You are on page 1of 15

Cap 2 Funcţiile managementului public

Pentru a înţelege conţinutul funcţiilor managementului public, este important să luăm în considerare cel puţin două aspecte. Primul este determinat de faptul că managementul public, deşi un domeniu distinct al ştiinţei managementului, este puternic influenţat de acesta, din al cărui trunchi comun s-a desprins şi particularizat în instituţiile din sectorul public. Argumentele pe care se bazează astfel de similarităţi sunt destul de uşor de identificat şi înţeles.Câteva dintre acestea sunt prezentate în continuare:o instituţia publică este tot o organizaţie care se supune unor reguli de bază asemănătoare pentru constituire şi pentru funcţionare,o instituţia publică are o misiune şi un sistem de obiective clar determinate de nevoi specifice, identificate în domeniul din care face parte, o conducerea instituţiei publice este asigurată de o persoană sau un grup de persoane, în orice instituţie publică există un sistem de management format din cele patru subsisteme de bază: organizaţionaldecizional, informaţional şi metodologic,fiecare instituţie publică dispune de toate categoriile de resurseproprii şi atrase, pe care le utilizează în procesele demanagement şi de execuţie pentru realizarea obiectivelor, în fiecare instituţie publică modernă pot fi identificate, cu ponderi diferite însă, cele cinci domenii de activitate dinorganizaţiile sectorului privat, respectiv: cercetare-dezvoltare,comercial, producţie de bunuri şi servicii, resurse umane şi financiar-contabil. Al doilea aspect, cel puţin la fel de important ca şi primul, derivă din particularităţile sectorului public, care influenţează semnificativ conţinutul funcţiilor managementului public şi modul de exercitare a acestora. Câteva aspecte sunt esenţiale: - obiectivul fundamental al managementului public este creşterea gradului de satisfacere a intereselor publice generale şi specifice, - exercitarea funcţiilor publice de conducere şi de execuţie se face de către membri ai corpului funcţionarilor publici şi reprezentanţi ai partidelor politice câştigătoare în scrutinul electoral, - influenţa majoră a cadrului legislativ asupra conţinutului influenţa majoră a cadrului legislativ asupra conţinutului proceselor de management şi de execuţie şi asupra unor componente importante ale sistemului de management din instituţiile publice, - existenţa unui cadru legislativ unic care precizează drepturile şi obligaţiile funcţionarilor publici de carieră într-o ţară, indiferent de domeniul în care aceştia activează, - existenţa unei ierarhii bine determinate pentru funcţionarii publici integraţi în sistemul carierei etc. Funcţiile generale ale managementului public, exercitate în toate instituţiile din sectorul public.Tipologia şi conţinutul lor se particularizează şi se îmbogăţesc pentru fiecare domeniu în care desfăşoară activităţi instituţiile publice.

1

Lyndall Urwik identifica în primele decenii ale secolului trecut. Desigur că între cele două categorii de funcţii există interdependenţe şi compatibilitate de conţinut absolut necesare. Remarcăm puternica influenţă a ideilor gândirii clasice asupra managementului în general. coordonarea. promovată la vremea respectivă de Frederick Taylor şi Fayol. Planificarea constă în fundamentarea de planuri care conţin atât obiectivele finale cât şi obiectivele derivate Organizarea Constă în stabilirea structurii formale şi autorităţii prin care componentele structurale şi personalul sunt orientate spre stabilirea obiectivelor şi realizarea acestora. în lucrarea Papers on the science of administration următoarele funcţii ale administraţiei: planificarea. • raportarea. • conducerea. când nu se făcea încă distincţia între administraţie şi management public. administraţie. • elaborarea bugetelor. instituţiile din asistenţă sectorul public: funcţii ale managementului public general valabile şi funcţii specifice pentru învăţământ. sănătate. întrucât s-a dovedit din practică ineficienţa conducerii multiple public se regăsesc în şi de execuţie din toate instituţiile publice. •coordonarea.Prin urmare. • organizarea. Câteva dintre acestea sunt prezentate în continuare. Specialiştii în domeniu au considerat că trebuie o atenţie deosebită angajării în structură a personalului şi determinării unui comportament flexibil faţă de diversele schimbări. În literatura americană de specialitate. cultură etc. personalul. conducerea. Realizarea misiunii acestora determină exercitarea unor funcţii specifice. raportarea şi elaborarea bugetului. În vederea evitării deficienţei şi lipsei de responsabilitate este necesar ca un singur manager să aplice principiul unităţii de decizie şi de acţiune. există două categorii de funcţii ale managementului în fiecare domeniu distinct al sectorului public: socială. În literatura americană de specialitate au fost definite şapte funcţii distincte de management public şi împlinit de sistemul administrativ: • planificarea. În ceea ce priveşte funcţiile managementului public. în literatura străină de specialitate există mai multe accepţiuni. organizarea. Funcţiile generale ale managementului mod evident în procesele de management compatibilitate de conţinut cu primele. în deplină 2 . • personalul.

. . În funcţie de sfera în care se derulează previziunile există mai multe tipuri de previziuni: • planificare în sectorul public sau privat. care să desfăşoare în general activităţi de planificare. 3 . a coordona.acţionară. de specificul activităţii şi de locul în care aceasta se desfăşoară Raportarea bugetului constă în informarea continuă atât a superiorilor cât şi a colaboratorilor prin întocmirea de evidenţe. Funcţia de previziune constă în ansamblul proceselor de muncă prin intermediul cărora se determină principalele obiective ale instituţiilor publice. Aceste abordări au reprezentat un fundament solid pentru ştiinţa managementului public şi pentru înţelegerea influenţelor majore pe care o are structura organizatorică asupra rezultatelor finale ale unei instituţii publice În literatura românească de specialitate. în acest context funcţionarii publici vor fi numiţi într-un post public în funcţie de cerinţele postului respectiv. Conducerea constă într-un proces continuu de fundamentare a deciziilor administrative şi de formulare a ordinelor. Elaborarea bugetului constă în structurarea bugetului. instrucţiunilor specifice şi generale necesare pentru conducerea instituţiilor publice. cercetări şi raportări. concomitent cu formarea şi pregătirea personalului angajat. mijloacele şi resursele necesare aplicării acestora.consultativă. analize. Oroveanu considera că principalele funcţii ale autorităţilor publice sunt: . o contribuţie importantă revine planificării.Pesonalul reprezintă o funcţie care constă în atragerea resurselor umane în sistem şi îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de muncă din instituţie. • planificare guvernamentală. Specialiştii americani au considerat că în managementul public se impune ca necesară adaptarea la asistenţă de specialitate prin consilieri de specialitate. M. Având în vedere importanţa problemei diviziunii muncii. Specialistul consideră că a administra înseamnă a prevedea. Aceştia vor acţiona ca asistenţi ai superiorilor pentru a-i degreva de problemele de rutină tocmai ca aceştia să se concentreze asupra problemelor majore şi esenţiale ale organizaţiilor publice. Lyndal Urwick şi Luther Gulick au propus introducerea unor consilieri generali în structura existentă pentru coordonarea şi controlul activităţii celor din subordine şi pentru iniţierea de ordine. în general. deoarece aceasta impune autoritatea şi responsabilitatea administraţiei pentru domenii specifice.deliberativă. a controla şi a conduce. La exercitarea acestei funcţii. identificarea metodelor şi tehnicilor executării acestuia.

persoanelor juridice politice teritoriale. comune urbane şi rurale. Instituţiile administraţiei de stat sunt forme prin care se exercită activitatea statală. 4 . Literatura de specialitate consideră că administraţia implicit managementul public presupune o activitate de organizare. Această funcţie se concretizează în formularea şi implementarea de strategii. coordonare a executării şi o activitate de executare efectivă a legii şi a altor acte normative elaborate de instituţii din afara administraţiei de stat. Procesele de organizare şi coordonare care susţin exercitarea funcţiei publice sunt fundamentale şi indispensabile în managementul public tocmai pentru realizarea obiectivelor sociale în general. • colaborarea sistematică a autorităţii administraţiei de stat. Funcţia de organizare şi funcţionare constă în ansamblul principiilor de muncă prin intermediul cărora se asigură cadrul instituţional necesar realizării raţionale şi eficiente a obiectivelor previzionate în domeniul managementului public prin alocarea raţională a resurselor. colectivităţilor locale. politici. • asigurarea şi corelarea atribuţiilor şi responsabilităţilor cu resursele existente la dispoziţia instituţiilor administrative. materiale. În vederea realizării acestui obiectiv trebuie acţionat cu prioritate pentru: • stabilirea unor relaţii funcţionale şi eficiente între decizia politică cu caracter strategic şi decizia tehnică cu caracter administrativ. • planificarea resurselor umane. Ministerul Justiţiei ca instituţie centrală a administraţiei de stat are importante atribuţii cu caracter organizatoric privind instanţele de judecată care formează o altă categorie de instituţii de stat). • asigurarea transparenţei reale şi a controlului public asupra administraţiei centrale şi locale. programe şi planuri de dezvoltare pentru sectorul public. Îndeplinirea obiectivelor de interes general e repartizată între administraţia publică centrală şi administraţia publică locală din judeţe. a resurselor financiare. Uneori sarcinile de organizare ale reprezentanţilor managementului din instituţiile publice depăşesc sfera acestora (ex. organizaţiilor non-guvernamentale şi celelalte structuri sociale interesate. • creşterea rolului colectivităţii locale în gestionarea intereselor economice şi sociale şi reducerea treptată a gestiunii administrative a respectivelor domenii de la nivel central. • descentralizarea structurilor şi a deciziei administrative până la nivelul de bază vizând creşterea operativităţii şi a eficienţei.• planificare în domeniul vieţii sociale. cărora le revine sarcina de a organiza corespunzător activitatea în vederea realizării interesului public general.

• diferenţierea. care determină neimplicare. Caracteristicile de bază ale motivării sunt: • complexitatea în sensul utilizării combinate atât a stimulentelor morale cât şi a stimulentelor materiale. Procesul de reformă din administraţia publică implică modificări de esenţă în conceperea şi exercitarea instrumentelor motivării în instituţiile publice. efort minim şi eficienţă din partea angajatului sistemului administrativ Funcţia de administrare reuneşte ansamblul de procese de muncă prin care se asigură o gestionare riguroasă a tuturor resurselor existente şi atrase în vederea realizării obiectivelor sistemului administrativ. Această funcţie se reduce la o riguroasă gestionare a resurselor umane. în sensul adaptării la caracteristicile fiecărui funcţionar eliminând abordarea standardizată a motivării.Eficacitatea exercitării acestei funcţii se apreciază prin prisma eficienţei activităţii administraţiei. Funcţia de motivare presupune ansamblul proceselor de muncă prin care personalul instituţiilor publice este determinat să contribuie la identificarea şi satisfacerea interesului public pe baza luării în considerare a factorilor care îl motivează pentru realizarea obiectivelor. Exercitarea acestei funcţii urmăreşte implicarea cât mai profundă. Caracterul realist al organizării şi coordonării proceselor de muncă în administraţie se obţine printr-o amplă şi atentă documentare socială. a rezultatelor şi efectelor obţinute în raport cu mijloacele utilizate pentru obţinerea acestora. tehnică. • gradualitatea. informaţionale şi financiare în funcţie de obiectivele previzionale. materiale. adică motivaţiile considerate şi modul lor de folosire să ţină seama de caracteristicile şi abilităţile fiecărui funcţionar public sau a grupului de muncă din instituţiile publice astfel încât să se menţină maximum de participare la determinarea şi satisfacerea interesului public general. înseamnă satisfacerea succesivă a necesităţilor funcţionarilor în funcţie de aportul lor la realizarea serviciilor publice. Progresul pentru managementul public într-o ţară cu orientare către satisfacerea unor nevoi sociale reale îl reprezintă eficienţa rezultată din organizare şi coordonare. cât mai eficace a funcţionarilor publici de execuţie şi de conducere de la toate nivelurile ierarhice ale structurii administrative pentru realizarea obiectivelor derivate din sistemul de interese publice. adică satisfacerea intereselor publice generale. Gradul de implicare şi rezultatele obţinute de fiecare funcţionar public determină utilizarea unui ansamblu de recompense şi/sau sancţiuni care sunt de fapt instrumente ale motivării. economică. 5 .

a indica sensul in care trebuie sa evolueze fiecare membru al echipei. consta in “a da sens” actiunii persoanelor ce activeaza in cadrul institutiilor administratiei publice. . El contine doua aspecte: . El este insa. acolo unde se elaboreaza deciziile de ordin strategic. Mobilizarea poate fi perceputa deci ca o combinatie de genul: Mobilizare reprezinat Focalizare plus Motivare Focalizarea inseamna. odata ce consta in definirea optiunilor fundamentale pe baza carora se va incerca o reunire a eforturilor tuturor. in principal. se verifică conformitatea acţiunii instituţiilor publice cu reglementarea juridică în vigoare şi cu misiunea angajaţilor săi de a satisface interesul general. 2. chiar in perioade de schimbari sau transformari semnificative. Expresia “a da sens” trebuie perceputa in doua sensuri: . a strategiei. pentru un manager. -masurarea impactului.a oferi o semnificatie actiunii desfasurate. direct legat de functionarii publici aflati la nivele superioare. Ea este direct legata de conceptul de management strategic. Unul din rolurile esentiale ale functionarilor superiori. mai precis a managerilor publici. a unei decizii importante ce este luata. Managementul strategic al institutiilor publice desemneaza acea componenta a activitatii unui manager public care consta in a largi orizontul imediat pentru a “gandi in perspectiva” actiunea entitatii pe care o conduce. indice directia de urmat. in vederea realizarii misiunilor ce sunt incredintate organizatiei. Astfel definit.definirea obiectivelor. realizeze o convergenta intre diferitele eforturi individuale.Funcţia de control-evaluare constă într-un ansamblu de procese de muncă prin care se compară rezultatele cu obiectivele iniţiale.a oferi o directie de evolutie. functionari ce nu trebuie doar sa indeplineasca mecanic munca de zi cu zi ci sa se raporteze la obiectivele generale ale organizatiei. pentru aceasta managerul trebuie sa: 1. in spatiu si timp. managementul strategic priveste functionarii publici situati in posturi de raspundere. 1. a structurii si principiilor de functionare a acestei entitati. Mobilizarea energiilor in cadrul serviciului public reprezinta mobilizarea energiilor persoanelor care activeaza intr-o organizatie publica constituie o conditie sine qua non a reusitei acestei organizatii. cu respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor determinându-se şi abaterile de la sistemele normale în vederea eliminării lor. Indicarea directiei de urmat semnifica: 6 .

. valorile alese prin: . ei dispun de doua parghii fundamentale pentru a motiva: 1.care sunt regulile jocului? Realizarea convergentei intre diferitele eforturi individuale semnifica: a) a-i face pe ceilalti sa adere la obiectivele. .care sunt scopurile pe care respectiva entitate le are de realizat? . Motivarea pentru managerii publici.a doua este de a viza obiective contradictorii. De fapt exista. b) a reduce conflictele prin limitarea opozitiilor “naturale”. 2.a) a spune incotro se merge: .care sunt obiectivele de atins in perioada considerata? Definirea obiectivelor prioritare reprezinta misiunea centrala a conducatorilor unei institutii publice.care sunt valorile privilegiate? . care. asa cum s-a mai precizat.care este strategia adoptata? .dezvoltarea unei politici active de comunicare.explicarea a ceea ce s-a facut.instituirea unui management care suscita/incurajeaza adeziunea.prima este de a nu le avea. sa joace rolul de “locomotiva”. adica a permite celor. fac lucrurile sa avanseze in directia dorita. doua excelente modalitati de a nu atinge obiectivele proprii: . a rezultatelor obtinute. fiind esenta efortului de focalizare a energiilor. din temperament sau ambitie. odata ce acest nivel e atins (acesta fiind evaluat prin comparatie cu alte profesii si nu in mod absolut). strategia. c) a identifica si stimula fortele dinamice. Referitor la aspectele financiare in sine putem remarca: . fara a elimina spiritul de lucru in echipa. ce exista in toate grupurile si dezvoltarea sinergiilor in si intre echipe. motivarea non-financiara. o crestere semnificativa a salariului (sau 7 . . factorul financiar cedeaza din importanta in fata celui non-financiar. b) a spune cum se va actiona: . Motivarea de ordin financiar este de o maniera generala experienta si studiile in domeniu au permis identificarea unor probleme semnificative: a) elementul financiar joaca un rol fundamental in motivarea functionarilor publici atat timp cat un nivel decent de salarizare nu e atins? b) din contra.acestea exercita cel mai puternic efect pe termen scurt. motivarea de ordin financiar.

. o scrisoare de multumire…). . stat).… dar nu pentru mult timp. .unor semne vizibile de recunoastere a valorii (o vorba.cresterile legate de rezultatele globale ale organizatiei de apartenenta. nimeni nu va dori sa depuna un efort deosebit pentru o organizatie ce are o imagine negativa.rezultate. informarii. Motivarea non-.ascultarii.elementul financiar este important daca da nastere unei “diferentieri” suficient de clare fata de alte pozitii pentru a fi resimtit ca o recunoastere a meritelor (aspectul simbolic conteaza alaturi de nivelul sumei).financiara Aceasta prezinta aspecte mult mai numeroase si eficiente decat s-ar putea crede. .Perspectivele legate de postul ocupat (avansare. de multe ori devalorizata in functia publica moderna. chiar si firme cu puternice posibilitati financiare (precum IBM) au constatat limitele acestei abordari. . cetatean. Cele mai importante pot fi . un gest. . .“Mandria” apartenentei la un grup. Este absolut necesar sa se combine cele 4 elemente. importanta muncii depuse pentru altii (membri ai echipei. . . .gestionarea bugetului. .acordarea de prime) se va traduce printr-o crestere a motivatiei… .Considerarea: . 8 . : .Continutul muncii. . Este important de constientizat faptul ca factorul financiar nu este niciodata suficient.primele legate de rezultate individuale. pentru a evita aparitia unor “efecte perverse” (prea multe prime individuale afecteaza spiritul de echipa pe cand accentuarea excesiva a rezultatelor globale nu produce ameliorarea dorita la nivelul eforturilor personale).remunerarea de baza.respectului fata de persoane si munca realizata.obiective. cariera). prestigiul functiei ocupate. dialogului. Motivatia financiara constituie o problema complexa pe 4 dimensiuni: .cresterile salariale legate de rezultatele echipei .Puterea.Responsabilizarea cu privire la : . se creeaza un efect interesant si anume daca o alta crestere nu intervine imediat motivatia se reduce de o maniera foarte rapida.

presiunea firmelor private pentru a prelua anumite servicii care apartineau traditional organizatiilor publice. a fixa obiectivele. insemnand nu doar gestionarea cotidianului. 4. arata ca factorii de motivare non-financiara sunt nu doar numerosi ci si esentiali.a initia o dinamica de punere in practica a acestor principii si valori in activitatea cotidiana. Fiecare manager trebuie sa gaseasca cea mai buna combinatie pentru a da sens actiunii fiecarui membru. . beneficiind de resurse limitate si intr-o perioada restransa de timp. 9 . nevoia sectorului privat de a lucra cu o administratie adaptata realitatilor actuale.a le face cunoscute. Coordonarea schimbarii intr-o organizatie publica Posibile motive pentru schimbarea modului de functionare a administratiei publice: 1. iar a conduce intr-o perioada de schimbari de fond este cu totul altceva.a da un exemplu pozitiv. profilul consumatorului se schimba. Ratiuni de tip economic: modificarea resurselor ce stau la dispozitia administratiei publice. Ratiuni sociologice: atitudinea cetatenilor se modifica. . incompleta.). a defini strategia si a alege elementele (financiare si non-financiare) esentiale pentru a motiva colaboratorii. respectiv descentralizarea institutiilor statului conduc structurile si modelele traditionale inspre o criza de solutii. etc. ei sunt persoanele ce au indatorirea de a clarifica misiunea entitatii din subordine. A conduce intr-o perioada de relativa stabilitate este un lucru.Renumele institutiei de apartenenta. Managerilor publici le revine obligatia de: .a defini fundamentele motivarii in cadrul entitatii pe care o conduc (principii. Aceasta lista. Ratiuni institutionale: integrarea Romaniei intr-un cadru international deschis. asteptarile acestora fata de administratia publica nu mai sunt aceleasi. Mobilizarea energiilor constituie una din functiile esentiale ale managerilor publici.. justetea acestor alegeri strategice reprezinta elementul care distinge marii conducatori. fata de echipa proprie si cu ocazia contactelor cu alti colaboratori (reuniuni. valori. . ci si conducerea schimbarii. ceea ce presupune un alt tip de activitate. 3. instrumente ce pot fi utilizate). Toate aceste lucruri impun schimbarea. 2. Ratiuni tehnologice: revolutia tehnologica semnifica informatizarea serviciului public.

partial vizibil. tinuta. . mai putin constientizat. . si anume in ce se crede in aceasta organizatie si ceea ce serveste ca referinta in comportamentul individual. Putem identifica trei obstacole majore: . ca in mod permanent. Componentele culturii organizatiilor: 1. Trebuie deci. 2. o forta conservatoare. fiind.principalele obstacole in calea schimbarii. si mai ales cei situati la nivele de decizie nu evolueaza in acelasi ritm si din punctul de vedere al mentalitatilor. se situeaza manifestarile aparente ale vietii colective: amenajarea spatiului.Constituie un factor esential al coeziunii interne pentru ca permite membrilor sa traiasca in colectivitate. vizibil. comportamentele. 3.jocurile interne.Vom trata in continuare: . sa calatoreasca. La un prim nivel. pe fondul unui mediu in schimbare. se situeaza valorile. Mentalitatile De fapt. La un al treilea nivel. La un nivel secund. Cultura organizatiei Cultura unei organizatii reprezinta ansamblul elementelor care permit membrilor acesteia sa traiasca. . sa comunice si sa lucreze in comun. sa participe la colocvii de specialitate. Ea prezinta doua functii principale: . din acest punct de vedere.cultura organizatiei. pentru a integra schimbarile mediului si a le transmite colaboratorilor.Furnizeaza o modalitate de adaptare la provocarile externe. daca persoanele care lucreaza in administratia publica. ei vor lua deciziile pe baza unor premise false si vor bloca transformarile necesare.ce fel de schimbare se opereaza si cum Obstacole in calea schimbarii Aceste obstacole. se situeaza postulatele de baza. sa se formeze. oferind metode pozitive de rezolvare a problemelor. un obstacol in calea schimbarii.mentalitatile conducatorilor si functionarilor publici. viziunea asupra 10 . liderii administratiei publice sa se deschida spre exterior. sunt in acelasi timp si parghii ce trebuie folosite pentru a reusi in operarea transformarilor. . ce se constituie in principalele piedici in calea schimbarii. vocabularul etc.

Conducatorii performanti sunt cei care. eficace/ineficace. Cultura organizatiei s-a nascut pe baza provocarilor la care aceasta a trebuit sa raspunda de-a lungul existentei sale. De fapt. natura puterii. Jocurile interne Toate organizatiile administratiei publice se bazeaza pe factorul uman. stiu: . Ori. Ele definesc ceea ce in organizatie este considerat a fi bine/rau. . 11 . de la cei mai putin importanti la cei cu putere de decizie. chiar daca nu sunt clar explicitate. Valorile tin de motivatii profunde si se traduc prin manifestari vizibile. modificata fara probleme. jucand un rol extrem de concret. structura si procedura care conduc la evolutie (si nu invers). pe baza unui motiv esential: fiecare stie ce va pierde si nu stie ce va castiga. informatii care nu ii servesc in mod real decat in cadrul organizatiei proprii. O cultura organizationala nu trebuie deci distrusa fara precautii. nu exista culturi organizationale “bune” sau “rele” in mod absolut. etc.lumii ce prevaleaza in organizatie: conceptia asupra omului si societatii. se prevaleaza de o anumita “ libertate” ce se bazeaza pe trei elemente esentiale: . de-a face cu o realitate profunda ce nu poate fi eliminata fara riscuri. Germania) sunt cele care sau concentrat asupra culturii proprii pentru a o face sa evolueze si nu cele care au respins-o fara precautii. Acestea semnifica modificari concrete de strategie. chiar daca acestea ocupa un rol central. in toate organizatiile publice care au o anumita vechime fiecare “actor”.sa o faca sa evolueze identificand aspectele care au constituit atuuri. in cazul carora se poate cere o interventie mai hotarata). Experienta ne arata ca acele organizatii si tari care au reusit (Japonia. la un moment dat. Avem deci. constituie atuuri sau slabiciuni. rolul statului. in permanenta. reprezinta slabiciuni. In fapt. ci doar aspecte multiple care. acesti “actori” au o tendinta naturala de a refuza schimbarea. la ora actuala. Pentru a modifica o structura administrativa e nevoie de actiuni reale si nu de simple incantatii pentru schimbarea valorilor. sa evolueze sau sa aiba o evolutie negativa. ci condusa sa se modifice (cu exceptia crizelor grave. dar care. oamenii sunt cei care fac organizatia sa traiasca.informatiile de care dispune fiecare. Cultura organizatiei nu trebuie deci redusa numai la nivelul valorilor..sa se foloseasca de punctele forte ale culturii organizatiei proprii.

fără dreptul de a dispune de acesta.sa se consulte. compartiment sau persoană iar ansamblul lor compune competeţa unui organ. Astfel că. noţiunea de „administraţie publică” se poate înţelege făcând conexiunea între cele menţionate anterior cu adjectivul „public. Competenţa teritorială este unul din cele două criterii clasificatoare ale organelor executive. Pentru a aduce modificari substantiale in interiorul unei organizatii este deci necesar: . Este deci extrem de necesar ca. primarii diferitelor localităţi. sa se informeze. din alte instituţii şi organisme permanente.a. . Administraţia este una din instituţiile publice care compun statul şi este formată. global şi a instituţiilor din administraţia publică ca subsisteme ale acestui sistem. Toate modificarile dintr-o institutie a administratiei publice ameninta functionarii existenti care au ca o prima reactie. -ă” care arată apartenenţa unei colectivităţi sau provenienţa de la o colectivitate.Se poate initia si un alt tip de abordare? .retelele in care functionarul este integrat si care ii permit sa actioneze de o maniera eficace.sa se procedeze la o “analiza strategica” si anume un studiu al “jocurilor interne” probabile in caz de schimbare. a căror totalitate formează un sistem constând în organizarea executării şi executarea 12 . sa se dialogheze in cel mai bun mod posibil. ele sunt autorităţi ale administraţiei publice însă diferă prin competenţa teritorială care poate fi extinsă pe întreg teritoriu naţional sau pe teritoriul unităţii administrative unde au fost alese. etc. Guvernul. compatriment funcţional sau persoane. consiliile locale.Cine va castiga (ce) si cine va pierde (ce)? .. cum ar fi: Banca Centrală. adică totalitatea puterilor de guvernământ asupra unui teritoriu. Administraţiile Financiare. intro organizatie modificata. sa se evite simpla teoretizare si sa se puna anumite intrebari referitoare la modificarile in cauza: . experienta ce risca sa nu mai fie de nici un folos.Care sunt aliatii obiectivi pe care se poate conta? Numai pornind de aici se poate lansa o actiune de schimbare cu reale sanse de succes Cap 3 Organizarea administraţiei publice Având în vedere că serviciile administraţiei publice sunt în sprijinul cetăţeanului şi servesc societatea este necesară organizarea fiecărei componente a sistemului social. o atitudine de refuz sau cel putin de neincredere. Poliţia. ministerele. . la rândul ei.. in elaborarea unui proiect de schimbare. sunt organe de stat competente să ia măsuri şi să emită dispoziţii cu caracter obligatoriu.experienta acumulata. Trebuie menţionat faptul că atribuţia este prerogativă recunoscută unui organ. ş.

I. iar din punct de vedere al competenţei teritoriale distingem între organele centrale şi cele locale. cu servicii. compartimente dintre administraţie şi personal din afara acesteia în vederea desfăşurării unor procese eficiente şi satisfacerii cerinţelor sociale. Sistemul administraţiei publice mai cuprinde si organele administraţiei publice locale. direct. respectiv consiliile comunale. atribuţii şi activităţi diferite. Scopul organizării în administraţie este de a crea condiţii pentru 13 . În unele state sistemul de organe compus din guvern şi din întregul aparat administrativ.în concret a actelor normative numit activitatea executivă. secret şi liber exprimat. 70/1991 privind alegerile locale. consiliile orăşeneşti şi consiliile judeţene. După criteriul competenţei materiale. şi anume legiuitoare şi judecătorească. Ca sistem de organizare administraţia publică cuprinde o multitudine de părţi componente cu denumiri. • organizarea domeniului. Fiecare organ executiv are o competenţă determinată de totalitatea atribuţiilor autorităţilor administraţiei publice. În funcţie de obiectul organizării se disting următoarele forme: • organizarea structurii . ministere si celelalte organe ale administraţiei publice centrale. ale unor compartimente din structura acestora sau persoane şi limitele exercitării lor. în condiţiile stabilite de Legea nr. care desemnează o unitate morfologică din corpul unei fiinţe vii care îndeplineşte una sau mai multe funcţii. Originea termenului de a organiza se găseşte în limba latină în cuvântul „organum”. După nivelul la care se desfăşoară activitatea de organizare sunt cunoscute următoarele forme de organizare: • organizarea compartimentelor. în frunte cu şeful statului formează puterea executivă care coexistă alături de celelalte puteri organizate în stat. Legătura sistemului administraţiei publice cu puterea executivă se face prin guvern. care sunt compuse din consilieri aleşi prin vot universal. armata) în legătură cu domeniul specific de activitate. egal. care conţine modul de reprezentare şi dispunere a elementelor sistemului administrativ ca ansamblu de instituţii •organizarea proceselor constând în stabilirea sarcinilor competenţelor şi responsabilităţilor componentelor sistemului şi a relaţiilor dintre persoane. • organizarea sistemului administraţiei de stat. organele executive se clasifică în organe cu competenţă generală şi organe de specialitate. La rândul său administraţia publică centrală are în teritoriu diferite organe deconcentrate care organizează executarea legii in unităţile administrativ teritoriale sau în unităţi administrative speciale (căi ferate. • organizarea instituţiei ca întreg. II.

competenţele şi responsabilităţilor în instituţia publică să nu fie arbitrară. • autoritatea care precizează atribuţiile. analizată şi controlată cu ajutorul unor tehnici analoage celor folosite cu succes pentru urmărirea desfăşurării unor procese obişnuite de muncă şi a constatat că pentru orice activitate există un mod de lucru optim 14 . conştientă a raţionalismului economic în activitatea indivizilor. Aprecierea eficienţei organizării este în funcţie de rezultatele acesteia şi se regăseşte în eficienţa activităţii din administraţia publică. funcţionarul public fiind în consecinţă protejat de demiterea arbitrară şi ocupând postul până la pensionare. Abordarea lui Max Weber considera că în general procesele administrative evoluează în progresie geometrică spre relaţionismul şi raţionalismul tehnologic. în lucrarea „Principiile managementului ştiinţific” (1911). Pornind de la premisele generale publice. Specialistul a pornit de la ideea că activitatea umană poate fi măsurată. Taylor a propus managementul ştiinţific care constă în aplicarea deliberată. legi şi alte acte normative.îndeplinirea atribuţiilor şi realizării sarcinilor care revin instituţiei şi funcţionarilor publici din sistem administrativ. Abordarea presupune doar un punct de referinţă în evoluţia ştiinţei şi practicii managementului ştiinţific public Abordarea lui Frederick Taylor. Ideile de bază ale specialistului sunt: •definirea clară a unei zone de jurisdicţie statică. ideile în timp devenind sistematice şi câştigând în coerenţă. •integrarea funcţionarilor publici în sistemul administrativ prin contracte de muncă pentru care optează în mod liber. • organizarea activităţii şi distribuirea atribuţiilor pe baza diviziunii muncii. competenţe şi responsabilităţi din cadrul sistemului administrativ. Recrutarea personalului se face în funcţie de pregătirea profesională şi de pregătirea specifică în domeniul în care va fi integrat presupunând un proces amplu de examinare a diplomelor şi certificatelor de calificare eliberate de instituţiile de învăţământ sau de pregătire pentru specializarea respectivă În opinia lui Weber munca unui funcţionar public poate însemna o carieră care permite valorificarea capacităţii individuale de muncă pe o perioadă îndelungată. Complexitatea organizării este dependentă de nivelul la care aceasta se realizează depinzând totodată de sfera largă de atribuţii. fiecare funcţionar public fiind supus controlului şi având activitatea coordonată de un alt funcţionar public de rang superior care răspunde în faţa superiorilor săi atât de acţiunile sale cât şi de ale subordonaţilor săi. • fundamentarea managementului birocratic pe documente scrise . •organizarea funcţionarilor bazată ierarhic.

în care se desfăşoară cu precădere activităţi de planificare. numărului şi tipului mişcării • orice angajat trebuie selectat cu atenţie şi antrenat într-un proces continuu de perfecţionare în condiţiile unei stimulări financiare corespunzătoare. fapt pentru care a fost criticat de către angajaţii mai multor instituţii. motiv pentru care a propus standardele cooperării. dar şi prin studiul asupra duratei. • trebuie acordată o atenţie deosebită departamentelor funcţionarilor. 15 .descoperit prin analiză detaliată a conţinutului postului. • este necesară o strânsă cooperare între management şi execuţie în vederea realizării obiectivului sistemului. • factorul uman trebuie privit sub aspect mecanicist. organizare.