P. 1
magia copilariei2

magia copilariei2

|Views: 967|Likes:
Published by FRANTA7

More info:

Published by: FRANTA7 on Jul 05, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/05/2013

pdf

text

original

EPUBLICATIE ON-LINE PENTRU CADRELE DIDACTICE SI NU NUMAI

CAIUTI ANUL 1, NR. 2, IULIE 2011 ISSN 2246-9281 ISSN-L = 2246-9281

COORDONATORI: Prof. GABRIELA TOSA Ins.IRINA ANDRONACHE TEHNOREDACTOR Prof. GABRIELA TOSA

ADRESA DE CORESPONDENTA: e-mail:tosagabriela@yahoo.com
1

,,Daca pe acest pamant ar fi atatea flori cate poate cuprinde ochiul unui copil, ne-ar fi teama sa mai purtam atatea razboaie” VICTOR HUGO

SUCCES IN TOT CEEA CE FACETI!

2

Intedisciplinaritatea – aspect inovator al sistemului de învăţământ modern
Motto: ,,Ia un surâs,/ Dăruieşte-l celui ce nu l-a avut niciodată./ Ia o rază de soare,/ Fă-o să zboare acolo unde domneşte noaptea./ Descoperă un izvor,/ Scaldă-l pe cel ce trăieşte în nămol./ Ia o lacrimă,/ Aşeaz-o pe obrazul celui ce nu a plâns niciodată./ Ia curajul,/ Pune-l în sufletul celui ce nu ştie să lupte./ Descoperă viaţa,/ Povesteşte-o celui ce nu ştie s-o înţeleagă./ Ia speranţa/ Şi trăieşte în lumina sa./ Ia bunătatea/ Şi dăruieşte-o celui ce nu ştie s-o dăruiască./ Descoperă dragostea/ Şi fă-o cunoscută lumii întregi”. (Mahatma Ghandi) Promovarea interdisciplinarităţii constituie un element definitoriu al progresului cunoaşterii. În lucrarea „Programe de învăţământ şi educaţie permanentă” autorul L.D. Hainault aprecia că: „Se acordă mai multă importanţă omului care merge decât drumului pe care îl urmează. Astăzi disciplinele sunt invadate de un gigantism care le înăbuşă, le abate de la rolul lor simplificator şi le închide în impasul hiperspecializării. Inconvenientele tot mai evidente ale compartimentării, necesitatea din ce în ce mai manifestă a unor perspective globale şi contestarea unui devotament faţă de obiect care face ca omul să fie uitat, au dus treptat la conceperea şi la promovarea a ceea ce s-a numit interdisciplinaritate” (Hainault L.D., 1981). Încă din cele mai vechi timpuri, problema interdisciplinarităţii a preocupat filosofii şi pedagogii: sofiştii greci, Plinius, Comenius şi Leibnitz; la noiîn ţară: Spiru Haret, Iosif Gabrea, G. Găvănescu, iar între numeroşii pedagogi contemporani trebuie amintit George Văideanu. Acesta considera că interdisciplinaritatea „implică un anumit grad de integrare între diferite domenii ale cunoaşterii şi între diferite abodări, ca şi utilizarea unui limbaj comun, pemiţând schimburi de ordin conceptual şi metodologic” (Văideanu G., 1988, Educaţia la frontiera dintre milenii, Editura Politică, Colecţia ,,Idei contemporane”, Bucureşti, 1988). Interdisciplinaritatea este o formă de cooperare între discipline ştiinţifice diferite, care se realizează în principal respectând logica ştiinţelor respective, adaptate particularităţilor legii didactice şi-l ajută pe elev în formarea unei imagini unitare a realităţii, îi dezvoltă o gândire 3

integratoare. Interdisciplinaritatea se impune ca o exigenţă a lumii contemporane supusă schimbărilor, acumulărilor cognitive în diferite domenii ale cunoaşterii. În perioada contemporană reforma conţinuturilor învăţământului românesc a creat cadrul unor transformări la nivelul curriculumului, între care se distinge perspectiva interdisciplinară. Interdisciplinaritatea se referă şi la transferul metodelor dintr-o disciplină într-alta, transfer cu grade diferite de implicare sau finalizare. În procesul de învăţământ se regăsesc demersuri interdisciplinare la nivelul corelaţiilor minimale obligatorii, sugerate chiar de planul de învăţământ sau de programele disciplinelor sau ariilor curriculare. În înfăptuirea unui învăţământ modern, formativ, considerăm predarea – învăţarea interdisciplinară o condiţie importantă. Corelarea cunoştinţelor de la diferitele obiecte de învăţământ contribuie substanţial la realizarea educaţiei elevilor, la formarea şi dezvoltarea flexibilităţii gândirii, a capacităţii lor de a aplica cunoştinţele în practică; corelarea cunoştinţelor fixează şi sistematizează mai bine cunoştinţele, o disciplină o ajută pe cealaltă să fie mai bine însuşită. Predarea – învăţarea, în ciclul primar, prin corelarea obiectelor de studiu reprezintă noul în lecţii, care activează pe elevi, le stimulează creativitatea şi contribuie la unitatea procesului instructiv – educativ, la formarea unui om cu o cultură vastă. Legătura dintre discipline se poate realiza la nivelul conţinuturilor, obiectivelor, dar se creează şi un mediu propice pentru ca fiecare elev să se exprime liber, să-şi dea frâu liber sentimentelor, să lucreze în echipă sau individual. Interdisciplinaritatea este „o formă de cooperare între discipline diferite cu privire la o problematică, a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergenţă şi o combinare prudentă a mai multor puncte de vedere.” (Cucoş C., „Pedagogie”, 2002, pag. 221). Interdisciplinaritatea implică stabilirea şi folosirea unor conexiuni între limbaje explicative sau operaţii, cu scopul diminuării diferenţelor care apar între disciplinele de invăţământ, clasice. Predarea şi învăţarea unei discipline au dezavantajul că folosesc perceperea secvenţială şi insulară a realităţii unice făcând-o artificială. Din acest motiv este necesară realizarea unor conexiuni, între anumite discipline şcolare pentru o percepere unitară şi coerentă a

4

fenomenologiei existenţiale. În învăţământul preuniversitar, (conform lui Văideanu, 1988, p. 250-252) se pot identifica trei direcţii ale interdisciplinarităţii : 1. la nivel de autori de planuri, programe, manuale şcolare, teste sau fişe de evaluare; 2. puncte de intrare accesibile profesorilor în cadrul proceselor de predare – evaluare (în acest caz programele rămân neschimbate); 3. prin intermediul activităţilor nonformale sau extraşcolare. Intervenţia profesorului determină corelaţii obligatorii prevăzute de programele şcolare şi impuse de logica noilor cunoştinţe, fapt ce duce la interdisciplinaritate. Interdisciplinaritatea se mai poate baza şi pe : 1. cultura bogată, interdisciplinară a profesorului; 2. pe echipe de profesori cu specialităţi diferite, care să predea ,,în echipă”, (fie numai un grup de discipline, predate la aceeaşi clasă, fie aceleaşi discipline urmărite pe orizontală şi pe verticală). De exemplu, curriculum-ul de Ştiinţe oferă un punct de plecare în predarea integrată a disciplinelor din aria curriculară Matematică şi ştiinţe ale naturii. Acest curriculum a fost conceput cross-curricular, pornind de la domeniile biologie, fizică, chimie şi de la temele comune acestora (funcţionarea pârghiilor – funcţionarea sistemului locomotor, componentele organice şi anorganice ale organismelor, formarea imaginii la ochi – funcţionarea unui aparat de fotografiat etc.). Astfel obiectivele curriculum-ului de Ştiinţe vizează: observarea şi interpretarea proceselor naturale care au loc în mediu; înţelegerea impactului proceselor naturale asupra activităţilor umane şi al activităţilor umane asupra mediului; investigare unor interdependenţe în şi între sisteme fizice, chimice şi biologice; încurajarea elevilor pentru asumare de responsabilităţi şi pentru cooperare. Competenţele ce se urmăresc a fi formate prin curriculum-ul de Ştiinţe se referă la comunicare, studiul individual, înţelegerea şi valorificarea informaţiilor tehnice, relaţionarea la mediul natural şi social; la acestea se adaugă formarea unor aptitudini precum:

♦ grija faţă de mediul natural; ♦ interesul pentru explicarea raţională a fenomenelor din mediu; ♦ stimularea curiozităţii şi a inventivităţii în investigarea mediului apropiat.
5

În scopul formării acestor competenţe şi atitudini, vor fi valorificate cunoştinţe privind mediul natural, individul, grupul de indivizi, relaţiile dintre indivizi şi dintre indivizi şi mediu, fenomenele şi interacţiunile specifice acestora, modificările mediului ca urmare a intervenţiei omului. Lecţiile pot fi structurate pe teme, în care se pot face legături cu subiecte abordate la alte discipline: „Omul şi mediul său de viaţă” ce cuprinde: Principalele organe şi sisteme şi funcţiile organismului uman; Relaţiile omului cu alte vieţuitoare; Igiena mediului de viaţă; Poluarea mediului; Interacţiunea plantelor cu aerul, apa, solul şi intervenţia omului. sau „Sisteme”: Legătura dintre plante şi animale: lanţuri trofice, relaţii inter- şi intraspecifice; Evoluţia sistemelor biologice: plante, animale şi om. Un conţinut şcolar structurat în chip interdisciplinar este mai adecvat realităţii descrise şi asigură o percepere unitară şi coerentă fenomenelor. Astfel avantajele interdisciplinarităţii sunt multiple: a. Permit elevului să acumuleze informaţii despre obiecte, procese, fenomene care vor fi aprofundate în anii următori ai şcolarităţii; b. Clarifică mai bine o temă făcând apel la mai multe discipline; c. Creează ocazii de a corela limbajele disciplinelor şcolare; d. Permite aplicare cunoştinţelor în diferite domenii; e. Constituie o abordare economică din punct de vedere al raportului dintre cantitatea de cunoştinţe şi volumul de învăţare. Predarea interdisciplinară pune accentul simultan pe aspectele multiple ale dezvoltării copilului: intelectuală, emoţională, socială, fizică şi estetică. Interdisciplinaritatea asigură formarea sistematică şi progresivă a unei culturi comunicative necesare elevului în învăţare, pentru interrelaţionarea cu semenii, pentru parcurgerea cu succes a treptelor următoare în învăţare, pentru învăţarea permanentă. Perspectiva interdisciplinară facilitează elevului "formarea unei imagini unitare asupra realităţii" şi dezvoltarea unei "gândiri integratoare" (Stanciu, M., Reforma conţinuturilor învăţământului. Cadru metodologic, 1999, Iaşi, Polirom, p.165). Corelaţiile interdisciplinare sunt

6

legături logice între discipline, în sensul că explicarea unui fenomen solicită informaţii şi metode studiate la diferite materii. Acestea pot fi spontane sau planificate şi pot fi legate de definirea unor concepte/ noţiuni, de utilizarea unor metode sau instrumente în contexte noi, de transferul unor valori şi formarea unor atitudini prin diferite discipline. Profesor învăţământ primar, Deteşan Mirela Camelia Gimnaziul de Stat ,,Traian”, Târnăveni, jud. Mureş Structură: Gimnaziul de Stat ,,Decebal”, Bobohalma, jud. Mureş

INFLUENTA MEDIULUI ASUPRA SANATATII COPILULUI
In present Romania trece printr-o perioada de ample transformari economice , socialpolitice si culturale. Totusi se pare ca in ultimul timp , omul , cu puterile sale nemarginite , a dus Terra pe marginea prapastiei , smulgandu-i tot ce s-a putut si dandu-I inapoi prea putin . Mediul inconjurator , asa cum ni se prezinta el astazi , in mare parte fiind creatia omului , poate influenta evolutia societatii umane. Degradarea continua a mediului , care se petrece sub ochii nostrii , este un element major al crizei de civilizatie si se datoreaza interventiei omului in natura . Apa , aerul , pamantul –toate au fost infestate , natura insasi fiind pusa sub semnul intrebarii. In ultimul timp se vorbeste de ,,efectul de sera” al Pamantului, care este intadevar o amenintare serioasa . De foarte multa vreme in atmosfera exista concentratii mari de gaze cu effect de sera , cum sunt vaporii de apa , gazelle carbonice , metanul si oxizii de carbon. Activitatea umana constitue cauza aruncarii in atmosfera a unei cantitati mari de gaze cu efect de sera. Sporirea efectului de sera a declansat o noua incalzire planetara de o amploare deosebita pe parcursul traectoriei , precum si schimbarea climei.Este timpul ca fiecare dintre noi sa analizeze daca modul lui de viata este sufficient de echilibrat , astfel incat sa protejeze sanatatea si calitatea mediului. Pregatirea in sprijinul naturii incepe de la varsta copilariei. Este bine ca omul de maine sa stie ce este bine si ce este rau in raport cu ,,natura mama” , pentru ca mai tarziu tanarul , iar apoi adultul , sa actioneze in consecinta. Amplele transformari prin care trece omenirea in present impun necesitatea educatiei ecologice de la cea mai frageda varsta . Peste tot in lume educatia ecologica este o prioritate a zilelor noastre. Educatia ecologica are , de fapt semnificatia deprinderii unui anumit mod de viata. Abordarea ei prezinta anumite particularitati metodice . Educatia ecologica permite formarea de la varsta timpurie , a unei atitudini a copiilor fata de tot ce-i inconjoara, ii ajuta sa-si formeze comportamente specifice . Educatoarele au sarcina sa explice copiilor ca fara factorii naturii viata nu este posibila . Deci factorii nturali trebuie protejati. Este important ca prescolarii si scolarii mici sa inteleaga rolul factorilor naturali in viata noastra , deoarece cunostintele care sunt capatate in primii ani de viata ai copilului vor fi mai temeinic consolidate si aplicate in practica decat cele pe care le vor primi mai tarziu , in urmatorii ani. Activitatile de cunoasterea mediului le faciliteaza copiilor contactul cu lumea inconjuratoare , prin intermediul operatiilor intelectuale . Activitatile acestea se pot desfasura sau pot fi initiate cu predilectie in zona ,,Coltul casutei” , ,,Coltul viu” sau chiar in zona,,Biblioteca” 7

;dar bineinteles urmarindu-se parcurgerea programei, insa intr-un mod cat mai atractiv si firesc pentru copii. Incursiunile copiilor in lumea inconjuratoare , cu obiecte, finite, fenomene diverse , ii sensibilizeaza cu privire la frumusetile naturii , dezvoltandu-le atat gustul pentru a cerceta tainele naturii , dar si de a ocroti natura.Prin diferite activitati , diafilme planes , copiii vor fi condusi in intelegerea faptului ca fiecare organism viu , fiecare specie ( planta, animal , om ) are un rol bine definit in natura si ca acest rol s-a consolidate de-alungul evolutiei speciei si disparitia unora dintre ele va atrage dereglari ireversibile din care fac parte , deoarece intre toate speciile exista o legatura , o relatie naturala ; fiecare organism are nevoie de hrana deoarece altfel nu poate trai .Astfel omul se nraneste cu produse animale ; animalele se hranesc cu plante ( furaje ) , care la randul lor capteaza energie solara si produc cu ajutorul ei substante organice din substante anorganice. Inca de mici copiii trebui sa stie ca dezvoltarea armonioasa fizica si intelectuala a finite umane este posibila intr-un mediu natural curat , lipsit de poluare , in care natura si societatea sunt in deplina armonie . Vicierea modului de viata prin zgomote , praf , substante toxice , simpla aruncare a unei hartii , sau a unei pungi de plastic in iarba , reprezinta atatea cause de degradare a, de dereglare a functiilor mediului , ce duce inevitabil la cresterea frecventei unor boli destul de grave . Copiii si omul in general , trebuie –atunci cand fac plimbari in parc , merg in excursii sau in tabere sau cand pur si simplu pasesc in mijlocul naturii –sa constientizeze ca datoreaza naturii intregul sau respect , caci natura , cu flora si fauna ei , ofera posibilitati nemarginite de reconfortare fizica si psihica. Plimbarile organizate in parc si excursiile la padurea din orasul ALEXANDRIA , au putut da multe raspunsuri la intrebarile copiilor . Copiii au vazut multi copaci tineri si batrani . Au vazut prin copaci asezate casute (cantine) pentru pasarele si au intrbat : ,,De ce sunt aceste casute in copaci ?” , ,,Cine le-a pus acolo?” . Am cautat sa le explic ca aceste casute sunt pentru pasarele , pentru a le pune mancare mai ales in timpul iernii , cand este ger , iar copacii si pamantul sunt acoperiti cu zapada , pasarelele nemaigasindu-si hrana . Copiii si-au exprimat dorinta de a construi si ei asa casute pentru pasarele , in copacii din curtea gradinitei sis a le hraneasca pe timpul iernii. In padure am vazut cum oamenii plantau mici copacei in locul celor care s-au uscat . Am vazut de asemenea crengi si copaci rupti . Padurarul ne-a explicat ca unii au fost rupti de vant iar altii au fost taiati si rupti de oameni rai . Le-am explicat copiilor ca defrisarea ( taierea padurilor ) aduce oamenilor pagube immense , cum ar fi producerea alunecarilor de teren , inundatii , si vanturi puternice. Disparand copacii , aerul devine mai poluat . Padurea este o cetate verde care ofera hrana si adapost animalelor si pasarilor. Le-am explicat copiilor ca pasarelele isi fac cuiburi in arbori pentru a fi ferrite de caldura puternica a soarelui si de ploi. La un moment dat copiii sau strans in jurul unui copac . In trunchiul copacului era o scorbura . I-am intrebat pe copii daca stiu ce este aceasta , iar ei au raspuns ca este o scorbura unde se adapostesc veveritele . Alte animale se adapostesc in tufisurile din padure . Am vazut prin padure alaturi de iarba si flori , fluturi de culori diferite :albi , albastrii, galbeni . Le-am explicat copiilor ca ei se inrfupta din nectarul parfumat al florilor . Atentia copiilor a fost atrasa de un zgomot . Au ascultat cu atentie si au vazut pe un copac o ciocanitoare care batea tare cu ciocul in scoarta copacului. Unii au spus ca aceasta mai este numita si doctoral padurii . Eu am completat ca ciocanitoarea aduna insectele daunatoare care ar putea usca copacii . Copiii au observat ca printer ierburi misunau fel de fel de insecte . Le-am spus ca fiecare vietate , fie mica , fie mare , trebuie sa-si caute hrana in padure . In anotimpul toamna , copiii au observat cu parere de rau ca

8

padurea este trista , pasarelele nu mai canta , sunt in numar mai mic , pentru ca unele au plecat in tarile calde . Am concluzionat ca padurile sunt izvor de sanatate pentru oameni si adapost pentru pasari , insecte si animale . Intorcandu-ne la gradinita , am purtat o discutie referitor la ceea ce am vazut la padure . Le-am explicat copiilor ca tot ceea ce ne inconjoara trebuie ocrotit, de aceea trebui sa protejam pasarile , sa nu le distrugem cuiburile , sa le hranim , san u strivim micile gaze , sa protejam copacii , san u rupem florile si iarba , pentru ca fiecare vietate plange si sufera ca un om . Pentru a avea padurea sanatoasa nu trebuie sa aruncam resturi menajere la intamplare atunci cand mergem la padure , san u facem focul in padure . Disparand copacii aerul devine mai poluat. In timpul excursiei la Gradina Botanica din Bucuresti , copiii au observat multitudinea de plante de culori diferite , diferite soiuri de pomi si de copaci. Am observat ca florile sunt ingrijite de gradinari , sunt parcelate pe categorii si inscriptionate cu tablite pe care e scris denumirea fiecarei plante . In urma excursiilor , plimbarilor si vizitelor effectuate si desenele copiilor s-au schimbat radical .Copiii au redat in desenele lor ceea ce au observat si ce le-a placut cel mai mulAcestora , le starnesc curiozitatea toate aspectele noi , fapt ce se manifesta prin noianul de intrebari ce ni le adreseaza . Prin raspunsul pe care noi , parintii , adultii in general il dam , prin interpretarea noastra , conducem copiii la intelegerea relatiilor dintre unele fenomene si rezultatul acestora .Am ajutat copiii sa depaseasca aceasta etapa printr-o educatie ecologica in conformitate cu particularitatile lor de varsta . Pentru a realize acest lucru ne-am propus urmatoarele obiective: • Sa cunoasca finite si fenomene din mediul inconjurator si unele caracteristici ale acestora ; • Sa-si insuseasca unele cunostinte din domeniul ecologiei prin activitati cu character experimental si demonstrativ; • Educarea capacitatii de a ocroti , proteja si respecta natura; • Cultivarea dragostei pentru Terra cu tot ce intra in componenta acesteia :ape, plante, animale.; • Constientizarea necesitatii de a economisi resursele naturale; • Educarea copiilor in sensul pastrarii sanatatii mediului natural in care traiesc; • Antrenarea lor in actiuni menite sa contribuie la ingrijirea unor arbori , a spatiilor verzi . Pentru a realize aceste deziderate am proiectat actiuni care au trezit interesul copiilor , determinandu-I sa participle active la tot ceea ce au observat. Am utilizat cu deosebita eficienta observarile asupra mediului inconjurator, jocuri distractive , povestiri , diafilme , diapozitive, plimbari, vizite , discutii libere , convorbiri organizate .Am facut cu copiii unele ( experiente ) experimente ca ,,Ziua si noaptea” , ,,Cum se invarteste Pamantul” ,,,Stiati ca?”.Pe baza datelor culese in timpul plimbarilor si excursiilor am amplificat discutia despre pericolul la care este expus Pamantul , citind si comentand imagini suggestive si raspunzand la intrebarile copiilor:”Ce este Pamantul?”, “Ce este o planeta?”, “Ce s-ar intampla daca ar muri Pamantul?” Le-am adus la cunostinta pericolul disparitiei unor planete ; efectul negativ al vanarii unor animale si pasari aflate pe cale de disparitie , pericolul poluarii apelor , aerului , in conditiile in care ele constituie hrana unor vietuitoare ; actiunile nefaste ale omului si urmarile lor. Folosind metodele formative si active-participative care solicita procesele psihice superioare de cunoastere ne-am axat pe invatarea prin actiune , prin cercetare , descoperire , experimentare problematizare , etc. Una dintre modalitatile prin care noi am reusit sa trezim copiilor sentimente positive , de 9

bucurie , de satisfactie , de pretuire si de ocrotire a fost cea a povestirilor illustrate : “O fapta buna”, “Asa da!, Asa nu!”, “Povestea unei picaturi de apa. “, “Omul–prieten si dusman al Pamantului. Astfel sub indrumarea noastra copiii au posibilitatea de a ingriji , de a ocroti frumusetea , gingasia si fragilitatea lumii vii . Participand la activitati practice ca:” Ce s-ar intampla daca ar muri Pamantul?” , “Ce se afla sub Pamant?”etc., am inteles ca ei doresc sa afle cat mai multe lucruri despre Pamant., despre “Enigmele”Pamantului. In concluzie putem spune ca nu exista actiuni anume pentru o educatie ecologica , ci prin toate activitatile si actiunile ce le desfasuram in gradinita, copiii isi pot insusi numeroase notiuni si cunostinte despre problematica ecologica.Curiozitatea lor duce la acumularea de cunostinte multiple despre mediul inconjurator , despre protectia lui. Activitatile cu caracter ecologic le-am finalizat intotdeauna si cu unele sugestii pentru parinti ca: • “Invatati copiii sa ocroteasca tot ce e viata pe Pamant” • “Nu lasati reziduri menajere la picnic” • ,,Mergeti cu copiii in excursii” • ,,Cititi-le copiilor curiozitati de pe glob” Iata deci ca gradinita face primii pasi in formarea unei conduite ecologice care presupune actiuni concrete pentru conservarea , gospodarirea si protectia naturii. De la gradinita ecologia devine un cuvant usual pentru toti copiii. Respectarea normelor si regulilor de comportare civilizata atrage dupa sine aprecierea comportamentelor de protectie , de ocrotire si de ingrijire a mediului Daca respecta normele si regulile , copiii trebuie apreciati si premiati de educatoare si de parinti. Copiii devin inventivi , gasesc solutii scot la iveala probleme pe care adultii se fac ca nu le au , nu le vad , isi exerseaza imaginatia pentru a le da o mana de ajutor rezolvarii problemelor comunitatii. Incheiem prin urmatorul citat : “Sa privim inca o data Pamantul acesta drag, pe care fosnesc plopii si canta ciocarlia , si sa-i aratam mai mult decat oricand dragostea noastra….Sa-i privim muntii si pasarile in noua lumina ce s-a deschis asupra lui, si sa-l invaluim intr-o dragoste noua mai adanca si mai fierbinte.”
INSTITUTOR: SISU MIHAELA GRAD.CU PN. NR.1ALEXANDRIA INSTITUTOR: BOANGHER ALINA GRAD.CU PP NR.6 ALEXANDRIA, TELEORMAN

10

GRUPUL DE APARTENENTA Experienţa de grup se poate asemăna cu viaţa unui om. Grupul se naşte, creşte şi se dezvoltă, ajunge la maturitate, iar după aceea moare, pentru a se naşte din nou. În timp, grupul se dezvoltă atât în ceea ce priveşte relaţiile între membrii săi cât şi în privinţa activităţilor pe care le desfăşoară, dând naştere unor noi experienţe de viaţă care pot influenţa pentru mult timp şi în mod decisiv viaţa persoanelor care-l formează. Acest itinerariu este semnat de prezenţa anumitor etape pe care vă propun să le analizăm împreună. Formarea unui grup: ”Ce frumos este să fim împreună!” Atunci când un grup se naşte în oratoriu sau în parohia noastră se datorează prezenţei unui animator (preoţi, surori, tineri responsabili) sau a unui grup de educatori care caută să dea un răspuns concret nevoilor pe care le întâlnesc în rândul tinerilor; trăind în mijlocul lor, ei caută să înţeleagă aspiraţiile şi dorinţele lor profunde. Pentru a da un răspuns acestor „nevoi”, mulţi aleg să întemeieze un grup. Atunci când tinerii intră pentru prima dată într-un grup sunt preocupaţi să nu o facă cu prejudecăţi ori punând bariere. Fiecare vrea să comunice o imagine de sine frumoasă şi să fie simpatizat de cei din jur, chiar dacă la început trebuie să înfrunte anumite obstacole legate de acceptarea celor care fac parte deja din grup.La începutul experienţei de grup în viaţa lor predomină un sentiment de nesiguranţă care îi face să se întrebe: Voi fi acceptat? Cum voi reuşi să mă înţeleg cu ceilalţi din grup? Găsesc ceva în grupul acesta care să mă satisfacă? Primul lucru pe care îl fac deseori tinerii la începutul unei astfel de experienţe, este acela de a-i observa pe ceilalţi, de a „studia” cum se mişcă lucrurile în jurul lor. Există în acest moment şi o anumită dependenţă faţă de animatori sau faţă de cei care au deja un rol în grup. Pentru a fi pe placul educatorilor, la început se angajează fără probleme în realizarea unor lucruri mărunte. În acest moment sunt preocupaţi să spună nu atât ceea ce gândesc ei cu adevărat dar ceea ce place grupului şi animatorilor responsabili să audă. Am putea spune că la început tinerii obişnuiesc să îşi pună o mască din dorinţa de fi bine văzuţi. De aici, dorinţa lor de a apărea aşa cum ceilalţi ar dori ca ei să fie, şi nu aşa cum sunt în realitate. Chiar limbajul folosit la început este unul impersonal excluzând astfel o implicare personală deosebită. Treptat însă se naşte şi dorinţa de a descoperi cine sunt cu adevărat ceilalţi membri ai grupului şi totodată de a comunica mai mult cu cei care au un cuvânt de spus în interiorul grupului (liderii informali). În jurul câtorva tineri-lideri se nasc şi nişte grupuleţe mai mici sau subgrupuri care caută să propună experienţe în care se regăsesc mai mult. Astfel sub îndrumarea animatorilor se clarifică anumite obiective pe care grupul şi le propune şi se fac anumite alegeri cât priveşte experienţele care se vor trăi împreună. În acelaşi timp se iau hotărâri privitoare la anumite aspecte de organizare cum ar fi locul, orarul, durata şi conţinutul întâlnirilor. Animatorii au rolul de a descoperi şi a da o orientare pozitivă acestor energii care emană în interiorul grupului, implicându-i pe membrii acestuia în realizarea unor activităţi care să consolideze viaţa şi organizarea sa. Faze conflictuală şi a crizei într-un grup După ce a trecut „luna de miere”, în viaţa grupului apar şi conflictele. Cred că nici unul dintre voi nu se simte bine atunci când cineva din interiorul grupului: • îţi porunceşte ceva (“Termină imediat!”) • te ameninţă (“Dacă nu termini imediat, atunci ...) • te dădăceşte (“N-ai voie să faci aşa ceva.”)

11

• • •

te învinuieşte (“Faci atâta gălăgie!”) îţi spune ce faci (“Mă provoci permanent.”) te interoghează (“Unde ai fost ieri seară?”)

Totuşi “cine vorbeşte, nu împuşcă“, iar atunci când există un conflict trebuie să vedem mai întâi cum poate fi organizată comunicarea pentru a ajunge la o perspectivă comună în rezolvarea conflictului şi a problemelor care se află la baza acestuia. Prima condiţie pentru a-l depăşi este voinţa de a înţelege intenţiile celuilalt. Ameninţările, învinuirile, afirmările nu-şi au locul aici. Ele trebuiesc înlocuite cu dorinţa de a explica şi de a înţelege de unde a pornit totul. În situaţii conflictuale, partenerii îşi exprimă poziţia şi prin intermediul limbajului corporal. Acest limbaj exprimă propriile sentimente, chiar şi atunci când prin cuvinte vrem să susţinem cu totul altceva. Dacă nu reuşim să ne exprimăm suficient sentimentele sau să le înţelegem pe ale celuilalt, creăm neînţelegeri şi probleme. Pentru a vedea cât de mult suntem obişnuiţi să folosim limbajul trupului în aplanarea conflictelor vă propun un exerciţiu pentru a simula următoarele sentimente: agresiv - furios ameninţător - violent - cool - expectativ - temător - supus - plictisitor - moale - tare deschis - închis - indecis - impunător - relaxat - tensionat - detensionat - gata de a face compromisuri - clar - cu două sensuri.Un rol important în aplanarea constructivă a conflictelor îl are limbajul trupului. Acest limbaj înseamnă, pe lângă mimică şi gesturi, modulaţiile vocale, precum şi îmbrăcămintea. REGULI DE JOC: Fiecare cuvânt va fi scris pe un bileţel. Tinerii vor primi câte două bileţele de acest fel şi vor mima cuvintele scrise pe ele. Ceilalţi vor încerca să ghicească despre ce cuvinte este vorba. Evaluarea importanţei limbajului trupului se va face luând ca element de referinţă următoarele două întrebări: 1. Cum pot fi exprimate sentimentele pentru ca ceilalţi să le înţeleagă şi să reacţioneze în mod corespunzător faţă de ele? 2. Sentimentele celorlalţi pot fi percepute şi interpretate ca atare? Plecând de la toate aceste amănunte, trebuie să nu ne agităm prea mult când apar conflicte în interiorul grupului, dat fiind că ele sunt inevitabile în viaţa de grup şi pot deveni o ocazie pentru a creşte. De obicei ele apar atunci când există dorinţa de a face un pas înainte, când vrem să ne apropiem mai mult de ţintă. Faptul că nu sunt un lucru negativ în viaţa grupului nu înseamnă că trebuie ignorate sau sufocate imediat, dar este bine să fie corect analizate şi rezolvate. Conflictele pot fi diferite: unele de moment, altele mai lungi; unele la nivel de obiective şi de organizare, altele la nivel de relaţii între membri… . Pentru a le depăşi este nevoie să facem din când în când o evaluare – verificare între ceea ce se întâmplă cu grupul în acest moment şi obiectivele pe care ni le-am propus la început. Dacă aceste conflicte s-au iscat din cauza nemulţumirii faţă de organizarea existentă în interiorul grupului, acest lucru se poate remedia cu uşurinţă. Mai grav însă este atunci când nemulţumirea pune în discuţie scopul grupului şi obiectivele sale cele mai importante. În această situaţie trebuie să fim prudenţi, ca să nu schimbăm obiectivele grupului doar în funcţie de ceea ce este la modă. Dacă nu se face acest

12

lucru, se poate ajunge la destrămarea grupului, deoarece fiecare va trage grupul în direcţia care i se pare mai potrivită. Alte conflicte pot lua naştere şi din cauza unor chestiuni afective. Dincolo de cauzele care stau la originea lor, trebuie să ştim că pentru a le rezolva nu există reţete magice, dar trebuie să apelăm la capacităţile, intuiţiile şi mijloacele cele mai potrivite care ne pot ajuta să le depăşim. Faza organizării şi a integrării în grup: Spre norocul nostru, faza conflictuală nu durează veşnic. Odată depăşite perioadele de criză şi conflict, ies la iveală noi energii pentru a merge înainte. De obicei când conflictele au fost rezolvate, lucrurile iau o întorsătură pozitivă atât cât priveşte organizarea activităţilor cât şi în ceea ce priveşte integrarea relaţiilor dintre membrii grupului. Liderii informali care se formează în interiorul grupului nu se mai întrec pentru putere, ci caută să colaboreze între ei pentru îndeplinirea obiectivelor. Puterea de decizie este „împărţită” între toţi, iar animatorii au misiunea de a îndruma pe fiecare în asumarea responsabilităţilor sale. Apar însă riscuri noi în interiorul grupului, cum ar fi cel de a se închide pentru că „suntem cei mai buni”, fără a mai căuta un dialog şi cu alte persoane din afara grupului şi asta pentru că „ne înţelegem bine între noi iar acest lucru ne este de ajuns”. Integrarea este reuşită atunci când grupul reprezintă într-adevăr un centru vital de interes pentru toţi membrii săi şi toţi se simt pe deplin parte din el, colaborează şi sunt uniţi. Membrii grupului se simt totodată implicaţi în alegerile pe care le fac şi devin mai responsabili. Atunci când acest nivel de responsabilitate în viaţa grupului este atins, este important să nu ne oprim la ceea ce am realizat, ci să continuăm să descoperim noi căi pentru a menţine grupul atent şi receptiv, faţă de sfidările pe care trebuie să le înfrunte. Când conflictele au fost rezolvate, lucrurile iau o întorsătură pozitivă atât cât priveşte organizarea activităţilor cât şi în ceea ce priveşte integrarea relaţiilor dintre membrii grupului. Astfel în ceea ce priveşte organizarea activităţilor creşte şi simţul responsabilităţii faţă de angajamentele luate, munca este împărtăşită cu ceilalţi membri şi creşte totodată unitatea în interiorul grupului. PROF.ec.PREDOIU MIHAELA COLEGIUL TEHNIC”GHEORGHE ASACHI”-ONESTI PREVENIREA CONDUITEI AGRESIVE LA PREADOLESCENŢI O dată cu înmulţirea cazurilor de violenţă în şcoală, s-au intensificat şi preocupările de studiere a fenomenului. Definirea violenţei s-a dovedit a fi o încercare deosebit de dificilă. Acest fapt este explicat prin complexitatea fenomenului, dar şi prin marea diversitate a formelor sale de manifestare. Nu în ultimul rând, dificultatea a apărut şi din cauza asocierii şi, uneori, chiar a confundării violenţei cu agresivitatea. Literatura de specialitate operează la ora actuală cu o terminologie specifică pentru a delimita cele doua concepte. a) Termenul agresivitate vine din latinescul adgradior, care înseamnă “a merge către…”, şi a evoluat apoi în agredire, ce semnifică “a merge către… cu un spirit belicos, cu tendinţa de a ataca”. Potrivit sensului dat de etimologia cuvântului, noţiunea de agresivitate trimite la potenţialitate individuală, la capacitatea de a înfrunta un obstacol, de a se confrunta cu altul şi a nu da înapoi în caz de dificultate. In acest sens, agresivitatea este deci necesară, uneori chiar utilă

13

pentru desfaşurarea şi finalizarea unei activităţi. Treptat, termenul de agresivitate capătă un înţeles nou, acela de “comportament distructiv şi violent orientat spre persoane, obiecte sau spre sine” (Popescu-Neveanu,1978, pp.1978). In Dicţionarul de prihanaliză, Laplache şi Pontalis (1994, pp.34) definesc agresivitatea drept “tendinţa sau ansamblu de tendinţe ce se actualizează în conduite reale sau fantasmatice care ţintesc să facă rău altuia, să-l distrugă, să-l constrângă, să-l umilească etc.Agresiunea dispune şi de alte modalităţi decât de acţiunea motorie violentă şi distructivă; nu există conduită, fie ea negativă (refuzul ajutorului, de pildă), pozitivă, simbolică (ironia, de exemplu) sau efectiv realizată care să nu poata funcţiona ca agresiune” In literatura de specialitate anglo-saxonă se folosesc o serie de termeni pentru a nuanţa conceptul de agresivitate: • Aggression (comiterea unui atac fără o provocare, atac consumat în plan fizic sau verbal); • Aggressivity (componenta normală a personalităţii, agresivitatea latentă, potenţialul de a comite atacuri); • Aggressiveness (o stare relativ propice comiterii unei agresiuni, susţinută de anumite trăsături ale persoanei, care se pot exprima ca forme adaptate social ale agresivitatii: competitivitatea, combativitatea, iniţiativa, curajul, ambiţia etc.); • Bullying ( un gen de violenţă, pe termen lung, atât fizică cât şi psihologică, iniţiată de un individ sau grup şi direcţionată împotriva unui individ care nu se poate apăra în contextul respectiv. După Tattum, bullying este “dorinţa intenţionată, conştientă de a răni o altă persoană şi de a o pune într-o situaţie stresantă”(cf.Olweus,1993 cit in Neamţu, C.,2001) Unii autori francezi au propus înlocuirea cuvântului “agresivitate”, considerat prea vag, cu sintagma “comportamente agresive” sau “conduite agresive”.Din definiţiile enumerate reiese că se pune problema de a opta între tendinţă şi comportament, între intenţie şi actul agresiv în sine. Cei mai mulţi dintre autori pun accentul pe intenţie atunci când definesc agresivitatea. Astfel R.A.Barron, defineţte agresivitatea drept orice act ce are ca intenţie producerea unui prejudiciu ţintei vizate. Acceptând faptul că intenâia este cel mai important factor în definirea agresivităţii, autorii lucrării Intelegerea psihologiei sociale (cf. A.Neculau, 1996) ajung în faţa dificultăţii de a stabili modalităţile de determinare a intenţiei. Privite din perspectiva scopului urmărit, unele conduite agresive sunt orientate în direcţia producerii “unui rău” altei persoane, în timp ce altele sunt orientate în direcţia demonstrării “puterii” agresorului sau a masculinităţii. După alţi autori, însă, nu este necesară această diferenţiere, deoarece “aceste variate scopuri nu sunt mutual exclusive şi multe alte acte de agresiune pot fi orientate spre atingerea unora sau a tuturor acestor scopuri”(M.Carlson et al.1988 cit în A.Neculau,1996). Pentru A.Neculau (1996, pp.428) agresivitatea nu se confundă cu un comportament antisocial, cu delincvenţa şi infracţionalitatea.”Conduita boxerului nu este orientată antisocial şi cu cât este mai agresivă, cu atât este mai performantă. Si invers, nu orice comportament antisocial, inclusiv infracţional, poate fi caracterizat prin agresivitate. Sunt comise infracţiuni prin inacţiune , deci agresivitatea nu este prezenă”.Destul de frecvent, agresivitatea este asociată şi chiar confundată cu violenţa. Desigur, de cele mai multe ori, comportamentul agresiv este şi violent, dar sunt cazuri de conduită agresivă (este clară intenţia de a vătăma, de a face rău), dar în forme nonviolente. Otrăvirea lentă a unei persoane este o conduită agresivă, dar nonviolentă. Privitor la comportamentul agresiv cu răsunet antisocial, unii autori diferenţiază mai multe tipuri, cum ar fi: 1.Agresivitatea nediferenţiată, ocazională, care nu are răsunet antisocial obligatoriu;

14

2.Comportamentul agresiv propriu-zis, polimorf şi cronic, în care se include şi comportamentul criminal; 3.Comportamentul agresiv ca expresie integrantă, nemijlocită a unei stări patologice, fie consecutivă unei afecţiuni neoropsihice preexistente, fie dobaâdită. Comportamentul agresiv este orientat nu numai în afara subiectului, ci şi asupra sinelui. Şi aici trebuie să diferenţiem între actele comportamentale autoagresive, forma cea mai gravă fiind suicidul şi actele comportamentale care pot periclita sănătatea şi echilibrul organismului (fumat, alcool, droguri). Elementul esenţial de diferenţiere îl reprezintă prezenţa intenţiei autodistructive. Accepţia noastră pentru agresivitate, accepţiune folosită de altfel şi ca premiză de lucru, are urmatoarea formulare: “agresivitatea este comportamentul caracterizat prin reacţii brutale, distructive, de atac, manifestate prin: reacţii afective: intimidarea celorlalţi; reacţii verbale: injurii, sarcasm, ironie, cuvinte ameninţătoare; reacţii fizice:lovire, bătăi, răniri. b) Noţiunea de violenţă este discutată în relaţie cu cea de agresivitate. Rădăcina latină a termenului este vis, care înseamna “forţa” şi care trimite la ideea de putere, de dominaţie, de utilizare a superiorităţii fizice, deci a forţei, asupra altuia. Există numeroase definiţii ale violenţei. Eric Debarbieux, specialist în problema violenţei în mediul şcolar, oferă o definiţie prin care se surprinde ansamblul fenomenului violenţei (violence ressentie):”Violenţa este dezorganizarea brutală sau continuă a unui sistem personal, colectiv sau social şi care se traduce printr-o pierdere a integrităţii, ce poate fi fizică, psihică sau materială. Aceasta dezorganizare poate să se opereze prin agresiune, prin utilizarea forăei, conştient sau inconştient, însă poate exista şi violenţa doar din punctul de vedere al victimei, fără ca agresorul să aibă intenţia de a face rău”(cf. E.Debarbieux,1996 cit în G. Ferreol,A. Neculau,2003). Y.A.Michnaud încearcă o definiţie mai subtilă a violenţei (violence), plecând de la trei categorii de factori: ”Exista violenţă când, într-o situaţie de interacţiune, unul sau mai mulţi actori acţionează de o manieră directă sau indirectă, masată sau distribuită, aducând prejudicii altora în grade variabile, fie în integritatea lor fizică, fie în integritatea lor morala, fie în posesiunile lor, fie în participările lor siumbolice şi culturale”.(cf. Y.A.Michaud,1978 cit în Sălăvăstru, D.,2003, pp.21). Pot fi identificate trei elemente care surprind intelesul acestui concept: • Violenţa este o situaţie de interacţiune (implicând mai mulţi actori); • Este o acţiune prin care se aduc prejudicii altora (corporale, morale etc.); • Aceste prejudicii se manifestă prin diferite modaliăţti (directe sau indirecte). In literatura francofonă de specialitate mai circulă următorii termeni pe lângă cei de violence şi violence ressentie: • Brimades (violenţa psihologică: insulta, farsa, minciuna) • Bullyng (termen preluat din limba engleză cu aceeaşi semnificaţie) Este dificil să realizezi discriminări fine între cele două concepte (agresivitate şi violenţă). Michel Floro încearcă o astfel de diferenţiere în baza a trei criterii: Un criteriu de ordin topologic: agresivitatea ar fi mai ales internă, în timp ce violenţa este mai ales externă. A.Schutzenberger descrie agresivitatea ca o tendinţă internă , care se actualizează în violenţă externă. Un criteriu functional: agresivitatea este o potenţialitate ce permite dirijarea acţiunii; ea ţine mai mult de gândire, de proiect, de analiză, în timp ce violenţa este de ordinul acţiunii noastre, o acţiune adaptată obiectivului ce trebuie atins. Este un raport între gândire şi acţiune, care asigură funcţia adaptării la circumstanţe, la constrângeri, la problemele puse de mediu;

15

Un criteriu etic, ce trimite la distincţia între acceptabil şi inacceptabil. In timp ce agresivitatea, înţeleasă ca potenţialitate care îi permite individului să înfrunte problemele, poate fi consideraăa acceptabilă, violenţa în calitatea ei de acţiune ce produce durere, suferinţă, este inacceptabilă (chiar dacă este o acţiune efectivă sau simbolică, precum violenţa verbală). Agresivitatea în mediul şcolar este un fenomen extrem de complex, cu o diversitate de forme de manifestare care justifică folosirea terminologiei specializate, rafinate; astfel, şcoala este spaţiul de manifestare a conflictelor între copii şi între adulţi-copii, iar raporturile de forţă sau planul în care se consumă conduitele ofensive (verbal, acţional, simbolic) sunt variabile importante în înţelegerea fenomenului. O problema viu discutată este dacă agresivitatea constituie o trăsătură înnascută sau dobândită. Altfel spus, un individ este agresiv din naştere sau prin forţa împrejurărilor. A gândi strategii, proiecte de prevenire şi înlăturare a degradării morale înseamnă a defini sintagma şi a lua în considerare toţi factorii (sociali, familiali, şcolari, de personalitate) ce pot determina comportamentul imoralal elevilor. Prin degradare morală a elevilor am putea înţelege acel comportament care contravine valorilor morale promovate de şcoală, familie, societate. Nu trebuie să uităm că aceste comportamente deviante pot avea mai multe cauze: conflictele părinte-copil, profesor-elev, elevelev, dar şi consumul de droguri( inclusiv tutun) care este din păcate o realitate a societăţii în care trăim. De asemeni, trebuie avut în vedere că adolescentului trece printr-o periadă de revoltă împotriva tuturor regulilor inmpuse de familie, societate şi are tendinţa de a le sfida. De aici izvorăsc cele mai multe conflicte, care dacă nu sunt rezolvate pot degenera în adevărate probleme sociale. Delincvenţa de grup, inclusiv formarea gaştilor (ocazionale sau mai stabile), în care intră câteodata şi cei foarte tineri, se înscrie în aceste spaţii existente în viaţa socială. Tinerii respectivi trăiesc aici forme particulare de sociabilitatate, care, pentru unii dintre ei, constituie modul principal de deprindere a vieţii de grup. Poziţia diferită ce se acordă tinerilor şi eliminarea metodelor educative bazate pe coerciţie ridică probleme schimbării profunde în relaţiile dintre generaţii şi ne îndeamnă sa reflectăm la ocuparea timpului liber şi a spaţiului public de către adolescenţi. Conform “Youth voices”, o anchetă UNICEF din anul 2001 asupra opiniilor, temerilor, speranţelor şi viselor copiilor şi adolescenţilor – eşantionul de populaţie din ţara noastră fiind de 400 de copii şi adolescenţi între 9 si 17 ani, dintre care 97% cuprinşi în sistemul de educaţie publică – a pus în evidenţă că 39% dintre subiecţi au declarat că se confruntă cu violenţă şi comportament agresiv în contextul clasei. Agresivitatea este utilizată ca mijloc de structurare şi de reglare a relaţiilor de putere în diferite spaţii publice – instituţionale sau nu – şi private. Viaţa oferă o bogată fenomenologie a violenţei, reclamând o atenţie mai mare corpului social. Nenumarate clasificări există în acest domeniu, după cum am arătat deja – chiar şi disciplina numita victimologie a căpătat deja o dezvoltare deosebită - , pentru că violenţa nu a putut şi nici nu poate fi vreodata exclusă din societăţile umane. Intre intoleranţă şi conduite agresive/imorale s-ar putea să existe corelaţii, deoarece sunt comportamente precum palmele, bruscările, lovirile, ca expresii ale violenţei moderate, determină o toleranţă mai mare; în spaţiul public însă, ele sunt mai puţin tolerate, datorită vizibilităţii lor. Comportamentele agresive ale adolescentului îşi pot avea originea şi într-un management defectuos al clasei, mai exact într-o lipsă de adaptare a practicilor educaţionale la o populaţie

16

şcolară vizibil schimbată. În aceste condiţii se poate vorbi de o violenţă institutională ce decurge chiar din funcţionarea şcolii. Prejudiciul şi suferinţa se realizează prin intermediul regulamentelor şcolare; ele decurg din structurile organizaţionale şi din raporturile de putere instituite. La rândul lor, părinţii sunt confruntaţi cu numeroase dificultăţi materiale, dar şi psihologice, pentru că au sentimentul devalorizării, al eşecului. In aceste condiţii, ei nu mai sunt sau sunt puţin disponibili pentru copiii lor. Pe acest fundal apar noi probleme familiale foarte grave care-i afectează profund pe copii: violenţa intrafamilială, consumul de alcool, abuzarea copilului, neglijenţa, la care se adaugă şi importante carenăe educaţionale- lipsa de dialog, de afecţiune, inconstanţă în cerinţele formulate faţă de copil (treceri de la o extremă la alta, de la o permisivitate exagerată la restricţii foarte dure), utilizarea mijloacelor violente de sancţionare a copilului pe motiv ca “bătaia-i ruptă din rai”. Mediul social conţine ţi el numeroase surse de influenţă de natură să inducă, să stimuleze şi să întreţină agresivitatea în mediul şcolar: situaţia economică, slabiciunea mecanismelor de control social, inegalităţile sociale, criza valorilor morale, mass-media, disfuncţionalităţi la nivelul factorilor responsabili cu educaţia tinerilor, lipsa de cooperare implicate în educaţie. Din cele enunţate reiese necesitatea colaborării dintre şcoală şi comunitate în vederea reducerii conduitelor deviante la adolescenţi ţi nu numai. In acest sens pe lângă prevenţia primară, secundară şi tertiară care ar putea fi asigurată de şcoală cu ajutorul profesorilor de la clasă şi a specialiştilor (psihologul şcolar, consilierul etc), ar trebui să fie iniţiate de guvern sau de Ministerul Educaţiei în colaborare cu diverşi parteneri interesaţi (Poliţie, Agenţii Nonguvernamantale, Fundaţii etc). strategii de combatere a violenţei şcolare, în funcţie de specificul cultural, de tipul de violenţe şi de resursele existente, dar care să fie puse în practică, nu doar pe hârtie. In acest sens lucrarea de faţă conturează câteva repere de urmărit în combaterea agresivităţii/ violenţei în şcoală. Pierre-Andre Doudin şi Miriam Erkohen-Markus vorbesc chiar de trei tipuri de prevenţie pe care le poate desfăşura şcoala, dar şi familia şi care se completează reciproc: a) o prevenţie primară, care se poate realiza foarte uşor de fiecare profesor şi se referă la dezvoltarea unei priviri pozitive asupra fiecarui adolescent, exprimarea încrederii în capacitatea lui de a reuşi, valorizarea fiecărui adolescent. Toate aceste atitudini pot reduce riscul apariţiei conduitelor agresive la şcoală, a consumului de droguri ; Elevul poate percepe şcoala ca un mediu securizant şi ar putea uita pe moment cel puţin de cauzele ce au declanşat comportamentul imoral. Pe de altă parte, familia ar putea constitui un alt mediu securizant, dacă nu primul în viaţa copilului, oferindu-I iubire şi încredere necondiţionată. b) o prevenţie secundară, ce pleacă de la faptul că şcoala reprezintă un post de observaţie privilegiat al dezvoltării intelectuale şi afective a adolescentului, iar profesorul, printr-o observare atentă a acestuia, poate repera efectele unor violenţe la care adolescentul a fost supus în afara mediului şcolar. Semnalând cazul respectivilor adolescenţi profesioniştilor (psihologului şcolar, asistentului social) şi autoritaţilor competente, pot fi luate măsuri de ajutor şi de protecţie care să vizeze înlăturarea cauzelor abuzurilor şi reducerea tulburărilor somatice, psihice şi comportamentale induse prin violenţă, consum de droguri; c)o prevenţie terţiară, ce are în vedere sprijinul direct adus adolescenţilor care manifestă comportamente agresive şi sunt consumatori de droguri. Menţionarea unor aşteptări pozitive faţă de ei, dezvoltarea sentimentului de apartenenţă comunitară, exprimarea preocupării faţă de situaţia pe care o au şi integrarea lor în activităţile grupului sunt factori de protecţie ce pot fi

17

exercitaţi în cadrul instituţiei şcoalre. Prin aceste măsuri se poate împiedica cronicizarea tulburărilor provocate de agresivitate, consum de droguri, şi eventuala transmitere a lor de la o generaţie la alta. Diminuarea agresivităţii şi a tentaţiei de refugiere în consumul de droguri in cadrul şcolii şi al familiei chiar, mai presupune şi abordarea concomitentă a unor aspecte legate de: a) comportament şi disciplină, respectiv: stabilirea unui cod de regului de conduită în acasă şi în şcoală, adoptarea unui comportament adecvat în cdrul relaţiilor adolescenţi- părinţi, adolescenţiadolescenţi, adolescenţi- profesori, înregistrarea şi evaluarea incidentelor de violenţă, tentaţii cu droguri etc, b)dezvoltarea spirituală, morală, socială şi culturală a comunitaţii în care se integrează şcoala şi familia valori promovate, oportunităţi şi implicare în activităţi extracurriculare etc. c)o şcoala ar trebui să ofere şanse egale pentru toţi la exprimare şi succes, ceea ce presupune regândirea raportului dintre cooperare şi competiţie şi recompensele puse în joc. c)Satisfacerea nevoilor speciale, pentru elevii vulnerabili fiind necesară satisfacerea unui climat de securitate. Profesorul are un rol determinat în prevenirea şi combaterea conduitelor agresive. Din acest motiv, pentru ca şcoala să-şi asume acest rol de prevenire şi stăpânire a fenomenului, prima investiţie trebuie facută în domeniul formării formatorilor. Trebuie să recunoaştem că, atât în cadrul formării iniţiale, cât şi al formării continuie, atenţia este centrată asupra lucrului cu clasele de elevi “fără probleme”. Se discută mult prea puţin despre modalităţile de abordare a claselor dificile. Este nevoie de o formare specifica, în masură să permită satisfacerea cerinţelor elevilor “cu probleme”. Nu putem aştepta pasivi ca problemele să se rezolve de la sine. - observarea atentă a comportamentului elevilor pentru o mai bună înţelegere a cauzelor de violenţă; - ameliorarea comunicării cu elevii ce manifestă comportamente violente şi stabilirea unor relaţii de încredere; - determinarea conflictelor cu ajutorul formatorilor în discuţie; - dezvoltarea parteneriatului şcoală-familie; - colaborarea cu specialiştii în cadrul lucrului în reţea; Este recomandabil ca aceste cursuri de formare să se centreze îndeosebi pe exerciţii practice care pleacă de la experienţa concretă a profesorilor, de la studii de caz, puneri în situaţii prin care profesorii au ocazia de a schimba opinii, de a găsi soluţii din perspectiva rolului pe care îl joacă. Multitudinea şi diversitatea măsurilor aplicate nu permit o prezentare detaliată a lor; pe de altă parte, trebuie remarcat că eficienţa lor se poate explica şi prin aceea ca ele au fost iniţiate şi au funcţionat în şcoli preocupate să democratizeze viaţa şcolară şi să ofere şi alte alternative de valorizare/afirmare a elevilor decât cele bazate pe performanţa academică. De aceea, ne exprimăm opinia că baza intervenţiei în cazul conduitelor agresive o reprezintă democratizarea educaţiei, cu toate schimbările pe care le presupune un asfel de proces. Inv., LIDEA CRAMARIUC Şcoala cu clasele I – VIII “Iordachi Cantacuzino” Paşcani, jud. Iaşi
 

Bibliografie: Cosmovici, A., Iacob, L., Psihologie şcolară, Iaşi, Editura Polirom, 1999 Şoitu, L., Havârneanu, C.,Agresivitatea în şcoală,Bucureşti, Institutul European, 2001 Ferreol, G., Neculau, A., (coord.),Violenţa - aspecte psihosociale, Iaşi. Editura Polirom, 2003 18

Educaţia permanentă si rolul ei in formarea personalităţii copilului,tânărului si adultului
Educaţia permanentă reprezintă o direcţie importantă de evoluţie a activităţii de formaredezvoltare a personalităţii, care urmăreşte valorificarea tuturor dimensiunilor si diformelor educaţiei proiectate si realizate pe tot parcursul existentei umane si in orice moment al existentei umane. Definirea educaţiei permanente, la nivelul unui concept pedagogic fundamental. presupune delimitarea domeniului de referinţa si a semnificaţiei sale strategice.Ca domeniu de referinţă, educaţia permanenta implica "întreaga durata de viata a unui individ". Ea vizează activitatea de formare-dezvoltare a personalităţii umane, abordata " in totalitate ei", corelând resursele, respectiv: -stadiile educaţiei ( vârstele preşcolare –şcolare –postşcolar si psihologice: ciclurile vietii: copilaria-preadolescenţa-adolescenta-tinereţea-maturitatea-batranetea); - conţinuturile educaţiei ( dimensiunile/laturile educaţiei: intelectuală –morală –tehnologică – estetică –fizică ); - formele educaţiei ( educaţia formală –non- formală -informală): - factorii educaţiei ( rolul: familiei, comunităţii educaţionale, instituţiilor şcolare etc).

1. Copilăria este vârsta ideala pentru educaţie
Aceasta afirmaţie, cu o lunga tradiţie europeana, (care si-a găsit o exprimare explicita la Comenius) a fost, în urma cercetărilor si ideilor puse în circulaţie de psihologul american W. James, considerata ca fiind unul dintre principiile psihopedagogice fundamentale ale organizării sistemelor de învăţământ. După W. James, dezvoltarea individului poate fi subdivizata în doua mari etape: până la 24 (25) de ani, vârsta maximei receptivităţi formative ce trebuie deci consacrata proceselor de educare, de regula, instituţionalizate; după 24 de ani, perioada vieţii active, consacrata carierelor profesionale, în care individul pune în valoare ceea ce a asimilat în prima etapa. Surprinzătoare nu este nici afirmaţia maximei receptivităţi educative din prima etapa, nici separarea celor doua perioade (cu excepţia, poate, a momentului acestei separări). Ideea care a produs impactul teoretic cel mai important a fost cea privitoare la incapacitatea adultului de a învaţă, de a fi supus unor influente educaţionale sistematice. În fapt, W. James considera ca cele doua perioade de vârsta sunt specializate, criteriul fiind receptivitatea educaţionala. Aceasta concepţie s-a tradus în organizarea şcolara pe care o cunoaştem si care se încheie în jurul vârstei de 24-25 de ani, consacrând practic ceea ce se afirmase teoretic. Este corect acest punct de vedere, multa vreme considerat incontestabil? El este doar în parte adevărat, si anume în acea parte care susţine ca perioada copilăriei si tinereţii se caracterizează prin maxima receptivitate sub raport educaţional. Cercetările actuale de psihologie genetica si a învăţării, de psihopedagogie a adulţilor dovedesc cu certitudine ca la vârsta adulta capacitatea de învăţare nu dispare. O serie de aspecte ale învăţării se realizează mai bine la vârsta adulta. Desigur, capacitatea de învăţare a adultului nu se manifesta la acelaşi nivel de performanta pe toata durata vieţii, ea reducându-se progresiv. Dar este cert ca adultul are suficiente disponibilităţi pentru învăţare. Aceasta separare si specializare educaţionala a vârstelor a fost determinata si de ambiguităţile privind modul în care a fost înţeles raportul dintre copilărie si vârsta adulta. În perspectiva diacronica putem distinge trei moduri succesive de înţelegere a acestui raport. Primul model este dominat de (paradigma) teoria homunculului si se caracterizează prin ca si identificarea copilului cu adultul. Copilul era considerat un adult în iniţiativa, diferenţa 19

dintre ei fiind doar de natura cantitativa. Nici un fel de diferenţa calitativa, nici o separare a dezvoltării fizice de cea psihica de natura sa surprind evoluţiile calitativ-specifice din copilărie în raport cu vârsta adulta. Acest model nu a permis, de aceea, elaborarea unor abordări educaţionale particularizate în raport cu specificul vârstelor. Aceasta orientare a fost puternic zdruncinata si apoi anulata de punctul de vedere al lui J. J. Rousseau, care afirma, în mod explicit (cu argumente care în spiritul lor sunt si astăzi corecte), existenta unei deosebiri calitative între copil si adult. Spre deosebire de modelul homunculului, punctul de vedere rousseauist accentuează diferenţa, ruptura, separarea copilăriei de vârsta adulta. Este o ruptura epistemologica fundamentala care a fost asemuita cu o revoluţie coperniciana în pedagogie si psihologie. Rousseau afirma un nou statut psihologic si educaţional al copilăriei, ca etapa de vârsta ce se caracterizează prin particularităţi psihice ce o diferenţiază calitativ si fundamental de celelalte vârste. Acest punct de vedere a deschis calea unor cercetări sistematice de psihologie a vârstelor (mai ales a copilului) îndeosebi a celor privind identificarea specificului copilăriei, ajungându-se la conceperea unor modalităţi educaţionale fundamentate pe acest specific. Dincolo de progresele remarcabile înregistrate în abordarea copilăriei, aceasta orientare s-a concretizat într-o anumita marginalizare a cercetărilor asupra vârstei adulte, asupra potenţialului sau educaţional. Punctul de vedere rousseauist poate fi considerat sursa ideilor lui W. James, care au putut fi admise ca adevăruri atâta timp cât cercetările privind adultul au fost insuficient dezvoltate. Treptat s-a conturat o noua perspectiva asupra raportului dintre copilărie si vârsta adulta. În ultimul deceniu, o data cu extensia considerabila a cercetărilor de psihopedagogie a adulţilor, aceasta relaţie a fost repusa în termenii continuităţii si unităţii vârstelor, fiecare din vârste fiind marcata de specificul ei, dar având certe elemente de continuitate. Fiecare vârsta este deci un element într-un continuum.

2. Sa-l învăţam pe copil tot ceea ce trebuie sa ştie la vârsta adultă
Acest al doilea principiu se bazează pe modelul stabilităţii sociale, care asigura, între altele, o cariera socio-profesionala, ce se poate realiza pe toata durata ei, prin cunoştinţe si competente asimilate în perioada formarii iniţiale. Dinamica societăţii contemporane, caracterizata prin accelerarea schimbărilor în toate sferele dezvoltării sociale, a anulat treptat acest model. Creşterea rapida a volumului informaţional în toate domeniile, "uzura morala" a cunoştinţelor corelate cu dinamica diferitelor profesii fac caduca aşezarea învăţământului pe principiul amintit. Deşi nu se poate nega faptul ca exista (si va exista totdeauna) un set de cunoştinţe si competente ce trebuie asimilate în perioada formarii iniţiale, societatea contemporana ne pune în fata unor situaţii noi care impun cu necesitate educaţia continua si permanenta a individului pentru a se adapta noilor solicitări.

3.Primordialitatea şcolii în raport cu alte mijloace educaţionale
Sistemele educaţionale cunoscute până în prezent s-au bazat pe monopolul instituţional al scolii. Un astfel de model a putut funcţiona optim atâta vreme cât alternativele educaţionale din afara scolii erau puţin dezvoltate si nu puteau deveni concurente. Deceniile din urma însa au pus în evidenta o dezvoltare a noi medii educaţionale în afara scolii, capabile sa devina o alternativa (fie complementara, fie concurenţiala) pentru educaţia formala de tip şcolar. Extensia educaţiei nonformale si informale a evidenţiat si anumite carente ale educaţiei şcolare, conducând la anumite contestaţi si critici (uneori foarte vehemente, ca în teoria "deşcolarizării societăţii"). S-a conturat, din ce în ce mai mult, ideea ca şcoala trebuie considerata în ansamblul modalităţilor sociale de educaţie, care constituie sistemul social de educaţie. Multe din noile modalităţi de

20

educaţie satisfac nevoia de educaţie permanenta a individului. Constatam deci ca, în mare măsură, cele trei principii sunt astăzi reconsiderate, ele pierzând din importanta lor de altădată. Si aceasta sub presiunea schimbărilor sociale care impun o noua viziune în domeniul educaţional, dominata de paradigma educaţiei permanente, care constituie, fără nici o îndoiala, una dintre achiziţiile fundamentale ale ultimelor decenii. Conceptul de educaţie permanenta are o pregnanta valoare euristica, el determinând ample si profunde reconsiderări si regândiri atât în sfera conceptuala (teoretica), cât si în cea acţională (practica) a educaţiei contemporane. El a permis o mai corecta înţelegere si definire a scopurilor si obiectivelor educaţiei, reconsiderarea si organizarea pe alte baze a conţinuturilor învăţământului, introducerea unor noi modalităţi si forme de instruire si educare, asigurarea coerentei si unităţii sistemului educaţional. Pentru a înţelege mai bine valoarea acestui concept se impune o sumara precizare a sensului sau. Aceasta cu atât mai mult, cu cât, deşi este un concept foarte vehiculat, intrând chiar în limbajul cotidian, el este asimilat si utilizat cu sensuri si în contexte, de multe ori, inadecvate sub raport ştiinţific. Desigur, acest lucru se datorează, pe de o parte, noutăţii sale, iar, pe de alta parte, unei foarte largi arii de folosinţă. Fără a enumera toate utilizările sale inadecvate, vom evidenţia pe cele mai des întâlnite. Confuzia cea mai frecventa este considerarea educaţiei permanente ca o noua forma sau un nou tip de educaţie, alături de cele tradiţionale (intelectuala, morala, estetica etc.). Aceasta confuzie este alimentata si de cunoscutul fenomen de diversificare a câmpului educaţiei, prin adăugarea unor noi componente, cum sunt educaţia pentru pace si cooperare internaţionala, educaţia ecologica, educaţia nutriţională, educaţia pentru dezvoltare si participare etc. În acest context întâlnim, adesea, (eronat, desigur,) enumerata si educaţia permanenta. Termenul "permanenta" prezent în sintagma "educaţie permanenta" produce si el confuzii, una dintre ele fiind considerarea sensului sau într-o perspectiva istorica, în acest caz educaţia permanenta fiind ca şi identificată cu permanenta educaţiei. Ori, în acest din urma caz, este vorba de faptul ca educaţia reprezintă un proces social-uman prezent în viata societăţilor, încă de la formele primitive, incipiente de organizare sociala, fiind permanent implicat în schimbările sociale. În fine, trebuie sa semnalam si anumite interpretări reducţioniste, care deşi se apropie de sensul corect, cuprind doar anumite aspecte, parţiale. Este cazul considerării educaţiei permanente ca educaţie continua, ce se realizează pe tot parcursul vieţii individului. În acest caz avem o definire doar din perspectiva axei temporale, care, deşi corecta, este unilaterala. Aşa cum remarca J. Thomas, unul dintre cunoscuţii teoreticieni ai domeniului, conceptul de educaţie permanenta înglobează toate aspectele si dimensiunile actului educativ, iar întregul care rezulta este mai mult decât suma parţilor. Educaţia permanenta nu este nici un sistem, nici un domeniu educativ, ea este principiul pe care se bazează organizarea globala a sistemului educaţional. Principiul educaţiei permanente inspira astăzi majoritatea reformelor educative din lume. Cu toate acestea, nu exista încă vreun sistem global de educaţie conceput în întregime în perspectiva educaţiei permanente, ci doar încercări si experienţe. În acest sens se poate spune ca reflecţia teoretica depăşeşte realitatea practica. Dificultăţile punerii în practica a ideii educaţiei permanente provin mai ales din profunzimea si radicalitatea transformărilor pe care le impune. Educaţia permanenta este un adevărat proiect educativ, care are un caracter prospectiv si vehiculează un sistem de valori. Ea

21

implica, în ultima instanţa, un proiect de societate. Educaţia implica doua dimensiuni fundamentale ce trebuie avute în vedere în definirea si înţelegerea sa: Dimensiunea (axa) spaţiala (deşi termenul nu este probabil cel mai adecvat) sau orizontala, prin care desemnam extensia educaţiei în toate sferele existentei si vieţii socio-umane. Aceasta perspectiva interpretativa a condus la înlăturarea mentalităţii păgubitoare ca educaţia se realizează doar prin instituţiile şcolare. Evoluţiile sociale contemporane au pus în evidenta existenta a numeroase alte surse de educaţie de tip extra si non-şcolar , configurând alături de educaţia formala (de tip şcolar) alte doua mari spatii educaţionale – educaţia non-formală (realizata prin numeroase instituţii sociale cu relevanta educaţională, cum sunt instituţiile cultural-ştiinţifice, mass-media, unităţile economice etc.) si educaţia informala (ce acoperă gama larga a numeroaselor influente spontane, nesistematice, tranzitorii, ce se realizează în spaţiul contactelor sociale de tot felul, în care este implicat individul în diferite momente ale existentei sale extra-instituţionale ). Dimensiunea (axa) temporala (sau vertical-longitudinala). Sensul ei major este extensia educaţiei pe toata durata vieţii individuale. Noile achiziţii din domeniul psihologiei vârstelor si învăţării au dovedit, fără dubiu, capacitatea indivizilor de a învăţa si de a fi educaţi la orice vârsta, desigur în forme si cu intensităţi modelate de particularităţile psihosociale la diferite vârste. Conceptul de educaţie permanenta ne atrage atenţia, de asemenea, asupra faptului ca influentele educaţionale trebuie sa vizeze integralitatea persoanei umane. Se vorbeşte, de aceea, de "educaţie permanenta integrata", termenul "integrata" desemnând , pe de o parte, integrarea tuturor instanţelor si formelor de educaţie la diferite nivele (educaţie preşcolara, educaţie şcolară, educaţia adulţilor) si, pe de alta parte, integrarea într-un sistem unitar a tuturor formelor sociale de educaţie (formala, non-formală si informala). Educaţia permanenta înseamnă deci un proces integrator al tuturor influentelor educaţionale, într-un sistem coerent si convergent, exercitate asupra individului - în modalităţi variate si specifice - pe toata durata vieţii sale. Educaţia permanenta trebuie deci înţeleasă, mai degrabă, ca un principiu de organizare a educaţiei. Ea are, în ultima instanţa, un caracter paradigmatic pentru organizarea educaţiei contemporane. ED. ŞTEFĂNICĂ ELENA ŞCOALA CU CLASELE I-VIII ORODEL, GRĂDINIŢA TEIU, JUDEŢUL DOLJ SERBAREA ŞCOLARĂ Reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice ale elevilor .Prin conţinutul vehiculat al serbării, elevii culeg o bogăţie de idei, impresii, trăiesc ,,autentic” spontan şi sincer situaţiile redate . Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se realizează prin intermediul serbării .Intervenţia la momentul oportun, cu rolul pe care îl are de îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii atenţiei, iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort. Lectura artistică, dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice.Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi, un colţ de natură (parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc. Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea

22

unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un scop în sine, ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie, înălţare sufletească, plăcere estetică, satisfacţie – toate acestea imbogăţindu –le viaţa, făcând –o mai frumoasă, mai plină de sens. Este un succes extraordinar, o trăire minunată, când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul spectatorilor .Reuşita spectacolului produce ecou în public, iar reacţia promtă a sărbătorilor îi stimulează pe copii să dea tot ce sunt în stare .Serbarea la care se va face referire este una tematică în legatură cu sărbătorirea Sfintelor Sărbători de iarnă . Odată cu sosirea anotimpului alb, ne adunăm cu toţii, să ne bucurăm de Bradul de Crăciun, de cadourile lăsate de Moş Crăciun la poalele lui Pentru această activitate a fost ales materialul ,a fost ordonat într-un montaj literar –muzical ,,Într-o noapte, la Betleem” şi sceneta ,,Bradul credincios”. Este binecunoscut faptul că memorarea se realizează mai puternic atunci când fondul afectiv – pozitiv este mare .De aceea s-a asigurat înţelegerea sensului figurat al unor cuvinte pe care se realizează trăiri emoţionale ,sentimente înălţătoare de dragoste pentru patrie .Important a părut a fi îmbogăţirea conţinutului transmis spectatorilor cu cântece pentru a adânci efectul emoţional. Învăţarea versurilor ,interpretarea artistică au fost realizate de elevi cu bucuria şi plăcerea caracteristice unei preocupări pentru timpul liber . Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea pentru fiecare lecţie în parte . Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente - comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea; - comunicarea temei ,cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul ,ceea ce favorizează receptarea ,sporeşte eficienţa învăţării Desfăşurarea serbării a cuprins de asemenea mai multe momente - perioada de pregătire a serbării ,dorinţa de succes ,sudează colectivul ,impulsionează în mod favorabil ,face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească desfăsurarea programului – fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului ,să fie conştient că şi de participarea lui depinde reuşita serbării; Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor.Ea evaluează talentul ,munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie publică străduinţele colectivului clasei şi ale fiecărui elev în parte ; Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală ,să le împlinească setea de cunoaştere ,să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic ,de a fi în stare să iscodească singuri pentru a-şi forma convingeri durabile . Activităţile extraşcolare în general, au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora . Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa îndrumare a dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în modelarea sufletelor acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii,

23

restabilind şi întărind respectul acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei . Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor, pentru cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă ,la organizarea raţională şi plăcută a timpului liber . Este de prim ordin rolul pe care-l are interesul şi talentul învăţătorului de a atrage micii şcolari în asemenea activităţi şi au menirea să amplifice efectele formative ale procesului de învăţământ şi să sporească zestrea de cunoştiinţe şi abilităţi ale copilului în vederea reuşitei integrării sociale . Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora. Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului ,deoarece implică în mod direct copilul prin personalitatea sa. Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor .Acestea se referă la conţinutul activităţilor ,durata lor ,la metodele folosite şi la formele de organizare a activităţilor. Având un caracter atractiv ,elevii participă ,într-o atmosferă de voie bună şi optimism ,cu însufleţire şi dăruire ,la astfel de activităţi . Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este o cerinţă importantă pentru orice fel de activitate extraşcolară. Alături de alte obiecte de învăţământ, muzica aduce o importantă contribuţie la realizarea educaţiei estetice a elevilor, în sensul dezvoltării capacităţii lor de a înţelege frumosul din artă şi a-1 aplica în viaţa de toate zilele. Muzica se naşte o dată cu omul şi-1 însoţeşte toată viaţa, sădind în sufletul său profunde sentimente de dragoste şi adevăr, de iubire şi speranţă. Izvorâte din tradiţia autohtonă, din varietatea folclorului muzical, creaţiile muzicale îşi au rădăcini adânc înfipte în trecutul îndepărtat al poporului nostru. Şi, dacă alături de nume ilustre care au făcut cunoscute forţa sensibilă, talentul şi bogăţia de trăiri afective ce caracterizează poporul român, apar demni urmaşi ai acestora, este pentru faptul că totdeauna tradiţiile au hrănit înnoirile, precum ceva împinge spre lumină şi soare vârfurile ramurilor. Muzica are puteri nebănuite, armonizând materia cu spiritul, împreunând trupul cu sufletul. Are mari puteri terapeutice, muzicoterapia având ca principal obiectiv înlăturarea inhibiţiilor, tonificând şi ajutând la organizarea vieţii interioare, facilitând acceptarea de sine, a realităţii, atenuarea handicapurilor motorii şi senzoriale. G. Coşbuc spunea: ,,Ca să poţi povesti sau cânta copiilor, trebuie să-i iubeşti, să cauţi să pricepi firea şi lumea aparte în care trăiesc, să ştii să cobori până la nivelul personalităţii lor. Trebuie să iei parte împreună cu dânşii la toate manifestările sufleteşti; într-un cuvânt, rămânând om mare, să fii cât se poate de copil!" In formarea conceptului de învăţare un rol important îl deţine jocul, îmbinarea cântecului cu jocul, în cadrul oricărui obiect de studiu, dă rezultate foarte bune. In procesul de învăţare, multe sunt momentele de satisfacţie şi bucurie pe care le trăiesc cei implicaţi, dar maxima încărcătură emoţională se dezvoltă în timpul serbărilor şcolare. În grădiniţă şi în clasele I-IV, serbările şcolare vin în ajutorul afirmării şi formării personalităţii elevului. în timpul prezentării programului artistic, elevul – artist îi va avea ca spectatori pe colegii de şcoală sau de grădiniţă, dar şi pe părinţi, educatoare sau învăţători ori învăţătoare, cărora va trebui sa le cânte, exprimând trăirile care îl copleşesc.

24

Realizarea programului artistic presupune o muncă laborioasă, de căutări şi creaţie din partea educatoarei sau învăţătorului este regizor, coregraf, pasionat culegator de folclor, poet şi interpret model pentru micii artişti. Importanţa unor asemenea festivităţi ocazionate de sfârşitul de an şcolar, Ziua copilului sau sărbătorile religioase, este deosebită. Ele lărgesc orizontul spiritual al preşcolarilor şi elevilor, contribuind la acumularea de noi cunoştinţe, la îmbogăţirea trăirilor afective şi sentimentelor. Pentru ca elevii săşi motiveze participarea la această aleasă activitate, este foarte importantă atmosfera realizată în timpul repetiţiilor, caracterizată prin bună dispoziţie, dar şi prin seriozitate. Şansa de reuşită a serbărilor este dată de varietatea programului artistic, în măsură să valorifice talentul de recitator al unora, calităţile vocale, de ritm şi graţie ale altora, dar şi destoinicia pentru realizarea costumelor şi decorurilor. Versul, muzica vocală şi instrumentală, gimnastica ritmică, scenetele pline de haz, armonios îmbinate, asigură varietatea şi dinamismul spectacolului. Micii artişti trebuie încurajaţi, stimulaţi, pentru a realiza buna dispoziţie şi participarea cu interes de-a lungul pregătirii şi desfăşurării spectacolului. Serbările şcolare sunt momente de maximă bucurie atât pentru copii, cât şi pentru părinţii lor. Ele aduc lumină în suflete, dau aripi imaginaţiei, entuziasmului şi rămân de-a pururi ca momente de neuitat în viaţa fiecăruia. Prof.inv. primar POPA EUGEN, Scoala ,,Alexandru Deparateanu” Rosiorii de Vede, Teleorman Prof. inv. Prescolar POPA CONSTANŢA, Gradinita Scriostea, Teleorman

ROLUL CALCULATORULUI ÎN CADRUL FOLOSIRII METODELOR ACTIV – PARTICIPATIVE LA CICLUL PRIMAR Limba română, ca limbă maternă şi ca obiect de studiu, ocupă locul central în ansamblul general de pregătire a elevilor, fiind principalul mijloc de comunicare şi informare. Copiii vor putea descoperi lumea fascinantă care ne înconjoară numai dacă aceştia vor fi călăuziţi spre aflarea unor adevăruri, vor fi conduşi spre căutări mai dificile, vor reuşi să găsească răspunsul la o serie întreagă de întrebări legate de tainele naturii, de strânsa legătură între om şi mediul înconjurător, de influenţa pe care o are omul asupra mediului. Centrul acţiunii în domeniul didactic este elevul, şi nu predarea noţiunilor ştiinţifice ca atare. Se pune accent pe „ce să înveţe” şi în ce scop „să se înveţe”. Metodele şi tehnicile de lucru alese trebuie să fie esenţial centrate pe stimularea structurilor cognitive şi operatorii. Computerele au devenit elemente strict necesare pentru educarea fiecărui elev. Ele nu îi vor transforma pe copii în utilizatori pasivi de tehnologie avansată, ele acordând o importanţă corespunzătoare aptitudinilor de bază ca citirea, scrierea, desenul, aritmetica, ajutându-i în acelaşi timp să-şi îmbunătăţească abilităţile din toate domeniile. Totodată, permite profesorilor să realizeze materiale didactice mai

25

interesante, mai captivante Varietatea conţinutului informaţional, precum şi varietatea suportului (imagini, texte, sunete) reprezintă potenţialul deosebit care îi permite educatorului realizarea unor demersuri interactive (lecţii, exerciţii, prezentări) cu o putere informaţională şi motivaţională cu totul diferită de predarea tradiţională. Acest potenţial devine un instrument eficient în predare-învăţare numai atunci când sunt subordonate unei concepţii/viziuni pedagogice clare. Bineînţeles, folosirea calculatorului şi a metodelor interactive nu are doar avantaje, ci implică şi dificultăţi: cooperarea nu se produce spontan, fiind necesar un timp de ordinul lunilor, chiar anilor, pentru formarea deprinderilor de lucru; în timpul învăţării prin cooperare, în clasă este o „forfotă”, sonorul fiind asemănător unui stup, iar folosirea acestor metode necesită un efort suplimentar din partea dascălului şi a elevilor săi. Dat fiind că nu e suficient timp în orele de ştiinţe, unele din metodele de mai sus au fost aplicate şi realizate în opţionalul de informatică, cu ajutorul doamnei profesoare, îmbinând ceea ce au învăţat . Prin toate compartimentele ei, limba română îşi aduce contribuţia la dezvoltarea gândirii şi la modelarea sentimentelor, asigurând şcolarului mic suportul evoluţiei intelectuale, precum şi posibilitatea integrării în viaţa socială. Spre deosebire de comunicarea verbală, comunicarea scrisă necesită un efort mai mare, fiind lipsită de mijloace ajutătoare de exprimare : mimică, gesturi, intonaţie. Mesajul scris cere mai multă atenţie în elaborare. Limba scrisă este mult mai ordonată, mai frumos curgătoare şi mai corectă decât cea vorbită. La vârsta şcolarităţii mici, posibilităţile de exprimare sunt limitate de înseşi limitele gândirii, ale experienţei de viaţă a copiilor. Unii copii au o activitate verbală mai vie : vorbesc mai tare, mai mult, au autoritate în realizarea dialogului, aduc informaţii mai interesante, acaparează discuţia. Alţii, dimpotrivă, nu au nici iniţiativă, nici curaj, şi sunt permanent acoperiţi de ceilalţi. Este foarte indicat ca orele de comunicare să conţină dialogul oferit ca posibilitate de exprimare a elevilor, prin situaţii în care elevii sunt uşi: la doctor, în vizită, la onomastică, la joc, la bunici. Elevii pot fi atraşi să participe cu sugestii proprii, dând şi soluţii de rezolvare. Este important ca elevii să ştie să asculte şi să accepte şi alte relatări sau păreri. Având ca suport o problemă practică, din viaţă, care se cere a fi soluţionată, cu ajutorul lecţiei, elevii şi învăţătorul trebuie să răspundă acestei probleme şi să găsească şi cele mai bune căi de rezolvare. ,, A comunica” înseamnă a fi împreună cu cineva, a împărtăşi, a fi în comunicare de gând. Prin şcoală, pentru o comunicare eficientă în cadrul lecţiilor, orele de limba română tind spre formarea la elevi a unui vocabular şi un stil care să pună în valoare tot ceea ce este frumos, precis şi simplu în limba română, limba sufletului nostru. În cazul învăţătorilor, comunicarea înseamnă cu mult mai mult decât a stăpâni cuvântul : omul şcolii este obligat să acţioneze ca un profesionist al comunicării. ,,Maniera în care se realizează formarea deprinderilor de citit-scris trebuie să vizeze o exigenţă sporită în dozarea unor cunoştinţe cu privire la educarea comunicării , care să ducă la stimularea unor comportamente adecvate activităţii de învăţare . De aceea este necesară realizarea unui parteneriat eficient între factorii implicaţi : familie-şcoală , în vederea realizării unei corelări a activităţii educative a elevilor .” Pentru a se dezvolta , limbajul trebuie să fie resimţit de câtre copil, în plan subiectiv, ca o plăcere , ca o activitate care îi oferă satisfacţie . Această plăcere de a vorbi o regăsim , cu precădere, în relaţiile afective sănătoase cu învăţătoarea . Numai în climatul afectiv, tonic , de încredere între copii şi învăţătoare şi o diversificare a exerciţiilor de

26

educare a limbajului pot preîntâmpina insuccesul în formarea capacităţilor de comunicare verbală sau pot constitui bazele terapeuticii , în caz de instalare a insuccesului . Limbajul educaţional influenţează moralul clasei şi natura relaţiilor întreţinute cu clasa. Se ştie că o atitudine indiferentă va scădea continuu performanţele pe când lauda şi încurajarea menţin şi cresc performanţele. O bună educaţie cere ca educatorul să inspire elevului stima şi respectul, care nu se pot realiza prin nimicirea imaginii de sine. Înconjuraţi mereu de o ambianţă de dragoste, de căldură, de înţelegere şi de bunătate, de încredere şi respect, copiii de vârstă şcolară mică vor da măsura întregii lor personalităţi, dobândind cunoştinţe, priceperi, deprinderi şi atitudini. Utilizarea calculatorului conduce la formarea motivaţiei intrinseci la elevi, generând un climat afectiv pozitiv, ce rămâne dezideratul tuturor dascălilor. In ţara noastră, datorită condiţiilor istorice cunoscute, informatizarea învăţământului a demarat mai greu, dar ca urmare îndeosebi a eforturilor depuse de un număr impresionant de pedagogi novatori, introducerea informaticii ỉn curriculum a fost însoţită de utilizarea noilor tehnologii în predarea diferitelor discipline, în special sub forma instruirii asistate de computer. Bogăţia şi varietatea conţinutului informaţional, precum şi varietatea suportului (imagini, texte, sunete) reprezintă potenţialul deosebit care îi permite educatorului realizarea unor demersuri interactive (lecţii, exerciţii, prezentări) cu o putere informaţională şi motivaţională cu totul diferită de predarea tradiţională. Acest potenţial devine un instrument eficient în predare învăţare numai atunci când sunt subordonate unei concepţii/viziuni pedagogice clare. Apariţia Internetului a accelerat trecerea spre utilizarea noilor tehnologii şi a favorizat deschiderea spre noi forme de realizare a interacţiunii dintre educator – elev – disciplina de învăţământ. Aplicaţiile tip editoare de text vin în sprijinul utilizatorilor pentru redactarea documentelor simple cum ar fi : scrisori, rapoarte, reviste etc.Cel mai simplu editor graphic al sistemului de operare Windows este Write şi Notepad. Aplicaţia WordArt permite aplicarea unei multitudini de efecte speciale asupra unei porţiuni de text, ceea ce permite realizarea afişelor, felicitărilor, diplomelor etc. Pentru realizarea desenelor, cel mai simplu editor grafic este aplicaţia Paint. La clasa I se va începe cu operaţiile fundamentale: o identificarea componentelor hardware (monitor, tastatură, imprimantă, mouse); o explorarea modului de funcţionare a echipamentelor periferice de ieşire (monitor, imprimantă); o localizarea tastelor speciale (return, spacebar, shift, delete, săgeţi de deplasare) şi a tastelor alfanumerice (desigur, după învăţarea literelor şi cifrelor sau concomitant cu aceasta). La ciclul primar se pot face aplicaţii prin utilizarea unui processor de text pentru: o introducerea unor cuvinte sau propoziţii scurte; o ştergerea caracterelor utilizând tastele delete, backspace, spacebar; o utilizarea tastei shift pentru scrierea cu majuscule şi folosirea semnelor de punctuaţie. Elevul mic mai are posibilitatea să creeze desene folosind un program de desenare (ex. PaintBrush). Un exemplu de activitate la clasa I poate fi realizarea, lucrând individual sau în perechi, a unui dicţionar graphic cu literele alfabetului, prin utilizarea de software cum ar fi: editoare grafice (ex. PaintBrush, ClipArt), procesoare de text. Tot la clasa I se poate realize un “Colaj cu poveşti”. Clasa sau un grup de elevi creează şi

27

publică un colaj de poveşti prezentate în clasă pe parcursul anului. Elevii trebuie să folosească un program de desenare şi de scriere pentru a realiza propriile lor ilustraţii. Sub un titlu comun (de ex. “Poveştile noastre”) colajul va fi afişat în spaţiul de informare pentru elevi. Pentru clasa a II-a pot fi realizate activităţi de învăţare cum ar fi: o utilizarea funcţiilor de formatare a textului (tab, selectare text, aliniere centrată, fonturi – dimensiuni, character, stil de scriere); o mutarea, ştergerea şi inserarea textului sau a desenelor într-un document editat cu ajutorul unui processor de text; o - preluarea şi modificarea unei imagini grafice într-un program de desenare. Exemplu de activitate: “O zi din vacanţă”: Elevii vor lucra în echipe sau individual pentru a descrie o zi din vacanţă, ilustrând prin desene proprii, momentele deosebit de interesante (utilizând un editor de text şi un program de desenare). In clasa a III-a, elevii vor demonstra abilităţi pentru utilizarea corectă a digitaţiei în tastare şi de formatare a textului. Elevii vor putea ţine un jurnal electronic asupra activităţilor lor zilnice. Pentru reorganizarea şi explorarea unui program tip bază de date, elevii, sub asistenţa cadrului didactic, vor comunica cu alţi elevi utilizând poşta electronică. Pentru lecţia de Ştiinţe intitulată “Oraşul/Satul nostru”, pe baza unui set de întrebări rezultate dintr-o discuţie cu întreaga clasă, se realizează un plan pentru descrierea localităţii. Organizaţi pe grupe, elevii vor aduna materiale informative şi vor realize textul şi ilustraţiile. Colajul va fi afişat. Vor fi accesate şi comentate site-uri şcolare pe Internet. Tot în clasa a III-a la disciplina Ştiinţe, se poate realize un tabel Excel care să permită înregistrarea caracteristicilor vremii din localitate pe o perioadă limitată de timp, pentru realizarea “Calendarului naturii”. Se pot folosi şi facilităţile oferite de ClipArt pentru a ilustra rubricile cu precipitaţii, vânt, soare, nori etc. Pentru clasa a IV-a voi exemplifica plecând tot de la o temă din curriculumul disciplinei Ştiinţe, şi anume “Poluarea”. Se elaborează în clasă un inventar de probleme, aspecte, informaţii/date ce trebuie colectate, cum se face înregistrarea lor, succesiunea operaţiilor etc. Pe baza acestui program echipele de elevi vor aduna date/informaţii privind poluarea în localitatea lor şi vor realize un grupaj de materiale care va fi afişat în spaţiul de informare pentru elevi. Utilizând Internetul, vor fi accesate site-uri în care să se prezinte aspecte ale poluării şi ocrotirii naturii. Presiunea pentru educaţie mai multă şi mai de profunzime este în continuă creştere. Ţările trebuie să găsească modalităţi pentru a-şi educa propria populaţie sau vor scăpa ocazia de a fi parte din lumea modernă. Ştim că viitorul tehnologiei este fără limite datorită inteligenţei şi inovaţiei umane. Va continua însă viitorul educaţiei să fie limitat datorită tradiţiei şi inerţiei umane? Înv. Adam Mihaela Ramona, Şcoala “Colonel Constantin Langa” Miroslava, jud. Iasi Bibliografie • Cosmovici, A., Iacob, L., Psihologie şcolară, Polirom, Iaşi; • Dumitru, Ion Al., Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Editura de Vest, Timişoara, 2000; • Mititiuc, I., Probleme psihopedagogice la copilul cu tulburări de limbaj, Ed.Ankarom, Iaşi;

28

PROTECŢIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR Problema raportului dintre om şi mediul înconjurător nu este nouă. Ea a apărut din cele mai vechi timpuri, odată cu cele dintâi colectivităţi omeneşti. În decursul lungii sale evoluţii, pe măsura dezvoltării ştiinţei şi tehnicii, omul a căpătat posibilitatea de a transforma, din ce în ce mai mult, mediul înconjurător, dar a făcut-o adesea în defavoarea condiţiilor normale de dezvoltare a vieţii. "Era nucleară", "era informatcii", "era genetică" etc. crează un nou mediu de viaţă şi o nouă conştiinţă în raport cu acesta. Ritmul rapid al schimbărilor a determinat constituirea unei problematici complexe a lumii contemporane (PLC), care a adus omenirea în faţa unei alternative extreme: "Sunt posibile atât o împlinire umană fără precedent, cât şi o catastrofă finală. Ceea ce se va întâmpla în realitate depinde de un alt factor major şi decisiv: înţelegerea şi acţiunea umană" (Maliţa, M.şi colab., 1981, p. 15). Nu este vorba de probleme izolate, ci de un ghem de "probleme presante" (Văideanu, 1986), generate de multiplicarea schimbărilor produse cu precădere în ultimul deceniu al secolului al XX-lea: schimbări produse în domeniul demografic, în configuraţia geopolitică a lumi, schimbarea stilului de viaţă etc. Un răspuns la sfidările lumii contemporane poate fi reprezentat de "Noile educaţii" (educaţia relativă la mediu, educaţia pentru pace, educaţia pentru timpul liber, pentru schimbare şi dezvoltare, pentru participare şi democraţie, pentru comunicare şi mass-media). Natura este însăsi “rădăcina vieţii “ce se comportă ca un organism viu , cu o anatomie şi fizionomie proprie. Natura este “singura carte din care fiecare filă păstrează un adevăr”, spunea Goethe. Ea este spaţiul din preajma oricărei fiinţe umane cu apă, cu învelişul de aer , cu plantele şi cu animalele , cu întreg peisajul dăruit nouă, tuturor. Omul este o parte din natură , din acest spaţiu nemărginit încărcat cu atâtea frumuseţi aflate într-o tainică şi dinamică armonie. Planeta noastră se confruntă de ani de zile cu grave probleme ecologice, probleme ale menţinerii echilibrului ecologic.Terra este o “navă ce poartă omenirea în istorie“, este un suport şi un depozit cu tot ceea ce asigură existenţa vieţii . Omul a crezut multă vreme că nu are altceva de făcut decât să-i utilizeze roadele: aer, apa, sol, resurse minerale. Această atitudine este total greşită ; ea vine din trecut ca o moştenire, iar obligaţia noastră este de a scăpa de ea şi de a ne îngriji sa ne schimbăm atitudinea faţă de natură , faţă de tot ce ne înconjoară , pentru ca urmaşii noştri să poată fi mândri de noi. Printr-un lung proces educativ , trebuie să trecem la formarea unei atitudini active, de a proteja natura, de a proteja Terra .Dezechilibrele create de noi, oamenii , declanşează anomalii şi între celelalte frumuseţi ale naturii . Reconsiderarea atitudinii omului faţă de mediu , faţă de Terra şi ieşirea din canoanele clasice ale acestui comportament sunt mai mult decât o necesitate a prezentului, ele constituie

29

certitudinea pentru un viitor care să asigure continuitatea vieţii . Natura îşi produce necontenit resursele necesare menţinerii şi diversificării structurilor sale, refăcându-se permanent şi, uneori , schimbându-se ori înnoindu-se prin adaptare, ceea ce constituie sensul autoreglării, dar şi armonizarea relaţiilor om-natură, om-mediu, om-societate . De calitatea şi durabilitatea acestor relaţii depind sănătatea mediului, armonia tuturor elementelor din natură , rezistenţa şi stabilitatea resurselor de viaţă ale omenirii. De aceea e necesară o intelegere a proceselor şi fenomenelor din natură . Omul este dator să înveţe mereu a trăi în armonie cu el , dar şi cu natura, să vegheze prin capacităţile şi mijloacele sale la ocrotirea spectacolului vieţii şi al armoniei ce coexistă de atâta timp între celelalte vietăţi din preajma-i, în acest laborator viu al realităţii terestre şi astrale, pentru ca acest “corp viu “să nu moară niciodată . Trăim într-o epocă în care sunt necesare reforme radicale în domeniul educaţiei privind mediul înconjurător. Aspiraţiile fundamentale ale oamenilor sunt aceleaşi, indiferent de gradul dezvoltării tării în care trăiesc, iar cheia ridicării standardului de viaţă, a îmbunătăţirii nivelului de trăi, o constituie dezvoltarea tehnologică. Activitatea şi comportamentul oamenilor sunt hotărâtoare, atât pentru natura cât şi pentru diferitele probleme ale mediului înconjurător. Pentru ca oameni să participe în mod activ şi inteligent la procesul de administrare, dezvoltare şi protecţie a mediului înconjurător, trebuie educaţi încă de pe băncile şcolii. În prezent însă în învăţământul românesc modul cum se predau ştiinţele naturii şi problemele de mediu nu slujesc pe deplin obiectivelor majore de conservare şi protejare a mediului şi nici formării unor specialişti capabili să facă faţă marilor probleme de mediu ivite în contextual actual, când protejarea lui împotriva poluării actuale ar trebui să fie o problemă vitală, prioritară în societatea noastră contemporană. Realitatea şi problemele stridente ale societăţii moderne necesită o redefinire a obiectivelor învăţământului şi în cadrul acestora, a educaţiei în domeniul ştiinţei şi a mediului înconjurător. Educaţia contemporană în domeniul mediului înconjurător ar trebui să se - caracterizeze prin câteva aspecte importante : să se pună accentual nu numai pe abordarea clasică a mediului şi protecţia lui ci pe fiinţa umană în contextul unui mediu înconjurător sănătos; să se schimbe opinia oamenilor despre protejarea mediului în sensul că acesta să fie pregătit să protejeze mediul înconjurător nu numai să ştie că mediul trebuie protejat dar să se şi implice pentru acesta; în şcoală să fie o programa eficientă, care să conducă de la o cunoaştere pasivă, la o interacţiune activă cu mediul, să fie transpusă teoria în practică. Schimbările care ar trebui să se producă pentru educare, la toate nivelurile de învăţământ s-ar referi la restructurarea conţinutului învăţământului (planuri, programe, manuale, strategii de predare - învăţare-evaluare) la promovarea strategiilor didactice care să fie bazate pe investigare, experimentare, luarea deciziilor, implicare activă şi la studierea “ omului şi mediului ”, la calitatea mediului şi calitatea vieţii, legătura foarte importantă a omului cu natura. În determinarea relaţiei om-natură nu e deloc nepotrivit cuvântul poetului, patetic apărător de mii de ani al omului şi

30

omeniei dar şi încântător al naturii, ca un adevărat “ produs “ al ei. Epoca actuală aduce note de real dramatism în tot ce ţine de viaţa oamenilor şi de viaţa naturii. Ecologii din toată lumea sunt de acord că problema numărul 1 a omenirii nu este intensificarea resurselor naturale ci ocrotirea naturii. Examinând relaţiile om natură s-a ajuns la concluzia că omul este la ora actuală cel mai mare duşman al naturii care-l hrăneşte şi-l ocroteşte. Acest lucru îl face prin : exploatarea neraţională, de foarte multe ori excesiva, a resurselor naturale, şi aceasta datorită empirismului, ignorării legilor de organizare şi funcţionare a ecosistemului; utilizarea şi introducerea în circuit a unor substanţe toxice sau a unor deşeuri greu reciclabile sau nereciclabile pe cale naturală; crearea de ecosisteme artificiale prin obţinerea cantităţilor necesare de diverse produse şi aceasta fără a cunoaşte limitele optime sau maxime ale acestei dezvoltări. Restabilirea echilibrului normal om - ecosfera este posibilă prin utilizarea raţională a resurselor ecosferei şi ocrotirii naturii, deci în fond ocrotirea naturii, pe plan local, regional sau global. Ambele căi necesită cunoaşterea legilor ecologice, măsuri organizatorice fundamentate ştiinţific, educaţie ecologică a întregii populaţii pentru dezvoltarea unei conştiinţe ecologice. Aşadar, ocrotirea naturii apare ca o funcţie a societăţii umane, ca o problemă practică de cea mai mare însemnătate. Foarte des se organizează simpozioane la nivel naţional, internaţional pe tema protejării biosferei, dar se constata ca aproape nici unul dintre principiile stabilite, şi dezbătute acolo nu se respecta şi nu se aplică. Pentru menţinerea şi ocrotirea mediului înconjurător trebuie avute în vedere câteva obiective majore : a) o planificare raţională, o alegere corectă şi o gestiune de calitate a resurselor oferite de natura înconjurătoare; b) protecţia şi conservarea a tot ceea ce este pe cale de dispariţie în colecţii, plantaţii, rezervaţii; c) cunoaşterea capacităţii productive a ecostimelor şi a speciilor şi luarea de măsuri pentru a evita ca utilizarea să nu depăşească aceste capacităţii. Desigur ca în realizarea acestor obiective se ridică numeroase dificultăţi. Una dintre ele constă în mentalitatea greşită după care ocrotirea naturii reprezintă o activitate mai mult sentimentală decât practică şi că ea se afla chiar în contradicţie cu necesităţile dezvoltării. Trebuie subliniat că ocrotirea naturii în ansamblu nu înseamnă neutilizarea ei, ci folosirea naţională a resurselor oferite de ea. O alta dificultate este lipsa informaţiei de baza privind starea resurselor, capacitatea lor de regenerare. Aceasta dificultate ar putea fi depăşită doar prin dezvoltarea cercetărilor care pot releva în 2 aspecte esenţiale adică să determine exact capacitatea de suport a ecosistemelor şi potenţialul lor productiv. Numai aşa vom putea şti ce şi cât poate produce un ecosistem, ce şi cât putem extrage din el fără a deteriora rezervele, sau cum să-l amenajăm pentru ca eventual să producă mai mult. Dacă omul doreşte cu tot dinadinsul să supravieţuiască pe Terra şi nu într-o viaţă străină aspiraţiilor lui, trebuie să înţeleagă că are nevoie nu numai de hrană îndestulătoare şi de produse ale industriei, ci şi de un mediu sănătos, de aer respirabil, de apa potabilă, de soluri stabile, de siguranţă împotriva factorilor naturali agresivi de peisaje încântătoare precum şi de diversitatea lumii vegetale şi animale de care este legată toată evoluţia lui.

31

Concluzia care derivă este destul de evidentă: educaţia ecologică este necesară deoarece sunt mulţi elevi care nu conştientizează riscurile la care va fi supusă societatea în viitorul apropiat, dar activităţile ar fi bine să fie preponderent practice.
Înv. Lăcrămioara Neamţu Şcoala cu clasele I-VIII Corni - Liteni, jud. Suceava Bibliografie : Metodica predării cunoştinţelor despre natură şi om la clasa I – IV, Editura Didactică şi Pedagogică, 1989; • Invăţământul la clasa I-IV Culegere metodica Buc. 1998; • Maliţa , M.,1981, Idei în mers, vol II , Editura Albatros, Bucureşti; • COLABORAREA ŞCOLII CU FAMILIA Familia este prima şcoală a copilului. Ea este cea care răspunde de trebuinţele elementare ale copilului şi de protecţia acestuia, exercitând o influenţă atât de adâncă, încât urmele ei rămân, uneori, întipărite pentru toată viaţa în profilul moral - spiritual al acestuia. Familia oferă copilului primele informaţii despre lumea ce-l înconjoară, primele norme şi reguli de conduită, dar si climatul socioafectiv necesar trebuinţelor şi dorinţelor sale. Şcoala şi familia sunt cei doi poli de rezistenţă ai educaţiei, care contribuie prin mijloace specifice la formarea tineretului. Familia ocupă un loc aparte in sistemul instituţional al educaţiei. Acţiunea ei pe întreaga perioadă a dezvoltării include şi toate laturile formării personalităţii. Ea reprezintă unul din mediile de socializare şi educare din cele mai complete datorită posibilităţilor ce le are de a-l introduce pe copil în cele mai variabile situaţii şi de a acţiona asupra lui prin cele mai complexe şi fireşti mijloace. Între cei doi factori educativi există o strânsă legătură, permanentă, care se realizează prin diferite forme de colaborare, care nu se cer neapărat spectaculoase, dar ele fac parte integrantă din procesul de conducere ştiinţifică a şcolii. O relaţie majoră – şcoală şi familie - are în vedere cunoaşterea stării de sănătate a copilului şi procesul de învăţare, echilibrul dintre efort şi jocul ca divertisment, cauzele medicale care duc la dificultăţi şcolare, cauzele rămânerii în urmă şi influenţa lor asupra încrederii copilului în învăţătură. În societatea noastră, când familia capătă parametrii valorici nemaiîntâlniţi până în prezent, colaborarea şcolii cu acest factor de educaţie constituie un element nou în procesul educaţional. Că familia este prima „şcoală” a viitorului cetăţean, este un adevăr indubitabil, dar nu se poate lua în considerare ideea că, odată ce copilul păşeşte pragul şcolii, influenţa familiei scade sau ar deveni un adjuvant de ordin cu totul secundar Creşterea randamentului şcolar este strâns legată şi de modul în care familia concepe stimulareaelevului. Dezinteresul părinţilor faţă de notele copilului, trecerea pe planul doi a acestei datorii faţă de copil, nu numai că atrofiază voinţa copilului, dar îl şi jigneşte. De cele mai multe ori, randamentul slab al copilului este rezultatul slabei preocupări a părinţilor în controlul propriilor copii. Şcoala are un rol primordial în asigurarea educaţiei copiilor. Educaţia este o acţiune la 32

care îşi dau concursul şcoala, familia, întreaga societate. Colaborarea între toţi factorii educaţionali, în primul rând între şcoală şi familie, este stringentă. Şcoala nu-şi poate realiza pe deplin sarcinile, mai ales cu elevii care rămân în urmă la învăţătură, dacă nu cunoaşte condiţiile familiale de muncă şi viaţă ale copiilor. Apoi, o serie de aspecte ale comportamentului elevilor, absenţe, disciplină, mod de reuşită la învăţătură etc., nu se pot cunoaşte şi rezolva în modul cel mai cel mai eficient fără contactul cu familia. Părinţii nu pot cunoaşte pe deplin psihologia copilului lor dacă nu află şi modul lui de comportare în condiţiile şcolare. Activitatea de acasă este o continuare a activităţii pedagogice de la şcoală şi invers-activitatea de la şcoală este o se continuare a activităţii de acasă. .Întregul proces de educaţie şi mai ales de instrucţie realizează atât la şcoală, cât şi acasă. După cum spunea Maria Montessori,”Copilul care se naşte nu intră într-o ambianţă naturală, el intră în civilizaţie”. Şcoala colaborează cu familia în domeniul învăţării elevului, în domeniul comportamentului, în domeniul dezvoltării lui fizice, intelectuale, morale şi estetice, în domeniul deprinderilor şi priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităţilor libere, angajării copilului în diferite domenii de activitate în afară de clasă şi şcoală. Mediul influenţează, iar educaţia acţionează nu însă independent,ci corelativ. Şcolarul din clasa I învaţă sub influenţa impulsurilor adulţilor. Dorinţa sa de a se adapta statutului de şcolar se naşte şi sub influenţa dorinţei de a-i bucura pe părinţi sau măcar de a nu-i supăra şi a-şi atrage o sancţiune din partea acestora. Treptat, intervine în motivaţie dascălul, prin rolul psihologic pe care-l joacă în raport cu copiii. Dascălul trebuie să fructifice acasă “deschidere” a personalităţii şcolarului mic spre trebuinţa de a afla, de a cunoaşte,pentru a-i cultiva ataşamentul faţă de şcoală şi învăţătură, dragostea şi interesul pentru cunoaştere. După John Dewey,”educaţia este un proces al vieţii şi nu o pregătire pentru viaţă. Cred că şcoala trebuie să reprezinte viaţa actuală, viaţă tot atât de reală şi de vitală pentru copil ca aceea pe care el o duce în familia sa, cu vecinii săi, pe locurile lui de joacă”. Fiecare copil este unic în felul lui, este o minune irepetabilă şi ar fi păcat ca prin acţiunea noastră să uniformizăm aceste individualităţi. Personalitatea micului şcolar este în formare, deoarece este rezultatul unei evoluţii lungi, care are loc, în primul rând, în condiţiile interacţiunii cu mediul social. Învăţătorul este şi va rămâne “izvorul viu” al unei vieţi deloc uşoare, cu multe “cărări întortocheate, pe care are misiunea de a-i conduce pe copii spre “ţinta reuşitei”.La elevii mici, oboseala mintală se manifestă de multe ori, printr-o nevoie crescândă de mişcare, de instabilitate motrică. Pe lângă toate acestea, unii părinţi supraaglomerează copiii, obligându-i să citească sau să scrie cât mai mult, ceea ce determină un randament slab al memoriei, nervozitate, irascibilitate. Prin întâlnirile cu părinţii, chiar în prezenţa copiilor, prin dialogurile învăţător părinte se urmăreşte precizarea modului de supraveghere a copilului, urmărirea metodologiei de învăţare, verificarea frecvenţei la ore a copilului.Trebuie reţinut că este o condiţie fundamentală a bunelor rezultate - stabilirea unuiacord deplin între cerinţele şcolii şi ale familiei.Se întâlnesc şi cazuri când unii părinţi sunt permanent nemulţumiţi de situaţia copiilor la învăţătură, deşi aceştia au note bune. Aceşti părinţi nu ştiu să dea satisfacţie copilului, inspirându-i teamă, făcându-l să apară timorat la lecţie. De asemenea, datorită slabei exigenţe manifestată de unele familii privind învăţătura, la unii elevi randamentul şcolar este tot mai mult stopat de preocupări extraşcolare care, nedirijate şi necanalizate pe făgaşul normal, pot duce la insuccese la învăţătură. Foarte mulţi copii folosesc timpul liber în mod haotic, televizorul şi calculatorul se transformă, în prea mare măsură, în divertisment, controlul părinţilor nu este eficace şi în marea majoritate, părinţii

33

sunt nemulţumiţi pentru notele copiilor, iar rezultatele slabe la învăţătură le pun pe seama şcolii. Un sprijin eficient în creşterea randamentului şcolar trebui să vină din partea comitetului de părinţi, care este interesat activ în problemele şcolii. În cadrul acestui comitet sunt invitaţi părinţi ai căror copii au regrese la învăţătură, sunt informaţi despre comportamentul copiilor lor în şcoală şi responsabilităţile ce le revin. În acest mod, pornindu-se de la clarificarea sarcinilor instructiv-educative în spiritul unei conduceri şi organizări ştiinţifice a şcolii, încercăm să integrăm activitatea familiei în contextul cerinţelor şcolii, deşi nu totdeauna o facem cu suficientă perseverenţă. Vizitele la domiciliul elevului oferă posibilitatea de cunoaştere concretă a condiţiilor specifice din fiecare familie şi pe această bază se pot lua, de comun acord, măsurile ce se impun ca fiind cele mai adecvate în vederea asigurării unui progres continuu in dezvoltarea copilului. Vizitele sunt din timp planificate şi planificarea se referă la toţi elevii clasei nu doar la cei ce prezintă vreo problemă. Formele colective de colaborare - adunări cu părinţii, consultaţii colective, lectorate pentru părinţi - pot îmbrăca structuri şi pot avea conţinut variat. Astfel, adunările cu părinţii (organizate periodic) pot fi destinate fie unui bilanţ al activităţii elevilor (subliniindu-se contribuţia familiei, eventualele deficienţe - cu tact - şi măsurile ce se impun a fi adoptate), fie dezbaterii unor teme psiho - pedagogice în vederea informării părinţilor cu aspectele teoretice necesare activităţii lor practice (de pildă probleme ca: organizarea regimului de viaţă al elevilor în familie, orientarea şcolară şi profesională, alegerea şi dezvoltarea lecturii, etc. toate în funcţie de specificul vârstei). Lectoratele cu părinţii includ cicluri de expuneri cu caracter pedagogic sau psihologic, sistematic organizate (pe şcoală), asigurând comunicarea unui sistem de informaţii, metodologii de lucru, forme de activitate, posibil de folosit în familie. Lipsa de colaborare duce spre un eşec şi, din nefericire, cel învins este copilul, pentru care dorim tot, pentru care visăm tot ce este mai bun . Pentru viitor, dascălii adevăraţi ştiu ce trebuie să facă în prezent: să pună lumină în priviri şi linişte în gânduri, să pună zâmbet în iubire, în fapte, să pună cuget în judecată. Coordonatele colaborării: implicarea familiei în activitatea şcolară a copiilor se desfăşoară pe două coordonate: a) relaţia familie - şcoală, contactul direct cu învăţătorul, profesorii clasei sub forma: reuniune de informare a părinţilor cu privire la documentele privind reforma curriculară (Planul cadru pentru învăţământul obligatoriu, Programele şcolare, Ghidurile de evaluare -Descriptori de performanţă); consultarea părinţilor la stabilirea disciplinei (lor) opţionale, alcătuirea schemelor orare ale clasei şi programul şcolar al elevilor; activarea asociativă a părinţilor prin Comitetul de părinţi pentru sprijinirea şcolii în activitatea de cuprindere la cursuri a tuturor copiilor, la îmbunătăţirea frecvenţei acestora ( vizibil îmbunătăţită prin oferirea laptelui şi cornului de către guvern), în organizarea şi desfăşurarea activităţilor extracurriculare; lecţii deschise pentru părinţi, ateliere de lucru practice, vizite, excursii, serbări aniversare; reuniuni comune cu elevii şi părinţii. b) relaţie părinte - copil: controlul frecvenţei, al rezultatelor şcolare, al temelor, ajutor în îndeplinirea sarcinilor, suport moral şi material;

Înv. Simona Onofriasa Şcoala Hereşti - Cristeşti, jud. Iaşi
34

BIBLIOGRAFIE: Şoitu, Laurenţiu – Pedagogia comunicării, Institutul European, Iaşi, 2001 ; Nicola, Ioan – Tratat de pedagogie şcolară, Ed. Aramis, Bucureşti, 2003 ; Cucoş, Constantin – Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2002 .

CALITĂŢILE UNUI DASCAL DESĂVÂRŞIT
„Nimic nu-i mai frumos, mai nobil decât meseria de învǎţǎtor sau profesor, de grǎdinar de suflete umane, de cǎlǎuza a celor mai curate, mai pline de energie şi de cǎldurǎ sufleteascǎ.” (D.Almaş) Relaţiile învǎţǎtor – elevi implicǎ modificarea radicalǎ a locului şi rolului celor doi factori participanţi la procesul de învǎţǎmânt: învǎţǎtorul sǎ nu fie singurul emiţǎtor de informaţii, iar elevul sǎ nu mai fie un simplu receptor al acestuia. Reaşezarea relaţiilor învǎţǎtor – elevi pe baze noi vizeazǎ formarea unui cuplu învǎţǎtor – clasǎ în care învǎţǎtorul dirijeazǎ, colaboreazǎ, îndrumǎ activitatea de informare şi formare prin efortul propriu al elevilor. Acest deziderat major al noii optici privind relaţiile învǎţǎtor – elevi ne se poate realiza fǎrǎ ameliorarea relaţiilor de comunicare dintre aceştia. Modul în care învǎţǎtorul se adreseazǎ elevilor, comunicǎ cu ei, este de o importanţǎ covârşitoare în procesul instructiv – educativ. Aceastǎ importanţǎ rezidǎ, îndeosebi, în implicaţiile psihologice, pedagogice şi sociale, pozitive sau negative, pe care le are. Prin felul în care se adreseazǎ elevilor, învǎţǎtorul favorizeazǎ sau împiedicǎ formarea unui climat afectiv favorabil colaborǎrii cu elevii în procesul informativ – formativ. Rolul climatului afectiv adecvat în procesul educaţional este comparabil, dupǎ opinia noastrǎ cu acela al temperaturii în procesul de prelucrare la cald al metalelor. Modul de adresare al cadrului didactic influenţeazǎ pozitiv sau negativ atitudinea elevilor faţǎ de obiect şi faţǎ de cadrul didactic, inspirându-le încredere, sinceritate, dragoste faţǎ de şcoalǎ sau, din contra, determinându-i la o atitudine rezervatǎ, nesincerǎ, îndepǎrtându-i de învǎţǎtor, de şcoalǎ. „ Reuşita dialogului şcolar dintre elevi şi învǎţǎtor nu depinde numai de pregǎtirea profesionalǎ sau ştiinţificǎ a acestuia... Ea este în funcţie de atitudinea pe care o manifestǎ învǎţǎtorului faţǎ de recepţia elevilor. Modul sǎu de a fi, amabil sau distant, rigid sau tolerant, iritant sau calm, poate amplifica şi, respectiv, bloca fluxul comunicǎrii.” ( Ana Tucicov şi Dan Potolea)

35

Competenţele cadrului didactic: • Tact pedagogic; • Anumite trǎsǎturi caracteriale; • Apt pentru o bunǎ comunicare; • Pregǎtire psiho-pedagogicǎ (informaţii din pedagogia şi psihologia vârstelor); • Sǎ fie supus unei informǎri continue; • Calitǎţi morale; • Sǎ dea dovadǎ de empatie; • Culturǎ generalǎ vastǎ; • Realizarea unor obiective ale tuturor laturilor educaţiei; • Stil pedagogic bazat pe cooperare (democratic); • Sǎnǎtos fizic şi psihic; • Dicţie bunǎ; • Apt pentru a crea situaţii diverse potrivit predispoziţiilor copiilor; • Sǎ fie o persoanǎ creativǎ; • Capacitate de evaluare obiectivǎ a posibilitǎţilor şi progresului copilului. În educaţie, un rol important îl are empatia, capacitatea de a te transpune în gândurile şi sentimentele celuilalt. Când existǎ empatie între învǎţǎtor şi elevii sǎi, procesul de predareînvǎţare-evaluare se desfǎşoarǎ firesc, fǎrǎ a inhiba, bloca gândirea şi imaginaţia elevului, iar rezultatele vor fi superioare. Cunoaşterea elevilor de cǎtre cadrul didactic are o mare importanţǎ. Respectul faţǎ de elevi este demonstrat prin atenţia pe care le-o acordǎm. Memorarea numelui, a preferinţelor sale, a relaţiilor cu colegii sunt câteva aspecte importante pentru a-l face pe elev sǎ se simtǎ în siguranţǎ. Recunoaşterea şi acceptarea genului şi a apartenenţei culturale este de asemenea o formǎ de respect. A acorda în aceeaşi mǎsurǎ atenţie bǎieţilor ca şi fetelor, a prezenta o imagine pozitivǎ atât a fetelor cât şi a bǎieţilor în materialele utilizate şi activitǎţile propuse, a vorbi cu copiii despre cultura din care provin, fǎrǎ a ne aştepta cǎ sunt experţi, doar pentru cǎ aparţin acelei culturi, sunt modalitǎţi de a demonstra respect şi acceptare. Elevii doresc un învǎţǎtor înţelegǎtor, care sǎ aibǎ simţul umorului, sǎ respecte personalitatea elevilor, sǎ-i iubeascǎ, sǎ fie amabil, sǎ foloseascǎ un ton amical, sǎ trateze elevii de la egal la egal. Chiar şi disciplinele mai dificile (matematica, istoria, educaţia civicǎ) devin mai plǎcute dacǎ învǎţǎtorul strecoarǎ câte o glumǎ. Gluma nu exclude autoritatea, prestigiul, respectul învǎţǎtorului, ci le consolideazǎ, armonizându-se împreunǎ. Învǎţǎtorii sunt iubiţi, preferaţi şi respectaţi de elevi, dacǎ se apropie mai mult de ei, dacǎ încearcǎ sǎ le cunoascǎ problemele specifice vârstei, frǎmântǎrile, necazurile personale şi de viaţǎ. Prin activitǎţile extraşcolare (drumeţii, excursii, vizite) învǎţǎtorul devine un bun prieten al elevilor sǎi. Aceştia nu mai au reţineri, participǎ cu voioşie, optimism şi multǎ însufleţire la desfǎşurarea acţiunilor. Trǎsǎturile caracteriale ale cadrului didactic: • Obiectiv; • Generos (sǎ dea tot ce este mai bun pentru copii:timp liber, drumeţii, serbǎri, concursuri, etc.) • Concret – simţul demnitǎţii personale; • Spirit de observaţie;

36

• Atenţie distributivǎ; • Stǎpânire de sine; • Sǎ foloseascǎ cu mǎsurǎ limbajul verbal, nonverbal şi paraverbal (gesturi, mimicǎ); • Sǎ nu fie arogant; • Sǎ ştie sǎ: deseneze, cânte, scrie caligrafic; • Sǎ fie deschis schimbǎrilor, flexibil intelectual; • Sǎ foloseascǎ predarea integratǎ; • Sǎ foloseascǎ umorul în mod inteligent. Pentru a cunoaşte preferinţele elevilor în legǎturǎ cu modul de adresare al cadrelor didactice am alcǎtuit un chestionar pe care l-am aplicat la fiecare din generaţiile ce le-am avut. Chestionarul cuprinde urmǎtoarele întrebǎri: 1. Care mod de adresare din partea învǎţǎtorului îl preferi?( S-au oferit elevilor modurile cele mai frecvente de adresare, urmând ca ei sǎ-l indice pe cel care îl preferǎ). 2. Care mod de adresare din partea învǎţǎtorului îţi displace?De ce? 3.Cum preferi sǎ-ţi spunǎ învǎţǎtorul: tu, mata, dumneata sau dumneavoastrǎ? Chestionarul aplicat şi experienţa la catedrǎ mi-a oferit posibilitatea sǎ formulez câteva concluzii, care aş dori sǎ fie cunoscute de cât mai multe cadre didactice şi aplicate consecvent în relaţiile de comunicare cu elevii: 1. Calitatea de educatori ne obligǎ ca, în relaţiile cu elevii, sǎ folosim un mod de adresare care sǎ nu jigneascǎ, sǎ nu fie un atentat la personalitatea acestora. 2. Cadrele didactice trebuie sǎ ofere elevilor modele de adresare frumoasǎ, politicoasǎ, sobrǎ, apropiatǎ, fǎrǎ a deveni familiarǎ. În unele ţǎri, cum este Franţa, de exemplu, obligaţia cadrului didactic de a se adresa frumos, politicos, elevilor este înscrisǎ în Regulamentul şcolar. 3. Pentru cadrele didactice de la şcolile normale, care pregǎtesc viitoare cadre didactice, modul de adresare are o importanţǎ majorǎ, deoarece ei sunt aceia care oferǎ viitorilor învǎţǎtori şi educatoare modele de adresare şi de atitudine în releţiile cu elevii. Este uşor de presupus cǎ aşa cum vorbim şi ne purtǎm noi cu viitorii învǎţǎtori, tot aşa vor vorbi şi se vor purta şi ei cu elevii lor. 4.Se ştie cǎ elevii imitǎ pe profesori, de aceea modul de adresare al cadrelor didactice este preluat de elevi şi cultivat în relaţiile lor cu colegii sau cu cei mai mici decât ei. 5. Formula pe care o folosim şi tonul cu care ne adresǎm elevilor trǎdeazǎ coloratura afectivǎ a relaţiilor cadru didactic-elevi: apropierea, simpatia, respectul, dragostea faţǎ de elevi, sau din contrǎ, rǎceala, dispreţul, antipatia faţǎ de ei. Apreciem cǎ pentru a dovedi spirit de echitate, atitudine egalǎ faţǎ de elevi, este necesar ca toate cadrele didactice sǎ foloseascǎ aceeaşi formulǎ de adresare pentru toţi elevii. De aceea considerǎm necesarǎ stabilirea, prin Regulamentul şcolar, a formulelor de adresare, diferenţiate pe trepte de învǎţǎmânt şi obligatorii pentru toate cadrele didactice. Activitatea oricǎrui cadru didactic este însǎ enorm de dificilǎ şi de responsabilǎ. Orice eroare atitudinalǎ şi afectivǎ în relaţiile cu elevii poate avea urmǎri incalculabile în planul psihologic al fiinţei umane supuse procesului educativ.Unii aseamǎnǎ activitatea cadrului didactic cu cea a unui actor. Cadrul didactic schimbǎ rolul de mai multe ori pe zi: este - în acelaşi timp – şi dascǎl şi pǎrinte, şi actor în orice moment al zilei cât este în relaţii cu elevii şi cu pǎrinţii acestora.El trebuie sǎ cunoascǎ structura psihicǎ a grupului, dar şi pe cea individualǎ şi sǎ vibreze cognitiv şi afectiv, adecvat obiectivelor instructiv-educative. Când aptitudinile unor educatori sunt de nivel înalt (calitativ şi sub aspectul productivitǎţii), 37

se spune cǎ aceştia au talent pentru profesia de cadru didactic. Talentul pedagogic, asociat cu ansamblul capacitǎţilor care determinǎ competenţa profesionalǎ a educatorilor, poate conduce pe parcursul carierei didactice la ceea ce specialiştii numesc mǎiestrie pedagogicǎ. Realizarea acestei mǎiestrii presupune însǎ un şir de mǎsuri vizând selecţionarea, pregǎtirea iniţialǎ şi pe parcurs a personalului didactic, dar şi o motivare (materialǎ şi moralǎ) mai puternicǎ a celor care urmeazǎ sǎ-şi aleagǎ aceastǎ profesie complexǎ şi grea, dar şi de o rarǎ nobleţe umanǎ:profesia de educator. prof.învăţământ primar, FLORENTINA COŞTIUG, Liceul Economic „Nicolae Iorga”, Paşcani, jud. Iaşi Bibliografie: 1. Mitrofan, Nicolae – Aptitudinea pedagogicǎ, Bucureşti, Editura Academiei, 1988. 2. Cerghit, I. – Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi strategii, Bucureşti, Editura „Aramis”, 2002. 3. Macavei, Elena – Pedagogie. Teoria educaţiei, Bucureşti, Editura „Aramis”, 2001. JOCUL DIDACTIC Într-o accepţiune largă, jocul este un fenomen de cultură şi are anumite trăsături: “ ...jocul este libertate, jocul nu este viaţa obisnuită în spaţiu şi timp, jocul creează ordine, este ordine, jocul creează o stare de excepţie, un secret şi secretul jocului se exprimă în deghizare“, spune Jean Huizinga în “HOMO IUDENS”. 1 Conduita de joc reprezintă un aspect al esenţei umane prin capacitatea sa specifică de a semnifica, de a exprima . Jocul este o lume a copiilor şi a oamenilor mari, deoarece tuturor le place, tuturor le este necesară deconectarea pe care jocul o oferă. Numeroase teorii ce s-au elaborat pe parcursul timpului despre joc vin să răspundă la o serie de întrebări complexe şi dificile. Care este natura si originea jocului? De ce simte copilul nevoia atât de imperioasa de a se juca? Ce funcţie îndeplineşte jocul în dezvoltarea personalităţii copilului? Jocul a apărut odată cu copiii, care au alergat, au sărit, s-au căţărat, au construit o căsuţa etc. Jocurile copiilor sunt o dovadă de sănătate şi produc un sentiment de voioşie şi plăcere. Ele s-au născut din legătura lor cu natura înconjurătoare şi, practic s-au organizat în procesul vieţii şi
1

J. Huizinga ,

-

,,Homo

Iudens”,

EDP ,

Bucuresti,

pag .

55;

38

al muncii. Jocul reprezintă o activitate distractivă şi stimulativă a proceselor psihice, favorizând creativitatea şi optimismul. El este complementar muncii, contribuind la formarea deprinderilor de a munci. Viaţa plină de forme a copilăriei este în primul rând joc. Acesta, după părerea lui Jean Chateau este “o instituţie a poporului de copii”, prin el se realizează cunoaşterea realităţii, se exersează funcţii psihomotrice şi socio-afective, se afirmă performanţe ale conduitei.2 Oricărui copil mic îi face plăcere să se exprime pentru ca acesta îi dă bucuria de a se simţi trăind. De aici deducem necesitatea de a se da exprimării personale cea mai mare libertate, de a o recunoaşte drept cea mai instictuală dintre manifestările spontane. Libera exprimare presupune un ajutor din partea educatorului, dar nicidecum o direcţionare precisă. Fiecare copil îşi îmbogăţeşte volumul de cunoştinţe, priceperi, deprinderi, prin practica încercărilor, fiecare acţiune reuşită constituind un pas înainte în dezvoltarea liberă a personalităţii individuale. Rând pe rând, generaţiile de copii îşi aduc contribuţia la îmbogăţirea necontenită a marii cărţi a jocului, nescrisă – dar cu atât mai durabilă – folosind transformările cantitative şi calitative ale societăţii în care trăiesc. Orice nouă jucărie înseamnă un act de creaţie, fiindcă ea înglobează inteligenţă, concepţie, aptitudini umane, artă, muncă. Jucăriile au devenit o problemă mult prea serioasă pentru a fi lăsată exclusiv pe seama discernământului copiilor, spun specialistii, care pot fi psihologi, sociologi, informaticieni, toţi susţinând exigenţa copiilor acestui mileniu în privinţa unei ocupaţii vechi de când lumea: joaca. Poate fi aceasta instructivă? Poate crea nişte deprinderi şi stimula procese de gândire? Desigur, deoarece, deşi sursă de plăcere, jocul rămâne un mijloc sigur de a învăţa. Dacă pătrundem într-un laborator unde se concep şi se analizează jucăriile potrivit exploziei tehnologice actuale, jucării care ulterior sunt supuse “verdictului“ nemilos al copiilor, vom constata că scopul acestui laborator este o cercetare fundamentală privind ştiinta jocului şi a jucăriei 3. Aceste laboratoare par ieşite din poveşti, iar specialiştii îşi iau rolul foarte în serios. Aici sunt amenajate şcoli speciale cu durata de câteva săptămâni în care copiii, până la vârsta de 12 ani urmează, în aparenţă, cursuri ca în orice şcoală. Aceasta este doar o impresie, pentru ca

2 3

S. Cristea, I. Cerghit ,

-

,,Evaluarea în procesul didactic”, EDP, ,,Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă”,

Bucuresti, 1998, pag. 256 E.D.P, Bucuresti, 1976,

pg. 166

39

scopul acestei şcoli este deosebit: copiii îi învaţă pe adulţi cum să se joace. Proiectanţi, psihologi, pediatri, ingineri observă şi studiază fără a fi văzuţi, relaţiile copiilor cu prototipurile de jucării propuse spre abordare. Rezultatele sunt surprinzătoare:copiii resping 90% din prototipurile care li se prezintă. În timpul “şcolarizării“, copiii participă în grup de câte 6, dau teste în care prototipurile sunt aduse laolaltă cu jucării mai puţin recente sau de origine...concurentă. Concluziile acestor testări sunt o adevărată “mină de aur” pentru producători deoarece ei observă frecvenţa cu care fiecare participant s-a jucat cu o anumita jucărie, precum şi durata fiecărui joc, elaborand astfel o statistică în funcţie de vârstă şi sex. Este poate singurul loc sau moment în care copilul are drept de “veto” în faţa muncii adulţilor. Pentru a putea fi pe gustul clienţilor, marii producători de jucării au făcut apel la uriaşe bănci de date în care sunt introduse toate observaţiile de-a lungul mai multor ani, pe cele mai diferite eşantioane de copii, banca ce este mereu actualizată . Având bogate influenţe educative, jocurile didactice sunt utilizate cu o frecvenţă mare în învăţământul prescolar. Îmbinarea activităţilor de învăţare prin joc, distractive, subordonate scopului, şi a sarcinii didactice urmarite intra în sarcina învăţătorului. Jocul didactic devine joc când sunt incluse elemente de joc, astfel acesta riscă să devină o activitate organizată într-o formă atractivă. Desigur că, în jocul didactic va domina sarcina de învăţare şi nu distracţia, dar e bine ca acestea să declanşeze momente vesele, momente de tensiune cu încărcătură afectivă şi să se încheie cu aprecieri colective sau individuale privind realizarea sarcinii de învăţare propusă. Învăţarea prin joc didactic asigură progrese şcolarilor cu un ritm lent de lucru şi o particicipare activă, voluntară, mai deschisă a acestora la activitate şi o evidentă plăcere. Jocul este şi o metodă eficientă de educaţie: disciplinează fără constrângere pe jucător atât sub aspectul desfăşurării acţiunilor obiective, cât şi sub raportul comportamentului social. Prin caracterul lui practic, jocul mijloceşte cunoaşterea directă a lumii şi, mai ales, cultivă deprinderi, trăsături complexe de caracter, convingeri şi puternice trăiri emoţionale. Ed. Ciurea Daniela , Grad. PP Nr. 7 Deva, Hunedoara Ed. Nicoleta Hustiuc, Gradinita cu Program Normal Vinerea, Cugir, jud. Alba

40

CALITATEA ALIMENTELOR – CONDIŢIE A UNEI VIEŢI SĂNĂTOASE Din cele mai vechi timpuri este cunoscut faptul că ceea ce mâncăm are un impact deosebit asupra sănătăţii noastre. Hippocrates, părintele medicinii din Grecia antică (460 ÎC) spunea: “O bună sănătate cere cunoaşterea corpului nostru la fel şi cunoaşterea potenţialului alimentelor noastre. Alimentul trebuie să fie medicamentul nostru şi medicamentul ar trebui să fie alimentul nostru. Doar alimentele nu sunt suficiente pentru a atinge o stare de sănătate bună.” Alimentaţia sănătoasă a ajuns să fie o problemă destul de spinoasă în zilele noastre, în parte din cauza divergenţelor de opinii venite din lumea medicală şi, în parte din cauza lăcomiei producătorilor de alimente, care aleg de multe ori să sacrifice calitatea propriilor produse pentru profiturile imediate. Alimentaţia reprezintã domeniul în care se fac cele mai grave erori. Omul modern se hrăneşe într-un mod nesănătos, mănâncă prost şi mult. Aşa se face că o persoană din două suferã de exces de greutate (depăşirea cu peste 10% a greutăţii normale). Aceasta are efect nefast asupra sistemului osos, a scheletului şi asupra aparatului locomotor, în special asupra părţii inferioare a corpului. Cu cât excesul în greutate este mai mare, cu atât creşte şi procentajul persoanelor care suferă de maladii coronariene (angină pectorală, infarct miocardic, ateroscleroza), sau cu afecţiuni cancerigene, O dietă echilibrată arată foarte bine pe hârtie şi nu pare nici prea costisitoare ca preţ, dar situaţia din teren spune cu totul altceva, existând suficiente motive să se pună serios sub semnul întrebării nu doar calitatea produselor procesate pe care le achiziţionam zilnic, dar chiar şi calitatea legumelor şi a fructelor pe care ni le procurăm de pe piaţa agro-alimentară. Cei care însă reuşesc să îşi protejeze organismul de dezechilibre de tot felul, au învăţat deja că secretul stă în diversitate şi în evitarea consumului de alimente procesate, pline de E-uri alimentare şi ambalate în periculosul plastic, omniprezent peste tot în magazinele alimentare. Odată cu proastele obiceiuri nutriţionale mai există şi o altă problemă majoră. Chiar dacă urmăm o aşa numită dietă sănătoasă, totuşi nu suntem în totalitate în siguranţă atunci când consumăm alimente. Recenta criză alimentară prin care trecem în Europa şi nu numai, chiar în toată lumea (de exemplu: prezenţa dioxinei în carnea de pui, plumbul în carnea de peşte, melamina în lapte, uleiuri minerale în uleiul de floarea soarelui), toate demonstrează că siguranţa alimentară nu ar trebui să fie neglijată. Chiar mai mult, există si alte riscuri pe care ar trebui să le luăm în considerare: bacterii (ca Salmonella, Lysteria, Staphilococcus), hormonii de creştere şi reziduurile de antibiotice din carnea animalelor sacrificate, reziduurile de pesticide şi mulţi alţi factori care pun în pericol siguranţa produselor noastre alimentare. De aceea, este de o importanţa crucială să cunoaştem ce produse alimentare alegem să consumăm, cum le consumăm şi cum discernem între ceea ce este sigur şi ceea ce este nesigur, ceea ce este sănătos şi ceea ce este nesănătos, în aşa fel încât să ne păstrăm sănătatea. Obectivele normării calităţii alimentelor vizează: a) punerea în consum a alimentelor bogate în nutrine (proteine, glucide, lipide, săruri minerale şi vitamine) ; b) siguranţa alimentelor-adică asigurarea condiţiilor pentru ca alimentele: -să nu sufere degradări fizice, fizico-chimice, biochimice, microbiologice care să le afecteze inocuitatea; -să nu devină vătămătoare pentru organismul uman; c)asigurarea consumării cu plăcere a alimentelor. Există pericolul în zilele noastre, ca unii producători să falsifice unele produse greu

41

vandabile. Falsificarea alimentelor reprezintă adaosul oricărei substanţe într-un produs alimentar, cu scopul mascării unor defecte sau al conferirii unor proprietăţi pe care nu le justifică prin originea şi compoziţia sa. Produsele alimentare realizate în ţară sau cele importate, supuse unui proces tehnologic, trebuie:să aibă o compoziţie şi calitate care să nu constituie un pericol pentru organismul uman, din punct de vedere fizic, chimic, microbiologic, toxicologic, parazitologic sau al nivelului de radioactivitate; Noi, consumatorii, trebuie să fim atenţi la toate acestea şi să sesizăm organele în drept atunci când constatăm încălcarea anumitor norme privind siguranţa alimentelor, astfel încât să se poată lua măsurile legale în timp util pentru a nu ne periclita sănătatea . Dacă ţin cont de toate acestea eu ca şi consumator, pentru sănatatea personală, dascăl fiind, am o responsabilitate în plus, aceea de a realiza informarea elevilor şi a părinţilor despre regulile unei alimentaţii sănătoase, pentru formarea şi dezvoltarea deprinderilor unui stil de viaţă sănătos al elevilor Stilul de viaţă al timpurilor noastre este foarte diferit. Ritmul rapid în care se desfăşoară totul, precum şi creşterea numărului de familii cu un singur copil, cât şi al femeilor care fac carieră, au dus la schimbări în modul de preparare a mâncării şi a consumării acesteia. Un efect negativ al acestui lucru este faptul că peste patru ani, 35 % dintre copiii europeni cu vârsta cuprinsă între 5 şi 13 ani vor fi obezi. Alimentaţia, ca factor important al creşterii, dezvoltării şi menţinerii stării de sănătate a copiilor, a devenit astăzi o ştiinţă, cunoscându-se cu exactitate cu ce şi cum trebuie să se hrănească aceştia, în funcţie de vârstă şi de natura activităţilor zilnice. Pentru menţinerea sănătăţii copilului şi pentru creşterea capacităţii sale de muncă fizică sau intelectuală este important ca alimentaţia zilnică să conţină toate cele 3 principii alimentare de bază – proteine, glucide, grăsimi – dar şi vitamine, săruri minerale, fibre celulozice şi apă, în cantităţi suficiente şi într-un anume raport între ele. Igiena alimentaţiei poate fi definită ca ramura igienei care se ocupă de prevenirea îmbolnăvirilor determinate de o alimentaţie necorespunzătoare şi de promovarea sănătăţii pe baza unei alimentaţii raţionale în funcţie de necesităţile fiecărui organism. Organismul uman prin procesul de alimentaţie preia din mediul înconjurător substanţele nutritive de care are nevoie şi pe care le transformă pentru o desfăşurare normală a activităţii metabolice. Omul modern, datorită multiplelor activităţi desfăşurate zilnic, acordă o importanţă redusă alimentaţiei, mulţumindu-se cu mese nesănătoase, constituite din semipreparate şi servite în cea mai mare grabă. Scopul principal al consumului de alimente îl constituie satisfacerea sau acoperirea necesarului zilnic de substanţe nutritive, dar atunci când în mediu există sau se produc anumite perturbări este posibil ca unele alimente să conţină agenţi nocivi omului (putem spune că alimentul nu are inocuitate). Unii dintre factorii care pot afecta inocuitatea alimentelor sunt aditivii alimentari (Eurile). Comparativ cu restul substanţelor, e-urile nu cresc valoarea energetică sau nutritivă a alimentelor în care sunt folosite. Ele au rolul de a prelungi perioada de păstrare şi de îmbunătăţire a calităţii unui aliment, în special aroma şi gustul.
  Consumul repetat de produse alimentare în compoziția cărora intră aditivi sintetici poate duce la  o  slăbire  a  sistemului  imunitar,  la  agravarea  unor  afecțiuni  mai  vechi  şi  la  apariția  altora  noi.O  alimentație  necorespunzătoare  poate  să  ducă  la  o  serie  de  îmbolnăviri  cu  caracter  de  masă:  avitaminoze,  rahitism,  ateroscleroză  sau  să  scadă  rezistența  organismului  la  infecții,  substanțe  toxice. 

42

Cauzele  care  pot  face  ca  alimentația  să  fie  vătămătoare  depind  de:  cantitatea,  calitatea,  digestia  şi  metabolismul  alimentar,  conținutul  în  substanțe  toxice,  conținutul  în  microorganisme  patogene  şi  conținutul în paraziți.  

Masa copilului trebuie pregătită apetisant, servită igienic, aspectuos şi într-un climat de linişte şi răbdare; în cazul refuzului total sau parţial al unor alimente, nu este recomandabil să se insiste şi să se forţeze copilul să le mănânce, pentru că, astfel, există riscul apariţiei unor reflexe fie de vomă, fie de repulsie temporară sau chiar definitivă pentru unele alimente neagreate de el, dar impuse lui. Activităţi despre alimentaţie sănătoasă şi despre siguranţa alimentară am desfăşurat în cadrul opţionalului ,,Educaţie pentru sănătate” cum ar fi :,,Ce mâncăm? Cum mâncăm?”; ,,Fructele şi legumele - prietenele noastre”, apoi activităţi extracurriculare ,,Alege să fii sănătos!” ,,Minte sănătoasa în corp sănătos”; ,,Mănânc sănătos- cresc voinic şi frumos!” . Elevii mei au câstigat premiul I şi premiul al II-lea la Concursul naţional ,,Descoperă o lume sănatoasa”secţiunea pictură. Siguranţa alimentelor poate deveni un fapt real pe plan naţional doar atunci când va constitui o responsabilitate a tuturor celor implicaţi în domeniul alimentar, de la profesionişti şi până la consumatori. E nevoie de o abordare integrată a siguranţei alimentare în care toţi să ne implicăm responsabil: familia, şcoala, massmedia, societatea civilă, ONG-uri, etc. şi, în primul rând, o politică mai coerenta a guvernului român,în ceea ce priveşte legislaţia în domeniu.

POPESCU ŞTEFANIA Profesor învăţământ primar Şcoala ,,Mihai Eminescu”, Roşiorii de Vede COPILUL DE GRĂDINIŢĂ –DIMENSIUNI PSIHOLOGICE Orice activitate educaţionalǎ se întemeiazǎ pe cunoaşterea psihologicǎ a subieţilor care fac obietul unei astfel de intervenţii. Mai mult decât atât, calitatea procesului educaţional depinde esenţial de abilitǎţile psihologice ale celor care îl întreprind. Educatoarele fac parte din categoria acelor agenţi educaţionali care au fost investiţi de societate cu misiunea de a orienta procesele dezvoltǎrii psiho-fizice a copiilor cǎtre un curs mereu ascendant, în scopul valorificǎrii superioare a potenţialului lor nativ şi pentru favorizarea mai bunei integrǎri în societate a acestora. Educaţia şi cunoaşterea copilului sunt douǎ acţiuni aflate într-o strânsǎ legǎturǎ. ,,Cunoaşterea psihopedagogicǎ este un proces organizat şi continuu, prin intermediul cǎruia educatoarele evidenţiazǎ trǎsǎturile psiho-individuale ale celor pe care îi educǎ.’’ Grǎdiniţa îl primeşte pe copil de la vârsta de 3 ani pânǎ la vârsta de 6 ani. Pentru copilul care-i trece pragul, ea constituie prima experienţǎ a vieţii. Ea creazǎ o gamǎ de

43

intense sentimente, de noi prietenii şi relaţii cu copiii de aceeaşi vârstǎ şi cu adulţii, toţi necunoscuţi. Mediul ei îi aşeazǎ pe copii într-un cadru nou care-i sugereazǎ şi stimuleazǎ pentru investigaţie şi pentru acţiune, îi propune activitǎţi pe care el se strǎduieşte sǎ le adapteze nevoilor sale. Vârsta preşcolarǎ este unanim recunoscutǎ ca înregistrând un ritm de dezvoltare fizicǎ şi psihicǎ deosebit de rapid şi imposibil de egalat în perioada şcolaritǎţii. ,,Ritmul accelerat al dezvoltǎrii psihice e explicat în principal printr-un anume activism al copilului, prin disponibilitǎţi care sunt proprii acestuia’’. Întreaga dezvoltare psihicǎ în etapele copilǎriei reprezintǎ treptele succesive ale devenirii şi împlinirii ca personalitate, este o însuşire de metamorfozare, de victorii triumfǎtoare pentru copil, victorii ale activitǎţii, ale sensibilitǎţii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei. Dezvoltarea psihicǎ a copilului la vârsta preşcolarǎ este condiţionatǎ de mai mulţi factori, sub influenţa jocului şi activitǎţilor comune cu întreaga grupǎ sub îndrumarea educatoarei, copilul dobândeşte noi particularitǎţi psihice. Experienţa lui cognitivǎ se îmbogǎţeşte, sfera reprezentǎrilor se extinde, funcţia reglatoare a sistemului verbal se intensificǎ, momentul esenţial constituindu-l vârsta de 5 ani. În general, stadiile dezvoltǎrii psihice a copilului sunt subordonate unei logici a absorbirii de experienţǎ şi elaborǎrii de mecanisme adaptabile, urmate de riguroasa punere în valoare a datelor acumulate, pânǎ când acestea devin insuficiente, se instituie o nouǎ etapǎ de absorbţie şi elaborarea în alţi termeni. Stadiile dezvoltǎrii psihice se caracterizeazǎ printr-o succesiune a organizǎrii şi reorganizǎrii, a conduitei structurate şi a restructurǎrii conduitei. Senzaţiile şi percepţiile evolueazǎ mai ales dupǎ vârsta de 5 ani, o serie de însuşiri tactile capǎtǎ corespondent verbal în vocabularul activ al copilului. Se constatǎ o intensǎ dezvoltare a sensibilitǎţii tuturor analizatorilor, în percepţiile copiilor de 5 ani au fost surprinse elemente ale constituirii relaţiei cauzale şi sesizatǎ o mare complicare a ,,atitudinii faţǎ de obiectul perceput’’. Printre variatele cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, a cǎror însuşire, pentru preşcolari , este o condiţie esenţialǎ a pregǎtirii lor pentru şcoalǎ, o deosebitǎ împortanţǎ o are

44

înţelegerea proprietǎţilor obiectelor şi a caracteristicilor spaţiale. Percepţia formei, a mǎrimii, a reliefului sau a altor însuşiri spaţiale ale obiectelor se formeazǎ în decursul existenţei individuale a copilului, pe baza legǎturilor condiţionate care se stabilesc între diferiţi analizatori în procesul activitǎţii cu obiectele. Însuşirea de cǎtre copii a diferitelor caracteristici spaţiale ale obiectelor este posibilǎ dacǎ acestea sunt scoase în evidenţǎ. Cercetǎrile au dovedit cǎ la efectuarea acestei operaţii este necesar ca atât educatoarea cât şi copiii sǎ denumeascǎ prin cuvânt aceste reprezentǎri spaţiale. Percepţia formei obiectului se face mult mai uşor de cǎtre copil pe baza impresiilor tactilchinestezice şi vizuale primite de la obiecte. Între cei doi analizatori se stabilesc legǎturi condiţionate, care mai târziu vor actualiza forma respectivǎ doar prin simpla vadere a obiectului respectiv. Perceperea senzorialǎ a relaţiilor spaţiale este o problemǎ pe care se pune accentul în grǎdiniţǎ. Asfel, preşcolarul utilizeazǎ tot mai corect cuvintele : aproape, departe, deasupra, aici, jos, sus, peste, mic, mare, care desemneazǎ însuşiri perceptive. Un rol important în formarea percepţiei timpului îl are experienţa aşteptǎrii, cu toate cǎ, în decursul consumǎrii ei, senzaţia de timp se deformeazǎ, dilatându-se. Preşcolarul învaţǎ treptat sǎ aştepte rândul, e capabil sǎ aştepte liniştit un anumit timp îndeplinirea unei promisiuni. S-a observat cǎ posibilitatea de a fixa, de a pǎstra, de a recunoaşte şi de a reproduce ceea ce a trecut prin experienţa individualǎ, se datoreazǎ memoriei, care constituie unul din aspectele şi funcţiile fundamentale ale organismului, funcţie care permite anticipǎri de reacţii şi, ca atare, adaptǎri eficiente. Din aceastǎ cauzǎ, memoria a fost consideratǎ ca fiind un fel de ,,coloanǎ vetebralǎ’’ a conştiinţei şi personalitǎţii umane. Ca urmare a dezvoltǎrii progresive a vorbirii, memoria începe sǎ capete particularitǎţi evolutive, sǎ opereze activ cu reprezentǎri complexe, evocate verbal. Preşcolarul memoreazǎ ceea ce este mai atractiv, l-a impresionat mai puternic şi este legat de trebuinţele şi dorinţele lui, având astfel un caracter profund afectogen. Funcţiile mnemice cresc foarte mult, fapt ce face posibil ca preşcolarul sǎ memoreze relativ uşor şi ceea ce nu a înţeles. Perioada preşcolarǎ este etapa din viaţǎ în care se fixeazǎ, în urma imitaţiei, prin mijloace mnemice şi modalitǎţi fundamentale de conduitǎ, exercitându-se astfel unele funcţii sociale ale memoriei. Aşa se explicǎ marea asemǎnare dintre comportarea copiilor cu cea a pǎrinţilor.

45

Intrarea copilului în şcoalǎ constituie un moment crucial în viaţa sa, date fiind statusul şi rolul de elev, natura relaţiilor cu adulţii şi colegii, noutatea condiţiilor de activitate şi, mai ales, specificul învǎţǎrii – act deosebit de complex ce angajeazǎ, dintr-o perspectivǎ ineditǎ, întreaga sferǎ a vieţii sale psihice, diferenţele sructurii anatomofiziologice, toate cunoştinţele şi deprinderile dobândite ulterior. În grǎdiniţǎ se desfǎşoarǎ şi activitǎţi care vizeazǎ dezvoltarea atenţiei şi a calitǎţilor ei. Cultivarea atenţiei preşcolarilor se face cu multǎ grijǎ. Atenţia constǎ în orientarea şi concentrarea activitǎţii copiilor într-o anumitǎ direcţie. Ea însoţeşte întreaga activitate psihicǎ a copiilor, toate procesele lui psihice (memoria, gândirea, imaginaţia). Cu cât un copil va putea sǎşi concentreze atenţia mai mult spre o activitate ce i se cere, cu atât va reuşi sǎ facǎ faţǎ la rezolvarea sarcinilor ce i se impun . Orice activitate conştientǎ precum şi învǎţarea este o activitate care presupune concentrarea şi stabilitatea atenţiei, fǎrǎ aceste calitǎţi de o anumitǎ intensitate (concentrarea) şi o anumitǎ duratǎ (stabilitatea), învǎţarea şcolarǎ este de neconceput. Aceste calitǎţi ale atenţiei, precum şi volumul, flexibilitatea, distribuţia ei, nu sunt înnǎscute, ci ele sunt rodul unei educaţii pricepute, perseverente, desfǎşuratǎ în grǎdiniţǎ. Alǎturi de atenţia involuntarǎ, în perioada preşcolarǎ, se manifestǎ şi forme de atenţie voluntarǎ, a cǎrei determinare se face prin finalizarea intenţiilor. Astfel, este tot mai des antrenatǎ datoritǎ intereselor, preferinţelor, dorinţelor, nǎzuinţelor copilului. Atenţia voluntarǎ este redusǎ, slab dezvoltatǎ, copiii vor fi uşor distraşi de la rezolvarea unei sarcini propuse de educatoare. Dezvoltarea atenţiei, în special a celei voluntare, nu se realizeazǎ doar prin simplul fapt al înaintǎrii în vârstǎ, ci presupune îmbogǎţirea sferei cognitive şi a intereselor, formarea şi cultivarea unor deprinderi ( de a asculta ce spune educatoarea, de a se concentra asupra acţiunii ce se desfǎşoarǎ, de a-şi înfrânge anumite dorinţe momentane), care ar putea sǎ le orienteze atenţia în altǎ direcţie. Pregǎtirea copiilor pentru şcoalǎ presupune pe lângǎ celelalte calitǎţi pe care trebuie sǎ le posede şi dezvoltarea atenţiei voluntare, dezvoltarea capacitǎţii copilului de a-şi orienta atenţia nu numai asupra situaţiilor care îl intereseazǎ, ci asupra a ceea ce este necesar pentru a duce la capǎt anumite sarcini, cu toate eforturile ce i se impun în acest sens. Fiind un proces mijlocit de cunoaşterea realitǎţii obiective, imaginaţia se manifestǎ activ, având la bazǎ forme simple de combinare a reprezentǎrilor în produşi finiţi noi, legaţi de datele realitǎţii. Datoritǎ intensei dezvoltǎri a capacitǎţii de evocare şi simbolizare, copilul transformǎ

46

în coordonatele continuitǎţii şi subiectul jocului obiectele cele mai neînsemnate, subordoneazǎ propria sa conduitǎ unei conduite imaginate, acţioneazǎ în rol, trǎieşte, simte, se corecteazǎ, îşi adapteazǎ vorbirea, mimica sa, conţinutul şi activitatea imaginarǎ cu mare precizie şi sensibilitate. ,,Dacǎ, pânǎ acum, copilul nu depindea decât de pǎrinţi sau persoane atotputernice, el nu cunoştea decât o lume care era alcǎtuitǎ, dacǎ nu pentru el, cel puţin în funcţie de el, de acum va trǎi într-un mediu cu un grad de neutralitate afectiv mai pronunţat, unde manifestǎrile pot fi mult mai libere.’’ ,,Activitatea în ciclul primar va fi organizatǎ pe lecţii, care, în condiţiile colectivelor eterogene, nu pot satisface interesele fiecǎrui elev în parte.’’ Ed. ZOICA FLOREA Gradinita jud. ARGES

ARIA CURRICULARĂ: Om şi societate DISCIPLINA: Geografia României UNITATEA DE ÎNVĂŢARE: Oameni şi locuri SUBIECTUL: Protecţia mediului. Surse de poluare TIPUL DE LECŢIE: mixt CLASA: A IV-A OBIECTIVE OPERAŢIONALE: O1 - să sesizeze cauzele poluării mediului; O2 – să recunoască diferite tipuri de poluări; O3 - să exemplifice diverse materiale şi substanţe poluante; O4 – să reutilizeze materialele poluante; O5 – să cunoască şi să aplice măsuri de prevenire ale poluării mediului; O6 – să utilizeze elemente de limbaj specifice temei propuse. STRATEGII DIDACTICE: a) resurse procedurale: dialogul dirijat, observaţia, demonstraţia, explicaţia, problematizarea, descoperirea deductivă; b) resurse materiale: harta fizică, globul pământesc, fişe de lucru individual, rebushartă, suporturi vizuale, portofolii, obiecte din materiale refolosibile;

47

c) resurse informaţionale: M.E.N. –Programe şcolare pentru învăţământul primar, Bucureşti, 1998; Dumitru Radu – Geografie clasa a-IV-a – Suport didactic pentru fixarea şi îmbogăţirea cunoştinţelor,Editura Aramis; Floarea Dobran –Biologie-manual pentru clasa a-V-a, Editura Terra CONTEXTUALIZAREA: Activitatea se desfăşoară în sala de clasă, cu întreg colectivul de elevi, în cadrul Cercului pedagogic. Design instructional

Secvenţele lecţiei didactic

Conţinutul instructiv al procesului Se stabileşte liniştea în clasă. Elevii îşi pregătesc cele necesare orei; sunt prezentaţi invitaţii şi scopul prezenţei lor. Sunt intuite obiecte specifice disciplinei „Geografie“: globul pământesc, harta lumii, harta României şi se dirijează discuţia astfel: - Ce sunt toate aceste obiecte? - Toate acestea reprezintă forme de prezentare a planetei noastre şi a ţării noastre. - Ce disciplină se ocupă cu transmiterea cunoştinţelor despre Pământ? - Geografia. - Despre ce am învăţat în acest an la geografie? - În acest an ne-am cunoscut ţara: aşezare, vecini, relief, ape, climă etc.

Evaluare

Observarea sistematică a interesului elevilor

Formativă prin probă practică a deprinderii de localizare şi a I Elevii vor descoperi elementul geografic poziţionare corespunzător fiecărei cifre ce se află pe harta elementelor geografice conturată pe tablă. Ei vor completa numele formaţiunii geografice în dreptul cifrelor scrise în dreapta hărţii.

Formativă prin probă orală şi a II. Elevii vor realiza apoi corespondenţa între practică de numele găsite şi elementele ce reprezintă bogăţii capacităţii 48

naturale ale României şi pe care le vor găsi în selectare variantelor date dreapta primei coloane.

a

Evaluare de scurtă Elevii vor citi fragmente de texte literare(2-3) din durată care reies aspecte ale frumuseţilor şi bogăţiilor patriei noastre. În acest timp voi expune panouri cu frumuseţi ale naturii.

Am învăţat în orele trecute despre frumuseţi şi bogăţii naturale ale ţării noastre. În această oră vom discuta şi vom analiza împreună aspecte ce ţin de poluarea acestor frumuseţi şi cauzele ce duc la poluare. De asemenea vom vedea efecte , dar şi modalităţi prin care putem stopa poluarea. Scopul tematicii de astăzi este de a vedea care sunt factorii poluanţi, să daţi exemple de zone poluate şi să învăţăm cum să prevenim noi înşine poluarea. Scriu titlul pe tablă şi elevii îl scriu pe caiete.

Observarea sistematică a interesului elevilor

Formativă prin sarcini practice

Voi expune panouri cu imagini din diverse medii Formativă prin poluate şi le voi cere elevilor să le privească cu mare probă atenţie pentru a putea apoi să discutăm despre cele practică şi orală observate. Deoarece este mai uşor să lucrăm pe fişe individuale cât mai schematic, elevii vor avea fişa nr. 1 pe bănci. Elevii vor fi rugaţi să completeze în jurul cuvântului Poluare cât mai multe cuvinte ce le vin în minte legate de poluare. Apoi se vor citi şi se va completa şi la tablă „razele“. Să completăm acum pe fişă o definiţie a poluării: Poluarea mediului este distrugerea echilibrului ecologic natural prin materiale şi substanţe toxice.

Observarea sistematică a interesului faţă de cele discutate

49

-

Care sunt efectele poluării? Care medii pot fi poluate?

Se completează fişele: - aer; - apă; - sol; - sonică Cum credeţi că se poluează? Se completează fişele schematic: 1. Solul: - aruncarea gunoaielor la întâmplare; - îngrăşăminte chimice în agricultură; - detergenţi; - insecticide folosite contra dăunătorilor; - ploi acide; - accidente industriale; - putrezirea unor animale; - incendii; - deşeuri agricole şi industriale. 2. Apa: - substanţe poluante aduse prin spălarea solului; - resturi animale şi vegetale; - ape menajere evacuate în ape curgătoare; - accidente navale cu scurgeri de petrol (Marea Neagră); - deversarea resturilor industriale; - ape fierbinţi din termocentrale. 3. Aer: - gaze; - fum; - praf; - cenuşă. 4. Alte tipuri de poluări: Sonică – poluarea prin zgomote puternice de orice natură.

Formativă prin probă orală a capacităţii de comunicare

Naturală: cutremure, vulcani, uragane, incendii, inundaţii, fulgere, furtuni, vânturi. Evaluare individuală Pe harta României se vor localiza cu steguleţe câteva localităţi şi zone cu mare risc de poluare: Tg. Mureş, Oneşti, Fieni, Medgidia, Bicaz, Râmnicu

50

Vâlcea, Doiceşti, Dunărea. Dacă am văzut cauzele şi efectele poluării mediului să găsim acum împreună şi câteva căi, măsuri de protecţie: - să învăţăm, încă de mici , cum să păstrăm curăţenia; - să nu rupem plantele, ci să plantăm cât mai multe; - să nu aruncăm deşeurile la întâmplare; - să nu facem zgomot mare; - să colectăm hârtia şi să o ducem la centre special amenajate; - să nu aruncăm gunoaie în apă; - să nu provocăm incendii etc. Elevii vor prezenta panourile şi obiectele pe care le-au făcut la alte activităţi, din materiale reciclabile. Vor prezenta portofoliile individuale. Aprecieri generale şi individuale. Vor fi notaţi elevii care s-au remarcat în mod deosebit.

Formativă

Globală privind modul de participare la lecţie Evaluare individuală

Realizaţi desene în care să redaţi forme variate de poluare.

51

FIŞĂ DE LUCRU I. Poluarea mediului este ___________________________________________________________ IIMedii poluate:_______________________________________________ III. Surse de poluare: a) Sol:

b) Apă:

c) Aer:

IV. Alte tipuri de poluări: - Sonică: - Naturală:

V. Măsuri de protecţie a mediului:

VI .Poluare:

52

RESURSE NATURALE Bogăţii naturale :

1. Podişul Transilvaniei 2. Munţii Apuseni 3. Delta Dunării 4. Munţii Poiana Ruscă 5. Suceava 6. Câmpia Română 7. Munţii Carpaţi 8. Podişul Getic 9. Munţii Dobrogei 10. România

stuf petrol păduri cărbuni granit gaze naturale minereu de fier mangan minereu nefieros frumuseţe, bogăţie

PROPUNATOR: INV. PASAT CARMEN , LIC. TEORETIC,,MIRON COSTIN” PASCANI, JUD.IASI

53

“Copilărie…puritate”
-eseuCopilăria este un tărâm magic. Este singurul moment al vieţii în care trăim totul la maximă intensitate. În care plângem şi râdem în aceeaşi zi, în care ne supărăm şi iertăm după câteva momente, în care suntem singuri şi totodată cu toată lumea. Copilăria este o lume fermecată, duioasă, dulce, lină, în care orice se poate întâmpla. Orice! Este vârsta la care suntem cel mai aproape de Dumezeu şi de toate tainele existenţei. Ne putem întâlni oricând cu balaurul cu şapte capete, cu zgripţuroaica cea haină, putem fi vrăjitori, eroi din filme sau benzi desenate, putem vizita orice loc din lume cu ochii minţii şi să credem cu tărie că am fost acolo cu adevărat... Copilăria e joc şi exuberanţă. Copiii zâmbesc des, se bucură de orice nimic care li se oferă, cred în Moş Crăciun şi în sacul său plin cu jucării, cred că mama şi tata sunt cei mai extraordinari părinţi din lumea asta...iubesc cu detaşare şi pasiune, roşesc atunci când greşesc, chiuie de bucurie atunci când cineva le îndeplineşte o dorinţă mult aşteptată. Copilăria este tot ce e mai frumos şi mai dulce din viaţa omului : inocenţă, iertare cu uşurinţă, cutezanţă şi vis înaripat. Copilăria este joc. Joaca este o formă de manifestare întâlnită la copii, prin joc încearcând să scape de rutină cu ajutorul imaginaţiei. Aceştia încalcă toate regulile impuse de raţiune, de natură, de tot ceea ce este realizabil, prin crearea unor personaje supranaturale pe care le comandă sau în locul cărora se pun chiar ei, impunând viziunea lor despre viaţă. Este de datoria noastră, a dascălilor, să le spunem poveşti, să le aşezam cartea în mână şi săi îndemnăm să citească, să le vorbim despre frumos şi bine, despre păsări şi fluturi, despre ceea ce a creat Dumnezeu. Copilul, prin natura sa dominant activă nu face discriminări între joc şi muncă, pentru că o activitate interesantă o face cu plăcere, ca pe un joc, iar în jocurile lor copiii includ adesea acţiuni de muncă. Maria Montessori ne spune : ,,copilul aspiră la acţiune. Dacă noi îi oferim mijloace de acţiune, îl facem fericit; dacă această activitate este şi utilă, ea va face ca nevoia de mişcare a copilului în loc să creeze dezordine, creează muncă’’. Întreaga activitate educativă din grădiniţă constituie un mijloc de ucenicie pentru educarea independenţei, autonomiei şi responsabilităţii fiecărui copil, prin care îşi formează o preţioasă zestre, pentru viaţa şi activitatea sa de mai târziu. Aici şi acum se formează deprinderi de ordine şi curăţenie, de a respecta munca sau jocul celuilalt. Copiii trebuie să găsească în grădiniţă ajutor, stabilitate afectivă, empatie, independenţă, repere morale de calitate, cooperare, ajutor reciproc, colaborare, prietenie şi dragoste. Copiii au felul lor de a vedea lumea şi sunt singurii cărora nu le este frică de viitor. Îşi zidesc fericirea pe visuri iar poveştile în care binele învinge răul fac parte din realitatea lor. Toate gândurile măreţe, toate invenţiile cu adevarat importante au izvorat din sufletul unui copil care a visat să-şi depăşească condiţia şi să impresioneze lumea demonstrând astfel că evoluţia societăţii depinde de ambiţia visului unui copil. Sunt copii care trebuie să lupte pentru apărarea propriilor drepturi, copii pentru care dragostea înseamnă atât de mult tocmai pentru că le lipseşte. Aceşti copii au nevoie doar de o şansă pentru a-şi demonstra valoarea. E atât de greu să ajungi la sufletul unui copil însă e o aventură care merită întradevăr trăită.

54

În fiecare din noi, în fiinţa noastră, într-un colţ al sufletului, bine ascuns, sălăşluieşte copilăria indiferent de vârsta pe care o avem. Să o redescoperim! Să ne reamintim fiecare etapă a propriei copilării şi vom înţelege mai bine bucuriile sau supărările, clipele de încântare sau dezamăgirile Micului nostru Prinţ , sau a Micii noastre Prinţese. Cunoscându-ne mai bine copilul, îl vom educa mai bine. Să deschidem împreună poarta copilăriei şi să mergem pe potecile ei pline de farmec. Reţeta pentru o copilărie frumoasă: se pune o rază de soare, o petală de trandafir, o stea strălucitoare, o picătură de ploaie, câţiva fulgi de nea, un curcubeu, un câmp înverzit, o mare nesfarşită, cântecul duios al mamei, vorba înţeleaptă a bunicii, apoi se amestecă totul cu zâmbetul tău cristalin, copile! Educ. Halciug Cipriana –Eliza Gradinita Vutcani,Vaslui

MATERIAL REALIZAT: prof. înv. primar, Deteşan Mirela Camelia

COMPONENTA: EDUCAŢIE PENTRU VALORI SUBCOMPONENTA: EDUCAŢIA PENTRU MEDIU TEMA: „Plantează un copac, dăruieşte o viaţă!“-Activitate de voluntariat prin
plantarea de puie i de arbori pe terenuri degradate. Activitate: Amenajarea unui spaţiu al comunităţii-Activitate de voluntariat prin plantarea de puie i de arbori, promovând Proiectului educaţonal „Plantează un copac, dăruieşte o viaţă!“ în cadrul Proiectului naţional „Şcoli pentru un viitor verde“ Data când a avut loc acţiunea: 01-04 aprilie 2011 Cine a participat: doamnele învătătoare coordonatoare de la GIMNAZIUL DE STAT „TRAIAN“, TÂRNǍVENI, jud. Mures, STRUCTURǍ: GIMNAZIUL DE STAT „DECEBAL“, BOBOHALMA, jud. Mureş, împreună cu membrii „Echipei verzi“, cât şi ceilalţi elevi din ciclul primar (7-11 ani/I-IV-34 elevi).

55

Obiectivul acţiunii: -dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă, a abilităţilor de comunicare, a abilităţilor de ledership prin implicarea în activităţi practice ecologice legate de împădurire a 60 de elevi din ciclul primar şi gimnazial din localitatea Bobohalma; din ciclul primar au participat 30 de elevi; -colectarea de informaţii şi aducerea acestora mai aproape de sufletele copiilor şi oamenilor, adaptându-le identificării problemelor ecologice ale comunităţii pentru protejarea naturii, pădurii şi a propriei sănătăţi; -cunoaşterea de către elevii ciclului primar al rolului pe care îl are Ocolul Silvic – de protejare a pădurii şi animalelor acesteia; -înţelegerea unor aspecte privind necesitatea reciclării hârtiei pentru salvarea pădurii; -adoptarea unei atitudini de prietenie şi respect faţă de animalele care trăiesc în pădure; -înţelegerea necesităţii protejării naturii în context European. Rezultatele acţiunii: incheierea unui protocol de colaborare cu Ocolul Silvic Luduş, jud. Mureş, reprezentat de domnul inginer Iouraş Marius-şef ocol, tehnician silvic Brudan Florentin, pădurar Iakab Francisk, pădurar Barbură Ioan; ACTIVITĂŢI EXTRAŞCOLARE în LUNA PĂDURII→15 MARTIE-15 APRILIE 2011 ∗ Activitate de voluntariat - mpãdurirea unei zone defrişate-Desfăşurarea lucrărilor de împădurire şi completări cu puieţi de frasin, paltin şi acăţ în data de 1 aprilie 2011 pe terenuri degradate-150 puie i, cu sprijinul reprezentanţilor Ocolului Silvic Toaletarea arborilor/pomilor -elevii şcolii noastre au aflat cum se fac lucrările de îngrijire a arborilor/pomilor livezii şcolii noastre, dar şi eventualele tăieri ale celor îmbătrâniţi sau care produc stricăciuni; Cură irea spa iului verde al colii de frunzele ve tede; implicarea părin ilor în tăierea gardului viu. Învăţămintele:

SFATURI VERZI! ∗ Pădurea, este numită „aurul verde“ al planetei, de-aceea trebuie să o protejăm i să-i ocrotim vie uitoarele! Schimbarea atitudinii la elevi, tineri, adulţi fa ă de mediu. ∗ Pădurea reprezintă un ecosistem complex. ∗ „Plantează un copac, dăruie te o via ă!“ ∗ Cum se plantează un copac i de ce trebuie să plantăm arbori sau pomi? ∗ Pădurea ne ajută să respirăm aerul curat i să trăim într-un mediu sănătos. ∗ Pădurea este cea care cură ă ca un filtru atmosfera de praf i de alte impurită i. ∗ Cu to ii putem contribui la salvarea „plămânului verde“.

56

Pentru zona de deal în care ne aflăm noi este recomandat frasinul, acă ul, ar arul, stejarul, ulmul, teiul. ∗ Puie ii din pepinieră se plantează primăvara. Ei trebuie să fie de mărime mijlocie. ∗ Tăierea pădurilor a redus spaţiul de creştere şi înmulţire a animalelor.
∗ Mediatizare: col ul verde, şcoală şi comunitatea locală

Activitătile eco au fost consemnate prin postarea/publicarea electronică lunară pe site-ul www.scolipentruunviitorverde.ro.
Director, prof. Mircea Vodă Coordonator 1„Echipa verde“, prof. înv. primar, Deteşan Mirela Camelia Coordonator 2 „Echipa verde“, înv. Rotar Silvia

IMAGINI DIN TIMPUL ACTIVITǍŢII - 01 APRILIE 2011
„Plantează un copac, dăruieşte o viaţă!“-Activitate de voluntariat prin plantarea de puie i de arbori pe terenuri degradate.

57

58

TABLOUL MUNCII NOASTRE, AMINTIRE VIE…

59

IMAGINI DIN TIMPUL ACTIVITǍŢII - 04 aprilie 2011

Director, prof. Mircea Vodă http://scolipentruunviitorverde.ro/page/380/

Coordonator 1„Echipa verde“, prof. înv. primar, Deteşan Mirela Camelia Coordonator 2 „Echipa verde“, înv. Rotar Silvia

60

Ne place sa pictam……!!!

Tulbure Adela- clasa a IV-a – Şcoala Galbeni Înv. Săndulache Daniela-Maria

Panţiru Mihaela- clasa a IV-a – Şcoala Galbeni Înv. Săndulache Daniela-Maria

Ţâmpu Roxana- clasa a IV-a – Şcoala Galbeni Înv. Săndulache Daniela-Maria Tulbure Adrian( copil cu CES)- clasa a IV-a Şcoala Galbeni Înv. Săndulache Daniela-Maria

61

PROIECT DE EXCURSIE
DATA ŞI DURATA EXCURSIEI : 11.06.2011 (o zi) TEMA EXCURSIEI: monumente culturale, istorice zone turistice din zona judeţului IASI ITINERAR: ONESTI-TG FRUMOS-IASI TIPUL EXCURSIEI : Excursie cu caracter intuitiv CLASELE: I-VIII a Scolii cu clasele I-VIII Caiuti ORGANIZATOR: prof. înv. primar: TOSA GABRIELA PARTENER: Agenţia TRANSMOLDOVA Onesti SCOPUL: -formarea unor reprezentări despre relief, ape, vegetaţie,faună, organizare administrativ- teritorială, activitate ecologică şi culturală a zonelor de pe traseul stabilit; -cultivarea sentimentelor de dragoste pentru frumuseţile, bogăţiile pământului românesc, pentru istoria acestui neam; -formarea unui comportament corect faţă de mediul înconjurător; -formarea unor deprinderi de comportare corectă, civilizată, de integrare în structura unui grup turistic, de cooperare şi respect. OBIECTIVE CADRU : de a recapitula, a aprofunda şi de a evalua locuri semnificative ale Bacăului; de a cultiva preţuirea şi dragostea pentru frumos, faţă de monumentele istorice şi culturale turistice vizitate, faţă de morala creştină şi faţă de natura ţării. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ: ♦ Analizarea aspectelor etnografice şi folclorice pe parcursul excursiei ♦ Aprecierea frumuseţilor florei şi faunei acestei parţi a ţării OBIECTIVE OPERAŢIONALE: -să identifice principalele elemente fizico-geografice ale zonelor vizitate(forme de relief, ape, vegetaţie, faună, tipuri de sol); - să observe obiectivele istorice, economice şi culturale; -să descrie obiectivele vizitate şi să argumenteze importanţa lor; - să manifeste interes pentru cunoaşterea frumuseţilor pământului românesc.

62

ITINERARIU: Biblioteca Central Universitara "Mihai Eminescu" Fondata de Vasile Lupu, ctitorita de Mihail Sturdza, Biblioteca "Mihai Eminescu" urmeaza bibliotecii Colegiului Trei Ierarhi si Bibliotecii Academiei Mihailene. Avand rang de biblioteca nationala, isi pastreaza caracterul de "universitara" inca din 1860. Biblioteca detine un valoros fond de documente. » Biserica Banu » Biserica Sfantul Nicolae Domnesc Fosta resedinta mitropolitana, monument istoric si de arhitectura religioasa. Cel mai vechi monument al Iasilor pastrat sub forma unei copii aproximativ exacte. Ctitorie a lui Stefan cel Mare. » Biserica Sfantul Spiridon » Bojdeuca "Ion Creanga" Casa din pitorescul cartier Ticau, Iasi, in care a locuit in ultimii ani de viata (1872-1889) marele povestitor Ion Creanga. Aici, la indemnul poetului Mihai Eminescu si-a scris intreaga opera: Povestile, Povestirile si Amintirile. » Casa Dosoftei- Muzeul Literaturii Romane Edificiu din piatra construit in a doua jumatate a secolului al-XVII-lea ce gazduieste Departamentul de Literatura Romana Veche al Muzeului de Literatura Romana si cel mai vechi manuscris continand Letopisetul atribuit lui Grigore Ureche. » Casa memoriala "Vasile Pogor" Casa "V.Pogor" este sediul muzeului ce are ca obiect literatura romana moderna si contemporana dar cu precadere perioada marilor clasici, a societatii literare "Junimea". Cladirea a fost construita in 1850 de catre vornicul Vasile Pogor, impreuna cu sotia sa Zoe. » Catedrala Mitropolitana Inaltata pe locul bisericii Stratenia, sub conducerea tehnica a arhitectului Iohan Freywald, ce inspirat de formele Renasterii tarzii va da nastere unei catedrale monumentale, dorinta Mitropolitului Veniamin Costachi. » Gradina Botanica Oaza de verdeata, organizata in 12 sectii, Gradina Botanica este cea mai veche din tara, loc de agrement si odihna, cuprinzand o suprafata de 105 hectare, fiind una din cele mai mari gradini din lume. » Manastirea Cetatuia Construita de Gheorghe Duca, domnul Moldovei, intre anii 1669 si 1672, ansamblul manastirii Cetatuia e format din biserica cu hramul Sf. Apostoli Petru si Pavel, ce reprezinta atractia principala, turnul clopotnita, casa domneasca, sala gotica, baia sau cuhnia si corpul de chilii. » Manastirea Frumoasa Costruita intre 1726-1735 de catre hatmanul Melinte Balica, biserica poarta Hramul Sfintii Arhangheli Mihai si Gavril. » Manastirea Galata Manastirea Galata e ctitorita in secolul al XVI-lea, de domnitorul Petre Schiopul pe una din cele sapte coline ale Iasului, cu fortificatii si un impresionant turn la intrare. » Manastirea Golia 63

Ctitorie a logofatului Ioan Golia, "stralucita si bogat inzestrata", ce poarta hramul "Inaltarea Domnului", reprezentand o imbinare a stilului gotic cu cel bizantic. Turnul Goliei asigura turistilor o panorama splendida asupra "orasului celor sapte coline." » Manastirea Sfintii Trei Ierarhi Ctitorie a domnitorului Vasile Lupu construita intre 1637-1642. Biserica ce "nu-i chip s-o descrii cu limba sau cu pana". Zidurile sale sunt veritabile broderii in piatra. Insemnat centru cultural al Moldovei din sec. XVII, adaposteste astazi osemintele lui Dimitrie Cantemir si ale lui Al.I.Cuza. » Muzeul de Istorie Naturala » Muzeul Mihai Eminescu Conceput de catre arhitectul Virgil Onofrei, muzeul Mihai Eminescu a fost deschis cu prilejul centenarului mortii poetului, ?n 1989, in Parcul Copou. » Palatul Culturii Ridicat pe ruinele Curtii Domnesti vreme de 2 decenii, inaugurat de regele Ferdinand si construit dupa planurile arhitectului I.D.Berindei in stil neogotic flamboyant. » Palatul Roznovanu(Primaria) Construit acum un secol si jumatate, Palatul Roznovanu, actualul sediu al Primariei e o cladire impresionantă prin somptuozitate şi prin fastul interioarelor fiind construit dupa planurile aceluiasi arhitect care a proiectat si Catedrala Mitropolitana. » Parcul Copou Gradina Copou este cel mai vechi parc din Iaşi, situat pe dealul Copoului si amenajat sub indrumarea domnitorului Mihail Sturza. » Teatru National Monument de arhitectura apartinand celebrilor arhitecti Fellner si Helmer construit pe locul vechii primării, ?ntre anii 1894 şi 1896, considerată a fi cel mai vechi şi cel mai frumos lăcaş de acest gen din ţară. » Universitatea "Al.I.Cuza" Fondata la 26 octombrie 1860 e inlocuita in 1897 de cladirea actuala, o imbinare a stilurilor clasic si baroc, dupa planurile arhitectului Louis Blanc. Renumita pentru faimoasa "Sala a pasilor pierduti." 1. PREGĂTIREA EXCURSIEI 1) ANUNŢAREA TEMEI efectuarea ei 2) PREGĂTIREA ELEVILOR pentru această excursie se face în cadrul unei lecţii, cu care ocazie cadrele didactice arată scopul excursiei, traseul cu punctele cele mai importante, se precizează materialele necesare fiecărui elev pentru activitatea desfăşurată precum şi echipamentul adecvat acestei activităţi extraşcolare . ▪ Elevii sunt însoţiţi de cadre didactice. ▪ Se stabileşte mijlocul de transport - autocarul, banii necesari pentru vizitarea obiectivelor turistice şi transport fiind suportaţi de către părinţii 64 : cu cel puţin două săptămani înainte de

elevilor. ▪ Se aminteşte că informaţiile dobândite în timpul excursiei vor fi valorificate în cadrul unei lecţii de evaluare – recapitulare. 1.DESFĂSURAREA EXCURSIEI • La data şi ora fixa (SAMBATA, 11.06.2011, ora 8.00 ) elevii se adună în curtea şcolii. Se face prezenţa şi se anunţă itinerarul . 2. SISTEMATIZAREA CUNOŞTIINŢELOR 1) Ce itinerar am parcurs ? 2) Alcătuiţi un ,, Album al clasei ” cu imaginile care v-au impresionat cel mai mult. În timpul excursiei pot fi folosite toate metodele de învăţămînt, însă observaţia, comparaţia, învăţarea prin descoperire, problematizarea, demonstraţia, interdisciplinaritatea se situează pe primul plan.

IMAGINI DIN MINUNATUL ITINERARIU

65

66

Poveste veselă
A fost odată, ca niciodată, că de n-ar fi ...nici eu n-aş şti... Au fost, după cum vă spuneam, Ţara Legumelor şi Ţara Fructelor, două ţări frumoase şi mari , dar nu o să vă vină să credeţi, ele erau tare triste. Şi iată de ce: Lumea Legumelor avea de peste douăzeci de ani la domnie pe Regele Cartof, dar acesta nu-şi găsise încă perechea...Prin faţa lui s-au perindat Roşii rumene în obraji, Vinete trase prin inel,Conopide care aveau mii de fuste la întrecere cu Verzele...Nimeni însă nu i-a fost pe plac. Regele Cartof şi-a trimis atunci mesagerii lui, Cavalerii de Ceapă,pe care toată lumea îi respecata pentru mustăţile lor lungi , să –i gasească o mireasă. Cavalerii de Ceapă şi-au luat misiunea în serios şi, conduşi de un alai sprinten de ridichi, au pornit la drum. Au scăpat cu dibăcie de oierii care tocmai făcuseră caşul şi tare i-ar mai fi asortat pe o farfurie, dar nimic nu-i putea opri din cale. După o lungă călătorie au ajuns pe un tărâm al fericirii: Ţara Fructelor! Aici bananele erau prietene cu portocalele, merele şi perele jucau ping-pong cu nucile, prunele stăteau mai timide şi se uitau cu invidie la gutuile rotofeie şi pufoase. Cavalerii noştri au fost primiţi împărăteşte la palat, unde domnea Regele Harbuz. Auzind cerea lor, măretul rege s-a sfătuit cu înţeleptele Piersici şi au hotărât că cea mai potrivită pentru Regele Cartof ar fi Prinţesa Kiwi. Aceasta locuia împreună cu fratele Lămâie pe Tărâmul Exotic. Dar , ca să ajungă acolo, Cavalerii de Ceapă aveau de trecut înot prin Marea de Sirop...De teamă că îşi vor uda frunzele, au navigat într-un bol de sticlă ,având ca vâsle nişte linguriţe . Ajunşi aici, au gasit-o pe Prinţesa Kiwi ascunsă în palat, de teamă să nu o sacrifice oamenii pentru a domni liniştea în Ţara Fructelor Exotice.Cavalerii, buni diplomaţi, au reuşit să o convingă însă să se arate , doar arătându-i poza Regelui Cartof înregistrată pe telefonul mobil. -Vai,zise prinţesa, dar cine e acest minunat Kiwi? Probabil e tare înţelept ,din moment ce nu are deloc păr!!! -El e regele nostru, au zis Cavalerii, şi am venit să te cerem de soţie şi să mergi în Ţara Legumelor să fii regină! Foarte încântată, Prinţesa de Kiwi pe care, trebuie să recunoaştem n-o mai ceruse nimeni până atunci, a plecat în lunga călătorie, după ce a primit binecuvântarea Regelui Harbuz şi a Reginei Căpşunica. Ajunşi la destinaţie, Cartoful rămase mut de uimire cât de frumoasă şi pufoasă era Prinţesa şi a comandat un dans al Păstăilor graţioase. Cele două ţări s-au înfrăţit construind un pod suspendat de frişcă şi o autostradă de maioneză, astfel încât să se poată întâlni mai des în meniul oamenilor... Şi-am încălecat pe-o pară Ţie ţi-am spus prima oară... Şi-am încălecat pe-o prună Ţi-am zis o minciună bună! Inv.Pasat Carmen LicTeoretic,,Miron Costin,,Pascani 67

Copilăria
Copilăria este asemeni unui mugur care prinde viaţă. Ea este plină de veselie,jocuri şi speranţă, Este ca o multicoloră şi parfumată floare, În viaţa unui om este o pată de culoare. În copilărie, Descoperim lucruri noi şi surprinzătoare, Ascultăm cu atenţie poezii şi povestioare, Ne încântă splendoarea şi frumuseţea naturii, Simplitatea şi cântecul duios al privighetorii. Eleva, Terchescu Denisa,clasa a IV-a,prof.înv.primar. Alexe Luminiţa-Erna,Şcoala cu Clasele I-VIII Cornăţel-Urecheşti,jud.Bacău

Ce este copilaria?
Copilăria e dulceaţa vieţii. E roua pură-a dimineţii. E pasăre liberă sub soare, E limpezime, e candoare. E grija mamei, fără margini, Gânduri dragi, pe multe pagini. Prinţi, prinţese, Feţi-Frumoşi Pentru noi, cei curioşi. E- o poveste nesfârşită.... An de an mai primenită. E cântec, joc şi voie bună Prinse într-o mândră cunună! Fericiţi suntem cu toţii Şi bunicii, şi nepoţii. S-o trăim în linişte şi pace! Copilăria nu se mai întoarce! Murgu Elena cl. a IV- a Şcoala cu cl. I-VIII Caiuti,jud. Bacau Învăţătoare Leon Claudia

68

Judecata animalelor
(scenetă) Liniştea pădurii nu era niciodată tulburată de ceva deosebit. Păsările cântau vesele, animalele porneau şi ziua şi noaptea la vânătoare, copacii înmugureau şi înfrunzeau apoi din belşug. Chiar şi vântul îşi schimba arareori drumurile zbenguindu-se încâlcit printre arbori; chiar şi cărările umbrite erau obişnuite cu paşii mărunţi ai copiilor culegători de ciuperci sau ai vânătorilor iscusiţi. Dar astăzi liniştea s-a destrămat: - Măria ta, nu mă trimite la moarte! Se auzea strigătul disperat al unui ţăran care, mai mult împins decât tras de către un grup de animale, era dus înaintea împăratului. - Da care-i pricina, măi omule, de te-au adus legat aici? Ai furat? Ai omorât cumva? - Da! Da, Măria ta! La moarte cu el! strigau vietăţile ce-l ţineau nemişcat pe bietul ţăran. - Cum aşa?! Auzi, măi? Ia să auzim de la tine ce-ai făcut, apoi stăm să judecăm. - Să vezi, Împărate slăvit, zise omul plin de năduf şi speriat de aşa adunare, azi dis-de-dimineaţă am pornit prin pădure, aşa doar să strâng nişte amărâte de vreascuri, nişte beţigaşe, ca cele adunate de păsări pentru cuib, să le duc acasă la ai mei. Am zece copilaşi, Măria ta, zece guri de hrănit şi lemne… nici cât un pai! - Şi? Şi? Zi-i mai departe, că doar nu te-au adus aici aceşti nemulţumiţi numai pentru atât. - Şi cum strângeam eu aşa, o creangă uscată, un vreasc rupt de vânt, ajung într-o poiană luminoasă şi văd un copac mare, mare, dar tare bolnav. - Cum de ai ştiut tu, un om nătâng şi vai de capul lui că era bolnav? - Păi cum să nu ştiu, dacă avea o gaură mare cât capul meu, adică o scorbură adâncă până în măduva capului… Şi m-am gândit eu, m-am tot gândit să nu-l las să se chinuie şi să sufere, ci mai bine-i curm zilele. -Şi? Ce-ai făcut? Ai chemat doctorul? - Nu, Măria ta! Nu…L-am tăiat şi gata! - La moarte cu el! La moarte! Strigară şi mai tare animalele dornice de răzbunare. - Da ce ţipaţi aşa? Ia spune tu, vulpeo! - Păi, Mărite împărat, jos între rădăcinile cele groase ce ieşeau deasupra pământului, cât mâna de groase, aveam o vizuină călduroasă şi drăguţă cu doi vulpişori în ea. Dar omul acesta mi-a distrus casa şiam rămas cu puii pe drum… - Iar eu, Măria ta, zise veveriţa cea roşcată şi veselă de obicei, aveam adunate sute de alune în scorbura cea mare şi locuiam acolo de-o viaţă cu familia mea, iar acum s-a ales praful de toate. - Da, zise o pasăre tristă cu lacrimi ca roua în ochişorii ei negri, eu aveam cuibul bine prins de crengi şi ferit de vânturi şi ploi, iar astăzi cuibul e stricat şi bieţii mei puişori sunt căzuţi în iarbă cu aripile rupte. - Măria ta! Măria ta! zise regina albinelor sălbatice, aveam un roi prins de trunchiul cel gros, iar mierea noastră dulce şi bună ne hrănea şi pe noi, şi pe Moş Martin. Vai şi-amar de noi acum că ne-am împrăştiat în lume. - Ei, mai omule, vezi ce-ai făcut? Ai omorât copacul, dar ai lăsat pe drumuri atâtea vietăţi. Dacă ar face toţi aşa, ce s-ar alege cu aceste biete fiinţe, care nu-şi pot apăra viaţa decât ascunzându-se în pădure? - Iartă-mă, Măria ta! Iertaţi-mă toţi! Nu voi mai tăia niciun copac cât voi mai trăi! - Nu-l ierta, Mărite împărat! Cine greşeşte o dată şi nu-i pedepsit , mai încearcă încă o dată! - Şi ce să facem cu el? Cum să-l pedepsim? - Păi...să ne facă fiecăruia câte o casă! - Cum??? Ştiţi că e sărac şi nu poate. - Ba poate! Ba poate! - Pentru fiecare dintre noi să sădească un pom, în care să ne facem culcuşuri pentru noi şi copiii

69

noştri. - Da! Da! Să ne facă o casă. - Un copac! O casă! Un copac! O casă! - Te prinzi, măi omule? Ce zici? - Ce să mai zic? Aşa o să fac, iar în urma mea va rămâne o frumoasă pădure!

Inv. Carmen Pasat LicTeoretic,,Miron Costin,,Pascani

O zi de vară
Soarele binevoitor scaldă natura într-o ploaie caldă şi deasă de lumini.Pe crengile cu frunze nenumărate stau cireşele roşii ca sângele,legănate de bătaia vântului dulce al dimineţii.Privighetoarea,trezită de razele aurii ale soarelui ,îşi începe melodiosul ei cântec.Pe iarba verde şi fragedă sare un iepuraş timid,curios să observe răsăritul feeric al soarelui.Pomii tremură sub undele vântului. O floare cu petalele trandafirii şi cu potirul galben spuse: -Ce zi splendidă!Nu-i aşa ,lăcrămioarelor? -Noi ne desfătăm în lumina şi căldura soarelui ,dar nu avem prea multă nevoie de el,grăiră lăcrămioarele în cor. -Cui nu-i place?!adaugă floarea. -Mie nu-mi place!Mă încântă răcoarea nopţii liniştite şi lumina stelelor strălucitoare, zise regina-nopţii. -Auzi la ea!Nu te mai băga,mai bine taci! -Nu vă admir deloc!interveni regina-nopţii şi se întoarse supărată într-o parte. Florile au lăsat-o în pace şi discutau în şoaptă. O fiinţă cu aripi de fluture apare în codru.Vântul îi suflă pletele castanii,iar pe faţa sa sclipesc ochii albaştri,obrajii rumeni şi buzele roşii .Este îmbrăcată într-o rochie cusută cu flori.Păsărele se aşază pe umărul său.Pe cap poartă o coroniţă de aur ,iar în picioare pantofi cu smaralde.E Zâna Florilor!Roteşte bagheta şi dispare, lăsând un parfum înmireamat. Fluturaşi cu aripi subţiri ca pânza de păianjen apar.O căprioară, cu botul umed şi

70

ochii de mărgean ,fuge la un izvor cu apă limpede şi rece.Pe cerul senin ca albăstrelele ,o rândunică îşi învaţă puii să zboare. În amurg, soarele oferă un spectacol unic cu lumini multicolore şi nori purpurii. Treptat,razele sale dispar şi începe peisajul fermecător al nopţii. Eleva, Terchescu Denisa,clasa a IV-a,prof.înv.primar. Alexe Luminiţa-Erna Şcoala cu clasele I-VIII Cornăţel-Urecheşti, jud.Bacău

În excursie
Soarele kilometri. Copacii de pe marginea şoselei ne atrag spre ei şi apoi,ca într-un joc , ne alungă mai departe când şi când te fac să crezi că mai departe nu se poate şi apoi, la stânga ori la dreapta,şoseaua ne scoate din încurcătură.Sat după sat şi casă după casă ,imaginile vin una după alta, înşirate ca într-o cunună. Braşovul-veche şi bogată aşezare aflată la poalele munţilor-ne trezeşte din filmul cu imagini fără sfârşit.Ici,blocuri din beton şi sticlă,colo ,case de meşteşugară ai breslelor de altădată;dincolo citeşti istoria pe zidurile vechilor metereze.Paşii te poartă pe strada sforilor.La Biserica Neagră te gândeşti la Cerbul de Aur ,mai departe ocoleşti pe strada lungă spre Piaţa Sfatului să vezi „Junii Braşovului”. Paşii te vor duce fără multă trudă spre Parcul Zoologic gândindu-te că mai ai multe de văzut.De foame,de sete,poposeşti la un suc şi o prăjitură sub o umbrelă la o terasă.Timpul nu te lasă să zăboveşti prea mult,te aşteaptă un drum la fel de lung precum a fost la venire. Soarele îşi ascunde ultimele raze dincolo de zare şi porneşti spre casă pe sub bolta de stele. Elev, Butucaru Mihnea-Alexandru, clasa a IV-a,prof.înv.primar. Alexe Luminiţa-Erna Şcoala cu Clasele I-VIII Cornăţel-Urecheşti,jud.Bacău e sus, cerul e de-un albastru

strălucitor,iar roţile maşinii înghit kilometri după

Vara
Luna mai e pe cale să se sfârşească.În locul ei va veni luna iunie,prima lună a verii.Vara,soarele arzător,cu razele lui fierbinţi încălzeşte pământul şi grânele lui aurii.Înfloresc şi mai multe flori şi se coc fructele.Gâzele şi animalele stau întinse la umbră , pe când copiii se

71

joacă ,iar adulţii trebăluiesc.Irba e din ce în ce mai multă şi din ce în ce mai pufoasă. Copiii iubesc vara fiindcă,o dată cu ea ,vine vacanţa mare.Unii merg la mare,alţii la munte.Cei care stau acasă merg la scăldat sau la pădure,distrându-se de minune.Toţi sunt fericiţi. Lunile verii sunt minunate! Eleva, Blaga Ana Maria, clasa a IV-a,prof.înv.primar. Alexe Luminiţa-Erna,Şcoala cu Clasele I-VIII Cornăţel-Urecheşti,jud.Bacău

Vara
Vara cea mult aşteptată, Multe bucurii ne-arată. Vine-ntr-o caleaşcă de flori, Iar vestea sosirii ei face furori. Cireşele roşii se coc, Culegem florile de soc, Vine vacanţa mare, Ne bucurăm mai mult de soare. Ne bronzăm pe litoral, Stăm la parasolar, Ne scăldăm în apa mării, Privim un pescăruş pe-ntinsul zării. Plecăm în drumeţii Să explorăm munţii, Mergem la bunici, Pe al căror acoperiş este un cuib de cocostârci. Terchescu Denisa,clasa a IV-a,prof.înv.primar. Alexe Luminiţa-Erna,Şcoala cu Clasele IVIII Cornăţel-Urecheşti,jud.Bacău

Vara în pădure
Când este cald,în pădure Miroase a fragi şi mure. Flori parfumate o împodobesc Şi albinele harnice roiesc. Este scăldată în trilurile păsărelelor, Şi înfrumuseţată de aripile firave ale fluturaşilor. Un izvor liniştit susură, Iar arborii de lumina soarelui se bucură. Eleva, Terchescu Denisa,clasa a IV-a prof.înv.primar. Alexe Luminiţa-Erna Şcoala cu clasele I-VIII Cornăţel-Urecheşti,jud.Bacău 72

VACANŢA MARE
Va sosi Vacanţa Mare O aştept cu nerăbdare. Iar acum când e venită, Eu sunt tare fericită. Soare, mare, munte ,parcuri şi bunici , Toate ne întâmpină. Joaca, voia bună şi tot ce e pe-aici Vin acum să ne încânte. Eleva, Maftei Cosmina-Maria, clasa a II-a Şcoala cu cls.I-VIII Sireţel, locaţia Slobozia I-VIII Inst.Maftei Viorica Ne jucăm, zburdăm prin iarbă, Fără griji şi teme. Ghiozdanul ne-aşteaptă-n cui De unde-om veni hai-hui. Dar timpul uşor se scurge, Cu picioare lungi vacanţa fuge. Şi ne lasă un răvaş, Că şcoala-ncepe mintenaş.

Vara
Este o zi frumoasă de vară . Soarele blând arunca cu suliţe de argint pe pămâtul fin.În câmpia aurie insectele lucrau.Pomii încărcaţi în lumină şi culoare îşi arătau frumuseţea.Era fermecător.Păadurea umbroasă ocrotea vietăţile ei.Pe pajişti odihnitoare florile te întămpinau cu parfumul lor îmbătător.Cerul se dogoreşte. Adie un vânt călduţ.Eu ieşisem la joacă.Obrajii îmi erau roşii şi ochii senini.Soarele mă dojenea cu razele sale fierbinţi ce coceau grânele.Fiica cea mai strălucitoare a anului mă îmbrăţişase cu căldură .Eu adormisem.Ea mă legăna încet şi eu scoteam vorbe vrute şi nevrute iar ochii mi se închideau încetişor. Cea mai frumoasă zână venea cu o mireasmă-n grai .Ce frumoasă e vară! Eleva, Prună Elena-Denisa, clasa a II-a A Şcoala cu clasele I-VIII Sireţel-Iaşi Prof.înv.primar,Dulgheru Mariana

73

CE ESTE COPILARIA?
Copilăria e dulceaţa vieţii. E roua pură-a dimineţii. E pasăre liberă sub soare, E limpezime, e candoare. E grija mamei, fără margini, Gânduri dragi, pe multe pagini. Prinţi, prinţese, Feţi-Frumoşi Pentru noi, cei curioşi. E- o poveste nesfârşită.... An de an mai primenită. E cântec, joc şi voie bună Prinse într-o mândră cunună! Fericiţi suntem cu toţii Şi bunicii, şi nepoţii. S-o trăim în linişte şi pace! Copilăria nu se mai întoarce!

Eleva, Roşu Ioana-Andreea - cl. a IV a Şcoala cu cls.I-VIII Sireţel, locaţia Slobozia I-VIII Inst.Maftei Viorica

Vino, vino, dragă vară!
Vino, vino, dragă vară Noi cu drag te aşteptăm De cu zori şi până-n seară Tot pe –afară să zburdăm! Fructele se coc la soare Alergăm din floare-n floare. Iarba creşte ne-ncetat Vară, vară, dragă vară Tare mult te-am aşteptat. Eleva, Gîrbea Sînziana, clasa a II-a Şcoala cu cls.I-VIII Sireţel, locaţia Slobozia I-VIII Inst.Maftei Viorica

74

Copiii din lumea-ntreaga
Copiii toţi din lumea-aceasta Se nasc cu suflet bun, curat, Se nasc ca feţi frumoşi si cosânzene, Precum Dumnezeu i-a creat. Vegheaţi, vegheaţi copilăria, Să fie pace pe pământ, Să-nveţe ce-i viata, ce-i iubirea, Căci soarele zâmbeşte, luminând. Copii cu feţele de înger, ca spicul, ca de abanos Aşa cum ei pe lume vin, sunt darul cel miraculos. Elev, Babătă Iustin - cl. a IV a Şcoala cu cls.I-VIII Sireţel, locaţia Slobozia I-VIII Inst.Maftei Viorica

75

FETIŢA MEA Rază de lumina-n casă Ţinută de mine-n braţe, Îngrijită cu mult dor Puiul mamii puişor. Eşti frumoasa şi senină În casa mi-aduci lumină. Când te văd in jurul meu, Inima-mi saltă mereu Şi mă rog,Doamne,la tine S-o ajuţi să-i fie bine. Sunt atât de bucuroasă Când văd că e sănătoasă. Ed. Danc Mihaela Elena G.P.N. SARBI, Com. ILIA, Jud. HD

Bucurii copilărești Sunt un copil fericit Și sunt foarte mulţumit! Mama multe m-a-nvăţat Și frumos eu m-am purtat. Eu mă bucur foarte tare Când primesc o notă mare, Și sunt foarte mulţumit De succesul dobândit! Eleva, Timaru Diana

76

O zi din viaţa unui copil fericit Într-o zi frumoasă de primăvară am mers în părculeţ. Acolo m-am întâlnit cu mai mulţi prieteni . După ce ne-am jucat, am fost împreună la un magazin din apropiere. Neam cumpărat bomboane și caramele. Deodată, cerul s-a acoperit de nori. Ne-am hotărât să plecăm acasă. Deja se făcuse târziu. Ne-am revăzut spre seară la biserică, la Calea Sfintei Cruci. Eu sunt și ministrant. Am ascultat cu evlavie și atenţie predica părintelui. Acasă mă așteaptă întotdeauna părinţii mei. Mă ocrotesc și mă iubesc. Aceasta a fost o zi din viaţa unui copil fericit! Elev, Pișta Adi În familie Sunt un copil fericit Și mă bucur foarte tare Că părinţii mă iubesc Și pe mine mă-ngrijesc! Ei muncesc mult pentru mine, Ca să-mi fie mie bine, Să am tot ce îmi doresc, Pentru că ei mă iubesc! Eleva, Chicea Diana Fericire în familie Mă numesc Vacaru Valeriu , am nouă ani și sunt un copil fericit! De ce mă consider fericit? Am o familie bună, cu care mă mândresc. Mama mă duce la Palatul Copiilor. Acolo merg la Cercul de pictură și la Cercul de muzică instrumentală – orgă. Îmi place mult să desenez și să cânt. Cele două surori ale mele mă sprijină tot timpul. Mă ajută la lecţii, dar când nu au timp nici ele, mama este cea care mă îndrumă, iar uneori și tata. Eu sunt cel mai fericit băieţel din lume. Asta pentru că Dumnezeu a rânduit să mă nasc într-o familie unită! Elev, Vacaru Tiberiu Copilărie fericită Eu am nouă ani. Îmi place să mă plimb cu bicicleta pe uliţă, să merg la școală și s-o vizitez pe bunica. 77

Sunt fericită mereu….atunci când iau note bune (și iau numai note bune), când am ora de mate, când mă joc cu prietenii, când vine primăvara, când trec ușor la un nivel superior la jocurile de pe calculator… Îmi fac timp s-o ajut și pe mama la treburi, chiar dacă unele sunt grele. Mă simt bine când fac o faptă bună. Sunt mereu un copil vesel și mulţumit! Eleva, Farcaș Ioana Recunoștinţă Mă numesc Farcaș Ana Maria și sunt singură la părinţi. Dar nu de asta mă consider un copil fericit. Mulţumesc Bunului Dumnezeu că m-a creat și că am părinţi buni, care să mă iubească! Părinţii mei muncesc amândoi pentru mine, ca eu să am tot ce îmi doresc. Mă rog pentru ei să aibă sănătate ca să poată munci, să mă poată îngriji. Eu le răsplătesc eforturile cu dragoste, ascultare și respect! Eleva, Farcaș Ana Maria Chipul copilului fericit Un copil nu poate fi fericit dacă nu are părinţii lângă el. În lume sunt mulţi copii singuri și nefericiţi, care nu au ce mânca, nu au unde dormi, nu sunt iubiţi. Copilul care are părinţi este fericit. Dar și el, la rândul lui, trebuie să-i iubescă și să-i respecte. Fericiţi sunt și cei care au frăţiorii sănătoși. Eu am chipul copilului fericit! Eleva, Tulbure Adela Sunt un copil fericit! Acasă îi am pe toţi lângă mine, La școală totul merge bine… Oare ce mi-aș mai putea dori? A, da, o mulţime de jucării! Dar, stai… De jucării vitrina e plină, Ursuleţul în oglindă privește, Iar peste toată camera Regina-păpușă domnește! Așa că, foarte bine m-am gândit: Nu am tot ce-mi trebuie Ca să fiu un copil fericit? Eleva, Balan Ema

78

Fericire Sunt un copil fericit, Că-n familie sunt bine venit, Mama, tata mă iubesc Și cu drag mă îngrijesc! Pisicuţele din curte Sunt și ele fericite, De la școală când mă-ntorc Mă întâmpină cu dor. Bunicuţa mea cea dragă Bomboane îmi dă mereu, De la joacă mă întorc Zilnic veselă și eu! Eleva, Budău Ana Maria Un copil e fericit… Un copil e fericit Atunci când este iubit De părinţi, fraţi și bunici, Chiar de face pozne mici. Fericirea lui nu are asemănare, Când asemenea unui om mare Poate ajuta în gospodărie Cu atât de multă bucurie! Eu sunt cel mai fericit Că sunt mic și sunt iubit Și doresc să fiu mereu “Steluţa” părinţilor mei! Elev, Bendic Adrian

79

Ţara Copilăriei Ţara Copilăriei este o țară plină de bucurie și veselie. Copiii sunt fericiți că nu duc lipsă de nimic. Trăiesc alături de personajele din desene animate. Nu au de învățat, nu au de făcut teme!!! Fetițele se joacă de dimineață până seara cu păpușile iar băieții se întrec cu mașinuțele și joacă mingea.Unii se cred voinici și mari luptători, asemenea eroilor din filmele animate. Fetele vor să fie cochete ca niște prințese. Oare de ce nu toți copiii nu au dreptul să intre în Ţara Copilăriei?! Eleva, Tulbure Adela – clasa a II-a Școala cu Clasele I-VIII, Galbeni, jud. Bacău Înv. Săndulache Daniela Maria

Copilăria La noi în țară mereu să fie Iubire, pace, veselie, Să fim uniți toți pe vecie Și să trăim în armonie! Copilăria-i rază de soare Care te mângâie mereu Și îți aduce alinare La bine și la greu. Tot în jur e minunat, Avem tot ce am visat, Vrem să fim mereu uniți, Și de rele ocoliți! Elev, Vacaru Tiberiu– clasa a II-a Școala cu Clasele I-VIII, Galbeni, jud. Bacău Înv. Săndulache Daniela Maria O zi specială Eu o să vă povestesc despre cea mai frumoasă zi din viața mea… M-am trezit foarte devreme, din cauza emoțiilor. M-am îmbrăcat în costumul cel nou, cumpărat pentru această zi. Mi-am îndreptat pașii spre biserică. Toți colegii mei erau în curte. Fetițele, în rochițe albe, parcă erau niște îngerași.Cred că aceasta a fost singura zi în care ne-am străduit cu toții să fim foarte cuminți. Eu nu sunt un copil. Mă supăr când mă mai necăjesc unii.

80

Am ascultat cu evlavie Sfânta Liturghie. La sfârșit ne-am împărtășit pentru prima dată în viață. Părintele ne-a lăudat și ne-a spus că merităm să-l primim în inimă pe Iisus Christos. La urmă am dat spectacol și am făcut fotografii. Am primit cadouri. Pentru toți copii clasei a II-a a fost o zi specială! Elev, Cîrjă Teodor– clasa a II-a Școala cu Clasele I-VIII, Galbeni, jud. Bacău Înv. Săndulache Daniela Maria Vine vara! Vine vara, bine-mi pare, Aduce vacanța mare! Vara este minunată, Vara este fermecată, Vara este fericită Și cu flori împodobită. Toate plajele sunt pline De copii și de părinți, Este cald, vor înghețată, Numai să fie cuminți!… Panțiru Mihaela Andreea– clasa a II-a Școala cu Clasele I-VIII, Galbeni, jud. Bacău Înv. Săndulache Daniela Maria O zi deosebită Locul copilariei mele este Galbeni. Stau împreună cu bunicii mei. Sunt uneori trist pentru că mama e aproape mereu plecată în Italia. La sfârșitul unei săptămni, bunica a hotărât să mergem într-o vizită specială . Am avut prilejul de a o vedea pe bunica și prietenele ei stând într-o încăpere mare. Fiecare lucra ceva: fie țesea, fie torcea, ori împletea. Mâinile lucrau cu îndemânare, dar gura nu le tăcea. Mai glumeau, îsi răscoleau amintirile, cântau sau se rugau împreună. În drum spre casă m-am gândit la cele observate Am promis că voi mai merge și altădată. Poate îmi voi lua și motanul, pentru a se putea juca cu ghemele. Cochior Cristian clasa a II-a Școala cu Clasele I-VIII Galbeni, Bacău Înv. Săndulache Daniela Maria

81

Lunile verii Vine cu cireşe-n dar Luna iunie cireşar Ne trimite la plimbare Trei luni în vacanţa mare. Soarele-i toropitor Este iulie cuptor Marea caldă ne aşteaptă Muntele la drum ne-ndeamnă. Fructe multe şi legume Toate proaspete şi bune August luna lui gustar Vara-ncheie aşadar. Eleva, Tupiluş Elena, clasa a II-a A Şcoala cu clasele I-VIII Sireţel-Iaşi Prof.înv.primar, Dulgheru Mariana Ai carte, ai parte! ,,Ai carte,ai parte!’’ Este proverbul pe care adeseori mi l-au spus ca îndemn învăţătorii,părinţii şi bunicii. Mi-amintesc şi acum cu plăcere prima mea carte de colorat.Aveam vreo cinci anişori.Am răsfoit-o cu mare nerăbdare . Imagini după imagini se vedeau prin faţa ochilor mei.Am colorat imagini rând pe rând:,,Capra cu trei iezi ‘’ , ,,Alba-ca-Zăpada’’ şi alte poveşti. O alta zi specială pentru mine a fost prima zi de şcoală . În clasă mă aştepta pe bancă ,,Abecedarul’’. Când l-am văzut,m-am dus în bancă curioasa să mă uit pe el. Prin faţa ochilor îmi treceau fel de fel de semne întortochiate.Doamna învăţătoare ne-a spus că în anul acesta şcolar vom învăţa să deszlegăm tainele textelor literare .Vom învăţa mai întâi literele ,pentru a citi si a scrie. Vacanţa venise şi am fost la mare. A trecut şi vacanţa şi iar am început şcoala.Într-o oră de Literatura pentru copii, doamna învăţătoare ne-a citit povestea ,,Omul de zăpadă’’ de Hans Hristian Andersen ,dar nu a reuşit să ne-o citească toată .Eu am fost curioasă sa vad cum se termină şi am rugat-o pe mama să mi-o cumpere. De atunci citesc mereu cărţi din care aflu lucruri interesante. Sunt sigură că cine citeşte la tinereţe va şti cât mai multe pe tot parcursul vieţii!Tot ceea ce ştii stă întipărit acolo ,în minte şi nimeni nu îţi poate lua comoara. Eleva, Blaj Alexandra-Iuliana, clasa a II-a A Şcoala cu clasele I-VIII Sireţel-Iaşi Prof. înv.primar,Dulgheru Mariana

82

Copilăria Sunt un copil şi mă simt norocoasă pentru că viaţa o să îmi ofere multe lucruri pe care o să le valorific la maxim. Privesc în jur la ceilalţi copii şi văd bunătatea din ochii lor,veselia…atât de multă încât am putea clădi o lume a păcii şi a zâmbetului veşnic. Noi ,copiii, suntem poate cea mai puternică armă împotriva răutăţilor adânc ascunse în inimile oamenilor. Inocenta care însoţeşte această vârstă surprinde mereu prin surâs şi naivitate .În sufletul unui copil e atât de multă speranţă sşi dragoste încât rănindu-l i-ai distruge zâmbetul. Copiii au felul lor de a vedea lumea şi sunt singurii cărora nu le este frică de viitor. Işi zidesc fericirea pe visuri,iar poveştile în care binele învinge răul fac parte din realitatea lor. E atât de greu să ajungi la sufletul unui copil însă e o aventură care merită întradevăr încercată.Copiii găsesc falsitatea, minciuna şi egoismul încât ,oricât ar încerca cineva să ascundă asta, ei tot o să-i simtă. Îmi pare rău că nu toţi copiii se pot bucura de o copilărie fericită şi sper ca atunci când voi fi mare să pot ajuta cât mai mulţi copii să viseze. Nechifor Marian-Florin, clasa a II-a A Şcoala cu clasele I-VIIISireţel-Iaşi Prof.înv.primar,Dulgheru Mariana De vorbă cu Primăvara A venit la mine-o zână Şi mi-a dat o veste bună: - Luncile au înverzit, Florile-au îmbobocit! Fugi, copile, şi te joacă, În livadă o să-ţi placă! Pomii toţi au haine noi, Pe câmp munca e în toi… - Zâna dragă, zână bună, Hai să mergem împreună! Vestea să o răspândim, Pe toţi să îi fericim! Eleva, CILĂ ROXANA, clasa a II-a Şcoala cu clasele I-VIII Brazii – Ialomiţa Prof. Luminiţa Anghel

83

Ploaia Norul vine lângă soare, Vrea să fac-o umbră mare Şi să scuture pe jos Apa într-un lan mănos. Ploaia apare-n pas grăbit, Udă totul repezit, Apoi iute ea dispare Lăsând lacuri pe cărare. Elev, Munteanu Codruţ, clasa a II-a Şcoala cu clasele I-VIII Brazii, Ialomita Prof. Luminiţa Anghel

Vara
Intr-o dimineata de vara ma aflam la tara.Lenevind putin dupa ora 8:00, razele soarelui se strecoara in camera, trezindu-ma. M-am ridicat din pat si am iesit in gradina. Mi s-a parut ca am intrat intr-o alta lume. Totul mi se parea mult mai frumos.Florile parca erau iesite din cutie, iar roua cea rece era asternuta peste iarba cea verde si pufoasa. Stoluri de pasari zburau deasupra mea impreuna cu fluturi de diverse culori, care dansau in aer. Rausorul de langa casa, era fantastic, foarte limpede.Am ascultat clipocitul apei curgand in vale. Cerul era senin de un albastru pur, iar racoarea diminetii se facea simtita. Dintr-o data, ma trezesc stand pe pat si intristat imi spun: "CE PACAT CA A FOST DOAR UN SIMPLU VIS, SI NU REALITATE!" Elev, Bucur Razvan-clasa a II-a Scoala cu clasele I-VIII Caiuti, Bacau Prof. Gabriela Tosa

84

Ghici, ghicitoarea mea! E o gradina mandra, semanata Cu poezii, cu glume si povesti, Dar nu se lasa lesne vizitata Decat cand stii, copile, sa citesti.

SĂ ZÂMBIM… - perle culese de la elevi - Nică era străbulatic (sturlubatic); (Ion Creangă, Amintiri din copilărie) - Nică omora muştele şi bondarii cu ceasolvanul (ceaslovul). (Ion Creangă, Amintiri din copilărie) - Ionel era îmbrăcat în uniformă de moier (maior); (I.L.Caragiale, Vizită) - „Şi părintele Ioan de sub deal, Doamne, ce om vrednic şi cu bunătate mai era! Şi ce chelie (chilie) durată s-a făcut la poarta bisericii pentru şcoală”. (Ion Creangă, Amintiri din copilărie) - „Când am ajuns acasă, am înţeles de ce maiorul ieşise un moment cu chifteaua (cheseaua) în vestibul – ca să-mi toarne dulceaţă în şoşoni”. (I.L.Caragiale, Vizită) Aceste perle culese de la elevi au apărut în momentul citirii textului.

85

CUM ÎŢI AŞTERNI, AŞA DORMI! O primă accepţie a acestui proverb poate fi formulată astfel: „ce investeşti în tinereţe o să ai la bătrâneţe” sau „ai grijă de prezent ca să-ţi asiguri un viitor bun”. O altă accepţie implică îndemnul „fă-le pe toate la timpul lor!”, adică în tinereţe trebuie să-ţi faci studiile, să-ţi găseşti un loc de muncă şi să-ţi întemeiezi o familie. Dacă nu-ţi termini studiile, nu te poţi angaja pe locul de munca dorit, nu poţi promova. Dacă nu-ţi găseşti un loc de muncă, cu siguranţă nu vei beneficia de pensie. În privinţa familiei, se ştie că trebuie să-ţi întemeiezi una. Aşa e obiceiul, ca omul să se însoţească pentru a nu fi singur. O vorbă din popor spune că la 20 de ani te căsătoreşti cu cine îţi place, la 30 de ani te căsătoresc rudele, la 40 babele iar la 50 nu te mai ajută nimeni, ţi-a trecut timpul de aşa ceva. Dacă „nu baţi fierul cât e cald”, pierzi ocazia. Timpul nu stă în loc. trece repede şi noi trebuie să-l valorificăm la maxim, cu alte cuvinte să facem lucrurile la timpul lor. La o interpretare „ad litteram”, proverbul ne spune că în funcţie de muncă poţi dormi într-un pat mare şi confortabil, într-o casă decentă, sau dimpotrivă poţi îndura consecinţele lenei tale, al indiferenţei faţă de propria persoană. Poţi de asemenea dormi pe o rogojină sau pe un pat de scânduri, dar nu e acelaşi lucru cu un pat mare, călduros. Dacă vrei să dormi bine, pregăteşte-ţi un pat corespunzător. Se spune că fiecare are viaţa pe care o merită, lucru perfect adevărat. O merită în sensul că a muncit sau nu pentru a avea o viaţă decentă. Dacă eşti leneş, ignorant, indolent, îţi meriţi soarta cu vârf şi îndesat, îţi meriţi viaţa săracă material şi spiritual, meriţi să dormi într-un pat nu prea confortabil şi să mănânci o pâine nu prea albă. „După muncă şi răsplată” este o altă interpretare proverbului discutat. Daca eşti om harnic, muncitor, ai de toate. Din perspectivă religioasă, destinul ne este hărăzit de Dumnezeu la naştere – ce meserie şi ce fel de om vom fi. Zicala din popor „Dumnezeu dă, dar nu bagă în sac” ne spune că Domnul ne oferă posibilitatea să ducem o viaţă bună şi ne creează condiţiile dar noi trebuie să depunem efort pentru a obţine rezultate. Dumnezeu nu ne oferă totul „pe tavă”, e necesar „să întindem mâna”. Pe de altă parte, liberul arbitru contrazice dogma religioasă care spune că avem o soartă predestinată. Liberul arbitru ne oferă şansa să ne alegem drumul în viaţă, să alegem o cale sau alta, în funcţie de aspiraţii. „Cum îţi aşterni, aşa dormi” este un proverb vechi dar cu înţeles actual şi va avea sens întotdeauna. Preocuparea pentru propria persoană şi pentru viitor va da roade. Sau, cu alte cuvinte, investeşte în prezent ca să-ţi asiguri viitorul, „bate fierul cât e cald”, epuizează toate posibilităţile, şansele de care dispui pentru a –ţi atinge ţelul. Trebuie să-ţi stabileşti un ţel, un scop în viaţă şi să începi a lucra pentru a-l realiza cu succes. Trebuie să profităm de timp, să-l lăsăm să lucreze în beneficiul nostru. Când realizezi un lucru, 2% este inspiraţie şi 98% muncă asiduă. Dacă vrei să dormi bine, fă-ţi rost de un pat confortabil şi aşterne-l adecvat. Prof. STAN LUIZA, Liceul Teoretic Osica de Sus, Judetul Olt

86

Casa de la Ipoteşti

- La Ipoteşti primele două clase primare. - 1858 – 1860 , tatăl său îl duce peste hotar,în Bucovina stăpânită atunci de Imperiul austro-ungar , la Cernăuţi. În paşaport , Gheorghe Eminovici declara că Mihai de 8 ani are „ părul negru ,ochii negri,nasul potrivit,faţa smolită” .Locuieşte la profesorul Aron Pumnul. Mihai învaţă binişor , dar programul milităresc şi dorul de casă îl determină să fugă singur , pe jos , până la Ipoteşti .Biciul usturător al tatălui său îl obligă să revină în capitala Bucovinei , la Cernăuţi. - 1860 – 1863 frecventează gimnaziul la Cernăuţi.Rezultate bune la prima clasă(„excelent”la română,”foarte bine”la istorie), dar în clasa a II-a merge ca racul , şi neglijând matematica şi latina,rămâne repetent. Fuge iarăşi la Ipoteşti,mai simte o dată biciul tatălui,care-l duce legat la Cernăuţi .Repetă clasa a II-a gimnazială,dar după Paşti (1863) nu mai este înscris în cataloage. - 1865 – 1866 continuă la Cernăuţi studiile liceale în particular.

87

-

1869 – 1872 student la Viena,capitala Imperiului Habsburgic. 1875 – revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui.Se împrieteneşte cu Ion Creangă.

1876 – a creat perlele „ Făt-Frumos din tei ” , „Călin” , „Lacul ” ,”Dorinţă ” ş.a. 1875 – 1883 – Timpul capodoperelor : „Luceafărul”, „ Scrisorile” (5 la număr ), „Doina” ş.a. - la 15 iunie 1889 moare .Este înmormântat la Cimitirul Bellu,din Bucureşti,cu onoruri naţionale. Creierul său cântăreşte 1495 de grame, aproape cât al poetului german Schiller.

-

Eminescu în creaţiile urmaşilor

Sabin Bălaşa – Luceafărul Prof. inv. primar GABRIELA TOSA –Scoala cu clasele I-VIII Caiuti, BACAU

88

Să zburaţi frumos, puii mei!

Erau odată 26 de pitici….unii mai mici decât alţii, mici dar cu suflete mari…Au bătut la porţile unei cetăţi… N-au reuşit singuri… cetatea era impresionantă, porţile uriaşe, iar piticii….erau doar pitici. I-au ajutat nişte oameni mai mari, dar care semănau cu ei la chipuri şi caractere… bănuiesc că proveneau din aceeaşi poveste a vieţii…Piticii îi strigau pe oamenii mari cu încredere: Mama! sau…Tata! Sau Doamna învăţătoare ...sau Doamna profesoară ...sau Domnul profesor Piticii au venit înarmaţi şi s-au transformat în soldaţi, aşa ca pentru a intra în cetate…Armele lor erau ciudate…viu colorate, cu vârfuri ascuţite şi care lăsau urme pe foi albe…Fiecare avea o armă specială cu care învingea liniuţe, bastonaşe, iar mai apoi, după cuceriri ce au durat patru ani aceeaşi armă, care, uitam să precizez…lăsa numai urme albastre, a străbătut tot teritoriul României. Vă întrebaţi cum au reuşit piticii mei …îmi permit să-i numesc ,,ai mei”, deoarece povestea cuceririi cetăţii a fost şi povestea mea timp de patru ani… Şirul povestirii mele se mai pierde în noianul de amintiri, de evenimente, de emoţii amestecate. Vă întrebaţi deci cum au reuşit să pătrundă şi în subsolul ţării, să ajungă cu păsările în văzduhul uneori lin, alteori mohorât? Totul este posibil în cetatea numită Şcoală ,dar cu o condiţie: să ştii să-ţi deschizi sufletul…să primeşti amestecul de iubire cu încruntări, de recompensă cu pedeapsă, de muncă cu distracţie. Amintiri..amintiri... Frunzele ruginii se pregăteau să ţeasă covorul toamnei. Ne-am întâlnit în curtea Colegiului National Anastasescu.... Povestea voastră începea.cu descoperirea mâinilor mamei. Dar oare abia atunci le descopereaţi? Da, pentru că abia atunci aţi înţeles cu adevărat cât de importante sunt ele. Până atunci vă aparţineau cu totul, însă de-acum trebuia să va despărţiti de ele, să staţi cuminţi în nişte bănci străine, să ascultaţi o voce străină, să priviţi nişte cărţi la fel de străine. O lume în care trebuia să păşiti singuri. Apoi aţi cunoscut alte zâmbete, alte mâini, cele ale mele, ale doamnelor profesoare, ale domnilor profesori . Nu erau ca mâinile mamei, dar v-au ajutat să pătrundeţi în tainele abecedarului, ale scrisului, ale cititului, ale limbii engleze, v-au ajutat sa vi-l aduceti aproape- în suflet şi gând -pe Iisus sau să redescoperiţi dictonul: ,,Menssana in corpore sano” adică trebuie mişcare ca sa avem un corp sănătos şi astfel şi mintea va fi la fel. Povestea începea cu momentele de descoperire a şcolii, a băncii, a colegilor; începea cu lacrimi de teamă sau sfioase semne de prietenie. A venit apoi vremea bastonaşelor, a literelor, a primelor adunări, apoi problemele, Privind în urmă, totul vi se pare acum atât de simplu şi vă vine să zâmbiţi, gândindu-vă cât de greu aţi scris primul cuvânt, cuvântul ,, mama „. Şi anii au trecut….

89

În clasa a II-a , vă amintiţi? Am vrut să o ajutăm pe Albă-ca-Zăpada să-i elibereze pe cei 7 pitici, trecând prin multe încercări matematice. Şi aţi reusit asta sub privirile a 50 de dascăli adunaţi să ne vadă ca suntem dibaci să învingem toate piedicile puse de numerele adunate in scăderi, adunări sau probleme. În clasa a III-a vi s-a alăturat Costin, care avea nevoie de prietenia voastră , de afecţiune , de la mine, de la voi, pentru ca avea parinţii plecaţi ..Şi uite că acum ââîi e greu sa se despartă de voi, pentru a se duce lângă familia lui, la ţară... Dar de Monumentul de la Mateiaş, de Peştera Dâmbovicioarei ...de Castelul Bran, vă aduceţi aminte? Erati in clasa a III-a , era noiembrie şi păşeam spre munţii care se gătiseră în verde, galben, arămiu... În clasa a IV-a, a sosit momentul să arătăm şi domnilor învăţători din şcoala noastră că am dezlegat în cei 4 ani şi multe din tainele limbii române, reuşind să eliberăm soare, păsări, mieluşei, iepuri şi gâze, până am ajuns în Împărăţia Primăverii, care nu se hotăra să vină la noi. Şi am facut-o pe Primăvară să rămană la noi. Dar de bucuria şi emoţia întâlnirilor cu Moş Crăciun, vă amintiţi? Emoţii la teste...emoţii la concursuri... Şi Doamne câte au fost in 4 ani! Bucuria că aţi F.B. sau lacrimi pentru un Bine sau un Suficient... Explozii de veselie au fost, din fiecare an ,şi sărbatoririle zilei de naştere a Mirunei. Ele v-au ajutat să vă apropiaţi mai mult unii de alţii, să vă distraţi frumos împreună, indiferent unde au avut loc...Anul ăsta a fost surpriza întâlnirii cu magicianul, cu porumbeii şi iepuraşul..cu minunile scoase de bagheta sa, chiar la noi în clasă.. Amintiri... Dragi copii ! Iată-ne ajunşi în ziua în care se încheie cei patru ani pe care i-am petrecut împreună, patru ani de muncă, de efort, de succese, de bucurii. Voi sunteţi bobocii de acum patru ani? Aţi crescut, aţi muncit, aţi şi greşit ( unii mai mult, alţii mai puţin ), dar din greşeli am învăţat cu toţii. Acum a venit momentul să ne spunem „La revedere!”. Ca orice despărţire, este un moment cu o mare încărcătură emoţională dar, aşa cum vă spuneam cu câteva zile în urmă, în viaţa fiecărui părinte vine o vreme când, deşi îi este foarte greu şi este neliniştit în legătură cu ce va urma, trebuie să-şi lase copiii „să îşi ia zborul”. Asta aţi fost voi pentru mine timp de 4 ani - copiii mei şi asta veţi rămâne şi de acum încolo.

90

Acum a venit vremea să mergeţi mai departe. Timp de 4 ani de zile v-am pregătit pentru acest moment şi să fiţi ferm convinşi că sunteţi pregătiţi pentru a face faţă cerinţelor ciclului gimnazial. Trebuie doar să fiţi voi înşivă, să adăugaţi bun simţ şi dorinţă de a cunoaşte şi să combinaţi totul cu ambiţia de a fi mereu printre cei dintâi. E o combinaţie pe care unii dintre voi au descoperit-o deja. Am încercat în toţi aceşti ani să vă ofer tot ce am avut eu mai bun. Voi îmi puteţi spune în ce măsură am reuşit sau nu. M-am străduit nu numai să vă ofer informaţii, ci şi să vă determin să vă doriţi cât mai multe informaţii şi să ştiţi să le culegeţi singuri. Pentru că mai târziu veţi petrece mai puţin timp cu o carte în mână şi foarte mult timp printre oameni, m-am străduit să vă învăţ să fiţi toleranţi, altruişti, prietenoşi, cooperanţi, încrezători în propriile forţe, creativi, generoşi, cinstiţi şi drepţi, senini şi împăcaţi cu voi înşivă. Am pus în fiecare din voi o scânteie din mintea mea şi o bucată din inima mea, iar voi mi-aţi oferit în schimb câte un petic din inimile voastre pure şi câte o scânteie din energia voastră nemărginită, făcându-mă să rămân tânără şi energică chiar dacă timpul mi-a mai lăsat fire albe în păr. Am o inimă „peticită”, dar fericită. Sper doar că timpul va păstra şi va multiplica ceea ce aveţi bun şi curat în voi, că oamenii pe care îi veţi întâlni pe drumul devenirii voastre vor vedea în primul rând calităţile voastre şi vă vor sprijini să le puneţi în valoare. Aveţi şansa să aveţi alături de voi nişte părinţi minunaţi pe care trebuie să-i respectaţi şi cu care trebuie să încercaţi să fiţi prieteni, aşa cum sunteţi acum. Ei vor fi primii care vă vor sprijini necondiţionat atunci când veţi avea nevoie. Aveţi încredere în ei! Eu am avut şi nu m-au dezamăgit, chiar dacă, spre deosebire de voi care sunteţi viaţa lor, rostul lor de a fi, eu le eram un străin. Am găsit în dumnealor un real sprijin şi împreună ne-am străduit să vă oferim ceea ce am crezut noi că e mai bun pentru voi. Cei patru ani petrecuţi împreună sper ca v-au dovedit acest lucru… Pentru tot sprijinul pe care l-am primit în aceşti patru ani vă mulţumesc astăzi şi, aşa cum vă cunosc, sunt sigură că veţi găsi căi de comunicare şi cu cei care vă vor „dăscăli” copiii în anii ce vor urma. Poate că în sufletul dumneavoastră nu aţi fost întotdeauna de acord cu mine, dar m-aţi susţinut şi asta a contat foarte mult pentru mine. Văzând atâta înţelegere şi bun simţ din partea dumneavoastră, n-am putut decât să încerc să răspundla fel. Cer scuze pentru orice nemulţumire pe care v-am provocat-o în aceşti patru ani şi vă asigur că a fost fără intenţie. Însă, ca orice om, şi eu greşesc. Vă mulţumesc pentru că mi-aţi încredinţat ceea ce aveţi dumneavoastră mai preţios în această lume: copiii dumneavoastră. Mi-a făcut o deosebită plăcere să colaborăm şi sper că vom rămâne prieteni în continuare – dacă îmi permiteţi să vă consider astfel. Acum, la despărţire, vă urez mult succes în continuare, să fiţi sănătoşi – copii şi părinţi laolaltă – să vă bucuraţi de frumseţile vieţii şi să treceţi cu bine peste greutăţi, şi – spun asta în primul rând pentru voi, copii, – să nu vă daţi bătuţi în faţa greutăţilor pentru că întotdeauna după momentele neplăcute din viaţă urmează şi bucuria. O notă proastă, un prieten care v-a trădat încrederea, o ceartă cu părinţii, o pierdere suferită, nu înseamnă sfârşitul. E ca

91

atunci când aţi învăţat să mergeţi şi cădeaţi . Trebuie doar să vă ridicaţi şi să mergeţi mai departe, chiar dacă vă doare. Nu uitaţi ce v-am spus deseori: „Tot ce a fost în stare să facă cineva vreodată stă şi în puterea voastră!”. Iar dacă vreodată vă va fi greu şi veţi ezita să discutaţi cu părinţii voştri, indiferent de vârsta pe care o veţi avea, aduceţi-vă aminte că: pentru voi, uşa mea nu are lacăt! Cu acordul părinţilor voştri aţi fost timp de patru ani şi veţi fi în continuare şi COPIII MEI,şi totdeauna mă vor bucura reuşitele voastre şi vor fi un prilej de mândrie .. Să zburaţi frumos, puii mei! Prof inv primar, Stefania POPESCU ...pentru puii ei, elevii clasei a IV-a, Scoala ,,Mihai Eminescu” Rosiorii de Vede, Teleorman

,,Eu sunt copilul,

Tu tii in mainile taledestinul meu, Tu determini, in cea mai mare masura, Daca voi reusi sau voi esua in viata! Da-mi, te rog, acele lucruri care Sa ma indrepte spre fericire, Educa-ma, te rog, ca sa pot fi O binecuvantare pentru lume!” Din ,,Child’s Appels”

92

TEHNICA GOLDEN VENTURE - ORIGAMI
Golden Venture (sau 3D origami) este un tip de origami modular , care are o singură formă de bază în formă triunghiulară . Sute de astfel de module sunt inserate unele în altele pentru a crea diverse modele. Numărul de module necesare depinde de complexitatea modelului şi de dimensiunile acestuia . Tipul de origami Golden Venture a fost inventat în China. El a fost popularizat în 1993, când o navă numită Golden Venture a adus ilegal în SUA imigranţi chinezi. Ei au fost închişi de către autorităţi până când au primit azil politic . În inchisoare, ca să treacă mai repede timpul, prizonierii chinezi au împăturit şi au asamblat astfel de module din hârtie . Multe modele au fost date cadou oamenilor care i-au ajutat sa primeasca azil politic. Unul din cele mai populare modele Golden Venture este lebăda.

Lebăda Golden Venture

Dimensiuni: Se folosesc dreptunghiuri de hârtie de dimensiune 5cm x 3cm , dar foarte multă lume foloseşte dreptunghiuri obţinute prin înjumatăţiri de coala A4 (imparti coala A4 in 2 parti egale pe latime , apoi părtile obtinute le imparti in 2 părti egale, tot pe lătime si tot asa pana cand obtii 32 de dreptunghiuri) . Recomand ultima varianta mai ales pentru cei care nu au ghilotină de tăiat hartie si trebuie să o taie folosind cutterul . INST.ANDRONACHE IRINA Scoala cu clasele I-VIII Pralea, Bacau

93

COLABORATORI

Prof .Mirela-Camelia Detesan, Ins. Mihaela Sisu, Ins. Alina Boangher, Prof. ec.Mihaela Predoiu, Inv. Lidea Cramariuc, Ed. Elena Stefanica, Prof. Constanta Popa, Prof. Eugen Popa, Inv. Mihaela-Ramona Adam, Inv.Lacramioara Neamtu, Inv. Simona Onofriasa, Prof. Florentina Costiug, Ed. Daniela Ciurea, Prof. Nicoleta Hustiuc, Prof. Stefania Popescu, Ed. Zoica Florea, Inv. Carmen Pasat, Ed Cipriana-Eliza Halciug, Inv.Daniela Sandulache, Prof. Luminita-Erna Alexe, Inv. Claudia Leon, Ins. Viorica Maftei, Prof. Mariana Dulgheru, Ed. Mihaela-Elena Danc, Prof. Luminita Anghel, Prof. Luiza Stan.

94

Multumim tuturor colaboratorilor! Magia copilariei, Nr.2, Iulie 2011 Responsabilitatea pentru originalitatea si continutul articolelor revine in exclusivitate autorilor acestora.

ISSN 2246-9281 ISSN-L = 2246-9281

Va asteptam in numarul urmator!

95

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->