You are on page 1of 32

CURSURI MEDICINA DENTARA

SUPER PROMOVARE ONLINE PE www.vinziceva.blogspot.com VREI SA VINZI SAU SA PROMOVEZI CEVA ? ITI PUBLICAM ANUNTUL IN PESTE 125 DE SITE-URI - DOAR 59 RON! PUBLICITATEA VINDE ! ACUM AI SOLUTIA CEA MAI EFICIENTA DE A PROMOVA LOCAL SAU IN TOATA TARA ! DIVERSE PRODUSE SAU SERVICII, AUTO, IMOBILIARE, SITE-URI, AFACERI ! VINDE, INCHIRIAZA, CUMPARA, SCHIMBA, PROMOVEAZA PE CELE MAI VIZITATE SITE-URI DE ANUNTURI IN MAXIM 12 ORE ! 0721363869 0771503519 0760257365 skype/messenger id: vinziceva
MIERCURI, 5 MAI 2010

ENDODONTIE - STOMATOLOGIE AN IV
STAGIUL NR. 2 Inflamaţiile pulpei sunt cunoscute sub denumirea de pulpite. Pulpitele sunt acute şi cronice. A) Pulpite acute a)Seroase: 1 - cu leziuni limitate: pulpite acute seroase parţiale sau coronare; 2 - cu leziuni întinse: pulpite acute seroase totale sau corono-radiculare. b)Purulente: 1- cu focare limitate: pulpite acute purulente parţiale sau coronare; 2 - cu focare întinse: pulpite acute purulente totale sau corono-radiculare. B.) Pulpite cronice a) închise (fără comunicare cu exteriorul): 1- pulpita cronică închisă propriu-zisă; 2 - pulpita cronică hiperplazică sau granulomul intern Palazzi. b) Deschise (comunicare cu exteriorul): 1 - ulceroase 2- granulomatoase (polipoase) - faza incipientă a inflamaţiei este numită hiperemie preinflamatorie, care are o simptomatologie proprie şi necesită metode particulare de tratament, leziunile sunt minime şi reversibile printr-un trata¬ment corespunzător Unii autori menţin în clasificările lor şi noţiunea de „pulpoză", care califică starea de degenerescenţă hialină sau calcară a pulpei, cu formarea de corpi duri coronar sau intraradiculari. Alte caractere care trebuie reţinute, în legătură cu inflamaţiile pulpare, sunt:

a - Debutul lor se face întotdeauna printr-o hiperemie preinflamatorie, care clinic poate trece neobservată, dar care există în substratul tisular. în mod excepţional, inflamaţiile de origine termică sau chimică provoacă ne¬croza pulpară, fără o fază de hiperemie preinflamatorie, dacă agentul agre¬sor acţionează brutal. b - Finalul oricărui proces inflamator, asupra căruia nu se acţionează te¬rapeutic, este necroza pulpară. Ea se poate instala direct, cu maximum de rapiditate, dar şi lent trecând prin diverse forme de inflamaţie. c - între hiperemia preinflamatorie şi necroza pulpară, succesiunea diverselor faze inflamatorii poate fi schematizată după cum urmează: Hiperemia preinflamatorie

Formele anatomo-clinice ale pulpitelor Pulpita acută: -hiperemie preinflamatorie -PA seroasă parţială (coronară) -PA seroasă totală (corono-radiculară) -PA purulentă parţială-PA pirulentă totală Pulpita cronică: -deschisă-ulceroasă -granulomatoasă (polipoasă) -închisă-propriuzisă -hiperplazică (Palazzi sau pink spots) 1. HIPEREMIA PREINFLAMATORIE Simptomatologie. Ceea ce atrage atenţia pacientului este durerea provocată de excitaţiile termice, mai mult la rece şi mai puţin la cald, sau de agenţii chimici (mai ales la dulce) Durerea este localizată, pacientul indicând cu precizie dintele în cauză. Ea are o intensitate moderată şi nu durează decât câteva minute după încetarea acţiuni excitantului. De cele mai multe ori această durere survine în urma preparării unor cavităţi sau şlefuiri de bonturi, datorită pe de o parte pierderii de substanţă şi punerii în contact direct a excitantului cu receptorii nervoşi, iar pe de altă parte datorită lezi¬unilor pulpare determinate de traumele mecanice şi termice dezvoltate în tim¬pul activităţii cu frezele şi pietrele abrazive. Durerea poate să apară chiar după terminarea tratamentului cariei, atun¬ci când restaurarea coronară s-a realizat printr-o obturaţie metalică, fără

protejarea dentinei de pe fundul cavităţii. în acest caz, ca factor cauzal, acţionează excitaţiile termice transmise prin obturaţie la nivelul dentinei şi de aici la pulpă, prin intermediul fibrelor nervoase şi al prelungirilor Tomes. La examenul obiectiv se constată existenţa unui proces carios, care nu a deschis camera pulpară. Palparea cu sonda, a fundului cavităţii, eviden¬ţiază prezenţa hipersensibilităţii, iar la periferia procesului carios, hiperestezie dentinară. În unele situaţii se pune în evidenţă existenţa unor obturaţii metalice reali¬zate cu puţin timp în urmă. Probele de vitalitate sunt pozitive trădând o uşoară hipersensibilitate, prin apariţia senzaţiei de durere la excitaţii de intensitate mai mică decât cele obişnuite. Diagnostic pozitiv: -persistenţa durerii câteva minute după îndepărtarea excitantului; -existenţa procesului carios fără deschiderea camerei pulpare şi cu teste de vitalitate pozitive; -semnalarea, de către pacient, a unor tratamente efectuate pe dintele în cauză cu puţin timp în urmă. Diagnostic diferenţial: -hipersensibilitatea şi hiperestezia dentinară (durerea încetează odată cu acţiunea excitantului); -pulpitele acute coronare (durerile ţin câteva ore, au un caracter mai accentuat). Evoluţie şi complicaţii. Odată cu înlăturarea factorilor cauzali devine posi¬bilă revenirea la normal a pulpei. Dacă nu se intervine terapeutic, procesul inflamator evoluează în raport cu natura agenţilor patogeni, virulenţa lor şi starea reactivă a pulpei, fie spre pulpită cronică, fie spre pulpită acută seroasă. Indicaţii de tratament: - tratamentul cariei simple şi coafajul indirect; -tratamentul cariei simple şi coafajul direct în dublu timp, în deschide¬rile accidentale ale camerei pulpare; -amputaţia vitală la dinţii permanenţi în curs de dezvoltare, când prin exereza dentinei ramolite s-a deschis larg camera pulpară; -extirparea vitală. STAGIUL NR.3 2.PULPITA ACUTĂ SEROASĂ PARŢIALĂ(CORONARĂ)

iar mai târziu şi la cald. prin deschiderea spontană. însoţite de sensibilitate la percuţie în ax. a detritusurilor alimentare şi a dentinei ramolite. prin îndepărtarea dentinei alterate. -caracterul localizat al durerii. Evoluţie şi complicaţii. . cu o carie profundă şi un depozit bogat de dentină alterată. Durerea se manifestă o durată mai mare decât în hiperemia preinflamatorie. de lungă durată. La testele de vitalitate.hiperemia preinflamatorie. imediată şi puternică. . dureri numai provocate şi de scurtă durată (doar câteva minute). -existenţa unui proces carios profund. se poate deschide camera pulpară. putând ţine de la câteva minute până la câteva ore. Uneori. Uneori. cu o durere prelungită.pulpiţa purulentă totală. Diagnostic pozitiv: -durere vie.puIpita purutentă parţială. iradieri la dinţii vecini şi apariţia unei picături de puroi la deschiderea camerei pulpare. răspunsul este intens pozitiv. provocată de excitanţi termici. rămâne un strat subţire de dentină dură şi pigmentată.Simptomogie. decât la proba cu fuloarul încălzit şi aceasta este în concordanţă cu faptul semnalat de pacient. sau spre stadii de supuraţie parţială a pulpei (pulpita puru¬lentă parţială). atât cele termice cât şi cele electrice. teste de vitalitate pozitive. cu sensibilitate la percuţia în ax. provoacă o reacţie dureroasă. fără deschiderea camerei pulpare şi cu hipersensibilitate la atingerea fundului cavităţii. dureri cu aceleaşi caractere ca şi la pulpita purulentă părţiaiă. mai ales la rece şi curenţi electrici.pulpita acută seroasă totală. cu prudenţă. Atingerea acestui strat. care durează de la câteva minute până la câteva ore. devin cu timpul mai frecvente şi pot să apară spontan mai ales seara şi noaptea. Crizele dureroase. dureri cu caracter pulsatil. Examenul obiectiv pune în evidenţă un dinte de coloraţie normală. că durerile sunt calmate de apa călduţă. durerea este mai puternică la proba cu clorură de etil. mai rare la început. Percuţia dintelui în ax nu este dureroasă de asemenea nici percuţia transversală. exacerbate de căl¬dură şi calmate parţial la rece. Criza dureroasă poate ceda de la sine. mai ales la tineri. Bolnavul acuză o durere vie localizată la un anume dinte. De cele mai multe ori pulpita continuă să evolueze spre stadii de inflamaţie mai avansată. mai ales la rece la început. . aproape continue. dureri mult mai violente. cu sonda. Astfel. dar obişnuit este necesară administrarea de calmante pentru liniştire. După îndepărtarea. Diagnostic diferenţial: . de către procesut carios. spontană sau provocată. cuprinzând întreaga pulpă (pulpită seroasă totală). . Este interesant de subliniat că la testele termice nu toate excitaţiile dau răspunsuri egale.

în raport cu poziţia dintelui pe arcadă. în ambele situaţii durerea ţine mult timp.ca¬racterul cumplit al suferinţei provocate de o pulpită seroasă totală a dus la clasificarea ei. pot duce la deschiderea camerei pulpare. acru. insuportabilă. -analgeticele au. pentru a nu provoca exacerbarea durerii. Presiunile. Diagnostic pozitiv. cu un caracter progresiv. traumatism masticator) . poate fi de la început violentă. când pacientul nu mai poate localiza dintele afectat. exercitate cu sonda dentară rigidă. camera pulpară fiind acoperită de un strat subţire de dentină alterată. care acţionează asupra dintelui. în acest caz evoluează către forma de pulpită cronică deschisă. Pot de asemeni surveni exacerbări ale durerii provocate de diverşi excitanţi (rece. submandibulară. PULPITA ACUTĂ SEROASĂ TOTALĂ (CORONO-RADICULARĂ) Simptomatologie. -un semn al cuprinderii în totalitate a pulpei de către procesul inflamator este reacţia dureroasă la percuţia în ax a dintelui. De aceea este recomandabil ca. se realizează o cale de drenaj urmată de decom-presiune pulpară consecutivă.a camerei pulpare. situaţie care poate determina confuzii de diagnostic. fiind cantonată pe traiectul nervului trigemen. sub denumirea de „turbarea dinţilor" („rages des dentes"). determinând cel mult o reducere temporara a iniensiiăţii dureroase şi în nici un caz dispariţia ei. dar se poate ca intensitatea dureroasă să fie şi progresivă. în general. -iradierea durerii nu apare de la început. pe fondul de continuitate putând să existe remisiuni sporadice de câteva minute ale intensităţii. fără o cauză aparentă. ce favorizează cronicizarea procesului infla¬mator. chiar foarte mici. fie brutal. Când se presupune că este vorba de o astfel de afecţiune. -este posibil ca durerea să apară spontan. să nu se exercite presiuni. o eficienţă redusă. -un alt caracter al durerii este tendinţa de iradiere către dinţii vecini şi spre maxilarul antagonist. Indicaţii de tratament: -coafajul direct în dublu timp. De multe ori pacientul indică un dinte mai mult sau mai puţin apropiat de cel în cauză. . 3. ci numai în fazele ei de mare intensitate. orbitală. examinarea tre¬buie făcută cu foarte mare prudenţă. -amputaţia vitală. în examinarea limitelor şi conţinutului procesului carios. Uneori. dulce. de autori francezi. Obiectiv cel mai adesea se constată existenţa unui proces carios pro¬fund. sau chiar occipitală. Criza dureroasă provocată iniţial de un agent extern. durerea poate iradia în regiunea temporală. -extirparea vitală. Niciodată această iradiere nu depăşeşte linia mediană a feţei. ceea ce provoacă exacerbarea violentă a durerii şi apariţia unei picături de sânge.

sunt destul de asemănătoare cu cele din pulpita acută seroasă coronară. în mod excepţional şi numai după calmarea durerilor prin pansament calmant. Ceea ce deosebeşte durerea din pulpita purulentă de cea din pulpita seroasă. mai ales noaptea. PULPITA ACUTĂ PURULENTĂ PARŢIALĂ (CORONARĂ) Apariţia puroiului se datoreşte proceselor de liză enzimatică celulară. deoarece nu are nici unul din caracterele orga¬nizate ale membranelor adevărate.pulpita acută seroasă parţială: durerea este în crize. din pulpita purulen¬tă. dar cu preponderenţă seroasă.-caracterul continuu. În jurul membranei piogene. Simptomatologie. . exsudatului abundent şi bogatei infiltraţii celulare. relatate de bolnav. limfocite. plasmă bogată în colesterol şi acizi graşi. la început localizată. Durerea apare în crize spontane. iar dintele nu este dureros la percuţia în ax. ca şi exacerbarea ei de orice cauză care pro¬voacă creşterea fluxului sanguin spre extremitatea cefalică. germeni microbieni. de mare intensitate a durerii. poziţia orizontală a corpului etc). -pulpita purulentă totală: dureri cu caracter pulsatil. Indicaţii şi tratament: -extirparea vitală. (căldura locală de la pernă. stare generală uneori alterată. sensibilitatea la percuţia în ax. probe de vitalitate negative. Diagnostic diferenţial. în restul pulpei modificările sunt cele caracteristice unei inflamaţii seroase. hipersensibilitatea la testele de vitalitate termice. Faptul este explicat prin creşterea presiunii . STAGIUL NR 4 4. sensibilitate la curent electric mult scăzută. uneori mobilitatea dintelui în cauză. este violentă. caracterizate prin existenţa puroiului în vecinătatea lui. care limitează tendinţa expansivă a inflamaţiei spre pulpa radiculară. durerea şi congestia mucoasei vestibu¬lare la nivelul apexului. Semnele clinice subiective. la periferie se realizează printr-o membrană piogenă. este caracterul ei pulsatil. Delimitarea puroiului . numită impropriu astfel. sincron cu sistolele ventriculare. detritus organic. durează câteva ore. apoi iradiată. reprezintă o aglomerare de celule leucocitare. plasmocite şi limfocite precum şi de depozite de fibrină şi fibre conjunctive. ţesutul pulpar se găseşte tot într-o fază activă de inflamaţie. iar la periferia pulpei se constată numai hiperemie. . Deci. cu perioade de remisiune. El este format din granu¬locite vii şi moarte. -extirpare devitală. dacă în centrul focaru¬lui leziunile morfologice sunt grave şi cu caracter ireversibil. Membrana piogenă.parodontita apicală acută seroasă: senzaţie de egresiune a dintelui. sensibilitate la cald şi calmare la rece.

. Dacă. După evacuarea secreţiei purulente prin deschiderea camerei pulpare scade sau chiar încetează durerea. reduce durerea. exacerbate la rece. La examenul obiectiv se observă un proces carios extins şi profund. aproape continue.intratisulare pe fibrele nervoase. Consecutiv acestei deschideri durerea se intensifică (datorită decompresiunii bruşte). Afecţiunea poate evolua spre o pulpită purulentă corono¬radiculară. se ridică acest strat fără exercitare de presiune. 5. Urmată de uşoară sângerare. Sensibilitatea la curentul electric este mai . diminuarea la rece. exereza dentinei ramolite se realizează cu uşurinţă datorită alterării ei avansate. fapt trădat de sensibilitate la percuţia în ax a dintelui. sau spre gangrena pulpară. recele. pe fundul căreia se găseşte un strat de dentină ramolită. Diagnosticul pozitiv: -caracterul pulsatil al durerii. -prezenţa picăturii de puroi la deschiderea camerei pulpare. apoi diminua în intensitate devenind suportabilă.extirpare vitală. sub forma unei picături. din camera pulpară deschisă va fi evacuată cantitate mică de puroi. cu ajutorul lingurilor Black. -probele de vitalitate la rece şi electrice dau răspunsuri pozitive la intensităţi mai mari decât cele obişnuite. Durerile nu cedează la calmante locale de tip Dentocaimin sau la analgetice.durata durerii prelungită mai mult. iradiate şi cu caracter pulsatil. prinderea în reacţia inflamatorie şi a paro-donţiului apical. posibilitatea de localizare. PULPITA ACUTĂ PURULENTĂ TOTALĂ (CORONO-RADICULARĂ) Simptomatologie. în pulpita purulentă totală durerile sunt spontane şi foarte puternice. Schemă de tratament . probele de vitalitate cu agenţi termici şi electrici pozitive la intensităţi mai mici decât normal. La examenul obiectiv constatăm o carie profundă. sau chiar încetează.dureri cu caracter lancinant. -exacerbarea la cald. fapt semnalat şi de pa¬cient. urmată de exacerbarea şi apoi reducerea durerii. prin vasoconstricţia pe care o provoacă. Evoluţie şi complicaţii. sensibilitatea este crescută numai în profunzime. iradieri pe traiectul Trlgeminal. Sensi¬bilitatea la cald este atât de accentuată încât bolnavul face uz de lichide reci pentru a-şi uşura durerile. care în timpul crizei ţine apă în gură. în straturile superficiale fiind redusă. după eva¬cuarea secreţiei purulente. Dimpotrivă. Diagnostic diferenţial: -pulpita seroasă coronară .pulpita purulentă coronoradiculară . spre o pulpită cronică deschisă ulceroasă. La sondarea camerei pulpare.

pulpita acută seroasă totală (caracterul durerii este viu.senzaţia de egresiune. Pulpite cornice închise: a) pulpita cronică închisă propriu-zisa. ascuţit lancinant. b) pulpita cronică hiperplazică (granulomul intern Palazzi). Pacientul ne poate . durere puternică. iar prin orificiul de deschidere apare sânge. . Caracterul pulsatil al durerii. se complică cu parodontita apicală acută. în raport cu gradul de distrugere a ţesutului pulpar. Tratament. Evoluţie şi complicaţii Dacă nu se intervine prin mijloace terapeutice adecvate. în funcţe de integritatea camerei pulpare: A. Diagnostic pozitiv. după metoda aseptico-antiseptică (pansament antiseptic cu Walkoff sau Clumski pentru 48-72 ore) endocanalicular. sau chiar abolită. STAGIUL NR. 5 FORMELE ANATOMO-CLINICE ALE PULPITELOR CRONICE Pulpitele cronice se caracterizeaza prin predominanţa reacţiilor prolifera¬tive de inflamaţie si se clasifică în forme deschise si închise. Se practică extirparea vitală cu tratament medicamentos. Diagnostic diferenţial. Probele de vitalitate sunt întotdeauna negative. PULPITELE CRONICE DESCHISE a). semnele loco-regionale şi starea generală alterate. testele de vitalitate reduse. Se mai pot face aplicaţii de agenţi fizici (ozonoterapie. sensibilitatea la percuţie în ax şi apariţia picăturii de puroi.scăzută. .parodontita apicală acută .exacerbarea du¬rerii. iar percuţia în ax nu este pozitivă). sau scleroatrofică. În general aceasta afecţiune a pulpei nu este dureroasă. A. calmarea temporară prin lichide reci.pulpita purulentă parţială (durerile au remisiuni. Pulpite cronice deschise: a) ulceroase b) granulomatoase (polipoase) B. PULPITA CRONICA DESCHISA ULCEROASĂ Simotomatologie.insuporiabil). . diatermie) sau antibiotice endodontal.

cu resturi alimentare. a suprafeţei pulpei descoperite nu este dureroasă. se creează premize favorabile (dezvoltare microbiană.relata însa că în actul de masticaţie apar uneori dureri. duce la încetarea durerii. sau după traume masticatorii. urmare unei presiuni direct pe pulpă. . Spre deosebire însă de pulpitele acute dezvoltate pe o pulpă dentară fără îmbolnăviri precedente. ce se transmite până la fibrele nervoase din profunzime. existenţa unui miros neplacut. aciditate etc. Pune în evidenja unele elemente concludente pentru stabilirea diagnosticului. La inspecţie se constată prezenţa unei cavităti carioase mai profunde. . . atat la probele termice cat şi la cele electrice. cu antecedente dureroase puternice. Prin aceasta deschidere se observă pulpa dentară de culoare rosu închis spre brun. apariţia unei sângerări după periaj. pacientul evita sa utilizeze în masticaţie partea respectivă. cu depozite de fibrină şi prezenţa de ulceraţii superficiale. apar răspunsuri pozitive. La cercetarea vitalităţii prin teste.existenţa cariei profunde cu deschiderea camerei pulpare. cu sonda. Diagnostic pozitiv. Palparea. fermentaţie. Marginile taioase ale acestora pot produce leziuni ale limbii si ale mucoasei jugale. rezultat din retenţia si fermentaţia alimentelor. Examenul obiectiv. Pacientul ne mai poate relata despre existenţa unui proces carios mai vechi. dar la intervale mult mai mari faţă de acelea la care răspunde un dinte cu pulpa sănătoasă (din cauza scăderii numărului fibrelor nervoase prin distrugere în cursul evoluţiei inflamaţei).lipsa durerii şi apari|ia ei în circumstanţele descrise mai sus. Deşi încetarea presiunii. pentru un timp mai lung. cu sângerare abundentă. Distrugerea importanta a straturilor dure ale coroanei dentare de către carie a dus la subţierea perejilor cavităţii şi chiar la fracturarea lor.răspunsuri pozitive la testele de vitalitate numai la intensităţi crescute ale excitantului. fapt explicabil prin existenţa unui numar mai mic de fibre nervoase si prin reactivitatea mai slabă a ţesutului pulpar modificat. înţeparea acesteia în profunzime provoaca însă o durere destul de vie. care pot fi puse şi ele în evidenţa în cursul inspecţiei. prin deplasarea bolului alimentar.răspuns negativ la percuţia în ax a dintelui. durerea are o intensitate mai pufin violentă. Percuţia în ax şi percuţia transversală a dintelui nu dau răspunsuri pozitive. . Se pune pe elementele rezultate din interogatoriu si pe constatările examenului clinic si anume: . . În cazurile în care cavitatea carioasă este obliterată.sângerare la înţeparea pulpei cu sonda si aparitja sensibilitaţii numai la înţeparea straturilor mai profunde.) reacutizarii procesului inflamator şi în această situaţie durerea capată caracterele pulpitei acute. cu depozite bogate de dentina alterată şi cu deschiderea largă a camerei pulpare.

Tratament. Inspecţia regiunii pune în evidenţă depozite de tartru pe dintele respectiv şi pe dinţii învecinaţi. Evoluţie si complicaţii. Dintele prezinta o cavitate carioasa de volum mare.necroza pulpară şi gangrena pulpară. Dacă polipul nu ocupă în întregime cavitate carioasă se constată prezenţa. . În unele situaţii. la sondarea camerei pul¬pare si a canalelor radiculare nu apar sângerare si nici sensibilitate. între el si pereţii dentinari. în cavitatea carioasă. de către pacient. În cazul unei contraindicaţii de anestezie se poate proceda la extirpare devitală.puplita cronică deschisă polipoasă. . sub forma unui polip. care a deschis ca¬mera pulpară şi care este ocupata parţial. a unor depozite de dentină de culoare maron-brun . iar suprafaţa este nereguiată. epitelizat sau neepitelizat si nu exista ulceraţie. Dinţii sunt predispuşi la fracturarea perejilor coronari datorită evoluţiei rapide a procesului carios. vine în contact direct cu mediul bucal. datorită evitarii de a utiliza partea respectivă. venind în contact cu epiteliul gingival. în care. Polipul are o culoare roz şi o suprafaţă netedă. Simptomatologie. acoperită cu depozite de fibrină. PULPITA CRONICA DESCHISĂ GRANULOMATOASĂ (POLIPOASA) Este forma în care ţesutul de granulaţie proliferat în cavitatea coronară. Datele de diagnostic care rezultă din interogatoriul pacientului sunt sărace: . Testele de vitalitate sunt negative. lucioasă. b). datorita obliterarii cariei cu resturi alimentare. In cazul în care unul sau mai mulţi pereţi ai coroanei sunt distruşi. În cursul acestei evoluţii se pot produce şi reacutizări. fiind supus insultelor din cavitatea bucală. în care apare polipul pulpar. când este epitelizat.sângerare in timpul actului masticator si al penajului. for¬maţiunea proemină în afară.jena dureroasă la presiunea alimentelor. Pulpita cronică deschisă ulceroasă. se poate reactiva o inflamaţie acută. evoluează întotdeauna cu pierderea progresivă a vitalităţii pulpei. în cursul actului masticator. cu simptomatologia respectivă.prezenţa unei carii cu evoluţie îndelungată.Diagnosticul diferenţial se face cu: . Extirparea vitală a pulpei. sau total. de o formaţiune polipoasă de aspect moale. urmata de necroza si gan¬grena pulpară. hemoragică. . Cand nu este acoperit de epiteliu culoarea este roşie.

a simptomelor subiective. . favorizand dezvoltarea gangrenei pulpare. PULPITA CRONICĂ ÎNCHISĂ PROPRIU-ZISĂ Simptomatologie.necrozarea pulpei si infectarea ei cu germeni de putrefacţie. Percutja în ax. Pacientul nu a avut dureri la dintele în cauză. sau în canalul radicu¬lar. sau se prezinta pentru ceea ce el crede ca este o carie simplă pe care a constatat-o întamplător. PULPITELE CRONICE INCHISE a). se constată continuitatea lui cu epiteliul gingival. . lipseste sangerarea şi sensibilitatea la sondare. .pulpita cronică deschisă ulceroasă. a canalelor radiculare. La palpare. aproape totală.si a depozitelor de alimente fermentate. putand fi deplasat. cu fetiditate. excitaţiile chimice.reacutizări. a dintelui nu dă răspunsuri pozitive. Diagnostic pozitiv: . daca se urmareste baza de inserţie. La presarea cu spatula sau cu degetul (cand cavitatea carioasă este mare). chiar în profunzime.formaţunea polipoasă în continuarea pulpei dentare. lipseşte proliferarea polipoasă. Testele de vitalitate dau răspunsuri pozitive numai la intensităţi mai mari decât cele obisnuite. Diagnostic diferenfial: .necroza pulpară. Se pot constata si eventuale leziuni ale mucoasei gingivale si jugale. lipseşte proliferarea polipoasă. Evoluţie şi complicaţii: . revenind la forma iniţiala dupa încetarea presiunii. Înţeparea cu sonda a polipului nu provoaca o sensibilitate decât în regiunile mai profunde. cu apariţia unei pulpite de tip seros sau purulent. B. . sonda se poate insinua între polip si marginile cavităţii. sau transversală.polipul gingival. dar provoaca o sângerare abundentă. . cu sângerare şi sensibilitate la înţepare în profunzime. prezenţa ulceraţiei la suprafaţa pulpei descoperite. Polipul prezinta în partea superioara o oarecare mobilitate.fracturarea pereţilor coroanei. produse de marginile taioase ale procesului carios. . formatjunea este depresibila si elastica. Tratament: extirpare vitală.carie profundă cu deschiderea camerei pulpare. De cele mai multe ori pacientul se prezintă pentru afecţiuni localizate la alţi dinţi. urmărinduse baza lui de inserţie în camera pulpară. traumatice si termice nu provoaca nici măcar sensibilitate. Leziunile pulpare descrise explică lipsa. În partea inferiora el face corp comun cu pulpa. iar pulpita este descoperita de specialist.

camera pulpară este deschisă. scăderea considerabilă a vitalităţii la diverse teste de vitalitate. în cadrul acestei situaţii. în această zonă. se poate pune diagnosticul de pulpita cronică închisă propriu-zisă. Sondarea camerei pulpare si a canalului radicular relevă lipsa de sensibilitate pe toată lungimea tor.camera pulpara deschisă. pulpa este vizibilă şi prezintă ulceraţii superficiale. pe alocuri.gangrena pulpară . inflamaţia datorandu-se unei recidive de carie situată sub obturajie. sau chiar sa nu existe o carie secundară. veche. dealtfel ca şi atunci când pulpa este încă acoperită de dentină aparent sănătoasă. la dinţi cu procese carioase profunde. Examenul radiologic pune în evidenţă demineralizarea lacunara a dentinei si tendinţa de herniere a pulpei în afara dintelui. Este posibil însa ca procesul carios secundar sa fie atât de fin încât să nu poată fi depistat. Alteori. miros fetid.pulpita cronică închisă granulomatoasă (granulomul intern). Daca. .Chiar si pentru specialist diagnosticul nu este totdeauna uşor. La examenul obiectiv dintele prezintă uneori o cavitate carioasă pe fundul careia dentina poate avea duritatea normală. cald. existenţa unui strat de dentina care. . evidenţiază insensibilitate. lipsa oricarei sensibilităţi şi sângerări. se constata ca aceasta se poate face fara dificultate. Este dificil de precizat. Diagnostic diferenţial: .necroza pulpară . este un element care contribuie la punerea diagnosticului. în primul rând. dar cu sângerare abundentă în momentul lezării pulpei. fiind uşor colorată. este abolită şi se conservă numai la curent electric. este alterata. se constată absenţa obturaţiei de bază. dintele prezintă o obturaţie mare. a cărei adaptare la pereţii cavităţii nu este corectă. prezentând procese de carie secundară. Examinarea cu sonda a acestei regiuni de dentina nu este sensibilă şi chiar dacă se procedează la deschiderea camerei pulpare. datorita lipsei de sensibilitate a stra-turilor superficiale ale pulpei si chiar si a celor mai profunde. absenţa procesului carios sau a obiurţiei. sau recidive de carie. sau cu obturaţii care nu interesează camera pulpară. dar care închide camera pulpară.raspunsurile sunt negative la orice intensitate a excitantului întrebuinţat în testarea vitalitaţii. Receptivitatea pentru rece. Dacă în urma acestei testări se îndepartează obturaţia. Nu apare sângerare. Diagnosticul pozitiv. fără să-l precizeze. . Se iau în considerare. Existenţa unei carii secundare. Deschiderea camerei pulpare şi înţeparea cu sonda a pulpei duce însa la sangerare abundentă determinată de bogăţia pulpei în vase de neoformaţie. Testarea vitalităţii la acesti dinţi dă răspunsuri pozitive numai la intensităţi foarte mari ale excitantului.pulpita cronică deschisă ulceroasă . . trepanarea exploratorie a peretelui de dentină pulpar.

PULPITA CRONICĂ ÎNCHISĂ HIPERPLAZICĂ SAU GRANULOMUL INTERN PALAZZI Este o boală rară a dinţilor. Uneori. Examenul radiologic este concludent pentru diagnostic.Extirpare vitală. în localizările coronare pe dinţii frontali a pulpitei. la unul sau mai mulţi dinţi. In localizarea coronară a leziunii. care poate apărea asimetric.exacerbarea unor focare pulpare de inflamaţie limitată si cu caracter subacut. pe filmul radiologic se constată Iărgirea camerei pulpare. extrem de rar la molari si premolari şi numai la tineri.pulpita cronică închisă propriu-zisă . Există şi posibilitatea ca extinderea leziunii să fi determinat fractura coro¬nară cu hernierea pulpei în afara camerei pulpare. Când localizarea este radiculara se poate constata. în unele cazuri. tot sub forma unei pete de culoare închisa. se constata o dilatare neregulată a canalului. pe o zona limitată. Imaginea de rezorbţie a dentinei apare sub forma unei pete de culoare închisă. . Imaginea radiologica nu este concludentă. prezenţa unei fistule.Evoluţe şi complicaţii . Diagnostic pozitiv. Un rol impor¬tant poate să-l aiba. în anumite incidence de radiografiere. Tratament .în această formă exista ante¬cedente patologice. Testele de vitalitate relevă sensibilitatea scazuta a pulpei. Când localizarea este radiculară. De cele mai multe ori diagnosticul se pune întamplator prin examen radiologic. Se întâlneşte mai ales la incisivii superiori şi. se vede prin transparenţa smaţului pulpa de culoare roz. Simptomatologie. când localizarea pulpopatiei este în regiunea coroanei şi s-a produs o demineralizare importanta a dentinei. în dreptul dintelui pe mucoasa vestibulara sau orală. cu modificarea conturului pe unul din pereţii săi. Dacă leziunea este situată în apropierea apexului. cu etiologie neclară si cunoscută şi sub denumirea de boala “pink spots" sau boala „petelor roz". ceea ce. în prelungirea pulpei coronare. puţine elemente de diagnostic. poate duce la confuzii de diagnostic Diagnostic diferenţial: . pacientul putând acuza o vaga jena la dintele respectiv. nedureroase. neregulată ca formă. . imaginea este foarte asemănătoare cu a granulomului apical. iar examenul obiectiv relevă prezenţa cariei sau obturaţiei. în general. Examenul clinic oferă. exa¬menul diafanoscopic care releva modificarea conturului camerei pulpare. în general. Leziunile sunt.necroza pulpară.gangrena pulpară. b). .

hipotensiunea arterială. Prin gangrena pulpara se înţelege mortificarea septica a pulpei si descompunerea sa sub influenţa germenilor anaerobi de putrefacţie. tromboza arteriala. diverse viroze etc. sau intoxicaţii endogene . Factorii cauzali pot fi: a) generali. Evoluţia acestor pulpopatii este foarte lentă spre necroza pulpei. este extrem de sensibila la deficitul sanguin în întregul sau. sau si cu implicarea paradonţiului apical (gangrena complicata). La trepanarea camerei pulpare si sondarea canalului nu exista sensibilitate şi sângerare. ca: diabet.lipsa oricarui răspuns la teste de vitalitate. sub acţiunea agresiva a unor agenţi fizico-chimici. Pulpa. Alte boli generale modifica calitatea pereţilor vaselor.necroza pulpară . arterite. marind sau micşorând permeabilitatea acestora. Dacă pereţii dentinei au fost subţiaţi.. care intereseaza strict teritoriul dintelui (gangrena simpla). cu epuizarea mijloacelor sale defensive. Evolutie şi complicatii. cu o circulaţie de tip terminal. mercur). arterio-scleroza. pierzand treptat troficitatea sa. fara posibilitate de a stabili relee sanguine colaterale. intoxicaţii exogene cu metale grele (bismut. cu actjune favorizanta si b) factori locali. se produc fracturi ale dintelui. Etiopatogenie. Suportul imunologic celular scade de asemenea si imunitatea umorala. Astfel de spasme hipoxiante pot surveni în boli generale ca: maladia Reynaud. 6 NECROZA ŞI GANGRENA PULPARA NECROZA PULPARA Prin necroza pulpara se înţelege mortificarea aseptica a pulpei. STAGIUL NR. cu acţiune determinanta. plumb. De cele mai multe ori este vorba numai de spasme vasculare prelungite urmate de ischemie. dar mai ales la nivelul odontoblastelor. Influenţeaza în special reactivitatea pulpara diminuandu-i capacitatea de aparare prin modificarile produse în dinamica vasculara fi prin repercusiunile pe care le au aceste modificari asupra troficitaţii pulpare. inflamaţii de vecinatate. Factorii generali. Imaginea radiologica arata conturul normal al camerei pulpare si a canalului radicular.

ca în cazul apiicarii diatermiei pentru desensibilizare dentara. excitaţiile care în mod obisnuit nu au rasunet. Tulburarea permeabilitaţii vasculare determina.necrozarea terapeutica a ţesutului pulpar. singulare. prin precipitarea proteinelor plasmatice. extravasculara.(uremie). în special cei din compozitia unor materiale de obturajie (acidul fosforic în compozitia cimenturilor silicat si fosfat de Zn). mai ales la coborarea sub 0°C. sau şlefuiri fara racire. cum ar fi menstruaţia sau travaliul în sarcina.la impregnarea neagra a cavitaţii. zapada carbonica). . antiformina. La cresteri mari de temperatura (75°C). fie fenomene de staza cu exsudare seroasa. . . Daca însa scaderea tem¬peraturii este brutala. Factorii chimico-toxici: Sunt unele substanţe care în mod prioritar pot declansa o necroza datorita caracterului chimic mai agresiv şi anume: .factori chimico-toxici. Astfel. Ca oricare ţesut.hipociorit de Na. viu pulpa este mult mai sensibila la cresterea temperaturii decat la scaderea ei. mai ales daca aceasta scadere este treptata.arsenicul .folosit pentru cauterizari gingivale.folosit în retracţiile gingivale generalizate (apa de gura cu formalina). . Aceleasi condiţii pot fi provocate temporar si de unele stari fiziologice.în compozitia multor antiseptice. sa devina nocive provocand apariţia unui proces de necrobioza.substanţe alcaline .azotat de argint . ca în cazurile de amprentare cu mase termoplastice. . . mai ales A si C. menţinuta timp mai îndelungat. necroza pulpei se instaleaza rapid. chiar la o scadere a temperaturii pulpei cu 20°C apar modificari nesemnificative.formolul . La scaderile de temperatura pulpa este mai rezistenta. de banale modificari termice ambiante. . Factorii locali Se împart în -factori mecanici (traumatici). . dereglarile pulpare sunt grave si similare celor observate la creşterile de temperatura (aplicare de freon. duce la dereglari ale metabolismelor locale.acid tricloracetic . KOH. sau pentru hemostază în cauterizări .încorporat în plastobtur. 0 creştere cu 5°C (deci la 42°C). cu influenţe ne¬gative asupra metabolismului celular si echilibrului spaţiului intratisular. determina dilatarea va¬selor sanguine care. Factorii generali creeaza condiţiile ca.fenolul . cu apariţia unor intermediari biochimici toxici. avitaminozele.grupul aminelor biogene. . sau chiar de un simplu act terapeutic al pregatirii unei cavitaţi într-o carie necomplicata. fie o anemie pulpara.trioximetilenul . În aceste condiţii necroza poate fi determinată chiar de traumatisme masticatorii minime.factori termici si .acizi.

Diagnostic pozitiv: . azotatul de argint si fenolul. . Daca se trepaneaza camera pulpara se constata. sau din amalgam. de cele mai multe ori realizata din silicat. dar se poate constata o transparentă mai mica decat a dinţilor învecinaţi si uneori chiar un aspect mat. rasini autopolimerizabile. De altfel lipsa de sensibilitate se constata de-a lungul întregului traiect al canalului radicular. forajul explorator) sunt ne¬gative. Daca înainte de mortificare a existat un proces carios acesta evolueaza rapid. antiformina. Tot prin precipitare proteica acţioneaza si acidul tricloracetic. în camera pulpara si canalul ra¬dicular. la palpare cu sonda. depolimerizarea colagenului.însamanţare bacteriana negativa (cu rezerve). rezultat al vicierii metabolismului local. lezarea membranei celulare. dar punerea în evidenţa a anaerobilor este dificila. . Dintele poate avea o coloraţie modificata. Radiografia nu ofera nici un element concludent pentru diagnostic. Necrozele pulpare de natura toxica-chimica se pot datora însa si pro-duselor chimice endogene. De multe ori dintele este indemn. pot provoca necroza pulpei graţie capacitaţii mari de difuziune a formolului de-a lungul canaliculelor şi efectului sau coagulant asupra proteinelor. care nu este sensibila şi nu sângereaza la înţepare cu sonda. Toate probele de vitalitate (termice. deoarece necesita tehnici speciale de cultura. spre galbencenusiu sau brun si este total areactiv la excitanjii termici şi chimici bucali. Nu prezinta hipersensibilitate sau hiperestezie si rareori se grefeaza un proces carios. aşa numitele amine biogene. fara obturaţie de baza corecta. iar la diafanoscopia sau tehnica moderna de transiluminare cu fibre optice. de culoare bruna.Preparatele pe baza de formol. în locul pulpei. . Macroscopic necroza pulpara poate fi necroza de colicvatie (lichefactie) si necroza de coagulare (uscata). . prezenţa unei substanţe omogene de consistenţă redusa. iar acizii prin modificari brutale ale pH-ului. Arsenicul acţioneaza prin paralizia pereţilor vasculari si blocarea respiraţiei celulare.teste de vitalitate negative. prin recoltare din camera pulpara da rezultate negative. Într-un mod destul de asemanator acţioneaza o serie de substanţe alca¬line ca hipocloritul de Na. Dintele poate sa prezinte o obturatţie mai veche. La percuţie rezonanţa este mată iar însamanţarea bacteriologica. utilizate în tratamentul hipersensibilitaţii si hiperesteziei dentinare. KOH.lipsa sensibilitaţii.moditicarea de culoarea dintelui. electrice. camera pulpara şi-a pierdut transparenţa şi coloraţia obisnuita rozata. Simptomatologie Simptomatologia este foarte saraca.

GANGRENA PULPARA SIMPLA Este o mortificare septica. ca o gangrena pulpara. Forme anatomo-clinice. si forma de gangrena totala.pulpita cronica deschisa: camera pulpara deschisa. Orice necroza trebuie tratata. forma de gangrenă parţială. raspunsuri slab pozitive la teste de vitalitate. fiind o mortificare pulpara.fractura dentara. Infectarea se poate face si cu germeni proveniţi din circulaţia ge¬nerală în urma unei bacteremii sau viroze. prin scaderea rezistenţei mecanice provocata de descompunerea scheletului proteic din smalţ si a fibrelor din canaliculele dentare. teste de vitalitate pozitive la inten¬sităţi mari. în întregime. examen bacteriologic pozitiv: .necroza poate ramâne. În afara de formele umedă şi uscată pe care le¬-am amintit. în care procesul sep¬tic a depasit teritoriul dentar. fara nici un raspuns din partea parodonţiului apical şi forma de gangrena complicată. tratamentul cu-prinde etapele similare celui din gangrena pulpara.gangrena pulpară simpla: însamanţarea bacteriana este pozitiva. o perioada. cand pulpa este cuprinsa în procesul gangrenos. Tratament Necroza pulpara. . parodontita apicala cronica: semne radiologice concludente prin prezenţa osteitei apicale. care comunica cu pungi paro¬dontale. caracterizata prin descompunerea pulpei sub influenţa germenilor anaerobi de putrefaţ|ie. sau a unui canal radicular lateral. interesand parodonţiui apical. Mortificarea pulpara poate evolua pe trei direcţii: .Diagnostic diferential: . a unei obturaţii. nu poate fi concludenta. la dinţii pluriradiculari. cât si cu germeni provenţi de la un focar inflamator de vecinatate. în acest stadiu. sensibilitate si sângerare în profunzimea canalelor radicuiare. cand alterarea degenerativa nu a cuprins pulpa în totalitate. prin fenomenul de anaforeza. În raport cu interesarea parodonţiului apical se mai descriu formele de gan¬grena simpla cu interesarea stricta a pulpei. care intereseaza strict teritoriul dintelui. . se mai descriu. deoarece aprecierea sterilitaţii canalului radicular. . pe baza examenului bacteriologic. ramanand pe unul din canale pulpă vie.infectarea pulpei necrozate cu germeni bacterieni provenţi din cavi-tatea bucala.pulpita cronica închisa propriu-zisa: prezenţa cariei cu evoluţie lenta. . incluzandu-se si o stapa de tratament antibacterian. fara nici un rasunet din partea parodonţiuiui apical. Evoluţie şi complicaţii. pentru o mai mare siguranţa.

imagine radiologică fara modificari ale aspectului parodonţiului apical. edem. cu ace Miller. care a tins sa opreasca evoluţia bolii.gangrena complicată cu o parodontita apicala acuta . . durere la percuţie. dioxid de car¬bon).formaţiune periapicală identificata prin examen radiologic.necroza pulpara . . Radiografia dentara arata uneori o transparenţa crescuta a canalului radi¬cular şi eventual strâmtorarea lumenului radicular prin depozite de dentină. uşor îngroşate în dreptul orificiului apical.fetiditate (nu este caracteristica). ea putându-se gasi chiar în cariile sim¬ple datorita proceselor fermentative.carie profunda cu deschiderea camerei pulpare şi insensibilitate totala la sondajul canalelor radiculare.parodontita apicala cronica . La examenul clinic se constata prezenţa procesului carios cu deschiderea camerei pulpare.examen bacteriologic pozitiv.teste de vitalitate negative. Se constata prezenţa unei carii profunde. fibroasa sau minerală. eventual prezenta unei fistule sau cicatrice pe mucoasa vestibulara în dreptul apexului. hidrogen sulfurat. . de cele mai multe ori cu o pierdere marcata de substanţa dentara. cand exista. Sondarea canalelor. Recoltarea şi însamânţarea pe medii de cultura pun în evidenţa o bogata flora microbiana aeroba şi anaeroba. teste de vitalitate pozitive la intensitaţi mari. sub forma unei dungi albicioase. Uneori patrunderea în canalele radiculare este dificila. cât şi existenţa denticulilor. modificare de culoare a dintelui si lipsa oricarei sensibili¬tăţi. obstacolele putand fi de natura conjunctiva. .numai prin examenul bacteriologic. În general gangrena pulpara simpla nu are o simptomatologie manifestă.sensibilitate observata la înţepare cu sonda. Diagnostic diferenjial: . fetiditate. prezenţa hemoragiei. prezenţa barierei dentinocementoide la nivelul apexului. Prin descompunerea fermentativa a substanţelor proteice din canaliculele dentinare şi chiar a substanţei organice din structura smalţului. Gangrena simpla poate evolua spre parodoţiul apical.puipitele cronice . Diagnostic pozitiv: . Aceste obstacole trădează o stare de suferinţa îndelungata pulpara şi în acelaşi timp de activitate susţinuta în organizarea unui sistem de apărare. . De asemeni poate evidenţia. Evoluţie. Uneori poate exista sensibilitate la lichide fierbinţi datorita expansiunii bruşte a gazelor din spaţiul endodontic (amoniac. . Probele de vitalitate sunt negative chiar la intensităţile cele mai mari. este nedureroasa fi nesângerândă şi pune în evidenţa prezenţa resturilor pulpare dezagregate.Simptomatologie. umede sau uscate. gangrena .congestia mucoasei vestibulare. . pana la resturi radi¬culare.

putând determina îmbolnavirea la distanţa: glomerulonefrite. pentru parodontita apicala hiperemica. Fiecare secvenţa a inflamaţiei îmbraca o simtomatologie caracteristica. are loc o retrocedare a inflamatiei. .parodontita apicala hiperemica (forma abortivă). inflamatia parodonţiului apical cuprinde secvenţele de faza hiperemica şi faza exsudativa.parodontita acuta. . Gangrena dentara constituie un focar important de infecţie pentru restul organismului. În cazul endotoxinelor (ceea ce presupune pătrunderea microorganismelor în plina zona tisulara periapicala) se formeaza un exsudat purulent cu colectarea unui abces.parodontita apicala purulenta (circumscrisa). daca se intervine terapeutic rapid.parodontita apicala seroasa (difuza). În parodontita apicala cronica se constata o flora mixta în care predo-mina anaerobii cu virulenţa mai crescuta.slăbeste rezistenţa dintelui şi favorizeaza fractura coronara sau coronoradiculara. În cazul exotoxinelor. spre formele exsudative seroase si purulente. PARODONTITA APICALA ACUTA HIPEREMICA (ABORTIVA) Reprezinta faza initiala a inflamatiei osului alveolar apical si poate trece neobservata şi foarte repede. cu restitutio ad integrum. prin endotxinele care se elibereaza la distrugerea celulei bacteriene. ce-i confera gradul de entitate clinica si anume: . În literatura de specialitate americana sunt folosiţi termenii de: . afecţiuni reumatismale etc STAGIUL NR. . 7 PARODONTITE APICALE ACUTE In functie de stadiile evolutei. Aceste doua forme sunt de altfel faza exsuda¬tiva propriu-zisa a inflamajiei parodontiului apical. endocardite. 1. .abcesul apical acut. se întreţine procesul inflamator cronic care faciliteaza transformarea unei inflamaţii acute în cronică. Acţiunea agentilor microbieni se realizeaza pe calea exotoxlnelor (de la distanţa) si prin contact direct. la presiuni masticatorii obisnuite. pentru formele de parodontita apicala seroasa si parodontita apicala purulenta. prin îndepartarea microorganismelor din spatiul endo¬dontic.

-forma de parodontita apicala seroasa (difuza) în care exista semne locale foarte pregnante.simptomatologie de pulpita totala. sau cu iradieri. obturatii de canal cu depasire. Parodontita apicala hiperemica provocata ca o complicatie a necrozei pul¬pare prin agenti infectioşi. Durerea are un caracter acut. Parodontita apicala hiperemica iritativ-mecanică este produsa de corpi straini care au patruns în parodontjul apical: ace rupte. timp de 7-8-14 zile. punct de plecare prin reacutizarea unei pardontite apicale cronice (focarul osteitic este bine reprezentat pe Rx). care este mai mare . edem de vecinatate. tumefacţia regiunii în dreptul dintelui respectiv.dintele este sensibil la percujia în ax. Durerile cedeaza foarte greu chiar dupa instituirea unui tratament antiinflamator intens. . . alterarea starii generale (uneori febra. sau chimici are o sensiblitate mare la atingerea dintelui şi senzata de egresiune a dintelui. informatii adiţionale pentru etiologie.în dreptul apexului usoara congestie de mucoasa. fiind localizata. Uneori se poate întampla ca faza hiperemica sa treaca în faza exsudativa de tip seros sau de tip purulent cu îngrosarea periostului. intensiv si permanent. La presiunea dintelui în alveola.Simptomatologie Simptomatologia propriu-zisa a parodontitei apicale hiperemice într-o pulpita acuta totala este mai putin evidenta.atingerea dintelui induce senzatia de prezenţa a dintelui în arcada dentara. pentru scurt timp se produce un proces de ischemie locala datorita lipsei de aflux sanguin pe vasele alveolare propriu-zise si pe circu¬laţia colaterală. pacientul resimte o uşurare. hiperemie locala şi usoara tumefiere a mucoasei vestibulare. Datorita edemului inflamator. conuri de hartie. Radiografia poate da unele indicaţii legate de stabilirea cauzei (ace rupte. doar atat timp cat tine diniţii înclestaţi. Pe moment presiunea vasculara scade. iar la atingere pacientul realizeaza care este dintele bolnav. urmare fenome¬nelor algice pulpitice foarte intense. ori cu agenji fizici. urmare edemului inflamator extins. obturaţie cu depasire).pulpita acuta seroasa totala. datorita compresiei care se face pe vasele periodontale. . Diagnosticul pozitiv în forma abortiva propriu-zisa se pune pe: .pulpita acuta purulenta totală. Diagnostic diferential: . resturi de mese de vata. In afara sensibilitaţii mult mai mari la percuţia dinte¬lui apar si senzaţie de egresiune. exista o sensibilitate la percutia în ax. Dupa o obturatie de canal cu depasire pot apare dureri cu caracter de continuitate. . ce cuprinde spatiul periapical. Formele iritativ-mecanice sunt cele mai dureroase.

auriculara. regiunea geniana. albicioase. cu tegumentele destinse. aripa nasului si regiunea palpebrală. violenta. durerea este brutala de la început. de la simpla jena. Daca parodontita apicala difuza este o complicatie a unei gangrene pulpare sunt prezente şi urmatoarele semne: .cele doua forme exsudative: parodontita apicala purulenta sau parodontita apicala seroasa. datorita încetarii temporare a circulaţiei sanguine. . Evoluţie. Este exacerbată de creştereafluxului sanguin în extremitatea cefalica (caldura pernei.depresibilitate si durere la palpare cu degetul pe mucoasa orala sau vestibulara. Evoluţia parodontitei apicale hiperemice poate lua doua cai: . În special în formele care au surprins si faza hiperemica abortiva. cand trecerea de la hiperemie la exsudat se face rapid. Pentru dinţii frontali superiori edemul intereseaza buza superioara. Durerea are un mers ascendent. pune în evidenţă edemul prin depresibilitatea tegumentului si revenirea lui dupa încetarea presiunii. aplecatul înainte). Aceasta trecere se realizeaza pe parcursul a 24-48 ore. 2. dupa localizarea dintelui cauzal. cateva clipe. Presarea cu degetui. capata o rigiditate a feţei. lucioase. cu compresarea receptorilor nervoşi la creşterea presiunii din spatiul periodontal. sau regiunea mandibulara si submandibulara. Daca exsudatul se extinde apare un edem de vecinatate prin efracţie vasculara. De aceea bolnavul nu zambeste.spre cronicizare. care determina o crestere a tensiunii intratisulare. . o culoare mai albicioasa. pen¬tru caninii superiori. . caldura locala. pana la dureri insuportabile. . evita sa miste capul. La arcada infenoara edemul poate interesa buza inferioara si regiunea mentoniera. cervicala. cu ganglioni induraţi si mariţi de volum. regiunea temporala. Punctul pe care s-a exercitat presiunea pastreaza. Alteori. Semne obiective . nu este redusa de calmante obisnuite. mandibulara.daca etiologia este microbiana) -parodontita apicala cronica recidivanta (acutizarea uneia preexistente). deseori cu forma de parodontită cronică fibroasă.congestia mucoasei în dreptui radacinii. Durerea are un caracter lancinant. cu tumefierea regiunii topografice în care este situat dintele. a zonei de tumefactje. iradiata în regiunile dentare învecinate si spre orbita.prezenţa unei secreţii seroase pe canal.Iipsa sangerarii în camera pulpara şi pe canal. Semne subiective.adenopatie regionala. . Regiunea deformata se prezinta sub forma unei tumefieri fără contur. pentru premolarii si molarii superiori. este permanenta. PARODONTITA APICALA ACUTA SEROASA (DIFUZA) Simptomatologie.

. .oprirea procesului inflamator si restabilirea echilibrului tisular (temporare daca nu se îndeparteaza cauza).durere la percujia în ax. .durere cu caracter acut. .durere la percutja în ax a dintelui. . Semnele clinice sunt variate în raport cu stadiul de evoluţe a inflamaţiei. . iar pre¬siunea cu degetui în regiunea apicala respectiva evidenţiaza existenţa unei colecţii purulente. inapetenţa. . Iipsa semnelor de vecinatate. Complicaţii: .raspunsurile negative la testele de vitalitate. Stadiul subperiostal.şi a tegumentelor. . Evoluţie: . .cronicizarea.supuratia spaţiilor si lojilor cervico-faciale.Iipsa dintelui pe arcada si examenul radiologic sunt concludente.nevralgiile de trigemen.stare generala afectata (febra. 3. .foliculita acuta a dinţilor incluşi . Stadiul endoosos. PARODONTITA APICALA ACUTA PURULENTA (CIRCUMSCRISA) Este infiamaţia supurata a parodontului apical. .parodontita apicala acuta supurata . teste de vitalitate pozitive. Se face cu: -pulpite acute.prinderea dinţilor învecinaţi în procesul inflamator. 3.pulpa sensibila la înfepare. 2. In evolutţa sa procesul îmbracă trei stadii: 1. Stadiul submucos. reprezentand în marea majoritate a cazurilor o complicaţiea gangrenei pulpare. . Simptomatologie. Diagnostic diferential. frisoane. .în care durerea are un caracter pulsatil. iar durerea survine în crize spontane sau provocate.trecerea spre o parodontita apicala acuta purulenta. tumefierea regionala este mai puţin întinsa şi mai conturată.sinuzita de maxilar. . care persista si dupa tratamentul corect al leziunilor dentare. insomnie).adenopatie loco-regionala. Diagnostic pozitiv: .tumefierea mucoasei .Iipsa oricaror semne de vitalitate dentara. .

In timpul nopţii durerile se exacerbeaza. Edemul de vecinatate poate lipsi acolo unde exista un os poros. sa nu miste capul. pe care procesul purulent îl poate strabate repede spre suprafaţa. In aceasta faza de îmbolnavire strangerea dinţilor nu mai produce uşurare. In vecinatatea inserţiilor musculare si a articulatiei temporomandibulare procesul poate avea consecinţe functionale serioase asupra mecanismului motor (trismus. bolnavul îsi schimba poziţia. -In stadiul submucos. foarte intensa si are un caracter pulsatil.mucoasa ce acopera procesul alveo¬lar respectiv este rosie. durerosi la palpare. -In faza endostala. continua. cu o rigiditate tipica a feţei. care devine din ce în ce mai dureroasa. La mandibula edemul intereseaza partea respectiva a obrazului si coboara submandibular. mariţi de volum. Pentru caninii superiori edemul de vecinatate este foarte pronunţat intere¬sand si pleoapa inferioara. mersul. usor tumefiata în dreptul regiunii apicale a dintelui bolnav. occipitala. Cand este situat la dinţii frontali edemul se întinde de la buza inferioara pana la regiunea submentoniera. Pentru incisivii superiori edemul intereseaza buza si aripa nasului. Se produce şi un edem de vecinatate. cea mai mica atingere a din¬telui (chiar cu limba) sa fie intolerabila. Durerea este spontana. cu asimetria consecutiva a feţei. In stadiul endostal. ca în parodontita apicala hiperemica ci. temporala. cefalee permanenta. spre gat.pacientul localizeaza mai usor dintele. uneori constipate.mucoasa apare deformata. sa evite atingerea dintelui. subţire. -In stadiul subperiostal. tulburări de deglutiţie). exacerbeaza durerea prin marirea afluxului sanguin. interesand o suprafaţa mai mare decat cea care corespunde apexului dintelui respectiv. înainte de a disparea. Aceasta face ca bolnavii sa ţina gura întredeschisa. mareste durerea. cand procesul inflamator este situat la premolari sau molari. inapetenţa. spre mandibula. Ganglionii submandibulari sunt palpabili. frisoane. respectiv spre regiunea auriculara. Orice trepidaţie. schimbarea poziţiei capului. uneori ducand la închiderea fantei palpebrale. Starea generala este alterata cu febra (39-40°C). în cazul . tuse. In stadiul subperiostal. chiar cand provine de la un dinte situat pe parţile laterale ale arcadei maxilare.topografia dintelui şi a structurii osoase din zona respec¬tivă si a tipului de reactivitate individuală. fara a depaşi linia mediana.durerea iradiaza în tot hemimaxilarul. în faza de rezoluţie. dar senzaţia de egresiune este mai manifestă. Simptomatologia este foarte mult influenţata de poziţia dintelui în os. puls accelerat. insomnie. sa evite sa vorbeasca. mai intens colorata. Semnele subjective constau în senzaţia de egresiune aparuta înca din stadiul de parodontita apicala hiperemica. Zona respectivă este dureroasa la presiunea exercitata cu degetul. dimpotriva. Semne obiective. Este interesant de reţinut ca edemul de vecinatate coboara. ajungand ca în faza subperiostală.intensitatea durerilor este mai redusa. aplecarea corpului.

iar spaţiile intertrabeculare mai reduse (cazul molarilor inferiori).fistularizare si vindecare temporara. Astfel. cu scaderea treptata.complicare cu un proces osteomielitic. sau cu supurafia lojilor si spaţiilor cervico-faciaie.abcesul parodontal marginal. faţa de stadiul intraosos. în schimb creste mobilitatea ditelui. nu indica modificari importante. senzatia de durere la atingerea dintelui. se constata o reducere spectaculoasa şi aproape imediata a du¬rerii. Diagnostic diferential: . cu exacerbarea durerii. în grosimea osului si structura osului este mai compacta. În unele situatji cronicizarea procesului inflamator poate întretine traiectul fistulei timp îndelungat. tumefactie. Pe mucoasa sau tegumente se constata prezenta orificiilor fistulelor prin care. . Tumefactia se reduce si ea tinzand sa se localizeze . . Evoluţie şi complicaţii. dupa care tesutui revine la pozitia iniţiala. Testele de vitalitate ale dintelui cauzal sunt negative.resorbtie si vindecare temporara. Simptomatologia este de intensitate foarte mare cand mineralizarea este buna. durerea este de mai mica intensitate. odata cu neutralizarea. Se pune pe: . Diagnostic pozitiv. Procesul supurativ netratat poate evolua spre: . testele de vitalitate negative ale dintelui cauzal. la presiunea exercitata în zona de bombare înconjuratoare.caracterul durerii.cronicizare (în majoritatea cazurilor). Închiderea fistulei se face spontan. dar din cand în cand cu exacerbari cu caracter pulsatil. Presiunea exercitata pe suprafaţa mucoasei pro¬duce o depresibilitate a zonei. cand localizarea pungii este mai aproape de marginea gingivala si circumscrisa. În cazul cand procesul supurativ fistulizeaza la suprafaţa mucozala sau la tegumente. Examenul radiologic.dintilor ale caror radacini sunt situate central. sau în urma tratarii dintelui cauzal. . starea generala si semnele clinice nu sunt aşa de intense. de catre organism. mobilitatea dentara si modificarile inflamatorii de la nivelul apexului. în doua-trei zile.fistulizarea cu eliminare de puroi. procesul supurativ are de strabatut o distantă mai mare pana la exteriorizare. în primele faze. în acest caz testele de vitalitate sunt pozitive. se elimina o mica cantitate de puroi. În ultima faza însa tradeaza demineralizarile produse. .În jurul abcesului format. se observa albirea mucoasei dupa badijonarea cu splutie CI2Zn. marcand cresterea spatiilor intertrabeculare. . şi a tumefacţiei. a procesului acut. Aceasta fluctuenţa tradeaza existenţa colecţiei purulente. Unele din semnele clinice îsi pierd din intensitate în stadiul de evoluţie submucos. durere la palpare. modificare de culoare.

PARODONTITE APICALE CRONICE Leziunile osteitice periapicale cu imagine radiologică conturată pot fi: 1 .granulomul epitelial. Pentru diagnostic este concludent examenul radiologic care arata largirea spaţiului periapical sub forma unei calote. corpi straini în canal s.). Este extrem de saraca. lues. Imaginea radiologica ne da indicaţii si asupra cauzei care a contribuit la aparitia leziunii periapicale (obturatie de canal incomplete..osteomielitele maxilare în care starea generala este mult alterata.alte forme de parodontite apicale cronice: pe baza aspectului diferit a imaginii radiologice periapicale. Testele de vitalitate sunt pozitive la intensitati mari. foarte rara.parodontita apicala cronica specifica (din infectţi specifice . peste 60% din cazuri sunt asimp-tomatice.parodontita apicala cronica fibroasa.foliculita dintilor incluşi. actinomicoze).granulomul chistic. 2. PARODONTITE APICALE CRONICE CU IMAGINE RADIOLOGIC CONTURATA 1.granulomul simplu conjunctiv 3. 8. Testele de vitalitate sunt negative.parodontita apicala cronica condensanta. 6.cu pulpitele cronice: la patrunderea în camera pulpara şi canale se constata sensibilitate si apare sangerarea. Diagnosticul diferenfial: -gangrena pulpara simpla: nu prezinta semne radiologice de modi-ficari patologice în ţesuturile periapicale. 5. 2 . Uneori apare o durere cu caracter nevmlgiform. . 7.osteita paradentara (Merkior). PARODONTITA APICALA CRONICA FIBROASA Simptomatologie. . . cu necrozarea tipica a osului. Leziunile osteitice periapicale cu imagine radiologică necoaturată pot fi: 1. Percuţia verticală este slab pozitivă. Dintele poate avea culoarea modificata si uneori un tratament endodontic anterior.a.abces cronic apical. Diagnostic pozitiv.parodontita apicala cronica cu hipercementoza. 4. examenul radiologic evidentiaza extinderea inflamaţiei pe zone mai largi. Evoluţie şi complicaţii .TBC.parodontita apicala cronica difuza progresiva descrisa de Partsch.

. poate duce la confuzii de diagnostic cu sinusul maxilar. mai ales în fazele de acutizare. Radiografia poate fi si incorect interpretata prin confundarea unor elemente anatomice cu granulornul. sau existenţa unui corp strain ca. meşe de canal etc. Palparea cu degetul pe mucoasa. La periferie. cand granulornul este localizat la nivelul premolarilor inferiori. Uneori se pot întalni fistule sau cicatrice care tradeaza existenţa unei inflamaţii acute în fazele precedente de evoluţie a granulomului. La examenul obiectiv se constata prezenţa unui proces carios care intereseaza şi camera pulpara. Se poate repeta radiografia cu schimbarea incidenţei. Examenul radiologic ofera si date privind forma. Se relizeaza astfel un decalaj între imaginea gaurii mentoniere si cea a apexului dentar care favorizeaza punerea diagnosticului. procesul de demineralizare este ceva mai intens. Imaginea radiologică da indicaţii si asupra unor cauze care au provocat osteita: obturaţie de canal incorecta. sen-zaţia de alungire a dintelui. cu contur rotund. Uneori apare usoara jena la un dinte. care înconjoara apexul. GRANULOMUL SIMPLU CONJUNCTIV Simptomatologie. Diferen-ţierea se face tinandu-se seama ca. care face ca pe marginea radiografiei delimitarea de osul înconjurator sa nu mai fie atat de neta. în dreptul apexului respectiv poate sa evidenţieze o oarecare sensibilitate. ace. material de obturatje. delimitata de osul învecinat. De cele mai multe ori evolueaza spre parodontita apicala cronica. Daca granulomul trece prin puseuri repetate de reacuzare. împrejurul lui apare tendinia de demineralizare. In general nu este vorba de dureri. gaura mentoniera..Largirea spatiului periapical poate ramane în aceasta forma tot timpul existenjei dintelui pe arcada. un dinte care prezinta o obturaţie veche şi cazuri în care coroana nu prezinta nici o leziune. r\ de culoare închisa. fara sa dea semne de evolutie. prin care se constata existenţa unei zone radiotransparente. Subiectiv. Cel mai concludent pentru diagnostic este examenul radiologic.Aceasta faza este numita „abces Phonix". Rar poate constitui un focar de infectie în cadrul bolii de focar. sau în anumite perioade. Ceea ce este caracteristic acestei afecţiuni este lipsa oricarei sensibilitaţi la testele de vitalitate si la explorarea cu sonda a camerei pulpare şi a canalelor radiculare. mai ales la premolari si molari. în spatiul periodontal. Granulornul localizat la nivelul dinţilor superiori. . este perfect rotunda în timp ce conturul granulomului se continua în zona de contact cu dintele. 2. volumul. cu leziuni osteitice mai avansate. aproape inexistenta. de dimensiuni variabile. Uneori se confunda cu gaura mentoniera. Chiar daca este intermitent în jurul conturului granulomului poate apare un halou. simptomatologia este ştearsa. în acest caz modalitatea cea mai buna de diferenţiere este studierea convexitatji imaginii. ci de senzatii dureroase vagi. lungimea si traiectul radacinii. Dacă procesul este în curs de reacutizare. care au fost introduse prin canalul radicular în parodontiu. totdeauna formaţiunea se continuă cu spaţiul periodontal.

. Orice granulom dentar constituie un factor de infecţie capabil sa produca îmbolnavirea. .existenţa fistulei. . Simptomatologia consta în: .teste de vitalitate negative. iar la periferie nu se continua cu spatjul periodontal. La granuloamele localizate în regiunea frontala superioara exista si posibilitatea confuziei (mai rar) cu fosele nazale. sau poate capata un caracter extensiv.reacutizari. sau în lojile apropiate. cand apartine sinusului si în partea opusa. dar este mai bine dezvoltata si la fel de bine delimitata. cicatricelor. se poate transforma într-un granulom chistic. date de dezvoltarea voluminoasa a granulomului. . Diagnostic pozitiv: .examen radiologic. prin compresiunea filetelor nervoase.modificari de culoare a dintelui.este identica cu a granulomului simplu conjunctiv.lipsa sensibilitatii si a sangerarii pe canal. .ea fiind orientata spre apexuI dentar. prin suprainfectare. 3.se constituie într-un focar de infectie în boala de focar. si infecţii ale partilor moi.teste de vitalitate negative.nevralgii de trigemen. . Evoluţie. 3. . . GRANULOMUL CHISTIC Reprezinta stadiul final al unui granulom epitelial netratat. dand nastere la supuraţii ale osului şi parţilor moi învecinate.GRANULOMUL EPITELIAL Simptomatologia. iar în centru poate prezenta o radiotransparenţa mai intensa datorita existenţei lichidului. Evoluţie şi complicaţii. la distanta. cand apartjne unui granulom. . Evoluand. a unui alt organ.sinuzita „odontogena" daca este un dinte sinuzal. a caror imagine este mare si ovala. Imaginea gaurii incisive poate fi si ea confundata cu un granulom.prezenţa sau nu a unui proces carios. Imaginea radiologică are aceleasi caractere ca în granuiomul simplu con¬junctiv.modificari ale aspectului mucoasei vestibulare la nivelul apexului. . . transformandu-se într-o parodontita apicala cronica difuza. Formaţiunea se continua cu spatiul periodontal. De asemenea se poate acutiza. Ea este însa situata totdeauna pe linia mediana interincisiva.

în dreptul apexului. blastomicoza. . care este o entitate distincta. Diagnostic diferential: Formele evolutive care au precedat granulomul chistic: . .Parodontite apicale cornice specifice.. Se poate observa mai des un halou de demineralizare în cazul puseurilor repetate. sinus. coccidioidomicoza). Convenţional se considera peste 0. determinate de infecţii specifice (TBC. .Abcesul apical cronic (descris de scoala romaneasca).5 cm chist.deformarea regiunii si bombarea mucoasei (într-o faza foarte avansata chistul de maxilar). care sunt osteite apicale obisnuite ce evolueaza în cadrul unor boli generale. . fie numai în zona apicala. bruceloza. actinomicoza. ALTE PARODONTITE CRONICE CU IMAGINI CONTURATE Tot din categoria leziunilor cu imagine radiologica circumscrisa mai fac parte o serie de entitati anatomo-clinice si anume: -Parodontita apicala cronica cu hipercementoză. se constats în formele avansate o consistenţa redusa cu osul depresibil.crepitaţie.granulomul simplu conjunctiv. . iar sub 0. .toate testele de vitalitate sunt negative. Suprainfectare cu prinderea regiunilor învecinate (parti moi. Aspectul este de pungă gălbuie datorita infiltratului de polimorfonucleare si microabceselor din peretele pungii si în interior. depresibilitate în dreptul apexului. Datorita microabceselor din structura sacului conjunctiv capată si un aspect . Evolutie.. cu deformari ale conturului radicular ca urmare a unei depuneri excesive de ce ment radicular.membrana fibroconjunctiva fiind mai groasa ca în granulom. . Pe imaginea radiologică se observa o radiotransparenţa de marime variabila si chiar mai accentuata în centru. Diagnosticul pozitiv: .la palpare. fie de-a lungul întregii radacini. fractura spontana a osului (în chisturile de maxilar voluminoase). este vorba de o reactie subacuta la un granulom conjunctiv sau epitelial. lojile regiunii).5 cm ganulom.granulomul epitelial.Osteita paradentara a lui Merkior (extrem de rara) . cu un infiltrate masiv de polimorfonucleare si constituirea unei colecţii purulente central în granulom.imagine radiologica caracteristica. în formele incipiente.

se organizeaza o cicatrice retractila la acest nivel. ca în orice granulom conjunctiv simplu. Ele reprezinta forme de reactie a organismului datorita reactivitatii puternice a individului. sau participarii unor agenţi infecţioşi specifici neobisnuiti pentru parodontita apicala cronica. Aceste forme sut rar întalnite si adesea sunt diagnosticate prin extracţie. într-o jena dureroasa. Cu timpul fistula se poate închide lasand o cicatrice.burat (apar denivelari). Palparea mucoasei. mariţi de volum. Imaginea lor radiologica este conturata. unei patogenitaţi excesive a florei bucale. Radiologic se observa o imagine de osteoliza periapicală cu contur difuz. în rosu-violaceu si subţierea ei. centrul imaginii fiind mai închis la culoare. formaţiunea nodulara se exteriorizeaza la tegumente. nu corespunde totdeauna apexului dintelui cauzal. PARODONTITA APICALA CRONICA DIFUZA PROGRESIVA PARTSCH Sirnotomatologie. În imaginea de osteoliza se poate recunoaşte. Diagnosticul pozitiv se pune pe: . pe dintele în cauza. cand raman ataşate de radacina. care sangereaza usor. Testele de vitalitate sunt negative. Imaginea se întinde si în zonele limitrofe (spre dintii învecinaţi) putand crea confuzii de diagnostic în localizarea dintelui cauzal. Dupa exteriorizare. Localizarea acestui nodul. Uneori. sensibilitatea se transforma. Într-un stadiu mai avansat de evoluţie spre corticala externa apare o usoara hiperemie a mucoasei. în dreptul dintelui respectiv. prin extinderea ţesutului de granulaţie spre regiunea geniana sau mentoniera. Semnele premergatoare aparitiei fistulei se manifesta prin schimbarea culorii mucoasei bucale de pe versantul alveolar. Daca ţesutul de granulatie a depasit corticala externa. sau poate sa apara o picatura de puroi. Uneori. Apare adenopatia regionala cu ganglionii induraţi. dupa extracţia dintelui cauzal. dar nedurerosi la palpare. ca dealtfel şj a fistulelor care apar mai tarziu. PARODONTITELE APICALE CRONICE CU IMAGINE RADIOLOGICA NECONTURATA 1. unde ia aspectul unui abces superficial care rareori se fistuleaza. prin orificiul fistulos poate sa apara ţesutul de granulaţie de culoare rosie vie. structura osului. el se poate exterioriza sub forma unui nodul care deformeaza suprafaţa mucoasei. În aceste stadii de evoluţie pacientul acuza o oarecare sensibilitate la presiunea masticatorie. pe alocuri. mai tarziu. In prima faza de dezvoltare endoosoasa semnele clinice sunt absente. Percuţia în ax este dureroasa. iar ţesutul de granulatje se organizeaza sub forma unui nodul de aspect papilomatos. devine si ea dureroasa.datorita dezvoltarii expansive a ţesutului de granulaţie. Prin vindecare spontana. exteriorizarea se face la distanţa lasand impresia ca procesul are drept cauza un alt dinte.

imaginea radiologica pune în evidenja osul periapical. Trabeculele osoase sunt mai groase. edem perinodular.Osteofibroza periapicala.imaginea radiologica caracteristica.granulomul chistic: radiologic contur regulat. Evoluţie si complicaţi: .prezenţa fistulei la nivelul mucoasei sau pe tegumente.supuratţi ale lojilor feţei. alternand cu zone de structură osoasa normală.osteomielita.prezenţa nodulilor conjunctivi pe suprafaja mucoasei sau pe tegumente.adenopatii supurate: nodul cu ramolire centrala.se constituie în focar de infecţie în cadrul unei boli de focar. localizare în zona ganglionara. Însoţeste unele pulpite cronice. cu un aspect mai albicios datorita hipermineralizarii.spaţiul periodontal periapical are tendinţa sa fie desfiinţat de zona hipermineralizata. se descopera întamplator.. . . . Diagnostic diferenţial: . Este o reactie de condensare osoasa.. se observa si delimitarea unui sechestru osos. de intensitate uniforma.imaginea radiologica este difuza si cu spatiile intertrabeculare marite de volum. . chiar absenta. . . considerata favorabila. .osteomielita: zone de opacitate mai mult sau mai puţin intense. Simptomatologie. . Este foarte saraca.. . Publicat de Sebastian Popescu la 14:01 3 comentarii: Dumitru Muntean spunea.actinomicoza: fistule multiple. cu obturaţie corecta de canal si se instalează cateva luni dupa efectuarea tratamentului. PARODONTITA APICALA CRONICA CONDENSANTA Are ca trasatura esenţiala îngustarea spatiului periapical.Condensarea osoasa cicatriceala postterapeutica. ce însoţeste unele pulpite cronice cu teste de vitalitate pozitive. iar spajiile intertrabeculare sunt mai înguste.testele de vitalitate negative. Diagnostic pozitiv: . Dintele este devital cu semne de gangrena pulpara. Apare dupa un tratamen endodontic corect.testele de vitalitate negative. rotund. 2. . . . . Diagnostic diferential: . puroi de aspect caracteristic.

07/25 (1) ▼ 05/02 .05/09 (1) ENDODONTIE .clar. concis.05/02 (1) ► 2009 (19) ► 2008 (26) DESPRE MINE Sebastian Popescu Arad.. 14:27 Trimiteţi un comentariu Postare mai nouăPostare mai vechePagina de pornire Abonaţi-vă la: Postare comentarii (Atom) ARHIVĂ BLOG • o o  o • • ▼ 2010 (3) ► 07/18 .STOMATOLOGIE AN IV ► 04/25 .. poti sa faci siteul putin mai friendly? 29 august 2010. o lectura interesanta. 21:05 Anonim spunea...lipsesc indicatiile de tratament la capitolul parodontite si bibliografia-literatura americana de specialitate la care faceti referiremultumesc! 13 octombrie 2010. 20:29 Darius spunea.din paradontologie n-ai nimic? 5 mai 2010. Romania Vizualizaţi profilul meu complet .

. Un produs Blogger.Şablonul Picture Window.