You are on page 1of 195

DPP–pg–1

Titlul I – {I PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI PROCESUAL PENAL Cap. I. Obiectul dreptului procesual penal
I.1. Locul dreptului procesual penal in sistemul de drept

§1. Obiectul de reglementare a Dreptului procesual penal 1) Procesul penal |n vederea apararii intereselor societatii si ale ordinii de drept, a drepturilor si libertatilor cetatenilor impotriva faptelor care le-ar aduce atingere, legea penala prevede faptele care constituie infractiuni si sanctiunile penale care se pot aplica celor ce le savirsesc. Aplicarea pedepselor si a altor sanctiuni prevazute de legea penala constituie sarcina autoritatilor pe care societatea le-a imputernicit in acest scop, iar activitatea prin care se realizeaza tragerea la raspundere penala a infractorilor trebuie sa se desfasoare organizat, in conformitate cu anumite reguli, care sa satisfaca cerintele a doua interese majore: – interesul societatii – care impune o activitate de natura a realiza descoperirea rapida a infractiunilor si identificarea imediata a infractorilor, dovedirea completa si obiectiva a vinovatiei acestora, precum si aplicarea unor sanctiuni penale legale, care sa constituie mijloace eficiente de combatere si prevenire a fenomenului infractional; – interesul individual – care impune ca aceasta activitate sa fie strict reglementata de lege si sa se desfasoare in conformitate cu aceasta, fiind interzise abuzurile si nedreptatile, ceea ce implica acordarea de mijloace eficiente cetatenilor pentru a se apara impotriva unei invinuiri neintemeiate sau mai grave decit cea reala, precum si instituirea de puternice garantii pentru deplina realizare a dreptului de aparare. Activitatea prin care se asigura aplicarea legii penale celor care au savirsit infractiuni poarta denumirea de proces penal, fiind obiectul de reglementare al unui ansamblu de norme juridice denumit drept procesual penal. Denumirea de proces penal deriva pe de o parte, din cuvintul latinesc processus, care inseamna inaintare, desfasurare, progres, ceea ce in materie juridica caracterizeaza o activitate desfasurata in timp, prin acte succesive, de la simplu la complex, avind ca finalitate rezolvarea unui litigiu juridic; astfel, dupa ce s-a descoperit savirsirea unei infractiuni, se trece la identificarea faptuitorilor, la cercetarea vinovatiei lor, la trimiterea in judecata si la judecarea lor, la punerea in executare a hotaririi judecatoresti de condamnare, ceea ce subliniaza o desfasurare progresiva si coordonata a activitatii judiciare; pe de alta parte, se foloseste calificativul de penal, care-l deosebeste de alte forme de proces, definind astfel finalitatea desfasurarii procesului, anume aplicarea de pedepse (penale) celor vinovati de savirsirea de infractiuni. Prin proces penal se intelege activitatea reglementata de lege pe care o desfasoara autoritatea judecatoreasca, cu participarea activa a persoanelor interesate, ca titulare de drepturi si obligatii, in scopul constatarii la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savirsit o infractiune sa fie sanctionata potrivit legii si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala. Deci procesul penal consta intr-o activitate prin care infractorul este supus raspunderii penale. Aceasta activitate cuprinde, in principal, activitatea de judecata, desfasurata de instantele judecatoresti care, potrivit art. 124 din Constitutia României, infaptuiesc justitia; prin hotarirea instantei de judecata, data in urma unei dezbateri orale si contradictorii, in sedinta publica, se stabileste vinovatia celor trimisi in judecata si li se aplica celor vinovati de comiterea de infractiuni pedepsele si alte masuri prevazute de legea penala. Pentru a se stabili daca este sau nu cazul ca o persoana invinuita de comiterea unei infractiuni sa fie trimisa in fata instantei judecatoresti, se desfasoara o activitate premergatoare judecatii, denumita urmarire penala, prin care Ministerul Public, impreuna cu organele pe care le supravegheaza, denumite organe de cercetare penala, asigura descoperirea infractiunilor, identificarea faptuitorilor si, atunci cind s-au strins probele necesare, trimiterea in judecata a celor vinovati. |n fine, dupa pronuntarea unei hotariri definitive de condamnare, se desfasoara activitatea de punere in executare a acesteia, potrivit legii. Asadar, procesul penal cuprinde, ca parti componente, in ordinea desfasurarii lor: urmarirea penala, judecata si punerea in executare a hotaririi definitive de condamnare.

DPP–pg–2 Procesul penal constituie o activitate reglementata de lege; urmarirea si judecarea infractorilor, precum si punerea in executare a pedepselor prevazute de lege nu se pot desfasura de oricine si oricum, ci numai de anumite autoritati publice imputernicite de lege, care trebuie sa desfasoare activitatea in conditiile si formele prevazute de lege. |n acest mod, legea instituie autoritati publice specializate in combaterea fenomenului infractional, iar mijloacele pe care le prevede sint selectionate dintre acelea care, in practica de zi cu zi, si-au dovedit atit eficienta in descoperirea oricarei infractiuni si sanctionarea oricarui infractor, dar care prezinta si garantia unei depline realizari a dreptului la aparare, de respectare a celorlalte drepturi fundamentale ale omului. Statul de drept implica in cel mai inalt grad legalitatea in activitatea de combatere a infractiunilor. De aceea, statul de drept impune nu numai reglementarea prin norme clare si ferme a procesului penal, in vederea apararii atit a intereselor societatii in intregul ei, cit si a intereselor fiecarui cetatean in parte, dar si asigurarea respectarii in practica a acestor norme, astfel incit sanctiunile penale sa nu fie aplicate decit celor care s-au facut vinovati de incalcarea legii penale. Activitatea constituind procesul penal se efectueaza de o anumita autoritate publica, pe care Constitutia României o denumeste “autoritatea judecatoreasca”. Din autoritatea judecatoreasca fac parte in primul rind instantele judecatoresti, reprezentate de Curtea Suprema de Justitie, curtile de apel, tribunalele si judecatoriile, precum si instantele militare. Instantele judecatoresti sint compuse din judecatori. |n al doilea rind, face parte Ministerul Public, autoritatea care reprezinta interesele generale ale societatii si ale ordinii de drept; Ministerul Public isi exercita atributiile prin procurori, constituiti in parchete pe linga fiecare instanta judecatoreasca si sint ajutati de organele de cercetare penala. La procesul penal participa si persoanele care au legatura cu savirsirea unei infractiuni. Unele dintre aceste persoane – fizice sau juridice – se numesc parti. Sint parti in procesul penal: – inculpatul – persoana care este adusa in fata autoritatii judecatoresti pentru a raspunde penal de infractiunea savirsita si civil de pagubele pe care le-a produs prin acea infractiune; – partea vatamata – victima a infractiunii, care actioneaza in vederea sanctionarii penale a inculpatului; – partea civila – persoana prejudiciata prin infractiune, care pretinde repararea pagubei ce i s-a produs de catre inculpat; – partea responsabila civilmente – chemata sa raspunda fata de partea civila, impreuna cu inculpatul, pentru paguba ce i s-a produs acesteia. Partile intervin in fata autoritatilor judecatoresti in vederea sustinerii sau apararii intereselor proprii, exercitindu-si in acest scop drepturile acordate de lege si indeplinindu-si obligatiile pe care aceeasi lege le prevede. |n afara de parti, la activitatea judiciara mai participa aparatorii si reprezentantii, care, desi persoane distincte de parti, exercita drepturile si indeplinesc obligatiile procesuale in numele sau interesul partilor. |n activitatea pe care o desfasoara, instantele judecatoresti, Ministerul Public si organele de cercetare penala stabilesac raporturi juridice intre ele; raporturi juridice se stabilesc intre aceste autoritati si partile din proces, intre parti si aparatori. Aceste raporturi – denumite raporturi procesual penale – avind ca finalitate tragerea la raspundere penala a infractorilor, au caracter juridic, deoarece se stabilesc in temeiul normelor de drept care le reglementeaza. Ca urmare, autoritatile judiciare, partile, aparatorii devin subiecte ale unor raporturi juridice, cu caracter procesual penal, avind drepturi si obligatii procesuale. Includerea in conceptul de proces penal a raporturilor juridice procesual penale, in care partile (printre care si cel care este tras la raspundere penala) sint titulare de drepturi si obligatii, scoate in relief o conceptie umanista si democratica cu privire la procesul penal, potrivit careia justitia trebuie infaptuita cu asigurarea celor mai largi posibilitati de aparare pentru persoanele implicate. Activitatea autoritatilor judiciare penale, cu participarea partilor, se desfasoara in scopul constatarii la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, in vederea tragerii la raspundere numai a celor vinovati de savirsirea lor si numai in limitele prevazute de lege; se exprima, asadar, cerinta de a se actiona imediat si de urgenta pentru descoperirea infractiunilor, identificarea infractorilor si apoi sanctionarea lor, dindu-se astfel eficienta necesara combaterii si prevenirii infractiunilor; totodata, se cere si cunoasterea exacta si completa a faptelor, spre a se evita orice condamnare contrara legii si adevarului. Aceste cerinte trebuie sa satisfaca atit interesul general al societatii – ca orice infractiune sa fie descoperita si orice infractor pedepsit – cit si interesul individual, care impune ca nici un nevinovat sa nu fie tras la raspundere penala, iar cel vinovat sa raspunda numai in masura vinovatiei sale.

DPP–pg–3 Prin realizarea scopului de mai sus se asigura si indeplinirea unui scop educativ, cu efect preventiv, prin dezvoltarea constiintei cetatenilor in spiritul respectarii ordinii constitutionale si a ordinii de drept, a drepturilor si libertatilor omului, ceea ce creaza climatul necesar pentru prevenirea savirsirii de noi infractiuni. Cu cit in constiinta cetatenilor se formeaza convingerea ca justitia penala nu va lasa nici un infractor nepedepsit, cu atit se sadeste mai adinc ideea necesitatii repsectarii legilor tarii, in special a legii penale. 2) Procesul penal si alte forme de proces Exista si alte forme de proces, care asigura solutionarea litigiilor dintre persoanele fizice intre ele, dintre persoanele fizice si juridice, dintre persoanele juridice intre ele, ori prin care se aplica unele masuri administrative sau disciplinare; astfel de procese capata denumirea litigiului pe care il solutioneaza: proces civil, administrativ, disciplinar. Datorita trasaturilor caracteristice ale activitatii de rezolvare a unui litigiu juridic, toate formele de proces, inclusiv procesul penal, au citeva elemente comune: desfasurarea unei activitati de un organ de jurisdictie, cu privire la un conflict de drept, nascut din nerespectarea unei dispozitii legale, activitate finalizata printr-o hotarire supusa unei cai de atac la un organ superior si care, dupa ce a ramas definitiva, este pusa in executare. |n cazul procesului penal si civil, organul jurisdictional este, de regula, o instanta judecatoreasca; in cazul procesului administrativ si disciplinar, organul care solutioneaza litigiul poate fi si un organ administrativ sau disciplinar. Natura diferita a litigiilor determina trasaturi specifice pentru fiecare fel de proces, fie in legatura cu organele in fata carora se desfasoara, fie in ceea ce priveste structura procesului, principiile acestuia, persoanele implicate, mijloacele de proba folosite, solutiile ce se pot pronunta, caile de atac. Trasaturile specifice impun ca fiecare forma de proces sa aiba autonomia sa, diferentiindu-se de celelalte forme de proces. Procesul penal, avind ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanei care a savirsit o infractiune, presupune o confruntare intre societate si infractor, in care societatea, prin Ministerul Public si instantele judecatoresti, actioneaza pentru pedepsirea acestuia, iar infractorul incearca sa ramina nedescoperit sau sa-si ascunda vinovatia. De aceea, societatea trebuie sa foloseasca constringerea de stat si sa depuna eforturi sustinute pentru ca, in final, sa se asigure punerea in executare a pedepsei aplicate celui a carui vinovatie a fost dovedita. Ca urmare, pe linga interventia instantelor judecatoresti, comuna si altor forme de proces, numai procesul penal cunoaste interventia organelor de urmarire penala – procuror si organe de cercetare penala – activitate care, sub denumirea de urmarire penala, este parte componenta a procesului penal. Pentru ca orice infractiune sa fie descoperita si orice infractor identificat, legea impune ca organele de urmarire penala si instantele judecatoresti penale sa-si desfasoare, de regula, activitatea din proprie initiativa (din oficiu), nelasind activitatea de aplicare a legii penale numai la initiativa persoanelor vatamate prin infractiune. Procesul penal cunoaste o reglementare a probelor adaptata conditiilor specifice in care se savirseste o infractiune, de multe ori fara prezenta martorilor sau fara acte preconstituite, care, asigurind evitarea erorilor, creaza totusi facilitati in stabilirea corecta si completa a faptelor. Procesul penal se finalizeaza printr-o hotarire de condamnare a inculpatului la o pedeapsa sau alta masura penala (daca se constata raspunderea sa penala) ori prin achitare (in caz contrar). Fiind posibila aplicarea de pedepse privative de libertate, in cursul procesului penal se pot lua, cu caracter temporar, masuri preventive sau masuri de siguranta, privative de libertate sau alte drepturi, necesare pentru a impiedica pe inculpat sa se sustraga de la urmarire, judecata sau executarea pedepselor; aceste masuri preventive si de siguranta sint caracteristice numai procesului penal. Procesul civil se deosebeste de procesul penal prin obiectul sau, care consta in judecarea si solutionarea litigiilor privind drepturile civile, de familie, de munca, precum si in executarea hotaririlor judecatoresti civile. Obiectul procesului civil, in sensul larg al cuvintului, se refera la litigii patrimoniale sau nepatrimoniale intre cetateni, intre cetateni si persoanele juridice sau autoritatile publice (contenciosul administrativ), intre persoanele juridice intre ele. Caracteristic pentru procesul civil este principiul egalitatii dintre partile in conflict – reclamant si pirit – care da un anumit specific structurii procesului (numai judecata si executarea hotaririi); de asemenea, restringerea mijloacelor de proba, obiect al probatiunii fiind raporturile juridice; specifice sint si solutiile ce se pot pronunta. Procesul civil este dominat de dreptul de dispozitie al partilor, potrivit caruia instanta de judecata actioneaza numai daca este sesizata de reclamant printr-o cerere in justitie, al carui obiect nu poate fi depasit de instanta, iar procesul inceteaza la vointa partilor, atit prin renuntarea la judecata, cit si prin renuntarea la executarea hotaririi. Procesul administrativ are ca obiect judecarea si solutionarea cazurilor de incalcare a legii administrative si financiare, avind loc in fata autoritatilor administratiei publice cu atributii jurisdictionale (Curtea de Conturi, comisiile care judeca contestatiile in materia pensiilor si in alte

la inceput nu erau judecatori de profesie. pentru aplicarea unei sanctiuni disciplinare celui vinovat de comiterea abaterii. normele procesului civil. dupa ideea straveche ca victima si familia ei trebuiau sa se razbune impotriva celui care le-a cauzat un rau. ce urmeaza a fi executata. procedura plingerii prealabile din procesul penal implica un drept de dispozitie al partii vatamate asupra inceperii si desfasurarii procesului. creaza procesului penal o pozitie prioritara fata de celelalte forme de proces. A. care-i determina particularitatea si-i confera autonomie. Procesul disciplinar intervine in cazul in care. Astfel. legea prevede si posibilitatea ca unele norme care reglementeaza un anumit proces sa se aplice in desfasurarea altui proces. administrativ sau disciplinar asupra aceleiasi fapte si persoane. dreptul administrativ si dreptul financiar. aplicarea unor sanctiuni contraventionale) se judeca si se solutioneaza dupa regulile unui proces civil. se desfasoara activitatea organelor de jurisdictie disciplinara. Judecata in procesul acuzatorial se caracterizeaza prin dezbaterea publica. Normele care reglementeaza cele mai importante forme de proces – cel penal si cel civil – se constituie in ramuri distincte de drept. prin care se asigura repararea pagubei produse prin infractiune. Procesul penal acuzatorial Procesul penal acuzatorial isi trage denumirea de la modul cum era sesizata instanta de judecata. |nsemnatatea luptei impotriva infractiunilor. Activitatea de jurisdictie a acestor organe se diferentiaza de activitatea de judecata desfasurata de instantele judecatoresti. neavind dreptul sa actioneze in vederea cunoasterii altor imprejurari decit cele aratate de partile din proces. se pot intilni si interferente intre aceste caracterisitici. Procesul disciplinar se apropie de procesul penal prin aplicarea principiului interventiei din oficiu a organelor disciplinare si desfasurarea unei proceduri prealabila judecatii. Acuzarea era adusa de victima infractiunii. in procesul civil sint cazuri in care actiunea este introdusa de partea lezata. Fiecare forma de proces este reglementata de norme legale proprii. a caror activitate de judecata se desfasoara dupa o procedura proprie (cazul comisiilor disciplinare ale magistratilor. Judecatorii interveneau in dezbaterea dintre acuzator si acuzat numai pentru a pastra regulile judecatii. Astfel. 3) Tipurile istorice de proces penal |n dezvoltarea sa istorica. apropiindu-se mai mult de o dezbatere administrativa a litigiului. luarea pe garantie sub juramint de catre persoanele care-l cunosteau pe acuzat. interventia directa a societatii fiind caracterisitica procesului penal. 721 Cod procedura civila). care este caracteristic procesului civil. in drept procesual penal si drept procesual civil. ca regula. Desi fiecare forma de proces isi are caracteristicile sale.). sint instituite comisii de disciplina. hotarirea definitiva data in procesul penal devine obligatorie pentru organul jurisdictional care urmeaza sa se pronunte in procesul civil. relatarile martorilor. judecata avind loc in fata unui tribunal compus din cetateni. Dreptul de a acuza a trecut apoi si la alte persoane. 44 al. in urma unor abateri disciplinare. ca cele mai grave incalcari ale legii. Aplicarea sanctiunii disciplinare ia forma de proces atunci cind. . inchizitorial si mixt. iar cele care reglementeaza procesul disciplinar fac parte din dreptul muncii. fiind intr-un numar mai restrins. cadrelor didactice etc. formeaza. denumite acuzatori populari. prin lege. uneori. normele din dreptul procesual civil se pot aplica in procesul penal cind se judeca o chestiune prealabila de natura civila (art. desfasurarea procesului civil este suspendata cit timp are loc inca procesul penal cu privire la aceeasi fapta si faptuitor. Fara acuzatia adusa de acuzator nu putea exista un proces. fiind necesar un acuzator care sa aduca o acuzatie unei persoane. finalizat printr-o hotarire. precum si dreptul autoritatilor judiciare penale de a interveni din proprie initiativa in vederea tragerii la raspundere penala a infractorilor. 2). daca nu exista o reglementare potrivnica (art. orala si contradictoriala a litigiului in fata organului de judecata. in care acuzatorul trebuia sa-si dovedeasca acuzatia pe care o aducea. avocatilor. dar judecata urmeaza. iar acuzatul sa-si dovedeasca nevinovatia. |n dovedirea acuzatiei sau apararii se foloseau ca probe recunoasterea publica din partea acuzatului. Unele litigii cu caracter administrativ (cum sint actiunile pentru anularea unor acte administrative ilegale. precum si in procesul administrativ si disciplinar. Datorita legaturilor care exista intre diferitele forme de proces. fara insa a fi inlaturat caracterul de proces. normele care reglementeaza procesul administrativ si disciplinar.DPP–pg–4 materii). procesul penal a cunoscut – din punct de vedere al structurii si al principiilor sale de baza – trei tipuri distincte: acuzatorial. impreuna cu normele care reglementeaza activitatea autoritatilor administratiei publice. procesul penal poate prelua spre solutionare si litigiul civil intervenit intre persoana vatamata si inculpat. |n stadiul incipient in care se afla organizatia statala. judecatorii avind o libertate deplina in a da sau nu crezare probelor ce li se infatisau. astfel.

Daca procesul penal inchizitorial asigura mai bine reprimarea infractiunilor. cristalizindu-si principiile in Ordonanta franceza din 1670. denumit mai intii “procurorul regelui”. pedeapsa simbolizind reactia publica impotriva celor care au comis fapte penale. iar hotarirea lor fiind supusa apelului la alti judecatori. in scris si necontradictoriu. iar in timpul farimitarii feudale in fata justitiei senioriale. Procesul penal mixt Procesul penal mixt a constituit o reactie impotriva exceselor si inechitatilor procesului penal inchizitorial. cu unele trasaturi specifice. ci si statului. – implineau vointa lui Dumnezeu ca cel ce avea dreptate sa poata trece peste incercarile la care era supus. la greci. pentru a putea acoperi toate cazurile de represiune penala. dreptul la aparare fiind restrins. fiind o frina in calea arbitrariului. dar si prin caracterul scris si necontradictoriu al procesului. procesul penal inchizitorial a constituit totusi un progres fata de duelul judiciar si ordalii. Procesul penal inchizitorial Centralizarea puterii in miinile monarhului absolut. Reprimarea infractiunilor numai la plingerea victimei fiind insuficienta. in prima perioada a feudalismului. in care cine invingea in lupta avea si dreptatea de partea sa. desfasurat in fata organelor de jurisdictie ecleziastice. – ordaliile – incercarea cu apa fiarta. Judecata se desfasura in secret. judecatorul se putea sesiza si din proprie initiativa cu judecarea oricarei infractiuni. ordalii). Desi astazi este privit – in ceea ce priveste judecata – ca un proces care a incalcat elementare drepturi ale omului. judecatorul neavind voie sa evalueze probele pe baza convingerii sale. Din Evul Mediu si pina astazi procesul penal acuzatorial este caracteristic dreptului anglo-saxon. consacrate in faza de judecata. dar a prezentat si dezavanatajul de a nu fi eficient in combaterea infractiunilor. Procesul penal acuzatorial este caracteristic statelor in care s-a dezvoltat democratia prin participarea cetatenilor la treburile publice si prin acordarea de largi drepturi individuale (bineinteles. unui organ . B. sesizarea organului de judecata a fost incredintata unui magistrat. |n noua conceptie infractiunile aduceau atingere nu numai victimei. de unde s-a extins si la statele care au preluat acest drept. prin sistemul probelor legale pe care le-a introdus. corespunzatoare caracterului autoritar al statului feudal centralizat. Ministerul Public si judecatorii avind obligatia de a actiona din proprie initiativa in acest scop.DPP–pg–5 Ulterior. in care predominau interesele puterii fata de interesele individuale. Acest tip de proces a prezentat avantajul pentru acuzat de a se bucura de garantii pentru dreptul sau la aparare. care se putea obtine si prin tortura. iar in lipsa unei cercetari preliminare din partea unor persoane specializate era dificila identificarea faptuitorilor. Folosirea torturii isi avea o baza religioasa. Instanta de judecata era formata numai din judecatori de profesie. a caror valoare era prestabilita de lege. XVIII. ratiune pentru care acestuia trebuia sa-i revina sarcina de a organiza activitatea de represiune penala. mentinute in faza prealabila judecatii. atit prin restringerea drepturilor acestuia. dupa procedura de investigatie (per inquisitionem) desfasurata de persoana insarcinata oficial cu descoperirea si cercetarea infractiunilor. condamnate de ideile noi ale sec. independent de pozitia si activitatea partilor. ci numai in raport cu valoarea prevazuta de lege. Proba probationum (regina probelor) era marturisirea acuzatului. ca semn al vointei divine. si trasaturile procesului penal acuzatorial. Spre deosebire de procesul acuzatorial. unele popoare barbare. dreptul la aparare al inculpatului era mai slab asigurat. Procesul penal acuzatorial s-a aplicat. a atras formarea unui stat autoritar. Pentru dovedirea nevinovatiei s-a instituit un sistem de probe legale. in conditiile privilegiate de care se bucurau unele clase sociale). in a doua parte a Evului Mediu. care au capatat dreptul de a interveni in desfasurarea procesului. acest tip de proces penal a fost cunoscut in perioada feudala si in tarile rom#ne. premergatoare revolutiei burgheze din Franta. principii deosebite de cele ale procesului acuzatorial. Sesizarea organului de judecata este incredintata. fier inrosit etc. ca reprezentant al puterii centrale. in principal. Acest tip de proces s-a format prin imbinarea unor trasaturi ale procesului inchizitorial. Procesul penal inchizitorial isi are radacinile in dreptul procesual canonic. C. |n linii mari. procesul penal acuzatorial a cunoscut un pronuntat caracter religios. Acest proces penal a fost denumit inchizitorial. a devenit necesara o oficializare a actiunii de pedepseire a infractiunilor si asezarea procesului penal pe noi principii. folosindu-se asa-numitele “semne ale lui Dumnezeu”: – duelul judiciar dintre acuzator si acuzat sau reprezentantii lor. judecatorii avind obligatia sa solutioneze cauza pe baza de probe. romani. pentru cunoasterea faptelor. chiar si in cadrul judecatii (chestiunea prealabila). cu toata cruzimea unora dintre mijloacele folosite (duel judiciar. iar apoi primind denumirea de Minister Public. in sensul ca divinitatea ajuta pe nevinovati sa suporte chinurile la care erau supusi. caci in lipsa persoanei vatamate faptuitorul nu putea fi adus in fata instantei de judecata.

dezvoltindu-se garantii procesuale importante pentru asigurarea respectarii neabatute a drepturilor fundamentale ale omului1. a partilor si a aparatorilor lor. prin codul de instructie criminala din 1808. in care un rol predominant l-a judecat politia secreta si magistratii incadrati in partidul national-socialist. pentru a stringe probele din care sa se poata trage concluzia daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata. prin exterminari individuale si in masa. Pentru a descoperi infractiunile si a identifica pe infractori. instanta – compusa din judecatori de profesie si. – in U. ancheta penala a fost incredintata organelor de militie. intr-un numar de cauze.S. inviolabilitatea domiciliului [i a coresponden]ei. dreptul la aparare. prezum]ia de nevinov`]ie. in general. Exista si elemente de intrepatrundere. cu asigurarea dreptului la aparare. dupa cum unele elemente inchizitoriale se pot manifesta in faza de judecata (sedinta de judecata secreta). in cadrul lagarelor de detinuti politici. s-au restrins garantiile in ce priveste libertatea individuala. avind majoritatea in luarea hotaririlor. inviolabilitatea domiciliului si corespondentei. colocvii initiate de asociatii stiintifice internationale din domeniul stiintelor penale (Asociatia Internationala de Drept Penal. formindu-se un bloc al statelor cu proces penal mixt. indreptat mai intii impotriva fostilor mosieri si capitalisti. SUA si tarile aflate sub influenta legislatiei engleze un procesul penal acuzatorial. caracteristicile procesului penal sovietic au fost introduse si in legislatia acestor tari. desfasoara o activitate de informare si de instructie prealabila. |ntre cele doua razboaie mondiale. in sedinta publica. unii autori sus]in c` ar exista cel pu]in teoretic [i un al patrulea tip de proces: cel de ap`rare social`. completele de judecata s-au format cu asesori populari. si din cetateni (jurati) – dezbate cauza in prezenta Ministerului Public. mai intii teoretica si apoi transpusa in acorduri internationale. – dupa 1945. in unele cazuri. sub influenta politica a U. |n faza de judecata. in special in cursul urmaririi penale2. instanta de judecata sa fie sesizata direct de persoana vatamata. libertatea individual`. 1 . fiind adoptat si de Codurile de procedura penala rom#ne din 1864 si 1936. |n acest mod erau adoptate. |n perioada interbelica si in prezent a continuat sa functioneze in Anglia. conferinte.S. pentru asigurarea unei mai mari protectii a omului impotriva abuzurilor posibile ale autoritatilor judiciare. in cadrul unor congrese. dar de conceptie si de practica autoritara. supusi dispozitiilor date de conducerea acestuia. |n locul probelor legale a fost adoptat regimul probelor libere. trecindu-se la rafuiala directa. s-a desfiintat apelul. Ministerul Public. dreptul la ap`rare 2 |n raport de aceste direc]ii de dezvoltare a legisla]iei procesual penale.S. sub conducerea politica a partidului comunist – s-a instaurat un proces penal autoritar.R. asupra tarilor socialiste din centrul si estul Europei. scrisa si necontradictorie.DPP–pg–6 specializat. securitate si procuratura (organe de represiune ale statului autoritar comunist). tortura a fost oficial abolita. – procesul penal in tarile cu regim autoritar: – in Germania hitlerista s-a instituit un regim de teroare judiciara impotriva oponentilor regimului. Pe plan teoretic. in faza de judecata. cind s-a socotit necesar. elementele pozitive ale procesului penal acuzatorial. in evolutia procesului penal mixt s-au manifestat doua variante: – procesul penal din tarile cu democratie liberala – in care au fost aparate cu fermitate interesele individuale in raport cu cele ale statului. secreta. unele elemente acuzatoriale patrunzind in faza preliminara (de exemplu existenta unei anumite contradictorialitati prin prezenta aparatorului la unele acte de instructie prealabila). in spiritul unei mai intense ocrotiri a drepturilor fundamentale ale omului. care urmeaza regulile procesului inchizitorial. orala si contradictorie. – abandonindu-se principiul separarii puterilor in stat si supunindu-se intreaga activitate de stat (inclusiv justitia) puterii unice a sovietelor. Societatea Internationala de Criminologie) s-au examinat si teme legate de modul de organizare si functionare a procesului penal. evaluarea lor facindu-se pe baza convingerii intime a judecatorilor. apoi impotriva oricarui oponent al regimului comunist. s-a renuntat si la procesele politice. 4) Procesul penal modern si cerintele drepturilor omului recunoscute pe plan international Dupa al doilea razboi mondial s-a produs o miscare umanista pe plan international. prin procurorii constituiti in parchete. Introdus mai intii in Franta.R. procedura fiind.S. cu posibilitatea ca. Societatea Internationala de Aparare Sociala. procesul penal mixt s-a extins apoi la cea mai mare parte a legislatiei moderne.

sesiunile grupurilor consultative si studiile efectuate. prin intermediul procesului penal. intrat in vigoare prin ratificarea sa de cele mai multe membre ONU. Dispozitiile liberale ale Conventiei de la Roma din 1950 se impun. prin trecerea in competenta tribunalelor militare a judecarii unui mare numar de infractiuni de drept comun. supusa puterii politice reprezentata de partidul unic al clasei muncitoare. astfel incit procedura penala adoptata in 1864 a fost sub forma procesului penal mixt. in care au fost inscrise ca drepturi fundamentale inviolabilitatea persoanei. pentru a reduce durata procesului. fie sub forma procesului acuzatorial (anglo-saxon). Statele care au ratificat declaratia s-au obligat sa dezvolte respectul pentru aceste drepturi si sa treaca la aplicarea lor universala si efectiva. a initiat propuneri de introducere a unor institutii si reglementari de natura a asigura o protectie mai mare drepturilor si intereselor legitime ale cetatenilor in cadrul activitatii autoritatilor judiciare. Aceasta varianta liberala a fost mentinuta si dupa unificarea legislatiei penale si procesual penale ce a avut loc in 1936. care a fost scoasa din competenta judecatorilor de instructie si incredintata noilor organe ale puterii socialiste (militie. in contactul lor cu autoritatile judiciare penale. s-a manifestat si in cadrul unor acorduri internationale in cadrul sau in afara ONU. incepindu-se cu desfiintarea Curtilor cu jurati si infiintarea sectiilor criminale la Curtile de apel (1939) si apoi. in special in acele legislatii cu caracter autoritar. garantarea dreptului la aparare. contradictorialitatii si oralitatii sedintei de judecata. |n conditiile evolutiei Rom#niei spre un stat autoritar. prin congresele. prezumtia de nevinovatie. desfasurarea echitabila a judecatii si asigurarea dreptului la aparare. s-a desfiintat apelul. mai intii in cadrul dictaturii regale si apoi a celei militare. Carta de la Paris pentru o noua Europa. confirma inca o data caracterul universal al conceptiei liberale despre procesul penal si pune baza perfectionarii reglementarilor in domeniul represiunii penale. pe respectarea drepturilor fundamentale ale cetatenilor. printre care si România (1974). in care un loc insemnat il ocupa dispozitiile privind ocrotirea drepturilor fundamentale ale omului in derularea procesului penal. sub forma unor garantii privind arestarea si detinerea preventiva. preconizind institutii si reglementari care sa garanteze in mai mare masura drepturile fundamentale ale cetatenilor. Adunarea Generala ONU a adoptat la 16 decembrie 1966 Pactul International cu privire la drepturile civile si politice. pe plan international. procuratura). fiind considerata doar o forma a activitatii statului socialist. in varianta sa liberala. Adunarea Generala a ONU a adoptat Declaratia Universala a Drepturilor Omului. semnata si de România. completele de judecata au fost formate astfel incit asesorii populari (proveniti dintre muncitorii din fabrici si dintre taranii cooperativizati) aveau cuvintul decisiv in solutionarea cauzelor penale. justitia a pierdut caracterul de a treia putere in stat. spre a se adapta conceptiei liberale dominante pe plan mondial. La 4 noiembrie 1950 a fost semnata la Roma Conventia Europeana de aparare a Drepturilor omului si a libertatilor fundamentale prin care statele occidentale au adoptat dispozitii si in domeniul procedurii penale. O contributie la extinderea conceptiei liberale in reglementarea procesului penal din tarile cu orientare autoritarista il are si Comitetul Natiunilor Unite pentru prevenirea crimei si tratamentul infractorilor care. in baza unei prevederi constitutionale. in cursul razboiului. a domiciliului si a corespondentei. accentul fiind pus pe garantiile impotriva arbitrariului autoritatilor judiciare. in spiritul documentelor internationale amintite. chiar daca nu-si au corespondent in legislatia franceza. reflecta conceptia liberala cu privire la procesul penal. care reduce in mod simtitor sfera de aplicare a detinerii preventive. instantelor judecatoresti franceze. a dreptului la aparare. Acest Pact. Dupa razboi (din 1948) s-a trecut la folosirea represiunii penale. principiile publicitatii. s-au produs modificari in legislatia procesual penala a multor state. cind s-a introdus masura controlului judiciar. totodata. Caracterul mixt al procesului penal s-a intarit prin acordarea unei ponderi mai mari urmaririi penale.DPP–pg–7 Conceptia liberala privind reglementarea procesului penal. fie a procesului mixt (tarile occidentale). justitia constituind una din cele trei puteri ale statului de drept. mai ales. 5) Procesul penal din România moderna Transformarile legislative ce au urmat Unirii Principatelor Rom#ne si apoi a proclamarii Rom#niei ca stat independent s-au produs sub influenta legislatiei franceze. prezumtia de nevinovatie. Ca urmare a acestui act cu caracter international. |n acest spirit a fost elaborat Codul de procedura penala francez din 1958 si. Cu scopul de a apara si consolida puterea clasei muncitoare. iar dreptul la . fiind mult largite si intarite garantiile dreptului la aparare. procesul penal mentinut in structura procesului mixt a suferit unele transformari de natura a intari represiunea penala. in scopul apararii noii puteri populare impotriva adversarilor politici. La 10 noiembrie 1948. securitate. au fost adoptate modificarile acestui Cod prin legile din 1970 si 1975.

Denumirea de procedura penala era legata de Codul de procedura penala. s-a intervenit prin modificari legislative pentru a readuce in prim plan apararea intereselor individuale. S-au inscris astfel de drepturi si libertati fundamentale: egalitatea in drepturi. §2. Justitia a capatat pozitia de a treia putere a statului. sub aspect legislativ. Normele juridice care reglementeaza desfasurarea procesului penal formeaza o ramura a dreptului nostru. a fost reasezat intr-o conceptie liberala. s-a perfectionat reglementarea urmaririi penale. dreptul la aparare a fost trecut in Constitutia din 1965 ca un drept fundamental al cetatenilor. acestea avind prioritate fata de legile interne. cit si interesul individual al cetatenilor. |n conditiile mentinerii in vigoare a Codului de procedura penala din 1968. caracterele unui proces modern si democratic. ca prima cale de atac ordinara. avocatura. precum si justa lor sanctionare. a drepturilor fundamentale ale cetatenilor (care. |n Constitutia României s-au prevazut numeroase garantii pentru drepturile fundamentale ale cetateanului. in vederea inlaturarii erorilor de fapt ce s-ar produce la judecata in prima instanta. O miscare de idei progresiste a inceput sa se desfasoare din 1977. Cadrul nou constitutional impune concluzia ca procesul nostru penal. fiind asezata pe baze autonome. a constituit un pas spre o intarire a dreptului la aparare si acordarea mai multor garantii pentru drepturile fundamentale ale omului. ca drepturile persoanelor nevinovate sa fie intru totul respectate. avocatura a fost scoasa de sub conducerea Ministerului Justitiei. sub aspectul activitatii practice sint create conditiile unei depline aparari a drepturilor si intereselor legitime ale cetatenilor. cuprinzind totalitatea normelor juridice care reglementeaza activitatea autoritatilor judiciare si a partilor. Dreptul procesual penal – ramura a sistemului de drept 1) Dreptul procesual penal – parte componenta a sistemului de drept al României Statul de drept exprima cerinta adoptarii unei reglementari amanuntite a activitatii prin care se realizeaza tragerea la raspundere penala a celor care comit infractiuni. dreptul la aparare si prezumtia de nevinovatie. iar uneori. prin introducerea unor elemente de contradictorialitate si publicitate. cu largi posibilitati de asigurare a dreptului la aparare in cadrul procesului penal. capatind astfel. desi pastra un caracter autoritar. a determinat o schimbare de directie a reglementarii procesului penal si a practicii judiciare spre varianta liberala a procesului penal mixt. si denumirea de drept penal formal sau drept penal procedural. in vederea reformarii urmaririi penale. tardiv. precum si Pactul International cu privire la drepturile civile si politice din 1966 au avut. admitindu-se participarea avocatului la efectuarea instructiei prealabile. independenta de puterea executiva si de lupta politica. Proclamarea de catre Revolutia din 1989 a separatiei puterilor in stat. cu pactele si tratatele la care România este parte. |n ce priveste denumirea acestei ramuri de drept. fusesera subordonate intereselor partidului unic). confirmata prin Constitutia din 1991. iar in Codul de procedura penala din 1968. |nsa aceasta miscare de idei nu a adus nici o modificare legislativa corespunzatoare si nici transformari in practica autoritatilor judiciare. precum si raporturile ce se stabilesc in procesul de constatare a faptelor ce constituie infractiuni si a aplicarii pedepselor si a masurilor prevazute de legea penala celor care le-au savirsit. libertatea individuala. de tip mixt. care au incidenta in procesul penal. s-a reintrodus apelul.DPP–pg–8 aparare a fost restrins in cursul urmaririi penale. o influenta si asupra legislatiei noastre. S-a adoptat dispozitia potrivit careia prevederile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului. anterior. reflectind ansamblul procedeelor prin care se asigura aplicarea . pentru a sublinia caracterul derivat din dreptul penal. Declaratia Universala a Drepturilor Omului din 1948. potrivit legii penale. sub denumirea de drept procesual penal. introducindu-se garantia inamovibilitatii judecatorilor si a desfiintarii institutiei asesorilor populari. prin acordarea unei reale independente a factorilor care concura la realizarea justitiei – instantele judecatoresti. avocatura imbracind o forma colectivista dependenta de administratia de stat si de puterea politica. de participare a aparatorului la toate actele de urmarire penala. dupa modelul democratiilor occidentale. dovedirea cu certitudine a acelora care le-au savirsit. libertatea de exprimare etc. Dreptul procesual penal este o ramura a sistemului de drept al Rom#niei. activitatea de urmarire a Ministerului Public a fost pusa sub controlul instantelor judecatoresti. deoarece aceasta reglementare trebuie sa asigure atit interesul societatii pentru descoperirea imediata a infractiunilor. s-a folosit multa vreme denumirea de procedura penala. inviolabilitatea domiciliului si secretul corespondentei. Ministerul Public.

astfel ca orice persoana care a savirsit o infractiune sa fie sanctionata potrivit legii penale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala. ratiune pentru care se considera ca au prioritate normele procesuale. Dreptul procesual penal este. justificind astfel si denumirea de drept procesual penal. iar in caz de achitare a inculpatului se intrerupe o clipa mai devreme orice constringere procesuala asupra lui. normele care reglementeaza procesul penal trebuie sa fie simple. normele dreptului procesual penal. spre care se indreapta sistemul nostru de drept in baza noii Constitutii. Pentru a se asigura un judicios echilibru intre interesele societatii si interesele individuale ale fiecarui cetatean. iar codul actual a depasit 30 de ani de la punerea sa in aplicare. Dreptul procesual penal. in interesul societatii. Aceasta denumire este folosita si astazi de autorii francezi. a nedreptatilor. sau prin care se instituie norme procesuale noi. in principiu. . dominanta va fi asigurarea unei cit mai ferme aparari a drepturilor si intereselor cetatenilor. codificat. dreptul procesual penal reflecta si esenta sistemului de drept din care face parte. dar asigura si conditiile unei stabilitati in reglementarea procesului penal. Codul de procedura penala francez din 1808 a dainuit pina in 1958. Codul de procedura penala rom#n din 1864 a fost in vigoare timp de 72 de ani. Denumirea de drept procesual penal a fost folosita in literatura de specialitate italiana si germana si a fost preluata la noi de Traian Pop. iar prin obiectul sau face parte din dreptul public. este drept pozitiv. Codificarea prezinta avantajul ca permite o mai buna insusire si aplicare a normelor sistematizate intr-un cod. in timp ce “procedura” semnifica mai ales procedeele prin care se actioneaza. normele de procedura se considera a fi complementare fata de regulile care reglementeaza procesul. sint. prin aplicarea constringerii de stat. de regula. Promptitudinea (celeritatea) in declansarea si desfasurarea activitatii judiciare constituie o calitate a procesului penal. in sensul ca s-a pus accentul pe procesul penal. Instituind autoritatile publice judiciare care desfasoara activitatea de tragere la raspundere penala a infractorilor. dreptul procesual penal nu se poate situa decit in cadrul sistemului de drept denumit drept public. ca una dintre puterile ce se exercita in stat. in România a fost folosita denumirea de drept procesual penal in toate materialele de specialitate care au aparut. |n conditiile sistemului de drept autoritar de dinainte de 1989. Codificarea normelor de drept procesual penal nu exclude cuprinderea unor norme si in alte legi. Fiind o parte componenta a sistemului de drept al Rom#niei. de ordine publica. precum si a disciplinei care se preda in invatamintul juridic superior. Astfel. inclusiv prerogativele si drepturile acestora. Dreptul procesual penal. ca acte de dispozitie necesare pentru ca infractorul sa fie adus in fata autoritatilor judiciare si sa fie sanctionat potrivit legii penale. deoarece un cod are o mai mare durata in timp decit o lege obisnuita. interesind infaptuirea justitiei in materie penala. orice eroare judiciara aducind atingere prestigiului justitiei si suferinte morale. reglementeaza si actele procedurale prin care actele procesuale de dispozitie sint aduse la indeplinire. producind puternice efecte represive si preventive. ca ansamblu de norme ce reglementeaza procesul penal. cum sint cele de organizare si functionare a autoritatilor judecatoresti sau cele prin care se prevad dispozitii legale speciale. indicate in bibliografia generala. aplicabile numai in anumite cauze penale. prin inlaturarea abuzurilor. are o sfera mai cuprinzatoare decit Codul de procedura penala. care cuprinde intreaga activitate a autoritatilor judiciare si a partilor in dinamica sa. Ca urmare. or. in al doilea rind. atitudinii discretionare. inlaturind orice arbitrar din partea autoritatilor si orice incercare de sustragere de la raspundere din partea celor vinovati. normele dreptului procesual penal trebuie sa conduca la constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni. considerind ca pentru aceasta denumire exista “o tendinta generala in celelalte tari de a o adopta si credem ca in curind va deveni termenul tehnic universal”. supraevaluindu-se interesul colectiv in detrimentul interesului individual al cetatenilor. caci in caz de condamnare a infractorului constringerea penala intervine imediat. intr-un cod de procedura penala.DPP–pg–9 pedepselor celor care au savirsit infractiuni. fara a se slabi insa activitatea de combatere a infractiunilor. Dupa 1948. clare si sa asigure promptitudinea reactiei societatii in cazul incalcarii legii penale. Acest obiectiv presupune in primul rind aflarea adevarului cu privire la faptele savirsite si persoanele care le-au comis. fizice sau materiale celor nevinovati. in sensul ca aproape totalitatea normelor juridice pe care le cuprinde sint sistematizate intr-o singura lege. ca ansamblu de norme juridice in vigoare. in conditiile unei reglementari de conceptie liberala. O norma simpla si clara este de natura a putea fi cunoscuta de toti si aplicata cu precizie. Preferinta acordata in prezent denumirii de drept procesual penal are in vedere obiectul principal al reglementarii. normele de drept procesual penal reglementeaza in primul rind actele procesuale si masurile procesuale. in reglementarea procesului penal au existat numeroase elemente de autoritarism. ale caror lucrari sint intitulate “Procédure pénale”. |n acest scop.

Aceste opinii au fost criticate pe considerentul ca se intemeiaza pe legaturi externe si formale. ultimul constituind procedura dupa care se aplica dreptul material. literatura juridica in majoritatea ei considera ca exista doua ramuri distincte ale sistemului de drept – dreptul penal si dreptul procesual penal – fiecare dintre ele cuprinzind norme care reglementeaza relatii sociale distincte. civil. insa. Acest punct de vedere a pornit de la dreptul aceleiasi instante de a judeca atit procese penale. pe existenta unor principii si prevederi asemanatoare. cu mai multe subramuri – penal. de autoritate. punind accentul fie pe aspectul sau procesual. autoritatile judiciare stabilesc raporturi juridice intre ele. intre ele si partile din proces. Au fost exprimate si puncte de vedere deosebite. ca urmare. autonome. fie pe cel penal. intr-o ramura mai mare cu denumirea de drept judiciar. avocatura. cit si civile. deci de la existenta unei legaturi organice intre aceste ramuri ale dreptului. cu specificul relatiilor sociale reglementate de norme. Autorii care pun accentul pe unitatea normelor care reglementeaza represiunea penala considera ca exista o singura ramura de drept – dreptul penal – cu doua subramuri – dreptul penal substantial si dreptul penal procedural (formal). care se stabileste intre autoritatea judecatoreasca – ca reprezentant al societatii – si inculpat – ca persoana trasa la raspundere penala pentru savirsirea unei infractiuni. care privesc modul de desfasurare a activitatii acestor organe. Unii autori fac o deosebire intre dreptul substantial si dreptul formal. au considerat dreptul procesual penal ca o subramura a sistemului de drept. si partile stabilesc raporturi juridice intre ele sau cu aparatorii si reprezentantii lor. comune procesului penal si civil. se argumenta ca partile comune ale tuturor procedurilor constituie o unitate. raportul de drept procesual penal fundamental este un raport juridic de putere. include dreptul procesual penal. care se diversifica numai in raport cu specificul fiecarui proces. un raport specific. este considerat ca raportul juridic procesual penal fundamental (principal) si determina specificitatea tuturor raporturilor juridice care se stabilesc in cadrul activitatii de pedepsire a infractorilor. |ntrucit acest raport juridic procesual penal constituie mijlocul prin care se aplica legea penala celui care a comis o infractiune. Pornindu-se de la ideea ca dreptul penal nu se poate aplica decit prin intermediul dreptului procesual penal. Dintre toate raporturile procesual-penale dinstingem. de drept procesual civil si drept procesual penal. Argumentele autonomiei dreptului procesual penal sint urmatoarele: – |n activitatea pe care o desfasoara. precum si de la existenta unor principii si elemente de tehnica procedurala comune celor doua forme de proces. care. se considera ca trebuie sa existe o singura ramura a dreptului referitoare la pedepsirea celor ce comit infractiuni. |n argumentarea acestui punct de vedere se sustine ca trebuie sa fi unificate normele cu caracter organizatoric. procuratura. ca subramura de drept. cu normele cu caracter functional. unele dintre ele fiind comune procesului penal si civil.DPP–pg–10 2) Autonomia dreptului procesual penal |n literatura de specialitate se recunoaste astazi autonomia dreptului procesual penal. iar altele fiind specifice fiecarui proces. formulata mai ales in dreptul sovietic si preluata apoi si de juristii rom#ni in perioada 1950–1964. format din norme care reglementeaza constituirea si functionarea organelor judiciare. care privesc organele judecatoresti. s-a considerat ca exista un drept formal sau procesual general. cu care s-a incercat a se forma corp comun. ceea ce este specific formeaza subramurile – drept procesual penal si drept procesual civil – iar toate subramurile impreuna cu ceea ce este comun formeaza ramura dreptului procesual. cu o subramura cuprinzind normele care prevad faptele ce constituie infractiuni. – Specificitatea raporturilor de drept procesual penal fata de cele de drept penal si de drept procesual civil. trasatura comuna raportului de drept procesual civil . fiind considerat ca o ramura de sine statatoare a sistemului de drept. Desi exista o strinsa legatura intre dreptul penal substantial si dreptul procesual penal. oficiile juridice. incluzindu-l intr-un asa-zis drept procesual general ori drept judiciar sau in dreptul penal. administrativ – astfel incit dreptul procesual penal isi pierde autonomia in cadrul sistemului de drept. omitindu-se a se avea in vedere continutul normelor. persoanele ce pot fi trase la raspundere penala si sanctiunile ce li se pot aplica – dreptul penal substantial (material) – si cu o alta subramura cuprinzind normele care prevad organele implicate in tragerea la raspundere penala a infractorilor si in aplicarea pedepselor si normele care reglementeaza procesul prin care se realizeaza represiunea – dreptul penal procedural (formal). O alta opinie. intre ele si alti participanti la proces. care conduc la concluzia existentei a doua ramuri distincte. rezulta din mai multe trasaturi caracteristice: – Fiind mijlocul prin care se realizeaza constringerea de stat si aplicarea de pedepse celui ce a comis o infractiune.

la prezumtia de nevinovatie. o prerogativa. Aceasta legatura are un caracter organic si functional. Avind trasaturi specifice. o alta trasatura a raportului de drept procesual penal fundamental care-l diferentiaza de cel procesual civil se refera la obiect. Fata de alte raporturi juridice de autoritate (de drept constitutional. iar acest criteriu principal de clasificare a normelor de drept in ramuri ale sistemului de drept conduce la parerea aproape unanima a existentei unei ramuri de drept autonome. raportul de drept procesual penal constituie mijlocul prin care se definitiveaza raportul de drept penal de conflict dintre societate si infractor. Cea mai strinsa legatura exista insa intre dreptul penal si dreptul procesual penal. astfel incit ele nu-si exercita doar un drept. prin aceasta se distinge si de raportul de drept penal care se stabileste intre stat si infractor. dreptul penal fara drept procesual penal ar fi ineficient. Pentru a se exprima legatura organica dintre drept si procedura sa se obisnuieste a se spune ca normele de drept penal fara proces sint fara aplicare in practica sociala. . raportul de drept procesual penal fundamental prezinta trasaturi specifice. care isi pastreaza o anumita influenta si in activitatea de cercetare penala pe care o desfasoara pe baza normelor de drept procesual penal. Asadar. Activitatea organelor de cercetare penala ale politiei se desfasoara pe baza normelor dreptului administrativ. dar deosebita de cea a raporturilor juridice bazate pe echivalent. ca si procesul civil. care stau si la baza procesului penal. se desfasoara in fata acelorasi instante judecatoresti. 3) Legatura organica si functionala dintre dreptul penal si dreptul procesual penal Facind parte din acelasi sistem. dreptul statului de a pedepsi pe infractori. raportul procesual penal fundamental prezinta in continutul sau particularitatea ca autoritatile judiciare trebuie sa-si indeplineasca din proprie initiativa (din oficiu). pe de o parte. administrativ. |ntrucit dreptul constitutional cuprinde prevederi care se refera la garantarea libertatii persoanei impotriva oricarei arestari abuzive. exista o legatura strinsa intre dreptul constitutional si drept procesual penal. ca urmare. ce implica si norme ale dreptului procesual civil. financiar). altele mai reduse. intre cele juridice. iar pe de alta parte. ci si o obligatie ce trebuie indeplinita. unele mai strinse. obligatiile corelative din continutul raportului juridic. a unor procedee de judecata asemanatoare. aceiasi judecatori judeca si cauze penale si cauze civile. intre dreptul procesual penal si dreptul procesual civil exista suficiente legaturi. mai ales ca in cadrul procesului penal se exercita o actiune civila sau se ridica chestiuni prealabile. ce se exercita din oficiu. denumita drept procesual penal. Procesul penal. la egalitatea in fata legii si justitiei. pe baza unor principii apropiate. Daca raportul de drept procesual civil se stabileste la cererea partilor adresata instantelor judecatoresti. in esenta lor. procesul penal fara normele de drept penal este lipsit de obiect. totodata. precum si la principiile de organizare si functionare a autoritatii judecatoresti. intre cele fizice si juridice. raportul de drept procesual penal fundamental se distinge prin autoritatea publica ce exericta contringerea – autoritatea judecatoreasca (Ministerul Public. intrucit activitatea prin care se aplica pedepsele celor ce au comis infractiuni este reglementata de normele dreptului procesual penal. ratiune pentru care unii autori l-au denumit dreptul penal procedural (formal). raporturile de drept procesual penal determina specificul si normele de drept care le reglementeaza. deoarece ea se refera la normele care reglementeaza. prin determinarea identitatii infractorului in persoana celui condamnat si prin fixarea sanctiunii penale pe care acesta trebuie sa o sufere. deoarece infractiunile ce trebuie descoperite si pedepsele ce trebuie aplicate infractorilor in cadrul procesului penal sint prevazute de normele dreptului penal. autoritatile judiciare au ca sarcina de serviciu combaterea si prevenirea infractiunilor. ramurile de drept au legaturi intre ele. in timp ce raportul de drept procesual civil are ca obiect solutionarea unui conflict cu caracter personal sau patrimonial intre persoanele fizice. – {i prin continutul sau. iar drept procesual penal fara drept penal nu ar avea ratiune de a exista. mijlocul prin care se realizeaza acest drept. care le deosebesc de celelalte raporturi juridice. instanta judecatoreasca). – |ntrucit si la raportul de drept procesual civil unul dintre subiecte este instanta de judecata.DPP–pg–11 si de drept penal. pronuntindu-se sentinte si decizii cu forme comune. fara sa astepte formularea de cereri prin exercitarea de catre inculpat a drepturilor ce-i sint conferite.

I. unele institutii juridice au caracter mixt. Obiectul si metodele stiintifice ale dreptului procesual penal 1) Obiectul stiintei dreptului procesual penal |n afara de sensul de ramura a sistemului de drept. institutiile devin parti ale aceluiasi intreg. fara raport de drept penal nu trebuie sa existe raporturi de drept procesual penal. la perfectionarea practicii sociale in combaterea si prevenirea fenomenului infractional. instituind infractiuni si pedepse. fiind reglementate atit de normele dreptului penal. in sensul de stiinta juridica. asigurarii dreptului la aparare) sau ale unora dintre institutiile sale. publicitatea sedintei de judecata etc. Desi se naste odata cu savirsirea infractiunii. Normele de drept penal se pot distinge usor prin referirea lor la dreptul de a pedepsi al statului. prin generalizarea elementelor comune ale ansamblului de norme juridice. pentru a putea explica inlocuirea unei reglementari cu alta. cit si de cele ale dreptului procesual penal. obtinind conceptualizari exacte si sistematizari dupa criterii riguros verificate. principiile. obiectul de studiu al dreptului procesual penal. insa odata ce s-a nascut raportul de drept penal prin savirsirea unei infractiuni. functionarea si atributiile autoritatii judecatoresti. in spiritul legii. Cercetarea stiintifica in domeniul dreptului procesual penal se desfasoara in urmatoarele directii: a) Cercetarea multilaterala a normelor de drept procesual penal in vigoare. teorii proprii. studiul normelor dreptului procesual penal nu se rezuma la o acumulare de cunostinte despre continutul si sfera de aplicare a fiecarei norme in parte. deduce principiile de baza ale intregului drept procesual penal (de exemplu principiul legalitatii. devine obligatorie stabilirea raportului de drept procesual penal pentru tragerea la raspundere si condamnarea penala a inculpatului vinovat de savirsirea infractiunii. cu valoare de adevar. Folosind o conceptie unitara in elaborarea conceptelor. la desfasurarea procesului penal si la formele procesuale ce trebuie respectate. dreptul procesual penal are si sensul de stiinta juridica. – continutul reglementarii. raportul de drept penal dintre stat si infractor nu se poate definitiva decit prin intermediul raportului de drept procesual penal. caci fara infractiune savirsita de o persoana responsabila penal nu exista nici o justificare de a se declansa reactia societatii prin procesul penal. principii. in vederea insusirii si aplicarii corecte. prin toate rezultatele obtinute. regimul special al minorilor infractori etc. stabilind legitati de dezvoltare si servind. ci aceste cunostinte sint reunite intr-un ansamblu sistematizat de concepte. principiilor. a cailor de atac). . in baza studiului eficientei unor norme in realizarea scopului pentru care au fost edictate. in aceasta situatie juridica sint plingerea prealabila. il constituie normele de drept procesual penal. aflarii adevarului. dintre instanta de judecata si inculpat. de sistem de cunostinte. Determinarea exacta a normelor care apartin dreptului procesual penal prezinta interes practic. |n unele cazuri aceste institutii mixte sint reglementate prin acelasi act normativ. cauze de excludere si de inlaturare a raspunderii penale. care stabileste cine este infractorul si pedeapsa ce ar trebui sa o sufere. probe. interpretarea si aplicarea lor in timp si spatiu urmind reguli diferite. sesizarea din partea organului competent. stiinta dreptului procesual penal construieste un sistem de cunostinte in cadrul caruia conceptele. teoriilor cu privire la normele dreptului procesual penal pe care le studiaza. functie procesuala.) si stabileste legaturile strinse dintre acestea. Avind caracterul de cercetare stiintifica. prin abstractizarea a ceea ce este esential si determinant in reglementarea procesului penal. |n timp ce obiectul de reglementare al dreptului procesual penal.DPP–pg–12 Aceasta legatura organica se manifesta si intre raportul de drept penal si raportul de drept procesual penal. astfel incit se pune problema de a determina care sint normele de drept penal si care sint normele de drept procesual penal. astfel. studiul normelor de drept procesual penal isi justifica caracterul de stiinta juridica.). conceptele fundamentale ale procesului penal (actiune. Normele de drept procesual penal se refera la organizarea. circumstante de atenuare sau de agravare a acestei raspunderi. Reflectind in mod just realitatea reglementarii procesului penal. acte si masuri procesuale etc. stabileste necesitatile de perfectionare a reglementarii procesului penal. a normelor in vigoare. mijloace de proba. il constituie procesul penal. Locul dreptului procesual penal in sistemul de stiinte juridice §1. construieste teorii ale unor institutii ale procesului penal (teoria probelor. ca ramura de drept. despre dreptul procesual penal ca ansamblu de norme juridice.2. implicind: – conditiile obiective care au determinat o anumita reglementare. ale unora din fazele sale procesuale (libera apreciere a probelor. {tiinta dreptului procesual penal elaboreaza. Exprimind aceasta legatura.

eficienta normelor in descoperirea. Tehnicismul juridic. deci “de trecutul si de viitorul institutiilor penale”. Cercetarea stiintifica trebuie sa se intemeieze pe o conceptie progresista care. nediscutate in teorie. precum si prin studiul critic. etape.). prin punerea in lumina a tuturor imperfectiunilor. s-a preocupat foarte de aproape de filosofie si istorie. monografii. sa faca propuneri pentru inlocuirea lor. manuale. tehnica de interpretare si de aplicare a lor. deoarece adevarul rezulta din dispute de idei. verificindu-se astfel justetea tezelor teoretice in lamurirea continutului fiecarei norme. principiile constitutive si fundamentale. care consta in studiul dogmatic.” 3 Fata de excesul la care s-a ajuns prin abstractionism. dar totdata in asigurarea ca nici o persoana nevinovata sa nu sufere constringeri din partea autoritatilor judiciare. dar si de conditiile care au determinat-o. Aceasta cercetare trebuie sa se intemeieze pe o conceptie stiintifica pentru a se opri la acele institutii care corespund tarii noastre. in recurs). se indeparta de metodologia lui Ioan Tanoviceanu care. existenta unor pareri diferite in unele probleme generale sau de amanunt nu exclude caracterul stiintific al cercetarii. terminologia si forma lor. care consta in cunoasterea antecedentelor. b) Studiul practicii judiciare in aplicarea normelor de drept procesual penal. Practica judiciara ofera omului de stiinta elemente noi. Studiul trebuie sa verifice justetea fiecarei noi reglementari atit in raport de vechea reglementare. modul de aplicare a normelor in timp si spatiu. care nu mai corespund statului de drept. exegetic si critic. |n acest scop. 3 V. pentru a pune in evidenta traditiile inaintate ale gindirii judiciare rom#nesti.). sub influenta doctrinei occidentale. Pentru a corespunde unei cercetari stiintifice. in lumina careia a fost redactat Codul de procedura penala din 1968. judecata in prima instanta. Cercetarile stiintifice in domeniul dreptului procesual penal se concretizeaza in tratate. stadiu de desfasurare a procesului (urmarire penala. d) Valorificarea ideilor progresiste din trecut ale oamenilor de stiinta rom#ni din domeniul procedurii penale. s-a considerat ca dogmatica trebuie completata prin studiu exegetic. institutiile elaborate trebuie sa fie in concordanta cu adevarul. si sa propuna schimbarile legislative de procedura penala de natura a corespunde noii conceptii si reglementarilor la nivel mondial. nulitate relativa si absoluta). judecarea si condamnarea celor vinovati. principiile. “{tiinta dogmatica a dreptului are de obiect normele juridice. dar si traditiilor noastre legislative. in unitatea lor necesara. luind in considerare interesul societatii pentru o reactie prompta si ferma impotriva infractorilor. cit si ale fiecarei institutii procesuale (actiuni.DPP–pg–13 Studiul normelor de drept procesual penal se face sistematizat. sa constate normele care nu sint corespunzatoare. Adoptind o conceptie liberala asupra procesului penal. ale fiecarei norme de drept procesual penal (mod de citare. comentarii. Manzini . dupa verificarea lor din punct de vedere teoretic. de perfectionare a reglementarii (de lege ferenda). precum si de critica dreptului prezent in vederea imbunatatirii lui. pe linga doctrina si jurisprudenta. pentru a cunoaste si folosi experienta dobindita de acestea in domeniul activitatii judiciare. interpretarea lor. care exprima cerinta ca cercetarea normelor pozitive sa se faca sub raportul valorii lor calitative. cit si in abordarea solutiilor propuse in disputa de idei din cadrul manifestarilor stiintifice internationale. in care drepturile fundamentale ale omului impun o protectie deosebita. competenta. probe etc. lacunelor si viciilor unei legi. care. legaturile dintre ele. sa asigure totodata cea mai puternica protectie a drepturilor si intereselor legitime ale cetatenilor. examinindu-se atit problemele teoretice ale ansamblului normelor (locul ramurii in sistemul de drept. evolutiei si complexului de elemente care au condus la statornicirea unor institutii sau norme de drept pozitiv. cercetarea in domeniul dreptului procesual penal trebuie sa manifeste spirit critic si cutezanta atit in abandonarea unor reglementari depasite. stiinta dreptului procesual penal trebuie sa evidentieze acele reglementari decurgind din conceptia socialista autoritara. c) Studiul legislatiei. cursuri. notiunile. atit conditiilor socialeconomice dintr-un anumit moment. practicii judiciare si a lucrarilor teoretice in domeniul dreptului procesual penal din alte tari. sint generalizate si pot conduce la propunerea de a fi reglementate ca norme de drept procesual penal. 2) Metodele stiintei dreptului procesual penal |n literatura de specialitate rom#na dinainte de 1944. Dupa 1989 au intervenit si pentru stiinta dreptului procesual penal directii prioritare de cercetare. principii fundamentale etc. in apel. ale fiecarei faze. in forma in care predominanta este dogmatica. s-a sustinut ca in cercetarea stiintifica in domeniul juridic trebuie folosita metoda tehnico-juridica. studii.

prin particularitatile pe care le prezinta. distincta de dreptul penal si de procedura civila. Potrivit dialecticii materialiste. in stiintele juridice s-a considerat ca metoda generala de cercetare este dialectica materialista. in care era inclusa si predarea procedurii penale. unele lucrari stiintifice studiaza dreptul procesual penal ca o parte a dreptului penal. insemna a se interpreta dispozitiile legale de pe pozitiile clasei muncitoare si a partidului sau marxist-leninist. ca urmare. statistica. sarcinile principale si modul de organizare ale autoritatii judecatoresti. fiind. acesta este inclus intr-o ramura mai mare. studiul dreptului procesual penal trebuie sa patrunda in esenta si continutul social-politic al reglementarii. tinindu-se seama de conditiile social-economice si politice dintr-o anumita perioada de timp. totusi. fundamentate de stiinta dreptului constitutional. |ndepartind incarcatura ideologica ce implica folosirea dialecticii materialiste. desi se recunoaste autonomia stiintei dreptului procesual penal. pe de o parte. De asemenea. Considerind ca dreptul procesual penal este in realitate un drept penal formal sau procedural. in legatura lor organica cu conditiile concrete ale realitatii. |nainte de al doilea razboi mondial. Aceasta concluzie este sustinuta si de metodologia stiintei dreptului procesual penal care. mai ales partea sa generala. care au ca obiect de studiu dreptul penal si dreptul procesual penal. administrativ. avind trasaturi distincte de ale altor stiinte juridice. ideologia unica fiind marxism-leninismul. De asemenea. normele juridice sint studiate ca fenomene sociale. corespunzator si cerintelor metodologice invocate de dialectica materialista. in facultatile de drept din tara noastra exista o singura disciplina de drept penal. 2) Legaturile dreptului procesual penal cu alte stiinte juridice Autonomia stiintei dreptului procesual penal nu exclude legaturile acestuia cu alte stiinte juridice. explicind noua reglementare. in ideea ca este un drept penal formal. in care s-ar include dreptul penal general. care a devenit astfel fundamentul teoretic al metodelor particulare. evaluat prin metodele sociologica. iar metoda comparativa situeaza reglementarea in vigoare in raport cu legislatiile altor tari. lucrarile poarta titluri ca “Drept penal” sau “Drept criminal”.DPP–pg–14 Dupa instaurarea statului socialist. in general. are o anumita pondere in determinarea caracterului sau autonom. cu sisteme procesuale diferite. Autonomia stiintei dreptului procesual penal 1) Caracterul autonom al stiintei dreptului procesual penal Obiectul de studiu al stiintei dreptului procesual penal fiind un ansamblu de norme juridice care. Astfel. dreptul penal special si dreptul procesual penal. pe de alta parte. in denumirea lor se refera numai la dreptul penal (cum a fost Uniunea Internationala de Drept penal si cum este actuala Asociatie Internationala de Drept penal). determina pozitia sa autonoma fata de celelalte ramuri ale sistemului de drept. raspunde cerintelor unei cercetari stiintifice. Aceasta subliniere este necesara deoarece. si intre dreptul procesual penal si alte forme de drept procedural (civil. Ca urmare. in aparitia si dezvoltarea lor. titluri distincte de al altor stiinte cu care se afla in legatura. in ultima instanta. Explicatia acestor titluri este data de conceptia dominanta in legatura cu raporturile dintre dreptul procesual penal si dreptul penal. a caror aplicare trebuie sa fie in concordanta cu litera si spiritul legii. autonomia stiintei dreptului procesual penal se manifesta si in existenta unei discipline de drept procesual penal sau de procedura penala in invatamintul juridic superior. este firesc ca aceeasi pozitie sa o aiba si stiinta dreptului procesual penal in sistemul de stiinte juridice. Studiul critic al normelor de drept procesual penal foloseste ca metode. ajungem la concluzia ca studiul dogmatic. si studierea sub aspect cantitativ si calitativ a fenomenului judiciar in aplicarea reglementarii. ceea ce. cum sint dreptul penal si dreptul procesual civil. in literatura juridica franceza. in special la interpretarea normelor de drept procesual penal in vigoare. Metoda istorica este folosita in studiul evolutiei in timp a normelor de drept procesual penal. sint aprofundate si adaptate la necesitatile . Astfel. in unele lucrari de specialitate dreptul procesual penal este inclus in titluri mai cuprinzatoare. disciplinar). cibernetica. al caror obiect de studiu il constituie si dreptul penal. pe linga metoda comparativa. §2. |n lucrarile stiintifice publicate se observa caracterul autonom al stiintei dreptului procesual penal. raspunzindu-se in primul rind intrebarii referitoare la interesele carei clase sint aparate de reglementarea juridica. exegetic si critic al normelor de drept procesual penal. unele organizatii stiintifice internationale. si in aceasta conceptie i se recunoaste stiintei dreptului procesual penal caracterul sau autonom. |n cercetarea stiintifica a dreptului procesual penal se folosesc procedeele logice ale gindirii: analiza si sinteza. deductia si inductia. intr-o imbinare armonioasa. caci in marea lor majoritate acestea se refera la “dreptul procesual penal” sau la “procedura penala”. ca parte integranta a unui ansamblu unitar de norme.

unele aspecte ale dezvoltarii istorice a dreptului procesual penal sau aspecte comparative cu aceeasi problematica din alte tari. de altfel. in cercetarea locului unde s-a savirsit fapta. {tiinta dreptului procesual penal foloseste si rezultatele obtinute in domeniul unor stiinte cu aplicatii la activitatea judiciara. de asemenea. stiinta dreptului procesual penal are strinse legaturi cu medicina legala. in elaborarea tezelor sale teoretice si in examinarea normelor de drept procesual penal. gravitatea unei vatamari etc. in vederea descoperirii infractiunilor. Astfel. Astfel. compunerea completului de judecata. Pentru reusita activitatii de ascultare a invinuitilor. foloseste conceptele. asistenta juridica.. Cea mai strinsa legatura exista intre stiinta dreptului procesual penal si stiinta dreptului penal – partea generala si partea speciala. izotopi radioactivi etc. de mare ajutor sint analizele si metodele elaborate de psihologia judiciara. se folosesc. lampi de radiatii ultraviolete si infrarosii. se folosesc rezultatele chimiei judiciare. adaptind. a martorilor. si la stiinta dreptului procesual penal (instanta de judecata. sint folosite realizarile stiintei dreptului procesual civil. incheiere). si nici toate aspectele in care metodologia stiintei dreptului procesual penal asigura cercetarea lor. |n cazul necesitatii de a se stabili compozitia chimica a unor substante. in activitatea practica de urmarire penala se folosesc metode si procedee speciale de fotografiere. atit in cazul in care este exercitata in fata instantei civile. precum si mijloacele corespunzatoare. procurori. |n legatura cu exercitarea actiunii civile determinate de paguba produsa printr-o infractiune.. probe si mijloace de proba. otrava cu care s-a actionat etc. atit pentru a nu incarca memoria cu prea multe cunostinte. dintre care mai importante sint criminalistica. La rindul sau stiinta dreptului penal foloseste rezultatele cercetarilor in domeniul procedurii penale5. eventual. Cu cit progresele realizate in criminalistica sint mai bine insusite de politisti. cit si pentru a-i pastra o intindere corespunzatoare. decizie. sociologia judiciara contribuie la verificarea reglementarilor procesual penale si. cauze care sint definite de [tiin]a dreptului penal 5 de exemplu stabilirea diferen]ei dintre un concurs de infrac]iuni [i o recidiv` depinde de ceea ce se in]elege in [tiin]a dreptului procesual penal prin hot`rire penal` definitiv` [i data la care se consider` c` a intervenit definitivarea hot`ririi 6 |ntrucit combaterea eficient` a infrac]iunilor s`vir[ite necesit`. ca ramura a sistemului de drept. stabilirea comiterii violului. stiinta dreptului procesual penal. |n cercetarea penala in care se investigheaza cauzele unei morti violente sau suspecte. cu atit devine mai eficienta combaterea si prevenirea infractiunilor. 4 . in reconstituire etc. unele notiuni ale stiintei dreptului procesual civil le intilnim. controversele care au aparut cu privire la interpretarea unor dispozitii legale. in scopul cercetarii penale. Volumul de cunostinte care poate fi asimilat intr-un an de studiu nu permite tratarea in amanunt a tuturor problemelor ce decurg din studiul dreptului procesual penal. urm`rirea nu poate fi inceput` dac` exist` o cauz` de inl`turare a caracterului penal al faptei sau a r`spunderii penale.DPP–pg–15 procesului penal de catre stiinta dreptului procesual penal. la propuneri de lege ferenda6. chimie. a martorilor. medicina legala. cu unele particularitati. a persoanelor vatamate. pe ling` cuno[tin]ele de drept procesual penal. cai de atac. stiinte naturale. dar care nu mai sint actuale ca urmare a fundamentarii solutiei juste. ambele folosind metodele si mijlaocele de investigatie asupra corpului si psihicului persoanei umane. prin expertiza medico-legala si cea psihiatrica. Astfel. de descoperire a urmelor lasate de infractor. prezentate intr-un mod usor de asimilat de catre studenti. de evidentiere a falsificarii inscrisurilor. medicina legal` [i criminalistica sint disciplinele care se predau in facult`]ile de drept din ]ara noastr`. existenta sau inexistenta discernamintului.. 3) Dreptul procesual penal ca disciplina de studiu in invatamintul juridic superior Cursul de drept procesual penal care se preda in facultatile de drept cuprinde o sinteza a problemelor fundamentale ale stiintei dreptului procesual penal. rezultatele obtinute de fizica. utilizindu-se aparate de fotografiat si microscoape specializate. Prin analiza si sinteza fenomenului judiciar. sociologia si psihologia judiciara. ratiune pentru care de multe ori dreptul procesual penal este inclus intr-o ramura cu caracter mai general – dreptul penal sau dreptul criminal. metode si procedee tehnice elaborate de criminalistica pentru obtinerea unor rezultate complete si obiective cu ocazia ascultarii invinuitilor. chimia. categoriile si institutiile dreptului penal4. judecatori. nu sint cuprinse in curs. Aceasta legatura este prezenta in examinarea tuturor institutiilor dreptului procesual penal. Criminalistica elaboreaza metodele tehnico-stiintifice si tactice. ale c`rei tr`s`turi [i con]inut sint determinate de [tiin]a dreptului penal. medicina si tehnica. precum si a prevenirii savirsirii de infractiuni. sentinta. identificarii infractorilor si stringerii probelor judiciare necesare. de exemplu inceperea urm`ririi penale are ca temei s`vir[irea unei infrac]iuni. [i cuno[tin]e din domeniile [tiin]ifice indicate mai sus. Ministerul Public.

necesare intelegerii categoriilor si institutiilor mai complexe ale disciplinei. una generala si una speciala. mijloace procesuale prin care se verifica daca hotarirea judecatoreasca pronuntata este legala si temeinica. urmata apoi. XVI. alaturata stiintei dreptului penal. cu scolile care au fundamentat dreptul statului de a pedepsi pe infractori. Partea speciala se ocupa de regulile dupa care se desfasoara procesul penal in cele trei faze ale sale: urmarirea penala. pentru care exista doua discipline (drept penal – partea generala si drept penal – partea speciala). insa. in caz de vinovatie. a lui Faustin Hélie “Traité de l’instruction criminelle”.DPP–pg–16 Sint explicate. Ca institutii comune sint studiate probele si mijloacele de proba. problemele generale ale ramurii de drept: obiectul. |n partea speciala sint studiate si caile de atac. cele doua parti ale dreptului procesual penal (generala si speciala) formeaza o singura disciplina. a lui R. deoarece penalistii si-au indreptat atentia in special asupra studiului normelor de drept penal. |n final. Autorii rom#ni. de tot atit de clasica lucrare. |n continuare sint studiate regulile dupa care se desfasoara judecata in prima instanta. sint examinate regulile dupa care poate fi sesizata direct instanta de judecata prin plingerea prealabila a persoanei vatamate. printre care si competenta. particularitatile aplicarii lor. izvoarele normelor de drept procesual penal. faptuitorii si raspunderea lor. in raport cu normele de drept in vigoare. in care se hotaraste. Cunoasterea acestor chestiuni este necesara pentru intelegerea modului in care se desfasoara procesul penal pe intregul sau parcurs. Pe masura ce s-a dezvoltat stiinta dreptului penal. intre 1906–1929. ca faza procesuala principala a procesului penal. condamnarea inculpatului (daca este vinovat de savirsirea infractiunii si daca raspunde penal). se dispune trimiterea sa in judecata in fata instantei judecatoresti penale. cursul nu omite a face comparatii cu reglementarea anterioara sau cu reglementari din legislatia de procedura penala a altor tari. cit si cele extraordinare. de dreptul penal. inca inainte de 1948. jurisdictia prin care se solutioneaza actiunile. Ca urmare. procedura in cazul infractiunilor flagrante). dupa caz. prin care se stabilesc faptele. subiectii care exercita aceste actiuni si subiecti impotriva carora se exercita actiunile. unele chestiuni elementare ale dreptului procesual penal (care in lucrarile aprofundate nu isi au locul). judecata si punerea in executare a hotaririi definitive de condamnare. §3. autonomia. faza procesuala in care se strang probele de vinovatie a invinuitului sau inculpatului. dar ele au fost rare. . s-au redus si studiile de procedura penala. care au marcat dezvoltarea stiintei dreptului procesual penal ca stiinta autonoma. Garraud “Traité théoretique et practique d’instruction criminelle et de procédure pénale”. care deroga de la procedura comuna (ca procedura in cauzele cu infractori minori. cursul trateaza procedurile speciale reglementate de lege. in 6 volume. insa. Ultima faza procesuala studiata – punerea in executarea a hotaririi penale definitive. a termenelor si nulitatilor ca mijloace de activitate a autoritatilor judiciare si ale partilor. Intrarea in vigoare in 1808 in Franta a Codului de instructie criminala a condus la acordarea unei mai mari atentii studiilor de procedura penala. au impartit problemele dreptului procesual penal in doua mari diviziuni: partea generala si partea speciala. Dezvoltarea stiintei dreptului procesual penal Studii cu privire la normele de desfasurare a procesului penal sint cunoscute inca din sec. in Franta a aparut in 1866–1867 lucrarea clasica de procedura penala. examinindu-se problemele pe care le pun exercitarea si judecarea cailor ordinare de atac. precum si principiile fundamentale ale procesului penal. impreuna cu cele ale dreptului penal. in cazurile in care nu se efectueaza urmarirea penala. desi stiinta dreptului penal este unitara. O asemenea impartire este cu atit mai justificata sub imperiul Codului de procedura penala din 1968. Sint studiate apoi institutiile si dispozitiile comune care isi gasesc aplicarea in tot cursul procesului penal: actiunile exercitabile in procesul penal. cu toate problemele de executare pe care le ridica – incheie ciclul procesual comun pentru majoritatea cauzelor in care se declanseaza procesul penal. dupa care. evidentiindu-se astfel si formal unitatea acestei ramuri a stiintelor juridice. achitarea (in cazul in cazre nu este vinovat de savirsirea infractiunii) sau incetarea procesului penal (cind exista o cauza de inlaturare a raspunderii penale). cu problemele de baza ale instantelor judecatoresti. in 8 volume. teoria generala a masurilor procesuale. de regula. |n partea generala a dreptului procesual penal sint studiate. mai ales ca jurisprudenta se confrunta cu multe probleme ridicate in activitatea instantelor judecatoresti. Spre deosebire. in stricta respectare a legii de procedura penala. problemele procedurii penale fiind tratate. Tratind problemele dreptului procesual penal rom#n. Sint studiate astfel: problemele teoretice si practice ale urmaririi penale. care cuprinde doua parti. ca notiuni introductive.

se consacra studiului teoretic al dreptului criminal sau participa la aplicarea sa. Roux. P. Manzini. conjugind eforturile pentru adoptarea de solutii teoretice si de propuneri legislative in domeniul dreptului penal. Se incerca. |n 1889 trei eminenti penalisti – Fr. – favorizarea dezvoltarii teoretice si practice a dreptului penal international. R. Bouzat. AIDP conlucreaza cu alte mari asociatii stiintifice internationale in domeniul stiintelor penale: Societatea Internationale de Aparare Sociala. Strogovici. G. tutelind din punct de vedere stiintific Institutul International de inalte studii si stiinte criminale de la Siracuza. Cel]ov. ca o tribuna care sa permita specialistilot in drept penal. sociologiei. M. cursuri si comentarii de procedura penala ale unor mari personalitati ale stiintelor penale7. procedura penala. De asemenea. Florian. von Liszt (Germania). Leone [i G. XX au continuat sa fie publicate renumite tratate. Hall [i Y Kamisar. Comitetul Natiunilor Unite pentru prevenirea crimei si tratamentul infractorilor a organizat. O contributie insemnata la dezvoltarea stiintei dreptului procesual penal revine organismelor specializate ale ONU. in diferite tari. masuri de siguranta – cit si prin mijloace de procedura. in fosta U. D. in continua crestere incepind cu a doua jumatate a sec. de a integra intr-o conceptie unitara problemele dreptului penal si ale procedurii penale cu cele ale criminologiei. |n conditiile existentei a trei sisteme procesual penale (anglo-saxon. Levasseur. occidental si socialist). studiile s-au indreptat si in directia adoptarii unor mijloace interstatale pentru apararea comuna impotriva infractiunilor savirsite de persoane apartinind unei tari pe teritoriul alteir tari. al criminologiei si penologiei. G. la congresele. se stipuleaza urmatoarele scopuri: – stabilirea unei apropieri si colaborari mai strinse intre cei care. Stefani. Merle [i A. Archbold. Foschini. cercetari aprofundate cu privire la tendintele actuale si a celor ce se prefigureaza in in Fran]a: J. |n actul de intemeiere a Asociatiei Internationale de Drept Penal.: M.S. van Hamel (Olanda) si A. al mijloacelor proprii de combatere. atit prin mijloace de drept penal – incriminari. J. AIDP a fost recunoscuta ca organizatie neguvernamentala in sinul organizatiilor internationale si regionale ale ONU. Daca in domeniul dreptului penal preocuparile membrilor AIDP s-au concentrat asupra unor noi mijloace de sanctionare a infractorilor. Schimidt. dar si apararea cetateanului nevinovat. la Paris. ale Consiliului Europei si al Organizatiei statelor americane. Devlin. Donnedieu de Vabres. care sa asigure si o represiune rapida. R. la coordonarea regulilor de procedura penala. psihologiei. sau in domeniul combaterii infractiunilor ce prezinta un pericol comun (traficul de droguri.R. Karev 7 . Astfel. asupra asigurarii cit mai ferme a dreptului la aparare. XIX. pentru infiintarea unei justitii penale internationale.S. au condus la reuniuni ale specialistilor din diverse tari. criminologie. regimului penitenciar. Necesitatea perfectionarii luptei contra fenomenului infractional. H. Societatea Internationala de Criminologie si Fundatia Internationala Penala si Penitenciara. ajungindu-se la infiintarea unor asociatii cu caracter stiintific in domeniul stiintelor penale.S. se pun bazele Asociatiei Internationale de Drept Penal. Prins (Belgia) – au fondat Uniunea Internationala de Drept Penal. a Uniunii Internationale de Drept Penal. Mai intii primul razboi mondial si apoi decesul celor trei fondatori (1917–1920) au actionat in sensul incetarii activitatii Uniunii Internationale de Drept Penal. procedurii criminale. spre sfirsitul secolului trecut. Uniunea Internationala de Drept Penal a cunoscut o activitate remarcabila atit prin frecventele reuniuni internationale. al procedurii penale. al reformelor care ar trebui aduse dreptului penal. in domeniul procedurii penale studiile s-au concentrat asupra garantiilor ce trebuie recunoscute partilor din proces. a face schimb de pareri. semnat si de un reprezentant al penalistilor rom#ni (prof.DPP–pg–17 |n sec. G.F. cit si prin publicatiile sale periodice. pedepse. in conditii noi. conferintele si colocviile internationale s-au cautat solutii doctrinare si legislative pentru universalizarea celor mai importante garantii procesual penale. care se declara o continuatoare. adoptindu-se o pozitie neutra. Toate aceste lucrari trateaza in special probleme de procedura penala din tarile in care au aparut.A. – studiul criminalitatii si cauzelor sale. Vitu. in SUA: L.S. in Germania: Löwe-Rosenberg [i E. iar pe de alta parte de a se obtine o armonizare intre tendintele care se manifestasera in domeniul stiintelor penale intre scoala clasica si cea pozitivista. de a influenta asupra legislatorilor (care. pe de o parte. stiinta penitenciara de a se reuni. penologiei. in vederea ajungerii la conceperea unui drept penal universal.H. aveau tendinta de a inaspri represiunea penala). asupra protectiei drepturilor fundamentale ale cetatenilor. E. in Italia: V. Iulian Teodorescu). G. avind insa si scurte sinteze asupra procedurii penale din alte tari. pe linga privarea de libertate. in Anglia: J. Moreland [i J. direct si in colaborare cu asociatiiile internationale stiintifice indicate anterior. |n 1924. Wigmore. actele teroriste).

aplicarea sanctiunii conduce. in vederea definirii de noi principii directoare care. participind la manifestarile stiintifice internationale in organismele guvernamentale si neguvernamentale amintite. relativ imperative si dispozitive (permisive). dar aceasta nu opereaza decit in cazul cind nerespectarea lor a adus o atingere garantiilor pentru solutionarea justa a cauzei penale. |ncalcarea unor obligatii care nu se reflecta in lipsa de validitate a actelor efectuate. in raport de importanta lor pentru infaptuirea justitiei in conditiile legii. la refacerea actelor si lucrarilor procesuale si procedurale. lovesc cu nulitatea actele si lucrarile contrare legii si cu decaderea din drepturile procesuale care nu sint exercitate potrivit legii. economica si sociala. aplicarea in timp si spatiu. cu o sanctiune disciplinara sau cu o masura de constringere fizica. de natura procesuala.3. Normele de drept procesual penal 1) Particularitatile normelor de drept procesual penal Normele de drept procesual penal au. marturia mincinoasa). fiind norme generale de conduita. Daca dispozitia normei de drept procesual penal are specificul ei. I. |n fine. Normele de drept procesual penal si izvoarele lor §1. prin forta de constringere a statului. Deosebirea principala fata de celelalte norme juridice consta in relatiile sociale pe care le reglementeaza. reglementeaza structura acestora. Normele relativ imperative sint prevazute sub sanctiunea procesuala a nulitatii. este sanctionata cu amenda judiciara. actele si formele prin care se poate interveni in procesul penal. in principiu. sa raspunda mai bine principiilor justitiei sociale si drepturilor omului. a caror aplicare este asigurata. problemele justitiei penale intr-o lume in evolutie fiind in atentia studiilor ce s-au elaborat. sanctiuni de grad diferit. Normele de drept procesual penal nivelul celor mai bune solutii teoretice si legislative contemporane. arestarea ilegala. din care caracteristice sint nulitatea si decaderea din drepturile procesuale. cum este aducerea silita in fata instantelor judecatoresti. normele de drept procesual penal se pot clasifica in: . prin obligatiile si drepturile pe care le consfinteste. nulitatea actului sau decaderea din drepturi. aceleasi trasaturi ca si celelalte norme juridice. ci in frinari ale desfasurarii procesului penal. intervine si aplicarea unei sanctiuni penale celui ce s-a facut vinovat de savirsirea infractiunii. iar aceasta vatamare nu poate fi inlaturata altfel. atributiile si activitatile pe care le pot desfasura. normele de drept procesual penal prevad autoritatile publice care au dreptul sa urmareasca si sa judece pe cei care au savirsit infractiuni. Comitetul Natiunilor Unite pentru prevenirea crimei si tratamentul infractorilor a organizat pina acum opt congrese internationale. se disting norme de drept procesual penal absolut imperative. in conditiile legii. II. particularitati prezinta si sanctiunea pe care o prevede in caz de incalcare a normei. prioritate studiului legislatiei noastre de procedura penala in vederea aplicarii ei cit mai corecte si a perfectionarii ei in continuare la Cap. precum si de traditiile fiecarei tari. Din punct de vedere al puterii juridice prin care se impun si al sanctiunii sub care sint prevazute. in caz de necesitate. insa.DPP–pg–18 materie de prevenire a infractiunilor si de justitie penala. Normele absolut imperative (oneroase sau prohibitive) contin o dispozitie de ordine publica a carei incalcare atrage intotdeauna sanctiunea procesuala a nulitatii sau a decaderii. Aceste sanctiuni. 2) Clasificarea normelor de drept procesual penal |n raport de obiectul reglementarii. dar pot atrage aplicarea unei amenzi sau a unei sanctiuni disciplinare. acordind. cind incalcarea normei de procedura constituie infractiune (ca cercetarea abuziva. {tiinta rom#neasca a dreptului procesual penal. Normele dispozitive (permisive) nu determina. Aceste particularitati ale normelor de drept procesual penal fata de normele de drept penal atrag unele consecinte in ce priveste interpretarea lor. anume acelea care se stabilesc intre autoritatile publice judiciare si partile din proces in cadrul activitatii de reprimare a faptelor ce constituie infractiuni. tinind seama de situatia politica. drepturile si obligatiile procesuale ale acestor persoane. instituite de autoritatile indrituite prin Constitutie. ca sanctiuni procesuale. normele de drept procesual penal prevad. contribuie la elaborarea solutiilor cu caracter general. ele stabilesc persoanele in legatura cu care se poate desfasura activitatea aurtoritatilor judiciare. |n acest scop. Asadar. pe linga sanctiunea procesuala a nulitatii actului. raporturile juridice pe care le incheie. in caz de incalcare. de regula.

cit si de catre parti. normele de organizare sint cuprinse in legile de organizare a instantelor judecatoresti si a Ministerului Public si sint absolut imperative. parlamentul. garantarea libertatii persoanei etc. Ministerul Public). a Ministerului Public…” (art. puterea juridica a normelor de procedura se determina dupa cum sint sau nu indeplinite conditiile prevazute pentru aplicarea sanctiunilor procesuale. cit si al categoriei de norme din care fac parte in raport de puterea juridica cu care se impun. izvoarele sint determinate de categoriile de acte normative care au o anumita putere juridica. fiind de ordine publica. §2. 3). de calitatea faptuitorului. – o norma speciala noua deroga intotdeauna de la norma generala si cea speciala anterioara. Normele de drept procesual penal isi au izvorul atit in legile constitutionale. h). normele de competenta isi au izvorul atit in legile de organizare. 3 lit. Clasificarea in norme de organizare. 72 al. dar unele sint prevazute si in alte legi. o norma generala posterioara uneia speciale nu abroga norma speciala decit in cazul in care o prevede in mod expres. in Codul de procedura penala. – norma speciala se completeaza cu norma generala pentru toate chestiunile pentru care norma speciala nu face nici o derogare. |n ce priveste legea constitutionala. normele speciale isi pot avea izvorul si in Codul de procedura penala. Cele mai numeroase norme de procedura penala isi au izvorul si sistematizarea in Codul de procedura penala. unele fiind absolut imperative. stiut fiind ca nu orice act normativ poate cuprinde norme de drept procesual penal. aceasta cuprinde: – normele principiale ale procesului penal (legalitatea. 125 al. cele mai multe sint relativ imperative (de exemplu termenul in care trebuie redactata sentinta penala). 1 din Constitutie). 125 al. 72 al. – . legi organice si legi ordinare” (art. Normele de drept procesual penal pot fi generale si speciale.). 3) sint stabilite prin lege”. iar altele numai relativ imperative (de exemplu cele privind competenta teritoriala). atributiile si compunerea lor. constatam ca “organizarea si functionarea instantelor judecatoresti si a Ministerului Public (art. iar “competenta si procedura de judecata sint stabilite de lege” (art. “Parlamentul adopta legi constitutionale. prin derogare. de competenta si cele de procedura privind judecata (adica marea majoritate a normelor de drept procesual penal) isi au izvorul abstract in lege. atit de catre autoritatile judiciare. Raportindu-ne la Constitutia României. numai la anumite categorii de cauze (inculpati minori. care prevad ca prin lege organica se reglementeaza “organizarea si functionarea … instantelor judecatoresti. Normele generale sint cuprinse. cit si in Codul de procedura penala. |n abstract. adoptata de unica autoritate legiuitoare a tarii. egalitatea in fata legii si a autoritatilor.DPP–pg–19 norme de organizare – prin care se infiinteaza autoritatea judecatoreasca (instantele judecatoresti. de competenta si de procedura este sustinuta si de dispozitiile Constitutiei. Se impune concluzia ca principalul izvor al normelor de drept procesual penal este legea. infractiuni flagrante). Aceasta clasificare are importanta si din punct de vedere al actului normativ care constituie izvorul normelor de drept procesual penal. Izvoarele normelor de drept procesual penal 1) Legea – izvorul principal al normelor de drept procesual penal Izvoarele normelor de drept procesual penal pot fi examinate in abstract si in concret. dar ele pot fi prevazute si in alte legi care promoveaza o procedura speciala pentru anumite cauze. 72 al. Astfel. cum sint cele privitoare la procedurile speciale (art. un numar restrins de norme de procedura penala sint absolut imperative (de exemplu cele privind asistenta juridica a inculpatului minor). prin derogare de la norma generala. 465–512). de o anumita circumscriptie teritoriala – norme de procedura – reglementeaza modul in care se poate desfasura activitatea procesual penala. dreptul la aparare. aparatori. se prevad sarcinile. – norme de competenta – stabilesc care dintre reprezentantii Ministerului Public si dintre instantele judecatoresti sint abilitate sa efectueze urmarirea penala sau sa judece o cauza penala. Normele speciale se aplica. 3). prezumtia de nevinovatie. chiar in cele de organizare. cit si in legile organice si ordinare. Normele generale si speciale de drept procesual penal se aplica dupa urmatoarele reguli: – norma speciala in concurs cu norma generala se aplica tuturor cauzelor pe care le prevede. de regula. in raport de infractiunea savirsita. precum si competenta si procedura de judecata (art. Normele generale se aplica tuturor cauzelor penale. reprezentanti. Deci normele de organizare.

a codurilor de procedura penala maghiar in Transilvania. rus in Basarabia. mai ales din cea italiana. in codurile maghiar si austriac. desfiintarea curtilor cu jurati. de conceptie liberala. ca urmare a instituirii dictaturii regale. 26/1994 pentru organizarea si functionarea Politiei Rom#ne. care constituie legea de baza in domeniul activitatii procesual penale. Sint legi cu dispozitii penale care cuprind si prevederi de procedura penala in materie de competenta. de conceptie autoritara. Formarea in 1918 a statului national unitar rom#n a determinat aplicarea in continuare. 2) Codificarea normelor de drept procesual penal Normele de drept procesual penal si si normele de procedura penala au fost cuprinse. s-a restrins exercitiul dreptului la aparare. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat. apoi a celei militare. |ntre 1948–1960. Codul de procedura penala rom#n in Basarabia. corespunzind necesitatilor judiciare penale din acea perioada. a fost aplicata pe baza conceptiei existentei unei singure puteri in stat. scoaterea activitatii procurorilor de sub controlul instantelor judecatoresti etc. in conditiile participarii la razboi. constituie izvor de norme de drept procesual penal urmatoarele legi ordinare: – Legea nr. ca rezultat al ideilor progresiste liberale ale revolutiei franceze din 1789. Aceste modificari s-au produs sub influenta legislatiei sovietice. ca si in alte domenii ale dreptului. 516/1953 privind Codul aerian etc. in legiuiri comune. publicitatea sedintelor de judecata. s-a extins. si a preluat propuneri facute de stiinta moderna a dreptului procesual penal. – Legea nr. Primul cod modern de procedura penala este Codicele de instructie criminala (2 decembrie 1864). mai intii in 1919. in Codul de procedura penala din 1936 s-au introdus modificari de natura autoritara. De asemenea. cunoscut si sub denumirea de Codul de procedura penala. cod. a retinut ceea ce s-a dovedit corespunzator in codul din 1864. a introdus dispozitii inspirate din noile legiuiri europene. prin institutiile noi adoptate. prin extinderea competentei tribunalelor militare. ca prima cale ordinara de atac. sub influenta doctrinei clasice. a fost inlaturat apelul. acest cod. sub aceeasi influenta sovietica. sub conducerea partidului unic al clasei – . intocmit dupa codul francez de instructie criminala din 1808. Codul de procedura penala din 19 martie 1936. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca. pentru toate celelalte norme de drept procesual penal izvorul abstract il constituie legea ordinara. s-au introdus unele institutii procedurale cu caracter socialist (trecerea urmaririi penale in competenta organelor de militie si de securitate in locul judecatorilor de instructie. iar in 1925 o mare parte a acestuia si in Transilvania si Bucovina. normele de drept procesual penal au fost cuprinse si sistematizate in coduri separate de procedura penala. 443/1972 privind navigatia civila. Lucrarile de unificare legislativa au durat mai multi ani si s-au finalizat in 1936 prin adoptarea si aplicarea pe intreg teritoriul Rom#niei a unui unic Cod de procedura penala. integrindu-se in conceptia statului de drept. inlaturarea unor garantii recunoscute partilor. Pina la adoptarea unui cod de procedura penala pe intreg teritoriul tarii. codice. |n concret. incepind din 1808 in Franta. – Legea nr. Legea organica constituie izvor de norme de drept procesual penal pentru organizarea si functionarea instantelor judecatoresti si a Ministerului Public. 31/1968 pentru punerea in aplicare a Codului de procedura penala. ca Decretul nr. ceea ce a atras republicarea sa intr-o noua numerotare la 13 februarie 1948. a suferit relativ putine modificari in cei 72 de ani de la intrarea sa in vigoare. de factura eclectica. Prin conceptia liberala care a stat la baza elaborarii sale. |n 1939–1944. Decretul nr. 56/1993 pentru organizarea si functionarea Curtii Supreme de Justitie. Codul din 1936 a fost profund modificat in 1948. pentru o anumita perioada de timp.). – Legea nr. unificind legislatia de procedura penala ce se aplica in România. intrat in vigoare la 1 ianuarie 1937.DPP–pg–20 principiile de organizare si functionare ale instantelor judecatoresti si ale Ministerului Public (independenta judecatorilor. – Legea nr. in temeiul careia s-a adoptat principiul participarii asesorilor populari la infaptuirea justitiei. Cuprind norme de drept procesual penal si urmatoarele legi organice: – Legea nr. prin perfectionarea si sistematizarea reglementarilor a avut un caracter progresist. inamovibilitatea lor. care au capatat denumirea de cronici. impartialitatea si controlul ierarhic privind pe procurori). intr-o reglementare mai veche. iar la noi din 1864. reglementat prin Codul din 1864. cele mai numeroase norme de drept procesual penal isi au izvorul in Codul de procedura penala al Rom#niei din 12 noiembrie 1968. austriac in Bucovina. in scopul folosirii sale ca instrument eficient de aparare a puterii comuniste instaurate in România si a institutiilor sale. 54/1993 pentru organizarea instantelor si parchetelor militare. se caracterizeaza ca un proces penal mixt. Procesul penal rom#n. Legislatia de procedura penala.

Astfel. s-a acordat instantei de judecata dreptul de a controla durata arestarii preventive in cursul urmaririi penale ce depaseste patru luni. au prioritate reglementarile internationale. dar numai in limitele acestei autorizari si in masura in care nu deroga de la dispozitiile legii. Dupa 1989 s-au abrogat numeroase legi adoptate sub regimul totalitar comunist. coexistind institutii si dispozitii care nu erau compatibile. deoarece dupa 1977 nu s-a mai adus nici o schimbare in reglementarea procedurii penale. dispozitiile constitutionale privitoare la drepturilor si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului. pe structura de conceptie liberala. printre drepturile fundamentale ale cetateanului. 3) Alte izvoare ale normelor de drept procesual penal Potrivit art. la conventiile incheiate de tara noastra cu alte tari. potrivit art. care isi inceteaza aplicabilitatea. s-au restrins cazurile de participare a asesorilor populari la judecarea cauzelor penale. care conventii urmeaza a se aplica in materie de extradare. in sensul ca. ceea ce a determinat introducerea unor modificari privind competenta si procedura de judecata a unor infractori minori. in unele cazuri asistenta juridica fiind obligatorie. afara de dispozitiile contrare legii noastre fundamentale. normele de drept cuprinse in ele devenind obligatorii pentru cazurile la care se refera. 20 din Constitutia României. justitia fiind subordonata directivelor de partid chiar in rezolvarea unor cauze cncrete. Modificari substantiale exprese au fost aduse Codului de procedura penala prin citeva legi succesive. |n cazuri exceptionale. legea de organizare judecatoreasca autorizeaza guvernul . sa reglementeze unele aspecte ale procesului penal. in special a dreptului la aparare. in legatura cu asistenta juridica internationala. pina la confirmarea lor prin lege. fiind inlocuite cu dispozitiile constitutionale (art. cind. Codul de procedura penala din 1968 a ramas insa sa se aplice in continuare. totdata. printre care si elaborarea unui nou Cod de procedura penala. s-au introdus si unele garantii pentru protectia drepturilor omului. s-a introdus liberarea provizorie sub controlul judiciar si liberarea provizorie pe cautiune. Legea poate autoriza ca si alte acte normative. parlamentul dispune de o delegare legislativa si ar abilita guvernul sa emita ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor organice. ratiune pentru care s-a considerat necesara elaborarea unui Cod de procedura penala de natura “consecvent socialista”. Aceste propuneri au ramas doar sub forma de deziderat. atit in fond. s-a imbunatatit reglementarea cailor de atac si a procedurilor speciale. 1 din Constitutie. ca instrument eficient al puterii comuniste impotriva celor ce aduceau atingere ordinii sale de drept. s-a dat aparatorului dreptul de a-l asista pe inculpat la efectuarea unor acte de urmarire penala. Prin adoptarea noii Constitutii a Rom#niei si pina la intervenirea unui nou cod se va aplica in continuare actualul Cod de procedura penala din 1968. de altfel. comisii rogatorii internationale etc. 150). Codul de procedura penala al Republicii Socialiste Rom#nia a constituit un pas inainte in reglementarea procesului penal rom#n in conditiile regimului totalitar comunist. Adoptat la 12 noiembrie 1968 si intrat in vigoare la 1 ianuarie 1969. Deci pot constitui izvor al normelor de drept procesual penal privind drepturile omului si tratatele internationale la care România este parte. cit si ca forma de reglementare. intr-un capitol introductiv sint consacrate regulile de baza ale procesului penal rom#n care. tratatele ratificate sau la care s-a aderat potrivit legii fac parte din dreptul intern. Totodata s-a folosit o tehnica de redactare superioara si o terminologie stiintifica. daca exista neconcordanta intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte si legile interne. cu pactele si celelalte tratate la care România este parte. 11 al. sub influenta documentelor internationale. se aseamana cu cele din codurile de conceptie liberala. daca ar cuprinde norme de competenta si procedura penala. Pentru a-i da Codului din 1968 un caracter umanist. datorita modificarilor de esenta si forma socialista care i-au fost aduse. 2. subordonate ei. Practica aplicarii Codului de procedura penala din 1968 a condus la constatarea raminerii in urma a acestuia fata de nivelul reglementarilor pe plan mondial. Codul de procedura penala (art. au fost inlaturati asesorii populari din completele de judecata ale instantelor civile. potrivit Constitutiei. 513) trimite. s-a introdus apelul etc. 114 al. a devenit neunitar. prin care organele de securitate au incetat a mai fi organe de urmarire penala. dar si la propuneri de modificari substantiale. mentinindu-se conceptia autoritara in fundamentarea institutiilor procesuale penale. si aceste conventii trebuie sa fie ratificate de parlament. precum si toate dispozitiile care se refereau la constiinta juridica “socialista” sau la organizatiile socialiste. in temeiul art. Codul de procedura penala din 1936. inclus in Constitutia din 1965. pierzindu-si totusi titulatura de cod al unei republici socialiste..DPP–pg–21 muncitoare. aceste ordonante. prin formulare. aparatorului i s-a dat dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala. ar deveni izvor de drept procesual penal. in locul normelor cuprinse in legea nationala.

potrivit carora România este stat national. ca regula. chiar daca activitatea judiciara a unui stat strain s-ar rasfringe asupra unui cetatean rom#n. Interpretarea extensiva. este necesar sa se faca rezerva ca. pentru care nu se admite interpretarea extensiva si cea analogica. Desi termenii sau expresiile anume explicate in Codul penal au acelasi inteles si in legea de procedura penala (art. in art 142–143 Cod penal. prin argumente a pari. locul unde s-a savirsit infractiunea (in tara sau in strainatate). care prevede (art. . Aplicarea in spatiu a normelor de drept procesual penal 1) Teritorialitatea normelor de drept procesual penal Spre deosebire de Codul penal. cu subsolul si spatiul aerian al acesteia. care decurge din art. aceasta poate fi declarativa. unitar si indivizibil. in domeniul procedurii penale se poate ajunge si la rezultate de extindere a normei de procedura sau la folosirea suplimentului analogic. pentru a se garanta principiul legalitatii incriminarii si a pedepselor. I. Interpretarea normelor de drept procesual penal |n interpretarea normelor de drept procesual penal se aplica toate regulile generale de interpretare admise pentru normele juridice. neavind aplicare in afara acestui teritoriu. in legatura cu aplicarea sa in spatiu. teritoriul sau fiind inalienabil. suveran si independent. din partea autoritatii insarcinate in acest scop (cum este Curtea Constitutionala in ce priveste constitutionalitatea legilor si ordonantelor). prin respectarea suveranitatii celorlalte state.DPP–pg–22 ca. personalitatea. un act de procedura penala se efectueaza pe teritoriul tarii noastre numai potrivit normelor de procedura penala rom#ne. restrictiva. care se refera la locul unde se considera savirsita infractiunea pe teritoriul tarii: intinderea de pamint si apele cuprinse intre frontiere. – activitatea procesual penala se desfasoara pe teritoriul tarii noastre numai in temeiul normelor de drept procesual penal rom#n. Codul de procedura penala rom#n nu reglementeaza aplicarea in spatiu a normelor de drept procesual penal. 523). sanctiuni procesuale grave si cazuri limitative. Daca legea penala are in vedere. din punct de vedere al aplicarii legii penale si de procedura penala. Spre deosebire de normele de drept penal. |n ce priveste suplimentul analogic. precum si cea doctrinala. respectind suveranitatea altor state. exceptii de la regula. România isi exercita propria sa suveranitate asupra intregului teritoriu. 3–8) principiile dupa care se aplica legea penala in spatiu (teritorialitatea. Aplicarea in spatiu si timp a normelor de drept procesual penal §1. Din punct de vedere al factorului care face interpretarea. in conformitate cu dictonul latin locus regit actum. exista interpretare gramaticala (literala). in aceasta situatie se aplica principiul teritorialitatii. se are in vedere locul unde se efectueaza actul de procedura penala. logica. ca urmare. a fortiori si a contrario este posibila in cazul normelor care nu prevad restrictii de drepturi. Principiul teritorialitatii normelor de drept procesual penal exprima o dubla cerinta.4. ceea ce implica deplina si exclusiva aplicare a legilor rom#ne asupra acestui teritoriu. extensiva si analogica. in legatura cu procesul penal. corespunzatoare celor doua aspecte ale suveranitatii de stat: – normele de drept procesual penal rom#n se aplica numai activitatii procesual penale desfasurate pe teritoriul rom#n. pentru umplerea unor lacune legislative se admite folosirea lui data fiind necesitatea ca procesul penal sa-si poata atinge scopul. |n raport de procedeele folosite. in special a Curtii Supreme de Justitie. navele si aeronavele rom#ne. prin recurgerea la norme care reglementeaza materii similare. si in anumite conditii. jurisprudentiala. din partea celor care efectueaza analiza stiintifica a continutului unor norme juridice. sistematica. 1 si 3 din Constitutie. realitatea si universalitatea legii penale). prin respectarea suveranitatii statului rom#n. la propunerea Ministerului Justitiei. sa dispuna prin ordin ca in Municipiul Bucuresti procesele privind infractiuni flagrante sa fie judecate numai de anumite judecatorii. istorica. chiar daca activitatea se refera la un cetatean strain. §3. Dupa rezultatele interpretarii. legea de procedura penala are in vedere locul unde se efectueaza actul procesual sau procedural penal. se admite interpretarea autentica. ceea ce implica unde pot functiona autoritatile judiciare si unde se pot efectua acte de procedura penala. normele straine neavind aplicare pe teritoriul nostru. Notiunea de teritoriu al Rom#niei este definita. din partea instantelor judecatoresti.

precum si actele judiciare efectuate in strainatate pot fi recunoscute de catre instantele judecatoresti rom#ne. care vor aplica normele de drept procesual penal rom#n. 8 Cod penal. Aceste situatii sint determinate de necesitatea reglementarii unor relatii de sprijin si ajutor reciproc intre state in legatura cu activitatea de combatere a infractiunilor. intregul proces a urmat aceleasi norme de procedura penala care erau in vigoare la data descoperirii infractiunii si pina la pronuntarea unei hotariri definitive. 513–522 sau a dispozitiilor din tratatele de asistenta juridica in materie penala incheiate de România cu alte tari.DPP–pg–23 2) Derogari de la principiul teritorialitatii Legea permite ca. Codul de procedura penala necuprinzind nici o dispozitie de principiu referitoare la aplicarea in timp a normelor de drept procesual penal. stabilite prin conventii internationale cu caracter general. Ca urmare. asupra persoanelor la care se refera art. totusi. potrivit normelor rom#ne de drept procesual penal. actul efectuat pe teritoriul tarii noastre. desi sint acte efectuate dupa legea statului care solicita extradarea. aceste acte efectuate potrivit legii straine (copii certificate dupa hotarirea definitiva de condamnare. verificarea unor inscrisuri etc. in art. |n temeiul art. potrivit caruia normele se aplica intre momentul intrarii lor in vigoare si momentul incetarii actiunii lor (tempus regit actum). nu sint supuse jurisdictiei penale a stautlui rom#n. desi aceste persoane se afla pe teritoriul tarii noastre. actul solicitat. si cazurile in care se aplica principiul retroactivitatii si al ultraactivitatii acestor norme. Activitatea normelor de procedura penala este evidenta atunci cind o cauza penala incepe si se termina sub imperiul acelorasi norme de procedura penala in vigoare. in care caz produc efecte juridice in tara noastra. exista o derogare de la principiul teritorialitatii prin folosirea lor pe teritoriul nostru. sint prevazute norme juridice privitoare la comisiile rogatorii. poate fi folosit in activitatea judiciara a altui stat. Prin comisie rogatorie internationala activa (in strainatate) se poate cere unui stat strain sa dispuna efectuarea unui act de procedura necesar unui proces penal desfasurat in tara noastra. Potrivit art. ceea ce formeaza asistenta juridica internationala. la recunoasterea hotaririlor pronuntate de instantele judecatoresti straine si la extradare. chiar daca infractiunea. legea penala nu se aplica infractiunilor savirsite de catre reprezentantii diplomatici ai statelor straine sau de alte persoane care. in conformitate cu legile internationale. Pentru asemenea cazuri. Daca la aplicarea normelor de drept penal se ia in considerare includerea intre aceste momente a datei savirsirii infractiunii. ca urmare. in art. pe linga principiul activitatii. 5. 10–17 Cod penal se prevad. in anumite situatii. |n baza art. in lipsa unei conventii internationale care sa dispuna altfel. hotarirea penala definitiva pronuntata de un organ judecatoresc strain. 31 Cod procedura penala se prevede competenta teritoriala speciala a instantelor civile sau militare din Municipiul Bucuresti. Desi valabilitatea acestor acte depinde de recunoasterea data de o instanta judecatoreasca rom#na. deoarece ele nu pot fi urmarite si judecate pe teritoriul tarii noastre. 4/1971 privind extradarea sau tratatele de asistenta juridica in materie penala. fiind efectuate potrivit normelor de drept procesual penal straine si de autoritati judiciare straine. in cazul normelor de drept procesual penal se ia in considerare data efectuarii actului procesual sau procedural necesar desfasurarii procesului penal. Aplicarea normelor de drept procesual penal in timp 1) Aplicarea imediata a normelor de drept procesual penal |n cazul aplicarii in timp a normelor de drept penal. . actele de procedura penala efectuate potrivit normelor de drept rom#n sa produca efecte in strainatate si acte de procedura efectuate potrivit normelor de drept ale altor tari sa produca efecte pe teritoriul rom#n. savirsita sub vechea lege de procedura. in conditiile art. |n cazurile in care pentru o infractiune savirsita in afara teritoriului tarii urmeaza a se aplica legea penala rom#na. O alta derogare de la principiul teritorialitatii este prevazuta de Legea nr. in acelasi mod. 6 si 7 Cod penal. a fost descoperita sub noua lege. 519 sau al unei conventii internationale. dupa mandatul de arestare) produc efecte juridice pe teritoriul nostru fara a mai fi necesara recunoasterea lor de catre instantele noastre judecatoresti. nu se aplica normele de drept procesual penal. efectuat dupa normele statului caruia i s-a cerut comisia rogatorie. 8 Cod penal. §2.. devine operant principiul activitatii. cauza este de competenta autoritatilor judiciare rom#ne. in cazul comisiei rogatorii internationale pasive (din strainatate). potrivit carora actele judiciare care justifica cererea de extradare a unei persoane aflata pe teritoriul nostru pot fi luate in considerare de autoritatile noastre judiciare in rezolvarea cererii. va fi folosit in activitatea judiciara desfasurata in tara noastra.

cind aceste norme sint fie ultraactive. primele doua solutii ar fi atras perturbari in desfasurarea procesului penal. – norma de drept procesual penal intrata in vigoare nu se aplica actelor si lucrarilor efectuate potrivit dispozitiilor legii anterioare. – legea noua se aplica tuturor actelor procesuale efectuate sub imperiul ei. Noua lege retroactiveaza. alte derogari sint prevazute in mod expres in noua lege. chiar in cauzele incepute anterior acestei date. 2 din Legea nr. au fost prevazute in lege. considerata ca reglementeaza mai bine raporturile procesual-penale. cit si cazurile de retroactivitate si de ultraactivitate a acestor norme. iar tot ce se face dupa intrarea in vigoare a noii legi. Derogarile sint de doua feluri: unele se aplica ori de cite ori lege noua nu reglementeaza situatiile tranzitorii. 31/1968 pentru punerea in aplicare a Codului de procedura penala din 1968 au adoptat cea de-a treia solutie. care stabileste normele care retroactiveaza si normele care urmeaza sa se aplice din legea veche dupa iesirea ei din vigoare. in special de cea franceza. |n intelesul solutiei adoptate. daca aceasta nu mai cuprinde sub sanctiunea nulitatii incalcarea cestei dispozitii. cit si de codul actual. daca sint contrare dispozitiilor din noua lege. anulindu-se toate actele care au fost efectuate sub vechea lege. dac` o hot`rire a tribunalului jude]ean. facind trecerea de la codul anterior la noul cod. nu se mai aplica actelor procesuale si procedurale ce se efectueaza dupa aceasta data. devine valabil sub legea noua. 14/1991 – care prevede c` pentru acea cauz` completele de judecat` se formeaz` din doi judec`tori. Pentru viitor. De exemplu. fara a se face deosebire daca procesul penal a fost pornit sub norma noua sau sub norma veche. deoarece este firesc ca tot ce s-a facut anterior. reflectind solutiile doctrinale si jurisprudentiale. 8 . Datorita aplicarii normei de drept procesual penal tuturor actelor ce se efectueaza dupa intrarea ei in vigoare. sa fie efectuat potrivit normelor acestei legi. 15 al. afara de cazul cind noua lege adopta dispozitii tranzitorii deosebite. aplicindu-se unui act implinit sub legea veche. fiind inc`lcat` o dispozi]ie sanc]ionat` cu nulitatea absolut`. validindu-l. care reglementeaza diferit conditiile si formele de efectuare a unor acte de urmarire sau de judecata. in cauze penale similare. din momentul iesirii sale din vigoare. principiului activitatii i s-a dat denumirea de principiul aplicarii imediate a normelor de drept procesual penal. – legea noua se aplica tuturor cauzelor in curs. 2 din Constitutie. Atit Codul de procedura penala din 1936. ele au fost adoptate mai intii de jurisprudenta. raminind insa valabile actele efectuate sub imperiul legii vechi. dar numai pentru cauzele in curs de urmarire penala sau de judecata. fie prin aplicarea concomitenta. dar potrivit unei legi in vigoare. Pentru dreptul procesual penal in vigoare. Legea nr. desi sub legea veche era nul8. la data intrari sale in vigoare (1 ianuarie 1969). legea nu poate dispune retroactiv. chiar daca se refera la o cauza inceputa sub imperiul ei. ca urmare. |n ce priveste normele cu caracter general. apoi de jurisprudenta rom#na si. efectuate sub legea anterioara. pronun]at` inainte de august 1991. se aplica urmatoarele reguli pentru procesele in curs la data adoptarii unor noi norme de procedura penala: – norma de drept procesual penal. nulitatea oricarui act sau lucrari. in cazul proceselor in curs de desfasurare. Potrivit art. – norma noua de drept procesual penal se aplica tuturor actelor si lucrarilor de procedura ce se efectueaza dupa intrarea ei in vigoare. regulile de aplicare au caracter general. aceast` nulitate nu mai poate fi invocat` sub legea nou` – Legea nr. poate fi invocata numai in conditiile noului Cod de procedura penala. a doua proceduri diferite in raport de data cind s-a pornit procesul penal. fie retroactive. cit si Legea nr. Desi aceasta lege reglementeaza modalitatile de punere in aplicare a Codului de procedura penala. conform art. |n doctrina s-au emis trei solutii posibile: – legea veche continua sa se aplice tuturor cauzelor incepute sub imperiul ei. 2) Cazuri generale de extraactivitate a normelor de drept procesual penal De la principiul aplicarii imediate a normelor de drept procesual penal exista si derogari.DPP–pg–24 Sint cazuri in care un proces penal incepe sub o lege de procedura penala si se continua sub o lege noua. era nul`. in cele din urma. sa ramina bine indeplinit. pentru ca nu se respectase o dispozitie a acestei legi aflata sub sanctiunea nulitatii. de un complet de doi judec`tori [i trei asesori populari. aplicindu-se ori de cite ori o lege noua aduce modificari dispozitilor codului. 31/1968. fie prin desfiintarea a tot ceea ce s-a facut potrivit legii vechi. desi actul implinit sub vechea lege era nul. atit sub codul anterior. iar legea noua se aplica numai cauzelor incepute dupa intrarea ei in vigoare. cea mai judicioasa. 31/1968 pentru aplicarea Codului de procedura penala din 1968 cuprinde regula generala de aplicare imediata a normelor de drept procesual penal.

Retroactivitatea legii noi nu este permisa de Constitutie (art. o norm` nou` care prevede competen]a altei instan]e s` judece cauza in prim` instan]`. termenul procedural prevazut de norma in vigoare in momentul cind a inceput sa curga. creind un cadru legat de conditiile raspunderii penale. astfel incit calea de atac ordinar` va fi judecat` de instan]a competent` in raport cu vechea norm`. pentru prescriptie si plingerea prealabila. astfel. 3. |n ce priveste probele. hotaririle pronuntate inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. intervin regulile aplicarii imediate a normei de drept procesual penal. |n literatura juridica s-a discutat daca ar trebui sa fie extraactive si normele care reglemetneaza probele. plingerea prealabila. se aplica legea noua. 5 al. prescriptia. cit si al partilor. care o prevedea. care astfel ultraactiveaz` 9 . recursurile in curs de judecata la data intrarii in vigoare a legii noi sint considerate apeluri si urmeaza competenta de judecata potrivit acestei legi. dupa pronuntarea unei hotariri. aplicindu-se. in cauzele in curs de urmarire sau de judecata la data intrarii in vigoare a noii reglementari. potrivit pct. vor continua sa fie judecate potrivit legii anterioare. 31/1968. daca se refera la procedura dupa care pot fi invocate aceste cauze de inlaturare a raspunderii penale si la consecintele lor procedurale. se aplica regula de la aplicarea in timp a normelor de drept penal (lex mitior). III al Legii nr. din nou. reglementarea noua poate sa consacre ultraactivitatea legii vechi. 4 si 5 din Legea nr. chiar daca a fost modificat de norma noua. desi declaratia de recurs era un act implinit sub vechea lege si trebuia judecat potrivit acesteia. incep sa curga. recursul in anulare prevazut de legea noua fiind restrins in ce priveste cazurile in care poate fi exercitat. de la aceasta data. ramine valabil. |n cazul in care.DPP–pg–25 |n temeiul art. Dimpotriva. Spre deosebire de derogarile cu caracter general prevazute de Legea nr. partilor li s-a conferit dreptul de a se judeca in recursul extraordinar exercitat sub vechea lege. aflate in curs la data de 1 iulie 1993. termene si cai de atac au capacitatea de a ultraactiva si dupa iesirea lor din vigoare. se va aplica in continuare legea veche si calea de atac va putea fi exercitata si sustinuta in conditiile legii vechi. norma nou` nu se aplic` in cauz`. recursurile extraordinare. termenele pentru exercitarea cailor de atac ordinare. potrivit naturii sale juridice. care prevedea conditii mai favorabile partilor. ca regula. 31/1968. normele referitoare la competenta. 45/1993. 3. acestea nu au aplicare decit pentru situatiile tranzitorii de la legea anterioara la legea noua care le prevede. Cind intr-o cauz` penal` s-a dat o hot`rire de c`tre o instan]` competent` la acea dat` s` judece cauza in prim` instan]` [i intervine. Astfel. daca legea noua prevede o noua cale de atac ordinara (apelul). iar ulterior intervine o norma care inlatura acea cale de atac sau restringe dreptul de a o exercita. este firesc sa beneficieze de aceasta cale de atac si cel care a declarat recurs. desi ele erau determinate. de legea in vigoare la data pronuntarii hotaririi supuse acelei cai de atac. |n ce priveste procedura de judecata si solutiile posibile in calea de atac. legea noua fiind considerata ca este atit in interesul justitiei. considerata ca reglementeaza mai bine procedura de judecata a acelei cai de atac. intrucit sub legea veche exista numai aceasta cale de atac. 45/1993 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala se prevad astfel de situatii tranzitorii care nu corespund cu cele de aplicare generala. 2). aflate in curs de judecata la data intrarii in vigoare a Legii nr. de la reglementarea anterioara la cea noua. |n art. apoi. in anumite conditii. in cazul normelor tranzitorii aflate intr-o lege noua. atunci cind sint mai favorabile inculpatului. S-a adoptat aceasta masura pentru a nu perturba mersul normal al ciclului procesual inceput sub legea veche. cauzelor ce continua sa fie judecate sub legea noua9. |n aceste situatii. pin` la judecarea c`ii ordinare de atac. cit timp norma este de drept material. nu exista criterii sigure care sa poata determina o lege favorabila sau mai putin favorabila. Pentru aceleasi motive. a fost deschis dreptul la o cale de atac potrivit legii in vigoare. care au aplicare ori de cite ori o lege de procedura penala noua nu prevede situatii tranzitorii proprii. desi regula consta in supunerea lor cailor de atac prevazute de legea in vigoare la data pronuntarii lor. asigurindu-se astfel exercitarea unui drept cistigat in temeiul legii care-l prevederea la data cind a fost deschis. de asemenea. 45/1993 sint supuse cailor de atac prevazute de aceasta lege noua. Toate aceste dispozitii tranzitorii au fost adoptate in favoarea partilor. 3) Situatiile tranzitorii prevazute de legea noua Unele legi care abroga sau modifica norme de drept procesual penal sau introduc institutii si reglementari noi cuprind si dispozitii care reglementeaza situatiile tranzitorii.

unele din ele actioneaza totusi in anumite limite. Regulile cu caracter general care nu determina decit reglementarea urmaririi penale sau a judecatii ramin numai la nivelul de principii ale activitatii respective. Ca urmare. principiile fundamentale ale procesului penal sint acele reguli cu caracter general care determina toate institutiile procesual-penale si in toate fazele procesului penal. referindu-ne la a doua cerinta a scopului procesului penal – ca nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala – principiile fundamentale trebuie sa instituie cele mai puternice garantii pentru realizarea acestor cerinte. Principiile fundamentale ale procesului penal I.5. fiind cuprinse intr-un tot organizat datorita legaturii pe care o au intre ele. consacrind ca principii fundamentale: legalitatea procesului. in activitatea lor. in cadrul reglementarii. Luind in considerare prima cerinta a scopului procesului penal – ca orice persoana care a savirsit o infractiune sa fie sanctionata potrivit legii penale – principiile fundamentale ale procesului penal trebuie sa imprime o actiune imediata si eficienta a autoritatilor judiciare pentru tragerea la raspundere penala a tuturor celor care au savirsit infractiuni si condamnarea lor potrivit dispozitiilor legii. Desi principiile fundamentale determina intreaga reglementare a procesului penal. sfera raporturilor procesual penale a caror reglementare este determinata de reguli cu caracter general poate fi mai intinsa sau mai restrinsa. cauzate de interactiunea lor. oficialitatea. alte limite sint determinate de exercitarea in procesul penal a unei actiuni civile. Cele mai generale reguli. legiuitorul opteaza. examinarea principiilor fundamentale ale procesului penal nu poate fi despartita de limitele in care acestea actioneaza. care determina reglemenarea tuturor institutiilor si fazelor procesualpenale. aflarea adevarului si rolul activ actioneaza asupra desfasurarii procesului penal. propriul lor sistem de principii fundamentale. ca reguli generale. limba in care se . |n cadrul sistemului. a intregului proces penal. alte principii determina reglementarea unei faze procesuale (de exemplu caracterul scris al urmaririi penale sau caracterul oral al judecatii). ci continua sa fie principii fundamentale. sa respecte aceste reguli. tuturor participantilor la proces ca. Ca si in alte ramuri ale dreptului. |n ce priveste formularea sistemului de principii fundamentale ale procesului penal rom#n. Notiunea de principii fundamentale ale procesului penal Prin principiile fundamentale ale procesului penal se inteleg regulile cele mai generale in temeiul carora este reglementat si se desfasoara procesul penal. ca in cazul principiului oficialitatii. III. rolul activ. §2. specialistii au propus. aflarea adevarului. Sistemul de principii fundamentale ale procesului penal rom#n Prin sistem de principii fundamentale ale procesului penal se intelege ansamblul organizat al tuturor regulilor cu caracterul cel mai general care determina reglementarea si desfasurarea procesului penal. dupa diferite criterii. Codul de procedura penala din 1968 a prevazut un capitol special intitulat “Scopul si regulile de baza ale procesului penal” (art. Existenta unor limite nu le transforma. respectindu-se neabatut drepturile si libertatile cetatenesti. deoarece in actiunea lor generala ele se aplica intregului proces penal. Actiunea unui principiu fundamental poate limita actiunea altui principiu fundamental. devin principii fundamentale ale procesului penal. garantarea dreptului de aparare. Sub codurile de procedura anterioare. in principii ale unor institutii sau faze procesuale. principiile fundamentale sint asezate in ordine logica. care are o alta reglementare. garantarea libertatii. unele principii determina reglementarea unei institutii de drept procesual penal (cum este principiul liberei aprecieri a probelor). determinata de puterea lor de actiune si contributia pe care o au la realizarea scopului procesului penal. insa. in care nu a existat o subdiviziune consacrata in mod special principiilor fundamentale. Astfel. astfel. Stabilind care este scopul procesului penal. Sistemul de principii fundamentale ale procesului penal §1. fiind insa determinate de principiile fundamentale. Unele limite au ca ratiune necesitatea imbinarii intereselor generale cu interesele persoanei ocrotite de lege. nu s-a conturat un punct de vedere unitar. pentru obtinerea repararii pagubei produse prin infractiune. pot avea o arie de actiune mai intinsa sau mai redusa. pentru acele reguli cu caracter general care asigura in cele mai bune conditii realizarea cestui scop si impune. 1–8). De aceea. ceea ce inseamna ca si principiile. totodata. dar numai in limitele in care nu se aduce atingere respectarii legii si dreptului la aparare. coordonarea lor fiind necesara pentru realizarea scopului procesului penal.DPP–pg–26 Cap. care nu actioneaza in anumite cauze pentru a ocroti interesele legitime ale persoanei vatamate.

da un sens mai larg principiului legalitatii. consacrat pina acum de Codul de procedura penala. Definitia data principiului in art. garantarea inviolabilitatii domiciliului. creindu-se astfel posibilitatea descoperirii oricaror incalcari ale legii si inlaturarii lor. sistemul de principii fundamentale ale procesului penal rom#n cuprinde. in compunerea si competenta prevazuta de lege. care exprima cerinta ca acesta sa se desfasoare potrivit dispozitiilor prevazute de lege. Cerintele principiilor fundamentale ale procesului penal. Din acest drept constitutional. desi unii autori au introdus si alte principii fundamentale. o garantie a acestei independente constituind-o inamovibilitatea. cerinta respectarii legii nemaifiind limitata la promovarea procesului penal. aparatorii si reprezentantii lor trebuie sa actioneze numai in conditiile si formele prevazute de lege. tribunalul militar teritorial si Curtea Militara de Apel. fiind interzisa infiintarea de instante extraordinare. Fiind consacrate prin lege ca reguli de baza ale procesului penal. ca instante militare: tribunalele militare. in primul rind. Respectarea conditiilor prevazute de lege este necesara intrucit legea le considera ca reprezinta modalitatea cea mai potrivita pentru realizarea scopului procesului penal. b) Autoritatile judiciare si partile. 2 al. in al doilea rind. respectarea Constitutiei. s-a tras concluzia ca acestea sint principiile fundamentale ale procesului penal. asigurindu-se astfel respectarea legii in activitatea lor. se poate trage concluzia ca sistemul de principii fundamentale ale procesului penal. ci fiind extinsa la intreaga desfasurare a procesului. isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii si impartialitatii. care apara ordinea de drept. 2–8 Cod procedura penala. De asemenea. garantiile si limitele lor §1. I. procurorii. decurge si principiul legalitatii procesului penal. respectarea demnitatii umane. deoarece legea considera esentiala contributia acestora la solutionarea legala . |ntrucit prevederile constitutionale sint de imediata aplicare. prin lege autoritatea judecatoreasca necesara pentru realizarea justitiei in cauzele penale. 1. 130) prevede ca interesele generale ale societatii in activitatea judiciara sint reprezentate de Ministerul Public. prin care Ministerul Public isi exercita atributiile. Legea de organizare judecatoreasca prevede care sint instantele judecatoresti care infaptuiesc justitia. nulla poena sine lege – le corespunde principiul procesual penal nulla justitia sine lege. garantarea dreptului la aparare. publica sau de alta natura. si se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.DPP–pg–27 desfasoara procesul penal si folosirea limbii oficiale prin traducator. Judecatorii de la instantele judecatoresti sint independenti si se supun numai legii. alaturi de Curtea Suprema de Justitie: judecatoriile. S-a constituit astfel autoritatea care are dreptul exclusiv de a infaptui justitia. 1) Potrivit art. Constitutia (art. 51 din Constitutia României. |n acest scop.6. |n unele lucrari de procedura penala se examineaza principiul legalitatii in opunere cu principiul oportunitatii in promovarea activitatii de tragere la raspundere penala a infractorilor. Constitutia României cuprinde prevederi de principiu referitoare la procesul penal care nu sint consacrate in art. Principiilor de drept penal – nullum crimen sine lege. limba oficiala folosita in procesul penal. Constitutia (art. in numele legii. principiul legalitatii procesului penal exprima urmatoarele cerinte: a) Procesul penal se desfasoara numai de autoritatile instituite prin lege. curtile de apel. principiile care asigura realizarea scopului procesului penal in mod direct: legalitatea procesului. tribunalele. excluzindu-se astfel orice alta autoritate de represiune penala. in concordanta cu obligatia respectarii legilor prevazuta de Constitutie. precum si drepturile si libertatile cetatenilor. aflarea adevarului. Ca urmare. oficialitatea. rolul activ al autoritatilor judiciare. astfel. a suprematiei sale si a legilor este obligatorie. |n acest inteles. cuprinde toate prevederile care constituie garantii ale respectarii drepturilor si libertatilor cetatenilor consacrate de Constitutie: egalitatea in fata legii si autoritatilor judiciare. 123–125) prevede ca justitia se infaptuieste. trebuie sa fie perfectionat prin includerea acelor principii de reglementare procesuala care isi au izvorul in prevederile exprese ale Constitutiei. care sta la baza intregului nostru sistem de drept. 2 al. c) Autoritatile judiciare trebuie sa respecte drepturile procesuale ale partilor si sa le asigure exercitarea lor. Legalitatea procesului penal (art. corespondentei si convorbirilor telefonice. inlaturindu-se orice alte organisme cu caracter obstesc sau alte autoritati publice. A fost creata. in sensul ca reprezentantul societatii (Ministerul Public) are obligatia de a actiona impotriva infractorilor ori de cite ori sint indeplinite conditiile prevazute de lege. fara a se lua in considerare vreo oportunitate de ordin politic sau social. respectarea formelor procesuale asigura controlul respectarii conditiilor legale din partea autoritatilor judiciare si a partilor. dupa normele unanim admise in legislatiile moderne.

de a incepe urmarirea penala (art. 333. Garantia juridica a respectarii principiului oficialitatii o constituie prevederea de sanctiuni disciplinare pentru cei care nu efectueaza actele necesare desfasurarii procesului penal. de a-i identifica. 218. efectuind – ca obligatie de serviciu – toate actele necesare atingerii acestui scop. orice incalcare a legii poate fi constatata si inlaturata. 228) si de a efectua cercetarea penala (art. principiul oficialitatii mai poarta si denumirea de principiul obligativitatii inceperii si desfasurarii procesului penal. facind propuneri concrete procurorului pentru rezolvarea cauzei (art. 232). |ncalcarea drepturilor partilor atrage nevalabilitatea actelor efectuate abuziv. Ca cerinta a principiului oficialitatii. in cursul cercetarii penale. Astfel. iar pentru celelalte intervenind. sau chiar raspunderea penala pentru incalcarea unor dispozitii care sint incriminate de legea penala (cercetarea abuziva. 345). Astfel. nulitatea relativa (art. cum sint amenda judiciara (art. Aceste limite. 385 pct. iar instanta sesizata cu o cale de atac are obligatia de a o judeca si solutiona (art. iar . 51 din Constitutie. §2. 236) si de a dispune trimiterea in judecata a inculpatului fata de care s-a dovedit vinovatia (art. o astfel de obligatie poate fi realizata numai daca autoritatile judiciare actioneaza din proprie initiativa. atunci cind se incalca unele obligatii procedurale. 235. 256. 221). 258). in interes de stat. 197 al. cea a procurorului este supusa controlului procurorului ierarhic superior (art. in fine. marturia mincinoasa etc. desi existenta unei incalcari a legii in cursul judecatii este posibila. Legalitatea procesului penal implica si unele limite in aplicarea acestui principiu. 140. pentru cele esentiale intervenind nulitatea absoluta.ult.). 377. asigurind astfel cerintele statului de drept in domeniul combaterii si prevenirii fenomenului infractional. O alta garantie a legalitatii procesului penal o constituie reglementarea supravegherii si controlului judiciar din oficiu. in concordanta cu dispozitiile art. 197 al. Respectarea legii in desfasurarea si solutionarea cauzelor penale este asigurata prin instituirea de garantii procesuale si de alta natura: |n primul rind. 13–20). d) La solutionarea cauzelor penale autoritatile judiciare au obligatia sa aplice intocmai legea penala si legea civila. toate masurile necesare (art. in vederea realizarii scopului acestuia intr-un termen rezonabil. neaplicarea sau aplicarea gresita a legii penale si civile atrage nelegalitatea hotaririi penale pronuntate (art. care opereaza intotdeauna (art. odata sesizata cu judecarea inculpatului. represiunea nedreapta. 321. prima instanta are obligatia de a proceda la judecarea si solutionarea cauzei (art. |ntrucit exista o obligatie pentru autoritatile judiciare de a efectua din oficiu actele necesare desfasurarii procesului penal. depasirea termenului de atacare a unei hotariri judecatoresti atrage mentinerea hotaririi. Principiul oficialitatii decurge din cerinta ca orice persoana care a savirsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit legii penale. procurorul are obligatia de a lua. se instituie nevalabilitatea actelor procesuale si procedurale efectuate cu incalcarea unor dispozitii imperative ale legii de procedura penala. 345). activitatea de cercetare penala este supravegheata de catre procuror (art.) si al instantei judecatoresti (art. care asigura descoperirea incalcarilor de lege si aplicarea sanctiunilor corespunzatoare. 2) Potrivit acestui principiu fundamental. 302.DPP–pg–28 a cauzelor penale. 275). legalitatea hotaririi judecatoresti este verificata de instanta care solutioneaza calea de atac. din oficiu. hotarirea definitiva de condamnare se pune in executare din oficiu (art. Sint instituite si sanctiuni de alta natura. ceea ce creaza pentru autoritatile judiciare obligatia de a actiona imediat pentru descoperirea tuturor infractiunilor savirsite. la plingerea sau la calea de atac folosita de Ministerul Public ori de partile interesate. actele desfasurarii procesului penal se indeplinesc din oficiu. existente in orice legislatie de procedura penala. organele de cercetare penala au obligatia de a se sesiza din oficiu despre savirsirea unei infractiuni (art. ca ultima instanta de control functionind Curtea Suprema de Justitie. 385). incalcarile de lege lipsite de importanta. 159. 379. care nu au avut nici o influenta asupra desfasurarii procesului penal si a solutionarii juste a cauzelor penale. atunci cind sint indeplinite conditiile legale. 209 al. 375. care sint determinate de dispozitiile legii de procedura penala. din oficiu. 158. se explica prin necesitatea respectarii unei discipline in desfasurarea procesului. nu atrag nulitatea actelor asupra carora s-au produs. 262). 2 si 3). 2 al. fara a fi necesara interventia persoanelor care au legatura cu infractiunea savirsita. 198). 1 si 4). 418). Oficialitatea procesului penal (art. 313. trimite in judecata si pedepsi pe toti infractorii. Ca urmare.

Unele exceptii de la principiul oficialitatii impiedica inceperea urmaririi penale. 2 al. Principiul oficialitatii are strinse legaturi cu principiul legalitatii. 221 al. numai la vointa unei persoane. principiul stabilirii adevarului real (obiectiv. Urmarirea sau judecata nu mai poate continua cind persoana vatamata isi retrage plingerea prealabila sau se impaca cu invinuitul sau inculpatul. latura civila se porneste si se exercita si din oficiu (art. de a dispune continuarea sau nu a procesului. daca. de a cere sau nu executarea dispozitiilor civile din hotarirea definitiva. sesizarea organului competent ori autorizatia prealabila. Exceptiile de la principiul oficialitatii constituie cazuri de disponibilitate si se justifica prin necesitatea proteguirii unor interese speciale. Adevarul ce trebuie aflat intr-o cauza penala are un caracter obiectiv. 264 Cod penal). care-i determina limitele. cum este interesul victimei de a nu actiona in justitie pe faptuitor sau interesul unei autoritati publice de a nu se actiona prin mijloace penale impotriva unor persoane aparate de imunitate. ele pot si trebuie sa fie cunoscute exact si complet de autoritatile judiciare. 17). Acest principiu este consacrat in toate lucrarile de drept procesual penal. aceste erori si pete albe in cunoastere nu trebuie sa demobilizeze autoritatile judiciare. Ca urmare. potrivit caruia autoritatea judiciara actioneaza. actioneaza principiul disponibilitatii. Fapta penala si imprejurarile care identifica pe faptuitor petrecindu-se in realitatea obiectiva.DPP–pg–29 legea penala incrimineaza faptele de abuz si neglijenta in serviciu. deoarece raspundere penala este inlaturata printr-o cauza legala. in sensul ca. de profesionalismul celor care efectueaza cercetarile. in cazurile prevazute de lege. este conditionata de hotarirea Camerei Deputatilor si a Senatului. pentru pagubele aduse proprietatii publice si persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrinsa. in art. favorizarea infractorului (art. Principiul oficialitatii actioneaza in latura penala a procesului. iar realizarea acestei cerinte depinde doar de eforturile care se depun. Cunoasterea faptelor si imprejurarilor cauzei se obtine prin probele administrate in cursul procesului penal. iar alte exceptii impiedica continuarea procesului penal. Aceasta lipsa de suprapunere a adevarului judiciar cu adevarul obiectiv a produs si va mai produce erori judiciare. fie ca este denumit principiul realitatii. unde se aplica principiul disponibilitatii. iar acestea sint de buna calitate. prin care se obtine recuperarea pagubelor produse prin infractiune. adevarul care se obtine in procesul penal – adevar judiciar – corespunde adevarului obiectiv. lipsa autorizatiei procurorului general ori lipsa dorintei exprimate de guvernul strain. Nu exista tip de proces penal si nu exista tara in care sa nu se fi produs erori judiciare. nu au fost administrate toate probele necesare sau probele sint false. insa. |n partea finala a art. material). Daca au fost administrate toate probele necesare. care au datoria sa intreprinda tot ce este posibil pentru aflarea adevarului in fiecare cauza penala. dar si cu acele principii care constituie garantii ale drepturilor fundamentale ale cetatenilor. . constituiti in sedinta comuna (art. 84 din Constitutie). de procedeele folosite. deoarece numai astfel poate fi evitata orice eroare judiciara. |nceperea urmaririi penale impotriva Presedintelui României. 3) Realizarea scopului procesului penal impune autoritatilor cunoasterea completa si exacta a faptelor cauzei si a identitatii faptuitorului. adevarul judiciar care sta la baza hotaririi judecatoresti nu mai corespunde cu adevarul obiectiv. precum si cu privire la persoana faptuitorului”. de regula. Codul de procedura penala (art. exista exceptii determinate de oficialitate. in latura civila. in cazul acelor infractiuni pentru care se cere sesizarea lor. Odata obtinuta plingerea prealabila. care are facultatea de a sesiza sau nu instanta de judecata. prin care este tras la raspundere penala infractorul. 2 se prevede si o rezerva in aplicarea principiului oficialitatii: “afara de cazul cind prin lege se dispune altfel”. anume concordanta dintre faptele petrecute in realitate si faptele retinute prin hotarirea judecatoreasca definitiva. §3. prin retinerea gresita a faptelor sau prin imposiblitatea de a se identifica faptuitorul. actele necesare inceperii si desfasurarii procesului penal se efectueaza in virtutea principiului oficialitatii. 249. pentru inalta tradare. |n latura civila a cauzei. 3 se prevede ca “in desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei. 246. 2 si 3) are in vedere urmatoarele exceptii de la inceperea din oficiu a urmaririi penale: lipsa sesizarii organului competent al cailor ferate ori a comandantului militar. Rezerva se refera la acele situatii in care legea interzice autoritatilor judiciare sa actioneze in lipsa unei manifestari de vointa din partea persoanei sau autoritatii prevazute de lege. Aflarea adevarului (art. caracteristic procesului civil.

Ramine ca. psihologie. in primul rind. chiar definitiva. atunci cind este cazul. partile isi pot aduce o contributie esentiala la cunoasterea realitatii. 287. precum si experienta practica bogata. 65. datele sale de identitate. antecedente. Libertatea probelor si a mijloacelor de proba in dovedirea faptelor penale sau a imprejurarilor care inlatura invinuirea constituie o cerinta pentru efectuarea unei probatiuni complete. de asemenea. iar atunci cind se constata ca o hotarire. orice eroare judiciara se poate inlatura. 250. 72. pregatirea calificata a celor ce efectueaza cercetarea penala. libera apreciere a probelor. imprejurarile care pot influenta asupra caracterului si gradului raspunderii (fie in favoarea. a procurorului. aceasta implica nu numai cunostinte de drept procesual penal. Cerintele principiului aflarii adevarului isi au concretizarea in dispozitiile indicate ale Codului de procedura penala. in conditiile legii. fara nici o piedica formala (art. Este necesara obiectivitate deplina in administrarea probelor. se cuprind imprejurarile de loc. 378). incit se poate trage concluzia ca la reglementarea procesului penal s-a avut in vedere aplicarea cestui principiu. a dreptului de a administra probele care pot contribui la aflarea adevarului (art. |n practica s-a constatat ca limitarile nejustificate in aprecierea probelor pot impiedica cunoasterea completa si exacta a tuturor faptelor si imprejurarilor cauzei. fara de care nu se va putea ajunge la adevar. Aparatorii partilor au si ei obligatia de a contribui. imprejurari care permit cunoasterea multilaterala a personalitatii acestuia. cit si de partile interesate. cuprinde o eroare judiciara. caci altfel se poate denatura adevarul. logica. Cunoscind mai bine imprejurarile in care s-a savirsit infractiunea. astfel. de instanta de revizuire sau. b) Asigurarea pentru parti. Garantia aplicarii principiului aflarii adevarului consta in instituirea unui control permanent si eficient asupra modului in care au fost retinute faptele de autoritatile judiciare. Trebuie sa se desfasoare investigatii multilaterale si complete pentru cunoasterea faptelor. avind dreptul sa desfiinteze orice hotarire care nu este temeinica in ce priveste cunoasterea faptelor cauzei. orice lacuna sau indoiala in cunoasterea faptelor. la aflarea adevarului despre imprejurarile favorabile partii pe care o apara. fiind inacceptabila plecarea de la idei preconcepute de vinovatie a unei persoane cercetate. 320). imprejurarile care confirma vinovatia sau nevinovatia celui invinuit de savirsirea infractiunii. c) |ntrucit in procesul penal adevarul se afla prin intermediul probelor. 67. autoritatile judiciare si partile sa-si indeplineasca obligatiile prevazute de lege si sa-si exercite drepturile acordate in acest scop. 3 se cuprinde. Se cere o corectitudine exemplara (loialitate) in administrarea probelor si in consemnarea documentelor procedurale. ceea ce implica desfasurarea unei activitati probatorii complete si de cea mai buna calitate. forma vinovatiei. in tot cursul procesului penal. 409). o mare importanta o are modul in care este reglementat sistemul probator. constatarea existentei sau inexistentei faptei pentru care se desfasoara procesul penal. ca mijloc de reflectare a probelor in constiinta politistului. Se asigura astfel conditiile ca o hotarire definitiva sa cuprinda constatarea exacta si completa a . prin indicarea imprejurarilor ce trebuie dovedite si a mijloacelor de proba corespunzatoare. se cuprind.DPP–pg–30 |n conceptul de “adevar” la care se refera art. a procurorilor si judecatorilor. Ministerul Public verifica daca organul de cercetare penala a retinut complet si corect faptele cauzei. mijloace in care aceasta s-a savirsit. 250. prima instanta verifica daca invinuirea formulata de Ministerul Public este intemeiata. mobilul si scopul faptei. exercitabile atit de Ministerul Public. in caz contrar actioneaza prin administrarea de noi probe si o noua evaluare a lor. 394. sa fie prevazute caile de atac pentru inlaturarea ei (art. altfel se ajunge la denaturari si erori in cunoasterea faptelor. 380). in special in administrarea probelor si in aprecierea corecta a fiecarei probe si a tuturor probelor in ansamblul lor. a judecatorului devine cerinta a evaluarii complete si juste a probelor administrate. fie in defavoarea faptuitorului). 202. 67. de recurs in anulare. in unele cazuri. ci si de criminalistica. Obligatia de corectitudine in administrarea probelor revine si partilor. daca s-a retinut existenta faptei. Se cere. prin probe. prin probe. Realizarea unei astfel de activitati probatorii pretinde de la autoritatile judiciare anumite insusiri si o pregatire profesionala in continua perfectionare. de stare civila si materiala. mod. prin stringerea tuturor probelor necesare lamuririi cauzei sub toate aspectele. in fiecare cauza penala (art. d) Procedura de desfasurare a activitatii autoritatilor judiciare si a partilor trebuie sa permita. instantele de apel si de recurs au obligatia sa verifice daca faptele si imprejurarile retinute prin hotarirea atacata corespund probelor si reprezinta adevarul. administrarea oricarei probe noi concludente si utile. aflarea devarului exprima urmatoarele cerinte: a) Instituirea pentru toate autoritatile judiciare a obligatiei legale de a afla adevarul. Ca principiu fundamental al procesului penal. timp. natura si intinderea urmarilor produse. in mod corect. avind obligatia sa lamureasca. in practica de zi cu zi. 378. in fine. 320.

320. ele rezulta. Rolul activ apare. |n ce priveste limitele aplicarii principiului aflarii adevarului. rolul activ al autoritatilor judiciare este examinat in raport de aceasta obligatie. lasind ca partile sa-si administreze probele pe care le cred de cuviinta. 385). desfiintarea hotaririi judecatoresti ca netemeinica. §4. daca partile nu au initiativa in solicitarea probelor (art. 250. in art. atunci cind au ramas imprejurari nelamurite prin probe. 373. pentru autoritatile judiciare. cu rolul activ al autoritatilor judiciare. in special la alte fapte si persoane decit cele pentru care exista sesizare (art. 380). de aceea. De aceea. 202. Rolul activ al autoritatii judecatoresti. Cerintele principiului rolului activ atrag. de a veghea ca activitatea acestora sa se desfasoare potrivit legii. incercind lamurirea cauzei sub toate aspectele. probatorul trebuie continuat in vederea lamuririi acestor imprejurari. Belgia. asa cum este reglementat in legislatiile de procedura penala din Franta. 337) si sa extinda controlul judiciar la alte lipsuri decit cele la care se refera calea de atac folosita (art 371 al. din dificultatile de cunoastere a unor fapte si imprejurari savirsite cu intentia de a ramine nedescoperite. de a administra probele pe care le cred necesare in afara cererilor formulate de parti. 76. asadar. de obligatia administrarii probelor numai in conditiile prevazute de lege. dupa cum crede de cuviinta. care impune efectuarea din oficiu a actelor necesare “desfasurarii procesului penal”. 336. intirzia descoperirea lor. atragind ca sanctiune. 378. orice chestiuni de a caror lamurire depinde justa soluionare a cauzei. ca o obligatie pentru autoritatile judiciare. rolul pasiv al judecatorilor impune ca partile sa fie intotdeauna asistate de avocati care. 2. Aflarea devarului se coreleaza cu alte principii fundamentale ale procesului penal. poate atrage o interventie eficienta in disputa uneori inegala dintre parti sau atunci cind partea nu stie sau nu vrea sa actioneze in apararea intereselor sale. prin cunostintele lor de specialitate. chiar daca partile sint inactive. Rolul activ poate fi facultativ. preferam formularea prin care rolul activ trebuie sa se manifeste in vederea “solutionarii legale si temeinice a cauzelor penale”. 216. 120. de natura a se obtine contributia partilor la dovedirea imprejurarilor ce le apara interesele lor legitime. 1 si 4. prin neadministrarea tuturor probelor necesare pentru aflarea adevarului. cu garantarea dreptului la aparare si limba in care se desfasoara procesul penal. b) Sa dispuna. din oficiu. si nu de procedura. judecatorul are rolul de arbitru intre parti. 2. ca urmare. 322). 237 al. rolul activ poate deveni o obligatie pentru judecator. drepturile lor procesuale si sa le ajute in exercitarea lor. |n procesul penal anglo-saxon. punindu-se astfel accentul pe o interventie de fond. 197 al. deoarece se confunda cu aceea a principiului oficialitatii. 373. in caz de neexercitare. |n cazul rolului de arbitru al judecatorilor. 255. isi aduc o contributie importanta la aflarea adevarului. 4. 335. administrarea probelor necesare pentru aflarea adevarului cu privire la toate imprejurarile cauzei. astfel incit. chiar daca in cursul activitatii judiciare s-au produs erori sau limite in cunoasterea lor. 202. Aceasta formulare a rolului activ nu este cea mai potrivita. De regula. constind in nevalabilitatea hotaririlor din care rezulta lipsa rolului activ in solutionarea cauzei. se considera ca nu a fost exercitat rolul activ si. urmatoarele obligatii: a) Sa explice invinuitului si inculpatului. unori.DPP–pg–31 faptelor cauzei. ceea ce poate. prevede ca “organele de urmarire penala si instantele de judecata sint obligate sa aiba un rol activ in desfasurarea procesului penal”. ca principiu fundamental al procesului penal. inclusiv cel rom#n. 331. 339. printre care legalitatea procesului. contrar realitatii faptelor. Rolul activ al organelor judiciare (art. 334. indeplinirea acesteia fiind prevazuta sub sanctiune procesuala. 381). ca in reglementarea noastra. 4) |n legatura cu modul de desfasurare a activitatii judecatoresti exista o deosebire importanta intre procesul penal anglo-saxon si procesul penal continental. d) Sa extinda investigatiile la tot ce este necesar pentru realizarea scopului procesului penal. care ii determina cadrul legal in care se aplica. pe de o parte. solutionarea justa a cauzei depinde de prestatiile depuse de parti in lamurirea cauzei. c) Sa puna in discutia partilor. 287. Procesul penal occidental continental acorda autoritatilor judiciare un rol activ in desfasurarea procesului. din oficiu. Codul de procedura penala din 1968. 238. cerindu-le sa-si exprime punctul de vedere asupra acestor chestiuni (art. iar pe de alta parte. 39. precum si celorlalte parti. asigurind lamurirea cauzei sub toate aspectele (art. o prestatie insuficienta sau gresita a uneia din parti poate atrage o solutionare a cauzei in defavoarea sa. 302. . care implica initiativa proprie in lamurirea faptelor. in catre caz este la latitudinea judecatorului sa intervina sau nu in desfasurarea judecatii.

garantata de Constitutie si alte legi. procedura judiciara trebuie sa se desfasoare in limba rom#na. careia ii apartine persoana judecata. 84 si 108 din Constitutie). care nu incalca egalitatea in fata legii. de a vorbi in instanta si de a pune concluzii in limba materna. insa. Pentru a garanta persoanelor apartinind minoritatilor nationale de a lua cunostinta de toate actele si lucrarile dosarului. cetatenii straini si apatrizii care locuiesc in România se bucura de protectia generala a persoanelor si averilor. religie. nu exista organe judiciare create in mod special pentru urmarirea si judecarea anumitor persoane. de sex. Rolul activ are o strinsa legatura cu aflarea adevarului.DPP–pg–32 Exercitarea rolului activ este garantata prin obligatia pe care o au Ministerul Public si prima instanta de judecata de a restitui cauza pentru completarea urmaririi penale (art. sex. nu exclude stabilirea unei competente deosebite pentru judecarea unor persoane care ocupa functii reprezentative in stat – Presedintele României. care trebuie sa asigure disciplina in rindul militarilor. de altfel. ca urmare. Au mai persistat. nationalitate. 1 al. Din motive justificate. de limba. Aceasta cerinta nu exclude. infiintarea de instante judecatoresti specializate in anumite domenii. Este o concluzie logica a caracterului national al statului rom#n. 265. de apartenenta politica. discriminari de tratament judiciar chiar in legislatiile democratice pentru deosebiri de rasa. Cerintele principiului egalitatii in fata legii si autoritatilor judiciare sint: a) Urmarirea penala si judecata se efectueaza pentru toate persoanele de aceleasi organe de urmarire si instante de judecata. 1). deoarece autoritatile judiciare nu pot avea initiative care ar implica incalcarea legii sau a drepturilor procesuale ale partilor. cu judecatori si proceduri aplicabile numai nobililor. pe care se presupune ca o cunoaste cel mai bine si prin care si-ar putea face o temeinica aparare. care a desfiintat privilegiile de clasa. in concordanta cu legea si adevarul. de origine etnica. infiintarea de instante extraordinare fiind interzisa (art. dar care participa la desfasurarea procesului penal. de opinii. insa. nimeni nefiind mai presus de lege. egalitatea in fata legii si a autoritatilor judiciare s-a inscris ca un principiu fundamental in toate legislatiile democratice. in toate statele nationale. De acelasi drept se bucura si alte persoane care nu inteleg sau nu se pot exprima in limba rom#na. b) Urmarirea si judecata au loc pentru toate persoanele dupa aceleasi reguli procesuale. 333) si prin obligatia instantei de apel si de recurs de a desfiinta hotarirea atacata si de a dispune administrarea probelor necesare lamuririi cauzei sub toate aspectele. de origine etnica. neexistind reguli deosebite in raport de rasa. cum ar fi . 92/1992. ceea ce inseamna ca atit activitatea orala. 6 din legea de organizare judecatoreasca nr. Numai in masura in care justitia se infaptuieste in mod egal fata de toate persoanele se poate realiza o solutionare justa a cauzelor penale. Se asigura astfel o imbinare corecta intre obligativitatea folosirii limbii oficiale – limba rom#na – si necesitatea formularii apararilor in limba materna. de nationalitate. 13 din Constitutie. de avere sau origine sociala. §6. ori de cite ori se constata lacune in cunoasterea faptelor sau indoieli cu privire la veracitatea lor. 16 si 18 din Constitutie se prevede ca cetatenii sint egali in fata legii si autoritatilor publice fara privilegii si discriminari de rasa. Egalitatea in fata legii si autoritatilor judiciare Cucerire a revolutiei burgheze din 1879. cum sint instantele militare. 127 din Constitutie si art. Principiul rolului activ prezinta limite determinate de legalitatea procesului si dreptul la aparare. membrii guvernului – de catre o singura instanta – Curtea Suprema de Justitie (art. proclamat de Constitutie (art. ca limba oficiala. constituind unul din mijloacele prin care se poate asigura constatarea completa si exacta a faptelor. principiu care se aplica. opinie etc. de apartenenta politica etc. pot exista reguli in plus pentru persoanele care ocupa functii in stat. fiind cetateni straini. 4. in art. de asemenea. 125 din Constitutie). de religie. se prevede ca acestia pot folosi un interpret pus la dispozitie in mod gratuit. care si-a gasit consacrarea in art. Pentru a institui o egalitate deplina intre persoanele chemate in fata autoritatilor judiciare. existind astfel garantia cunoasterii corecte a pozitiei si punctelor de vedere exprimate de cei ce nu cunosc sau cunosc insuficient limba rom#na. §5. Prin folosirea interpretului oficial de limba materna se asigura o corecta traducere in si din limba rom#na in pretoriul autoritatii judiciare. Desfasurarea procesului penal in limba rom#na Potrivit art. origine etnica. in România limba oficiala este limba rom#na. cit si documentele procedurale scrise care se intocmesc de autoritatile judiciare si de parti se exprima in limba rom#na.

precum si tratamentul ce se aplica invinuitului sau inculpatului in cursul procesului penal. ci la toate situatiile in care o autoritate judiciara are legatura directa cu o parte din proces – cel mai des invinuitul sau inculpatul – situatii in care comportamentul trebuie sa fie civilizat. c) Partile dintr-o cauza penala se bucura de aceleasi drepturi procesuale in fata autoritatilor judiciare. de asemenea. persoanei trebuie sa i se dea respectul demnitatii sale. inscriindu-se garantii importante privind libertatea persoanei. 68. prin Legea nr. 5) Regimurile democratice se intemeiaza pe libertatea persoanei. fara nici o discriminare. pe cit posibil. care prevede: “Orice persoana care se afla in curs de urmarire penala sau judecata trebuie tratata cu respectarea demnitatii umane. atunci cind este cazul. deoarece interdictia se refera nu la activitatea de probatiune. |nsemnatatea acestui principiu este subliniata si de art. luarea de masuri de exceptie privind privarea sau restringerea libertatii celor aflati in urmarire penala sau in judecata pentru savirsirea de infractiuni. aflati in stare de libertate. consacra principiul garantarii libertatii astfel: “|n cursul procesului penal nici o persoana nu poate fi retinuta sau arestata decit in cazurile si conditiile prevazute de lege”. inuman sau degradant. De aceea. care este starea de libertate individuala. au stabilit garantiile acestei inviolabilitati. au declarat-o inviolabila si. Ca urmare. §8. s-a nascut obligatia pentru tara noastra de a introduce in legislatia interna dispozitii privind respectarea demnitatii umane in reglementarea regimului pedepselor. Considerind de o deosebita insemnatate restringerea. s-a introdus art. Formularea principiului avea un caracter prea vag. 2671. inumane ori degradante este pedepsita de lege”. nu este exclusa savirsirea de noi infractiuni de catre cei urmariti sau judecati penal. era necesara o perfectionare a principiului garantarii libertatii persoanei. dispozitia principiala introdusa in Codul de procedura penala este mult mai generala. senatori si ministri. nimeni nefiind mai presus de lege. Garantia aplicarii principiului egalitatii o constituie sanctionarea cu nulitatea a actelor procesuale sau procedurale care s-ar indeplini prin discriminari intre persoanele care participa la procesul penal. prin lege. Nevinovatia unei persoane fiind presupusa de lege pina la pronuntarea unei hotariri definitive. consacrate pe plan international si prin legislatiile statelor democratice. 32/1990 s-a modificat textul initial al art. cu excluderea oricarui act de tortura sau de tratament crud. in care sa fie incluse un minimum de garantii. 51 in capitolul din Codul de procedura penala privind scopul si regulile de baza ale procesului penal. in Codul penal s-a introdus art. prin care se incrimineaza tortura si supunerea la tratamente inumane sau degradante. Prin aderarea României (1990) la Conventia impotriva torturii si altor pedepse ori tratamente cu cruzime. nu exista legislatie care sa nu admita. Respectarea demnitatii umane (art. care prevede dreptul persoanei la viata si la integritatea sa fizica si psihica. nefiind o discriminare in raport de criteriile la care se refera Constitutia. §7. inumane sau degradante. sa nu fie supuse unor tratamente inumane si degradante. deoarece nu se instituiau garantii privind libertatea persoanei impotriva eventualelor abuzuri care s-ar produce. exprima cerinta ca persoanele trase la raspundere penala. al uneia din Camere pentru deputati. legea poate limita drepturile procesuale ale unei parti numai in legatura cu latura penala sau cu latura civila. 22 al. pentru Presedintele tarii. Codul de procedura penala din 1968. Data fiind pozitia diferita a partilor din proces. fara de care nu se poate incepe urmarirea penala in cazul anumitor infractiuni. 5 1) Principiile umanitare. prevazute si in actele internationale privind drepturile fundamentale ale omului. dindu-se astfel un continut mai bogat acestui principiu fundamental al procesului penal. Garantarea libertatii individuale si a sigurantei persoanei (art. Prin Legea nr. este firesc ca procesul sa se desfasoare in starea normala a persoanei. de aceea. dar limitarea se aplica in mod egal tuturor persoanelor care se afla in situatia acelei parti. Ar fi insa nerealist de a se crede intr-un comportament de cooperare din partea unora dintre infractori la desfasurarea procesului penal. |n mod corespunzator.DPP–pg–33 necesitatea unui anumit vot al Camerei Deputatilor si Senatului. masuri de natura a asigura desfasurarea si solutionarea in bune conditii a procesului penal. 32/1990. Folosirea de violente. chiar in cazul in care se fac vinovate de infractiuni grave. 5 Cod procedura penala in sensul aratat mai sus. 2 din Constitutie. a cazurilor . in redactarea initiala. Ca parte in procesul penal. amenitari ori alte mijloace de constringere in scopul de a obtine proba era interzisa prin art. Supunerea acesteia la tortura sau la tratamente cu cruzime. O consecinta importanta a inviolabilitatii persoanei in ce priveste procesul penal este regula urmaririi si judecarii cauzelor penale cu invinuiti sau inculpati aflati in stare de libertate.

5). prezumtia de nevinovatie a fost o reactie democratica impotriva sistemului inchizitorial al procesului penal. Eliberarea celui retinut sau arestat este obligatorie daca motivele care au determinat aceste masuri au disparut (art. §9. Persoane arestata are dreptul de a cere. 8). 148). e) Locurile de retinere si de detinere sint verificate. 2). ca o regula de probatiune. cele mai multe cu caracter constitutional. sub control judiciar sau pe cautiune (art. in limba pe care o intelege. 14 pct. b) Numai autoritatile imputernicite de lege pot dispune masuri care aduc atingere libertatii individuale si numai in anumite conditii. prezumtia de nevinovatie si-a gasit consacrarea tot ca o reactie impotriva terorismului judiciar in Declaratia Universala a Drepturilor Omului din 1948 (art. poate fi dispusa de organul de cercetare penala.DPP–pg–34 in care pot fi luate masuri de privare sau de limitare a libertatii persoanei. 146. in conditiile prevazute de lege. sint de natura a inlatura abuzul in luarea si mentinerea masurilor de constringere in cadrul procesului penal. care au dreptul de a lua masuri imediate pentru punerea in libertate a persoanelor aflate fara baza legala in aceste locuri. Criticata de scoala pozitivista. in tot cursul procesului. putine sint constitutiile care . 159). care este obligata sa se pronunte de indata. inculpatul este adus in fata instantei. de propcurori si judecatori delegati in acest scop. Noile garantii privind libertatea individuala a persoanei. Celui retinut sau arestat i se aduc la cunostinta. instituite pentru principiul garantarii libertatii persoanei si a sigurantei sale sint: a) Masurile prin care se pot aduce atingeri libertatii persoanei sint strict prevazute de lege (art. Garantiile constitutionale si cele inscrise in Codul de procedura penala. iar invinuirea in cel mai scurt termen. arestarea preventiva si celelalte masuri preventive nu pot fi dispuse decit de catre un magistrat – procurorul in cursul urmaririi penale si instanta de judecata in cursul judecatii (art. Recunoscuta ca aplicabila si sub codurile de procedura penala rom#ne din 1864 si 1936. Constitutia României (art. 136). c) Cel arestat se poate plinge in legatura cu legalitatea mandatului de arestare la instanta de judecata. f) Orice persoana impotriva careia s-a luat ilegal o masura preventiva are dreptul la repararea pagubei suferite. unii autori incluzind-o printre principiile fundamentale existente ale procesului penal. trebuie sa fie considerata ca un principiu fundamental al procesului penal rom#n. in cuprinsul articolului privind libertatea individuala (art. numai in prezenta unui avocat. asistat in mod obligatoriu de catre aparator. in formularea: “|nvinuitul sau inculpatul nu este obligat sa probeze nevinovatia sa”. 155). obligatorii pentru legea de procedura penala. 23 al. prezumtia de nevinovatie a fost introdusa in Codul de procedura penala din 1968. precum si instituirea de conditii restrictive la luarea si mentinerea unor asemenea masuri. Prin dispozitia expresa a Constitutiei. prin hotarire motivata. punerea sa in libertate provizorie. Prezumtia de nevinovatie Formulata in 1789 in Declaratia drepturilor omului si ale cetateanului. |n literatura de specialitate din ultimii ani s-a sustinut inscrierea prezumtiei de nevinovatie ca principiu fundamental al procesului penal. formata din judecatori independenti si inamovibili. dupa ce a ascultat pe cel arestat. care pretindea o prezumtie de vinovatie pentru infractorii innascuti si din obisnuinta. referindu-ne la situatia persoanei invinuite de savirsirea unei infractiuni. d) Durata privarii de libertate este strict determinata de lege (art. periodic. critici insusite de legislatiile fasciste. sub aceasta denumire. care constituie puternice garantii ale inviolabilitatii libertatii individuale a cetatenilor. la expirarea termenelor legale masura privativa de libertate incetind de drept (art. pe termene scurte. Daca in multe coduri de procedura penala este formulata prezumtia de nevinovatie ca un principiu fundamental al procesului penal. Prelungirea duratei arestarii preventive in cursul urmaririi penale se aproba numai de instanta de judecata. 23) a inscris dispozitii cu caracter constitutional. fiind cunoscut ca in statul autoritar anterior nu putine au fost astfel de abuzuri. 139). 140). pentru a se lua impotriva lor masuri de aparare sociala chiar ante delictum. ales sau numit din oficiu. motivele retinerii sau arestarii. 11) si in Pactul International privind drepturile civile si politice din 1966 (art. prezumtia de nevinovatie devine un drept fundamental al cetateanului si. in formularea: “Pina la raminerea definitiva a hotaririi judecatoresti de condamnare persoana este considerata nevinovata”. 144. 149. Constitutia României din 1991 a inscris prezumtia de nevinovatie printre drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor. 136) si nu pot fi luate decit in cazurile limitativ prevazute de lege (art. Daca retinerea care este de scurta durata. asistat de aparator (art.

Constitutia din 1965 (art. 31 al. 24) inscrie dreptul la aparare printre drepturile si libertatile cetatenesti. in primul rind. introducindu-se garantiile de baza ale acestui drept. ales sau numit din oficiu”. instanta judecatoreasca – trebuie sa plece de la prezumtia de nevinovatie si nu poate inainta cauza mai departe daca nu exista probe certe de vinovatie. se observa ca dispozitiile din Constitutia din 1965 si Codul de procedura penala din 1968 au extins garantarea lui in tot cursul procesului. rezulta. dar nu a prevazut nici un fel de garantii pentru realizarea lui. ceea ce subliniaza alinierea ei la rigorile actelor internationale privind drepturile omului. pentru care prevede garantii mai multe. 6. Prezumtia de nevinovatie trece sarcina probatiunii asupra celui ce invinuieste. in modificarea suferita prin Legea nr. prezumtia de nevinovatie determina structura procesului penal si unele institutii fundamentale ale acestuia. inseamna ca fara activitatea instantelor judecatoresti nu se poate aplica legea penala. 32/1990 s-a modificat art. nu poate fi trimisa in judecata si condamnata. in lipsa probelor de vinovatie. Garantarea dreptului la aparare (art. de asemenea. desi nu este parte in proces. prin Legea nr. constituind o garantie pentru orice persoana ca. cere. concluzia nevinovatiei invinuitului sau inculpatului. efectul suspensiv al cailor de atac. prin acest principiu. Dupa 1989. fiecare autoritate judiciara in fata careia se prezinta cauza penala – organ de cercetare penala. |n al doilea rind. are interesul de a se apara in cadrul urmaririi penale. totodata. totusi legiuitorul are in atentie deosebita pe invinuit si inculpat. Conformindu-se Declaratiei Universale a Drepturilor Omului si Pactului International privind drepturile civile si politice. care inscriu numeroase garantii ale dreptului la aparare. Din modul de redactare a art. Toate cerintele mentionate ale prezumtiei de nevinovatie. garantarea dreptului la aparare este inscrisa printre dispozitiile referitoare la activitatea instantelor judecatoresti. 3) si Constitutia României din 1991 (art. 6 Cod procedura penala. desi garantia se extinde asupra tuturor partilor. pina la o pozitie procesuala egala cu a Ministerului Public si a celorlalte parti. in vederea alinierii legislatiei noastre la actele internationale privind drepturile omului. Prezumtia de nevinovatie constituie baza procesuala a dreptului la aparare si a drepturilor procesuale acordate invinuitului. Numai acceptind teza rezultata din prezumtia de nevinovatie. |n consecinta. persoana care are cel mai mare interes sa se apere impotriva invinuirii si a pretentiilor civile. dreptul la aparare este garantat si invinuitului care.DPP–pg–35 consacra in mod expres acest principiu. in lipsa unor astfel de probe. Minister Public. Daca pentru inlaturarea prezumtiei de nevinovatie se cere o hotarire judecatoreasca definitiva de condamnare. ca instanta de judecata sa nu declare vinovata o persoana pina cind vinovatia ei nu rezulta cu certitudine din probele administrate. Ca principiu fundamental al procesului penal. §10. cu obligatia de a dovedi in mod cert vinovatia inculpatului. caracterul de exceptie al masurilor preventive etc. 6) |n constitutiile multor tari. Prezumtia de nevinovatie decurge din cerinta ca nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere. rezulta ca. Implicatiile prezumtiei de nevinovatie se refera si la solutiile pe care le poate pronunta instanta de judecata. pe aparente. acest principiu cere ca organul care efectueaza urmarirea penala impotriva unei persoane sa dovedeasca vinovatia ei in asemenea conditii incit sa nu existe nici un dubiu asupra ei. Principiul prezumtiei de nevinovatie nu inseamna atitudine pasiva fata de infractori. a inculpatului ca parte in proces. ca simpla invinuire nu inseamna si stabilirea vinovatiei. patrunzind in structura si institutiile de baza ale procesului penal. potrivit carora dreptul la aparare este unul dintre drepturile omului. nu numai la inculpat. asigurindu-se aflarea adevarului cu privire la faptele cauzei. se explica reglementarea pozitiei invinuitului ca subiect al procesului penal. ca raspunderea prezumtiei legale de nevinovatie se realizeaza abia prin hotarirea definitiva de condamnare. altfel aplicindu-se consecinta acestei prezumtii potrivit careia indoiala profita inculpatului (in dubio pro reo). 32/1990. dreptul la parare este garantat in tot . |n fine. se inlatura astfel posibilitatea condamnarii intemeiate pe probabilitati. conduc la adoptarea sa ca unul din principiile sale fundamentale. |n legatura cu formularea dreptului la aparare. pozitie care implica recunoasterea de drepturi procesuale. autoritatile judiciare sint obligate sa administreze probele necesare pentru dovedirea invinuirii si sa traga. intinderea beneficiului dreptului de aparare la toate partile din proces. Codul de procedura penala din 1968 a prevazut printre regulile de baza ale procesului penal si principiul “garantarii dreptului la aparare”. |n Constitutia din 1991 s-a inscris garantia importanta potrivit careia “in tot cursul procesului partile au dreptul sa fie asistate de un avocat.

70) si probele ce o sustin (art. Daca in art. avind astfel semnificatia unor garantii mai puternice ale dreptului la aparare in faza de urmarire penala. Astfel. infirmarea sau limitarea raspunderii civile (partea responsabila civilmente). Modificarile ulteriore aduse Codului de procedura penala prin Legea nr. de a contesta modul in care se pune in executare hotarirea penala definitiva (art. a pretentiilor civile (partea civila). exercitarea acestor drepturi asigura sustinerea si dovedirea invinuirii (partea vatamata). care prevede ca profesia de avocat se exercita numai de membrii barourilor. 396). incadrarea juridica a acesteia si sa-i asigure posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii. 5 din Constitutie se prevede ca “invinuirea se aduce la cunostinta numai in prezenta unui avocat. care cuprinde garantiile de baza ale acestui drept. 287. de asemenea. partile au dreptul sa fie asistate de un avocat. 2. 294). 51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat. Pentru invinuit sau inculpat se prevede in mod expres (art. se poate afirma ca dreptul la aparare consta in totalitatea mijloacelor instituite de lege pentru constatarea si invocarea imprejurarilor ce sustin apararea. 76. inculpatul avind si ultimul cuvint (art. garantii procesuale in vederea exercitarii acestor drepturi si asigurarea unei asistente juridice de calitate. 291). de a avea cuvintul oral asupra tuturor chestiunilor puse in discutie (art. invinuitul sau inculpatul are dreptul de a cunoaste invinuirea ce i se aduce (art. 120. caci aceste drepturi ar putea ramine neexercitate cita vreme partile nu au cunostinta de existenta lor sau de modul in care pot fi exercitate (art. se prevede ca autoritatile judiciare au obligatia sa-l instiinteze pe invinuit sau inculpat. persoana abilitata sa foloseasca cunostintele sale juridice si experienta sa judiciara in vederea apararii intereselor legitime ale partilor. 340). c) Asistenta juridica consta in sprijinul de specialitate acordat de un aparator. precum si pentru aplicarea dispozitiilor favorabile partii care se apara. in art. 202. inainte de a i se lua prima declaratie. 130). 6. de natura a duce la descoperirea cazurilor in care dreptul la aparare a fost incalcat (supravegherea din partea Ministerului Public. despre dreptul de a fi asistat de un aparator. de a cere administrarea unor probe noi (art. |n cursul judecatii toate partile au dreptul de a participa la actele de judecata (art. pentru celelalte parti. 320). precum conditiile si formele in care trebuie sa se desfasoare activitatea autoritatilor judiciare. precum si invinuitului.ult. 320). 172 se prevede ca aparatorul-avocat poate asista la toate actele de urmarire penala. 289) si cuvintul in cadrul dezbaterilor judiciare (art. 6. 172) intaresc garntia asistentei juridice prin extinderea ei in mod eficient si in cursul urmaririi penale. se prevad . |n art. de a exercita caile de atac prevazute de lege (art. 460–461). iar in art. de a combate invinuirea prin administrarea probelor necesare (art. 67) si de a participa la unele acte de urmarire penala. |n fine. 104. 24 din Constitutie se prevede aceasta garantie in formularea: “|n tot cursul procesului. in art. de a administra probe (art. 66). de a face cereri si memorii (art. Astfel. constituie garantii procesuale obligatiile ce sint prevazute pentru autoritatile judiciare de a administra probele in aparare. celelalte parti au dreptul de a promova activitatea de urmarire penala prin plingere (art. 3852. 1 din Legea nr. in noua redactare. constituie mijloacele prin care acestea isi sustin interesele legitime in fata autoritatilor judiciare. 222. a) Drepturile procesuale acordate partilor din proces. 254. avind initiativa in lamurirea cauzei sub toate aspectele. 301). caile de atac) si obligatia de a se desfiinta orice act procesual sau procedural efectuat cu incalcarea grava a legii de procedura penala. de a participa la efectuarea urmaririi penale (art. 6 al. obligatiile impuse de lege autoritatilor judiciare de a aduce la cunostinta partilor drepturile procesuale pe care le au si de a le ajuta in exercitarea lor. participarea partilor la judecata. Exercitarea acestor drepturi de catre invinuit sau inculpat contribuie la infirmarea unei invinuiri neintemeiate sau atenuarea unei invinuiri mai grave decit cea reala. 378). ceea ce asigura o asistenta juridica de calitate. 3) ca organele judiciare au obligatia sa-l incunostinteze despre fapta pentru care este invinuit. 216. consemnindu-se aceasta in procesul-verbal de ascultare. 24 din Constitutie era firesc sa se prevada garantia cea mai importanta pentru dreptul la aparare – asistenta juridica din partea unui avocat – continutul dreptului la aparare este mult mai larg reglementat in art. b) Garantiile procesuale sint mijloacele prin care partilor li se da posibilitatea deplinei exercitari a drepturilor procesuale ce li s-au recunoscut. in cazul cind partile nu actioneaza in acest sens (art. 6 al.DPP–pg–36 cursul procesului. 202. in primul rind. 279). O garantare a dreptului la aparare o constituie si instituirea unui control eficient. 23 al. care asigura cadrul necesar pentru exercitarea dreptului la aparare. egal si echitabil pentru toate partile. 362. ales sau numit din oficiu”. 237 al. Aceste mijloace de aparare constau in drepturi procesuale acordate partilor din proces. la unele dintre ele asistenta fiind obligatorie. 129. in acest sens se exprima si art. |n al doilea rind. 171. 32/1990 (art. ales sau numit din oficiu”. 341). Constituie astfel de garantii procesuale. De aceea.

autoritatile judiciare fiind obligate. precum si conditiile in care se va putea proceda in acest mod. ele nu pot fi ordonate decit de magistrat – politia fiind exclusa de la acest drept – efectuarea perchezitiei trebuie sa respecte formele prevazute de lege (mandat de perchezitie. 49 din Constitutie se prevede ca exercitiul oricaror drepturi sau al unor libertati poate fi restrins numai prin lege si numai daca se impune. Constitutia prevede ca se poate deroga prin lege atunci cind o cere apararea sigurantei nationale sau a ordinii publice ori executarea unui mandat de arestare sau a unei hotariri judecatoresti. cu rolul activ. Principiul garantarii dreptului la aparare se coreleaza cu legalitatea procesului. deoarece in art. restringerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii. Perfectionarea legislatiei de procedura penala va trebui sa restringa aceste cazuri si sa instituie noi garantii pentru a nu se abuza in practica autoritatilor judiciare. care asigura cerinta stabilirii nevinovatiei sau imprejurarilor favorabile. sub diferite pretexte. in aceste cazuri si in conditiile legii. in familie. sint situatii in care apare necesar sa se patrunda in domiciliul sau resedinta unei persoane. prin care autoritatile judiciare au obligatia de a actiona si in favoarea apararii. prezenta martorilor asistenti. . Codul de procedura penala sau alte legi pot prevedea si cazuri in care corespondenta si convorbirile telefonice ar putea fi interceptate in caz de necesitate. al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace de comunicare este declarat inviolabil prin art. 171). |ncalcarea acestui drept constitutional este sanctionata de legea penala.DPP–pg–37 numeroase cazuri in care asistenta juridica din partea unui avocat este obligatorie (art. iar pentru functionari si a faptei de abuz in serviciu prin ingradirea unor drepturi (art. Spre deosebire de inviolabilitatea domiciliului sau a resedintei. afara de cazul flagrantului delict. desfasurarea instructiei penale. a sanatatii ori a moralei publice. sa ia masuri pentru asigurarea asistentei juridice a invinuitului sau inculpatului. Cu toate acestea. pentru care Constitutia prevede si derogari prin perchezitii efectuate in conditiile legii. perchezitiile fiind justificate numai in situatiile aratate. domiciliu sau corespondenta sa…”. Asadar. efectuarea numai ziua. §11. Avind in vedere ca. inseamna ca se adreseaza si autoritatilor care. 17 al Pactului International privind drepturile civile si politice se prevede ca “nimeni nu va putea fi supus vreunei imixtiuni arbitrare si ilegale in viata sa particulara. De asemenea. pentru inviolabilitatea secretului corespondentei si a convorbirilor telefonice nu se prevede nici o derogare. 192 Cod penal). Inviolabilitatea domiciliului si secretul corespondentei |n art. Nimeni nu poate patrunde sau ramine in domiciliul sau resedinta unei persoane fara invoirea acesteia”. sub sanctiunea nulitatii absolute a actelor efectuate in lipsa sa. cu prezumtia de nevinovatie. Interdictia fiind generala. a ordinii. Garantia respectarii inviolabilitatii domiciliului si a resedintei consta in incriminarea faptei de violare de domiciliu (art. incheierea unui proces-verbal despre cele constatate). cu aflarea adevarului. ar incalca acest drept fundamental al cetateanului. exceptiile procedurale de la inviolabilitatea domiciliului sau a resedintei sint limitate constitutional. 247 Cod penal). |n art. De altfel. precum si a conditiilor in care se poate proceda la aceasta. pentru aducerea la bun sfirsit a procesului penal. pe care se intemeiaza. pentru apararea sigurantei nationale. Aceste drepturi fundamentale ale cetatenilor trebuie ocrotite in procesul penal impotriva oricaror imixtiuni din partea autoritatilor judiciare. 27 din Constitutie se prevede ca “Domiciliul si resedinta sint inviolabile. 28 din Constitutie. daca acesta nu are aparator ales. Perchezitiile in timpul noptii sint interzise. totusi. dupa caz. al altor trimiteri postale. se stabilesc garantii in ceea ce priveste modul de efectuare a perchezitiei. Prin noile acte legislative s-au extins si intarit garantiile dreptului la aparare si aceasta linie de dezvoltare a reglementarii acestui drept nu este inca epuizata. in Codul de procedura penala se prevad situatiile in care se poate proceda de autoritatile judiciare la derogari de la secretul corespondentei si al convorbirilor telefonice. al telegramelor. prin incriminarea faptei de violare a secretului corespondentei. Secretul scrisorilor.

administrativ – intervine raspunderea juridica a celui ce a incalcat norma. Elementele raspunderii juridice sint reglementate de legea substantiala – penala. in temeiul art. persoana prejudiciata printr-o fapta ilicita are dreptul de a trage la raspundere civila pe autorul faptei. cererea in justitie constituie doar un act procesual initial. actiunea in justitie are caracter autonom. Desi in vocabularul judiciar se confunda uneori actiunea in justitie cu cererea in justitie. |n literatura juridica veche. Astfel. se realizeaza tragerea la raspundere penala a infractorului. fie exercitarea unei noi actiuni. |n cazul incalcarii unor norme de drept administrativ si disciplinar. in cazul savirsirii unei infractiuni. ca act procesual.DPP–pg–38 Titlul II – AC}IUNEA PENAL~ {I AC}IUNEA CIVIL~ |N PROCESUL PENAL Cap. Asadar. astfel. aceasta este exercitata in continuare. Conceptul de actiune in justitie si obiectul ei 1) Conceptul de actiune in justitie |n cazul incalcarii unei norme de drept substantial – penal. a punerii in miscare a actiunii. sub influenta doctrinei civiliste. Realizarea dreptului de a trage la raspundere juridica se obtine prin exercitarea actiunii in justitie. Dupa felul raspunderii juridice care decurge din norma de drept incalcata – penala. Tragerea la raspundere juridica a celor care au incalcat o norma de drept substantial se obtine prin intermediul actiunii in justitie. dinamizind intreaga desfasurare a procesului pina la pronuntarea unei hotariri . Actiunea in justitie are o mare insemnatate pentru desfasurarea procesului de orice natura ar fi. de natura procesuala. caci fara exercitarea actiunii in cadrul procesului nu se poate ajunge la tragerea la raspundere a unei persoane si la aplicarea sanctiunii prevazute de norma incalcata. 125 din Constitutie. ca urmare. |n literatura juridica se face distinctie intre actiunea in justitie. este necesara fie extinderea actiunii in justitie. dreptul la actiune. dupa introducerea cererii in justitie si. in literatura actuala in materie procesual penala. Dreptul la actiune in justitie decurge din edictarea normei de drept substantial si consta din imputernicirea legala a celui prejudiciat de savirsirea unei fapte ilicite de a trage la raspundere juridica in fata justitiei persoana care a incalcat legea. disciplinara. dar sub controlul instantelor judecatoresti. Spre a se putea aplica sanctiunea prevazuta de norma de drept substantial incalcata. civila. disciplinara – actiunea prin intermediul careia persoana vinovata este adusa in fata autoritatii judecatoresti spre a raspunde de fapta savirsita poarta denumirea de actiune penala. sub aspect procesual. si cererea in justitie. si in fata altor organe de stat. exercitata in cadrul unui proces. justitia se realizeaza prin aceste autoritati publice ale statului de drept. prin exercitarea ei. aducindu-l in fata justitiei pentru a i se aplica sanctiunea prevazuta de legea penala. civil. civila. de natura substantiala. I. actiunea se exercita in fata instantelor judecatoresti deoarece. fara actiune exercitata nu poate avea loc judecata in fata instantelor judecatoresti si infaptuirea. civila. prin chemarea acestuia in fata autoritatii judecatoresti spre a suferi constringerea de stat prevazuta pentru fapta savirsita. dreptul la actiune constituie temeiul juridic substantial al actiunii in justitie. numai daca s-a savirsit o infractiune si faptuitorul raspunde penal devine intemeiata actiunea penala si. Importanta actiunii in justitie consta si in stabilirea limitelor in care urmeaza sa se desfasoare judecata. cum rezulta din definitia data. De aceea. administrativa – iar intrunirea lor in fapta savirsita si in persoana faptuitorului constituie temeiul de drept si de fapt care permite promovarea si exercitarea actiunii in justitie. dreptul la actiune era confundat cu actiunea in justitie. actiunea se poate exercita. statul (societatea) are dreptul sa traga la raspundere penala pe faptuitor. care are caracter procesual. Obiectul si trasaturile actiunii penale si ale actiunii civile §1. Astfel. instantele judecatoresti urmind a se pronunta numai cu privire la faptele si persoanele fata de care a fost exercitata actiunea in justitie. a justitiei. in realitate ne aflam in prezenta a doua notiuni. initial. aducindu-l in fata justitiei spre a fi obligat la repararea prejudiciului. Se numeste actiune in justitie mijlocul (instrumentul) juridic prin care o persoana este trasa la raspundere juridica in fata autoritatii judecatoresti pentru a fi obligata sa suporte constringerea de stat corespunzatoare normei de drept incalcate. prin care se pune in miscare actiunea in fata instantei judecatoresti. administrativa. exercitarea actiunii in justitie constituie elementul dinamic care impulsioneaza desfasurarea procesului pina la pronuntarea unei hotariri definitive de instanta judecatoreasca. pentru depasirea acestor limite ale judecatii. administrativa.

DPP–pg–39 judecatoresti definitive; asadar, cererea in justitie constituie doar un moment al exercitarii actiunii. 2) Obiectul si subiectii actiunii in justitie Actiunea in justitie are un obiect, determinat de temeiul juridic din care decurge, constind in tragerea la raspundere juridica a persoanei impotriva careia este indreptata. Actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savirsit infractiuni, actiunea civila tragerea la raspundere civila a persoanelor care raspund din punct de vedere civil pentru paguba cauzata prin fapta savirsita, iar actiunea administrativa tragerea la raspundere contraventionala pentru contraventia comisa. Tragerea la o anumita raspundere juridica semnifica aducerea persoanelor in cauza in fata autoritatii judecatoresti pentru ca acestea sa stabileasca raspunderea lor si sa aplice sanctiunile ce decurg din norma de drept incalcata prin fapta lor. Obiectul actiunii in justitie este determinat de norma de drept substantial, care prevede conditiile in care intervine raspunderea si sanctiunile care pot fi aplicate. Astfel, raspunderea penala este reglementata de legea penala, care prevede ca singurul temei al raspunderii este infractiunea, stabilind totodata trasaturile esentiale si continutul infractiunii, precum si sanctiunile care pot fi aplicate in realizarea raspunderii penale – pedepse, masuri educative, masuri de siguranta. Raspunderea civila este reglementata de legea civila, care prevede elementele raspunderii civile, precum si sanctiunile care pot fi aplicate – reparatia in natura sau prin despagubiri civile. Exista obiect al actiunii in justitie cit timp subzista, potrivit legii substantiale, raspunderea juridica a celor care au incalcat legea; in momentul cind intervine o cauza legala care inlatura raspunderea, actiunea in justitie ramine fara obiect, se stinge, si nu mai poate fi promovata sau, daca a fost promovata, nu mai poate fi continuata. Actiunea in justitie este promovata si sustinuta de un subiect activ, de regula persoana vatamata prin incalcarea legii, si este indreptata impotriva persoanei care raspunde din punct de vedere juridic pentru fapta sa, denumit subiect pasiv al actiunii in justitie. Dreptul la actiune, in sens substantial, apartine persoanelor ocrotite de legea substantiala si care, in urma savirsirii unei fapte ilicite, au suferit o vatamare – morala, fizica, materiala – fiind subiectii pasivi ai faptei ilicite. |n cazul savirsirii unei infractiuni, statul, a carui ordine de drept a fost incalcata, si-a rezervat dreptul de a trage la raspundere penala pe infractor, drept care este, in acelasi timp, si o indatorire; in cazul unei fapte ilicite care a provocat o paguba, subiect pasiv este persoana lezata, care devine subiectul activ al actiunii in justitie, pentru a obtine repararea pagubei suferite. Daca subiectul activ al dreptului la actiune este determinat de legea materiala, subiectul activ al actiunii in justitie este determinat de legea de procedura, care reglementeaza titularii exercitiului actiunii in justitie. Astfel, exercitiul actiunii penale este incredintat, de regula, Ministerului Public, dar in anumite cazuri poate fi incredintat persoanei vatamate sau altor autoritati; actiunea civila este exercitata, de regula, de persoana prejudiciata sau de reprezentantii sai, dar in anumite cazuri poate fi exercitata si de Ministerul Public. Subiectul pasiv al actiunii in justitie – persoana impotriva careia se exercita actiunea – este determinat de legea materiala, singura care poate stabili persoana ce poate fi trasa la raspundere juridica. Legea penala prevede ca raspunde penal numai persoana fizica ce a savirsit o infractiune, raspunderea fiind personala; totodata, se prevede ca nu raspund penal minorii care nu au implinit 14 ani, minorii intre 14–16 ani lipsiti de discernamint si persoanele iresponsabile; potrivit legii civile, raspunde din punct de vedere civil persoana fizica sau juridica ce a cauzat prejudiciul sau persoana care raspunde, potrivit legii civile, pentru paguba cauzata prin fapta acestuia. Actiunea in justitie este intemeiata numai daca persoana impotriva careia se indreapta face parte dintre subiectii pasivi ai acelei actiuni, determinati de legea materiala corespunzatoare. 3) Punerea in miscare si exercitarea actiunii in justitie Pentru tragerea efectiva la raspundere juridica a unei persoane este necesar, in primul rind, ca aceasta sa fie legala si temeinica, in sensul existentei dreptului la actiune, si, in al doilea rind, sa fie pusa in miscare si exercitata actiunea in cadrul unui proces. Daca existenta dreptului la actiune se stabileste in raport de conditiile cerute de legea materiala, punerea in miscare si exercitarea actiunii in justitie are loc potrivit normelor de procedura – penala, civila, administrativa. Astfel, Codul de procedura penala reglementeaza cine poate pune in miscare actiunea si, apoi, exercita actiunea penala – Ministerul Public, partea vatamata – care este actul procesual prin care se pune in miscare (de exemplu rechizitoriul), care sint actele prin care actiunea penala este exercitata in cursul judecatii (sustinerea invinuirii, declararea unei cai de atac) etc. Codul de procedura civila prevede conditiile de capacitate si calitate procesuala ale

DPP–pg–40 celui care introduce cererea in justitie, conditiile de forma pe care trebuie sa le indeplineasca, actele prin care este sustinuta actiunea etc. Legalitatea procesuala a actiunii in justitie depinde de respectarea conditiilor de punere in miscare si de exercitare prevazute de legea de procedura. Pentru a putea fi pusa in miscare si exercitata actiunea in justitie trebuie, mai intii, sa respecte normele de drept material care reglementeaza elementele raspunderii juridice, deci sa aiba ca temei juridic o prevedere legala prin care se sanctioneaza incalcarea normei de drept si ca temei de fapt existenta unei fapte ilicite savirsite de o persoana care raspunde din punct de vedere juridic. Daca nu sint indeplinite elementele raspunderii juridice prevazute de legea materiala, actiunea in justitie este lipsita de temei juridic si nu poate fi pusa in miscare, iar daca a fost din eroare pusa in miscare, nu mai poate fi exercitata. Astfel, daca se constata ca fapta savirsita nu constituie infractiune, actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, deoarece singurul temei al raspunderii penale este savirsirea unei infractiuni; daca fapta savirsita nu a produs nici un prejudiciu, actiunea civila este lipsita de temei juridic si nu poate fi promovata, existenta prejudiciului fiind un element al raspunderii civile. Obiectul actiunii in justitie – tragerea la raspundere juridica – trebuie sa existe atit in momentul punerii in miscare a actiunii, cit si in tot timpul exercitarii ei, altfel actiunea in justitie devine fara obiect, se stinge si nu mai mai poate fi exercitata. Daca, de exemplu, dupa ce s-a savirsit o infractiune, a intervenit amnistia sau prescriptia (care sint cauze care inlatura raspunderea penala), actiunea penala se stinge, fiind fara obiect, deoarece faptuitorul nu mai poate fi tras la raspundere penala; in cazul in care a intervenit plata, prescriptia sau tranzactia, actiunea civila se stinge, nemaifiind posibila tragerea la raspundere civila prin autoritatea judecatoreasca. Nerespectarea conditiilor de punere in miscare si de exercitare a actiunii in justitie, reglementate de legea de procedura, nu duce la impiedicarea exercitarii actiunii in justitie, deoarece actele procesuale contrare legii sint anulate si refacute, ulterior, potrivit normelor legale de procedura. Astfel, daca rechizitoriul prin care a fost pusa in miscare actiunea penala nu respecta normele de procedura, se dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea lui si noul rechizitor va pune din nou in miscare actiunea penala. §2. Actiunile ce se pot exercita in procesul penal si raportul dintre ele 1) Actiunile exercitabile in procesul penal Savirsirea unei infractiuni aduce atingere, in primul rind, ordinii de drept, care nu poate fi restabilita decit prin tragerea la raspundere penala a infractorului; aceeasi infractiune poate, insa, produce o paguba unei persoane fizice sau juridice, iar instrumentul juridic pentru obtinerea repararii pagubei este actiunea civila; in fine, infractiunea de serviciu aduce atingere disciplinei in munca si poate atrage o actiune disciplinara pentru aplicarea sanctiunilor prevazute de dreptul muncii. Actiunea penala si actiunea civila care decurg din savirsirea aceleiasi infractiuni pot fi exercitate separat, actiunea penala in cadrul procesului penal, iar actiunea civila in cadrul procesului civil, dar cele doua actiuni pot fi exercitate si alaturat in cadrul procesului penal; actiunea disciplinara urmeaza procedura prevazuta de dreptul muncii in cadrul unui proces disciplinar. Actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savirsit infractiuni (art. 9 al. 1). Infractorul este adus in fata organelor de cercetare penala si a Ministerului Public, ca invinuit de savirsirea unei infractiuni, dupa care, daca sint intrunite conditiile legale, este tras la raspundere ca inculpat, iar atunci cind instanta de judecata ii aplica sanctiunea prevazuta de legea penala devine condamnat, realizindu-se astfel tragerea la raspundere penala ca obiect al actiunii penala. Actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului si a partii responsabile civilmente pentru paguba cauzata de inculpat (art. 14 al. 1). Definitia data de Codul de procedura penala se refera la actiunea civila exercitata in procesul penal, deoarece numai in acest proces exista inculpati. Actiunea civila decurgind din savirsirea unei infractiuni poate fi exercitata si separat, in procesul civil; in unele sisteme de drept, cum e cel anglo-saxon, in fata instantei penale nu se poate exercita o actiune civila, astfel ca persoana lezata prin infractiune trebuie sa se adreseze instantei civile pentru a obtine repararea prejudiciului suferit. |n cele mai multe legiuiri s-a admis ca cele doua actiuni – penala si civila – avind ca sursa comuna savirsirea aceleiasi infractiuni, sa poata fi exercitata concomitent in acelasi proces penal; in acest sens s-au pronuntat specialistii din domeniul dreptului procesual penal. Procedura penala rom#na cunoaste acest sistem inca din 1864. |n argumentarea acestui sistem se porneste de la temeiul de fapt al celor doua actiuni – savirsirea unei fapte penale – care constituie in acelasi timp o infractiune, ca temei al

DPP–pg–41 raspunderii penale, si o fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu, ca temei al raspunderii civile. Prezinta interes, in aceasta situatie, ca cele doua actiuni in justitie care isi au izvorul in aceeasi fapta si se refera la aceeasi persoana ce trebuie trasa si la raspundere penala si la raspundere civila, sa fie exercitate concomitent, intr-un singur proces. |ntrucit actiunea penala nu se poate exercita decit in procesul penal, s-a creat posiblitatea ca in acelasi proces penal sa fie exercitata si actiunea civila. Exercitarea celor doua actiuni in procesul penal prezinta avantaje atit pentru justitie, cit si pentru persoanele interesate: – pentru justitie – inseamna o economisire de timp si de mijloace materiale daca cele doua actiuni sint exercitate in acelasi proces penal si solutionate prin aceeasi hotarire judecatoreasca, evitindu-se astfel administrarea repetata de probe pentru aceeasi fapta, precum si eventualitatea unor contradictii ce ar putea interveni in hotaririle a doua instante judecatoresti diferite; – pentru persoana prejudiciata prin infractiune – constituie un mijloc mai lesnicios si mai rapid pentru obtinerea repararii pagubei suferite, cu cheltuieli mai reduse; – pentru inculpat – exista posibilitatea de a-si putea concentra apararea in acelasi timp si cu privire la actiunea penala si la actiunea civila, ceea ce reduce si cheltuielile ce ar trebui sa le suporte. Atunci cind persoana prejudiciata printr-o infractiune considera preferabila exercitarea actiunii civile in cadrul procesului civil, i se recunoaste un drept de optiune pentru alegerea acestei cai; in cazurile in care actiunea penala nu poate fi exercitata in procesul penal, datorita unei impiedicari legale, atunci persoana vatamata nu poate exercita actiunea civila decit in fata instantei civile. 2) Raportul dintre actiunea penala si actiunea civila exercitate in procesul penal Caracteristic pentru procesul penal este actiunea penala, caci fara actiune penala nu poate fi promovat procesul penal, iar daca a fost promovat nu mai poate continua. De aceea, este firesc ca, in cazul in care se exercita amindoua actiunile in procesul penal, actiunea penala sa constituie actiunea principala, iar actiunea civila sa devina o actiune accesorie. Pozitia de actiune principala si de actiune accesorie rezulta din citeva prevederi procedurale: – actiunea civila nu poate fi exercitata in procesul penal daca nu exista o actiune penala pusa in miscare, ceea ce subliniaza caracterul accesoriu in exercitarea actiunii civile; – daca actiunea civila ar intirzia solutionarea actiunii penale, se poate disjunge actiunea civila in vederea judecarii ei separat, dar in acelasi proces penal (art. 347); – modul in care se solutioneaza actiunea penala are influenta asupra solutiei ce trebuie daca actiunii civile (art. 346), dupa regula accesorium sequitur principalem. Cind actiunea penala si actiunea civila se exercita concomitent, procesul penal cuprinde doua laturi: – latura penala – in care se exercita actiunea penala; – latura civila – in care se exercita actiunea civila. Daca una din actiuni se stinge in cursul judecatii, atunci procesul penal continua numai in latura in care actiunea este exercitabila; astfel, daca actiunea penala se stinge prin amnistie sau decesul inculpatului, latura civila continua pentru tragerea la raspundere civila a mostenitorilor sai; daca actiunea civila se stinge prin renuntarea la reparatii civile, continua numai latura penala pentru condamnarea penala a inculpatului. Sint cazuri in care un inculpat este judecat pentru mai multe infractiuni, ceea ce implica exercitarea mai multor actiuni penale, cite una pentru fiecare infractiune, iar in latura civila se exercita mai multe actiuni civile daca fiecare infractiune a cauzat pagube si se cere repararea acestora. 3) Trasaturile actiunii penale si ale actiunii civile Datorita obiectului lor de natura diferita, actiunea penala are trasaturi diferite de cele ale actiunii civile, care se pot observa in tot cursul procesului penal. Dreptul de a trage la raspundere penala apartine statului (societatii), iar exercitarea acestui drept, prin actiunea penala, are caracter de ordine publica si este inevitabila; ca urmare, exercitiul actiunii penale este incredintat unei autoritati publice specializate – Ministerul Public – care are indatorirea de a exercita actiunea penala din oficiu; in cazuri speciale exercitiul actiunii penale este incredintat si altor titulari (de exemplu persoanei vatamate prin infractiune), situatie in care exercitarea actiunii penale devine facultativa. Dreptul de a trage la raspundere civila apartine persoanei vatamate prin infractiune, care are facultatea de a-l exercita sau nu; ca urmare, legea incredinteaza exercitiul actiunii civile titularului ei – persoana vatamata – sau reprezentantului ei, iar exercitarea acestei actiuni este facultativa si la cerere, deoarece se poate renunta la dreptul la reparatii civile; totusi, pentru

exista subiecti activi ai exercitiului actiunii penale. Raspunderea penala este personala. II. persoana vatamata poate renunta la exercitarea actiunii penale prin retragerea plingerii prealabile sau prin impacare. exercitindu-se facultativ si la cerere. separat de actiunea penala. Trasaturile diferite pe care le-am examinat se refera la actiunea civila ca institutie a procesului penal. exista insa deosebiri si intre actiunea civila care se exercita in procesul penal si actiunea civila cu acelasi obiect care se exercita in procesul civil. Actiunea civila este divizibila. actiunea in realizarea raspunderii civile are caracterul oricarei actiuni civile. Actiunea penala este indisponibila. . prin derogare de la principiul disponibilitatii. descoperirea ulterioara si a altui participant la infractiune va atrage. nu mai poate. ca titular al exercitiului ei. |n domeniul dreptului procesual penal. subiectii pasivi ai infractiunii sint societatea (statul). actiunea penala nu poate fi exercitata decit impotriva acestora. 163). instigatori. in mod obligatoriu. actiunea civila se porneste din oficiu (art. stingindu-se prin decesul lor. aplicabil in procesul civil. actiunea civila capata un anumit caracter de indisponibilitate. persoana care a savirsit o fapta penala si raspunde penal de aceasta fapta. in cadrul caruia se exercita actiunea penala. complici. procurorul si instanta de judecata pot actiona din oficiu prin restituirea lucrului. Categorii de subiecti ai actiunii penale si ai actiunii civile 1) Subiectii activi si pasivi ai actiunii penale |n domeniul aplicarii legii penale. 76). fiind divizibila si disponibila. Cap. actiunea civila nu poate fi introdusa decit la instanta civila unde i se aplica prevederile Codului de procedura penala. Subiectii actiunii penale si ai actiunii civile dupa cum diferite sint si solutiile pe care le pot capata prin hotarirea instantei de judecata. 169. sa renunte la actiune. care poate fi astfel indreptata nu numai impotriva persoanei care a produs paguba prin fapta sa – inculpatul – ci si impotriva persoanei responsabile civilmente si chiar impotriva mostenitorilor lor. Astfel. Actiunea penala este indivizibila. |n cadrul raportului de drept penal ce se naste din savirsirea infractiunii. in sensul ca Ministerul Public. sau restabilirea situatiei de fapt anterioare savirsirii infractiunii (art. Actiunea ce se exercita in procesul penal este o institutie a acestui proces si imprumuta astfel elemete din trasaturile actiunii penale. Trasaturile caracteristice ale actiunii penale si actiunii civile au determinat si reguli diferite in ce priveste subiectii lor activi si pasivi. Astfel. Raspunderea civila este patrimoniala. deoarece nu pot fi trase la raspundere penala decit persoanele care au participat efectiv la savirsirea unei infractiuni. Actiunea civila este disponibila. dupa ce a exercitat-o.DPP–pg–42 protectia proprietatii publice si a persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrinsa. fiind obligatorie exercitarea ei impotriva tuturor participantilor la infractiune care raspund penal. 170). actiunea civila pentru repararea pagubelor suferite se exercita obligatoriu si din oficiu.7. aceasta urmind a-si gasi solutionarea prin hotarire judecatoreasca. cind fapta are caracter civil. persoana vatamata avind facultatea sa renunte la exercitiul ei. ca autori. daca repararea pagubei se face in natura. iar persoana care a savirsit infractiunea devine subiectul pasiv al raportului de drept penal. in celelalte cazuri. punerea in miscare si exercitarea lor in procesul penal. caracter imprimat si actiunii civile. literatura de specialitate se refera la subiecti activi si pasivi ai infractiunii si subiecti activi si pasivi ai raportului de drept penal. sint obligate sa cheme persoana vatamata si sa-i puna in vedere ca poate cere repararea pagubei exercitind actiunea civila in procesul penal (art. in special elemente de oficialitate. cu dreptul de a efectua acte procesuale prin care o I. Daca paguba a fost cauzata proprietatii publice sau persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrinsa. in cazurile prevazute de lege. persoana vatamata indreptindu-se impotriva tuturor celor ce raspund din punct de vedere civil sau numai impotriva unora dintre ei. in acest caz. subiect activ al infractiunii este infractorul. nefiind posibila restringerea ei numai la unii dintre participanti. subiectul pasiv al infractiunii – societatea (statul) – devine subiect activ al raportului de drept penal. ca urmare. in cazul pagubelor aduse proprietatii publice. a carei ordine de drept a fost incalcata. extinderea actiunii penale si asupra acestuia. a persoanelor lipsite de capcitatea de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrinsa. si eventual persoana vatamata fizic. moral sau material prin fapta savirsita.

Subiect activ al faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu este persoana care a savirsit fapta. spre a obtine . 2) Subiectii activi si pasivi ai actiunii civile {i in domeniul aplicarii legii civile sint subiecti activi si pasivi ai faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu si subiecti activi si pasivi ai raportului de drept civil. trimiterea sau chemarea in judecata penala. exercitind drepturile procesuale ale acestuia. infractorul devine subiect pasiv al actiunii penale sub aspect procesual. |n procesul penal. Functia de invinuire are o mare importanta in combaterea si prevenirea infractiunilor. ce intervine in procesul penal contra inculpatului. cind printr-o hotarire definitiva se pronunta condamnarea sa penala. calitatea de infractor fiind stabilita abia la terminarea procesului penal. “contraactiunea”. sub aspect procesual. ca subiect activ principal Ministerul Public.DPP–pg–43 persoana este trasa la raspundere penala in fata autoritatii judecatoresti. adica cele care combat actiunea penala ca fara temei juridic. care are aplicabilitate in tot cursul procesului penal. |n exercitarea functiei de aparare. deci ca infractor. cel care a savirsit fapta si persoana responsabila civilmente pentru paguba produsa de faptuitor. deci in momentul formularii invinuirii unei persoane. inculpatul este sustinut de aparator. daca se constata ca nu inculpatul a savirsit fapta. sustinerea si dovedirea invinuirii in fata instantei de judecata. subiectul pasiv al actiunii penale se numeste inculpat. subiect pasiv al unei astfel de fapte este persoana fizica sau juridica prejudiciata. atunci cind. sub denumirea de inculpat. Daca. nu este prevazuta de lege ca institutie procesual-penala. dintr-o eroare judiciara. decit dreptul la aparare. precum si propriile sale drepturi. subiect activ devine persoana care a suferit prejudicii din fapta ilicita ce a fost savirsita. sub multiplele aspecte pe care le imbraca. Codul de procedura penala nu foloseste in nici una din prevederile sale expresia de “contractiune”. nu era infractor. de a dinamiza procesul penal chiar daca actiunea penala este stinsa. fie pentru stabilirea unei invinuiri atenuate. iar inculpatul actioneaza pentru combaterea ei. constind din activitatea inculpatului de a combate invinuirea ce i se aduce. |ntrucit actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala. dar cuprinde in principiul “garantarii dreptului la aparare” toate actele procesuale care se considera ca fac parte din contraactiune. incusiv prin exercitarea cailor de atac si sustinerea lor in fata instantelor competente. functie procesuala ce se manifesta prin punerea in miscare a actiunii penale si exercitarea ei. infractorul este subiectul pasiv al actiunii penale. Actiunea penala avind caracter personal. care are. deoarece prin exercitarea ei infractorii sint adusi in fata instantelor judecatoresti pentru a li se aplica sanctiunile prevazute de legea penala. subiectul pasiv nu poate fi decit persoana invinuita de savirsirea unei infractiuni. Subiectii activi ai actiunii penale indeplinesc functia de invinuire. inseamna ca functia de aparare nu-si are aplicabilitatea decit in momentul in care se exercita functia de invinuire. cu excluderea oricarei alte persoane. ca opunere la functia de invinuire. in unele lucrari de specialitate se considera ca inculpatul exercita in procesul penal o contraactiune. deoarece impotriva sa s-a declansat un act de inculpare. prin dovedirea ei ca neintemeiata. acest drept are denumirea generala de drept la aparare. este pusa in miscare actiunea penala impotriva unei persoane. plecind de la prezumtia de nevinovatie. De aceea. in sensul ca impotriva sa se exercita actiunea penala pentru a fi supus raspunderii penale. se acorda acestei contraactiuni in aparare o functie procesuala proprie. sau prin dovedirea caracterului sau mai putin grav decit cel formulat. actiunea civila care se exercita in procesul penal are ca subiect activ persoana prejudiciata prin infractiune. partea vatamata. constind in formularea invinuirii impotriva faptuitorului. acesti subiecti activi sint Ministerul Public. Spre deosebire de actiunea penala. actiunea penala a avut ca subiect pasiv o persoana care. Fiecare persoana fiind considerata nevinovata pina la dovedirea vinovatiei sale. ci alta persoana. alte autoritati publice su persoane imputernicite de lege. nu intotdeauna subiectul pasiv al actiunii penale – inculpatul – este si subiectul pasiv al raportului de drept penal. care il asista in fata autoritatilor judiciare. iar subiecti pasivi devin persoanele care raspund din punct de vedere civil pentru paguba produsa. fie pentru infirmarea ei. Inculpatul are dreptul de a combate invinuirea ce i se aduce. |n cazul raportului de drept civil decurgind dintr-o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii. Asadar. nu constituie. se recunoaste existenta functiei de aparare impotriva exercitiului actiunii penale. inculparea acestuia prin actul de punere in miscare a actiunii penale. Functia de invinuire constituie elementul dinamic care face sa inainteze procesul penal de la inceperea urmaririi penale pina la pronuntarea hotaririi penale definitive. sub invinuirea de savirsire a unei infractiuni. fara obiect sau nelegala. institutie de natura civilista. Ca subiect pasiv al raportului de drept penal. astfel. in realitate. ca stinsa ori ca nelegala. in terminologia Codului de procedura penala. deci subiectul pasiv al faptei. de principiu.

|n afara de inculpat. in vederea sustinerii intereselor legitime . functia procesuala care consta in combaterea pretentiilor de reparare a pagubei formulate de partea civila. care devine astfel subiect activ si al actiunii civile. uneori. intrucit actiunea civila este disponibila. raspunde pentru pagubele provocate prin fapta inculpatului si care. Parte civila poate fi persoana prejudiciata prin infractiune. si ai actiunii civile se situeaza Ministerul Public. partea responsabila civilmente combate pretentiile la reparatii civile ale partii civile. contra persoanei responsabile civilmente. instantele judecatoresti si alte autoritati. Subiectii activi ai actiunii civile indeplinesc functia de sustinere a pretentiilor civile. functie procesuala ce se manifesta prin solicitarea. organele de urmarire penala si instantele de judecata fac parte din organele judiciare penale. potrivit legii civile. raspunde direct de paguba produsa prin fapta sa. Este subiect pasiv al actiunii civile inculpatul. autoritati judiciare. ca instanta de judecata sa oblige pe inculpat si pe responsabilul sau civilmente la repararea pagubei produse prin infractiunea supusa judecatii penale. potrivit Codului de procedura penala. poate fi subiect pasiv al actiunii civile persoana care. |n exercitarea functiei de sustinere a pretentiilor civile si a functiei de aparare impotriva acestor pretentii. dar. care. actiunea civila avind caracter patrimonial. Aceasta persoana. |n unele cazuri. cit si in actiunea civila. 3) Autoritatile judiciare penale si partile din proces |ntre subiectii activi ai actiunii penale si. potrivit legii civile. prin dovedirea pretentiilor solicitate. Aceasta functie procesuala se poate exercita numai atunci cind se formuleaza pretentii civile si se exercita actiunea civila. daca intelege sa-si valorifice dreptul la reparatii civile in cadrul procesului civil. Actiunea civila avind caracter patrimonial. inculpatul si partea responsabila civilmente pot fi reprezentate. se numeste reclamant. inculpatul se apara impotriva invinuirii ce i se aduce si a pretentiilor formulate impotriva sa de partea civila. in cadrul autoritatii judecatoresti se includ instantele judecatoresti (art. Functia de sustinere a pretentiilor civile constituie elementul dinamic care face sa progreseze procesul penal in latura sa civila. cu interesul sa sustina invinuirea pentru a obtine condamnarea penala a celui ce a savirsit infractiunea a carei victima a fost. Persoana care are pretentii la reparara pagubei suferite prin infractiune capata denumirea de parte civila. asa cum actiunea civila se poate exercita si impotriva mostenitorilor inculpatului. printre care si “Autoritatea judecatoreasca”. 123– 129) si Ministerul Public (art. inclusiv prin sustinerea acestora in fata instantei de judecata si prin exercitarea cailor de atac. 130–131). capata denumirea de parte responsabila civilmente. actionind pentru apararea intereselor lor legitime nascute din fapta savirsita: partea vatamata. sau chiar instanta de judecata. Subiecti pasivi ai actiunii civile pot deveni acele persoane – fizice sau juridice – care raspund din punct de vedere civil de prejudiciul cauzat prin infractiune. Autoritatile judiciare sint subiectii oficiali ai procesului penal. |ntre subiectii activi si pasivi ai actiunii penale si ai actiunii civile se includ si persoanele private. partea civila actioneaza in proces pentru a obtine repararea pagubei suferite prin infractiunea savirsita. denumirea de autoritati publice. folosind. Ceea ce caracterizeaza pozitia procesuala a acestor “parti” este capacitatea juridica ce li se confera prin lege de a participa la procesul penal. Inculpatul si partea responsabila civilmente exercita in procesul penal functia de aparare impotriva pretentiilor civile. Ministerul Public. Printr-o gresita interpretare a dispozitiilor legii civile care reglementeaza raspunderea pentru pagubele provocate cauzate prin fapta ilicita a altei persoane. in cadrul procesului penal. eventual. 2) ca persoana vatamata care exercita actiunea civila in cadrul procesului penal. partea civila. precum si asistate de aparator. fiind invinuit de savirsirea faptei penale. de principiu se poate renunta la exercitarea ei. poate exercita actiunea civila si Ministerul Public.DPP–pg–44 obligarea lui la repararea prejudiciului pe care l-a produs si. Constitutia a renuntat la denumirea de organe ale puterii si administratiei. Inculpatul devine subiect pasiv atit in actiunea penala. alte autoritati cu activitate procesuala fiind denumite autoritati publice judiciare sau. prin dovedirea netemeiniciei sau nelegalitatii lor. fiind definita (art. devin parti responsabile civilmente si persoanele succesoare ale responsabilului civilmente. se poate ca in calitate de parte responsabila civilmente sa fie introdusa o persoana care. comprimat. in procesul penal. nu este civilmente responsabila. De acea in curs se foloseste si terminologia adoptata de Constitutie. ceea ce face sa inceteze latura civila a procesului penal. in caz de deces. aceasta persoana va ramine ca parte responsabila civilmente in procesul penal pina cind se va stabili lipsa de temei a introducerii sale in proces. o pot exercita si mostenitorii persoanei fizice si succesorii persoanei juridice. insa. organe judecatoresti si ale procuraturii. 24 al. in realitate. ori prin dovedirea unei raspunderi civile mai reduse. instantele judecatoresti. legate direct de infractiunea savirsita.

care exercita dreptul sau la aparare. iar pe de alta parte alaturi sau singur in exercitarea actiunii civile. si caracterul accidental si eventual al partilor din proces. impacarea). Astfel. Partile au o pozitie procesuala egala intre ele. au. prezenta memorii. in fine. instigatorii. desi este o autoritate judiciara. ele formeaza un consortium litis. autoritatile judiciare pot impune prezentarea acestora la proces. cind trebuie sa se inceteze procesul penal. partile sint considerate subiecti particulari ai actiunii penale si ai actiunii civile. Ministerul Public are o pozitie procesuala egala cu a partilor. in fata carora se desfasoara procesul penal. Ministerul Public apara interesele generale ale societatii in legatura cu toate aceste grupuri procesuale. Numai in cazurile prevazute de lege cererea partilor se impune autoritatilor judiciare (cum ar fi retragerea plingerii prealabile. obtinindu-se astfel contradictorialitatea dintre parti: – in actiunea penala – intre partea vatamata. memoriilor. se savirsesc si se vor mai savirsi in viitor. partea civila poate actiona in procesul penal numai daca prin fapta penala savirsita s-a produs unei persoane o paguba. vatamate sau prejudiciate prin infractiunea comisa. si inculpat. ca si in apararea impotriva exercitiului lor. egalitatea procesuala se refera si la Ministerul Public. care sustine invinuirea. care participa in proces numai daca s-a savirsit o infractiune care a adus atingere intereselor legitime pe care le apara. |nsa cind prezenta partilor este necesara. care sustine pretentiile civile. instigatori sau complici la aceeasi infractiune). Autoritatile judiciare. pentru identificarea si tragerea la raspundere penala a tuturor persoanelor care le-au savirsit. acesta folosindu-se de aceleasi mijloace procesuale recunoscute partilor. de principiu. Partile isi sustin sau isi apara interesele lor legitime participind la activitatea autoritatilor judiciare. Egalitatea procesuala intre partile din proces se realizeaza in conditiile unor pozitii contrare. care le pot admite sau respinge. dreptul de a participa la proces. singur sau alaturi de partea vatamata. exista vreo persoana care raspunde civil pentru paguba cauzata de inculpat. partile pot formula cereri. unde trebuie sa existe egalitate intre functia de invinuire si cea de aparare. potrivit legii civile. fiecare infractiune savirsita are autorii. partile. – in actiunea civila – intre partea civila. care consta din disputa procesuala dintre cele doua categorii de parti. Judecata este reglementata pe principiul contradictorialitatii. pun concluzii cu privire la diferite chestiuni sau cu privire la solutia ce trebuie data in cauza. pe de o parte. concluziilor hotarasc autoritatile judiciare. |n cursul judecatii. Pentru a se delimita de autoritatile publice judiciare. Egalitatea partilor inlatura orice preponderenta din partea unora in detrimentul altora si creaza cea mai buna modalitate de rezolvare completa. Cind intr-o cauza penala sint mai multi inculpati (autori. care actioneaza de pe aceeasi pozitie procesuala. Astfel. obtinerea condamnarii penale a inculpatului sau obligarea lui la despagubiri civile satisfac interesul personal al partii vatamate si al partii civile. cu acest prilej. se formeaza grupuri de parti cu interese comune. desfasoara activitatea procesuala ca obligatie de serviciu. avind dreptul sa foloseasca aceleasi mijloace procesuale in sustinerea actiunii penale si a actiunii civile. mai multe parti vatamate. dar pot accepta ca procesul sa se desfasoare si fara participarea lor. parti civile si parti responsabile civilmente.DPP–pg–45 nascute din infractiunea ce este urmarita in judecata. la aceasta disputa ia parte si Ministerul Public. care devin inculpati. iau parte la efectuarea unor acte procesuale si procedurale. partea responsabila civilmente participa in proces numai daca. obiectiva si legala a cauzei. o grupa de parti cu interese comune. asupra tuturor cererilor. si inculpat. . O prima deosebire dintre autoritatile judiciare si parti o constituie caracterul permanent al autoritatilor judiciare. care le permite sa actioneze in legatura cu toate infractiunile ce se savirsesc si impotriva tuturor infractorilor. partile din proces actioneaza in interes personal si apara interesele personale legate de infractiunea care le-a determinat. actionind in interesul general al societatii. care exercita dreptul la aparare impotriva pretentiilor civile. mai ales a inculpatului. in exercitarea actiunii penale. ale caror interese izvorasc din aceeasi fapta penala. Autoritatile judiciare actioneaza in numele societatii (statului) si apara interesele generale si individuale impotriva tuturor infractiunilor savirsite. |n procesul penal actioneaza ca subiecti ai actiunii penale si ai actiunii civile autoritatile judiciare si partile din proces. carora li se permite exercitarea sau combaterea actiunii penale si a celei civile. complicii ei. care actioneaza prin mijloace ce folosesc tuturor. impreuna cu partea responsabila civilmente. Ministerul Public este o autoritate permanenta. partea vatamata nu poate exista decit atunci cind unei persoane concrete i s-a produs o vatamare prin infractiunea savirsita. |n cadrul judecatii. care reprezinta interesele generale ale societatii si functioneaza permanent in vederea descoperirii tuturor infractiunilor care s-au savirsit. dar care sint altii de la infractiune la infractiune.

in lipsa unei parti. Aceasta propunere urmareste rezolvarea in procesul penal a tuturor raporturilor civile care au legatura cu infractiunea ce face obiectul procesului penal. persoanele detinatoare ale unor bunuri ce urmeaza a fi confiscate. apropiindu-se prin unele trasaturi de autoritatile judiciare. pentru ca o asemenea calitate nu-i este recunoscuta prin lege. Credem ca nu trebuie complicat procesul penal cu rezolvarea unor raporturi de drept civil care depasesc legatura de dependenta a actiunii civile (accesoriul) fata de actiunea penala (principalul). 173). ceea ce delimiteaza pozitia de aparator de cea de parte in proces (art. ales sau numit din oficiu”. ceea ce creaza un cadru juridic de calitate pentru asistenta juridica acordata de aparator. deoarece nu este subiect al actiunii penale sau al actiunii civile. desi ele au fost cerute sau sustinute de reprezentant. Ca si aparatorul. i se rezerva si o sectiune distincta in examinarea pozitiei sale procesuale. de aparare pentru inculpat. Fiind un subiect procesual distinct. in situatia in care bunul supus confiscarii. reprezentantul exercita drepturile si indeplineste obligatiile procesuale ale partii in lipsa acesteia. de lege ferenda. dupa modelul procesului civil. Astfel. ca urmare a savirsirii infractiunii. nu se mai afla la inculpat. sau ca ar trebui admise si alte parti decit acestea. |n art. pozitia aparatorului se apropie de cea a autoritatilor judiciare. fie nu doreste. pentru a fi parte in proces. Examinarea problemelor privind aparatorul intr-un capitol referitor la subiectii activi si pasivi ai actiunii penale si ai actiunii civile se explica prin capacitatea juridica a aparatorului de a exercita drepturile procesuale ale partilor pe care le asista. ceea ce inseamna exercitarea functiei de invinuire pentru partea vatamata. are calitatea de reprezentant. conform art. si actiunea in justitie. partile au dreptul sa fie asistate de un avocat. instituirea unor noi parti in procesul penal. care. cind in realitate statul este titular al dreptului la actiune. Au dreptul sa actioneze in calitate de aparator cei ce exercita profesia de avocat. Reprezentantii. Pentru reprezentant exista obligatia de a indeplini in cele mai bune conditii mandatul primit. persoana care il detine sau urmeaza a fi obligata la plata echivalentului banesc. pentru a le fi opozabile unele masuri de constringere de drept penal. iar prin altele de partile din proces. el nu este parte in proces. anume intervenientul in interes propriu. 4) Aparatorii. 171. sub aspect substantial. nefacind parte din autoritatile publice. cu motivarea ca includerea sa in mod expres in lege printre partile din proces nu a fost necesara. aceasta rezultind din dispozitia legala care prevede ca aparatorul acorda asistenta juridica partilor din proces. Fara a fi considerate parti in procesul penal. sub aspect procesual. 24 din Constitutie se prevede in mod expres ca “in tot cursul procesului. Substituitii procesuali Persoana care participa in procesul penal pentru a acorda asistenta juridica uneia din parti are calitatea de aparator. de asemenea. Aparatorul are astfel o pozitie procesuala distincta. titular al dreptului de a trage la raspundere penala. . detinatorul bunului se poate apara cu mijloacele procesuale aflate la dispozitia partilor. fiind subinteleasa. Desi prin activitatea sa. astfel incit masurile luate si solutiile date de autoritatea judiciara se refera la partea reprezentata. profesia de avocat fiind autonoma. – |ntr-o opinie se confera statului calitatea de parte in procesul penal. activitatea de exercitare a actiunii penale sau a actiunii civile. cind se refera la partile din proces (deci la parti ca subiecti ai actiunii penale si ai actiunii civile). 23 si 24. sub aspect substantial. Desi autorii acestei opinii fac deosebire intre dreptul la actiune. participind la judecata. Aparatorul nu este nici autoritate judiciara.DPP–pg–46 |n legatura cu conceptul de “parte” in procesul penal. nici parte in proces. de sustinere a pretentiilor civile pentru partea civila sau de aparare impotriva acestor pretentii pentru partea responsabila civilmente. considera statul ca parte in proces – subiect activ al actiunii penale. dar in numele si interesul exclusiv al acesteia. pot fi chemate la judecata. totusi aparatorul nu poate fi inclus intre autoritatile judiciare. Aparatorul acorda asistenta juridica partii in prezenta acesteia. care urmaresc acelasi obiectiv. 256 si 257 Cod procedura penala. ori de aparare in legatura cu aceste actiuni. el aparind interesele legitime ale unei parti. 254. de a ajuta la aflarea adevarului si la solutionarea legala si justa a cauzei. Activitatea reprezentantului se desfasoara in numele si interesul partii. Aparatorul nu este nici parte in proces. Persoana care indeplineste. aparatorul nu are interese personale ce izvorasc din savirsirea infractiunii pentru a fi subiect al actiunii penale sau al celei civile. fie nu poate sa se prezinte personal in fata autoritatilor judiciare. ca subiect pasiv al infractiunii. trebuie introdusa in proces in calitate de detinator al bunului. in literatura juridica s-a sustinut ca procesul penal cunoaste si alte parti in afara celor prevazute in art. raporturi civile care intra in competenta instantei civile. – |ntr-o alta opinie se propune.

insa era folosit de Codul din 1936 fata de persoana care era pusa sub acuzare de Camera de acuzare pentru savirsirea unei crime. aducerea acesteia in fata instantei judecatoresti (trimiterea in judecata sau chemarea in judecata penala). 23 al. s-a adoptat sistemul acuzarii publice printr-o autoritate speciala. dar in interesul partii. desi sistemul acuzarii publice printr-o autoritate speciala este superior tuturor celorlalte sisteme adoptate in cursul dezvoltarii procesului penal. exercitarea actiunii penale impotriva celui ce a savirsit o infractiune constituia un atribut al victimei. 5). iar termenul de “invinuire” pentru orice forma sau persoana (art. in interesul acesteia. dar prin drepturile pe care le are exercita actiunea penala sau actiunea civila.DPP–pg–47 reprezentantul nu este parte in proces. Pornindu-se de la necesitatea organizarii in conditii cit mai eficiente a tragerii la raspundere penala a tuturor infractorilor. care a primit denumirea de Minister Public in legislatiile occidentale (Procuratura in legislatiile tarilor foste socialiste). deoarece combaterea infractiunilor nu poate fi lasata numai la aprecierea si actiunea victimei. Subiectii activi ai actiunii penale 1) Sisteme de exercitare a actiunii penale A. Ca un corectiv al sistemului acuzarii private. precum si cererea de a fi condamnata aceasta persoana la sanctiunile prevazute de legea penala. |n Constitutia României se foloseste termenul de acuzare (art. al rudelor sau al tribului. anume separatia functiilor procesuale. 84 al. Practica a demonstrat ca. care actioneaza in numele si in interesul partii. deci restrictiv in ce prveste fapta si persoana. Spre deosebire de reprezentant. Acuzarea din oficiu implica o autosesizare din partea judecatorilor cu judecarea unei infractiuni. legea autorizeaza anumite persoane sa exercite un drept procesual in interesul uneia din partile din proces (cum ar fi introducerea unei cereri. Termenul de “acuzare” nu este folosit de actualul Cod de procedura penala. potrivit caruia orice cetatean avea dreptul sa formuleze si sa sustina acuzarea. iar atunci cind era folosit putea fi determinat in scop de razbunare. Ca urmare. politia sau oricare cetatean poate pune in miscare actiunea penala. |n sistemul acuzarii private. acuzarea populara. fiind obligat sa actioneze si raspunzind de activitatea sa. inscenare. mai ales in cazul infractiunilor care aduc atingere societatii. in care judecarea si solutionarea cauzei trebuie sa fie exercitate de o alta autoritate decit cea care acuza. si acest sistem a fost considerat necorespunzator.8. in raport de aceste dispozitii constitutionale. aducindu-se astfel atingere intereselor celor vatamati prin infractiune. fara a raspunde in cazul cind nu intervine. se poate trage concluzia ca termenul obisnuit este de “invinuire”. procesul penal a cunoscut mai multe sisteme de acuzare: acuzarea privata. reduse la numar. avind doar facultatea de a actiona atunci cind considera necesar. substituitul procesual actioneaza in numele sau. |n legislatia anglo-saxona predominant este sistemul acuzarii populare. se poate folosi termenul de “acuzator” pentru orice autoritate sau persoana care exercita actiunea penala si de “acuzare” pentru a exprima cu caracter general exercitiul actiunii penale. acuzarea din oficiu si acuzarea publica printr-o autoritate speciala. sistem care actualmente este majoritar. sint situatii in care. |ntrucit nu exista un cuvint corespunzator care sa defineasca persoana care sustine invinuirea. avind atributia de a formula invinuirea impotriva unei persoane. cele doua actiuni. . dupa dictonul ca judecatorul este propriul sau procuror. in intregul ei. declararea unei cai de atac). Subiectii actiunii penale §1. prin inactiunea autoritatii speciale. pot ramine nepedepsiti cei care au savirsit infractiuni grave. pentru ca cetatenii nu actionau in toate cazurile necesare. a fost instituit sistemul acuzarii populare. sustinerea invinuirii prin dovedirea si argumentarea temeiniciei ei. printr-o astfel de reglementare se incalca un principiu modern al represiunii penale. santaj. Evolutia sistemelor de exercitare a actiunii penale |n literatura juridica autoritatea sau persoana care exercita actiunea penala se numeste acuzator. in societatile dezvoltate acest sistem a devenit ineficient. corespunzator epocii primitive a razbunarii sau compozitiei. |n evolutia sa. 3) in legatura cu punerea sub acuzare a Presedintelui României pentru inalta tradare. are calitatea de substituit procesual. in care victima. |n unele cazuri. ori combate. Persoana imputernicita de lege sa exercite in numele sau un drept procesual al unei parti. I. iar special de “acuzare”. in aparare.

iar reglementarea amanuntita in Legea nr. din care unul este predominant10. 84). fiind completat cu o acuzare public` (Attorney general sau Solicitor general). S-a admis. ca si partile din proces. ca organ distinct al statului. cu sarcina de a reprezenta interesele regelui si ale seniorilor in materie fiscala. si pentru alte infractiuni pentru care se exercitase acuzarea publica de catre procuror. prin extinderea acuzarii private din partea persoanei vatamate si. cit si cel din 1936 au adoptat un sistem mixt de punere in miscare a actiunii penale. institutia Ministerului Public a fost mentinuta prin legile de organizare judecatoreasca ce au urmat. a fost inlaturata in 1955 ca o reminiscenta burgheza. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca au adus unele modificari sistemului de exercitare a actiunii penale. precum si Legea nr. 10 . ca element nou. in conformitate cu dispozitiile constitutionale. Datorita pozitiei initiale pe care au avut-o procurorii regelui de a apara interesele private. acuzarea publica a fost incredintata procurorilor. luindu-se in considerare existenta unei acuzari publice. care exercit` ac]iunea penal` in cazul infrac]iunilor care aduc atingere Coroanei britanice. ofiterii de politie judiciara. 56/1993 Astfel. Codul de procedura penala din 1936 includea: asociatiile profesionale. fiind reglementata si de Codurile de procedura penala rom#ne din 1864 si 1936. daca statutul lor prevedea acest drept. in legisla]ia francez`. asociatiile constituite in vederea combaterii unor anumite infractiuni. in cazurile prevazute de lege se instituie si acuzarea privata din partea unor autoritati sau persoane juridice autorizate in acest scop. si acuzarea din oficiu. Urmindu-se modelul legislatiei sovietice. in 1952 a fost infiintata Procuratura Republicii. Dispozitiile acestei legi sint completate de dispozitiile privitoare la parchete din Legea nr. prin infiintarea Ministerului Public. in cadrul autoritatii judecatoresti. administratiile statului. 5/1952 si Legea nr. fiind obligati sa se ridice in picioare in fata judecatorilor. dupa infiintarea Procuraturii ca organ distinct in cadrul sistemului de organe ale statului. Originea si caracterizarea institutiei Ministerul Public isi are originea in Franta secolului XIV. Denumirea de Minister Public. pentru infractiunile care aduceau atingere scopului urmarit sau intereselor membrilor lor. procurorii au devenit “magistratura in picioare”. “les procureurs du roi” au devenit reprezentantii oficiali ai acuzarii si. in linii mari. Nici sistemul acuz`rii populare. s-a mentinut. sarcinile. ca reprezentant al intereselor generale al societatii si aparator al drepturilor si libertatilor cetatenilor. prin acordarea dreptului la acuzare publica si parlamentului. ei se situau pe parchetul salii de judecata. ramasa in Codul de procedura penala si dupa 1952. predominanta este acuzarea publica prin autoritatea Ministerului Public. Constitutia României din 1991. Printre acesti utlimi subiecti activi ai actiunii penale. sarcinile. pe masura ce s-a introdus sistemul procesual inchizitorial. men]inut in legisla]ia anglo-saxon`.DPP–pg–48 sistemul de acuzare nu mai are un caracter exclusiv. in general pentru toate infractiunile. in unele cazuri. 60/1968 pentru organizarea si functionarea Procuraturii. insa. Legea nr. echivalent cu punerea in miscare a actiunii penale. ceea ce le-a atras denumirea de parchet. pentru infractiunile in dauna acestora prevazute de legi speciale. Deci ca subiecti activi ai actiunii penale urmeaza sa fie examinati Ministerul Public. ca ac]iunea penal` s` fie pus` in mi[care de victima infrac]iunii sau de unele asocia]ii profesionale. mai ales. Introdusa mai intii in Muntenia (1832) si apoi in Moldova (1863). 2) Ministerul Public A. in cazurile prevazute de legile speciale. intr-un numar limitat de cauze. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca reglementeaza. fata de “magistratura de pe scaun” prin care sint desemnati judecatorii. cind au fost instituiti “les procureurs du roi”. atributiile si principiile organizatorice si functionale ale Ministerului Public. Constitutia României din 1991 reintroduce institutia Ministerului Public. organizati in organele centrale si teritoriale ale procuraturii. Acest sistem a fost mentinut. nu func]ioneaz` singur. partea vatamata si autoritatile publice prevazute pentru cazuri speciale. De asemenea. Dupa modificarea adusa in 1948 Codului de procedura penala si. acuzarea privata din partea persoanei vatamate prin infractiune. insa. inlaturind dispozitiile care consacrau Procuratura ca organ distinct al statului. de[i este instituit sistemul acuz`rii publice prin Ministerul Public. institutia a capatat denumirea de Minister Public. atributiile si principiile de organizare fiind inscrise in Constitutia din 1952 si apoi in cea din 1965. 54/1993 de organizare a instantelor si parchetelor militare si din Legea nr. B. si nu pe estrada unde se aflau judecatorii. in cazul savirsirii infractiunii de inalta tradare de catre Presedintele României (art. ca simpli particulari. cu timpul. ci este combinat din mai multe sisteme. totu[i se d` posibilitatea. si de Codul de procedura penala din 1968. Sistemul rom#n de exercitare a actiunii penale Atit Codul de procedura penala rom#n din 1864. instantele judecatoresti avind atributia de a extinde procesul penal.

J. luind in considerare toate atributiile Ministerului Public si fara a tine seama de dispozitia legala care trecea Ministerul Public printre partile din proces. in literatura juridica interbelica nu a existat unitate de pareri. impartialitatii si controlului ierarhic (art. ce pot fi nelegale si contra adevarului. Alti autori au sustinut ca Ministerul Public nu poate fi “parte” decit in sens formal. insa. singura autoritate care are dreptul sa hotarasca asupra cererilor ce se formuleaza in fata ei. in toate activitatile sale. sau se afla pe o pozitie procesuala complexa. dar si mijloace procesuale comune cu ale partilor din proces. publica si dezinteresata. procuratorilor si aparatorilor. avind si mijloace procesuale ce implica constringerea de stat. insa. in calitate de organ judiciar cu atributii complexe. |ntr-adevar. se poate trage concluzia ca acesta actioneaza in procesul penal ca autoritate publica judiciara. legea acorda aceleasi mijloace procesuale atit Ministerului Public. care includ Ministerul Public in cadrul autoritatii judecatoresti. trebuie avute in vedere dispozitiile constitutionale si ale legilor indicate mai sus.J. daca in faza de urmarire penala Ministerul Public este conducatorul procesului si hotaraste asupra desfasurarii si finalizarii acestuia. de cea a partilor din proces in legatura cu ultima trasatura caracteristica a autoritatilor judiciare. asupra tuturor acestora se pronunta. avind atributii proprii ce sint exercitate prin instantele judecatoresti si Ministerul Public…”. 3 al L. asezind judecata pe principiul contradictorialitatii si al “egalitatii armelor”. Desi foloseste aceleasi mijloace procesuale ca si partile din proces. ce prevede ca “Puterea judecatoreasca separata de celelalte puteri ale statului. in cursul judecatii capata o pozitie procesuala egala cu a partilor din proces. Influentati de doctrina franceza care. atributie rezervata partilor din proces. punerea de concluzii si exercitarea cailor de atac. unii autori au sustinut si in literatura noastra aceasta teza. 5/1952. prin aceasta dispozitie legala se infirma astfel parerea ca Ministerul Public ar fi un reprezentant al puterii executive pe linga autoritatea judecatoreasca. Ministerul Public actioneaza. care determina organizarea si functionarea acestei institutii. de asemenea. instanta de judecata. |n fine. prin Legea nr. cu dreptul de a hotari asupra tuturor cererilor ce se formuleaza de partile din proces. cum este consacrat in Constitutie si in legea pentru organizarea judecatoreasca. precum si drepturile si libertatile cetatenilor (art. si al actiunii civile. Instituirea Procuraturii. reprezentanti. a curmat discutia cu privire la pozitia procesuala a procurorului. intrunind toate trasaturile care il deosebesc de ceilalti participanti la proces – parti.DPP–pg–49 a Curtii Supreme de Justitie. |n legatura cu natura juridica a Ministerului Public si cu pozitia in procesul penal. Caracterizindu-se in ansamblu pozitia procesuala a Ministerului Public. se avea in vedere necesitatea ca dezbaterile judiciare sa se desfasoare contradictoriu. = Legea de organizare judec`toreasc` . decurgind in mod evident din dispozitiile constitutionale. actionind potrivit principiilor legalitatii. aparatori. cu dreptul de a conduce activitatea judiciara. de pe pozitii procesuale egale. Traian Pop a apreciat ca Ministerul Public este un reprezentant al puterii executive pe linga puterea judecatoreasca. potrivit principiilor legalitatii si impartialitatii. Examinindu-se anterior subiectii activi si pasivi ai actiunii penale si ai actiunii civile. Sub noua reglementare a institutiei Ministerului Public este firesc sa se puna din nou in discutie pozitia procesuala a Ministerului Public. mai ales ca in Codul de procedura penala din 1936 Ministerul Public era trecut intr-un titlu consacrat partilor. pe care partile nu sint obligate sa le respecte. asimilindu-se rolul Ministerului Public cu al uneia din parti. fiind o parte sui generis.O. acesta fiind inclus prin lege intre organele judiciare penale. pentru a sti daca trebuie considerat numai ca o autoritate judiciara. 1 din Legea pentru organizarea judecatoreasca. in 1955. cu a partii vatamate si a inculpatului. 131 din Constitutie).11). ca organ distinct al statului. insa. |n faza de judecata conducatorul procesului este instanta de judecata. prezentarea de memorii. s-a aratat ca Ministerul Public face parte din autoritatile publice judiciare. Pentru a putea caracteriza institutia Ministerului Public. este confirmata si de dispozitia art. cu sarcina de a asigura legalitatea in toate domeniile de activitate si abrogarea. |n aceasta teza se avea in vedere atributia Ministerului Public de titular al exercitiului actiunii penale si. inarmat cu puterea de constringere a statului. ridicarea de exceptii. in unele cazuri. in opozitie cu partile private si interesate in cauza. cit si partilor din proces: participarea la efectuarea actelor de judecata si formularea de cereri. Ministerul Public se deosebeste de partile din proces care apara interese personale. ca si in trecut si astazi considera Ministerul Public ca parte in proces. Aceasta caracterizare. Procuratura era considerata ca un organ al statului socialist. 2 al. a dispozitiei cu privire la pozitia procesuala a procurorului ca parte in proces. Reprezentind interesele generale ale societatii si aparind ordinea de drept. Pozitia procesuala a Ministerului Public se apropie. ca parte a 11 L.O.

caracteristice autoritatilor publice. care este format din magistrati alesi. cit si mijloacele procesuale comune cu ale partilor din proces. Activitatea Ministerului Public se desfasoara unipersonal. functioneaza parchete. in art. Cerinta indeplinirii de catre procurori a acelorasi conditii cerute de lege pentru functia de judecator permite trecerea. Prim-procurorii parchetelor de pe linga tribunale si curti de apel. Parchetul general functioneaza pe linga Curtea Suprema de Justitie si este condus de procurorul general. B. birouri sau servicii de criminalistica si criminologie. |n acest sens. procurorii stagiari sint numiti procurori potrivit procedurii aratate anterior. Procurorii din fiecare parchet au atributiile Ministerului Public in cadrul circumscriptiei teritoriale a instantei judecatoresti pe linga care functioneaza. iar altii numiti. Procurorul general exercita controlul asupra tuturor parchetelor. de asemenea. conduse de procurori-sefi. iar altii care supravegheaza legalitatea in executarea hotaririlor judecatoresti. de Camera Deputatilor si de Senat. altii supravegheaza modul in care se efectueaza cercetarea de politie si alte organe. sectia de urmarire penala si criminalistica. la unele parchete functioneaza si sectii maritime si fluviale. studii. Conditiile pentru admiterea in magistratura sint examinate in capitolul despre judecatori. care functioneaza in alte localitati decit acelea in care se afla sediul instantelor militare. sint ajutati de adjuncti. prin procedura legala de investire. in activitatea Ministerului Public s-a ajuns. la . comune atit pentru judecatori. in afara de atributiile incredintate de lege in mod expres prim-procurorului parchetului. care este ales prin vot universal si are sarcina sa supravegheze la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice. Fiecare parchet este incadrat cu numarul necesar de procurori. constituite din procurori militari. tribunale si curti de apel. dar si ai unor parchete de pe linga judecatorii. devine totusi necesar sa se instituie suficiente garantii referitoare la capacitatea si probitatea celor ce vor fi recurutati ca procurori. Pe linga fiecare instanta militara functioneaza parchete militare. inclusiv al celor de pe linga instantele militare. secretariat. |n ce priveste modul de investire a procurorilor. Procurorii stagiari sint insa numiti prin ordin al ministrului justitiei. Prin ordin al ministrului justitiei se pot infiinta si parchete militare secundare. in fata unui complet de judecata. Propunerile Consiliului Superior al Magistraturii se intemeiaza pe indeplinirea de candidat a conditiilor cerute de lege si de trecerea examenului de admitere in magistratura. cit si pentru procurori. acesta avind dreptul sa efectueze orice acte de competenta parchetului din care face parte. pe o perioada de patru ani. Desi sistemul electiv prezinta garantii impotriva subordonarii procurorilor autoritatii publice care i-ar numi. exercitind functia de mediere intre puterile statului. format din mai multi judecatori. ca urmare a unei practici indelungate. la propunerea procurorului general. de principiu. Parchetele de pe linga tribunale si curti de apel au sectii de urmarire penala si judiciara. sint procurori care participa la sedintele de judecata ale instantelor pe linga care functioneaza. Daca sistemul de numire este mai practic. atunci cind se afla in fata instantelor judecatoresti. garantia consta in modul de alcatuire a Consiliului Superior al Magistraturii. folosind atit mijloace care implica constringerea de stat. Daca judecarea unei cauze se desfasoara. iar repartizarea lor pe compartimente de activitate se face de catre conducatorul fiecarui parchet. se cunosc si sisteme mixte. exista totusi temere indreptatita cu privire la posibilitatea supunerii procurorilor unor presiuni politice decurgind din campaniile electorale organizate pentru alegerea sau realegerea lor. in sedinta comuna. iar numirea lor sa constituie o prerogativa a Presedintelui României. precum si intre stat si societate. Organizarea Ministerului Public Ministerul Public isi exercita atributiile prin procurori. legislatiile cunosc doua sisteme distincte: alegere si numire. constituiti in parchete pe linga fiecare instanta judecatoreasca. Dupa efectuarea stagiului si trecerea examenului de capacitate. sectia parchetelor militare si sectii de control. Parchetul general are. Sint procurori care efectueaza urmarirea penala cind aceasta este de competenta obligatorie a procurorului. ajutat de doi adjuncti.DPP–pg–50 puterii judecatoresti. Procurorii care exercita atributiile Ministerului Public fac parte din corpul magistratilor. organizare. sectia judiciara. ca structura. numirea este o prerogativa a Presedintelui României. avind circumscriptii teritoriale mai reduse. in care unii procurori sint alesi. conduse de catre un prim-procuror. Pe linga judecatorii. ratiune pentru care trebuie sa indeplineasca conditiile pe care legea le prevede pentru admiterea in magistratura. 133 al Constitutiei se prevede garantia ca propunerile pentru functia de judecator si cea de procuror sa fie facute de Consiliul Superior al Magistraturii. a unor judecatori in functia de procurori si a unor procurori in functia de judecatori. printr-un singur procuror.

subordonarea ierarhica a procurorilor. Dispozitiile procurorului ierarhic superior. este subordonat conducatorului parchetului ierarhic superior din aceeasi circumscriptie teritoriala. de un alt procuror. (ii) Subordonarea ierarhica a procurorilor Potrivit art. cit si in cea de judecata. Principiile de organizare a Ministerului Public |n organizarea Ministerului Public se aplica trei principii: unitatea de actiune. in fine. 32 L. procurorul general de la Parchetul General de pe linga Curtea Suprema de Justitie poate indeplini. daca sint contrare legii. pe o perioada de timp. sint obligatorii pentru procurorii din subordine. cu singura limitare pentru procurorul dintr-un parchet de a nu indeplini atributiile procurorilor dintr-un parchet ierarhic superior. Acest principiu de organizare deosebeste activitatea Ministerului Public de cea a instantelor judecatoresti. 32 al. care judeca prin complete de judecata. procurorul general avind dreptul sa dea dispozitii obligatorii pentru toti procurorii. conducatorul Parchetului General. Potrivit art. conducatorul parchetului poate suspenda executarea unui act sau a unei masuri luate de un procuror din subordinea sa si. Sub aspect organizatoric. iar prim-procurorul parchetului de pe linga curtea de apel poate indeplini oricare din atributiile procurorilor de pe linga judecatoriile si tribunalele din circumscriptia teritoriala a curtii de apel.. |n realizarea principiului subordonarii ierarhice a procurorilor. producerea de efecte ale actului sau masurii suspendate. (i) Unitatea Ministerului Public Atributiile Ministerului Public se exercita prin procurori constituiti in parchete. C. pe intreg teritoriul tarii. |n acest mod. dupa inceperea dezbaterilor judiciare nemaifiind permisa schimbarea prin inlocuirea vreunuia din judecatori. Prin “suspendare” se impiedica. sa intervina in activitatea procurorilor din subordine si sa dispuna asupra masurilor ce trebuie luate. atit in activitatea de urmarire penala. in limitele competentei sale. si nici interveni in solutionarea unei cauze la o instanta inferioara. Unitatea Ministerului Public da posibilitate procurorilor din parchetele ierarhic superioare.O. toti procurorii fiind subordonati procurorului general.. care functioneaza pe linga Curtea Suprema de Justitie. formate din numarul de judecatori prevazut de lege. el poate da dispozitii de modul cum trebuie sa actioneze un procuror din subordinea sa. care se presupune ca au o pregatire superioara si o experienta mai bogata. |n cadrul fiecarui parchet. cu exceptia solutiilor in caile de atac. la rindul sau. prim-procurorul parchetului judetean poate sa indeplineasca oricare din atributiile procurorilor din pachetele de pe linga judecatoriile de judet.J. conducatorul acestuia organizeaza activitatea procurorilor din subordine. in circumscriptia teritoriala a parchetului din care face parte si in raport de compartimentul in care a fost repartizat de conducatorul parchetului. actele indeplinite de procuror. oricare din atributiile date prin lege Ministerului Public. o poate infirma. date in conformitate cu legea. . procurorii din fiecare parchet sint subordonati conducatorului acelui parchet care. Unitatea Ministerului Public permite oricarui procuror sa actioneze in numele Ministerului Public. 3 L. ca urmare. in aceeasi cauza. iar prin “infirmare” actul sau masura este anulata si isi pierde valabilitatea.DPP–pg–51 sistemul in care este suficient un singur procuror pentru a efectua actele necesare ce revin Ministerului Public.O. in cazul in care actul sau masura este contrara legii. Fiecare procuror exercita astfel atributiile Ministerului Public. unitatea de actiune a Ministerului Public se realizeaza si prin subordonarea ierarhica a procurorilor. Ministerului Public este indivizibil. chiar intr-o anumita cauza penala. Prim-procurorul unui parchet are astfel plenitudinea atributiilor Ministerului Public de competenta parchetului pe care il conduce. Subordonarea ierarhica a procurorilor permite prim-procurorului din parchetul ierarhic superior sa dea dispozitii obligatorii si procurorilor din parchetul ierarhic inferior. indeplinirea dispozitiei fiind obligatorie pentru acesta. ca in aceeasi cauza pot actiona concomitent mai multi procurori chiar din parchete ierarhic diferite. toti procurorii indeplinind atributiile Ministerului Public in numele si pentru acesta. |n opunere fata de acest principiu. exercitind atributiile acordate prin lege acestuia. Din caracterul indivizibil al Ministerului Public decurge consecinta ca orice procuror poate fi inlocuit. instanta de judecata ierarhic superioara nu poate prelua o cauza de competenta instantei ierarhic inferioare. trasind sarcinile si atributiile ce revin fiecaruia dintre ei. sa suspende si sa infirme actele si masurile nelegale ale acestora. procurorul ierarhic superior poate sa indeplineasca oricare din atributiile procurorilor in subordine si sa suspende sau sa infirme actele si dispozitiile acestora. producind toate efectele juridice ale unui act ce cade in atributiile Ministerului Public. autoritatea suprema apartine ministrului justitiei. dispunind suspendarea si infirmarea actelor si masurilor nelegale ale acestor procurori.J.

Se spune. cum ar fi dispozi]ia de a nu incepe urm`rirea penal` [i de a pune in mi[care urm`rirea penal`.ult. 216 al. prin procurorul general. se pot schimba datele dosarului fata de cele initiale. care face parte din puterea executiva. represiunea nedreapta. la parole este libre”. O alta limitare a subordonarii ierarhice se produce in cursul judecatii. Un regim asemanator a existat si in legislatia noastra dinainte de 1944 si exista si in prezent in unele tari occidentale. 32 al. tinind seama de probele administrate in cauza. O limitare a subordonarii ierarhice a procurorilor consta si in obligatia pentru procurorul ierarhic superior. devine necesar ca procurorii sa fie supusi unui control cu privire la respectarea principiilor lor de organizare si functionare si. sub autoritatea ministrului justitiei”. Astfel. “la plume est serve. trebuie sa fie refuzata chiar daca provine de la un procuror ierarhic superior12. de identificare si trimitere in judecata a infractorilor. insa. inlaturindu-se eventualele abuzuri. si anumite limite in legatura cu subordonarea ierarhica a procurorilor. a fost sustinuta si ideea ca procurorii sa fie independenti ca si judecatorii. de[i nu sint indeplinite toate condi]iile cerute pentru aceasta. prin aceasta. s-a pus problema daca este justificata asezarea unei autoritati care face parte din puterea judecatoreasca sub autoritatea unui ministru. 12 .O. unde se intocmesc acte scrise. in art.O. se prevede ca sint obligatorii dispozitiile procurorilor ierarhic superiori date in conformitate cu legea. rezolutie. este interesat ca activitatea de descoperire a infractiunilor. care cade in atributia procurorilor. Ca urmare. compus din magistrati. dispozitii |n literatura juridic` se consider` c` trebuie refuzat` o dispozi]ie provenind de la procurorul ierarhic superior care ar cere unui procuror s` nu-[i indeplineasc` obliga]iile profesionale. atunci cind da o dispozitie in legatura cu o cauza concreta sau atunci cind suspenda sau infirma un act sau o lucrare efectuata de catre un procuror in subordine. |n legatura cu trecerea activitati procurorilor in subordinea ministrului justitiei. el este liber sa puna concluzii conforme cu constiinta sa. astfel incit.). se intemeiaza pe necesitatea instituirii unei autoritati politice care sa directioneze activitatea procurorilor spre o eficienta crescinda in combaterea criminalitatii si care sa impulsioneze in mod permanent procurorii in perfectionarea mijloacelor prin care isi exercita atributiile lor. 131 al. orice dispozitie care ar avea ca urmare – daca ar fi executata – savirsirea unei infractiuni de catre procuror.DPP–pg–52 Legea prevede. orale si contradictorii. deoarece aceste acte sint o indatorire a procurorului ce nu i se poate interzice. care in guvern are responsabilitatea politica a desfasurarii activitatii judiciare. s-ar puta ajunge la o incetinire a masurilor de combatere a criminalitatii. procurorul este obligat sa respecte dispozitiile scrise ale procurorului superior. iar procurorii prin care se exercita atributiile Ministerului Public fac parte din autoritatea judecatoreasca. formata in baza probelor administrate in sedinta de judecata. procurorul care participa la dezbateri nu este obligat sa le respecte atunci cind situatia de fapt si de drept s-a schimbat. ceea ce ar pune in pericol linistea sociala. cercetarea abuziva ori arestarea ilegala. ministrul justitiei poate emite. ca. un procuror nu poate fi obligat sa ia o masura sau sa efectueze un act contrar legii. chiar daca prim-procurorul a dat indicatii asupra concluziilor care trebuie puse in sedinta de judecata. impartialitatii si al controlului ierarhic. avind responsabilitatea politica a activitatii judiciare. si nu din puterea executiva. se prevede ca procurorul este liber sa prezinte in instanta concluziile pe care le considera intemeiate. toate in scris. Astfel.J. 1 din Constitutie se prevede ca “procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiilor legalitatii. sa actioneze in scris si motivat (art. Ministrul justitiei. Daca legea pedepseste favorizarea infractorului. in acest scop. unde procurorul are cuvintul oral. chiar daca dispozitia emana de la procurorul ierarhic superior acestuia. in limitele prevazute de lege.ult. ministrul justitiei. Solutia adoptata de Constitutie. |n acest sens. care este un membru al puterii executive. 3 L. (iii) Activitatea procurorilor se afla sub autoritatea ministrului justitiei |n art. 32 al. o asemenea autoritate nu poate fi decit ministrul justitiei. cu motivele care au determinat interventia sa. in sensul ca in cursul urmaririi penale. prin care s-a revenit la un regim traditional.J. sa se desfasoare cu maxima eficienta si numai in limitele legii. |n primul rind. intrucit cu ocazia cercetarii judecatoresti la care participa si procurorul. sa se declanseze interventia ministrului justitiei. in timp ce in cursul dezbaterilor. dispozitiile sau masura luata de procurorul ierarhic superior trebuie sa fie cuprinsa intr-o ordonanta. proces-verbal. art. L. procurorul ierarhic superior isi ia raspunderea cu privire la legalitatea si temeinicia dispozitiei luate. de aceea. fiind un magistrat care actioneaza in baza principiului legalitatii. Dar daca procurorii ar fi independenti si nu ar fi supusi nici unei alte autoritati in activitatea lor. bucurindu-se chiar de inamovibilitate. in caz de incalcare a lor. nu face parte din Ministerul Public.

daca acestea sint date in conformitate cu legea.O. insa. care. precum si prin aprecierea asupra activitatii. se prevede ca ministrul justitiei exercita controlul asupra tuturor membrilor Ministerului Public. in concluziile sale.O.J. ministrul justitiei nu poate interveni in activitatea practica a procurorilor. 37 L. totusi. desi aflat sub autoritatea ministrului justitiei. 4 L. a drepturilor si libertatilor cetatenilor (art.O. la rindul sau. (iv) Independenta Ministerului Public in relatiile cu alte autoritati publice |n art. Datele obtinute servesc la constatarea abaterilor disciplinare. se prevede. pentru apararea ordinii de drept. pentru initierea actiunii disciplinare. posibilitatea ca ministrul justitiei sa dea dispozitie scrisa.J.). ministrul justitiei exercita. procurorului competent sa inceapa. se poate sustine ca Ministerul Public. presedintele instantei judecatoresti nu poate da dispozitii primului procuror al parchetului de le linga aceasta instanta.DPP–pg–53 generale in vederea asigurarii unei mai prompte si eficiente interventii a procurorilor in cadrul urmaririi penale si al judecatii. |n raport de dispozitiile legale aratate anterior. actiunea disciplinara impotriva procurorilor care nu-si indeplinesc sarcinile de serviciu sau le indeplinesc prin abuz sau in mod necorespunzator. Din aceste dispozitii decurge obligatia pentru toate autoritatile publice – parlament. iar in art. din parchetele de pe linga curtile de apel sau al altor procurori delegati. De asemenea. 38 L.J. prin procurorul general. pastreaza atributii de directionare a activitatii procurorilor si de control al calitatii si legalitatii actelor si masurilor indeplinite de acestia. Ministerul Public are obligatia de a nu da curs nici unei interventii nelegale a autoritatilor publice care le-ar incalca independenta in activitatea judiciara. solutionarea fiind de competenta procurorului. in conditiile legii. 38 al. nici judecatorii nu pot interveni in activitatea procurorului. prin intermediul procurorilor inspectori din cadrul Parchetului General de pe linga Curtea Suprema de Justitie. dar prin intermediul procurorilor inspectori si al procurorului general. memorii. O astfel de dispozitie. aceste dispozitii trebuie sa fie conforme cu legea si sa asigure respectarea si aplicarea legii in activitatea procurorilor. ministrul justitiei nu mai poate interveni in activitatea procurorului. pregatirii si aptitudinilor profesionale ale procurorilor. |n art. adopta solutia corespunzatoare dispozitiilor legale. se situeaza in cadrul sarcinilor Ministerului Public de combatere a infractionalitatii. De aceea. precum si pentru notarea profesionala a procurorilor in vederea avansarii sau mentinerii lor pe post. cu care este egal in grad ca magistrat. si nu se afla in nici un fel de subordonare fata de instanta pe linga care functioneaza. . prin cereri de a se da o anumita directie cercetarilor efectuate de catre procurori. un control al instantei judecatoresti asupra activitatii procurorului. 263 Cod penal) sau pot folosi plingeri. se prevede ca Ministerul Public este independent in relatiile cu celelalte autoritati publice si isi exercita atributiile numai in temeiul legii si pentru asigurarea respectarii acesteia. De principiu.O. de pe pozitii independente. Ca urmare. dupa ce procedura de urmarire a fost inceputa. Dar. procedura de urmarire a infractiunilor de care are cunostinta si sa promoveze in fata instantelor judecatoresti actiunile necesare apararii interesului public. Parchetul de pe linga o instanta judecatoreasca este o unitate distincta. executiv. Autoritatile publice pot insa sa sesizeze Ministerul Public despre savirsirea unori infractiuni (conducerea acestor autoritati este chiar obligata la sesizare – art. avind conducere proprie. ministrul justitiei poate cere procurorului general informari asupra activitatii Ministerului Public si sa dea indrumari cu privire la masurile ce trebuie luate pentru combaterea criminalitatii. Pe aceeasi linie. de a se solutiona o cercetare intr-un anumit sens. Ministrul justitiei nu poate da dispozitii pentru oprirea procedurii de urmarire legal deschise. de a se lua anumite masuri parocesuale sau de a nu se lua astfel de masuri. obligatorie pentru procuror. 30 L. Se realizeaza astfel. autoritati locale – sa se abtina de orice interventie in activitatea judiciara a Ministerului Public. a modului cum se desfasoara raporturile de serviciu cu justitiabilii si celelalte persoane implicate in lucrarile de competenta Ministerului Public. poate declansa un control din partea unei instante ierarhic superioare asupra hotaririi pronuntate de instanta pe linga care functioneaza.J. este inscrisa dispozitia potrivit careia parchetele sint independente fata de instantele judecatoresti. in art. cind procurorul nu este de acord cu solutia adoptata de instanta. actioneaza potrivit sarcinilor si atributiilor prevazute de lege. 36 L. care trebuie sa aplice dispozitiile legii in activitatea lor judiciara. acesta procedind potrivit legii. poate exercita impotriva hotaririi judecatoresti calea de atac prevazuta de lege. |n al doilea rind. alaturi de procurorul general.J. iar acesta. dar solutionarea acestor sesizari ramine un atribut doar al Ministerului Public. fara imixtiunea acestuia. in temeiul legii. Controlul se efectueaza prin verificarea lucrarilor. Cind instanta nu este de acord cu punctul de vedere al procurorului.O.

trebuie sa renunte la sustinerea ei. ca subiect activ al exercitiului actiunii penale. actioneaza in mod inevitabil si in activitatea desfasurata de Ministerul Public. de o autorizare sau sesizare speciala. in sensul ca Ministerul Public pune concluziile pe care le considera legale si temeinice. Principiile de actiune ale Ministerului Public |n temeiul art. art. fara a i se garanta si mentinerea in aceeasi unitate in care-si exercita functia.J. ori pe un inculpat in defavoarea altuia. al impartialitatii si al controlului ierarhic. ci cauta sa stabileasca toate imprejurarile defavorabile inculpatului si cele favorabile intereselor sale personale. Exercitind functia procesuala de invinuire si actionind pentru trimiterea in judecata si condamnarea celor care au incalcat legea penala. astfel. cind constata ca invinuirea nu este intemeiata sau nu se incadreaza in dispozitiile legale. procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii. 131 din Constitutie. legea trebuie sa instituie garantii care. pe de o parte. avansarea si transferarea procurorilor in cadrul Ministerului Public se fac de catre ministrul justitiei. daca un judecator poate fi delegat la o alta instanta . De principiu.O. se aplica in activitatea Ministerului Public. Ministerul Public trebuie sa aiba. actionind in temeiul legii. Ministerul Public pune in miscare actiunea penala fara a fi necesara o plingere din partea persoanei vatamate sau chiar impotriva vointei sale. Ministerul Public trebuie sa fie obiectiv. Prin caracterul impartial al activitatii sale. ale justitiei. Pentru a asigura caracterul impartial al activitatii Ministerului Public. o atitudine independenta fata de partile din proces. iar pe de alta parte. prin statutul lor de membri ai corpului magistratilor. Astfel. chiar daca instanta de judecata i-ar cere contrariul. a instituit un statut pentru procurori care se apropie de cel al inamovibilitatii judecatorilor. in primul rind. Ministerul Public trebuie sa fie impartial si fata de instanta de judecata. dar aparind totodata si drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor. in sustinerea intereselor sale personale nu ramine intotdeauna obiectiva. prin stabilitate se intelege statutul unui functionar care-i da siguranta pastrarii functeii si gradului pe care le are. Impartialitatea procurorilor este asigurata. sa evite amenintari ori presiuni partinitoare in favoarea uneia dintre parti. nepartinitoare. |n fine. transferarea acestora se poate face numai cu consimtamintul lor. sa inlature ideile preconcepute. (i) Principiul legalitatii Ca principiu fundamental al procesului penal. |n temeiul principiului impartialitatii. astfel incit sa nu se produca nici o eroare in favoarea sau defavoarea unei persoane. dupa cum nu pot sustine in fata instantei o invinuire care nu este pe deplin dovedita.DPP–pg–54 D. si exercita caile de atac ori de cite ori constata ca instanta de judecata nu a pronuntat o hotarire legala si temeinica. Prin acest caracter. Interdictiile impuse de acest statut (care vor fi examinate in capitolul despre judecatori) instituie o atitudine de impartialitate a procurorilor in vederea servirii numai intereselor generale ale societatii. se deosebeste de activitatea partii vatamate care. procurorul trebuie sa fie incredintat ca nu se va face asupra sa nici o ingerinta de natura a-i altera acest statut. organ compus numai din magistrati. atit in modul in care isi desfasoara activitatea. prevede ca membrii Ministerului Public se bucura de stabilitate. Pentru a fi impartial in toate actele sale. Ministerul Public. activitatea Ministerului Public. fara a depinde – cu rare exceptii – de vointa partilor din proces. |nscrierea in Constitutie a principiului legalitatii cu privire speciala la activitatea Ministerului Public se explica prin pozitia pe care o are acesta in activitatea judiciara. de asemenea. cu exceptia cazurilor in care legea penala conditioneaza actiunea penala de plingerea prealabila a persoanei vatamate. Cerintele si garantiile principiului legalitatii procesului penal. in sensul de a lua masurile legale si de a adopta atitudinea corespunzatoare fara a depinde de vointa vreuneia din parti. L. pentru care avansarea si transferarea cade in atributiile Consiliului Superior al Magistraturii. procurorii nu pot folosi mijloace nelegale pentru a obtine probe impotriva unui inculpat. Ministerul Public. sa caute aflarea adevarului cu privire la invinuirea adusa si la prezumtivul ei faptuitor. in primul rind. in sensul ca avansarea. examinate in capitolul despre principiile fundamentale ale procesului penal. nepartinitor. 75 L. spre deosebire de judecatori. care ar putea indrepta activitatea procurorilor pe cai gresite.J. fiind posibila transferarea sa in alta unitate. trebuie sa procedeze nu numai potrivit legii. Ca urmare. nefavorizind partea vatamata in detrimentul inculpatului sau pe inculpat in detrimentul partii vatamate si al apararii ordinii publice. cit si in finalizarea acesteia. de aceea. Ministerul Public serveste interesele generale ale societatii. (ii) Principiul impartialitatii |n activitatea judiciara. ca reprezentant al intereselor generale ale societatii. la propunerea procurorului general.O. Ministerul Public exercita actiunea penala pina la solutionarea ei de catre instanta de judecata.

Impartialitatea procurorilor este asigurata si prin institutia procesuala a incompatibilitatii. de catre prim-procurorii parchetelor de pe linga tribunale asupra parchetelor din circumscriptia lor si de catre prim-procurorii parchetelor curtilor de apel sau de procurorii inspectori din aceste parchete asupra parchetelor din circumscriptia lor. care se judeca de Curtea Suprema de Justitie. expert. noua procedura disciplinara da in competenta ministrului justitiei si a procurorului general numai exercitiul actiunii disciplinare. alesi de membrii acestui parchet (art. bucurindu-se numai de stabilitate. de rudenie sau de alta natura care l-ar determina sa aiba un interes. un plus de eficienta in activitatea Ministerului Public. formata din cinci procurori din Parchetul General de pe linga Curtea Suprema de Justitie. daca. O garantie pentru impartialitatea procurorilor este si modul de organizare a raspunderii sale disciplinare. (iii) Principiul controlului ierarhic Legalitatea si temeinicia activitatii Ministerului Public este asigurata si prin controlul ce se exercita asupra procurorilor de catre procurorii ierarhic superiori. sub orice forma.O. Aceste imprejurari pot interveni ca urmare a unei pozitii procesuale anterioare a unui procuror in aceeasi cauza. sub autoritatea caruia se afla Ministerul Public.DPP–pg–55 numai in anumite cazuri prevazute de lege (art. Controlul ierarhic se exercita. 49 al.). in noua calitate de reprezentant al Ministerului Public. prin folosirea abuziva a actiunii disciplinare sau prin amenintarea cu folosirea acestei actiuni. dind astfel. afara de cazul in care el consimte la aceasta. Controlul se exercita cu privire la legalitatea si temeinicia actelor procesuale si procedurale efectuate de procurorii supusi controlului si cu privire la oportunitatea si durata masurilor luate. pentru prevenirea oricarui abuz. cu care ocazie. durata delegarii unui procuror nu poate depasi doua luni intr-un an. Controlul ierarhic se exercita din oficiu si cu ocazia . in aceasta categorie se inscrie si situatia in care procurorul ar fi sot sau ruda apropiata cu un membru al completului de judecata sau cu grefierul de sedinta. prin cunostintele sale superioare si prin experienta sa mai bogata. | n cazul in care actele sau masurile luate de un procuror sint nelegale. in cazul concluziilor puse oral de catre procurorul de sedinta. procurorul ierarhic superior isi exercita controlul prin folosirea cailor de atac impotriva hotaririi judecatoresti care le-a acceptat.O. din oficiu. Controlul se exercita si de catre ministrul justitiei. procurorilor li se puteau aplica sanctiuni disciplinare direct de catre procurorul general. judecator si. daca actul efectuat nu este temeinic.). se presupune ca procurorul si-a format o parere ca aparator. dar judecarea si solutionarea acestei actiuni revine unei comisii de disciplina a Ministerului Public. |n acest mod. Din prima categorie de imprejurari fac parte cele prevazute in art. iar daca nu se abtine poate fi recuzat de partile din proces. 1 L. se examineaza legalitatea si temeinicia actului ce trebuie efectuat. prin obligatia legala pe care o are primprocurorul de a autoriza. ori a participat ca judecator la solutionarea cauzei in prima instanta.J.J. sau datorita unor imprejurari personale care ar putea influenta masurile si hotaririle procurorului in favoarea sau defavoarea unei persoane. incuviinta sau confirma un act al procurorului in subordine. obligindu-l pe procurorul in subordine sa le refaca. procurorii. procurorul este obligat sa se abtina de la orice activitate in cauza concreta data. de casatorie. care nu corespund legii sau imprejurarilor cauzei. astfel. Din a doua categorie de imprejurari fac parte acele situatii personale. ceea ce l-ar lipsi de imaprtialitatea necesara. Procurorul nemultumit de hotarirea comisiei de disciplina poate face contestatie. 48 lit. |n toate cazurile indicate mai sus. nu ar actiona de pe pozitie impartiala. de regula. Examinarea cazurilor de incompatibilitate va fi efectuata amanuntit in legatura cu incompatibilitatea judecatorilor. in complet de sapte judecatori. martor. procurorul care exercita controlul ierarhic are dreptul sa le suspende si sa le infirme. b si c si art. Procurorul general exercita controlul asupra tuturor parchetelor. datorita unor imprejurari care ar pune la indoiala obiectivitatea sa. a fost expert sau martor. pina la aplicarea noii legi pentru organizarea judecatoreasca. pina la procurorul general. caci se presupune ca ar putea sa sustina punctul de vedere al sotului sau rudei apropiate in loc sa se calauzeasca numai dupa constiinta sa. in sensul ca prin modul cum a fost efectuat nu a condus la lamurirea completa si obiectiva a unei imprejurari. procurorul ierarhic poate da indrumari de modul cum trebuie refacut actul sau lucrarea ori sa le efectueze personal. Exista. 79 al. 99 L. in cadrul unei functii procesuale incompatibile cu cea de invinuire. prin care este interzisa participarea unui procuror la activitatea procesuala dintr-o anumita cauza penala. Controlul ierarhic se exercita de catre conducatorul unui parchet asupra procurorilor din acel parchet. pot fi delegati la un alt parchet in interesul serviciului de catre procurorul general. 3: in aceeasi cauza a fost reprezentant sau aparator al vreuneia din parti. in prealabil. suficiente garantii impotriva influentarii asupra impartialitatii procurorilor chiar din partea procurorilor ierarhic superiori. Ministerul Public actioneaza ca o autoritate unitara in realizarea sarcinilor prevazute de lege.

– apararea drepturilor si intereselor minorilor si ale persoanelor puse sub interdictie. caz in care se iau masuri pentru infirmarea si refacerea actelor ce nu corespund legii si adevarului. potrivit constiintei sale. (art. 396. aceste sarcini se realizeaza prin urmatoarele atributii (art. raspunde material st daunele desdaunate de stat. atunci cind se constata ca un procuror a incalcat legea penala in exercitarea atributiilor sale de serviciu (prin cercetare abuziva.DPP–pg–56 verificarilor periodice pe care le face conducatorul parchetului sau procurorul inspector asupra activitatii procurorilor de sub controlul lor. in cazurile si conditiile prevazute de lege (art. sustinind invinuirea impotriva inculpatului. Reglementind activitatea procurorilor in procesul penal. 385. supravegherea acesteia. cu care ocazie se pot constata solutii care nu corespund legii si adevarului. – studierea cauzelor care genereaza sau favorizeaza criminalitatea si prezentarea propunerilor in vederea eliminarii acestora. – participa la judecata cauzelor penale.O. 504 si urm. se exercita contra lui actiunea disciplinara. – supravegherea respectarii legii in activitatea de punere in executare a hotaririlor judecatoresti penale. Desi in activitatea judiciara a procurorilor se plica principiul controlului ierarhic. care poate atrage. |n domeniul combaterii si prevenirii infractiunilor. represiune nedreapta). procurorul care-l efectueaza trebuie sa se supuna indicatiilor date in scris si motivat de catre procurorul care-l controleaza. cu exceptia celor ce implica o autorizare sau incuviintare prealabila.J. rarele exceptii fiind prevazute de lege. totusi procurorii au autonomie in activitatea lor. Atributiile Ministerului Public Sarcinile Ministerului Public sint prevazute in art. ceea ce implica si suspendarea sa din functia de procuror. 409). in exercitarea acestei atributii. sanctiuni disciplinare care pot consta si din inlaturarea din magistratura. daca. revizuire si contestatie in anulare. daca se exercita un control chiar in timpul efectuarii actului. in temeiul unei cercetari disciplinare efectuate potrivit legii. – exercitarea cailor de atac impotriva hotaririlor judecatoresti penale. de executare a pedepselor. in fine. – verificarea respectarii legii la locurile de detinere preventiva. Controlul ierarhic asigura o buna desfasurare a activitatii Ministerului Public deoarece. arestare nelegala. Ministerul Public isi realizeaza sarcinile ce-i revin ca titular al exercitiului actiunii penale in toate fazele procesului penal. in cursul urmaririi penale. Codul de procedura penala prevede ca. 362 lit. intirzieri in efectuarea actelor procesuale si procedurale). 316). 315. care sint obligate sa duca la indeplinire dispozitiile procurorului. 387. ca titular principal al exercitiului actiunii penale. 31 L. E. Controlul are loc insa in mod obligatoriu la plingerea persoanelor ale caror interese au fost vatamate printr-un act nelegal sau netemeinic al unui procuror. 235). a masurilor educative si de siguranta. este tras la raspundere penala. prin actele si masurile luate cu rea credinta. . – sesizarea instantelor judecatoresti prin rechizitoriu impotriva acelor persoane fata de care se considera ca sint probe de vinovatie pentru savirsirea de infractiuni. procurorul: – are dreptul exclusiv de a pune in miscare actiunea penala (art.). efectuind personal si dupa constiinta lor actele procesuale si procedurile prevazute de lege. se poate spune ca Ministerul Public are monopolul relativ al acestor activitati. neglijenta. 376. daca. – participarea la judecarea cauzelor penale de instantele judecatoresti si sustinerea invinuirii in fata acestora. daca a incalcat disciplina profesionala (prin omisiuni. favorizarea infractorului. Este insa o autonomie relativa deoarece. determinate de caracteristicile fiecarei faze procesuale. a. de a dispune arestarea preventiva (art. in conditiile legii. recurs in anulare. care a solicitat si a obtinut reparatii civile din partea statului (art. aceasta este legala si intemeiata (art. dar de pe pozitii procesuale diferite si prin activitati procesuale diferite. procurorii conduc si controleaza activitatea de cercetare penala a politiei si a altor organe. a provocat daune unei persoane. – declara recurs. 233. 236). a drepturilor si libertatilor cetatenilor. 385). Atributiile si drepturile procesual-penale recunoscute Ministerului Public apartin functiei procesual-penale de invinuire.): – efectuarea urmaririi penale si. Fata de modul cum este reglementata punerea in miscare si exercitarea actiunii penale. dupa caz. 130 din Constitutie si constau in reprezentarea intereselor generale ale societatii si apararea ordinii de drept. prin exercitarea sau sustinerea actiunii civile.

|n situatia in care. prin cereri si concluziile pe care le prezinta. procurorul isi pastreaza calitatea de titular principal al exercitiului actiunii penale. se descopera in sarcina inculpatului date cu privire la participarea si a altor persoane la savirsirea faptei pentru care inculpatul este trimis in judecata. fie in sens pozitiv. sustinindu-le in fata instantelor competente sa le judece. in acest scop. Ministerul Public are o pozitie procesuala egala cu a inculpatului si a celorlalte parti. ca urmare. avind ca obiect stringerea probelor necesare cu privire la existenta raspunderii acestuia. |n cursul judecatii.l efectueze personal. Ministerul Public cumuleaza functia de invinuire cu functia de rezolvare a urmaririi penale. aceasta din urma revenindu-i instantei de judecata. ca participarea sa la judecata este obligatorie. exercitind supravegherea asupra activitatii organelor de cercetare penala. Pentru a se asigura echitatea actiunii penale de catre Ministerul Public. Veghind la legala si temeinica desfasurare a judecatii si rezolvarii cauzei. efectuarea urmaririi penale de catre procuror este obligatorie. Atunci cind urmarirea nu este de competenta procurorului. dupa caz. dispozitiile sale fiind obligatorii. care implica egalitatea procesuala a functiei de invinuire cu cea de aparare. sa ceara spre verificare orice dosar aflat la organul de cercetare penala si sa dispuna efectuarea actelor necesare. procurorul dispune scoaterea de sub urmarire sau incetarea urmaririi penale. deoarece ii revine acest drept in toate cauzele penale. in timpul judecatii. procurorul exercita caile de atac impotriva hotaririlor pronuntate de instantele judecatoresti. Procurorul are dreptul sa efectueze personal intreaga urmarire penala. contribuie la luarea masurilor necesare pentru desfasurarea normala a judecatii si sustine invinuirea prin concluziile de condamnare a inculpatului. sau prin achitarea ori incetarea procesului penal. prin condamnarea inculpatului vinovat si aplicarea sanctiunii prevazute de legea penala. Ministerul Public nu mai cumuleaza functia de invinuire cu cea de solutionare a cauzei. prin trimiterea in judecata a inculpatului. ca titular principal al exercitiului actiunii penale. |n temeiul principiului contradictorialitatii sedintei de judecata. procurorul poate asista la efectuarea oricarui act de cercetare penala sau sa. in situatiile prevazute in art. Deci in cursul urmaririi penale. care solutioneaza cererile si concluziile formulate de procuror (art. subordonat procesual instantei de judecata. solutionarea legala si temeinica a cauzei. precum si la inculparea si trimiterea lui in judecata. ca urmare. se inscriu punerea in miscare a actiunii penale prin ordonanta sau rechizitor. avind ca obiect aflarea adevarului cu privire la infractiunea si inculpatul la care se refera actul de sesizare si. ia parte activa la administrarea probelor. daca actiunea penala nu este intemeiata sau este stinsa. |n atributia exclusiva a procurorului in cursul urmaririi penale. 3. cit si de autoritate care supravegheaza activitatea organelor de cercetare penala. Daca nu este multumit cu solutiile date de instanta cererilor si concluziilor sale. . ca regula. Participind la judecata in prima instanta. dupa o anumita procedura. fiind o conditie de constituire a instantei de judecata. in cauzele in care considera necesara aceasta interventie. fiind singurul titular al exercitiului actiunii penale in aceasta faza procesuala. fie alaturi de alt titular. arestarea preventiva a inculpatului si trimiterea lui in judecata penala. 311). printr-o declaratie facuta in fata instantei. Atit in calitate de autoritate care efectueaza urmarirea penala. Ministerul Public atrage atentia instantei de judecata de ce trebuie sa intreprinda. prin scoaterea de sub urmarire sau incetarea urmaririi penale. sa puna in miscare actiunea penala si cu privire la acestea. de asemenea. aceasta se efectueaza de politie si alte organe de cercetare. procurorul are dreptul. fie ca unic titular. (ii) Judecata Este activitatea judiciara ce se desfasoara in fata instantelor judecatoresti. acesta indeplinind toate actele procedurale prevazute de lege. 302. in raport de cele constatate. legea prevede. cit si dreptul de decizie in rezolvarea ei. cind exista o cauza care exclude sau inlatura raspunderea penala. Ministerul Public pune concluzii. Ministerul Public exercita actiunea penala prin dovedirea si sustinerea invinuirii formulata prin rechizitor. de achitare sau de incetarea procesului penal. cum ar fi partea vatamata. Daca invinuirea nu se confirma prin probele administrate in fata instantei. sub supravegherea procurorului. Unele acte de cercetare penala nu au valabilitate decit cu autorizarea lor de catre procuror. precum si de obligare la repararea pagubei produse prin infractiune.DPP–pg–57 (i) Urmarirea penala Este o activitate judiciara desfasurata de catre procuror si organele de cercetare penala. fie in sens negativ. 209 al. avind dreptul de interventie in efectuarea urmaririi. corespunzator gravitatii faptei si persoanei acestuia. Ministerul Public isi desfasoara activitatea de pe pozitia de conducator al urmaririi penale.

ceea ce duce la concluzia ca pentru persoanele juridice a fost necesara o dispozitie expresa a legii. cu imputernicirea de a sustine invinuirea. masurilor educative si a celor de siguranta. s-a exprimat parerea ca vocatia de parte vatamata o au numai persoanele fizice. existind legiuiri care nu-i acorda nici un loc in desfasurarea procesului penal. viol). Acuzator exclusiv in sistemul acuzarii private. tulburare de posesie). in ce priveste persoanele juridice s-a sustinut ca. precum si rezolvarea tuturor incidentelor ce se ivesc in cursul executarii propriu-zise a condamnarii. totodata. Ministerul Public vegheaza ca mandatele de executare a pedepsei sa fie emise la timp si sa corespunda hotaririi de condamnare. procurorul ia masurile ce intra in competenta sa ori sesizeaza autoritatile competente sa ia masurile necesare. in cazul cind legea cere aceasta manifestare de vointa. Devine parte vatamata persoana care a suferit prin infractiune o vatamare fizica. prin care se exprima dorinta de a participa la procesul penal. pe linga partea vatamata. deoarece sfera infractiunilor pentru care legea prevedea necesitatea plingerii prealabile a partii vatamate pentru punerea in miscare a actiunii penale se refera la persoanele fizice. morala sau materiala. persoanele juridice nu-si pot desfsura ctivitatea decit in scopul pentru care au fost infiintate. |n conditiile legislatiei dinainte de 1989. |n caz de incalcare a legii. prin care se solicita condamnarea inculpatului pentru infractiunea savirsita. potrivit legii. – declaratia scrisa sau orala facuta in fata organului de urmarire penala sau a instantei de judecata. . are ca obiect punerea in executare a condamnarii penale. daca este necesara schimbarea sau modificarea pedepsei (art. 442–461). Dobindirea calitatii de parte vatamata se obtine prin manifestarea vointei de a participa la procesul penal. Ca urmare. calomnie) sau materiala (abuz de incredere. Actiunea penala fiind stinsa prin hotarirea definitiva a instantei de judecata. avind dreptul sa sesizeze presedintele instantei in cazul omisiunii de a se emite mandatul de executare sau chiar instanta de judecata. |n aceste cazuri Ministerul Public verifica autoritatile publice administrative. este justificata dorinta persoanei vatamate de a participa in procesul penal pentru a obtine tragerea la raspundere penala a celui care a savirsit-o. 3) Partea vatamata A. ratiune pentru care dreptul de interventie si de decizie este mai restrins decit cel fata de organele de cercetare penala. care poate imbraca forme diferite: – formularea unei plingeri prealabile. dar vatamarea morala si materiala poate fi cauzata si unei persoane juridice.DPP–pg–58 (iii) Executarea hotaririlor penale definitive Ca ultima faza procesuala. fiind suficienta una din formele acestei vatamari. Vatamarea fizica nu poate fi provocata decit unei persoane fizice. |n dreptul nostru actual i se recuoaste persoanei vatamate calitatea de parte in latura penala a procesului. morala sau materiala prin infractiunea savirsita. deci de a exercita actiunea penala. inceteaza si exercitiul ei de catre procuror. Fiind victima unei infractiuni. 24). de asemenea. sa nu fie prejudiciate interesele legitime ale condamnatului cu ocazia executarii pedepsei. prin prezentarea in fata instantei de judecata pentru a sustine vinovatia inculpatului. persoana vatamata prin infractiune si-a vazut restrinsa treptat puterea de a actiona impotriva celor care au adus atingere drepturilor si intereselor sale ocrotite de legea penala. ori nu poate exista un scop legitim acela de a exercita actiunea penala. Procurorul supravegheaza modul cum este adusa la indeplinire de catre ofiterii si subofiterii de politie executarea mandatelor de executare a pedepselor. |n redactarea initiala a Codului de procedura penala din 1936. Ministerul Public este insa interesat ca pedeapsa sa fie executata conform legii si. Pentru ca o persoana sa devina parte vatamata in proces se cer doua conditii: – sa aiba vocatia de a deveni parte vatamata. verifica respectarea legii la locurile de executare a pedepselor. Calitatea de parte vatamata in procesul penal Subiect activ al actiunii penale poate fi si partea vatamata. |ntrucit in Codul actual de procedura penala nu se face nici o precizare din care sa rezulte o situatie contrara. – interventia sa in proces. Vocatia de parte vatamata o are persoana care a suferit o vatamare de natura fizica (lovire. trebuie subliniata diferenta pe care o face Codul din 1936 intre partea vatamata si asociatiile constituite potrivit Legii persoanelor juridice. ele nefiind incluse in notiunea de parte vatamata. – sa-si manifeste vointa de a participa in procesul penal. Vocatia de a deveni parte vatamata o are persoana care a suferit o vatamare fizica. se impune concluzia ca parte vatamata nu poate fi decit o persoana fizica. morala (insulta. daca participa in procesul penal (art. mai aveau dreptul de a pune in miscare actiunea penala si de a o sustine si unele asociatii constituite pentru proteguirea intereselor membrilor lor sau pentru combaterea unor infractiuni. vatamare corporala.

o astfel de plingere trebuie introdusa intr-un termen de doua luni de la data cind a cunoscut persoana faptuitorului (art. persoana vatamata devine parte in proces numai dupa acest moment.DPP–pg–59 Ca o garantie a exercitarii dreptului persoanei vatamate de a deveni parte vatamata. atunci cind. 76). prin autoritatile sale publice – Ministerul Public. si nu “prin” plingerea prealabila a acesteia. Drepturile procesuale ale partii vatamate in exercitarea actiunii penale Participarea in procesul penal a partii vatamate are loc numai in latura penala a cauzei. in unele cazuri. 228). plingerea prealabila adresata instantei de judecata de catre persoana vatamata. exista pareri diferite cu privire la dreptul de a o pune in miscare. pentru una din infractiunile prevazute in art. se adresa cu plingerea sa instantei de judecata. 2 lit. are efectul de a pune in miscare actiunea penala13. pune in miscare actiunea penala. declaratia de participare la proces ca parte vatamata se poate face in tot cursul urmaririi prnale. partea vatamata participa in proces pina la raminerea definitiva a hotaririi judecatoresti. in art. fara insa a impiedica desfasurarea in continuare a procesului. iar in fata instantei de judecata numai pina la citirea actului de sesizare a instantei (art. Deci partea vatamata poate fi imputernicita atit cu punerea in miscare a actiunii penale. procurorul nefiind obligat sa participe la dezbateri (art. – |n reglementarea actuala. |n ce prive[te dispozi]ia potrivit c`reia ac]iunea penal` se pune in mi[care “la” – [i nu “prin” – plingerea prealabil` a p`r]ii v`t`mate. Actul de inculpare cuprinde invinuirea adusa unei persoane determinate despre savirsirea unei infractiuni si declanseaza activitatea de tragere la raspundere penala a acesteia. in alte cazuri. chiar daca manifestarea de vointa s-a produs anterior. 229). persoanei care a suferit o vatamare prin infractiune i se cere sa respecte termenul prevazut de lege pentru exercitarea acestui drept. a: – Considerindu-se ca punerea in miscare a actiunii penale trebuie sa apartina numai statului. in cazul celorlalte infractiuni. avind dreptul exclusiv de a pune in miscare actiunea penala in fata judecatoriei si sa o exercite in continuare. decesul sau in cursul procesului produce efectul de incetare a calitatii de parte vatamata. in argumentarea acestei pareri se invoca dispozitiile din legea penala si legea de procedura penala care prevad ca. ca atare. dupa cum poate fi imputernicita numai cu punerea in miscare a actiunii penale sau numai cu exercitarea ei. cu indeplinirea conditiilor prevazute de lege. in cazul infractiunilor prevazute in art. 227). B. |ntrucit dreptul partii vatamate de a participa la proces este personal si netransmisibil. 284). or. Dupa dobindirea calitatii. in cadrul procedurii prevazute in art. 13 . 76 se prevede ca organul de urmarire penala si instanta de judecata au obligatia de a chema persoana vatamata si de a-i pune in vedere ca poate participa in proces ca parte vatamata. cit si cu exercitarea ei. exercitarea actiunii penale fiind in continuare in caderea Ministerului Public. 279 al. – Parerea contrara – majoritara – sustine ca plingerea prealabila introdusa de persoana vatamata la instanta de judecata. constituie un act de inculpare si. ca in materie de crime. in fine. 2 lit. Cu toate acestea. prin punerea in miscare a actiunii penale si exercitarea ei in vederea condamnarii penale a inculpatului. nu este de natur` a inl`tura caracterul plingerii de act de inculpare. |n cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca actiunea penala se pune in miscare la plingerea prealbila a persoanei vatamate. a. 283. |n legatura cu manifestarea de vointa de a deveni parte vatamata. |mputernicirea ce i se da partii vatamate de a promova si exercita actiunea penala poate imbraca modalitati diferite: – Sub Codul de procedura penala din 1936. partea vatamata avea un drept concurent cu al procurorului in punerea in miscare a actiunii penale. |ntrucit calitatea de parte in proces este determinata de punerea in miscare a actiunii penale. daca partii vatamate i se recunoaste unanim dreptul de a exercita actiunea penala. partea vatamata avea calitatea de titular subsidiar al exercitiului actiunii penale. partea vatamata avea calitatea de titular principal al exercitiului actiunii penale. punerea in miscare a actiunii penale se face “la” plingerea prealabila a persoanei vatamate. 279 al. fiecare titular actionind independent de celalalt. promovind prin aceasta actiunea penala (art. in cazul unor infractiuni limitate ca numar. cuprinzind invinuirea determinata adusa unei persoane si obligind instanta sa procedeze la judecata. partea vatamata care are capacitate de exercitiu poate renunta la aceasta calitate printr-o declaratie expresa si neechivoca de retragere a plingerii prealabile sau de renuntare de a mai sustine invinuirea. cind plingerea partii vatamate cu constituire de parte civila adresata judecatorului de instructie punea in miscare actiunea penala (art. instanta de judecata – se refuza acest drept partii vatamate. dupa ce procurorul daduse o solutie de clasare a plingerii sale.

Camera Deputatilor si Senatul. partea vatamata are dreptul de a sesiza direct instanta de judecata prin plingerea sa prealabila. |n cazul infractiunilor pentru care procesul penal incepe din oficiu. Procedura de punere sub acuzare este prevazuta in Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului. participa la efectuarea unor acte de urmarire penala (art. partea vatamate nu are nici un drept asupra promovarii procesului penal si nici a incetarii acestuia. 84 din Constitutie. a. Partea vatamata are drepturi mai largi in cazul infractiunilor din a doua categorie. 279 al. in acest caz. 10 lit. nemaiavind nici o atributie in desfasurarea procesului penal. in caz de inalta tradare. fara plingerea prealbila a partii vatamate. in sedinta comuna. |n cazul acestor infractiuni. Odata pusa in miscare actiunea penala si sesizata Curtea Suprema de Justitie. b). situa]ia de excep]ie referindu-se numai la cele citeva infrac]iuni prev`zute in art. in sedinta comuna Potrivit art. la efectuarea actelor de judecata in latura penala a cauzei. Presedintele României se bucura de imunitate. 10 lit. 362 lit. f si art. dupa caz. punerea sub acuzare a Presedintelui României. |n cazul acestor infractiuni. Pentru infractiunile prevazute in art. care poate agrava situatia penala a inculpatului (art. 301). Hotarirea de punere sub acuzare are efectul de a pune in miscare actiunea penala pentru infractiunea de inalta tradare si de a sesiza Curtea Suprema de Justitie cu judecarea cauzei. |n cursul urmaririi penale. precum si concluzii cu privire la vinovatia inculpatului si la condamnarea sa penala (art. infractiunile se pot imparti in doua categorii: – infractiuni pentru care punerea in miscare a actiunii penale se dispune din oficiu de catre Ministerul Public. 279 al. partea vatamata prezinta cereri si memorii. ca si in cazul celorlalte infractiuni care au vatamat-o fizic. plingerea prealabila a partii vatamate are acelasi efect de sesizare a instantei de judecata ca si rechizitoriul procurorului. 2 lit. inclusiv ale procurorului. 11 pct. legea acorda si altor autoritati publice dreptul de a pune in miscare actiunea penala. 279 al. | n legatura cu exercitarea actiunii penale de catre partea vatamata. |n afara de drepturile aratate anterior. partea vatamata are dreptul exclusiv si absolut de a dispune asupra inceperii si desfasurarii procesului penal. punind concluzii cu privire la orice chestiune in legatura cu aceasta.DPP–pg–60 Deci in cazul infractiunilor prevazute in art. Astfel. partea vatamata este titular exclusiv al dreptului de punere in miscare a actiuni penale prin folosirea procedurii speciale de sesizare directa a instantei de judecata prin plingerea prealabila introdusa impotriva celui ce a savirsit infractiunea a carei victima a fost. pot hotari. partii vatamate i se recunoaste dreptul de a ataca hotarirea primei instante cu apel si recurs. 385). iar retragerea plingerii prealabile ori impacarea cu inculpatul atrage. 129. nu i se recunoaste dreptul de apel si recurs in legatura cu latura penala a cauzei. c si pct. – infractiuni pentru care punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de plingerea prealbila a persoanei vatamate. 275 si urm. partea vatamata exercita actiunea penala in cursul urmaririi penale si al judecatii. moral sau material. intervenind in administrarea probelor care sustin invinuirea. drept care se intilne[te [i in alte legisla]ii occidentale democratice . Nu este intemeiat nici argumentul dup` care punerea in mi[care a ac]iunii penale trebuie s` fie un drept exclusiv al statului prin organele sale (caracterizeaz` un stat autoritar).). 130). Camera Deputatilor si Senatul. 1 lit. procurorul nu poate incepe urmarirea penala si nu poate pune in miscare actiunea penala (art. de asemenea. h si art. partea vatamata participa cu drepturi procesuale egale cu ale celorlalte parti. A. legiuitorul referindu-se la situa]iile cele mai numeroase in care procurorul pune in mi[care ac]iunea penal` “la” plingerea prealabil` a persoanei v`t`mate. a. 2 lit. La desfasurarea judecatii. pe baza unei anchete preliminare. 2 lit. Cu toate acestea. a. 2 lit. 4) Alti subiecti activi ai actiunii penale Cu totul exceptional. |n Codul de procedur` penal` rom#n din 1936 se reglementa in mod expres dreptul persoanei v`t`mate de a pune in mi[care ac]iunea penal`. participarea partii vatamate consta in folosirea mijloacelor procesuale in vederea sustinerii invinuirii impotriva inculpatului. 221). se poate plinge procurorului pentru nerespectarea drepturilor sale procesuale (art. cele pentru care legea conditioneaza punerea in miscare a actiunii penale de plingerea sa prealabila. cu votul a cel putin doua treimi din numarul deputatilor si senatorilor. de asemenea. incetarea urmaririi penale sau incetarea procesului penal (art. Camera Deputatilor si Senatul isi pierd calitatea de subiect activ al actiunii penale. c si art.

caci identitatea sa fizica este determinata. instigator sau complice (art. deoarece se da posibilitatea celui impotriva caruia se exercita actiunea penala sa aiba o contributie activa la stabilirea si intinderea raspunderii penale. acordindu-i-se cel putin aceleasi sanse in duelul judiciar ce se desfasoara in fata instantei de judecata. 215) atunci cind se refera la persoana presupusa a fi savirsit o infractiune. Legea foloseste denumirea de faptuitor (art. ceea ce echivaleaza cu punerea in miscare a actiunii penale. persoana fizica trebuie sa fie determinata. 336. inculpat si condamnat. Din momentul in care s-a pus in miscare actiunea penala impotriva invinuitului. prin incheiere. nu se poate admite decit situarea acestei persoane pe o pozitie procesuala egala cu a celorlalte parti. dar avind calitatea de subiect al raportului procesual de executare a hotaririi penale definitive de condamnare. prenumelui si a celorlalte date ce o deosebesc de orice alta persoana. Pentru a deveni inculpat. persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala cit timp nu a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa. subiect pasiv al exercitiului actiunii penale. a procurorului care invinuieste. nemaifiind parte in proces. intreaga activitate judiciara desfasundu-se in legatura cu tragerea sa la raspundere penala si civila. 460). inculpatul este cea mai importanta parte in proces. §2. Dintre calitatile procesuale de invinuit. acesta capata denumirea de condamnat (art. 420–422. in calitatea de autor. ca urmare. Dupa inceperea urmaririi penale. ca santiune penala. Recunoasterea situatiei de parte in proces a inculpatului constituie o expresie a umanismului dreptului procesual penal contemporan. Determinarea persoanei inculpatului consta in indicarea numelui. careia i se poate aplica amenda. inarmate cu puternice garantii juridice14. nu poate exista judecata penala si condamnare fara inculpat. 453. sau dizolvarea ei. 144 Cod penal). acesta devine inculpat (art. intrucit aceasta ii atribuie calitatea de parte in proces. caci numai unei persoane cunoscute i se poate aplica o pedeapsa. atunci cind persoana care a savirsit infractiunea este cunoscuta. persoanele juridice nu raspund din punct de vedere penal si. faptuitorul devine invinuit. Odata ce orice pesoana invinuita de savirsirea unei infractiuni este considerata nevinovata pina la dovedirea vinovatiei sale prin probe legal administrate. 200. actiunea penala se poate indrepta si impotriva unei persoane juridice. 23) Persoana care a savirsit o infractiune si este chemata sa raspunda penal in fata autoritatilor publice judiciare poarta denumiri diferite in raport de stadiul de desfasurare a procesului penal. Calitatea de inculpat o poate avea numai o persoana fizica. pentru asigurarea unei separatii depline a functiei de invinuire de cea de judecata si solutionare a cauzelor penale. dar fata de care nu s-a inceput inca activitatea judiciara.DPP–pg–61 B. este pusa sub inculpare o persoana nevinovata. ca masura de siguranta. se desfasoara activitatea de urmarire penala pentru identificarea sa. unde contraventiile nu sint infractiuni. Daca impotriva inculpatului s-a pronuntat o hotarire definitiva de condamnare. nu pot avea calitatea de inculpat. legea a prevazut pentru inculpat. ea poate deveni inculpat. invinuitul este un subiect al activitatii procesual penale. aceasta dispozitie singulara din legislatia noastra a fost supusa criticii. ca parte in proces. De asemenea. 23) si are calitatea de parte in proces. avind plenitudinea drepturilor procesuale ale partilor. cu toate acestea. potrivit art. De aceea. De aceea. este firesc ca aceasta sa aiba posibilitati maxime de a face sa triumfe adevarul cu privire la nevinovatia sa. 448–451. Aceasta este singura situatie actuala in care instanta pune in miscare actiunea penala. atunci cind. Ca subiect pasiv al actiunii penale. 214. cea mai importanta este cea de inculpat. Daca exista cauze penale la care nu participa partea vatamata. si nu de invinuire. in legislatia noastra. fiind. daca procurorul nu participa la judecata si exista date cu privire la savirsirea de catre inculpat si a altor infractiuni avind legatura cu infractiunea pentru care a fost trimis in judecata. inculpatul este partea principala si indispensabila a procesului penal. Subiectul pasiv al exercitiului actiunii penale – inculpatul 1) Calitatea de inculpat in procesul penal (art. Instanta de judecata Potrivit art. |n legislatiile in care contraventiile sint infractiuni. cele mai numeroase drepturi procesuale. Inculpat poate fi persoana fizica ce a comis o infractiune in forma consumata sau de tentativa. instanta de judecata extinde procesul penal si pentru aceste fapte penale. de principiu functia procesuala a instantei de judecata fiind cea jurisdictionala. Cind nu se cunoaste cine este faptuitorul. dar isi ascunde identitatea reala prin nume false sau porecle. nu poate de exemplu cazurile de asisten]` juridic` obligatorie pentru inculpat sint mai numeroase decit pentru celelalte p`r]i [i sint prev`zute sub sanc]iunea nulit`]ii absolute 14 . partea civila si partea responsabila civilmente. 229. din eroare. actiunea penala avind ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savirsit infractiuni.

prescriptie sau retragere a plingerii prealabile (art. Totalitatea acestor drepturi procesuale formeaza dreptul la aparare al invinuitului sau inculpatului. si calitatea de inculpat. a comis o infractiune. astfel ca un minor avind 14 ani impliniti si discernamint poate fi inculpat si judecat fara a fi necesara asistarea de persoanele prevazute de legea civila. – atacarea actelor considerate nelegale (cu titlu mai restrins). minorii care. fara ca aceste date sa corespunda realitatii. procesul penal modern a instituit mijloacele procesuale necesare pentru infirmarea vinovatiei aparente a inculpatului. persoanele carora legea le recunoaste imunitatea penala (Presedintele României. deci supus unei activitati procesuale de tragere la raspundere penala. examinarea acestora se face diferentiat pe faze procesuale. 171. sa se continue procesul penal in caz de amnistie. 6. 10 lit. la data savirsirii faptei. Solutia de achitare a inculpatului pe temeiul ca nu el a savirsit infractiunea. punerea in miscare a actiunii penale impotriva sa (art. nu raspundeau din punct de vedere penal. fiindca legea penala nu li se aplica. care largesc si intaresc dreptul la aparare al inculpatului. Prin modificarea adusa in 1990 Codului de procedura penala (in special art. sa obtina impartialitatea celui ce efectueaza urmarirea prin cerere de recuzare (art. Datorita caracteristicilor de desfasurare a urmaririi penale. sa ceara inlocuirea. avind anumite drepturi si obligatii procesuale. asezata pe principiile publicitatii. c si 11 pct. nu pot fi inculpati decit printr-o grava eroare judiciara. Inculpat poate fi persoana fizica determinata care raspunde din punct de vedere penal. Prin memorii. dar impotriva careia exista date probatorii care o invinuiesc. Existau si elemente de contradictorialitate si publicitate. diferit de judecata. invinuitul sau inculpatul explica apararile pe care si le face. 51). 139. |n redactarea initiala a Codului de procedura penala din 1968. sa ceara scoaterea de sub urmarire sau incetarea urmaririi in cazurile prevazute de lege etc. invinuitul sau inculpatul poate solicita organelor de urmarire penala sa administreze probele pe care le considera necesare (ascultarea unor martori. 13). |ntrucit drepturile si obligatiile procesuale ale inculpatului nu sint uniforme pe intreaga desfasurare a procesului penal. avind sub 14 ani. |ntrucit mai multe din drepturile procesuale sint comune invinuitului si inculpatului. dar acestea nu caracterizau urmarirea penala. urmarirea penala se desfasura in secret. revocarea sau incetarea masurilor procesuale luate impotriva sa (art. care largeste sfera drepturilor si obligatiilor procesual-penale. in sensul legii penale. s-au adus noi elemente de contradictorialitate si oralitate. de trecere a cauzei la un alt organ de urmarire (art. poate deveni inculpat si o persoana cu privire la care exista date ca a savirsit infractiunea. pina la finalizarea urmaririi. Prin cereri. 2) Drepturile si indatoririle procesuale ale invinuitului si inculpatului in faza de urmarire penala Persoana cu privire la care se efectueaza urmarirea penala poate avea. – prezentarea de memorii. numai calitatea de invinuit sau poate dobindi. . Totusi. contradictorialitatii si oralitatii. pe care nu de putine ori o intilnim in practica instantelor judecatoresti. Cererile si memoriile pot fi prezentate fara nici o restrictie in tot cursul urmaririi penale si se adreseaza organului care efectueaza urmarirea penala sau procurorului care o supravegheaza. argumentind nevinovatia sa ori masura in care se considera vinovat. prin exceptie se poate produce si eroarea judiciara a inculparii unei persoane nevinovate. daca procurorul dispune. |nvinuitul fiind un posibil subiect pasiv al exercitiului actiunii penale.DPP–pg–62 fi subiect pasiv al acestei actiuni decit cel care. 172). Calitatea de invinuit ii da acestuia pozitia de subiect al procesului penal. 140). prevazuta in art. Daca regula este coincidenta dintre infractor si inculpat. in aceasta faza procesuala. 235). examinarea lor se face pe cit posibil impreuna. avind in vedere posibilitatea unei asemenea erori. efectuarea de constatari medico-legale si tehnico-stiintifice. in timp ce calitatea de inculpat ii confera pozitia de parte in proces. – participarea la efectuarea actelor de urmarire penala. este necesar ca legea sa-i recunoasca drepturi care sa infirme o invinuire neintemeiata sau sa aduca la nivelul realitatii o invinuire in mod eronat agravata. efectuarea de expertize – art. 217). prin ordonanta. mijloacele procesuale pe care le poate folosi invinuitul sau inculpatul in apararea sa sint: – formularea de cereri. 2 lit. justifica solutia pe care o propune. constituie o dovada a unei astfel de posibilitati. diplomatii din alte tari si persoanele asimilate lor) nu pot fi inculpate. 66–67). Pentru a fi inculpat nu se cere capacitatea deplina de exercitiu a drepturilor. necontradictoriu si preponderent prin acte scrise. de asemenea. a. iar inculpatul fiind efectiv un astfel de subiect pasiv. de subiect pasiv al exercitiului actiunii penale.

cu care ocazie acesta urmind sa-si precizeze apararile pe care le face sau sa prezinte noi declaratii. 275–278). inculpatul se poate plinge instantei de judecata. perchezitiei (art. examinarii corporale (art. 237). 130). Plingerea se adreseaza organului care a efectuat actul. de asemenea. se sustrage de la chemarea facuta). masurilor asiguratorii (art. dar se rezolva de catre procurorul care supravegheaza activitatea de urmarire penala. dar investit cu un puternic drept la aparare. 163– 167). Inculpatului i se recunosc si alte drepturi procesuale: – in cazul in care procurorul a luat impotriva sa masura arestarii preventive. 104). inainte de a fi trimis in judecata. Din ansamblul drepturilor si indatoririlor procesuale ale invinuitului sau inculpatului in cursul urmaririi penale rezulta ca el se apara impotriva unei activitati publice ce se indreapta impotriva sa. masurilor procedurale de aducere (art. in timp ce toate actele de judecata se efectueaza in sedinta de judecata. nu era transpusa aproape niciodata in executare. sub sanctiunea efectuarii actelor de urmarire in lipsa sa (art. 106). astfel. sub sanctiunea nulitatii absolute (art. organul de urmarire penala nu avea dreptul sa interzica invinuitului sau inculpatului participarea la aceste acte. a cercetarii la fata locului (art. de a i se aduce la cunostinta intotdeauna materialul de urmarire penala. 114). in raport cu procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala. nu se poate efectua decit in prezenta sa personala. ori confruntarea sa cu alte persoane. deci ca este un subiect pasiv al exercitiului actiunii penale. dar numai cu incuviintarea organului de urmarire penala. Atacarea. |nvinuitul sau inculpatul are si obligatii procesuale. dar in prezenta unui reprezentant sau aparatorului sau. dar daca acesta nu se prezenta la locul si data anuntata. Lipsa aparatorului nu impiedica efectuarea actului de urmarire. actul de urmarire se indeplinea si in lipsa acestuia. al unor acte de urmarire. 100. daca este dovada ca aparatorul a fost incunostintat de data si ora efectuarii actului. ci doar o vocatie care. 237. a actelor de urmarire penala pe care le considera nelegale si netemeinice constituie un mijloc important pe care-l are invinuitul sau inculpatul de a-si apara drepturile si interesele sale legitime (art. Modificarea din 1990 a Codului de procedura penala a schimbat. – sa se supuna masurilor de preventie (art. 143. uneori. invinuitul sau inculpatul se afla subordonat procesual acestuia. in tot cursul urmaririi penale. actul de urmarire va putea fi efectuat atunci cind conditiile de mai sus sint indeplinite. caci procurorul are dreptul de . 197 al. iar aparatorul are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala. ascultarea invinuitului sau inculpatului. 5). deci nu se recunostea un drept. Codul de procedura penala din 1968 prevedea ca invinuitul sau inculpatul are dreptul sa participe la efectuarea perchezitiei (art. actul de urmarire respectiv nu mai are loc. unde participarea inculpatului este asigurata. fiind un drept procesual. 172. – dreptul sa ceara punerea sa in libertate provizorie sub control judiciar sau pe cautiune (art. dintre care cele mai importante sint: – sa se prezinte personal la chemarea organelor de urmarire. la autopsii. materialul de urmarire penala trebuie prezentat personal invinuitului sau inculpatului.DPP–pg–63 Participarea invinuitului sau inculpatului la efectuarea actelor de urmarire penala este mai restrinsa decit participarea inculpatului la judecata si este justificata de caracterul operativ si. 2 si 3). – sa se supuna masurilor de inregistrare penala. – dreptul de a cunoaste invinuirea pentru care s-a pus in miscare actiunea penala si de a i se da explicatii cu privire la drepturile si obligatiile procesuale pe care le are (art. in practica. Sint insa acte de urmarire la care participarea personala a invinuitului sau inculpatului este necesara. ceea ce creaza greutati in asigurarea prezentei invinuitului sau inculpatului la efectuarea lor. deci in lipsa unui aparator ales. – in cazurile prevazute de lege devine obligatorie asistarea de catre aparator. Numai atunci cind prezenta invinuitului sau inculpatului nu poate fi asigurata ca urmare a culpei sale (este disparut. intr-o anumita masura. La efectuarea altor acte de urmarire participarea invinuitului sau inculpatului era posibila. ceea ce instituie contradictorialitatea in efectuarea acestor acte. fara prezenta sa actul neputind fi efectuat. 129) si la reconstituire (art. mentinindu-se astfel lipsa de contradictorialitate la efectuarea unor acte de urmarire penala. deoarece se prevede ca in tot cursul urmaririi penale invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de aparator (art. 148). 183). 145. secret. 256). |ntr-adevar. actele de urmarire se efectueaza in momentul necesar si la locul potrivit. 171). care are obligatia sa se pronunte de indata prin hotarire motivata. prin plingere. reglementarea initiala.

trebuie adus la judecata (art. sa i se comunice o copie dupa actul de sesizare a instantei (art. 484. la ascultarea celorlalti inculpati. in conditiile unui stat de drept. afara de cazurile aratate anterior. de nulitate a unor acte procesuale). deciziile procurorului pot fi atacate de catre invinuit sau inculpat. 291). dar care nu au putut ajunge la cunostinta instantei in timp util pentru a se amina judecata. alaturi de Ministerul Public si celelalte parti din proces. Principalul mijloc de aparare consta in participarea inculpatului la desfasurarea sedintei de judecata. ca regula. b). Ca subiect pasiv al exercitiului actiunii penale. sa puna concluzii cu privire la orice chestiune adusa in discutia instantei (art. prin intrebari. iar daca este detinut. 320). dovedi si argumenta toate apararile in legatura cu invinuirea ce i se aduce. a partilor. lipsa nemotivata a inculpatului nu impiedica instanta sa procedeze la judecarea cauzei. in cursul judecatii inculpatul se afla subordonat procesual numai instantei de judecata. creaza cele mai bune conditii pentru instanta de judecata sa cunoasca realitatea faptelor. Participarea inculpatului la desfasurarea judecatii este considerata esentiala pentru justa solutionare a cauzei. 323). inculpatul este chemat la judecata prin citatie. neindeplinirea procedurii de citare impiedicind desfasurarea judecatii (art. inculpatului trebuie sa i se asigure o astfel de pozitie procesuala incit sa dispuna de plenitudinea drepturilor prin care poate infirma o invinuire neintemeiata sau atenua o invinuire eronat mai grava. impotriva inculpatului se exercita actiunea penala. |n practica s-a constatat ca neprezentarea inculpatului la sedinta de judecata se datoreaza. Pentru ca participarea inculpatului la judecata sa fie eficienta in realizarea apararii. 323 al. iar daca este detinut. si inculpat. |n vederea realizarii scopului de mai sus. 3) Drepturile si indatoririle procesuale ale inculpatului in faza de judecata |n cursul judecatii. ca remediu pentru asemenea situatii s-a propus – avind in vedere importanta participarii inculpatului la judecata – de a se institui. chiar si in alta cauza. considerindu-se ca acesta doreste sa fie judecat in absenta sa. care are ca obiect dovedirea invinuirii si sustinerea vinovatiei inculpatului pentru a i se aplica sanctiunile prevazute de legea penala. Participarea inculpatului la judecata fiind un drept procesual. a martorilor (art. 197 al. cu care ocazie isi poate formula. 2 lit. |ntrucit cel ce s-a facut vinovat de savirsirea unei infractiuni trebuie sa fie condamnat potrivit legii penale. stramutare. ca si Ministerul Public. 313). 2 si 3). dintre care cele mai importante sint: – sa cunoasca dosarul cauzei.DPP–pg–64 decizie asupra punerii in miscare a actiunii penale si a trimiterii in judecata. instanta nu poate proceda la judecata in absenta sa. 314. ratiune pentru care sint instituite multiple garantii eficiente. participarea obligatorie a inculpatului la sedinta de judecata in prima instanta. din primul moment al judecatii si in tot cursul desfasurarii ei (art. Astfel. De aceea. pe de o parte. – sa formuleze oral si in scris cereri cu privire la orice chestiune care il intereseaza (recuzare. care sa permita instantei sa desfasoare in bune conditii judecata si sa pronunte o hotarire conforma legii si adevarului. unor motive intemeiate de impiedicare. in multe cazuri. revocarea masurilor procesuale luate impotriva sa) si sa ridice exceptii (de necompetenta. 294). – sa ia parte. inculpatul se bucura de toate drepturile procesuale pe care i le acorda legea in vederea realizarii dreptului sau la aparare. Daca inculpatul este detinut sau minor. exceptia formind-o cazurile cind se dovedeste ca inculpatul se sustrage de la judecata sau se afla in strainatate si nu poate fi extradat. este necesar ca acestuia sa i se impuna si indatoriri procesuale. 314). judecata este asezata pe principiile publicitatii. legea prevede pentru acesta numeroase drepturi procesuale. sub sanctiunea nulitatii absolute (art. – sa ceara administrarea de probe noi (art. 301). 379 pct. instanta este datoare sa amine judecata pina ce acesta se poate prezenta (art. . probele si argumentele aduse in sustinerea si combaterea invinuirii. – sa dea explicatii cu privire la invinuirea ce i se aduce (art. |n cursul judecatii. cu exceptia cazurilor in care se dovedeste ca minorul se sustrage de la judecata. ceea ce implica egalitatea de mijloace procesuale intre cel ce invinuieste si cel ce se apara. pe de alta parte. 327). aceasta pronuntindu-se asupra tuturor cererilor si concluziilor formulate atit de invinuire – Ministerul Public – cit si de aparare – inculpatul. cind este o obligatie procesuala. 2. precum si asupra tuturor cererilor pe care i le-ar adresa acesta. Daca inculpatul este impiedicat sa se prezinte la judecata datorita unei imprejurari temeinice de impiedicare. in acelasi mod este inlaturata orice incercare a inculpatului de a paraliza desfasurarea judecatii prin sustragerea lui de la sedinta de judecata. Disputa prin mijloace egale intre Ministerul Public si partea vatamata. contradictorialitatii si oralitatii. astfel ca hotarirea pe care o pronunta sa fie legala si temeinica.

in cazul in care este nemultumit de hotarirea pronuntata. cerere de reabilitare judecatoreasca (art. in realitate notiunea de parte nu este luata in sensul strict al cuvintului. cu indatoriri si drepturi procesuale in legatura cu executarea condamnarii penale ce i s-a aplicat. in urma exercitarii unei cai extraordinare de atac. poate deveni parte civila numai persoana care are dreptul. Calitatea de parte civila in procesul penal Persoana vatamata prin infractiune care exercita actiunea civila in cadrul procesului penal are calitatea de parte civila (art. cu particularitatea ca paguba trebuie sa fie urmarea directa a infractiunii. esalonarea in rate a platii amenzii (art. de a folosi caile de atac. Subiectii activi ai actiunii civile 1) Partea civila A. ca subiect activ sau pasiv al actiunii penale. liberarea conditionata (art. perchezitia corporala si domiciliara (art. fie intr-o cale ordinara de atac. Nerespectarea unora din drepturile procesuale ale inculpatului este sanctionata cu nulitatea absoluta a hotaririi pronuntate (judecarea in lipsa atunci cind prezenta sa este obligatorie. care reglementeaza procedura de urmat in cazurile semnalate in mai sus. pe cele extraordinare. 449). calitatea de parte civila se determina de legea civila. precum si masurile de aducere silita (art. 461). 183 al. incluzindu-l si pe condamnat. in cazurile prevazute de lege (art. 4). – sa se conformeze ordinii si solemnitatii sedintei de judecata (art. 460. fara a se interpune vreun raport juridic (de exemplu dobindirea creantei izvorita din savirsirea infractiunii prin cesionarea ei de catre persoana vatamata). |ntrucit actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului si a partii responsabile civilmente (art. 171). condamnatul ramine un subiect procesual in cadrul procedurilor judiciare care au ca obiect determinarea legala a condamnarii si executarii ei. 298 al. ci ca persoana care a fost parte in proces si este chemata la dezbaterea referitoare la executarea condamnarii ce este pusa in discutie. – in tot cursul judecatii. 495) etc. 4) |ndatoririle si drepturile procesuale ale condamnatului Dupa raminerea definitiva a hotaririi de condamnare. printre care si acelea de a cere inlocuirea sau modificarea pedepsei aplicate. de a pune concluzii. cu dreptul de a prezenta cereri. Subiectii actiunii civile §1. – sa suporte masurile procesuale (arestare. sa obtina in justitie reparare pagubei cauzate prin infractiunea care formeaza obiectul procesului penal. – – I. memorii. inculpatul poate fi asistat de catre aparator. de a introduce contestatie la executare (art. parte in proces. 163). sechestru – art. 100). este desfiintata hotarirea definitiva de condamnare si se reia judecata. Dar condamnatul are si drepturi procesuale. 298 al. fie in prima instanta. prin dispozitie legala . altfel actele indeplinite vor fi anulate sau nu vor fi luate in considerare. dar in limitele obiectului procedurii de executare si cu unele restrictii fata de drepturile inculpatului. – drepturile procesuale trebuie exercitate cu buna credinta si potrivit dispozitiilor legale. condamnatul foloseste aceleasi procedee procesuale: participarea la judecata. Deci. Cind este chemat la judecata intr-o asemenea procedura de executare. inculpatul are si indatoriri procesuale: – sa se prezinte personal la toate termenele de judecata (art. de a executa pedeapsa inchisorii prin prezentarea la locul de executare sau de a se supune arestarii in vederea incarcerarii sale. |n cazul in care. fara a fi parte in proces. 291). |n cursul judecatii. 453. potrivit legii civile. 425). aminarea si intreruperea executarii pedepsei inchisorii (art. 14). 455). si isi reia toate drepturile procesuale acordate inculpatului. 448. iar in anumite cazuri (mai numeroase decit in cursul urmaririi penale) asistenta juridica a inculpatului este obligatorie (art.DPP–pg–65 sa aiba ultimul cuvint asupra fondului cauzei (art. insa in limitele in care s-a dispus rejudecarea. aceasta intervenind atunci cind s-a produs o vatamare ce nu poate fi inlaturata altfel. indepartarea din sala de sedinta in caz de atitudine turbulenta (art. 3). |n primul rind. condamnatul are indatorirea de a plati amenda la care a fost obligat. 450). calitatea inculpatului de parte in proces inceteaza si acesta capata calitatea de condamnat penal. 24 al. Ca urmare. condamnatul redevine inculpat. actiunea penala fiind stinsa prin solutionarea ei. 2). 340). de a ridica exceptii. Desi in art. lipsa aparatorului in cazurile cind legea prevede obligativitatea asistentei juridice). se face referire la “partile” din proces.9. 2). 136. dupa raminerea definitiva a hotaririi. pentru incalcarea altor drepturi procesuale opereaza numai o nulitate relativa. poate folsi caile de atac ordinare si.

188 al Legii nr. pentru recuperarea cheltuielilor efectuate cu asistenta medicala acordata acesteia gratuit. distrugere. cheltuieli pentru ingrijirea medicala sau pentru mentinerea potentialului de munca printr-un efort mai mare. instanta de judecata poate refuza participarea partii civile in proces. afara de cazul in care inculpatul nu ridica obiectii privind depasirea termenului de constituire de parte civila. degradare. iar persoana vatamata nu si-a manifestat vointa de a se constitui parte civila in termen. inselaciune. cauzat printr-o infractiune contra vietii. au ramas fara intretinerea pe care o primeau de la victima ori au efectuat cheltuieli personale pentru inmormintarea ei. Persoana vatamata se poate constitui parte civila in tot cursul urmaririi penale. |ntrucit. Astfel. pentru a se constitui parte civila trebuie sa fie reprezentata sau asistata in fata autoritatii judiciare. cind legea prevede subrogarea unei persoane in drepturile persoanei vatamate. in urma decesului victimei. organul judiciar are obligatia de a chema in fata sa persoana vatamata. calitatea de parte civila o poate avea persoana juridica de care depinde acea unitate. daca a platit acesteia despagubirea pentru care fusese asigurata. cu reducerea retributiei. daca aceasta a decedat dupa constituirea de parte civila. iar in fata primei instante pina in momentul citirii actului de sesizare a instantei (art. potrivit dispozitiilor legii civile. prin lege. cum este cazul persoanelor care se aflau in intretinerea victimei si care au fost pagubite de sumele alocate intretinerii lor. persoana indreptatita la despagubiri se poate constitui parte civila in procesul penal. tilharie. consemnata intr-un document procedural. daca persoana vatamata a decedat inainte de a exercita actiunea civila. ca parte civila in procesul penal indreptat impotriva celui ce a savirsit infractiunea cauzatoare de daune. furt. decurgind din incapacitatea totala de munca sau incapacitate partiala. instanta de judecata fiind obligata sa se . 15. astfel incit este considerata valabila constituirea de parte civila daca din actele dosarului reiese neechivoc ca aceasta si-a exprimat vointa de a obtine repararea pagubei produse prin infractiune. aratindu-i ca se poate constitui parte civila si pina in ce moment poate proceda in acest sens.DPP–pg–66 expresa. se poate dobindi calitatea de parte civila in procesul penal. actiunea civila se porneste si se exercita si din oficiu. |n practica instantelor judecatoresti s-a considerat ca au vocatie sa devina parte civila in procesul penal: – persoanele fizice si juridice care au suferit o paguba directa in patrimoniul lor prin savirsirea infractiunilor de delapidare. sa se subroge de drept in locul persoanei vatamate. – persoanele fizice care. prin obligarea la despagubiri a inculpatului si a partii responsabile civilmente. Nu trebuie confundata constituirea de parte civila in calitatea de mostenitori ai victimei cu constituirea de parte civila in nume propriu a persoanelor care au fost prejudiciate in mod direct prin uciderea victimei. 76 al. chiar daca paguba produsa nu este urmarea directa a infractiunii supuse judecatii. Se pot constitui parte civila si mostenitorii persoanei vatamate. – persoanele fizice care au suferit o vatamare fizica in urma unei infractiuni de violenta sau a unor accidente de circulatie. Pentru ca persoana prejudiciata sa devina parte civila este necesara manifestarea sa de vointa de a exercita actiunea civila. in practica instantelor judecatoresti s-a statutat ca are calitatea de parte civila unitatea sanitara unde a fost internata victima infractiunii. Daca s-a respectat aceasta prevedere a legii. deoarece raspunderea civila a celui ce a produs vatamarea rezulta dintr-o dispozitie legala. Atunci cind raspunderea civila decurge dintr-o dispozitie a unei legi speciale. chiar daca sint mostenitori. abuz si negiljenta in serviciu. ca urmasi ai persoanei vatamate. cu consecinte pagubitoare pentru patrimoniul lor. aceasta se poate constitui parte civila (de exemplu o societate de asigurari poate fi autorizata. Daca paguba a fost cauzata unei unitati care nu are personalitate juridica. in temeiul art. Persoana vatamata isi manifesta vointa de a exercita actiunea civila prin declaratia orala. mostenitorii continua actiunea civila in locul acesteia. Pentru a inlesni exercitarea acestui drept. Declaratia nu are caracter formal. Toate problemele de drept privind existenta si intinderea raspunderii civile delictualte sint examinate amanuntit in lucrarile de drept civil. 3/1978 privind asigurarea sanatatii populatiei. aceasta raspundere civila se poate realiza in cadrul procesului penal. sau prin cererea scrisa de constituire de parte civila (art. aceasta se poate exercita de mostenitori in nume propriu (jure hereditatis). 2). Cind persoana fizica este lipsita de capacitatea de exercitiu sau are capcitate de exercitiu restrinsa. chiar daca nu a indicat de la inceput intinderea pagubei sau cuantumul despagubirilor pretinse. 76). care se refera si la jurisprudenta in materie. in cauzele in care paguba s-a produs proprietatii publice sau persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate restrinsa.

301 al. Codul de procedura penala o considera parte in proces. dar. eventual. deoarece instanta este obligata sa le acorde reparatii civile chiar daca nu s-au constituit parte civila. partea civila are dreptul sa participe in proces.). confruntare. nu pot renunta decit sub controlul instantei la calitatea de parte civila. reconstituiri. Drepturile si obligatiile procesuale ale partii civile Prin constituirea de parte civila se pune in miscare actiunea civila. persoana vatamata are facultatea de a nu cere despagubiri in cadrul procesului penal. efectuarea actelor procesuale si procedurale cu buna credinta si in conditiile prevazute de lege. Ministerul Public poate sustine in fata instantei de judecata actiunea civila pornita de persoana vatamata. Odata exercitata in fata instantei de judecata. in cazurile de mai sus nu se poate refuza o constituire de parte civila pe motiv ca a intervenit dupa citirea actului de sesizare a instantei. perchezitii. facind. cit si actiunea civila. avind o actiune eventuala si accesorie fata de actiunea penala. dovedirea existentei si intinderii pagubelor suferite. actele indeplinite raminind valbile. Persoanele lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate restrinsa. calitate care ii da dreptul sa o exercite in cadrul procesului penal. partea civila devine subiect activ al exercitiului actiunii civile. dar numai in legatura cu actiunea civila (art. Partea civila indeplineste functia procesuala de sustinere a pretentilor civile decurgind din pagubele provocate prin infractiune. precum si persoanele juridice care au bunuri proprietate publica. la administrarea altor probe. 3. o declaratie expresa si neechivoca in acest sens autoritatii judiciare in fata careia se desfasoara procesul penal. 2) Alti subiecti activi ai actiunii civile A. astfel incit o astfel de renuntare nu are nici un efect asupra solutiei ce urmeaza a se pronunta asupra actiunii civile. nu mai ia parte la judecata. B. ele devoluind numai latura civila a cauzei.DPP–pg–67 pronunte si asupra repararii pagubei. activitatea sa desfasurindu-se in ambele laturi ale procesului penal (art. consta din activitatea de promovare si exercitare a actiunii civile. pregatirea efectuarii expertizelor etc. cercetare la fata locului. exercitarea actiunii civile revine Ministerului Public. exercitarea cailor de atac. in vederea obtinerii unei reparatii juste a pagubei pe care a suferit-o prin infractiunea supusa judecatii. Aceasta functie. d). pune concluzii cu privire la orice problema ce se ridica in legatura cu actiunea civila. participind la sedinta de judecata. dupa ce s-a constituit parte civila. . devenind astfel un subiect activ si al exercitiului actiunii civile. 18. ceea ce inseamna formularea cererii de reparatii civile impotriva inculpatului si. caci activitatea se desfasoara numai in legatura cu actiunea civila. partea civila poate exercita caile de atac acordate partilor. ca urmare. actiunea civila trebuie solutionata chiar in lipsa partii civile. inclusiv cu privire la legalitatea si temeinicia actiunii civile pe care o exercita. partea civila poate renunta la calitatea procesuala pe care a capatat-o. sustinerea in fata instantei de judecata a admiterii pretentiilor formulate si dovedite. este o parte secundara. obiectiv secundar fata de obiectivul principal care consta in tragerea la raspundere penala a inculpatului. este o parte eventuala si secundara. partea civila poate formula cereri. este o parte eventuala. |n vederea realizarii functiei procesuale pe care o indeplineste. atunci cind participarea acesteia este admisa de lege. iar in cazul in care s-a produs totusi un prejudiciu. sa se plinga in fata actelor de urmarire nelegale si netemeinice care o afecteaza. folosind mijloacele procesuale pentru obtinerea condamnarii penale a inculpatului. care o sustine in locul partii civile. alaturi de partea civila. intrucit nu orice infractiune produce si un prejudiciu. similara cu functia de invinuire in latura penala. 15 al. Pentru a asigura partii civile pozitia procesuala a unei exercitari depline a actiunii civile. dar si a obligarii lui si a partii responsabile civilmente la reparatii civile. Partea civila poate cumula si calitatea de parte vatamata in proces. art. a ordinii si solemnitatii desfasurarii procesului penal. Ministerul Public Potrivit art. sa faca cereri si sa prezinte memorii. Avind un drept de dispozitie asupra actiunii civile. caz in care aceasta persoana fizica exercita atit actiunea penala. a persoanei responsabile civilmente. 362 lit. alaturata actiunii penale. Obligatiile procesuale ale partii civile au in vedere respectarea limitelor in care poate actiona. atit in faza de urmarire penala. in cursul judecatii. ca urmare. in limitele si conditiile prevazute de lege. ridica exceptii. partea civila are dreptul sa ia parte la efectuarea actelor de urmarire la care este chemata (ascultare. cit si in cea de judecata. daca persoana vatamata. participarea partii civile fiind admisibila la judecata in prima instanta. poate cere probe noi si sa se opuna admiterii probelor neconcludente solicitate de inculpat. personal sau prin procuroator special. 3). lua parte la interogarea inculpatilor si a martorilor.

fara o actiune penala exercitata impotriva unui inculpat nu se poate exercita in procesul penal o actiune civila impotriva partii responsabile civilmente. cu partea din bunurile comune. 2) Partea responsabila civilmente A. adaptate la caracteristicile actiunii civile. 23 al. 2). 14 al. iar pe de alta parte. B. Drepturile procesuale acordate inculpatului in cadrul actiunii penale pot fi folosite si in cadrul actiunii civile. 1). la chemarea ce i s-a facut. |n exercitarea actiunii civile Ministerul Public se serveste de aceleasi mijloace procesuale care stau la dispozitia partii civile. caz in care exercita functia de aparare impotriva unor pretentii civile neintemeiate sau mai mari decit cele reale. pornind si exercitind din oficiu aceasta actiune. cit si cu pretentiile civile. 1000 Cod civil). pentru pagubele provocate prin fapta inculpatului are calitatea de parte responsabila civilmente (art. Pentru a sta in proces in cadrul actiunii civile si a-si exercita dreptul la aparare. potrivit legii civile. sa prezinte situatia cu privire la intinderea pagubei si actele din care rezulta aceasta. bineinteles. Au vocatia de a fi chemate in calitate de parte responsabila civilmente urmatoarele persoane prevazute de Codul civil: – parintii – pentru pagubele provocate de copiii lor minori. aceasta exercitare din oficiu a actiunii civile pune in vedere persoanei vatamate sa se prezinte la judecata si sa-si sustina interesele ca parte civila. daca persoana vatamata nu se constituie parte civila. pe de o parte. Subiecti pasivi ai actiunii civile 1) Inculpatul Actiunea civila constind din tragerea la raspundere penala a inculpatului. inculpatul devine parte si in aceasta actiune. inculpatul cu capacitate de exercitiu restrinsa nu este obligat sa fie asistat potrivit legii civile. – locatarul principal fata de proprietar – pentru incendiul cauzat de sublocatar (art. Chestiunile discutate cu ocazia examinarii pozitiei inculpatului ca subiect pasiv al actiunii penale se aplica si in legatura cu pozitia sa ca subiect pasiv al actiunii civile. instanta de judecata este obligata sa se pronunte din oficiu asupra repararii pagubei. in sensul ca instanta de judecata este obligata sa ceara persoanei vatamate. d Codul familiei). – comitentii – pentru pagubele produse de prepusii lor in functiile ce li s-au incredintat (art. Este un subiect pasiv principal deoarece. 32 lit. asigurindu-se astfel apararea atit in legatura cu invinuirea penala. §2. subiectul pasiv principal al actiunii civile il constituie inculpatul. prin dovezile cerute. 17. 145 Cod penal sau a persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capcitate restrinsa. ceea ce inseamna o pornire a actiunii civile si. dar este obligatorie asistenta din partea unui aparator. 145 Cod penal sau persoanelor fizice lipsite de capacitate de exercitiu ori cu capacitate restrinsa. Instanta de judecata |n baza art.DPP–pg–68 |n cazul in care paguba s-a produs proprietatii uneia din unitatile prevazute in art. – institutorii si meseriasii – pentru pagubele produse de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor. de regula concomitent. in masura in care acestea au sporit prin insusirea de catre celalalt sot a unor bunuri din proprietatea publica (art. precum si a partii responsabile civilmente (art. Cind impotriva inculpatului se exercita o actiune civila. Exceptia de la regula separatiei functiei procesuale de judecare si solutionare a cauzei de cea de sustinere a pretentiilor civile se explica prin necesitatea apararii proprietatii unor unitati publice si a persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate restrinsa fata de cei care. |n cazurile de mai sus. o exercitare a ei. celui care a savirsit o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii ii revine obligatia de a suporta reparatiile civile. nu intervin in procesul penal pentru repararea pagubelor produse prin infractiune. . chiar daca persoana vatamata nu s-a constituit parte civila. 1435 Cod civil). – persoanele prevazute in legi speciale: – sotul. din neglijenta sau rea credinta. devenind astfel subiect activ principal alactiunii civile. Ministerul Public este obligat sa sustina interesele civile ale acesteia. Calitatea de parte responsabila civilmente in procesul penal Persoana chemata in procesul penal sa raspunda. in cazul in care paguba s-a produs proprietatii uneia din unitatile prevazute la art. care se incadreaza in categoriile aratate. actiunea civila se porneste si se exercita din oficiu.

este necesar ca partea responsabila civilmente. si nu a partii responsabile civilmente. – persoanele care raspund din punct de vedere civil. in tot cursul urmaririi penale. nu au fost trimise in judecata alaturi de inculpat. a persoanelor care au o culpa personala in producerea pagubei.DPP–pg–69 – persoanele care au gospodarit impreuna cu inculpatul sau au avut raporturi strinse cu el. de autoritatea judiciara in fata careia se afla cauza penala. dar care. Participarea sa in proces fiind in latura civila. gestionarea. sa aiba capcitatea de exercitiu. 32 lit. extinderea era justificata pentru a include intre persoanele ce au vocatie de a deveni parti responsabile civilmente si acele persoane care nu raspund pentru inculpat. ca parte responsabila civilmente. constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor). ci in fapta cauzatoare de paguba savirsita de alta persoana. prin fapta lor proprie. in cazurile de la care s-a pornit propunerea citata anterior. care a beneficiat de imunitate (art. in acest mod ar putea fi chemate ca parti responsabile civilmente si persoanele care au avut o contributie la producerea pagubei. Nerespectarea acestui termen este de natura sa impiedice desfasurarea normala a judecatii. daca s-a constatat ca au tras foloase de pe urma infractiunii (art. 221/1960). in practica judiciara s-a respins introducerea in procesul penal. incluzind si ceea ce se propune “orice persoana chemata sa raspunda potrivit legii civile”. persoana fizica. prin aceasta schimbare s-ar complica latura civila a procesului penal in dauna laturii penale. iar institutia. or. Extinderea si mai mult a continutului notiunii de parte responsabila civilmente. 30. 22/1969 privind angajarea. 15 din Decretul nr. practica a statuat ca inculpatul trebuie sa raspunda civil pentru intreaga paguba cauzata prin fapta sa. ar insemna sa se exercite o actiune civila de sine statatoare. savirsita de mai multe persoane. sint reglementate de aceste legi. cum ar fi tainuitorul ruda apropiata cu inculpatul. sint obligate sa acopere paguba cauzata prin fapta ilicita a inculpatului. asa cum erau persoanele prevazute in art. 28. incluzindu-se si persoanele care raspund “impreuna” cu inculpatul pentru paguba cauzata de acesta. societatea sa aiba personalitate juridica. caci ar impune modificarea structurii procesului penal. daca ar fi chemata ca parte responsabila civilmente o persoana pentru a carei fapta proprie nu s-a pus in miscare actiunea penala. daca aceasta parte nu se opune de a fi introdusa in cauza si dupa citirea actului de sesizare a instantei (deci dupa . |n noua formulare a notiunii de parte responsabila civilmente se asigura introducerea in proces a persoanelor aratate mai sus. Pentru a obtine. persoana care a contribuit la producerea unui accident de circulatie. care admitea in aceasta calitate numai persoanele care raspund pentru inculpat de daunele cauzate prin infractiune. invatatorul pentru elev) sau o persoana juridica (comitentul pentru prepus). Conditiile si limitele in care intervine raspunderea civila a acestor persoane. nu mai este justificata. a carei origine nu se mai afla in fapta pentru care inculpatul este judecat. rezolvarea tuturor raporturilor de drept civil izvorite dintr-o fapta penala. in conditiile legii civile. caci paguba s-a produs prin fapta inculpatului. solidar sau subsidiar. dar netrimisa in judecata etc. contribuind la savirsirea infractiunii. Participarea in procesul penal a persoanei responsabile civilmente se realizeaza prin introducerea sa in cauza sau prin interventia sa voluntara. chiar daca la producerea ei au contribuit si alte persoane netrimise in judecata penala. 34 din Legea nr. pentru pagubele aduse de inculpati in gestiunea lor (art. prevazute de Codul civil sau de legile speciale. 221 Cod penal). Caracteristica raspunderii persoanelor responsabile civilmente fiind raspunderea pentru paguba produsa prin fapta inculpatului. 10. care doar profitasera de sustragerile facute de inculpat. Introducerea in procesul penal a partii responsabile civilmente se dispune. manuale si lucrari de drept civil si dreptul muncii. complicele care a beneficiat de amnistie. potrivit unor dispozitii legale. desi nu au fost trimise in judecata penala. 15 din Decretul nr. 221/1960 si art. in cadrul procesului penal. Are vocatia de a deveni parte responsabila civilmente o persoana fizica (parintele pentru minor. iar in cursul judecatii in prima instanta numai pina la citirea actului de sesizare. d Codul familiei. Continutul notiunii de parte responsabila civilmente a fost extins in Codul de procedura penala din 1968 fata de Codul anterior. in literatura de specialitate s-a propus extinderea continutului notiunii de parte responsabila civilmente. iar analiza lor teoretica si practica este cuprinsa in tratate. paznicul care nu si-a indeplinit sarcina in mod constiincios. in temeiul unor cauze de inlaturare a raspunderii penale. De altfel. dar care. intrucit termenul este prevazut in special pentru apararea intereselor partii responsabile civilmente de a lua parte la proces. la cererea partii civile. caci ar insemna ca cercetarea judecatoreasca sa se desfasoare fara ca partea responsabila civilmente sa fie introdusa in proces si sa ia parte la judecata. care nu poate avea in vedere decit o actiune civila care izvoraste din aceeasi fapta ilicita a inculpatului.

care se refera la indeplinirea conditiilor prevazute de legea civila pentru a interveni raspunderea sa civila. dar si distinct de acesta. dar care formeaza si temeiul raspunderii civile a inculpatului. activitate caracteristica laturii civile. de regula. prin casare. judecata cauzei se reia la prima instanta. Decesul partii responsabile civilmente nu face sa inceteze exercitiul actiunii civile. apararea sa se va axa pe inexistenta faptei si pe nevinovatia inculpatului. de cele mai multe ori. daca nu a fost introdusa in cauza la cererea partii civile sau din oficiu. |n primul rind. sa nu fie de acord cu o tranzactie incheiata de inculpat in legatura cu intinderea pagubelor.DPP–pg–70 inceperea cercetarii judecatoresti). insa. Parificarea drepturilor procesuale ale partii responsabile civilmente cu cele ale inculpatului. fara o refacere obligatorie a actelor de judecata anterioare. ceea ce implica aparari comune si in legatura cu latura penala a cauzei. pentru a-l situa pe o pozitie procesuala egala cu reprezentantul . poate sa exercite o cale de atac in conditiile in care inculpatul nu intelege sa o exercite. iar in subsidiar pentru restringerea raspunderii sale civile in conditiile legii. o persoana fara pregatire juridica si. Aparatorul 1) Calitatea de aparator in procesul penal Inculpatul fiind. Interventia voluntara poate avea loc in tot cursul urmaririi penale si al judecatii in prima instanta. caci altfel ar fi prejudiciata partea responsabila civilmente prin administrarea de probe in lipsa sa. B. ceea ce consfinteste formarea unui grup procesual de parti cu interese comune. Ca subiect pasiv al actiunii civile. iar in caz de desfiintare sau de dizolvare se introduc in cauza lichidatorii (art. Aceasta pozitie permite partii responsabile civilmente sa administreze probe in legatura cu producerea pagubei de catre inculpat si atunci cind acesta nu cere astfel de probe sau se opune administrarii lor. introducerea in cauza a partii responsabile civilmente se dispune din propria initiativa a instantei de judecata. aceleasi drepturi ca si inculpatului in cadrul laturii civile a cauzei. Partii responsabile civilmente i se acorda. I. implicati in exercitiul actiunii penale si al actiunii civile §1. de asemenea. atunci cind actiunea civila se poate exercita si din oficiu. daca este cazul. in caz de reorganizare a persoanei juridice partea responsabila civilmente. deoarece instanta poate dispune din oficiu obligarea acesteia la reparatii civile. caci fara exercitarea unei actiuni civile nu poate exista nici parte responsabila civilmente. prin mijloace procesuale recunoscute partilor din proces. renuntind sa mai exercite actiunea civila in procesul penal. inceteaza si calitatea de parte responsabila civilmente. a raspunderii sale civile. permite ca apararea inculpatului in aceasta latura sa profite partii responsabile civilmente si invers. ca urmare. poate fi introdusa din oficiu partea responsabila civilmente inainte de inceperea cercetarii judecatoresti. |nsa partea responsabila civilmente are si aparari proprii. Daca. in scopul infirmarii raspunderii civile a inculpatului si. fara pregatire scolara superioara. care ar putea fi afectate in absenta sa. Alti subiecti ai procesului penal. luindu-se procedura din stadiul in care se afla in momentul interventiei. |n cazul in care actiunea civila se exercita si din oficiu. partea responsabila civilmente va actiona. dar pina la terminarea cercetarii judecatoresti. deoarece exonerarea de raspundere a acestuia sau respingerea in parte a pretentiilor partii civile profita si partii responsabile civilmente. Persoana responsabila civilmente poate deveni parte in proces si prin interventia sa voluntara. renuntarea partii civile la constituirea de parte civila nu face sa inceteze calitatea de parte responsabila civilmente. de exemplu comitentul poate dovedi ca prepusul sau nu a cauzat paguba in functia care i s-a incredintat. partea responsabila civilmente participa la proces numai in latura civila. se poate introduce in cauza persoana juridica succesoare in drepturi. insa respectindu-se termenul de introducere. ea are interes de a interveni in proces pentru a apara interesele civile ale inculpatului si ale sale proprii. partea responsabila civilmente are interese comune cu ale inculpatului. partea responsabila civilmente are o pozitie procesuala autonoma fata de inculpat. in latura ciivla a cauzei. Daca partea civila isi retrage constituirea de parte civila. 21 al. deoarece ea poate fi aparata de raspundere civila chiar daca inculpatul este supus unei astfel de raspunderi. 2). va actiona pentru a dovedi inexistenta pagubei sau intinderea sa mai mica. introducerea in cauza devine valabila. parte numai in actiunea civila accesorie celei penale. care se poate indrepta impotriva mostenitorilor.10. in temeiul principiului parificarii. Drepturile si obligatiile procesuale ale partii responsabile civilmente Fiind un subiect pasiv secundar al procesului penal. aparindu-si interesele sale legitime in legatura cu raspunderea sa civila. aparindu-si propriile sale interese legitime. fara posibilitatea de opunere din partea acesteia. de regula. actionind si alaturi. De aceea. de asemenea.

Initial. 1 din Statut). Astfel. avocatul stagiar se pregateste in profesie si. in procese penale. Dispozitiile art. 23 si 24 din Constitutie se prevede ca asistenta juridica se acorda de “avocat”. ale p`rin]ilor. prin care se face referire la dreptul partilor de a fi asistate de avocati. iar organele judiciare sint obligate sa-i aduca la cunostinta acest drept. inculpatului si celorlalte parti din proces. iar in Constitutiile din 1948 si 1952 se facea referire la dreptul la aparare al inculpatului. asisten]a juridic` se acord` [i de juri[tii incadra]i in oficiile juridice ale acestor unit`]i care. Aparatorul este persoana care participa in procesul penal pentru a acorda asistenta juridica uneia din parti. 24) prevederea ca dreptul de aparare este garantat. 3 al Constitutiei din 1965. Aparatorul este. potrivit art. 171 si 173) este reglementata asistenta juridica acordata de “aparator”. civile. confirmata apoi prin art. in primul rind. s-a simtit nevoia sa i se asigure o asistenta juridica din partea unui profesionist al dreptului. dreptul de primire in profesie si a fost inscris intr-unul din barourile de avocati. 5 din Constitutie. supunindu-se in activitatea lor Constitutiei. Se pune firesc intrebarea daca notiunea de “aparator” se suprapune aceleia de “avocat”. exista o diferenta de terminologie intre dispozitiile constitutionale si cele ale Codului de procedura penala. care a primit denumirea de aparator. Extinderea functiei de aparare si la celelalte parti a fost initiata prin art. func]ioneaz` in temeiul legii ca jurisconsul]i sau consilieri juridici. incluzind si consilierul juridic. so]ilor [i copiilor lor. 24 al Constitutia României din 1991. deoarece avocatul. pe baza unui examen. |n Codul de procedur` penal` al Republicii Moldova se prevede (art. 171) prevederea potrivit careia invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de aparator in tot cursul urmaririi penale si al judecatii. in care se recunosc drepturi procesuale pentru aparatorul partii vatamate. daca a obtinut. 23 al. 23 al. inclusiv in procesul penal. statutului profesiei si regulilor eticii profesionale (art. s-a inscris in Constitutie (art. devine avocat definitiv. se explica prin dorinta legii noastre fundamentale de a se asigura o asistenta juridica de cit mai buna calitate. si nu de aparatori. in art 78–80 ale Codului de procedura penala din 1936 erau reglementate drepturile procesuale ale aparatorului inculpatului. magistrat. pentru persoanele juridice care sint p`r]i civile sau p`r]i responsabile civilmente. avind exercitiul drepturilor civile si politice. Pot fi primiti in profesia de avocat si cu scutire de examen acei care au activat cel putin patru ani ca judecator.DPP–pg–71 Ministerului Public. Aparatorul este persoana care. asaza pe avocat ca un colaborator corect al autoritatii judecatoresti. caci acesta are dreptul de a acorda asistenta si reprezentare juridica oricarei persoane care apeleaza la serviciile sale. Potrivit Legii nr. fiind astfel recunoscuta asistenta juridica pentru toate partile din proces. printr-o lege organica sau ordinara nu se poate inlatura sau restringe dreptul partilor de a apela la serviciile unui avocat pentru a le acorda asistenta juridica. 15 De exemplu. de contencios administrativ etc. legii. 5) si cele ale Codului de procedura penala (art. Activitatea avocatului se realizeaza prin consultatii si cereri cu caracter juridic. potrivit art. iar in Codul de procedura penala (art. de regula. dupa absolvirea examenului de libera practica. Aceasta garantie constitutionala are in vedere. |n conformitate cu Actele Internationale cu privire la Drepturile Omului.J. totodata. pusa in slujba adevarului si justitiei (art. de urmarire penala si de notariat. Desi asistenta juridica din partea unui aparator se poate acorda oricarei parti. un avocat. interesele partii careia i se asigura dreptul la aparare. acorda asistenta juridica invinuitului. care este licentiat in drept sau doctor in drept si nu se gaseste in vreunul din cazurile de nedemnitate si incompatibilitate prevazute de lege. 171 si 173. in art. avocatul este persoana care a devenit membru al unui barou de avocati. 31 al. asistenta si reprezentarea juridica in fata organelor de jurisdictie. ca urmare. in care se consfinteste dreptul tuturor partilor din proces de a fi asistate de avocat. fiind inscrisa in Constitutie.. 171) au in vedere in primul rind asistenta juridica a invinuitului si inculpatului. |n ce priveste persoana care acorda asistenta juridica. procuror sau notar. magistra]ii au dreptul s` pledeze cauzele personale. partii civile si partii responsabile civilmente. indeplinind o misiune sociala. 43) c` pot participa ca ap`r`tori [i alte persoane care sint licen]iate in drept. 4 din Statut). 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat si a statutului profesiei de avocat. 87 L. iar in Codul de procedura penala (art. Poate deveni avocat cetateanul rom#n. |n acest sens. comerciale. au pregatirea profesionala de a acorda asistenta juridica de buna calitate si. Aceasta conceptie a fost consacrata si prin dispozitiile art. dispozitiile constitutionale (art.O. dar si interesele societatii de a se realiza o justitie corecta in cauzele penale. |n primii doi ani. dac` au incuviin]area organului judiciar. partea din proces impotriva careia se exercita atit actiunea penala. Sint cazuri pentru care legea prevede posibilitatea ca asistenta juridica sa fie acordata si de persoane care nu sint avocati 15. . 173 al Codului de procedura penala din 1968. f`r` a fi avoca]i. functia de aparare exercitata de aparator era strins legata de inculpat. cit si actiunea civila.

este necesar sa intervina asistenta din partea unui profesionist al dreptului. in temeiul unui mandat de reprezentare care i s-a dat unei persoane de catre partea din proces. care sa apere interesele legitime ale partii. Desi mijloacele de aparare folosite sint aceleasi. fie gravitatii pedepsei ce poate fi aplicata. in aceste cazuri. datorita fie situatiei personale. desemnarea avocatului care va prelua cauza p`r]ii se face de conducerea societ`]ii. iar baroul de avocati este obligat sa asigure asistenta juridica prin numirea unui avocat ca aparator din oficiu. fixat prin contractul de asistenta juridica. 22 din Statut) 16 . si la acoperirea tuturor cheltuielilor facute in interesul clientului sau (art. ea stimuleaza concurenta dintre avocati pentru pregatirea lor profesionala cit mai inalta si pentru depunerea unei asistente juridice constiincioase si eficiente in fiecare cauza penala. Dreptul avocatului de a asista si de a reprezenta o parte din proces se naste din contractul de asistenta juridica. barourile de avocati organizeaza de exemplu. 51/1995). se acorda de cei mai buni avocati.DPP–pg–72 Deci. Asistenta juridica acordata in urma solicitarii partii din proces poarta denumirea de asistenta juridica facultativa. dar in absenta partii de la urmarire sau de la judecata. formularea de cereri cu caracter juridic. incheiat in forma scrisa intre avocat si justitiabil sau mandatarul sau. in cabinete asociate sau in societati civile profesionale. Codul de procedura penala face deosebire intre apararea facuta personal de partile din proces. sau chiar nu pot plati nici onorarii modeste pentru a-si alege un avocat. potrivit legii. procesul penal modern asigura realizarea acestui drept prin acordarea asistentei juridice in mod obligatoriu in acele cauze in care. deosebirea consta in restringerea unor drepturi ale reprezentantului si limitarea cazurilor de reprezentare a invinuitului si inculpatului. Pentru activitatea sa avocatiala. organul judiciar este obligat sa solicite. de specialit`]i diferite. un profesionist al dreptului. |n cazul in care partea nu si-a ales un aparator. reprezentarea consta in exercitarea acelorasi drepturi. Asistenta juridica facultativa din oficiu se caracterizeaza prin aceea ca se acorda gratuit in acele cauze in care asistenta juridica nu este obligatorie. 63 din Legea nr. dac` se adreseaz` societ`]ii civile profesionale. |nsa asistenta juridica facultativa prezinta si dezavantajul ca nu toate persoanele care au nevoie de asistenta juridica pot apela. denumita si “autoaparare” sau “aparare materiala“. iar avocatul devine aparator ales. dar partea se gaseste in imposibilitate vadita de a plati onorariul de avocat (art. Prin reglementarea calitatii procesuale de “aparator” si a actului procesual de “asistenta juridica” si de “reprezentare”. la nivelul onorariului platit. mandatul de reprezentare i se da. partea care doreste sa angajeze un avocat trebuie sa accepte aceste modalitati. legea prevede ca decanul baroului poate aproba acordarea de asistenta juridica gratuita. compus` din mai mul]i avoca]i. dar gratuit. in acest scop. avocatul are dreptul la onorariu. cu toate consecintele pe care le prevede legea16. avocatul nu mai este ales. partea din proces care doreste sa fie asistata de un avocat are dreptul sa se adreseze avocatului pe care-l considera cel mai potrivit pentru apararea drepturilor si intereselor sale. trebuie sa se inteleaga ca are in vedere in prinmul rind avocatul ales sau numit din oficiu pentru a da asistenta juridica unei parti din proces. in sensul ca. 51/995). Pentru corectarea acestei situatii. in raport de posibilitatile lor materiale. 27 din Legea nr. in special invinuitului sau inculpatului. si asistenta juridica acordata de aparator. unui avocat. fiind convinse ca asistenta va fi de cea mai buna calitate. f`r` a se cere op]iunea p`r]ii (art. |n baza contractului de asistenta juridica. 2) Asistenta juridica facultativa si asistenta juridica obligatorie Legea asigura libertatea de alegere a avocatului. in anumite situatii. Asistenta juridica obligatorie este consacrata in toate legislatiile moderne. Asistenta juridica facultativa prin aparator ales prezinta avantaje indiscutabile deoarece. iar in secundar acea persoana care. procesul penal nu poate avea loc daca nu se acorda asistenta juridica de catre un aparator ales sau numit din oficiu. Codul de procedura penala face distinctie si intre asistenta juridica si reprezentare. prin asistenta juridica trebuie sa se inteleaga acordarea de consultatii. la cei mai buni avocati. de regula. asistarea partilor in cursul desfasurarii procesului penal si exercitarea drepturilor acestora in prezenta partii careia i se da asistenta. |ntrucit profesia de avocat se exercita in cabinete individuale. denumita si “aparare formala” sau “aparare tehnica”. alesi personal de partile din proces. in care se prevede intinderea puterilor conferite avocatului. de principiu. Dreptul de aparare fiind un drept fundamental al cetateanului. cind Codul de procedura penala se refera la aparator. ci desemnat din oficiu. se emite o imputernicire avocatiala cu care avocatul se legitimeaza in fata organelor de urmarire penala si a instantei judecatoresti. poate da asistenta juridica in cazurile determinate de lege.

fata de cazurile de asistenta juridica obligatorie prevazute in Codul anterior. 32/1990 de modificare a Codului de procedura penala s-au inscris si celelalte situatii similare militarului in termen. |n redactarea initiala a Codului de procedura penala era prevazuta. Se gaseste intr-un astfel de caz invinuitul sau inculpatul arestat preventiv. Asistenta juridica obligatorie in cursul judecatii |n cursul judecatii. |n cursul judecatii. Asistenta juridica obligatorie in tot cursul procesului penal |n tot cursul procesului penal. prin Legea nr. elev al unei institutii militare de invatamint sint dobindite. instituirea acestui caz numai pentru faza de judecata se explica prin dificultatea de a se determina la inceputul urmaririi penale incadrarea juridica corecta a faptei. complexitatea cauzei. Ca masura educativa aplicabila infractorilor care la data savirsirii infractiunii erau minori. precum si cel care executa o pedeapsa privativa de libertate data intr-o alta cauza decit cea in care este urmarit sau judecat. chiar in alta cauza (art. militar in termen. asistenta juridica este obligatorie numai in perioada minoritatii. care asigura asistenta juridica obligatorie. 483 al. elev al unei institutii militare de invatamint. . |n Codul de procedura penala din 1968 s-au introdus noi cazuri. care solicita o aparare profesionala din partea unui avocat. Partea care nu este multumita cu avocatul care a fost numit din oficiu poate sa-si angajeze un avocat ales. asistenta juridica a invinuitului si inculpatului este obligatorie atunci cind acesta este minor. dar devenit major la data inceperii urmaririi penale nu i se mai asigura asistenta juridica obligatorie. insa. Asistenta juridica devine obligatorie din momentul in care invinuitul sau inculpatul se afla in una din aceste situatii si pina la incetarea ei. |nvinuitul sau inculpatul care este arestat. altele numai in cursul judecatii. Unele din aceste cazuri se aplica in tot cursul procesului penal. fie in prima instanta. internat intr-o scoala speciala de reeducare si munca ori cind este arestat.o scoala de reeducare si munca se poate executa si dupa ajungerea la majorat. |n art. care au fost apoi sporite prin modificarea adusa acestui Cod prin Legea nr. printre cazurile de asistenta juridica obligatorie. a terminat scoala sau a fost exclus din ea. la sediul tuturor instantelor de judecata din judet. chiar daca ulterior a implinit 18 ani. caz in care activitatea avocatului din oficiu inceteaza. de regula. asistenta juridica nu mai este obligatorie. pentru invinuitul sau inculpatul minor la data inceperii urmaririi penale. faza procesuala in care minorul abia ajuns la majorat are nevoie de asistenta unui avocat. Astfel. 23 al. cum internarea prin privarea de libertate este asimilata cu retinerea intr-un loc de detentie. militar cu termen redus.DPP–pg–73 un serviciu de asistenta judiciara. fie intr-o cale de atac. legea instituie. care impun acordarea unei asistente juridice obligatorii. acestea variaza de la o legislatie la alta si chiar in cadrul aceleiasi legislatii se produc schimbari ale acestor cazuri. daca la data sesizarii instantei intr-o cale de atac – ordinara sau extraordinara – inculpatul a devenit major. inca doua cazuri de asistenta juridica obligatorie: cind legea prevede pentru infractiunea cu care este sesizata instanta de judecata pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani si atunci cind instanta apreciaza ca inculpatul nu si-ar putea face singur apararea. s-a considerat necesar sa se acorde asistenta juridica obligatorie si celor internati intr-o astfel de scoala deveniti majori deoarece. are nevoie de asistenta juridica obligatorie data fiind dificultatea de a-si pregati apararea in situatia in care se afla. in timp ce judecata incepe cu o incadrare juridica stabilita prin rechizitoriu. Calitatile de militar in termen. cind apararea trebuie asigurata in cele mai bune conditii. admis in unitatea de invatamint si pina la data cind a primit documentul de lasare la vatra. chiar in alta cauza. cind se considera ca nu se poate apara singur. 5 din Constitutie se prevede asistenta juridica obligatorie pentru cel retinut sau arestat atunci cind i se aduce la cunostinta invinuirea. invinuitului sau inculpatului minor la data savirsirii infractiunii. 32/1990. rezervist concentrat. deoarece acesta are cea mai mare nevoie de asistenta juridica din partea unui profesionist in combaterea invinuirii si a pretentiilor civile. Cele mai multe din aceste cazuri de asistenta juridica obligatorie se refera la invinuit si inculpat. ca urmare. numai calitatea de militar in termen. in sensul ca asistenta juridica ramine obligatorie daca la data sesizarii instantei inculpatul era minor.2). in plus. rezervist concentrat. B. |n ce priveste limita de pedeapsa de la care incepe obligativitatea asistentei juridice. se aplica dispozitiile art. militar cu termen redus. asistenta juridica obligatorie inceteaza la data majoratului. concentrat. Pentru invinuitul sau inculpatul minor. 171 al. explicatia acestei derogari consta in necesitatea de a se mentine asistenta juridica obligatorie in cursul judecatii. |n primul caz – cind legea prevede pentru infractiunea savirsita o pedeapsa mai mare de 5 ani – s-a avut in vedere gravitatea pedepsei si. |n ce priveste cazurile in care asistenta juridica este obligatorie. chiar in alta cauza. fiind privati de libertate. internarea intr. 2 si 3. A. nu si-ar putea face singuri apararea. de la data prezentarii la unitate a celui incorporat. procedind totodata la obtinerea platii onorariilor de la Ministerul Justitiei.

c`ci nu se poate explica de ce un orb. in temeiul art. inapoiati mintal) ori care nu se pot exprima (muti.)18. decit daca. sub denumirea marginala “drepturile aparatorului”. inceteaza asistenta juridica din partea aparatorului numit din oficiu. in cursul judecatii. asistenta juridica devine obligatorie17. savirsirea faptei de trei sau mai multe persoane etc. 3) Drepturile si obligatiile procesuale ale aparatorului |n art. iar in cazul asistentei juridice obligatorii. asistenta juridica. faza principala a procesului penal. 2 si 3). dimpotriva. in ce priveste determinarea pedepsei. senili. in timpul judecatii. in continuarea judecatii. potrivit legii. noua incadrare juridica ce s-a dat faptei. |n cazul asistentei juridice a invinuitului. fara a se lua in considerare existenta vreunei cauze de agravare sau atenuare a pedepsei prevazute in partea generala a Codului penal. Cu privire la imposibilitatea inculpatului de a-si face singur apararea. care asigura. fiind cele mai numeroase. cum ar fi tentativa. daca. precizarile facute cu ocazia examinarii acestui caz in ce priveste pe inculpat se aplica si in cazul celorlalte parti. 173. odata ce s-a ajuns la aceasta constatare. care are prioritate. insa nerespectarea dispozitilor privind asistenta juridica obligatorie a inculpatului atrage nulitatea absoluta (art. este posibila reprezentarea. 1 si 4). partea civila si partea responsabila civilmente – se prevede numai cazul de asistenta juridica obligatorie cind. in al doilea rind. surd. daca aceasta noua incadrare juridica prevede o pedeapsa mai mare de 5 ani. provocarea. nulitatea este relativa (art. fie ca s-a produs in faza de urmarire penala. inceteaza obligatia asistentei juridice determinate de incadrare juridica initiala. in momentul in care se prezinta un aparator ales. la prezentarea materialului de urmarire penala etc. 197 al. mut nu se poate ap`ra singur in [edin]a de judecat`. |n asemenea cazuri. alienati mintal). instanta apreciaza ca partea nu-si poate face singura apararea. astfel. includ [i pe cele ale ap`r`torului celorlalte p`r]i. Nerespectarea prevederilor privind asistenta juridica obligatorie a invinuitului sau inculpatului se sanctioneaza cu nulitatea actului efectuat in lipsa aparatorului. 172 se prevad. partii civile si partii responsabile civilmente. in lipsa unui aparator ales trebuie numit un aparator din oficiu. prin sedinte de judecata. drepturile procesuale ale aparatorului invinuitului sau inculpatului. de incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare. dreptul de apreciere revine instantei de judecata. aparatorul ales trebuie inlocuit cu un nou aparator ales. fie in faza de judecata. in raport de situatia concreta a fiecaruia. asisten]a juridic` a acestuia este in mod special avut` in vedere de legiuitor [i. |ntinderea drepturilor procesuale ale aparatorului se diferentiaza in raport de faza procesuala in care se afla cauza penala. Calitatea de aparator inceteaza odata cu indeplinirea serviciilor avocatiale prevazute in imputernicirea avocatiala. Nerespectarea dispozitiilor privind asistenta juridica obligatorie a altor parti decit inculpatul atrage doar o nulitate relativa. in cursul urmaririi penale. dar se poate ap`ra singur in fa]a organului de urm`rire penal`. se schimba incadrarea juridica se are in vedere. . iar procedura de citare este indeplinita.ar putea face singur apararea – se refera la persoanele cu infirmitati fizice sau psihice de natura a nu putea percepe cele scrise din dosar (orbi) sau cele spuse in sedinta de judecata (surzi. sint recunoscute si aparatorului partii vatamate. 18 |n cele ce urmeaz` ne referim la drepturile procesuale ale ap`r`torului invinuitului sau inculpatului deoarece. in primul rind. aplicate corespunzator. deoarece nu se incadreaza in cazurile de nulitate absoluta. La stabilirea cuantumului pedepsei inchisorii se are in vedere pedeapsa legala prevazuta pentru infractiunea consumata. deoarece apararea unui inculpat s-ar intoarce impotriva altuia. |n practica judiciara s-a considerat ca se aplica acest caz de asistenta juridica obligatorie atunci cind sint inculpati cu interese contrare si ar fi numit un singur aparator din oficiu pentru toti inculpatii. 197 al. Daca partea nu se prezinta la judecata. precum si atunci cind imputernicirea a fost retrasa. De la aceasta regula fac exceptie acele drepturi ale aparatorului care sint specifice situatiei invinuitului sau inculpatului (cum ar fi asistarea la judecarea cererii de prelungire a duratei arestarii preventive a inculpatului. ceea ce l-ar lipsi in realitate de asistenta juridica. Pentru celelalte parti din proces – partea vatamata. devine obligatorie. aceleasi drepturi. Plenitudinea drepturilor procesuale ale aparatorului este acordata in faza de judecata. dar aparatorul nu poate lua parte la cercetarea judecatoreasca si nici la dezbaterile care au loc. daca noua incadrare juridica prevede o pedeapsa maxima de 5 ani sau mai mica.DPP–pg–74 aceasta este determinata. la inceputul judecatii. 17 Exprim`m p`rerea c` acest caz de asisten]` juridic` obligatorie ar trebui extins in tot cursul procesului penal. cauza se poate judeca in lipsa partii. Prin asistenta juridica obligatorie se intelege participarea aparatorului – ales sau din oficiu – la urmarirea sau judecarea cauzei in prezenta inculpatului sau a partii careia ii acorda asistenta juridica. Al doilea caz – cind instanta apreciaza ca inculpatul nu si.

cazurile de impiedicare a punerii in miscare si exercitarea actiunii penale care opereaza in cauza. prin ordonanta motivata. al martorilor. plingeri in legatura cu modul in care s-a efectuat actul. cu garantia ca numai procurorul o poate dispune si numai printr-o ordonanta in care sint expuse motivele ce au determinat restrictia. pe linga sfaturile pe care i le poate da. dindu-i consultatii cu privire la continutul invinuirii ce i se aduce. Un drept fundamental al aparatorului este acela de a asista pe invinuit sau inculpat la efectuarea actelor procesuale si procedurale care se desfasoara fata de acesta. nici indirect (art. uneori. sa faca si sa ceara in apararea sa. procurorului ierarhic superior. exercita si drepturile procesuale ale acestuia. interdictia se poate lua o singura data si pe o durata de cel mult 5 zile. la apararile ce se pot face. organul de urmarire penala nu-l poate stinjeni sau controla pe aparator in realizarea acestui contact. cazuri in care nu mai poate fi chemat inculpatul si aparatorul sau. Totusi. |n legatura cu dreptul aparatorului de a asista partea din proces. insa fara ca aceste interventii sa constituie un drept al aparatorului ce nu poate fi refuzat. 1). in cursul urmaririi penale. Unele restrictii ale drepturilor procesuale ale aparatorului sint prevazute in faza de urmarire penala. Restrictia este astfel limitata in timp. la mijloacele prin care poate fi combatuta. precum si oricare alta parte din proces. 172 al. in cursul urmaririi penale aparatorul poate actiona numai in limitele in care invinuitul sau inculpatul este prezent. |n cazul in care considera necesar. indicindu-se probele si mijloacele de proba ce trebuie administrate. de a prezenta obiectii atunci cind nu se respecta legea si adevarul. iar in cursul judecatii prin folosirea cailor de atac. Cererile si memoriile se pot referi atit la aplicarea dispozitiilor legale care constituie garantii ale dreptului la aparare. |n acest mod. a aplicarii sau nu a unei dispozitii legale. 32/1990 ele erau limitate la cercetari la fata locului. aparatorul actionind in numele si in interesele acesteia. aparatorul are dreptul de a asista la efectuarea oricarui act de urmarire penala de competenta organului de cercetare penala sau a procurorului. cind interesul urmaririi penale o cere. in mod exceptional. Aparatorul poate lua contact cu invinuitul sau inculpatul in tot cursul procesului. aparatorul putea asista numai cu incuviintarea organului de urmarire penala. uneori cu pastrarea secretului cercetarii. cu care ocazie aparatorul poate da sfaturi de ceea ce trebuie sa spuna. in ore de noapte. “A asista” pe invinuit sau inculpat. Atunci cind cererile sale nu au fost acceptate. chiar arestat fiind. Acceptind ideea ca aparatorul. in timpul ascultarii lor. Avind dreptul la contact cu inculpatul. iar la prezentarea materialului de urmarire penala luarea de contact este obligatorie.DPP–pg–75 conditii prielnice asistentei juridice. implica participarea aparatorului la efectuarea actelor de urmarire si de judecata. prin deplasari la fata locului. saptamini si uneori chiar luni. in ore de zi si. interzicerea luarii de contact a inculpatului arestat cu aparatorul sau. Nici aparatorul nu poate fi in permanenta la organul de urmarire penala pentru a fi prezent la . aparatorul are dreptul sa se plinga. pina la Legea nr. de a se plinge impotriva actelor nelegale si netemeinice. 30 din Legea privind profesia de avocat). in care actele de urmarire se efectueaza in locuri si momente diferite. Deci in cursul urmaririi penale. perchezitii si autopsii. la probele si mijloacele de proba ce pot fi folosite. in locul lui. nici direct. Pentru a se intelege exact intinderea acestui drept. |n ce priveste actele de urmarire penala la care aparatorul are dreptul sa asiste. la efectuarea celorlalte acte de urmarire. efectuarea unor acte urgente poate fi decisa pe moment. conditii mai putin prielnice pentru participarea aparatorului la efectuarea lor. trebuie luate in considerare conditiile in care se efectueaza actele de urmarire penala. in urma primirii unei informatii. Prin legea sus-indicata s-a dat extindere dreptului aparatorului de a participa la efectuarea actelor de urmarire penala. la domiciliul partilor. avind doar dreptul de a cere sa se consemneze corect declaratiile sau constatarie facute. “asistarea” se deosebeste de “reprezentare”. procurorul – din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala – poate dispune. prelungirea duratei arestarii preventive de catre instanta si prezentarea materialului de urmarire invinuitului sau inculpatului (art. cit si la combaterea in fond a invinuirii si a pretentiilor civile formulate. precizindu-se ca acesta “are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala…”. insa fara a putea interveni decit prin cereri. realizind prin acestea apararile pe care le considera necesare. dar pentru dinsul. fara participarea sa activa. apar diferentieri in faza de urmarire penala fata de cea de judecata. prin verificari la autoritati si institutii. obiectii. asistind pe invinuit sau inculpat. il poate consulta cu privire la mersul in continuare a urmaririi penale. cel ce efectueaza urmarirea penala poate permite aparatorului sa puna intrebari invinuitului sau inculpatului ori martorilor. Luarea de contact cu aparatorul nu poate fi interzisa la prelungirea duratei arestarii de catre instanta de judecata. alaturi de partea careia ii acorda asistenta juridica. care presupune absenta partii de la locul si de la momentul efectuarii actului. Aparatorul are dreptul sa prezinte cereri scrise si orale si sa depuna memorii in tot cursul procesului penal.

– aducerea la cunostinta a invinuirii (art. reconstituire. fara a face nici o opunere. pe care le exercita in numele sau: – sa ia cunostinta de dosarul cauzei (art. 323 al. aparatorul avind dreptul sa formuleze cereri si sa faca obiectii cu privire la modul in care se efectueaza actul.). 172 al. – declara caile de atac si participa la judecarea cestora. 5). nu poate asculta pe aparator in locul inculpatului. lipsa aparatorului. – sa asiste la sedintele de judecata secrete (art. lipsa aparatorului atrage nulitatea relativa a actului. prezenta aparatorului poate fi admisa. oral sau in scris. De regula. |n toate situatiile. Exercitarea drepturilor procesuale ale partilor are loc in limitele prevazute de lege. – |n cazul cind aparatorul a cerut sa participe la efectuarea unor acte de urmarire penala. alaturi de partea careia ii acorda asistenta juridica. participarea aparatorului la efectuarea actelor de urmarire penala poate fi conceputa astfel: – Sint acte de urmarire penala la care este obligatorie prezenta aparatorului: – ascultarea inculpatului (nu si a invinuitului) – art. 159 al. contrar legii. Ca urmare. dezvoltind motivele pentru care considera hotarirea atacta ca nelegala si netemeinica. Aparatorul nu poate. nu impiedica efectuarea actului. semnifica acordul acesteia cu tot ceea ce intreprinde si spune aparatorul sau. cind i se da acestuia ultimul cuvint. aparatorul are dreptul sa participe la activitatea procesuala ca si partile pe care le asista. 4).ult. insa. daca exista dovada instiintarii. aparatorul: – poate pune intrebari inculpatilor. – sa puna intrebari partii pe care o apara in cursul ascultarii acesteia (art. autopsie. 294 al. fie ca aparatorul asista la efectuarea unui act de urmarire penala. concluzii). de revocare a masurilor procesuale sau se opune cererilor formulate de Ministerul Public sau partile din proces. 362 lit. Participind la judecata. 2.). exercitind drepturile procesuale pe care legea i le acorda acesteia. Pe linga drepturile procesuale ale partii. astfel. aparatorul inculpatului se poate referi atit la latura penala. organul de urmarire penala. pe care le exercita in locul ei.DPP–pg–76 efectuarea actului de urmarire ce necesita urgenta. altfel actul efectuat in absenta aparatorului fiind lovit de nulitate absoluta. 2). trebuie sa-l incunostinteze de data si ora efectuarii actului. iar prezenta inculpatului nu poate fi asigurata (cercetari la fata locului. 362 al. instanta nu poate lua declaratii de la aparator in locul partii. aparatorul ii da sfaturi de modul in care trebuie sa procedeze. sa exercite drepturile procesuale personale ale partii. 23 din Constitutie). la procurorul care supravegheaza cercetarea penala. ca substituit procesual. nu poate lua act de impacare. dar aparatorul partii civile si al partii responsabile civilmente numai la latura civila a cauzei. cit si din cele ale Legii de organizare si exercitare a profesiei de avocat: . de retragere a plingerii prealabile sau a unei cai de atac daca partea prezenta nu o confirma. fie ca actul s-a efectuat. – prezentarea materialului de urmarire penala (art. deoarece legea permite reprezentarea sa. La efectuarea acestor acte de urmarire trebuie sa se asigure prezenta aparatorului ales sau din oficiu. – sa exercite calea de atac pentru onorariul cuvenit ca aparator din oficiu (art. se opune intrebarilor inadmisibile sau neconcludente puse de Ministerul Public sau alte parti din proces. 172 al. Obligatiile procesuale ale aparatorului decurg atit din dispozitiile Codului de procedura penala. aparatorul actioneaza in locul partii prezente la judecata. – ridica exceptii si formuleaza cereri de recuzare. cit si la latura civila. – sa declare. Prezenta partii la judecata. 2). calea de atac in numele sau. astfel in cursul cercetarii judecatoresti. Astfel. exceptii. |n cursul judecatii. ceea ce implica existenta unei vatamari care nu poate fi inlaturata decit prin anularea actului. aparatorul are si unele drepturi procesuale proprii. martorilor. – prelungirea duratei arestarii preventive de instanta (art. 290 al. Despre prezenta aparatorului la efectuarea unui act de urmarire penala se face mentiune pe documentul constatator si actul este semnat si de aparator. daca partea doreste sa actioneze personal (prin cereri. la cererea aparatorului. atunci cind nu s-a asigurat instiintarea aparatorului de data si ora efectuarii actului. aparatorul are dreptul sa se plinga impotriva masurilor si actelor prin care s-a adus o vatamare intereselor legitime ale partii pe care o asista. la prim-procurorul parchetului sau la procurorul ierarhic superior. perchezitie). – pune concluzii cu privire la orice chestiune adusa in discutia partilor si pune concluzii asupra fondului cauzei. – |n cazul actelor de urmarire penala la care prezenta aparatorului nu este obligatorie. in lipsa sa. e). dar pentru partea pe care a asistat-o (art. de probe. ori atunci cind cererile si obiectiile sale nu au fost acceptate.ult.

cit si in combaterea lor. competenta si disciplina profesionala. deci. pentru instigarea la marturie mincinoasa. De aceea. pentru sustragerea de acte din dosare. iar in cazul asistentei juridice obligatorii aminarea efectuarii actului. fara o dezlegare prealabila. partea ar putea prefera sa se apere singura decit printr-un avocat potrivnic. facind parte din corpuri profesionale reglementate de lege. sa manifeste constiinciozitate si probitate in activitatea sa. Deci aparatorul poate fi implicat atit in exercitarea actiunii penale si a celei civile. cind exercita drepturile procesuale ale inculpatului si ale partii responsabile civilmente. avocatul este obligat sa desfasoare in scris si oral numai activitati favorabile partii careia ii da asistenta juridica. 4 din lege. exercitind functia de aparare a acestora. respectiv al actiunii civile. |n fine. legea prevede ca barourile si Uniunea avocatilor trebuie sa asigure exercitarea dreptului la aparare. avocatul este protejat de lege in exercitarea profesiei si in legatura cu aceasta. 39). ca si functionarul ce implica exercitiul autoritatii de stat. in lege se prevede ca avocatul nu poate asista sau reprezenta parti cu interese contrare in aceeasi cauza si nu poate pleda impotriva partii care l-a consultat mai inainte in legatura cu aspectele concrete ale pricinii (art. aparind cu fermitate si inalt profesionalism drepturile si interesele celor carora le acorda asistenta juridica. h). 1). in exercitarea profesiei avocatul se supune numal legii. 4) Pozitia aparatorului in procesul penal Aparatorul este un subiect al procesului penal cu o situatie distincta. o garantie a dreptului la aparare al partilor. respectind astfel garantia constitutionala a dreptului la aparare. in acest scop. Legea pentru organizarea si functionarea profesiei de avocat prevede ca aceasta profesie este libera si independenta. pentru a da asistenta juridica partii pe care o asista. |n acest scop. avocatul este dator sa studieze cauzele care i-au fost incredintate. in acest sens. nerespectarea cestei dispozitii atrage efectuarea actului fara asistenta aparatorului. Pe linga sanctiunile disciplinare ce se pot aplica in caz de incalcare a Legii profesiei de avocat si Statutului acesteia. cu organizare si functionare autonoma (art. protectia demnitatii si onoarei avocatilor (art. prin sustinerea apararii impotriva acestor actiuni. pe care-l asista sau il reprezinta. 1 din Codul de procedura penala se prevede ca procesul penal are drept scop ca orice persoana care a savirsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o – . el nu poate apara orice fel de interese. De asemenea. avocatul este dator sa pastreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost incredintata. in art. |n toate cazurile. aparatorul trebuie sa fie independent fata de autoritatile judiciare in fata carora acorda asistenta juridica. aparatorul contribuie la realizarea dreptului la aparare al partilor. c). in cazul asistentei juridice facultative. – |ndeplinirea sarcinilor profesionale trebuie realizata cu constiinciozitate si probitate. Statutului si regulilor eticii profesionale. |ntrucit asistenta juridica se acorda de catre un profesionist al dreptului (avocat sau consilier juridic). respectiv al actiunii civile. sub sanctiunea unei amenzi judiciare (art. fiindu-i interzis sa depuna ca martor ori sa furnizeze relatii cu privire la cauza pentru care este ales sau numit din oficiu. aparatorul este implicat in activitatea procesuala a subiectului activ al actiunii penale. atragind astfel. daca ar proceda altfel. Asistenta juridica este. apropiindu-se prin unele trasaturi de partile din proces. din partea clientului sau. barourile si Uniunea avocatilor asigurind protectia demnitatii si onoarei acestuia. Potrivit art. Atunci cind exercita drepturile procesuale ale partii vatamate si ale partii civile. 7). in determinarea pozitiei procesuale a aparatorului trebuie avute in vedere atit dispozitiile prevazute de Codul de procedura penala. in caz de lipsa nejustificata. Pentru realizarea in cele mai bune conditii a dreptului la aparare. sustinind drepturile si interesele partii careia ii acorda asistenta juridica. aplicarea unei amenzi judiciare (art. aparatorul–avocat fiind obligat sa nu se serveasca decit de mijloacele prevazute de lege. Or. Daca avocatul aparator trebuie sa apere cu toata fermitatea drepturile si interesele partii careia ii acorda asistenta juridica. Avocatul poate analiza astfel critic dosarul de urmarire penala si rechizitoriul intocmit de Ministerul Public si sa semnaleze orice incalcare a legii de procedura comisa de organele de urmarire penala. avocatul poate fi tras la raspundere penala pentru folosirea constienta de acte false. 198 lit. 198 lit.DPP–pg–77 Aparatorul trebuie sa se prezinte la data si locul unde se efectueaza actul de urmarire penala sau unde se desfasoara sedinta de judecata. – Aparatorul trebuie sa se supuna masurilor de disciplina luate de presedintele completului de judecata. avocatul poate critica hotaririle judecatoresti prin exercitarea si sustinerea cailor de atac. cit si cele prevazute in legile privind profesia de avocat si cea de consilier juridic. expresa si scrisa. in special al invinuitului sau inculpatului. iar prin altele de autoritatile judiciare. aparatorul este implicat in activitatea procesuala a subiectului pasiv al actiunii penale.

Partea – mandantele – imputerniceste o alta persoana – mandatarul. avocatul aparator nu poate actiona impotriva constiintei sale si nu poate incalca legea penala contribuind la condamnarea unui nevinovat sau la achitarea unui infractor. in numele si interesul exclusiv ale acesteia. atit pentru persoanele fizice. in limitele legii. de regula. reprezinta persoana juridica in relatiile cu autoritatile (cum ar fi presedintele. caci ea nu poate pune concluzii in sedinta de judecata. Persoana care este imputernicita sa indeplineasca. odata cu reprezentarea. are calitate de reprezentant. fara deosebire de modul in care a fost imputernicit. avocatul aparator trebuie sa adopte o pozitie independenta fata de partea pe care o apara. experti corupti). Daca partea incearca sa foloseasca mijloace nepermise de lege (ca acte false. in sensul ca la anumite activitati procesuale inculpatul sau condamnatul detinut nu este adus la judecata. Pentru inculpat legea prevede. desfasurind deci o activitate cu caracter unilateral. tutore (minorul). care determina cine reprezinta in justitie anumite persoane. Desi mandatul de reprezentare poate fi dat oricarei persoane. in practica acest mandat se incredinteaza unui avocat care. 134 al. potrivit legii sau statutului lor.DPP–pg–78 persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala. ca urmare. acele interese pe care legea le ocroteste. aceste interese ale partilor sint contrare legii si. in acelasi timp. directorul. Codul de procedura penala prevede citeva situatii in care se instituie o reprezentare obligatorie (art. exercitindu-i drepturile procesuale si indeplinindu-i obligatiile care-i revin. o asemenea reprezentare se mai numeste si tehnica. procuratorul – sa se prezinte in proces in numele si in interesul sau. 460). curator (cel pus sub curatela). 174) Participarea partilor la desfasurarea procesului penal se realizeaza prin prezenta lor in fata autoritatilor judiciare si prin indeplinirea de catre ele insele a drepturilor si obligatiilor lor procesuale. in locul sau fiind desemnat un aparator din oficiu. aceasta trebuie sa fie asistata de avocat. are obligatia de a indeplini mandatul ce i s-a dat cu constiinciozitate si in bune conditii. Codul de procedura penala face deosebire intre inculpat si celelalte parti din proces. astfel incit masurile si hotaririle date se refera la partea reprezentata. fie nu poate sa se prezinte personal la urmarire sau la judecata. sa-i fie favorabila numai acesteia. determinata de ratiuni temeinice: inculpatul . care fie nu doreste. Ca urmare. |nsa legea prevede si posibilitatea ca activitatea procesuala sa se desfasoare in lipsa partilor. Reprezentantul. – persoanele juridice sint reprezentate de persoanele care. 3. cit si pentru cele juridice. Activitatea reprezentatului se desfasoara in numele si interesul partii. la aplicarea corecta a legii penale si la individualizarea justa a pedepsei. Reprezentarea poate fi legala si conventionala. Mandatul trebuie sa fie special. |n legatura cu dreptul de a fi reprezentat in procesul penal. avocatul apararii nu se poate identifica cu interesele subiective ale partii. actele procesuale necesare pentru apararea drepturilor si intereselor ei legitime. in lipsa partii. §2. |n cazul in care mandatul este acordat altei persoane. in sensul ca in cuprinsul sau este specificata imputernicirea de reprezentare in procesul la care partea intelege sa nu se prezinte. Prin aceasta atitudine avocatul aparator devine colaborator al justitiei. seful contabil etc. Daca partea vatamata incearca sa eludeze in mod necorect aplicarea legii penale. acorda si asistenta juridica. martori mincinosi. prezenta sa personala la sedinta de judecata. dar de pe o pozitie care are in vedere numai drepturile si interesele legitime ale partii pe care o apara. prin reprezentantii lor. |n cazul reprezentarii legale. desi ele au fost sustinute ori combatute de reprezentantul ei. care-l reprezinta si-i acorda. Modul in care se intocmeste mandatul de reprezentare este prevazut de legea civila si de legea pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat. numai in favoarea partii. Reprezentarea conventionala implica un raport juridic rezultat din imputernicirea pe care o da partea si din acceptarea pe care o face reprezentantul. urmarind acelasi scop ca si Ministerul Public si instantele judecatoresti. de aceea. astfel: – persoana vatamata lipsita de capacitate de exercitiu. avind dreptul de a renunta la imputernicirea profesionala pe care o are. contribuind la constatarea completa si exacta a faptelor si imprejurarilor favorabile partii. actionind pentru apararea drepturilor si intereselor unei parti. Substituitul procesual 1) Reprezentantul (art. 402. dar care. avocatul aparator este obligat sa se conformeze legii si adevarului. si asistenta juridica. Reprezentantul.). Aparatorul exercita drepturile procesuale ale partii in lipsa acesteia. fiind doar prezenta in locul partii. de a inceta sa apere in conditii nelegale. imputernicirea provine de la lege. aparind numai interesele legitime ale partii. De aceea. poate fi reprezentata de parinte. Deci reprezentantii legali sint prevazuti de legea civila.

DPP–pg–79 trebuie interogat, cu care ocazie se poate observa reactia sa fata de infractiunea de care este invinuit, comportarea sa fata de victima, fata de autoritati, elemente de care instanta urmeaza a tine seama la individualizarea sanctiunii; de asemenea, pentru inculpat este necesara participarea sa la proces, pe de o parte pentru a se putea apara cit mai bine, el cunoscind toate datele in aparare, dar si pentru a controla modul in care se acorda asistenta juridica de catre avocat. De aceea, reprezentarea inculpatului este admisa numai in cauzele mai simple si mai putin grave, ori la indeplinirea unor acte la care prezenta sa personala nu poate fi asigurata. Astfel, in cursul urmaririi penale, invinuitul sau inculpatul poate fi reprezentat conventional la actele de urmarire penala la care are dreptul sa participe, afara de acelea la care prezenta sa personala este obligatorie (ca ascultarea, confruntarea, prezentarea materialului de urmarire, prelungirea duratei arestarii preventive de catre instanta). La judecarea in prima instanta si la rejudecarea cauzei in fond in calea de atac, inculpatul poate fi reprezentat numai in cauzele privitoare la infractiuni pentru care legea prevede ca pedeapsa amenda sau inchisoarea de cel mult un an (art. 174 lit. a). Legea se refera la natura si cuantumul pedepsei prevazute in partea speciala a Codului penal, fara a se tine seama de cauzele de agravare sau atenuare a pedepsei inscrise in partea generala a Codului. La judecarea in caile de atac, in etapa admiterii in principiu, inculpatul poate fi reprezentat fara restrictii (art. 174 lit. b); din moment ce cauza se rejudeca in fond, reapare insa limitarea aratata anterior. |nsa legea prevede dreptul pentru organul de urmarire sau instanta de judecata de a dispune prezentarea invinuitului sau inculpatului in fata sa chiar in acele cauze in care reprezentarea este admisibila. Reprezentantul nu poate exercita drepturile procesuale ale invinuitului sau inculpatului prevazute intuitu personae si nici nu poate renunta la vreunul din drepturile acestuia, fara un mandat special de renuntare. Celelalte parti pot fi reprezentate in tot cursul procesului penal, fara nici o limitare. Partea vatamata, partea civila – daca sint persoane fizice lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrinsa – vor actiona in proces prin reprezentanti legali. |n cazul persoanelor juridice, reprezentantii legali dau, de regula, mandat consilierilor juridici pentru a reprezenta persoana juridica in fata autoritatilor judiciare. Reprezentantii, desi participa in proces in locul partilor, nu au aceasta calitate, ei fiind insa subiecte ale procesului penal, ca titulari de drepturi si obligatii. 2) Substiuitul procesual |n unele cazuri, reduse la numar, legea autorizeaza anumite persoane sa exercite un drept procesual in interesul uneia din partile din proces: – plingerea la organele de urmarire penala se poate face si de unul din soti pentru celalalt sot, de catre copilul major pentru parinti (art. 222); – apelul poate fi declarat pentru partile din proces de catre aparator, iar pentru inculpat si de catre sotul acestuia (art. 362 al.ult.); – pot cere revizuirea in favoarea unui condamnat sotul si rudele apropiate ale acestuia (art. 396 lit. b). Persoana imputernicita de lege sa exercite un drept procesual al uneia din partile din proces, in numele sau, dar in interesul acesteia, are calitatea de substituit procesual. Calitatea de substituit procesual nu poate proveni decit in temeiul legii si se poate referi numai la actele pe care aceasta le autorizeaza in mod expres. Spre deosebire de reprezentant, care actioneaza in numele si in interesul partii pe care o reprezinta (nomine et jure alieno), find obligat sa actioneze potrivit mandatului si fiind raspunzator de indeplinirea obligatiilor asumate, substituitul procesual actioneaza in numele sau, dar in interesul partii (nomine proprio sed jure alieno), avind doar dreptul sa efectueze un act al partii si actionind numai atunci cind considera necesar, fara a avea vreo raspundere daca nu actioneaza. |ntrucit in exercitarea actiunii penale si a celei civile se include si folosirea cailor de atac, substituitul procesual contribuie, ca subiect procesual, la exercitarea acestor actiuni.

DPP–pg–80

Cap. III. Punerea in miscare si exercitarea actiunii penale si a actiunii civile
I.11. Punerea in miscare si exercitarea actiunii penale §1. Actiunea penala si procesul penal 1) Actiunea penala – institutie de baza a procesului penal Potrivit art.9, actiunea penala se pune in miscare si se exercita in tot cursul procesului penal, fiind instrumentul juridic prin care persoana invinuita de savirsirea unei infractiuni este adusa in fata autoritatii judecatoresti pentru a raspunde de incalcarea legii penale. Ca urmare, actiunea penala este o institutie de baza a procesului penal, determinand inceperea, desfasurarea si finalizarea sa. Inceperea procesului penal, in cazul savirsirii unei infractiuni, este determinata de inevitabilitatea exercitiului actiunii penale, ceea ce implica identificarea persoanei care a savirsit-o si tragerea ei la raspundere penala, prin punerea in miscare a actiunii penale, dat fiind ca o asemenea actiune nu poate fi exercitata decit impotriva unei persoane determinate; desfasurarea in continuare a procesului penal este dinamizata de exercitarea actiunii penale, prin trimiterea sau chemarea inculpatului in fata autoritatii judecatoresti si sustinerea invinuirii in sedinta de judecata in vederea condamnarii sale penale; in fine, condamnarea si punerea in executare a hotaririi judecatoresti definitive este o consecinta a exercitiului actiunii penale prin care inculpatul a fost tras la raspundere penala19. Desi este o institutie de baza a procesului penal, actiunea penala nu se confunda cu procesul penal nici ca obiect si nici ca activitate. Procesul penal constituie o activitate mai vasta, in care numai unul din elementele constitutive il formeaza actiunea penala. |ntr-adevar, actiunea penala se pune in miscare intr-un anumit moment al desfasurarii procesului penal, atunci cind se cunoaste sau se presupune cine este autorul faptei penale; cita vreme persoana faptuitorului ramine necunoscuta, actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, dar procesul penal trebuie sa inceapa si sa se desfasoare atit pentru constatarea, prin probe, a faptei savirsite, cit si pentru descoperirea si identificarea faptuitorului. Deci procesul penal se poate incepe si se poate desfasura fara o actiune penala pusa in miscare, dar in scopul realizarii acestui act procesual. Dupa stingerea actiunii penale prin hotarirea definitiva a instantei de judecata, procesul penal continua sa se desfasoare cu punerea in executare a condamnarii penale, ceea ce implica acte procesual-penale, dar in conditiile in care actiunea penala este stinsa. Procesul penal este mai vast decit actiunea penala si pentru ratiunea ca in cadrul acestuia se poate exercita si o actiune civila, alaturata actiunii penale. De asemenea, in acelasi proces penal se pot pune in miscare si exercita mai multe actiuni penale, daca inculpatul a savirsit mai multe fapte penale, dupa cum pot fi promovate si exercitate mai multe actiuni civile, daca mai multe persoane s-au constituit parti civile, depasindu-se astfel limitele exercitarii unei actiuni penale. 2) Unitatea de proces penal si pluralitatea de actiuni penale Actiunea penala isi are izvorul in savirsirea unei infractiuni; daca s-au savirsit mai multe infractiuni, fiecare infractiune savirsita va constitui izvorul unei actiuni penale distincte. Daca mai multe infractiuni au fost savirsite de aceeasi persoana, sub forma concursului real sau formal de infractiuni, in raport de tratamentul sanctionator prevazut de legea penala, apare necesitatea ca toate actiunile penale sa fie exercitate concomitent si finalizate printr-o singura hotarire judecatoreasca. |n aceasta situatie exista un singur proces penal – unitate procesuala – dar pluralitate de actiuni penale privind un singur inculpat. Sint cazuri in care se savirsesc, de autori diferiti, infractiuni care au legaturi intre ele, ceea ce, pentru o buna administrare a justitiei, impune judecarea tuturor inculpatilor pentru toate infractiunile savirsite in cadrul aceluiasi proces penal, economisindu-se astfel mijloacele procesuale si asigurindu-se o individualizare cit mai corecta a sanctiunilor aplicate. {i in cazul unei astfel de conexitati intre infractiuni diferite savirsite de inculpati diferiti, exista unitate de proces penal si pluralitate de actiuni penale privind atit infractiunile, cit si inculpatii.
De aceea, V. Dongoroz consider` c` ac]iunea penal` are o “aptitudine func]ional`”, in sensul c` “folosirea” ei determin` inceperea [i apoi dinamizarea procesului penal pin` la finalizarea lui, iar atunci cind nu are aceast` aptitudine func]ional` impiedic` desf`[urarea procesului penal. Subliniind rolul dinamizator al ac]iunii penale – uneori [i al ac]iunii civile – in desf`[urarea procesului penal, credem c` termenul de “folosire” a ac]iunii penale pentru inceperea [i desf`[urarea procesului penal nu se incadreaz` in terminologia Codului de procedur` penal`, care intrebuin]eaz` doar termenii de “punere in mi[care” [i de “exercitare” a ac]iunii penale, desf`[urarea procesului penal fiind determinat` de scopul s`u, prev`zut in art. 1 Cod procedur` penal`.
19

DPP–pg–81 |n cazul savirsirii unei infractiuni continuate sau complexe, ori in caz de participatie infractionala, in care exista pluralitate de acte materiale, de fapte si de inculpati, dar unitate infractionala, procesul penal cuprinde o singura actiune penala, caci, potrivit legii penale, s-a savirsit o singura infractiune. 3) Pluralitatea de procese penale in cazul unei unitati infractionale Daca actiunea penala, izvorita dintr-o unitate infractionala, dar cu pluralitate de acte materiale ori cu pluralitate de coautori, instigatori, complici, nu poate fi exercitata o data pentru toate actele care o compun sau pentru toti participantii la savirsirea ei, exista posibilitatea de a desfasura mai multe procese penale, in care sa fie exercitata, partial, aceeasi actiune penala. Astfel, daca instigatorul si complicele la savirsirea unei infractiuni au fost descoperiti dupa ce a fost judecat si condamnat definitiv autorul ei, se poate incepe si desfasura un alt proces penal, dar in care se exercita actiunea penala izvorita din aceeasi infractiune. De asemenea, daca alte acte materiale ale aceleiasi infractiuni continuate sau alte fapte care alcatuiesc aceeasi infractiune complexa au fost descoperite ulterior exercitarii actiunii penale numai cu privire la unele acte sau fapte, intr-un alt proces penal se poate exercita actiunea penala cu privire la noile acte sau fapte descoperite, in vederea finalizarii actiunii penale pentru infractiunea unica in integritatea sa. Desi, de regula, actiunea penala se exercita si se finalizeaza intr-un singur proces penal, viata judiciara confirma si posibilitatea exercitarii si finalizarii actiunii penale prin mai multe procese penale. §2. Punerea in miscare si exercitarea actiunii penale 1) Punerea in miscare a actiunii penale A pune in miscare actiunea penala inseamna a efectua actul procesual prevazut de lege prin care se formuleaza, impotriva unei persoane determinate, invinuirea de savirsire a unei infractiuni si se declanseaza activitatea de tragere la raspundere penala acesteia. |n literatura juridica se mai foloseste si denumirea de “deschidere” sau “promovare” a actiunii penale, dar expresia “punere in miscare” realizeaza imaginea dinamica a declansarii unei activitati care urmeaza sa se desfasoare, sa inainteze spre o finalizare. Prin punerea in miscare a actiunii penale ia nastere raportul procesual penal fundamental (principal), in care subiectul activ al actiunii penale isi exercita dreptul sau de a trage la raspundere penala pe invinuit, devenit inculpat, iar acesta are obligatia de a se prezenta in fata autoritatii judecatoresti spre a raspunde de invinuirea ce i se aduce. |n cadrul acestui raport, autoritatea sau persoana care invinuieste are obligatia de a indeplini actele de invinuire potrivit legii si adevarului, iar inculpatul, caruia i se recunoaste calitatea de parte in proces, are dreptul de a se apara impotriva invinuirii care i se aduce, ratiune pentru care i se acorda importante si eficiente drepturi procesuale. Actiunea penala se pune in miscare prin actul prevazut de lege, denumit act de inculpare. Desi se face referire expresa in art. 9 al. 2 la “actul de inculpare prevazut de lege”, totusi Codul de procedura penala nu indica in toate cazurile de punere in miscare a actiunii penale care este actul de inculpare; astfel, in cazul in care i se acorda instantei de judecata sau partii vatamate dreptul de a pune in miscare actiunea penala, legea nu prevede prin ce act procesual se realizeaza promovarea acestei actiuni, ceea ce a provocat discutii in literatura de specialitate. Actiunea penala poate fi pusa in miscare daca sint intrunite doua conditii pozitive si una negativa. Conditiile pozitive sint: – constatarea ca s- a savirsit o infractiune; – cunoasterea persoanei sau persoanelor care au savirsit-o. Daca prima conditie este suficienta pentru inceperea procesului penal, caci acesta se poate desfasura si in rem, adica in legatura cu o infractiune savirsita, actiunea penala nu poate fi pusa in miscare decit impotriva unei persoane determinate – in personam – prezumtivul infractor a carui vinovatie trebuie dovedita. Conditia negativa pentru punerea in miscare a actiunii penale consta in inexistenta vreunuia din cazurile care impiedica luarea unei asemenea masuri, prevazute in art. 10. Odata indeplinite aceste conditii, titularul exercitiului actiunii penale poate dispune punerea in miscare a acestei actiuni prin actul de inculpare prevazut de lege. Emiterea actului de inculpare se poate situa in diferite stadii de desfasurare a procesului penal si se realizeaza prin acte procesuale diferite, in functie de autoritatea sau persoana care il emite si de stadiul procesual in care are loc punerea in miscare a actiunii penale. Ministerul Public, ca titular principal al exercitiului actiunii penale, are dreptul sa o puna in miscare in toate cazurile de savirsire de infractiuni, afara de cele in care acest drept este rezervat altor autoritati sau persoane.

actiunea penala este pusa in miscare de Ministerul Public numai in mod exceptional. rechizitoriul procurorului cuprinde doua acte procesuale – punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului. considerindu-se doar ca.DPP–pg–82 |n cursul urmaririi penale. este ordonanta de punere in miscare a actiunii penale (art. in lipsa unei astfel de dispozitii nu i se poate atribui functia de invinuire si in aceasta situatie. constituie actul de inculpare. 284. ce revine instantei de judecata. Plingerea prealabila adresata instantei de judecata este similara cu “citatia directa” din dreptul francez si cu “actiunea directa” din dreptul nostru pina in 1948. 337). 336. dupa care dispune trimiterea in judecata a inculpatului si sesizeaza instanta de judecata. potrivit legii. care produc efectul de punere in miscare a actiunii penale. procurorul pune in miscare actiunea penala la terminarea urmaririi. |n cazul in care urmarirea penala a avut loc fara punerea in miscare a actiunii penale. este declaratia orala a procurorului de punere in miscare a actiunii penale. 2 lit. trecind la judecarea cuzei. Actul de inculpare. o incheiere de investire a instantei de judecata nici nu este prevazuta de lege. totodata. – Opinia contrara – majoritara – sustine ca plingerea prealabila introdusa de partea vatamata la instanta de judecata. totodata neexistind nici un caz legal de impiedicare. de altfel. exista incompatibilitate. si functia de jurisdictie. in aceste cazuri. consta in ordonanta de punere in miscare a actiunii penale. consemnata in incheierea de sedinta. cind procurorul nu participa la judecata. exista opinii diferite in literatura de specialitate: – Persoana vatamata nu are acest drept si astfel. 3 din Constitutie). Au dreptul sa exercite actiunea penala: – Ministerul Public – in toate cauzele si pe toata durata procesului. iar invinuitul devine inculpat. printr-o incheiere de extindere a procesului penal. 336. |n cursul judecatii. in legatura cu cea care se judeca. cauzele fiind mai simple si mai putin grave. in acest caz. Dupa luarea unei astfel de hotariri. deci actul prin care se pune in miscare actiunea penala. instanta a retinut in mod implicit ca actul de inculpare este legal intocmit. si de catre Camera Deputatilor si Senat. in dispozitia scrisa inclusa in rechizitoriu. 2 lit. 262 pct. Dreptul instantei de judecata de a pune in miscare actiunea penala constituie o exceptie de la regula. in acest caz. atunci cind se descopera in sarcina inculpatului si alte infractiuni decit cele cuprinse in rechizitoriu sau se descopera participarea si a altor persoane la savirsirea infractiunii judecate ori savirsirea de catre alte persoane a unor infractiuni in legatura cu cea care se judeca (art. in sedinta comuna. in mod exceptional. . caci intre functia procesuala de invinuire. Plingerea prealabila indeplineste toate conditiile unui act de inculpare: cuprinde invinuirea adusa unei persoane determinate si are. efectul de a obliga instanta sa procedeze la judecata pentru tragerea la raspundere penala a inculpatului. Ministerul Public este obligat sa ceara judecarea inculpatului si pentru noile fapte penale savirsite sau judecarea si a altor persoane ce au savirsit infractiuni in legatura cu cea care se judeca. daca a introdus plingere prealabila la instanta de judecata. Desi in lege nu se considera in mod expres ca aceasta incheiere este un act de inculpare. |ntrucit instanta de judecata numai exceptional si printr-o prevedere expresa a legii poate pune in miscare actiunea penala. pentru una din infractiunile prevazute in art. ce revine Ministerului Public. Instanta de judecata. pentru a se asigura o buna administrare a justitiei. in aceste cazuri. 84 al. |n ce priveste actul de inculpare prin care partea vatamata pune in miscare actiunea penala in cazurile prevazute de lege (art. prin rechizitoriu (art. 2) Exercitarea actiunii penale Dupa ce a fost pusa in miscare. Ministerul Public pune in miscare actiunea penala. 255) emisa de procuror. 279 al. a). in mod exceptional. a). a. actul de inculpare. printr-o hotarire de punere sub acuzare a Presedintelui României pentru inalta tradare (art. actiunea penala este exercitata prin mai multe acte procesuale care asigura supunerea inculpatului raspunderii penale. prin procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala ori prin procurorul care participa la sedinta de judecata. 1 lit. Curtea Suprema de Justitie. Actiunea penala se mai poate pune in miscare. adica printr-o incheiere. extinderea procesului penal de catre instanta pentru noi fapte penale inseamna punerea in miscare a actiunii penale impotriva inculpatului pentru aceste fapte. in conditiile art. pune in miscare actiunea penala pentru noi fapte penale descoperite in sarcina inculpatului. ceea ce constituie un act de inculpare. potrivit art. Parlamentul cere procurorului general sa sesizeze. instanta este aceea care implicit pune in miscare actiunea penala prin actul prin care se investeste cu judecarea acelei cauze. 279 al. Deci actul de inculpare emis de Ministerul Public. precum si in declaratia orala de punere in miscare a actiunii penale consemnata in incheierea de sedinta. imediat ce s-a retinut savirsirea unei infractiuni si se cunoaste cine este faptuitorul.

daca a fost pusa in miscare. actiunea penala nu poate fi pusa in miscare sau. decesul faptuitorului. contribuie. in cazurile in care poate pune in miscare actiunea penala. anume “exista vreuna din cauzele prin care legea apara de pedeapsa”. prin participarea la administrarea probelor de vinovatie si prin concluziile orale de condamnare a inculpatului potrivit legii penale. legea penala prevede si alte cauze care au ca efect apararea de pedeapsa. Daca hotarirea pronuntata de instanta nu este legala si temeinica. Cazurile de la lit. retragerea plingerii prealabile si impacarea. exercita actiunea penala prin emiterea rechizitoriului. atit in cursul urmaririi penale. Actele indicate constituie acte de exercitare a actiunii penale. afara de cazul in care indeplinirea conditiei depinde de un termen care a fost depasit. impiedicarea dispare si actiunea penala poate fi promovata sau exercitata. in care se dispune trimiterea in judecata a inculpatului si sesizarea instantei competente sa judece cauza. prin extinderea actiunii penale. prin aceasta activitate procurorul sustine invinuirea formulata in actul de inculpare si cere instantei de judecata sa procedeze la judecarea si condamnarea inculpatului. Cazurile in care punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale este impiedicata 1) Impedimente la punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale (art. practica judiciara a consemnat astfel de cauze ca impedimente la punerea in miscare sau la exercitarea actiunii penale. cit si al judecatii.10 lit. ca act de exercitare a actiunii penale. Instanta de judecata. La lit. a–e atrag. prin hotarirea instantei de judecata. daca se indeplineste conditia ceruta. 335) si administrarea probelor de invinuire. |n cursul judecatii. cit timp nu este indeplinita conditia ceruta de lege. Printre impedimentele rezultate din intervenirea unei cauze de inlaturare a raspunderii penale sint enumerate numai acelea cu un caracter mai general. o exercita in continuare din oficiu pina la solutionarea cauzei. raspunderea penala este inlaturata printr-o cauza legala sau inlocuita cu o altfel de raspundere juridica. 10. a–j. in raport de solutia pe care o determina in cazul constatarii lor: toate cazurile de la lit. impiedicarea este temporara. in cursul urmaririi penale. solutia de scoatere de sub urmarire. impedimentele la punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale exista si atunci cind. prin procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala. si cere. cit si de drept procesual penal. cind este cazul (art. pentru exactitate. care nu permite promovarea actiunii penale cit timp este pendent. 10) Avind ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savirsit infractiuni. |n fine. prin inexistenta infractiunii. precum si cele care apara de pedeapsa atrag. infractiunea. ca amnistia. sustine invinuirea in fata instantei. cu termen sau fara termen. cind nu este indeplinita vreo conditie prevazuta de lege pentru punerea in miscare a actiunii penale. prescriptia.DPP–pg–83 partea vatamata – in cauzele in care participa la proces. instanta de judecata – in cazul restrins in care a pus in miscare actiunea penala. in cauzele in care actiunea penala se pune in miscare la plingerea prealbila. 10 in doua categorii. Partea vatamata. cazurile de la lit. Ministerul Public. care se refera la conditiile diferite. prin care aceasta este adusa pina la finalizare. f–j. alaturi de Ministerul Public. procurorul exercita caile de atac. 10 sa se adauge un caz distinct de impiedicare a punerii in miscare sau de exercitare a actiunii penale. ar trebui ca in art. cazul de la lit. iar in cursul judecatii solutia de achitare. condamnarea penala a inculpatului. nemaifiind posibila tragerea la raspundere penala. ceea ce lipseste actiunea penala de temeiul ei juridic. ca urmare actiunea penala ramine fara obiect. Pina la completarea in acest sens a art. punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale este obstaculata cu caracter definitiv.17 al. f. ceea ce atrage in fond o inlaturare a raspunderii penale. prin procurorul care participa la sedinta de judecata. care pot agrava condamnarea inculpatului. prin concluziile orale pe care le formuleaza. a–e au in vedere cauze care exclud raspunderea penala. Ministerul Public. Codul de procedura penala imparte cazurile inscrise in art. |n ultima categorie. partea vatamata are dreptul sa exercite caile de atac. deoarece raspunderea penala nu poate interveni fiind fie exclusa – nu exista infractiune – fie inlaturata printr-o cauza legala. in cursul urmaririi penale – – . ca subiect activ al exercitiului actiunii penale. §3. nu mai poate fi exercitata cind nu exista temeiul juridic al raspunderii penale – infractiunea (art. |n primele doua categorii de cazuri.2 Cod penal). Cazurile de impiedicare a punerii in miscare sau de exercitare a actiunii penale sint prevazute in art. desi s-a savirsit o infractiune. la dovedirea invinuirii in cadrul administrarii probelor. g–j sint prevazute cazuri de inlaturare a raspunderii penale. constituie impediment atit de drept penal. in fine.

a–e opereaza in rem. contraventionala sau este o fapta care initial a fost prevazuta de legea penala. fapta fiind de natura civila. constringerea fizica si constringerea morala. b) – Acest caz este incident atunci cind fapta savirsita nu isi are incriminare in nici o prevedere a legii penale. cu reglementari diferite. Sint si cazuri care opereaza si in rem si in personam (fapta nu are gradul de pericol social al unei infractiuni). 207 Cod penal). in cazul infractiunilor care se pot savirsi numai intentionat. astfel ca pentru aceasta fapta nu poate fi promovata o actiune penala. betia completa involuntara.DPP–pg–84 incetarea urmaririi. darea de mita prin constringere (art. 255 al. 181 Cod penal. starea de necesitate. care nu sint indeplinite. 6). necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale Acest caz are in vedere mai multe situatii. nefiind influentate de persoana faptuitorului (inexistenta faptei. iar in cursul judecatii incetarea procesului penal. eroarea de fapt. c) Fapta nu a fost savirsita de invinuit sau inculpat |nvinuirea initiala impotriva unei persoane s-a dovedit neintemeiata. aceste cazuri vor fi examinate in cadrul celor doua categorii indicate. b1) – |n cazul in care fapta este savirsita in conditiile art. efectuarea probei veritatii). 282. Fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni (lit. disciplinara. nu constituie infractiune. autorizarea sau sesizarea organului competent. fapta nu este prevazuta de legea penala). 131 Cod penal). 6). minoritatea faptuitorului pina la virsta cind nu raspunde penal. Unele din cauzele prevazute de lege in art. 10 lit. Lipsa plingerii prealabile nu impiedica punerea in miscare a actiunii penale in cazul in care persoana vatamata este o persoana lipsita de * * * . minoritatea sub 14 ani). e) Exista una din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei Codul penal (art. f–j sint astfel de cazuri: f) Lipseste plingerea realabila a persoanei vatamate. iresponsabilitatea. face ca actiunea penala sa fie lipsita de obiect. alte cazuri opereaza numai in personam (fapta nu a fost savirsita de invinuit. 10 lit. lipsind actiunea penala de temei juridic. fiind o cauza care inlatura raspunderea penala (art. fapta nu este prevazuta de legea penala). cazul fortuit. sint astel de cazuri: a) Fapta nu exista Datorita unui denunt mincinos. desi este prevazuta de legea penala. Se asimileaza cu lipsa plingerii prealabile si introducerea ei de catre o alta persoana decit persoana vatamata sau peste termenul prevazut de lege (art. lipseste de temei juridic actiunea penala. 2) Cazurile de impiedicare rezultate din lipsa temeiului juridic al actiunii penale (inexistenta infractiunii) Potrivit art. d) Faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii Lipsa unuia din elementele constitutive ale infractiunii face ca fapta sa nu aiba caracter penal. sau este lipsita de obiect Potrivit art. 44–51) prevede urmatoarele cauze generale cu acest efect: legitima aparare. nici temei pentru o actiune penala. adulterul ingaduit (art. s-a considerat ca s-a savirsit o fapta cu caracter penal. iresponsabilitatea. Lipsa plingerii prealabile. dar ulterior s-a stabilit ca o astfel de fapta nu a vut loc in realitatea obiectiva. lipsa dublei incriminari in aplicarea principiului universalitatii legii penale (art. in acest caz nu mai poate fi pusa in miscare sau exercitata actiunea penala impotriva acestei persoane. a–e. ca urmare. b) Fapta nu este prevazuta de legea penala sau nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni Fapta nu este prevazuta de legea penala (lit. ci trebuie indreptata impotriva persoanei care a savirsit fapta. 284). dar apoi a fost dezincriminata. Unele cazuri pot fi stabilite inca de la inceputul cercetarii (virsta sub 14 ani. 304 al. lipsa caracterului repetat al faptei sau a altei imprejurari care constituie element constitutiv. 10 lit. Sint si cauze speciale care inlatura caracterul penal al faptei: efectuarea probei veritatii in caz de insulta si calomnie (art. a unor investigatii superficiale. dar altele nu pot fi cunoscute decit dupa lamurirea completa a faptelor (legitima aparare. ori alta conditie prevazuta de lege. Lipsa intentiei. 3) Cazuri in care actiunea penala nu poate fi exercitata decit in anumite conditii. 2). dar efectul comun de a impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale. Dat fiind ca solutia pe care o atrage un caz sau altul de impiedicare a punerii in miscare sau a exercitarii actiunii penale are importanta in finalizarea procesului penal. Lipsind o trasatura esentiala a infractiunii – prevederea in legea penala – nu exista infractiune. Fara fapta nu exista infractiune si. deci neexercitabila.

chiar sub o incadrare juridica diferita. 59 din Legea Curtii Supreme de Justitie).O. perchezitionat sau trimis in judecata penala fara incuviintarea Camerei din care face parte. 121–124 Cod penal) sint cauze legale de inlaturare a raspunderii penale. Astfel: – deputatul sau senatorul nu poate fi retinut. iar cei cu capacitate de exercitiu restrinsa se pot impaca cu incuviintarea persoanelor prevazute de legea civila. retragerea ulterioara a autorizatiei date sau a sesizarii comandantului nu inlatura raspunderea penala. Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu impacarea se face numai de reprezentantii legali. 2 din Constitutie). Lipsa autorizatiei prealabile. dupa ascultarea sa (art. prescriptia sau decesul faptuitorului Amnistia (art. neindeplinirea conditiei prevazute impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale pentru infractiunile si persoanele la care se refera impedimentul. 5 Cod penal). 331–336. – din partea organului competent al cailor ferate pentru infractiunile prevazute in art 273 al. iar judecatorii de la Curtea Suprema de Justitie fara autorizarea Presedintelui României (art. Raspunderea penala fiind personala. nefiind prevazuta de lege drept cauza de aceasta natura. Lipsa exprimarii dorintei guvernului strain in cazul infractiunilor la care se refera art. 1. d) Exista autoritate de lucru judecat Daca s-a pronuntat de instanta penala o hotarire definitiva cu privire la actiunea penala. 1 si 275 al. are acelasi efect de impiedicare a punerii in miscare sau de exercitare a actiunii penale. cum este lipsa sesizarii: – din partea comandantului pentru infractiunile prevazute in art. 69 din Constitutie). 2 Cod penal) ori impacarea partilor (art. b) A fost retrasa plingerea prealabila ori partile s-au impacat Acest caz se limiteaza la infractiunile pentru care legea prevede ca retragerea plingerii prealbile (art. este stinsa si actiunea penala care are ca obiect aceasta raspundere.DPP–pg–85 capacitate de exercitiu sau cu capacitate restrinsa. 119 Cod penal) si prescriptia raspunderii penale (art. – se cere o autorizatie prealabila din partea procurorului general in cazul aplicarii principiului realitatii legii penale (art.J. decesul faptuitorului inlatura pe cale naturala aceasta raspundere. 91. a) A intervenit amnistia. 108 al. 90. – magistratii nu pot fi cercetati fara avizul Ministerului Justitiei (art. arestat. 274 al. c) S-a dispus inlocuirea raspunderii penale S-a dispus inlocuirea raspunderii penale cu o raspundere care atrage o sanctiune cu caracter administrativ (art. 348. lipsind astfel de obiect actiunea penala. retragerea plingerii prealabile in asemenea cazuri nu inlatura raspunderea penala si nu impiedica desfasurarea in continuare a procesului penal. 132 Cod penal) inlatura raspunderea penala si numai daca sint intrunite conditiile prevazute de lege. – din partea conducatorului unitatii careia ii apartine nava ori inpectoratului de navigatie civila. pentru infractiunile prevazute in art. – numai Camera Deputatilor. Senatul si Presedintele României au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor guvernului pentru faptele savirsite in exercitiul functiei lor (art. find inlocuita raspunderea penala. aceasta se stinge prin solutionare si nu se mai poate pune in miscare sau exercita o noua actiune penala impotriva aceleiasi persoane si cu privire la aceeasi fapta. 171 Cod penal. 98 Cod penal). 131 al. Cod penal).ult. |n toate aceste situatii prevazute de lege. 117–119 din acelasi decret. deoarece actiunea penala se poate pune in miscare si din oficiu (art. impiedicind punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale. atunci cind este prevazuta de lege necesitatea unei astfel de autorizatii. Conditiile in care opereaza autoritatea de lucru judecat vor fi examinate in legatura cu efectele hotaririi penale definitive. 443/1972 privind navigatia civila. |mpacarea partilor produce efecte si atunci cind actiunea penala a fost pusa in miscare din oficiu. Lipsa sesizarii organului competent. 108–114 din Decretul nr. 1 si 2 Cod penal. 353–354 Cod penal. * * * . 131 al. ori a comandantului navei pentru infractiunile prevazute in art. 75 L.).

care constituie. neinceperea urmaririi penale (art. 262). – anularea uneia dintre casatorii in caz de bigamie (art. 6). el nu poate fi tras la raspundere juridica nici pentru actele si opiniile manifestate in cursul mandatului sau. moartea acestuia. procesul penal se poate porni si desfasura. nu sint supuse jurisdictiei penale a statului rom#n20. 10 lit. amnistia. 260). favorizarea sau omisiunea denuntarii pentru unele infractiuni savirsite de sot sau ruda apropiata (art. – Se bucura de imunitate politica si deputatii si senatorii. Cauzele prevazute in art. 228 al. acesta nu mai poate continua din momentul descoperirii sau intervenirii cazului respectiv. f–j pot opera numai in rem (amnistie neconditionata. – iertarea de catre sotul nevinovat. 170. in caz de adulter (art. ceea ce presupune ca nu raspunde penal pentru vreo infractiune savirsita in aceasta perioada de timp. 304). autoritatea lucrului judecat). mai sint si cazuri de imunitate politica si de imunitate de jurisdictie. – impiedicarea consumarii infractiunii. care pot da loc la insulte. a autorizatiei prealabile. 4). b1 si i (fapta nu prezinta gradul de pericol al unei infractiuni si 20 Nominalizarea acestor persoane se face in cursurile de drept penal [i de drept interna]ional public. al unitatii si integritatii teritoriale a tarii. 70). 170. 303).) etc. . procesul penal se incepe si se desfasoara pina la finalizarea lui prin condamnarea penala a inculpatului pentru infractiunea cu care a fost sesizata instanta de judecata. cum multe din aceste cazuri se constata dupa inceperea procesului penal sau ele intervin in cursul desfasurarii procesului. 10 lit. – retragerea in termen util a marturiei mincinoase (art. impedimente la punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale. Cauzele de nepedepsire pot fi prevazute si in legi care au dispozitii penale. 22). 30). in caz de tentativa (art. – casatoria intre autor si victima in caz de viol necalificat si raport sexual cu o minora (art. Deci condamnarea penala are loc ori de cite ori actiunea penala este intemeiata. – denuntarea faptei inainte de a fi descoperita (art. 167. care inlatura raspunderea penala. acesta devine un impediment si pentru inceperea sau desfasurarea procesului penal. 2. in caz de complicitate (art. 262 al. Fac exceptie de la ceasta regula cazurile prevazute in art.DPP–pg–86 Codul penal prevede si cauze de nepedepsire sau de aparare de pedeapsa. dar numai pentru voturile si opiniile exprimate in exercitarea mandatului. 8 Cod penal) se refera la reprezentantii corpului diplomatic ai statelor straine sau la alte persoane care. intarindu-se astfel pozitia sa de reprezentant al statului rom#n si de garant al independentei nationale. procesul penal nu poate incepe. Imunitatea de jurisdictie (art. nu este stinsa printr-o cauza legala si nu exista vreun impediment in exercitarea ei. §4. prin rezolutie. calomnii (art. 10 sau din cele similare acestora. Cazurile de imunitate politica sint prevazute in Constitutia României: – Presedintele României se bucura de imunitate in cursul mandatului sau (art. Deci exista o strinsa legatura intre inceperea si continuarea procesului penal si punerea in miscare si exercitarea actiunii penale. 197 al. procurorul dispune. numai in personam (decesul faptuitorului) sau si in rem si in personam (impacare. 262). de asemenea. – inlesnirea arestarii celorlalti participanti (art. 172. Sint astfel de imprejurari: – desistarea si impiedicarea rezultatului. a) Cind cazul de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale este evident chiar din momentul sesizarii organului de urmarire penala (lipsa plingerii prealabile. – tainuirea. decesul faptuitorului). Actele procesuale prin care se da efect cazurilor de impiedicare a punerii in miscare sau exercitarii actiunii penale 1) Actele de urmarire penala si de judecata prin care se impiedica inceperea sau continuarea procesului penal |n lipsa vreunuia din cazurile de impiedicare a punerii in miscare sau exercitarii actiunii penale.ult. Daca se cunosc inca de la sesizarea autoritatilor judiciare penale existenta vreunuia din cazurile prevazute in art. asigurindu-se astfel o dezbatere libera si fara constringeri a problemelor politice ale tari. 10 lit. Pe linga cazurile prevazute in art. cu exceptia inaltei tradari. 255. deoarece ar fi inutil un proces penal in care de la inceput se cunoaste ca nu poate fi pusa in miscare actiunea penala. 221. 264 al. prescriptie). dupa cum atunci cind exista vreun impediment la punerea in miscare sau la exercitarea actiunii penale. in sensul ca atita timp cit actiunea penala poate fi pusa in miscare si exercitata. f–j si cele de nepedepsire. precum si anularea casatoriei sotului vinovat. in conformitate cu conventiile internationale. 84).

dintre care unele se inscriu in art. dupa stingerea actiunii penale (art. iar daca aceasta totusi a inceput. care atrag din oficiu incetarea urmaririi penale sau incetarea procesului penal. ca temei juridic. procurorul recunoaste inexistenta infractiunii pentru care s-a inceput urmarirea penala. 10 lit. aceasta solutie justifica desfasurarea urmaririi. f–j. avind aceeasi justificare ca si la solutia de scoatere de sub urmarire. in acest mod. pentru infractiunea savirsita de invinuit sau inculpat. rezolutia sau ordonanta procurorului de clasare. 10 lit. – scoaterea de sub urmarire – atunci cind exista invinuit in cauza si s-a constatat existenta unuia din cazurile ce determina lipsa temeiului juridic al actiunii penale (art. caci odata stinsa actiunea penala in temeiul unei cauze legale. c) |n cursul judecatii. 10 lit. se considera ca exista invinuit in cauza si se procedeaza la cercetari pentru identificarea sa. instanta de judecata poate pronunta urmatoarele doua solutii: – achitarea inculpatului – atunci cind a intervenit unul din cazurile prevazute in art. in caz de amnistie. deci dupa ce actiunea penala a fost pusa in miscare si exercitata din eroare. Legea acorda invinuitului sau inculpatului posibilitatea de a cere continuarea procesului penal. b) Daca s-a inceput procesul penal si cazul de impiedicare a punerii in miscare sau de exercitare a actiunii penale s-a constatat in cursul urmaririi penale. scoatere de sub urmarire sau de incetare a urmaririi penale. a–e. iar in cazul judecatii achitarea inculpatului. daca apreciaza ca fapta ar putea atrage masuri sau sanctiuni de alta natura decit cele penale. f–j. Existenta mai multor cazuri de inlaturare a raspunderii penale determina o prioritate de ordin cronologic. celei de incetare a urmaririi penale. prin aceasta solutie. 10 lit. prescriptie a raspunderii penale sau de retragere a plingerii prealabile. impiedicind astfel pe invinuit sau inculpat sa dovedeasca nelegalitatea sau netemeinicia invinuirii ce i s-a adus. o contraventie. ii lipseste un element constitutiv al infractiunii (lit. Rezolutia procurorului de neincepere a urmaririi penale. 10 lit. – incetarea procesului penal – cind se constata existenta unuia din cazurile prevazute in art. dar nu se cunoaste inca identitatea sa. procurorul care dispune scoaterea de sub urmarire sau instanta de judecata care pronunta achitarea. daca se cunoaste persoana fizica. hotarirea instantei de judecata de achitare sau de incetare a procesului penal sint acte procesuale. 10 lit. d) sau exista o cauza care inlatura caracterul penal al faptei (lit. |n cazul in care se constata existenta mai multor cazuri de impiedicare a punerii in miscare sau exercitarii actiunii penale. a–c): – clasarea cauzei – cind nu exista invinuit in cauza. prin care se da efect cauzelor de impiedicare a punerii in miscare sau exercitarii actiunii penale si se obstaculeaza inceperea procesului penal. sesizeaza organul competent. a prescriptiei sau retragerea plingerii prealabile. 1–e. care initial era considerata in mod gresit ca infractiune. f–j sau vreun caz de aparare de pedeapsa ori de imunitate. la cererea invinuitului sau inculpatului. determinind astfel scoaterea de sub urmarire. celelalte cauze nu mai au ce stinge. 190 lit. din cele de nepedepsire sau de imunitate. fiind necesar un proces penal in care sa se poata da o sanctiune cu caracter administrativ. se considera ca nu exista invinuit in cauza atunci cind fapta nu este imputabila vreunei persoane sau cind nu se cunoaste cine este faptuitorul. 11 lit. au prioritate cazurile care exprima inexistenta infractiunii. fiind astfel imposibila tragerea la raspundere a unei persoane determinate. iar procurorul sau instanta de judecata are obligatia de a desfasura in continuare procesul penal in vederea constatarii unuia din cazurile prevazute in art. e). La obtinerea acestei rezolvari a procesului penal se poate opune intervenirea amnistiei. 13) Daca invinuitul sau inculpatul se considera nevinovat. a–e). urmeaza a fi totusi sanctionata. are interesul legitim sa se dispuna scoaterea de sub urmarire penala sau sa se pronunta achitarea sa. Atunci cind actiunea penala nu poate fi pusa in miscare sau exercitata pe temeiul ca fapta nu este prevazuta de legea penala (art. dar cu masurile sau sanctiunile corespunzatoare naturii sale juridice. daca se constata existenta vreunuia dintre cazurile de impiedicare sau daca vreunul din aceste cazuri intervine intre timp. solutie corespunzatoare. o abatere disciplinara. iar altele in art.DPP–pg–87 inlocuirea raspunderii penale). se pune capat urmaririi sau judecatii. dar cu autoritatea hotaririi judecatoresti. b). 2) Continuarea procesului penal. procurorul are la dispozitie trei modalitati de a intrerupe continuarea procesului penal (art. . – incetarea urmaririi penale – atunci cind exista invinuit sau inculpat in cauza si se constata existenta unuia din cazurile prevazute in art. dar urmarirea penala nu mai poate continua cita vreme actiunea penala devine fara obiect sau este impiedicata sa fie exercitata.

pentru cazul in care nu se vor mai gasi la executarea hotaririi. Punerea in miscare actiunii civile 1) Modalitatile prin care se realizeaza obiectul actiunii civile Actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului.12. procurorul poate lua o masura provizorie in acest sens. care poate fi dobinda legala aferenta de la data savirsirii infractiunii si pina la achitarea sumei datorate. iar instanta de judecata – in cursul judecatii – va pronunta achitarea inculpatului.DPP–pg–88 10 lit. dispunindu-se de procuror incetarea urmaririi. trebuie acordate in completare si despagubiri banesti. iar in cursul judecatii instanta pronuntind incetarea procesului penal. Codul de procedura penala prevede patru modalitati: – restituirea lucrului. – prin orice alt mijloc de reparatie. prevad doua modalitati de reparare a pagubelor produse prin infractiuni: repararea in natura si plata unei despagubiri banesti. obliga la repararea pagubei prin echivalent banesc. urmind ca practica sa concretizeze aceasta modalitate. actiunea penala ramine in continuare stinsa prin amnistie. la care face trimitere si dispozitia art. Pe linga valoarea pagubei efectiv suferite (damnum emergens). – pagubele produse prin infractiunile contra persoanei pot fi reparate prin despagubiri banesti reprezentind sumele cu care victima unui omor contribuia la intretinerea unei persoane. despagubirea baneasca trebuie sa cuprinda (art. 14 al. |n ce priveste repararea in natura. – desfiintarea totala sau partiala a unui inscris. a–e. Desi are caracter subsidiar. Repararea in natura a pagubei cauzate prin infractiune are prioritate fata de repararea prin despagubiri banesti. Conditiile in care poate interveni raspunderea civila si modalitatile prin care aceasta se realizeaza sint reglementate de legea civila.ult. Legea se refera si la orice alt mijloc de reparare care nu comporta despagubiri banesti. prescriptia sau retragerea plingerii prealabile. Dupa 1989 s-a accentuat . 14 Cod procedura penala. Cind lucrurile apartinind partii civile au fost ridicate de la invinuit sau inculpat. cuantumul cheltuielilor pentru repararea lucrurilor degradate. – restabilirea situatiei anterioare savirsirii infractiunii. instanta de judecata obliga la restituirea lor si. Cele doua modalitati pot fi cumulate in vederea asigurarii unei reparatii juste si integrale a pagubei cauzate. in vederea repararii juste si integrale a pagubelor cauzate prin infractiune. sumele efectiv cheltuite cu ingrijirea medicala. iar in caz de invaliditate (totala sau partiala) cu diferenta dintre venitul avut inainte de savirsirea infractiunii si venitul obtinut ca urmare a invaliditatii suferite etc. decurge din dreptul sau la aparare. chiar daca nu exista vreo obligatie legala. despagubirea baneasca reprezinta valoarea bunurilor sustrase sau distruse. Daca s-a constatat existenta unuia din aceste cazuri. i se restituie acesteia. desfiintarea fiind o solutie de competenta instantei de judecata. Aceste dispozitii. Punerea in miscare si exercitarea actiunii civile §1. care se refera numai la actiunea civila exercitata in procesul penal. Dreptul invinuitului sau inculpatului de a dispune asupra desfasurarii procesului penal in continuare. precum si a partii responsabile civilmente. dind astfel satisfactie invinuitului sau inculpatului invinuit pe nedrept. producatoare de prejudiciu material partii civile. precum si de foloase nerealizate. I. sumele de bani efectiv sustrase sau obtinute prin inselaciune. ca masura provizorie.) si folosul nerealizat (lucrum cessans). prescriptie sau retragerea plingerii prealabile. prin care poate combate invinuirea pina la infirmarea ei ca netemeinica. cum ar fi un testament falsificat. beneficiul pe care l-ar fi adus un bun avariat pina la repararea si repunerea lui in functiune etc. abuz de incredere. |nsa cind prin repararea in natura paguba nu s-a acoperit decit in parte (lipsa de folosinta a bunului sau uzura sa). desi a intervenit amnistia. Sint cazuri cind repararea pagubei se obtine prin desfiintarea totala sau partiala a unui inscris. |n cazul in care inculpatul nu a reusit sa-si dovedeasca nevinovatia. repararea pagubei se face in natura prin restabilirea situatiei dinaintea infractiunii. procurorul – in cursul urmaririi penale – va dispune scoaterea de sub urmarire. repararea pagubei prin despagubiri banesti se intilneste cel mai des in practica penala a instantelor judecatoresti. iar instanta de judecata o definitiveaza prin hotarirea sa. Practica autoritatilor judiciare s-a confruntat cu modalitati diferite de pagube efective aduse patrimoniului prin savirsirea de infractiuni. |n cazul in care savirsirea infractiunii atrage o schimbare a situatiei anterioare. urmind ca prin hotarirea instantei sa se definitiveze restituirea. Daca lucrurile apartinind partii civile nu au fost ridicate de la invinuit sau inculpat ori de la persoana la care se afla in mod ilegal. Astfel: – in cazul infractiunilor contra patrimoniului.

249). in special in cazul pagubelor produse prin moartea sau vatamarea victimei. |n vederea apararii intereselor legitime ale unor persoane. stabilita prin probe. care au suferit pagube de pe urma unei infractiuni. 3). insa daca inculpatul (printr-o tranzactie) intelege sa plateasca despagubirile cerute de partea civila. astfel. dar in limitele raspunderii sale civile. in caz de culpa comuna cu a victimei. savirsite de mai multe persoane (de exemplu neglijenta in serviciu a casierului care a uitat casa de bani deschisa si furtul savirsit de cel care si-a insusit banii. partea civila poate parasi calea penala si sa se adreseze cu actiunea sa civila la instanta civila in urmatoarele situatii: – cind urmarirea sau judecata penala a fost suspendata (art. s-au prevazut si unele exceptii de la regula “electa una via”. tainuitorul raspunde solidar numai pina la valoarea bunurilor pe care le-a tainuit. persoana vatamata este indreptata la instanta civila (art. se aplica aceste dispozitii. |n cazurile in care se aplica procedura urgenta de urmarire si de judecata a infractiunilor flagrante. de gravitatea celor doua culpe. prin parasirea instantei penale sau a celei civile. Despagubirea baneasca poate fi stabilita intr-o suma globala sau in sume platibile periodic. Desi raspunderea solidara decurge din producerea unei pagube prin aceeasi fapta sau in urma unei dispozitii legale. pentru intreaga paguba cauzata de acesta. actiunea civila se exercita si din oficiu. practica judiciara a retinut solidaritatea si in cazul in care un prejudiciu unic s-a produs prin doua infractiuni calificate deosebit. 242. calcularea lor facindu-se dupa mai multe criterii. cauzate prin infractiune. obligind astfel la alegerea caii penale. si partea responsabila civilmente. instigatorii si complicii. dreptul de optiune. daca sint trasi la raspundere penala in fata instantei de judecata. calea alternativa fiind exclusa. raspunderea partii responsabile civilmente se limiteaza la paguba efectiv produsa de inculpat.DPP–pg–89 jurisprudenta care acorda despagubiri pentru daune morale. exercitind astfel actiunea civila alaturata actiunii penale. nefiind justificata luarea in consideratie a unor criterii subiective (cum ar fi situatia materiala a inculpatului si a partii civile). ceea ce inlatura. Astfel. intrucit in tot timpul suspendarii procesului penal actiunea civila este tinuta pe loc si nu se stie cind va fi reluat procesul. – cind procurorul a dispus scoaterea de sub urmarire sau incetarea urmaririi penale (art. optiune devine irevocabila. Dreptul de a alege intre calea penala si calea civila se numeste drept de optiune. 476). Consecintele acestei reguli sint foarte importante pentru persoana vatamata fiindca. in sensul ca nu se mai poate parasi calea aleasa spre a se indrepta la cealalta cale (electa una via non datur recursus ad alteram). implicit. . Pentru persoana vatamata este mult mai avantajos sa exercite actiunea civila in cadrul procesului penal. 221 al. Pentru a nu se crea totusi obstacole in realizarea reparatiilor civile. 4. despagubirea trebuie calculata in raport de valoarea integrala a pagubei. se prevedere chiar obligatia pentru acestea sa indrepte actiunea civila la autoritatea judiciara penala. – sa se constituie parte civila in procesul penal. Odata ce dreptul de optiune a fost exercitat si persoana vatamata a ales calea de valorificare a pretentiilor sale civile. iar favorizatorul raspunde civil solidar cu autorul numai in cazul in care a dat ajutor pentru asigurarea folosului infractiunii si in limitele acestuia. |n cazul in care prin dispozitii legale se prevede un anumit mod de evaluare a pagubelor. 2) Dreptul de optiune in ce priveste punerea in miscare a actiunii civile |n cazul in care s-a inceput procesul penal cu privire la o infractiune prin care s-a produs un prejudiciu. situatie in care cauza nu mai ajunge in fata instantei de judecata. profitind de situatia lasata de casier). |n cadrul procesului penal. 19 al. potrivit art. persoana vatamata are deschise doua cai: – sa se adreseze instantei civile cu actiunea sa civila. in cazul in care s-au produs pagube in patrimoniului lor. in care caz se incepe si se desfasoara un proces potrivit regulilor de drept procesual civil. raspund solidar de intreaga paguba cauzata prin actele lor. la calcularea despagubirilor se tine seama. Coautorii. Raspunde solidar cu inculpatul. singura autoritate care are dreptul sa acorde despagubiri civile. Acest drept este ingradit si in cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu aceasta capacitate restrinsa deoarece. ratiune pentru care aceasta este calea aleasa in cele mai multe cazuri. unitatea de stat pagubita prin infractiune este obligata sa sesizeze organul de urmarire penala pentru cercetarea infractiunii care i-a adus o paguba si sa se constituie parte civila. se pierde insusi dreptul de a obtine repararea pagubei pe cale judiciara. ingradindu-i-se astfel dreptul de optiune. daca judecata actiunii civile ar intirzia solutionarea actiunii penale.

partea civila o exercita in fata organelor de urmarire penala si a instantei de judecata prin participarea la efectuarea actelor de urmarire si de judecata. facuta in fata organelor de urmarire sau a instantei de judecata. nu mai este permisa parasirea caii civile. caci in momentul introducerii actiunii nu avea inca deschisa calea penala. – in faza de judecata. – cind procesul penal a fost reluat dupa suspendare. 18 al. actiunea civila in fata instantei civile. Persoana vatamata care a pornit. cu incalcarea legii. in cazul in care nu este multumita de solutiile date de procuror cu privire la cererile sale. daca ea insasi nu este stinsa printr-o cauza legala. – . se poate plinge procurorului ierarhic superior. incetarea urmaririi sau scoaterea de sub urmarire. procurorul poate sustine in fata instantei actiunea civila (art. |n legatura cu exercitarea actiunii civile. ori printr-o cerere scrisa sau orala prin care se solicita reparatii civile de la inculpat si de la partea responsabila civilmente. lipsa de constituire de parte civila sau renuntarea la reparatii civile este supusa controlului instantei de judecata. in astfel de cazuri. 1). Cind paguba a fost cauzata unitatilor prevazute in art. Exercitarea actiunii civile din oficiu se manifesta si prin obligatia pe care o are instanta de judecata de a introduce in cauza si partea responsabila civilmente. punerea in miscare a actiunii civile trebuie sa aiba loc concomitent sau dupa ce actiunea penala a fost pusa in miscare. 3) Punerea in miscare si exercitarea actiunii civile in procesul penal Actiunea civila se pune in miscare in procesul penal de catre persoana vatamata prin constituirea de parte civila. actiunea civila se exercita si din oficiu. chiar daca partea civila nu se prezinta la judecata. inainte de citirea actului de sesizare a instantei. dindu-i-se dreptul de a se adresa caii penale. actiunea civila va continua sa fie exercitata de catre mostenitorii acesteia care inteleg sa intervina in proces. in aceste situatii.). O situatie speciala in exercitarea actiunii civile o prezinta intervenirea decesului partii civile sau a inculpatului: – in cazul decesului partii civile. daca prima instanta a pronuntat o sentinta civila. fie in cursul urmaririi penale. de asemenea. personal sau prin aparatorul sau. exercitarea actiunii civile. care poate obliga la despagubiri civile daca se constata existenta pagubei si raspunderea civila a inculpatului. spre a se evita pronuntarea a doua hotariri – una civila si alta penala – impotriva aceleiasi persoane cu privire la raspunderea pentru aceeasi paguba. persoana vatamata devine parte in procesul penal. iar impotriva hotaririlor judecatoresti referitoare la actiunea sa civila poate exercita caile de atac. |n vederea exercitarii concomitente a actiunii civile cu exercitarea actiuni penale. partea civila trebuie sa paraseasca calea penala si sa se adreseze cu actiunea sa civila instantei civile. chiar daca nedefinitiva (art. care se obtine printr-o declaratie scrisa sau orala de constituire de parte civila. fiind finalizat prin scoaterea de sub urmarire sau prin incetarea urmaririi penale. este stinsa printr-o cauza legala sau exista un impediment de ordin procedural in exercitarea ei.DPP–pg–90 cind legea prevede ca instanta de judecata lasa actiunea civila nesolutionata (art. fie al judecatii. poate parasi aceasta instanta pentru a se adresa autoritatilor judiciare penale in doua situatii: – cind punerea in miscare a actiunii penale a avut loc dupa ce fusese pornita actiunea civila la instanta civila. iar instanta de judecata are obligatia de a avea rol activ in dovedirea. 145 Cod penal sau persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu aceasta capacitate restrinsa. astfel incit cele doua actiuni sa fie aduse impreuna in fata instantei de judecata si sa poata fi solutionate prin aceeasi hotarire. la reparatii civile. iar in cursul judecatii numai pina la inceperea cercetarii judecatoresti. se face concomitent cu exercitarea actiuni penale de catre Ministerul Public sau partea vatamata. prin actele procesuale indicate. |ntrucit actiunea civila se alatura actiuni penale puse in miscare in cadrul procesului penal. sustinerea si solutionarea actiunii civile (art.ult. procesul penal nu mai continua si in fata instantei de judecata. exista unele diferente dupa cum cauza se afla in fata organelor de urmarire penala sau a instantei de judecata: – daca in cursul urmaririi penale se constata ca actiunea penala este lipsita de temei juridic. Exercitarea actiunii civile. 20). Dupa punerea in miscare a actiunii civile. 287). chiar daca persoana vatamata nu s-a constituit parte civila sau a renuntat. Dupa constituirea de parte civila. de principiu. ca reclamant. cu denumirea de parte civila. Constituirea de parte civila se poate face in tot cursul urmaririi penale. 19 al. Cu toate acestea. ridicind exceptii si punind concluzii cu privire la temeinicia si legalitatea pretentiilor sale civile si prin cererea expresa de a fi obligati inculpatul si partea responsabila civilmente la repararea pagubei pe care a suferit-o. daca partea civila nu a cerut-o. lipsa de temei a actiunii penale sau stingerea acesteia nu impiedica. actionind pentru administrarea probelor privitoare la pretentiile sale.

alte situatii sint proprii actiunii civile. ca impedimente la punerea in miscare a actiunii penale – infirma existenta temeiului juridic al actiunii civile. pentru care nu se poate incepe procesul penal. actiunea civila este exercitata concomitent cu actiunea penala. Exclud raspunderea civila insa. B. 228 al. in temeiul art. – fapta este de natura civila. – lipseste plingerea prealabila. chiar nedefinitiva. Sint cazuri proprii de stingere a actiunii civile: – renuntarea la pretentiile civile solicitate. care a fost reorganizata ori desfiintata. urmind ca actiunea penala sa-si capete solutionarea. prin inlaturarea raspunderii civile in temeiul unei cauze legale Unele cauze de stingere a actiuni penale sint si cazuri de stingere a actiunii civile. b). – decesul inculpatului in cursul judecatii permite partii civile sa exercite in continuare actiunea civila impotriva mostenitorilor inculpatului si a partii responsabile civilmente. daca a inceput. nu mai poate continua pentru a fi promovata si exercitata actiunea civila. – exista autoritate de lucru judecat a penalului asupra civilului. de regula. 21). legea permite disjungerea actiunii civile de cea penala. prevazute in art. desi nu atrag. instanta fiind obligata sa dispuna introducerea in proces a acestora. sesizarea organului competent. 10 lit. fiind neindeplinite conditiile legale. 10 lit. Celelalte cazuri de lipsa de temei a raspunderii penale. Cazuri de impiedicare determinate de lipsa de temei juridic a actiunii civile Pentru a exista raspundere civila se cere savirsirea cu vinovatie de catre o persoana a unei fapte ilicite care a produs o paguba unei alte persoane. nici actiunea civila nu poate fi pusa in miscare si exercitata. actiunea penala nu mai poate fi exercitata in fata instantei de judecata. 2 si 3. astfel incit partea civila va trebui sa se adreseze instantei civile. nu mai poate fi exercitata in sensul finalizarii ei prin obligarea inculpatului si a partii responsabile civilmente la reparatii civile. b 1. exprimarea dorintei guvernului strain sau o alta conditie prevazuta de lege. atunci cind partea civila poate dispune asupra dreptului sau la reparatii civile. in acest caz. Cazuri determinate de lipsa de obiect a actiunii civile. C. prescriptiei raspunderii penale sau a decesului inculpatului inainte de promovarea procesului penal sau in cursul urmaririi penale. daca exista fapta cu caracter ilicit. adica sa se refere atit la actiunea penala. deoarece cauza nu mai poate ajunge la instanta de judecata. iar actiunea civila sa fie exercitata ulterior. Sint astfel de cazuri: – intervenirea amnistiei. – cind partea civila este o persoana juridica. disciplinara sau contraventionala (art. instanta penala este obligata sa retina actiunea civila in cadrul procesului penal si sa procedeze la judecarea si solutionarea ei imediat ce s-a pronuntat cu privire la actiunea penala. 4) Cazurile care impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii civile in procesul penal Ca si la actiunea penala. in caz de disjungere. Cazurile prevazute in art. daca totusi a fost promovata. – fiind aleasa calea civila. Desi. de prima instanta (art. autorizarea prealabila. b. Unele din aceste situatii sint strins legate de cazurile de impiedicare a punerii in miscare sau de exercitare a actiuni penale.DPP–pg–91 daca a decedat inculpatul in cursul urmaririi penale. Cazuri determinate de un impediment la promovarea procesului penal Daca procesul penal nu poate fi promovat si nu poate continua. – . Sint astfel de cazuri: retragerea plingerii prealabile si impacarea partilor. 19 al. urmarirea penala nu poate incepe si. |n toate aceste cazuri. a fost savirsita de inculpat din culpa civila si a produs o paguba. cit si la actiunea civila. 4). si lipsa de temei a actiunii civile. d si e. exista situatii in care actiunea civila nu poate fi promovata sau. s-a pronuntat o hotarire. care trebuie sa fie totale si neconditionate. 10 lit. de principiu. lipsa unei pagube si lipsa legaturii cauzale dintre infractiunea pentru care a fost trimis in judecata inculpatul si paguba produsa. A. – prescriptia raspunderii civile. in lipsa culpei civile. a si c – inexistenta faptei si fapta nu a fost savirsita de invinuit sau inculpat. actiunea civila va fi exercitata in continuare de persoana juridica succesoare in drepturi sau de lichidatori (art. se poate ivi situatia cind solutionarea actiuni penale ar putea fi intirziata de solutionarea actiunii civile.

in legatura cu repararea pagubei. in total sau in parte. regula poarta denumirea de “penalul tine in loc civilul“ (art. daca inculpatul a fost condamnat in actiunea penala. 10 lit. deci daca are temei juridic. in cadrul unui proces penal. prescriptiei. in caz de achitare pentru cazurile prevazute in art. are dreptul de a stabili . ca urmare a unui caz de impiedicare a punerii in miscare a actiuni penale. |n cursul judecatii. retinind existenta faptei si vinovatia piritului in savirsirea faptei. instanta civila trebuie sa retina ca fapta nu a fost savirsita de pirit. Cind se dispune incetare actiunii penale pentru retragerea plingerii prealabile sau impacare. ca urmare.DPP–pg–92 5) Actele procesuale prin care se da efect cazurilor de impiedicare a punerii in miscare sau exercitarii actiunii civile Daca actiunea penala este intemeiata. a persoanei care a savirsit-o si a vinovatiei acestuia. Achitarea pentru cazuri prevazute in art. dimpotriva. judecarea si solutionarea actiunii civile decurgind dintr-o infractiune de catre instanta civila nu prezinta nici un fel de particularitate. se pune in miscare actiunea penala. nici actiunea civila nu mai poate fi alaturata ei pentru a fi exercitata si finalizata prin hotarirea instantei de judecata. §2. 10 lit. |ntr-o asemenea situatie. actiunea civila este respinsa. actiunea civila poate fi exercitata in continuare si solutionata prin admiterea ei si obligarea la reparatii civile. situatiile variind si in raport de cazul de impiedicare incident: |n cursul urmaririi penale. daca s-a pronuntat achitarea pe temeiul art. Ca masura provizorie. se poate totusi dispune. b1. existenta unei cauze de nepedepsire. restituirea lucrurilor si restabilirea situatiei anterioare savirsirii infractiunii. nu era posibila nici exercitarea actiunii civile. 2). a si c. la cererea reclamantului (persoana vatamata) se reia exercitarea actiunii civile in fata instantei civile. persoana vatamata introduce actiunea sa civila la instanta de judecata civila. pronuntindu-se scoaterea de sub urmarire sau incetarea urmaririi penale. Cita vreme nu exista si proces penal pentru fapta cauzatoare de prejudiciu. in cursul urmaririi penale. partea civila este obligata – daca doreste sa obtina pe cale juridica reparatii pentru paguba suferita – sa paraseasca calea penala si sa se adreseze instantei civile cu actiunea sa civila. d si e. 10 lit. care intotdeauna impiedica condamnarea inculpatului. respectind dispozitiile care reglementeaza competenta si procedura de judecata a unei cauze civile. Prin hotarirea sa. alaturata ei. aceasta nu mai poate fi promovata in fata instantei de judecata si. ori incetarea procesului penal pentru intervenirea amnistiei. deoarece solutia data cu privire la aceasta actiune trebuie sa fie luata in considerare la solutionarea actiunii civile. in total sau in parte. a sau c. |n stabilirea acestor situatii trebuie sa se faca deosebire intre urmarirea penala si judecata cauzei. actiunea civila este respinsa ca lipsita de temei. 10 lit. va fi finalizata prin hotarirea instantei penale de admitere a actiunii civile. nu impiedica exercitarea si solutionarea actiunii civile in sensul admiterii ei. Astfel. iar piritul (inculpatul din procesul penal) sa le combata. 14 al. insa. Codul de procedura penala (art. si actiunea civila. reclamantul urmind sa-si dovedeasca pretentiile. nu este stinsa si nu exista vreun impediment procedural in exercitarea ei. in aceste cazuri. Exercitarea actiunii civile la instanta civila 1) Conditiile de exercitare a actiunii civile in fata instantei civile Optind pentru calea civila. decesului faptuitorului. Cind. daca sint intrunite conditiile raspunderii civile si nu exista vreo cauza proprie de stingere a actiunii civile sau de impiedicare a solutionarii ei. dupa sesizarea instantei civile. dupa modul cum a fost solutionata definitiv actiunea penala. cu privire la existenta faptei. |n cazul existentei vreunui caz de impiedicare in exercitarea actiunii penale. b) si in cazurile de incetare a procesului penal pentru temeiurile de sub art. instanta civila trebuie sa considere fapta ca existenta si pe pirit (inculpatul din actiunea penala) ca vinovat de savirsirea ei. partea civila se poate adresa cu actiunea sa civila la instanta civila. deoarece nu exista fapta ori aceasta nu a fost savirsita de inculpat. daca sint intrunite conditiile raspunderii civile. 22) prevede ca hotarirea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila. cind nu exista vreun impediment in exercitarea ei. Aceasta regula este necesara pentru a se solutiona mai intii actiunea penala. Dupa solutionarea actiunii penale printr-o hotarire definitiva. judecarea definitiva a actiunii civile la instanta civila este suspendata pina la solutionarea definitiva a actiuni penale de catre instanta penala. f si j deoarece. Instanta civila. instanta de judecata lasa nesolutionata actiunea civila in cazul de achitare pe temeiul ca fapta nu este prevazuta de legea penala (art. fiind stinsa prin vointa partii civile. prin obligarea inculpatului si a partii responsabile civilmente la reparatiile civile pentru pagubele produse. Prin aceasta regula se impune instantei civile de a solutiona actiunea civila in concordanta cu solutia data actiunii penale. 10 lit. nefiind posibila exercitarea actiunii penale.

Functia jurisdictionala in materie penala si autoritatea publica judiciara care o infaptuieste ordinare sau extraordinare de atac. Trebuie insa respectata conditia ca diferenta solicitata sa rezulte din probe noi. jurisdictia este imputernicirea acordata de lege de a judeca un litigiu concret si de a statua asupra lui. caci legea impune autoritatii jurisdictionale de a judeca si a decide asupra acestui conflict. Stabilirea cu caracter definitiv a faptelor. pentru a se aplica legea in raport de aceste imprejurari. Deci jurisdictia cuprinde puterea de a judeca si decide (cognitio). Acestei functii i se opune functia de aparare. mai ales cele cunoscute de aceasta. Reflectind caracterul priooritar al penalului asupra civilului.DPP–pg–93 existenta sau inexistenta pagubei. dar si puterea de a face sa fie executata hotarirea luata (imperium). de a rezolva acest conflict potrivit dispozitiilor legii care reglementeaza astfel de conflicte. ori pronuntind respingerea ei. I. de a impune executarea condamnarii sau prestatiei. de a aplica legea la cazul concret judecat. de instantele judecatoresti. Functia jurisdictionala si consecintele sale asupra actiunii penale si actiunii civile exercitate in procesul penal §1. si o indatorire de a solutiona conflictul de drept adus in fata sa. descoperirea de noi lucruri sustrase de catre cel care a savirsit o infractiune de furt sau delapidare. jurisdictia cuprinde si puterea coercitiva. jurisdictia inseamna o prerogativa. statuind asupra actiunii civile prin admiterea ei. daca aceasta nu se poate realiza prin exercitarea unei cai Titlul III – JURISDIC}IA Cap. deci chiar daca instanta civila s-a pronuntat definitiv ca fapta nu a fost savirsita de pirit. din probe noi. De asemenea. s-a avut in vedere. Este.13. daca se constata. I. ca paguba nu a fost integral reparata. 22 al. prin care se exercita actiunea penala. in acelasi timp. persoana vatamata se poate adresa cu actiunea civila la instanta civila pentru repararea pagubelor care s-au nascut ori s-au descoperit dupa pronuntarea hotaririi penale de catre prima instanta. aplicarea sanctiunilor prevazute de legea penala revine functiei jurisdictionale. diferenta dintre reparatiile acordate si paguba reala poate fi ceruta pe calea unei actiuni civile la instanta civila. daca probele efectuate in procesul penal confirma aceasta solutie. precum si intinderea ei. Daca s-ar rezuma numai la judecarea si solutionarea conflictului de drept. a vinovatiei inculpatului si. are ca obiect aducerea inculpatului in fata instantei judecatoresti pentru a i se aplica sanctiunea prevazuta de legea penala pentru infractiunea savirsita. a persoanei care sa savirsit-o si a vinovatiei acesteia. procurorul il poate trimite in judecata penala pe acesta si instanta de judecata il poate condamna. pronuntindu-se o hotarire definitiva cu privire la ceasta actiune. paguba nou produsa sau descoperita ulterior urmind a fi reparata in fata instantei civile. |n primul rind. in materie penala. in total sau in parte. Functia jurisdictionala in materie penala 1) Notiunea de jurisdictie in materie penala Functia de invinuire. 2) Cazuri speciale de exercitare a actiunii civile la instanta civila |n cazul in care actiunea civila a fost exercitata din oficiu in procesul penal. prin ordinul care se da altor autoritati de a face ca hotarirea sa fie executata de cel condamnat penal sau civil. puterea de a judeca si de a decide cu privire la aplicarea legii intr-un conflict de drept. |n conceptul sau general. . in art. sau. Dispozitia de mai sus are in vedere ca rezolvarea din oficiu a actiunii civile s-a facut in lipsa persoanei vatamate si astfel exista posibilitatea sa nu se fi administrat toate probele necesare. aplicarea sanctiunilor ar putea ramine fara realizare practica. insa. daca este neintemeiata. in caz de vinovatie. ca simpla declaratie solemna de condamnare sau de obligare la anumite prestatii. indeplinite. in raport de acestea. de aceea. de exemplu agravarea vatamarii produse partii civile dupa pronuntarea primei instante. 2 se prevede ca hotarirea definitiva a instantei civile prin care a fost solutionata actiunea civila nu are autoritate de lucru judecat in fata autoritatilor judiciare penale cu privire la existenta faptei. stabilirea tuturor imprejurarilor favorabile inculpatului. care are ca obiect infirmarea invinuirii.

ca titular al dreptului de a pedepsi. de asemenea. Restringerea cadrului de realizare a justitiei in cauzele penale numai la instantele judecatoresti determina o suprapunere a infaptuirii functiei jurisdictionale cu realizarea justitiei. 125 din Constitutie.DPP–pg–94 |n materie penala. statuind. Prin aceasta dispozitie constitutionala se asigura conditii optime de judecare corecta si obiectiva a infractorilor. persoane . dispozitia data in vederea executarii celor statuate prin hotarirea judecatoreasca definitiva. se preconiza chiar ca unele infractiuni savirsite de majori. in baza careia judecatorii isi formeaza convingerea daca inculpatul se face vinovat de infractiunea pentru care fusese trimis in judecata si daca raspunde din punct de vedere penal. totodata. atit prin autoritatea jurisdictionala care judeca si solutioneaza cauzele penale. |ntr-adevar. realizind justitia in cele mai importante conflicte de drept. jurisdictia cuprinde activitatea de judecata. la solutionarea cauzei penale. cele izvorite din incalcarea legii penale. sa fie incredintate spre judecata unor comisii de judecata. a aparatorilor lor. se permite aplicarea sanctiunilor contraventionale neprivative de libertate si unor organe administrative. dar totodata si o corecta si impartiala infaptuire a functiei jurisdictionale. totodata. activitatea de jurisdictie se caracterizeaza atit prin autoritatea care o infaptuieste – instanta judecatoreasca – dar mai ales prin procedura ce se desfasoara in sedinta de judecata publica. daca infractiunea pentru care inculpatul a fost trimis in judecata a produs o paguba. modalitatea prin care poate fi integral si just reparata si daca inculpatul si partea responsabila civilmente raspund civil de paguba produsa prin infractiune. oral. cu dezbateri contradictorii intre cei ce sustin aplicarea legii si cei ce se opun la aplicarea ei sau cer o alta aplicare decit cea solicitata. |n raport de convingerea pe care si-a facut-o in cursul judecatii. comerciala. prin hotarire. comisii care nu faceau insa parte din sistemul instantelor judecatoresti. nemijlocita si contradictorie a actiunii penale si a celei civile deduse in fata autoritatii jurisdictionale penale – instanta judecatoreasca – cu participarea Ministerului Public. inseamna. pina in 1992. formate numai din judecatori populari. Astfel. iar aplicarea sanctiunilor prevazute de legea penala este incredintata numai instantelor judecatoresti. Repararea unei pagube se poate obtine si printr-o tranzactie intre faptuitor si persoana vatamata. desfasurata in sedinta publica. in componenta carora intra si un judecator. ea poarta denumirea de justitie si capata toate trasaturile pe care Constitutia si legile de organizare judecatoreasca le stabilesc. ca autoritate publica careia i s-a incredintat de catre societate dreptul de a aplica legea penala celor ce au savirsit infractiuni. asupra vinovatiei inculpatului si in caz de vinovatie. obligindu-l. impreuna cu partea responsabila civilmente. legislatia noastra prevedea posibilitatea ca unele infractiuni mai putiun grave savirsite de minori sa fie judecate de comisiile de judecata. sanctionate cu pedepse neprivative de libertate. Cit timp functia jurisdictionala in materie penala se infaptuieste de instantele judecatoresti. orala. cu recunoasterea puterii judecatoresti ca putere distincta a statului. daca este cazul. |n materie penala. autoritati administrative). |n statul de drept. apoi. asupra sanctiunilor prevazute de legea penala ce trebuie sa le sufere. de munca. Se respecta astfel caracteristicile statului de drept. a partii vatamate. sub controlul instantelor judecatoresti. camere de arbitraj. in legislatiile in care contraventiile sint infractiuni. nemijlocit si contradictoriu. aceasta poate chiar renunta la reparatii. Spre deosebire de alte activitati publice prin care se aplica legea la un caz concret de incalcare a ei. raspunderea penala trebuie sa intervina inevitabil. a incredintat puterea de a le aplica instantelor judecatoresti. instantele judecatoresti formeaza una din cele trei puteri ale statului. care este intinderea sa. la repararea pagubei produse prin infractiunea pentru care a fost judecat. ca autoritate publica specializata in judecarea si solutionarea cauzelor penale. pe grade ierarhice. |n aceste cazuri nu se infaptuia justitia. jurisdictia inseamna judecata in sedinta publica. cu participarea Ministerului Public si a partilor. Se cunosc cazuri in care judecarea unor cauze penale a fost incredintata si altor autoritati sau organe decit instantelor judecatoresti. autoritatea jurisdictionala penala procedeaza. organizate pe astfel de principii care sa asigure o eficienta. justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege. finalizata printr-o hotarire judecatoreasca prin care se aplica legea penala inculpatului si legea civila inculpatului si partii responsabile civilmente. Potrivit art. in cazul savirsirii unei infractiuni. cit si prin procedura prin care se infaptuieste justitia. conflictele care se produc pot fi judecate si solutionate si de alte autoritati sau organe (comisii. ci o jurisdictie incredintata altor organe jurisdictionale decit instantele judecatoresti. Daca in materie civila. a inculpatului. 2) Autoritatea jurisdictionala in materie penala Infractiunea fiind cea mai grava incalcare a legii si atragind cele mai severe sanctiuni – pedepsele – statul. si sint formate din judecatori. instantele judecatoresti care infaptuiesc justitia sint constituite intr-un sistem organizat. a partii civile si a partii responsabile civilmente. in materie penala statul de drept incredinteaza puterea de aplicare a legii penale numai instantelor judecatoresti.

Activitatile de judecata in materie penala 1) Gradele de jurisdictie Judecata parcurge. pe de o parte. ceea ce inseamna putere de lege. dar numai instanta de judecata statueaza asupra faptelor si vinovatiei inculpatului. cu participarea Ministerului Public. judecata in apel si judecata in recurs. care anterior nu erau supuse recursului si se judecau in prima si ultima instanta. Deci de la 1 iulie 1993 in sistemul nostru judiciar functioneaza trei grade de jurisdictie: judecata in prima instanta. Pentru a asigura aceasta regula la judecarea tuturor cauzelor penale. urmarirea fiind o faza pregatitoare a judecatii. iar pentru cele de competenta curtilor de apel si a Curtii Supreme de Justitie prin profesionalismul judecatorilor de la aceste instante judecatoresti. Prima instanta verifica. celelalte sint determinate de caile de atac admise de lege. 58/1968 pentru organhizarea judecatoreasca s-a infiintat la Curtea Suprema de Justitie un complet de sapte judecatori. aceste trepte pe care le parcurge judecata unei cauze penale poarta denumirea de grade de jurisdictie. atunci cind exista doua cai de atac ordinare succesive – apel si recurs – vor fi trei grade de jurisdictie pentru aceeasi cauza penala – judecata in prima instanta. conditiile necesare unei activitati corecte si eficiente in aplicarea legii penale. erga omnes. pentru cauzele de competenta judecatoriei prin simplitatea si gravitatea redusa. De aceea. prin Legea nr. Prin desfiintarea in 1948 a apelului. de asemenea. obligarea la reparatii civile sau respingerea lor. de regula. astfel. Aceasta apreciere se datoreaza in primul rind continutului activitatii de judecata in prima instanta. care include administrarea probelor care sustin invinuirea si apararea. iar faza de executare aducind la indeplinire ceea ce a hotarit instanta de judecata. asupra producerii pagubei si a raspunderii civile. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca si Legea nr. 2) Judecata in prima instanta Etapa principala a judecatii este judecata in prima instanta. unele cauze de competenta judecatoriei in prima instanta vor trece numai prin doua grade de jurisdictie – in prima instanta si in recurs – iar toate cauzele de competenta curtilor de apel si a Curtii Supreme de Justitie vor trece prin aceleasi doua grade de jurisdictie. §2. precum si dezbaterile judiciare cu privire la fapta. prin subordonarea din punct de vedere procesual a Ministerului Public si a tuturor partilor fata de autoritatea care o infaptuieste – instanta judecatoreasca. ea pronunta condamnarea sau achitarea. Pe de alta parte. Ministerul Public si partile pot solicita condamnarea sau achitarea. judecata in apel si judecata in recurs – iar daca exista numai o singura cale de atac ordinara – recursul – vor fi numai doua grade de jurisdictie – judecata in prima instanta si judecata in recurs. a partilor si . obligind autoritatile competente la executarea ei in toate dispozitiile sale penale. activitatea instantelor judecatoresti desfasurindu-se dupa o procedura care garanteaza atit aplicarea ferma a legii penale celor ce au savirsit infractiuni. De asemenea. se datoreaza si situatiei ca fara judecata in prima instanta nu se poate concepe o condamnare penala si una civila. Daca un prim grad de jurisdictie este intotdeauna judecata in prima instanta. Exceptiile de la principiului celor trei grade de jurisdictie se explica. prin selectionare si independenta care li se garanteaza. cit si asigurarea drepturilor cetatenilor nevinovati de a nu fi trasi pe nedrept la raspundere penala. Activitatea de judecata in prima instanta se desfasoara la sesizarea procurorului.DPP–pg–95 care nu numai ca sint profesionisti ai dreptului. prin rechizitoriu. sau a partii vatamate prin plingerea sa prealabila in cazurile in care legea prevede o asemenea procedura. de la o instanta judecatoreasca de un anumit grad ierarhic la instante judecatoresti de grad ierarhic superior. repune in functiune principiul a trei grade de jurisdictie pe care era asezata judecata penala inainte de 1948. vinovatia inculpatului si solutia ce trebuie data actiunii penale si actiunii civile. 45/1993. mai multe trepte. dar au asigurate. la noi in tara judecata a fost asezata pe doua grade de jurisdictie – judecata in prima instanta si judecata in recurs. ca prima cale de atac ordinara. faza de judecata pe care o conduce instanta judecatoreasca este considerata faza principala a procesului penal. in timp ce nu toate cauzele penale trec printr-o judecata in apel sau in recurs. contribuie la infaptuirea justitiei in cele mai bune conditii. deci a acelor cai de atac care se exercita impotriva hotaririlor nedefinitive. de regula. Principiul celor trei grade de jurisdictie nu este insa absolut. prin Legea nr. ea obliga sau nu la reparatii civile. Numarul gradelor de jurisdictie depinde de numarul cailor de atac ordinare prevazute de lege. Instituirea apelului. numai unele din chestiunile de fond ale cauzei penale. cu atributia de a judeca in recurs cauzele judecate in prima instanta de aceasta curte. stiut fiind faptul ca in caile de atac se discuta. Preponderenta functiei de realizare a justitiei in cauzele penale se face remarcata. hotarirea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat.

Ca structura. aceste cai de atac se numesc extraordinare. recursul a fost singura cale ordinara de atac. Legea prevede si posibilitatea atacarii unei hotariri definitive daca este nelegala si netemeinica. Judecata in apel se desfasoara in anumite limite. Sint cai de atac extraordinare: contestatia in anulare. la executarea unei pedepse sau altei sanctiuni prevazute de legea penala. Ca o garantie a pronuntarii unor hotariri legale si temeinice. urmind a se proceda apoi la punerea in aplicare a acesteia. la sanctiunile aplicate si la intinderea prejudiciului in latura civila. dupa care se rejudeca fondul cauzei de catre instanta de recurs. pronunta achitarea sau incetarea procesului penal. Hotarirea instantei de recurs este o decizie penala. revizuirea. condamna pe inculpat. De regula. in raport de rezultatul verificarii. omisiunea trecerii unei cauze penale prin judecata in prima instanta atrage nulitatea absoluta a hotaririi pronuntate. la incadrarea juridica. fie Ministerul Public. la judecata in recurs se efectueaza o examinare a legalitati hotaririi atacate cu recurs. Ministerul Public si partile pun concluzii cu privire la legalitatea si temeinicia hotaririi supuse recursului. se procedeaza la casarea hotaririi. judecata in apel se refer` numai la situa]ia p`r]ii civile [i numai cu privire la preten]iile sale civile 21 . in sensul ca judecata are ca obiect situatia celui care a declarat apel sau impotriva caruia s-a declarat apel si numai in latura pe care o poate devolua calitatea sa procesuala21. rezolvind astfel actiunea sau actiunile penale. prin administrarea de probe si prin dezbateri orale. Judecata in apel. Judecata in contestatie in anulare si judecata in revizuire se declanseaza la initiativa Ministerului Public si a partilor. aceasta ramine definitiva si se trece la punerea ei in executare. 3) Judecata in caile de atac Daca impotriva sentintei penale nu se exercita nici o cale de atac. iar in caz de nevinovatie ori de inlaturare a raspunderii penale. denumita sentinta penala. prin care se pune capat procesului penal. iar inculpatul si partea responsabila civilmente le combat. Codul de procedura penala a institiuit cai de atac extraordinare prin care se pot desfiinta acele hotariri definitive care nu sint legale si temeinice. intervenind numai atunci cind Ministerul Public sau una din parti foloseste calea de atac a recursului. {i la judecarea in recurs reexaminarea cauzei se face in anumite limite. Reforma justitiei din 1993 consacra doua cai de atac ordinare: apelul si recursul. |ntr-o prima etapa a judecatii in recurs. determinate de cel ce a declarat apel si de calitatea sa procesuala. intre 1948–1993. in care partea civila sustine pretentiile civile. Cind exista si apel. judecind actiunea civila. Carcteristic in apel este rejudecarea cauzei in fond fara ca hotarirea primei instante sa fie in prealabil desfiintata. recursul in anulare si recursul in interesul legii. ca al doilea grad de jurisdictie. examinarea cauzei se face si cu privire la temeinicia hotaririi atacate. vinovatia inculpatului. Caile de atac indreptate impotriva unei hotariri penale nedefinitive se numesc cai de atac ordinare. Constituie o activitate facultativa. in care Ministerul Public si partea vatamata sustin invinuirea. in care se pot desfasura si o cercetare judecatoreasca si dezbateri judiciare cu privire la existenta faptei. prima instanta o admite daca sint indeplinite conditiile raspunderii civile. iar inculpatul apararea. fie una din partile din proces sint nemultumite de solutia data in cauza de prima instanta si procedeaza la atacarea ei prin una din caile de atac prevazute de lege. obligind pe inculpat si partea responsabila civilmente la reparatiile civile corespunzatoare. De asemenea. sau o respinge. Judecata in recurs constituie al treilea grad de jurisdictie. daca se constata ca hotarirea nu este conforma cu adevarul si cu legea. |n legislatia noastra. in actuala reglementare a recursului. Judecata in prima instanta este primul grad de jurisdictie in materie penala prin care trebuie sa treaca orice cauza penala. temeinicia si legalitatea actului de trimitere sau chemare in judecata a inculpatului. constituie o a doua judecata cu privire la fondul cauzei. in care se administreaza probele prin care se verifica temeinicia actului de sesizare a instantei. insa. care exercita calea de atac extraordinara pentru de exemplu dac` a declarat apel numai partea civil`. daca este neintemeiata. fie se trimite cauza in acest scop la prima instanta sau la instanta de apel. socotindu-se ca faptele au fost corect stabilite la judecata in apel. cind nu exista o judecata in apel. ca si la judecata in apel. daca este vinovat. la aceasta procedindu-se abia atunci cind se pronunta decizia instantei de apel prin care se da o noua solutie cauzei. judecata in prima instanta cuprinde o cercetare judecatoreasca.DPP–pg–96 aparatorilor lor. precum si actiunea sau actiunile civile exercitate in fata sa. apoi o dezbatere judiciara. se aplica regula potrivit careia in calea sa de atac nu se poate agrava situatia celui ce a declarat-o. dupa care prima instanta delibereaza asupra cauzei si pronunta hotarirea sa.

DPP–pg–97 temeiurile prevazute de lege. condamnarea obliga pe inculpat sa execute o pedeapsa sau o masura educativa. Functia de jurisdictie si solutionarea actiunilor exercitate in procesul penal 1) Solutionarea actiunilor exercitate in procesul penal de instanta de judecata Exercitarea actiunii penale si a actiunii civile in fata instantelor judecatoresti le obliga pe acestea sa se pronunte asupra legalitatii si temeiniciei acestor actiuni. daca inculpatul a fost condamnat in actiunea penala. Solutionarea actiunii civile depinde. rechizitoriul procurorului are efect de a sesiza instanta de judecata. sanctiunile prevazute de legea penala. care in acest mod isi exercita sarcina sa generala de control asupra activitatii de judecata a tuturor instantelor judecatoresti. actiunea civila se solutioneaza prin hotarire separata. Astfel. calea unui proces penal pentru aceeasi fapta si cu privire la acelasi inculpat. iar judecata in caile de atac. Astfel. ordonanta de scoatere de sub urmarire sau de incetare a urmaririi produce efecte atit timp cit nu a fost infirmata de procurorul ierarhic superior si nu este obligatorie pentru instanta civila sesizata cu actiunea civila izvorita din fapta cercetata. cit si pentru organele care au sarcina sa o execute. dar condamnarea inculpatului se pronunta numai de instanta de judecata. de regula odata cu cea penala. deoarece condamnarea penala implica existenta faptei si savirsirea ei de catre inculpat cu vinovatie. De aceea. solutiile pronuntate prin hotariri definitive ale instantelor judecatoresti au acest caracter. instanta de judecata pronunta condamnarea inculpatului. deoarece prin el se infaptuieste justitia in cauze penale. Dimpotriva. obligind pe inculpat si partea responsabila civilmente la repararea pagubei printr-una din modalitatile prevazute de lege. solutionind o cauza penala. precum si a inexistentei unei cauze care atrage inlaturarea raspunderii penale sau apararea de pedeapsa. actul procesual cel mai important. cu unele exceptii. poarta denumirea de sentinta penala sau decizie penala. fiind posibile solutii diferite pentru fiecare actiune. Spre deosebire de actele de dispozitie ale procurorului emise in cadrul urmaririi penale. daca alaturat actiunii penale a fost exercitata si actiunea civila. Condamnarea implica statuarea de catre instanta de judecata a savirsirii cu vinovatie de catre inculpat a faptei pentru care a fost judecat si incadrarea ei juridica intr-o dispozitie incriminatorie a legii penale. A solutiona actiunea civila inseamna a pronunta o hotarire judecatoreasca prin care se statueaza daca prin infractiunea pentru care este judecat inculpatul s-a produs o paguba. care este intinderea si valoarea sa. Recursul in anulare este o prerogativa numai a procurorului general. si devine obligatorie pentru instanta civila care ar judeca actiunea civila pentru repararea pagubei produse prin acea infractiune. o masura de sigurana. hotarirea definitiva de achitare sau de incetare a procesului penal pronuntata de instanta de judecata inchide. cit si prin legile organice si ordinare. |n raport de instanta de judecata care o pronunta. |n cazul cind urmarirea penala a fost legal si bine efectuata. in caz de vinovatie. o pedeapsa complimentara. dupa cerintele incriminatorii din legea penala. de modul cum a fost solutionata actiunea penala. atit prin Constitutie. in anumite chestiuni. nu se poate respinge actiunea civila pe motivul inexistentei faptei sau a lipsei de vinovatie a inculpatului. §3. Pentru a se pronunta o hotarire legala si temeinica in fiecare cauza penala s-a instituit un complex de reguli si garantii procesuale. in caz de disjungere. trebuie solutionate toate actiunile potrivit dispozitiilor legii. prin care orice hotarire penala nelegala poate fi atacata in fata Curtii Supreme de Justitie. hotarirea judecatoreasca are putere de lege. prin verificarile pe care le face si prin solutiile ce le poate adopta. hotarirea judecatoreasca poate fi o sentinta sau o decizie. si se aplica. trebuie sa definitiveze solutiile corespunzatoare legii si adevarului cu privire la aceste actiuni. instanta de judecata solutioneaza numai aceasta actiune. Atunci cind s-a exercitat doar actiunea penala. executarea ei fiind obligatorie atit pentru partile la care se refera. instanta de judecata este obligata sa solutioneze si actiunea civila. Judecata in prima instanta trebuie sa se finalizeze prin solutionarea actiunii penale si a actiunii civile. Solutionarea actiunii penale si a actiunii civile se dispune prin hotarire judecatoreasca. A solutiona actiunea penala inseamna a pronunta o hotarire judecatoreasca prin care se statueaza asupra existentei infractiunii si a vinovatiei inculpatului. iar rechizitoriul a stabilit complet si corect . 2) Solutionarea actiunii penale Daca invinuirea este intemeiata si inculpatul raspunde din punct de vedere penal. iar actiunea penala a fost pusa in miscare si exercitata in conditiile legii de procedura penala. |n cazul cind in acelasi proces penal sint exercitate mai multe actiuni penale si mai multe actiuni civile. care nu au caracter definitiv si nu au efect erga omnes.

atunci cind intervine o cauza de inlaturare a raspunderii penale sau de aparare de pedeapsa (amnistia. ca urmare. 3) Solutionarea actiunii civile |n caz de condamnare. Achitarea inculpatului se pronunta in cazul in care se constata existenta unuia din cazurile prevazute in art. prescriptiei raspunderii penale sau a decesului inculpatului. in caz de condamnare. astfel. fapta nu a fost savirsita de catre inculpat. pentru care este posibila inlocuirea raspunderii penale sau apararea de pedeapsa). ceea ce implica savirsirea unei infractiuni. instanta de judecata admite actiunea civila exercitata in fata sa. actiunea penala a fost in mod gresit promovata.). decesul inculpatului. a fost retrasa plingerea prealabila ori partile s-au impacat. contraventionala. pentru toate infractiunile si toti inculpatii (amnistia. de aceea. in natura sau la plata unei despagubiri banesti. in solutionarea actiunii civile instanta se ocupa numai de existenta pagubei. alte temeiuri au insa un caracter temporar (cit timp lipseste autorizarea prealabila sau sesizarea organului competent. 10 lit. Unele din cazurile de achitare atrag o restitutio in integrum. inlocuirea raspunderii penale. in toate aceste situatii lipseste fie o trasatura esentiala a infractiunii. fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni. dezinvestindu-se de judecarea ei. sa sesizeze autoritatea competenta pentru a aplica sanctiunile corespunzatoare. printr-o sentinta sau decizie de condamnare. |n aceste cazuri nu mai poate interveni condamnarea. in materie penala. interventia amnistiei. impacarea partilor etc. Achitarea inculpatului inseamna inexistenta infractiunii. Actiunea civila poate fi admisa in . dupa caz. stingerea actiunii penale se poate produce chiar in cursul judecatii. instanta de judecata poate pronunta si restituirea cauzei la procuror. Cele mai multe temeiuri a caracter difinitiv. Cu privire la actiunea penala. inlaturind orice fel de constringere juridica. Desi inculpatul a fost trimis in judecata penala. De aceea. in ce priveste plingerea prealabila. solutiile posibile fiind achitarea si incetarea procesului penal. Unele temeiuri au o aplicabilitate generala. Actiunea civila este admisa. desi achitat penal. fapta nu este prevazuta de legea penala. lasind fara obiect actiunea penala. Spre deosebire de actiunea penala. contraventionala). exista o cauza care apara de pedeapsa. prescriptia. de regula. ca urmare nu se poate produce nici o consecinta decurgind din incalcarea legii penale. de aceea legea de procedura penala le considera cauze de excludere completa a raspunderii juridice. fie trimiterea din nou in judecata a inculpatului. |ncetarea procesului penal este o solutie prin care se constata existenta unei cauze de inlaturare a raspunderii penale. a–e. disciplinara. |ncetarea procesului penal se pronunta in cazurile prevazute in art. actiunea civila se solutioneaza si fata de partea responsabila civilmente. fie in acelasi proces penal. f–j. cind este cazul. daca prin infractiune s-a produs o paguba partii civile. in mod necesar. fie la existenta unei cauze care inlatura raspunderea penala. faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii si exista o cauza care inlatura caracterul penal al faptei. urmind sa se dispuna. disciplinare si va fi sanctionat ca tare. semnificind lipsa de temei a actiunii penale. a sesizarii organului competent. deoarece: fapta nu exista. care se solutioneaza numai fata de inculpat. disciplinara. semnificind: lipsa plingerii si autorizatiei prealabile. 10 lit. poate obliga pe inculpat la reparatii civile si. instanta de judecata. |n alte situatii. o anumita autorizare sau o sesizare a organului competent. |n acest caz actiunea penala se exercita din nou in faza de urmarire penala. fapta poate atrage o raspundere civila. savirsirea ei de catre inculpat si vinovatia acestuia. fie scoaterea de sub urmarire sau incetarea urmaririi penale. o fapta care nu este prevazuta de legea penala ori careia ii lipseste gradul de pericol social al unei infractiuni poate atrage o raspundere civila. in realitate. pronuntind achitarea. fiindca in latura penala s-a retinut existenta faptei. atunci cind legea o permite. inculpatul poate fi supus unei raspunderi de alta natura. finalizarea cauzelor de catre instanta de judecata se realizeaza. decesul inculpatului. fie intr-un proces de alta natura. se pronunta condamnarea. obligind pe inculpat si partea responsabila civilmente la reparatii civile. introducerea ei dupa trecerea termenului de doua luni de la data cunoasterii faptuitorului opereaza cu caracter definitiv). exista autoritate de lucru judecat. alte temeiuri se aplica numai in cazurile prevazute de lege (plingerea prealabila a persoanei vatamate. astfel. Deci temeiurile pentru care se poate dispune incetarea procesului penal se refera fie la neindeplinirea unei conditii pentru promovarea actiunii penale. administrativa sau disciplinara. dupa verificarea faptelor de catre instanta de judecata. administrative. fie unul din elementele constitutive ale infractiunii pentru care a fost judecat inculpatul. inexistenta faptei sau neparticiparea inculpatului la savirsirea ei inlatura orice fel de raspundere (penala. civila.DPP–pg–98 faptele si vinovatia inculpatului. autoritatea de lucru judecat). deoarece era fara temei ori fusese stinsa printr-o cauza legala. precum si de modalitatea prin care aceasta trebuie reparata. este posibil ca in cursul judecatii sa se constate ca. inculpatul ramine vinovat sub aspectul legii civile. de intinderea ei.

in unele legisla]ii. se dispune obligarea la reparatii civile daca s-a produs o paguba partii civile. in primul caz (cind fapta nu este prevazuta de legea penala). sistemul unitatii justitiei penale si a justitiei civile este preponderent in legislatiile contemporane. sau in parte. g. prin achitarea pentru temeiurile prevazute in art. f si j. |n temeiul primului principiu. retinindu-se ca fapta a fost savirsita de catre inculpat. fiind inadmisibila obtinerea de reparatii civile cu incalcarea legii de procedura penala. Actiunea civila este admisa si in cazul in care s-a pronuntat achitarea sau incetarea actiunii penale. ceea ce exclude specializarea judecatorilor numai pentru anumite cauze. b1. 23 22 . 476 al. 3) de exemplu in Fran]a instan]ele de drept comun judec` [i cauze penale [i cauze civile. in care exista si unitate a justitiei civile cu justitia penala. in caz de disjungere. 10 lit. iar in temeiul celui de-al doilea principiu functioneaza instante judecatoresti care judeca numai cauze penale. in situatia plingerii prealabile. dupa o perioada de timp. astfel ca s-a intervenit pe o cale nelegala la realizarea unei pretentii civile. Raminerea definitiva a hotaririi judecatoresti penale atrage autoritatea de lucru judecat atit a solutiei date in actiunea penala. i. dar respingerea ctiunii civile se pronunta si atunci cind nu s-a produs o paguba prin fapta inculpatului sau exista o cauza legala de inlaturare a raspunderii civile. se poate pronunta si printr-o sentinta sau decizie penala separata. h. pe grade ierarhice. data in aceeasi cauza penala. la sectia penala si invers. aceleasi instante judecatoresti judeca si cauze civile si cauze penale.14. |nalta Curte de Justi]ei. Curte de Siguran]` a Statului) 24 Astfel. Desi criticabil datorita lipsei de specializare a judecatorilor. precum si prin incetarea procesului penal pe temeiurile prevazute in art. chiar daca nu constituie infractiune sau nu mai poate interveni raspunderea penala. daca sint intrunite conditiile raspunderii civile si nu exista vreo cauza in care actiunea civila este stinsa sau se lasa nesolutionata. a autorizatiei sau sesizarii organului competent. Autoritatea judecatoreasca prin care se infaptuieste justitia in cauzele penale §1. judecatorii sectiei civile pot trece. cit si a solutiei date in actiunea civila. daca pagubele sint mai mici decit pretentiile partii civile sau daca la producerea pagubei a contribuit si culpa acesteia. avind in virf o instan]` militar` suprem`. b ori cind pronunta incetarea procesului penal pentru vreunul din cazurile prevazute in art. Instanta de judecata nu poate respinge actiunea civila pe temeiul ca actiunea civila nu a fost sustinuta in instanta si nici nu poate trimite partea civila sa exercite actiunea sa civila in fata instantei civile22. Instanta de judecata lasa actiunea civila nesolutionata cind pronunta achitarea pentru cazul prevazut in art. disciplinara. Sistemul de instante judecatoresti este unic atunci cind toate instantele sint organizate intr-un ansamblu. achitarea sau incetarea procesului penal. 10 lit. implicind mai putine cheltuieli in functionarea sa. chiar atunci cind exista sectii penale si sectii civile separate. atunci cind valoarea pagubei se ridica la nivelul pretentiilor partii civile. avind o singura instanta suprema. excep]ie face judecarea cauzei dup` procedura de urgen]` (art. in mod nejustificat s-a promovat si s-a desfasurat procesul penal pentru o fapta de natura civila. 3). desfasurarea procesului penal este lovita de nulitate absoluta. instan]ele pentru minori. dar si instante judecatoresti care judeca numai cauze penale23. Actiunea civila se poate solutiona prin sentinta sau decizie penala a instantei de judecata prin care s-a solutionat si actiunea penala. sisteme mixte. insa. fie o cauza civila. precum si a autoritatii lucrului judecat. I.DPP–pg–99 totalitate. 10 lit. organizarea in mai multe sisteme de instante judecatoresti presupune separarea instantelor in mai multe ansambluri. 10 lit. Instantele judecatoresti 1) Sisteme de organizare a instantelor judecatoresti Instantele judecatoresti pot fi organizate pe principiul unitatii justitiei civile si a celei penale sau pe principiul separatiei celor doua forme de realizare a justitiei. cu tot atitea instante supreme in fruntea lor24. Ceea ce caracterizeaza unitatea justitiei penale si a justitiei civile consta in aceea ca aceiasi judecatori pot judeca fie o cauza penala. Organizarea judecatoreasca poate sa cuprinda un unic sistem de instante judecatoresti sau mai multe sisteme de instante judecatoresti. d si e. caci aceste temeiuri inlatura conditiile raspunderii civile de a exista o fapta savirsita de inculpat. Actiunea civila este respinsa atunci cind nu sint intrunite conditiile raspunderii civile. Se admit. fie ca s-a pronuntat condamnarea. Astfel. 346 al. instan]ele militare formeaz` un sistem aparte fa]` de cel al instan]elor ordinare. administrativa. O astfel de solutie se pronunta atunci cind fapta nu exista sau nu a fost savirsita de inculpat (art. dar unele instan]e speciale judec` numai in penal (instan]ele militare. O separare completa intre justitia civila si justitia penala nu-si mai gaseste aplicare in legislatiile moderne.

|n raport de organizarea pe grade ierarhice. de regula. cum sint judecatoriile. |n legislatiile fostelor tari socialiste. 101 al Constitutia României din 1923. s-a infiin]at o |nalt` Curte de Justi]ie. Din aceasta dispozitie constitutionala se trage concluzia ca in România se constituie un sistem unitar de instante judecatoresti. care trebuie protejat in mod special (infractiuni militare. infractiuni care pun in pericol circulatia pe caile ferate. s-ar infiinta tribunale extraordinare. Potrivit dispozitiilor Legii nr. configuratia acestora este urmatoarea: judecatorii. |n cadrul acestei reglementari se poate considera ca in sistemul nostru judiciar functioneaza instante ordinare sau de drept comun (cele civile) si instante speciale (cele militare).DPP–pg–100 Instantele judecatoresti pot fi ordinare (sau de drept comun). printre acestea se numara tribunalele si curtile pentru minori (in Franta). intre care se imparte competenta instantelor in judecarea cauzelor penale. 2) Sistemul de instante judecatoresti in România Spre deosebire de Constitutia din 1965. la baza fiind un numar mai mare de instante de grad inferior. O alta dispozitie constitutionala prevede ca “este interzisa infiintarea de instante extraordinare” (art. |n unele tari sistemul judiciar se reduce la doua verigi: astfel. ferind abuzurile prin care. curti de apel si |nalta Curte de Casatie si Justitie. tribunalele departamentale. instantele extraordinare sint instituite in imprejurari exceptionale. ca instante civile (ordinare). 56/1993. pentru judecarea [i sanc]ionarea celor care au colaborat cu guvernele totalitare militare [i au s`vir[it crime de r`zboi. Instantele speciale au sarcina de a judeca infractiuni savirsite intr-un anumit domeniu de activitate social-economica. avind controlul judiciar asupra activitatii de judecata a tuturor instantelor judecatoresti din toate statele componente. iar pentru infractiunile contra securitatii statului se pot infiinta instante speciale. pentru a judeca anumite infractiuni sau anumite persoane25. in temeiul Legii nr. instantele de drept comun (ordinare) sint acele instante judecatoresti carora le revine sarcina de a judeca orice infractiune. o dispozitie similara era prevazuta si in art. Legislatiile occidentale au organizat instantele de drept comun pe patru verigi: tribunale de politie. in baza Legii nr. tribunale regionale. curtile de apel. cu o singura instanta suprema. sistemul judiciar cuprindea. ministrii) se pot infiinta instante cu caracter politic. personal maritim si fluvial). tribunale. |n Fran]a. politice si extraordinare. Aceasta interdictie constituie o garantie a infaptuirii justitiei de catre judecatorii firesti prevazuti de lege. trei verigi: tribunale populare raionale. minori. culminind cu virful piramidei de instante. 54/1993 pentru organizarea instantelor si parchetelor militare. Deci singura instanta judecatoreasca ce are caracter constitutional si nu poate fi desfiintata decit prin modificarea Constitutiei este Curtea Suprema de Justitie. sistemul de instante judecatoresti poate avea mai multe verigi. indiferent de calitatea persoanei care a savirsit-o. tribunale corectionale. 2). pentru judecarea si condamnarea unor persoane care au detinut functii importante in stat. in România au functionat judecatorii. Tribunalul Suprem al Republicii. denumire data fostului Tribunal Suprem imediat dupa 1989 si consfintita prin Constitutia României din 1991. in fruntea sistemului nostru judiciar. 7/1990). in cadrul guvernului de la Vichy. se afla Curtea Suprema de Justitie. cu ocupan]ii nazi[ti. cu judecatori desemnati pe criterii politice. cum este |nalta Curte de Justitie din Franta. intre 1968–1993. care stabilea care sint instantele judecatoresti in România. pe timp limitat. curti de apel. 25 . pentru motive politice. Dup` 1989. |n materie penala. in 1945 s-a infiin]at in România Tribunalul Poporului. speciale. tribunalul militar teritorial si Curtea Militara de Apel. prin existenta unor Curti sau Tribunale federale. 125 al. tribunalele militare. formate si din membri ai parlamentului. care exercita controlul asupra tuturor instantelor judecatoresti ce functioneaza in baza legii. aeriene. sistemul judiciar se amplifica. 92/1992 privitoare la organizarea instantelor judecatoresti. pentru a judeca pe cei care au colaborat. au func]ionat tribunale militare extraordinare pentru judecarea [i pedepsirea actelor teroriste (Decretul–lege nr. maritime) sau savirsite de persoane cu o anumita calitate (militari. functioneaza ca instante militare: tribunalele militare. in care se afla Curtea (Tribunalul) Suprema de Casatie si Justitie. in 1945. |n fine. Constitutia din 1991 prevede ca “Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti prevazute de lege”. aceasta se constituie ca instanta judecatoreasca de cel mai inalt grad ierarhic fata de toate celelalte instante judecatoresti ce se stabilesc prin lege. Pentru judecarea unori infractiuni savirsite in timpul exercitarii functiei de unele personalitati politice (presedintele tarii. in Republica Moldova exista judecatorii populare raionale si o Judecatorie Suprema. |n statele federale. cu o compunere speciala – civila si militara – cum este Curtea de Sigurnata in Franta. tribunale judetene si Tribunalul Suprem. pentru o scurt` perioad` de timp. tribunalele maritime si fluviale. deoarece toate instantele judecatoresti se includ intr-un singur ansamblu unitar.

precum si de sectiile penala si militara ale instantei supreme ca prima instanta. este data in numele judecatoriei. cu atributii de a lua note. – Curtile de apel. – Curtea Militara de Apel. tribunalele si curtile – civile si militare – sint subordonate. judecatoria are o competenta generala de judecata in prima instanta. Pot avea doua sau mai multe sectii. redacta hotariri.DPP–pg–101 Instantele ordinare cuprind trei verigi: Judecatoriile functioneaza in fiecare judet si in municipiul Bucuresti si Sectorul agricol Ilfov. in numar de 15. La Curtea Suprema de Justitie exista un corp de magistrati asistenti. Tribunalele judeca in prima instanta cauzele date in competenta lor. Judeca in prima instanta anumite infractiuni contra statului. este instanta militara de grad superior. 54/1993. au ca circumsciptie teritoriala doua sau mai multe judete. si in recurs in cazurile in care hotaririle atacate au fost date de tribunale ca instante de apel. |n materie penala. tribunalele militare teritoriale si Curtea Militara de Apel. in numar de patru (Bucuresti. Curtea Suprema de Justitie judeca si recursurile in interesul legii. judeca recursurile declarate impotriva hotaririlor pronuntate de judecatorii. Curtii Supreme de Justitie. La curtile de apel din Constanta si Galati functioneaza sectii maritime si militare. – . infractiunile savirsite de persoane cu o anumita calitate (magistratii de la judecatorii si tribunale). Curtea Suprema de Justitie. cu sediul in Bucuresti. in sensul ca aceasta exercita controlul general asupra activitatii de judecata a acestora. sectiile sint conduse de presedinti de sectie. Curtea Suprema de Justitie judeca in prima instanta cauzele date in competenta sa. Ele judeca numai in prima instanta infractiunile contra capacitatii de aparare a patriei si contra disciplinei militare. judeca recursurile declarate impotriva hotaririlor pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel. judecind in prima instanta cauzele mai grave si infractiunile savirsite de ofiterii superiori. tribunalele judeca apelurile declarate impotriva hotaririlor pronuntate in prima instanta de catre judecatorii. Toate judecatoriile. Cind se refera la completul de judecata care desfasoara activitatea de judecata intr-o cauza penala. au circumscriptii teritoriale stabilite intr-o anexa la Legea nr. are cinci sectii dintre care. Fiecare instanta judecatoreasca se incadreaza cu numarul necesar de judecatori – civili pentru instantele de drept comun si militari pentru instantele militare – cu indeplinirea conditiilor legale de vechime si cu procedura prevazuta de lege. deci in numele instantei judecatoresti. de regula. prin judecarea recursurilor de competenta sa si a recursurilor in anulare si in interesul legii. din punct de vedere ierarhic. in capitala isi are resedinta Tribunalul Municipiului Bucuresti. dupa caz. pregati cauzele pentru judecata. tribunal sau curte. ca instante de recurs. in raport de natura si gravitatea infractiunii. dintre care una penala. cu sediul in Bucuresti. Numarul lor este de 179. Tribunalele Galati si Constanta au si sectii maritime si fluviale. dupa calitatea de demnitar pe care a avut-o faptuitorul in momentul savirsirii infractiunii. iar localitatile de resedinta sint fixate intr-o anexa la Legea nr. 3) Instanta de judecata La judecarea unei cauze penale nu iau parte toti judecatorii incadrati la judecatorie. tribunalului sau al curtii. Iasi si Timisoara). in sensul ca judeca toate infractiunile in afara de cele date prin lege in competenta altor instante judecatoresti. judeca si in apel. ori prin Sectii Unite. nesusceptibile de apel. ca instanta de recurs. care formeaza completul de judecata al unei instante judecatoresti. apelurile si recursurile declarate impotriva hotaririlor pronuntate de tribunalul militar teritorial. dar si apelurile si recursurile declarate impotriva hotaririlor pronuntate de tribunalele militare. Hotarirea pronuntata de completul de judecata. dar judeca si in apel si in recurs. – Tribunalele au ca circumscriptie teritoriala un judet. – Tribunalele militare. Instantele militare cuprind si ele trei verigi: tribunalele militare. – Tribunalul militar teritorial. unul sau mai multi vicepresedinti. care participa la judecarea cauzelor penale. La instantele judecatoresti functioneaza personal auxiliar (grefieri. format potrivit legii. ca instante de apel. in materie penala. judeca prin sectia penala si sectia militara. iar ca instanta de recurs in anulare impotriva hotaririlor penale definitive ale oricarei instante judecatoresti este singura care are competenta sa-l judece. executori judecatoresti). precum si cele savirsite de militari pina la un anumit grad ierarhic. personal administrativ si de serviciu. arhivari. cu sediul in localitatea de resedinta a acestuia. Instantele judecatoresti au in conducere un presedinte si. |n Sectii Unite. este egala in grad cu curtea de apel. Cluj-Napoca. cu sediul in Bucuresti. 92/1992. atunci cind hotarirea atacata a fost pronuntata in prima instanta de tribunal. Judeca in prima instanta infractiunile contra statului savirsite de militari. ci numai un anumit numar de judecatori.

daca avocatul formuleaza si sustine apararea. intelegind completul de judecata care desfasoara sau a desfasurat activitatea de judecata. prevede cerinta trecerii unui examen de capacitate. Curtea Militara de Apel. curte. Pot judeca in recurs. instanta care judeca o cale de atac extraordinara. L. §2. precum si Curtea Suprema de Justitie. sociala. adica a acelui judecator sau complet de judecata din cadrul judecatoriei care. are competenta de a judeca o cauza penala. autoritatea judecatoreasca este instanta de judecata. fiecare instanta de judecata avindu-si specificul ei organizatoric si functional. iar in problemele de compunere si desfasurare a judecatii trebuie folosita denumirea de instanta de judecata. Nu intotdeauna o licenta in drept atrage bagajul de cunostinte necesare functiei de judecator. iar aplicarea legii penale si a celei civile la cazul concret judecat necesita interpretarea corecta a dispozitiilor acestei legi. Deci ca subiect al procesului penal. Aceste distinctii sint necesare pentru intelegerea modului de compunere a instantelor de judecata. atit pentru a se acorda judecatorului stagiar dreptul de a judeca. Curtea Suprema de Justitie. la investirea cu calitatea de judecator se cer anumite conditii: – |n ce proveste pregatirea profesionala. instanta de apel. curtea. Judecatoria. dar judecata se desfasoara in fata instantei de judecata. instantele judecatoresti se pot caracteriza astfel: – judecatoriile si tribunalele militare judeca numai in prima instanta. ea facind parte din acea putere a statului prin care se infaptuieste justitia in cauzele penale. in cazurile prevazute de lege. dar in unele cazuri si in prima instanta. reprezentind judecatoria. de a judeca si solutiona cauzele penale. instanta de recurs. curtile de apel. Din punct de vedere al atributiilor de judecata. ca instanta judecatoreasca. subiectul procesual-penal care poate hotari asupra vinovatiei penale a unei persoane si sa-i aplice sanctiunile prevazute de legea penala este judecatorul. in numele judecatoriei. de exemplu curtea de apel poate judeca in prima instanta. aceasta atributie revine numai Curtii Supreme de Justitie. in apel si in recurs. Daca procurorul are dreptul sa formuleze si sa sustina invinuirea. Pentru a se asigura corpului judecatoresc o compozitie corespunzatoare acestor cerinte. O astfel de distinctie este utila deoarece aceeasi instanta judecatoreasca – tribunal. de a fi licentiat in drept. prin complete diferite. apartinind unei instante judecatoresti. ca instanta judecatoreasca. – tribunalele. Curtea Suprema de Justitie – poate desfasura. tribunalul militar teritorial. |n raport de activitatea de judecata pe care o desfasoara. tribunalele. |n ce priveste judecata in recurs in anulare si recurs in interesul legii. – Curtea Suprema de Justitie judeca in principal in recurs si in recurs in anulare. Deci intelesul denumirii de instanta de judecata este diferit de acela de instanta judecatoreasca si indica numai acel complet de judecata sau chiar unic judecator. tribunalul. De aceea. pentru a lamuri cauza sub toate aspectele si sa pronunte o hotarire legala si temeinica. judecatorii trebuie sa indeplineasca conditia de studii. Judeca numai in prima instanta judecatoriile si tribunalele militare. are puterea de a judeca si solutiona acea cauza. Ca urmare: – judecatorul trebuie sa fie o persoana bine pregatita profesional. curte. mai multe activitati de judecata. cit si pentru primirea in magistratura ca judecator definitiv. tribunalul militar teritorial si Curtea Militara de Apel judeca in prima instanta. in fata caruia se desfasoara activitatea de judecata. la tribunalul miliar teritorial si la Curtea Militara de Apel. curtile de apel. care variaza si dupa activitatea de judecata pe care o desfasoara. Studiile juridice superioare implica un bagaj minim de cunostinte pentru indeplinirea functiei de judecator.O. De aceea. ceea ce inseamna judecatorie. intrucit desfasurarea judecatii se conduce dupa anumite reguli de drept. tribunal. dar si in apel si in recurs.DPP–pg–102 Codul de procedura penala foloseste denumirea de instanta de judecata. se pot distinge mai multe categorii de instante de judecata: prima instanta. – judecatorul trebuie sa fie ferit de orice influenta din afara – politica. Judecatorii 1) Calitatea de judecator Judecatorul indeplineste cea mai importanta functie procesual penala. Judecata in apel se desfasoara la tribunale si curti de apel. – persoana care indeplineste functia de judecator trebuie sa se bucure de prestigiul corespunzator functiei. potrivit legii. in problemele de organizare si de competenta trebuie folosita denumirea de instanta judecatoreasca.J. . dar pot judeca in prima instanta si toate celelalte instante judecatoresti. familiala – pentru a fi impartial.

tratarea corespunzatoare a fiecarei cauze penale cere cunostinte aprofundate de criminologie. Deci pentru calitatea de judecator in materie penala nu se cere o conditie de specializare. un argument important pentru stat l-ar constitui si cheltuielile sporite pentru specializarea judecatorilor in civil si in penal. stagii de pregatire sau. judecatorilor trebuie sa li se garanteze independenta fata de celelalte autoritati. in studiile si articolele publicate. poate atrage un plus de severitate in solutionarea cauzelor. – Autorii care sustin specializarea in materie penala.O. incepind cu pozitivistii si dominind astazi cu adeptii scolii de aparare noua.J. unitatea justitiei civile si a celei penale raminind ca principiu de baza. fata de opinia publica.). Functia de magistrat este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata. medicul. cursuri postuniversitare) constituie insa un element de selectionare a unui judecator pentru posturile de judecatori care se confrunta mai des cu cauzele de natura specializarii sale. ministrul justitiei organizeaza periodic. una din cele trei puteri ale statului. de particularitatile sale psihice. care asigura experienta necesara pentru rezolvarea celor mai complexe cauze. ei nu pot. 82 L. chiar daca procesele respective sint pe rolul altor instante decit celor in care isi exercita functia (art. meseriasul specializat rezolva cu mult mai bine problemele profesiunii decit o persoana cu cunostinte generale in materie. pornesc de la necesitatea unui tratament diferentiat pentru fiecare infractor.J. inginerul. La acest punct de vedere a contribuit in mare masura necesitatea unei limitari a cheltuielilor in sectorul judiciar. sa aiba o tinuta corespunzatoare instantei unde functioneaza. |n timpul cit functioneaza ca judecatori le este interzis sa desfasoare actiuni sau sa aiba manifestari care ar aduce prejudicii prestigiului justitiei (cum ar fi: interventii pentru satisfacerea iuntereselor personale sau ale familiei lor. curti de apel. specializarea poate duce la rutina. cu exceptia functiilor didactice din invatamintul superior (art. chiar in aceeasi zi sau intr-o perioada urmatoare. deoarece orice judecator are calitatea de a judeca o cauza penala de competenta instantei judecatoresti din care face parte. or. care nu are antecedente penale si se bucura de o buna reputatie. fata de partile din proces. cu posibilitatea ca judecatorul penal sa treaca la judecarea cauzelor civile. la sedintele de judecata. ceea ce le asigura o pozitie independenta fata de orice influenta politica. 83 L. 86–87 L. judecatorii penali venind in contact direct cu cei mai periculosi infractori.O. daunatoare judecatii. constinte de care nu are nevoie un judecator in materie civila. care cunoaste bine limba oficiala a statului. Pentru a se asigura prestigiul judecatorilor. judecatorii nu pot face parte din partidele politice (art. 3 din Constitutie) sau sa desfasoare activitati publice cu caracter politic (art.DPP–pg–103 S-a pus problema specializarii judecatorilor care judeca in materie penala: – Autorii care sustin judecarea cauzelor penale de orice judecator. nerespectarea secretului deliberarii etc.). deoarece judecatorul penal rezolva si problemele actiunii civile. specializarea din initiativa proprie (doctorate. de perfectionare profesionala.). participarea la administratia sau conducerea unor societati comerciale sau civile. fapte care aduc atingere onoarei sau probitatii profesionale. care cer cunostinte de drept civil.O. dupa caz.J. la activitatea de arbitru sau expert. Pentru indeplinirea unor functii superioare – la tribunale. Judecatorul trebuie sa corespunda prestigiului de a face parte din puterea judecatoreasca. acestia sint obligati. in raport de cauzele care l-au determinat sa savirseasca infractiunea. precum si la orice activitati cu caracter lucrativ. Asa cum profesorul. pentru dublarea numarului de judecatori pe care l-ar presupune specializarea. Pentru a li se asigura impartialitatea in judecarea si solutionarea cauzelor penale. stiinta penitenciara. de posibilitatile de reinsertie sociala. psihologie si sociologie penala. de criminalistica. – – . nu poate fi judecator decit persoana care este cetatean rom#n si are capacitatea deplina de exercitiu a drepturilor. Curtea Suprema de Justitie – magistratul trebuie sa aiba o activitate meritorie si anumite conditii de vechime in magistratura. in cadrul Institutului de perfectionare a magistratilor. nu pot sa dea consultatii scrise sau verbale in probleme litigioase. sa se pronunte cu privire la problemele curente de politica interna. periculoasa pentru lamurirea cauzei si pentru tratarea diferentiata a inculpatilor. Astfel.). fara o anumita specializare. a activitatilor de comert. pornesc de la ideea ca specializarea aduce unilateralitate in cunostintele juridice. judecatorilor le este interzisa exercitarea. 37 al. Discutia din doctrina nu a avut repercusiuni in legislatie. direct sau prin persoane interpuse. care pot avea ca obiect si specializarea in judecarea cauzelor penale. Astfel. si judecatorul specializat ar pune un diagnostic mai bun si ar adopta tratamentul cel mai eficient in raport de persoana inculpatului. de asemenea.

|n România. pe de o parte. iar pe de alta parte. daca numirea in magistratura este incredintata guvernului sau ministrului justitiei. Dupa cum se stie. Federatia Rusa). se poate descifra o dependenta a judecatorului fata de autoritatea de care depinde cariera sa profesionala. |n statul de drept se iau masuri ca o astfel de dependenta sa nu fie posibila. cooptarea si numirea lor. o lege care ar duce o anumita solutie intr-o cauza concreta ar fi neconstitutionala. indicatii de cum trebuie judecata si solutionata o cauza penala. pe de o parte. atributiile sale in legatura cu instantele judecatoresti fiind de ordin administrativ si financiar. ca urmare. fara nici o presiune sau vreun amestec din afara. influenta politica. |n SUA alegerea se face de catre electoratul circumscriptiei in care isi desfasoara judecatorul activitatea. Sistemul de alegere a judecatorilor este raspindit in numeroase state (SUA. ca urmare. Presedintele României exercita (art. 123 al. Simpla proclamare a independentei judecatorilor nu este suficienta pentru realizarea ei in practica. care sa aiba implicatii si in cauza data. deoarece trebuie sa existe totusi o investire cu functia de judecator din partea unei autoritati constituite. in modalitatea prin care este organizata admiterea in magistratura. Elvetia. timorat sau stimulat de ordine sau indicatii cu privire la solutia pe care trebuie sa o pronunte. independenta judecatorilor se realizeaza prin prevederea ca ei se supun numai legii. de natura a influenta negativ aceasta convingere. dar nu si investirea lor. alegerea judecatorilor la noi in tara nu a asigurat independenta lor fata de conducerea politica centrala si locala. precum si intre stat si . |n legatura cu dobindirea capacitatii functionale de judecator se pot folosi mai multe sisteme: alegerea judecatorilor. guvern. este intarit prin dispozitia potrivit careia acest principiu nu poate forma obiectul unei revizuiri a Constitutiei si. daca mentinerea in functia de judecator. Sistemul cooptarii judecatorilor de catre corpul de magistrati nu s-a dovedit viabil. nu exista nici o garantie ca vor fi alesi ca judecatori acele persoane care au pregatirea necesara si se bucura de o moralitate corespunzatoare. 2 din Constitutie. Parlamentul poate influenta o solutie concreta numai prin adoptarea unei legi de aplicare generala. “judecatorii sint independenti si se supun numai legii”. potrivit Legii de organizare judecatoreasca din 1968. care sint obligatorii si pentru judecatori. Ministerul Justitiei. care erau alesi de Marea Adunare Nationala. de asemenea. despre sanctiunea penala pe care trebuie sa o aplice. |ntr-adevar. ca urmare. nici un fel de autoritate publica. Principiul independentei judecatorilor. un judecator nu trebuie sa se lase influentat. 148 al. a restringerii sau suprimarii sale (art. in caz de vinovatie. in pozitia de sine statatoare a judecatorului in cursul desfasurarii activitatii sale de judecata. atunci exista posibilitatea unei dependente a judecatorului de autoritatea care l-a numit. Independenta judecatorilor trebuie asigurata in special fata de celelalte doua puteri ale statului. nici un reprezentant al autoritatii executive nu este autorizat sa dea dispozitii. in Rusia de catre diferite organe de putere ale statului. corpul magistratilor poate face propuneri in ce priveste recrutarea judecatorilor. 2) Independenta judecatorilor Potrivit art. Alegerea judecatorilor prezinta avantajul ca inlatura subordonarea lor fata de organul care i-ar numi. Garantiile respectarii acestui principiu rezida. administratia publica centrala si locala. deci si pentru procurorii care reprezinta Ministerul Public. acest sistem de recrutrare a judecatorilor prezinta si pericolul grav de a introduce politica in magistratura. ceea ce-i face dependenti de aceste voturi. ca organ de specialitate al guvernului. avansarea sau retrogradarea ar constitui o prerogativa a guvernului sau a ministrului justitiei. 80 din Constitutie) functia de mediere intre puterile statului. cum ar fi o lege penala mai blinda sau o dispozitie de procedura de aplicare imediata. presiune a opiniei publice. in sensul ca judecatorii vor trebui sa solicite votul electoratului. injonctiuni ale partilor nu trebuie sa aduca vreo constringere sau inriurire asupra convingerii judecatorilor in solutionarea cauzelor penale. judecatorii erau alesi de catre consiliile populare judetene. in afara de prevederile legii. Constitutia din 1991 a adoptat sistemul numirii judecatorilor de catre Presedintele României. nu are nici un fel de atributie in ce priveste judecarea si solutionarea cauzelor de catre judecator. deosebindu-se dupa autoritatea sau electoratul care face selectarea. afara de judecatorii Tribunalului Suprem.DPP–pg–104 Aceste conditii se cer pentru toti magistratii. |n conceptia Constitutiei. Prin aceasta se realizeaza impartialitatea in judecarea si solutionarea cauzelor penale. 1). deoarece ar insemna un amestec al puterii legislative in activitatea puterii judecatoresti. consacrat constitutional. Pentru solutionarea legala si temeinica a cauzelor penale este necesar ca judecatorii sa-si formeze convingerea deplina despre vinovatia sau nevinovatia inculpatului. Independenta judecatorilor trebuie asigurata si in raport de Presedintele României. la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. de asemenea. ceea ce da incredere partilor si creaza pentru opinia publica convingerea in legalitatea si justetea solutiei adoptate.

cum sint judecatorii de la instantele ierarhic superioare.).J. sub sanctiunea nulitatii actelor indeplinite inainte de depunerea lui. inlaturind teama de represalii din partea puterii politice pentru refuzul de a se supune unor indicatii sau influente in modul de solutionare a cauzelor penale. in limitele aratate. 19 L. in aceasta calitate. De asemenea. . 78 L. judecatorul trebuie sa depuna un juramint. cazurile de eliberare din functie fiind strict prevazute de lege si cad in atributia Consiliului Superior al Magistraturii. presedintii si vicepresedintii instantelor din care fac parte. delegare. transferare. 73. pune concluzii.O. lucrarile acestuia fiind conduse de presedintele Curtii Supreme de Justitie. de presedintii instantelor din care fac parte si a celor ierrhic superioare se refera la modul in care judeca si solutioneaza cauzele concrete de competenta lor. dar aceasta obligatie nu aduce atingere independentei judecatorilor care. Prin derogare. |n acest mod judecatorul este pus la adapost in ce priveste corectitudinea si capacitatea sa functionala de ingerintele ce ar putea fi exercitate de ministrul justitiei prin actiunea disciplinara.DPP–pg–105 societate.O. Independenta judecatorilor este garantata si prin statutul disciplinar al acestora. 93–101 L. deci pentru a indeplini acte de judecata. judecatorii nu pot fi avansati. de Camera Deputatilor si Senat. neavind dreptul sa dea indicatii judecatorilor in subordine cu privire la modul cum trebuie solutionata o cauza penala. Consiliul Superior al Magistraturii. asupra activitatii judecatorilor din subordonarea lor. Exista pentru judecatorii de la instanta de trimitere dupa casare obligatia procesuala de a se conforma punctelor de vedere juridice rezolvate prin hotarirea prin care s-a admis calea de atac. prevede ca judecatorul nu poate fi avansat sau transferat decit cu consimtamintul acestuia si numai prin hotarire a Consiliului Superior al Magistraturii. care se judeca de Curtea Suprema de Justitie.J. pe baza unui numar mai mare de propuneri facute de adunarile generale ale magistratilor de la fiecare instanta judecatoreasca si parchet. in complet de 7 judecatori (art. judecatorii inspectori de la curtile de apel sau prin judecatori delegati. in sedinta comuna. iar delegarea sa la o alta instanta nu poate fi dispusa de ministrul justitiei fara acordul sau decit in cazurile limitativ indicate si pe o durata de cel mult doua luni intr-un an. judecatorii stagiari sint numiti de ministrul justitiei si nu dobindesc dreptul de a judeca decit dupa o perioada de stagiu. in primul rind. asa cum s-a procedat in justitia rom#neasca dupa 1944. reprezentantii Ministerului Public. Controlul se exercita prin verificarea lucrarilor. Desi instantele judecatoresti sint organizate pe grade ierarhice. compus din 15 magistrati alesi. pregatirii si aptitudinilor profesionale. pastreaza dreptul de a hotari dupa constiinta lor. judecatorii de la o instanta judecatoreasca nu pot fi influentati in rezolvarea unei cauze concrete de parerea pe care o exprima judecatorii de la o instanta superioara. ceea ce poate constitui o garantie a impartialitatii in numirea judecatorilor. Presedintele si ceilalti judecatori ai Curtii Supreme de Justitie sint numiti pe o perioada de 6 ani. 124 din Constitutie). Legea actuala de organizare judecatoreasca prevede.J. ceilalti judecatori sint numiti pe o perioada de timp nelimitata. prin avansare.). Independenta judecatorilor fata de ministrul justitiei. potrivit caruia actiunea disciplinara se promoveaza de ministrul justitiei. Pentru a dobindi capacitatea functionala de judecator. dupa o procedura speciala. Exista insa un control exercitat de ministrul justitiei prin inspectorii generali. de Consiliul Superior al Magistraturii. Atunci cind s-a dorit subordonarea judecatorilor puterii politice s-a renuntat la inamovibilitate. pe de alta parte. |ntrucit presiuni asupra judecatorilor se pot obtine prin amenintarea cu mutarea in alta localitate. suspendati si eliberati din functie decit in cazurile si conditiile prevazute de lege si numai de Consiliul Superior al Magistraturii. a modului in care se desfasoara raporturile de serviciu cu justitiabilii si avocatii. Un al doilea aspect al independentei judecatorilor se manifesta in raporturile pe care le au acestia cu alti reprezentanti ai autoritatilor judiciare. Nu pot fi supuse controlului solutiile date in procese pina la raminerea lor definitiva. judecatorul poate face contestatie. doar activitati administrative si de conducere. dar se judeca si se solutioneaza. organ in cadrul puterii judecatoresti. Procurorii din cadrul parchetului de pe linga o instanta judecatoreasca pot face cereri. caci controlul asupra solutiilor se exercita prin caile de atac (art. art. precum si prin aprecierea asupra activitatii. ridica exceptii. prezinta garantia selectionarii pentru functia de judecator a persoanelor care indeplinesc toate conditiile de admitere in magistratura. transferati. |mpotriva sanctiunilor aplicate de Consiliul Superior al Magistraturii. O a doua garantie importanta a independentei judecatorilor fata de autoritatea executiva o constituie inamovibilitatea lor (art. dar acestea sint admise sau respinse de judecatori potrivit convingerii lor ca sint legale si temeinice. garantii in ce priveste pastrarea calitatii de judecator. Inamovibilitatea da judecatorilor un statut de siguranta cu privire la functia pe care o indeplinesc. cu posibilitatea de a fi reinvestiti in functie.O. presedintii si vicepresedintii instantelor judecatoresti pot desfasura.

ceea ce ii impune mai multa pregatire profesionala. judecarea celor mai grave infractiuni se desfasoara in fata unor instante compuse din judecatori de profesie si jurati. evitarea rutinei judiciare. Curtea cu jurati a functionat in România intre 1864–1939. dar au dreptul de a judeca si rezolva cauze penale. sistemul presupune un numar mai mic de judecatori. cu posibilitatea pentru Ministerul Public sau p`r]ile din proces de a-i recuza pe cei tra[i la sor]i. Pentru sistemul colegial se aduce argumentul ca mai multi judecatori inseamna o cunoastere mai buna si mai completa a cauzei. argumentele sint impartite si de valoare aproximativ egala. fiind propu[i de c`tre organiza]iile ob[te[ti dintre cei mai devota]i membri ai lor. Cu privire la superioritatea unui sistem fata de celalalt. asesorii populari erau ale[i de c`tre consiliile populare jude]ene. mai multa atentie la judecarea si solutionarea cauzelor. 26 . ori se ameninta in public un judecator in legatura cu activitatea jurisdictionala a acestuia. Deci in compunerea instantei de judecata poate sa intre un singur judecator sau mai multi judecatori. deoarece hotarirea reprezinta solutia adoptata de instanta de judecata. Cu ocazia judec`rii unei cauze. independenta judecatorilor este asigurata si fata de orice persoana care ar incerca sa o influenteze. cind completul este format din mai multi judecatori. Compunerea si constituirea instantelor de judecata 1) Judecator unic sau compunere colegiala Prin compunerea instantei de judecata se intelege alcatuirea completului de judecata de la judecatorii. cetatenii colaboreaza la infaptuirea justitiei penale in cadrul Curtilor cu jurati. absolven]i ai [colii generale. Astfel. moralitate. in România. asigurindu-se totodata o remuneratie mai buna a cestora. in numeroase alte tari. neincadrarea in vreun caz de incompatibilitate etc. membri ai comitetelor de supraveghere a condamnatilor etc. prin tragere la sor]i. ulterior. deci o selectie mai riguroasa. Se considera ca un judecator unic are mai multa responsabilitate. 45/1991 s-a renun]at la formarea completelor de judecat` cu asesori populari la judec`torii [i tribunalele jude]ene. al tribunalelor pentru minori. unde numarul judecatorilor este redus. |n cazul judecatorului unic activitatea de judecata revine unei singure persoane. de natura a aduce stirbire autoritatii judecatoresti. asesorii se pronunta insa asupra tuturor chestiunilor supuse judecatii26. conform principiului de baza al organizarii justitiei care era participarea oamenilor muncii la infaptuirea justitiei. cu numarul de judecatori prevazut de lege. din completul de judecata care urmeaza sa stabileasca sanctiunea se propune participarea unor medici. Ca urmare. ei au mai func]ionat la instan]ele militare pin` la 1 iulie 1993. dar propunerea capata. alegerea lor se face dintre avocatii cei mai buni si cu cea mai mare experienta. de necesitatea ap`r`rii persoanelor inculpate impotriva excesului de represiune al judec`torilor de profesie. care sint intrevazute ca un tratament pentru condamnati in vederea indreptarii lor si a reinsertiei cit mai grabnice in societate. din 1948. curti. |n sustinerea acestui sistem se aduce exmplul Angliei. psihologi. prin Legea nr. dar unitate de activitate functionala. din listele de jura]i astfel intocmite se aleg. Deosebirea dintre jurati si asesori (esevini) consta in aceea ca juratii se pronunta numai cu privire la vinovatia inculpatului. primul sistem poarta denumirea de judecator unic (compunere monocratica). in Franta. a instaur`rii statului de drept [i a separ`rii autorit`]ii judec`tore[ti de influen]ele politice. clasa conduc`toare a statului socialist. tribunale. unele instante de judecata au in compunerea lor si persoane care nu sint magistrati. orice cet`]ean putea fi ales ca jurat. cu capcitate de exerci]iu. cu o reputa]ie ne[tirbit`. exista o pluralitate de activitati personale. o sustinere din ce in ce mai puternica. asupra incadrarii juridice si a pedepsei pronuntindu-se judecatorii de profesie. Ca urmare. ca urmare. in condi]iile ideologiei marxist-leniniste care cerea o judecat` de natur` s` apere statul socialist. de asemenea. dar aceasta reprezinta activitatea functionala a instantei de judecata.DPP–pg–106 |n fine. caci Codul penal solutioneaza ofensa autoritatii (art.). ini]ial. pentru a contribui la inf`ptuirea politicii acestuia. |n tarile socialiste. judecata in prima instanta a avut loc cu participarea asesorilor populari. exista mai multa garantie a impartialitatii in Participarea cet`]enilor la inf`ptuirea justi]iei a fost motivat`. |n România asesorii populari puteau fi cet`]enii rom#ni care impliniser` 23 de ani. f`r` condamn`ri penale. Pe plan legislativ nu s-a introdus o dispozitie in acest sens. |n cazul fostelor ]`ri socialiste. jura]i pentru acea cauz`. 3) Judecatorii nemagistrati |n legislatiile moderne. mai multe cunostinte juridice si mai multa experienta. statutul acestora fiind superior oricarui functionar al statului. astfel. atunci cind se aduce atingere onoarei sau demnitatii. de principiu. pe listele de jura]i au fost trecute numai acele persoane care indeplineau anumite condi]ii de aptitudine (cet`]enie. in conditiile conceptiei apararii sociale noi. iar cel de-al doilea de compunere colegiala. 238). §3. prin orice mijloc. asesorii populari care participau la judecat` erau selec]iona]i dintre muncitorii de la ora[e [i sate. al |naltei Curti de Justitie. completele de judecata erau formate din asesori populari. |n literatura de specialitate este in discutie o extindere a participarii judecatorilor nemagistrati la solutionarea problemelor de aplicare a sanctiunilor penale.

. procesul se judeca din nou in fata unui complet de divergenta. Unele recursuri si recursuri in anulare. in recurs sau in recurs in anulare ori in vreo cerere de competenta exclusiva a instantei supreme. prin completul de sectie penala sau militara.. si o mai mare autoritate pentru hotarirea pe care o pronunta. astfel incit orice greseala in formarea completului (mai multi judecatori sau mai putini) duce la desfiintarea hotaririlor pronuntate de o instanta gresit compusa. format din 3 judecatori.ult. a. 279 al. . 2) Compunerea instantelor de judecata in România Prin Legea de organizare judecatoreasca din 1864. Modul de compunere a instantelor de judecata este prevazut sub sanctiunea nulitatii absolute.O. care ar vrea sa-si impuna un punct de vedere propriu. iar celelalte cauze se judeca in prima instanta si in caile de atac de un complet de judecata format din mai multi judecatori. tribunalul militar judeca printr-un singur judecator militar. precum si toate recursurile in interesul legii sint judecate de Curtea Suprema de Justitie in Sectii Unite. ca regula. cei din urma avind intotdeauna majoritatea. cererile si caile de atac de competenta judecatoriei privitoare la ceste infractiuni. Se sutine ca un colegiu de judecatori capata un prestigiu mai mare si. |n completul de judecata nu pot fi inclusi judecatorii exclusi de lege (incompatibili). principiul monocratic. cu toate acestea. iar altele o compunere din 2 judecatori. cel care a intocmit raportul la judecata in recurs – art. La judecatorii. Actualul sistem de compunere a instantelor judecatoresti adopta. care judeca numai in prima instanta compunerea este de doi judecatori. Curtea Suprema de Justitie judeca. presedintele completului de judecata a instantei militare care trebuie sa aiba cel putin un grad egal cu al inculpatului. completul se va forma din 2 judecatori pentru intreaga cauza. cererile de reabilitare. nu exista un sistem numai colegial. dintre care unele solicita o compunere dintr-un singur judecator. iar din 1971 s-a extins judecarea cauzelor cu judecator unic la judecatorii. dar neintemeiat. |n cazul in care completul de judecata este format din 2 judecatori. 18 L. daca acesta este militar).). Reglementarea compunerii instantelor de judecata este prevazuta in Legea nr. in Principate si apoi in România s-a adoptat sistemul mixt. |n 1957. care se formeaza prin includerea in complet a presedintelui sau vicepresedintelui instantei ori a unui alt judecator desemnat de presedinte (art.ult. precum si in cauzele privitoare la infractiuni contra ordinii si disciplinei militare pedepsite de lege cu cel mult 2 ani inchisoare. 385 al. de regula. 54/1993 pentru organizarea instantelor si parchetelor militare si Legea nr. 92/1992 (L. numai pentru cauzele care se judecau potrivit procedurii infractiunilor flagrante. |n afara de alcatuirea sa din numarul de judecatori prevazut de lege. Tribunalul militar teritorial si Curtea Militara de Apel judeca in prima instanta in complet format din 2 judecatori militari. principiul colegial. completul este acelasi fie ca se judeca in prima instanta. a judecatorului indicat de lege (anume desemnat de ministrul justitiei pentru cauzele cu inculpati minori – art. iar acestia nu ajung in cursul deliberarii la un acord cu privire la solutia ce trebuie data cauzei. cind regimul comunist a introdus participarea asesorilor populari la judecarea tuturor cauzelor penale. iar completul pentru judecata in apel si in recurs cu 3 judecatori. multe legislatii adoptind un sistem mixt. presedintele completului de judecata trebuie sa aiba cel putin gradul militar al acestuia. Tribunalele militare judeca in prima instanta in complete de 2 judecatori militari. sau calitatea de judecator incetase la data judecatii. in mod necesar completul a fost alcatuit din mai multe persoane – judecatori si asesori populari. s-a introdus judecatorul unic. 3 sau 5). judecatoria judeca cu un singur judecator: pricinile privind infractiunile prevazute in art. iar celelalte instante judecatoresti judecau in complete de mai multi judecatori (2. La aceeasi sanctiune se ajunge si in cazul in care vreuna din persoanele care au judecat cauza nu primise inca investirea ca judecator si nu depusese juramintul prevazut de lege.J. 483 al. Cind judecatoria judeca o cauza privitoare la mai multe infractiuni. alcatuite din cel putin 3/4 din numarul judecatorilor in functie la aceasta inalta instanta.J. prin exceptie. totodata se inlatura arbitrariul unui singur judecator. de competenta instantelor inferioare. dar care sint de competenta tribunalului militar.O. ca urmare. iar ca exceptie si numai la judecatorii si tribunalele militare.DPP–pg–107 judecata. judecatoriile judecau cu un singur judecator. Cind inculpatul este militar. fiind mai greu sa influentezi pe toti judecatorii. in care cauzele mai simple. 2 lit. 56/1993 a Curtii Supreme de Justitie. se judeca de un singur judecator. precum si in Legea nr. Sistemul colegial este adoptat in cele mai multe tari. |n 1948. compunerea instantei implica si prezenta completului de judecata.). |n cauzele pentru care judecatoria judeca cu un singur judecator. Tribunalele si curtile de apel isi formeaza completul de judecata in prima instanta cu 2 judecatori. iar in apel si in recurs in complete formate din 3 judecatori militari. cu preponderenta sistemului colegial.

Cazurile de incompatibilitate 1) Capacitatea functionala specifica a judecatorului |n literatura de specialitate se face deosebire intre capacitatea funtionala generala si cea specifica a judecatorilor. 73. a grefierilor.DPP–pg–108 Compunerea instantelor de judecata prevazuta in Legea nr. I. Potrivit legii (art. Judecatorul care se afla in vreunul din cazurile de incompatibilitate trebuie sa se abtina de a face parte din completul de judecata al cauzei respective. Ca urmare. sau. procurorii sint constituiti in parchete pe linga fiecare instanta judecatoreasca si participa la judecarea cauzelor penale. studiul acestei institutii trebuie sa figureze intre problemele legate de aceasta capacitate functionala. exista incompatibilitate intre functia de judecator si orice alta functie publica sau privata (art. acorda persoanei investite cu functia de judecator dreptul de a judeca orice cauza de competenta instantei judecatoresti din care face parte. sint predispusi a favoriza una din partile din proces. legea prevede situatiile de natura sa puna la indoiala impartialitatea judecatorilor. 197 al. care prevede cazurile de interdictie de a face parte din completul de judecata al unei anumite cauze. Absenta procurorului de la judecarea unei cauze penale atrage nulitatea absoluta a hotaririlor pronuntate de acea instanta. ca reprezentant al intereselor generale ale societatii si aparator al ordinii de drept. persoanelor care efectueaza cercetarea penala. 92/1992 si in celelalte legi de organizare a instantelor militare si a Curtii Supreme de Justitie are meritul de a institui.15. intrucit incompatibilitatea nu este o institutie legata de competenta. are atributia de a consemna in documente procedurale declaratiile facute in sedinta. |ntrucit cazurile de incompatibilitate a persoanelor care au aceste calitati procesuale sint mai restrinse si specifice activitatii lor. Instanta de judecata se constituie si cu un grefier care. Punem in primul plan examinarea . Incompatibilitatea consta in interdictia impusa de lege unui judecator de a participa la judecarea unei anumite cauze penale. Astfel. aflata in competenta instantei din care face parte. ca regula. Codul de procedura penala actual reglementeaza incompatibilitatea in titlul referitor la competenta. datorita altor calitati procesuale pe care le-au avut anterior in cauza. fiind o parte din autoritatea judecatoreasca. Legea prevede si cazuri de incompatibilitate a procurorilor. exista presupunerea ca acesta va cauta sa mentina solutia pe care o daduse anterior. Deci exista o institutie procesuala. in vederea asigurarii impartialitatii in judecarea si solutionarea acelei cauze. datorita unor imprejurari personale. Incompatibilitatea §1. ceea ce este de natura sa reduca considerabil cazurile de compunere gresita a instantei intilnite anterior in practica. Prima forma. al drepturilor si libertatilor cetatenilor. 124 al 2 din Constitutie). ci o institutie referitoare la capacitatea functionala a judecatorilor de a desfasura activitatea de judecata. Reglementind incompatibilitatea. denumita incompatibilitate. deoarece inlatura de la activitatea de judecata pe acei judecatori care. Ca urmare. trebuie sa participe la judecarea cauzelor. expertilor si interpretilor. in caz contrar poate fi recuzat. luindu-se in consideratie legaturile judecatorului cu acea cauza penala concreta. aceste documente sint semnate si de grefier. masurile luate de instanta. lipsa semnaturii sale de pe documentele procedurale atrage nulitatea numai daca s-a produs vreo vatamare partilor din proces (art. legaturi care ar putea aduce atingere impartialitatii sale. Capacitatea functionala specifica are in vedere dreptul judecatorului de a judeca o anumita cauza penala. caci altfel nu s-ar putea desfasura judecata. 310 si 312). ar putea avea o orientare preconceputa spre o anumita solutie. daca judecatorul de la prima instanta ar fi avansat la instanta de apel sau de recurs. 92/1992. dupa ce a sesizat instanta de judecata prin rechizitoriu. cererile si concluziile procurorului si ale partilor. denumita incompatibilitate. iar abtinerea si recuzarea sint mijloacele procesuale prin care se realizeaza aceasta interdictie. 3) Constituirea instantei de judecata Potrivii Legii nr. complete unice pentru fiecare instanta de judecata. de capacitate functionala generala. instanta de judecata compusa potrivit legii se constituie cu Ministerul Public. judecatorul care este ruda apropiata cu inculpatul se presupune ca va fi partinitor fata de acesta. in raport de aceasta capacitate functionala. reglementind o institutie procesuala specifica. legea instituie o garantie necesara pentru justa solutionare a cauzelor penale. de competenta instantei judecatoresti din care face parte. 305. cu procurorul de sedinta. ca personal auxiliar judecatoresc. 1). S-a luat in considerare ca procurorul. Lipsa grefierului de la sedinta de judecata nu este posibila. ele vor fi abordate cu prilejul discutarii activitatii lor procesuale.

persoane care efectueaza cercetarea penala. 2 si 3. Cazurile de incompatibilitate constituie exceptii de la regula capacitatiii functionale. deoarece incompatibilitatea nu ar fi o institutie care se refera la compunerea instantei de judecata. s-a statuat ca nu este o solutionare a cauzei in fond atunci cind judecatorul a luat parte numai la sedinta in care s-au admis. trebuie sa se bucure de o deplina impartialitate in activitatea lor. a vinovatiei inculpatului. – Judecatorul care a solutionat cauza in prima instanta nu mai poate lua parte la rejudecarea cauzei in prima instanta. pronuntind deci condamnarea. nu devine incompatibil sa judece din nou in recurs aceeasi cauza venita dupa o rejudecare in prima instanta. presiuni asupra unui alt judecator din complet. b) Judecatorul care a luat parte la judecarea unei cauze la prima instanta nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze intr-o instanta superioara sau la rejudecarea cauzei dupa desfiintarea hotaririi cu trimitere de catre instanta de apel sau dupa casare cu trimitere catre instanta de recurs Se pot concepe doua ipoteze: – Judecatorul care a luat parte la solutionarea cauzei la prima instanta nu mai poate lua parte la judecarea cauzei la instanta de apel (daca intre timp a fost avansat la aceasta instanta) si nici la instanta care ar judeca recursul sau recursul in anulare. respins sau administrat probe. ceea ce inseamna ca a facut parte din completul de judecata care a rezolvat chestiunea existentei infractiunii. ca sot sau ruda apropiata. de asemenea. |ntelesul termenului de “rude apropiate” este indicat de art. care se refera la incalcarea normelor privind compunerea instantei de judecata. c) Judecatorul care si-a exprimat anterior parerea cu privire la solutia care ar putea fi data in acea cauza Exprimarea parerii poate avea loc in afara procesului penal sau chiar in cursul desfasurarii sale. experti. dar anterior dezbaterilor judiciare si a pronuntarii hotaririi. insa daca. trimisa in acest scop de catre instanta de apel. 149 Cod penal. Pentru a opera acest caz de incompatibilitate se cere ca judecatorul sa fi luat parte la “solutionarea cauzei”. |n afara procesului penal se . judecind si solutionind cu caracter definitiv cauzele penale. existind presupunerea ca nu-si va schimba solutia data anterior. de aceea ele trebuie sa fie prevazute in mod expres de lege si sint de stricta interpretare. deoarece ar insemna sa-si verifice propria sa hotarire. pentru aceleasi motive. grefieri.DPP–pg–109 cazurilor de incompatibilitate a judecatorilor deoarece acestia. a raspunderii sale penale si a aplicarii sanctiunilor. achitarea sau incetarea procesului penal. judecatorul care s-a pronuntat asupra recursului nu poate fi considerat ca s-a pronuntat asupra fondului si. Nerespectarea dispozitiilor privind incompatibilitatea judecatorilor este sanctionata cu nulitatea absoluta. iar la instanta de apel si de recurs a dispus admiterea caii de atac si solutionarea cauzei in fond. judecatorul care a participat la admiterea recursului nu mai poate participa la solutionarea cauzei care ar reveni din nou dupa o casare in recurs in anulare. deoarece nu se incadreaza in situatiile de nulitate absoluta prevazute in art. interpreti. ori legea fixeaza conditiile pozitive (cine poate intra in complet) si conditiile negative (cine nu poate intra in complet). Majoritatea autorilor rom#ni si practica instantei supreme accepta sanctiunea nulitatii absolute. dupa casare cu trimitere de instanta de recurs sau de recurs in anulare. cazul de incompatibilitate fiind un caz de gresita compunere a instantei. Pentru procurori. 197 al. dupa casare. care implica exprimarea unui punct de vedere personal de catre fiecare din membrii completului de judecata. de recurs sau de recurs in anulare. s-a dispus restituirea cauzei la procuror ori s-a exprimat cu aceasta ocazie o parere asupra incadrarii juridice ce s-ar putea da faptelor dupa completarea urmaririi penale. |ntr-o opinie s-a sustinut ca si cazurile de incompatibilitate ale judecatorilor sint prevazute sub sanctiunea unei nulitati relative. judecatorul care a judecat si solutionat cauza in apel nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze in recurs sau in recurs in anulare. prin decizia de recurs s-a solutionat cauza in fond. deoarece completul de judecata se formeaza potrivit legii (art. incompatibilitatea se afla sub sanctiunea nulitatii relative. 2) Cazurile de incompatibilitate (art. De asemenea. judecatorul care a judecat in apel sau in recurs si a dat o solutie asupra fondului este incompatibil sa faca parte din completul de judecata care ar rejudeca in apel sau in recurs. ceea ce ar denatura principiul colegialitatii. ca urmare. 292). 46–48) Legea prevede urmatoarele cazuri de incompatibilitate pentru judecatori: a) Judecatorii care sint rude apropiate intre ei sau soti nu pot face parte din acelasi complet de judecata Cazul de incompatibilitate se explica prin posibilitatea ca un judecator sa exercite. |n practica.

a emis mandatul de arestare preventiva. sub orice forma. Din formularea legii rezulta ca este incompatibil de a judeca o cauza judecatorul care. practica Tribunalului Suprem a adoptat solutia contrara. a pus concluzii asupra fondului cauzei. a pus in miscare actiunea penala. 2. trimiterea in judecata). in calitate de procuror. Gr. a facut afirmatii sau negatii cu privire la o solutie eventuala ce trebuie data cauzei sau daca pronunta hotariri succesive din care una se intemeiaza pe hotarirea anterioara. a pus in miscare actiunea penala. fiind anterior procuror de sedinta la aceeasi instanta. iar pentru judecata intr-o cale de atac admiterea sau respingerea acesteia. deoarece s-a pronuntat o data cu privire la acea cauza. pentru prima instanta. recursul nu mai poate fi rejudecat de c`tre judec`torii care au f`cut parte ini]ial din completul care l-a solu]ionat. deoarece func]ia de invinuire este incompatibil` cu cea de judecare [i solu]ionare a cauzei” 28 Gr. si nu la fondul cauzei. el. intrucit aceste acte sint indeplinite in virtutea functiei de invinuire. la acest caz trebuie dovedite imprejurarile din care apare interesul in solutionarea cauzei intr-un anume fel. incompatibil judecatorul care. dup` admiterea ei pentru vreunul din cazurile prev`zute in art. a efectuat o expertiza sau a fost ascultat ca martor in acea cauza Nu se poate concepe ca un judecator sa pronunte o hotarire intemeiata pe propriile sale concluzii de expert sau pe propria sa declaratie de martor. in calitate de procuror. 27 . prin care se indeplinesc acte exprimind convingerea de vinovatie a inculpatului. nu este incompatibil judecatorul care a pus in discutia partilor schimbarea incadrarii juridice a faptei. 334 al. Theodoru: “in cazul unei contesta]ii in anulare. dupa extinderea procesului penal. ace[tia exprimindu-[i p`rerea prin solu]ia pe care o d`duser` anterior. chiar daca nu s-a prezentat la nici unul din termenele de judecata. Desi legea nu prevede in mod expres. |n practica instantelor s-a statuat ca judecatorul care a dispus extinderea actiunii penale pentru noi acte materiale apartinind aceleiasi infractiuni sau extinderea procesului penal pentru noi fapte penale nu este incompatibil sa judece in acea cauza27. va fi incompatibil si judecatorul care.DPP–pg–110 poate exprima parerea cu ocazia judecarii unei alte cauze penale sau chiar de natura diferita. Theodoru: “judec`torii nu ar trebui s` poat` extinde procesul penal. a vinovatiei inculpatului. de asemenea. |n literatura de specialitate s-a emis parerea ca judecatorul care a solutionat o cauza penala nu ar trebui sa participe la judecarea cauzei in revizuire. pe considerentul ca la revizuire se au in vedere elemente noi. Nu are acest caracter luarea de catre judecator a masurii arestarii preventive sau revocarea acestei masuri. Spre deosebire de celelalte cazuri de incompatibilitate. Parerea exprimata trebuie sa se refere la “solutia care ar putea fi data in acea cauza”. ceea ce duce la concluzia ca procurorul care a efectuate doar acte de cercetare penala (ascultarea partilor. si functia de jurisdictie. in aceeasi cauza. g) Judecatorul fata de care exista imprejurari din care rezulta ca este interesat. asupra sanctiunilor ce trebuie aplicate. e) Judecatorul care a fost reprezentant sau aparator al unei parti Functia de jurisdictie este incompatibila cu functia de aparare. care ar putea schimba parerea initiala28. Este suficient ca un avocat sa fi fost angajat sau desemnat ca aparator al vreuneia din parti. intr-o sedinta anterioara. f) Judecatorul care. 336–337). Au fost cazuri in care un judecator si-a exprimat parerea in cursul aceluiasi proces penal cind. pentru noi fapte si persoane (art. la intocmirea unor acte procedurale. moral. prezentind diferite forme de manifestare. a efectuat acte de invinuire (punerea in miscare a actiunii penale. sotul sau o ruda apropiata Interesul la care se refera cazul de incompatibilitate poate fi material. pentru a deveni incompatibil ca judecator in acea cauza. in calitate de expert. a dispus trimiterea in judecata sau a pus concluzii in fondul judecatii Acest caz se intemeiaza pe starea de incompatibilitate dintre functia de invinuire. condamnarea.) nu este incompatibil sa judece cauza respectiva. ceea ce inseamna. a martorilor etc. a–c. pronuntindu-se astfel asupra existentei infractiunii. act care corespunde cu punerea in mi[care a ac]iunii penale. d) Judecatorul care. intrucit el s-a conformat procedurii prevazute in art. fie in faza de judecata. de asemenea. deoarece hotarirea se refera la buna desfasurare a procesului penal. pentru care conditiile de existenta reies din actele dosarului. fie in faza de urmarire penala. pentru care nu se admit idei preconcepute de vinovatie. achitarea sau incetarea procesului penal. Este. fiind anterior procuror in acea cauza. 386 lit.

fara participarea celui ce se abtine sau este recuzat. legea prevede cazuri de incompatibilitate si pentru acestia. – Persoana care a participat ca judecator la prima instanta nu poate pune concluzii. Abtinerea si recuzarea 1) Abtinerea Prin abtinere se intelege manifestarea de vointa a judecatorului aflat in vreunul din cazurile de incompatibilitate de a nu participa la judecarea cauzei. Respingerea actiunii sau a recuzarii inlatura orice interdictie de participare la judecarea cauzei. Admiterea sau respingerea declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare se dispune printr-o hotarire ce se numeste incheiere. in sensul ca nu pot participa la sedinta de judecata daca sint soti sau rude apropiate cu vreunul din membrii completului de judecata sau intre ei. persoana incompatibila nu va putea face parte din completul de judecata sau participa la sedinta de judecata ca procuror sau grefier. instanta ierarhic superioara desemneaza pentru judecarea cauzei o alta instanta. care urmeaza sa se pronunte asupra temeiniciei cererii de abtinere. a fost expert sau martor in cauza. se hotaraste de instanta care dintre persoanele care sint soti sau rude apropiate nu va lua parte la judecata. |n acelasi mod procedeaza si grefierul. |n cazurile in care presedintele nu este de acord cu cererea de abtinere a persoanei care se afla intr-un caz de incompatibilitate. Daca nu s-a facut declaratia de abtinere si persoana incompatibila persista a lua parte la judecata. in calitate de procuror. Procurorul va adresa cererea sa de abtinere conducatorului parchetului din care face parte. in vederea sigurarii impartialitatii functiei de jurisdictie. §2. procedura este identica cu cea de la recuzare. . pentru a fi delegat un alt procuror ca reprezentant al Ministerului Public. |n cazul admiterii abtinerii sau recuzarii. Examinarea declaratiei de abtinere si a cererii de recuzare se face cu ascultarea Ministerului Public. ori este interesat sub orice forma. se stabileste in ce masura actele indeplinite sau masurile luate de persoanele incompatibile se mentin. Totodata. el. judecatorul este inlocuit in completul de judecata de un alt judecator. – Procurorului si grefierului li se aplica si cazul de incompatibilitate prevazut in art. 2) Recuzarea Prin recuzare se intelege manifestarea de vointa a uneia din parti prin care se solicita ca persoana incompatibila sa nu faca parte din completul de judecata sau din constituirea instantei de judecata. Aceasta manifestare de vointa se concretizeaza intr-o declaratie de abtinere. dupa o procedura aratata anterior. |n cazul in care presedintele este de acord. in sedinte de judecata persoana care. 46. care se adreseaza presedintelui instantei judecatoresti. oricare din parti poate face. a fost reprezentant sau aparator al vreuneia din parti. aceasta trebuie sa se adreseze cu cererea sa instantei judecatoresti pentru a se pronunta asupra ei. sotul sau o ruda apropiata. anterior. in sedinta secreta. |n cazul in care abtinerea sau recuzarea este gasita intemeiata. legea prevede ca intr-o asemenea situatie abtinerea sau recuzarea intregii instante se judeca de instanta ierarhic superioara. cerere de recuzare de indata ce a flat despre existenta cazului de incompatibilitate. Solutionarea declaratiei de abtinere si a cererii de recuzare se face. ca urmare.DPP–pg–111 3) Cazuri de incompatibilitate in constituirea instantei de judecata |ntrucit instanta de judecata se constituie cu procuror si cu grefier. in scris sau oral. de un alt complet de judecata. |ncheierile prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea ori prin care s-a admis recuzarea nu sint supuse nici unei cai de atac. O situatie speciala o constituie abtinerea sau recuzarea care priveste pe toti judecatorii unei instante judecatoresti. |n cazul existentei unei asemenea situatii. Astfel: – Nu poate fi reprezentant al Ministerului Public si nu poate indeplini functia de grefier. egala in grad cu instanta in fata careia s-a produs abtinerea sau recuzarea. iar daca este necesar si a persoanei care se abtine sau este recuzata. presupunindu-se ca si-ar sustine propria sa hotarire. la judecarea cauzei la instanta care judeca o cale de atac ordinara indreptata impotriva hotaririi pe care a pronuntat-o. deoarece nu se poate forma un complet care sa o solutioneze.

. numai unele pot avea capacitatea de a judeca o cauza penala ca urmare a legaturii acesteia cu circumscriptia teritoriala in care isi desfasoara activitatea. in practica se pune problema care parchet de pe raza acestui municipiu va urmari aceasta infractiune si care instanta judecatoreasca din acelasi municipiu va judeca pe faptuitor. unele cauze cad in sfera de activitate a parchetelor de pe linga judecatorii. fiecare parchet sau instanta judecatoreasca. se intelege capacitatea (aptitudinea) recunoscuta de lege unei autoritati publice de a desfasura anumite activitati. tribunalele si curtile existente. Referindu-ne la procesul penal. orice refuz fiind considerat ca o incalcare a obligatiilor de serviciu. competenta de a judeca aceasta cauza. de asemenea. un inteles specific. se face o determinare calitativa a competentei spre acele organe de urmarire sau instante judecatoresti care intrunesc cele mai bune conditii de a realiza scopul procesului penal. Curtea Constitutionala este imputernicita sa se pronunte asupra constitutionalitatii legilor. judetean. in raport de gradul ierarhic. Competenta I. Competenta poate fi privita si din punct de vedere al desfasurarii procesului penal. de a judeca si condamna penal pe cei ce se fac vinovati de savirsirea de infractiuni. in cazul savirsirii unei infractiuni de omor pe raza municipiului Iasi. Notiunea de competenta este examinata in special din punct de vedere functional. II. altele a parchetelor de pe linga tribunale si curti. aptitudinea) recunoscuta de lege unui organ de urmarire penala sau unei instante judecatoresti de a urmari. sub aspect functional. Determinarea corecta a competentei are deosebita importanta in infaptuirea justitiei. de o anumita categorie (civila. |n acest sens general. interjudetean. in primul rind. in raport de circumscriptia teritoriala in care activeaza. central). Notiunea de competenta capata. Astfel. Notiunea de competenta si felurile ei in procesul penal 1) Notiunea de competenta si importanta ei Prin competenta. ca notiune generala juridica. in materie procesuala. instantele judecatoresti au capacitatea de a infaptui justitia. Cele doua aspecte ale notiunii de competenta sint strinse legate intre ele. constind in imputernicirea (capacitatea. iar altele sint judecate de tribunale si curti. in Codul de procedura penala exista dispozitii care prevad.DPP–pg–112 Cap. in raport de infractiunea savirsita. obligatia de a urmari si judeca pricinile repartizate de lege. de a-i trimite in judecata pe infractori. in al doilea rind. Ministerul Public are capacitatea de a efectua urmarirea penala. De aceea. puterea de a urmari sau judeca o anumita cauza penala. Ministerul Public – ca reprezentant al intereselor generale ale societatii – apara ordinea de drept. fiind necesara determinarea organului de urmarire penala si a instantei judecatoresti care are capacitatea sa urmareasca sau sa judece acea cauza. de locul savirsirii ei. astfel. justifica determinarea competentei la acele instante judecatoresti mai inalte sau cu caracter militar. militara) si de un anumit grad ierarhic (local. care intrunesc mai bune conditii de judecata si solutionare a cauzelor. pentru fiecare parchet si pentru fiecare instanta judecatoreasca.16. respectiv de a judeca si solutiona o anumita cauza penala. avindu-si stabilita prin lege sfera de cauze penale pe care le poate urmari sau judeca. ca cea de ministru. ceea ce implica un grad ierarhic superior. cauzele penale pe care le poate urmari sau judeca. prin lege. atit pe plan vertical. |mputernicirea acordata de lege cuprinde. Felurile competentei §1. sub acelasi sens general al notiunii de competenta. care confera autoritate juridica actelor procesuale ce se efectueaza. drepturile si libertatile cetatenilor. cu excluderea de la aceasta activitate judiciara a celorlalte organe de urmarire penala sau instante judecatoresti. caci o cauza penala concreta are insusirea de a atrage competenta unei anumite instante judecatoresti numai daca acesteia i s-a incredintat. este necesara impartirea cauzelor penale intre parchete. de calitatea faptuitorului. Astfel. anumite calitati. imputernicirea cuprinde. unele cauze cad in sfera de judecata a judecatoriilor. sfera de atributii pe care le are. Dintre judecatoriile. precum si intre instantele judecatoresti. cit si pe plan orizontal. de militar. de a participa la judecarea cauzelor penale. iar instantele judecatoresti au puterea de jurisdictie. Pentru a asigura efectuarea unei rapide si temeinice urmariri penale si a unei juste si legale judecati. de magistrat. Pentru judecarea unor cauze mai grave si mai complicate este necesar ca acestea sa fie date in competenta unor organe de urmarire si unor instante judecatoresti care presupun o pregatire profesionala mai buna si o experienta practica mai bogata. dreptul.

in raport de circumscriptia teritoriala in care functioneaza. in sensul ca amindoua trebuie sa fie determinate laolalta. in raport de natura si gravitatea infractiunii. caci se determina numai in cazul in care. iar regulile de competenta se cer respectate cu mai mare strictete in cadrul judecatii. Competenta. cum ar fi calitatea de ministru. ca institutie a dreptului procesual penal. De aceea. O alta forma a competentei instantelor judecatoresti este competenta functionala. datorita unor imprejurari speciale si pe o perioada limitata. centrala). Competenta teritoriala determina sfera de cauze pe care le poate judeca o instanta judecatoreasca in raport de circumscriptia teritoriala in care functioneaza. Astfel este luat in considerare si acest aspect procesual. insa. cit si instantele judecatoresti. |n cazul competentei instantelor judecatoresti devine fundamentala si competenta functionala (ratione officii). stare de urgenta sau de asediu. – speciala – in cazul in care se incredinteaza judecarea cauzelor penale altor instante decit celor ordinare. |n unele cazuri competenta se stabileste dupa calitatea persoanei faptuitorului. ca sa fie impartite cauzele penale intre organele de urmarire penala si intre instantele judecatoresti de acelasi grad. fie de calitatea faptuitorului – activitatile de judecata pe care le au in atributia lor diferitele instante judecatoresti. in locul competentei materiale. in apel. astfel. orice legislatie stabileste. dar aceeasi instanta judecatoreasca poate avea si atributia de a judeca in apel sau in recurs. pentru fiecare instanta judecatoreasca. faptuitorul avea o calitate pe care legea o prevede in mod expres ca atrage o alta competenta decit cea materiala. aceasta devine. 2) Felurile competentei |n procesul penal modern sint trei feluri fundamentale de competenta: materiala (ratione materiae). Competenta materiala si cea personala determina care instanta judecatoreasca este competenta sa judece o cauza penala in prima instanta. concurenta cu competenta teritoriala. se spune ca aceste doua forme de competenta sint concurente. problemele legate de competenta sint examinate in special cu privire la instantele judecatoresti. iar numarul acestora este mai mare. Competenta poate fi: – ordinara – se refera la sfera de cauze date in mod obisnuit in caderea instantelor judecatoresti de drept comun. are in vedere atit organele de urmarire penala. cauzele privind infractiunile savirsite contra sigurantei navigatiei pe apa. savirsindu-se o infractiune. Competenta functionala determina astfel atributiile de judecata ale fiecarei instante . judeteana. dar totodata si care dintre instantele judecatoresti de aceeasi categorie si de acelasi grad ierarhic urmeaza sa judece infractiunea in raport de circumscriptia teritoriala in care functioneaza. militar. in caz de razboi. Cind intervine competenta dupa calitatea persoanei. in momentul savirsirii infractiunii. care determina activitatea de judecata pe care o poate desfasura instanta de judecata (prima instanta. O infractiune de mai mica gravitate cade in competenta judecatoriei. personala (ratione personae) si teritoriala (ratione loci). dispozitiile speciale de competenta a organelor de urmarire penala vor fi tratate in capitolul despre urmarirea penala. deoarece parchetele functioneaza pe linga fiecare instanta judecatoreasca. precum si de circumscriptia sa teritoriala. prin lege se poate incredinta judecarea infractiunilor de o anumita gravitate instantelor militare in locul celor civile. astfel. magistrat.DPP–pg–113 |nsa competenta implica si o determinare cantitativa a incarcarii organelor de urmarire penala si a instantelor judecatoresti cu numarul de cauze penale pe care le-ar putea rezolva in bune conditii si in timp util. Competenta materiala se refera la sfera de cauze penale pe care le poate judeca o instanta judecatoreasca in raport de infractiunea savirsita. in recurs). |ntrucit numarul cel mai mare de cauze penale revin judecatoriilor si tribunalelor. contra disciplinei si ordinii la bord sint incredintate spre judecare unor sectii maritime si fluviale infiintate pe linga anumite instante judecatoresti. Competenta materiala si cea teritoriala sint forme generale si necesare de competenta. care determina – fie in raport de infractiune. in vederea acordarii unei mai mari protectii sectorului in care s-au savirsit anumite infractiuni. dar o infractiune grava (ca omorul) trebuie judecata de o instanta superioara (de exemplu tribunalul). Cele mai multe reguli se aplica si la urmarirea penala. Competenta dupa calitatea persoanei este eventuala. – extraordinara – cind judecarea unor cauze penale este incredintata. Caracterul general si necesar al acestor doua forme de competenta se evidentiaza atunci cind. trebuie sa se stabileasca instanta judecatoreasca de o anumita categorie si de un anumit grad ierarhic care urmeaza sa o judece in prima instanta. sfera de cauze penale pe care este abilitata sa le judece. fiecarei autoritati judiciare trebuie sa-i revina cauzele care au legatura cu circumscriptia teritoriala in care isi desfasoara activitatea (locala. altor instante judecatoresti decit cele care le judeca in mod obisnuit.

|ncalcarea normelor de competenta teritoriala atrage numai o nulitate relativ fiindca judecata se efectueaza de o instanta de aceeasi categorie si grad ierarhic cu instanta competenta din punct de vedere material si personal. fiind doar o nulitate relativa. sec]ii maritime [i fluviale. Asupra normelor de competenta materiala si personala partile nu pot face nici un fel de tranzactie. {i in ]ara nostr` au func]ionat intre 1949–1956. §2. nici expresa. Actualmente func]ioneaz`. judecatoria si tribunalul militar judeca numai in prima instanta. dar incalcarea lor atrage nulitatea numai atunci cind este invocata cel mai tirziu pina la citirea actului de sesizare a instantei de prim grad (art. delictele de competenta tribunalelor corectionale. Se pot folosi mai multe criterii obiective. in cadrul fiecarei categorii de instante judecatoresti. cum este si Codul penal actual al tarii noastre. s-a adoptat un alt critreriu |n Fran]a judecarea infrac]iunilor contra securit`]ii statului sau contra autorit`]ii de stat este incredin]at` unei instan]e judec`tore[ti speciale – La Cour de Sureté de l’Etat – iar unele infrac]iuni privind marina sint date in competen]a tribunalelor maritime. 197 al. precum si cazurile de prorogare de competenta. criteriile subiective se refera la infractiunea concreta savirsita si la pedeapsa care ar urma sa se aplice inculpatului in raport de toate imprejurarile cauzei. ca instan]e speciale. asa acum a fost si in legislatia noastra pina in 1954. Astfel. Natura si gravitatea abstracta a unor infractiuni poate determina pe legiuitor sa stabileasca competenta de judecare a unor infractiuni la instante speciale29. 2 si 3). tribunalele pentru c`ile ferate [i tribunalele maritime [i fluviale. 29 . instantele judecatoresti sint obligate sa respecte normele de competenta teritoriala. Sint imperative si normele care reglementeaza competenta speciala si exceptionala. tribunalele si curtile de apel judeca unele cauze in prima instanta. intre instante judecatoresti de grade ierarhice deosebite. Competenta functionala devine astfel concurenta cu competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei si cu competenta teritoriala. precum si in caile extraordinare de atac. nulitatea nu mai opereaza. contraventiile sint de competenta tribunalelor politienesti. in legislatiile care recunosc o impartire tripartita a infractiunilor. incalcarea normelor de competenta teritoriala. 39 al. instantele de judecata fiind obligate a o lua in considerare din oficiu (art. 1). 39 al. Caracterul imperativ al normelor de competenta materiala si personala se explica prin importanta pe care o acorda statul judecarii cauzelor penale de instantele judecatoresti de o anumita categorie si de un anumit grad ierarhic. 3) Puterea normelor de competenta Normele care reglementeaza competenta dupa materie si dupa calitatea persoanei sint absolut imperative. pe linie verticala. Au acelasi caracter imperativ si normele care reglementeaza competenta functionala. ci si in cadrul fiecareia din aceste categorii. dar aflata intr-o alta circumsciptie teritoriala. exprimate in dispozitiile legii penale de incriminare. Normele care reglementeaza competenta teritoriala sint relativ imperative. nici tacita. Astfel. 2). judecind infrac]iunile s`vir[ite in leg`tur` cu transportul pe ap`. de exemplu instantele militare judeca si unele infractiuni savirsite de civili contra bunurilor aflate in folosinta sau administrarea fortelor armate. Daca Ministerul Public sau partile nu au invocat. care de tribunale si care de curtile de apel. iar altele in recurs. in apel si in recurs. in cadrul instantelor judecatoresti ordinare. Criteriile obiective se refera la natura si gravitatea infractiunii luate in abstract. Natura si gravitatea infractiunilor stabilesc competenta nu numai intre categoriile de instante judecatoresti (civile si militare). care judecau infrac]iunile s`vir[ite contra siguran]ei transportului feroviar [i pe ap`. nulitatea care decurge din incalcarea cestor norme poate fi invocata in orice stare a procesului. competenta materiala imparte cauzele penale. competenta materiala stabileste care infractiuni vor fi judecate de judecatorii. legiuitorul fiind interesat in a determina atributiile de judecata in prima instanta.DPP–pg–114 judecatoresti. deoarece sint forme ale competentei materiale si personale. Pentru determinarea competentei materiale pe linie verticala se pot folosi criterii obiective si subiective. |n legislatiile care au renuntat la o asemenea clasificare a infractiunilor. Dupa natura infractiunilor. in termenul aratat. de oricare din parti. intre diferite verigi de instante judecatoresti. care au o competen]` penal` special`. competenta mteriala determina infractiunile care sint judecate de instantele judecatoresti civile si cele judecate de instantele judecatoresti militare. pe ling` unele instan]e judec`tore[ti. fiind interzisa incalcarea lor sub sanctiunea unei nulitati absolute (art. iar crimele de competenta curtilor cu jurati. altele in apel. |n acest caz. Criterii de determinare a felurilor de competenta 1) Criterii de determinare a competentei dupa materie Competenta materiala este determinata de natura si gravitatea infractiunii supuse judecatii.

fiecare din aceste criterii poate determina mai multe instante judecatoresti competente din punct de vedere teritorial. se poate fixa si o scara prioritara. de regula.DPP–pg–115 obiectiv de determinare a competentei materiale. ca instante unice pe tara. calitatea de demnitar (ministri. in unele legislatii exista instante speciale pentru minori. competente teritorial pot fi toate instantele judecatoresti in circumscriptia carora participantii la infractiune isi au domiciliul sau resedinta. Pentru Curtea Suprema de Justitie si pentru Curtea Militara de Apel. astfel. incluzind si locul unde s-a produs rezultatul. Un alt criteriu este domiciliul sau resedinta faptuitorului. astfel. in caz de participatie. si instantele care judeca in apel si in recurs. deoarece asigurarea disciplinei militare necesita interventia unor judecatori cunoscatori ai regulamentelor militare. dar nu-i bai . prin locul savirsirii infractiunii trebuie sa se inteleaga toate locurile unde s-au comis diferite acte materiale ale infractiunii. celelalte instante judecatoresti au o circumscriptie teritoriala care cuprinde mai multe judete (curtile de apel si tribunalele militare). Un criteriu admis este locul savirsirii infractiunii. Competenta teritoriala atrage interventia instantei judecatoresti in a carei circumscriptie teritoriala se afla unul din criteriile stabilite de lege. in cadrul fiecarei categorii de instante. dupa caz. mai ales atunci cind actiunea penala se pune in miscare la plingerea sa prealabila. militarii pina la un anumit grad sint judecati de instante militare inferioare. ci si gradul ierarhic avut in aceasta calitate. De asemenea. avind in vedere pozitia pe care au avut-o in cadrul autoritatilor publice. determinata prin hotarire a guvernului. |ntr-o cauza penala concreta. Cind determinarea competentei teritoriale pentru infractiunile savirsite pe teritoriul tarii se face pe baza mai multor criterii. un singur judet (tribunalele). Astfel. Competenta dupa calitatea faptuitorului stabileste instanta judecatoreasca imputernicita sa judece in prima instanta. numai de o anumita calitate. decit daca nu se 30 Lipse[te o pagin`. Printr-o asemenea reglementare nu se incalca principiul enuntat mai sus. Cu toate acestea. ???30 2) Determinarea competentei dupa calitatea persoanei Principiul egalitatii in fata legii si a autoritatilor judiciare exprima cerinta ca infractorii sa fie judecati de aceleasi instante judecatoresti. care suplineste necunoasterea celorlalte locuri sau cind faptuitorul locuieste in strainatate. se incredinteaza unei instante judecatoresti. fara a avea importanta dobindirea ulterioara a calitatii ori pierderea ei. circumscriptia lor teritoriala cuprinde intregul teritoriu al tarii. iar alte instante au o circumscriptie teritoriala mai mica de un judet. senatori. Calitatea si gradul ierarhic al faptuitorului determina. Un alt criteriu este locul unde a fost prins faptuitorul sau unde este detinut. fara deosebire de infractiunea savirsita. prin dispozitie expresa a legii se poate totusi deroga de la aceasta regula. aici se naste reactia sociala impotriva incalcarii legii penale si tot aici pot fi strinse mai usor probele. fara deosebire de natura infractiunii savirsite. in cazul unei infractiuni continuate. caci aici se cunoaste cel mai bine persoana acestuia si este cel mai accesibil cind nu se poate preciza locul savirsirii faptei. Poate constitui un criteriu si locul de domiciliu sau al resedintei persoanei vatamate. dar totodata. iar. astfel. impunind competenta teritoriala intr-o anumita ordine a criteriilor. ci se asigura o mai temeinica judecata in raport de specificul calitatii avute in vedere de lege. |n determinarea competentei personale poate influenta nu numai o anumita calitate. iar militarii de grad superior de instante superioare in grad ierarhic. Calitatea care determina o anumita competenta trebuie sa fie detinuta la data savirsirii infractiunii. care au competenta de a judeca numai infractiunile savirsite de minori. competenta instantelor civile si a celor militare. insa in unele cazuri legea poate stabili ca aceasta competenta opereaza numai in cazul infractiunilor savirsite in legatura cu calitatea detinuta.) sau cea de magistrat (judecator sau procuror) solicita competenta unor instante judecatoresti de grad inalt. aproape toate legislatiile moderne admit reglementarea competentei si in raport de anumite calitati ale persoanei faptuitorului. ceea ce implica o competenta pe linie verticala. deputati etc. intr-o asemenea reglementare. a unor instante de grad ierarhic deosebit. astfel. competenta teritoriala nu poate reveni unei instante aflate intr-o pozitie secundara. implicit. 3) Criterii de determinare a competentei teritoriale Fiecare instanta judecatoreasca are o circumscriptie teritoriala in care isi exercita atributiile. fara a se tine seama de situatia personala pe care o au. calitatea de militar atrage competenta instantelor militare. Competenta dupa calitatea persoanei este determinata.

potrivit caruia. . Curtii Militare de Apel si sectiei militare a Curtii Supreme de Justitie. 104/1992. |n raport de caile ordinare de atac prevazute de lege. Competenta de a judeca in recurs si in recurs in anulare este incredintata Curtii Supreme de Justitie. toate celelalte cauze penale revenind in competenta instantelor de drept comun. curtilor de apel si sectiei penale a Curtii Supreme de Justitie. instantele militare aveau competenta de a judeca infractiunile contra statului si infractiunile contra pacii si omenirii. ca instante de drept comun. desi legea fixeaza mai multe criterii. dar si in apel si recurs. iar Curtea Suprema de Justitie judeca in prima instanta. ca instante speciale. se poate opta pentru oricare din instantele judecatoresti in a caror raza teritoriala se afla vreunul din criteriile de loc prevazute de lege. ceea ce insemna o derogare de la competenta de drept comun. in reglementarea in care se prevad doua cai de atac ordinare – apel si recurs – se stabilesc instantele care judeca in apel si instantele care judeca in recurs. se considera competente teritorial in aceeasi masura toate instantele judecatoresti in a carei circumscriptie teritoriala se afla unul din criteriile de loc prevazute de lege. din orasul de care depinde un port sau aeroport etc. sectia militara si Sectiile Unite. Astfel. cum ar fi instantele judecatoresti din capitala tarii. |n conditiile in care se instituie o singura cale de atac – recursul (cum a fost in legislatia noastra pina in 1993) – se poate determina competenta de judecata in recurs la instanta ierarhic superioara celei care a judecat in prima instanta sau se poate stabili o singura instanta de judecata in recurs (Curtea Suprema). Pentru instantele militare. Prin Legea nr. in recurs si in recurs in anulare. respectiv tribunalului militar teritorial si Curtii Militare de Apel. dupa cum se poate stabili ca aceeasi instanta sa judece si in apel si in recurs. §1. legea prevazind care sint care sint cauzele penale – dupa materie si dupa calitatea persoanei – date in competenta tribunalelor. in raport de atributiile conferite de lege 1) Caracterizarea generala a reglementarii competentei materiale si dupa calitatea persoanei a instantelor judecatoresti Reglementarea actuala a competentei materiale si dupa calitatea persoanei se caracterizeaza printr-o si mai corecta delimitare a competentei dintre instantele de drept comun si instantele militare. cind sesizarea se face prin plingerea prealabila a persoanei vatamate.DPP–pg–116 cunoaste locul aflat in pozitia principala. imparte cauzele penale intre instantele judecatoresti pe linie orizontala. Competenta teritoriala. in sensul ca se stabileste care instante vor judeca in apel si care vor judeca in recurs. 4) Criterii de determinare a competentei functionale Competenta materiala si personala determina cauzele penale ce cad in competenta de judecata in prima instanta a unei instante judecatoresti. derogare caracteristica statului autoritar. in raport de infractiunea savirsita si de calitatea si gradul militar al faptuitorului. Pentru infractiunile savirsite in afara teritoriului tarii. instituie totusi unele reguli de preferinta. se adopta alte criterii. in cazurile in care sesizarea se face prin rechizitoriu. determinarea instantei competente din punct de vedere teritorial se stabileste dupa ce a fost stabilita competenta din punct de vedere al materiei sau al calitatii persoanei. |n cadrul instantelor de drept comun. cu aceeasi valoare de determinare. competenta generala de judecata in prima instanta a fost incredintata judecatoriei. I. in care instantele militare judeca numai infractiunile care privesc capacitatea de aparare a tarii si disciplina militara sau care sint savirsite de militari. fiind prevazute si cauzele care. se determina si competenta dupa atributii. Competenta instantelor judecatoresti in România Competenta materiala si personala a instantelor judecatoresti. stabilind care dintre instantele judecatoresti de grad egal de pe teritoriul tarii este imputernicita sa judece o cauza penala. care a adus modificari regulilor de competenta prevazute de Codul de procedura penala. |n noua organizare judecatoreasca s-a stabilit ca judecatoria si tribunalul militar judeca numai in prima instanta. in raport de circumscriptia teritoriala in care isi exercita atributiile. O competenta speciala revine sectilor maritime si fluviale de la tribunalele si curtile de apel din Constanta si Galati. sint date in competenta tribunalului militar teritorial. sectia penala. competenta generala de a judeca in prima instanta revine tribunalelor militare. Un astfel de sistem combinat a fost adoptat si de legislatia noastra. tribunalele si curtile de apel judeca in prima instanta. |n alte legislatii. se aplica regula prioritatii instantei in a carei circumscriptie teritoriala se afla organul care a efectuat urmarirea penala. s-a revenit la un regim normal de competenta. pina la 1 octombrie 1992.17. |n practica. Competenta de a judeca in apel si in recurs revine tribunalelor si curtilor de apel. Se poate adopta si un sistem combinat.

219 al. 2. 3 si 4 (distrugerea intentionata si din culpa care a produs un dezastru sau consecite deosebit de grave) – art. 189 al. 3. 140/1996. – art. darea de mita. Judecatoriile Constanta si Galati judeca in prima instanta unele din infractiunile contra sigurantei navigatiei pe apa. art. 2 (tilharia cu vatamare grava a integritatii corporale). orice infractiune. omorul deosebit de grav. 3022 (nerespectarea dispozitiilor privind importul de deseuri si reziduuri). Potrivit primului procedeu. . de serviciu si contra patrimoniului savirsite de personalul marinei civile (art. 223 al. 211 al. 2 si 3.DPP–pg–117 2) Competenta judecatoriei (art. cu santaj asupra autoritatilor). 274 al. 224 al. – o denumire generala prin aratarea urmarii produse prin savirsirea infractiunii (de exemplu moartea victimei). 2 lit. 27 se folosesc trei procedee pentru determinarea infractiunilor care sint de competenta tribunalului: – enumerarea articolelor si a alineatelor din Codul penal care denumesc infractiunile si prevad formele lor agravate. care a produs o paguba importanta economiei nationale). – trimiterea la acele dispozitii legale care prevad o asemenea competenta. 280. prevazuta in prezent si in viitor de Codul penal sau de o lege cu dispozitii penale. 276 (infractiuni contra sigurantei circulatiei pe caile ferate. 2801 (nerespectarea regimului armelor si munitiilor. – art. daca nu exista o dispozitie legala prin care este data in competenta altei instante judecatoresti. 266–270 (arestarea nelegala si cercetarea abuziva. in cazul cind fapta a pus sau ar fi putut crea un anumit grad de pericol pentru transportul pe apa. 2 (abuzul in serviciu contra intereselor publice. 223–235 Cod penal au fost abrogate prin Legea nr. 279 al. – art. cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante. – art. |n acest mod. in recurs si solutioneaza unele conflicte de competenta. tilharie. 212 (pirateria). 174–177 (omorul. 275 al. art. de asemenea. 225 al. 3. 25) Avind competenta generala de judecata in prima instanta in materie penala. 3 (delapidare. 231 al. 273 al. 226 (pirateria contra patrimoniului public). prevazute in Decretul nr. – art. – art. judeca infractiunile contra patrimoniului prevazute de Codul penal referitoare la bunuri aflate in administrarea sau in folosinta unitatilor marinei civile. 298 (divulgarea secretului economic). 248 al. inlesnirea evadarii). inselaciune in dauna patrimoniului public. tortura. 3 si 4 (distrugerea din culpa care a avut ca urmare consecinte deosebit de grave sau un dezastru ori prin parasirea postului de catre personalul de conducere a unui mijloc de transport). supunerea la rele tratamente. forma agravata. A. – art. 27) Potrivit competentei functionale. a regimului de ocrotire a unor bunuri). represiunea nedreapta. – art. – art. Sub aspectul competentei dupa calitatea persoanei. 179 (determinarea sau inlesnirea sinuciderii). 3. 252 (neglijenta in pastrarea secretului de stat). – art. daca au avut consecinte deosebit de grave). furt. omorul calificat. – art. – art. – art. potrivit competentei materiale. |n art. 2 (violul in forma agravata). |n prima instanta Tribunalul judeca in prima instanta. judecatoria judeca in aceasta etapa a judecatii toate infractiunile. pruncuciderea). – art. in forme agravate). 443/1972 privind navigatia civila. 232 al. 2. – art. evadarea. 282 (falsificarea de moneda sau alte valori). 254–255. 203/1974 pentru infiintarea si organizarea de sectii maritime si fluviale). – art. traficul de influenta). in apel. – art. a regimului materiilor explozive sau radioactive. 190 (sclavia). 197 al. 3 (lipsirea de libertate in mod ilegal. 3 si 4. 3. – art. tribunalul judeca in prima instanta. 3) Competenta tribunalului (art. judeca infractiunile contra protectiei muncii. sint trecute in competenta de judecata in prima instanta a tribunalului infractiunile prevazute de Codul penal: – art. A din Decretul nr. 218 (distrugerea calificata). infractiunile mai grave si care presupun o mai mare complexitate in lamurirea lor. este de competenta judecatoriei. 229 al. 257 (luarea de mita. contra disciplinei si ordinii la bord si alte infractiuni in legatura cu activitatea marinei civile.

nesusceptibile de apel. 516/1953 – Codul aerian (art. au fost date in competenta sectiilor maritime si fluviale de la tribunalele Galati si Constanta unele infractiuni contra patrimoniului referitoare la bunuri aflate in administrarea sau folosinta unitatilor marinei civile. hotaririle penale date in aceste cauze nu sint susceptibile de apel. C. 28 1) Curtea de apel judeca in prima instanta. |n Decretul nr. 197 al. |n prima instanta Curtea de apel judeca in prima instanta: – dupa materie – infractiuni contra statului (art. notariatele de stat au fost desfiin]ate. 206 (calomnia). 322 al. – art. daca au avut consecinte deosebit de grave sau care au pus in pericol transportul pe apa. B. precum si de notarii de stat 31. s-au dat in competenta tribunalului judecarea infractiunilor “savirsite cu intentie care au avut ca urmare moartea victimei”. daca a avut ca obiect arme. in licul lor func]ionind notarii publici . 1 (vatamarea corporala din culpa). 36/1995. 2 lit. 115. A. – art. 3 (relatii sexuale intre persoane de acelasi sex). daca a avut ca urmare moartea victimei). – art. cu exceptia celor privind infractiunile mentionate in art. 210 (furtul la plingerea prealbila). in cazul infractiunilor mentionate in art. de procurorii de la parchetele de pe linga aceste instante. in recurs si solutioneaza unele conflicte de competenta. 333. infractiunea de copntrabanda. 335–337. 4 (raportul sexual cu o minora). 205 (insulta). prevazuta de art. 107 2 si 1073). munitii sau materii explozive sau radioactive. a. – art. 198 al. 203/1974. revocarea sau incetarea de drept a masurilor preventive – art. 279 al. art. Codul penal prevede astfel de infractiuni praeterintentionate in art. 2 lit. 356–361 Cod penal). 443/1972 privind navigatia civila (art. deoarece cu aceasta ocazie nu se desfasoara o judecata propriu-zisa. in alte legi. 4 (incaierarea. 123 si 124) se prevede ca aceste infractiuni sint de competenta tribunalului. Potrivit celui de-al doilea procedeu. 213 (abuzul de incredere in dauna proprietatii private). Ca instanta de recurs Tribunalul judeca: – recursurile impotriva hotaririlor penale pronuntate de judecatorii. 155–173 Cod penal). 220 (tulburarea de posesie). b Cod vamal (Legea nr. 72 lit. potrivit art. Se asimileaza cu moartea victimei sinuciderea. 180 (lovirea sau alte violente).DPP–pg–118 art. a: – art. se prevede o astfel de competenta. 30/1978). art. de asemenea. Conflicte de competenta Tribunalul solutioneaza conflictele de competenta ivite intre judecatoriile din circumscriptia sa teritoriala. 211 al. 312 (traficul de stupefiante). 4) Competenta curtilor de apel (art. – – – 31 potrivit Legii nr. procurorii si controlorii financiari ai camerelor de conturi judetene. 3 (tilharia). in Decretul nr. inlocuirea. D. incheierile privind luarea. 193 (amenintarea). 141). – art. ca urmare a infractiunii indreptate impotriva ei. – art. 332. in apel. Legea se refera la “solutionarea” conflictelor de competenta. – recursurile impotriva unor sentinte penale sau incheieri ale primei instante pentru care legea prevede ca pot fi atacate numai cu recurs (de exemplu sentintele de restituire a cauzei la procuror – art. 184 al. 317 (propaganda national sovina). 200 al. – dupa calitatea persoanei – infractiunile savirsite de judecatorii de la judecatorii si tribunale. 279 al. 3 (violul). Se dau in competenta de judecata in prima instanta a tribunalului si infractiunile pentru care. 3 din Decretul nr. infractiunile savirsite de judecatorii. precum si infractiunile contra pacii si omenirii (art. de asemenea. 3 si 225 al. 212 si 226 (pirateria). Ca instanta de apel Tribunalul judeca apelurile impotriva hotaririlor penale pronuntate in prima instanta de judecatoriile din circumscriptia sa teritoriala. Nu intra in aceasta categorie infractiunile intentionate care sint in concurs cu infractiunea din culpa care a avut ca urmare moartea victimei. 183 (lovituri cauzatoare de moarte). – art.

D. neprezentarea la incorporare sau concentrare). au un caracter militar sau intereseaza capacitatea de aparare. Serviciului Rom#n de Informatii. 6) Competenta tribunalului militar teritorial (art. amindoua din raza curtii de apel. – infractiunile de competenta tribunalului (art. cind o astfel de infractiune a produs consecinte deosebit de grave. Serviciului Rom#n de Informatii. in raport de natura si gravitatea lor. – recursurile anume prevazute de lege impotriva sentintelor si incheierilor date in prima instanta de tribunale. 27 pct. |n cazul in care o infractiune nu are caracter militar si este de competenta tribunalului sau a curtii de apel. sint de competenta tribunalului militar teritorial sau a Curtii Militare de Apel. dupa caz. tribunalul militar judeca infractiunile savirsite in legatura cu serviciul de salariatii civili din Ministerul Apararii Nationale. va fi judecata de tribunalul militar teritorial. B. prin similitudine cu competenta tribunalului. – infractiunile prevazute in art. Ca instanta de recurs Curtea de apel judeca: – recursurile declarate impotriva deciziilor pronuntate de tribunale in apel. Intra in aceasta categorie infractiunile cu caracter militar. dupa materie si dupa calitatea persoanei. 303). MI. dar si infractiunile de competenta ordinara a judecatoriei. numai in prima instanta. Ministerului Justitiei – Directia Generala a Penitenciarelor. 28) Dupa competenta functionala. dupa calitatea persoanei. Ca instanta de apel Curtea de apel judeca apelurile declarate impotriva hotaririlor penale pronuntate in prima instanta de tribunale. care nu pot fi savirsite decit de militari. A. competenta de judecata revine tribunalului militar teritorial sau. MJ–DGP. 1) savirsite de militarii pina la gradul de capitan inclusiv sau savirsite in legatura cu serviciul de catre salariatii civili MAN. cu exceptia infractiunilor care. Legea se refera la orice infractiune in legatura cu serviciul. defetismul. administrarea sau folosinta Ministerului Apararii Nationale. cauze penale determinate de calitatea de militar a inculpatului si de gradul sau in armata. SIE si SPP. 348–354 Cod penal. trecute printre infractiunile contra capacitatii de aparare a patriei savirsite de civili (sustragerea de la serviciul militar. Curtii Militare de Apel. s-a considerat ca infractiunile care atrag competenta tribunalului (deci mai grave) sa fie judecate de o instanta militara similara in grad acesteia. fiind date in competenta infractiunile savirsite de acestia. Serviciului de Informatii Externe si Serviciului de Protectie si Paza. . Ministerul de Interne. cad in competenta judecatoriei. care. nesusceptibile decit de recurs (cum sint sentintele de restituire a cauzei la procuror. daca aduc atingere capacitatii de aparare a patriei si disciplinei militare. in apel. |n reglementarea competentei tribunalului militar s-a avut in vedere mai intii calitatea de militar pina la gradul de capitan inclusiv. sustragerea de la rechizitii militare.: – infractiunile savirsite de ofiterii superiori. |n raport de competenta dupa calitate persoanei. daca.DPP–pg–119 Prin lege se poate acorda curtii de apel competenta de a judeca in prima instanta si alte infractiuni. incheierile de suspendare a judecatii – art. daca sint savirsite de militari pina la gradul de capitan inclusiv. sustragerea de la recrutare. Serviciului de Informatii Externe si Serviciului de Protectie si Paza. prin natura sau destinatia lor. precum si de natura infractiunilor. Ministerului de Interne. C. Ministerului Justitiei – Directia Generala a Penitenciarelor. desi a fost savirsita de un militar pina la gradul de capitan. Conflicte de competenta Curtea de apel solutioneaza conflictele de competenta ivite intre judecatoriile de pe raza teritoriala a doua tribunale aflate in circumscriptia sa. 26) Tribunalul militar judeca. intre doua tribunale subordonate administrativ aceleiasi curti de apel sau intre o judecatorie si un tribunal. |n prima instanta Tribunalul militar teritorial judeca. nu numai la cele prevazute in Codul penal sub aceasta denumire. prin natura sau gravitatea lor. dar si dupa competenta materiala. SRI. Tribunalul militar judeca in prima instanta si urmatoarele infractiuni savirsite de civili: – infractiunile contra bunurilor aflate in proprietatea. 5) Competenta tribunalului militar (art. tribunalul militar teritorial judeca in prima instanta. in recurs si solutioneaza unele conflicte de competenta. cu exceptia celor date in competenta Curtii Militare de Apel (infractiunile contra pacii si omenirii).

). savirsite de militari pina la gradul de capitan (art. cu exceptia celor nesusceptibile de apel. Curtea militara de Apel are o competenta similara cu a acestora. . cum prevede legea aceasta posibilitate. infractiunile savirsite de: – senatori si deputati. Sint astfel de hotariri neapelabile: – infractiunile mentionate in art. – infractiunile contra ordinii si disciplinei militare sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult doi ani. Legea prevede posibilitatea ca in competenta Curtii Militare de Apel sa-i fie date spre judecare in prima instanta si alte cauze prevazute printr-o dispozitie speciala viitoare. art. iar in unele cazuri prin Sectii Unite. Ca instanta de apel Tribunalul militar teritorial judeca apelurile impotriva hotaririlor pronuntate in prima instanta de tribunalele militare. |n materie penala. incheieri de suspendare a judecatii. in recurs in anulare si in recurs in interesul legii. in recurs si solutionind unele conflicte de competenta. – infractiunile savirsite de judecatorii tribunalelor militare si ai tribunalului militar teritorial. in recurs. potrivit competentei dupa calitatea persoanei. 333 – calcare de consemn. MI. A. Conflicte de competenta Curtea Militara de Apel solutioneaza conflictele de competenta ivite intre un tribunal militar si un tribunal militar teritorial. judecatorii. 1 Cod penal – absenta nejustificata. C. 7) Competenta Curtii Militare de Apel (art. in apel. – recursurile impotriva sentintelor si incheierilor date de tribunalul militar teritorial in cazurile cind legea prevede ca sint supuse numai recursului. privind masurile preventive etc. 56/1993). SRI. precum si de procurorii militari de la parchetele militare de pe linga aceste instante. B.DPP–pg–120 B. art. competenta acestei inalte instante judecatoresti cuprinde judecata in prima instanta. 334 al. art. 29) Potrivit art. precum si solutionarea unor cereri si conflicte de competenta. 29 si in baza dispozitiilor art. C. 331 al. 28 2) Fiind egala in grad curtilor de apel. – membrii. – membrii guvernului. 335 al. 356– 361 Cod penal) savirsite de militari ori savirsite in legatura cu serviciul de catre salariatii civili din MAN. SIE si SPP. D. – impotriva sentintelor si incheierilor pronuntate de tribunalele militare pentru care lege prevede numai calea de atac a recursului (sentinta de restituire a cauzei la procuror. 2 lit. Conflicte de competenta Solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele militare din raza sa teritoriala. 279 al. 1 – insubordonarea. 155–173 Cod penal) si cele contra pacii si omenirii (art. D. procurorii si controlorii financiari ai Curtii de Conturi. – judecatorii Curtii Constitutionale. art. in cazul cind s-ar infiinta un al doilea tribunal militar teritorial. Curtea Suprema de Justitie judeca prin sectia penala si sectia militara. A. ar urma sa solutioneze conflictele de comeptenta intre doua tribunale militare teritoriale sau intre tribunale militare din raza unor tribunale militare teritoriale diferite. 21–26 din Legea Curtii Supreme de Justitie (nr. a savirsite de militari pina la gradul de capitan. MJ–DGP. Ca instanta de apel Curtea Militara de Apel judeca apelurile impotriva hotaririlor pronuntate in prima instanta de tribunalul militar teritorial. |n prima instanta Curtea Militara de Apel judeca: – infractiunile contra statului (art. judecind in prima instanta. |n prima instanta Sectia penala a Curtii Supreme de Justitie judeca. 336 – lovirea sau insulta inferiorului). 8) Competenta Curtii Supreme de Justitie (art. 1 – lovirea sau insulta superiorului. Ca instanta de recurs Tribunalului militar teritorial judeca recursurile: – impotriva hotaririlor pronuntate de tribunalele militare care nu sint susceptibile de apel. – Presedintele Consiliului Legislativ. Ca instanta de recurs Curtea Militara de Apel judeca: – recursurile impotriva hotaririlor pronuntate in apel de tribunalul militar teritorial.

Ca instanta de recurs in interesul legii Sectiile Unite ale Curtii Supreme de Justitie judeca. care au cel putin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia. in exclusivitate. daca sint intrunite urmatoarele conditii: – Calitatea sa fie intrunita in persoana inculpatului.DPP–pg–121 sefii cultelor religioase organizate in conditiile legii si ceilalti membri ai |naltului Cler. – judecatorii de la curtile de apel si procurorii de la parchetele de pe linga aceste instante. cind. cum este cea prevazuta de art. – cazurile in care cursul justitiei este intrerupt (de exemplu. pierderea calitatii atragea aceeasi competenta numai daca infractiunea savirsita era in legatura cu serviciul. care se stabileste potrivit legii penale. s-a considerat. competenta Curtii Supreme de Justitie este exclusiva. trecere in rezerva etc. Ca instanta de recurs Curtea Suprema de Justitie. potrivit competentei dupa calitatea persoanei: – generali. care nu poate fi atacata pe o cale ordinara de atac. amirali. continue. prin sectii sau prin Sectii Unite. – procurorii militari de la parchetele de pe linga aceste instante. cind tribunalul sau curtea de apel. – recursurile impotriva hotaririlor penale pronuntate. intre doua tribunale din raza teritoriala a doua curti de apel diferite. prin modificarea din 1993. in exclusivitate. judecind in recurs. recursurile in interesul legii. Sectia militara a Curtii Supreme de Justitie judeca in prima instanta. instanta nu a indicat carei instante urmeaza a i se trimite cauza spre judecare). ca instante de apel. – cererile de stramutare a unei cauze de la instanta competenta la alta instanta. – judecatori si magistratii asistenti militari de la Curtea Suprema de Justitie si de la Curtea Militara de Apel. intre o instanta civila si una militara etc. demisie. Conflicte de competenta si cereri Prin sectiile penala si militara. ar da o incheiere de suspendare a judecatii potrivit art. militar etc. declinindu-se competenta. intre un tribunal si o curte de apel. Sectiile Unite ale Curtii Supreme de Justitie judeca recursurile impotriva hotaririlor penale pronuntate in prima instanta de sectia penala si de sectia militara a Curtii Supreme de Justitie. 84 al. C. Ca instanta de recurs in anulare Curtea Suprema de Justitie. militar). recursurile in anulare. – Calitatea sa fie intrunita in momentul savirsirii infractiunii (instantanee. judeca. E. 45/1993. este determinat de legea referitoare la aceste calitati. – Competenta dupa calitatea faptuitorului ramine cistigata chiar daca aceasta calitate a fost pierduta ulterior (demitere. dar si pentru a se evita declinarile de competenta atunci cind se pierde calitatea ce a determinat competenta. Atit in caz de intrerupere a cursului justitiei. 3 din Constitutie. sectia penala sau sectia militara. Orice alta cauza poate fi data prin lege in competenta in prima instanta a Curtii Supreme de Justitie. de curtile de apel si de Curtea Militara de Apel. – judecatorii si magistratii asistenti de la Curtea Suprema de Justitie. 303. dupa caz: – recursurile impotriva hotaririlor penale pronuntate in prima instanta de curtile de apel si de Curtea Militara de Apel. maresali. B. fiind fara influenta asupra competentei calitatea pe care o are persoana vatamata (magistrat.). care se refera la judecarea Presedintelui României. 40) O anumita calitate poate determina o alta competenta decit cea stabilita dupa natura si gravitatea infractiunii savirsite. |n redactarea Codului de procedura penala pina la modificarea sa prin Legea nr. magistrat. Momentul dobindirii si pierderii calitatii de demnitar. judeca. unde se considera ca judecata se va putea desfasura in mai bune conditii. sa se mentina competenta in raport cu calitatea avuta in momentul savirsirii infractiunii pentru a se asigura o mai buna protectie persoanelor ce au anumite calitati. – . continuate sau din obisnuinta). cit si de stramutare. deputat.). Curtea Suprema de Justitie solutioneaza: – conflictele de competenta in cazurile in care Curtea Suprema de Justitie este instanta superioara comuna (cum ar fi cele dintre doua curti de apel. D. 9) Conditiile cerute de lege pentru stabilirea competentei dupa calitatea persoanei (art.

potrivit criteriilor aratate anterior. marea teritoriala. b) Locul unde a fost prins faptuitorul (forum deprehensionis) – chiar daca nu coincide cu locul savirsirii faptei sau al adresei unde locuieste. 2 si 3) o regula simpla. va fi competenta sa judece cauza oricare din instantele de la locurile unde s-au comis actele materiale. in totul sau in parte. interjudetean sau judetean. dupa caz. |n cazul unei infractiuni continuate. d) Locul unde locuieste persoana vatamata – mai ales pentru acele cauze care se pun in miscare la plingerea sa prealabila. – aceasta instanta este competenta numai daca face parte dintre instantele carora li se aplica unul din criteriile pentru competenta dupa teritoriu. Fiecare instanta judecatoreasca este competenta sa judece o cauza penala din punct de vedere al competentei teritoriale numai daca unul din criteriile de loc prevazute prin lege se afla in circumscriptia sa teritoriala. Competenta teritoriala a instantelor judecatoresti 1) Criterii de determinare a competentei teritoriale pentru infractiunile savirsite in România (art. iar competenta teritoriala revine mai multor judecatorii din judet. |n disciplinarea folosirii celui mai potrivit criteriu pentru judecarea cauzei se stabileste (art. de catre instantele civile sau militare in a caror raza teritoriala isi are domiciliul sau locuieste faptuitorul. 31) Infractiunea savirsita in afara teritoriului tarii se judeca. oricare din ele avind puterea de a determina competenta teritoriala a instantei judecatoresti. astfel incit. Daca acesta . indicind nu mai putin de patru criterii. va fi competenta oricare din instantele celor doua locuri. sa se asigure o buna desfasurare a judecatii. Curtea Militara de Apel si tribunalul militar teritorial. fie in realizarea unei preventii generale mai puternice. Dunarea de la mila marina 64 in amonte pina la km 1075. sectiile maritime si fluviale constanta au ca circumscriptie teritoriala judetele Constanta si Tulcea. in a carei circumscriptie teritoriala s-a efectuat urmarirea penala. ca si organele de urmarire penala sa respecte criteriile de stabilire a competentei teritoriale. 2) Competenta dupa teritoriu in cazul infractiunilor savirsite in strainatate (art. Din aceasta regula se pot trage doua concluzii importante: – instanta competenta dupa teritoriu este instanta corespunzatoare parchetului care a finalizat urmarirea penala. fara precizarea daca se refera la domiciliu sau resedinta. Cind urmarirea penala s-a efectuat de un organ central. 30 al. tribunalele militare) determinat prin lege sau hotarire a guvernului. astfel. care ar putea fi initial necunoscut. in raport de imprejurari. care functioneaza pentru intreg teritoriul tarii. procurorul va stabili care din aceste judecatorii este mai potrivita sa judece cauza si o va sesiza cu judecarea ei. aceasta poate alege oricare din instantele judecatoresti competente dupa cele patru criterii de loc. stabilite la nivelul judetelor (tribunalele). Pentru cazul cind instanta este sesizata direct de persoana vatamata cu plingerea sa prealabila. De exemplu. obligind. O asemenea regula este de natura sa contribuie la o buna infaptuire a justitiei. in cazul in care rezultatul s-a produs in alt loc decit acela unde s-a comis infractiunea. chiar daca acest loc nu coincide cu domiciliul legal. astfel. Legea fixeaza astfel variate criterii de stabilire a competentei teritoriale pentru infractiunile savirsite in tara. Determinarea competentei teritoriale se face dupa urmatoarele criterii: a) Locul unde a fost savirsita infractiunea (forum delicti comissi) – locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala. celelalte instante judecatoresti au delimitate circumscriptiile teritoriale in care functioneaza. inseamna ca este competenta instanta unde locuieste efectiv faptuitorul. potrivit careia judecarea cauzei revine instantei competente dupa oricare din cele patru criterii. prin sectia sa maritima si fluviala. se afla parchetul Constanta sau Galati care a emis rechizitoriul.DPP–pg–122 §2. ori locul unde s-a produs rezultatul. fie in legatura cu administrarea probelor. afara de cazul cind prin lege se dispune altfel. caruia ii corespund mai multe instante care ar putea fi competente potrivit celor patru criterii indicate. la un teritoriu mai restrins (judecatoriile) sau mai intins (curtile de apel. care din aceste instante urmeaza sa judece cauza. Competenta revine sectiei maritime si fluviale in circumscriptiile careia. iar cele de la Galati cu competenta pentru celelalte judete. O competenta teritoriala deosebita o au sectiile maritime si fluviale de la tribunalele si curtile de apel din Galati si Constanta. 30) |n afara de Curtea Suprema de Justitie. intrucit poate fi aleasa instanta judecatoreasca avind cele mai bune conditii de desfasurare a judecatii. Dunarea pina la mila marina 64 inclusiv. c) Locul unde locuieste faptuitorul (forum domicilii) – dupa cum este formulat in textul legii. procurorul care dispune trimiterea in judecata are dreptul sa stabileasca. prin rechizitoriu. daca urmarirea penala a fost finalizata de procurorul de la parchetul de pe linga tribunal si cauza este de competenta judecatoriei.

unii inculpati. |nsa sint si cazuri in care unele infractiuni determina competenta unei instante judecatoresti. competenta este cea a instantelor din municipiul Bucuresti. din doua sau mai multe instante competente. Prorogarea de competenta consta in extinderea competentei unei instante judecatoresti si asupra unor infractiuni sau inculpati care. toti participantii trebuie judecati impreuna pentru evitarea unor solutii contrare. dupa criteriul indicat anterior. intruneste elementele a doua sau mai multe infractiuni. sub sanctiunea aceleiasi nulitati absolute ca si pentru regulile obisnuite de competenta dupa materie si dupa calitatea persoanei. o unitate ce impune judecarea intregului complex faptic si de persoane de catre aceeasi instanta. Infractiunea savirsita pe o nava aflata in afara apelor teritoriale rom#nesti este de competenta instantei in a carei raza teritoriala se afla primul port rom#n in care ancoreaza nava sau. dar si pentru individualizarea sanctiunilor in raport de contributia fiecaruia la savirsirea infractiunii. se produce o prorogare de competenta. pentru infaptuirea justitiei in cele mai bune conditii.18. prin sectiile maritime si fluviale. Indivizibilitatea si conexitatea 1) Notiunea de prorogare de competenta Cauzele penale se pot prezenta si sub forma complexa. daca este de competenta sectiei maritime si fluviale.DPP–pg–123 nu-si are domiciliul si nici nu locuieste in România. la judecatoria sau tribunalul din Constanta. de fapte penale sau de inculpati. in acest caz. Exista unitate naturala atunci cind o singura actiune sau inactiune constituie mai multe infractiuni si unitate legala atunci cind mai multe fapte penale constituie o singura infractiune. Cazurile de prorogare de competenta mai des intilnite sint indivizibilitatea si conexitatea. Prorogarea de competenta §1. devine obligatorie (cu exceptia cazurilor prevazute de lege) judecarea cauzei de aceeasi instanta competenta prin prorogare. in caz de participatie exista unitate infractionala cu pluralitate de infractori. Este firesc ca asupra unei actiuni unice sa se pronunte o singura instanta. . datorita imprejurarilor in care a avut loc sau urmarilor pe care le-a produs. |nsa. daca nava este maritima. prin natura sa ori prin vointa legii. desi cuprinde o pluralitate de acte materiale. Infractiunea savirsita pe o aeronava straina este de competenta instantei in a carei raza teritoriala se afla primul loc de aterizare pe teritoriul rom#n. Se iveste astfel necesitatea de a determina. 2) Indivizibilitatea (art. privind mai multe infractiuni care au legatura intre ele sau mai multi participanti la aceeasi infractiune. insa. se produce o reunire a acestora intr-o singura cauza penala complexa. b) Cind doua sau mai multe infractiuni au fost savirsite prin acelasi act – concurs formal de infractiuni |n acest caz exista o unica actiune sau inactiune care. si la cele din Galati. iar in cazul infractiunilor de competenta sectiilor maritime si fluviale competenta revine instantelor corespunzatoare din Constanta si Galati. Fiind o derogare de la normele generale de competenta. prin calitatea pe care o aveau la data savirsirii faptei. Daca nava nu ancoreaza intr-un port rom#n sau daca aeronava nu aterizeaza pe teritoriul rom#n. instigatori. Legea prevede trei cazuri de indivizibilitate: a) Cind la savirsirea unei infractiuni au participat mai multe persoane – coautori. complici Potrivit conceptiei Codului nostru penal. 33) Indivizibilitatea este situatia juridica a unei cauze penale care. Codul de procedura penala prevede limitativ cazurile in care este admisibila prorogarea de competenta. poate fi necesar ca toate infractiunile sau toti participantii la savirsirea lor sa fie judecati in acelasi timp de aceeasi instanta judecatoreasca. I. acea instanta care este cea mai potrivita sa judece toate infractiunile si pe toti inculpatii. competenta revine instantelor din municipiul Bucuresti. iar altele competenta altei instante judecatoresti. nu intra in competenta sa. formeaza totusi. care va fi judecata de instanta careia ii revine competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei. iar dintre judecatorii Judecatoriei sectorului 2. dupa caz. potrivit regulilor obisnuite de competenta. daca nava este fluviala. Cind toate infractiunile si toti inculpatii determina competenta aceleiasi instante de judecata. pot determina competenta altei instante judecatoresti decit cei ce nu au avut nici un fel de calitate determinanta de competenta. odata ce exista un caz de prorogare de competenta.

35) Necesitatea prorogarii competentei apare numai in cazul in care cauzele indivizibile sau conexe. de scop sau o dependenta intre infractiuni. prin prorogare. prin acte diferite. pe de o parte. de loc. o singura infractiune (infractiunea continuata. 3) Conexitatea (art. de una sau mai multe persoane impreuna. calomniaza cu aceeasi ocazie. teleologica. in acelasi timp si in acelasi loc De exemplu: o persoana loveste. la existenta unei legaturi intre infractiuni. prin vointa legii. la aceeasi persoana care a savirsit mai multe infractiuni. dupa un prealabil plan de actiune si de impartire a rolurilor. Legea prevede urmatoarele patru cazuri de conexitate: a) Cind doua sau mai multe infractiuni sint savirsite. c) . iar pe de alta parte. care au o astfel de legatura incit apare necesara judecarea lor impreuna de aceeasi instanta judecatoreasca. referindu-se. omisiunea denuntarii). daca s-ar pronunta condamnarea pentru fiecare act material care intruneste elementele infractiunii. ceea ce inseamna concurs real de infractiuni cu conexitate etiologica. insulta. dar de grad diferit (o judecatorie si un tribunal). cunoasterea tuturor acestor imprejurari comune de instante care judeca toate infractiunile contribuie la stabilirea corecta a incadrarii juridice si a sanctiunilor penale ce trebuie aplicate. ce trebuie judecate impreuna de aceeasi instanta. instanta militara devine competenta prin prorogare. dar de categorii diferite (judecatorie si un tribunal militar). 34) Conexitatea este situatia juridica a unei cauze penale referitoare la doua sau mai multe infractiuni. d) Cind intre doua sau mai multe infractiuni exista legatura si reunirea cauzelor se impune pentru o buna infaptuire a justitiei Exista astfel de legaturi cind prin doua infractiuni calificate diferit se cauzeaza un prejudiciu unic. mai multe persoane. doua persoane se insulta si se lovesc reciproc in acelasi timp si in acelasi loc. doua tribunale). prorogarea competentei se face in favoarea instantei care a fost prima sesizata. Aceste legaturi se pot adauga unitatii de faptuitor. complexa. c) Prioritate a militarului Cind cauzele penale sint de competenta a doua instante. in astfel de situatii este necesar sa se stabileasca instanta care. din obisnuinta) Unitatea infractionala a actelor materiale este prevazuta de lege si.DPP–pg–124 Cind mai multe acte materiale alcatuiesc. sanctiunile aplicate nu ar corespunde gradului de pericol social pe care-l prezinta intreaga activitate infractionala luata in ansamblul ei. sint de competenta unor instante diferite dupa materie. c) Cind o infractiune este savirsita pentru a pregati sau a ascunde savirsirea altei infractiuni. devine competenta sa judece toate infractiunile si pe toti inculpatii. 4) Prorogarea competentei in caz de indivizibilitate si conexitate (art. cind aceeasi persoana a savirsit mai multe infractiuni in concurs real. tainuire. b) Cind doua sau mai multe infractiuni sint savirsite la date ori in locuri diferite. Unele elemente de conexitate sint subiective – se refera la persoana celui ce a savirsit toate infractiunile – altele sint obiective – creind o unitate de timp. b) Prioritate ierarhica Daca infractiunile sint de competenta unor instante de aceeasi categorie. dupa calitatea persoanei sau dupa teritoriu. insa fara legatura intre ele. |n unele cazuri legatura de conexitate este mixta. ori este savirsita pentru a inlesni sau a asigura sustragerea de la raspundere penala a faptuitorului altei infractiuni Intra in acest caz de conexitate infractiunea scop cu infractiunea mijloc. competenta se proroga in favoarea instantei ierarhic superioare. Elementul de conexitate consta in unitatea planului infractional. savirsesc mai multe infractiuni de furt in locuri si la date diferite. infractiunea savirsita si cea prin care se incearca ascunderea ei (favorizare. de acelasi grad. Legatura de conexitate consta din imprejurari comune mai multor infractiuni distincte. Regulile de determinare a competentei prin prorogare sint: a) Prioritate cronologica Daca infractiunile sint de competenta a doua sau mai multe instante de aceeasi categorie (civile sau militare) si de acelasi grad (doua judecatorii. dupa o prealabila intelegere intre faptuitori Astfel.

judecata in prima instanta se efectueaza de aceeasi instanta. Din aceasta regula decurg doua consecinte importante: a) Daca infractiunile conexe sau cauzele indivizibile se afla toate in curs de judecata in prima instanta. 32). prioritatea instantei militare ierarhic superioare. Reunirea cauzelor se hotaraste. procurorul va sesiza instanta competenta prin prorogare sa judece intreaga cauza. Un caz aparte il formeaza existenta unei hotariri definitive cu privire la unele acte materiale si un nou proces cu privire la celelalte acte materiale ale aceleiasi infractiuni. iar altele in fata unei instante de apel sau de recurs ori chiar definitiv solutionate. in cazul cind intre instantele competente instanta civila este superioara in grad. Prorogarea competentei in caz de pluralitate de infractori se conduce dupa aceleasi reguli. tinindu-se seama de calitatea pe care au avut-o unii dintre acestia in momentul savirsirii infractiunii. ceea ce ar face inoportuna declinarea competentei. 203/1974). potrivit legii. prorogarea competentei se face in favoarea instantei militare echivalenta in grad instantei civile. 8 din Decretul nr. reunirea lor in fata aceleiasi instante este obligatorie. competenta nu revine unei instante militare. 1. de instanta careia ii revine competenta prin prorogare. in cadrul acestora. |n caz de indivizibilitate sau conexitate cu infractiuni de competenta sectiilor maritime si fluviale de pe linga isntantele judecatoresti din Constanta si Galati. a Ministerului Public sau din oficiu. complexe sau din obisnuinta. b) Este posibil ca judecata privind unele fapte sau unii inculpati. vor trimite cauzele la instanta devenita competenta prin prorogare. dar necompetente prin prorogare. 4). Reunirea cauzelor conexe si indivizibile se realizeaza prin doua modalitati generale: – |n cazul in care pentru toate infractiunile si toti infractorii s-a desfasurat urmarirea penala in acelasi timp si de catre acelasi organ de urmarire penala. care au sesizat cu judecarea cauzei mai multe instante judecatoresti.DPP–pg–125 d) Prioritate a militarului combinata cu prioritate ierarhica Daca instanta civila este superioara in grad instantei militare (tribunal si tribunal militar). ceea ce implica admiterea caii de atac si. 36–37) |n caz de indivizibilitate si conexitate. deoarece o astfel de solutie poate fi pronuntata numai dupa ce s-a desfasurat intreaga judecata. reunirea cauzelor la instanta militara echivalenta in grad se face de instanta civila. la cererea partilor. competente fiecare dupa regulile de comeptenta obisnuite. avind competenta speciala. daca are loc in acelasi timp pentru toate faptele si toti inculpatii (art. 41 al. instantele sesizate. |nsa cind instanta ar schimba incadrarea juridica a faptei ce i-a determinat competenta prin prorogare intr-o infractiune ce nu mai este de competenta sa. dupa gradul militar. favorizarea infractorului si nedenuntarea unor infractiuni sint de competenta instantei care judeca infractiunea la care se refera. devine obligatorie reunirea cauzelor in fata instantei competente prin prorogare. sa aiba loc in fata unor instante de apel sau de recurs diferite. judecarea cauzelor este data in competenta sectiei maritime si fluviale (art. cind noul proces se * * * . 5) Procedura de reunire a cauzelor (art. – Cind cauzele indivizibile sau conexe se afla in fata unor instante de apel sau de recurs de acelasi grad si in acelasi stadiu de judecata. – Reunirea cauzelor este obligatorie intotdeauna in cazul indivizibilitatii determinate de existenta unei infractiuni continuate. ce se va examina ulterior. – Cind urmarirea penala a avut loc in perioade de timp diferite sau in fata unor organe de urmarire penala diferite. intre care exista indivizibilitate sau conexitate. calitate ce poate determina prioritatea instantei ierarhic superioare sau prioritatea instantelor militare si. apoi. reunirea lor la instanta competenta prin prorogare este obligatorie. Tainuirea. daca judecata in prima instanta are loc in acelasi timp. daca. Competenta obtinuta prin prorogare ramine dobindita instantei in fata careia se judeca toate infractiunile. Din momentul in care s-a dispus reunirea cauzelor. rejudecarea impreuna a tuturor actelor materiale apartinind aceleiasi infractiuni. obligativitatea reunirii cauzelor subzista si in cazul in care judecarea in prima instanta se reia dupa trimiterea de catre instanta de apel sau recurs. |ntr-o asemenea situatie cauzele se reunesc dupa reguli diferite. va trimite cauza instantei competente in afara de cazul prevazut in art. 35 al. sau unele in fata in primei instante. chiar daca pentru fapta sau inculpatul care a determinat competenta acestei instante s-a dispus incetarea procesului penal sau s-a pronuntat achitarea (art.

41 al. prin desfasurarea ulterioara a procesului. 38) |n cazul de indivizibilitate privind participatia. nu atrage incompetenta instantei de judecata. este obligata sa-si decline competenta in favoarea instantei competente. – Instanta sesizata cu judecarea cauzei ramine competenta sa o judece. calificarea juridica a faptei este stabilita prin lege care. ceea ce face posibila si trecerea la dezbaterile judiciare si la solutionarea cauzei. 2). precum si in toate cazurile de conexitate. pronuntindu-se o singura hotarire pentru toate actele materiale ale aceleiasi infractiuni (art. dac` a fost sesizat tribunalul cu judecarea unei tentative de omor. | ncadrarea juridica a faptei savirsite de inculpat este facuta de procuror sau de instanta de judecata. intervenita in cursul judecarii cauzei. i se proroga competenta si capata dreptul de a o judeca. |n caz de disjungere. 1) Regulile de competenta ale instantelor judecatoresti dupa natura si gravitatea infractiunilor sint imperative. descriind continutul unei anumite infractiuni. regula nu se aplica daca instanta inferioara in grad este de alta categorie (civila sau militara). a si b. iar dup` administrarea tuturor probelor s-ar ajunge la concluzia c` in realitate fapta constituie infrac]iunea de v`t`mare a integrit`]ii corporale. reunirea cuzelor indivizibile si conexe nu mai are loc. la cererea partilor sau din oficiu. Atunci cind cauzele nu sint in aceeasi etapa de judecata sau nu sint in fata unor instante de apel sau de recurs de acelasi grad ori in acelasi stadiu de judecata. dar si de calificarea ei juridica. care are in vedere schimbarea incadrarii juridice a faptei cu care a fost sesizata o instanta intr-o infractiune de competenta instantei ierarhic inferioare. 1. competenta ei ar reveni instantei inferioare in grad. atunci cind constata ca judecarea cauzelor in ansamblul lor este impiedicata de imprejurari care privesc numai una sau numai unele din infractiuni sau numai unul ori numai unii dintre inculpati. deoarece aceasta calificare ii stabileste faptei natura si gravitatea ei. Alte cazuri de prorogare de competenta 1) Competenta in cazul schimbarii incadrarii juridice a faptei in cursul judecatii (art. are loc in urma unor elemente noi. Competenta se stabileste in raport de incadrarea juridica data faptei. ci [i-o prorog`. schimbind incadrarea juridic`. astfel incit. de competen]a sa. permite sa fie recunoscuta aceasta infractiune in fapta savirsita in realitatea obiectiva. iar pe de alta parte ca instanta care o judeca este instanta ierarhic superioara celei competente si deci apta sa o solutioneze in bune conditii32. 41 al. 2 se prevede ca schimbarea calificarii juridice printr-o lege noua. Nu se poate proroga competenta ca urmare a unei incadrari juridice care apare gresita chiar din lucrarile de urmarire penala.DPP–pg–126 reuneste cu cel definitiv solutionat. §2. ivite in cursul cercetarii judecatoresti. dar de aceeasi categorie. sint indeplinite conditiile aratate la lit. se cer indeplinite doua conditii: – Prorogarea competentei se produce numai atunci cind schimbarea incadrarii juridice. 6) Disjungerea (art. Aceasta situatie este prevazuta in art. 335 al. numai in cazul cind. desi o instanta constata ca nu mai este competenta dupa materie sa judece o infractiune. ce antreneaza competenta instantei ierarhic inferioare. instanta sesizata. astfel incit judecarea unora din infractiuni sau a unora dintre inculpati sa se faca separat. atunci cind o instanta este sesizata cu judecarea unei infractiuni care este de comeptenta materiala sau personala a altei instante. avind obliga]ia s` o solu]ioneze. De exemplu. afara de Astfel. Legea prevede si o situatie speciala cind. 41 al. instanta competenta prin prorogare isi mentine comeptenta de a judeca toate infractiunile si pe toti inculpatii cu care a fost sesizata. insa reunirea poate fi dispusa in momentul cind. justificarea acestei exceptii de la regulile de competenta se explica prin aceea ca. de competen]a judec`toriei. prin prorogare. poate dispune disjungerea cauzei. de instanta sesizata cu judecarea cauzei indivizibile sau conexe. daca unul dintre participantii la comiterea infractiunii este grav bolnav si nu poate lua parte la sedinta de judecata. pe de o parte. De aceea. in art. instan]a nu-[i pierde competen]a. prin schimbarea incadrarii juridice. 41 al. prin determinarea textului din legea penala care a fost incalcat prin fapta savirsita. 32 . 2) Competenta in caz de schimbare a calificarii faptei Codul de procedura penala face deosebire intre “incadrarea juridica” si “calificarea juridica”. Disjungerea este facultativa si se dispune. schimbind incadrarea juridica cu ocazia judecatii in fond s-a ajuns pina aproape de solutionarea cauzei. instanta poate dispune disjungerea cauzei cu privire la acest inculpat si suspendarea judecarii lui pina la insanatosire. Pentru aplicarea corecta a dispozitiilor prevazute in art. 1.

este de competenta altei instante. aceasta trebuie sa respecte regulile si mijloacele de probatiune privitoare la materia careia ii apartine acea chestiune prealabila. Formularea textului este destul de cuprinzatoare. |ntr-o asemenea situatie este preferabil ca judecarea cauzei sa fie transferata la alta instanta care. stramutarea se dispune atunci cind prin aceasta se asigura desfasurarea normala a procesului. 303 al. 55. 33 . ca o asemenea hotarire are autoritate de lucru judecat in fata instantei penale. Chestiunile extrapenale de a caror solutionare depinde rezolvarea unei cauze penale se numesc chestiuni prealabile. mai ales ca prin aceasta nu se impiedica desfasurarea in continuare a procesului penal. 44 instituie o prorogare de competenta deoarece instantei penale i se extinde puterea de a solutiona si o chestiune prealabila extrapenala. cum ar fi cele prevazute de Codul civil si Codul de procedura civila. analizindu-se masura in care ar putea impiedica desfasurarea normala a procesului. d Cod procedur` civil`). Temeiul invocat in cererea de stramutare este apreciat in fiecare caz in parte. care este obligata sa rezolve cauza penala in conformitate cu solutia data chestiunii prealabile de instanta civila. |n acest caz se pune problema dac` instan]a penal` sesizat` cu judecarea infrac]iunii de bigamie sau adulter. Dispozitia de prorogare se aplica numai daca schimbarea calificarii juridice printr-o lege noua intervine in cursul judecatii. 3) Prorogarea competentei in cazul chestiunilor prealabile (art. Desi competenta de rezolvare a chestiunilor prealabile revine instantei penale. prin natura sa. exaltarea pasiunilor locale sau alte circumstante grave dau loc la De exemplu. se prevede. Din aceasta definitie rezulta ca o chestiune prealabila trebuie sa fie. care trebuia sa fie rezolvate in prealabil de instanta civila in a carei competenta cadeau. in primul rind. ca instan]` penal`. este necesar s` se stabileasc` in prealabil dac` aceast` c`s`torie este nul` deoarece. 5 Cod penal). in cazul infrac]iunii de bigamie. Pentru astfel de situatii a fost instituita stramutarea judecarii cauzelor penale. in raport de cauza concreta supusa judecatii si de instanta competenta sa o judece. 44) Pentru solutionarea unei cauze penale este necesara. poate judeca [i solu]iona ea ins`[i aceast` chestiune prealabil` sau trebuie s` o trimit` spre solu]ionare instan]ei civile? 34 De exemplu. Potrivit art. ar asigura in mai bune conditii judecarea cauzei. in care se sus]ine nulitatea c`s`toriei. chiar daca. desi necompetenta din punct de vedere teritorial. caci o chestiune penala cade in competenta de rezolvare a instantei penale. de regula de competenta instantei civile34. cele mai multe chestiuni prealabile sint de natura civila. 304 al. astfel. in raport de natura chestiunii prealabile. numarul sau calitatea inculpatilor. era competenta sa o solutioneze. cap`t` dreptul s` rezolve o chestiune prealabil` care prin natura sa este de competen]a tribunalului constituit ca instan]` civil`. in al doilea rind. |n Codul de procedura penala din 1936 erau prevazute doua motive de stramutare: siguranta publica si suspiciune legitima. chiar daca intre timp o lege noua a dat faptei o noua calificare. fapta nu se sanc]ioneaz` (art. 55) |n practica judiciara se pot ivi imprejurari care sa impiedice desfasurarea normala a procesului in fata instantei competente. Dispozitia prevazuta in art. Prin aceasta dispozitie au fost inlaturate chestiunile prejudiciale prevazute de Codul anterior. deoarece instanta la care a fost transferata judecarea cauzei isi extinde competenta asupra unei cauze pentru care nu avea competenta sa o judece potrivit normelor obisnuite de competenta.DPP–pg–127 cazul cind prin lege s-ar dispune altfel. §3. dar pot fi chestiuni apartinind si altor ramuri de drept. 44. Cazurile de nulitate a c`s`toriei sint prev`zute de Codul familiei. incluzind situatii variate. Aceasta dispozitie este de natura sa asigure judecarea in continuare a unei infractiuni de catre instanta sesizata. 2 lit. chestiunea prealabila trebuie sa fie esentiala pentru rezolvarea cauzei penale. De la regula potrivit careia instanta penala este competenta sa rezolve si chestiunile prealabile se face o derogare in cazul in care chestiunea prealabila este rezolvata anterior de instanta civila printr-o hotarire judecatoreasca ramasa definitiva. Nulitatea c`s`toriei so]ului vinovat atrage incetarea procesului penal [i in caz de adulter (art. Stramutarea judecarii cauzelor penale 1) Temeiurile de stramutare a unei cauze penale (art. Siguranta publica se considera in pericol de a fi tulburata cind natura unei infractiuni. 3 Cod penal). uneori. judec`toria. dac` se contest` valabilitatea uneia din c`s`torii. in caz de nulitate a c`s`toriei pentru alt motiv decit bigamia. Potrivit art. care provoaca o prorogare de competenta. de alta materie decit cea penala. incadrarea juridica sau raspunderea penala33. Aceasta derogare se justifica prin necesitatea de a se acorda autoritate hotaririi definitive a instantei civile care. iar declararea nulit`]ii se dispune de tribunal in baza unei ac]iuni civile pentru anularea c`s`toriei (art. rezolvarea in prealabil a unor chestiuni de care depinde existenta unei infractiuni. instanta penala este competenta sa judece orice chestiune prealabila de care depinde solutionarea cauzei.

dupa casare. cauza spre rejudecare la o alta instanta de grad egal. Pentru instantele ordinare cererea se adreseaza sectiei penale a Curtii Supreme de Justitie. iar pentru instantele militare sectiei militare a instantei supreme. la primirea cererii. I. ca in cazul celorlalte cazuri de prorogare. si de presedintele Curtii Supreme de Justitie. c si art. ci se realizeaza prin hotarirea unei instante judecatoresti. calitatea inculpatilor sau alte imprejurari fac sa se nasca banuiala ca independenta sau impartialitatea judecatorilor ar putea fi stirbita. sub motiv de incompatibilitate. 52 al. in a doua situatie. Exceptiile de necompetenta 1) Controlul regularitatii competentei prin exceptiile de necompetenta Competenta de judecata a primei instante este determinata de procuror prin rechizitoriu. Curtea Suprema de Justitie poate trimite. stabilirea competentei este lasata la aprecierea partii vatamate. pot fi luate in considerare si temeiurile invocate anterior. in prima situatie. Daca cererea de stramutare a fost respinsa. aceasta hotarire este desfiintata prin efectul deciziei de stramutare. cind cererea noua se intemeiaza pe alte temeiuri. in prezenta procurorului. dupa respingerea cererii de stramutare este reluata judecarea cauzei. 5. daca sesizarea instantei se realizeaza prin plingerea prealabila a acesteia. Partile sint instiintate despre termenul fixat pentru solutionarea cererii de stramutare. Aceasta prorogare nu este stabilita de lege. Stramutarea are ca efect trecerea unei cauze penale de la instanta competenta la o alta instanta. daca instanta competenta nu mai poate judeca fiindca toti judecatorii au fost recuzati ori s-au abtinut. 56–81) Cererea de stramutare a unei cauze penale se adreseaza Curtii Supreme de Justitie. Pentru lamuririle necesare privind motivele cererii de stramutare. de aceeasi categorie si grad ierarhic. iar dupa aceea de sectia care o solutioneaza in fond. potrivit legii. si se hotaraste in ce masura actele indeplinite in fata instantei de la care a fost stramutata cauza ramin valabile. |n cazul admiterii cererii. Cazuri speciale de trecere a unei cauze de la instanta competenta la alta instanta de acelasi grad sint prevazute in art. se dispune stramutarea cauzei de la instanta competenta la o instanta de acelasi grad. Examinarea cererii de stramutare se face in sedinta secreta. nu este competenta sa judece acea cauza. daca prin aceasta s-ar asigura o buna judecata. . presedintele Curtii Supreme de Justitie poate cere informatii de la presedintele instantei ierarhic superioare celei de la care se cere stramutarea sau de la Ministerul Justitiei. 2 lit.19. Curtea Suprema de Justitie se pronunta asupra cererii de stramutare. Cererile de stramutare se pot face de oricare din parti. masura care poate fi dispusa. in cazul in care judecata fusese suspendata. ceea ce inseamna o prorogare a competentei teritoriale. singura instanta judecatoreasca investita cu atributia de a solutiona o astfel de cerere. daca instanta ierarhic superioara este Curtea Suprema de Justitie. cuprinzind orice situatii de natura sa impiedice desfasurarea normala a cauzei. in cazurile prevazute de lege. se suspenda de drept judecarea cuzei pina la solutionarea cererii. dupa calitatea persoanei si dupa teritoriu. 2) Procedura stramutarii (art. Textul actual este mai larg. se dispune desemnarea unui aparator din oficiu.DPP–pg–128 temeri de dezordine sau alte actiuni care ar impiedica liberul curs al justitiei. instanta ierarhic superioara poate transfera judecarea cauzei unei alte instante. Introducerea unei noi cereri de stramutare nu este posibila daca se intemeiaza pe aceleasi temeiuri. Exceptiile de necompetenta si conflictele de competenta §1. Daca s-a pronuntat intre timp o hotarire de instanta sesizata cu judecarea cauzei. ascultindu-se si concluziile partilor prezente la sedinta. cu mentiunea ca pot trimite memorii si se pot prezenta la termenul cerut pentru solutionarea cererii. stabilita de Curtea Suprema de Justitie. Cind in cauza a carei stramutare se cere sint arestati. Odata cu introducerea cererii se poate solicita suspendarea judecarii cauzei la instanta de la care se cere stramutarea. de procuror si de ministrul justitiei. instanta sesizata initial isi pastreaza competenta de a judeca si solutiona cauza. fara aratarea motivelor care au determinat hotarirea luata. de grad egal. 38515 pct. care sesizeaza cu judecarea cauzei instanta judecatoreasca competenta dupa materie. care apreciaza daca cererea de stramutare este intemeiata. cuprinzind temeiurile pentru care se cere stramutarea si materialele doveditoare pe care se sprijina. Aceasta stabilire a competentei instantei de judecata prin actul de sesizare nu exclude posibilitatea sesizarii unei instante care. Cind cererea de stramutare a fost introdusa de ministrul justitiei sau de procurorul general. Suspiciune legitima este atunci cind circumstantele cauzei.

Exceptia de necompetenta este dezbatuta in fata instantei de Ministerul Public si de parti. mai ales competenta procurorului care a emis rechizitoriul. |n mod firesc. in caile de atac. Daca nu s-a ridicat exceptia de necompetenta. producindu-se astfel declinarea de comeptenta. Admiterea exceptiei de necompetenta impiedica instanta sa continue judecarea cauzei. oricare dintre parti si Ministerul Public avind dreptul sa o invoce in tot cursul judecatii in prima instanta. cuprinzind si dispozitia prin care cauza ii este trimisa spre judecare. Daca Ministerul Public si partile nu au invocat exceptia de necompetenta. a fost respinsa in mod gresit de prima instanta. dupa care instanta se pronunta asupra temeiniciei ei. Hotarirea declinatorie de competenta trebuie sa precizeze care este instanta competenta sa judece cauza. Exceptia de necompetenta consta in invocarea. intrucit declinarea de competenta produce desesizarea instantei de judecata. se presupune ca instanta este competenta sa judece cauza. exceptia de necompetenta are un regim de ordine publica. prin recurs in anulare se poate invoca nulitatea unei hotariri definitive date de o instanta necompetenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei. actele indeplinite si masurile luate se mentin. in sensul ca poate fi invocata numai pina la citirea actului de sesizare a primei instante de judecata. 311 al. precum si regularitatea actului initial de sesizare. ca urmare. exceptia de necompetenta teritoriala devine tardiva si este respinsa pentru acest motiv. exceptia de necompetenta teritoriala nu poate fi ridicata in caile de atac. sa verifice daca este sau nu competenta sa o judece. afara de cazul cind. se produce o intrerupere a cursului justitiei. hotarirea prin care se ia aceasta masura este o sentinta (art. 42) Instanta de judecata isi declina competenta printr-o hotarire nesupusa caii ordinare de atac. aceasta trebuie. dupa ce o alta instanta s-a desesizat de judecarea acelei cauze. Declinarea de competenta devine astfel un mod de sesizare a unei instante judecatoresti. Exceptiile de necompetenta au un regim diferentiat dupa felul competentei puse in discutie. Conflictele de competenta 1) Notiunea de conflicte de competenta si felurile lor Din solutionarea gresita a exceptiilor de necompetenta se pot naste conflicte de competenta. la rindul sau. Prin conflict de competenta se intelege situatia juridica provocata de hotaririle a doua sau mai multe instante de judecata prin care se recunosc competente sa judece aceeasi cauza sau prin care isi declina succesiv una alteia judecarea aceleiasi cauze. dupa care continua judecarea cauzei pentru care se considera competenta.DPP–pg–129 o astfel de sesizare gresita se poate datora unei interpretari gresite a dispozitiilor privind competenta sau a necunoasterii lor. Cind exceptia de necompetenta nu este intemeiata ori este tardiv invocata. |n cazul in care declinarea a fost determinata de necompetenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei. odata depasit termenul aratat mai sus. ce trebuie solutionata de Curtea Suprema de Justitie. Se pot ivi astfel de conflicte pozitive si negative de competenta. sa verifice daca este competenta sa judece cauza. Controlul regularitatii competentei se efectueaza prin exceptiile de necompetenta. 35 . fiind una din rarele sentinte care nu sint susceptibile de o cale ordinara de atac. invocata fiind in termenul prevazut de lege. Daca in hotarirea de declinare de competenta nu s-a aratat instanta competenta sa judece cauza. instanta careia i s-a trimis cauza hotaraste care acte de judecata indeplinite si care masuri dispuse de instanta desesizata ramin valabile si care acte urmeaza a fi refacute de instanta competenta35. Instanta sesizata prin hotarirea de declinare de competenta este obligata. instanta o respinge printr-o incheiere. pina la raminerea definitiva a hotaririi. aflata sub sanctiunea nulitatii absolute. contestindu-se competenta instantei sesizate cu judecarea cauzei. inainte de a trece la judecarea cauzei in fond. sa se pronunte asupra temeiniciei acestei exceptii. aflata sub sanctiunea nulitatii relative. in prealabil judecatii. §2. este obligata sa o puna in discutia Ministerului Public si a partilor sub forma unei exceptii ridicate din oficiu. De aceea. |n cazul declinarii pentru necompetenta teritoriala. 2) Declinarea de competenta (art. Exceptia de necompetenta teritoriala. in cursul judecatii. in momentul cind s-a invocat exceptia de necompetenta. Pentru lipsa de competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei. legea obliga instanta de judecata ca. De exemplu. instanta are indatorirea sa si-o verifice si. daca apreciaza ca nu are competenta materiala sau dupa calitatea persoanei. 1). a lipsei de competenta a instantei sesizate cu judecarea unei cauze penale. are un regim de mai redusa ocrotire. pot fi ref`cute actele de cercetare judec`toreasc` [i men]inute m`surile asiguratorii luate de instan]a desesizat`.

Rezolvarea conflictelor de competenta prin determinarea instantei competente. precizeaza si incadrarea juridica in baza careia se determina competenta. in toate cazurile. care este ierarhic superioara tuturor instantelor judecatoresti din tara. ca urmare. este obligatorie pentru instanta careia i se trimite cauza spre judecata (atributiva de competenta). Sesizarea se poate face. competenta sa judece cauza este o alta instanta decit cea in conflict. in raport de unul din criterii. Astfel. nu pot exista conflicte de competenta intre un procuror si o instanta de judecata sau intre o instanta de judecata si un organ administrativ cu atributii jurisdictionale. judecarea cauzei se suspenda. da o hotarire prin care solutioneaza conflictul de competenta. Exista conflict negativ de competenta cind doua instante judecatoresti isi declina pe rind competenta una in favoarea celeilalte. in caz de conflict pozitiv de competenta. ceea ce da posibilitatea ca mai multe instante de acelasi grad. dintre doua curti de apel. O astfel de situatie se poate ivi mai ales in cazul competentei teritoriale. sa se declare competenta. Pentru a da o astfel de hotarire. 2) Rezolvarea conflictelor de competenta (art. precum si dintre o instanta civila si una militara. Totusi. un conflict de competenta ivit intre doua judecatorii care se afla in circumscriptia teritoriala a doua curti de apel diferite va fi solutionat de Curtea Suprema de Justitie. pentru a hotari asupra regulatorului de competenta. dar care se afla in circumscriptia teritoriala a aceleiasi curti de apel. dupa ce asculta concluziile Ministerului Public si ale partilor. se produce prin regulatorul de competenta. Pina la solutionarea conflictului de competenta. care prevede mai multe criterii de loc. aceasta nu poate refuza judecarea cauzei sub motivul ca nu este competenta. Sesizarea instantei ierarhic superioare comune se face. conflictul de competenta dintre doua judecatorii din circumscriptia teritoriala a aceluiasi tribunal este rezolvat de acesta. insa daca conflictul se iveste intre doua judecatorii din circumscriptia teritoriala a doua tribunale. in acest caz. Conflictul negativ de competenta se produce mai ales in legatura cu competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei. considerindu-se necompetenta. de Ministerul Public sau de partile din proces. fie instanta care a refuzat sa judece. in realitate. la schimbarea incadrarii juridice a faptei intr-o infractiune pentru care nu mai este competenta.DPP–pg–130 Exista un conflict pozitiv de competenta cind doua sau mai multe instante judecatoresti sint sesizate cu judecarea aceleiasi cauze penale si toate se declara competente sa o judece. se trimite cauza Curtii Supreme de Justitie. . Instanta sesizata cu rezolvarea conflictului de competenta citeaza partile si. se va rezolva de aceasta. dar care nu-i este ierarhic inferioara pentru a o indreptati sa rezolve conflictul de competenta. 43) Conflictele de competenta trebuie rezolvate pentru a se putea continua judecata cauzei de catre instanta competenta. instanta de regulator de competenta stabileste ea insasi situatia de fapt rezultata din dosarul de urmarire penala si. daca in urma completarii cercetarii judecatoresti se ajunge la o alta situatie de fapt decit cea retinuta prin regulator si. Este posibil ca instanta sesizata pentru regulator de competenta sa constate ca. instanta competenta prin atribuire de competenta isi poate declina competenta in favoarea instantei devenita competenta potrivit noii situatii de fapt si de drept. Rezolvarea conflictelor de competenta este incredintata instantei ierarhic superioare comune. Actele indeplinite si masurile dispuse pina in momentul regulatorului de competenta pot fi folosite de instanta in favoarea careia s-a solutionat conflictul de competenta. iar instanta care si-a declinat ultima competenta sau care s-a declarat ultima competenta ia masurile si efectueaza actele ce reclama urgenta (cum ar fi luarea masurilor asiguratorii sau revocarea unor masuri preventive). Instanta suprema este indrituita sa rezolve si conflictele de competenta dintre doua tribunale judetene din circumscriptia teritoriala a doua curti de apel diferite. astfel ca poate avea loc intre instante de categorii diferite (civile si militare) sau de grad diferit (judecatorii si tribunale) ori de categorii si grade diferite (judecatorii si tribunal militar teritorial). in raport de aceasta. potrivit legii. iar in caz de conflict negativ de competenta de ultima instanta care si-a declinat competenta. de instanta care s-a declarat competenta ultima. emanind de la o instanta ierarhic superioara. Hotarirea prin care se solutioneaza conflictul de competenta. Producerea conflictului negativ de competenta se explica prin rezolvarea gresita a exceptiei de necompetenta de una din instantele care si-au declinat competenta – fie prima instanta care si-a declinat competenta. Conflictele de competenta pot avea loc numai intre autoritati care desfasoara aceeasi activitate procesuala.

Mijloacele de proba sint mijloacele prevazute de lege prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca probe. la identificarea persoanei care a savirsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei (art. iar acestea servesc la constatarea faptelor si imprejurarilor pe care trebuie sa le dovedeasca in cauza penala. iar daca este vinovat care sint imprejurarile care ar putea determina o individualizare corecta a sanctiunii penale ce urmeaza a fi aplicata inculpatului. aceasta este obligata sa constate daca invinuirea adusa inculpatului prin actul de sesizare este intemeiata si. folosindu-se procedeele probatorii. martori). instanta de control judiciar are obligatia de a verifica daca . Se numesc probe elementele de fapt care servesc la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni. in cazul existentei acesteia daca inculpatul este vinovat sau nu de savirsirea ei. |n fine. 63 al. este operatiunea de apreciere a probelor. in practica se face deseori confuzie intre probe si mijloacele de proba din care provin. astfel. Pot fi mijloace de proba declaratiile unor persoane (parti. 1). organele de urmarire penala sint obligate sa constate daca infractiunea a fost savirsita in realitate si daca invinuitul este vinovat de savirsirea ei. |ntreaga activitate de probatiune trebuie sa conduca la convingerea daca infractiunea exista sau nu. 345 al. 262. organul de urmarire penala si instanta de judecata trebuie sa desfasoare o intensa activitate probatorie. obtinute prin mijloacele de proba. instanta de judecata nu-l poate condamna pe inculpat daca nu-si formeaza convingerea cu privire la vinovatia sa din probele pe care le administreaza nemijlocit in sedinta de judecata (art. ne referim. fapta de vatamare a victimei de catre invinuit se poate constata prin imprejurarea ca o alta persoana – martorul – a fost de fata si a vazut cum invinuitul a lovit victima. De aceea. Probatiunea in procesul penal §1. diferitele inscrisuri ori obiectele materiale. 265). in primul rind. implicit. in sensul formarii convingerii daca ele reprezinta adevarul. Aceasta activitate judiciara se numeste probatiune si consta din actele procedurale prin care autoritatile judiciare si partile stabilesc. intrucit probele nu se pot obtine decit prin mijloacele de proba prevazute de lege. Dovedirea acestor fapte si imprejurari se face prin administrarea probelor. Folosind mijloacele de proba.20. |ntre probe si mijloace de proba exista o legatura indisolubila. care pun in contact autoritatile judiciare cu mijloacele de proba si. 2). de aceea. ajunsa cauza la instanta de judecata. la obiectul probatiunii. legea a selectionat aceste surse si a reglementat modul in care pot fi luate in considerare la solutionarea cauzelor penale. Astfel. Conceptul de probe si de mijloace de proba De indata ce impotriva unei persoane s-a formulat invinuirea de a fi savirsit o infractiune. in stabilirea faptelor si imprejurarilor a caror existenta trebuie constatata. autoritatile judiciare iau cunostinta de probe. Constatarea acestor fapte se realizeaza prin activitatea de probatiune. experenta judiciara a ajuns la concluzia ca nu orice sursa de informatie prezinta siguranta pentru exactitatea elementelor de fapt pe care le furnizeaza. elementele de fapt necesare pentru constatarea faptelor si imprejurarilor care formeaza obiectul unei cauze penale. Cunoscind ca in materie penala functioneaza principiul prezumtiei de nevinovatie. sa constate toate imprejurarile care ar putea contribui la solutionarea cauzei potrivit legii si adevarului. Probele I. ansamblul probelor administrate trebuie apreciat. I. evaluat. prin mijloacele prevazute de lege. Probele ajung la cunostinta autoritatilor judiciare prin mijloacele prevazute de lege.DPP–pg–131 Titlul IV – PROBELE {I MIJLOACELE DE PROB~ Cap. §2. fac probele cunoscute. Activitatea de probatiune si rolul ei in procesul penal Probatiunea consta. in cursul careia autoritatile judiciare se servesc de probe. procurorul nu poate trimite in judecata pe inculpat pina ce personal sau prin organele de cercetare penala nu au strins probe care stabilesc vinovatia acestuia cu privire la savirsirea unei infractiuni (art. totodata. Aceste elemente de fapt sint fapte si imprejurari care stabilesc existenta sau inexistenta faptelor care trebuie constatate. gradul de vatamare si durata ingrijirilor medicale necesare pentru vindecare se constata prin concluziile la care ajunge expertul medico-legal. rapoartele de expertiza si ale specialistilor (art. 64).

daca probele au fost complet si just apreciate si daca faptele retinute corespund probelor si reprezinta adevarul. Daca nu se poate dovedi. dar totodata impiedicindu-le sa iroseasca timpul cu dovedirea unor fapte si imprejurari care nu prezinta nici o importanta pentru cauza. prin restringerea sau extinderea ei. cit si a inexistentei ei. in principal faptele si imprejurarile care se refera la fondul cauzei. Faptele si imprejurarile de fapt ce trebuie dovedite in cauzele penale variaza de la o cauza la alta: loviturile aplicate. I. |ntre faptele si imprejurarile ce trebuie dovedite se face. atunci se poate determina obiectul concret al probatiunii din acea cauza. criminalistica. sustragerea unor bunuri etc. 67. autorul faptei. de mijloace in care a fost comisa fapta. fapta de sustragere de catre X a unor bunuri din locuinta lui Y. folosind notiunile de actiune si inactiune. imprejurarile care se refera la fapta si la persoana faptuitorului. Faptele probatorii (res probantes) sint faptele si imprejurarile care. desi nu se cuprind in faptul principal. |nsa cind se examineaza conceptul de obiect al probatiunii pentru toate cauzele penale. indrumind autoritatile judiciare sa lamureasca prin probe toate aspectele care intereseaza cauza. existenta acestei fapte penale se deduce din imprejurarile ca la locul faptei s-au gasit obiectele apartinind lui X. 520). existenta si continutul acestei norme trebuie sa fie dovedite. Cunoasterea obiectului probatiunii are o deosebita importanta pentru solutionarea legala si temeinica a cauzelor penale deoarece ne indica tot ce trebuie dovedit. ea adaptindu-se in raport de schimbarea invinuirii. de timp. ca acesta a instrainat lucruri care fusesera sustrase de la Y. deoarece nu se poate pretinde judecatorilor sa cunoasca legile din toate tarile. Legea permite sa se dovedeasca anumite fapte si imprejurari noi in caile extraordinare de atac. atunci cind urmeaza a se aplica o norma de drept straina (art. |n literatura de specialitate se discuta daca in obiectul probatiunii se pot include si alte doua categorii de fapte – cele similare si cele auxiliare. . Este obligatia inscrisa in art.DPP–pg–132 in cauza au fost administrate toate probele necesare pentru aflarea adevarului. 6 Cod penal. trebuie dovedita savirsirea cu vinovatie de catre invinuit sau inculpat a faptei penale pentru care este urmarit sau judecat. Acesta este sensul in care se examineaza obiectul probatiunii in dreptul procesual penal. |n acest caz se spune ca norma juridica devine o chestiune de fapt ce trebuie dovedita. Daca ne referim la o singura cauza. normele juridice nu trebuie dovedite. Aceeasi importanta este acordata probelor si mijloacelor de proba de cercetarea stiintifica. trebuie luat in considerare un obiect abstract al probatiunii. 62 pentru organele de urmarire penala si instantele de judecata si dreptul prevazut in acest sens pentru parti in art. ca explicatiile date asupra acestor imprejurari se dovedesc inexacte. cuvintele injurioase pronuntate. Obiectul probatiunii in procesul penal §1. urmarea produsa. distinctie intre fapte si imprejurari ce se refera la fondul cauzei – invinuirea formulata impotriva unei persoane – si fapte si imprejurari de care depinde desfasurarea procesului. ceea ce inseamna ca este posibil ca obiectul probatiunii sa nu fie epuizat nici dupa pronuntarea unei hotariri definitive. anume fapta pe care a savirsit-o invinuitul. Obiectul probatiunii are in vedere. |n obiectul probatiunii se includ numai faptele si imprejurarile de fapt. prin existenta sau inexistenta lor asigura constatarea existentei sau inexistentei faptului principal.21. intrucit ele se considera cunoscute de participantii la proces. art. cea mai insemnata activitate a autoritatilor judiciare si a partilor este consacrata administrarii probelor necesare cauzei si aprecierii lor complete si juste. in primul rind. prin care se determina generic faptele si imprejurarile ce trebuie dovedite. ce consacra probatiunii numeroase studii de drept procesual penal. ca urmare. de mod. Cu toate acestea. aceasta denumire nu ramine neschimbata pe parcursul procesului. imprejurarile de loc. 513. Faptul principal (res probanda) il constituie faptele ce formeaza obiectul procesului penal – infractiunea si autorul ei. ori dovedirea inexistentei faptei sau a nevinovatiei inculpatului. de exemplu. Dintre faptele care se refera la fondul cauzei se face distinctie intre faptul principal si faptele probatorii. Faptele probatorii pot conduce la constatarea existentei infractiunii. Faptele si imprejurarile de fapt ce formeaza obiectul probatiunii 1) Conceptul de obiect al probatiunii Prin obiect al probatiunii se intelege ansamblul faptelor si imprejurarilor de fapt ce trebuie dovedite intr-o cauza penala pentru a fi legal si temeinic solutionata. in vederea lamuririi cauzei sub toate aspectele. psihologie judiciara. Asadar. prin cunoasterea invinuirii. Desi obiectul probatiunii are o determinare la inceperea urmaririi penale.

la latura sa civila si la unele chestiuni adiacente. – stabilirea autorului infractiunii si a participantilor la savirsirea ei. de asemenea. imprejurarile de loc. 10 lit. 10 lit. – cazurile prevazute in art. – Nu este admisibila proba veritatii afirmatiei injurioase sau calomnioase daca nu exista un interes legitim (art. f–j. Formeaza obiect al probatiunii: – faptele si imprejurarile de fapt ce formeaza latura obiectiva a infractiunii sau infractiunilor imputate: actiunea sau inactiunea care a avut loc. savirsite anterior de invinuit sau inculpat. 51 al.ult. Este imposibil de dovedit ca o persoana in virsta nu a parasit niciodata localitatea in care traieste (fapt nedefinit negativ) sau ca o persoana a efectuat toata viata. 2) Faptele si imprejurarile care nu pot forma obiectul prabatiunii in procesul penal Unele fapte si imprejurari. daca au format obiectul unei condamnari definitive pentru a se aplica recidiva. desi se refera la faptul principal. o anumita activitate (fapt nedefinit pozitiv). intrucit prin dispozitiile art. 207 cCod penal. 99 Cod penal il considera ca nu raspunde penal. – este inadmisibil a se dovedi ca inculpatul nu cunoaste legea penala in momentul savirsirii infractiunii. Faptele nedefinite (nedeterminate) nu pot forma obiect al probatiunii din cauza imposibilitatii dovedirii lor. – Faptele auxiliare constau in imprejurari care atesta exactitatea sau inexactitatea unor probe. Cod penal se prevede ca necunoasterea sau cunoasterea gresita a legii penale nu inlatura caracterul penal al faptei. |n ce priveste faptele negative determinate. pentru infirmarea invinuirii formeaza obiect al probatiunii: – faptele si imprejurarile care constata unul din cazurile prevazute in art. |nvinuirea adusa unei persoane poate fi neintemeiata. sub forma intentiei sau a culpei ori a praeterintentiei. mijloace. corespunzator formei de vinovatie cerute de lege. a–e. – Nu pot fi astfel dovedite faptele contrare prezumtiilor legale absolute.DPP–pg–133 Prin fapte similare se inteleg faptele de aceeasi natura cu infractiunea urmarita. ceea ce exclude prezenta sa si la locul faptei (alibiul). invinuitului si inculpatului recunoscindu-li-se dreptul de a dovedi aceasta situatie. deoarece art. |mprejurarea ca o persoana nu a luat parte la savirsirea unei anumite infractiuni poate fi dovedita prin relatarile autorilor infractiunii ca la savirsirea acesteia nu a participat si persoana in cauza ori prin faptul pozitiv concret ca la data savirsirii faptei s-a aflat in alta parte. caci in mod implicit servesc la constatarea exacta a faptului principal. in prezenta carora nu exista infractiune. Ca urmare. urmarile socialmente periculoase produse. si aceste imprejurari trebuie dovedite. mod. caci prin vointa legii aceste prezumtii nu sufera proba contrara: – nu se poate dovedi ca minorul care nu a implinit 14 ani ar avea discernamint. de timp. care au influenta asupra incadrarii juridice a faptei ca forma agravata sau atenuata a infractiunii sau a unei cauze care agraveaza raspunderea penala privitoare la inculpat. Faptele auxiliare pot forma obiect al probatiunii. nu pot forma obiect al probatiunii deoarece sint contrare legii sau conceptiei noastre despre natura si societate. in fiecare zi. cum ar fi existenta stafiilor sau vrajilor. Nu se poate trage insa o concluzie despre vinovatia inculpatului pentru urmarirea infractiunii savirsite din existenta in antecedentele penale ale acestuia a unor fapte similare. 3) Faptele si imprejurarile ce trebuie dovedite in procesul penal Faptele si imprejurarile ce trebuie constatate prin probe se pot referi la latura penala a cauzei. Aceste fapte similare pot constitui obiect principal al probatiunii daca fac parte din infractiunea continuata sau din obisnuinta ce se urmareste sau se judeca. legislatia noastra permite dovedirea lor printr-un alt fapt negativ concret sau printr-un fapt pozitiv concret. marturia mincinoasa a unui martor care sustine ca a fost de fata la savirsirea infractiunii se poate constata prin dovedirea absentei din localitate a martorului in ziua comiterii faptei. – in cazul in care latura subiectiva are ca element un anumit scop sau mobil. a) |n latura penala a cauzei trebuie sa se dovedeasca faptele si imprejurarile de fapt ce confirma invinuirea adusa invinuitului sau inculpatului. – Nu se poate concepe dovedirea unor fapte sau imprejurari contrare conceptiei noastre despre natura si societate. – pentru ca invinuirea sa fie confirmata este necesar sa se constate si vinovatia inculpatilor. legatura lor cauzala. – . contributia fiecaruia la savirsirea faptei ca instigator sau complice.

probele solicitate sint concludente. c) |n cazul cind legea conditioneaza o activitate procesuala de o anumita imprejurare de fapt. nivelul de pregatire profesionala si culturala. mediul in care a trait. Concludenta rezulta din dispozitia prevazuta in art 66. Concludenta probelor este strins legata de obiectul probatiunii. §2. |n literatura juridic` str`in` se folose[te termenul de pertinen]` in loc de acela de concluden]`. |ntrucit in art. nu s-a reusit a se stabili alibiul. Aprecierea unei probe. Concludente sint si probele contrare probelor deja administrate. fata de autoritatea judecatoreasca. |n raport de faptele pe care urmeaza sa le dovedeasca. 303). dupa administrarea probei. potrivit careia. dovedirea alibiului stabilind nevinovatia inculpatului. Concludenta si utilitatea probelor 1) Concludenta probelor Faptele si imprejurarile care formeaza obiectul probatiunii trebuie dovedite prin probe. Astfel. Daca este introdusa in proces si partea responsabila civilmente. dar nu toate probele pertinente sint probe concludente.DPP–pg–134 – cazurile de nepedepsire (deoarece inlatura raspunderea penala si procesul penal urmeaza a fi incetat). modalitatea cea mai potrivita pentru repararea lui. inlesnit sau favorizat savirsirea infractiunii. preocuparile specialistilor si ale practicii judiciare se concentreaza asupra acestor probe. Sint pertinente36 probele care conduc la constatarea unor fapte si imprejurari care au legatura cu cauza urmarita sau judecata. organul de urmarire penala sau instanta. 2 se face referire la probele concludente. suspendarea judecatii nu poate avea loc decit in cazul in care se stabileste. Asadar. 67 al. natura si intinderea prejudiciului. Daca invinuirea este confirmata. comportarea fata de alte persoane. cunoscute sub denumirea de contraprobe. b) |n latura civila a cauzei trebuie sa fie dovedite: existenta sau inexistenta prejudiciului si legatura sa cauzala cu fapta urmarita sau judecata. proba efectuata a ramas fara rezultat si nu va putea servi la retinerea faptei pentru care a fost admisa. situatia de fapt ce trebuie restabilita. trebuie dovedite imprejurarile prevazute de lege care atrag sau inlatura raspunderea sa civila. 202) obliga organele de urmarire penala sa stringa date si cu privire la imprejurarile care au determinat. are loc atunci cind partile cer administrarea acestei probe. – ocupatia. de natura a influenta asupra solutionarii cauzei. in sensul ca este sau nu concludenta. in cazul cind exista probe de vinovatie. deci sa ceara contraprobe. verifica in ce masura proba este concludenta. provenite prin mijloacele de proba. invinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie. inainte de a dispune administrarea probei. formeaza obiect al probatiunii faptele si imprejurarile de natura a asigura o justa individualizare a sanctiunii penale (cauzele de agravare sau atenuare a raspunderii penale). atitudinea fata de familie. daca se cere de catre inculpat sa se administreze probe cu privire la alibiul sau. prin expertiza medico-legala. Astfel. 67 al. Codul de procedura penala (art. |ntotdeauna trebuie stabilite: – imprejurarile de fapt care caracterizeaza persoana invinuitului sau inculpatului. ca starea psihofizica (alterarea partiala a facultatilor mintale. ca inculpatul sufera de o boala care il impiedica sa participe la judecata (art. identitatea lucrurilor ce trebuie restituite. insa daca. deoarece proba concludenta urmeaza sa se dovedeasca o fapta sau imprejurare care face parte din obiectul probatiunii. Asadar. aceasta imprejurare trebuie dovedita. – antecedentele judiciare si sociale. felul de viata. De aceea in art. daca poate servi la justa solutionare a cauzei. probele concludente sint si probe pertinente. infirmitati fizice cu influenta asupra psihicului etc. momentul cind se apreciaza concludenta unei probe se situeaza la data cind se ia hotarirea de admitere sau respingere a probei. 36 . probele concludente sint acele elemente de fapt care servesc la dovedirea unor fapte si imprejurari de care depinde justa solutionare a cauzei. atitudinea fata de victima infractiunii. in dreptul anglo-saxon se folose[te termenul de relevan]`. in vederea actionarii pentru inlaturarea lor. probele pot fi pertinente si concludente. Formeaza obiect al probatiunii si cheltuielile judiciare efectuate de parti si pentru care se pretinde restituirea lor. cuantumul despagubirilor civile. 2 se prevede ca “administrarea unei probe nu poate fi respinsa daca proba este concludenta”. potentialul de indreptare in raport de temperament.). si nu dupa ce proba a fost administrata. in sensul ca este de natura sa dovedeasca o fapta sau imprejurare de care depinde solutionarea justa a cauzei. de indatoririle sociale.

potrivit art. fie datorita evidentei lor. Aceste clasificari stabilesc prioritate pentru anumite probe (imediate. Codul de procedura penala foloseste termenul de “probe necesare”. ci si utila. ci si de utilitatea ei. in aceste cazuri exista dispensa de proba. ceea ce inseamna ca o proba utila este si o proba concludenta. daca partile nu contesta existenta lor. |nsa cind dovedirea unei imprejurari nu este posibila din lipsa de mijloace de proba. lipsa de discern`mint a acestuia nu mai trebuie dovedit`. 62. 2. 2) Probele in invinuire si probele in aparare Probele care confirma invinuirea si stabilesc circumstantele agravante se numesc probe in invinuire. Contraproba este nu numai concludenta. intrucit sint indeobste cunoscute. |n cazul prezumtiei judiciare nu exista dispensa de proba. imprejurarile de fapt ce formeaza obiectul probatiunii trebuie sa fie dovedite. 72). cind o fapta este dovedita convingator prin probele administrate. insa nu infirma dispozitia potrivit careia probele nu au o valoare dinainte stabilita (art. unele imprejurari care nu influenteaza solutionarea cauzei pot fi considerate existente. o noua proba concludenta. 2). dovedindu-se fapte de care depinde prezumtia. Exista dispensa de proba pentru faptele evidente si cele notorii. concludenta (sa contribuie la justa solutionare a cauzei) si utila (sa fie necesara administrarea ei). de regula. interes practic. deoarece probele de vinovatie pot fi inexacte si numai prin confruntarea lor cu probele in aparare se poate constata adevarul. care pot fi folosite in procesul penal. 37 stabilindu-se c` minorul are virsta de 15 ani. izvorul din care provin (imediate si mediate) si faptul la care se refera sau obiectul probei (directe si indirecte). nu mai trebuie administrata. 3) Dispensa de proba Potrivit art. prezumtia judiciara are o functie echivalenta probei39. Clasificarea probelor 1) Criteriile de clasificare a probelor |n procesul penal probele se clasifica dupa mai multe criterii. 262. dintre care cele mai importante sint: functia procesuala pentru care intervin (in invinuire si in aparare). care trebuie administrate. insa. |n ce priveste prezumtiile judiciare. nu orice proba concludenta este si o proba utila. atunci pot fi folosite prezumtiile judiciare pentru a se trage concluzii asupra existentei sau inexistentei acelei imprejurari. nefiind permisa folosirea cunostintelor personale despre fapte. se poate trage concluzia – dac` salariatul nu poate da explica]ie – c` sumele pentru care s-au adus justific`ri inexacte au fost insu[ite de acea persoan` . deoarece nu se poate face distinctie neta intre o proba in invinuire si o proba in aparare. directe). Aceasta clasificare este. |nsa prezumtiile legale relative primesc proba contrara38. criticata in literatura de specialitate. desi autoritatea judiciara are sarcina de a administra atit probele in invinuire. Sint totusi fapte si imprejurari care nu mai trebuie dovedite. De asemenea. |n cazul prezumtiilor legale – absolute si relative – exista dispensa de proba pentru faptul prezumat. organul de urmarire penala si instanta de judecata sint obligate sa lamureasca faptele si imprejurarile de fapt pe baza de probe. astfel. se poate alatura probelor in invinuire. prin rezultatul sau. Probele care infirma invinuirea sau stabilesc circumstante atenuante poarta denumirea de probe in aparare. o proba in aparare. De aceea. totusi in practica administrarea probelor in aparare revine inculpatului si aparatorului sau. Sint utile – deci trebuie administrate – numai probele concludente. 63 al. aprecierea lor fiind lasata la convingerea pe care o produc organelor de urmarire si instantelor judecatoresti.DPP–pg–135 2) Utilitatea probelor Probele sint utile cind administrarea lor este necesara pentru solutionarea cauzei penale in conformitate cu legea si adevarul. §3. administrarea unei probe depinde nu numai de concludenta ei. acestea sint consecintele logice trase din stari si imprejurari cunoscute. 378). care ar urma sa dovedeasca aceeasi fapta devine inutila. Astfel. fiind prezumat` de lege 38 pentru minorul de 15 ani se poate dovedi existen]a discern`mintului 39 din imprejurarea c` o persoan` incadrat` in munc` a justificat avansul primit spre decontare cu acte de cheltuieli false. 67 al. intelegind acele probe concludente care sint si utile. necesitatea probelor in aparare intervine numai dupa administrarea probelor in invinuire. asupra existentei sau inexistentei unei imprejurari nedovedite. cit si cele in aparare. Clasificarea prezinta. fie datorita recunoasterii existentei lor de catre lege. |n unele dispozitii ale sale (art. ca o consecinta a exercitarii dreptului la aparare (art. Deci pentru admiterea administrarii unei probe se cere ca ea sa fie admisibila (sa nu fie interzisa de lege). legea considera ca existent sau inexistent faptul prezumat37. |n aceasta situatie.

continutul unui inscris original. cind a auzit. circumstantele agravate. persoana care invoca o alta imprejurare de fapt este de exemplu martorul care relateaz` “cele auzite” de la altul. trebuie s` precizeze de la cine a auzit. producindu-i o grav` v`t`mare. iar explica]ia inculpatului cu privire la aceast` lips` se dovede[te inexact` 43 un martor ocular de incredere 44 de exemplu du[m`nia dintre victim` [i inculpat. in probatiunea cu probe indirecte. urmind ca dup` verificarea acestor am`nunte s` se poat` trage concluzii asupra exactit`]ii celor relatate de martor 41 ar`t`rile martorilor care au v`zut cum invinuitul a lovit victima cu un cu]it. nu poate s` conving` c` acesta a s`vir[it omorul 40 .22. concluziile medicului legist cuprivire la gradul [i intinderea v`t`m`rii produse victimei 42 vinov`]ia inculpatului pentru fapta de omor poate fi tras` din ansamblul probelor indirecte. cit si din probe indirecte. daca concluzia este alternativa (Y a fost ucis fie de X. cit si probele indirecte. Pentru dovedirea invinuirii si apararii se pot folosi atit probele directe. I. autoritatile judiciare sint obligate sa verifice in amanunt exactitatea probei mediate. care sint mai sigure. – intereseaza nu numarul probelor indirecte. cine a mai fost de fa]`. Administrarea probelor 1) Sarcina probatiunii Prin sarcina probatiunii (onus probandi) se intelege obligatia procesuala ce revine unui participant la procesul penal de a dovedi imprejurarile care formeaza obiectul probatiunii. Clasificarea in probe mediate si imediate prezinta importanta practica deoarece autoritatile judiciare sint interesate sa obtina probe din prima sursa. Se pune probelma de a sti caruia dintre participantii la proces ii revine sarcina de a dovedi faptele si imprejurarile care sustin invinuirea si cele care sustin apararea. de aceea. ci le-a auzit de la alta persoana. luat` izolat. nemijlocite). probele indirecte nu pot atrage o condamnare si trebuie continuata probatiunea pina ce ramine o singura versiune. dar si cele atenuante. se numesc probe imediate (primare. or acesta poate fi doar in relatie intimplatoare cu faptul principal44. Folosirea probelor directe este mai simpla. |n practica noastra judiciara probatoriul este format atit din probe directe. 4) Probele directe si probele indirecte Probele care se refera la faptul principal sint probe directe41. glontele g`sit in victim` este de calibrul armei descoperite in locuin]a inculpatului. ci ansamblul lor. dar si cele care o infirma. mijlocite) se inteleg acele elemente de fapt care provin dintr-o sursa derivata. din prima susra. fiind rare cazurile in care sint folosite numai probele indirecte. cu cit intervin mai multe verigi fata de prima sursa. – este necesar ca ansamblul probelor indirecte sa conduca la o singura concluzie cu privire la existenta faptului principal (X a ucis pe Y). Daca imprejurarea de fapt a fost dovedita. Probele indirecte sint probele prin care se constata faptele probatorii. imediate. continutul unei copii dupa un inscris original. prezen]a inculpatului in apropierea locului faptei imediat dup` s`vir[irea ei. prin orice alte probe40. Procedura probatiunii §1. din inc`rc`torul armei lipse[te un cartu[. sint astfel de probe relatarile unui martor ocular despre ceea ce a vazut sau a auzit personal. care stabilesc urm`toarele fapte probatorii: du[m`nia dintre inculpat [i victim`. |n obiectul probatiunii intra faptele si imprejurarile care confirma invinuirea. intotdeauna sint necesare mai multe probe indirecte. De aceea. existenta sau inexistenta prejudiciului. Probatiunea prin probe indirecte este mai complexa si trebuie sa urmeze anumite reguli: – o singura proba indirecta dovedeste un singur fapt probatoriu. intrucit daca sursa din care provin este sigura 43. mai indepartata. cu atit este mai putina siguranta cu privire la exactitatea probei. Prin probe mediate (secundare. faptul la care se refera se considera dovedit. fie de Z). sint probe mediate relatarile unui martor despre imprejurari pe care nu le-a perceput direct. intinderea lui. din ansamblul carora se poate trage concluzia existentei sau inexistentei faptului principal42. fiecare proba indirecta urmind sa se incadreze intr-o inlantuire de probe indirecte. amenin]area cu moartea a victimei de c`tre inculpat in preziua faptei.DPP–pg–136 3) Probele imediate si probele mediate Elementele de fapt care ajung la cunostinta autoritatilor judiciare dintr-un izvor nemijlocit. astfel incit inlaturarea unei probe indirecte ca inexacta sa duca la destramarea inlantuirii lor. O regula generala in materie de probatiune cere ca proba sa fie efectuata de cel care afirma existenta unei fapte sau imprejurari de fapt (onus probandi incumbit ei qui dicit).

la rindul sau. nevinovatia fiindu-i prezumata de lege pina la proba contrara. organele de urmarire penala si instanta de judecata au obligatia de a administra. De aceea invinuitul sau inculpatul poate ajuta organele de urmarire penala sau instanta de judecata sa constate ca unele probe in invinuire nu sint intemeiate. daca acesta invoca o alta imprejurare ce trebuie dovedita. precum si celorlalte parti. oferindu-se sa contribuie la dovedirea lor. 38516). 378. din oficiu. toate probele necesare pentru lamurirea imprejurarilor in defavoarea si in favoarea inculpatului (art. 378). primind dosarul de la procuror. nu le revine sarcina dovedirii imprejurarilor pe care le invoca. ori in apel si in recurs – rejudecarea cauzei in vederea administrarii de noi probe (art. 66 al. invinurea adusa unei persoane despre savirsirea unei infractiuni nu-i impune acesteia sa desfasoare vreo activitate de probatiune in apararea sa. |nvinuitului sau inculpatului. nu poate confirma vinovatia inculpatului decit dupa ce a constatat. |n acest scop. 67). din oficiu. ca acesta este vinovat de savirsirea infractiunii pentru care este judecat. Exercitindu-si dreptul de a lamuri. Organul de cercetare penala. nefiind justificata lasarea inculpatului intr-o lupta inegala cu autoritatea de stat. Prezumtia de nevinovatie. 4). ci li se acorda dreptul de a propune probe si a cere administrarea lor. Sarcina probatiunii poate reveni din nou celui care a facut prima afirmatie. din probele administrate. cum este restituirea de catre procuror a cauzei la organul de cercetare penala (art. 265) sau de catre instanta la procuror (art. cit si in aparare. el este interesat ca nevinovatia sa sa fie stabilita cit mai repede. partile ajuta organele judiciare in activitatea de probatiune si de lamurire a cauzei sub toate aspectele. |n procesul penal din România dinainte de 1948 regulile de mai sus au fost atenuate. procurorul nu poate trimite in judecata pe inculpat daca nu s-a convins. Sarcina probatiunii ramine in continuare asupra organului de urmarire penala si a instantei de judecata. 2) Prezumtia de nevinovatie |nvinuitul sau inculpatul nu este obligat sa probeze nevinovatia sa (art. ca si obligatiile aparatorului de a solicita toate probele necesare apararii. prin probe. |n procesul anglo-saxon. Neindeplinirea acestor obligatii atrage sanctiuni procesuale. Aplicind aceasta schema in procesul penal. invinuitul sau inculpatul nu are interesul de a sta impasibil si a astepta rezultatul urmaririi si al judecatii. potrivit principiului rolului activ (art. Trecind sarcina probatiunii asupra organelor judiciare. Deci autoritatea care are sarcina de a afla adevarul intr-o anumita faza a procesului penal si care raspunde pentru orice eroare de fapt in solutionarea cauzei are in acea faza si sarcina probatiunii tuturor faptelor si imprejurarilor cauzei. Codul nostru de procedura penala a instituit o reglementare principiala si simplificata: in cursul urmaririi penale sarcina probatiunii revine organului de urmarire penala pentru toate imprejurarile ce trebuie dovedite in invinuire si in aparare. este obligat sa stringa probele din care sa-si formeze convingerea ca acesta este vinovat de savisirea infractiunii. pentru a trage concluzii cu privire la vinovatia inculpatului. legea ii recunoaste dreptul de a propune probe si a cere administrarea lor. Cind autoritatile judiciare au formulat invinuirea si desfasoara o intensa activitate in dovedirea ei. trebuie inteleasa ca o regula de reglementare a sarcinii probatiunii. imprejurarile prin care sint sustinute pretentiile sau apararile formulate. din aceasta dispozitie legala decurge concluzia ca legea il prezuma nevinovat pe invinuit sau inculpat. in legatura cu regimul probator. in sensul ca s-a acordat procurorului si judecatorului dreptul sa administreze. instanta de judecata. transformind dreptul acordat autoritatii judiciare de a lamuri cauza. insa. 66. Codul de procedura penala din 1968 a schimbat schema sarcinii probatiunii. cu certitudine. din probele administrate. ca o garantie pentru cetatenii nevinovati importiva erorilor judiciare. |ntr-adevar. urmind ca cel care formuleaza invinuirea sa o dovedeasca. dar invinuitul sau inculpatul poate exercita dreptul de a dovedi imprejurarile care infirma invinuirea sau o atenueaza. ca trebuie dovedite anumite imprejurari in aparare.DPP–pg–137 obligata. aceasta avind raspunderea pentru solutia pe care o da in cauza. sa o dovedeasca (reus in excipiendo fit actor). 316). Obligatia procurorului de a contribui la aflarea adevarului in cursul judecatii (art. atit probele in invinuire. ar trebui ca invinuirea sa fie dovedita de cel care o formuleaza – acuzatorul – iar imprejurarile in aparare de catre cel care le invoca – inculpatul. 333) pentru completarea urmaririi. de arbitru intre partile din proces. prin probe. 202. sub toate aspectele. care nu poate fi rasturnata decit prin probe certe de vinovatie. in cursul judecatii aceasta sarcina trece asupra instantei de judecata (art. din oficiu. 1). 320. |ntr-adevar. de a proba lipsa de temeinicie a probelor in invinuire (art. sint subordonate sarcinii probatiunii care revine instantei de judecata. Ca o cerinta a principiului prezumtiei de nevinovatie. se inscrie si regula potrivit careia indoiala profita inculpatului (in dubio . ca acesta este vinovat. intr-o obligatie. 65). unde instanta are rol pasiv. aceasta regula este aplicata intocmai.

64) si a reglementat amanuntit procedura de administrare a fiecarui mijloc de proba. |n acest mod. descoperirea probelor care trebuie administrate este o obligatie a organelor de urmarire. se poate proba prin orice mijloc de proba. fie al nevinovatiei. pentru a le putea combate. in mod expres. unele fapte si imprejurari nu pot fi dovedite decit prin anumite mijloace de proba: – legea prevede cazurile in care este obligatorie efectuarea unei constatari sau expertize medico-legale (art. Pentru a facilita dreptul partilor de a propune probe si a cere administrarea lor. descoperirea probelor poate rezulta si din investigatiile proprii ale organului de urmarire (cercetari la fata locului. |n faza de urmarire penala. Aceasta regula nu poate opera decit atunci cind s-au depus toate eforturile necesare pentru a se ajunge la certitudine.DPP–pg–138 pro reo). confruntarea lor. – pentru dovedirea adulterului sint admise numai procesele-verbale de constatare a infractiunii flagrante si scrisorile care emana de la sotul vinovat (art. decit aceea afirmata de prezumtia legala de nevinovatie. in indoiala. cu ocazia ascultarii invinuitului sau inculpatului (art. – pentru chestiunile prealabile se folosesc numai mijloacele de proba admise de materia careia ii apartine acea chestiune (art. 69–135). a invinuitului. 72) si a celorlalte parti (art. care contin elemente de fapt in sustinerea invinuirii si indicarea mijloacelor de proba care pot fi folosite. dintre toate mijloacele de proba prevazute de lege. legea prevede ca organul de urmarire penala. Prin exceptie. acte de constatare medico-legale etc. ridicari de obiecte si inscrisuri. Afara de posibilitatea pe care o are aparatorul invinuitului sau inculpatului de a lua parte la procedeele probatorii. perchezitii. asa cum se exprima in art. |ntr-adevar. motivindu-se de ce nu sint concludente si utile. – ridicarea de obiecte. Daca organul de urmarire penala constata ca ele sint concludente si utile (art. 65. 4 Cod penal). stabilind procedeele si conditiile in care poate fi folosit (art. avind facultatea de a alege. care creaza obligatia administrarii lor prin procedeele probatorii. – efectuarea de constatari tehnico-stiintifice si medico-legale. organul de urmarire penala isi indeplineste sarcina probatiunii sub toate aspectele. Administrarea probelor se obtine prin procedeele probatorii: – ascultarea partilor. insa. administrarea probelor se face de organul de urmarire la datele si locurile potrivite. – admiterea efectuarii lor. de urme si de inscrisuri cu ocazia cercetarii la fata locului si a perchezitiilor. fara sa excluda. |n acest sens legea a limitat mijloacele de proba (art. 114. |ntrucit sarcina probelor revine aceluiasi organ care le administreaza. cit si in defavoarea inculpatului sau invinuitului. Partile pot prezenta si personal organului de urmarire mijloacele de proba pe care le poseda (inscrisuri. 2). 44 al. la terminarea urmaririi penale sint prezentate acestuia probele strinse. cu dreptul de a cere contraprobe. chiar si atunci cind mijlocul de proba cel mai indicat nu poate fi folosit. sesizarea organului competent. Libertatea folosirii oricarui mijloc de proba legal asigura dovedirea oricarei imprejurari. prin inlaturarea oricaror indoieli. fie in sensul vinovatiei. in invinuire sau in aparare. in caz contrar. Procedura probatiunii consta din: – descoperirea probelor (investigatii proprii ale organelor de urmarire penala. organele judiciare nu pot trage alta concluzie. |nvinuitul sau inculpatul are dreptul sa cunoasca probele care au fost strinse impotriva sa. in sensul ca organul de urmarire penala sau instanta de judecata nu are obligatia sa foloseasca un anumit mijloc de proba pentru dovedirea unei fapte. . sistemul nostru probator se intemeiaza pe libertatea probelor. de expertize. ceea ce poate implica absenta inculpatului si a aparatorului sau. atit in favoarea. si nu administrarea lor. 3) Procedura administrarii probelor Probele pot forma convingerea ca reflecta realitatea daca provin din surse sigure. pe celelalte. obiecte. |n ce priveste alegerea mijloacelor de proba pentru dovedirea unei fapte sau imprejurari de fapt. intreaba pe cel ascultat cu privire la probele pe care intelege sa le propuna si mijloacele de proba prin care pot fi obtinute. respinge administrarea probelor solicitate de partile din proces. a altor persoane). pe cel mai potrivit pentru imprejurarea pe care o are de dovedit. propuneri de probe din partea partilor). participarea aparatorului la administrarea probelor este asigurata. cind aparatorul o cere. cita vreme probele de vinovatie sint nesigure si contradictorii.). Codul foloseste pentru organele de urmarire penala expresia de “stringerea probelor”. |n faza de urmarire penala. a martorilor. 304 al. 67 al. Cind legea prevede anumite mijloace de proba pentru dovedirea unei imprejurari. 2). 117). ascultarea persoanei vatamate. denuntul. le admite si dispune administrarea lor. acestea folosind ca surse de informare: plingerea. 77).

pentru care corectitudinea (loialitatea) in administrarea probelor trebuie sa fie un stil de comportare. in afara de indoiala pe care o produce asupra veracitatii probelor. se pune problema daca exista vreo sanctiune pentru incalcarea legii in administrarea probelor. completat. in astfel de cazuri. 65 al. a provocarilor nu pot contribui la prestigiul celor care lucreaza in justitie. a inceput s` fie folosit [i la noi. indreptat. . instanta de judecata. precum si promisiuni sau indemnuri. 2 si 3. 266 al. amenintarea ori alte mijloace de constringere. dar realizat cu incalcarea dispozitiilor legale (se constata ca martorul a fost supus violentei si amenintarilor. legea prevede dreptul pentru procuror si pentru parti de a propune efectuarea de probe noi. O importanta deosebita in asigurarea acestei interdictii o are moralitatea celor care actioneaza in justitie. |n cazul in care elementele de fapt au fost prezentate printr-un mijloc neprevazut de lege (o nota informativa din partea unui agent de politie.DPP–pg–139 |n cursul judecatii administrarea probelor revine instantei de judecata care. prin incheiere. 99. Instanta de judecata este obligata sa aiba rol activ in lamurirea cauzei sub toate aspectele. dispune administrarea lor – daca sint concludente si utile – sau respinge propunerile facute. narcoticele. Pentru completarea probelor administrate in cursul urmaririi penale. |n conditiile contradictorialitatii sedintei de judecata. incalcarea acestei interdictii constituie infractiunea de cercetare abuziva sau cea de tortura (art. motivind solutia adoptata. 68 se prevede ca “este oprit a se intrebuinta violenta. O problema discutata in literatura de specialitate o constituie posibilitatea folosirii unor mijloace tehnice si stiintifice de informare care – la fel ca si violentele. ca s-a efectuat o perchezitie ilegala si s-au ridicat unele obiecte). intrucit folosirea violentelor. Daca in cursul judecatii administrarea probelor constituie obligatia instantei de judecata. aplicindu-se insa dispozitiile generale din 45 Hipnotismul. in art. Pentru asigurarea prestigiului magistraturii. a promisiunilor false. De aceea. 267 Cod penal). in mod special. dar numai cu acordul scris al persoanei ascultate. al corespondentei. totodata. Odata admise. sa insarcineze pe procuror cu efectuarea unor procedee probatorii (ridicarea de obiecte si inscrisuri. 2). al convorbirilor telefonice. cu care ocazie si partile absente la urmarirea penala pot contribui la lamurirea faptelor sub toate aspectele. a integritatii fizice si psihice a celor cercetati. sanctiuni procesuale pentru probele obtinute cu incalcarea legii. De aceea. atit inainte de inceperea cercetarii judecatoresti (art. inscrierea in procesele-verbale a unor imprejurari care nu au avut loc. Codul nostru de procedura penala nu prevede. 320). in general. tot ceea ce a fost neclar. un denunt) sau o proba a fost administrata printr-un mijloc de proba legal. probele strinse in cursul urmaririi penale sint in mod obligatoriu verificate de instanta de judecata prin readministrarea lor. se aduce atingere si demnitatii justitiei. 4) Asigurarea respectarii legii in activitatea de administrare a probelor Pentru a obtine probe conforme cu realitatea. ceea ce nu poate corespunde nivelului de civilizatie actual. care infring rezisten]a con[tient` a persoanei ascultate constituie mijloace de constringere [i se inscriu intre mijloacele interzise de art. 331. nu le-a acceptat45. promisiunile – ar aduce atingere dreptului persoanei de a face declaratii dupa vointa sa ori dreptul ei la discretie cu privire la secretul vietii intime. cit si in tot cursul desfasurarii acesteia (art. promisiunilor in timpul administrarii probelor. 68. consemnarea incompleta sau denaturata a declaratiilor. violentelor. in prezenta procurorului. probele sint administrate in sedinta de judecata pina la epuizarea lor. Folosirea amenintarilor. mijloacele de proba obtinute ilegal nu au nici o valoare si documentele care le cuprind sint scoase din dosar pentru a nu influenta pe judecatori. in scopul de a se obtine probe”. 102) sau sa oblige orice persoana fizica sau juridica care cunoaste vreo proba sau detine vreun mijloc de proba sa-l aduca la cunostinta sau sa-l infatiseze instantei (art. este necesar ca in activitatea de probatiune sa manifeste cea mai mare corectitudine (loialitate). a partilor si a aparatorilor lor. chiar peste vointa partilor. cind este cazul. care trebuie s` justifice necesitatea folosirii lor pentru inl`turarea unui pericol iminent la siguran]a na]ional`. perchezitii – art. interzis in multe legisla]ii str`ine. aceasta poate. de principiu se interzice folosirea acestor mijloace de catre judecatori. detectorul de minciuni (lie detector). iar practica judiciara. probele pot fi mai bine administrate. incomplet sau gresit stabilit in cursul urmaririi penale poate fi precizat. 339). |n unele legislatii. conduc la retinerea unor fapte si imprejurari care nu reprezinta adevarul. aceste mijloace aduc atingere respectului demnitatii umane. foloseste procedeele probatorii necesare. spre a fi dezbatute contradictoriu. dispunind din oficiu administrarea tuturor probelor necesare. Intercept`rile convorbirilor telefonice sint interzise dac` nu au acordul unui anumit procuror. |n lucrarile de drept procesual penal se condamna folosirea unor astfel de mijloace. Instanta este obligata sa puna in discutia partilor toate probele de care urmeaza a se folosi in solutionarea cauzei.

2) Cerinte in aprecierea probelor Pentru a afla adevarul si a face o corecta aplicare a legii penale. prin izvorul de unde provine. necesitatea prevenirii savirsirii de infractiuni printr-o aplicare prompta si ferma a legii penale. aceeasi valoare probanta. concluzie care trebuie sa reflecte adevarul. trebuie sa se verifice fiecare proba in continutul ei. descatusata de orice ramasita a probelor formale. Toate probele avind. “probele nu au valoare dinainte stabilita”. care impun instantelor de judecata sa nu-si intemeieze hotarirea lor pe astfel de probe. dar si in defavoarea ei. ci constituie un sentiment de certitudine ferma despre existenta sau inexistenta unei fapte. in urma acestor operatiuni se ajunge fie la inlaturarea indoielilor. in sensul ca faptele si imprejurarile la care se refera au avut sau nu loc in realitatea obiectiva. ceea ce face ca proba asupra careia exista inca indoiala sa nu poata sta la baza unei hotariri de condamnare (in dubio pro reo). |ndoiala presupune si argumentarea in favoarea credibilitatii probei. dupa lege. ideile preconcepute si obliga autoritatile judiciare la o atenta si critica apreciere a probelor. constiinta juridica impiedica arbitrariul. in fiecare caz concret. persoana care face aprecierea poate avea indoieli cu privire la o proba daca este sau nu veridica (indoiala daca relatarile unui martor sint sincere si exacte. Prin aprecierea tuturor probelor administrate.DPP–pg–140 materia nulitatilor. in care valoarea fiecarei probe era dinainte stabilita de lege. 2). Ca urmare. potrivit art. procurorii si judecatorii au obligatia sa aprecieze fiecare proba in parte nu in raport de elementele abstracte prestabilite. formata in urma examinarii tuturor probelor administrate si conducindu-se dupa constiinta lor juridica. Aprecierea probelor 1) Criteriul de apreciere a probelor Prin aprecierea probelor. |n acest scop. ca element obiectiv. nu trebuie omisa la apreciere nici una din probele administrate. |n procesul de formare a convingerii. in ansamblul lor. a fost adoptata si de procesul nostru penal. aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala si de instanta de judecata potrivit convingerii lor. 2. Libera apreciere a probelor. prin convingerea pe care ne-o formam ca ele corespund realitatii. Convingerea la care se refera dispozitia legala de mai sus nu reprezinta un instinct. fie la mentinerea indoielilor. dar nimeni sa nu poata fi judecat si pedepsit pe nedrept. ca o reactie contra sistemului probelor legale din procesul penal inchizitorial. autoritatile judiciare determina masura in care probele le formeaza increderea ca sint in concordanta cu adevarul. cu certitudinea deplina. Pe fondul constiintei juridice – generalul – prezenta in toate cauzele penale. care trebuie sa se infaptuiasca astfel incit nimeni sa nu poata incalca nepedepsit legile. o intuitie pur subiectiva. in procesul formarii convingerii. iar aprecierea fiecarei probe trebuie astfel efectuata incit convingerea formata sa corespunda adevarului. putind fi explicata. ca fapta care formeaza obiectul probatiunii este asa cum o arata proba si nu altfel. se formeaza concluzia organului de urmarire penala sau a instantei de judecata cu privire la temeinicia sau netemeinicia invinuirii. Potrivit art. formindu-se convingerea cu privire la exactitatea sau inexactitatea probei. organele de urmarire penala si instanta de judecata au obligatia de a aprecia complet si just probele administrate (art. |n temeiul unei astfel de constiinte juridice se poate intelege. pozitia inculpatului fata de obligatia respectarii legii. ci de increderea pe care pe care le-o produce ca este veridica (reflecta adevarul in cauza concreta cercetata sau judecata). 63 al. parte integranta din constiinta lor sociala. Spre deosebire de intuitia pur subiectiva. convingerea se intemeiaza pe rationament. intrucit cunoasterea faptelor si imprejurarilor de fapt se obtine prin reflectarea fenomenelor din natura si societate in constiinta noastra. infractiunea care a fost savirsita si gradul de pericol social pe care-l prezinta. 2. . 63 al. se formeaza convingerea in fiecare cauza in parte – particularul – care se formeaza in conformitate cu constiinta juridica a celui ce face aprecierea. prin confruntarea cu alte probe administrate sau prin administrarea de probe noi. |n acest mod. Ca urmare. Convingerea se intemeiaza pe constiinta juridica a celor chemati sa aprecieze probele. Existenta indoielii este incompatibila cu convingerea. se reflecta complet si exact in constiinta procurorilor si judecatorilor si le produce un sentiment de certitudine despre existenta sau inexistenta faptei dovedite. §2. Formarea convingerii este rezultatul unui proces psihic prin care probele administrate. consacrindu-se astfel principiul liberei aprecieri a probelor. ca operatie finala a activitatii de probatiune. |n constiinta juridica se cuprinde conceptia despre justitie. care nu se poate forma decit dupa inlaturarea oricarei indoieli. 63 al. daca concluziile unui expert sint conforme cu realitatea). Acest principiu a fost adoptat de revolutia burgheza din Franta.

serioasa si obiectiva.23. pe baza unor rationamente exacte. care sa stabileasca. pe examinarea probelor in ansamblul lor. Mijloacele de proba in procesul penal §1. probele sint examinate in ansamblul lor. prin care sa se inlature contradictiile ce exista intre probe. si in calea de atac a recursului exista posibilitatea unui astfel de control. in ce priveste aprecierea probelor. constind din quod plerumque fit. tot ce este vag si nesigur. Experienta judiciara generalizata. Codul de procedura penala a reglementat un control sistematic si eficient al acestei operatii probatorii. |n acest mod se asigura ca hotarirea definitiva a instantei de Cap. 263. autoritatile judiciare nu numai ca pot explica modul cum au ajuns la convingere. se afla in aceasta legatura. |n calea ordinara de atac a apelului se face o verificare a modului cum au fost apreciate probele prin hotarirea atacata. ale partii civile si ale partii . nesupus controlului instantei superioare. si nu pe baze apriorice care nu se potrivesc cu acea cauza. dupa efectuarea cercetarii judecatoresti. Aceste procedee logice in aprecierea probelor trebuie sa tina seama de imprejurarile specifice ale fiecarei cauze penale. |n aprecierea probelor nu este admisibil a se inlatura arbitrar unele probe numai pentru contradictia lor cu alte probe. mijloacele prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba sint: declaratiile invinuitului sau inculpatului. activitatea de probatiune trebuie continuata spre a se stabili care dintre probe reflecta adevarul. aceasta permite a se adopta si exceptii de la regula. Daca apar contradictii (unele probe nu se pot concilia cu altele). de catre instanta de control. Se verifica apoi mijlocul din care provine fiecare proba. permite constatarea legaturii intre doua fapte si imprejurari care. instanta de apel avind dreptul sa dea o alta apreciere probelor. motivat. c). pentru a inlatura tot ce nu are legatura cu cauza. de aceea. care sint probele. |n aceste operatii un loc important in ocupa deductia si inductia. 203. 64. ca procedee logice. de generalizarea experientei de urmarire si de judecata. cu ocazia finalizarii urmaririi penale. autoritatile judiciare au obligatia de a lega operatiunea de apreciere cu alte operatiuni ale probatiunii (verificarea probelor si administrarea de noi probe. dar sint obligate la aceasta. pentru a se stabili increderea care i se poate acorda. se apreciaza de instanta de judecata ansamblul probelor administrate. in care se readministreaza probele strinse de organul de urmarire penala. |n cadrul operatiunii de sinteza. Mijloacele de proba judecata sa fie intemeiata pe certitudine cu privire la faptele cauzei. Desi este un element subiectiv. Pentru a asigura o apreciere completa si justa a probelor. daca ansamblul probelor cauzei le confirma. confirmindu-se unele pe altele si ducind la o concluzie univoca. Mijloacele de proba prevazute de Codul de procedura penala din 1968 Potrivit art. in final. Analiza probelor impune examinarea fiecarui element probatoriu in parte. un sentiment de certitudine. pentru a se putea ajunge. I. organele de urmarire penala si instanta de judecata se folosesc de cunostintele lor generale si de specialitate. de regula. pina ce se ajunge la concluzia ca prezinta certitudinea exactitatii sau inexactitatii probei al carei izvor este. ajuta la constatarea faptelor si imprejurarilor de fapt. indoielile ce se pot ivi). Probele trebuie apreciate dupa increderea pe care o produc in urma examinarii lor in raport de imprejurarile cauzei. astfel. procurorul verifica daca organul de cercetare penala a apreciat complet si just probele. daca cea data prin hotarirea atacata este gresita. de ce acele probe nu se incadreaza in ansamblul probelor administrate. la certitudine. neacceptindu-se caracterul discretionar al convingerii. 356 lit. Cu ocazia analizei si sintezei probelor. a exactitatii unei relatari. in acest caz s-a ajuns la certitudine cu privire la faptele cauzei. Deducerea unor adevaruri pentru cauza data din legi cu caracter stiintific. administrindu-se eventual si probe noi. mijlocul de proba este verificat prin alte mijloace de proba.DPP–pg–141 |n vederea unei complete si juste aprecieri a probelor. declaratiile partii vatamate. legea noastra impune ca aprecierea probelor sa fie motivata (art. ci este necesara o verificare complexa. II. daca exista indoiala asupra sinceritatii unui martor. convingerea se intemeiaza pe elemente obiective. care in urma dezbaterilor judiciare are mai bune posibilitati de a face o apreciere completa si justa a probelor. care sa nu poata fi verificate. |n procesul penal rom#n nu este loc pentru hotariri discretionare. Aprecierea completa si justa a probelor trebuie sa se intemeieze pe o analiza minutioasa a materialului probator si apoi pe o sinteza a evaluarilor facute.

filmul. avind ca izvor comun persoanele fizice care le fac. nu poate determina o delimitare stricta intre categoriile de mijloace de proba. Astfel. inscrisuri). prin folosirea de procedee tehnice perfectionate. pentru a nu se abuza de drepturi si libertati fundamentale ale cetateanului47. dar numai in interesul urm`ririi penale 46 . de asemenea. ratiune pentru care folosirea lor poate avea loc. mijloacele de proba se clasificau in scrise (procese-verbale. telefonice. declaratiile martorilor. inregistrarile pe banda magnetica. telegrafice. au fost inl`turate dintre mijloacele de prob` constatarea la fa]a locului. ale p`r]ii civile [i ale p`r]ii responsabile civilmente. iar ca procedeu de obtinere predominant – ascultarea acestora. banda de magnetofon devenind parte integranta din procesul-verbal de ascultare. concluziile medico-legale si expertizele sint. aceste procedee tehnice pot promova unele din mijloacele de proba prevazute de lege. iar pe de alt` parte. – inscrisuri si mijloace materiale de proba. vom grupa mijloacele de proba astfel: – declaratii ale partilor si martorilor. semnat de acesta si de cel care a ascultat-o. Clasificarea mijloacelor de proba |n reglementarea Codului de procedura penala din 1936. constatarile medico-legale si expertizele46. Pentru o examinare a mijloacelor de proba in legatura cu procedeele probatorii folosite cel mai adesea pentru obtinerea lor.). concluziile specialistilor si ale expertilor sint probe si ele ajung la cunostinta organelor judiciare prin rapoartele scrise de constatare sau de expertiza. dar numai in conditiile legii. indiciile [i prezum]iile.DPP–pg–142 responsabile civilmente. in cazul in care ascultarea unei persoane se inregistreaza pe banda de magnetofon. care este un mijloc legal de consemnare a unei declaratii. precum [i constat`rile tehnico-[tiin]ifice [i constat`rile medico-legale. incluzindu-se in ultima categorie constatarile tehnico-stiintifice. filmarea sau fotografierea secreta. filmele luate cu ocazia unei cercetari la fata locului. Sub Codul actual. 64 cuprinde mijloacele de proba ce pot fi folosite in procesul nostru penal. ele nu pot promova mijloace de proba legale. procedee probatorii. O asemenea modificare legislativa trebuie sa prevada restrins cazurile in care se pot folosi procedeele de mai sus si conditiile care trebuie indeplinite in folosirea lor. orale (declaratiile inculpatului. in realitate. legalizindu-se datele obtinute. ale martorilor) si materiale (corpurile delicte). cutiile negre ale avioanelor pot constitui mijloace materiale de proba. constatarile tehnico-stiintifice. fotografiile etc. fotografiile. constatarile tehnico-stiintifice. care sint mijloacele de proba. pentru cazurile care constituie amenin]`ri la adresa siguran]ei na]ionale. scrise. 17). |n vederea combaterii mai eficiente a infractiunilor grave. 26/1994 prividn organizarea [i func]ionarea Poli]iei Rom#ne (art. Enumerarea din art. care nu erau prev`zute de Codul anterior. exista propuneri pentru modificarea Codului de procedura penala in sensul de a largi sfera mijloacelor de proba. materiale si tehnice. ca urmare. radio. iar procedeele de obtinere comune sint cercetarea la fata locului. au fost trecute printre mijloacele de prob` declara]iile p`r]ii v`t`mate. de exemplu declaratiile scrise personal care se iau de catre organele de cercetare penala invinuitului sint trecute printre mijloacele deproba orale. a unei reconstituiri se anexeaza la procesulverbal prin care se consemneaza cele constatate (art. Mijloacele de proba ce pot fi folosite in procesul penal trebuie sa prezinte certitudinea ca sint izvorul unor probe conforme cu adevarul. Reglementarea Codului de procedur` penal` actual este superioar` celei din Codul anterior. Desi sint trecute printre mijloacele de proba. 51/1991 privind siguran]a na]ional` a Rom#niei (art. pe de o parte. mijloacele materiale de proba. constatarile medicolegale si expertizele. De aceea. a unei perchezitii. iar urmele nu pot fi valorificate decit prin expertizarea lor. rapoartele de expertiza se prezinta sub forma scrisa. [i de Legea nr. in cazurile necesare pentru combaterea crimei organizate [i a infrac]iunilor grave. inscrisurile. se pune problema daca aceste mijloace de proba distincte se incadreaza in unele mijloace de proba prevazute de lege. ridicarea de obiecte si inscrisuri si perchezitia. obiectul probei constituindu-l un obiect al carui continut sau schimbari exterioare serveste ca proba. postale. 47 asemenea procedee sint autorizate in prezent de Legea nr. 131 al. copierea sau obtinerea de extrase a unor documente prin orice mijloace tehnice etc. desi ele nu au fost obtinute prin ascultare. prin interceptarea convorbirilor verbale. ele sint descrise si fixate in procesele-verbale si pot forma obiectul unei constatari tehnico-stiintifice sau al unei expertize. 13). §2. Cind aceste procedee tehnice nu sint supuse regulilor de mai sus. mijloacele de proba se clasifica in orale. 3). fotografiile care constituie obiectul material al unei infractiuni. in cazurile si conditiile prevazute de lege. relatarile persoanei trebuie transcrise apoi intr-un proces-verbal. care nu sint mijloace de prob`. |ntrucit in procesul penal se folosesc si procedee de tehnica avansata (fonograma. |n alte cazuri. unele mijloace materiale de proba sint inscrisuri falsificate. Desi aceasta clasificare este superioara. videofonograma.

2). Deci procedeul cel mai des folosit este ascultarea invinuitului sau inculpatului. simpla recunoastere nefiind suficienta pentru condamnare. Declaratiile judiciare ale invinuitului sau ale inculpatului constituie un important mijloc de proba in procesul penal. chiar daca exista probe care-l arata vinovat. o scrisoare in care este cuprinsa. ca un indice de vinovatie. invinuitul sau inculpatul este obligat s` r`spund` cu privire la datele sale de identitate. deoarece relatarile sincere. acest drept este denumit dreptul la tacere si se acorda atit in faza de urmarire penala. in urma efectuarii de procedee probatorii tehnice sau stiintifice. Declaratiile partilor si ale martorilor §1. cit si in cursul judecatii (art. constatarea medico-legale si expertizele. numai declaratiile judiciare ale invinuitului sau ale inculpatului facute in cursul procesului penal au caracterul de mijloc de proba ca declaratii. Cu toata importanta aratata. in aceste legislatii. la sediul organului judiciar. 235. adica a nevinovatiei. precum si indicarea probelor cu care ar putea sa le dovedeasca. Luarea unei declaratii scrise personal este un procedeu izolat. Ascultarea invinuitului sau inculpatului constituie o obligatie a organului de urmarire penala si a instantei de judecata. Procedura de ascultare prevede reguli care se aplica in toate cazurile cind este ascultat invinuitul sau inculpatul. declaratiile invinuitului sau inculpatului nu mai au pozitia de “regina probelor” pe care o aveau in procesul penal inchizitorial. organul judiciar dreptul la t`cere se refer` la faptele cauzei. 323. confruntarea este un procedeu care se aplica dupa ce invinuitul sau inculpatul a fost ascultat si numai daca intre declaratiile sale si cele ale altor parti sau ale unor martori exista contradictii. de regula. 2) Procedura obtinerii declaratiei invinuitului sau inculpatului Declaratiile invinuitului sau inculpatului sint obtinute prin trei procedee probatorii: prezentarea unei declaratii scrise personal cu privire la invinuirea ce i se aduce. 3). 70 al. 325). iar explicatiile acestuia ar fi fost necesare pentru justa solutionare a cauzei. 232. De aceea. atit in cursul urmaririi penale (art. daca nu este autorul faptei. si numai in cazul cind sint obtinute prin procedeele prevazute de lege. Aceste declaratii sint folositoare si atunci cind invinuitul sau inculpatul nu recunoaste savirsirea faptei. 250). antecedente penale.24. Potrivit Codului nostru de procedura penala. Folosirea de catre invinuit sau inculpat a dreptului la tacere nu poate fi considerata. 70 al. Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului 1) Importanta procesual-penala a declaratiilor invinuitului sau ale inculpatului Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului pot fi extrajudiciare sau judiciare. relatarile sale sint de natura a conduce la constatarea realitatii. 3. Ca regula comuna. verificarea relatarilor sale inexacte poate demasca reaua sa credinta. 255. Din momentul in care declaratiile invinuitului sau inculpatului contin astfel de aparari. care prezinta concluzii stiintifice sau tehnice ale specialistilor si expertilor. inainte de a i se lua prima declaratie. Cind obligatia de ascultare a invinuitului sau inculpatului nu a fost indeplinita. si reguli speciale pentru ascultarea invinuitului sau inculpatului in cursul urmaririi penale si in cursul judecatii. daca este autorul faptei pe care nu vrea sa o recunoasca. I. ascultarea invinuitului sau inculpatului se desfasoara. cit si in faza de judecata 48. fidele si complete ale celui ce a savirsit infractiunea despre imprejurarile care au precedat. prevazut de lege numai in cursul urmaririi penale si intotdeauna inainte de ascultarea sa (art. unele legislatii prevad ca invinuitului trebuie sa i se puna in vedere ca are dreptul sa nu faca declaratii.DPP–pg–143 – constatarea tehnico-stiintifica. organele judiciare fiind obligate sa stringa probele care confirma aceasta recunoastere (art. Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului prezinta importanta in procesul penal datorita faptului ca ele contin si apararile pe care acesta intelege sa si le faca. Importanta pe care o au declaratiile invinuitului sau ale inculpatului este subliniata de dispozitiile Codului de procedura penala care prevad obligatia pentru organele judiciare de a obtine declaratii de la invinuit sau inculpat. insotit si urmat comiterii faptei reconstituie in amanunt si precis tot ceea ce este necesar pentru solutionarea cauzei in conformitate cu adevarul si legea. 237. ascultarea sa si confruntarea cu alte persoane. in caz contrar fiind pasibil chiar de sanc]iuni penale 48 . Declaratia extrajudiciara – data in afara procesului penal – ajunge la cunostinta autoritatilor judiciare prin alte mijloace de proba: declaratia unui martor caruia i-a fost facuta. organele de urmarire penala si instanta de judecata sint obligate sa le verifice si sa administreze probele indicate pentru a constata temeinicia lor. 202 al. hotarirea de condamnare apare ca nelegala si netemeinica. intarind probele care sustin invinuirea.

Relatarile intregistrate se transcriu apoi intr-un proces-verbal. declaratiile invinuitului sau ale inculpatului nu se bucura de aceeasi apreciere. de parti. de catre aparatorul celui ascultat. situatie militara. fara prezenta celorlalti. de catre ceilalti membri ai completului. ascultindu-i pe fiecare separat. invinuitul sau inculpatul poate lua cunostinta despre dreptul sau la tacere si limitele in care se poate face ascultarea. invinuitului sau inculpatului i se pot pune intrebari de natura a completa si preciza relatarea facuta sau pentru a se verifica exactitatea celor declarate. unde numai organul de cercetare si procurorul pot pune intrebari. deoarece atitudinea acestuia poate fi influentata de interese personale sau de imprejurari care l-au obligat la recunoastere. Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului pot fi inregistrate si pe banda de magnetofon.DPP–pg–144 nu este obligat sa incunostinteze pe invinuit sau inculpat despre dreptul sau de a nu face declaratii. Persoana care-l asculta nu se poate multumi cu recunoasterea faptei de catre invinuit sau inculpat. Cind este de acord cu continutul ei. iar daca o cere i se da sa o citeasca personal. |n cursul urmaririi penale consemnarea se face de catre persoana care-l asculta pe invinuit sau inculpat. expunerea libera a ceea ce stie permite invinuitului sau inculpatului sa-si sistematizeze relatarile si sa comunice toate datele pe care le cunoaste. de procuror. profesie. prin consultarea cu aparatorul. daca aceasta recunoastere nu ar corespunde adevarului (nemo auditur perire volens). 71 al. |n acest mod. 6. promisiuni sau indemnuri (art. afara de aparatorul sau. acestea se consemneaza si se semneaza in aceleasi conditii (art. recunoasterii faptei de catre invinuit sau inculpat i se da o valoare absoluta de vinovatie. de ceilalti inculpati. stiind ca poate fi condamnat. |nvinuitul sau inculpatul este lasat. 73). 68). 3). sa declare tot ce stie in cauza (art. antecedente penale si alte date pentru stabilirea situatiei sale personale (art. o semneaza pe fiecare pagina si la sfirsit. |n parerea opusa. asa cum sint supusi martorii. daca invinuitul sau inculpatul nu recunoaste fapta. la judecata se pot pune intrebari. invinuitul sau inculpatul este ascultat numai de organul de cercetare sau de procuror. se face mentiune in declaratia scrisa. complet si exact. de stare civila. |nvinuitului sau inculpatului i se aduce apoi la cunostinta fapta (faptele) care formeaza obiectul invinuirii si incadrarea juridica si i se pune in vedere sa declare tot ce stie cu privire la invinuirea ce i se aduce. |n cazul in care revine asupra unora dintre relatarile facute sau propune completari. 72). se considera ca nimeni nu s-ar recunoaste vinovat. studii. rectificari ori precizari. Spre deosebire de urmarirea penala. mai intii. – A doua etapa este consacrata ascultarii propriu-zise. s-a prevazut insa obligatia pentru organul de urmarire penala sau instanta de judecata sa-l incunostinteze pe invinuit sau inculpat. 1). asupra apararilor pe care si le face si asupra probelor pe care intelege sa le propuna (art. amenintari. despre dreptul de a fi asistat de un aparator cu ocazia ascultarii. dupa dictarea presedintelui. Prin modificarea adusa in 1990 dispozitiilor art. semnat de cel ascultat. i se cer explicatii asupra datelor care-l invinuiesc. 70 al. instanta asculta pe inculpati in prezenta tuturor celorlalti inculpati. in cursul judecatii aceasta sarcina revine grefierului. dar poate face si exceptie. Ascultarea cuprinde doua etape: – Prima etapa este consacrata cunoasterii datelor personale de identitate. Dupa terminarea expunerii libere. Daca nu poate sau refuza sa semneze. cu conditia ca cel ascultat sa fie avertizat ca se face inregistrarea si sa fie respectate regulile care asigura exactitatea si corectitudinea inregistrarii. stare materiala. prin intermediul presedintelui completului de judecata. |nvinuitul sau inculpatul nu este supus juramintului. recunoasterii facute de inculpat nu i se da caracter de proba de vinovatie. inainte de a i se lua prima declaratie. |n cursul expunerii libere este oprit invinuitului sau inculpatului sa prezinte o declaratie scrisa de mai inainte. |ntr-o parere. Ca reguli specifice in cursul urmaririi penale. Declaratia scrisa i se citeste acestuia. ci trebuie sa obtina o relatare completa a faptei si imprejurarilor in care a fost savirsita. Declaratiile invinuitului sau inculpatului se consemneaza in scris. persoanele aratate mai sus contrasemneaza declaratia scrisa a invinuitului sau a inculpatului alaturi de acesta. insa se poate servi de insemnari sau amanunte greu de retinut. hotarirea de condamnare putindu-se intemeia numai pe aceasta recunoastere. fara a fi de fata ceilalti invinuiti sau inculpati in cauza sau vreo alta persoana. dar nici nu-l poate forta sa raspunda la intrebari prin violente. 3) Valoarea probanta a declaratiilor invinuitului sau ale inculpatului |n literatura de specialitate si in legislatii. |n practica s-a constatat ca in multe cazuri .

Declaratia invinuitului sau inculpatului poate fi acceptata in total sau in parte. Persoana responsabila civilmente. cel care face aprecierea lor trebuie sa stabileasca. rupta de celelalte probe. la prejudiciu. 69). simpla recunoastere a savirsirii faptei. in sensul ca nu refuza o valoare probanta declaratiilor invinuitului sau ale inculpatului. 82). la conditiile raspunderii civile. 76 al. organul de urmarire penala este obligat sa administreze probele necesare chiar daca invinuitul recunoaste invinuirea (art. Deci declaratiile invinuitului sau ale inculpatului au valoare probanta conditionata de existenta altor probe care sa confirme veracitatea lor. va fi ascutlata in aceasta calitate. Divizibilitatea declaratiei invinuitului sau a inculpatului da posibilitatea organului de urmarire penala sau instantei de judecata sa considere ca adevarata numai acea parte din declaratie (de exemplu ca este autorul faptei) care se coroboreaza cu toate celelalte probe. care a devenit parte in proces. |n cele mai multe cazuri declaratiile invinuitului sau inculpatului sint confirmate de ansamblul probelor din dosar. 75–77) 1) Procedura obtinerii declaratiilor partii vatamate. indiferent daca este data in cursul urmaririi penale sau al judecatii. Daca a declarat ca participa la proces ca parte vatamata sau ca parte civila. invinuitului sau inculpatului i se cere sa motiveze de ce revine asupra declaratiei anterioare (art. §2. la autorul ei. acestea constituind surse importante de probe privitoare la fapta. nu [i concordan]a ei cu adev`rul. 2). Ca urmare. pentru a sta la baza unei condamnari. pentru a fi ascultate. este posibil ca el sa revina. ascunderea unor infrac]iuni mai grave. dar conditioneaza aceasta valoare probanta de confirmarea lor de fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza (art.DPP–pg–145 recunoasterea facuta de invinuit sau inculpat nu se datoreaza concordantei ei cu adevarul. dar cu mai multa precizie. recunoasterea facuta de inculpat nu are forta probanta. de aceea. 325). cu ocazia retractarii. de g`sirea corpului delict asupra inculpatului. 200 al. ale partii civile. de confirmarea imprejur`rilor recunoscute cu constat`rile f`cute in urma unei reconstituiri. de aceea. Persoana vatamata poate declara ca nu doreste sa participe la proces ca parte vatamata sau ca parte civila. de a indica probele care o confirma si de a arata caracterul izolat al declaratiei contrare. si sa inlature ca neadevarata alta parte a declaratiei (de exemplu ca a fost in legitima aparare). fara a fi sustinuta de alte probe. cu obligatia de a se motiva optiunea facuta. deoarece ele nu pot confirma decit declara]ia de recunoa[tere. Codul de procedura penala din 1968 a inclus printre mijloacele de proba si declaratiile partii vatamate. persoana care a suferit o vatamare prin infractiune si persoana responsabila civilmente pentru paguba produsa prin infractiune de invinuit sau inculpat (art. organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa cheme. ale partii civile si ale partii responsabile civilmente. se va considera adevarata acea declaratie care este confirmata de ansamblul probelor existente in cauza. preluarea din devotament asupra sa a unei infrac]iuni s`vir[ite de alt` persoan`. Existind doua declaratii care se contrazic. in total sau in parte. declaratia coinculpatului trebuie sa se coroboreze cu ansamblul probelor administrate in cauza. Aplicindu-se regula generala de evaluare a probelor. declaratia data la organul de urmarire penala. de identificarea urmelor l`sate de acesta la locul faptei. in acest caz. mai ales daca inculpatul era asistat de aparatorul sau. luata izolat. din bravad`. din eroare 50 |n practica judiciar` s-a statuat c` o hot`rire de condamnare poate interveni atunci cind recunoa[terea este confirmat` de declara]ia unui singur martor. dintre ele. |n acelasi mod se apreciaza si declaratia data de un invinuit sau inculpat prin care se invinuieste o alta persoana de a fi participat la infractiunea pe care a savirsit-o. Declaratiile altor parti din proces (art. pentru aceasta. Codul de procedura penala din 1968 adopta o solutie de mijloc. daca aceasta nu este confirmata de ansamblul probelor. ci unor motive personale49 sau ca urmare a unor presiuni ce s-au exercitat asupra sa. Ca si Codul anterior. Nu constituie astfel de imprejur`ri declara]ia unei persoane c` a fost de fa]` cind inculpatul a dat declara]ia de recunoa[tere. ale partii responsabile civilmente Codul de procedura penala anterior prevedea ca mijloc de proba numai declaratia invinuitului sau inculpatului. va putea fi ascultata ca martor (art. care corespunde adevarului. |ntrucit invinuitul sau inculpatul este ascultat de mai multe ori in cursul procesului penal. sa retracteze o declaratie data anterior. avind aceeasi forta juridica probanta cu cea data in fata instantei de judecata. 1). nu poate sta la baza unei hotariri de condamnare. 49 . sint insa si cazuri cind nu exista decit putine probe care sa confirme recunoasterea savirsirii infractiunii50. legea noastra nu stabileste o ordine de prioritate. Ca urmare. Pentru a asigura un tratament egal tuturor partilor din proces. va fi ascultata in calitatea in care participa in proces.

ceea ce le poate determina sa faca declaratii necorespunzatoare adevarului. daca au momente de luciditate in care pot sa redea constient cunostintele pe care le au. prin ele fiind posibila dovedirea tuturor faptelor si imprejurarilor care formeaza obiectul probatiunii. |n prima etapa se retin datele privitoare la identitate. fara deosebire de sex. ale partii civile si ale partii responsabile civilmente Fiind parti in proces. nu se interzice ascultarea unor minori. daca prin autodenuntare au beneficiat de aparare de pedeapsa (art. Persoanele care au calitatea de parte in proces nu pot fi ascultate ca martor. persoana vatamata poate fi ascultata ca martor numai daca nu este constituita ca parte civila sau nu participa in proces ca parte vatamata. a partii civile si a partii responsabile civilmente se desfasoara dupa procedura ascultarii invinuitului sau inculpatului. insa. Martorul este persoana fizica ce are cunostinte despre vreo fapta sau imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului si care este chemata de catre organele judiciare pentru a fi ascultata cu privire la cunostintele sale (art. ale partii civile si ale partii responsabile civilmente cu declaratiile invinuitului sau inculpatului.DPP–pg–146 Ascultarea partii vatamate. folosirea in procesul penal a numerosi martori. daca este chemata in fata autoritatii judiciare pentru a fi ascultata in aceasta calitate. alte date personale. sau care prezinta infirmitati psihice. impune adoptarea unei tactici adecvate la ascultarea lor si o atentie deosebita in aprecierea declaratiilor pe care le dau. declaratiile lor in legatura cu cauza in care au calitatea de parti sint interesate in sustinerea pozitiei pe care o au. situatie sociala etc. si declaratiilor acestor parti. pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care sint coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza (art. urmind insa ca declaratiile lor sa fie apreciate cu atentie sporita. declaratiile acestor parti constituie si un mijloc de aparare a intereselor lor legitime. |n consecinta. Legislatia noastra nu interzice ascultarea persoanelor care prezinta infirmitati fizice (surd. partea civila si partea responsabila civilmente actioneaza pentru apararea intereselor lor. deoarece nu mai au calitatea de parti in proces. a prejudiciului produs. precum si de indicare a probelor care dovedesc imprejurarile relatate. legea pune pe acelasi plan al valorii lor probante declaratiile partii vatamate. 2) Exceptii de la indatorirea de a fi martor Sint doua categorii de persoane fata de care nu opereaza indatorirea de a fi martor: – persoanele pentru care este interzisa ascultarea ca martor. ca urmare. trebuie sa raspunda acestei chemari.. deoarece neindeplinirea ei poate atrage o constringere juridica. – persoanele care pot refuza calitatea de martor. in sensul ca orice persoana fizica. asadar. invinuitii sau inculpatii care au fost scosi de sub urmarire penala pot fi ascultati ca martori de instanta de judecata. pot servi la lamurirea cauzei. Declaratiile martorilor (art. 78–86) 1) Calitatea de martor in procesul penal Declaratiile martorilor sint printre mijloacele de proba cele mai des folosite in procesul penal. a modalitatilor de reparare. 78). Rar se intilneste in practica o cauza in care sa nu fie necesara ascultarea unui martor. daca se constata ca au facultatea de a percepe si reda corect ceea ce au perceput. pot fi ascultate ca martor si persoanele care au fost condamnate pentru marturie mincinoasa. virsta. De aceea. daca ascultarea se face cu privire la fapte pe care le-a perceput cu simturile sanatoase. de la faptul principal la imprejurarile care caracterizeaza persoana partilor din proces. a intinderii sale. totodata. stare civila si materiala. chiar la o virsta frageda. declaratiile acestor parti. |ndatorirea de a fi martor are caracter general. 255 Cod penal). |n cazul cind relatarile sint complete si exacte. . facute in cursul procesului penal. §3. partea vatamata. cetatenie. o atenta cercetare penala sau cercetare judecatoreasca trebuie sa includa si ascultarea in amanunt a acestor parti din proces. de a ajuta justitia la aflarea adevarului. si nici a persoanelor in virsta inaintata. religie. Prezentarea in fata organelor judiciare a persoanelor chemate in calitate de martor este o indatorire sociala. iar in etapa a doua relatarile pe care le fac asupra faptei savirsite si a imprejurarilor in care a avut loc. Consideratiile cu privire la valoarea probanta a declaratiilor inculpatului se aplica. este si o obligatie legala. De asemenea. din care nu putini sint lipsiti de sinceritatea necesara sau de insusirea de a reda exact imprejurarile la care au asistat. |n practica judiciara sint ascultate ca martor persoanele care au comis dare de mita. orb. 75). 2) Valoarea probanta a declaratiilor partii vatamate. mut).

79 al. 2). avocat. martorul are obligatia procesuala de a se infatisa la locul si data indicata in chemare (art. totusi. iar organele judiciare nu le pot obliga sa devina martori. anume secretul de stat. Martorul are si drepturi procesuale. 190). 4) Procedura de ascultare a martorilor Martorii pot fi ascultati atit de organele de urmarire penala. martorul are obligatia sa faca declaratii si sa raspunda la intrebarile ce i se pun. pentru secretul de stat si de serviciu interesul de a fi pastrat chiar fata de justitie se justifica prin apararea unor importante valori sociale. Aceasta interdictie corespunde legii penale care incrimineaza fapta de divulgare a secretului de stat. 83). desi cunoaste imprejurari esentiale asupra carora i s-a cerut sa faca declaratii. 169. 2). 79 al. legea d` intiietate calit`]ii de martor celei de ap`r`tor cu privire la faptele [i imprejur`rile pe care acesta le-a cunoscut inainte de a fi devenit ap`r`tor sau reprezentant al uneia din p`r]i (art. Daca interdictia pentru secretul profesiei (medic. 71). sotul si rudele apropiate ale invinuitului sau ale inculpatului pot refuza sa faca declaratii. instanta avind dreptul sa admita sau sa respinga motivat propunerea. de asemenea. 80). Cunoasterea persoanelor care urmeaza a fi ascultate ca martor se determina de organele de urmarire penala prin investigatiile facute de acestea sau prin propunerile facute de parti. 298 Cod penal). de regula. refuza sa fie ascultat ca martor. fie cea de favorizare a infractorului (art. dar dac` aceste fapte le-a perceput in afara exerci]iului profesiunii. el este protejat impotriva violentei si amenintarilor care s-ar putea exercita asupra sa in vederea obtinerii de declaratii (art. desi are cunostinte despre faptele cauzei. Un avocat nu poate fi ascultat ca martor despre faptele incredin]ate lui de persoana c`reia ii acord` asisten]a juridic`. 1). procurorul indica in rechizitoriu persoanele care urmeaza a fi ascultate ca martor de instanta de judecata (art 263). lipsa sa nejustificata se sanctioneaza cu amenda judiciara (art. de serviciu si cel al profesiei. intretinerea pe durata deplasarii si plata unei sume corespunzatoare venitului de care a fost lipsit datorita indeplinirii obligatiei de martor (art. savirseste fie infractiunea de omisiune a incunostintarii organelor judiciare (art. dupa cum imprejurarile pe care le cunoaste. procuror). 260 Cod penal). dar refuza sa le declare. 183). preot) este determinata de interesul increderii cetatenilor in discretia persoanelor carora il incredinteaza. ascultata ca martor daca se obtine incuviintarea persoanei sau institutiei fata de care este obligata sa pastreze secretul (art. Cind martorul. dobindirea acestor cunostinte din alte surse nu impiedica ascultarea51. Dupa ascultarea sa. ori sa dispuna din oficiu ascultarea altor martori. |n cazul in care aceste persoane au acceptat sa devina martore. 68) si are dreptul de a refuza sa raspunda la intrebarile care nu au legatura cu cauza (art. de serviciu si a celui profesional (art. dar este [i obligat s` le relateze. Pentru a opera interdictia se cere conditia ca faptele si imprejurarile pentru a caror relatare este ascultat martorul sa fie cunoscute din exercitiul profesiunii sau al serviciului. 51 . el nu numai c` poate fi ascultat ca martor asupra acestor fapte. 264 Cod penal). altfel savirsesc infractiunea de marturie mincinoasa. organele de urmarire penala si instanta de judecata au obligatia sa atraga atentia sotului si rudelor apropiate ale invinuitului sau ale inculpatului despre dreptul de a nu face declaratii. Astfel. in acest scop. martorul are dreptul sa ceara ca declaratia sa fie consemnata exact si complet (art. aceeasi infractiune o savirseste martorul daca nu respecta obligatia pe care o are de a declara numai adevarul si tot ceea ce stie despre faptele si imprejurarile esentiale ale cauzei. |n cursul judecatii se poate propune de procuror si de catre parti ascultarea si a altor martori. A doua exceptie de la indatorirea de a fi martor cuprinde persoanele care nu sint obligate sa depuna ca martor (art.DPP–pg–147 Este interzisa ascultarea ca martor a persoanelor obligate sa pastreze secretul profesional. Odata prezentat. 3) Obligatiile si drepturile procesuale ale martorilor Din momentul chemarii sale in fata autoritatii judiciare. care au cunoscut fapte [i imprejur`ri inainte de a veni cauza spre judecat` in fa]a autorit`]ii din care fac parte. 86 combinat cu art. 265 Cod penal). deoarece persoanele care il detin au dobindit cunoasterea lui din exercitiul unei activitati profesionale. iar in caz de repetare va fi constrins sa se prezinte prin aducere silita (art. reascultati in instanta de judecata. Pentru a se garanta exercitiul dreptului de a refuza calitatea de martor. 198 lit. farmacist. comite infractiunea de marturie mincinoasa (art. Martorii ascultati in cursul urmaririi penale sint. ele trebuie sa declare adevarul. c). 86 al. daca ascultarea se refera la faptele si imprejurarile de care au luat cunostinta in exercitiul profesiei. Aceast` intiietate trebuie extins` [i la alte persoane (judec`tor. martorului i se asigura restituirea cheltuielilor efectuate cu deplasarea. 196. Daca martorul refuza sa faca declaratii sub motivul ca nu stie nimic in cauza. Prin secret profesional trebuie sa intelegem secretul la care se refera legea penala. Persoana obligata a pastra secretul profesional va putea fi. sint in favoarea sau defavoarea inculpatului. cit si de instanta de judecata.

75). cu privire la persoana partilor. 86). poate fi suficienta pentru condamnarea inculpatului. interesul pe care-l poate avea in legatura cu |n legisla]ia noastr`. se verifica apoi daca martorul are vreun interes legat de cauza. i se pune in vedere ca nu este obligat sa faca declaratii (art. 52 . pentru declaratiile martorilor nu se prevede nici o dispozitie speciala privitoare la valoarea lor probanta. fara nici un interes pentru cauza. prietenie. juramintul este: “Jur pe onoare si constiinta ca voi spune adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu”. se cere. daca confirma cu fermitate vinovatia acestuia. |n timpul depunerii juramintului. precum si in ce mod a luat cunostinta despre cele declarate. pozitia pe care o are fata de proces (legatura de rudenie. Asa sa-mi ajute Dumnezeu”. el este ascultat in prezenta unuia din parinti ori a tutorelui sau a persoanei careia i s-a incredintat spre crestere si educare. problema de a discerne care declaratii ale martorilor sint sincere si fidele si care sint nesincere si necorespunzatoare adevarului. ca declaratia sa fie sincera (martorul doreste sa ajute justitia in cunoasterea exacta a faptelor) si fidela (sa corespunda evenimentului petrecut in realitatea obiectiva). formula este: “Ma oblig ca voi spune adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu”. Situatiile dupa care urmeaza a se depune juramintul se retin pe baza afirmatiilor facute de martor. prenume. insa. 81 al. martorul de credinta crestina tine mina pe cruce sau pe biblie. cerindu-i-se sa declare tot ce stie cu privire la acestea (art. – Pentru martorul fara confesiune. 80 al. adresa si ocupatia sa. de verificare a sinceritatii sau exactitatii relatarilor facute. pentru care Codul prevede in mod special o valoare probanta conditionata (art. autoritatea care asculta stabileste identitatea martorului (nume. – |n prima etapa. Relatarile martorilor se consemneaza intr-o declaratie scrisa.DPP–pg–148 Persoanele chemate in calitate de martor sint ascultate pe rind. dusmanie). |n aprecierea sinceritatii martorului este necesar sa se verifice moralitatea acestuia (daca poate fi corupt). Declaratia unui singur martor. 2). 45/1993) a devenit din nou religios. Sint interzise intrebarile tendentios sugestive. Dupa indeplinirea acestor formalitati. onoarea martorului sau a altora. insa. astfel incit se incadreaza in regula generala a liberei aprecieri a probelor. Dupa ce a terminat relatarea libera. martorul depunea un jur`mint religios. pin` in 1948. martorului i se pun intrebari cu privire la faptele si imprejurarile cauzei care trebuie constatate. fara a fi de fata martorii care nu au fost inca ascultati. |n acest scop i se pune in vedere martorului obiectul cauzei si imprejurarile pentru dovedirea carora a fost propus ca martor. declaratiile unora fiind vadit deformate. Minorul care nu a implinit virsta de 14 ani nu depune juramint. |n cazul in care este sot sau ruda apropiata cu invinuitul sau inculpatul. 71–74). 3). insa i se atrage atentia sa spuna adevarul (art. Referirea la divinitate din formula juramintului se schimba potrivit credintei religioase a martorului. martorul este invitat sa depuna juramintul52. Pentru autoritatile judiciare se pune. capacitatea intelectuala (daca poate fi influentat). iar din 1956 a fost suprimat. virsta). experienta juridica confirmind ca aceasta este cea mai potrivita modalitate ca martorul sa spuna ceea ce stie. intrebarile care se refera la fapte a caror dovedire este oprita de lege sau care vatama. dup` 1948 jur`mintul a fost laic. spre a nu se influenta unii pe altii. practica judiciara a dus la concluzia ca nu toti martorii sint de buna credinta. in care se are incredere ca spune adevarul. Ascultarea se desfasoara in doua etape. Martorul esta lasat mai intii sa declare tot ceea ce stie in legatura cu cauza penala. precum si daca a suferit vreo paguba de pe urma infractiunii (art. in ce raporturi se afla cu acestea. jur`mintul laic a fost reintrodus prin Codul din 1968. 5) Valoarea probanta a declaratiilor martorilor Spre deosebire de declaratiile partilor. – A doua etapa consta in ascultarea martorului asupra faptelor si imprejurarilor pe care le cunoaste in legatura cu cauza. – Pentru martorul care din motive de constiinta sau confesiune nu depune juramint. fiind intrebat daca este ruda cu vreuna din parti. 69. Unele particularitati ale ascultarii martorilor in cursul urmaririi penale fata de ascultarea sa in cursul judecatii sint asemanatoare cu cele examintate la declaratiile invinuitului sau inculpatului. | ntrebarile pot fi de precizare a unor date. dupa cum s-a constatat ca martori de buna credinta pot face totusi relatari necomplete sau inexacte. iar din 1993 (Legea nr. ca si declaratiile partilor (art. 84). Legea prevede trei ipoteze: – Martorul care consimte a depune juramint religios formuleaza astfel juramintul: “Jur ca voi spune adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. de completare a relatarilor.

|n procesul penal nu se da inscrisurilor. Relatarea unor fapte inexacte de catre martorul de buna credinta se poate datora factorilor care au influentat asupra declaratiei. in special. maiestrie in punerea intrebarilor. Faptele si imprejurarile cuprinse in aceste acte constituie probe. o prioritate sau exclusivitate in dovedirea unor fapte si imprejurari. De la parti sau alte persoane pot fi folosite scrisori. §4. Sint factori care influenteaza asupra perceperii exacte si complete a faptelor. Procedee speciale de ascultare a partilor si martorilor 1) Confruntarea (art.25. Prin intermediul interpretilor se asigura. 304 al. asupra reproducerii sau recunoasterii exacte a celor percepute si memorate. Interpretului i se aplica dispozitiile privitoare la ascultarea martorilor. Declaratiile facute si raspunsurile date de persoanele confruntate se consemneaza intr-un proces-verbal. adulterul nu se poate dovedi decit prin proces-verbal de prindere asupra faptului sau prin scrisori emanind de la sotul vinovat (art. Este incompatibila ca interpret persoana care se afla in vreunul din cazurile prevazute in art. I. Cind martorul isi retracteaza declaratia data anterior. care sa duca la intelegerea factorilor care au influentat asupra declaratiei si. de la autoritatile si . demascarea lui la momentul potrivit. dupa aceleasi reguli. acte juridice sub semnatura privata si autentice. 4 Cod penal). Organele de urmarire penala si instanta de judecata au obligatia de a analiza in mod critic declaratiile martorilor. este caracterizata persoana partilor din proces. la obtinerea unei declaratii complete si exacte. de celelalte probe. persoanele ale caror declaratii anterioare se contrazic sint chemate in fata organului de urmarire penala sau a instantei de judecata si sint ascultate impreuna asupra chestiunilor pentru care au dat versiuni diferite. prin semnatura sa interpretul garantind exactitatea traducerilor. se asigura folosirea unui interpret. chestiunile prealabile de natura civila trebuie dovedite cu inscrisurile pe care le cere legea civila (art. semnat de acestea si contrasemnat de cel care a facut confruntarea. |nscrisurile pot proveni de la parti.DPP–pg–149 solutionarea cauzei intr-un anumit fel (ca avantaje din condamnarea sau din achitarea inculpatului). cu incuviintarea acestuia. 89–91) 1) |nscrisurile ca mijloace de proba Unele acte scrise cuprind fapte si imprejurari care formeaza obiectul probatiunii. |nscrisurile si mijloacele materiale de proba §1. trebuie sa se faca verificari pentru a se explica aceasta disonanta cu ansamblul probelor. chitante. iar inscrisurile care le contin sint mijloace de proba. |n vederea confruntarii. si celor autentice. jurnale personale etc. cu conditia sa fie confirmata de ansamblul probelor administrate in cauza. Daca o declaratie de martor este izolata. care este un procedeu de ascultare in vederea lamuririi contradictiilor care exista intre declaratiile date anterior de doua sau mai multe persoane. 128) Cind persoana chemata ca martor nu cunoaste limba rom#na ori nu se poate exprima (surdomut). |nscrisurile (art. pina ce se lamuresc contradictiile. ca urmare. de la persoanele juridice. 2) Folosirea interpretilor (art. 87–88) Daca se constata existenta unor contradictii in declaratiile date de parti si martori. daca sint scrise intr-o alta limba decit rom#na. asa cum procedeaza legea civila. 44 al. administrindu-se noi probe care il pot demasca pe martorul de rea credinta. de a verifica fiecare relatare in parte si apoi de a o examina in ansamblul probelor. de la autoritatile si institutiile de stat. prin care se confirma sau se infirma invinuirea. in confruntarea martorilor cu alte persoane. Descoperirea martorilor de rea credinta depinde de folosirea unei tactici adecvate in ascultare.. in general. inseamna ca una din aceste declaratii a fost data cu rea credinta. |n cursul judecatii. insemnari. Persoanele confruntate trebuie sa raspunda la intrebarile puse de cel ce face cercetarea sau isi pot pune intrebari una alteia. de la alte persoane. prin continutul sau. iar organul de urmarire penala sau instanta de judecata nu are posibilitatea sa se inteleaga cu acesta. de asemenea. asupra pastrarii in memorie a datelor percepute. astfel ca poate fi considerata sincera si fidela oricare din declaratiile date. in limba rom#na. Psihologia judiciara studiaza acesti factori si criminalistica elaboreaza metodele tactice de ascultare. si traducerea inscrisurilor aflate in dosar. legea noastra nu da preferinta declaratiei date de martor in fata instantei de judecata in raport cu declaratia data in cursul urmaririi penale. 2). 48 referitor la incompatibilitatea judecatorilor. se procedeaza la confruntare. partile pot fi asistate si de un interpret ales de ele. explicind orice nepotrivire prin factorii care pot influenta declaratia. Declaratiile se consemneaza in scris. prin exceptie. se stabilesc circumstantele agravante si cele atenuante.

De aceea. cadre anume desemnate din SRI (art. ocupatia si adresa martorilor asistenti. nu au o valoare probanta preferentiala fata de celelalte mijloace de proba. – numele si prenumele. obiectiile si explicatiile acestora. . dar motivat. de raport de constatare tehnico-stiintifica sau medico-legala. de sanatate. – alte mentiuni pe care legea le cere pentru anumite procese-verbale. pot fi descoperite cu ocazia perchezitiilor. adeverintelor. pentru ca nu provin din constatarile personale ale celui care a incheiat procesul-verbal. 14/1992).DPP–pg–150 institutiile de stat pot emana certificate de stare civila. de la persoanele juridice pot fi folosite acte de evidenta primara. adreselor emise de autoritati. |nscrisurile pot fi anterioare savirsirii infractiunii. cind sint prezenti – in partea descriptiva: – descrierea amanuntita a celor constatate. Pot incheia procese-verbale cu privire la faptele care constituie infractiuni sau la imprejurarile referitoare la acestea: – organele de cercetare pernala si procurorii (art. fise. Spre deosebire de celelalte inscrisuri care. 90. Aceasta nu exclude posibilitatea ca unele inscrisuri sau chiar procese-verbale sa consemneze fapte sau imprejurari care nu corespund adevarului. 224). state de functiuni sau de retributii. a cercetarii la fata locului sau pot fi ridicate de la unitatile sau de la persoanele la care se afla. cele consemnate in procesul-verbal urmind a fi dovedite prin alte mijloace de proba. Examinindu-se inscrisul contestat in ansamblul probelor administrate. – numele. de la diferitele persoane juridice. prenumele si calitatea celui care-l incheie. a masurilor luate. |nscrisurile care contin probe necesare cauzei pot fi prezentate de parti. 222. Daca procesul-verbal are consemnata vreo declaratie de invinuit. lucratorii operativi din Ministerul de Interne anume desemnati sa efectueze acte premergatoare (art. – datele de indetificare a persoanelor la care se refera procesul-verbal. Procesul-verbal cuprinde: – in partea introductiva: – data si locul unde a fost incheiat. acesta poate fi inlaturat. Constatarile facute de persoanele autorizate sa incheie procese-verbale sint probe. Procesele-verbale trebuie sa cuprinda fapte si imprejurari constatate propriis sensibus de persoana care-l incheie. si nu ca inscrisuri. ele au o reglementare aparte in cadrul inscrisurilor ca mijloace de proba. concomitente cu acestea sau ulterioare. 131. 3) Valoarea probanta a inscrisurilor |nscrisurile. constituind un mijloc de proba ca inscris numai pentru aceste constatari personale. cele consemnate intr-un proces-verbal sau orice alt inscris pot fi combatute prin orice mijloc de proba. inclusiv procesele-verbale. de studii. de regula. De aceea. 467). 90. datele consemnate fac dovada ca declaratie de invinuit sau de martor. – partea finala consta in semnarea procesului-verbal de catre cel care-l incheie si de catre persoanele care au luat parte la constatare. daca nu sint contestate. sint extrajudiciare. atunci cind s-a format convingerea ca nu constata fapte si imprejurari exacte. procesele-verbale se incheie in cursul procesului penal in scopul consemnarii unor fapte si imprejurari constatate prin propriile simturi de organele de urmarire penala si de instanta de judecata. – instanta de judecata si presedintele ei (art. Cu toate acestea. 214–215. 11 din Legea nr. de principiu. registre. de stare materiala. |ncalcarea dispozitiilor legale care prevad formele in care se incheie procesul-verbal atrage nevalabilitatea acestuia in conditiile nulitatii relative. 108. Partea care contesta un inscris are posibilitatea sa dovedeasca inexactitatea acestuia prin orice mijloc de proba convingator. Organele judiciare pot cere relatii scrise de la autoritatile publice si institutiile de stat. – organele de constatare prevazute in art. 299). proceselorverbale incheiate de persoanele prevazute de lege deoarece. adeverinte de orice fel. in raport cu imprejurarile de fapt ce trebuie dovedite. de martor sau de specialist. 2) Procesele-verbale |nscrisurile prin care persoana autorizata de lege constata direct faptele si imprejurarile ce pot servi la aflarea adevarului se numesc procese-verbale. fiind insa obligate sa motiveze de ce au ajuns la o anumita convingere cu privire la acel inscris sau proces-verbal. organul de urmarire si instanta de judecata au deplina libertate sa acorde sau nu incredere unui inscris sau unui proces-verbal. procurorii si judecatorii sint dispusi sa dea crezare certificatelor. fac incredere ca exprima adevarul.

monedele.). acestea devenind mijloace materiale de proba. de aparataj pentru falsificare de moneda) se dovedesc prin gasirea corpurilor delicte la inculpati. mulaje. proba existentei lor facindu-se cu procesul-verbal de descriere si fixare procesuala. chei false. |n fata unor probe indirecte. sint restituite persoanei vatamate (lucrurile sustrase) sau depuse la institutiile corespunzatoare (sumele de bani.). Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune anexarea acestor obiecte la dosarul cauzei. trebuie sa se aplice regulile de la acesta probatiune. | nscrisurile care poarta o urma digitala sau contin falsuri sint corpuri delicte si se folosesc in procesul penal ca mijloace materiale de proba. a pozitiei. pot fi examinate – daca este posibil – prin propriile simturi (un act falsificat vizibil) sau pot fi supuse unei constatari tehnico-stiintifice ori unei expertize criminalistice. Dupa ce au fost gasite sau prezentate. Probele obtinute prin mijloace materiale de proba sint apreciate dupa aceleasi reguli ca si celelalte mijloace de proba. pelicule. a imprejurarilor in care au fost gasite.). – obiectele ce poarta o urma a infractiunii (obiectele pe care au ramas imprimate urme de miini. beneficiul obtinut din infractiune. fac dovada faptului principal – detinerea lor impotriva dispozitiilor legale de interzicere). dupa fixarea lor procesuala. Unele corpuri delicte. ca lucruri si sume de bani sustrase. Obiectul este un izvor al probei – mijlocul de proba – iar datele ce decurg din schimbarile produse pe obiect sau din imprejurarile in care a fost gasit un obiect sint probe. materii explozibile. organele judiciare acceptindu-le sau nu. tablourile de valoare). ci prin urmele pe care le poarta. ele interesind nu prin continutul lor. cind nu se poate ridica insusi obiectul care poarta urma. a datei. dupa cum le formeaza convingerea ca exprima adevarul sau nu. Obiectele materiale – denumite si martori muti – capata o importanta sporita prin perfectionarea metodelor si mijloacelor criminalistice. intrucit unele infractiuni (detinere ilegala de arme. 2) Procedura folosirii mijloacelor materiale de proba Obiectele care pot constitui mijloace materiale de proba sint cautate de organele de urmarire penala cu ocazia cercetarii la fata locului. alimentele denaturate. pete de singe etc. care dovedesc fapte probatorii (de exemplu gasirea unui obiect al inculpatului la locul infractiunii. actele. obiect cu dedicatie oferit de victima inculpatului sau invers etc. obiectele sint pastrate la grefa organului judiciar care instrumenteaza cauza (art. timbrele falsificate etc. . fotografii. Corpurile delicte au o mare importanta in probatiune. 3) Valoarea probanta a mijloacelor materiale de proba Unele obiecte sint izvorul unor probe directe. de instrumente de spargere. radioactive). Alte obiecte sint izvorul unor probe indirecte. schite etc. obiecte a caror detinere este interzisa: arme.DPP–pg–151 §2. care fac posibila identificarea persoanelor cautate sau a obiectelor apartinind acestor persoane. aparataj de falsificat monede sau timbre). precum si obiectele care sint produsul infractiunii (actele. daca sint gasite la o persoana. se fixeaza urma pe mulaje. care dovedesc faptul principal (obiectele a caror detinere este interzisa de lege. sint mijloace materiale de proba. unde pot fi prezentate partilor si martorilor spre recunoastere. monedele si timbrele falsificate.. urma digitala gasita pe un obiect etc. instrumente de spargere. Unele din mijloacele materiale de proba sint denumite de lege corpuri delicte si constau din obiectele care au fost folosite sau au fost destinate sa serveasca la savirsirea unei infractiuni (arme de orice fel. si nu ca inscrisuri. servind ca mijloace materiale de proba. a ridicarii de obicte si inscrisuri. – alte obiecte necesare pentru solutionarea cauzei (fotografii din care rezulta ca inculpatul cunostea o anumita persoana. care se realizeaza prin intocmirea unui proces-verbal de descriere a lor. precum si orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevarului. 94–95) 1) Obiectele care pot constitui mijloace materiale de proba Obiectele care contin sau poarta o urma a faptei savirsite. Dupa fixare. 109). la care se pot anexa fotografii. in loc sa fie pastrate. unele obiecte sint prezentate de catre partile din proces. care implica o mai mare atentie in aprecierea lor. a perchezitiei. pelicule etc. Sint mijloace materiale de proba: – obiectele ce contin o urma a infractiunii (cadavrul sau corpul unei persoane avind rani provocate de lovire. cu indicarea locului.). se procedeaza la fixarea lor procesuala. Mijloacele materiale de proba (art.

Se cerceteaza continutul corespondentei si obiectelor retinute. cu incuviintarea procurorului. se ridica de la persoana sau institutia la care se gasesc. 4 din Constitutie se prevede ca perchezitia in timpul noptii este interzisa. si sanctiuni penale. instanta comunica procurorului dispozitia de a se efectua o perchezitie domiciliara. incheind un proces-verbal despre operatiunea efectuata si rezultatul ei. obiectele si inscrisurile ce pot servi ca mijloace de proba in procesul penal si. 2) Perchezitia (art. sau de catre instanta de judecata ca unitatile postale sau de transport sa retina si sa predea scrisorile. se opreste ceea ce este necesar pentru proces. se poate dispune de catre organul de cercetare penala. Perchezitia domiciliara se efectueaza in incaperile unde locuieste persoana supusa perchezitiei si in dependintele acestora. 28). Perchezitia corporala consta in cautarea de obiecte si inscrisuri presupuse a se afla sau a fi ascunse in imbracamintea ori asupra corpului unei persoane (inclusiv in bagajele si mijlocul de transport cu care calatoreste). prin derogare de la principiul constitutional al garantarii secretului corespondentei (art. prin care era admisa perchezitia domiciliara in timpul noptii. instanta dispune ridicarea lor si se adreseaza in acest scop procurorului. le cere de la aceasta si le ridica. – cind perchezitia are loc intr-un local public sau se continua o perchezitie inceputa inainte de ora 20. Efectuarea perchezitiei domiciliare de organul de cercetare penala in alte conditii decit cele legale atrage. Organul de urmarire penala se prezinta personal la institutia sau persoana la care se afla obiectele si inscrisurile ce trebuie ridicate. Daca interesul urmaririi o cere. abrogindu-se implicit dispozitiile art. Instanta de judecata poate proceda la efectuarea unei perchezitii domiciliare cu ocazia unei cercetari la fata locului. respectiv prin incheiere – ridicarea lor. comandanti de nave si aeronave. Obligatoriu se procedeaza la perchezitie corporala atunci cind o persoana este prinsa in momentul savirsirii infractiunii sau imediat dupa aceasta. 3) Procedura de efectuare a perchezitiei si a ridicarii de obiecte si inscrisuri Perchezitia domiciliara si ridicarea de obiecte si inscrisuri pot fi efectuate numai intre orele 6– 20. telegramele si oricare alta corespondenta ori obiectele trimise de invinuit sau inculpat ori adresate acestuia (fie direct. autoritatilor publice. persoana care o efectueaza trebuie sa se legitimeze. Pot proceda la efectuarea de perchezitii corporale si unele organe de constatare (organe vamale. institutiilor. 100–106) Prin efectuarea perchezitiei se cauta. dar perchezitia poate avea loc si distinct de ridicarea de obiecte si inscrisuri. Perchezitia domiciliara se poate efectua de organul de cercetare penala fara autorizatia procurorului in urmatoarele cazuri: – cind persoana careia i se face perchezitie consimte in scris la aceasta. Instanta de judecata solicita. Daca se refuza predarea. iar procurorul ia masuri pentru efectuarea ei. O ridicare speciala de inscrisuri si obiecte se refera la cele care se afla la unitatile postale sau de transport. in afara de cazul delictului flagrant. Perchezitiile pot fi corporale si domiciliare. . pentru ca acesta sa ia masuri de ridicare silita a obiectelor si inscrisurilor solicitate. Pentru a putea efectua perchezitia domiciliara. fie pentru a nu fi indepartate obiectele si inscrisurile aflate asupra sa. prin adresa. 27 al. |n art. restul urmindu-si calea legala. Perchezitia corporala se efectueaza numai de persoane de acelasi sex cu cel perchezitionat. ca masura ce aduce atingere inviolabilitatii domiciliului. pe linga sanctiuni disciplinare. in caz de descoperire. legea prevede drept garantie necesitatea pentru organele de cercetare penala de a obtine in prealabil o autorizatie din partea procurorului. fie indirect). fapta constituind un abuz in serviciu prin ingradirea unor drepturi si o violare de domiciliu. Procurorul poate efectua personal o perchezitie fara a fi necesara vreo autorizatie. 103 Cod procedura penala. – in caz de infractiune flagranta. 214–215). fie din motive de securitate.DPP–pg–152 Procedeele de descoperire si de ridicare a inscrisurilor si mijloacelor materiale de proba 1) Ridicarea de obiecte si inscrisuri (art. subofiteri din trupele de graniceri – art. organul de urmarire penala sau instanta de judecata dispune – prin rezolutie. 96–99) Cind se cunoaste locul unde se gasesc inscrisurile si mijloacele materiale de proba necesare pentru justa solutionare a cauzei. daca era efectuata de procuror si de §3. inainte de efectuarea perchezitiei corporale. persoanelor juridice sa predea obiectele si inscrisurile necesare cauzei sau dispune partii prezente sa le infatiseze. in celelalte cazuri. afara de urmatoarele cazuri cind se pot efectua si noaptea: – in caz de infractiune flagranta. in anumite locuri. Perchezitia poate fi efectuata ca urmare a refuzului de a se preda obiectele si inscrisurile solicitate.

DPP–pg–153 organul de cercetare al securitatii. Totusi, in temeiul autorizatiei prevazute in art. 27 al. 3 lit. c din Constitutie, potrivit Legii nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Rom#niei, se pot autoriza perchezitii sau, in caz de urgenta, se pot efectua perchezitii chiar fara autorizare, dar aprobate ulterior de magistrat, in situatiile care impun inlaturarea unor pericole iminente pentru siguranta nationala (art. 13, 15); in aceste cazuri, perchezitia se efectueaza de cadre anume desemnate din SRI (Legea nr. 14/1992 prividn organizarea si functionarea SRI). Aceste doua acte procedurale se efectueaza in prezenta persoanei perchezitionate sau de la care se pretinde predarea de obiecte si inscrisuri, ori in prezenta reprezentantului unitatii, cind se efectueaza la o institutie de stat. Cind persoana la care se face perchezitia este retinuta sau arestata, va fi adusa la perchezitie; in cazul in care nu poate fi adusa, perchezitia se poate face si in fata unui reprezentant al acesteia, a unui membru de familie sau a unui vecin. La efectuarea acestor acte procedurale, invinuitul sau inculpatul poate fi asistat de un aparator. Organul care efectueaza perchezitia, dupa ce se legitimeaza si arata, daca este cazul, autorizatia magistratului, procedeaza la cautarea obiectelor si inscrisurilor, in caz de perchezitie, sau cere predarea acestora in cazul ridicarii de obiecte si inscrisuri. Obiectele si inscrisurile gasite sau predate se ridica; pot fi ridicate si alte obiecte si inscrisuri decit cele cautate, daca detinerea lor este interzisa. Cu ocazia ridicarii inscrisurilor, trebuie sa se asigure pastrarea secretului actelor care au acest caracter; inscrisurile pot fi ridicate in original sau in copii. Obiectele si inscrisurile care urmeaza a fi ridicate se prezinta persoanei de la care se ridica sau celor care asista la efectuarea actului, pentru a fi consemnate spre neschimbare, dupa care se eticheteaza si se sigileaza. Probele pentru analiza se iau in cel putin dublu exemplar si se sigileaza, una din probe lasindu-se aceluia de la care se ridica. Pentru respectul dreptului la discretia vietii intime, legea prevede obligatia pentru persoanele care efectueaza perchezitia de a nu face publice faptele si imprejurarile din viata personala a celui perchezitionat. Dupa efectuarea perchezitiei sau a ridicarii de obiecte si inscrisuri se incheie un procesverbal, cuprinzind mentiunile prevazute in art. 108. Obiectele si inscrisurile ridicate pot fi pastrate si atasate la dosar, pentru a servi ca mijloace materiale de proba sau ca inscrisuri, pot fi restituite celui de la care s-au ridicat, daca nu se produce vreo stinjenire in aflarea adevarului, ori pot fi supuse confiscarii. 4) Cercetarea la fata locului (art. 129) Obiectele, urmele si inscrisurile care pot servi la aflarea adevarului in cauzele penale pot fi descoperite si ridicate cu ocazia efectuarii unei cercetari la fata locului. Acest procedeu probatoriu consta in deplasarea organului de urmarire penala la locul unde s-a savirsit infractiunea sau unde s-a produs rezultatul ori unde au ramas urme, in scopul constatarii situatiei locului, al descoperirii si fixarii urmelor infractiunii, al stabilirii pozitiei si starii mijloacelor materiale de proba si a imprejurarilor in care a fost savirsita infractiunea. Organul de urmarire penala efectueaza personal cercetarea la fata locului, in prezenta martorilor asistenti, afara de cazurile cind aceasta nu este posibil. Cind este necesar, sint chemate si partile, fara ca neprezentarea lor sa impiedice efectuarea cercetarii. Cind invinuitul sau inculpatul este retinut sau arestat, daca nu poate fi adus la fata locului, organul de urmarire penala ii pune in vedere ca are dreptul sa fie reprezentat si ii asigura, la cerere, reprezentarea. Aparatorul invinuitului sau inculpatului are dreptul sa participe la cercetarea la fata locului. Instanta de judecata efectueaza cercetarea la fata locului cu citarea partilor, in prezenta procurorului si a aparatorului, daca participarea acestora este obligatorie. |n unele cazuri, cercetarea la fata locului capata un caracter mai complex, procedindu-se la ascultarea persoanei vatamate ori a martorilor cu privire la schimbarile produse in situatia locului, la efectuarea unui experiment judiciar sau la o constatare tehnico-stiintifica sau medicolegala. |n aceste cazuri, constatarea la fata locului are aspectul unei deplasari a cercetarii penale sau a judecatii de la sediul organului judiciar la fata locului. Pentru a asigura conditiile potrivite desfasurarii cercetarii la fata locului, organul de urmarire penala poate interzice persoanelor care se afla sau vin in acel loc sa comunice intre ele sau cu alte persoane ori sa plece inainte de terminarea cercetarii. Despre efectuarea cercetarii la fata locului, constatarile facute, urmele gasite si ridicate, se incheie un proces-verbal, care trebuie sa cuprinda si datele prevazute in art. 131. 5) Reconstituirea (art. 130) Daca este necesara precizarea sau verificarea unor date de la locul faptei, se poate proceda la reconstituire, care consta in reproducerea in intregime sau in parte a modului si imprejurarilor in care s-a savirsit fapta. Se poate verifica, astfel, prin mijlocirea locului faptei, modul cum s-a patruns intr-o locuinta, cum s-a procedat la o sustragere, cum s-a organizat o tilharie.

DPP–pg–154 Reconstituirea se face in aceleasi conditii de loc, de timp in care s-a savirsit infractiunea si trebuie sa evite orice actiune care ar constitui infractiune sau ar vatama interesele legitime ale partilor. Un gen de reconstituire este si experimentul judiciar, prin care se verifica, la locul faptei sau in alta parte, posibilitatea ca o anumita actiune sa fi avut loc in anumite conditii de loc si de timp. Reconstituirea se efectueaza in prezenta invinuitului sau inculpatului, care este direct interesat in rezultatele ei. Pentru prezenta celorlalte parti si a martorilor asistenti se aplica regulile de la cercetarea la fata locului. Despre efectuarea reconstituirii, operatiile care au avut loc si rezultatele obtinute se incheie proces-verbal. 6) Martorii asistenti (art. 92–93) La efectuarea unor procedee probatorii (ridicarea de obiecte si inscrisuri, perchezitie, cercetarea la fata locului, reconstituire) legea prevede prezenta martorilor asistenti. |n aceste cazuri organul judiciar este obligat sa asigure prezenta a cel putin doua persoane care sa asiste la efectuarea procedeului probatoriu. De regula, martorii asistenti se recruteaza dintre persoanele aflate la locul unde se efectueaza procedeul probatoriu sau in apropierea lui. Nu pot fi martori asistenti minorii care nu au implinit virsta de 14 ani, persoanele in cauza, cei care fac parte din aceeasi unitate cu cel care efectueaza actul procedural (lucratori de politie, procurori). |n cazul in care actul procedural se efectueaza la o unitate a unei persoane juridice sau a unei institutii, martorii asistenti se pot recruta si din personalul unitatii. Prezenta martorilor asistenti constituie, in sensul legii, o garantie a legalitatii in activitatea care se desfasoara si a exactitatii celor constatate sau consemnate in procesul-verbal. De aceea, in procesul-verbal incheiat cu ocazia efectuarii procedeului probatoriu trebuie consemnate identitatea martorilor asistenti si observatiile pe care acestia le-au facut cu privire la desfasurarea operatiilor si la cele constatate, confirmind, prin semnarea procesului-verbal, exactitatea continutului acestuia. I.26. Constatarile tehnico-stiintifice, constatarile medico-legale si expertizele §1. Constatarea tehnico-stiintifica si constatarea medico-legala 1) Constatarea tehnico-stiintifica (art. 112–113, 115) Cind pentru lamurirea unei imprejurari este nevoie de cunostinte de specialitate, organul de urmarire penala si instanta de judecata pot apela la serviciile unui specialist sau ale unui expert. Daca s-a apelat la cunostintele unui expert, atunci lucrarea pe care o efectueaza se numeste expertiza si are o anumita reglementare; daca s-a apelat la un specialist, care nu indeplineste conditiile expertului, lucrarea capata denumirea de constatare tehnico-stiintifica sau medicolegala si are o alta reglementare. |mprejurarea care cere cunostinte de specialitate poate consta din identificarea obiectului sau persoanei care a lasat o urma la locul infractiunii, stabilirea daca un act este falsificat, identificarea scrierii sau semnaturii unei persoane, stabilirea apartenentei de gen sau a identitatii armei cu care s-a tras (dupa glontele sau tubul de cartus gasit), cauzele unui incendiu, defectiunile unui autovechiul care a produs un accident etc. Cazurile in care se poate recurge la o constatare tehnico-stiintifica sint determinate de urgenta cu care trebuie sa se actioneze, legea referindu-se la situatiile cind exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situatii de fapt ori cind este necesara lamurirea urgenta a unor fapte si imprejurari. Formularea acestor cazuri fiind foarte larga, organele de urmarire penala recurg, de regula, la o constatare tehnico-stiintifica; de aceea, legea prevede ca in cursul judecatii este admisibila numai completarea sau refacerea constatarii tehnico-stiintifice efectuate in cursul urmaririi penale. Constatarea tehnico-stiintifica se poate efectua de specialisti sau tehnicieni, care functioneaza in cadrul sau pe linga organul de urmarire penala; astfel de specialisti sau tehnicieni pot functiona in compartimentele criminalistice de la inspectoratele de politie, in cadrul Ministerului Apararii Nationale pentru organele de cercetare militare, in cadrul Ministerului Transporturilor pentru capitanii porturilor etc. Se poate recurge si la specialisti sau tehnicieni care functioneaza in cadrul altor organe, chiar in laboratoarele de expertiza. Expertiza nu se poate efectua insa decit in institutiile si laboratoarele de expertiza sau de experti oficiali. A doua deosebire care particularizeaza constatarea tehnico-stiintifica de expertiza consta in procedura simplificata potrivit careia se dispune si se efectueaza, adecvata caracterului urgent al constatarii. Daca organul de urmarire penala considera ca este necesar sa recurga la cunostintele unui specialist sau tehnician pentru lamurirea urgenta a unor imprejurari de fapt, dispune prin rezolutie efectuarea unei constatari tehnico-stiintifice, aratindu-se ce imprejurare trebuie lamurita si prin ce cunostinte de specialitate, intrebarile la care urmeaza a se raspunde,

DPP–pg–155 identitatea specialistului sau a tehnicianului ce va face constatarea si termenul de depunere a raportului de constatare. Dupa ce a stabilit aceste date, organul de urmarire penala cheama pe specialist sau tehnician si-i pune in vedere sa efectueze constatarea tehnico-stiintifica si sa raspunda la intrebarile puse, prezentindu-i totodata datele si materialele necesare. Specialistul sau tehnicianul insarcinat cu aceasta lucrare poate cere explicatii suplimentare si, daca este cazul, completarea datelor sau materialelor ce i se pun la dispozitie. Este interzis specialistului sau tehnicianului de a-si insusi atributii de organ de urmarire penala (sa asculte persoane, sa faca investigatii), activitatea sa limitindu-se la lamurirea imprejurarii pentru care sint necesare cunostintele sale de specialitate. Pentru expertize se prevede o procedura complexa. Despre operatiile efectuate si concluziile rezultate, specialistul sau tehnicianul intocmeste un raport de constatare tehnico-stiintifica, ce se depune la organul de urmarire ce a dispus efectuarea lucrarii. Deci constatarea tehnico-stiintifica nu este un mijloc de proba propriu-zis, ci este un procedeu probatoriu, deoarece specialistul sau tehnicianul pleaca de la date cunoscute si, in urma unor operatii tehnico-stiintifice, trage concluzii asupra imprejurarii ce trebuie lamurita; mijlocul de proba il constituie raportul de constatare tehnico-stiintifica, iar acesta contine probele – concluziile specialistului sau tehnicianului. 2) Constatarea medico-legala (art. 114–115) |n cazurile in care este necesara lamurirea urgenta a unei chestiuni care implica cunostinte medicale, organul de urmarire penala poate dispune efectuarea unei constatari medico-legale. Legea prevede urmatoarele situatii in care efectuarea unei constatari medico-legale este obligatorie: – in caz de moarte violenta; – in caz de moarte a carei cauza nu se cunoaste ori este suspecta; – cind este necesara o examinare corporala asupra invinuitului sau inculpatului ori asupra persoanei vatamate, pentru a se constata pe corp existenta urmelor infractiunii. |n celelalte cazuri, efectuarea constatarii medico-legale se dispune numai daca organul de urmarire penala apreciaza necesitatea ei. Spre deosebire de constatarea tehnico-stiintifica, ce se efectueaza de specialisti sau tehnicieni din cadrul organului de urmarire penala, constatarea medico-legala se efectueaza de organul medico-legal caruia ii revine competenta, potrivit normelor de organizare a institutiilor si serviciilor medico-legale (Decretul nr. 446/1966). Dispunind, prin rezolutie, efectuarea constatarii medico-legale, organul de urmarire penala stabileste ce anume trebuie sa lamureasca medicul legist, formuleaza intrebarile la care trebuie sa raspunda si termenul de efectuare. Exhumarea in vederea constatarii cauzelor mortii se face numai cu incuviintarea procurorului. Despre operatiile efectuate si concluziile la care s-a ajuns, organul medico-legal intocmeste un raport scris de constatare medico-legala, pe care-l prezinta organului de urmarire penala. 3) Valoarea probanta a rapoartelor de constatare tehnico-stiintifica si medico-legala Concluziile specialistilor si tehnicienilor care au efectuat constatarea tehnico-stiintifica sau ale organului medico-legal competent, care a efectuat constatarea medico-legala, produc, de regula, incredere in ce priveste conformitatea cu adevarul a concluziilor formulate, deoarece acestia au pregatirea necesara pentru a raspunde intrebarilor ce li se pun si corectitudinea de a trage concluzii exacte. |n practica se constata, totusi, si cazuri in care complexitatea imprejurarilor de lamurit depaseste cunostintele unor specialisti din cadrul organului de urmarire penala sau acestia nu dau dovada de atentia sau de corectitudinea necesara. Ca urmare, rapoartelor de constatare tehnico-stiintifica si medico-legala nu li se acorda o valoare deosebita de cea acordata celorlalte mijloace de proba, ele fiind retinute numai daca, prin incadrarea lor in ansamblul probelor administrate, produc incredere ca sint conforme cu adevarul. Cind organul de urmarire penala apreciaza ca nu s-a raspuns la toate intrebarile puse sau raspunsurile nu sint precise, dispune completarea sau refacerea constatatii tehnico-stiintifice sau medico-legale ori, daca nu mai exista urgenta, dispune efectuarea unei expertize. |n cazul in care cauza a ajuns in fata instantei de judecata, aceasta dispune, de regula, efectuarea unei expertize daca nu are incredere in concluziile constatarii tehnico-stiintifice sau medico-legale; instanta de judecata poate insa dispune si refacerea sau completarea constatarii tehnicostiintifice sau medico-legale, in care scop se trimite lucrarea procurorului, pentru ca acesta sa ia masuri in vederea refacerii sau completarii lucrarii.

Din enumerarea unora din chestiunile care pot fi lamurite prin expertize rezulta importanta pe care o are acest mijloc de proba in solutionarea justa a cauzelor penale. capacitatea unei persoane de a depune o marturie veridica etc. psihologice etc. 116–127) 1) Expertiza si felurile ei Se numeste expert persoana fizica avind cunostinte de specialitate intr-un anumit domeniu al stiintei. de altfel. De regula. in identificarea sau stabilirea apartenentei de grupa a persoanelor sau obiectelor care au lasat urme la fata locului sau a ramasitelor de materie care pot duce la identificare si cuprinde. – Expertiza medico-legala este obligatorie pentru a se stabili cauzele mortii. Concluziile expertului sint probe. abilitata oficial in calitate de expert. se procedeaza la efectuarea unei expertize contabile. expertiza este facultativa. iar raportul de expertiza in care sint cuprinse constituie mijlocul de proba. in cazul infractiunilor contra vietii. 303) ori boala grava a condamnatului in vederea aminarii sau intreruperii executarii pedepsei (art. daca nu s-a intocmit un raport medico-legal. Dupa chestiunea care trebuie lamurita prin expertiza.. care a dat. Nici organului de urmarire penala si nici judecatorilor nu li se poate cere sa posede cunostinte de specialitate in toate domeniile stiintei. Expertiza psihologica poate fi folosita pentru a determina nivelul de dezvoltare al unui minor intre 14–16 ani. la starea psihica a unor persoane (expertiza medicolegala psihiatrica). O asemenea dispozitie se justifica prin necesitatea ca la aflarea adevarului in cauzele penale sa contribuie. deoarece concluziile acestor persoane pot fi probe in proces. expertiza urmelor lasate de om. se efectueaza o expertiza tehnica. legalitatea actelor justificative de cheltuieli etc. pentru a se constata existenta si intinderea lipsurilor din gestiune. nu poate fi numita o alta persoana decit in cazul cind imprejurari deosebite ar cere aceasta. in cazul infractiunilor impotriva integritatii corporale sau a sanatatii. la probleme specifice in cazul infractiunilor privitoare la viata sexuala. Legea prevede si cazuri cind expertiza este obligatorie. Codul nostru adopta regula oficialitatii. intr-o clasificare larga. Expertiza (art. art. judecarea si solutionarea unei cauze penale fara efectuarea expertizei corespunzatoare atrage nelegalitatea hotaririi pronuntate. Atunci cind este necesara verificarea documentelor contabile. 119. rezultata din antecedentele sale medicale. pentru a lamuri personal chestiunile care solicita asemenea cunostinte. Ca si constatarea tehnico-stiintifica si constatarea medico-legala. pentru a se stabili daca sint intrunite conditiile pentru incadrarea faptei ca pruncucidere si pentru a se constata boala grava de care sufera inculpatul in vederea suspendarii urmaririi penale (art. Potrivit art. 455). de cale ferata. |n ce priveste efectuarea expertizei. tehnice. in timp ce concluziile organului de urmarire penala sau ale judecatorilor pot fi doar argumente in sustinerea unei solutii. consta din operatii specifice efectuate pe baza cunostintelor sale de specialitate si cu aparatajul corespunzator. deci cind se considera ca solutionarea justa a cauzei depinde de concluziile unui expert: – Conform art. a urmelor lasate de obiecte si a urmelor de materie. in urma carora ajunge la concluzii cu privire la chestiunea ce trebuie lamurita. tehnicii sau artei. prin extindere. Importanta expertizei sporeste odata cu noile descoperiri ale stiintei si tehnicii aplicate in activitatea judiciara. De aceea.DPP–pg–156 §2. numita expertiza. |n toate aceste cazuri. Expertizele criminalistice constau. 2) Organizarea efectuarii expertizei.. fata de relatarile unor persoane (parti sau martori) influentate de subiectivism. daca exista experti oficiali in specialitate sau medico-legali. cu caracter obiectiv. de circulatie auto etc. 117. expertiza este un procedeu probatoriu. contabile. la existenta si gravitatea vatamarii. autoritatile judiciare apeleaza frecvent la serviciile expertilor in lamurirea chestiunilor care cer cunostinte de specialitate. expertiza medico-legala psihiatrica este obligatorie: in caz de omor deosebit de grav (chiar si in stare de tentativa) si atunci cind organul de urmarire penala sau instanta are indoiala asupra starii psihice a invinuitului sau inculpatului. tehnicii sau artei. persoanele . Expertiza medico-legala se poate referi la cauzele mortii. medico-legale. denumirea de expertiza si mijlocului de proba. 453 lit.. se poate dispune efectuarea de expertize criminalistice. chemata pentru lamurirea in procesul penal a chestiunilor care necesita astfel de cunostinte. Cercetarea pe care o intreprinde expertul. se apreciaza ca este preferabil ca lamurirea unor asemenea chestiuni sa fie facuta de o persoana care nu are calitate judiciara oficiala. in primul rind. a. probatiunea intemeindu-se astfel pe date stiintifice. de arta. iar atunci cind se pun probleme tehnice in legatura cu producerea unui accident de munca. in special. in sensul ca autoritatea judiciara apreciaza daca intr-o cauza concreta este sau nu necesara efectuarea unei expertize. 239) sau a judecatii (art.

DPP–pg–157 care, obtinind calitatea de expert oficial, au dovedit pregatirea corespunzatoare unui anumit domeniu al stiintei si tehnicii. Pentru formarea corpului de experti oficiali s-a procedat in doua moduri: – S-au infiintat institute si laboratoare specializate in efectuarea expertizelor, in care sint incadrati specialisti de inalta calificare, care au atributia de a efectua expertize judiciare si de a intreprinde cercetari pentru perfectionarea metodelor si mijloacelor de expertiza. Expertii care lucreaza in aceste institute si laboratoare de specialitate trebuie sa aiba studii superioare, vechime in munca de specialitate, sa fie declarati reusiti la examenul de expert. Astfel sint organizate: – in domeniul expertizei criminalistice – laboratoarele judetene de expertiza criminalistica Bucuresti si Cluj-Napoca si laboratorul central de expertiza criminalistica Bucuresti; laboratorul interjudetean efectueaza prima expertiza, iar laboratorul central efectueaza o noua expertiza; – in domeniul expertizei medico-legale: – Institutul de cercetari medico-legale “Prof.dr. Mina Minovici” din Bucuresti, filialele sale din Cluj-Napoca, Iasi si Timisoara; – serviciile medico-legale judetene; – cabinetele medico-legale locale; prima experiza medico-legala se efectueaza de cabinetele medico-legale locale, afara de urmatoarele expertize date in competenta serviciilor medico-legale judetene: cele privitoare la omor, lovituri cauzatoare de moarte si moarte suspecta, la deficiente in acordarea asistentei medicale si expertizele psihiatrice; o noua expertiza se efectueaza de serviciile medico-legale judetene cind prima expertiza apartine cabinetului medico-legal local, si de Institutul de cercetari medico-legale sau filialele acestuia cind prima expertiza a fost efectuata de serviciul medico-legal judetean; – expertiza metalelor pretioase si a pietrelor pretioase – se efectueaza de serviciul de expertiza al Bancii Nationale. – Pentru expertizele contabile si tehnice53, in baza O.G. nr. 65/1994 privind organizarea activitatii de expertiza contabila si a contabililor autorizati, expertii contabili sint organizati intr-un Corp al expertilor contabili, primirea lor avind loc in baza unui examen, cu indeplinirea conditiilor cerute in acest scop. Reglementarea expertizelor tehnice a ramas prevazuta de Decretul nr. 79/1971. O reglementare speciala o are si expertiza in domeniul navigatiei civile, in baza Decretului nr. 212/1981. Pentru cazuri speciale, se prevede posibilitatea efectuarii expertizei si de alte persoane decit cele care au calitatea de expert oficial (membrii unei Academii, profesorii si conferentiarii din invatamintul superior, doctorii docenti sau doctorii in stiinte). Prima expertiza se efectueaza de un expert contabil sau tehnic recomandat de Corpul expertilor contabili sau de biroul de expertiza tehnica, iar pentru o noua expertiza se poate desemna un alt expert, de aceeasi specialitate, sau o comisie de experti, avind recomandare de la aceleasi organisme. Expertiza se efectueaza de expert, persoana fizica, nu de laboratorul sau institutul de expertiza sau de biroul local de expertiza. De aceea, se prevad cazuri cind o persoana, desi are calitatea de expert, este incompatibila sa efectueze expertiza (art. 54 combinat cu art. 48). Nu poate fi expert: – persoana care intr-o cauza concreta care se urmareste sau se judeca, in calitate de judecator a pronuntat o hotarire asupra fondului; – persoana care, in calitate de procuror a pus in miscare actiunea penala, a emis mandatul, a dispus trimiterea in judecata ori a pus concluzii in fond la instanta de judecata; – persoana care a fost aparator sau reprezentant al vreuneia din parti; – persoana care a depus ca martor; – exista imprejurari din care sa rezulte ca persoana, sotul sau vreo ruda apropiata are interese sub orice forma in cauza respectiva. Expertul care este incompatibil trebuie sa se abtina de la efectuarea expertizei, altfel poate fi recuzat; procedura de abtinere si de recuzare a judecatorului se aplica in mod corespunzator (art 54).
53 Ini]ial (prin Decretul nr. 79/1971 privind expertiza contabil` [i expertiza tehnic`) s-a prev`zut un mod comun de organizare, prin incadrarea exper]ilor contabili [i tehnici in birouri locale de expertize pe ling` Administra]iile financiare jude]ene; in cadrul acestor birouri erau admi[i ca exper]i speciali[ti cu studii superioare, func]ionind in aparatul administrativ sau economic, avind cel pu]in un stagiu de 5 ani in specialitatea contabil` sau tehnic`, bucurindu-se de o reputa]ie ne[tirbit` [i care au reu[it la examenul de expert.

DPP–pg–158 3) Pozitia procesuala a expertului Cu privire la pozitia procesuala a expertului s-au emis mai multe pareri. – S-a sustinut ca expertul este un martor stiintific si, ca urmare, trebuie sa i se aplice reglementarea privitoare la martori, in special ascultarea orala; aceasta parere, sustinuta mai ales in dreptul englez, nu are in vedere ca martorul relateaza fapte si imprejurari percepute personal, in timp ce expertul aplica cunostintele sale de specialitate la imprejurari a caror lamurire necesita astfel de cunostinte; parerea se intemeiaza pe necesitatea supunerii expertului interogarii orale de catre partile din proces in sedinta de judecata. Codul nostru instituie incompatibilitatea intre calitatea de martor si cea de expert, calitatea de martor avind intiietate (art. 54 al. 2); insa Codul prevede si posibilitatea ca expertul sa fie ascultat in sedinta de judecata cu privire la acele concluzii care nu sint clare, situatie in care expertului i se aplica regulie de la ascultarea martorilor. – S-a emis parerea ca expertul este un auxiliar al justitiei, lamurind imprejurarile care necesita cunostinte de specialitate, dar facind si investigatii ce sint proprii organelor de urmarire penala (descoperirea de urme, cautarea unor obiecte, ascultarea unor persoane); legea noastra interzice expertului sa-si insuseasca sau sa i se incredinteze atributii de organ de urmarire penala sau de control (art. 118 combinat cu art. 113), activitatea sa servind numai prin concluziile pe care le trage, deci prin calitatea de izvor de proba. – Expertul a fost asimilat si cu judecatorul, fiind considerat judecatorul imprejurarii pe care trebuie sa o lamureasca prin cunostintele sale de specialitate; probele neavind valoare dinainte stabilita, instanta fiind indrituita sa le aprecieze in mod liber, cu posibilitatea inlaturarii concluziilor unui expert, in mod evident nu i se poate recunoaste expertului calitatea de judecator al chestiunii supuse expertizei. Specificul pozitiei procesuale a expertului consta in cercetarea cu caracter stiintific, tehnic, artistic pe care o efectueaza si in concluziile pe care le trage din aceasta cercetare, activitate pe care nu o efectueaza nici martorul, nici organul de cercetare penala, nici judecatorul. De aceea, desi legea asimileaza uneori pe expert cu judecatorul sau procurorul (cazurile de incompatibilitate, abtinere, recuzare) sau cu martorul (drepturi si obligatii procesuale, conditii de ascultare, raspundere penala), expertul are o pozitie procesuala proprie, ceea ce determina a se considera expertiza ca un mijloc de proba distinct de celelalte mijloace de proba. 4) Procedura de efectuare a expertizei Efectuarea expertizei se dispune, la cererea partilor sau din oficiu, prin rezolutie sau ordonanta de organul de urmarire penala, si prin incheiere de catre instanta de judecata. |n actul procedural prin care se dispune efectuarea expertizei trebuie sa se aprecieze obiectul acesteia, intrebarile la care urmeaza sa raspunda expertul, termenul de efectuare si onorariul cuvenit. |n ceea ce priveste desemnarea expertului, Codul nostru combina sistemul expertizei oficiale, necontradictorii, cu sistemul expertizei contradictorii. |n cazul expertizelor ce se efectueaza la serviciile medico-legale, la laboratoarele de expertiza criminalistica, la alte institutii specializate, organul de urmarire sau instanta de judecata care dispune efectuarea expertizei se adreseaza institutiei specializate corespunzatoare, iar conducerea acesteia desemneaza expertul care va efectua expertiza, dintre expertii acelei institutii; sint cazuri cind numarul expertilor este obligatoriu de trei (expertiza medico-legala psihiatrica). Pentru celelalte expertize (contabile, tehnice, psihologice, de arta) expertiza este contradictorie. Biroul local de expertize tehnice si filiala corpului de experti contabili, la cererea organului judiciar, recomanda acestuia un numar de experti oficiali in specialitatea necesara; organul de urmarire penala sau instanta de judecata numeste dintre acestia expertul care va face lucrarea. Fiecare dintre parti are dreptul de a cere numirea si a unui expert oficial recomandat de ea, care sa participe la efectuarea expertizei. Expertiza se numeste contradictorie pentru ca poate fi efectuata de experti desemnati si de organul judiciar, si de partile care au interese contrare, expertii acestora efectuind expertiza de pe pozitia intereselor lor. Cind partile au cerut numirea si a unui expert din partea lor, expertiza se efectueaza de o comisie de experti, fiecare dintre experti participind cu drepturi egale la efectuarea expertizei. La numirea expertilor se are in vedere ca persoana sa nu se afle in vreunul din cazurile de incompatibilitate. Cind expertiza se efectueaza la institutiile sau laboratoarele specializate, organul de urmarire penala sau instanta de judecata trimite acesteia actul prin care s-a dispus efectuarea expertizei, cu toate datele necesare, precum si materialul ce trebuie expertizat. Pentru expertiza scrisului, Codul prevede dispozitii speciale in ceea ce priveste recoltarea scriptelor de comparatie; organul judiciar poate ordona institutiilor si persoanelor fizice care poseda scripte de comparatie sa le prezinte; cind este cazul, se poate dispune ca invinuitul sau inculpatul sa prezinte o piesa scrisa cu mina sa sau sa scrie dupa dictarea ce i se face. Scriptele de comparatie, vizate de persoana

DPP–pg–159 care le-a luat, se trimit la laboratorul de expertiza criminalistica ce urmeaza a efectua expertiza scrisului. Expertul caruia i s-a repartizat expertiza procedeaza la efectuarea operatiilor necesare pentru lamurirea chestiunii pentru care s-a dispus expertiza, dupa care se intocmeste raportul de expertiza. Concluziile expertizei nu apatin institutiei specializate, ci expertului care a efectuat-o, insa expertiza se bucura de autoritatea institutiei. |n cazul cind expertiza medicolegala psihiatrica este obligatorie, este necesara internarea invinuitului sau inculpatului in unitatea spitaliceasca de specialitate si efectuarea tuturor investigatiilor clinice si de laborator care se cer (art. 43 din Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 446/1966). Cind expertiza se efectueaza de un expert oficial numit de organul judiciar, acesta este chemat in fata sa, in prezenta partilor. Cu aceasta ocazie, organul de urmarire penala sau instanta de judecata aduce la cunostinta expertului si a partilor obiectul expertizei si intrebarile la care trebuie sa raspunda si li se pune in vedere ca au dreptul sa faca observatii cu privire la aceste intrebari, cerind modificarea sau completarea lor. |n principiu, expertul numit nu poate refuza efectuarea expertizei, astfel incit neprezentarea sa la chemarea facuta poate fi sanctionata cu amenda judiciara (art. 198 lit. c). Daca sint motive temeinice de refuz, expertul numit poate fi inlocuit cu un alt expert. Acceptind efectuarea expertizei, expertul, impreuna cu expertii desemnati la recomandarea partilor, definitiveaza, cu organul judiciar care l-a numit, intrebarile la care urmeaza sa raspunda, materialele de care trebuie sa ia cunostinta, cere sa i se dea lamuririle necesare si poate cere ingaduinta de a obtine de la parti explicatiile de care are nevoie. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata ii poate pune la dispozitie expertului numai materialele supuse expertizei sau poate sa-i prezinte intregul dosar, daca crede de cuviinta. La efectuarea expertizei, expertul nu poate incredinta altei persoane efectuarea lucrarilor, nu poate divulga datele de care a luat cunostinta cu ocazia expertizei, trebuie sa respecte termenul de depunere a raportului de expertiza. |ncalcarea acestor obligatii atrage sanctiuni disciplinare din partea conducerii institutiei specializate, a Corpului expertilor contabili sau a biroului local de expertize tehnice si aplicarea unei amenzi judiciare. De asemenea, expertul trebuie sa efectueze expertiza cu buna credinta si de o calitate corespunzatoare; reua credinta se sanctioneaza penal (art. 260 Cod penal). |ndeplinirea obligatiilor asumate confera expertului dreptul la o retributie (art. 190 al. 4), precum si restituirea cheltuielilor ce a facut. La terminarea lucrarii, expertul intocmeste un raport de expertiza scris; un singur raport se intocmeste si atunci cind exista o comisie de experti, chiar daca au opinii diferite. |n cazul expertizelor tehnice, raportul de expertiza trebuie sa fie avizat de birourile locale de expertiza. Raportul de expertiza cuprinde (art. 123): – partea introductiva – in care se consemneaza imprejurarile care au determinat efectuarea expertizei, precum si intrebarile la care urma sa se raspunda; – partea descriptiva – in care se descriu operatiile efectuate, obiectiile si explicatiile partilor, analiza acestora in lumina celor constatate de expert; – concluziile – care cuprind raspunsurile la intrebarile puse; expertul poate ajunge la concluzii categorice – fie afirmative, fie negative – insa poate formula si concluzii probabile – in sensul ca nu este exclus un raspuns afirmativ la intrebarea pusa, insa nu exista suficiente date sau temeiuri stiintifice pentru a se afirma aceasta categoric (concluzia probabila se poate corobora cu celelalte probe administrate, devenind astfel utila in solutionarea cauzei); expertul mai poate face si afirmatia ca nu poate raspunde la intrebari datorita insuficientei materialului dat spre expertizare sau conditiilor in care a fost recoltat. Raportul de expertiza este insotit de material ilustrativ – scheme, schite, grafice, fotografii etc. Expertul depune sau trimite raportul de expertiza organului care a dispus efectuarea expertizei. Organul de urmarire penala poate comunica partilor concluziile la care a ajuns expertul; in cursul judecatii partile iau cunostinta de continutul raportului de expertiza prin consultarea dosarului. 5) Suplimentul de expertiza si efectuarea unei noi expertize Cind organul judiciar constata, din proprie initiativa sau in urma obiectiilor facute de parti, ca raportul de expertiza nu raspunde la toate intrebarile formulate sau ca, existind materiale noi, este necesar ca si acestea sa fie examinate de expert, dispune efectuare unui supliment de expertiza de catre expertul sau comisia de experti care a efectuat expertiza. Suplimentul de expertiza se poate efectua in doua modalitati: in scris, prin depunerea unui raport suplimentar de expertiza, sau prin lamuriri orale date de expert. Cind suplimentul de expertiza se dispune de organul de urmarire penala sau se efectueaza la o institutie specializata, expertul depune un

Partile nemultumite de concluziile trase de expert pot face obiectii motivate si. Noua expertiza se efectueaza in aceleasi conditii ca si expertiza si se finalizeaza prin depunerea raportului de expertiza la organul care a dispus-o. intemeiate pe o cercetare de specialitate. pentru noua expertiza se recurge la unitatea superioara (laboratorul central de expertize criminalistice. |n acelasi mod se rezolva si contrazicerile dintre expertiza si constatarile tehnico-stiintifice sau medico-legale efectuate in cauza. 2). in acest caz. Comisia rogatorie si delegarea se dispun. se poate adresa pentru efectuarea acestuia unui alt organ sau unei alte instante.DPP–pg–160 raport scris suplimentar. 6) Valoarea probanta a raportului de expertiza Concluziile expertilor sint luate in consideratie la luarea hotaririi numai in masura in care au format convingerea organului judiciar ca sint conforme cu adevarul. din proprie initiativa. ca urmare. |n cazul expertizelor medico-legale. la sedinta de judecata a instantei rogate partile pot fi citate. astfel incit. daca chestiunea ce trebuie lamurita necesita cunostinte de specialitate. precum si in raport de ansamblul probelor administrate in cauza. 125).). magistratul poate – motivat – sa dea incredere concluziilor oricareia dintre ele. Administrarea probelor prin comisie rogatorie si delegare 1) Administrarea probelor de alte organe decit cele care efectueaza urmarirea penala sau judeca procesul Cind un organ de urmarire penala sau o instanta de judecata nu are posibilitatea sa efectueze un act procedural de competenta sa. intrebarile la care martorul trebuie sa raspunda. sa se recurga la specialisti de inalta calificare care sa lamureasca chestiunea supusa expertizei. perchezitii sau orice alt act procedural. este obligatorie obtinerea avizului comisiei superioare de control si avizare. care are aceasta posibilitate. in baza analizei critice si obiective a expertizelor efectuate. desemnati in acelasi mod ca si primii experti. daca are indoiala asupra corectitudinii expertului sau a caracterului stiintific al concluziilor acestuia. 124 al.27. se procedeaza la efectuarea actului procedural prin comisie rogatorie sau prin delegare. pentru lamuriri suplimentare. luarea masurilor preventive etc. datorita slabei pregatiri profesionale a unui expert sau incorectitudinii sale. filialele sau chiar Institutul central de cercetari medico-legale). de exercitare a functiei procesuale de aparare. la cerere. cind se dau interpretari diferite acelorasi date. De aceea. de un aparator. iar inculpatul arestat va fi reprezentat. |n cazul expertizelor ce se efectueaza la institutii specializate. Exista insa posibilitatea ca. Prin comisia rogatorie se poate efectua ascultarea unui martor. Cind comisia rogatorie sau delegarea se efectueaza de o instanta de judecata. procedeaza la efectuarea unei noi expertize. Nu pot forma obiectul unei comisii rogatorii sau delegari actele procesuale ale organelor judiciare (prin care se dispune efectuarea unor probatorii) si cele prin care se exercita o functie procesuala (cum ar fi punerea in miscare a actiunii penale. in care se cuprind toate precizarile necesare pentru efectuarea in bune conditii de catre organul rogat sau delegat a actului procesual solicitat. o cercetare la fata locului. concluziile trase de acesta sa nu corespunda adevarului. a concluziilor specialistilor de inalta calificare la care s-a apelat. |n raport de convingerea pe care si-a format-o. I. care ajung la concluzii contrare. dupa caz. |n mod firesc organele judiciare au incredere in concluziile expertilor oficiali. se efectueaza de regula de o comisie de experti (altii decit cei care au efectuat expertiza). legea nu face distinctie intre expertiza si noua expertiza. organul de urmarire penala sau instanta de judecata. dupa procedura de ascultare a martorilor (art. poate dispune efectuarea unei noi expertize. si organul judiciar. in acest caz indoiala dispare si se poate acorda incredere concluziilor expertilor. Este insa de preferat. ridicarea de obiecte si inscrisuri. se pune problema de a sti caror concluzii trebuie sa li se dea incredere. in principiu. |n legatura cu valoarea probanta. se formuleaza de catre organul care dispune. Dintre actele procesuale cu caracter probatoriu nu poate face obiect al comisiei rogatorii sau al delegarii ascultarea invinuitului sau inculpatului. daca sint confirmate de ansamblul probelor administrate in cauza. Daca actul procedural consta in ascultarea unui martor. instanta de judecata poate dispune ascultarea expertului in sedinta de judecata. neavind o valoare prioritara fata de probele rezultate din alte mijloace de proba. . Cind noua expertiza ajunge la concluzii diferite. daca are indoiala asupra exactitatii concluziilor expertului (art. prin rezolutie sau prin incheiere. pot cere efectuare unei noi expertize. Noua expertiza poate ajunge la aceleasi concluzii ca si prima expertiza. avind acelasi obiect ca si prima expertiza. chiar contrare primei expertize. eventual si de catre parti. din oficiu. deoarece aceasta constituie si mijloc de aparare. se poate da incredere noii expertize si inlatura prima expertiza sau invers. Noua expertiza. cu obligatia de a se motiva alegerea facuta.

sa efectueze un act procedural necesar cauzei pe care o instrumenteaza54. Libertatea individuala a partilor. se poate ivi necesitatea folosirii unor mijloace de constringere impotriva invinuitului sau inculpatului. Retinerea unei persoane – cea mai urgenta masura de constringere procesuala – nu poate avea loc decit dupa inceperea urmaririi penale. precum si repararea de catre inculpat si partea responsabila civilmente a pagubei cauzate prin infractiune. prin care sa fie impiedicata obstructionarea de catre acestea a urmaririi penale si a judecatii sau sustragerea lor de la executarea pedepselor si a celorlalte sanctiuni de drept penal sau de la repararea pagubelor cauzate prin infractiune. 4). prin scoaterea lor din sedinta de judecata in cazul cind produc tulburari in desfasurarea acesteia. poate dispune ca masura asiguratorie sa fie adusa la indeplinire de catre secretarul procuraturii (art. I. Mijloacele de constringere procesuala si felurile lor 1) Notiunea de masuri procesuale si importanta lor |n vederea desfasurarii normale a procesului penal si a realizarii scopului sau. se ingaduie retinerea pe o durata de cel mult 24 ore si arestarea pe cel mult 5 zile a celor care au savirsit contraventiile sanctionate de lege cu inchisoare contraventionala. Instanta de judecata poate delega procurorul sa efectueze o perchezitie (art. a ordinii si linistii publice. privarea sau limitarea libertatii individuale a invinutului sau inculpatului impiedica sustragerea acestuia de la urmarire si de la judecata. 2). Masurile procesuale teritoriala. Procurorul poate delega. cind faptuitorul devine invinuit. a confiscarii speciale. organul de cercetare al politiei dintr-o alta localitate decit cea a sediului parchetului sa efectueze unele acte procedurale (art. 102 al. o judec`torie unei alte judec`torii 54 .DPP–pg–161 2) Comisia rogatorie Comisia rogatorie este actul procedural prin care organul de urmarire penala sau instanta de judecata. inainte de inceperea urmaririi penale nu se pot lua masurile de constringere prevazute de Codul de procedura penala – in afara de aducerea silita – chiar daca s-a constatat savirsirea infractiunii si se cunoaste cine este faptuitorul. chiar daca nu este corespunzator ca functie procesuala. o perchezitie etc. dar necompetent functional sa efectueze in cauza urmarirea sau judecata. privarea de libertate in aceste cazuri nu se face in legatura cu o infractiune. dar cu alta raza teritoriala. I. a martorilor. 3) Delegarea Spre deosebire de comisia rogatorie. 217 al. deci nu este o masura procesuala penala. intr-o cauza de competenta sa. Un organ de urmarire penala central poate delega un organ de urmarire local sa efectueze o cercetare la fata locului. 2). precum si de la executarea pedepsei inchisorii. de a se asigura normala desfasurare a procesului penal. Astfel. delegarea consta in transmiterea dreptului de a efectua un act procedural unui organ ierarhic inferior. |n unele cazuri masurile procesuale au scopul de a preveni savirsirea unor infractiuni. fie prin privarea de libertate a invinuitului pentru care exista temerea ca ar pregati un procuror de la un parchet de pe ling` tribunal unui alt procuror de la un alt parchet de pe ling` un tribunal. de aceeasi categorie si de acelasi grad. in limitarea libertatii lor sau in limitarea altor drepturi si libertati consacrate prin Constitutie. 164 al. Deci prin comisie rogatorie se face o transmitere a dreptului de a efectua un act procedural unui alt organ de urmarire penala sau unei alte instante de judecata cu aceeasi competenta functionala. expertilor poate fi limitata prin aducerea silita a acestora in fata autoritatii judecatoresti. Masurile luate in cursul procesului penal au un scop procesual. Prin Legea nr. Constringerea poate consta in privarea de libertate a acestor persoane. impotriva partii responsabile civilmente ori a altor persoane. Masurile de constringere procesuala se pot lua numai in cursul procesului penal. cere unui alt organ de urmarire penala sau instante de judecata. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convituire sociala. executarea pedepsei aplicate si repararea pagubei cauzate prin infractiune. limitarea dreptului de a dispune de bunurile proprii asigura executarea unor pedepse pecuniare.28. avind competenta potrivit legii. Deci la delegare se transmite dreptul de a efectua un act procedural unui organ competent ca raza Titlul V – MIJLOACELE PROCESUALE {I PROCEDURALE PENALE Cap. de asemenea.

de la judecata sau de la executarea pedepsei. 2) Felurile masurilor procesuale Luind drept criteriu valoarea sociala asupra careia se exericta constringerea. legea poate sa prevada obligativitatea pentru autoritatea judecatoreasca de a lua masura procesuala55. sub denumirea “Masurile preventive si alte masuri procesuale”. apreciate ca prezentind importanta deosebita pentru realizarea tragerii la raspundere penala si civila a celor care au savirsit infractiuni. in partea generala a dreptului procesual penal se studiaza reglementarea masurilor procesuale. Constituind o privare sau limitare a unor drepturi garantate prin Constitutie. de aceea. Ca urmare. Notiunea si felurile masurilor preventive 1) Notiunea de masuri preventive Potrivit art. 136. precum si cazurile si conditiile in care pot fi luate. executarea sanctiunilor aplicate si repararea pagubei produse prin infractiune. el poate incerca sa se sustraga de la urmarire si de la judecata. prin re]inerea [i arestarea invinuitului sau inculpatului ori prin internarea sa intr-un institut medical de specialitate. libertatea individual` a acestuia. sa impiedice dovedirea vinovatiei sale etc. cum ar fi obligatia de a se prezenta in fata autoritatii judecatoresti sau interzicerea dreptului de a fi prezent la sedinta de judecata. masurile procesuale pot fi personale si reale. legea trebuie sa stabileasca durata lor maxima. in partea generala a Codului de procedura penala sint reglementate intr-un titlu distinct. aceste masuri de constringere se numesc masuri procedurale. astfel se impiedica sustragerea de la executarea pedepselor pecuniare sau de la repararea pagubei. Unele din masurile de constringere procesuala atrag atingerea unor drepturi si libertati fundamentale ale cetatenilor (libertatea. proprietatea). restituirea lucrurilor si restabilirea situatiei anterioare savirsirii infractiunii. legea trebuie sa prevada masurile procesuale ce se pot lua. in masuri preventive si alte masuri procesuale. sa ascunda comiterea infractiunii.29.. Autoritatea judiciara are facultatea de a lua sau nu masura preventiva. masurile de siguranta. I. sa prevada si posibilitatea revocarii lor si sa reglementeze cazurile cind acestea inceteaza de drept. Prin masuri procesuale se inteleg mijloacele prevazute de lege de privare sau limitare a unor drepturi fundamentale ale cetatenilor. Codul nominalizeaza masurile de ocrotire. prin existenta cazului si conditiilor care justifica luarea acestei masuri de constringere. pe o anumit` perioad` de timp. iar in cazul cind a luat-o trebuie sa o motiveze. in scop procesual. in vederea desf`[ur`rii normale a procesului penal [i a garant`rii execut`rii pedepsei inchisorii. Masurile procesuale se iau numai impotriva invinuitului sau inculpatului. |nvinuitul sau inculpatul poate incerca. acesta este privat de libertate. ori previn savirsirea de fapte antisociale. 136–160 10) §1. in de exemplu in cazul infrac]iunilor flagrante este obligatorie luarea m`surii re]inerii [i arest`rii preventive a invinuitului. iar in cazul producerii unor pagube propriet`]ii publice devine obligatorie luarea m`surilor asiguratorii 56 prin obligarea invinuitului de a nu p`r`si localitatea in care locuie[te ori de a face tratament medical se limiteaz`. Alte masuri de constringere aduc atingere unor drepturi procesuale sau intervin pentru a se asigura indeplinirea unor obligatii procesuale. potrivit Codului de procedura penala. daca prezinta pericol pentru societate.DPP–pg–162 savirsirea de infractiuni. Codul de procedura penala clasifica masurile procesuale dupa importanta lor in procesul penal. fie prin internarea medicala sau obligarea la tratament medical. Totodata. |ntrucit masurile procesuale se refera la constringerea adusa unor drepturi si libertati fundamentale ale cetateanului. masurile asiguratorii. Masura procesuala reala aduce limitarea dreptului invinuitului sau inculpatului ori al partii responsabile civilmente de a dispune de bunurile sau veniturile proprii57. Masurile preventive (art. masurile procesuale au un caracter de exceptie. prin care organele judiciare asigura desfasurarea normala a procesului penal. ca institutie distincta. printre celelalte masuri procesuale. restabilirea situa]iei anterioare s`vir[irii infrac]iunii constituie m`suri procesuale reale 55 . masurile preventive sint mijloacele de constringere prevazute de lege pe care le pot lua autoritatile judiciare in vederea asigurarii unei bune desfasurari a procesului penal ori a impiedicarii sustragerii invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala. initial. pentru a intirzia tragerea sa la raspundere penala. Masura procesuala personala consta in limitarea sau chiar privarea de libertate a invinuitului sau inculpatului56. garantate prin Constitutie. |n cazurile prevazute de lege. ele se numesc masuri procesuale. restituirea bunurilor apar]inind persoanei v`t`mate. ori a evit`rii unui pericol social 57 indisponibilizarea prin sechestru sau prin poprire a bunurilor sau veniturilor invinuitului sau inculpatului ori ale p`r]ii responsabile civilmente.

se putea interzice acestuia deplasarea intr-o anumita localitate ori parasirea localitatii in care locuia. deci. si o masura preventiva limitativa de drepturi. in modificarea adusa prin Legea nr. de aceea. in cazul unor invinuiti sau inculpati. Codul de procedura penala din 1968 a introdus. in reglementarea masurilor preventive se recomanda instituirea unor masuri de grad diferentiat de constringere a libertatii individuale sau a altor drepturi si libertati. aceasta a fost reglementata sub forma arestarii preventive a invinuitului si arestarii preventive a inculpatului. si numai ca urmare a liberarii provizorii a celui arestat preventiv. si nu pot fi inlaturate sau restrinse printr-o lege organica sau ordinara. legisla]ia francez` reglementeaz` controlul judiciar ca o m`sur` preventiv` de sine st`t`toare. masura preventiva se executa in penitenciare sau in arestul politiei. fiind dispusa numai atunci cind este necesara si are o durata determinata. 2) Felurile masurilor preventive |n Codul de procedura penala din 1936 erau reglementate. pe linga retinere si arestare preventiva. inculpatul condamnat definitiv poate incerca sa se sustraga de la executarea pedepsei. inculpatul fiind supus unor obligatii. privarea de libertate ca masura preventiva are un caracter procesual. Privarea de libertate apare. ca pedeapsa. in alte cazuri devine necesara privarea de libertate pe o anumita perioada de timp sau chiar pe intreaga durata a procesului. toate legislatiile moderne pun la indemina autoritatilor judiciare mijloace de constringere necesare prin care sa le poata preveni. |mpotriva incercarilor invinuitului sau inculpatului de a obstructiona realizarea scopului procesual penal. Tratamentul asemanator a determinat adoptarea dispozitiilor potrivit carora timpul retinerii si arestarii preventive se scade din durata pedepsei inchisorii pronuntate de 58 obligarea de a nu p`r`si localitatea in care locuie[te f`r` o invoire special`. ca urmare. 60 in cazul procedurii urgente pentru infrac]iunile flagrante.DPP–pg–163 fine. arestarea preventiv` a inculpatului. masura preventiva care poate asigura scopul urmarit prin cea mai mica constringere. constringere echivalenta cu executarea pedepsei inchisorii. precum si prin celelalte dispozitii ale Codului. ca urmare a hotaririi definitive de condamnare. limitative de drepturi: liberarea provizorie sub control judiciar si liberarea provizorie pe cautiune. printr-o atingere minima adusa libertatii lor individuale58. ca o masura de exceptie de la regula aflarii inculpatului in stare de libertate. plecare in strainatate. in prealabil. Pentru a pune de acord reglementarea masurilor preventive cu cerintele actelor internationale privind drepturile omului. trebuie instituite garantiile juridice necesare care sa impiedice orice abuz in luarea si mentinerea masurilor preventive. sub sanctiunea – in cazul nerespectarii obligatiilor asumate – de a reveni la starea de privare de libertate59. care poate fi luat` f`r` a fi necesar`. de a depune o cau]iune etc. ea consta totusi in privare de libertate. |n ce priveste arestarea preventiva. |ntrucit masurile preventive aduc atingere libertatii individuale. ca masuri preventive. De aceea. are totusi o natura procesuala. ceea ce le da caracter constitutional. denumirea de masuri preventive. Daca masura preventiva este de natura procesuala. fiind luata numai in cursul procesului penal. cu o libertate limitata si cu caracter provizoriu. indeplineste rolul oricarei pedepse – prevenirea savirsirii de noi infractiuni – fiind obligatorie. 32/1990 a introdus doua noi masuri preventive. Scopul de prevenire poate fi atins. prin ascundere. Legea nr. consfintita ca un drept fundamental al cetateanului. retinerea si arestarea preventiva. astfel incit autoritatea judiciara sa poate alege. 5 Cod procedura penala. ridicindu-se astfel reglementarea masurilor preventive la nivelul legislatiilor occidentale. ambele masuri privative de libertate. Dimpotriva. care nu poate depasi momentul finalizarii procesului penal60. desi se aseamana cu constringerea realizata prin executarea pedepsei inchisorii. privarea de libertate in executarea pedepsei inchisorii incepe dupa epuizarea procesului penal. ultimele doua masuri preventive inlocuiesc privarea de libertate a inculpatului. arestarea preventiva este facultativa. de regula in conditii asemanatoare cu cele ale executarii inchisorii. ca masura a arestarii preventive. si dureaza perioada de timp stabilita prin hotarirea de condamnare. 59 Spre deosebire de reglementarea liber`rii provizorii sub control judiciar. Lipsirea de libertate in cazul inchisorii. |n mod exceptional. 32/1990. prev`zut` de Legea nr. de a se prezenta periodic la poli]ie. 23 din Constitutie. spre deosebire de masurile preventive care implica o privare de libertate. de aici. Importante garantii au fost prevazute in art. in vederea asigurarii bunei desfasurari a acestuia si impiedicarii inculpatului de a se sustrage de la eventuala condamnare la inchisoare. 3) Natura procesuala a masurilor preventive Constringerea realizata prin masurile preventive privative de libertate. in raport cu fiecare cauza concreta. arestarea este ins` obligatorie . Alte garantii sint inscrise in art. denumita obligarea de a nu parasi localitatea. 32/1990.

plingindu-se impotriva oricarei masuri sau activitati procesuale ilegale. instanta de judecata. §2. 38511). 88 Cod penal). suprinderea in apropierea locului faptei etc. – infractiunea este flagranta (lit. dintre care cele mai multe intemeiate pe prezumtia de nevinovatie: persoana invinuita se considera nevinovata pina la pronuntarea unei hotariri definitive de condamnare. – i se comunica o copie dupa actul de sesizare a instantei spre a lua cunostinta de faptele pentru care este trimis in judecata (art. in sensul unui element de fapt care provine dintr-unul din mijloacele de proba prevazute de lege. Potrivit art. este firesc insa ca arestarea preventiva sa nu se sprijine numai pe indicii temeinice. Aceasta critica poate fi combatuta prin invocarea caracterului procesual al arestarii preventive. Astfel de indicii temeinice pot justifica luarea masurii preventive a retinerii. a executat pedeapsa inchisorii (art. Critica a fost insa de natura sa atraga modificari insemnate in reglementarea masurilor preventive. 40 din Legea nr. 143 al. care este de natura urgenta si dureaza numai 24 de ore. ca si cel care. Pentru “indicii temeinice” se da urmatoare explicatie in art. Procedura de luare a masurilor preventive 1) Conditiile cerute de lege pentru luarea masurilor preventive Pentru a putea fi luata o masura preventiva impotriva invinuitului sau inculpatului. la rejudecarea cauzei dupa apelul sau recursul inculpatului nu se mai poate pronunta pedeapsa inchisorii ca urmare a regulii neagravarii situatiei partii in propriul sau apel sau recurs (art. 3: “atunci cind din date existente in cauza rezulta presupunerea ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala a savirsit fapta”. 372. 172 al. Inculpatul detinut preventiv nu poarta uniforma celor condamnati definitiv la pedeapsa inchisorii. 313). 2).DPP–pg–164 instanta (art. judecata ori de la executarea pedepsei sau a facut pregatiri de aceasta natura (lit. a fugit sau s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la urmarire. liberarea provizorie sub control judiciar ori pe cau]iune. Nu este insa indeplinita conditia atunci cind. ci impunerea unor obligatii61. c). 314. s-au formulat numeroase obiectii. ci pe probe. controlul judiciar instituit in Fran]a in 1970. b) Exista probe sau indicii temeinice ca invinuitul sau inculpatul a savirsit o fapta prevazuta de legea penala (art. procurorului ierarhic superior. legea noastra de procedura instituie drepturi procesuale pentru inculpatul arestat preventiv pe care nu le are inculpatul aflat in stare de libertate: – ascultarea sa are loc numai in prezenta unui aparator ales sau numit din oficiu (art. pentru a se putea stringe primele probe. dupa ce s-a pronuntat o condamnare la amenda. 171). este dispusa sa-l considere vinovat. Pentru a contracara ideea ca arestarea preventiva estompeaza prezumtia de nevinovatie. 375. ceea ce poate conduce la grave erori judiciare. or arestarea preventiva se ia in temeiul unei convingeri de vinovatie. luarea sau mentinerea ei neexprimind convingerea de vinovatie. altor autoritati. fiind adoptate unele masuri care sa nu atraga privarea de libertate. 143) Termenul de “proba” este explicat prin dispozitiile art. care este contrara prezumtiei de nevinovatie. inculpatul arestat preventiv are dreptul sa trimita scrisori.). introdus` in România in 1990 61 . 23/1969 pentru executarea pedepselor. a). nevinovat fiind. 63 si 64. 3858). 504). inclusiv organului care efectueaza urmarirea penala. 148 Aceste opt cazuri (a–h) pot fi grupate in urmatoarele situatii mai semnificative: – invinuitul sau inculpatul nu poate fi identificat (lit. legea cere indeplinirea urmatoarelor conditii: a) Infractiunea pentru care se desfasoara procesul penal sa fie pedepsita de lege cu inchisoarea Se indeplineste aceasta conditie si atunci cind pedeapsa prevazuta de lege este alternativa – inchisoare sau amenda. cind judeca un inculpat aresatat preventiv. efectuate potrivit legii. c) Exista unul din cazurile prevazute in art. Cu privire la cea mai grava masura preventiva – arestarea – care poate dura pina la finalizarea procesului penal printr-o hotarire definitiva. b). iar cel nevinovat care a fost supus pe nedrept unei masuri preventive are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite. un denunt. – este obligatorie asistenta juridica in cursul urmaririi penale si al judecatii (art. ci recurgerea la o masura care sa asigure normala desfasurare a procesului si asigurarea executarii unei eventuale condamnari. – nu poate fi judecat in lipsa (art. deci elementele de fapt provin din alte mijloace de informare decit din mijloacele legale de proba (o plingere.

sentinta. pentru unele cazuri fiind stabilit un maxim de pedeapsa a inchisorii mai mare de un an. iar alteori este necesara retinerea. gradul de pericol social al infractiunii. determinata de la caz la caz de imprejurarile concrete ale cauzei. textul de lege in care aceasta se incadreaza. existind circumstante agravante (lit. 2) Procedura de luare a masurilor preventive Potrivit dispozitiilor art. bolnav. procurorul. 136 al. g). Uneori este suficienta numai obligarea invinuitului sau inculpatului de a nu parasi localitatea unde locuieste. |nlocuirea. iar de instanta de judecata prin hotarire (incheiere. |n cazul arestarii preventive se emite si un mandat de arestare preventiva. iar pentru ultimul caz mai mare de 2 ani62. h). este indispensabila cumularea cu o noua conditie. masura poate fi inlocuita cu alta. indignarea publica neputind fi satisfacuta altfel (lit. 62 . se poate lua impotriva sa m`sura arest`rii preventive. virsta. Celelalte masuri preventive – obligarea de a nu parasi localitatea. pentru care maximul pedepsei inchisorii este mult mai ridicat 63 Dac` m`sura arest`rii inculpatului a fost luat` pe motivul c` acesta a incercat s` influen]eze martorii [i s` se sustrag` de la urm`rire. – limita de pedeaps` de un an [i 2 ani poate fi apreciat` ca prea redus`. facultatea de a alege masura preventiva care corespunde cel mai bine scopului urmarit. f). in cazul cind aceasta este necesara. ci numai acela de a asigura prezentarea sa la [edin]a de judecat`. – daca urmeaza a se lua masura arestarii preventive a invinuitului sau inculpatului. avind dreptul sa efectueze orice act de competenta organului de cercetare penala. in timp ce pentru un infractor cu antecedente penale. deci pentru aceeasi infractiune se va putea lua numai masura obligarii de a nu parasi localitatea. – lasarea in libertate a invinuitului sau inculpatului ar prezenta un pericol pentru ordinea publica. liberarea provizorie sub control judiciar si cea pe cautiune – nu pot fi luate decit de procuror si de instanta de judecata. 136. |ntrucit prin luarea unei masuri preventive se instituie un raport procesual adiacent. comune pentru luarea masurii retinerii si arestarii preventive. decizie). nemaiexistind temeiul care s` justifice privarea sa de libertate in cursul judec`]ii. Dac` m`sura oblig`rii de a nu p`r`si localitatea a avut ca temei garantarea prezen]ei inculpatului la judecat`. a comis sau este gata sa comita o noua infractiune (lit. distrugerea mijloacelor materiale de proba ori prin alte asemenea actiuni (lit. se lasa procurorului si instantei de judecata mai intii optiunea de a lua sau nu o masura preventiva si. e). prin influentarea martorilor si expertilor. apoi. se diferentiaza insa in raport de masura care urmeaza a fi luata: – daca trebuie luata masura retinerii este suficient sa existe una din imprejurarile aratate. arestarea preventiva a invinuitului sau a inculpatului. d). fie mai grava63. arestarea invinuitului si apoi arestarea inculpatului. in mod firesc poate lua si personal aceasta masura. pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savirsita si temeiurile concrete care au determinat laurea masurii preventive (art. prin inc`lcarea obliga]iei luate. de persoana faptuitorului. privind gravitatea pedepsei prevazute de lege. antecedentele si alte situatii privind persoana fata de care se ia masura. este recidivist (lit. sanatatea. – fapta si faptuitorul prezinta un grad sporit de pericol social. Aceste cazuri. revocarea si incetarea de drept a masurilor preventive 1) |nlocuirea si revocarea masurilor preventive |n cazul in care temeiul pentru care s-a luat masura preventiva s-a schimbat. se poate inlocui arestarea preventiv` cu obligarea de a nu p`r`si localitatea. in faza de judecata masura preventiva este luata de instanta sesizata cu judecarea cauzei. masura potrivita poate fi arestarea preventiva. daca faptuitorul este in virsta. inculpatul provoac` gtemerea c` va incerca s` se sustrag` de la executarea pedepsei. Luarea masurii preventive fiind facultativa. 137). Actul procedural prin care s-a dispus masura preventiva trebuie sa cuprinda fapta care face obiectul invinuirii. si anume: in faza de urmarire penala retinerea se dispune de organul de cercetare penala. §3. si criteriile ce trebuie avute in vedere: scopul acesteia.DPP–pg–165 invinuitul sau inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului. retinerea cade in atributiile organului de cercetare penala. dup` stringerea probelor [i terminarea cercet`rii. este competent sa ia masura preventiva numai organul judiciar in fata caruia se afla raportul procesual principal. Masura preventiva este luata de organul de cercetare penala si de procuror prin ordonanta motivata.ult. arestarea preventiv` fiind justificat` doar in cazul faptelor grave. |n legatura cu aceasta alegere a masurii celei mai potrivite. infractor primar. 148. periculos pentru ordinea publica. oricare ar fi limitele de pedeapsa cu inchisoarea prevazute de lege pentru fapta savirsita. iar celelalte masuri preventive de catre procurorul care efectueaza urmarirea penala sau care o supravegheaza. se prevad in art. iar in timpul judec`]ii. fie mai usoara. prevazuta in art.

cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere (art. Cazurile in care inceteaza de drept masura preventiva sint determinate de intervenirea. 6 din Constitutie se prevede ca eliberarea celui retinut sau arestat este obligatorie daca motivele pentru care au fost luate aceste masuri au disparut. Inexistenta vreunui temei care sa mai justifice mentinerea masurii preventive este apreciata de organul in fata caruia se afla cauza. 81 Cod penal). incetarea de drept a masurii preventive intervine (art. comunicindu-se despre aceasta organelor competente. atunci cind cauza a ajuns in fata instantei de judecata. motivele retinerii sau ale arestarii. ci dimpotriva. in acest caz este vorba de o inlocuire a unei masuri preventive cu alta. ci primul act pentru inlocuirea liberarii provizorii cu masura arestarii preventive. insa. – in cazul in care durata arestarii preventive a atins jumatatea maximului pedepsei inchisorii prevazute de lege pentru infractiunea pentru care este urmarit inculpatul. la expirarea celor 24 de ore prev`zute de lege. dar nu se revine la starea de libertate deplina. Pentru a intari garantiile libertatii individuale. a unor obstacole in mentinerea masurii sau in desfasurarea procesului si in solutionarea cauzei. 350): – in cazul cind. Ca urmare. – in caz de condamnare la pedeapsa inchisorii pe o durata egala cu durata retinerii si arestarii preventive. 4 din Constitutie. inculpatul nu-si indeplineste obligatiile asumate prin noua masura preventiva. in limba pe care o intelege. iar de exemplu. in acest caz. §4. in cazul in care. in art. revocarea se dispune la cererea invinuitului sau inculpatului sau din oficiu. de condamnare la pedeapsa inchisorii cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei (art. aceasta este singura autoritate care poate dispune revocarea masurii. Garantiile privind legalitatea masurilor preventive 1) Garantiile instituite in cursul urmaririi penale |n baza dispozitiei cuprinse in art. autoritatea in fata careia se afla cauza fiind obligata – sub raspundere disciplinara si chiar penala (art. – in caz de condamnare la amenda. O situatie speciala o prezinta noile masuri preventive instituite. se revine la masura arestarii preventive.DPP–pg–166 Revocarea masurii preventive se dispune atunci cind nu mai exista nici un temei care sa justifice mentinerea ei. 23 al. redindu-se inculpatului starea de libertate sub anumite conditii. – |n faza de urmarire penala. – in cazul in care s-a dispus scoaterea de sub urmarire sau incetarea urmaririi. autoritatea judiciara in fata careia se afla cauza dispune de indata punerea in libertate a celui retinut sau arestat preventiv ori inlaturarea obligatiilor ce i s-au impus in cazul celorlalte masuri preventive. tinindu-se seama de disparitia temeiului pentru care a fost luata si lipsa oricarui alt temei prevazut in art. cind s-a dispus revocarea masurii preventive. aceasta este revocata. celui retinut sau arestat i se aduc de indata la cunostinta. deoarece nu mai poate interveni condamnarea inculpatului. deoarece liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune este o masura preventiva care inlocuieste arestarea preventiva. – in caz de achitare sau de incetare a procesului penal. 861 Cod penal). 148. invinuitul sau inculpatul ramine supus unei constringeri prevazute de noua masura preventiva. Aceste cazuri sint diferite dupa faza procesuala in care intervin. |n cazul cind se dispune inlocuirea masurii preventive. in cursul procesului. 266 Cod penal) – sa puna in libertate pe cel retinut sau arestat preventiv ori sa ridice de indata obligatia de a nu parasi localitatea sau alte obligatii impuse de controlul judiciar. Imediat ce a intervenit cazul de incetare de drept a masurii preventive. inainte de pronuntarea unei hotariri de condamnare la prima instanta. care implica o apreciere privind inexistenta vreunui temei pentru mentinerea masurii preventive. nu este o revocare propriu-zisa a masurii preventive. cu executarea pedepsei la locul de munca (art. 86 7 Cod penal) ori cu aplicarea in intregime a gratierii. invinuitul sau inculpatul este repus in starea de drept initiala. Deci. durata arestarii preventive a atins jumatatea pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea care formeaza obiectul invinuirii. fara a fi supus vreunei constringeri decurgind din masuri preventive. masura preventiva luata inceteaza de drept: – la expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de procuror cu privire la durata masurii preventive luate64. re]inerea invinuitului inceteaz` de drept dac` nu s-a luat impotriva sa m`sura arest`rii preventive ca invinuit sau ca inculpat 64 . – |n faza de judecata. chiar daca masura preventiva a fost luata de procuror. incetarea de drept a masurii preventive constituie un obstacol legal in mentinerea ei. 2) |ncetarea de drept a masurilor preventive Spre deosebire de revocare. 23 al.

inlocuit. a unui membru din familia acestuia ori alta persoana pe care o desemneaza invinuitul sau inculpatul. Dispozitia anterioara. Pentru a fi solutionata imediat. 23 al. procurorul sau instanta de judecata are obligatia sa ia masura de ocrotire a incunostintarii. 275. incheierea pronuntata de instanta de judecata este supusa recursului. pentru procuror. recunoscindu-se celui fata de care s-a luat o masura preventiva dreptul de a se plinge la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond. fixindu-se un termen imediat de solutionare. fara ca prin recurgerea la o asemenea plingere sa piarda si dreptul de a se plinge si instantei de judecata. prin incheiere. ca invinuitul sau inculpatul sa foloseasca plingerea la procurroul ierarhic superior – cale deschisa impotriva oricaror masuri si acte de urmarire penala efectuate cu incalcarea legii – reglementata in art. Pentru a nu intirzia desfasurarea normala a procesului penal. inlocuirea. in caz contrar. termenul de recurs impotriva incheierii prin care s-a luat. cu participarea procurorului. deoarece restringerea adusa libertatii individuale trebuie sa fie controlata de instantele de judecata. ceea ce inlatura controlul indeplinirii obligatiei de punere in libertate atunci cind nu mai exista motive pentru justificarea masurii preventive65. O alta garantie importanta referitoare la legalitatea masurii preventive este dispozitia potrivit careia persoana arestata are dreptul sa ceara punerea in libertate provizorie sub control judiciar sau pe cautiune. cit si plingerea la instanta de judecata. garan]ie fireasc` a uneia din libert`]ile fundamentale ale cet`]eanului” 65 . 23 al. La termenul fixat. insa. |n interpretarea data in practica judiciara. constata legalitatea sau ilegalitatea masurii preventive luate impotriva sa si o poate ataca in fata autoritatii competente. compuse din judecatori independenti si supusi numai legii. revocarea sau incetarea de drept a masurii preventive poate fi atacata cu recurs de catre procuror sau inculpat (art. 141). 4 din Constitutie. ceea ce permite instantei de recurs sa verifice legalitatea si temeinicia unei asemenea incheieri. revocat sau s-a incetat de drept masura preventiva este de 3 zile. aceasta nu impiedica. procurorul fiind obligat sa se pronunte asupra acestei cereri. revocarea ei. Theodoru: “orice incheiere dat` cu privire la libertatea individual` a inculpatului trebuie s` fie supus` unei c`i de atac. de asemenea. in termen de 24 de ore. invinuitul sau inculpatul care fusese supus unei masuri preventive avea dreptul sa se plinga procurorului ierarhic superior celui care a luat masura preventiva. astfel ca s-a pus problema daca au ramas in vigoare atit plingerea la procuror. actuala reglementare supune incheierea privind masurile preventive unei cai de atac. Potrivit art. dispunind mentinerea masurii preventive. in prezenta unui avocat ales sau numit din oficiu. |n acest mod. asupra legalitatii masurii. in termen de 3 zile. |n redactarea initiala a Codului de procedura penala. dupa ascultarea invinuitului sau inculpatului. daca a fost legal luata. Aceasta garantie a fost consacrata si in art. prin care invinuitul sau inculpatul se putea plinge procurorului ierarhic superior impotriva masurii preventive considerata nelegala. 2) Garantiile prevazute pentru faza de judecata |ncheierea data de prima instanta prin care se dispune luarea. se pronunta in aceeasi zi. se sustrage astfel controlului instantei de recurs incheierea data in acest sens. se prevede ca recursul inculpatului nu suspenda aplicarea masurii. plingerea facuta la instanta de judecata trebuie sa ajunga la aceasta in termen de 24 de ore.DPP–pg–167 invinuirea in cel mai scurt timp. Considerindu-se ca o asemenea reglementare nu este satisfacatoare. 6 din Constitutie). cu solicitarea de a se verifica legalitatea luarii acestei masuri. consemnindu-se aceasta intr-un proces-verbal. pentru a nu impiedica exercitarea constringerii procesuale. 1401. Fara indoiala ca plingerea la instanta de judecata ramine cea mai puternica si eficienta garantie cu privire la controlul legalitatii luarii masurii preventive. invinuitul sau inculpatul arestat este adus in fata instantei si va fi asistat de un aparator ales sau numit din oficiu. Cind se dispune arestarea preventiva a invinuitului sau inculpatului. nu a fost abrogata in mod expres. Instanta de judecata. sau. corespunzator acestui drept exista. invinuitul sau inculpatul afla de ce a fost privat de libertate. 32/1990 s-a inscris o garantie importanta. dar recursul procurorului suspenda punerea in libertate a inculpatului. Spre deosebire de Codul anterior. G. prin Legea nr. obligatia de a dispune eliberarea celui retinut sau arestat daca motivele acestor masuri au disparut (art. incheierea de mentinere a masurii preventive – deci de respingere a cererii de revocare a masurii preventive – nu este supusa recursului. ceea ce i-a dat un caracter de dispozitie ce nu poate fi inlaturata decit printr-o lege constitutionala.

Pe baza ordonantei de retinere. daca sint indeplinite conditiile prevazute de lege: – pentru fapta savirsita legea prevede pedeapsa inchisorii. 148. Aceasta masura preventiva poate fi luata daca. Riscul incalcarii obligatiei impuse consta in facultatea acordata organului judiciar de a proceda la inlocuirea acestei masuri cu arestarea invinuitului sau inculpatului. 146–147) Cind privarea de libertate a invinuitului trebuie mentinuta peste durata celor 24 de ore a retinerii.DPP–pg–168 §5. consta in indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului de a nu parasi localitatea in care locuieste fara incuviintarea autoritatii care a dispus masura. – exista unul din cazurile prevazute in art 148. Dupa intocmirea ordonantei. O obligatie similara se prevede si in cazul masurii liberarii provizorii sub control judiciar (art. care constituie o masura preventiva ce se ia initial de organul judiciar. emite o ordonanta de punere in libertate in care. prin ordonanta motivata. oricare ar fi limitele pedepsei legale pentru fapta savirsita. aplicata destul de rar in practica judiciara. – sint probe sau indicii temeinice ca invinuitul a savirsit fapta de care este invinuit. pe linga mentiunile generale ce se cer in cazul luarii masurii de preventie. initial. in care. de regula. trebuie sa se mentioneze ziua si ora la care retinerea a inceput. Executarea mandatului de arestare preventiva a invinuitului se realizeaza prin privarea de libertate a acestuia si detinerea intr-un loc de detinere. pentru verificarea respectarii legii. la inceputul urmaririi penale. incheierea poate fi atacata cu recurs. dupa inceperea ei. procurorul emite un mandat de arestare a invinuitului. Reglementarea masurilor preventive 1) Retinerea (art. ora la care incepe si la care se sfirseste termenul intrind in durata retinerii. |n cursul urmaririi penale obligarea de a nu parasi localitatea se ia de catre procuror. impotriva ordonantei se poate face plingere la instanta de judecata competenta sa judece cauza (art. 143–144) Retinerea este o masura privativa de libertate pe o durata de cel mult 24 de ore. in cadrul liberarii provizorii sub control judiciar. aceeasi obligatie. in afara de cele doua conditii examinate anterior. care trebuie sa cuprinda mentiunile prevazute in art. Retinerea se dispune de organul de cercetare penala prin ordonanta. prin ordonanta motivata. prin incheiere motivata. exista si vreunul din cazurile prevazute in art. din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala. 2) Obligarea de a nu parasi localitatea (art. . procurorul poate dispune. dar fara a depasi 5 zile. la dispozitia organului care efectueaza urmarirea penala. pe cel mult 30 de zile. arestarea preventiva a invinuitului. 188. care se ia. care nu poate depasi 5 zile. 151. la dispozitia organului de urmarire penala. Retinerea dureaza 24 de ore. inlauntrul termenului de 24 de ore. cind identitatea sau domiciliul invinuitului nu sint cunoscute ori cind acesta a incercat sa fuga. 145) Aceasta masura preventiva neprivativa de libertate. s-a luat masura arestarii preventive a inculpatului. sa se ascunda sau sa distruga urmele infractiunii. calculate potrivit art. dupa care s-a apreciat ca privarea de libertate poate fi inlocuita cu o libertate provizorie sub anumite obligatii. inainteaza procurorului. 140 1). Pentru luarea masurii obligatorii de a nu parasi localitatea se cere indeplinirea primelor doua conditii pentru luarea oricarei masuri preventive – savirsirea unei fapte penale sanctionate cu inchisoarea si existenta unor probe sau indicii temeinice ca invinuitul sau inculpatul a savirsit fapta care face obiectul urmaririi penale. 3) Arestarea preventiva a invinuitului (art. trebuie mentionata ziua si ora la care retinerea a incetat. 1602 lit. Prin aceasta masura se asigura prezenta invinuitului sau inculpatului la orice chemare care i s-ar face. se poate lua numai dupa ce. a). instanta de judecata poate lua aceasta masura. |n cazul in care organul de cercetare penala considera necesara prelungirea duratei privarii de libertate a invinuitului peste cele 24 de ore ale retinerii. Daca procurorul nu este de acord cu luarea masurii preventive a arestarii invinuitului sau daca organul de cercetare penala a considerat ca retinerea trebuie sa inceteze. invinuitul este lipsit de libertate in locul de retinere al organului de politie. |n ordonanta procurorului trebuie sa se specifice temeiurile care justifica luarea masurii si durata masurii. spre deosebire de obligarea de a nu parasi localitatea. Retinerea nu poate fi dispusa decit in faza de urmarire penala. pe tot timpul cit dureaza judecata. |n cursul judecatii. un referat motivat pentru luarea masurii arestarii preventive.

daca prin aceeasi ordonanta sau incheiere se poate dispune arestarea mai multor inculpati. Dispozitia constitutionala avind aplicabilitate imediata. masura arestarii inculpatului poate fi luata si fara ascultarea sa. ca o garantie ca explicatiile date de inculpat ar putea impiedica luarea acestei masuri (in sensul nulitatii mandatului de arestare). in sensul ca durata arestarii preventive a inculpatului este de cel mult 30 de zile. deoarece acesta este actul de procedura in temeiul caruia locul de detinere preventiva primeste si il detine pe cel arestat. cu indeplinirea in prealabil a obligatiei de ascultare a acestuia. De aceea. cu incheierea de extindere a procesului penal si cu mandatul de arestare preventiva. legea cere indeplinirea a inca doua conditii: – sa fie pusa in miscare actiunea penala. caci privarea de libertate poate dura pina la pronuntarea unei hotariri definitive. |n cazul in care persoana arestata pe baza mandatului de arestare face obiectii cu privire la identitatea sa cu persoana la care se refera mandatul de arestare. Durata arestarii preventive a invinuitului luata de instanta de judecata nu poate depasi 5 zile. Cind procurorul dispune punerea in miscare a actiunii penale prin rechizitoriu. daca arestarea preventiva s-a dispus in lipsa inculpatului. Daca persoana prevazuta in mandat nu a fost gasita de politie. ca masura preventiva poate dispune. 149 al. arestarea preventiva a inculpatului se poate dispune tot prin rechizitoriu.DPP–pg–169 La expirarea celor 5 zile. afara de cazul cind a fost prelungita potrivit legii. atunci cind inculpatul se afla in strainatate. daca instanta sesizeaza procurorul cu privire la aceasta persoana. este de drept pus in libertate si se emite. este disparut sau se sustrage de la urmarire sau de la judecata. Orice alte obiectii se rezolva de organul care a emis mandatul de arestare preventiva sau in fata caruia se afla cauza. in acest sens. procurorul avind dreptul sa fixeze si o durata mai mica. 23 din Constitutie s-a prevazut ca mandatul de arestare emis de magistrat are o durata de cel mult 30 de zile. este necesara declaratia procurorului ca pune in miscare actiunea penala. prin incheiere motivata. 299). dispunind fie mentinerea arestarii. Potrivit art. Mandatul de arestare este individual. 338). o ordonanta de punere in libertate. fie liberarea celui arestat gresit. |n cursul judecatii. fara a specifica daca se 66 luna are o durat` variabil` (28–31 zile) . pentru luarea acestei masuri preventive. iar de instanta de judecata prin incheiere. nerealizata din culpa sa procesuala. mandatul de arestare se executa de politie. Conditiile de arestare preventiva a invinuitului sint aceleasi ca si in cursul urmaririi penale. 148–160) Dupa punerea in miscare a actiunii penale se poate lua masura arestarii preventive a inculpatului. arestarea preventiva a invinuitului (art. asigurindu-se astfel o aceeasi durata pentru toti inculpatii arestati preventiv66. se incheie un proces-verbal si este data in urmarire generala. Arestarea preventiva a inculpatului se dispune de procuror prin ordonanta motivata. Pe baza incheierii instantei de judecata. o masura mai grava. s-a considerat modificata dispozitia art. il retine pe acesta si-l trimite procurorului impreuna cu procesul-verbal de constatare a infractiunii de audienta. Daca arestarea preventiva a inculpatului apare necesara in urma extinderii procesului penal si asupra altei persoane in cursul judecatii in prima instanta. 4) Arestarea preventiva a inculpatului (art. 1. cu exceptia cazului in care invinuitul a fost pus sub inculpare si s-a dispus arestarea acestuia ca inculpat. |ntrucit textul constitutional prevede o durata limita a “arestarii preventive” de cel mult 30 de zile. daca invinuitul nu a fost pus sub inculpare si nu a fost luata masura arestarii ca inculpat. 149 al. |n art. procurorul locului unde a fost gasit inculpatul va rezolva obiectiile. La expirarea acestui termen trebuie emisa ordonanta de punere in libertate. apoi ascultarea inculpatului asupra faptelor pentru care s-a extins procesul penal si abia apoi se poate dispune arestarea preventiva a inculpatului. presedintele completului de judecata emite mandatul de arestare preventiva a invinuitului. 1. in scopul ca aceasta sa nu se sustraga de la prezentarea in fata procurorului. – inculpatul sa fi fost ascultat de catre procuror sau de instanta de judecata inainte de a dispune masura preventiva. durata arestarii preventive a inculpatului dispusa de catre procuror in cursul urmaririi penale nu poate depasi o luna. Mandatul de arestare preventiva se executa imediat daca inculpatul se afla in fata procurorului sau in fata instantei de judecata. o persoana poate deveni invinuit cind instanta dispune extinderea procesului penal impotriva sa (art. Cu toate acestea. pentru fiecare trebuie insa sa se emita cite un mandat de arestare. deci sa existe inculpat in cauza.

in anumite cazuri. iar modificarea art. 149 al. deoarece atit procurorul care solicita prelungirea. Termenul de arestare preventiva incepe sa curga de la data emiterii mandatului. dar si pentru societate. prelungirea duratei arestarii preventive a inculpatului se acorda de catre procurorul sef al unitatii de procuratura sau de catre procurorul ierarhic superior. orice alta prelungire unrmind a fi data de catre instanta de judecata. de cel mult 3 ori si de fiecare data pe cel mult o luna. cit si instanta care o acorda. sa-l asculte pe inculpat. inseamna ca se confirma masura preventiva pe durata judecatii. 23 din Constitutie s-a prevazut ca prelungirea arestarii preventive a inculpatului se aproba numai de instanta de judecata. cind acesta sesizeaza prin rechizitoriu instanta de judecata.DPP–pg–170 refera la arestarea invinuitului sau inculpatului. daca sesizarea s-a facut inlauntrul termenului de valabilitate a mandatului. prin modificarea intervenita prin Legea nr. fara a se face distinctie in functie de fazele procesuale in care se afla procesul. unii sustinind punctul de vedere al Curtii Constitutionale. urmind a fi prelungit in momentul expirarii termenului de valabilitate. termenul curge de la data prezentarii sau aducerii acestuia la magistratul care l-a emis. iar altii nefiind de acord cu ei. si nu la cazuri generale in care se poate dispune. propunerea de prelungire a duratei arestarii preventive se face de procurorul care supravegheaza cercetarea penala sau o efectueaza si se confirma de catre prim-procurorul parchetului sau. iar garantiile prevazute de Constitutie privind inviolabilitatea persoanei au un caracter general. Curtea Constitutionala68 a statuat ca dispozitiile art. acesta fiind obligat. mandatul nu poate avea o alta durata decit cea prevazuta de Constitutie – cel mult 30 de zile. 149 al. afara de cazul cind instanta dispune revocarea ei. Arestarea preventiva a inculpatului dispusa de instanta in cursul judecatii dureaza (art. |n redactarea initiala a Codului de procedura penala. |n cazul cind o cauza trece de la un organ de urmarire penala la altul. iar atunci cind mandatul a fost emis in lipsa inculpatului. potrivit legii. astfel incit. Deci si mandatul de arestare emis de instanta in cursul judecatii are valabilitate de cel mult 30 de zile. inainte de a dispune arestarea. prin care se prevede durata arestarii preventive dispuse de instanta pina la pronuntarea unei hotariri definitive sint neconstitutionale in masura in care se interpreteaza in sensul ca durata arestarii dispusa de instanta in cursul judecatii poate depasi 30 de zile fara a fi necesara prelungirea ei in conditiile art. daca arestarea se dispune de instanta. cu argumentul ca la primul termen instanta este obligata sa verifice legalitatea masurii preventive si. trebuie sa arate temeiurile concrete care au determinat solutia luata. 23 din Constitutie. daca nu a revocat-o. 32/1990 s-a restrins dreptul procurorului de a prelungi durata arestarii preventive a inculpatului la o singura data pe cel mult o luna. exista opinia – intemeiata – ca in cele 30 de zile ale arestarii inculpatului trebuie incluse si cele 5 zile cit a fost arestat ca invinuit67. |n literatura de specialitate s-au exprimat pareri diferite. de asemenea. 188). daca socoteste ca dac` invinuitul a fost arestat in prealabil pe o durat` de 5 zile.ult. 60/1994 [i 20/1995 67 . Decizia Curtii Constitutionale urmeaza sa se aplice si in cazul cind arestarea s-a dispus de procuror. de catre procurorul sef de sectie din Parchetul General. in art. prelungirea poate fi dispusa daca au aparut alte temeiuri prevazute de lege care justifica mentinerea in stare de privare de libertate a inculpatului. daca privarea de libertate se continua sau se poate executa imediat.ult. daca nu a fost prelungita arestarea potrivit legii. 45/1993 a reglementat in mod amanuntit procedura de prelungire desfasurata in fata instantei. Instanta poate insa prelungi durata mandatului. trebuie sa se refere la imprejurari concrete legate de cauza. Acesta. mandatul de arestare preventiva emis ramine valabil pina la expirarea lui. pentru ca s` fie indeplinit` cerin]a ca arestarea s` nu dep`[easc` 30 de zile 68 Deciziile nr. durata arest`rii sale ca inculpat nu poate dep`[i 25 de zile. Prin necesitatea prelungirii se intelege ca temeiurile pentru care a fost dispusa arestarea preventiva nu au disparut si ca se impune in continuare privarea de libertate a inculpatului.) pina la solutionarea definitiva a cauzei. aceste temeiuri sint supuse verificarii instantei de recurs. Aceeasi durata s-a acceptat in practica si in cazul mandatului de arestare preventiva a inculpatului emis de procuror. Motivarea solutiei de prelungire a duratei arestarii preventive constituie o garantie pentru inculpat. La calcularea termenului de 30 de zile se socoteste in durata acesteia atit ziua de la care curge. Pe linia instituirii unor garantii mai puternice pentru libertatea individuala. Curtea Constitutionala considera ca privarea de libertate este un act grav. Astfel. ca atare. chiar daca au disparut temeiurile initiale pentru care s-a dispus arestarea preventiva. iar instanta a fost sesizata inlauntrul termenului de 30 de zile de valabilitate a mandatului de arestare. Prelungirea duratei arestarii preventive a inculpatului se poate dispune in caz de necesitate si numai motivat. cit si ziua la care se sfirseste termenul (art. cu cel putin 8 zile inainte de expirarea duratei arestarii preventive. 155 prin Legea nr..

care poate adauga si alte temeiuri decit cele cuprinse in propunerea de prelungire a duratei arestarii preventive. dar numai in prezenta aparatorului. 160 1–160 10) Este o masura preventiva limitativa de drepturi. cu sau f`r` cau]iune. Se poate insa ajunge la concluzia ca. precum si incetarea ei de drept atunci cind exista vreunul din cazurile prevazute de lege. fara a fi privative de libertate. acesta are dreptul sa consulte dosarul prezentat de procuror. nu poate depasi jumatatea maximului pedepsei cu inchisoare prevazute de lege pentru infractiunea imputata inculpatului. prin Decretul nr. sesizeaza instanta competenta cu cel putin 5 zile inainte de expirarea termenului. suficienta insa pentru a asigura buna desfasurare a procesului penal sau pentru prevenirea comiterii de fapte social periculoase. propunerea de prelungire a duratei arestarii preventive este examinata in lipsa acestuia. 24/1970 (azi abrogat) posibilitatea liber`rii provizorii pe cau]iune. Limita maxima a duratei arestarii preventive. Prevazind ca aceasta masura poate fi luata in cazul infractiunilor savirsite din culpa. Sesizarea instantei se face intotdeauna de procurorul de la parchetul corespunzator instantei competente sa judece cauza in prima instanta. persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa in libertate provizorie sub control judiciar sau pe cautiune. in care liberarea provizorie – ca m`sur` unic` – putea fi dispus` cu sau f`r` cau]iune. 69 . Dupa cum o arata si denumirea. |nlocuirea arestarii preventive a inculpatului cu masuri preventive neprivative de libertate 1) Ratiunea liberarii provizorii sub control judiciar si pe cautiune Apararea libertatii individuale in procesul penal presupune si adoptarea unor masuri care. Legea prevede ca masura preventiva poate fi revocata. daca aceste obligatii nu sint respectate. libertatea individuala fiind regula. dindu-se astfel caracter constitutional acestor masuri preventive care inlocuiesc arestarea preventiva a inculpatului70. in principiu. Legea prevede o prima restrictie la luarea masurii liberarii provizorii sub control judiciar prin indicarea sferei de infractiuni pentru care masura nu este admisibila. |n aceste cazuri.DPP–pg–171 propunerea este intemeiata. imediat dupa 1989 s-au adoptat art. prin prelungirile acordate. caruia i se da cuvintul pentru a pune concluzii. Instanta se pronunta asupra prelungirii arestarii inainte de expirarea duratei mandatului. pot asigura desfasurarea normala a procesului si executarea pedepsei aplicate inculpatului in caz de condamnare. 1601–16010. cit timp inculpatul se supune obligatiilor care i se impun. Pentru a se da stabilitate acestei reglementari. 70 Reglementarea actual` a acestor m`suri preventive neprivative de libertate se aseam`n`. |n cazul cind inculpatul arestat. Instanta poate acorda si alte prelungiri. prev`zindu-se [i condi]iile in care se poate dispune [i cele in care poate fi revocat`. |n cazul in care sint mai multi inculpati arestati preventiv. participarea procurorului fiind obligatorie. Propunerea se analizeaza de catre un complet de judecata prezidat de catre presedintele instantei judecatoresti sau de un judecator desemnat de acesta. Pentru str`ini s-a prev`zut. |n 1968 nu s-au prev`zut in Codul de procedur` penal` dispozi]ii privitoare la liberarea provizorie. |nlocuirea masurii arestarii preventive cu o masura neprivativa de libertate se poate justifica in cazul unor infractiuni mai putin grave. fiecare neputind depasi 30 de zile. din cauza de boala sau din alte motive. dac` aceasta era pl`tit` in valut`. liberarea din starea de detinere este provizorie. Inculpatul este adus in fata instantei si este asistat de aparator. fara deosebire de gravitatea Codul din 1936 a cunoscut m`sura preventiv` a libert`]ii provizorii. cu cea prev`zut` in Codul de procedur` penal` din 1936. |ncheierea prin care s-a hotarit asupra prelungirii poate fi atacata cu recurs de procuror si de inculpat. nu mai este necesara privarea sa de libertate. totusi. din cauza unor imprejurari legate in special de persoana inculpatului si comportarea sa in proces si fata de victima. §6. parchetul trebuie sa asigure procedura de prelungire a duratei arestarii – pe cit posibil – odata pentru toti inculpatii. instituita pentru a inlocui arestarea preventiva cu o constringere mai putin grava. prin aceeasi procedura aratata anterior. liberarea se revoca si se dispune din nou arestarea preventiva. preventia fiind realizata prin alte constringeri69. desi temeiurile pentru luarea unei masuri preventive subzista. nu poate fi adus in fata instantei. reglementare perfectionata prin Legea nr. care prezinta increderea ca va indeplini obligatiile ce i se impun. 2) Liberarea provizorie sub control judiciar (art. daca au disparut temeiurile care au justificat luarea ei. considerindu-se c` exist` o m`sur` preventiv` neprivativ` de libertate – obligarea de a nu p`r`si localitatea. Ca reactie impotriva unor abuzuri in legatura cu privarea de libertate pe o durata indelungata a unor inculpati. prin care au fost consacrate liberarea provizorie sub control judiciar si liberarea provizorie pe cautiune. 45/1993. luindu-se in considerare si persoana inculpatului. nu se mai justifica privarea de libertate. totu[i.

Daca starea de recidivist este usor de stabilit. Cautiunea nu se restituie atunci cind se pronunta pedeapsa inchisorii. Controlul judiciar consta in impunerea respectarii de catre inculpat a uneia sau unora din urmatoarele obligatii: – sa nu depaseasca limita teritoriala fixata decit in conditiile stabilite de organul judiciar si sa comunice acestuia orice schimbare de domiciliu sau de resedinta. Pe timpul liberarii provizorii pe cautiune se pot impune inculpatului anumite obligatii: prezentarea la chemarea organelor judiciare si comunicarea oricarei schimbari a domiciliului sau resedintei. – sa nu conduca nici un autovehicul sau anumite autovehicule. ca nu mai exista temeiurile care au justificat masura arestarii preventive. iar in cursul judecatii achitarea sau incetarea procesului penal. prin ordonanta sau incheiere. precum si a infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii care nu depaseste 7 ani. este necesar ca in actul prin care se rezolva cererea de liberare provizorie sa se prevada concret imprejurarile care motiveaza solutia luata. iar inculpatul este recidivist ori exista date care justifica temerea ca va savirsi o alta infractiune. au fost exclusi de la aplicarea liberarii provizorii sub control judiciar inculpatii care au savirsit infractiuni intentionate grave. Cazurile in care nu se poate acorda liberarea provizorie pe cautiune sint aceleasi ca si pentru liberarea provizorie sub control judiciar: infractiunea este intentionata si pedepsita de lege cu mai mult de 7 ani inchisoare. – cind se pronunta pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei inchisorii. fie existenta unei garantii ca paguba produsa prin infractiune va fi reparata (de exemplu sechestru asupra bunurilor inculpatului pina la valoarea pagubei). avind destinatia de a garanta respectarea de catre inculpat a obligatiilor ce-i revin in timpul liberarii provizorii. dupa caz.DPP–pg–172 faptei. scoaterea de sub urmarire sau incetarea urmaririi. de instanta de judecata in cursul judecatii. 3) Liberarea provizorie pe cautiune (art. Cautiunea se restituie in urmatoarele cazuri: – cind se revoca liberarea provizorie in temeiul descoperirii de fapte si imprejurari ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie si care justifica arestarea inculpatului (de exemplu ca era recidivist). pe linga revocarea liberarii provizorii si privarea din nou de libertate a inculpatului. 160 4–160 5) Cautiunea este o suma de bani71 al carei cuantum este fixat de procuror sau de instanta de judecata. se pierde si suma depusa drept cautiune72. de la un judecator la altul. O a doua restrictie se refera la persoana inculpatului. care nu sint prevazute si pentru liberarea provizorie sub control judiciar: – a fost asigurata repararea pagubei produse prin infractiune. in totalitate sau in parte. daca liberarea provizorie s-a revocat pe considerentul ca nu s-au respectat de catre inculpat obligatiile in prezent: 10. de catre procuror in cursul urmaririi penale. De aceea.000 lei Cuantumul actual al cau]iunii nu este stimulativ pentru cel liberat provizoriu. 72 71 . “temerea” ca va savirsi o noua infractiune este o conditie prea vaga. cu un vadit caracter subiectiv. – sa se prezinte la organul de urmarire penala sau. – s-a depus cautiunea stabilita de organul judiciar competent. – sa nu mearga in locuri anume stabilite. in caz de nerespectare a acestor obligatii. – cind se constata. Controlul judiciar instituit poate fi ridicat oricind. la instanta de judecata ori de cite ori este chemat.000–100. – cind se dispune. cu suspendare sub supraveghere sau cu executarea prin munca. pentru a putea fi verificata de instanta care efectueaza controlul asupra hotaririi pronuntate. ceea ce inseamna fie acoperirea integrala a prejudiciului. – cind se dispune condamnarea la pedeapsa inchisorii. de aceea s-a propus modificarea dispozi]iei actuale prin m`rirea substan]ial` a cuantumului cau]iunii. in cursul urmaririi penale. Se cer si doua conditii noi. masura nefiind admisibila in cazul cind acesta este recidivist ori exista temerea ca va savirsi o noua infractiune daca s-ar afla in stare de libertate. – sa nu intre in legatura cu anumite persoane determinate. care ar putea fi interpretata diferit de la un procuror la altul. Liberarea provizorie pe cautiune nu se poate dispune decit dupa depunerea dovezii de consemnare a cautiunii stabilite pe numele inculpatului si la dispozitia organului judiciar care a stabilit cuantumul acesteia. – sa nu exercite o profesie de natura aceleia de care s-a folosit la savirsirea infractiunii.

Copie dupa ordonanta sau dupa dispozitivul incheierii ori un extras al acesteia se trimite administratiei locului de detinere. cind cererea nu este intemeiata sau cind aceasta a fost facuta de catre o alta persoana si nu a fost insusita de inculpat. procurorul sau. in caz contrar se iau masuri pentru completarea ei. |n fata instantei. aceasta inseamna ca din oficiu se poate proceda numai la revocarea arestarii preventive. liberind provizoriu pe inculpat. cu rejudecarea cauzei pentru administrarea de probe noi. inculpatul este adus si ascultat. procurorului sau instantei de judecata competenta sa o solutioneze. de asemenea. |ncheierea instantei este supusa recursului din partea procurorului in cazul cind acesta nu este de acotrd cu liberarea provizorie. – inculpatul sa nu fie recidivist. De asemenea. |n aceste acte se consemneaza si obligatiile ce urmeaza a fi respectate de catre inculpat in timpul liberarii provizorii. nu si la inlocuirea ei cu liberarea provizorie. Constatind indeplinite conditiile cerute de lege. – sa nu existe temere ca va savirsi si alta infractiune daca este lasat in libertate. prin admiterea administrarii de noi probe. iar in cursul judecatii pina la terminarea cercetarii judecatoresti la prima instanta. cuantumul cautiunii ce trebuie depuse si incunostinteaza despre aceasta persoana care a facut cererea. se poate face plingere la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond. asistat de aparator. dispunindu-se incetarea starii de liberare provizorie. Daca cererea a fost depusa la organul de cercetare penala sau la penitenciar. se poate introduce si atunci cind cauza se rejudeca de prima instanta. se trece la examinarea indeplinirii conditiilor de fond obligatorii: – infractiunea sa fie dintre acelea pentru care se poate dispune liberarea provizorie.DPP–pg–173 asumate. precum si organului de politie in a carui raza locuieste inculpatul. |n cazul in care se constata indeplinirea conditiilor obiective prevazute de lege si cererea este intemeiata in ceea ce priveste desfasurarea in continuare a procesului cu inculpatul in stare de libertate. Cererea de liberare provizorie se adreseaza. cererea de liberare provizorie se respinge. iar instanta o poate admite. La solutionarea plingerii inculpatul este ascultat. i se cere inculpatului sa declare daca isi insuseste cererea. Daca respingerea s-a dispus prin ordonanta de procuror. Cind cauza a trecut la instanta de apel. inculpatul este ascultat si aparatorul pune concluzii. consemnindu-se declaratia sa pe cerere. Termenul de introducere a cererii este in tot timpul urmaririi penale. sub control judiciar sau pe cautiune. dupa desfiintarea hotaririi apelate cu trimitere la prima instanta sau dupa casarea hotaririi recurate cu trimitere spre rejudecare la prima instanta. Termenul de recurs este de 3 zile si curge de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa. instanta de judecata admite cererea si dispune punerea in libertate a inculpatului arestat. |n cazul cind nu sint indeplinite conditiile prevazute de lege. |ncheierea prin care se solutioneaza plingerea este supusa recursului. Termenul de recurs este de 3 zile si curge de la pronuntare. este supusa recursului si incheierea prin care instanta a respins cererea de liberare provizorie a inculpatului. pentru a se constata daca cuprinde mentiunile prevazute de lege. procurorului care o efectueaza sau o supravegheaza. dupa care pun concluzii aparatorul si procurorul. sau o poate respinge. cind este cazul. mentinind masura de arestare preventiva a inculpatului. Daca cererea de liberare provizorie indeplineste cerintele prevazute de lege. 160 6 –160 10) Liberarea provizorie se poate obtine numai la cerere. iar de catre instanta prin incheiere motivata. 4) Procedura liberarii provizorii sub control judiciar sau pe cautiune (art. dupa caz. Procedura de solutionare a cererii de liberare provizorie incepe cu o verificare prealabila. procurorul sau instanta fixeaza. iar in cursul judecatii instantei sesizate cu judecarea cauzei. Administratia locului de detinere este obligata sa puna in libertate pe inculpat. refuzul inculpatului sa-si insuseasca cererea impiedica luarea in consideratie a acesteia. Solutionarea cererii se face de catre procuror prin ordonanta motivata. se instiinteaza si persoanele interesate. Procedura de solutionare a cererii de catre procuror se desfasoara in prezenta inculpatului. aparatorul si procurorul pun concluzii. sotul acestuia. rudele apropiate. cind cererea se prezinta de catre sot sau de o ruda apropiata. Cazurile de incetare de drept a masurilor preventive se aplica si masurii liberarii provizorii pe cautiune. De asemenea. la instanta de recurs se poate cere liberarea provizorie numai dupa casarea hotaririi recurate. |n acest caz cautiunea se varsa la bugetul statului in momentul raminerii definitive a hotaririi de condamnare. cererea de liberare provizorie poate fi introdusa cit timp dureaza cercetarea judecatoreasca. dupa caz. se inainteaza cererea. Cererea se face de catre inculpat. in cursul urmaririi penale. Inculpatul este adus la .

Revocarea se poate dispune de catre procuror prin ordonanta si de instanta prin incheiere. |n art. |n acest mod persoanele aflate in ocrotirea exclusiva a celui arestat preventiv nu vor avea de suferit prin lipsirea de libertate a ocrotitorului lor. singura in drept sa confirme masura de siguranta luata. fiind insa obligatorie prezenta aparatorului ales sau numit din oficiu. de numire a tutorelui. o infractiune pentru care este urmarit sau judecat. datorita bolii de care sufera. cu rea credinta. 162) Codul penal prevede. de schimbare a tutorelui sau curatorului ori de luare a altei masuri de ocrotire prevazute de lege. Fapta savirsita de invinuit sau inculpat fiind prevazuta de legea penala. se poate revoca liberarea provizorie si dispune arestarea preventiva a inculpatului. a. 113) si internarea intr-un institut medical de specialitate (art. daca sint intrunite conditiile prevazute de legea penala. |n cursul urmaririi penale. |mpotriva ordonantei procurorului prin care s-a revocat liberarea provizorie se poate face plingere la instanta de judecata. Alte masuri procesuale §1. si nu de instanta civila prevazuta in Decretul nr. i-ar fi revenit competenta de a judeca in fond cauza. obligarea la tratament medical (art. 161) |nvinuitul sau inculpatul asupra caruia urmeaza a se lua o masura preventiva privativa de libertate poate avea in ocotirea sa un minor. . iar incheierea data de aceasta este supusa recursului in termen de 3 zile. ramin lipsite de ocrotirea acestuia. b si c. 10 lit. printre masurile de siguranta care se pot lua impotriva persoanelor care au comis fapte prevazute de legea penala. 5) Revocarea liberarii provizorii si rearestarea inculpatului |n cazul cind se constata. bolii sau altei cauze. |nsa cind impotriva invinuitului sau inculpatului s-a luat masura arestarii preventive. I. cu intentie. dupa ascultarea inculpatului asistat de aparator. 3 ultima teza). |n aceasta situatie. inclusiv asistenta juridica obligatorie a inculpatului care. iar aceasta numai dupa luarea avizului comisiei medicale. procurorul dispune prin ordonanta luarea in mod provizoriu a masurii obligarii la tratament medical sau a internarii intr-un institut medical de specialitate. 171 al.DPP–pg–174 judecarea recursului numai cind instanta considera necesar. aceasta masura poate fi luata si atunci cind procurorul scoate de sub urmarire sau inceteaza urmarirea penala. prin privarea de libertate a invinuitului sau inculpatului. in caz de scoatere de sub urmarire sau incetarea urmaririi penale. pentru a lua masuri de incredintare a minorului aflat in ingrijirea celui arestat unei institutii de ocrotire sau unei alte persoane.30. emitindu-se un nou mandat de arestare impotriva acestuia. cu exceptia cazurilor prevazute in art. stupefiante sau alte asemenea substante. 115. Confirmarea masurii de siguranta provizorii de catre instanta de judecata se face cu respectarea garantiilor procesuale penale. prezinta pericol pentru societate. Potrivit art. – cind inculpatul nu indeplineste. nu-si poate face singur apararea (art. aratate anterior. Inculpatul este adus la judecata in recurs cind instanta considera necesar. 12/1965 privind internarea bolnavilor mintali si a toxicomanilor periculosi. |n acest scop. acesta trebuie sa sesizeze instanta de judecata careia ii revine sau. organul de urmarire sau instanta de judecata are obligatia de a incunostinta autoritatea competenta in vederea luarii masurilor de ocrotire. se ia masura obligarii de a nu parasi localitatea. cind se constata ca invinuitul sau inculpatul se afla in vreuna din situatiile de mai sus. daca din cauza unei boli mintale sau a intoxicarii cronice prin alcool. in cursul liberarii provizorii. ca aceasta a fost dispusa fara temei sau ca inculpatul nu si-a respectat obligatiile asumate. in scopul de a se da posibilitatea invinuitului sau inculpatului de a avea grija de persoanele aflate in ocrotirea sa. 114) pina la insanatosire. 143 si 154 Codul familiei. 2) Luarea in mod provizoriu a unor masuri de siguranta (art. 16010 se stabilesc doua cazuri de revocare a liberarii provizorii: – cind se descopera fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie si care justifica arestarea inculpatului (de exemplu recidiva). se impune ca organele de urmarire sau de judecata sa ia masuri de ocrotire a persoanelor care. de regula. intrucit masura nu poate fi luata decit provizoriu de procuror. masura de siguranta trebuie sa fie confirmata de o instanta penala. Aceste masuri de siguranta pot fi luate provizoriu si in cursul urmaririi penale sau al judecatii. o persoana pusa sub interdictie sau careia i s-a instituit curatela ori o persoana care are nevoie de ajutor datorita virstei. devine recurabila si incheierea prin care s-a dispus de catre instanta revocarea liberarii provizorii. trebuie instiintata autoritatea tutelara competenta. Masurile de ocrotire si siguranta 1) Luarea masurilor de ocrotire (art. obligatiile ce-i revin prin actul de liberare provizorie sau incearca sa zadarniceasca aflarea adevarului ori savirseste din nou.

Odata cu luarea masurii de siguranta. |n faza de urmarire penala. 163–168) 1) Notiunea de masuri asiguratorii Masurile asiguratorii sint masuri de constringere reala si constau in indisponibilizarea. prin incheiere. 2) Procedura luarii masurilor asiguratorii Masura asiguratorie se ia la cererea partii civile sau din oficiu. organul de urmarire penala sau instanta de judecata trebuie sa constate ca s-a produs o paguba prin infractiunea pentru care este urmarit sau judecat invinuitul sau inculpatul si ca exista temerea ca bunurile personale care ar putea garanta repararea pagubei vor fi instrainate sau ascunse in scopul sustragerii de la raspunderea civila. in vederea asigurarii repararii pagubelor cauzate prin infractiune. dar care nu suspenda executarea masurii. 221/1960). de asemenea. prin ordonanta motivata. invinuitul. 406 si urm Cod procedura civila si art. inculpatului si a partii responsabile civilmente pina la concurenta valorii probabile a pagubei produse sau a pedepsei pecuniare ce poate fi aplicata. |mpotriva ordonantei sau incheierii prin care s-a luat fara drept o masura asiguratorie. iar organele de stat pot executa pedeapsa pecuniara la care a fost obligat inculpatul. . precum si pentru garantarea executarii pedepselor pecuniare. fara a se suspenda aplicarea masurii. dupa primirea avizului din partea comisiei medicale. Nu sint supuse masurii asiguratorii bunurile exceptate de la urmarirea civila (art. inculpatului sau partii responsabile civilmente. §2. a bunurilor si veniturilor apartinind invinuitului. 113 si 114 Cod penal pot fi luate si de instanta de judecata care judeca o cauza penala. daca au disparut temeiurile pentru care a fost luata. {i in acest caz sint aplicabile dispozitiile care garanteaza drepturile procesuale ale inculpatului. Despre aducerea la indeplinire a masurii asiguratorii se incheie un proces-verbal. Ea poate fi revocata si inainte de aceasta data. de catre aceleasi organe care au dispus luarea ei sau de organul in fata caruia se afla cauza. Odata aplicata masura asiguratorie. |ncheierea instantei prin care s-a dispus luarea masurii asiguratorii se aduce la indeplinire prin executorul judecatoresc. Hotarirea instantei de judecata data in legatura cu aceasta plingere poate fi atacata cu recurs. se iau si masurile de ocrotire corespunzatoare fata de cei aflati in ingrijirea celui internat medical. Partile si orice persoana interesata se pot plinge de modul de aducere la indeplinire a masurii asiguratorii organului care a dispus luarea acestei masuri ori celui in fata caruia se afla cauza (pentru instanta de judecata – intotdeauna instanta de fond). ci numai garanteaza repararea ei. de organul de cercetare penala sau de procuror. instanta poate dispune incetarea internarii medicale provizorii. |n cauzele in care efectueaza personal urmarirea penala. – cind cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu aceasta capacitate restrinsa. |n urmatoarele cazuri luarea masurii asiguratorii este obligatorie: – cind prin infractiune s-a produs o paguba proprietatii publice. Pentru a lua masura asiguratorie. in cursul judecatii masura asiguratorie se ia de instanta. pina la sesizarea instantei de judecata. 3) Aducerea la indeplinire a masurilor asiguratorii Masura asiguratorie luata de organul de cercetare penala se aduce la indeplinire de catre acesta. urmind a fi confirmate ulterior. ca invinuitul sau inculpatul incearca sa se sustraga de la executarea unei eventuale pedepse pecuniare.DPP–pg–175 Masurile de siguranta provizorii prevazute in art. astfel incit partea civila isi poate realiza creanta nascuta din hotarirea de condamnare la despagubiri. procurorul poate dispune ca masura asiguratorie sa fie aplicata de secretarul parchetului. |n cazul in care masura asiguratorie a fost luata de organul de cercetare penala. partile si orice alta persoana interesata se pot plinge organului care a dispus masura. masura asiguratorie se dispune. Masura asiguratorie dureaza pina la solutionarea definitiva a cauzei. Masura asiguratorie se aplica asupra bunurilor si veniturilor invinuitului. Fiind o masura procesuala. 244 Cod penal). La sesizarea unitatii sanitare. 12 din Decretul nr. Orice instrainare a bunurilor indisponibilizate este lovita de nulitate si atrage raspunderea penala pentru infractiunea de sustragere de sub sechestru (art. Masurile asiguratorii (art. pina la solutionarea definitiva a cauzei. |ncheierea prin care s-a luat masura internarii medicale provizorii este supusa unui recurs separat. plingerea se poate adresa si procurorului care supravegheaza urmarirea penala. dupa care plingerea se poate adresa acelei instante. daca este cazul. fara deosebire daca exista sau nu constituita parte civila. inculpatul sau partea responsabila civilmente nu mai pot instraina sau greva bunurile sau veniturile supuse acestei masuri. masura asiguratorie nu constituie prin ea insasi o acoperire a pagubei.

169) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata are dreptul sa dispuna. starea de uzura.31. Acte procesuale si acte procedurale Conditiile de valabilitate a actelor procesuale si a actelor procedurale penale 1) Distinctia dintre actele procesuale si actele procedurale Sub Codul de procedura penala anterior nu se facea distinctie intre actele procesuale si actele procedurale. Daca un debitor are de platit invinuitului. O forma speciala de indisponibilizare este poprirea. I. acestea se popresc pina la solutionarea definitiva a cauzei. poate cere organului in fata caruia se afla cauza sa stabileasca dreptul sau si sa dispuna sa i se restituie lucrurile. fie de instanta de judecata. Restituirea lucrurilor si restabilirea situatiei anterioare savirsirii infractiunii 1) Restituirea lucrurilor (art. in mod vadit. restituirea catre persoana vatamata a lucrurilor ridicate de la invinuit sau inculpat ori de la orice persoana care le-a primit pentru a le pastra. in care se descriu caracteristicile pe care le au. sumele de bani se depun la institutiile bancare competente. pina la solutionarea definitiva a cauzei. Aceasta masura are caracter provizoriu si se dispune fie de organul de urmarire penala. cantitatea si evaluarea lor in bani. Aplicarea masurii asiguratorii asupra bunurilor mobile si imobile se face prin sechestru. dar cu aprobarea procurorului. in cazul sumelor de bani. Pentru bunurile imobile. Pentru bunurile mobile. Prin procesul-verbal incheiat. sechestrul poate imbraca mai multe forme: – cu lasarea bunurilor in custodia celui sechestrat sau unei rude – in care caz sechestrul poate fi cu sigilii sau fara sigilii. se serveste de un expert. Termene si sanctiuni procedurale prevazute de lege. care se aplica sumelor de bani datorate celui sechestrat. folosindu-se pentru aceleasi acte fie denumirea de acte procedurale. ca masura procesuala. se poate dispune – ca masura procesuala ce garanteaza repararea prejudiciilor produse prin infractiune – restabilirea situatiei anterioare. o schimbare a situatiei de fapt sau de drept. ca masura procesuala. II. Daca organul care aplica masura nu poate face o corecta evaluare. metalele sau pietrele pretioase ori obiectele confectionate din acestea. Intra in aceasta situatie si sumele de bani datorate invinuitului sau inculpatului de persoana pagubita (salarii. premii etc. recipisele fiind predate organului care a dispus masura. garanteaza repararea pagubei produse prin sustragerea lor. Se aplica – la fel ca restituirea lucrurilor – garantiile Cap. se poate face contestatie potrivit legii civile. Actele procesuale si actele procedurale. in total sau in parte. . Rezolvarea acesteui drept se face cu caracter provizoriu pina la solutionarea definitiva a cauzei. acestea se consemneaza pe numele celui sechestrat. daca nu s-a facut plingere impotriva modului de aplicare a masurii asiguratorii. Restituirea lucrurilor se dispune prin rezolutie sau incheiere si are caracter provizoriu. Restituirea lucrurilor se dispune numai daca prin luarea acestei masuri nu se stinghereste aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei. |n cazul in care o alta persoana decit persoana vatamata pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate de la invinuit sau inculpat. unor institutii sau societati de profil – bunurile ridicate se ridica si se predau spre valorificare. Restituirea lucrurilor. dar la dispozitia organului care a dispus sechestrul. daca se constata ca sint proprietatea persoanei vatamate si au fost luate pe nedrept din posesia sau detentia sa. inculpatului sau partii responsabile civilmente sume de bani.DPP–pg–176 Dupa solutionarea definitiva a cauzei. Dupa poprire. – cu ridicarea bunurilor si incredintarea lor spre pastrare unor persoane. Se identifica bunurile apartinind persoanei impotriva careia s-a luat masura asiguratorie si se inventariaza printr-un proces-verbal. daca aceasta este posibila. bunurile inventariate se declara sechestrate. 170) Cind in urma savirsirii infractiunii s-a produs.). sumele de bani datorate nu mai pot fi platite celui impotriva caruia s-a dispus poprirea. 2) Restabilirea situatiei anterioare (art. §3. care impiedica orice instrainare a acestora. ci se depun la CEC. cind se vor stabili cu caracter definitiv drepturile asupra lucrurilor in cauza. sechestrul se aplica prin luarea unei inscriptii ipotecare. fie cea de acte §1.

. care este un act procedural. in conditiile legii. se aduce la indeplinire prin executarea mandatului de arestare. actele procedurale pot fi indeplinite si de alte organe decit cele competente sa efectueze urmarirea si judecata. dispozitia de efectuare a unei reconstituiri se aduce la indeplinire prin pregatirea acesteia si apoi prin reproducerea imprejurarilor in care s-a produs o anumita fapta sau imprejurare. |n ce priveste actele procedurale. legea incadreaza actele enumerate. de exercitarea cailor de atac. procese-verbale) – in care se consemneaza cele dispuse prin acte procesuale. legea fixeaza modul in care ar trebui sa se produca manifestarea de vointa. iar prin prevederile art. pentru fiecare act procesual legea prevede organul judiciar sau partea care are imputernicirea sau obligatia sa-l efectueze. fara de care. ca act procesual. 132 si 135. dinamic in desfasurarea procesului penal (ca trimiterea in judecata. Fara a se folosi denumiri distincte. este adusa la indeplinire prin chemarea cu citatie a acestora. prin care se aduce la indeplinire un act sau o masura procesuala ori se constata efectuarea si se consemneaza continutul unui act sau al unei masuri procesuale ori al unui act procedural. Deci actele procesuale sint acte constitutive ale procesului penal. de asemenea. ca acte procedurale penale. trimiterea in judecata a inculpatilor. de cererea inculpatului de a se continua procesul penal. de incepere si de desfasurare a procesului penal in vederea realizarii scopului acestuia. precum si alte acte de aceeasi natura. iar altele erau considerate ca acte scrise de constatare. precum si “dispunerea celorlalte acte si masuri procesuale”. ridicarea de obiecte. dispozitia de admitere a ascultarii unor martori. in exercitiul functiei sale procesuale. conditiile in care trebuie efectuat. |n temeiul art. prin care autoritatea judiciara competenta si persoana indrituita dispune. Actele denumite procesuale sint activitati prin care autoritatile judiciare si partile din proces isi manifesta vointa. in ce consta manifestarea de vointa pe care o are in vedere. forma in care are loc. 132 le delimiteaza si stabileste trasaturile fiecarei categorii de acte. efectuarea unei cercetari la fata locului. ca si alte acte de aceeasi natura. Procurorul pune in miscare actiunea penala si dispune trimiterea in judecata in exercitarea functiei de invinuire. prevazuta de lege. ca masura procesuala. nu se poate realiza scopul procesului penal. potrivit functiilor procesuale pe care le indeplinesc participantii la procesul penal. in fine. prin ascultarea lor si apoi prin consemnarea declaratiilor in acte procedurale scrise. ca acte procesuale penale. O categorie de acte procedurale o formeaza actele de constatare – documentele procedurale (ordonante. Astfel. de retragerea ei. Prin denumirea Titlului V al partii generale – “Acte procesuale si procedurale comune” – Codul de procedura penala din 1968 diferentiaza actele efectuate in cursul procesului penal in acte procesuale si acte procedurale. “efectuarea oricarui act procedural”). luarea masurii preventive. instanta de judecata condamna pe inculpat in exercitarea functiei sale de jurisdictie. precum si cele constatate prin actele procedurale efectuate. Actul procedural penal poate fi definit ca acea activitate desfasurata de organele judiciare si de parti. luarea masurilor preventive. O a doua caracteristica a actelor procesuale consta in efectuarea acestor acte in exercitarea drepturilor procesuale sau ale indatoririlor legale. unele acte erau considerate ca au un rol activ. A revenit literaturii de specialitate sarcina de a preciza trasaturile celor doua categorii de acte avute in vedere de Codul de procedura penala. daca acestea nu pot sa le efectueze personal. in mod direct. inculpatul foloseste asistenta juridica. caracterizind aceste acte. urmarirea si judecarea infractorilor depinde de plingerea prealabila a persoanei vatamate. in care se consemneaza constatarile facute de autoritatile judiciare. enumerind actele care pot forma obiectul unei comisii rogatorii sau al unei delegari (ca ascultarea unui martor. documente procedurale. Pentru a se ajunge la condamnarea infractorilor sint necesare punerea in miscare a actiunii penale. o caracteristica este natura lor derivata. incheieri. in conditiile si formele prevazute de lege. Actul procesual penal poate fi definit ca acea parte constitutiva a procesului penal. incuviintarea de probatorii.DPP–pg–177 procesuale. judecarea si condamnarea acestora. hotarirea de condamnare a inculpatului). asupra desfasurarii procesului penal in vederea realizarii scopului acestuia. prin ele aducindu-se la indeplinire actele si masurile procesuale. 2) Felurile si conditiile de valabilitate a actelor procesuale Fiind parti constitutive ale procesului penal. exercita caile de atac in cadrul functiei de aparare. Astfel. se prevede ca nu pot forma obiectul unei comisii rogatorii: punerea in miscare a actiunii penale. actele procesuale nu pot fi efectuate valabil – cu unele derogari prevazute de lege – decit de organul judiciar competent sa urmareasca sau sa judece cauza si de persoana indrituita sa efectueze actul respectiv. in unele cazuri. mentiunile pe care trebuie sa le cuprinda actul procedural constator.

ca acte procesuale comune. valabilitatea desfasurarii procesului penal. 279 al. plingerea prealabil` poate fi f`cut` in scris sau oral. relatare. actele procedurale prin care se aduc la indeplinire actele sau masurile procesuale trebuie sa se limiteze la ceea ce s-a incuviintat prin actul procesual sau masura procesuala. a. neefectuarea actelor facultative nu influenteaza. organul care efectueaza urmarirea penala sau judecata (ori organul rogat sau delegat) aduce la indeplinire actul procedural in conditiile de loc. valabilitatea desfasurarii procesului penal poate depinde de efectuarea sau nu a actelor obligatorii la cerere. in aceste limite.DPP–pg–178 Orice act procesual trebuie sa cuprinda cel putin doua conditii de fond: sa fie efectuat de organul judiciar competent sau de persoana abilitata prin lege. Actele procesuale orale se consemneaza – in intregime sau in rezumat – in documente procedurale scrise. concluzii orale. constituirea de parte civila se poate face prin cerere scrisa sau printr-o declaratie orala in fata instantei de judecata. Actul procesual trebuie sa indeplineasca si conditiile de forma cerute de lege: o anumita forma procesuala. scoaterea de sub urm`rire penal` se efectueaz` prin acte procesuale scrise (rechizitoriu. mod. devine obligatorie punerea in mi[care a ac]iunii penale impotriva sa. se pot efectua si in scris. introducerea ei in cel mult dou` luni de la data cind persoana v`t`mat` a cunoscut cine este f`ptuitorul 74 punerea in mi[care a ac]iunii penale se dispune prin ordonan]` scris`. – orale – se efectueaza printr-o declaratie. dar valabilitatea actului depinde de respectarea formei orale79. asistenta juridica si reprezentarea. legal introdus`. timp prevazute – – de exemplu punerea in mi[care a ac]iunii penale se poate dispune numai de un anumit procuror [i trebuie s` cn]in` dispozi]ia de punere in mi[care a ac]iunii penale impotriva invinuitului. Sint acte procesuale care se pot efectua si in forma scrisa. Actele procesuale penale pot fi: – imperative – exista obligatia de a fi efectuate ori de cite ori sint indeplinite conditiile prevazute de lege75. si in forma orala. astfel. in mod necesar trebuie s` se dispun` trimiterea in judecat` a inculpatului 76 in cazul in care instan]a este sesizat` cu plingere prealabil` pentru vreuna din infrac]iunile prev`zute in art. Codul penal din 1968 reglementeaza. de regula. Dupa forma in care se efectueaza. cuprinzind cerereade a fi tras la r`spundere penal` [i. chiar dac` ulterior se depun [i concluzii scrise in sus]inerea invinuirii [i ap`r`rii 73 . fie in partea speciala a Codului (in cadrul urmaririi si al judecatii). 2 lit. dar manifestarea de vointa este lasata la aprecierea autoritatii sau persoanei abilitate in acest sens77. – facultative – legea prevede posibilitatea efectuarii lor. fara a se lasa autoritatii judiciare facultatea de a decide76. cind exist` probe suficiente din care rezult` c` fapta exist`. ca o condi]ie de timp. actele procesuale sint: – scrise – trebuie sa se efectueze in scris. ordonan]`) 79 de exemplu dezbaterile judiciare din [edin]a de judecat` trebuie s` aib` loc oral. 3) Felurile si conditiile de valabilitate ale actelor procedurale Fiind acte derivate. ca singura forma valabila78. plingerea prealabil` a persoanei v`t`mate nu poate fi niciodat` introdus` decit personal de persoana care a suferit o v`t`mare prin infrac]iune sau prin mandatar special. este obligat` s` procedeze la judecarea cauzei [i s` solu]ioneze ac]iunea penal` exercitat` 77 de exemplu persoana v`t`mat` poate sau nu s`-[i exercite dreptul s`u de a face plingere prealabil`. de a se constitui parte civil` 78 trimiterea in judecat`. – obligatorii la cerere – se efectueaza in toate cazurile in care legea prevede o anumita activitate ca raspuns la o anumita cerere. |n cazul actelor imperative nu se poate ajunge la solutionarea legala a cauzei fara efectuarea lor. in ultima situa]ie trebuie s` fie consemnat` intr-un proces-verbal din care s` rezulte c` sint indeplinite condi]iile de fond 75 cind exist` temeiuri din care rezult` c` invinuitul a s`vir[it infrac]iunea pentru care este urm`rit [i nu exist` vreun caz legal de impiedicare. sa cuprinda manifestarea de vointa de a produce efectele juridice pe care le are in vedere legea pentru acel act procesual73. care trebuie s` cuprind` men]iunile constatatoare ale indeplinii condi]iilor de fond. c` a fost s`vir[it` de inculpat [i constituie infrac]iune. celelalte acte procesuale sint reglementate fie in partea generala (de exemplu luarea masurilor preventive). fiind valabile in oricare din cele doua forme. cu mentiunile necesare prevazute de lege74.

documente in care se consemneaza efectuarea unui act procesual sau procedural. iar instanta de judecata da o incheiere. modificarea adusa. nerespectarea acestora atragind. nevalabilitatea actului. identitatea si calitatea persoanei care l-a redactat. pe calea acestei proceduri nu se pot indrepta erorile de judecata. copia reproduce in intregime actul constatator (art. rezultind in mod vadit din actele dosarului. pot fi chemate partile pentru a da lamuriri. fiind semnat de persoana care l-a emis sau intocmit. inminarea citatiei. organul de urmarire penala sau instanta de judecata care a intocmit actul dispune indreptarea erorilor materiale. Rezolutiile. punerea in miscare a actiunii penale este un act de tragere la raspundere penala a invinuitului. atunci cind se efectueaza un act procesual sau se ia o masura procesuala. a invinuitului sau a reprezentantului s`u. condamnarea inculpatului este un act procesual de dispozitie. condamnarea sau achitarea unui inculpat. prin care s-au dat solutii incomplete sau gresite81. Cind este necesara o adaugire. rechizitoriile scrise ale organelor de urmarire penala. persoana care a intocmit si semnat actul procedural trebuie sa confirme in scris. 360) si poate fi certificata pentru conformitate. 80 . Codul prevede pentru fiecare act constatator mentiunile pe care trebuie sa le cuprinda. orale si materiale (faptice). pentru a se cunoaste temeiurile care au determinat actul sau masura procesuala. Dac` procurorul a dispus efectuarea unei perchezi]ii la domiciliul invinuitului. Actele scrise de constatare se redacteaza in limba rom#na. 81 Jurispruden]a a calificat ca gre[eli de judecat` – [i nu erori materiale – modificarea desp`gubirilor civile prin ad`ugirea folosului nerealizat. s-a dispus trimiterea in judecata. inlocuirea obliga]iei solidare cu obliga]ia subsidiar` etc. mandatul de aducere sint acte procedurale scrise. se confunda uneori actul juridic cu documentul constatator.DPP–pg–179 de lege80. care contituie un act constatator. constatarea modului in care a fost efectuat actul si a rezultatelor sale. dar este consemnat in minuta sau in sentinta. Ca forma. Actele procedurale de constatare. ascultarea unui martor. asupra numelui. schimbarea beneficiarului desp`gubirilor. incheierile. incheindu-se un proces-verbal despre rezultatul perchezi]iei. calitatii partilor. asupra unor date sau cifre. Actele procedurale constatatoare sint acte oficiale. in vederea unui control asupra legalitatii actului. si evidenta. actele procedurale derivate pot fi scrise. art. astfel incit sa nu se poata face adaugiri. Legea prevede pentru fiecare act procedural conditiile in care trebuie efctuat. in prezen]a a doi martori asisten]i. intre orele 6–20. sentintele si deciziile instantelor de judecata sint acte procedurale constatatoare ale actului sau actelor procesuale prin care s-a pus in miscare actiunea penala. semnatura persoanelor prevazute de lege ca trebuie sa semneze. a datei la care se datoreaz` desp`gubirile civile sau a cuantumului datorat de fiecare inculpat. ordonantele. 3). care variaza de la un act constatator la altul. 418 al. ridicarea de obiecte si inscrisuri se realizeaza faptic. care devine inculpat. de regula. Datorita intocmirii actelor constatatoare scrise. fiecare exemplar are autenticitatea actului procedural oficial. 152). extrasul reproduce numai elementele esentiale ale actului procedural (art. Eroarea trebuie sa fie materiala. Modificarile neconfirmate care nu schimba intelesul frazei sint considerate valabile. care este un act constatator. altfel aceasta nu poate fi luata in considerare. Este posibil ca in cuprinsul unui act procedural constatator sa se strecoare unele erori materiale. in acest scop. spre a nu se contesta in viitor. 4) Modificarea in indreptarea actelor procedurale (art. cum sint greselile din neatentie sau dactilografiere. daca legea cere ca actul procedural sa fie intocmit in mai multe exemplare (art. 194–196) Actul procedural constatator nu trebuie sa cuprinda nici o adaugire. in sensul aratat. Despre indreptarea facuta. modificarea sporului de pedeaps` indicat in minut`. Pentru aceleasi motive si efectuarea actelor procedurale derivate este consemnata in documente procedurale constatatoare. dar acest act juridic este consemnat intr-o ordonanta de punere in miscare a actiunii penale. corectura sau suprimare de text. a persoanei vatamate se face oral. o corectura sau o suprimare de text. Mentiunile cele mai generale sint: data si locul intcmirii. La cererea celui interesat ori din oficiu. in curprinsul actului. 313 al. sint numai scrise. Astfel. actul procedural al efectu`rii propriu-zise a perchezi]iei trebuie s` respecte limitele dispuse – numai la locuin]a invinuitului. 2. locurile nescrise in cuprinsul unei declaratii sau proces-verbal se bareaza. Dupa actul procedural constatator se pot scoate copii si extrase. Actul procedural de constatare este necesar pentru a se inregistra ceea ce s-a hotarit. Pentru a nu se desfiinta actul procedural datorita acestor erori materiale evidente. facindu-se mentiune despre indreptare si in cuprinsul actului corectat. Citatia. a fost instituita o procedura speciala de indreptare a erorilor materiale. organul de urmarire penala intocmeste un procesverbal.

judecata nu poate avea loc in lipsa vreuneia dintre ele. nu s-a pronuntat cu privire la unele chestiuni adiacente judecatii de fond (sumele pretinse de martori. lipsa uneia sau unora din aceste mentiuni atrage nulitatea citatiei. in raport de situatiile . cind sint chemate partile sa participe la activitatea de judecata. Procedura instituita este paralela cu dreptul acordat martorului. care se desfasoara in sedinta. camera). legea prevede mai multe locuri unde poate fi citat inculpatul. interpreti si experti. Locul unde se trimite citatia prezinta importanta pentru o reala incunostintare a partilor despre termenul de judecata si. prenumele si adresa celui citat (in orase: localitatea. luna. pentru martori. in cazul in care nu s-a indeplinit procedura de citare pentru toate partile din proces. |n primele mentiuni se cuprind: denumirea organului care emite citatia si sediul acestuia (adresa. Ca urmare. comuna. ca urmare a unor omisiuni vadite. 189 si 190. Chemarea cuprinde mentiuni care asigura cunoasterea datelor necesare pentru a raspunde chemarii si mentiuni care informeaza despre motivul chemarii. la cererea celui citat. expertului. totodata. dar poate atrage aminarea judecarii cauzei. chemarea la o anumita data (ora. dar este mai greu de stabilit daca persoana chemata a luat sau nu cunostinta de chemarea ce i s-a facut. Folosita si de organele de urmarire penala. 198 lit. apelul se poate referi si la gresita calculare a cheltuielilor judiciare sau la restituirea numai partiala a lucrurilor. 2). Este permisa si citarea prin nota telefonica sau telegrafica. Citarea este si un act procedural individual. strada. Sanctiunea cuprinde constringerea procedurala ce urmeaza a se aplica in caz de neprezentare. zi. in caz de repetare. aducerea silita. deci nu s-a pronuntat deloc asupra unei chestiuni adiacente. judetul. in timp ce procedura prevazuta in art. Aceste mentiuni fac ca citatia sa ajunga la cel chemat sau ii aduc la cunostinta data si locul unde trebuie sa se prezinte. interpretului. §2. in comune se indica judetul. cum ar fi aplicarea masurii de siguranta a confiscarii speciale sau precizarea inscrisurilor a caror desfiintare s-a dispus prin hotarirea instantei de judecata. pentru evitarea sustragerii inculpatului de la judecata. considerindu-se ca persoana chemata are astfel posibilitatea reala de a cunoaste data si locul unde trebuie sa se prezinte. sub prevederea unei sanctiuni in caz de neprezentare. Alte mentiuni au caracter informativ: data emiterii citatiei si numarul dosarului. |ntrucit inlaturarea omisiunilor vadite creaza obligatii de plata a cheltuielilor judiciare sau poate schimba detinatorul unor bunuri. prevederea actuala prin care aceasta chemare este lasata la facultatea organului de urmarire sau a instantei de judecata nu garanteaza suficient interesele legitime ale partilor din proces. 196 se aplica atunci cind exista o “omisiune”. 175–181) Cind este necesara prezenta unei persoane la desfasurarea procesului penal. citarea are o mai mare aplicabilitate in faza de judecata. apartamentul. 291 al. ea poate fi invitata. an) si loc (daca locul este altul decit sediul autoritatii). citata sau adusa prin constringere. altfel nefiind posibila determinarea persoanelor care cunosc sau care nu au cunostinta de chemarea facuta. Sanctiunea este indicata in citatie. aparatori – art. e). presedinte de instanta). |n jurisprudenta s-au constatat cazuri in care s-a folosit gresit aceasta procedura pentru a se inlatura unele omisiuni asupra chestiunilor de fond ale cauzei. scara si etajul de la bloc. pentru a cunoaste motivele chemarii si a se pregati in acest scop. numele. De principiu. aparatorului. credem ca procedura trebuie sa se desfasoare cu chemarea obligatorie a partilor. pentru fiecare persoana chemata fiind obligatorie emiterea unei citatii. c) si. De aceea. Codul de procedura penala reglementeaza numai citarea si mandatul de aducere. pentru parti sanctiunea consta in judecarea cauzei in lipsa lor (art. statul). numarul. precum si oricarei persoane vatamate de a declara apel impotriva hotaririi primei instante (art. experti. care opereaza daca persoana nu a raspuns chemarii. etaj. citarea partilor si indeplinirea procedurii de citare are un rol important in desfasurarea judecatii. Citatia are doua elemente: chemarea si sanctiunea. la o anumita data. |ntrucit invitatia nu are caracter juridic. Citarea este actul procedural scris si individual prin care o persoana este chemata in fata autoritatii judiciare la o anumita data. pentru a da lamuririle necesare in contradictoriu. procedura speciala de inlaturare a omisiunilor vadite se aplica si atunci cind impotriva hotaririi nu exista cale de atac ordinara. restituirea lucrurilor si ridicarea masurilor asiguratorii). lipsa acestor mentiuni nu atrage nulitatea citatiei. neprezentarea poate atrage o amenda judiciara (art. Unele acte procedurale comune 1) Citarea (art. 362 lit. interpreti.DPP–pg–180 Procedura de indreptare a erorilor materiale se aplica si in cazul in care organul de urmarire penala sau instanta de judecata. Citarea este un act procedural scris. de asemenea. calitatea in care este citat si obiectul cauzei. semnatura celui care a emis citatia (procuror.

acesta trebuie sa cuprinda. aceasta va deveni locul unde urmeaza a fi citat. Dovada de primire a citatiei trebuie sa cuprinda datele prin care se identifica citatia (numele si prenumele celui citat. o afiseaza pe usa locuintei acestuia. sub semnatura. |n caz de schimbare a adresei aratate in declaratiile sale. |nminarea citatiei se efectueaza de agenti anume insarcinati sau prin mijlocirea serviciului postal. unde si cind trebuie sa se prezinte cel citat). agentul afiseaza citatia pe usa locuintei persoanei citate. – Daca persoana citata nu este gasita la adresa indicata. ceea ce implica adresa efectiva din momentul citarii. Citatia adresata unei persoane juridice se preda. precum si certificarea de catre agent a acestor date. cit si cele care stabilesc modul in care a fost indeplinita procedura de citare. citatia nu poate fi inminata altor persoane sau afisata. citatia se afiseaza pe usa locuintei. care consta din afisarea citatiei la sediul primariei in a carei raza teritoriala s-a savirsit infractiunea sau. |nminarea citatiei cunoaste trei ipostaze: – |nminarea citatiei se face personal celui citat. in cazul refuzului de primire. precum si semnatura.DPP–pg–181 posibile in care s-ar afla. Ca regula generala. citarea la noua adresa este obligatorie si atunci cind. detinutii aflati in penitenciare se citeaza prin administratia acestora. citatia se afiseaza pe usa locuintei aratate in citatie si agentul se informeaza de noua adresa. trebuie sa cuprinda datele din care rezulta inminarea citatiei. semnatura sa. recipisa de predare a scrisorii consituind dovada de indeplinire a procedurii de citare. inculpatul se citeaza printr-o procedura speciala. militarii incazarmati se citeaza la unitatea din care fac parte. . Daca nu se cunoaste adresa unde locuieste. citatia poate fi inminata sotului. primind citatia. unei rude apropiate sau unei persoane care locuieste cu cel citat. consemnind in proces-verbal cele constatate. in care si-a aratat adresa unde doreste sa fie citat (in nici un caz la post restant). iar agentul. adresa sa. incheind despre aceasta procesverbal. in acest cazuri. Persoana care primeste citatia semneaza dovada de primire. Pentru situatia extrem de rara cind nu se cunoaste nici adresa unde locuieste. fiind exceptati minorii sub 14 ani sau cei lipsiti de uzul ratiunii. Inculpatul care locuieste in strainatate si a carui adresa se cunoaste se citeaza prin scrisoare recomandata. iar investigatiile nu au condus la determinarea sa. inculpatul se citeaza la adresa locului de munca. in acelasi mod se procedeaza atunci cind la adresa indicata nu mai exista imobilul unde a locuit cel citat. Dovada sau procesul-verbal de inminare a citatiei se trimite apoi organului care a emis citatia si face dovada de indeplinire a procedurii de citare. rezulta ca s-a produs o schimbare de adresa. certificind identitatea si calitatea. la registratura acesteia sau functionarului insarcinat cu primirea corespondentei. |n cazul in care despre inminarea citatiei se incheie proces-verbal. citatia se poate afisa pe usa principala a cladirii. Adresa unde locuieste inculpatul se stabileste prin investigatiile organelor de urmarire penala. Daca aceasta persoana nu vrea sau nu poate sa semneze. daca este gasit la locul citat. daca inculpatul a dat o declaratie. din datele aflate la dosar. nici locul sau de munca. de asemenea. incheie proces-verbal. portarului sau celui care in mod obisnuit il inlocuieste. urmind ca instanta sa hotarasca unde se va emite o noua citatie. citatia se preda administratorului. daca activitatea infractionala s-a desfasurat in mai multe locuri. incheindu-se proces-verbal. se citeaza la sediul sau. la sediul primariei din localitatea unde se afla organul care efectueaza urmarirea penala. chiar dupa investigatiile facute in acest scop. iar acesta semneaza dovada de primire a citatiei. dupa care citarea se va face la noua adresa. prin serviciul de personal al unitatii unde lucreaza. incheind procesverbal. certificindu-i semnatura sau aratind motivul pentru care nu a semnat. – Cind nu este gasita nici una din persoanele prevazute de lege. inculpatul se citeaza la “adresa unde locuieste”. inculpatul este obligat sa incunostinteze despre schimbarea intervenita. atit datele care identifica citatia. corespunzator. aceste organe sint obligate de a inmina citatia persoanei citate sub luare de dovada de primire. daca partea este persoana juridica. cind apartamentul nu este prevazut in citatie. care poate fi diferita de aceea a domiciliului sau stabil. prin comandantul acesteia. prin administratia unui spital. daca nu vrea sa primeasca citatia sau. Daca agentul procedural constata ca cel citat si-a schimbat adresa. nu vrea sau nu poate sa semneze de primire. Ca situatii speciale: bolnavii aflati in spital sau intr-o casa de sanatate. Dispozitiile care se refera la citarea inculpatului se aplica si in cazul citarii celorlalte parti. |n situatia in care citarea se face prin serviciul personal al locului de munca. |ndeplinirea procedurii de citare se dovedeste prin dovada de primire a citatiei sau prin procesul-verbal prin care se constata predarea sau afisarea citatiei. agentul lasa citatia celui citat ori. loc de detinere sau prin comandantul unitatii militare. Daca cel citat locuieste intr-un imobil cu mai multe apartamente sau intr-un hotel.

sub amenintarea folosirii fortei publice in caz de refuz.). Astfel. Comunicarea actelor procedurale scrise se face in conditiile prevazute pentru citare. astfel. cind trebuie sa se intervina pentru a inlatura o nedreptate. acesta poate dispune aducerea ei silita. Neexecutarea mandatului de aducere de catre cel insarcinat cu indeplinirea sa atrage aplicarea unei amenzi judiciare (art. Codul de procedura penala. 240). 1). nelasindu-se organelor judiciare si partilor libertatea de a actiona cind vor si pe orice durata de timp. se inscriu mentiunile despre actul procedural care se comunica. 256. care se trimite celui care a dispus aducerea. aceasta masura procedurala se poate lua. cuprinzind un ordin adresat ofiterilor si subofiterilor de politie de a aduce in fata autoritatii judiciare emitente persoana la care se refera. inculpatului arestat preventiv i se transmite o copie integrala dupa actul de sesizare (art. nu se fixeaza nici un termen. iar in cazul masurilor procesuale impiedica prelungirea duratei constringerii peste limita necesara desfasurarii normale a procesului. 360 al. 300.penult. si inainte ca persoana sa fi fost chemata prin citatie. 228 al. cel care executa mandatul poate face cercetari pentru a gasi persoana chemata.DPP–pg–182 2) Comunicarea actelor procedurale (art. 277). foloseste expresia “de indata” (art. 246. Comunicarea actelor de procedura se poate face prin transmiterea unei copii integrale dupa act sau a unei copii partiale. aceste . Executarea mandatului de aducere se face prin prezentarea ofiterului sau subofiterului de politie la persoana chemata. de asemenea. 313 al. dindu-se astfel posibilitatea ca “oricind” sa se intervina in acest scop (art. spre a lua cunostinta de cuprinsul sau. iar dupa condamnare o copie integrala dupa sentinta penala (art. de exemplu. dispozitiile referitoare la citare. cu invitarea de a-l urma si apoi cu conducerea ei la autoritatea emitenta. corespunzator. 2) Termenele substantiale si termenele procedurale Termenele care asigura disciplina si sistematizarea desfasurarii procesului penal sint denumite de Codul de procedura penala termene procedurale. Stabilirea de termene pentru desfasurarea procesului penal are in vedere doua scopuri: – termenele scurte asigura desfasurarea rapida a procesului.). respectindu-se. 306) sau “de urgenta” (art. |nstiintarea se face prin adresa scrisa. termenele in care trebuie declarate caile de atac. persoana care a facut plingere procurorului este incunostintata de modul in care aceasta a fost rezolvata (art. cit si la pronuntarea hotaririi (art. I. despre scoaterea de sub urmarire sau incetarea urmaririi penale (art. 360 al. desfasurarea unei activitati etc. partii civile i se aduce la cunostinta suspendarea urmaririi penale (art. cit si cu modalitatile de inminare. emitind un mandat de aducere. procurorul instiinteaza persoana care a facut plingerea despre refuzul de a se incepe urmarirea penala (art. nu s-a prezentat in fata organului judiciar. 2). inaintarea unui dosar. in caz de urgenta. Pentru urgentarea desfasurarii procesului penal. 398. copii numai dupa dispozitivul sentintei penale se comunica partilor care au lipsit atit de la dezbaterile judiciare. Codul prevede si termenele in care nu se poate pune in executare o hotarire penala sau in care se poate aplica o masura procesuala neprivativa sau privativa de libertate. – termenele trebuie sa asigure partilor timpul necesar pentru a-si exercita drepturile procesuale si a-si indeplini obligatiile prevazute de lege. 410). Codul prevede si unele termene care ocrotesc drepturi extraprocesuale (libertatea individuala. Termenele (art. Daca persoana impotriva careia s-a emis mandatul de aducere nu poate sa se prezinte sau nu este gasita la locul indicat. care consta in incunostintarea unui participant la proces despre efectuarea unui act procesual sau despre luarea unei masuri procesuale. fara a stabili termen. chemata prin citatie. atit in legatura cu locul unde se trimite. Mandatul de aducere este un act procedural scris. 182) Comunicarea este actul procedural scris prin care se transmite unui participant la procesul penal un alt act procedural scris. proprietatea etc. 249). 185–188) §1. Apropiata de comunicare este instiintarea. b). 3). dimpotriva. in loc de mentiunile prin care se asigura la citatie “chemarea”. dar si termenele in care se recomanda a fi indeplinite unele acte procesuale (cum ar fi rezolvarea unor plingeri. Conceptul de termene procesuale si clasificarea lor 1) Rolul termenelor in desfasurarea procesului penal Termenul este intervalul de timp in decursul caruia se pot sau trebuie indeplinite unele acte si masuri procesuale sau procedurale ori acestea nu pot fi indeplinite. se incheie proces-verbal de constatare. 293). dupa care executa aducerea silita. 183–184) |n cazul in care o persoana. cu aceleasi mentiuni esentiale ca si ale citatiei. 198 lit.). 3) Mandatul de aducere (art. Codul de procedura penala prevede.32.

fiind mai mult termene de recomandare (procurorului i se cere sa rezolve dosarul de cercetare penala in cel mult 15 zile de la primirea lui – art. orice declaratie de recurs facuta dupa expirarea termenului devine tardiva si lovita de nulitate). 3) Clasificarea termenelor procedurale Termenele procedurale pot fi clasificate dupa mai multe criterii: a) Dupa factorul care le stabileste. Termenele substantiale prevazute de Codul de procedura penala privind luarea. se numesc termene substantiale. mentinerea sau revocarea masurilor preventive au un regim deosebit de cel al termenelor procedurale. termenele pot fi fixe. a arestarii preventive de 5 sau 30 de zile. Importanta distinctiei consta in aceea ca. instantei i se recomanda sa pronunte sentinta in termen de 15 zile si sa o redacteze in cel mult 20 de zile – art. sanctiunea consta in decaderea din dreptul de a mai efectua actul prevazut de lege (trecerea termenului de 10 zile pentru declararea recursului decade pe titularul dreptului de recurs din acest drept.DPP–pg–183 termene. prohibitive (dilatorii) si orinduitorii. masura preventiva inceteaza de drept. astfel. cu asigurarea incunostintarii partilor despre aceasta modificare. iar presedintele instantei fixeaza termenul de judecata. 306 si 310 al. Astfel. Nerespectarea termenelor imperative si a celor prohibitive atrag sanctiuni procedurale. deoarece sentinta devine executorie numai dupa aceasta data. Termenul legal este stabilit de lege (termenul de apel. dar nerespectarea acestor termene nu are nici o consecinta asupra valaiblitatii actului efectuat tardiv. |n regimul special al termenelor substantiale intra si sanctiunea nerespectarii lor. maxime si minime. Termenul este fix atunci cind se stabileste o durata determinata in care trebuie efectuat (cum este termenul de apel sau de recurs de 10 zile). Termenele orinduitorii disciplineaza activitatea procesuala fara a atrage sanctiuni procedurale. in sensul ca ora sau ziua de la care incepe si la care se sfirseste termenul intra in durata acestuia. 188). actul efectuat inainte de implinirea termenului prohibitiv este prematur. Termenul este maxim cind se stabileste durata maxima de timp permisa pentru efectuarea actului. daca actul nu este indeplinit in acest termen. Daca retinerea a inceput la ora 930. dar acesta poate fi efectuat si intr-o durata de timp mai mica (de exemplu procurorul trebuie sa rezolve dosarul primit de la organul de cercetare penala in “cel mult 15 zile” – art. cit si sanctiunile procedurale ce li se aplica. arestarea preventiva de 5 zile inceputa in ziua de 10 a lunii se sfirseste in ziua de 14 a aceleiasi luni. reabilitarea. Termenul imperativ consta intr-un interval de timp in care trebuie indeplinite anumite acte procesuale sau procedurale (recursul se declara in termen de 10 zile). Ca urmare. termenele legale nu pot fi modificate – nici prelungite. impreuna cu termenele prevazute de legea penala privind prescriptia. ea se sfirseste a doua zi la ora 900. organul de urmarire penala stabileste termenul de depunere a raportului de expertiza. 2).). daca nu s-a declarat apel sau recurs). de asemenea. 261. de contestatie in anulare etc. de recurs. Regimul termenelor procedurale este diferit. c) Dupa modul cum sint fixate. Termenul este minim cind se fixeaza durata minima de timp ce trebuie sa se scurga pentru ca un act procesual sa poata fi considerat efectuat in termen (de exemplu procedura de . devine tardiv. de recurs. Cele mai importante termene substantiale prevazute de Codul de procedura penala sint termenele de durata a masurilor preventive. |n cazul termenelor imperative. la expirarea duratei retinerii de 24 de ore. termenele sint imperative (peremptorii). expirarea termenului de retinere sau arestare intr-o zi nelucratoare nu atrage prorogarea termenului pentru ziua lucratoare urmatoare. Termenul prohibitiv constituie un obstacol pentru indeplinirea unor acte procesuale sau procedurale (punerea in executare a hotaririi de condamnare nu poate avea loc pina la expirarea termenului de apel sau. de aminare a judecarii cauzei etc. dupa caz. termenele sint legale si judiciare. b) Dupa natura lor. luna si anul se socotesc implinite cu o zi inainte de ziua corespunzatoare datei de la care au inceput sa curga. atit in ce priveste calculul. termenele substantiale isi au propriul regim de calcul (art. ci obliga la punerea in libertate a persoanei retinute sau arestate in acea zi nelucratoare. nici abreviate – in timp ce termenele judiciare pot fi modificate de autoritatea care le-a fixat. de regula. 261 – dar el poate sa-l rezolve si in aceeasi zi cind l-a primit). Termenul judiciar este stabilit de autoritatea in fata careia se desfasoara urmarirea penala sau judecata. durata pedepselor. sub sanctiunea penala pentru infractiunea de arestare nelegala.

neprecizat in timp (de exemplu revizuirea poate fi ceruta intr-un termen de un an de la data descoperirii unor imprejurari noi de fapt). dindu-se astfel partilor posibilitatea de a efectua actul procesual care. insa citarea se poate face cu mai multe zile inaintea termenului de judecata). Durata termenului este prevazuta de lege sau este stabilita de autoritatea judiciara. termenul de o luna care a inceput sa curga la data de 10 martie se implineste la data de 10 aprilie. Calcularea termenelor procedurale 1) Modalitati de calculare a termenelor procedurale Termenul procedural curge intre doua momente: un moment initial. de la care incepe sa curga termenul. Pentru a crea garantia unei mai largi posibilitati de a exercita un drept procesual conditionat de un termen. Codul actual.DPP–pg–184 citare a inculpatului trebuie indeplinita cu “cel putin 3 zile” inaintea termenului de judecata. termenele procedurale sint cu doua ore sau doua zile mai mari decit termenele substantiale. termenul de recurs de 10 zile. dupa caz. Ca o garantie pentru inculpat. si in cazul termenului de citare. Modul de calcul se deosebeste dupa cum termenele sint pe ore si zile sau pe luni si ani. care se calculeaza regresiv. nu se ia in calculul termenului ora sau ziua de la care incepe sa curga termenul si nici ora sau ziua in care aceasta se implineste. |n cazul apelului si al recursului termenul curge. potrivit careia actul procedural prevazut de lege pentru curgerea termenului poate fi inlocuit cu un alt act avind aceeasi finalitate (de exemplu comunicarea unei copii dupa dispozitivul hotaririi ce urmeaza a fi atacata sa fie inlocuita cu un act din care rezulta ca partea a luat cunostinta de continutul hotaririi). iar termenul pe ani expira al sfirsitul zilei si lunii corespunzatoare din ultimul an. §2. aplicind riguros dispozitia legala care are in vedere actul pe care legea il considera ca provoaca curgerea termenului. dar si cind se sfirseste termenul (pe ore si zile pline). in art. dar pentru recursul peste termen. care se calculeaza pe ore si zile pline. in acest mod. pina la prima zi lucratoare care urmeaza. denumit dies a quo. potrivit legii. termenul expira in ultima zi a aceleiasi luni (de exemplu termenul de o luna inceput la 31 ianuarie expira. de la o anumita data inapoi (termenul de inminare a citatiei se calculeaza inapoi cu 3 zile de la data cind este fixata judecata). Termenul pe luni expira la sfirsitul zilei corespunzatoare ultimei luni. termenele procedurale pot fi de succesiune si de regresiune. a adoptat sistemul de calcul pe ore si zile libere. nu a fost inregistrat in ultima zi a termenului. in calculul termenelor se poate socoti si ora si ziua cind incepe. d) Dupa sensul in care sint calculate. Practica judiciara nu a imbratisat aceasta teorie. Termenele pe luni si ani se calculeaza calendaristic. datorita repaosului legal. la 28 sau 29 februarie). |n unele cazuri legea prevede data unui eveniment viitor. Astfel. dupa caz. Ca urmare. iar termenul de un an la data de 10 martie a anului urmator. daca ultima zi este nelucratoare. care curge de la pronuntarea hotaririi din ziua de 10 martie. citatia trebuie inminata in ultima zi lucratoare anterioara. Momentul initial este determinat de data efectuarii actului procedural care. de la data pronuntarii hotaririi ce se ataca (regula) sau de la data primirii comunicarii unei copii dupa dispozitivul hotaririi (in celelalte cazuri). Daca ziua corespunzatoare cade intr-o luna ce nu are o astfel de zi. Termenele substantiale se calculeaza diferit. 187 se prevede ca actul depus inlauntrul termenului prevazut de lege la administratia locului de detinere ori la unitatea . calculindu-se in sensul curgerii timpului. O dispozitie importanta referitoare la termenele procedurale o constituie prelungirea (prorogarea) de drept a tuturor termenelor a caror ultima zi cade intr-o zi nelucratoare. la care se sfirseste termenul – dies ad quem. Pentru determinarea lui dies ad quem este necesar sa cunoastem durata termenului si modul de calcul. data de la care curge termenul este data inceperii executarii pedepsei sau a dispozitiilor privind despagubirile civile. se va implini in ziua de 21 martie. Cele mai numeroase termene procedurale sint de succesiune. si un moment final. Astfel. Termenele de regresiune se calculeaza in sensul invers curgerii timpului. |n stiinta dreptului procesual penal s-a sustinut teroria echipolentei (echivalentei). se poate calcula termenul fara a include ora si ziua cind incepe si se sfirseste termenul (ore si zile libere) sau in calculul termenului nu se include ora si ziua cind termenul se sfirseste (sistemul mixt). determina curgerea termenului. ca si cel anterior. 2) Acte considerate facute in termen Pentru a nu pune partile in situatia de a pierde un termen datorita intirzierii in transportul postal sau in inregistrarea corespondentei sosite prin posta. Calcularea termenelor pe ore si zile se poate face in mai multe feluri: astfel. care va fi ultima zi de declarare a recursului. iar acestora nu li se aplica prorogarea de drept a termenului pentru prima zi lucratoare.

martori. garantarea legalitatii procesului penal impune instituirea si de sanctiuni care sa atraga nevalabilitatea actelor procesuale si procedurale efectuate cu incalcarea legii si.DPP–pg–185 militara sau la oficiul postal prin scrisoare recomandata este considerat ca facut in termen. sub aspect constitutiv. De aceea. 1). sanctiunea procesual-penala poate fi privita ca un remediu procesual. Instituirea de sanctiuni procesual-penale urmareste un scop multiplu: – un scop preventiv – de a preintimpina incalcarea legii. actele efectuate de procuror sint considerate ca facute in termen daca data la care au fost trecute in registrul de iesire al parchetului este inlauntrul termenului cerut de lege. deoarece previne incalcarea legii. distructiv – de a desfiinta actele efectuate cu incalcarea legii de procedura penala. din acest ultim punct de vedere. Garantarea aplicarii principiului legalitatii in procesul penal implica instituirea de sanctiuni penale in cazul incalcarii unor norme esentiale (de exemplu infractiunile de cercetare abuziva. de la aceasta regula fac exceptie caile de atac. sanctiunea procesual-penala constituie o importanta garantie a realizarii principiului legalitatii. interpreti care nu respecta dispozitiile procedurale. Pentru determinarea datei depunerii. eventual. Respectarea dispozitiilor care reglementeaza desfasurarea procesului penal poate fi privita sub aspect constitutiv si functional. aparatorii nu pot efectua in cursul procesului penal decit actele procesuale si procedurale pe care legea le admite si numai cu respectarea intocmai a conditiilor legale. care sint garantii ale realizarii functiei pentru care au fost instituite. numai prin legi speciale si in situatii exceptionale (razboaie. calamitati) se poate lua masura suspendarii sau intreruperii unor termene. Dar sanctiunea procesual-penala constituie o garantie si a principiului aflarii adevarului. partile. o sanctioneaza atunci cind s-a produs si asigura apoi respectarea legii in desfasurarea in continuare a procesului. 2) Felurile sanctiunilor procesual-penale Codul de procedura penala are in vedere trei feluri de sanctiuni procesual-penale: nulitatea (art. Prin acest scop multiplu. sub aspect functional. dar in conditiile si formele prevazute de lege. – un scop sanctionator. Felurile sanctiunilor procesual-penale 1) Conceptul de sanctiuni procesual-penale Principiul legalitatii exprima cerinta ca procesul penal sa se desfasoare in conformitate cu dispozitiile prevazute de lege. obligarea celor ce au incalcat legea sa le refaca in conditiile legale. 1 lit.33. 379 pct. Sanctiunile procesual. sanctiuni disciplinare pentru persoanele care abuzeaza de autoritatea cu care au fost investite. fiind un avertisment ca aceasta nu va ramine nesanctionata. este necesar sa fie indeplinite toate actele procesuale constitutive ale procesului penal. – un scop reparator (cind este posibil) – de a se reface actele procesuale desfiintate. experti. |nsa aplicarea unor asemenea sanctiuni nu are. pentru acestea data inregistrarii lor la instanta de judecata trebuie sa se afle inlauntrul termenului prevazut de lege. organele judiciare. Sanctiunea procesuala penala consta fie in pierderea unor drepturi procesuale. |n doctrina se face referire si la inexistenta. Termenele procedurale nu se intrerup si nici nu se suspenda. a) si decaderea (art. arestare ilegala). fara de care legea nu admite condamnarea inculpatilor. consecinte directe asupra valabilitatii actelor efectuate fara permisiunea legii sau cu incalcarea dispozitiilor care reglementeaza efectuarea lor. amenzi judiciare pentru personalul auxiliar. parchetele functionind pe linga instantele judecatoresti. Considerarea actelor aratate ca facute in termen decurge ope legis. fie in lipsirea de valabilitate a actelor procesuale si procedurale ori a masurilor procesuale dispuse sau efectuate cu incalcarea dispozitiilor care reglementeaza desfasurarea procesului penal. I. Ca urmare. de regula. serveste ca dovada inregistrarea sau atestarea facuta la administratia locului de detinere sau la unitatea militara ori recipisa oficiului postal. ca una din sanctiunile procesual-penale. actele procesuale si procedurale efectuate cu incalcarea legii de procedura producind indoiala asupra veracitatii probelor administrate abuziv si asupra corectitudinii solutiilor adoptate fata de prevederile legii penale si a celei civile. Omiterea efectuarii unor acte procesuale constitutive sau efectuarea lor in alte conditii decit cele legale poate influenta negativ solutionarea justa a cauzei. 197). a si 385 15 pct. inadmisibilitatea (art. Actul .penale §1. 1 lit. chiar daca a fost inregistrat dupa expirarea cestuia. activitatile procesuale si procedurale trebuie indeplinite potrivit conditiilor prevazute de lege. 185 al. De asemenea.

si in cazul decaderii actele nule nu se mai refac. repunerea in termen. legislatiile prevad anumite conditii in care poate opera nulitatea. nulitatea poate fi determinata de omisiunea indeplinirii unor acte obligatorii (cum este trimiterea in judecata a inculpatului fara sa i se fi prezentat materialul de urmarire penala. inculpatul care nu a declarat recurs este dec`zut din dreptul de recurs 82 . |n unele cazuri. legislatiile moderne nu au primit aceasta de exemplu. ca sanctiuni procesual-penale. nu poate produce efecte juridice. astfel. Cind un drept procesual nu este exercitat in termenul imperativ prevazut de lege. Nulitatea. §2. judecarea cauzei in lipsa unei parti care nu a fost citata la judecata). Inadmisibilitatea este sanctiunea procesual-penala care impiedica efectuarea unui act exclus de lege.DPP–pg–186 inexistent este considerat ca o realitate de fapt. actul fiind lipsit de baza legala. Spre deosebire de inadmisibilitate. ca sanctiune procesual penala. Deci inadmisibilitatea si decaderea. Ca urmare. Astfel. orice act efectuat in temeiul unui drept din care s-a produs decaderea este nul. legea prevede ca decizia prin care s-a respins recursul este definitiva. nulitatea sanctioneaza un act procesual penal care a fost indeplinit cu incalcarea dispozitiilor de care depinde valabilitatea sa (cum este emiterea unui rechizitoriu pentru omor de catre procurorul de la parchetul de pe linga judecatorie sau judecarea acestei infractiuni de judecatorie). in cazul unui apel inadmisibil se dispune respingerea acestuia (art. raminerea sa in vigoare. desi s-au incalcat conditiile de fond sau de forma prevazute de lege. un nou recurs declarat impotriva acestei decizii este inadmisibil si nu poate fi primit in nici un caz. nu are valabilitate. ca si un recurs inadmisibil. Spre deosebire de nulitate. cu aceleasi efecte de autoritate de lucru jduecat. ar putea conduce la o solutionare gresita a cauzei. legea interzicind efectuarea lui. orice incalcare a legii de procedura penala trebuie sa atraga nulitatea si refacerea actului in conditiile legii. insa la inadmisibilitate lipsa dreptului este ab initio. ca urmare. este nul. se da o solutie definitiva. 1 se prevede ca incalcarea dispozitiilor care reglementeaza desfasurarea procesului penal atrage nulitatea actului numai atunci cind s-a produs o vatamare care nu poate fi inlaturata decit prin anularea acelui act. caz in care actul procesual devine valabil si-si produce efectele juridice prevazute de lege. sint operante prin intermediul nulitatii. 364 si 3853). in mod firesc Codul s-a preocupat in special de reglementarea ei. oricite declaratii de recurs s-ar face in exercitiul dreptului pierdut. Nulitatea fiind sanctiunea procesual-penala cu cea mai larga aplicare. in anumite conditii. va fi nul. iar actul viciat trebuie refacut in conditiile legii. la expirarea termenului de recurs. se caracterizeaza prin natura sa de remediu procesual. daca totusi actul este efectuat. iar la decadere lipsa dreptului este o consecinta a pierderii dreptului prevazut de lege. pentru a impiedica refacerea acestuia. in sensul ca actul nul trebuie refacut in conditiile legale. Cea mai frecventa sanctiune procesual-penala este nulitatea. Cind se efectueaza acte excluse de lege opereaza intotdeauna nevalabilitatea lor. este respins ca tardiv. ratiune pentru care are si o reglementare amanuntita. datorita modului cum a fost conceput (de exemplu o hotarire judecatoreasca intocmita ca practica seminariala de un student). care atrage intotdeauna nulitatea. 379 pct. 197) |n reglementarea nulitatilor se pot concepe mai multe sisteme: – |n conceptia cea mai formalista. cind un recurs este declarat peste termenul legal. in cazul decaderii din exercitiului unui drept procesual penal legea poate permite. in alte cazuri. ceea ce il impiedica sa-l mai exercite dupa expirarea termenului. Astfel. in cazul inadmisibilitatii actul efectuat impotriva legii nu mai poate fi refacut. efectuat din nou impotriva legii. 197 al. hotarire care are autoritate de lucru judecat pentru orice alt apel indreptat impotriva aceleiasi hotariri. actul omis trebuie efectuat. a). Decaderea se apropie de inadmisibilitate. Un act procesual sau procedural este lovit de nulitate atunci cind este efectuat cu incalcarea dispozitiilor care reglementeaza desfasurarea procesului penal. deoarece si intr-un caz si intr-altul este efectuat fara drept. fiind lovit de nulitate. |n cazul constatarii ca un act este inadmisibil. se produce decaderea titularului din acest drept. 1 lit. {i la decadere actul efectuat peste termen nu are valabilitate. orice act de acest fel. |ntrucit nu toate dispozitiile legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal sint de egala importanta pentru realizarea scopului procesului penal. care nu poate produce nici un efect juridic. astfel. sint toate nule. in art. avind insa trasatura specifica de a interzice refacerea actelor inadmisibile sau tardive. nu produce efectul pentru care a fost efectuat 82. Codul nostru reglementeaza repunerea in termenul de apel si de recurs (art. Conditiile prevazute de lege pentru a interveni nulitatea 1) Conceptia Codului de procedura penala cu privire la nulitati (art. un asemenea act nu poate fi luat in considerare de nici o autoritate judiciara si nu poate produce efecte juridice.

care sint si nulitati absolute. insa. dispozitiile care le prevad trebuie interpretate restrictiv. Codul de procedura penala din 1968. a adoptat aceasta conceptie. nulitatea opereaza numai daca s-a produs o vatamare care nu poate fi inlaturata decit prin anularea actului nelegal – nulitati virtuale – invocate in anumite conditii. daca sint intrunite anumite conditii – nulitatile virtuale. iar practica judiciara sa o consacre in cazurile concrete judecate. De regula. vatamarea poate aduce atingere directa atit intereselor societatii. existind o anumita autonomie a actului procedural. reglementate de Codul anterior. incalcarea lor fiind considerata atit de grava incit atrage intotdeauna nulitatea actelor efectuate cu incalcarea lor. a fost consacrata reglementarea potrivit careia se pot prevedea anumite dispozitii a caror incalcare este sanctionata de lege in mod expres cu nulitatea – nulitatile exprese – dar sanctiunea nulitatii poate fi aplicata si in cazul incalcarii celorlalte dispozitii ale legii. deoarece se considera ca sint incluse in prima conditie. prin care s-ar crea mari greutati in finalizarea tragerii la raspundere penala a infractorilor. Pentru nulitatile absolute exprese se cere indeplinirea numai a primei conditii. Pentru a putea determina continutul notiunii de “vatamare”. in apel si in recurs. in cazul celorlalte dispozitii legale. care sint nulitati relative. Unele din dispozitiile care reglementeaza desfasurarea procesului penal au fost selectate de legiuitor si inscrise in art. 2) |ncalcarea dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal Prima conditie care se cere pentru nulitatea unui act procesual este incalcarea unei dispozitii legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal. 3) Producerea unei vatamari procesuale Desi se refera la producerea unei “vatamari”. cit si a celor care reglementeaza judecata in prima instanta. 2. Pentru nulitatile virtuale relative se prevad trei conditii in care poate opera nulitatea: – sa existe o incalcare a dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal. numai in cazul nulitatilor absolute. perfectionind. 2. ceea ce a determinat doctrina sa preia aceasta sarcina. reglementarea nulitatilor. – Dintr-o combinare a acestor doua conceptii. dar [i a actului constatator al hot`ririi pronun]ate (sentin]a sau decizia) 84 nulitatea sentin]ei penale datorit` nesemn`rii ei de c`tre judec`torii care au dat solu]ia atrage [i nulitatea judec`]ii [i a solu]iei pronun]ate. – aceasta incalcare sa atraga o vatamare procesuala. si consacrarea ca nulitati relative numai a nulitatilor virtuale. deoarece exista intotdeauna o prezumtie irefragrabila de vatamare ce impune anularea actului. dar si atunci cind incalcarea se refera la efectuarea actelor prcedurale. S-au sanctionat un numar de dispozitii legale. a caror incalcare atrage intotdeauna nulitatea – nulitati exprese. expres indicate in Cod. ci este necesara indeplinirea si a celorlalte doua conditii. incalcarea dispozitiilor legale care reglementeaza judecata in caile de atac extraordinare. trebuie imbinate cele doua interese ce se confrunta: interesele societatii cu cele ale partilor din proces. Pentru a opera nulitatea nu este suficienta incalcarea unei dispozitii legale. {i nulitatea actului constatator poate atrage nulitatea actului procesual pe care-l constata84. ca si Codul anterior. Superioritatea reglementarii prevazute de Codul actual consta in inlaturarea nulitatilor relative exprese. gravitatea incalcarii unor asemenea dispozitii producind intotdeauna o vatamare ce nu poate fi inlaturata decit prin anularea actului. cit si intereselor legitime ale partilor din proces. – vatamarea sa nu poata fi inlaturata decit prin anularea actului. Nulitatea opereaza si atunci cind se incalca dispozitiile care reglementeaza efectuarea actelor procesuale. prevazute in art. practica a dovedit ca interventia nulitatii poate fi necesara si in alte cazuri decit cele prevazute expres de lege. nu se mai cere indeplinirea acestor conditii. 197 al.DPP–pg–187 conceptie. Constituind o exceptie. – O conceptie opusa admite nulitatea numai in cazul incalcarii acelor dispozitii legale pentru care se prevede in mod expres sanctiunea nulitatii. 83 de exemplu judecarea unei cauze de c`tre o instan]` compus` cu inc`lcarea legii atrage nulitatea nu numai a judec`]ii. Codul din 1968 nu explica continutul acestei notiuni. Din aceasta formulare – care nu prevede nici o limitare – inseamna ca atrage nulitatea atit incalcarea dispozitiilor care reglementeaza urmarirea penala. de[i aceasta s-a desf`[urat legal 85 nulitatea actului procedural al comunic`rii extrasului dup` dispozitivul sentin]ei penale nu atrage [i nulitatea actului procesual al solu]iei adoptate . de asemenea. nulitatea acestuia nu atrage si nulitatea actului procesual85. nulitatea unui act procesual atrage si nulitatea actului constatator83. 197 al. Cind actul procedural aduce la indeplinire un act procesual sau o masura procesuala.

pentru ca nu si-a putut dovedi apararile. 2. legea recunoaste ca solutionarea justa a cauzei. Chiar daca partile ar considera ca nu li s-a produs nici o vatamare. depinde de exercitarea acestor drepturi si prin indeplinirea garantiilor procesuale. este cazul nulitatilor absolute. devine inutila anularea actului pentru acest motiv. legea nu accepta valabilitatea actului efectuat. c` invinuirea nu este intemeiat`. asupra cererilor de probe formulate de inculpat (art. se poate insa constata ca vatamarea a fost inlaturata in alt mod sau partea poate declara ca nu invoca vreo vatamare si nu cere anularea actului. prezumind. constatind incalcarea legii de catre organul de urmarire penala. v`t`marea sa const` din impiedicarea – prin necitare – de a fi prezent la judecat` [i de a se ap`ra personal in fa]a instan]ei. de[i nu a fost legal citat la judecat`. daca nu s-ar fi incalcat legea de procedura penala. 1 ca atingerea adusa principiilor fundamentale ale procesului penal din care rezulta posibilitatea de a nu fi realizat scopul procesului penal. care consta din restringerea posibilitatilor de sustinere a intereselor ei legitime 86. deoarece altfel. care apara societatea de infractiuni. Cit timp au fost impiedicate sa-si exercite dreptul lor la aparare. Acordindu-le drepturi si garantii procesuale. vatamarea procesuala consta din indoiala pe care o are instanta de judecata cu privire la aflarea adevarului si la solutionarea justa a cauzei datorita nerespectarii drepturilor procesuale ale unei parti. se poate defini vatamarea prevazuta in art. in cazul in care organul de urmarire penala nu s-a pronuntat asupra acestor probe si s-a dispus trimiterea inculpatului in judecata. cind participarea lor este obligatorie potrivit legii. 67). oricit de important ar fi pentru apararea intereselor sale legitime. atunci cind “anularea actului este necesara pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei”. Legea ingaduie – in cazul incalcarii drepturilor procesuale ale partilor. O asemenea conceptie este de natura a intari legalitatea procesului penal in ceea ce priveste garantarea drepturilor procesuale ale partilor din proces. Codul prevede ca organul de urmarire este obligat. | nlaturarea vatamarii are loc intotdeauna cind prin hotarire se admite in intregime apararea partii careia i s-a produs vatamarea. astfel. anularea actului poate fi evitata prin exercitarea altui drept procesual. Dovedind sau demonstrind. |mpiedicarea unei parti de a exercita un drept procesual sau de a beneficia de o garantie procesuala a dreptului sau la aparare produce prin ea insasi o vatamare procesuala. Partilor li se aduce vatamare atunci cind li se incalca un drept procesual sau o garantie procesuala de natura a le asigura apararea intereselor lor legitime in proces. s-ar putea nesocoti orice drept procesual al partii. care ar fi fost posibila. care sa duca la acelasi rezultat 87. prin ordonanta motivata. care se refera la incalcarea dispozitiilor prevazute in art. fara a se putea face dovada contrara (juris et de jure). 197 al. acestuia i s-a provocat o vatamare. c` exist` circumstan]e atenuante su agravante etc. Astfel. spre a demonstra c` este nevinovat sau c` ar avea un grad mai redus de vinov`]ie. vatamarea exista. solutia data cu o alta solutie. 197 al. 4). din perspectiva intereselor legitime ale partilor. ca solutia este corecta. a inculpatului sau aparatorului. legea considera ca exista intotdeauna vatamare ce nu poate fi inlaturata in nici un fel. 87 de exemplu v`t`marea produs` p`r]ii civile prin refuzul instan]ei de a-i da cuvintul in replic` poate fi inl`turat` prin depunerea de concluzii scrise care au fost avute in vedere de instan]` la solu]ionarea cauzei 86 . inculpatul nu trebuie s` prezinte ap`r`rile pe care [i le-ar fi f`cut dac` ar fi participat la judecat`. se confrunta. Sintetizind aceste consideratii. | ntr-adevar. 197 al. dar in anumite conditii si forme procesuale. instanta de judecata. sub pretextul ca hotarirea pronuntata este justa. 197 al. c` exist` o imprejurare care ar putea atrage o alt` incadrare juridic` a faptei. cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala. |n aceste cazuri. 252 combinat cu art. Invocind judecata in lips`.DPP–pg–188 Atunci cind incalcarea unei dispozitii procedurale aduce atingere garantiilor fundamentale ale justitiei. ca s-a produs vatamare care impune cu necesitate nulitatea. intr-o compunere contrara legii. sa fie luata in considerare nulitatea si din oficiu (art. |n cazul vatamarii prin impiedicarea partii de a-si exercita un drept procesual. 4) Vatamarea produsa sa nu poata fi inlaturata decit prin anularea actului Daca vatamarea produsa prin incalcarea dispozitiilor procesuale poate fi inlaturata in alt mod. sa se pronunte. nu se poate concepe raminerea in fiinta a unei hotariri date de o instanta necompetenta dupa materie sau calitatea persoanei. 2 vatamarea exista deoarece se aduce atingere posibilitatilor de a se realiza scopul procesului penal. de exemplu. poate inlatura vatamarea prin admiterea probelor si administrarea lor in fata ei. fara participarea procurorului. Deci in cazul incalcarii dispozitiilor prevazute in art.

|n art. in apel si in recurs. in caz de incalcare a normelor care se refera la prorogarea instantei in caz de indivizibilitate si conexitate (art. chiar daca a fost incalcata o dispozitie sub sanctiunea nulitatii absolute. de asemenea. de catre o instanta: – compusa din judecatori care nu dobindisera. 2) Cazurile de nulitate absoluta Codul nostru de procedura penala a instituit regimul nulitatilor absolute exprese. Oricind se descopera nulitatea absoluta trebuie sa se actioneze pentru anularea actului efectuat cu incalcarea esentiala a legii. Deci exista o prezumtie legala absoluta de vatamare (juris et de jure). a). 279 al. 41) si chestiuni prealabile (art. 332). |n unele cazuri. isi pierdusera aceasta calitate sau nu aveau calitatea prevazuta de lege. 2. desi incalcarea dispozitiilor relative la sesizarea instantei este prevazuta sub sanctiunea nulitatii absolute. 2 sint enumerate limitativ dispozitiile legale a caror nerespectare atrage nulitatea absoluta. schimbarea incadrarii juridice a faptei de catre instanta ierarhic superioara (art. 197 al. 25–29. Luind in considerare aceste trasaturi. Este sanctionata cu nulitatea absoluta incalcarea dispozitiilor legale relative la: a) Competenta dupa materie si dupa calitatea persoanei Nulitatea absoluta opereaza in caz de necompetenta dupa materie si calitatea persoanei a organelor de urmarire penala (art. Astfel. nulitatea actelor de cercetare efectuate de un organ de cercetare necompetent. desi absoluta. anume sa se produca o incalcare a acelor dispozitii la care se refera art. c) Compunerea instantei de judecata Este lovita de nulitate absoluta judecarea unei cauze penale. care nu sufera proba contrara. 366 al. le-a prevazut in mod expres. 3). Ca urmare. Nulitatile absolute si nulitatile relative 1) Trasaturile nulitatilor absolute Codul de procedura penala a prevazut. doctrina a dat acestor nulitati denumirea de nulitati absolute. stabilind si trasaturile care caracterizeaza aceasta nulitate (art. unele dispozitii care reglementeaza desfasurarea procesului penal (art. Aceste trasaturi sint: a) Nulitatea absoluta nu poate fi inlaturata in nici un mod Din aceasta trasatura decurge consecinta ca legea recunoaste existenta unei vatamari procesuale in toate cazurile de incalcare a dispozitiilor sanctionate cu nulitatea absoluta. b) Nulitatea absoluta poate fi invocata in orice stadiu al procesului |ncalcarea dispozitiilor sanctionate cu nulitatea absoluta privind acte de urmarire penala poate fi invocata in cursul urmaririi penale. chiar la un singur termen de judecata. 197 al. 44). incalcarea unei dispozitii legale nu poate atrage nulitatea absoluta. in vederea refacerii lor in conditiile legii. 40–41). precum si prin caile de atac extraordinare. a procurorilor (art. 330. precum si cele referitoare la extinderea actiunii penale si punerea in miscare a actiunii penale in cursul judecatii (art. Astfel. aceste dispozitii se refera la organizare si competenta si la cele care asigura dreptul la aparare al inculpatului. legea a prevazut totusi. al judecatii in prima instanta. vatamare ce nu poate fi inlaturata in alt mod decit prin anularea actului. sub sanctiunea nulitatii. 2 lit. Cele mai multe din aceste dispozitii se refera la actele de judecata. fara text de lege. in mod expres. 262–264) si prin plingerea prealabila a partii vatamate (art. sint sub aceeasi sanctiune si normele privind exercitiul cailor de atac. nu poate fi invocata decit cel mai tirziu in cursul cercetarii judecatoresti la prima instanta (art. 206–208). 2). de Ministerul Public. . pentru a opera nulitatea absoluta se cere indeplinirea unei singure conditii din cele trei analizate anterior. posibilitatea inlaturarii vatamarii. |n cazurile in care legiuitorul a inteles sa faca unele derogari de la aceasta trasatura. si se ia in considerare din oficiu de instanta de judecata Cita vreme vatamarea aduce atingere principiilor fundamentale al procesului penal. 197 al. 3). c) Nulitatea absoluta poate fi invocata de orice parte din proces. celelalte conditii fiind considerate existente ope legis. b) Sesizarea instantei Se au in vedere normele care reglementeaza sesizarea primei instante prin rechizitoriu (art. dar sint lovite de nulitate absoluta si actele efectuate cu incalcarea unor norme care reglementeaza urmarirea penala. 32–37). legea permite inlaturarea neregularitatii actului de sesizare fara a dispune anularea lui (art. 335–337).DPP–pg–189 §3. 209) si a instantelor de judecata (art. este firesc ca toti cei interesati la aflarea adevarului si la respectarea legii sa poata invoca nulitatea absoluta si sa provoace desfiintarea actelor lovite de o astfel de nulitate. 197 al.

2 si 3. in caz de incalcare. 402 al. actul efectuat cu incalcarea legii ramine valabil. 376. |n ce priveste momentul procesual pina cind se poate invoca nulitatea relativa. 172 si in art 23 al. iar actele de urmarire si de judecata la care trebuie asigurata prezenta aparatorului in art.460). 171 al. in cazul in care nu a invocat nulitatea pin` la terminarea dezbaterilor. 2. poate accepta judecarea cauzei in acel termen. prin intelegerea acestora de a accepta valabilitatea actului88. 460 al. precum si atunci cind. Cind se aduce vatamare numai uneia din parti. orice invocare ulterioar` este tardiv`. instan]a va lua m`suri pentru respectarea legii [i astfel nulitatea este inl`turat`. producerea unei vatamari care nu poate fi inlaturata altfel decit prin anularea actului. neinvocind nulitatea89. f) Prezenta inculpatului. avertizat`. nulitatea absoluta in loc sa constituie o garantie a legalitatii poate deveni un obstacol in realizarea scopului procesului penal. pentru a preveni instan]a de nelegalitatea pe care o face. aplicindu-se in mod mecanic la orice dispozitie care se refera la aspectele de procedura mentionate sub lit. – – – Pentru a fi sanctionate cu nulitatea absoluta. in cazul incalcarii lor. Pentru aceste nulitati relative se cere indeplinirea celor trei conditii examinate: incalcarea unei dispozitii legale de procedura care nu se incadreaza in art. si cind este minor (art. h) Efectuarea anchetei sociale in cauzele cu infractori minori |n practica Tribunalului Suprem s-a dat o aplicare corecta dispozitiilor legale. de[i prezent`. nu si a celor care prevad sedinta secreta sau nepublica. 494. in sensul ca neefectuarea anchetei sociale atit in cursul urmaririi penale cit si in cursul judecatii atrage nulitatea absoluta. dispozitiile de mai sus trebuie sa se refere insa la conditiile esentiale de valabilitate a actelor procesuale sau procedurale. 2. |nlaturarea nulitatii prin vointa partilor se realizeaza cind vatama mai multe parti. nu-i este asigurata participarea la activitatea de judecata. 3) Trasaturile nulitatilor relative |n afara de dispozitiile prevazute in art. 385 11 al. e) Participarea procurorului. 38511. cind este obligatorie potrivit legii Sint astfel de dispozitii cele care prevad prezenta obligatorie a inculpatului arestat. nulitatea relativa. 5 din Constitutie. cind este obligatorie potrivit legii Cazurile de asistenta juridica obligatorie sint prevazute in art. b) Trebuie invocata intr-o anumita stare a procesului Depasirea acestui moment atrage tardivitatea exceptiei de nulitate si valideaza actul. 314. d) Publicitatea sedintei de judecata Se au in vedere numai dispozitiile care asigura publicitatea sedintei de judecata. ceea ce inl`tur` nulitatea cit`rii 90 de exemplu. producind toate efectele prevazute de lege. toate celelalte dispozitii care reglementeaza desfasurarea procesului penal atrag. g) Asistarea inculpatului de catre aparator. 3. afara de cazul cind minorul se sustrage de la judecata. credem ca dispozitiile care prevad sedinta publica pentru pronuntarea hotaririi nu sint sanctionate. desi participarea sa este obligatorie (art. chiar in alta cauza (art. a–h. 493). 2). dac` incursul dezbaterilor. pentru a preveni organul judiciar ca procedeaza contrar legii90. Publicitatea fiind o garantie pentru sedinta in care se desfasoara judecata. cu nulitatea absoluta. 315. 2. legea are in vedere doua ipoteze: – cind partea este prezenta la efectuarea actului – nulitatea trebuie invocata “in cursul efectuarii actului”. din judecatori incompatibili. 4. Trasaturile nulitatilor relative sint: a) Pot fi acoperite prin vointa partilor |n acest caz. 197 al. 88 * * * . 197 al. aceasta inlatura nulitatea prin acceptarea actului. desi prezent. ea trebuie s` invoce nulitatea pin` la terminarea dezbaterilor. p`r]ii civile nu i se d` cuvintul in ap`rare. 375).DPP–pg–190 dintr-un numar de judecatori diferit de cel cerut de lege. cu exceptiile prevazute de lege (art. care a fost citat f`r` respectarea dispozi]iilor de a i se inmina cita]ia cu cel pu]in 3 zile inainte de termenul de judecat`. 375 al. cind este obligatorie potrivit legii Nulitatea absoluta opereaza in cazul in care judecata se desfasoara in lipsa procurorului. cind la deliberare si la darea hotaririi au participat alti judecatori sau in numar diferit de cei care au participat la dezbaterile judiciare. de exemplu p`r]ile pot accepta judecarea cauzei de instan]a necompetent` din punct de vedere teritorial 89 inculpatul. 134.

Atunci cind este cazul. invocarea nulitatii absolute se poate face in tot cursul procesului pina la terminarea dezbaterilor judiciare la prima instanta. Ca urmare. intreaga judecat` va fi lovit` de nulitate 94 de exemplu dac` deliberarea [i luarea hot`ririi au avut loc cu un judec`tor care nu a participat la dezbateri. §4. efectuate cu respectarea legii. |n caile de atac ordinare. invocarea nulitatii actului nelegal efectuat nu mai poate ramine doar o facultate a partii. precum si al judecatii in prima instanta – prin exceptia de nulitate. in caz afirmativ. Invocarea nulitatii relative trebuie sa respecte conditiile de termen prevazute in art. Autoritatea in fata careia s-a invocat nulitatea trebuie sa constate daca sint indeplinite conditiile legale pentru a opera nulitatea si. de regula. c) Poate fi invocata numai de partea care a suferit vatamarea prin incalcarea legii |n cazul in care un inculpat a fost judecat in lipsa. ci trebuie invocata in fata autoritatii judiciare de catre partea interesata – in cazul nulitatilor relative – sau de orice parte din proces ori din oficiu – in cazul nulitatilor absolute. daca sint intrunite conditiile legale. spre deosebire de nulitatea absoluta. Actul este considerat nul din momentul in care s-a declarat nulitatea lui. pentru care exista o prezumtie irefragrabila de vatamare. nulitatea relativa nu poate fi invocata decit de acel inculpat. cu actele concomitente si consecutive actului procesual nul93. ci trece ca obligatie a instantei de judecata. prin neinvocarea ei in termen de partea interesata. trebuie constatata si influenta negativa pe care a avut-o incalcarea legii asupra solutionarii juste a cauzei. – Atunci cind prin incalcarea unei dispozitii legale aflate sub sanctiunea unei nulitati relative s-a adus o vatamare nu numai intereselor partii. Cind exceptia de nulitate relativa invocata la prima instanta a fost respinsa. afara de cazul in care s-a produs dupa inchiderea dezbaterilor judiciare la prima instanta.DPP–pg–191 cind partea a fost absenta la efectuarea actului – nulitatea poate fi invocata cel mai tirziu la primul termen de judecata cu procedura completa91. Declararea nulitatii si efectele sale 1) Declararea nulitatii actelor procesuale si procedurale penale Nulitatea unui act procesual sau procedural nu opereaza din oficiu. numai instan]a din oficiu mai poate lua in considerare nulitatea 91 dac` nu s-a efectuat prezentarea materialului de urm`rire penal` unui inculpat major [i aflat in stare de libertate. 2) Efectele nulitatii Declararea nulitatii unui act procesual sau procedural atrage lipsirea acestuia de efecte juridice. Nulitatea relativa nu poate fi invocata direct la instanta de control judiciar. Nici procurorul nu poate invoca o nulitate relativa in locul partii interesate deoarece. 197 al. nulitatile pot fi invocate ca motive de apel sau cazuri de recurs. cu procedura de citare indeplinit` 92 93 * * * recurs in anulare. Constatarea indeplinirii conditiilor prevazute de lege trebuie motivata. inculpatul poate invoca nulitatea relativ` numai pin` la primul termen de judecat`. nulitatea deliber`rii se extinde [i asupra dezbaterilor judiciare care au avut loc anterior . de a putea fi invocata din oficiu si in orice stare a procesului. 4. ele mai pot fi invocate si in caile de atac extraordinare92. la nulitatea relativa instanta o ia in considerare numai daca “anularea actului este necesara pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei”. dar care se intemeiaza pe actul nul sau depind de valabilitatea acestuia. contesta]ie in anulare in cazul in care procedura de citare a inculpatului este nul`. ci si societatii. sa dispuna anularea actului procesual sau procedural efectuat cu incalcarea legii si apoi sa procedeze la refacerea lui. nulitatea unui act procesual poate atrage si nulitatea altor acte procesuale sau procedurale. deoarece a fost impiedicata aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei. care trebuie sa ia in considerare din oficiu nulitatea relativa. {i nulitatea relativa poate fi invocata din oficiu de catre instanta de judecata. desi procedura de citare nu era indeplinita. Prin vointa legii – ca exceptie – nulitatea relativa capata o trasatura a nulitatii absolute. Uneori nulitatea unui act procesual sau procedural se extinde si asupra actelor anterioare pe care se intemeiaza94. Legatura de dependenta este. nulitatea s-a acoperit. iar acesta a fost judecat in lips`. modul gresit in care s-a solutionat exceptia de nulitate poate fi invocat la instanta de apel si de recurs. Nulitatea se invoca – in cursul urmarii penale. insa procurorul poate cere instantei de judecata sa invoce din oficiu nulitatea relativa. in sensul ca prin incalcarea legii s-a produs o vatamare si ca aceasta vatamare nu poate fi inlaturata altfel decit prin anularea actului viciat.

fie a judecatii in prima instanta. constatind nulitatea declara]iilor poate dispune refacerea actului [i ascultarea martorilor in fa]a ei 96 cind partea cere efectuarea unei expertize. fie primului organ. |n cheltuielile ocazionate de administrarea probelor se includ si sumele cuvenite martorilor. cu retribuirea aparatorilor. daca nulitatea este constatata de alt organ. actul declarat nul nu mai este refacut. 380. sumele necesare cheltuielilor de urmarire sau de judecata sint avansate. | ntr-adevar. Daca avansarea cheltuielilor judiciare de catre organele judiciare isi are temeiul in necesitatea desfasurarii procesului penal din oficiu. 379 pct. b. precum si cu orice alte cheltuieli necesare normalei desfasurari a procesului penal.34. insa. 2 lit. intelegindu-se. temeiul obligatiei de a suporta dac` instan]a de apel constat` c` prima instan]` [i-a intemeiat hot`rirea pe declara]iile unor martori. c. ceea ce inseamna partii care a pierdut procesul. 2 lit. 2 lit. unde sumele necesare acestor cheltuieli sint avansate de catre reclamant. in conditiile legii. care nu sint semnate de c`tre ace[tia. 189–193) 1) Cheltuielile judiciare si obligatia de a le suporta Urmarirea si judecarea unei cauze penale ocazioneaza efectuarea de cheltuieli pentru intocmirea si transmiterea actelor de procedura. trebuie s` avanseze onorariul cuvenit acestuia 95 . prin organul judiciar in fata caruia se afla cauza penala. de regula. de autoritatea care a constatat nulitatea. se poate obliga s` avanseze ea sumele cuvenite ca retribu]ie expertului. Refacerea actelor nule poate fi impiedicata si de intervenirea unei cauze care opreste inceperea sau continuarea procesului penal (amnistia. precum si pentru lipsirea martorilor de venitul ce li s-ar fi cuvenit pentru perioada in care au absentat de la locul lor de munca sau pentru retributia cuvenita expertilor si interpretilor pentru serviciul care l-au adus justitiei (art. pentru ca nici un infractor sa nu ramina nepedepsit. c) de lege. De regula. ca ele cuprind toate cheltuielile efectuate pina la finalizarea procesului penal – inclusiv cele privind caile de atac ordinare si extraordinare – iar pe de alta parte ca. Cind nulitatea este constatata chiar de organul care a efectuat actul cu incalcarea legii. 38516). in cauzele penale. Cheltuielile avansate de stat si cele facute de catre parti in desfasurarea procesului penal poarta denumirea de cheltuieli judiciare. in care activitatea judiciara se desfasoara din oficiu. 2 lit. uneori partile suporta si cheltuielile necesare pentru transportul si intretinerea martorilor pe care i-au propus si pe care i-au adus spre a depune marturie. o problema mai complexa o constituie determinarea temeiului juridic al obligatiei de a suporta cheltuielile judiciare avansate de stat sau de catre unele din partile din proces. Spre deosebire de procesul civil. b. care actioneaza ulterior celui ce a comis nulitatea. expertilor si interpretilor. Cind partea nu are posibilitati de plata. fiind interzis de lege. din a carei vina s-a promovat procesul si s-au efectuat cheltuielile. precum si desfasurarea judecatii este consecinta interventiei autoritatii de stat.DPP–pg–192 Cind nulitatea unui act de urmarire penala este declarata de prima instanta. obligatia de refacere revine acestui organ. Anularea unui act procesual sau procedural are ca efect obligarea autoritatii judiciare de a reface actul nul. pe de o parte. au un regim comun in ceea ce priveste obligatia de a le suporta. fie celui subsecvent. 385 15 pct. de regula. promovarea si desfasurarea procesului penal nu isi are temeiul numai intr-o culpa procesuala. 385 15 pct. ceea ce inseamna anularea unei intregi activitati procesuale si procedurale (art. Unele cheltuieli sint efectuate insa direct de catre parti96. Cheltuielile judiciare (art. cauza restituindu-se procurorului pentru refacerea actului nul si a celorlalte acte constitutive ce ii urmeaza. in cauzele penale. de regula. prin plata taxei de timbru. 379 pct. in acest caz refacerea actului devine inutila. Actul lovit de o nulitate relativa poate fi refacut. De aceea. obligatia de refacere a actului poate reveni. retragerea plingerii prealabile). cu exceptia cazurilor de nulitate relativa indicate mai sus95. in procesul civil obligatia de a suporta cheltuielile judiciare revine partii aflate in culpa procesuala. dupa caz. se pot anula toate actele de urmarire si de judecata ce i-au urmat. de stat. I. |n cazul inadmisibilitatii si al decaderii. peste vointa celui tras la raspundere penala. caci inceperea si efectuarea urmaririi penale. actul lovit de nulitate absoluta sau in cazurile expres prevazute de nulitate relativa (art. Unele masuri procedurale §1. cind i[i angajeaz` un avocat. astfel de cheltuieli sint avansate de stat. pentru administrarea probelor si conservarea mijloacelor materiale de proba. la introducerea actiunii. acoperind cheltuielile efectuate de acestia cu transportul si intretinerea pe durata chemarii la autoritatea judiciara. daca nulitatea unui act de urmarire penala sau de judecata in prima instanta este declarata intr-o cale de atac. poate fi dispusa fie reluarea urmaririi penale. 190).

2) Plata cheltuielilor avansate de stat Codul reglementeaza diferit obligatia de plata a cheltuielilor judiciare avansate de stat in raport de solutia ce se pronunta in cauza si in baza temeiului juridic examinat anterior. inculpatul achitat. cheltuielile efectuate in legatura cu orice cere facuta de inculpat sau de condamnat. incluzind toate cheltuielile necesare pentru pronuntarea unei hotariri de condamnare de catre prima instanta. Astfel. in cazul in care unele cheltuieli judiciare se efectueaza ca urmare a unei interventii nejustificate a altei parti din proces97. deoarece fara savirsirea infractiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat. cheltuielile judiciare se stabilesc de instanta pentru fiecare inculpat in parte. respinsa ca neintemeiata. obligfatia de a suporta cheltuielile revenind statului. intrucit savirsirea unei infractiuni atrage in mod inevitabil desfasurarea urmaririi penale si a judecatii in prima instanta. producerea unor cheltuieli. obligatia de a le suporta revine partii aflate in culpa procesuala. daca a fost admisa de instanta de judecata. Daca inculpatul nu este vinovat. desi de buna credinta. Daca in proces a figurat si partea responsabila civilmente. pentru a i se aplica pedeapsa infractorului. temeiul juridic fiind culpa sa infractionala. in cazul in care inculpatul condamnat a beneficiat de asisten]` juridic` din oficiu.DPP–pg–193 cheltuielile judiciare este complex. suma va fi inclus` in cuantumul cheltuielilor judiciare la care va fi obligat. chiar dac` este minor . dar in cursul urmaririi penale si al judecatii s-au efectuat totusi cheltuieli judiciare. Efectuarea cheltuielilor judiciare intr-o cauza penala este provocata de savirsirea unei infractiuni. in solidar cu inculpatul. obligatia de a suporta cheltuielile judiciare este integrala. daca a fost obligat la reparatii civile. luindu-se in considerare masura in care cheltuielile au fost provocate in legatura cu situatia sa98. obligatia de a suporta cheltuielile judiciare ii revine in principal acestuia. chiar daca partea vatamata si partea civila au determinat. Obligatia statului de a suporta cheltuielile judiciare pe care le-a avansat este subsidiara si integrala. Obligatia de suportare a cheltuielilor judiciare pentru celelalte parti este subsidiara si limitata. de asemenea. ii revine acestuia obligatia de a plati statului toate cheltuielile efectuate de la inceperea urmaririi penale si pina la punerea in executare a hotaririi de condamnare. Cind cheltuielile judiciare au fost provocate de o cerere sau de o cale de atac a inculpatului. a pus in miscare o actiune penala sau o actiune civila neintemeiata ori a exercitat o cale de atac sau a facut o cerere provocatoare de cheltuieli judiciare care i-a fost respinsa. Pentru a exista culpa procesuala nu se cere rea credinta in activitatea juridica. Obligatia inculpatului aflat in culpa infractionala de a suporta cheltuielile judiciare este principala si integrala. iar onorariul a fost avansat de stat prin Ministerul Justi]iei. Cheltuielile avansate de catre stat cu judecarea caii de atac. aflindu-se in culpa procesuala de a nu fi reparat paguba fara interventia 97 de exemplu plingere prealabil` a p`r]ii v`t`mate naintemeiat`. ca si cele provocate de orice cerere a condamnatului in legatura cu executarea pedepsei. iar cheltuielile efectuate cu aceste infractiuni se pot separa. Cind sint mai multi inculpati condamnati. ca urmare. a) |n caz de condamnare Stabilindu-se vinovatia inculpatului in savirsirea unei infractiuni (culpa sa infractionala). prin cererile lor. iar aceasta a fost obligata. se afla in culpa procesuala partea care. iar aceasta a fost respinsa. este limitata numai la cheltuielile provocate prin culpa procesuala a partii. fiind diferit in raport de cel ce se afla in culpa si de felul culpei care a dus la provocarea cheltuielilor judiciare. la reparatii civile. obligatia este subsidiara intrucit intervine numai atunci cind o astfel de obligatie nu revine inculpatului. cheltuielile judiciare sint imputabile inculpatului condamnat pentru savirsirea infractiunii. care impune desfasurarea urmaririi si a judecatii pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o. b) |n caz de achitare Se stabileste care din parti se afla in culpa procesuala. in sensul ca ea intervine numai atunci cind o astfel de obligatie nu incumba vreuneia din partile din proces si cuprinde toate cheltuielile efectuate cu desfasurarea procesului penal. constituire de parte civil` de[i nu se produsese nici o pagub` 98 de exemplu costul expertizei medico-legale psihiatrice efectuate numai in leg`tur` cu un inculpat condamnat va c`dea in sarcina sa de plat`. daca pentru unele infractiuni a fost achitat sau s-a dispus incetarea procesului penal. cad in sarcina sa. ii revine acesteia obligatia solidara si la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la care a fost obligat inculpatul pentru care raspunde din punct de vedere civil. exista o culpa procesuala a autoritatii judiciare. obligatia de suportare se intemeiaza pe o culpa procesuala si se refera numai la aceste cheltuieli. exercitate de inculpatul condamnat si admisa ca intemeiata. ele vor ramine in sarcina statului. cad in sarcina statului.

Desi nu exista o dispozitie expresa. – cind nevinovatia inculpatului nu se dovedeste. |n toate celelalte cazuri privind restituirea cheltuielilor judiciare facute de parti in cursul procesului penal. 192 pct. 3) Obligatia de restituire a cheltuielilor facute de parti |n principiu. nu si la cele exagerate sau facute din sicana. din economia art. dupa cum pretentiile civile au fost admise in total sau numai partial. Cind mai multe parti sint obligate la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. scoatere de sub urmarire si de incetare a urmarii penale. in caz de amnistie. Daca urmarirea penala se finalizeaza prin clasare. obligatia revine partii vatamate care si-a retras plingerea prealabila neintemeiata. . obligatia de plata a cheltuielilor judiciare se va stabili dupa criteriile prevazute in actul de procedura care consemneaza solutia de clasare. obligatia de restituire poate fi stabilita si in fata instantei civile. instanta stabileste obligatia de restituire potrivit legii civile. obligatia de plata a cheltuielilor efectuate ca urmare a cererii sale revine acestuia. de regula. Cind actiunea penala a fost pusa in miscare la sau prin plingerea prealabila a partii vatamate si s-a dovedit netemeinicia acestei plingeri prin achitarea inculpatului. scoatere de sub urmarire sau incetarea urmaririi penale. Astfel. 3 se trage concluzia ca partea vatamata suporta cheltuielile judiciare avansate de catre stat si atunci cind se stabileste ca plingerea sa este tardiva sau nula. Obligatia de plata se refera la cheltuielile facute. in caz de admitere a caii de atac sau a cererii. Sint totusi situatii in care plata cheltuielilor avansate de stat cade in sarcina unora din partile din proces. – partea vatamata – in caz de retragere a plingerii prealabile. continuarea procesului penal (art. partea vatamata sau partea civila este obligata sa plateasca inculpatului si partii responsabile civilmente cheltuielile facute. iar daca s-a admis actiunea civila si cheltuielile facute de partea civila. 13). Partea responsabila civilmente.DPP–pg–194 justitiei. cheltuielile judiciare avansate de stat vor fi suportate de aceasta parte in masura in care le-a determinat prin culpa sa. cheltuielile judiciare avansate de catre stat si determinate de partea civila vor fi suportate de aceasta parte. in intregime sau in parte. in masura in care a provocat efectuarea lor (plingere prealabila neintemeiata. instanta stabileste partea din cheltuielile datorate de