You are on page 1of 14

Legislatia primara si rolul sau in transformarea Comunitatii Europene de la Tratatul de la Paris la Tratatul de la Lisabona 1.

Tratatul de la Paris (1951)
La 10 iunie 1950 încep negocieri la Paris, având la bază un proiect de tratat al Franţei, iar la 18 aprilie 1951 se semnează Tratatul de la Paris prin care se instituie Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). Tratatul a intrat în vigoare la 25 iulie 1952. El reunea 6 state europene (Franţa, Germania de Vest, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg), întrucât Marea Britanie nu a acceptat principiul renunţării la unele prerogative ale suveranităţii, acceptând doar relaţii de coordonare cu Comunitatea. Tratatul era deschis pentru aderare şi altor state. Această organizare economică, ce ducea la unirea pieţelor naţionale într-o piaţă unică, urmărea atât promovarea producţiei cât şi creşterea profiturilor în comparaţie cu situaţia menţinerii unor pieţe ce urmau reguli şi practici restrictive. Deşi era vorba de o piaţă comună sectorială (limitată la cărbune şi oţel), ea crea un precedent instituţional de o deosebită importanţă. Prin acest tratat se creau 4 instituţii ale comunităţii: a) înalta Autoritate, organ internaţional, având sarcina de a degaja şi de a face să prevaleze interesul comunitar, fiind desemnată de către guvernele celor 6 ţări membre; b) Consiliul Special de Miniştri, care era un organ cu caracter interguvernamental; c) Adunarea Comună, care urma să fie aleasă prin vot universal direct şi care avea sarcina controlului democratic; d) Curtea de Justiţie, ca organ jurisdicţional, a cărei sarcină era de a asigura respectarea normelor juridice instituite în cadrul comunităţii. Tratatul de la Paris, semnat la 18 aprilie 1951, instituind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului, este primul pas pe calea integrării europene, dar şi un model de integrare juridică, instituţiile CECO pregătind instituţiile celorlalte două comunităţi ce se vor crea peste câţiva ani.

1

stabilitate marita. extindere continua si echilibrata.E. În perspectiva crearii fundamentelor "unei Uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele europene". care. au fost semnate două tratate – Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene (CEE) și Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (CEEA sau Euratom). este un tratat-lege. Numărul membrilor Adunării crește la 142. Pentru ambele Comunități. transporturilor. tratatul prevede libera circulatie a marfurilor si protectia fata de "exteriorul" Comunitatii prin tarife vamale comune. De asemenea.E. relatii mai strânse între statele membre.2. o dispoziție specială prevede alegerea directă a membrilor (aceasta a fost pusă în aplicare în 1979). Aceste prevederi nu urmaresc nimic altceva decât instituirea unei piete comune. Odată cu Tratatele de la Roma. la propunerea Comisiei. cu caracteristici asemanatoare pietelor nationale. Tratatul privind constituirea CEE prevede: armonizarea politicilor economice ale statelor membre. ca natura juridica. în art. 2. Spre deosebire de Tratatul care a creat CECO. A). deciziile erau luate de către Consiliu. protectia liberei concurente. la 19 martie 1958. Adunarea Parlamentară Europeană și-a ținut prima ședință în anul următor. crestere accelerata a nivelului de trai. relatiilor comerciale externe. urmatoarele: · · · · · · instituirea unei piete comune si apropierea progresiva a politicilor economice ale statelor membre. stabilirea unor politici sectoriale comune în domeniul agriculturii. Tratatul de la Roma constituind C. libera circulatie a persoanelor si capitalurilor. Adunarea Parlamentară trebuie să fie consultată și să prezinte Consiliului avizele sale. o 2 . Tratatul de la Roma (1957) La 25 martie 1957. Tratatul constituind CEE a stabilit ca obiectiv pentru Comunitate. promovarea unei dezvoltari armonioase a activitatilor economice în ansamblul Comunitatii. Tratatul care constituie CEE stabileste numai cadrul în care institutiile comunitare au ca misiune promovarea dezvoltarii armonioase a activitatilor economice în ansamblul Comunitatii.

cu personalitate juridica. dreptului nascut din tratat nu ar putea. acestea siau limitat. având un izvor autonom. cu o capacitate de reprezentare pe plan international si. dotata cu atributii proprii. cu exceptia materialelor destinate nevoilor de aparare. din anul 1964. instituind o Comunitate pe durata nelimitata. pe cale juridica. astfel încât acestea sa nu fie folosite în scopuri militare.extindere continua si echilibrata. B). precum si de posibilitatea de a exercita un control de securitate asupra destinatiei finale a produselor. în mod direct. integrata sistemului juridic al statelor membre de la intrarea în vigoare a Tratatului si care se impune jurisdictiilor acestora. cu puteri reale izvorâte din limitarea de competente sau dintr-un transfer de atributii ale statelor catre Comunitate. 3 . / EURATOM Tratatul constituind EURATOM urmareste formarea si dezvoltarea unei industrii nucleare europene. chiar daca În domenii restrânse. asumarea unei functii de reglementare a aprovizionarii statelor cu combustibili nucleari si minereuri. Potrivit unei decizii a Curtii de justitie.E.52 al Tratatului prevede faptul ca EURATOM dispune de un drept de optiune asupra mineralelor. sa i se opuna.E.A. un text intern. În acest scop. mai exact. si anume: · · · dezvoltarea cercetarii si difuzarea cunostintelor tehnice. orice întreprindere care manipuleaza materiale nucleare este obligata sa prezinte Comisiei informatii asupra activitatii desfasurate. în baza naturii sale originale specifice. Tratatul CEE. înfiintarea unei piete nucleare. fara ca sa-si piarda caracterul comunitar si fara sa se puna problema chiar a bazei juridice a Comunitatii". Art. oricare ar fi acesta. Obiectul Tratatului CEE de a institui o piata comuna a carei functionare intereseaza. "a instituit o ordine juridica proprie. justitiabilii Comunitatii implica faptul ca Tratatul reprezinta mai mult decât un acord care creeaza obligatii între statele contractante. un sistem de drept resortisantilor si chiar lor. spre deosebire de tratatele internationale obisnuite. astfel. impunându-se sarcini multiple. a materiilor brute si a materialelor fuzionabile speciale produse pe teritoriul statelor membre. deci. Tratatul de la Roma constituind C. o stabilitate marita. o crestere accentuata a nivelului de viata si relatii mai strânse între statele membre. drepturile lor suverane si au creat.

urmat de şapte titluri: . Olanda. Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA sau Euratom) şi Comunitatea Economică Europeană (CEE). Tratatul a instituit o Uniune Europeană formată din cele 12 state membre ale Comunităţilor Europene: Belgia. la care au aderat apoi încă 15 state (în 1995: Austria.3. Marea Britanie. în 2007: Bulgaria şi România).Titlul II conţine amendamente la Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene (Tratatul CEE). Malta. STRUCTURA TRATATULUI Documentul include un preambul. . Portugalia şi Spania. semnat la 7 februarie 1992 la Maastricht şi intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993 se plasează dincolo de obiectivul economic iniţial al Comunităţii (realizarea unei pieţe comune). în foarte multe domenii fiind luate prin majoritate calificată. Finlanda şi Suedia. Italia. Tratatul de la Maastricht (1993) Tratatul privind Uniunea Europeană.Titlul IV – amendamente la Tratatul CEEA.Titlul VI include prevederi despre cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne (JAI). Luxemburg. Letonia. Pilonul II: Politica externă şi de securitate comună Pilonul III: Cooperarea în domeniul Justiţiei şi al afacerilor interne.Titlul I include prevederi comune referitoare la Comunităţi. Lituania. Tratatul marchează astfel trecerea la o nouă etapă în procesul de creare a unei “uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele Europei”. în cadrul pilonilor al doilea şi al treilea. . instituţiile jucau un rol important în luarea deciziilor. 4 . Uniunea Europeană are la bază trei piloni: Pilonul I: Comunităţile Europene. . Dacă în primul pilon.Titlul V introduce prevederi referitoare la politica externă şi de securitate comună (PESC). în 2004: Cipru. Germania. Irlanda. rolul instituţiilor UE rămânând limitat.Titlul III – amendamente la Tratatul CECO. Slovacia. UNIUNEA EUROPEANĂ Conform Tratatului de la Maastricht. cooperarea instaurată este de tip interguvernamental. Grecia. Franţa. Nivelurile de cooperare sunt diferite. Slovenia şi Ungaria. a cărei denumire este schimbată în Comunitatea Europeană. politica externă şi de securitate comună şi cooperarea judiciară. înglobând cele trei comunităţi existente: Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). Estonia. . . Danemarca. Republica Cehă. Polonia.

PRINCIPIUL SUBSIDIARITĂŢII Prin Tratatul UE.etapa a treia – crearea unei monede unice la 1 ianuarie 1999 şi înfiinţarea Băncii Centrale Europene. o reclamaţie cu privire la funcţionarea defectuoasă a instituţiilor comunitare. regional sau naţional. devine regulă generală. . în scopul de a reduce inflaţia. politicii de mediu. la Ombudsmanul European. precum şi de a limita deficitele şi datoria publică a statelor.dreptul de a depune. aceasta nu va întreprinde acţiuni decât dacă aceste acţiuni sunt mai eficiente în atingerea obiectivelor decât acţiunile întreprinse la nivel local.prima etapă – până la 31 decembrie 1993 – liberalizarea circulaţiei capitalurilor.dreptul de petiţionare în Parlamentul European. . ci vine în completarea acesteia. Trecerea este pregătită de Institutul Monetar European. O CETĂŢENIE EUROPEANĂ Articolul 17 al Tratatului instituind Comunitatea Europeană (fostul articol 8) stipulează că este cetăţean al Uniunii Europene orice persoană având naţionalitatea unuia dintre Statele Membre. POLITICA EXTERNĂ ŞI DE SECURITATE COMUNĂ În baza mecanismului de cooperare politică stabilit prin Actul Unic European. . conform legilor în vigoare în statul respectiv. rata dobânzilor şi fluctuaţiile schimburilor valutare. Conform acestui principiu.dreptul de liberă circulaţie şi de stabilire în Statele Membre. în domeniile care nu ţin de competenţa exclusivă a Comunităţii. . Cetăţenia europeană nu înlocuieşte cetăţenia naţională.etapa a doua – începând de la 1 ianuarie 1994 – o mai largă coordonare a politicilor economice. în cazul în care statul din care provine nu are reprezentanţă diplomatică sau consulară în statul terţ respectiv. Tratatul de la Maastricht prevede crearea Uniunii economice şi monetare în trei etape: .dreptul de a alege şi de a fi ales în Parlamentul European şi în cadrul alegerilor locale în statul de rezidenţă.Titlul VII conţine prevederi finale. conform Actului Unic European. al doilea pilon al Tratatului de la Maastricht instaurează o politică externă şi de securitate comună care 5 . principiul subsidiarităţii.dreptul de a beneficia pe teritoriul unui stat terţ (stat care nu este membru al Uniunii Europene) de protecţie consulară din partea autorităţilor diplomatice ale unui alt Stat Membru.. . . aplicat anterior. Aceste criterii trebuie să asigure convergenţa economiilor statelor membre necesară trecerii la moneda unică. adaugând noi drepturi: .

cooperarea judiciară în materie civilă. . semnată în 1995).cooperarea poliţienească.combaterea traficului de droguri. REVIZUIREA TRATATULUI Este prevăzută o revizuire a Tratatului. . dată fiind viitoarea extindere şi necesitatea unor schimbări la nivel instituţional. Deciziile trebuie luate în unanimitate. În domeniul securităţii. acţiuni comune (instrument care decide o acţiune coordonată) şi convenţii (de exemplu. . .reguli de trecere a frontierei externe a Comunităţii şi întărirea controlului. . Lucrările conferinţei interguvernamentale reunite în 1996-1997 s- 6 . iar măsurile însoţitoare prin vot în majoritate calificată. . . cu condiţia ca aceasta să nu contravină deciziilor luate în comun.politica de azil. Deciziile sunt luate în unanimitate şi fac referire la următoarele domenii: .imigrarea. Statele Membre pot totuşi continua acţiunea la nivel naţional. Europol a fost înfiinţat printr-o convenţie. Două tipuri de acte pot fi folosite în domeniul PESC: poziţii comune (Statele Membre sunt obligate să aplice politici naţionale conforme cu poziţia Uniunii referitor la un anumit aspect) şi acţiuni comune (activităţi operaţionale ale Statelor Membre). Tratatul defineşte o politică al cărei obiectiv final este apărarea comună.cooperarea vamală.cooperarea judiciară în materie penală. . Trei tipuri de acte pot fi adoptate în cadrul acestui pilon: poziţii comune (poziţia UE referitoare la anumite aspecte). JUSTIŢIE ŞI AFACERI INTERNE Al treilea pilon a fost conceput pentru a facilita şi a face mai sigură libera circulaţie a persoanelor pe teritoriul Uniunii Europene. cu sprijinul Uniunii Europei Occidentale (UEO). Articolul N prevedea reunirea unei conferinţe interguvernamentale în 1996.combaterea fraudei la nivel internaţional.permite adoptarea unor acţiuni comune în politica externă.

Această parte prevede abrogarea Convenţiei privind o serie de instituţii comune. Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (Tratatul CEEA sau Euratom). o anexă şi 13 protocoale. şi Tratatul de fuziune. Partea a treia 7 .să plaseze ocuparea forţei de muncă şi drepturile cetăţenilor în centrul atenţiei Uniunii Europene.să suprime ultimele obstacole pentru libera circulaţie a persoanelor şi să consolideze securitatea. STRUCTURA TRATATULUI Tratatul de la Amsterdam constă în trei părţi. semnat la 7 februarie 1992 şi intrat în vigoare pe 1 noiembrie 1993. s-a convenit că se va efectua o revizuire până la sfârşitul deceniului: articolul N prevedea convocarea unei conferinţe în 1996. semnat pe 8 aprilie 1965. Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (TCE). Tratatul de la Amsterdam a intrat în vigoare la 1 mai 1999.au încheiat prin semnarea de către statele membre a Tratatului de la Amsterdam. Tratatul de la Amsterdam a intrat în vigoare la 1 mai 1999. . semnat pe 2 octombrie 1997. Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (Tratatul CECO). Tratatul de la Amsterdam are patru obiective generale : . 4. la 2 octombrie 1997. .să permită Europei să îşi consolideze poziţia pe plan mondial. din 25 martie 1957. Partea a doua se referă la simplificarea tratatelor de instituire a celor trei Comunităţi Europene. Conferinţa interguvernamentală a durat mai mult de un an: a fost deschisă la Torino pe 29 martie 1996 şi s-a încheiat la Amsterdam pe 17 iunie 1997 printr-un acord politic la înalt nivel cu privire la un nou Tratat. . Prima parte include amendamente importante la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). precum şi la Actul anexat deciziei Consiliului din 20 septembrie 1976 privind alegerea reprezentanţilor în Parlamentul European prin vot universal direct. Tratatul de la Amsterdam (1999) Încă de la încheierea negocierilor Tratatului de la Maastricht.să eficientizeze arhitectura instituţională a Uniunii în vederea viitoarei extinderi. urmărind să elimine prevederile care nu mai sunt actuale şi să adapteze textul anumitor prevederi.

La Tratatul de la Amsterdam au fost anexate 13 protocoale privind: Uniunea Europei Occidentale şi crearea unei politici comune de apărare. Irlanda şi Marea Britanie referitor la unele aspecte. procedura de ratificare. integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene. Uniunea poate întreprinde misiuni de ajutor umanitar şi de menţinere a păcii (misiuni Petersberg). versiunile lingvistice. poziţiile adoptate de către Danemarca.conţine prevederile generale şi finale ale Tratatului: noul sistem de numerotare a articolelor (în Tratatul de la Maastricht. indexarea era făcută prin litere. Rolul acestei unităţi este de a monitoriza şi analiza evoluţia politică şi evenimentele internaţionale. o Unitate de planificare politică şi de alertă rapidă în cadrul Secretariatului Consiliului de Miniştri. pregătirea şi implementarea deciziilor şi prin derularea unui dialog politic cu state terţe (la cererea Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene). protecţia şi bunăstarea animalelor. rolul parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană etc. aplicarea principiului subsidiarităţii şi a principiului proporţionalităţii. cercetarea şi dezvoltarea 8 . CĂTRE O POLITICĂ EXTERNĂ ŞI DE SECURITATE COMUNĂ Politica externă şi de securitate comună rămâne în sfera interguvernamentală. perioada de valabilitate nelimitată. sănătatea publică. egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi. Prin Tratatul de la Amsterdam a fost creată funcţia de Înalt Reprezentant pentru PESC care are rolul de a asista Consiliul în probleme de politică externă şi de securitate comună. Prin Tratatul de la Amsterdam. prin Tratatul de la Amsterdam este înlocuită cu o indexare pe bază de cifre). excluderea socială. unitatea poate prezenta studii. REFORMA INSTITUŢIILOR UNIUNII EUROPENE ÎN VEDEREA EXTINDERII Consiliul Uniunii Europene Votul în majoritate calificată este extins la următoarele domenii: orientare şi acţiuni de încurajare în domeniul ocupării forţei de muncă. însă sunt aduse o serie de modificări faţă de prevederile Tratatului de la Maastricht. în special prin contribuţii la formularea. libera circulaţie a persoanelor2. regimuri speciale pentru cetăţenii străini. recomandări sau strategii. În anexă este inclusă o listă de echivalare privind renumerotarea articolelor TUE şi ale TCE. inclusiv alerta rapidă cu privire la potenţialele crize. A fost creat un nou instrument în domeniul PESC: strategia comună. de asemenea. măsuri de securitate social necesare liberei circulaţii. A fost înfiinţată. La recomandarea Consiliului.

responsabilitatea directă de a veghea la respectarea drepturilor omului. afaceri sociale. înscriindu-se deci în viziunea unei reforme instituţionale ale cărei trei axe principale sunt: componenţa şi modul de funcţionare al instituţiilor europene. prin Tratatul de la Amsterdam. 5. Membrii Comisiei sunt numiţi printr-un comun acord între guvernele statelor membre şi preşedintele Comisiei. protecţia mediului. sănătate publică. sănătate publică. Comitetul Economic şi Social este consultat în noi domenii: ocuparea forţei de muncă. Comisia Europeană Rolul politic al Preşedintelui Comisiei Europene este consolidat. Prin Tratatul de la Amsterdam s-a introdus. 9 .tehnologică. fie prin referendum. considerat indispensabil viitoarei extinderi. Fondul Social. statistica. Tratatul de la Nisa (2003) Obiectivul Tratatului de la Nisa. Parlamentul European Desemnarea Preşedintelui Comisiei Europene trebuie aprobată de către Parlament. lupta împotriva fraudei. iar domeniile în care această instituţie este consultată au fost extinse. Numărul membrilor Parlamentului European nu poate fi mai mare de 700 (indiferent care va fi numărul statelor care vor adera în viitor). este să conţină prevederi pentru a asigura o bună activitate instituţională în momentul când Uniunea va avea aproape 30 de membri. azilul. posibilitatea ca şi Parlamentul să consulte CES. vizele şi trecerea frontierelor. Comitetul Regiunilor beneficiază prin Tratatul de la Amsterdam de o mai mare autonomie administrativă. incluzând următoarele domenii: imigraţia. protecţia datelor (înfiinţarea unei autorităţi consultative independente). afaceri sociale. fie prin vot în parlamentul naţional. cooperarea vamală. Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene are. incluzând: ocuparea forţei de muncă. regiuni ultraperiferice. Tratatul de la Nisa a fost semnat pe 26 februarie 2001 şi a intrat în vigoare la 1 februarie 2003. pregătire profesională şi transporturi. procedura de decizie din cadrul Consiliului de Miniştri şi consolidarea cooperării între instituţii. de asemenea. după ce a fost ratificat de fiecare stat membru. iar jurisdicţia sa se extinde.

se poate reuni în plen sau în cameră lărgită. procedura de codecizie urmând să fie aplicată şi în domeniile: lupta împotriva discriminărilor. Prin Tratatul de la Nisa. numărul locurilor în Parlamentul European s-a redus pentru unele state. Atunci când Uniunea va avea mai mult de 27 de state membre. Majoritatea calificată are la bază un sistem de ponderare a voturilor în cadrul Consiliului Uniunii Europene. Tratatul de la Nisa asigură o bază juridică partidelor politice din statele membre prin definirea unui statut care să permită mai ales stabilirea unor reguli asupra modalităţilor de finanţăre a acestora. procedură care asigură fiecărui stat drept de veto. acţiunile directe pot fi 10 . va putea cere demisia comisarilor. Preşedintele are în atribuţiile sale organizarea internă. puterile preşedintelui acesteia au fost extinse. numărul comisarilor va rămâne acelaşi (27) şi va fi instaurat un sistem de rotaţie ale cărui reguli vor fi stabilite de către Consiliu prin vot în unanimitate. Domeniile în care Parlamentul poate sesiza Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene au fost. menţinerea unanimităţii.PARLAMENTUL EUROPEAN Prin Tratatul de la Nisa a fost consolidat rolul de colegislator al Parlamentului European. extinse. funcţie de populaţia sa. Tratatul de la Nisa prevede unele modificări în ceea ce priveşte competenţele Curţii de Justiţie şi cele ale Tribunalului de Primă Instanţă. începând din 2005. având câte un membru din fiecare stat UE. prin vot în majoritate calificată. în componenţa Comisiei Europene intră numai câte un comisar de provenienţă din fiecare stat membru. în timp ce înainte de intrarea în vigoare a Tratatului avea 87. CURTEA DE JUSTIŢIE A COMUNITĂŢILOR EUROPENE Pentru o mai bună funcţionare a Curţii de Justiţie şi pentru scurtarea termenelor de judecată. Curtea de Justiţie. imigraţie. Pentru buna funcţionare a Comisiei. Prin Tratatul de la Nisa. Preşedintele este desemnat de către Consiliul Uniunii Europene. În perspectiva viitoarei extinderi. COMISIA EUROPEANĂ Conform Tratatului de la Nisa. CONSILIUL UNIUNII EUROPENE În cadrul Consiliului Uniunii Europene sunt utilizate două proceduri de vot: unanimitatea şi majoritatea calificată. de asemenea. eventualele remanieri. Franţa are. A fost stabilit un număr maxim de 732 de mandate în Parlamentul European (în loc de 626. fiecărui stat fiindu-i atribuit un anumit număr de voturi. 72 de locuri în Parlament. ar putea face să apară obstacole în luarea deciziilor. coeziune economică şi socială. vize. azil. cum prevedea Tratatul de la Amsterdam). De exemplu. conform Tratatului de la Nisa.

cuprinde prevederi asupra statutului Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Tratatul de la Lisabona (2009) La 1 decembrie 2009. care nu este incorporată în Tratat. Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare. Membrii Comitetului Regiunilor trebuie să aibă un mandat electoral în colectivitatea pe care o reprezintă. O Europă mai democratică şi mai transparentă. în care cetăţenii au mai multe şanse de a fi ascultaţi şi care defineşte mai clar ce este de făcut la nivel european şi naţional şi de către cine. Comitetul Economic şi Social este reprezentantul organismelor economice şi sociale din societatea civilă. Tratatul de la Lisabona modifică Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatele CE (fără a le înlocui) şi pune la dispoziţia Uniunii cadrul legal şi instrumentele juridice necesare pentru a face faţă provocărilor viitoare şi pentru a răspunde aşteptărilor cetăţenilor. anexă a Tratatului de la Nisa.depuse numai la Tribunalul de Primă Instanţă. În ceea ce priveşte Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor. poate adresa o recomandare unui stat pe al cărui teritoriu s-a constatat existenţa riscului de violare a drepturilor fundamentale. COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL ŞI COMITETUL REGIUNILOR Tratatul de la Nisa prevede că fiecare stat membru are câte un reprezentant în Curtea de Conturi. CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ. statuând cu o majoritate de 4/5 şi după consultarea Parlamentului European. a fost stabilit un număr maxim de 350 de membri. 11 . “Declaraţia privind viitorului Europei”. Conform prevederilor Tratatului. în care Parlamentul European şi parlamentele naţionale se bucură de un rol consolidat. încheind astfel mai mulţi ani de negocieri pe tema aspectelor instituţionale. 6. Consiliul Uniunii Europene. 1. VALORI DEMOCRATICE Prin Tratatul de la Nisa a fost creat un mecanism de conservare a valorilor democratice. care va avea competenţă şi asupra unor anumite acţiuni pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare asupra validităţii unui act comunitar. numit de Consiliu prin vot în majoritate calificată.

în special datorită unui nou mecanism care le permite să se asigure că aceasta intervine numai atunci când se pot obţine rezultate mai bune la nivel comunitar (principiul subsidiarităţii).o Un rol consolidat pentru Parlamentul European: ales direct de către cetăţenii Uniunii Europene. odată cu repartizarea competenţelor. reflectând astfel dubla legitimitate a Uniunii. capabilă să acţioneze mai bine în domenii de prioritate majoră. Începând din 2014. O Europă mai eficientă. un milion de cetăţeni din diferite state membre pot cere Comisiei să prezinte noi propuneri politice. O voce mai puternică pentru cetăţeni: datorită iniţiativei cetăţenilor. a statelor membre şi a populaţiei. acesta are noi atribuţii majore privind legislaţia. Cine şi ce face: relaţia dintre statele membre şi Uniunea Europeană este mai clară. O mai mare implicare a parlamentelor naţionale: parlamentele naţionale pot participa într-o măsură mai mare la activităţile Uniunii Europene. reprezentând cel puţin 65% din populaţia Uniunii. posibilitatea ca un stat membru să se retragă din Uniune. Retragerea din Uniune: Tratatul de la Lisabona recunoaşte explicit. Dubla majoritate se obţine atunci când o decizie este luată prin votul a 55% din statele membre. astfel încât procesul decizional să se desfăşoare mai rapid şi mai eficient. cu instituţii eficiente şi moderne pentru o Uniune Europeană cu 27 de membri. implicarea parlamentelor naţionale conduce la consolidarea caracterului democratic şi la creşterea legitimităţii acţiunilor Uniunii. o Un proces decizional eficient: votul cu majoritate calificată din Consiliu este extins la noi domenii politice. Parlamentul European se află pe o poziţie de egalitate cu Consiliul (care reprezintă statele membre) în ceea ce priveşte adoptarea celei mai mari părţi a legislaţiei Uniunii Europene. cu metode de lucru şi reguli de vot simplificate. bugetul Uniunii Europene şi acordurile internaţionale. Prin faptul că se recurge mai des la procedura de codecizie în cadrul elaborării politicilor europene. calcularea majorităţii calificate se va baza pe sistemul dublei majorităţi. pentru prima dată. o o o o 2. Alături de rolul consolidat al Parlamentului European. 12 .

În mod special. coeziune teritorială. economică şi socială a cetăţenilor europeni. prevede noi mecanisme de solidaritate şi asigură o mai bună protecţie a cetăţenilor europeni. libertăţii. sport.precum libertatea. o Valori democratice: Tratatul de la Lisabona specifică şi consolidează valorile şi obiectivele care stau la baza Uniunii. politică comercială. ajutor umanitar. securitatea şi justiţia (combaterea terorismului sau lupta împotriva criminalităţii). introduce o legătură directă între alegerea preşedintelui Comisiei şi rezultatele alegerilor europene. schimbările climatice. Aceste valori sunt menite să servească drept punct de referinţă pentru cetăţenii europeni şi să arate ce anume are de oferit Europa partenerilor săi din întreaga lume. sănătatea publică.o Un cadru instituţional mai stabil şi mai eficient: Tratatul de la Lisabona creează funcţia de preşedinte al Consiliului European (ales pentru un mandat de doi ani şi jumătate). introduce Carta drepturilor fundamentale în dreptul primar european. serviciile de interes general. Tratatul se referă şi la alte domenii. solidarităţii şi siguranţei. economice şi sociale. care promovează valorile Uniunii. Drepturile cetăţenilor şi Carta drepturilor fundamentale: Tratatul de la Lisabona menţine drepturile existente şi introduce altele noi. Se referă la drepturi civile. turism şi cooperare administrativă. O viaţă mai bună pentru europeni: Tratatul de la Lisabona ameliorează capacitatea UE de a acţiona în diverse domenii de prioritate majoră pentru Uniunea de azi şi pentru cetăţenii săi . valorilor. printre care politica energetică. prevede noi dispoziţii referitoare la viitoarea structură a Parlamentului European şi include reguli clare privind cooperarea consolidată şi dispoziţiile financiare. O Europă a drepturilor. o 3. Libertate pentru cetăţenii europeni: Tratatul de la Lisabona menţine şi consolidează cele „patru libertăţi”. precum şi libertatea politică. cercetare. garantează libertăţile şi principiile înscrise în Carta drepturilor fundamentale şi conferă dispoziţiilor acesteia forţă juridică obligatorie. o o 13 . politice. spaţiu. Într-o anumită măsură.

De asemenea. Europa ca actor pe scena internaţională – instrumentele de politică externă de care dispune Europa sunt regrupate atât în ceea ce priveşte elaborarea. va creşte impactul. ceea ce aduce avantaje directe în ceea ce priveşte capacitatea sa de a lupta împotriva criminalităţii şi terorismului. determinând-o să fie mai eficientă pe plan mondial şi un partener mai vizibil pentru ţările terţe şi organizaţiile internaţionale. politic şi diplomatic pentru a promova interesele şi valorile europene pe plan mondial. o 4. umanitar.o Solidaritate între statele membre: Tratatul de la Lisabona prevede faptul că Uniunea şi statele membre acţionează împreună în spirit de solidaritate în cazul în care un stat membru este ţinta unui atac terorist sau victima unei catastrofe naturale sau provocate de om. ceea ce îi întăreşte puterea de negociere. De asemenea. Noul Serviciu european pentru acţiune externă va oferi Înaltului Reprezentant sprijinul necesar. care este şi unul din vicepreşedinţii Comisiei. de asemenea. Uniunea are o personalitate juridică unică. facilitându-se totodată o cooperare consolidată în cadrul unui grup mai mic de state membre. coerenţa şi vizibilitatea acţiunii externe a UE. ajutor umanitar şi sănătate publică au. o Numirea unui Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. se subliniază solidaritatea în domeniul energiei. respectând. Evoluţia politicii europene de securitate şi apărare se va realiza păstrând unele modalităţi decizionale specifice. Mai multă siguranţă pentru toţi: Uniunea beneficiază de o capacitate extinsă de acţiune în materie de libertate. securitate şi justiţie. interesele specifice ale statelor membre în domeniul afacerilor externe. Noile prevederi în materie de protecţie civilă. utilizează forţa dobândită de Europa în domeniul economic. Tratatul de la Lisabona oferă Europei o voce mai clară în relaţiile cu partenerii săi din întreaga lume. o o o 14 . obiectivul de a întări capacitatea Uniunii de a răspunde la ameninţările la adresa securităţii cetăţenilor europeni. în acelaşi timp. cât şi adoptarea noilor politici.