Capitolul 1.

Modulaţia de amplitudine
1.1. Semnale MA. Spectre
Modulaţia este procesul prin care spectrul unui semnal util, de joasă frecvenţă, este transpus în domeniul de frecvenţă al unei purtătoare u0 (tensiune sau intensitate curent electric, intensitate câmp electric etc.), din domeniul RF, întotdeauna armonică, de forma1 (faza iniţială nu contează): uΩ (1.1) u0 ( t ) = U 00 cos ω 0 t Semnalul util "original" este convertit în uMA semnal electric, amplificat, filtrat etc. şi ajunge în (m=0.5) punctul de modulaţie sub forma (1.2) uΩ ( t ) = U Ω uΩ 1 ( t ) , cu uΩ 1 ( t ) ≤ 1
uMA Prin modulaţie de amplitudine se modifică (m=1.5) amplitudinea purtătoarei de către semnalul util (electric) uΩ(t) în următorul mod specific: U ⎡U 00 , uΩ ( t ) ⎤ = U 00 ⎡U 1 + const ⋅ U Ω uΩ 1 ( t ) ⎤ , ⎣ ⎦ ⎣ ⎦
V+ anvelopă V-

inversiune

de fază

U1 este o componentă de c.c., adesea prezentă prin Fig1.1. Semnale MA cu modulatoare armonică însăşi funcţionarea circuitului de modulare. Rezultă expresia anvelopei semnalului MA: (1.3.a) U ( t ) = U ⎡U 00 , uΩ ( t ) ⎤ = U 0 ⎡1 + m ⋅ uΩ 1 ( t ) ⎤ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦
m = const ⋅ U Ω = grad de modulaţie (1.3.b) m indică dependenţa anvelopei semnalului MA U(t), de amplitudinea semnalului modulator, §1.2, rel (1.4). Aşadar, semnalul MA este de forma: (1.4) uMA ( t ) = U 0 ⎡1 + m ⋅ uΩ 1 ( t )⎤ cos ω 0 t ⎣ ⎦
udemodulat m = 0,5

udemodulat

m = 1,5

In forma cea mai simplă, semnalul modulator este armonic (fază iniţială nu contează) uΩ ( t ) = U Ω cos Ω t şi rezultă:
u ( t ) = U 0 ( 1 + m cos Ω t ) cos ω 0 t , cu m = const ⋅ U Ω

Fig. 1.2. Semnale demodulate cu detector de anvelopă

(1.5)

Din aspectul semnalului MA pentru diferite grade de modulaţie − fig. 1.1, se observă că pentru m > 1 apare o zonă cu inversiune de fază iar anvelopa devine negativă. Multe circuite modulatoare nu suportă anvelopă negativă iar dacă se foloseşte demodularea de anvelopă, apare o distorsiune accentuată - fig. 1.2. Pentru aceste frecvente cazuri, se impune: m≤1 (1.6) Dacă se foloseşte demodularea coerentă, de produs, semnalul poate fi recuperat fără distorsiuni chiar dacă m > 1. Amplitudinea semnalului MA variază între o limită maximă şi una minimă: • valoarea maximă, la vârf pozitiv sau maxim de modulaţie – punctul V+, fig. 1.1, cu: U max = U 0 (1 + m ) ;
1

S-au considerat semnalele sub formă de tensiuni; la fel de bine se pot considera curenţi, câmpuri electrice, ...

26

1.4): N UΩ k ⎡ ⎤ uMA ( t ) = U 0 ⎢1 + ∑ mk cos ( Ω k t + Φ k ) ⎥ cos ω 0 t . F ⎡ uΩ ( t )e − jω0 t ⎤ = U Ω ( j (ω − ω 0 ) ) şi de forma anvelopei din ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ uMA ( t ) = U 0 ⎡1 + muΩ 1 ( t )⎤ cos ω 0 t = U 0 ⎡1 + muΩ 1 ( t )⎤ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ relaţia (1.10) şi ocupă banda B = 2Ω max (fig. Spectrul semnalului MA cu modulatoare armonică (1. cu: U min = U 0 (1 − m ) . 27 ω0+Ωmax ω ω0-Ωmin .• valoarea minimă.3). Dacă semnalul modulator (întotdeauna de bandă limitată. nu identice cu ale semnalului util.5. Spectrul semnalului MA cu modulatoarea sumă de armonice semnalul MA este de forma (1.9) Fig. Componentele spectrale laterale ale semnalului MA sunt proporţionale. 1. în jurul purtătoarei.10) u MA ( t ) = U 0 cos ω 0 t + U 0 ∑ mk cos ⎡ ( ω 0 − Ω k ) t − Φ k ⎤ + ⎣ ⎦ 2 1 N m + U 0 ∑ k cos ⎡ ( ω 0 + Ω k ) t − Φ k ⎤ ⎣ ⎦ 2 1 N (1. In general semnalul util este oarecare.8) B=2Ωmax ω0 ω0-Ωmax ω0 uΩ ( t ) = ∑ U Ω k cos(Ω k t + Φ k ) 1 N (1.3. Semnalul MA se poate scrie: ⎣ ⎦ e jω0 t + e − jω0 t . mk = U0 1 ⎣ ⎦ ω0+Ωmin (1.5|muΩ1[j(ω–ω0)]| –Ωmax 0 +Ωmax –ω0 0 +ω0 Fig. se obţine funcţia spectrală a semnalului MA .7) ω0 – Ω Spectrul semnalului MA cu modulatoare armonică. Ţinând seama de proprietatea translării în 2 frecvenţă F ⎡ uΩ ( t )e jω0 t ⎤ = U Ω ( j (ω + ω0 ) ) . (1. rezultă din rel. fig. m = (U max − U min ) (U max + U min ) = (U max − U min ) 2U 0 (1.5.4. 1. 1. eventual prin filtrarea semnalului util iniţial) poate fi exprimat ca sumă de armonice Ω k ( Ω min ≤ Ω k ≤ Ω max ): Ωmax 0 Ωmin U0 mU0/2 ω0 ω0 + Ω ω Fig. 1. la vârf negativ sau minim de modulaţie – mU0/2 punctul V–. semnalul util este o funcţie aleatoare caracterizată în domeniul frecvenţă de funcţia spectrală (transformata Fourier) F ⎡ uΩ ( t )⎤ = U Ω ( jω ) . |UΩ(jω)| πU0·δ(ω+ω0) 0. 1. 1. 1.3.fig.11) In general.5: 1 U MA ( jω ) = π U 0 ⎡δ (ω − ω 0 ) + δ (ω + ω 0 )⎤ + ⎡ muΩ 1 ( j (ω + ω 0 ) ) + muΩ 1 ( j (ω − ω0 ) ) ⎤ ⎣ ⎦ 2⎣ ⎦ (1. şi în acest caz semnalul MA ocupă banda B = 2Ωmax în jurul ω0 − fig. Spectrul semnalului MA (funcţia spectrală de amplitudini) pentru semnal modulator oarecare.1. MA realizează numai translarea spectrului semnalului util din JF în RF.5|muΩ1[j(ω+ω0)]| UMA(jω) πU0·δ(ω–ω0) 0.8): m m uMA (t ) = U 0 cos ω0 t + U 0 cos(ω0 − Ω )t + U 0 cos(ω0 + Ω )t 2 2 In spectru apar: purtătoarea la ω 0 şi liniile laterale la ω 0 − Ω şi ω 0 + Ω . motiv pentru care această modulaţie se mai numeşte şi liniară. aleator Aşadar.12) Evident. fig.

precum valoarea eficace UΩef : U Ω ef = 1 ∆t ∆t ∫ uΩ (t )d t 2 0 sau U Ω ef = ∆t 1 2π Ω2 Ω1 ∫ SΩ (ω )d ω . se vor prezenta unele caracteristici ale transmisiilor MA de AF. care trebuie să poată furniza Pmax dar în medie sunt solicitate să furnizeze Pmed cu valoare mult mai mică.15) 2 2 şi variază între valoarea maximă . fiind nulă (semnalul modulator se aplică la modulator 0 prin condensator sau transformator şi nu are componentă de curent continuu). De aceea. maximă. Puterea medie pe perioada ∆t = T0 a purtătoarei poate fi considerată putere instantanee P: I2 I2 2 P = R 0 (1 + m ⋅ cos Ω t ) .19) Aceasta ce arată o “subutilizare” a dispozitivelor din circuitele de prelucrare a semnalului MA. Acesta este un serios dezavantaj al MA. Semnalul AF este aleator şi poate fi caracterizat prin mărimi statistice.la maxim de modulaţie (punctulV+.1. care depinde de frecvenţă şi la acord exact pe purtătoare (ω0) are o valoare R.5. minimă şi medie sunt: ⎧ P = 4 P0 (maxim de modulaţie) − puterea instantanee: P = ⎨ max (1. deoarece m2/2 ≤ 0. I.2. este mică faţă de a purtătoarei P0. situaţia este şi mai proastă cum se va arăta mai jos. Puterile. fig.17) 1+ Pmed = = P0 ⎜ 1 + ⎜ ⎟ ⎟ = P0 + Pbenzi laterale 2 ⎝ 2 ⎠ 2 ⎠ ⎝ Considerând mmax = 1. 1) şi valoarea minimă . deci T0 = 2π ω 0 << TΩ = 2π Ω . cu valoarea I 0 (1 + m ⋅ cos Ω t ) .18) ⎩ Pmin = 0 (minim de modulaţie) − puterea medie: Pmed (max) = 1. P0 = R 0 este puterea purtătoarei (semnal fără MA) (1. Relaţii energetice în MA Se consideră un semnal MA de natura unui curent. se poate considera. rezultă că puterea în benzile laterale. purtătoare de informaţie.5 P0 (1. cu eroare neglijabilă. după relaţia (1. cu modulatoare armonică. De departe cel mai vehiculat semnal în sistemele de radiocomunicaţii cu MA este semnalul de audiofrecvenţă (AF). Amplitudinea semnalului MA poate fi considerată constantă pe durata T0 . 1): 2 2 Pmax = P0 ( 1 + m ) . acest curent circulă prin rezistenţa de sarcină echivalentă.14) cu spectrul limitat la banda [Ω1.la minim de modulaţie (punctul V–. în realitate. fig. SΩ(ω) este densitatea spectrală de putere a semnalului AF (fig. 28 . Pmed ( ∆ t ) = ∫ Ri (t ) d t ∆t 0 In cazul semnalelor cu MA ω0 >> Ω. Aceasta este situaţia când modulatoarea este armonică. Deoarece Ω << ω0 şi banda semnalului MA este B = 2Ω << ω0. Ω2]. Pmin = P0 ( 1 − m ) (1.5): i ( t ) = I 0 (1 + m ⋅ cos Ω t )cos ω 0 t (1. când modulatoarea este un semnal oarecare.14) p( t ) = Ri ( t ) . că sarcina rămâne aceeaşi (R) în toată banda.13) In RF.16) Puterea medie pe o perioadă TΩ a modulatoarei Pmed 1 = TΩ T ∫ 0 2 RI 0 2 ( 1 + m ⋅ cos Ω t ) dt : 2 ⎛ RI 02 ⎛ m2 ⎞ m2 ⎞ (1. Valoarea medie uΩ med = ( 1 ∆ t ) ∫ uΩ ( t )d t nu contează. Pe sarcina R se disipă puterea instantanee p(t) iar pe o durată de timp ∆t se disipă puterea medie Pmed(∆t): ∆t 1 2 2 (1.

0.06 din puterea purtătoarei. de unde rezultă: mmed ≈ 2mV p .. Deoarece mV ≤ 1. deoarece în general nivelul semnalelor este mult influenţat de condiţiile de propagare şi de interferenţe cu alte semnale. o funcţie aleatoare. măsurătorile indică valori destul de diferite: p = 3. Puterea medie emisă este Pmed = ( 1. 1. 06 ) P0 iar puterea la vârf (pozitiv) de modulaţie trebuie să fie: Pmax V+ = 4 P0 . 29 . mai ales cele din etajul final.25 . adică foarte puţin. o valoare de vârf UΩV care este de fapt maximul anvelopei. Aceasta însemnă o foarte slabă eficienţă în utilizarea dispozitivelor active... semnalele MA se obţin cu circuite destul de simple..08 . 0. Factorul de vârf al vorbirii depinde de limbă.. aleator. deşi anvelopa nu este armonică. din măsurători a rezultat k ≈ 1 2 . Procedeul se numeşte modulaţie trapezoidală... Semnal vocal: variaţie în timp şi anvelopă Intre gradul de modulaţie mediu şi gradul de modulaţie de vârf este o relaţie deductibilă astfel: U U U m mV .în care se află informaţia utilă. acesta este alt dezavantaj major al transmisiilor MA. In cazul muzicii. rezultă că se pot defini: − grad de modulaţie variabil în timp: m( t ) = const ⋅ U Ω ( t ) ⎛ 1 ∆t ⎞ U ( t )d t ⎟ − grad de modulaţie mediu (pe un interval de timp ∆t): mmed = const ⋅ U Ω med = const ⋅ ⎜ ∆t ∫ Ω 0 ⎝ ⎠ − grad de modulaţie efectiv (pe un interval ∆t): UΩ(t) UΩmax UΩmed uΩ(t) ⎛ 1 ∆t ⎞ 2 mef = const ⋅ U Ω ef = const ⋅ ⎜ U Ω ( t )d t ⎟ ⎜ ∆t ∫ ⎟ 0 ⎝ ⎠ Pe un interval ∆t.075 .5.6.5 – 4 .. Rezultate mai bune. în cazul vorbirii. se obţin prin compresie de anvelopă. pentru această valoare se pot defini: − factorul de vârf (pe o durată ∆t): p = U Ω V U Ω ef .32)P0. p este mult mai mare (pmuzică = 10 . 0. în cazul limbilor europene: p = 3. se realizează mmed = 0. text. Pmed Raţionând ca pentru deducerea (1.5 . le revine în medie 0.. . In schimb. Ţinând seama de definiţia gradului de modulaţie din (1. fiind solicitate în medie la (1.35.8 şi puterea medie creşte la (1.. puterea medie este: ⎛ ⎛ m2 ⎞ m2 ⎞ = P0 ⎜ 1 + med ⎟ = P0 ⎜ 1 + V ⎟ = P0 + Pbenzi laterale 2 ⎠ p2 ⎠ ⎝ ⎝ Factorul de vârf se determină pentru semnal vocal prin măsurări asupra unor fraze tip.. Emiţătoarele MA trebuie să poată emite 4P0 la vârfurile pozitive de modulaţie .17)..care apar destul de rar.4 . pentru care se poate defini o valoare medie (nenulă şi importantă) − UΩmed şi una eficace UΩef.. respectiv 0.08 . 1.Anvelopa semnalului UΩ(t) este curba care practic uneşte punctele de maxim ale semnalului şi este. − dispozitivele din circuitele de prelucrare a semnalelor MA analogice sunt solicitate în medie la o putere mult mai mică decât puterile de vârf şi deci sunt supradimensionate. Fig. Prin limitare factorul de vârf scade.. ca şi semnalul.5). 4. 15).. gradul mediu de modulare ajunge la 0. Transmisiile cu modulaţia de amplitudine analogică au importante dezavantaje: − puterea semnalelor din benzile laterale.. există o amplitudine mai mare decât celelalte. este mică faţă de puterea totală emisă. se poate mări eficienţa transmisiilor prin limitarea vârfurilor de modulaţie − semnalele utile ale căror nivele depăşesc o valoare de vârf impusă sunt tăiate. Acesta este unul dintre dezavantajele majore ale transmisiilor modulate în amplitudine. 6 – 7. In cazul vorbirii. − gradul de modulaţie de vârf (pe o durată ∆t): mV = const ⋅ U Ω V este necesar ca mV ≤ 1. au un spectru destul de îngust şi pot fi demodulate cu circuite foarte simple. 4. cu p = 3. distorsiuni mai mici. 0. 1. timbrul vocii.058 din puterea emisă.... − semnalele MA sunt uşor perturbabile (au imunitate la perturbaţii redusă). rezultând că benzilor laterale . rezultă că pentru semnalul vocal real. şi deci: mmed ≈ 2mef .06)P0.7 . unde k este un coeficient de proporţionalitate între valorile medie p = ΩV = ΩV 0 = V = U Ω ef U Ω ef U 0 mef k ⋅ mmed şi eficace ale anvelopei... purtătoare de semnal util..5 . 08 − 1..

7. In practică. în acest caz. cu u = u0 + uΩ . i(t) a1=1 a2=0. nu este modulat. 1. cu caracteristică parabolică de forma: i = a0 + a1 u + a2 u2 .3. numite. elementul neliniar este de regulă un tub electronic (triodă. Deoarece nu permite obţinerea semnalelor MA de mare putere. un semnal care evident. în spectrul rezultantei există şi componentele de semnal MA care pot fi separate de celelate prin filtrare. tetrodă) sau un tranzistor (bipolar.1. Compunerea a două oscilaţii în element neliniar cu caracteristică i(t) = a1u + a2u2 .7. Compunerea a două semnale într-un i u0 element liniar EL nu produce semnal modulat. metoda nu se utilizează în radioemiţătoare. Caracteristica EL este un polinom de grad 1. separarea componentelor MA se poate face cu u0 un filtru de bandă.18. 1. 1. în care s-a considerat compunerea a două semnale armonice.8. cu caracteristică polinomială de grad cât mai apropiat de 2 (eventual aproximată). de exemplu i = a0 + a1 u . Aceasta se obser vă în fig. Considerând ENL din fig.8. Semnale MA prin multiplicarea semnalului de forma U1 + uΩ ( t ) cu purtătoarea U 0 cos ω 0 t se obţin cu circuite de multiplicare. Considerând semnale armonice de forma uΩ u ( t ) = U 0 cos ω 0 t . rezultatul este EL u0 uΩ u t t de forma i = a0 + a1U 0 cos ω 0 t + a1U Ω cos Ω t . pe lângă componente nedorite şi componentele caracteristice unui semnal MA . Ω ω0 ω Fig.8.3 i(t) a1=1 a2=0. 3. cu m = 2·(a2/a1)UΩ Spectrul semnalului rezultant . In acest caz. semnalul rezultat din compunerea a 2 semnale conţine şi semnalul MA. 1. 1. u ENL Cu cât caracteristica ENL este de grad mai mare. MOS). cu atât uΩ sunt mai multe componente spectrale nedorite pe lângă cele caracteristice semnalului MA şi filtrarea devine mai dificilă. Un element neliniar (ELN) are caracteristica exprimabilă printr-un polinom cu grad ≥ 2. pentru realizarea MA este necesar ca suprapunerea semnalelor să se realizeze într-un dispozitiv (circuit) neliniar. conţine. 30 0 spectru i(t) Ω 2Ω semnal MA t ω0 –Ω ω0 ω0 +Ω 2ω0 –Ω 2ω0 2ω0 +Ω ω Fig. a. Dat i fiind că ω 0 ≥ Ω . Principii de obţinere a semnalului MA Semnalele MA (analogice) se pot obţine în două moduri: − prin compunerea semnalului util cu purtătoarea într-un element neliniar. uΩ ( t ) = U Ω cos Ω t . Acestea pot fi etaje diferenţiale cu sursă de curent în emitoarele comune (modulatoare simplu echilibrate) sau celule Gilbert (modulatoare dublu echilibrate).7 t b. după descompunerea şi rearanjarea termenilor. modulatoare echilibrat. Compunerea a două oscilaţii într-un element liniar: schemă şi semnale In concluzie. sau − prin multiplicarea unui semnal de forma U 1 + uΩ ( t ) cu purtătoarea U 0 cos ω 0 t . rezultă: 1 1 1 2 2 2 2 i = a0 + a2 ( U0 + UΩ ) + a1UΩ cos Ω t + a2UΩ cos2Ω t + a2U0 cos2ω0 t + 2 2 2 +a1U0 cos ω0 t + a2U0UΩ cos ( ω0 − Ω ) t + a2U0UΩ cos ( ω0 + Ω ) t semnal MA. aşa u cum se vede în fig.fig.ultimii trei termeni din relaţia de mai sus.

a amplitudinii semnalului de RF. sincronă dar eventual defazată. Pentru refacerea purtătoarei. nu este foarte uşor să se asigure φ0 ≈ 0 şi constant în timp. tensiunea pe condensator nu "urmăreşte" valoarea medie a tensiunii redresate adică anvelopa.5n R2 uMA 2 ud 0 0 0 uMA ud Fig. nu mai există semnal detectat.10. (a) Detecţia de anvelopă se realizează cu un redresor cu diodă sau tranzistor urmat de filtru trece jos (FTJ) ca în fig. Detecţia coerentă se foloseşte rareori. în urma înmulţirii. 31 ud ( t ) = U 0 ⎡ ( 1 + m cos Ω t ) cos ω 0 t ⎤ ⎡U 0 r cos(ω 0 t + ϕ 0 )⎤ ⎦ ⎣ ⎦⎣ (1. uşor de eliminat prin filtrare. detecţia coerentă este net superioară detecţiei de anvelopă. Detector de anvelopă: schemă de principiu şi semnale (b) Detecţia coerentă se realizează prin înmulţirea semnalului MA cu un semnal cu aceeaşi frecvenţă cu purtătoarea. dar şi circuitele sunt semnsibil mai complexe. − o componentă de înaltă frecvenţă. Este necesar un compromis. se folosesc circuite PLL (semnalul obţinut prin amplificare cu limitare nu dă bune rezultate deoarece conţine zgomot de fază mare prin conversia modulaţiei de amplitudine în modulaţie de fază). 1. dependentă de defazajul purtătoarei refăcute faţă de purtătoarea originală − dacă φ0 = π/2. Detecţia de anvelopă asigură performanţe reduse – orice modificare nedorită a anvelopei. Principii de demodulare a semnalului MA Extragerea semnalului util din semnalul modulat se numeşte demodulare. deoarece comunicaţiile profesionale rareori se fac în MA. de forma u0 r ( t ) = U or cos(ω 0 t + ϕ 0 ) . este foarte simplu de realizat şi este de departe cea mai folosită în receptoarele MA de radiodifuziune. în prezent. este regăsită la ieşire. Din figură se observă "riplul" tensiunii la ieşire. In cazul semnalului MA operaţia se poate face: prin (a) detecţie de anvelopă şi filtrare sau (b) prin demodulare coerentă şi filtrare.9. la ieşire se obţine semnal proporţional cu anvelopa. se obţine: u0 r ( t ) = U or cos(ω 0 t + ϕ 0 ) ud ( t ) = U d ⎡( 1 + m cos Ω t ) cos ϕ 0 − cos(2ω0 t + ϕ 0 )⎤ ⎣ ⎦ Se observă că în semnalul de ieşire există: − o componentă de curent continuu U d cos ϕ 0 . Ca performanţe generale. 1. 1.10. In schimb. − componenta utilă uΩ d ( t ) = U d m cos Ω t cos ϕ 0 . de regulă uşor realizabil. D2 1 R1 C1 0. dacă această constantă este prea mare.5) şi purtătoarea refăcută u0r.1. Cu semnalul MA de forma (1. cauzat de constanta de timp a FTJ nu prea mare.20) R2 1 3 R1 C1 R3 uMA 2 u0r 0 0 ud 0 uΩd 0 0 ud uΩd Fig. numit purtătoare refăcută u0r – fig.9. Detecţia coerentă: schemă şi semnale . deci cu semnalul util. în special cele de refacere a purtătoarei. care poate avea efecte supărătoare prin deplasarea punctului static de funcţionare al amplificatorului de JF. 1.4.

să se elimine complet o bandă laterală şi să se păstreze intactă purtătoarea. în unele tipuri de radiocomunicaţii profesionale (navale. • semnal MA cu bandă laterală unică şi purtătoare suprimată (MA-BLU). dar se utilizează în transmisiile digitale. Transmisiile cu MA-BLD-RP au avantajul că puterea emiţătorului este mai eficient folosită. m2 = 0.1 din nivelul purtătoarei semnalului MA original. mai ales în fază – de aceea se păstrează un rest de bandă. Semnalele MA cu rest de purtătoare (MA-BLD-RP) se obţin prin rejecţia parţială a purtătoarei al cărei nivel este 0. dacă nu imposibil. deci este suficient să se transmită numai una dintre aceste benzi pentru a se asigura comunicaţia. Semnal moduletor sumă de 2 armonice cu: f1 = 680Hz. Demodula- a b c d Fig. prin filtrare. Semnal MA-BLD-RB de RF (a). purtătoare cu f0 = 130kHz.11. 1.45. 1. 0. Aspectul semnalelor este asemănător cu cel din fig. Semnalele MA cu purtătoare suprimată (MA-BLD-PS) se obţin prin rejecţia totală a purtătoarei. Transmisiile cu MA-BLD-RP se folosesc destul de rar.. semnal modulator original (b). folosind purtătoarea refăcută (fig. practic numai pentru transmisia benzilor laterale purtătoare de informaţie iar refacerea purtătoarei cu circuite PLL este mult uşurată (poate fi extrasă prin filtrare şi folosită ca referinţă la PLL). • semnal MA cu bandă laterală dublă şi rest de purtătoare (MA-BLD-RP). semnal demodulat prin detecţie de anvelopă (c) şi prin detecţie coerentă (d). Aceste semnale sunt practic nefolosite în transmisiile analogice. pe seama complicării circuitelor de refacere a purtătoarei (cu PLL speciale). rest 10% rea se poate face numai coerent. Semnalele MA cu rest de bandă laterală şi purtătoare (MA-RBL) se obţin prin eliminarea parţială a uneia dintre benzile laterale. 1. aviatice). exita mai multe feluri de semnale cu MA: • semnal MA cu bandă laterală dublă şi purtătoare (semnalul MA obişnuit sau MA-BLD).) 32 . 1.35. In consecinţă.1. Recuperarea semnalului de JF se poate face numai prin detecţie coerentă. f2 = 1300Hz. realizând o eficienţă energetică ridicată. Informaţia utilă este în întregime conţinută în una din benzile laterale. m1 -= 0.11 şi se observă că este foarte diferit de un semnal MA. • semnal MA cu rest de bandă laterală şi purtătoare (MA-RBL). Semnalul arată ca în fig.11.. • semnal MA cu bandă laterală dublă şi purtătoare suprimată (MA-BLD-PS).01 .5 Tipuri de modulaţie în amplitudine Spectrul semnalelor MA despre care s-a discutat conţine purtătoarea şi benzile laterale. (De regulă este foarte greu. Scopul operaţiei este reducerea benzii spectrale ocupate în RF menţinând uşurinţa demodulării prin păstrarea purtătoarei cu nivelul şi cu faza originale.11).

Se consideră semnal BLU-S. de date). şi faza trebuie refăcută. sau 2 m uBLU − I (t ) = U 0 cos(ω0 − Ω )t . ceea ce. purtătoarea trebuie refăcută cu eroare mică de frecvenţă (maxim 50 Hz în transmisiile vocale). banda superioară. semnalul BLU corespunzător are nivele foarte mari. pentru reducerea benzii ocupate în RF de la ≈12 MHz la ≈7 MHz. cu anvelopă în general diferită de anvelopa semnalului MA. BLU-S şi BLU-I 2 Deoarece anvelopa unui semnal dreptunghiular tinde către infinit la momentele de tranziţie. 2 Se arată că anvelopa semnalului MA-RBL este de forma U MA− RBL (t ) = U 0 1 + 0. Pentru anumite SΩ–(ω–ω0) SBLU–I(ω) semnale (TV. 0.Extragerea semnalului util din semnalul MA-RBL pentru orice grade de modulaţie se poate face prin detecţie sincronă. banda inferioară 2 Se observă că semnalul BLU este modulat atât în amplitudine cât şi în fază. transmisiile BLU se fac 0 Fig. comparabilă cu a semnalelor MF de bandă mult mai largă şi (3) eficienţă energetică 0 πU0 δ(ω–ω0) mare (toată puterea este folosită pentru semnal SMA(ω) purtător de informaţie). Pentru a SΩ+(ω–ω0) SBLU–S(ω) nu se produce deplasări mari de spectru. adică m destul de mic. Din acest motiv. de limitare a nivelului. SΩ+(ω–ω0) SΩ–(ω–ω0) Marele dezavantaj constă în dificultatea demodulării deoarece se poate folosi numai detecţia 0 ω0 coerentă. Anvelopa semnalului rezultat reproduce anvelopa semnalului modulator de JF2 şi ca urmare detecţia de anvelopă nu se poate folosi. semnalul MA-BLU este de forma: m uBLU − S ( t ) = U 0 cos(ω0 + Ω )t . care necesită purtătoare refăcută. 25m 2 sin2 Ω t se poate neglija faţă de celălalt termen şi anvelopa reproduce (cu aproximaţie) semnalul util: U MA− RBL (t ) ≈ U 0 ( 1 + m cos Ω t ) . 25 ⋅ m 2 + m cos Ω t = U 0 (1 + m cos Ω t )2 + 0. (1. în lipsa oricărei referinţe de fază. sunt necesare măsuri de protecţie. cu modulatoare armonică. este practic ω0 imposibil. Transmisiile cu MA-RBL se folosesc în televiziunea analogică. πU0 δ(ω+ω0) SΩ + (ω) (2) o rezistenţă la perturbaţii mult mai mare decât semnalele MA. Se poate utiliza banda superioară (semnal BLU-S) sau banda inferioară (semnal BLU-I). 33 . semnalul MA-RBL este: m uMA ( t ) = U 0 cos ω0 t + U 0 cos(ω0 + Ω )t . Dacă purtătoarea este destul de mare. se poate folosi şi detecţia de anvelopă. Semnalele MA cu bandă laterală unică şi purtătoare suprimată (MA-BLU) se obţin eliminând purtătoarea şi o bandă laterală. semnalul MA este: m m uMA (t ) = U 0 cos ω0 t + U 0 cos(ω0 − Ω )t + U 0 cos(ω0 + Ω )t 2 2 Dacă filtrul de formare a semnalului MA-RBL elimină componenta inferioară. MA. 25m 2 sin 2 Ω t . 5mU 0 cos(ω0 + Ω )t . Semnalele MA-BLU asigură: (1) cea mai S(ω) îngustă bandă posibilă (în transmisiile analogice). 1. de forma uBLU − S (t ) = 0. Dacă purtătoarea este destul de mare (gradul de modulaţie pentru orice componentă spectrală destul de mic). ceea ce este 0 ω0 destul de dificil la peste ≈1 MHz. Considerând modulatoarea armonică.21) Considerând modulatoarea armonică.12. Dacă pursemnalelor: util. Funcţiile de densitate spectrală ale numai pentru semnale vocale.

pentru ca într-o bandă să poată fi cuprinse cât mai multe canale. din care după filtrare.. Spectrul semnalului BLU demodulat. se obţine semnalul util detectat: ud ( t ) = const ⋅ U Ω [cos(( Ω − ∆ω pr )t − ϕ pr )] ⋅ cos ϕ pr .13.) Semnalele MA-BLU se pot obţine prin mai multe metode (a filtrărilor succesive. SΩ (Ω) KdSΩ + (Ω+∆ωpr) inversiune spectrală 0 Ωmin Ωmax Ω 0 Ωmin Ωmax Ω Fig. (Ca la orice detecţie coerentă. a defazării şi compensării în fază. 1.tătoarea este refăcută cu un asincroniscm ∆ ω pr = ω pr − ω 0 şi are expresia u pr ( t ) = U pr cos ⎡(ω 0 + ∆ ω pr ) t + ϕ pr ⎤ .. 1. dacă φ0 = π/2.13. . cu purtătoarea refăcută cu frecvenţa deplasată şi cu inversiune spectrală când ∆ωpr > Ωmin 34 . semnalul detectat este nul. cu spectrul deplasat – fig. în urma produsului realizat în detectorul coerent cu semnalul BLU ⎣ ⎦ modulat armonic. se obţine: ue ( t ) = mU pr U 0 [cos[(Ω − ∆ω pr )t − ϕ pr ] + cos[(2ω 0 + Ω + ∆ω pr )t + ϕ pr ]] . Semnalele BLU se folosesc în telefonie pentru multiplexarea în frecvenţă a canalelor vocale.) dar toate impun filtrări pentru reducerea suficientă a benzii nedorite şi mai ales a purtătoarei.