CUPRINS

1. FISCALITATEA-ELEMENTE TEORETICE GENERALE.....................3
1.1. Conceptul de fiscalitate..................................................................................................................................3 1.2. Funcţiile şi rolul fiscalităţii............................................................................................................................6 1.3. Locul fiscalităţii în sistemul finanţelor publice..............................................................................................7

2. FISCALITATEA ÎN ROMÂNIA ÎNAINTE DE INTEGRAREA ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ..................................................................................8
2.1. Starea economiei româneşti la începutul anului 1990....................................................................................9 2.2. Necesitatea reformei fiscale după Decembrie 1989.....................................................................................10 2.3. Principalele realizări de politică fiscală în perioada 1990-2006..................................................................12 2.3.1. Evoluţia impozitelor directe..................................................................................................................13 2.3.2. Evoluţia impozitelor indirecte...............................................................................................................21

3. FISCALITATEA ÎN ROMÂNIA DUPĂ INTEGRAREA ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ....................................................................................................27
3.1. Politica fiscală europeană şi necesitatea armonizării...................................................................................27 3.2. Armonizarea sistemului fiscal românesc cu cel comunitar..........................................................................30 3.3. Noul Cod Fiscal şi principalele modificări prevăzute de la 1 Ianuarie 2007...............................................32 3.4. Modificările Codului Fiscal de la 1 Ianuarie 2008.......................................................................................44 4.1. Consideraţii preliminare...............................................................................................................................49 4.2. Analiza principalilor indicatori fiscali.........................................................................................................49 4.2.1. Analiza indicatorilor sintetici de nivel..................................................................................................49 4.2.2. Analiza indicatorilor sintetici de structură...........................................................................................53

CONCLUZII......................................................................................................65 BIBLIOGRAFIE...............................................................................................69

1. FISCALITATEA-ELEMENTE TEORETICE GENERALE
1.1. Conceptul de fiscalitate Termenii de fisc şi fiscalitate au o vechime considerabilă, existând încă dinaintea apariţiei statale. Cuvântul fisc îşi are originea în limba latină, fiind o moştenire directă a imperiului roman, în latina clasică fiscus având sensul iniţial de coş sau paner din stuf sau din răchită folosit la presarea strugurilor, măslinelor sau brânzeturilor. Mai apoi a primit sensul de paner pentru strângerea şi păstrarea banilor destinaţi întreţinerii principelui, de vistierie naţională sau vistieria statului. În latină, deci, cuvântul fisc a avut un sens tehnic limitat, el desemnând vistieria împăratului, iar abia începând cu secolul al XVII-lea, apare în Franţa sensul actual al cuvântului având semnificaţia de instituţie însărcinată cu perceperea impozitelor, o instituţie deloc pe placul contribuabililor. Inechităţile fiscale existente de-a lungul timpului, abuzurile săvârşite de oamenii fiscului cărora li se inoculase obsesia ca orice contribuabil este un potenţial infractor, au făcut ca această instituţie să fie extrem de blamată de public. Apar în stihuri şi cântece, dar şi în operele unor mari învăţaţi aprecieri şi calificative extrem de dure, critici virulente şi etichetări acide referitoare la instituţia opresivă denumită fisc şi înfăţişată ca o adevărată bastilie fiscală în care inchiziţia este la ea acasă. În literatura noastră economică este prezentă accepţiunea actuală a cuvântului, fiscul fiind înfăţişat ca „instituţie a statului investită cu dreptul şi obligaţia de a aşeza, de a încasa şi de a urmări plata impozitelor şi a taxelor datorate statului de către contribuabili”.1 Dintre formele derivate ale cuvântului fisc, una prezintă pentru noi o importanţă deosebită şi anume noţiunea de fiscalitate. Ea a fost atestată în Franţa în 1749 în memoriile lui Marquis Argenson având sensul de „regim al impozitelor”. Este definită astăzi ca un sistem de percepere a impozitelor. Existenţa impozitelor este legată de aceea a statului, căci acesta, pentru a funcţiona are nevoie de bani şi îi procură pretinzând supuşilor săi impozite. Impozitele se instituie prin legile fiscale, iar acestea sunt obligatorii pentru cei cărora li se adresează. Regimul impozitelor, elementele lor tehnice sunt stipulate în legile fiscale. De aceea semnificaţia tradiţională, consacrată a fiscalităţii este cea juridică. În sens juridic, fiscalitatea reprezintă ansamblul legilor şi regulilor cu privire la impozite. Sau, aşa cum subliniază unii autori, fiscalitatea se prezintă ca un corpus de reguli şi mecanisme menite să asigure realizarea rolului fundamental pe care îl joacă impozitele în funcţionarea organismului statal şi, pe un plan mai larg, a vieţii sociale în ansamblul ei. Sensul juridic al fiscalităţii este indispensabil dar nu şi suficient pentru a înţelege fenomenul fiscal în toată complexitatea lui. Impozitele au încetat să mai fie simple instrumente de colectare a veniturilor statului, ele având un puternic impact economic şi social. De aceea interpretarea juridică a fiscalităţii trebuie obligatoriu dublată de semnalarea sensului economic al acesteia. În accepţiunea sa economică, „fiscalitatea reprezintă nu numai ansamblul reglementărilor privind stabilirea şi perceperea impozitelor, ci şi o caracteristică a politicii statului în materie de impozite şi o expresie a sarcinilor fiscale ale diferitelor categorii de contribuabili”.2 De fapt, în limbajul uzual, dar şi în publicistica de specialitate, mai ales atunci când se vorbeşte despre înăsprirea fiscalităţii, aceasta este identificată cu presiunea fiscală ce semnifică însă nivelul fiscalităţii. În realitate acesta nu se poate măsura prin volumul absolut al impozitelor şi nici creşterea impozitelor nu poate fi pusă exclusiv pe seama creşterii
1 2

Bistriceanu D. Gheorghe, Lexicon de finanţe, bănci, asigurări, vol. II, Editura Economică, Bucureşti, 2001, pag. 161.

Tulai L. Constantin, Teorie şi practică financiară. Ghid alfabetic, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1985, pag. 127.

3

presiunii fiscale, aceasta deoarece volumul impozitelor poate creşte datorită sporirii materiei impozabile în condiţiile în care presiunea fiscală rămâne neschimbată. În lucrări mai recente noţiunea de fiscalitate este chiar suprapusă aceleia de impozite. Fiscalitatea constă, prin definiţie, spune M. Laure „ în prelevările impuse locuitorilor unei ţări de către o autoritate publică care, din partea sa asigură protecţie şi furnizează serviciile”. 3 Evident că aici este vorba despre o definiţie a impozitelor. În aceeaşi manieră procedează şi alţi autori4 care, comparând fiscalitatea cu parafiscalitatea, sau cu alte prelevări obligatorii sau facultative, compară, în fapt, impozitele cu taxele parafiscale, cu cotizaţiile sociale sau cu împrumuturile. La fel ca şi în cazul fiscului şi în privinţa fiscalităţii, apare adesea pe lângă limbajul tehnic sobru şi neutru şi limbajul peiorativ, colorat şi ironic, potrivit pentru a scoate în evidenţă aversiunea faţă de impozite şi faţă de fiscalitate, precum şi lipsa de raţionalitate ce caracterizează sistemele fiscale. Aprecieri nu tocmai măgulitoare despre fiscalitate apar la mulţi învăţaţi. Pentru Nicolas Baudeau fiscalitatea nu este raţională „Într-adevăr, examinând sistemul universal al fiscalităţii vechi şi moderne constaţi că el este fondat pretutindeni pe aceeaşi lipsă de raţiune”5. Aceeaşi percepţie negativă asupra legilor fiscale şi la Louis de Bonald care spunea că „reglementările pasagere şi întotdeauna provizorii, aranjamentele locale şi de circumstanţă, toate aceste legi ale fiscalităţii şi comerţului care încarcă codul statelor şi capul funcţionarilor şi care mai curând se opun adevăratelor interese ale societăţii, nu sunt decât un compromis între lăcomia principelui şi cupiditatea supuşilor”6. Acestor vechi interpretări li se asociază mai recentele opinii ale unor reputaţi specialişti, la fel de puţin elogioase ca şi cele ale înaintaşilor. „Fiscalitatea - spunea în 1993 Claude Champaud, preşedintele onorific al universităţii Rennes - este o artă dificilă care constă în a alege între diferitele inconveniente şi efecte alternative adesea necunoscute dinainte, sau, mai degrabă nebănuite”. Pentru profesorul Martinez „fiscalitatea este un western unde o prelevare din două este în afara legii, de vreme ce cele 1000 de miliarde ale cotizaţiilor sociale nu sunt niciodată controlate de către Parlament”7. Înfăţişând aceste opinii, Laura Agron conchide că fiscalitatea (înăsprirea ei) este o tendinţă naturală a tuturor guvernelor, iar gradul de civilizaţie al unui popor se măsoară prin fiscalitatea sa. Fiscalitatea joacă un rol însemnat pentru domolirea invidiei, deşi prin diferenţierea tratamentului fiscal se poate ajunge la acel nefiresc egalitarism social. Unghiul diferit din care este privită fiscalitatea depinde de formaţia juridică, economică sau sociologică a autorului. Indiferent de asta însă, toţi o leagă invariabil de regimul impozitelor. De aceea se spune, cu deplin temei, că fiscalitatea este ştiinţa despre impozite. Din definiţiile date, chiar dacă ele diferă, se observă că fiscalitatea operează cu câteva elemente comune şi altor discipline cum sunt: macroeconomia, finanţele publice, contabilitatea; dar ea operează şi cu concepte şi elemente proprii, înţelegând prin acestea reglementările juridice proprii, instrumentele şi procedurile tehnice adecvate. Oricare din definiţiile redate mai sus, face referire la un sistem care pune în mişcare instituţii, reglementări juridice, mecanisme tehnice, instrumente şi proceduri cu scopul de a mobiliza la bugetul public consolidat resurse publice de sorginte fiscală de la contribuabili, persoane fizice sau juridice. În opinia profesorilor Constantin Topciu şi Georgeta Vintilă, sistemul fiscal are trei componente8: 1. totalitatea impozitelor, taxelor şi a altor venituri mobilizabile la bugetul public
3 4

M. Laure, Science fiscale, P.U.F. Paris, 1993, pag. 13. P.M. Gaudemet, J. Molinier, Finances publiques, Fiscalite,Paris, 1997, pag. 24-39. 5 Baudeau Nicolas, Premiere introduction a la psihologie economique, 1771. 6 Louis de Bonaid, Essaie analytique des lois naturelles, 1800.
7 8

J. C. Martinez, Le contribuable face a l'administration, Semaine Juridique, 1995, no. 38, pag. 21. Topciu Constantin şi Vintilă Georgeta, Fiscalitate, Editura Secorex, Bucureşti, 1998 şi Vintilă Georgeta, FiscalitateMetode şi tehnici fiscale, Editura Economică, Bucureşti, 2004, pag.12.

4

se poate afirma cu privire la conţinutul esenţial al fiscalităţii că acesta este reprezentat de prelevările şi vărsămintele cu caracter fiscal către componentele bugetului public consolidat în cadrul cărora îşi găseşte câmpul de manifestare economia publică. Editura Codecs. pe 9 Corduneanu Carmen. instrumentele şi procedurile care. • Constituirea şi utilizarea unor fonduri bugetare. Astfel. dinspre economia publică spre cea reală pot fi sesizate următoarele categorii de fluxuri: • Fluxuri financiare determinate de investiţiile cu caracter economic făcute de către stat în calitatea sa de întreprinzător precum şi de plata unor subvenţii şi prime acordate agenţilor economici cu capital privat în cadrul politicii de sprijinire a acestora. Economia publică include fluxurile băneşti reprezentând veniturile repartizate în cadrul procesului de distribuire-redistribuire a veniturilor din economia reală. la care se adaugă fluxurile băneşti care apar ca urmare a relaţiilor de credit public şi de finanţare a deficitului bugetar. aparatul fiscal. asigură determinarea cuantumului prelevărilor fiscale şi perceperea acestora. pag 19-21. urmăririi şi perceperii impozitelor şi taxelor şi a controlului respectării legislaţiei în materie de prelevări fiscale. Înafara acestor fluxuri intersectoriale. Înafara acestor fluxuri de natură internă. pentru finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale instituţiilor statului. 5 . Bucureşti. puse în funcţiune. • Fluxuri reale de bunuri şi servicii furnizate de către instituţiile publice economiei reale. au apărut noi fluxuri financiare şi monetare în relaţia cu Uniunea Europeană legate. taxelor şi contribuţiilor datorate de contribuabilii persoane fizice şi juridice. 1998.consolidat împreună cu reglementările legislative de natură fiscală: 2. • Fluxuri monetare legate de plata bunurilor şi serviciilor achiziţionate de instituţiile statului. de rambursarea anuităţilor la creditele publice contractate şi de plata altor cheltuieli. Între economia reală şi economia publică există o strânsă legătură. • Fluxuri monetare apărute ca urmare a distribuirii veniturilor statului în calitatea sa de întreprinzător. potrivit legii. Fondurile mobilizate astfel sunt utilizate. mecanismul fiscal cuprinzând metodele. Sintetic. în baza deciziei publice. în cadrul economiei publice există şi fluxuri interne de natură financiară determinate de finanţarea utilităţilor publice şi de constituire a unor fonduri bugetare. tehnicile. de asemenea. aşa cum sunt: • Transferurile efectuate între diverse niveluri ale administraţiei publice. În acest sens. în cadrul economiei publice apar şi fluxuri financiare şi monetare internaţionale ca urmare a relaţiilor economico-financiare şi de reprezentare dintre statul român si celelalte state ale lumii. Invers. precum şi alte venituri. dinspre economia reală spre cea publică se poate vorbi de următoarele categorii de fluxuri9: • Fluxuri financiare de natură fiscală reprezentate de plata impozitelor. • Alocarea fondurilor publice pe destinaţii. Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană aceste fluxuri au dobândit cu siguranţă o dimensiune sporită. • Fluxuri monetare determinate de operaţiunile prin care se asigură finanţarea deficitului public prin intermediul pieţelor financiare. în baza deciziei autorităţilor publice pentru satisfacerea trebuinţelor de interes public ale membrilor societăţii şi pentru corectarea dezechilibrelor economice apărute în economie. incluzând ansamblul instituţiilor şi organelor fiscale şi de control prin care se asigură realizarea impunerii. 3. • Fluxuri reale de bunuri si servicii achiziţionate de către instituţiile publice din economia reală. Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor.

încurajarea ramurilor considerate vitale. Funcţiile şi rolul fiscalităţii Cu privire la funcţiile fiscalităţii în literatura 10. În egală măsură. la dispoziţia bugetului administraţiei centrale de stat. În egală măsură. 6 .de o parte. investiţiile sunt descurajate. Editura Accent. Funcţia de mobilizare a resurselor băneşti se îndeplineşte pe baza reglementărilor legale care stau la baza instituirii prelevărilor fiscale menţionate. favorizarea dezvoltării regionale. utilizarea şi decontarea unor fonduri primite de către ţara noastră din bugetul comunitar. prin măsuri de relaxare fiscală. se preiau mai puţine venituri de către stat de la posesorii lor. crearea de noi locuri de muncă. prin decizii de politică fiscală. economia revine la parametrii consideraţi normali. de influenţare şi orientare a fenomenelor şi proceselor economico-sociale. pag. 42-65.a. iar pe de altă parte. cu scopul de a limita consumul acestora). Corduneanu Carmen. pag. 2003. Modalităţile concrete prin sunt atinse aceste obiective sunt numeroase13: exonerarea completă sau parţială a anumitor grupuri de contribuabili. Prin intermediul fiscalităţii investiţiile pot fi încurajate sau descurajate. Prin intermediul fiscalităţii se formează majoritatea resurselor băneşti ale bugetului public consolidat. de primirea.11. de natura impozitelor. 2005. se stimulează creşterea. iar prin intermediul fiscalităţii trebuie şi pot fi încurajate aceste iniţiative.73-91. piaţa devenind incapabilă să absoarbă excesul de bunuri şi servicii. • Funcţia socială. 1. Atunci. suspendarea unor impozite ş. Teorie şi practică. fiscalitatea coboară. Cluj-Napoca. Când economia se supraîncălzeşte. Sursa de formare a prelevărilor fiscale este produsul intern brut. a cărei principale obiective urmărite sunt legate de realizarea 10 11 Tulai Constantin. 12 Inceu Adrian Mihai.. ele descresc şi. ieşirea din stările de disfuncţionalitate implică şi o expansiune investiţională. performanţele ei scad. treptat. a unor efecte cu acţiune inversă faţă de dinamica economiei din acel moment. Cluj-Napoca. printr-o fiscalitate mai severă se preiau veniturile din economie. pag. Finanţele publice şi fiscalitatea. pag.12 şi practica de specialitate se fac referire la: • Funcţia de mobilizare şi constituire a fondurilor băneşti la dispoziţia statului. Fiscalitatea serveşte în cadrul politicilor intervenţioniste. reduceri de impozite sub formă de credite speciale pentru un impozit datorat. Acestea se colectează în centre de decizie a resurselor băneşti de provenienţă publică. 1981. redresarea economiei. în esenţă.67-68. deducerea unor elemente din materia impozabilă. Modalităţile de intervenţie sunt de natura inducerii. a bugetelor comunităţilor locale şi ale bugetului asigurărilor sociale.446-447. ea serveşte ca instrument al frânării creşterii atunci când economia a atins un nivel care generează supraproducţie. Edilura Ştiinţifică şi Enciclopedică. după caz. la regularizarea conjuncturii pentru relansare economică atunci când economia este în recesiune. Bucureşti. le pot utiliza pentru creşterea activităţii economice. Canalele prin care se îndeplineşte această funcţie sunt date de prelevările de tip obligatoriu. Pârghiile fiscale şi forţa lor de orientare. Când economia este în recesiune. • Funcţia de pârghie economică.2. Op. Prin această funcţie se realizează şi o anume redistribuire a veniturilor din economie pe seama practicării unor vărsăminte diferenţiate pe categorii de plătitori dar şi a unor diferenţieri aplicate prelevărilor pe centrele de colectare (de exemplu diferenţierea impozitelor şi taxelor locale pe mediul urban. taxelor şi contribuţiilor. caz în care soluţia este cea a suprataxării (de exemplu în cazul aplicării unor accize majorate la produsele de tutun. statul poate folosi pârghia fiscalităţii pentru descurajarea anumitor activităţi sau consumuri. În general. Iulian Finanţe publice. care astfel. urmând ca apoi să primească destinaţiile legiferate prin buget. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cit. de plata de către România a unor taxe şi contribuţii la bugetul comunitar. sporirea veniturilor agenţilor economici şi ale angajaţilor. 13 Văcărel. respectiv rural). Realizarea acestei funcţii a fiscalităţii implică stimularea dezvoltării activităţilor economice.

între altele. În aceste condiţii.piaţa poate înregistra eşecuri în alocarea eficientă a resurselor. taxelor şi contribuţiilor la dispoziţia statului. În plan social. În plan economic. apariţia unor inechităţi între membrii societăţii care nu pot fi rezolvate de către întreprinzătorii privaţi. prin această funcţie se urmăreşte stimularea unei atitudini favorabile. ca statul să intervină în funcţia de alocare a resurselor şi să corecteze sau să compenseze eşecurile pieţei din cauza factorilor 7 .suspendarea aplicării măsurilor ce contravin reglementărilor legale în materie de fiscalitate. rolul fiscalităţii este acela de stimulare a investiţiilor şi de folosire a întregului potenţial al ţării. Modalităţile de atingere a scopurilor propuse vizează instituirea unui prag de venit neimpozabil. potrivit legii.înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă. 1. Cu alte cuvinte. a plătitorilor de impozite faţă de sistemul fiscal. . . Din funcţiile prezentate rezultă rolul fiscalităţii în plan financiar. prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) şi organele sale teritoriale şi prin compartimentele de specialitate ale autorităţilor fiscale ale administraţiei publice locale şi alte autorităţi de profil. dar mai ales necesar. sau alte modalităţi de alterare a condiţiilor naturale . însă.corectarea inexactităţilor cuprinse în declaraţiile de impunere.3. fiscalitatea are rolul pe de o parte. producţia de monopol. şi social. . şi o funcţie preventivă în materie de abatere de la normele legale în materie. din cauza unor influenţe exogene cum sunt nevoia de bunuri şi servicii publice ale căror costuri şi consumuri sunt decise de către societate în ansamblul ei şi nu de către producătorii privaţi. constând în reducerea cotelor de impozitare sau în aplicarea unor deduceri din baza impozabilă în cazul anumitor impozite. de a influenţa comportamentul contribuabililor în faţa obligaţiilor fiscale. următoarele sarcini: . pe de altă parte. În planul financiar. În fine. fiscalitatea reprezintă un instrument la îndemâna Guvernului pentru intervenţie în economia unei ţări. Locul fiscalităţii în sistemul finanţelor publice Este îndeobşte cunoscut şi acceptat faptul că piaţa constituie cel mai eficient mecanism de alocare a resurselor. rolul fiscalităţii rezidă în mobilizarea resurselor băneşti de natura impozitelor. • Funcţia de control. într-un plan mai larg.unui anumit nivel de protecţie socială pentru contribuabilii persoane fizice aflaţi în nevoi şi al căror venit este apreciat ca redus în comparaţie cu un standard socotit mediu sau normal. Aceasta are drept scop crearea de obiective economice noi în proprietatea publică sau finanţarea de către stat a unor domenii cu rentabilitate marginală. urmăreşte modul în care sunt preluate de la plătitori veniturile cuvenite statului precum şi modalităţile de aşezare şi percepere a prelevărilor fiscale şi de urmărire şi executare a rău-platnicilor sau a celor care se sustrag de la plata impozitului. pentru alocarea ulterioară a acestora pe diversele destinaţii de utilităţi şi servicii publice. prin intermediul funcţiei sociale se urmăreşte stimularea angajatorilor care utilizează forţă de muncă provenită din rândul persoanelor cu dizabilităţi. normale. Prin controlul fiscal se realizează. economic. Controlul se exercită în mod obişnuit post-factum urmărindu-se cu această ocazie încălcări ale legislaţiei privitoare la aşezarea şi perceperea impozitelor şi taxelor. pe un alt plan. Controlul fiscal include. reducerea impozitului pentru contribuabilii care au în întreţinere alte persoane ş.corectarea şi completarea bilanţului şi vărsarea la buget a impozitelor şi taxelor constatate ca vărsăminte de efectuat suplimentar. de a proteja cele mai defavorizate categorii sociale şi. Pe de altă parte. este posibil. Funcţia de control a fiscalităţii se realizează prin organe specializate ale Aparatului fiscal: Ministerul Economiei şi Finanţelor.a. Uneori.

prin intermediul ei realizându-se în mod covârşitor cel dintâi moment al funcţiei de repartiţie şi anume mobilizarea resurselor financiare şi constituirea pe baza lor a fondurilor financiare ale statului. în general. Majoritatea acestor transferuri au natură fiscală. buget şi balanţă de plăţi cronic deficitare. rolul statului se manifestă prin intervenţia acestuia în economie utilizând politica monetară şi fiscală şi intervenind ca un jucător activ în economie.menţionaţi mai sus. taxelor şi a contribuţiilor încasate de la contribuabilii persoane fizice şi juridice cu scopul de a-şi constitui fondurile financiare necesare finanţării diverselor utilităţi publice. manifestat în cele patru direcţii. acolo unde piaţa nu poate asigura o distribuţie justă şi echitabilă a bunăstării. de stabilizare. Practic. fiscalitatea este parte importantă a sistemului finanţelor publice. Mobilizarea resurselor băneşti la dispoziţia statului şi constituirea fondurilor financiare(în principal fondurile de acumulare şi fondurile de consum) se efectuează prin participarea finanţelor publice la procesele de repartiţie primară şi secundară a produsului intern net. inflaţie. costul utilităţilor fiind deseori unul marginal. se realizează prioritar prin intermediul politicii bugetare şi respectiv. Rolul statului. al finanţelor publice. lipsa creşterii economice. pentru a reduce instabilitatea. de redistribuire: 4. inflaţia. Funcţia de repartiţie a finanţelor publice are menirea de a realiza mobilizarea la dispoziţia statului a unei părţi din produsul intern brut şi mai cu seamă din produsul intern net şi repartizarea acestuia în vederea îndeplinirii rolului. 3. şomajul şi pentru a realiza un standard corespunzător de viaţă cetăţenilor săi. Rolul de alocare al statului intervine în scopul asigurării de bunuri şi servicii publice necesare membrilor unei comunităţi sau întregii societăţi şi în a căror producere şi distribuire producătorii privaţi nu sunt interesaţi deoarece. Activitatea de reglementare a statului este necesară pentru a diminua incertitudinea în ceea ce priveşte derularea unor afaceri şi pentru a asigura accesul egal la informaţii al celor interesaţi. 2. sarcinilor şi atribuţiilor sale. de alocare. de reglementare. 2. Statul mobilizează aşadar la dispoziţia sa o parte din produsul intern brut şi mai cu seamă din cel net. În acest proces are loc un transfer de valoare fără un echivalent direct şi imediat în beneficiul statului. Rolul de redistribuire al statului se manifestă prin atenuarea inechităţilor în distribuţia veniturilor între membrii societăţii. FISCALITATEA ÎN ROMÂNIA ÎNAINTE DE INTEGRAREA ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ 8 . În contextul arătat mai sus se deduce locul fiscalităţii în sistemul finanţelor publice. În astfel de situaţii. sub forma impozitelor. Rolul statului se manifestă în principal în următoarele patru direcţii: 1. Rolul de stabilizare al statului este vădit mai cu seamă în perioadele de recesiune când economia suferă de şomaj. nu permit o alocare eficientă a resurselor.

a nerealizărilor în domeniul fiscal şi financiar. dar şi a condiţiilor sociale şi economice ce au intercondiţionat politica fiscală a vremii. iar mai apoi acordul de asociere a României la Uniunea Europeană şi acceptarea acesteia ca stat candidat în 1997.bancare sau informatica aveau ponderi aproape neînsemnate în economia ţării. au marcat politica fiscală din acea perioadă.Pentru a putea realiza o analiză corectă şi obiectivă a politicii fiscale actuale din România este necesară o privire retrospectivă asupra realizărilor. Banca Mondială sau alte instituţii financiare internaţionale şi europene. unde sectoarele prestatoare de servicii aveau ponderile cele mai însemnate în cadrul 9 . ca principale planuri operative ale economiei. Sistemul planurilor financiare. acestea deţineau 54. respectiv a factorilor interni şi externi care au determinat şi. serviciile financiar .B şi asigurau locuri de muncă pentru aproximativ 66% din populaţia activă. aşa cum rezultă dacă sunt analizaţi principalii indicatori macroeconomici pe anul 1989. în timp ce alte sectoare cum ar fi serviciile. potrivit cărora armonizarea legislaţiei fiscale româneşti cu cea comunitară constituie una din condiţiile fundamentale pentru integrarea României în structurile europene. Bugetul de stat. Relaţiile internaţionale de colaborare cu Fondul Monetar Internaţional. de la întocmire. la aprobare şi până la execuţie. inclusiv cel al bugetului de stat. constituiau mijloace şi mecanisme de tip administrativ pentru a influenţa procesele economice şi financiare din economie şi nu instrumente tehnice pentru a stimula şi orienta economia spre o activitate eficientă şi competitivă. au fost influenţaţi de politica fiscală aplicată la un moment dat. Execuţia privind realizarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor la bugetul de stat. bugetul asigurărilor sociale de stat şi corelaţia cu bugetele locale. ca plan financiar de bază al statului. reflecta procesul formării şi repartizării principalelor resurse financiare centralizate ale statului. întregul proces bugetar se derula în mod centralizat.1. El era corelat cu planurile financiare ale unităţilor economice de stat şi cooperatiste. respectiv a moştenirii nu tocmai fericite ce a stat la baza construirii unui nou sistem fiscal şi a elaborării unei politici fiscale eficiente şi benefice economiei naţionale. alături de balanţa veniturilor şi cheltuielilor băneşti ale populaţiei constituiau instrumentele principale prin intermediul cărora se fundamenta planul naţional unic şi bugetul de stat. în general. planul de credite şi planul de casă şi cuprindea planurile de cheltuieli ale instituţiilor publice. care periodic informa Ministerul Finanţelor asupra derulării execuţiei acestora. În aceea perioadă industria şi agricultura reprezentau ramurile-cheie ale economiei româneşti. având influenţe interesante asupra acesteia. şi de ce nu. Planul financiar centralizat. Starea economiei româneşti la începutul anului 1990 Până în anul 1990. întreaga activitate economică şi financiară a ţării se derula printrun sistem centralizat. În acest cadru.2% din P. bugetele locale şi bugetul asigurărilor sociale de stat. probabil şi în prezent. De asemenea. unele mai puţin motivate din punct de vedere ştiinţific sau economic. În termeni actuali. pe baza planului naţional unic şi a planului financiar centralizat.I. dar şi cea socială s-a caracterizat printr-o planificare globală la nivel central. materializate în împrumuturi şi „recomandări”. în acelaşi timp. este concludentă şi o scurtă prezentare a situaţiei economice de ansamblu a României la sfârşitul anilor '80. era asigurată de Banca Naţională a României. România se prezenta ca o ţară în curs de dezvoltare. cercetarea ştiinţifică. din perioada 1989 . Concluzia ce se desprinde este că întreaga viaţă economică. Din acest punct de vedere România se deosebea net de economiile de piaţă dezvoltate ale lumii.2006.1% şi respectiv 14. 2.

1%) s-a situat cu mult sub nivelul mediu pe economie de 34. multe întreprinderi fiind supradimensionate. . cu toate că ponderea populaţiei ocupate în această ramură era mult mai mare decât în alte ţări socialiste sau cu economie de piaţă. până nu demult.7%. iar tehnologiile uzate fizic şi moral. 2. bazată pe principii moderne de organizare şi funcţionare. toate acestea în condiţiile unei dezvoltări extensive.I.I.1% din P. În ceea ce priveşte agricultura. comunicaţiile. de aproximativ 14%. pe plan economic şi financiar s-a avut în vedere lichidarea hipercentralismului şi a dirijismului în aceste domenii şi promovarea unor principii noi. putem spune. nu în ultimul rând bunăstarea populaţiei în general şi nu doar a 10 . încercând să se evite pe cât posibil importurile. aceasta avea o contribuţie modestă la crearea produsului intern brut. . cu toate că existau condiţii naturale favorabile.B. . care nu asigurau un control eficient asupra acestor operaţiuni.9%. În condiţiile economiei socialiste planificate. acestea erau reprezentate în cea mai mare parte de vărsămintele întreprinderilor de stat şi nu de impozite sau taxe.P. În ceea ce priveşte veniturile încasate la bugetul statului.I. din istoria României. Transporturile.caracterul planificat al agriculturii ce nu ţinea seama de specificul anumitor zone geografice. serviciile financiar-bancare erau aproape inexistente reprezentând doar 2. transformările ce urmau să se producă la nivel macroeconomic au impus realizarea unei ample reforme fiscale şi elaborarea unei politici de impozitare fiabile şi adecvate noilor realităţi economico-sociale. a fost caracterizată printr-o prelungită tranziţie de la economia planificată. consecinţa imediată fiind dată de scăderea rentabilităţii generale şi deteriorarea competitivităţii produselor româneşti pe piaţa externă. respectiv costuri ridicate de producţie şi un nivel al productivităţii scăzut. În această situaţie. Necesitatea reformei fiscale după Decembrie 1989 Perioada de după revoluţia din 1989 şi. construcţiile aveau ponderi reduse în P. De asemenea efectele negative asupra economiei naţionale ale acestei structuri sectoriale sunt relevate de faptul că ponderea valorii adăugate în valoare producţiei pentru sectorul industrie (28.productivitatea medie sub nivelul corespunzător condiţiilor pedoclimatice. scopul declarat fiind dezvoltarea economică de durată. în timp ce operaţiunile concrete de încasare se derulau prin băncile sistemului.utilizarea ineficientă a dotărilor şi investiţiilor realizate cu mari eforturi financiare. aderarea la structurile social-economice europene şi internaţionale.B. . specifice economiei de piaţă. Industria românească era planificată să producă majoritatea produselor pentru care exista cerere pe piaţa internă. Aceasta reprezenta o consecinţă agregată a mai multor factori cu influenţe negative: . Cu alte cuvinte.menţinerea nemodificată a preţurilor ceea ce făcea ca adesea acestea să nu acopere nici cheltuielile de producţie. În aceeaşi situaţie se aflau şi comerţul sau turismul. Acestea au avut ca efecte negative consumuri ridicate de materii prime. iar nivelul calitativ al lucrărilor executate şi al serviciilor prestate era sub nivelul celorlalte ţări socialiste. de tip comunist la cea de piaţă. principiile după care era construit vechiul sistem financiar au devenit incompatibile şi o frână în implementarea noilor mecanisme şi pârghii economico-financiare. menite să stimuleze iniţiativa individuală şi colectivă. Prin măsurile care au fost luate după Revoluţia din decembrie 1989.2. şi.B.supradimensionarea întreprinderilor şi cooperativelor agricole de stat ce afecta buna gestionare a acestora. cu toate că ponderea valorii adăugate din valoarea producţiei era de 95.

Această acţiune necesită importante resurse financiare şi materiale a căror procurare şi administrare este o problemă realmente dificilă. printre care un loc important îl ocupă restructurarea economiei naţionale. . În teoria financiară. se poate afirma că reforma fiscală este atât condiţie cât şi rezultantă a restructurării economiei româneşti. În general. reforma fiscală este asociată unui fenomen de criză. mai ales dacă acesta presupune creşterea presiunii fiscale. respectiv schimbări radicale ale politicii fiscale. o reformă şi să o susţină până la finalizare. dacă se urmăreşte respectarea principiilor de bază ale unei fiscalităţi echitabile. tensiuni politice. este vorba mai mult de o adaptare a acestora la conjunctura economică. prestabilite. . pe toate planurile vieţii sociale. În acest proces de restructurare a economiei. Atunci când modificarea politicii fiscale şi.credinţa că veniturile fiscale vor fi mai mici decât înaintea reformei. Din practica internaţională se observă că nu prea există „revoluţii”. . restructurarea pieţelor şi apariţia unor pieţe noi. concomitent. propunerile de reformă se lovesc de o „inerţie fiscală” datorată unor cauze obiective. în sensul că schimbările pe plan economic (dezvoltarea sectorului privat şi restrângerea celui de stat. economice şi sociale. datorită nevoii permanente şi deseori crescânde de resurse financiare pentru a susţine tranziţia. un rol important revine fiscalităţii cu ajutorul căreia statul mobilizează resursele financiare necesare realizării politicii sale economice.încetineala procesului de decizie politică.reorganizarea generală a procesului de luare a deciziei fiscale. Reforma fiscală din România ar trebui să urmeze evoluţia contemporană a celorlalte sisteme fiscale. Condiţiile economice existente în anul 1989 şi obiectivele propuse pe viitor au impus necesitatea unei reforme globale. Tranziţia spre o economie de piaţă reprezintă un proces complex şi de durată care presupune înfăptuirea unor multiple obiective. probleme tehnice sau presiuni ale unor grupuri de interese. inclusiv pe plan politic.comunicarea fiscală ce presupune descentralizarea administraţiilor fiscale. care nu este favorabil unei schimbări în materie fiscală.modificarea sistemului fiscal poate avea efecte negative asupra relaţiilor cu străinătatea. aceste blocaje şi tensiuni fiind explicate prin disfuncţionalităţi ale sistemului fiscal şi prin conseciinţele politice şi sociale ce decurg de aici. respectiv. Afirm aceasta deoarece puterea politică este singura capabilă şi îndreptăţită să iniţieze o schimbare. urmărind atingerea unor obiective ample. politica fiscală are un rol hotărâtor în ceea ce priveşte asigurarea acestor resurse. modificarea ponderilor dintre diferite sectoare ale economiei.rezistenţa administraţiei. reforma derulându-se progresiv pe o durată mai lungă de timp. cum ar fi cea de capital) impun modificarea sistemului fiscal şi adaptarea acestuia la noile realităţi în vederea exploatării diferitelor posibilităţi noi de colectare a veniturilor la bugetul public. care este marcată de următoarele puncte-cheie: . ameliorarea raportului fisc-contribuabil. La aceşti factori obiectivi se mai adaugă şi unul de natură subiectivă şi anume comportamentul contribuabilului. . economice punctuale. având ca şi cauze probleme sociale. cum ar fi: . Orice reformă este posibilă doar în condiţiile în care există voinţă politică pentru a o realiza.unor categorii sociale favorizate.jurisdicţia fiscală se îndreaptă spre a considera raporturile juridice de drept fiscal mai aproape de cele existente în alte ramuri de drept. a sistemului fiscal al unui stat nu are la bază un obiectiv clar şi logic de dezvoltare economică pe termen lung. În concluzie. . 11 .

15 Faţă de aceste deziderate ale politicii fiscale. în special. se poate aprecia dacă măsurile luate în domeniul finanţelor publice sunt sau nu corecte. în mare măsură. au fost înregistrate multe şi însemnate încercări în a se armoniza legislaţia românească din domeniul fiscal cu cea a unei ţări în care economia şi finanţele funcţionează pe baza legilor unei economii de piaţă dezvoltate.impunerea tuturor formelor de venit şi a tuturor contribuabililor.reducerea costurilor de gestionare a impozitelor. . Aceasta şi din cauză că nu putem evalua exact conexiunile interne şi externe ale viitoarei noastre evoluţii economice. demararea unei reforme economice globale în cadrul căreia reforma fiscală ocupă un loc important. în cadrul procesului de reformă economico-socială a României. sistemul nostru fiscal suferind din plin de multă incoerenţă şi inconsecvenţă în domeniul legislaţiei. Op. „obiectivele reformei fiscale sunt numeroase şi desigur. depinde. Sistemul de impozite. probabil. Moldovan Elena. Aşadar. . asigurarea prin sistemul de impozite a liberei circulaţii a capitalurilor. 12 . nu se pot înlătura deodată toate neajunsurile existente.3. precum şi efectele introducerii mecanismului pieţei.72 din 1996 şi a Legii contabilităţii nr. asigurarea unui raport echilibrat între produsul intern brut şi sarcina fiscală. Obiectivele reformei fiscale au avut în vedere următoarele puncte principale: . Bucureşti. Bălănescu Rodica. . cu eficienţă şi promptitudine.2. Reuşitele au fost însoţite de numeroase nereuşite. de politici şi experienţe infantile în sfera înlesnirilor şi facilităţilor fiscale. concomitent cu redefinirea dreptului de proprietate. De îndeplinirea în bune condiţii a funcţiilor finanţelor publice.renunţarea la prelevările către buget şi înlocuirea lor cu vărsămintele de tip fiscal. principalele motivaţii ale reformei impozitelor fiind: asigurarea compatibilităţii sistemul de impozite cu mecanismul de piaţă (ceea ce suscită eliminarea vărsămintelor directe specifice economiei centralizate). Principalele realizări de politică fiscală în perioada 1990-2006 În condiţiile de după 1989 era imperios necesară crearea unor mecanisme şi instrumente specifice unei economii în tranziţie. a modului cum acestea sunt administrate şi folosite pentru realizarea unei protecţii sociale reale şi a unei economii eficiente. inexplicabile din punct de vedere economic şi al interesului public. un rol major şi de o importanţă deosebită îl au pârghiile financiar-fiscale. . care să stimuleze creşterea spiritului de răspundere în constituirea resurselor financiare ale statului. de felul în care acestea reuşesc să asigure resursele şi să le administreze în mod corect pentru dezvoltarea economico-socială. produselor şi serviciilor. în condiţiile în care vor persista şi vor dispărea lent elementele şi instituţiile vechiului mecanism administrativ de conducere". care să favorizeze acumularea şi cererea agregată”. Aşa cum bine subliniau Rodica Bălănescu şi colaboratorii în lucrarea lor „Sistemul de impozite”. Începutul reformei în domeniul finanţelor publice este legat de apariţia Legii finanţelor publice nr. 1994.14 De asemenea „în timp ce economiile de piaţă dezvoltate îşi pot permite o armonizare fină a mecanismului impozitelor şi punerea acestora în concordanţă cu priorităţile politicii economice. Editura Economică.cit. comandamentelor reformei privind restructurarea economiei pe baze şi criterii noi de eficienţă. fiind.82 din 1991 care au determinat 14 15 Bălănescu Rodica.25-26. De modul în care acestea reuşesc să răspundă. Trecerea la economia de piaţă impune. noi suntem în situaţia opusă. succesul reformei la nivel naţional. pag.descentralizarea sistemului financiar.promovarea unor tehnici de impunere armonizate cu mecanismele pieţei. judecate în funcţie de interesele strict personale ale guvernanţilor.

deziderat realizat la începutul anului 2004 şi continuat în anii următori. toate societăţile comerciale indiferent de natura capitalului. instituind pârghii. În condiţiile în care România şi-a manifestat dorinţa de a adera la Uniunea Europeană dar şi la alte comunităţi internaţionale. calculat în cote progresive. astfel încât elaborarea unui nou cod fiscal unitar şi coerent apărea ca o necesitate primordială. 16 Hotărârea Guvernului României nr. 13 . persoanele fizice care realizau activităţi economice şi regiile autonome datorau impozit pentru profiturile realizate. investiţiile străine în România. în vederea îndeplinirii „capitolelor de negociere în vederea aderării”. Cu tot efortul autorităţilor după decembrie 1989. perfecţionarea şi modernizarea tehnologiilor. Impozitul pe profit În cazul impozitului pe profit. îmbunătăţirea sistemului de impozitare a profiturilor. iar pe următorii trei ani beneficiau de o reducere cu 50% a impozitului. grupate pe criteriul impozitelor directe şi indirecte. dar şi atragerea în circuitul economic a persoanelor cu capacitate de muncă redusă. În ansamblu. iar per ansamblu nivelul fiscalităţii depăşea media din ţările dezvoltate. din păcate sistemul fiscal românesc a dat dovadă de nenumărate ori de inconsecvenţă şi incoerenţă.3. politica fiscală nu putea fi elaborată având în vedere doar considerente strict naţionale. de a crea un sistem fiscal modern şi eficient.Lege nr. Concomitent. În continuare. salariilor şi veniturilor agricole.1. Ministerul Finanţelor a fost autorizat să acorde reduceri ale cotelor de impozite în cazul în care profitul urma să fie reinvestit. cu cote cuprinse între 5% şi 77%. toate acestea trebuiau reconsiderate în funcţie de cerinţele uniunii. căci. cu toate că existau anumite reduceri şi scutiri de impozit. voi prezenta modificările şi evoluţia doar a principalelor prelevări fiscale datorită ponderii însemnate a acestora în veniturile fiscale totale. s-a urmărit alinierea la practicile fiscale din ţările dezvoltate. Odată cu aprobarea Legii nr.741 din 1990 privind impozitul pe beneficiu la unităţile economice de stat autohtone. pe lângă alţi factori. ceea ce a influenţat negativ. protejarea mediului. dar în schimb metodologia de calcul era greoaie.96 din 1990 societăţile comerciale cu capital integral sau parţial străin era scutite de acest impozit pe beneficiu pe o perioadă de doi ani.12 din 1991 privind impozitul pe profit. aceasta corespundea principiului echităţii fiscale.reorganizarea întregului sistem al finanţelor publice. cu ajutorul cărora statul să poată interveni şi influenţa pozitiv dezvoltarea economico-socială. prin Decretul . manifestând multe slăbiciuni din punct de vedere al legislaţiei şi modului unitar de aplicare a lui. Caracteristica generală a perioadei a fost existenţa unor discriminări evidente a investitorilor autohtoni în faţa celor străini. primul pas în vederea implementării acestuia a fost realizat în anul 1990 printr-o hotărâre de guvern 16 care abroga sistemul vărsămintelor obligatorii realizate de către societăţi şi instituia un impozit asupra rentabilităţii întreprinderilor. concomitent cu crearea unui sistem fiscal mai modern corespunzător cerinţelor economiei de piaţă prin introducerea taxei pe valoarea adăugată. Evoluţia impozitelor directe A. prin măsurile întreprinse în domeniul financiar-fiscal. Prin facilităţile fiscale acordate prin această lege s-a urmărit crearea de noi întreprinderi. acest lucru nu a reuşit pe deplin. reconsiderarea impozitelor şi taxelor locale şi accizelor. 2. metode şi tehnici specifice economiei de piaţă. Pentru stimularea agenţilor economici. Acest impozit se calcula în funcţie de 67 tranşe de profit.

Ordonanţa Guvernului României nr. autohton. Ordonanţa de Urgenţă nr. . .introducerea cheltuielilor deductibile aferente veniturilor realizate. Este elocventă aici formularea lui Iulian Văcărel: „ Politica Guvernului părea să fie inspirată din legenda meşterului Manole: ceea ce aleşii ţării. cotele de impozit fiind de 30% pentru profitul impozabil de până la un milion de lei şi de 45% pentru profituri mai mari în vederea favorizării întreprinderilor mici şi mijlocii. Legea nr. pe scurt.70 din 1994 „privind impozitul pe profit” a stabilit o diferenţiere a cotelor de impunere în funcţie de natura activităţii desfăşurate şi pe două categorii de contribuabili: mici şi mari. condiţiile de trai ale populaţiei. o serie de facilităţi fiscale acordate prin reglementările legale anterioare au fost abrogate. Guvernul sacrifica nu un membru marcant de-al său. ci economia reală.reducerea cu 50% din profitul folosit pentru modernizarea tehnologiilor de fabricaţie. .76 din 1996 a operat anumite modificări şi completări la actele normative emise anterior cuprinzând prevederi cum ar fi : . . întruniţi în forumul legislativ. explicaţia dată de autorităţi a fost cea a angajamentelor faţă de Fondul Monetar Internaţional şi celelalte organisme financiare internaţionale. se mai acordau totuşi anumite reduceri pentru societăţile nou create.o cotă redusă de impozit de 25% pentru contribuabilii ce obţineau venituri din activităţi agricole.92 din 1997 a stabilit un tratament fiscal unitar în ceea ce priveşte impunerea profitului pentru toate societăţile comerciale indiferent de natura capitalului. ca şi o măsură inexplicabilă din punct de vedere economic sau financiar. în sensul exploatării fiscale şi a încercării de a reduce această manifestare a nevoii sociale.cota adiţională de 6.reducerea cu 50% a cuantumului impozitului pentru contribuabilii care încasau venituri din exporturi. baruri şi cluburi de noapte.cota adiţională de 22% pentru profiturile obţinute din activităţi precum jocurile de noroc. noile reglementări favorizând societăţile comerciale care obţineau profituri mari şi în acelaşi timp majorând efortul fiscal din partea agenţilor economici cu profituri mici şi mijlocii. din interpretarea greşită a mult aşteptatei democraţii şi din alegerea unei orientări anormale a emancipării sociale. reducându-se numărul tranşelor de profit de la 67 la 2. excepţie făcând următoarele: . . . Această măsură a fost inadecvată.pierderea dintr-un an fiscal declarată era recuperabilă pe seama profiturilor realizate în anul următor. hotărau prin lege la un moment dat era suspendat. aici trebuie menţionat că această cotă majorată (60%) a fost motivată atât din punct de vedere financiar cât şi social. anulat sau eliminat de Executiv printr-o ordonanţă simplă sau de urgenţă. Pentru a rămâne în graţiile acestora.2% pentru persoanele juridice străine. extinderea activităţii sau pentru investiţii destinate protejării mediului înconjurător. Efectul real a fost invers.36 din 1999. .Începând cu anul 1992 s-a trecut la un sistem mai simplu de impunere a profitului. nr. Prin Legea bugetului de stat pentru anul 1999. străin sau mixt.acordarea de reduceri proporţional cu ponderea persoanelor cu capacităţi de muncă reduse angajate. interesele 14 . la solicitarea unor organisme internaţionale. în condiţiile economiei existente la acea vreme. Cota de impunere normală a profitului a fost de 38%. în opinia noastră. o măsură mai bună fiind reducerea fiscalităţii pentru agenţii economici mici şi mijlocii în vederea încurajării investiţiilor şi a extinderii activităţii. cu condiţia renunţării la calculul impozitului pe dividende transferate în străinătate.cota majorată de 80% pentru profiturile Băncii Naţionale a României. rezultată. pentru profiturile obţinute printr-un sediu permanent în România.

special organizate. . pe de altă parte. echipamentele industriale şi informatice importate în scopuri productive. în sensul că în perioada următoare întreprinderile mici şi mijlocii au cunoscut o dezvoltare importantă. faptului că România a fost considerată şi tratată de către instituţiile financiare internaţionale ca o piaţă de desfacere şi una a mâinii de lucru ieftine pentru ţările dezvoltate. Politici fiscale şi bugetare în România. pe de-o parte.exonerarea de la plata impozitului pe profit pentru partea reinvestită. În acest act normativ au fost reenumeraţi subiecţii exceptaţi de la plata impozitului pe profit. a dorinţei necondiţionate a autorităţilor române de aderare la Uniunea Europeană. 72 din 1996 privind finanţele publice. cum ar fi : . potrivit legii.unităţile aparţinând cultelor religioase pentru veniturile obţinute din producerea şi 17 Văcărel Iulian. Editura Expert. . pentru operaţiunile din fondurile publice derulate prin contul general al trezoreriei: .instituţiile publice.fundaţiile testamentare. 70 din 1994 privind impozitul pe profit. 15 . În acest sens a fost adoptată Legea nr. în cazul în care sunt folosite pentru producerea de bunuri şi servicii care erau scutite la rândul lor de la plata taxei vamale. în cazul în care se creează noi locuri de muncă. Astfel. respectiv al beneficiilor persoanelor juridice a fost îmbunătăţită continuu în perioada următoare şi până în prezent. în principal. . modificarea şi completarea legislaţiei în ceea ce priveşte impozitul pe profit. .17 Acest lucru a fost posibil datorită. declarate ca fiind absolut necesare pentru dezvoltarea ţării noastre. 217 din 1999 pentru modificarea si completarea Ordonanţei Guvernului nr. a cărei prevederi generale vizau crearea unui cadru favorabil înfiinţării şi dezvoltării unor societăţi comerciale.reducerea cu 75% a impozitului pe profit datorat pentru producţia destinată exportului. în fond descurajarea şi desfiinţarea concurenţei şi exploatarea forţei de muncă autohtone. în perioada imediat următoare. precum şi pentru materiile prime importate.aplicarea unui sistem forfetar de impunere luând în considerare cifra de afaceri din anul precedent Efectul principal al aplicării acestei legi a fost cel scontat. instalaţiile. pentru fondurile publice constituite potrivit legii nr. iar prin aşa-numitele „recomandări”. de invalizi şi ale asociaţiilor persoanelor cu handicap. iar.reducerea impozitului pe profit pentru aceşti agenţi economici cu 20%.ţării”. s-a urmărit. . uşurarea accesului acestor agenţi economici la serviciile publice.61.trezoreria statului. elaborarea de programe de dezvoltare pentru aceştia. Un alt obiectiv al politicii fiscale din acea perioadă a fost stimularea şi încurajarea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii. impozitul pe veniturile microîntreprinderilor. O nouă modificare a reglementărilor cu privire la impozitul pe profit a fost adusă prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. dar şi prin investiţiile străine. pag. în special productive.unităţile economice fără personalitate juridică ale organizaţiilor de nevăzători. . în anumite condiţii. de mai mici dimensiuni. Bucureşti. politica autorităţilor române cu privire la impozitarea beneficiilor persoanelor juridice care desfăşurau activităţi economice vizat. 2001. .scutirea de la plata taxelor vamale pentru maşinile. precum şi anumite facilităţi fiscale. după cum urmează: . prin transferarea valorii adăugate în ţările de provenienţă a investitorilor străini.133 din 1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici si mijlocii.cooperativele care funcţionează ca unităţi protejate. respectiv legiferarea unui nou impozit în anul 2001. Legislaţia privind impozitarea profiturilor. . 1990-2000.

cu excepţia autoturismelor.o cotă adiţională de impozit de 25% pentru veniturile obţinute din activitatea barurilor şi cluburilor de noapte. Aceste măsuri au urmărit. .4: . încurajând. metoda comparării preţurilor. metode preţului de „revânzare”. 414 din 2002 privind impozitul pe profit s-au instituit noi facilităţi: contribuabilii care investesc în mijloace fixe şi sau în brevete de invenţii amortizabile. . pentru a beneficia de această facilitate contribuabilii au obligaţia să păstreze în patrimoniu aceste mijloace fixe cel puţin o perioadă egală cu jumătate din durata lor normală de funcţionare. O nouă modificare a politicii fiscale cu privire la impozitul pe profit a fost reprezentată de aprobarea Legii nr. destinate activităţilor pentru care aceştia sunt autorizaţi. de asemenea nu este permisă deducerea de la calculul profitului impozabil a părţii din amortizarea lunară corespunzătoare autoturismelor achiziţionate cu valoare mai mare decât echivalentul în lei a 12. sau mai mult. Actul normativ aduce de asemenea şi alte modificări legislaţiei privind impozitul pe profit. în fond. 70 din 1994. şi care nu au optat pentru regimul de amortizare accelerată pot deduce cheltuieli suplimentare de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora. impunând 16 . cu următoarele excepţii cuprinse în art. .5 din O. în acelaşi timp. 1 alin. instalaţii de lucru).U.instituţiile de învăţământ particular acreditate. utilizate pentru îmbunătăţirea confortului şi a eficienţei clădirilor. stimularea investiţiilor în aceste echipamente de către agenţii economici în vederea modernizării capitalului tehnic al acestora.000 euro. . a cazinourilor. precum şi cele autorizate. după cum urmează: . promovarea extinderii noilor forme de finanţare a întreprinderilor. fluidizarea economiei şi stimularea investiţiilor în mijloace fixe şi. metoda „cost plus”. c.estimarea valorii de piaţă a tranzacţiilor folosind una din următoarele metode: a. în mod evident. pentru întreţinerea. respectiv stabilirea cotei generale. nr. .asociaţiile de proprietari. precum şi a profiturilor cu excepţia rezervelor legale şi a diferenţelor favorabile din reevaluarea patrimoniului. Politica fiscală de stimulare susţinută a investiţiilor productive a fost continuată şi în anii următori în sensul că prin Legea nr. după cum urmează: deducerea din profitul aferent anului fiscal a unei cote de 10% din preţul de achiziţie al echipamentelor tehnologice şi mijloacelor de transport achiziţionate începând cu data de 1 ianuarie 2000 (maşini. nr. unice de 25%. Articolul nr. pentru veniturile obţinute din activităţi economice. 1 alin. b. în vederea prevenirii decapitalizării societăţilor comerciale.cota de impozit pe profit de 80% în cazul Băncii Naţionale a României. De asemenea. precum şi a profiturilor de la 10% la 5%. 189 din 2001 prin care este modificată cota pentru majorarea capitalului social efectuată prin încorporarea rezervelor. iar utilizatorul are dreptul de a deduce cheltuielile cu chiria pentru contractele de leasing operaţional sau amortizarea în cazul contractelor de leasing financiar. constituite ca persoane juridice. cum ar fi leasing-ul.G. considerăm.deducerea impozitului pe profit plătit în străinătate. Această reglementare de politică fiscală a urmărit. repararea proprietăţii comune.G. la cursul de schimb oficial la închiderea anului financiar şi deductibilitatea cheltuielilor cu diferenţele de curs până la data plăţii efective. . Conform acestui act normativ sunt considerate deductibile fiscal cheltuielile efectuate pentru realizarea bunurilor livrate sau vândute în baza unui contract de vânzare cu plata în rate sau de leasing.valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult. utilaje.cota de 5% pentru profitul obţinut pe seama veniturilor realizate din export.217/1999 completează şi modifică art. se prevedea şi modificarea cotelor de impozit.cota de 10% pentru orice majorare a capitalului social efectuată prin încorporarea rezervelor. 6 O.

privind impozitul pe dividende în cotă de 10% pentru profiturile transferate de filiale societăţilor-mamă străine. cesionarea proprietăţilor imobiliare situate în România şi a titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română. Legislaţia română asigură armonizarea parţială cu prevederile Directivei 90/434/CEE. şi va aplica acquis-ul în întregime. . în contextul reducerii cotei standard de impozitare la 16%. Prevederile din Convenţie se regăsesc în convenţiile de evitare a dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital încheiate de România. să se conformeze în totalitate acestui cod. de asemenea modificarea cotei de impozitare a profitului aferent exporturilor. măsuri care vor avea impact şi asupra anului 2006. cu excepţiile prevăzute. În ceea ce priveşte Codul de Conduită pentru impozitarea afacerilor. datorită efectului descurajator al acestei măsuri asupra volumului exportului.70/1994 privind impozitul pe profit. Prin acceptarea în întregime a acquis-ului comunitar privind Capitolul 10 – Impozitarea.5%. cu modificările ulterioare. Ordonanţa Guvernului nr. urmărindu-se declanşarea unei adevărate competiţii între economiile naţionale. Armonizarea prevederilor Convenţiei Consiliului Comunitatii Europene 90/436 privind eliminarea dublei impuneri cu privire la ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate se realizează prin convenţiile de evitare a dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital încheiate de România cu Statele Membre ale Uniunii Europene.5 al directivei.12. divizărilor sau al aporturilor de active. 17 . 414 din 2002 prevede. Prin măsurile fiscale întreprinse. Directiva privind impunerea societăţilor-mamă şi a filialelor care se află în State Membre diferite (Directiva Consiliului 90/435/CEE) este parţial armonizată în legislaţia naţională potrivit Raportului de poziţie privind Capitolul 10-Impozitarea din 2001. la articolele intitulate „Întreprinderi asociate” şi „Procedură amiabilă”. Astfel.unificarea cotei de impozitare a profiturilor persoanelor juridice prin eliminarea cotei reduse de impunere de 10% a profitului obţinut din vânzarea. care asigură neimpunerea veniturilor de natura dividendelor primite din străinătate de la filiale. anul 2005 a marcat o abordare nouă a politicii fiscale. considerăm că această creştere a cotei de impunere nu avea şanse reale de creştere proporţională a veniturilor fiscale încasate din această sursă. cu modificările ulterioare. prevede reguli pentru determinarea profitului impozabil în cazul fuziunilor. Prevederile privind definirea relaţiei de subordonare (cerinţa privind deţinerea a minimum 25% din capitalul filialei pe o perioadă neîntreruptă de 2 ani) vor fi introduse în legislaţia naţională până la 31. Până la aceeaşi dată vor fi armonizate şi prevederile art. . pierderilor sau rezervelor transferate în legătură cu aceste operaţiuni. în conformitate cu angajamentele asumate prin Acordul European. există prevederi în Ordonanţa Guvernului nr. Dintre aceste măsuri. care se înscrie în tendinţa actuală din ţările foste socialiste.70/1994. Legea nr. până la data aderării România se va concentra pe continuarea armonizării legislaţiei naţionale cu acquis-ul comunitar şi dezvoltarea infrastructurii instituţionale necesare implementării acestuia. România îşi asumă angajamentul ca până la data aderării. de la 5% la 12.reducerea cotei de impunere a profiturilor de la 25% la 16%. − transferul activelor unui sediu permanent.extinderea bazei de impozitare prin: • eliminarea posibilităţii de opţiune pentru impunerea veniturilor la data scadenţei ratelor în cazul contractelor de vânzare cu plata în rate şi impunerea acestora la data facturării.2006.nu numai investiţiile ci şi utilizarea lor pe o durată de timp cât mai îndelungată. una din cele mai importante a avut în vedere perfecţionarea impozitului pe profit prin: .2006 urmând sa fie introduse în legislaţia română prevederile privind: − neimpunerea provizioanelor. până la 31.12.

reducerea impozitului în proporţie de 20% în cazul în care persoana juridică asigură 18 . 24 din 2001 privind impunerea microîntreprinderilor. • eliminarea unor facilităţi fiscale cuprinse în acte normative considerate non-conforme cu principiile Uniunii Europene. c. societăţile de intermediere de valori mobiliare şi societăţile cu activitate exclusivă de comerţ exterior.5% din veniturile trimestriale totale obţinute din orice surse. nr. sunt producătoare de bunuri materiale. B. pentru care se menţine cota de impozit de 20%. respectiv de administrare a acestora. Acest impozit a reprezentat o noutate absolută în ceea ce priveşte politica fiscală a României deoarece a determinat divizarea persoanelor juridice şi apariţia în acest fel a unei categorii noi denumită microîntreprinderi. au capital integral privat. după cum am menţionat anterior. Se unifică în felul acesta cotele de impozitare practicate pentru nerezidenţi crescând de la 10% şi. au realizat venituri reprezentând echivalentul în lei de până la 100. ce include toate persoanele juridice care îndeplinesc următoarele condiţii: a. acţiunii unor factori exogeni. petrolier.G. d. societăţile de asigurare şi reasigurare. cu excepţia jocurilor de noroc unde cota rămâne constantă. respectiv.000 euro inclusiv. a finalizării unor reforme. În domeniul impozitului pe profit se vor avea în vedere: . prestează servicii şi/sau desfăşoară activitate de comerţ. băncile. conform legislaţiei deja adoptate.Extinderea bazei impozabile prin: • restrângerea categoriilor de rezerve deductibile la calculul profitului impozabil pentru societăţile bancare şi de asigurare.• renunţarea la posibilitatea deducerii cheltuielilor de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a achiziţiilor de mijloace fixe amortizabile sau brevete de invenţie amortizabile. b. Nu sunt considerate microîntreprinderi. conform actului normativ. precum şi din sectorul energetic. pentru a beneficia de această facilitate microîntreprinderile au obligaţia să păstreze în patrimoniu aceste investiţii cel puţin o perioadă egală cu jumătate din durata lor normală de funcţionare. Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor În ceea ce priveşte metodologia de impunere a microîntreprinderilor din România. Începând cu data de 1 ianuarie 2006. Q. societăţile de investiţii. amortizabile din impozitul datorat(suma reducerii nu poate depăşi impozitul datorat pe întregul an fiscal). elemente determinate de exigenţele şi cerinţele procesului de aderare.Extinderea numărului de contribuabili. prin eliminarea celor specifice faţă de celelalte categorii de contribuabili. au până la 9 angajaţi. ceea ce îi imprimă anumite particularităţi. . dar şi contextualizând-o în spaţiul european. cu excepţia veniturilor obţinute din jocuri de noroc. Persoanele juridice încadrate în categoria microîntreprinderi nu calculează şi nu plătesc impozit pe profit ci au obligaţia plăţii unui impozit ce reprezintă 1.24 din 2001 prevede următoarele facilităţi pentru microîntreprinderi: . 15% la 16%. urmează să se aplice cota de 16%. Politica fiscal-bugetară a anului 2006 trebuie judecată în contextul constrângerilor care acţionează în economie.scăderea valorii investiţiilor în active corporale şi necorporale. pentru veniturile realizate de persoanele fizice şi juridice nerezidente. aceasta a fost reglementată prin Ordonanţa Guvernului României nr. .

5% la 3. până în 1994 pentru acestea se practica un impozit de tip real. C. respectiv a unor norme de venit şi nu asupra celui efectiv realizat.85 din 1997 privind impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice a inclus în sfera impunerii toate celelalte venituri realizate de aceşti agenţi economici după cum urmează : .34 din 1994 privind impozitul pe venitul agricol. opere de creaţie intelectuală sau orice alte venituri obţinute prin valorificarea dreptului de autor au fost impozitate cu cote ce variau între 15% şi 35%.0% a veniturilor microîntreprinderilor. prin aprobarea Legii nr. creşterea pe cât posibil al veniturilor fiscale sau cel puţin menţinerea acestora la un nivel constant prin exploatarea condiţiilor socialeconomice caracteristice perioadei. Aceste prevederi au avut ca obiectiv principal încurajarea investiţiilor şi astfel dezvoltarea acestei categorii de persoane juridice. Impozitele pe veniturile persoanelor fizice Noile condiţii social-economice de după 1989 au făcut necesară abandonarea vechiului sistem de impozitare a persoanelor fizice şi implementarea unui sistem fiscal modern şi echitabil pe baza unei politici de impozitare coerente şi flexibile. dar şi a cotelor de impunere în funcţie de inflaţie. a modificării tranşelor de venit. în vederea diminuării ratei şomajului şi a reducerii volumului economiei subterane. neutru şi care să nu genereze tratamente fiscale discriminatorii în raport cu diversele categoriile de contribuabili.veniturile realizate din prestaţii artistice. 19 . deci a creşterii ponderii salariaţilor cu venituri mici. în anul 1991 a fost instituit impozitul pe salarii şi drepturi asimilate în sarcina persoanelor fizice române sau străine ce realizau venituri de acest gen prin Legea nr. Cota de impozitare legiferată a fost de 15%. în vederea conservării şi perpetuării veniturile astfel obţinute. într-un mod voalat. facilitatea se aplică doar pe perioada în care forţa de muncă nou angajată rămâne în întreprindere şi nu se fac alte disponibilizări. respectiv a muncii la negru. iar pe de altă parte stimularea angajărilor de forţă de muncă legală. În ceea ce priveşte veniturile agricole. aceste măsuri au urmărit. Starea nefavorabilă a agriculturii româneşti şi necesitatea consolidării acesteia şi a alinierii la nivelul vest-european au determinat suspendarea impozitării venitului agricol începând cu 1997. în timp ce cota maximă a crescut de la 40% la numai 45%. datorită sărăcirii populaţiei. au fost dezavantajaţi profund salariaţii cu venituri mici şi mijlocii deoarece cota minimală a crescut de la 6% la 21%.creşterea numărului de angajaţi cu contracte individuale de muncă cu cel puţin 10% faţă de anul financiar precedent. cotele fiind stabilite între 6% şi 45%. Ordonanţa de Urgenţă nr. cel al ajustării la nivelul inflaţiei. În condiţiile inflaţioniste ce afectau economia naţională s-a prevăzut posibilitatea indexării. cu observaţia că până în 1996 se practica o cotă redusă de 10%. în final. Prin această măsură s-a urmărit crearea unui sistem fiscal echitabil. Cu alte cuvinte. ce prevedea o impunere în cote progresive a venitului lunar realizat. facilitate ce a fost abandonată în 2002. Ca urmare. calculat în funcţie de terenul deţinut care nu ţinea seama de puterea economică contributivă reală a agenţilor economici. s-apus accentul pe impozitarea cât mai mare a acestor venituri şi aşa minime. amplificând în continuare procesul de sărăcire a populaţiei. Trăsătura generală caracteristică perioadei următoare de după 1991 a fost indexarea tranşelor de venit în funcţie de inflaţie şi în acelaşi timp o modificare a cotelor de impunere astfel încât. În anul 2005 una din cele mai importante modificări aduse a fost majorarea cotei de impunere de la 1.32 din 1991 privind impozitul pe salarii. pe de-o parte. Pe lângă obiectivul declarat de către autorităţi. Primul pas al reformei fiscale în acest domeniu a fost dat de instituirea unui impozit calculat pe baza veniturilor agricole obţinute.

în limita echivalentului în lei a 200 de euro pe an. În domeniul impuneri nerezidenţilor s-au operat următoarele modificări: . precum şi în sistemul de declarare. • prime de asigurare privată de sănătate. . plăteau 18% drept impozit pe venit. obiectivitate şi creează premisele pentru creşterea economică. • cotizaţia de sindicat plătită potrivit legislaţiei în materie.înlocuirea sistemului global de impunere a veniturilor realizate de persoanele fizice. Sistemul propus asigură simplitate. probabil. de asemenea. Elementele cheie în impunerea veniturilor în acest sistem vizează renunţarea la procedura de globalizare a anumitor venituri şi înlocuirea acestui sistem cu impunerea veniturilor pe fiecare sursă de venit din fiecare categorie.creşterea cotei de impozit la dobânzi de la 5% la 10% şi. în limita echivalentului în lei a 200 de euro pe an.veniturile pentru vânzări de mărfuri în regim de consignaţie au fost impozitate cu o cotă de 15%. cu cote diferenţiate în ceea ce priveşte impozitul aplicat la venitul persoanelor fizice. lucrări şi a celor reprezentând drepturi de autor care se reţineau de către unităţile plătitoare.. cu excepţia celor încheiate în scopuri estetice. în limita sumei de 15 milioane lei anual. • venituri din alte surse. urmărind. Categoriile de venituri pentru care impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 16% asupra fiecărei surse de venit din categoria respectivă sunt următoarele: • venituri din activităţi independente. Astfel. descurajarea acestora. • contribuţiile la scheme facultative de pensii ocupaţionale. prin stimularea investiţiilor. În perioada imediat următoare România a procedat la simplificarea şi perfecţionarea impozitului pe venit unde măsurile luate au constat în: . cu sistemul bazat pe cota unică de 16% aplicată pentru majoritatea categoriilor de venituri.6 milioane ROL cota era de 23% şi impozitul putea ajunge până la 40% în condiţiile în care venitul depăşea suma de 156 milioane ROL. sistemul fiscal era unul progresiv. din constituirea dreptului de uzufruct au fost impozitate cu o cotă de 15%. în afara celor salariale se impuneau cu cote progresive cuprinse între 10% şi 40%. lărgirea bazei impozabile în cazul acestei categorii de venituri prin includerea ca venit impozabil a acelor 20 . În anul 1999 s-a pus problema introducerii impozitului pe venitul global al persoanelor fizice în vederea corelării legislaţiei româneşti cu cea a Uniunii Europene. • venituri din cedarea folosinţei bunurilor. în timp ce drepturile băneşti cuvenite pentru invenţii. • venituri din pensii. • prime de asigurare pentru locuinţa de domiciliu în limita echivalentului în lei a 200 de euro pe an.veniturile realizate din închirieri. contracte de mandat sau cesiune.veniturile încasate pentru lucrări executate şi servicii prestate de către persoane fizice. • venituri din salarii. Cei care aveau venituri de până la 28 milioane ROL. impozitul fiind final. Aceste impozite erau instituite. • venituri din activităţi agricole. până în 2004. . pentru cei cu venituri cuprinse între 28 milioane ROL şi 69. Totodată s-au eliminat din legislaţia fiscală deducerile economice care includeau: • cheltuieli pentru reabilitarea locuinţei de domiciliu destinate reducerii pierderilor de căldură în scopul îmbunătăţirii confortului termic. inovaţii se impuneau cu 20%. • veniturile din premii. care presupunea utilizarea unui barem de impunere cu cote progresive cuprinse între 18% si 40%. Această abordare a generat modificări în sistemul de compensare a pierderilor. calculate şi percepute pe baza declaraţiilor individuale anuale de impunere întocmite de contribuabil. cu excepţia veniturilor din servicii.

sindicate şi instituţii publice. Deşi prin introducerea T. Aceasta se aplică în România începând cu data de 1 iulie 1993 şi a înlocuit vechiul impozit cumulativ (impozitul pe circulaţia mărfurilor) cu un impozit care se aplică asupra tranzacţiilor fiecărui stadiu al circuitului economic. la sfârşitul anului a impozitului aplicând cota de 16% asupra câştigului net. care era un impozit indirect asupra consumului intrau următoarele activităţi: . sub incidenţa taxei pe valoarea adăugată. Taxa pe valoarea adăugată nu se aplica asupra operaţiunilor autorizate efectuate de asociaţii fără scop lucrativ. În consecinţă. .eliminarea din categoria de venituri impozabile obţinute de nerezidenţi din România a celor din transport internaţional. ultimele modificări în scopul aplicării unei politici fiscale corespunzătoare cu cea a Uniunii Europene vizau: • aplicarea cotei unice de 16 % asupra câştigurilor din transferul titlurilor de valoare în timpul anului. 21 . cu excepţia activităţilor comerciale efectuate de acestea. . Conform reglementărilor legislative.A. aparatură medicală şi anumite produse farmaceutice. 3 din 1992 privind taxa pe valoarea adăugată aprobată prin legea nr.operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată.V. Operaţiunile cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se împart în trei categorii după cum urmează: .livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate în cadrul exercitării activităţii profesionale.transferul proprietăţii bunurilor imobiliare. legislaţia privind taxa pe valoarea adăugată a fost modificată pentru a fi armonizată cu prevederile comunitare în domeniu. în prag de aderare. Ulterior.V. în timp ce scutirile de la plata T. . în 1992 a fost instituită taxa pe valoarea adăugată (T. Evoluţia impozitelor indirecte A.2. organizaţii religioase. . În anul 2006. Cota de „zero” se aplica în cazul exportului de bunuri şi servicii. .)18. s-a dorit îmbunătăţirea sistemului fiscal şi alinierea 18 Ordonanţa Guvernului nr.dobânzi al căror nivel este mai mare decât nivelul ratelor dobânzilor de referinţă de pe pieţele interbancare. politice sau civice.importul de bunuri şi servicii. 130/1992. Taxa pe valoarea adăugată Liberalizarea preţurilor în 1990 în vederea trecerii la o economie de piaţă. cu posibilitatea opţională de definitivare. În contextul alinierii la practica internaţională.3. În cazul operaţiunilor impozitate în mod obligatoriu se aplicau două cote diferite şi anume.A. diferenţiat pe sectoare ale economiei cuprinse între 1% şi 90%. 2. măsură care a avut în vedere acordarea unui tratament fiscal egal cu cel al rezidenţilor.VA.operaţiuni la care se aplică cota 0. Impozitul a fost stabilit în cote procentuale. se acordau în funcţie de obiectul activităţii agenţilor economici. a făcut necesară modificarea sistemului fiscal în ceea ce priveşte impozitul pe circulaţia mărfurilor a cărui reglementare corespundea realităţilor economiei planificate de dinainte. cea „normală” de 22% şi respectiv o cotă redusă de 11% pentru produse alimentare de strictă necesitate. sarcina vărsării la buget a impozitului pe circulaţia mărfurilor s-a stabilit agenţilor economici indiferent de forma de proprietate spre deosebire de perioada de dinainte de 1990 când acest impozit revenea unităţilor de stat sau organizaţiilor cooperatiste. • renunţarea la facilitatea de neimpozitare a câştigurilor din transferul proprietăţilor imobiliare dobândite prin moştenire şi schimb.operaţiuni impuse obligatoriu.

în sensul că majoritatea produselor şi serviciilor de larg consum ce au fost scutite la început plata taxei pe valoarea adăugată au fost incluse treptat în categoria celor impozitate cu cotă redusă. civic.G. pentru persoanele impozabile care realizează o cifra de afaceri sub un anumit plafon anual. respectiv: combustibilul pentru uz casnic. operaţiunile de asigurări şi reasigurări. diverse operaţiuni financiare. Codul Fiscal.Of. prin care se abroga O. În aceeaşi perioadă a avut loc o majorare generală a presiunii fiscale în ceea ce priveşte taxa pe valoarea adăugată. 371/1 iunie 2002. doar cinci categorii bunuri şi servicii. publicată în M. muzee. energia termică pentru consum casnic. 345/2002.A. În cadrul Uniunii Europene beneficiau de aceste facilităţi prestările de servicii medicale. editarea. 3/1992. vor fi vizate următoarele măsuri: • transpunerea în legislaţia naţională a Directivei 2003/92/CE referitoare la locul livrării de 19 O. 34520 privind taxa pe valoarea adăugată. cu toate modificările şi completările sale ulterioare. beneficiau de scutire de la plata taxei pe valoarea adăugată încă aproximativ 16 categorii de operaţiuni. Of. 22 . în anumite condiţii. 17/14 martie 2000 privind taxa pe valoarea adăugată. legislaţia privitoare la taxa pe valoarea adăugată a fost sistematizată şi unificată într-un singur act normativ19. 20 Legea nr. În vederea îmbunătăţirii administrării taxei pe valoarea adăugată. operaţiunile impozabile. publicată în M.VA.V. cum ar fi: introducerea noţiunii de persoană impozabilă. De asemenea. eliminarea unor scutiri care nu erau în concordanţă cu Directiva a VI-a a Uniunii Europene şi anularea unor facilităţi fiscale discreţionare acordate prin legi speciale. varianta românească a acestui impozit s-a caracterizat prin anumite derogări de la practica ţărilor internaţionale mai ales în ceea ce priveşte numărul mult mai mare de operaţiuni scutite de T. conform calendarului de armonizare. nr. accesoriile acestora. canalizarea şi transportul fluvial al localnicilor din Delta Dunării şi alte câteva zone considerate defavorizate. nr. nr. târguri şi expoziţii. campinguri şi alte sectoare cu funcţie similară. O. 3/1992 a suferit numeroase modificări în ceea ce priveşte sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată. grădini zoologice şi botanice. în martie 2000. intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004. în domeniul taxei pe valoarea adăugată. în conformitate cu aceste prevederi. iar câteva urmau să fie impuse cu cotă normală. faţă de Legea nr. închirierile de bunuri imobile. pentru: încasările din taxele de intrare la castele. obiectivul urmărit fiind continuarea alinierii la prevederile Directivei a VI-a a Consiliului Comunităţii Economice Europene. asistenţa socială. 345/1 iunie 2002 privind taxa pe valoarea adăugată. au fost eliminate o serie de scutiri de T. În concordanţă cu instabilitatea cronică a sistemului legislativ din România. protezele de orice fel. prin care s-au adus o serie de modificări şi completări menite să contribuie la perfecţionarea cadrului legal existent. religios. de 9%. Începând cu 1 iunie 2002 a intrat în vigoare Legea nr. medicamente de uz uman şi veterinar şi pentru cazarea în hoteluri. în vederea armonizării cu prevederile acquis-ului comunitar. începând cu data de 1 ianuarie 2006.A fără drept de deducere şi s-a reintrodus cota redusă. aduce o serie de modificări.G. în România. plătitorii şi alte elemente. a fost modificată perioada de raportare de la luna la trimestru. Pe lângă acestea. a fost eliminată scutirea de T.A. apa. baza de impozitare. conform calendarului anexat la Documentul de poziţie al României privind Capitolul 10 – Impozitarea. Astfel.V. Pe aceste considerente. nr. acordarea şi negocierea de credite. Mai apoi. patriotic şi.G. tipărirea şi vânzarea de manuale şcolare şi cărţi. 113/15 martie 2000. securitatea socială şi activităţi cu caracter politic. Cadrul legislativ a fost îmbunătăţit de-a lungul anilor astfel încât în 1999 mai beneficiau de scutire de la plata T. energia electrică pentru consum casnic.acestuia la standardele internaţionale.U. exclusiv activitatea de publicitate.V. care nu erau în concordanţă cu prevederile Directivei a VI-a şi au fost introduse altele. precum şi produsele ortopedice. nr. regulile de impozitare.

a nivelului accizelor stabilite în lei. Cu toate acestea.U.A. vinuri şi produse pe bază de vin. de hârtie şi plastic. Sistemul ad-valorem era favorabil evaziunii prin subevaluarea bazei de impozitare şi de aceea începând cu l ianuarie 1998 el a fost înlocuit. 42/199322. care a funcţionat. astfel ca începând cu data de l ianuarie 1999. lista 21 H. bere. extinderea aplicării măsurilor de simplificare şi pentru deşeurile textile.U. cu cote între 25% şi 60%. Cotele stabilite prin noua lege nr. ţigarete. nr. în fapt.V.gaz şi electricitate. 244/30 noiembrie 1991. privind accizele la produsele din import şi din ţară.G. de data aceasta în E. calculul făcându-se prin aplicarea. printr-o ordonanţă de urgenţă. băuturi alcoolice. 42/29 iunie 1993. 22/1997 erau de numai 3% la alcool (exclusiv alcoolul etilic de sinteză) şi 6% la motorină. se revine la aşezarea accizelor în lei/U. în cazul alcoolului etilic alimentar. la fel ca şi impozitul pe cifra de afaceri. accizele se calculau şi se datorau o singură dată de către agentul economic producător sau importator. care a abrogat dispoziţiile anterioare. precum şi la impozitul din producţia internă şi gazele naturale. rom. unor cote procentuale asupra bazei de impozitare.Of. rachiu din trestie de zahăr. cu obligaţia actualizării trimestriale. decenii la rând. până la înlocuirea lui. • prevederi specifice creării unei baze de informaţii necesare pentru calculul resursei proprii de T. produse petroliere şi cafea) cu calculul accizelor pe baza unor sume fixe stabilite pe unitate de măsură şi exprimate. privind impozitul pe circulaţia mărfurilor şi accizele. impozitele indirecte fiind considerate incompatibile cu noua orânduire.G. La început acestea se aplicau pentru 15 grupe de produse considerate de lux sau dăunătoare sănătăţii. pentru evitarea dublei impozitări în cazul procesării alcoolului şi cafelei să se deducă din accizele datorate pentru produsele finale. ţigarete şi produse din tutun de calitate superioară. pentru alcool. Accizele au fost reintroduse în România. evaziunea a continuat. băuturi alcoolice. la finele anului 199121. în 1993. publicată în M. Intenţia era aceea de a evita indexarea periodică a accizelor datorită inflaţiei. nr. pentru contribuţia pe care România trebuie să o plătească la Uniunea Europeană după data aderării. • prevederi specifice pentru a asigura trecerea de la plafonul actual de scutire de 200. dar fluctuaţia periodică a cursului Leu/Euro a făcut necesară actualizarea permanentă a preţurilor. prin ordin al ministrului finanţelor. a sumelor datorate. 767/30 23 . Începând cu 1 ianuarie 2002 a fost revizuită. publicată în M. Noua lor reglementare prin Legea nr. 779/15 noiembrie 1991. nr. fuseseră desfiinţate prin reforma fiscală din 1953. B. accizele aferente materiilor prime încorporate prin prelucrare.M.Of. privind regimul accizelor. printr-un nou act normativ 23. • măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale: introducerea răspunderii în individual şi în solidar pentru plata taxei. nr. 22 Legea nr. în funcţie de evoluţia ratei inflaţiei şi a cursului de schimb valutar. publicată în M. produse din tutun şi cafea. De asemenea. 23 O. 42/1993 păstra nivelul de aşezare ad-valorem.C. la principalele produse accizabile (alcool. Legea permitea.Of. ca o taxă de consumaţie universală.000 euro negociat cu Uniunea Europeană de la data aderării. 144/1 iulie 1993. urcând la 200% la coniac şi bere ambalată în cutii metalice şi la 300% la whisky. Accizele În România accizele. 158/27 noiembrie 2001. în locul acestora s-a introdus impozitul pe circulaţia mărfurilor. nr. cu taxa asupra valorii adăugate.000 lei la plafonul de scutire de 35. dar o reglementare complexă şi distinctă a acestora s-a realizat prin Legea nr. gin. pentru ca apoi pentru alcool şi tutun cotele să ajungă la 200% şi chiar la 300%. pentru a se limita evaziunea fiscală şi pentru a uşura controlul asupra modului de calcul.

. totodată. revizuirea întregului regim al scutirilor. eliminarea dublei impozitări înregistrate în cazul unor uleiuri minerale. la data intrării în vigoare a acestuia. noiembrie 2001. cu excepţia ţigaretelor la care acciza este combinată. 25 Legea nr. 24 O.M. începând cu data de 1 ianuarie 2004. în vederea diminuării evaziunii fiscale şi asigurării unei mai bune încasări la bugetul de stat a veniturilor provenite din accize. regimul de supraveghere şi autorizare25. respectiv păcură şi electricitate.E. precum şi pentru ţiţeiul şi gazele naturale din producţia internă. concretizate: . nr. regimul accizelor24. cât şi nivelul acestora. nr. (alcool. Astfel pentru anul 2005 se aveau în vedere următoarele modificări în domeniul accizelor. bunuri electronice. Codul Fiscal unifica cele trei acte normative care reglementau. scutirile de la plata acestora şi regimul deducerilor fiscale. parfumuri. vinuri.). pe capitole distincte.. altele decât bere şi vinuri. produse din tutun şi uleiuri minerale) şi o a doua categorie. tutun şi uleiuri minerale) la care impozitul este stabilit în sumă fixă (echivalent euro/U. echivalent Euro/U. 24 .). cu modificările şi completările ulterioare. etc. o categorie care cuprinde grupele de produse supuse. a altor produse reglementate prin directivele comunitare. importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor. plătitorii şi momentul datorării accizelor. aferente fiecărei grupe de produse supuse accizelor. Produsele supuse accizelor au fost împărţite în două categorii. şi prevederile Directivei europene 92/12. în conformitate cu angajamentele asumate prin Documentul de poziţie aferent Capitolului 10 – Impozitarea. la care se aplica cotele procentuale după modelul ad-valorem.M. precum şi regimul de marcare al unor produse supuse accizelor 26 fiind preluate. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei. cu excepţia cafelei la care sunt stabilite sume fixe. implementat în România. introducerea sistemului de compensare a accizelor solicitate a fi restituite. reglementează distinct regimul accizelor armonizate pentru produsele principale accizate şi în U. Prin noul act normativ s-au adus o serie de îmbunătăţiri legislaţiei în domeniu. pentru alte produse. Sub denumirea de accize armonizate. care în principiu ar trebui adoptate până la data aderării. în vederea unei mai bune armonizări cu prevederile directivelor Uniunii Europene în domeniu.G.produselor supuse accizelor.majorarea nivelului accizelor pentru produsele supuse accizelor armonizate. a căror reglementare rămâne la latitudinea autorităţilor naţionale (cafea. confecţii din blănuri naturale. cu modificările şi completările ulterioare. potrivit angajamentelor asumate prin Documentul de poziţie. privitoare la sistemul de antrepozitare fiscală. autoturisme. 23/1995 privind instituirea sistemului de marcare pentru ţigarete. introdus la l ianuarie 2004. Codul Fiscal introduce taxele speciale de consum datorate bugetului de stat pentru următoarele produse provenite din producţia internă sau din import: bere. pentru care existau reglementări obligatorii la nivelul Uniunii Europene.G. redefinirea produselor şi grupelor de produse ce intră în categoria „alcool şi băuturi alcoolice”. pentru că în ceea ce priveşte nivelul acestora există încă în România diferenţe faţă de nivelurile minime impuse de directivele europene. în mod obligatoriu accizelor în ţările Uniunii Europene şi supuse procesului de armonizare ( alcool şi băuturi alcoolice. produsele din tutun şi uleiurile minerale. printre care: structurarea reglementărilor privind sfera de aplicare. bijuterii din aur sau platină. produse din tutun şi băuturi alcoolice. Denumirea de accize armonizate ar putea fi justificată doar în privinţa tipologiei produselor accizate şi a modului de aşezare a accizelor. 26 O. băuturi fermentate. Codul Fiscal.U. stabilirea unor măsuri mai aspre în cazul nerespectării prevederilor legale. cu modificările şi completările ulterioare. produse intermediare şi alcool etilic (toate din categoria alcoolului şi băuturilor alcoolice).introducerea în sfera de aplicare a accizelor armonizate. 158/2001 privind regimul accizelor.

C. cu scopul de a elimina posibilităţile de fraudă fiscală şi de a asigura alinierea la legislaţia comunitară în domeniu. • instituirea sistemului de garantare a accizelor pentru toate timbrele şi banderolele solicitate de antrepozitari. pentru a răspunde cerinţelor. de instituţiile financiare internaţionale.măsuri complementare impozitării propriu-zise prin accize: • introducerea în sfera de aplicare a accizelor a tuturor produselor care rezultă din prelucrarea ţiţeiului. veniturile fiscale aferente taxelor vamale s-au redus treptat. dar şi de o serie de factori interni. floarea-soarelui.).I. importurile au crescut în mod semnificativ.eliminarea unor scutiri de la plata accizelor în cazul alcoolului etilic şi al uleiurilor minerale destinate anumitor utilizări. ca şi cote procentuale. aceasta a fost influenţată. produsele lactate. în termeni reali. România a redus nivelul taxelor vamale pentru produsele agroalimentare şi. următoarele întrebări sunt absolut justificate: „ De ce s-a procedat astfel ? Ce recompense s-au primit în contrapartidă din partea exportatorilor avantajaţi: ne-au acordat facilităţi asemănătoare la alte produse importante din nomenclatorul mărfurilor 25 . România a aderat la mai multe acorduri internaţionale privind schimburile internaţionale prin care România se obliga să reducă treptat nivelul taxelor vamale. deoarece ritmul de creştere a importurilor a fost devansat de ritmul de reducere a taxelor vamale.majorarea nivelului accizelor pentru alte produse supuse accizelor nearmonizate (autoturisme cu capacitate cilindrică de peste 2500 cmc. Cu toate că importurile au crescut. . evident sub îndrumarea forurilor internaţionale. în 1998. percepute asupra produselor ce proveneau din celelalte ţări semnatare. articole de cristal. taxele vamale au coborât chiar sub nivelurile stabilite prin acordurile de comerţ internaţional. respectiv „recomandărilor” F. în condiţiile în care. în acelaşi timp. sau din alte motive. În perioada de după 1990. necunoscute până în prezent. Politicile fiscale elaborate şi implementate în perioada următoare.continuarea procesului de armonizare a legislaţiei cu directivele europene. Taxele vamale În ceea ce priveşte politica fiscală a taxelor vamale aplicată de către autorităţile române. produsele din carne. Spre exemplu. În acest context. devansând şi eliminând în mare parte producţia internă. cu respectarea normelor cuprinse în acordurile mai sus amintite. eliminându-i. Efecte similare se resimt şi în cazul industriei naţionale sau a celorlalte ramuri economice. curios fiind faptul că acestea au crescut foarte mult pentru produsele agroalimentare. . sarea. zahărul. putând exemplifica în acest sens carnea. a redus şi cuantumul subvenţiilor acordate producătorilor agricoli autohtoni. se crea premisa creşterii exporturilor realizate de ţara noastră. Pentru anul 2006 în domeniul accizelor se are în vedere: . dar aplicate într-un mod specific românesc de către autorităţile competente. la rândul ei. confecţii din blănuri nobile etc. au avut efecte de multe ori inverse faţă de cele propuse iniţial.M. • instituirea sistemului de înregistrare a comercianţilor cu amănuntul de produse din tutun. Obiectivul urmărit a fost cel al liberalizării comerţului interstatal şi astfel. practic. Cu alte cuvinte. de pe piaţa liberei iniţiative..majorarea graduală a accizelor la principalele produse supuse acestui regim potrivit calendarului cuprins în Documentul de poziţie aferent Capitolului 10 – Impozitarea. Astfel. . subminând economia autohtonă. până în 1989. aplicate asupra aceste importuri. România exporta cantităţi importante din aceste produse.

Autoritatea Naţională a Vămilor a trecut în structura Ministerului Finanţelor Publice. în consecinţă directă. obiectivele vizate pentru anul 2006 au în vedere cerinţele impuse de procesul de aderare la UE. în baza Ordonanţei Guvernului nr.159/2005 privind tariful Vamal Integrat Român s-a creat oportunitatea ca agenţii economici. 27 Văcărel Iulian. lit. . chiar aleşi să o rezolve . în mare măsură. În acelaşi timp. instituite prin art.2005 privind procedura aplicabilă în cazurile în care este necesară o amânare a determinării definitive a valorii în vamă.287/07. necesare activităţii de pregătire. cât şi asupra producătorilor interni şi a mediului concurenţial. 26 . 2001. Editura Expert.788/2001. care sunt acestea ? Dacă nu.U. au fost întreprinse măsuri pentru creşterea capacităţii administrative şi în special pentru creşterea gradului de colectare a creanţelor bugetare întreprinse de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. nr.prin Hotărârea Guvernului nr. respectiv în subordinea directă a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Astfel: .şi anume.76 din Legea educaţiei fizice şi sportului. instalaţii şi aparatură specifică. constând în: . cu modificările şi completările ulterioare.A.. a drepturilor şi obligaţiilor bilaterale ce se impun între asa-zişii parteneri.abrogarea facilităţilor legate de scutirea de la plata taxelor vamale pentru utilajele şi echipamentele importate. comisionarii vamali şi lucrătorii vamali să fie informaţi cu exactitate asupra tuturor obligaţiilor ce le revin în cadrul procesului de vămuire. reprezentare şi participare a sportivilor la diverse competiţii sportive. în anul 2005 s-au adoptat prin lege modificările referitoare la denumirea şi clasificarea mărfurilor din Tariful vamal de import şi a taxelor vamale aferente acestora. poate chiar exista corupţie în România”. precum şi armonizarea procedurilor fiscale. ca rezultat al unor investiţii directe cu impact semnificativ în economie cu o valoare care depăşeşte echivalentul a 1 milion dolari S. În domeniul taxelor vamale.04.noastre de export ? Dacă da. Astfel. Totodată.27 Modificări importante în domeniul taxelor vamale au avut loc în anii 2005-2006.a) din Legea nr. măsură menită a asigura cadrul necesar unei mai bune coerenţe şi eficienţe în colectarea şi administrarea veniturilor la bugetul de stat. act normativ prin aplicarea căruia s-a încurajat practic subevaluarea mărfurilor în vamă la un nivel fără precedent. s-a înlocuit Hotărârea Guvernului nr. cum se explică atunci reducerile atât de mari de taxe vamale aprobate de Legislativ ? Ne-au cerut-o oare ţările membre ale CEFTA? Ne-au sugerat oare autorităţile comunitare să luăm o asemenea măsură ca gest de bunăvoinţă în cadrul negocierilor de preaderare la Uniunea Europeană? Răspunsul şi explicaţia la aceste întrebări presupun.12. acceptarea ipotezei prea cunoscute. .332/2001 privind promovarea investiţiilor directe cu impact semnificativ în economie. 8/2005.în condiţiile actuale în care cei care pun problema sunt tocmai cei îndreptăţiţi. În cursul anului 2005 a fost perfecţionat cadrul legislativ aplicabil sistemului vamal. cu alte cuvinte. cea a legăturilor neconvenţionale dintre economic şi politic şi. instituite prin art.prin Legea nr. cu efecte deosebit de grave atât asupra încasărilor către bugetul de stat. Bucureşti.69/2000.abrogarea facilităţilor legate de scutirea de la plata taxelor vamale pentru importul de echipament sportiv şi materiale sportive. dar imposibil de demonstrat . Politici fiscale şi bugetare în România 1990-2000.

Armonizarea vamală nu era însă suficientă pentru încurajarea şi amplificarea schimburilor comerciale dintre ţările membre deoarece exista încă o puternică barieră fiscală. Soluţia agreată a fost aceea a negocierii şi semnării unor convenţii bilaterale pentru evitarea dublei impozitări. actuala Uniune Europeană şi-a propus tocmai acest obiectiv. Formarea uniunilor vamale în perioada postbelică şi paşii făcuţi în domeniul integrărilor regionale a ridicat problema înlăturării barierelor ce existau în calea liberei circulaţii a mărfurilor. aplicarea acestui principiu presupunând menţinerea deciziilor naţionale. FISCALITATEA ÎN ROMÂNIA DUPĂ INTEGRAREA ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ 3. Soluţia a fost aceea a renunţării la taxele vamale pentru schimbările reciproce şi practicarea unui tarif vamal unic pentru relaţiile cu ţările din afara uniunii. presupunea minimizarea transferurilor de suveranitate spre organismele comunitare. deşi ideea aceasta este din nou de actualitate.3. datorată funcţionării unor sisteme diferite de impozitare în ţările uniunii. Încă de la apariţia ei în 1957. crearea pieţei comune europene iar pentru ca ea să funcţioneze trebuiau înlăturate obstacolele existente. Decizia din 1985 de ridicare a barierelor legale referitoare la mobilitatea bunurilor. nu există încă un astfel de impozit comunitar. Existând numeroase şi profunde eterogenităţi în anumite domenii ale acţiunilor publice demersul pragmatic şi progresiv adoptat a fost fondat pe principiul subsidiarităţii care nu implică însă centralizarea competenţelor. 27 . ţările membre s-au opus în permanenţă transferului de suveranitate în materie fiscală. capitalurilor şi persoanelor. Armonizarea vamală nu era dificilă. Realizarea lui presupunea. Politica fiscală europeană şi necesitatea armonizării Dezvoltarea schimburilor comerciale internaţionale şi mobilitatea crescândă a capitalurilor şi a persoanelor au reprezentat principalii factori care au reclamat nevoia armonizării sistemelor fiscale ale ţărilor implicate. Primul pas a fost acela al construirii tehnicilor de evitare a dublei impuneri internaţionale prin stabilirea unor criterii raţionale pentru tratamentul fiscal al veniturilor şi averilor din străinătate. înainte de toate. care nu erau dornice să renunţe la suveranitatea lor fiscală. capitalurilor şi persoanelor nu prevedea extinderea competenţei autorităţilor comunitare asupra cheltuielilor şi încasărilor publice. în ciuda tentativelor de creare a unei eurotaxe. în materie fiscală şi în politicile de alocare.1. Ideea era aceea că fiscalitatea nu este un domeniu de competenţă comunitară. Din 1957 de la Tratatul de la Roma şi până în anul 2000 la Tratatul de la Nice. Problemele fiscale nu figurau printre scopurile Comunităţii stipulate în articolul 2 al Tratatului de bază de la Roma şi nici în articolul 3 referitor la activităţile Comunităţii. existând experienţa Uniunii Belgo-Luxemburgheze şi a Beneluxului ce a succedat acesteia. De altfel strategia în materie de integrare europeană deşi îşi propunea abolirea barierelor din faţa schimburilor. chiar dacă ele afectează alegerile private în privinţa localizării geografice a activităţilor economice. Nici până astăzi.

Numeroase alte articole au incidenţe fiscale. G. În fond. Aceasta putea fi un deziderat. iar articolul 93 constituie baza juridică pentru armonizarea fiscalităţii indirecte.E. iar articolele 25 şi 26 reglementează problemele vamale. Vers une fiscalite europeenne. Articolul 90 interzicea discriminările fiscale de orice fel. Tratatul de bază. Comilleau. 1991. Ed. Dar nu a fost şi nu este de actualitate nici măcar pe termen lung. M . dar cere autorităţilor comunitare să se preocupe de armonizarea sistemelor fiscale. Blonde. Le Cacheux. De altfel. armonizarea fiscală se dovedea indispensabilă pentru asigurarea loialităţii în competiţia pe piaţa comunitară. dar cu rezultate convergente pe plan comunitar. ar fi presupus uniformizarea sistemelor fiscale la scară comunitară. Măsurile fiscale întreprinse de către statele membre pot frâna libera circulaţie a mărfurilor. deci suveran. avea prevederi exprese la problemele fiscale în şapte dintre articolele sale. J. Nu s-a pus problema ca bogaţii germani să preia în grija lor grecii săraci şi nici ca tinerii portughezi să finanţeze pensiile consistente ale vârstnicilor germani. cheltuielile publice nu sunt uniformizate şi nici măcar pe cale de uniformizare. Introducerea şi generalizarea TVA în ţările comunitare este un exemplu în acest sens. dar ea nu va însemna nicidecum egalizarea calităţii vieţii la nivel comunitar. Ele pot. serviciilor şi capitalului în sânul Uniunii. J. O cale de mijloc. pag. constă în raţionalizarea sistemelor fiscale naţionale astfel încât ele să răspundă exigenţelor naţionale în privinţa consumurilor colective. U. 79-97. Sterdyniak. Primul nivel consta doar în a evita dezechilibrele imediate care puteau sa rezulte din deschiderea totală a frontierelor pentru schimburile de mărfuri şi pentru fluxuri financiare. ci ca o căutare a celor mai bune compromisuri posibile între imperativele economice dictate de integrarea pieţelor şi libera circulaţie. articolele 91 şi 92 interzic subvenţiile fiscale pentru export. scopul armonizării a fost şi continuă să rămână acela de a concilia cea mai mare suveranitate a statelor membre în materie fiscală cu 28 H. În ansamblul său Tratatul. Aceasta necesita o armonizare care putea fi mai mult sau mai puţin ambiţioasă. Paris. dat fiind faptul că regimul diferit de impozitare avea un impact direct şi puternic asupra nivelului preţurilor şi asupra alegerii locaţiei pentru activităţile de producţie şi de distribuţie. 28 . ghidat de o astfel de concepţie. nu putea ignora fiscalitatea pentru simplul motiv că aceasta aşeza o serie de obstacole în atingerea obiectivelor construcţiei comunitare. Este vorba în special despre articolul 94 referitor la armonizările legislative şi cel cu privire la fiscalitatea directă. Principiul democratic fundamental pretinde ca specificul naţional să fie respectat pe termen lung.Cu toate acestea. fiind greu de obţinut încrederea într-un organism supranaţional reprezentativ. Le Dear. De fapt. şi exigenţele autonomiei statelor membre în privinţa opţiunilor fiscale. Economică. cea preferată. Cel de-al cincilea articol fiscal (293) al Tratatului elimina dubla impozitare în interiorul Comunităţii. iar redistribuirea rămâne într-un cadru pur naţional. pe de altă parte. Cel de-al doilea nivel. pe de o parte. de asemenea.H. în funcţie de amploarea distorsiunilor care trebuiau evitate Pentru eliminarea riscului unei concurenţe fiscale o astfel de armonizare se cerea a fi decisă colectiv. Primele patru sunt încorporate în capitolul intitulat „Dispoziţiuni fiscale”. bazat pe echilibrul dintre principiul subsidiarităţii şi intervenţia comunitară confirmă menţinerea suveranităţii şi competenţei naţionale în domeniul fiscal. Ambiţiile armonizării fiscale puteau fi situate astfel la trei nivele28. Desigur că integrarea oferă şansa înlăturării treptate a handicapului pentru ţările mai sărace. Armonizarea fiscală nu apare astfel ca un sistem optimal cu un singur obiectiv. iar alegerile naţionale nu trebuie să fie dictate de cele ale statelor vecine. genera distorsiuni economice incompatibile cu constituirea unui spaţiu economic unificat sau cu coordonarea politicilor economice în zona euro. mai ambiţios.

impozitul asupra averii indivizilor. soluţia este aceea a impozitării beneficiului global al companiei. Pentru evitarea distorsiunilor privind deciziile de localizare a sediului social şi a tentaţiei de manipulare a conturilor întreprinderilor ce au unităţi de producţie în mai multe state astfel încât beneficiile să fie raportate în zonele cu fiscalitatea cea mai redusă. Înseamnă că procesul armonizării nu este un simplu exerciţiu de aliniere a practicilor fiecărui stat la mijloacele comunitare de impunere pentru a se realiza uniformizarea. riscă să dezechilibreze bugetele naţionale. Dacă armonizarea sistemelor fiscale de nivel comunitar a fost privită un timp cu oarecare ostilitate invocându-se suveranitatea fiscală a fiecărui stat şi dându-se curs chiar unor orgolii naţionale. de pildă. O soluţie similară sugerează autorul şi pentru UE. în fond armonizarea nu înseamnă uniformizare. ea s-a dovedit totuşi indispensabilă pentru înlăturarea barierelor fiscale din calea bunei funcţionări a pieţei unice. trebuie reiterată ideea anticipată deja şi anume: armonizarea nu înseamnă uniformizare. Soluţia a fost aceea a respectării unor benzi cu nivelul minim şi cel maxim pentru cotele standard şi pentru cele reduse la TVA şi a unui nivel minim pentru accize. În ceea ce priveşte câmpul armonizării fiscale apar cel puţin două întrebări. a surselor de finanţare. una cu privire la ce impozite trebuie armonizate şi ce grad de armonizare trebuie adoptat? Răspunsul la prima întrebare este acela că nu trebuie să fie armonizate decât impozitele pentru care menţinerea disparităţilor importante riscă să inducă distorsiuni substanţiale în mecanismele pieţei. fără a reconsidera sistemul fiscal în ansamblul lui. Nu este dorită armonizarea prelevărilor al căror impact este plasat în principal asupra veniturilor gospodăriilor: impozitul pe veniturile persoanelor fizice.minimizarea distorsiunilor geografice induse prin diferenţele existente între sistemele fiscale naţionale. cote unice obligatorii la nivel comunitar pentru TVA sau un nivel obligatoriu pentru accizele armonizate. Aceasta ar reduce incitaţiile la evaziune fiscală dar ar obliga la o mai bună cooperare între autorităţile fiscale ale statelor membre şi ar necesita adoptarea unui sistem comun în privinţa impozitării dividendelor. În privinţa strategiei armonizării soluţiile alternative sunt două: a) armonizarea prin intermediul pieţei. impozitul asupra succesiunilor. Nu de puţine ori relaxarea fiscală în cazul impozitelor directe este compensată prin înăsprirea fiscalităţii indirecte. precum şi. Atunci însă când un impozit se dovedeşte a fi mai bun decât altul este de dorit ca toţi să-l adopte ca model. În privinţa strategiei armonizării opţiunile diferite poartă şi pecetea doctrinelor ce guvernează politicile fiscale naţionale şi cele economice în ansamblul lor. referitoare la gradul de armonizare ce ar trebui adoptat. oscilând între curentul ultraliberal şi social-democraţia cea mai radicală cu 29 . reducerea puternică a unor impozite. Sistemul fiscal al fiecărei ţări reprezintă un tot unitar astfel că lipsa unor impozite este adesea compensată prin existenţa unui alt impozit. Autorii studiului citat mai înainte argumentează prezentând experienţa statelor federale (în speţă SUA) unde s-a constatat că existenţa unui ecart de şapte puncte procentuale între impozitele asupra beneficiilor practicate în diferitele state ale federaţiei nu a creat distorsiuni majore şi nici mobilităţi excesive în privinţa locaţiei activităţilor desfăşurate. Chiar acolo unde s-au făcut paşi serioşi în privinţa armonizării nu s-au introdus. Oricum însă. b) armonizarea negociată. Acestea sunt adesea diametral opuse. în măsura în care este posibil. În privinţa celei de-a doua întrebări. În absenţa unităţii politice europene şi a intersuveranităţii supranaţionale recunoscute este deci mai convenabil să se lase statelor membre libera alegere a nivelului şi naturii consumurilor colective şi a prestaţiilor sociale. repartiţia sa între diferitele sedii fiind realizată la prorata cifrei de afaceri. în scopul armonizării. cotizaţiile sociale plătite de către angajaţi.

a avut loc în cadrul Conferinţei de aderare România . Un alt element al acquis-ului comunitar se referă la Codul de conduită pentru impozitarea afacerilor. dat fiind impactul său asupra funcţionării normale a pieţei unice comunitare. de la ultima închidere din iunie 2003.Impozitarea .a fost supus unor repetate deschideri şi închideri provizorii ale negocierilor. pe cele 31 de capitole ale sale. Capitolul 10 . fiind acceptată ca stat candidat în decembrie 1997.Impozitarea. 3. În domeniul impozitelor directe acquis-ul comunitar se referă la impozitarea corporaţiilor şi la impozitele asupra capitalului. Măsurile urmăresc să faciliteze cooperarea administrativă între autorităţile naţionale şi să înlăture obstacolele întâmpinate de firmele cu activitate transfrontalieră. România a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană în iunie 1995. chiar dacă aceasta implică şi o anumită perioadă de tranziţie.UE din 26 octombrie 2001. adoptat de către guvernul României în şedinţa sa din 19 iulie 2001. iar prima închidere provizorie a avut loc în timpul Conferinţei de aderare din 2 iunie 2003. Acquis-ul privind impozitarea este prezentat şi structurat pe două obiective fundamentale corespunzătoare celor două tipuri de impozite practicate: impozitele indirecte care se pretează mai mult la armonizare şi impozitele directe la care şansele de armonizare sunt mai limitate. iar adaptarea sistemului fiscal la cerinţele mecanismului pieţei unice reprezintă unul din obiectivele strategiei naţionale de pregătire a aderării. Din raţiuni metodologice acquis-ul comunitar a fost divizat.2. El se înfăţişează ca un angajament politic al statelor membre privind stoparea eventualelor măsuri fiscale dăunătoare. prin care acestea se angajează să nu introducă măsuri contrare Consiliului şi să amendeze propria legislaţie cu prevederile acquis-ului comunitar.tente de intervenţionism comunitar. Crearea pieţei comune bazate pe concurenţa loială a fost încă de la început şi a rămas obiectivul fundamental înscris în Tratatul CEE.denumit acquis communitaire . cea iniţiatoare. Prin Documentul de Poziţie al României. În data de 26 noiembrie 2004 România a redeschis şi închis provizoriu Capitolul 10 -Impozitarea fiind necesară prezentarea şi formularea unei poziţii privind eforturile făcute de România în vederea adaptării acquis-ului. Procesul integrării vizează şi aspectele privind impozitarea iar capitolul 10 „Impozitarea" reprezintă un areal important al integrării. cu accent pe prevenirea distorsionări concurenţei şi pe înlăturarea obstacolelor din calea liberei circulaţii a bunurilor si serviciilor. Capitolul 10 . Prima deschidere. În privinţa cooperării administrative şi a asistenţei reciproce legislaţia comunitară furnizează instrumente pentru evitarea evaziunii fiscale şi permite statelor membre să obţină informaţii despre agenţii economici din alte state membre. Armonizarea impozitelor indirecte vizează ansamblul măsurilor necesare pentru garantarea funcţionării Pieţei Interne a Uniunii.şi angajamentul ferm al ţării candidate de a aplica legislaţia adoptată în urma negocierii. România acceptă în întregime acquis-ul 30 . Una dintre cerinţele fundamentale ale integrării în UE este adaptarea legislaţiei naţionale la sistemul juridic al UE . în vederea negocierii. Armonizarea sistemului fiscal românesc cu cel comunitar În acordul de asociere a României la Uniunea Europeană semnat la Bruxelles la l februarie 1993 se stipula că armonizarea legislaţiei fiscale româneşti cu cea comunitară constituie una dintre condiţiile fundamentale pentru integrarea României în structurile europene. Deschiderea negocierilor cu România a urmat deciziei Consiliului european de la Helsinki din decembrie 1999.

„Programul de Reformă şi Modernizare a Impozitării” relansat în 1999 de Comisia Europeană prevede strategia de modernizare a Administraţiei fiscale care are ca obiectiv dezvoltarea capacităţii acesteia de a implementa în mod eficient Acquis-ul comunitar. în continuare. de asemenea. Din 1998 România a participat ca ţară asociată la programul Fiscalis destinat funcţionării sistemului de impozitare indirect. În privinţa Convenţiei de arbitraj (90/436 CEE) privind eliminarea dublei impuneri cu privire la ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate se menţionează că aceasta se asigură prin inserarea prevederilor în convenţiile de evitare a dublei impuneri la impozitele pe venit şi pe capital încheiate de România cu Statele Membre ale UE. În acelaşi Document se sublinia că România este pregătită să examineze. Tot în privinţa impozitării directe. România face. De asemenea.10. Armonizarea legislaţiei privind asistenţa reciprocă în domeniul impozitelor directe s-a realizat prin articolul „Schimb de informaţii” din convenţiile bilaterale încheiate de către România cu toate statele membre ale UE pentru evitarea dublei impozitări. Ea se angaja ca până la data aderării să continue armonizarea legislaţiei naţionale cu acquis-ul comunitar şi dezvoltarea infrastructurii instituţionale necesare implementării acestuia.mamă străine. Un astfel de plan a fost aprobat de către Ministerul Finanţelor Publice şi transmis Comisiei Europene prin IOTA (Organizaţia Intra-Europeană a Administraţiilor Fiscale) în decembrie 2000. obligându-se să aplice acquis-ul în întregime.Impozitarea intrat in vigoare la data de 31 decembrie 1999. cu excepţiile prevăzute în documentul de poziţie pentru care a obţinut perioade de tranziţie stipulate în calendarul de aliniere. Prin acelaşi Document de poziţie România se angaja să elaboreze prevederile legale şi normele interne necesare în vederea aderării Ministerului Finanţelor Publice la Convenţia pentru asistenţa administrativă reciprocă în probleme de impozitare indirectă precum şi prin implementarea protocoalelor VIES. Procesul a început cu elaborarea de către Comisia Europeană a „Cărţilor albastre fiscale” şi are ca finalitate elaborarea de către Administraţia fiscală a „Planului de Management pentru Schimbarea Afacerii” în vederea alinierii la standardele cuprinse în „Cărţile albastre fiscale”. FISCAL SCENT şi SEED şi elaborarea procedurilor necesare pentru implementarea Convenţiei pentru asistenţă administrativă reciprocă în probleme de impozitare. trimitere cu privire la acest capitol. divizărilor sau al aporturilor de active. cu privire la dificultăţile care ar putea apărea în transpunerea noului acquis.comunitar privind Capitolul 10 . în conformitate cu angajamentele asumate prin Acordul European. detectare şi investigare a fraudelor fiscale. dezvoltarea acquis-ului în domeniul impozitării şi să informeze sistematic Conferinţa pentru Aderare sau Consiliul de Asociere cu privire la legislaţia şi măsurile de implementare adoptate pentru aplicarea noului acquis sau dacă va fi cazul. pierderilor sau rezervelor transferate în legătură cu aceste operaţiuni” şi cele privind transferul activelor unui sediu permanent.2006 să introducă în legislaţie prevederile „privind neimpozitarea provizioanelor. se precizează că se asigură neimpunerea veniturilor de natura dividendelor primite din străinătate de la filiale. la informaţiile furnizate în cursul procesului de examinare analitică şi este de acord cu continuarea transmiterii acestora către Statele membre ale Uniunii Europene. la articolele intitulate: „Întreprinderi asociate” şi „Procedură amiabilă”. angajându-se ca până la 31. implementarea lui urmând să se facă în următorii patru ani. urmând să se introducă şi prevederile privind impozitul pe dividende în cotă de 10% pentru profiturile transferate de filiale societăţilor . în acelaşi document se fac referiri la impozitarea directă (Directiva privind prevederile 90/434 CEE). România asigură armonizarea parţială în privinţa determinării profitului impozabil în cazul fuziunilor. ceea ce presupune o bună cooperare între statele membre şi Comisia pentru familiarizarea înalţilor funcţionari cu metodele de prevenire. Drept urmare s-a 31 .

extinderea bazei de impunere.07. cuprinde astfel măsuri legislative pentru atingerea obiectivului din Programul de guvernare. Codul Fiscal a finalizat de asemenea alinierea în domeniul cooperării administrative şi asistenţei reciproce. Raportul de monitorizare din septembrie 2006 preciza că în domeniul impozitării directe. Codul Fiscal a introdus reglementări privind impozitul pe autovehicule. România a realizat pe ansamblu transpunerea Directivelor privind impozitele directe asupra majorării de capital. vom reţine cele mai importante modificări aduse Codului fiscal prin Legea nr. care a fost publicată pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice în 18 aprilie 2006 şi care aduce o serie de modificări Codului fiscal aprobat prin Legea nr. de generalizare a cotei unice de 16%. Introducerea modificărilor şi completărilor legislative prin acest proiect de lege au în vedere atât impozitele directe cât şi impozitele indirecte În continuare. o persoană fizică este 32 . care este incompatibil cu Tratatul CE şi jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie. dobânzilor. 571/2003 (Monitorul Oficial nr. 343/17. preluarea directivelor în materie din legislaţia Uniunii Europene şi perfecţionarea şi simplificarea cadrului legislativ în vigoare.07. România a desfiinţat toate magazinele Duty Free situate la frontierele terestre. 662/1. Cu toate acestea. De asemenea. S-au înregistrat progrese în ceea ce priveşte impozitele indirecte. La doar 3 luni înainte de integrarea în structurile europene. pe titluri. 1. Cu toate acestea. Cu condiţia ca toate amendamentele sa fie adoptate.2006. În domeniul TVA-ului.571/2003 privind Codul fiscal.3. noul Cod Fiscal care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2007. cu cerinţele mediului de afaceri şi construcţia bugetară viitoare. existând însă în continuare arii ce necesitau intervenţii. 3. La Documentul de poziţie adoptat de Guvern au fost de asemenea ataşate anexele cuprinzând calendarele de aliniere a legislaţiei privind TVA şi accizele. România va fi pregătită pentru aderare în acest domeniu. Noul Cod Fiscal şi principalele modificări prevăzute de la 1 Ianuarie 2007 În susţinerea programului de aderare a României la Uniunea Europeană şi pentru corelarea dispoziţiilor din legislaţia fiscală românească cu cea europeană s-a impus elaborarea unei ordonanţe de urgenţă de către Guvern. România a atins nivelul minim al taxelor pentru produsele energetice (cu excepţia carburanţilor cu plumb şi a păcurei). şi a introdus aplicarea unor cote reduse de impozitare de 50 % pentru producătorii de fructe pentru uz personal. Astfel.înfiinţat Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile sale teritoriale. cu modificările ulterioare. o serie de aspecte vor trebui corelate înainte de aderare. drepturilor de autor şi economiilor. înlătură discrepanţele rămase faţă de acquis şi introduce sistemul intracomunitar.Titlul I – Dispoziţii generale În cadrul acestui titlu una din modificările aduse constă în corelarea definiţiei „persoanelor afiliate” cu definiţia din directivele europene. publicată în Monitorul Oficial nr. Astfel. Noul Cod Fiscal a finalizat alinierea în acest domeniu.2006. 927/ 2003).2006. din care o parte sunt preluate în Legea nr. Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. De asemenea. situaţia României din punct de vedere al politicii fiscale era prezentată ca fiind una în general corespunzătoare cerinţelor comunitare. 343/17. fuziunilor.08. operaţiunilor din cadrul grupurilor de firme. prin transpunerea reglementărilor privind circulaţia intracomunitară a tuturor categoriilor armonizate de produse şi a Directivei Energetice. În domeniul politicii fiscale este necesară perfecţionarea continuă a cadrului legislativ pentru a se asigura corelarea cu situaţia indicatorilor macro-economici. a produselor alcoolice şi a celor din tutun. iar altele sunt prevederi noi.

preluarea prevederilor referitoare la regimul fiscal comun care se aplică societăţilor mamă şi filialelor acestora din diferitele state membre ale Uniunii Europene pentru distribuţia de dividende. de exemplu atât clădiri. divizărilor. Cu privire la calculul profitului. în cazul vânzărilor de mijloace fixe. Normele metodologice stabilesc că va fi considerat sediu permanent spaţiul efectiv în care nerezidentul îşi desfăşoară activitatea. incluzând. legate de condiţia de profitabilitate şi licitaţie. diurnă. transport. considerate neconforme cu principiile Uniunii Europene. Titlul II – Impozitul pe profit În domeniul impunerii persoanelor juridice s-a realizat: . singura condiţie impusă prin normele metodologice fiind ca locul considerat sediu permanent să fie fix. înregistrate potrivit reglementărilor contabile. 33 . dacă acestea sunt soţ/soţie sau rude până la gradul al III-lea inclusiv. pentru a răspunde problemelor apărute în practică. prin introducerea impozitului anual cu plăţi trimestriale anticipate în cursul anului pentru societăţile comerciale bancare persoane juridice române şi sucursalele din România ale băncilor persoane juridice străine.afiliată cu altă persoană fizică. societăţile de credit ipotecar şi societăţile de asigurare şi reasigurare. echipamentele nu trebuie să fie destinate exclusiv scopului desfăşurării activităţii nerezidentului.extinderea bazei de impozitare prin următoarele măsuri: a) restrângerea categoriilor de rezerve deductibile la calculul profitului impozabil pentru societăţile comerciale bancare sau alte instituţii de credit autorizate. precum facilităţile pentru cooperaţia agricolă şi pensiunile turistice. acestea să se încadreze în prevederile legii. limitele cheltuielilor deductibile prevăzute de Codul fiscal se aplică trimestrial sau potrivit normelor metodologice.simplificarea administrării impozitului pe profit. cuprinse în acte normative speciale. b) eliminarea unor facilităţi fiscale. normele metodologice menţionează că sunt incluse în acest calcul şi veniturile şi cheltuielile generate de executarea instrumentelor financiare derivate. divizărilor parţiale. Conform normelor metodologice. . preţul la care se transferă bunurile corporale sau necorporale ori se prestează servicii reprezintă preţ de transfer.90/434/CEE. locul de desfăşurare a activităţii are un înţeles larg. La calculul profitului impozabil. permiţând chiar ca sediul permanent să se afle în sediul altei societăţi comerciale. în ceea ce priveşte încadrarea contractelor de leasing. 2. conform cu prevederile Directivei nr. potrivit programelor de întreţinere ale aeronavelor. cât şi echipamente utilizate în scopul desfăşurării activităţii.90/435/CEE. sediul permanent reprezintă locul unde un nerezident îşi desfăşoară integral sau parţial activitatea. astfel încât la finele anului. după caz. . prin eliminarea celor specifice faţă de celelalte categorii de contribuabili. Astfel. . Pentru contribuabilii care au obligaţia de a plăti impozitul pe profit anual. Între persoanele afiliate. cu condiţia ca locul desfăşurării activităţii să fie în permanenţă la dispoziţia nerezidentului. transferului de active şi schimbului de acţiuni între societăţile din diferitele state membre. De asemenea în cadrul acestui titlu s-a completat definiţia contractului de leasing financiar. Mai mult. abrogate corespunzător de către Autoritatea Aeronautică Civilă Română. . în conformitate cu prevederile Directivei nr. Totodată una dintre modificările importante aduse de norme cu privire la dispoziţiile generale ale Codului fiscal este explicarea noţiunii de „sediu permanent”.eliminarea unor bariere administrative în stabilirea deductibilităţii unor cheltuieli pentru cazare. şi cel aplicabil fuziunilor.pentru asigurarea standardelor de calitate şi siguranţă a zborurilor companiilor aeriene se propune deducerea provizioanelor constituite de companiile aeriene din România pentru acoperirea cheltuielilor de întreţinere şi reparare a parcului de aeronave şi a componentelor aferente.

de la o filială a sa într-un stat membru. Aceasta condiţie legală. astfel cum sunt definite în art. inclusiv taxa pe valoare adăugată aferentă. Pentru a fi neimpozabile dividendele primite de către o persoană juridică română. pe o perioada neîntreruptă de minim 2 ani. Modificările la normele metodologice abrogă vechile reguli referitoare la analiza. nu sunt deductibile cheltuielile înregistrate de contribuabil reprezentând diferenţe de valoare aferente acţiunilor proprii dobândite şi anulate ulterior dobândirii conform Legii nr. venitul din dividende este supus impunerii. − deductibile – cheltuielile cu bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale. promovarea pe pieţe existente sau noi. În situaţia în care la data înregistrării dividendului de către societatea-mamă. a) din Legea nr. dacă nu au fost încheiate contracte de asigurare pentru acestea. una dintre condiţiile care trebuie îndeplinite este deţinerea unui anumit procent din capitalul social. Urmează ca în anul fiscal în care condiţia este îndeplinită. În funcţie de încheierea sau nu a contractelor de asigurare sunt considerate: − nedeductibile – cheltuielile cu bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale. astfel cum aceste distribuiri sunt definite în art. − distribuiri în legătură cu dobândirea de către o societate comercială de acţiuni proprii potrivit prevederilor Legii nr. privind termenul de 2 ani. respectiv a cheltuielilor de marketing. studiul pieţei. editarea de materiale informative proprii. valoarea fiscală utilizată pentru calculul câştigului/pierderii este cea de pe titlurile de participare sau cea pe care investiţiile financiare au avut-o înainte de înregistrarea diferenţelor favorabile respective. persoana juridică străină dintr-un stat membru. conform Normelor metodologice nu sunt considerate dividende următoarele distribuiri: − distribuiri de titluri de participare suplimentare. b) din Legea nr. cu modificările şi completările ulterioare. 31/1990 privind societăţile comerciale. constatate lipsă din gestiune ori degradate şi neimputabile. participarea la târguri şi expoziţii. sau de către sediul permanent al unei societăţimamă. Conform noilor reglementări. 7 pct. Potrivit normelor metodologice. va fi înţeleasă luându-se în considerare hotărârile Curţii Europene de Justiţie prevăzute de norma metodologică. a cheltuielilor de transport şi cazare în ţară şi în străinătate. condiţia referitoare la perioada minimă de deţinere de 2 ani nu este îndeplinită. cu modificările şi completările ulterioare. la misiuni de afaceri. procentul de deţinere a titlurilor de participare. republicată. 571/2003 privind Codul fiscal. care nu modifică pentru participanţii la persoana juridică respectivă. de la data înregistrării în evidenţa contribuabilului. 571/2003 privind Codul fiscal. 7 pct. cu modificările şi completările ulterioare. contribuabilul să beneficieze de recalcularea impozitului pe profit al anului în care venitul a fost impus. 571/2003 privind Codul fiscal. 12 lit. precum şi la data lichidării investiţiilor financiare.12 lit. Totodată. Regimul fiscal al dividendelor primite din statele membre ale Uniunii Europene reprezintă o noutate pentru legislaţia fiscală. − distribuiri efectuate cu ocazia reducerii capitalului social constituit efectiv de către participanţi. astfel cum sunt definite la art. cu modificările şi completările ulterioare. societate-mamă. 31/1990. reprezintă venituri neimpozabile dividendele de încasat/încasate de un contribuabil de la o persoană juridică româna. efectuate în legătură cu o operaţiune de majorare a capitalului social al unei persoane juridice. 7 pct. 12 lit.limitele cheltuielilor deductibile prevăzute de legislaţie se aplică anual. Normele prevăd ca la data transmiterii cu titlu gratuit. constatate lipsă din gestiune ori degradate şi neimputabile. Se elimină prevederea referitoare la aplicarea lunară a limitelor cheltuielilor deductibile la calculul profitului impozabil. sau a retragerii capitalului social deţinut la o persoană juridică. b) din Legea nr. în vederea acordării deductibilităţii. inclusiv taxa pe valoare adăugată 34 . persoana juridică română. a cesionării titlurilor de participare.

este necesar ca societatea dintr-un stat membru să plătească. daca au fost încheiate contracte de asigurare pentru acestea. dacă aceste cheltuieli însumate îndeplinesc cumulativ condiţiile de deductibilitate prevăzute de Codul fiscal: sunt în limita de 3 la mie din cifra de afaceri şi nu depăşesc mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat. 3. Normele metodologice prevăd o modalitate de calcul a profitului impozabil diferită. În cazul închirierii. şi nici posibilitatea de a fi exceptată de la plata acestuia. Titlul III – Impozitul pe venit În cadrul Titlului III prin Noul Cod fiscal se completează actualele reglementări în materie. prin noul cod fiscal s-a realizat armonizarea cu directivele europene. măsură cerută expres de Consiliul Concurenţei. obligaţia de a plăti impozit pe profit şi de a depune declaraţiile aferente aparţine şi persoanelor juridice străine care obţin venituri din proprietăţi imobiliare situate în România. pentru o perioada minimă de 2 ani care se încheie la momentul plăţii dividendelor. începând cu 1 ianuarie 2007.aferentă. sumele aferente acestora se scad din impozitul pe profit datorat. Conform noilor dispoziţii. Pentru aplicarea regimului fiscal comun.reţinerea unui impozit în timpul anului pentru veniturile din tranzacţii cu titluri de valoare şi din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen pe bază de contract şi regularizarea cu impozit de 16% pe baza câştigului net anual. 35 . în conformitate cu legislaţia acelui stat. Societatea din statul membru nu are posibilitatea de a opta cu privire la impozitul care trebuie plătit. profitul impozabil reprezintă diferenţa între veniturile obţinute şi cheltuielile efectuate în scopul reţinerii acestora. În cazul în care contribuabilii efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat şi/sau acordă burse private pe baza de contract. unul dintre impozitele prevăzute de norme. în scopul unei administrări mai eficiente şi a clarificării modului de impunere pe categorii de venituri. astfel: . în funcţie de sursa veniturilor obţinute din proprietăţile imobiliare situate pe teritoriul statului român. Cu privire la plata impozitului. normele metodologice prevăd ca plăţile anticipate trimestriale datorate în contul impozitului pe profit se determină prin aplicarea cotei de impozit asupra profitului contabil cumulat de la începutul anului fiscal. .atribuirea competenţei de stabilire a nomenclatorului activităţilor pentru care venitul net se determină prin norme de venit. divizărilor. între persoane juridice rezidente în ţări membre ale UE cu condiţia deţinerii a minimum 15% (10% începând din 2009) din acţiunile companiei româneşti care distribuie dividendele. divizărilor parţiale. Directiva “Filialei” – permite distribuţia de dividende scutite de impozit pe dividende. Introducerea regimului fiscal comun aplicabil fuziunilor. redus cu amortizarea fiscală aferentă. Directiva Fuziunilor şi Directiva Filialei. Profitul contabil se calculează ca diferenţa între veniturile şi cheltuielile înregistrate în contabilitate. Astfel. Directiva “Fuziunilor” în UE – permite fuziunea neutră din punct de vedere fiscal între companii din ţări membre ale Uniunii Europene.eliminarea scutirii de impozit a veniturilor din salarii ca urmare a activităţii de programare informatică. respectiv vânzarea sau închirierea acestora. Astfel. . transferurilor de active şi schimburilor de acţiuni între societăţile din diferite state ale Uniunii Europene reprezintă o noutate în domeniul fiscal. construire sau îmbunătăţire. la direcţiile generale ale finanţelor publice teritoriale. în cazul vânzării. din care se scad sumele datorate în contul impozitului pe profit pentru perioada precedentă trimestrului pentru care se datorează plata anticipată. profitul impozabil apare ca reprezentând diferenţa între valoarea realizată în urma vânzării şi costul de cumpărare.

În termen de 30 de zile de la finalizarea investiţiilor partea care a efectuat investiţia este obligată sa comunice proprietarului. Contribuabilii cărora li se aplică aceste dispoziţii sunt obligaţi să ţină evidenţa contabilă în partidă simplă. − îndemnizaţii lunare brute şi alte avantaje de natura salarială acordate membrilor Academiei Române.. Persoanele fizice sau juridice la care îşi desfăşoară activitatea contribuabilii au obligaţia de a depune o declaraţie informativă privind începerea/încetarea activităţii acestor contribuabili. Normele metodologice detaliază şi modalitatea de calcul a impozitului pe salariu. uzufructuarului sau altui deţinător legal valoarea investiţiei. încheiate potrivit Codului civil. 36 . ca diferenţă între venitul brut şi contribuţiile obligatorii. ca diferenţa între venitul net din salarii şi deducerea personală. pentru persoanele fizice care realizează venituri din activităţi desfăşurate pe baza contractelor/convenţiilor civile. acordat în conformitate cu legea privind acordarea unui sprijin material pentru soţul supravieţuitor şi pentru urmaşii membrilor Academiei Române. unităţi de procesare industrială sau către alte unităţi pentru utilizare ca atare. Normele prevăd că reprezintă venit brut şi valoarea investiţiilor la bunurile mobile şi imobile ale proprietarului. precum şi de copiii minori. până la împlinirea vârstei de 3 ani. Ca element de noutate. . de a opta pentru impunerea venitului brut cu cota de 16%. − în cazul altor venituri. Tot normele prevăd posibilitatea. normele consideră ca fiind cheltuieli deductibile limitat. pentru susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii. uzufructuarului sau ale altui deţinător legal. dacă acestea nu depăşesc suma de 200 euro.acordarea posibilităţii deducerii din veniturile impozabile din salarii obţinute la funcţia de bază a cheltuielilor aferente economisirii sistem colectiv pentru domeniul locativ în limita unei sume maxime de 300 lei (RON) pe an/pe persoană fizică. În categoria veniturilor neimpozabile sunt introduse veniturile din dobânzi realizate începând cu data de 1 ianuarie 2007 la depozitele la vedere/conturile curente. mecenat şi acordare de burse private. normele introduc în categoria veniturilor asimilate salariilor următoarele: − îndemnizaţiile lunare plătite de angajator pe perioada de neconcurenţă. care fac obiectul unor contracte de cedare a folosinţei bunurilor şi care sunt efectuate de cealaltă parte contractantă. în cazul copilului cu handicap. Astfel. Proprietarul. Cu privire la veniturile obţinute din activităţile independente. însă nu se admite deducerea primelor de asigurare voluntară de sănătate. precum şi stimulentul acordat potrivit legislaţiei privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.extinderea bazei de impunere prin cuprinderea în veniturile din activităţi agricole şi a veniturilor din valorificarea produselor agricole obţinute după recoltare. Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 2% din impozit. uzufructuarul sau alt deţinător legal are obligaţia să declare la organul fiscal competent. urmaşi ai membrilor titulari. cota de 16% se aplică la o bază de calcul determinată după cum urmează: − în cazul veniturilor obţinute la locul unde se afla funcţia de bază. cotizaţia sindicală şi contribuţiile la fondurile de pensii facultative. cheltuielile de sponsorizare. − îndemnizaţiile prevăzute în contractul de muncă plătite de angajator pe perioada suspendării contractului de muncă drept urmare a participării la cursuri şi stagii de formare profesională. Se admit la deducere contribuţiile la fondurile de pensii facultative. prin declaraţia privind venitul realizat aferentă anului fiscal respectiv. − sprijinul material lunar primit de soţul supravieţuitor. în categoria veniturilor neimpozabile următoarele: − îndemnizaţia pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani şi. Potrivit dispoziţiilor Normelor metodologice intră. corespondenţi şi de onoare din ţară ai Academiei Române. în stare naturală de pe terenurile agricole proprietate privată sau luate în arendă către unităţi specializate pentru colectare. printre altele.

notarul public are obligaţia de a calcula şi încasa impozitul. Normele mai prevăd că înstrăinarea ulterioară a proprietăţilor imobiliare dobândite prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor speciale. dacă se transmite nuda proprietate. ca şi suplimentarea certificatului de moştenitor/legatar după împlinirea termenului de 2 ani (aceluiaşi termen) se impozitează. altele decât cele din consultanţă şi management. în cazul constituirii sau transmiterii dezmembrămintelor dreptului de proprietate. Anterior autentificării şi semnării încheierii de finalizare a procedurii succesorale. în vederea definitivării impunerii. luându-se în calcul veniturile şi cheltuielile realizate de la începutul anului fiscal. conform definiţiei prevăzute în normele metodologice. indiferent de gradul de rudenie. precum şi între soţi. Noţiunea de construcţii include: locuinţele. În cazul în care o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 100. în cazul în care valoarea declarată de părţi este mai mică decât valoarea orientativă stabilită de expertizele întocmite de către Camerele Notarilor Publici. Impozitul nu va putea fi mai mic de 80% din valoarea orientativă întocmită de Camera Notarilor Publici.000 de euro sau ponderea veniturilor realizate din consultanţă şi management în veniturile totale este de peste 50%. urmare a angajamentelor asumate în negocierea şi închiderea Capitolului X “Impozitarea” şi pentru respectarea principiilor “Codului de conduită în impozitarea afacerilor. Dovada calităţii de soţ. Una dintre aceste condiţii se referă la obligaţia persoanei juridice ca. Pentru actul de partaj impozitul se determină la valoarea masei partajabile şi se suportă de copartajanţi proporţional cu cota deţinută. Cu privire la impozitarea venitului din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal. Impozitul nu se datorează la dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor prin reconstituirea acestuia în temeiul legilor speciale şi la dobândirea cu titlu de donaţie între rude şi afini până la gradul al III-lea inclusiv. în proporţie de 50% din veniturile totale. raportat la data dobândirii fiecărui imobil ce compune masa partajabilă. aceasta datorează impozit pe profit începând cu trimestrul în care limita sau ponderea au fost depăşite. Succesiunea finalizată după expirarea termenului de 2 ani. Impozitul nu va putea fi mai mic de 20% din valoarea orientativă întocmită de Camera Notarilor Publici. 4. precum şi prin donaţie. aceasta sa realizeze venituri. care reprezintă un element de noutate. Titlul IV – Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor Noul Cod Fiscal propune abrogarea acestui sistem de impunere aplicabil microîntreprinderilor. Contribuabilul are obligaţia de a înştiinţa organul fiscal cu privire la modificarea tipului de impozit datorat prin depunerea în acest scop a declaraţiei de menţiuni. va fi supusă impozitării. contribuabilul este persoana din patrimoniul căreia se transferă dreptul de proprietate. Încadrarea în categoria veniturilor din consultanţă şi management se efectuează prin analizarea contractelor încheiate. construcţiile industriale şi altele. Pentru construcţiile neterminate la înstrăinarea acestora valoarea se va stabili pe baza unui raport de expertiză. credirenţierul. În cazul transferului prin succesiune. rudă sau afin se face cu acte de stare civilă. impozitul se va calcula la această din urmă valoare.valoarea investiţiei. Codul fiscal stabileşte anumite condiţii. normele prevăd ca în situaţia în care succesiunea legală sau testamentară este dezbătută şi finalizată prin emiterea certificatului de moştenitor legal/legatar în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii sau se emite certificat de moştenitor suplimentar nu se datorează impozit. trebuie verificată pentru anul fiscal 2008 pe baza veniturilor realizate de contribuabil în anul fiscal 2007. la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent. donatorul. Totuşi.” Pentru ca o persoană juridică să fie considerată microîntreprindere. spaţiile comerciale. 37 . Îndeplinirea acestei prevederi. respectiv vânzătorul. Impozitul se calculează la valoarea declarată de părţi la transmiterea dreptului de proprietate.

Cotele în funcţie de care se calculează impozitul datorat diferă în funcţie de categoria de venit cărora li se aplică. Titlul V – Impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi şi impozitul pe reprezentanţele firmelor străine înfiinţate în România Cu privire la acest titlu noutăţile aduse sunt reprezentate de: . . cu condiţia ca beneficiarul efectiv al dobânzilor sau redevenţelor sa deţină minimum 25% din valoarea sau numărul titlurilor de participare la persoana juridică română.5. cota de 10% se aplica veniturilor din dobânzi şi redevenţe. b) dobânzile la depozitele la termen.77/799 privind asistenţa reciprocă între autorităţile competente ale statelor membre în domeniul impunerii directe şi al impozitării primelor de asigurare.(2) are în vedere stabilirea perioadei în care se poate face regularizarea impozitului datorat de un nerezident atunci când nu a prezentat la momentul realizării veniturilor certificatul de rezidenţă fiscală. la certificatele de depozit şi la instrumentele de economisire constituite/dobândite anterior datei de 1 ianuarie 2007 se impun cu cota de impozit prevăzută de legislaţia fiscală la data constituirii/dobândirii depozitelor la termen.116 alin. de la data aderării României la Uniunea Europeana şi până la data de 31 decembrie 2010. În cadrul Titlului V s-au introdus trei capitole noi precum: a) Capitolul III prin care se transpun prevederile “Directivei Uniunii Europene 48/2003 privind impunerea veniturilor din economii sub forma plăţilor de dobândă”. într-un alt stat membru. Aceasta cotă redusă nu se va aplica dacă. Astfel.(2)). perioada minimă de deţinere de 2 ani 38 . cu cota de 16%.unificarea cotei unice de 16% pentru toate categoriile de venituri impozabile obţinute din România de nerezidenţi (art. în vederea armonizării legislaţiei interne cu această directivă. respectiv de la data de 1 ianuarie 2011. b) Capitolul IV prin care se includ prevederile “Directivei Uniunii Europene 2003/49 privind sistemul comun de impozitare a plăţilor de dobânzi şi redevenţe făcute între întreprinderi asociate din state membre”. Prevederile acestui capitol se aplică de la data aderării României la Uniunea Europeană. c) Capitolul V prin care se transpun prevederile “Directivei Uniunii Europene nr. Aceasta dispoziţie se aplică pe perioada de tranziţie. O plată făcută de o întreprindere din România sau de un sediu permanent situat în România se va considera că provine din România. la data plăţii. certificatelor de depozit şi a instrumentelor de economisire. la depozitele la vedere/conturi curente. venit care se impune prin reţinere la sursă.completarea adusă la art. care se încheie la data plăţii dobânzii sau a redevenţelor. Faţă de această prevedere sunt stabilite două excepţii. numai dacă întreprinderea plătitoare sau întreprinderea al cărei sediu permanent este considerat plătitor de dobânzi sau redevenţe este o întreprindere asociată cu întreprinderea care este beneficiarul efectiv al acelor dobânzi sau redevenţe. pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani. Aceasta cota se aplică asupra veniturilor provenind din România. Prevederile acestui capitol se aplică după încheierea perioadei de tranziţie stabilită pentru aplicarea acestei directive. dacă beneficiarul efectiv al acestor venituri este o persoană juridică rezidentă într-un stat membru sau un sediu permanent al unei întreprinderi dintr-un stat membru situat.s-a introdus în categoria veniturilor impozabile venitul obţinut din lichidarea/dizolvarea fără lichidare a unei persoane juridice române. . respectiv: a) cota de 10% care se va aplica în perioada de tranziţie prevăzută pentru armonizarea cu prevederile Directivei Uniunii Europene 2003/49 privind sistemul comun de impozitare aplicat plăţilor de dobânzi şi redevenţe făcute între întreprinderi asociate din diferite state membre.118 alin.

Noile reglementări prevăd ca pentru aplicarea convenţiilor de evitare a dublei impuneri. dacă transferul acestor titluri de valoare. dacă beneficiarul dividendelor deţine cel puţin 15% din titlurile de participare la întreprinderea persoană juridică română. reţinerii şi virării impozitului revine dobânditorului. Este prevăzută aplicarea unei cote de impozit mai favorabile. Se poate cere restituirea impozitelor plătite în plus dacă persoana juridică română sau sediul permanent din România pot face dovada că perioada minimă de deţinere a fost îndeplinită după data plăţii. dobânzile la vedere sau conturile curente pentru care în cursul lunii ratele la care sunt calculate sunt mai mici sau egale cu nivelul ratelor dobânzilor de referinţă pe pieţele interbancare la depozitele la o lună. care este persoană juridică romană. în cazul în care pentru acelaşi venit sunt prevăzute cote diferite de impunere în legislaţia internă. Cota de 16% se aplică şi altor venituri de natura dobânzilor. Începând cu data de 1 ianuarie 2011. Sunt scutite de impozit veniturile din economii sub forma plăţilor de dobânda obţinute din România de către persoane fizice rezidente în alte state membre în Uniunea Europeană. În cazul tranzacţiilor de participare efectuate între nerezidenţi se aplică prevederile Codului Fiscal privind obligaţiile de calcul. iar beneficiarul câştigurilor din transferul titlurilor de participare este o persoană fizică rezidentă. pe o perioada de cel puţin 2 ani. Se poate cere restituirea impozitelor plătite în plus. reţinere şi virare a impozitului în condiţiile neprezentării certificatului de rezidenţă fiscală sau atunci când România nu are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri cu statul de rezidenţă al beneficiarului câştigurilor din transferul titlurilor de participare. altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise. sunt scutite de impozit veniturile din dobânzi sau redevenţe obţinute de persoane juridice rezidente în statele membre ale Uniunii Europene dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor sau redevenţelor deţine minimum 25% din valoarea titlurilor de participare la persoana juridică română. altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise. altele decât titlurile de participare. obligaţiile de calcul. în cazul câştigurilor din transferul titlurilor de participare la societăţile închise şi din transferul părţilor sociale. Aceeaşi este situaţia în cazul câştigurilor din transferul titlurilor de participare obţinute de o persoană juridică nerezidentă atunci când acest câştig este generat de transferul titlurilor de participare. în cazul în care persoana juridică nerezidentă dobândeşte titlurile de participare ale unei societăţi închise sau părţile sociale ale acesteia. reţinere şi virare a impozitului revin acelui intermediar. Sunt considerate scutite de impozit dividendele plătite de o întreprindere. Regulile enunţate mai sus se aplică şi în cazul transferului oricăror alte categorii de titluri de valoare. certificatul de rezidenţă fiscală sau documentul prezentat de rezident se va depune la reprezentantul lui fiscal sau împuternicitul desemnat în România pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi declarative. Certificatul de rezidenţă fiscală se depune la intermediarul care a efectuat tranzacţia. dobânzilor la credite intragrup. legislaţia comunitară şi în convenţia privind evitarea dublei impuneri. ca de exemplu: dobânzilor la credite. Obligaţia calculării. Spre exemplu. precum şi dobânzilor aferente depozitelor colaterale. În ceea ce priveşte scutirile de impozit acordate. se realizează printr-un intermediar. pe o perioada neîntreruptă de cel puţin 2 ani. unei persoane juridice rezidente într-un alt stat membru. codul fiscal propune ca fiind scutite de impozit. altele decât titlurile de participare deţinute de o persoană fizică nerezidentă. 39 . dacă persoana juridică din România poate face dovada că perioada minimă de deţinere a fost îndeplinită după data plăţii.nu este încheiată. dobânzilor în cazul contractelor de leasing financiar. drept venituri obţinute din România de nerezidenţi. în cazul persoanelor fizice nerezidente care obţin câştiguri din transferul titlurilor de participare.

o constituie desfiinţarea barierelor vamale între statele membre ale Uniunii Europene. prin care ne-am angajat să transpunem în legislaţia naţională prevederile directivelor europene în domeniu. deoarece la data respectivă România nu era încă ţară candidată la aderare. cu toate modificările ulterioare. s-a deschis Capitolul 10 al Documentului de poziţie. ü Directiva a 8-a a Consiliului (79/1072/CEE) din 6 decembrie 1979 .6. După anul 2001. precum şi datorită necesităţii de a aplica aceleaşi reguli ca şi celelalte state în acest domeniu. care sunt noţiuni cu totul noi în legislaţia noastră şi sunt specifice numai relaţiilor dintre statele membre. fără însă a o respecta întocmai. fiind înlocuite de noţiuni noi. când România a început negocierile cu Uniunea Europeană în domeniul impozitării. ori bunuri care se află în regimuri vamale suspensive. O modificare importantă. taxa pe valoarea adăugată a fost elaborată pe scheletul Directivei a VI-a a CEE. Noţiunile de export şi import în relaţia dintre statele membre vor dispărea. regulamente sau acţiuni administrative referitoare la exceptarea de la impozitul pe cifra de afaceri şi accizele la import pentru călătoriile internaţionale. În general bunurile plasate în trecut în regimuri vamale suspensive vor fi tratate după aderare drept non-transferuri. Orice expediere de bunuri din România în alt stat membru. cu toate modificările ulterioare. în principal. iar regulamente europene se vor aplica întocmai de la data aderării. Datorită desfiinţării barierelor vamale. este reglementată de legislaţia vamală fiind importuri. care va afecta pe toţi cei care sunt în prezent înregistraţi ca plătitori de TVA. care va avea drept efect eliminarea controlului vamal al mişcării bunurilor între aceste state. care reglementează TVA în statele membre. datorită faptului că România nu este stat membru. precum livrarea intra-comunitară (în locul exportului) şi achiziţia intra-comunitară (în locul importului).în domeniul armonizării legislaţiilor statelor membre în ceea ce priveşte impozitele pe cifra de afaceri Modalităţi de rambursare a TVA persoanelor impozabile nestabilite în interiorul ţării. respectiv: ü Directiva a 6-a a Consiliului din 17 mai 1977 (77/388/CEE) în domeniul armonizării legislaţiilor statelor membre în ceea ce priveşte impozitele pe cifra de afaceri – Sistemul comun de taxa pe valoarea adăugată: baza de calcul comună. va fi tratată drept transfer de bunuri sau non-transfer. La transpunerea în legislaţia naţională au fost luate în considerare toate directivele care au modificat Directiva a 6-a. Titlul VI – Taxa pe valoarea adăugată Aderarea României la Uniunea Europeană va aduce modificări semnificative în privinţa taxei pe valoarea adăugată ca urmare a desfiinţării barierelor vamale dintre statele membre. ü Directiva a 13-a a Consiliului din 17 noiembrie 1986 (86/560/CEE) în domeniul armonizării legislaţiilor statelor membre în ceea ce priveşte impozitele pe cifra de afaceri Modalităţi de rambursare a TVA persoanelor impozabile nestabilite pe teritoriul Comunităţii. De la data aderării legislaţia în domeniul TVA va fi abrogată şi înlocuită cu legislaţia armonizată cu acquis-ul comunitar. chiar şi în lipsa unei tranzacţii comerciale. orice mişcare de bunuri înspre România sau dinspre România în altă ţară. exporturi. controlul mişcării bunurilor între statele 40 . Introdusă în România încă din anul 1993. În anul precedent aderării. ü Directiva 69/169/CEE a Consiliului din data de 28 mai 1969 privind armonizarea prevederilor stabilite prin legi. Ca principiu directivele europene se transpun în legislaţia naţională. În domeniul TVA directivele europene precum şi jurisprudenţa Curţii de justiţie Europene au fost transpuse în proiectul de lege de modificare a Titlului VI al Codului fiscal. ü Directiva 83/181/CEE a Consiliului din data de 28 martie 1983 pentru stabilirea domeniului de aplicare a articolului 14 (1) (d) al Directivei 77/388/CEE privind exceptarea de la taxa pe valoarea adăugată la importul final al anumitor bunuri.

atunci clientul va plăti taxa din ţara sa. dar nu va face plata efectivă ci va aplica regula taxării inverse. dacă acesta din urmă este înregistrat în scopuri de TVA. există reglementari speciale pentru bunurile care fac obiectul contractelor de consignaţie. vor avea reguli diferite. care a raportat livrarea intra-comunitară. bunuri plasate în regim de antrepozitare de TVA. care trebuie recunoscute în statul care realizează achiziţia intracomunitară indiferent de forma sa. dar. respectiv dacă are un număr valabil atribuit în scopuri de TVA în statul sau membru şi dacă operaţiunea este declarată în respectivul stat. Datorită noutăţii acestor operaţiuni. ci vor aplica taxare inversă. operaţiuni în lohn. transportul internaţional de bunuri aferent unui import sau export este şi va rămâne scutit de TVA. Pe lângă operaţiunile obişnuite privind livrările şi achiziţiile intra-comunitare. În mod reciproc. atunci când clientul său prestatorul sunt stabiliţi în alt stat membru. şi aici există modificări semnificative. respectiv plata prin decontul de TVA. de unde pleacă transportul. care în majoritatea cazurilor conduce la facturarea fără TVA de către prestator şi aplicarea taxării inverse de către clientul din alt stat membru. Pentru achiziţiile intra-comunitare operatorii economici înregistraţi în scopuri de TVA nu vor face plata efectivă. În cadrul Uniunii Europene există o serie de regulamente care stipulează condiţiile în care statele membre vor face schimb de informaţii şi controale multilaterale în scopul evitării fraudei fiscale în domeniul TVA. care are reguli diferite faţă de transportul internaţional de bunuri dintre statele membre şi ţările terţe. în timp ce transportul intracomunitar de bunuri nu este scutit de TVA. Şi celelalte prestări de servicii. În ce priveşte prestările de servicii. transportul intracomunitar de bunuri. adică a plăţii prin decontul de TVA. este necesar ca toţi operatorii economici care în trecut realizau importuri. va fi posibil să fie verificat furnizorul. va trebui să comunice codul său de TVA din România şi prin urmare va datora taxa aferentă în România. şi în special regulile privind operaţiunile intra-comunitare. exporturi. pentru probe. care fac obiectul unor măsuri de simplificare stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice. De asemenea în Titlul VI au fost implementate prevederile 41 . în condiţiile în care respectă informaţiile minimale prevăzute de directivă. dacă clientul transmite transportatorului un cod valabil de TVA din alt stat membru decât România.membre va fi realizat prin intermediul sistemului electronic VIES (VAT International Exchange Systhem). bunurile puse la dispoziţia clientului (call of stock). pentru testare. bunurile transmise în vederea verificării conformităţii. declaraţiile ce trebuie depuse. Astfel. Regulile sunt foarte importante pentru că numai cunoscându-le vor avea posibilitatea să aplice scutirea de TVA pentru o livrare intracomunitară. iar transportatorul român va factura fără TVA. dată la care intervine exigibilitatea taxei. în funcţie de documentele pe care le prezintă pentru a justifica această scutire. operaţiuni triunghiulare care implică operatori economici din trei state membre diferite. Toate statele membre prevăd în legislaţia specifică privind TVA obligativitatea depunerii de declaraţii recapitulative trimestriale pentru livrările intracomunitare realizate. În plus. Foarte importantă va fi comunicarea codului de înregistrare în scopuri de TVA. De exemplu atunci când se raportează o achiziţie intra-comunitara în România. Informaţiile din aceste declaraţii recapitulative sunt transferate în VIES şi astfel statele membre pot face verificări ale operaţiunilor realizate. sau alte operaţiuni care implică mişcarea de bunuri între România şi alt stat membru. când un operator economic din România contractează un transport cu un transportator din alt stat membru. De la data aderării nu mai este reglementată utilizarea de facturi fiscale cu regim special. Apare o nouă noţiune. datorită faptului că prin anularea barierelor vamale mărfurile vor circula însoţite de facturi emise de fiecare stat membru. legislaţia României prevede şi obligativitatea depunerii de declaraţii recapitulative pentru achiziţiile intracomunitare. să cunoască documentele care trebuie întocmite.

comisionul pentru tranzacţiile burselor de mărfuri. deoarece România nu a aplicat în prezent sistemul ajustărilor de TVA decât în cazul închirierilor de bunuri imobile în scutire de TVA. va fi însoţită de obligativitatea ajustării dreptului de deducere în cadrul unei perioade de ajustare. .au fost stabilite reguli tranzitorii specifice acestui sector. În cadrul sectorului imobiliar modificările legislative vor fi semnificative: . taxa pe valoarea adăugată fiind una din resursele cele mai importante ale bazei de calcul a acestei contribuţii.leasingul cu bunuri imobile va fi scutit de TVA (cu drept de opţiune pentru taxare).Impozitarea. Şi după aderare se va continua aplicarea măsurilor de simplificare pentru cei care vor opta pentru taxarea operaţiunilor imobiliare. operaţiunile finanţate din fonduri nerambursabile acordate de guverne străine şi organizaţii internaţionale. 7. ca urmare a desfiinţării barierelor vamale. regimul special pentru servicii electronice prestate de persoane care nu sunt stabilite în Comunitate pentru persoane neimpozabile stabilite în interiorul Comunităţii. Pe lângă scutirile de TVA eliminate. regimul special pentru bunuri second hand. De asemenea este permis ca orice operator economic să-şi personalizeze facturile emise. Desigur că operatorii economici care vor deţine în stoc la sfârşitul anului 2006 facturi fiscale speciale. care sunt obligatorii de la data aderării României la Uniunea Europeană. de necesitatea implementării cadrului legal aferent schimbului intracomunitar de produse supuse accizelor. scutirea de TVA pentru vânzarea de construcţii care nu sunt noi. . fără însă a fi obligat în acest sens. au posibilitatea să le utilizeze şi după data aderării până la epuizare. respectiv utilizarea acestuia în cadrul unui sector care dă drept de deducere într-o măsură diferită faţă de deducerea iniţiala. va fi scutită de TVA. . care în România a fost fixată la 20 de ani. De la data aderării vor fi eliminate o serie de scutiri de TVA incompatibile cu acquisul comunitar. dar va fi însoţită şi de obligativitatea ajustării dreptului de deducere exercitat pentru respectivul bun imobil. Condiţiile în care o construcţie nu este considerată nouă este stabilit prin normele de aplicare a legii armonizate. titluri de participare. Acest schimb de informaţii este necesar întrucât după data aderării. Printre cele mai semnificative amintim eliminarea scutirii de TVA pentru: activităţile de cercetare dezvoltare.referitoare la facturarea electronică.schimbarea destinaţiei iniţiale a bunului imobil. au fost incluse în legislaţia armonizată o serie de scutiri de TVA obligatorii. De asemenea. modificările Codului fiscal sunt impuse de aderarea României la Uniunea Europeană.livrarea bunurilor imobile care nu sunt noi şi de terenuri care nu sunt construibile. opere de artă şi de colecţie. care în prezent este cunoscută sub denumirea de taxare inversă. 42 . precum şi veniturile obţinute de Societăţile de Valori Mobiliare pentru administrarea şi depozitarea de acţiuni. scutirea pentru operaţiunile de leasing cu bunuri imobile. Proiectul de lege prevede implementarea de regimuri speciale noi precum: regimul special pentru aurul de investiţii. Titlul VII – Accize În domeniul accizelor. precum: scutirea serviciilor publice poştale. scutirea pentru livrările în ţară de aur către Banca Naţională a României. titluri de creanţe. circulaţia bunurilor între statele membre nu mai este supusă controlului vamal. Adoptarea legislaţiei armonizate în domeniul TVA este baza legală a creării sistemului de interoperativitate în ce priveşte schimbul de informaţii în domeniul TVA cu statele membre ale Uniunii Europene. îngrijirile medicale veterinare. scutirea pentru vânzarea de terenuri de orice fel cu excepţia celor construibile. precum şi de respectarea angajamentelor asumate prin Documentul de poziţie aferent Capitolului 10 . de necesitatea definitivării armonizării legislaţiei fiscale cu cea prevăzută de directivele europene. legislaţia privind TVA armonizată este baza legală pentru calcularea contribuţiei României la bugetul comunitar.

60 euro/gigajoule.benzină cu plumb de la 395. cum ar fi: utilizarea duală a produselor energetice. scutirea se va acorda în funcţie de cantitatea de biocarburant conţinută în amestec şi nu va depăşi o anumită limită.în cuantum de 7. în cazul alcoolului etilic produs în micile distilerii. • introducerea în legislaţia naţională a reglementărilor comunitare privind schimburile de produse accizabile între statele membre.19 euro/Mwh la 0. În cazul amestecului biocarburanţilor cu carburanţii tradiţionali.păcură de la 9. reprezentantul fiscal. datorită obligativităţii introducerii accizei la gazul natural utilizat în acest scop a fost eliminat “impozitul” datorat bugetului de stat pentru gazul natural provenit din producţia internă . vânzarea la distanţă.17 euro/gigajoule.scutirea de la plata accizelor a produselor energetice .52 euro/Mwh. . . .4 euro/1000 m3.00 euro/gigajoule la 2.• În acest sens. • includerea unor prevederi noi privind neaccizarea produselor energetice şi a energiei electrice destinate anumitor utilizări.gaz natural.scutirea de la plata accizelor a biocarburanţilor. . astfel: .gaz natural utilizat drept combustibil pentru încălzire în scop comercial şi necomercial cu acciză de 0.scutirea de la plata accizelor a energiei electrice produsă din surse regenerabile de energie. energia electrică atunci când reprezintă mai mult de 50% din costul unui produs.scutirea de la plata accizelor a combustibililor pentru motor utilizaţi pentru operaţiunile de dragare în cursurile de apă navigabile şi în porturi. testării şi mentenanţei aeronavelor şi vapoarelor. .folosite de către gospodăriile individuale şi/sau organizaţiile de caritate. regimul produselor cu accize plătite.39 euro/Mwh la 0.26 euro/Mwh. principalele modificări aduse titlului VII . energia electrică utilizată în principal în scopul reducerii chimice şi în procesele metalurgice şi electrolitice.01 euro/1000 litri la 421.571/2003 privind Codul fiscal se referă la: În domeniul accizelor armonizate: • majorarea nivelului accizelor la principalele grupe de produse supuse acestui regim cu intrare în vigoare la data de 1 ianuarie 2007 potrivit calendarelor de creştere graduală a accizelor până la atingerea nivelelor minime impuse.gaz natural utilizat drept carburant de la 2.scutirea de la plata accizelor a combustibililor pentru motor utilizaţi în domeniul producţiei. . operatorii neînregistraţi. combustibili solizi . dezvoltării.electricitate utilizată în scop comercial de la 0. .Accize din Legea nr. • instituirea unei accize reduse de 475 euro/hl alcool pur faţă de 750 euro/hl alcool pur cât este acciza standard. Trebuie menţionat faptul că începând cu data de 1 ianuarie 2007. stabilită în conformitate cu prevederile directivei comunitare în domeniu. introducerea de noi produse în sfera de aplicare a accizelor. .00 euro/1000 kg.50 euro/1000 kg la 13. • instituirea unor măsuri pentru asigurarea respectării condiţiilor impuse de regimul de antrepozitare fiscală a produselor supuse accizelor armonizate prin reavizarea anuală antrepozitarilor autorizaţi. astfel: . prin: . Urmare desfiinţării frontierelor vamale între statele membre şi implicit a eliminării noţiunilor de importator şi exportator au fost definiţi operatorii înregistraţi. • revizuirea sferei de aplicare a scutirilor de la plata accizelor în domeniul produselor energetice şi al energiei electrice şi realizarea unei mai bune concordanţe cu prevederile comunitare. cărbune. 43 .electricitate utilizată în scop necomercial de la 0.19 euro/1000 litri. prin mică distilerie se înţelege distileria a cărei producţie anuală nu depăşeşte 10 hectolitri alcool pur.

prin înmulţirea fiecărei grupe de 200 cmc cu o valoare cuprinsă între 7 . 8.majorarea impozitului datorat pentru nave de sport şi agrement. 44 .În domeniul accizelor nearmonizate au fost luate următoarele măsuri: . în funcţie de capacitatea cilindrică a mijlocului de transport. Modificările Codului Fiscal de la 1 Ianuarie 2008 „Având în vedere necesitatea fundamentării riguroase prin măsuri legislative de ordin fiscal care să permită elaborarea în termen real a proiectului de buget pe anul 2008.impozitele asupra mijloacelor de transport se vor majora ca urmare a modificării modului de calcul. având în vedere necesitatea corectării măsurilor fiscale adoptate prin acte normative colaterale legislaţiei fiscale. în scopul perfecţionării continue a legislaţiei fiscale şi corelării acesteia cu legislaţia Uniunii Europene“29 a fost necesară promovarea proiectului de 29 Declaraţia Ministrului Economiei şi Finanţelor.în cazul clădirilor utilizate ca locuinţe.120 lei (RON). cum prevede legea veche. cum era înainte de integrare. în rate egale.reducerea cu 10% a accizelor pentru toate sortimentele de cafea. cu câte 10% pentru fiecare 100 metri pătraţi sau fracţiune din această suprafaţă. . ca urmare a creşterii valorii impozabile a clădirii. Referitor la calculul accizelor exprimate în echivalent euro s-a instituit principiul de utilizare a cursului de schimb pe o perioadă de un an de zile. în loc de anual. cuantumul acesteia fiind stabilit de consiliul local. precum şi acordarea competenţei pentru consiliile locale de acordare a scutirii de impozit pe clădirile construite aferente investiţiei de peste un milion de euro. . cât şi pentru persoanele fizice. cursul fiind cel comunicat de Banca Naţională a României pentru prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent. Evenimentul.4. . La propunerea structurilor asociative ale autorităţilor locale. precum şi urmare solicitărilor mediului de afaceri.Titlul IX – Impozite şi taxe locale În cadrul acestui titlu una din modificări.000 lei (RON). actul normativ stabileşte domeniile în care consiliile locale pot decide instituirea taxelor speciale şi majorarea impozitelor şi taxelor locale cu până la 20%. în loc de majorarea nelimitată a acestora. 1 Octombrie 2007.reaşezarea sistemului de taxare a autoturismelor şi a autoturismelor de teren. Varujan Vosganian.includerea în sfera de aplicare a accizelor şi a motoarelor pentru ambarcaţiuni în vederea eliminării posibilităţilor de evaziune fiscală şi asigurării principiului de unicitate al impozitului.000 lei (RON)/an faţă de 1. la 31 martie şi 30 septembrie. în loc de 4 termene de plată. care a creat numeroase nemulţumiri din partea contribuabililor. 3. la 5. a căror suprafaţă desfăşurată depăşeşte 150 metri pătraţi. să se facă o dată la 3 ani.800 lei (RON)/an în trecut . . în contextul denominării monedei naţionale şi a propunerilor formulate de autorităţile locale. create de investitori pe o perioadă de 5 ani. când rata inflaţiei depăşeşte cumulat 10%. Normele metodologice propun ca indexarea la inflaţie a impozitelor şi taxelor locale.asigurarea aceluiaşi regim de accizare pentru armele de vânătoare atât pentru persoanele juridice. De asemenea noul cod fiscal prevede următoarele majorări: . . se va majora impozitul aferent acestora. urmărind reducerea influenţelor bugetare a unor prevederi fiscale care sunt prevăzute în actualul cadru legislativ şi care urmau a se aplica din anul 2008. are în vedere încasarea impozitelor şi taxelor locale la 2 termene. Totodată s-a introdus obligativitatea în cazul operatorilor economici care desfăşoară activitatea de alimentaţie publică de a achita anual o taxă de până la 3.

571/2003 privind Codul fiscal . sistem care urma să fie generalizat. 571/2003 privind Codul Fiscal fiind publicată în Monitorul Oficial. deşi în sume absolute nu creează goluri de venituri la bugetul de stat. 45 . În domeniul impozitului pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi şi impozitul pe reprezentanţele firmelor străine înfiinţate în România. Începând cu data de 1 ianuarie 2007. În 2007. În domeniul taxei pe valoarea adăugată s-a realizat armonizarea legislaţiei naţionale cu acquis-ul comunitar. care erau obligaţi la plata TVA prin taxare inversă. legislaţia fiscală prevedea impunerea câştigurilor din transferul titlurilor de participare obţinute de persoane nerezidente. având în vedere că pe pieţele reglementate se negociază şi vând şi alte titluri de valoare aceasta prevedere a fost extinsă şi pentru alte categorii de instrumente financiare. aplicabil începând cu 1 ianuarie 2007 de către societăţile bancare. Ordonanţa de urgenţă nr. ca măsură de combatere a evaziunii fiscale. este obligată să transpună în legislaţia naţională modificările aduse legislaţiei comunitare în domeniul taxei pe valoarea adăugată prin Directiva 112/2006. care cumpărau cu TVA materialele necesare realizării lucrărilor de construcţii-montaj. totuşi a determinat o decalare în timp nefavorabilă a încasării la bugetul de stat a taxei pe valoarea adăugată. modificarea Legii nr. În domeniul accizelor. au fost introduse în legislaţia privind taxa pe valoarea adăugată măsurile de simplificare şi pentru lucrările de construcţii-montaj. fiind doar o măsură de simplificare a plăţii TVA. conform angajamentelor asumate de România în cadrul procesului de aderare la Uniunea Europeană . datorită complexităţii Grupei 45 din CAEN. Ministerul Economiei şi Finanţelor a fundamentat modificările Codului Fiscal astfel: În domeniul impozitului pe profit. Având în vedere dificultăţile semnalate în procesul programării veniturilor bugetare.2007 care aduce în prim plan noile reglementări fiscale aplicabile de la 1 ianuarie 2008. privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată. până în anul 2010. Măsura a condus la creşterea numărului de cereri de rambursare a taxei pe valoarea adăugată din partea constructorilor. 106/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr.înscriindu-se în tendinţa reducerii fiscalităţii în ţările din Europa de Est concomitent cu lărgirea bazei impozabile prin atragerea de noi surse la bugetul de stat. începând cu 1 ianuarie 2008.act normativ. privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitul pe cifra de afaceri – sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată. dar facturau fără să colecteze TVA în regim simplificat către beneficiari care erau înregistraţi în scopuri de TVA. Componenta principală a acquis-ului comunitar în domeniul taxei pe valoarea adăugată o reprezintă Directiva a 6-a. Partea I nr. însă. prin prevederile Legii nr. cu modificările şi completările ulterioare. pentru toţi contribuabilii obligaţi la plata impozitului pe profit. De asemenea. În acest context. 343/2006 a fost introdus un sistem simplificat de plată pentru impozitul pe profit. 31/1990 privind societăţile comerciale implica eliminarea sintagmei „sau dizolvare fără lichidare” din Legea nr. Aderarea României la Uniunea Europeană a generat totodată şi modificări legislative deosebit de complexe ce decurg îndeosebi din implementarea regulilor specifice operaţiunilor intracomunitare. directivă care a fost republicată în luna noiembrie 2006 prin Directiva 2006/112/CE a Consiliului Uniunii Europene din 28 noiembrie 2006. 703 din 18. e necesară amânarea aplicării acestui sistem de plată a impozitului pe profit. firmele care realizează lucrări de construcţii-montaj au dificultăţi deosebite în ceea ce priveşte încadrarea corectă a operaţiunilor în această categorie. aplicarea practică a legislaţiei armonizate cu cea comunitară. pentru restul contribuabililor. România. noile prevederi generând numeroase dificultăţi de aplicare. în calitate de stat membru al Uniunii Europene. În domeniul impunerii veniturilor persoanelor fizice s-a urmărit consolidarea sistemului de impunere -cu cota unică. Aplicarea masurilor de simplificare.10. respectiv Directiva 77/388/CE a Consiliului din 17 mai 1977.

34 alin. a categoriei veniturilor neimpozabile. De asemenea s-a procedat la reglementarea unor aspecte legate de amortizarea şi reevaluarea mijloacelor fixe. În cazul în care se efectuează reevaluări ale mijloacelor fixe amortizabile care determină o descreştere a valorii acestora sub costul de achiziţie. cu plăţi anticipate efectuate trimestrial în contul impozitului pe profit anual. de producţie sau a valorii de piaţă a mijloacelor fixe dobândite cu titlu gratuit ori constituite ca aport. În ceea ce priveşte veniturile neimpozabile. organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale. până în anul 2010. în condiţiile utilizării acestora pentru realizarea scopului şi obiectivelor organizaţiei nonprofit. în cadrul acestora au fost introduse. după caz.Impozitul pe profit În cadrul Titlului II una din modificările prevăzute a fi introduse pentru anul 2008 este amânarea introducerii sistemului plăţii anuale a impozitului pe profit. la data intrării în patrimoniul contribuabilului sunt utilizate pentru calculul amortizării fiscale. Totodată s-a avut în vedere corelarea prevederilor din Codul Fiscal cu modificările legislative intervenite în cursul anului 2007 şi care au impact fiscal în contextul păstrării cadrului unic legislativ de reglementare a problemelor fiscale.(1) lit. datorat de contribuabili.costul de achiziţie. 571/2003 privind Codul fiscal. În valoarea fiscală se includ şi reevaluările contabile efectuate potrivit legii. pentru organizaţiile nonprofit. pe care le voi trata pe titluri. după caz. precum şi a sumelor primite din impozitul pe venit datorat de persoanele fizice. „Dispoziţii generale”. altele decât cele care sunt utilizate în activitatea economică. se modifică unele prevederi. pentru organizaţiile nonprofit. Acest fapt a fost generat în special de derularea efectivă a schimburilor intracomunitare de produse accizabile după data aderării. pentru pagubele produse la activele corporale proprii.Titlul I – Dispoziţii generale La Titlul I.începând cu 1 ianuarie 2007. 46 . 1. 106/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. obţinute în situaţii excepţionale şi care nu au o determinare. după caz. ca urmare a noului statut al României de stat membru. de la societăţile de asigurare. potrivit actului constitutiv sau statutului. În situaţia reevaluării terenurilor care determină o descreştere a valorii acestora sub costul de achiziţie sau sub valoarea de piaţă a celor dobândite cu titlu gratuit ori constituite ca aport. alţii decât cei prevăzuţi la art. Codul Fiscal în vigoare de la 1 ianuarie 2008 prevede necesitatea completării. Această reglementare este introdusă având în vedere faptul că. valoarea fiscală este costul de achiziţie sau valoarea de piaţă a celor dobândite cu titlu gratuit ori constituite ca aport. Pentru mijloace fixe amortizabile şi terenuri . un scop economic. cu sumele ce apar ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor ce revin beneficiarilor contractelor de donaţie/sponsorizare. venituri de această natură.Titlul II . 2. a impus completarea unor prevederi pentru realizarea unei mai bune compatibilităţi cu acquis-ul comunitar.a). 571/2003 privind Codul Fiscal se propun în principal următoarele modificări. potrivit prevederilor Titlului III. după caz. veniturile realizate din despăgubiri. încheiate potrivit legii. valoarea fiscală rămasă neamortizată a mijloacelor fixe amortizabile se recalculează până la nivelul celei stabilite pe baza costului de achiziţie. în general în sensul coroborării acestora cu alte acte normative în vigoare sau cu alte prevederi din Legea nr. de producţie sau al valorii de piaţă a mijloacelor fixe dobândite cu titlu gratuit ori constituite ca aport. Prin Ordonanţa de Urgenţa nr. reglementările pentru anul 2007 privind regimul fiscal aplicabil organizaţiilor nonprofit nu includ în categoria veniturilor neimpozabile. de producţie sau valoarea de piaţă a mijloacelor fixe dobândite cu titlu gratuit ori constituite ca aport. după caz.

47 . privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată. în cadrul activităţilor desfăşurate de întreprinzători – persoane fizice.legislaţia privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ.înlocuirea referirilor la articolele din Directiva a 6-a. prin Directiva 112/2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată.Titlul III– Impozitul pe venit Una din principalele modificări aduse Titlului III se referă la creşterea plafonului lunar privind venitul neimpozabil din pensii de la 900 lei la 1000 lei. . din cuprinsul actualului Titlu VI al Codului fiscal. Noul Cod Fiscal are în vedere coroborarea legislaţiei fiscale cu prevederi din acte normative precum: . Titlul V – Impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi şi impozitul pe reprezentanţele firmelor străine înfiinţate în România În domeniul impunerii veniturilor obţinute din România de nerezidenţi.coroborarea legislaţiei fiscale cu prevederi din acte normative precum legislaţia în domeniul societăţilor comerciale.3.completarea cu noi teritorii a prevederilor privind aplicarea teritorială în domeniul taxei pe valoarea adăugată. conform Directivei 112/2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată. . . În acest sens. nefiscalizate în anul precedent. 5.modificarea prevederilor referitoare la exigibilitatea livrărilor şi achiziţiilor intracomunitare. principalele modificări aduse Titlului V – Impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi şi impozitul pe reprezentanţele firmelor străine înfiinţate în România din Codul fiscal se referă la: . Totodată în vederea creşterii resurselor bugetare se propune includerea în veniturile impozabile ale persoanelor fizice a celor realizate sub forma câştigurilor la jocuri de noroc tip cazino şi maşini electronice.modificarea prevederilor referitoare la baza impozabilă a achiziţiei intracomunitare. 4. actualele modificări ale Codului fiscal au rezultat din necesitatea completării cadrului legislativ trecut şi corelarea impunerii veniturilor persoanelor nerezidente cu impunerea persoanelor fizice rezidente. respectiv Directiva 77/388/CE a Consiliului din 17 mai 1977. cu referirile la articolele corespunzătoare din Directiva 2006/112/CE a Consiliului Uniunii Europene din 28 noiembrie 2006. . printre care amintim: . Prin Noul Cod Fiscal s-a realizat definirea categoriei de „venituri din alte surse” pentru a acoperi categorii de venituri nemenţionate expres. S-a urmărit de asemenea clarificarea operaţiunilor vizând transferuri ale dreptului de proprietate sau dezmembrămintelor acestuia în cazul proprietăţilor imobiliare. apărute în mediul de afaceri. pentru care se aplică reguli diferite în sensul TVA. efectuate prin alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească.legislaţia în domeniul societăţilor comerciale.coroborarea legislaţiei privind impunerea nerezidenţilor în ceea ce priveşte veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare situate în România sau din transferul titlurilor de valoare cu legislaţia impozitului pe venit pentru persoanele fizice rezidente.Taxa pe valoarea adăugată În domeniul taxei pe valoarea adăugată se propune în principal transpunerea în legislaţia naţională a modificărilor aduse legislaţiei comunitare.modificarea definiţiei produselor accizabile. . .Titlul VI . privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitul pe cifra de afaceri – sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată.

corectarea unor erori materiale. ca urmare a noului statut al României de stat membru. instituite prin Directiva 112/2006.a. .Impozitarea. a scutirilor în ţară. părţi de clădire şi terenuri.precizarea expresă a datei de aplicare a nivelului accizelor pentru tutunul prelucrat. . urmând ca numai începând cu anul 2012. . referitoare la exigibilitatea taxei. termenul de facturare s.Titlul VII – Accize şi alte taxe speciale În domeniul accizelor. Una dintre ele se referă la prelungirea până la data de 31 decembrie 2011. în conformitate cu data prevăzută în Documentul de poziţie aferent Capitolului 10 – Impozitarea.. aplicabil începând cu data de 15 aprilie 2007. . În acest sens. . operaţiunile triunghiulare. A doua categorie de modificări propuse are la bază necesitatea menţinerii nivelului prognozat al veniturilor bugetare provenind din taxa pe valoarea adăugată. principalele modificări se referă la: . .. când România îşi va fi întărit sistemul de control al TVA.adaptarea unor definiţii aferente noţiunilor specifice produselor supuse accizelor armonizate. În acest sens au fost propuse două modificări. . în sensul asigurării aceluiaşi regim care se aplică unor astfel de amestecuri realizate în producţia internă naţională.instituirea regimului de restituire a accizelor aferente cafelei verzi sau produselor de cafea achiziţionate din afara României. să fie din nou aplicabile măsurile de plată simplificată a TVA pentru toţi importatorii. 6.revizuirea bazei de impozitare a accizelor nearmonizate în cazul produselor provenite din producţia naţională.modificări ale prevederilor referitoare la înregistrarea în România a persoanelor nestabilite în România. a perioadei de aplicare a sistemului de plată la organele vamale a taxei pe valoarea adăugată aferentă importurilor de bunuri din state terţe. atunci când aceste produse sunt livrate ulterior către alte state membre. în sensul alinierii acesteia la baza de impozitare aferentă aceloraşi produse provenite din achiziţii intracomunitare. în special în ce priveşte operaţiunile financiar-bancare care au fost discutate cu Asociaţia Româna a Băncilor. în vederea înţelegerii corecte şi aplicării corespunzătoare a noilor prevederi legale specifice operaţiunilor intracomunitare. precum şi pentru livrările de clădiri. Altă categorie de modificări din proiect reprezintă clarificarea unor prevederi la propunerea organelor fiscale teritoriale şi a reprezentaţilor mediului de afaceri. actualele modificări ale Codului fiscal rezultă din necesitatea perfecţionării legislaţiei fiscale şi completării acesteia ca urmare a aderării la Uniunea Europeană. prevăzut în anexa nr. asigurându-se un sistem similar regimului aplicat operaţiunilor de export. 48 .implementarea în legislaţia naţională a condiţiilor.1 de la titlul VII din Codul fiscal. prin transpunerea prevederilor din directivele comunitare şi respectarea angajamentelor asumate prin Documentul de poziţie aferent Capitolului 10 . privind scutirea de taxă pentru livrarea de bunuri care sunt transportate în bagajul personal al călătorilor care nu sunt stabiliţi în Comunitate. Cealaltă prevede eliminarea aplicării măsurilor de simplificare pentru lucrările de construcţiimontaj datorită dezavantajelor menţionate.adaptarea la prevederile directivei a prevederilor privind scutirile la import. astfel cum se aplică în prezent pentru importatorii care realizează importuri în anul precedent de cel puţin 150 milioane lei.revizuirea regimului de accizare pentru amestecurile cu cafea solubilă provenite din achiziţii intracomunitare sau din operaţiuni de import.

Studiul finanţelor s-a extins continuu. acesta trebuie să fie în măsură să confere prelevărilor obligatorii vigoarea. În acordul de asociere al României la U.1. iar adaptarea sistemului fiscal la cerinţele mecanismului pieţei unice reprezintă unul din obiectivele strategiei naţionale de pregătire a aderării. dar în acelaşi timp şi supleţea necesară asigurării unei colectări corespunzătoare a veniturilor publice destinate acoperirii nevoilor generale şi comune la nivel local sau pe o arie mai largă. La baza acestor studii se afla politica fiscală ca “operă a puterii statale sau suprastatale”30. De asemenea. acţiune în care unul dintre obiective trebuie să-l constituie luarea în considerare a structurilor economice.1. care determină şi implementează caracteristici generale ale sistemului de impunere. dobândind profunzime si substanţă. România este încă angrenată într-un proces de integrare europeană. astfel încât. Din acest punct de vedere.. se stipula că armonizarea legislaţiei fiscale româneşti cu cea comunitară constituie una din condiţiile fundamentale pentru integrarea României în structurile europene. în prezent.2. Analiza principalilor indicatori fiscali 4. Analiza indicatorilor sintetici de nivel 30 Blanchard Olivier. se consideră că abordarea sistemului fiscal trebuie să se fundamenteze pe analiza diagnostic.2. 4. finanţele reprezintă un domeniu deosebit de complex şi de mare actualitate. precum şi concilierea obiectivelor randamentului. semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993. România parcurge o perioadă în care reforma sistemului fiscal este în plină desfăşurare. Scopul principal este înlăturarea inconsecvenţelor şi nereuşitelor reformelor anterioare. în România ca şi în toate ţările moderne.4. Economic Policy Review. sociale şi politice ale respectivei ţării. Commentary. April 2000. politica fiscală a ţării noastre în contextul demersului de aderare la Uniunea Europeană. Consideraţii preliminare Capitolul de faţă îşi propune să studieze evoluţiile recente ale politicii fiscale în România. Indicatorii fiscali utilizaţi în analiză sunt împărţiţi în două categorii: • Indicatori sintetici de nivel • Indicatori de structură Pe baza datelor din contul de execuţie bugetară a bugetului general consolidat în perioada 2001-2006 se vor formula o serie de concluzii referitoare la caracteristicile şi evoluţia politicii fiscale din România. eficienţei şi echităţii care caracterizează un sistem fiscal optim. Conform acestor caracteristici şi în funcţie de datele economice şi psihologice oferite de societate.E. în care un pilon de bază este realizarea armonizării legislaţiei fiscale. 49 . bazată pe indicatori fiscali. Sistemul fiscal evoluează de la un an la altul. sub aspectul constrângerii fiscale şi sub aspectul structurii sistemului de impozite şi taxe. ANALIZA EVOLUŢIEI RECENTE A FISCALITĂŢII ÎN ROMÂNIA 4.

90 25.49 3.17 milioane de Euro.429. de a se realiza ocuparea forţei de muncă şi chiar combaterea inflaţiei. siguranţa şi ordinea internă etc. Euro % 2001 13.1.945. alături de alţi factori. RON Mil. Tabelul 4.913.3%.7556 6.770.8 63.0 3. RON Mil.117 4 2. iar la sfârşitul perioadei analizate ele au totalizat aproape 18.insse.602.5 14.236.001.746.775. deoarece asigură realizarea tuturor celorlalte politici guvernamentale. Politica economică este cea mai importantă componentă a politicii generale a statului.727. au influenţat volumul şi structura încasărilor fiscale. asigurând suportul financiar al implementării celorlalte politici.2 25. evidenţiază trendul crescător al veniturilor fiscale de la un an la celălalt. 1.428.252.7 2. arta.414.2 32.66 2003 23.597. RON Lei/Euro Mil.ro ) 50 . deci efectuarea cheltuielilor publice într-un mod controlat cu scopul de a obţine ieşiri. astfel ritmul mediu de creştere înregistrat fiind de 21.6026 5.184.69 Sursa: Institutul Naţional de Statistică. şi 4.060 9 18.7 3.2 2.137. în domenii precum: apărarea naţională.1255 5.Politica fiscală este forma principală a politicii economice a statului.531.17 2005 34. după cum se observă din tabelul 4.0532 8.19 17.172 1 2002 16. în perioada 2001-2006.825.2.5245 17.3 1.M Mil.000 milioane Euro.83 2004 30.3 1.1 Nivelul şi dinamica veniturilor fiscale ale Bugetului Central de Stat Explicaţie Venituri fiscale ale bugetului central Venituri fiscale ale bugetului local Venituri fiscale totale Curs de conversie Venituri fiscale totale Dinamica veniturilor fiscale totale U.2 3.41 8 27. Politica fiscală reprezintă folosirea cheltuielilor publice şi a veniturilor fiscale în vederea asigurării creşterii economice. exprimate atât în monedă naţională cât şi în moneda europeană. În primul an analizat 2001 veniturile fiscale au atins nivelul de 5.177. Măsurile de politică fiscală promovate de autorităţile fiscale din ţara noastră.567.747 75.7 839. Anuarul Statistic al României (http://www.196.900.1 şi din graficele 4. printre care calitatea gestionării creanţelor fiscale ale statului şi gradul de conformare voluntară la impozit.742 4 17.44 2006 37.2 2. Evoluţia veniturilor fiscale în perioada 2001-2006.5 36.959.6234 10. cultura.9 4. precum şi presiunea exercitată de acestea.597.

în cazul României există un nivel moderat. al presiunii fiscale. înregistrându-se valori cuprinse între 11.2 Dinamica veniturilor fiscale ale bugetului de stat 2. datorită dinamicii ascendente a nevoilor de resurse financiare aferente acoperirii cheltuielilor bugetare totale.69 Dinamica veniturilor fiscale 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Ani Graficul 4. Faţă de ţările membre ale Uniunii Europene această diferenţă este şi mai mare. în ultimul an analizat. şi anume de aproximativ 11 puncte procentuale. a fost.33%. cu valori care depăşesc cu puţin pragul de 18%. dar în proporţii diferite a veniturilor fiscale şi a PIB. prezintă importanţă gradul de fiscalitate în ţările membre O.. şi cel înregistrat pe ansamblul ţărilor O. din România. în vederea influenţării activităţilor de natură economico-socială.I. de aproximativ 7-8 puncte procentuale. prin intermediul veniturilor fiscale. şi a celor membre U.86% şi 18.C. În toţi cei şase ani. această creştere fiind mai însemnată.D.7 6000 5597.C. precum şi cele membre U.E.E.Veniturile fiscale totale 17913. Pentru a vedea unde se situează România în comparaţie cu alte ţări. Diferenţa dintre gradul de fiscalitate generală.D.1 8000 6770. Modificarea în acelaşi sens. gradul de fiscalitate.83 18.66 17. cât şi gradul de implicare a autorităţilor publice prin intermediul politicilor fiscale.B. tendinţa generală fiind totuşi una de creştere a presiunii fiscale.4 Mil.17 27.7 18000 16000 14000 12000 10196. chiar scăzut. 51 .E.D. (medie neponderată).2 5746.E.1 Nivelul veniturilor fiscale ale bugetului central de stat Dinamica veniturilor fiscale Dinamica veniturilor fiscale (%) 80 60 40 20 0 0 2. Presiunea fiscală globală este un indicator ce relevă atât constrângerea fiscală generată de redistribuirea P.43 75. a avut ca rezultat o evoluţie sinuoasă a presiunii fiscale. în anii analizaţi. s-a situat sub media ţărilor O.2. putem spune.E. Euro 10000 8001. Aşa cum reiese din tabelul 4. în România.1 4000 2000 0 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Ani Venituri fiscale totale Graficul 4.C.

117 4 151.ro ) Nivelul presiunii fiscale 20 Presiunea fiscală 15 10 5 0 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Presiunea fiscală 12.6026 44.În condiţiile în care gradul de fiscalitate se determină pe baza veniturilor fiscale încasate efectiv.23 2005 10.8 4.M Mil.0532 60. Tabelul 4.86 12.55 12.44 8 13. Euro Mil.1 3. nivelul redus al acestuia s-ar putea explica printr-o slabă colectare a impozitelor şi taxelor. Euro % % 2001 5.17 2 12.172 1 116.1255 48.33 Ani Graficul 4.742 4 197.768.87 13.001.6234 79.61 2003 6.873 18.41 8 288.866.16 12.496.752.747 344.597.475.3 Nivelul presiunii fiscale în România 52 . Anuarul Statistic al României (http://www.52 2006 17.45 4 12.47 2002 5.060 9 246.8 3. Lei (RON) Lei/Euro Mil.913.808.insse.86 -0.196.27 8 11.55 2004 8.83 18.47 11.746.83 -2.464. printr-un nivel înalt al sustragerii de la impunere la care se pot adăuga numeroasele facilităţi fiscale acordate de-a lungul timpului.2 Presiunea fiscală în România Explicaţie Venituri fiscale totale PIB Curs conversie PIB Presiunea fiscală Dinamica presiunii fiscale U.87 Sursa: Institutul Naţional de Statistică.87 8.047.5245 97.530 3.7 2.468.568.16 2.8 3.7556 52. precum şi ştergeri de creanţe fiscale practicate în cazul marilor societăţi de stat privatizate în această perioadă.33 42.770.606.

Editura Sedona. dar şi a mijloacelor de politică fiscală aferente.Dinamica presiunii fiscale Dinamica presiunii fiscale(%) 50 40 30 20 10 0 -10 42. Acest lucru se explică prin accelerarea procesului de descentralizare fiscală în scopul implicării mai active a comunităţilor locale în procesul de colectare şi alocare a resurselor publice. şi veniturile colectate la nivelul autorităţilor de rang inferior. pag. Între autorităţile centrale şi entităţile locale se realizează împărţirea materiei impozabile şi implicit a surselor fiscale de venit.55 0 -0. 53 . În urma analizei structurii veniturilor fiscale pe niveluri de administraţie. în care funcţionează trei niveluri de administraţie. Timişoara. maniera de partajare între autoritatea centrală şi autorităţile de rang inferior a materiei impozabile. deci conferirea autorităţii în materie de venituri (tax assignment). 31 Talpoş Ioan.2. unul dintre obiectivele reformei fiscale. Se constată faptul că. Partajarea veniturilor fiscale constă în împărţirea prerogativelor în materie de intervenţie prin venituri. de restructurare a mecanismelor de protecţie socială a segmentelor defavorizate ale populaţiei şi al armonizării politicilor guvernamentale şi sectoriale cu cele locale a determinat îmbunătăţirea sistemului de asigurare a surselor de finanţare ale administraţiei publice locale în corelaţie cu responsabilităţile transferate. altfel spus. în ultimul an analizat observându-se o scădere semnificativă a ponderii acestora în totalul veniturilor fiscale. pe de o parte. Vol. pe de altă parte. se observă importanţa pe care o au veniturile colectate la nivelul autorităţilor centrale.23 -2. Analiza indicatorilor sintetici de structură 1. se realizează precizarea “veniturilor ce se mobilizează la fiecare verigă bugetară în parte”31. 1995. Structura veniturilor fiscale pe niveluri de administraţie Structura veniturilor fiscale pe niveluri de administraţie este cuantificată prin greutatea specifică a venitului fiscal şi relevă locul ocupat de prelevările fiscale ale unui nivel de administraţie în ansamblul veniturilor fiscale ale bugetului general consolidat.87 8. un nivel superior (naţional sau central).1. în România.90. între autoritatea centrală şi jurisdicţiile de rang inferior. România prezintă un sistem departamental.61 Dinamica presiunii fiscale 2. Amplul proces de descentralizare a serviciilor publice şi de consolidare a autonomiei locale. unul intermediar (corespunzător judeţelor) şi un nivel inferior (corespunzător comunelor). până la nivelul de 60%.2.4. Finanţele României. Prin prisma organizării administrativ-teritoriale. ponderea veniturilor fiscale la nivel central în totalul veniturilor fiscale se situează în jurul valorii de 90% pe perioada 2001-2005.52 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Ani Graficul 4. Dinamica presiunii fiscale 4.

3 93.6556 511.ro ) 54 .M Mil.9015 -6.3 Structura veniturilor fiscale pe niveluri de administraţie în România Categorie venituri fiscale Venituri fiscale la nivel central Venituri fiscale locale Venituri fiscal totale Ponderea veniturilo r fiscale la nivel central Ponderea veniturilo r locale Total Dinamica ponderii veniturilo r centrale Dinamica ponderii veniturilo r locale U.770.4 60 6.1720 Euro 6 % 94.160.6275 Sursa: Institutul Naţional de Statistică.6100 2002 5.237 2 378. 5.530.746.Tabelul 4.0609 7.3915 17.4 92.2 % 5.3630 10.5620 Mil.054 6 666.597.753.1558 8.196.8 % % 100 % - 537.355 Mil. Euro 322.1911 40 100 -35.6283 6.2 100 -0.4149 8.284.913. Euro Greutatea specifică a veniturilor fiscale pe niveluri de administraţie 2001 5.8801 5.274.8 93.6 100 0.6 100 -0.insse.1806 6.463.117 4 2003 6.561 7 486.7741 14. Anuarul Statistic al României (http://www.742 4 2004 7.5031 6.367.8815 7.41 8 2006 10.001.747 93.9051 2005 9.7 100 0.5043 -2.

41 -0.88 8.77 2006 Ani Graficul 4.6 40 Venituri fiscale locale Venituri fiscale centrale Dinamica veniturilor pe niveluri de administraţie 600 500 400 300 200 100 0 511.9 0.4 92.62 2003 -6.2 93.5 Structura veniturilor fiscale pe niveluri de administraţie 94.6 7.8 93.Veniturile fiscale pe niveluri de administraţie Ponderea veniturilor fiscale 100% 80% 60% 40% 20% 0% 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Ani Graficul 4.6 Dinamica veniturilor fiscale pe niveluri de administraţie 55 .8 6.4 60 5.19 2005 -100 2001 2002 -35.65 0.5 2004 -2.3 93.6 Dinamica veniturilor Dinamica ponderii veniturilor centrale Dinamica ponderii veniturilor locale 14.5 0.2 6.7 6.

Evoluţia impozitelor directe şi indirecte până în anul 2004 ar fi putut fi influenţată de diminuarea activităţilor productive. 2003. sau de administrarea fiscală ineficientă şi evadarea contribuabililor de la plata impozitelor. 65.4. Indicatorul utilizat se numeşte „greutatea specifică a veniturilor fiscale”. în totalul 32 Tatiana Moşteanu. concomitent cu reducerea ponderii impozitelor indirecte. veniturile directe au fost în scădere. Din datele prezentate în tabelul 4.8. evaziunea fiscală. salariile nu s-au majorat prea mult în termeni reali la nivelul economiei naţionale. ponderea prelevărilor fiscale cu caracter indirect oscilând în jurul valorii de 70%. la bugetul de stat. Bucureşti.11 puncte procentuale în anul 2006 faţă de anul 2005. demonstrând că pierderea reală din PIB datorată unei unităţi monetare de creştere a impozitului pe profit este de circa 3 ori mai mare decât pierderea indusă de creşterea cu o unitate monetară a impozitului pe veniturile persoanelor fizice. impozite directe într-un cuantum ridicat este necesar ca baza de impozitare să fie mare”32. în favoarea celor indirecte până în anul 2004. Structura veniturilor fiscale după trăsăturile de fond şi de formă ale acestora Această structură evidenţiază locul ocupat de prelevările fiscale. dar şi modificărilor intervenite în reglementarea impozitelor directe. pag. Din tabelul 4. Totodată. permite aprecierea calitativă a politicii fiscale urmate. la sfârşitul perioadei de analiză. Situaţia putea fi influenţată şi de asemenea factori negativi. a gradului de dezvoltare economică a statului. în timp ce nivelul impozitelor directe se situează în jurul valorii de 30%. în funcţie de trăsăturile de formă şi fond. în ansamblul veniturilor fiscale ale bugetului general consolidat. rezultă că în România. prin evidenţierea ponderii impozitelor directe şi indirecte în total venituri fiscale ale statului. Editura Economică. erodarea veniturilor în termeni reali. şi de circa 10 ori mai mare decât cel indus de creşterea TVA. respectiv. impozitele indirecte ocupă locul primordial în configuraţia fiscală a ţării. expertul Herb Grubel (OECD) estimează că cele mai puternice efecte distorsionante în activitatea economică sunt induse de către impozitele pe profit.45. „ştiut fiind faptul că pentru a colecta.19 puncte procentuale a impozitelor directe în anul 2006 faţă de anul precedent. ponderile deţinute de acestea fiind de 34. 56 . Aceasta reprezintă o creştere cu 17. cum ar fi dezvoltarea economiei gri sau a economiei negre. respectiv o scădere de 7. Politici fiscale şi bugetare pentru reformarea economiei şi relansarea creşterii economice.71% impozite indirecte. şi graficele 4. echităţii fiscale şi transparenţa deciziilor de natură fiscală. din cauză că profitul înregistrat pe ansamblul economiei a fost cu mult inferior faţă de cel din anii precedenţi. Această evoluţie a structurii veniturilor fiscale se datorează crizei economice care a marcat sfârşitul anilor ’90. care a adus deducerea unor sume importante din baza de impozitare. în cazul impozitelor indirecte. Analiza structurii veniturilor fiscale. rezultă o tendinţă evidentă de reducere a ponderii impozitelor directe. accentuarea ponderii impozitelor indirecte în totalul veniturilor bugetare relevă diminuarea importanţei impozitelor ca pârghie de intervenţie directă în activitatea economică. creşterea ponderii impozitelor indirecte. când ponderea impozitelor directe începe să crească sensibil. În acest sens.7. generatoare de venituri sub formă de profituri şi salarii.4.2. şi 4. iar la capitolul salarii menţionăm că atâta timp cât şomajul a fost în creştere. diferenţiate în impozite directe şi impozite indirecte. În condiţiile în care impozitele directe se caracterizează printr-un grad ridicat de sensibilitate la fluctuaţiile economiei. prin reducerea cotei impozitului pe profit de la 38% la 25% şi introducerii impozitului pe venitul global.29% impozite directe. Cu adevărat.

mai ales că aceasta este şi singura cale prin care veniturile create în economia subterană pot fi supuse impozitării.264.736.83 100 -14. Eforturile României se îndreaptă în prezent în direcţia creşterii ponderii resurselor procurate pe seama impozitelor directe.70 100 12.3476 2003 1.770. Ponderea prelevărilor fiscale directe este.74 100 3.11 Sursa: Institutul Naţional de Statistică.288 3 4.8495 6.3789 -1.983.707. deci eliminarea discriminării.703.120 6 29.19 -7. de obicei ridicată în state dezvoltate din punct de vedere economic. cu incidenţă imediată.71 100 17.116 17.41 8 29.ro ) 57 .17 74.4 Structura veniturilor fiscale după formă şi fond Categorie venituri fiscale Venituri fiscale directe Venituri fiscale indirecte Venituri fiscale totale Ponderea veniturilor fiscale directe Ponderea veniturilor fiscale indirecte Total Dinamica veniturilor fiscale directe în total venituri fiscale Dinamica veniturilor fiscale indirecte în total venituri fiscale U. adică elementele care privesc asieta fiscală trebuie să fie uşor desprinse de către contribuabil. aplicate asupra veniturilor şi averilor şi transparente.780 3 6. Mil.196.771.3337 2006 6.insse. este necesară aplicarea unei politici fiscale.76 66.047. pot avea un randament fiscal ridicat.610 4 3.252 7 10. Structura veniturilor fiscale în România reflectă faptul că ţara noastră nu face încă parte din categoria statelor cu un grad ridicat de dezvoltare şi stabilitate economică.913. datorită blocajelor economice şi sociale.142. de asemenea. dar şi datorită comodităţii şi costului relativ scăzut al perceperii acestora. fiscalitatea indirectă are cea mai mare pondere în totalul prelevărilor fiscale. Euro Mil.213.172 1 33. care să asigure realizarea dezideratului de echitate fiscală.44 100 -12.744 34. transparente.165 7.628 11.4537 -4.561 7 5.veniturilor fiscale. Acest tip de impozite este de preferat deoarece. Caracterul voalat al impozitelor indirecte constituie încă un motiv pentru care acestea sunt preferate celor directe.23 100 2002 1. asemănător practicilor statelor dezvoltate.066.359 5. cea mai sigură sursă de venit pentru stat rămâne impozitarea consumului.060 9 28.962 1 5. Euro Mil. O politică fiscală eficientă se caracterizează prin procurarea veniturilor fiscale în proporţie de 60% din impozite directe şi 40% din impozite indirecte.832 3 5.001.2302 2004 2. Euro % % % 2001 1.889.55 70. Tabelul 4.698. arată că atunci când economia nu funcţionează.M. în condiţiile unui nivel scăzut al averii şi veniturilor persoanelor fizice şi juridice.4546 6.25 70.1882 2005 2.597.742 4 25. acest lucru rezultând din faptul că.30 71. cu o politică fiscală transparentă şi un sistem fiscal stabil. Anuarul Statistic al României (http://www. pentru ca sarcina fiscală să fie recunoscută uşor de către aceştia.746. Acestea fiind nominative.29 65.701 9 8.

7 70.9 -1 1 0 0 0.9 0 0.3 2004 29. cât şi pentru impozitele indirecte-presiune fiscală indirectă. Presiunea fiscală poate fi analizată atât pentru impozitele directe-presiune fiscală directă.7 Structura veniturilor fiscale după formă şi fond Evoluţia structurii veniturilor fiscale după formă şi fond 20 Dinamica (%) 15 10 5 0 -5 -10 2001 2002 2003 Ani 2004 2005 0 -0. în acelaşi timp.8 65.7 29.2 74. Structura presiunii veniturilor fiscale după formă şi fond Presiunea fiscală are o mare relevanţă economică.1 2003 Ani 28.3 2001 2006 Graficul 4.11 2006 Graficul 4. Luând în considerare cele două componente ale presiunii fiscale directe-veniturile fiscale directe şi Produsul Intern Brut.5 şi 58 .7 Ponderea veniturilor indirecte Ponderea veniturilor directe 33. arată măsura sau gradul cu care bugetul de stat îşi procură veniturile pe calea prelevării de impozite.2 -0.Structura veniturilor fiscale după formă şi fond 100% 90% 80% 70% 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0% Pondere (%) 66.8 Dinamica veniturilor fiscale după formă şi fond 3.3 70.19 Dinamica veniturilor directe Dinamica veniturilor indirecte -7.5 2002 25. deoarece indică măsura în care veniturile nominale ale populaţiei sunt ajustate prin intermediul impozitării şi. cu tendinţe alternative de creştere şi scădere după cum rezultă şi din tabelul 4. putem spune că.2 17.9 71. în perioada analizată aceasta este discontinuă.2 2005 34.

din graficele 4.9 şi, respectiv, 4.10. Aceste tendinţe sunt rezultantele ritmurilor de modificare diferite ale veniturilor fiscale directe, pe de o parte, şi a Produsului Intern Brut pe de altă parte. Astfel, presiunea fiscală directă prezintă o tendinţa de scăderi şi creşteri succesive înregistrând un nivel de 4,2% în anul 2001, ajunge la valoarea minimă de 3,23% în anul 2003, după care prezintă un trend crescător, nivelul înregistrat în ultimul an al perioadei analizate de 6,28% depăşindu-l pe cel din primul an. În ceea ce priveşte presiunea fiscală indirectă, aceasta prezintă un trend corespondent celui presiunii fiscale directe, atinge un nivel de 8,26% în primul an analizat, creşte sensibil în următorii ani şi prezintă o uşoară scădere în anul 2005, pentru ca în anul 2006 aceasta să atingă un nivel de peste 12%, crescând cu mai mult de 32 puncte procentuale faţă de anul precedent. Având în vedere structura veniturilor fiscale după formă şi fond, din care reiese că ponderea veniturilor fiscale indirecte este superioară celor directe, este evident că şi presiunea fiscală indirectă deţine o pondere mai mare în totalul presiunii fiscale, faţă de presiunea fiscală directă. Astfel, în anul 2006 politica fiscală a României se integrează în interiorul bandei trasate de politica fiscală a ţărilor membre UE pentru impozite indirecte (privite ca pondere în PIB), minimul impus de Uniune fiind de 11%, iar maximul de 19%. Însă ponderea veniturilor obţinute din impozitele directe este inferioară minimului înregistrat în Uniune de 9%. Ţinând cont şi de cota unică relativ redusă a impozitelor pe venit şi profit, România apare ca un paradis fiscal în comparaţie cu ţările membre UE, iar aceasta, în perspectiva aderării, contravine obiectivelor de politică fiscală la nivel european şi în special cel vizând concurenţa fiscală. Tabelul 4.5 Nivelul şi dinamica presiunii veniturilor fiscale după formă şi fond Categorie venituri fiscale Venituri fiscale directe Venituri fiscale indirecte PIB U.M. Mil. Euro Mil. Euro Mil. Euro 2001 1.889,610 4 3.707,561 7 44.866,17 2 2002 1.698,288 3 4.047,832 3 48.464,27 8 2003 1.703,962 1 5.066,780 3 52.606,45 4 2004 2.264,359 5.736,701 9 60.808,44 8 2005 2.983,165 7.213,252 7 79.496,55 2006 6.142,628 11.771,116 97.752,873 6,283 12,041 18,324 67,454 32,710

Presiunea fiscală a % 4,211 3,504 3,239 3,723 3,752 impozitelor directe Presiunea fiscală a % 8,263 8,352 9,631 9,434 9,073 impozitelor indirecte Presiunea fiscală totală % 12,474 11,856 12,870 13,157 12,825 Dinamica presiunii fiscale a impozitelor % -16,797 -7,566 14,963 0,773 directe Dinamica presiunii fiscale a impozitelor % 1,072 15,316 -2,049 -3,820 indirecte Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Anuarul Statistic al României (http://www.insse.ro )

59

Nivelul presiunii veniturilor fiscale după formă şi fond
20 18 16 14 12 10 8.26 8 6 4 4.21 2 0 2001

Nivelul presiunii fiscale

12.04 8.35 9.63 9.43 9.07

Impozite indirecte Impozite directe

3.51 2002

3.24 2003 Ani

3.72 2004

3.75 2005

6.28

2006

Graficul 4.9 Nivelul presiunii veniturilor fiscale după formă şi fond

Dinamica presiunii veniturilor fiscale după formă şi fond
80 70 60 Dinamica veniturilor fiscale 50 40 30 20 10 0 1.07 -16.8 14.96 15.31 -7.57 -2.05 0.77 -3.82 32.72 Dinamica presiunii fiscale a impozitelor directe Dinamica presiunii fiscale a impozitelor indirecte 67.45

-10 -20 -30 2001

2002

2003 Ani

2004

2005

2006

Graficul 4.10 Dinamica presiunii veniturilor fiscale după formă şi fond

4. Structura veniturilor fiscale pe categorii de impozit 60

Structura pe categorii de impozite la nivel central Tabelul 4.6 Categorie de venituri fiscale Impozitul pe profit Impozitul pe venit şi salarii Impozitul pe proprietate TVA Accize Taxe vamale Alte impozite şi taxe Venituri fiscale totale Ponderea impozitului pe profit în total venituri Ponderea impozitului pe venit şi salarii Ponderea impozitului pe proprietate Ponderea TVA în total venituri fiscale Ponderea accizelor în total venituri fiscale U.M. Mil. Euro Mil. Euro Mil. Euro Mil. Euro Mil. Euro Mil. Euro Mil. Euro Mil. Euro 2001 853,223 310,843 109,967 1.990,048 1.048,682 347,2681 937,139 5.597,172 2002 965,925 81,682 145,032 2.324,236 1.037,69 299,5361 892,014 5.746,117 2003 1.176,03 18,212 163,036 2.542,044 1.608,478 343,0078 919,932 6.770,742 2004 1.599,699 120,078 180,672 2.781,309 1.965,139 400,4984 953,666 8.001,061 2005 1.803,279 440,884 244,328 3.593,669 2.505,768 563,2555 1.045,234 10.196,42 2006 2.643,033 643,969 721,937 3.752,016 2.821,129 736,6123 6.595,049 17.913,75

%

15,24

16,81

17,37

20

17,69

14,75

%

5,56

1,44

0,27

1,51

4,32

3,6

%

1,96

2,52

2,41

2,26

2,41

4,04

%

35,56

40,45

37,54

34,76

35,24

20,94

%

18,73

18,05

23,76

24,56

24,57

15,75

61

care formează în medie 3/4 din totalul veniturilor fiscale ale statului.07 5 5.21 5. Din tabelul 4.Ponderea taxelor vamale în total venituri fiscale Ponderea altor impozite şi taxe în total venituri fiscale Total % 6. Impozitele asupra consumului.52 13. respectiv taxa pe valoarea adăugată şi accize.75 15.A.81 100 100 100 100 100 100 % Sursa: Institutul Naţional de Statistică.11 % 16. respectiv a modificărilor diferite.25 36.V.insse. atât în ceea ce priveşte direcţia cât şi cuantumul principalelor categorii de impozite şi taxe.6 se poate observa că sistemul prelevărilor de natură fiscală în România se bazează pe patru impozite: T. Ponderea diverselor categorii de taxe şi impozite la nivel central Evoluţia veniturilor fiscale totale apare ca şi o rezultantă a fluctuaţiilor neuniforme pe structură. aceste fluctuaţii fiind consecinţele modificărilor politicii fiscale dar şi a unor fenomene economico-sociale generale ale perioadei analizate.ro ) Categorii de impozite şi taxe la nivel central 100% 80% 60% 40% Alte impozite şi taxe Impozit pe venit şi salarii Taxe vamale Accize TVA Impozitul pe proprietate Impozit pe profit 20% 0% 2001 2002 2003 Ani 2004 2005 2006 Graficul 4. prin 62 .91 10. Anuarul Statistic al României (http://www.58 11. impozitul pe profit şi impozitul pe venitul persoanelor fizice. accize.11.52 4.20 5. restul elementelor având o contribuţie minoră la bugetul general consolidat.

În anul 2005. la 35. iar mai apoi introducerea cotei unice de impunere de 16% au determinat creşterea semnificativă în anii următori a încasărilor efective din impozitul pe venit. Din tabelul 4. Euro. În ceea ce priveşte veniturile fiscale din impozitul pe veniturile persoanelor fizice. În ceea ce priveşte ponderea TVA în total venituri fiscale. acestea atingând nivelul de 643.9 milioane de Euro la sfârşitul perioadei de analiză. Introducerea timpurie şi nemotivată de condiţiile economiei româneşti. Astfel politica fiscală la nivel federal este una îndreptată spre stimularea şi atragerea investiţiilor.752. cu creşteri şi descreşteri de-a lungul perioadei. precum şi creşterea economică înregistrată la nivelul economiei naţionale sunt în măsură să determine asemenea evoluţii.2237 mil. după care ponderea acestora s-a majorat ca urmare a creşterii treptate a nivelului acestora în vederea atingerii nivelului minim impus de Uniunea Europeană. majoritare în structura cheltuielilor pentru cea mai mare parte a populaţiei şi reducerii treptate a scutirilor acordate prin legi speciale.V. în special pe fondul dezvoltării economiei subterane şi fenomenelor de evaziune fiscală. Euro în anul 2006. de hârtie şi plastic. şi mai apoi la 18. în anul 2005. creştere alimentată de introducerea cotei unice de impozitare de 16%. în cei 13 ani de existenţă. printre care. Îmbunătăţirea condiţiilor economice din anul 2004. Euro. acesta a urmat un trend ascendent până în anul 2004 când acestea reprezentau 20% din totalul veniturilor. contribuţia în cadrul veniturilor fiscale ale bugetului general consolidat. 21 milioane Euro în anul 2003. în anul 1994. în scopul alinierii legislaţiei în domeniu. practic. astfel. în conseciinţă.1%.A.6 se observă trendul ascendent al veniturilor fiscale procurate prin intermediul TVA. prin care. aplicată tranzacţiilor cu bunuri de consum de strictă necesitate. la 3. încasările din TVA au fost superioare nivelului prevăzut în buget. ca urmare a creşterii consumului.cuantumul şi ponderea lor în total mult mai mare decât a celorlalte prelevări fiscale contribuie decisiv la formarea şi evoluţia veniturilor fiscale totale. după care tendinţa este una de scădere. În ceea ce priveşte ponderea veniturilor fiscale din impozitul pe profit în total venituri fiscale.048 mil. De asemenea o colectare mai eficientă a veniturilor din TVA şi combaterea evaziunii fiscale prin măsuri cum ar fi: introducerea răspunderii în individual şi în solidar pentru plata taxei. 63 . a cotei unice de 19%.990. ponderea acestora în veniturile fiscale a înregistrat un nivel minim de 18. Încasările din accize au avut o evoluţie fluctuantă. de la 16. Euro în anul 2001.016 mil. în anul 2006 acestea reprezentând aproximativ 15%. acestea crescând de la 1.033 mil. atingând un nivel de 2.68 milioane Euro în anul 2002. Veniturile fiscale din impozitul pe profit prezintă o tendinţă de creştere continuă. a crescut cota de T. înregistrând un nivel maxim de 24. ceea ce înseamnă aproape o dublare a nivelului veniturilor fiscale aferente TVA. Veniturile fiscale din impozitul pe veniturile persoanelor fizice şi pe profiturile persoanelor juridice contribuie în medie cu 20% la formarea veniturilor fiscale totale.84 milioane Euro în anul 2001 la 81. Acestea au înregistrat o evoluţie sinuoasă.57% în anul 2005. extinderea aplicării măsurilor de simplificare şi pentru deşeurile textile. la începutul perioadei de analiză ele înregistrând un nivel de 853. în perioada 2001-2006. începând cu anul 2000. a impozitului pe venitul global a determinat diminuarea randamentului fiscal şi. acestea au avut o evoluţie sinuoasă care poate fi explicată astfel. la scăderea încasărilor din impozitul pe venit de la 310. până în anul 2006. consecinţă a condiţiilor economice şi a măsurilor de politică fiscală.05% în anul 2002. şi-a dublat. cel mai important impozit indirect.24 %. la normele Uniunii Europene. Aceste evoluţii sunt rezultatul unui cumul de factori. aplicarea de la 1 ianuarie 2000. taxa pe valoarea adăugată. iar la sfârşitul acesteia nivelul lor triplându-se.643.

a căror creştere semnificativă se observă în anul 2006 faţă de 2005 şi se datorează majorării impozitului pe clădirile utilizate ca locuinţe şi a taxei asupra mijloacelor de transport ca urmare a modificării modului de calcul al impozitului şi totodată a creşterii taxei datorată pentru iahturi.În ceea ce priveşte evoluţia elementelor cu o pondere mai redusă în totalul veniturilor fiscale de notat este tendinţa ascendentă a impozitelor pe proprietate. 64 .

De asemenea.CONCLUZII „Ca nici o altă pârghie financiară. Calitatea şi. unele expres nerecomandate de ştiinţa financiară. respectiv. Reforma legislaţiei fiscale impune reducerea continuă a scutirilor şi exceptărilor acordate la plata impozitelor şi a taxelor. a veniturilor şi preţurilor. în perioada 2001-2006 acestea s-au caracterizat printr-o serie de realizări. fără a îndeplini acelaşi obiectiv în celelalte planuri ale vieţii economice. rezultate din copierea unor politici aplicate în alte ţări fără a le adapta la realităţile autohtone. Analizând politicile fiscale elaborate şi aplicate în România. al consolidării fiscale şi al dezvoltării şi întăririi clasei de mijloc. sau de obligativitatea implementării unor măsuri impuse organismele internaţionale. asupra deciziilor economice ale acestora. Viziunea Guvernului României în domeniul politicii fiscale este centrată pe asigurarea unui rol stimulativ şi orientativ al impozitelor şi taxelor.97. în condiţiile în care nu se iau în calcul toţi factorii nefiscali ce mai influenţează comportamentul agenţilor economici. aceasta percepând doar efectele coercitive. Finanţe publice. mai mult sau mai puţin spectaculoase. Politica fiscală a Guvernului va funcţiona mai degrabă în serviciul producătorilor de impozite decât în serviciul culegătorilor de impozite şi se va baza pe un parteneriat real între stat şi contribuabil. vor duce la modificarea vieţii economice generale. De subliniat este faptul că o trăsătură fundamentală a politicii fiscale este caracterul naţional al acesteia. în scopul creşterii şi dezvoltării economice. Timişoara. umbrite de multe ori de anumite măsuri cu efecte negative. persoane fizice sau juridice. din dorinţa de aliniere fiscală la standardele europene. neînţelese de populaţia ţării. 65 . Această modificare poate fi cea dorită. reechilibrarea creşterii. ce implică necesitatea personalizării. cu scopul creşterii transparenţei mediului de afaceri. de cele mai multe ori. politica fiscală a perioadei a fost influenţată de incapabilitatea economiei româneşti de a se adapta perfect la noile condiţii internaţionale. nu şi pe cele 33 Cătineanu Florian. Editura Mirton. sau poate fi una diferită. menţinerea şi extinderea bazelor de impozitare. Eficienţa fiscalităţii se observă atât în modul în care impozitele şi taxele colectate la bugetul de stat se reîntorc sub forma calităţii serviciilor publice cât şi în modul în care ele asigură. 1997. Ajustările obţinute cu ajutorul fiscalităţii sunt ample. negative pe termen scurt. dar şi de gradul în care politica fiscală este armonizată cu economia ţării şi reuşeşte să reducă la minim evaziunea fiscală. ca parte a unui plan complex de dezvoltare în vederea aderării la Uniunea Europeană şi. care agregate.”33 Din acest citat se desprinde concluzia că orice decizie de politică fiscală ce determină modificarea sistemului fiscal într-un fel sau altul. controlul consumului şi producţiei. în mod sustenabil. Şeulean Victoria.Donath Liliana. îmbunătăţirii competiţiei şi lărgirii bazei de impozitare. fiscalitatea şi-a etalat în timp capacitatea operantă în influenţarea conjuncturii. a adaptării politicii fiscale la cadrul economic existent în momentul aplicării ei. imediate şi de durată. de modul în care o anumită politică este percepută de contribuabili. pag. are o influenţă imediată asupra comportamentului contribuabililor raţionali. concurenţa acerbă pe plan intern şi extern. cum ar fi globalizarea. randamentul unei politici fiscale sunt asigurate concomitent de măsura în care sunt respectate principiile de echitate fiscală de către autorităţi.

La acestea s-au mai adăugat şi influenţele unor fenomene politico-economice necuprinse în teoria financiară. în consecinţă. fiind. Există iresponsabilitate în privinţa cheltuirii banilor publici. România este încă angrenată într-un proces de integrare europeană. Practica unor cheltuieli bugetare masive făcute pe ultima sută de metri nu mai constituie o noutate (aproximativ 3 miliarde de euro cheltuiţi în fiecare an în luna decembrie 2005. la modificarea şi aplicarea într-un stil mioritic. în vederea susţinerii eforturilor de reducere a inflaţiei în acord cu criteriile nominale de convergenţă. instabilitate. accelerarea procesului de descentralizare fiscală în scopul implicării mai active a comunităţilor locale în procesul de colectare şi alocare a resurselor publice. de multe ori. analiştii consideră că „De trei ani politica fiscal-bugetară a României este inconsecventă. reforma fiscală a dovedit de multe ori multă incoerenţă. stufoasă.” În concluzie. precum şi la abandonarea acestor măsuri cu consecinţele negative de rigoare atât pe plan intern cât şi internaţional. cu modificări şi reveniri perpetue şi.• • • • • • termen lung. Principalele caracteristici ale politicii fiscal-bugetare contemporane sunt subordonate obiectivelor de susţinere a creşterii economice şi de reducere a inflaţiei şi se referă la: • stabilirea deficitului bugetului general consolidat la un nivel corelat cu obiectivele macroeconomice precum şi diminuarea deficitelor cvasi-fiscale. Nu a fost introdusă programarea bugetară multianuală. ponderea veniturilor fiscale prelevate la fiecare nivel de administraţie în totalul veniturilor fiscale. reforma profundă a administraţiei fiscale. Aceasta a condus la apariţia unor nemulţumiri în masă. a ponderii impozitelor directe şi a indirecte în totalul veniturilor fiscale. probabil. eficienţei şi echităţii care caracterizează un sistem fiscal optim. precum şi a 66 . Comisia menţiona „Am atras atenţia asupra caracterului puternic prociclic al politicii fiscal-bugetare care reduce sustenabilitatea finanţelor publice (s-au promovat măsuri expansioniste în condiţiile în care economia dădea semne de «supraîncălzire») şi a surzeniei instituţionale BNR-Ministerul Finanţelor care dăunează alcătuirii unui mix de politici monetar-fiscale consistent”. în vederea îmbunătăţirii colectării obligaţiilor bugetare. Scopul principal este înlăturarea inconsecvenţelor şi nereuşitelor reformelor anterioare. precum corupţia manifestată la toate nivelurile posibile. În aceste condiţii. în general pozitive. aşa cum cere Uniunea Europeană. acţiune în care unul dintre obiective trebuie să-l constituie luarea în considerare a structurilor economice. specific spaţiului Carpato-Danubiano-Pontic. judecate în funcţie de interesele strict personale ale guvernanţilor. continuarea armonizării legislaţiei fiscal-bugetare cu normele Uniunii Europene. venitului şi capitalului. relaxarea fiscalităţii asupra muncii. considerând că „politica fiscală este expansionistă şi nu se înscrie într-un cadru credibil şi previzibil pe termen mediu”. a unor măsuri. o legislaţie greoaie. Totodată. Prin calculul indicatorilor presiune fiscală. Recent. creşterea transparenţei cheltuielilor publice. scăderea ratelor de contribuţii la asigurările sociale în scopul eliminării dezavantajului de competitivitate fiscală. 2006 şi 2007). De asemenea. respectiv prin politici şi experienţe infantile în sfera înlesnirilor şi facilităţilor fiscale. precum şi concilierea obiectivelor randamentului. Comisia Europeană a avertizat România cu privire la politica fiscal-bugetară dusă. al reducerii economiei subterane. România parcurge încă o perioadă în care reforma sistemului fiscal este în plină desfăşurare. De asemenea. • susţinerea procesului de convergenţă a economiei româneşti cu economiile europene. în care un pilon de bază este realizarea armonizării legislaţiei fiscale. inexplicabile din punct de vedere economic şi al interesului public. presiunii fiscale ale acestora din urmă. iar în condiţiile unor politici populiste s-a ajuns. sociale şi politice ale respectivei ţării.

Ori. România apare ca un paradis fiscal în comparaţie cu ţările membre UE. 60 legate de forţa de muncă şi 32 alte tipuri de taxe. iar aceasta. Explicaţia este foarte simplă: structura economiei româneşti nu permite o altă proporţie a acumulărilor la buget. restul elementelor având o contribuţie minoră la bugetul general consolidat. la noi situaţia este exact inversă. Luând în considerare presiunea fiscală directă şi indirectă constatăm că politica fiscală actuală a României se integrează în interiorul bandei trasate de politica fiscală a ţărilor membre UE pentru impozite indirecte (privite ca pondere în PIB). veniturile la buget ar trebui să fie acumulate în proporţie de cca. Chiar teoria economică spune că pentru ca o economie să fie viabilă şi funcţională. de aproximativ 7-8 puncte procentuale.D. Ţinând cont şi de cota unică relativ redusă a impozitelor pe venit şi profit. în ceea ce priveşte numărul de taxe şi impozite ce trebuie plătite către stat. iar ponderea impozitelor indirecte ar trebui să fie de până la 40%. Totuşi. Diferenţa dintre gradul de fiscalitate generală. Acest lucru ne situează pe primul loc în UE în ceea ce priveşte numărul de taxe.A. decât productivă. se constată chiar caracteristicile politicii fiscale enumerate mai sus. care formează în medie 3/4 din totalul veniturilor fiscale ale statului. taxe vamale şi doar 30% din impozite directe ca impozitul pe venit. Este o structură a bugetului departe de a fi echilibrată. respectiv impozitele indirecte prevalează în structura acumulărilor la buget. în cazul României. gradul de fiscalitate situându-se sub media ţărilor O. deficitul comercial. accize. în ceea ce priveşte presiunea fiscală în România aceasta este scăzută.D.E. în toţi cei şase ani analizaţi. precum şi ştergeri de creanţe fiscale practicate în cazul marilor societăţi de stat privatizate în această perioadă.C. profit. Astfel. iar până când resursele financiare publice vor fi determinate în cea mai mare parte de impozitele directe. a fost. În România. există 96 de taxe şi impozite care trebuie plătite anual de către o firmă. 60% din impozite directe. nu în ultimul rând. În consecinţă se importă masiv şi aceasta o demonstrează şi decalajul mare dintre exporturi şi importuri. observăm că în cazul României 70% din veniturile acumulate la visteria statului sunt „stoarse” din impozitele indirecte. 67 . Iar. minimul impus de Uniune fiind de 11%. Însă ponderea veniturilor obţinute din impozitele directe este inferioară minimului înregistrat în Uniune de 9%. în prezent se constată accelerarea procesului de descentralizare fiscală în scopul implicării mai active a comunităţilor locale în procesul de colectare şi alocare a resurselor publice. Cert este că până la urmă avem o economie preponderent consumistă. în perspectiva aderării. şi cel înregistrat pe ansamblul ţărilor O. deoarece sectorul productiv din ţară nu ţine pasul cu cererea internă.C. şi a celor membre U. şi anume de aproximativ 11 puncte procentuale. în anii analizaţi. din România. impozitul pe profit şi impozitul pe venitul persoanelor fizice. nivelul redus al acestuia s-ar putea explica printr-o slabă colectare a impozitelor şi taxelor. În condiţiile în care gradul de fiscalitate se determină pe baza veniturilor fiscale încasate efectiv. România este “sufocată” de numărul mare de taxe şi impozite.V. contravine obiectivelor de politică fiscală la nivel european şi în special cel vizând concurenţa fiscală. Faţă de ţările membre ale Uniunii Europene această diferenţă este şi mai mare. din care 4 pe venit/profit. accize. În raportul Paying Taxes 2008 publicat de Banca Mondială.ansamblului de impozite şi taxe percepute. dacă e să ne referim la structura veniturilor fiscale ale bugetului general consolidat observăm că sistemul prelevărilor de natură fiscală în România se bazează pe patru impozite: T. adică TVA. În ceea ce priveşte împărţirea prerogativelor în materie fiscală pe niveluri de administraţie.E.E. iar maximul de 19%. aşa cum se întâmplă în ţările dezvoltate mai este încă mult. Dacă ne referim la structura veniturilor fiscale ca impozite directe şi indirecte. România se află pe locul 175 din 178 ţări luate în calcul. (medie neponderată). printr-un nivel înalt al sustragerii de la impunere la care se pot adăuga numeroasele facilităţi fiscale acordate de-a lungul timpului.

dar şi moral . fiind anulate de anumite măsuri contrare de politică economică. Aceste condiţii fiind îndeplinite. cu condiţiile şi evoluţia economiei naţionale ceea ce a făcut ca unele finalităţi. consider relevante şi posibil utile pentru politica fiscală contemporană a României următoarele aspecte.acordarea unei atenţii deosebite noilor tendinţe economice. o astfel de măsură ar fi extrem de benefică din punct de vedere financiar. nu pe cele social-politice de moment. dezvoltarea acesteia şi. Aceasta impune ca elaborarea. regândirea întregii economii naţionale. respectiv aplicarea acestor politici să aibă ca punct de plecare ştiinţa financiară şi criteriile economice. produsele sale depăşind graniţele fără să treacă fizic prin vamă şi astfel prezentând un risc crescut de evaziune. în perspectiva aderării la Uniunea Economică şi Monetară Europeană. ar prezenta interes introducerea „impozitului pe creşterea averii”. comerţul de servicii şi bunuri intangibile (cunoaşte evoluţia cea mai spectaculoasă datorită Internet-ului). pentru creşterea resurselor publice şi reducerea deficitului bugetar. mai mult. concomitent. Un alt element potenţial care poate favoriza evaziunea fiscală este reprezentat de dezvoltarea comerţului inter-temporar.fără a avea şanse reale de aplicabilitate în practică. a cărui materie impozabilă să fie dată de plusul semnificativ de avere înregistrat persoane sau unele categorii sociale într-o anumită perioadă de timp. respectiv cea a „marii împărţeli” care a precedat reforma economică din ţara noastră. cum ar fi expansiunea comerţului electronic cu cele trei componente: comerţul între întreprinderi. în special în ceea ce priveşte corupţia. respectiv de comercializare în prezent a unor bunuri viitoare. elaborarea unor politici fiscale dinamice. în condiţiile actuale. . 68 .În concluzie. . care să se alinieze la eventualele realizări pe plan macroeconomic şi pe care să le susţină în continuare. din punct de vedere teoretic. În final. nici nu s-au materializat. a fost una pozitivă. Cu alte cuvinte. dar nu a fost corelată. infracţionalitatea. se poate spune că evoluţia politicii fiscale în ultimii ani. O posibilă soluţie ar fi. comerţul electronic de bunuri fizice. având în vedere creşterea averii. efecte benefice ale politicii fiscale au fost greşit interpretate de societate sau. întotdeauna. în opinia noastră. fără a avea pretenţia unor recomandări: . combaterea fraudei fiscale în vederea îndeplinirii Criteriilor de la Maastricht. acesta se desfăşoară în condiţii care facilitează eludarea legilor fiscale. orice politică fiscală din ţările în curs de dezvoltare are nevoie de sprijinul statelor dezvoltate şi a organismelor financiare internaţionale pentru a-şi atinge obiectivele şi pentru a contribui la dezvoltarea economică a ţării în cauză. puţin deranjată de impozitare a unor persoane fizice în perioada „tranziţionistă” sus amintită. privită separat. fiscalitatea tinde să se alinieze mult mai rapid şi mai uşor la standardele internaţionale decât economia naţională.necesitatea unei puternice represiuni a economiei subterane.

Fiscalitate-Metode şi tehnici fiscale. Editura Codecs. rectificată în M. Topciu Constantin. pentru aprobarea O. Tulai Constantin. *** Legea nr. 6. Editura Mirton. publicată în M. *** Legea nr. 7. 1981. Şeulean Victoria. bănci. Editura Dacia.Of. 2005.1. 20. 1.F. Teorie şi practică. 1995. Blonde M-H. 243/ 9 aprilie 2003.. Editura Economică. 2003. Finanţele României. nr. *** Legea nr. Gaudemet P. 11 /2 aprilie 2003. nr. 2001. 22. Constantin. 1994. 14. Cătineanu Florian. Bistriceanu D.. Commentary. Molinier J.. J. Bucureşti. nr. 2006. 571/22 decembrie 2003. Laure M. Editura Art Press. 2001. Corduneanu Carmen. publicată în M. Fiscalitate. Editura Sedona. Finanţe publice. 8. Premiere introduction a la psihologie economique. Bucureşti. nr. Of. Mutaşcu Mihai Ioan. Finanţele publice şi fiscalitatea. Louis de Bonaid. Editura Accent. Bălănescu Rodica. Moldovan Elena. privind impozitul pe profit.Of. 24. 927/23 decembrie 2003. 1800. Văcărel Iulian. 1985.M. 1998. Moşteanu Tatiana. Finances publiques. 4. Lexicon de finanţe. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Bucureşti. Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor. Bucureşti. Vintilă Georgeta. 9. II.U. 2005. Editura Economică. 11. Vintilă Georgeta. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Inceu Adrian Mihai. Editura Secorex. 1997. 23. Fiscalitate comparată şi armonizări fiscale. Editura Economică. Bucureşti.G. Semaine Juridique. Talpoş Ioan. Ed. Of. Văcărel Iulian. Economic Policy Review. Bucureşti. publicată în M. Of.Fiscalite. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Economică. 25. 5. Teorie şi practică financiară. 1993. Timişoara. April 2000. 69 . Paris. 2003.C. Bucureşti. 13.38. 27. Bucureşti. Vol. Gheorghe. 1997. Pârghiile fiscale şi forţa lor de orientare.. 19.Paris. ClujNapoca. P. nr. Timişoara. Editura Expert. Politici fiscale şi bugetare în România. 18. Donath Liliana. 3. Comilleau G. Tulai L. asigurări. *** Legea nr. *** Anuarul Statistic al României. Le contribuable face a l'administration. vol. Ghid alfabetic. 26. nr. 12. 2005. nr. Le Dear. privind Codul Fiscal. Essaie analytique des lois naturelles. Tulai Constantin. 1990-2000. publicată în M. Cluj-Napoca. Finanţe publice. Blanchard Olivier. 24/2001. ClujNapoca. Martinez J. Science fiscale. J. 17. Timişoara. Le Cacheux.. 1995. 2004. Finanţe publice. 10. 2. 456/27 iunie 2002. Paris.112/6 februarie 2004. Sistemul de impozite. 371/1 iunie 2002. 1991. Politici fiscale şi bugetare pentru reformarea economiei şi relansarea creşterii economice. 414/26 iunie 2002. Vers une fiscalite europeenne. 1998. 21. Sterdyniak H. ClujNapoca. Editura Economică. 16. 345/1 iunie 2002 privind taxa pe valoarea adăugată.BIBLIOGRAFIE Baudeau Nicolas. 15. 1771.

70/1994 privind impozitul pe profit.G. 46. 40. *** Codul Fiscal al României . *** www. nr. publicată în M. cu modificările şi completările ulterioare. nr. 70 . privind corectarea tranşelor de venit lunar impozabil pentru semestrul II 1999 şi a sumei prevăzute la art. 48. *** O.Of. 246/ 31 august 1994. *** Legea nr. 38.G. *** www.ro 52. Of. republicată. privind unele măsuri pentru atragerea investiţiei de capital străin înRomânia.G. 140/29 iunie. 3 din 1992 privind taxa pe valoarea adăugată aprobată prin legea nr. 44. 47. Of. *** O.G. altele decât unităţile de stat.U. privind impozitul pe salarii. 32/29 martie 1991. publicată în M.*** Legea nr.net 50. *** www. 779/15 noiembrie 1991.G. 130/1992. privind impozitul pe circulaţia mărfurilor şi accizele. 37/20 martie 1990. publicată în M. Of. 29.174/2 august 1996. nr. 96/14 martie 1990. 201/3 martie 1990. 115/23 octombrie 1990. nr.infoeuropa. 42/29 iunie 1993. i din Legea nr. 158/27 noiembrie 2001. 101/24august 1990. nr. *** Legea nr. Of. Of. nr. lit.Of. 73/12 iulie 1996. nr.actualizat la 1 ianuarie 2008. 33. *** H. privind accizele la produsele din import şi din ţară. 113/15 martie 2000. nr.Of. nr.Of. 41. nr. 31. 73/ 10 aprilie 1991. 45. 36. *** H. 42. publicată în M. privind regimul investiţiilor străine. 43. publicat în M. 144/1 iulie 1993. publicată în M.publicată în M. *** Legea nr.Of.insse.G. 32/1991 privind impozitul pe salarii. nr. cu modificările ulterioare.com 28.G. privind impozitul pe beneficiu la unităţile economice de stat. cu modificările şi completările ulterioare.86/7 mai 1992. *** H. 30. publicată în M.G. 767/30 noiembrie 2001. publicată în M.ro 53. publicată în M. 39.G. precum şi la impozitul din producţia internă şi gazele naturale. *** Legea nr.eu 51. publicată în M. *** H.U. 35. nr. 784/16 iulie 1990 privind impozitul pe circulaţia mărfurilor la produsele desfăcute de societăţile comerciale. nr. 34. *** Legea nr. 741/3 iulie 1990. nr. *** Decretul-Lege nr.Of. nr. Of. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei. *** Legea pentru aprobarea O. nr. nr. *** O. cu modificările şi completările ulterioare. 365/30 iulie 1999.G. *** H.27 din 17/05/1994 privind impozitele şi taxele locale. precum şi de persoanele fizice şi juridice. 23/1995 privind instituirea sistemului de marcare pentru ţigarete. nr. nr. 35/ 3 aprilie 1991. 606/29 iulie 1999. privind regimul accizelor. 141/24 iulie 1997 privind Codul Vamal. produse din tutun şi băuturi alcoolice. nr. 158/2001 privind regimul accizelor. nr. 1109/17 octombrie 1990 cu privire la liberalizarea preţurilor şi măsuri de protecţie socială. republicată în M. nr. nr. publicată în M. *** www. 180.244/30 noiembrie 1991. *** O.U. nr.mfinante.G.worldwide-tax.Of. nr. 17/14 martie 2000 privind taxa pe valoarea adăugată.G. nr. 49.codfiscal. nr. *** O. nr. 70/29 august 1994. importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor. 32. *** H. privind impozitul pe profit.G. publicată în M. Of. 37. pentru aprobarea normelor de aplicare a DecretuluiLege nr.Of. 6. 33/8 martie 1990. publicată în M. *** O. *** www. nr. 54/1990 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi pe baza liberei iniţiative.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful