P. 1
Poesis International 5

Poesis International 5

|Views: 20,588|Likes:
Published by Razvan Tupa
Poesis International nr 5
3 DUMITRU PĂCURARU
4 CLAUDIU KOMARTIN - Viszerale Reaktion
5 IOAN ES. POP - Adevăruri din viitor
TADEUSZ ROżEWICZ
7 Supravieţuitor Cine este poet
8 Omul nou Poem o frunză tocmai a căzut pe pămant
9 Printre multiple indeletniciri Poezia mea
ANGELA MARINESCU
10 Poemul cel mai de jos
11 das Gedicht von ganz unten
CONSTANTIN VIRGIL BĂNESCU
14 Geanta Femeia kartari
15 kartari svapna svapna svapna
16 ocheadă ocheadă ocheadă jagrat (casa) svapna-gata svapna (ithyphalli)
17 svapna (floarea cu o singură petală) kartari (nu şi nu) zidul de mătase camera copilăriei mele
blandeţea mea
18 NICOLETA CLIVEŢ - Poezia – cea mai blandă dintre morţi
LADIK KATALIN
21 Nyari felhő Konnyek Rovidhullamok Viz alatti mosoly Uveg Orokke valosag A csira Jel
Boldogsag Nor de vară Lacrimi Unde scurte Zambet sub apă Sticlă Eternitate Germene Semn
Fericire
22 Het orszag Nem ho Egi kormok Gombvillam Hordoban szőtt A szel es a szuka Șapte țări
Nu zăpadă Gheare cerești Fulger globular Țesută in butoi Vantul și cățeaua
23 JEAN GIONO - Omul care sădea arbori
27 AUREL PANTEA - Poeme
30 RADU VANCU - Guillaume poetul şi prietenul
VIRGIL MAZILESCU
38 El Mundo Ya No Habla Poema La Voz, La De Esta Nina Otro Pais, Otro Paisaje... Lumea a incetat
să vorbească Vocea aceasta a fetiţei Altă țară, alt peisaj
39 Poema Recordar Este Sabado Să-ți amintești această sambătă
40 FLORIN CARAGIU - Capătul lumii, sufletul
42 TEODORA COMAN - Paradoxul Penelopei
KUKORELLY ENDRE
45 Hallgat szepen ul Ascultă stă frumos
V. LEAC
47 meciul le match
48 GELLU NAUM - La isla (fragmento)
:TEFAN MANASIA - ANTWERPEN
53 Ploaia a umplut acoperişele Rememoreazămai rid Vezi flamingi lăsaţi de capul lor
54 N-am ţinut să văd varanul de Komodo Mi-a fost teamă că m-aş putea M-am topit ca Aş fi intrat
in librăria de pe Meir O mie de ani Pentru că ei au mutilat odinioară paraşutişti aliaţi coborau
negresa, doică faulkneriană Aici in dreptul coloanei
55 (Roses) (The Ideal Crash) (Instant Street) (Nothing Really Ends) ANEXA 1 - mall sonet
ANEXA 2 - motocicleta de lemn
56 CHRIS TANASESCU - Translocal Identities and Transnational Places. Notes on the Poetic Self
in the Global Age
IANCU LAURA
59 Minden gyaszlap kezdősora Primul rănd din orice anunţ de deces
60 Isten Emlek ima feloldozasert Fagypont Dumnezeu Amintire rugă pentru iertare ~ngheţ
61 COSMIN CÂRCIOVA -Voia (fragmente)
66 DAN-
88 OCTAVIAN SOVIANY - Complexul paraginei
90 CLAUDIU KOMARTIN - Dragan Jovanović Danilov. Ritualizările viziunii
DRAGAN JOVANOVIć DANILOV
91 Jedan miran pogled O privire calmă
92 EMILIAN GALAICU-PĂUN
Portretul artistului nepereche in chip de mulţime
SZALMA REKA
98 Karjaidban
99 Vasznak Valtozatok
ANA BLANDIANA
100 De-a voinţa Din ce in ce mai străină Z vůle nejvyššiho Čim dal vic jako cizinka
101 Rugăciune Secolul nostru E noaptea Modlitba Naše stoleti To je ta noc
102 FELIX NICOLAU - Performatism Won’t Call a Spade a Spade
105 Editura Herg Benet
108 Patru tineri poeţi romăni traduşi în limba germană de Ernest Wichner
GABRIEL DALI:
108 bei dir zu hause selbstportrat in casa ta autoportret
109 lampa distrugerea aprilie die lampe vernichtung april
VAL CHIMIC
110 *** cu koaie, mama
111 *** mit eiern, mutter
MIHAIL VAKULOVSKI
112 Paşii taţilor noştri * * * * poemul tău – tău
113 Die Schritte unserer Vater BERTOLT BRECHT dein – dein gedicht
114 ANDREI DOSA
114 theorist
115 și puful ei blond und ihr blonder flaum
116 NAOMI IONICĂ - O nouă lectură a Tinărului Ulise
146 MIRIAM VAN HEE
131 polonia sau austria new york vorbe la pas Ţară străină
MESTYAN ADAM
134 Tot mai gri Improvise! Bătrani
135 La Nil Şi incă
GANKHANANI MOFFAT MOYO
137 When Songs Cease Cand incetează cantecele
138 The Poem to Write Poemul de scris
140 ANGELA MARINESCU
MATEI GAVRIL
141 Halucinaţie Comunicare Concert
Poesis International nr 5
3 DUMITRU PĂCURARU
4 CLAUDIU KOMARTIN - Viszerale Reaktion
5 IOAN ES. POP - Adevăruri din viitor
TADEUSZ ROżEWICZ
7 Supravieţuitor Cine este poet
8 Omul nou Poem o frunză tocmai a căzut pe pămant
9 Printre multiple indeletniciri Poezia mea
ANGELA MARINESCU
10 Poemul cel mai de jos
11 das Gedicht von ganz unten
CONSTANTIN VIRGIL BĂNESCU
14 Geanta Femeia kartari
15 kartari svapna svapna svapna
16 ocheadă ocheadă ocheadă jagrat (casa) svapna-gata svapna (ithyphalli)
17 svapna (floarea cu o singură petală) kartari (nu şi nu) zidul de mătase camera copilăriei mele
blandeţea mea
18 NICOLETA CLIVEŢ - Poezia – cea mai blandă dintre morţi
LADIK KATALIN
21 Nyari felhő Konnyek Rovidhullamok Viz alatti mosoly Uveg Orokke valosag A csira Jel
Boldogsag Nor de vară Lacrimi Unde scurte Zambet sub apă Sticlă Eternitate Germene Semn
Fericire
22 Het orszag Nem ho Egi kormok Gombvillam Hordoban szőtt A szel es a szuka Șapte țări
Nu zăpadă Gheare cerești Fulger globular Țesută in butoi Vantul și cățeaua
23 JEAN GIONO - Omul care sădea arbori
27 AUREL PANTEA - Poeme
30 RADU VANCU - Guillaume poetul şi prietenul
VIRGIL MAZILESCU
38 El Mundo Ya No Habla Poema La Voz, La De Esta Nina Otro Pais, Otro Paisaje... Lumea a incetat
să vorbească Vocea aceasta a fetiţei Altă țară, alt peisaj
39 Poema Recordar Este Sabado Să-ți amintești această sambătă
40 FLORIN CARAGIU - Capătul lumii, sufletul
42 TEODORA COMAN - Paradoxul Penelopei
KUKORELLY ENDRE
45 Hallgat szepen ul Ascultă stă frumos
V. LEAC
47 meciul le match
48 GELLU NAUM - La isla (fragmento)
:TEFAN MANASIA - ANTWERPEN
53 Ploaia a umplut acoperişele Rememoreazămai rid Vezi flamingi lăsaţi de capul lor
54 N-am ţinut să văd varanul de Komodo Mi-a fost teamă că m-aş putea M-am topit ca Aş fi intrat
in librăria de pe Meir O mie de ani Pentru că ei au mutilat odinioară paraşutişti aliaţi coborau
negresa, doică faulkneriană Aici in dreptul coloanei
55 (Roses) (The Ideal Crash) (Instant Street) (Nothing Really Ends) ANEXA 1 - mall sonet
ANEXA 2 - motocicleta de lemn
56 CHRIS TANASESCU - Translocal Identities and Transnational Places. Notes on the Poetic Self
in the Global Age
IANCU LAURA
59 Minden gyaszlap kezdősora Primul rănd din orice anunţ de deces
60 Isten Emlek ima feloldozasert Fagypont Dumnezeu Amintire rugă pentru iertare ~ngheţ
61 COSMIN CÂRCIOVA -Voia (fragmente)
66 DAN-
88 OCTAVIAN SOVIANY - Complexul paraginei
90 CLAUDIU KOMARTIN - Dragan Jovanović Danilov. Ritualizările viziunii
DRAGAN JOVANOVIć DANILOV
91 Jedan miran pogled O privire calmă
92 EMILIAN GALAICU-PĂUN
Portretul artistului nepereche in chip de mulţime
SZALMA REKA
98 Karjaidban
99 Vasznak Valtozatok
ANA BLANDIANA
100 De-a voinţa Din ce in ce mai străină Z vůle nejvyššiho Čim dal vic jako cizinka
101 Rugăciune Secolul nostru E noaptea Modlitba Naše stoleti To je ta noc
102 FELIX NICOLAU - Performatism Won’t Call a Spade a Spade
105 Editura Herg Benet
108 Patru tineri poeţi romăni traduşi în limba germană de Ernest Wichner
GABRIEL DALI:
108 bei dir zu hause selbstportrat in casa ta autoportret
109 lampa distrugerea aprilie die lampe vernichtung april
VAL CHIMIC
110 *** cu koaie, mama
111 *** mit eiern, mutter
MIHAIL VAKULOVSKI
112 Paşii taţilor noştri * * * * poemul tău – tău
113 Die Schritte unserer Vater BERTOLT BRECHT dein – dein gedicht
114 ANDREI DOSA
114 theorist
115 și puful ei blond und ihr blonder flaum
116 NAOMI IONICĂ - O nouă lectură a Tinărului Ulise
146 MIRIAM VAN HEE
131 polonia sau austria new york vorbe la pas Ţară străină
MESTYAN ADAM
134 Tot mai gri Improvise! Bătrani
135 La Nil Şi incă
GANKHANANI MOFFAT MOYO
137 When Songs Cease Cand incetează cantecele
138 The Poem to Write Poemul de scris
140 ANGELA MARINESCU
MATEI GAVRIL
141 Halucinaţie Comunicare Concert

More info:

Published by: Razvan Tupa on Jun 28, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/10/2013

pdf

text

original

CroniC{

Poesis interna\ional

iunie 2011

89

rele timpului şi pentru locurile care
fac inteligibilă alchimia misterioasă
a trecerii< „...cu mult înainte ca aceste
locuri să capete un aer atât de pustiu,
încât au devenit mai antice decât în-
seşi băile romane, colţul acela al Gră-
dinii Zoologice purta în sine trăsătu-
rile a ceea ce avea să fie. Era un colţ
profetic. Căci, aşa cum există plante
cărora li se atribuie puterea de a în-
făţişa viitorul, există şi locuri înzes-
trate cu acest dar. Sunt îndeobşte lo-
curi părăsite, dar şi coroane de copaci
rezemate de ziduri, alei care se înfun-
dă sau parcurile mici din faţa unor
case în dreptul cărora nu se opreşte
nimeni niciodată. În asemenea locuri,
pare că tot ce urmează, de fapt,
aparţine trecutului”. Nu e, aşadar, de
mirare că praful exercită asupra co-
pilului Benjamin o fascinaţie aproape
erotică („cel mai aproape mă simţeam
de făpturile îmbrăcate-n praf”) şi că
însemnările sale sunt ticsite de sim-
boluri ale efemerului, cum ar fi bu-
năoră fluturii, a căror vânătoare îi
conferă memorialistului sentimentul
că s-a transformat el însuşi într-o efe-
meridă, vânătorul şi prada devenind
solidari în numele aceleiaşi vulnera-
bilităţi în raport cu timpul ostil< „Ve-
chea pravilă cinegetică îşi începea
domnia între noi< cu cât mă apropiam
mai mult, prin toate fibrele, de animal,
cu atât deveneam mai fluturatec în-
lăuntru, cu atât fluturele căpăta mai
limpede, în purtările sale, culoarea
hotărârii omeneşti, iar în cele din ur-
mă părea că nu-mi pot răscumpăra
existenţa de om decât cu preţul prin-
derii lui”. Iar „existenţa de om” despre
care vorbeşte aici autorul este solidară
fără doar şi poate cu aşa-zisele onto-
logii ale declinului, întemeiate pe sen-
timentul acut al mortalităţii, de unde
atracţia arătată de Benjamin pentru
aspectele declinante ale somaticului,
pentru toate fenomenele corporale
care implică un deficit de vitalitate.
În această ordine de idei, departe de
a constitui un inconvenient, boala re-
prezintă un moment privilegiat, căci
presupune diminuarea până aproape
de colaps a tonusului vital, stoparea
proceselor fiziologice „grosiere”, iar
terapia aplicată acum este povestea,
care implică un contact aproape epi-
dermic cu dioramele prăfuite ale tre-
cutului< „...amintirea cinei şi a tufelor
de zmeură era cu atât mai îmbietoare
cu cât trupul se simţea eliberat pentru

totdeauna de nevoia de a mânca. În
schimb avea nevoie de poveşti. Pu-
ternicul şuvoi ce străbătea poveştile
trecea şi prin trup, luând cu sine sim-
ptomele morbide ca pe tot atâtea ră-
măşiţe plutitoare> durerea devenea un
dig ce nu ţinea piept povestirii decât
la început> mai târziu însă, când po-
vestirea-şi aduna puterile, el era mă-
cinat dedesubt şi, spălat de valuri, pie-
rea-n străfundurile uitării. (...) Mi se
destăinuiau povestea vieţii unui în-
aintaş sau regulile de conduită ale
unui bunic”. O asemenea terapie este
însă una à rebours, fiindcă nu-şi pro-
pune revigorarea ţesuturilor atinse de
boală, ci aducerea pacientului la o sta-
re larvară, un soi de simbolică regre-
siune ad uterrum, ce va conduce la
declanşarea unei inepuizabile capa-
cităţi fabulatorii, concretizată într-un
„joc de umbre” care exprimă tocmai
esenţa existenţei umane< vremelnicia<
„...într-o vreme când dealurile şi
munţii nu-mi spuneau încă mare lu-
cru, îmi cunoşteam prea bine crestele
pernelor. Şi conspiram sub pătură cu
puterile care le porunciseră să se ri-
dice. (...) Mă vâram înăuntru> îmi tră-
geam pătura pe cap şi-mi plecam ure-
chea la abisul întunecos, hrănind din
când în când tăcerea cu nişte cuvinte
care se întorceau la mine sub formă
de poveşti. Uneori degetele se ames-
tecau şi ele în spectacol şi regizau la
rândul lor o scenă”. Strâns legată de
cultul obstinat al trecutului, povesti-
rea se converteşte astfel într-un act
cu caracter magic, capabil să surprin-
dă miracolul fiecărei clipe, care re-
zultă tocmai din caracterul ei efemer,
căci faptul de a fi trecător le infuzează
acum tuturor lucrurilor o uriaşă pu-
tere de fascinaţie. Astfel, cărţile frun-
zărite în copilărie capătă, în amintirile
lui Walter Benjamin, aspectul mira-
jelor policrome, vorbesc o limbă a
irizărilor şi a luminescenţelor, antici-
pând parcă cine ştie ce revelaţie< „Prin
cărţile acelea bântuiau furtuni. Dacă
deschideam una din ele, aş fi fost pur-
tat până-n miezul ei tainic, unde un
text schimbător şi tulbure – un text
greu de culori – se înfiripa într-un
nor. Culorile erau clocotitoare şi eva-
nescente, dar băteau mereu într-un
violet izvorând parcă din măruntaiele
unui animal tăiat. Inefabile şi pline
de-nţelesuri ca acel violet interzis erau
titlurile – şi fiecare îmi părea mai ne-
obişnuit şi mai familiar decât cel di-

naintea lui”. Între vraja lucrurilor şi
vraja literei/semnelor se stabileşte
astfel un perfect paralelism, căci ele
sunt supuse deopotrivă aceluiaşi re-
gim al mortalităţii ce le conferă teri-
bila putere de seducţie a fantomati-
cului, ba, mai mult decâr atât, ca în
teoretizările textualiste de mai târziu,
reveriile lui Benjamin ajung să sur-
prindă transformarea substanţei so-
matice în materia nebulară a semnu-
lui, metamorfoza corpului în literă şi
limbaj, pe baza vechiului principiu
ocult al corespondenţelor şi analogii-
lor, ce funcţionează în interiorul unui
spaţiu unde totul e (sau tinde a de-
veni) semn< „Am învăţat din vreme
să mă deghizez în cuvinte, care, de
fapt, erau nori. Căci darul de a recu-
noaşte asemănări nu e decât o ră-
măşiţă palidă a vechiului instint de a
deveni asemănători şi a ne comporta
mimetic. Această putere o aveau asu-
pra mea cuvintele. Cuvinte care mă
făceau să mă asemăn nu copiilor-mo-
del, ci locuinţelor, mobilelor, hainelor.
Eram desfigurat din pricina asemă-
nării cu toate câte mă înconjurau”.
Dar semnul nu reprezintă în imagi-
narul lui Benjamin un simplu grafem,
el are caracterul unei hieroglife care
trimite stăruitor spre feţele nevăzute
ale realului, e un soi de trambulină
spre metafizic, care îl indică, îl sem-
nalează, dar nu îl dezvăluie, revrăjind
lucrurile şi redându-le astfel taina pri-
mordială, aura de mister, care consti-
tuie poate doar celălat nume al nos-
talgiei. Ca în luxuriantele imaginerii
ale barocului, lumea aceasta, unde
acţionează energia distructivă a de-
venirii, îşi compensează astfel prin
strălucire precaritatea în plan onto-
logic, exerciţiul de mortalitate capătă
valenţe estetice, magia povestirii re-
converteşte timpul pierdut în timp re-
găsit. Walter Benjamin revelându-ni-
se în aceste „amintiri din copilărie”
ca un reprezentat de marcă al acelui
baroc finisecular despre care vorbea
Eugenio D’Ors, generat de o consti-
inţă a declinului care devine tot mai
acută în perioada pe care ne-am
obişnuit, totuşi, s-o numim belle épo-
que.

(Copil[rie berlinez[ la 1900, tradu-
cere de Andrei Anastasescu, Huma-
nitas, 2010)

CroniC{

Poesis interna\ional

iunie 2011

90

De când au început să
fie publicate, prin de-
votamentul traducătorului lor, în câteva
dintre cele mai importante reviste lite-
rare din România, poemele lui Dragan
Jovanović Danilov au încetat să mai fie,
cum este aproape întreaga poezie sâr-
bească de astăzi, o necunoscută pentru
publicul românesc. Ethosul ce răzbate
din fiecare text al lui Danilov, sensibili-
tatea aspră şi o coregrafie în slujba căreia
e pusă o calculată artă a viziunii fac din
scenariile poetului sârb un eveniment
pe care poezia românească recentă (in-
fluenţată masiv de poezia americană,
din care a fost reţinut cel mai adesea, în
ultimul deceniu, doar un autenticism
limbut), l-ar putea specula în favoarea
ei. Cu atât mai mult cu cât poemele
strânse în antologia Homer la periferie
(edi\ie bilingv[, Casa de Editur[ Max
Blecher, 2011) au avut şansa atât de rară
de a întâlni un traducător împătimit,
vorbitor bilingv şi un excelent cunos-
cător al poeziei româneşti din ultimele
decenii. Este vorba de regretatul Ioan

Radin Peianov, una dintre singurele
punţi între literatura română şi cea sâr-
bească, un om de litere a cărui pasiune
– pe care i-o puteai citi în privire de fie-
care dată când vorbea despre un scriitor
pe care îl traducea – însufleţea , iar mie
unuia îmi dădea întotdeauna încredere
în puterea poeziei de a ilumina crâmpeie
din lumea noastră cea dezvrăjită.
Este reconfortant să citeşti poezia
lui Dragan Jovanović Danilov, autor po-
livalent afirmat în literatura sârbă a ul-
timelor două decenii, nu doar pentru
calităţile lui de pictor (sau de descriptor)
al unui real care se întrepătrunde cu mi-
tologia, ci mai ales pentru că este un
melancolic cu o scriitură vitalistă. Un
manierism de substanţă, aş spune,
folosind o formulă uzată în critica
românească, adică un lirism al esenţelor
care se trage din modernismul înalt, fi-
ind pe parcurs relativizat prin funam-
bulesc şi deriziune, ce aminteşte uneori
de câţiva poeţi români aparţinând Ge-
neraţiei ‘70 (Vasile Vlad sau Ion Mircea
sunt referinţele cele mai apropiate), dar

şi de misticismul deziluzionat al Gene-
raţiei ‘90. Puternicul filon etic al sârbilor
– pe care e altoită o inteligenţă specula-
tivă ce nu-şi slăbeşte nici un moment
priza existenţială – se remarcă în po-
emele pe care D.J. Danilov le înscenează
întotdeauna cu o tehnică migăloasă, de
artist asianic („Viziunile mele exacte”).
În esenţă, poetul se află în căutarea unui
ideal de tip alexandrin, la care încearcă
să ajungă pe calea intelectualului cal-
culat şi fantast, inginer de labirinturi şi
vizionar chibzuit.
Omul târziual lui Dragan Jovanović
Danilov caută mereu un sens înalt spi-
ritual, electrizând momente şi scenarii
aparent banale pe care le acutizează şi
le descoperă fărâma de miraculos, le în-
carcă de sens. Îndreptat spre nocturn şi
arhetipal, subiectul poetic cercetează cu
îndârjire, ca un îndepărtat urmaş al lui
Hamlet, sensul tăinuit al lucrurilor.
În acest univers poetic, capacitatea
simbolizantă a lui Danilov joacă un rol
important, iar poeme precum „Fereas-
tra oarbă”, „Refugiul” sau „Cuib dea-

Dragan JovanovićDanilov.
Ritualizările viziunii

Claudiu Komartin

CroniC{

Poesis interna\ional

iunie 2011

91

supra genunii” se derulează uzând de această
calitate, aventura simbolică se încheagă şi con-
duce stăruitor către un sens metafizic. Conştient
că lucrurile nu se dezvăluie direct („Am văzut
tot, dar mi-a scăpat esenţialul”) şi că omul e
rătăcit în „adânca pădure” în care „sub strălu-
cirea rece a lunii / şi-a stelelor, goliciunea ne an-
corează”, manierismul lui Danilov se încarcă de
gravitate şi îşi găseşte adevărata vocaţie<
cunoaşterea de sine. Dar, dacă la cel mai impor-
tant poet român aparţinând aceleiaşi generaţii,
Ioan Es. Pop, rugăciunea de antracit („singura
rugăciune neiertătoare, singura pentru care am
hotărât / să merg până la capăt”) e strivitoare şi
lipsită de orice speranţă, la Dragan Jovanović
Danilov oroarea (aceea pe care o trăise şi Kurtz
al lui Conrad) e ritualizată şi convertită în melan-
colie< „Un fel de tristeţe molcomă, ca după
dragoste, / mă răpunea atunci când pe unii dintre
cei mai bătrâni /şi neputincioşi eram nevoit să-
i duc pe scară în sus / până la culcuş, iar din
când în când, găseam în hulubărie / sau chiar în
preajma ei, câte un porumbel mort. // Spun< am
avut şi eu un altar în blestematul, / micul oraş
în care nu eram îndrăgit. / În clipe de solitudine,
sub hulubărie / mă rugam, mă rugam, nici eu
nu ştiu la ce.”

Nefiind ferit de angoase, discursul lui D.J.
Danilov îşi păstrează întotdeauna dispoziţia pen-
tru revelarea unei viziuni interioare. Poezia este
presărată cu imagini ale închiderii, ale refugiului,
ale coborârii lăuntrice. „Closetul subteran”, în
care te-ai putea aştepta iniţial la o şarjă ironică
postmodernă, configurează în fapt acea mundus
subterraneusdespre care scrisese încă din secolul
al XVII-lea Athanasius Kircher. Pătrunderea în
sălaşul subteran (adică în propriul labirint inte-
rior) are partea sa de grotesc şi de dizarmonic,
însă doar astfel se poate obţine iluminarea şi
„pricepi deodată că eşti izbăvit”.
Ar mai fi destule de spus despre mitolo-
gizarea realului, teritoriu unde Danilov se arată,
o dată în plus, un maestru („Cerbul”, „Pisicile
din suburbii” sau „Homer la periferie” sunt texte
de neocolit). Şi cum să nu amintesc superbul
„Poem pentru tatăl meu şi păstrăv”, cu lirismul
său dezolat şi mângâietor< „(…) de ce întruna
îmi revine în minte imaginea / acelui păstrăv,
speriat de moarte, tată, rege peste toţi regii? /
Poate pentru că şi chipul tău, atunci când în spi-
talul din / Užice horcăiai la a treia congestie
cerebrală, / mi-a amintit de chipul posomorât
al păstrăvului care (ca şi / inima ta dup-atâtea
smuciri) s-a potolit la urmă-n cârligul / dureros
înfipt în falcă, iar apoi deodată a înviat...”.
„Nu există suferinţă, există doar cei care
suferă” e una dintre concluziile la care ajunge
Dragan Jovanović Danilov în Homer la periferie.
Nu sunt prea mulţi poeţii cărora să le dau crezare
când enunţă un lucru atât de grav, de simplu şi
de evident. Dar versurile lui Danilov depun măr-
turie despre o căutare. Despre lucrarea continuă
cu noi înşine care poate fi poezia.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->