You are on page 1of 10

Proiect de lectură pe Romantismul de Călin Vera

Student: Claudia Ilovan Secţia: Lit. Comp. – En. Anul II

Universitatea „Babeş - Bolyai”, Cluj Napoca. Facultatea de Litere

în Italia printr-un articol al doamnei de Staël. deoarece a reprezentat o explozie poetică nu doar în Europa (precum s-a întâmplat cu iluminismul şi clasicismul care şi-au avut centrul de radiaţie în Anglia şi Franţa ) ci chiar şi în literatura nord şi sudamericană. XVIII vorbeşte despre „mândria unicităţii ”. mişcare apreciată de autor ca fiind „prima mişcare literară având un pronunţat caracter de universalitate”. „tiparul unic”. „religia inimii”. Trasând astfel premisele. Astfel. în Franţa prin succesul dramei romantice Hernani a lui Victor Hugo. mai exact modalităţile de instalare a „cultului sensibilităţii” într-o societate a sec. Raţiunea lui Boileau. Călin Vera încearcă o sistematizare ” dintr-un unghi tipologic” a mişcării artistice romantice. Din punct de vedere sociologic. văzut ca o răsturnare a valorilor. se poate vorbi pornind de la Rousseau. Facultatea de Litere . accentul trecând pe IMAGINAŢIE. Cluj Napoca. Dryden. Tudor Vianu va vorbi despre „cultul nou” închinat unei „naţiuni sălbatice şi tulburi”.În lucrarea Romantismul.lea dominată de „cultul raţiunii”. După o panoramă succintă asupra mediului în care va lua naştere romantismul autorul arată primele semne de manifestare ale noului curent în Germania prin apariţia revistei Athaneum. autorul va încerca mai apoi să facă o analiză a „noului curent” avănd în vedere principalele trăsături. în Rusia prin opera lui Puşkin. în Anglia prin apariţia volumului Balade lirice semnat de poeţii Wordsworth şi Coleridge. Pope nu va mai prezida. Va arăta că deşi se va discuta aceeaşi mişcare artistică. teme şi domenii de inspiraţie. autorul arată că se poate vorbi despre „rezultanta unui refuz de adaptabilitate la criteriile societăţii curente”. al XVIII. „proclamarea singularitaţii”.Bolyai”. în Polonia prin personalitatea lui Mickiewicz şi în Ţările Române prin programul manifest al revistei Dacia literară. autor care în sec. Vorbeşte deasemenea despre cele două tendinţe ale romantismului de început: cea feudală(conservatoare) şi cea revoluţionară şi despre dezvoltarea îndeajuns de sinuoasă a multora dintre romantici. din punct de vedere ideologic romantismul a reprezentat o reacţie faţă de ceea ce presupunea clasicismul şi iluminismul şi anume raţionalitate. principalii autori şi teoreticieni ai curentului. Primul capitol intitulat Generalităţi stabileşte punctele de plecare spre dezvoltarea romantismului. Universitatea „Babeş . Despre preromantism.

de echilibrul şi reticenţa clasicismului pentru a deveni un „stil al patosului hiperbolic”. „plonjonul interior” care caracterizează spiritul romantic. prin modificarea de semnificaţie în ceea ce priveşte mitul lui Don Juan (spre exemplu Don Juan-ul angelic al lui Byron ). Northop Frye priveşte mitul ca fiind elementul constitutiv al poeticii romantice. observă autorul. o artă „mai apropiată de misterele universului”.Bolyai”. Hugo. materia primă a poeziei. obsesia pentru utilizarea cuvântului „întunecat” conduc la crearea mitului interiorităţii (Kubla Khan). William Blake este unul dintre primii poeţi romantici care va recreea „istorii sacre”. Estetica romantică cunoaşte expresii diverse în Germania. Italia. Kant va fi respins de romanticii germani. devenind demiurgul „noii mitologii”. „izolarea centrului” . Facultatea creatoare de universuri va fi imaginaţia. estetica lor fiind una a imaginaţiei şi nu una a intelectului. o poezie a neliniştii şi dorinţei.ea va avea o coloratură diferită în marile centre europene datorită influenţelor diverse care şi-au pus amprenta asupra sciitorilor romantici. mitul e pentru ei un concept plin de simboluri. Distanţarea romantismului de baroc este evidentă. ceva extravagant intr-un mediu dominat până atunci de armonie. Blake sau Eminescu. Opoziţia în raport cu clasicismul este clar evidenţiată de Schiller care justifică apariţia „poeziei sentimentale” argumentând că poetul modern pierde armonia naivă şi conştientizează o dureroasă lipsă. mit care la ei va lua o formă cu totul deosebită. „Beţia subiectivă”. Cluj Napoca. România şi America. La romantici totul se mitifică. puterea supremă a unor poeţi precum Shelley. Romantismul se va dezice de turbulenţa şi excesul barocului. Frye va arăta că romanticii au o inclinaţie spre mitul căderii. În acest context poetul preia atributele demiurgului care va da naştere unor noi mituri sau le va modifica pe cele vechi. Facultatea de Litere . Goethe va vorbi despre „romantic” ca despre ceva „bolnav” ceva ce rupe orice echilibru. el devenind astfel obiectul unei nostalgi. August Wilhem Schlegel vede poezia modernă ca fiind un amestec de genuri ce tinde spre infinit. Astfel. Anglia. Mitul. Franţa. structurile care se impun ca formative sunt miturile devenite deopotriva ficţiuni si metafore. Romanticul e un spirit orientat Universitatea „Babeş . interiorizarea şi imaginaţia sunt trei concepte care definesc estetica romantică şi îi oferă originalitate în raport cu alte mişcări artistice.

vis. la el „domină un haos care se reface necontenit”. În Anglia Baladele lirice ale lui Wordsworth şi Coleridge reprezintă prima operă engleză de factură romantică iar prefaţa ei constituie manifestul romantic englez (diferit de cel francez a lui Hugo care este caracterizat prin violenţă). poet care va combate unităţile de timp şi de loc. Universitatea „Babeş . alter-egouri. Sistemul filosofic al lui Schopenhauer va fi acela care îşi va pune amprenta asupra gândirii romantice. al sublimului cu grotescul. călătorii în spaţiu şi timp. principalul transmiţător al teoriei romantice germane.Bolyai”. simbolului impregnată de reîncarnări. Romantismul italian va apărea în opoziţie cu un clasicism prelungit iar manifestele lui vor face elogiul folclorului. al limbajului simplu. Deschizătorul drumului spre o literatură romantică va fi Kogălniceanu. În 1827. în sprecial asupra realizării imaginii geniului (fiinţă singură şi inadaptată). poezia fiind văzută ca mijloc de cunoaştere. Vorbind despre romanitismul românesc autorul aminteşte perioada prepaşoptistă şi programul Daciei literare care a fost interesat de promovarea unei literaturi originale inspirată din istoria şi tradiţia poporului român. al frumosului cu urâtul. Cluj Napoca. Romantismul american îl va avea în centru pe Emerson a cărui meditaţii filosofice includ ideea armoniei dintre om şi natură. cufundare în inconştient. şi cel care a raportat genialitarea la figura lui Shakespeare. iar la el unitatea pierdută poate fi recâştigată prin: magie. Astfel ei crează o literatură a visului. romantismul românesc e insă o etapă tardivă în raport cu istoria curentului în Europa. Facultatea de Litere . etapă care îl va avea în centru pe Eminescu în a doua jumătate a sec. pentru el Satana ar putea deveni întruchiparea frumuseţii. mitului. Baladele fac elogiul simplităţii. estetica romantică era deja consolitată. când Victor Hugo va realiza prefaţa-manifest la drama Cromwell. cel care va insista pentru descoperirea folclorului.spre infinit. cufundare în trecut. Călin Vera subliniază că în literatura engleză tranziţia spre romantism se face „lin şi gradat”. el a fost cel care a influenţat considerabil gândirea poetică a contemporanilor. Numele invocat de Vera va fi cel al lui Manzoni. al XIX-lea. Apariţia romantismului în Franţa s-a datorat emigraţiei care a facut posibilă cunoașterea unor noi zone literare (Germania şi Anglia) . El e însă cel care propune un amestec al tragicului cu comicul. Coleridge a devenit o figură foarte importantă.

Pentru Herdel „istoria continuă opera naturii”.Esteticile formulate de către autor arată clar opoziţia noului curent faţă de clasicismul modern. Găndirea mistică va fi un factor important in poemul Legena veacurilor. însă nu una obiectiva ci una personală. atmosferă ce aminteşte de cea din Macbeth . precum conflictele violente sau acţiunea bogată. în atmosfera sumbră din Boris Godunov. faptul că primele locuri le vor ocupa inspiraţia şi imaginaţia. Influenţa shakespeareiană va fi descoperită şi în dramele lui Pușkin. Facultatea de Litere . Călin Vera aminteşte numele lui Herder. Romanul istoric este catalogat ca fiind „în cel mai înalt grad ilustrativ pentru specificul istorismului romantic” având-ul drept creator pe Walter Scott. Nuvela istorică cultivată de romantici se va deosebi de romanul istoric numai prin concentraţie. adică de optimismul herderian. Pesimismul lui Schopenhauer va domina opera lui Eminescu (Memento mori). Ca exemple vor fi daţi Zacharias Wagner cu piesa 24 februarie. „personaje monomaniace” obsedate de o singură patimă şi Victor Hugo care este privit ca fiind „mai receptiv faţă de sugestiile istoriei”. Kleist cu drame în care îşi fac loc „tensiuni nervoase”. Sunt amintiţi şi autori precum Alfred de Vigny sau Manzoni (amândoi influenţaţi de Scott) şi Dumas-tatăl. Referitor la drama romantică este semnalat de la început că ea nu este creaţia lui Victor Hugo şi că împrumută foarte multe influenţe de la melodramă. noua literatură fiind în interdependenţă cu istoria. Legenda veacurilor a lui Victor Hugo va fi o construcţie poetică domitată de sursa herderiană. Hugo fiind în Universitatea „Babeş . subiectivă. Cluj Napoca. trei nume cu viziuni diferite care au influenţat scriitorii romantici. El îl va avea drept model pe Shakespeare în cultivarea grotescului şi îţi va plasa conflictele „în toate epocile istorice şi în toate ţările”. autor ce recurge atât la legendă cât şi la istorie. „personaje posedate de demoni”. Romanticii se vor orienta în cea mai mare parte spre trecut şi astfel ei vor da naştere unor noi genuri iar pe cele vechi le vor restaura.Bolyai”. că romantismul respinge orice normă fiind capabil să creeze lumi având-ul ca singur mijlocitor pe poetul ce intră în contact cu supranaturalul. că procesul creaţiei nu va mai fi dictat de raţiune. Autorul va arăta că romanticii doresc eternitate. Predilecţia romanticilor pentru timp va fi discutată având in vedere opoziţia clasic-romantic. Analizând poemul istoric şi sociogonic. Hegel şi Schopenhauer.

dezechilibrat şi bolnav cu o sensibilitate exacerbată. Hugo va căuta în antichitate nu armonia liniştitoare. fausticului şi al geniului sunt marile tipuri romantice dezbătute de Călin Vera. un bizar. concluzionează Vera în final. Endymion. romanticii işi vor păstra atracţia pentru o viziune grandioasă şi globală. Tipul demonului. principiul ordonator într-o lume haotică ” . (idee schopenhaueriană ). omul clasic e văzut ca utopia unui om perfect iar cel romantic ca utopia unui om complet anormal. al titanului. un suflet ce nu-şi găseşte liniştea”. pentu el. Pentru a putea fi mai uşor analizate el discută mai întâi inadaptabilitatea definitorie pentru spiritul romantic. În cazul lui Hölderlin se vorbeşte despre un eros romantic. Ei vor imagina mari mişcări şi vor comunica freamătul mulţimilor „de la înălţimea aceluia care a înţeles sensul dezvoltării”. Omul clasic e un „om ca toţi oamenii”. Este reamintit F. clasicul este solar iar Universitatea „Babeş . pentru care vechea Eladă e „simbolul libertăţii” şi la Keats poet pentru care antichitatea reprezintă în primul rând o sursă de frumuseţe. romanticul „un monstru în toate”. Sufletul romantic este catalogat ca fiind „un suflet sfâşiat de antagonisme. Teoria lui Călinescu în care formulează opoziţia clasic-romantic transpusă în domeniul tipologic devine definitorie pentru ca mai apoi marile tipologii să poată fi analizate. Cluj Napoca. ci „paradisul păgân”. Facultatea de Litere .Bolyai”. după analiza unor versuri romantice în care se face elogiul antichităţii (Odă către urna grecească. iar Eminescu va oferi în Memento mori o imagine în care Elada pare să fie „Grecia unui moment crepuscular”.acea perioadă influenţat de practici magice şi experienţe oculte. Eminescu etc. acel sehnsucht care caracterizează poezia modernă a unor oameni bântuiţi de nelinişti. Poe. Călin Vera va mai discuta şi mitul antichităţii subliniând că se poate vorbi şi despre un romantism antichizant care depăşeşte sfera istorismului romantic. Grecia este pentru el „principiul unei regenerări posibile. Schlegel şi Schiller care exaltează lumea clasică (Zeii Greciei). Ideea metempsihozei e înglobată în opera poeţilor precum Madach Imre. Pentru Remak „romantismul este încercarea de a vindeca ruptura universală”. Şi în romantismul englez se regăseşte exaltarea Greciei la poeţii Byron şi Shelley. Astfel. Indiferent însă de abordare poziţia romantică faţă de antichitate se deosebeşte fundamental de aceea a altor mişcări. Zeii Greciei etc ). Indiferent că vor cultiva in opera lor o gândire de tip optimist sau una de tip pesimist.

poeziile lui fiind principalele opere romantice din care reies satanismul şi demonismul (opere inspirate de prima călătorie a poetului în Orient). Cain va deveni Luciferul byronian înrudit cu Prometeul lui Shelley (alt poet al titanismului romantic amintit de Călin Vera ) şi care descinde din Luciferul lui Milton (diavolul care ocupă prima poziţie în poemul Paradisul pierdut. Exotismul şi supranaturalul lui Coleridge vor fi alte puncte de inspiraţie pentru Byron. înverşunat în lupta cu forţele naturii şi un răzvrătit faţă de creator. Călin Vera va menţiona în acest punct că demonia romantică va fi „expresie a unei emoţii autentice” şi nu un efort pueril de fabricaţie. iar drama prin excelenţă faustică va fi Manfred (Manfred . fiind răvăşi de dorinţa de cunoaştere. dar care însă poate simţi iubire pentru o muritoare şi pe Madach Imre care în Tragedia omului crează un Lucifer care reţine multe din trăsăturile lui Mefisto. demonici sau perverşi.Bolyai”. Pentru literatura americană autorul numeşte romanul Moby Dick al lui Melville. demonismul lui Byron e văzut ca fiind unul „teribilist şi grandilocvent”.romanticul omul orei 12 noaptea. misterioşi. Childe Harold va fi un prim erou devorat de spleen. Satanismul byronian va fi legat de profilul psihologic al poetului. Alături de Byron autorul îi va mai plasa şi pe Lermontov care crează în Demonul un Lucifer apăsat de silă şi blazare orgolioasă. Astfel. Cluj Napoca. Pentru a discuta tipologia demonului autorul îl alege ca poet de frunte pe Byron. În conceperea operei sale el va fi inspirat de romanele gotice precum cele ale lui Walpole sau Radcliffe.eroul pentru care eul este un mormânt). Universitatea „Babeş . atribuind unor personaje de-ale sale trăsături de damnaţi. păcătos şi desfrânat apăsat de o sumbră fatalitate. La început. iar următorii eroi satanici vor fi din ce în ce mai evoluaţi înspre demonism (ca spre exemplu Ghiaurul sau Conrad). el are obsesie pentru moartea pe care încă nu o cunoaşte dar o va cunoaşte după uciderea lui Abel. însă el se va canaliza spre un romantism titanic odată cu noi experienţe culturale (întâlnirea cu tragedia lui Goethe. apă de izvor. romanticul bea gin sau apă din Lethe. poem ce reprezintă influenţă pentru mulţi dintre romantici). clasicul bea lapte. roman în care figura demonului se uneşte cu cea a titanului în persoana lui Ahab. mitul prometeic). Facultatea de Litere . Tema faustică o va transpune în Cain. Cain va fi un Faust. personaj de structură romantică.

ea poate fi ambianţa care stimulează meditaţia melancolică. de către Herder ca pe ceva „natural ”. precum este şi E. pentru Lamartine ea reprezintă o proiecţie interioară. Geniul este privit nu doar ca un concept estetic ci şi ca un mit. de o frumuseţe strălucitoare. „zonă a macabrului”. „teritoriu al magiei”. Facultatea de Litere . în care epicul se „anemiază”. Coleridge care vede în el în primul rând deţinătorul imaginaţiei sau Schopenhauer care vedea în geniu „singura forţă aptă să se opună forţei de a trăi”.A. Lirismul este enunţat ca fiind dimensiunea majoră a literaturii romantice care invadează toate genurile. Noaptea are pentru romantici valenţe diverse. Hipersensibilitatea va fi condiţia primă a creaţiei poetice. îndărătnicia – un satan dumnezeiesc ”. Lamartine. ca un straniu personaj înzestrat cu forţe oculte sau la Eminescu sub figura Luceafărului. Eminescu şi Vigny sunt câţiva poeţi în a căror operă tema naturii apare ca fiind pregnantă. Geniul apare la unii scriitori.Trecând spre tipologia geniului autorul dă exemplu pe Toma Nour al lui Eminescu. Nocturnul este „suprema ambianţă poetică” dezbătută înainte de romantici de către Milton şi Jung. teme considerate de teoretician ca fiind emblematice pentru curentul romantic. În cazul lui Vigny autorul semnalează o atitudine diferită faţă de cea a multora dintre romantici. Pentru Wordsworth natura e vechea stare edenică pe care el o pune în relaţie cu copilăria (alt important mit romantic).Bolyai”. Cluj Napoca. Pentru a face portretul geniului. El este un laitmotiv filosofic văzut de către Dubos ca un „entuziasm divin ”. pentru Lenau cadrul propice grelelor tristeţi iar pentru Eminescu un principiu al frumuseţii. Universitatea „Babeş . Temele literare discutate sunt natura şi nocturnul. Wordsworth. Natura este la romantici un „tot organic” ce înglobează şi umanul şi divintatea.T. Hoffmann. iar aces lucru este semnalat ca o inovaţie în domeniul literaturii. fiinţă în care figura geniului coexistă cu cea a demonului: „un satan frumos. Vigny vede natura în relaţie de antagonie cu omul. Lenau. Shelley. Călin Vera se foloseşte de definiţiile unor diverşi teoreticieni. un mit revelatoriu pentru înţelegerea romantică. pentru Shelley o realitate dinamică. o cucerire a noului curent „fără de care cele mai noi orientări poetice ar fi de neconceput ”. şi iadul. filosofi sau poeţi romantici precum Jean Paul Richter pentru care geniul este cel înzestrat cu suprema facultate creatoare. „vrăjitor” sau de Blake ca pe „făuritorul întregii structuri umane”. chiar şi romanul. un satan mându de cădere pe a cărui frunte Dumnezeu a scris geniul.

Arată că atitudinea polemică este o atitudine specifica poeţilor precum Byron (care ignoră antinomia clasic-romantic. Călin vera a încercat să redea o viziune de ansamblu a amplei mişcări artistice romantice. Pe parcursul lucrării a preferat să ofere mai degrabă doar opinii critice a unor diverse personalităţi şi foarte rar aprecieri proprii. Literatura romantică este impregnată de miraculos datorită atracţiei poeţilor pentru folclor. Puritanismul american e văzut ca stimulator pentru o literatură a misterului şi a fantasticului sumbru cultivat de Herman Melville.„preludiu al eternităţii ” etc. Facultatea de Litere . şi îşi exprimă viziunea satirică în poemul Don Juan prin crearea unui erou mai degrabă comic. Heine. după cum el însuşi mărturiseşte. În finalul lucrării autorul discută spiritul satiric şi ironia romantică. se înverşunează împotriva poeţilor lakişti. Grigore Alexandrescu. Deasemenea. timpul reflecţiilor filosofice. abisului. Musset pentru care noaptea e timpul solitudinii sau Eminescu pentru care ea e zona comunicaţiei cu tainele universului. a încercat în ultimele pagini ale lucrării să deschidă câteva probleme. cultivat de mulţi scriitori romantici. E. impunându-se în chip de mişcare de avangardă. afirmând că romantismul ar putea fi socotit precedentul mişcării de avangardă deoarece a cucerit un public larg ce nu putea digera arta clasică. Ultimul capitol este dedicat feericului şi fantasticului. Poe şi Nathaniel Hawthorne. Bertrand pentru care noaptea e ambianţa macabrului gotic. Cluj Napoca. A încercat o sinteză a curentului inserând în lucrare atât fondul social şi istoric al apariţiei mişcării cât şi cele mai importante caracteristici şi trăsături care conduc spre o definiţie a romantismului şi spre cearea unei imagini de ansamblu în mintea cititorului. Universitatea „Babeş . Nocturnul este o temă ce domină creaţia romantică a poeţilor precum Novalis care închină imnuri nopţii (Imnuri către noapte). Este evidentă empatia cu care a tratat subiectul şi marea documentaţie făcută în sprijinul conceperii lucrării. Hugo sau Eminescu (care are izbucniri de mânie împotriva prezentului lipsit de idealuri).Bolyai”. Poe care cultivă noaptea sub forma hăului. A. total diferit de cel tradiţional ). Este adus în discuţie märchen-ul german. povestire populară echivalentă basmului. arie considerată de Vera ca fiind extrem de variată motiv pentru care analiza ei pare imposibilă.

Universitatea „Babeş . Cluj Napoca.Bolyai”. Facultatea de Litere .