui Dumnezeu. foarte. Făina dacă nu-i cernută. Cum a murit? A murit în închisoare. înseamnă că nu-i cu Dumnezeu. la Maica Domnului.

eram cu toţii nevătămaţi şi uzi. curăţat. şi cum să intri în apă? Calci. intrăm pentru că ăştia îs puşi pe gând rău. de apă. Mărturia părintelui Justin pârvu Cu Părintele Ilie Lăcătuşu am stat 4 ani la Periprava. Am ezitat la început. Am ajuns acolo. trebuia frumos. Măi. şi am scos la mal cei doi snopi. era foarte important ceea ce spunea. nici un internat. În 30 ianuarie. Să intrăm în apă. Căuta tot timpul să nu iasă în evidenţă cu ceva. la Maica Domnului. Unii până la piept. că altfel cred că eram cu toţii morţi. Şi aşa Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi au fost cu noi şi ne-au ajutat. Şi aceasta datorită rugăciunilor Părintelui Ilie. Am tăiat frumos snopi. mai ales că îi văzusem şi pe caraliii noştri cu mitraliera. măsurat. Am mers vreo trei ore în apă. de vreo patruzeci de hectare şi stuful era tocmai în adâncime. de se minunau şi caraliii. Toţi am început să murmurăm şi nu prea aveam de gând să intrăm în apă. rar îl auzeai vorbind ceva. chiar în ziua de 30 ianuarie. unii în sfârşit până la jumătate. nori şi rece . Că dimineaţa. foarte. Ne-au ordonat să intrăm şi să scoatem câte doi snopi. Pentru cine făceam noi astea? Nu avea nici un sens. Dar nu era numai aşa că-l tai cu frunze. Vă daţi seama ce însemna lucrul acesta pe un frig de iarnă? Moarte curată. Şi ne miram cu toţii că lucram ca pe uscat. Eram toţi înspăimântaţi. Şi vă spun că nu s-a întâmplat să fie nici un bolnav. în general. că Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămaţi”.aşa te prindea la oase. care ne-au urmărit în tot acest timp şi dedesubt florile de sub gheaţă. până la bărbie am intrat în apă. Mare minune a fost atunci. nu te mai scoate nimeni de acolo. Şi dintr-odată a apărut soarele. făcea pe neîsemnatul. unii până la gât. Îmi amintesc de o întâmplare minunată din Deltă. era foarte. El s-a remarcat. cum ne-a prins locul pe fiecare acolo. Era o căldură. când Părintele Ilie a jucat un rol foarte important. şi am intrat. Se ruga la Maica Domnului câte o jumătate de oră şi Dumnezeu îi dădea de toate. ăştia trag în noi. Ne-am dezbrăcat şi s-au uscat hainele ca la cea mai fierbinte sobă. gheaţa groasă de 20-25 cm. de cele mai multe ori ne îndemna să ne rugăm atunci când eram în vreo primejdie. Sus ne însoţeau nişte păsări. Şi am scos. prin interiorizarea lui puternică şi prin tăcere. măi băieţi. când am intrat noi era ceaţă. Curgea apa de pe noi. ne-am îmbrăcat şi hai la colonie. Măi. încât vedeai nufărul galben înflorit sub gheaţă. crezând că vom refuza comanda. absolut nimeni. „hai să mergem la Maica Domnului să facem o rugăciune” – zicea el. Despre acest om pot să spun că avea cu adevărat darul smereniei. Schitul Rarău. . în Deltă.ATITUDINI 31 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Era şi el cunoscător cu duhul. Era o deschidere acolo. te duci într-o ştioalnă. n-o fost nimic. Ei bine. Avea mare trecere la rugăciune. şi atunci când o făcea. Probabil aşteptau să ne execute. vreo patru mitraliere. ne-au trimis în colonie. foarte sărac şi de multe ori nu era ce să mănânce nimeni. s-a luminat de ziuă. pus la dimensiune şi era un ger de minus treizeci de grade afară. Ne-am încălţat. Dar Părintele Ilie a avut un cuvânt foarte ferm şi ne-a îmbărbătat pe toţi: „Măi. aşa aburi ieşeau din toate. la canal la tăiat de stuf. unde era el atunci.

Numai Bunul Dumnezeu ştie 1 . Or.” Chiar dacă patriarhul Teoctist se referea mai ales la lucrarea pastorală făcută de părintele Negruţiu după ieşirea din închisoare. ţi-a dat Dumnezeu acest dar din plin: să pui viaţa în ziduri. Ioane. că Biserica stă rău.32 ATITUDINI ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE sfINţI DIN ÎNCHIsorI părintele Ioan Negruţiu – răstignit lângă Hristos… „Părinte. părintele Ioanichie Bălan îl prezintă astfel pe părintele Ioan Negruţiu: „S-a născut în satul Borşa – Bihor. prin rostirea S" ntei liturghii de către preo" i. E un haos aici!” Haosul se datora tocmai presiunilor pe care Biserica le suporta din partea regimului comunist… Armele de apărare ale mucenicilor erau: credin" a în Dumnezeu. dintre cei mai buni pe care îi avea ţara. A absolvit Seminarul Teologic la Galaţi. prin recitări din S" ntele Evanghelii pe care unii le cunoşteau pe de rost. prin postul de bună­voie întărit cu cel impus de călăi. întărită prin rugăciune şi psalmi. Tot acolo putem citi un cuvânt al patriarhului Teoctist Arăpaşu: „Mi-a dat Dumnezeu o dăruire: aceea de a clădi. Academia Română. în anul 1915. de a construi. de Ionuţ Băiaş şi Costel Condurache (poate fi citit pe http://www. 1990. prin milostenii fa" ă de cei mai slabi. în 1934. Apoi a lucrat ca inspector eparhial la Episcopia Oradiei.d. Episcopia Romanului şi Huşilor. inclusiv cea de Teologie. putem înţelege că mare a fost lucrarea de preot a părintelui şi în temniţă şi în lagăr şi în deportări. clerul şi călugării. nu ştim cum să vă mulţumim că ne-aţi salvat Biserica! Ortodoxia noastră a amuţit aici. dar nu mi-a dat şi puterea de a altoi spiritul zidului. Protosinghel Ioanichie Bălan. p. ţie. vol. l-a rugat: „Te rog să nu pleci.htm). În anul 1981 a fost numit duhovnic la Mănăstirea Timişeni . 2 . în momentul în care patriarhul Iustin Moisescu a aflat că părintelui i se propusese să plece în Banat. Toate instituţiile de bază ale societăţii noastre erau bine reprezentate.m. Atât de amplă a fost lucrarea părintelui Negruţiu încât. fostele guverne împreună cu armata.ro/stiri-arhiva-1043334-serial-sfintii-inchisorilor-ioannegrutiu-detinutul-care-refuzat-fie-scos-din-lagar.a. 217. muncitorii şi ţăranii nedispuşi să-şi vândă sufletele satanei ş.Timişoara”2. părintele Ioan: Despre celulele „devenite altare” „Se mutaseră în aceste lagăre şi temniţe mii şi zeci şi sute de mii de oameni. pentru a rămâne să îi întărească pe fraţii de suferinţă. profesor şi director la Seminarul Teologic Special din Curtea de Argeş (1971 – 1976). Altarele româneşti s-au mutat în închisori!” Patriarhul Justinian Marina1 scurtă prezentare a părintelui Ioan În volumul al doilea al seriei de Convorbiri duhovniceşti.Cuvântul patriarhului Iustinian către părintele Ioan este citat în articolul Părintele Ioan Negruţiu – deţinutul care a refuzat să fie scos din lagăr. şcolile şi întreprinderile. de a ridica ziduri. facultăţile.hotnews. până în anul 1948. Universitatea. II. inspector general patriarhal (1976 – 1979) şi redactor principal la revista Mitropolia Banatului (1979 – 1981). prin smerenie şi îndelungă răbdare .Convorbiri duhovniceşti. iar în 1938 a luat licenţa în Teologie la Universitatea din Bucureşti (1940 – 1942) şi a fost mulţi ani profesor la liceul din Beiuş. Titlul articolului se referă la momentul în care părintele Ioan a refuzat propunerea patriarhului Iustinian de a fi scos din lagărul de la Canal.

nu este de mirare că şi marele dascăl al şcolii alexandrine. ca şi prin comunicările dintre celule prin alfabetul Morse etc. vorbind despre fecioarele creştine. În acelaşi context. La fel.ATITUDINI 33 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Scopul " nal era bine de" nit: exterminarea lentă a insului prin anularea personalită" ii şi degradarea totală a " in" ei umane prin nimicirea chipu­ lui lui Dumnezeu în om. prin învăţare de limbi străine. spune că «Oricine face mărturisire pentru adevăr. prin îndobitocirea lui. au socotit martiriul ca măsură – etalon a tuturor virtuţilor creştine. spune că acesta nu este altceva decât un martir în viaţă 3 . facultă" ile. după cum spune proorocul. aplicate de călăi cu înaltă calificare. Viaţa duhovnicească. De aceea. prin milostenii faţă de cei mai slabi. folosind scrisul cu acul: pe pereţi. veterani ai închisorilor: Nichifor Crainic. Scopul final era bine definit: exterminarea lentă a insului prin anularea personalităţii şi degradarea totală a fiinţei umane prin nimicirea chipului lui Dumnezeu în om. Toate acestea alcătuiau o întreagă Pravilă a Claustraţilor. pe pingele. susţinută cu râvnă pentru curăţia lor» (Convivium 7. în general. . numit de el «gnosticul creştin». întărită prin rugăciune şi psalmi. cele mai multe creaţii ale poeţilor consacraţi. a înfometării. Se mutaseră în aceste lagăre şi temni" e mii şi zeci şi sute de mii de oameni. prin postul de bună-voie întărit cu cel impus de călăi. 241. poate să se numească pe bună dreptate martir». nu pentru că ar fi îndurat într-un timp scurt căznirile trupului. prin meditaţii religioase. inclusiv în celulele temniţelor devenite altare de jertfă pentru Hristos. cu cât se asemăna mai mult cu martiriul. prin îmbogăţirea cunoştinţelor. Radu Gyr şi alţii. Sfântul Ciprian al Cartaginei aminteşte undeva că există nenumărate cununi martirice ale vremurilor de pace («habet et pax coronas suas»). Sfântul Metodie de Olimp. toate institu" iile de bază ale societă" ii noastre erau bine reprezentate. de toate zilele. în sfârşit. Şi. Armele de apărare ale mucenicilor erau: credinţa în Dumnezeu. Origen. p. Clement Alexandrinul. pe centuri. prin smerenie şi îndelungă răbdare. prin îndobitocirea lui. ci pentru că toată viaţa lor au luptat şi nu s-au îngrozit de lupta lor olimpică. rânduită pentru realizarea purificării prin suferinţă. pe cei care erau doar pregătiţi spre a deveni martiri. inclusiv cea de teologie numărul şi numele victimelor aduse ca nişte oi spre junghiere. a oricărui creştin era considerată cu atât mai desăvârşită. a catharsis-ului creştin. iar Sfântul Ciprian îi numeşte ca atare pe cei condamnaţi la muncă silnică pe viaţă în minele de metale. universitatea. Tertulian îi numeşte «martiri propuşi». dintre cei mai buni pe care îi avea " ara. prin proba cumplitelor răngi. «martyres designati». prin fapte sau prin alte forme. căutând să definească tipul de om creştin ideal. de pildă. prin cuvinte. spre a se pune temelie nepieritoare Împărăţiei Cerurilor pe pământ. a focului. prin memorări de poezii potrivite situaţiei. a varului nestins.”3 părintele Ioan: Despre mucenicie „Scriitorii epocii martirice.Idem. folosind metodele consacrate de veacuri ale marilor asceţi şi mucenici creştini. prin rostirea Sfintei Liturghii de către preoţi. Academia Română. şi trecute prin rigorile torturilor. a frigului. 3). spune: «Ele sunt adevărate martire. a terorii şi a umilinţelor de tot felul. prin recitări din Sfintele Evanghelii pe care unii le cunoşteau pe de rost.

Condamnarea părintelui Negruţiu „După decretul de graţiere din ’64. Protosinghel Ioanichie Bălan. şi urcând greu golgota. Editura Roza Vânturilor. Dar. Antonie cel Mare şi Pahomie. pp. zi de zi. Unii dintre aceştia s-au învrednicit şi de moartea martirică. poate voi găsi Crucea Domnului. Şi m-a găsit. iar alţii. că realmente n-ai făcut nimic!»”5. Episcopia Romanului şi Huşilor. vol. 4 . Şi m-am dus. 46 -47. ca neapărat să stea cu mine de vorbă. II. Am asistat la procesul tău. şi după ce m-a îmbrăţişat. şi n-am putut să-mi explic nicidecum cum de ţi s-a dat o pedeapsă atât de mare. unul dintre foştii mei elevi de la Beiuş. 1990. că n-am găsit fapte nici măcar pentru un minut de arest. asumându-şi – ca mulţi alţi preoţi din generaţia sa – riscul de a pătimi pentru El… ht ig a yr e DĂ D D tir OD O O op s VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . eram cu capul în jos. cu rugăciunea şi cu privegherea. Mi­a apărut în vis Domnul iisus hristos. peste veacuri. l-am citit şi îţi spun eu. mantia călugărească”4. a luat misiunea atât de grea. îmbrăcând. a venit să mă caute. Eu mă găseam la poalele muntelui golgota şi aveam de gând să ajung sus. mi-a spus: «Uite. am căutat dosarul. Părintele Ioan a fost condamnat la închisoare nu pentru că a făcut fapte de violenţă sau alte rele. un martir răstignit pentru lume. soarta m-a făcut să ajung procuror chiar la Tribunalul la care ai fost judecat. noapte de noapte. în frunte cu Pavel Tebeul. monahismului creştin care. nu numai de câteva zile sau ceasuri. care ajunsese procuror militar chiar la Tribunalul care mă judecase. considerându-se şi ei răstigniţi pentru lume.34 ATITUDINI şi în trăire. când am fost şi eu eliberat ca toţi ceilalţi. şi lumea pentru el». eram student pe atunci. şi lumea pentru dânşii. când am ridi­ cat capul deja ajunsesem fără să­mi dau seama chiar în fa" a Crucii Domnului hristos. n­am fost nicio­ dată la locurile s" nte. ci pentru că a ales să Îl slujească pe Hristos. cele mai multe «cununi martirice ale păcii» din acea vreme. ci de o viaţă întreagă.Convorbiri duhovniceşti. Procurorul Republicii Socialiste România. vieţuitori ai pustiei. nespus de mulţi. şi l-au răscumpărat prin îmbrăţişarea ascezei creştine. odată cu încetarea persecuţiilor. neputându-se împărtăşi de martiriu din binecuvântate pricini. peste armura atletică. împărţindu-le la săraci şi retrăgându-se în pustie în timpul nesfârşitelor persecuţii ale lui Diocleţian. martirul atlet devine martirul monah. p. sporind numărul mare al «anahoreţilor» ce-şi lăsau averile. 234-235. tipărite în volumul Cuvântul care zideşte. de cum mi-am luat în primire postul. fără încetare. care se nevoiau cu postul. dar şi de sublimă a martiriului.Din volumul de interviuri televizate luate de Vartan Arachelian. care însemna un martiriu. Aceştia sunt cei ce au pus temelie. au împodobit capetele nenumăraţilor asceţi. Prin ei. 5 . direct la arhivă.

aşa cum a spus patriarhul Justinian. atunci când fiara roşie a încercat să sufoce credinţa creştină. şi urcând greu Golgota. când împlineam anul de când eram cu domiciliul obligatoriu. A deschis ochii. Eu mă găseam la poalele muntelui Golgota şi aveam de gând să ajung sus. aveam foarte mult de lucru în parohie. Visul pe care l-a avut este reprezentativ nu doar pentru viaţa sa. . tineri şi mai puţin tineri. Când a fost gata tot şi era să ies pe uşă şi să plec. Mi­ am dat seama că e semn de la Domnul hristos. că în ziua aceea va trebui să încep o nouă golgotă. însufleţiţi de iubirea de Dumnezeu şi iubirea de neam. Erau reci ca gheaţa. să mă răstignesc şi eu pe o cruce alături de Tine! Pe care vrei să mă aşez? Pe cea din dreapta sau pe cea din stânga?» Şi Iisus mi-a răspuns: «Nu mai au semnificaţia pe care au avut-o oarecând crucea din dreapta sau crucea din stânga. când am ridicat capul deja ajunsesem fără să-mi dau seama chiar în faţa Crucii Domnului Hristos. un vis cum n-am mai avut şi cred că nu voi mai avea niciodată. Datorită lor. ci pentru întregul sobor de clerici care. şi pe cea din dreapta. Care este în ceruri…!” (Matei 10. şi un fior deosebit de puternic m-a pătruns şi m-am trezit. dacă sunt vrednic de aceasta. şi un " or deosebit de puternic m­a pătruns şi m­am trezit. poate voi găsi Crucea Domnului. „oricine ajunge la Mine poate să stea pe orice cruce…” „În luna iulie. am auzit zgomot de motor de maşină. Şi m­am gândit să fug… Mi­am făcut rugăciunea în genunchi. şi pe cea din stânga». Mi-am dat seama că e semn de la Domnul Hristos. format din preoţi de mir sau preoţi de mănăstire. că în ziua aceea va trebui să încep o nouă Golgotă. M-am uitat de după perdea şi am văzut că în curtea mea intra maşina Securităţii din Galaţi…”6 Părintele Ioan Negruţiu a ales să ducă o viaţă de mucenicie. crucile tâlharilor erau goale şi Iisus era încă viu. 46. N-am fost niciodată la locurile sfinte. mi­am făcut un mic bagaj de mână cu care mă gândeam să înaintez spre gara cea mai apropiată şi să înaintez unde m­o ajuta Dumnezeu. m-am culcat într-o noapte mai târziu. mi-am făcut un mic bagaj de mână cu care mă gândeam să înaintez spre gara cea mai apropiată şi să înaintez unde m-o ajuta Dumnezeu. mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu. ai rămas singur? Nici tâlharii nu mai sunt cu Tine? Şi ei Te-au părăsit? Porunceşte-mi. p. m-a trezit un vis. spre dimineaţă. Iisuse. Şi am dat să mă apropii de cruci şi I-am atins fluierele picioarelor cu mâna. au avut curajul de a-L mărturisi pe Hristos… Un mare sobor. „altarele româneşti s-au mutat în închisori!”. Erau reci ca ghea" a. şi după ce am adormit. Cu ei s-a împlinit cuvântul Mântuitorului: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor. Şi m-am gândit să fug… Mi-am făcut rugăciunea în genunchi. oricine ajunge la Mine poate să stea pe orice cruce.Idem.ATITUDINI 35 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Şi am dat să mă apropii de cruci şi i­am atins " uierele picioarelor cu mâna. şi am întrebat: «Doamne. Era singur pe cruce. 32). m-a privit. Mi-a apărut în vis Domnul Iisus Hristos. material selectat de Claudia Vasile 6 . De acum încolo. mau trecut fiori. eram cu capul în jos.

alţi români chiar cred că l-au dobândit. Nu este aşa. rezistenţă este îndemnul cheie. de la ICR până la CNSAS. cu sprijinul proptelelor politice pe care şi le-au tras în anii buni de slugărnicie. CNSAS-ul găseşte că e normal să se răzbune pe o altă expoziţie. Cel puţin asta vor să ne înveţe profitorii tuturor regimurilor. Elita culturală şi politică a României este ucisă şi arestată în masă.. din nou. dimpotrivă. Rezistenţă. aflată sub spectrul interzicerii la Iaşi. Se întreprind experimente anti-umane pe românii încercaţi. câteva zile.36 ATITUDINI plANeTA HoMUNCUlIlor ICr sI CNsAs sAs sAs victor roNCeA . oricare ar fi el. Trec anii. iar de" inu" ii politici care au suferit cu zecile de ani prin temni" ele comuniste sunt pentru CnSAS nişte legionari „nedemocra" i” care trebuie închişi şi ucişi a doua oară. aflată la polul opus. despre viaţa şi sacrificiul unor martiri anticomunişti ai Ortodoxiei româneşti. După infamul scandal al informatorilor trimişi la Berlin cu ICR-Tour şi al art-maneliştilor de stradă cu spray în nas desemnaţi reprezentanţi ai României la New York. Un timp. Lumea s-a întors. pe dos: negrul e alb şi albul e negru. Amintim aici că Biserica Rusă a canonizat deja sute de sfinţi ai lagărelor de concentrare bolşevice şi că Vaticanul a beatificat anul trecut circa 500 de credincioşi creştini căzuţi în Spania în lupta cu brigăzile teroriste sovietice. Homunculii descendenţi din maimuţe ocupă România. Pun mâna pe preşedinte.. Succubuşi şi incubuşi invadează rapid toate mediile de formare şi control ale naţiunii. pe care stau călare turnătorii şi impostorii ICR. iar memoria lor ştearsă de pe planetă. rezistenţă. Este vorba de „Destine de martiri”. iar memoria lor ştearsă de pe planetă. războiul continuă: ht ig a yr e DĂ D D D tir OD O O O op s VO C ănă -V -V -V -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE . biet român săracul. La noi. Noi suntem proşti. România e un ponei roz. iar deţinuţii politici care au suferit cu zecile de ani prin temniţele comuniste sunt pentru CNSAS nişte legionari „nedemocraţi” care trebuie închişi şi ucişi a doua oară. Credinţa în Dumnezeu îi face pe mulţi să reziste. unde sunt prezentaţi Sfinţii Închisorilor. o parte din mucenicii propuşi pentru canonizare în Biserica Ortodoxă Română. înfipţi în caşcavalul bugetar. Unii români mor pe străzi pentru adevăr şi libertate. se infiltrează în aparatul de stat şi trag de sfori patibularul de jos.

George Manu. 21 de ani de temniţă bolşevică. Mircea Vulcănescu. ce vor face însă „prelucrătorii de istorie” cu alţi mari români verzi ai lumii: Constantin Noica. Harnicul detractor al Bisericii Ortodoxe susţine că „aceste persoane nu au intrat ca democrate în închisoare şi nici nu au ieşit democrate”. Valeriu Gafencu. urmaşii teroriştilor bolşevici atacă memoria victimelor comunismului. pe placul membrului Comisiei Tismăneanu. şi loc de pelerinaj. războiul continuă: urmaşii teroriştilor bolşevici atacă memoria victimelor comunismului. practicant al discriminării şi urii anti-ortodoxe în calitatea lui de membru al unui cult religios sectar. „Sfântul închisorilor”. iar noi să fim alături de voi ca să ne apăraţi. Şi totuşi. şi mulţi.ATITUDINI 37 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Biserica Rusă a cano­ nizat deja sute de s" n" i ai lagărelor de concentrare bolşevice şi că vaticanul a beati" cat anul trecut circa 500 de credincioşi creştini căzu" i în Spania în lupta cu brigăzile teroriste sovi­ etice. Iată că nu au trecut nici doi ani şi cuvintele profetice ale mărturisitorului dreptei credinţe se împlinesc. Emil Cioran. ca să iasă. care a împlinit recent 94 de ani. încearcă să mutileze memoria luptătorilor anticomunişti. până sus în stat. mort în chinuri la Aiud. Poate ar trebui ca Părintelui Arsenie Papacioc. Părintele Gheorghe Calciu. singurul care mai trăieşte din grupul de rezistenţă. Mircea Eliade. din istorie. Părintele Daniil-Sandu Tudor. pare să spună CNSAS-ul şi restul Planetei homunculilor. cu 21 de ani de temniţă. Radu Gyr. un înainte-văzător al României. Acuza de care a ţinut cont CNSAS – când a anunţat că interzice expunerea mai multor documente şi fotografii din dosarele Securităţii. la cine-i ţine: nu simt cumva că îi cuprinde frigul şi întunericul? . Vintilă Horia. dimpotrivă. lăsând de o parte faptul că adevărul este cu totul altul. instalat şi menţinut ilegal la şefia Arhivelor Naţionale. „Sfântul de la Sâmbăta”. Nae Ionescu. Este vorba de viaţa lui Ioan Ianolide. spunea Părintele Calciu de pe patul de spital din salonul care-i devenise şi chilie. Aceiaşi duşmani ai României de ieri. să i se administreze încă o porţie de închisoare la cei 94 de ani ai săi. Mihail Manoilescu. unul dintre cei mai mari duhovnici ai Ortodoxiei. pentru că ar fi fost legionare. organizaţie spiritual-politică necondamnată în procesul de la Nurnberg? Îi vom elimina din cultură. precum şi-au dorit comuniştii? Da. Ernest Bernea. nu în ultimul rând Părintele Arsenie Papacioc. Nichifor Crainic. întreb din milă. care oricum sunt bun public naţional – îi aparţine unui oarecare Dorin Dobrincu. mulţi alţii. Părintele Arsenie Boca. la noi. Aron Cotruş. membri sau simpatizanţi ai Mişcării Legionare. închis în repetate rânduri. „O să se bată cu noi şi morţi. în sfârşit „democrat”. Petre Ţuţea. Şi morţi vom izbândi!”.

„Vă rog să-mi spuneţi şi mie cei aia politică. n-am cunoscut lumea cum am cunoscut-o în puşcărie. În luna mai venea din nou comandantul cu gre" erul. spuneţi. ne-a băgat întro cameră mai mare. nici ca profesoară. că curgea zdrenţele după noi. un amărât şi mi-a spus: . încă eram în Miercurea-Ciucului . după o săptămână.” Toată lumea era foarte curioasă să vadă ce spune. era cât o matahală. cu vreo 27 de persoane. spunea toate prostiile afară. Şi era cu noi în cameră o cetăţeancă care se dădea drept descendentă din familia Ghica de la Iaşi. am crezut că-i sar în cap şi am spus: „Bine. domnule maior. Dumnezeu s-o ierte. Şi ea a bătut în uşă şi a reclamat-o. da ce s-a întâmplat?” „Acum trei ani într-o toamnă. Mă rog. în ticăloşia ei. Nici ca maică. Şi a făcut un ac dintr-un pai de mătură. doamna Ghica.că le băgase de acum saltele . Şi baba Ana.” „Spuneţi măicuţă. nici ca ingineră. unguroaică era. plină de pelagră. a plecat. vreau şi eu să vă pun o întrebare. N-avea nici laie. care pentru un polonic de zeamă din aia neagră. Şi a venit cu comandantul care zis: “Doamnelor. dar era totuşi un suflet. Pentru că îmi aduc aminte. Când am văzut treaba asta. nu m­a scris. dar se poate să faceţi o aşa crimă? Nu suferim noi aici împreună?” „Pentru interesele mele trec şi peste cadavrele părinţilor mei”. erau de toate religiile. a ieşit dintre paturile alea: „Să trăiţi. ce n-aţi vrut sau n-aţi putut să spuneţi.a scos un fir de aţă din saltea ca să-şi coase ciorapii.” Acesta a făcut ochii mari: „Da` de ce.nu ne dusese încă la Arad .38 ATITUDINI ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE feMeI MArTIre Interviu cu Monahia pangratia Mureşan (continuare) Şi intervine doctorul. era o fetiţă de vreo 17 ani. de suflet. Şi imediat a venit şi i-a pus cătuşele. Cum a fost în închisoarea de la Miercurea-Ciuc? La Miercurea Ciuc parcă v-am spus. a venit odată. dezbrăcată de zdrenţele astea de caracter. a venit un bărbos. într-o zi una dintre fetele astea .un maior de la procuratura militară. nici bălaie. Şi. uitaţi-vă: Domnul maior de la Procuratura militară. ştiindu­mă bolnavă de icter: „Ce să vă scrie pe dumnea­ voastră? nu vă da" i seama că peste două zile muri" i?”. Dacă aveţi ceva de spus. spuneţi-i dumnealui”.

nu m-a scris. Şi am fost acuzată că am făcut politică”. majoră: „N-am văzut un om cu mai multă demnitate ca maica asta”. În fine. Eu sunt vinovată de tot ce s-a întâmplat”. se face o colonie. dă-mi şi mie ceva de mâncare că-s nemâncat de trei zile’. Erau fugarii din Făgăraş. Şi a fost denunţată. Nu mai văzusem nimic dulce de atâţia ani şi într-adevăr în trei săptămâni m-am îngrăşat patru kg. spun ce-am avut şi îi spune asistentului: „Îi dai cutare. ce-aţi spus? E sub comanda mea”. Ştiţi cum s-au dat pedepsele? Da. A murit în aceeaşi celulă. Cine se simte în stare să meargă la lucru? „Scrieţi-mă şi pe mine” – am zis eu. S-a uitat lung la mine şi a zis către grefier: „Hai trece-o şi pe doamna pe listă”.că în fiecare zi murea cineva . Şi pentru asta o condamnase 10 ani. cutare. aveam nu 150 de grame de pâine. La proces a spus: „Vă rog să-mi daţi condamnare maximă. Mă rog. Şi am fost acuzată că am făcut politică”. Dumnezeu să-l . aveam 250 de grame de pâine pe zi. sau minus. Spunea una dintre sergente. era un doctor evreu. ne-a dus la Arad. mă controlează. pe lângă penitenciarul de drept comun de la Arad. De la Miercurea Ciuc unde v-au trimis? În ianuarie ’61 a venit într-o zi comandantul închisorii de la MiercureaCiucului . veneam din poiată. Maica Mihaela a fost la Miercurea-Ciuc. nu. Nu era doctorul. în ziua de vinerea mare. şi-i spun comandantului: „Domnule comandant. el era român.. Şi pentru asta o condamnase 10 ani.ATITUDINI 39 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE „vă rog să­mi spune" i şi mie ce­i aia politică. Şi pentru că purta cămaşă verde pe stradă îl aresta. nu ştiu de unde era a venit. se face o colonie de muncă pentru politici. când m-a văzut. într-o zi se juca fetiţe cu o cutie de zahăr pe care erau doi căţei. Şi a intrat doctorul: „Nu. un amărât şi mi­a spus: ’Măicu" ă. dă­ mi şi mie ceva de mâncare că­s nemâncat de trei zile’. Aţi cunoscut-o? Tot din bătut în perete.dacă moare una în plus.Dumnezeu să-i dea sănătate sau să-l ierte dacă nu mai trăieşte -. ştiindu-mă bolnavă de icter: „Ce să vă scrie pe dumneavoastră? Nu vă daţi seama că peste două zile muriţi?”. Şi n-am avut nimic. tot la Miercurea Ciucului. în 64. Şi intervine doctorul. a venit un bărbos. cinci ani. Era cu mine. în care a murit frate-său. dar aveam în pulpana de la haină nişte prune şi i le­ am pus în buzunar. cu 7 ani în urmă . a plecat. M-am făcut bine şi puteam merge a lucru. Şi n­am avut nimic. Humulescu îl chema. Aşa se dădeau pedepse.” [. Era o viaţă mai omenească pentru că te scotea 15 minute la aer. cred că nu vă e totuna . Domnule. În luna mai venea din nou comandantul cu grefierul. nu. m-a întrebat: ”Da` ce-i cu dumneavoastră?” Şi-i spune comandantei: „Vă rog s-o luaţi s-o duceţi la cabinet”. şi bombănea ea: „Are mama doi căţei / cine-i pupă-n fund pe ei: Stalin. nepoata marelui actor Notara de la Bucureşti. ’Măicuţă. ne mai spunea părintele Justin..Nicoară. Erau fugarii din Făgăraş. Acela. Stalin”. era cred că de undeva din Moldova şi zice: „Doamnelor. Între timp auzisem eu printr-o sergentă majoră că sunt nişte tratative cu americanii şi cu. Şi să-i dea în fiecare zi 250 de grame de lapte pe zi şi o bucăţică de marmeladă”. şi pentru asta a primit mama copilului. Mă duce la cabinet. Avramescu. Doctorul penitenciarului. cutare să vedem dacă îşi revine în trei săptămâni.] „Acum trei ani într­o toamnă. scrieţi-mă şi pe mine pe listă”. veneam din poiată. dar aveam în pulpana de la haină nişte prune şi i le-am pus în buzunar. arestată pentru că fetiţa ei care avea doi ani.

Zic: „Eu am partidul meu. în care ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . Nu mi s-a dat pe gratis”. preşedintele Americii care a fost împuşcat de un bandit . Şi mă întreabă.40 ATITUDINI „Dar ce politică s­a făcut la voi dacă la ora actuală. Cum a fost eliberarea? În ’62. N noaptea aceea avusesem eu un vis. a început lumea să plângă. „Bine. La examenul de marxism. că dacă vi-i dau direct vi-i iau ruşii”. n-am avut dreptul la bursă. Şi vine cu un ziar: „Citeşte articolul acesta la deţinute”. N-aţi avut dreptul la bursă din cauza asta? Sigur că da. ave" i 300. dintre care 1000 de femei? Condi" ia ­ aşa vă dau bani împrumut ­ ca într­ un an de zile să lichida" i cu de" inu" ii politici”. rămâi că eşti colţoasă. că-i sfidez. încă o întrebare în afară de subiect: Cum se împacă religia cu marxismul?” „Religia o trăiesc. aud forfoteală mare. „Banii vi­i dau prin israel. Pe urmă am aflat că e evreu şi că era şeful sioniştilor. . A plecat el.„Pune şefa de cameră că-i mai tânără. Şi a spus: „Dar ce politică s-a făcut la voi dacă la ora actuală. marxismul îl învăţ”. când îţi face voi ceva mai bun decât ce a făcut Dumnezeu. nu al vostru. „Păi aduceţi-mi ochelarii că-s la voi”. că era evreu. S-a dus Gheorghiu-Dej să ceară bani împrumut pentru centrala de la Porţile-de-Fier I. vine anchetatorul: „Care-i inginera Mureşan?” Parcă nu ştia. Ca inginer-şef în regiune. În ziua de 15 ianuarie în ’63. că eu plec acasă. şi nu ştiu ce şi nu ştiu cum. aveţi 300. Maică. înainte de Crăciun.” „Păi. Sfinţia voastră nu aţi făcut parte din nici un partid? Nu. . Şi-a luat angajamentul pentru că îi strângea cu uşa. erau cu balamalele rupte. eu am terminat maică facultatea.el ne-a scos din puşcărie pe politici.000 de de" inu" i politici. că băgase în anul IV examenul de marxism. Kennedy. şi toamna a trebuit să mă prezint din nou la examen. Erau 145 de băiţi şi eram cinci fete. n-am avut drepturi. Lucram vara atâta ca să-mi ajungă pentru iarnă şi pentru familie. „Vi s-a propus de atâtea ori să intraţi în partid. dacă în ’60. că eram în sutană. Eu am terminat în rasă Politehnica. Nu m-a eliberat atunci. Eraţi călugărită. partidul lui Dumnezeu. Şi cine vă ajuta? Dumnezeu. era profesorul evreu. „Ce căutaţi dumneavoastră la puşcărie? Că noi avem nevoie de ingineri afară. şi aţi spus: Nu. asta mi s-a reproşat la tribunal când m-au judecat: „Aţi avut grad de ministru”. când aţi fost anchetată? Păi da. când să ies pe uşă: „Măicuţă.000 de deţinuţi politici. eram singura femeie din 16 regiuni. să vă întreb eu ce caut la puşcărie?” Zice: „Tot colţoasă aţi rămas”. nu? Eu am făcut liceul de la mănăstirea Bistriţa în Vâlcea. Şi zic şi eu: „Am avut că am muncit. dar eraţi deja maică. dintre care 1000 de femei? Condiţia . atunci sunt de acord cu voi”. Şi. Îmi aduce ochelarii. Ca studentă am avut necaz. Şi la examenul de stat mi-au trimis vorbă că dacă vin în uniformă mă pică din oficiu. mulţumesc”. Dacă-i spui un adevăr. Că noi eram încă sub copita ruşilor. să citească”.că nu vă interesează”. nu la puşcărie. Şi­a luat angajamentul pentru că îi strângea cu uşa. ierte.ca într-un an de zile să lichidaţi cu deţinuţii politici”. dacă în ’60. „Banii vi-i dau prin Israel. că dacă vi­i dau direct vi­i iau ruşii”. apoi m-am dus la facultate.aşa vă dau bani împrumut .

unde mă repartizase ministerul. se uită o cetăţeancă. unul dintre domnii ofiţeri o să citească o listă. că noi vorbeam cu toată puşcăria. aţi fost în puşcărie. ca la anchetă: „Unde v-aţi născut? Unde aţi făcut şcoala? … Şi din ’56?” Atunci m-am enervat şi m-am ridicat : „Păi zic. am venit să reparăm ce se poate repara. mai erau nişte ofiţeri. M-a luat în braţe şi a început să plângă. N-am vrut să mai am de-a face cu ungurii şi am plecat de la gospodăria colectivă. lasă-le aşa”. Bine că m-au lăsat în pace şi m-am dus la Bucureşti. ştiu. I-au spus ungurii să vorbească ungureşte că-i în autonomă. zice: „V-a dat Dumnezeu prea multă inteligenţă. şi care îşi aude numele să treacă în dreapta şi care nu-şi aude numele. că nu m-au primit. Şi intră comandantul . Procurorul. în care eram. sora mea. Bistriţa a fost mănăstirea mea de metanie şi acolo am vrut să intru. se uită. zic. vă rog să nu mă înţelegeţi greşit.nu aveam eu nevoie. Nu.” „Dar atunci. că nu aş fi reuşit singură. legionarul. să vedem pe cine citeşte întâi. În limbajul morse? Morse şi cu cana. şi atunci a desfiinţat autonoma automat. A doua zi. Aşa mi-a zis unul. unde strânseseră paturile. Când m-a văzut soră-mea. Tot ce am agonisit până la 36 de ani mi-aţi confiscat. generalul. când le-a venit anchetatorul. s-au făcut nedreptăţi. aia-i una. Şi atunci fac eu un calcul. se uită lung la mine . Cele de la Bucureşti. când am ajuns acasă. care v-aţi auzit numele. că aveam anchetatorul pe loc. În fine. Şi primul secretar: „Doamna inginer. „Cât e astăzi?” „15 ianuarie e astăzi”. Ei. să rămână pe loc”. la Slaşoma. nu-i venea să creadă – ea primise înştiinţare că am murit de icter negru. celălalt. Şi într-o zi mă întâlnesc cu secretarul de partid: „Doamna inginer. în morse. a avut curaj şi a spus: „Nu sunteţi sora lui nana Aurelia?”.” Şi a doua zi m-a trimis la fotograf şi mi-a trimis o poză . „Ce rost are ancheta asta?” „Doamna inginer. au plecat a doua. Acolo însă mi-au spus : „Nu. Şi mai citeşte. Aveţi grijă să nu bateţi”. era o zăpadă mare. s-a ajuns la concluzia: de astăzi înainte sunteţi libere.” Şi aşa că m-am angajat. zice. zice. A citit pe cele 8 paralizate. plec acasă. când am ajuns în gară. De-acum se lecuise Gheorgiu-Dej de regiunea autonomă. unde aveam doi fraţi: unul. care au fost declarate incurabile de nu ştiu câte comisii medicale. „Păi.era deja personal. Din 15 am fost prima care am plecat acasă. eu am venit la Valea Roşie în ’64. murise în puşcărie. Aşa mia spus şi procurorul când mi-a rejudecat procesul în ’72. La Topliţa. am venit din puşcărie în 63. a întrebat: „Cu ce putem să ne revanşăm pentru nedreptăţile pe care vi le-am făcut?” „Am coloana prăbuşită de sus până jos. Pe măsură ce vin anchetatorii să vă ia în primire plecaţi acasă. şi licee şi şcoli cu limbă de predare maghiară.ATITUDINI 41 httt a gh a gh a iiig a yr re D yr re DĂ yr re DĂ iiiire DĂ stttt OD O op s VO op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE bunicul meu care a murit la 93 de ani. e numai în favoarea dumneavoastră pentru că ştiu că şi cu dumneavoastră s-au făcut mari nedreptăţi”. Se scoală respectuos. Totuşi. vă rog să poftiţi până la mine la birou”. nu le-a dat drumul acasă. la noi. la Podu Gros. Am un spirit de observaţie destul de dezvoltat şi începe să mă ia la întrebări. Şi zic: „A ştiut Dumnezeu ce să facă”. Ce mai vreţi?” „Da. n-am vrut să mă duc în altă parte. verificându-se dosarele dumneavoastră şi vinovăţia. Îi spusesem visul lui tanti Natalia şi zice. Am avut noroc cu ea că în gară ea m-a dat jos din tren. nu se întorsese încă. La prost trebuie să-i răspunzi după el.” S-a simţit el foarte prost şi s-a ridicat. ieşiţi afară”. mi-a spus că la 15 ianuarie plec acasă. ce mai? Dacă s-au făcut. Ministerul m-a repartizat la o gospodărie de stat în judeţul Mehedinţi.dacă m-a văzut în halul acela.„Doamnelor. Cu cana cum? Puneai căniţa la perete şi ascultai tot ce se întâmplă. îmi sărută mâna . Vine comandantul. care erau vreo 17. Şi aţi intrat în mănăstire? Nu. care era al acuzării. de data asta vesel: „Doamnelor. Ajunge la 26: „Pangratia Mureşan” – eu sunt trecută în buletin cu numele de maică. am fluierat în biserică. Ne-a băgat în altă cameră. „Doamnelor. v-am spus. . până-n genunchi. dar dacă erau politice. Mergea destul de prost cu pierderi planificate de milioane. a treia zi. se uită. de lângă Reghin. aşa am vrut. sunt naşii mei de cununie”. După ce am venit la Valea Roşie. Pe la 9 s-au deschis uşile larg. mi-am zis tot mie: astea pleacă acasă.cei mai frumoşi ani de viaţă mi i-aţi mâncat. din Oltenia aduşi . Zic: „Ba da”.

42

ATITUDINI

Când am venit de la puşcărie şi le­am văzut pe maici îmbrăcate cu rochi" e, care mai de care…. nu mi­ a venit să cred ­ în sat, cu fustă scurtă, că le scosese din mănăstire, aşa m­am cutremurat! nu puteam să realizez treaba asta.

mare cât icoana Sf. Ioan Botezătorul şi m-a pus la panoul de onoare al fabricii. Şi zic: „Dar ce faceţi, domnule? Din 24 de ingineri câţi suntem în fabrică, sunt singura puşcăriaşă, şi pe panoul de onoare?” „Ei, dacă toţi inginerii noştri ar munci cum munciţi dumneavoastră, fabrica n-ar lucra în pierdere”. Şi apoi m-a ţinut la panoul de onoare vreo 5 ani, şi spun preşedintei de sindicat, că era tot o femeie, tot ingineră: „Ascultă, fată dragă, mai bine dă-mi 200 de lei la salariu decât să mă puneţi la panou. Că în industria alimentară erau salarii foarte mici, mici, mici de tot. Ei ziceau că mai mâncăm o conservă şi ne descurcăm noi. Plăteam autoconsum şi odată îi spun tovarăşului director: „Tovarăşe director, de ce plătesc eu autoconsum? Ce consum eu din fabrică?” „Păi sunteţi singura care nu furaţi.” M-am dus odată, că aveam un chioşc alimentar acolo al fabricii, m-am dus în iulie să cumpăr ceva de mâncare, că era cantina închisă - nişte biscuiţi şi nişte tocană de legume. Şi vânzătorul mă lasă, serveşte pe unul, pe altul, pe altul, şi când îi termină pe toţi, îmi zice: „Vă rog să mă iertaţi, nu vă supăraţi că v-am ţinut, după câte ştiu - eram proaspăt venită în fabrică - după câte ştiu sunteţi ingineră în fabrică şi veniţi să cumpăraţi de la mine conserve?” Dar eu fac nişte ochi mari: „Ce vorbă-i asta, domnu’ Petrică?” „Păi, zice, sunteţi singura din Valea Roşie care vine să cumpere de la mine”. „Domnule, să ştii o treabă: pentru ce muncesc, statul mă plăteşte; pentru ce mănânc, trebuie să plătesc.” Cum v-aţi reîntors în mănăstire? A, povestea cu mănăstirea. Abia în ’91 am reuşit să intru în mănăstirea Viforâta, pentru că aici erau maicile mele de la Bistriţa. V-am spus, m-rea Bistriţa, când a fost desfiinţată, multe din maicile de acolo au venit aici la Viforâta cu maica Arsenia, ucenică a Părintelui Arsenie Boca – şi pe ea au pus-o stareţă. Patriarhul Justinian a făcut la Viforâta casă sanatorială de preotese şi maici pensionare, ca să-şi spele greşeala când a desfiinţat Bistriţa. Mi-aduc aminte, ce misiune se făcea la Bistriţa! Îngrijeam 2800 de copii ai nimănui. În fiecare an găseam vreo două trei glădiţe aruncate

ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE

ATITUDINI

43

ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE
la examenul de marxism, că băgase în anul iv examenul de marxism, era profesorul evreu. Pe urmă am a" at că e evreu şi că era şeful sioniştilor. Şi, când să ies pe uşă: „Măicu" ă, încă o întrebare în afară de subiect: Cum se împacă religia cu marxismul?” „Religia o trăiesc, marxismul îl învă" ”. „Bine, mul" umesc”, şi toamna a trebuit să mă prezint din nou la examen.

sub clopotniţă cu copii. Mi-aduc aminte, eram de serviciu la bucătărie într-o dimineaţă, şi aud scâncet de copil: „Doamne, ce-o fi”? Intru pe unde se intra la clopote şi găsesc o fetiţă, abia îşi mai trăgea sufletul. Maică, dar de unde erau copii acolo? Ştia lumea că maicile îi iau şi-i cresc şi nu-i omoară. Îi arunca, nebotezaţi. Am avut o colegă, o chema Boboteanu, că a găsit-o în ziua de Bobotează. Aveam o altă colegă, doctoriţă, dentistă la Arad, care a găsit-o pe malul Dâmboviţei, i-a dat numele de familie Dâmboviţeanu. Şi mănăstirea Bistriţa au desfiinţat-o înainte de decret. Eu le-am spus atunci, în ’40, la maici. Primiseră în mănăstire o cetăţeancă de la Craiova care era informatoarea securităţii; avea 6 buletine de populaţi şi a făcut-o călugăriţă. Şi eu le-am spus odată: „Să ştiţi că ea o să desfiinţeze Bistriţa”. Şi am fost prima mănăstire din ţară care a fost desfiinţată, în ’52; pe celelalte le-a desfiinţat în ’56. Când am venit de la puşcărie şi le-am văzut pe maici îmbrăcate cu rochiţe, care mai de care…. Nu mi-a venit să cred - în sat, cu fustă scurtă, că le scosese din mănăstire, aşa m-am cutremurat! Nu puteam să realizez treaba asta. Cum totuşi dintre cele care au fost maici, s-au căsătorit? Dintre colegele mele de facultate sunt singura care am rămas pe poziţie. Am fost 12 la călugărie, 12 la bacalaureat. Grupa mea vorbesc. Singura care am făcut facultate, singura care, aşa mi-a zis una dintre colege, Dumnezeu s-o ierte, a murit acum doi ani la Orăştie: „Ai avut atâtea posibilităţi, ce-ţi trebuie mănăstire?” „Bă, nu uita, că noi am depus un jurământ”. Şi pentru asta îi mulţumesc Părintelui Miron, de la Dealu, care era duhovnicul meu. Şi el mi-a spus odată, când eram civilă: „Maică Pangratio, toate ca toate, dar să nu uitaţi că aveţi un jurământ depus”. Toate ca toate, dar călugăria este un jurământ pe care nu-l poate spăla nici o prigoană şi nici un patriarh.

44

ATITUDINI

ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE

CATeDrAle CU sfINţI ÎN zegHe

Eu, Valeriu Oprişan, nu sunt nebun. Azi-noapte, când voi dormeaţi, am avut o vedenie. Am înţeles temniţa. Am văzut moartea şi Învierea temniţei. Am văzut pământul deschizându-se şi înghiţind închisoarea. Pământul şia luat pământul înapoi. Cu surprindere am văzut apărând în loc o biserică. La început era mică. Încetul cu încetul, a crescut asemenea unei flori. Când a ajuns mare, cât temniţa noastră, am intrat cu sfială în ea. Fraţilor, nu sunt nebun. V-am găsit în biserică, rugându-vă. Catapeteasma era obişnuită, având pe ea sfinţii care ne-au ajutat de atâtea ori. Dar, pe pereţi, nu mi-a venit să cred... Pe cine am văzut în icoane? Erau de-ai noştri, îmbrăcaţi în zeghe. Pe unii i-am recunoscut uşor, pe alţii mai greu. Aveau aură de sfinţi. În spate, în iezerul cel de foc, i-am văzut pictaţi pe cei care ne hăituiesc sufletele. Nu erau toţi acolo. Unii erau cu voi. Hristos era răstignit între directorii închisorii. Moiş era pe crucea din dreapta, senin. Nu pot să uit pereţii cu sfinţi în zeghe. Nu pot să uit că pe feţele lor se citea izbăvirea. Nu rezistăm degeaba. Undeva, acolo sus, se scrie Patericul temniţelor... răvaş de prigoană „Precum doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa te doreşte biserica din sat pe tine, fiule. Dragul mamei, voi pune scrisoarea aceasta lângă altarul pustiit, pe măsuţa care odată primea pomelnice: Cel de Sus o poate duce la tine. Biserica te aşteaptă cum Hristos aştepta Învierea. Tu ai ridicat-o, tu ai slujit în ea, tu i-ai dat viaţă. De când te-au pus în cătuşe pentru credinţă, parcă cineva a pus în lanţuri şi lăcaşul sfânt - primul şi cel mai drag copil al tău. În lipsa ta a îmbătrânit biserica toată; Maica Domnului aproape a orbit în icoană, plângându-te lângă mine. Sfinţii parcă s-au cocoşat aşteptându-te. Doctorii fără de arginţi par frânţi de oboseală: cred că nu mai prididesc să vă îngrijească. Mucenicii de ieri vor să se întoarcă în temniţele pe care le cunosc de sute de ani şi să rămână cu mucenicii de azi. Să fie alături de voi. Fiule, fără tine biserica e o floare care se usucă. Vino şi slujeşte în ea, şi îşi va reveni.” Întoarce-l, Doamne, aici, întoarce-l degrabă! Înainte ca biserica să se ofilească!

Fra" ilor, nu sunt nebun. v­am găsit în biserică, rugându­vă. Catapeteasma era obişnuită, având pe ea s" n" ii care ne­au ajutat de atâtea ori. Dar, pe pere" i, nu mi­a venit să cred...

prohod iernatic Să uităm jertfele din Decembrie. Ei ne vor privi în faţă. odată. Danion Vasile. pentru tine Şi pentru ceilalţi S-au sacrificat câţiva martiri. şi pentru noi. Să îi primim cu evlavie. în zilele noastre. fiii sângelui lor. Fără să ne mai fie teamă că. Cu minunile lor. Construim fiecare. Închisori pentru sfinţii din Sinaxar. Adică. Că încă sunt de faţă... Şi parcă simţim că ei aşteaptă Cu o încordare de care nu ţinem seama Să îi scăpăm de exilul din care Nici Dumnezeu nu ne forţează a-i scăpa. şi totuşi Durerile de astăzi îi apasă mai tare În inimile noastre. şi chin. Parcă ne e chiar teamă. Să smulgem timpului momentul „atunci”...ATITUDINI 45 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE prigoana uitării Acum. cu răbdare.. Acolo unde aşteaptă să stea: E singura posibilitate de a uita Că pentru mine. Demult. din ciclul „File din sufletul meu” volumul „Taina iubirii” . şi foame. Să dăm foc ziarelor de atunci Să dăm foc amintirilor de atunci.. Că ei au rămas prezenţi. unii dintre ei au suferit Temniţe adevărate. cu prăznuirile lor. Să avem linişte! Iar cicatricele par de nevindecat: Căci noi. Şi chiar moarte. Când îi privim în vechi icoane... îi uităm. Îi exilăm din memorie Cu vieţile lor. Dacă am ţine minte am fi somaţi De cadavrul sângerosului „atunci” Să trăim altfel. cu tot binele Ce l-au făcut pentru oameni.

rău.46 ATITUDINI ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE Despre CUrAJUl MărTUrIsIrII JerTfelNICe capului sfântului Ioan Botezătorul. care ar trăi într-un mare păcat. Pentru că trăim întro lume care fuge de cuvântul dumnezeiesc. unii se pot întreba: de ce a făcut Irod o astfel de afirmaţie? Şi găsim răspunsul la această întrebare în Vieţile Sfinţilor. Trăim într-o lume care l-ar închide a doua oară în temniţă pe Sfântul Ioan Botezătorul. Auzind acest cuvânt. Aceasta. alegerea monahismului a fost un pas important în urmarea Sfântului Ioan Botezătorul. la Aflarea cinstitului cap al Slăvitului Prooroc Ioan Botezătorul. Sfânta Evanghelie de la Marcu. după ce capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost tăiat. ar fi considerat duşman al societăţii.bine. în capitolul al şaselea. într-o lume hulitoare de Dumnezeu. şi răului . atunci ar fi aruncat în închisoare. Irodiada. Ni se arată acolo că. foarte puţin. 2008 Danion vasile . Şi dacă Sfântul Ioan Botezătorul l-ar mustra pe vreun Irod contemporan. Dar pentru noi. ce înseamnă pentru fiecare dintre noi Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul? Pentru părinţii din mănăstire. acest om a îngropat la loc capul Sfântului ioan Botezătorul ­ pentru ca aceste s" nte moaşte să nu " e pângărite. prin viaţa lor de nevoinţă. al unei societăţi care a ales păcatul în locul virtuţii. „împungând cu acul limba sfântului care mustrase . merg pe urmele Sfântului Ioan. din ce în ce mai puţin. Trăim într-o lume prigonitoare de Dumnezeu. Iubiţi credincioşi. întrucât călugării. Trăim într-o lume în care i se spune binelui . începe relatarea despre Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul cu un cuvânt care pe unii îi surprinde: „A auzit împăratul Irod despre Hristos şi zicea că este Ioan Botezătorul sculat din morţi şi pentru aceasta lucrează puteri întru el”. pentru mireni. a fost luat de Salomeea care l-a dus mamei sale. la ziua a 24a a lunii februarie. prin viaţa lor de rugăciune. ce reprezintă Tăierea capului f fâ Sfântului Ioan Botezătorul? Din păcate.predică la Mănăstirea petru vodă la Tăierea odă Însă văzând cum închinătorii la idoli au pornit iarăşi prigoană împo­ triva credin" ei creştine.

Cidul a murit din pricina rănilor pe care le primise. La un moment dat.. femeia lui Huza. căci se răspândise vestea despre moartea acestui erou. musulmanii s­au speriat ­ pentru că nu şi­au dat seama că era mort. după lupte grele. acest om a îngropat la loc capul Sfântului Ioan Botezătorul . dacă încercăm să nu uităm această mărturie în inimile noastre s" n" ii vor " vii. Musulmanii erau convinşi că vor cuceri cetatea. pentru ultima dată. şi vor lupta mai departe prin noi. fiind întristată de uciderea pe nedrept a Sfântului Ioan Botezătorul. dacă încercăm să nu uităm această mărturie în inimile noastre sfinţii vor fi vii. Iată cât de tare se tem păcătoşii de cei care mărturisesc cuvântul lui Dumnezeu. cu celebrul Cid. încercăm să purtăm în inimile noastre mărturia s" n" ilor. când Cidul a ieşit călare. Şi aceasta. Aşa se sperie păcătoşii de mărturia sfinţilor. lepădând lumea a mers în multele Eleonului şi a zidit acolo o chilie. când a auzit Irod vestea despre Iisus. când Cidul a ieşit călare. Legenda spune că cetatea în care se afla Cidul era înconjurată de duşmani. în satul lui Irod. chiar şi după moartea robilor lui Dumnezeu. şi vor lupta mai departe prin noi. l-a îngropat în muntele Eleon. au fost înfricoşa" i şi au fugit. împreună cu ostaşii săi. unul dintre cei mai mari eroi care au luptat împotriva musulmanilor. musulmanii s-au speriat . au fost înfricoşaţi şi au fugit. încercăm să purtăm în inimile noastre mărturia sfinţilor. în vasul de lut. Să ne dăm seama că şi după moartea lor sfinţii Bisericii îi înfricoşează pe prigonitori. vrând să zidească o mică biserică de piatră. punându-l într-un vas de lut. Şi. Înainte să moară. l-a luat noaptea în taină şi. chiar şi după moartea lor sfinţii Bisericii îi înfricoşează pe hulitori.pentru că nu şi-au dat seama că era mort. iconomul lui Irod. Aşa se sperie păcătoşii de mărturia s" n" ilor. Lucrul acesta îl ştia o singură femeie. şi după dumnezeiasca rânduială a găsit aflat în pământ. aşa cum s-a întâmplat în prigoana . Cidul ceruse ca după moartea sa să fie pus mort pe cal şi să iasă din cetate. un bărbat oarecare slăvit. Şi.iar capul l-a îngropat chiar Irodiada în curtea ei.pentru ca aceste sfinte moaşte să nu fie pângărite. chiar şi după moartea robilor lui Dumnezeu. Şi. s-au gândit că Hristos era Ioan cel înviat.. la loc ascuns şi necinstit. capul Sfântului Ioan Botezătorul o speria pe Irodiada care a poruncit ca trupul proorocului să fie aruncat . În momentul în care suntem cu adevărat robi ai lui Hristos..ATITUDINI 47 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE În momentul în care sun­ tem cu adevărat robi ai lui hristos. Am să fac o paralelă cu eroul legendar al Spaniei.şi atunci ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul au luat trupul şi l-au îngropat . Însă văzând cum închinătorii la idoli au pornit iarăşi prigoană împotriva credinţei creştine. capul Sfântului Ioan Botezătorul şi l-a cunoscut că este capul Sfântului Ioan datorită mulţimii de minuni care se făceau acolo. în pământ adânc. pentru că se temea ca nu cumva Ioan să învieze când capul lui va fi lipit de trup şi să o mustre iarăşi”. pentru că nu l-au găsit. Don Rodrigo Diaz.. pe nume Inochentie. nu l-a dat să fie îngropat o dată cu trupul. Dumnezeu a rânduit astfel încât capul Sfântului Ioan Botezătorul să nu rămână în locul în care îl ascunsese Irodiada. cea cu numele Ioana de care se face pomenire în Evanghelia Sfântului Luca. fărădelegea lor. s-a gândit împreună cu Irodiada: nu cumva a înviat proorocul? Căutând Irod cu Irodiada capul Sfântului Ioan Botezătorul. Chiar şi tăiat.

după mai mult de un secol. La un moment dat. şi ale lui Valeriu Gafencu şi ale celorlalţi sfinţi ai închisorilor atunci când noi vom avea credinţă şi ne vom ruga lui Dumnezeu să ne descopere unde sunt ascunse. din rânduială dumnezeiască s-au găsit şi au fost duse de patriarh cu mare cinste. s-au dus şi în alte sfinte locuri. Era lumânarea pe care sfântul Serafim de Sarov i-o dăduse unei alte maici. spunându-i profetic: „să daţi această lumânarea din mână în mână până când eu voi veni la Diveevo”. Ajungând ei în Ierusalim. moaştele Sfântului Serafim de Sarov au fost aruncate într-un muzeu de ateism şi zeci şi zeci de ani nimeni nu a ştiut de ele. doi monahi s-au sfătuit să se ducă să se închine Cinstitei şi de Viaţă făcătoarei Cruci pe care fusese răstignit Hristos. profeţia sfântului s-a împlinit .el a venit cu mare cinste la Diveevo. aşa s-ar putea găsi şi moaştele ieroschimonahului Daniil Sandu Tudor. Ce s-a întâmplat după aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul? A fost ascuns de Inochentie şi a rămas ascuns până în secolul al patrulea. credincioşii credeau că moaştele Sfântului Serafim de Sarov s-au pierdut. care au fost batjocorite de hulitorii atei. Sfântul Ioan Botezătorul i s-a arătat unuia dintre monahi în vedenie şi i-a spus să-i scoată capul din pământ. toleran" ă. care ne îndeamnă să uităm cuvântul comunistă cu atâtea şi atâtea moaşte de sfinţi care au fost aruncate în stradă. Şi. pe mai marii care propovăduiesc toleran" ă. cât i­ar speria pe mai marii acestei lumi. cu adevărat. Din aflarea moaştelor Sfântului Serafim de Sarov.48 ATITUDINI Botezătorul pe mai marii lumii acesteia. până ce se vor transforma casele creştinilor în case de toleran" ă. şi moaştele sale se află acolo şi-n ziua de astăzi. din aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul trebuie să înţelegem că Dumnezeu poartă de grijă moaştelor sfinţilor Săi. Dar. toleran" ă. când au împărăţit sfântul împărat Constantin şi maica sa Elena şi când credinţa ortodoxă nu a mai fost prigonită. la mănăstirea Diveevo . Dar în prigoana comunistă Dumnezeu . Atunci o maică i-a întâmpinat cu lumânare în mână. Şi aşa cum s-a găsit capul Sfântului Ioan Botezătorul. arătându-i locul din ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . De exemplu.acolo unde însuşi sfântul însuşi profeţise că vor ajunge. cu mare sobor de arhierei. Trebuie însă ca inimile noastre să fie pline de evlavie faţă de aceşti noi mucenici.cum a avut cu secole în urmă grijă de capul Sfântului Ioan Botezătorul .aşa a avut grijă şi de moaştele altor sfinţi. Atunci.

să ne gândim cât de puternic i-ar speria mărturia Sfântului Ioan Botezătorul pe mai marii lumii acesteia. dar este nevoie de o mustrare jertfelnică a păcatului. s-a arătat în vis fiecăruia din ei Sfântul Ioan Botezătorul şi a spus: „toată necredinţa şi lenevia lepădând-o. despre nevoin" ă. iar cealaltă vreme a vieţii sale a petrecut-o în viaţă cuviincioasă. nu aveau evlavia cuvenită faţă de aceste sfinte moaşte. pe mai marii care propovăduiesc toleranţă.ATITUDINI 49 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE De ce a fost trimis în lume Sfântul ioan Botezătorul? Doar ca să anun" e venirea lui Mesia? nu! A fost trimis în lume ca Înaintemergător al lui hristos. Însă nu aduce roade! Singura mustrare care aduce roadă este mustrarea celui care îşi asumă crucea pentru acea mustrare. toleranţă. dar nu ne place ce ne înva" ă Sfânta Scriptură. Şi atunci. despre nevoinţă. nu întrun duh de tulburare. În Evanghelia Sfântului Marcu ni se spune că „Irod l-a prins pe Ioan şi l-a legat pe el în temniţă pentru Irodiada. Nu ne place!” Sfântul Ioan Botezătorul ne arată că cine vrea să fie al lui Dumnezeu trebuie să aibă curajul de a mustra păcatul. despre curvie. fugind mireanul. Irodiada îl pizmuia pe Sfântul Ioan şi dorea să-l omoare şi nu putea. pentru că este un cuvânt greu de purtat. Punându-l într-un sac din păr de cămilă. i-a spus prietenului său visul. nu într­un duh sectar. (Fiţi atenţi de ce nu putea Irodiada să-l omoare pe Sfântul Ioan. De ce a fost trimis în lume Sfântul Ioan Botezătorul? Doar ca să anunţe venirea lui Mesia? Nu! A fost trimis în lume ca Înaintemergător al lui Hristos. ce ne învaţă Sfinţii Părinţi despre pocăinţă. unde le cinstea. toleranţă. până ce se vor transforma casele creştinilor în case de toleranţă. se ducea în altă ţară. ne plac icoanele. ce ne înva" ă S" n" ii Părin" i despre pocăin" ă. dar şi ca mustrător al păcatului… Sunt unii oameni care aleg din credin" ă doar ce este frumos. căci o luase pe dânsa femeie. care ne îndeamnă să uităm cuvântul Evangheliei pentru că este un cuvânt dur. tipic sectară. lăsând patria şi soţia din pricina sărăciei. i-au dat să ducă el capul Sfântului Ioan Botezătorul. faceţi ceea ce v-am poruncit!” Şi. Şi atunci Sfântul Ioan Botezătorul s-a arătat în vedenie acestui mirean sărac şi i-a zis: „Lăsând pe călătorii tăi. nu într­un duh de tulburare. Însă nu aduce roade! satul lui Irod unde era ascuns acest cap sfânt. trebuie să mustri păcatul " ind gata să mori pentru mărturia pe care o dai! Pentru că o mărturie tulburată. Gândindu-ne că acest cap al Sfântului Ioan Botezătorul l-a speriat pe Irod. Trebuie să mustri păcatul fiind gata să mori pentru mărturia pe care o dai! Pentru că o mărturie tulburată. femeia lui Filip. Nu într-un duh sectar. tămâindu-le în toate zilele. întâlnindu-se el cu cei doi monahi pelerini. s-au pregătit să se întoarcă la locul lor. despre curvie. dar este nevoie de o mustrare jertfelnică a păcatului. este uşor de dat. este uşor de dat. nu ne place!” Sfântul ioan Botezătorul ne arată că cine vrea să " e al lui Dumnezeu trebuie să aibă curajul de a mustra păcatul. care era olar. Şi. deşi erau călugări. „ne place muzica psaltică. şi care.. fratele său. Monahul s-a trezit. s-au dus în satul în satul lui Irod şi au găsit capul Botezătorului. tipic sectară. cât i-ar speria pe mai marii acestei lumi. Şi zicea Ioan lui Irod: nu ţi se cuvine să ai pe femeia fratelui tău”. dar s-au gândit că-i un vis de la fire. fugi de dânşii cu acest sac pe care-l ai în mâini”. aprinzându-i lumânări şi rugându-se. pentru că este foarte important). dar nu ne place ce ne învaţă Sfânta Scriptură. dar şi ca mustrător al păcatului… Sunt unii oameni care aleg din credinţă doar ce este frumos. aşa cum citim în Vieţile Sfinţilor. „Că Irod de .. I-au dat să ducă aceste sfinte moaşte pentru că. Pe drum s-au întâlnit cu un om sărac din cetatea Emesa. „ne place muzica psaltică. a dus moaştele capului Sfântului Ioan Botezătorul în casa sa. Şi. ne plac icoanele. nu i-au dat mare importanţă. sculându-se monahii şi spunându-şi unul celuilalt vedenia.

iar se spovedesc şi când dau de o femeie ispititoare sunt gata să uite că sunt creştini. dacă Irod ar fi avut mintea limpede. Ce a cerut Salomeea? A cerut mai mult sau mai puţin decât jumătate din împărăţie?… Ia gândiţi-vă! A cerut mai mult. pentru a scăpa de glasul care ne cere să renunţăm la bucurii lumeşti. intrând fata Irodiadei. Părintele Nicolae Steinhardt ne spune că. Astăzi pe duşmanii credinţei îi roade viermele prigonirii lui Dumnezeu şi sunt gata să ceară capul mărturisitorilor. dacă suntem cu adevărat fii ai Bisericii. Iată ce cuvinte a spus unul care putea fi numit întrun fel ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. trebuie să ne dăm seama că Salomeea a fost necinstită. pun orice numai iubirea să lipsească. îşi frângeau inimile. Dar pentru jurământul şi pentru cei ce şedeau împreună cu dânsul nu a vrut să-i lepede cererea. ar mai fi făcut un astfel de jurământ? Nu l-ar fi făcut! Şi. inima noastră se umple de mânie şi am face orice ca duşmanii noştri să moară. pentru că îl asculta pe sfânt şi îl socotea om al lui Dumnezeu. ştiindu-l pe dânsul om drept şi sfânt. Cine l-a omorât pe Sfântul Ioan Botezătorul? Chiar cel care îl socotea sfânt şi chiar cel care îl asculta. doar ca să păcătuiască cu ea. Oare. sau ca mirenii cu viaţă sfântă să fie aruncaţi în închisori. precum şi mireni de neam bun şi iubitori de hristos. Şi prin aceasta se aseamănă lui Irod care i-a zis Salomeei: „Cere de la mine orice vei vrea şi voi da ţie”.. a zis împăratul fetei: „Cere de la mine orice vei vrea şi voi da ţie”. la un moment dat. Orbit de patimă i-a zis Irodiadei: „Cere de la mine orice vei vrea şi voi da ţie”. Ferească Dumnezeu de aşa ceva! Cum a murit sfântul Ioan? Într-o zi.. şi îl socotea pe el. poate vin şi aici la mănăstire la părintele Iustin Pârvu oameni care sunt în funcţii înalte. Şi îndată trimiţând împăratul pe speculator a poruncit să-i aducă capul lui”. ieşind Salomeea. a întrebat-o pe Irodiada: „ce să cer pentru dansul meu?”. poate chiar şi aceştia se vor afla între prigonitori. sau alţii pun în loc desfrânarea sau alte patimi. pentru că a cerut mai mult ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . se spovedesc în posturi. vie" uitori din mun" i şi pustii.50 ATITUDINI Mai mult. ne zice Scriptura. s­a făcut o tulburare atât de mare care n­a mai fost de când deasupra pământului rusesc a răsărit soarele evlaviei. iar păcătuiesc. Şi aşa şi în ziua de astăzi. Şi s-a jurat ei că: „Orice vei cere de la mine voi da ţie. când Irod făcea ospăţul naşterii sale cu boierii şi căpitanii săi. împăratul foarte s-a întristat. spunem că suntem ai lui Hristos şi. am face orice ca duşmanii noştri să aibă necazuri . le spunea credincioşilor că au datoria de a­i mustra pe cei care leapădă învă" ătura Scripturii şi a S" n" ilor Părin" i. temea de Ioan. Aşa ne orbeşte patima! Spunem că suntem creştini.şi punem răzbunarea deasupra iubirii de aproapele. până la jumătate din împărăţia mea”. dacă va începe prigoana contra creştinilor. oameni care au nădejde în rugăciunile părintelui Iustin şi mâine. iată ce scrie Sfântul iosif de volo" k despre acea vreme: „Printre creştini. şi ascultându-l pe dânsul multe făcea şi cu dragoste îl asculta pe el”. atâţia şi atâţia primari au cerut ca preoţii cu viaţă sfântă să fie aruncaţi în închisori. jucând şi plăcând lui Irod şi celor ce şedeau cu dânsul. Sunt unii creştini care merg la biserică. Mul" i din treapta călugăriei. sau mai puţin? Cei puţin credincioşi vor spune: „a cerut mai puţin”. aşa cum în prigoana comunistă. Iar Irodiada i-a răspuns: „capul lui Ioan Botezătorul”! Daţi-vă seamă că această lume în care trăim astăzi e gata să ceară capul lui Ioan Botezătorul pentru a scăpa de mustrările lui. „Auzind.

Îl rugau să încălzească inimile cu aducerea aminte despre Treimea cea de o Fiinţă.ATITUDINI 51 httt a gh a gh a iiig a yr re D yr re DĂ yr re DĂ iiiire DĂ stttt OD O op s VO op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE decât că îi spusese Irod că îi va da. nesuferind furtuna pierzătoare a hulii împotriva lui Dumnezeu. (Şi aceste cuvinte le repetă. Zosima. ţinând la cuvântul său dar pierzându-şi mântuirea. din păcate. ei Îl rugau cu lacrimi amare pe Dumnezeu ca El să curme această iarnă pierzătoare a jidovirii (pentru că aceasta era erezia care se răspândise atunci chiar şi printre ierarhi). Şi când se întoarce acasă cu burta la gură. spunând că nici ereticul. a fost un câştig. Să ne întrebăm: câţi ucenici a avut Sfântul Ioan Botezătorul? Şi dacă privim în Sinaxar vom vedea sute şi sute de sfinţi mucenici care au luat curaj din jertfa acestuia. Şi moartea. vremuri de grea încercare pentru Biserică. că homosexualii trebuie lăsaţi în căderile lor). Să fim sinceri cu noi înşine şi să ne dăm seama de câte ori fiecare dintre noi am fost următori lui Irod atunci când am zis: „dacă vecinul îşi va lăsa oile să pască pe pământul meu. le spunea credincioşilor că au datoria de a-i mustra pe cei care leapădă învăţătura Scripturii şi a Sfinţilor Părinţi. la vremuri de grea cumpănă. A fost un moment de biruinţă vremelnică a păcatului! A fost un moment de vremelnică biruinţă a răului! Numai că prin moartea sa. Ereziile presează Biserica.” Şi ce făceau aceşti creştini? Ne zice sfântul: „Ei vădeau abaterea şi curvia sodomită a acestui mitropolit. Zosima. să aibă curajul de a mărturisi credinţa fără teamă. ne zice sfântul. spunând ereticii nu pot fi osândiţi. care acum 500 de ani. acest Sfânt Iosif de Voloţk îl mustra în faţă pe mitropolitul homosexual şi eretic. Irod. Ce vom face? Vom avea curajul de a-i mustra sau vom tăcea?” Şi la această întrebare ne răspunde un urmaş al Sfântului Ioan Botezătorul. şi fac aşa! Sau tatăl îi zice fetei sale: „du-te la discotecă de câte ori vrei. nu a fost o pierdere. Ecumenismul se răspândeşte peste tot. pentru Sfântul Ioan Botezătorul. căutau să smulgă din rădăcină neghina ucigătoare a jidovirii împreună cu semănătorul lor spurcat. o să-i dau foc la casă!” Spun unii aşa. tatăl îi spune: „Pleacă din casa mea!” Şi poate că în inima lui e părere de rău pentru ceea ce face. Sfântul Iosif de Voloţk. „Mergând speculatorul. a tăiat capul în temniţă şi l-a dus pe tipsie şi l-a dat pe el fetei şi fata l-a dat maicii sale”. atâţia şi atâţia creştini Îl roagă pe Dumnezeu să surpe erezia ecumenistă). Capul Sfântului Ioan Botezătorul. orbit de patima sa. să lumineze cu Adevărul şi să aprindă soarele evlaviei. Mai mult. Iar el (adică mitropolitul) a pornit împotriva lor un război necruţător. Mulţi din treapta călugăriei. Fiecare dintre ei după puteri. (aşa cum şi astăzi. precum şi mireni de neam bun şi iubitori de Hristos. Iată ce scrie Sfântul Iosif de Voloţk despre acea vreme: „Printre creştini. te dau afară din casă!” Şi fata se duce la discotecă. Sunt unii care zic: „trăim astăzi vremuri grele. când mitropolitul Moscovei era şi homosexual şi eretic. vieţuitori din munţi şi pustii. (Luaţi aminte ce fac ierarhii ereticii: pe unii dintre credincioşi îi opresc de la Sfânta Împărtăşanie!) Pe preoţi şi diaconi ia scos din treapta lor. şi i s-a arătat diavolul şi i-a spus: „Nu mai cinsti icoana Maicii Domnului şi vei scăpa de ispită!” Şi s-a învoit călugărul cu diavolul şi ispita s-a uşurat şi când a aflat avva ce a făcut. Pe unii i-a oprit de la Împărtăşirea Dumnezeiască. atâţia şi atâţia ierarhi astăzi. dar se gândeşte: „Am spus? Am spus!” Aşa citim în Pateric despre un părinte care era ispitit de diavolul curviei. Totuşi. Şi mai spunea de asemenea acest eretic mitropolit Zosima: Chiar dacă un ierarh sau un preot ar fi eretic şi ar . s-a făcut o tulburare atât de mare care n-a mai fost de când deasupra pământului rusesc a răsărit soarele evlaviei. Sfântul Ioan Botezătorul s-a făcut pildă miilor şi milioanelor de creştini ca să meargă pe calea Adevărului. i-a zis călugărului: „mai de folos ţi-ar fi ţie să păcătuieşti cu toate femeile din zona aceasta decât să nu mai cinsteşti icoana Maicii Domnului!” Şi i-a spus că mai de folos era să încalce acea promisiune blestemată pe care o făcuse în faţa diavolului decât să-şi piardă definitiv sufletul. nici lepădătorul de credinţă nu pot fi osândiţi. până la urmă cade în păcat şi tot păcătuind rămâne însărcinată. Unii ierarhi leapădă învăţătura Sfinţilor Părinţi şi cad în înşelare. iar se duce. dar dacă vii cu burta la gură. îşi frângeau inimile. i-a făcut pe plac Salomeei. capul unui erou al lui Hristos face mai mult decât o jumătate dintr-o împărăţie lumească.

Şi ce s-a întâmplat? Cneazul ia surghiunit pe cei nevinovaţi şi aceştia au suferit multă prigoană: cătuşe. asemenea sutelor de mii de creştini care în prigoana comunistă au tăcut. dacă s-ar cuveni să-i judecăm ori să-i osândim pe eretici sau pe apostaţi. „La ceas de erezie . spunea acest eretic mitropolit Zosima. preoţii. voi să căutaţi să fiţi aproape de ei. ierarhii. Mitropolitul îi clevetea pe aceştia în faţa marelui cneaz. Câţi oare dintre noi suntem gata să primim temniţa pentru Adevărul Scripturii? Câţi oare dintre noi suntem gata să fim puşi în lanţuri pentru Hristos? Dacă vrem să purtăm în inimile noastre Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul trebuie să urmăm jertfei acestuia şi jertfelor sutelor şi miilor de mucenici care au mustrat ereziile şi au primit cununa veşniciei. Şi aceşti robi ai lui Hristos nu încetau să-l vădească pe mitropolit şi tuturor le povesteau despre erezia lui şi despre faptele lui spurcate. „Dar Sfinţii Părinţi ne învaţă că nu pot să lege şi să dezlege tot ce vor ierarhii şi nici preoţii. care nu au suferit împreună cu ei surghiun. atunci şi la judecata dumnezeiască tot aşa va fi”. şi ceea ce este împotriva Sfinţilor Părinţi. Dar pe vremea Sfântului Iosif creştinii care nu erau în închisoare căpătau curaj din suferinţele mărturisitorilor şi alegeau din cărţile sfinte vădiri împotriva cuvintelor ereticeşti şi le trimiteau celor surghiuniţi. ce făceau? Îi mângâiau cu scrisori şi îi ajutau cu toate cele de trebuinţă. Îl mustrau deci credincioşii nu pentru că se mândreau. alerga la puterea lumească pentru a-i osândi pe mărturisitori. Dacă va fi vremea de prigoană. Şi am auzit acest cuvânt chiar când părintele Iustin Pârvu a scris acea scrisoare celebră împotriva rătăcirii mitropolitului Corneanu. fraţilor. aşa cum le este frică şi astăzi unora de ierarhii eretici. foarte puţin cunoscute zilelor noastre. sa pus un anunţ la avizier: „să scăpăm de parazit!” Creştinii slabi în credinţă îl considerau pe părintele Calciu parazit. nu îngăduie Dumnezeu. trebuie opriţi din slujbă. dimpotrivă! Mărturisitorii erau consideraţi duşmanii societăţii! La blocul unde locuia părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa. blestemul acesta nu are nici o putere”. De ce? Pentru că după Sfinţii Părinţi.52 ATITUDINI ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE afurisi pe careva sau nu îl va binecuvânta. nici pe apostat”. sinoadele dar nu călugării care s-au lepădat de rude şi de toate cele din lume şi cărora se cuvine doar să ia aminte la sine şi pe nimeni să nu osândească. întăreşte Sfântul Iosif de Voloţk. ci pentru că ştiau nu se cuvine ca mitropolitul să facă păcate împotriva firii şi să slujească la Sfântul Altar. Şi dacă un preot sau un credincios ar fi blestemat de un ierarh eretic. De ce le era frică? Luaţi aminte! Necunoscătorii sfintelor cărţi se temeau să-i vădească apostazia. dar nu iubesc scrierile despre apărarea dreptei credinţe Zice deci Sfântul Iosif de Voloţk: „Să spunem acum despre încă o părere eretică.. Dar ceilalţi.şi ce frumos vorbeşte sfântul Siluan despre smerenie! .e bine sau nu să-i înfruntăm pe eretici? Iar cei ce citeau sfintele cărţi. care sunt foarte. care s-a împărtăşit la ereticii greco-catolici. Când mulţi îl iubesc pe Sfântul Siluan Athonitul . însă? Unora dintre creştini şi preoţi le era frică de mitropolit. întărindu-i împotriva ereticilor. nu pentru că se considerau deasupra mitropolitului.dar puţini îl iubesc pe sfântul Teodor Studitul care dă mărturie clară împotriva ereticilor şi împotriva primirii împărtăşirii de la eretici. Adică. Iubesc unii scrierile despre post. dacă astăzi un ierarh eretic ar afurisi un preot sau un credincios afurisania este valabilă. jefuirea averilor. Ce se întâmpla atunci. atunci aceasta se cuvine să o facă doar ierarhii şi soboarele. când acesta era mărturisitor al lui Hristos. numai ceea ce e după învăţătura Sfintei Scripturi şi a Sfinţilor Părinţi. nu ştiau . temniţă. şi unii preoţi sau creştini vor fi aruncaţi în temniţă pentru Hristos. ştiau că se cuvine nu numai să fie osândiţi ierarhii dar şi să fie blestemaţi ei. mângâindu-i în fel şi chip. care fac păcate împotriva firii. nici pe eretic.. Şi am auzit preoţi spunând: cine este părintele Iustin Pârvu să judece un mitropolit? Şi ne învaţă sfântul Iosif de Voloţk cum trebuie să privim această situaţie. Am să închei referirea la Sfântul Iosif de Voloţk citând un ultim cuvânt din scrierile acestuia. Oare în prigoana comunistă cei care nu înfundau închisorile aveau curajul să-i mângâie pe mărturisitori? Nu.

la acest adevăr. nici compromisurile. şi preoţilor. nici chiar un sinod ecumenic. nu sunt cu putinţă nici concesiile.ATITUDINI 53 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE (erezia că nu avem voie să-i mustrăm pe ierarhii eretici) răspundem: Dacă nu li se cuvine călugărilor să judece nici pe eretici. Astfel. Pentru că un sinod ecumenic care s-ar ridica împotriva celorlalte . Iar Cuviosul Pahomie întotdeauna îi osândea pe eretici şi spunea că cel ce intră în părtăşie cu ereticii şi citeşte scrierile lui Origen. s-a împuţinat curajul mărturisitorilor. Vom avea oare curajul de a-l asculta pe Sfântul Iosif? Vom avea oare curajul de a da o mărturie împotriva înţelepciunii acestei lumi? Greu de spus! Unii zic că. l-a osândit pe Arie la temniţă. atunci cum de Sfântul Antonie cel Mare îi osândea? El spunea despre cuvintele ereticilor că sunt mai grozave decât veninul şarpelui şi le poruncea Sfântul Antonie ucenicilor săi să nu aibă nici un fel de părtăşie cu meletienii sau cu arienii. în vremurile noastre. Dar tot în secolul XX. zicea părintele Iustin Popovici. şi mirenilor simpli. zice Sfântul Iustin Popovici. Şi Sfântul Pafnutie Mărturisitorul. este cu desăvârşire limpede şi cu adevărat înţeles pentru toţi oamenii că şi arhiereilor. Arie şi alţi eretici se coboară la „sfântul” Iad. şi la cele locale veneau călugării care-şi lăsau mănăstirile şi pustiile şi veneau în oraş. în vremurile apropiate nouă. Şi continuă sfântul Iosif: „dar şi la soboarele a toată lumea. până în zilele noastre şi de azi înainte până la sfârşitul acestei lumi pământeşti! Privitor la această rânduială. la această cale. şi călugărilor. Biserica l-a avut pe Sfântul Iustin Popovici! Acest mare mărturisitor care ne-a zis: „trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni! Aceasta este rânduiala! Aceasta este calea! Acesta este adevărul Bisericii Ortodoxe a lui Hristos. dacă acesta s-ar întâmpla să aibă loc”. Meletie. care s-a aflat la Soborul cel dintâi împreună cu Sfinţii Părinţi. începând cu Sfinţii Apostoli. nici pe apostaţi. nici retragerile. tuturor creştinilor se cuvine să osândească şi să-i blesteme pe eretici şi pe avortaţi”. Nimeni nu ne poate sili.

dar cred Ţie că nu mă vei lăsa! Cred Doamne. din ce în ce mai mulţi oameni iubitori de păcat. iubesc unii scrierile despre post. nu ne vom mântui!” Şi aşa este! Pentru că. Cum spunea părintele Iustin Pârvu: „Dacă nu mărturisim Adevărul şi Ortodoxia după învăţăturile Cuviosului Părinte Iustin Popovici. un sinod ecumenic care s-ar ridica împotriva Sfintei Evanghelii. ne vom pierde mântuirea! Să nu ne fie teamă că suntem puţini! Vorbea Sfântul Serafim de Sarov cu ucenicul său. dar nouă ne este teamă!” Vă este teamă?! Fiţi sinceri cu voi şi cu Hristos şi spuneţi: „Da. aşa cum atâtea mii şi zeci de mii de sfinţi l-au urmat pe Sfântul Ioan Botezătorul. ajută necredinţei mele!” Suntem slabi. părintele Iustin Pârvu! Şi spun aceste cuvinte nu pentru a-l lăuda! Spun aceste cuvinte pentru a trezi în voi convingerea că trebuie să fiţi urmaşi ai părintelui. în faţa înţelepciunii acestei lumi”. Au crezut în puterea lor şi nu în harul dumnezeiesc. Şi alţii.unii dintre aceştia se vor lepăda de Hristos pentru că s-au mândrit. ar fi un sinod mincinos. câţi creştini sunt astăzi în Rusia? Şaizeci de milioane. înseamnă că în zilele noastre ar trebuie să fie de douăzeci de ori mai mulţi. dar să credem că Hristos ne va întări! Pentru că unii dintre cei care bat astăzi cu pumnul în piept şi spun mâine că mâine. suntem neputincioşi. s-au lăudat. Să nu fie teamă că suntem puţini! Dumnezeu este cu noi! Să nu ne fie teamă că sunt din ce în ce mai mulţi eretici. care au fost slabi astăzi. trebuie să vă hrăniţi din jertfa lui! Aşa cum trebuie să vă hrăniţi şi din jertfa părintelui Iustin Popovici. ci doar oameni cu viaţă sfântă! Orice om poate cădea mâine! Părintele Iustin Pârvu este un om care ani şi ani de zile a mers pe calea muceniciei! Şi voi. dacă vom lepăda învăţătura Sfinţilor Părinţi şi nu vom trăi o credinţă jertfelnică.54 ATITUDINI Când mul" i îl iubesc pe Sfântul Siluan Athonitul ­ şi ce frumos vorbeşte sfântul Siluan despre smerenie! ­ dar pu" ini îl iubesc pe sfântul teodor Studitul care dă mărturie clară împotriva ereticilor şi împotriva primirii împărtăşirii de la eretici. Doamne. când se va pune pecetea fiarei. ne îndeamnă Sfântul Iustin Popovici! Că şi dacă s-ar aduna sinod care ne-ar îndemna să lepădăm învăţătura creştină şi să trăim după învăţătura acestei lumi. fraţilor!!! Şi totuşi unii zic: „Da. noi trebuie să rămânem tari în credinţă şi să ne opunem unui astfel de sinod. dar Sfântul Serafim de Sarov voia să facă o comparaţie). În ortodoxie nu cunoaştem sfinţi în viaţă. părinţii acestei mănăstiri şi creştinii care veniţi la această mănăstire. Aş mai spune chiar că un urmaş al Sfântului Ioan Botezătorul este chiar stareţul acestei mănăstiri. Motovilov. şi văzând Sfântul Serafim că Motovilov se frământa că mai sunt puţini creştini. dar nu iubesc scrierile despre apărarea dreptei credin" e sinoade. Hristos este cu noi. Părintele Iustin nu este sfânt. erau mai puţini. când se vor pune microcipurile. Şi dacă pe vremea Sfântului Ilie a avut Dumnezeu şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal. ei vor fi numiţi sfinţi . adică o sută patruzeci de mii de creştini care nu şi-au plecat genunchii în faţa lui Baal. mâine vor fi tari! Poate aţi auzit de mănăstirea aceea din Rusia în care călugării trăiau în desfrânare cu femeile şi era ca un fel de sat acolo la mănăstire în care creşteau odraslele ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . i-a zis aşa: „Pe vremea Sfântului Ilie erau cam trei milioane de iudei (nu erau trei milioane. Să avem deci curaj. mi-e teamă să Te mărturisesc. de douăzeci de ori mai mulţi.

Ioane! Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele. Ioane! Şi ca să-ţi pui tot sărutul fierbinte Pe praguri. Ci ca să aduni chiuind pe tăpşane O claie de zări şi-o căciulă de stele. pe lumina din urmă a furtunii. Ioane!” a lui Radu Gyr. Gheorghe. pe icoane. Şi când au venit comuniştii au vrut săi gonească pe călugări din mănăstire şi le-a zis: „Hotărâţi-vă: ori părăsiţi mănăstirea. Gheorghe! Ridică-te. Ioane pe sfinte ciolane! Şi. Ioane! Aşa.cei mai mulţi ştiţi. Gheorghe. ridică-te. Ridică-te. Pe toate ce slobode-ţi ies înainte. fraţilor! Dacă până astăzi am fost slabi. poezia „Ridică-te. Gheorghe. ridică-te. pe uşi. Gheorghe. Pentru cântecul tău. ridică-te. Ioane! Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri. luminat de Dumnezeu. sus. ridică-te. ridică-te. ducându-se să cumpere sfinte moaşte pentru stăpâna sa. ca să bei libertatea din ciuturi Şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane Şi zarzării ei peste tine să-i scuturi. Să urmăm curajului lor. părinţilor. pe prispe. Gheorghe.ATITUDINI 55 ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE călugărilor. o poezie care multora le-a dat nădejde. Gheorghe. până astăzi am fost laşi! Dar Hristos vrea ca de acum înainte să fim tari! Nu pentru-o lopată de rumenă pâine. am trăit ca nişte animale! Să murim ca nişte creştini!” Şi toţi călugării aceia desfrânaţi au primit mucenicia şi au intrat în cetele sfinţilor. Nu pentru pătule. Da. Ioane! Dumnezeu să ne ajute să mergem pe calea mărturisirii dreptei credinţe până la sfârşitul vieţii noastre! Amin! . unul din testamentele sfinţilor închisorilor. le-a dat credinţă să se ridice pentru că Hristos vrea să ne ridicăm din neputinţele noastre şi să Îl slujim. nu pentru pogoane. Ridică-te. Gheorghe. L-a mărturisit pe Hristos muceniceşte. Şi atunci stareţul. să ne rugăm lui Dumnezeu să punem început bun mântuirii noastre! Am să vă pun înainte . Pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri. Ridică-te. Ridică-te. dar unii dintre voi poate nu ştiţi. pe lanţuri. Ridică-te. Aglaida. pe funii. Ioane! Ridică-te. Ci pentru văzduhul tău liber de mâine Ridică-te. ori vă omorâm pe toţi”. i-a adunat pe călugări şi le-a zis: „Fraţilor. asemeni Sfântului Bonifatie care era şi beţiv şi curvar şi. ţintuit în piroane. Ridică-te. ridică-te.

E bine de ştiut că Episcopul Pavel era de origine spaniolă. iulie-1953. Cu alte cuvinte. pp. să accepte sau să predice faptul că sus" inea validitatea apostolică a Sf. Apostol Pavel. mă confruntam cu o serioasă problemă de 1 . Era o descoperire de-a dreptul îngrozitoare pe care mintea mea nu putea să o cuprindă. Convertirea mea la ortodoxie a început într-o zi în care aveam ca ascultare să reorganizez biblioteca mănăstirii din care făceam parte. subordonat cu totul autorităţii eclesiastice monarhice. în 1920. fost militar. sâmbătă. alaltăieri a murit Episcopul de Nazianz. El a fost ucis de un mexican de 70 de ani. Documentul descria o decizie a Inchiziţiei. o eroare tipografică sau vreun fals. care anatemiza. şi papa Benedict al 11-lea. bolnav psihic. În timp ce triam tot felul de documente de pe vremea Inchiziţiei. Paul Di Ballester. 483-485. 285-291. Autorităţile mexicane nu exclud ideea ca omorul să fi avut la bază vreo formă de fanatism”. adică Apostolului Petru. papa Pius al 10-lea. primului papă şi rege al Bisericii. Totuşi. am dat peste un articol foarte interesant ce data din 1647. poate. în 1907. După cum am aflat din oraşul Mexico City. 4 februarie-1984: „Episcopul ortodox grec Pavel a fost ucis în Mexic. pp. Arhiepiscopul grec al Americii de Nord şi de Sud. Spania. Acolo el a suferit moarte mucenicească. între anii 1327 şi 1331 papii Ioan al 22-lea şi Clement al 6-lea au condamnat şi anatemizat pe oricine ar fi îndrăznit să nege faptul că Sf.Acest articol al ierodiaconului Ballester a fost publicat în două părţi în revista Kivotos. fondată în ţara mea de baştină. mărturisind credinţa ortodoxă. care a trecut la Ortodoxie. Fostul călugăr franciscan. a trebuit să elimin orice posibilitate ca documentul să fie vreun fals sau vreo eroare. Funeraliile au fost oficiate de Arhiepiscopul Iacob.56 ATITUDINI ÎMBrăţIşâND pe sfâNTUl pAvel1 o cutremurătoare convertire Documentul descria o decizie a inchizi" iei. cu reşedinţa în Mexic. Apostol Pavel a fost. declarând eretic pe orice creştin care ar " îndrăznit să creadă. că a fost primit în ortodoxie ca adult şi a excelat ca păstor şi autor. au repetat aceleaşi anateme şi condamnări. să accepte sau să predice faptul că susţinea validitatea apostolică a Sf. care anatemiza. Deci. confuzia şi surpriza au devenit şi mai mari când am descoperit că decizia Inchiziţiei la care se referea documentul era autentică. ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE . De fapt. Cu mult mai târziu. Ştirile legate de moartea sa au apărut pe prima pagină a ziarului Kathemerini. şi decembrie-1953. care-l cunoştea pe episcop şi lucrările sale. declarând eretic pe orice creştin care ar fi îndrăznit să creadă. ce-i drept destul de comun pentru vremurile acelea. Mănăstirea ţinea de ordinul franciscanilor. de-a lungul întregii sale vieţi apostolice. Apostol Pavel. a fost făcut episcop de Nazianz pentru episcopia Americii de Nord şi Sud. actualmente. Am încercat să mă calmez gândind că este.

învăţătura Bisericii Catolice. . cu adevărat. a declarat oficial că „dacă spune careva că Petru. conştiinţă. întrebându-mă dacă mai am şi altceva mai interesant de spus. Erau cu toţii păstoriţi. atât de explicit. în cele din urmă mi­a spus un lucru la care. n-ar fi fost hirotonit de Hristos ca mai marele apostolilor sau că n-ar fi capul văzut. Tradiţie. Ioan Hrisostom. copilul meu. Duhovnicul meu era unul din preoţii de vază ai mănăstirii. Personal. Şi. culmea autorităţii”. să smintească credinţa ta în Dumnezeu şi Biserică”. Eu. votând împreună toate convingerile mai sus numite. După ce s-a gândit câteva minute. vizibil al întregii Biserici. În acest fel. Pune-le deoparte şi rezumă-te la a urma învăţăturile Bisericii şi nu deveni victima unor asemenea gânduri. nu mă aşteptam: „Cred că Biblia şi S" n" ii Părin" i te­au vătămat. Acest răspuns al lui. să fie anatema”. iar pe cealaltă. Mă asculta cu amărăciune. scrie Sf. Părinţi pe marginea acestei teme nu lăsau nici o urma de îndoială. până acum. Sinodul de la Vatican. mi-a mărit şi mai mult confuzia. era limpede ca cristalul. ţinusem cu tărie la ideea că în special Cuvântul lui Dumnezeu este singurul lucru pe care nu poţi să-l laşi deoparte. copilul meu. Potrivit teologiei romano-catolice. şi ar trebui comparat nu numai cu ceilalţi. „papa este totul. Pentru mine era nespus de clar cine era el. ca să dovedim că fiecare avea aceeaşi autoritate. duhovnicul mai adaugă: „În schimb. nimic” lupta sufletului cu învăţăturile papistaşe Cuprins de tulburare şi de tot felul de gânduri. nu mă aşteptam: „Cred că Biblia şi Sfinţii Părinţi te-au vătămat.ATITUDINI 57 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Mă asculta cu amărăciune. îţi voi da o listă cu autori remarcabili. căutând în zadar o rezolvare. Şi. în cele din urmă mi-a spus un lucru la care. de toţi la fel. Independenţa activităţii sale apostolice printre popoare. îşi declara egalitatea cu ceilalţi apostoli. Deci. îmi era cu neputinţă de acceptat faptul că Apostolul Pavel era sub orice poruncă papală. ci cu primul dintre ei. Biserica. După ce s­a gândit câteva minute. Fără să-mi dea timp să răspund. în ale căror lucrări credinţa ţi se va relaxa(?!) şi ţi se va întări”. era esenţial pentru mântuirea noastră să credem că Biserica este o monarhie pură al cărui monarh este papa. indiferent cine ar fi. autoritate egală”. Pentru ei era imposibil ca vreunul să facă uz de o autoritate mai mare decât restul. despre care se spune că ar fi primul Papă. conştient de di" cultatea problemei. era un fapt de nezdruncinat ce realmente striga din Biblie. cău­ tând în zadar o rezolvare. învăţătura romano-catolică era împotriva acestui fapt. iar turma era păstorită de apostoli. Totuşi. puse punct conversaţiei noastre. căci titlul apostolic al fiecăruia era „cea mai mare autoritate. sincer să fiu. mă duc la duhovnic şi îi spun cu naivitate despre tot ce mă preocupa. „Pavel. căci lucrările Sf. în timp ce turma era una. comparată cu cea a lui Petru printre circumcişi. Ce-mi rămânea de făcut? Pe de o parte se afla Biblia şi Sf. Părinţi spun că „toţi ceilalţi apostoli erau aidoma lui Petru. Pune­ le deoparte şi rezumă­te la a urma învă" ăturile Bisericii şi nu deveni victima unor asemenea gânduri. Să nu îngădui nici unei creaturi a lui Dumnezeu. De aceea. sincer să " u. toţi Sf. mai precis că erau înzestraţi cu aceeaşi onoare şi aceeaşi autoritate”. pentru prima data în viaţa mea mă găseam în faţa unei dileme înfricoşătoare. conştient de dificultatea problemei.

În cadrul acestei monarhii papiste „constă toată puterea şi stabilitatea Bisericii”. având doar Biblia ca ghid şi îndreptar: «Legea Ta e făclie picioarelor mele şi luminare cărărilor mele»(Ps. cunoscut ca „Biserica RomanoCatolică” a început să se dezvăluie încet. iar individual. el îmbrăţişând toate învăţăturile şi drepturile legale pe care le are Biserica. pentru a­şi satisface propria sete pentru bogă" ie şi putere. de asemenea şi manuale de decizii papale şi sinoade ecumenice. eram abia la începutul studiilor teologice. învăţătorul universal şi infailibil al credinţei. M-am aruncat cu tot sufletul în studierea lor. poate. În viaţa mea de la mănăstire mă preocupasem doar de faţa lor exterioară. am făcut totuşi rost de cărţile recomandate şi am început să le citesc cu toată atenţia. ceva ce nu putea fi despărţit. el a devenit stăpân pe întinse domenii. Deoarece fusesem atras de creştinism şi botezat abia după terminarea studiilor. a declanşat războaie sângeroase asupra altor regi creştini pentru a acapara noi " inuturi sau. care în alt mod „nu ar putea fi posibilă”. Câteva zile mai târziu. drept piatră din capul unghiului. Mai mult. Teologia îmi părea o ştiinţă cu totul nouă. este „dinamic şi dominant.” „Dreptul divin se extinde asupra tuturor. căci nu apăruse vreun motiv să mă îndemne să-i analizez bazele şi motivaţiile în profunzime. am continuat cu studiul filosofiei şi. Cred că un sumar al acestora ar fi spre interesul multora: În primul rând.” Această autoritate dictatorială ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . acest drept e asupra oricărui om botezat din întreaga lume. drept conducător suprem şi cap vizibil al Bisericii. 118:105). sistemul acesta monarhic. Îmi lăsă lista cu autorii ce-i aveam de citit. pentru romano-catolici. Chiar dacă nu mă convinsese cu totul. înţelegeam tot mai mult că nu eram conştient de natura Bisericii mele. Autoritatea monarhică a Papei. Acest tip de creştinism este cel susţinut de papism. Majoritatea cărţilor erau texte teologice. afirmă că „papismul este cel mai important agent al creştinătăţii”. Până atunci creştinismul şi Biserica Catolică erau un amalgam pentru mine. care se comportă în toate împrejurările ca atare. duhovnicul meu plecă să facă un tur de predici misionare pe la bisericile ordinului nostru. Vicarul lui Dumnezeu. păstorul păstorilor şi ierarhul suprem. încet. Biserica „nu este decât o monarhie absolută” al cărui monarh absolut este papa. dar nu înainte de a mă ruga să-l ţin la curent cu progresele pe care le făceam în citit. aşa cum vă spuneam. „zenitul şi esenţa sa”. Citind articolele recomandate cu înţelepciune de îndrumătorul meu.58 ATITUDINI De­a lungul timpului. Cu cât înaintam în studiul acelor cărţi.

căci de acum avem un Dumnezeu pe pământ. De atunci „umanitatea trebuie să i se adreseze pontifului ca şi cum s-ar adresa Domnului Însuşi: ‚Tu ai cuvintele vieţii veşnice’ ”. poli" ie secretă. Papa. se numeşte şi se proclamă pe sine împărat lumesc. căci „este esenţial pentru sufletele noastre să credem în instituţia papismului şi să ne supunem ei şi reprezentanţilor ei”. Sufletele acelora sunt deja condamnate în focul veşnic. Datoria stăpânitorilor şi domnilor creştini era să se retragă din faţa divinului şi dreptului rege. se supun şi sunt în serviciul clerului. În zilele noastre. susţinând că este reprezentantul Aceluia Care spune: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”. capitalul lumesc al Papei este zăvorât la Vatican. poliţie secretă. el a devenit stăpân pe întinse domenii. Oamenii care refuză să-i recunoască această autoritate sau nu i se supun orbeşte sunt socotiţi schismatici. se referă la o naţiune autonomă cu reprezentanţi diplomatici în ambele sfere. bănci. ci are şi dreptul de a-şi exercita autoritatea asupra credincioşilor. iar Papa este singurul canon al adevărului care poate . la rândul lor. bănci. de fapt. închisori. continuând astfel imperialismul Romei. El. poate. în mâinile regilor şi soldaţilor. închisori. bazat pe infailibilitate. care. de fapt. iar aceasta doar pornind de la ideea că papa este episcopul suprem al fiecărei dioceze eclesiastice din lume. Şi. al Aceluia Care a interzis Apostolilor să-i imite „pe împăraţii pământului care cuceresc popoare”. căci „este esen" ial pentru su" etele noastre să credem în institu" ia papismului şi să ne supunem ei şi repre­ zentan" ilor ei”. Papa întruchipează Conducătorul ideal profeţit de Cicero. a declanşat războaie sângeroase asupra altor regi creştini pentru a acapara noi ţinuturi sau. capitalul lumesc al Papei este zăvorât la vatican. În zilele noastre. De asemenea. asupra oricărui creştin de pe tot globul. cu armată. potrivit regulii dogmatice a Sinodului de la Vatican. necuraţi şi profanatori de cele sfinte. A deţinut numeroşi sclavi. necura" i şi profanatori de cele s" nte. adică ale lumii. În felul acesta. De-a lungul timpului.” Căci Biserica are două cuţite. eretici. cel care a scris că toţi trebuie să-l recunoaştem ca sfânt. pentru a-şi satisface propria sete pentru bogăţie şi putere. ca încoronare şi o culme a atotputerniciei Papei. poate fi exercitată oricând şi asupra oricui. un rol decisiv în istoria politicii. Su" etele acelora sunt deja condamnate în focul veşnic. asupra oricărei Biserici de indiferent care denominaţie creştină sau limbă ar fi. mirean sau cleric. eretici. se referă la o na" iune autonomă cu reprezentan" i diplomatici în ambele sfere. simbol al puterii spirituale şi al puterii lumeşti. de cele mai multe ori. în învăţătura romano-catolică se spune că: „Papa are dreptul să intervină şi să judece toate problemele spirituale ale fiecărui creştin şi deci cu atât mai mult are acest drept în problemele lumeşti. care fuseseră create pentru „a înnobila şi ancora toate celelalte tronuri ale lumii”. îşi însuşeşte un privilegiu pe care nici cei mai râvnitori idolatri nu şi l-ar fi putut imagina: infailibilitatea dreptului divin. Nu mai e nevoie de Sfânta Scriptură. predându-i-se regatele şi tronurile politico-eclesiastice. El. precum nu mai e nevoie nici de Sfânta Tradiţie. care a avut loc în 1870. cu armată. El nu poate fi limitat în a judeca doar prin prisma penalizărilor spirituale. Primul este în mâinile clerului iar cel de-al doilea. Nu mai e nevoie ca Sfântul Duh să călăuzească Biserica Sa „către tot Adevărul”.ATITUDINI 59 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE oamenii care refuză să­i recunoască această autoritate sau nu i se supun orbeşte sunt socoti" i schismatici. A avut un rol central şi. negând mântuirea celor care nu i se supun.

60 ATITUDINI totuşi. fiind aleşi de Biblie. să declare noi dogme. în acest caz. mă simţeam ca un străin în propria mea Biserică. Acest al patrulea vot este mai important decât votul castită" ii.” răspunsul sosi cu repeziciune: „Nu mi-ai urmat sfatul. teologii ne asigură că Sfânta Scriptură este un nor negru. Citind toate acele cărţi. prin urmare. Această scrisoare n-a făcut decât să-mi întărească părerile în loc să le anuleze. cel puţin aşa cum susţin conducătorii noştri infailibili. Scriptură şi nu prin decizii umane şi teorii. Scriptură. Iar în ceea ce priveşte Tradiţia. De vreme ce este infailibil. Cardinalul Bellarmine. Grigori şi Hrisostomi…”. Biserica ar fi obligată să creadă că păcatele sunt bune şi virtuţile rele”. care. nu consider necesar să-ţi reamintesc că noi trebuie să-l urmăm în primul rând pe Papă în materie de credinţă. al ascultării şi al sărăciei: este votul prin care ni se cere supunere totală fa" ă de Papă. În felul acesta. Scriptură. Drama acelor zile a fost că mă îndepărtasem de papism. Ieronimi. trebuie să primească supunere oarbă. Papii spun că „este o eroare scandaloasă ca cineva să creadă că toţi creştinii pot citi Biblia” şi. care arde ca focul şi înnegreşte când nu străluceşte. Mi-a fost pur şi simplu imposibil să pun Sf. „Depinde doar de voia şi de intenţia lui să numească doar ceea ce doreşte el a fi sacru şi sfânt în cadrul Bisericii. şi ţi-ai expus sufletul impactului periculos cu Sf. declarat sfânt de către Biserica Catolică. Aceasta a fost ultima legătură cu duhovnicul meu. Natura Bisericii se poate înţelege din ceea ce ne spune Sf. Ortodoxia şi protestantismul erau doar nişte idei vagi pe atunci şi încă nu bătuse ceasul să-mi dau seama că ele mi-ar putea ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . crezute şi venerate întocmai ca şi acelea. dacă nu vor să fie refuzaţi de la mântuire. iar bulele şi declaraţiile papale să fie considerate egale cu epistolele canonice şi. tot astfel. se plânse duhovnicul. chiar şi împotriva judecăţii emise de întreaga Biserică. iezui" ii. o spune şi mai simplu: „Dacă întro bună zi Papa ar impune păcatele şi ar interzice virtuţile. Adevărul credinţei nu răsare decât din Sfânta Scriptură şi din Tradiţia întregii Biserici. Totuşi nu m-am oprit aici. Biserica mea pierdea orice urmă de consideraţie din partea mea şi devenea una cu ereticii. pe care credincioşii sunt datori să le accepte. pentru noi. Stăpânit de acest sentiment. Căci a crede în luminarea şi limpezimea Bibliei este o dogmă eterodoxă. În situaţii similare cu ale tale. i-am scris o primă scrisoare părintelui superior: „V-am citit cărţile. eu prefer să mă duc în iad cu Papa decât în rai cu adevărurile tale. s-au întors împotriva ei. e mai valoros decât mii de Augustini. Deja o apucasem pe un drum care nu-mi îngăduia să mă opresc decât la găsirea unei soluţii pozitive. a cărei organizare compoziţională internă nu avea nimic de-a face cu Biserica pe care a construit-o Domnul şi pe care au organizat-o Apostolii împreună cu ucenicii lor. dar încă nu acostasem în nici un alt peisaj eclesiastic. se mai cere şi un al patrulea în timpul tunderii.” emite judecăţi. Aceste învăţături nu sunt decât o înşiruire de prostii din partea Papismului. pe lângă cele 3 voturi. Nu voi încălca dreptul divin pentru a putea urma învăţăturile omeneşti care nu au nici o bază în Sfânta Scriptură. Scriptură mai prejos de Papă! Atacând în felul acesta Sf. Papa.

în tot ceea ce ar fi putut arunca mai multă . papilor. Papa. Astfel.ATITUDINI 61 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Papii spun că „este o eroare scandaloasă ca cineva să creadă că to" i creştinii pot citi Biblia” şi. care se fac sub autoritatea şi veridicitatea Papei”. răspunsul înfricoşător al unui Iezuit Aproape renunţasem cu totul la studiile mele. grigori şi hrisostomi… oferi un remediu agoniei mele. Astfel. nimic. chiar de la sursele patristice apostolice. e mai valoros decât mii de Augustini. În fapt. Îmi mai trebuia încă multă gândire ca să pot străbate. iar toţi ceilalţi. tot astfel. aceasta e nulă. episcopii. cu drepturi exclusive asupra credincioşilor. în acest caz. nu au nici o altă autoritate decât cea dată lor. ieronimi. Cât priveşte sinoadele ecumenice. păstorirea mieluşeilor şi oilor sale. cu durere şi necaz. în Biserica Romano-Catolică. Domnul îi încredinţează Sf. În toate celelalte cazuri. care sunt mieluşeii. ci de la Pontiful Suveran al Romei”. aceea care făcuse din mine un creştin şi căreia îi purtam Simbolul. mai precis. Totuşi episcopii. profitând de cele câteva ore permise de retragere la chilie. Importanţa şi rolul episcopilor în Biserica Catolică nu este mai mult decât de reprezentanţi ai autorităţii papale. Apostol Petru. nu sunt nici măcar succesori ai apostolilor. unde nu mă gândeam decât la marea mea problemă. Căci. nu mai poate fi impus prin autoritate credincioşilor. aşa cum se spune în dogmatică. adică în afara ei”. primul Papă. teologii ne asigură că Sfânta Scriptură este un nor negru. fie că Papa este cu Biserică sau fără Biserică este acelaşi lucru. Căci a crede în luminarea şi limpezimea Bibliei este o dogmă eterodoxă. Domnul îi acordă slujba de Păstor-şef. N-am precupeţit nici o ocazie de a face tot felul de cercetări în afara mănăstirii. nu consider necesar să­" i reamintesc că noi trebuie să­l urmăm în primul rând pe Papă în materie de credin" ă. potrivit teologiei romano-catolice. iar în ceea ce priveşte tradi" ia. drumul care să mă ducă la concluzia că Biserica pe care o iubeam nu făcea parte din sistemul papist. potrivit interpretării romanocatolice. oile. Eram mai mult decât afectat de această mare grijă care mă copleşea şi-mi consuma toată energia. căreia i se supun şi episcopii întocmai ca şi credincioşii mireni. Acest regim ei încearcă să-l susţină prin capitolul 22 al Evangheliei după Ioan. şi Biserica. căci Papa este totul. toată această muncă a mea nu putea fi ţinută chiar secret. „căci ele nu pot fi altceva decât conferinţe pe tema creştinismului. Luni întregi nu făcusem altceva decât să studiez structura şi organizarea Bisericii Primare. căci. nemoştenind nici o autoritate apostolică. Neavând autoritatea şi girul Papei. Totuşi. care. ca întreaga validitate a sinodului să înceteze. „autoritatea Bisericii există doar atunci când este caracterizată şi armonizată de Papă. continuam să-mi iubesc Biserica. Foarte corect scrie şi episcopul Maren: „Ar fi fost mai aproape de adevăr dacă atunci când catolicii spun: „Cred …şi în una Biserică”. nu direct de la Dumnezeu. episcopilor. apostoli şi episcopi. ci doar autoritatea papistă a lui Petru. să spună „…şi într-un papă”. n-au altă valoare decât cea dată lor de Episcopul Romei. cel pu" in aşa cum sus" in conducătorii noştri infailibili. în această Biserică „autoritatea apostolică era lipsită de apostoli şi nu a fost lăsată succesorilor ei. autoritatea Bisericii şi corpul episcopal nu sunt intrinsec subordonate monocraţiei Papei. Este de ajuns ca Papa să iasă pe uşile sinodului şi să spună „nu mai sunt înăuntru”. În ciuda acestor lucruri.

totuşi. noastre” şi. dacă aşa ne spun mai marii Bisericii”. iezuiţii. intenţionam să rămân în mănăstire. am început să discut subiectul cu figuri bisericeşti ecleziastice cunoscute. se mai cere şi un al patrulea în timpul tunderii. Totuşi. În felul acesta primeam aproape continuu impresii şi păreri asupra subiectului. suntem datori să ne ţinem de cunoscuta axiomă care spune că ceea ce vedem noi ca alb este de fapt negru. Dar pot oare preţioasele lucruri ale sufletului să poată fi păstrate în siguranţă acolo unde liberul arbitru al Papei tot adună noi dogme şi false învăţături despre viaţa pioasă a Bisericii? Şi. oameni recunoscuţi pentru sinceritatea şi inima lor. Pe unii dintre ei. pentru noi. al ascultării şi al sărăciei: este votul prin care ni se cere supunere totală faţă de Papă.” „Cu câteva secole în urmă ai fi fost ars de flăcările Inchiziţiei” Potrivit părerii majorităţii. ca să nu cădem în înşelare. În felul acesta. Totuşi. se mai cere şi un al patrulea în timpul tunderii. i-am găsit mai fanatici decât conştienţi de absurditatea învăţăturilor despre papă. Acest al patrulea vot este mai important decât votul castităţii. mai mult decât atât. de asemenea. eu prefer să mă duc în iad cu Papa decât în rai cu adevărurile tale. de vreme ce puritatea învăţăturii a fost ridicată pe falsurile legate de papă. fiind înţepeniţi în conceptul că „supunerea ce se cade să o dăm Papei cere o încuviinţare tacită a vederilor. Înflăcărat de astfel de concepţii. lucruri deosebit de interesante şi de semnificative pentru mine. să mă dăruiesc unei vieţi spirituale autentice şi să las ca toată responsabilitatea înşelării şi greşelii să stea pe umerii ierarhilor Bisericii. pe lângă cele 3 voturi.. Astfel. în ciuda tuturor acestor lucruri. pentru noi.62 ATITUDINI lumină asupra problemei care mă frământa. al ascultării şi al sărăciei. Iată ce-mi scria un episcop: „Cu câteva secole mai devreme ideile tale te-ar fi dus la ardere pe rugul Inchiziţiei”. de clar şi de adevărat.: . concepţiilor. eu eram un eretic. că „chiar de am deţine adevărul. iezui" ii. un preot iezuit mi-a mărturisit următoarele: „Ceea ce-mi spui tu mi se pare deosebit de logic. cine-mi poate garanta că această pată nu se va întinde şi în celelalte zone ale credinţei evanghelice? Şi atunci nu ni se mai pare atât de ciudat cum ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE „Ceea ce­mi spui tu mi se pare deosebit de logic. de clar şi de adevărat. pe lângă cele 3 voturi. pe clerici. Acest al patrulea vot este mai important decât votul castită" ii..

în care sufletul nu mai ştie unde este trunchiul pe care se sprijină toate şi unde sunt rădăcinile care. din mândrie. am îmbrăţişat Ortodoxia. deoarece plecarea mea din Biserica Romano-Catolică devenea un fapt din ce în ce mai cunoscut în cercurile eclesiastice şi primeam răspunsuri din ce în ce mai entuziaste din partea cercurilor protestante spaniole şi franceze. Lucrul acesta m-a obligat să părăsesc Barcelona şi să mă stabilesc la Madrid. nu ne fac să-L dăm uitării pe singurul nostru Mântuitor. poziţia mea devenea din ce în ce mai precară. voi descrie mai târziu. vocea lui Dumnezeu. Am părăsit mănăstirea şi. am venit în contact cu Consiliul Ecumenic al Bisericilor. am declarat că nu mai aparţin Bisericii Romano-Catolice. unii dintre sfinţii Bisericii Romano-Catolice au început să dea alarma. vrând. deoarece plecarea mea din Biserica Romano­ Catolică devenea un fapt din ce în ce mai cunoscut în cercurile eclesiastice şi primeam răspunsuri din ce în ce mai entuziaste din partea cercurilor protestante spaniole şi franceze. să fie ca Dumnezeu. În al doilea rând.ATITUDINI 63 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE În al doilea rând. al cărui conducător. Mă acuzau că creasem un cerc anti-papist în jurul meu şi că prin exemplul meu duceam în apostazie clerici romano-catolici care erau „bolnavi din punct de vedere dogmatic” şi care mai înainte îşi exprimaseră sentimente de simpatie în cazul meu. unde am fost întâmpinat. Iar aceasta voce îmi spune: „Las-o… astfel încât să nu te faci părtaş păcatelor ei şi să nu te răneşti de rănile ei”. de fapt. şi-a pierdut gloria şi slava cea adevărată şi şi-a pus una falsă” iar apoi „a şezut în templul lui Dumnezeu ca un dumnezeu”. de către anglicani şi. viaţa spirituală ne apare ca un copac cu multe ramuri şi multe frunze. de fapt. spunând: „Cine ştie dacă aceste mijloace. mai puţin importante de mântuire. fără să o fi căutat eu. nimeni n-a mai dorit să-şi sacrifice poziţia pe care o deţinea în interiorul Bisericii. care este. a Aceluia Care este miezul tuturor lucrurilor. După fiecare predică pe care o ţineam pe la Bisericile . Coresponden" a îmi era plină de scrisori anonime şi amenin" ătoare. n-am făcut decât să-mi urmez vocea conştiinţei. ajunşi în ultimul moment. Iisus Hristos?” Astăzi. În felul acesta m-am lepădat de Biserica Catolică. le hrănesc pe toate… .” Astfel. l-a imitat pe acela care. Nici acolo n-am reuşit sa rămân necunoscut. „În felul acesta ne-am împodobit şi ne-am supra-încărcat viaţa religioasă. după un timp destul de scurt. care realmente ne inundă. Cum. în lumina unui Adevăr absolut şi fără pată. Adevărate cuvinte scria şi Bernard de Clairvaux despre Papă: „Nu există otravă mai puternică şi nici sabie mai periculoasă decât această sete şi patimă a dominaţiei!” Ieşind de sub jugul Papismului. uitând că împărăţia Fiului lui Dumnezeu „nu este din lumea aceasta” şi că „cel chemat la episcopie nu este chemat la nici o poziţie mai înaltă sau la vreo autoritate. am sfârşit prin a face pasul decisiv. dar. pozi" ia mea devenea din ce în ce mai precară. încât faţa Lui. este pierdut printre aceste podoabe. după plecarea mea. Unii înclinau să mă urmeze. Corespondenţa îmi era plină de scrisori anonime şi ameninţătoare. ci la diaconia întregii Biserici”. ca şi onorurile şi privilegiile care decurgeau de aici. fiind convins că viaţa spirituală în sânul Bisericii papistaşe mă poate expune la pericole. prin ei.

pe care­l cunoşteam. direct sau indirect.64 ATITUDINI Străduin" ele unui profesor universitar polonez. slaba lor credinţă în ceea ce privea infailibilitatea celui mai mare ierarh al Romei”. majoritatea fiind împotriva papei. Drumul spre ortodoxie Cam prin perioada aceea. cu un caracter apologetic. chiar dacă nu prin împrejurări care se legau ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . deoarece la întâlnirile secrete la care consimţisem să iau parte începuseră să apară şi unii clerici romano-catolici. am observat cum un număr tot mai mare de oameni se strângea în jurul meu. se refereau la „clauza primatului” (Matei 16:18-19. Articolul meu se încheia cu propoziţia: „Şi nu peste mult timp. Iar interpretarea dată de Sfinţii Părinţi este exact regula conform căreia noi înţelegem Sfânta Scriptură. În studiul acela strânsesem toate clauzele din literatura patristică şi primele 4 secole care. anglicane. o să-L numiţi pe Dumnezeu vicar al Papei în ceruri”. Dovedeam că învăţăturile despre Papă erau cu desăvârşire străine şi contrare învăţăturii pe care Sfinţii Părinţi au dat-o. am isprăvit cu papistaşii. romano-catolicii sunt astăzi singurii creştini care pot fi siguri în ceea ce cred”. mai bine zis. mi­a întărit şi cimentat convingerea că ortodoxia se bazează pe adevărurile substan" iale ale Creştinismului. după ce mi-am publicat la Buenos Aires studiul în 3 volume. un număr mereu mai mare de ascultători doreau să mă cunoască şi să discute cu mine tot felul de chestiuni teologice. Lucrarea. Răzbunarea fanatică pe care mi-o plănuiau unii papişti a fost dată la iveală pe deplin în ziua în care am răspuns public la o disertaţie eclesiastică pe care aceştia mi-o trimiseseră ca o ultimă încercare de a mă smulge din capcana „ereziei” în care căzusem. pe drumul pe care mergeţi. cunoscuţi pentru „lipsa sau. Situaţia aceasta mă făcea foarte vulnerabil în faţa autorităţilor. Luca 22:31-32). vicar al Domnului nostru pe pământ”. Curând. Ioan 21:15-17. iar sloganul către care conduceau toate argumentele din carte era: „Datorită infailibilităţii Papei. În coloanele unui periodic portughez am replicat: „Realitatea este că datorită acestei infailibilităţi sunteţi singurii creştini care NU puteţi fi siguri vor cere să credeţi mâine”. purta titlul pompos: „Papa. Fără să o fi dorit.

Numai atunci când corespondenţa noastră dura de ceva timp. am văzut cum învăţătura Ortodoxă este profundă şi pur evanghelică şi că ortodocşii sunt singurii creştini care cred precum creştinii din catacombe. ca şi în altele pe care mi le trimiteau. că înclinarea negativă pe care o simţeam împotriva Papismului era conformă întru totul cu învăţătura Ortodoxiei. care trecuseră prin ţara mea. Dinspre partea Ortodoxă m-au sfătuit să mă debarasez de poziţia pur şi simplu negativă pe care o aveam împotriva Papismului care mă . singurii care se pot lăuda cu sfânta laudă patristică: „ noi credem în tot ceea ce primim de la Apostoli”. plăcut surprins. unele chiar din grecia. În acele cărţi m-am regăsit. începusem să-mi fac rost de tot felul de cărţi şi reviste ruseşti şi greceşti de la Londra şi Berlin. singurii care se pot lăuda cu sfânta laudă patristică: „ Noi credem în tot ceea ce primim de la Apostoli”. Aceste vederi părtinitoare prezentau ortodoxia ca pe ceva schismatic. al cărui nume nu-mi permit să-l fac public. Şi astfel. am venit pentru prima data în contact cu Ortodoxia. între ele. Înainte de a-mi continua relatarea. mi-am dat seama. şi că S" n" ii Părin" i ai Bisericii. Avusesem câteva discuţii pe subiecte teologice cu un grup de ortodocşi polonezi. potrivit Părinţilor Apuseni. ca şi o serie de cărţi premiate. Încetul cu încetul începeam să-mi pierd reţinerile interioare faţă de Biserica Ortodoxă. împreună cu scrisori încurajatoare. împreună cu scrisori încurajatoare. şi că Sfinţii Părinţi ai Bisericii. iar schisma care o înlăturase avea „pe diavol drept tată şi mândria Patriarhului Fotie drept mamă”. deoarece era conştient că mă aflam într-un mediu protestant. Când am început sa corespondez cu un respectat membru al Ierarhiei Bisericii Ortodoxe din Vest. Ortodocşii din Vest nu sunt deloc susceptibili de prozelitism. dar nu m-am grăbit cu lansarea. Nam dat de vreun paragraf care să nu fie în deplin acord cu conştiinţa mea. Urmau să fie publicate în America de Sud. şi se adăugaseră şi informaţiile pe care le primisem de la Consiliul Ecumenic referitoare la existenţa şi viaţa în cercurile ortodoxe din Apus. curând. Respectatul ierarh a remarcat şi el coincidenţa în scrisorile sale. nu mai puţin profundă. ca fiind lipsită de viaţă spirituală. În perioada aceea am scris două cărţi: Conceptul Bisericii. Episcopul ortodox mi-a indicat să citesc superba carte a lui Serghei Bulgakov. pe care mi le furniza Arhimandritul Benedict Katsenavakis din Neapole. o grupare de biserici mărunte care nu purtau linia caracteristică a unei adevărate Biserici a lui Hristos. dar s-a abţinut de la alte comentarii. toate îmi treziseră un viu interes. În toate aceste lucrări.ATITUDINI 65 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE În toate aceste lucrări. m-am eliberat de toate reţinerile pe care le aveam faţă de ortodoxie şi am putut privi şi eu lucrurile spiritual obiectiv. Interesul pentru ortodoxie creştea. ca şi în altele pe care mi le trimiteau. şi pe cea a Mitropolitului Serafim. În plus. Cam tot pe atunci am scris şi la Patriarhia Ecumenică. Ortodoxia. trebuie să mărturisesc că ideile mele despre Ortodoxie suferiseră importante evoluţii de la începutul odiseei mele spirituale. tot ca să nu le dau apă la moară protestanţilor. Dumnezeul nostru şi Dumnezeu. cealaltă fiind intitulată Dumnezeul tău. unele chiar din Grecia. am văzut cum învă" ătura ortodoxă este profundă şi pur evanghelică şi că ortodocşii sunt singurii creştini care cred precum creştinii din catacombe.

mi-a întărit şi cimentat convingerea că Ortodoxia se bazează pe adevărurile substanţiale ale Creştinismului. deoarece la întâlnirile secrete la care consim" isem să iau parte începuseră să apară şi unii clerici romano­catolici. care era guvernată de un ajutor cam interesant. ca de obicei. „Faptul că îi vorbim acestui spaniol despre ortodoxie nu înseamnă că facem prozelitism”. eu sim" eam că sunt deja ancorat în portul ortodoxiei şi că în sfârşit puteam respira liber la pieptul Bisericii Mame. Străduinţele unui profesor universitar polonez. Şi. Şi ei. mi-am părăsit ţara şi m-am îndreptat spre Franţa. lucru care nu se cere şi creştinului ortodox. precum ucenicii care se îndreptau spre Emmaus lângă Învă" ătorul lor. cum de altfel sunt şi prin întreaga lume. precum ucenicii care se îndreptau spre Emmaus lângă Învăţătorul lor. unde am cerut să devin membru al Bisericii Ortodoxe. slaba lor credin" ă în ceea ce privea infailibilitatea celui mai mare ierarh al Romei” murdărise atât de tare şi să-mi construiesc „Crezul” după care ei puteau să-şi dea seama cât de departe eram de Biserica Anglicană. şi interesul ortodox. ortodocşii au început să mă considere unul de-al lor. în sfârşit. se aflau atunci 280 de milioane de creştini care aparţineau Bisericii Ortodoxe şi cu care mă simţeam în comuniune de credinţă. am observat cum un număr tot mai mare de oameni se strângea în jurul meu. aşteptând să dea în pârg roadele schimbării mele. majoritatea " ind împotriva papei. deşi apele mereu se schimbă. Şi doar în momentul acesta a început să se facă simţit. şi eu simţeam că sunt deja ancorat în portul ortodoxiei şi că în sfârşit puteam respira liber la pieptul Bisericii Mame. am scris o lungă dizertaţie privind cazul meu. deoarece nu mai aveam ce face în Spania. Aşa că nu m-am mai simţit singur în faţa atât de puternicului catolicism şi a răcelii la care mă supuneau protestanţii. Acuzaţia de mumificare teologică. unde astăzi nu mai există nici o comunitate ortodoxă. De atunci încolo mi-am dat seama că simpatia pe care mi-o arătaseră protestanţii începea să se răcească. am parcurs apropierea de ortodoxie fără să recunosc Adevărul decât chiar la sfârşit Fără să o " dorit. Am înţeles că oricare creştin de altă confesiune este obligat să sacrifice o parte importantă a credinţei ca să poată ajunge la o puritate dogmatică completă. mai precis a Sinoadelor Ecumenice care au fost cu adevărat ecumenice şi în învăţăturile unanime ale Sfinţilor Părinţi care sunt recunoscute universal ca atare”. cât şi faţă de cea Ortodoxă. scria un foarte cunoscut arhimandrit. ortodox. În Răsărit. aproape fără să­mi dau seama şi. nu mai avea nici o valoare pentru mine. mai bine zis. adusă ortodoxiei. În perioada aceasta am ajuns să " u. cunoscu" i pentru „lipsa sau. Când am fost sigur de acest lucru. ortodox. Treptat. pe care-l cunoşteam. ca şi curentul unei cascade care pare să rămână mereu neschimbat. În perioada aceasta am ajuns să fiu.. care a început să mă atragă către ortodoxie ca „posibil catehumen”. deoarece el trăieşte şi rămâne în substanţa creştinismului şi a adevărului revelat şi nealterat. am parcurs apropierea de Ortodoxie fără să recunosc Adevărul decât chiar la sfârşit. aproape fără să-mi dau seama şi. Situa" ia aceasta mă făcea foarte vulnerabil în fa" a autorită" ilor. A fost o sarcină grea pe care am concluzionat-o cu următoarele propoziţii: „Cred în tot ceea ce este inclus în cărţile canonice ale Vechiului şi Noului Testament. mai puţin a anglicanilor.66 ATITUDINI . în sfârşit. În tot acest timp mi-am adâncit ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . deşi târziu. pe care am adresat-o Patriarhiei Ecumenice şi Arhiepiscopului Atenei prin intermediul Diaconatului Apostolic al Bisericii Greciei. potrivit interpretării teologice a Tradiţiei.. ci un şuvoi veşnic curgător. căci abia acum înţelegeam că această păstrare fixă şi stabilă a învăţăturilor ortodoxe asupra adevărului nu era de fapt o piatră de poticnire spirituală.

Sfântului Sinod nu i-a trebuit mult să ia decizia acceptării mele în sânul Bisericii Ortodoxe. Cuviosul Arhiepiscop al Atenei m-a primit ca un adevărat părinte al Bisericii. Când m-am convins cu totul. căci abia acum în" elegeam că această păstrare " xă şi stabilă a învă" ăturilor ortodoxe asupra adevărului nu era de fapt o piatră de poticnire spirituală. În timpul acelei sfinte slujbe de toată noaptea am fost onorat cu numele Apostolului popoarelor. Aceleaşi lucruri le-aş putea spune şi despre Preasfinţitul Dionisie al Rogonului. . la fel. ca să pot fi mereu vrednic de Harul ce mi s-a făcut mie de către Domnul. unde venisem să studiez teologia. ca şi curentul unei cascade care pare să rămână mereu neschimbat. De atunci trăiesc în iubirea. Iubirea şi interesul pe care l-a manifestat pentru mine au fost peste aşteptări. cunoaşterea ortodoxiei şi mi-am întărit legăturile cu ierarhii ei. simpatia şi înţelegerea Bisericii Greciei şi a membrilor ei. care mi-a arătat. deşi apele mereu se schimbă. iar după aceea am fost primit ca monah în Sfânta Mânăstire Peteli. Nu mai este nevoie să spun că într-o asemenea atmosferă de căldură şi iubire. Curând am fost tuns diacon de Preasfinţitul Episcop de Rogon.ATITUDINI 67 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Acuza" ia de mumi" care teologică. adusă ortodoxiei. Le cer tuturor să se roage pentru mine şi să mă sprijine duhovniceşte. nu mai avea nici o valoare pentru mine. o iubire părintească. ci un şuvoi veşnic curgător. Aş fi vrut ca acest mare eveniment să se realizeze în Grecia. fiind atunci primit ca membru în adevărata Biserică a lui Hristos. ţara recunoscută a ortodoxiei. am făcut pasul hotărâtor.

că acesta e timpul ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE . Însă dacă în această situaţie ne întoarcem imediat către Hristos şi Îi cerem ajutorul. este posibil că se vor simţi ofensaţi oricum. " indcă se ştie că vom " amarnic bătu" i. nu e indicat să încercăm să ne luptăm în mod direct cu el. pentru că dacă suntem agresivi. Deci ne sfătuiţi către blândeţe? Blândeţe fermă. pentru că acesta e cel mai mare şi mai important fel în care putem fi ocrotiţi. seraphim. atunci când trebuie să fim mai fermi în răspunsuri? Dacă răspunsurile sunt ferme şi dacă poartă dragostea lui Hristos. Preasfinţite Părinte. dar dacă vorbim despre Hristos-Adevărul în contextul iubirii Lui (pentru că El e de asemenea Iubire). oamenii vor răspunde agresiv. însă dacă suntem fa" ă în fa" ă cu răul. în inima ta. episcop de ottawa p unii sunt de părerea că putem să intrăm în luptă pieptiş cumva. sau în cazul în care suntem întrebaţi în mod direct şi trebuie să răspundem? Cum facem asta fără să rănim pe cei care sunt împotriva noastră. atunci răul este imediat înfrânt. Mama întotdeauna îmi spunea că prinzi mai multe muşte cu miere decât cu oţet.68 ATITUDINI Despre IspITIrIle ACesTUI veAC Interviu cu p. Dar este important să aştepţi ca Mântuitorul Însuşi să-ţi arate. Sunt momente în care trebuie să fii mult mai ferm. nu e indicat să încercăm să ne luptăm în mod direct cu el. iar Hristos este Adevărul. atunci avem întreaga nădejde că vom fi înţeleşi şi auziţi de către cei care sunt în opoziţie cu adevărata credinţă. Ce se întâmplă atunci când trebuie să mărturisim credinţa noastră. pentru că adevărul e adevărul. deci trebuie să o chemăm pe Născătoarea de Dumnezeu şi pe Sfinţii lui Hristos pentru ca ei să se roage pentru noi şi să ceară lui Hristos ocrotirea noastră. şi acestea sunt vremuri în care trebuie să fim puternici. însă dacă suntem faţă în faţă cu răul. fiindcă se ştie că vom fi amarnic bătuţi. ocrotirea şi Îl rugăm să ne mântuiască. iată că lupi în piele de oaie încearcă să smintească credinţa noastră. Unii sunt de părerea că putem să intrăm în luptă pieptiş cumva. cum să ne apărăm şi cum să distingem binele de rău? Dacă vrem să vorbim despre apărarea noastră împotriva răului. singura apărare pe care o putem avea este Iisus Hristos Însuşi. s.

Care e Acelaşi întotdeauna. să vorbească acelei culturi în cuvinte pe care oamenii le pot în" elege. exact. chiar de unii păstori. Cred că exista multe păreri asemănătoare ale credincioşilor. atunci avem întreaga nădejde că vom " în" eleşi şi auzi" i de către cei care sunt în opozi" ie cu adevărata credin" ă. ar include pe toata lumea. aşa încât să trebuiască să fie făcut ceea ce se cere. Aceasta e problema noastră. pe la bisericile fiecăruia. de fapt El te va împinge la aceasta. este posibil că se vor sim" i ofensa" i oricum.. pentru că sinoadele ecumenice sunt sursele acestor dogme şi nici unul dintre noi nu este prin sine sinod ecumenic al secolului XXI. dar dacă vorbim despre hristos­ Adevărul în contextul iubirii lui (pentru că El e de asemenea iubire). pentru că El nu e o pro­ punere " loso" că. dezvoltându-se. Acest lucru ne tulbură mult. Iar dacă CMB. în aşa fel încât cultura să înţeleagă aceasta. Consiliul Mondial al Bisericilor.. trebuie să plecăm.. pentru că El nu e o propunere filosofică. iar hristos este Adevărul. să vorbească acelei culturi în cuvinte pe care oamenii le pot înţelege. dar asta nu înseamnă că facem ceva care să schimbe Cine e hristos. Consiliul Mondial al Bisericilor este singurul mediu în care toate Bisericile Ortodoxe participă împreună şi unde au posibilitatea să vorbească.ATITUDINI 69 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Dacă răspunsurile sunt ferme şi dacă poartă dragostea lui hristos. …ca formă modernă a ecumenismului… Este o formă modernă a ecumenismului. ca să le schimbe. Cealaltă problemă e că protestanţii. El este Dumnezeu! pentru a face aceasta. E o problemă dificilă.? Forma exprimării se schimbă odată cu traversarea respectivelor culturi. deci în afara acestei organizaţii nu există încă vreun loc anume în care să avem posibilitatea de a ne întâlni în mod obişnuit. în întreaga lume. pentru că adevărul e adevărul. dar asta nu înseamnă că facem ceva care să schimbe Cine e Hristos. responsabilitatea noastră este de a-L mărturisi cu viaţa noastră. Există presiuni în Statele Unite să părăsim . şi se pare că şi catolicii într-o măsură. dar nimic nu se schimbă. sau oricare altă organizaţie la care participăm. că trebuie să redefinim dogmele. au ideea că s-ar putea crea vreun fel de „lucru atotcuprinzător” care. decât dacă facem pelerinaje unii la alţii.. Şi voi spune aşa: în primul rând. Care e Acelaşi întotdeauna. BOR face parte din Consiliul Mondial al bisericilor. în mod ironic. iar noi suntem cei care trebuie să acceptăm Cine este El şi să transmitem tuturor celorlalţi mai departe. Da. Biserica ortodoxă are responsabilitatea şi datoria ca în orice cultură şi în orice vreme să vorbească despre unul Domn iisus hristos. în această cultură a secolului XX. dar că acest organism nu ar fi Biserica Ortodoxă. ştiţi. De aceea aş spune că dogmele nu pot fi schimbate. Exact. Tot aşa cum Sfinţii Părinţi nu au scris decât atunci când a trebuit şi cînd au simţit harul. şi e una foarte rea. Ce părere aveţi? Spun aşa: Biserica Ortodoxă are responsabilitatea şi datoria ca în orice cultură şi în orice vreme să vorbească despre Unul Domn Iisus Hristos. Pentru că Iisus Hristos este Acelaşi. şi când folosim aceste cuvinte trebuie să fim extrem de atenţi că folosim cuvintele corecte care sunt în armonie cu Tradiţia de două mii de ani şi cu experienţa noastră despre Cine este Hristos. dogmele însă nu se schimbă niciodată. şi mulţi dintre adevăraţii credincioşi doresc să iasă din această organizaţie. fără a distorsiona această revelaţie în vreun fel. Se vorbeşte în biserică. va insista în această direcţie. El este Dumnezeu! El Însuşi ni Se revelează.

nu sunt papi. deşi mai sunt glume care spun că ar fi. ht ig a yr e DĂ D D tir OD O O op s VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . şi nu cred că a greşit scriind într­un stil polemic. tocmai din cauza asta. Deci dacă episcopul începe să vorbească despre ceva greşit . Prezenţa ortodoxă în CMB. Consiliul Naţional al Bisericilor Creştine. de exemplu ajutor medical. ceva practic. ori va pleca. Oamenii aceştia realizează că nu e aşa de simplu să construiască vreun soi de biserică uriaşă. Totuşi au fost nişte schimbări. care pot greşi… …nu sunt papi… Exact. e să ne rugăm la Dumnezeu să ne arate ce să facem. în câteva biserici protestante şi chiar şi în biserica catolică. acest număr va creste. după cum înţeleg eu. ci mai bine e să vorbească unii cu alţii şi să încerce să facă ceva împreună. care tot creşte şi. Şi dacă s-ar întâmpla ca vreun episcop ar trăda vreodată credinţa. a avut un asemenea efect că. din cauză că există din ce în ce mai multe biserici de tip protestant. aceşti oameni se vor plânge. în sensul că e mai puţin direcţionat de gândul la a face vreo mega-biserică. Deci este un număr deja mare. acum. Am mare nădejde în harul Duhului Sfânt lucrând prin oameni.70 ATITUDINI Părintele Sera" m Rose trăia într­un accentuat me­ diu polemic. reprezentanţii noştri mărturisesc adevărul. şi atunci ori se va pocăi înainte de a fi prea târziu. fiindcă sunt oameni. modul oficial de discuţie este mai adaptat. " indcă acolo din tradi" ie se ştie cum se face aceasta. pot să vă spun că nu ar putea rămâne în eparhia lui mult timp pentru că credincioşii sunt foarte puternici şi nobili. care desigur nu e una bună. şi când ierarhii Bisericilor vor ajunge la vreo înţelegere în ce priveşte a rămâne sau a pleca. dar mediul actual nu prea acceptă polemicile. atâta vreme cât există protestanţi. Aş adăuga că exista influenţe vizibile în Biserica Ortodoxă. Deci: dacă o episcopie îşi pierde calea şi începe să păşească pe căi ciudate. să fie într-un context în deplină armonie cu credinţa ortodoxă şi care nu va trăda în nici un fel credinţa ortodoxă. decât în grecia. vor fi demonstraţii. Recent am citit un articol cum că CMB ar număra mai mult de 350 de astfel de asociaţii. tocmai pentru că au descoperit că asta nu se va întâmpla.şi asta se poate întâmpla. social. aşadar nu e ca şi cum stăm acolo să fim călcaţi în picioare de toată lumea. Singurul lucru pe care-l putem face cu această situaţie. şi e bine că ortodoxul încă mai are simţul umorului. datorită acestui context. ci dimpotrivă.

. Părintele Serafim Rose trăia într-un accentuat mediu polemic. fiindcă mulţi sunt cei care se folosesc sufleteşte prin aceasta. unde trebuie să fie. prin monahi şi monahii în Biserică. dar trebuie să fim foarte precauţi. Una e să avem paşapoarte pentru a putea călători mai uşor peste graniţe. Şcoala modernă de ştiinţă îşi direcţionează toate eforturile. ori va pleca. prin diaconi. prin preoţi. …Mai de dorit decât confruntările directe? Acestea în general nu sunt productive. dar întreaga Biserică nu se mută de pe calea de mijloc. adică să li se reamintească faptul că acest lucru este singurul important. Cu cât ajungi mai aproape de Hristos. acolo unde Îl găsim pe Hristos. chiar dacă mai sunt şi păreri ciudate uneori. cu atât mai mult vrăjmaşul încearcă să te oprească şi crucea proprie apare mai mare. să facem spre exemplu căutările google mai precise şi mai lesne de scos la suprafaţă. chiar din primele veacuri creştine. prin diaconi. despre obligativitatea de a avea paşapoarte şi cărţi de identitate cu micro-cipuri care să conţină informaţii bio-metrice. Credeţi că e înţelept ca Biserica să se angajeze într-un astfel de dialog? Este ziditor şi mântuitor pentru acei oameni de ştiinţă să audă că adevărul în ce priveşte însuşi domeniul lor de studiu a fost de mult. fundamentalul.] dacă o episcopie îşi pierde calea şi începe să păşească pe căi ciudate. Biserica Ortodoxă nu acceptă tendinţe extreme. împotriva Bisericii şi credinţei ortodoxe. şi atunci ori se va pocăi înainte de a " prea târziu. decât în Grecia. printr-o lungă şi susţinută campanie. prin monahi şi monahii în Biserică. de a face oamenii să se simtă iubiţi de Hristos. aceşti oameni se vor plânge. şi harul Duhului Sfânt vorbeşte prin credincioşii săi şi prin toţi cei ce slujesc Biserica. să punem în faţă şi la dispoziţia oamenilor informaţiile. Am mare nădejde în harul Duhului Sfânt lucrând prin oameni. mai ales în mediul nord-american. jos. şi să găsim modalităţi pe internet. dar mediul actual nu prea acceptă polemicile. cred că ar fi bine. dreapta. pot să vă spun că nu ar putea rămâne în eparhia lui mult timp pentru că credincioşii sunt foarte puternici şi nobili. se ajunge la situaţia în care ambele părţi încep să-şi atribuie invective în mod reciproc. De obicei produc doar un joc închis. astfel încât întotdeauna totul va decurge pe calea de mijloc. de mijloc. astfel încât întotdeauna totul va decurge pe calea de mijloc unde trebuie să " e. însă în fapt El e Cel Care o duce. argumentând calm şi corect. prin exemplul propriei trăiri.. dar cred că ortodocşii au destui oameni competenţi în folosirea bună a cuvintelor şi gândurilor. vor " demonstra" ii. El mereu ne ţine în partea aceasta nezdruncinată. şi nu cred că a greşit scriind într-un stil polemic. pentru că ştim ce s-a întâmplat de exemplu în Grecia unde s-a încercat oprirea acestui demers. Deci e mai bine să adoptăm o cale mai blândă. Se vorbeşte în ţara noastră. ci întotdeauna ţine calea de mijloc. şi este în continuare. fiindcă acolo din tradiţie se ştie cum se face aceasta. Înţelesul mărturisirii acesteia este ca. Cu certitudine. Pentru noi e o mare ispită. sus. stânga. din cauza apartenenţei la Uniunea Europeană. dar de ce informaţii bio-metrice? Tocmai pentru că se încearcă formarea unei baze de date unice şi universale în care să se introducă toate informaţiile posibile privitoare . sau este un compromis din partea Bisericii Ortodoxe să discute cu neadevărul? A face disponibile informaţii care arată adevărul despre istorie e folositor. insuflat de Duhul Sfânt şi dăruit sfinţilor şi reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe. într-un mod pozitiv.ATITUDINI 71 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Şi dacă s­ar întâmpla ca vreun episcop ar trăda vreodată credin" a. [. prin preo" i.

anihilării şi chiar inversarea ei. ca în paralel să existe demersuri pentru o uni" care culturală. de multă vreme. din ştiinţa sau neştiinţa noastră. iar apoi. Pentru cel care le primeşte. cu atitudinea demagogică a necesităţii protejării acestor state.72 ATITUDINI Creştinii nu trebuie să " e niciodată paraliza" i de frică. care le acceptă! Deci. ca în paralel să existe demersuri pentru o unificare culturală. care este efortul întruchipat de pan-erezia ecumenismului. Creştinii nu trebuie să fie niciodată paralizaţi de frică. prin diferite arti" cii politice şi diplomatice. (noi sau altcineva pentru ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . apoi emisiile audio. la fiecare cetăţean. de către organizaţiile globalizatoare. Aceste mecanisme. pentru că Dumnezeu este atotputernic. Teama creştinului ortodox este aceea de a i se sminti puterea sufletească a voinţei dată de Hristos şi pe care întru Hristos vrea să o şi folosească. ci prin rugăciune. Rugăciunea poate opri soarele pe cer. să nu le acceptăm. să nu mai putem dispune de libertatea noastră de alegere dăruită de Dumnezeu. pot şi sânt menite pentru a altera voinţa în sensul slăbirii.. Primul pas este desfiinţarea graniţelor naţiilor. apoi substanţele nenaturale care sunt atât de răspândite în alimentele moderne şi care creează boli. Este destul să spunem. mai eficientă şi mai poruncită dintre acţiunile credinciosului. aşadar efectul cumulat al tuturor acestora este faţa văzută a războiului nevăzut al lui Antihrist. care deja e în vigoare şi care are rolul de a orbi şi astfel ameliora impactul prea fă" iş al destructuralizării generale la nivel economic şi social. în America de Nord. Dumnezeu este deasupra oricărui lucru. din partea credincioşilor şi nu numai. în legătură cu acest subiect. Rugăciunea este liantul care aduce trupul rănit pentru a fi tămăduit de Hristos. Dumnezeu este deasupra oricărui lucru. Primul pas este des" in" a­ rea grani" elor na" iilor. De aceea Biserica se roagă pentru toţi. pasul ultim. care sunt în realitate însăşi sursa faţă de care cetăţeanul ar avea nevoie de protecţie. sub masca bunei protecţii a cetăţeanului. libertate care ne permite să ne rugăm Lui şi să facem voia Lui.. fapt care a marcat începutul declinului implementării ştiinţei în plan social). A" i văzut ce se întâmplă atunci când cineva se roagă pentru altcineva! Rugăciunea cuiva poate ocroti pe cel care e în nevoie sau păcat. pentru că Dumnezeu este atotputernic. mai puternic decât orice trucuri şi mecanisme. video şi cele induse la nivel subliminal. căci cu noi este Dumnezeu! Care este principala îngrijorare? Aşa cum ştim că se folosesc majoritatea invenţiilor tehnologice şi ştiinţifice ale secolului 20 încă din perioada post-bellică (odată cu bomba atomică. o pseudo-unificare la nivel de credinţă. Exista deja foarte multe plângeri. cu atitudinea demagogică a necesită" ii protejării acestor state. mai puternic decât orice trucuri şi mecanisme. Aţi văzut ce se întâmplă atunci când cineva se roagă pentru altcineva! Rugăciunea cuiva poate ocroti pe cel care e în nevoie sau păcat. care alterează undele bunei funcţionări a creierului uman şi vatămă sufletul. să ţinem inima şi fiinţa noastră numai către şi în Hristos Domnul. toate au totuşi scopul comun de smintire. pervertire şi finalmente nimicire a fiinţei umane. Nu vă temeţi. Rugăciunea este liantul care aduce trupul rănit pentru a " tămăduit de hristos. Rugăciunea poate opri soarele pe cer. îmbolnăvire. cea mai importantă. De aceea Biserica se roagă pentru to" i. prin diferite artificii politice şi diplomatice. şi nu în ultimul rând foarte subtilele erezii care sunt mult mai periculoase fiinţei noastre decât atacurile mai grosiere. care deja e în vigoare şi care are rolul de a orbi şi astfel ameliora impactul prea făţiş al destructuralizării generale la nivel economic şi social. şi văzând că în pofida diversităţii lor. slăbire. temerea noastră este de a fi forţaţi. cum sunt şi micro-cipurile.

în aceea vă voi judeca”? Ajută. neputând a ne pleca duhului lumii nici în cea mai mică măsură. să ne gândim la cuvintele Domnului: „în ce vă voi găsi. sănătoase? Păi. ci Dumnezeu Care e Cel Ce tămăduieşte. în cazul în care totuşi nu dispunem de ele. în sensul rugăciunii Sfântului Siluan care se ruga pentru întreaga zidire. nu noi săvârşim rugăciunea. interviu realizat de sora Elena. care alterează undele bunei func" ionări a creierului uman şi vatămă su" etul. dar Domnul ne spune că povara Sa e uşoară. Ne putem încredinţa de aceasta văzând şi cerând. clipă de clipă. şi nu în ultimul rând foarte subtilele erezii noi): Preasfântă Născătoare de Dumnezeu. uni. ne putem gândi şi la extinderea ei. Da. pentru a putea. pentru că unele se reflectă prin celelalte şi sunt legate. Avem şi responsabilitatea de a căuta să ţinem Sfânta Tradiţie a Bisericii aşa cum se cuvine. pentru a ne întări în exerciţiul statornicirii în alegerea celor bune şi întru mântuire. îmbinarea responsabilităţii personale cu cea a întreg trupului Bisericii e adevărata întărire. cum sunt şi micro­cipurile. în realitate. mântuieşte-ne pe noi! şi suntem ocrotiţi. Credeţi că ar ajuta. împreună-lucrarea Lui cu noi. mai apoi. doar aşa e complet. Nu e uşor să fii creştin. anihilării şi chiar inversarea ei.ATITUDINI 73 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Aceste mecanisme. adică şi în cele tainice şi în cele pragmatice. dar pe lângă responsabilitatea personală. Sigur că Dumnezeu vede eforturile noastre de a ne păstra Luişi. Şi aici este întrebarea: cum se pot atunci uni mintea cu inima în rugăciunea lui Iisus. apoi emisiile audio. apoi substan" ele nenaturale care sunt atât de răspândite în alimentele moderne şi care creează boli. iulie 2008 . pot şi sânt menite pentru a altera voin" a în sensul slăbirii. video şi cele induse la nivel subliminal. Aşadar.

tentativă de a lămuri nişte lucruri. Dacă lucrezi pentru Mamona. Ai plecat din România. nu mai ştii cum e aici. noi suntem “noi”. Nu eşti expert. A lămuri. Te-ai “împlinit” în acea ţară normală: păi asta înseamnă că nu mai ştii cum e să te “descurci” aici. observaţie. dar nu lămurim nimic. n-ai burse. Ai plecat şi nu-ţi place “acolo”: păi. fundamentalist. România e în continuu “război civil”? Care sunt motivele pentru care nu ne lămurim? Ne agităm. cu ostilitate osificată agonic în aceste tipuri de pretexte folosite pentru a nu lămuri nimic şi deci pentru a nu face nimic. cu temelie solidă. tu cine te crezi? nu construieşti. îi are în vedere pe creştinii care au ales să rămână în lume. sexist. nu exişti. limpezeşti lucrurile. nu limpezim nici chipul României. nici unei turle. eşti un luzăr. orice încercare de a lua lucrurile “la bani mărunţi” e primită. facem multe. nu se acomodează nicăieri. întrebare. Lucrând. sunt doar oameni puşi de “noi”. atunci nu faci decât să sporeşti confuzia din tine şi din ceilalţi. bun. Care sunt motivele pentru care. ca şi cel precedent. Eşti rasist. Nu te-ai “împlinit”: păi atunci eşti un luzăr. Vii dintr-o ţară normală şi ne spui nouă ce să facem aici. nu ştim cine eşti. nici al nostru. Mai bine te ignorăm. ce vrei de la noi. Asta dacă lucrezi în via Domnului. unii oameni sunt veşnic nemulţumiţi. legionar. nu mai ştii ce bine e la noi. păi te-ai înstrăinat. nu eşti în nici o institu" ie. dacă nu eşti legitimat de “noi”. te-ai asimilat. ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE . după cum suspină mulţi. primitori. şi cum mă duc eu în vacanţă în Turcia vara şi la supermarket tot timpul. lămureşti. sigur.74 ATITUDINI preTexTe peNTrU A NU fACe NIMIC1 Mircea platon Păi. cine te­a adus “înapoi”. lumea. Orice sugestie. partea dramatică A face. nu ca aici. 2. 1. la noi. nu pe monahi. N-ai mâncat salam cu soia. sigur. ce ştii tu.Şi acest articol. nu eşti deal nostru. cine te­a dus “dincolo”. îţi place. te-ai vândut. Înapoiat. Ai plecat şi îţi place “acolo”: da. nu ne ridicăm pe verticala nici unei coloane vertebrale. N-ai plecat din România. nenicule. a construi pe loc bun. a construi. ia uite la mine ce maşină nouă am. apropos. Nu ştii cum e în Occident: civilizaţie. unde. Taci 1 . Da. pe tine. pe ceilalţi. homofob. ce ţară frumoasă avem. cu oameni calzi.

să lupţi. Şi chiar dacă se-aude. homofob. nici nu exişti. Da’ totuşi cum de n-ai barbă?! Că domnul Pleşu a scris o carte despre îngeri şi are barbă. apropos. Fatalismul pseudoisihast e mai periculos pentru că nu se opune făţiş adevărului. Ambele tabere neagă. deşi stai în Occident. ce vrei de la noi. Păi. De fapt. cum ar veni. Ai plecat şi te-ai întors: n-ai reuşit acolo şi acum vii şi vrei să o faci pe-a deşteptul aici. al Istoriei. pseudoisihaştii distrug istoria în numele “smereniei”. Nu ştim autorii de care vorbeşti dumneata. Dar mai . şi înghite. libertatea creştinilor. deşi cu risipă de energie. Ai plecat şi nu te-ai mai întors: nu eşti patriot. sunt doar oameni puşi de “noi”. desigur. A. în fond. Ca după aia să vedem dacă mai poţi s-o mai faci pe-a deşteptul după ce te spălăm noi pe creier aici şi îţi spunem tot ce le spunem celor de la punctul 2. să-ţi iei maşină. la simpozion. cu câte sacrificii. nu ne ridicăm pe verticala nici unei coloane vertebrale. Volvo. “figurile” trecutului. un millet de ortodoxişti abulici. Doar aşa poţi schimba ceva. dacă erai bun de ceva. plecai din ţara asta de luzări. eşti fanatic. de răbdare şi de umor şi cu slaba nădejde de a schimba ceva. Noi îi ştim numai pe ăştia de ne convin nouă. noi îţi dăm burse şi dumneata aşa îţi manifeşti recunoştinţa? Păi. Trebuie să înveţi să faci sacrificii. să te adaptezi: Să-ţi ridici o vilă în oraş şi-o casă la ţară.ATITUDINI 75 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Dar o popula" ie de fatalişti. Nu cumva eşti de-ai lui Vadim sau Becali? Posteşti! Eşti fanatic. Noi suntem “noi”. cui îi pasă? Nu înţelegem. nu eşti în nici o instituţie. şi ascultă. Pentru unii nu suntem destul de cul" i. Mai bine te ignorăm. 5. Eşti legitimat de “noi”. Nu eşti legitimat de “noi”. 4. ne agităm. pseudoisihaştii distrug istoria în numele “smereniei”. în fond. al istoriei. ci îl mimează. Dacă ateii şi elitele distrug libertatea în numele determinismului istoric. bun. Mă mir doar că n-ai barbă. Dacă ateii şi elitele distrug libertatea în numele determinismului istoric. Păi bine. Ce spui? Nu se-aude. într-o cultură de muzeu şi o credinţă lăcrimoasă. pentru alţii nu suntem destul de sfinţi. nici al nostru. îmbrobodirea pioasă a gândului lucrător. facem multe. Dar o populaţie de fatalişti. domnule. Păi. pentru al" ii nu suntem destul de s" n" i. cum. dacă nu-ţi place. Eşti ortodox. de om serios. libertatea creştinilor. că oricum eşti negativist. vino înapoi. cine te-a adus “înapoi”. Ambele tabere neagă. şi mai periculos e chietismul ortodoxist. Şi închide dreacu’ uşea după dumneata că trage. dar nu lămurim nimic. păi fii şi tu recunoscător. dacă noi ţi-am dat şi te-am pus acolo unde eşti acum. Eventual în pauza de cafea. am înţeles. nici unei turle. Eşti legionar. Nu ştii ce greu se construieşte. dacă nu eşti legitimat de “noi”. un millet de ortodoxişti abulici. va conveni întotdeauna paşalelor tehnocrate. nu limpezim nici chipul României. Manifestă iniţiativă doar în “cadru legal şi cu preaviz”. “inamicii inteligenţei” care va să zică? Dacă eşti legitimat de noi. nu exişti. Nu ştim cine eşti. unde. va conveni întotdeauna paşalelor tehnocrate. rasist. Eşti antioccidental. ne critici? De ce spargi rândurile. partea dogmatică Dacă toate stratagemele de mai sus sunt uşor de detectat şi de combătut. de ce ajuţi duşmanul. şi nu mai critica atât. Pentru unii nu suntem destul de culţi. Ca să detectezi cât mai repede masa cu tartine şi glumele bossului. Că. nu ne rămâne decât să “recuperăm” în numele arheologiei culturale şi duhovniceşti. cine te-a dus “dincolo”. 3. de vreme ce toţi marii oameni şi toţi marii sfinţi sunt în trecut. Du-te înapoi de unde-ai venit. Tu cine te crezi? Nu construieşti. Şi. din interiorul sistemului.

El nu e sacerdot în calitatea lui de cetăţean al polisului. ea e greşită pentru că un creştin nu e sacerdot decât în virtutea botezului. dacă prin lume înţelegem firea căzută. În lumea clasică a religiei civile. nu în calitate de “iniţiat” precum creştinul. erai sacerdot în calitate de cetăţean. a religiei fără cler. adică să scoţi dracii din alţii. aşa cum era polisul pentru greci sau Roma pentru romani. el e sacerdot în virtutea acestei morţi şi învieri împreună cu Hristos care e botezul. Noi nu venerăm strămoşii ca zei domestici sau zeii cetăţii. Ideea acestor pseudoisihaşti. că “familia e antihrist”. Statul nu e pentru creştin o instituţie sacră. Înainte de a atinge acest punct. sau din părintele Teofil Pârâian. a fi hiliast. un sfânt nu vrea să construiască utopia pentru că ştie că utopia e de la celălalt. Cu alte cuvinte. între sacerdoţiul civil al păgânilor şi sacerdoţiul laic al creştinilor ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . Totuşi. a religiei fără text revelat. ar fi că a gândi sau activa politic înseamnă a vrea să construieşti utopia. fără Dumnezeu. ci relaţiile de bună-vecinătate cu zeii locuitori şi protectori ai cetăţii. nu poţi avea “nebuna îndrăzneală” de a pretinde să faci politică. că sunt moarte de-a binelea. creştinul e smuls păcatului şi în acest sens e smuls “lumii”. Şi totuşi. ci biserica e locul/modul de închinare la Dumnezeu. a religiei care nu avea drept scop mântuirea. Dar nu e smuls vieţii pământeşti. e mântuirea în imanent. nu statul. ci în calitatea lui de membru al Bisericii. Prin botez.76 ATITUDINI nu e adevărat că trebuie să " i sfânt dacă vrei să construieşti utopia. aşa cum erau grecii de pe vremea anticului Tomis. Pentru că nu vrem să facem ce-au făcut ele. Şi nici un creştin nu ar trebui să vrea să construiască utopia. de exemplu. Şi totul e susţinut cu citate din părintele Cleopa eventual. în Biserică. Pentru ortodocşi. adică să construieşti utopia. Şi asupra cauzelor micimii noastre. care afirmă. Dar nu e sacerdot în virtutea faptului că e cetăţean al Constanţei. ci doar să strivim cu efigia lor pe oricine ar încerca să atragă atenţia asupra micimii noastre. nu poţi face minuni decât dacă te nevoieşti şi ajungi la nepătimire. Şi a crea utopia înseamnă a dori să izgoneşti dracii şi să faci minuni. precum romanii sau grecii. Cred că o mare parte a chietiştilor ortodoxişti împărtăşeşte această lectură sacerdotală a rolului creştinului în lume. Or. Şi de aceea nu avem o religie civilă. întâi trebuie să ne asigurăm că sunt moarte cu adevărat.

nu pe orizontală. taina libertăţii noastre în lume. Nu e adevărat că trebuie să fii sfânt dacă vrei să 2 . Împărăţia lui Hristos nu e în lumea aceasta. Nu există scăpare uşoară din această îmbinare.” . dar nici nu le vom mai da nas şi nu îi vom mai produce prin structuri birocratice şi tehnocratice care ne impun legislaţie anticreştină. A nu te implica politic pe motiv că trebuie mai întâi să te sfinţeşti înseamnă a spune că nu vrei să trăieşti pentru că vei păcătui. Dar pentru asta trebuie să trăiască. reduc totul la lumea privată a propriilor vicii şi virtuţi ar trebui poate să (re)înveţe să se gândească la Dumnezeu. în Tabor (nr. dacă tot stăm aşezaţi strâmb în gânduri. ca la centrul lumii lor.ATITUDINI 77 httt a gh a gh a iiig a yr re D yr re DĂ yr re DĂ iiiire DĂ stttt OD O op s VO op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE există o diferenţă: primul e legat de naşterea în polis şi îşi găseşte împlinirea în imanent. De aceea deci nu ni se cere să fim sfinţi că să ducem gunoiul. să fim laşi ca mod de gândire. Din moment ce nu aceste lucruri mântuiesc. să minţim ca mod de exprimare. ca persoană. Nu ne va mântui dispariţia corupţiei. patriarh al Constantinopolelui şi conţin lucruri de mare bun-simţ antipuritan precum: “Nu te purta nepotrivit cu împrejurările: ca muritor. nu la propria persoană. Nu ne va mântui un stat funcţional în România. a Cărui împărăţie e dincolo de lume. şi Biserica e instituţie divino-umană. ai grijă să te învredniceşti de cele nemuritoare”. în bunăstarea cetăţii. să deretici în casă sau în oraş. care ne cer să ne vindem sufletul ca să putem supravieţui: să furăm ca mod de viaţă. Şi cei care. în vorbe şi în orgoliile noastre “iniţiate”. nu vom pricepe niciodată cum trebuie să facem tot ce mai avem de făcut. cu Hristos. să se uite la raportul calitate/ preţ.3 3 . Altminteri. Nu vom stârpi dracii. Nu ne va sfinţi rezultatul politicii noastre. precum musulmanii. învaţă să te bucuri de cele ce par bune în viaţa aceasta. E viaţă. Nu e nimic mai mult. să trăim cu o dublă cetăţenie. Parenezele lui Vasile Macedoneanul sunt atribuite Sfântului Fotie. Nu trebuie să fii sfânt ca să te gândeşti cum poţi să ţii curat în cartierul tău. cu încredere. e mântuirea în imanent. Firesc. să tăiem lemne. Nu trebui să fii sfânt ca să fii gospodar sau ca să te asiguri că deputaţii din circumscripţia ta electorală sunt creştini de ispravă. Dacă tot sunt sacerdoţi. care ar fi considerate “fundamentaliste” astăzi: “Fă-ţi din credinţa sinceră în Hristos principiu şi temei de neclintit pentru zidirea vieţii tale. ci în mântuire. în lume pentru Hristos. editată de IPS Bartolomeu Anania: “Sfaturile diaconului Agapet pentru împăratul Justinian”. ca nemuritor. în lume. Nu trebui să aşteptăm să ne sfinţim înainte de a face ceva.Pentru un mic exemplu despre cum anume era conceput exerciţiul politic creştin-ortodox în Bizanţ. Implicarea politică nu e exorcism pentru că nu e construirea utopiei. care ne impun să ne dăm copiii la şcoli unde sunt îndoctrinaţi anticreştin. şi tocmai această distincţie ne cere nouă. construieşti utopia. sau să ne gospodărim. Mântuitorul nostru e Dumnezeu şi om. potrivit dogmelor Ortodoxiei şi să cinsteşti cu asupra de măsură Biserica. Un sfânt nu vrea să construiască utopia pentru că ştie că utopia e de la celălalt. Creştinul trebuie să facă politică aşa cum cumpără zarzavat pentru ciorba de post din piaţă: să aleagă.” Sau: “Să cugeţi drept. vezi excelentele traduceri – nădăjduiesc că sunt doar un început – ale istoricului Nicolae Şerban Tanaşoca din revista Tabor. al doilea e legat de moartea şi învierea împreună cu Hristos şi îşi găseşte împlinirea nu în destinul manifest. Toţi ar trebui să vrea să se mântuiască. nici să aspirăm teocratic statul. Dar ne va sfinţi exerciţiul nostru de politică creştină. 3. fără Dumnezeu. Dar aceste cugetări “politice” sunt completate de altele. pentru că orizontul nostru e pe verticală. precum păgânii. atunci ar trebui ca ortodoxiştii noştri să nu lege donatist eficienţa săvârşirii tainei de vrednicia preotului. în Tabor (nr. Dar nu ne va mai dăuna mântuirii existenţa unui sistem de corupţie generalizată. 5. creştinilor. Dar ne poate ajuta la mântuire implicarea noastră creştină în construirea unui stat funcţional în România. fie ea şi “globală”. E viaţă normală. stând în lume. Nu trebui să fii sfânt ca să faci curat în biserică. Şi nici un creştin nu ar trebui să vrea să construiască utopia.Şi de aceea nu putem fi “globalişti” şi multiculturalişti. “Ale împăratului Vasile Macedoneanul capitole povăţuitoare pentru fiul său Leon”. nu în lume. iunie 2008) . august 2008).2 Nu putem să absorbim transcendentul în natură. Ar trebui să lucreze taina lui Dumnezeu. nu are rost să le condiţionezi de sfinţenie. E un paradox pe care nu îl pot ocoli. Noi ardem în două lumi. Pentru că nu ne putem sfinţi decât în timp ce înfăptuim ceva. Creştinii trăiesc paradoxal.

contra credinţei strămoşeşti. Astfel. manifestate prin demersuri înaintate diverselor instanţe privind redeschiderea sfintelor locaşuri. vasile Popovici.S. a închiderii şi a dărâmării bisericilor şi a mănăstirilor.M. . au fost înregistrate acţiuni de rezistenţă ale clerului şi credincioşilor. Una dintre cele mai răspândite forme de protest ale creştinilor o constituiau demersurile înaintate diferitelor instanţe de stat privind redeschiderea bisericilor şi reducerea impozitelor exagerate faţă de biserică. în 1949. 101 demersuri ce vizau redeschiderea a 77 de biserici. până la pământ. cu topoare şi ciocane l-au sfărâmat.S. Cele 380 de cereri înaintate de parohii bisericilor ne vorbesc de impozitele exagerate stabilite de regimul ht ig a ea D yr re DĂ D ttiir OD op ăs VO ă -VO ăs -VO C ănă -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE Era absolut inadmisibilă botezarea copiilor din familiile de comunişti. şi­a botezat propriii copii în ianuarie 1950: o " ică în vârstă de 18 ani şi un fecior care avea doar şase luni.] anul 1920. Zis-au în inima lor împreună cu neamul lor: Veniţi să ardem toate locurile de prăznuire ale lui Dumnezeu de pe pământ …” (Psalmul 73) Rezistenţa religioasă anticomunistă din Basarabia a luat fiinţă spontan ca urmare a crimelor odioase comise de regimul comunist împotriva clerului şi credincioşilor.. În pofida restricţiilor ateiste impuse de comunişti. ac" iune cali" cată drept ruşinoasă şi antisovietică. ars-au cu foc locaşul cel sfânt al tău. spurcat-au locul numelui Tău. enoriaşii au înaintat împuternicitului pentru problemele Bisericii Ortodoxe Ruse în R. stabilite de regimul comunist. Acţiunile comuniştilor erau planificate meticulos şi realizate eşalonat. în audienţă la comisarul sovietic pentru culte s-au aflat 225 de persoane. prin oficierea serviciilor divine. prin scrisori de protest şi chiar prin rezistenţă armată. prin repararea bisericilor şi plata impozitelor exagerate. astfel încât a fost foarte greu a protesta în mod organizat împotriva regimului dictatorial comunist. atunci când acestea erau interzise.78 ATITUDINI rezIsTeNţA relIgIoAsă ANTICoMUNIsTă MUNIsTă MUNIsTă T DIN BAsArABIA ÎN perIoADA 1944 – 1965 Monahia gudiila Corman „Ca în codru cu topoarele au tăiat uşile locaşului Tău.. prin încălcarea legislaţiei sovietice cu privire la culte. ministru al industriei [.

opt copii în vârstă de 2-6 ani. ca în cele din urmă rezoluţia să fie una dintre următoarele: „Argumentele aduse nu sunt convingătoare”.S.Ibidem. f. pentru „rezolvare”. „Preotul a părăsit singur biserica”. Exemplul său l-a urmat şi alt membru al Consiliului de Miniştri al R. Era absolut inadmisibilă botezarea copiilor din familiile de comunişti. Ibidem.S. Toate demersurile însă reveneau. dar şi critic: „. preşedintele Consiliului pentru Problemele Bisericii Ortodoxe Ruse de pe lângă Consiliul de Miniştri al U.optzeci de copii în vârstă de 2-15 ani”2 .A.R. 59. difuzau foi volante cu conţinut provocator privind sfârşitul lumii. Un exemplu elocvent în acest sens este şi cazul arhimandritului Varlaam (cu numele mirean Mihail Guriţă).4 Moartea lui Stalin a generat o nouă mişcare a credincioşilor pentru restabilirea şi redeschiderea locaşurilor sfinte. inv.O.S.N. 1. 3046.. oameni inteligenţi. 7 . Astfel. dar 5 . existau în rândurile credincioşilor şi care.5. 1. care. şi-a botezat propriii copii în ianuarie 1950: o fiică în vârstă de 18 ani şi un fecior care avea doar şase luni. în viziunea împuternicitului pentru culte. Vasile Popovici.57.. Deci.N. . 3046. şi care cu permisiunea dumneavoastră să ne dirijeze viaţa religioasă?” 7. A. în raionul Ungheni .S.M. f.ATITUDINI 79 httt a gh a gh a iiig a yr re D yr re DĂ yr re DĂ iiiire DĂ stttt OD O op s VO op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U U M TRU TR TR TR TR PE PE PE PE PE comunist. aceştia îşi făceau dreptate cum găseau ei de cuviinţă. f. toate demersurile au fost respinse.R.P.R. guvernului unional etc. Populaţia îşi exprima atitudinea negativă faţă de politica anticreştină promovată de regimul comunist şi în scrisorile de protest. 1. O parte din cler care în 1940 şi-au pus mari speranţe în regimul comunist.S.128. inv. Acestea erau adresate împuternicitului moscovit la Chişinău. inv. dar şi limba moldovenească (adică limba română .R. În 1940 arhimandritul Varlaam susţinuse actul de unire a Bisericii din Basarabia cu Patriarhia Moscovei. f. 94-95. care respectă canoanele bisericeşti..M.. la Chişinău.M.R. f.5. inv. în oraşul Chişinău . Ibidem.L. La 1 ianuarie 1950 în republică funcţionau 555 de biserici ortodoxe1. Scrisoarea este un argument în plus că basarabenii doreau ca serviciul religios să fie oficiat în limba română şi este un protest faţă de politica de rusificare a bisericii. adresează o scrisoare lui Karpov. eventualitatea unui război. f. acolo unde acestea fuseseră scoase mai înainte.M.6 Autorul întreabă într-un mod diplomatic. 71. urmau un „itinerar” neschimbat: de la autorităţile bisericeşti la cele de stat.120. şi Prezidiului Sovietului Suprem al U.N. a constatat: „Nivelul de frecventare a bisericilor de către creştini este destul de înalt. chiar şi din rândurile intelectualităţii..T.M. 1234A.Oare nu se găsesc la noi în Moldova oameni care să cunoască nu numai limba de stat . chipurile. f.S. 6 . iar clopotele care nu mai aveau „voie” să sune în curtea bisericilor erau transferate în cimitire.M.S. atitudine demonstrată prin numeroasele demersuri făcute pe lângă organele republicane şi cele unionale.R. 9. de-a lungul drumurilor reapar troiţe. „Semnăturile pentru redeschiderea bisericii sunt falsificate”. populaţia şi-a menţinut spiritul religios. căderea puterii sovietice etc. fapt pentru care ambii au fost destituiţi din posturi şi sancţionaţi pe linie de partid3. f. Astfel. Deoarece însă autorităţile nu reacţionau la sutele şi miile de demersuri făcute de creştini. cu studii. ministru al Industriei din R. 491-492. efectuând o analiză a gradului de religiozitate a populaţiei.. iar douăzeci de cereri nu au fost examinate deloc.A.S.. d. Vina era dată pe „elementele antisovietice”. De altfel. d. înţelegând mai târziu esenţa acestuia.S. Printre credincioşi se pot vedea persoane de toate vârstele şi categoriile sociale.). la 6 august 1956 chişinăuianul Olaru. n-a mai dorit să-1 susţină. 3046. Patriarhiei ruse. comuniştilor şi comsomoliştilor. Marea majoritate a demersurilor care au fost înaintate către diverse instanţe de stat republicane şi unionale pentru a permite redeschiderea unor biserici. d. în pofida tuturor restricţiilor impuse de către autorităţile sovietice.. d. comunist din anul 1920. Împuternicitul moscovit la Chişinău. depăşind indicii din anii precedenţi. în raionul Străşeni au fost botezaţi patru copii în vârstă de 6-10 ani. în numele unui număr mare de basarabeni în etate. 51.limba rusă -. acţiune calificată drept ruşinoasă şi antisovietică.

fiind pusă sub acuzaţie?”11. Creştinii din Cobusca Nouă.N. de comun acord cu cele raionale. După mai multe intimidări şi constrângeri din partea organelor. 3046. f. Arhimandritul Varlaam. însoţit de următoarea indicaţie secretă: „Să urmăriţi cu neslăbită atenţie acţiunile lui Macarie Varlaam.. f. Prin hotărârea Sfântului Sinod din 31 iulie 1958. în speranţa că vor reuşi să-i îmbuneze pe satrapi.. Explicaţia dată de autorităţi a fost următoarea: „Este vorba de ordinul Arhiepiscopului Chişinăului şi al Moldovei de a închide biserica.„Nu se poate. cerând mitropolie. îl expediază subalternului său la Chişinău. f.. în perioada sovietică este trecut în tabăra reacţionarilor şi a naţionaliştilor. autonomie.M. avem lucrate câte 165-200 de zile în colhoz [. Acest demers a trecut prin mecanismul deja cunoscut.un moldovean. n-a fost acceptat de Patriarhia rusă. a scris. Trei zile şi-au apărat enoriaşii biserica de autorităţi. în satul Gangura. bătrânii de 60-65 de ani [. d.R. autorităţile locale. inv. care se tot rugau de cinci ani pe la diverse instanţe să li se deschidă biserica.N. G. la care au participat aproximativ patru mii de persoane. d. inv.A. De ce biserica noastră este tratată de parcă ar fi capul relelor.Ibidem. atât lui Bulganin. rebeliunea de la mănăstirea Răciula a constituit o manifestare de rezisten" ă antitotalitară. de fiecare dată primind acelaşi răspuns . 1. Karpov. 11 . Vadul lui Vodă. 33. Împotriva acestei decizii s-a ridicat tot satul. 1.Ibidem.56... doar să obţină rezultatul scontat. E un simbol al rezisten" ei creştinilor pe teritoriul Basarabiei. 9 . ajungând spre examinare la comisarul moscovit pentru problemele Bisericii Ortodoxe Ruse. deoarece timp de un an de zile nu a fost achitat impozitul”12 . antisovietică de cea mai mare amploare. 12 . numai ca să 8 .M. arhimandritul Varlaam a fost exclus din rândurile clerului8. de exemplu. arhimandritul Varlaam şi-a expus deschis atitudinea faţă de Patriarhia Moscovei. Mai mult decât atât. au închis biserica. la rândul lui. f.]. au redactat un demers revoltător: „De ce nu se poate?.80 ATITUDINI Deşi a purtat un caracter spontan. să luaţi măsuri şi să informaţi Consiliul”.] Vă rugăm în genunchi să ne lăsaţi să murim în credinţa strămoşească. Unele demersuri denotă un ton ferm şi revoltător..A. raionul Bulboaca.R. iar mai târziu persoana sa a servit drept subiect de preocupare pentru Comitetul Securităţii de Stat şi pentru alte organe9. Romenski. iar ca ierarh . având studii teologice şi o vechime în domeniu de 30 de ani. declarând că renunţă la poziţia declarată în 1940.66. pentru îndrăzneala sa de a adresa în 1956 mareşalului Jukov un mesaj ‚în care era expus un protest. Arhimandritul Varlaam punea la îndoială legitimitatea unui ierarh rus aflat la „datorie” într-o colonie sovietică. prin persoana sa fiind întregită lista elementelor considerate periculoase pentru construcţia socialistă. fără a da vreo explicaţie enoriaşilor..”10. Creştinii recurgeau la diferite formule.Ibidem. Rezisten" a creştinilor a determinat autorită" ile sovietice să­şi revadă activitatea în domeniul cultelor şi în po" da unei politici ateiste promovate decenii la rând în Basarabia. La 15 martie 1959. ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE . pentru a fi vărsate la Arhiepiscopie. care intenţionau să doboare de pe acoperişul ei Sfânta Cruce.. enoriaşii au adunat 11 mii de ruble. la Moscova. cât şi Patriarhiei ruse: „Noi. 3041. Timotei Orbu din Mălăieşti. 10 . raionul Bulboaca. care. 15. religia a supravie" uit.” -..

urmată de o adunare.Ibidem.104. Autorităţile au stabilit mecanismul de închidere a centrului monastic. toţi responsabilii de operaţiune vor fi destituiţi din funcţii”16. Prin hotărârea menţionată mai sus urma să fie închisă şi mănăstirea Răciula. inv. se preconiza închiderea a nouă centre monastice14. 17 . 4. rog permisiunea de a emigra în Canada. Fuseseră determinate toate structurile responsabile pentru operaţiunea de închidere.. au continuat săvârşirea ritualurilor religioase solicitate de către enoriaşi..S.A.f. 18 . Popăuţi şi Saharna. care a ordonat: „în caz de eşec. La 5 august 1956 preotul Armencea a organizat în satul Saharna o slujbă religioasă în prezenţa unui număr mare de credincioşi. Una dintre victimele regimului comunist a fost şi preotul Gheorghe Păduraru. 75.ATITUDINI 81 httt a gh a gh a iiig rea yr re D yr re DĂ yr iiiire DĂ stttt OD op s O op s VO op s VO C C ă -V C ănă -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE obţină dreptul ca biserica să-şi reia activitatea13.. 32. în cea de-a noua zi de rezistenţă a creştinilor.M.N. f. . 16 . În conformitate cu hotărârea Consiliului de Miniştri al R. 19 . Autorităţile au trimis împotriva rebelilor un efectiv de 500 de miliţieni. f.1.Ibidem. 14 . care.. Tentativa de a închide mănăstirea pe cale paşnică a eşuat.596. Adunarea a ales un consiliu bisericesc. neautorizată. ce urma să continue reparaţia acestei biserici închise şi să obţină deschiderea ei. 3046.Ibidem. f. deşi au fost excluşi din rândurile clerului. la care au participat aproximativ patru mii de persoane.C. inclusiv prin intermediul arhiepiscopului de la Chişinău.M. care.R. autorităţile au aplicat arme de foc. al P.M. 20 . f.. sosit de la Moscova17.. d. 1. în semn de protest. d. aceasta a generat confruntarea dintre autorităţile sovietice împuternicite să închidă mănăstirea şi călugăriţele şi mirenii care s-au ridicat în apărarea credinţei şi a mănăstirii. Bineînţeles că hotărârea în cauză a provocat nemulţumirea personalului monahal şi a mirenilor. Dionisie Daniţă şi Gheorghe Porcar.S. I. Un şir de preoţi. Nectarie15. f. În comunităţile monahale au existat mai multe încercări de rezistenţă. 15 .R. dar n-au ţinut cont şi de starea de spirit a creştinilor. Situaţia ce se crease 1-a alarmat chiar şi pe secretarul doi al CC. d. egumena Sephora şi opt bărbaţi. Soţia posedă şi limba franceză. a organizat întruniri ale credincioşilor. Deşi a purtat un caracter spontan.Ibidem. Bodiul. a adunat de la ei bani şi a reparat bisericile închise în satele Lipceni. Gromâko: „. În acest sens este semnificativ cazul preotului Grigore Armencea.R.N. antisovietică de cea mai mare amploare. Bodiul a fost omul din umbră. 21.A. copii. 3046. în acest scop înaintând o cerere ministrului de Externe al U. alte trei persoane au fost rănite: Ilarion Mocreac. inv.N. Un rol aparte în mişcarea de rezistenţă îi revine clerului.S.75. care au fost condamnaţi la diferite termene de privaţiune de libertate. religia a supravieţuit. de el ocupându-se în continuare organele de securitate20. David Simion a fost omorât.. dar acestea erau descoperite şi anihilate uşor. rebeliunea de la mănăstirea Răciula a constituit o manifestare de 13 .R. f. Nouă zile şi nouă nopţi şi-au apărat locuitorii din Răciula. fiind lipsit de cinul preoţesc. care a lovit crâncen în credinţă şi intelectualitate. mănăstirea şi biserica din localitate.M. Enoriaşii colectau semnături pentru deschiderea bisericii şi numirea în calitate de preot a lui Grigore Armencea18. 208.M. se decide să emigreze. 1 ianuarie 1958”19. Au fost arestaţi stareţa mănăstirii.deoarece şase ani stau fără serviciu. rezistenţă antitotalitară. care erau conduşi de către un general rus. Pentru îndrăzneala sa.S. Rezistenţa creştinilor a determinat autorităţile sovietice să-şi revadă activitatea în domeniul cultelor şi în pofida unei politici ateiste promovate decenii la rând în Basarabia. de atitudinea lor faţă de credinţă. preotul Păduraru a fost declarat bolnav psihic şi fanatic religios. au colectat mijloace pentru redeschiderea şi restaurarea locaşurilor sfinte. În consecinţă. Toată familia mea posedă limba română. E un simbol al rezistenţei creştinilor pe teritoriul Basarabiei.. 93-101. raionul Călăraşi. evident. La 1 iulie 1959. am familie. inv. Limba rusă nu o posed bine.A.Ibidem. 1.. din 5 iunie 1959.

Răsplătirile din lumea aceasta totdeauna sunt amestecate cu patimile celor care le dau şi a celor care le primesc. Sfântul Ioan Gură de Aur foloseşte adesea. 189) Despre cugetarea cea înaltă. ca şi cum ai uita-o. trecând tu cu vederea şi bogăţia. Către evanghel (pg 78.82 ATITUDINI sfâNTUl IsIDor pelUsIoTUl . Singur Dumnezeu se dă pe Sine ca răsplată. bunătăţile cele curate”. Căci nu acest lucru2 te face uitat. Pentru că smerenia care creşte împreună cu virtuţile3 îi face următori ai lui Dumnezeu pe cei ce vieţuiesc astfel. dispreţuind. Către petru (pg 78. ci chiar din cele cereşti îl coboară pe cel semeţ – lucru ce l-a suferit Luceafărul care răsare dimineaţa. şi această cinste [lumească] – care e asemenea umbrei – şi făcându-te pentru mulţi cale de smerenie. 14. dar Se dă doar celui ce se curăţeşte de patimi sau. [Şi i­a spus aşa] pentru că era cunoscător al inimilor. despre părerea de sine şi despre smerita cugetare Cine nu va zice despre tine că e lucru nebunesc ca. ai înzestrarea de a învăţa de la alţii cu sârguinţă şi a vorbi îngrijit. dacă nu te-ai udat cu totul de valurile lăudăroşeniei. şi urmează cu sârg a petrece în fapte bune. 2 . Iv rg 2. „vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi” i­a răspuns Domnul celui care l­a rugat să­l urmeze. şi neamul. sintagme de tipul „cununile cele curate”. Doar luptându-se să le dobândească îşi dă omul seama de neputinţa lui ontologică şi simte nevoia acută de har.epIsTole Tole Tole epistola 14. ca Cel Ce de unul singur a plăsmuit inimile oamenilor. 189) Ce înseamnă că elisei a prefăcut cu sare curgerile de demult cele neroditoare ale Ierihonului (cf. Aşadar. 21)? Elisei a tămăduit cu sare curgerile cele neroditoare ale Ierihonului ca unul ce a fost mişcat evangheliceşte spre tămăduire. dumnezeiasca lege care porunceşte ca cel ce vrea să se înalţe să se smerească (cf. de vreme ce vedea cele ce 1 . 3 . Lc. şi se dă în aşa fel încât e perceput ca dar cu totul gratuit. care e lucrare curat dumnezeiască. în chip sincer. fără vreo împătimire. Dar calea vieţuirii duhovniceşti se străbate în chip bun mai degrabă prin făptuire decât prin vorbire frumoasă. în măsura curăţirii de patimi. Către patrim monahul (pg 78. mai bine zis. socoteşte vorbirea frumoasă ca ceva de doi bani. trezeşte-te spre făgăduinţa ce ai făcut-o. când e vorba de realităţile din veacul viitor. 187-189) Despre făptuire După cum am aflat. pe când cugetarea cea înaltă nu numai că nu ştie să fie stăpână peste cele din veacul acesta. dacă te îngrijeşti de răsplătirile cele curate1. ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . 11)? Aşadar. epistola 15. epistola 16. să cazi acum. Răsplata este deci harul.Faptul de a fi smerit.Consistenţa smereniei e dată de practicarea virtuţilor.

Către pavel (pg 78. „Şi nu s-a întors porumbelul la Noe până ce s-a uscat pământul” (Fac. 8. 13). Mt. Căci cei ce păzesc curat chipul Făcătorului dobândesc de la El şi harul de a lucra împreună cu El minuni. ca şi cum după aceea s-ar fi unit logodnicul cu Fecioara. după cum El zice către apostolii Săi: „Voi sunteţi sarea pământului” (Mt. adică necontenit. să cunoască poporul cel hulitor şi nemulţumitor că [particula] „până ce” aflăm că este pusă adesea în dumnezeiasca Scriptură în loc de „neîncetat” [continuu]. 5. ca Cel Ce de unul singur a plăsmuit inimile oamenilor. şi cele următoare (cf. dacă nu te­ai udat cu totul de valurile lăudăroşeniei. 25) Fiindcă ai spus că sminteală se socoteşte pentru iudei ceea ce s-a spus în dumnezeieştile Scripturi că: „Nu a cunoscut-o până ce a născut pe Fiul ei”. Şi s-a spus „de unul singur” pentru că lea făcut fără să aibă nevoie de altcineva care să-L ajute.ATITUDINI 83 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE urmau să fie. trezeşte­te spre făgăduin" a ce ai făcut­o. 191) Tâlcuire la „vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi” (Mt. Către comitul erminos (pg 78. Pentru aceea l-a îndepărtat de la petrecerea împreună cu Sine ca nu cumva stăruinţa aceluia în răutate să se facă pricină de poticnire pentru cei credincioşi care ar fi privit la el şi ar fi socotit puterea Stăpânului neputincioasă. 191-193) Tâlcuire la ceea ce s-a spus despre Născătoarea de Dumnezeu: „şi nu a cunoscut-o”. 1) înseamnă [vei şedea] neîncetat [de dreapta Mea]. 20) „Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi” i-a răspuns Domnul celui care L-a rugat să-L urmeze. Pentru că smerenia care creşte împreună cu virtu" ile îi face următori ai lui Dumnezeu pe cei ce vie" uiesc astfel. Căci acelea erau o preînchipuire: apele sterpe [închipuiau] toată omenirea ce era stearpă din pricina necunoştinţei virtuţilor şi a lipsei rodului dreptei credinţe. 8. 46. 1. 4). Iar Elisei închipuie pe Însuşi Făcătorul şi Stăpânul. 12). de vreme ce nu ar fi putut să schimbe pe ucenic spre virtute. epistola 18. „Până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale” (Ps. zice Domnul” (Is. adică nu s-a întors nicidecum. Căci nu acest lucru te face uitat. 109.. . Aşadar. care are puterea şi calitatea de a umezi toate. epistola 17. Şi a spus astfel pentru că l-a văzut pe omul acela că era stăpânit de gânduri viclene şi locuit de duhuri rele şi că se ţinea de ticăloşie fără să se întoarcă de la ea. . [Şi i-a spus aşa] pentru că era cunoscător al inimilor. Şi: „Până ce veţi îmbătrâni Eu sunt. iar sarea închipuia învăţătura Domnului. Şi multe altele ca acestea se află împrăştiate în dumnezeiasca Scriptură..

fiind pe cruce. Căci ei lau numit pe Daniel Baltasar pentru a-i da cinstea că lămurise cele tainice4. o. iudeilor. ca nu cumva necredincioşii să pună pe seama numelui zeului Babilonului arderea de tot a văpăii [care nu i-a mistuit pe tineri]. a celor care aţi socotit şi aţi spus că Domnul S-a născut din curvie. s-a sârguit să arate naşterea cea închinată ca neatinsă şi săvârşită în afara oricărei pofte şi uniri trupeşti. reaua voastră cugetare. Iar dacă acestea nu-l conving pe cârtitorul şi iubitorul de răutate popor.E vorba de visele ce le tâlcuise Sfântul Daniel.20) Ai zis: „De ce nu a fost osândit de către împăratul Babilonului marele Daniel împreună cu cei trei cuvioşi tineri. care a zis că Cel întrupat în Fecioara e din Duhul Sfânt. ca una ce este cuvenită lui Dumnezeu şi necuprinsă cu mintea. Şi o arată şi dragostea Domnului cea de la sfârşit. Căci faptul că cei bănuiţi de curvie ar fi petrecut după aceea unul cu altul l-a oprit şi arătarea îngerului. călăuzirea luminoasă a stelei. dar nici dreptatea acelora înşişi. 3. Şi se ţinea de aceia o astfel de credinţă cum că zeul 4 . căruia îi stă în fire să se lupte cu Dumnezeu. darurile aduse de magi. atunci semeni pe piatră şi scrii pe ape. călătoria în Egipt. de vreme ce era de acelaşi cuget şi seminţie şi petrecere cu ei. răbda moarte făcătoare de viaţă. cântarea îngerilor. epistola 19. ba chiar mai mare dascăl al bunei-cinstiri?” Îţi spun: „Pentru că acest lucru s-a iconomisit după mai-dinainte purtarea de grijă cea dumnezeiască. şi [mai bine] odihneştete de ostenelile cele deşarte. 193) De ce nu a fost osândit în cuptor şi Daniel împreună cu tovarăşii lui Anania (Dan. dreptate mărturisită de dumnezeiasca Scriptură. nu l-a îngăduit nici măreţia minunilor de la naştere (adică fecioria de după naştere. Către episcopul eraclide (pg 78. înrobirea idolilor). în vreme ce. ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE .84 ATITUDINI Dar dumnezeiasca minte. [voind] să îndrepte. când a pus împreună pe Născătoarea de Dumnezeu cu feciorelnicul Ioan şi a unit fecioriile fiecăruia din cei doi.

împotriva elinilor.Se referă la firea noastră trupească şi mărginită. epistola 20. Dacă ele sunt mai adevărate decât acelea [ale elinilor] şi în ce priveşte noţiunile. ereticul ce se deosebeşte de tine [în credinţă] Îl acceptă pe Fiul lui Dumnezeu ca dogmatist vrednic de crezare. şi în ce priveşte realităţile. atunci Acela Însuşi îl învaţă unitatea de fiinţă a închinatului Duh. 195) Despre citire. 195) Împotriva macedonienilor. atunci de prisos sunt vorbele noastre. dintre care una se numeşte Vechiul iar alta Noul Legământ. pe care ţi le-am trimis. Dar dacă nu Îi dă crezare Aceluia Care indică cu exactitate că Duhul este înrudit cu El şi Care învaţă cele mai presus de minte. 5 . Către scolasticul Ammonie (pg 78.ATITUDINI 85 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE lor. epistola 21. le-au înşiruit în multe cărţi şi păreri şi Orfeu. pe când cele ascunse din cer şi mai presus de simţurile noastre doar Cel Ce locuieşte în cer le descoperă şi le ştie. Pentru că cortul cel pământesc5 abia dacă află cele de la picioare. chiar numai dacă I s-ar fi chemat numele. Către prealuminatul Ierax (pg 78. şi Hesiod. Dar credinţa noastră o învaţă două cărţi. pentru ca să nimicească această credinţă l-a despărţit pe Daniel cu această judecată. şi Homer. adică a pneumatomahilor Dacă. şi aşa s-a aflat că ceea ce a slăbit tăria cuptorului care ardea cu putere au fost doar înfrânarea tinerilor şi ajutorul lui Dumnezeu. Aşadar. ar fi făcut minuni. indicând prin aceasta unimea unei singure fiinţe. sunt încredinţat că tu însuţi vei afla. prin faptul că vorbeşte de un singur nume al dumnezeieştii Treimi. după cum ai scris. . şi câţi au învăţat potrivit acelora. Despre harul de Dumnezeu insuflatelor scripturi şi despre folosul din ele Facerea de zei a elinilor. şi vei ţine ceea ce este mai bun. pe care ei le numesc teogonii.

Bucură-te. luminând ca o candelă din care s-a aprins mulţime de lumânări în întunericul temniţelor. Bucură-te.sfâNTUl ÎNCHIsorIlor Ilor Ilor Condacul 1 Pe cel ce plinind cuvântul Evangheliei a strălucit. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Icosul 1 A ajuns la noi propovăduirea ta. nici de chinuri binecuvântare. că ţinutul Basarabiei se slăveşte prin tine. cunună a Bisericii şi co-moară a neamului românesc. ne rugăm ţie să fii grabnic apărător al nostru.86 ATITUDINI ACATIsTUl NoUlUI MUCeNIC vAlerIU gAfeNCU. nici de chinuri. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . cunună a Bisericii şi comoară a neamului românesc. Bucură-te. că nu te-ai temut nici de moarte. că tinereţea ta a fost pecetluită de jertfelnicie. Vă cheamă mucenicii-n veşnicii. Bucură-te. Bucură-te. ca să îţi putem cânta într-un glas: Bucură-te. Bucură­te.” Şi vrând a urma îndemnului tău. Bucură-te. Bucură-te. să îl cinstim ca pe un dascăl al jertfelniciei. Bucură-te. multpătimitorule Valeriu. că nu te­ai temut nici de moarte. Bucură-te. iubitorilor de nevoinţe. că harismele tale le-ai ascuns sub veşmântul umilinţei. al răbdării şi iubirii aducătoare de roadă. veniţi. Bucură-te. Bucură-te. că spre slujirea lui Dumnezeu şi a aproapelui ai avut chemare. că tinere" ea ta a fost pecetluită de jertfelnicie Bucură­te. că eşti bucurie a credincioşilor şi dar dumnezeiesc. rudenie duhovnicească a mucenicilor din primele veacuri creştine. Fortificaţi Biserica creştină cu pietre vii. alesule mărturisitor: „Vă cheamă Domnul slavei la lumină. multpătimitorule Valeriu. şi să îi cântăm: Bucură-te. că de la tatăl tău ai învăţat stai tare în necazuri. că luptându-te cu ispitele ai fost iubitor de curăţie. că din anii copilăriei ai trăit înrourat de cereasca Bucură­te. zidite-n temelii. Bucură-te. nou apostol care în temniţe ai propovăduit dreapta credinţă.

nu teai sfiit a recunoaşte: „Maica Domnului îmi împlineşte rugăciunile”. Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. că Preacurata Fecioară pe calea curăţiei te-a călăuzit. Cel ce te-a înţelepţit: Aliluia! Icosul al 3-lea Filă de Filocalie scrisă cu sânge şi dascăl iscusit al rugăciunii lui Iisus ai fost. arătându-te urmaş tainic al marilor părinţi din vechime.ATITUDINI 87 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Bucură­te. Bucură-te. Iar ea. Bucură­te. că sub sfântul ei acoperământ viaţă cuvioasă ai trăit. Condacul al 2-lea Având mare cinstire faţă de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. şi pentru aceasta zicem către tine: Bucură-te. monahi sau preoţi. Bucură-te. pentru ca din jertfa voastră să ia pildă cei de acum şi cei ce vor veni după noi. că fiind ocrotit de Maica Domnului temniţa în chilie o ai schimbat. zicând: „în luptă . chivot peste care Duhul Sfânt S-a revărsat. împreună cu alţi mucenici. că " ind ocrotit de Maica Domnului temni" a în chilie o ai schimbat. Ai aflat pacea inimii şi i-ai încurajat şi pe alţii să o caute. Bucură-te. văzând cum Dumnezeu a rânduit să fii întărit pentru a-ţi duce crucea fără cârtire. arătându-ţi-se în temniţă în chip minunat. cu încredere în misiunea dată de Dumnezeu şi mai ales cu rugăciune. mucenice. multpătimitorule Valeriu. Bucură-te. că acolo ai învăţat să te rogi neîncetat. nădejdea celor deznădăjduiţi şi bucuria celor întristaţi dând mărturie că Hristos a sfinţit închisoarea în care ai pătimit. a jertfelniciei mireasmă pe care Dumnezeu în lume o a împrăştiat. că virtuţile tale străluceau ca un soare. încredinţarea celor ce aleg calea fecioriei. cu credinţă. pentru a spori în ceilalţi nădejdea în ocrotirea ei cerească. Îi cântăm: Aliluia! Icosul al 2-lea Ai văzut-o pe Preacurata Fecioară. şi mlădiţă a smereniei şi floare a bucuriei. zicând că „orice bucurie adevărată se câştigă cu preţ de jertfă. mireni. Bucură-te. orice cetate se cucereşte cu bărbăţie. tânăr care ai căutat iubirea cea netrecătoare. Iar cuvintele ei sfinte alungă de la noi orice îndoială în sfinţenia voastră. Bucură-te. Îi cântăm lui Dumnezeu. hrănindu-te cu învăţăturile tale. că flacăra inimii tale a fost aprinsă de cerescul dor. Bucură-te. că i-ai cinstit pe sfinţi şi ai intrat în soborul lor. nou apostol care în temni" e ai propovăduit dreapta credin" ă. că harismele tale le­ai ascuns sub veşmântul umilin" ei. a răspuns evlaviei tale zicându-ţi: „Eu sunt dragostea ta! Să nu te temi! Să nu te îndoieşti! Biruinţa va fi a Fiului meu!” Şi noi. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 3-lea Învăţător înţelept te-ai arătat. Bucură-te. Bucură­te. cu îndrăzneală.” Pentru care noi.

88

ATITUDINI

cu puterile întunericului, cu gândul la Dumnezeu, mi-am găsit pacea în rugăciune”. Iar noi, vrând să mergem pe drumul pe care ai mers şi tu, îţi zicem: Bucură-te, că prin rugăciunea lui Iisus inima ta a devenit altar; Bucură-te, că sufletul tău curat s-a umplut de har; Bucură-te, că rugându-te Sfântului Arhanghel Mihail înger în trup ai devenit; Bucură-te, că de frumuseţile Împărăţiei cerurilor sufletul tău a fost rănit; Bucură-te, binecuvântare pentru cei împreună-pătimitori cu tine; Bucură-te, pururea îndemnătorule spre facerea de bine; Bucură-te, rugătorule pentru cei ce vroiau să se mântuiască; Bucură-te, că de râvna nemăsurată îi sfătuiai să se ferească; Bucură-te, că cei ce te cinstesc se minunează de vieţuirea ta; Bucură-te, că împreună cu îngerii încep a te lăuda; Bucură-te, rug aprins de Dumnezeul cel viu în deşertul temniţei; Bucură-te, că prin rugăciunile tale scăpăm de patima desfrâului şi a mâniei; Bucură-te, multpătimitorule Vale-riu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 4-lea Pentru nevoinţele, pătimirile şi rugăciunile tale ai primit harisma vederii cu duhul, de care lucru sau bucurat cei ce sufereau împreună cu tine. Şi unuia dintre aceştia i-ai proorocit: „va veni un moment în viaţa ta când inima ta va cânta singură rugăciunea”, iar la împlinirea cuvintelor tale el I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

ht a ig a yr re D iire DĂ stt OD O op ăs VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE

Celor care te îndemnau să­" i cru" i pu" ina vlagă care­" i rămăsese şi să taci, în ultimele zile ale vie" ii tale, le­ai cerut: „nu­mi lua" i această bucurie, căci pentru a­l mărturisi pe hristos trăiesc; şi de trăiesc, prin mila lui trăiesc, ...”.

Icosul al 4-lea Zăcând pe patul de suferinţă, în noaptea Sfintelor Paşti, ai văzut prin darul lui Dumnezeu la depărtare pe credincioşii care veneau de la schit după slujbă, coborând cu lumânările aprinse. Prin care minune cei închişi cu tine au înţeles măsura sporirii tale, că lanţurile şi zidurile temniţei nu puteau închide sufletul tău curat. Şi pentru aceasta te lăudăm, zicând:

ATITUDINI

89

ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE
Pentru nevoin" ele, pătimirile şi rugăciunile tale ai primit harisma vederii cu duhul, de care lucru s­au bucurat cei ce sufereau împreună cu tine. Şi unuia dintre aceştia i­ai proorocit: „va veni un moment în via" a ta când inima ta va cânta singură rugăciunea”... ... ai văzut prin darul lui Dumnezeu la depărtare pe credincioşii care veneau de la schit după slujbă, coborând cu lumânările aprinse. Prin care minune cei închişi cu tine au în" eles măsura sporirii tale, că lan" urile şi zidurile temni" ei nu puteau închide su" etul tău curat.

Bucură-te, că Duhul Sfânt în inima ta s-a sălăşluit; Bucură-te, că Dumnezeu de mari daruri te-a învrednicit; Bucură-te, că lepădându-te de bucuriile lumeşti ai primit harisme cereşti; Bucură-te, că acum împreună cu îngerii pe Dumnezeu Îl preamăreşti; Bucură-te, că multe din cele viitoare mai dinainte le-ai cunoscut; Bucură-te, că ziua trecerii tale la Domnul mai dinainte o ai ştiut; Bucură-te, că cel căruia i-ai destăinuit această taină de sporirea ta s-a încredinţat; Bucură-te, că la împlinirea proorocirii mărturie despre sfinţenia ta a dat; Bucură-te, că vestea despre harismele tale în temniţă s-a răspândit; Bucură-te, că fugind de patima mândriei talanţii primiţi de sus i-ai înmulţit; Bucură-te, că prin darul primit de la Dumnezeu celor ce se roagă ţie le vii în ajutor; Bucură-te, că cei ce îţi cer cele de folos cunosc că eşti de minuni făcător; Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 5-lea Celor care te îndemnau să-ţi cruţi puţina vlagă care-ţi rămăsese şi să taci, în ultimele zile ale vieţii tale, le-ai cerut: „Nu-mi luaţi această bucurie, căci pentru a-L mărturisi pe Hristos trăiesc; şi de trăiesc, prin mila Lui trăiesc, şi fără să arăt dragostea pe care v-o port nu ar mai avea rost să trăiesc”. Şi noi, văzând în tine icoana iubirii celei nefăţarnice, Îl lăudăm pe Dumnezeu care a pus inima ta această virtute de mare preţ, cântându-I: Aliluia! Icosul al 5-lea Ai fost pildă pentru cei închişi împreună cu tine, smerindu-te şi punând binele aproapelui tău înaintea binelui tău. Ai iubit învăţăturile Sfintei Scripturi şi ţi-ai modelat viaţa după cuvintele lui Hristos, jertfindu-te pentru aproapele tău şi urcând pe scara virtuţilor, şi pentru aceasta te lăudăm: Bucură-te, că dăruind altora, de la Dumnezeu înmulţit ai dobândit; Bucură-te, că dând haina de pe tine celui lipsit lui Hristos I-ai dăruit; Bucură-te, că precum cei doi bani ai văduvei pomana ta s-a socotit, Bucură-te, că cei care au aflat de fapta iubirii tale s-au umilit; Bucură-te, dătătorule de bună voie care ai primit răsplata dumnezeiască; Bucură-te, arătătorule al drumului spre Împărăţia cerească; Bucură-te, că urmând cuvântului Evangheliei te-ai arătat chip al milosteniei; Bucură-te, că ruşinându-ne de faptele tale fugim de patima lăcomiei; Bucură-te, ostaş al lui Hristos care pentru dragostea Lui te-ai jertfit;

90

ATITUDINI

Bucură-te, sfinte mucenice, că fapta ta în inimile noastre a odrăslit; Bucură-te, că prin rugăciunile tale inimile noastre împietrite ca ceara se topesc; Bucură-te, că spre facerea de bine chiar şi cei tari de cerbice se sârguiesc; Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 6-lea

Am auzit sfătuirea ta plină de înţelepciune: „În toate împrejurările roagă-te lui Dumnezeu să se împlinească voia Lui.” Şi vrând să aflăm şi să facem voia dumnezeiască, lepădându-ne de voia noastră şi ferindu-ne de ispitele celui viclean, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 6-lea Ai purtat crucea bolii cu multă răbdare, sfinte, arătându-ne şi nouă cum trebuie să primim încercările de la Dumnezeu. Şi din îngăduinţa lui Dumnezeu ai răbdat chinuri muceniceşti când doctorul a tăiat trupul tău fără ca leacul pentru amorţire să-şi fi făcut lucrarea, de care lucru uimindu-ne, îţi cântăm: Bucură-te, că răbdând dureri înfricoşătoare ai cugetat la Cel răstignit; Bucură-te, că diavolul deznădejdii să te îngenuncheze nu a reuşit; Bucură-te, liman al celor îngreuiaţi de boli de nevindecat; Bucură-te, leac trimis de Dumnezeu trupului de boală apăsat; Bucură-te, că de la bolnavii care se roagă ţie nerăbdarea o izgoneşti; Bucură-te, cel ce pe cei ce îi îngrijesc pe bolnavi îi răsplăteşti; Bucură-te, nou doctor fără de arginţi care prin rugăciune dai tămăduire; Bucură-te, că eşti diavolilor prigonitor şi celor îndrăciţi izbăvire; Bucură-te, că de voia noastră ne-ai sfătuit să ne lepădăm; Bucură-te, că voia Domnului ne-ai cerut să o îmbrăţişăm; Bucură-te, că ne îndemni să lepădăm toată grija cea lumească; Bucură-te, că ne întăreşti să facem voia dumnezeiască; Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 7-lea „Sfârşitul vieţii mele este o ultimă mărturisire ortodoxă. M-aş bucura mult să reveniţi la Biserica cea adevărată”, i-ai zis de pe patul de moarte doctorului înşelat de învăţăturile lui Luther, rugându-te pentru venirea

ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE

„Cine crede fără a " şi un misionar, acela n­a cunoscut frumuse" ea credin" ei” ­ ai spus, aprinzând în noi focul mărturisirii lui hristos. Şi ai întărit prin faptele tale aceste cuvinte, căci te­ai jert" t din iubire pentru pastorul evreu, rugându­te ca el să devină " u al S" ntei Biserici şi dăruindu­i medicamentele care " i­ar " putut salva via" a trupească.

Icosul al 7-lea „Cine crede fără a fi şi un misionar. nu numai că şi-a înţeles greşeala. Bucură-te. Bucură-te. şi ne este mai uşor să alegem calea cea largă. Bucură-te. te lăudăm aşa: Bucură-te. rugându-te ca el să devină fiu al Sfintei Biserici şi dăruindui medicamentele care ţi-ar fi putut salva viaţa trupească. M­aş bucura mult să reveni" i la Biserica cea adevărată”. ci şi-a schimbat întreaga viaţă. . Pentru această iubire fără de margini îţi cântăm: Bucură-te.. multpătimitorule Valeriu. cel ce pastorului evreu i-ai arătat iubire mucenicească. Bucură-te. luând aminte la îndreptarea lui şi rugându-ne ţie să ne ajuţi să ne izbăvim de toate patimile. i­ai zis de pe patul de moarte doctorului înşelat de învă" ăturile lui luther.ai spus. smerindu-se în faţa mustrării tale. că iubindu-i pe eretici ai defăimat noianul rătăcirilor. lui în Biserica cea adevărată. acela n-a cunoscut frumuseţea credinţei” . Bucură-te. s" nte. păzitor viteaz al predaniilor bisericeşti. Dar păstrăm în inimile noastre cuvântul tău: „Trebuie să înfrunţi păcatul până la sânge. Şi ai întărit prin faptele tale aceste cuvinte. că de osândă şi de chinurile veşnice s-au izbăvit. Bucură-te.. şi ducând lupta cea bună Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 8-lea „Cum vei putea rezista la marile încercări la care suntem supuşi. că în întunericul temniţei ai fost luminător. spre care ne cheamă necuratul diavol. că după ce au crezut propovăduirii tale cu nădejdea Învierii au adormit. Nu există cale de compromis”. Bucură-te. că fără teamă ai vădit felurimea minciunilor lor. Bucură-te. căci te-ai jertfit din iubire pentru pastorul evreu. Bucură-te. dacă nu poţi rezista ispitei fumatului?”. cel ce învăţăturilor neortodoxe te împotriveşti. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 8-lea Valurile vieţii ne aruncă în vâltoarea patimilor.ATITUDINI 91 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE „Sfârşitul vie" ii mele este o ultimă mărturisire ortodoxă. rugându­te pentru venirea lui în Biserica cea adevărată Ai purtat crucea bolii cu multă răbdare. l-ai întrebat pe tânărul care nu-şi dădea seama că prin patima sa îndepărta de la el harul dumnezeiesc. că înaintea lui Dumnezeu despre faptele tale cele bune le-au mărturisit. şi acesta. aprinzând în noi focul mărturisirii lui Hristos. Bucură-te. Bucură-te. Şi din îngăduin" a lui Dumnezeu ai răbdat chinuri muceniceşti când doctorul a tăiat trupul tău fără ca leacul pentru amor" ire să­şi " făcut lucrarea. Aşa te naşti din nou. Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia. Voind a ne împărtăşi din râvna ta pentru mântuirea celor ce stau departe de Adevăr. arătându­ne şi nouă cum trebuie să primim încercările de la Dumnezeu. Iar noi. că cei te cinstesc mintea de gândurile cele rele şi-o păzesc. că ascultându-te pe tine unii oameni de păcatele lor s-au pocăit. neînfricatule mărturisitor. că în ţarina Domnului ai fost neobosit lucrător. Bucură-te. că jertfa ta în sufletele noastre a început să rodească.

că lepădând înţelepciunea acestui veac se sfinţesc. Bucură-te. că ajungând la sfinţenie. Căci părăsind tu această lume. Bucură-te. creştinii nu vor primi decât pacea lui Hristos. unul dintre cei cu care împreună ai pătimit te­a văzut în vis urcând la cer pe un tron luminat Condacul al 9-lea Vrând să ne trezeşti din amorţeala care ne-a cuprins. acum Îi bat piroanele. că pentru a scăpa de povara păcatelor la scaunul spovedaniei ne-ai îndrumat. Bucură-te.92 ATITUDINI Bucură-te. că nelegându-te de bogăţiile lumeşti ai fost iubitor de sărăcie. Bucură-te. s" nte. că liniştea ta şi pe paznicii temniţei i-a îmblânzit. vom şti oare să primim cuvântul tău. precum al Botezătorului în pustie. ai scris că„ păcatul este a doua răstignire adusă Mântuitorului. cel ce eşti stavilă în faţa patimilor şi a poftelor. Ca să fim feriţi de o astfel de cădere. că de împărtăşirea cu nevrednicie cu Sfintele Taine ne fereşti. robule al lui Dumnezeu. ai ţinut voturile monahiceşti. Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 9-lea „Creştinii nu pot primi pacea ispititoare a Satanei. multpătimitorule Valeriu. că pentru pacea cea după Dumnezeu te-ai nevoit. mângâiere în vremurile de tulburare. ht ig a yr e DĂ tir OD op s VO C ănă -V U M TRU TR PE PE . acum Îl împung cu suliţa cei pentru care a suferit batjocoriri şi bătăi şi pentru care şi-a dat sângele pe Golgota”. că scriind îndrumarul de spovedanie ai vădit hăţişul păcatelor. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! S­a adeverit cuvântul tău. cel ce. Bucură-te. oricât de multe sacrificii li se vor cere”. când Irozii vremurilor noastre ne vor cere să primim pacea cea mincinoasă prin lepădarea de Hristos? Pentru ca să rămânem tari la vreme de încercare. Bucură-te. Bucură-te. acum Îi dau palme. că pe oameni să facă ascultare de duhovnic i-ai îndemnat. răsuna în temniţe cuvântul tău. acum Îl scuipă în faţă cei ce sunt botezaţi. fără să fii monah. mucenice. cel ce în vremuri de desfrâu ai fost pildă de curăţie. Bucură-te. ne rugăm ţie: Bucură-te. Bucură-te. că furtuna patimilor noastre prin rugăciune o potoleşti. Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. că „moartea pentru hristos aduce fericirea vie" ii veşnice”. acum cununa de spini I-o pun cei ce se numesc creştini. O. spre sfinţenie ne călăuzeşti. Bucură-te.

acum Îi dau palme. acum cununa de spini i­o pun cei ce se numesc creştini. Bucură-te. acum Îl scuipă în fa" ă cei ce sunt boteza" i. multpătimitorule Valeriu.ATITUDINI 93 ht a ig a yr re D iire DĂ D D D D D stt OD O O O O O O op s VO C ănă -V -V -V -V -V -V -V U U U U U U U M TRU TR TR TR TR TR TR TR PE PE PE PE PE PE PE PE Bucură-te. În măsura în care mi se va îngădui. că sufletul tău de frumuseţile veşnice se desfătează. Bucură-te. ai mărturisit că îl simţi ca prieten al tău pe fiecare suflet care se gândeşte la tine cu iubire creştinească. Bucură-te. acum Îl împung cu suli" a cei pentru care a suferit batjocoriri şi bătăi şi pentru care şi­a dat sângele pe . a proorocit herasim. cel ce în faţa prigonitorilor îndrăzneală ai arătat. Bucură­te. fără să " i monah. Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. cel ce. acum Îi bat piroanele. a ierarhilor râvnitori sprijinire. şi aflând apoi de trecerea ta la Domnul. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 11-lea S-a adeverit cuvântul tău. Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. ceilalţi s-au umplut de uimire. dreptar de vieţuire a mirenilor. Bucură-te. veghetor tainic al mănăstirilor. cărare spre Răsăritul răsăriturilor. ce­ rându­" i să te rogi pentru el. Icosul al 10-lea Fiind prigonit pentru Hristos. sabie a cuvântului mustrătoare a fărădelegilor. ne rugăm ţie. de acolo de unde mă voi afla mă voi ruga pentru voi şi voi fi alături de voi”. Bucură-te. că văzând sporirea ta. sfinte. că „moartea pentru Hristos aduce fericirea vieţii veşnice”. Bucură-te. cerându-ţi să primeşti şi puţinele noastre laude: Bucură-te. cel ce împreună cu cetele sfinţilor te rogi pentru noi. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 10-lea „Sunt fericit că mor pentru Hristos. mărturisind grija ta pentru cei apropiaţi ţie. Bucură-te. Căci părăsind tu această lume. Bucură-te. I-a cântat Iubitorului de oameni: Aliluia! „Aici va " într­o zi loc de o zi pelerinaj”. Bucură-te. sfinte. Bucură-te. făclie a iubitorilor de adevăr şi ucenic al Adevărului. Bucură-te. cugetând la slăvitul tău sfârşit. că prin rugăciunile tale ne izbăvim din nevoi. Totul e o minune. al preoţilor ajutător în propovăduire. ai scris că„ păcatul este a doua răstignire adusă Mântuitorului. Bucură-te. ai " inut voturile monahiceşti vrând să ne trezeşti din amor" eala care ne­a cuprins. unul dintre cei cu care împreună ai pătimit te-a văzut în vis urcând la cer pe un tron luminat. că de tine se bucură soborul mucenicilor din temni" ele româneşti Bucură­te. cel ce nu te-ai scârbit când erai pe nedrept defăimat. prieten al celor ce te cinstesc şi poveţele tale le urmează. slujitor credincios al Noului Legământ. Îi cântăm Celui ce te-a chemat în Împărăţia Sa: Aliluia. Oare iubirea şi cinstirea noastră nu le vei primi? Îndrăznind. că încă în trup fiind ai pregustat veşnica fericire. ai spus în ultima zi a vieţii tale. robule al lui Dumnezeu. a făţărniciei pierzătoare de suflet certare. ce­ Cuviosul gherasim. multpătimitorule Valeriu. sămânţă a dăruirii fără măsură sădită pe al temniţei pământ. Iar noi. Bucură-te. Bucură-te. că pe cei îndărătnici cu ajutorul lui Dumnezeu i-ai biruit. adevăr care împrăştie norii minciunilor. Bucură-te. că în temniţă pe cei şovăitori în credinţă i-ai întărit.

Icosul al 11-lea „Aici va fi într-o zi loc de pelerinaj”. Bucură-te. cerându-ţi să te rogi pentru el. Bucură­te. învăţându-ne a-ţi cere ajutorul. că împreună cu noii mărturisitori din toată lumea pe Hristos Îl slăveşti. venind pe ascuns într-o noapte ca să te vadă în camera de spital. că-mi dau viaţa pentru Hristos şi pentru semeni”. ne rugăm ţie: Bucură-te. cel ce cu dreptate sfânt al închisorilor ai fost numit. şi pentru aceasta îţi cântăm: ht ig a yr e DĂ D tir OD O op s VO C ănă -V -V U U M TRU TR TR PE PE PE . a proorocit Cuviosul Gherasim. fiindu-ţi frate de suferinţă. că întărindu-se în credinţă Adevărul cel veşnic L-au mărturisit. ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea putere să punem început bun mântuirii noastre. că mulţimea pelerinilor care vin la Târgu Ocna a sporit. că de tine se bucură soborul mucenicilor din temniţele româneşti. că pe aceştia precum Sfântul Dimitrie pe Nestor tu i-ai binecuvântat. Bucură-te. că urmând povaţa ta mult folos agonisim. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 12-lea Femeii care şi-a riscat viaţa. Iar noi. că profeţia Cuviosului Gherasim s-a împlinit. Bucură­te. care de la stăreţia Tismanei a ajuns în temniţa de la Târgu Ocna. că prin sfinţenia ta marilor mucenici te-ai asemuit. Şi noi. Bucură-te. că pe noii mucenici ne-ai îndemnat să-i cinstim. prin rugăciune nerăbdarea celor închişi cu tine în răbdare s-a schimbat. noule mărturisitor al credin" ei în hristos. Bucură-te. Bucură-te. i-ai cerut: „Vă rog să mărturisiţi oamenilor şi familiei mele dragi că am crezut până la sfârşit. Bucură-te. Credem că tu te rogi pentru tot omul ce aleargă la tine cu nădejde. de la acest slăvit mărturisitor. multpătimitorule Valeriu. că împreună cu tine răsplata cea cerească o au primit. Bucură-te. la tine alergăm. că mul" imea pelerinilor care vin la târgu ocna a sporit. ca la un grabnic ajutător al tuturor celor ce se roagă " ie. Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te.94 ATITUDINI S" nte valeriu. Bucură-te. Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 12-lea Sfinte Mucenice Valeriu. că profe" ia Cuviosului gherasim s­a împlinit. Bucură-te. încredinţaţi fiind de sfinţenia ta. luând îndrăzneala de a mărturisi oamenilor despre pătimirile tale muceniceşti. că sunt împăcat.

cel ce ne îndemni să mergem pe urmele mucenicilor. sfinte. Roagă-te să fim feriţi de înşelare. Bucură-te. vezi patimile care ne împresoară. dar prin răbdarea lor ai aflat dar de la Dumnezeu şi astăzi vieţuieşti în lumina raiului. vezi neputinţa sufletelor noastre. vezi neputin" a su" etelor noastre. fiindu-le sprijinitor şi ocrotitor. roadă a Evangheliei răsărită în neamul românesc. Faptele tale binecuvântate ne-au făcut pe noi să te chemăm în ajutor. sfinte. Sfinte Valeriu. Bucură-te. că dreptslăvitorii de alte neamuri cu evlavie te cinstesc. noule mărturisitor al credinţei în Hristos. că de la tristeţe ai ajuns în Împărăţia bucuriei. vezi neputinţele noastre. crin ales între florile muceniciei. Ne rugăm ţie. ca ajungând în Împărăţia cea cerească să Îi cântăm împreună cu tine Dumnezeului celui viu: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori. fii nouă îndrumător. cerând cu credinţă ajutor. cursele diavolului cele amăgitoare. Bucură-te. cunună a mucenicilor români din prigoana celui deal douăzecilea veac. că vădeşti lucrarea diavolilor. Bucură-te. în care ne-a aruncat vrăjmaşul diavol. vezi puţinătatea credinţei noastre. că prin tine Hristos Se preamăreşte. pavăză tare la vreme de prigoană a creştinilor. Suntem încredinţaţi că pe tot cel ce aleargă la tine. sfinte. " i apărătorul nostru ceresc! ezi. că lauda ta în toată Biserica se vesteşte. cursele diavolului cele amăgitoare. S" nte valeriu. durerile noastre. cunună a mucenicilor români din prigoana celui de­ al douăzecilea veac. vezi patimile care ne împresoară. Dar vezi şi nădejdea noastră în ajutorul cel de sus. întărire a celor prigoniţi pentru Hristos! Condacul al 13-lea O. Bucură-te. Ridică-ne din groapa fricii. Ştim că ai pătimit grele prigoniri pentru dragostea lui Hristos.ATITUDINI 95 ht ig a yr tire DĂ op s O C ănă -V M TRU PE Bucură-te. pentru vremurile de pe urmă far strălucitor. Vezi. grăbeşte de ne ajută cu neîncetatele şi sfintele tale rugăciuni şi ne sprijineşte pe noi. . multpătimitorule Valeriu. Bucură-te. s" nte. că iscusite sunt cursele vrăjmaşului şi nu ne pricepem să ne ferim de ele. nu-l treci cu vederea. Apoi se zice Icosul întâi: A ajuns la noi propovăduirea ta… şi Condacul întâi: Pe cel ce plinind cuvântul Evangheliei…) Apoi se citeşte această rugăciune Sfinte Valeriu. mângâiere cerească în focul ispitelor. pe calea mărturisirii credinţei în Dumnezeul cel adevărat. mijlocitor pentru noi în faţa Dreptului Judecător. şi să primim de la Dumnezeu darul dreptei socoteli. Bucură-te. Bucură-te. Bucură-te. Nu te scârbi de lenevia şi nimicnicia noastră. Bucură-te. şi vino şi scoate-ne din focul încercărilor. la tine alergăm. fii apărătorul nostru ceresc! Vezi. Pe cei căzuţi în păcate ajută-i să se pocăiască. ca la un grabnic ajutător al tuturor celor ce se roagă ţie. Bucură-te. Fii nouă pildă. Bucură-te. o.

sfinte. şi eu îl voi lua”. să ne " e nouă spre început bun mântuirii şi dătătoare de curajul mărturisirii adevărului în fa" a celor care îl batjocoresc. Virtuţile lor şi jertfa lor să mustre lenevia şi negrija noastră. să le dea Dumnezeu curajul de a semăna cuvântul Evangheliei acolo unde trebuie. rugăciune pentru proslăvirea noilor mucenici Doamne. aşa cum te-ai rugat şi pentru cei ce te-au prigonit pe tine. şi noi le vom cinsti pe ele cu evlavie”. care i-ai întărit pe mărturisitorii ultimei prigoane să dea mărturia cea bună în faţa prigonitorilor. ca pilda lor să nu fie dată uitării. Amin. fără să cârtească. care i-ai păzit pe cei trei tineri şi pe Daniel în cuptorul cel de foc. Din pricina păcatelor noastre nu am fost vrednici să ne închinăm lor. să ne putem bucura şi de cinstirea lor în Biserica Ta.96 ATITUDINI Roagă-te. primeşte de la noi această puţină rugăciune. de toţi monahii şi de toate monahiile. Doamne. să ne călăuzească pe calea cea dreaptă. Sfinte Valeriu. ca o sămânţă pe pământul inimii noastre. Hristoase Dumnezeule. Şi ai grijă şi de prigonitorii lor. Tot aşa noi cădem înaintea Ta. zicând Grădinarului: „Doamne. pentru duhovnicii noştri. aratăne nouă unde se află sfintele moaşte ale mărturisitorilor Tăi. să păstorească turma cu frică de Dumnezeu. sfinte mucenice. Întăreşte-ne. ca pilda lor să nu " e dată uitării. Ca închinându-ne lor cu evlavie. Ai grijă. ci din ea să se hrănească " ii Bisericii dreptslăvitoare . ci din ea să se hrănească fiii Bisericii dreptslăvitoare. Roagă-te pentru toţi preoţii şi diaconii. jertfa lor. Doamne. împreună cu a cetelor de sfinţi mucenici şi mucenice. Fă. cinste şi închinăciune Dumnezeului cel în Treime lăudat. fără a se teme de mai marii lumii acesteia. să nu laşi trupurile robilor Tăi să zacă în uitare. să ne fie nouă spre început bun mântuirii şi dătătoare de curajul mărturisirii adevărului în faţa celor care îl batjocoresc. dar ne rugăm Ţie. după cum li se cuvine. în lupta pe care o ducem pentru mântuirea noastră. acum şi pururi şi în vecii vecilor. Cerut-a oarecând Sfânta Maria Magdalena trupul Tău. Amin. Doamne. Ai grijă. ca avându-te pe tine împreună rugător să sporească în nevoinţă şi virtute. de toţi cei prigoniţi pentru Hristos. Sădeşte. sfinte. spune-mi unde l-ai pus. Fă. Dumnezeul nostru. Roagă-te pentru ierarhii ortodocşi. acum şi pururea şi în vecii vecilor. pentru a primi închinarea cuvenită. ca mulţumindu-ţi ţie să lăudăm şi să binecuvântăm şi să slăvim întru-totlăudatul şi preaputernicul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. şi mustrarea aceasta să ne fie spre îndreptare. să rabde cu răbdare mucenicească. rugându-te cu zdrobire de inimă: „Doamne. Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. ci scoate-le la lumină. rugândute pentru ei. Să fie această sămânţă aducătoare de roadă bună. ht a ig a yr re D iire DĂ D stt OD O O op ăs VO C ănă -V -V -V U U U M TRU TR TR TR PE PE PE PE Să " e această sămân" ă aducătoare de roadă bună. Şi împreună cu ei să aducem slavă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful