You are on page 1of 212

Introducere

SPECTROMETRIA DE MASĂ

1

2

Introducere

CUPRINS
CAPITOLUL 1
Introducere
1.1. Principii fundamentale
1.2. Utilizarea spectroscopiei de masă în chimia organică
1.3. Scurt istoric şi perspective

1
3
3

CAPITOLUL 2
Aparatura
2.1.
2.2.
2.2.1.
2.2.2.
2.2.2.1.
2.2.2.2.
2.2.2.3.
2.2.3.
2.2.3.1.
2.2.3.2.
2.2.4.
2.2.5.
2.2.6.
2.2.7.
2.2.8.
2.2.9.
2.3.
2.3.1.
2.3.2.
2.3.3.
2.3.4.
2.3.4.1.
2.3.4.2.
2.3.4.3.
2.3.5.
2.3.6.
2.3.7.
2.4.
2.4.
2.5.

Introducerea probei
Surse de ioni şi tehnici de ionizare
Ionizare prin impact electronic (Electronic Impact, EI)
Ionizarea chimică (Chemical Ionization, CI)
Ionizarea chimică prin transfer de sarcină
Formarea de aducţi
Ionizarea chimică prin desorbţie (Desorption Chemical Ionization, DCI)
Ionizarea prin bombardament cu ioni sau cu atomi rapizi
Spectrometria de masă a ionilor secundari (Secondary Ion Mass
Spectrometry, SIMS)
Ionizarea prin bombardare cu atomi rapizi (Fast Atom Bombardment, FAB)
Ionizarea cu laser (Laser Ionization Mass Analysis, LIMA)
MALDI (Matrix Assisted Laser Desorption Ionization)
Ionizarea cu termospray (TSP)
Ionizarea cu electrospray (ES sau ESI)
Ionizarea la presiune atmosferică (Atmospheric Pressure Ionization, API
Ionizarea cu surse cu plasmă cuplată inductiv (Inductively Coupled Plasma,
ICI)
Analizoare
Clasificarea spectrometrelor de masă
Analizorul magnetic
Analizorul electrostatic
Spectrometre de masă cu dublă focalizare
Dispersie şi rezoluţie
Focalizarea de direcţie
Focalizarea în energie
Analizorul cu timp de zbor (time-of-flight, TOF)
Analizoare quadripolare
Rezonanţa ciclotronică
Detectoare
Sisteme de înregistrare
Prelucrarea datelor

5
6
6
7
11
12
13
13
13
13
15
15
15
17
18
18
19
20
21
22
22
22
23
23
24
24
26
28
30
30

CAPITOLUL 3
CUPLAJE ÎNTRE TEHNICILE CROMATOGRAFICE ŞI SPECTROMETRIA DE
MASĂ
3.1. Cuplajul gaz-cromatograf-spectrometru de masă (GC/MS)
32
3.2. Cuplajul HPLC - spectrometru de masă (HPLC/MS)
33
3.2.1. Cuplaj cu interfaţă moving belt
33

Introducere

3.2.3. Cuplaj cu interfaţă Particle Beam (PB)
3.2.4. Cuplaj cu interfaţă Thermospray (TSP)
3.2.5. Ionizarea chimică la presiune atmosferică (Atmospheric Pressure Chemical
Ionization, APCI)
3.2.6. Interfeţele tip Electrospray (ESI) şi Ionspray (ISP)
3.2.7. Moduri de achiziţie a datelor cromatografice

5.1.
5.2.
5.3.
5.4.
5.5.
5.5.1.
5.5.2.
5.5.3.
5.6.
5.7.
5.7.1.
5.7.2.
5.7.3.
5.7.4.
5.7.5.
5.7.6.
5.7.7.
5.7.7.
5.7.7.1.
5.7.7.2.
5.7.8.
5.7.9.
5.8.

CAPITOLUL 4
SPECTROMETRIA DE MASĂ ÎN TANDEM (MS/MS)
CAPITOLUL 5
SPECTRUL DE MASĂ
Introducere
Informaţii analitice
Determinarea formulei moleculare cu aparate de înaltă rezoluţie
Determinarea formulei moleculare cu aparate de rezoluţie joasă. Abundenţe
izotopice
Ionul molecular
Structura ionului molecular
Identificarea ionului molecular
Regula azotului
Ioni metastabili
Procese de fragmentare
Generalităţi
Potenţial de ionizare şi potenţial de apariţie
Simboluri utilizate în spectrometria de masă
Ioni cu număr par şi impar de electroni
Molecule şi fragmente neutre cu masă mică
Stabilirea numărului de cicluri sau a nesaturării
Scindări simple
Scindări cu rearanjare
Fragmentarea retro-Diels-Alder
Rearanjarea McLafferty
Factori ce influenţează procesele de fragmentare
Reguli generale ce se pot aplica proceselor de fragmentare
Spectrometria de masă a ionilor negativi

CAPITOLUL 6
PROCESE DE FRAGMENTARE ASOCIATE CU PRINCIPALELE CLASE DE
COMPUŞI ORGANICI
6.1. Hidrocarburi
6.1.1. Hidrocarburi saturate aciclice
6.1.2. Cicloalcani
6.2. Alchene şi alchine
6.3. Hidrocarburi aromatice
6.4. Derivaţi halogenaţi
6.4.1. Derivaţi halogenaţi alifatici
6.4.2. Derivaţi halogenaţi aromatici
6.5. Compuşi oxigenaţi
6.5.1. Compuşi hidroxilici
6.5.1.1. Alcooli
6.5.1.2. Fenoli
6.5.2. Eteri

3

34
35
35
36
37
38
40
41
42
42
45
45
45
47
47
48
48
50
50
51
53
53
54
56
56
58
60
61
62

64
64
66
67
68
69
69
72
73
73
73
76
77

4

Introducere

6.5.2.1.
6.5.2.2.
6.6.
6.6.1.
6.6.1.1.
6.6.1.2.
6.6.1.3.
6.6.2.
6.6.3.
6.6.3.1.
6.6.3.2.
6.7.
6.7.1.
6.7.1.1.
6.7.1.2.
6.7.2
6.8.
6.8.1.
6.8.1.1.
6.8.1.2.
6.8.2.
6.8.2.1.
6.8.2.2.
6.9.
6.9.1.
6.9.1.1.
6.9.1.2.
6.9.2.
6.9.2.1.
6.9.2.2.
6.9.2.3.
6.9.2.4.
6.9.3.
6.9.3.1.
6.9.3.2.
6.9.4.
6.9.4.1.
6.9.4.2.
6.9.5.
6.9.6.
6.10.

7.1.
7.1.1.
7.1.2.
7.1.3.
7.1.4.
7.1.5.
7.1.6.
7.2.

Eteri alifatici
Eteri aromatici
Compuşi cu azot
Amine
Amine alifatice
Amine cicloalifatice
Săruri cuaternare de amoniu
Amine aromatice
Nitroderivaţi
Nitroderivaţi alifatici
Nitroderivaţi aromatici
Compuşi cu sulf
Compuşi alifatici
Tioli
Tioeteri, tiocetali
Disulfuri
Compuşi carbonilici
Aldehide
Aldehide alifatice
Aldehide aromatice
Cetone
Cetone alifatice
Cetone aromatice
Acizi carboxilici şi derivaţi funcţionali
Acizi carboxilici
Acizi carboxilici alifatici
Acizi carboxilici aromatici
Esteri
Esteri alifatici
Esteri ai acizilor aromatici
Esteri ai alcoolilor aromatici şi ai fenolilor
Lactone
Amide
Amide alifatice
Amide aromatice
Nitrili
Nitrili alifatici
Nitrili aromatici
Anhidride
Cloruri acide
Compuşi heterociclici aromatici
CAPITOLUL 7
SPECTROMETRIA DE MASĂ A BIOMOLECULELOR
Peptide şi proteine
Punerea în evidenţă a mutaţiilor
Identificarea şi localizarea modificărilor post-traducţionale
Verificarea structurii şi a purităţii peptidelor şi proteinelor sintetice
Stabilirea structurii
Influenţa poziţiei şi a deocalizării sarcinii
Strategii şi exemple de determinarea secvenţei
Spectrometria de masă a oligonucleotidelor

77
79
79
79
79
81
81
81
83
83
83
83
84
84
85
85
86
86
86
86
87
87
88
89
89
89
90
91
91
92
92
93
93
93
94
94
94
95
95
95
96

98
100
100
100
101
104
104
106

Introducere 7. Fragmente ionice caracteristice pentru compuşii organici uzuali Anexa nr. 7. 4.6. 6.5.3. Izotopii elementelor chimice aranjate în ordine alfabetică Anexa nr. 5. N şi O Anexa nr. Fragmente neutre ce însoţesc fragmentările compuşilor organici în spectrometrul de masă Anexa nr. 7.4. Constante fizice fundamentale 120 143 199 205 207 213 215 SEMNIFICAŢIA PRINCIPALELOR PRESCURTĂRI UTILIZATE ÎN TEXT 216 INDEX ALFABETIC 217 BIBLIOGRAFIE 218 . Abundenţele izotopice pentru diverse combinaţii între atomi de clor şi brom Anexa nr. 2. Oligozaharide Acizi graşi Grăsimi Săruri biliare 5 108 113 115 117 CAPITOLUL 8 PROBLEME ANEXE Anexa nr. Masele şi rapoartele abundenţelor izotopice pentru diferite combinaţii de C. 3. H. 1. 7.

Principii fundamentale Spectrometria de masă este o metodă fizică utilizată. moleculele organice aflate în fază de vapori sunt bombardate cu un fascicul de electroni. incinta aparatului este menţinută la o presiune foarte joasă (≈ 10-6 . Spectrometria de masă este inclusă în tehnicile spectroscopice deoarece reprezentarea distribuţiei unor mase funcţie de abundenţele relative este analogă cu reprezentarea intensităţii unor radiaţii funcţie de lungimea de undă. urmată de separarea ionilor obţinuţi în funcţie de raportul dintre masă şi sarcină. pentru a fi transformate în ioni pozitivi cu energie înaltă: M + e.10-7 mm Hg). procese complexe de fragmentare. spectrometrul de masă analizează numai fragmentele ionice. Deoarece ionii au de parcurs o distanţă considerabilă până la colector. având energia cuprinsă între 10-70 eV. denumit ion molecular sau ion-părinte. Ea diferă fundamental de celelalte tehnici spectrale uzuale (rezonanţa magnetică nucleară. Spre deosebire de celelalte tehnici spectrale. va suferi. pentru a se evita ciocnirile dintre particulele pozitive sau dintre acestea şi molecule neionizate. în esenţă. În cel mai simplu spectrometru de masă (figura 1. în ionizarea substanţei investigate. iar identificarea ionilor rezultaţi în cursul fragmentării permite. → M + ⋅ + 2e− Datorită conţinutului energetic ridicat. pentru analiza substanţelor organice ce constă. spectrometria în infraroşu. spectrometria de masă transformă chimic proba care devine astfel nerecuperabilă. Spectrul de masă este o caracteristică a fiecărui compus.1. ionul . în ultraviolet etc) prin faptul că nu implică utilizarea radiaţiilor electromagnetice. 1. stabilirea completă a formulei structurale. în continuare. în special. . Spectrul de masă reprezintă înregistrarea maselor şi a abundenţelor relative ale ionilor obţinuţi. ce vor conduce la formarea de fragmente ionice şi neutre: +⋅ + ⋅ M = m1 + m2 +⋅ + ⋅ s a= mMu1 + m2 Dintre acestea.6 Introducere CAPITOLUL 1 INTRODUCERE Spectrometria de masă este cea mai sensibilă metodă de analiză structurală.1). de multe ori.

După detectare-amplificare acest curent este înregistrat de către înregistrator. cu formarea celor mai stabili ioni. . zonă de accelerare. picul cel mai intens apare la m/e 43. 57. 71 indică fragmente rezultate din scindarea. 29. 5. Aplicarea detaliată a acestor reguli la elucidarea structurii compuşilor organici va fi discutată în capitolul 5. care furnizează astfel spectrul de masă. Spectrul evidenţiază o serie de caracteristici ale substanţei investigate. Schema de principiu a unui spectrometru de masă: 1. fante de focalizare. a ionului molecular şi care corespund unor ioni CH 3+. 10. frită. este prezentat spectrul de masă. tubul analizorului. directă sau indirectă. 6. rezervor de vapori.1. 4. în formă normalizată.2. anod. În acest mod ia naştere un curent de ioni de la camera de ionizare spre detector. 11. C4H9+. 2. Ionii formaţi în sursa de ioni sunt acceleraţi sub acţiunea unei diferenţe de potenţial.a. masa moleculară este 86 u. dintre care cele mai importante sunt: a. amplificator. 8. b.3. 3. curent proporţional cu numărul de ioni care l-a generat. după deviere într-un câmp magnetic variabil. Analiza detaliată a zeci de mii de spectre a permis formularea unor legi semi-empirice referitoare la fragmentările preferenţiale suferite de moleculele organice. 9. detector. aceasta arată că scindarea preferenţială are loc între C2-C3.2. magnet. al 2-metilpentanului. picurile de la m/e 15. catod.7. şi ajung apoi la analizor care are rolul de a-i separa în funcţie de raportul masă/sarcină. Schema bloc a unui spectrometru de masă În figura 1. c. 7. înregistrator. Figura 1. respectiv C5H11+. C2H5+.m. realizată între doi electrozi. Elementele principale ale unui spectrometru de masă sunt prezentate în figura 1.Introducere 7 Figura 1.

Utilizarea spectroscopiei de masă în chimia organică Chimia organică poate utiliza spectrometria de masă pentru elucidarea următoarelor aspecte principale: 1. CO2.3. Astfel. identificarea ionului molecular reprezintă o etapă cheie în interpretarea unui spectru de masă. determinarea formulei moleculare. COCl2. Spectrometria de masă este metoda standard pentru analiza rezultatelor experimentelor de marcare izotopică. Scurt istoric şi perspective 1886: E. A descoperit (1922) izotopii 20 şi 22 ai neonului. . Spectrometria de masă permite stabilirea cu uşurinţă a prezenţei izotopilor şi a poziţiei acestora în moleculă. 4. N2. Spectrul de masă al 2-metilpentanului 1. 1912: J.J. A observat ioni negativi şi ioni cu sarcini multiple. Aceasta precizie necesită aparate cu o rezoluţie mai mare de 104 (spectrometre de masă de înaltă rezoluţie). Goldstein descoperă ionii pozitivi.W. experimente de o importanţă deosebită pentru evidenţierea proceselor chimice ce au loc în organismele vii. posibilitatea de a determina un raport 14C/12C = 1/1015 a permis datarea unui eşantion de 40. practic. A descoperit ionii metastabili. aceeaşi masă moleculară cu molecula din care provine. Din acest motiv. elucidarea structurii moleculelor. Aston (premiul Nobel. Formula moleculară a unui ion poate fi determinată direct dacă este posibilă măsurarea cu o precizie de cel puţin patru zecimale a masei moleculare. stabilirea marcajelor izotopice. 2. determinarea masei moleculare. 3. Posibilitatea determinării masei moleculare se bazează pe procesul primar de formare a ionului molecular prin expulzarea unui electron din molecula investigată. în unele cazuri.8 Introducere Figura 1. CO. Stabilirea formulei structurale poate fi realizată. 1919: F. Ionul astfel format va avea.000 de ani cu o precizie de 1 %.J.2. 1898: W. Atribuirea structurală poate fi făcută şi prin compararea datelor spectrale cu cele existente în bibliotecile de spectre de masă. 1. Dempster construieşte primul spectrometru de masă cu focalizare de direcţie (magnet în formă de sector). Thomson (premiul Nobel în 1906) înregistreză primele spectre de masă ale O2. în urma interpretării fragmentărilor suferite de către ionul molecular. Determinarea extrem de precisă a abundenţelor izotopice prezintă o importanţă deosebită pentru geo-ştiinţe şi arheologie. Rezoluţia necesară determinării directe a formulei moleculare creşte rapid odată cu creşterea masei şi a numărului de elemente prezente în moleculă. Wien face primele analize prin deflexie magnetică. 1918: A.3. A măsurat defectul de masă (1923). 1922) construieşte primul spectrometru de masă cu focalizare de viteză. Este cea mai utilizată facilitate oferită de către spectrometria de masă.

Barber descrie ionizarea prin bombardament cu atomi rapizi.W. comparativ cu anul 1991 când vînzările au fost de numai 597 milioane de dolari. F. . H. Beynon a arătat importanţa analitică a determinării exacte a maselor. de asemenea. Steinwedel descriu analizorul quadripolar şi capcana de ioni. M.m. Raportul indică. Munson şi F.L. importanţa majoră pe care o are spectrometria de masă în prezent. o dată în plus. Marshall Studiile efectuate de către Strategic Directions International (Los Angeles. Aston F. m/δ m 13 100 130 2. SUA) prevăd creşterea spectaculoasă a vânzărilor de spectrometre de masă în următorii 5 ani.). Field descoperă ionizarea chimică. Aceste date relevă. Rumbaug şi S. primul spectru complet al insulinei (5750 u. apariţia de noi tipuri de instrumente şi tehnici. W.S. Smythe.H.S. Dempster F. firma Kratos comercializează primul spectrometru cu dublă focalizare după ce J. Thomson A. apar primele spectrometre de masă cuplate la gaz-cromatograf.m.W. 1989) şi H. West realizează prima separare preparativă a izotopilor. apar primele aparate de rutină GC/MS cu coloane capilare.S.G.R.H. Progresele tehnicilor experimentale şi perfecţionarea instrumentelor au condus la creşteri spectaculoase ale rezoluţiei şi sensibilităţii: An 1913: 1918: 1919: 1937: 1991: Rezoluţie.1 miliarde de dolari. J.Introducere 1930: 1934: 1942: 1948: 1953: 1957: 1958: 1966: 1967: 1972: 1975: 1980: 1981: 1982: 1985: 1988: 9 R. L. M. Aston A.a.000 2*108 Autor J. A. Conrad utilizează spectrometria de masă în chimia organică.a. Vestal descoperă termospray-ul. California. În anul 1995 vânzările de spectrometre de masă au totalizat 1. se aşteaptă ca spectrometrele cu timp-de-zbor să joace un rol din ce în ce mai mare în biotehnologie. FAB. Hillenkamp descoperă Matrix Assisted Laser Desorption Ionization (MALDI). primele spectre ale proteinelor cu mase mai mari de 20. Cameron descoperă analiza prin măsurarea timpilor de zbor ale ionilor (TOF).J.B. Paul (premiul Nobel. W. utilizarea primelor sisteme de tratare computerizată a datelor.000 u. Supravegherea factorilor de mediu va necesita utilizarea spectrometrelor de masă transportabile.E.H. Beynon descrie descompunerea ionilor metastabili.J. firma Consolidated Engeneering Corporation produce primul aparat comercial pentru Atlantic Refinery Company.

3. În cazul celorlalte tehnici de ionizare. la presiunea de circa 10-5 mm Hg din aparat. secţiunea de introducere a probei. • volatilitatea probei. 2. în camera de ionizare. Iniţial. un spectrometru de masă conţine cinci secţiuni principale: 1. 5. secţiunea de ionizare şi accelerare. . Substanţele cu volatilitate extrem de scăzută (cum ar fi aminoacizii. Prezenţa unor impurităţi. în principal. La introducerea probei în spectrometru de masă trebuie să se ţină seama de următoarele aspecte: • puritatea probei. numai aspectele legate de introducerea probei în cazurile în care ionizarea se realizează prin impact electronic.1. chiar în cantitate mică. printr-o frită.10 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă CAPITOLUL 2 APARATURA După cum s-a precizat în capitolul 1. puritatea probei trebuie să fie extrem de mare. În acest subcapitol vor fi prezentate. 4. Deoarece spectrometria de masă este o metodă de analiză deosebit de sensibilă. secţiunea de separare a ionilor. secţiunea de colectare-detectare. sunt introduşi indirect (aşa-numita introducere indirectă). Modul de introducere a probei în aparat depinde esenţial de modul de ionizare şi de proprietăţile fizico-chimice ale substanţei de analizat. se introduc direct în camera de ionizare (introducere directă). Probele cu presiuni de vapori scăzute (în general solidele) precum şi cele care se descompun. mai ales atunci când volatilitatea impurităţii este mult mai mare decât a substanţei analizate (în cazul extrem se înregistrează numai spectrul impurităţii). Compuşii organici stabili şi care prezintă presiuni de vapori moderate la temperaturi de până la 300 0C. Introducerea probei Spectrometrul de masă analizează ioni aflaţi în fază gazoasă. una dintre dificultăţile majore întâlnite la înregistrarea spectrelor de masă era determinată de necesitatea ca substanţa de analizat să fie adusă în stare de vapori. poate afecta foarte mult interpretarea spectrului.1. modul de introducere a probei rezultă din tehnica generală de lucru. Volatilizarea lor se realizează în urma unei încălziri controlate. prin intermediul unei camere de vaporizare din care vaporii difuzează lent. secţiunea de amplificare-înregistrare. 2.

funcţie de modul de realizare a ionizării. Sursa este formată dintr-un filament încălzit (catod) ce emite electroni. Electronii produşi sunt acceleraţi spre un anod. λ = 0.14 nm. este reprezentată schematic o sursă de ionizare prin impact electronic. surse de ionizare cu ajutorul laserului (Laser Ionization Mass Analysis.2. CI). aceasta depinde de modul de introducere a probei. ESI). Când această lungime de undă este de acelaşi ordin de mărime cu lungimea legăturilor chimice. EI). fiind mult mai mică decât cantităţile necesitate de celelalte tehnici spectrale. TSP şi electrospray. Dacă această cantitate de energie este suficientă. Surse de ioni şi tehnici de ionizare Sursa de ioni (denumită frecvent şi cameră de ionizare) are rolul de a realiza ionizarea substanţelor ce urmează a fi analizate şi reprezintă una dintre cele mai importante componente a spectrometrului de masă. peptide şi proteine etc.2. 2. Fiecărui electron emis de către sursă îi este asociată o undă a cărei lungime de undă. FAB).1. λ . 2. în principiu. chemical ionization.27 nm. Ionizarea prin impact electronic (Electronic Impact. MALDI). LIMA şi Matrix Assisted Laser Desorption Ionization. Deşi. unda este perturbată şi devine o undă compusă. LSIMS şi Fast Atom Bombardment. Aparatele moderne au permis înregistrarea de spectre de masă prin utilizarea unor cantităţi de substanţă de ordinul a 10-12 g. printre altele. Principalele tipuri de surse de ioni sunt clasificate. λ = 0. cantitatea necesară nu depăşeşte 1 mg.2. Tehnicile moderne de ionizare au permis şi înregistrarea spectrelor unor compuşi tradiţional nevolatili: polimeri. surse de ionizare prin coliziunea probei cu ioni furnizaţi de sursă (ionizare chimică. electronic impact. cu moleculele probei aflate în stare de vapori.1. iar pentru valoarea de 70 eV.Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 11 zaharurile etc) pot fi analizate după derivatizare (transformare chimică în derivaţi mai puţin polari). Dacă una dintre frecvenţe are o energie hν ce corespunde unei tranziţii din moleculă. Pentru o energie cinetică de 20 eV. În figura 2. în drumul lor.. EI) Sursa de ionizare prin impact electronic este una din cele mai utilizate surse în spectrometria de masă organică. poate avea loc un transfer de energie. sunt prezentate curbele tipice de variaţie a . de tipul de aparat. Utilizarea unor cantităţi extrem de mici de subsatnţă este extrem de avantajoasă. În figura 2. este dată de relaţia: λ = h/mv. surse de ionizare prin bombardament cu un fascicul de ioni sau molecule neutre (Liquid Secondary Ion Mass Spectrometry. poate avea loc expulzarea unui electron. de timpul necesar înregistrării spectrului etc. şi datorită faptului că proba este nerecuperabilă (spectrul de masă este ultimul tip de înregistrare spectrală atunci când se dispune de cantităţi limitate de substanţă). după cum urmează: • • • • • surse de ionizare prin bombardament electronic (impact electronic. • cantitatea de probă. intrând în coliziune. ionizare prin dispersarea unor soluţii sub formă de picături fine (termospray.

Figura 2. După cum rezultă din figura 2. energia fasciculului electronic este inferioară energiei de ionizare a moleculei. lungimea de undă asociată este prea mică şi moleculele devin “transparente” faţă de electroni. Ionizarea chimică (Chemical Ionization. 2.2.2.2. La valori ridicate ale potenţialului. Avantajul utilizării surselor de ionizare chimică constă în obţinerea unui spectru în care picul ionului molecular este uşor de identificat. . Curentul ionic total produs în urma impactului electronic este de ordinul a 10-6 A.1. ionul molecular produs prin expulzarea unui electron poate să sufere fragmentări. în condiţiile standard de presiune din spectrometrul de masă (∼ 2x10-5 mm Hg). La valori scăzute ale potenţialului. la o presiune constantă a probei.2. picul ionului molecular este foarte puţin intens sau absent. se produce un ion la o mie de molecule intrate în sursă. CI) Datorită energiei înalte a electronilor utilizaţi pentru ionizarea prin impact electronic. Din acest motiv.12 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă numărului de ioni produşi de un curent electronic dat. Variaţia numărului de ioni produşi în spectrometrul de masă funcţie de energia electronilor În medie. ceea ce produce dificultăţi în determinarea masei moleculare. în multe situaţii. Sursă de ionizare prin impact electronic de accelerare a electronilor (deci de energia lor cinetică). funcţie de potenţialul Figura 2. pentru moleculele organice maximul este situat în jurul valorii de 70 eV.

în cm. În condiţiile întâlnite în spectrometrul de masă (σ ≈ 3. pentru introducerea probei şi pentru trecerea ionilor formaţi spre analizor. prevăzut cu orificii pentru trecerea electronilor. Deoarece raportul dintre moleculele gazului ionizant şi moleculele probei este foarte mare (circa 103). În tabelul 2. prezent în interiorul sursei.325 Pa 1 torr = 1 mm Hg = 1. dacă nu sunt controlate.3 Pa Realizarea practică a acestei cerinţe se poate face. unde p este presiunea din aparat.013 bari = 101. Pentru ca aceste coliziuni să poată avea loc este necesar ca presiunea din interiorul sursei să aibă o valoare de circa 0. acest parcurs liber mediu trebuie să fie cel puţin de ordinul metrilor.3 este prezentată o cameră de ionizare capabilă să lucreze atât în varianta EI cât şi în varianta CI. urmată de descărcare pe pereţii aparatului.8. exprimată în pascali. prin introducerea în interiorul sursei a unui cub cu latura de circa 1 cm. dintre moleculele probei şi un gaz. În figura 2. într-o zonă limitată a sursei.1. Ionii substanţei de analizat se vor forma prin reacţii chimice cu ionii acestei plasme (transfer de proton. ionizat în prealabil prin impact electronic. adică suma razelor moleculelor care intră în coliziune).Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 13 În principiu. drumul liber mediu se determină cu relaţia: L= 1 2 πnσ 2 unde n = p / kT (n este numărul de molecule pe cm3 iar σ diametrul de coliziune. Presiunea din interiorul acestei incinte se menţine la valoarea optimă prin introducerea de gaz ionizant. pentru admisia gazului ionizant. transfer de sarcină etc).66/p. Deoarece orice coliziune produce devierea ionului de pe traiectorie. Această plasmă va conţine şi electroni cu energie joasă (electroni termici) rezultaţi în urma scăderii vitezei electronilor . Tabelul 2. complică inutil spectrul.333 mbari = 133.5 mm Hg (circa 60 Pa). în coliziune cu alte molecule de gaz ionizant. ionizarea chimică implică producerea de ioni ai substanţei de analizat în urma coliziunii. adiţii. Pe de altă parte. printr-o serie de reacţii. extragere de ion hidrură. situaţie în care drumul liber mediu al unei molecule este de numai câteva zeci de milimetri. se calculează cu formula: L = 0. ceea ce conduce la valori ale presiunii de maximum 10-5 mm Hg. majoritatea spectrometrelor de masă lucrează în condiţiile unui vid înaintat. un electron intrat în incintă va ioniza preferenţial. la rândul său. drumul liber mediu al unei molecule. În aparatele care utilizează surse de ionizare prin impact electronic.10-10 m.1 sunt prezentaţi factorii de transformare între diversele unităţi de presiune. T≈ 300 K). Ionul astfel format va intra. numai moleculele gazului ionizant. coliziunile dintre ioni şi molecule pot provoca reacţii chimice care. Conform teoriei cinetice a gazelor. o plasmă de ionizare. prin impact electronic. L (cm). formând. de exemplu. Unităţi de presiune (simbolul utilizat este prezentat în paranteze) 1 pascal (Pa) = 1 newton / m2 1 bar = 106 dyne / cm2 = 105 Pa 1 milibar (mbar) = 10-3 bari =102 Pa 1 microbar (µ bar) = 10-6 bari = 10-1 Pa 1 nanobar (nbar) = 10-9 bari = 10-4 Pa 1 atmosferă (atm) = 1.

3. Prin coborârea cutiei 10 se trece de la varianta EI la varianta CI. 6. 9. orificiu de trecere a ionilor formaţi. principalele avantaje ale ionizării chimice sunt următoarele: Figura 2. 7. faptului că ionul format din molecula de analizat nu mai este un radical-cation).3. Aceşti electroni lenţi pot să adiţioneze la molecule formând ioni negativi. metan. 1. Cameră de ionizare combinată EI/CI. reacţii de fragmentare: CH 4+ ⋅ → CH 3+ + H ⋅ CH 4+ ⋅ → CH 2+ ⋅ + H 2 b. în special. În cazul utilizării metanului drept gaz ionizant. realizarea mult mai uşoară a tandemului GC-MS în condiţiile în care metanul poate fi utilizat atât ca gaz purtător cât şi ca gaz ionizant. Principale substanţe utilizate drept gaze ionizante sunt: a. M+1 sau M-1 sunt mult mai mari.14 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă utilizaţi la ionizarea gazului sau produşi în reacţiile de ionizare. 2. determinarea masei moleculare este mult mai uşoară deoarece abundenţele ionilor M+. filament emiţător de electroni. întrerupător. procesele de fragmentare sunt mult mai simple (datorită. Faţă de ionizarea prin impact electronic. orificiu de trecere a electronilor ionizanţi. orificiu pentru introducerea probei. reacţii ioni molecule: CH 4+ ⋅ + CH 4 → CH 5+ + CH ⋅3 . 4. 3. tub capilar flexibil. 8. reacţia primară la impact electronic este cea de formare a unui radical-cation: CH 4 + e − → CH 4+ ⋅ + 2 e − Ionul astfel format suferă două tipuri principale de transformări: a. diafragmă. 5. intrare gaz ionizant. 1. buton de comutare CI/EI. 2.

izobutan. transfer de proton prin reacţii de tip acido-bazic: M + CH5+  → MH + + CH 4 b. din acest motiv. În figura 2. sunt denumiţi ioni quasi-moleculari sau pseudo-moleculari. extragere de ion hidrură (când specia analizată este o hidrocarbură saturată): RH + CH 5+  → R + + CH 4 + H 2 c.4. procesele de fragmentare sunt mult mai puţin numereroase şi analiza spectrului este mai simplă.5). acesta poate să fie ionul ciclopropeniliu ce prezintă structură aromatică. Cu molecule polare se observă formarea de aducţi ce apar la m/e M+57 şi M+39.Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă ⋅ 15 Au loc şi reacţii la care participă ionii formaţi în urma transformărilor suferite de CH4+ : CH 3+ + CH 4 → C 2 H 5+ + H 2 C +2 ⋅ +HC 4 H → C2 H 3+ + H 2 + H⋅ C2H 3+ + CH 4  → C3H 5+ + H 2 C 2 H 5+ + CH 4  → C 3 H 5+ + 2 H 2 După cum este de aşteptat. este prezentat spectrul de masă al plasmei de ionizare a metanului obţinută la 20 Pa. Ionul molecular al izobutanului se fragmentează astfel: În spectrul de masă al plasmei de ionizare a izobutanului. Figura 2. se observă şi un ion de masă 39.molecule (în cazul în care proba este formată din molecule polare): M + CH 3+  → (M + CH 3 ) + Ionii de tipul (M+H)+. b. ce apar în cazul ionizării chimice. Deoarece . Şi în acest caz. obţinută la 20 Pa (figura 2.4. formare de aducţi de tip ioni . Spectrul de masă al plasmei de ionizare a metanului (20 Pa) Ionii obţinuţi în urma acestor reacţii pot reacţiona cu moleculele probei prin mai multe tipuri de reacţii: a. (M-H)+ şi (M+CH3)+. aceşti ioni nu conţin excesul mare de energie ce apare la ionizarea prin impact electronic. Ei permit determinarea valorii masei moleculare. abundenţele tuturor acestor ioni depind de presiunea din aparat. Deorece formarea lor este un proces chimic. ionii formaţi reacţionează în special prin transfer de proton către probă. corespunzând formulei C3H3+.

În cazurile intermediare se observă cei doi ioni quasimoleculari (M+1)+ şi (M+18)+.16 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă cationul terţ-butil este relativ stabil. Spectrul de masă al plasmei de ionizare a amoniacului (20 Pa) Moleculele polare şi cele ce pot forma legături de hidrogen (dar care sunt puţin sau deloc bazice) formează aducţi. Din acest motiv. De exemplu. la ionizarea cu metan. Substanţele ce nu corespund criteriilor de mai sus (cum ar fi hidrocarburile saturate.6. izobutanului şi amoniacului descreşte în ordinea: CH5+> (CH3)3C+ > NH4+ Astfel. Moleculele bazice (şi în special aminele) ionizeză prin transfer de proton: R − NH 2 + NH 4+  → R − NH 3+ + NH 3 Figura 2. eterii. Radicalul-cation format prin impact electronic reacţionează cu o moleculă de amoniac: NH 3+ ⋅ + NH 3  → NH4+ + NH 2⋅ Figura 2. de a se fragmenta. nitroderivaţii etc) nu pot fi ionizate eficient. formaţi prin ionizare chimică. . picul MH+ este intens iar cele două picuri de fragmentare reprezintă aproximativ 5 % din picul de bază. La utilizarea izobutanului ca gaz ionizant. ionii-fragmente de la m/e 113 şi 149 reprezintă între 30-60 % din abundenţa picului de bază. format prin asocierea ionului amoniu cu o moleculă de amoniac: NH 4+ + NH 3  → (NH 4 + NH 3 ) + Modul de ionizare depinde de natura probei.6. prin alegerea gazului se poate controla tendinţa ionilor MH+. Spectrul de masă al plasmei de ionizare a izobutanului (20 Pa) În spectrul plasmei de ionizare (figura 2. c. amoniac. izobutanul prezintă o eficienţă scăzută în ionizarea hidrocarburilor. di-octilftalatul are ca pic de bază MH+ .) se observă şi un ion de masă 35. izobutanul poate fi folosit pentru identificarea selectivă a unor compuşi în prezenţa hidrocarburilor saturate. Conţinutul energetic al ionilor formaţi prin ionizarea prin impact electronic a metanului.5.

228. orice ion din plasma de ionizare poate să se asocieze fie cu o moleculă a probei. în spectrele produşilor ionizaţi chimic apar ioni rezultaţi prin asocierea unei molecule de gaz ionizant cu un ion quasi-molecular MH + sau cu un fragment F+.7.2. este necesar ca excesul său de energie să fie eliminat prin ciocnire cu un alt treilea partener. apar doi ioni quasi-moleculari ce se pot asocia în diverse moduri. Ionizarea chimică prin transfer de sarcină Gazele rare. oxidul de carbon şi alte gaze cu potenţial de ionizare ridicat reacţioneză prin transfer de sarcină: Xe + e −  → Xe + ⋅ + 2 e Xe + ⋅ + M  → M + ⋅ + Xe Ca şi în cazul ionizării prin impact electronic. 2. . Procesul este similar unei solvatări în fază gazoasă şi este favorizat de posibilitatea angajării de legături de hidrogen.8. În interpretarea rezultatelor trebuie însă stabilit dacă amestecul este determinat de prezenţa mai multor specii introduse înainte de vaporizare sau a apărut în urma unor transformări chimice după vaporizare.2. adesea. În consecinţă. 284) cât şi picurile rezultate în urma unor procese de asociere a ionului quasimolecular cu ionii gazului ionizant (m/e 327+57). se obţine un radical-cation care are însă un conţinut energetic mult mai scăzut. Astfel. toţi ionii se pot asocia cu molecule polare.1. cu formare de aducţi. În spectru se pot evidenţia picuri provenite din fragmentarea ionului quasi-molecular (m/e 176. Figura 2. a unui ion quasi-molecular MH+ cu o moleculă neutră etc.Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 17 2. fie cu o moleculă a gazului ionizant: MH + + M  →(2M + H) + F+ + M  →(F + M) + Aceste asociaţii sunt utilizate. prezintă spectrul unui amestec de substanţe rezultat prin eliminarea de acid cianhidric şi apă din moleculele probei. Formarea de aducţi În plasma rezultată în urma ionizării chimice. (F+N)+ cu (F+M)+ etc. 272. este vorba probabil de un amestec. cu fragmente (m/e 327+176. 327+228. este prezentat spectrul de ionizare chimică a unei substanţe pure. Frecvent.2. Din acest motiv. un amestec a două specii M şi N poate da asociaţii precum (MH+N)+.2. 327+284) sau chiar de asociere cu molecule ale probei (m/e 2x327+1). pentru a pune în evidenţă un amestec sau pentru a determina masele moleculare ale componenţilor unui amestec.2. În principiu. este întotdeauna util să se examineze picurile ce apar la valori m/e superioare ionului molecular al unei substanţe presupus pure. Pentru ca un astfel de aduct să fie stabil. ionul molecular va da mai puţine fragmentări. În figura 2. Din acest motiv. Dacă există picuri care nu pot fi explicate raţional.

18 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă Figura 2. cu variaţia temperaturii. prin evaporarea unui solvent. metoda constă în depunerea probei. Metoda permite. Spectrul este un rezultat al suprapunerii mai multor fenomene. în general. Spectru de ionizare chimică (gaz ionizant: izobutan) Figura 2. ionizarea prin desorbţie este o metodă “blândă” de ionizare. de obicei. desorbţia directă a ionilor. piroliză urmată de ionizare etc.8.3. pe un filament de tungsten sau de reniu.2. Principalul ei avantaj constă însă în faptul că permite analizarea probelor solide sau a soluţiilor. Ionizarea chimică prin desorbţie (Desorption Chemical Ionization. ceea ce permite înregistrarea spectrului la temperaturi considerabil mai joase (uneori cu peste 150 0C) decât cele utilizate în tehnicile uzuale de ionizare. ionizarea directă pe filament. detectarea precisă a ionului quasi-molecular.2. dintre care cele mai importante sunt: evaporarea probei urmată de ionizare rapidă. Spectru de ionizare chimică (gaz ionizant: izobutan) 2. Ionizarea prin bombardament cu ioni sau cu atomi rapizi .7. 2. Aspectul spectrului se schimbă. În principiu. DCI) Comparativ cu tehnica ionizării prin impact electronic. a cărui temperatură poate fi controlată.3.2. În prezenţa plasmei de ionizare chimică au loc fenomene de desorbţie.

În general. (Xe)+ primesc electroni de la atomii de xenon. metoda nu poate fi aplicată substanţelor organice deoarece acestea acumulează sarcini care deviază fasciculul incident de ioni.2. 2. 2. cu un fascicul de atomi neutri ce are rolul de a expulza ioni şi molecule din soluţie. ce posedă o mare cantitate de energie. Ionii probei vor fi apoi acceleraţi şi trimişi spre analizor. prin impact ⋅ electronic. . lentile de accelerare şi focalizare. la radical-cationi. FAB) Metoda constă în bombardarea moleculelor probei.3. Ne+ .9. Fasciculul de atomi neutri este format din atomi de argon sau xenon.2.1. ce posedă o energie ridicată. Spectrometria de masă a ionilor secundari (Secondary Ion Mass Spectrometry. SIMS implică generarea unui ⋅ ⋅ ⋅ fascicul de ioni. care sunt apoi trecuţi prin xenon. spre analizor. lovesc soluţia probei. cum ar fi Ar+ . Energia acestor ioni este transferată moleculelor probei care va ioniza. zona de ionizare a argonului.9. 4. Radiaţia este obţinută prin ionizarea iniţială a atomilor. SIMS) Tehnica se aplică în special solidelor şi este în mod deosebit utilă în studiul suprafeţelor. este prezentată schema unei surse de ionizare prin FAB. 6. electrozi pentru deionizare.Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 19 Ionizarea are loc prin focalizarea unui fascicul de ioni sau molecule neutre asupra probei şi se realizează prin două tehnici de bază. electrozi de focalizare a fasciculului ionic. zona de formare a atomilor neutri rapizi. formând aşanumiţii ioni secundari. proba dizolvată într-o picătură de glicerină. 2. Schema sursei de ionizare prin bombardament cu electroni rapizi (FAB): 1. Xe+ şi direcţionarea acestuia asupra moleculei analizate. Xe+ : Xe + e −  → Xe + ⋅ + 2 e - Radical-cationii formaţi sunt acceleraţi sub un potenţial de 6-10 keV pentru a ⋅ forma radical-cationi de energie înaltă (Xe)+ . 8. 3.2. În figura 2.3. accelerator de ioni. 5. Ionizarea prin bombardare cu atomi rapizi (Fast Atom Bombardment. În cursul ⋅ acestei treceri. Atomii neutri formaţi. transformându-se în atomi de xenon cu energie înaltă: + ⋅ → X e    → X e+ ⋅ → + ⋅ accelerare → Xe + Xe → Xe + Xe+ ⋅ Ionii care rămân în fascicul sunt apoi eliminaţi prin trecerea printre doi electrozi. 7. provocînd o undă de şoc ce va expulza ioni şi molecule. dizolvate într-un solvent greu volatil. Figura 2.

tri-etanolamina Această tehnică nu produce ioni. cele ale peptidelor şi proteinelor. spre deosebire de tehnicile convenţionale unde semnalul durează câteva secunde. spectru care permite stabilirea secvenţei de lanţ. Figura 2. .20 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă Cel mai utilizat solvent în tehnica FAB este glicerina. Apar. Un alt avantaj îl reprezintă obţinerea de fascicule de ioni ce pot fi menţinute timp de 20-30 de minute. aducţi prin asociere cu moleculele solventului nevolatil (aceştia pot fi însă eliminaţi cu uşurinţă la interpretarea spectrului). de exemplu.000 u. de asemenea. la analiza ionilor negativi. În acest mod se minimizează excitarea vibraţională a moleculelor. ea se mulţumeşte să expulzeze în faza gazoasă ionii pre-existenţi în soluţie.m.a. Sursa de ionizare prin FAB poate genera ioni moleculari ai unor molecule foarte polare şi nevolatile cum ar fi. Cea mai importantă trăsătură este însă aceea că metoda permite stabilirea secvenţei aminoacizilor din modul de fragmentare a ionului molecular.10a este prezentat spectrul FAB al unui amestec de peptide ce evidenţiază picurile pseudo-moleculare (M+H)+. Pot fi determinate mase moleculare de până la 10. În figura 2. Alţi aducţi rezultă prin asocierea cu diverse impurităţi din săruri sau în urma adăugării de NaCl sau KCl: (M+Na)+ sau (M+K)+. sunt însă uşor de identificat aducţi de tipul (M+H)+. ceea ce se reflectă în procese de fragmentare extrem de sumare. alcoolul m-nitrobenzilic şi. De obicei.10b prezintă spectrul MS/MS al ionului de masă 872. Alături de aceasta se mai utilizează tioglicerina. ionul molecular nu apare ca atare.

.Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 21 Figura 2. are loc un transfer de proton între matricea fotoexcitată şi substanţa analizată. Procesul de ionizare este schematizat în figura 2. 2. Aceste impulsuri provoacă expulzarea unor cantităţi infime de substanţă sub formă de ioni şi molecule neutre.2. Ionizarea poate fi amplificată în continuare prin utilizarea unui al doilea laser sau prin impact electronic. de obicei în stare solidă. Iradierea amestecului cu ajutorul laserului va conduce la creşterea conţinutului energetic al fazei lichide prin excitarea moleculelor din matrice. Deoarece semnalul furnizat are o durată foarte scurtă sunt necesare analizoare foarte rapide (cu detecţie simultană sau cu timp de zbor). Spectrul FAB al unui amestec de peptide. care pot reacţiona în continuare între ele în faza gazoasă de deasupra suprafeţei probei.2.11.4. Această tehnică este utilizată pentru studiul suprafeţelor şi în analiza compoziţiilor locale ale probelor. numiţi matrice. Spectrul MS/MS al ionului de masă 872. Ionizarea are loc cu ajutorul unor impulsuri ce furnizează între 106÷ 108 watt/cm2 şi care sunt focalizate pe o suprafaţă de circa 10-3÷ 10-4 cm2 pe care se află proba. b. a. Metoda permite o ionizare selectivă funcţie de valoarea lungimii de undă. Drept consecinţă. LIMA) Desorbţia laser (Laser Desorption. incluziunile în minerale sau a organitelor din celule.5. urmată de fenomene de desorbţie a ionilor formaţi. LD) este o metodă eficace pentru producerea ionilor gazoşi. MALDI (Matrix Assisted Laser Desorption Ionization) În această tehnică de ionizare substanţa de analizat se amestecă cu o soluţie ce conţine compuşi organici cu moleculă mică. şi care prezintă o absorbţie puternică la lungimea de undă a laserului utilizat. utilizat pentru stabilirea secvenţei de lanţ 2. cum ar fi. Ionizarea cu laser (Laser Ionization Mass Analysis.10. de exemplu.

aflată într-un mare exces. 3.22 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă Figura 2.6. formate din ionii şi moleculele probei şi solvent.a. În figura 2.m. Încălzirea în timpul vaporizării este absolut necesară pentru evitarea congelării picăturilor. Schema de principiu a ionizării cu laser asistată matriceal (MALDI) Principalele avantaje prezentate de către această metodă sunt următoarele: 1. pot fi desorbite şi ionizate proteine cu mase moleculare de până la 300.m. 2.a. . 2.2.11. Se formează un jet ce conţine picături foarte fine. o matrice din acid nicotinic permite detectarea unor cantităţi de ordinul picomolilor dintr-o proteină). Ionii formaţi sunt separaţi şi acceleraţi spre analizor.000 u. 4. folosirea matricei elimină necesitatea modificării lungimii de undă a laserului funcţie de natura probei.000 u. Ionizarea cu termospray (TSP) Tehnica termospray-iului presupune pomparea unei soluţii ce conţine o sare şi proba de analizat într-un capilar din oţel încălzit prin trecerea unui curent electric şi proiectarea acesteia cu o viteză supersonică într-o cameră vidată.12 este pezentat spectrul MALDI al unui anticorp monoclonal ce prezintă o masă moleculară de circa 150. sensibilitatea determinării este foarte mare (de exemplu. matricea izolează moleculele probei. limitând apariţia de agregate ce ar împiedica formarea ionilor moleculari.

acumulare ce determină formarea unui jet de picături fine încărcate electric. Acest câmp provoacă acumularea de sarcini la suprafaţa lichidului situat la capătul capilarului. cu un debit scăzut (de obicei 1÷ 10 µ l/min) printr-un tub capilar.14.12 Spectrul MALDI al unui anticorp monoclonal 2. În acest moment.13 Schema sursei tip electrospray Un exemplu de spectru de masă la care ionizarea s-a realizat prin tehnica ESI este prezentat în figura 2. a unui câmp electric puternic asupra unui lichid ce trece.3÷ 2 cm (figura 2.13). Câmpul electric se obţine prin aplicarea unei diferenţe de potenţial de +3÷ 6 kV între capilar şi un electrod. ionizarea cu electrospray poate fi aplicată şi moleculelor ce nu posedă zone ionizabile. picăturile vor suferi un şir de scindări ce vor conduce la picături din ce în ce mai mici. separaţi de o distanţă de 0. potasiu sau amoniu. Ionizarea cu electrospray (ES sau ESI) Electrospray-ul se obţine prin aplicarea. Evaporarea solventului conţinut de aceste picături va provoca micşorarea lor până în momentul în care forţele de repulsie coulumbiene vor egala valoarea forţelor de coeziune.Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 23 Figura 2. la presiune atmosferică. ionii astfel produşi sunt purtători ai unui număr mare de sarcini.7. până în momentul în care câmpul electric de la suprafaţa lor va deveni suficient de puternic pentru a provoca desorbţia ionilor. Figura 2. Dacă molecula conţine mai multe zone ionizabile. Datorită formării de aducţi cu ionii de sodiu.2. .

m. Lucrul la presiune atmosferică măreşte eficacitatea ionizării de 103÷ 104 ori. 2. Spectrul ESI al lyzozimului λ . Interacţiunile sunt optime dacă frecvenţele sunt egale şi dacă impedanţa generatorului şi a plasmei sunt adaptate. API) Dacă ionizarea probei se poate realiza la presiune atmosferică. Deoarece compartimentul analizorului trebuie menţinut la o presiune foarte joasă. Se utilizează. pompe de vid de mare capacitate. ce caracterizează ionii moleculari rezultaţi prin protonări multiple. are loc o încălzire a plasmei la temperaturi ce pot atinge 10. Această tehnică a permis determinarea unor mase moleculare cu valori mai mari de 130.2. Ionizarea cu surse cu plasmă cuplată inductiv (Inductively Coupled Plasma. de asemenea. Ionizarea la presiune atmosferică (Atmospheric Pressure Ionization.8. Obţinerea unor ioni cu sarcini multiple are ca avantaj creşterea sensibilităţii şi posibilitatea analizării unor molecule cu masă moleculară foarte ridicată cu ajutorul unor analizoare ce prezintă valori mici ale masei nominale (după cum se ştie. în general.000 K. Curentul alternativ al bobinei generează un câmp magnetic longitudinal care imprimă o traiectorie circulară ionilor. orificiu care limitează pierderile de presiune. Din acest . legătura între sursa de ioni şi acest compartiment se realizează prin intermediul unui orificiu cu diametru extrem de mic (10 µ m). Pe picuri este indicată valoarea masei şi numărul de sarcini Spectrele de masă ESI corespund.24 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă Figura 2. eficacitatea producerii ionilor este de 103-104 ori mai mare decât în cazul ionizării prin impact electronic la presiune redusă.000 u.a. compartimentul sursei şi cel al analizorului au fost separate de un orificiu cu diametru foarte mic (10 µ m). unei distribuţii statistice de picuri consecutive. ci raportul dintre masă şi sarcină). Această sursă este formată dintr-o flacără în care se introduce proba dizolvată sub forma unui aerosol. 2.9. ICP) Plasma cuplată inductiv este o sursă ce permite analiza rapidă şi simultană a elementelor metalice. (M+zH)z+.14. Metoda este extrem de precisă şi sensibilă. tehnica ESI permite obţinerea succesivă a spectrelor unor amestecuri complexe. spectrometrele de masă nu măsoară masa unui ion. Deorece analizorul lucrează la vid înaintat (10-5 mm Hg). de circa 10-5 mm Hg. Drept consecinţă.2. Plasma formată este înconjurată de către o bobină. În cuplaj cu un aparat HPLC. utilizându-se în acelaşi timp pompe de vid de mare capacitate.

reprezintă capacitatea detectorului de a distinge între doi ioni de mase vecine. de exemplu. Tipul de analizor utilizat depinde. au devenit din ce în ce mai răspândite aparatele care utilizează mai multe tipuri de analizoare. Pentru a determina rezoluţia unui instrument. între care există o vale ce nu depăşeşte 10 % din intensitatea picului mai proeminent (figura 2.16).Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 25 motiv procentul de ionizare este practic de 100 %. valoarea maximă a raportului m/e ce poate fi măsurată fiind de circa 2000. spectrometre de rezoluţie joasă . care. izolat dintre cei rezultaţi la fragmentarea unei substanţe.unit resolution). • rezoluţia . selectarea şi înregistrarea spectrului de masă a unui singur ion. • transmisia . Analizoare Ionii produşi de către sursa de ioni sunt dirijaţi către analizor. Rezoluţia unui spectrometru de masă este una dintre cele mai importante caracteristici.3.pot fi definite ca aparate capabile să detecteze ioni ale căror mase diferă cu cel puţin o unitate de masă (aparate cu rezoluţie unitară . se aleg două picuri adiacente de intensitate aproximativ egală.15 Sursa cu plasmă cuplată inductiv 2. Principalele calităţi ale unui analizor sunt legate de: • limita de detecţie . pentru a permite identificarea lor.15 este prezentată schematic sursa cu plasmă cuplată inductiv. Rezoluţia (R) este definită de relaţia: R= Mn Mn − Mm unde Mn şi Mn sunt numerele de masă ale celor două picuri şi Mn = Mm+1 Funcţie de puterea de rezoluţie există două tipuri de spectrometre de masă: a.reprezintă valoarea limită măsurabilă a raportului m/e. Arbitrar. are rolul să-i separe funcţie de raportul masă/sarcină. În figura 2. Aceste aparate permit. . Figura 2.este dată de raportul între numărul de ioni ce ajung la detector şi cel produs de către sursă. Astfel. În prezent. de sursa de ioni folosită. în multe cazuri. se consideră că rezoluţia este corespunzătoare dacă "valea" dintre două picuri adiacente nu reprezintă mai mult de 10 % din intensitatea picului mai proeminent. pentru stabilirea formulei moleculare posibile cu ajutorul intensităţii picurilor izotopice este necesar ca picurile adiacente să fie net separate.

3.999) = 2000]. Determinarea rezoluţiei unui spectrometru de masă. În tabelul 2.2.5 [R = 500/(500-499. 2. 3.3. Tabelul 2. .05 u. spectrometre de înaltă rezoluţie . Clasificarea spectrometrelor de masă Spectrometrele de masă utilizate pentru determinarea structurii compuşilor organici sunt clasificate funcţie de metoda de separare a ionilor utilizată de către analizorul de masă. sunt prezentate principalele caracteristici ale celor mai utilizate tipuri de analizoare.1.m. Analizoarele de masă realizează separarea particulelor cu sarcină (ale ionilor) pe baza raportului masă/sarcină sau a unor proprietăţi ce depind de acest raport. rezonanţă ciclotronică. de exemplu. timp de zbor. . 2. 2.3.26 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă Un asemenea aparat este capabil.000].9 Domeniul de măsurare Rezoluţia la 1.a. Figura 2. 2. >104 >103 >104 >104 105 105 105 106 2.5) = 10.16.000/(2. câmpuri magnetice şi electrice.a. Un asemenea aparat este.2. să separe un ion de masă 2. filtre quadripolare. 4.6 2.000-1.1.000 u.sunt aparate capabile să separe doi ioni a căror masă diferă cel puţin prin 0. În prezent sunt utilizate patru tipuri principale de analizoare de masă bazate pe: 1. Analizorul magnetic Într-un analizor magnetic ionii sunt separaţi pe baza valorilor raportului m/e. capabil să separe un ion de masă 500 de unul cu masa 499. de exemplu. după devierea într-un câmp magnetic ce acţionează perpendicular pe direcţia de deplasare a ionilor (figura.m.000 de unul cu masă 1999: [R = 2. 2. Principalele caracteristici ale analizoarelor de masă Metoda de separare câmp magnetic quadripoli timp de zbor rezonanţă ciclotronică Mărimea investigată moment filtru pentru m/e timp frecvenţă Ecuaţia fundamental ă 2.17).

): Figura 2. ce acţionează perpendicular pe direcţia sa de deplasare.) În analizorul magnetic.) Din combinarea ecuaţiilor 2. sub acţiunea unei diferenţe de potenţial V.2. ce se deplasează cu viteza v. rezultă că separarea ionilor funcţie de raportul m/e se realizează prin baleiajul potenţialului accelerator: la potenţiale acceleratoare mari are loc separarea ionilor mai uşori.potenţialul accelerator. fiind supus unei mişcări circulare în care forţa centrifugă.1.Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 27 La ieşirea din sursa de ioni.3.2.2.17 Sensul forţei centripete (FM) ce acţioneză asupra ionului Ec = 2eV mv 2 = eV sau v 2 = m 2 (2. În cele mai multe dintre aparate. Cea mai avantajoasă este focalizarea realizată în sectoare .3. indică şi faptul că spectrometrele de masă nu sunt capabile să discearnă între un ion de masă m+ şi unul de masă (2m)2+ deoarece: m 2m B 2 r 2 = = e 2e 2V (2. 900 sau 600.): mv 2 = Bev r sau v= Ber m (2. Focalizarea produsă de câmpul magnetic se numeşte focalizare de direcţie iar aparatele construite pe acest principiu se numesc spectrometre de masă cu o singură focalizare.1. este relaţia fundamentală ce explică funcţionarea spectrometrului de masă cu o singură focalizare. pe când la potenţiale mici are loc separarea ionilor mai grei.3. B . Bev (2. devierea fasciculului de ioni se face sub unghiuri de 1800. un ion de masă m şi sarcină e.) Ecuaţia 2.intensitatea câmpului magnetic. Întrucât r este o constantă de aparat iar B este. Ecuaţia arată dependenţa raportului m/e de trei parametri: r . va îndeplini condiţia de egalitate a energiei cinetice cu cea potenţială (2. şi 2. ionii formaţi de către sursă sunt deviaţi de către câmpul magnetic şi focalizaţi pe detector.) Ionul pătrunde apoi în câmpul magnetic al analizorului. menţinut constant în cele mai multe dintre aparate.1. rezultă: 2eV e 2 B2 r 2 = m m2 sau m B2 r 2 = e 2V (2.4. Unghiul de deviere a fasciculului de ioni în aparatele cu o singură focalizare poate să varieze în limite largi. Ecuaţia 2. la rândul său.raza tubului analizorului. V . mv2/r (r este raza de curbură a tubului aparatului) egalează forţa centripetă exercitată de către magnet.

compus însă din ioni cu mase şi viteze foarte diferite (focalizare de viteză).1. b. (2..4.28 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă magnetice aflate sub unghiuri de 600. Prin utilizarea unei fante foarte înguste se poate selecta un fascicul de ioni. ionii ce părăsesc secţiunea de accelerare nu sunt riguros izocinetici deoarece la viteza dobândită aici se adună vectorial viteza cu care particula a intrat în zona de accelerare.. dar care posedă energii cinetice diferite şi nu pot fi focalizaţi pe detector într-un punct.18. independent de masa lor.): 2V (2. Analizorul electrostatic are tocmai rolul de a mări puterea de rezoluţie a spectrometrelor de masă prin focalizarea ionilor cu acelaşi raport m/e. Analizorul electrostatic Analizorul electrostatic separă ionii formaţi în camera de ionizare cu ajutorul unui câmp electric longitudinal care accelerează numai particulele încărcate pozitiv. Traiectoria ionului în câmpul electrostatic radial este dată de ecuaţia (2. în analizorul electrostatic toţi ionii monovalenţi ce posedă energii cinetice identice vor avea traiectorii identice. Focalizarea ionilor ce au un anumit raport m/e poate fi realizată prin trecerea fasciculului ionic printr-un câmp electrostatic radial.4. deoarece atât sursa cât şi detectorul sunt distanţate de magnetul ce produce câmpul focalizator.3.. Faptul că ionii intraţi în analizor nu posedă aceeaşi energie cinetică conduce la dispersarea traiectoriilor în câmp (figura 2. V. cu atât separarea picurilor va fi mai dificil de realizat.3. cum ar fi ideal. Ecin proporţională cu sarcina elementară şi diferenţa de potenţial. 2. Dispersia ionilor în analizor: a. Cu cât acest semnal este mai larg. 2.18a). Spectrometre de masă cu dublă focalizare 2.3..) r= E Astfel. o energie cinetică.6. Scăderea rezoluţiei este determinată. de trei factori: 1. dispersia energetică. a b Figura 2. Dispersie şi rezoluţie După cum rezultă din definiţie.5. ale căror raze de curbură vor creşte cu scăderea energiei cinetice.6. în principal. de intensitate E.3.. rezoluţia unui spectrometru de masă depinde de calitatea semnalului furnizat de analizor. perpendicular pe direcţia de deplasare. Acestea vor poseda. riguros izocinetic.) 2 2 În realitate. dispersie angulară . dispersie energetică. În acest mod toţi ionii vor poseda aceeaşi energie cinetică (ioni izocinetici) corespunzând însă la mase şi viteze diferite: m1 v12 m2 v 22 E cin = eV = = =.

Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă

29

2. dispersia unghiulară. Dacă ionii ce intră în analizor au traiectorii divergente, această
divergenţă se poate amplifica în câmp (figura 2.18b);
3. mărimea fantei de intrare. Intrarea ionilor în analizor se face printr-o fantă a cărei
lărgime are o influenţă directă asupra calităţii semnalului.
2.3.4.2. Focalizarea de direcţie
După cum rezultă din figura 2.17, un ion care intră în câmpul magnetic după o
traiectorie perpendiculară pe câmp va descrie o traiectorie circulară. Un al doilea ion, care
intră pe o traiectorie ce face un unghi α cu cea precedentă, va descrie o traiectorie circulară
de rază egală şi va părăsi sectorul pe o direcţie convergentă cu prima (figura 2.19a). În
consecinţă, prin alegerea unei geometrii adecvate a câmpului magnetic, se poate realiza o
focalizare de direcţie a fasciculului ce pătrunde în analizor.
În acelaşi timp, ionul care intră într-un câmp electric urmând o traiectorie
perpendiculară pe câmp va descrie o traiectorie circulară. Un alt ion, ce va intra după o
traiectorie mai inclinată, va rămâne mai mult timp în câmp şi va ieşi pe o traiectorie
convergentă cu prima. Optimizarea geometriei va produce, de asemenea, o focalizare de
direcţie (figura 2.19b).

a

b

Figura 2.19
Focalizare de direcţie: a. în sector magnetic; b. în sector electric

2.3.4.3. Focalizarea în energie
Simultan cu focalizarea de direcţie, sectoarele magnetic şi electric realizează o
dispersie în energie (figura 2.20).
Prin combinarea a două analizoare ce realizează aceeaşi dispersie energetică şi
montarea lor inversă (figura 2.21), dispersia de energie a primului va fi anulată de
convergenţa celui de-al doilea.
În principiu, puterea de rezoluţie a spectrometrelor cu focalizare de direcţie creşte cu
raza de curbură a analizorului magnetic şi cu valoarea potenţialului de accelerare a ionului.
Din raţiuni practice, aceşti doi parametri nu pot fi amplificaţi atât cât ar fi necesar, astfel încât
puterea de rezoluţie la aparatele de acest tip nu depăşeşte 10.000. Prin cuplarea unui analizor
magnetic cu unul electrostatic se poate mări puterea de rezoluţie la circa 60.000 - 70.000.

30

Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă
a

b
Figura 2.20.
Dispersie de energie: a. în sector magnetic; b. în sector electric

Figura 2.21.
Combinarea unui sector electric cu unul magnetic (rotit corespunzător) pentru
realizarea dublei focalizări (elctrice şi magnetice)

O asemenea rezoluţie face posibilă determinarea masei moleculare a unui ion cu o
precizie de peste patru zecimale, ceea ce permite determinarea directă a formulei moleculare.
Aparatele de acest tip se numesc spectrometre de masă cu dublă focalizare sau spectrometre
de masă de înaltă rezoluţie (High Resolution Mass Spectrometer, HRMS). În figura 2.22. este
prezentată schema unui spectrometru de masă cu dublă focalizare.

Figura 2.22.
Schema unui spectrometru de masă cu dublă focalizare.

2.3.5. Analizorul cu timp de zbor (time-of-flight, TOF)
Analizorul cu timp de zbor diferenţiază ionii pozitivi prin măsurarea timpilor necesari
ca aceştia să traverseze un “tub de zbor” cu lungimea de circa 1 m.
Principiul metodei timpilor de zbor este extrem de simplu. Un fascicul de ioni, generat
de o sursă pulsatorie (pentru a se evita sosirea simultană la detector a ionilor ce au rapoarte
m/e diferite), este accelerat sub un potenţial cunoscut, V, şi se măsoară timpul t necesar pentru
ca aceştia să ajungă la un detector aflat la o distanţă d. Deoarece toţi ionii sunt supuşi
aceluiaşi potenţial, V, vitezele v trebuie să fie invers proporţionale cu rădăcinile pătrate ale
maselor, m. Astfel, timpul de zbor depinde de raportul m/e conform ecuaţiei (2.7.).
mv 2
= eV sau v =
2

2.3.6. Analizoare quadripolare

2eV
sau
m

t2 =

m d2
e 2V

(2.7.)

Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă

31

Quadripolul este un analizor care utilizează stabilitatea traiectoriilor pentru a separa
ionii funcţie de raportul m/e. Aparatele ce utilizează analizoare quaripolare sunt de două
tipuri:
a. filtre de masă quadripolare (Quadrupole Mass Filter)
Analizoarele quadripolare sunt formate din patru bare (poli) având o secţiune
hiperbolică, alimentate cu curent continuu şi supuse unui câmp de radiofrecvenţă oscilant
(barele aflate faţă în faţă au încărcări opuse). Ionii vor parcurge analizorul cu o viteză
constantă, într-o direcţie paralelă cu polii (axa z), realizând însă mişcări complexe (oscilaţii)
pe direcţiile x şi y. Un anumit ion poate să parcurgă quadripolul fără a se descărca pe poli
numai în condiţiile în care această oscilaţie este stabilă. Pentru un ion cu un anumit raport
m/e, stabilitatea oscilaţiei depinde de valorile frecvenţei de oscilaţie şi ale tensiunii curentului
continuu şi a sursei de radiofrecvenţă. Rezultă că, pentru un anumit set de condiţii, numai
ionii cu o singură valoare m/e vor putea să străbată quadripolul ce acţionează astfel ca un
filtru de masă. Toţi ceilaţi ioni vor avea oscilaţii instabile şi se vor descărca pe poli.
Înregistrarea tuturor ionilor se face prin modificarea simultană a tensiunilor sursei de
radiofrecvenţe şi a curentului continuu, raportul lor şi frecvenţa oscilatorului rămănând însă
constante. Parametrii tipici de lucru presupun tensiuni ale sursei de radiofrecvenţă de câteva
mii de volţi la frecvenţe de ordinul a 106 Hz. În figura 2.23. este prezentată schema de
principiu a unui spectrometru de masă cu analizor quadripolar.

Figura 2.23.
Schema de principiu a unui spectrometru de masă cu analizor quadripolar.

Instrumentele de acest tip prezintă oferă avantajul unui control precis al câmpului
electric (mult mai uşor de modificat decât cel magnetic).
În mod obişnuit, valoarea maximă a maselor ce pot fi determinate cu acest tip de
aparat este de circa 4.000 u.a.m, la o rezoluţie de ordinul 3.000, care nu este, evident,
suficientă pentru determinarea directă a formulei moleculare (sunt aparate de rezoluţie joasă).
b. detectorul quadripolar tip capcană de ioni (Quadrupole Ion Storage, Ion Trap)
Analizorul este format dintr-un electrod circular, de formă toroidală, acoperit de două
calote sferice ce închid incinta (“capcana”) în care sunt produşi ionii prin impact electronic
sau prin ionizare chimică. La acest tip de aparate nu există sursă separată de ioni. Principial,
această capcană ionică este similară unui quadripol circular. Suprapunerea de tensiuni
continue şi alternative permite realizarea unui tip de quadripol tridimensional, în care ionii
sunt reţinuţi pe o traiectorie ce formează un fel de “opt” tridimensional. Pe când în filtrul

32

Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă

quadripolar se reglează potenţialul astfel încât numai ionii de o anumită masă să traverseze
barele, în cazul capcanei ionice, ioni de diferite mase sunt prezenţi în acelaşi timp în analizor
şi se încearcă expulzarea lor selectivă, funcţie de masă, pentru a se obţine spectrul. În scopul
menţinerii ionilor pe traiectorii cu rază mică, în aparat se introduce un gaz inert (de obicei
heliu), valoarea presiunii remanente fiind de circa 10-3 mm Hg. În figura 2.24 este prezentat
spectrometrul cu capcană de ioni.

Figura 2.24.
Spectrometru tip capcană de ioni: sus - vedere generală, jos: trapa de ioni (detaliu)

Aparatele comerciale de acest tip lucrează, în general, la radiofrecvenţe de circa 1
MHz şi tensiuni maxime de circa 7.500 V. În aceste condiţii, valoarea maximă a maselor
determinate este de circa 650 u.a.m., în condiţiile unei sensibilităţi ridicate. Obişnuit, proba se
introduce prin racordare la un gaz-cromatograf. Aparatul este simplu şi relativ ieftin.
2.3.7. Rezonanţa ciclotronică
După cum se ştie, într-un câmp magnetic traiectoria unui ion devine curbă. Dacă
viteza este scăzută şi câmpul intens, raza de curbură devine foarte mică şi ionul este silit să
urmeze o traiectorie circulară: acesta este principiul ciclotronului.
Principiile rezonanţei ciclotronice a ionilor derivă din considerarea forţelor ce
acţionează asupra ionilor supuşi influenţei unor câmpuri magnetice şi electrice. Un ion de
masă m şi viteză v, aflat într-un plan perpendicular pe un câmp magnetic de intensitate B, este
supus unei forţe Bev perpendiculară atât pe direcţia câmpului magnetic cât şi pe cea a
deplasării (ecuaţia 2.8):
Bev =

mv
mv 2
sau eB =
r
r

(2.8)

este dată de relaţia (2.: ν= v 2πr (2. în astfel de aparate.9. IR. În practică. ω . raza traiectoriei creşte proporţional cu viteza.Ion Cyclotron Resonance.a. într-un plan perpendicular pe câmpul magnetic. Totuşi.03 kHz pentru o masă de 4000 u. ionii aflaţi la rezonanţă ajung să fie colectaţi de către un detector şi se măsoară curentul rezultat. într-un timp de ordinul microsecundelor. În urma creşterii razei traiectoriei. cu o gamă largă de frecvenţe. În urma excitării are loc punerea . în principiu.25.m. ionul este expulzat din aparat. Dacă raza devine prea mare. şi de 12.) Rezultă că viteza angulară depinde numai de raportul (e/m)B (este independentă de viteza ionilor).) În aceste condiţii. Într-un astfel de câmp. frecvenţa ciclotronică este de 1. Valoarea maximă a cîmpului magnetic utilizat a fost de maximum 7 T (1993). Cantitatea de energie absorbită poate fi măsurată. aflată într-un câmp magnetic de câţiva tesla (de obicei 3 T).72 MHz pentru o masă de 28 u.10): ω = 2πν = v e = B r m (2. viteza angulară. Figura 2. RMN. ionii sunt injectaţi într-o cutie cubică având laturile de câţiva centimetri (figura 2. Schema unui aparat cu rezonanţă ionică ciclotronică Relaţia dintre frecvenţă şi masă arată că determinarea masei se reduce. rezonanţa ciclotronică a ionilor cu transformată Fourier (Fourier Transform .9. ICR) Iradierea cu o undă electro-magnetică de frecvenţă egală cu cea a unui ion aflat în ciclotron provoacă absorbţia la rezonanţă. Energia astfel transferată ionului contribuie la creşterea energiei sale cinetice.a. FT-ICR) Tehnica constă în excitarea simultană a tuturor ionilor prezenţi în ciclotron. pentru un anumit ion. prin două metode: a. ceea ce antrenează o creştere a razei traiectoriei. cu o frecvenţă ν dată de relaţia 2.10.Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 33 Ionul descrie o traiectorie circulară 2π r. b. curent ce este proporţional cu numărul de ioni. aşa cum se face şi în metodele spectroscopice clasice: UV. Aceasta se poate face.m.25). rezonanţa ionilor în ciclotron (Ion Cyclotron Resonance. la determinarea frecvenţei.

În plus. Diferite dispozitive previn sau suprimă emisiile de electroni secundari. ce mai era încă superior în 1992 cu un ordin de mărime posibilităţilor de calcul ale mini-ordinatoarelor. ce se corelează cu intensitatea ionilor respectivi.m.000 la m/e 10.). rezoluţia obţinută va depinde de timpul de observaţie. utilizarea lor este limitată însă numai la analizele calitative deorece curentul format în urma emisiei de electroni secundari nu este strict proporţional cu numărul de ioni sosit la detector. Detectoare După traversarea analizorului de masă. determinarea unei game nelimitate de mase. detectoare multiplicatoare de electroni. plăci fotografice. în practică. într-o relaţie intensitate funcţie de frecvenţă. utilizarea FT-MS este încă limitată. Fiecare particulă care loveşte suprafaţa internă a detectorului provoacă o emisie secundară de electoni. Aceştia se ciocnesc de pereţi şi se descarcă. detectată în funcţie de timp. (Principiul transformatei Fourier este următorul: un semnal care măsoară intensitatea în funcţie de timp este format prin suprapunerea mai multor frecvenţe.000 u. la rândul său. cu rezoluţii ridicate. Aceste ultime detectoare prezintă o sensibilitate extrem de ridicată (pot detecta chiar şi prezenţa unui singur ion sosit la detector). Între cele două extremităţi ale tubului este aplicată o tensiune. Plăcile fotografice au fost utilizate de către primele spectrometre de masă şi se pretau şi pentru măsurători de înaltă rezoluţie. c. valorile m/e măsurate nu depăşesc 2.a. Din aceste motive. scăderea intensităţii semnalului este determinată. 2. capabile să transforme un curent ionic slab (≈ 10-9 A) într-un curent electric.000). Din acest motiv. Acesta trebuie apoi amplificat şi înregistrat. Deşi FT-MS permite. ce sunt acceleraţi de . utilizarea transformatei Fourier necesită prelucrarea unui flux considerabil de date. În acest scop există diferite tipuri de detectoare. Plăcile sunt plasate după analizor. în principal. Rezoluţia este extrem de mare la mase mici (depăşeşte 150. dar scade rapid cu creşterea masei ionului (este maximum 10. în principiu. este necesară înregistrarea spectrului în condiţiile unui vid înaintat (circa 10-9 mm Hg). prin intermediul transformatei Fourier.000). şi care prezintă intense emisii secundare de electroni şi o rezistenţă electrică uniformă (figura 2.34 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă ionilor în fază.4. pentru a se ajunge la rezoluţii ridicate. cilindri Faraday.26. ceea ce permite transformarea undei complexe. Acest tip de detector este format dintr-un cilindru alungit în care pătrund ionii. b. În prezent se utilizează detectoarele multiplicatoare de electroni sau de fotoni şi detectoarele cu microcanale ce permit creşterea intensităţii semnalului detectat. Ca şi în cazul altor tehnici ce utilizează transformata Fourier. Curentul este apoi amplificat şi măsurat de către un electrometru. iar spectrele apar sub formă de linii ce prezintă grade de negru diferite. fasciculul de ioni trebuie detectat şi transformat într-un semnal utilizabil. care depinde. fiecare având intensitatea sa. de scăderea vitezei ionilor în urma ciocnirilor cu ioni sau molecule. a. Transformata Fourier permite separarea frecvenţelor şi a intensităţilor corespunzătoare). Detectoarele multiplicatoare de electroni utilizate în prezent sunt tuburi de sticlă dopată cu plumb. având formă de corn. În acest caz. de descreşterea semnalului (determinat de fenomenele de relaxare). Primele spectrometre de masă au utilizat ca detectoare plăci fotografice şi cilindri Faraday ce au permis măsurarea directă a sarcinilor sosite la detector.

Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă

35

către câmpul interior; electronii ajung să lovească din nou peretele interior, provocând o nouă
emisie, mai intensă. Procesul se repetă de câteva ori, în final rezultând un semnal amplificat
ce este detectat de către o placă colectoare aflată la ieşirea din tub. Detectorul este plasat întrun dispozitiv ce mai conţine două dinode de conversie, una pentru ioni pozitivi, aflată
la un

Figura 2.26.
Detector de ioni (pozitivi sau negativi) cu dinode de conversie şi multiplicator de electroni
potenţial negativ, iar cealaltă pentru ioni negativi, aflată la un potenţial pozitiv. Un ion ce
ajunge la dinoda de conversie produce o emisie de electroni, ce sunt apoi amplificaţi de către
multiplicatorul de electroni. În ansamblu, un amplificator de electroni transformă un fascicul
ionic într-un fascicul electronic amplificat, printr-un efect tip cascadă, cu un factor de
conversie cuprins între 105 şi 107. Factorul de conversie dintre curentul ionic şi curentul
electronic depinde de natura (masă, sarcină şi structură) şi vitezele ionilor detectaţi. Din acest
motiv, acest tip de detectori este mai puţin precis decît cilindrii Faraday; sensibilitatea lor
superioară permite însă realizarea unor baleiaje rapide.
d. detectoare cu microcanale (array detectors). Detectorul cu microcanale este
format dintr-o placă străbătută de canale cilindrice paralele (figura 2.27).

a

b

Figura 2.27
Detector cu microcanale: a. secţiune transversală; b. multiplicarea electronilor într-un canal
Fiecare canal poate avea un diametru cuprins între 4 şi 25 µ m, distanţele dintre axele
canalelor fiind între 6 şi 32 µ m. Faţa de intrare a ionilor este menţinută la o tensiune negativă
de circa 1 kV în raport cu cea de ieşire. Multiplicarea electronilor se realizează prin acoperirea
suprafeţei fiecărui canal cu un material semiconductor ce emite electroni secundari. Evitarea
accelerării ionilor pozitivi spre faţa de intrare a plăcii se realizează prin practicarea de canale
curbe în placă sau prin asocierea mai multor plăci, astfel încât canalele asociate să formeze
trasee în formă de V sau Z. Efectele de avalanşă dintr-un canal pot să amplifice numărul de

36

Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă

electroni de până la 108 ori. La ieşirea din fiecare canal, un anod metalic primeşte fluxul de
electroni secundari şi semnal este dirijat spre un electrometru.
Geometria plăcii este analogă celei a unei plăci fotografice: ioni cu diferite valori m/e
sosesc în zone diferite ale plăcii şi pot fi detectaţi simultan în cursul baleiajului câmpului
magnetic al analizorului.
e. detectoare multiplicatoare de fotoni. Acest tip de detector este format din două
dinode de conversie, un ecran fosforescent şi un fotomultiplicator (figura 2. 28).

Figura 2.28.
Multiplicator de fotoni
Dispozitivul permite detectarea ionilor pozitivi sau negativi. În cazul detectării ionilor
pozitivi, ionii sunt acceleraţi spre dinoda aflată la un potenţial negativ, în timp ce, în cazul
decelării ionilor negativi, ionii sunt acceleraţi spre dinoda pozitivă. Electronii secundari emişi
de aceste dinode sunt apoi acceleraţi spre ecranul fosforescent unde sunt convertiţi în fotoni.
Fotonii rezultaţi sunt detectaţi de fotomultiplicator. Valoarea factorului de amplificare este de
ordinul 104-105.
2.4. Sisteme de înregistrare
Sistemul de înregistrare a unui spectrometru de masă trebuie să îndeplinească două
cerinţe fundamentale:
a. rapiditate. Răspunsul înregistratorului faţă de semnalele primite de la sistemul de
amplificare trebuie să fie extrem de rapid, astfel încât să poată fi posibilă scanarea câtorva
sute de picuri pe secundă (o substanţă cu masa moleculară 300 poate prezenta între 150 şi 300
de picuri);
b. sensibilitate. Aparatul trebuie să fie capabil să înregistreze intensităţi ale unor
picuri care diferă între ele cu un factor mai mare de 10 3. Această problemă a fost rezolvată
prin utilizarea unei serii de 3-5 galvanometre cu oglindă cu sensibilităţi diferite (de obicei
sensibilităţile galvanometrelor sunt în raport 1:3:10:30:100).
2.5. Prelucrarea datelor

Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă

37

Semanlul analogic furnizat de către detector este transformat în semnal digital cu
ajutorul unui ADC (analog-to-digital convertor) iar datele sunt stocate în memoria unui
computer.
Computerul asociat unui spectrometru de masă înregistrează datele provenind de la
aparat şi le transformă, după caz, în valori de masă, intensităţi ale picurilor, curent ionic total,
potenţial de accelerare etc. Datele spectrale sunt prezentate în diverse forme: listă a
fragmentelor ionice, spectru de masă normalizat etc. Computerul asociat spectrometrului de
masă poate facilita, de asemenea, interpretarea spectrului ajutând la calculul compoziţiei
posibile a unor ioni de masă dată, calculând şi comparând abundenţele izotopice pentru o
formulă dată cu datele experimentale sau comparând spectrele obţinute cu cele existente în
biblioteca de spectre (există numeroase biblioteci de spectre de masă, conţinând spectrele a
peste 100.000 de compuşi).

38

Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă

CAPITOLUL 3
CUPLAJE ÎNTRE TEHNICILE CROMATOGRAFICE ŞI
SPECTROMETRIA DE MASĂ
Analiza amestecurilor complexe poate fi realizată prin cuplarea unui cromatograf de
gaze sau de lichide cu un spectrometru de masă. Principalul avantaj îl reprezintă posibilitatea
identificării directe a substanţelor separate.
3.1. Cuplajul gaz-cromatograf-spectrometru de masă (GC/MS)
Realizarea cuplajului este facilitată de faptul că substanţa organică se află deja în fază
gazoasă. În cazul utilizării coloanelor cu umplutură, debitul de gaz purtător este de
aproximativ 20÷ 30 cm3/min, ceea ce afectează major valoarea presiunii din spectrometru
(trebuie ţinut cont de faptul că un 1 cm3 de gaz aflat la presiune atmosferică ocupă un volum
de 107 cm3 la presiunea de 10-4 mm Hg; în consecinţă, pompa de vid trebuie să asigure un
debit de evacuare de 150 l/s pentru a îndepărta 1 cm3 de gaz purtător). Pentru îndepărtarea
celei mai mari părţi din gazul purtător sunt utilizate mai multe tipuri de interfeţe, a căror
funcţionare se bazează pe viteza superioară de difuzie a eluentului (de obicei heliu)
comparativ cu moleculele probei. O astfel de interfaţă GC/MS este prezentată în figura 3.1.

Figura 3.1.
Interfaţă CG/MS tip jet.
Efluentul provenit de la gaz-cromatograf este ejectat, printr-un orificiu foarte fin într-o
cameră vidată; din jetul astfel format are loc difuzia preferenţială a moleculelor gazului
purtător, mai uşoare decât moleculele probei. Un al doilea orificiu, coaxial cu primul şi aflat
la o distanţă de circa 1 mm de acesta, face legătura cu spectrometrul de masă: aproximativ 90
% din heliu şi 40 % din probă nu trec prin al doilea orificiu, astfel încât în aparat ajunge o
probă considerabil îmbogăţită.
Coloanele cromatografice capilare pot fi racordate direct la spectrometrul de masă

un debit de alimentare de 0. în special. pentru substanţele nevolatile. FAB etc). unde are loc evaporarea celei mai mari părţi din solventul provenit de la coloana cromatografică. Pentru rezolvarea acestor probleme se utilizează diverse dispozitive ce se bazează pe: a. se utilizează interfeţe tip thermospray (TSP). ionspray (ISP) sau Atmospheric Pressure Chemical Ionization (APCI).spectrometru de masă (HPLC/MS) Cuplarea cromatografelor de lichide este mai dificil de realizat deoarece spectrometrele de masă analizează ioni aflaţi în fază gazoasă iar cromatografia de lichide se utilizează. soluţie apoasă implică eliminarea unui debit de 21. evaporarea selectivă a eluentului înainte de intrarea în camera de ionizare a spectrometrului (interfeţe de tip moving belt sau Particle Beam). Cureaua pătrunde apoi în sursă unde este încălzită brusc pentru a avea loc evaporarea substanţei investigate (există variante constructive ce permit şi alte tipuri de ionizare: DCI. Cuplaj cu interfaţă moving belt Eluatul provenit de la coloana cromatografică este depus pe o curea mobilă (moving belt) fabricată dintr-un material poliamidic rezistent la temperaturi de circa 400 0C şi inert din punct de vedere chimic (figura 3.1 cm 3/min.2. Problema este complicată suplimentar de necesitatea îndepărtării eluentului înainte de intrarea în spectrometrul de masă (de exemplu. introducerea întregului debit de ieşire din cromatograf. Introducerea întregii cantităţi de eluat în spectrometrul de masă are drept consecinţă creşterea sensibilităţii de detecţie. 3. 3. se utilizează interfeţe de tip Direct Liquid Introduction (DLI) sau Continuous Flow FAB (CF-FAB). în aşa fel încât lichidul să poată fi introdus direct. Cureaua pătrunde într-o primă cameră vidată. b.2.1.2). reducerea debitului de alimentare a interfeţei. . încălzită cu radiaţii infraroşii.000 litri/s vapori pentru a se putea menţine în aparat vidul necesar).Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 39 deoarece debitele la ieşire au valori de numai 1÷ 5 cm3/min. c. Cuplajul HPLC . ce nu pot fi analizate prin gazcromatografie.

dând naştere la particule de substanţă parţial solvatate.2. Particulele sunt izolate cu ajutorul unui separator. fluxul de particule. este transformat într-un nor de picături fine. În timpul traversării picăturile suferă o desolvatare parţială. În final. . Interfaţa Particle Beam Eluatul este pompat printr-o capilară la un pulverizator din sticlă unde. este introdus în sursa spectrometrului de masă. cu un diametru mai mic de 100 nm. cu ajutorul unui curent de heliu. Cuplaj cu interfaţă Particle Beam (PB) Interfaţa Particle Beam (figura 3. Camera de desolvatare este legată la un separator cu jet molecular dublu etajat.3. formând un jet de gaz de mare viteză. Schema unei interfeţe moving belt 3. amestecul de heliu.2. La nivelul primului etaj. procesul se reia în cel de-al doilea etaj de pompare.40 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă Figura 3. Pentru o separare eficientă.3. vapori de solvent şi de particule suferă o expandare supersonică. Figura 3.3) este un dispozitiv care permite separarea rapidă şi eficace a solventului provenit de la coloana cromatografică. vaporii de solvent şi heliul fiind pompaţi în exterior. particulele difuzează mai repede dinspre centrul jetului spre periferie. Deoarece diferenţa de masă între moleculele gazoase şi particule este mare. format dintr-un fascicul convergent. Aerosolul obţinut traversează apoi o cameră de desolvatare cu pereţi încălziţi în care presiunea este cu puţin mai mică decât presiunea atmosferică.

Se evită astfel necesitatea de a evapora înainte de ionizare: ionii aflaţi în fază lichidă trec direct în fază de vapori. Ionizarea chimică la presiune atmosferică (Atmospheric Pressure Chemical Ionization. Încălzirea este reglată cu ajutorul unui termocuplu ce determină temperatura jetului în vid. Figura 3. Căldura transferată picăturilor din aerosol va permite evaporarea fazei mobile şi a probei curentul de gaz. Ei se desorb de pe picături. a. producând ioni pseudo-moleculari ( [M+H] + − sau [M-H] .4. zonă de încălzire. cameră vidată. Eluatul cromatografic.4. de către un electrod.5. introdus cu mare viteză. şi unde sunt ionizate chimic (prin transfer de proton sau de electron). lichidul injectat este încălzit. cu un debit maxim de 2 cm3/min. d. Pentru a se evita îngheţarea picăturilor de lichid în timpul detentei în vid. Picăturile sunt astfel transportate în lungul unui tub de cuarţ încălzit. b.4. alimentat la un potenţial pozitiv. f. Ionii din faza de vapori sunt acceleraţi spre spectrometru. Interfaţa tip Thermospray. Se evită astfel acumularea unor cantităţi mari de vapori ai solventului. intrare interfaţă. care se află la presiune atmosferică. Gazul cald (circa 120 oC) şi substanţele ce părăsesc acest tub ajung în regiunea de reacţie a sursei. . la presiune atmosferică. e.2. e. spectrometru Eluatul provenit de la cromatograf este încălzit brusc în zona b. În general. electrod. racordat la pompa de vid. 3. antrenând una sau mai multe molecule de solvent sau de substanţă dizolvată.5. c. ieşire.molecule care au loc în fază gazoasă. d. APCI) Tehnica APCI realizează ionizarea prin reacţii ioni .Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 41 3. Ionii prezenţi în soluţie sunt acceleraţi de o diferenţă de potenţial. Principiul surse APCI este descris de figura 3. este introdus direct într-un vaporizator pneumatic unde este transformat într-o ceaţă fină cu ajutorul unui jet de aer sau de azot. numit cameră de desolvatare/vaporizare. iar picăturile de lichid traversează în jet supersonic camera vidată c. Cuplaj cu interfaţă Thermospray (TSP) Principiul interfeţei tip Thermospray este prezentat în figura 3.2. f. faza mobilă evaporată joacă rol de gaz ionizant. Picăturile îşi continuă traseul cu viteză supersonică spre un orificiu de ieşire.

) acceptă debite mai mari şi produce un spray mai stabil şi mai puţin dependent de natura fazei lichide. 3. prin aplicarea unei diferenţe de potenţial de circa 3-6 kV (figura 2.13. Sursa APCI Deoarece sursa lucrează la presiune atmosferică. încărcate electric. de debitul fazei lichide şi de diferenţa de potenţial aplicată. pagina 22). tehnica electrospray-ului (ce cunoaşte o dezvoltare deosebită în prezent).6. constă în transformarea în spray a unui lichid.42 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă Figura 3.2. Această interfaţă necesită utilizarea de coloane cromatografice capilare sau prevăzute cu dispozitive de segmentare a debitului (în general nu sunt posibil de prelucrat debite mai mari de 5µ l/min) Interfaţa tip ionspray (figura 3.6.5. Interfeţele tip Electrospray (ESI) şi Ionspray (ISP) După cum s-a precizat în capitolul 2. electroni necesari ionizării primare nu se obţin prin încălzirea unui filament. Câmpul electric intens contribuie la formarea de picături fine. Ionii produşi la presiune atmosferică pătrund în spectrometrul de masă printr-un mic orificiu. provenind dintr-un tub capilar. ci cu ajutorul descărcărilor Corona sau cu emiţători − de particule β . Figura 3. Mărimea medie a picăturilor şi încărcarea lor electrică depinde de natura solventului.6. Interfaţa tip Ionspray . Desolvatarea şi evaporarea rapide minimalizează considerabil descompunerile termice.

este de 10 s. SIM). Deoarece ionii sunt expulzaţi din picături printr-un proces ce nu implică un consum energetic semnificativ. Întregul proces are loc la temperatura ambiantă. spectre complete. caracteristic substanţei investigate.7. SRM). în aşa fel încât să se formeze o ceaţă fină de picături încărcate electric. timpul acordat fiecărei unităţi de masă este de 0. rezultaţi dintr-o reacţie de descompunere + caracteristică: de exemplu. în timp ce. Vor fi înregistraţi toţi ionii ce vor sosi la detector în acest interval de timp. b. capitolul 4). detectarea reacţiilor selecţionate (selected reaction monitoring. chiar în condiţiile utilizării unor debite ridicate.2. primul spectrometru selecţionează ionul părinte m p . detectarea ionilor selecţionaţi (selected ion monitoring. Moduri de achiziţie a datelor cromatografice Indiferent de tehnica de ionizare. După cum rezultă din figura alăturată. c. fragmentările sunt puţine. Cu această metodă se înregistrează. analizorul poate fi programat să treacă rapid de la o masă la altă. Detectarea reacţiilor selecţionate. este necesar să se înregistreze cel puţin un spectru la fiecare 5 secunde. Astfel. Creşterea de sensibilitate poate fi foarte mare. sensibilitatea cea mai ridicată se realizează pentru debite de circa 50 µ l/min. lăţimea picului cromatografic (exprimată în unităţi de timp). pe un anume interval de masă. Să presupunem că baleiajul acoperă intervalul de masă dintre 50 şi 550 (la rezoluţie joasă). + + rezultat din reacţia caracteristică de descompunere: m p → f f + m n . Permite obţinerea unei creşteri a sensibilităţii şi selectivităţii în raport cu SIM. Să presupunem că. Creşterea sensibilităţii se poate realiza fie prin micşorarea intervalului de masa investigat. Spectrometrul este reglat pentru detectarea unor anumiţi ioni. pentru a fi siguri că unul din spectrele înregistrate este "din interiorul" picului cromatografic. la semi-înălţime. menţinut la tensiune înaltă. . cu atât sensibilitatea va fi mai bună. În aceste condiţii. necesită utilizarea de spectrometre de masă în tandem (v. Cu cât timpul va fi mai lung. achiziţionarea datelor se realizează prin trei metode principale: a. dacă se alege detectarea unei substanţe date cu ajutorul a trei fragmente caracteristice.01 secunde (500 unităţi de masă în 5 s).Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 43 Tehnica ionspray-ului constă în pomparea soluţiei ce conţine proba printr-un vaporizator pneumatic. repetat. Creşterea selectivităţii este determinată de faptul că reacţia de fragmentare implică apariţia de ioni foarte caracteristici cu mase diferite. bazată pe reacţiile de descompunere ale ionilor caracteristici ai substanţei de analizat. fie prin creşterea timpului de baleiaj. baleiaj (scan). 3. cel de-al doilea aparat selecţionează ionul fragment f f+ . Se aplică în cazurile în care scopul investigaţiei este numai detectarea anumitor molecule ale căror caracteristici spectrale sunt cunoscute. Deşi interfaţa acceptă debite de 200 µ l/min.

nimic nu împiedică multiplicarea analizorilor folosiţi (în aceste condiţii notaţiile folosite sunt: MS/MS/MS…. cu formarea ionului m/e 135. 3. se constată că acesta produce fragmentul m/e 107.constă în alegerea unui ion precursor (ion părinte) şi determinarea tuturor ionilor produşi. Teoretic. în prezent se pot utiliza maximum 3 sau 4 aparate montate în serie.a. Prin selectarea ionului m/e 135 ca ion precursor (figura 4. fie prin pierderea unui fragment C3H7. observarea reacţiilor ioni-molecule. ce corespunde ionului M-43. Aplicaţiile tehnicilor MS/MS sunt multiple şi includ studiul mecanismelor de fragmentare. Există trei moduri principale de realizare a tehnicilor MS/MS: 1. Spectrul din figura 4. din motive practice. Însă. baleiajul fragmentelor ionice (daughter scan) . Rămâne de stabilit dacă pierderea ulterioară a 28 u.44 Spectrometria de masă în tandem (MS&MS) CAPITOLUL 4 SPECTROMETRIA DE MASĂ ÎN TANDEM (MS/MS) Tehnica MS/MS se referă la o metodă în care un prim analizor este utilizat pentru izolarea unui anumit ion. Un exemplu asupra modului în care spectrometria de masă în tandem poate elucida modurile de fragmentare ale unei molecule este prezentat în figura 4. 2. determinarea compoziţiilor elementale etc.1b). baleiajul ionilor precursori (parent scan) . în prima etapă.1a evidenţiază prezenţa unui fragment intens la m/e 107. sau MSn). baleiajul fragmentelor neutre scindate (neutral loss scan) .. Rezultă că. deoarece semnalul descreşte după fiecare etapă din cauza creşterii lungimii traseului urmat de ioni.constă în alegerea unui fragment neutru şi detectarea tuturor fragmentărilor ce provoacă apariţia lui. care va suferi o fragmentare ce va produce ioni şi molecule neutre: m p+ → md+ + mn Aceste fragmente vor fi analizate de cel de-al doilea spectrometru.m. are loc scindarea unei grupe metil. este .constă în alegerea unui fragment ionic şi determinarea tuturor ionilor precursori. urmată de eliminarea de CO. în una sau mai multe etape.1. analiza la sensibilităţi şi selectivităţi înalte. mp+. Acesta poate să apară fie prin pierderea unui radical metil.

Spectrometria de masă în tandem (MS&MS) 45 determinată de eliminarea unei molecule de CO sau de etenă. c) fragmentările ionului precursor de la m/e 137.1. Figura 4. ce diferă de ionul m/e 135 prin prezenţa 18O. În acest mod s-a demonstrat că ionul molecular pierde. b) fragmentările ionului precursor de la m/e 135. mai întâi. Semnalele de la m/e 107 şi 108 reprezintă contribuţii ale 13C. Pentru a preciza acest lucru. apoi se rearanjează şi pierde o moleculă de etenă. un radical metil. Utilizarea tehnicii MS/MS pentru elucidarea fragmentărilor p-t-butilfenolului . a fost selecţionat ionul m/e 137. a) spectrul EI al p-tbutil-fenolului. În spectrul din figura 4.1c se observă deplasarea corespunzătoare a semnalului cu două unităţi. rezultă că 18O este conservat de către fragment.

În cazul înregistrării spectrului pe un aparat cu rezoluţie joasă este util să se normalizeze abundenţele picurilor izotopice din zona ionului molecular funcţie de acesta din urmă. la aceeaşi scară. la compararea spectrelor de masă este necesară precizarea condiţiilor de înregistrare a spectrului. funcţie de scopurile urmărite. Semnalele ionilor sunt prezentate sub formă de linii verticale aflate la valorile m/e corespunzătoare şi a căror înălţime este proporţională cu intensităţile (abundenţele) ionilor. Ca şi în cazul celorlalte tipuri de investigaţii spectrale. . spectrul de masă al etil-dimetil-aminei. aceste informaţii sunt sumarizate în două moduri: 1. ea prezintă dezavantajul imposibilităţii de a prezenta. Operaţia se numeşte normalizarea spectrului. abundenţele înregistrate ale celorlalţi ioni se amplifică cu factorul: f = 100 abundenta picului de baza Deşi reprezentarea grafică este deosebit de utilă pentru realizarea de comparaţii rapide cu alte spectre. Din motive practice. De obicei. căruia i se atribuie valoarea de 100 %. considerat ca având abundenţa de 100 %.46 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã CAPITOLUL 5 SPECTRUL DE MASĂ 5. forma tabelară. mai ales. Utilizarea computerelor pentru stocarea şi prelucrarea datelor furnizate de către spectrometrul de masă permite actualmente selectarea şi analiza complexă a informaţiilor. aceste abundenţe sunt recalculate funcţie de semnalul cel mai intens (numit şi pic de bază. 2. Prezintă sub formă de tabel lista ionilor şi a abundenţelor lor relative faţă de ionul de bază. în cele două variante.1. În figura 5. Din considerente practice. la analiza şi. forma grafică. abundenţele exacte ale ionilor cu intensitate mică (şi în special cele ale picurilor izotopice).1. este prezentat. Introducere Informaţiile esenţiale furnizate de către spectrometrul de masă se referă la masele şi abundenţele relative ale ionilor rezultaţi din substanţa investigată. şi această listă poate să excludă ionii cu abundenţe extrem de scăzute. base peak).

2 2. produse farmaceutice etc. fiecare.R.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã m/ e 15 27 28 29 30 31 % m/e % m/e a % 1.5 42 13. 1978. Alături de aceste colecţii de cuprindere generală. Trebuie însă să se ţină cont de faptul că.9 M M+1 25.000 de spectre. G. Începând cu anul 1988. .1 28.2 7 43 44 1. se face apel la informaţiile oferite de către spectrul înregistrat. metaboliţi. 0 7. izomerii ce fac parte din aceeaşi clasă de compuşi prezintă spectre similare. 0 11.2 58 59 10 0 3.0 100 4. există colecţii specializate pe domenii relativ înguste: poluanţi. prezentate sub forma unor liste ce cuprind.W. National Bureau of Standards.78 47 % b Figura 5. publicată de către Mass Spectrometry Data Center de la Royal Society. Palissade Corporation. de multe ori.1. reprezentare grafică. colecţia există şi pe suport magnetic. Cambridge (1991) cuprinde aproximativ 81.1 39 40 1. În cazul în care structura substanţei investigate nu poate fi dedusă cu ajutorul colecţiilor. and Milne. se încearcă identificarea.0 57 5.. droguri. prezentate în formă grafică şi clasificate în funcţie de masa moleculară. Informaţii analitice Deducerea structurii compuşilor investigaţi de către spectrometria de masă se realizează prin parcurgerea mai multor etape. colecţia “eight peak index”.3 10.8 7. cîte opt picuri principale. 1989) conţine spectrele a aproximativ 112.0 23. de asemenea. N-Y. b.3 m/ e 72 73 17. Spectrul de masă al etildimetilaminei: a. Heller. colecţia NBS/EPA/NIH (Mass spectral date base. S. spectre asemănătoare pot să aparţină unor substanţe foarte diferite.0 74 1. Colecţia conţine peste 45. simpla comparare nu poate fi o metodă infailibilă de atribuire structurală. 2.000 spectre de masă. 1983). Deşi poate fi extrem de utilă. colecţia publicată de către editura John Wiley (The Wiley/NBS Registry of mass spectra data. manuală sau computerizată. reprezentare tabelară (în colţul din dreapta jos este prezentată normalizarea picului izotopic al ionului molecular) 5. În prezent există trei mari colecţii de spectre de masă: 1.1 45 56 41 4. 0 0. 0 8. Într-o primă etapă. 3. Washinton.2.000 de compuşi (colecţia este prezentată şi pe suport magnetic). a spectrului înregistrat printre spectrele aflate în diverse colecţii.A. 0 71 1.

4. unul dintre izotopi se află într-o proporţie dominantă. evident. 2 abundenţele izotopice ale tuturor elementelor. Determinarea formulei moleculare cu aparate de înaltă rezoluţie Spectrometrele de masă de înaltă rezoluţie permit. În acelaşi timp. 5. De exemplu. determinarea directă a compoziţiei elementale. aflate la m/e 73 şi m/e 74. De reţinut că în spectrul de masă al unei molecule organice fiecare pic corespunde unui ion cu o anumită compoziţie izotopică şi că valoarea m/e se calculează cu masele izotopice din tabelul 5.89 %) şi 13C (1. Din păcate.1. 5.a. ceea ce ajută considerabil la elucidarea structurii şi la înţelegerea mecanismelor de fragmentare. este necesară o rezoluţie de 321/(321. Intensitatea lor. Determinarea formulei moleculare cu aparate de rezoluţie joasă.400. la înregistrarea spectrului de masă al etil-metil-cetonei (C4H8O) pe un aparat cu rezoluţie joasă. În consecinţă. în condiţiile utilizării spectrometrelor de masă de joasă rezoluţie. spectrometria în IR şi UV-VIS. Datorită creşterii numărului de atomi. utilzarea unor astfel de aparate permite şi stabilirea compoziţiei elementale a fragmentelor rezultate. compoziţia elementală a unei molecule poate fi stabilită cu certitudine dacă masa moleculară se situează în jurul valorii de 100 u. Pentru compusul C4H8O. De cele mai multe ori se recurge şi la ajutorul celorlalte tehnici spectrale uzuale: rezonanţa magnetică nucleară.7 % şi.m. Faptul că unele elemente prezintă mai mulţi izotopi are drept rezultat existenţa unor ioni cu compoziţii elementale identice dar cu mase diferite. formula structurală. În majoritatea cazurilor. este însoţit de două picuri. Apariţia celor două picuri suplimentare este determinată. creşte numărul de combinaţii posibile iar diferenţele între masele moleculare ale diverselor combinaţii de atomi scad. masa moleculară. În tabelul 5.89/1. De exemplu. Există puţine aparate comerciale capabile să atingă o asemenea rezoluţie. Prezenţa unui al doilea 13C (sau a unui 2H. Aceste picuri se numesc picuri izotopice. aflat la m/e 72. unul dintr-o sută de atomi de carbon este un 13C.1551-321. picul ionului molecular. este extrem de caracteristică şi serveşte. în principiu. a căror intensitate relativă faţă de intensitatea ionului molecular este de 4. Rezultă că. La utilizarea aparatelor cu rezoluţie ridicată. în medie. sunt prezentate abundenţele izotopilor celor mai importante elemente întâlnite în chimia organică iar în Anexa nr. pentru a face distincţie între C24H19N şi C21H23NS.1517 şi. Acest fapt are drept consecinţă apariţia unor picuri suplimentare. De exemplu.11. de prezenţa izotopilor în moleculă. la stabilirea formulei moleculare. sau . raportată la intensitatea (abundenţa) picului ionului format de izotopii majoritari. Această moleculă are masa unitară 73 şi va forma primul pic izotopic. elementul fundamental al chimiei organice. ale căror mase sunt 321. compoziţia elementală.1517) = 94. Dacă primele două informaţii pot fi obţinute cu certitudine în multe cazuri. 321. este un amestec format din doi izotopi: 12C (98. stabilirea formulei structurale pornind numai de la procesele de fragmentare este mult mai dificilă şi nu întotdeauna posibilă.3.48 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Principalele tipuri de informaţii analitice furnizate de către spectrul de masă sunt: 1. 2. rezoluţia necesară creşte rapid cu creşterea masei moleculare. ionii respectivi vor apare la valori m/e diferite. şi nu cu masele atomice relative ale elementelor. Abundenţe izotopice Cea mai mare parte a elementelor apar în natură sub forma unor amestecuri de izotopi. carbonul.3 %. 3. respectiv 0. una din douăzeci şi cinci de molecule conţine trei atomi 12C şi unul 13C.10 %). Abundenţele relative ale celor doi izotopi ai carbonului se află în raport de 98.1. respectiv.1551. în general puţin intense şi aflate la valori m/e imediat superioare.

000000 13.1.1) 100 − c 100 − h 100 − n 100 − ( o 1 + o 2 )  unde: IM = intensitatea relativă procentuală a picului molecular corespunzător moleculei care nu conţine nici un izotop greu. z = numărul atomilor de C.2 sunt prezentate abundenţele relative calculate ale primului şi celui de al doilea pic izotopic (raportate la abundenţa ionului molecular) pentru diverse combinaţii de atomi de C. IM+1 = intensitatea relativă procentuală a picului molecular pentru moleculele care conţin unul din izotopii 2H. Tabelul 5.02 0.003354 14.904352 Valoarea acestei intensităţi poate fi calculată teoretic cu relaţia (5.a.973761 30.m. x. Abundenţele acestor picuri sunt.64 0.967080 34. 13C.965896 78.003074 15.000108 15.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 49 numai a unui 18O) va conduce la formarea celui de al doilea pic izotopic. h. Utilizînd această relaţie. 15N.976491 29.90 1. c. N şi O având masa moleculară de 72 u. În tabelul 5.00 Masa izotopică (u.04 0. Izotop 1 H H 12 C 13 C 14 N 15 N 16 O 17 O 18 O 19 F 23 Na 28 Si 29 Si 30 Si 31 P 32 S 33 S 34 S 36 S 35 Cl 37 Cl 79 Br 81 Br 127 I 2 Abundenţă naturală (%) 99.973763 31.972074 32.10 100. H. evident.014102 12.00 92.m. n. 15N.a.00 100. 1).m.015 98. prezenţi în moleculă.00 95.20 50. y.967865 35.916334 126.10 99. N.70 3. Abundenţele izotopilor celor importante elemente întâlnite în chimia organică. IM+2 precum şi a raportului IM+1/IM+2 pentru mase moleculare de pînă la 250 u. H.1):  wc  zo 1 xh yn I M +1 = I M  + + +  (5.989767 27.) 1. 2H. proporţionale cu abundenţele izotopilor respectivi.20 4.971461 33. 17O..985 0. .918348 80. Beynon a calculat valorile IM+1. ce corespund unor formule brute de tipul CxHyNzOt şi a întocmit tabele ce sunt utilizate pentru stabilirea formulei moleculare a substanţelor (Anexa nr.20 100.75 4.02 75.36 99.50 100.999160 18.999133 17.21 0.a. w.998405 22.994915 16. o2 = răspândirea procentuală a 13C.50 49.80 24.007825 2. o1.976927 28.76 0.968855 36. O variantă mai comodă o reprezintă utilizarea unui computer. 17O respectiv 18O. respectiv O.

Din Anexa 1.9 %.23 % (intensităţi relative: 100 : 0. Etapele determinării formulei sunt următoarele: a..59 M + 2. M+2). Anexa nr. avînd abundenţele 95.48.m. pentru o masă de 120 u.44 0. 1). Din acest motiv.8 : 4.2.13 Compararea datelor experimentale obţinute la înregistrarea spectrului etil-metil-cetonei (M+1 = 4. aspectul spectrului în zona ionului molecular al unor astfel de molecule poate fi utilizat pentru identificarea acestor heteroelemente.2. (%) 0. Următorul exemplu este ilustrativ: un compus prezintă următoarele intensităţi relative ale picurilor din zona ionului molecular: m/e 152 (100 %. M).6 % rezultă un fragment C7H8N2.4-0. picurile izotopice ale ionilor moleculari sunt puternic afectate şi devin extrem de caracteristice. picul (M+2) trebuie să reprezinte circa 98 % din picul molecular deoarece abundenţele relative ale celor doi izotopi ai bromului se află în raport de 79Br:81Br = 50.75 : 4. Izotopul 33S contribuie cu circa 0.23 0. Sulful prezintă trei izotopi frecvent întâlniţi. în unele situaţii.49 3.13 5. . se recalculează masa celorlalte elemente din moleculă: 152-32=120 u. M = 72 C4H8O C2H4N2O C3H4O2 C3H6NO C3H8N2 C5H12 M. la formula moleculară rezultată se adaugă heteroatomii identificaţi. se recalculează intensitatea relativă a abundenţelor picurilor M+1 şi M+2 ţinând cont de contribuţiile izotopilor heteroelementelor. În prezenţa a doi atomi de brom. sulf apar în proporţie mult mai mare comparativ cu celelalte elemente organogene. d. M+2 este mai mare cu circa 4.52:49. H. la un compus cu un atom de sulf.a.50 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Tabelul 5. având intensităţile relative 100:195:96 datorită existenţei moleculelor cu compoziţia izotopică 79Br2. în spectru vor apare picuri la (M). se compară valorile experimentale ale abundenţelor relative ale picurilor (M+1) şi (M+2) cu cele tabelate (v. calculate pentru diverse combinaţii de C.4). oxigenului şi azotului. c. (M+2) şi (M+4).9 % pentru o masă moleculară de 152.07 0. hidrogenului. Abundenţele relative ale primului şi celui de al doilea pic izotopic. valoarea recalculată va fi: 9. abundenţele acestor picuri sunt afectate de prezenţa ionilor (M+H)+ rezultaţi prin protonarea ionului molecular.28 0. se determină formula moleculară de tip CxHyNzOt. (%) 4. M+1) şi 154 (4.38 3. e. 79Br81Br şi 81Br81Br. ţinând cont de masa moleculară şi de contribuţia picurilor izotopice. Utilizarea abundenţelor picurilor izotopice M+1 şi M+2 trebuie făcută cu multă circumspecţie deoarece. Întrucât pentru compuşii cu formula generală C xHyNzOt intensitatea picului M+2 poate fi maximum 0. Astfel.a. brom.4 %. în cazul unei molecule care conţine un atom de brom.8 % la valoarea abundenţei relative a picului (M+1).8=8. De exemplu. se poate presupune şi prezenţa unui unui alt element (în cazul de faţă un atom de sulf) (ca urmare a prezenţei izotopului 34S. fiind necesar să se scadă 0.m. 32S.76 4. permite selectarea formulei moleculare. 153 (9. În consecinţă. N şi O corespunzând lui m/e 72. 33S şi 34S. M+2 = 0. b.6 %.25 0. 35S contribuie şi el la înălţimea picului M+1.02 : 0. cu ajutorul tabelelor. picul (M+2) este cu circa 4.5 % decît ar fi de aşteptat dacă sulful nu ar fi prezent. Formula moleculară finală a compusului investigat este : C7H8N2S.03 3. şi un pic (M+1) de 8.5 % mai intens la compuşii ce conţin un atom de sulf). se cere formula moleculară.7 % .3 %) cu cele din tabelul 5. (%) 100 100 100 100 100 100 M + 1. Izotopii mai grei ai atomilor de clor.8 % din valoarea lui M+1 pentru a se obţine contribuţia reală a izotopilor mai grei ai carbonului.

În aceste cazuri intensitatea picului M+1 (important în stabilirea formulei moleculare) este amplificată cu o valoare necunoscută. în acelaşi mod se reprezintă şi fragmentele a căror structură electronică nu poate fi exact precizată: [ C 6 H 6 ] + ⋅ . ionul molecular este un radical-cation care apare atunci când o moleculă neutră pierde un electron în urma bombardamentului cu un fascicul de electroni a căror energie depăşeşte potenţialul de ionizare (> 10 . Deoarece reacţia dintre proton şi molecula investigată depinde de presiunea internă din spectrometru. printre altele. este de aşteptat ca sistemele aromatice şi orbitalii de nelegătură ai heteroatomilor (oxigen. 5. dificilă.5. scăderea înălţimii picului M+1 la scăderea presiunii este un indiciu al prezenţei reacţiei de protonare. confirmarea prezenţei (M . La utilizarea aparatelor de joasă rezoluţie identificarea ionului molecular este dificilă dacă: a) ionul molecular pierde foarte uşor un atom de hidrogen. M + 1 e tc ) acestuia trebuie făcută cu multă atenţie. atunci când dovezile lipsesc. → M + ⋅ + 2 e - Deşi în majoritatea cazurilor este dificil de precizat care orbital va pierde electronul. De multe ori însă. cea mai bună soluţie este aceea de a apela la o ionizare chimică a cărei rezultat este. [ C5 H 5 ] + ⋅ etc .2.1. b) substanţele investigate (în special compuşii carbonilici. azot etc) să piardă cu uşurinţă un electron şi ca legăturile σ C-C să ionizeze mai uşor decât legăturile σ C-H: În general. Deşi în majoritatea cazurilor este de aşteptat ca amprenta ionică ce apare la cea mai mare +⋅ +⋅ valoare m/e să reprezinte contribuţia ionului molecular . de . din diferite motive.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 51 Alte discuţii referitoare la aspectul spectrului în zona ionului molecular vor fi prezentate în capitolul 6. aminele şi eterii) reacţionează cu protonii generaţi în sursa de ioni. 5.5. contribuţii care afectează calculele cantitative.5. Identificarea ionului molecular Identificarea ionului molecular prezintă o importanţă deosebită în interpretarea spectrelor de masă deoarece acesta oferă informaţii despre masa moleculară şi compoziţia elementală a substanţei investigate. un pic intens la M+1 şi un număr redus de fragmentări. formând ioni (M+H)+ stabili. Structura ionului molecular După cum s-a precizat. în această situaţie picurile M şi M+1 prezintă contribuţii ale primului şi celui de al doilea pic izotopic al ionului (M-H) +. Confirmarea identificării corecte a ionului molecular poate fi realizată dacă se ţine cont. de obicei.5 % din picul de bază) sau lipsesc. la clasele de compuşi corespunzătoare. Ionul molecular 5.15 eV): M + e. De cele mai multe ori. Ionii moleculari proveniţi de la circa 20 % din substanţele organice se descompun atât de rapid (< 10-5 s ) încât semnalele lor sunt foarte slabe în spectrele de rutină (chiar mai mici de 0. această identificare este. caracterul de radical-cation fiind evidenţiat în partea de sus a parantezei din dreapta. structura ionului molecular se scrie între paranteze pătrate.

a. Identificarea unor fragmente ce conţin şi alte tipuri de atomi faţă de ionul molecular conduce la concluzia alegerii greşite a acestuia din urmă. 10. izotopi cu număr de masă şi valenţă impare (1H. ionul molecular este ionul ce prezintă cel mai scăzut potenţial de ionizare.6. Regula azotului Cu o singură excepţie. care prezintă număr de masă par şi valenţă impară.m. este nerezonabil ca primul pic de dinaintea ionului molecular să rezulte printr-o pierdere de masă de 6-14 sau 21-24 u. fie nu conţin azot în moleculă. atunci acesta trebuie căutat la valori m/e mai mari. În aceste condiţii.m. puţin intense. dacă ultimele două semnale din spectru sunt. S. 2. 5.6 cu picul de la 187 ar putea permite estimarea valorii ionului molecular (nedetectabil) la 205 u. Dacă spectrometrul scindează picul presupusului ion molecular în două sau mai multe componente. acesta nu poate proveni din tranziţia 187→172 (m*calculat = 158.52 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 1. Br. de exemplu. scindările trebuie să aibă loc întotdeauna cu pierderea unor fragmente de masă rezonabilă. Ionii metastabili nu rezultă din fragmentări care au loc în . Astfel. izotopii cei mai răspândiţi ai elementelor organogene se încadrează în una din următoarele două categorii: a.5. Abundenţa lor relativă depinde de numărul şi tipul elementelor prezente şi de abundenţa lor naturală. de exemplu. în spectru trebuie să existe doi ioni la valori m/e mai mari care să respecte relaţia: m* = m 22 / m1 . 31P). b. ionul molecular este ionul a cărui masă este suma maselor tuturor elementelor prezente în moleculă (pentru fiecare element se ia în considerare izotopul cel mai abundent).1 numărul şi felul elementelor care au un izotop relativ abundent cu o masă mai mare cu 2 u. atunci ionul molecular trebui să aibă masa cel puţin 2x + 1. moleculele cu masă moleculară pară. ionul molecular este întotdeauna însoţit de picuri izotopice. consecinţele ce decurg de aici fiind enunţate în aşa-numita regulă a azotului: moleculele cu masă moleculară impară trebuie să conţină un număr impar de atomi de azot. ionul molecular este o specie omogenă. (cum ar fi. fie conţin un număr par de atomi de azot. datorită improbabilităţii de existenţă a unor fragmente cu această masă. ionul presupus ca fiind ion molecular este el însuşi un fragment. 7. 5. Acest fapt prezintă o importanţă analitică deosebită în spectrometria de masă.5. 4. izotopi cu număr de masă şi valenţă pare (12C. 6.6. Ioni metastabili La înregistrarea spectrelor de masă se observă frecvent picuri largi. Cl. Excepţia este reprezentată de către 14N. 5.3. Corelarea picului metastabil de la 170. nici un fragment nu poate conţine mai multe tipuri de atomi decât ionul molecular. masa moleculară trebuie să aibă o valoare care să difere rezonabil faţă de ionii fragmente prezenţi în spectru. la 172 şi 187 iar picul metastabil este la 170. Ionii ce produc aceste semnale se numesc ioni metastabili iar picurile corespunzătoare picuri metastabile. aflate la valori m/e fracţionare. în cazul existenţei picurilor metastabile. 9.a. abundenţa ionului molecular este proporţională cu presiunea din sursa de ioni.2). Abundenţa ionului M + ⋅ + 1 indică numărul maxim de atomi de carbon (Cmax) conform formulei: C max = (M + ⋅ + 1) × 100 ..a.m. 35Cl. 8. Astfel. ionii cu sarcină dublă nu pot avea mai mult de jumătate din masa ionului molecular. Ionii (M + ⋅ +2) şi cei superiori oferă indicaţii referitoarea la M + ⋅ × 1. 32S). 3. în absenţa unui semnal pentru ionul molecular. Dacă un ion cu sarcină dublă apare la x + 0. Si). 16O.

ionul fiică şi ionul metastabil se utilizează tabele şi programe computerizate. căpătînd o energie de translaţie eV. Figurile 5. dar se vor descompune în drum spre colector.3 prezintă variantele de evidenţiere a ionilor metastabili. Ionii moleculari care părăsesc sursa de ioni vor fi acceleraţi de diferenţa de potenţial. Prezenţa unui ion metastabil într-un spectru de masă este o dovadă că ionul părinte se descompune la ionul fiică într-o singură etapă. Astfel. poziţia picurilor metastabile este indicată cu ajutorul unor săgeţi plasate în locurile corespunzătoare de pe axa x. Ionii moleculari care se vor descompune la A+ şi B. Viaţa ionilor depinde de stabilitatea intrinsecă şi de cantitatea de energie de excitaţie adsorbită în cursul impactului electronic din camera de ionizare. ionii moleculari formaţi în camera de ionizare suferă unul din următoarele procese: a) se descompun complet şi foarte rapid în sursa de ioni şi nu mai ajung la colector (cum ar fi cazul ionilor moleculari foarte ramificaţi ce au o viaţă mai scurtă de 10 -5 s) sau b) supravieţuiesc un timp suficient de lung (mai mare de 10-5 s) pentru a ajunge la colector şi a fi înregistraţi. din masa ionului părinte (m1) şi a ionului fiică (m2). imediat după accelerare vor împărţi energia de translaţie între A+ şi B. O parte dintre aceştia vor avea timpi de viaţă intermediari (circa 10-5 s).. ionii A+ vor fi detectaţi normal de către colector. spectrul de masă al toluenului prezintă două picuri intense la m/e 91 şi m/e 65 şi un pic metastabil larg la 46. Ionul metastabil A+ are aceeaşi masă cu ionii normali A+. De exemplu.. unul dintre acestea fiind posibilitatea ca o parte din energia de excitare ce produce scindarea legăturii să se transforme în energie cinetică suplimentară.1 . în schemele de fragmentare. cu ajutorul ecuaţiei: (m ) 2 m* = 2 m1 Frecvent. Masa aparentă o ionului metastabil A+ (m*) poate fi calculată. În mod normal. prezintă o nomogramă utilizată în acest scop. se poate aprecia că ionul m/e 91 pierde 26 unităţi de masă pentru a produce ionul fiică m/e 65 şi că o parte din această fragmentare are loc între analizorul electrostatic şi cel magnetic.4. poziţia anormală din spectru fiind determinată numai de cantitatea diferită de energie de translaţie pe care o posedă. ci în timpul parcursului spre colector. În reprezentările grafice. produs în camera de ionizare. cu o precizie satisfăcătoare. ionii metastabili sunt prezentaţi ţinând cont de relaţia părinte-fiică şi de masa fragmentului neutru scindat.4. deoarece ionul metastabil A+ are o energie de translaţie mai mică decât ionul normal A+.2. . proporţional cu masa acestora (principiul conservării momentului). procesele de fragmentare care generează ioni metastabili sunt evidenţiate cu ajutorul unui asterisc plasat sub săgeată ( m1 *→ m2 ). anumite categorii de ioni moleculari pot avea un conţinut energetic foarte divers.0. Figura 5.4. el va fi deviat mai puţin şi va apare în spectru printre ionii cu masă mai mică. şi 5. Picurile metastabile sunt largi din mai multe motive. Ionul A+ cu energie de translaţie anormală este un ion metastabil. Ei posedă o energie cinetică inferioară ionilor obişnuiţi. Cum 652/91 = 46.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 53 camera de ionizare. vor putea părăsi camera de ionizare. În cazul spectrelor de masă tabelate. Ei vor fi focalizaţi de analizorul magnetic pe baza maselor lor şi a energiilor de translaţie. Ionii moleculari care se descompun în camera de ionizare conduc la un ion-fiică (daughter+ ion) A şi un radical B. rezultatele obţinute cu această ecuaţie se abat cu circa 0. Pentru stabilirea relaţiilor dintre ionul părinte.4. Unii dintre aceştia pot supravieţui pînă la colector şi vor fi detectaţi în mod normal.4 unităţi de masă faţă de valorile obţinute experimental. Energia de translaţie a acestui ion fiică A+ trebuie să fie atunci mai scăzută decât cea a ionului părinte şi acest ion va ajunge la colector altfel decât ionul “normal” A+ produs în sursa de ioni. Ionii metastabili detectabili se formează în regiunea cuprinsă între analizorul electrostatic şi analizorul magnetic. ceea ce conduce la timpi de existenţă foarte diferiţi. conducând la picul metastabil m/e 46.

Astfel.7 127 81 + 46 Figura 5. Procese de fragmentare 5.m. În cazul reacţiilor clasice. Deoarece ionizarea se realizează. . în aceste condiţii numărul de ciocniri intermoleculare este imens iar energia internă se distribuie rapid pe ansamblul tuturor moleculelor din sistem. ce au loc într-un timp foarte scurt. Spectrul de masă al teobrominei. Prezentarea picurilor metastabile cu ajutorul săgeţilor. cum este cel din spectrometrul de masă. Generalităţi În mod obişnuit.7.3 99 81 + 18  → 51.9 rezultă în urma fragmentării metastabile a ionului m/e 137. Reacţiile de recombinare sunt practic imposibile datorită improbabilităţii ciocnirilor intermoleculare.54 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 5.2 127 99 + 28  → 66. cu ajutorul unui fascicul electronic de 70 eV. reacţiile chimice se desfăşoară în fază lichidă sau gazoasă. Pe de altă parte.2. Înregistrarea spectrelor de masă ale moleculelor ionizate prin impact electronic se realizează în condiţiile unui vid avansat în care astfel de ciocniri sunt improbabile.3. fragmentările depind numai de structura şi energia moleculei. excesul energetic poate fi eliminat prin ciocniri intermoleculare sau prin emisie de fotoni. de obicei. Transformările moleculelor în spectrometrul de masă sunt reacţii monomoleculare izolate. singurele transformări pe care le poate suferi ionul molecular sunt fragmentări monomoleculare. care pierde 28 u. Ionul m/e 104. Rearanjările şi scindările ciclurilor nu vor putea fi detectate decât dacă vor fi urmate de procese de fragmentare. În condiţiile unui vid avansat. multe reacţii de fragmentare corespund unor + m*  → m1+ m2 + (m1 − m 2 )  → 132. sunt deci procese ce se află sub control cinetic.3 apare în urma fragmentării 180 → 137. Acest fapt permite postularea rutelor de fragmentare pe baza considerentelor bazate pe stabilitatea fragmentelor obţinute. Ionul de masă 87. Ionul astfel format este accelerat de către un câmp electric care îl dirijează spre analizor.7.m pentru a forma fragmentul m/e 109 u.a.0 182 155 + 27  → 104.1. cantitatea de energie transferată moleculei este mare iar ionul format va poseda un exces de energie apreciabil. Prezentarea picurilor metastabile în formă tabelară Figura 5. În sursa de ioni acest ion rămâne circa 10 -6-10-7 s iar în analizor circa 10-4-10-5 s. în pofida conţinutului energetic ridicat.1 155 127 + 28  → 77.a. numai emisia de fotoni permite micşorarea acestui exces energetic. Molecula primeşte energia transferată de la un fascicul electronic şi ionizează la un radical-cation.

de exemplu.4. -C=O. Nomogramă pentru identificarea ionilor părinte şi fiică ţinând cont de poziţia picului metastabil. . halogeni etc) de a accepta sarcina pozitivă cu schimbarea concomitentă a valenţei. C-H şi O-H ) este foarte mică. stabilizarea sarcinii pozitive a fragmentelor prin inducţie şi/sau rezonanţă sau de capacitatea heteroatomilor (oxigen. recombinarea unui radical cu un cation. Figura 5. ce au energie de activare nulă sau foarte mică. Este de aşteptat ca principiile după care au loc transformările chimice în spectrometrul de masă să fie asemănătoare cu cele din chimia organică convenţională. Procesele de fragmentare ce au loc în spectrometrul de masă pot fi împărţite în două categorii: . De remarcat că tendinţa de fragmentare a tuturor legăturilor multiple (-C≡ N. . >C=C<. .scindări simple (fără rearanjare). cum ar fi.stabilitatea ionilor şi a fragmentelor neutre rezultate. În acest condiţii.tăria relativă a legăturii. se pot aplica considerente bazate pe raţionamente de natură termodinamică.scindări cu rearanjare. Factorii principali care determină ce legături se vor scinda şi ce ioni se vor forma sunt: . Se poate astfel anticipa că fragmentarea va depinde de factori cum ar fi activarea alilică sau benzilică a legăturilor. -N=O etc) şi a trei legături simple (C-F. azot.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 55 reacţii inverse.

Potenţial de ionizare şi potenţial de apariţie Potenţialul de ionizare minim al unei molecule neutre se numeşte potenţial de ionizare (Ionization Potential. 5. 5. că expulzarea unui electron şi formarea unui radical .ion (ion molecular) are loc fără schimbarea structurii nucleare.7 În anumite situaţii este utilă indicarea fragmentelor ce pot rezulta în urma scindării la unul din capetele lanţului (de exemplu structura 5.5. Măsurarea potenţialului de ionizare se realizează prin creşterea energiei electronilor utilizaţi pentru ionizarea probei şi observarea potenţialului minim necesar pentru apariţia ionului molecular.1 .4 . parantezele sunt omise. scindarea legăturilor simple poate avea loc heterolitic sau homolitic. Scindarea homolitică se evidenţiază cu săgeţi cu un singur “dinte” (săgeţi tip harpon. pentru scindarea heterolitică utilizându-se săgeţi normale (5.5. 5. . Reprezentarea ionului molecular poate fi făcută în mai multe moduri.7. IP). Se acceptă însă.1 5. Apariţia fragmentelor ionice are loc la un potenţial ce însumează energia de ionizare a moleculei neutre şi energia de activare a procesului de fragmentare: valoarea acestui potenţial se numeşte potenţial de apariţie. 5. Simboluri utilizate în spectrometria de masă În cele mai multe cazuri. Atunci când sarcina şi electronul impar nu sunt (sau nu pot fi localizate) se utilizează simbolurile din structurile 5. în colţul din dreapta sus. în principiu. sarcina pozitivă şi electronul impar fiind scrise în afara parantezelor.56 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 5.6 5.5.5 În cursul proceselor de fragmentare.3 (formula ionului molecular este pusă între paranteze pătrate. din motive de simplitate. Deplasarea electronilor de legătură în cursul scindărilor se evidenţiază cu ajutorul săgeţilor.3 Atunci când sarcina pozitivă şi electronul impar pot fi considerate (din diferite motive) ca localizate se utilizează simbolismul din structurile 5.4. structura exactă (electronică sau nucleară) a celei mai mari părţi a ionilor înregistraţi în spectrul de masă al unui compus nu poate fi stabilită.3.2. uneori.6). În general. 5. rămănând numai colţul din dreapta sus).2 5.7. 5.7). sunt unanim acceptate atât terminologia cât şi simbolismul propuse de către McLafferty.8).

. 5. În spectrometria de masă se întâlnesc însă şi radicali-cationi. homolitică sau heterolitică. este posibilă obţinerea unui ion cu număr par de electroni şi a unui fragment neutru sau a unui ion cu număr impar de electroni şi a unui radical (cum este. 5. funcţie de tipul de scindare. 5. scindarea heterolitică sau homolitică a unei legături va conduce la acelaşi rezultat. scindarea lanţului şi a legăturilor exo-ciclice. 5. radicali stabili (de exemplu. de fapt. scindarea legăturilor dintr-un ciclu. cu formarea unui ion cu număr impar de electroni (radical-cation) şi a unui fragment neutru (de exemplu 5. moleculele conţin un număr par de electroni. ionii cu număr par de electroni se fragmentează la ioni cu număr par de electroni şi fragmente neutre.7). molecula de NO). Fragmentarea ulterioară a ionilor cu număr impar de electroni se tratează similar cu fragmentările ionilor moleculari (cu care se şi aseamănă din punct de vedere electronic). Ionii cu număr par de electroni pot suferi. de exemplu. pierderea de masă este posibilă numai dacă are loc scindarea a două legături din ciclu.8.9. Speciile reactive ce se întâlnesc frecvent în chimia clasică sunt ioni cu număr par de electroni (cationi şi anioni) şi radicali (intermediari fără sarcină) cu număr impar de electroni.10.7. În cel de-al doilea caz.10). 5. În prima situaţie. specii care nu sunt caracteristice chimiei în soluţie. obţinându-se un ion cu număr par de electroni (cation) şi un fragment neutru cu număr impar de electroni (radical) (de exemplu formulele 5. Toţi ionii moleculari conţin un număr impar de electroni. la rândul lor. Ioni cu număr par şi impar de electroni În general. Teoretic. De obicei. 2. Puţinele excepţii care există sunt.6. procese de fragmentare.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 57 5. cazul scindării cationului butil. Pierderea ulterioară de masă prin scindarea unei legături simple poate conduce numai la două situaţii: 1.9).4.

fără excepţie. cu masă mică nu poate corespunde decât unui număr foarte limitat de formule. Deşi majoritatea ionilor înregistraţi în spectrul de masă sunt ioni cu număr par de electroni. orice ion de masă impară va avea un număr par de electroni şi va fi un cation. aproape întotdeauna. Deoarece se pot determina formulele brute ale ionilor părinte şi fiică implicaţi într-o anumită fragmentare. orice ion de masă pară va avea. În spectru este prezent un ion abundent. Astfel. identificarea naturii unui anumit fragment neutru pierdut în cursul fragmentării acelui ion poate permite înlăturarea ambiguităţii. ţinând cont numai de elementele prezente în formula moleculară. CH3. acesta din urmă poate avea două origini: pierderea unui radical propil de către ionul molecular sau pierderea unei molecule de etilenă de către ionul (M-CH3)+. De exemplu. determinarea formulei moleculare este incertă. dacă un spectru conţine ioni abundenţi de tipul (M-CH3)+ şi (M-C3H7)+. Molecule şi fragmente neutre cu masă mică Fragmentarea ionului molecular produce ioni (înregistraţi de către aparat) şi fragmente neutre (radicali sau molecule) neobservabile în spectru. implicit. devine dificil de stabilit modurile în care au loc scindările acestor fragmente. 5.6. Stabilirea numărului de cicluri sau a nesaturării Cunoaşterea formulei elementale pentru o moleculă sau un fragment permite calcularea echivalentului de duble legături (nesaturare echivalentă (Ne) = numărul de cicluri plus numărul de legături duble). Masa produselor neutre poate fi însă dedusă din diferenţa dintre masa ionului părinte şi cea a fragmentului ionic rezultat. fie plasată într-o poziţie favorabilă scindării. Cele mai importante informaţii sunt oferite de fragmentele neutre pe care le pierde ionul molecular. compoziţia fragmentului se obţine prin diferenţă. Anexa 5 conţine lista celor mai caracteristice fragmente neutre pierdute în cursul fragmentărilor.7. datorită faptului că oferă posibilitatea postulării precursorilor posibili. se poate stabili cu uşurinţă formula moleculară. dacă molecula conţine un număr impar de atomi de azot. pierderea de fragmente H. Masele acestor fragmente oferă informaţii importante referitoare la compoziţia elementală a moleculelor investigate. absenţa altor substituenţi ce scindează uşor. un număr impar de electroni şi va fi un radical-cation. respectiv. 5. creşte şi numărul structurilor izobare şi izomere posibile. datorită acestui fapt. Deoarece fragmentul pierdut este cu certitudine un metil. O dată cu creşterea masei acestor fragmente neutre. fragmentul neutru. regula se inversează. atunci: x = 2n + 2 − 2N e sau Ne = 2n + 2 − x 2 . Din cauza abundenţei scăzute. Probabilitatea ca aceşti ioni să rezulte în urma unor rearanjamente este extrem de scăzută şi. Computerele asociate spectrometrelor de masă permit calcularea compoziţiilor posibile ale fragmentelor de masă dată. un fragment (M-15)+ abundent indică prezenţa unei grupe metil fixată fie pe un carbon foarte substituit. de asemenea. H2O şi. (M-18)+ şi (M-20)+ reprezintă. 5. Fiecare ciclu sau nesaturare prezente în moleculă va reduce numărul de atomi de hidrogen cu două unităţi. la m/e 58. Ionii de masă (M-1)+. o substanţă necunoscută prezintă un ion molecular de intensitate scăzută la m/e 74.58 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Recunoaşterea ionilor funcţie de paritatea în electroni se face cu următoarea regulă: în absenţa azotului. De exemplu. HF. căruia i s-a atribuit formula C2H3O2+. Dacă numărul de atomi de hidrogen din moleculă este x iar Ne este numărul de cicluri sau nesaturări. (M-15)+. un pic (M-1)+ abundent indică prezenţa unui atom de hidrogen mobil şi. O hidrocarbură alifatică saturată are formula CnH2n+2. Dacă formula brută atribuită unui ion nu se cunoaşte cu certitudine. Evident. cele mai importante informaţii pentru deducerea structurii sunt oferite de ionii cu număr impar de electroni. cunoaşterea naturii fragmentelor neutre pierdute în cursul formării este importantă pentru determinarea structurii moleculare.7.

ionul de masă 45 (CH3CH2O+) neputând fi observat. ionii fragmente apar în urma scindării unei legături astfel încât numărul teoretic de atomi de hidrogen este mai mic cu o unitate (de exemplu ionul C2H5+ conţine un atom de hidrogen mai puţin faţă de molecula C 2H6). 5. scindarea este denumită scindare indusă. valoarea Ne corectă se obţine prin rotunjire la valoarea întreagă inferioară. în principiu. În radical-cationi sarcina este delocalizată pe întreaga moleculă. Aceasta este urmată de un rearanjament. Fiecare atom de halogen prezent în moleculă substituie un atom de hidrogen. chiar dacă are un potenţial de ionizare scăzut. sarcina este purtată de către aceştia. În consecinţă.7. Deoarece oxigenul este puternic electronegativ. valorile Ne determinate cu formula precedentă vor prezenta valori fracţionare. se poate reprezenta astfel: Aceste tipuri de mecanisme pot fi evidenţiate. Scindarea legăturii adiacente are loc deoarece radicalul t-butil este foarte stabil. Unul dintre fragmente va avea sarcină pozitivă iar celălalt va fi un radical. Scindarea α conduce la pierderea unei grupe metil cu apariţia ionului m/e 87. acesta acceptă un electron.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 59 Prezenţa unor atomi de oxigen sau de sulf nu modifică valoarea determinată. în spectrometria de masă. Se aplică. dacă în urma scindării pot rezulta mai mulţi radicali alchil. echivalentul de duble legături se calculează cu formula: Ne = 2y + 2 + t − z − x 2 Adeseori. În moleculele în care există heteroatomi.7. ce prezintă un potenţial scăzut de ionizare. în cazul fragmentărilor t-butiletil-eterului. formarea celui cu lanţul cel mai lung este favorizată. fiecare atom de azot sau fosfor creşte cu o unitate numărul de atomi de hidrogen. deci de efecte de tip inductiv. b) scindarea legăturilor din α Scindarea legăturilor din α este iniţiată de componenta radicalică a radical-cationului şi are loc prin transferul unui electron al acestei legături: S-a constatat că. heteroatomul acceptă un electron şi formează un radical neutru. Frecvent. Procesul de fragmentare poate fi privit ca o competiţie între doi cationi pentru un electron: R + ⋅⋅⋅⋅⋅⋅e − ⋅⋅⋅⋅⋅⋅R' + Regula lui Stevenson precizează că se va forma preponderent cationul ce corespunde radicalului R ce are cel mai scăzut potenţial de ionizare. În acest caz. Pentru o moleculă cu formula generală CyHxHalogenzNtOv. deoarece este determinată de diferenţa de electronegativitate. ce antrenează pierderea unei molecule de . Aceeaşi scindare a legăturilor α . Scindări simple a) Scindări directe (σ ) şi scindări induse (i) Fragmentările σ apar în urma expulzării unui electron dintr-o legătură σ . iniţiată de sarcina pozitivă. de exemplu. Scindarea legăturii adiacente heteroatomului este asemănătoare scindării directe chiar dacă are loc după ionizare. regula lui Stevenson.

Cu cât heteroatomul este mai electronegativ. urmată de pierderea unei molecule de etenă printr-un proces de rearanjare. O < N. Scindarea în α devine predominantă în cazul atomilor donori de electroni. În acest sens. se observă următoarea ordine de scindare: Br. Ionii rezultaţi prin pierderea unor atomi de hidrogen au o intensitate scăzută. S.6. Cl < R. Figura 5. În cazul butilaminei semnalul cel mai intens corespunde unei scindări în α iniţiată de către componenta radicalică. (5.12) .60 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã etenă. Pentru comparaţie.12) sau a heteroatomilor care îşi schimbă starea de valenţă (5.11. în urma ruperii legăturii adiacente. sunt prezentate spectrul de masă şi principalele fragmentări ale t-butil-etil-eterului. compuşii cu halogen dau preferenţial scindări cu pierderea radicalului X. sunt ilustrative fragmentările butilaminei şi butantiolului (5. sunt prezentate spectrul de masă şi principalele scindări ale 2-butil-etil eterului.11). Se observă că este preferată pierderea celui mai lung radical (etil). ce conduce la ionul m/e 59. în cazul butantiolului. În figura 5.13). se prezintă spectrul 2-butil-etil-eterului. Astfel. fragmentarea principală corespunde pierderii unui radical HS: 5. cu excepţia cazurilor când sunt stabilizaţi prin rezonanţă (ca de exemplu în cazul propenei (5. în timp ce aminele scindează. În spectru se mai observă scindarea unei legături α ce conduce la cationul butil (m/e 57) precum şi scindarea unei grupe metil (m/e 87). În general. Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale t-butil-etil-eterului Figura 5. dimpotrivă.5. Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale 2-butil-etil-eterului Scindarea legăturii din α are loc cu atât mai uşor cu cât heteroatomul are masă atomică mai mare. În figura 5. legătură π . are două posibilităţi de expulzare de grupă metil şi una de grupă etil. un radical prin ruperea legăturii α . indusă de componenta radicalică.6. cu atât scindarea legăturii adiacente este mai uşoară.5. Scindarea în α . de preferinţă.

Schema 5.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 61 (5. procese ce implică migrarea unuia sau a doi atomi de hidrogen sau a altor atomi sau grupe de atomi. în care fenomenele de ionizare depind de solvatare şi de stabilirea unor echilibre. atomii de carbon ai fostei legături duble apărînd în poziţiile 2. de faptul că procesele ce au loc în spectrometrul de masă sunt procese unimoleculare).7. cel mai frecvent. c. Au loc frecvent procese complexe de transpoziţie şi rearanjare a scheletului moleculei. abundenţa mai mare a ionului C4H6+ este determinată de aptitudinea sa mai mare de a stabiliza sarcina pozitivă (5. Recunoaşterea lor este de o mare utilitate în interpretarea spectrelor de masă. un număr de şase atomi.7.13) Posibilitatea de a prevedea formarea şi stabilitatea ionilor este la fel de importantă în spectrometria de masă ca şi în chimia organică. Dintre numeroasele tipuri de fragmentări în care este implicată rearanjarea atomilor din moleculă şi care conduc la ioni cu număr impar de electroni. Aceste procese prezintă o serie de caracteristici comune.1.14 Deşi sarcina pozitivă poate fi purtată de oricare dintre fragmente. centrele între care are loc transferul atomilor sunt plasate favorabil din punct de vedere stereochimic. 5. d. Deoarece majoritatea cunoştinţelor despre ionii carboniu derivă din chimia soluţiilor. 5. b.7. procesele se realizează prin intermediul unei stări de tranziţie ciclice ce implică. forţa motrice este reprezentată de expulzarea unui fragment neutru stabil. Scindări cu rearanjare Atribuirea structurală a fragmentelor din spectru nu poate fi realizată ţinând cont numai de simpla scindare a unor legături.7. .14). două prezintă o importanţă deosebită: fragmentarea retro-Diels-Alder şi rearanjarea McLafferty. De exemplu.3 din butadienă (schema 5. Fragmentarea retro-Diels-Alder Este un proces ce apare în cazul cicloolefinelor cu inel de şase atomi. dintre care cele mai importante sunt următoarele: a. în special. fragmentarea ionului molecular al ciclohexenei va conduce la etenă şi butadienă. Prezenţa unei duble legături într-un ciclu face posibilă o scindare ce seamănă cu o reacţie Diels-Alder inversată. analogia cu chimia organică poate fi făcută numai în ceea ce priveşte aspectele calitative (trebuie ţinut cont. ionul rezultat este stabil.15).

2. Pe de altă parte. b. a b Figura 5.16). norbornanul (biclo[2. abundenţa relativă a ionilor nesaturaţi. spectrul de masă prezintă diferenţe semnificative (figura 5. a.7b). generaţi de fragmentarea retro-Diels-Alder a acesteia din urmă. cu structură chimică înrudită.7. picul de bază din spectrul tetralinei rezultă în urma unei fragmentări retro-Diels-Alder (5. Astfel.1]hept-2-enă). spectrul de masă al norbornenei.cationi. Din acest motiv. (5. Legătura dublă cicloolefinică poate să fie şi componentă a unui ciclu aromatic.7a). Ciclohexanii substituiţi se comportă similar. Diferenţa cea mai semnificativă între fragmentările norbornanului şi norbornenei rezultă din apariţia ionilor cu număr impar de electroni.16) Un alt exemplu de rearanjare retro-Diels-Alder apare în cazul norbornenei (biciclo[2.2.62 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã (5.15) Cele trei legături care scindează sunt două legături simple şi o jumătate de legătură dublă. spectrul de masă al norbornanului . Aceasta conţine o legătură dublă plasată corespunzător pentru a permite o fragmentare retro-Diels-Alder ce conduce la un radical-cation (figura 5.1]heptan). tipul de substituţie determinând. funcţie de efectele stabilizante. nu conţine heteroatomi sau nesaturări ce ar putea fi implicate în scindări ce ar conduce la radical.

H.7. Sarcina pozitivă însoţeşte. în cea de a doua. producând frecvent picul de bază.E . D şi E pot fi atomi de carbon iar atomii A. Clase de compuşi ce dau rearanjare McLafferty Clasa de compuşi Olefine Arilalcani Structura celui mai mic fragment de tip >C=D-E-H şi masa sa (u. fragmentul C = D .E . printr-o stare de tranziţie în şase centre. Cazul general este ilustrat de schema 5.3.8a) cu cel al izobutil-metil cetonei (figura 5.17. Sunt prezentate natura şi masa celui mai mic fragment posibil de tip C = D . În tabelul 5. Prima cetonă nu poate forma o stare de tranziţie în şase centre şi ionul molecular scindează radicali.18). ce reprezintă pierderea de către ionul molecular a moleculei neutre CH2 = CH .OH) 44 58 60 74 59 59 .H.CH3 (Schema 5.a.7. Schema 5.2. Utilizarea atomilor marcaţi a permis evidenţierea faptului că apariţia stării de tranziţie în şase centre este preferată faţă de alte aranjamente.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 5. rearanjarea McLafferty este evidenţiată de picul intens de la m/e 58 (M . C.m.8b). B. Schema 5. C şi/sau E sau D pot fi heteroatomi. la un atom care este legat de atomul adiacent din ciclul de şase de o legătură dublă sau triplă. Numărul mare de compuşi care dau această rearanjare este determinat de faptul că atomii A.3 sunt prezentate câteva clase de compuşi care dau rearanjarea McLafferty. 63 Rearanjarea McLafferty Acest tip de rearanjare însoţeşte fragmentările unui mare număr de clase de compuşi organici.42).17. de obicei. Fragmentarea are loc cu uşurinţă.) Compuşi fără heteroatomi CH2=CH(CH3) 42 92 Aldehide Cetone Acizi carboxilici Esteri Amide Oxime Atomul E este heteroatom E O CH2=CH(OH) O CH2=C(OH)CH3 O CH2=COH(OH) O CH2=COCH3(OH) N CH2=CNH2(OH) N CH2=CH(NH. Influenţa apariţiei acestui tip de fragmentare este evidentă dacă se compară spectrul etilmetil-cetonei (figura 5.18 Tabelul 5. Rearanjarea implică transferul unui atom de hidrogen.

64 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Hidrazone Nitrili 58 41 Eteri vinilici Ariloxialcani N CH2=CH(NH. Pierderea unei molecule de apă generează un pic la M . Aceste aspecte vor fi discutate în detaliu în capitolul fragmentări asociate cu grupele funcţionale. b. de exemplu. Degradările termice ale compuşilor labili termic pot avea loc în sursa de ioni şi conduc la dificultăţi de interpretare a spectrelor. Dacă însă deshidratarea are loc în proporţie mare înainte de ionizare. Factori ce influenţează procesele de fragmentare Procesele de fragmentare sunt influenţate de o serie de factori. spectrul de masă al izobutil-metil-cetonei Esterii metilici dau acest rearanjament numai dacă lanţul acidului este suficient de lung. picul ionului molecular poate să dispară din spectru.8.NH2) N CH2=C=NH Alţi atomi sunt heteroatomi C E O C O=CH-CH2(H) O C Esteri O 46 O O=CH(OH) a 44 94 b Figura 5.18. prezenţa unor efecte electronice stabilizante sau activante poate induce scindări preferenţiale. cazul esterului β feniletilic al acidului izovalerianic (schema 5. Aceste fenomene apar. Unele grupări funcţionale pot avea un efect important asupra proceselor de fragmentare.19). b) degradările termice.19 5. Descompunerea termică poate fi prevenită prin ionizare cu o sursă rece de ioni sau prin derivatizare la compuşi mai volatili.8. a. indiferent dacă eliminarea a avut loc înainte sau după ionizare. spectrul de masă al etil-metil-cetonei. Apariţia picului de bază la m/e 104 este un indiciu că: a) legătura C-H implicată preferenţial în transferul atomului de hidrogen este cea de la grupa CH2 benzilică şi b) sarcina este preluată de fragmentul stirenic care poate să o stabilizeze prin rezonanţă: Schema 5. Este. de obicei.7. . În cazul în care ambii radicali ai esterului pot participa la formarea stării de tranziţie. în cazul alcoolilor ce se pot deshidrata înainte de ionizare. dintre care cei mai importanţi sunt: a) grupele funcţionale. esterii etilici sau cei ai alcoolilor superiori pot da rearanjarea McLafferty. în timp ce altele au o influenţă mică.

De obicei.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 65 c) potenţialul de ionizare. Aceste observaţii conduc şi la concluzia că abundenţa relativă a ionilor din spectru este reproductibilă numai dacă potenţialul de ionizare este constant. scindează preferenţial gruparea alchil cu masa moleculară cea mai mare. deoarece vor avea loc numai procesele de fragmentare cele mai favorizate. primari. însă randamentul ionic (eficienţa ionizării) este redusă şi intensitatea semnalelor din spectru suferă o diminuare considerabilă. aceste constante de viteză pot depinde de energia de ⋅ excitare a lui A+ şi de căldura de formare a tuturor produşilor. Într-o serie omologă intensitatea picului molecular descreşte. respectiv. Cu cât gradul de substituţie a unui atom de carbon este mai mare. . La rândul lor. progresiv. d.7. cu creşterea masei moleculare. din ce în ce mai simplu. cu atît scindarea legăturii este mai uşoară. înregistrat la energie joasă (12 eV) 5. la 70 eV (1 eV = 23 kcal = 96 kJ/mol). înregistrat la energie înaltă (70 eV) b. Atunci când A+ se poate fragmenta la B+ şi C sau la B+ şi C. Un exemplu de modificare a aspectului spectrului la potenţiale joase de ionizare se poate observa în figura 5. Reguli generale ce se pot aplica proceselor de fragmentare Acumularea unui mare număr de date spectrale a permis enunţarea unor reguli referitoare la procesele de fragmentare ce au loc în spectrometrul de masă. Spectrele de masă de rutină sunt obţinute. a b Figura 5.9. de obicei. Scăderea potenţialului de ionizare la 20 eV nu modifică apreciabil modul de fragmentare. 2. B+ şi C+ la echilibru depind de constantele de viteză relative ale celor două rute competitive. Sub 20 eV spectrul devine. înregistrarea spectrelor la potenţiale scăzute este o metodă utilă în studierea energiilor de legătură. ⋅ ⋅ abundenţele lui A+ . Au influenţă asupra abundenţelor relative ale ⋅ ⋅ ⋅ anumitor fragmente. de obicei. Spectrul de masă al di-n-hexil-eterului: a. Astfel. Intensitatea relativă a picului molecular este cea mai mare pentru compusul cu catenă liniară şi scade cu creşterea ramificării catenei. vitezele relative ale rutelor de fragmentare. 3.9.9. Aceasta este o consecinţă directă a stabilităţii crescute a carbocationilor terţiari faţă de cei secundari şi. 1.

66

Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã

Ordinea de stabilitate a cationilor este:
4. Legăturile duble, structurile ciclice şi, în special, cele aromatice şi heteroaromatice stabilizează

ionul molecular mărind astfel probabilitatea apariţiei acestuia.
5. Legăturile duble favorizează scindările în poziţia alilică, cu formarea de carbocationi de tip

alilic, stabilizaţi prin rezonanţă.
6. Ciclurile saturate au tendinţa să piardă substituenţii alchil. Sarcina pozitivă are tendinţa de a

rămâne pe fragmentul ciclic:

7. Ciclurile nesaturate pot suferi scindări retro-Diels-Alder:

9. Legăturile carbon-carbon vecine unui heteroatom scindează frecvent; sarcina pozitivă este

preluată de fragmentul ce conţine heteroatomul, ai cărui electroni neparticipanţi contribuie la
stabilizarea prin rezonanţă.

9. Derivaţii aromatici alchilaţi scindează, cu mare probabilitate, legăturile β

faţă de ciclu,
formând cationi benzilici stabilizaţi prin rezonanţă sau, mai probabil, ioni tropiliu:

10. Scindările sunt însoţite, adeseori, de eliminarea unor molecule stabile neutre cum ar fi oxid de

carbon, olefine, apă, amoniac, hidrogen sulfurat, acid cianhidric, mercaptani, alcooli etc.
11. Trebuie precizat faptul că regulile de mai sus se pot aplica pentru scindările care au loc în

spectrometrele cu impact electronic Alte tehnici de ionizare (CI etc) produc ioni moleculari cu
energie mult mai joasă, a căror fragmentare decurge după reguli diferite.
5.8. Spectrometria de masă a ionilor negativi
Deşi apărută mult mai târziu, spectrometria de masă a ionilor negativi este din ce în ce mai
mult utilizată datorită, în principal, faptului că poate oferi informaţii complementare celor furnizate
de spectrometria de masă tradiţională. Dezvoltarea sa mai târzie a fost determinată de faptul că
numărul ionilor negativi care apar la ionizarea prin impact electronic este cu câteva ordine de
mărime mai mic decât cel al ionilor pozitivi iar aparatele comerciale erau destinate detecţiei ionilor
pozitivi. Cantităţi semnificative de ioni negativi apar, în special, în cazul compuşilor ce conţin
grupări puternic atrăgătoare de electroni, capabile să stabilizeze sarcina negativă. Pentru

Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã

67

investigarea lor cu ajutorul spectrometrului de masă clasic este necesară inversarea potenţialului
sursei şi al lentilelor de focalizare, inversarea sensului câmpului magnetic al aparatelor cu sector
magnetic şi introducerea unei dinode de conversie pozitive (+3kV) înaintea detectorului.
Formarea ionilor negativi se poate realiza prin următoarele tipuri de procese:
I.
captare de electroni lenţi:
A.
captare asociativă: A + e−  → A − ⋅
B.
captare disociativă: A B+ e−  → A − + B
C.
producere de perechi de ioni: A B+ e− → A − + B+ + e−
II.
reacţii ioni-molecule:
→(M − H) − + HX
A.
extragere de proton: M + X − 
B.
transfer de sarcină: M + X − → M −⋅ + X ⋅
C.
adiţie nucleofilă: M + X − → M X−
D.
substituţie nucleofilă: AB + X − → BX + A −
Ca şi în cazul spectrometriei de masă a ionilor pozitivi, există două tipuri de ioni negativi ce
pot fi investigaţi: anioni cu număr par de electroni şi anioni-radicali.
În cazul anionilor cu număr par de electroni se întâlnesc patru tipuri de fragmentări:
1. scindări homolitice: A B−  → A + B− , cum ar fi:
− + H⋅
→⋅ CH 2COCH 2
- scindare de H⋅: (CH 2COCH 3) − 
- scindare de radical alchil: Ph- CHOCH3 → PhCHO− ⋅ + CH ⋅3
2. reacţii cu formarea iniţială a unui complex anion-moleculă, urmate de deplasarea
anionului, deprotonare, eliminare etc:
− CH COCOCH  → [CH CO− (CH CO)] → CH − C − = O + C H CO
2
3
3
2
3
2
3. transferul unui proton la atomul cu sarcină negativă urmată de formarea unui complex
care se fragmentează ca mai sus;
4. procese diverse de rearanjare.
Radicalii-anioni dau două tipuri principale de fragmentări:
1. scindarea la nivelul legăturilor α faţă de atomul cu sarcină negativă sau în α faţă de un atom
aflat în conjugare cu atomul cu sarcină negativă;
2. rearanjări complexe.
În figura 5.10 este prezentat spectrul de masă al ionilor negativi ai nicotinamidei ce
evidenţiază pierderea de HCN şi HNCO din ionul (M −H) − .

Figura 5.10.
Spectrul de masă al ionilor negativi ai nicotinamidei

68

Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã

CAPITOLUL 6
PROCESE DE FRAGMENTARE ASOCIATE CU PRINCIPALELE
CLASE DE COMPUŞI ORGANICI
6.1. Hidrocarburi
6.1.1 Hidrocarburi saturate aciclice
Analiza spectrelor hidrocarburilor saturate aciclice a permis evidenţierea unor caracteristici
comune:
1. într-o serie omologă intensitatea semnalului ionului molecular scade cu creşterea masei
moleculare;
2. la alcanii izomeri intensitatea ionului molecular scade odată cu creşterea gradului de ramificare;
3. scindările au loc, preferenţial, la ramificaţii; cu cât atomul de carbon este mai substituit, cu atât
scindarea este mai uşoară;
4. picul molecular al alcanilor liniari este vizibil până la C45; cel al alcanilor puternic ramificaţi nu
este detectabil (octanii cu carbon cuaternar nu prezintă pic molecular);
5. abundenţa picului M-15 este minimă pentru alcanii liniari; un pic M-15 intens indică, de obicei,
o ramificaţie metil. Fragmentarea lanţurilor liniare produce picuri distanţate de 14 u.a.m.
Picurile m/e 43 (C3H7)+ şi 57 (C4H9)+ sunt întotdeauna intense, dar ele nu sunt caracteristice
pentru o anumită structură;
6. majoritatea ionilor se formează prin scindarea legăturilor C-C ale ionului molecular şi sunt ioni
de masă impară, grupaţi în tripleţi ale căror valori m/e sunt date de formula generală C nH2n-1,
CnH2n, CnH2n+1, situate, respectiv, la m/e 27, 28, 29, m/e 41, 42, 43, m/e 55, 56, 57 etc.;
7. deoarece transpoziţia ionilor carboniu este un proces ce reclamă cantităţi minime de energie,
este practic imposibil ca, pe baza spectrului de masă, să se definească structura ionilor ce apar la
fragmentarea catenelor liniare.
În figura 6.1. sunt prezentate spectrul de masă şi principalele fragmentări ale 3etilhexanului. Scindările catenei principale produc cei mai abundenţi ioni din spectru. Ionul m/e 57
apare, probabil, ca urmare a unui rearanjament, confirmat de ionul metastabil de la m/e 38,2 (ionul
de origine este m/e 85) şi sugerat de către spectrul din figura 6.1. Este imposibil de precizat, fără
utilizarea marcajelor izotopice, dacă ionul m/e 84 rezultă în urma expulzării unui radical metil din
ionul m/e 99 sau a unui atom de hidrogen din ionul m/e 85.

Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã

69

Figura 6.1.
Spectrul de masă al 3-etilhexanului.

Figura 6.2a şi 6.2b ilustreză diferenţele ce apar între spectrele alcanilor liniari şi ramificaţi.
După cum se observă din fig. 6.2a, intensităţile semnalelor unui alcan liniar (n-hexadecan) descresc
continuu spre picul molecular. În spectrul 5-metilpentadecanului, această descreştere progresivă
este întreruptă brusc la C12, ceea ce arată că cel mai lung lanţ liniar are 10 atomi de carbon.

a

b
Figura 6.2.
Spectrele de masă ale n-hexadecanului (a) şi 5-metilpentadecanului (b)

6.1.2. Cicloalcani
1. Structurile ciclice stabilizează ionul molecular, a cărui abundenţă este de 3÷ 5 ori mai mare

comparativ cu cea a alcanilor de masă similară; stabilizarea este şi mai pronunţată la policicluri.
Ciclurile nesubstituite dau ioni moleculari abundenţi deoarece pierderea de masă nu poate avea
loc decât prin scindarea a două legături.

Scindarea moleculelor neutre de C2H2 şi C2H4 din aceşti doi ioni vor produce ionii m/e 41 şi 39 şi.2. Alchene şi alchine 1. C2H4 (28 u. respectiv. Deoarece legătura dublă migrează cu uşurinţă în ionul molecular. cu formarea unui radical. 3.). m/e 55 şi 53. Ca urmare a pierderii unei molecule C2H4. Scindarea legăturilor ciclului conduce la expulzarea de fragmente cu unul sau doi atomi de carbon: CH3 (15 u.3. o deschidere de ciclu urmată de eliminarea de radicali etil şi metil şi formarea ionilor ciclopentenil şi.70 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 2. mai stabilă decât un radical CH3.m. scindarea cea mai frecventă este scindarea de tip alilic.m. 3. Spectrul de masă şi fragmentările principale ale ciclohexanului Un alt exemplu reprezentativ apare în cazul norbornanului (spectrul de masă în figura 5. C2H5 (29 u. Scindarea metilului implică. 6. 6. 4.).3).m). Acesta apare ca urmare a pierderii unui electron dintr-o legătură C-C. a căror intensitate scade cu creşterea masei. ionul molecular al olefinelor cu până la 6 atomi de carbon este mai intens decât cel al analogilor saturaţi. izomerii ce diferă numai prin poziţia legăturii π nu pot fi diferenţiaţi. . principalele fragmentări în 6.1. respectiv.cation a cărui structură liniară a fost dovedită prin marcare cu 13C. 2. cele mai favorabile scindări sunt cele de tip α faţă de ciclu.. Spectrele sunt caracterizate de tripleţi distanţaţi cu 14 u. ciclopentilmetil. picul de bază este la m/e 56.a. Spectrul de masă al ciclohexanului prezintă un ion molecular intens (figura 6.a.m. Picul dominant al fiecărui triplet corespunde formulei generale CnH2n-1.9b. Figura 6. probabil. La ciclurile substituite. probabil.a. transpoziţia unui atom de hidrogen la atomul de carbon cu sarcină. Datorită stabilizării produse de legătura dublă. Ionul molecular suferă.a. Deoarece produce carbocationi stabilizaţi prin rezonanţă.1).

format printr-o izomerizare ce conduce la creşterea conjugării. ce pot să apară în urma unei transpoziţii McLafferty.2. Picul m/e 93 poate fi considerat ca provenind de la un ion cu formula C7H9+. 6. 4 şi 5). Spectrele de masă ale acetilenelor sunt asemănătoare cu cele ale alchenelor. Figura 6. picul CnH2n-3 este mai intens. urmată de o scindare alilică (6. Picurile de la m/e 41.3.2): 6. de obicei.4. Hidrocarburi aromatice .3.. de obicei.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 71 5. Scindarea frecventă are loc printr-o fragmentare retro-Diels-Alder (6.4 este prezentat spectrul β -mircenului. 55 şi 69 corespund formulei CnH2n-1 (n = 3. În figura 6. Ionul molecular al cicloalchenelor este. de ioni CnH2n+.3): 6. Ionii CnH2n-1+ sunt însoţiţi. distinct. de obicei. 6. Spectrul de masă al β -mircenului Picurile m/e 67 şi 69 sunt rezultatul unei scindări bi-alilice. 7.

72 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 1. fără îndoială. Migrarea unui atom de hidrogen şi eliminarea unei molecule de alchenă (transpoziţie de tip McLafferty) explică picul de la m/e 92.4. Un pic intens la m/e 91. de regulă. Picul molecular este însoţit. Ionul de masă 91 admite două structuri izomere (cation benzil şi ion tropiliu). dintre care cea mai stabilă este.a. ce dă frecvent picul de bază. poate să apară şi în urma unor rearanjamente. radicalul cel mai substituit de la Cα scindează primul. de regulă. deoarece acest fragment.8 (77 → 55) este un indiciu suplimentar al prezenţei nucleului benzenic. 51.m.. comparativ cu cazul toluenului. Substituenţii prezenţi la Cα conduc la mase ce cresc progresiv cu 14 u. Un exemplu tipic este evidenţiat de schema 6. 3. 2. Deşi au o abundenţă relativă scăzută. rezultat în urma unei scindări benzilice a legăturii C-H. foarte stabil. ionii rezultaţi din fragmentarea nucleului aromatic sunt caracteristici: m/e 39. de picul M-1. Simpla prezenţă a unui pic de masă 91 nu exclude ramificarea la Cα . (dat de ionul C6H5CH2+). 50. Aceasta ar explica scindarea mai uşoară a unei grupe metil din xileni. 65 (76). atunci când radicalul alchil are o catenă liniară de cel puţin 3 atomi de carbon: 5. Nucleul aromatic stabilizează ionul molecular. . Ionul molecular al xilenilor se rearanjează uşor la radical-cationul tropiliu ce pierde un radical metil: 4. indică un inel benzenic substituit. 77 (78). structura de ion tropiliu ce prezintă caracter aromatic. Prezenţa ionului metastabil de la m/e 33. Cea mai importantă fragmentare a părţii aromatice are loc prin pierderea unei molecule de acetilenă din ionul tropiliu: 6.

În tabelul 6.6. După cum se observă din figura 6. Principalele fragmentări ale n-propilbenzenului Figura 6. 2. În Anexa 3 sunt prezentate abundenţele izotopice pentru diferite combinaţii de atomi de clor şi brom. . Datorită contribuţiei izotopice. respectiv 81Br.4.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 73 Schema 6. Aspectul spectrului în zona ionului molecular al compuşilor conţinând atomi de clor şi brom este prezentat în figura 6.1. Derivaţi halogenaţi 6. Datorită abundenţelor mari ale izotopilor 36Cl. Derivaţi halogenaţi alifatici 1.4. Spectrul de masă al n-propilbenzenului 6.m. aspectul spectrelor de masă ale derivaţilor halogenaţi poate să depindă esenţial de numărul şi natura atomilor de halogen. ionii moleculari ce conţin atomi de clor sau brom prezintă picuri izotopice separate de câte 2 u.6. spectrele derivaţilor cloruraţi şi bromuraţi prezintă o amprentă extrem de caracteristică în zona ionului molecular.4. Raportul intensităţii semnalelor depinde de numărul şi natura atomilor de halogen.a.1 sunt prezentate masele exacte şi abundenţele relative ale izotopilor atomilor de halogen răspândiţi în natură.5.

Prezenţa fluorului este mai dificil de evidenţiat datorită. Prezenţa iodului într-o moleculă este evidenţiată de existenţa unui pic la m/e 127 (I+). În general. 169. abundenţei scăzute a ionilor moleculari ai derivaţilor fluoruraţi. Aspectul picurilor din regiunea ionului molecular al combinaţiilor conţinând atomi de clor şi/sau brom 3. m/e 119.278 100 Figura 6. pic de bază în hidrocarburi perfluorurate). iar pe de altă parte. un semnal situat la M-127. însoţit de 4. devine însă mai importantă scindarea legăturii C-H de la Cα . abundenţa ionului molecular creşte de la derivaţii fluoruraţi la cei ioduraţi. ionii moleculari ai compuşilor cu catenă liniară mai lungă de şase atomi de carbon au intensitate prea slabă pentru a putea fi utilizate caracteristicile imprimate de amprenta izotopică. % 100 100 31. Abundenţele ionilor moleculari descresc rapid cu creşterea catenei sau a ramificării.6. Această inversare a tipului de scindare preferenţială este o consecinţă a . Această tendinţă este determinată de faptul că fluoro-derivaţii prezintă cea mai înaltă energie de ionizare iar ionul molecular format se fragmentează cu consumul energetic cel mai redus dintre toţi ionii moleculari ai compuşilor halogenaţi. m/e 69 (CF3+. La compuşii halogenaţi analogi. Caracteristici ale compuşilor fluoruraţi: a. Existenţa sa poate fi totuşi dedusă datorită prezenţei unor picuri la valori m/e mai rar întâlnite în alţi compuşi organici: m/e 33 (CH2F+).978 100 97.1 Masele exacte şi abundenţele relative ale izotopilor atomilor de halogen Izotop 19 F 35 Cl 37 Cl 79 Br 81 Br 127 I Masă 18.9163 126. 219 etc.9675 78.9184 80.74 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Tabelul 6.9044 Abundenţă relativă. pe de o parte. scindarea legăturii Cα -Cβ prezintă o importanţă mult mai scăzută decât în cazul celorlalţi derivaţi halogenaţi. 7. 5.9984 34. lipsei unei amprente izotopice (element monoizotopic). 6.9689 35.

b. dintre care cel mai intens este C4H8Cl+. scindarea legăturii C-Cl conduce la un ion Cl+ (m/e 35 şi 37). . b. scindarea de HCl are loc. c. Derivaţi halogenaţi aromatici 1.3. 10. apare un pic caracteristic la M-HF (M-20). procesele suferite în spectrometrul de masă de către derivaţii bromuraţi sunt similare celor suferite de către derivaţii cloruraţi. sulf sau azot. Deoarece iodul este monoizotopic. însă într-o măsură mult mai mică decât în cazul compuşilor ce conţin atomi de oxigen. Spectrul de masă al tetraclorurii de carbon. ionul molecular este decelabil numai la clorurile inferioare. Stabilitatea sa poate fi explicată de posibilitatea adoptării unei structuri ciclice: e. spectrele monoclorurilor alifatice sunt dominate de amprenta hidrocarbonată într-o măsură mult mai mare decît cele ale alcoolilor. printr-o eliminare de tip 1. Figura 6. halogenurile liniare ce conţin mai mult de şase atomi de carbon formează ioni C3H6Cl+. la derivaţii poliioduraţi apar distanţe anormal de mari între picurile intense. fragmentarea ionului molecular este influenţată de atomul de clor. fragmentarea preferată este scindarea de Br. probabil. nu apar picuri izotopice. ce prezintă abundenţă redusă la derivaţii cu mai mult de cinci atomi de carbon. d. Carbocationul secundar rezultat prin scindarea unui atom de hidrogen este mai stabil decât un carbocation primar rezultat prin scindarea unui radical alchil: b. f. în afara picurilor tipice scindărilor radicalului alchil. Caracteristici ale derivaţilor ioduraţi: a. C4H8Cl+ şi C5H10Cl+. Caracteristici ale derivaţilor bromuraţi: a.7 este prezentat spectrul de masă al tetraclorurii de carbon. 6. aminelor sau mercaptanilor corespunzători. c. 8. Picul ionului molecular al halogenurilor de aril este foarte intens.4. sunt caracteristice picurile m/e 127 (I+). b.7. În figura 6.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 75 electronegativităţii ridicate a atomului de fluor. abundenţa ionului molecular este cea mai intensă comparativ cu ceilalţi derivaţi halogenaţi cu structură asemănătoare. Caracteristici ale derivaţilor cloruraţi: a.. 9.2. M-127 (M-I) şi M-129 (M-H2I).şi produce picuri la M- 36 şi M-37.

de competiţia dintre tăria legăturilor din substituent şi tăria legăturilor carbon-halogen. cu transpoziţii complexe ale scheletului hidrocarbonat. Fragmentările derivaţilor floururaţi au loc.3. Acest fapt este ilustrat.5-triclorobenzenului 3. Picurile M-X sunt întotdeauna intense pentru compuşii ce conţin atomi de halogen legaţi direct de nucleul aromatic. de obicei. detectabil. de obicei. bromuraţi şi ioduraţi implică eliminarea de atomi liberi de halogen sau HX. 3. . -Br. Spectrul de masă al 1. -I) scindează preferenţial halogen.3.m.) ce apare la toţi ionii ce conţin un atom de clor).76 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 2.a. Figura 6. sunt prezentate spectrul de masă şi principalele fragmentări ale 4clorobenzofenonei. De exemplu.8. Formarea ionului benzil (sau tropiliu) în urma scindării unui atom de halogen reprezintă principalul mod de fragmentare.5-triclorbenzenului (figura 6. Formarea ionilor de tip tropiliu are loc chiar dacă atomul de halogen este plasat în poziţia β sau γ a catenei alchil (exceptând cazul compuşilor ioduraţi ce scindează preferenţial un atom de iod ca urmare a unei energii de legătură scăzute): În figura 6. Este evidentă amprenta izotopică (picuri ale căror intensităţi sunt în raport de 3:1. în special.8). de exemplu. Halogenurile de aril substituite permit fragmentări ce depind de tipul de substituent asociat şi. halo-toluenii (halogen = -Cl. în timp ce fluoro-toluenii scindează preferenţial hidrogen: 4. distanţate de 2 u.9. în spectrul 1. Principalele scindări ale derivaţilor cloruraţi. Ionul molecular al halogenurilor de benzil este.

Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale 4-clorobenzofenonei.5. cel al alcoolilor terţiari este nedetectabil. Picul molecular al alcoolilor primari şi secundari este puţin intens. similar. În cazul deshidratării termice. Scindarea apei sub acţiunea impactului electronic este o eliminare 1. Ca urmare a pierderii unei molecule de apă. apar de obicei picuri intense la M-18. 2. Ca urmare a deshidratării. 87 etc). 73 etc) ⋅ şi R2 C = O+ (m/e 59.9. Compuşi oxigenaţi 6.4 ce decurge.alcoolii primari prezintă un pic intens la m/e 31: ⋅ .CH = O+ (m/e 45. este posibilă confundarea picului M-18 cu cel al ionului molecular. Alcooli 1.1.1. Ionul molecular rezultă în urma expulzării unuia dintre electronii neparticipanţi ai oxigenului. la fragmente R .5. În principiu. 4. Apar uneori picuri de intensitate scăzută la M-2 ( R − CH = O +⋅ ) şi M-3 (R − C ≡ O +⋅ ) . cât şi al impactului electronic. Pierderea de apă este un rezultat atât al deshidratării termice.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 77 Figura 6. Scindarea cea mai probabilă are loc la legătura C-C vecină atomului de oxigen (scindare în α ). Compuşi hidroxilici 6.alcoolii secundari şi terţiari scindează. 73. Astfel: . 6. probabil. Eliminarea de apă. 3. procesul este o eliminare 1. 59. este eliminat substituentul cel mai mare: Atunci când R şi/sau R’ = H se poate observa un pic la M-1.2.1. catalizate de pereţii metalici ai aparatului. printr-o stare de tranziţie ciclică: .5.

Acesta este însoţit de picul de intensitate mică M-1. În consecinţă. Pierderea de CO şi apoi de hidrogen explică picurile intense de la m/e 79 şi 77 (figura 6.10. Spectrele alcoolilor cu mai mult de 6 atomi de carbon sunt asemănătoare cu cele ale alchenelor corespunzătoare. Alcoolii ciclici saturaţi prezintă. Alcoolii ce conţin ramificaţii metil prezintă frecvent picuri intense la M-33 [M-(CH3+H2O)]. 7. de obicei.11).78 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 5. rezultat în urma pierderii unui atom de hidrogen de la C 1 (figura 6.a.. deoarece în procesele de fragmentare domină lanţul hidrocarbonat. M102 etc: 6. scindarea apei din alcoolul o-hidroxibenzilic este mult mai intensă comparativ cu cazul izomerilor meta şi para: Figura 6. Alcoolii aromatici şi omologii lor substituiţi prezintă un pic molecular distinct. M-74. Butanolul şi omologii superiori prezintă picuri intense M-(H2O + alchenă) ce apar la m/e M-46. Intensitatea picului M-18 este cea mai mare în spectrele alcoolilor primari.m. În figura 6.12): 10. Alcoolul benzilic prezintă un pic intens la m/e 107 (M-1) rezultat din scindarea nespecifică a unui atom de hidrogen din diverse poziţii ale ciclului şi unul mai puţin intens la m/e 105 (M-3) rezultat prin pierderea celor 3 atomi de hidrogen ai grupei hidroximetil. Spectrele de masă ale unor pentanoli . Eliminarea unui radical OH (cu formarea picului benzilic m/e 91) sau chiar a unei molecule de apă este un proces mai puţin favorabil ca în cazul alcoolilor alifatici. apar grupe de picuri distanţate cu 14 u.10 sunt prezentate spectrele unor pentanoli ce evidenţiază caracteristicele enunţate mai sus. un pic molecular detectabil. Prezenţa unor substituenţi în orto favorizează fragmentări specifice (efect orto) între care predomină pierderea de apă. Astfel. 8. 9. a căror intensitate descreşte cu creşterea masei fragmentului.

pe de o parte.4 şi figura 6. sunt evidente. 2. . cazul crezolilor) poate conduce la un ion hidroxitropiliu (M-1) cu abundenţă mai mare decât cea a ionului molecular. de exemplu. Fragmentările ca fenol. Pierderea unei grupe metil este un proces mai favorabil decât pierderea unui atom de hidrogen de la Cα .2. Fenoli 1. şi ca alchil benzen. Ionul molecular pierde frecvent CO (M-28) şi CHO (M-29). prezenţa unor substituenţi alchil pe nucleul aromatic (cum ar fi. respectiv. Aceste tranziţii sunt evidenţiate şi de prezenţa picurilor metastabile.11.1.13 prezintă principalele fragmentări şi. pe de altă parte.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 79 Figura 6.5. Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale ciclohexanolului Figura 6. Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale alcoolului benzilic 6.12. Schema 6. spectrul de masă ale 2-etil-4-metilfenolului. Picul molecular este intens. 3.

Spectrul de masă al 2-etil-4-metilfenolului .80 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Schema 6.5. Principalele fragmentări ale 2-etil-4-metilfenolului Figura 6.13.

deoarece cei doi radicali alchil.5.2.6.14. stabilizează mai bine sarcina pozitivă: 2.14.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 81 6. Prezenţa atomului de oxigen este indicată de picuri intense. 59. 73 etc ce reprezintă fragmente RO+ şi ROCH2+.1. 3. . Intensitatea ionului molecular. Eteri 6. Spectrul de masă al etil sec-butil-eterului Schema 6. 45. prin efectele +Is. Eteri alifatici 1. este mai mare decât cea a alcoolilor izomeri. scindarea legăturii C-C vecine atomului de oxigen (figura 6. Eterii alifatici prezintă două tipuri principale de fragmentări: a) scindarea legăturii C-O cu păstrarea sarcinii de către radicalul alchil (schema 6.6): Figura 6.6): Schema 6.5. deşi slabă. a. la m/e 31.7.2. schema 6.

Principalele fragmentări ale ionului molecular al eterilor ciclici sunt pierderile de H . metastabile). : . Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale tetrahidrofuranului 7. Eteri aromatici 1. Ionul molecular al eterilor metilici scindează CH3. 5.14): 4. Ionul rezultat prin scindare se descompune. Ionul molecular este intens.2. scindarea preferată este conform rutei 1. şi formaldehidă (fig.5.15.2. la rândul său. 6. b) picuri distincte la M-R şi M-OR şi slabe la M-H: 6. 6.15): Figura 6. Picurile caracteristice de la m/e 78 şi 77 rezultă în urma pierderii de formaldehidă (prin intermediul unor stări de tranzitiţie în 4 centre) şi H. Spectrele acetalilor şi cetalilor (substanţe înrudite cu eterii) sunt caracterizate de: a) ion molecular foarte puţin intens. cu formarea picului de bază m/e 45 (figura 6. în care se elimină fragmentul mai lung. Principala diferenţă dintre spectrele eterilor şi cele ale alcoolilor este lipsa ionului M-18 (scindarea de apă din molecula eterilor este nesemnificativă). Spectrele eterilor cu lanţuri hidrocarbonate lungi au un aspect asemănător celor ale hidrocarburilor alifatice. În exemplul dat.82 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã De obicei. unul dintre aceşti ioni oxigenaţi produce picul de bază. 2. cu formare de cation ciclopentadienil: şi apoi CO (se pot observa picuri 3.

conduce la ioni cu abundenţă relativă mare (pic de bază la toate aminele primare. 2. rezultat printr-o dublă scindare şi migrarea unui atom de hidrogen: 7. 6. Spre deosebire de cazurile alcoolilor şi tiolilor. ce conduc la ioni abundenţi: 5. 72 etc: 5. apar picuri M-1 prin scindări similare cu cele evidenţiate la alcooli. mai puţin electronegativ comparativ cu oxigenul.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 83 4. Amine alifatice 1. Picul ionului molecular al monoaminelor alifatice este puţin intens sau nedetectabil. ionul M+1 este adesea decelabil. pierderea unuia dintre electronii neparticipanţi ai azotului are loc mai uşor decît în cazul oxigenului (de exemplu. M-CO şi M-CHO.1. Fenomenul este mai pronunţat în cazul aminelor datorită unei mai bune stabilizări prin rezonanţă oferite de atomul de azot. 58. ce implică expulzarea unui radical alchil. care pierd uşor H 2O şi H2S. ca urmare a tendinţei accentuate de protonare. Amine 6.1. . secundare şi terţiare nesubstituite la Cα ). rezultat prin scindarea legăturii Cα -Cβ . Ionul >C=N< +. 4. în cazul aminelor ionii reprezentând pierderea de NH3 din ionul molecular sunt de mică importanţă. Cînd radicalul alchil este C2 sau superior sunt posibile rearanjări McLafferty.6. Cele mai importante tendinţe ale proceselor de fragmentare ale aminelor sunt evidenţiate de figura 6.16 în care sunt prezentate spectrul de masă şi principalele fragmentări ale N-metil-Nizopropil-N-butilaminei. 6. Compuşi cu azot 6. Spectrele de masă ale aminelor primare sunt asemănătoare cu cele ale alcoolilor iar cele ale aminelor secundare şi terţiare cu cele ale eterilor. Datorită electronegativităţii mai scăzute. Dacă R şi/sau R1 = H. poate suferi o transpoziţie McLafferty cu formarea unor ioni cu abundenţă relativă scăzută. Difenileterii prezintă picuri la M-H. Aminele secundare prezintă un pic abundent la m/e 44.  8. 3.6. Scindează preferenţial radicalul cel mai substituit şi se formează ioni care aparţin seriei m/e 30.1. rezultate în urma unor rearanjamente complexe. 44. potenţialul de ionizare al etilaminei este mai scăzut decât cel al etanolului). Scindarea legăturilor C-C vecine atomului de azot.6.

2.17 este prezentat spectrul N-metilpirolidinei. Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale N-metil-N-izopropil-N-butilaminei. Fragmentările au loc de ambele părţi ale atomului de azot.1.84 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Figura 6. Aminele ciclice cu ciclu de 6 atomi dau fragmentări retro-Diels-Alder. nesubstitu ite la Cα . Spre deosebire de aminele aciclice.2. Amine cicloalifatice 1. ionul molecular al aminelor ciclice.16. 6. . de obicei. În figura 6. abundenţă mai mare decât picul molecular. este intens. ionii (M-1)+ prezintă.6. cu formare de ioni caracteristici: 3.

În celelalte cazuri ionul M-1 provine din pierderea unui atom de hidrogen de la atomul de azot. Procesele prezentate sunt evidenţiate de fragmentările şi spectrul o-toluidinei (figura 6. Ionul molecular al aminelor aromatice este foarte intens datorită. cu formarea unui ion ciclopentadienic care se transformă.2. 6.1. Anilinele alchilate la nucleu suferă. . de exemplu. procesul predominant implicând pierderea unei molecule de HCN din ionul molecular (apar picuri metastabile).18). În cazul aminelor primare.6. Sărurile de tetra-alchilamoniu pot suferi trei tipuri principale de scindări: a) dezalchilare. cum ar fi. 2. în anumite condiţii. cu formarea ionului amino-tropiliu.NH2 este neglijabilă. Deoarece sunt compuşi nevolatili. preferenţial.6. Spectrul de masă al N-metilpirolidinei 6. cazul amino-toluenilor ce pot forma ioni amino-tropiliu. Săruri cuaternare de amoniu 1. 2. Picul M-1 este intens. în special. prin expulzarea unui atom de hidrogen (apar picuri metastabile) într-un cation ciclopentadienil. În aceste condiţii. Amine aromatice 1. Ionul molecular aparent va proveni din amină.17. Stabilirea naturii acidului halogenat se poate face ţinând cont de picurile izotopice caracteristice atomului de halogen din moleculă. o scindare de tip tropilic.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 85 Figura 6.3. pierderea de . b) substituţie nucleofilă la unul dintre substituenţii azotului. acesta poate deveni pic de bază. posibilităţii de stabilizare prin rezonanţă. sărurile aminelor se descompun şi se obţin spectre care reprezintă suprapunerea spectrelor corespunzătoare aminei şi acidului. c) descompunere Hoffmann cu eliminare de acid halogenat. spectrele pot fi obţinute numai dacă proba este încălzită direct în sistemul de introducere.

fragmentările depind de poziţiile substituenţilor.3. picul ionului molecular al nitroderivaţilor alifatici este slab sau absent. astfel încât procesul este determinat de prezenţa heteroatomului şi nu de cea a ciclului. Acest fapt este determinat de caracterul puternic atrăgător de electroni al grupei nitro ce polarizează legătura C-N.18. . Picul ionului molecular al piridinelor este foarte intens. 6. Prezenţa grupei nitro este evidenţiată de picul m/e 30 (NO+) şi m/e 46 (NO2+). Nitroderivaţi alifatici 1.6.6. 4. Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale o-toluidinei 3. Aminele secundare sau terţiare dau transpoziţii McLafferty într-o măsură foarte mică. 4.86 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Figura 6. Picurile cele mai caracteristice apar în urma fragmentărilor cationului alchil. ionul molecular prezintă tendinţa dominantă de a expulza radicalul nitro: 2. rezultat la expulzarea grupei nitro. Cu excepţia nitrometanului. Fragmentarea principală implică scindarea legăturii β faţă de azot (γ faţă de ciclu). Nitroderivaţi 6.3. Din acest motiv. Picul de bază este format de fragmentul alchil. 3.1.

În cazul orto-nitrotoluenului acest efect este evidenţiat de apariţia unor picuri intense la M-17 (M-OH) şi M-45 [M-(OH+CO)]: În figura 6. Compuşi cu sulf Contribuţia izotopului 34S (4. 2.3. picul M-16. Cele mai importante fragmente rezultă în urma scindării grupelor NO 2 (M-46. probabil. Deşi este puţin intens.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 87 6.2. Nitroderivaţii orto-substituiţi prezintă “efecte orto” ce permit diferenţiarea uşoară faţă de izomerii meta. 4.7. în general. 6. este foarte caracteristic pentru nitroderivaţi. provenit prin scindarea unui atom de oxigen. Expulzarea fragmentului transpoziţia ionului molecular la un nitrit de fenil: neutru NO are loc. Picul ionului molecular este intens. Nitroderivaţi aromatici 1.6. Numărul atomilor de sulf poate fi determinat funcţie de .4 %) la intensitatea picului M+2 şi. la intensităţile picurilor (fragment+2) permite identificarea uşoară a prezenţei atomilor de sulf în moleculă.şi para-nitrotoluenului. după 3. pic de bază în nitrobenzen) şi NO (M-30).şi para-substituiţi.19 sunt prezentate spectrele de masă ale orto. În partea superioară a spectrului orto-nitrotoluenului se observă diferenţele determinate de existenţa efectului orto. Seria omologă a fragmentelor ce conţin atomi de sulf are masa mai mare cu patru unităţi decât seria fragmentelor hidrocarbonate corespunzătoare.

Picul ionului molecular este suficient de intens pentru a se putea măsura cu precizie intensitatea picului M+2. Masa atomului (atomilor) de sulf se scade din masa moleculară şi apoi se determină formula moleculară corespunzătoare restului moleculei. 2. Scindarea legăturii δ -ε produce un pic mai intens (m/e 89) decât cel de la m/e 75 datorită.19 Spectrele de masă ale orto-nitrotoluenului (a) şi para-nitrotoluenului (b) contribuţia izotopului 34S la intensitatea picului M+2. Tioli 1. în general. compuşii analogi cu sulf şi oxigen suferă fragmentări similare. Capacitatea sulfului de a stabiliza un asemenea ion este intermediară între cea a oxigenului şi cea a azotului.1.1. 3. datorită capacităţii superioare a sulfului de a stabiliza sarcina pozitivă (electronegativitate mai mică decât a oxigenului).1. stabilizării prin ciclizare: . Scindarea legăturii C-C vecine grupării SH produce un ion caracteristic. Compuşi alifatici 6. Fragmentările sunt foarte asemănătare cu cele ale alcoolilor. intensitatea semnalelor fragmentelor ce conţin sulf este mai mare decât a fragmentelor ce conţin oxigen.88 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã a b Figura 6. având jumătate din intensitatea celui de la m/e 47.7. 6. Datorită asemănării proprietăţilor chimice.7. Scindarea legăturii β -γ produce un pic la m/e 61. stabilizat prin rezonanţă: CH2=S+H ↔ +CH2-SH (m/e 47). iar scindarea legăturii γ -δ un pic slab la m/e 75. Picul ionului molecular este mai intens decît cel al compuşilor oxigenaţi similari şi. probabil. 4.

2. Picul ionului molecular al disulfurilor cu până la 10 atomi de carbon în moleculă este intens. Similar alcoolilor. tiocetali 1. produc picuri la m/e 32+CH3. stabilizaţi prin rezonanţă: Pentru sulfurile nesubstituite la Cδ . acest ion este CH2=S+H (m/e 47).Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 89 5. 2. Scindarea uneia dintre legăturile C-S.2. Diferenţierea între tioli şi tioeteri se poate face cu uşurinţă. datorită intensităţii sale poate fi confundat cu acelaşi ion provenit din tioli. Ionii rezultaţi. În figură sunt evidenţiate şi valorile relative ale abundenţelor ionilor M+1 şi M+2 utilizate pentru stabilirea formulei moleculare. conduce la picuri intense. Cel mai abundent ion din spectru rezultă în urma scindării unei molecule de etenă din diverse poziţii ale moleculei: Principalele aspecte legate de comportarea tioeterilor în spectrometrul de masă sunt evidenţiate de spectrul de masă al di-n-pentilsulfurii din figura 6. 32+CnH2n+1 etc. În urma scindării legăturii C-S. M-C3H7 etc.20. tiolii primari scindează H2S pentru a forma picuri intense. cu eliminarea unei . Scindarea legăturilor C-C vecine atomului de sulf are loc cu pierderea preferenţială a radicalului mai voluminos. rezultă ioni cu formula generală RCH=S+H. 32+C2H5. datorită absenţei din spectrele celor din urmă a picurilor M-H2S şi M-SH. Picul ionului molecular este suficient de intens pentru ca abundenţa ionului M+2 să poată fi măsurată precis. Principalele scindări sunt similare cu cele ale eterilor.7.1. Disulfuri 1. Scindările tioeterilor ciclici sunt diferite de cele ale analogilor cu oxigen. Ionii formaţi în această etapă se fragmentează prin transfer de hidrogen şi eliminare de alchenă. Ca şi în cazul alcoolilor. Scindarea legăturii C-S şi transferul unui atom de hidrogen la atomul de sulf. 3. Ionul de la m/e 103 este favorizat în mod deosebit datorită posibilităţii de a forma un ion ciclic stabil: 5. (RS+). formând seria omologă M-H2S -C2H4: 6. caracteristice. 6. tioeterii produc ioni caracteristici. 32+C3H7. 4. ionul format elimină etenă. cu preluarea sarcinii pozitive de către radicalul alchil. la M-34. 2. Tioeteri. cu păstrarea sarcinii pozitive pe atomul de sulf. 3. M-C2H5. Tiolii secundari şi terţiari scindează la Cα . 6.7. pierzând substituentul cel mai voluminos şi formeză picuri intense la M-CH3. Abundenţa acestui pic este însă mai scăzută decât în cazul picului M-H2O din alcooli.

Aldehide 6. Aldehide aromatice .1. de asemenea. 72 etc.21 sunt prezentate spectrele aldehidei propionice (a) şi butirice (b). de asemenea. Începând cu C4. picul m/e 29 este ionul CHO+ pentru aldehidele C1-C3 şi ionul C2H5+ pentru termenii superiori. M-58. produce picuri intense. Aldehidele cu catenă liniară prezintă picuri caracteristice la M-18 (M-H2O). M-R (m/e CHO+).8.8. M-28 (M-etenă).) şi M-44 (M . M-72 etc): 4. 58.8. de obicei. cu formarea ionilor RS+.1. 1. Ionul rezultat elimină. Creşterea lungimii lanţului amplifică amprenta părţii hidrocarbonate. 2.1.CH2=CH-O. Alte picuri rezultă în urma scindării legăturii dintre atomii de sulf şi a migrării unuia sau a doi atomi de hidrogen. În figura 6. 5. 6. ionul care apare este. Ionul molecular şi ionul M-1au. Atunci când sarcina revine fragmentului olefinic. Spectrul de masă al di-n-pentilsulfurii ionul foarte abundent H-S-S-H  +⋅ (m/e 66): 4.CH2=CH-OH). Se observă diferenţa ce apare ca urmare a trecerii la compuşi capabili să dea rearanjamente McLafferty. Aldehide alifatice 6. RS+-1 şi RS+-2. Compuşi carbonilici 6. 3. abundenţă mare. intens (M-44. picul de bază rezultă adesea în urma unui rearanjament McLafferty. ce produce ioni cu sarcina pozitivă pe atomul de oxigen şi care apar la m/e 44. Scindarea legăturilor C-H şi C-C vecine oxigenului conduc la picurile M-1 şi.20.1. respectiv. M-43 (M . olefină formând Figura 6.90 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã molecule de olefină.2. Dacă picul M-1 este caracteristic chiar şi pentru aldehidele superioare.8.

2. foarte puţin intens. picul de bază. Spectrele de masă ale aldehidei propionice (a) şi butirice (b) 2. din scindarea legăturii C-C adiacente legăturii >C=O. de obicei. ionul rezultat formând. Deoarece ionul R-C≡ O+ este mai stabil comparativ cu H-C≡ O+. cu formare de ioni tropiliu. rezultat prin scindarea legăturii C-H (scindare α ).2. fragmentul cationic rezultat în urma rearanjării McLafferty poate suferi. mai proeminent decât ionul molecular.21. o transpoziţie McLafferty (dublă transpoziţie . determinate de un rearanjament McLafferty: Dacă ambii radicali ai cetonei sunt propil sau superiori. stabilizat prin rezonanţă. Ionul molecular este foarte intens. scindează cel mai lung radical. 3. 86 etc. 71 etc. de obicei. adeseori. Cetone 6. 6. 57. Dacă unul din radicalii alchil ai grupei >C=O este C3 sau mai lung. Picul m/e 29 (CHO+) este. având intensitate medie.8. Ionul molecular. de obicei. Preferenţial.8.1. această scindare este mai importantă decât în cazul aldehidelor: Picurile corespunzătoare apar la m/e 43. la rândul său. 72. este. sarcina rămâne pe ionul aciliu.2. Cetone alifatice 1. este uşor de evidenţiat. Picul de bază provine. Derivaţii metilaţi scindează CHO ⋅ . apar picuri intense la m/e 58. ionul (M-1)+. Fragmentările ulterioare sunt caracteristice substraturilor aromatice: a b Figura 6. 3.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 91 1.

pentru a transforma un radical primar într-un radical secundar. Deoarece masa unităţii CO este 28 (dublul unităţii metilenice). Ionul molecular al cetonelor ciclice este intens.2. spectrele de joasă rezoluţie ale cetonelor cu radicali superiori nu permit diferenţierea picurilor hidrocarbonate faţă de cele acil. scindarea primară este cea a legăturii C-C adiacentă grupei C=O. Scindează preferenţial legătura C-C din β faţă de inel. Ca şi la cetonele alifatice. Cetone aromatice 1.22) este un exemplu tipic de fragmentare a cetonelor superioare.8.92 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã McLafferty). . Spectrul dibutil-cetonei (figura 6. urmat de formarea unui ion stabilizat prin rezonanţă: 6. Mecanismele sunt similare în ambele cazuri: migrarea unui atom de hidrogen. stabilizat prin rezonanţă Acesta pierde CO şi formează cation arilic. cu formarea unui fragment caracteristic Ar-C≡ O+. Ionul astfel format trebuie să sufere însă o nouă scindare pentru a rezulta un fragment. Spectrul de masă al dibutil-cetonei 4.2.22. 5. Ionul molecular este intens. Picurile de bază din spectrul ciclopentanonei şi ciclohexanonei sunt la m/e 55. Figura 6. stabilizat prin rezonanţă. Picurile de la m/e 83 şi 42 din spectrul ciclohexanonei apar astfel: 6. 2.

9. 3. 57. 2. 43. 85 etc). prezintă un pic caracteristic la m/e 73. spectrul conţine două serii de picuri ce rezultă prin scindarea fiecărei legături C-C. în care radicalul alchil este C3 sau mai lung. Spectrul de masă al acetofenonei Acizi carboxilici şi derivaţi funcţionali 6. rezultat în urma unei duble transpoziţii de atomi de hidrogen: . fie de fragmentul alchil (m/e 29. Acizii neramificaţi. Benzofenonele prezintă. picul ionului molecular al acizilor saturaţi cu catenă liniară este. Deşi are intensitate slabă. în urma unui rearanjament McLafferty şi apare la m/e 60 la acizii neramificaţi la Cα şi la 59+R la acizii ramificaţi la Cα (R este masa radicalului de la Cα ): 4.23. şi o transpoziţie de schelet cu eliminare de CO: În figura 6. ele provin din scindarea legăturilor vecine grupei CO. 1.9. cu peste 5 atomi de carbon în moleculă. M-18 (M-H2O) şi M-45 (M-CO2H) ale acizilor inferiori sunt intense. sarcina fiind preluată fie de fragmentul ce conţine oxigen (m/e 45. În cazul acizilor superiori. Alchil-aril cetonele. Picul de bază rezultă.1.23 este prezentat spectrul de masă al acetofenonei. Picurile de la M-17 (M-OH).9. Acizi carboxilici alifatici 6. de obicei. 71. de obicei. 87 etc). Figura 6. Acizi carboxilici 6. 73. de obicei.1. 59. 5. dau transpoziţii McLafferty ce implică întotdeauna numai legătura dublă carbon-oxigen şi nu legătura dublă din ciclu: 4. uşor de identificat.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 93 3. Intensitatea picului molecular creşte cu creşterea masei moleculare (o excepţie o formează acidul valerianic).1.

2substituiţi şi care se manifestă.efect ce apare la derivaţi aromatici 1. ce apar frecvent în spectrele acizilor alifatici.1. În figura 6.2. Din cauza volatilităţii reduse. M-17 şi M-45 sunt intense. Acizi carboxilici aromatici 1.94 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 6. prin scindarea unei molecule neutre de H 2O. nu rezultă prin scindare de radicali etil sau propil de la coada lanţului alifatic. Esteri .9. Marcarea atomului de carbon de la Cα a demonstrat că scindarea fragmentelor de masă 29 şi 43 are loc din interiorul lanţului: 7. 2.9. Figura 6. prin intermediul unei stări de tranziţie în 6 centre): 6.24 Spectrul de masă al acidului palmitic 6.2. în general. NH3.24 este prezentat spectrul acidului palmitic. Pierderea de apă este nesemnificativă. spectrele de masă ale acizilor dicarboxilici sunt înregistrate după derivatizare la esteri trimetilsilil. cu excepţia cazurilor când o grupare ce conţine atomi de hidrogen este prezentă în poziţia orto (“efect orto” . Picurile M-29 şi M-43. ROH. Picurile M.

9. Ionul R-C≡ O+ este caracteristic pentru esteri. Este picul de bază în acetatul de metil şi mai reprezintă încă 4 % din picul de bază în C26H33COOCH3. Esterii în care radicalul alcoolului predomină. şi mai ales atunci cînd se utilizează o cantitate mare de probă pentru decelarea ionului molecular. frecvent. 43.25. fragmentarea este foarte asemănătoare cu cea a acizilor corespunzători. Adeseori. cei ai acizilor inferiori cu alcooli superiori au picuri moleculare puţin intense sau nedecelabile. provenite din eliminarea radicalilor alchil şi transferul a doi atomi de hidrogen la fragmentul ce conţine atomi de oxigen. Picurile moleculare depind de structura esterilor. . 4. aceşti ioni formează picul de bază. Un mecanism alternativ presupune transferul unui ion hidrură la oxigenul carbonilic (transpoziţie McLafferty): Din acest motiv. 75. 89.1. Scindarea succesivă a legăturilor C-C formează ioni alchil CnH2n+1+ (m/e 29. În esterii metilici el apare la M-31. 87 etc). 5. elimină o moleculă de acid în acelaşi mod în care alcoolii elimină apă. Esterii acizilor graşi cu alcooli inferiori au picuri moleculare intense. identificarea lor oferind posibilitatea stabilirii componentei acide a esterului: Un exemplu sugestiv este prezentat în figura 6. Picul cel mai caracteristic este determinat de o rearanjare McLafferty: 3. 73. valorile determinate pentru picurile M+1 sunt superioare celor calculate. Esteri alifatici 1. Ionii [OR1]+ şi [COOR1]+ au o importanţă redusă. În cazul esterilor la care radicalul acidului predomină în moleculă.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 95 6. ionul fiind practic nedecelabil în hexanoatul de metil. Esterii alcoolilor ce conţin atomi de hidrogen în β şi γ prezintă picuri caracteristice la m/e 61. 2. datorită reacţiilor ion-moleculă.2. esterii acidului acetic nu prezintă ioni moleculari detectabili. Scindarea legăturii vecine grupei CO poate conduce la formarea a patru ioni: Ionul R+ este intens în esterii inferiori. 57 etc) şi ioni oxigenaţi CnH2n-1O2+ (59. 103. Frecvent. intensitatea sa scade cu creşterea catenei.

respectiv formică: . 2. Picul molecular al lactonelor cu ciclu de cinci atomi este distinct. intensitatea acestuia descreşte cu creşterea lanţului provenit din alcool. acestea apar la M-31. Odată cu creşterea lanţului alcoolului. Esteri ai alcoolilor aromatici şi ai fenolilor 1. 2.2.2.96 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Figura 6. Spectrul de masă al octanoatului de metil 6. Esteri ai acizilor aromatici 1. În esterii metilici. devin importante trei tipuri de scindări: a) rearanjări McLafferty: b) transpoziţia a doi atomi de hidrogen cu eliminarea unui fragment alilic: c) Păstrarea sarcinii pe fragmentul alchil: 6.3.9. 4. fragmentul rezultat fiind deseori picul de bază: 6.9. COOR produce picuri de intensitate mare. Esterii orto-substituiţi elimină ROH prin "efect orto".2.2. respectiv M-59. Picul molecular este intens.9.25. Picul de bază apare în urma eliminării de RO ⋅ . Picurile de bază din γ -valerolactonă şi butirolactonă (m/e 56) rezultă în urma scindării de aldehidă acetică. Acetaţii de benzil.4. Lactone 1. devenind practic zero la C5. scăzând însă în intensitate atunci când există un substituent la C4. 3. Fragmentarea caracteristică este scindarea uşoară a catenei laterale de la C4. eliminarea de . determinată atât de prezenţa heteroatomului cât şi de cea a ramificaţiei: 3. furil şi fenil elimină cetenă.

identificabil. Ionul molecular al monoamidelor alifatice cu catenă liniară este.3. 2.3. Picul de bază rezultă. 3. 5. fie de la oxigen.9. 3. cu formarea cationului benzoil. au loc scindări ale grupei N-alchil în poziţia β faţă de azot şi a legăturii dintre carbonul carbonilic şi azot. Electronul expulzat la obţinerea ionului molecular poate proveni fie de la azot. 2. Acesta elimină oxid de carbon.1. Amide aromatice 1. Principalele moduri de fragmentare depind de lungimea restului acil şi de lungimea şi numărul grupelor alchil legate de atomul de azot.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 97 Alte picuri semnificative apar la m/e 27 (C2H3+). Amidele primare prezintă un pic intens la m/e 44 (pic de bază la amidele C1-C3 şi amida acidului izobutiric). 43 (C3H7+) şi 85 (C4H5O2+). Deci.3. cu migrarea unui atom de hidrogen de la Cα faţă de grupa >CO: 6. Amide alifatice 1. stabilizat prin rezonanţă. în urma eliminării componentei aminice. 29 (C2H5+). 4.9. determinat de scindarea radicalului alchil: 6. de obicei. Picul de bază al tuturor amidelor primare cu catenă liniară mai lungă de trei atomi de carbon este dat de un rearanjament McLafferty: Prezenţa unui substituent la Cα produce picuri omologe la m/e 73.9. În figura 6. Ionul molecular al amidelor aromatice este foarte intens. Scindarea radicalului fenil conduce la picuri de intensitate slabă (m/e 44 în cazul benzamidei). Amidele secundare şi terţiare ce conţin atomi de hidrogen la Cγ a părţii acil şi grupe metil la atomul de azot prezintă picuri intense ce rezultă dintr-o rearanjare McLafferty.2. Amide 6. 41 (C3H5+). Atunci când substituenţii atomului de azot sunt radicali etil sau superiori şi restul acil este mai mic de C 3.26 sunt prezentate spectrul de masă şi principalele fragmentări ale benzamidei. 28 (C2H4+). . 87 etc. trecând într-un cation fenil ce suferă în continuare fragmentările clasice. 6. de obicei. fragmentarea este determinată de procese tipice atât compuşilor carbonilici cât şi aminelor.

Nitrili aromatici 1. 5. Scindarea legăturii simple C-C formează o serie caracteristică de picuri omologe de masă pară (m/e 40. Nitrili alifatici 1.9. Nitrili 6. .26 Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale benzamidei 6. Prin pierderea unui atom de hidrogen de la Cα rezultă picuri M-1. Aceste picuri sunt acompaniate de picurile specifice amprentei hidrocarbonate.9.1. Pot fi localizate picurile M+1 dacă se ţine cont de modificarea aspectului spectrului la creşterea presiunii din aparat. pentru formarea căruia s-a admis o transpoziţie de tip McLafferty în cicluri mari: 4. la m/e 97.4. 6. Cu excepţia acetonitrilului şi propionitrilului. 3. Picul ionului molecular este foarte intens (adesea pic de bază). 68 etc) datorate ionilor (CH2)n C≡ N+. Nitrilii C8 şi cei superiori prezintă un pic intens.4. 54.98 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Figura 6.4. Scindarea legăturii C-C adiacente grupării C≡ N nu poate avea loc deorece cationul cian nu poate fi stabilizat prin rezonanţă. caracteristic.9. utilizabile pentru atribuirea structurală: 2. picurile ionilor moleculari ai nitrililor alifatici sunt de intensitate slabă sau sunt absente. El rezultă în urma unui rearanjament de tip McLafferty: Valoarea de diagnostic a acestui pic este însă scăzută ca urmare a faptului că toate moleculele ce conţin un lanţ hidrocarbonat dau fragmente C3H5 (m/e 41).2. Picul de bază al nitrililor alifatici cu catenă C4-C9 este la m/e 41.

Scindarea legăturilor C-C din alchilpiridine are loc la nivelul poziţiei β faţă . independent de natura heteroatomului. Compuşi heterociclici aromatici 1. 5. Pierderea de fragmente CN şi H2CN este minoră. m/e 28 (HC≡ NH+) şi m/e 41 (C2H2NH+). 57 etc). Sistemele heterociclice cu oxigen. apar şi picuri M-1 ca urmare a scindării unui atom de hidrogen. 4. pirol) se fragmentează analog. de la m/e 42 (CH2=CO+) precum şi cele datorate unor transpoziţii McLafferty de la m/e 44. COCl+. Heterociclurile cu inel de 6 atomi suferă fragmentări specifice. Tiofenul prezintă trei picuri importante: m/e 39 (C3H3+). RCO+ etc. 2. [M(CO2+CO)]+. 2. Derivaţii 3. Anhidridele aromatice prezintă picuri caracteristice ionilor ArCO+. 2. de asemenea. deşi prezenţa ramificaţiilor poate modifica major ruta scindărilor. (M-CO)+. 5. Cloruri acide 1. m/e 45 (HC≡ S+) şi m/e 58 (C2H2S+).metilaţi scindează. funcţie de natura heteroatomului. prezintă un pic intens (poate fi şi pic de bază) la M-72 determinat de pierderea de CO2 şi CO din ionul molecular. Pirolul prezintă.şi 4. au ca fragmentare tipică eliminarea de CO. heterociclurile cu azot elimină HCN. Anhidride 1. Picul ionului molecular este slab sau absent. 58 etc.10. Clorurile acide aromatice pierd uşor un atom de clor trecând în ionul stabil ArCO+. Anhidridele saturate aciclice se fragmentează în principal la RCO+ (m/e 43. Ionii cei mai ⋅ abundenţi sunt HCl+. precum anhidrida succinică. HCN. 6. Ca urmare a eliminării unei molecule de HCN pirolul mai prezintă un pic intens la m/e 40. Picurile ionilor moleculari ai compuşilor heteroaromatici sunt intense. Heterociclurile cu cicluri de cinci atomi (furan. Anhidridele ciclice.9.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 99 2. 4. 3. ArCOOH+. tiofen. Principala fragmentare este determinată de pierderea de HCN (M-27) (apar picuri metastabile).6. 6. nesubstituite. 3. 6.5. Heterociclurile alchilate scindează preferenţial legătura β faţă de ciclu. Picul de bază din spectrul piridinei rezultă în urma eliminării unei molecule de HCN. de asemenea trei picuri m/e 39 (C3H3+). Prezenţa picurilor izotopice permite identificarea uşoară a picurilor ce conţin atomi de clor. M-Cl . Sunt caracteristice picurile de la m/e M-60 şi m/e 60 (CH3COOH).9. Clorurile acide alifatice prezintă fragmentări tipice prezenţei grupelor Cl şi CO. Prima etapă o reprezintă scindarea legăturii dintre heteroatom şi atomul de carbon adiacent: Furanul prezintă două picuri principale: m/e 29 (HC≡ O+) şi m/e 39 (C3H3+).

Poziţiile relative ale heteroatomilor au o influenţă majoră asupra fragmentelor rezultate. dau transpoziţie McLafferty: 6. Grupele alchil cu mai mult de 3 atomi de carbon. fiind cea mai intensă pentru derivaţii 3-substituiţi (intensitatea picurilor rezultate prin β -scindare scade. de obicei.100 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã de inel. de scindarea de HCN. în ordinea: 3>4>>2). Ca exemplu sunt prezentate fragmentările 4-metiltiazolului: CAPITOLUL 7 Spectrometria de masă a biomoleculelor . Prezenţa atomilor de azot în ciclu este indicată. funcţie de poziţia grupei alchil. izochinoline) au o comportare asemănătoare piridinei. heterociclurile cu mai mulţi heteroatomi în ciclu prezintă tendinţe de fragmentare mai accentuate. Hetrociclurile condensate cu inel piridinic (chinoline. 7. aflate în poziţia 2-. Comparativ cu sistemele monoheteroatomice.

În general.m.a.m. Metodele de ionizare cele mai utilizate pentru analiza peptidelor şi proteinelor sunt: ionizarea prin bombardament cu atomi rapizi (FAB). şi de 45 u.05 0. Tabelul 7. ci şi stabilirea ordinei de încatenare a aminoacizilor.a. la 100. cei 20 de aminoacizi naturali sunt uniţi prin intermediul funcţiunilor de tip amidic.a. pe baza formulei moleculare.m. ionii cu masă moleculară ridicată sunt dificil de detectat. la începutul anilor '90 prin utilizarea metodelor ESI şi MALDI.m. folosite până la sfârşitul deceniului şapte.1. a rezolvat problema obţinerii ionilor unor substanţe cu volatilitate extrem de scăzută. În prezent. Datele obţinute prezentau erori mari (între 10 şi 100 %) deoarece. Deoarece rezoluţia necesară separării picurilor izotopice creşte o dată cu masa iar rezoluţia analizoarelor este limitată. iar rezoluţia necesară analizei de masă creşte odată cu creşterea masei. numite în acest caz legături peptidice. În structura lor.m. 7. electroforeză sau ultracentrifugare.1).m.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 101 Metodele clasice utilizate pentru determinarea maselor moleculare ale biopolimerilor.01 0. un interval de 15 u.000 u. ionizarea cu electrospray (ESI) şi ionizarea prin desorbţie laser asistată matriceal (MALDI). LD). ca o consecinţă a faptului că majoritatea biomoleculelor sunt foarte greu volatile şi frecvent termolabile. Utilizarea spectrometriei de masă era extrem de limitată.000 u. Dezvoltarea tehnicilor de ionizare bazate pe desorbţia unor ioni pre-existenţi. (figura 7. Ionizarea prin desorbţie de câmp (FD).05 magnetic sau quadripolar magnetic sau quadripolar timp de zbor Deoarece rezoluţia necesară separării picurilor izotopice ale unei peptide inferioare este mai mică decât rezoluţia majorităţii analizoarelor utilizate. diferitele picuri izotopice se combină pentru a forma un singur pic ce cuprinde.01-5 0.m.). singura metodă de determinare a maselor moleculare exacte era calcularea lor.1 prezintă principalele performanţe ale acestor trei tehnici de ionizare. în afară de masa moleculară. Acest lucru nu mai este valabil în cazul peptidelor cu masă ridicată sau a proteinelor. hidrofobicitate etc). FAB.000 Precizi a Tipul de analizor (%) 0.000 > 300.a. Caracteristici ale metodelor de ionizare utilizate pentru analiza peptidelor şi proteinelor cu ajutorul spectrometriei de masă Metoda de ionizare FAB ESI MALDI Limita de detecţie (picomoli) Domeniul de masă (u.001-1 6.a.a. ce permitea ionizarea moleculelor cu mase de până la 2000 u. Cele două probleme au fost însă rezolvate.) 1-50 0.000 > 130. se bazau pe cromatografie. spectrometria de masă permite nu numai determinarea precisă a masei moleculare. . Peptide şi proteine Proteinele sunt produşi naturali cu structură macromoleculară liniară care se transformă prin hidroliză în α -aminoacizi. de exemplu. rezultatele depindeau şi de alte proprietăţi (conformaţie. la o masă moleculară de 10.a. masa moleculară măsurată corespunde celei calculate pe baza izotopului principal al fiecărui element.1. aflaţi într-un lichid sau pe suprafaţa unui solid (PD.. În principiu. era o tehnică dificil de abordat şi care necesita un operator extrem de experimentat. Aceste două metode permit analiza extrem de precisă a biomoleculelor cu mase moleculare foarte ridicate (M > 105 u. Tabelul 7.

000 dacă proteina are masa 10. un amestec format dintr-o proteină şi produsul său de oxidare. 7. Aceste modificări sunt dificil de evidenţiat prin degradare Edman.1. Schimbarea masei moleculare a unei peptide indică zona în care a avut loc mutaţia. cu cât procentul unui component este mai mic.a.1. Totuşi.000 (stânga) şi 500 (dreapta) Din acest motiv.000 dacă masa este de 100. determinată prin această metodă. Peptidele ce conţin o punte disulfidică inter-moleculară vor dispare deoarece ele dau naştere la două noi peptide ce conţin resturile de cisteină responsabile pentru . Datorită ionizării blânde. înainte şi după reducerea tuturor punţilor disulfidice. Determinarea precisă a masei moleculare a peptidelor şi proteinelor permite detectarea mutaţiilor. 7.a.m şi una de circa 10. verificarea şi corectarea secvenţelor de proteine funcţie de provenienţă etc. fie deoarece aminoacidul N-terminal devine inert la degradare.a. fie deoarece derivatul obţinut este dificil de identificat. Din acest motiv.500 u. analiza amestecurilor este posibilă numai dacă rezoluţia aparatului este suficient de mare pentru a putea discerne între ioni de mase apropiate.m. ce corespunde introducerii unui atom de oxigen în moleculă. verificarea structurii şi purităţii peptidelor sintetice sau a proteinelor produse prin inginerie genetică. Identificarea şi localizarea modificărilor post-traducţionale Spectrometria de masă permite studiul modificărilor post-traducţionale sau a modificărilor chimice nenaturale ale aminoacizilor şi care conduc la modificarea masei. Punerea în evidenţă a mutaţiilor Spectrometria de masă permite evidenţierea mutaţiilor ce apar în cadrul proteinelor de provenienţă naturală sau artificială. Deoarece punţile disulfidice joacă un rol extrem de important în realizarea arhitecturii tridimensionale a proteinelor. procesele de fragmentare sunt practic absente. iar diferenţa dintre masa moleculară a peptidei martor şi cea a peptidei modificate permite determinarea naturii aminoacidului implicat. necesită o rezoluţie de cel puţin 1. a modificărilor post-traducţionale. Deoarece cele două valori diferă semnificativ (diferenţa dintre masa izotopică şi masa chimică a unei peptide sau proteine este de circa o unitate la fiecare 1. Strategia utilizată pentru evidenţierea mutaţiile din cadrul proteinelor naturale constă din compararea maselor moleculare ale unei serii de peptide obţinute prin scindare enzimatică cu cele obţinute pentru proteina naturală. Posibilitatea analizării amestecurilor mai depinde şi de compoziţia procentuală a acestora.1. Spectrul FAB al picurilor izotopice ale insulinei umane (C257H383N65O6) la rezoluţii de 6. masa moleculară a unei proteine.000 u.1. este necesară stabilirea existenţei şi poziţiilor resturilor de cisteină de pe lanţ.2.a. la raportarea valorilor trebuie indicat despre care masă este vorba.102 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Figura 7. corespunde masei moleculare calculate cu ajutorul maselor atomice chimice şi este exprimată în u. cu atât rezoluţia aparatului trebuie să fie mai mare.m. Spectrometria de masă este capabilă să localizeze punţile disulfidice prin analiza peptidelor produse în urma scindării proteinei analizate cu ajutorul unei proteaze.m.. este posibilă analiza amestecurilor fără să fie necesară o separare prealabilă.000 u.). De exemplu.

Diferenţele de masă evidenţiate sugerează că unul din compuşi provine din oxidarea parţială a metioninei.m. În afara seriei principale de picuri ce corespund unei proteine cu masa moleculară de 14.a. cum ar fi proteina p18. Stabilirea structurii .a. în timp ce celălalt provine din incorporarea accidentală a unei molecule de glicină..1.589 u.651 u. În cele mai multe cazuri nu este suficientă verificarea secvenţei de lanţ.2. În figura 7. 7.2 u. (faţă de masa moleculară calculată de 14. Spectrul ESI al proteinei p18 obţinută prin inginerie genetică: masa calculată: 14589 u.m.).a. notată cu D.3.m.a.175 u. scindată la nivelul poziţiei 111-112. masa deterninată: 14589 ± 3 u.m.3 conţine încă două serii: prima dintre ele (notată cu T) are o masă măsurată de 12. obţinute prin inginerie genetică. cea de a doua.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 103 crearea punţii. ce corespunde părţii C-terminale din p18.m. 7.. Spectrul MALDI al peptidei sintetice cu structura: GLFGAIAGFIEGGWEGMVDG Tehnicile ESI şi MALDI permit şi verificarea rapidă a fidelităţii şi omogenităţii proteinelor produse prin inginerie genetică. Figura 7.1.m. Erorile ce pot să apară în cursul sintezei sunt uşor decelabile prin intermediul spectrometriei de masă.a.590 u. Figura 7. În afara peptidei dorite pot fi evidenţiaţi alţi doi compuşi.a.a. ESI a permis analiza unor proteine de provenienţă HIV.2 este prezentat spectrul de masă (MALDI) al unei peptide sintetice cu masa moleculară 1984. spectrul reprezentat în figura 7. Verificarea structurii şi a purităţii peptidelor şi proteinelor sintetice Spectrometria de masă permite verificarea structurii şi purităţii peptidelor şi proteinelor sintetice. fiind necesară verificarea existenţei tuturor modificărilor dorite.3. De exemplu.4.m. de masă 29. corespunde dimerului format prin legarea a două resturi de cisteină aparţinând la două molecule de proteină diferite.

cea mai utilizată este disocierea indusă prin coliziune (Collision Induced Decomposition. a unui ion şi introducerea acestuia într-o cameră de coliziune unde va intra în coliziune cu atomii unui gaz neutru. b) fragmente ce suferă o scindare suplimentară a lanţului aminoacidului. C-N sau N-Cα . energia cinetică a ionului precursor este de ordinul keV. această metodă constă în selectarea. fragmentele produse fiind analizate de un al doilea spectrometru. energia cinetică se va transforma parţial în energie de vibraţie. În principiu. bn. este necesară utilizarea unei cantităţi suplimentare de energie pentru fragmentare.104 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Stabilirea structurii peptidelor şi proteinelor este posibililă numai în condiţiile în care ionii moleculari suferă fragmentări.aminoacizi izomeri şi glutamină/lizină . CID). cât şi pe aparate cu analizoare quadripolare. În tabelul 7. Din acest motiv metoda se mai numeşte spectrometrie de masă în tandem CID (MS/MS CID). Spectrele de masă în tandem ale peptidelor şi proteinelor pot fi înregistrate atât pe aparate cu analizoare magnetice. În urma acestor fragmentări pot rezulta şase tipuri de fragmente notate cu an. Scindarea unei legături din lanţul peptidic poate avea loc la nivelul a trei tipuri de legături: Cα -C. Deşi există diverse metode care permit acest transfer de energie. Din punct de vedere practic.4. fragmentele pot fi clasate în două categorii: a) fragmente ce provin din scindarea a una sau două legături din catena principală. Fragmentele rezultate sunt apoi analizate prin spectrometrie de masă în tandem (MS/MS).aminoacizi izobari). Figura 7. în timp ce la aparatele quadripolare această energie este de maximum 100 eV. Rezoluţia primului analizor trebuie să fie suficient de mare pentru a permite selecţionarea picului ce corespunde izotopului 12C al ionului investigat.2 sunt . Diferenţa majoră dintre aceste aparate este legată de energia cinetică a ionilor. cn dacă sarcina pozitivă rămâne pe fragmentul N-terminal şi cu xn. permiţând astfel stabilirea secvenţei de lanţ (cu două excepţii.4 sunt reprezentate principalele tipuri de fragmentări ale unei catene polipeptidice. spectrul de fragmentare obţinut nu va conţine picuri izotopice inutile. zn dacă sarcina pozitivă rămâne pe fragmentul C-terminal. yn. În acest mod. În aparatele cu analizor magnetic. În figura 7. Primele fragmente identificate au provenit în urma scindării legăturilor catenei principale. Indicele n arată numărul de aminoacizi ai fragmentului. Deoarece tehnicile ESI şi MALDI produc numai ioni moleculari stabili. Principalele moduri de fragmentare ale unei peptide prin spectrometrie de masă în tandem CID Diferenţele de masă dintre ionii consecutivi ai unei serii permite determinarea identităţii aminoacizilor consecutivi. În acest mod. Aceste diferenţe au o influenţă majoră asupra proceselor de fragmentare. cu ajutorul unui prim analizor. leucină/izoleucină . Analiza prin FAB MS/MS CID a unui mare număr de peptide ce conţineau secvenţe cunoscute de aminoacizi a permis identificarea tipurilor principale de procese de fragmentare.

213 .08407 114.104 115.00919 113.04260 131.09497 129. Din fericire. Masa monoizotopică 57. În figura 7.144 113.10112 163.04049 137. cu formarea unui fragment intern. deoarece conţine trei sau patru resturi de aminoacid.198 137.078 97.2.08407 113. ele pot reprezenta mai mult o capcană decât un ajutor.160 114. Deşi aceste picuri confirmă secvenţa de aminoacizi. este un proces favorizat. deoarece grupa imino a prolinei este inclusă într-un ciclu de cinci atomi şi posedă o afinitate mai mare pentru protoni decât alte grupe amidice de pe lanţ.06842 156.133 101.05858 128.06333 186.177 156. el apare în zonele de masă mică ale spectrului.079 87.5 este exemplificată scindarea dublă. de obicei. Din acest motiv.142 147.052 71.170 186.şi C-terminale iniţiale.05891 147.089 128.188 163. Contribuţiile de masă ale aminoacizilor naturali Aminoacid Glicină Alanină Serină Prolină Valină Treonină Cisteină Izoleucină Leucină Asparagină Acid aspartic Glutamină Lizină Acid glutamic Metionină Histidină Fenilalanină Arginină Tirosină Triptofan Cod cu 3 litere Cod cu o literă Gli Ala Ser Pro Val Tre Cis Ile Leu Asn Asp Gln Lis Glu Met His Fen Arg Tir Tri G A S P V T C I L N D Q K E M H F R Y W Figura 7. Două alte tipuri de fragmente ce apar în majoritatea spectrelor rezultă în urma scindării a cel puţin două legături interne ale lanţului peptidic. Primul tip se numeşte fragment intern deoarece el rezultă în urma pierderii părţilor N. Tabelul 7.131 128.117 99.02695 128. acest tip de ioni are o abundenţă scăzută şi.105 103.02147 71.04293 115.03203 97.07932 Masa chimică 57. Peptidele ce conţin un rest de prolină fac excepţie de la această generalizare.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 105 prezentate contribuţiile de masă ale aminoacizilor naturali.05277 99.116 131.160 113.03712 87.04768 103. protonarea şi scindarea legăturii amidice din prolină.5. ce produce un fragment intern.174 129.06842 101. Fragmentul intern este reprezentat de o serie de litere ce corespund secvenţei fragmentului.

Deşi asemenea fragmente se observă rar pentru toţi aminoacizii peptidei.7 este evidenţiată influenţa prezenţei şi poziţiei sarcinii . Lis. au fost puse în evidenţă. b). alte trei tipuri de fragmente care implică scindarea catenei polipeptidice şi catenele laterale ale aminoacizilor. Aceste fragmente sunt utilizate pentru a diferenţia izomerii Tabelul 7. la energii joase. S-a observat că prezenţa aminoacizilor bazici. produce formarea preferenţială a ionilor ce conţin partea C-terminală (y.6. His sau Pro. cele care apar oferă informaţii despre compoziţia peptidei. la nivelul părţii C-terminale. Dimpotrivă. fragmentele pierd adesea apă sau amoniac. Aceste fragmentări se produc la fel de bine atât la energii joase cât şi la energii înalte. Rute de fragmentare ce produc ioni caracteristici ai catenelor laterale 7. care rezultă în urma unor scindări multiple. În afara ionilor descrişi. Masele celor mai frecvent întâlniţi ioni de tip imoniu Aminoacid Prolină (P) Valină (V) Leucină (L) Izoleucină (I) Metionină (M) Histidină (H) Fenilalanină (F) Tirosină (Y) Triptofan (W) Masa caracteristică 70 72 86 86 104 110 120 136 159 Ile şi Leu.106 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Fragmente rezultate prin dubla scindare a lanţului peptidei. cum ar fi Arg.3 sunt prezentaţi ionii de tip imoniu ce apar frecvent în spectre. Aceste fragmente sunt ioni de tip imoniu ai aminoacizilor şi ei se reprezintă cu litere ce corespund codului acizilor de la care derivă. Figura 7. În figura 7.1. apare în domeniul maselor joase ale spectrului. în cursul înregistrării spectrelor de energie joasă.3. În tabelul 7. în timp ce aflarea lor în partea N-terminală favorizează formarea ionilor de tip a şi d. v şi w).5. absenţa aminoacizilor bazici este caracterizată de o distribuţie de ioni ce conţine unul din cele două capete (y. Al doilea tip de fragment. Influenţa poziţiei şi a delocalizării sarcinii Prezenţa şi poziţia unui aminoacid bazic în lanţul polipeptidic influenţează procesul de fragmentare.6 sunt indicate mecanismele şi structurile ce rezultă din aceste fragmente. În figura 7.

7.a.8. deoarece diferenţa dintre picurile y1 şi y2 este de 147 u. Strategii şi exemple de determinare a secvenţei În figura 7. Acest spectru conţine o serie Figura 7. Spectrul FAB MS/MS al peptidei Gli-Ile-Pro-Tre-Leu-Leu-Leu-Fen-Lis înregistrat la energii înalte completă de ioni de tip bn.m. w5. diferenţa de masă de 97 u.m. Influenţa prezenţei şi poziţiei sarcinii asupra tipurilor de fragmente obţinute din proteina PLYKKIIKKLLQS înainte (sus) şi după (jos) acetilare Figura 7.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 107 asupra tipurilor de fragmente obţinute pentru proteina cu secvenţa PLYKKIIKKLLQS.. dintre picul b2 şi b3. w4. permite stabilirea faptului că aminoacidul din poziţia 3 este prolina.7. ce permit deducerea secvenţei peptidice de la acidul N-terminal la acidul C-terminal.8 este prezentat spectrul FAB MS/MS CID al unei peptide cu secvenţa Gli-IlePro-Tre-Leu-Leu-Leu-Fen-Lis înregistrat la energie înaltă. De exemplu. Prezenţa unei . înainte şi după acetilare.6. aminoacidul din penultima poziţie este fenilalanina. 4 şi 5 (începând de la partea C-terminală) şi izoleucinei în poziţia 8.a.1. Valorile m/e ale ionilor w3. şi w8 indică prezenţa leucinei în poziţiile 3. seria de ioni de tip yn permite stabilirea secvenţei în sens opus. Similar.

PTL şi PTLL care permit verificarea veridicităţii secvenţei propuse. scindarea enzimatică a proteinei în scopul obţinerii a două serii diferite de peptide. În acest mod se determină numărul de molecule de cisteină prezente. 6. Spectrometria de masă a oligonucleotidelor Oligonucleotidele sunt polimeri lineari rezultaţi prin unirea nucleozidelor (compuşi formaţi dintr-o bază purinică sau pirimidinică şi un rest de pentoză) prin intermediul unor resturi de acid fosforic. 3. se verifică structura propusă. Structura principalelor nucleozide ce compun oligonucleotidele Pe baza spectrelor MS şi MS/MS ale diferitelor nucleozide (înregistrate atât pentru ionii . ţinând cont de masa moleculară exactă determinată iniţial. În acest scop proteina se digeră cu ajutorul tripsinei (care scindează specific Lis şi Arg din zona C-terminală) şi a proteazei V8 (care scindează specific Glu şi Asp din zona C-terminală). sunt analizate secvenţial prin MS/MS CID. ce vor fi utilizate la stabilirea structurii finale. Rezultatele obţinute permit verificarea structurii finale şi gradul de omogenitate.m. 4. În figura 7. se determină masele moleculare ale peptidelor separate. Tehnica descrisă se referă la spectrele CID ale unor ioni cu sarcină pozitivă unitară.2. 1. amestecul rezultat este fracţionat prin HPLC cu fază inversă. 7.9. Utilizarea tehnicilor ESI permite disocierea ionilor cu sarcini multiple.9 sunt prezentate principalele nucleozide. peptidele ce furnizează semnale intense la mase mai mici de 3. 7. determinarea precisă a masei moleculare cu ajutorul tehnicilor MALDI sau ESI. F şi X reprezintă ioni imoniu. fenilalaninei şi leucinei (şi/sau izoleucinei). Analiza acestor spectre este mai dificilă deoarece deoarece ionii obţinuţi nu mai au sarcină unitară.000 u. Etapele principale pentru stabilirea structurii unei proteine cu ajutorul spectrometriei de masă sunt: 1.a. 5. Picurile marcate cu P.108 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã molecule de prolină produce fragmente interne notate cu PT. Figura 7. 2. datele obţinute sunt utilizate pentru stabilirea structurii proteinei. reducerea alchilantă a punţilor disulfidice. ce indică prezenţa prolinei.

în afara picurilor pseudomoleculare ale nucleozidelor normale. şi permit identificarea unei nucleotide modificate aflate într-un amestec ce conţine 105 nucleotide.a. de ordinul µ g. Schema generală de fragmentare a nucleozidelor: a . identificarea pierderilor de molecule neutre cu masa de 132 u. În general. deoarece producerea unui ion BH2+ din ionul MH+ în urma pierderii unei molecule de pentoză (132 u.12. . pentru o moleculă de riboză) este o caracteristică importantă a spectrelor FAB. Recunoaşterea unui pic pseudomolecular dintr-un spectru FAB poate reprezenta o problemă dificilă.10).13 este reprezentat spectrul FAB al ionilor negativi al unei oligonucleotide de secvenţă UGUU.ioni negativi Pe baza acestei scheme de fragmentare. a b Figura 7. intensitatea seriei 5'-terminale este mai mare decât cea a seriei 3'-terminale. Analiza prin FAB a hidrolizatului enzimatic al unei oligonucleotide modificate va conţine.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 109 pozitivi cât şi pentru cei negativi) şi utilizând diverse tehnici de ionizare (EI. Din acest motiv. spectrometria de masă în tandem permite identificarea directă a structurii nucleozidelor aflate în amestecul rezultat în urma scindării enzimatice. Un exemplu de analiză a unui spectru FAB MS/MS CID este prezentat în figura 7. s-a elaborat o schemă generală de fragmentare (figura 7. b .m. permite detectarea selectivă a ionilor pseudomoleculari ai diferitelor nucleozide aflate în amestec. În cazul oligonucleotidelor ce conţin peste zece baze. CI.m. una conţinând restul fosfat al poziţiei 5' şi cealaltă restul fosfat al poziţiei 3'. picul nucleozidei modificate.ioni pozitivi.11. de asemenea. În figura 7.10. Spectrele FAB MS şi FAB MS/MS ale ionilor negativi ai oligonucleotidelor sunt caracterizate de prezenţa a două serii de ioni caracteristici. În spectru pot fi identificate principalele fragmente ce rezultă în urma scindărilor evidenţiate de către schema de fragmentare. Analiza prin FAB MS/MS a ionului pseudomolecular al nucleozidei modificate permite determinarea structurii pe baza fragmentelor obţinute. Localizarea nucleotidei modificate se face. FAB etc). stabilirea secvenţei devine dificilă. Metodele se aplică pe cantităţi mici de substanţă. ca urmare a creşterii intensităţii unor ioni ce apar în urma scindării unor molecule de apă sau a pierderii de baze din diverse poziţii ale lanţului. cu ajutorul spectrometriei de masă.a. Modul de detectare şi identificare a componentelor modificate din structura oligonucleotidelor cu ajutorul tehnicilor HPLC/MS şi GC/MS este prezentat în figura 7.

N-acetilglucozamină. Astfel.3. Dificultăţile întâlnite sunt determinate de necesitatea stabilirii naturii ciclului. fragmentele la care sarcina este localizată în zona nereducătoare se . fructoză.11. coli tARN Tir Figura 7.110 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Figura 7. Spectrul FAB MS/MS CID al N6-izopenteniladenozinei (25 ng) conţinute într-un hidrolizat nepurificat de E.12. N-acetilgalactozamină etc. a configuraţiei anomerice a fiecăreia dintre legăturile glicozidice. manoză. Oligozaharide Oligozaharidele sunt compuşi rezultaţi prin asocierea de molecule de monozaharide prin intermediul legăturilor de tip glicozidic. galactoză. FAB MS/MS este tehnica cea mai utilizată pentru înregistrarea spectrelor de masă ale oligozaharidelor naturale sau derivatizate prin peracetilare sau permetilare. a prezenţei sau absenţei ramificaţiilor. Zaharurile cele mai frecvent întâlnite sunt hexozele: glucoză. Stabilirea structurii complete a oligozaharidelor este o problemă mai dificil de rezolvat în raport cu atribuirea structurală a peptidelor şi proteinelor. Strategia detectării şi identificării oligonucleotidelor modificate din compoziţia acizilor nucleici 7. Nomenclatura pentru caracterizarea fragmentelor rezultate în cursul înregistrării spectrului de masă a fost propusă de către Domon şi Costello şi are la bază tipul de legătură care scindează.

Aceste fragmente permit atribuirea structurală a secvenţei oligozaharidei investigate.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 111 Figura 7. În figura 7. ce însoţesc indicele inferior arată. B sau C. 848. Picuri importante din spectrul ionilor negativi ai unei nucleotide de secvenţă UGUU notează cu A. Fragmentele ce apar cel mai frecvent rezultă în urma scindării legăturii glicozidice. . acolo unde este cazul. permit determinarea secvenţei de lanţ. Literele α . Y sau Z.14 este exemplificat sistemul propus de Domon şi Costello pentru caracterizarea fragmentelor. ramificaţia implicată în scindare. galactoză şi glucoză (Hex = Gal sau Glc).. atomul de oxigen fiind preluat de către partea reducătoare a moleculei (figura 7. indicele superior. B2 Fuc-Hex-Ac6. Diferenţa de masă dintre ionii de acelaşi tip permite deducerea secvenţei unei oligozaharide. nu este totuşi posibil să se discearnă între cei doi diastereoizomeri. ce apar prin scindarea legăturii glicozidice. 1136 şi 1424 corespund fragmentelor B 1 Fuc-Ac3.13. Indicele inferior arată numărul de oze prezente în cadrul fragmentului. 561. fragmentele la care sarcina este localizată în zona reducătoare se notează cu X. Modul de determinare este ilustrat în figura 7. Ionii de la m/z 273. Z şi Y.14 Nomenclatura Domon-Costello Ionii de tip B.14). prezent în stânga fragmentelor A şi X corespunde legăturilor scindate pentru formarea acestor fragmente (legăturile sunt numerotate ca în figura 7. Figura 7.. B3 Fuc-Hex-GlcNAc-Ac8.16a ce prezintă spectrul unei pentazaharide peracetilate (lacto-N-fucopentoza LNF-I). β . C. B4 Fuc-Hex-GlcNAc-Hex-Ac11 şi B5 Fuc-Hex-GlcNAc-Hex-Hex-Ac14.15). Spectrul este dominat de seria de ioni oxoniu de tip B.

Hex-Ac4). izomerul ramificat prezintă doi ioni monozaharidici.16b prezintă spectrul FAB MS/MS al unui izomer de catenă a pentazaharidei din figura 7.16. m/z 1136 (B3: Hex-[Fuc]-GlcNAc-Hex-Ac11) şi mz 1424 (B4: Hex-[Fuc]-GlcNAc-Hex-Hex-Ac14) permit stabilirea secvenţei restante. în schimb. lipsesc ionii dizaharidici de tip B2 de la m/z 561.16a. Ionii de masă ridicată de la m/z 848 (B2: Hex-[Fuc]-GlcNAc-Ac8). de tip B1. secvenţă ce nu mai conţine ramificaţii. apărute în urma scindării concomitente a două legături glicozidice. Figura 7.15 Mecanismul formării ionilor de tip B şi Y Figura 7. situaţie care complică . izomere de catenă Aceleaşi principii pot fi aplicate pentru determinarea poziţiei ramificaţiilor. Spre deosebire de izomerul cu catenă liniară. Spectrele oligozaharidelor normale conţin frecvent fragmente interne. Cele mai bune rezultate se obţin cu ionii pseudomoleculari [M+H]+ ai oligozaharidelor normale sau derivatizate. Fuc-Ac3) şi 331 (B1α . Spectrele FAB MS/MS CID a două oligozaharide peracetilate.112 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Figura 7. la m/z 273 (B1β .

5A.17.4A.5 Ai + + În figura 7.18 este prezentat spectrul FAB MS/MS CID al aductului (M+Na)+ al unei oligozaharide.5 1.4A şi 2. Ionii de tip A şi X.m. Figura 7. Prin această metodă oligozaharidele sunt identificate sub forma aducţilor sodici.4 Ai + + - 3.4A. În figura 7. Tipurile de fragmente ce sunt utilizate pentru determinarea izomeriei de poziţie a legăturilor glicozidice sunt prezentate în tabelul 7. Determinarea maselor moleculare ale amestecurilor de oligozaharide poate fi realizată cu ajutorul tehnicii MALDI.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 113 determinarea ordinii secvenţiale. permit stabilirea izomeriei de poziţie a fiecărei legături glicozidice prezente în oligozaharidele liniare sau ramificate.5A şi 2.4 nu va permite decît formarea unor ioni de tipul 1.20 este reprezentat spectrul MALDI al unui amestec de 4 oligozaharide. Sunt posibile două moduri de fragmentare.4.2 Xi + + + + Tipul de fragment 0. .4 Xi Ai + + + + + 1. 0.5X. unul furnizând ioni de tipul 1. Determinarea configuraţiei anomerice a legăturilor glicozidice se bazează pe oxidarea selectivă. Diferenţa între greutatea moleculară a oligozaharidei înainte şi după oxidare permite determinarea numărului de legături β -glicozidice prezente: o creştere a masei cu 14N u. indică prezenţa a N legături de tip β -glicozidic. iar celălalt ioni de tipul 0. o legătură glicozidică de tip 1. Modul de fragmentare ce produce aceşti ioni este prezentat în figura 7. ce rezultă prin scindarea dintre atomii de carbon 5 şi 6.3A şi 3. şi ionii de tip W. a anomerului β al hexozelor derivatizate cu formarea unui ceto-ester (figura 7. 0.4.a. 3. cu trioxid de crom.19).17. Picuri utilizate pentru diagnosticarea izomeriei de poziţie a legăturilor glicozidice Tipul de legătură 1-2 1-3 1-4 1-6 Wi - 0. Y şi Z rezultate. rezultate la scindarea unei glicoproteine. 1. Poziţia legăturilor oxidabile poate fi stabilită funcţie de fragmentele de tip B. Mecanismul formării ionilor de tip A şi X Tabelul 7.5X.2X. ce rezultă prin scindarea a două legături din ciclul glicozidic. De exemplu.3 Ai + + - 2. C.2X.

2 Gal 1-4 GlcNac GlcNac 1-2 Man Man 1-6 Man Man 1-4 Glc X1 1009 805 356 1. Oxidarea selectivă a legăturilor β -glicozidice A1 - 3.5 A1 329 778 982 .4 Figura 7.4 A1 750 - 1.3 A1 580 - 2.5 X1 981 736 532 328 W1 442 - 0.19.18.114 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 0. Spectrul FAB MS/MS CID al (M+Na)+ al unei oligozaharide Figura 7.

a. Spectrele obţinute conţin serii de fragmente omologe separate între ele prin 14 u. Spectrometria de masă este o metodă deosebit de convenabilă pentru determinarea structurii acizilor graşi. permite analiza amestecurilor complexe de acizi graşi.4. acizii graşi se obţin în urma hidrolizei grăsimilor de origine animală sau vegetală. Stabilirea structurii se realizează prin utilizarea spectrometriei de masă în tandem (FAB MS/MS CID).m. Aceste fragmente corespund pierderii formale de molecule de alcani: CH4.4 a unei molecule de alchenă şi a unei molecule de hidrogen (figura 7. C2H6. Acizi graşi Acizii graşi sunt compuşi ce conţin o catenă hidrocarbonată de lungime şi grad de nesaturare variabile. Deoarece acizii graşi de provenienţă naturală formează întotdeauna amestecuri.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 115 Figura 7.. identificarea şi dozarea lor prezintă o importanţă deosebită deoarece permite clasificarea şi stabilirea organismelor care îi produc.. este vorba de o scindare ce are loc printr-un mecanism de eliminare 1. metoda ideală de analiză nu trebuie să implice. Utilizarea tehnicilor FAB. . în prealabil... În spectrele FAB sau DCI ale ionilor negativi sunt prezenţi numai ionii pseudomoleculari şi picurile izotopice corespunzătoare. la capătul căreia se găseşte o grupare carboxilică.. Spectrul MALDI al unui amestec de 4 oligozaharide 7. separarea sau derivatizarea. utilizând pentru aceasta mai puţin de un µ g de substanţă.21). În unele cazuri. În general. Ea permite stabilirea masei moleculare (şi deci a formulei moleculare) precum şi natura şi poziţia ramificaţiilor. CnH2n+2. dar nu oferă informaţii referitoare la structură.. În realitate. combinate cu spectrometria de masă în tandem..20. chiar în condiţiile în cae raportul între concentraţiile acizilor prezenţi în amestec este de 100:1. Aceste spectre permit determinarea maselor moleculare ale acizilor graşi prezenţi în amestec.

Mecanismul scindării moleculelor acizilor graşi Pierderea formală de hidrocarbură începe la nivelul grupei alchil terminale şi continuă spre capătul carboxilic. între două picuri adiacente.23.24 este ilustrat modul de stabilire a poziţiei legăturii duble pentru cazurile acizilor 9-octadecenoic şi 11-octadecenoic.) devine procesul dominant. Acest decalaj este determinat de faptul că scindarea legăturilor duble sau vinilice este un proces nefavorabil din punct de vedere energetic.116 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Figura 7.m. a b Figura 7. localizarea legăturilor duble devine din ce în ce mai greu de realizat odată cu creşterea gradului de nesaturare.a.21. Datorită faptului că pierderea de COOH (45 u.23 demonstreză uşurinţa stabilirii poziţiei substituentului.22).m. În cazul acizilor graşi saturaţi se obţine un spectru caracteristic (figura 7. Spectre FAB MS/MS CID (ioni negativi): a) acid 18-metilnonadecanoic. Prezenţa unui substituent la nivelul catenei hidrocarbonate este evidenţiată de dispariţia fragmentării la locul de ramificare şi prin accentuarea fragmentărilor legăturii adiacente substituentului.m. b) acid 14-metilhexadecanoic . În zona ramificării apare un decalaj de 28 u. între două picuri adiacente. În figura 7. Spectrele acizilor graşi prezentate în figura 7.22 Spectrul de masă al acidului stearic (ioni negativi) Prezenţa substituenţilor sau a nesaturărilor produce modificări caracteristice ale aspectului spectrului ce pot fi utilizate pentru atribuirea structurală.a.a. Spectrul de masă al unui acid gras nesaturat prezintă un decalaj de masă de 54 u. Figura 7.

5. dintre metalele alcaline. Pentru stabilirea formulei moleculare.25. urmată de fragmentare şi decarboxilare. litiul angajează cele mai puternice legături cu grupele carboxilice. În figura 7. Aceste spectre conţin ioni rezultaţi din fragmentarea şi rearanjarea a două lanţuri vecine ale ionului pseudomolecular [M-H]. Cantitatea necesară de probă este de ordinul zecilor de picomoli. Spectrele FAB MS/MS CID ale acidului 9-octadecenoic şi 11-octadecenoic (ioni negativi) Spectrometria de masă în tandem se aplică şi acizilor graşi cationizaţi cu ioni de Li (utilizarea litiului este preferată deoarece. dificilă din punct de vedere experimental şi necesită o cantitate mare de probă. urmată de identificarea naturii acidului gras rezultat. ionii din spectrele acizilor graşi polinesaturaţi sunt mai uşor de interpretat. FAB şi ESI. în principal. Principalele fragmentări ale unei trigliceride . Această cetonă conţine.şi ale căror mase corespund formal cu masa unui compus cetonic. Grăsimi Caracterizarea structurală a unei grăsimi implică stabilirea naturii acizilor graşi constituenţi precum şi a poziţiei acestora în molecula gliceridei. fără a fi necesară o separare cromatografică prealabilă. Tehnicile clasice utilizate pentru stabilirea poziţiei acizilor graşi în molecula trigliceridei implică hidroliza specifică a legăturii esterice centrale cu ajutorul unei lipaze. stabilirea structurii (şi în special a izomeriei de poziţie) nu se poate realiza decât prin utilizarea spectrometriei de masă în tandem a ionilor moleculari. Tehnicile de ionizare utilizate sunt EI. triglicerida purificată prin CSS sau HPLC este hidrolizată.26.24. Deoarece trigliceridele naturale sunt amestecuri complexe.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 117 Figura 7. CI. Metoda este laborioasă. catena acidului gras central combinată cu unul din ceilalţi doi acizi. formarea acestor ioni poate fi explicată printr-o reacţie de condensare internă de tip Claisen. În această situaţie. DCI. iar acizii graşi obţinuţi sunt identificaţi conform tehnicilor prezentate mai sus.25 sunt prezentate principalele fragmentări ce au loc în cursul înregistrării spectrelor de masă ale ionilor pozitivi sau negativi ai trigliceridelor. După cum evidenţiază figura 7.ai trigliceridelor obţinuţi prin DCI. 7. Spectrometria de masă permite atât stabilirea naturii acizilor graşi cât şi a poziţiei acestora. Figura 7. Cea mai sensibilă şi rapidă metodă este spectrometria de masă în tandem a ionilor [M-H]. [M+Li]+ sau [M-H+2Li]+).

Picul de intensitate slabă.118 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Figura 7. În figura 7. Structura trigliceridei este palmitic-oleic-stearic (POS). Picul m/e 505. provine din condensarea Claisen a acizilor graşi exteriori (în cazul de faţă două resturi de acid stearic).3.6 este prezentată analiza prin spectrometrie de masă a grăsimilor din untul de cacao. este dat de cetona C15H31 .27 şi tabelul 7. În consecinţă. m/e 477. a unui intermediar ciclic cu opt atomi. ale ionilor m/e 475 (C15H31 . Condensarea Claisen şi fragmentarea trigliceridelor cu formarea de cetone ce includ lanţul acidului central Condensarea Claisen între lanţurile celor doi acizi graşi din poziţiile 1. structura atribuită este stearic-oleic-stearic (SOS).C17H33. Identificarea acestor picuri reprezintă o confirmare suplimentară a structurii trigliceridei. cetonele corespunzătoare apar în cantitate mult mai mică.CO . Spectrul DCI MS a permis stabilirea principalilor acizi graşi prezenţi precum şi masa moleculară a trigliceridelor corespunzătoare. Analiza prin spectrometrie de masă în tandem a ionului m/e 887 (figura 7. de abundenţe aproximativ egale.27b) prezintă picurile caracteristice celor trei acizi graşi precum şi două picuri.C17H35).CO .27c) corespunde trigliceridei cu secvenţa palmitic-oleicpalmitic (POP). puţin abundent. Prin urmare.ale glicerinei (acizi graşi "exteriori") implică apariţia.27a) a evidenţiat numai prezenţa acizilor stearic şi oleic. ionul de la m/e 831 (figura 7.CO .C17H35.26.C17H33)) şi m/e 503 (C17H33 . mai puţin favorabilă. rezultată din condensarea acizilor graşi exteriori. Picul de bază de la m/e 503 este determinat de cetona C17H35 . analiză ce a permis stabilirea structurii complete a celor mai importante dintre trigliceridele prezente. a b . Spectrul ionului m/e 859 (figura 7. Pe baza unor raţionamente similare.CO .

503 (OS). permite determinarea completă a structurii moleculei. Analiza trigliceridelor din untul de cacao: a) spectrul DCI MS. Din acest motiv utilizarea spectrometriei de masă în tandem devine obligatorie pentru analiza amestecurilor de săruri biliare. 859 şi 831 Tabelul 7. 477 503 (SO). Natura specifică a sărurilor biliare a făcut ca metoda cea mai utilizată să fie tehnica FAB aplicată ionilor negativi. a ionilor ce pierd fragmente de tip A (cu mase de 152 şi 154) etc.6. Sărurile biliare pot exista în formă liberă sau conjugată. Spectre similare au fost obţinute şi pentru derivaţii din clasa ∆ 4-3-hidroxi. ce corespunde anionului taurinei. Schema generală de fragmentare dedusă din aceste spectre este prezentată în figura 7. . c).28 sunt prezentate spectrele de masă FAB MS/MS CID a doi compuşi din clasa ∆ 4-3-oxo.29. S=acid stearic) [M-H]831 859 887 RnCOO225 (P).Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 119 c d Figura 7. O = acid oleic. Cele mai importante baleiaje se referă la identificarea precursorilor ionului m/z 124. În figura 7. a produselor de fragmentare corespunzătoare şi a ionilor matricei fac ca determinarea structurii unei sări biliare izolate să fie dificilă şi practic imposibilă dacă aceasta se află într-un amestec complex. De exemplu. adică a structurii fragmentelor produse. Analiza sărurilor biliare prin intermediul spectrometriei de masă în tandem produce spectre în care ionii dominanţi sunt fragmente obţinute printr-un mecanism de tip CRF.27. d) spectrele DCI MS/MS CID ale ionilor negativi pseudomoleculari de mase 887. Cunoaşterea schemei de fragmentare a sărurilor biliare. a aductului [M-2H+Na]-. purificate sau aflate în amestecuri complexe. caracteristic colesterolului. masa fragmentelor A şi B indică prezenţa sau absenţa grupării hidroxil în poziţia 12. 449 475 (PO). ser) în scopul diagnosticării bolilor metabolice. Săruri biliare Sărurile biliare sunt compuşi ce conţin un schelet hidrocarbonat cu 4 cicluri. Spectrometria de masă permite analiza şi determinarea structurii sărurilor biliare libere sau conjugate. 283 (S) RnCORn' 475 (PO). A fost dezvoltat un sistem de baleiaje referitoare la fragmentele neutre pierdute şi a ionilor precursori respectivi. Această din urmă posibilitate permite utilizarea de eşantioane biologice (urină. b). dependent de faptul dacă gruparea carboxilică reacţionează cu glicina sau taurina. Analiza trigliceridelor din untul de cacao (P=acid palmitic. 505 Structura dedusă POP POS SOS 7. 281 (O) 255 (P). sistem ce permite detectarea selectivă a ionilor pseudo-moleculari ai unor clase de săruri biliare prezente în amestecuri complexe. Prezenţa în spectrul de masă a ionului pseudo-molecular [M-H]-. faţă de care diferă în privinţa nesaturării şi/sau a grupelor hidroxilice şi cetonice. 281 (O). 283 (S) 281 (O).6.

a.12α . Schema de generală de fragmentare a conjugatului taurinic al acidului ∆ 4-colenoic .29.28.dihidro-3-oxo-col-4en-24-oic Figura 7.120 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã a b Figura 7. Spectrul FAB MS/MS CID al conjugatului taurinic al acidului 7α -hidroxi-3-oxo-col-4-en-24oic b. Spectrul FAB MS/MS CID al conjugatului taurinic al acidului 7α .

m* = Soluţie: Se utilizează ecuaţia: masa: 105-77=28 u. cicloalcani 6. Alcani.5= (m2 ) 2 ⇒ m 2 = 77 105 .0313. 5.0313 / (28. ionul molecular al 2-metilpentanului va scinda preferenţial la nivelul ramificaţiei. Ce rezoluţie este necesară pentru a putea face distincţia dintre ionii moleculari ai a) CO şi C2H4 şi b) C8H17CHO şi C10H22 ? Soluţie: a) masele exacte sunt: CO = 27. 7.4 m1 77 Soluţie: Se utilizează ecuaţia: 3.a. Care este formula posibilă a fragmentului expulzat ? Soluţie: m/e 64. molecula expulzată are masa 26 u. R = 28. m* = (m 2 ) 2 512 = = 33.9949. Calculaţi masa aparentă a ionului metastabil asociat cu descompunerea m/e 129→m/e 91. Ce moleculă neutră este expulzată ? Verificaţi rezultatul calculului cu ajutorul nomogramei din figura 5.142. 2.1722 .Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 121 CAPITOLUL 8 PROBLEME Probleme generale 1. Anticipaţi structura ionilor ce produc picurile de bază în spectrele de masă ale a) noctanului şi b) 2-metilpentanului ? Soluţie: Ca şi în cazul altor alcani cu catenă liniară.4. Care sunt fragmentările care produc picurile de la m/e 125 şi m/e 127. producând două fragmente C3H7+ (m/e 43) ce vor forma picul de bază. (acetilenă). 29 şi 27 care apar în cursul înregistrării spectrului de masă al n-propilciclohexanului. 41. picul de bază al n-octanului apare la m/e 57 (C4H9+). Un compus prezintă picul ionului molecular la m/e 115. R = 142. C2H4 = 28. Unde se află picul rezultat în urma pierderii metastabile de CH3 ? Soluţie: Picul metastabil se află la m* = 1002/115 = 86. Calculaţi masa aparentă a ionului metastabil ce rezultă din ionul m/e 77 în urma pierderii unei molecule de acetilenă.9.9949) = 770.1358 şi C10H22 = 142. Scrieţi formulele ionilor având valorile m/e 83.0313 27.m. Care dintre aceste două fragmente este un cation şi care este radical-cation ? . b) masele exacte sunt: C8H17CHO = 142.m. (CO). Calculaţi valoarea m/e a ionului generat de descompunerea ionului PhCO+ (m/e 105) ştiind că ionul metastabil de la 56. (m2 ) 2 m1 ⇒ 56.1722 / (142. 55.a.2. Molecula expulzată are 4.1722.1358) = 3900.5 este asociat cu această descompunere.

9 2.5 3.22 28 20 4.28 4. C3H5+.7 0.5 17 0.4 ? ? 72 Soluţie: a.85 1.77 10 18 34 Abundenţă relativă b c 4.35 29 6.59 10 7.2 2.3 m/e 43 44 51 52 53 55 56 57 58 59 71 72 abundenţă relativă 1.6 0.4 0. b.3 0. Picul de la m/e 125 rezultă în urma pierderii unui atom de hidrogen de către ionul molecular (cu formarea unui cation) iar picul de la m/e 127 este picul izotopic M+1 (radical-cation).4 38 0.1 26 100 .2 39 39. C2H3+ . Masa moleculară este 16.4 38 15 100 3.7 7.62 0.6 0.8 1.01 b m/e 15 16 26 27 28 29 30 38 39 40 41 42 abundenţă relativă 6.17 0.5 1.3 0.2 3.0 2.3 100 100 3.03 1.5 73 27 d 5.8 38.1 2.8 4.6 0.11 0.6 0. Intensitatea picului M-15 (pic de bază) indică un ion cu stabilitate mare: cationul terţ-butil. b. cu formula moleculară C8H18. abundenţa izotopică a picului molecular permite stabilirea formulei moleculare: CH4 (metan).02 0.6 16 0.31 0.3 0.2 38 24 41 2. ţinând cont de spectrele de masă prezentate în formă grafică şi tabelară: m/e 15 26 26.26 8.74 0.4 0.2 40 41 42 43 44 45 53 54 55 56 57 a 3 1.05 1.04 0.9 0. 9. Abundenţa izotopică a picului m/e 57 indică formula C4H9.2 27 21 0.122 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Soluţie: C6H11+. formula moleculară fiind C5H12.04 13 0. picul de la m/e 72 este dat de ionul molecular.09 0.06 0.49 0.4 13 1.57 0.66 0.05 1.05 1.2 1.2dimetilpropan.07 0.14 1. deşi puţin intens. C4H7+.3 1.48 2.0 0.4 27 1. 8.3 1.0 3.43 8. C2H5+.4 15 2. c şi d.6 0.35 2.4 41.09 0.5 0.0 m 27 28 29 29.17 1. Atribuire structurală: 2.9 9.27 1.21 15 9.9 2. Stabiliţi formula structurală a compuşilor izomeri a.3 0.3 100 4.2 34 0.5 30 32.2 85 100 1.1 0. Stabiliţi formula structurală ţinând cont de următoarele spectre de masă prezentate în formă tabelară: m/e 1 2 12 13 14 15 16 17 18 a abundenţă relativă 3.

Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 58 59 69 70 71 72 73 83 84 85 86.02 - a b c b Soluţie: Aspectul spectrului de masă al compusului a este tipic pentru alcanii liniari la care intensităţile semnalelor descresc continuu.8 0.03 3. Slaba intensitate a ionilor (M-C2H5)+.14 0. În spectrul compusului c se remarcă abundenţa mare a ionului (M-C2H5)+.23 16 63 4.03 0.2 57. Prezenţa grupei metil în poziţiile 3 sau 4 este improbabilă deoarece nu se observă creşteri ale abundenţelor ionilor (M-C2H5)+ şi (M-C3H7)+.5 0.06 1.4 0.09 0.07 0.1 0. spre semnalul ionului molecular (n-octan).2 0.9 0.2.65 0.6 28.03 0. comparativ cu cea a picurilor (M-C2H5)+ sau (MC3H7)+. Compusul b prezintă un spectru asemănător cu cel al compusului a.46 0.24 0.03 0. spectrul corespunde 3-etil-3-metilpentanului.8 29.03 0.1 0.03 5.7 0.08 4. 94.2 17 12 0.3 32.11 5.6 39.02 0. 10. care indică prezenţa unei ramificaţii metil.33 0.33 0.04 6.42 0.01 6. începând de la ionii cu 4 atomi de carbon. Stabiliţi structura hidrocarburii C12H26 pe baza spectrului de masă prezentat.12 0.4-tetrametilbutan.77 0. Intensitatea scăzută a abundenţelor ionilor moleculari ai compuşilor c şi d indică prezenţa unor structuri puternic ramificate.7 38. (M-C3H7)+ şi C3H7+ precum şi faptul că ionul C4H9+ dă picul de bază conduc la concluzia că este vorba de 2. cu excepţia unui semnal (M-15)+ semnificativ.2 12 23 1.1 0.6 44.1 0.04 1.55 0.0 m 86 87 98 99 100 101 113 114 115 116 1.93 0.01 1.2 0.01 0.47 0.6.12 3.4.4 0.69 0.3 0. Spectrul corespunde 2-metilpentanului. .7 0.03 0.8 75.15 1.79 1.9 29 1.4 12 0.8 şi 25.06 0. Compusul d prezintă un semnal (M-15)+ semnificativ ce indică prezenţa de substituenţi metil.9 0.03 - 123 4.03 1. În spectru apar picuri metastabile la m* 117.05 0.03 0.

Picurile metastabile apar drept consecinţă a următoarelor fragmentări: Alchene. 5. Lipsa unor ramificaţii rezultă din descreşterea uniformă a abundenţelor ionilor de masă superioră. alchine 11. Sunt posibile două variante: C2H5+ şi C4H7 sau C2H5 şi C4H7+. 4.5-dimetilciclohexenei prin fragmentare retro-Diels-Alder .. Calculaţi masele ionilor ce apar în spectrele de masă ale 1-hexenei şi 2-heptenei prin rearanjare McLafferty. Caracteristica principală a spectrului constă în prezenţa unei serii omologe de picuri ce corespund formulei generale CnH2n+1. 13.4-dimetilciclohexenei şi (b) 4. este frecvent întâlnită la alchene. 12. Ce ioni se formează preferenţial în cursul fragmentării 3-hexenei şi care este caracterul electronic al fragmentelor expulzate ? Soluţie: Scindarea de tip alilic a ionului molecular conduce la cationul metil (CH3+. m/e 15) şi ⋅ radicalul C5H9 sau la cationul C5H9+ (m/e 69) şi radical metil.124 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Soluţie: Picul m/e 170 este picul molecular. Care sunt masele ionilor ce apar în spectrele de masă ale (a) 1. Care sunt masele celor doi ioni care apar în spectrul de masă al 2-hexenei în urma unui proces de β -fragmentare ? Soluţie: Scindarea de tip alilic. cu formarea de fragmente stabilizate prin rezonanţă. Soluţie: Principalele fragmentări sunt: 14. serie ce prezintă un maxim caracteristic al abundenţelor pentru n = 3. Scindarea legăturii dintre atomii C-4 şi C-5 produce două fragmente de mase 29 ⋅ ⋅ şi 55.

Picurile proeminente omologe de la m/e 27. 41. Datorită migrării legăturii duble în cursul înregistrării spectrului. 55. este practic imposibilă stabilirea poziţiei legăturii duble. Picurile metastabile corespund fragmentărilor 83→ 55 şi 69→41. Care sunt ionii ce apar în spectrul de masă al n-butilbenzenului prin a) scindare benzilică şi b) rearanjare McLafferty ? Soluţie: Fragmentările sunt prezentate în schema următoare: .4). 69 şi 83 sunt similare cu cele din spectrele n-alcanilor.m. Hidrocarburi aromatice 16.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 125 Soluţie: a b 15. Soluţie: Ionul molecular este la m/e 126. Este probabilă prezenţa unui radical izopropil drept capăt de lanţ (sunt prezente picuri M15 şi M-43 iar picul M-29 este mai mic decât picul M-15).5 şi 24. Aceste date sugerează o structură de tip olefinic. nesaturarea echivalentă indică o structură cu o dublă legătură sau un ciclu saturat. cu excepţia deplasării lor cu 2 u.6-dimetilheptenei-2.a. în jos. Spectrul prezentat corespunde 2. Comentaţi structura compusului C9H18 (picuri metastabile la m* 36.

19 0.7 019 1.1 2.4 10 65 66 4.7 16 18 19 0.35 13 0.06 2.1 0.6 0.9 0.90 0. eliminare ulterioară de acetilenă.18 m/e 38 39 40 41 42 42.7 7.5 38 38.3 1.7 4.4 2.64 0.67 43 50 51 52 53 54 55 56 61 62 63 64 65 66 74 75 76 Abundenţă relativă 1.4 12 1.27 0.09 0.2 5.12 1. b) scindare benzilică a ionului molecular.9 3.15 0.4 0.22 0.06 0.8 3.14 0.85 6. Soluţie: 18.19 0.1 9.1 0.29 2.80 2.06 0.37 0.41 .18 0.3 m/e 77 78 79 87 88 89 90 101 102 103 104 110 111 112 113 125 126 127 128 129 130 Abundenţă relativă 4.7 6 14 100 6.17 1. c) eliminare ulterioară de acetilenă.7 7.04 0.5 40 48 49 50 51 52 53 63 64 73 74 75 76 77 78 79 80 b Abundenţă relativă 4 1.5 4. d) scindare de radical etil din ionul molecular.4 0.73 0.02 0.5 39 39. Interpretaţi următoarele spectrele de masă prezentate în formă tabelară şi grafică: a m/e 37 37.01 0.126 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 17.16 6.8 100 11 0.4 0. Stabiliţi masele ionilor care apar în spectrul de masă al etilbenzenului prin următoarele procese: a) ionizare.

a căror abundenţe relative vor fi în raport de 3:1 (35Cl : 37Cl = 3:1). Fragmentările ciclurilor aromatice dau fragmente caracteristice la m/e 77. Atribuire structurală: benzen. ale căror abundenţe relative se vor afla în raport de 1:2:1. 39 (v. 20. Intensitatea picului molecular indică o structură aromatică. Pe baza spectrului din figură. 22. schema 6.3). Derivaţi halogenaţi 19. Soluţie: Alcoolii de tip benzilic scindează la nivelul carbonului benzilic. Ionul molecular al 1-(4metilfenil)etanolului apare la m/e 136. 216 şi 218. Propuneţi structuri plauzibile pentru ionii corespunzători. Ionul m/e 119 corespunde scindării unui radical meti şi a doi atomi de hidrogen din ionul molecular (corespunde ionului aciliu.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã a 127 b Soluţie: a) Abundenţele ionilor M+1 şi M+2 permit stabilirea formulei moleculare: C6H6. b) În spectru vor fi prezente 3 picuri la m/e 214. 217 şi 219. Spectrul de masă al 1-(4-metilfenil)etanolului prezintă un pic intens la m/e 121 şi un altul. însoţiţi de două picuri puţin intense (aproximativ 4. Stabilirea completă a structurii nu poate fi realizată decât cu ajutorul spectrelor complementare (naftalină). anticipaţi aspectului spectrului 1-clorobutanului în zona ionului molecular. Utilizând numai abundenţele izotopice ale bromului şi carbonului. b) Abundenţele izotopice ale ionului molecular conduc la formula moleculară C10H8. picurile izotopilor carbonului vor apare la m/e 215. Intensitatea picului molecular (pic de bază) este caracteristică structurilor aromatice. formând un ion care se rearanjează la o structură de tip tropiliu. Utilizând numai abundenţele izotopice ale clorului şi carbonului. stabiliţi structura compusului C5H12O (pic metastabil la 43. CH3C6H4CO+). nesaturarea echivalentă este: 108/2+1=7. . acompaniate de două picuri mult mai puţin intense la m/e 93 şi 95 (picurile izotopice ale 13C). Ionul m/e 121 rezultă prin expulzarea de CH3. (ion metilhidroxitropiliu.4. cu expulzarea unui radical. C8H9O+). Compuşi oxigenaţi 21. pagina 90). în spectru vor fi prezenţi doi ioni de abundenţe aproximativ egale la m/e 136 şi 138 (79Br : 81Br ≅ 1 : 1).4-dibromobutanului în zona ionului molecular.5 %) la m/e 137 şi 139 (picurile izotopice ale 13C). anticipaţi aspectele spectrelor a) 1-bromobutanului şi b) 1.6 şi Anexei 3. Soluţie: În spectru vor apare două picuri la m/e 92 şi 94. Soluţie: a) Conform figurii 6. mai puţin abundent la m/e 119. 51.

spectrul alcoolului este caracteristic prin picul M-H2O. Schema de fragmentare este prezentată mai jos: 23. Picul de bază de la m/e 42 (M-46). având masă pară. Ambii izomeri formează ion hidroxitropiliu ce apare la m/e 107. . Care sunt diferenţele majore dintre spectrele de masă ale 1-fenil-1-propanolului şi 4propilfenol ? Soluţie: .a. Picul metastabil m* 43. Compusul investigat este n-pentanolul (de remarcat că spectrele 2.128 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Soluţie: Diferenţa de 18 u.) şi cea a primului ion important din spectru sugerează că substanţa investigată este un alcool. dintre masa calculată a ionului molecular (88 u. Scindarea are loc conform schemei: 24.m.m. Picul m/e 29 este atribuit fragmentului (CHO)+. Picurile m/e 55 şi 41 rezultă în urma fragmentărilor de după eliminarea apei. în timp ce în spectrul fenolului apar drept caracteristice picurile MCO şi M-CHO. probabil.2 (552/70) rezultă în urma pierderii unei grupe metil de către ionul m/e 70.a. apare.şi 3metilbutanolilor sunt. totuşi asemănătoare). ca urmare a unui aranjament a ionului molecular în urma căruia scindeză o moleculă de apă şi una de etenă: Picul m/e 31 rezultă în urma unei scindări la Cα (care este deci neramificat). Care este masa ionului rezultat din 4-metil-2-hexanol în urma scindării simultane de apă şi alchenă ? ⋅ Soluţie: Masa ionului format (C4H8+ ) este 56.

Deoarece picul de bază apare la m/e 30 rezultă că este vorba de o amină primară nesubstituită la C α (scindarea cea mai favorabilă la toate aminele saturate este cea a legăturii C-C vecine atomului de azot): . Prezenţa picului de la m/e 101. stabiliţi structura compusului C8H18O. Determinaţi structura aminei cu formula moleculară C4H11N a cărei spectru este prezentat mai jos: Soluţie: Ionul molecular ce apare în spectru la m/e 73 corespunde unei amine saturate. eterul pare să fie simetric. Principale fragmentări ale eterilor implică scindarea legăturilor C-C vecine oxigenului sau a legăturii C-O. situaţie în care sarcina rămâne pe fragmentul alchil. Fragmentările descrise în schema de mai jos justifică picurile semnificative. Care este masa fragmentului neutru rezultat la scindarea n-butil-fenil eterului ce implică transferul hidrogenului de la Cβ ? Soluţie: Masa este 94. Pe baza spectrului din figură.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 129 25. Scindează butena conform schemei: Compuşi cu azot 27. sugerează existenţa radicalilor liniari. Produsul este di-n-butil-eterul. Soluţie: Formula C8H8O corespunde unui compus saturat oxigenat (alcool sau eter). 26. Deoarece în spectru apare picul m/e 130 (corespunzător ionului molecular) iar semnalul M-18 lipseşte. Datorită simplităţii spectrului în zona superioară. rezultat din scindarea unui fragment etil. compusul pare să fie un eter.

Compusul este di-n-butilsulfura.. Soluţie: Ionul molecular apare la m/e 146. 28. 4. cu formare de ion ciclopentadienic). respectiv 108 u. 5 etc atomi de azot.a.130 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Absenţa altor picuri proeminente sugerează absenţa ramificaţiilor radicalului C4H9. Cele mai semnificative picuri apar conform schemei de mai jos: Picurile m/e 41 (CH2=CH-CH2+) şi m/e 29 (C2H5+) rezultă din fragmetările lanţurilor alchil. corespunzător pierderii de H 2S. Ionii M-1 ai aminelor aromatice apar ca urmare a posibilităţii de stabilizare a ionului molecular la ion amino-tropiliu. Compusul este saturat şi aciclic (mercaptan sau tioeter). compusul este o dialchil sulfură. 3. Care este structura compusului C8H18S al cărui spectru este prezentat mai jos. Compusul este n-butilamina. Două amine au masele moleculare de 107. ambele prezintă picuri la M-1 şi M-27. Compuşi carbonilici .m. cele de masă pară au 2. Ionii M-27 sunt caracteristici aminelor aromatice (scindare de HCN. Cele două amine ar putea fi o toluidină şi o fenilendiamină. 6 etc atomi de azot. Compuşi cu sulf 29. Scindările tioeterilor sunt similare cu cele ale eterilor. Deoarece nu apare semnal la m/e 112 (M-34). Ce informaţii pot fi obţinute din aceste date ? Soluţie: Aminele de masă impară conţin 1.

provenit dintr-o metil-cetonă. probabil. decât unul propil. în urma unei rearanjări: Structura metil-cetonică este susţinută şi de prezenţa picului metastabil de la m * 72. producând un ion intens la m/e 44.. Un ion intens la m/e 105 indică. Ionul m/e 58.2 ) al cărui spectru de masă este prezentat în figura de mai jos? Soluţie: Ionul molecular apare la m/e 100. Care este structura compusului cu formula moleculară C6H12O (pic metastabil la 72. de intensitate practic egală).a.2 (85 /100) deoarece acesta rezultă în urma pierderii unei grupe metil de către ionul molecular.5) ? Solutie: Prezenţa unui atom de brom în moleculă produce aspectul caracteristic al spectrului în zona ionului molecular (2 picuri distanţate cu 2 u. este de aşteptat ca ionul m/e 43 să reprezinte mai probabil un fragment aciliu (CH 3-C=O+). având masă pară. este evident că ceilalţi ioni din spectru nu conţin brom. Doarece atomul de oxigen poate stabiliza prin rezonanţă sarcina pozitivă. Compusul investigat este izobutil-metil-cetona (numai cu ajutorul spectrului de masă nu se poate face totuşi distincţia netă între izobutil-metil-cetona şi n-butilcetona izomeră). Ionul m/e 105 (M-93) rezultă în urma scindării unui fragment CH 2Br. Care este structura compusului C8H7OBr (pic metastabil la m* 56. de . deoarece conţine un lanţ de 4 atomi de carbon. Nesaturarea echivalentă este 1 (compus ciclic sau cu o legătură dublă). 31. apare.m. Deoarece acest aspect nu mai apare la celelalte picuri. Cum se poate face distincţia între spectrele de masă ale n-butiraldehidei şi izobutiraldehidei ? Soluţie: Numai aldehida n-butirică poate suferi o rearanjare McLafferty. 2 32.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 131 30.

a. pentanalului. în urma eliminării de CO imediat înainte sau după eliminarea bromului. haexanalului şi heptanalului ? b) Aceeaşi întrebare pentru cazurile 2pentanonei. -CH3. în toate cazurile. probabil. -C2H5. Soluţie: Picul m/e 162 este picul molecular. Picul m/e 91 apare. în toate cazurile. conform schemei generale: R = -H. -C3H7 . 105 şi 85 din spectrul butirofenonei.m. -CH3. Picul m/e 77 poate proveni din ionul m/e 105 în urma pierderii unei molecule de CO (această fragmentare este susţinută şi de picul metastabil m* 56. -C3H7 b) 58 u. 2-hexanonei. Propuneţi structura unui ion aromatic stabil ce apare în cursul fragmentărilor acetofenonei.132 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã obicei un ion benzoil. 2-heptanonei şi 2-octanonei ? Soluţie: a) 44 u.a. Interpretaţi picurile de la m/e 162.5 = 772/105).m. Fragmentările sunt: 35. conform schemei generale: R = -H. 120. a) Care sunt masele ionilor rezultaţi prin rearanjarea McLafferty a ionilor moleculari ai butanalului. Datele sunt în acord cu structura bromurii de fenacil (C6H5COCH2Br). -C2H5. Care vor fi fragmentările acestuia ? Soluţie: Ionul stabil este ionul de tip aciliu rezultat prin scindare de radical alchil. celelalte picuri rezultă conform fragmentărilor din schema următoare: 34. 33.

Soluţie: Ionul molecular apare la m/e 88.7 (882/144): Ionul m/e 60 poate rezulta în urma unui nou aranjament McLafferty al ionului m/e 88: .7). Picul de bază de la m/e 60 conţine elemente provenite din acidul acetic şi este caracteristic pentru acizii neramificaţi la Cα : Această rearanjare McLafferty este confirmată şi de picul metastabil de la m* 41. în timp ce picul m/e 88 rezultă prin rearanjare McLafferty (confirmat şi de picul metastabil m* 53. Compusul investigat este acidul butiric. Soluţie: 2. Stabiliţi structura produsului C4H8O2 (pic metastabil la m* 41). Stabiliţi structura produsului C8H16O2 (pic metastabil la m* 53. 37. Picul de la m/e 99 apare în urma pierderii unui radical etoxi. Ionul molecular apare la m/e 144.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 133 Acizi carboxilici şi derivaţi funcţionali 36.

Soluţie: Ionul molecular m/e 158 prezintă intensitate scăzută. a b Soluţie: 4. Stabiliţi care este izomerul orto. În ambele cazuri ionii moleculari apar la m/e 152. Deduceţi structura compusului C9H18O2 (pic metastabil la m* 34. Picul de bază al spectrului apare la m/e 120.7). Picul următor în ceea ce privrşte intensitatea apare la m/e 87 (M-71) şi este probabil determinat de de scindarea unui fragment C5H11 (rezultă că în moleculă există o unitate hidrocarbonată saturată de cel puţin 5 atomi de carbon). probabil.3 şi 71. Spectrele a şi b reprezintă izomeri de poziţie de tip hidroxibenzoat de metil. masa sa pară fiind un indiciu că el rezultă în urma unui proces de rearanjare în care se elimină o moleculă de metanol (M-32). Picul metastabil este şi el în acord cu o structură de tip esteric (742/158). 38. Singurul izomer care admite acest proces este izomerul orto (“efect orto”): . în urma unui proces de rearanjare.134 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã Intensitatea picurilor M-15 şi M-29 nu sugerează existenţă ramificaţiilor pe lanţul hidrocarbonat.7 iar spectrul b are picuri metastabile la m* 96. 39. Picul de bază (m/e 74) apare. Picul m/e 127 (M-31) este caracteristic pentru pierderea de OCH3.5. Compusul este octanoatul de metil. Spectrul a are un pic metastabil la m* 94. apare un ion M-1 de intensitate slabă. Spectrul de masă corespunde hexanoatului de etil.

În cazul spectrului b.07 0.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 135 În cazul compusului b. cu formarea unui ion de masă impară: Ambele procese sunt confirmate de picurile metastabile: m* 94.3 9.5 0.5 (932/121).3 1 13 5.05 0. 2 40.5 0.5 51 51.61 0.56 0.24 5.65 3.17 3 0.3 0. Spectrul a corespunde o-hidroxi-benzoatului de metil.09 1.3 (121 /152).59 5.6 1.86 0.5 0. Care este structura ionului.07 1. respectiv.4 0.4 0.84 0.6 22 0. picul de bază (M-31) rezultă în urma scindării unui radical metoxi.4m 50 50.3 1.15 2.5m 1 8.1 1.38 1. provenit din esterul metilic al unui acid gras.14 12 0.9 0.3 0.3 1. Fragmentarea 121→93 este confirmată şi de picul metastabil m* 71.32 2.03 0.7 0.9 0. Stabiliţi cît mai multe detalii structurale utilizând următoarele spectre de masă prezentate în formă tabelară şi grafică: m/e 39 40 41 42 43 46.4 0.2 3.99 15 7.7 (1202/152) şi 96. spectrul prezentat este cel al parahidroxi-benzoatului de metil. Ionii m/e 121 şi 120 pierd ulterior CO pentru a forma ionii m/e 92 şi.47 1 .25 0.26 1.6 0.5 0.0m 103 1 1.6 0.5 52 52.09 abundenţă relativă 2 3.24 0.5 53 56.5 0.79 4.34 - m/e 3 8.33 0.3 0.64 - 74 75 76 77 78 79 80 89 90 91 92 93 101.2 0.9 abundenţă relativă 2 4.2 6. al cărui semnal apare la m/e 74 ? Soluţie:. m/e 93.09 0.84 100 10 0.47 8.69 0. Esterii în care predomină lanţul acidului dau o rearanjare McLafferty în care este implicat acidul: Probleme diverse 41.03 4.71 3.04 6 0.21 0. datele prezentate nu permit diferenţierea între izomerul meta şi para.4 2.7 74 7.60 0.2 1.

52 2. 3 şi 5 pentru compusul 2.1 0. sugerează că este vorba de izopropilbenzen. cu formare de ioni C6H5+ (m/e 77) abundenţi. Utilizarea picurilor izotopice ale ionilor m/e 120 şi 105 indică formula moleculară C9H12 pentru compuşii 1 şi 3 şi C8H8O pentru compusul 2.02 0.5 0. asocierea cu lipsa din spectru a unui ion de masă M-15 abundent conduce la n-propilbenzen.2 100 8. se poate concluziona că structura compusului 2 corespunde acetofenonei.4 0.5 59 59. picurile de intensitate slabă de la m/e 119.17 21 2 0.27 0.49 28 2.1 0.09 2 3 Soluţie: Masa moleculară a celor 3 produşi pare să fie 120.04 1 0. 104 şi 103.0m 73 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 0.136 57 57.5 58 58. 42. pic de bază) din spectrul compusului 3 rezultă în urma unei scindări benzilice.08 1.91 0.59 3.33 0.16 1. Caracterul aromatic al celor 3 compuşi este susţinut de picurile intense de la m/e 77.77 0. ce indică pierderea de hidrogen. 91 sau 105.16 0.12 0.3 0.17 0.27 100 7.1 0.61 0.59 0.88 0.32 0.18 0.71 1 0.8 0.3 0.79 9. 118.09 104 105 106 107 115 116 117 118 119 120 121 122 1 2.33 0.4 0.30 1 2.5 0.4 62 63 64 65 66 69.83 25 2.09 1 3. Atribuiţi principalele picuri din spectrele de masă ale următoarelor substanţe: .29 0.24 0. Picul de bază m/e 105 din spectrele compuşilor 1 şi 2.9 0.44 0. Deşi pentru compusul 1 pot fi atribuite mai multe formule structurale. Picul m/e 91 (C7H7+.13 0.10 0.52 0.54 2.8 2.08 0. Ţinând cont că ionii C6H5C≡ O+ elimină uşor CO. apărut prin scindarea de grupă metil din ionul molecular.4 0. nesaturarea echivalentă este 4 pentru compuşii 1. poate să fie un ion C8H9+ (CH3C6H4CH2+ sau C6H4CH(CH3)+) sau un ion de tip C6H5C≡ O+.

Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã a) clorură de metilen b) acetonă c) etilamină d) 1-butenă e) etilbenzen f) tetralină g) n-butiraldehidă h) ciclohexanol i) 2-dodecanonă j) n-dodecan 137 .

58 C3H6O+ CH3 ⋅ McLafferty M+ .C4H9 ion tropiliu 56 scindare α după C3H7+ deschiderea de ciclu 41 C3H5+ 27 C2H5+ 43.H ⋅ M+ . Identificaţi produsul şi interpretaţi principalele picuri: .CH3 C3H3+ 106 91 77 65 51 39 72 57 44 +⋅ g M ⋅ M+ -CH3 ⋅ C2H4O+ McLafferty 100 82 71 67 C3H7+ scindare σ C3H5+ C3H3+ C2H5+ CH3+ j ⋅ + 170 M 85 C6H13+ 71 C5H11+ 57 C4H9+ 43 C3H7+ 29 C2H5+ 57 43 41 39 29 15 162 105 91 43 structură b ⋅ M+ CH3CO+ CH3+ +⋅ e m/e 45 44 30 28 15 ⋅ structură c M+ ⋅ M+ .CHO ⋅ ⋅ M+ .CH3 ⋅ CHNH+ CH3+ +⋅ f 132 M M ion tropiliu 104 M+ ⋅ -C2H4 retrofenil Diels retro-Diels ion 91 ion tropiliu 91 retro-Diels ion 51 C4H3+ 77 ciclopropenil +⋅ h +⋅ i 184 M M +⋅ 85 C6H13+ scindare σ M .138 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã k) 1-fenilhexan l) ciclohexan Soluţii: m/e 88 86 84 51 49 56 55 41 39 structură a ⋅ 37 Cl2CH2+ ⋅ 37 Cl35ClCH2+ ⋅ 35 Cl2CH2+ 37 ClCH2+ 35 ClCH2+ ⋅ m/e 58 43 15 d M ⋅ M+ .H ⋅ M+ .H2O .H2O ⋅ 71 C5H11+ M+ .C2H3O 43 C3H7+ scindare σ sau ⋅ C2H3O+ scindare α k l ⋅ +⋅ + 84 M M +⋅ 69 scindare cu rearanjare M .

5 0.2 15 27 28 29 39 41 42 43 44 57 58 59 15.5 32 100 88 1.8 94 100 1.4 20 0.5 0.2 2.2 100 3.5 c d 26 27 28 29 44 45 55 56 57 71 72 73 74 38 74 12 4.4 14 32 74 2.5 e 139 .6 1.3 37 32 44 12 27 12 100 3.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã m/e Abundenţă relativă 14 15 16 19 31 32 33 34 35 3.2 4.2 2 10 9.2 4.3 12 0.4 4.1 Spectru a b 12 13 14 16 28 29 30 31 3.

Dacă picul de la m/e 58 este picul molecular.1 % din intensitatea picului molecular. de asemenea caracteristic).1 8.3 36 100 0. Atribuirea structurală a principalelor picuri este următoarea: m/e 72 71 55 45 44 28 27 26 . Atribuirea structurală a principalelor picuri este: m/e structură 31 ⋅ H2 C16O+ 13 30 ⋅ H2 C16O+ 12 29 HCO+ 28 ⋅ CO+ 16 ⋅ O+ 14 ⋅ CH2+ c.5 30 f 19 31 35 37 50 69 70 85 86 87 104 106 0. ce provine prin scindare de grupă COOH).2 18 0. Deorece picul m/e 15 este. Rapoartele abundenţelor M/M+1 şi M/M+2 conduc la formula moleculară C3H4O2. picul de la m/e 43 rezultă prin scindarea de grupă metil şi formula brută este C 4H10.1 1. picul M+1 reprezintă 1. Prezenţa picului intens de la m/e 29 exclude izobutanul. Atribuirea structurală a picurilor este: m/e structură 35 ⋅ CH3F+ 13 34 ⋅ CH3F+ 12 33 CH2F+ 32 ⋅ CHF+ 31 CF+ 19 F+ 15 CH3+ b. Raportul abundenţelor M+1/M este caracteristic pentru prezenţa unui singur atom de carbon.2 6.7 3. CH3 iar diferenţa până la 34 fiind 19. d.7 0. Structura investigată este n-butanul. Nesaturarea echivalentă este 2 (3+1-4/2). Picul molecular apare la m/e 34 (pic de bază).140 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 14 19 33 52 53 71 5.2 Soluţie: a. Picul m/e 55 rezultă în urma scindării de grupă OH. principalele picuri observate rezultând în urma scindărilor legăturilor σ . picurile M şi M-1 intense sunt caracteristice pentru aldehidele alifatice (a se remarca şi prezenţa picului M-18. compusul este fluorura de metil.4 100 1.2 1. Raportul abundenţelor M+1/M este caracteristic pentru prezenţa a 4 atomi de carbon. cu mare probabilitate. Compusul este formaldehida. Picul de la m/e 45 poate reprezenta COOH+ (se poate corela şi cu picul intens de la m/e 27.2 5.8 0. Structura propusă este cea a acidului acrilic. raportul intensităţilor 44/43 indică prezenţa a 3 atomi de carbon. ceea ce indică prezenţa unui singur atom de carbon.

în timp ce picul (M-CH3)+ este pic de bază la 2-acetilpirol. 1 Masele şi rapoartele abundenţelor izotopice pentru diferite combinaţii de C.m. 71 ⋅ M+ 52 ⋅ M+ -F 36 M -F2 +⋅ 19 F+ 14 N+ Rapoartele abundenţelor picurilor 106/104 şi 87/85 sunt caracteristice pentru prezenţa unui atom de clor.12 . De remarcat că picul (M-H)+ este pic de bază în spectrul 2-metilpirolului.08 Formula CH3N C2H5 1.0078 M+1 M+2 1. Comparaţi disponibilitatea ionilor moleculari ai 2-metilpirolului şi a 2-acetilpirolului de ⋅ ⋅ a scinda H şi CH3 . N şi O Formula C CH Masa 12 12. sau de la grupa metil cu formarea unui ion de tip α -ceto-carboniu. stabilizat prin rezonanţă. (M . Formula propusă. 45. Deoarece ambii ioni sunt instabili. ⋅ Soluţie: 2-metilpirolul scindează relativ uşor H de la grupa metil din poziţia 2.24 M+2 0. mult mai puţin stabil decât cationul ⋅ format prin scindare de H . cu formarea unui ion nitreniu. Atribuiri structurale pentru principalele picuri: m/e structură 104 ⋅ C ClF3+ 35 85 ⋅ CClF2+ 69 ⋅ CF3+ 50 ⋅ CF2+ 35 Cl+ 31 CF+ 19 F+ 44.9980 M+1 1. poate fi determinată de prezenţa a 3 atomi de fluor. diferenţa de 57 u.0266 29.20 0. Scindarea grupei metil din 2-metilpirol este nefavorabilă deoarece conduce la un cation de tip aril. Deoarece ionul molecular are masă impară.35 = 57).0000 13 13. scindarea grupei metil din radicalul acetil conduce la formarea unui ion aciliu.a.0391 30 29. 2-acetilpirolul ar trebui să scindeze H de la atomul de azot.a. Restul moleculei are masa de 57 u.a. diferenţa de 19 u.51 2. Aceşti ioni extrag cu uşurinţă ioni hidrură din alcani.42 0.m. Formula propusă: CClF3. aceste fragmentări sunt puţin probabile. În schimb. În condiţiile prezenţei unui singur atom de azot în moleculă. dintre aceste două picuri fiind determinată de scindarea unui atom de fluor.10 NO Masa 29. H.01 . Explicaţi de ce spectrele de ionizare chimică a alcanilor (gaz ionizant CH 4) prezintă picuri intense (M-H)+ ? Soluţie: Cei mai abundenţi ioni în plasma de ionizare sunt CH5+ şi C2H5+. formând un cation ⋅ stabilizat prin rezonanţă. Scindarea atomului de clor din ionul molecular (m/e 104) conduce la ionul m/e 69 a cărui amprentă izotopică indică prezenţa unui atom de carbon. cloro-trifluorometan. ce poate corespunde prezenţei a 3 atomi de fluor.m.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã structură C3H4O2+ ⋅ ⋅ ⋅ M+ H COOH+ M+ OH COO+ ⋅ CO+ ⋅ 141 C2H3+ C2H2+ ⋅ e. molecula trebuie să conţină un număr impar de atomi de azot. NF3 (trifuorură de azot) este confirmată de atribuirea structurală a principalelor picuri: m/e structură f. conducând la ioni (M-H)+ : CH+ + RH → CH4 + H2 + R+ C2H5+ + RH → C2H6 + R+ ANEXA NR.

0262 33 33.0140 M+1 M+2 1.66 4.14 0.09 0.04 1.25 0.53 2.20 CHN2 M+1 2.0062 27.07 4.84 2.02 0.07 2.0027 17.89 2.40 0.43 1.0058 43.9898 32.76 1.02 0.0313 17 17.0027 41.20 0.0340 34 34.01 0.31 0.9949 40.17 1.21 CH5O2 C4H C4H2 C4H3 C2N2 C3H2N C4H4 C2HN2 30.0313 41 41.11 0.01 0.83 1.07 4.0062 39.0375 32.04 Formula 1.0266 41.0106 18.50 1.16 0.38 1.15 0.26 0.45 0.12 1.07 0.04 1.0187 28.0157 27 27.92 3.08 0.22 2.12 0.45 0.0313 53 53.0106 30.21 0.0290 49.20 0.20 0.24 4.0140 0.02 0.37 0.0235 28 28.0187 40.21 0.23 0.41 1.0184 31.26 Masa 49 49.0470 31 31.20 0.20 2.0078 26 26.03 0.0184 N2H2 CH2O CH4N C2H6 0.06 0.86 .0391 42 41.0344 42.21 0.0218 42.47 0.0027 Masa 41.0136 32.0031 38.39 0.05 0.34 0.61 3.01 0.9 0.0078 38 38.20 0.0031 26.0109 15.84 1.9980 42.20 CN2 C2O C2H2N C3H4 0.29 0.0140 29.04 3.27 0.0266 17.0235 40 40.0109 27.0157 15 15.34 0.23 2.0453 33.0297 43.54 3.9949 28.0218 30.02 0.0000 37 37.0062 52.0344 30.13 0.0215 33.81 1.0157 51 51.01 0.0344 19 19.07 2.04 2.01 C3H 1.0000 25 25.01 NOH N2H3 CH3O CH5N O2 NOH2 N2H4 CH4O NOH3 N2H5 CH5O N2H6 C3 2.20 0.0157 39 39.49 2.01 C2N C3H2 1.34 0.32 M+2 0.0470 43 43.03 0.56 3.86 3.20 0.79 1.0106 42.0109 39.59 3.88 2.04 2.20 2.0235 16 15.19 0.40 0.0391 18 18.04 1.0187 52.0297 31.24 0.46 2.54 0.78 1.0031 14.02 0.21 0.16 0.0078 50 50.15 1.0313 29 29.0184 24 24.40 1.58 3.00458 31.18 0.9949 16.0235 52 52.04 0.20 0.01 0.48 2.0187 16.0531 36 36.01 0.18 0.21 0.52 1.20 0.142 N CH2 NH CH3 O NH2 CH4 OH NH3 CH5 H2O NH4 H3O C2 C2H CN C2H2 CHN C2H3 N2 CO CH2N C2H4 N2H CHO Formula C2HO C2H3N C3H5 CHNO CH2N2 C2H2O C2H4N C3H6 CHNO CH3N2 C2H3O Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 14 14.0422 32 31.44 0.01 C2HN C3H3 0.21 0.

69 4.05 0.9929 58.22 4.07 2.43 0.0500 44.22 0.38 4.91 2.33 3.75 4.0167 58.9976 57.24 2.12 1.9898 44.05 0.0167 46.21 0.0187 64.0297 55.20 0.0000 2.72 5.74 5.27 2.0783 59 59.0344 54.75 5.02 4.45 0.03 0.53 1.62 3.24 0.45 M+2 0.50 0.48 0.02 1.22 0.0375 44.0246 59.00 3.0371 47.37 0.01334 47.08 Masa 63.0340 45.0215 45.56 1.22 1.0262 44.22 0.74 4.0089 44.21 0.66 0.27 0.0011 43.02 0.21 0.24 0.22 0.02 0.0089 57.0218 54.80 1.0419 46.9898 56.0501 56.12 4.02 3.03 0.0626 57 57.03 C3HO C3H3N C4H5 C2NO C2H2N2 C3H2O C3H4N C4H6 C2HNO C2H3N2 C3H3O C3H5N C4H7 CH2N3 C2O2 C2H2NO C2H4N2 C3H4O C3H6N C4H8 CHN2O CH3N3 C2HO2 C2H3NO C2H5N2 C3H5O C3H7N C4H9 Formula C4HN C5H3 CH4O3 C4H2N C5H4 C3HN2 C4HO C4H3N C5H5 C3H2N2 C4H2O C4H4N C5H6 143 53.12 4.0027 65.0160 64.0266 65.06 0.02 0.21 0.30 3.21 0.08 1.0371 59.40 0.9976 45.92 2.04 0.28 2.31 0.90 2.03 0.01 0.9929 46.26 2.0657 47 47.67 4.41 0.0218 66.03 0.02 0.99 3.02 0.58 1.29 2.07 2.07 Masa 58 57.65 3.22 0.0136 44.0215 57.55 1.0579 46 45.35 3.72 4.20 0.27 0.97 3.16 1.08 1.0548 44 44.0422 43.94 2.09 0.40 0.24 0.0610 M+1 M+2 1.0579 57.0391 54 53.47 0.04 0.0184 55.83 1.40 0.41 0.42 0.09 0.9980 54.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C2H5N C3H7 N2O CO2 CH2NO CH4N2 C2H4O C2H6N C3H8 HN2O CHO2 CH3NO CH5N2 C2H5O C2H7N NO2 N2H2O CH2O2 CH4NO CH6N2 C2H6O C2H8N CH3O2 CH5NO CH7N2 C2H7O CH4O2 C4 Formula CNO2 CH2N2O CH4N3 C2H2O2 C2H4NO C2H6N2 C3H6O C3H8N C4H10 CHNO2 CH3N2O CH5N3 C2H3O2 C2H5NO C2H7N2 43.0391 66 66.19 1.02 0.42 0.20 0.40 0.40 0.02 0.70 4.30 2.0054 58.22 0.0262 56.05 0.09 0.21 1.93 2.0211 48.21 0.35 0.27 2.0340 57.0626 45 45.21 0.0109 63.04 0.0136 56.92 2.66 0.32 0.0293 46.0422 55.06 0.0133 59.24 0.61 2.26 2.46 0.12 .63 3.31 3.41 0.0484 59.24 0.40 0.0453 57.60 0.0705 3.39 4.21 0.77 5.48 0.38 3.54 1.58 2.66 3.0140 65.05 0.0375 56.0532 58.05 0.26 2.96 2.24 0.0548 56 56.05 0.57 1.01 0.0007 59.0344 66.82 1.0058 55.0328 56.60 2.0027 53.08 2.64 3.01 0.96 3.04 4.0470 55 55.36 3.0249 55.0453 45.0293 58.18 1.0497 48 48.0106 66.26 4.0406 58.0470 67 M+1 4.0419 58.0054 46.0532 46.0609 47.47 0.0106 54.0266 53.29 2.41 0.21 0.31 2.40 0.33 0.09 0.0235 64 64.01 0.0313 65 65.42 0.22 0.0657 58.

22 0.23 0.0320 Masa 70.42 3.53 0.03 0.60 0.0606 74.0705 70 70.41 0.08 3.23 0.44 0.12 1.05 4.0242 62.22 0.144 C3H7O C3H9N CH2NO2 CH4N2O CH6N3 C2H4O2 C2H6NO C2H8N2 C3H8O CHO3 CH3NO2 CH5N2O CH7N3 C2H5O2 C2H7NO C3H9O C5H CH2O3 CH4NO2 CH6N2O CH8N3 C2H6O2 C5H2 CH3O3 CH5NO2 Formula C3H2O2 C3H4NO C3H6N2 C4H6O C4H8N C5H10 CHN3O CH3N4 C2HNO2 C2H3N2O C2H5N3 C3H3O2 C3H5NO C3H7N2 C4H7O C4H9N C5H11 CH2N3O CH4N4 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 59.10 4.0480 74.23 0.25 0.25 0.0528 61.0845 74.05 0.9929 70.0610 71.0653 61.70 2.0449 60.80 5.57 1.0058 67.68 3.12 4.04 0.0293 70.12 2.0120 71.69 3.62 0.0211 60.44 .07 0.0171 67.30 2.13 2.35 2.0246 71.0003 74.0249 67.07 0.41 4.44 0.33 2.0718 62.0433 75.42 0.9925 61.00 3.37 0.62 3.60 0.28 0.69 4.0736 60 60.28 2.37 3.0783 71 71.31 2.0688 60.0164 61.0320 75.0497 59.03 C2HN3 C3HNO C3H3N2 C4H3O C4H5N C5H7 C2H2N3 C3O2 C3H2NO C3H4N2 C4H4O C4H6N C5H8 CHN4 C2HN2O C2H3N3 C3HO2 C3H3NO C3H5N2 C4H5O C4H7N C5H9 CH2N4 C2NO2 C2H2N2O C2H4N3 Formula CH4N3O CH6N4 C2H2O3 C2H4NO2 C2H6N2O C2H8N3 C3H6O2 C3H8NO C3H10N2 C4H10O C6H2 CHNO3 CH3N2O2 CH5N3O CH7N4 C2H3O3 C2H5NO2 C2H7N2O C2H9N3 C3H7O2 67.0215 69.09 0.0368 62.0297 67.82 5.28 0.24 1.62 0.05 0.0157 75 74.68 4.21 0.32 2.0375 68.44 0.44 0.03 0.0501 68.12 3.0798 75.32 3.9898 68.0328 68.69 3.0497 71.44 0.41 M+1 3.04 M+1 2.04 0.0402 61.0484 71.61 0.34 3.0672 75.85 5.28 0.0167 70.33 2.06 0.0406 Masa 74.78 5.0559 75.03 0.25 0.02 0.42 0.02 0.03 0.60 1.43 4.0136 68.0437 3.32 2.04 0.0202 69.17 4.73 4.43 0.32 3.0422 67.23 0.23 0.0280 69.22 0.44 0.0262 68.21 1.41 0.02 0.39 3.0575 61 60.42 0.0078 62 62.43 5.52 0.98 2.0184 67.25 1.71 4.79 4.59 1.41 0.09 0.13 2.45 3.9956 75.07 4.0419 70.0242 74.07 0.0657 70.0453 69.43 0.25 0.0198 72.0371 71.9976 69.64 2.0054 70.42 0.0082 63.0289 61.34 3.70 3.05 1.99 3.22 0.67 0.35 3.25 0.0732 74.62 0.47 4.18 1.28 0.0719 74.60 1.98 3.25 0.28 0.96 2.0480 62.46 4.06 3.0089 69.0532 70.03 0.74 4.83 5.0861 72 72.12 2.0641 61.24 0.34 2.23 1.06 0.0085 60.0133 71.95 2.0355 74.12 1.0548 68 68.52 6.05 3.30 2.04 0.0324 60.64 3.0626 69 69.06 0.34 5.52 M+2 0.0156 63 63.0007 71.01 3.58 0.04 0.09 4.42 0.0594 74.21 0.60 0.0579 69.97 2.09 0.09 0.0736 71.0359 71.22 0.21 0.62 2.72 2.22 0.0003 62.34 2.56 M+2 0.0446 3.35 3.09 0.0368 74.0340 69.43 3.0563 60.41 0.27 0.0082 75.41 0.65 2.77 0.44 4.24 0.42 0.03 0.0195 75.55 0.

67 3.51 4.41 0.0027 77.25 0.80 0.0246 83.18 C2HN3O C2H3N4 C3HNO2 C3H3N2O C3H5N3 C4H3O2 C4H5NO C4H7N2 C5H7O C5H9N C6H11 1.0160 76.55 0.0351 77.62 0.0861 84 84.58 0.0653 73.0892 73.61 1.0007 83.0750 76.44 0.0266 77.66 4.75 3.07 0.09 0.36 3.0575 84.0116 Masa 78 77.23 0.15 0.0688 84.40 3.38 2.22 0.36 2.41 0.84 5.24 0.32 0.0375 80.76 5.44 0.14 0.11 0.14 0.29 0.14 0.64 2.42 3.04 0.0939 85 145 3.0429 78.0575 72.45 0.87 6.07 0.10 5.48 4.13 4.04 3.13 5.53 0.73 4.0515 72.95 0.82 6.0109 80.80 6.0359 83.45 5.0113 77.18 1.27 0.80 0.49 4.21 5.88 0.33 0.60 0.18 1.0120 83.73 2.0399 76.48 0.0297 79.9953 78.38 5.0317 78.0511 76.0324 72.0484 83.42 4.57 5.73 5.14 0.0688 72.55 5.28 0.50 0.48 0.0198 84.11 0.80 0.25 1.31 2.0371 83.51 5.39 2.0038 73.0109 75.62 0.29 0.43 0.88 6.11 0.22 0.47 4.40 3.0344 78.68 0.0563 84.0133 83.99 2.9874 77.0684 75.45 0.43 0.06 0.0814 84.03 3.61 0.33 0.29 1.0171 79.11 0.65 3.41 0.0136 80.0497 83.0477 77.94 2.80 0.60 0.20 5.0164 73.44 0.61 0.0637 76.44 0.38 3.0031 79.12 5.30 4.45 5.0085 72.74 3.15 0.28 0.42 0.0211 84.27 0.86 5.0736 83.49 5.61 0.95 6.0085 84.40 4.0078 74 74.38 3.82 5.0106 78.22 0.32 0.47 5.15 4.41 C3H9NO C5HN C6H3 CH2NO3 CH4N2O2 CH6N3O CH8N4 C2H4O3 C2H6NO2 C2H8N2O C3H8O2 C5H2N C6H4 CHO4 CH3NO3 CH5N2O2 CH7N3O C2H5O3 C2H7NO2 C4HN2 C5HO C5H3N C6H5 M+1 M+2 Formula 1.02 2.42 0.0269 79.03 0.08 0.0324 84.0140 77.0590 77.62 0.0277 73.19 .34 2.06 0.69 2.0218 78.09 4.0034 76.72 4.11 0.81 0.47 4.19 3.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C2H2NO2 C2H4N2O C2H6N3 C3H4O2 C3H6NO C3H8N2 C4H8O C4H10N C5H12 CHN2O2 CH3N3O CH5N4 C2HO3 C2H3NO2 C2H5N2O C2H7N3 C3H5O2 C3H7NO C3H9N2 C4H9O C4H11N C6H CH2N2O2 Formula CH2O4 CH4NO3 CH6N2O2 C2H6O3 C4H2N2 C5H2O C5H4N C6H6 CH3O4 CH5NO3 C3HN3 C4HNO C4H3N2 C5H3O C5H5N C6H7 CH4O4 C3H2N3 C4H2NO C4H4N2 C5H4O C5H6N 72.0235 76 76.41 0.32 0.62 0.0939 73 73.29 0.0449 84.08 0.56 0.49 6.0437 84.23 0.0289 73.0470 79 79.32 0.0548 80 80.0528 73.0191 78.24 0.0563 72.11 4.00 2.78 5.27 1.30 2.03 0.0313 77 76.0610 83.0211 72.0262 80.9925 73.13 1.93 6.81 5.09 3.66 0.61 0.0501 2.0184 79.24 0.0249 80.0422 79.0238 77.45 4.18 1.25 0.63 2.76 4.08 0.29 0.0449 72.18 M+1 M+2 3.11 0.14 0.83 6.0767 73.77 4.15 5.0814 72.18 1.14 C2H2N3O C2H4N4 C3H2NO2 C3H4N2O C3H6N3 C4H4O2 C4H6NO C4H8N2 C5H8O C5H10N C6H12 75.10 0.0641 73.25 0.0187 76.0391 Masa 83 83.72 3.0273 76.0524 76.0058 79.0402 73.

20 0.45 0.60 M+2 0.48 4.35 2.24 0.98 6.27 0.1049 87.18 5.58 0.0116 86.27 .14 0.0308 86.25 0.0829 89.61 0.0653 85.81 4.0038 85.14 0.0277 85.0238 89.48 0.99 2.9976 81.0140 89.0794 2.18 3.0594 86.75 4.0590 89.42 0.25 5.05 3.45 4.25 2.33 0.25 CHN4O C2HN2O2 C2H3N3O C2H5N4 C3HO3 C3H3NO2 C3H5N2O C3H7N3 C4H5O2 C4H7NO C4H9N2 C5H9O C5H11N C6H13 C7H CH2N4O C2H2N2O2 C2H4N3O C2H6N4 C3H2O3 Formula CHN2O3 CH3N3O2 CH5N4O C2HO4 C2H3NO3 C2H5N2O2 C2H7N3O C2H9N4 C3H5O3 C3H7NO2 C3H9N2O C3H11N3 C4H9O2 C4H11NO C5HN2 C6HO C6H3N C7H5 CH2N2O3 CH4N3O2 CH6N4O C2H2O4 C2H4NO3 C2H6N2O2 C2H8N3O C2H10N4 C3H10N2O 85.08 4.0215 81.38 0.17 5.37 2.0715 89.19 4.11 0.26 5.92 6.0657 82.61 0.42 0.70 4.32 0.77 3.61 0.19 M+1 3.99 6.08 0.83 3.43 4.29 0.02 3.44 3.45 0.72 4.96 6.0109 87.53 4.23 0.63 0.79 5.0355 86.39 3.87 5.0402 85.68 3.1018 85.43 0.9987 89.0157 87 87.42 4.36 0.82 0.15 0.44 0.39 0.0391 90 90.64 0.0626 81 81.23 0.9925 85.16 0.0069 87.25 0.0907 90.77 4.84 0.68 3.0528 85.33 2.0767 85.0289 85.0226 89.0841 89.25 1.0892 85.61 0.43 3.88 7.0113 89.59 5.81 4.33 0.08 3.48 0.0191 90.91 7.98 2.0027 89.50 4.15 0.27 0.08 0.19 0.80 3.11 0.0266 89.0641 85.11 0.0606 86.25 0.1096 86.0719 86.0280 82.71 3.54 5.0453 81.0732 86.64 0.14 4.32 2.69 2.63 0.08 0.66 3.0810 87.0515 84.0783 Masa 86.23 0.73 2.0672 87.0477 89.48 0.0151 85.0532 82.15 0.0089 81.0293 82.11 0.06 0.0684 87.54 6.20 0.64 0.0970 86.0164 85.46 0.50 4.0419 82.0845 86.44 0.38 3.18 3.71 7.06 0.11 0.91 6.12 4.0195 87.62 0.0923 87.64 0.18 6.43 0.0003 Masa 89 88.0954 89.43 4.0351 89.146 C6H8 C2HN4 C3HN2O C3H3N3 C4HO2 C4H3NO C4H5N2 C5H5O C5H7N C6H9 C2H2N4 C3H2N2O C3H4N3 C4H2O2 C4H4NO C4H6N2 C5H6O C5H8N C6H10 Formula C3H4NO2 C3H6N2O C3H8N3 C4H6O2 C4H8NO C4H10N2 C5H10O C5H12N C6H14 C7H2 CHN3O2 CH3N4O C2HNO3 C2H3N2O2 C2H5N3O C2H7N4 C3H3O3 C3H5NO2 C3H7N2O C3H9N3 C4H7O2 C4H9NO C4H11N2 C5H11O C5H13N C6HN C7H3 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 80.45 0.0235 88 6.74 2.72 3.89 5.0668 90.43 0.29 0.32 0.10 3.30 0.90 6.0082 87.52 5.86 5.47 3.05 0.62 5.46 3.29 0.23 0.0320 87.20 0.0167 82.82 0.27 0.41 3.69 7.06 0.23 5.9874 89.0229 86.08 0.9956 87.0480 86.41 3.19 0.55 4.0705 82 82.60 5.0340 81.0328 80.0446 87.56 4.26 0.0559 87.48 0.42 0.85 4.05 0.27 0.0078 86 86.06 0.0603 89.30 0.0054 82.23 0.64 M+1 M+2 1.78 4.64 0.25 2.16 4.0368 86.06 0.30 0.0242 86.33 0.06 4.0202 81.0542 89.51 4.0464 88.0429 90.48 0.0065 90.03 3.9953 90.78 3.0433 87.51 4.0579 81.24 0.0406 82.0798 87.48 0.08 0.35 2.0304 90.63 0.

0783 95 95.63 0.0211 96.87 6.26 1.0359 95.38 2.0437 96.26 0.28 0.0449 96.72 M+2 0.90 6.0300 93.49 0.95 7.48 0.0151 97.0382 91.81 0.25 0.90 5.61 0.06 0.0187 88.20 0.01 7.0814 96.11 0.43 0.44 0.64 0.42 3.09 0.26 0.61 0.42 0.0058 91.21 0.53 0.96 7.21 0.31 0.0218 90.62 6.0344 90.23 6.56 6.0621 91.66 0.0106 90.0511 88.69 9.0501 92.0699 92.11 3.0262 92.10 4.47 0.23 0.0395 91.31 0.07 3.0147 88.64 0.0524 88.13 3.34 0.92 6.0269 91.63 0.55 5.0277 M+1 6.42 0.48 0.53 5.38 2.0419 94.80 4.37 2.16 0.0386 88.80 5.20 0.68 M+2 0.28 6.50 5.0273 88.90 7.0484 95.38 0.76 0.83 4.0539 93.0563 96.0736 95.27 0.55 4.30 0.57 6.17 0.0763 88.28 .17 4.17 0.13 0.9905 91.1001 88.10 0.82 0.08 0.67 2.76 2.13 0.0184 91.46 4.0249 92.17 5.9976 93.33 0.0160 88.52 0.21 0.77 2.25 C4H10O2 C5H2N2 C6H2O C6H4N C7H6 Formula C5HNO C5H3N2 C6H3O C6H5N C7H7 Masa 91.78 5.85 5.74 4.0038 97.52 5.03 7.0222 92.28 5.0109 92.48 0.82 0.0657 94.74 3.0426 93.0218 95.64 0.25 0.81 0.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã CH2N3O2 CH4N4O C2H2NO3 C2H4N2O2 C2H6N3O C2H8N4 C3H4O3 C3H6NO2 C3H8N2O C3H10N3 C4H8O2 C4H10NO C4H12N2 C5H12O C6H2N C7H4 88.71 2.0610 95.9983 92.0422 91.19 0.21 6.63 0.69 3.0246 95.01 2.77 4.0062 93.0939 97 97.64 7.45 0.0497 95.17 0.23 0.40 2.0215 93.03 2.70 4.42 0.81 5.26 6.23 0.59 6.49 5.0637 88.0586 92.74 0.0453 M+1 5.16 0.82 3.0371 95.80 1.0508 91.76 3.26 3.34 0.86 6.81 0.0626 91.26 4.82 0.0202 93.0548 92 91.99 7.34 0.0297 91.84 6.0634 91.0681 90.56 5.0876 88.56 6.44 0.20 6.29 6.42 2.0746 91.0133 95.0348 92.40 2.0399 88.0034 88.16 CH2NO4 CH4N2O3 CH6N3O2 CH8N4O C2H4O4 C2H6NO3 C2H8N2O2 C3H8O3 C4H2N3 C5H2NO C5H4N2 C6H4O C6H6N C7H8 N2O4 CH3NO4 CH5N2O3 CH7N3O2 C2H5O4 C2H7NO3 C3HN4 C4HN2O C4H3N3 C5HO2 C5H3NO C5H5N2 CHNO4 CH3N2O3 CH5N3O2 CH7N4O C2H3O4 C2H5NO3 C2H7N2O2 C2H9N3O C3H7O3 C3H9NO2 C4HN3 CH5NO4 C3HN3O C3H3N4 C4HNO2 C4H3N2O C4H5N3 C5H3O2 C5H5NO C5H7N2 C6H7O C6H9N C7H11 C3H2N3O C3H4N4 C4H2NO2 C4H4N2O C4H6N3 C5H4O2 C5H6NO C5H8N2 C6H8O C6H10N C7H12 C2HN4O C3HN2O2 C3H3N3O 147 90.0473 92.0198 96.42 0.25 1.38 0.0313 2.0328 92.13 0.0575 96.13 0.0888 88.38 0.28 0.44 4.35 0.0031 91.52 0.0120 95.65 2.47 3.55 5.0375 92.53 4.14 5.0187 93.04 2.21 0.38 0.0136 92.63 6.0750 88.63 2.0532 94.21 0.9858 93 93.16 0.93 7.65 7.61 0.19 5.39 0.39 0.0861 96 96.46 0.63 0.81 0.25 0.50 5.82 4.0460 92.0144 91.0007 95.10 0.0470 91 90.12 Masa 94.0089 93.0085 96.0688 96.34 2.44 3.0171 4.31 0.49 0.25 Formula C5H6N2 C6H6O C6H8N C7H10 1.63 0.0324 96.49 3.47 0.34 0.

0480 98.43 0.35 0.89 5.0528 97.82 8.13 0.0684 99.68 2.39 0.68 7.0810 99.0888 100.83 5.0954 101.1080 101.58 5.0892 97.0603 101.0433 99.68 0.0594 98.43 0.53 0.33 3.64 0.11 7.47 0.41 3.68 0.28 0.31 0.0406 94.33 2.60 5.99 8.73 7.0559 99.93 6.0719 98.1252 100.49 0.0763 100.0515 96.31 0.31 6.9874 101.21 0.10 0.27 5.51 4.06 2.21 0.22 5.77 8.0446 99.91 4.51 5.80 8.54 4.0579 93.39 0.0242 98.26 0.0767 97.0368 98.0641 97.0340 93.9925 97.68 0.0054 94.0116 98.35 0.39 0.60 6.0226 101.0195 99.63 6.85 5.0167 94.33 6.26 1.44 0.21 0.0606 98.59 5.95 6.26 0.23 0.96 7.98 7.26 0.0524 100.0320 99.45 3.39 0.0003 98.0841 101.31 0.0590 101.80 5.9953 M+1 5.86 5.0238 101.52 4.28 0.12 4.81 3.70 3.68 0.49 4.46 4.1096 98.0542 101.0477 101.85 4.0280 94.0402 97.64 5.26 0.17 0.0304 102.53 0.33 2.0027 101.17 0.35 0.1049 99.0187 100.0715 101.0653 97.49 0.33 Formula C5H8O2 C5H10NO C5H12N2 C6H12O C6H14N C7H2N C7H16 C8H4 Masa 100.49 4.28 0.77 6.82 0.0100 100.61 5.0157 99 99.26 0.07 7.16 4.1205 101.43 3.40 3.53 0.28 0.10 0.26 0.50 0.0140 101.17 0.45 0.0164 97.76 4.53 5.13 0.53 0.09 7.36 6.21 0.35 0.0229 98.0923 99.09 0.0967 101.20 5.81 0.39 0.53 0.45 0.45 0.28 0.69 0.98 6.56 5.43 0.1127 100.148 C6H5O C6H7N C7H9 CH4NO4 CH6N2O3 C2H6O4 C3H2N4 C4H2N2O C4H4N3 C5H2O2 C5H4NO Formula C2H2N4O C3H2N2O2 C3H4N3O C3H6N4 C4H2O3 C4H4NO2 C4H6N20 C4H8N3 C5H6O2 C5H8NO C5H10N2 C6H10O C6H12N C7H14 C8H2 C2HN3O2 C2H3N4O C3HNO3 C3H3N2O2 C3H5N3O C3H7N4 C4H3O3 C4H5NO2 C4H7N2O C4H9N3 C5H7O2 C5H9NO C5H11N2 C6H11O C6H13N C7HN C7H15 C8H3 C2H2N3O2 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 93.61 5.0829 101.70 7.84 0.06 3.0379 94.37 7.62 7.06 7.84 CHN4O2 C2HN2O3 C2H3N3O2 C2H5N4O C3HO4 C3H3NO3 C3H5N2O2 C3H7N3O C3H9N4 C4H5O3 C4H7NO2 C4H9N2O C4H11N3 C5H9O2 C5H11NO C5H13N2 C6HN2 C6H13O C6H15N C7HO C7H3N C8H5 CH2N4O2 C2H2N2O3 C2H4N3O2 C2H6N4O C3H2O4 .28 0.0732 98.0235 100 100.0845 98.79 8.16 5.31 0.45 C3H5N4 C4HO3 C4H3NO2 C4H5N2O C4H7N3 C5H5O2 C5H7NO C5H9N2 C6H9O C6H11N C7H13 C8H 97.13 0.38 0.42 0.52 0.0391 102 102.0109 99.0082 99.41 4.24 5.65 0.34 Masa 98 98.86 4.70 4.0308 98.97 6.0078 4.88 4.0293 6.62 0.10 0.66 0.17 0.89 0.0351 101.35 0.82 3.31 0.00 6.68 0.0672 99.72 7.13 4.0113 101.22 0.64 0.0140 94.68 0.1018 97.98 7.17 0.0798 99.0069 99.22 0.1174 99.71 0.67 7.73 0.0289 97.9956 99.04 7.0147 M+1 M+2 3.07 3.72 3.34 6.26 0.47 0.50 0.0065 102.0970 98.71 M+2 0.79 4.13 0.9987 101.0355 98.58 5.0266 94.13 0.0705 94 94.26 6.47 4.33 3.0178 102.47 0.0313 101 101.10 0.1001 100.26 0.0464 100.0266 101.

84 4.67 8.28 6.0579 105.53 0.96 6.9905 103.47 .0348 104.0794 102.47 0.0555 102.85 0.45 3.73 3.34 Formula C5H2N3 C5H12O2 C6H2NO C6H4N2 C7H4O C7H6N C8H8 2.64 0.64 0.78 2.9983 104.45 0.45 0.0249 104.11 3.06 8.53 0.46 3.15 4.0386 100.0215 105.0257 102.65 0.0759 103.84 3.43 0.0876 3.0617 106.23 0.23 0.95 7.34 2.0790 105.0379 106.0297 103.0273 100.0705 106 106.94 4.58 5.65 8.75 2.0262 104.0856 106.9976 105.81 4.57 4.85 3.0539 105.0191 102.93 5.60 5.67 6.0344 102.83 0.43 0.20 4.0621 103.0202 105.41 0.18 0.81 0.0637 100.43 0.41 2.03 6.29 0.0096 104.13 Masa 102.24 0.58 0.82 4.23 0.0453 105.26 0.0919 102.30 5.64 8.23 0.62 0.0422 103.02 6.47 C3H4NO3 C3H6N2O2 C3H8N3O C3H10N4 C4H6O3 C4H8NO2 C4H10N2O C4H12N3 C5H10O2 CH2N2O4 CH4N3O3 CH6N4O2 C2H4NO4 C2H6N2O3 C2H8N3O2 C2H10N4O C3H6O4 C3H8NO3 C3H10N2O2 102.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C2H4N4O C3H2NO3 C3H6N3O C3H8N4 C4H4O3 C4H6NO2 C4H8N2O C4H10N3 Formula C5H12NO C5H14N2 C6H2N2 C6H14O C7H2O C7H4N C8H6 CHN3O3 CH3N4O2 C2HNO4 C2H3N2O3 C2H5N3O2 C2H7N4O C3H3O4 C3H5NO3 C3H7N2O2 C3H9N3O C3H11N4 C4H7O3 C4H9NO3 C4H11N2O C4H13N3 C5HN3 C5H11O2 C5H13NO C6HNO C6H3N2 C7H3O C7H5N C8H7 CH2N3O3 CH4N4O2 C2H2NO4 C2H4N2O3 C2H6N3O2 C2H8N4O C3H4O4 C3H6NO3 C3H8N2O2 100.48 3.51 3.45 0.0106 102.25 5.68 0.0269 103.52 4.0399 100.0634 103.73 2.32 0.89 3.1045 102.0140 106.45 0.28 0.84 0.0382 103.0253 106.68 0.88 5.83 0.12 3.29 0.0746 103.26 0.28 0.26 0.36 2.17 0.21 0.13 0.19 0.76 0.64 0.0160 100.50 0.0426 105.19 0.93 4.72 3.02 2.0750 100.0552 105.75 3.36 0.28 0.0511 100.75 7.0626 105 104.50 0.03 2.0429 102.03 8.0395 103.66 5.0985 103.0491 106.58 6.0171 103.50 0.0328 104.10 0.66 0.47 0.0335 103.9936 105.0175 105.64 0.0184 103.0504 106.09 3.0222 104.0998 103.22 6.66 0.45 0.0317 102.50 0.87 3.0413 105.76 3.28 0.10 0.35 0.28 0.0837 104.33 7.82 0.79 3.79 0.0014 106.0777 105.1032 102.53 M+1 6.62 0.0470 103 103.0266 106.0144 103.86 4.0340 105.92 7.94 7.64 0.28 5.0375 104.0681 Masa 104.0300 105.77 2.0501 104.0136 104.1111 103.77 4.49 3.34 CHN2O4 CH3N3O3 CH5N4O2 C2H3NO4 C2H5N2O3 C2H7N3O2 C2H9N4O C3H5O4 C3H7NO3 C3H9N2O2 C3H11N3O C4HN4 C4H9O3 C4H11NO2 C5HN2O C5H3N3 C6HO2 C6H3NO C6H5N2 C7H5O C7H7N C8H9 2.15 0.0668 102.60 6.83 0.0903 105.84 0.10 0.74 M+2 0.0031 103.62 0.26 0.63 0.39 7.50 3.14 3.32 0.47 0.35 0.47 0.0109 104.0062 105.66 0.0218 102.39 0.85 4.45 0.01 8.43 0.0018 103.28 0.0907 102.26 0.87 4.0089 105.0743 149 3.56 5.91 5.0187 105.68 6.66 6.68 8.23 4.66 0.83 0.40 0.66 0.46 3.84 0.45 0.31 0.41 0.54 4.58 4.0460 104.0508 103.68 0.34 2.68 0.0548 104 104.77 M+2 0.0872 103.55 4.0664 105.0058 103.0034 100.50 4.62 0.1158 102.04 8.18 4.39 2.48 3.0586 M+1 6.0699 104.37 2.31 7.58 4.14 0.30 7.45 0.90 4.

0480 110.15 0.35 0.38 7.0297 108.0653 109.46 0.29 0.33 0.55 5.0280 106.44 2.62 0.0672 111.46 0.1096 110.0528 109.0093 107.15 3.20 5.150 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C3H10N3O C3H12N4 C4H8O3 C4H10NO2 C4H12N2O 104.0211 108.41 7.0406 106.43 0.0368 110.0688 108.0198 108.24 0.02 7.59 .14 8.68 0.91 6.63 7.0433 111.37 0.59 0.0277 109.12 8.0719 110.94 5.37 0.42 2.0331 107.32 0.66 0.63 6.0218 107.0082 111.33 0.46 0.24 0.82 0.97 7.15 0.41 0.0419 106.15 0.0151 109.07 8.0563 108.34 2.0610 107.11 8.0657 106.64 0.94 5.54 5.85 0.68 0.0473 104.88 4.0242 110.67 0.0229 110.0575 108.51 0.41 0.0594 110.93 6.94 6.53 5.19 0.41 0.0246 107.19 0.59 5.90 5.0085 108.0736 107.51 3.0449 108.70 8.0422 108.82 5.05 2.33 0.88 6.50 0.42 2.82 CH3N2O4 CH5N303 CH7N4O2 C2H5NO4 C2H7N2O3 C2H9N3O2 C3H7O4 C3H9NO3 C4HN3O C4H3N4 C5HNO2 C5H3N2O C5H5N3 C6H3O2 C6H5NO C6H7N2 C7H7O C7H9N C8H11 CH4N2O4 CH6N3O3 CH8N4O2 C2H6NO4 C2H8N2O3 C3H8O4 C4H2N3O C4H4N4 C5H2NO2 C5H4N2O C5H6N3 C6H4O2 C6H6NO C6H8N2 C7H8O C7H10N C8H12 CH5N2O4 C4H2N4 C4H10O3 C5H2N2O C5H4N3 C6H2O2 Formula C2H7NO4 C3HN4O C4HN2O2 C4H3N3O C4H5N4 C5HO3 C5H3NO2 C5H5N2O C5H7N3 C6H5O2 C6H7NO C6H9N2 C7H9O C7H11N C8H13 C9H CH6N2O4 C3H2N4O C4H2N2O2 C4H4N3O C4H6N4 C5H2O3 C5H4NO2 C5H6N2O C5H8N3 C6H6O2 C6H8NO C6H10N2 C7H10O C7H12N C8H14 C9H2 C3HN3O2 C3H3N4O C4HNO3 C4H3N2O2 C4H5N3O C4H7N4 C5H3O3 C5H5NO2 C5H7N2O C5H9N3 C6H7O2 106.19 0.0157 111 111.61 6.53 3.43 0.29 0.58 M+1 2.36 0.24 6.51 0.90 6.81 M+2 0.37 0.73 0.29 0.0484 107.55 0.41 0.30 0.93 5.0515 108.0641 109.24 0.0732 110.0630 106.68 6.48 0.85 0.28 0.52 5.80 2.0320 111.19 0.54 0.91 5.18 5.0845 110.0328 110.34 2.0970 110.55 0.59 0.62 0.27 6.23 0.81 4.25 6.82 0.0606 110.59 0.0120 107.59 4.35 042 4.34 2.0003 110.72 8.98 7.96 4.0570 107.0798 111.55 5.0825 104.0712 104.19 0.46 0.69 0.0410 108.0695 107.54 0.37 0.0535 108.0133 107.0814 108.30 6.10 4.9925 109.0171 108.0167 106.73 0.0950 4.32 Formula C6H4NO C6H6N2 C7H6O C7H8N C8H10 Masa 106.41 0.21 5.9956 111.82 0.58 0.29 0.55 0.61 6.59 0.00 7.10 0.0371 107.0648 108.84 5.73 8.19 0.0007 107.0344 107.32 6.33 0.54 5.23 0.33 0.0249 M+1 6.0446 5.0116 110.0324 108.45 0.51 0.0038 109.57 5.85 9.15 0.08 0.66 7.17 3.0069 111.0559 111.15 0.37 0.29 6.0457 107.87 9.0359 107.0437 108.0939 109 109.0078 110 110.46 0.76 8.30 0.0583 107.0195 111.0308 110.03 7.0497 107.69 6.34 7.39 7.09 8.64 7.06 2.1018 109.66 6.0164 109.75 8.0767 109.0375 109.83 0.36 7.0402 109.0861 108 108.96 5.57 5.84 5.82 0.0532 106.64 0.1063 104.57 4.78 3.48 4.0783 107 107.0289 109.60 6.0054 Masa 109.73 0.29 0.0355 110.15 0.0892 109.74 M+2 0.64 6.81 2.86 4.76 0.30 0.80 3.0293 106.89 5.83 0.84 0.83 0.

30 0.01 5.07 0.1080 113.62 C6H9NO Formula C6H11N2 C7H11O C7H13N C8HN C8H15 C9H3 M+1 7.9987 113.85 5.88 0.81 M+2 0.37 6.45 0.0100 112.47 0.0113 113.30 0.0621 115.35 0.0429 114.74 7.0470 115 115.0178 114.36 7.67 0.82 0.78 4.44 8.60 5.0140 113.46 0.92 4.51 0.41 M+1 8.31 0.90 5.20 8.37 0.1174 111.0171 115.1284 114.0872 115.29 0.15 0.0191 114.30 0.98 6.0386 112.96 6.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã CH7N3O3 109.44 3.24 0.0668 114.37 0.51 4.0923 111.88 0.06 8.0794 114.24 0.19 8.70 0.48 C3H2N3O2 C3H4N4O C4H2NO3 C4H4N2O2 C4H6N3O C4H8N4 C5H4O3 C5H6NO2 C5H8N2O C5H10N3 C6H8O2 C6H10NO C7H12O C7H14N C8H2N C8H16 C9H4 7.90 4.36 0.17 9.17 4.0065 114.31 0.89 4.00 M+2 0.24 0.76 7.33 6.89 9.73 0.98 5.35 0.72 7.0351 113.23 5.0888 112.49 0.46 0.0313 113 113.0759 115.28 5.81 8.9953 114.19 0.15 9.20 0.36 Formula C7HNO Masa 115.93 9.41 0.43 C2HN3O3 C2H3N4O2 C3HNO4 C3H3N2O3 C3H5N3O2 C3H7N4O C4H3O4 C4H5NO3 C4H7N2O2 C4H9N3O C4H11N4 C5H7O3 C5H9NO2 C5H11N2O C5H13N3 C6HN3 C6H11O2 C6H13NO C6H15N2 Masa 113.0226 113.59 0.81 3.35 0.52 0.0841 113.0715 113.0109 111.0106 114.0876 112.0907 114.0238 113.43 C2HN4O2 C3HN2O3 C3H3N3O2 C3H5N4O C4HO4 C4H3NO3 C4H5N2O2 C4H7N3O C4H9N4 C5H5O3 C5H7NO2 C5H9N2O C5H11N3 C6H9O2 C6H11NO C6H13N2 C7HN2 C7H13O C7H15N C8HO C8H3N Masa 111.29 0.0391 114 114.35 0.42 7.34 7.0954 113.73 0.50 4.29 0.36 0.15 0.0603 113.35 6.43 Formula C8H17 C9H5 4.53 0.37 0.0750 112.05 0.46 0.54 4.48 0.0382 115.9905 115.0399 112.29 0.0317 114.79 0.0763 112.69 7.63 6.0998 115.0266 3.20 0.65 6.0985 115.70 0.55 0.59 0.55 0.53 4.89 5.0202 M+1 6.21 C2H2N4O2 C3H2N2O3 C3H4N3O2 C3H6N4O C4H2O4 C4H4NO3 C4H6N2O2 C4H8N3O C4H10N4 C5H6O3 C5H8NO2 C5H10N2O C5H12N3 C6H10O2 C6H12NO C6H14N2 C7H2N2 C7H14O C7H16N C8H2O C8H4N C8H18 C9H6 111.0269 115.99 5.95 M+2 0.24 Formula C5HN4 Masa 117.59 0.71 7.1205 113.0257 114.48 0.14 4.74 6.48 0.0810 111.0684 151 .1236 3.58 5.38 6.0304 114.1045 114.46 0.1032 114.0018 115.80 4.53 4.0464 112.46 0.37 0.26 5.0634 115.43 3.1409 114.15 4.0919 114.0555 114.08 7.02 5.51 0.70 9.46 8.01 6.67 0.51 0.1111 115.24 0.92 9.9874 113.0147 112.33 0.63 6.72 9.1331 113.60 5.0187 112.0477 113.0746 115.04 8.42 0.0034 112.24 5.0511 112.86 0.1253 112.10 7.16 0.0144 115.09 8.0344 114.0235 112 112.88 0.65 0.47 8.0273 112.1127 112.0031 115.55 0.50 4.0027 113.80 4.83 8.87 5.0395 115.0590 113.0542 113.0058 M+1 8.77 M+2 0.25 0.1158 114.0829 113.62 5.19 0.48 0.33 0.0524 112.1049 111.90 9.42 0.67 0.73 0.64 6.99 6.73 0.0681 114.11 7.51 4.0508 115.72 6.33 0.70 0.0967 113.06 7.70 0.78 8.0218 114.59 0.0488 2.55 0.55 0.71 6.60 5.42 0.0160 112.0637 112.30 0.53 0.33 0.87 4.37 0.

86 0.1315 116.94 4.10 3.52 0.95 5.43 0.0293 118.0705 118 118.84 0.87 0.65 0.64 5.13 7.0328 117.11 3.49 0.0614 121.48 0.67 0.73 0.38 0.38 7.0340 117.70 6.60 0.70 0.66 8.16 0.49 0.43 3.0335 115.16 M+1 4.65 0.65 0.66 6.30 0.0222 116.46 0.86 0.0743 118.68 6.97 M+2 0.46 0.56 4.0916 117.50 3.0280 118.0406 118.0617 118.49 0.84 0.59 4.32 7.77 7.26 0.0777 117.84 0.1154 116.0175 117.0140 118.0837 116.14 9.88 0.20 4.20 0.0473 116.0419 118.0266 118.31 0.48 0.0825 116.1107 118.04 5.75 9.0586 116.55 0.0262 116.0994 118.0903 117.0187 117.93 5.73 0.1189 116.1063 116.41 8.76 9.38 0.37 0.67 6.58 4.67 0.40 6.0426 117.0014 118.14 7.77 7.35 .37 0.0460 116.86 0.0348 116.55 0.91 3.86 M+1 3.90 M+2 0.54 0.0184 115.47 3.9983 116.47 0.0249 116.0699 116.0413 117.0089 117.83 3.13 3.27 4.46 3.21 0.88 0.52 0.1220 118.1029 117.0491 118.42 0.152 C7H3N2 C7H15O C7H17N C8H3O C8H5N C9H7 C2H2N3O3 C2H4N4O2 C3H2NO4 C3H4N2O3 C3H6N3O2 C3H8N4O C4H4O4 C4H6NO3 C4H8N2O2 C4H10N3O C4H12N4 C5H8O3 C5H10NO2 C5H12N2O C5H14N3 C6H2N3 C6H12O2 C6H14NO C6H16N2 C7H2NO C7H4N2 C7H16O C8H4O C8H6N C9H8 C2HN2O4 C2H3N3O3 C2H5N4O2 C3H3NO4 C3H5N2O3 C3H7N3O2 C3H9N4O C4H5O4 C4H7NO3 C4H9N2O2 C4H11N3O C4H13N4 Formula C3H7N2O3 C3H9N3O2 C3H11N4O C4H7O4 C4H9NO3 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 115.29 5.61 4.26 0.0167 118.26 0.48 0.59 4.0726 121.9976 117.0379 118.22 8.0375 121.44 3.85 0.0934 119.1076 116.86 3.22 4.15 9.02 8.30 0.30 0.42 8.23 4.92 5.31 5.0532 118.0109 116.65 0.0664 117.43 0.05 8.34 0.0630 118.37 0.0136 116.16 0.0062 117.30 0.30 7.88 0.84 0.59 0.0583 8.73 0.34 0.70 0.70 0.0548 116 116.58 4.31 0.1123 115.0093 119.37 0.46 0.81 4.02 6.43 3.06 0.07 6.46 0.68 6.1267 117.78 9.50 8.20 0.67 0.55 0.67 0.0422 115.69 6.84 8.95 4.37 0.1202 116.67 0.68 6.56 4.85 3.0950 116.0151 5.0868 118.54 0.0300 117.0096 116.79 7.0570 119.12 9.54 4.75 7.89 0.83 4.0215 117.49 3.0297 115.96 5.49 0.67 8.89 4.30 0.49 0.0657 118.0856 118.9936 117.19 4.0344 119.0790 117.32 5.43 7.60 0.86 8.39 7.0539 117.0457 119.41 6.0253 118.34 0.70 C5H9O3 C5H11NO2 C5H13N2O C5H15N3 C6HN2O C6H3N3 C6H13O2 C6H15NO C7HO2 C7H3NO C7H5N2 C8H5O C8H7N C9H9 C2H2N2O4 C2H4N3O3 C2H6N4O2 C3H4NO4 C3H6N2O3 C3H8N3O2 C3H10N4O C4H6O4 C4H8NO3 C4H10N2O2 C4H12N3O C4H14N4 C5H2N4 C5H10O3 C5H12NO2 C5H14N2O C6H2N2O C6H4N3 C6H14O2 C7H2O2 C7H4NO C7H6N2 C8H6O C8H8N C9H10 C2H3N2O4 C2H5N3O3 C2H7N4O2 C3H5NO4 Formula C2H9N4O2 C3H7NO4 C3H9N2O3 C3H11N3O2 C4HN4O 117.0453 117.11 9.98 4.24 0.0626 117 116.0981 118.0375 116.47 0.88 3.0501 116.73 9.0054 118.31 0.66 6.65 0.0695 119.52 0.54 0.46 0.0504 118.97 4.54 0.88 0.0552 117.43 3.79 7.0218 Masa 121.0331 119.0712 116.0579 117.86 0.42 0.1362 115.03 8.84 4.31 0.0852 121.65 6.86 0.65 0.0783 119 119.04 6.1142 Masa 119.06 6.

82 0.34 5.0579 122.61 0.17 9.0488 3.0320 123.98 5.70 0.0610 119.0371 119.0708 119.26 6.37 0.71 6.44 Formula C5H7N3O C5H9N4 C6H5O3 C6H7NO2 C6H9N2O C6H11N3 C7H9O2 C7H11NO C7H13N2 Masa 125.1012 120.84 0.84 0.80 7.0566 122.91 4.79 8.74 8.75 0.26 0.0563 120.28 5.0736 119.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C4H11N2O2 C4H13N3O C5HN3O C5H3N4 C5H11O3 C5H13NO2 C6HNO2 C6H3N2O C6H5N3 C7H3O2 C7H5NO C7H7N2 C8H7O C8H9N C9H11 5.65 0.1060 119.99 5.61 0.0164 121.03 6.0970 122.29 6.54 M+2 0.43 0.1096 122.43 0.38 7.0368 122.0814 120.54 0.39 0.00 6.39 0.07 6.0648 120.0277 121.0308 122.71 6.65 0.31 0.32 0.26 0.01 6.0229 122.94 5.67 0.54 0.44 0.79 0.39 0.84 0.0195 123.47 8.70 7.0437 120.21 0.67 7.07 8.44 0.0719 122.0297 120.72 7.0575 120.38 0.0501 121.83 9.15 3.72 8.65 0.62 6.19 3.0402 121.0120 119.01 7.62 6.0672 123.84 0.0947 119.86 0.22 0.40 C2H4N2O4 C2H6N3O3 C2H8N4O2 C3H6NO4 C3H8N2O3 C3H10N3O2 C3H12N4O C4H8O4 C4H10NO3 C4H12N2O2 C5H2N3O C5H4N4 C5H12O3 C6H2NO2 C6H4N2O C6H6N3 C7H4O2 C7H6NO C7H8N2 C8H8O C9H10N C9H12 C4H9O4 C4H11NO3 C5HN2O2 C5H3N3O C5H5N4 C6HO3 C6H3NO2 C6H5N2O C6H7N3 C7H5O2 C7H7NO C7H9N2 C8H9O C8H11N C9H13 C10H 153 4.16 3.21 0.0003 122.0829 125.0594 122.93 10.52 3.98 5.52 0.9956 123.0590 125.36 6.0786 120.80 9.44 C2H5N2O4 C2H7N3O3 119.0528 121.0433 123.08 8.0739 121.67 0.0211 120.89 0.69 8.0644 123.81 9.0692 122.92 6.1080 M+1 6.0289 121.0892 121.28 6.0085 120.66 0.32 0.53 0.89 0.1018 121.86 0.39 0.0532 3.74 7.25 4.92 0.04 6.54 0.49 0.61 4.0497 119.44 3.62 5.66 0.0449 120.93 3.0198 120.56 0.89 3.53 3.0422 120.0328 122.44 0.0082 123.0359 119.46 0.18 3.71 7.0715 125.96 7.0774 120.49 0.21 0.0038 121.44 8.99 7.22 0.44 0.0606 122.0477 125.39 0.63 7.37 7.0484 119.44 0.66 0.0954 125.35 0.95 10.0841 125.88 4.66 0.31 0.43 7.88 0.61 0.35 7.35 0.61 0.57 0.57 3.56 5.27 0.0069 123.0249 121.64 6.0535 120.0355 122.70 0.79 0.0653 121.92 0.33 7.0688 120.0821 119.37 0.57 0.0661 120.66 0.00 4.0939 121 121.11 8.79 0.62 5.0242 122.07 6.49 0.49 9.02 7.64 7.26 0.19 9.49 0.0157 123 123.9925 121.0767 121.06 7.16 8.70 6.0559 M+1 5.10 8.0007 119.73 0.61 0.61 0.26 0.57 0.0406 123.65 C2H7N2O4 C2H9N3O3 C3H9NO4 121.0861 120 120.0410 120.38 0.98 7.32 0.60 6.0805 122.0078 122 122.86 M+2 0.92 4.68 7.0641 121.0171 120.53 0.76 7.54 Formula C4HN3O2 C4H3N4O C5HNO3 C5H3N2O2 C5H5N3O C5H7N4 C6H3O3 C6H5NO2 C6H7N2O Masa 123.22 9.0603 125.49 0.0845 122.0515 120.0480 122.20 9.34 0.46 8.0246 119.32 C2H6N2O4 C2H8N3O3 C2H10N4O2 C3H8NO4 C3H10N2O3 C4H2N4O C4H10O4 C5H2N2O2 C5H4N3O C5H6N4 C6H2O3 C6H4NO2 C6H6N2O C6H8N3 C7H6O2 C7H8NO C7H10N2 C8H12N C9H14 C10H2 .65 7.74 0.79 0.0324 120.0899 120.0238 125.48 0.46 0.0453 122.90 0.21 0.55 3.0116 122.65 7.52 0.84 0.71 8.0133 119.39 0.

63 0.41 7.0399 124.63 0.1045 126.53 Masa 128.0027 125.50 0.88 9.0147 124.55 9.97 10.0160 124.66 0.93 6.0967 125.0429 126.36 0.73 7.0191 126.22 0.86 5.20 10.42 8.0266 125.0257 127.38 0.0919 126.67 7.0446 123.0668 126.0484 124.50 8.0923 123.27 9.32 0.55 0.22 0.0106 126.24 5.66 6.0313 125 125.0759 127.71 0.1111 127.1253 124.40 0.45 0.79 0.0178 126.49 0.01 10.58 5.07 7.75 0.49 0.04 7.35 0.84 8.9874 125.59 5.71 0.75 0.79 7.39 0.0273 124.0524 124.31 6.28 9.19 M+2 0.49 0.86 9.1174 123.28 5.46 0.87 0.0794 126.95 5.55 0.98 6.0777 129.17 10.73 7.0637 124.0501 128.0018 127.0470 127 127.97 5.61 5.9905 127.0351 Masa 127.0634 127.53 0.58 5.71 7.0226 125.35 0.1049 123.53 0.53 4.50 0.1284 126.0872 127.0555 126.77 8.1331 125.09 6.62 0.61 0.0218 126.03 5.91 9.46 0.95 6.89 9.9936 129.46 0.44 0.11 6.72 7.34 6.38 0.64 0.27 0.54 4.94 M+2 0.1158 126.63 0.0187 M+1 9.93 0.0511 124.1205 125.87 0.35 0.0269 127.68 0.90 0.00 10.0175 129.44 0.154 C6H9N3 C7H7O2 C7H9NO C7H11N2 C8H11O C8H13N C9HN C9H15 C10H3 C2H8N2O4 C4H2N3O2 C4H4N4O C5H2NO3 C5H4N2O2 C5H6N3O C5H8N4 C6H4O3 C6H6NO2 C6H8N2O C6H10N3 C7H8O2 C7H10NO C7H12N2 C8H12O C8H14N C9H2N C9H16 C10H4 C3HN4O2 C4HN2O3 C4H3N3O2 C4H5N4O C5HO4 C5H3NO3 C5H5N2O2 Formula C4H7N4O C5H3O4 C5H5NO3 C5H7N2O2 C5H9N3O C5H11N4 C6H7O3 C6H9NO2 C6H11N2O C6H13N3 C7HN3 C7H11O2 C7H13NO Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 123.0539 129.0621 127.98 5.88 5.34 0.00 5.0187 124.21 5.55 0.36 6.82 8.59 5.66 0.0300 129.0888 124.0508 127.70 7.40 0.0344 126.67 0.12 9.50 0.1001 124.0464 124.79 0.68 7.98 10.26 0.22 5.57 0.38 0.13 8.0235 124 124.53 4.0907 126.66 0.23 10.45 0.45 7.90 0.45 0.53 3.44 0.44 0.0062 129.0542 125.25 10.15 8.0034 124.49 C8HN2 C8H13O C8H15N C9HO C9H3N C9H17 C10H5 C3H2N4O2 C4H2N2O3 C4H4N3O2 C4H6N4O C5H2O4 C5H4NO3 C5H6N2O2 C5H8N3O C5H10N4 C6H6O3 C6H8NO2 C6H10N2O C6H12N3 C7H10O2 C7H12NO C7H14N2 C8H2N2 C8H14O C8H16N C9H2O C9H4N C9H18 C10H6 C3HN3O3 C3H3N4O2 C4HNO4 C4H3N2O3 C4H5N3O2 Formula C9H4O C9H6N C9H20 C10H8 C3HN2O4 C3H3N3O3 C3H5N4O2 C4H3NO4 C4H5N2O3 C4H7N3O2 C4H9N4O C5H5O4 125.80 10.0382 9.9987 125.61 5.0681 126.52 8.0395 127.54 4.0413 129.18 4.97 6.25 5.54 0.57 0.93 0.91 5.1409 126.52 4.72 0.32 0.1032 126.0985 127.0876 124.93 .0684 123.71 0.0750 124.16 10.0140 125.40 0.55 4.27 0.57 M+1 6.57 0.69 0.0746 127.27 0.89 0.0626 129 128.47 0.1566 128.0798 123.88 5.75 0.0304 126.90 0.83 10.93 4.80 8.0109 123.50 0.06 6.09 7.0065 126.46 0.84 0.32 0.82 7.0763 124.75 8.14 9.55 0.46 7.0100 124.89 4.62 0.0031 127.53 0.0113 125.9953 126.0391 126 126.75 0.1127 124.18 8.38 0.22 0.79 0.0144 127.0386 124.0810 123.63 0.44 8.05 10.93 0.35 0.78 10.0171 127.85 0.0262 128.35 0.45 0.0317 126.0998 7.32 0.77 7.

77 7.74 9.45 0.33 5.83 8.29 0.0280 130.63 0.69 0.89 5.1393 128.1315 128.9976 129.33 0.71 6.49 8.67 6.69 6.40 0.0664 129.1138 132.38 0.00 6.13 9.0916 129.21 8.0950 128.1189 128.60 8.33 0.1519 129.62 0.68 0.1202 128.96 5.94 4.33 9.19 10.85 8.27 0.0014 130.64 6.63 0.29 .47 0.19 7.68 0.0473 128.76 7.34 0.39 M+1 7.62 0.0661 132.55 0.51 0.81 7.44 6.74 7.37 6.14 6.04 6.92 0.55 0.1377 132.95 0.22 0.0736 131.51 7.40 M+1 10.0096 128.50 0.0249 128.46 0.40 0.50 0.92 9.97 4.54 0.1029 129.0419 130.10 9.0222 128.0603 130.44 0.0699 128.1012 132.79 0.90 0.97 9.90 0.87 8.1346 130.0215 129.22 0.47 0.72 0.0648 132.38 8.0535 132.72 0.53 0.87 0.0774 132.1267 129.1488 127.0856 130.63 0.0460 128.0491 130.23 0.40 8.57 4.57 0.30 5.32 0.0437 155 6.40 0.0617 130.54 4.55 0.76 7.24 8.0825 128.03 10.74 0.39 0.06 6.47 8.79 0.24 M+2 0.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C7H15N2 C8HNO C8H3N2 C8H15O C8H17N C9H3O C9H5N C9H19 C10H7 C3H2N3O3 C3H4N4O2 C4H2NO4 C4H4N2O3 C4H6N3O2 C4H8N4O C5H4O4 C5H6NO3 C5H8N2O2 C5H10N3O C5H12N4 C6H8O3 C6H10NO2 C6H12N2O C6H14N3 C7H2N3 C7H12O2 C7H14NO C7H16N2 C8H2NO C8H4N2 C8H16O C8H18N Formula C5H14N4 C6H2N4 C6H10O3 C6H12NO2 C6H14N2O C6H16N3 C7H2N2O C7H4N3 C7H14O2 C7H16NO C7H18N2 C8H2O2 C8H4NO C8H6N2 C8H18O C9H6O C9H8N 127.87 8.94 9.1220 130.62 0.0109 128.40 6.10 7.40 0.58 0.0375 128.62 6.60 4.0657 8.57 0.0340 129.85 8.1280 129.0198 132.81 10.1440 Masa 130.0297 127.0335 127.70 8.0743 130.22 0.0266 130.57 0.67 0.93 0.98 M+2 0.96 9.58 9.58 0.31 0.0089 129.69 0.0328 129.0790 129.0903 129.0981 Masa 131.01 6.76 9.0861 132 132.62 8.0379 130.75 7.0410 132.0422 132.0837 128.0140 130.91 4.0548 128 128.92 5.22 10.1362 127.0453 129.57 0.57 0.0136 128.87 0.0712 128.34 0.1142 129.1471 130.54 4.34 0.0406 130.47 0.93 0.25 10.23 8.45 0.0532 130.56 0.33 0.36 0.1233 130.54 0.50 8.72 0.1236 127.12 7.0426 129.50 0.75 0.08 9.44 0.39 6.1076 128.36 0.93 0.49 7.1063 128.14 7.47 C5H7NO3 C5H9N2O2 C5H11N3O C5H13N4 C6H9O3 C6H11NO2 C6H13N2O C6H15N3 C7HN2O C7H3N3 C7H13O2 C7H15NO C7H17N2 C8HO2 C8H3NO C8H5N2 C8H17O C8H19N C9H5O C9H7N C10H9 C3H2N2O4 C3H4N3O3 C3H6N4O2 C4H4NO4 C4H6N2O3 C4H8N3O2 C4H10N4O C5H6O4 C5H8NO3 C5H10N2O2 C5H12N3O Formula C9H9N C10H11 C3H4N2O4 C3H6N3O3 C3H8N4O2 C4H6NO4 C4H8N2O3 C4H10N3O2 C4H12N40 C5H8O4 C5H10NO3 C5H12N2O2 C5H14N3O C5H16N4 C6H2N3O C6H4N4 129.9983 128.0054 130.75 7.90 0.19 4.12 6.0171 132.0348 128.85 10.75 0.02 5.54 4.79 0.51 0.23 4.0058 127.76 0.08 5.1123 127.30 9.0579 127.50 0.40 0.57 9.0253 130.54 4.86 10.0899 132.0293 130.88 8.46 8.67 0.07 0.1154 129.50 0.48 7.15 8.50 0.27 0.76 7.1358 130.75 0.05 5.40 0.0586 128.73 7.0504 130.03 6.0340 127.40 0.27 0.66 6.11 9.27 5.1107 130.57 0.0705 130 130.0297 132.0868 130.0579 129.0167 130.74 0.0552 129.67 0.36 0.0994 130.

69 0.41 0.75 8.34 0.59 0.41 8.06 6.52 9.0814 132.0246 131.70 6.0501 133.54 9.0328 134.18 9.29 0.57 0.64 0.67 0.37 7.06 5.0852 133.80 7.50 0.47 0.0923 135.1060 131.53 7.69 0.32 5.64 7.87 0.0896 134.69 0.18 7.52 0.72 0.88 8.0109 135.0767 133.26 8.32 11.26 4.72 8.0085 132.58 0.97 5.68 0.94 10.0641 133.69 0.20 11.80 0.90 8.80 0.1174 135.0164 133.74 0.79 7.62 0.1018 133.1264 132.99 4.74 0.0939 133 133.0821 131.0449 132.45 8.68 0.15 9.90 0.83 7.41 0.02 5.36 5.0093 131.05 6.1072 131.0786 132.54 8.0575 132.91 10.36 0.0865 133.40 0.48 8.10 6.06 8.55 0.46 0.0610 131.55 9.27 0.0211 132.0570 131.64 0.51 0.86 0.1311 131.9925 133.90 8.12 7.74 6.87 0.0375 133.94 0.54 0.54 0.81 7.1009 135.50 0.17 7.51 0.76 0.41 0.0614 133.94 M+2 0.90 0.98 5.58 0.86 0.0120 131.58 4.74 0.84 9.87 0.0457 131.88 0.0308 135.0218 131.35 5.96 4.09 0.36 C6H12O3 C6H14NO2 C6H16N2O C7H2NO2 C7H4N2O C7H6N3 C7H16O2 C8H4O2 C8H6NO C8H8N2 C9H8O C9H10N C10H12 6.64 0.1169 M+1 6.72 6.0484 131.0289 133.0078 134 134.0344 131.94 0.70 8.07 8.97 7.64 Masa 133.45 0.0497 10.0277 133.65 .0324 132.04 8.0783 131 131.72 0.0672 135.64 0.64 4.0739 133.35 0.93 0.16 9.0007 131.54 0.0810 135.45 0.48 0.27 11.80 0.0371 131.0559 135.75 0.0038 133.68 8.0082 135.0947 131.46 0.62 4.48 0.01 11.0798 135.17 7.67 6.1049 135.94 5.0446 135.0488 133.41 0.41 0.0692 134.11 7. 695 131.0069 135.72 0.58 0.34 7.41 0.1151 132.0515 4.0320 135.0235 M+1 5.21 4.0930 134.0331 131.10 8.0195 135.0453 134.0583 131.1103 132.08 6.40 0.81 7.0708 131.1216 133.1298 131.69 0.78 7.1424 131.63 0.1025 132.0433 135.29 0.21 9.51 0.0566 134.00 0.24 4.80 9.0934 131.55 C3H5N2O4 C3H7N3O3 C3H9N4O2 C4H7NO4 C4H9N2O3 C4H11N3O2 C4H13N4O C5HN4O C5H9O4 C5H11NO3 C5H13N2O2 C5H15N3O C6HN2O2 C6H3N3O C6H5N4 132.0359 131.57 0.82 8.51 0.55 0.62 0.81 0.57 0.29 Formula C4H13N3O2 C5HN3O2 C5H3N4O C5H11O4 C5H13NO3 C6HNO3 C6H3N2O2 C6H5N3O C6H7N4 C7H3O3 C7H5NO2 C7H7N2O C7H9N3 C8H7O2 C8H9NO C8H11N2 C9H11O C9H13N C10HN C10H15 C11H3 Masa 135.00 7.0653 133.58 9.90 M+2 0.0657 135.34 0.156 C10H10 C3H3N2O4 C3H5N3O3 C3H7N4O2 C4H5NO4 C4H7N2O3 C4H9N3O2 C4H11N4O C5H7O4 C5H9NO3 C5H11N2O2 C5H13N3O C5H15N4 C6HN3O C6H3N4 C6H11O3 C6H13NO2 C6H15N2O C6H17N3 C7HNO2 C7H3N2O C7H5N3 C7H15O2 C7H17NO C8H3O2 C8H5NO C8H7N2 C9H7O Formula C6H13O3 C6H15NO2 C7HO3 C7H3NO2 C7H5N2O C7H7N3 C8H5O2 C8H7NO C8H9N2 C9H9O C9H11N C10H13 C11H C3H6N2O4 C3H8N3O3 C3H10N4O2 C4H8NO4 C4H10N2O3 C4H12N3O2 C4H14N4O Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 130.51 0.0892 133.05 11.76 0.79 9.63 5.1091 133.67 0.0133 131.54 0.97 0.77 9.46 0.15 7.54 4.35 0.36 0.74 6.90 0.42 6.1185 131.73 8.11 0.43 8.0684 135.0249 133.01 4.9956 135.62 0.75 6.0805 134.22 0.45 6.74 0.57 0.0726 133.89 10.0978 133.69 6.0151 133.85 8.99 5.28 11.0688 132.0563 132.0402 133.0528 133.

96 10.48 0.99 0.90 0.93 10.0031 139.11 6.0273 136.87 9.9874 137.66 7.87 0.1284 138.89 8.0351 137.1080 137.41 7.0954 137.46 0.48 0.0386 136.0144 139.0484 136.69 0.0018 139.0644 135.72 Masa 137 137.77 0.99 0.67 7.0242 134.92 0.42 0.57 0.14 8.0477 137.0313 Masa 138.76 8.0746 139.0508 139.65 0.86 0.0876 136.71 8.19 7.0382 139.0732 134.1045 138.0160 136.69 0.50 0.35 0.0848 136.0606 134.30 6.0511 136.84 8.40 6.01 7.0480 134.59 0.48 0.72 0.0888 136.73 8.0187 136.41 0.05 6.82 0.0027 137.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C5H2N4O C5H10O4 C5H12NO3 C5H14N2O2 C6H2N2O2 C6H4N3O C6H6N4 C6H14O3 C7H2O3 C7H4NO2 C7H6N2O C7H8N3 C8H6O2 C8H8NO C8H10N2 C9H10O C9H12N C10H14 C11H2 C3H7N2O4 C3H9N3O3 C3H11N4O2 C4H9NO4 C4H11N2O3 Formula C3H9N2O4 C3H11N3O3 C4HN4O2 C4H11NO4 C5HN2O3 C5H3N3O2 C5H5N4O C6HO4 C6H3NO3 C6H5N2O2 C6H7N3O C6H9N4 C7H5O3 C7H7NO2 C7H9N2O C7H11N3 C8H9O2 C8H11NO C8H13N2 C9HN2 C9H13O C9H15N C10HO C10H3N 134.58 0.65 4.68 5.66 5.0226 137.88 11.59 0.81 0.0100 137.65 5.52 0.1111 139.0355 134.60 9.41 0.0603 137.27 9.39 7.58 0.71 7.60 5.90 9.0395 139.0817 134.64 0.0759 139.49 8.73 0.1056 134.0464 136.0967 137.55 0.65 M+1 9.51 0.0715 137.69 0.0532 135.50 9.52 0.0763 136.33 11.78 8.0998 139.0883 135.52 0.0003 134.51 0.47 7.75 0.82 9.64 0.76 0.74 0.86 0.09 8.55 0.35 0.73 0.42 .0637 136.0985 139.24 0.86 0.64 0.19 9.0735 136.38 0.36 7.86 0.87 8.83 7.95 0.0368 134.1127 136.0157 135 135.0140 137.41 0.0841 137.03 11.0610 136.90 0.42 0.46 8.0269 139.1236 157 4.0563 137.0106 138.35 0.66 7.0943 134.00 5.04 6.09 11.03 7.0970 134.64 0.99 10.0229 134.06 11.0688 136.79 8.56 0.58 0.0406 135.57 C3H8N2O4 C3H10N3O3 C3H12N4O2 C4H10NO4 C4H12N2O3 C5H2N3O2 C5H4N4O C5H12O4 C6H2NO3 C6H4N2O2 C6H6N3O C6H8N4 C7H4O3 C7H6NO2 C7H8N2O C7H10N3 C8H8O2 C8H10NO C8H12N2 C9H12O C9H14N C10H2N C10H16 C11H4 Formula C9H14O C9H16N C10H2O C10H4N C10H18 C11H6 C4HN3O3 C4H3N4O2 C5HNO4 C5H3N2O3 C5H5N3O2 C5H7N4O C6H3O4 C6H5NO3 C6H7N2O2 C6H9N3O C6H11N4 C7H7O3 C7H9NO2 C7H11N2O C7H13N3 C8H11O2 C8H13NO C8H15N2 136 136.69 0.64 0.69 0.0829 137.48 0.0399 136.52 0.94 0.72 6.55 0.85 9.75 7.09 6.17 8.75 8.0116 134.97 10.44 7.0845 134.25 11.0961 136.27 4.47 0.57 9.0238 137.73 0.77 0.0634 139.75 0.08 6.0872 139.03 5.64 0.22 11.69 7.0801 137.0770 7.46 0.0344 138.80 0.1409 138.92 8.81 8.0590 137.36 10.81 0.35 10.15 7.29 0.41 0.76 8.12 8.0750 136.0719 134.30 11.86 11.14 7.96 6.65 0.02 5.00 5.0524 136.94 5.29 0.02 5.1001 136.47 0.88 0.29 4.1205 137.55 0.58 0.51 8.95 0.62 10.29 0.57 0.0621 139.94 0.59 0.54 8.65 5.97 5.04 5.0266 M+1 M+2 4.9987 137.42 0.0470 139 139.90 0.24 9.1253 136.1096 134.31 4.0034 136.58 0.0113 137.75 0.0579 134.0257 138.65 0.87 0.0723 136.0147 136.69 0.98 M+2 0.69 0.0594 134.06 7.33 6.35 0.30 0.9905 139.23 9.

1202 140.1488 139.77 0.0907 138.69 0.65 0.78 8.0950 140.55 0.30 0.0293 142.69 0.0919 138.0548 140 140.74 0.36 0.05 10.11 6.18 8.0777 141.56 8.0058 139.75 7.22 8.0202 M+1 8.74 0.1076 140.88 0.23 9.0501 140.83 0.65 0.55 10.0249 140.0825 140.75 0.0375 140.69 7.70 0.00 0.02 10.55 0.05 7.50 Masa 140.9953 138.62 5.0297 139.08 7.30 0.0167 142.67 0.67 0.88 9.43 0.0335 139.77 0.0504 142.95 9.13 6.51 0.158 C10H17 C11H5 C3H10N2O4 C4H2N4O2 C5H2N2O3 C5H4N3O2 C5H6N4O C6H2O4 C6H4NO3 C6H6N2O2 C6H8N3O C6H10N4 C7H6O3 C7H8NO2 C7H10N2O C7H12N3 C8H10O2 C8H12NO C8H14N2 C9H2N2 Formula C7H10NO2 C7H12N2O C7H14N3 C8H2N3 C8H12O2 C8H14NO C8H16N2 C9H2NO C9H4N2 C9H16O C9H18N C10H4O C10H6N C10H20 C11H8 C4HN2O4 C4H3N3O3 C4H5N4O2 C5H3NO4 C5H5N2O3 C5H7N3O2 C5H9N4O C6H5O4 C6H7NO3 C6H9N2O2 C6H11N3O C6H13N4 C7HN4 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 137.42 0.0304 138.32 6.17 7.36 6.56 0.01 5.74 7.83 8.81 0.99 0.70 7.0664 141.1107 142.49 7.84 8.75 0.56 0.11 12.0262 140.32 9.0699 140.20 7.82 0.08 11.92 0.0868 142.47 0.92 9.56 0.56 0.42 0.58 0.1158 138.0586 140.60 0.0222 140.22 9.75 0.84 10.9983 140.77 0.49 0.1233 142.0187 141.1362 139.44 0.85 8.40 10.66 0.0532 142.0981 142.99 6.02 M+2 0.81 0.65 6.47 0.59 0.37 0.58 0.86 8.66 5.65 4.66 5.01 10.37 C9HNO C9H3N2 C9H15O C9H17N C10H3O C10H5N C10H19 C11H7 C4H2N3O3 C4H4N4O2 C5H2NO4 C5H4N2O3 C5H6N3O2 C5H8N4O C6H4O4 C6H6NO3 C6H8N2O2 C6H10N3O C6H12N4 C7H8O3 Formula C11H9 C4H2N2O4 C4H4N3O3 C4H6N4O2 C5H4NO4 C5H6N2O3 C5H8N3O2 C5H10N4O C6H6O4 C6H8NO3 C6H10N2O2 C6H12N3O C6H14N4 C7H2N4 C7H10O3 C7H12NO2 C7H14N2O C7H16N3 C8H2N2O C8H4N3 C8H14O2 C8H16NO C8H18N2 C9H2O2 C9H4NO C9H6N2 C9H18O C9H20N 139.0705 142 142.0460 140.45 7.0178 138.53 8.13 12.58 0.95 0.1566 140.0712 140.60 0.70 9.0681 138.0630 142.0555 138.84 8.06 6.42 7.49 .29 9.65 0.28 11.11 7.63 6.11 0.9936 141.0253 142.91 11.1440 140.30 0.0542 137.59 8.0429 138.42 0.0300 141.38 10.89 11.26 9.0837 140.0539 141.1358 142.50 0.35 6.0065 138.0218 11.66 10.0140 142.97 9.1597 M+1 12.1032 138.72 7.0626 141 140.0406 142.10 6.27 11.52 0.0422 139.42 0.99 0.0136 140.1471 142.35 0.56 0.18 10.0641 138.43 0.1189 140.58 0.90 8.30 0.32 5.0054 142.0391 138 138.21 10.58 10.54 10.82 0.09 7.74 7.63 10.02 6.1220 142.47 0.0903 141.67 7.0266 142.52 0.77 0.82 0.64 0.99 0.0317 138.1123 139.10 7.0413 141.0348 140.0379 142.1346 142.48 9.72 7.0491 142.42 0.92 0.0994 142.95 0.0109 140.42 0.59 0.1063 140.0062 141.1142 141.52 0.47 7.0096 140.0280 142.0175 141.0184 139.82 8.1331 137.38 6.64 0.96 6.0191 138.01 6.0856 142.42 0.0743 142.49 0.16 10.60 0.0426 141.80 8.64 0.0794 138.53 0.60 0.74 0.97 6.87 Masa 141.36 0.87 0.73 0.97 0.86 0.99 0.93 9.47 0.15 8.66 5.0473 10.03 M+2 0.0014 142.1315 140.50 0.0617 142.73 0.64 0.26 5.95 0.27 5.99 5.0668 138.

00 0.44 0.67 5.87 0.0774 144.36 0.92 0.31 0.0453 141.0501 145.54 0.83 0.0089 141.1644 7.94 11.01 8.1012 144.42 0.74 0.51 0.52 7.76 0.61 0.67 0.1675 143.0978 145.30 11.41 6.0947 143.78 0.1455 145.13 7.74 0.0583 143.83 0.42 8.58 0.24 10.53 0.0215 141.0661 144.87 0.0164 145.75 0.08 M+2 0.76 9.56 0.56 0.43 0.32 11.77 0.42 0.99 0.57 8.0861 144 144.61 8.0249 145.44 0.65 0.94 0.0371 143.97 11.0783 143 143.0708 143.0375 145.74 0.85 10.0151 145.80 7.70 6.34 9.68 6.0133 143.49 1.41 10.75 7.33 12.1393 140.00 9.1280 141.67 0.74 0.56 0.0736 143.68 9.30 Masa 144.0814 144.0695 143.15 9.04 6.14 6.1436 143.95 9.0410 144.0939 145 145.05 6.0515 145.07 6.0899 144.1519 141.23 8.50 7.93 11.60 0.1216 145.0007 143.0852 145.51 0.0641 145.60 0.57 10.77 0.04 6.44 0.02 6.82 0.0328 141.43 6.96 0.31 5.0614 145.86 8.0610 143.36 0.58 0.0359 143.58 0.36 0.16 6.1467 M+1 10.89 8.74 0.1091 145.0344 143.0171 144.66 0.60 0.65 0.0488 145.66 6.0790 141.0340 141.66 5.26 8.32 5.27 0.14 7.0422 144.25 0.1549 143.1342 145.98 9.66 Formula C9H6NO C9H8N2 C9H20O C10H8O C10H10N C11H12 5.0865 145.0916 141.59 0.50 0.53 7.65 0.82 0.0648 144.31 9.16 12.64 9.0449 144.1267 141.1029 141.1515 144.0535 144.49 0.78 9.0484 143.9925 145.93 9.96 11.37 0.00 0.07 6.1311 143.91 8.1185 143.1229 145.84 8.53 9.78 0.60 10.29 5.0552 141.40 6.1060 143.17 7.82 0.12 9.0093 143.0570 143.89 8.60 0.46 9.0038 145.42 0.09 10.71 9.70 0.0457 143.07 10.0579 141.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C7H9O3 C7H11NO2 C7H13N2O C7H15N3 C8HN2O C8H3N3 C8H13O2 C8H15NO C8H17N2 C9HO2 C9H3NO C9H5N2 C9H17O C9H19N C10H5O C10H7N C10H21 141.0331 143.16 7.56 0.0739 145.44 10.70 0.1377 M+1 8.37 0.28 8.56 C10H6O C10H8N C10H22 C11H10 Formula C7HN3O C7H3N4 C7H11O3 C7H13NO2 C7H15N2O C7H17N3 C8HNO2 C8H3N2O C8H5N3 C8H15O2 C8H17NO C8H19N2 C9H3O2 C9H5NO C9H7N2 C9H19O C9H21N C10H7O C10H9N C11H11 Masa 143.0497 143.19 10.0402 145.0218 143.1138 144.87 8.60 0.23 10.48 0.1154 141.83 8.0419 142.54 0.95 0.53 0.92 0.14 7.1103 145.1722 142.71 0.1298 10.0821 143.20 8.96 9.53 0.62 10.65 0.74 0.58 0.70 0.87 0.78 7.9976 141.65 0.77 7.0277 145.59 0.05 6.05 0.0934 143.30 C4H4N2O4 C4H6N3O3 C4H8N4O2 C5H6NO4 C5H8N2O3 C5H10N3O2 C5H12N4O C6H8O4 C6H10NO3 C6H12N2O2 C6H14N3O C6H16N4 C4H3N2O4 C4H5N3O3 C4H7N4O2 C5H5NO4 C5H7N2O3 C5H9N3O2 C5H11N4O C6H7O4 C6H9NO3 C6H11N2O2 C6H13N3O C6H15N4 C4H5N2O4 C4H7N3O3 C4H9N4O2 C5H7NO4 C5H9N2O3 C5H11N3O2 C5H13N4O C6HN4O C6H9O4 C6H11NO3 C6H13N2O2 C6H15N3O C6H17N4 C7HN2O2 C7H3N3O C7H5N4 C7H13O3 C7H15NO2 C7H17N2O C7H19N3 C8HO3 C8H3NO2 C8H5N2O C8H7N3 C8H17O2 C8H19NO 159 142.95 0.0120 143.35 12.18 8.47 0.0297 144.78 0.90 9.82 10.1580 144.67 0.1072 143.0575 144.50 9.38 0.0688 144.47 0.76 0.92 0.04 10.74 0.59 .88 8.06 M+2 0.14 0.49 0.0726 145.0246 143.1424 143.79 7.0657 142.80 9.77 7.42 1.

0798 147.48 0.0735 148.76 0.60 0.87 0.1264 144.28 8.77 5.52 .51 0.0085 144.21 7.0594 146.59 0.0273 148.0198 144.56 0.48 6.61 0.38 0.61 0.34 5.0763 148.0876 148.1169 146.10 6.67 0.59 0.0610 148.98 0.1182 146.0657 M+1 6.81 9.43 0.40 12.43 0.56 0.0524 148.76 0.68 0.0692 9.1087 148.47 8.84 0.82 7.22 7.0723 148.62 9.1056 146.84 9.0078 146 146.0386 148.44 0.0480 146.01 9.0767 145.59 0.28 12.84 0.38 0.83 9.85 7.1213 148.66 0.44 0.19 9.13 13.36 0.0750 148.78 0.94 8.0974 148.19 8.1628 144.26 10.94 0.94 0.1420 146.0579 146.0684 147.11 6.1325 148.91 8.00 9.17 7.01 11.12 6.0817 146.0637 148.0606 146.56 9.78 5.75 0.70 0.83 0.0355 146.14 9.72 8.0923 147.0453 146.54 9.88 0.11 13.49 1.77 0.84 0.58 9.1001 M+1 8.87 8.45 0.0566 146.27 10.90 10.43 0.0147 148.78 Masa 147.55 0.77 0.1295 146.0229 146.78 0.10 8.89 0.0943 146.160 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C7H2N3O C7H4N4 C7H12O3 C7H14NO2 C7H16N2O C7H18N3 C8H2NO2 C8H4N2O C8H6N3 C8H16O2 C8H18NO C8H20N2 C9H4O2 144.0845 146.83 7.1049 147.56 0.38 12.1502 144.55 7.0069 147.0970 146.80 7.67 0.44 0.43 0.71 6.15 7.00 0.49 1.65 0.0082 147.0242 146.1096 146.49 1.74 0.73 9.94 0.0653 145.0770 147.83 7.65 8.92 9.0805 146.67 0.66 0.0719 146.77 Formula C8H3O3 C8H5NO2 C8H7N2O C8H9N3 C9H7O2 C9H9NO C9H11N2 C10H11O C10H13N C11HN C11H15 C12H3 5.0399 148.0211 8.0883 147.84 C9H5O2 C9H7NO C9H9N2 C10H9O C10H11N C11H13 C12H Formula C5H12N3O2 C5H14N4O C6H2N4O C6H10O4 C6H12NO3 C6H14N2O2 C6H16N3O C6H18N4 C7H2N2O2 C7H4N3O C7H6N4 C7H14O3 C7H16NO2 C7H18N2O C8H2O3 C8H4NO2 C8H6N2O C8H8N3 C8H18O2 C9H6O2 C9H8NO C9H10N2 C10H10O C10H12N C11H14 C12H2 Masa 146.87 0.93 10.31 10.73 6.60 0.0930 146.25 8.60 0.59 0.0961 148.81 9.00 0.00 C4H7N2O4 C4H9N3O3 C4H11N4O2 C5H9NO4 C5H11N2O3 C5H13N3O2 C5H15N4O C6HN3O2 C6H3N4O C6H11O4 C4H6N2O4 C4H8N3O3 C4H10N4O2 C5H8NO4 C5H10N2O3 C4H8N2O4 C4H10N3O3 C4H12N4O2 C5H10NO4 C5H12N2O3 C5H14N3O2 C5H16N4O C6H2N3O2 C6H4N4O C6H12O4 C6H14NO3 C6H16N2O2 C7H2NO3 C7H4N2O2 C7H6N3O C7H8N4 C7H16O3 C8H4O3 C8H6NO2 C8H8N2O C8H10N3 C9H8O2 C9H10NO C9H12N2 145.07 6.22 7.0289 145.0109 147.98 9.78 0.51 0.02 M+2 0.74 0.82 0.99 11.92 0.02 11.53 0.10 6.29 10.69 0.61 0.78 0.00 M+2 0.1533 146.68 0.88 10.38 0.68 0.0034 148.51 0.0437 144.0160 148.0320 147.87 0.74 8.0116 146.19 7.0563 144.0235 148 148.89 8.53 0.1247 147.0406 147.44 8.0511 148.65 11.0446 147.09 6.74 6.75 0.93 9.0324 144.10 6.0328 146.0528 145.44 0.51 9.36 12.72 0.1307 146.35 9.35 5.63 10.78 9.92 10.0484 148.0892 145.75 0.74 0.21 7.09 6.0003 146.0810 147.1009 147.67 0.10 12.96 0.0559 147.66 11.79 9.71 0.55 0.0786 144.0848 148.0532 147.70 0.0368 146.20 9.96 0.82 0.60 0.96 0.37 5.1151 144.1025 144.84 0.30 8.68 0.92 8.0644 147.1100 148.1018 145.0732 146.92 0.1389 144.17 9.0157 147 147.1174 147.08 6.54 0.46 6.58 8.65 0.95 9.92 0.0308 147.31 0.

9987 149.74 0.1080 149.61 0.89 9.15 6.59 9.1118 150.87 7.78 6.0184 151.52 0.75 8.60 0.89 0.0058 151.0879 150.13 6.59 0.70 .1111 151.68 0.1409 150.1134 147.67 0.61 9.05 11.52 0.62 10.84 0.0621 151.0391 150 150.77 0.62 0.1165 148.61 0.74 0.96 10.32 10.61 0.74 8.07 11.72 0.70 .14 13.68 0.1260 7.0065 150.87 0.0872 151.77 8.84 0.0641 150.68 0.98 9.1362 151.47 7.0841 149.1021 147.92 0.38 0.66 0.42 5.1040 11.89 0.82 0.86 7.45 0.0845 150.95 0.78 0.85 0.15 7.73 11.69 0.30 0.1123 151.0191 M+1 7.05 M+2 0.00 1.9874 149.96 0.0313 149 149.0018 151.9956 147.67 0.11 8.41 7.60 0.86 9.16 7.65 0.95 0.0470 151 151.79 8.0187 148.85 0.0927 149.39 0.0563 149.0140 149.45 0.33 12.97 9.1373 146.06 0.1005 150.84 0.22 7.61 0.00 0.51 7.40 7.38 7.0226 149.0954 149.78 5.46 11.92 0.0766 150.0672 147.00 10.89 9.0257 151.0814 149.76 0.83 1.0144 151.0681 150.45 8.0031 151.70 11.48 0.22 9.068 0.0106 150.84 0.55 0.70 C10H12O C10H14N C11H2N C11H16 C12H4 Formula C5HN4O2 C5H11NO4 C5H13N2O3 C5H15N3O2 C6HN2O3 C6H3N3O2 C6H5N4O C6H13O4 C6H15NO3 C7HO4 C7H3NO2 C7H5N2O2 C7H7N3O C7H9N4 C8H5O3 C8H7NO2 C8H9N2O C8H11N3 C9H9O2 C9H11NO C9H13N2 C10HN2 C10H13O C10H15N C11HO C11H3N C11H17 C12H5 Masa 149.75 8.62 0.89 0.50 1.13 0.61 0.79 6.25 9.15 7.68 0.20 7.0829 149.78 0.78 0.62 0.56 0.0967 149.0344 150.38 0.96 0.75 0.62 0.84 0.03 0.0297 151.98 10.04 11.0888 148.0477 149.59 0.49 8.19 7.0433 147.06 M+2 0.0896 147.76 6.0719 151.04 7.44 11.94 12.85 0.92 8.30 12.96 1.68 7.0892 149.14 8.60 11.08 8.35 0.87 9.0688 149.24 11.1331 149.0351 149.78 Formula C8H10N2O C8H12N3 C9H10O2 C9H12NO C9H14N2 C10H2N2 C10H14O C10H16N C11H2O C11H4N C11H18 C12H6 5.0218 150.74 0.0794 150.59 11.34 10.39 5.23 8.54 0.13 0.0178 150.67 0.1205 149.0603 149.71 11.52 8.56 Masa 150.0100 149.1032 150.01 0.0238 149.55 0.32 12.0266 149.27 8.72 0.09 11.0590 149.06 0.0998 151.1052 148.04 6.1253 148.0985 151.85 0.1127 148.0195 147.0027 149.0919 150.0746 151.0542 150.95 10.1284 150.62 11.06 0.0958 151.45 0.75 0.85 7.02 6.13 6.1236 151.84 9.92 0.0113 149.83 9.0759 151.0464 149.43 11.0715 149.1158 150.0422 M+1 9.49 1.75 0.0171 151.52 0.55 0.1045 150.49 1.40 5.72 0.18 13.96 12.0395 151.0269 151.61 0.89 C4H10N2O4 C4H12N3O3 C4H14N4O2 C5H2N4O2 C5H12NO4 C5H14N2O3 C6H2N2O3 C6H4N3O2 C6H6N4O C6H14O4 C7H2O4 C7H4NO3 C4H9N2O4 C4H11N3O3 C4H13N4O2 C4H11N2O4 C4H13N3O3 C5HN3O3 C5H3N4O2 C5H13NO4 C6HNO4 C6H3N2O3 C6H5N3O2 C6H7N4O C7H3O4 C7H5NO3 C7H7N2O2 C7H9N3O C7H11N4 C8H7O3 C8H9NO2 C8H11N2O C8H13N3 C9HN3 C9H11O2 C9H13NO C9H15N2 C10HNO C10H3N2 C10H15O C10H17N C11H3O C11H5N 161 148.0801 149.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C6H13NO3 C6H15N2O2 C6H17N3O C7HNO3 C7H3N2O2 C7H5N3O C7H7N4 C7H15O3 C7H17NO2 147.0382 151.0634 151.0304 150.36 10.9953 150.41 12.12 6.94 8.16 13.79 0.97 12.06 6.0508 151.9905 151.78 5.78 0.67 0.49 6.77 8.

0630 154.84 0.16 8.68 0.64 10.21 13.13 12.0453 153.02 0.57 8.86 9.0140 154.86 0.49 12.0504 154.94 0.1488 151.39 10.35 6.07 0.62 0.0215 153.62 0.10 M+2 0.37 0.45 0.1107 154.78 0.0617 154.70 0.70 0.0837 152.89 0.0743 154.79 5.1519 153.05 7.07 0.29 11.0187 153.18 8.37 10.55 8.0413 153.40 10.50 8.68 0.03 10.1566 152.0916 153.0491 154.62 1.43 7.25 8.34 6.95 0.28 11.19 13.19 7.0699 152.90 11.23 0.0657 154.01 12.55 0.22 13.0375 152.85 0.1076 152.0664 153.97 0.0249 152.9976 153.54 0.76 0.1220 154.0579 153.1280 153.0379 154.66 10.79 0.80 0.0109 152.69 0.76 0.0136 152.60 0.82 8.80 0.70 0.83 8.39 0.07 7.55 0.0501 152.0903 153.0426 153.1029 153.0406 154.28 9.94 9.0539 153.48 11.62 1.67 0.12 11.0419 154.10 7.0532 154.63 11.01 10.50 1.92 0.43 6.92 9.76 10.78 0.84 0.67 11.95 0.20 8.10 11.84 0.80 8.39 0.0340 153.09 7.0586 152.90 10.08 0.72 0.88 9.0473 152.0014 154.68 0.68 0.1202 152.24 13.0054 154.70 0.1063 152.0253 154.94 0.0907 150.0668 150.78 0.62 1.74 11.38 0.99 12.53 8.92 9.162 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C7H6N2O2 C7H8N3O C7H10N4 C8H6O3 C8H8NO2 150.60 0.72 0.71 7.18 7.72 0.79 8.78 C11H19 C12H7 Formula C5H4N4O2 C6H2NO4 C6H4N2O3 C6H6N3O2 C6H8N4O C7H4O4 C7H6NO3 C7H8N2O2 C7H10N3O C7H12N4 C8H8O3 C8H10NO2 C8H12N2O C8H14N3 C9H2N3 C9H12O2 C9H14NO C9H16N2 C10H2NO C10H4N2 C10H16O C10H18N C11H4O C11H6N C11H20 C12H8 Masa 152.06 0.26 11.78 10.62 0.1440 152.0300 153.86 0.1393 152.56 0.0868 154.0202 153.0548 152 152.1644 153.28 8.30 9.95 0.27 9.97 .31 10.97 0.45 0.79 Formula C9H13O2 C9H15NO C9H17N2 C10HO2 C10H3NO C10H5N2 C10H17O C10H19N C11H5O C11H7N C11H21 C12H9 6.13 0.0712 152.79 6.11 M+2 0.07 7.62 0.0222 152.85 0.0856 154.38 12.62 0.01 0.69 0.0093 M+1 10.85 0.67 0.50 1.36 12.73 7.53 0.0096 12.0429 150.52 0.0317 150.0335 151.52 0.68 0.50 1.0062 153.1233 154.9983 152.0460 152.62 0.05 10.0555 8.0175 153.78 0.93 10.02 0.82 8.0626 153 152.46 7.30 10.79 Masa 153.1142 153.44 7.02 12.40 12.0994 154.03 10.09 7.0777 153.89 0.0089 M+1 7.1471 154.21 7.78 0.0293 154.47 0.1189 152.1267 153.67 10.90 0.0167 154.0825 152.0266 154.19 8.95 0.91 9.00 10.0790 153.46 0.1346 154.01 10.0783 155 155.70 C5HN2O4 C5H3N3O3 C5H5N4O2 C6H3NO4 C6H5N2O3 C6H7N3O2 C6H9N4O C7H5O4 C7H7NO3 C7H9N2O2 C7H11N3O C7H13N4 C8HN4 C8H9O3 C8H11NO2 C8H13N2O C8H15N3 C9HN2O C4H12N2O4 C5H2N3O3 C5H2N2O4 C5H4N3O3 C5H6N4O2 C6H4NO4 C6H6N2O3 C6H8N3O2 C6H10N4O C7H6O4 C7H8NO3 C7H10N2O2 C7H12N3O C7H14N4 C8H2N4 C8H10O3 C8H12NO2 C8H14N2O C8H16N3 C9H2N2O C9H4N3 C9H14O2 C9H16NO C9H18N2 C10H2O2 C10H4NO C10H6N2 C10H18O C11H6O C11H8N C11H22 C12H10 C5H3N2O4 151.9936 153.0262 152.54 0.67 0.73 0.76 0.70 0.0552 153.65 11.91 9.54 0.56 0.79 6.1358 154.0797 152.0981 154.0280 154.1722 154.86 0.39 0.89 9.0950 152.1315 152.47 0.0705 154 154.80 8.1154 153.19 8.56 10.92 11.0348 152.

13 7.0449 156.0852 157.67 0.24 0.1753 156.0151 157.56 0.08 10.32 11.23 7.1706 M+1 10.64 0.55 0.0484 155.57 1.50 9.80 Formula C5H7N4O2 C6H5NO4 C6H7N2O3 C6H9N3O2 C6H11N4O C7H7O4 C7H9NO3 C7H11N2O2 C7H13N3O C7H15N4 C8HN3O C8H3N4 C8H11O3 C8H13NO2 C8H15N2O C8H17N3 C9HNO2 C9H3N2O C9H5N3 C9H15O2 C9H17NO C9H19N2 C10H3O2 C10H5NO C10H7N2 C10H19O C10H21N C11H7O C11H9N C11H23 C12H11 M+1 7.27 13.53 0.1580 156.09 9.1025 156.1879 156.58 8.79 0.0821 155.35 9.94 0.23 10.69 Formula C9H21N2 Masa 157.0726 157.43 12.79 0.80 0.45 0.92 0.78 0.67 0.43 10.0739 157.95 0.1455 157.85 0.78 0.62 1.0297 156.80 0.69 0.62 0.04 12.47 Masa 156.48 7.0120 155.1264 156.54 C5H5N3O3 155.1060 155.96 0.62 0.0641 157.81 10.0563 156.0038 157.1502 156.39 6.0535 156.1549 155.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 163 C9H3N3 153.0648 156.02 0.0246 155.95 9.12 7.54 0.54 12.87 8.10 7.0085 156.90 0.79 10.15 7.56 0.0324 156.9925 157.0371 155.99 9.42 10.59 10.0515 157.08 10.94 9.71 0.15 7.73 0.0774 156.73 0.03 0.26 13.73 0.1467 M+1 8.0575 156.1628 156.36 9.79 Formula C8H12O3 C8H14NO2 C8H16N2O C8H18N3 C9H2NO2 C9H4N2O C9H6N3 C9H16O2 C9H18NO C9H20N2 C10H4O2 C10H6NO C10H8N2 C10H20O C10H22N C11H8O C11H10N C11H24 C12H12 M+2 0.87 0.1138 156.0171 156.96 9.71 0.1515 156.0695 155.98 0.46 0.46 1.1103 157.0978 157.0939 157 157.47 0.86 10.90 0.21 8.64 0.1298 155.90 0.1216 157.0437 6.70 10.14 7.86 10.15 11.53 Masa 159 M+1 M+2 C5H5N2O4 C5H7N3O3 C5H9N4O2 C6H7NO4 C6H9N2O3 C6H11N3O2 C6H13N4O C7HN4O C7H9O4 C7H11NO3 C7H13N2O2 C7H15N3O C7H17N4 C8HN2O2 C8H3N3O C8H5N4 C8H13O3 C8H15NO2 C8H17N2O C8H19N3 C9HO3 C9H3NO2 C9H5N2O C9H7N3 C9H17O2 C9H19NO Formula .50 0.0899 156.1424 155.1675 155.0164 157.69 10.83 8.93 11.05 12.17 11.1311 155.98 0.24 7.0133 155.33 9.22 8.0814 156.0583 155.14 M+2 0.1436 155.35 9.64 0.62 1.39 0.1091 157.0786 156.0198 156.96 0.76 0.39 0.84 10.60 0.0865 157.0934 155.31 9.0661 156.55 0.60 8.22 8.76 7.68 11.33 9.20 10.41 12.97 10.71 0.0570 155.95 10.0410 156.02 0.87 0.61 10.78 7.62 0.56 0.79 0.0614 157.88 10.87 0.07 0.86 0.71 0.16 C5H4N2O4 C5H6N3O3 C5H8N4O2 C6H6NO4 C6H8N2O3 C6H10N3O2 C6H12N4O C7H8O4 C7H10NO3 C7H12N2O2 C7H14N3O C7H16N4 C8H2N3O C8H4N4 Masa 155.72 10.04 10.85 0.0497 155.0328 10.1342 157.0947 155.62 0.1185 155.0007 155.0688 156.0375 157.80 0.0457 155.07 0.70 11.53 0.98 10.1389 156.0402 157.07 0.0610 155.0708 155.77 0.71 0.86 0.75 0.0736 155.06 10.22 10.97 9.0422 156.46 0.40 6.1229 157.50 1.1377 156.0861 156 156.1012 156.62 1.06 10.69 0.95 11.85 0.0501 157.02 0.31 11.0344 155.67 0.58 10.87 8.69 0.94 0.61 8.82 M+2 0.86 0.50 1.25 8.1801 155.0249 157.0331 6.12 7.39 0.0488 157.69 0.26 9.0277 157.97 9.24 8.52 12.80 6.85 8.85 0.0359 155.51 7.62 0.84 0.61 0.49 7.0211 156.88 8.48 0.1151 156.0218 155.85 8.1072 155.

38 9.0672 159.27 8.63 0.27 10.10 0.0735 160.0242 158.16 9.71 0.16 7.87 0.46 1.86 0.80 0.21 14.1009 159.0817 158.56 0.0943 158.63 9.1049 159.71 0.0328 158.19 7.0896 159.1533 158.0594 158.41 9.02 9.63 0.52 9.1737 159.07 0.93 8.06 0.42 6.51 0.48 11.0810 159.79 0.69 0.85 0.80 0.1593 157.56 7.1178 161.1832 157.75 12.48 13.91 8.99 9.92 C5H8N2O4 C5H10N3O3 C5H12N4O2 C6H10NO4 C6H12N2O3 C6H14N3O2 C6H16N4O C7H2N3O2 159.37 13.0116 158.58 1.87 0.77 0.1056 158.19 14.71 0.0433 159.11 9.1451 M+1 9.87 0.75 0.1174 159.00 11.03 9.63 1.36 9.0606 158.79 0.92 10.07 12.30 M+2 0.04 0.0238 161.25 10.80 1.32 9.1416 161.02 0.0157 6.0069 159.75 Formula C8H9N4 C8H17O3 C8H19NO2 C9H5O3 C9H7NO2 Masa 161.0386 160.0692 158.73 11.63 1.81 7.09 10.45 6.62 11.0229 158.0805 158.1182 158.89 10.0798 159.0308 159.00 9.79 0.1295 158.0892 157.68 0.27 9.0003 158.0532 159.0961 160.1018 157.1546 158.47 10.17 7.1213 160.95 0.0644 159.71 0.15 7.73 0.1671 158.64 0.48 0.09 12.40 0.1169 158.0657 159.63 0.88 .0559 159.1307 158.0845 158.0082 159.0320 159.77 0.1087 160.86 0.1611 158.96 11.11 10.94 0.1624 159.10 12.18 7.95 0.52 7.63 1.53 9.80 0.0970 158.75 10.90 8.1784 158.08 0.1385 159.90 0.0147 6.80 0.88 8.81 0.86 0.68 0.1420 158.0684 159.1260 159.0109 159.83 7.0078 158 158.00 9.91 8.66 9.98 0.02 0.71 11.79 7.46 13.91 C5H6N2O4 C5H8N3O3 C5H10N4O2 C6H8NO4 C6H10N2O3 C6H12N3O2 C6H14N4O C7H2N4O C7H10O4 C7H12NO3 C7H14N2O2 C7H16N3O C7H18N4 C8H2N2O2 C8H4N3O C8H6N4 C8H14O3 C8H16NO2 C8H18N2O C8H20N3 C9H2O3 C9H4NO2 C9H6N2O C9H8N3 C9H18O2 C9H20NO C9H22N2 C10H6O2 C10H8NO C10H10N2 C10H22O C11H10O C11H12N C12H14 C13H2 157.1247 159.17 7.29 8.58 1.98 11.80 0.18 11.80 0.57 C5H7N2O4 C5H9N3O3 C5H11N4O2 C6H9NO4 C6H11N2O3 C6H13N3O2 C6H15N4O C7HN3O2 C7H3N4O C7H11O4 C7H13NO3 C7H15N2O2 C7H17N3O C7H19N4 C8HNO3 C8H3N2O2 C8H5N3O C8H7N4 C8H15O3 C8H17NO2 C8H19N2O C8H21N3 C9H3O3 C9H5NO2 C9H7N2O C9H9N3 C9H19O2 C9H21NO C10H7O2 C10H9NO C10H11N2 C11H11O C11H13N C12HN C12H15 C13H3 6.1134 159.18 7.65 9.91 10.48 0.20 12.34 11.90 0.54 7.80 9.63 0.96 0.43 6.0480 158.27 8.0289 157.84 10.0770 159.18 7.0653 157.71 0.1325 160.0883 159.73 0.74 10.90 8.0355 158.13 9.1373 159.63 0.1498 159.58 1.18 14.0484 160.0453 158.0477 M+1 10.68 0.51 0.53 0.26 8.38 9.0368 158.36 11.40 0.82 0.29 8.07 0.1659 158.44 13.0566 158.70 0.78 0.81 0.85 0.0930 158.64 0.0723 160.28 9.97 0.85 0.92 Formula C7H4N4O C7H12O4 C7H14NO3 C7H16N2O2 C7H18N3O Masa 160.0235 160 160.9956 159.01 10.73 0.96 0.164 C10H5O2 C10H7NO C10H9N2 C10H21O C10H23N C11H9O C11H11N C12H13 C13H Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 10.87 0.20 7.0528 157.96 0.0579 158.98 0.02 0.56 0.0974 160.07 0.79 0.04 0.1021 159.0829 161.04 M+2 0.89 10.0923 159.00 10.0195 159.50 0.1096 158.0406 159.82 0.48 0.88 10.04 0.0767 157.55 0.0610 160.0446 159.56 12.39 9.46 1.90 0.55 0.0732 158.64 11.37 11.98 0.61 0.0848 160.31 8.0719 158.

98 0.0100 161.0226 161.80 0.0524 160.39 11.46 8.0031 163.85 0.0888 160.0477 161.24 14.94 0.1690 160.0603 161.12 11.05 0.0814 161.88 0.63 0.75 0.1482 162.0313 161 161.0750 160.0238 161.1577 160.84 9.19 9.22 8.03 10.0746 163.51 0.30 8.82 9.85 9.1338 160.55 0.0395 163.1052 161.0226 161.49 1.68 9.08 0.1205 161.0927 161.0954 162 162.60 9.35 9.72 0.1001 160.0542 M+1 7.0266 161.22 9.14 0.95 8.0590 6.69 1.1100 160.12 12.23 8.0801 161.67 11.85 0.0269 163.0688 161.0178 162.0876 160.13 6.75 0.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C7H20N4 C8H2NO3 C8H4N2O2 C8H6N3O C8H8N4 C8H16O3 C8H18NO2 C8H20N2O C9H4O3 C9H6NO2 C9H8N2O C9H10N3 C9H20O2 C10H8O2 C10H10NO C10H12N2 C11H12O C11H14N C12H2N C12H16 C13H4 9.0590 161.1127 160.0766 162.15 0.79 0.77 9.97 10.87 0.04 0.1165 161.76 12.21 7.21 7.69 1.91 10.72 0.95 0.85 9.71 0.81 0.1178 161.56 0.33 10.0634 163.0879 6.48 8.22 14.1404 160.0027 161.86 0.79 0.0187 160.82 9.70 M+2 0.32 8.72 0.1040 161.08 0.84 7.1416 161.18 9.02 9.22 8.0464 161.75 0.0841 161.48 0.0508 163.32 8.41 9.0113 161.96 0.63 0.0464 161.0985 163.0927 161.1291 161.92 C5H9N2O4 C5H11N3O3 C5H13N4O2 C6HN4O2 C6H11NO4 C6H13N2O3 C6H15N3O2 C6H17N4O C7HN2O3 C7H3N3O2 C7H5N4O C7H13O4 C7H15NO3 C7H17N2O2 C7H19N3O C8HO4 C8H3NO3 C8H5N2O2 C8H7N3O 160.32 9.1244 162.86 0.0641 162.1529 160.92 10.9987 161.59 7.0872 M+1 8.81 0.20 7.03 0.65 0.0637 160.87 0.1331 161.80 1.0967 161.88 0.0273 160.63 0.90 0.1080 161.03 11.1464 160.68 0.1040 161.57 9.0563 161.1529 160.0814 161.9987 161.03 9.1291 161.0511 160.0391 161.0160 160.82 0.74 0.83 0.80 0.58 1.0351 161.92 0.72 0.92 0.57 1.64 0.0100 161.01 11.0688 161.95 0.98 0.51 0.47 6.0801 161.80 0.0763 160.74 0.05 11.98 0.30 8.93 8.68 9.69 1.40 13.12 7.68 0.47 6.30 9.23 M+2 0.49 13.92 10.90 0.84 9.57 7.03 0.98 0.0829 161.81 0.0113 161.81 0.0304 162.38 13.67 12.05 8.58 C9H9N2O C9H11N3 C10H9O2 C10H11NO C10H13N2 C11HN2 C11H13O C11H15N C12HO C12H3N C12H17 C13H5 C5H9N2O4 C5H11N3O3 C5H13N4O2 C6HN4O2 C6H11NO4 C6H13N2O3 C6H15N3O2 C6H17N4O C7HN2O3 C7H3N3O2 C7H5N4O C7H13O4 C7H15NO3 C7H17N2O2 C7H19N3O C8HO4 C8H3NO3 C8H5N2O2 C8H7N3O C8H9N4 C8H17O3 C8H19NO2 C9H5O3 C9H7NO2 C9H9N2O C9H11N3 165 10.63 0.1404 160.93 8.28 10.0563 161.19 9.88 0.67 11.10 7.98 0.98 0.92 0.98 0.81 0.34 8.0715 161.56 C5H10N2O4 C5H12N3O3 161.51 13.65 Formula C5H14N4O2 C6H2N4O2 C6H12NO4 C6H14N2O3 C6H16N3O2 C6H18N4O C7H2N2O3 C7H4N3O2 C7H6N4O Masa 162.40 11.11 0.10 7.9874 161.65 0.0954 161.40 0.91 1.46 8.78 12.0140 161.57 1.30 10.14 0.02 13.57 9.34 8.0034 160.1118 162.63 1.68 0.79 0.92 0.85 0.1253 160.81 Formula C7H17NO3 C8H3O4 C8H5NO3 C8H7N2O2 C8H9N3O C8H11N4 C9H7O3 C9H9NO2 C9H11N2O Masa 163.72 .57 7.05 8.9874 161.95 8.39 9.1005 162.96 8.55 9.03 0.04 0.1052 161.96 0.0399 160.48 6.97 0.96 10.1209 163.21 7.04 0.0065 162.94 10.0715 161.13 12.1165 161.51 0.63 0.74 0.58 1.84 7.66 11.0351 161.41 9.20 7.48 0.

0014 166.9905 163.0919 162.27 9.1111 163.41 13.81 0.0958 163.0548 164 164.04 0.59 1.04 11.07 13.65 .83 0.92 6.0140 166.0501 164.79 12.71 12.14 1.87 0.0253 166.0954 166.1162 163.1131 162.0191 162.0429 162.87 0.05 0.99 1.1083 163.0797 164.1158 162.93 6.1488 163.83 0.54 8.64 0.89 7.60 7.09 0.0794 162.56 0.61 9.80 0.0335 164.69 8.0257 163.98 11.88 0.58 9.56 0.05 9.26 7.14 7.0460 164.0222 164.95 0.0743 166.92 9.88 0.98 0.1566 164.79 0.89 0.0491 166.0375 164.88 0.62 8.1362 163.0970 7.27 14.66 0.81 0.70 1.03 0.1032 162.43 13.25 7.18 8.0876 165.87 0.05 13.80 0.0668 162.94 10.09 11.95 8.96 Masa 166 166.98 0.81 0.1036 164.64 0.0184 163.82 0.81 8.9983 164.55 7.02 0.0981 M+1 M+2 6.0262 164.49 8.15 0.32 12.68 1.50 6.08 11.65 0.87 0.0621 163.0856 166.1369 161.29 8.29 14.91 0.91 0.78 8.92 0.36 9.0907 162.1440 164.0018 163.98 0.35 10.52 13.45 13.49 1.0297 163.96 10.58 1.70 1.87 9.65 10.98 0.45 11.1049 164.66 0.96 1.25 7.0344 162.56 0.48 0.88 0.83 9.56 13.98 8.0144 163.1202 164.08 Masa 164.81 0.88 9.26 14.54 13.83 0.59 1.0845 163.0555 162.13 8.1409 162.18 12.1275 164.72 0.81 0.96 0.90 0.51 6.72 0.0106 162.32 8.18 M+2 0.16 0.1236 163.09 0.0998 163.03 0.0681 162.90 9.81 0.1315 164.31 10.0382 163.09 0.08 1.04 0.0950 164.76 8.44 11.70 12.85 0.51 8.1045 162.33 9.74 1.97 11.0422 163.0379 166.0719 163.26 7.98 0.68 12.21 9.1076 164.34 12.0837 11.0712 164.0470 163 163.72 0.17 12.1284 162.74 0.99 10.53 6.81 0.72 0.04 13.92 0.81 12.86 1.64 0.24 7.0923 164.98 8.0504 166.0266 166.1256 162.98 0.75 0.17 8.76 0.72 0.15 12.15 7.06 11.1196 163.08 0.0892 162.74 0.0825 164.0473 164.0317 162.1123 163.0096 164.87 7.06 11.65 0.0136 164.92 0.98 0.166 C7H14O4 C7H16NO3 C7H18N2O2 C8H2O4 C8H4NO3 C8H6N2O2 C8H8N3O C8H10N4 C8H18O3 C9H6O3 C9H8NO2 C9H10N2O C9H12N3 C10H10O2 C10H12NO C10H14N2 C11H2N2 C11H14O C11H16N C12H2O C12H4N C12H18 C13H6 C5H11N2O4 C5H13N3O3 C5H15N4O2 C6HN3O3 C6H3N4O2 C6H13NO4 C6H15N2O3 C6H17N3O2 C7HNO4 C7H3N2O3 C7H5N3O2 C7H7N4O C7H15O4 Formula C10H14NO C10H16N2 C11H2NO C11H4N2 C11H16O C11H18N C12H4O C12H6N C12H20 C13H8 C5H13N2O4 C5H15N3O3 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 162.63 0.81 C9H13N3 C10HN3 C10H11O2 C10H13NO C10H15N2 C11HNO C11H3N2 C11H15O C11H17N C12H3O C12H5N C12H19 C13H7 C5H12N2O4 C5H14N3O3 C5H16N4O2 C6H2N3O3 C6H4N4O2 C6H14NO4 C6H16N2O3 C7H2NO4 C7H4N2O3 C7H6N3O2 C7H8N4O C7H16O4 C8H4O4 C8H6NO3 C8H8N2O2 C8H10N3O C8H12N4 C9H8O3 C9H10NO2 C9H12N2O C9H14N3 C10H2N3 C10H12O2 Formula C5H14N2O4 C6H2N2O4 C6H4N3O3 C6H6N4O2 C7H4NO4 C7H6N2O3 C7H8N3O2 C7H10N4O C8H6O4 C8H8NO3 C8H10N2O2 C8H12N3O 163.93 6.0109 164.12 8.1189 164.08 0.97 10.72 11.0586 164.0617 166.98 0.1114 M+1 11.75 0.15 0.98 0.0626 165 165.24 9.0171 163.44 7.69 1.1063 164.1322 162.0699 164.15 0.69 11.87 9.83 12.23 7.0249 164.0759 163.63 0.0058 163.0348 164.0218 162.9953 162.74 0.42 11.95 0.

29 9.1597 166.36 10.0488 169.99 0.05 0.73 12.23 8.75 12.0300 165.0359 167.02 10.19 M+1 10.28 11.13 11.09 13.1346 166.93 0.0375 169.91 9.49 0.82 0.60 1.75 0.45 7.34 1.0249 169.87 0.56 8.73 0.87 12.31 8.0426 165.48 13.64 12.90 0.0371 167.0532 166.84 0.88 0.04 10.76 12.1280 165.41 1.93 M+2 0.70 1.1107 166.1267 165.76 0.40 11.86 12.82 0.0293 166.72 0.0708 167.51 13.57 13.1220 166.0120 167.0406 166.23 12.0790 165.05 0.10 13.0657 166.1072 167.74 0.59 1.93 9.0916 165.65 0.46 13.03 1.17 7.0939 169 169.48 7.1436 167.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C6HN2O4 C6H3N3O3 C6H5N4O2 C6H15NO4 C7H3NO4 C7H5N2O3 C7H7N3O2 C7H9N4O C8H5O4 C8H7NO3 C8H9N2O2 C8H11N3O C8H13N4 C9HN4 C9H9O3 C9H11NO2 C9H13N2O C9H15N3 C10HN2O C10H3N3 C10H13O2 C10H15NO C10H17N2 C11HO2 C11H3NO C11H5N2 C11H17O C11H19N C12H5O C12H7N C12H21 C13H9 164.0344 167.21 0.49 0.1471 166.59 1.99 0.93 7.75 11.70 1.84 0.0089 165.0093 167.1519 165.21 8.62 12.56 0.30 10.48 11.64 1.0783 167 167.0133 167.42 7.88 0.14 11.78 12.35 14.98 12.58 1.0484 167.0413 165.20 8.87 0.0575 168.76 0.0218 167.49 Masa 168.0947 167.1311 167.11 11.0280 166.66 12.1424 167.99 10.1185 167.1298 10.0695 167.36 12.59 .90 0.1029 165.87 0.18 8.81 0.0614 169.32 14.89 0.82 0.1753 168.66 0.1515 168.24 M+2 1.05 0.99 0.79 8.80 0.0328 165.75 0.11 11.58 1.96 0.00 10.0007 167.65 1.38 10.38 11.15 0.75 0.15 8.72 0.1879 168.05 0.1091 M+1 12.0167 166.80 0.0688 168.52 8.56 0.0187 165.98 0.57 0.10 0.09 11.88 9.59 13.39 12.62 13.83 8.66 0.0215 165.74 0.0449 168.06 0.1644 165.01 12.1001 165.27 9.73 0.30 14.1233 166.0630 166.77 11.82 0.06 0.13 13.86 8.93 11.96 9.37 12.90 0.47 11.0062 165.15 0.0903 165.21 12.1675 7.0453 165.04 0.9936 165.01 11.0726 169.26 8.88 0.0583 167.00 11.73 0.09 0.00 12.0570 167.0246 167.0331 167.66 0.0457 167.99 0.82 0.0934 167.0777 165.66 10.0054 166.98 0.0664 165.1154 165.25 12.63 10.92 0.0579 165.0994 166.0821 167.70 1.0552 165.0340 165.1358 166.03 11.0175 165.05 0.64 1.89 0.80 0.93 0.40 12.06 0.89 0.0705 Formula C9HN3O C9H3N4 C9H11O3 C9H13NO2 C9H15N2O C9H17N3 C10HNO2 C10H3N2O C10H5N3 C10H15O2 C10H17NO C10H19N2 C11H3O2 C11H5NO C11H7N2 C11H19O C11H21N Masa 167.9976 165.1549 167.58 1.04 0.75 0.1060 167.66 0.0419 166.59 8.27 8.1393 164.73 C8H14N4 C9H2N4 C9H10O3 C9H12NO2 C9H14N2O C9H16N3 C10H2N2O C10H4N3 C10H14O2 C10H16NO C10H18N2 C11H2O2 C11H4NO C11H6N2 C11H18O C11H20N C12H6O C12H8N C12H22 C13H10 C6H3N2O4 C6H5N3O3 C6H7N4O2 C7H5NO4 C7H7N2O3 C7H9N3O2 C7H11N4O C8H7O4 C8H9NO3 C8H11N2O2 C8H13N3O C8H15N4 Formula C11H4O2 C11H6NO C11H8N2 C11H20O C11H22N C12H8O C12H10N C12H24 C13H12 C6H5N2O4 C6H7N3O3 C6H9N4O2 C7H7NO4 C7H9N2O3 C7H11N3O2 C7H13N4O 167 166.00 10.74 11.82 0.0610 167.88 0.1722 166.03 12.26 9.20 12.12 11.96 0.39 10.1142 165.0852 169.0202 165.84 0.90 9.82 0.90 0.0211 168.0814 168.96 0.94 7.84 11.0539 165.50 11.10 0.0868 166.73 0.28 10.

57 8.07 7.99 0.0528 169.1455 169.67 12.89 0.74 0.60 0.84 0.0535 168.26 12.16 0.26 8.0978 169.99 11.79 12.65 1.73 0.87 0.1533 170.08 10.60 8.98 0.1021 171.66 0.72 12.25 8.14 0.87 8.0672 171.19 M+2 0.34 9.76 0.89 0.80 0.15 13.0082 171.0767 169.97 .99 0.59 1.1467 169.1103 169.1012 168.73 1.78 11.0739 169.0320 171.07 10.15 0.96 9.26 0.06 0.69 12.1134 171.82 1.83 0.34 14.49 0.1169 170.97 11.0497 167.82 0.57 0.66 0.98 0.0930 170.59 1.0641 169.32 8.0805 170.9956 171.57 1.0943 170.0865 169.94 Formula C7H15N4O C8HN3O2 C8H3N4O C8H11O4 C8H13NO3 C8H15N2O2 C8H17N3O C8H19N4 C9HNO3 C9H3N2O2 C9H5N3O C9H7N4 C9H15O3 C9H17NO2 C9H19N2O C9H21N3 C10H3O3 C10H5NO2 C10H7N2O C10H9N3 C10H19O2 Masa 171.50 7.93 0.16 11.09 11.24 8.91 0.0433 171.75 0.91 0.16 11.73 10.35 10.46 10.14 0.05 12.0896 171.0229 170.0164 169.93 0.70 1.05 11.1025 168.0653 169.43 10.0422 168.0402 169.0559 171.0861 168 168.22 8.14 M+2 1.75 0.06 11.12 13.58 10.82 0.168 C12H7O C12H9N C12H23 C13H11 C6H4N2O4 C6H6N3O3 C6H8N4O2 C7H6NO4 C7H8N2O3 C7H10N3O2 C7H12N4O C8H8O4 C8H10NO3 C8H12N2O2 C8H14N3O C8H16N4 C9H2N3O C9H4N4 C9H12O3 C9H14NO2 C9H16N2O C9H18N3 C10H2NO2 C10H4N2O C10H6N3 C10H16O2 C10H18NO C10H20N2 Formula C14H C6H6N2O4 C6H8N3O3 C6H10N4O2 C7H8NO4 C7H10N2O3 C7H12N3O2 C7H14N4O C8H2N4O C8H10O4 C8H12NO3 C8H14N2O2 C8H16N3O C8H18N4 C9H2N2O2 C9H4N3O C9H6N4 C9H14O3 C9H16NO2 C9H18N2O Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 167.70 1.04 10.1377 168.0563 168.99 0.0410 168.94 7.0195 171.05 0.1593 169.83 11.73 0.96 11.31 11.67 1.32 9.73 C8HN4O C8H9O4 C8H11NO3 C8H13N2O2 C8H15N3O C8H17N4 C9HN2O2 C9H3N3O C9H5N4 C9H13O3 C9H15NO2 C9H17N2O C9H19N3 C10HO3 C10H3NO2 C10H5N2O C10H7N3 C10H17O2 C10H19NO C10H21N2 C11H5O2 C11H7NO C11H9N2 C11H21O C11H23N C12H9O C12H11N C12H25 C13H13 169.17 10.1706 169.0692 170.20 8.83 0.0297 168.07 10.44 10.0078 170 170.73 0.66 0.66 0.82 0.84 8.67 0.1247 171.1385 M+1 9.81 0.1611 170.89 0.06 0.0786 168.0501 169.50 0.98 9.46 10.64 13.99 0.0085 168.89 0.68 1.75 0.57 1.0116 170.1056 170.0579 170.33 10.50 0.41 10.67 0.0736 167.1151 168.0594 170.95 9.0038 169.0648 168.0277 169.82 0.87 0.1342 169.37 9.0437 168.47 7.35 10.76 0.52 11.89 0.0355 170.00 0.9925 169.0171 168.1373 171.07 0.1264 168.91 0.1502 168.91 12.1138 168.98 9.69 10.0899 168.0566 170.0515 169.1229 169.1957 169.61 10.48 10.43 10.82 0.0774 168.0328 170.42 12.10 10.91 0.1260 171.23 8.59 1.71 10.0817 170.10 0.04 0.53 11.05 0.68 1.1389 168.22 0.32 10.75 0.1628 13.1801 167.1420 M+1 15.0198 168.30 9.84 0.30 11.96 0.0657 171.94 11.0289 169.93 9.1580 168.80 11.0308 171.35 9.50 1.21 10.53 13.08 10.0661 168.0069 171.0798 171.05 0.1498 171.59 1.1216 169.95 9.59 0.16 0.1018 10.05 10.67 0.88 10.65 Masa 169.96 0.06 0.44 10.35 11.60 10.0151 169.1182 170.89 1.37 14.05 10.10 0.1737 171.0453 170.84 0.36 10.97 11.0324 168.24 10.1832 169.68 10.99 0.99 0.58 1.23 8.82 0.14 11.1295 170.0892 169.82 0.49 13.16 0.94 11.

0266 173.38 14.59 14.36 11.01 9.91 0.94 1.0109 171.06 0.83 0.09 12.11 11.0715 173.89 1.1781 173.89 8.1087 172.81 1.1331 173.85 1.0484 172.75 0.21 13.74 0.32 15.75 13.28 8.0603 173.95 12.0967 173.90 0.00 0.67 0.33 11.89 0.1815 172.1546 170.0879 M+1 11.18 0.97 0.1416 173.1863 171.86 13.63 11.94 12.14 0.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C9H20N3 C10H2O3 C10H4NO2 C10H6N2O C10H8N3 C10H18O2 C10H20NO C10H22N2 C11H6O2 C11H8NO C11H10N2 C11H22O C11H24N C12H10O C12H12N C12H26 C13H14 C14H2 11.89 0.29 12.1205 173.0157 171 171.10 14.73 0.0238 173.49 10.15 0.2036 170.74 0.85 0.0883 171.97 0.1624 171.47 10.49 10.1910 170.10 10.70 12.0732 170.47 12.0723 172.48 14.91 8.0684 171.1828 172.0750 172.08 11.1178 173.76 0.27 15.1655 173.1690 172.0003 170.57 1.0477 173.0147 172.1174 171.85 0.30 M+2 0.76 0.60 0.0606 170.07 0.52 7.71 1.16 0.0961 172.0242 170.12 0.66 0.65 1.95 1.96 11.85 11.91 0.56 11.0386 172.07 0.76 0.0974 172.83 0.95 1.99 0.00 1.64 9.00 11.93 0.76 0.1464 172.0140 173.0511 172.74 1.1702 172.91 0.10 0.65 1.0187 172.94 1.91 0.24 11.97 0.81 0.1988 171.00 0.05 0.1784 170.90 0.0841 173.26 8.67 0.62 9.54 13.90 10.74 12.01 11.81 0.05 0.75 0.88 0.0735 172.0876 172.05 0.0923 171.59 1.74 1.1671 170.39 9.87 1.26 8.17 11.0954 173.0641 174.0027 173.10 0.1659 170.95 C10H21NO C10H23N2 C11H7O2 C11H9NO C11H11N2 C11H23O C11H25N C12H11O C12H13N C13HN C13H15 C14H3 C6H8N2O4 C6H10N3O3 C6H12N4O2 C7H10NO4 C7H12N2O3 C7H14N3O2 C7H16N4O C8H2N3O2 C8H4N4O C8H12O4 C8H14NO3 C8H16N2O2 Formula C9H7N3O C9H9N4 C9H17O3 C9H19NO2 C9H21N2O C9H23N3 C10H5O3 C10H7NO2 C10H9N2O C10H11N3 C10H21O2 C10H23NO C11H9O2 C11H11NO C11H13N2 C12HN2 C12H13O C12H15N C13HO C13H3N C13H17 C14H5 C6H10N2O4 C6H12N3O3 169 171.85 0.11 12.65 1.1894 173.19 10.1001 172.38 10.28 12.0644 171.92 12.99 0.0368 170.0391 174 174.1080 173.0810 171.1253 M+1 10.97 0.22 10.0406 171.15 0.93 0.29 15.0763 172.86 11.07 7.0532 171.06 0.25 8.48 12.84 12.20 13.0273 172.83 0.0719 170.0770 171.0610 172.0829 173.83 Masa 173.99 11.50 1.0524 172.1213 11.1049 171.76 Formula C8H18N3O C8H20N4 C9H2NO3 C9H4N2O2 C9H6N3O C9H8N4 C9H16O3 C9H18NO2 C9H20N2O C9H22N3 C10H4O3 C10H6NO2 C10H8N2O C10H10N3 C10H20O2 C10H22NO C10H24N2 C11H8O2 C11H10NO C11H12N2 C11H24O C12H12O C12H14N C13H2N C13H16 Masa 172.37 9.1325 172.67 13.84 0.0590 173.98 0.38 11.1307 170.07 7.0034 172.0160 172.0480 170.10 0.1009 7.02 11.1941 172.75 0.1096 170.0888 172.17 13.16 0.1542 173.1338 172.65 13.56 14.58 1.40 10.1100 172.45 12.53 7.81 0.56 7.81 12.0637 172.57 14.06 12.13 11.83 12.99 9.1451 172.1127 172.88 .1750 171.0399 172.88 0.1577 172.00 0.0845 170.26 10.06 0.67 0.0970 170.57 1.12 10.22 11.12 10.18 13.58 11.0235 172 172.44 12.31 13.0446 171.97 0.45 14.08 12.07 C6H7N2O4 C6H9N3O3 C6H11N4O2 C7H9NO4 C7H11N2O3 C7H13N3O2 170.60 12.83 0.70 1.46 14.0848 172.21 M+2 0.99 0.59 1.55 11.20 11.07 0.91 0.68 1.27 8.75 12.97 0.07 0.

1165 173.88 11.03 0.0304 174.9987 173.0184 175.0113 173.50 12.13 10.1846 173.77 0.88 0.88 0.74 1.71 0.18 1.45 9.71 0.11 0.1560 174.49 14.01 9.01 0.0096 176.1287 176.1409 174.1400 176.00 0.33 8.97 0.08 9.1404 173.01 0.1526 176.76 10.17 1.06 9.0766 174.77 10.0313 173 173.14 14.95 1.16 0.22 9.95 0.89 13.29 10.0555 174.95 1.60 1.40 13.97 1.18 1.84 0.9874 173.1045 174.0923 176.68 1.43 9.1488 175.0801 173.05 0.77 0.0797 176.22 8.08 7.0892 174.1052 173.01 0.0297 175.22 M+2 0.0144 175.60 1.0422 175.76 13.33 8.1123 175.0191 174.78 1.07 7.11 0.92 8.77 0.29 8.78 13.24 12.0344 174.75 0.01 0.0351 Masa 174.93 0.13 10.83 0.67 9.97 8.62 14.52 12.95 8.1495 8.69 1.10 0.0688 173.42 9.29 9.0018 175.40 9.12 0.0794 174.60 1.66 0.56 9.68 0.0429 174.96 10.66 11.0317 174.0668 174.68 1.94 0.0100 173.93 10.68 9.08 7.1083 175.61 14.24 C6H12N2O4 C6H14N3O3 C6H16N4O2 C7H2N3O3 C7H4N4O2 C7H14NO4 C7H16N2O3 C7H18N3O2 C7H20N4O C8H2NO4 C8H4N2O3 C8H6N3O2 C8H8N4O C8H16O4 C8H18NO3 C8H20N2O2 C9H4O4 .1118 174.54 9.51 0.65 1.9953 174.0328 15.1005 174.1362 175.23 8.0919 174.15 10.15 0.52 9.35 15.19 1.1733 174.83 0.01 0.83 1.1049 176.0563 173.13 12.0958 175.55 7.85 C6H14N4O2 C7H2N4O2 C7H12NO4 C7H14N2O3 C7H16N3O2 C7H18N4O C8H2N2O3 C8H4N3O2 C8H6N4O C8H14O4 C8H16NO3 C8H18N2O2 C8H20N3O C8H22N4 C9H2O4 C9H4NO3 C9H6N2O2 C9H8N3O C9H10N4 C9H18O3 C9H20NO2 174.1040 173.92 0.50 1.1768 172.34 8.0109 M+1 12.38 9.84 9.77 12.41 10.78 1.90 Formula C11H11O2 C11H13NO C11H15N2 C12HNO C12H3N2 C12H15O C12H17N C13H3O C13H5N C13H19 C14H7 Masa 175.60 1.0178 174.20 8.28 8.31 9.18 8.92 0.0218 174.1291 173.0542 174.85 1.60 1.60 7.77 1.31 8.92 10.40 9.86 9.81 9.1256 174.59 9.43 9.78 1.0927 173.1284 174.0460 176.9983 176.1608 174.08 0.24 1.39 11.86 1.87 13.92 0.10 0.0106 174.31 9.0470 175 175.91 10.76 0.07 0.70 9.1322 175.14 11.0719 175.0548 176 176.50 1.07 0.34 9.83 0.1369 174.1131 174.1036 176.9905 175.1162 176.1482 174.170 C14H4 C6H9N2O4 C6H11N3O2 C6H13N4O2 C7HN4O2 C7H11NO4 C7H13N2O3 C7H15N3O2 C7H17N4O C8HN2O3 C8H3N3O2 C8H5N4O C8H13O4 C8H15NO3 C8H17N2O2 C8H19N3O C8H21N4 C9HO4 C9H3NO3 C9H5N2O2 Formula C9H22N2O C10H6O3 C10H8NO2 C10H10N2O C10H12N3 C10H22O2 C11H10O2 C11H12NO C11H14N2 C12H2N2 C12H14O C12H16N C13H2O C13H4N C13H18 C14H6 C6H11N2O4 C6H13N3O3 C6H15N4O2 C7HN3O3 C7H3N4O2 C7H13NO4 C7H15N2O3 C7H17N3O2 C7H19N4O C8HNO4 C8H3N2O3 C8H5N3O2 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 172.0681 174.01 0.99 0.93 0.0845 175.1275 176.03 9.12 0.0998 175.05 0.95 1.24 1.78 1.91 M+1 10.0464 173.51 9.0222 176.00 0.0759 175.77 0.99 0.88 0.24 M+2 1.0335 176.1236 175.85 0.0699 176.34 15.02 11.25 13.65 9.1158 174.1032 174.58 7.0907 174.04 11.05 0.0058 175.95 0.12 14.88 1.1529 173.88 1.1196 175.71 0.0226 173.06 9.1620 174.27 10.23 13.85 0.0814 173.04 9.90 10.08 0.30 9.1639 176.51 14.0065 174.06 0.98 0.14 12.1244 174.20 9.03 9.71 0.0257 175.95 1.57 9.94 0.16 1.67 0.

79 10.01 0.0508 175.07 1.1029 177.50 8.07 11.78 C9H6NO3 C9H8N2O2 C9H10N3O C9H12N4 C9H20O3 C10H8O3 C10H10NO2 C10H12N2O C10H14N3 C11H2N3 C11H12O2 C11H14NO C11H16N2 C12H2NO C12H4N2 C12H16O C12H18N Formula C6H16N3O3 C6H18N4O2 C7H2N2O4 C7H4N3O3 C7H6N4O2 C7H16NO4 C7H18N2O3 C8H4NO4 C8H6N2O3 C8H8N3O2 C8H10N4O C8H18O4 C9H6O4 C9H8NO3 C9H10N2O2 C9H12N3O C9H14N4 C10H2N4 C10H10O3 C10H12NO2 C10H14N2O C10H16N3 C11H2N2O C11H4N3 C11H14O2 C11H16NO C11H18N2 C12H2O2 C12H4NO C12H6N2 C12H18O C12H20N C13H6O 171 176.0269 175.0712 176.91 13.61 7.93 10.1240 177.88 0.0300 177.08 7.11 0.99 0.08 0.79 1.69 1.10 11.0031 175.67 1.37 15.0140 178.98 10.1080 178.42 9.1431 178.0621 175.0379 178.0491 178.1471 178.1001 177.1686 175.45 13.71 11.32 10.52 11.44 11.94 0.79 1.37 9.1573 175.41 11.15 0.23 9.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C8H7N4O C8H15O4 C8H17NO3 C8H19N202 C8H21N3O C9H3O4 C9H5NO3 C9H7N2O2 C9H9N3O C9H11N4 C9H19O3 C9H21NO2 C10H7O3 C10H9NO2 C10H11N2O C10H13N3 C11HN3 175.07 9.46 12.1189 176.0586 176.0626 177 177.86 1.0539 177.0790 177.96 1.73 11.0532 178.0136 176.30 10.25 8.1205 178.19 1.79 1.25 9.70 1.76 0.0280 178.0175 177.16 1.0262 176.67 14.0473 176.0293 178.60 1.68 0.05 11.17 13.1076 176.83 0.15 10.0202 177.0426 177.00 0.09 9.06 12.0328 177.1202 176.0253 178.0994 178.95 0.34 8.96 10.68 1.88 1.08 11.1233 178.0552 177.00 1.0014 178.1447 175.19 12.24 1.77 1.0950 176.0054 178.12 0.16 1.09 9.85 0.00 0.53 12.9936 177.00 10.0876 177.77 1.13 0.02 0.09 11.08 13.36 8.1114 177.16 11.29 13.08 0.38 8.0981 178.1365 177.04 9.1318 178.13 .17 1.35 10.43 10.71 1.1107 178.16 9.76 0.78 12.1597 178.72 13.0419 M+1 8.36 11.0617 178.08 0.61 9.68 0.76 0.80 12.0501 176.1315 176.08 0.83 0.73 9.0825 176.06 0.71 1.0868 178.19 12.46 11.62 10.0630 178.08 0.92 0.35 11.43 11.18 M+2 0.05 11.56 12.69 1.89 9.1111 175.15 14.86 Masa 178.44 10.0903 177.12 0.70 11.48 12.0187 177.1063 176.26 8.0985 175.1334 175.45 9.08 C6H13N2O4 C6H15N3O3 C6H17N4O2 C7HN2O4 C7H3N3O3 C7H5N4O2 C7H15NO4 C7H17N2O3 C7H19N3O2 C8H3NO4 C8H5N2O3 C8H7N3O2 C8H9N4O C8H1704 C8H19NO3 C9H5O4 C9H7NO3 C9H9N2O2 C9H11N3O C9H13N4 C10HN4 C10H9O3 C10H11NO2 C10H13N2O C10H15N3 C11HN2O C11H3N3 C11H13O2 0.36 8.00 0.32 9.1142 177.0746 175.0872 175.05 Formula C13H4O C13H6N C13H20 C14H8 Masa 176.25 1.1346 178.0837 176.71 13.03 0.0743 178.72 9.92 0.08 0.1353 176.92 0.18 1.1267 177.92 0.34 10.11 0.35 9.0062 177.64 1.82 12.06 0.1566 176.98 10.94 13.88 1.0089 177.84 0.15 0.0266 178.99 8.60 1.83 12.26 13.0916 M+1 14.1413 176.16 1.94 0.0777 177.0664 177.1478 177.94 0.08 12.0406 178.52 8.03 0.92 0.60 0.0171 10.1440 10.00 8.25 1.21 12.85 0.1358 178.16 13.76 0.1209 175.95 0.84 0.99 0.0856 178.0413 177.68 0.0384 176.0167 178.17 1.83 13.94 1.04 11.70 1.1193 178.0375 176.77 1.26 M+2 1.0634 175.98 0.18 1.88 0.92 0.87 9.68 11.1127 177.0504 178.16 12.79 13.10 12.78 1.0395 175.79 1.1220 178.84 0.0970 175.01 0.68 0.90 1.53 14.60 0.17 1.07 11.0249 176.42 13.01 0.

25 C13H8N C13H22 C14H10 178.22 12.0246 179.1154 177.1342 181.0449 180.1298 179.21 12.0786 179.1801 179.0457 179.42 15.13 11.13 12.74 11.85 0.33 13.81 13.09 M+1 12.1424 179.22 12.42 11.0501 181.96 1.37 10.04 0.01 1.89 1.87 1.77 1.86 0.01 0.11 1.0453 177.69 0.02 0.97 13.11 13.77 1.1455 181.0570 179.0861 180 180.0093 179.1158 179.0535 180.79 1.10 0.0695 Formula C10H18N3 C11H2NO2 C11H4N2O C11H6N3 C11H16O2 C11H18NO C11H20N2 C12H4O2 C12H6NO C12H8N2 C12H20O C12H22N C13H8O C13H10N C13H24 C14H12 Masa 180.12 10.31 10.0484 179.95 0.22 14.18 1.02 0.30 9.95 0.1311 179.1151 180.0865 181.0437 180.0947 179.0211 180.9976 177.55 12.0085 180.99 0.16 1.1032 179.12 0.09 7.30 9.40 11.0939 181 181.02 0.172 C11H15NO C11H17N2 C12HO2 C12H3NO C12H5N2 C12H17O C12H19N C13H5O C13H7N C13H21 C14H9 C6H14N2O4 Formula C10H4N4 C10H12O3 C9H9NO3 C9H11N2O2 C9H13N3O C9H15N4 C10HN3O C10H3N4 C10H11O3 C10H13NO2 C10H15N2O C10H17N3 C11HNO2 C11H3N2O C11H5N3 C11H15O2 C11H17NO C11H19N2 C12H3O2 C12H5NO C12H7N2 C12H19O C12H21N C13H7O C13H9N C13H23 C14H11 C6H16N2O4 C7H4N2O4 C7H6N3O3 C7H8N4O2 C8H6NO4 C8H8N2O3 C8H10N3O2 C8H12N4O C9H8O4 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 177.0648 180.0410 180.19 1.91 9.0783 C6H15N2O4 C6H17N3O3 C7H3N2O4 C7H5N3O3 C7H7N4O2 C7H17NO4 C8H5NO4 C8H7N2O3 C8H9N3O2 179.67 10.65 10.92 9.13 0.0579 177.85 0.10 0.0151 181.1675 179.17 14.98 0.86 13.78 11.1628 180.0774 180.47 13.79 1.79 1.64 8.0120 179.06 1.03 10.0688 180.36 12.48 13.95 0.28 13.85 12.66 12.76 0.26 9.1644 177.12 11.69 1.13 0.0739 181.0133 179.18 1.04 10.0359 179.0249 181.61 1.1722 178.06 Masa 180.1012 180.85 .84 13.60 12.0657 178.78 1.32 M+2 0.1549 179.1060 179.64 10.69 1.0277 181.94 9.38 12.84 0.02 0.38 15.56 8.04 0.27 0.38 11.15 11.87 1.0340 177.65 14.40 10.37 9.1389 180.09 8.69 14.02 0.71 1.51 11.1393 176.96 1.0736 179.63 1.66 8.1111 180.0708 179.69 1.06 13.02 0.1271 179.89 1.08 7.31 13.0583 179.1753 180.01 12.52 11.08 0.1502 180.25 1.1103 181.0614 181.92 0.0375 181.0954 12.93 0.1515 180.19 1.40 10.0814 180.88 1.03 10.1091 181.78 1.44 13.92 0.0331 179.0007 179.1216 181.04 12.79 1.69 1.0497 179.0575 180.80 1.09 0.55 8.0515 181.1519 177.98 0.0297 180.0852 181.89 1.99 0.54 14.08 0.20 14.97 1.11 12.28 9.58 12.71 1.60 0.40 15.10 11.30 M+2 0.53 8.49 12.25 1.86 0.09 0.96 0.0705 178 178.28 8.88 12.31 9.13 0.24 12.96 0.0821 179.59 14.19 1.16 1.47 11.1072 179.93 0.70 14.0371 179.0324 180.0978 181.96 1.86 0.0488 181.0171 180.93 0.0422 M+1 12.0563 180.74 13.71 1.12 0.00 0.56 14.0610 179.57 14.0218 179.0215 177.02 8.92 13.1580 C7H5N2O4 C7H7N3O3 C7H9N4O2 C8H7NO4 C8H9N2O3 C8H11N3O2 C8H13N4O C9HN4O C9H9O4 C9H11NO3 C9H13N2O2 C9H15N3O C9H17N4 C10HN2O2 C10H3N3O C10H5N4 C10H13O3 C10H15NO2 C10H17N2O C10H19N3 14.0726 181.75 13.77 0.03 0.16 1.86 1.41 11.1879 180.95 13.09 13.18 1.29 179 7.00 0.13 0.43 15.01 0.1436 179.0038 181.1185 179.06 0.1280 177.

1264 Formula C12H9N2 C12H21O C12H23N C13H9O C13H11N C13H25 C14H13 C15H Masa 181.01 0.26 14.93 0.93 0.16 1.99 13.80 1.26 1.0594 182.41 12.70 10.25 1.0644 183.97 9.1021 183.79 1.84 M+1 13.1737 183.1134 183.0368 182.09 0.38 10.18 1.1260 183.44 11.64 13.79 1.61 14.1546 182.87 13.79 1.25 12.0767 181.97 1.0923 183.19 1.0308 183.93 0.1988 183.0943 182.52 13.56 11.0896 183.1467 181.69 10.96 0.0480 182.0164 181.37 16.1498 183.23 14.0229 182.06 10.87 0.02 0.85 0.80 1.95 9.19 1.70 0.02 12.13 11.1182 182.43 11.0116 182.80 1.0692 182.05 12.0810 183.0892 181.02 0.86 1.05 0.0845 182.9925 181.01 0.77 0.0719 182.02 0.1009 183.08 10.81 11.49 11.69 1.03 0.15 11.87 0.1750 183.0641 181.1832 181.70 12.02 0.61 12.79 13.0559 183.2114 183.09 0.29 12.1174 183.0402 181.0453 182.0566 182.26 1.18 12.0355 182.0446 183.80 13.0003 182.09 0.33 9.23 C7H7N2O4 C7H9N3O3 C7H11N4O2 C8H9NO4 C8H11N2O3 C8H13N3O2 C8H15N4O C9HN3O2 C9H3N4O C9H11O4 C9H13NO3 C9H15N2O2 C9H17N3O C9H19N4 C10HNO3 C10H3N2O2 C10H5N3O C10H7N4 C10H15O3 C10H17NO2 C10H19N2O C10H21N3 C11H3O3 C11H5NO2 C11H7N2O C11H9N3 C11H19O2 C11H21NO C11H23N2 C12H7O2 C12H9NO C12H11N2 C12H23O C12H25N C13H11O C13H13N C13H27 C14HN C14H15 C15H3 .0798 183.33 9.1706 181.0817 182.1295 182.78 1.71 1.93 0.97 1.09 1.13 13.0328 182.73 1.39 12.27 12.00 13.1624 183.37 13.0109 183.78 1.63 13.0437 180.18 11.69 1.16 12.11 0.1018 181.23 8.34 9.26 1.91 13.90 1.71 1.89 13.0805 182.02 12.77 0.54 11.43 10.89 1.04 12.34 16.1533 182.60 8.0684 183.45 15.95 0.04 10.86 0.91 12.89 1.1025 180.72 14.02 13.10 1.87 1.87 173 C11HO3 C11H3NO2 C11H5N2O C11H7N3 C11H17O2 C11H19NO C11H21N2 C12H5O2 C12H7NO 180.16 13.26 1.16 11.1169 182.1307 182.87 1.0661 180.34 10.43 12.0198 180.70 0.32 11.0606 182.26 1.52 11.0657 183.1910 C7H6N2O4 C7H8N3O3 C7H10N4O2 C8H8NO4 C8H10N2O3 C8H12N3O2 C8H14N4O C9H2N4O C9H10O4 C9H12NO3 C9H14N2O2 C9H16N3O C9H18N4 C10H2N2O2 C10H4N3O C10H6N4 C10H14O3 C10H10NO2 C10H18N2O C10H20N3 C11H2O3 C11H4NO2 C11H6N2O C11H8N3 C11H18O2 C11H20NO C11H22N2 C12H6O2 C12H8NO C12H10N2 C12H22O C12H24N 10.1056 182.1671 182.93 0.54 11.61 0.0532 183.76 11.40 11.31 9.14 0.95 0.17 1.1229 181.1247 183.0786 180.61 1.61 1.0320 183.96 0.0672 183.1373 183.51 12.79 1.16 1.0078 182 182.53 13.14 13.1784 182.0235 M+1 M+2 8.1863 183.09 0.58 8.50 1.32 10.1138 180.1420 182.86 0.14 0.64 14.95 0.19 1.0579 182.0289 181.0770 183.43 11.1611 182.11 0.23 M+2 0.71 1.85 0.68 12.86 0.0653 181.0195 183.53 15.07 12.96 11.90 12.1049 183.13 0.04 0.13 0.1377 180.1957 181.77 13.0242 182.14 12.79 11.02 0.12 11.36 13.99 0.09 0.24 12.1385 183.1659 182.34 13.95 0.02 0.45 10.0406 183.00 0.93 0.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C9H10NO3 C9H12N2O2 C9H14N3O C9H16N4 C10H2N3O C10H4N4 C10H12O3 C10H14NO2 C10H16N2O 180.20 1.12 1.0930 182.78 1.05 12.17 14.0528 12.0899 180.06 10.0883 183.75 14.1593 181.99 0.0433 183.04 Formula Masa 183 183.48 15.0069 183.19 1.27 12.09 0.10 0.0082 183.42 10.77 0.9956 183.

35 16.0034 184.77 0.97 0.0187 184.27 1.88 1.07 10.1080 185.46 12.41 13.48 11.29 M+2 0.34 11.13 1.2145 185.82 11.0888 184.40 16.0027 185.88 1.30 12.64 9.46 10.57 11.65 14.62 1.85 0.01 0.11 .20 1.1331 185.0399 184.32 12.0590 185.1577 184.1941 184.0484 184.72 1.70 1.66 13.90 1.00 9.37 10.86 0.61 8.0967 185.17 13.1127 184.84 11.21 Formula C8H12N2O3 C8H14N3O2 C8H16N4O C9H2N3O2 C9H4N4O C9H12O4 C9H14NO3 C9H16N2O2 C9H18N3O C9H20N4 C10H2NO3 C10H4N2O2 C10H6N3O C10H8N4 C10H16O3 C10H18NO2 C10H20N2O C10H22N3 C11H4O3 C11H6NO2 C11H8N2O C11H10N3 C11H20O2 C11H22NO C11H24N2 C12H8O2 C12H10NO C12H12N2 C12H24O C12H26N C13H12O C13H14N C13H28 C14H2N C14H16 C15H4 Masa 184.1087 184.2192 184.27 1.03 0.20 11.0160 184.93 0.0763 184.68 13.0386 184.96 0.12 10.02 1.03 0.11 10.34 1.95 0.77 0.1176 185.0147 184.09 12.20 11.96 0.0732 182.88 1.20 1.44 12.11 0.0841 185.54 15.70 1.39 10.27 9.1781 185.67 15.46 11.27 M+2 1.1005 186.80 0.03 0.19 1.1325 184.01 0.73 12.1815 184.38 16.0961 184.0641 186.02 9.15 1.93 12.0477 185.92 13.1766 184.35 10.61 1.1828 184.0801 185.0637 184.38 9.0313 185 185.0688 185.0178 186.2036 182.55 13.1213 184.0140 185.1253 184.56 15.24 8.0273 184.1482 186.47 10.10 12.87 0.94 13.0065 8.1894 185.28 14.85 0.45 10.00 1.0723 184.70 C7H9N2O4 C7H11N3O3 C7H13N4O2 C8HN4O2 C8H11NO4 C8H13N2O3 C8H15N3O2 C8H17N4O C7H8N2O4 C7H10N3O3 C7H12N4O2 C8H10NO4 Formula C9H3N3O2 C9H5N4O C9H13O4 C9H15NO3 C9H17N2O2 C9H19N3O C9H21N4 C10HO4 C10H3NO3 C10H5N2O2 C10H7N3O C10H9N4 C10H17O3 C10H19NO2 C10H21N2O C10H23N3 C11H5O3 C11H7NO2 C11H9N2O C11H11N3 C11H21O2 C11H23NO C11H25N2 C12H9O2 C12H11NO C12H13N2 C12H25O C12H27N C13HN2 C13H13O C13H15N C14HO C14H3N C14H17 C15H5 C7H10N2O4 C7H12N3O3 C7H14N4O2 C8H2N4O2 C8H12NO4 C8H14N2O3 C8H16N3O2 C8H18N4O C9H2N2O3 184 184.18 1.1100 184.1464 184.1118 186.00 0.1244 186.0524 184.13 0.26 1.19 M+1 11.0610 Masa 185.50 15.87 0.03 0.1690 184.25 14.30 12.18 15.2067 184.86 0.1655 185.1528 185.19 1.26 1.09 10.63 9.03 13.82 13.98 11.13 1.70 0.0954 185.98 11.83 13.0876 184.0225 185.0100 185.80 1.14 0.36 9.46 15.09 10.19 13.1001 184.11 0.48 1.81 1.71 12.03 0.08 12.2019 185.0563 185.19 12.10 1.0266 185.99 9.19 1.96 0.03 0.0351 185.14 1.35 1.88 1.24 1.09 0.95 0.73 10.0750 184.56 13.78 1.72 10.21 12.0113 185.1096 182.75 10.1542 185.0463 185.55 11.00 11.1205 185.1165 185.0829 185.17 1.0974 184.10 1.78 14.13 0.0848 184.94 0.30 14.1291 185.0238 185.09 0.05 13.17 1.10 0.13 0.0766 186.18 11.21 11.59 10.86 0.70 1.35 11.1338 184.50 10.1040 185.64 1.94 0.0603 185.28 9.62 14.0715 185.09 0.79 1.05 0.1052 185.79 1.79 1.97 1.1416 185.80 1.90 1.93 0.94 12.0814 185.0970 182.03 0.9875 185.1451 184.39 13.71 1.77 14.0511 184.10 1.0157 14.174 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C13H10O C13H12N C13H26 C14H14 C15H2 182.97 1.24 8.38 10.80 0.0391 186 186.57 11.0879 186.1906 185.05 0.36 9.27 1.83 14.1404 M+1 9.99 0.0927 185.0735 184.96 0.29 12.1702 184.07 12.

71 1.03 9.1131 186.20 1.1698 187.96 Formula C9H8N4O Masa 188.51 10.28 1.76 12.35 1.62 1.94 0.35 1.81 1.1111 187.1732 186.35 12.0555 186.03 1.13 0.0184 187.27 1.40 10.1362 187.32 C7H11N2O4 C7H13N3O3 C7H15N4O2 C8HN3O3 C8H3N4O2 C8H13NO4 C8H15N2O3 C8H17N3O2 C8H19N4O C9HNO4 C9H3N2O3 C9H5N3O2 Masa 186.33 12.1985 186.50 10.0269 187.22 15.1686 187.24 12.19 1.48 10.20 15.66 9.88 1.1209 187.0304 11.0191 186.1236 187.27 1.1400 188.74 12.97 0.97 14.0218 186.01 0.1158 186.2050 187.0382 8.81 1.12 10.72 1.96 0.1494 186.13 1.12 12.1127 M+1 10.47 12.15 1.1970 186.42 M+2 0.1811 187.1488 187.28 1.78 0.0794 186.33 14.59 11.1608 186.41 9.28 10.94 10.41 9.99 11.1322 187.88 0.1036 188.0222 188.84 14.04 0.03 0.94 0.26 Formula C9H17O4 .11 C9H4N3O2 186.05 0.0470 187 187.12 12.1639 187.0542 186.0892 186.70 1.32 12.10 0.03 1.86 0.03 1.33 12.0018 187.17 1.79 1.24 Formula C9H7N4O C9H15O4 C9H17NO3 C9H19N2O2 C9H21N3O C9H23N4 C10H3O4 C10H5NO3 C10H7N2O2 C10H9N3O C10H11N4 C10H19O3 C10H21NO2 C10H23N2O C10H25N3 C11H7O3 C11H9NO2 C11H11N2O C11H13N3 C11H23O2 C11H25NO C12HN3 C12H11O2 C12H13NO C12H15N2 C13HNO C13H3N2 C13H15O C13H17N C14H3O C14H5N C14H19 C15H7 M+2 0.79 1.23 11.70 1.0621 187.68 9.0096 188.11 0.0460 M+1 11.0422 187.0548 188 188.05 0.00 1.80 1.22 12.86 14.1846 185.0667 186.0797 188.01 11.0335 188.86 0.62 11.95 13.0681 186.1196 187.1284 186.12 0.0317 186.13 12.10 0.03 0.9953 186.88 1.99 15.20 1.57 15.0907 186.2098 186.22 13.07 13.1162 188.05 9.42 16.93 1.62 1.21 11.1560 186.78 0.12 0.58 13.0257 187.1256 186.85 13.1275 188.15 1.11 0.1447 187.17 1.96 12.05 0.77 10.48 14.92 10.0958 187.51 11.1409 186.11 1.98 12.87 11.27 1.14 0.16 10.87 0.9905 187.03 0.04 1.60 11.26 1.78 10.31 9.01 0.72 1.20 1.0144 187.69 15.0171 187.31 14.80 1.0923 188.87 13.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 175 C9HN2O3 184.62 1.02 1.0395 187.0919 186.0699 M+1 11.42 14.31 M+2 0.23 11.0970 187.00 1.95 Formula C9H6N4O C9H14O4 C9H16NO3 C9H18N2O2 C9H20N3O C9H22N4 C10H2O4 C10H4NO3 C10H6N2O2 C10H8N3O C10H10N4 C10H18O3 C10H20NO2 C10H22N2O C10H24N3 C11H6O3 C11H8NO2 C11H10N2O C11H12N3 C11H22O2 C11H24NO C11H26N2 C12H10O2 C12H12NO C12H14N2 C12H26O C13H2N2 C13H14O C13H16N C14H2O C14H4N C14H18 C15H6 M+1 11.70 1.1620 186.1573 187.10 0.15 M+2 1.0872 187.9987 10.0344 186.87 0.60 10.39 10.9983 188.13 1.19 1.1936 187.90 1.1083 187.65 11.80 Masa 189.95 C7H12N2O4 C7H14N3O3 C7H16N4O2 C8H2N3O3 C8H4N4O2 C8H14NO4 C8H16N2O3 C8H18N3O2 C8H20N4O C9H2NO4 C9H4N2O3 C9H6N3O2 Masa 187.0297 187.70 15.0633 187.24 8.87 0.0719 187.86 11.94 0.21 13.01 0.20 1.26 1.0998 187.1369 186.49 11.13 13.0058 187.1925 187.0031 187.96 0.0106 186.1045 186.71 14.0984 185.30 10.1859 186.39 9.03 0.1032 186.69 13.10 12.17 1.49 12.11 10.0429 186.0845 187.28 1.0746 187.39 11.10 0.90 1.14 10.53 10.0759 187.43 16.25 11.67 11.1123 187.11 1.30 9.1334 187.94 0.42 9.0508 187.60 13.80 1.37 11.97 0.

90 13.51 12.94 1.25 13.94 0.03 1.21 1.20 1.10 0.1049 188.12 0.03 C9H19NO3 C9H21N2O2 C9H23N3O C10H5O4 C10H7NO3 C10H9N2O2 C10H11N3O C10H13N4 C10H21O3 C10H23NO2 C11HN4 C11H9O3 C11H11NO2 C11H13N2O C11H15N3 C12HN2O C12H3N3 C12H13O2 C12H15NO C12H17N2 C13HO2 C13H3NO C13H5N2 C13H17O C13H19N C14H5O C14H7N C14H21 C15H9 10.9976 189.0187 189.35 1.0916 189.06 0.0504 190.14 14.24 13.06 11.71 1.02 0.0954 190.94 0.33 10.0743 M+1 10.1413 188.1001 189.96 0.51 10.0579 189.93 1.28 1.93 1.63 14.1365 189.78 1.1205 8.92 11.1717 189.0539 189.1777 188.11 1.72 1.1557 190.21 1.1114 189.0626 189 189.1842 189.62 15.45 10.0837 188.0262 188.03 1.05 0.27 13.97 0.72 1.44 9.1604 189.0712 188.52 12.0664 189.27 Formula C10H13N3O C10H15N4 C11HN3O C11H3N4 C11H11O3 Masa 191.06 11.1267 189.1526 188.0109 188.36 14.69 9.91 0.0950 188.1202 188.95 10.86 1.42 9.0473 188.01 1.0501 188.97 10.0316 188.1478 189.35 9.63 13.0876 189.10 0.54 10.81 1.88 0.35 1.45 16.1315 188.0359 191.15 10.71 1.19 10.52 14.52 11.20 1.13 12.31 10.28 11.17 1.1519 189.0300 189.1730 189.88 0.1682 190.14 1.15 12.80 Formula C9H20NO3 C9H22N2O2 C10H6O4 C10H8NO3 C10H10N2O2 Masa 190.19 1.03 11.0491 190.73 0.14 0.81 1.0903 189.28 1.79 14.0348 188.0249 188.81 10.0266 190.1444 190.0586 188.03 0.1063 188.61 15.0175 189.18 1.0120 191.57 13.35 1.18 M+2 0.33 9.17 12.78 12.0253 190.1 1.88 13.43 1.1287 188.0617 190.04 11.08 9.1298 191.07 9.26 11.89 11.9936 189.0777 8.62 1.96 0.18 1.78 0.03 0.19 1.58 9.0708 M+1 12.61 13.46 16.26 12.44 9.99 14.97 0.87 0.1193 190.90 11.42 11.00 14.56 10.24 11.14 10.28 1.14 1.1076 188.33 1.1060 191.0062 189.53 10.28 1.81 M+2 1.16 13.1795 190.88 1.1240 189.25 C7H14N2O4 C7H16N3O3 C7H18N4O2 C8H2N2O4 C8H4N3O3 C8H6N4O2 C8H16NO4 C8H18N2O3 C8H20N3O2 C8H22N4O C9H4NO4 C9H6N2O3 C9H8N3O2 C9H10N4O C9H18O4 189.40 11.1440 188.1764 188.1029 189.1280 189.0089 189.15 12.10 0.0552 189.46 12.21 1.43 12.2003 188.89 14.0379 190.1431 190.26 11.0375 188.73 15.79 12.16 1.20 1.0856 190.12 0.35 14.72 15.18 1.91 1.0202 189.11 1.46 9.20 12.69 11.12 0.1142 189.60 9.09 13.21 1.1491 189.34 1.0825 188.0790 189.99 13.25 15.99 12.06 0.1189 188.0705 190 190.71 9.96 0.1393 188.62 11.03 0.04 0.25 C7H13N2O4 C7H15N3O3 C7H17N4O2 C8HN2O4 C8H3N3O3 C8H5N4O2 C8H15NO4 C8H17N2O3 C8H19N3O2 C8H21N4O C9H3NO4 C9H5N2O3 C9H7N3O2 C9H9N4O 188.0140 190.10 0.1154 189.1080 190.08 11.02 0.176 C9H16O4 C9H18NO3 C9H20N2O2 C9H22N3O C9H24N4 C10H4O4 C10H6NO3 C10H8N2O2 C10H10N3O C10H12N4 C10H20O3 C10H22NO2 C10H24N2O C11H8O3 C11H10NO2 C11H12N2O C11H14N3 C11H24O2 C12H2N3 C12H12O2 C12H14NO C12H16N2 C13H2NO C13H4N2 C13H16O C13H18N C14H4O C14H6N C14H20 C15H8 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 10.0328 189.05 0.14 13.35 1.88 0.83 1.80 1.12 0.1644 189.64 11.1353 188.28 .08 0.55 10.70 11.14 0.1651 188.87 0.99 0.84 1.0413 189.34 14.0340 189.1318 190.80 1.1890 188.88 14.23 15.91 1.80 1.54 11.28 1.0215 189.43 11.0453 189.0014 190.17 10.80 10.0426 189.27 1.1566 188.97 0.89 1.26 1.

1185 191.83 14.59 13.13 M+2 0.94 1.85 10.36 1.04 1.0570 191.91 14.00 10.80 1.20 1.1801 191.05 0.0054 190.06 0.0532 190.0198 192.91 1.19 13.0767 193.66 14.04 C7H16N2O4 C7H18N3O3 C7H20N4O2 C8H4N2O4 C8H6N3O3 C8H8N4O2 C8H18NO4 C8H20N2O3 C9H6NO4 C9H8N2O3 C9H10N3O2 C9H12N4O C9H20O4 C10H8O4 C10H10NO3 C10H12N2O2 C10H14N3O C10H16N4 C11H2N3O C11H4N4 C11H12O3 C11H14NO2 191.28 12.33 1.99 10.04 1.12 0.16 1.39 9.20 1.1072 191.1111 192.04 1.11 9.20 11.48 16.16 1.80 15.04 0.0563 192.20 12.1158 191.61 9.1522 191.72 9.95 13.80 1.0774 192.1628 192.68 14.0007 191.49 9.06 0.17 14.1025 8.18 13.64 15.1236 192.11 11.1588 192.29 1.1502 192.97 0.1107 190.0657 190.0297 192.55 12.0093 191.0783 191 191.18 1.0324 192.21 14.46 9.12 1.21 12.48 12.0934 191.92 1.1597 190.0171 192.20 1.82 Formula C11H16N2O C11H18N3 C12H2NO2 C12H4N2O C12H6N3 C12H16O2 C12H18NO C12H20N2 C13H4O2 Masa 192.82 1.1549 191.0653 193.18 0.12 0.22 1.31 15.73 1.69 14.55 14.0648 192.0630 190.1706 193.0457 191.53 14.0371 191.92 1.1284 191.18 1.1032 191.82 1.26 15.1358 190.47 9.97 0.92 14.1832 193.25 1.47 9.89 1.27 13.18 12.91 13.0167 190.1264 192.0406 190.0736 191.15 .97 0.1509 191.56 11.0868 190.81 1.58 14.1220 190.96 0.0410 192.0085 192.16 1.0786 192.97 0.0610 191.44 12.91 1.0994 190.1471 190.63 10.38 14.16 12.28 1.07 11.0947 191.28 1.10 13.1233 190.1593 193.1138 192.87 1.03 14.08 0.72 11.14 0.0892 M+1 13.0211 M+1 12.25 C7H15N2O4 C7H17N3O3 C7H19N4O2 C8H3N2O4 C8H5N3O3 C8H7N4O2 C8H17NO4 C8H19N2O3 C8H21N3O2 C9H5NO4 C9H7N2O3 C9H9N3O2 C9H11N4O C9H19O4 C9H21NO3 C10H7O4 C10H9NO3 C10H11N2O2 190.0484 191.1569 190.14 1.0246 191.02 14.0331 191.0821 8.69 M+2 1.97 0.02 1.33 1.0528 193.11 1.1722 190.88 0.44 13.0280 190.10 9.29 1.45 11.50 16.09 11.0497 191.33 Formula C12H19NO C12H21N2 C13H5O2 C13H7NO C13H9N2 C13H21O C13H23N C14H9O C14H11N Masa 193.0695 191.56 11.36 1.82 1.30 13.14 1.24 1.47 10.64 14.0535 192.89 1.12 1.73 11.1467 193.1675 191.1377 192.12 0.0583 191.29 1.73 0.39 14.57 1.30 13.21 1.16 14.20 1.22 1.06 0.81 1.37 0.84 1.32 13.1396 191.05 0.1311 191.47 11.46 13.77 15.74 9.28 1.1346 190.48 10.09 0.0293 190.1151 192.1349 192.42 14.29 13.0419 190.28 1.01 1.27 1.1424 191.65 15.39 1.1012 192.34 10.08 0.36 10.83 10.84 1.36 9.03 1.1635 191.80 14.0133 191.29 13.1475 192.27 1.19 10.1436 191.0422 192.23 1.07 0.82 14.01 1.19 1.19 C11H13NO2 C11H15N2O C11H17N3 C12HNO2 C12H3N2O C12H5N3 C12H15O2 C12H17NO C12H19N2 C13H3O2 C13H5NO C13H7N2 C13H19O C13H21N C14H7O C14H9N C14H23 C15H11 177 12.0861 192 192.0437 192.0289 193.93 13.89 0.05 14.28 15.1362 192.0899 192.1389 192.12 0.75 15.99 0.21 13.20 10.0661 192.96 14.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C10H12N3O C10H14N4 C10H22O3 C11H2N4 C11H10O3 C11H12NO2 C11H14N2O C11H16N3 C12H2N2O C12H4N3 C12H14O2 C12H16NO C12H18N2 C13H2O2 C13H4NO C13H6N2 C13H18O C13H20N C14H6O C14H8N C14H22 C15H10 12.0218 191.93 1.07 14.21 1.09 11.04 0.0344 191.1271 191.96 0.84 12.54 12.33 1.22 1.0981 190.93 1.14 0.

44 11.43 10.13 13.0688 192.44 14.67 15.0848 196.1427 193.07 10.09 0.0151 193.89 1.44 10.23 12.0249 193.1018 193.82 1.0164 193.12 1.07 0.28 1.22 1.43 17.97 14.1213 M+1 M+2 9.78 11.24 1.1515 192.13 0.0355 194.1784 194.54 16.0814 192.75 11.91 1.13 0.0003 194.06 12.20 1.74 13.0038 193.89 0.00 0.38 10.0484 196.92 1.0453 194.59 12.12 13.1169 194.96 0.0594 194.0961 196.1325 196.1671 194.42 17.41 14.0939 193 193.0501 193.23 12.50 12.0147 196.0723 196.86 12.32 M+2 1.26 8.1420 194.74 1.30 15.0883 195.22 13.1103 193.08 14.24 13.53 1.24 1.53 11.40 11.98 13.0386 196.19 1.15 1.31 1.1546 194.36 1.22 Masa 194.29 1.29 1.0641 193.0739 193.12 11.1455 193.16 11.0406 195.37 1.87 12.78 15.1580 192.1753 192.97 0.05 0.73 1.1342 193.53 16.0865 193.12 11.81 C14H25 C15H13 C16H C7H18N2O4 C8H6N2O4 C8H8N3O3 C8H10N4O2 C9H8NO4 C9H10N2O3 C9H12N3O2 C9H14N4O C10H2N4O C10H10O4 C10H12NO3 C10H14N2O2 C10H16N3O C10H18N4 C11H2N2O2 C11H4N3O C11H6N4 C11H14O3 C11H16NO2 C11H18N2O C11H20N3 C12H2O3 C12H4NO2 C12H6N2O C12H8N3 C12H18O2 C12H20NO C12H22N2 C13H6O2 C13H8NO C13H10N2 C13H22O C13H24N Formula C8H8N2O4 C8H10N3O3 C8H12N4O2 C9H10NO4 C9H12N2O3 C9H14N3O2 C9H16N4O C10H2N3O2 C10H4N4O C10H12O4 C10H14NO3 C10H16N2O2 193.1295 194.1229 14.29 1.98 0.60 12.22 1.0515 193.0488 193.13 1.12 13.80 11.09 0.11 11.69 10.97 0.0930 194.66 10.18 1.0943 194.05 10.13 0.13 0.9925 193.0078 194 194.0242 194.14 1.02 10.178 C13H6NO C13H8N2 C13H20O C13H22N C14H8O C14H10N C14H24 C15H12 C7H17N2O4 C7H19N3O3 C8H5N2O4 C8H7N3O3 C8H9N4O2 C8H19NO4 C9H7NO4 C9H9N2O3 C9H11N3O2 C9H13N4O C10HN4O C10H9O4 C10H11NO3 C10H13N2O2 C10H15N3O C10H17N4 C11HN2O2 C11H3N3O C11H5N4 C11H13O3 C11H15NO2 C11H17N2O C11H19N3 C12HO3 C12H3NO2 C12H5N2O C12H7N3 C12H17O2 Formula C14H10O C14H12N C14H26 C15H14 C16H2 C8H7N2O4 C8H9N3O3 C8H11N4O2 C9H9NO4 C9H11N2O3 C9H13N3O2 C9H15N4O Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 192.76 9.0692 194.0614 193.04 0.39 11.22 1.97 0.04 1.97 0.20 1.62 12.35 13.13 0.06 0.29 1.89 1.81 1.40 1.1910 15.41 9.81 0.0735 196.2036 194.50 11.91 1.12 1.15 0.68 10.02 Masa 196 196.1879 192.21 1.32 1.22 1.16 1.34 13.56 14.1096 194.0229 194.81 1.15 1.85 1.0845 194.0116 194.0328 194.26 1.51 12.94 1.90 1.0579 194.06 0.0805 194.48 13.05 0.96 13.1957 193.0157 195 195.48 11.89 0.1247 M+1 15.0575 192.0852 193.06 0.39 9.77 9.70 15.33 15.82 1.1216 193.13 0.20 1.91 1.0770 195.1189 193.39 1.03 10.0719 194.26 1.40 8.15 11.41 10.51 12.0644 195.1182 194.29 1.1056 194.64 10.0610 196.98 1.60 14.25 12.39 10.77 11.1307 194.85 14.28 1.0974 196.90 1.05 .29 1.0732 194.04 1.14 0.0368 194.15 1.60 12.49 10.94 14.1267 194.51 16.34 1.14 11.0277 193.1533 194.10 13.76 13.71 14.17 11.17 1.99 0.36 1.1091 193.0606 194.22 14.49 12.0532 195.42 10.13 9.89 1.0566 194.0449 192.1659 194.07 0.0970 194.0480 194.1009 195.87 14.49 13.0726 193.39 1.21 12.0402 193.84 1.0375 193.0978 193.0817 194.94 1.81 0.41 10.22 1.02 1.55 12.1087 196.1315 193.33 13.

0109 195.45 11.21 1.1690 196.13 1.31 1.74 1.0888 196.82 1.57 M+2 1.40 12.61 14.85 1.0320 195.28 12.37 13.81 11.01 0.1828 196.92 12.85 1.13 13.0876 196.1624 195.24 14.1464 196.0082 195.03 1.73 15.97 0.05 1.37 1.65 12.47 14.21 1.34 1.51 13.55 11.56 11.9874 197.0433 195.52 13.83 11.1385 195.07 0.0464 197.45 17.0590 197.0100 9.17 11.15 1.22 1.1260 195.83 1.0896 195.0308 195.0235 12.19 1.1846 197.81 13.2192 196.0034 196.40 1.0113 197.23 1.0907 M+1 10.08 12.0313 197 197.23 1.19 11.1702 196.98 0.1131 198.1244 198.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C10HN3O2 C10H3N4O C10H11O4 C10H13NO3 C10H15N2O2 C10H17N3O C10H19N4 C11HNO3 C11H3N2O2 C11H5N3O C11H7N4 C11H15O3 C11H17NO2 C11H19N2O C11H21N3 C12H3O3 C12H5NO2 C12H7N2O C12H9N3 C12H19O2 C12H21NO C12H23N2 C13H7O2 C13H9NO C13H11N2 C13H23O C13H25N C14H11O C14H13N C14H27 C15HN C15H15 C16H3 195.1253 196.94 1.70 12.74 14.95 1.1174 195.1941 196.92 1.0065 198.90 14.97 0.34 1.29 13.0160 196.07 0.13 0.0226 197.0511 196.88 14.17 1.06 0.0798 195.0829 M+1 10.1768 196.37 1.15 13.0429 198.26 12.46 11.62 16.1482 198.0892 198.82 13.74 1.0657 195.71 10.29 1.44 10.29 1.0187 196.2067 196.0750 196.43 12.98 0.26 12.91 1.51 11.35 1.56 11.13 0.36 15.19 1.1049 195.9987 197.02 1.25 14.16 1.08 10.21 1.1608 198.34 15.23 1.30 1.30 1.72 14.1052 197.0672 195.0351 197.07 0.07 0.99 14.07 0.89 0.72 12.00 0.0304 198.9956 195.38 13.0927 197.05 0.31 12.1100 196.29 1.1750 195.47 1.09 0.34 1.82 12.0399 196.0446 195.90 0.24 12.1988 195.0563 197.92 1.99 13.1611 194.30 1.0801 197.58 16.85 179 12.05 0.1001 196.1373 195.41 C10H18N3O C10H20N4 C11H2NO3 C11H4N2O2 C11H6N3O C11H8N4 C11H16O3 C11H 18NO2 C11H20N2O C11H22N3 C12H4O3 C12H6NO2 C12H8N2O C12H10N3 C12H20O2 C12H22NO C12H24N2 C13H8O2 C13H10NO C13H12N2 C13H24O C13H26N C14H12O C14H14N C14H28 C15H2N C15H16 C16H4 Formula C9H11NO4 C9H13N2O3 C9H15N3O2 C9H17N4O C10HN2O3 C10H3N3O2 C10H5N4O C10H13O4 C10H15NO3 C10H17N2O2 C10H19N3O C10H21N4 C11HO4 C11H3NO3 C11H5N2O2 C11H7N3O C11H9N4 Masa 197.05 1.61 16.69 15.15 13.2114 195.0688 197.1338 196.68 12.46 14.54 12.46 10.91 1.1134 195.36 1.90 0.1529 197.1404 196.45 12.26 13.83 15.0814 197.94 12.78 13.13 0.62 12.39 1.1040 197.16 1.79 13.56 M+2 1.0763 196.0559 195.42 12.06 12.27 13.0191 198.20 11.0810 195.74 1.31 1.05 12.14 11.1815 196.92 1.58 11.42 11.46 1.00 0.0668 198.1577 196.83 1.0195 195.29 12.1021 195.81 1.24 1.31 1.1005 198.0637 196.17 1.35 13.1498 195.1737 195.0766 198.11 14.56 16.13 1.18 13.13 0.17 13.64 12.41 C8H9N2O4 C8H11N3O3 C8H13N4O2 C9HN4O2 196.27 1.08 12.0069 195.74 1.0684 195.85 .01 13.24 1.35 0.85 15.0542 198.05 0.67 12.99 Formula C9H12NO4 C9H14N2O3 C9H16N3O2 C9H18N4O C10H2N2O3 C10H4N3O2 C10H6N4O C10H14O4 C10H16NO3 C10H18N2O2 C10H20N3O C10H22N4 C11H2O4 C11H4NO3 C11H6N2O2 C11H8N3O C11H10N4 Masa 198.10 14.47 17.15 1.9953 198.22 1.29 1.27 1.89 12.1451 196.89 0.09 0.1165 197.47 11.1127 196.29 1.09 12.00 14.16 1.19 11.15 1.1863 195.00 0.72 15.63 13.0524 196.31 1.90 0.0923 195.1291 197.37 13.1369 198.0273 196.

98 0.86 13.22 11.01 .30 1.20 11.20 1.2003 200.40 13.37 1.10 0.16 13.50 11.86 15.28 16.44 1.0879 198.85 11.33 12.0144 199.38 10.0923 200.1275 200.92 15.75 15.0699 200.42 C11H18O3 C11H20NO2 C11H22N2O C11H24N3 C12H6O3 C12H8NO2 C12H10N2O C12H12N3 C12H22O2 C12H24NO C12H26N2 C13H10O2 C13H12NO C13H14N2 C13H26O C13H28N C14H2N2 C14H14O C14H16N C14H30 C15H2O C15H4N C15H18 C16H6 C8H10N2O4 C8H12N3O3 C8H14N4O2 C9H2N4O 197.98 0.88 15.65 16.49 10.11 12.58 11.29 1.1655 197.08 0.48 12.99 9.0715 197.51 11.1972 198.17 1.30 1.14 0.0460 200.1205 197.26 16.30 1.27 1.98 0.22 11.40 1.68 M+2 0.16 1.99 1.29 13.21 13.47 11.38 15.2223 198.30 13.34 1.0257 199.95 12.0335 200.13 10.1178 197.0269 199.59 16.27 1.05 1.30 1.1495 198.07 0.0967 197.0825 M+1 10.86 1.91 14.64 15.29 1.99 1.73 12.9905 199.21 1.1400 200.0954 197.61 11.24 11.50 14.2019 197.20 1.0218 198.0681 198.0391 198 198.99 0.75 1.42 C8H11N2O4 C8H13N3O3 C8H15N4O2 C9HN3O3 198.49 14.0109 200.1045 198.31 1.02 14.1906 197.1331 197.01 0.1118 198.0477 197.91 15.0555 198.04 13.08 0.44 1.1781 197.39 1.0104 197.83 1.93 14.1083 199.90 0.29 1.30 1.83 1.23 1.70 12.14 Formula C8H14N3O3 C8H16N4O2 C9H2N3O3 C9H4N4O2 C9H14NO4 C9H16N2O3 C9H18N3O2 C9H20N4O C10H2NO4 C10H4N2O3 C10H6N3O2 C10H8N4O C10H16O4 C10H18NO3 C10H20N2O2 C10H22N3O C10H24N4 C11H4O4 C11H6NO3 C11H8N2O2 C11H10N3O Masa 200.21 1.1162 200.07 0.39 1.72 10.23 M+2 1.47 1.23 1.2145 197.1036 200.0317 198.1573 M+1 11.47 12.0348 200.47 10.2270 197.01 0.0031 199.0106 198.0018 9.36 11.18 1.14 0.90 1.06 0.15 Formula C9H3N4O2 C9H13NO4 C9H15N2O3 C9H17N3O2 C9H19N4O C10HNO4 C10H3N2O3 C10H5N3O2 C10H7N4O C10H15O4 C10H17NO3 C10H19N2O2 C10H21N3O C10H23N4 C11H3O4 C11H5NO3 C11H7N2O2 C11H9N3O C11H11N4 C11H19O3 C11H21NO2 Masa 199.86 11.06 0.36 1.18 1.82 1.1049 200.1526 200.0344 198.56 13.1409 198.90 0.72 12.37 1.9983 200.04 14.14 0.42 13.34 12.29 12.0027 197.1322 199.35 1.32 1.23 1.40 1.77 15.0719 199.1686 199.1196 199.08 0.1764 200.93 1.0508 199.37 1.25 1.59 12.0222 200.95 1.75 ]1.1080 197.0841 197.1639 199.75 12.180 C11H17O3 C11H19NO2 C11H21N2O C11H23N3 C12H5O3 C12H7NO2 C12H9N2O C12H11N3 C12H21O2 C12H23NO C12H25N2 C13H9O2 C13H11NO C13H13N2 C13H25O C13H27N C14HN2 C14H13O C14H15N C14H29 C15HO C15H3N C15H17 C16H5 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 12.02 11.0621 199.2098 198.38 1376 14.1447 199.92 1.1542 197.0586 200.0958 199.23 1.95 1.97 12.64 16.59 11.90 1.1284 198.39 15.03 1.1334 199.1287 200.11 10.0794 198.93 1.1256 198.1620 198.48 11.14 1.0845 199.61 16.09 12.29 14.13 12.39 1.74 10.1032 198.10 0.90 0.11 12.18 13.92 1.66 15.25 1.05 1.1985 198.15 14.38 11.1560 198.0178 12.1925 199.0603 197.2349 198.0746 199.13 1.54 13.65 13.1859 198.03 1.30 1.49 11.0238 197.00 1.16 1.18 1.59 11.27 14.82 1.14 0.39 10.77 14.15 0.67 13.0970 199.28 12.10 10.1158 198.13 14.16 1.23 1.0382 199.16 1.1416 197.0470 199 199.31 12.40 13.1733 198.50 17.1209 199.06 0.0919 198.1894 197.47 1.03 13.0985 199.48 17.0266 197.0641 198.23 1.0096 200.84 13.

92 1.1315 200.2063 199.2301 199.98 0.59 13.06 13.0837 200.0998 199.91 1.77 10.78 12.86 181 C11H12N4 C11H20O3 C11H22NO2 C11H24N2O C11H26N3 C12H8O3 C12H10NO2 C12H12N2O C12H14N3 C12H24O2 C12H26NO C12H28N2 C13H2N3 C13H12O2 C13H14NO C13H16N2 C13H28O C14H2NO C14H4N2 C14H16O C14H18N C15H4O C15H6N C15H20 C16H8 200.30 16.14 0.75 12.0140 202.18 1.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C11H23N2O C11H25N3 C12H7O3 C12H9NO2 C12H11N2O C12H13N3 C12H23O2 C12H25NO C12H27N2 C13HN3 C13H11O2 C13H13NO C13H15N2 C13H27O C13H29N C14HNO C14H3N2 C14H15O C14H17N C15H3O C15H5N C15H19 C16H7 C8H12N2O4 Formula C8H13N2O4 C8H15N3O3 C8H17N4O2 C9HN2O4 C9H3N3O3 C9H5N4O2 C9H15NO4 C9H17N2O3 C9H19N3O2 C9H21N4O C10H3NO4 C10H5N2O3 C10H7N3O2 C10H9N4O C10H17O4 C10H19NO3 C10H21N2O2 C10H23N3O C10H25N4 C11H5O4 C11H7NO3 C11H9N2O2 C11H11N3O C11H13N4 199.31 16.0379 202.57 13.43 9.53 17.41 15.0266 M+1 16.55 17.16 15.1777 200.1717 201.0626 13.03 1.14 1.75 1.24 1.28 1.1937 199.21 13.90 1.23 1.32 13.0705 202 202.68 15.0422 199.06 1.66 11.1431 202.0136 200.61 11.32 14.40 0.42 0.84 1.23 1.1566 200.96 15.15 10.0297 199.99 0.1353 200.38 1.50 12.01 0.0062 201.80 16.2129 200.30 1.96 1.1076 200.89 15.2254 200.08 1.33 16.79 14.89 11.1604 201.0249 200.33 1.98 0.1318 202.69 16.1651 200.25 1.1123 199.73 12.1205 202.16 1.50 10.0413 201.42 9.2141 200.75 1.9936 201.2176 199.41 13.1557 202.25 11.1080 202.52 14.1811 199.80 14.32 1.77 12.99 0.28 1.1682 202.08 0.70 13.10 0.00 1.0473 200.40 1.1142 13.16 12.18 1.1236 199.51 17.1362 199.1478 201.04 11.0664 201.39 11.0797 Masa 201 201.22 1.82 1.32 1.52 11.93 1.1189 200.20 1.1440 200.41 10.08 1.1488 199.94 15.0375 200.06 0.08 0.0014 202.32 1.1202 200.95 14.42 15.28 1.0539 201.07 13.31 1.30 1.0175 201.16 10.31 1.1114 201.18 15.25 13.58 15.0058 199.1699 199.37 1.27 11.64 11.39 1.35 1.22 1.1193 202.1365 201.0712 200.31 1.37 12.45 1.0253 202.0872 199.68 11.05 14.14 0.00 1.23 1.88 11.12 12.32 12.05 11.35 1.0426 201.1444 202.60 ]12.47 C8H14N2O4 C8H16N3O3 C8H18N4O2 C9H2N2O4 C9H4N3O3 C9H6N4O2 C9H16NO4 C9H18N2O3 C9H20N3O2 C9H22N4O C10H4NO4 C10H6N2O3 C10H8N3O2 C10H10N4O C10H18O4 C10H20NO3 C10H22N2O2 C10H24N3O C10H26N4 C11H6O4 .07 0.21 14.0184 199.0187 201.28 1.07 0.1921 202.34 13.43 13.23 1.0300 201.76 1.23 1.79 10.0501 200.30 1.62 1.91 0.0340 201.36 12.10 0.54 15.0759 199.44 1.0777 201.98 12.1001 201.00 12.07 15.69 15.2160 202.0876 201.0950 200.42 Formula C15H5O C15H7N C15H21 C16H9 Masa 201.54 10.2050 199.20 13.1413 200.86 1.0262 200.0856 202.30 1.0395 199.1240 201.82 1.96 13.43 13.70 16.08 0.1842 201.53 11.40 1.87 13.92 1.23 11.67 16.19 1.1127 201.93 1.2015 200.23 M+1 M+2 9.14 12.52 10.16 1.06 0.0954 202.2081 201.08 0.0617 202.95 1.47 1.41 11.1111 199.0579 201.43 10.45 13.17 1.39 1.33 1.1795 202.63 12.0634 199.16 1.57 15.0171 199.19 1.22 14.1063 200.44 1.0491 202.1890 200.25 1.0548 200 200.06 1.43 M+2 1.63 11.90 0.30 1.16 1.14 0.1644 201.84 1.0903 201.25 11.78 16.30 14.52 10.

0218 203.98 0.0916 201.51 12.32 1.93 1.73 13.15 0.91 1.46 15.22 1.0410 204.41 1.83 16.11 0.98 1.0981 202.0419 202.09 13.45 M+2 1.88 15.23 1.17 C11H8NO3 C11H10N2O2 C11H12N3O C11H14N4 C11H22O3 C11H24NO2 C11H26N2O C12H2N4 C12H10O3 C12H12NO2 C12H14N2O C12H16N3 C12H26O2 C13H2N2O C13H4N3 C13H14O2 C13H16NO C13H18N2 C14H2O2 C14H4NO C14H6N2 202.19 1.48 1.1475 204.55 12.82 10.98 14.1349 204.1060 M+1 15.22 1.1471 202.99 0.45 13.1730 201.1675 203.60 15.97 15.0532 12.0552 201.1952 204.08 1.14 0.73 16.11 14.1154 201.2046 202.98 1.57 10.02 Masa 203.25 13.39 12.07 0.81 1.38 1.32 1.16 1.2207 201.35 13.31 1.19 12.20 1.1808 202.1107 202.1855 201.1569 202.1346 202.47 15.35 1.24 1.45 1.31 1.1111 204.0783 203 203.1713 204.0093 203.08 11.72 15.0202 201.1138 9.0422 204.0695 203.66 11.1012 204.31 1.24 1.17 12.33 1.30 1.01 0.1635 203.34 16.17 1.1158 203.1029 201.62 13.02 12.21 1.0790 201.0535 204.83 1.56 11.0504 202.18 10.1839 204.29 1.08 15.17 1.16 12.00 1.17 1.0610 203.0167 202.07 11.55 10.46 14.38 1.17 1.60 13.0657 202.19 Formula C14H18O C14H20N C15H6O C15H8N C15H22 C16H10 Masa 202.1362 204.23 1.1509 203.06 0.0899 204.55 10.0297 204.44 15.11 0.0453 201.43 9.0054 202.53 12.33 14.71 13.26 1.80 12.1393 200.44 10.87 15.23 1.40 1.28 1.84 0.27 11.55 11.26 1.1267 201.0774 204.22 15.31 1.32 1.90 13.91 1.81 12.1999 203.08 1.92 13.24 1.45 1.182 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C11H21O3 C11H23NO2 C11H25N2O C11H27N3 C12HN4 C12H9O3 C12H11NO2 C12H13N2O C12H15N3 C12H25O2 C12H27NO C13HN2O C13H3N3 C13H13O2 C13H15NO C13H17N2 C14HO2 C14H3NO C14H5N2 C14H17O C14H19N 201.86 1.99 14.1600 204.36 12.31 1.1220 202.30 11.1369 203.91 11.0293 202.19 10.0934 203.00 1.21 1.1968 201.06 1.14 0.0736 203.40 1.0661 204.08 0.66 12.36 16.23 1.96 1.46 14.85 16.54 10.98 0.82 1.99 1.0648 204.61 15.06 1.44 11.0821 203.0457 203.0570 203.32 1.24 1.08 0.03 12.1722 202.0868 202.1588 204.58 17.51 13.42 11.10 15.1597 202.1032 203.9976 201.02 C8H15N2O4 C8H17N3O3 C8H19N4O2 C9H3N2O4 C9H5N3O3 C9H7N4O2 C9H17NO4 C9H19N2O3 C9H21N3O2 C9H23N4O C10H5NO4 C10H7N2O3 C10H9N3O2 C10H11N4O C10H19O4 C10H21NO3 C10H23N2O2 C10H25N3O C11H7O4 C11H9NO3 C11H11N2O2 C11H13N3O C8H16N2O4 C8H18N3O3 C8H20N4O2 C9H4N2O4 C9H6N3O3 C9H8N4O2 C9H18NO4 C9H20N2O3 C9H22N3O2 C9H24N4O C10H6NO4 C10H8N2O3 C10H10N3O2 C10H12N4O C10H20O4 C10H22NO3 C10H24N2O2 C11H8O4 C11H10NO3 C11H12N2O2 C11H14N3O .47 M+2 1.1873 203.96 1.28 1.1358 202.1271 203.0861 204 204.26 13.1280 201.29 1.80 10.0743 202.17 12.1491 201.0344 203.16 1.34 12.32 1.23 13.26 14.82 14.69 11.30 1.37 13.09 1.14 0.28 11.0331 203.0328 201.0280 202.48 1.1934 202.1801 203.99 0.91 1.71 15.2094 201.32 1.0630 202.24 15.64 12.93 1.1436 203.0171 204.1761 203.35 14.93 11.1522 203.28 11.07 0.56 17.00 15.72 16.0497 203.48 1.0089 201.1284 203.34 Formula C14H7N2 C14H19O C14H21N C15H7O C15H9N C15H23 C16H11 M+1 16.0406 202.67 11.1236 204.1519 12.17 1.30 1.71 11.35 1.0215 201.46 10.0994 202.0583 203.34 1.89 13.41 1.48 1.24 14.53 13.64 12.06 1.1233 202.

0007 203.0943 206.83 12.64 14.33 13.00 1.86 16.87 1.49 15.1267 206.38 1.88 16.27 1.84 10.39 16.63 0.32 1.12 0.48 1.67 12.0246 203.10 11.65 16.0198 204.77 16.96 11.96 1.14 0.09 0.91 1.59 17.0566 206.04 1.0229 206.31 1.0892 205.28 13.1628 204.26 C8H18N2O4 C8H20N3O3 C8H22N4O2 C9H6N2O4 C9H8N3O3 C9H10N4O2 C9H20NO4 C9H22N2O3 C10H8NO4 C10H10N2O3 C10H12N3O2 C10H14N4O C10H22O4 C11H2N4O C11H10O4 C11H12NO3 C11H14N2O2 C11H16N3O C11H18N4 C12H2N2O2 C12H4N3O C12H6N4 C12H14O3 C12H16NO2 C12H18N2O C12H20N3 Masa 205.0708 203.47 12.1018 205.09 0.1455 205.22 14.33 1.0939 205 205.1420 206.1151 204.0688 13.09 1.32 1.39 M+2 1.0437 204.1264 204.0078 206 206.91 1.70 13.20 Formula C14H20O C14H22N C15H8O C15H10N C15H24 C16H12 Masa 204.06 1.57 13.1886 203.06 14.29 1.34 1.31 13.60 10.36 1.1502 204.44 1.30 1.94 11.1424 203.52 14.07 1.1659 9.84 14.0692 206.0359 203.30 1.26 15.59 13.1393 206.99 1.0594 206.1440 205.1311 203.38 1.1832 205.26 1.48 1.85 10.0575 204.36 1.56 12.1103 M+1 15.1553 205.15 0.1679 205.37 12.1377 204.0739 205.1666 205.23 10.31 13.0355 206.1298 203.99 1.87 1.32 11.26 13.0978 205.32 1.1389 204.0453 206.93 1.65 14.29 14.46 11.0211 204.21 12.0328 206.48 M+2 1.17 1.61 17.13 0.37 14.40 14.02 0.04 1.0249 205.54 14.30 11.54 13.87 1.27 15.0085 204.21 10.31 1.1056 206.74 15.1506 206.0786 204.1957 205.0817 206.21 1.29 1.0371 13.65 12.0488 205.1295 206.43 Formula C14H23N C15H9O C15H11N C15H25 C16H13 C17H M+1 15.47 11.38 1.47 10.94 13.40 1.1791 205.0120 203.11 0.29 13.1185 203.1533 206.14 0.0653 205.1648 203.15 1.11 0.32 1.31 1.24 1.29 1.24 1.1182 206.59 10.93 1.0614 205.48 1.03 14.23 1.0814 204.41 1.48 12.1315 205.02 0.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 183 C11H15N4 C11H23O3 C11H25NO2 C12HN3O C12H3N4 C12H11O3 C12H13NO2 C12H15N2O C12H17N3 C13HNO2 C13H3N2O C13H5N3 C13H15O2 C13H17NO C13H19N2 C14H3O2 C14H5NO 203.1169 206.0563 204.12 15.49 10.18 14.17 14.67 13.39 14.13 15.56 13.99 1.1879 204.22 1.1518 206.38 1.0805 206.76 15.20 12.08 0.21 1.90 15.38 14.45 1.01 1.0324 204.91 15.17 1.12 11.1427 205.1753 204.0375 205.09 1.0151 205.68 13.58 10.42 1.74 11.22 12.1515 204.50 18.0277 205.99 1.0865 205.1216 205.73 11.1025 204.82 14.68 14.0116 206.97 C8H17N2O4 C8H19N3O3 C8H21N4O2 C9H5N2O4 C9H7N3O3 C9H9N4O2 C9H19NO4 C9H21N2O3 C9H23N3O2 C10H7NO4 C10H9N2O3 C10H11N3O2 C10H13N4O C10H21O4 C10H23NO3 C11HN4O C11H9O4 C11H11NO3 C11H13N2O2 C11H15N3O C11H17N4 C12HN2O2 C12H3N3O C12H5N4 C12H13O3 C12H15NO2 .26 1.96 1.67 1.0930 206.1744 206.0484 203.75 16.0038 205.07 0.0947 203.1091 205.38 16.18 1.16 1.16 1.19 12.75 14.29 1.15 1.58 12.1549 203.0133 203.24 1.1726 204.0852 205.34 C11H16N4 C11H24O3 C12H2N3O C12H4N4 C12H12O3 C12H14NO2 C12H16N2O C12H18N3 C13H2NO2 C13H4N2O C13H6N3 C13H16O2 C13H18NO C13H20N2 C14H4O2 C14H6NO C14H8N2 204.27 14.58 11.1189 205.41 1.0579 206.95 13.20 14.40 1.18 1.41 1.02 0.98 1.1072 203.46 1.01 14.33 1.0515 205.57 10.85 12.43 1.1631 206.49 1.59 9.24 1.86 1.0449 204.13 0.0726 205.60 11.0501 205.24 1.38 14.31 13.

42 M+2 1.1815 208.88 1.1580 204.24 12.29 1.1706 205.42 14.0970 206.25 12.0320 207.77 11.34 13.0308 207.31 1.0644 207.82 15.38 1.63 13.80 15.99 1.9925 205.40 1.10 1.1863 M+1 16.0672 207.0641 205.76 11.0848 208.184 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C12H17N2O C12H19N3 C13HO3 C13H3NO2 C13H5N2O C13H7N3 C13H17O2 C13H19NO C13H21N2 C14H5O2 C14H7NO C14H9N2 C14H21O 205.33 1.97 1.34 13.94 1.1702 208.14 13.05 15.1307 206.87 10.0164 205.20 1.08 1.0961 208.08 15.1737 207.56 14.34 14.44 1.1247 207.30 14.0735 208.93 1.1584 207.13 13.30 15.71 16.2036 206.04 1.1671 206.1690 208.1546 206.0723 208.72 14.46 14.59 Formula C16H15 C17H3 M+1 17.09 1.24 1.24 1.61 13.0610 208.0637 208.89 16.60 9.0480 206.0160 208.0242 206.0606 206.20 1.1174 207.1001 208.59 14.1087 208.20 14.0511 208.21 1.32 14.14 0.07 Masa 207.0368 206.27 1.33 1.07 1.50 11.40 14.51 18.53 1.1325 208.1260 207.1096 206.0732 14.78 16.32 C13H2O3 C13H4NO2 C13H6N2O C13H8N3 C13H18O2 C13H20NO C13H22N2 C14H6O2 C14H8NO C14H10N2 C14H22O C14H24N C15H10O 206.50 12.1471 207.95 15.0845 206.03 0.52 11.1593 14.55 1.49 1.42 1.1624 207.24 12.87 14.40 1.25 1.0559 207.52 15.20 15.18 1.01 1.53 1.1467 205.0433 207.36 13.50 1.1229 205.25 1.86 12.36 1.0147 208.0763 208.23 14.73 13.16 15.10 1.33 1.09 14.0532 207.14 1.0657 207.68 16.42 1.79 15.07 1.72 13.0069 207.04 14.0402 205.29 15.1424 208.29 1.86 14.60 14.62 13.1342 205.18 14.50 13.34 1.44 1.08 1.1345 207.45 14.0770 207.1009 207.1828 9.0883 207.98 15.66 16.37 1.49 11.88 12.97 1.1464 208.45 14.15 15.0798 207.44 1.0767 205.1910 206.0195 207.02 0.20 1.01 1.32 1.61 13.48 13.61 12.1100 208.29 1.1784 206.53 18.77 15.93 15.09 0.97 13.18 1.1134 207.41 1.0235 208 208.22 1.48 1.0003 206.0406 207.39 1.0876 208.24 1.51 10.87 1.24 1.33 C8H19N2O4 C8H21N3O3 C9H7N2O4 C9H9N3O3 C9H11N4O2 C9H21NO4 C10H9NO4 C10H11N2O3 C10H13N3O2 C10H15N4O C11HN3O2 C11H3N4O C11H11O4 C11H13NO3 C11H15N2O2 C11H17N3O C11H19N4 C12HNO3 C12H3N2O2 C12H5N3O C12H7N4 C12H15O3 C12H17NO2 C12H19N2O C12H21N3 C13H3O3 C13H5NO2 C13H7N2O C13H9N3 C13H19O2 C13H21NO C13H23N2 C8H20N2O4 C9H8N2O4 C9H10N3O3 C9H12N4O2 C10H10NO4 C10H12N2O3 C10H14N3O2 C10H16N4O C11H2N3O2 C11H4N4O C11H12O4 C11H14NO3 C11H16N2O2 C11H18N3O C11H20N4 C12H2NO3 C12H4N2O2 C12H6N3O C12H8N4 C12H16O3 C12H18NO2 C12H20N2O C12H22N3 C13H4O3 C13H6NO2 C13H8N2O C13H10N3 C13H20O2 C13H22NO C13H24N2 C14H8O2 C14H10NO C14H12N2 C14H24O .24 10.0399 208.0157 207 207.23 14.0528 205.9956 207.52 12.57 14.43 14.35 14.0273 208.46 Formula C15H12N C15H26 C16H14 C17H2 Masa 206.41 14.96 15.25 14.32 1.40 M+2 1.54 1.70 14.49 1.59 12.22 12.50 1.0974 208.18 1.21 1.54 1.0082 207.33 1.0524 208.21 14.0896 207.24 1.36 1.07 14.34 15.24 1.0386 208.1373 207.88 10.12 0.10 1.0750 208.37 1.22 1.13 11.44 1.49 1.11 0.1021 207.1941 208.1451 208.1498 207.0484 208.0289 205.97 1.98 13.39 1.0719 206.33 13.17 1.63 17.1338 208.17 1.0034 208.00 1.1611 206.18 1.1213 208.09 0.04 15.60 11.39 1.35 1.1385 207.21 1.35 1.27 1.05 1.12 0.1577 208.22 1.15 11.

39 13.23 1.49 1.0879 210.73 16.47 16.17 1.0810 207.64 13.64 17.11 1.11 14.0106 M+1 11.0109 15.26 14.49 1.0226 209.67 17.11 1.81 16.76 13.35 M+2 1.0065 210.0967 209.32 15.55 12.33 1.0715 209.01 15.35 1.94 1.1655 209.19 1.1118 210.84 15.79 1.33 1.0238 209.10 1.47 1.60 1.1859 210.32 1.0313 209 209.94 16.37 1.1131 210.0681 210.1542 209.1416 209.0590 209.35 1.36 13.57 15.30 1.2349 210.17 1.43 11.48 14.43 1.21 15.44 11.88 1.1781 209.1894 209.0191 210.0919 210.0563 10.99 15.91 16.64 13.03 0.1482 210.00 1.21 1.54 1.0477 209.1032 210.18 1.64 12.00 1.0668 210.1404 208.19 1.0841 209.2192 208.35 1.0923 207.33 1.33 1.35 1.0892 210.69 16.65 13.50 1.0187 208.89 14.52 11.0304 210.25 1.62 14.0218 210.37 13.61 185 15.55 18.42 16.89 12.69 1.14 13.83 16.49 1.75 14.45 1.29 12.88 1.16 13.1049 207.99 16.47 1.38 14.9987 209.54 15.1750 207.20 1.0688 209.16 13.35 1.54 11.0351 209.18 11.1080 209.15 1.35 15.37 15.03 0.60 C9H9N2O4 208.60 1.27 12.53 12.37 13.1253 208.20 1.36 M+2 1.0446 207.1768 208.46 14.0829 209.46 16.12 0.09 0.93 16.25 12.37 1.34 1.22 1.44 1.2098 210.0464 209.0684 207.48 14.1369 210.1733 210.46 1.43 1.17 13.0555 210.1040 209.0027 M+1 11.39 1.1005 210.11 1.58 15.1127 208.1205 209.15 1.22 1.91 12.37 14.44 16.29 1.18 1.50 1.25 1.26 14.08 1.1620 210.40 1.30 1.94 1.1244 210.12 15.13 0.9874 209.01 1.28 1.25 14.31 1.66 17.1972 210.90 14.54 1.16 11.47 C14H26N C15H12O C15H14N C15H28 C16H2N C16H16 C17H4 Formula C9H11N3O3 C9H13N4O2 C10HN4O2 C10H11NO4 C10H13N2O3 C10H15N3O2 C10H17N4O C11HN2O3 C11H3N3O2 C11H5N4O C11H13O4 C11H15NO3 C11H17N2O2 C11H19N3O C11H21N4 C12HO4 C12H3NO3 C12H5N2O2 C12H7N3O C12H9N4 C12H17O3 C12H19NO2 C12H21N2O C12H23N3 C13H5O3 C13H7NO2 C13H9N2O C13H11N3 C13H21O2 C13H23NO C13H25N2 C14H9O2 C14H11NO C14H13N2 C14H25O C14H27N C15HN2 C15H13O C15H15N C15H29 C16HO Masa 209.41 1.45 1.07 15.1045 210.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C14H7O2 C14H9NO C14H11N2 C14H23O C14H25N C15H11O C15H13N C15H27 C16HN 207.21 1.53 13.70 17.12 14.1291 209.0603 209.02 13.64 15.54 12.85 16.09 0.25 1.47 1.75 13.05 1.08 1.1985 210.25 1.0317 210.0794 210.0801 209.1165 209.1052 209.55 12.10 15.96 17.2145 209.27 12.51 13.00 13.2067 208.33 1.98 1.0113 209.30 1.33 1.01 1.74 16.46 1.42 1.1529 209.73 14.05 1.80 16.85 15.2114 207.19 1.0429 210.27 1.0888 208.66 12. 210.36 1.1608 210.0814 209.0178 210.69 17.98 1.33 1.78 13.1284 210.50 14.2223 210.33 Formula C9H12N3O3 C9H14N4O2 C10H2N4O2 C10H12NO4 C10H14N2O3 C10H16N3O2 C10H18N4O C11H2N2O3 C11H4N3O2 C11H6N4O C11H14O4 C11H16NO3 C11H18N2O2 C11H20N3O C11H22N4 C12H2O4 C12H4NO3 C12H6N2O2 C12H8N3O C12H10N4 C12H18O3 C12H20NO2 C12H22N2O C12H24N3 C13H6O3 C13H8NO2 C13H10N2O C13H12N3 C13H22O2 C13H24NO C13H26N2 C14H10O2 C14H12NO C14H14N2 C14H26O C14H28N C15H2N2 C15H14O C15H16N C15H30 C16H2O Masa 210.2019 209.00 16.30 1.0542 210.1158 210.61 .0140 209.1906 209.0100 209.2270 209.41 1.1988 207.80 13.0927 209.9953 210.0766 210.23 15.1178 209.18 1.0954 209.1846 209.63 13.36 1.1495 210.0907 2101256.28 14.

11 1.74 17.0335 212.20 1.31 15.27 1.69 12.0998 211.1189 212.72 17.1049 212.34 1.71 17.30 12.36 1.47 11.76 14.53 14.0395 211.97 16.59 12.0950 212.0297 211.0375 17.36 .98 1.41 1.2301 211.45 1.01 1.1236 211.47 1.22 1.57 12.0391 210 210.41 13.08 1.0759 211.28 14.2427 211.29 15.1560 210.0222 212.56 18.0382 211.0719 Masa 211.0923 212.43 1.04 1.32 12.50 1.55 1.15 1.56 13.0634 211.25 1.0266 209.46 12.1651 212.65 17.12 1.02 1.45 1.34 1.34 1.13 0.59 18.02 16.46 11.58 12.36 1.56 12.24 1.40 14.25 1.61 10.18 1.1036 212.0096 212.1400 212.76 16.0249 212.38 15.1063 212.61 10.94 1.30 1.0344 210.0548 212 212.05 1.15 1.1699 211.0586 212.0460 212.51 14.2141 212.60 1.94 12.1331 209.1890 212.10 0.51 1.03 13.1334 211.30 12.29 14.1275 212.1111 211.2015 212.45 1.45 1.27 1.49 1.03 0.48 1.43 1.62 15.20 1.14 14.0970 211.42 14.1488 211.40 15.0171 211.11 1.50 1.45 1.0348 212.1686 211.31 14.1413 212.05 13.57 11.2129 212.40 1.0269 211.1925 211.2380 212.1639 211.67 13.47 1.1777 212.13 0.60 1.87 15.17 1.23 1.17 13.03 0.1573 211.38 M+2 1.21 1.25 1.55 11.0699 212.66 17.0746 211.51 14.01 1.186 C16H3N C16H17 C17H5 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 17.34 1.20 11.33 C9H11N2O4 Formula C9H13N3O3 C9H15N4O2 C10HN3O3 C10H3N4O2 C10H13NO4 C10H15N2O3 C10H17N3O2 C10H19N4O C11HNO4 C11H3N2O3 C11H5N3O2 C11H7N4O C11H15O4 C11H17NO3 C11H19N2O2 C11H21N3O C11H23N4 C12H3O4 C12H5NO3 C12H7N2O2 C12H9N3O C12H11N4 C12H19O3 C12H21NO2 C12H23N2O C12H25N3 C13H7O3 C13H9NO2 C13H11N2O C13H13N3 C13H23O2 C13H25NO C13H27N2 C14HN3 C14H11O2 C14H13NO C14H15N2 C14H27O C14H29N C15HNO C15H3N2 C15H15O C15H17N C15H31 C16H3O Masa 211.98 1.62 Formula C16H19 C17H7 C9H12N2O4 C9H14N3O3 C9H16N4O2 C10H2N3O3 C10H4N4O2 C10H14NO4 C10H16N2O3 C10H18N3O2 C10H20N4O C11H2NO4 C11H4N2O3 C11H6N3O2 C11H8N4O C11H16O4 C11H18NO3 C11H20N2O2 C11H22N3O C11H24N4 C12H4O4 C12H6NO3 C12H8N2O2 C12H10N3O C12H12N4 C12H20O3 C12H22NO2 C12H24N2O C12H26N3 C13H8O3 C13H10NO2 C13H12N2O C13H14N3 C13H24O2 C13H26NO C13H28N2 C14H2N3 C14H12O2 C14H14NO C14H16N2 C14H28O C14H30N C15H2NO C15H4N2 210.67 13.77 16.22 1.12 1.1209 211.18 1.0621 211.08 12.54 1.30 1.40 1.94 1.49 1.0031 211.48 1.1162 212.1322 211.33 1.86 16.58 18.48 M+2 1.66 13.45 1.93 12.36 1.1526 212.19 1.41 1.1196 211.94 14.0058 211.60 1.55 13.50 1.04 15.21 11.88 1.19 13.0845 211.0508 211.80 13.67 15.1076 212.0109 212.25 1.2003 212.31 1.0470 211 211.09 1.41 13.0837 212.68 12.1447 211.1362 211.36 1.60 C16H4N C16H18 C17H6 C9H10N2O4 209.1409 210.30 14.92 14.0144 211.49 16.15 15.0136 212.1937 211.28 1.1764 212.10 13.49 14.0958 211.0985 211.23 1.60 15.69 13.44 12.1811 211.82 1.19 1.1315 212.06 1.0797 212.88 1.10 12.81 1.42 13.50 1.0872 211.83 13.38 1.2050 211.38 1.0473 212.2176 211.34 1.0018 211.0641 10.10 0.1123 211.78 14.15 14.36 1.78 13.0184 M+1 11.25 1.21 13.82 13.2063 211.0712 212.39 13.03 15.0257 211.9905 211.0825 212.28 12.51 1.9983 212.24 16.28 1.65 15.13 15.2254 212.1083 211.84 11.88 15.33 M+1 17.99 16.1287 212.26 16.

1921 214.12 1.47 M+1 15.34 1.14 1.1154 213.40 1.1353 212.21 1.1842 213.28 1.1968 213.06 15.51 11.34 1.40 1.12 12.54 15.78 17.0626 213 213.0916 10.60 1.32 12.1730 213.60 12.62 1.72 12.1444 214.2094 213.43 1.2458 212.36 1.96 12.33 14.33 12.1795 214.39 17.26 Formula C12H27N2O Masa 215.36 1.43 1.0617 214.30 1.26 1.68 17.46 1.0579 213.30 16.97 12.22 13.59 13.39 1.61 18.1365 213.0328 213.0280 214.48 1.05 16.1240 213.0140 214.0422 17.59 14.19 1.1682 214.1127 213.23 1.48 1.0491 214.0856 214.71 13.1491 213.14 .24 13.36 1.0187 213.0413 213.0426 213.43 1.42 13.1267 213.06 1.99 1.1519 213.68 15.0664 213.33 14.13 0.72 13.22 13.1569 214.32 15.70 15.28 15.08 13.15 1.28 1.50 1.2125 M+1 14.2332 213.95 14.97 14.61 C9H14N2O4 C9H16N3O3 C9H18N4O2 C10H2N2O4 C10H4N3O3 C10H6N4O2 C10H16NO4 C10H18N2O3 C10H20N3O2 C10H22N4O C11H4NO4 C11H6N2O3 C11H8N3O2 C11H10N4O C11H18O4 C11H20NO3 C11H22N2O2 C11H24N3O C11H26N4 C12H6O4 C12H8NO3 C12H10N2O2 C12H12N3O C12H14N4 C12H22O3 C12H24NO2 C12H26N2O C12H28N3 C13H2N4 C13H10O3 C13H12NO2 C13H14N2O Masa 213.50 M+2 1.26 1.50 1.61 C9H13N2O4 C9H15N3O3 C9H17N4O2 C10HN2O4 C10H3N3O3 C10H5N4O2 C10H15NO4 C10H17N2O3 C10H19N3O2 C10H21N4O C11H3NO4 C11H5N2O3 C11H7N3O2 C11H9N4O C11H17O4 C11H19NO3 C11H21N2O2 C11H23N3O C11H25N4 C12H5O4 C12H7NO3 C12H9N2O2 C12H11N3O C12H13N4 C12H21O3 C12H23NO2 C12H25N2O C12H27N3 C13HN4 C13H9O3 C13H11NO2 C13H13N2O C13H15N3 C13H25O2 C13H27NO C13H29N2 C14HN2O C14H3N3 C14H13O2 Masa 212.0453 213.60 11.0903 213.31 1.0300 213.2081 213.99 1.0175 213.14 0.41 1.27 1.45 1.2505 212.0743 214.64 1.60 11.19 14.0954 214.53 14.20 1.2046 214.24 11.95 1.0790 213.31 14.58 13.61 14.43 1.1557 214.1205 214.0253 214.34 1.1029 213.2219 213.16 1.52 16.01 1.34 1.55 1.86 13.20 13.50 1.44 13.10 0.31 1.19 1.0504 214.04 0.0552 213.21 1.07 1.81 14.1644 213.0876 213.41 17.76 12.87 11.1440 212.16 15.45 13.51 Formula C14H15NO C14H17N2 C14H29O C14H31N C15HO2 C15H3NO C15H5N2 C15H17O C15H19N C16H5O C16H7N C16H21 C17H9 Formula C13H16N3 Masa 214.2160 214.0630 214.85 13.1142 213.1202 187 16.63 18.95 16.1001 213.36 1.10 0.22 1.0266 214.0859 214.04 0.52 1.58 11.0981 214.0340 213.02 1.0014 214.56 15.1280 213.46 1.70 13.34 1.51 1.61 1.0262 212.0202 213.1393 213.45 M+2 1.25 1.0501 212.1080 214.90 17.0062 213.79 16.12 212.1345 M+1 15.47 12.49 1.1114 213.61 12.49 11.62 1.83 13.74 12.42 1.1855 213.18 1.49 12.34 14.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C16H5N 211.1808 214.01 16.1193 214.01 1.33 12.11 1.43 14.9976 213.28 1.0539 213.20 M+2 1.1107 10.9936 213.2207 213.90 15.1220 214.0705 214 214.0089 213.02 1.44 13.1717 213.14 1.38 1.1478 213.1604 213.17 14.86 11.55 1.95 1.34 1.89 1.71 12.69 13.09 1.48 C15H16O Formula C15H18N C15H32 C16H4O C16H6N C16H20 C17H8 M+1 16.1431 214.42 1.45 1.62 11.26 1.0777 213.63 16.89 1.1318 214.2285 214.50 1.23 11.12 1.77 17.88 16.35 12.80 14.06 13.13 12.75 1.0379 214.72 17.1566 212.81 13.18 1.34 1.06 1.51 M+2 1.0215 213.

1722 214.0661 216.19 1.65 11.62 C9H16N2O4 C9H18N3O3 C9H20N4O2 C10H4N2O4 C10H6N3O3 C10H8N4O2 C10H18NO4 C10H20N2O3 C10H22N3O2 C10H24N4O C11H6NO4 C11H8N2O3 C11H10N3O2 C11H12N4O C11H20O4 C11H22NO3 C11H24N2O2 C11H26N3O C11H28N4 C12H8O4 215.1362 216.1675 215.37 1.48 1.34 14.42 1.188 C13H26O2 C13H28NO C13H30N2 C14H2N2O C14H4N3 C14H14O2 C14H16NO C14H18N2 C14H30O C15H2O2 C15H4NO C15H6N2 C15H18O C15H20N C16H6O C16H8N C16H22 C17H10 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 14.1455 M+1 13.1233 214.0167 214.29 15.63 12.60 15.98 14.1060 215.37 1.52 1.69 17.28 1.0994 214.1032 215.64 14.1761 215.27 13.1185 215.06 1.77 M+2 1.0934 215.73 13.45 13.1588 216.2250 215.28 11.76 12.1158 215.46 1.44 1.34 1.1952 216.49 13.37 1.58 15.04 0.50 1.96 16.53 1.38 14.0648 216.46 1.1522 215.0695 215.2238 215.0861 216 216.54 14.34 1.74 13.18 1.47 M+2 1.1475 216.52 11.95 1.44 C12H29N3 C13HN3O C13H3N4 C13H11O3 C13H13NO2 C13H15N2O C13H17N3 C13H27O2 C13H29NO C14HNO2 C14H3N2O C14H5N3 C14H15O2 C14H17NO C14H19N2 C15H3O2 C15H5NO C15H7N2 C15H19O C15H21N C16H7O C16H9N C16H23 C17H11 14.91 17.55 16.24 13.1600 216.0610 215.23 1.49 1.26 1.84 13.1801 215.0657 214.2077 216.1509 215.31 1.36 14.46 14.49 1.0532 214.47 13.25 15.50 12.1349 216.98 16.65 16.1713 216.11 0.38 1.21 1.63 1.83 1.00 14.43 15.24 1.18 1.34 1.63 14.1648 215.12 1.66 18.16 1.0583 215.1111 216.19 1.0297 216.25 1.1358 214.47 1.46 1.0739 217.09 15.37 12.0344 215.34 15.32 16.0133 215.34 1.63 12.1396 215.77 12.08 16.0406 214.64 18.10 13.25 1.63 11.2363 215.11 13.37 1.31 1.46 1.52 1.06 1.79 12.86 13.24 1.1635 215.93 17.71 17.82 17.01 12.61 1.72 15.1436 215.63 1.61 13.0774 216.0093 215.72 13.1271 215.02 .35 12.39 1.81 16.89 1.02 1.45 15.44 1.0293 214.61 1.1012 216.1311 215.25 13.89 1.0736 215.99 1.1839 216.0899 216.39 1.1216 217.55 1.21 1.0120 215.1298 215.28 1.13 1.0331 215.90 11.2012 215.0246 215.62 C9H15N2O4 C9H17N3O3 C9H19N4O2 C10H3N2O4 C10H5N3O3 C10H7N4O2 C10H17NO4 C10H19N2O3 C10H21N3O2 C10H23N4O C11H5NO4 C11H7N2O3 C11H9N3O2 C11H11N4O C11H19O4 C11H21NO3 C11H23N2O2 C11H25N3O C11H27N4 C12H7O4 C12H9NO3 C12H11N2O2 C12H13N3O C12H15N4 C12H23O3 C12H25NO2 214.15 12.01 1.07 16.0410 216.16 1.0007 215.48 1.1138 216.0708 215.10 0.39 14.38 1.90 13.74 12.0947 215.37 1.38 12.2316 216.1424 215.44 1.51 1.0783 215 215.0497 215.51 1.1934 214.0978 217.1377 216.1549 215.0218 215.0359 215.29 Formula C12H10NO3 C12H12N2O2 C12H14N3O C12H16N4 C12H24O3 Masa 216.54 11.95 1.51 1.26 1.82 16.88 13.34 1.35 1.1072 215.0171 216.12 1.62 11.0457 215.41 1.04 0.54 1.26 1.26 11.16 1.50 1.99 12.0419 214.89 11.54 16.0501 217.92 15.34 16.1873 215.43 17.16 12.55 0.51 1.0570 215.25 1.28 1.0484 215.65 1.37 1.1236 216.61 Formula C12H9O4 C12H11NO3 C12H13N2O2 C12H15N3O C12H17N4 Masa 217.1726 M+1 13.64 12.18 15.02 1.35 15.1597 214.64 1.62 14.2411 214.75 13.1284 215.0054 214.01 1.35 1.1471 214.2298 214.52 12.0535 216.23 1.56 14.02 14.1886 10.14 1.0371 215.0422 10.44 17.1999 215.80 17.20 16.0821 215.09 1.2172 214.34 1.36 12.42 1.93 15.27 13.

22 1.48 15.41 12.52 1.1056 218.0324 216.91 13.50 1.64 14.07 1.28 13.44 1.03 14.1018 217.13 1.1342 217.0078 218 218.68 11.0277 217.0726 217.1580 216.83 17.0814 216.93 11.32 .84 14.43 1.54 1.34 1.32 13.31 11.54 12.39 1.56 1.56 1.03 1.1679 217.28 1.61 1.28 1.44 1.48 14.47 1.0515 217.68 1.27 1.0211 216.1229 217.0930 218.65 1.12 1.26 1.54 1.1996 218.41 1.79 12.39 15.37 1.66 12.40 1.1879 216.46 17.49 1.55 12.29 1.0786 216.86 14.18 12.37 1.82 12.44 1.1427 217.96 17.66 14.02 C12H25O3 C12H27NO2 C13HN2O2 C13H3N3O C13H5N4 C13H13O3 C13H15NO2 C13H17N2O C13H19N3 C14HO3 C14H3NO2 C14H5N2O C14H7N3 C14H17O2 C14H19NO C14H21N2 C15H5O2 C15H7NO C15H9N2 C15H21O C15H23N C16H9O C16H11N C16H25 C17H13 C18H 189 13.12 15.58 13.0164 217.1628 216.95 1.9925 217.0767 217.0198 216.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C12H26NO2 C12H28N2O C13H2N3O C13H4N4 C13H12O3 C13H14NO2 C13H16N2O C13H18N3 C13H28O2 C14H2NO2 C14H4N2O C14H6N3 C14H16O2 C14H18NO C14H20N2 C15H4O2 C15H6NO C16H8O C16H10N C16H24 C17H12 13.34 1.0289 217.35 1.26 15.1835 219.14 1.84 16.11 0.22 1.13 1.0402 217.51 1.1134 M+1 13.77 12.56 1.17 1.62 15.23 16.46 1.42 1.13 13.35 16.0249 217.56 13.0488 217.1965 216.0614 217.35 1.0653 217.1189 217.1832 217.35 1.42 1.57 15.41 14.1267 218.29 1.2203 216.1506 218.11 15.19 1.75 13.36 14.50 1.40 12.0575 216.51 1.85 17.37 1.0896 219.65 14.67 11.1804 217.20 1.20 12.05 1.74 17.69 12.02 12.20 1.23 1.1151 216.1009 219.38 1.0453 218.47 1.0437 216.23 1.55 11.64 16.2090 216.50 15.1631 218.01 16.73 17.52 1.21 16.0528 217.40 1.0229 218.63 1.31 1.37 15.51 1.19 1.0657 219.27 1.35 1.07 1.58 16.99 16.04 12.1502 216.1870 218.29 13.1169 10.29 1.0308 219.1597 219.28 15.1553 217.63 1.75 15.47 17.67 14.62 C9H17N2O4 C9H19N3O3 C9H21N4O2 C10H5N2O4 C10H7N3O3 C10H9N4O2 C10H19NO4 C10H21N2O3 C10H23N3O2 C10H25N4O C11H7NO4 C11H9N2O3 C11H11N3O2 C11H13N4O C11H21O4 C11H23NO3 C11H25N2O2 C11H27N3O C12HN4O 216.29 1.0449 216.22 15.12 1.96 1.0563 216.58 19.2156 217.14 14.92 11.92 11.50 14.69 18.30 13.05 M+2 1.1103 217.26 15.1295 218.63 1.47 1.0892 217.1315 217.1757 218.26 1.1593 217.1467 217.1393 218.0641 217.0865 217.0805 218.79 14.21 14.2108 218.0579 218.0328 218.65 12.0085 216.41 1.0566 218.1744 218.55 1.0375 217.37 1.58 16.57 11.1706 217.37 14.26 1.37 16.2043 217.79 C9H18N2O4 C9H20N3O3 C9H22N4O2 C10H6N2O4 C10H8N3O3 C10H10N4O2 C10H20NO4 C10H22N2O3 C10H24N3O2 C10H26N4O C11H8NO4 C11H10N2O3 C11H12N3O2 C11H14N4O 217.0692 218.49 13.52 1.0852 217.35 1.61 15.19 Formula C11H22O4 C11H24NO3 C11H26N2O2 C12H2N4O C12H10O4 C12H12NO3 C12H14N2O2 C12H16N3O C12H18N4 Masa 218.46 15.65 1.68 1.1518 218.1917 217.67 18.1533 M+1 12.22 1.03 1.07 Formula C11H13N3O2 C11H15N4O C11H23O4 C11H25NO3 C12HN3O2 C12H3N4O C12H11O4 C12H13NO3 C12H15N2O2 Masa 219.0817 218.0000 217 217.0151 10.47 1.19 1.66 12.11 0.14 1.2030 217.41 12.77 13.12 16.1247 219.62 1.18 1.73 15.0069 219.93 13.81 12.30 13.1440 217.40 12.50 1.1025 216.26 1.1791 217.38 12.1264 216.0038 217.1666 217.1957 217.1389 216.15 1.51 1.1091 217.78 M+2 1.51 1.

0355 218.0406 219.59 19.31 15.51 17.27 Formula C11H11NO4 C11H13N2O3 C11H15N3O2 C11H17N4O C12HN2O3 C12H3N3O2 C12H5N4O C12H13O4 C12H15NO3 C12H17N2O2 C12H19N3O C12H21N4 C13HO4 Masa 221.33 13.08 14.52 1.38 1.65 16.1021 219.1420 218.27 1.55 1.44 1.33 13.0147 220.41 1.62 16.1784 218.49 1.61 13.13 1.42 1.1988 219.23 12.47 1.97 11.29 1.1549 220.60 16.24 16.37 Formula C11H10NO4 C11H12N2O3 C11H14N3O2 C11H16N4O C11H24O4 C12H2N3O2 C12H4N4O C12H12O4 C12H14NO3 C12H16N2O2 C12H18N3O C12H20N4 C13H2NO3 Masa 220.56 1.08 1.86 14.1584 219.14 15.0719 218.56 1.81 14.59 C12H17N3O C12H19N4 C13HNO3 C13H3N2O2 C13H5N3O C13H7N4 C13H15O3 C13H17NO2 C13H19N2O C13H21N3 C14H3O3 C14H5NO2 C14H7N2O C14H9N3 C14H19O2 C14H21NO C14H23N2 C15H7O2 C15H9NO C15H11N2 C15H23O C15H25N C16H11O C16H13N C16H27 C17HN C17H15 C18H3 14.0684 219.38 16.21 12.40 15.0798 219.02 1.1307 218.42 15.15 1.190 C12H26O3 C13H2N2O2 C13H4N3O C13H6N4 C13H14O3 C13H16NO2 C13H18N2O C13H20N3 C14H2O3 C14H4NO2 C14H6N2O C14H8N3 C14H18O2 C14H20NO C14H22N2 C15H6O2 C15H8NO C15H10N2 C15H22O C15H24N C16H10O C16H12N C16H26 C17H14 C18H2 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 13.1174 219.19 1.72 13.44 1.1659 218.85 12.50 1.68 12.80 14.0845 218.1624 219.79 C9H19N2O4 C9H21N3O3 C9H23N4O2 C10H7N2O4 C10H9N3O3 C10H11N4O2 C10H21NO4 C10H23N2O3 C10H25N3O2 C11H9NO4 C11H11N2O3 218.1611 218.27 1.11 1.48 1.22 1.0927 221.0606 218.98 13.0386 220.1822 219.70 12.44 1.1529 221.63 1.44 1.71 11.1404 220.59 11.50 13.44 1.0594 218.32 11.80 C9H20N2O4 C9H22N3O3 C9H24N4O2 C10H8N2O4 C10H10N3O3 C10H12N4O2 C10H22NO4 C10H24N2O3 219.69 1.70 11.32 1.1910 218.19 1.52 1.0464 221.9956 219.40 1.47 1.29 1.72 18.15 16.0532 219.0235 220 220.0446 219.95 11.28 15.38 1.99 17.9874 M+1 12.0157 219 219.0848 220.23 1.39 14.29 1.50 1.0943 218.1690 220.13 1.1768 220.49 1.0810 219.17 1.43 1.26 16.69 14.0688 221.62 1.24 1.58 12.54 1.62 1.1260 219.1948 219.0644 219.32 1.96 13.35 1.05 12.66 1.0610 220.66 1.1165 221.1710 219.89 16.26 1.53 15.1471 219.88 17.63 1.1325 220.03 16.2114 219.61 19.34 11.98 17.1424 220.57 12.56 14.0320 219.49 1.13 16.51 15.1737 219.1087 220.38 1.47 1.07 1.71 18.34 1.76 17.0732 218.38 1.24 14.0970 218.0814 221.26 1.0883 219.92 15.94 1.35 1.53 1.2036 218.30 15.02 1.86 17.17 1.0226 221.53 1.13 1.0480 218.1049 219.1213 220.03 1.1883 218.1451 220.71 12.0368 218.0109 219.69 14.15 1.1385 219.64 1.84 12.44 14.67 16.51 1.1052 221.78 15.1662 220.52 1.1546 218.0923 219.20 1.60 13.50 15.58 M+2 1.50 1.87 16.0116 218.04 16.1498 219.03 1.0770 10.1291 221.43 14.0195 219.03 1.1182 218.35 1.1901 220.19 1.0242 218.22 14.17 1.52 1.1096 218.46 14.34 1.0433 219.0082 219.42 14.42 1.15 15.22 M+2 1.40 16.41 14.07 1.64 1.29 15.66 1.0735 220.48 1.49 17.1750 219.0034 M+1 12.1345 219.27 1.77 18.60 11.43 12.0723 220.69 1.9987 221.51 15.60 12.74 .76 15.94 15.35 13.67 14.0672 219.1863 219.59 1.36 1.1373 219.53 1.1671 218.13 1.38 1.0559 219.0003 218.1675 220.83 14.1788 10.29 1.71 14.40 1.0484 220.06 14.38 1.0974 220.32 13.24 1.77 17.0961 220.

17 15.9953 222.33 15.62 11.74 13.23 1.0351 221.52 1.0524 220.00 11.1702 220.62 12.80 19.92 16.0140 221.0178 Masa 223.50 1.52 1.06 16.45 1.0845 223.38 1.33 15.64 1.51 1.0542 222.27 1.43 1.10 14.0273 220.24 12.25 1.20 1.74 14.75 18.45 1.1416 221.07 17.15 1.54 12.0590 221.74 1.48 1.0879 222.1447 223.54 1.0113 221.1906 221.54 17.01 13.1369 222.76 13.99 13.27 14.0763 220.87 12.72 14.1686 223.36 1.0065 222.31 15.55 1.65 17.70 16.42 1.29 16.1253 220.0967 221.0829 221.0907 M+1 12.38 1.0027 221.51 1.90 16.0313 221 221.16 16.0266 221.90 14.36 1.1209 223.1925 223.0801 221.0621 223.27 1.47 1.1482 222.2019 221.1815 220.53 1.0641 222.9905 223.42 1.33 1.64 1.90 17.43 16.35 1.53 1.62 1.32 1.0715 221.0511 220.08 1.1846 221.80 15.0841 221.44 14.2192 220.18 1.1580 222.18 16.64 1.25 Formula C11H12NO4 C11H14N2O3 C11H16N3O2 C11H18N4O C12H2N2O3 C12H4N3O2 C12H6N4O C12H14O4 C12H16NO3 C12H18N2O2 C12H20N3O C12H22N4 C13H2O4 C13H4NO3 C13H6N2O2 C13H8N3O C13H10N4 Masa 222.97 15.27 1.60 14.0750 220.07 16.52 17.45 .85 14.65 1.72 14.1941 220.0238 221.25 14.0269 223.1005 222.63 13.35 13.80 11.1741 221.1244 222.0144 223.0876 220.0563 221.16 C13H3NO3 C13H5N2O2 C13H7N3O C13H9N4 C13H17O3 C13H19NO2 C13H21N2O C13H23N3 C14H5O3 C14H7NO2 C14H9N2O C14H11N3 C14H21O2 C14H23NO C14H25N2 C15H9O2 C15H11NO C15H13N2 C15H25O C15H27N C16HN2 C16H13O C16H15N C16H29 C17HO C17H3N C18H5 C9H22N2O4 C10H10N2O4 C10H12N3O3 C10H14N4O2 C11H2N4O2 Formula C11H3N4O2 C11H13NO4 C11H15N2O3 C11H17N3O2 C11H19N4O C12HNO4 C12H3N2O3 C12H5N3O2 C12H7N4O C12H15O4 C12H17NO3 C12H19N2O2 C12H21N3O C12H23N4 C13H3O4 C13H5NO3 C13H7N2O2 221.20 1.30 1.02 18.53 1.0888 220.98 11.0766 222.91 17.19 15.41 1.54 15.61 14.64 13.49 1.30 1.73 M+2 1.62 1.57 1.1001 220.0160 220.0477 221.66 1.0100 10.28 16.1628 221.49 14.86 14.1464 220.18 1.24 1.36 11.66 1.45 15.47 1.34 15.37 13.42 16.80 C9H21N2O4 C9H23N3O3 C10H9N2O4 C10H11N3O3 C10H13N4O2 C10H23NO4 C11HN4O2 220.2145 221.1608 222.38 1.81 17.14 1.1577 220.70 14.41 1.1542 221.99 15.44 1.68 16.80 1.59 1.0970 223.30 1.25 M+1 13.29 1.0892 222.28 1.0191 222.57 1.25 14.52 1.1560 222.35 1.1502 221.63 17.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã C13H4N2O2 C13H6N3O C13H8N4 C13H16O3 C13H18NO2 C13H20N2O C13H22N3 C14H4O3 C14H6NO2 C14H8N2O C14H10N3 C14H20O2 C14H22NO C14H24N2 C15H8O2 C15H10NO C15H12N2 C15H24O C15H26N C16H12O C16H14N C16H28 C17H2N C17H16 C18H4 14.44 1.69 1.53 1.1100 220.13 1.71 13.43 15.43 18.24 1.63 13.54 15.0637 220.03 1.1083 223.52 1.67 1.0187 220.79 17.2270 221.59 1.63 15.0382 223.2067 220.0399 220.0304 222.0603 221.0429 222.56 15.38 1.0954 221.66 1.1655 221.0257 223.01 17.42 14.0391 222 222.63 19.03 1.36 13.0508 191 14.1894 221.1040 221.47 14.23 1.95 15.39 1.48 1.00 M+2 1.74 18.35 1.08 1.1178 221.89 12.0031 223.1205 221.26 12.38 13.78 18.13 1.19 1.50 1.11 14.1828 220.52 13.1118 222.1338 220.52 1.36 15.1080 221.1781 221.81 15.74 1.55 1.45 1.1322 223.38 1.63 13.1127 220.69 1.51 1.16 1.88 14.59 1.0668 222.53 15.50 1.29 1.34 1.1131 222.14 1.24 14.

81 M+1 14.0218 222.38 1.0548 Masa 224.39 1.23 1.0759 223.1811 223.54 1.48 C13H9N3O C13H11N4 C13H19O3 C13H21NO2 C13H23N2O C13H25N3 C14H7O3 C14H9NO2 C14H11N2O C14H13N3 C14H23O2 C14H25NO C14H27N2 C15HN3 C15H11O2 C15H13NO C15H15N2 C15H27O C15H29N C16HNO C16H3N2 C16H15O C16H17N C16H31 C17H3O C17H5N C17H19 C18H7 Formula C12H22N3O C12H24N4 C13H4O4 C13H6NO3 C13H8N2O2 C13H10N3O C13H12N4 C13H20O3 C13H22NO2 C13H24N2O C13H26N3 C14H8O3 C14H10NO2 C14H12N2O C14H14N3 C14H24O2 223.60 1.53 .83 18.0712 224.28 1.59 M+2 1.1495 222.34 15.67 1.68 17.14 1.84 17.2129 224.67 1.36 1.86 15.66 13.45 14.0395 223.42 1.49 14.93 16.73 16.18 13.53 1.27 14.0109 224.0681 222.14 1.52 1.90 12.37 15.28 1.192 C13H18O3 C13H20NO2 C13H22N2O C13H24N3 C14H6O3 C14H8NO2 C14H10N2O C14H12N3 C14H22O2 C14H24NO C14H26N2 C15H10O2 C15H12NO C15H14N2 C15H26O C15H28N C16H2N2 C16H14O C16H16N C16H30 C17H2O C17H4N C17H18 C18H6 C10H11N2O4 C10H13N3O3 C10H15N4O2 C11HN3O3 Formula C10H12N2O4 C10H14N3O3 C10H16N4O2 C11H2N3O3 C11H4N4O2 C11H14NO4 C11H16N2O3 C11H18N3O2 C11H20N4O C12H2NO4 C12H4N2O3 C12H6N3O2 C12H8N4O C12H16O4 C12H18NO3 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 222.0634 223.75 14.1362 223.75 16.1189 224.1256 222.42 1.28 1.0797 224.02 13.16 1.1049 224.38 15.23 15.79 18.54 1.50 15.80 1.1651 224.08 1.80 1.46 16.38 13.45 16.12 16.65 1.39 1.0470 223 223.58 15.04 18.53 1.53 1.25 1.0746 223.51 1.45 1.0919 222.06 17.36 15.47 14.64 15.22 15.2349 222.63 1.43 1.57 1.21 16.57 1.1937 223.0460 224.30 1.09 16.1236 223.0950 224.46 18.29 12.65 1.31 16.2050 223.1275 224.84 15.67 1.26 1.81 11.0872 223.27 1.82 18.40 13.0317 222.42 1.0058 223.57 17.1573 223.54 13.77 13.0171 223.37 1.29 14.9983 224.68 1.75 1.48 15.73 18.50 1.37 16.40 Masa 224 224.1032 222.20 16.0555 222.14 1.30 1.66 19.57 1.1985 222.41 1.25 1.43 1.2301 223.1158 222.39 1.74 1.45 1.49 1.0422 223.55 1.0018 14.66 17.28 1.0719 223.56 1.2098 222.0586 224.1036 224.65 1.56 1.1890 224.2176 223.1400 224.02 15.50 1.56 1.94 17.0825 224.59 15.55 17.70 1.1123 223.1334 223.39 15.11 16.70 1.1972 222.1733 222.65 13.25 1.95 16.27 1.0335 224.2223 222.91 14.03 1.64 1.2003 224.16 1.0106 222.1488 223.0344 222.55 1.0297 223.35 1.1409 222.1413 224.47 15.0348 224.0473 224.61 15.2427 223.0998 223.14 1.20 1.1287 M+1 M+2 11.1699 223.31 1.14 1.1063 224.49 1.1111 223.40 1.32 17.67 1.0985 223.44 18.50 14.56 12.0222 224.72 16.20 15.93 17.1162 224.09 17.0923 224.1196 223.92 12.67 19.2063 223.1639 223.28 12.29 1.70 1.0794 222.88 14.0096 224.77 18.1284 222.1620 222.41 1.50 1.1777 15.58 15.83 15.39 1.1045 222.45 1.53 1.82 17.54 1.0699 224.65 13.18 1.1859 222.1764 224.0958 223.56 15.10 17.64 1.0184 223.77 14.67 13.

135 3.9961 .903 357 115.90 100 0.968 852 36.902 758 112.600 100 100 19.453 58.904 493 134.77 9.22 28.063 99.77 24.905 092 108.84 100 1.003 355 39.012182 208.32 71.9815 39.338 0.31 98.904 176 109.905 235 9.980 79.139 2.80 24.011 40.965 903 107.958 766 43.921 594 196.89 12.868 59 50 52 100 4.647 0.23 100 94.59 7.185 100 58.903 005 110.66742 0.904 757 26.07 100 31.904 754 34.13 12.135 2.69 49.49 75.112 100 0.152 0.536 0.161 100 0.411 35.99 42.916 289 12.8 100 100 100 100 97.90 1.35 3.25 0.905 815 137.941 0. Masa izotopică Masa chimică 51.906 284 131.904 559 136.9332 51.004 0.9 15.55 83.009 305 129.086 0.345 83.28 100 1.811 137.42 6.933 198 49.967 545 37.966 543 10.905 045 133.905 671 135.097 2.79 100 5.9 80.98 106.078 112.962 732 39.1 1.953 689 47.839 48.958 618 42.101 0.187 1.49 12.004 0.904 182 111.962 591 41.955 480 45.918 336 80.012182 208.906 461 107.962 384 74.904 400 113.193 4.53 100 26.Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 193 ANEXA NR.904 12.000 000 13.81 11.10 96.946 046 51.47 44.967 10.0633 100 100 100 24.940 509 26.2 10.73 7.10 43.66 100 100 50.980 374 78.012 937 11.34 9. 2 Izotopii elementelor chimice aranjate în ordine alfabetică Z Simbol 47 Ag 13 18 Al Ar 33 79 5 As Au B 56 Ba 4 83 35 Be Bi Br 6 C 20 Ca 48 Cd 17 Cl 27 24 Co Cr Masa nominală 107 109 27 36 38 40 75 197 10 11 130 132 134 135 136 137 138 9 209 79 81 12 13 40 42 43 44 46 48 106 108 110 111 112 113 114 116 35 37 % % rel.981 539 35.337 0.948 196.952 533 105.

921 401 1.22 39.0117 6.945 812 179.8 36.50 2.016 030 4.17 30.3 62.35 0.37 56.59 126.847 69.961 825 78 80 82 83 84 86 138 139 0.910 610 137.921 177 75.365 100 69.8 99.911 507 85.965 807 197.943 696 178.629 35.614 3.905 429 62.000137 100 0.606 27.935 396 57.973 467 126.09 100 77.83 100 0.1 0.014 3.9045 114.206 18.61 1.962 917 38.924 250 71.966 743 198.46 14.000137 100 0.947 20.9984 55.938 882 132.907 11 138.52 44.56 56.0151 0.929 598 64.5 27.4 7.905 63.968 254 199.0026 178.7 93.723 72.50 33.916 380 81.3 95.940 044 175.175 100 30.090 99.25 11.934 939 56.28 60.30 100 22.37 100 0.100 0.82 100 100 44.194 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 55 29 Cs Cu 9 26 F Fe 31 Ga 32 Ge 1 2 H D He 72 Hf 80 Hg 53 49 I In 77 Ir 19 K 36 Kr 57 La 53 54 133 63 65 19 54 56 57 58 69 71 70 72 73 74 76 1 2 3 4 174 176 177 178 179 180 196 198 199 200 201 202 204 127 113 115 191 193 39 40 41 9.108 39.49 100 59.6 11.83 100 5.35 20.2 29.941 406 176.7302 11.892 20.0125 7.968 300 200.920 401 79.927 765 18.7 37.77 38.8 6.998 403 53.5 7.9 23.85 100 4.91 .925 580 70.0983 83.007 825 2.3 0.1 13.83 53.970 277 201.07 21.37 100 21.904 061 114.0 16.91 0.0151 0.904 476 112.80 138.9 91.01 77.49 200.933 277 68.305 100 66.35 2.963 999 40.57 100 6.960 584 192.943 217 177.946 545 195.00794 4.963 707 39.939 612 55.22 52.903 880 190.43 100 2.923 463 73.29 0.002 60 173.2581 0.71 77.162 5.0 17.16 75.924 700 69.913 482 82.99 100 4.970 617 203.985 0.5 57.49 100 100 0.15 10.546 18.922 079 72.82 192.72 2.940 651 53.906 347 132.914 135 83.297 13.34 2.

Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã

3

Li

12

Mg

25
42

Mn
Mo

7

N

11
41
10

Na
Nb
Ne

28

Ni

8

O

76

Os

15
82

P
Pb

46

Pd

78

Pt

6
7
24
25
26
55
92
94
95
96
97
98
100
14
15
23
93
20
21
22
58
60
61
62
64
16
17
18
184
186
187
188
189
190
192
31
204
206

7,5
92,5
78,99
10,00
11,01
100
14,84
9,25
15,92
16,68
9,55
24,13
9,63
99,63
0,37
100
100
90,48
0,27
9,25
68,27
26,10
1,13
3,59
0,91
99,76
0,04
0,20
0,02
1,58
1,6
13,3
16,1
26,4
41,0
100
1,4
24,1

8,0108
100
100
12,66
13,94
100
61,50
38,33
65,98
69,13
39,58
100
39,91
100
0,37
100
100
100
0,298
10,22
100
38,23
1,66
5,26
1,33
100
0,04
0,20
0,05
3,85
3,90
32,44
39,27
64,39
100
100
2,67
45,99

6,015 121
7,016 003
23,985 042
24,985 837
25,982 593
54,938 046
91,906 808
93,905 085
94,905 840
95,904 678
96,906 020
97,905 406
99,907 477
14,003 074
15,000 108
22,989 768
92,906 377
19,992 435
20,993 843
21,991 264
57,935 346
59,930 788
60,931 058
61,928 346
63,927 968
15,994 915
16,999 133
17,999 160
183,952 488
185,953 830
186,955 741
187,955 860
188,958 137
189,958 436
191,961 467
30,973 762
203,973 020
205,974 440

207
208
102
104
105
106
108
110
190
192
194
195
196

22,1
52,4
1,02
11,14
22,33
27,33
26,46
11,72
0,01
0,79
32,9
33,8
25,3

42,18
100
3,73
40,76
81,71
100
96,82
42,88
0,03
2,34
97,34
100
74,85

206,975 872
207,976 627
101,905 634
103,904 029
104,905 079
105,903 478
107,903 895
109,905 167
189,959 917
191,961 019
193,962 655
194,964 766
195,964 926

195

6,941
24,3050
54,9380
95,94

14,00674
22,9898
92,906
20,1797
58,6934

15,9994
190,2

30,9738
207,2

106,42

195,08

196

Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã

37

Rb

75

Re

45
44

Rh
Ru

16

S

51

Sb

21
34

Sc
Se

14

Si

50

Sn

38

Sr

73

Ta

43
52

Tc
Te

198
85
87
185
187
103
96
98
99
100
101
102
104
32
33
34
36
121
123
45
74
76
77
78
80
82
28
29
30
112
114
115
116
117
118
119
120
122
124
84
86
87
88
180
181

7,2
72,17
27,83
37,40
62,60
100
5,54
1,86
12,7
12,6
17,1
31,6
18,6
95,03
0,75
4,22
0,02
57,4
42,6
100
0,9
9,1
7,6
23,6
49,9
8,9
92,21
4,67
3,10
0,97
0,65
0,36
14,53
7,68
24,22
8,58
32,59
4,63
5,79
0,56
9,86
7,00
82,58
0,012
99,988

120
122
123
124
125
126

0,095
2,59
0,905
4,79
7,12
18,93

21,30
100
38,562
59,74
100
100
17,53
5,89
40,19
38,87
54,11
100
58,86
100
0,789
4,44
0,021
100
74,22
100
1,80
18,24
15,23
47,29
100
17,84
100
5,065
3,336
2,98
1,99
1,10
43,58
23,57
73,32
26,33
100
14,21
17,77
0,68
11,94
8,5
100
0,012
100
100
0,28
7,65
2,67
14,14
21,02
55,89

197,967 869
84,911 794
86,909 187
184,952 951
186,955 744
102,905 500
95,907 599
97,905 267
98,905 939
99,904 219
100,905 582
101,904 348
103,905 424
31,972 070
32,971 456
33,967 866
35,967 080
120,903 821
122,904 216
44,955 911
73,922 475
75,919 212
76,919 912
77,917 309
79,916 520
81,916 698
27,976 927
28,976 495
29,973 770
111,904 826
113,902 784
114,903 348
115,901 747
116,902 956
117,901 609
118,903 310
119,902 200
121,903 440
123,905 274
83,913 431
85,909 267
86,908 884
87,905 619
179,947 462
180,947 992
119,904 048
121,903 054
122,904 271
123,902 823
124,904 433
125,903 314

85,4678
186,207
102,905
101,07

32,066

121,752
44,956
78,96

28,0855
118,710

87,62

180,948
127,60

Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã

90
22

Th
Ti

81

Tl

92

U

23

V

74

W

54

Xe

39
30

Y
Zn

40

Zr

128
130
232
46
47
48
49
50
203
205
234
235
238
50
51
180
182
183
184
186
124
126
128
129
130
131
132
134
136
89
64
66
67
68
70
90
91
92
94
96

31,70
33,87
100
8,00
7,3
73,8
5,51
5,4
29,524
70,476
0,0055
0,720
99,2745
0,25
99,75
0,12
26,3
14,28
30,7
28,6
0,10
0,09
1,91
26,4
4,1
21,2
26,9
10,4
8,9
100
48,6
27,9
4,1
18,8
0,6
51,45
11,22
17,15
17,38
2,80

93,59
100
100
10,84
9,892
100
7,466
7,317
41,89
100
0,0055
0,725
100
0,251
100
0,39
85,67
46,51
100
93,16
0,37
0,33
7,10
98,14
15,24
78,81
100
38,866
33,09
100
100
57,41
8,44
38,68
1,23
100
21,73
33,33
33,78
5,44

127,904 463
129,906 229
232,038 054
45,952 629
46,951 764
47,947 947
48,947 871
49,944 792
202,972 320
204,974 401
234,040 946
235,043 924
238,050 784
49,947 161
50,943 962
179,946 701
181,948 202
182,950 220
183,950 928
185,954 357
123,905 894
125,904 281
127,903 531
128,904 780
129,903 509
130,905 072
131,904 144
133,905 395
135,907 214
88,905 849
63,929 145
65,926 034
66,927 129
67,924 846
69,925 325
89,904 703
90,905 643
91,905 039
93,906 314
95,908 275

197

232,038
47,88

204,383
238,03
50,9415
183,85

131,29

88,906
65,39

91,224

198

Abundenþele izotopice pentru diverse combinaþii între atomi de clor ºi brom

ANEXA NR. 3
Abundenţele izotopice pentru diverse combinaţii între atomi de clor şi brom
Halogen

Masă

Cl1

35
37

Abundenţă
relativă
100
31,98

Cl2

70
72
74

100
63,96
10,23

Cl3

105
107
109
111

100
95,93
30,67
3,27

Cl4

140
142
144
146
148

77,96
100
47,82
10,19
0,82

175
177
179
181
183
185

62,53
100
63,94
20,45
3,28
0,21

210
212
214
216
218
220
222

52,12
100
79,95
34,08
8,21
1,05
0,06

Br1

79
81

100
97,88

Br2

158
160
162

51,09
100
48,93

Cl5

Halogen
Br4

316
318
320
322
324

Abundenţă
relativă
17,40
68,09
100
65,26
15,96

Br5

395
397
399
401
403
405

10,43
51,09
100
97,94
47,89
9,38

474
476
478
480
482
484
486

5,32
31,26
76,62
100
73,38
28,73
4,68

114
116
118
193
195
197
199
272
274
276
278
280
351
353
355
357
359
361
430
432
434
436
438
440
442

76,70
100
24,46
43,83
100
69,83
13,66
26,15
85,22
100
48,90
7,86
14,26
60,41
100
79,93
30,39
4,25
8,02
41,85
89,50
100
61,10
19,12
2,35

Br6

Cl1Br1
Cl1Br2

Cl6

Cl1Br3

Cl1Br4

Cl1Br5
Br3

237
239
241
243

34,05
100
97,89
31,94

Masă

Halogen

Masă

Cl2Br1

149
151
153
155

Abundenţă
relativă
61,35
100
45,67
6,38

Cl2Br2

228
230
232
234
236

38,35
100
89,63
31,89
3,90

Cl2Br3

307
309
311
313
315
317

20,49
73,38
100
63,78
18,71
2,03

Cl2Br4

386
388
390
392
394
396
398
385
387
389
391

11,92
54,36
100
94,03
47,21
11,82
1,15
47,31
14,03
2,22
0,13

Cl5Br1

254
256
258
260
262
264
266

37,60
98,11
100
52,18
14,89
2,22
0,12

Cl3Br1

184
186
188
190
192

51,12
100
65,22
17,73
1,74

85 100 76.90 6.48 Cl4Br1 Masă Halogen Masă 199 Cl4Br2 298 300 302 304 306 308 310 Abundenţă relativă 24.01 11.79 100 83.50 64.01 100 50.19 68.54 21.14 78.78 100 91.06 .56 33.78 31.54 3.63 57.54 219 221 223 225 227 229 43.26 Cl4Br3 377 379 381 383 13.73 0.70 1.42 6.64 8.86 33.Abundenþele izotopice pentru diverse combinaþii între atomi de clor ºi brom Halogen Cl3Br2 263 265 267 269 271 273 Abundenţă relativă 31.93 0.56 1.17 0.19 Cl5Br2 333 335 337 339 341 343 345 347 19.58 0.63 100 63.58 100 77.35 92.03 Cl3Br3 342 344 346 348 350 352 354 16.

nitro. ciclohexene. abundent. aldehide. fosfaţi de etil azot aromatic. acizi dovadă pentru F. nitrili nespecific. O2++ NH2+. sulfone. etil fenoli. hidroxilamine amine primare dovadă nespecifică pentru O. N+. N2++.200 Fragmente ionice caracteristice pentru compuşii organici uzuali ANEXA NR. 18 NH3+ ⋅ H2O+ . carboxamide. eteri şi esteri metilici. abundent. HO+. aromatice propil-substituite O aromatic. derivaţi floururaţi acetilene terminale hidrocarburi aromatice nitrili grupe vinil terminale. abundent. F+ ⋅ HF+ C2H2O++ CO2++ ⋅ Na+ ⋅ C2+ C2H+ ⋅ C2H2+ + CN C2H3+ 28 HCN+ ⋅ C2H4+ 19 20 21 22 23 24 25 26 ⋅ CO+ ⋅ 29 30 31 ⋅ N2+ HCNH+ ⋅ C2H5+ CHO+ ⋅ C2H6+ ⋅ CH2O+ NO+ ⋅ CH2NH2+ ⋅ BF+ ⋅ N2H2 + CH3O+. cetone ciclice nesaturate. chinone. lactone. eteri ciclici. CO++ CH3+ ⋅ O+ . epoxizi. aldehide etilalcani. propil-cetone aromatice. derivaţi fluoruraţi dovadă pentru F. furani. N-oxizi amine primare. sulfonamide acizi (în special aromatici). esteri etilici.şi nitrozo-derivaţi amine primare dovadă pentru O. alcooli primari dovadă pentru N. lactone. cetone. compuşi polimetilaţi eteri ciclici. aldehide alilice diazo-compuşi nespecific. alcooli terţiari. alcooli. N-metil-amine .alcooli primari. NH4+ ⋅ 27 H3O+. lactone. N-oxizi. nitroderivaţi. lactame. ⋅ CH3NH2+ Fragment caracteristic pentru: nitroderivaţi. sulfoxizi. 4 Fragmente ionice caracteristice pentru compuşii organici uzuali Masa 12 13 14 15 16 Formula probabilă +⋅ 17 C CH+ ⋅ CH2+ . unii esteri etilici şi N-etil-amide.

metil-ciclohexene acetaţi. eteri şi esteri metilici sulfuri peroxizi ciclici dovadă pentru O. comp. nitro-derivaţi compuşi aromatici cianometil compuşi polialiciclici. cicloalchilamine. acetaţi. comp. nitro-derivaţi cloruri cloruri dovadă pentru 2 x O.N-dimetilamine. cicloalcanoli. cicloalcani. esteri propilici. cicloalcanone.β -nesaturate nespecific. butil-substituiţi. abundent. butil-cetone. eteri şi esteri etilici. nespecific. SH+ CH2F+ ⋅ SH2+ OH + H2O Cl+ SH3+ ⋅ HCl+ H2O + H2O C3+ C3H+ ⋅ C3H2+ C3H3+ ⋅ C3H4+ CH2CN+ ⋅ Ar+ C3H5+ ⋅ CH3CN+ ⋅ C3H6+ ⋅ C2H2O+ 43 44 45 C2H4N+ CON+. arom. etilsulfonaţi. nespecific dovadă pentru S. C3H7+ C2H3O+ ⋅ CONH+ ⋅ C3H8+ ⋅ C2H4O+ C2H6N+ ⋅ CO2+ C2H5O+. eteri ciclici N. mercaptani dovadă pentru 2 x O. cetone α . lactone. alchene compuşi 2-metil-N-aromatici. etil-sulfone N. acetamide. abundent. eteri metilici aromatici propil-alcani. nespecific fluorometil dovadă pentru S. cicloalcanoli. lactone. acizi carboxilici dovadă pentru O.Fragmente ionice caracteristice pentru compuşii organici uzuali 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 N2H3+ CF+ ⋅ CH3OH+ ⋅ S+ ⋅ O2+ ⋅ N2H4+ CH3OH2+.N-dimetilamine. etil-sulfonaţi alcooli primari . ciclohexanone. N-metil-aniline nespecific. arom. enol-acetaţi. ⋅ 46 C2H7N+ CHO2+ CHS+ ⋅ C2H5OH+ (sau H2O + C2H4 sau 201 hidrazide dovadă pentru O. N-etilamine acizi carboxilici dobadă pentru S. N-etilamine anhidride. compuşi cu sulf eteri şi esteri etilici. propil. butilsubstituiţi metil-cetone.

sulfonaţi disulfuri . sulfonaţi clorometil aromatice trifluoro-metilate. metil-sulfuri sulfoxizi. etilenglicoli. izopropilidenglicoli dovadă pentru O.ciclohexene tetraline. metil-esteri amine. CH2NO2+. butil esteri. 2xO. N-butilamide. propil-eteri şi esteri. abundent. Nbutilamide butilesteri. pentilcetone. propil-eteri acetaţi dovadă pentru S şi 2 x O.202 Fragmente ionice caracteristice pentru compuşii organici uzuali ⋅ 55 H2O + CO)+ NO2+ CH3S+ CCl+ C2H5OH2+ CH(OH)2+ ⋅ CH3SH+ ⋅ SO+ ⋅ CHCl+ CH2Cl+. etilencetali etilsulfuri cloroetil cloruri acide sulfone. β -tetralone nespecific. CHF2+ ⋅ C4H4+ C4H5+ ⋅ C4H6+ C2H4CN C4H7+. propil-esteri. glicoli. cicloalcani. pentilaromatice metilciclohexenone. amide dovadă pentru O. C2H6NO+ C2H5O2+ C2H5S+ ⋅ C2H6O2+ ⋅ C2H3Cl+ C2H4Cl+ COCl+ C5H3+ ⋅ SO2+ ⋅ S2+ acizi carboxilici nitro-derivaţi dovadă pentru S. 56 C3H3O+ ⋅ C4H8+ 47 48 49 50 51 52 53 54 ⋅ 57 58 59 60 61 62 63 64 C3H4O+ C4H9+ C3H5O+ C3H2Fl ⋅ C4H10+ ⋅ C3H6O+ + C3H8N C3H7O+ C2H3O2+ ⋅ C3H9N+ ⋅ C2H5NO+ ⋅ C2H4O2+ . aliciclice perfluorurate ciclohexene cianoetil nespecific. P. sulfone. ⋅ CH3SH2+ ⋅ CF2+ ⋅ C4H2+ ⋅ CH3Cl+ C4H3+. sulfuri de metil. alcani metilcetone. etilcetone dovadă pentru N şi O. etilencetali etilsulfuri metoximetileteri.

lactone trimetilsilil derivaţi eteri esteri metilici ai acizilor carboxilici.Fragmente ionice caracteristice pentru compuşii organici uzuali ⋅ 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82 C5H4+ ⋅ S2H+ C5H5+ ⋅ C5H6+ C4H3O+ C5H7+ ⋅ C5H8+ ⋅ C4H4O+ C3H6CN+ C5H9+ CF3+ C4H5O+ C3HO2+ ⋅ C4H6O+ ⋅ C6H10+ C4H8N+ C5H11+ C4H7O+ ⋅ C4H8O+ + C4H10N C6+ C4H9O+ C3H5O2+ C3H9Si+ ⋅ C4H10O+ ⋅ C3H6O2+ C3H7O2+ C3H7S+ C2H7SiO+ ⋅ C6H4+ C6H5+ C3H6Cl+ ⋅ C6H6+ C5H4N+ ⋅ C3H7Cl+ C6H7+ ⋅ C5H5N+ Br+ ⋅ C6H8+ ⋅ C5H4O+ ⋅ HBr+ C5H6N+ C6H9+ C5H5O+ ⋅ C6H10+ disulfuri ciclopentene furil-cetone ciclohexene. pirani ciclohexani 203 . cicloalcani cicloalcanone pirolidine alcani. diene furani. β -tetralone aliciclice. alchene trifluorometil alcani. policicluri alifatice ciclopentenone bromuri piroli. tetrahidrofurani dovadă pentru O. piroli bromuri ciclohexene. alcanali. esteri. glicoli dovadă pentru S. eteri. alcooli. tioli derivaţi trimetiloxisiloxil aromatice aromatice cloruri aromatice piridine cloruri aromatice cu substituenţi hidrogenaţi piridine. alcanone. metilacetali. alchene. acizi α -metilcarboxilici dovadă pentru 2 x O. piridine ciclohexani. alcanali dovadă pentru N. esteri acizi. sulfuri. amine alifatice benzeni perhalogenaţi dovadă pentru O. tetraline ciclohexenone. ciclohexenil. grupe alchil superioare alcanone.

dioli. alchene cicloalcanone alchiltiofeni N-alchilpiperidine alcani alcanone etilen-cetali fosfaţi de alchil tetraline. amine alifatice dovadă pentru O. eteri. alcooli. N-metilpirolidine alcani alcanone. dihidropirani tetrahidropiridine pirazoli. derivaţi de feniletil α -ceto-benzenidisubstituiţi aromatice alchilate derivaţi benzoilaţi diazoderivaţi aromatici aciltiofeni aromatice esteri diesteri aromatice alchilate . alcani monosubstituiţi cicloalcanone piperidine. eteri fenolici piril-cetone. imidazoli alchene.204 Fragmente ionice caracteristice pentru compuşii organici uzuali ⋅ 83 84 85 86 87 88 89 90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 104 105 111 115 119 C5H6O+ C5H8N+ ⋅ C4H6N2+ C6H11+ C5H7O+ C5H10N+ C6H13+ C5H9O+ ⋅ C5H10O+ C5H12N+ C5H11O+ C4H7O2+ ⋅ C4H8O2+ C4H9O2+ C4H9S+ ⋅ C7H6+ C7H7+ C4H8Cl+ ⋅ C7H8+ C6H6N+ C6H5O+ ⋅ C6H7N+ CH2Br+ ⋅ C6H6O+ C5H4NO+ C5H3O2+ ⋅ C7H12+ C7H13+ C6H9O+ C5H5S+ C6H12N+ C7H15+ C6H11O+ C5H7O2+ H4PO4+ ⋅ C8H8+ ⋅ C7H4O+ C8H9+ C7H5O+ C6H5N2+ C5H3OS+ C9H7+ C6H11O2+ C5H7O3+ C9H11+ ciclopentenone. esteri esteri. acizi esteri etilici. alcanali dovadă pentru N. glicol-eteri sulfuri aromatice disubstituite aromatice cloruri de alchil alchilbenzeni alchilpiridine fenoli şi derivaţi fenolici aniline bromuri esteri fenolici. cicloalcani. α -metilesteri dovadă pentru 2 x O. tetrahidropirani. derivaţi ai acizilor graşi alcanone. derivaţi de piridonă furil-cetone compuşi aliciclici cicloalcani. alcanali.

Fragmente ionice caracteristice pentru compuşii organici uzuali 120 121 127 128 130 131 135 141 142 149 152 165 167 205 223 C8H7O+ C2F5+ ⋅ C7H5NO+ ⋅ C7H4O2+ C8H10N+ C8H9O+ C7H5O2+ C10H7+ C6H7O3+ ⋅ C6H6NCl+ I+ ⋅ C10H8+ ⋅ C6H5OCl+ ⋅ HI+ C9H8N+ ⋅ C9H6O+ C10H11+ C5H7S2+ C3F5+ C4H8Br+ C11H9+ C10H8N+ C8H5O3+ C12H8+ C13H9+ C8H7O4+ C12H13O3+ C12H15O4+ tolil cetone perfluoroetil derivaţi fenilcarbamaţi γ -benzopirone. indoli naftochinone tetraline tioetilencetali derivaţi perfluoroalchilaţi bromuri de alchi naftaline chinoline ftalaţi difenilderivaţi derivaţi difenilmetanici ftalaţi ftalaţi ftalaţi 205 . derivaţi de acid salicilic piridine. aniline derivaţi de hidroxibenzeni derivaţi de hidroxibenzeni naftaline diesteri nesaturaţi derivaţi cloruraţi N-aromatici ioduri naftaline derivaţi cloruraţi ai hidroxibenzenilor ioduri chinoline.

CH3CH2O . C2H6 ⋅ ⋅ OCH3 (esteri metilici). CH2OH. HCNO CH2=CHOH. amin-oxizi. sulfoxizi). ArCH2CH2CH3). CH2=CH-O . unde ⋅ ⋅ G = diferite grupări funcţionale). aldehide. CH2=C=O. Fragmente neutre ce însoţesc fragmentările compuşilor organici în spectrometrul de masă Masa fragment 1 2 15 16 17 18 19 20 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 Fragment scindat ⋅ H ⋅ H ⋅ CH3 ⋅ O (ArNO2. C2N2 44 45 46 47 48 49 51 52 ⋅ ⋅ . CH3CH2NH2 ⋅ (H2O şi CH2=CH2). CH3NH2 CH3OH. CH3-CO (metil-cetone. NH2 (carboxamide. CH2O (ArOCH3). NO (ArNO2). CO (chinone) (HCN + H) ⋅ ⋅ CH3CH2 (etil-cetone. O3 ⋅ CH2Cl ⋅ CHF2 C4H4. HC2N CH3C≡ CH ⋅ CH2=CHCH2 42 CH2CHCH3. NHCH2CH3 ⋅ CH3CHOH. CONH2. C2N. ( CH3 + H2O) H2S (tioli) ⋅ Cl HCl H2Cl (sau HCl + H) C3H2. (esteri etilici). NCNH2 43 C3H7 (propil-cetone. C≡ N ⋅ CH2=CH . N2O. NO2 (ArNO2) ⋅ CH3S CH3SH. ArCH2-C3H7). 5. SO (sulfoxizi). CO2 (esteri. F2 C3H3. NCO. HC≡ N CH2=CH2. cetone) ⋅ F HF ⋅ HC≡ CH. sulfonamide) ⋅ HO H2O (alcooli. S ⋅ ⋅ HS (tioli). CH3CH2OH. CHO ⋅ NH2CH2 . anhidride).206 Fragmente neutre ce însoţesc fragmentările compuşilor organici în spectrometrul de masă ANEXA NR. CH3COG. CO2H. (CH3 şi CH2=CH2).

CF2 C6H5COOH ⋅ I HI . EtC=OG.C5H9 ⋅ C5H11 ⋅ CH3CH2OCO C4H9OH C6H3 C6H4.207 Fragmente neutre ce însoţesc fragmentările compuşilor organici în spectrometrul de masă 53 54 55 56 57 58 59 60 61 62 63 64 68 69 71 73 74 75 76 77 78 79 80 85 100 119 122 127 128 C4H5 CH2=CH-CH=CH2 CH2=CH-CH=CH2 CH2=CHCH2CH3. SO2 CH2=C(CH3)-CH=CH2 ⋅ ⋅ CF3 . S2. CS2H2. CH2=C(OH)2 (esteri ai acidului acetic) CH3CH2S ⋅ . CH3CONH2. C4H10 ⋅ CH3OCO . G = diverse unităţi structurale) ⋅ NCS. C5H4N ⋅ Br . C5H5N HBr ⋅ CClF2 CF2=CF2 ⋅ CF3 . CS2H C6H6. 2CO ⋅ ⋅ C4H9 (butil-cetone). CS2 C6H5. CH3CH=CHCH3. (H2S şi CH2=CH2) ⋅ CH2CH2Cl C5H4. C3H7OH. CH3COCH3. C2H5CO (etil-cetone. (NO + CO).

k electron-volt eV constanta lui Avogadro constanta molară a gazelor NA R Valoare 299792458 6.67259 6.1093897 1.380658 1.6726231 1.6260755 1.013 6.6605402 1.6749286 1.60217733 9.m.208 Constante fizice fundamentale ANEXA NR 6 Constante fizice fundamentale Constanta viteza luminii în vid acceleraţie gravitaţională constanta lui Planck sarcina elementară masa electronului masa protonului masa neutronului unitate atomică de masă constanta lui Bolzman Simbol c G h e me mp mn u.0221367 8.08 96.a.314510 Unitate măsură ms-1 -11 3 10 m kg-1s-2 10-34Js 10-9C 10-31kg 10-27kg 10-27kg 10-27kg 10-23JK-1 10-19J kcal/mol kJ/mol 1023mol-1 Jmol-1K-1 .60217733 23.

Electrospray ionization electron-volt FAB FD FI FT-MS FT-ICR Fast Atom Bombardment Field Desorption Field Ionization Fourier Transform Mass Spectrometry Fourier Transform Ion Cyclotron Resonance GC GCMS Gas Chromatograph Gas Chromatography Mass Spectrometry HPLC HRMS High Performance Liquid Chromatography High Resolution Mass Spectrometer ICP ICR IP ISP Inductively Coupled Plasma Ion Cyclotron Resonance Ionization Potential Ionspray LC LCMS LD LIMA LIMS LSIMS Liquid Chromatograph Liquid Chromatography Mass Spectrometry Laser Desorption Laser Ionization Mass Analysis Laser Ionization Mass Spectrometry Liquid Secondary Ions Mass Spectrometry MALD MALDI MS MS/MS m/e Matrix Assisted Laser Desorption Matrix Assisted Laser Desorption Ionization Mass Spectrometer Tandem Mass Spectrometry raport masă/sarcină Pa PB Pascal Particle Beam PD Plasma Desorption QUISTOR Quadrupole Ion Store SIM SIMS SRM Selected Ion Monitoring Secondary Ions Mass Spectrometry Selected Reaction Monitoring TOF TSP Time of Flight Thermospray u. unitate atomică de masă . ESI eV intensitatea câmpului electric Electron Impact Ionization Electrospray.209 Constante fizice fundamentale Semnificaţia principalelor prescurtări utilizate în text API APCI Atmospheric Pressure Ionization Atmospheric Pressure Chemical Ionization B intensitatea câmpului magnetic CAD CF-FAB CI CID CRF Collision Activated Decomposition Continous Flow-FAB Chemical Ionization Collision Induced Decomposition Charge Remote Fragmentation DCI DLI Desorption Chemical Ionization Direct Liquid Introduction E EI ES.m.a.

24 ICR. 87 butirică. 92 electron-volt. multiplicatoare de electroni. 22 unghiulară. 55.5-triclorobenzen. 137 acid butiric. 91 1-hexenă. 33 săruri biliare. 33. 114 14-metilhexadecanoic. 47 scan. 88 ciclohexena.210 Index alfabetic Index alfabetic abundenţe izotopice. 99 interfată moving belt. 6 capcană de ioni. 124 3-hexenă. 124 n-hexadecan. 24 electrostatic. 13 filtru de masă quadripolar.132. 21. 115 18-metilnonadecanoic. 137 nesaturare echivalentă. 64 etil-metil-cetonă. 35 argon.90 detectarea ionilor selectionaţi. 141 butantiol. 137 ciclohexanonă. 131 n-butan. 136 acetonă. 117 stearic. 17 esteri. 37 reacţiilor selectionate. 24 anisol. 60 tri-etanolamină. 126 biblioteci de spectre. 137 thermospray. 90. 141 ciclohexan. 38 derivatizare. 55 t-butil-etil-eter. 23 în energie. 14 grăsimi. 98 biopolimeri. 116 acizi graşi. 93 baleiaj. 38 benzamidă. 137 izobutirică. 79 câmp electric. 58 2-etil-4-metilfenol. 73 1-clorobutan. 88 ciclotron. 20 quadripolar. 215 cuplaj cromatografic. 75. 137 etilbenzen. 25 captură de electroni lenţi. 40 3-etilhexan. 29 butilamină. 215 gravitaţională. 138 ciclohexanol. 116 11-octadecenoic. 89. 6 insulină. 114 nicotinic. 25 2-heptenă. 61 hidrocarburi perfuorurate. 25 focalizare de directie. 57 ciclopentanonă. 28 constanta lui Boltzman. 76 3-etil-3-metil-pentan. 33 1. 32 electrospray. 70 HRMS. 130 propionică. 98 1-bromobutan. 86. 11 GC/MS. 32 dodecanonă. 42.137 etil-dimetil-amina. 137 drum liber mediu. 141 acetofenonă. 30 dispersie energetică. 90. 26 cu timp de zbor. 38 fragmente neutre scindate. 86 amide. 68 ciclopentadienil. 115 heliu. 55 p-t-butilfenol. 127 1. 215 electrospray. 15 oleic. 53 FT-MS. 36 ionspray. 13 Array detectors. 130 butirofenonă. 72 4-clorobenzofenona. 12 alcool benzilic. 42 2-acetilpirol. 62 cation benzil. 66. 27 gaz cromatograf. 123 di-n-hexil-eter. 41 biomolecule. 10 analizor ciclotronic. 14 etilamină. 28 multiplicatoare de fotoni. 39 di-n-butilsulfură. 33. 22 magnetic. 22 efect orto. 20 CF-FAB. 127 bromură de fenacil. 37 fragmente ionice. 38 ioni precursori. 123 FAB. 93 amoniac. 79 APCI. 22 dodecan. 53 cameră de ionizare. 132 butirolactonă. 77 2-butil-etil-eter. 36 Particle Beam. 33. 65 hexanoat de etil. 22 magnetic. 56 fragmente neutre. 117 . 42 fragmentare retro-Diels-Alder. 129 di-butil-cetonă. 87 di-n-butileter. 14 aldehidă benzoică. 83. 126 cloro-trifluorometan. 8 dublă focalizare. 74. 23 formulă moleculară. 29. 55 1-butenă. 74 m-nitrobenzilic. 125. 215 Planck. 37 detectoare cu microcanale. 113 ADC. 134 metil. 133 9-octadecenoic. 26 cilindri Faraday. 215 Avogadro. 30 aducţi. 115 palmitic. 32 glicerină. 130. 27 impact electronic. 114.4-dibromobutan. 6.3. 32 gaze rare. 74 o-hidroxibenzilic. 35 daughter ion. 94 benzen. GC/MS. 129 sec-butil-eter.

34 pentanoli. 19 rezonanţa ionilor în ciclotron. 49 termospray. 50 potential de ionizare.5-dimetilciclohexenă. 19 înaltă.128 di-n-pentilsulfură. 56 directe. 83 o(p)-nitrotoluen.211 Index alfabetic introducere directă a probei. 8 potential de apariţie. 47 regula Stevenson. 10 quasi-moleculari. 57. 33 MS/MS. 85 peptide. 18 MALDI. 137 n-propilciclohexan. 10 selecţionaţi. 60 procese de fragmentare. 83 nomogramă. 121 4-propilfenol. 42 limită de detecţie. 37 tropiliu. 127 2.. 10 izobutil-metil-cetonă. 72 tetrahidrofuran. 58 regula azotului. 121 4-metiltiazol. 38 multiplicator de electroni. 58. 7 la presiune atmosferică. 25 Quoadrupole Ion Storage. 13 neutral loss scan. 81 2. 28 plasmă de ionizare. 37 scindări cu rearanjare. PB. 28 naftalină. 38 nicotinamidă. 50 izobutan. 120. 67 metan. 121 2. 68. 15 matrice. 48 n-propilbenzen. 83 nitrometan. 72. 115 TSP. 141 N-metilpirolidină. 6 octan. 24 Quadrupole Mass Filter. 134 oligonucleotide. 78 tetralină. 69. 44 surse de ioni. 38 particle beam. 19 trigliceride. 29 β -mircen. 19 lyzozim. 87 ionizare chimică. 80 2-metilpentan. 128 proteine.4-tetrametilbutan. 120 teobromină. 107 scan. 37 rearanjarea McLafferty. parent scan. 15 microcanale. 50. 6 Ionization Potential. 24 toluidină. 137 tiofen. 27 ioni aminotropiliu. 40 nucleozide. 19 unitară. 47 moleculari. ioni-molecule. 15.4. 35 tetraclorură de carbon. 108 oxid de carbon. 37 selected reaction monitoring. 45 negativi. 96 pirol. 54 induse.4-dimetilciclohexenă. 37 sulf. 96 plăci fotografice. 13 .6-dimetilheptenă-2. 82. 123 1. 27 xenon. 120. 106 oligozaharide. 98 quadripol. 35 prin impact electronic. 131 izopropilbenzen. 98 pic de bază. 124 1-(4-metilfenil)etanol. 51 fiică. 125 4-metil-2-hexanol. 11.2-dimetilpropan. 14 TOF. 57. 75. 11. 123 5-metilpentadecan. 137 izotopi. 122 octanoat de metil. 35 parent ion. 94 cu număr impar de electroni. 65 2-metilpirol. 128 N-metil-N-izopropil-butilamină. 25 reacţii de fragmentare. 62 părinte. 96 tioglicerină. 22 metastabili. 129 transmisie. 1 pseudomoleculari. 5 Ion Cyclotron Resonance.2. 54 selected ion monitoring. 47 hidroxitropiliu. 2. 66 norbornenă. 51 cu număr par de electroni. 42 metastabil. 126 neon. 40 izotopic. 54 simple. 50 norbornan. 20 joasă. 54 rezolutie. 63 nitrobenzen. 63 selecţionate. 82 benzoil. 5 indirectă a probei. 96 moving belt. 57 normalizarea spectrului. 124 4. 9. 92. 47 piridină. 76 izocinetici.

Scutaru D. 1994 . Introduction to Organic Spectroscopy. Paris 1969 11. Meier H. Editura Tehnică.C. Bucureşti.B. Metode spectrale utilizate în analiza structurală organică. Balaban A.. Editura Dacia. Cornu A. Paris. Bacaloglu R.. Bassler G. Précis de spectrométrie de mass analytique. Bucureşti. 1985 2. Organic Spectroscopy. Georg Thieme Verlag. Ediţia a 5-a. Hesse M. 1991 8. 1989 15. Analiză structurală organică. 1973 5. Ediţia a 3-a. Banciu M. Lambert J.. 1975 4. 1994 7. Chimie organică. Spectrographie de masse. Hoffmann E. Spectrometric Identification of Organic compounds. 1987 6. Lightner D. şi. Structura şi proprietăţile compuşilor organici.. Editura Ştiinţifică.C. Charette J.. Metode fizice în chimia organică. Cort L. Freeman and Company. Bucureşti..W. New York. şi Pogany I. Bucureşti. Bucureşti 1980 12.H. New York.. Masson. Purdelea D şi colab. Silverstein R. Oxford. şi Cooks G.T. 1979 10.H. Cotarcă L.. Kemp W.. New York. Ediscience.. Stuttgart. Ediţia a 2-a. şi Clerc T.. vol II. Editura Academiei RSR..M. Pergamon Press. Grenoble.212 Index alfabetic BIBLIOGRAFIE 1. New York. Cluj. Aplicaţii ale metodelor fizice în chimia organică. Presses universitaires de Grenoble. An Introduction to Spectroscopic Methods for the Identification of Organic Compounds. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică... 1987 9. şi Zeeh B. Bucureşti 1986 16. Spektroskopische Methoden in der Organischen Chemie. Neniţescu C. Editura Didactică şi Pedagogică. Nomenclatura Chimiei Organice. Macmillan Publishing Company. Seibl J. W. Spectrométrie de masse.. Tables Data for Structure Determination of Organic Compounds.. Springer Verlag...D.. McLafferty F. şi Banciu M... Shurvell H. Morril T. Oprean I. Spectrometria de masă a compuşilor organic.. Universitatea Tehnică "Gh. Editat de Scheinmann F. John Wiley and Sons. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 1991 17..F. 1983 3. şi Glatt H. Asachi" Iaşi.. 1972 13.A. şi Stroobant V.... Berlin. Pretsch E... Mager S. şi colab.. Csunderlik C. Pogany I. Simon W. 1972 14.