Tudor Arghezi plan I.

Tudor Arghezi: • reprezentant al literaturii interbelice; • poet, prozator, dramaturg, traducător, publicist, cu o operă impresionantă, elaborată pe parcursul a şapte decenii de activitate; • adept al modernismului lovinescian(cu toate că în anumite etape de creaţie sunt evidente influenţele tradiţionalismului); • inovator al liricii româneşti (al doilea, după Mihai Eminescu, şi înaintea lui Nichita Stănescu); • mari teme ale liricii argheziene: a) poezia filosofică, cu 1. arte poetice 2. lirică existenţială 3. lirică sociogonică b) poezia socială c) poezia de dragoste d) poezia ludică

aspecte fundamentale: a) 1. poezia “e însăşi viaţa"; "pretutindeni şi în toate este poezie";  scrisul e "o lungă şi penibilă ucenicie",e "meşteşug blestemat şi fericit al cuvintelor";  poetul e "architect al cuvântului", "un perpetuu debutant", "un ocnaş al gândului îngropat în cuvinte";  cuvântul e "miracol suprem";  cartea e simbol al actului creator;  deschiderea către toate compartimentele vocabularului, către cuvintele poetice şi cele nepoetice, către regionalisme, arhaisme, termeni religioşi, expresii argotice, neologisme;  exploatarea resurselor esteticii urâtului; obs.: Arghezi e autorul celor mai multe arte poetice din literatura română; texte de referinţă: Testament, Flori de mucigai, Cuvânt, Cuvinte stricate Arheologie, Ex libris, Dacica etc; 2. căutarea lui Dumnezeu şi atitudinea în faţa morţii  în Psalmi apare "setea de divin, neliniştea în privinţa existenţei lui şi nevoia certitudinii materiale"(E.Lovinescu);  temă fundamentală: cunoaşterea; sentimente dominante: singurătatea, revolta, dezamăgirea;  permanentă pendulare între credinţă şi tăgadă;  Dumnezeu- simbol al absolutului, principiul director al universului;  referiri permanente la limitele spaţiale şi temporale în care se zbate omul; texte de referinţă: ciclul Psalmilor 3. refacerea poetică a istoriei omenirii (D.Micu: "poemul lui Arghezi realizează

o amplă şi vibrantă evocare lirică a principalelor stadii evolutive, parcurse de umanitate în zbuciumata-i existenţă);  10 teme fundamentale: desprinderea de sol, înălţarea, focul, elogiul mâinilor, ochii etc; texte de referinţă: în volumul Cântare omului
b)

magistral ilustrată în două volume: 1907-Peizaje şi Flori de mucigai  valorificarea esteticii urâtului (model Charles Baudelaire);  surprinderea dramei răscoalei ţărăneşti într-un limbaj impresionant (primul volum menţionat);  prezentarea mahalalei citadine, a puşcăriaşilor (noutate tematică, în cadrul celui de al doilea volum menţionat);  poeme de o mare forţă artistică; sub semnul lui Eminescu, prin armonie şi atmosferă; atrag atenţia însă imaginile originale;  îndrăgostitul apare în diferite ipostaze: mândru, supus sau revoltat;  idealul arghezian: fericirea casnică în familie;  femeia e: o protectoare a gospodăriei; un arhetip al frumuseţii; principiul însuşi al vieţii; structură duală: angelică sau demonică; texte de referinţă: Melancolie, De-abia plecaseşi, Despărţire, Creion etc înclinaţia către candoare, inocenţă, gingăşie;  prezentarea universului necuvântătoarelor; texte de referinţă: în volumele Cărticica de seară, Hore, Versuri de seară

c)

d)

simboluri ale operei: noaptea, cheia, zăvorul, lumina, muntele

II. Testament • deschide volumul de debut, Cuvinte potrivite (1927); • una dintre cele mai cunoscute arte poetice româneşti, tema constituind-o, aşadar, concepţia despre artă a autorului; • apar aici câteva probleme de ideologie literară şi de tehnică artistică esenţiale pentru definirea viziunii poetice a lui Arghezi; • semnificaţia titlului (în sens laic şi religios)- moştenire literară (relaţia cu primele două versuri); • compoziţie: dialog imaginar, adresare directă, colocvială, către un cititor virtual, desemnat generic prin substantivul în cazul vocative fiule; • motiv central: cartea (polisemantism contextual- civilizaţie, cultură, învăţătură, poezie); • idei esenţiale: - elogiul adus înaintaşilor; - valorificarea experienţei trecutului; - opera poetică: o treaptă în evoluţia literaturii române; - legătura cu strămoşii;

-

• • • • •

literatura- piatra de temelie a unui popor; - limbajul popular: sursă de inspiraţie; - puterea cuvântului; - rolul social al poeziei; câmp semantic sugestiv: al creaţiei (am ivit, le-am prefăcut, l-am preschimbat, frământate, iscat -am etc); alte câmpuri semantice: al urâtului, al frumosului, al trudei, al cărţii; estetica urâtului: Din bube, mucigaiuri şi noroi, Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi creaţia autentică presupune îmbinarea talentului şi a meşteşugului: Slova de foc şi slova făurită, Împărechiate-n carte se mărită; originalitatea limbajului poetic: termeni populari, religioşi; ineditul metaforelor;

Concluzii: Arghezi – o poeta artifex ("potrivirea" cuvintelor e îndeletnicirea predilectă) o spirit proteic (D.Micu: "o caracteristică izbitoare a operei argheziene este marea ei diversitate, mobilitatea, faptul de a nu semăna cu ea însăşi, de a se înnoi necontenit") o filonul tradiţionalist e dat de sentimentul continuităţii, conştiinţa ancestrală, legătura cu orizonturi originare, cultul pământului, elogiul ţăranului şi al muncii sale; o elemente moderniste prin: originalitatea expresiei, viziune, inovaţii lexicale, prozodie; o eliberarea liricului de prejudecăţi, clişee şi constrângeri

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful