P. 1
Arhim. Justin Popovici - Epistolele Sfantului Ioan Teologul

Arhim. Justin Popovici - Epistolele Sfantului Ioan Teologul

|Views: 401|Likes:
Published by sergiu_alin_1

More info:

Published by: sergiu_alin_1 on Jun 29, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/21/2014

pdf

text

original

Sections

COMENTARII LA NOUL TESTAMENT .

22

Coperta oe' Minai'C6[iAN

Traducere efectuatd dup6:

Abba JUSTIN ,
Commentaire des
Epftres de Saint Jean le Th6ologien

ISBN973-98521 -0-6

COMENATNI L,4 NOUL TESTAMENT - 22

f rr'

ir

:

Arhim. JUSTIN POPOUCI

Epistolele Sfhntului
Ioan Teologul

Comentariu

Traducere de
'Sabin PREDA
Cornel COMAN

EDITUR,A BIZANTINA

Bucuregti 1998

Comentariu la ePistolele Sf. Ioan

NOTA ASUPRA EDITIEI

(Etbseni, Filipeni etc.).

|l'l{.

c_uvantErile degpre cunoagterea Iui Durnnezeu, desprc debsebirr
duhurilor revin periodic, incepdnd sa numeasca ceva consi
tent,

.categoJiile juridice ale pacatului ("grave", ',rnai pu[in
gl'ave" e tc.) devin "existenfiale" (picate pocait-e/papate nepochite;.

Comentariu la Epistolele Sf. Ioan

CoMEI\TARIU lA INTAIA EPISTOLA
A SFANTULUI IOAN TEOLOGUL

I IOAN l, l-lo

, ,

I

Co era de la incep

cc am vizut cu ochii

noltrlr cc am privit $

re aq pipiit despre

€uvlntul vicfii,' - $i

at gi am vizut-o qi
mlrturlslm gi vi vestim Viafa de vcci, care era la Tatil qi s-a
rfltnt noui -'t Ce am vizut 5i am auzit,'vi.. vestim 5i voui, ca
ll vol rA avefi impirtiqire cu'noi. Iar impirti$irca noastri
oite cu Tatnl 9i cu Fiul Siu, Iisus Hristos. a

$i accstea noi vi le

tcrlem, ca bucuria voastri si fie deplini.

i

$l nccasta estc vestirea pe care am auzit-o de la El si v-o
vortlm: cl Dumneieu esle lumind qi nici un intuncric nu este
lntru El. 6

Daci zicem ci avem impirtigirc cu El gi umblim
ln lntuncric, minfim $i nu sivir$im adevirul. ?

Iar daci
umbllm intru lurnini, precum El este in lumini, atunci avem
lmptrttgire unul cu altul gi singele lui Iisus, Fiul Lui, nc
curitegte pe noi de orice picat. I Daci.zicem ci picat nu
f,yem, ne amigim pe noi inpine $i adevirul.nu.este intru noi.
e

Deci mirturisim picatelb noastre,rEl este credincios qi
drcpt, ca si ne ierte picatele $i si ne curifeasci pe noi de
tori0 nedreptatea. ro

Daci zicem ci n-am picituit, il facem

ml,nclnos $i Cuvintul Lui nu este intru noi.

Justin

Anii'40 (cAnd sunt scrise aceste pagini) erau vrernea in ca,
apareau, de pilda, eseul "Teologia rnistica a Bisericii de Rasari
al luiVladirnir Lossky (1944), sau "Iisus Hristos sau restaurar(
al lul vtaoltnlr LossKy ll9+4), sau "Irsus Hnstos sau restaural
ornului" a pArintelui Staniloae (1943), punindu-se - prin aces
5i prin altele - "inceput bun" in discursul teologiC ortodox
vAdindu-se ca, dupa captivitatea lui "babilonici", "noaptea es
pe sfArSite".

Efortul de a asimila conceptele irnpietrite ale teologiei
rutina unor realitafi vii, legarea lor de '-bonceptul" de pe-rsoa
si redefinirea lor din aceasta perspectivi se sirnti: si in comentariu
dc fati al parintelui Justin; concepte ca iubire, dreptate, adeva
etc. sunt "personahzate". devin referiri directe la persoi
Mdntuitorului, incep sa se inlanluie intr-o vorbire-folositoare

TraducEtorii

Arhim. Justin Popovici

l, I
IatA vestea cea bun8, judecata $i adevarul de temelie:
Durnnezeu CuvAntul. S-a intrupat canoisir puteln si ne intrupam
in El. S-a inomenit ca noi sa ne indumnezeiur. El, Viata ve5nich;
S-a arfltat pe parnint ca noi sA ne putem uni cu El' vicluind prin
El, "Desprc Cuvintul vicfii [flept tov AoTov u1s latqsl' -i
subiectul acestei Evanghelii. Ca Si curn SfAntul Cuvantitttrr-de-
Duntnezeul ar vtea sA ne dea o noua intcrpretarc la vestea
centrala a Evangheliei sale: "CuvAntul S-a facut trup" (Ioan l,
l.l). Durnnezcu Cuvintul. Cel ce estc Viata vcsnicit, a coborAt
citre noi: Cel "cc era dc la inccput [...]" - adicA Vesnicia - S-a
pogorat pc palnant, S-a facut trup, a dcvcnit rcalitatca noastra
pilmdnteasca, accesibila perceptiei noastre. cunoa5terii noastre

si trairilor,noastre; $i aceasta estc "cc am auzit": am auzit vestca'
cca bunf, a lui Durnnezeu.Cuventul; aceasta este, de ase[leneA'
"cc am vizut cu ochii noqtri": am vizut pe Dumnezeu in trup,
Dumnezeu in lume, Dumnezeu printre noi; iarasi, aceasta este
"cc am privit2 [o eteaoapetcr]": arn privit $i aln vazut pe
Dumnezeu in om; gi aceasta este, in sfAr$it, "ceea cc miinile
noastrc au pipiit": au pipiit trupul lui Durnnezcu-Cuvintul -
atat inainte de moartea Sa pe cruce, c6t $i dupi invicrea Sa din
rnor[i. Am auzit, am vizut, am privit, am pipiit'r: [pe] CuvAntul
vietii, Logosul vie[ii, Durnnezeul victii: Dumnezeu-Cuvflntul a
ajuns realitatea noastra cea rnai apropiata. iar noi adeverim
aceasta in chipul cel mai evident si rnai cxperitncntal - metoda
este cu dcsAvAr$ire experimentala. t'Cuvintul vic(ii" este
intr-adevir Logicar vietii, intelepciunea vietii si Logosul vie[ii:
panA la El, viata era fara logos, fara sernnificafie; p6na la El, viata
era a-logict qi, in consecinfA, i-logica; in ea nu se gasea nici o
logica in starc si o intctneicze. totul era haos, totul cra un "bdlci

l. Literal: Sfantul Teolog [n.tr.]
2. in sensul de: "anl contenrplat". [n.tr.]
3. "Logica-" intemeiati de citre Logos; morfologie a Logosului. [n.tr.]

Comentariu la Epistolele Sf. Ioan

rl nbrurdului", PAnA la El - CuvAntul [Logosul] vietii - via(a era
frrR 5rni tiu cuvent: viata nu gtia curn sa graiasca, nici cuur si
fotHiteA, nici curn sA se exprime; nici cum sa se exprime pe sine
lnffil, niCi tnina ei, nicisuferin[a ei, nici durerea ci, nici bucuria
Ol, ln El. viatfl fl dobAndit totul: viala a inceput sit vorbeasci
fllndcg vinta s-a f0cut cuvint Ilogos]; viata s-a preschimbat in
t€nl pentru cA viata s-a preschimbat in cuvAnt [lo-eos]; viata a
qlunt ntotinlelc'apta pentru ca a ajuns cuvant Ilogos]' Caci prin

FneHt, din cattza pacatului, viala ajunsese fara logos: alogica,
thrurdA, fnre tel, nonsens.
Ceea cc nu era si ceea ce'n-a rf,tnas pentru cugetarea
ulRGnenscfi - fie greaca, romana, indiana sau oricarc alta - decit
utt ldertl, o itlee sau o abstrac[ie unidirnensionala' a dcvenit
VlntA, vintu noastrA pflmanteasci, prin intruparea lui Dutrurezeu-
('uv0ntul, Logosul. Nu-i nevoie sa mergeln intr-alta lumc sa
enulAnl sensul sau cuvantul [logosul] vielii, caci Sensul si
e uvAntul ILogosul, Rostul] vielii sunt aici, printre noi. Noi avem
CuvAntul vietii, gi de aceea cunoa$tem logica vietii, telul vietii,
icnltul vietii. Chiar dc ignorarn ceea ,ce a fost inceputul viefii,
irttA-L, pe El, Durnnezeu'Cuvflntul, Logosttl - clci El este Cel ce
rrsrr

dc la inceput [ctn crplr'1qJ'r. Viata nu este ceva lipsit de
ncns. Chiar de la inceputul ei a fost ceva dumnczeiesc ;i "logic"
. itrr pActtul e acea forla care sqprirna cu totul cuvintul [].oyoq],
tt l'orlA cc distruge "logica", "logositatea"r [sarbescul logosrto.st,

im;

--.J = cornpatibilitate (virtuala sau actualizati) cu Logostrl, cu
t)urrrrrezcu-Cuvirnttrl, pusir,de El irisusi in fapturile zidlte de El: insusirea
srtre lnlernciazi cu adevarat o faptura zidita, caci o leagd de Dumnezeu.
riitrgtttul "intcnreiat" cu aclevirrat; in baza "logositirlii", Dumnczeu-
('ttv0tttul (Logosul).le poate aduna pc toate intru Sine, tleschizintlu-le spre
rc$rricrrl dialog cu EI. Perechea logos-logositate ar putea fi oarecunr
ruploxinrati in romdneste prin cuvant-cuviintd, "cuviin[i" av6rrd si o rnai
cltttfi nuunti\ personalA: astfel, p8rcatul ar fi "forta ce distruge "cuviinta"
conecputA si clata de Dunrnezeu fapturii zidite"; insi "cuviinld" nu reflectir
lndcujuns lcgAtura Logos."logositate".

l0

Justin

de la grecescul logos : cuvant, rafiune] conceputa si data
citre Dumnezeu, sensul conceput Si dat de citre Dulrurezeu.
ftrpt, doar pacatul ii poate lua viefii tot sensul ei.

1,2

Pdna Ia intruparea lui Dumnezeu-Cuvdntul era ca 5i cum
exista viafa pc pamant. Daca totu$i aceasta viafa exista, nu e
clccat o viata de-a-ndoaselea, o masci a viefii, un substitut
vietii - pe scurt, o pseudo-viata. Caci ce viata este aceea
exista rnoarte, cdnd sfArse5te in moarte'/ Nu-i deciit o lnoa
rnereu amAnatA - adica o chinuire zabavnici. Doar viata care nu
lnoare, via[a care nu sfdrgegte in moarte e indreptatit6 sa
cheme viati, viafa care intrece moartea, via1i care prin inviere
sc face pod cAtre vegnicie. De fapt, doar Viafa vegnica este via(a;
si tocrnai aceasta viafi s.a aritat pentru intAia data in lumea
noastrA prin Durnnezeu-Cuvdntul, Dumnezeul-orn, Hristos. De
aceea Sfdntul Ioan Teologul ne bineveste$te aceasta: "Si Viata
s-a aritat qi am vizut-o gi mirturisim qi vi vestim Viata de
vcci, care era la Tatil qi s-a arltat noui". "Viati" este sinonirn
cu "viat6 veqnic6". Nu existd pic de viata fara viata vesnica. Cu
Dumnezeu-Cuvantul "viafa s-a aritat" in lurnea noastr6, lurne
a rnor(ii qi a pseudo-viefii. Doar in El noi I'am

vizut" viala cea
aclevarati, "am vizut" ce este viafa; arn vazut $i vetle rn cI doar
viata vesnica cste viatA adevirati. Acest lucru e cu totuI evident
in Dumnezeul-om. intreg Dumnezeu-ornul gi toate ale Sale
respira 5i ne strelucesc viafa ve5nica: nu-i nici un gand al Sau
care sA nu-;i aiba obArSia in viata veEnic[ Si care si nu se migte
intru ea - si aceasta se intarnpla cu fiecare din cuvintele Lui, cu
fiecare din faptele Lui si cu fiecare din trairite Lui. in toate ale
Sale sirnfirn prezenta vegniciei, si valurile vietii vesnice ne
scalda in toate ale Lui. Vrei sa afli curn vegnicia a vietuit in tirnp ?
Prive$te-L pe lisus. Din toate ale Lui izvoraqte viafa ve5nicA, pe
de-a-ntregul a5a cum este in cealalta lume - cici aceea nu-i doar

C'orncntariu la Epistolele Sf. Ioan

ll

ll l)unme zcu-'l'atAl Insuqi, ci "asa I-a dat si Fiului sa aiba viata
In Slnc" (lottrr 5, 26). Sunt martori oculari care mirturisesc
ltrrt,Rnhl, irrr rtcc$tia sunt cei care, cu o desavarSitA incredin[are,
ttr,.rt r['rcopcrll: "Mirturisim qi vi vestim Viafa de veci, care
rrrs lH 't'ntAl

$i s-a aritat noui". inainte de arAtarea Cuvdntului,
tilr)ltrlelt crtt in noi in$ine 5i in jurul nostru - oatnenii nu puteau
nl('i sn curtuuscA, nici sa capete viafa vc5nica atAta vretne cAt
t'rrvtlrtlul irrsu;i nu venise in lume si nu Se aratase printre noi.

l, J
l)ttr dc untlc a putut Teologul si aduca o aserlenea marturie?
l)9 rrntlc ii vinc aceasta indr?rzneala? Din propria experienfa,
t'liu cl insuSi gustase din viata ve$nica, el insusi avusese
lnrprlrtilr;lrc lpnrtn;iel de ea, el insusi participase la ea prin
rrtljkrcircn Dornnului nostru Iisus Hristos. A trai in comuniune

l"grf,r'lflrtic"] cu Domnul lisus, a avea pirt6;ie [rcotvatvtctv] cu El
Irrrerrrrrn{t a pAtrunde in viata vegnica. Aceasta via[i este cu
lrlevnrut impirtigire [pnrtn;iel cu Dumnezeirea Cea intreitA.
A irrlrn inliluntrul Treirnii prin rni_llocirea Duurnezeului-orn, a
rlt'vcrri trcirnic, nu inseamnd altceva decat a trai viata vesnica. Si
nlu ornul sirnte si vede in el insusi viafa vegnica; intra in
r'urrrtrrriunca statornici a fiinlelor ornenegti vegnice - caci crestinii
rr. rleoschcsc de ceilalli oameni prin aceea ca au via[a vesnicA,
1l ;lrllr ur vicfuiesc $i aici, jos, pe p6rnAnt. Dc aceca ei aratis
vrnlrr vciinica - Si, in acest sens, la ei totul e interneiat pe
cxpcricn[a personala, pe comunicarea personala cu ve;nicia.
l)c rrccca sfhntul qi nernincinosul Martor nc binevesteqte: "Ce
rtnt vrlzut $i am atuzit, vi vestim gi voui, ca gi voi si avefi
prlrlrlqic cu noi [xotvtovtcrv... lrcr npov]. $i pirtigia noastri
r,rlc cu Tatil gi cu Fiul Siu, Iisus Hristos". Viata crestinilor este
virrln tlirnprcuna cu Treimea dumnezeiasci: unirea, irnphrtagirea

It'orrru-niunea] cu Ea, cu puterile gi cu lucrarile Ei sfintitoare,
t Mirrrifcstir, descoperi, vadesc (celorlalli) [n.tr.].

t2

Arhirn. Justin Popovtct

dtrtatoare de viata, creatoare si ve$nice. PArtasia cu VeSnic
da oamenilor, de asernenea, viata velnica; nu .putin[a u
observari extcrioare a ei6, ci viata inlauntrul Sfintei Treirni
Aceastir este intr-adevar comuniunea, co-unireaT [rcotvorvtct
sirbescul zujedincarerye] ornului cu Dumnezeu, co-intrupare
lrsuovaplocanjef cu Durnnezeu. Totul este pcrsonal, experiat 5
viu, totul este nou. Insusi Dumnezeu-CuvAntul a intrat in
S-a facut om; a intrat in trup, S-a fhcut carne [oopE]. Cuvantu
estc in trup, in orn, aici, cu noi, printre noi si in noi - $i, cu El
intreaga Viatii vegnica 5i intreg Adevirul ve5nic 5i intrea
Iubirea ve;nica 5i intreaga Lurnin5 vc$nici $i toatc desavAr$iri
Lui ve5nice, caci noi putem avea irnpartAsire dc [prlrta5ic la
toate des6vArlirile dumnezciegti ve$nice. SfAntul CuvintAtor
dc-Dunurezeu spune lirnpede: viata crcstinilor estc intrea
inlauntrul Treirnii - a Tatalui, prin Fiul. in SfAntul Duh;
plrtagia [comuniunea] cu Sfinta Treirne: "Iar intpirti
noastri este cu Tatil qi cu Fiul Siu, Iisus Hristos".
Durnnezeu este printre noi ca sa fie in noi, Si, iarASi, este cu
ca si fie in noi.

l14
Incepand aceasta via[a in SfAnta Treirne, aceastA irnpartagire
cu Tatal si cu Fiul si cu Duhul SfAnt, fiinla orneneasci sc umple
dc bucuria cea adevirati, care nu e nirnic altceva decflt
binccuvantarea durnnezeiasca. FarA ea, fiin[a omcneasci se
urnple de tristcte. de arn6raciune qi de tulburare - Si de ce altceva
ar putea moartea (ca, rnai inaintea ei, pacatul) sa urnple fiinfa
orneneascA'/ Prin fiecare pacat patrunde in suflet o umbr6 - daca
nu inca de amAriciune, cel putin de aceasta dulceata pacAtoasa.

6. A vietii ve5nice [n.tr.].
7. "intru-unirea"; unirea atat a lui Dumnezeu cu onrul, cAt si a omului cu
Dumnezeu; un fel de reciprocitate autenticA in lucrarca unirii [n.tr.].
8. Se subliniazA, iarisi, bidirectionalitatea acliunii In.tr.].

('otncntariu la Epistolele Sf. Ioan

l3

rri, ts Pre!{chirnbA din ce in ce in amiriciune; in fiecare
lntpreJurnre, cu fiecare pacat savdrgit se strecoara in suflet cel
Fililn un gust dc atnArlciune, iar gustul acesta se raspandeste pe
Rtlrintlile, ritrflbatAnd intreg sufletul, 5i ajunge cu vrerrca o
ltlrlulc udAncA. Cel rnai adesea omul nu 5tie de undc ii vine
Itlrlelen ttccasta in suflet, in inirni. Dar impirtigirca
rlu llrir,ltos tidc virtutile Lui cele sfinte umplc fiinla otnencascA
tle o bucuric care nu trece. Traind iubirea lui Hristos, sufletul
rill.tcnuic sc utnple dc o bucuric negraita - se utnple de aceasta
r,tlltl vlclnc trilic$tc dreptatea lui Hristos, bunAtatea lui Hristos'
rlltr't'enin li dulceata lui Hristos. Atunci ornul privc5tc in sinc
Ittrtrr*i 1i.,, cc vede'/ Totul inlauntrul lui s-a umput dc o bucurie
tlutnnezciascA; nu rnai e inlauntrul [ui nici tristelea pacatului'
nici liiur rnortii. De aceea Sf6ntul CuvantAtor-dc-Dunrnezeu ne
hittct'cstcltc: "$i accstca noi vi le scriem, ca bucuria voastri
rA llt dcplini" [nenhqpropevrl]".

l'5
"til accasta este vestirea [r1 cryyel"tcr] pe carc am auzit-o
du ln Dl qi v-o vestim [cryyel,opev uprtv]: ci Dumnczeu cste
Itrnrlnrl [QrDq] si nici un intuneric nu este intru El". In accasta
rlA inscrnnatatea vestii celei bune a Dutnnezcului-om:
I'l)urrrnczcu

estc lumini". Adica El este pricina si obArsia a tot
ur'-i sliint, a tot ce-i adevirat, a tot ce-i bun, a tot cc'i drept 5i a
lol cc-i nemuritor; iar intru nimic nu-i nici obArsie, nici
ItrrltlcunA-obarsie, nici pricina, nici irnpreuna-pricinuitor - nici
rrl rftului, nici al p[catului, nici al rnortii, nici al rninciunii.
At'errstir este vestea cea bunA pe' care Hristos a

'r'cstit-o si a
rrtlcvcrit-o prin via[a Lui: Dumnezeu este cu adevirat lumini si
rrrr-i nici un intuncric intru EI. Caci unde ar fi intuncricul in
l)rrrrrnczeu-omul? Sau unde e in El pacatul? DacS cineva ar vidi
irr lrl pacatul, ar vadi intunericul, dar nimeni n-a putut sa-l
.r tm;tinta [n.tr.].

Arhim. Justin Popovrcr

vldeasci. Or, intunericul vine din pacat, iar pacatul de la diavo
care este intreg intuneric. Caci diavolul este diavol prin aceea ci
prin firea lui, este opusul lui Dumnezeu Insusi. "Dumnczeu
lumini" - diavolul este intuneric. Dumnezeu este viati - diavolu
este rnoarte. Dumnezeu este adevAr - diavolul este minciunA.
aceea Dornnul Hristos, ca Dumnezeu adev[rat ce este, a putu
spune despre Sine: "Eu sunt lumina lurnii", "Eu sunt lumi
vie1ii". CAt despre diavol, acesta ar fi cu totul indreptiilit sa spu
dcspre sine: "eu sunt intunericul lurnii, eu sunt intunericu
vietii". Caci doar din pricina lui oarnenii nu vAd nici rostul lurnii,
nici telul vietii; fiindca pentru ca ochii ornului sa poata
trebuie sa existe lurnina. Singur Dumnezeu-ornul, Hristos, are
aceasta lurnina gi de aceea ne-o Ei poate da. Caci datorita lurninii
vcdern. Fara lurnina, ochii nu folosesc la nirnic.

1,6
Aceasta veste buni despre Dumnezeu ca lurninA este
adeverita prin rnarturia experierii si cercarii; prin experierea gi
prin cercarea personala a tuturor adevaratilor crestini, caci ei au
rnarturisit fiecare ca traiesc prin Hristos si in Hristos, c6 traiesc
in mod real prin lurnina qi in lurnina. Nu exista nici un intuneric
pc care Hristos si nu-l fi alungat; nu exista nici un pacat pe care
Hristos sa nu-[ fi invins. Aga cum licarirea zorilor premerge
rasaritul soarelui, asa si lui Hristos - lurnina lurnii si a vietii - ii
prernerg licaririle virtufilor cele sfinte. Omul, punAndu-le in
lucrare, indata va simti curn ii este raspandita in sullet licArirea
zorilor vestitoare ale rhsaritului Soarelui vesnic al drepta(ii; ;i
Soarele acesta - o data ce Se nagte in suflet - nu mai cunoaste
apus. Dar tot asa, intunericul pacatelor prelnerge intunericului
facatorului pAcatelor. Patrunzfrnd in suflet, il acopera cu un
intuneric din ce in ce mai gros, ca ornul si nu-gi dea searna cAnd
in sufletul sau va intra ficitorul intunericului Si al pacatului -
diavolul. Cel ce traiegte in picat traiegte in intuneric, de aceea nu

C'orncntariu la Epistolele Sf. Ioan

l5

Itie un(lc lncrqc. Ficcare pAcat impinge spre irnpirafia pacatului,
ltilJr I tsn I ljccnr:c intunccare irnpinge spre impAratia in tunericulu i,
lutlul " ittr pcstc irnpAri[ia morlii, peste imparitia intunericului
ilil ertc tlectlt urt stApdn, $i acela este diavolul. Aceasta este buna
vu,rlit€ pe cnrc StAntul Evanghelist ne-o vesteste: "Daci zicem

Gh evrlrn irnprirtiqirc cu El si umblim in intuncric, minfim qi
lttt rAvf,rthn adcvArul".

lr 7

I)urrurczcu CuvAntu[ - Cel ce este Lurnina - S-a [Acut om ca
rA dr,'n ouurcnilor lurnina Lui durnnezeiascA, sa o facl apropiatA
ulttltettilrlrrrr, ca Aceqtia sA si-o irnproprieze. Mai general,
l)ttrtutczcu CuvAntul, in intruparea Sa, dorcste ca oalnenii sa
I[ltc lrr cornuniune cu El gi toate ale lui Durnnezeu sh se
ltrlrttpe zc in viata gi in lurnea oarnenilor. CuvAntul dc capatai pe
lruc ni-l trdrcscazA este ca trebuie sA firn "cum El insu$i este":
plltuuln lil insusi este lurnina, trebuie ca si noi sa ajungern
Itttrrinnl "cum El insugi este in lumini", trebuie ca si noi sa firn
Irt crr. 'l'ol a$a, preculn El este intru adcvar, si noi trebuie sa
nlttrrgcrn sA firn asernenea. Tot ceea ce EI este a devenit al nostru
pr trr Intruplrca Lui. Cel ce este ins65i Viata vesnica a cobordt din
Ict l)c p{lrntint, qi toate cele ce se nutresc din aceasta viafa
t'uxttiett - arlicA AdevArul vegnic $i Lurnina vesnicA, Dreptatea
vr,;rrir:A r;i Iubirea vegnic6, Bunatatea vegnic6, inlelepciunea
vr,lrricfi 1i toatc celelalte desavArgiri dumneze iesti vc5nice - le-a

rrrlttH rlirr ccr pe parnAnt, ca toate acestea sa ajungl ornene5ti,
ulT norrstrc. Fiindca via[a ve5nici nu o dobAndirn decit atunci
litn(l lrnirn toate aceste desav6rSiri dumnezeiesc-omcnesti. Daci
Itntttr rtstl'cl, puterea durnnezeiasch a acestor ve$nice desivarSiri
+tltttrgtt tlin noi pacatul, ne curifeqte de toati intiniciunea. Este
Itrtr;rctlc cil aceste desavArsiri tin de rniezul Pelsoanei Lui
rlrvittu-urnane ce-I cuprinde gisdngele Sitrupul, gica acolo unde
tit l,itcrul: acccsibila In.tr.].

Arhirn. Justin Popovici

sc afla sdngele Lui cel preasfdnt se afla, de asemenea, 9i v
vc;nica. Caci in sAngele divino-urnanitatii Lui salhsluieste vi
Lui si in el, de la el si datoritA lui gi viata noastra, dc aset
Durnnezeul-om este Cel care, irnpartirgindu-le oameni
clcsAvarsirile Sale ve5nice Si viata ve$nic[, ii uneq;te intr-o ob5
noua, nernuritoare, dutnnezeiesc-otneneasca Idivino-urnana
vcsnica: intr-un singur trup, Biserica, trup sfiabatut de sdnge
durnnezeiesc-olnenesc al lui Hristos, care curlfA de tot paca
pc cei ce se impirtigesc si se fac midularerr-in trupul
clurnnezeicsc-orrenesc [divino-urnan]. Acest prcasftint sin
nc scaltla in LurninA si in Adevar, in Dreptate ;i-n Iubire. Atu
fiinta umani strAluceste de o curAtie nemaivizuttil de ace
evanghelistul ne bineveste$te: "Iar daci umblim intru lumi
precum El cstc in lumini [ev to $oltr], atunci avcm impirtigi
unul cu altulr2 [rorvrovrcrv e1opsv pet cr]"].r1]"rov];i singclc I
Iisus, Fiul Lui, ne curiteStc pc noi dc oricc picat".

[,8

in ce chip Lurnina este in Hristos, in acclasi chip intunericu
eslc in noi: intuncricul pacatului. Intuuericul pircatului
r:ispandit pesle toate fiinlele unlane fArA excepfie, $i de
nirneni dintre oarneni nu-i "lurnina cea adevArati", nici chia

ace la cc a fost "cel rnai rnare dintre cei nasculi din fcrncie" (Mate
I t, I l). Doar o fiinta orneneasch pe dc-a-ntregul fiira pacat
ncprihanita, doar accla poate fi "Lurnina cea adcvarati". i
ncarnul ornenesc, doar Durnnezeu-ornul, doar Hristos este
ascrnenea fiin[A (Ioan 18, 9). De altfel, datorita intunericulu
sala$luit in firea orneneasca, ornul nu e "lurninA" nici rnacar i
gcneralr-l, cu atAt rnai pufin "lurnina cea adevaratA". Dc aceea s

I I. Literal: "se incorporeaza" [n.tr.].
l2 impArta5ir-e unul cu altul, noi oamenii [n.tr.].
l-1. Se cunoaste totala negare de citre parintele Justin - cxplicabila in
corltcxt istoric - a culturii profane. atitudine nespecifica Ortodoxici in

C'orncntariu la Epistolclc Sf. Ioarr

l7

r;ttlr desptc inainterncrgirtorul ciI "nu cra cl lutllina" (loan l, tl)'
Ar,Ulxtn cpnvingcrc $i acclsti cunostinti ca tot cc estc olncncsc
,ttgu fitth pilcitt $i in pacat sunt intctnciatc pc cuno$tinta cea
urlr,vf,rutn n ottrului5i. in particular, pc antropologia crc$tina. Cel

ur, lilvlrln flllti'lzacc in grc5eala Siniciun adcvar nu cstc intru el.
( lt 1'rt1t' rrltt ip\'al(atrtrit dcsprc oln cstc grclitii; accsta cstc si cazul

Ittt'Rlntrrrii rttnanistc tlcsprc oln, carc ridicii ornul - in dat-ul slu

= ln trtttgul tlc tlutnttczcu, fArit sir dcnuntc ori sti curctc pacatelc
lrti rrrrt r.llulltcl lui. Umanistnulcstc, dc altfcl. cca tttrti rca clintre
trlrrltrtlii, cstc o "idolatrizarc a otnului". E irttcrtrciat pc accasta
lllvnlRtrrrA cu onrulcstc btttr prin tirca lui Iin sinc insu5i] si cri isi
rlhlt'Nul'icicrrt sic$i. Ulnanistnul cstc ccI nrai jalnic dintrc

lli'llrle vitturi, cauza atiitor tragcciii in accastir Ilttnc a "utllAl.tistilor".
il tttrlt'triLii si a culturii. cAci doar accustii invittitturil i-a clus pc
tlllllulitti la o itsctncnca autocxaltarc- orgolioasa. la o asclncllcil
glut'ilicrrlc a otttului iltctit au tncrs panl la ncgarca cxistcntci

;ttturrtrrlui. "Nu cxistit piicat", accsta cstc ttnul dintrc principiilc
Ittttrlrttucrttitlc alc cticii utnanistc. Si totusi, rcalitatca tllrlcncasc:i
urlu rrlitt tlc plinii dc ncajunsuri. dc patirni, dc rani. dc tragcclii
r'tttr"' rttltt'turiscsc, cu cc-ir trtai tnarc tiric. prczcn!a itt tltu a acL-stor
pilluti rlcgativc st distrugitoarc carc tltl stlllt altccv:f dc'ctrt
;ttttr'ttlc pitcatului. Toatc accstc-a sunt rccunoscTtltc ftirir sA sc
t turt cltiitr dc ctitrc uuranisttrul insusi, prin tgofiilc salc tlcsprc

1ttoptcsuIclrc si-artltlri izbiivircaoatncnilordc toalc "l.lc,qativclc",
irurrirrrrrurilc, viciilc sau rAutittilc salc. insf lcacul accsta, accastii
rrrtlrrtttilc a ourului prin sine insusi, atnintcstc dc povestctt cclui
r'rrrr.', irtccirndtt-sc, voia sii sc salvczc singur.trtigAttdtt-sc de ptir
ir, llincintclcs, iuccarea cste rapid:r! Si, iariisi, rru cxistA o
t'orrecp[ic dcsprc otr sau o purtarc fatir dc otlt carc sI fic tnai

lrrlrrieA dcciit cclc alc utnani$tilor. caci accstia duc oatncnii
rprt: cclc mai tcribilc catastrot-c. Dc accca Stiintul Filozof

rilrclilnl)lill siru (r'czi slutliul iritrotluctiv al piirintclui tliacon loan l. Ica jr

lrr irrlr .lustin Popovici. "Onrul si Duttrnezcttl-onr". Etl. Dcisis. 1997)[n.tr.]

Arhim. Justin Popovrcr

IIubitor-de-intelepciune], cu adevarat cunoscator al ornului $i al
firii ornenesti, ne avertizeazi: "Daci zicem ci picat [crpcrpttav]
nu avem, ne amigim pe noi ingine qi adevirul nu este intru noi
[q o],q0ercr sv nptv our eorrv]"; si, de fapt, nirneni nu se

in5eala pe sine rnai rnult decdt urnani$tii, urnanolatrii cei de toate
soiurile. Adevarul despre oln nu este intru ei.

lr9

AdevArul omului e tocmai de cealalta parte: in convingerea,
in cunoagterea Si in recunoasterea faptului ca toti oarnenii sunt
sub pacat gi in pacat - cici doar aceasta convingcrc, aceasta
cunoastere si aceasta recunoastere sunt cele ce indeanrna oamenii
sa caute sa fie rnAntuiti de pacat 5i de rautafile lor, si caute un
Mantuitor. Or, Izbavitorulr{ de pacat nu poate fi decAt acela care

e fara dcpacat. Nirncninu e astfelprintre oarneni;doar Durnnezeul
Si Domnul nostru Iisus Hristos este astfel, din tot nearnul
ornenesc - dupa cum lnarturiseste intreaga experien{a a neamului
omenesc. Toti ceilalti asa-zisi rnanfuitori ai ornenirii nu sunt
dccAt niqte inselatori si nigte laudarogi, caci dintre ei, fara
exceptie, nirneni nu poate sa-l scape pe om Si sa-1 izbaveasci
macar de bolile superficiale pi epiderrnice, cu atat nrai putin de
boala sa de capatai, de boala firii lui: de pacat - si de lnoartea care
e cuibarita in pAcat. De aceea toti cunosc rnoartea, acest destin
dc obste si de neinlaturat al oamenilor. Dar aceasta zice Si
altceva: cA plcatul este ceva inevitabil. Ar fi jalnic sA vrei sa
clade$ti pe asemenea absurditali intreg edificiul fiintei omene5ti
5i al prosperitatii sale. E o indeletnicire ce ar sfdrsi totdeauna
intr-o catastrofa, o indeletnicire din care nu-i decAt o singura
ie5ire: o privire nepatimasa asupra cirnului, asupra realitatilor Iui,
o observare concreta a rautatilor pacatului, prezente si raspAndite
in fiinta lui; aceasta este marturisirea si recunoa$tere:r faptului ca
doar Dumnezcul-orn, Hristos Cel fara de pacat, ne poate mantui.

lzl. Literal: Mdntuitorul [n.tr.].

Comentariu la Epistolele Sf. Ioan

NUttrrti r) 6sctngnca recunoa$tere, o aselnenea m[rturisire gribeSte

1tu L)utttnttl, prcadreptuI prieten al omului, sa ne vinA in ajutor
tl rh ne izhAvcascA de pacat. Fara aceastl recunoa5tere El nu
viltc, che i S-ar irnpune prin forfA 5i ar distruge in om tocmai acea
llhultntc r1i acea iubire prin care $i pentru care omul exista $i
iuhriitn, Dutnnezeul-otn este cu desivdr$ire drept' Aceasta este
!t'r,A cer.t dtt drcptul ;i puterea de a ierta pacatele: desavarSita Lui
(lluptfltc tlunrnezeiesc-olneneasca Idivino-urnanA] ii da o

HF€ltlertct putcre de a dezlega picatele Si a le preface in nirnic
. ii neettstn cstc o putere pe care singur Dutnnezeu-ornul' Cel
lhrn tle pl\cat, o are. SfAntul CuvAntAtor-de-Dumnezeu ne-o
bllluvcstc$tc: rrDaci

mirturisim [opro]"oyoupter'] picatele
llultlr(,r I,ll cstc crcdincios 5i drept [ntotoq tort KC(r Srrcnoq],
tH rA :te icrtc picatelc qi si ne curi(casci pe noi de toati
n0tlrr,ptntcat'. fltotoq= credincios'.cui? Este credincios ornului,
ututlitte ius prin iubire; este credincios accstui suflet omenesc

Jru cule I-n zidit dupa chipul Lui; si crede ci, o datA izbavit de
lliUnte , sullctul va putea si-l duca pe om, prin faptuirile
r.vrtttgltclicc$ti, la dcsavarsirile duinnezeieSti; crede cil omul va
pulclr sll sc prcschirnbe pe sine insuSi in "barbat desavAr$it" Si ca
t'al l)irlcrt sA tlc dumnezeiesc: evlavios 5i drept, nernincinos 5i
lrtttt. stttcrit 5i irnpodobit cu toate virtutile cele sfintc. Un singur
Ittr ttt tri sc ccrc: sa rnarturisitn cA suntetn pacator;i. Restul il face
I l, t e lrr cc c singurulPrieten 5i singurul MAntuitor al omului: ne
tlt rle ngrl tlc pircatc, ne curifi de toati nedreptate a $i, pentru

udt r' t'tlrcpt

si crcdincios", ne da toate puterile durnnezeie$ti
It$ltttitteioasc pentru a intra in viala cea noua, viata cea "in
rltulrtntc ;i in sfin[enia adevarului" (Efcs. 5,24).

I, lo
" l)ncA zibcm ci n-am picituit, il faccm mincinos 3p€,uorqs

,tr )r( )r )lrr:v (rurov] gi Cuvintul Lui nu estc intru nqi". MAntuitoru I

n vr:rtil in lurnca noastra sa ne izbaveascl dc pacat; in Evanglrelia

l9

t8

7t)

Arhim. Justin Popovici

Lui o rcpcta fiira conte nirc. DacA ne apuciun sa spuncln cA n-a
piicirturt, ci n-avcrn pacat, atunci faccrn din insusi MAntuitor
n()stru un rnincinos. Caci El a zis cA a vcnit sir nc mrintuiascir
piicatclc noastre; cunr, dar, noi n-anr avea asil ceva'l Daca a l'cni
in lunrc cstc pcntru ca suntcln pacato5i, robi ai pAcatului 5i
rnortii; dar daca recunoastcrn starca noastrir dc piicAto5en
trcbuie sir rccunoastcrn si trcbuinta dupA MAntuitorul nostnr
dc rnantuirca noastra. Doar atunci "cuvintul Lui cstc intru noi'
- iar cuvAntul Lui este Evanghclia Lui, Evan_ehelia rnAntuirii
Antropolatriirs zic: "Noi n-arn avca pAcat; prin urrnarc, dc cc ar
avca ncvoic dc rntntuitor'.'Noi n-avcln ncl'oic dc vrcun rnantui
circi nu c rrirnic tlc carc ar trcbui si nc rnAntuiascii. Daca al'c
ccva ncajunsuri. le putcnl intlrcpta pri,n instruirc, culturii, $tiin
ori tchnica: Durnnczcr.r nu ne foloscstc la nirnic! Astttl tl
ruutropolatrii ca-L proclami pc Mantuitorul rnincinos si irn
ttlr si, prin urrnarc, duirnan al orncnirii.

('orttctttariu la Epistolcle Sf' Ioan

2t

I loAN 2,1-t7

| ('0plll ntci, accstca vi lc scriu, ca si nu picitui(i, ;i daca
ttl pAeetrrl cincva, avcm Miilocitor citrc Tatil, pc Iisus
llfllt0r ('cl drcpt. 2

El cstc jcrtfa rlc ispl5irc pcntru picatclc
||tl$llr('t tlnr Itu ltumai pcntru alc noastrc, ci 9i pcntru alc lumii
Itttrugl, I

$l ilrtru accasta stim ci L-anl cunoscut, dacrt pizim

ptlf l|lrtltc l.ui. I

Ccl cc zicc: I-.-am cunoscut, dar poruncilc I-ui

itU h, pAzcltc, nrincinos cstc si intru cl adcvirul nu sc all:i'
I lur clllc prizc;tc cur'antul 'Lui,

intru accla, cu adc'irat,
dfngorlcn ltli f)umnczcu cstc dcsivfir$iti. Prin accastA,
llllllositcnl cir suntcm intru El. n

cinc zicc ci petrccc intru El
flnlur ertc, prccunl Accla a unrblat, 5i cl asa si unlblc'

l

lttltltlklr, nu vi scriu porunci noui, ci o porunci vcchc
Ptl t!ilrc o al'ca(i dc la inccput; porunca ccA vcchc cstc
(tttAttlul pc carc l-ati arrzit. s

Iari5i, vi scriu porunci noui,

Ct'00 0T estc adcl'irat intru El Si intru voi, pcntru ci intunc-
rlculrc tlttcc $i lumina cca adcvirati inccpc si risari' e

Cinc
lluc e rl estc in lumini 5i pc fratclc siu il uristc, accla cstc in
lnttltt0rlc prinii acum. r"

Cinc iubcgtc pc fratclc siu rim:inc in

Itttttlttrl, ql sntintcali ntt cstc in cl. rr

Iar ccl cc urA;tc pc fratclc
iAlt ('itc in intuncric si unrbli in intuncric $i nu $tic incotro sc
tlttcc, pcntl'u ci intuncricul a orbit ochii lui-
ll Vtl scriu I'ouit, copiilor, fiindci icrtatc r'-au lost picatcilc

llr,lttru ttttntclc Lui. r'1Vi

scriu voui, pirinfilor, pcntru ci afi
fliltot(ttt pc ()cl cc cstc dc la inccput. Vir scriu voui, tincrilor,
lllrrrle rl nti biruit pc ccl viclcan. V-am scris, copiilor, pcntru ci
nll cunoscut pc Tatil. r{

\'-am scris, pirintilor, fiindci ati
cuttt,icut pc (lcl cc cstc dc la inccput. Scris-am voui, tine rilor,
critl rurttcti tari qi Cuvintul lui Dumnczcu riminc intru voi Si

I5. inchinatorii la onr. slerritorii dc onr In.tr.l

22

Arhirn. Justin Popovicr

afi biruit pe cel viclean. rs

Nu iubifi lumca, nici cclc ce s
in lume. Daci cineva iubepte lumea, iubirea Tatalui nu
intru el; 16

Pentru ci tot ce este in lume, adici polta trupul
9i pofta ochilor qi trufia vietii, nu sunt de la Tatil, ci sunt d
lumc. 17

Si lumea trece qi pofta ei, dar cel ce face voia I

Dumnezeu rimine in veac.

2, l-2
Cu cit este mai vie in orn aceasti constiintA si ac
rccunoa$tere a pAcatului, cu atat el iSi doreste mai rnult si afle
cingva carc si-l izbaveasca de pacat. Or, Cela cc este "crcdinci
gi drcpt" vine '!si nc curefe dc tot picatul" 5i sa ne dea puteril

cele dumnezeiesti ca sa putem trai o via(a sfanta 5i drcaptA. Or
care urlneazA lui Hristos se terne de pacat ca de foc, cAci paca
este cu adevArat foc aprins ce rnistuie in om tot cc-i bun
evlavios. Pentru el este important si nu lase nici un loc in sufletu
lui iubirii de pacat, caci doar asa va putea ocoli pAcatele ma
rnari. Iar daca alunecA in pacate mai mari, va ajunge sa cada
plcate inconqtiente gi involuntare. Dar omul care-L iubeste
Hristos, chiar de a cazvt intr-un pAcat rnare, va alerga iar[5i - prin
pocaintA - la Mantuitorul, la Prietenul omului, la CeI ce totdeauna
e gata sA ne curefe de picatele noastre, sa ni le iertc si sA
rnijloceasca pentru noi [a Dumnezeu TatAl. Esential este
purtam in sufletul nostru iubirea lui Hristos si sa o lucram. Iar
Dornnul, Cela ce este prietenul oamenilor si care stie slabiciunea
firii ornenesti, va ierta pacatele celui ce si le recunoa5te, celui
ce-si marturise5te pAcatele. adica celui ce se pocAie$te pentru
pacatele lui. PocAinta este ura fa(i de pacate, lupta ilnpotriva
pAcatelor pAn[ la alungarea lor cu totul, cu ajutorul binefacator
al MAntuitorului, PrietenuI omului. Cuvantatorul-de-Durnnezeu
scrie: "Copiii mci, acestea vi lc scriu, ca si nu picituifi, qi dacd
va picitui cineva, avem Mijlocitor [IIcrpor],r1rov] citre

('ottte ntariu la Epistolele Sf' Ioan

23

Trtll, Do tlrru -tlrlstos Cel drept' E
ptlllf U ptcxlc16 noustrc It]'cropoq re
ilff nu Rllnlfll Pontru ale noastre'
Infrugltt l)rltnnul, I'lristos, este milosti
puf,ffl llAunle lc nollstrc, cAcr rugdndu-Se Tatalui pentru noi' cei
it ,,,nt*,t, ,Rcnto$i in trup, El aratA propriile Sale rani prirnite pe
lru;ttrl li(lrt rlirr cltLlza noastr[. Isi arata acest trup omenesc ce a
firxi Fnfa pnfllt pc pArnAnt gi care I-a rimas pentru vesnicie. El
erle rrrlIritivilcir'l"1tllui pentru picatele lurnii intregi, pentru cA
Fl . fltff Cillt,/[ noilstri Si in locul nostru 5i in nutnele nostru - a
Intlfttnt ult victilllll ncnumarate suferinte, de la iesle pAnA la
lltrtHll$rl pc ('rucc. Lc-a indurat dintr-o nesfAr$ita dragoste fa(A
tl€ pt1. lilcn tt-ar fi fost milostivirca Dornnului fati de pAcatele
llllHrltt', rltrpn tlrcptatca lui Dutnnezcu, lutnea ar fi trebuit de
llullulltllrlllr: ori s[ fic picrduta din pricina pacatelor ei'

l, l'4
"lil itttru tccasta gtim ci L-am cunoscut [eTvoraptev]:
llntrh pArlrrr poruncile Lui". Masurarea, cercarea cunbasterll
llltHrll'e lirln tlc l-lristos este una 5i sirnpla: o putem tnisura st
grrlrlrt

ll'in oltscrvareato poruncilor [sdrbescul zaltovesti) lui
llt.iiltth. l)ucA cineva ii irnpline;te poruncile. aceasta inseatnni
rll H ter,ilil0scut in El pe Durnnezeu[ $i Mirntuitorul lui. cuno-
+trlclr,rr lrrr llristos de catre oln se dezvolta prin implinirea

I0r urrr,ikrr.. Iiiccarc porunca irnptinit[ sporeste cunoa5terea lui
il,t.t,,. (l(r c{ltlc om. Doar cel ce lucreazdrnai bine poruncile Lui
ll Urrrt,,rrrit" rnai binc pe Hristos, Si doar cei ce lucreaza desavArsit
[0rrrrrt,rlc l,ui il cunosc desivir$it pe Hristos - iar ace$tia sunt
ulilrtri, ('cl cc nu-I lucreazA poruncile nu-L cunoaste- pe Hristos'
( ,nlru

cstc strict experimentala, pragmatica, prin triiire: oricine
lrt ltrtttlc tla seama cu ugurtnf6 de aceasta prin experierila
grr,nonulA. I)acA nu pizim poruncile lui Hristos, Hristos nu

tr' ijii*.*,r ca implinire, aplicare [n.tr'].

Arhim. Justin Popovici

poatc cu adcvarat sa ne rccunoasci. Ccl cc sustinc cA
sustinc un neaclc-vir, cstc un "mincinos". Tot a;a, doar piizi
poruncilc lui Hristos pr:atc cineva s[ ajungir Ia cunoasterca
[Iristos. Astfel cA ccl instruitr? Si cel sirnplu il pot cunoastc la
dc usor - la fel ccl cc a lncrs la scoali si ccl cc n-a mcrs, ccl
stic sa scric si ccl cc nu $tic. ccl bogat si ccl sarac. impara
prccuur si slu.jitorul - caci pentru a lucra poruncilc lui Hris

trr--buic sA-L iubirn pc I{ristos. SfAntul Cuvanuu()r-tlc-Durnnez
ttc bincvcstestc accasta: ttCcl

cc zicb: L-alrr crrrrosrut. da
poruncilc Lui nu lc pizcstc, mincinos cste '?/ t t'(rttlt'to
si intru cl adcvirul nu sc afli". Adcvarul "ltr rrrl.rrtrrlul Ilristos
sl)orL-stc in onr prin tincrca poruncilor lui Hristos. I)e' accca

_c91 cr-l inrplincsc cuvirntul cunosc atlcvirul lLri l-lr.istos, Si n
"cci cc dtlar Il ascultii" (lacov 1.22).

-----I, \

Dragostca catrc Hristos cstL- acca putcrc carc isci1, inspirii

clar ornuluitriria clc a pirziporuncilc Lui(loan l-1.I l). c'urroastcre-

intrur Hristos cstc rodul iubirii dc Hristos. Iar iubirca tlc Flristo
sc cxpnlna ca tltrcrc a ptlruncilor Lui - ca tincrc a Evanglrcl
Lui. Cuci Evan_qhclia, dc la inccput piina la sfarsit. insearnnA

('otttettlariu la Epistolele Sf. Ioan

25

lntru Filt', ttornintl toatc din iubirc, faptclc cvanghclicc5ti
fflrplAteru tlin plin iubirea, carc crc$te prin e le 5i-si atinge dcsa-
yflfilfefl l)rrr clind cstc iubirca dcsivarSital Nu-i dc'sAvArsitA

dgeAl etUne i crlrrrl citrcva aduce la Hristos tot sufletul lui printr-o
t'igltlttc cvltnghcliccascx si atunci cAnd, din toati fiin1a lui,
lFniGile lntlu lil si pcntru El. Iubirca dcsivArsitir palzeite toate

Fttftltlulle lrti llristos: "Prin accasta cunoa5tem cit suntcm
lntfil t'llt' l)ucA Ill nu-i intru noi. nici noi nu suntcrn intru El, ci
Itt llul ltHirru situ in dust.nanul Lui. Ccl cc zicc cA riitnAnc intru
lll lruhrrlc ttluttci sii si utnblc precurr Accla a utnblat.

1,6

rt('lttu

ricc ci pctrccc Irimincl intru Eldator cstc, prccum
Aeuln n tttnhtat [neprncttrloe], 5i cl a5a sA umblc [outog
filllltflrrTUtr'1". Ciit dc lirnpcclc cstc accasttt l'orbirc cltttttnczc-
iltrun! ('lt tttlcr,'iirat ficcarc cuvAnt dc aici facc sa tuncrs adcvtirul
tltttttttczcicsc, Acutl stim cu dcsivAr5irc cc inscat'ttnit un crc$tin.
steFltlul cstc ccl ce umbli prccum a umblat Hristos. in alt
ulllp rttrrrrl ltu poatc nici sA ajungir, nici sir ritnAna cl'c$tin. Daca
+tln hlnrtti itsupra accstui adcvir. nc-ar spunc: crcstinul cstc ccl
[o vltlulc;tc prccum Hristos a l'icfuit, ccl cc iubcstc cccit cc
llt'tr.tur. rr iubit, ccl cc spune adcvarul prcculn Hristos il spunca;
ut'r,'xlrt eslc cclce-idrcpt si sfAnt, stncrit, pa5nic si rnilostiv, blAnd
:i lttrlcltutu-rAbdritor, ccl carc-L iubcstc pc Dutnnczutt 5i pc otn,
urttt'e plilr tlc inclurarc si de bunirtate, preculn Accla a fbst. Caci
llll\l()s ir lost cu adcviirat toatc accstea, $i cstc accstcit totdcauna,
urt rr rtoi sii putcln ajungc la El. N-a vcnit in luttrea ttoastrit doar

I lt \rt nc itratc dcsAl'Ar5irca Lui clutntrczciasci. iar ttriti apoi sa o
rlut'lr irttr-o alta lunrc si sa nc abandonczc - in trinrirc si in
rlr'ztlttzic. Hristos a arartat aceasta dcsavArsirc dutnttczciitscit Si
rt litrirt-o pc pitrnAnt pcntru totdcauna ca accasta dcsavtirsire sA

lx -Ali,/i.'liltupranunrele"

sfdntului Ioan Evanghelistul: "FiulTuncttrlui"

lltr l

21

nrlcrv'rirat toatc.ilccstc porunci. Ccl cc lucrcazi Ev.anghclia, ccl cr
inrplinc;tc Evanghclia, il cunoastc pc Hristos - si, dc aseulcltca
arlcvriruldespre IIristos, caci il iubcstc pc llristos. Ccl cc. dorc5tc
sli sc vcriflcc, ccl cc vrea sa-si aflc masura luisi a cunoastcrii dc
IJristos, e dc-ajuns sir-pi privcascA fuptelc c'anghcliccsti, iar ccl
cc vrca sii atlc cat dc nrult il iubcSte pc l-lristos si ia scarna tot
la firptclc lui cvanghcliccsti. Accstca ii vor spunc cxact car il
iubcste pc Flristos si cart il cunoalitc pc flristos. De accca SfAntul
Cuvantiitor-dc-Durnnczcu nc spune: "Iar cinc pizcstc cuvintul
Lui, intru accla, cu adcvirat, dragostca lui Dunrnczcu cstc
dcsivirsiti [tere].ert-rrctr]. Prin accasta cunoagtcm ci suntcm

17. Cult. instruit in culrLrra profana

[n.tr.].

26

Arhirn. Justin Popovicr

ajunga si fie si desavdrgirea noastra, ca si putem, dzrtorita ei,
urnblarn precum El a umblat qi sa triim precurn a trait El.

2,7
Pentru cregtini, porunca - rnai bine zis, intregul porunci

Isarbescul sve:apovest)- este "cuvintul" lui Hristos, Evanghe
lui Hristos. FiindcA vine de la Hristos, acest cuvAnt
neincetat, fara sa se rupa, farA sa se opreasca. CAci este
putere durnnezeiasclt, izvor nernuritor pi ve5nic al binelui.
ce-i Evanghelia? Porunca lui Hristos, porunca ce ea insa5i
ornului toate puterile trebuincioase spre a o implini. Nu-i
cuvant livresc, sec, catalogat - e Cuv6ntul, puterea vie, cea c

('orncntariu la Epistolele Sf. Ioan

27

rl ltl'ullovRrltticsc una si aceea$i Evanghelie, una 5i aceea$i
rrVuchc

porttttcA'r; gi dupa aceasta ii 5i recunoa$tem. SfAntul
(-'uvflnlatrlr.tlc-Dumnezeu ne spune: "Iubifilor, nu vi scriu

F0fun0t notttl, cl o porunci veche pe care o aveafi de la ince-
pfrt [qv ]i1t:r: uTlcrplqq]; porunca cea veche este cuvintul
pc Gtrl' l-nfl rtttzit".

l, I

[)at, pt'itr puicrca dumnezeiasci ce creeazi in otn viatgl cea
llllHAr 16ltrhtrilc cclc noi, sirn(irile cele noi, otnul cel rlou, aceasta
flporuntl v(tchc" cste veqnic noua. Caci aceasta poruncA - al

i lrvot'ritrulnc necontenit in Dumnezeu - izvoriste inlauntrul

este "dintru inccput" aceeaii, cea care rimAne vesnic

I ptin virtuIilc cele sfinte. Nu-i nici o indoiala: "Iisus

ajunsA traditie vie ce se transmite prin cAile credin(ei vii, de.

fillur cntc Acclasi, ieri, astazi gi in veci" (Evrei 13,8), adica

orn la orn gi de la un veac la altul, si tot asa pdn[ la sfar5i

fHlul l)urnnczeu-oln, Iisus din Nazaret, dar puterile Lui

vcacurilor. Tot cuvAntul acesta este gi "porunca cca vechc".

tUllrtrrrc sunt totdeauna acelea$i, totdeauna innoite, totdea-
el6l tle vcchi cAt si noi, deopotriva, caci sunt vcgnice. Ce e

porunca aceasta este "veche" pentru ci r6rnAne asa curn Hri
a dat-o $i nirneni nu i-a adaugat ceva vreodata, nici nu i-a

! nu sc irrvccheste. Ce e vesnic este totdeauna nou pi

ceva. Porunca aceasta se revarsa ca o putere creatoare vie, ca

n6fi il dc-rtccca ce e vesnic este totdeauna facator de viata si

tlrie durnnezeiascA, de la o generafie de credinciosi la alta - ;i

tot ('flrrtl ornul vremilor noastre se apropie prin credinla de
fi astfel atAt cat va dura neamul o[lenesc. Evanghelia, prillllltttczetr-ourul, nurnaidecAt izvorisc gi se raspdndesc inla-
AdevArul ei durnnezeiesc, prin Dreptatea ei durnnezeiasct, pri
Infelepciunea ei durnnezeiasci, prin Puterea ei dutnnezeiascl

Iui putcrilc durnnezeieqti si ficatoare de viata, puteri care

este tot atat dc veche ca si Dumnezeu insu5i - iar pc pamdnt,
fel de veche ca gi Dumnezeu-omul. De aceea acest Adevar vec
este totdeauna Ia fel de nou, aceasta Dreptate veche es
totdeauna noua, si de aceea gi testarnentul Durnnezeului-o

I lnttolerc cu lotul pe orn si ii dau ganduri noi, sirntiri noi, o viafa

rlUA . ilr necstca sunt ganduri farA rnoarte, sirn(iri fhr6 moarte,
I vinlfl lhlll rnoarte gi veqnica; $i cu cdt omul, prin Sfintele Taine
I prirr viltulilc ccle sfinte, prirnegte in sine insu$i puterile

reprezintA Noul Testament, totdeauna nou. in Testarnen

llttttttezeic$ti rrlc lui Hristos, cu atdt acestea alunga din el pacatul

acesta, puterile dunrnezeiegti vegnice nu irnbafAnesc - ele, cel

I llrlunelrcul pAcatului deopotriva, prin sfin[enia lor durnne-
triHhtn r1i prin lurnina lor durnnezeiasca. Iar atunci otnul incepe

cc izbavesc lumea de pacat, de moarte gi de diavol. Pazi

sr, rtirrrl0 tlin plin atdt pe sine insu;i cAt 5i lurnea dirnprejurul

"cuvintului" lui Hristos, a$a precurn ni l-a dat Dornnul Hris
insusi, a fost intAia gi cea rnai mare dintre datorii. rnai intai oen

ll f H ccvlr crr atlcvArat nou, durnnezeieqte nou, cici omul acesth
l lvr,Eh' r1i vcrlc (lurnea dirnprejur qi pe sine insugi) in lurnina
tlvtlttltrlui - ltunci le sirnte pe toate ca o zidire a CuvAntului.

Sfintii Apostoli, iar mai apoi pentru toti cregtinii. To[i au,

Arhim, Justin Popovtcl

Stlintul CuvAntAtor-dc-Dumnczcu nc spunc accasta: "I
Itotodatil, vi scriu porunci nrluit, ccca cc cstc adcvirat int
El si intru voi, pcntru ca itltuncricul sc ducc 5i lumina
actcvirati inccpc si risara P't titttt\ trl-qttvov r16q $cttvet]
Lurnina cca aclcvirata sc silir>luicrtc in otn prin crcdinta
Dumnczcul-oln. nastc "tlc ltl Dulnnczcu" omul desat'Arrit (l
1.9-13), thcc si rcinvic ornul prin Dutnnczctt si prin putcri
duurnczeic$ti ce sc gitscsc in virtutilc celc st'intc: in itrbi
clrcptatc, rugAciune. post, slncrcnic" neinfunlurarc. Prin tlcca
dirr accstc virtuti "lumina cca adcviratat' sc t'iis
inlauntlul intrcgii fiintc a ornului si "risarc" - rasarc atAt
sinc cit 5i pcntru oatncnii dirnprcjurul saur'.

2, 9-ll
Cc-i "intuncricul"'l Pacatul, tot pilcatUl: cu citt nrai lllare er
pacatul, cu atirt tnai adanc cstc intuncricul; pc citt sc inlpu[inca
piicatul, pc atat sc risipc5tc 5i intuncricut. CAnd sc aflti otirul "i
intuncric"'l Ciud trAic$tc in pacat. Si cand sc aflii otnul "
lumini"'l Cand truicste dupi Evanghclia luiFlristos, prin virtu[i
cvan-uhclicc5ti alc lui Hristos. Ficcarc dintre accste r irtuti
"lumina cca adcvirata" a lui Hristos inlituntrul suflctul
ornului. Cu czit sunt tnai tnultc virtu[i, cu atirt "lttmina c
adcvirata" se irnpArta5cste tnai bogat suflctului. lubirca cc
clu;rii Evan-uhclie fati de otn ulnplc pe oln dc "lumina c
adcvirati". Multurnita luminii accstcia, otnul porttc proicc
lirnpczimea ci asupra fiinfclor otncne5ti 5i poatc dcscopcri
accstc fiin1c ornencsti tiali intru asemal'larca cu Dutnnczc
Atunci ornul

'u'etlc lurninate toatc cailc cc lcaga suf-lctttl ol
clc Durnnczeu. Intiri dc totttc. r'cdc cu toata limpczitnca cale

19. Si ccilalti vir

Iur.rrinA. In cult. Biserica spunc monahilor canonizati: "Curgcrilc lacrirni
talc (...) 5i suspinurilc celc din atlAnc (...) tc-au ficttt lunrinalor lunri

C'omc'tttariu la Epistolclc Sf. Ioan

€C=l lurtg{t sul'lctul clc Dutnnczcu Si il poartir sprc El. Doar atunci
puulr, rirnurl cunoa$tc lirnpcdc voia lui Dutnnczcltr". ca si
itrrtUrllc liirrlci lui, $i cloar atunci lc pgatc irnplini - $i pc upa si
pU Ur,ttllltn . prip trairea lui clupa Evanghelic. El stic incgtro sc

ittdfAfrpfn tjinla orncncasca: strarbatiind accirstit luttrc pc calca
t'll'lttll krr c','attghcliccsti. cAtre ccalaltA lutnc. clunlnczciasci; de
lil UrrcrrstA viafil sprc ccalalta viafa, via[a dutnnczciascii clc
{lltUp[r rlc rngarte, in ye;nicie. DacA gtnul nu crctl,-' in Hristos
llptStttrl, irr sirrgura "lumini adcvirati", nu Stic irtcotrtl lllcrgc,
llu=,ri currol$tc adc-r'liratul tcl. nici rostul victii lui pc pittnant,
l1g VUtlc $i uu cunoastc nici adcviratul tcl Si nici rostul yic-1ii
urulrt lrrlii rlittttcni, cAci n-urc inlauntrul lui "lumina cca adc-
tf,tntil". citrc cloar ca lutnincaza toate fiintclc otncncsti, pAnir in
tltltlttcrrrilc lor', asupra rostului lor dutnnczcicsc - tlupit cutl
ItttttitrcrrzA $i luprca. Dc pildir: ura cstc intulcric. [)acii un gtrt
Ulll{tu lrlt otu, tlc fapt pc Hristos Il urii$tc, ciici nu Vcde- in accl
rllll () l.iptLlrit tlutnlrczciascA, nu-l rccunoastc tlrcpt chip al ltri
l)tttrrrrczcu. N-a gasit in suflctul siu calea, FrindcA n-arc inlituntrul
lill "ltttnina cca adcvirati" - lurnina cc i-ar putca lurnina lui
fitttltt liltclui pc carc-l urristc Si carc i-ar putca aritta tlitncnsiunca
\r,:rtticA $i nctnuritoarc a ccluilalt. in accst intuncric, in accastit
llr'rttittltl it ourului, vietuicsc toti cei cc rcduc ornuI la o fiinG
lllllt rl()irIc sau la un trup, la un urtna\; al tnaitnutci sau la un
Itttlttttl, I)c fapt, aici c-ste cxact ura cca adevitrati fata dc otn: tlc

+t irt'lirza suflctul ccl dupir asctninarc:t lui Durnnezcu $i dc a-l
Iutlucc lit un st0rv puturos fagadut viennilor. Sfintul CuvAn-
lrtlut-tle -[)urntrczCu spunc, iarasi: "Cinc zicc ca cstc in luminit
ql pt, l'rltclc siu il uristc, accla cstc in intuncric pana acrtnt"'

Srrrltttllr iubirc tlrcapti $iatlcvirati fata clc otn cstc dc a consiclcra
untttl cir liintA dupa aset.trirnarca lui Dumnczctt 5i vc;nicA, dc a
t r'rle rt in cl pc fratclc ccl netnuritor si vcsnic - fratc nu doar irt
irrt'rrstA lurnc, ci si in cealalt[. Doar o astt-cl clc iubirc poatc

29

2l.t

strilucind cu nrinunile. Parintc" (Tropalul la un Cuvios) [n tr ]

r(l St'opul l)c cirrc il ut'nritrestc Dutnnezcu cu acel om In.tr.l

Justin Popovici

cunoa$te pe ornul cel adevarat, doar o astfel de iubire nu
insala asupra omului. Sfantul Cuvdntator-de-Durnnezeu
vcste$te: "Cine iubegte pe fratele siu riminc in lumini [ev

Qortt pevet], gi sminteali2r nu este in el". Iubirea evangheli
este intr-adevar cel rnai bun rnijloc gi cel mai sigur pentru
cunoaste cu adevarat omul. Doar in iubirea aproapelui
gase$te metoda cunoasterii omului, iar ura pentru aproape
este cauza necunoasterii a ceea ce este ornul. Iarasi, doar iubi
e cea care deschide ochii asupra tuturor lurnilor, si doar pri
"lumina cea adevirati" omul vede logosul 'sArnAntal22

e

flecarei fapturi gi al fiecarui lucru - si doar astfel stie incol
merge. Iar ura orbegte ochii, astfel ca ornul nu-l ntai vede
aproapele sau nici ca fiintA rationala2-1, nici ca frate al sau; 1
asa cultl pi lumea, firea inconjuritoare, nu o mai vede ca faptu
Iur Dumnezeu, ci doar ca un rezultat al hazardului. al unei
oarbe sau al unei anumite necesitati. Dar toate aceste concenti
nu-s decdt ni;te durnnezei falsi, nigte idoli: ideile sunt idoli
ideile sunt durnnezei, iar idolatrii sunt de fapt inchinatori
dumnezei falsi sau la dumnezei rnorli. Cu adevarat ace5ti
urnbla in intuneric, nu gtiu unde merg, atat ei cAt Si ace
minunata lume a lui Durnnezeu. Evanghelistul o spune cu tarie:

2l . Nu se scandalizeazi de nimic, nimic nu-l tulbura. nirnic nu-l "sminteste"

ln.n'.1.

unic la dialogul cu Dumnezeu-cuvdntul (in cazul fapturilor congtiente
sau da putinta unor noi dimensiuni ale dialogului clintrc Dumnezeu_

22. Logosul samdnlal

[].oyoo oTrEppcrrrXog]: rost (:logos) dumnezeiesc
[samAnla] pus in fiecare faptura zidita de cAtre Dumnezeu_Logosul; prin
aceasta "informatie geneticd", fiecare faptura poate participa in felul ei

Comentariu la Epistolele Sf. Ioan

3l

lr(lol

cc uriqte pe fratele siu estc in intuneric qi umbli in
lntuncric qi nu gtie incotro se duce, pentru ci intunericul a
ofblt ochii lui [r1 oKorrcr, etuQAaoevoQOcrl.ptoug crutou]".
Duph curn iubirea este puterea creatoare a lui Durnnezeu, tot
lln ura cste puterea creatoare a puterilor diavolesti. Ceea ce se
polrivcqte pentru iubire se potrivegte, de asernenea, pentru toate
Vlrtutilc evanghelice; dar, tot asa, ceea ce se potrive$tc pentru
lltll so potriveste $i pentru toate celelalte pacate. Dupa curn toata
vlrlutca24 raspande5te lumina, la fel, tot pacatul raspAnde;te
lnlttttcricul. De-aceea virtutile deschid ochii ornului, iar picatul
ll orbclte.

2, 12
Nu-i putere mai inspairnantatoare decAt pAcatul, cAci singur
pllcatul produce rnoartea. insa este ceva rnai inspAirnAntator
tlccitt rnoartea: insugi creatorul pacatului si al rnortii. Dar asupra
6ccstui monstru cu trei capete cine are putere? Doar acela care

Eu ndevarat este farA de pacat - qi doar Durnnezeul-om, Hristos,
S"n aratat astfel in nearnul omenesc. Deqi a fost orn adevArat,
nittrcni nu L-a putut vidi de pacat: nici oarnenii printre care a
tr(tit (loan 8, 46), nici diavolul, sub ochii caruia lucra (Ioan 14,
l0). Aceasta inseamna ca El este prirnul gi singurul orn care, in
ltttlcaga Sa fiin1a, n-a ascuns nici sarnanfA nici unna de p6cat,
ttici cAtirne din puterea pacatului. CAci intru aceasta "putere are
liiul Ornului pe parnant a ierta pacatele" (Matei 9, 6). Cu adevarat
tt icrtat nealnului olnenesc toate pacatele, prin intregul faptelor
l,ui de Durnnezeu ;i orn sivdrsite pe pArnAnt, iltcepand cu
NrrStcrea, urmand cu Botezul, cu propovaduirea, cu rninunile,
Sclrirnbarea la FafA, moartea pe Cruce, patirnirea, invierea si
lrritltarea Sa. Toate acestea le-a facut dintr-o nesfArqita iubire de
orrtncni, care a cuhninat in moartea cea de pe Cruce si in inviere.
( '0 are cu adevarat dreptul de a ierta pdcatele oarnenilor, aceasta

,1.1. [riecare virtute In.tr.].

32

Arhiin. Justin PoPovici

o d.r'etlc$te prin tnoartca Sa cca dc buni'oic 5i prin invicrc. pri
c1l.c A invins atotputcrnicia pacatului - lnoartca. Si ca a icrtat c

riidacina pacatului. a ficcArui pacqt, citci piicatul nc trirni
totdcauna la izvorul lui, la diavol. lrrapoia flccurui pticat su

atlcvrirat pacatcle o dovedc$tc Zahcu, care prin icrtarca palcatcl
si datorifti accstcia a dobAndit putcrca dc a sc innoi (Luca I
1-10): la fel si Maria Magdalcna. Saul sau Chcfa' sau'
pogorArea Sflntului Duh, ncnutniratcle dovczi datc in Biseri

5i prin BiscricA. Dc aceca Sfttntul CuvAntirtor-tlc-Dtttlrnezcu
spur-lc: "Vi scriu voua, copiilor, fiindci icrtatc r'-au
picatclc pcntru numelc Lui [6ta ro ovoltc( cturou]".

2, 13-14
Prin icrtarca pitcatelor. Dornnul da ornului putcrca sa
in-rpotriva pitcatclor. sg lc stapAncasci 5i sir lc invingii. Pri
biru inta Lui asupra picatclt-rr - 5 i, prin cle, asupra insu;i cre atorult
krr - asupra diavolului, otnul poatc capata si cl biruintit. In lutnc
rrolastrlt cca olncnettsca. pacatul parc o forla itllpcrsonalit' ca
rirul. Multi i5i inchipuic cu u;urinlA ca c lcsnc sA invirtgi piicat
si rnr-rartca. Dar. dc cutn inccpe si-i Iuptc itlll'rotrivA. orllul i5i tl
scalna tot nrai binc ciit dc inspaiinirlltaltoarc cstc accastal pul
a pircatului si ci in spatelc accstci putcri sc atltr cc'"'il tnult tl
putcrnic decAt pacatul. Si incepc cu luarc atnintc sal caut

Conrcntariu la Epistolclc Sf. Ioan

3-l

trVrl

scriu roui, p'irinfilor, pcntru ci ati cunoscut pc Ccl cc
urt('dc la inccput. \'i scriu voui, tincrilor, fiindci :r[i biruit pc
ftlriclcan [r'evtrqrcttt rov novnpor.']. V-anl scris, copiilor'
p('ntru ci ati cunoscut pc Tatil". "Ati biruit pc diavolul", "Ati
Itlruit pc Ccl Viclcan" $i toatc vicleniile lui. Si prin ce l-atrr
hi rtr i t'l Pri n putcrca Evanghcl ici, prin putcrca F.vanghc I ici traitc2s,
prirr ('rn'iintul lui Dumltczctl. Circi ficcarc virtutc cvanghclic[r
Itrtiti Iinrpropriata] untplc pc oln de putcrca atotbiruitoarc a lui
l)ttrunczctt. Dar cc sunt accstc virtuti cvangltclicc cc vieluicsc
ltr orn'l Sunt tiiriilc atotputcrnicc alc lui Dutnuczctt. Nici o tbrt:i

It pilcittului si a cclui riu - nici irisusi crcatorul lor - nu p()t infl'unta
llucilstii pLltcrc dututtczciasca. intru Dutlrtlcze-u cstc otlrul putcrnic
, prttcrnic si dc ncinvins datoriti Dutnnczcului-ottr. Accasta
llrf-() snunc si StitntuI CuvAntitor-dc-Duttrnczctt: "\'-am scris
Itturi, tincrilor, caci suntc(i tari li Cuvintrrl lui f)ttnlnczcu [c'r
,\o7o; tou (Deou] r:inr:inc intru voi siati biruit pc ccl viclcan".

2, r5
"Nu iubiti luntca, nici cclc cc sunt in lumc [ru el'tr'l
Nooptr,r]". Dc cc'l Pcntru cA "ltltnca intrcagii zacc sub putcrcil
('clui Iliru" (l Ioan 5, l9), pcntru cA s-a itlncslccat sr s-it
rrlcrrtitlcat cu Ccl Rau. Pacatul si-a intins atiit dc abil nlrcllclc in
Ittnrca intrcaga, ca intr-o rctca capilarA - cAt tttai asctllls cu

Itutintat - incat a ajuns grcu, aproapc irnptlsibil. sA lc elcoscbcsti
rri si lc distingi. $i prin aceastii rc(ca capilarii $i-a strccurilt otrava

Itr llrca inconjuratoitrc $i-n tlinta lurnii. Lutnctr, prin iuhirca ci de-
pitcilt, s-a idcntitlcat atat dc rnult cu riul. inciit "l-itu" si "ltttttc" au

rrjurrs sinonirnc. Iubirca lurnii cstc dc fapt iubirca picatului 5i a
lilr,rtiitii. Dc accca Slhntul CuvAntator-dc-Dulntrczctt ne sct'ic:
"l)aci cincva iubc;tc lumca, iubirca Tati'lui [q uyunrl tou
llrrrpo;] nu cstc intru cl". Dar iubirca noastra f,rtir dc Tat:rl
ll()atc oarc ajun-r1c la rnisura iubirii Tatirlui clitrc noi'l Iubirca
J5 A Evanghel,e i pusc in lucralc. in l'iali In.lr.].

dcci ascunsc cluhurilc rautatii - o Tronvpoc,, nac'uslliv, Nccttratu
Ccl-l{Au. Tot otnul carc, fic 5i o singuri clatii. a luptat
Iuarc-arnintc inrpotriva pacatului lui si-a dat scatna cA nu-i csl
cu putirt(A sA-l invinga farA ajutorul Celui fAra-dc-pacat. Cu al

rurai rnult daca omul accsta a dus lupta irnpotriva nctlutnitratclo
pilcatc, irnpotriva apirAtorului 5i a avocatului lor - irnpotri
cliavolului. CAci doar prin Hristos ornul ajungc atotputernic i
lupta irnpotriva pticatului Si a diavolului. Accasta () spune
Apostolul: "Toate lc pot in Hristos, carc rrlZl intircslc" (Filipcn
9, I 3). De accea Sfirntul Cuvant[tor-dc-Dumnczcu bincvestestc

34

Arhim. Justin PoPovtct

aceasta inseatnn1 sa iubeSti tot ce este dumnezeiesc, tot ce 'este
nernuritor gi ve;nic, sa iubeqti binele lui Durnnezeu, adev6ru[ lui
Durnnezeu, dreptatea Lui, iubirea Lui, inlelepciunea Lui. Aceasta
e o alm lurne, dumnezeiasc6, nemuritoare, adeviratii, dreaptA, a
dcsavdr$itei inlelepciuni $i a ve$niciei.

2, 16
Ce vrea sa spuna Sfantul Teolog cAnd ne vorbe$te despre
"lume"? O definegtc in aCest chip: t'Pentru

ci tot ce cste in lume

[ncrv to tv rtrl rooprr:], adici pofta trupului [r1 ent0uptct ttq
ocrprog], pofta ochilor [r1 enrOupucl rov ogOcrl"prrrv] 9i trufia
viefii [q a]"cr(overcr rou Brou], nu sunt de la Tatil, ci sunt din
lume". Lumea [o rcoopoq] lacare se gdnde;te SfAntulEvanghelist
este iubirea pacatului: pofta, pofta trupului [a "cArnii"], pofta
ochilor, trufia viefii: acesteasuntpacatele de capatAi, instrumen-
tele principale ale pAcatului. Datorita iubirii sale fata de p6cat,
trupul a ajuns lAcal al pacatului, staruinta in pacat, pepiniera a
pticatului. Dar ochii'/ Sunt ochii nesitui, care au tras in p6cat
intreg neamul olrenesc. Acestia il trag cel rnai tnuh spre pacat.
Ochii sunt rnai infometati si mai lacorni decAt lupii. Daca ortul
nu-i infrdneazi prin infelepciune, daci nu-i innoieSte prin
rugaciune, dacA nu-i smere$te prin pocainla si daci nu-i induio-

5eaza prin rnilostenie, vor pofti nebuneste toatc pacatele, cu
atAta pornire incit vor utnple gi vor devasta intregul lui suflet.
Vai de cel ce-si dA ochii spre pacat "ca arm626 a nedreptafii"
(Rornani 6, l3). Cdt despre cel de-al treilea pacat, pacat ce aduna
in sine toate pacatele lurnii, acesta este 'rtrufia vie(ii". Este
prirnul pacat din toate lumile27, e picatul lui satan - izvorul
tuturor pAcatelor. A fost gi va rimine pentru totdeaurra. Am zice
ca "trufia.este tot pacatul": tot pAcaful, in miezul sau, se trage din

26. Ca lucritor al nedreptifii, care "vdneazi" nedreptatea [n.tr.].
27.Toate lumile: atdt lumea pamdnteascA, cdt si lumea cereirsca, cerurile.
adicA lurnea (lurnile, cerurile) ingerilor In.tr.].

Comentariu la Epistolele Sf, Ioan

35

ltltlndric si se tine prin rnindrie. "Trufia vietii" s-a fesut din
nunulRilrate rnici orgolii, dintre cele mai diferite, tnari sau tnici,
tfccAtoare sau statornice. Sa arnintim rnai intai pe cele tnai
llttportante: slava de$arta (a savantilor, a oamenilor de stat, a
luluror celor sus-pusi), rnandria venih din frurnuse[e, mindria
venita din bogatie, mandria din cauza faptelor bune, rnindria
din cauza stnereniei (chiar aga, din cauza slnereniei!)' rndndria
dirr cauza rnilosteniilor, mdndria venita din succes... Exista oare
vl'eo virtute, una singuri, pe care mAndria sA n-o poatA preface
ln pttima? Vai, rnandria ce se trage din rugaciune preschirnba
pu ccl ce se roagi in fariseu, iar pe cel ce posteq;te in sinucigaS;
aritl'cl cA orice pAcat este de fapt pacatul rnAndriei, cAci prin
llttindric satan a ajuns satan. De n-ar fi fost mandria, n-ar tnai
ll lbst pAcatul, nici in lumea ingereascA, nici in lutnea aceasta
t)nlcncasca. Toate acestea2E "nu sunt Inu vin] de la Tatil", ci
J,'iul Unut-Nascut al lui Durnnezeu e Cel ce "cste Ivine] de la
'l'rtirl". Dar El e tocmai stnerenia intrupata gi personalizata in
Ioutc desAvArsirile dumnezeieqti. Iar in Evanghelia Lui, intdia
dirrtrc toate virtutile este stnerenia (Matei 5, 3). Da: stlerenia este
tirtgurul leac irnpotriva tuturor celorlalte pacate.

2, 17
"$i lumea trece, gi pofta ei, dar cel ce lacc voia lui
!)umnezeu rimine in vcac". Lumea dulcetilor pacatoase va
lrccc, pentru ca pacatul este aceasta putere intunccata, aceasta
rirrgura putere care na$te moartea in fiinta omeneasca, adicA cea
curc o fhce rnuritoare si fari rost. De fapt, prin toate pAcatele lui,
onrul nu face altceva decat sa irnplineasci voia creatorului
lr,rluror pacatelor - diavolul. Voia lui, a diavolului, e aceea care
Irirgc pe orn cf,tre toate cele muritoare, catre tot ceea 9e se trece.
Mai intai de toate, pacatuldistruge $i tulbura in om toate cele prin
crrrc omul gdndegte: acesta incepe sa devina nebun, incepe sa

2f(. Mandria sii cele ce se trag din ea, adicA tot pacatul [n.tr.]

Arhinr. Justin Popovlcl

cataltlghczc toatc lucrurilc cacluce, idcilc si patinrilc2' dcv
ilir,'initatilc lui,

-erija lui de capatai, tclul $i scnsul vietii lui. Ai
sc afla cauza dc cap:itiri a tuturor idolatriilor otncnesti - cultura
si stiinlifice, t'ilozofice si artisticc, politicc si rcli-qioasc.
in lata tlia'u'olului stA Dumnczeu-omul. Ccl cc nc arati cu
poate ornul sir stapirncascA toate accste lucruri tl'ccitoarc
nroarte. curn sa aJunga ncmuritor si vcsnic. Curn'l Iracitnd l'
lLri Durnnczeu: "Ccl cc lhcc voia lui Duntnczeu rim:inc
vcac ". Dar unclc s-a artrtat voia lui Dumnczcu'.' in Dutnnczcul-o
Hristos, si in Stlinta Lui Evanghclic. hnplinirrd [:-r'an-shcli
ornul sc urnplc dc ncmurirc si dc vittlti vc5nicii, a_;un
ncstriciicios. Carc cste otnul cu adcvirat ncntut'itor'J
arlcviiratul crcstin cste.

29. ltlcilc 5i patinrilc: idcilc nascocitc clc orn. inchipuiri tlcsarte, pc
ornul nu lc leugir de Durrrnczcu. dcci care il rup de Duntnczcu; 5i patinri
cnrc fac accla-si lucru In.tr l.

Conrentariu la Epistolclc Sf. loan

37

I loAN 2, 18-29

lr ('opii, cstc ccasul dc pc urnti' ;i prccum ati auzit ci

t'lne Itrtihrist, iar acum multi antihristi s-au aritat; dc aici
Gllll0l|litcnl noi ci cstc ccasul dc pc urmi. r'Dintrc noi au icqit,
drr tttr crau dc-ai no$tri, cici dc-ar fi fost dc-ai tloqtri, ar Ii
J0lrrrrs cu noi; ci ca sir sc aratc ci nu sunt toti dc-ai ntl5tri, dc
l0r,eu $u ic5it. 2,r

Iar voi, ungcrc avcfi de la Ccl Sfint si stiti

tllslc. rr

\'-am scris l'0ua, nu pcntru ci nu Stifi atlcr':irul, ci
E0lllru cir il stiti ri;titici nici o nrinciuni nu vinc din adcvir.
I, (,1,,* cstc nrincinosul, dacri nu ccl cc tigitluic5tc cri Iisus cstc
]lrlstosul'l Accsta cstc antihristul, ccl carc tigirduic;tc pc
Trtrll li pc Fiul. 2r

Oricinc tigiduicgtc pc Fiul nu arc nici pc
'l'lltll; cinc mirturisc;tc pc Fiul arc 5i pc Tatil.2'Dcci, ccca

€T rrli rruzit dc la inccput, in voi si rimAni; dc va riminc in
l'01 tcca cc a(i auzit dc la inccput, vcfi rintirnc ;i voi in Fiul si
llt'l'rrtIl. 2i

$i accasta cstc figAduinfa pc carc El nc-a ligiduit-o:

l'lrrlrr vcsnici. 26

Accstca l'-am scris I'oui dcsprc cci cc I'ri

nlttrigcsc.2T C'at dcsprc voi, ungcrca pc carc ati luat-o dc la
[il rrirninc intlu voi Si n-avcti trcbuin(i ca.si vi invctc cineva,
€l ;lrccum ungerca Lui vi inva(i dcsprc toatc' ;i adcvirat
Urt( $i nu cstc minciuna, rimincti intru El, asa cum \'-a
Ittr Atat. 28

$i acum, copii, rimincti intru El, ca si avcm
Itttlruzncali cind Sc va arita 5i 3i nu nc ru$inirn dc EI, la
trltirca Lui. re

Daci ltiti ca cstc drcpt. cunoa5tcfi ci oricinc

ftcc drcptatc cstc niscut din El.

I)uca Stantul Tcolog garrdc5tc antitctic, accasta sc datoieazA
lirptului cI r'iziunilc salc sunt cclc mai profuntlc Si ca dcscopcririlc
prirnitc dc cl sunt cclc nrai mari. vcdc lbartc lirnpcdc accstc

38

Arhim. Justin Popovici

antiteze. Fvanghelia lui e plinA de ele: Durnnezeu 5i dia
Hristos si 6ntihristrr', adevirul5i minciuna, iubirea gi ura, lumi
Si intunericul, dreptatea gi nedreptatea, binele $i r:iu[, viata
moart€a, virtutea qi pacatul. Pe toate acestea le patrunde pdna
radacina, le vede in toate nuanlele lor; vede fiecare teza si fi
antiteza in plinirea $i in rezultatul lor, in valoarea lor absoluta
pc de-a-ntregul concreta. Astfe[, la el totuI e: viziune, descoperi

. experiere, traire. Daca a vazut tainele cele tnai rnari,
pentru ca este "ucenicul pe care-l iubea Iisus"; de asetnenea,

5i prirnul Teolog, adevararul Teolog. impreuna cu el si dupa
vor unna alti doi: Sfantul Grigorie Teologul si SfAntul Sit
Noul Teolog.

2, 18
Tot ceea ce satan are riu in lurne se ridica irnpotriva Bine
lui Hristos; tot ceea ce satan are mincinos se ridica irnpotri
Adevarului Lui, toata ura lui satan irnpotriva Iubirii lui Hri
tot ceea ce este diavolesc irnpotriva lui Hristos Du
intr-un cuvAnt: inaintea Iui Hristos se ridica antihrist. Anti-H
[Avrrlptotoq] se aqazd in locul lui Hristos, ia locul luiHri
se ridicl irnpotriva lui Hristos. Da, dorinta cea mare a I
antihrist, miezul fiin1ei lui, este de a-L inlocui pe Hristos, de
lua locul. Ca sa irnplineascA aceasta, diavolul se lblosegte
toate rnijloacele. inainte de toate rnijloacele rautatii, ipocrizi
fatarniciei, igi ia chipul evlaviei, tocrnai a ceea ce respinge
fapt. igi ia o infalisare pagnicA pentru a-gi ascunde, pentru a
rnasca rndndria. ISi ia infatisare de binefacator cdnd, de fapt, d
aclAncul inirnii, nu cauta decdt sa facA rau. Ia chip de pristen,
ornului cand, de fapt, nu e altceva decdt uciga$ul onrului. Toa
acestea nu le face decdt pentru a inSela cAt rnai rnulli oameni

30. "Antihrist" inseamni - literal - "cel ce sta in/pe locul lui H
"inlocuitorul Iilegitim, mincinos] al lui Hristos" In.tr.].
31. in glece5te, "anti" inseamnA "in loc de" [n.tr.]

Cornentariu la Epistolele Sf. Ioan

39

nF, pe toli oarnenii. Antihristul va fi un fel de incarnare a
lului, caci Hristos'este Dumnezeu intrupat. Antihristul va
o personalizare a raului, a urii gi a minciunii, a mAndriei si a
eptalii, cAci Hristos este personificarea bineluir2, a iubirii si
adevarului, a irnpicArii qi a dreptatii. Astfel va fi principalul
ihrist care se'vu arita inaintea celei de-a doua veniri a
lui Hristos pentru a se substitui lui Durnnezeu, pentru a
proclama Dumnezeu (cf. II Tes..2, 4); dar inainte de a se arAta,
ta va avea nenumirati predecesori, nenumarati antihriSti.
trtihrist este tot cel ce vrea sA ia locul lui Hristos; antihrist este
cel ce vrea sa inlocuiasca cu propriul sAu adcvir adevarul lui
ristos, cu propria lui dreptate dreptatea lui Hristos, cu propria

i iubire iubirea lui Hristos, cu propria lui evanghelie Evanghelia
i Flristos. Mai rnult: antihrist este tot du5tnanul lui Hristos, tgt
ce lupta irnpotriva Persoanei lui HriStos, irnpotriva AdevArului
i, irnpotriva Iubirii Lui, irnpotriva DreptA[ii Lui - pe scurt,
ine lupt[ irnpotriva Evangheliei lui Hristos lupta irnpotriva
iscricii lui Hristos, cAci Biserica este Evanghelia intrupati
n.]. Da, Evanghelia intrupata, caci este Trupul lui Hristos.
tul Ioan, vazatorul Tainelor, ne bineveste;te: "Copii, este
ul de pe urmi, gi precum afi auzit ci vine antihrist, iar
mulfi antihriqti s-au aritat; de aici cunoagtem noi ci
ceasul de pe urmi''.

2, 19
De unde vin antihristii? "Dintre noi au iegit, dar nu crau
i nogtri [cr,],], our rloctv e[ rlprov], cici de-ar fi fost de-ai
tri, ar fi rimas cu noi; ci ca si se aratc ci nu sunt tofi de-ai
tri, de accea au ieqit". Doar prin libera vointi ajungern
tini qi rarnanem cre5tini, iar libera voin[h e libera in aceea ci
auna are puterea si dreptul de a se alatura binelui sau rflului,
arului sau rninciunii, iubiriisau urii, drepta(iisau nedreptalii:

Binele-Persoani, nu un bine impersonal [n.tr.].

40

Comcntariu la Epistolclc Sf. Ioan

4t

Arhirn. Justin Popovici

lui Dutnnczcu sau tliavolului, lui Hristos sau antihristu
Crcstiniicarc sc intorc clc la Hristos aratti cii nu cl'au inradaci
nici intcmciati. nici intirriti in Hristos prin virtutilc cclc sfi
si prin Sfintclc Tainc - si dach nu sunt, c pcntru ci a$a au v
prin libcra lor voinfit. Crcstinii cci ittlevArati sunt intcurc
pc Hristos. tnitdularc alc Trupului Lui dumnczcicsc-tltucnc
Biscricir. in piirtti5ie cu Dutnnczcu, "casnicl ai lui I)
"iurprcunii-cctiitcni cu sfinIii" (Efcscni 2, l9), "itnprcunit cu
stlntii" (Eti'scni 3, ltt). Isi sunt rnAdularc unii altora $i, clc$i rnu
nriidularc alc unui acclasi Trup - Trupul lui llristos. Sunt
singur trup" (l Clor. 12. l2): "Ca o piiinc. tll'l trup stll.ltcll.l
nrulti: circi toli nc itnpiirtitSirn dintr-o pitinc" (l Cor l0' l7). I
rlacii accia s-au rupt clc la [lristos e flindcir "l.ltl crAu clc-ai nostri
caci "dc-ar fi fost dc-ai nostri. ar fi rimas cu n(1i".

2,20-21
"Iar voi, ungcrc al'cti dc la Ccl Sfint [uno tou Ayrou]
stiti torrtc". "Stiti toatc": 5i dcsprc [)utnnczcu ;i dcsprc sata
5i dcspre llristos si tlcsprc antihrist, dcsprc Ilinc si dcsprc rit
tlcsprc ViatA si clcsprc l'lt()artc, dcsprc Drcptatc si tlcs;r
ncth'c;rtatc. Pcntru voi. intrcbtirilc cclc dc cApiitiii sttnt tlczlcga
irrtnr vtri nu-i nici incloiala. nici czitarc, nici ncltotiirArc. Sti
t()atc dcsprc cAilc cc duc la Dumuczeu. cit 5i clcsprc cclc cc
sprc clia,,'olul. Si tlc undc $titi accstcu'J - "dc la Ccl Sl'int" - c
ckrar intru C'cl Slant stitn ccl'a. Ungcrca "dc la Ccl Sllnt"
sllntirca intrcgii llintc orncnertiliin prirnulrantla cclor prin c

,lilrc; toatc celclaltc urinciuni ori se trag din accasta. ori sunt pc
ttlu sii sc traga. DacA toatc rninciunilc s-irr strAn-uc intr-ttna

avcl)r cunostinta: a rnintii ;i a cugetitrii. a strflctului si a ininri

lIgurii, intr-o atottninciuna, accasta ar fi: "lisus din Nazttrct nu
rle I)urnnczeu. nu cstc Mcsia, nu cstc Miintuitorul". in'u'a[atorul

Daci accstca sc utnplu dc sfin[cnia Cclui Sliint, ornul vi
totdcotiati si la cunoastcrca drcaptit 5i adc-r'aratti a ('clui Stant

rr'l sliint al tainclor nc spunc, in nuntclc lui Dutnnczcu: "Cine

atlicti a lui Durnnczcu - 5i, cu ajutorul Lui. a tuturor acclora

mincinosul [o rlreuotrlq], dacri nu ccl cc tigiduicgtc [o

curc fiinta otncncascir arc ncvoic. Nu trcbuic dccat sti trainr
viata sfAnta. sa triirn cclc alc Cclui SlAnt gi prin Ccl SfAnt.rOrr
capirta putinta cunoa$tcrii adcvArate a tuturor cclor tlc carc a

llut'rlic in lutuca cxistcntci lui; dc accca tloar st'intii cunosc
lltlr:ri\rat 5i accastti lume, $i ornul,5i pc Dutnnczcu - Adclirrul,
l)rcptatca 5i Viata -, prccurll5i pc diavolul$i toatc cclc cc vin dc

l1l ul: "(iAnrlurile lui [satan] nu nc sunt nccunoscute" (ll Cor. 2.
| | ) - spunc StAntul Apostol. Iar sfinlcnia ii pitzc5tc pc sfin1i. circi
Et,i cc cunosc raul, in toate inlhlislrilc lui. nu sc poticnc-sc.
Aeertia 5tiu dc-a fir a pAr tainclc binclui 5i alc raului, tainclc
Hrlgvirrului si alc rninciunii. Stiu cu toatal incrcdintarca, cu toata
llttrgrczirnca, ca nu-i nici o pirrtir5ic intrc Luminir 5i intuncric, nici
lltlle Durnnczcu 5i tliavol. nici intrc Adcviir 5i rninciuna, nici
Ittlt'c Binc 5i ritu. Dc accca Vazatorul ccl stiint al tainclor nc
hlttcvctt"5tc: "\'-anl scris vouit, nu pcntru cir nu ;titi adcvirul,
fl pcntru cn il Stiti si Stiti ci nici o minciunir Inuv ryeu6og] nu
llttc din adctar".

) 1''
('r'cstinii sunt crcstini in accctt cA stiu Atlc-'u'iirttl. Dar cc-i

Arlcv'arul'l Estc Dutnnczcul-otn. FIristos. Si cc-i tninciuna'l
l)irrrolul. ciici "tnincinos cstc si tatal rninciunii" (loan ti' 4a)' in

8r, sti rrrinciuna dc capittii'/ in a tagirtlui pc Dutnnczcu-otnul, pc
llt'isto., in a spunc ca Iisus nu-iDumnczcu. cA nu-iiVlcsia, adica
lltist,rs, cii nu-i MAntuittlr - iar accasta c toctrlai lucrarea anti-
lltistului. Principalul tnincinos din lurnc cstc diar,'olul si, cu cl.
lllttihristul. Trcbuie stiut ca oricinc, prin oricc mijloc ar fircc

llr,'r'irsta, tiigAduic5tc- ca Iisus cstc Dutnnczcu. Mcsia si Miintuitor;
lltnttl acc-lu c un mincinos. Accasta cstc rninciuna dc capatAi tlin

rli\'()ufrevog] ci Iisus cstc Hristostr!? Acesta cstc antihristul,

42

cel care tigiduieqte pe Tatil.ti.Pt,FiTl:Ce-i anti-Hristul
ce sta toati anti-E'Jngh"tia qt T,li.*1d.I'rea dutnneze
ir"it"i'-" iattrlui, a Fi;Iui si a Sfantului Duh'

ft,i'.-,.,a Durnnezeu in afara Du,rnezeirit

Itl]lill:

nu-L recunoaste pe Iisus ca Dumnezeu nu-L recunoagte
Dutnnezeu - e un faraae-Ou'nnezey' un

1:::,1":^t1.::rt::

'rX"Hl,,::;:J': t"*i"""ru care-L recunoa$te pe Hristos
Dumnezeu - si cel cJ'ttt'noot'l: tt:L:,'*.:::T:

it1,:
Llu..a, cici Hristos Dotnnul' ca Fiu al lui Dumnezeu' oucl
Tatal Lui Ccl ceresc pt nt"u1" dintre ucenj:.1l*.::::.:1,:1
eir,'r, ..i.,a niciTata, cf,ci TatAl esfe T-ata.in aceea ca arcun r
or, Domnul. prin ;;;;;; iui namant"^1::i'.:,:1""t:1
,'r:il*irta.a aiut in El este dumnezeiesc' cr este - cu tot ce €
ili - ;;' ; ;- ntre gu r J'.'"^

P' ry':::*':1 ":' "0"'

"*.i-:JI:

;:

"1'X"

#;; r.i l^itr' Srantu I Evan-gh e I ist

:" b il:1"-"t^'J

Yirii. t il;*aa ri. q t. [o cr p vou pevoeJ pc-[i1t

I ]:" ::: +]:;

f

"taU cine riirturiscgte [o opo]"o1tlvl pc
i;;il,;;;; H ri stos i zvoraste di"

f q1Y:1,::"":Y:

:* ?::T;

#*;il* o",nnt"u in afara luiHristos - nici in cer' nrc
pirndnt, nici sub PArnant'

2,24-25

,,Deci,

ceea ce a{i auzit de la inceput'ill:i:.1

:T,17

,u,r"u"r'*l;r;;";'e"'a"" in voi c€ca ce a(i auzit d
inceput, ved ramirie tiJ:i t'

IYl.:l^'L,:i?l:,:'".ri:J

r'ctiPul' "*' '-"'--

uanghelie este Evanghelia Sfintei rrei

inceputul ei, SlanP E

daca prirne gte ac

J.tp." Sfdnta Treirne' Ornul ajunge t:t:::l^^.^

^rin eq s,i

rurPrw rru.t$

'

,gte prin ea Sl di

evongtleti" ;i rirndne cregtin dacf,.trate
Evanghelia se afla in ti' p'in Evanehelie insasi":T*i:t't:'*:

:J;lt-,;i:li::ffii.;;tt'i"i"'" i'

"m' Ea insa5i dindu-i om

il;:;'"

,i.iui duptrr3 Evanghelie' Dar ce este v

Comentariu la Epistolele Sf. Ioan 43

nilor'l Legatura personali, neintrerupti caie ii une$te cu

, cu fluf slcu Oulut Sfdnt' cu ajutorul Sfintelor Taine 9i al
tilor celor sfinte. "intreimizarea"ra [sarbe scul utroiicene) si
nizarea"'r5 este lucrarea binefacatoare gi neincetata a tuturor

ltinilor. Doar printr-o aselnenea lucrare [faptuire] atingplul
cflpatai al existentei noastre in lume: viata ve$nic:

.

D:ut

se irnplineqte fagaduinla de cipatdi a Dornnului si a
heliei Lui, caci tot ceea ce a fost, ceea ce s-a facut 5i ceea
l-ripropovaduit a fost, s-a facut 9i s-a propovaduit ca oalnenll
niba intredintarea despre darul vielii celei ve$nice 5i ca sa o
. De aceea Sfantul Evanghelist ne bineveste5te: "$i'
estc figiduinfa pe care El ne-a figiduit-o: Viata

2, 26-27
Doar traind intru adevar ornul dobAnde$te' putinfa
tr se pazi Si de a se apara totdeauna de toate nAlucirile ce se

ncA asupra lui. Adevlrul se apari prin sine insusi - otnul n:are
yoic de&t si-l preschimbe in propria sa fire36, trftind prin el

pcntru el. El insusirT il va pazi atunci ti:l.'-apara. de tot

Arhim. Justin

varul si de toata tninciuna, totdeauna' Adevarat este acest
t al Adevarului insusi: "Adevirul vA va face liberi" (Ioan

32) - va va elibera de tot pacatul, de tot raul si de tot diavolul.
levArul insusi s6 rAmdn6 in noi - si el ne va inva[a adevirul'
g adevarul. Ne invali prin virtulile cele sfintc Ei rimane
-noi

cu ajutorul sfintelor virruli si al Sfintelor Taine-18' Nu e

i o indoiala: cel Sfant este Acela ce triiegte in noi prin Sfintele

A intra inlauntrul Treimii [n.tr']"
A ajunge la o vietuire asernenea celei a Treimii, a ajunge "trinitar"'
lmic". la asenrinare [n.tr.].
SA-si improplieze adevarul, sa si-l faca firesc In'tr']'

, Atlevarul [n.tr.].
l,urn.,rlor. tipica parintelui Justin: "sfintele virtuti $i Sfintele Taine"

--r

J * f" *,' E v an g h e I i c i I n' t r'

]

Irl

Arlrirn. Justin PoPovtct

Tainc si sfintelc virtuti. care prcschirnba toatc gindurilc noas
toatc sirntirilc noastrc 5i toate dorintele noastrc in sfintcnic.
sllntcnia accstora; Cel SfAnt nc invali tot cc avcm ncvolc pcn
cvlavia noastrat 5i pcntru viatit dc vcci - atitt in lumca accasta,
si in ccalalta. Celc slintc sc rccunosc prin sfin(cnic, ci prin

Comcntariu la Epistolele Sf. Ioan

45

EUnoa;te drcptatca - insi are 5icunoa5tc toala tlre ptatca, Drcptatca

JUi Dumnezcu, intrcaga-dreptatea; pc atcstea lc arc si lc: cunoa$te
Dtcptul Cet durnnezcicsc, Cel cu totul Drept, Hristos Dotnnul.
8ol cc rf,lnanc intru El rimAne in drcptatc, iar in ccl in carc Ccl
Drcpt rarnAnc, rimAne cu toatii drcptatca Lui. Si accasta otnul o
V0dclte prin drcptatca lui, caci doar de la Ccl Drept vine
tca gi tot ce cste drcpt, prccutn doar de la soare vine lumitta
dc la busuioc rnireastna. Doar accla arc atlevarul, cloar acela
adcvirrul, acela carc, cu ajutorul virtutilor cclor sf-tnte,
"asirnilcazi" Celui Dlcpt 5i se na5lc duhovniccstc din El. Tot
Ccl intru toatc Drcpt sc aseami.nl Cclui ce c Atotdrcpt: "Ccl
siivarsc$tc drcptatcia estc'drcpt, prcculn Accla ttrcpt cstc" (l
n 3, 7).

-l+

Slint participim la sfinfcnic - carc' dincolo dc sfintcnia insi
nc inva(i ncmijlocit tot adcvirul. Dc acecia StAntul'Stiutor
Tainclor nc bincvcste$tc:'"Cit dcsprc voi, ungcrca pc carc
Iuat=o dc la El riminc intru voi si n-avcti trcbuinti ca sit
inr:cfc cincva, ci prccum ungcrca Lui vi invati dcsprc toa
5i adcvirat cstc gi nu cstc minciuni, rint6nc(i intru
[prevete ev crutto], a$a cum v-a invi(at".

2, ztl
Atirii tlc Hristos nu-i nici viati. nici atlcvir. Sftintrrl T
r-lu contcncstc sA nc bincvcstcasci accasta. accsl adcvAr
cipatAi trl Evanghclici lui Durnnczcu: cii toati l'iata vc$tticti -
accirst:rl lurnc, ca 5i in ccalalta - stit in sala5luirca tltnului in E
a Lui in orn. intrcg adcvirul Noului Tcstatncnt aritta accasta:
Durnnczcul-oln estc in noi Si ci noi suntcln in El si c[, astfi
Aclcvzirul va fl in noi si noi in cl. Drcptatcit in noi $i noi in
Iubirea in noi 5i noi in ca. Vc5nicitl in noi si noi in ca' si
tlcsiivAr$irilc clutnnczciclti intru ntli si nol intru clc. Accasta
rlin noi fii ai lui Dutnnczcu si, ca fii, avcur indraznirc inai
Tatrilui: "Si acum, copii, rimincfi intru El [ptevetr; ev o,u
cir si al'cm indrizncali cind Sc va arita;i sri nu nc ruSin
dc El. la vcnirca Lui".

2,29
"Daca Stiti cn cstc drept, cunoastefi [Ttvtoorcet
cri oricinc facc drcptatc [o rottov rnv Etrcrtrootrvqr']
nirscut din El". Ccca cc cste drcpt sc afla in CclDrcpt 5idrcpti
r,'inc djq Ccl Drcpt. Doar Ccl Drept arc drcptatea ii cloar

46

Arhirn. Justin PoPovicl

T IOAN 3,I.23

I

Vedeti ce fel de iubire ne-a diruit noui Tatil, ca si
numim fii ai lui Dumnezeu, qi suntem. Pentru aceea lumea n
ne cunoaqte, fiindci nu L-a cunoscut nici pe EI' 2

I
acum suntem fii ai lui Dumnezeu 9i ce vom fi nu s-a ari
pini acum. Stim ci daci El Se va arita, noi voin li asemer
Lui, fiindci il vom vedea cum este.I $i oricine qi-a pus in

Comentariu la EPistolele Sf. Ioan

47

pcntru noi, gi noi datori suntem si ne punem sufletele pentru
irnfi. rr

Iar cine are bogifia lumii acesteia $i se uiti la fratele
lAu care este in nevoie Si iSi inchide inima fafa dc el, cum
rrlminc in acela dragostea lui Dumnezcu?

rt

Fiii mei, si nu iubim cu vorba, numai din guri, ci cu
frpta qi cu adevirul. '' in aceasta vom cunoaqte ci suntem din
tdcvir qi in fafa lui Dumnczeu vom afla odihni inimii noas-
trc, 20

Fiindci, daci ne osindeqte inima noastri, Dumnezeu
Srtc mai marc dccit inima noastri 9i qtic toatc. 2r

lubitilor,
dnci inima noastri nu ne osindeEtc, avem indriznirc citrc
t)umnezeu. 22

Si oricc cerem' primim dc la El, pcntru ci
pilzim poruncile Lui qi celc plicute inaintca Lui facem' a1

$i
lc.^rt" estc porunca Lui, ca si credem intru numclc lui Iisus
tlristos, Fiul Siu,9i si ne iubim unul pe altul, precum ne-a dat
porunci. 2aCcl

ce pizcate poruncile Lui rimine in Dumnezeu
fl Dr*ner.u in el;;i prin aceasta cunoaqtem ci El rimine in
noi, din Duhul pe care ni L-a dat.

3, I
"Vede(i cc fel dc iubire [notcrnqv crycrnrlv] nc-a diruit
Roui Tatil, ca si ne numim fii ai tui Dumnczeu [tervcr @eou],
flsuntcm. Pentru aceea lumea nu ne cunoagtc, fiindci nu L-a
Cunoscut nici pc El". Iubirea Dutrurezeului-om, iubirea lui
lltistos, este o iubire unici $i in afara oric6rei tnisuri: este o
fcillitate intru totul durnnezeiasci, desivar5ita Si totuSi intrupata,
tltruita ochilor nostri: "Vcde(i". Iubirea.aceasta se da spre a fi
vnzuta; o putem contempla, asculta, pipai. Esenta ei' rniezul ei
rtl in aceea c6 Dumnezeu Tatal ne-a daruit prin Fiu[ Sau

nidejdea, acesta se curi(eqte pe sine, a$a cum Acela cur
este. i Oricine fiptuiegte picatul sivir$c$te qi nelegiuirea'
picatul este nelegiuirea. s

$i voi ftiti cn El S-a aritat ca

iiai.* picatelc qi picat in El nu este. 6

Oricine rimine int
El nu picituieqte; oricine picituiegte nu L-a vizut nici
L-a cunoscut.

7

Copii, nimeni si nu vi amigeasci. Cel ce sivi
dreptatea este drept, precum Acela drept este. I

Cinc
qe;te picatul este de la diavolul, pentru ci de la i
diavolul picituieqte. Pentru aceasta S-a aritat Fiul I
Dumnezeu, ca si strice lucrurile diavolului. e

Oricine es

niscut din Dumnezeu nu sivirqeqtc picat, pentru ci simA
lui Dumnezeu rimAne in acesta; 9i nu poate si picituia
tiindci nu este niscut din Dumnezeu. r"

Prin aceasl
cunoaqtem pe fiii lui Dumnezeu qi pe fiii diavolului; oricine n
face dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeqte
fratele siu. rrPentru

ci aceasta este vestea pe carc a(i auzit

de la inceput, ca si ne iubim unul pe altul, 12

Nu prccum Ca

care era de la cel viclean qi a ucis pe fratele siu. $i pentru
pricini l-a ucis? Fiindci faptele lui erau rcle, iar ale fra
siu erau drepte.

r'1Nu

vi mirafi, fratilor, daci lumea vi uriqte. ra

Noi

ci am trecut din moarte Ia viafi, pentru ci iubim pc fr

49

4l.i

Arhirn. Justin Popovict

Comentariu la Epistolele Sf. Ioan

Ccl-Unul putcrca dc a ajungc si dc a nc.numi lli ai lui Dutnnc

cunoa5te, nici nu-l poatc cunoa;te; Si dc aceea "nu-L cunoagtc"{2
. cAci Durnnezeu nu Se face cunoscut decdt dacA triirn noi in$inc

lubirea Lui ca a noastr6, ca via[i a vielii noastre, ca suflet al sufle-
luluinostru, ca inirnA a inimiinoastre, ca sicon$tiinta a constiintei

tilcAnd "faptclc TatAlui Lui" (loan tt,4l) - l1ol. carr'aJllllscsel
prin picat fii ai diavolului. Cu altc cuvintc: nc-a tlaruit i
clurnnczeiasca. inructirca accasta cu Dutnnczcu nc-a tbst
prin Fiul lui Dutnnczcu, Hristos Domnul: El, Ccl cc cstc Fiul I
Duurnczcu prin firc, S-a facut Fiul ornului ca noi sa Irrll facuti

tre; altfel zis: Hristos nu Se lasa recunoscut decAt celui ce
lrAicste in El si ajunge in El{r. intAi tle toate, pe calea Sfintelor

ai lui Dunrrtezeu prin har. Putcrea prin carc a sirvArsit accas

Tuine pi a sfinte lor virtuli, ornul "intrd" in Hristos ;i ajunge sa fie
Hristos, iar rnai apoi traiegte, fara incetare, prin El si tlatorita Lui,

cstc iubirca dutnnczciascA. iubirca sfAnta, harul iubirii- Acca:
L-stc ce.r carc innoic$te- intrcaga fiin[a onrcncascir Si o na5tc cli

sc face Hristos. La fel, Sfantul Teolog poate spunc cu indrcp-

nou, dc la [)utnnc'zcu. Cugctarca'J Se innoic5tc Jirin faptul tlc

lAtirc: "Lumca nu ne cunoagtc, fiindci nu L-a cunoscut nici pc

sc nastc pururca din Dutnnezcu, ca 5i cugctarc a lui Dulnttczc

1". Clci noi suntcrn ai Lui: fii ai lui Durnnezeu.

Vointa'.' Sc innoicstc prin faptul tlc a sc nttstc ctl vointti a I

312

l)ttt.ttnczctt - cici vrca si ca. totdeauna. ccca cc vrca Duurnczc

iubirca accasta cstc o putcrc f[ciitoarc $i indutltncz.citoar
irnplinind "rnArca si cea dintAi porurtca", din toatl initna si d

)$tcrca lui Dumnezeu" (Coloseni 2, l9), "la starca barbatului
:si\vArsit, la rnisura varstei deplinatAtii lui Hristos" (Et-cseni 4,

tot sullctul, din tot cugctul 5i din toata putcrca. Doar asttcl inil

l3); crcsc in Biserica gi prin Biserica, cresc in trupulBisericii -
uni cu tolisfintii" (Efcseni 3, l8). MAnruitorul nc-a daruit

sc poatc urnplc intrcagi dc Dutnnczcu, asetncnea $t itl

trupul Lui, al Durnnezeului-orn, toatc puterilc durnnezcic5ti

suf-lctul, intrcaga rnintc, intrcaga putcrc; tloar astfcl Dutnnc

viatii-facatoare trcbuincioase noua pcntru a nc "irnbiserici"

lc poatc prcschirnba. curati. transfigura, innoi, nastc din nou,
onrul poatc ajungc, intreg, fiu al lui Dutnnczcu - intl'-un cuvA

pcntm a ajunge Biserica: "Vom fi ascmcnca Lui [optotor
eoopeOcr]". Aceasta sporire in Hristos ;i accastA unnare

Dunrnczcu indumnczciestc ourul prin putcrca t-nclutnttczcitoa

lui Hristos sunt ccle ce dau omului vcdcrca dcplina a

a iubirii Lui dutnnczciesti. Ornul strAbate. cu toatir flinta I
irrtrc-uuldrurn al rnantuirii: de la lcpadarca clc sine la inttuttrnczci

lui-orn, ih plinatatea stralucirii tuturor dcsAvarsirilor

i durnnezeicsti-omenesti:

"Fiindci il vom vcdca cum cste

rlc la na5tcrca tlin nou cea de lu Durnnc-zeu la indutnttczcirca c
dc la Dutnnczcu. E o irnplinire pcrsonala pc care o lritic5tc'

eorr]". Cunoagterca ccA rnai dcplina $i lnai rcalA,
ra cunoa$terc cu putinfA a lui Hristos nu poatc vcni decit

Sirntirile sau stirilc. cclc ale suflctuluisau alc rnintii'l La tclsi
accstea. Doar astfcl putcm ajungc fii ai lui Dutnnczcu, c

aclAncul $i in toata rnAretia ci; rnai rnult - e o trAirc{rr a I
Duurnczeu carc il urnplc in intrcgirne pe oln, o viatA in Dutnnczc

-19. Litcral: fi liatie dunrnczeiascir In.tr.].
.l(). Expcr'icrc a lui Durrrnezcu dc cdtrc orn [n tr.]
-ll Pc ccl intlurnnczcit; nu-l vedc inclurnnczcit. caci nu c itrtltunnezci
rr-are "ochi" sa-l "vada"

In.tr.].

"Iubitilor, acum suntem fii ai lui Dumnczcu". iAr fiii lui
lnnezcu sunt ccca cc sunt prin accca ci ci "sporcsc in

devcnirca-intru-Hristos, din faptul de a ajunge sa fii Hristos,
unnarea lui Hristos. Caci doar dacA "urnblaln prcculn Acela

J, De aceea nu-L cunoaste nici pc Duinnczcu [n.tr.].

o vic[uirc prin Durnnczcu. De aceea lurnca nu-l vcdc{r, nici nu

urnblat" (l Ioan 2, 6) e cu putintA sa ajungcrn ca El.

, A.junge (devine) El: el insuSi ajungc si fie Hristos. circi a.juns rndrclular
lui Hristos [n.tr.].

50

Arhirn. Justin PoPovtct

Comentariu la Epistolele Sf. Ioan

5l

5i in toate celelalte virtuti evanghelice - intr-un cuvant, in
rllnfenie, sinteza si unire a tuturor virtutilor celor sfinte 5i a
putcrilor harului. irnpotriva acestei curAfii, a acestei sfinfenii ca
lsgc - lege durnnezeiasca a fiin[ei ornene5ti - sta picatul ca
lAridelegca cea dintru inceput 5i de cApAtAi. Prin toatA fiinta lui,
,pllcatul se arata ca sfidare a lui Durnnezeu: "Eu nu vreau legea

Tu. Nu vreau sA stiu nirnic nici desprc legea Ta, nici tlespre Tine.
Vrcau sa fiu departe de Tine, strAin de tot ce-i al Tau". Savarsind
atul, ornul hulestc toate legile lui Dulnnczeu, facc faradelege
, prin faradclege, anarhie, dczordine gi haos: "PAcatul este

"asa cum Accla cstc" iubire, se face rnilostiv dupir "cum A

inc dc la Durnnezeu, thradelegca dc la diavol, legea lui

lcge" - faradelcge irnpotriva legii lui Durnnczcu. Legea

lnnczcu estc Evanghelia, fhrAdelegea este pAcatu[. Acesta nu

313
" .Si oricine gi-a pus in El nndejdca, acesta sc curi(eEtc
sine, aqa cum Acela curat [cryvoq] este"' Cel ce si-a ales ca
urrnarea lui Hristos, devenirea intru Hristos' se curate$te
oluto-f puterilor durnnezeiesti, al Sfintelor Taine si al sfinte
virtuti. Neincctat, [inta lui este de a ajunge "aga cum Ac
;J, ti f"n,* a implini aceasta i5i pune toata nfldujdea Lui
Acela ce are o nesfhrlita iubire Si bunAvoire falA-de oameni'
curateste "aga cum Acela curat estc"' Sc sfinte$te "dupit cu
Aceia.sfant este" (cf. I Petru l, l5-16)' Se preschitnba in iubi

cste" rnilostiv; cAci dacl Acela S-a facut a$a culll suntem n(
aceasta e pentru ca noi sa ajungern "cum cstc El"; El es
;'plinAtatea^Dutnnezcirii in trup" (Coloseni 2,9) - ca noi sa putc

o.jrng. plinatate a Dumnezeirii prin duh, prin har' El

f-a.fac

o,, .u noi sa putetn ajunge Dumnezeu: ne-a "curAlit'de
^;^,rrilIr /r Inrn I 7\ ca se nutem aiunge curati ttasa

cum

pricalul" (I loan 1,7), ca sa putem ajunge curatt "asa cum I
insrqi cuiat cste" - aceasta este curatia pe care ne-o da 5i pe ca
o a$teapta tle la noi. Fiinta otneneasci nu-i facutA nici pent
piicat, nici pentru intinaciune, ci pentru Dumnezeu \;t
curAtia Lui.

3,4
Picatul intineazA ornul 5i fiinta lui - care estc dar al
Durnnezeu si icoana a lui Durnnezeu' Accsta estc princi
intinirii 5i al pierderii curitiei, acesta e izvorul a toata necurat
A fi curat inseatnna, de fapt, a fi curat de pacat Si intinaciti
iar aceasta este sfin1enia. Caci doar cu ajutorul puterilor du
zeiesti, pe care il prirnimprin Sfintele Taine 9idin sfintple vi
ornul se pAze$te curat de tot pacatul' Aceasta curage' ace
sfdnta curatie este legea dumnezeiasca a fiin1ei omenesti' Ace
curxtie nu se cauti 9l nu se paze$te decat vietuind in btne'
iubire , in rugiciune, in dreptate, in smerenie, in post' in infrAn

ic dccAt o lege: sA stea in afara legii durnnczeic5ti si impotriva
ii durnnezeiesti. Prin firea lucrurilor, doar lcgea 5i doar ccea
c confonn cu ea constituie ccca cc cste durnnezeiesc,
nghelic; fAradelegea este ceea ce i se irnpotrivestc, ceca cc
c durmczeicsc, ceea ce nu e evanghclic. Accasta e pacatul
irrr tatal pacatului este diavolul; el este sin_rlurul adevarat
viir5itor aI faradelegii. Faradelegea s-a ivit printre oarneni din
t Si din cauza picatului. Dar care e legea pcntru Durnnezeu
;i'/ Sfintenia, Iubirea, Dreptatea. Binele, ingelc.pciunea si
clalte desavarpiri. Dar aceasta este 5i legea pentru oarneni,
i acestia sunt icoani a lui Durnnezeu. Legea este aceea5i,
tru Dumnczeu ca 5i pentru oameni: Evanghelia. De aceea
nim Evanghclia "Lege", precum tot "Legc" spuneln si putcrii
cApAtai izvorAta din intrupare, Sfanta irnpartasani.' "A,,
nit Legear{" - spunern cAnd ne irnparta5irn. Cel ce nu
luieste dupA aceastA lege este un fArA-de-lege. "picatul estc
iuirea ", virtutea este legiuirea. "Oricinc fiptuicpte picatul
rgcgtc ai nelegiuirca".

ronrdne5te spunenr: "Am primit credinta cea aclevArati", nu",Anr
it Legea; insa si in ronrdnegte "lege" este sinonirn cu ,'crcdinla"

(ex:

,, l,nsi Iegea crestineasca/Si da-te-n legea turceasce...,') [n.tr.].

Arhim. Justin PoPovici

Comentariu la Epistolele Sf. Ioan 53

rp(lrtA5ie",

sa ni le diruiasc6, sa ni le imparta5casc[; S-a facut om
toatc sa fie date omului, oamenilor; S-a f[cut trup - trup
nezeiesc-ornenesc: Biserica - pentru ca totul sii fie impre-
-intrupat cu El, cuprins in E[, impreunat ca rnidular al
ului Lui, altoit pe El precurn rnladila pc Tulpina, Tulpina
nnczeiasca. Din Tulpina aceasta vin toate puterilc durnne-
icsti, sevcle de-viata-facAtoare alc sfinteniei si alc iubirii, ale
ptitii, alc bine lui5iale intclepciunii, ale smercniei5iale pircii.
tc izvorasc din Ea catre toate nrladitele, citrc toli cei ce sunt
l:a si "rimin". "Riminc in El" cel cc rtirnirnc in iubirca
iascA, in binelc dumnezciesc, adica in Evarrghclia Lui.
cc rarnanc [o pevrov] sc salasluiette, sc tinc, traicstc in El Si

sunt ccle ce au fircut sA intre in moartc si sa dcvina lnurltor

ritn Lui I'nu

picituic5tc", cAci ramanc in El prin sfintenia
carc sc irnpotrivcstc pacatului gi-l alungA - care-l ucidc. Iar
:nia nu e nimic altccva dccAt viatA in crcdinta, in iubire, in
iune, in post, in dreptate $i-n celelaltc virtuti. "Oricinc
tuicqte nu L-a vazut nici nu L-a cunoscut [ou7 r(DpcrKrv,
: syvoKtv crurov]tt.
PAcatul estc un intuneric viu. o putcrc vie si intunccata: nu

ie ornului nici sa-L vada, nici sa-L cunoasca pc Durnnezeu
cclc ale lui Durnnezcu, nici pe Hristos sau celc cc sunt ale
llristos. Pacatul il tine pe orn in necunoa$terea lui Duinnezeu,
tthscn(a lui Durnnczeu. Nu-L cunoa;te pc Dumnczeu, nu-L
rstc, e fara-de-Durnnezeu: "Nu existA Dumnezeu" - da,
cxista Durnnczeu in pacat. De altfel, toate stradaniilc lui cauta
dovcdeascA tuturor oarnenilor ci "nu cxista Dulntrezeu" si s[
itnpuna parerea accasta. convingcrca aceasta. Cci "curati la
" vad pe Dumnczeu, cei necurafi insa nu-L vad, nici nu-L
, Pacatul nirnicegtc. distruge, duce la tnoailc sufletul,
lca, rnrnm, toata zestrea omeneasci de trairi 5i cuno5tinfc, iar
nu-L sirnte, nu-L vede, nu-L cunoaste pe Durnnczeu :
cunoastcrea lui Durnnezeu cste pe dc:a-ntrcgul roclul
itatii, o prefacerc, o faptuirc etica. Doar din cauza vietii lui

3,5
"9i

"oi eti(i ci El S-a aritat ca si ridicc.Pe.titlt

:i

in El nu cstc [our eotr]"' Scopul intruparii lui Dutnneze
Cuvantul este 'isi [ncl ridice picatcle"' sa nc slobozcasca
thrlclelcge 5i dc puterca ei groainica' Singurul lucru din noi c
nu c de la Dumnezeu sunipacatele noastre; elc sunt cele ce
iu-rpiedicir sa ne impitrtaSrrn de Dumnezeu' sa-L vcdctn 1
Durnnczcu, sA-L cunoastem pc Dumnczcu' Dc acc-ea Dutnnczc
CuvAntul S-a aritat. ca "si iiAitt picatclc" noastrc si astfcl
rrc facir in stare sir-L cunoa$tcm pc Dutnnczcu' sa-L vcdcm si
avcrn pirtisie cu El. Pacatele rcprezinti singura putcrc uclgatoa
rlc orn: daci n-ar fi ele' omul ar fi cu totul nctnurittlr' Pacatc

cc este omcncsc.

-Dar cum poate Domnul sA Ic "ridicc" (adica sa lc "ia asu
Lui") fara c; astfel si ajungir pacatos, fara sa intrc in tnoartc
sa ajunga muritor? Prin aceea ci este - singur fJ.cltc

; 'itt l:

si Oe aieea picatul nu-5i poate raspindi in fiinla Lui putc
ucigatoare de otn: moartca' Pacatul este. boldul

fYill :

vrcrne il irnpunge pc om, varsa inhuntrul lui otravi dc tnt
n-a putut iisa iacc la fel cu Dumnczeul-oln' pcntru ca.'
n-a putul ll.lstt lacu I
dcsavdrSirea Lui strllucitoarc, Acesta a biruit toate pacatele
;*^ ili;*a lor. in Dumnezeul-orn nu estc. fAradcltg":

l']Li

in Et nu este pAcatul. Doar El este ornul cel adcvarat' intreg
iubirea lui Du[mezcu, in Atlevarul Lui si in Drcptatca Lui.
Bincle Lui, in inlclepciunca Lui rii in cclelalte desav

durnnezeie$ti.

3'6
"Oricine riminc intru EI [o ev cturor ltevrov]
picituieqte", fiindci El ii da puterile Lui durnnezerestr spre
pazi de pacat. Caci n-a venit in lumga noastra

:t :",

-t1tll

,ingu. in dreptatea Lui si in sfinfenia Lui' ci ca sa ni [e

Arhirn. Justin PoPovici

sirntire $i un discernamint nemincinoase este neapilrata nev
ca. rnai intAi de toate, sa avem vindecarea tnoralars' Omul
vincleca tnoralice5te cand, prin irnplinirea virtutilor celor sfi
sc vindecA cl insusi tlc bolile moralc atoNat'llntltoarc - dc pAc
Pcntru a dobdntli o cugctare fireasci $i adevarata,.curAlta tno
nc este ncaplrat trebuincioasir: "A;a cum Accla curat cste
Aceasta se tapata printr-o vietuire cvanghelica si sfirntir'

3;7
"Copii, nimcni si nu vi amigcasci' Ccl cc sivi
clrcptatca [o not<,lv tqv 8tratoouvqv] cstc drcpt, prec
nccla drept estc". Masura dreptatii este Dutnnczcul-om:
cstc cu desavarsire Drcpt, rii de aceea dreptatea este in El'

Ce I Drcpt cunoa$te dreptatea cea adevArata' caci doar El o a
thra Hristos, fAr[ Ccl Drept, nici cugetarea, nici constii
orncneasch nu pot cunoa$te sau avea dreptatetr, caci fara El
afarA de El dreptatea nu poate decAt sa dcvina un concept'

tlrcptatea'? Dumnezeul-orn, Hristos, El este "dreptatea
Durnnezeu" - EI si Evanghelia Lui; la fel, si ccl cc irnplin

in acceptiunea terrnenului de "rnoral, moralitate" n-ar trebui sa se strec
nici un ecou al vrettnei pel'spective in care ornul ftrrptuicstc autol
neraportanclu-se viu la Dumnezeu si la anumite legi si nelaptuind J
iurprcuna-lucrare cu El; din pacate, termenul e oarecum compromls
teologia scolastica, in care discursul teologiei morale este rupt de teo
clcsp,:e Du,'',nezeul Cel viu. Parintele Justin il foloscstc in accepti

Cornentariu la Epistolele Sf. Ioan 55

ptate putem cunoaste $i recunoaste dreptatea; oarnenii ajung
drcpli "precum Acela drept Gste", caci El lc da puterea care le
ie. Ornul pune in aceasta faptuire toate puterile lui: si inirna,
sulletul, $i rnintea, si taria - dar puterea de capatai este cea pe
Hristos i-o da. Ea e cea care face ca omul ce irnplinegte
tnghelia lui Hristos sA apar(ina lui Hristos $i si se nasca din
istos. din Cel Drept: "Oricine irnpline5te dreptatea e nascut

R El" (l Ioan 2. 29). Da, inrudirea duhovniccasca cu Hristos
llastcrea duhovniceasca prin Hristos sunt rodul irnplinirii
atii evanghelicesti.

3,8

in lurnca aceasta, ornul este ori din ncatnul lui Dutnnezeu,
i tlin cel al cliavolului, adica i5i tragc obArsia 5i zArnislirca cea
niceascA oride la Dumnezcu, ori de la diavol. Doar irnpli-
drcptatea - care nu c altceva dccAt irnpreunitrca tuturor
!ilor cvanghelicc - ornul sc zArnisleste din Durnnczeu; iar'
nind pacatul, se naste din diavol: "Cinc sivir$cStc picatul
de la diavolul [er tou 8tcrBoLou eottv], pentru ci de la
ut diavolul picituiegtc", iar cAnd ornul pacatuie5te,
uiegte dc fapt prin diavol'- caci n-ar avea pacat, nici direct

Iuboreaza. Cel rnai bun cxemplu, este Iuda Iscarioteanul:
ce diavolul a intrat in el, au savAr$it irnpreuna cel mai
pacat din istoria lurnii. Pacatele sunt, in'egalA masura,
le diavolului. SfAntul Teolog ne binevcstegte: "Pentru

tcoric, o abstrac(ie. Dar in Hristos vedetn chipul dreptittii i

i inclirect, daci n-ar avea pe diavolul. Prin fiecare clin pAcatele
ornul se uneste nernijlocit, in duh, cu diavolul si se naste din
liindca nu-i pAcat carc si nu vini de la diavolul. Tot pacatul

ascrn6narea, intruparea dreptalii celei desavirsitc' Or, ce

Evanghelia este drept "precum Aeela drcpt cstc"' Doar

lui este, in acecagi rnisur6, si aldiavolului. OrnulsAvAr$e$te
tul din cauza unirii lui. in duh, cu diavolul, caci in diavol
istl rnai dinainte si iese la iveala tot pAcatul ornului, ornul

+,-s.

vina".ur* cluhovniceasca, prin irnplinirca poruncilor; in ortoclox

doar irnpreuna-lucratod6 cu el: diavolul lucreaza, omul

col'ecta a ltri In.tr.].

Co-laborator.

56

Arhim. Justin

accasta S-a aritat Fiut lui Dumnczcu, ca si strice I
diavotului", iar "lucrurilc diavolului" sunt: riutatea. pi

[oneppcr cx,urou ev ourro pever]; 5i nu poatc si picituia
fiindci cstc nascut din Dumnczcu". Itnplinind virtutilc, o

Durnnezeu, caci iubirea alunga ura si n-o mai savarge5te (
sivirpcgtc picat"); astf'cl c:i sc nagtc din Dumnczcu,
rnijlocirea celorlalte Sfintc Tainc q;ia celorlalte sfintc virtuti,

Comentariu la Epistolele Sf. Ioan

57

ngheliceasca, ingrijindu-se de virtutile celc cvanghclice
lAuntrul lui. ornul face ca' "sitnanfa" lor sa trcaci dc la

vointa lui Dumnezeu, in dorirea lui Durnnczcu. Ornului

diavol ii este natural 5i logic si facA ccle cc sunt ale

volului.

rczcu, cleci nu e doar al lui. ci este "biclirectional" (ca intalnirea); Ia

ura, desfrinarea $i toate celelalte chipufi alc pacatului, de [a

rltire la deplina maturitate - la rodirea virtutilor; iar pe de alta

dintdi la cel mai de pe urrna. Prin acestctt toate, diavolul

, desfiinteaza dinlauntrul lui tot pacatul si toata puterea

ncrnijlocit in om ca in propriul siu "laborator" ("Ate
diavolului"). DirnpotrivA, tndntuirea inlatura toate incui

tului si "nu mai poate pacitui". "Nu rnai poate picitui"
e nascut din Durnnezeu, fiindca estc intreg al lui

IucrArii cclei diavolesti inlauntrul ornului: preface in ni
lucrarilc diavolului si rnantuie$te pc om.

u si fiindci intrcaga lui fiinF se na$te neincetat din
lnczeu: ficcare gAnd al'lui se na$te din Durnnezcu 5i se
ircc in gand al lui Durnnezeu, fiecare traire a lui este trAire a

3,9

Durnnezeu, fiecarc fapta a lui este fapta a lui Dutnnezeu{8.

!'Oricinc cstc niscut din Dumnczcu nu savi
picat, pcntru ci siminta lui Dumnczcu rim6nc in

poate pacatui" fiindci nu-qi dorcqte accastai nu-qi mai
e aceasta fiindca intreaga lui vointA (I Ioan 5, Itt), toata
irca lui se nasc ne incetat din Dumnezcu, cAci le-a prcschirnbat

sc nastc din Dumnczcu: de irnplinc5tc iubirca, se z[rnisle5te

t durnnezeiegte{e ii este cu totul firesc 5i logic sit facA toate
: alc lui Dumnezeu. Dupa curn, dirnpotrivi, ornului nfl.scut

virneazir tot phcatul 5i-[ alunga, iar ourul nu-l mai sAv
"SArnAnta lui Durnnezeu" ceA dintru inceput sc afli in su

3, l0

zidit dupa chipul lui Durnnezeu, in mintc, in vointa otnului;

"Prin aceasta cunoagtem pe fiiilui Dumnczcu gi pc fiii
nu estc din Dumnczcu,

sArnAnta lui Durnnczcu se searnana din plin inliruntrul

olului; oricinc nu face dreptatc

rnai ales prin Sfintele Taine si prin sfintclc virtuticelc cv

ntdlnirea dintre doua persoane (ca gi gestul stringerii rndinilor') cste

Sfintelc Tainc si sflntele virtuti sunt dc asernenea "sitnAnta

Rr)liunc "bidirectionali": nu e int6lnirea acestuia cu accltr sau invers, ci

Durnnczeu" inlauntrul omului, care incollc$te prin laptc, c

rlcodatA a arninduroral nu sunt douA intalniri. ci c acccasi intilnilc.

si rnoareaT. Dc pilda, SfAnta hnptirta5anie estc s[rndnla

sc iscA intre cei doi. La fel, intdlnirea Si comuniunea ornului cu

Durnnczcu; in ea Sc gAscstc intrcg Duninczeul-om. Luc
ornului face sA creasci aceasta simAnta in'toatA fiinta lui, in

rczcu pecetluiesc toate cele ale omului - gAndul, trAireil, fapta - 5i le
o tlinrensiune dialogala: gAndul onrului este inrprcuna-gAndit cu

giindurilc lui. in toatc trairile lui 5i in firca lui intreaga,

llirirca (sentirnentul) Si fapta. Dar nu gindul onrului a fost nrai intai, ci
Itri Durnnezeu; deci Dumnezeu e Cel ce prinre5te pe om sa

strabata intre,q sufletul, inima intreagA, lnintea intreaga, p
intrcaga gi intreaga lui rAvna, intrcaga lui ncobosita

cu El, astfelcAgAndul omului se na5terle la Dunrnezeu.
tttt tloar gdndul. ci "intreaga lui fiinti se naste neincctat clin Dumnezeu"

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->