P. 1
Dimitrie Cantemir - Divanul sau galceava inteleptului cu lumea

Dimitrie Cantemir - Divanul sau galceava inteleptului cu lumea

|Views: 1,995|Likes:
Published by laura_innervision
Dimitrie Cantemir - Divanul sau galceava inteleptului cu lumea
Dimitrie Cantemir - Divanul sau galceava inteleptului cu lumea

More info:

Published by: laura_innervision on Jul 08, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/02/2013

pdf

text

original

DIVANUL

SAU DISPUTA ÎN ELEPTULUI CU LUMEA SAU JUDECATA SUFLETULUI CU TRUPUL

PRIN TRUDA I SÎRGUIN A LUI IOAN DIMITRIE CONSTANTIN-VOEVOD RECENT ÎNTOCMIT DIN ÄVECHIUL I NOUL TESTAMENT", SPRE SLAVA I FOLOSUL NEAMULUI MOLDOVENILOR, ÎN ZILELE BINE-CREDINCIOSULUI, PREALUMINATULUI I PREAÎN L ATULUI ST PÎN I DOMN AL ÎNTREGEI MOLDOVE DOMNUL DOMN IOAN ANTIOH CONSTANTIN-VOEVOD, BINE-CREDINCIOASA TURM A MOLDOVENILOR FIIND P STORIT DE PREASFIN ITUL ARHIEPISCOP I MITROPOLIT AL PREASFIN ITEI MITROPOLII A SUCEVII, DOMNUL SAVVA

PRIN GRIJA I SUPRAVEGHEREA PREACINSTITULUI I NOBILULUI BOIER DOMNUL LUPU BOGDAN HATMANUL. S-A TIP RIT ÎN VESTITUL ORA IA I, RE EDIN DOMNEASC .

ÎN ANUL DE LA FACEREA LUMII 7206, [IAR] DE LA NA TEREA LUI HRISTOS 1698, LUNA AUGUST, 30.

S-a tip rit i prin truda smeri ilor Athanasie ieromonahul i Dionisie monahul din Moldova.

EPISTOL DEDICATORIE C TRE BINE-CREDINCIOSUL, PREALUMINATUL, PREA VENERATUL I MULTDORITUL MEU FRATE MAI MARE I BUN IOAN ANTIOH CONSTANTIN-VOEVOD PRIN MILA LUI DUMNEZEU ST PÎN I DOMN AL ÎNTREGEI MOLDOVE, DIN PARTEA FRATELUI MAI MIC I SMERIT AL PREALUMIN IEI-SALE IOAN DIMITRIE CONSTANTIN-VOEVOD

Astronomii, adic cercet torii stelelor ² prealuminate, preaîn l ate i iubitul meu frate ² demonstreaz c dintre toate stelele care se arat pe cer, numai dou sînt imobile i fixe; dintre acestea, ei spun c una se afl în partea de sus a cerului, iar cealalt în partea de jos a lui; pe cea dintîi o numesc polul arctic i pe cea din urm polul antarctic i spun c în jurul lor se învîrtesc corpul i cercul cerului*. A adar, fratele meu mai mare i prea dorit, aceste dou stele, de i sînt dep rtate i separate una de alta printr-o mare distan , totu i ² potrivit calculului ² ele r mîn totdeauna nedesp r ite, de i separate, a a încît echilibrul lor reciproc, starea imobil i lini tea uneia fa de cealalt nu pot fi împiedicate sau înl turate nici de imensa întindere a cerului, nici de marea grosime a sferei p mîntului. i întocmai cum dou ro i sînt prinse într-o osie, a a i aceste dou stele, de i sînt dep rtate printr-o atît de mare distan le putem lega, cu mintea, ca printr-un ax**. La mijlocul distan ei dintre aceste dou stele se afl centrul, care constituie punctul median al cuprinsului ceresc i care e situat chiar la mijlocul cercului p mîntului. Datorit for ei acelor dou stele drept echilibrate i potrivite, toate cele ce se afl deasupra, în cer, nu pot s se clinteasc sau s se mi te cîtu i de pu in, nici în sus, nici în jos, la dreapta sau la stînga, ci oricîte intr în cuprinsul cerului se sprijin din toate p r ile pe acel centru a ezat exact la mijloc. A adar, fratele meu mai mare preadulce i iubit, cu aceste dou stele s-ar putea asem na doi fra i sau inimile a doi fra i adev ra i; c ci oricît ar fi ei de dep rta i i înstr ina i unul de altul cu vie uirea trupeasc prin marea distan la care se afl , * R . P . Petri Berchorii Pictaviensis, Reductorium morale sive tomus secundus de rerum proprietatibus, Coloniae Agrippinae, p. 116, V, c. XXXI, De Polo: Polus est stella minima, immobilis, in superiori parte coeli, et est duplex, polus scilicet arcticus et antarcticus. Et inter istos duos polos transit axis Unea intellectualis circa quam iotum coelum movetur, sicut circulus circa centrum. ** R.P. Petri Berchorii Pictaviensis, op. cit., V, c. VII, DeAxe: Axis est Unea intellectualis quae inter duos pollos et stellas immobiles protenditur, circa quae coelum diametraliter circumfertur.

dar prin dispozi ia sufletului ² pe care nimic nu o poate împiedica, pentru c sufletul însu i nu poate fi împiedicat, ci ajunge i ac ioneaz pretutindeni ² ei se g sesc totdeauna nedesp r i i i în toate uni i. Acum îns Äce este bine sau ce este frumos, spune Psalmul 132, decît s locuiasc fra ii împreun ?". C ci iubirea dintre doi fra i, întocmai ca centrul dintre cele dou stele, st la mijloc, invariabil i temeinic , între inimile lor, se p streaz întreag i f r cusur, i astfel, din cele dou inimi izvor te o iubire adev rat , care se socote te întocmai ca un al treilea frate. Deci ace tia, fiind lega i i împleti i cu lan ul de aur al dragostei fr e ti, devin de neînfrînt i de nedesp r it. M rturise te Eclesiastul (4, 12): ÄFunia întreit nu se va rupe u or". Asemenea fra i vor reu i întotdeauna, în orice împrejurare i pretutindeni, precum tîlcuie te iar i în eleptul în Proverbele sale 30,29: ÄTrei sînt cei ce pornesc bine la drum". Tales filozoful, unul din cei apte în elep i ai Greciei, obi nuia s mul umeasc zeilor s i pentru trei lucruri*: mai întîi, pentru c l-au f cut om i nu animal; al doilea, pentru c l-au f cut b rbat i nu femeie, i în al treilea rînd, pentru c l-au f cut grec i nu barbar. La fel i eu, preadulce i venerate frate al meu mai mare, pentru trei lucruri înal slav , cinste i închinare lui Dumnezeu cel în treime, dar Unul prin natur , împ ratul veacurilor, atoatecîrmuitorul i iitorul: mai întîi, pentru c nu m-a f cut str in i de alt credin , ci cre tin ortodox; în al doilea rînd, pentru c nu m-a f cut adept al altei biserici, ci al celei r s ritene; în al treilea rînd, pentru c m-a f cut i m-a n scut nu fratele altcuiva, ci al prealumin iei-tale, din acela i tat i din aceea i mam ; al prealumin iei -tale, pe care te consider ca pe un acoper mînt i cetate statornic i bine întemeiat . Aceasta o dovede te în eleptul Solomon cînd zice (Prov. 18, 19): ÄFratele ajutat de frate este ca o cetate tare i înalt ". Ca un izvora care caut s curg spre un rîu mare, a a i eu m str duiesc alergînd spre lumin ia i spre slava lumin iei tale, ca s -mi sporeasc propria mea glorie; frumos vorbe te despre aceasta Esther (10,6): ÄApa mic cre te [f cîndu-se] ap mare". i cu toate c bine a zis un filozof oarecare c Ägura care se laud pe sine nu miroase bine", îns cum laudele m riei-tale se socotesc drept laudele mele, sînt sigur, i prea bine tiu, c adev rul pe toate le învinge i le st pîne te. A a dar, îmbr cînd ve mîntul acestui adev r ² dup Cîntarea cînt rilor (4,11): ÄMireazma hainelor mele este ca mireazma Libanului" ² voi l uda, voi m ri i tuturor le voi m rturisi, cu ajutorul lui Dumnezeu, c prealumin ia-ta este pentru mine laud , cinste i ajutor. C ci pe cine altul s laud? Prorocul m înva : ÄNu da altuia slava ta i cele de folos ie neamului str in" (Bar. 4,3). * Diogene Laer iu I, 33.

Iat de ce cu cucernicie m voi închina lumin iei -tale ca unui st pîn, ca unui frate i ca unui mai-mare al meu. i cum s nu te cinstesc i s nu te m rturisesc? Repet: Dac voi t cea eu, nu vor striga inima i dragostea mea? Vor t inui ele nenum ratele binefaceri ale prealumin iei-tale fa de mine? Nu voi striga oare asemenea Prorocului [Ps. 26,16]: ÄTat l meu i mama mea m-au p r sit, dar domnul ( i fratele meu) m-a luat?" A adar, în schimbul tuturor acestor necontenite i dese binefaceri ale prealumin iei-tale fa de mine, izvorîte din adev rata dragoste de frate ca ni te izvoare d t toare de via ² c rora nu sînt în stare s le r spund i s le r spl tesc,² ofer pu in pentru mult i închin acest dar mic pentru unul mare, cu rug mintea de a fi primit. El este primul n scut al min ii mele simple i necoapte, dar l-am ales, l-am legat i îl ofer ca pe un buchet de flori ginga e culese i înm nunchiate i ca pe un prim rod i vl star al ostenelii mele, pentru înmiresmarea prealumin iei-tale. Mai mult chiar, toate acestea, culese i înm nunchiate cu oarecare osteneal i grij din numeroase gr dini cere ti, iar nu p mînte ti, le-am pref cut în flori ce nu se ve tejesc*, pline de parfum persistent; i am fost îndemnat la aceasta, tiind c prealumin ia-ta apreciaz i se asociaz unor asemenea str danii. i dup cum i în alte vremi ale prealumin iei-tale multe flori s-au s dit i au înflorit, tot a a m rog ca prealumin ia-ta s binevoiasc i s poarte grij ca i aceste osteneli ale mele (care sînt ca ni te floricele adunate de un gr dinar simplu i neiscusit) s fie s dite, s înfloreasc i s fie d ruite tuturor. Dar mai ales neamul nostru, al moldovenilor, s fie îndemnat de prealumin ia-ta s strige cu Cîntarea cîntârilor (2,12) i s spun ar tînd [cartea aceasta] unul altuia: ÄAu r s rit florile în ara noastr "Desigur îns c acest modest dar al meu nu-i vrednic de m re ia i rangul prealumin iei-tale, pentru c numero i al i oameni vrednici i minuna i au realizat multe lucr ri str lucite, admirabile i vrednice de amintire i le-au r spîndit în lume, l sîndu-le apoi spre amintirea lor asemenea soarelui, care în timp senin î i trimite razele i asemenea luminii care lumineaz întunericul. i poate oare lumina unei mici lumin ri s înfrunte soarele, sau poate s se mai vad un pisc neînsemnat înaintea unui munte uria ca Olimpul?* Desigur c nu! Dar, precum adev rat ne înva fericitul Pavel (2 Tim. 2,20), Äîntro cas mare sînt necesare nu numai vase de aur i de argint, ci i de lemn i de lut", i chiar dac în lucrarea mea de fa se pot afla multe lipsuri i lucruri neînsemnate, totu i, pentru c vor fi pl cute i primite de prealumin ia-ta, se vor socoti demne i folositoare. * Cp. Saadi, Gulistan, prefa : ÄDin gr dina-n care te-ai plimbat, ne-ai adus vreun dar prea minunat? ² M-am gîndit, r spunse în eleptul, c de-ndat ce voi fi aproape de-ale trandafirilor tufi uri, rupe-voi de trandafiri o poal , prietenilor mei s -i d ruiesc" (trad. rom. de George Dan, Buc, 1964, p. 9) ; ÄRozele-n cinci zile ve tejesc pe mas ./ Dar Gr dina florilor ve nic amiroas " (idem, p. 18).

i cu toate c nu se cuvine ca tocmai eu s spun aceasta, îns Ämodestia" aceea despre care vorbe te Isaia [63,5] m -a ajutat, i prinzînd din ea putere i îndr zneal , oferind i închinînd prealumin iei-tale aceste prime roade ale tinerei mele vîrste, cu toat smerenia cer i m rog s le accepte cu o privire binevoitoare. Cu aceste gînduri, semnez Al prealumin iei-tale mai mic i smerit frate IOAN DIMITRIE CONSTANTIN-VOEVOD
De la Adrianopol

EPISTOL C TRE CITITOR

Sîrguinciosului cititor, salutare! Preacinstite i sîrguinciosule cititor, iat , i se preg tesc trei mese modeste spre sufleteasca- i desf tare. Pe cea dintîi î i sînt preg tite cele ale lumii, adic ale trupului, i anume, pl cerile cele prea nebune, rele, corup toare de suflet i cu totul ucig toare; dar î i sînt înf i ate totodat i cele ale în eleptului, adic ale sufletului: în elepciunea, cunoa terea, precum i frîul, piedica i abstinen a de la nestrunitele pofte lume ti, ca s nu zic trupe ti. Pe cea de a doua prezentîndu-se martori i m rturii atît pentru minciunile i flec relile cu care este obi nuit lumea, cît i pentru cuvintele adev rate rostite de în elept, se dovede te c lumea este mincinoas i de art , iar în eleptul, vrednic de crezare i adev rat. Pe ultima mas ² a treia ², fa de disputa i confruntarea care a avut loc mai înainte între în elept i lume, adic între suflet i trup, ace tia sînt înv a i ca, împ cîndu-se i c zînd de acord, s mearg amîndoi împreun dup porunca lui Dumnezeu i s p easc drept pe aceea i cale, i sînt îndemna i ca, în ve nicie, ca i aici pe p mînt, s p streze între ei pacea i prietenia. Examinîndu- i, deci, în fa a acestor trei mese, adic în aceste c rticele, starea i frumuse ea trupului, ca i a sufletului t u, ca în fa a a trei oglinzi str lucitoare i f r de pat , gînde te-te, i dac vei vedea vreun defect sau vreo urî enie, îndreapt-o i orînduie te-o frumos i precum se cuvine i împodobe te-o, pentru ca s te învrednice ti a fi cinstit i pl cut atît lui Dumnezeu, cît i oamenilor. Aici, deci, vei afla care este urî enia i frumuse ea trupului i care urî enia i frumuse ea sufletului, c ci aici sînt înf i ate atît podoaba, cît i goliciunea amîndorura: mai întîi lumea, adic trupul, spre care caut s te r peasc un abis de întunecime f r m sur i s te chinuiasc în veci, f r sc pare, torturîndu-te; apoi în eleptul, adic sufletul, care te fere te de întunecimea aceea* i de nevoia cea mare, te împiedic s alergi spre ea i te încurajeaz , îndemnîndu -te spre slava etern , spre nesfîr ita bucurie i fericire care lumineaz i limpeze te bezna întunericului lumesc, dezv luindu- i i înv îndu-te cele vrednice de cinste i de laud . De asemenea, te înva , î i arat i î i dovede te minciunile cele gre it cunoscute i cu nedreptate gr ite de lume, adic de trup, prin Sfînta Scriptur cea nou i cea veche i prin r spunsurile sale corecte; pe care tu, examinîndu-le i încercîndu-le cu ra iunea s n toas i dreapt , vei afla via ve nic , precum m rturise te i evanghelistul Ioan (5,39), zicînd: ÄCerceta i Scripturile c ci vi se pare c ave i în ele via a ve nic ". La aceste trei mese iat c i s-au dat i dou pahare, dintre care vei lua pe acela care o s - i plac . Unul, îns , de i frumos i îmbietor aurit pe dinafar , este pe din untru de aram i con ine o b utur cumplit i otr vitoare; cel lalt pahar

este near tos i nepl cut pe dinafar , îns este în întregime aurit pe din untru i plin cu o ap d t toare de via i cu o b utur cît se poate de dulce. Paharul frumos i îmbietor este lumea sau împ r ia lumii, iar paharul near tos i umil la înf i are este cerul sau împ r ia lui. Dintre aceste dou pahare dumnezeiescul p rinte David, frumos, dup cum se cuvine i cu mult în elepciune, a ales, zicînd: ÄPaharul mîntuirii voi lua i numele Domnului voi chema" (Ps. 115,4). Paharul vie ii. Acest pahar este cel care împ rt e te cu adev rat via i nemurire; dulcea lui b utur este nesecat ; con inutul lui adap ve nic sufletul cu vinul bucuriei i al veseliei. Acesta este paharul despre care Domnul Iisus Hristos, mîntuitorul nostru cel cu bra puternic, zice: ÄBe i dintru acesta to i" (ML 26,28; Mc. 14,23; Le. 22,20). Paharul acesta con ine b utura cu adev rat dumnezeiasc i duhovniceasca, din care, bînd, to i al e ii lui Dumnezeu se vor bucura, dup cum m rturise te Pavel (I Cor. 10,4). A adar, o, iubitule, s nu te dezgu ti, nici s te întristezi pentru urî enia dinafar a paharului, c ci de i nu se arat ochilor trupe ti, el pare i este chiar foarte frumos pentru ochii suflete ti; de aceea, apropiindu-te cu dragoste, ia-1 i bea, fiindc s turîndu- i sufletul, el va potoli flac ra ce se înal din pojarul necur iilor i, domolind-o, o va r cori. Paharul mor ii. De asemeni, s nu se am geasc ochii t u de frumus e ea dinafar a celuilalt pahar, i in inima ta, rîvnind marea iscusin cu care a fost f cut s nu-1 doreasc , pentru c în el se ascunde o nebunie otr vitoare, iar despre cei ce iau acest pahar spune Prorocul: ÄBeau i se tulbur i devin nebuni" (Ier. 25,16). Pentru cei ce beau din el zice iar i un alt proroc: ÄTulburatu-s-au i s-au cl tinat ca beatul, iar toat în elepciunea lor s -a n ruit" (Ps. 106,27) i tot fericitul acela zice: ÄFoc i pucioas i suflare de vifor va fi partea paharului lor" (Ps. 10,6). Acesta este paharul despre care spune, iar i, binecuvîntatul acela: Ä i vor bea din el to i p c to ii p mîntului" (Ps. 74,8). Acesta-i paharul urgiei lui Dumnezeu, despre care el însu i zice: ÄIa acest pahar de vin neamestecat din mîna mea i vei ad pa toate neamurile i vor bea i vor v rsa i vor înnebuni" (Ier. 25,115²16; vezi si Apoc. 16,19 i 14,10). Pe lîng cele ar tate, iat c pe aceste mese se afl tot felul de bucate, iat c i se pun dinainte tot felul de poame, aici poamele vie ii i cele ale mor ii, acolo pîinea vie ii i cea a mor ii; iar tu pe care le vei voi, pe acelea le vei mînca. S nu te am geasc îns fructul frumos al mor ii, ar tos la înf i are i îmbietor la vedere, ci adu- i aminte cum, odinioar , cu acest fruct s-a am git Eva i, dîndu-1 i b rbatului ei, s rmanul neam al oamenilor s-a întors îndat spre moarte; c ci i tu, mîncîndu-1, î i va p rea dulce, dar mai apoi, schimbîndu-se în am real , î i va otr vi sufletul, precum m rturise te Ioan: ÄF cutu-s-a ² zice ² gura mea ca mierea i, dup ce am înghi it,am rîtu-s-a pîntecele meu" (Apoc. 10,10). Masa necur iei. Pe masa necur iei stau pîinea i vinul nedrept ii, iar cei care ed la ea m nînc pîinea necur iei i beau vinul nedrept ii ² zice în eleptul (Prov. 4,17). Pe masa l comiei sînt întinse bucatele nesa iului, iar cei

ce m nînc din ele nu cunosc saturarea. Oare nu despre ace tia zice Prorocul: ÄSînt ca ni te cîini f r de ru ine în suflet, care nu cunosc sa iul"? (Is. 56,11 i Iez. 7,19). Masa cur iei. Pe aceast mas stau puse înainte pîinea vie ii i vinul nemuririi; zice Domnul: ÄCel ce m nînc trupul meu i bea sîngele meu nu va gusta moarte" (Io. 6,51). Pe aceast mas se g se te fructul pomului vie ii, i cel care îl va mînca va tr i în veac. Pe masa aceasta se g se te hrana cuvîntului dumnezeiesc: ÄNu numai cu pîine va tr i omul, ci i cu tot cuvîntul care iese din gura lui Dumnezeu" (Dt. 8,3; Mt. 4,4). Acum dar, o, vrednicul meu cititor, iat : ai în fa masa drept ii, pîinea vie ii, vinul nemuririi i fructul de via d t tor, i i se arat în chip clar i l murit care sînt i opusele, i potrivnicele acestora. Osteneala mea este de a le semnala aici, îns depinde de voin a ta pe care din ele s le alegi i pe care s nu le alegi*. Mai noteaz - i c în Cartea întîia s-au însemnat pe margine capitolele pentru a se în elege mai bine ce m rturii se aduc fa de învinuirile din Cartea a doua* *. De asemenea, cele 77 de articole privitoare la încheierea p cii î i sînt ar tate iar i, prin capitole mici notate marginal, fiecare articol cu problema lui. Acestea dar cerceteaz -le, cite te-le i str duie te-te s nu r mîi doar cu citirea lor; c ci pîn ce nu le pui în aplicare nu ai nici un folos, dup cum bine adevere te sfîntul Grigore din Nazianz: Äînv tura celui care te înva nu valoreaz nimic dac cuvîntul lui nu se potrive te cu faptele". i precum zice Apostolul: ÄNu cei ce ascult , ci cei care împlinesc legile vor fi îndrept i i" (Rom. 2,13; Ioan 13,16; Iac. 1,25). Aplecîndu-te asupra acestei osteneli a noastr din Sfintele Scripturi, dac , dup cum se întîmpl de obicei, vei g si vreo gre al sau abatere, gînde te-te ² cine este f r gre al ? ² i potrive te i îndreapt cele gre ite. Iar milostivul Dumnezeu, în via prosper p zindu-te, s te fac s cre ti i s spore ti în orice bine, atît trupe te, cît i suflete te.

Cel ce se roag pentru binele t u, IOAN DIMITRIE CONSTANTIN-VOEVOD

* ÄPe care s le faci i pe care s nu le faci." ** Sic! Sensul exact este altul·. în Cartea a doua se aduc m rturii împotriva învinuirilor din Cartea întîi.

PREALUMINATULUI, PREACUCERNICULUI I MULT ÎNV ATULUI IOAN DIMITRIE CONSTANTIN ² VOEVOD

Toate cele de la Dumnezeu dorite! Cu mare bucurie i pl cere am primit scrisoarea i cartea lumin iei-tale, cu atît mai mult cu cit am recunoscut în aceasta prima road a înv turii tale. Te felicit pentru recuno tin a ta, preaviteazul meu suflet! Cu în elepciune ai judecat, ca eu, plugarul care am ostenit la holda min ii tale, dup cuvîntul Apostolului, s -i primesc cel dintîi roadele [II Tim. 2,6] care - s m crezi, pentru c vorbesc f r nici o lingu ire - a a de frumoase i dulci la gust mi s-au p rut, încît n-am putut s nu strig: ÄO, cu totul princiar retoric ! Cu cîte haruri i cu cîte glorii îi îmbog e ti în scurt vreme pe cei ce te iubesc!" i îndat mi-am adus aminte de acel p mînt prea roditor pe care îl laud Evanghelistul pentru c a rodit înmul it s mîn a pe care am primit-o, i mi-am zis c parabola s-a împlinit, i în noble ea min ii tale, care, primind modestele semin e ale umilei mele înv turi, a dat înmiit rodirea în înv turi. Pe lîng acestea am admirat în acela i timp cre tineasca ta rîvn care nu s-a lenevit ca, spre m rirea lui Dumnezeu, s aprind îndat lumina harului i a înv turii dintr-însa în candela acestei c r ulii, mai ales pentru ca s-o vad to i cei care au ochi scrut tori i s m rturiseasc faptul c , acolo unde înv tura g se te o natur bun , adic o minte iscusit , precum e a lumin iei-tale, pe cele grele le face u oare, iar pe cele aproape cu neputin pentru cei mul i le face posibile. Demn de laud am cunoscut deci cartea aceasta, fiind valoroas i des vîr it întru toate, i tot a a o va socoti oricine nu va avea ochii sufletului întuneca i de fumul invidiei. C ci cartea are atît un rost minunat, cît i în elesuri înalte, înv tur cu totul ortodox , care este principiul cucerniciei noastre, o împ r ire foarte judicioas a p r ilor dup subiecte, o exprimare limpede, foarte pl cut i retoric , pe m sura limbii locale a moldovenilor, foarte bogat în argumente din Scriptura veche i cea nou , împodobit îndeajuns cu povestiri i zicale de-ale în elep ilor p gîni i, într-un cuvînt, atît de plin de înv tur , încît cei mai mul i care nu - i cunosc inteligen a îngereasc , datorit minun iei nici nu vor crede c este rodul ostenelii tale. Dar cum, dup Tales, Ätimpul este mai în elept decît toate lucruri le"*, el va ar ta, acolo unde exist ni te începuturi ca acestea, ce roade pline de slav i cît de nepre uite rezultate va aduce sfîr itul. C l tore te deci bine cu darul lui Dumnezeu, prealuminate, întru dragostea înv turii i a în elepciunii i fii încredin at c nu dup mult timp în elepciunea te va încununa, trecîndu-te în cartea marilor s i eroi. S tr ie ti, odor preadorit al Bisericii ortodoxe! Spore te necontenit prin în elepciune în urcu urile c tre Dumnezeu i întru folosirile aproapelui! Amin. Smerit rob i rug tor al lumin iei-tale, IEREMIA CACAVELAS * Diogene Laer iu I, 35.

A LUI IOAN DIMITRIE CONSTANTIN-VOEVOD DIVANUL LUMII CU ÎN ELEPTUL sau DISPUTA SUFLETULUI CU TRUPUL
CARTEA ÎNTÎI 1. i se cuvine s tii de cine a fost f cut lumea În eleptul: Dup cum mi se pare, voiam i doream s te cunosc, lume trufa , am gitoare i vremelnic : Cine te-a zidit? Ce e ti? De cînd e ti? i de cînd e ti, cum petreci? 2. S crezi c lumea este f ptura lui Dumnezeu Lumea: Eu sînt f ptura i creatura împ ratului cel ve nic; sînt o gr din plin de pomi, de pomi plini de roade sau, mai adev rat, o vistierie plin de toate bun t ile; de 7207 ani m-a alc tuit Domnul în aceast frumoas înf i are; petrec cu oamenii i oamenii cu mine. 3. S tii c lumea este trec toare În eleptul: Fire te, tiu i cred c e ti creatura lui Dumnezeu i, de asemenea, gr din de flori, îns , dup cît îmi dau seama, florile tale repede se ofilesc, i nui mai recap t nicidecum frumuse ea dinainte; pomii i roadele pomilor t i m tem s nu fie ca pomul acela din care i -a poruncit Dumnezeu lui Adam s nu m nînce, iar el, c lcînd porunca Dumnezeului i ziditorului s u, a mîncat i cu moarte a murit; avu iile vistieriei tale sînt nestatornice i ca praful se risipesc; petrecerea ta cu oamenii i a oamenilor cu tine este de ert ciune i am gire, iar cit prive te vechimea anilor t i, tare m mir c te rabd Dumnezeu cînd e ti atît de am gitoare, de mincinoas i de ucig toare, i nu te nimice te cu un ceas mai devreme! Dar, prin faptul c te suport , el î i arat preabogata sa mil i îndelunga-i r bdare. 4. Nu te am gi cu frumuse ile lumii Lumea: Vai, om ignorant i vanitos, cum po i s spui c sînt am gitoare i mincinoas ? Nu te ui i s -mi vezi i s -mi cuno ti frumuse ile? Nu-mi vezi înf i area nobil ? Nu deslu e ti bun t ile mele? Nu iei seama la desf t rile i la dezmierd rile mele? 5. Lucrurile lumii sînt ca praful în b taia vîntului În eleptul: V d frumuse ile i g teala ta ca iarba i ca floarea ierbii i bunurile tale în mîinile tîlharilor i în din ii cariilor; desf t rile tale sînt praf i fum, ce se înal în aer într-un nor mare i se spulber deodat , de parc nici n-ar fi fost. 6. S nu te întristezi zîndu-i puternici pe împ ra iineamurilor Lumea: Vai de tine, necugetatule i prostule, ce tot zici c în elegi bine lucrurile? Cu ce cunoa tere i cu ce socoteal spui cuvîntul acesta? Uite, ia aminte i gînde te-te la împ ra i, cum d rîm i întemeiaz cet i, cum nimicesc i adun

o tiri, cum omoar i iart , cum iau i cum dau! Gînde te-te la boga i, pe care eu îi îmbog esc, c nu le lipse te absolut nimic i dac poftesc ceva ob in numaidecît! Oare nu eu le dau, sau nu de la mine iau ei acestea? 7. Norocul în lume nu aduce fericire În eleptul: i pîn cînd mo tenesc ei acest bun i fericit dar al t u? 8. Norocul este nehot rît Lumea: F r limit i f r sfîr it. [9. Cel fericit pe lume este nenorocit] În eleptul: Mi-am dat seama i este adev rat c nu au limit , pentru c tocmai cînd nici nu gîndesc, atunci sînt lipsi i i dezbr ca i de toate acestea i s r cesc, iar de la faimoasa i l udata avu ie ajung la o s r cie foarte înjositoare i dispre uit , i astfel, sfîr itul, care trebuia s le fie bun i dulce i se cuvenea s le aduc bucurie, devine urît i amar. Iar omul se întoarce în rîna sa cu o întristare de nedescris i sufletul i se chinuie te în gheena, f r de mil i f r sfîr it în veci. 10. Ia exemplu din istoriile vechi. Lumea: Bine am zis eu c î i lipse te cunoa terea i c te-ai înstr inat de mintea ta. Oare nu ai citit istoriile i nu ai cercetat cronicile, ca s afli i s tii în cit de pu in i de scurt timp cît lume a supus împ ratul Alexandru, fiul lui Filip; cîte regiuni a cucerit, cîte cet i a d rîmat i a zidit, cîte avu ii a cî tigat i cu cît cinste s-a s vîr it în împ r ia sa? 11. Ia exemplu de la Alexandru cel Mare În eleptul: Ba am citit, am cercetat i chiar am aflat c o pic tur de vin amestecat de o mic slug a lui în pu in b utur *, dintr-atîta m re ie cît avea, 1-a coborît mai jos decît to i, din împ r ie în s r cie, din t rie în neputin , din frumuse e în urî enie i întunecime i, pe scurt, 1-a trecut din via la moarte, din viu 1-a f cut mort i cu mare întristare i-a mutat sufletul în iad. Aceasta dar i-e binefacerea? Cu aceasta r spl te ti pe cei ce se f lesc cu tine i î i pun n dejdea în tine? Acesta e sfîr itul i soarta de pe urm a celor ce sus in i gîndesc c bun t ile tale sînt f r de sfîr it? O, cît e ti de vrednic de ur i de dispre ! 12. Nu prin r ut i, ci prin virtu i s ramina vestit numele dup moarte! Lumea: A adar, cu asemenea cuno tin mergi i cu o asemenea socoteal umbli, o, tu cel cu capul în nori? Eu am spus c bun t ile mele sînt f r sfîr it, dar nu c cei ce le st pînesc nu vor muri; c ci chiar dac mor ei, numele i gloria lor nu moare, nu trece, nu se sfîr e te, ci r mîne în veci. De aceea str dui i-v cu to ii mai mult ca orice ca, murind, numele cinstit s v r mîn . 13. Cu fapta rea nu vei dobîndi nume vestit În eleptul: Puah! cu ce dulcea de miere, amestecat îns cu otrav , dore ti s m îmbii i te str duie ti s fac în a a fel, adic s m silesc s rîvnesc i eu la * Alexandria, ed. Dan Simonescu, Buc, 1956, p. 188.

slava bog iei tale, ca s dobîndese nume vestit i, precum Alexandru, s -mi împlinesc în scurt timp toate dorin ele trupului. Dar ce folos voi avea, cînd aceluia care a c lcat atîta întindere de p mînt i a supus atîtea împ r ii nu i -a r mas totu i dup moarte mai mult de apte palme de loc? Ba înc nu el a mo tenit acel loc, ci locul 1-a mo tenit pe el, c ci rîna s-a ridicat pe pieptul lui, i-a umplut ochii, i-a astupat gura, cu aceasta dîndu-i pild ca, nes turîndu-se de slav , s se sature de lut. i astfel, trupul acela, pe care oamenii îl socoteau a fi, pentru frumuse ea lui, fiu al lui Dumnezeu, l-au mîncat viermii i gîndacii p mîntului i, din rîn fiind, tot în rîn s-a întors. Voi fi oare eu mai vrednic decît el sau voi urca pe o treapt mai înalt ? Spune acum, am gitoareo, asta e împ r ia ta? A a arat puterea ta? Da aceasta se reduce slava ta? O, cît e ti de vrednic de rîs, i înc i mai vrednic de tot dispre ul este cel ce te crede i te dore te i ag îndu-se de tine gîfîie, dar nu- i d drumul! 14. Frumuse ea lumii s n-o pofteasc inima ta Lumea: Ce vrei s spui, oare, c nu sînt frumoas ? 15. îndr girea frumuse ii aduce mult pagub În eleptul: Nu e ti frumoas , dac te voi socoti urît , pentru a nu-mi pierde min ile din pricina frumuse ii tale. 16. De la lume nu vei agonisi nici un bine Lumea: i cum, nu sînt bun ? În eleptul: Nu e ti bun , dac te voi cunoa te c e ti rea, pentru ca prin r utatea ta s devin bun i la mai mare bine s ajung. 17. Nu vei g si în lume nici o în elepciune Lumea: i ce, nu sînt în eleapt i plin de cuno tin ? În eleptul: Nu e ti în eleapt , dac vreau s te socotesc nebun i prin nebunia ta s devin în elept, mai cu seam pentru c Äîn elepciunea ta este nebunie" [Cor. 3,19]. 18. În lume nu vei întîlni bun tate i odihn Lumea: i la aceasta mai ai s r spunzi: Oare nu sînt eu plin de toate bun t ile? În eleptul: Nu e ti plin , dac in seama c e ti Äde ert ciunea de ert ciunilor i c toate ale tale sînt de ert ciuni" (Ecl. 1, 1). 19. Dumnezeu a f cut lumea spre binele, iar nu spre r ul omului Lumea: Oare ce fel de socoteal î i faci de m consideri mai rea decît ori ice r u? C ci însu i creatorul meu i Dumnezeu, dup ce m-a f cut în chin des vîr it, a zis: ÄEste bun " [Gn. 1, 31]. Vezi dar c sînt bun . 20. Dup s vîr irea p catului, lumea s-a schimbat în r u În eleptul: într-adev r, potrivit acestui cuvînt al lui Dumnezeu, e ti bun , pentru c preabunul Dumnezeu nimic r u, ci pe toate bune le face, de aceea e ti bun . Ba chiar a a erai i pentru om, înainte s se fi am git el cu frumuse ea i dulcea a acelui pom purtator de moarte, al c rui rod mîncindu-1 omul cel dîntîi creat îndat a devenit muritor (c ci Dumnezeu îl f cuse pe om nemuritor). Dup aceea

tu, lume, ai devenit r utatea omului i te-ai pref cut în am real . Dar Dumnezeu, în bogata sa milostivire, nevrînd ca f ptura i creatura mîinilor sale s se piard i s dispar pîn în sfîr it, i-a f g duit omului cu acest prilej un alt p mînt i un cer nou. Pe acel p mînt florile nu se ve tejesc niciodat , pomii i roadele lor nu se stric , ci rodesc peste m sur în toate anotimpurile, în cerul acela c ldura soarelui i r ceala frigului sînt potrivite i, mai cu seam , ar i ori secet acolo nu vor exista, iarn nu va fi, i soarele nu va apune, c ci nu va fi noapte. Într-un cuvînt, acolo nu va lipsi nici o bun tate, i nici un r u nu va atinge pe cineva. Dar acestea au fost f g duite oamenilor drept mo tenire cu condi ia ca, renun înd la tine i urînd de ert ciunile i am girile tale nefolositoare, s c ut m i s n zuim spre lucrurile cere ti i ale ve nicei noastre mo teniri. Precum a cîntat poetul: ÄO, minte, gînde te-te cu cinste la cer i prive te cu dispre atrac iile p mînte ti", iar un alt poet: ÄCerul este patria noastr ". 21. Pentru nimicirea p catului trebuia s vin în lume Hristos, noul Adam Lumea: Eu zic c tu n-ai citit Sfînta Scriptur . Oare nu zice Evanghelia c ÄDumnezeu i p rintele într-atît a iubit lumea (adic pe mine) încît i pe fiul s u unul n scut mi 1-a dat"? [Io. 3, 16]. Tu, dar, nebunule, cum, în ce chip i de ce s m ur ti? 22. Venirea Domnului i nimicirea p catului au fost prezise mai înainte de proroci. Apoi, venind El, ne f g duie te împ r ia Sa în eleptul: Ba am citit, dar dac Tat l ceresc i 1-a dat pe Fiul S u, nu i L-a dat ca s -L une ti cu tine, ci tocmai pentru ca s -i despart de tine pe ai S i i ca s -i deosebeasc pe ale ii s i, pentru ca nu cumva, umblînd în lumina ta, ei s mo teneasc întunericulcel ve nic; ci socotind întunecoas lumina ta, s dobîndeasc lumina soarelui celui neapus. Pentru c orice om con tient consider lumina ta întuneric, frumuse ea ta urî enie, bun tatea ta r utate, lini tea ta zgomot i dezordine, a a încît se fere te de tine i te ur te, în acest chin m rturise te evanghelistul Ioan c : ÄLumina lumineaz în întuneric i întunericul nu a cuprins-o"(Io. 1, 5). 23. Cunoa te-1 pe Dumnezeu dup lucrurile sale Lumea: O, nepriceputule, dar ochii pentru ce îi ai? Oare nu pentru ca s prive ti lumina mea pl cut i preafrumoas ? Sau, poate, nu vezi ace ti doi a tri mari pe care mi i-a dat preaputernicul Dumnezeu: unul s lumineze ziua, altul s lumineze noaptea? i aceasta nu pentru altceva decît ca s - i lumineze ochii i s mi prive ti nepre uitele frumuse i i s - i faci treburile tale. A adar, cum s nu fiu eu dorit ? Ia gînde te-te, nesocotitule: cînd lumina soarelui e acoperit de nori sau de neguri, zici c vremea este întunecat i trist i o dat cu vremea i se stric i buna dispozi ie; iar cînd e noapte f r lun i tu te afli obosit de drum, cît fric î i este s nu dai de vreo primejdie i cît de mare i -ar fi bucuria i veselia dac ea i-ar lumina cît de cît calea, ca s po i cunoa te încotro mergi? Mai mult chiar, u uraticule, în leg tur cu aceasta du-te i întreab -1 pe cel orb

cît de mare e dulcea a luminii mele i ce n-ar da el s-o dobîndeasc ; întreab -1 pe acela, i- i va spune dulcea a luminii mele, i a a vei înv a i tu s m pofte ti precum i se cade a m pofti i s m iube ti i s -mi mul ume ti. 24. Spre bine iar nu spre r u s te folose ti de darurilecare i-au fost date În eleptul: Dumnezeu atotputernicul nu a f cut numai ace ti a tri, ci înc unul. Pe ace tia doi el i-a f cut ca s lumineze omului deasupra capului, iar pe al treilea în untrul capului. Pe cei dinafar i-a creat (dup chiar spusa ta) pentru luminarea ochilor mei ca, privindu-i, s -L cunosc pe Cel ce i-a f urit i, cunoscîndu-L, s nu-L uit; i dup cum ei îmi lumineaz ochiul totdeauna, a a i el s fie continuu sl vit de mine. Dar nicidecum nu i-a creat, precum ai zis, pentru ca, privindu-te pe tine, s - i îndr gesc de ert ciunile (c ci nebun este oricine îndr ge te ceva în zadar). Iar astrul din untrul capului este ra iunea mea, cu care m-a luminat d t torul de lumina, Dumnezeu, ca s pot socoti (o dat ce f pturile sale sînt atît de frumoase, atît de alese, atît de luminoase) cu cît va fi el însu i mai luminos, mai frumos i mai str lucitor; deosebirea aceasta nu va fi oare ca aceea dintre întuneric i lumin ? C ci astfel propov duie te i Ioan, c ÄDumnezeu este lumin , iar lumea întuneric" [Io. 3, 19]. Tu dar, fiind întuneric, cum s nu te ur sc, iar el, fiind lumin , cum s nu-1 iubesc? i cît de nebun ar fi cel ce ar îndr gi mai mult întunericul decît lumina! Într-adev r, acela ar fi mai nebun decît tine. Deci i eu tiind c acela este cel mai frumos i cel mai luminos, se cuvine s socotesc lumina ta întunecime, negur i miez de noapte f r de lumin ; pe el s -1laud i s -1 prosl vesc, s m închin lui i s -1 iubesc; iar pe tine s te def imez, s te dispre uiesc, s te ur sc i s te oc r sc; c ci a lui este lumina, i | el este lumina cea adev rat , iar a ta este str ic cioas , i tu e ti întunericul cel primejdios. 25. Fii orb, mut i surd la poftele lumii! Lumea: Tu, om ignorant, îmi vine s rîd într-una de tine. Nu vezi oare c i tu tot în mine i prin lumina mea umbli, i te sluje ti de ea în toate treburile tale, i mai zici totu i c n-am lumin ? 26. Cuget la cele de pe urm În eleptul: Cît prive te credin a mea, bine m-ai numit Äignorant", c ci din ale tale nimic nu tiu; i chiar dac tiu ceva, tiu c ele sînt mincinoase. Iar dac (dup expresia ta) sînt lipsit de discern mînt, pentru motivul acesta sînt, c , umblînd prin tine, umblu ca i cum nu m-a afla în tine. În eleptul: O, lume, mai doresc s te întreb: ce le d ruie ti acelor care te slujesc a a cum î i place?* 27. Bog ia este cauza multor rele Lumea: Orice vor dori. * Ia seama unde va ajunge, cu alt inten ie, întrebarea în eleptului (n. aut.)

În eleptul (ispitind): Eu doresc bog ie. 28. Crescînd bog ia, spore te l comia, iar din l comie se na te invidia Lumea: În peretele casei tale, zidit de str bunicul t u, a ascuns el o comoar nem surat . Mîine cel mai devreme sau poimîine peretele se va surpa, i vei g si acolo comoara pe care a zidit-o str mo ul t u, mai mare decît ai rîvnit; iat dar c te-am îmbog it. În eleptul: O, lume, eu doresc îns i mai mult: vreau s devin vestit i cu nume mare. 29. Invidia este fratricid Lumea: Fratele sau prietenul t u, avînd mult avere, tr ie te i o duce foarte bine. Nu e îns bine ca el s fie egal cu tine i de aceea i m sur . Cu bog ia pe care ai g sit-o în zidul str bunicului caut deci s faci în a a fel încît s -1 ucizi i, omorîndu-1, s iei i averea lui. Iat cum vei deveni mai bogat, mai vestit i mai l udat decît to i. 30. Lacomul vrea ca to i s fie s raci În eleptul: O, lume, dar eu doresc i propriet i i mo teniri, adic sate, ogoare i vii, ca s m înt resc mai mult i s dobîndese un nume i mai sl vit. Lumea: Iat , eu i-am dat bog ie mult ; du-te deci la cei care datorit s r ciei î i vînd propriet ile i satele i, g sindu-se la mare strîmtoare, le vei cump ra toate la un pre mic. În felul acesta iat c vei ajunge om cu mo ii i cu ogoare. 31. Neajungîndu-i ogoarele, pofte te sate; cel mîndru socote te c numai el este om, iar ceilal i animale În eleptul: O, lume, dar mai vreau i tîrguri i cet i. Lumea: Iat c aproapele t u, adic vecinul t u, are tîrg i cetate, ceea ce nu au al i vecini mai boga i decît tine; dar tu îl întreci prin bog ia argin ilor. Cheltuie te deci i tu ceva dintr-al t u i ucide-l (tu însu i sau cu mîinile altora) sau izgone te-1. Altcineva str in nu va încerca s le cumpere, i chiar dac ar încerca s se amestece, se va teme de tine, deoarece e ti vestit în bog ie i putere. i a a, nesporind pre ul, le vei dobîndi u or i la un pre mic, iar în felul acesta vei dobîndi i tîrgul, i cetatea. 32. Bogatul urm re te scaunul cel mai înalt În eleptul: O, lume, dup toate acestea, eu cer i doresc onoruri sociale. Lumea: Oriunde ai fi, du-te printre oameni, i ei, aflînd c e ti bogat, te vor pofti la locul de frunte i în capul mesei; oricine te va vedea se va scula în picioare, închinîndu- i-se. Iat cum în felul acesta i onoruri vei afla. 33. Dumnezeu este vr jma bogatului mîndru În eleptul: O, lume, dar eu doresc o onoare i mai mare decît aceasta, i anume, s fiu în l at printre cei ce st pînesc. Lumea: Du-te la orice poart împ r teasc sau domneasc , i vei vedea c prin faima bog iei tale i, ceva mai mult, prin puterea ei, î i vor da rang boeresc, i înc pe cel mai mare, pîn cînd cu ajutorul banilor, dac vrei, po i s dobînde ti

i domnia i cr ia, ba chiar i împ r ia. Iat , dar, c nu- i lipse te toat onoarea din lume. 34. Este greu s ai i bog iile i raiul, pentru c nimeni nu poate sluji la doi st pîni În eleptul: O, lume, împreun cu acestea a vrea s agonisesc i s mo tenesc i împ r ia cerurilor*. Lumea: O, dulcele meu prieten, oare nu- i este destul si nu- i ajunge c nu i-a lipsit tot ce ai dorit în lume? Oare aflîndu-te tu într-atîta onoare i slav , o s te Mai gînde ti la moarte? Te mai compari poate cu ceilal i oameni? Dar cine mai e ca tine, cine se aseam n cu tine? Î i lipse te oare ceva? A adar, bunul meu prieten, de ce te am r ti f cîndu- i atîtea gînduri si socoteli i de ce te gînde ti la lucruri care- i aduc mîhnire? Iat , ai în fa a ochilor toate cele ce- i plac; las deci acum celelalte socoteli i stai numai de m nînc , bea, învesele te-te, c ci atîtea cîte ai niciodat nu le vei termina. | 35. Dac e ti în elept, împarte- i via a în trei perioade În eleptul: O, lume, tiu c au mai existat mul i al ii ca mine i chiar mai puternici, dar pîn la urm ce-au devenit? Ce au devenit acei mari regi ai per ilor, atît de l uda i i de vesti i? Unde sînt Cirus i Cresus? Unde sînt Xerxes i Artaxerxes, care se considerau ei în i i zei i se socoteau mai puternici decît to i oamenii din lume pîn într-atît încît au încercat s domine întinsul m rii i valurile furtunii, poruncind oamenilor lor s bat marea cu vergi i s-o încing în fiare, pentru c le-a stricat podul pe care l-au f cut peste mare în strîmtoarea Chersonez (numit acum pe turce te Bogaz-Hisari); ei, care au ar tat i multe alte fapte viteje ti? Unde este macedoneanul Alexandru Cel Mare, numit astfel nu pentru c ar fi fost mare cu vîrsta, ci pentru marile i minunatele lui r zboaie si victorii asupra rilor? i, ca s nu te mai întreb de al i vechi i vesti i împ ra i ai grecilor, ci despre cei mai recen i, spune-mi unde este Constantin cel Mare, care a întemeiat cetatea? Unde este Justinian, cel ce a zidit minunata i de întreaga lume l udata si pîn la toate marginile p mîntului multvestita Biseric numit Sfînta Sofia? Unde sînt Diocle ian, Maximilian i Iulian, acei mari i puternici tirani? Unde sînt Teodosie cel Mic i Teodosie cel Mare? Unde este Vasile Macedoneanul, cu fiul s u Leon În eleptul? Dar to i ceilal i mari, puternici i vesti i împ ra i ai grecilor? Unde sînt regii Romei, ai cet ii aceleia care a învins întreaga lume? Unde este Romulus, cel ce a întemeiat -o, i to i ceilal i pîn la Caesar Augustus, c ruia i s-au închinat to i st pînitorii? i, ce s - i mai spun, unde sînt bunicii i str bunicii no tri? Unde ne sînt fra ii i prietenii no tri, cu care pîn mai ieri-alalt ieri ne întîlneam i petreceam cu to i la un loc i care acum au disp rut din mijlocul nostru, p rîndu-ni-se c n-ar fi existat niciodat ? Spune-mi dar, acum, despre to i ace tia, adev rat i f r în el ciune, cum i în ce * Paragraf inclus din eroare în cap. 33.

fel s-au s vîr it? 36. Cînd vine moartea, la ce folose te bog ia? Lumea: Prietene, grea întrebare mi-ai pus, dar întrucît e ti atît de dornic s tii, iat , î i voi povesti cu sinceritate despre to i cei de care m întrebi. Potrivit unei necesit i a neputincioasei firi omene ti to i ace tia ² s fii tu s n tos ² au murit. P r sindu-m pe mine, ei i-au schimbat locul, zicînd c vor s tr iasc mai mult în alt parte, nu tiu unde. 37. Gol ai ie it din pîntecele maicii tale, gol vei i intra în p mînt În eleptul: i spune-mi, dup moartea lor, dintr-atîta avere i comoar cît aveau ce-au luat i au dus cu ei? Lumea: Afl c s-au dus înveli i numai într-o bucat de pînz veche, ca i cum ar fi fost îmbr ca i în c ma de m tase, a eza i în sicriu, ca i cum ar fi fost învestmînta i în hain de purpur , i arunca i în groap , ca i cum s-ar fi odihnit în palatele i cur ile cele mari i fastuoase. Iar altceva nimic n-au luat s duc cu ei, nici în sîn i nici în spate. 38. Unul este sfîr itul tuturor: moartea În eleptul: Bine, cît prive te via a i averea lor, mi-ai spus adev rul; dar despre sufletele lor, oare cum socote ti s fie i cum o duc ele în lumea aceea f r de sfîr it? Mai cu seam la asta vreau s -mi r spunzi f r minciun . Lumea: Î i voi r spunde acum dup socoteala voastr , adic a a cum gîndi i voi, cum c cei buni sînt mo tenitorii raiului, iar cei r i ² ai iadului. S tii deci c , dac a a stau lucrurile, mai mul i se afl în iad decît în rai. 39. Nechibzuin a aduce suferin În eleptul: O, lume în el toare, a adar acesta este sfîr itul la care îi duci pe acei ce- i slujesc dup cum vrei i dup cum î i place? Deci ca r splat a ostenelii lor le ar i iadul? Dar atunci cum s nu fii tu în el toare i mincinoas ? Nu mi -ai spus adineauri c bunurile tale nu au sfîr it? Dar nu este oare avu ia ta fum i bunurile tale pulbere, desf t rile tale praf spulberat de vînt, iar cinstea i slava ta ocar i def imare? Ce-ai f cut din sceptrul împ ratului de care se cutremura, sp imîntîndu-se, lumea întreag , de a c rui sosire numai auzind cineva trimitea cheile cet ii înainte s fi ajuns acolo, ale c rui bog ii erau f r num r i puterea de neînvins; caii i carele lui, iu i i multe; c l re ii lui, viteji; pedestra ii lui, puternici i învesmînta i în zale, iar armele lor, ascu ite i înfrico toare, mereu gata pentru v rs ri de sînge; cet ile lui mari i înc p toare, cu ziduri înalte i groase, cu an uri adînci i largi, cu coloanele de la intrare* groase i solide; vitele lui numeroase, scumpe i ar toase? Unde sînt iitoarele lui cele alese, care întreceau în frumuse e toate fetele din lume? Dar viile lui cele bogate în rodul strugurilor, dar gr dinile împodobite i înfrumuse ate cu tot felul de flori frumoa* , aici, poate, Äz brele".

se, dar cl dirile i palatele lui cele minunate, zidite din piatr cioplit i m iestrit sculptat , frumos pardosite cu tot felul de marmur scump ? R spundemi dar i pentru acestea, sincer i am nun it, ce le-ai f cut? 40. Dumnezeu schimb i mut împ r iile Lumea: O, vai mie, i-am spus c pu ine tii i pe cele mai multe nu le tii. Eu nu sînt am gitoare, cum m batjocore ti tu, ci sînt dreapt i pe toate le fac cu dreptate, pentru c pe cî i îi cuprind în mine, pe to i îi tratez ca pe proprii mei fii. Dup cum un tat cu mul i feciori, c rora le împarte averea i bunurile sale, de i se întîmpl s moar vreunul dintre ei, averea aceluia o împarte tot fra ilor r posatului, i deci copiilor s i, la fel fac i eu. De aceea nu m voi ru ina s - i spun adev rul despre toate cele ce m-ai întrebat, pentru c nu nedreapt i vrednic de ocar mi-a fost purtarea, ci dreapt i demn de laud : sceptrul lui lam dat altuia; averea i bunurile sale le-am împ r it celor ce nu s-au ostenit s le dobîndeasc ; puterile i str nicia lui le-am legat între patru scînduri, a ezîndu-le în pîntecele p mîntului; caii i carele le-am sf rîmat pe cîmpii; pe c l re ii lui, în mun i, i pe pedestra ii s i, în esuri, i-au mîncat vulturii i alte p s ri; armele lui le-a ros rugina, cet ile lui le-au nimicit al ii, f cîndu-le una cu p mîntul, an urile lor s-au umplut cu gunoi i acele frumoase coloane le -a risipit pustietatea; vitele lui le-am f cut osp întins jivinelor; gardurile viilor lui le-am dat prad focului, iar strugurii lor i-au strivit picioare str ine; livezile i pomii cu roade dulci s-au t iat de orice secure i de toat mîna ce nu le-a s dit; iitoarele lui cele alese le-am f cut desfrînatele cet ii; florile gr dinilor lui le-au cules mîini str ine i le-au mirosit n ri str ine; palatele lui le-am pref cut în s la uri de bufni e i cucuvele. Iat deci, aceasta este dreptatea, ca toate darurile mele s le mo teneasc i s le st pîneasc to i. 41. Agonisind lumea, în mare primejdie te afli s - i pierzi sufletul În eleptul: Tocmai de aceea, o, lume în el toare, n-ai s - i po i bate joc de mine, fiindc eu am tiut c toate averile tale sînt ca norii i ca umbra norilor. Ba mi-am mai dat seama c chiar de te-a dobîndi pe tine i întreaga- i avu ie, la ce mi-ar folosi dac pierd i lucrul cel mai nepre uit ² sufletul? De aceea nu-mi voi pune niciodat n dejdea în averile tale, a a cum nu-mi pun n dejdea s c l toresc pe mare f r corabie. 42. Nu te am gi cu cei cî iva care, împ ra i i boga i fiind, au dobîndit împ r ia cerurilor Lumea: Dar pentru ce motiv i de ce s - i pierzi sufletul? Socote ti oare c agonisind bunurile mele i desf t rile mele î i vei pierde sufletul? Acuma v d, o, cinstite prietene, c nu folose ti o bun judecat în purtarea ta, ci cugeti numai la cele ce duc spre r u, i nu spre bine. C ci dac ai judeca lucrurile pe toate p r ile (ceea ce s-ar i cuveni s - i bagi în minte), nu ai mai nutri asemenea gînduri în capul t u, ci i-ai aminti de David, care, de i împ r ind întru atîta slav , cu o ti

i cu bog ie, i-au d unat oarecît de pu in sufletului zestrele mele cele alese? Ba dimpotriv , a fost i împ rat i proroc, iar dup moarte, chiar i sfînt, i s-a învrednicit de rai. A adar, de vreme ce te nume ti în elept, renun s mai dispre uie ti frumoasele podoabe ale zestrelor mele. Fiindc nu numai David, ci i al i numero i împ ra ii boga i, cinsti i, mari, puternici i vesti i, care umblau to i învesmînta i în mult îndr gitele mele podoabe, n-au fost atin i din pricina lor, nici cît negru sub unghie, de vreo lips în ce prive te binele sufletului, ci, dup cum i-am amintit mai sus, s-au f cut vrednici de împ r ia cerurilor. 43. Pe mul i oameni înt ri i în multe virtu i i-a întors lumea la mari nebunii În eleptul: Ascult , lume lacom s ucizi sufletele oamenilor; aceste pilde pe care mi le ar i adesea i îndelung le-am studiat i cercetat, i le-am aflat drept foarte periculoase. Hai, aminte te- i i tu de acest l udat împ rat i proroc David, în ce stare l-ai adus odat , cînd s-a l sat prins în mreaja capriciilor tale lume ti; nu numai c i s-a scurtat via a, ci, de unde avea s mo teneasc raiul, era cît pe aci s -1 înghit gheena. Acest lucru s-a întîmplat pe vremea cînd, îndemnat de tine, lume r uvoitoare omului, a c zut în p cat cu Versavia, so ia lui Urie Hititul. Deabia a sc pat atunci din la ul t u, c ci mdat i-a dat seama de spurcatu- i îndemn i a i început s se m rturiseasc (dup adeverirea prorocului Nathan) i s zic : ÄMiluie te-m , Dumnezeule, dup mare mila ta, c f r delegea mea eu o cunosc | i p catul meu înaintea mea este pururea" [Ps. 50,1²2,4]. i chiar f r cercetare tiu c împreun cu prorocul David, cu care te lauzi, fiul s u i -a zis: ÄDe ert ciunea de ert ciunilor, toate sînt de ert ciune" [Ecl. 1,1], adic tu e ti de ert ciune i lucrurile tale sînt de ert ciuni. i am auzit chiar i ce ai pus la cale împotriva fiului s u, preaîn eleptul Solomon, care dup marea îndr zneal ce o avea înaintea lui Dumnezeu încît i-a vorbit el însu i, gur c tre gur , a sfîr it prin a se l sa prostit de tine i c lcînd dumnezeiasca porunc i-a luat femei i fete str ine printre iitoarele lui. În felul acesta el, cel minunat întru în elepciune, prin desf t rile tale ² fiind înconjurat i de frumuse ea femeilor ² a fost mutat de la în elepciune la nebunie, de la cur enie la spurc ciune, de la dreptate la nedreptate i a fost pref cut din sfînt în p c tos pîn într-atîta, încît a în l at i temple unor idoli f cu i de mîn . Acum dar, de vreme ce ai fost în stare s mergi cu me te ugirile tale pîn acolo încît i pe acel preaîn elept, care a fost l udat pentru în elepciunea lui de gura cea negr it a lui Dumnezeu, l-ai determinat s - i piard credin a acelui Dumnezeu, cu atît mai mult pe mine, s rmanul, care din în elepciunea lui nu o parte sau o treime, dar nici m car o miime dintr-o mic parte nu am, cum n-ai s m în eli i cum n-ai s m prefaci dup cum î i e voia? i a a s m faci s -mi uit cu totul de Dumnezeu, creatorul i d t torul vie ii mele, s -L p r sesc pe Cel ce a zidit cerul i p mîntul, marea i cele din l untrul ei, i s m închin aurului, argintului i lucrurilor f cute de mîini omene ti, iar prin desf t rile tale, mînc rurile i b uturile tale, s -mi sl vesc pîntecele în loc de Dumnezeu. De aceea fericitul

Pavel, înv îndu-m cu putere i cu t rie s m feresc de asemenea lucruri, mi le interzice într-un chip frumos i minunat [Filip. 3,19]. 44. Auzind c mul i prin avere au mo tenit raiul,s nu rîvne ti sub acest pretext bog ia, deoarece pe cei mai mul i ea i-a dus în iad Lumea: Vai, omule naiv, iar i te aba i de la judecata cea dreapt i bun . Socote ti cumva c fiind împodobit cu zestrele mele, înc rcat i îmbog it cu averile mele î i vei pierde sufletul? Nu în eleg de ce-mi tot spui c prin desf t rile mele cuviincioase te vei închina idolilor! O, minune a marii tale ignorante i a greut ii min ii tale necioplite! Dar nu i-ai dat seama c prin avere mult vei fi de mult folos sufletului t u? Cu avu ia po i zidi biserici, m n stiri, fîntîni, poduri; cu avu ia po i elibera robi i izb vi datornici; cu avu ia po i s miluie ti, s înt re ti pe cei slabi. Dar, mai cu seam , n-ai citit în Sfînta Scriptur (sau poate e ti ne tiutor de carte) c împ r ia cerului este foarte ieftin , pentru c o femeie aruncînd doar doi bani în vistierie i-a cump rat împ r ia cerurilor? [Mt. 2]. Cum s nu fie deci fericit avu ia mea i cum nu ai fi nebun dac nu te-ai str dui s o dobînde ti, de vreme ce ea este binef c toare atît pentru sufletul, cît i pentru trupul s u. 45. Crescîndu- i averile s nu i se împietreasc inima În eleptul: Oh, lume lingu itoare, cum m lingu e ti ca s m în eli? Cu toate c , într-adev r, sînt naiv i nu tiu carte, precum ai spus, îns dup puterile mele am cercetat Sfintele Scripturi i tot în acea sfînt i adev rat Scriptur am aflat undeva spunîndu-se c un tîn r 1-a întrebat pe Domnul nostru Iisus Hristos: ÄBunule înv tor, ce trebuie s fac ca s mo tenesc via a ve nic ?" [Mt. 19,16 i urm.]. Bunul înv tor i-a dat buna înv tur s se p zeasc i s fug de toate cele pe care legea i credin a le opre te i s respecte i s fac toate cele ce legea i credin a îndeamn i porunce te s fie f cute, iar el i-a r spuns c toate acestea le respect i le împline te spunînd: ÄToate acestea le-am p zit din tinere ea mea". Atunci Domnul i-a ar tat cerin a cea mai înalt , zicîndu-i: ÄMergi i vindei toate averile i d -le s racilor". Atunci nenorocitul, fiind deprins cu îndr girea ta i cuprins de am girea ta, r u s-a întristat i peste m sur s-a mîhnit, i mai degrab te-a ascultat pe tine, lume vrednic de dispre , decît pe înv torul pe care îl m rturisise mai înainte drept bun. i astfel s-a întors întristat, cu inima zdrobit , fiindu-i greu s împlineasc porunca cea bun a bunului înv tor. De ce oare? Nu pentru c era deprins cu tine, cu desf t rile tale i dedat cu totul pl cerilor tale? i astfel el, prin avere, mai tare i-a închis i a pierdut împ r ia cerurilor decît s o deschid i s o cî tige, pentru c într -atît de strimt i de îngust i s-a f cut, încît mai u or s -i fie c milei s intre prin urechea acului decît lui în împ r ia cerurilor. De aceea m tem c nu voi da banul, ca femeia cea s rman , ci m voi întrista ca bogatul atunci cînd mi-1 cere cineva. Deci nici cu aceasta nu m vei am gi, c ci n-am nevoie de bog ia ta. 46. Lumea este o temni , deci pentru ce s fie iubit ?

Lumea: A adar, acum tu nu m iube ti de loc? În eleptul: Ba te iubesc, cum te-a iubit i fericitul David, care te socotea o temni ; i iar i întocmai ca David m rog cu umilin atotputernicului Dumnezeu, zicînd: ÄScoate din temni sufletul meu ca s se m rturiseasc numelui t u" [Ps. 141,10]. Lumea: i aceast vorb a ta e mai degrab spre ur i ocar decît spre dragoste i laud . Mai mult chiar, îmi spui c sînt temni . Pentru ce? într-adev r, îmi vine s rîd de întunecata- i orbire ! Dar bine, s rmane, nu m vezi cît sînt de larg i înc p toare, luminoas i frumoas , aleas i dr g stoas ? Întreab -i pe cei ce stau închi i în temni s - i spun ce înseamn închisoarea temni ei i ce libertatea mea. 47. Pofta neînfrînat împinge sufletul spre moarte În eleptul: Într-adev r, dup socoteala ta smintit i dup cum î i pare, tu e ti larg i înc p toare, dar spre a face r ut i, iar nu binefaceri; e ti luminoas i ar toas ca s luminezi i s ar i c ile cele urîte, sa provoci v rs ri de sînge i s pierzi suflete. Dup socoteala mea, îns , în eleg bine i cunosc frumos c te sile ti cît po i s m faci s umblu cu poft slobod i cu dorin a neînfrînt prin întunecoasa ta lumin . Astfel, o dat cu lumina ta, m va cuprinde bezna nebuniei, m voi afla ve nic în pierzanie i în osînd i m voi chinui cumplit i f r de sfîr it. 48. Nu exist fericire în lume i nici p mîntean fericit Lumea: Vai, vai, cum nu po i pricepe i nu te po i învrednici s cuno ti c cei ce petrec liber întru mine sînt ferici i i plini de toate, i astfel s te sile ti a tr i i tu împreun cu ei! 49. Ferice de cel care nu s-a amestecat cu lumea În eleptul: Ba min i, ca una ce e ti îngîmfat i mincinoas , c ci în eleptul ferice te nu pe acela care locuie te în tine, ci pe acel ce a ie it din tine i, mai ales, pe cel ce înc nu a intrat în tine. Nici cu aceasta deci nu m po i birui. 50. Omul drept nu se va clinti, orice i s-ar întîmpla Lumea: O, s rmane, netrebnicule i ignorantule! Dar patriarhii, prorocii, apostolii, mucenicii i ceilal i sfin i, oare nu to i au umblat împreun cu mine i nu s-au servit to i de mine? Dar de vreme ce to i ace tia, pe care eu i-am p strat în mine ca într-o vistierie, ca pe ni te odoare scumpe, sînt numi i ferici i, tu de ce-mi arunci vorbe atît de nevrednice i îmi dai r spunsuri necuviincioase? 51. Lep dîndu-te de lume, vei dobîndi pecetea fericirii În eleptul: Acum devii flecar i mincinoas . Nu cumva socote ti c sfin ii pe care i-am pomenit mai sus au fost dintru tine sau î i închipui c s-au amestecat cu tine? Dimpotriv , ei, ferici ii, au dobîndit pecetea fericirii lep dîndu-se mai întîi de tine i de dulce ile tale. i aceia, de trei ori ferici i întru pomenire, s-au lep dat nu numai de tine, ci chiar i de ei în i i, p zind porunca bunului lor înv tor, care zice: ÄCine vrea s m urmeze s se lepede de sine" [Mt. 16,24]. Ei pîn într-

atîta te-au urît, încît, cînd le spunea cineva c vor mur i, vor pieri adic dintru tine, încercau o bucurie negr it , de nedescris. Fa de o asemenea fericit , iar nicidecum zadarnic bucurie, oricît de cumplit , înveninat i nemiloas ar fi fost moartea, ei n-o b gau în seam . De aceea unii dintre ei, intrînd în foc, p reau c intr în rou , al ii intrînd în ger i în ghea p reau c intr în c ldur i în baie; unii iar i, în timp ce erau b tu i cu vine de bou, se purtau ca i cînd ar fi primit daruri, iar al ii, cînd erau tîrî i în fug nebun , lega i de cozile unor cai s lbatici i zdrobi i pe pietrele uli elor, se purtau de parc ar fi fost la plimb ri i desf t ri. La fel, mul i al ii, r bdau nenum rate alte chinuri peste m sur , de neîndurat, dar nu se fereau de toate acestea, ci, dimpotriv , alergau spre ele, adic spre chinuri, cu inima bucuroas i sufletul înveselit. De ce oare? Pentru ca s scape de tine cu un ceas mai devreme i pentru ca s ating sfîr itul c tre care se str duiau s ajung înc din copil ria lor. Tot a a i sihastrii (o, ferici ii, c i-au ales partea cea mai bun ), care de ura ta vrednic de ur fugeau s se ascund la un loc cu tîrîtoarele veninoase i cu fiarele cumplite, singuri, f r înso itori, în mun i înfrico tori, în singur tate i în v g unile unor pe teri foarte adînci. De ce oare? Pentru c bine socoteau c o fiar mai cumplit , mai vr jma i mai veninoas decît tine nu exist i, mai cu seam , pentru ca s nu vad tic loasa ta urî enie, hulit de orice om cuminte, care în ochii slabi ai unora pare s aib i ceva frumos i de care, prin în el ciunea ignoran ei, cei mai mul i se las destul de r u am gi i. Iar aceia (o, de toat gura de trei ori l uda ii!) i-au ales mai bine s locuiasc în v g uni, s moar de foame i s se topeasc de sete, decît s tr iasc în tine, s umble dup bun t ile tale i s - i sminteasc prin desf t rile tale nepre uitele i sfintele suflete. Pe ace tia, o, clevetitoareo, în chip mincinos îi nume ti tu nebuni! De a c ror nebunie s -L rug m to i cu sîrguin pe Dumnezeu s ne fac p rta i i pe noi, ca s ne socote ti i pe noi nebuni i nechibzui i. 52. Deprinzîndu-te cu poftele lume ti, poruncile lui Dumnezeu î i vor p rea grele Lumea: M mir nespus de ce vorbe ti lucruri zadarnice i de ce spui minciuni, gr ind în de ert. Vrei, deci, s spui c cei ce se leap d de mine dau de vreun bine sau afl vreun folos? Oh, de aceea voi repeta c tare m mir i m minunez ! Iat , ia seama la ce vreau s te întreb: Oare ce fel de via va duce i ce fel de trai va tr i un om care locuie te într-un munte pustiu i care tr ie te într-o v g un de balaur sau într-o pe ter de leu, de urs sau panter ? Sau ce fel de via va petrece el mereu în r cnetele leilor, în morm iturile ur ilor, în uer turile balaurilor i ale erpilor, cuprins totdeauna, ca s nu zic neîntrerupt, de groaza i spaima fiarelor cumplite, a s lb ticiunilor, vara chinuit de c ldur , op rit i dogorit de ar i , iarna înghe înd i degerînd de frig i ger, sleit i h mesit de foame, ars i topit de sete, care chiar de va g si ceva s m nînce i s bea ² vreo r d cin de iarb sau ap din scorbura copacilor ² nu el le m nînc sau le bea, ci ele îl topesc i îl

sfîr esc pe el? Dac toate acestea i se par în elepciune, mare nebun e ti i te po i socoti în rîndul celor f r minte. 53. Celui ce are adev rat dragoste de Dumnezeu i se d ruie te orice dore te În eleptul: O, lume f arnic , pulbere ce e ti! Doar tii bine c dragostea pe toate le supune i le învinge [I Cor. 13,13], c dragostea adev rat i deplin , intrînd în sufletul unuia ca acela i cuprinzîndu-1, pe toate cele ce mi le-ai amintit mai sus, oricît ar fi de rele, cumplite i îngrozitoare, le schimb în bune, blînde i pl cute. Prin dragostea adev rat i deplin , el se satur cu prisosin de toat hrana prea dulce i de toat b utura bun cînd îl apuc foamea i setea. Fierbin eala cea mare care arde i usuc , frigul cel aspru i înghe ul cel cumplit se prefac în zefirul ce adie în zori prim vara i în mîngîiere a trupului i a c rnii omului neputincios; jivinele, erpii, fiarele cele crude i s lbatice devin blînde i domolite, îi s rut picioarele i chiar îi slujesc; într-un cuvînt, toate relele acelea potrivnice i v t m toare i se fac ascult toare i bune; pentru c Binele des vîr it, adic Dumnezeu, se afl mereu cu el i, fiind prezent, nimic nu-i lipse te. 54. Omul este împ rat peste toate lucrurile lumii, dar acestea toate i-au fost date numai în p strare Lumea: Dar în mine, ce vei c uta i nu vei g si, sau ce vei dori i nu vei c p ta? Hai, gînde te-te la toate lucrurile mele: ora ele pline de oameni, cet ile tari, satele dese, viile roditoare, ogoarele îmbel ugate, gr dinile cu flori frumoase, livezile cu pomi atr g tori. Gînde te-te la palatele cele mari ale domnilor i ale boierilor, gînde te-te la cl dirile m re e i somptuoase ale cezarilor i împ ra ilor; gînde te-te la oselele largi, pavate cu piatr , ale ora elor i cet ilor; d - i seama de avu ia i lucrurile scumpe care se afl în aceste ora e. Dar celelalte cununi ce se afl în mine ca s le d ruiesc i s împodobesc pe acel cemi sluje te f r preget, adic pe tii m rii, pe ti orii din rîuri, fiarele i toate s lb ticiunile p mîntului, p s rile cerului i celelalte, cu care m -a umplut cuvîntul lui Dumnezeu i pe care le-a r spîndit sfînta lui mîn în mine, str lucita lui crea ie, i tocmai ca s le folose ti tu, prostule, prin mijlocirea mea i datorit mie, pentru ca mîncînd, bînd i desf tîndu-te s te învesele ti, i cunoscînd binele meu, s -mi mul ume ti din tot sufletul. Dar, o, s rmane, nu a fost oare Solomon mai în elept decît tine? i el tocmai aceasta ne înva c numai aceasta î i va r mîne. 55. Dulcea a lumii este otrava sufletului În eleptul: O, capcan i la întins în întuneric, oare nu tiu eu c toate cele pe care mi le-ai amintit i tu îns i sînte i asemenea pomilor despre care se poveste te c erau lîng un lac unde a fost cîndva Sodoma? Erau pomii aceia mai frumo i, mai umbro i i mai ar to i decît to i pomii din lume, dar încercînd cineva s caute în untrul lor a aflat putregai i în fructele lor stric ciune, fum i am real . Tu îns tot mai rea i mai otr vitoare am real por i, fiindc fructele

acelor pomi amarasc doar gustul, iar otrava ta îndulcind gustul, adic pofta trupului, omoar sufletul. Fapt pentru care to i ar trebui s - i strige: ÄO, lume, care e ti miere amestecat cu fiere!" 56. Nu gîndi c vei lega vreodat adev rat prietenie cu lumea Lumea: Mult stau i m mir de mintea ta simpl i pu in : cum po i s -mi spui c sînt miere amestecat cu fiere? Pe cine ai auzit vreodat s zic : ÄO, de-a muri" numai de urîtul lumii? A, tiu, îmi vei spune c dintr-ace tia cuno ti destui i c pe mul i i-ai auzit vorbind a a, dar tiu pentru ce: nu datorit r ut ii mele, ci ignoran ei min ii lor înguste, care nu rabd i nu sufer o sup rare cît de mic . Cel cu judecata s n toas i cu mintea întreag nu va vorbi îns , nici nu va pomeni despre aceasta niciodat . Cine ar putea oare s - i urasc doica, s nu zic maica? Pentru c , dup cum i-am mai spus, i eu îi socotesc pe to i drept fiii mei, îi al ptez ca pe ni te prunci i le port grij ca unor odrasle ale mele. i cînd îi îngrijesc astfel si îi feresc de tot r ul, oare cum, în ce fel i cine ar fi cel care ar vrea s se despart de mine? Pentru c eu sînt bun i blînd fa de to i i în toate. i cine dore te s se despart de bine i pentru c -i iubesc, iat c le simt prietenia, i cine ar vrea s se înstr ineze de prietenul s u? Nimeni! Iat dar c sînt vrednic s fiu dorit i iubit . 57. Lumea este maica r ut ii i gazda tîlharilor În eleptul: O, cum i în ce chip mi te ar i c m iube ti i cum te dovede ti tu singur (dup gre ita- i socoteal ) c ai fi vrednic de iubire, cînd fiec rui om i se întîmpl s tie i s cunoasc , într-adev r, c prietenia ta seam n cu acei tîlhari numi i pe latine te philetes latrones*, adic Ätîlhari cu chip de prieteni", care ies în calea drume ului i îl întîmpin cu vorbe dulci, ca i cum ar fi oameni buni i se fac tovar i de drum cu el, c utînd îns prilej, dac le vine la îndemîn , s -1 omoare i s -1 piard pe acel biet c l tor c ruia nici prin cap nu-i trece i î i vede de drum f r s se fereasc de ei cîtu i de pu in. i a a, la timpul i locul potrivit, îl dau pieirii i mor ii pe nenorocitul acela ca pe un miel nevinovat, f cînd f r mil v rsare de sînge. i totu i, tîlharii aceia sînt mai buni decît tine, i tu e ti mai rea decît ei, pentru c ei ucid trupul, iar tu sufletul. 58. Lumea este mai rea decît tîlharii, pentru c tîlharii ucid trupul, iar lumea sufletul Lumea: Oh, vai mie, cum po i s m compari cu tîlharii, cu uciga ii i cu oamenii cei r i? Atunci cum s nu te asemui i eu cu nebunii i cu cei f r de minte? Hai, judec , oare ca ho ii m port eu? C ci tîlharii caut s -i ia omului tot ce are i s -l despoaie, pe cînd eu nu fac a a ceva, ci pe cei care locuiesc în mine îi umplu de toate din plin i m str duiesc s nu le lipseasc nimic. * ; cf. Philetae Hermesianactis Phanoclis rell. ed. N. Bach, Halis 1 29 i Propertius.

59. Poftele lume ti, adormindu-l pe om, ca sirenele îl îneac În eleptul: Ai prins, într-adev r, arta subtil , i multor oameni necunoscut , a sirenelor (pe care moldovenii* le numesc Äfetele m rii"), care înnebunind pe bie ii cor bieri cu frumoasele, pl cutele i leg natele lor cîntece, îi adorm, i apoi - dup cum spune povestea - s rind în corabie, îi îmbr i eaz , îi cufund i îi coboar în adîncul m rii i îndat îi îneac . Dar tu e ti mai r uf c toare decît sirenele, pentru c ele îneac trupul, iar tu sufletul. Ce face îns c l torul în elept? Î i astup bine urechile, ca nu cumva, auzind glasul sirenelor, s adoarm , i a a, el trece printre cîntecele lor| ca i cînd nu le-ar auzi, i fugind prin vicle ug dintr-acea capcan care îi primejduia via a, scap f r nici o piedic . Prin urmare, trebuie s procedez i eu la fel ca acel c l tor în elept i bine chibzuit i, ca i dînsul, mi se cade s m p zesc tare, încît locuind în tine s m socotesc ca i cum nu a fi în tine, i în felul acesta s m dovedesc st pîn pe mine însumi fa de feluritele tale ispite. 60. Toate înlesnirile fiilor veacului acestuia sînt zadarnice i ridicole Lumea: De vreme ce umbli cu o asemenea socoteal , s tii sigur c e ti un naiv, pentru c eu nu m str duiesc s fac vreun r u nim nui, nici nu m lupt pentru primejduirea sau pieirea cuiva, ci dimpotriv , m lupt i m nevoiesc ca to i s aib îndemn i înlesnire în toate i în tot binele. Dup cum m rturisesc to i în elep ii mei, eu nu favorizez pe nimeni, nu în el pe nimeni, nu alung din mine pe nimeni, ci tuturor le doresc binele, i cuprinzîndu-i pe to i ca pe copiii mei, pe cei mari, ca i pe cei mici, pe cei tineri la fel ca pe cei b trîni îi îmbr i ez cu mare dragoste. i nici nu-i ademenesc ca sirenele, precum spui tu din invidie, nici nu-i înec, precum bîrfe ti tu pe nedrept, ci ca un p rinte bun gospodar, care, precum pe fiul s u întîi n scut se sile te s -1 creasc , a a se nevoie te i pentru cel din urm , ca s -1 vad i pe el crescînd mare. La fel am i eu grij deci de to i copiii mei, ca s nu-i lipseasc nim nui nimic orice ar dori; iar dac pentru asta tu m consideri în el toare i r uvoitoare, s tie oricine c pu in minte ai. 61. Vai de acela care caut s afle ceva mai bun decît Dumnezeu În eleptul: Este adev rat acest cuvînt mincinos al t u pentru c i fiilor veacului acestuia ² pe care tu îi nume ti fii ai t i, iar ei la rîndul lor te in pe tine drept mam i, în elîndu-se, te socotesc binef c toarea lor ² li se pare c nimic nu le lipse te i c sînt îndestula i i înzestra i cu de toate. Dar, dup cum socotesc eu ² i nu numai eu, ci orice om întreg la minte va recunoa te aceasta ² ei nu sînt plini de toate bun t ile i de toate bog iile, ci, mai degrab , sînt înconjura i de toat s r cia i de tot r ul. S tie deci cu adev rat în chip sigur i f r gre eal tot omul c aceia pe care tu îi nume ti fiii t i i c rora spui c le d ruie ti toate bun t ile i toate bog iile nu sînt boga i, ci mai degrab s raci; nu se afl în bun t i mari i s tui de toate, ci mai degrab sînt ni te s rmani i ni te fl mînzi, * ;.

cum zice David în Psalmi [39,23]. Iar dac vrei s tii i s în elegi dreapta socoteal i buna chiverniseal , aceasta este: cel ce va fugi de tine i se va feri de toate bun t ile tale i care îl va c uta cu tot sufletul i cu inima întreag pe Dumnezeu, acela nu va fi lipsit de nici un bine [Ps. 33,10]. Ascult -m , lume: oricît de s rac a fi în Domnul, sînt mai bogat decît tine i decît toat avu ia ta; inîndu-m de Domnul, oricît de slab a fi, sînt mai tare decît tine i decît toat puterea ta, precum ne înva fericitul Pavel [2 Cor., 12,9]. 62. Omul l sat în voia lui, cu cit se va sui mai sus, cu atît va c dea mai r u* Lumea: O, nesocotitule i între toate netrebnicule! Ia aminte i cuget la t ria i puterea, la m re ia i vitejia iubi ilor mei fii, care, fiindc s-au slujit de mine, iam încununat cu aceste nepre uite cununi i i-am încoronat cu frumoase diademe; pe ace tia, tu, cu socoteala ta simpl i rea, îi consideri s raci i nec ji i i îi nume ti bolnavi i neputincio i. Dar n-au cucerit oare unii dintre ei Africa, Asia, Europa, sau mai bine zis întregul glob p mîntesc i bog iile acestor p r i ale lumii? Oare n-au sf rîmat unii falca leului i n-au legat al ii marea cu lan uri? Oare n-au transformat unii mun ii în cîmpie i au ab tut al ii cursul rîurilor, care, fiind prea adînci ca s poat trece cineva peste ele, le -au sc zut pîn într-a a m sur , încît nici genunchiul omului s nu se ude i le-au pref cut din mari în mici i din adînci în neadînci? Oare n-au ridicat unii cet i minunate i de nedescris pe care le-au înconjurat i înt rit cu ziduri înalte i groase? i n-au d rîmat al ii cît ai clipi din ochi ora e mari, tari i puternice ca acelea, n-au amestecat ei cu pulberea p mîntului coloanele cele înalte? Dar de ce s mai laud i s mai spun faptele lor minunate unui nesocotit ca tine? C ci chiar dac a voi s tac faptele lor minunate i de necrezut, ele singure arat aceasta i le pun în v zul i auzul fiec rui om, ca i alte fapte ale lor (adic ale fiilor mei), necunoscute mul imii, cum i puterile i bog iile nem surate i nenum rate pe care, dac nu po i s le vezi cu ochii t i, du-te la istoricii noi i vechi, c ci ei î i vor ar ta pe deplin toate lucrurile minunate i sl vite pe care le-au f cut i le-au desf cut. 63. Cursul i norocul lumii sunt ca roata cînd se învîrte te În eleptul: M aflu într-o nespus de mare nedumerire, gîndindu-m i minunîndum cu ce imnuri, cu ce laude, cu ce slav s vestesc, s laud i s sl vesc pe pictorul acela ager la minte, iscusit la socoteal i des vîr it la înv tur , care a redat pentru prima oar aievea i a zugr vit aidoma realit ii chipul i înf i area vie ii fiilor t i; o, tu, minte frumoas , des vîr it , mai iscusit i mai ascu it decît t i ul briciului, care ai asem nat lumea cu roata ce se tot învîrte te în jurul osiei. într-adev r, z u, puternic i cu adev rat f r minciun este compara ia aceasta! C ci dup cum partea dedesubt a ro ii urc în sus i ajungînd la punctul * Cp. A. Wissowatius, Stimuli virtutum, 18 (Divanul III, 18).

culminant, unde ar trebui s stea chiar dac nu prea mult, dar cît de pu in, totu i, nu z bove te nici o secund , adic nici cit ar clipi ochiul, ci din punctul culminant se învîrte te cu mare repeziciune spre partea de jos, astfel c partea pe care mai adineauri o vedeai urcînd parc în aceea i clip o i vezi coborînd, iar partea care se afla la punctul de echilibru superior iat-o acum în punctul inferior de echilibru. i dup cum ochiul aproape c nu poate s - i dea seama cînd urc i cînd coboar roata i cînd face ea un înconjur, la fel este via a i cur sul vie ii fiilor t i: mintea aproape c nu poate pricepe cînd se na te fiecare, ce face, cît tr ie te i cînd moare. i precum partea ro ii care urcînd de la p mînt în sus s-a ridicat deasupra i iar i coborînd în jos ajunge dedesubt, acolo de unde se ridicase, tot a a i fiii t i, ie ind din p mînt, cu timpul, tocmai cînd nu se a teapt , se întorc iar i în rîna lor, i pentru o mic pl cere de scurt durat , zadarnic i nefolositoare, în scurt vreme mor în mod ru inos i dispar. Într adev r, sint vrednici de plîns i de jelit pentru c pîn la urm , dup o via f r de folos, murind trupe te, ei mor i suflete te i devin mo tenitori i locuitori ai focului nestins al gheenei. Mie în schimb, o, lume, fiind fiu al lui Dumnezeu d t torul a tot darul des vîr it, ca vulturului mi se va înnoi tinere ea [Ps. 102,5]. 64. Caut s - i lunge ti via a nu într-acest veac, ci în cel viitor Lumea: O, s rmane om, cum te-ai f cut maic minciunilor i izvor al cuvintelor de arte? Cum se poate întîmpla una ca asta? C ci iat , sînt 7207 ani de cînd sînt f cut de Creatorul meu, i pîn acum oricî i oameni i cî i fii ai oamenilor au venit în mine, n-am v zut înnoindu-se tinere ea nici unuia. Nici despre b trîni sau despre cei ajun i la vîrsta b trîne ii n-am auzit s se fac iar tineri i s se întoarc la vîrsta tinere ii. Doar pe tine, poate, mi se va întîmpla s te v d; dar, dup cît socotesc, nici tu nu vei fi mai iscusit i mai vrednic decît ceilal i oameni ² care de atîtea mii de ani au trecut în atîtea nenum rate mii de genera ii i care mai sînt înc i acuma în via ² ca s spui c ar fi cu putin ca tu s fii mai iscusit i mai vrednic decît unii din ei; dar dintr-o mul ime atît de mare de oameni cum de n-a putut nimeni s ajung ca tine i s i se înnoiasc tinere ea i s se fac din slab tare i din b trîn tîn r? Decît numai dac , a a cum i-am spus mai înainte, te-ai f cut maica minciunilor i izvorul basmelor, c ci bine socotesc i tiu adev rat c nici tu nu vei tr i cine tie cît, mai mult decît ceilal i oameni. 65. Via a ve nic n-are sfîr it; str duie te-te deci nu s le faci din b trîn tîn r, ci din p c tos, drept În eleptul: Nu a a, f arnico, nu a a; ci ca praful înaintea vîntului [Ps. 2,4], a a de în el toare sînt i minciunile cuvintelor tale; am zis Äînaintea vîntului", adic înaintea adev rului. i adev rate sînt vorbele mele c mi se va înnoi tinere ea ca vulturului, c doar nu de la mine i nici din mintea mea le-am gr it. Dar acuzatorul t u i martorul meu este dumnezeiescul p rinte David în psalm i de aceea, hai, ia aminte i ascult cuvintele mele pentru c dac am spus c se va

înnoi tinere ea mea ² de i p c tos, am totu i aceast n dejde ² nu este vorba numai de tinere ea mea, ci i de a tuturor ale ilor lui Dumnezeu; i n-am spus Äsa înnoit" sau Äse înnoie te", ci am zis Äse va înnoi" ( i acest lucru îl cred, i a a va fi); nici n-am spus c tinere ea se va înnoi prin reîntoarcerea zilelor, ci prin faptele bune i folositoare sufletului; i nu în veacul acesta al împ r iei tale, ci în veacul i împ r ia cerurilor, unde sufletul omului, învingîndu-se prin virtu i, nu va mai îmb trîni niciodat . De vrei înc , adu- i aminte de cuvîntul Domnului, unde zice: ÄCinste te pe tat l t u i pe mama ta dac vrei s tr ie ti mult pe p mînt" [Ex. 2,12]. Iat dar c faptele bune prelungesc via a i înnoiesc tinere ea nu numai în veacul ce va s vie i care este f r de sfîr it, ci i într-acesta care are sfîr it, mai ales c nu tu, ci cerul este patria noastr . 66. Nu n d jdui în cele pe care le vede trupul, ci în cele pe care le contempl sufletul Lumea: Cum s - i spun i s te socotesc în toate min ile i cum s te num r printre cei în elep i, de vreme ce tu crezi lucruri zvonite i nev zute i te bizui pe lucruri viitoare i care abia de acum înainte au s se întîmple, asupra c rora te pronun i f r s le cuno ti ce sînt, cum sînt i cînd se vor întîmpla i în care n d jduie ti r mînînd în bezna ignoran ei i a lipsei de înv tur ? Eu, îns , cîte i-am ar tat i cîte i-am spus i le-am dovedit. De ce nu crezi tu cuvintele mele, ci crezi în cele ce vor s fie, în cele nev zute, zvonite i de neîn eles? Dac ai fi proroc, a zice: ÄAcesta e proroc i cunoa te cele viitoare". Cum îns nici proroc nu e ti, ci un om ca i ceilal i oameni, i pentru c e ti ca i ceilal i oameni, iat dar c nu cuno ti cele ce vor s fie. Îmi mai spui apoi c la sfîr itul acestui veac va fi a a i pe dincolo,iar tu nu po i ti nu numai ce va fi la sfîr itul veacului, dar nici ce va fi sau ce se va întîmpla înainte sau dup . Cu asemenea minte i cu astfel de socoteal , mintea i-e în vînt i socoteala în nori, pentru c tu î i pui toat n dejdea i credin a în cele viitoare i în cele care vor s fie. De aceea, l sînd acum înc p înarea, vino la mine, gînde te-te i vezi, bag - i în cap i în elege c toate ale mele sînt adev rate, i aceasta nu numai pentru c i le spun eu, ci pentru c a a sînt m rturisite i de al i în elep i. C ci toate cîte i le-am spus, iat c i le-am pus i înaintea ochilor. Nu fi deci înd r tnic i neîncrez tor, ci supus i încrez tor. 67. N dejdea credinciosului nu este zadarnic În eleptul: O, mare în el toare i curs întins în negur ce e ti! Ce cale larg i înc p toare, dar acoperit cu ghea , îmi ar i i cu ce rafinat m iestrie (cunoscut îns omului ra ional) m înve i c e ti demn de crezare i deci s te cred. Îns cu aceste mincinoase în el ciuni ale tale nu-mi vei am gi sufletul i nici nu-mi vei cl tina judecata; eu nu numai c nu le cred, dar nici nu doresc sa aud de ele. De aceea, nu am nevoie s te combat eu, fiindc tu îns i te dovede ti a gr i basme, cu atît mai mult cu cît tiu adev rat i în eleg f r nici o greutate c toate lucrurile tale seam n cu comediile care par a fi ceva i dup foarte pu in

timp sînt ca i cum n-ar fi fost. Tot a a e ti tu, i lucrurile tale sînt aidoma unor comedii, tu îns i e ti o comedie v t m toare sufletului. Comediile pe care le fac oamenii nu d uneaz nim nui cu nimic, doar c fac s ne trecem vremea f r folos; îns tu duci i trupul la tulburare, i sufletul la chin; ba mai mult, tu nu folose ti nici aici, nici dincolo*, decît numai c prin suli ele, adic prin desf t rile tale, îndulce ti ochiul i r ne ti nev zutele inimi, i nu numai inima trupului, ci i pe aceea a sufletului, a c rei ran nu are vindecare. Pentru acest motiv deci r bdînd voi r bda, adic n d jduind voi n d jdui spre Domnul, i nu mult timp, i nici cu z bav , c ci n dejdea mea va fi împlinit . Pentru c mai mult decît toate, credin a mea este n dejde, i prin adev rata credin n dejdea nu îmi va fi zadarnic . În felul acesta eu voi fi încununat mai frumos, c ci am crezut cu toat inima i cu tot sufletul, f r ov ial , ceea ce am auzit, i cu adev rat am n d jduit în ce mi s-a f g duit. 68. Spurcatele pofte înmul indu-se, pîn la urm te îneac în adîncul descuraj rii Lumea: O, r t citule i pu in tiutorule, tu vrei s -mi spui mie i vrei s m înve i pe mine? Sau vrei s zici poate c e ti mai b trîn de ani decît mine? C ci toate cele ce-mi spui tu c le-ai auzit eu le-am i v zut, i cîte voi mai vedea eu de aci încolo nici str nepo ii t i nu au s aud de ele ! S nu te faci c tii mai multe decît mine. Crezi oare c n-am v zut destui dintre cei ce aveau mintea ta, f cîndu- i aceea i socoteal ca i tine, care i-au pus speran a în lucrurile viitoare, i astfel, r mînînd doar cu n dejdea, au pierdut i bun t ile mele i nici n-au ajuns vreodat la cele pe care ie gindeau, nici n-au g sit ceea ce c utau, i nu li sa dat nici timp, nici loc de c in . Dar fiindc au fost i ei neascult tori ca tine i n-au vrut s aud cuvintele mele folositoare, de toate s-au lipsit i s-au dep rtat. Vezi dar acum i ascult -m i crede-m tot ce- i voi spune; pentru c am s - i spun cuvintele unui om mai în elept decît tine, i într-adev r mi se pare c , prin aceasta, te voi birui: ÄCine a v zut spiritul omului urcîndu-se în sus sau spiritul animalului coborîndu-se în jos? To i dintr-un loc au ie it i într-un loc vor merge" [Ecl. 3, 20²21]. Nici îndrept irea n dejdii tale ochiul nu a v zut-o i urechea na auzit-o. S tii deci, cu adev rat, c în zadar te ostene ti i degeaba n d jduie ti. i m car aceasta socote te: De vreme ce acel ce se afl în mine i se serve te de bunurile mele ie ind din mine (adic dup moarte) n-a v zut nici un bine, atunci ce bine va mai g si el sau ce fericire o s mai întîlneasc ? tiu eu c în marea- i înd r tnicie vei r spunde c au g sit sau c vor g si. Dar spune-mi, de unde- i vine o încredere atît de tare sau care dintre cei ce au ie it din mine, adic dintre cei mor i, s-a întors, adic a înviat, ca s vin i s - i spun c a g sit un alt bine mai bun decît binele meu? Iat , eu nu doresc dou m rturii de la tine, ci una singur . Dar sînt sigur c nu vei g si r spuns, iar tu s fii convins c * = Ädincolo", Äpe lumea cealalt ".

n dejdea ta este zadarnic . 69. Omul drept nu va muri în veci În eleptul: Este adev rat c , în ce prive te anii, e ti mai b trîn decît mine, în privin a asta nu te contrazic; de-aceea te-ai i înv at s întinzi a a de multe i felurite curse, i cu ele i-ai prins în lan urile tale pe mul i ca mine, care au slab fire omeneasc . Adev rat ai spus c ochiul n-a v zut i urechea n-a auzit îndrept irea n dejdii celor care cred drept. A a i este, c ci pentru r bdarea celor pe care tu îi chinuie ti crunt i f r mil în fiecare zi, în fiecare ceas i în tot chipul, st pînul crea iei urmeaz s le d ruiasc bunurile pe care nu le-au v zut i desf t rile pe care nu le-au auzit (7 Cor. 2, 9); i ie v d rui acestea pentru c nu s-au amestecat cu tine i au îndurat cumplitele tale cazne chinuitoare. Dar dup dou adev ruri ai ad ugat i o minciun precum i-e aproape mereu obiceiul, de aceea frumos te voi combate cu fericitul Pavel, acolo unde zice: ÄS sporeasc întotdeauna în lucrul Domnului, tiind c truda lor întru Domnul nu este zadarnic " [1 Cor. 15, 58]; i tot el spune iar i c Domnul a f g duit celor cura i via a viitoare. Dumnezeu nu tie s mint [Evr. 6, 18]; sau ai de zis ceva i împotriva acestor cuvinte mai puternice decît zidurile i decît temeliile de marmor ? Oare nu mi se cuvine acum s sper cu t rie i f r îndoial , de vreme ce i Pavel este cel care m rturise te adev rata f g duin a Domnului, Pavel, care, ca i Dumnezeu, nu tie s mint ? O, lume, c l uz oarb ; o, lume, plin de vicle uguri i curs preg tit ; o, lume, bun de gur i gr itoare de minciuni! Cît de mult te c zne ti i cum te zba i s m faci s cred prin lingu iri c vorbele tale sînt adev rate i c minciuni sînt cuvintele Domnului i ale credincioaselor sale slugi! Dar mai degrab voi primi moartea decît s -mi pun în minte nu numai s fac, dar m car s spun lucrul acesta. Ci iar i, cu glas tare, voi zice: ÄR bdînd voi r bda pentru Domnul [Ps. 39, 1] i n d jduind voi n d jdui în cuvintele adev rate ale slugilor sale, i neabâtîndu-m de la acestea, n dejdea mi se va împlini". Iar pe tine, ar tare de art i vis am gitor, te voi socoti i te voi numi c l uz oarb a celor care te urmeaz . 70. Cerînd cu deplin credin cele cere ti, i se vor da totodat i cele p mînte ti Lumea: Deoarece n d jduie ti cu atîta t rie i te bizui pe multe lucruri viitoare i care abia de acum înainte urmeaz s se înf ptuiasc , i nu crezi în cele ce vezi, ci în cele ce auzi, de ce dar în toate treburile tale i în toate ac iunile tale te folose ti de înlesnirile mele? Mai întîi, de ce locuie ti în mine? De ce m nînci bucatele i hrana mea? De ce aduni grîul i roadele arinelor mele? De ce culegi roadele pomilor mei? De ce te îmbraci în ve mintele mele i, încingîndu-te, te acoperi cu ele? Ce ce mulgi vaca mea? De ce aduni mierea albinelor mele? De ce ari ogorul cu boul meu? De ce semeni cu semin ele mele? De ce umbli cu corabia

mea pe mare i cu calul meu pe uscat? i ce s mai lungesc vorba; pe scurt, precum i-am mai spus i alt dat : de ce te folose ti de toate lucrurile mele? De vreme ce zici c eu nu sînt bun i nici binef c toare, pentru ce te gospod re ti în tot chipul cu ele, p rîndu- i-se bune cele ce am? Toate cele pe care le faci tiu eu de ce le faci: ca s nu- i lipseasc ceva mîine i ca s se înmul easc toate cu prisosin în casa ta. S - i mai spun înc un lucru, o, s racule cu mintea, pe care tiu c nu-1 vei t g dui: Oare nu te înva Sfînta Scriptur : ÄNu te îngriji ce vei mînca sau bea mîine" ? [Mt.6,25]. Po i oare s t g duie ti aceasta, sau po i s spui c nu-i a a? Desigur c nu ! Atunci de ce tr ie ti f r n dejde? De ce umbli i nu stai? De ce te ostene ti i te îngrije ti de ale tale, dac , dup cuvîntul Scripturii, chiar de vei sta i nu te vei îngriji, mîine toate cele necesare i le vei avea de-a gata i nu- i vor lipsi? Acum trebuie s tii îns - i tiind s -mi mul ume ti - c eu sînt aceea care fac i d ruiesc tuturor tot binele i c , de i e ti înd r tnic, î i fac parte i ie, ca i celorlal i, din (bun t ile i din comorile mele, i î i adaug i mai multe la cîte ai. De aceea, recunoscînd aceasta, trebuie s -mi mul ume ti. 71. Dumnezeu nu te-a l sat rob, ci st pîn, de aceea tu s porunce ti Lumii, iar nu lumea ie În eleptul: Cuvîntul pe care mi-1 înf i ezi se afl , într-adev r, în Sfînta Scriptur . A a este, i eu cred în el. Mai aminte te - i îns c dup ce atotputernicul Dumnezeu te-a pl zmuit în chip des vîr it pe tine i toate cele ce se afl întru tine, adic p mîntul i tot ce produce el, marea i tot ce cuprinde ea, m-a zidit i pe mine din lut i din rîn ; pe tine te-a f cut cu cuvîntul, îns pe mine el însu i m-a pl m dit cu mîinile lui cele atotputernice, iar dup aceasta, suflîndu-mi duhul s u, m-a însufle it, zicînd: ÄAdam, f ptura mîinilor mele" i [f cîndu-m ] dup asem narea sa, el m-a în l at domn i st pîn peste toate cele ce sînt în lume, adic în tine, pe toate mi le-a dat mie i pe seama mea: oile, boii, chiar i pe tii m rii i altele i Äm-a încununat ceva mai prejos decît îngerii" [Ps. 8, 6]. Pe scurt, pe mine m-a f cut st pîn, iar pe tine slug , poruncindu-mi mie s i poruncesc, iar ie s m ascul i, i te-a l sat în voia mea, ca s m folosesc de tine dup cum îmi place mie. Iat deci c nu eu ie, ci tu mie trebuie s mi te supui, i nu eu de tine, ci tu trebuie s ascul i de mine. Iar pentru c mi s-a dat de c tre atoated t torul Dumnezeu atîta autoritate încît s folosesc cum îmi place lucrurile tale - dar spre cele bune - s nu socote ti c dac m voi l sa în n dejdea lui Dumnezeu cel ce mi-a dat n dejdea, îmi va lipsi ceva! Nu! Le voi avea întradev r pe toate din bel ug i nu-mi va lipsi absolut nimic. C ci Äcei care caut pe Dumnezeu nu vor fi lipsi i de nici un bine" [Ps. 33, 10] i iar i, ascultînd de sfînta porunc , voi osteni i în sudoare îmi voi agonisi hrana. Mai mult nu m voi str dui numai pentru mine, ci i altora voi c uta s le fiu de folos i, mai ales, s le fac parte i altora din darul pe care mi l-a dat St pînul, pentru ca fructificîndumi talan ii s realizez un cî tig i mai mare. Dar s realizez un cî tig, nu s umblu

f r frîu în zadar i f r folos în petrecerile i dezmierd rile care stric atît de mult trupului, ca i sufletului; ci lucrîndu-mi p mîntul, voi mînca i eu i-mi voi hr ni i fratele. C ci cum m-a mai numi om, i cum m-a considera slug credincioas st pînului meu, dac - fereasc Dumnezeu! - mi-a cheltui darul i cî tigul cu spurcatele i desfrînatele tale pofte! C ci aceasta nu numai fiin ele ra ionale, adic oamenii, vedem c nu o fac, dar nici animalele - fiin ele înzestrate cu sim uri - c ci i ele arat una fa de alta oarecare dragoste. A adar, cum a putea oare s ascult cuvintele tale viclene i corup toare i s m fac mai r u decît animalele nera ionale, schimbîndu-mi natura omeneasc în natur nera ional ? A ajunge mai r u decît animalele nera ionale dac te-a asculta i a face dup cuvîntul t u. 72. Dumnezeu, care le poarta de grij p c to ilor, cu cît mai mult le va purta celor drep i Lumea: Acum v d cum cau i s g se ti multe cuvinte, de i f r nici o socoteal , ca s -mi r spunzi. Dar vreau s te întreb i eu, pentru c spui c cite ti Sfînta Scriptur , oare nu zice aceasta într-un loc: ÄIa aminte la p s rile cerului, c nici nu ar , nici nu seam n i hrana nu le lipse te?" [Mt. 6, 26]. Acum dar de ce vrei s te ar i neascult tor fa de Sfînta Scriptur ? Cum de calci porunca lui Dumnezeu, nesocotind-o, i te c zne ti i te lup i în tot felul? Ari, semeni, vînezi, lucrezi i a a mai departe? De ce nu te la i pe n dejde, i atunci a vrea s te v d cum vei tr i? Atunci vei cunoa te cît sînt eu de bun i cît sînt de bune bun t ile bun t ii mele. 73. Nu celor lene i, ci celor harnici le d Dumnezeu darurile sale În eleptul: Cu acest ra ionament în el tor vrei deci s m am ge ti i s -mi demonstrezi c fac r u pentru c ar, sem n i îmi agonisesc hrana cu o osteneal dreapt ? Dar nu socote ti - sau chiar dac socote ti, numai te prefaci c nu - ce ordine în eleapt , frumoas i de mintea omeneasc nepriceput a stabilit Dumnezeu, cel sl vit în vecii cei f r de sfîr it? C ci precum i-am mai spus, l sîndu-m peste toate acestea st pîn i c petenie cum la i unui împ rat slugile pe care le are, to i a teapt s m nînce pîinea mea. i dup cum eu primesc de la împ ratul meu - adic de la Dumnezeu - toate în dar i f r vreo plat , s le dau i lor la fel în dar i f r plat , cu atît mai mult cu cît pentru mine, adic pentru om, au fost f cute toate spre slujirea i înlesnirea lui. De aceea i slugile mele trebuie s se hr neasc din r m i ele buc elelor mele. S tii, deci, c acolo unde zice Scriptura despre p s ri c nu seam n i nici nu secer , i totu i P rintele ceresc le hr ne te, e vorba despre s raci, care nu pot nici s semene i nici s secere, dar care tr iesc datorit celor ce ar i seam n . i adu- i aminte i de alt loc unde spune Scriptura, prin gura credincioasei cananeence, c Ä i cîinii se hr nesc din f rîmiturile ce cad de pe mesele st pinilor lor" [Mc. 7, 28]. A adar, i eu arînd i sem nînd, se hr nesc atît p s rile cerului din prisosul arinei mele, cit i cîinii din f rîmiturile de la masa mea. Dar nici p s rilor în cuibul lor, nici cîinilor care ed

în culcu ul lor nu le vine hrana în gur , ci p s rile i-o agonisesc zburînd, iar cîinii umblînd i mirosind, c ci ei caut hrana lor, nu hrana îi caut pe ei. A adar, acele animale nera ionale, care se conduc numai de sim uri*, se lupt pentru hrana lor; iar eu, fiind i ra ional i conducîndu-m în acela i timp i de sim uri, cu ce gre esc lui Dumnezeu de-mi voi c uta hrana? Mai cu seam c el singur, dintr-a a bogat mil , a poruncit p mîntului s fac semin ele, s încol easc , s creasc i s dea roade spre hrana mea. Iat de ce m voi str dui pururi de aceasta, c ci nu celor lene i i trîndavi, ci celor harnici i sîrguitori le-a d ruit Dumnezeu bun t ile sale, precum a zis: ÄBate i i se va deschide, cere i i se va da" [Mt. 7, 7]. 74. Omului îi este dat s înfrunte toate primejdiile din lume Lumea: Acum dup mintea ta necultivat i socoteala ta r t cit îmi dau seama c ai s spui c în mine sînt toate relele, greut ile, neorînduielile, chinurile, nenorocirile i r sturn rile i, a a cum aiurezi, c eu a fi mai rea decît toate relele i mai amar ca tot amarul, c în mine nu se g se te nici un lucru bun i nici o bun tate, nici odihn , nici lini te, nici pace sau înlesnire, ci în toate numai r utate i, comparîndu-m , cu tot r ul m asemuie ti. O, s rmane i de trei ori nenorocitule! O, smintitule i descreieratule, cum po i una s spui i s m rturise ti, i alta s urm re ti i s pofte ti? Dar dac sînt atît de rea i de cumplit , atît de am gitoare i de s lbatic precum spui tu, cu inima ta nedreapt i cu buzele tale mincinoase, atunci de ce locuie ti în mine? i tiu adev rat ca te rogi lui Dumnezeu ca s - i lungeasc via a în aceast lume i tiu i mai sigur c , dac-ai fi convins c ai s intri în rai i dac te-ar l sa în voia ta i te-ar întreba ce dore ti: s mori i s mergi în rai, sau s te lase s tr ie ti în aceast lume, paremi-se - i ce zic doar c mi se pare - tu ai renun a într-adev r la rai i te-ai ine de mine i ai privi spre rai cu ochi r i, iar spre mine cu ochi buni, i, pe scurt, m-ai alege mai degrab pe mine decît raiul. 75. Pentru omul cunosc tor, lumea aceasta este iad i supliciu În eleptul: Este adev rat i sigur c tu posezi toate însu irile rele pe care ziceai mai sus c i le atribui eu, i a a trebuie s te tie toat f ptura i toat firea omeneasc , pentru c , f r îndoial , a a e ti. Desigur c m rog lui Dumnezeu s tr iesc cît mai mult în tine i în mijlocul r ut ilor tale, dar nu pentru c te-a iubi sau a avea vreo poft deosebit de tine sau de podoabele prin care i se vede goliciunea, ci pentru ca, tr ind cît mai mult în chinurile r ut ilor tale, prin relele tale s m fac bun. S tii, cu adev rat, c eu a a te socotesc i cu aceasta te asem n, lume: tu e ti focul, trupul meu, oala, iar sufletul meu, aurul. i dup cum cu cît fierbe aurarul mai mult aurul în oal cu atît iese mai curat, a a i eu pentru acest motiv m rog în toate i pentru toate sl vitului Dumnezeu s -mi d ruiasc * sensibilitate". = Äfiind fiin e nera ionale înzestrate cu

s tr iesc în tine timp cît mai mult, ca astfel, cu cît m voi chinui mai mult vreme i m voi arde mai groaznic în cumplitul t u foc, cu atît mai frumos s m împodobesc cu o cunun mai mîndr ; dup cum spune i Pavel, vasul ales al lui Hristos: Äca prin foc" [1 Cor. 3, 15]. Pentru care cuvînt, cu o socoteal r t cit papista ii spun cum c în lumea de dincolo ar exista un foc cur itor, pe care în limba lor îl denumesc purgatoriu. Da aceasta i împotriva acestei p reri v r spund, ie, ca i papista ilor, c în locul amintit nu spune fericitul Pavel c ar exista un al treilea loc deosebit, adic purgatoriul, pe lîng rai i iad, ceea ce nici Biserica noastr nu admite, ci numai dou locuri: raiul i iadul; de purgatoriu nepomenind nici Biserica r s ritean , nici vreo alt Sfîntâ Scriptur . Prin cuvintele Äca prin foc" te nume te pe tine foc i arat c drep ii, umblînd în tine, umbla ca prin foc, i din focul t u ies cur a i i purifica i ca aurul. A adar, tu pentru mine e ti acum un foc cur itor i, cu cît voi tr i mai mult în tine - dup cum i-am mai spus - dar nu dup pl cerea ta, ci dup porunca lui Dumnezeu, cu atît voi ie i mai fericit i vrednic de un dar mai mare. S mai tii c , în veacul acesta, tu e ti foc cur itor pentru trupurile omene ti (pentru c nu exist altul în lumea de dincolo, cum sus in în zadar papista ii). Deci pe cei cu mintea întreag si tem tori de Dumnezeu, dac se feresc de tine i de desf t rile tale, îi dai afar spre veacul cel f r de sfîr it mai lumino i, mai cura i, mai vrednici de laud i mai ferici i i, de i e ti rea, tu devii pentru ei bun i folositoare. Iar pe cei slabi la minte i s raci cu tiin a, care uitînd de legile Domnului i Dumnezeului lor se las prad dezmierd rilor i desf t rilor tale i se încurc în feluritele tale pierzanii, tu îi izgone ti s raci i goi de tot binele, i nu-i la i numai cu atît, ci din cauza ta îi faci i mo tenitori ai gheenei. i precum cei drep i, ferici i, plini de tot darul des vîr it i împodobi i vor mo teni împ r ia cerurilor, a a cei nedrep i i p c to i, care nu au cunoscut în via r ul i nici vreun fel de am r ciune, vor mo teni în iad i în gheena, în focul preg tit diavolului i slugilor lui, în vecii cei f r de sfîr it, cumplita i nesuferita munc de unde r sc ump rare i iertare nu exist niciodat . 76. Dac te vei împotrivi viteje te lumii, adic diavolului, vei birui Lumea: Te rog acum, dulcele i iubitul meu prieten, pentru numele lui Dumnezeu, deoarece am început i eu s -mi dau seama c vorbele tale nu sîn t vorbe de ocar i c oricît m-a împotrivi ie ² de i a avea i eu ce s - i r spund ² nu voi putea totu i s te birui, nici nu voi putea r bda s trag într-un jug cu tine; în numele viului Dumnezeu, te conjur s -mi spui drept, pentru c eu îns mi nu sînt în stare s m cunosc ce sînt i cum sînt, iar de cînd m cert i discut cu tine, mintea mea parc ar fi intrat în labirintul cretan, i nu sînt capabil s g sesc nic ieri vreo cale sau vreo ie ire, de i am c utat multe. i de vreme ce Dumnezeu atoatef c torul nu te-a f cut piatr , lemn sau vreun alt fel de animal f r de sim ire, ci om înzestrat cu minte i cu socoteal i te -a înnoit cu duh dumnezeiesc, iar i zic i te rog, spune-mi, ce fel de r utate i ce fel de bun tate

am; i de cînd tr ie ti i umbli tu prin mine, n-ai g sit nimic s - i plac i nimic vrednic de tine? Iar dac , dup cum î i spun, vei g si i î i va pl cea totu i ceva, fie- i, iubitule, slobod i îng duit, ia i f orice vrei. Dar dac nu g se ti nimic care s - i plac , nici eu n-am s te constrîng cu de-a sila sau cu vreo sup rare s i plac . Oare am eu vreo putere s te sup r cu asemenea lucruri? Iar dac nu vrei s te împrietene ti cîtu i de pu in cu mine i cu bun t ile mele, nici s m lauzi, cel pu in taci, ine- i gura i nu m dispre ul în fa a tuturor. Î i spun i te rog, iar i, taci, pentru c tiu c t cerea e l udat de oamenii în elep i. 77. Trupul este asem nat cu lumea, iar sufletul cu cerul În eleptul: Pentru c m-ai conjurat în numele marelui Dumnezeu ca s - i scot la vreun drum i la vreo ie ire mintea ta aceasta, pe care i -ai vîrît-o în labirintul cretan, am s - i spun multe, cu bucurie i adev rat, i n-am s rîd de tine. Tu e ti crea ia i f ptura ve nicului împ rat, înfrumuse at întru toate podoabele tale ² pentru c Dumnezeu nu face nimic urît sau displ cut ² des vîr it întru toate, în decurs de ase zile, dup cum scrie Moise, cel mai vechi dintre to i istoricii. Tu e ti numit macrocosmos, prototip i model al microcosmului, adic al omului; de aceea toate podoabele care se g sesc în tine pot s se explice ca fiind ale omului i toate cele ale omului ca fiind ale tale. Astfel, mai întîi în tine este lumina, care corespunde la om cu credin a, în tine este t ria de deasupra, adic cerul, care la om este n dejdea, în tine apele de deasupra, care la om sînt grijile l sate de Dumnezeu, apoi apele de dedesubt, care sînt tulbur rile ce viu de la trup; în tine este p mîntul ² la om, trupul. Ierburile i copacii înseamn faptele bune; semin ele i roadele tale sînt virtu ile i milosteniile. Soarele este imaginea în elepciunii celor ve nice, iar luna imaginea lucrurilor temporale. Pe tii, care stau totdeauna în ap , sînt umilin ele, p s rile zbur toare sînt contempla iile Acelor cere ti; animalele nera ionale sînt ajutorarea i miluirea s racilor; tîrîtoarele, adic animalele care se tîr sc pe pîntece, sînt suferin ele durerilor altora; s lb ticiunile înseamn meditarea la demoni i la r utate; iar omul, pl smuit dup chipul lui Dumnezeu, înseamn îns i constitu ia proprie i natural a omului, plin tatea proprie i natural a min ii; raiul reprezint fericirea des vîr it i imita ia slavei. De aceea, dar, microcosmul, adic omul, avînd credin a drept lumin , adic drept lege, avînd un firmament, adic n dejdea ² pentru c în primul rînd de acestea am nevoie ² trebuie s arate adev rul cu lumina credin ei, iar p catul i întunericul s le risipeasc i s le distrug . întracest fel e ti tu, deci, o, lume! M-ai mai întrebat înc : ce fel de bun tate i ce fel de r utate ai? Am s - i ar t i aceasta. Bun tatea ta este urm toarea: dup cum tu e ti curat la vedereaochiului trupesc, a a i eu s fiu neînce o at în lumina credin ei i s umblu prin ea cu bun pace; precum este firmamentul, adic cerul, înt rit i larg, a a s fie n dejdea mea în Dumnezeu puternic i neclintit ; la fel toate celelalte, precum i le-am însemnat i i le-am ar tat mai sus: dac vrei s le judeci bine,

atunci e ti bun i prea bun pentru mine, i chiar ajut toare spre folosul trupului i sufletului meu. Iar r utatea ta aceasta este i în acest chip: dac microcosmul, adic omul, nu se va lumina cu credin a i nu se va înt ri cu n dejdea, dac nu va lua seama la ispitele i sup r rile de care este înconjurat, dac nu- i va sili trupul c tre faptele bune, ca s nasc i s r sar road virtu ilor i dac nu va umbla cu smerenie i blînde e i nu va privi spre cele cere ti, ci spre cele p mînte ti, adic de va umbla dup poftele trupului, i nu dup ale sufletului; dac nu se va mîhni i nu se va milostivi de suferin ele i nenorocirile celorlal i i nu va reflecta i medita în ce fel urmeaz s se p zeasc i s se apere de demoni care se silesc s fac r u firii omene ti i de r utatea lor; dac nu- i va aminti c el este f cut dup chipul i asem narea creatorului s u - adic a lui Dumnezeu - i c este însufle it i înnoit cu duhul lui cel sfînt i de nu va cunoa te c el este om, iar nu animal, cu minte dreapt i des vîr it ca s cunoasc binele i r ul, ca s se fereasc i s se p zeasc de r u i s aib i s fac binele; i dac nu se va c zni i nu se va sili ca atîta timp cît se afl întru tine s dobîndeasc raiul, adic slava i fericirea cea des vîr it i nesfîr it , cu mai sus pomenitele i de trei ori fericitele virtu i, atunci tu e ti rea i rele sînt toate ale tale. C ci dac se va dep rta microcosmul, adic omul, de aceste luminate podoabe, nu va putea lumina groaznica întunecime i bezn a p catelor i a gre alelor, i astfel va fi dat prad iadului i focului gheenei. Iar aceluia, o, nenorocitul, i-ar putea spune cineva cuvîntul lui Hristos: ÄMai bine i-ar fi fost lui s se fi n scut piatr , i nu om", î n felul acesta, deci, te faci tu rea i cumplit pentru om i într-acest chip te faci i te transformi din bun în rea, din dorit în resping toare, din blînd în s lbatic , din frumoas în urît , din folositoare în d un toare i, într-un cuvînt, din f c toare de via în aduc toare de moarte. Iat dar c te-am scos acum din Labirint, adic din confuzia i din închisoarea ce- i cuprinsese mintea, i i-am ar tat ce e ti i cum e ti. A a s te tii i s te cuno ti negre it i a a s te cunoasc toat creatura. Cu toate c pîn la urm nu te-ai putut înfrîna pîn nu mi-ai ar tat vicle ugul i r utatea pe care le p strezi ascunse în con tiin a ta, i m-ai rugat ca, de vreme ce te-am cunoscut, s nu te dezv lui celorlal i, lucrul acesta îns este mai presus de firea mea, pentru c spune un poet arab: ÄDou lucruri r t cesc mintea: a ine cuvîntul în tine cînd se cuvine sa vorbe ti i a vorbi cînd trebuie s taci" *. i acum la timpul potrivit, atunci este bine s te str duie ti s vorbe ti, pentru aceasta dar, de i nu te-am cunoscut în întregime ² i ce zic întregime, cînd nici m car a mia parte nu i-am cunoscut! ² în m sura în care totu i te-am cunoscut te voi m rturisi necontenit tuturor, f r s tac. C ci aceasta i trebuie, i mi se cuvine s fac. * Saadi, Gulistan, prefa a (trad. rom. cit., p. 16).

78. Cînd te laud lumea, cerceteaz -te pe tine însu i dac e ti a a cum zic oamenii; dar nici cu aceasta nu te mîndri Lumea: Am cunoscut i am în eles acum c î i sînt drepte vorbele i c dreapt î i este socoteala i î i mul umesc mult c mi-ai ar tat a a cum trebuie drumul acesta i calea de ie ire pentru mintea mea ne tiutoare. De aceea î i f g duiesc din tot sufletul s fiu pentru tine bun , i nu rea, blînd , i nu însp imînt toare, folositoare, iar nu d un toare, de via f c toare, iar nu uciga , i doresc ca de acum înainte s te afli în prietenia i în dragostea mea, iar eu s - i slujesc în toate ca o bun prieten i ca o mam credincioas , pe care o arde la inim pentru fiul s u. 79. Cerceteaz -le i ascult -le pe toate; pe cele bune prime te-le, iar pe cele rele respinge-le În eleptul: Eu sînt foarte ascult tor i stau gata s -mi plec urechea spre orice cuvînt bun i adev rat. Dar iar i, dup socoteala mea, trebuie s m gîndesc cum stau lucrurile; de voi afla i voi cunoa te c e ti statornic în vorbe i în credin , i dac p rerea mea se va potrivi cu a ta, iar firea unuia se va împ ca cu a celuilalt, î i voi d rui bucuros prietenia mea. Ra ionament. Condi iile de sus i cele de jos, ca i cele l untrice pe care le cuprind, a a cum am ar tat mai înainte, precum le ai tu, le am i eu. Pe tine te numesc macrocosm, iar pe mine microcosm. Tu e ti rotund , eu sînt rotund; i dac vei întreba în ce chip sînt rotund, m soar din cre tetul capului pîn la t lpile picioarelor i din vîrful degetelor mîinii stingi, i închipuie te- i c vei g si aceea i lungime a m surii în amîndou p r ile. Deci iat c i eu sînt rotund: în aceasta ne asem n m, dar nu ne putem asem na în ce prive te m sura, pentru c tu e ti mai mare, iar eu sînt mai mic*. Tu e ti deci mai mare i rotund , eu sînt mai mic i tot rotund; tu e ti a a prin natura ta, iar eu iar i a a prin natura mea; dar dou mingii rotunde pot sta oare una peste alta? Nu, pentru c alunec i cad una de pe cealalt i nu se pot lipi cu totul una de alta. i, ca s zicem a a, poate sta o ghiulea rotund de piatr pe o bolt rotu nd sau în vîrful acelei bol i sau cupole rotunde? ** Nu, ci negre it se va rostogoli. Deci tot a a i firea ta tinde spre cele p mînte ti, iar a mea spre cele cere ti; i se deosebesc la fel de mult, ca i apa de foc. De va putea apa s stea împreun cu focul i dou mingii rotunde s se rezeme una pe alta, voi putea i eu lega prietenie cu tine. De aceea este zadarnic i nepotrivit s m rogi, c ci nici nu te voi asculta, nici nu voi face ceea ce-mi ceri.
* P. Berchorii, Reductorium morale, t. II, Coloniae Agrippinae, 1773, I, c. IV, De homine: Nam ut dicit Solinus (c. V. Mirabilium), fanta est inter extremitates brachiorum corporis latitudo, quanta est a planta pedis usque ad verticern ipsius longitudo. Et ideo microcosmus, i.e. minor mundus dicitur, eo quod ad mundi similitudinem mensuratus aequaliter comprobatur. ** Cp. Saadi, Gulistan, I, 4: ÄPe cei josnici st înv tura ca pe-o turt nucile, de-a dura" (trad. rom. cit., p. 38).

80. Nu face loc p catului cîtu i de pu in, c ci p catul, g sind cel mai mic prilej, poate face mari r ut i Lumea: O, cinstitul meu prieten i preadulcele meu fiu, dar dac te rog s fii prietenul meu i dac te îndemn la dragostea p rinteasc , nu- i spun s te desf tezi în toate zilele, i la fel, cu mine i cu doritele mele dezmierd ri; dar dac nu la trei zile o dat , cel pu in o dat pe s pt mîn ; munce te i termin - i treburile în curs de ase zile, iar în cea de -a aptea zi odihne te-te, precum te înva i porunca lui Dumnezeu . i, odihnindu-te, bea, m nînc , desf teaz -te, mîngîie-te i vesele te-te ca s cuno ti i tu din truda i din osteneala ta m car o dulcea . Pentru c , dac vrei s - i spun adev rat, numai cît vei mînca i cit vei bea, numai atîta vei fi cî tigat, deoarece pe toate celelalte le vei l sa i nu vor folosi nici ele de tine, nici tu de ele; i numai cit vreme vei petrece bine i te vei desf ta veselindu-te, numai atîta va însemna c ai tr it. Deci reflecteaz i ia bine aminte la cuvintele mele i, pentru c e ti în elept, procedeaz a a cum i se va p rea c e mai bine i mai cuvenit. Dorind numai binele i lini tea ta i alegîndui cele ce î i sînt mai de folos, eu c tre acestea te îndemn i acestea te înv . 81. Poftele lume ti, adic p catele, scurteaz via a În eleptul: O, lume, i-am spus c îmi plec urechea i le-ascult pe toate, i precum caut albina prin toate florile i prin toate locurile i strînge miere dulce oriunde o va g si, iar unde va afla am r ciune, acolo o las , a a i eu, dup ce am ascultat toate vorbele tale i bune i rele, o voi asculta i pe aceasta. De vreme ce îmi alegi o zi dintr-o s pt mîn , ase zile s fac dup voia mea i o zi dup voia ta, s socotesc mai întîi zilele vie ii mele i, dac voi g si timp s m pot desf ta i s m veselesc pe s turate, precum îmi zici tu, voi face i asta. Dar dac nu voi g si vreme destul , ci numai cît voi începe voi i termina, oare cu ce folos i cu ce socoteal voi asculta cuvîntul t u? 82. Adu- i mereu aminte de trei lucruri: moartea, învierea i dreapta judecat ce va s fie Lumea: Ascult -m , te rog, pu in, ca s - i ar t o socoteal frumoas , care tiu c o s - i plac mult ² pentru c , z u, are i de ce s - i plac ; iar de nu- i va pl cea, o s faci i tu o socoteal . S zicem c lungimea vie ii tale este de o sut de ani; dac vei pune cîte cincizeci de s pt mîni pe an, fac cinci mii de s pt mîni; din acestea sco înd cîte o zi, fac cinci mii de zile, care echivaleaz cu treisprezece ani i trei sute dou zeci de zile, iar de vei scoate cîte dou zile din s pt mîn , fac aproape dou zeci i opt de ani. Acumsocote te în felul urm tor: înainte de a ajunge la vîrsta de dou zeci de ani, sau n-ai avut posibilitatea, sau te-ai aflat sub ascultarea altuia i nu ai putut s petreci i s te distrezi; dar cînd vei ajunge la aceast vîrst de dou zeci de ani, socote te num rul zilelor din cele cinci mii de s pt mîni ² din care, dup cum am spus, luînd cîte o zi, fac treisprezece ani i trei sute dou zeci de zile, iar cîte dou zile fac dou zeci i apte de ani i dou sute optzeci de zile ² i a a, de la vîrsta de dou zeci de ani, m nînc , bea, joac ,

desf teaz -te i te vesele te pîn la vîrsta de patruzeci i opt sau chiar de cincizeci de ani. Iar de aici înainte, dac vrei s cugeti i la cele cere ti, î i mai r mîn înc cincizeci de ani; în felul acesta vei putea i s petreci în lume, i, ajuns la vîrsta de o sut de ani, sfîr indu-te cu cinste, s mo tene ti i împ r ia cerurilor. Nu este, oare, socoteala aceasta frumoas i iscusit , bun i vrednic de laud pentru amîndou p r ile? Deci, dac vrei s m ascul i, nu- i mai chinui creierii zbuciumîndu- i mintea în zadar i f r rost ca s g se ti o alt socoteal mai bun , c ci socoteala des vîr it i calea cea bun aceasta este. Tu dar, ca un bun viteaz i ca un voinic vrednic, mergi pe aceast cale. 83. De vei tr i pîn la o sut de ani, poate c vei afla timp de poc in ; dar dac nu vei ajunge nici pîn la o sut de minute, iat c i se cade s fii pururea îndreptat i poc it În eleptul: Iat c am ascultat în t cere i cu lini te socoteala pe care ai f cut-o. Acum dar, ascult -m i tu, ca s - i ar t alt socoteal , c ci socoteala ta seam n cu zicala: ÄVinzi pe tele care înoat în balt ". Iar dup ce î i voi ar ta i eu socoteala mea, s vad i al i oameni cumin i, i care vor zice ei c e mai bun , pe aceea o voi p stra i de ea va trebui s ne inem cu to ii. 84. Dreapt socoteal pune la temelia vie ii tale Lumea: Arat -mi deci, care e socoteala de care vorbe ti ? 85. Zilele noastre sînt aptezeci de ani; dac sîntem în putere, optzeci; iar peste ace tia, boal de nevindecat În eleptul: Iat socoteala mea: Cînd un om ajunge la vîrsta de optzeci de ani, oricine îl vede îl ferice te zicînd: ÄAh, fericit este omul acesta i bun soart a avut c ci i-a împlinit m sura vie ii i a ajuns la adînci b trîne e". Fiecare om dore te deci s ajung numai pîn la aceast vîrst , cunoscînd c dac o dep e te este lovit de tot felul de dureri i de boli, precum cînta psalmistul David: ÄZilele noastre sînt aptezeci de ani, iar de vom fi în putere, optzeci de ani, i ce trece peste ace tia este osteneal i durere" [Ps. 89, 10]. Acum deci f o socoteal mai bun : Ai spus c sînt în vîrst de optzeci de ani i c , ajuns aici, s -mi fac socoteala dac am tr it într-adev r ace ti ani pe care i-am amintit sau nu. Ia seama: în ace ti optzeci de ani eu fac apte împ r iri, adic disting apte vîrste*, i anume: pruncia, copil ria, adolescen a, tinere ea, maturitatea, c runte ea i b trîne ea. în aceste apte p r i ale vie ii sînt deci cuprin i cei optzeci de ani. Mai zic c din ace ti optzeci de ani numai patruzeci am fost viu, iar al i patruzeci mort, socoteal adev rat i f r de gre al , pentru c în dou zeci i patru de ceasuri se face o rotire a soarelui (dou sprezece ceasuri întuneric, adic noapte, i dou sprezece ceasuri lumin , adic zi); deci ziua spun c tr iesc, iar noaptea c * Cp. P. Berchorii, Reductorium morale, t. II, III, c.I, De hominis conditionibus: Sunt vere (ut aii idem = Isidorus) septem aetates, id est septem vitae humanae partes...

mor, adic ziua sînt viu i noaptea mort, c ci dormind în pat sînt aidoma celui ce zace în sicriu, pierzîndu-mi mintea i sim irea, nev zînd cu ochii, neauzind cu urechile, neadulmecînd cu mirosul, nesim ind cu gustul, mai ales c toate organele corpului amor esc i în epenesc, a a încît, cufundat în a ternut, sînt asemenea celui îngropat în mormînt: el acoperit cu p mîntul, eu înf urat cu plapum , el între cele patru scînduri ale sicriului, eu între cei patru pere i ai casei. Sufletul mortului este viu, i la fel de viu r mme i sufletul meu; dar dup cum eu, cînd dorm, numai arterele îmi zvîcnesc i pulseaz ca semn c m voi trezi, tot astfel pentru mort se adeveresc cuvintele vii ale Sfintei Scripturi c iar i va învia i în felul acesta ne vom scula amîndoi: ei din mormînt, iar eu din a ternut, el din sicriu, iar eu din cas . Cum vezi, nu este nici o deosebire între noi, a a c numai patruzeci de ani am fost viu i patruzeci mort. Din via mi-au r mas deci numai patruzeci de ani. S socotim acum, oare ace ti patruzeci de ani i-am tr it în întregime sau nu? S împ r im deci ace ti patruzeci de ani între cele apte vîrste ale omului, ca s tiu apoi ce fel de via i ce fel de trai am avut la fiecare din aceste vîrste, i s te fac i pe tine, lume, s în elegi aceasta. Mai întîi, vîrsta prunciei. Dup mine, în timpul celor apte ani ai acestei vîrste nu duci o via întreag , fiindc cel ce tr ie te tie ce face, cunoa te ce vede, în elege ce aude, pricepe binele i r ul, vorbe te, umbl i are ra iune. Dar toate acestea îi lipsesc pruncului, adic acelei vîrste care nu are cuno tin de nici una din ele. Iat dar c în pruncie am fost ca i cum n-a fi fost; în felul acesta, din adev rata via mi-au r mas numai treizeci i trei de ani. Urmeaz îndat vîrsta copil riei, care urc pîn la patrusprezece ani. Dup cîte îmi amintesc despre aceast vîrsta plin de lipsuri, eram i atunci viu, dar nu eram om. Mai întîi, pentru ca omului îi este dat s cunoasc credin a, legea i dogmele, binele i r ul, s - i agoniseasc hrana i b utura. Am numit în primul rînd credin a, adic a crede, a cunoa te, a ti c exist Dumnezeu i c el a f cut toate cele v zute i nev zute; în al doilea rînd, legea i dogmele, adic a cunoa te lucrurile de care trebuie s ne ferim i cele pe care trebuie s le p zim; în al treilea rînd, hrana i b utura, adic a putea ara i sem na, a lucra via i a face nego , toate acestea fiind necesare pentru chiverniseala omului. Dar la aceast vîrsta| eu eram lipsit de toate acestea, mai ales pentru c nu tiam c exist Dumnezeu; de i în biseric m rturiseam aceasta, dar nu tiam despre cine vorbesc i despre cine m rtu i intîi, îmi lipsea cuno tin a, ca s -1 pricep pe Dumnezeu; în al doilea rînd, credin a nu-mi ajuta s pot cunoa te de ce folos îmi este a crede în Dumnezeu i a p zi sfintele lui porunci. De altfel, mi se pare c nu numai eu, ci întreaga fire omeneasc în general se prezint la fel. Iar dac vei zice c unii ar avea înc din vîrsta copil riei ceva din cuno tin e de om matur, nu t g duiesc, pentru c Dumnezeu, p rintele luminilor, care trimite harurile cele des vîr ite, poate s fac i aceasta ² i nu numai cu firea oamenilor, dar i cu firea animalelor.

Astfel, odinioar m garul lui Valaam 1-a recunoscut pe îngerul lui Dumnezeu, în timp ce Valaam însu i nu 1-a recunoscut [Num. 23, 27 ² 33]; sau leii cei fl mînzi au în eles c Daniil este profetul lui Dumnezeu i nu i-au f cut nici un r u; iar focul cuptorului din Babilon a priceput c cei trei copii sînt nevinova i, a a încît firea focului, care mistuie nu numai lemnele, ci i pietrele, nu a putut arde sau v t ma cît de pu in c rni a fraged i moale a acelor copila i [Dan. 3,23]. Multe alte minuni a f cut i a ar tat el, nenum rate ca mul ime i nem surate ca m rime, inaccesibile firii omene ti, dar datorit firii individuale i comune, mai ales datorit propriei mele firi, în vîrsta copil riei i a condi iilor amintite mai sus nu pricepeam nimic, nu cuno team nici m car o mic parte din ele. A adar, cine n-are cuno tin i ignor atît pe Dumnezeu, cît i pe sine însu i i nu în elege de ce s-a n scut, ce este i cine este, nu este om, ci animal sau altceva, nera ional i nesim itor, ca lemnele, pietrele i celelalte. Pentru c despre toate celelalte cîte sînt în lume ² animale, lemne, pietre, p s ri, pe ti ² nu se spune c nu exist , ci c exist , dar nu sînt numite oameni, ci fiecare sînt numite dup chipul i asem narea i genul lor. Da fel i eu, nu c n-a fi fost, c ci eram, dar parc aveam numai chipul i asem narea de om, dar nu eram om întreg, i sem n m (nu la chip, ci la judecat ) mai mult cu animalul decît cu omul. De aceea, dar, decît s spun c am tr it ca un animal, mai bine a spune c n-am tr it nici m car o zi, i decît s spun c am tr it cu chip de om i fire de animal, mai bine m voi numi mort i f r suflare de via ; în felul acesta, iat c via a mea a r mas de dou zeci i apte de ani. în ace ti dou zeci i apte de ani sînt cuprinse celelalte cinci vîrste: adolescen a, tinere ea, b rb ia, c runte ea i b trîne ea. Cea dintai dintre ele este adolescen a, care merge de la patrusprezece pîn la dou zeci i unu de ani ² îns dup socoteala mea pîn la aptesprezece ani tot de firea copil riei ine, a a încît pîn ce ajunge omul la vîrsta de aptesprezece ani, adic pîn s înceap , cum se spune, s -i mijeasc musta a, tot copil i se zice (c ci în limba latin aceast vîrst se nume te pubertas, de la pubes, numele p rului care cre te la început la must i i în barb )*. A adar, cam tot de o cuno tin copil reasc se sluje te i întreag vîrsta adolescentului pîn la aptesprezece ani i seam n în toate cele cu vîrsta copilului (afar de cazul cînd î i îndreapt mintea cu înv tura), precum adevere te i fericitul David, spunînd: ÄP catul tinere ii mele, Doamne, nu-1 pomeni" [Ps. 24, 7], pentru c tîn r fiind nu tia ce face, ci f cea ceea ce nu tia. Cu aceast socoteal , iat c am mai pierdut cinci ani din via a mea i în felul acesta ea a r mas de dou zeci i trei de ani. Voi mai sc dea acum din cele trei vîrste care mi-au r mas înc trei ani, socotind pe cei pierdu i cu boli i necazuri, în închisori, în robii sau în lips de libertate. Deoarece bietul om care se afl bolnav nu poate fi sigur c se va îns n to i i, tot * P. Berchorii, loc. cit.: Secunda est pueritia exten ens se ad secundum septennarium, dicta a pubertate, eo auod tune homo efficitur

a a, în închisoare fiind i în nevoie, nu poate ti sigur dac va sc pa, aceast stare este numit Äjum tate via i jum tate moarte"; i nu numai aceasta, ci orice via grea i de nesuferit a a o va socoti orice om cu mintea întreag , adic nu via , ci moarte, nu libertate, ci închisoare, nu tihn i lini te, ci chin i osteneal , i cu ele o va asemui, pentru c acolo unde sînt chinuri nu este via , ci moarte. De aceea i chinul cel ve nic este numit moarte. Iat deci c din optzeci de ani toat via a mea se rezum la dou zeci. Dar dac a fi avut de tr it aizeci de ani, ar fi r mas doar cincisprezece, din patruzeci doar zece, iar din dou zeci numai cinci ani. Acum, o, lume repede trec toare, adu- i aminte c mi-ai spus ca dintr-o s pt mîn m car o zi s fac voia ta i s umblu t v lindu-m în desf t rile tale. Ai v zut îns c , potrivit socotelii tale celei drepte i adev rate, din cei optzeci de ani numai dou zeci am aflat ai mei. Dou zeci de ani înseamn o mie de s pt mîni, i sco înd din fiecare s pt mîn cîte o zi, fac o mie de zile; o mie de zile înseamn doi ani i dou sute aptezeci de zile. Dar, în atît de scurt i pu in timp, oare cu ce fel de petreceri m pot eu desf ta i petrece? Decît s te ascult pe tine i s r mîn numai cu atîta, mai bine este îns s nu te ascult i s r mîn i f r aceasta. Iar i mai bine este s ne desp r im i s ne îndep rt m unul de altul. De aceea oricine este cunosc tor i oricine are minte s se gîndeasc i s socoteasc cu pruden i cu mintea întreag , ca un în elept, i foarte am nun it c inînd seam de desf t rile celor optzeci de ani i pl cerile lumii am g sit numai doi ani i dou sute aptezeci de zile; dar celui care va tr i patruzeci de ani îi va r mîne numai un an i o sut treizeci i cinci de zile, i tot a a, dup cum am mai spus, aceluia care va avea mai pu ini ani îi va r mîne i mai pu in timp. Dar fie c este vorba de mult vreme, fie de pu in , cuvintele i înv turile pe care le afli de la lume nu trebuie aplicate, pentru c fie în mult , fie în pu in vreme, ele tot mult p gubesc; i dac este vorba de mult vreme, vei gre i mai mult, iar dac este vorba de pu in vreme ² fie i o zi sau nici atît, un ceas sau un sfert de ceas ² cu poftele lume ti bietul om î i va pierde sufletul; chiar i pentru un ceas de pl cere pe care o are trupul, sufletul, care nu este vinovat, se va chinui îngrozitor, f r mil , cumplit, f r nici o mîngîiere, mult, f r seam n, în veci, f r de sfîr it, pedepsindu-se f r de sfîr it. S nu se lase bietul om nici în n dejdea aceea, spunîndu- i: ÄDe i am f cut rele în tinere ea mea, cînd voi fi b trîn m voi l sa de ele i m voi poc i". S nu te la i de p cat abia cînd te las el pe tine, c ci nu e ti în cî tig i, precum spune în eleptul, s nu f g duie ti zicînd: ÄVino mîine i î i voi da, pentru c pîn mîine nu tii ce se va întîmpla cu tine" [Prov. 3, 28]. Acela i lucru îl aminte te pururea i sl vitul cuvînt al preasl vitului Hristos Dumnezeu acolo unde spune la parabola bogatului: ÄSuflete, m nînc i bea, ai multe bog ii", f r s tie c a doua zi îi vor lua sufletul [Le. 12, 19²20]. S socoteasc , deci, orice om care se folose te de minte i de ra iune ce folos ar avea dac ar dobîndi nu numai desf t rile i dezmierd rile lumii, ci chiar lumea

întreag , i dac ar tr i nu optzeci sau o sut de ani, ci chiar dac ar tr i cît lumea, dar i-ar pierde în schimb sufletul? Mai cu seam c , de i-1 va pierde, nu i se arat nici o cale ca s -1 reg seasc ( i nu în aceast lume), i c o dat ce -1 va vinde iadului în schimbul p catelor, nici cu cel mai scump pre nu-1 va putea r scump ra. De aceea, dar, oricine se nume te om i se sluje te de ocîrm uirea unei min i întregi s socoteasc cu toat grija i cu tot de-am nuntul, i socotind, s în eleag ce este lumea, adic ce este trupul s u, i ce este el, adic ce este sufletul lui, i ce sînt pref c toriile lumii, adic poftele trupului spre care-1 îndeamn lumea, adic îl atrage pofta trupului, i ce este ceea ce vrea lumea s fac el, adic ce pofte te carnea, i ce i se cuvine lui, adic ce trebuie s fac sufletul lui. i socotind acestea, s vad c toat lumea se sluje te de dou lucruri: de lumin i de întuneric, adic de bine i r u*, i c , deasupra acestor dou , sufl cît pot de tare patru vînturi care se lupt între ele, adic împ r ia cerului i sufletul, împ r ia lumii i trupul. Cerul i sufletul tind spre partea binelui, adic se lupt pentru lumin i împotriva întunericului, adic se lupt împotriva r ului; vor s fac binele, iar r ul s -1 alunge. Lumea sau împ r ia lumii împreun cu trupul se in de partear ului i lupt împotriva luminii, adic lupt împotriva binelui ca s fac r ul, iar de bine nici nu in seama. De aceea dar, fiecare om întreg se cade s depun mult sîrguin i s duc o lupt mare pentru suflet, ca nu cumva partea mai josnic s încalce pe cea mai nobil , c ci nici slugii nu i se cade s fie mai mare decît st pînul s u [Mt. 10, 24]. Pentru c cerul este o mo tenire mai nobil , ve nic i f r de sfîr it, iar lumea este o mo tenire mai josnic , repede pieritoare i care nu se mai întoarce în nimic. La fel i trupul este rîn muritoare, care nu se mai întoarce în nimic, iar sufletul, suflare dumnezeiasc , nemuritoare i etern , dup cum spunea poetul: ÄCa s fii întreg la suflet, oare ce ai refuza s înduri?" Pentru c aceast parte are mai mare pre decît trupul, mai ales c , de va socoti bine, nimeni nu va g si nimic care s plac min ii celei în elepte. i chiar dac ar g si dintr-acelea care plac trupului i ochiului trupesc, frumos ne înva evanghelistul Ioan: ÄNu iubi i lumea i nici cele lume ti" [1 Io. 2, 15]. De aceea mintea omeneasc pe cele cere ti s le doreasc , pe cele p mînte ti s le dispre uiasc ** i cu fel de fel de str danii s tind spre cele cere ti, unde se afl i tronul, i adev rata lui lini te. Pentru c lumea nu este un l ca trec tor, i noi într-însa sîntem ni te locuitori vremelnici, iar cerul este mo tenirea noastr i acolo sîntem noi locuitori permanen i i mo tenitori. Cînd va fi aceasta? Cînd ne vom lep da de lume i cînd vom cunoa te c de la aceast lume nu vom avea nici un folos, cînd vom îndeplini prin fapt acele sfinte, apostolice ti i biserice ti porunci pe care le-am cunoscut i auzit, dup cum spune: ÄNu cel ce cunoa te poruncile, ci cel ce le face fi-va fericit" [Rom. 2, 13]. Dar cînd ne vor fi la îndemîn acestea i ne va fi u or s le îndeplinim? Cînd ne vom apuca s le lucr m cu toat inima i dragostea des vîr it , deoarece dragostea, supunîndu -le pe toate, cu t rie le biruie te. * în text, nesimetric ** Cicero, De republica VI, 12: haec coelestia semper spectato, iile, humana contemnito

REAMINTIREA CELOR SPUSE MAI ÎNAINTE Ai v zut deci acum, prietene, dintru început, cum, ce i în ce fel este lumea? Ai v zut la ce sfîr it duc frumoasele desf t ri ale lumii? Ai v zut ce pofte te lumea, adic trupul, i ce-1 îndeamn pe om, adic pe suflet, s fac ? Ai v zut cîte lingu iri, cîte la uri, cîte capcane întinde în toate p r ile i pe toate c r rile bietului suflet al omului? Ai v zut via a i anii omului atîta timp cît este pe lume? Sile te-te atunci s fii cu totul bun i plin de virtu i . Pentru c de nu e ti astfel, Ästrimt este calea cerului" i, precum zice: ÄPîn nu v ve i întoarce i nu ve i deveni ca pruncii, nu ve i intra în împ r ia cerurilor" [Mt. 18, 3 ] ; adic s fim cura i în toate i întru toate blînzi. Mai ales datorit slabei firi a oamenilor ni s-au ar tat multe i felurite mijloace de mîntuire, astfel ca, chiar dac n-am putea s ne afl m în vîrful sc rii, m car aproape de vîrf sau la mijloc s ne afl m. C ci multe sînt l ca urile lui Dumnezeu [Io.14, 2], i s nu ne pomenim cu totul i pe de-a întregul înstr ina i i îndep rta i de acest drum. Iar dac i se pare greu s te lepezi cu totul de lume i dore ti s nu fii cu totul singuratic i s rac în aceast lume, ci s cuno ti în via a ta oarecare tihn , greu este; c ci Äprecum îi este greu c milei s treac prin gaura acului, înc mai greu bogatului în împ r ia cerurilor" [Mt. 19, 24]. Dar tot cel preamilostiv zice c Äceea ce nu este cu putin la oameni este cu putin la Dumnezeu" [Mt. 19, 26], de vreme ce nu exist nimic care s nu poat face Dumnezeu, c ci Ätoate sînt în mîna lui i, deschizînd-o, toate se umplu cu bun tatea lui" [Ps. 144, 17]. Iar pentru c aceast lume vremelnic este o lume care are nevoie de conducere (c ci ceea ce nu este condus nu poate progresa), dac va putea cineva cu întreaga în elepciune i cu bun socoteal , aflîndu-se în lume, s conduc lumea i s - i p streze sufletul nev t mat i curat, frumos i bun lucru va fi, deoarece i lui Dumnezeu, i oamenilor le-ar fi pe plac. Dar cine oare ar putea fi acela? Cel care- i va întip ri în minte cu t rie i cu de-am nuntul, care va asculta cu urechile sufletului i, ascultînd i in elegînd, va îndeplini cele 77 de sarcini pe care ni le pune dinainte Andrei zis Vissovatius, i pe care le nume te Imboldurile virtu ilor i frînele p catelor*, adic îndemnarea spre virtu i i ab inerea de la p cate, pe care le vom ar ta i le vom pune sub ochii fiec ruia. Pentru c , dup cum mi se pare, acela va fi pe plac i lui Dumnezeu, i oamenilor, i, ceva mai mult, va avea folos atît de la via a trec toare, cît i de la via a viitoare i, dup o via sl vit i cinstit , la moarte cinste i dup moarte cinste, i la a doua înviere iar i cinste va g si, întru slava Tat lui i a Fiului i a Sfîntului Duh, acum i pururea i în vecii vecilor. Amin! SFÎR ITUL C R II ÎNTÎI
* Andrea Wissowatius, Stimuli virtutum, fraena peccatorum,Amstaelodami, 1682, p. 1-104

A LUI IOAN DIMITRIE CONSTANTIN-VOEVOD, la DIVANUL LUMII CU ÎN ELEPTUL sau DISPUTA SUFLETULUI CU TRUPUL DOVAD A SUFLETULUI FA DE TRUP, SAU A ÎN ELEPTULUI FA DE LUME, PENTRU CELE ÎN CHIP MINCINOS GR ITE DE ACEASTA I M RTURIE PENTRU CELE ADEV RATE GR ITE DE EL CARTEA A DOUA 1. i se cuvine s tii de cine a fost f cut lumea i se cuvine mai întîi s tii de cine a fost f cut aceast lume, ca i întreg cuprinsul ei, adic toate împrejur rile ei. Dup aceasta trebuie s în elegi c ea este trec toare i nestatornic , dup cum spune însu i creatorul ei, Domnul nostru Isus Hristos: ÄCerul i p mîntul vor trece" (Mt. 5, 18) i dup cum înv altcineva, asemenea lui: ÄEste timp pentru orice lucru i toate trec cu timpul" (Ecl. 3, 1). 2. S crezi c lumea este f cut de Dumnezeu A adar, aceast lume este f cut de Dumnezeu, atoatef c torul, precum m rturise te Moise, cel maivechi dintre to i istoricii: ÄLa început a f cut Dumnezeu cerul i p mîntul" etc. (Gn. 1,1). Lumea este ca o gr din , iar oamenii ca florile. Lumea este ca o gr din i întrînsa oamenii sînt ca florile, precum m rturise te Osie (14, 5): ÄR s ri-va Israel ca un crin" sau ÄTot trupul este iarb i toat slava lui ca floarea: iarba s-a uscat i floarea a c zut" (îs. 40, 7 ² 8). Omul este ca pomul i ca rodul, cu alte cuvinte ca fructele sînt faptele lui. Din pomul bun va ie i road bun [Mt. 7, 17] i la aceasta se adaug cele ce urmeaz acolo unde se spune despre omul bun: Ä i va fi ca pomul r s dit lang trecerea apelor care î i va da rodul la timpul cuvenit, iar frunza lui nu va c dea" (Ps. 1, 3 i Ier. 17, 8). Lumea este ca un tezaur, dac o vei folosi spre bine, iar dac o vei folosi spre r u, rea va fi pentru tine. Lumea este ca un tezaur (desigur al celor trec toare). Dac vei folosi avu ia în sensul bun, va fi spre binele t u, pentru c spune Ecleziastul (6, 12): ÄAvu ia strîns pe ned rept este spre r ul celui ce a agonisit-o" i iar i: ÄCine iube te argintul, nu se va s tura de argint" (5, 10). 3. S tii c lumea este trec toare Crezînd deci c lumea este f cut de Dumnezeu, tot a a s crezi c lumea aceasta este trec toare i c ve nic este cea viitoare, despre care m rturise te Ioan

Teologul: Ä i am v zut cer nou i p mînt nou, pentru c primul cer i primul p mînt au trecut" (Apoc. 21, 1); i ÄCer nou si p mînt nou a tept m" ( Ps. 3, 13). Trupul urmeaz soarta lumii; zilele omului sînt ca iarba Omul însu i urmeaz soarta lumii, pentru c se spune: ÄOmul, ca iarba sînt zilele lui" (Ps. 102, 15). De ce oare? Pentru c omul cel întîi creat, neumblînd dup poruncile creatorului s u i neascultîndu-i poruncile, a devenit muritor i trec tor prin aceast lume. Dar cu ce a gre it? Cu aceea c s-a l sat am git defrumuse ea fructului: ÄA v zut deci femeia c este pomul bun la mîncare i frumos la vedere i pl cut ochiului i a luat din rodul lui i a mîncat i a dat i b rbatului ei" (Gn. 3, 6). Atunci îndat toate bun t ile lumii i bog ia ei au devenit nestatornice i nefolositoare omului. Dup cum ne-a f cut cunoscut Ecleziastul (5, 14): ÄGol a ie it din pîntecele maicii sale, gol se va i duce, i nu va lua cu sine nimic din ostenelile sale". În lume urmeaz de ert ciunea Dup aceea în lumea aceasta a urmat de ert ciunea, pentru c iar i acela i spune: ÄDe ert ciune a de ert ciunilor, toate sînt de ert ciune" (Ecl. 1, 1). Lumea se men ine prin mila lui Dumnezeu Dar s tii c dac bietul neam omenesc se g se te de atîta timp în de ert ciune i în împrejur ri nechibzuite i dac dup atîta amar de vreme mai tr iesc oamenii în lume pîn azi, aceasta se datoreaz preabogatei mile a lui Dumnezeu, c ci se spune: Äîndelung r bd tor i mult milostiv, nu dup f r delegile noastre, nici dup p catele noastre ne-a f cut nou " (Ps. 102, 8, 10). 4. Nu te am gi cu frumuse ile lumii Îns tu nu te am gi cu podoabele i frumuse ile acestei lumi, nici nu te da cu toat inima desf t rilor ei, Äc ci pîn la sfîr it cu veselie se va amesteca triste ea si cea mai mare bucurie se sfîr e te în plîns" (Prov.14, 13). 5. Lucrurile lumii sînt ca praful în b taia vîntului De asemenea, toate lucrurile lumii (în afar de cele bune) sînt Äca praful în b taia vîntului" (Ps. 1, 4) i, iar i, ca avu ia pr dat de tîlhari i ca hainele roase de molii. 6. S nu te întristezi v zîndu-i puternici pe împ ra ii neamurilor Ceva mai mult, cînd vei vedea pe al ii, adic pe împ ra i, domni i pe ceilal i care, avînd bog ia i slava lumii, fac multe, i ceea ce le place, s nu te am r ti din cauza aceasta i s nu te întristezi, c ci Prorocul te înva : ÄS nu te temi cînd se va îmbog i omul sau cînd se va înmul i slava casei lui" (Ps. 48, 17), Äc ci casa lui înclin spre moarte i pa ii lui c tre iad" (Prov. 2, 18). Pentru c privirile lui Dumnezeu nu sînt aplecate asupra lui i nici asupra slavei lui; despre aceasta m rturise te Isaia (66, 2): ÄC tre cine vor privi dac nu c tre cel smerit i lini tit i care tremur de cuvîntul meu?" 7. Norocul în lume nu aduce fericire

S nu socote ti i nici s - i intre în minte c acest noroc lumesc al lor aduce vreo fericire adev rat . 8. Norocul este nehot rît i nici c vor avea vreo limit sau vreo perioad adev rat i bine determinat a avu iei lor vremelnice. 9. Cel bogat în lume este s rac i orb C ci de i în lume, adic dup lumeasca socoteal , ei se numesc boga i i sl vi i, ei sînt totu i s raci i orbi, ne inînd seama de aceasta, precum adevere te Ioan (Apoc. 3, 17): ÄTu zici: sînt bogat i m-am îmbog it i nu-mi lipse te nimic i nu tii c e ti un nenorocit, un mizerabil, un s rac, un orb i gol". David, rege fiind, a cunoscut aceasta, spunîndu- i: ÄEu sînt s rac i lipsit" [Ps. 87, 15]. Calea lat i larg duce la moarte De asemenea, calea unora ca ace tia va duce la un sfîr it nefericit i la un liman r u, despre care frumos se spune: ÄEste o cale care pare oamenilor a fi dreapt , dar în cele din urm ea duce în fundul iadului" (Prov. 14, 12) i tot acolo: ÄIar c ile celor ce in minte r ul duc la moarte" (12, 28); c ci tot trupul în rîn se va întoarce, iar cel puternic i mai curînddecît ceilal i, dup cum se zice: ÄTot puternicul are via scurt " (Is. Sir. 10, 11) i la r u sfîr it va ajunge. Despre aceasta frumos vorbe te i Iov (20, 15): ÄAvu ia strîns pe nedrept o va varsa, o va scoate din casa lui îngerul", adic le va pl ti lor cu pedepsele cumplite ale iadului.| 10. Ia exemplu din vechile istorii S nu te am ge ti cu unele exemple din vechile istorii, ci mai degrab s te în elep e ti prin ele. Pentru c vei afla cu privire la împ ra ii care au supus în scurt timp multe c Änu trebuie s se team cinevade cei ce ucid trupul, ci de cei ce ucid sufletul" (Mt. 10, 28) i c ceva mai mult cel ce ucide va fi ucis, pentru c iar i zice: ÄCî i scot sabia, de sabie vor muri" (Mt. 26, 52), i înc chiar i de mîna celui mai mic. 11. Exemplul lui Alexandru cel Mare Pentru aceasta deci po i lua un frumos exemplu de la Alexandru cel Mare, despre care se scrie în Istoria sa c a fost otr vit i omorît de o slug a lui, cu alte cuvinte c cel mic a omorît pe cel mare, c sluga a omorît pe împ rat. În leg tur cu aceasta bine zice Ecleziastul (10, 7): ÄV zut-am slugile c l ri i pe st pîni mergînd pe jos", iar în alt parte se zice: ÄPrin ei în i i au împ r it iar nu prin mine" (Os. 8, 4) i de asemenea în alt loc: ÄA c zut i mare a fost risipirea lui" (Iez. 13, 12). Cu aceasta a putea compara deopotriv fierul pe care îl m nanc rugina sau elefantul pe care îl omoar oarecele. 12. Nu prin r ut i, ci prin virtu i s - i r mîn vestit numele dup moarte Gînde te-te deci c , deoarece pîn la urm tot vine moartea, cel pu in s nu- i r mîn un nume r u, ci un nume bun, c ci Ämai bine un nume bun decît avu ii multe" (Prov. 22, 1), iar în alt parte se zice: ÄMai bun este un nume bun decît

mirul cel scump" (Ecl. 7,1), i nu înaintea ochiului omenesc, ci înaintea ochiului lui Dumnezeu, care scruteaz inimile i gîndurile. De aceea ne i înva : ÄLua i aminte s nu face i milostenia voastr înaintea oamenilor" (Mt. 6, 1) i ca nu cumva s se spun despre tine: ÄPierit-a amintirea lui cu sunet" (Ps. 9, 6). Tot a a, str duie te-te în tot timpulvie ii tale ca s po i spune dup moarte acel cuvînt al lui Iov (29, 20): ÄSlava mea se va reînnoi pururea". 13. Cu fapte rele nu vei dobîndi nume vestit P ze te-te dar, repet, ca nu cumva s i se spun : ÄPentru ce te f le ti cu r utatea ta, puternice?" [Ps. 51,1]. Oricum ar fi, în lume via a i slava sînt scurte i acest lucru î i este cu putin s -1 tii c în aceast lume corupt , sau într-un fel sau altul, pentru pu in timp vei mo teni slava ei, precum adevere te Iov (14, 2): ÄCa floarea r sare si ca umbra fuge i niciodat nu r mîne în acela i loc"; putem de asemenea cita cuvîntul lui Ieremia (6, 4): ÄVai nou c ziua înclin spre sfîr it i s-au întins umbrele serii". i nici în nenorocire sau în bog ie aflîndu-te s nu te socote ti mai mult decît e ti, dup cum atît de frumos ne înva sfantul Grigorie cel Mare: ÄDac vrei ² zice ² s în elegi ce fel e ti, trebuie mai întîi s cuno ti cum nu e ti, pentru ca, cu chipul celor bune, s masori cît de urît e ti prin lipsa acestor lucruri bune" (Scrieri morale, cartea a XXIV-a*). Ceva mai mult, dup cuvîntul lui David: ,.Tu e ti vierme, i nu om" (Ps. 21, 6). ÄC ci ce este via a noastr ? ² fum" (Iac. 4, 14) i pururea adu- i aminte de cuvîntul lui Isaia: ÄEu sînt om al durerilor, care cunoa te sl biciunea" (Is. 53, 3). Vrei cumva s fii mai mult decît ceilal i oameni? Nu. De aceea s-ar cuveni s spui cuvîntul: ÄDeci si eu om muritor sînt, la fel cuceilal i oameni"(În . Sol. 7, 1). 14. Frumuse ea lumii s nu o pofteasc inima ta S nu- i pierzi min ile dup frumuse ile vrednice de ur ale lumii, Änici s pofteasc inima ta frumuse ea ei", dup cum spun Proverbele (6, 25). 15. Îndr girea frumuse ilor aduce mult pagub Îndr girea frumuse ilor aduce mult pagub , c ci istoria scrie c pentru frumuse ea unei femei, a Elenei, a fost d rîmat vestita cetate a Troiei i c prin frumuse ea fructului s-a am git Eva. 16. De la lume nu vei agonisi nici un bine Nici s gînde ti c vei dobîndi vreun bine de la aceast lume rea, c ci Isaia (14, 20) despre aceasta strig , zicînd: ÄPentru c ai pierdut p mîntul meu i ai ucis poporul meu nu vei d inui ve nic, s mîn rea !"

* Beatii Gregorii, Expositiones morales, lib. XXIV, 6:Qui enim plenissime intelligere appetit qualis est, tales nimirum debet conspicere qualis non est, ut ex bonorum forma metiatur quanto ipse deserlo bono deformis est.

17. Nu vei g si în lume nici o în elepciune i nu vei g si nici o în elepciune în ea, c ci Äîn elepciunea lumii înaintea lui Dumnezeu este nebunie" (1 Cor 3, 19), i în alt parte zice în continuare: ÄC nebun a devenit orice om în ce prive te tiin a" (Ier.10, 14). Ceva asem n tor spune în eleptul în Proverbele sale: ÄNu este în elepciune, nu este chibzuin , nu este în elegere cu privire la Dumnezeu" (21, 30), i Apostolul c tre romani: ÄÎn elepciunea trupului moarte este" {Rom. 8, 6; vezi i Is. 5, 20). 18. În lume nu vei întîlni bun tate i odihn A ijderea, c utînd, nu vei g si într-însa nici o bun tate i nici o odihn , precum sfîntul Augustin arat i zice în Cartea confesiunilor (VI, 16): ÄVai de acel suflet care desp r indu-se de tine, Doamne, a gîndit c va g si altceva mai bun decît piedici, confuzii potrivnice i nestatornicii i din spate, i din l turi, i din fa , i de peste tot greut i"*. 19. Dumnezeu a f cut lumea spre binele, iar nu spre r ul omului Aceast lume a f cut-o îns milostivul Dumnezeu, preabunul, preamarele i atotputernicul ei creator, spre folosul i înlesnirea omului. Ceea ce se poate dovedi prin aceea c întrucît 1-a creat nemuritor i de vreme ce era nemuritor, lumea aceasta era spre folosul lui. 20. Dup s vîr irea pacatului lumea s-a schimbat în r u Tot a a, dup p catul omului, toate cele menite s fie de folos s-au schimbat i transformat în pagub , cele dulci în am real , cele u oare în grele i cu trud de agonisit pentru s rmanul om, dup cum învederat scrie Moise: ÄZise Dumnezeu lui Adam: pentru c ai ascultat glasul femeii i ai mîncat din pomul din care v poruncisem s nu mînca i, blestemat s fie p mîntul pentru muncile tale, întru necazuri s m nînci dintr-însul în toate zilele vie ii tale; spini i ciulini s - i r sar i s m nînci iarba ogorului; întru sudoarea fe ii s - i m nînci pîinea pîn cînd te vei întoarce în p mîntul din care ai fost luat, c ci p mînt e ti i în p mînt te vei întoarce" (Gn. 3, 17²19). Dumnezeu a ar tat cum se dezleag p catul Dup aceea, iar i milostivul i induratul Dumnezeu, cu bogata i nem rginita lui mil fa de creatura sa întorcîndu-se, cu comp timire i-a ar tat modul i mijlocul prin care s se poat desface de leg tura blestemului aceluia pe care 1-a primit, ca s fie din nou ve nic i nemuritor. 21. Pentru nimicirea p catului trebuia s vin în lume Hristos, noul Adam În acest scop, f r îndoial , de aceasta era nevoie i aceasta s-a împlinit, adic : de vreme ce vechiul Adam a gre it, era nevoie de un nou Adam care s -l mîntuiasc i trupul, p timind pentru trup, s -i redea libertatea. Despre aceasta m rturise te
* S. Augustini, Confessiones, lib. VI,16: Vae animae audaci quae speravit, si a te recessisset, se aliquid melius habituram! Versa et reversa in tergum, et in latera, et in ventrem; et dura sunt omnia.

Augustin: ÄA a cum Dumnezeu te-a f cut f r tine, tot a a nu te poate mîntui f r tine"*, cu alte cuvinte: nu divinitatea singur ² care le poate pe toate ², ci i omenirea, care este p rta naturii lui Adam, a fost necesar pentru salvarea ta, adic Dumnezeu-Omul, ca în felul acesta s se nasc noul Adam i s se nimiceasc blestemul. 22. Venirea lui Hristos i nimicirea p catului au fost prezise mai dinainte de proroci. Apoi, venind el, ne f g duie te împ r ia sa A adar, acest Iisus Hristos, Dumnezeul i mîntuitorul, s-a f cut n dejdea i ap r torul nostru. El s-a ar tat mai întîi prin sfin ii s i proroci, iar mai apoi, sosind timpul s se împlineasc spusele prorocilor, s-a ar tat El însu i, nescîrbindu-se de pîntecele fecioresc, luînd trup omenesc din Sfîntul Duh i din M ria Fecioar ; i întrupîndu-se, p timind i r stignindu-se i înviind a treia zi (a a cum era scris de c tre ale ii s i), noul i cel f r de p cate Adam 1-a înviat din mor i pe vechiul i p c tosul Adam, i împreun cu Adam, întregul neam al oamenilor. Lucrul acesta mai înainte de a se fi întîmplat în fapt, cunoscîndu-1 cu adev rat de la Sfîntul Duh, 1-a m rturisit Osie (6, 2) zicînd: ÄNe va vindeca pe noi dup dou zile i a treia zi ne va scula pe noi"; Ä i pe cei ce stau în întuneric si în umbra mor ii îi va învia", spune Isaia (9,2); ÄR s rit-a soarele drept ii", precum spune Troparul Na terii Domnului**. Aceasta a scris-o i Apostolul, zicînd: ÄMai întîi a fost întuneric, iar acum lumin " (Efes 5, 8). Lucrul acesta era înc de la început însemnat în umbra legii, întrucît ea zice: ÄEra lumin pentru to i fiii lui Izrael, dar întuneric i cea peste tot p mîntul Egiptului" (Ex. 10, 22). Cel ce crede în Domnul, chiar de va muri, viu va fi; iar cel ce tr ie te i crede nu va muri în veac A adar, venind el, ce zice? ÄCel ce crede în mine, chiar de va muri, viu va fi; iar cel ce tr ie te i crede în mine nu va muri în veac" (Io. 11, 25, 26). Dar cum este cu putin aceasta? Este cu putin Äpentru c el însu i ne-a r scump rat cu sîngele lui (de la moarte)" (Efes. 1,7), sau ca i cum ne-ar fi n scut a doua oar , precum zice Apostolul: ÄPrin evanghelie v-am n scut pe voi" (1 Cor. 4,15); Ä i astfel celor ce au crezut într- însul le-a dat puterea s devin fii ai lui Dumnezeu ( i fra i ai lui)" (I . 1, 12) i s fie împreuna cu ei mo tenitorii împ r iei sale (Rom. 8, 17) ² dar numai celor ce se leap d de aceast lume i -1 urmeaz , pentru ca s umble astfel i ei în lumin ca i dînsul. i c rei împ r ii îi face mo tenitori? Aceleia pe care ochiul n-a v zut-o, urechea n-a auzit-o i la inima omului nu s-a suit Äpe care de la început a preg tit-o Dumnezeu pentru cei ce-1 iubesc" (/ Cor. 2, 9), adic Ätr irea noastr este în ceruri" (Filip. 3, 20). i aceasta a cunoscut-o mai dinainte Prorocul, zicînd: ÄAceasta este mo tenirea slugilor lui Dumnezeu" (Is. 54, 17), unde Ädrep ii vor str luci ca soarele" (In . Sol. 3, 7; Mt. 13, 43) i Älumina lor va fi mielul, c ci noapte nu va fi acolo" (Apoc. 21, 23).
* S. Augustini, Sermo CLXIX, 13: Quid ergo fecit te sine te, non te iustificat sine te. ** V. Mineiul lunii lui dechemvrie, M -rea Neam , 1845, f. 189r Tropariu glas IV, la litie

23. Cunoa te-l pe Dumnezeu dup lucrurile Sale Pe binef c torul Dumnezeu po i s -L cuno ti mai cu seam dup minunatele sale creaturi, care nu lipsesc niciodat din fa a ochilor t i, ca s le vezi i dup cum m rturisesc ele însele: ÄCerurile povestesc slava Lui" (Ps. 18, 1) i se înva între ele, unele pe altele, s cunoasc pe Dumnezeu, f c torul i ziditorul lor: ÄZiua spune zilei cuvîntul i noaptea veste te nop ii tiin a" (Ps. 18, 2). Fiind orbit de poftele lumii i umblînd în întuneric, p ze te-te s nu i se par c umbli în lumin i se mai cuvine apoi ca, v zîndu-te liber într-o m sur atît de larg i într-un spa iu atît de întins i pofta ta neîntîmpinînd nici o piedic , s nu cumva s întrebuin ezi frumoasele i bunele daruri pe care i le-a d ruit El Dumnezeu spre r ul i pieirea ta i s nu cumva s i se întîmple ca, închipuindu- i c umbli în lumin , s dai de întuneric. Pentru aceasta se zice: ÄS se întunece ochii lor ca s nu vad " (Ps. 68, 23). Nici în întuneric s nu umbli ca orbii, pentru c se zice: ÄCine umbl în lumin (adic cel ce umbl în lumina legii), c ci Älegea este lumin " (Prov. 6, 23) nu se poticne te" (Io. 11, 9). C ci pe cei ce socotesc c lumina acestei lumi este lumina cea adev rat Domnul îi nume te Äorbi i c l uze ale orbilor" (Mt. 15, 14), mai alespentru c lumina acestei lumi este întuneric, precum bine a cunoscut Iov (38, 19) c Änoi în întuneric ne învîrtim". 24. Spre bine, iar nu spre r u s te serve ti de darurile ce i -au fost date De asemenea, fiind înzestrat cu multe daruri dumnezeie ti spre folosin a ta, s nu- i întuneci mintea cu ele, ca s nu se zic despre tine: ÄA c zut peste ei foc i n-au v zut soarele" (Ps. 57, 8); cunoa te-L pe cel care a creat i focul i pe tine, i avînd în tine lumina credin ei s cuno ti pe Dumnezeu, d t torul i p rintele luminilor, neuitînd s zici: ÄCu ce voi r spl ti pe Domnul pentru toate cîte mi-a dat mie?" (Ps. 115, 3). P ze te-te cu t rie de pofta ochilor Iar de pofta ochilor trupe ti p ze te-te cu t rie, ca nu cumva s fii batjocorit de anumite de ert ciuni i r t ciri, c ci pentru pu in poft , dup aceea o s urmeze pentru tine mult c in ; pentru care frumos ne înva Domnul zicînd: ÄDac ochiul t u te sminte te, scoate-1 i leap d -1 de la tine" (Mt. 5, 29). S nu cau i alt frumuse e sau alt lumin mai frumoas i mai str lucitoare decît cea dumnezeiasc Nici s cau i vreo alt frumuse e sau vreo alt lumin mai frumoas i mai str lucitoare decît cea dumnezeiasc , pentru c tot El zice: ÄEu sînt lumina lumii" (Io. 8, 12). Aceasta a cunoscut-o mai înainte Isaia, care a zis (9,2): ÄPoporul care umbla în întuneric a v zut lumin mare; celor ce locuiesc în p mîntul i în umbra mor ii le-a r s rit lumina". C ci, de vei c uta mai mult decît atîta, vei ajunge s nume ti lumina întuneric i întunericul lumin , dup cum bine se spune: ÄUmbl în întuneric ca în lumin " (Iov. 24, 17). În acela i sens spune Ioan: ÄAu iubit oamenii întunericul mai mult decît lumina" (Io. 3, 19). Tot pe ace tia îi

comp time te Isaia (5,20): ÄVai celor ce zic binelui r u, vai celor ce consider amarul dulce, întunericul lumin i lumina întuneric". 25. Fii orb, mut i surd la poftele lumii De aceea, umblînd în lumea aceasta i în întunericul ei, toate cele ale lumii s le socote ti drept nimic i s r mîi surd i mut la îndemnurile poftelor ei, dup cum zice Prorocul: ÄIar eu ca un surd nu auzeam i ca un mut nu-mi deschideam gura" (Ps. 37, 14); adic nu numai s nu le faci, dar nici s le auzi, ori s gr ie ti despre ele, ca s nu le pofteasc inima ta, c ci cu adev rat s tii c Ärea i s rac via ducem în lumea aceasta" (Tob. 4, 29). 26. Cuget la cele de pe urm Fii deci un bun socotitor i în elege la ce sfîr it ajung acei care caut poftele lumii. 27. Bog ia este cauza multor rele Mai întîi, dar, ei vor pofti bog ie, care poate da na tere la multe i felurite rele i care poate coborî sufletul în iad; c ci începînd cu cît de pu in, ea nu se mai satur cu cît de mult, dup cum spune Solomon în Proverbe (13, 25): ÄSufletele necredincio ilor nu se satur "; pe ace tia cu mînie îi ceart Isaia (56, 11): ÄCîinii cei neru ina i la suflet nu au tiut ce e saturarea"; iar altcineva adevere te c : ÄCel lacom de bani nu se va s tura" (Ecl. 5, 10). 28. Crescînd bog ia, spore te l comia, iar din l comie se na te invidia Bog ia d rîm zidurile i cet ile i distruge temeliile. Cu cît se înmul e te bog ia, cu atît cre te l comia. L comia este începutul invidiei, iar invidia na te crima: ÄA z mislit durerea i a n scut nelegiuirea" (Ps. 7, 14). | 29. Invidia este fratricid Din invidie a ucis Cain pe fratele s u Abel, precum scrie istoricul în Genez (4, 8). Bog ia na te mîndria cea scîrboas , precum spune sfin itul Augustin: ÄGreu este s nu fie bogatul mîndru!"* 30. Lacomul vrea ca to i s fie s raci Adev rul este c bogatul, adic lacomul, vrea sa fie numai el bogat i avut i dore te ca to i ceilal i s fie s raci i s rmani. 31. Neajungîndu-i ogoarele, pofte te sate; cel mîndru socote te c numai el este om, iar ceilal i animale Fiindu-i neîndestul toare ogoarele, el pofte te sate; nes turîndu-se de sate, el pofte te tîrguri i nefiindu-i îndeajuns tîrgurile, pofte te cet i i altele. Tot a a cel mîndru, adic încrezut, se socote te numai pe sine om, iar pe ceilal i animale. Adu- i aminte deci c din cauza mîndriei a c zut îngerul din cer i s -a f cut diavol, zicînd: Äîn cer m voi sui, deasupra stelelor cerului voi a eza scaunul meu" (Is. 14, 13).
* Sermo XXIX: Difjicile est ut superbus nan sit (sui dires, cit.apud P. Berchorii, Reductorium morale, t. II , VII, c, I, ed. cit., p. 178

32. Bogatul urm re te scaunul cel mai înalt În felul acesta, bogatul care s-a îmbog it datorit întîmpl rii caut cinste i scaunul cel mai de sus, i cu cît s-ar urca mai sus, cu atît ar pofti s se înal e i mai sus i n-ar admite s stea pe nici o treapt mai de jos. Pentru ace tia ar putea spune cineva c Äse ridic în sl vi ca s cad mai cu putere"*. 33. Dumnezeu este vr jma bogatului mîndru i mai cu seam slugile cînd ajung în rînd cu cei mari, la atîta le duce mintea i se c znesc s fac , în a a fel, ca ele s fie st pîni, iar pe st pîni simt pl cerea s -i schimbe în slugi. Aceasta o fac socotind s nu le lipseasc nimic din cinstea i slava acestei lumi. Dar Dumnezeu le este vr jma , pentru c ÄDomnul celor mîndri le st împotriv , iar celor smeri i le d dar" [Prov. 3,34]. i, precum zice David, Äochii celor mîndri îi va smeri" (Ps. 17, 27). 34. Este greu s fii i cu bog ia, i cu raiul pentru c nimeni nu poate sluji la doi st pîni S nu te în ele gîndul c vei cump ra împ r ia cerurilor cu bog ia, Äc ci nimeni nu poate sluji la doi st pîni" (Mt. 6, 24). Pentru c bog ia mai degrab închide decît deschide, i mai mult te împiedic decît te îndeamn . Bog ia î i zice c nu vei muri niciodat ; bog ia î i spune c nu mai este nimeni asemenea ie; bog ia zice c nu te va p r si niciodat ; bog ia î i spune c niciodat nu vei avea vreo întristare; bog ia î i zice: ÄSuflete, m nînc , bea, c ci ai multe bun t i", dar nui aminte te c mîine sau poimîine i se va lua sufletul i ea va r mîne (vezi la pilda bogatului, Lc. 12, 16). Dar dup cum atît de frumos ne înva Ecleziastul (9, 12): ÄNu tie omul sfîr itul vie ii sale, ci ca pe tele se prinde în undi ", ceea ce ne înva i Isaia (38, 1): ÄOrînduie te- i casa, c ci vei muri i nu vei mai fi viu". C ci Äbog ia nu va fi de folos în ziua mîniei"(Prov.11,4), dup cum m rturise te mai cu seam îns i gura Domnului cea de adev r gr itoare: ÄVai vou , boga ilor care sînte i departe de mîngîierea voastr ; vai vou , îmbuiba ilor, c ve i fl mînzi! Vai vou , care rîde i acum, c ve i plînge" (Le. 6, 24²25). Asemenea acestora, vezi i pilda bogatului i a s racului Laz r (Le. 16, 19²20). 35. Dac e ti în elept, cump ne te- i via a în trei p r i Pentru aceasta dar Seneca, de i p gîn, totu i frumos ne înva : ÄDe este sufletul t u în elept, s se echilibreze în trei perioade**: de cele viitoare s se p zeasc stra nic, pe cele prezente s le chiverniseasc bine i de cele trecute s - i aminteasc des"***. Cu alte cuvinte, aminte te- i de cele trecute i de ceea ce au fost unii, i vei vedea în ce s-au schimbat, precum se zice: ÄIar pre cei boga i i-a scos afar de er i" (Lc. 1, 53). în acest sens, poate folosi mult cuvîntul lui Seneca: * Cf. A. Wissowatius, Stimuli virtutum, 18 (Divanul III, 18). ** Cp. Seneca, De brevitatae vitae, X. *** Cp. ibid., XV.

ÄPr bu irea celui c zut mai înainte serve te de înv tur celor ce vin pe urm "*. Timpul de fa chivernise te-1 cu mult i dreapt socotin , c ci nu exist nimic statornic i de neclintit, dup cum m rturise te Daniel (2, 21): ÄEl schimb vremile i anii a az i schimb împ r iile"; i Isaia (45, 7): ÄEu sînt cel ce alc tuiesc lumina i fac întunericul, care fac pacea i pl smuiesc relele, eu Dumnezeu cel ce fac toate acestea". La fel ne înva Sirah (7, 36): ÄAminte te- i cele de pe urm ale tale i în veac nu vei gre i". C ci fie împ rat, fie rob, fie bogat, fie s rac, fie puternic, fie slab, to i duc o singur via i pe aceea nenorocit - Ävia nenorocit ducem", zice Tobie (4, 23) - i to i au acela i sfîr it, adic moartea, despre care adevere te David: ÄEu plec pe drumul tuturor p mîntenilor" (III împ. 2,2), i precum strig i Sirah (41, 1): ÄO, moarte, cît de amar e amintirea ta pentru omul împ cat întru avu iile sale". i iar i, vie uind i umblînd pe o cale, nu este cu putin s se întoarc cineva iar i pe aceea i cale, precum frumos adevere te Iov (16, 22): Ä i anii cei num ra i au ajuns la cap t i voi merge pe calea de pe care nu m voi mai întoarce". Iar Ieremia (6, 4) se plînge: ÄVai de noi, c ziua se înclin spre sfîr it i s-au întins umbrele serii". 36. Cand, vine moartea, la ce folose te bog ia? Pentru aceasta dar s ii minte, zice Sirah (14, 12), c Ämoartea nu z bove te". Iar cînd vine moartea, la ce mai folose te împ r ia, puterea, avu ia i bog ia? C ci 55r crunta i cumplit este| moartea nedrep ilor, pentru c moartea calc cu acelea i picioare palatele împ ra ilor i colibele s racilor; i, ca s zic em a a, goal este moartea, i Änici argintul, i nici aurul lor nu-i va putea mîntui în ziua mîniei Domnului" (Sof. 1, 18). 37. Gol ai ie it din pîntecele maicii tale, gol vei i intra în p mînt Pentru aceasta aminte te Iov (1, 21): ÄGol am ie it din pîntecele mamei mele i gol m voi duce". Cu alte cuvinte, se va desp r i sufletul de trup; se va desp r i omul de casa lui i va intra în mormînt; se va desp r i de via ; se va desp r i de putere i de bog ie i va merge în neputin i s r cie i nu va putea ridica i lua cu sine nimic dintru ale sale, dup cum spune sfîntul Augustin: ÄNu avem nimic al nostru decît p catul"**. 38. Unul este sfîr itul tuturor: moartea Vezi dar acum i în elege c sfîr itul tuturor este moartea. Ai v zut pe împ ra i i pe cei puternici ce-au devenit ? Pentru care zice Prorocul: ÄS lege pe împ ra ii lor cu lan uri de picioare i pe cei sl vi i ai lor cu c tu e de fier, ca s le fac lor judecat scris i s pun în mîinile drep ilor s bii cu dou t i uri" (Ps.149, 8-9 i 6), pentru c nu au cunoscut c pe lîng cel înalt exist altul i mai înalt (adic Dumnezeu), i acela, Äjudecîndu-i, dup dreptatea sa le va r spl ti" (vezi Ier. 17, 10; Iov. 34, 11; Is. 11, 4), pe care Scriptura ii mustr : ÄN-au ascultat glasul, n-au
* Seneca, De tranquillitate animae, XI; Epist. XCI i XCIV. ** Tractatus V in Joannis evang. VI, 1 c , Arausicanii concilii,can. XXII: Nemo habet de suo, nisi mendacium et peccatum.

primit înv tura" (Sof. 3, 2). 39. Nechibzuin a aduce suferin Pricepi acum dar c nechibzuin a i neascultarea aduc suferin ? i c acel care s vîr e te nedreptatea drept r splat prime te iadul? Dup cum cu adev rat gr ie te Osie (8, 7): ÄSem nat-au stricate de vînt i nimicirea lor vor primi pe ele". Avu ia este spre r ul celui ce-o strînge Ai v zut c bog iile i puterile n-au folosit la nimic, ai v zut c avu ia strîns este spre r ul, iar nu spre binele celui ce-o strînge? Ai v zut c amintirea lui a pierit Äcu sunet" (Ps. 9, 6)? Ai v zut c bun t ile i bog iile sînt poveri grele pentru urcu ul spre ceruri? M rturise te Avacum (2, 6): ÄVai aceluia care înmul e te cele ce nu sînt ale lui. Pîn cînd î i îngreuiaz tare jugul s u?"; c ci, iat , Äiar i m întorci în p mînt", zice Iov (10,9). Pe cei puternici Dumnezeu r u îi r spl te te Mai cu seam c , chiar i în aceast via scurt , Dumnezeu pe cei puternici r u îi r spl te te, precum scrie: Äîn l atu-s-a inima sa i s-a f cut mînie asupra lui" (77 Par. 32, 26); c ci celui puternic în lume îi spune Dumnezeu: ÄVoi pierde arcul t u din mîna ta cea stîng i s ge ile tale din mîna ta cea dreapt " (Iez. 39, 3); iar la cap. 38, 4: ÄAceasta zice Domnul st pînitorul: «Te voi aduna pe tine i toat puterea ta, cai i c l re i îmbr ca i în plato e to i»", pe care îi îneac în mare i-i face hran p s rilor cerului i pe tilor m rii (cap. 29, 5); el love te pe cel trufa i r ne te pe cel puternic; el distruge cet ile lor i le f rîm , ca, de pild , ÄAlexandria i Memphis, care au fost distruse" (Iez. 30, 15); el face viile lor neroditoare; el Äbate de la om pîn la animal" (Ps. 134, 8), precum vei putea afla exemple la mul i împ ra i i puternici, cercetînd Scripturile. 40. Dumnezeu schimb i mut împ r iile De asemenea, acestor puternici le schimb i le str mut împ r iile, precum dovede te Sirah (10,8), spunînd: ÄDin cauza nedrept ii, împ r ia se mut de la un neam la altul", iar Dumnezeu spune: ÄVai vou , celor ce chinui i pe a l i i ! Oare pe voi nimeni nu v va chinui? Vor fi prin i nimicitorii" (Is. 33, 1). Casele celui puternic Dumnezeu le face locuin frumoas p s rilor, bun oar : ÄBabilonul s-a f cut închisoare pentru toat pas rea necurat " (Apoc. 18, 2); i pe cel trufa îl blestema David, zicînd: ÄDumnezeul meu, pune-l pe dînsul ca pe o roat " (Ps. 82, 13), i iar i spune: ÄDreg toria lui s-o ia altul, s ajung feciorii lui s raci i femeia lui v duv " (Ps. 108, 8²9). Trufa ului, prorocul Amos (7,17) îi spune: ÄFemeia ta va curvi în cetate"; i tot pentru acesta spune David: ÄA trecut i iat c nu mai era, i l-am c utat, i nu s-a mai g sit locul lui" (Ps. 37, 36). Murind tu, nu tii cine- i va mo teni avu ia Aceste prisosuri nefolositoare ale lumii le-a în eles Ecleziastul (2, 19) cînd spune: ÄCine tie urma ul meu de va fi în elept sau nebun? i dac va st pîni

oare toat osteneala mea, cu care m-am ostenit?" De aceea, teme-te de acela care st pîne te cele ve nice, dup cum strig Ieremia (10, 7): ÄCine nu se va teme de tine, împ rateai neamurilor?'' Pentru ca numai cele ale lui Dumnezeii sînt statornice, Äiar toate celelalte trec ca umbra", dup în elept (În . Sol. 5, 9). 41. Agonisind lumea, în mare primejdie te afli s - i pierzi sufletul A adar, amintindu- i de cele trecute i cugetînd la cele viitoare, p ze te-te, c ci te afli în mare primejdie ca nu cumva cî tigînd lumea s - i pierzi sufletul, precum spune Domnul: ÄC ci ce va folosi omul dac va cî tiga lumea întreag i- i va pierde sufletul s u?" (Mt. 8, 36). în aceea i primejdie e ti cu sufletul în trup, ca i cu corabia pe mare, pentru c spune Sirah (43, 26): ÄCei ce plutesc pe mare povestesc primejdia ei". i Apostolul spune: ÄPetrecînd în trup, ne g sim departe de Domnul" (II Cor. 5, 6). 42. Nu te am gi cu cei cî iva care, împ ra i i boga i fiind, au mo tenit împ r ia cerurilor Tot a a, ia aminte s te fere ti cu toat grija ca nu cumva îndoindu-te de unele exemple s te am ge ti; c ci în Sfintele Scripturi vei afla c unii împ ra i, de i aveau multe iitoare i femei, i de i erau boga i i puternici, în aceast stare fiind, tot s-au învrednicit de împ r ia cerurilor. Dar judec ilor lui Dumnezeu cine s-a f cut p rta ? Tu, îns , se cuvine s tii, în primul rînd, c , precum spune Apostolul, Är d cina tuturor relelor este iubirea de argint" (I Tim. 6, 10). Pentru c începuturile poftelor par dulci, dar urm rile lor sînt amare, dup cum arat i cuvîntul din Apocalips (10,10): ÄF cutu-s-a în gura mea dulce ca mierea, i dup ce am mîncat-o am rîtu-s-a pîntecele meu". C ci p catul numai la început caut oarecare motiv i dup aceea lesne poate împinge spre moarte, dup cum spune Apostolul: ÄP catul, luînd începutul din porunc , m-a am git i prin ea m-a ucis" (Rom. 7, 11). A adar, s tii cu adev rat c lumea, adic trupul, este gazda tîlharilor, adic s la ul poftelor, pentru care m rturise te Ieremia (7, 11): ÄOare casa aceasta a mea este pe ter de tîlnari?" ( i Is. 56, 7). i nu numai pe cei neînso i i i f r ap rare, ci i pe cei bine înarma i ii încearc în toate chipurile i lupt cu orice me te ug s -i r pun i s -i omoare, precum s-a ar tat cu mul i. 43. Pe mul i oameni înt ri i în multe virtu i i-a întors lumea la mari nebunii Sigur i v dit lucru este c pe mul i oameni întregi la minte i înt ri i în multe virtu i i-a întors lumea la mari nebunii i la orbire întunecat . Pe fericitul David 1-a împins la adulter, pe care 1-a i s vîr it, i astfel p catul aflînd început nu 1-a mai sl bit, ci 1-a dus chiar pîn la uciderea de om, precum scrie în Cartea a II-a a împ ra ilor (11, 2). Mai departe istoria scrie c luînd pe Virsavia, fiica lui Eliav, so ia lui Urie Heteul, a curvit cu dînsa; i, dup ce a f cut p catul acesta, 1-a chemat pe Urie ² care se afla la oaste cu Ioav, procuratorul lui David ² i dup ce 1-a adus i nu a fost în stare s -1 în ele, a a cum credea, 1-a trimis înapoi cu scrisori c tre Ioav s -1 a eze acolo unde este r zboiul mai greu, ca s piar ; iar Ioav, procedînd dup porunc , 1-a a ezat înspre partea cet ii împotriva c reia

luptau, acolo unde tia c erau cei mai viteji i mai puternici adversari. Deci, ie ind aceia din cetate i dînd lupta i omorînd pe mul i, astfel a fost omorît i Urie Heteul. Tot a a pe Solomon, fiul s u, care avea în elepciune mai mult i mai deplin decît to i oamenii din lume, 1-a f cut lumea mai smintit decît to i oamenii, dup cum se vede în Cartea a III-a a împ ra ilor (11, 1), unde scrie c Solomon, fiind muieratic i luînd multe femei din neamuri str ine, într-atît s-a smintit de iubirea lor, încît a zidit i templu lui Hamos, idolul lui Moav, motiv pentru care Dumnezeu însu i venind i s-a ar tat iar i a doua oar * i i-a poruncit s se îndep rteze de la s vîr irea unor asemenea nebunii. El îns n-a ascultat cuvîntul lui Dumnezeu. Cercetînd, vei g si pe mul i al ii asem n tori acestora. Bine este s nu s vîr e ti p catul, dar dac l -ai f ptuit, nu-l t inui, ci m rturise te-l îndat Aceasta s - i serveasc drept pild în chipul urm tor: cei mai sus aminti i, cu toate c erau atît de înt ri i i sprijini i, i lega i tare cu leg tura credin ei, s vîr ind totu i chiar i uri mic început de p cat de felul acesta ² cum am ar tat mai sus ² au i fost schimba i de poftele trupe ti i lume ti. Dar în acela i chip ai o frumoas pild în David, c tre care, dup ce a f ptuit p catul (precum iar i se scrie în Cartea a II-a a împ ra ilor, cap. 12), trimi înd Dumnezeu pe prorocul Nathan ca s -1 mustre, el nu i-a t g duit deloc gre ala i p catul, ci îndat m rturisindu-se a spus Psalmul 50, pentru m rturisirea p catului, iar dup aceasta n-a mai gre it. Vei afla tot a a exemplele multor oameni sl vi i, care, dup p cat, s-au c it îndat , f r z bav . i s mai tii c poate ei s-au întors la Dumnezeu cu o dragoste i mai fierbinte i mai adev rat , i cu un astfel de gînd de a nu mai gre i, mai ales c , dup spusa în eleptului în Proverbele (24, 16) sale: ÄOmul drept de apte ori va c dea i se va scula". Mai presus de toate, fere te-te de desfrînare Mai înainte de toate i mai presus de toate caut s te fere ti îndeosebi de pofta desfrîn rii. Pentru c vr jma ul nostru, diavolul, eu multe poate s ne am geasc , mai ales cînd are motiv, îns cel mai lesne cu frumuse ea femeilor, care seam n ca r utate i cruzime cu focul i cu marea, precum bine a ar tat filozoful Tales cînd a zis: ÄMarea, focul i femeia - trei rele!" De asemenea, fere te-te de mînc ri i b uturi multe Iar poftele lume ti, ca s nu le zic trupe ti, se a î i se sporesc mai ales cu mîncarea mult i cu b utura f r m sur , care împu ineaz mintea, precum m rturise te Ieremia (25, 16): Ä i vor bea i vor v rsa i se vor mînia"; ele fac pe oameni mai urî i decît animalele patrupede. Pentru c , spune Varuh (6, 67): ÄDobitoacele sînt mai cumin i decît ei", Äal c ror Dumnezeu e pînteceîe lor" (Filip. 3, 19). iar Ecleziasticul spune, dimpotriv : ÄCel care poste te î i va ad uga via " (Is. Sir. 37, 34).
* ; corect; de doua ori (cp. 3;împ. 11, 9).

44. Auzind c mul i prin avere au mo tenit raiul, s nu rîvne ti sub acest pretext bog ia, deoarece pe cei mai mul i ea i-a dus în iad De asemenea, v zînd c mul i au cump rat împ r ia cerurilor cu bog ia, s nu te lauzi, c ci nu to i sînt în stare s se arate st pîni pe bog ie, ci mai degrab bog ia îi subjug pe cei mai mul i, dup cum dovede te Grigorie Teologul din Nazianz: ÄEste un lucru sigur c cel zgîrcit i cel lacom î i ascund averea ca un rob, iar cel milostiv o cheltuie te ca un st pîn"*. Cît despre cei ce au cump rat împ r ia cerurilor cu bog ia, ei s-au lep dat mai întîi de ast lume trec toare ² i chiar de sine în i i s-au lep dat ² i, o dat cu milostenia, au cultivat toate virtu ile, dup porunca divin , ce zice: ÄCine vrea s vin dup mine s se lepede de sine" [Mt. 16, 24]. Iar cum se cuvine a-1 urma pe Hristos, atît s racul, cît i bogatul, vezi la Luca 14, 26, la Matei 10,37,38,39. i adev rat este c împ r ia cerurilor e u or de dobîndit de cei credincio i; c ci tîlharul, cu un singur cuvînt, dar plin de credin , s-a învrednicit de împ r ia cerurilor (Le. 23, 43). În dar ai primit, în dar s dai Dar pentru c mult milostivul i iubitorul de oameni Dumnezeu i-a dat bun stare i fericire în toate, tu a a s socote ti, c acestea nu sînt ale tale, ci ale l ui i, sl vind pururea sfîntul s u nume, întru slava numelui lui d i tu din cele ce i-a dat el, i precum tu ai primit în dar, tot a a în dar s dai. În leg tur cu aceasta, adev rat este sfînta lui spus c Äpentru una î i va da o sut " (vezi Mt. 19, 29 i Mc. 10, 30; Le. 18, 29-30). Acum crede, deci, c de vei da mai mult, vei i dobîndi mai mult. 45. Crescîndu- i averile, s nu i se împietreasc inima. Crescîndu- i averile, bag de seam ca nu cumva s i se împietreasc inima, ca s neglijezi a face milostenie i s nesocote ti pe s rac cînd îl vezi, a a încît cele cu care ai fi putut s faci un bine sufletului t u s fie adunate spre r ul i pieirea ta. Adu- i aminte de pilda bogatului i a s racului i s nu faci ca acela, ca s nu p e ti asemenea lui (vezi Le. 16, 20). Adu- i aminte de tîn rul acela care a venit la Domnul nostru Iisus Hristos i 1-a întrebat în ce chip ar putea s mo teneasc împ r ia cerurilor, i c ruia i-a r spuns (dup ce a aflat c p zise toate poruncile legii): ÄDac vrei s fii des vîr it, du-te, vinde- i averea i d -o s racilor, i vei avea comoar în ceruri, i vino de-mi urmeaz " (Mt. 19, 21). Iar aceluia, pentru c avea multe bunuri, i s-a p rut greu cuvîntul bunului înv tor i a plecat întristat. Socote te dar ca nu cumva s r mîi i tu întristat ca acela auzind sfatul Domnului i s nu se întîmple s învîrte ti cheia pe dos, adic , vrînd s deschizi cu bog ia împ r ia cerurilor, s nu o închizi cumva i s r mîi în afara por ilor fericirii. S nu dai nicidecum loc l comiei, c ci ea, ca focul nu se va mai s tura Pentru aceasta dar s nu dai loc l comiei, c ci l comia, începînd s se întind i
* Cp. Bernardi Claraevallensis, In Cantica canticorum, Sermo XXI: Avarus terrena esurit ut mendicus; fidelis contemnit ut dominus.

s se înmul easc , greu este s mai scapi de ea; dup cum frumos dovede te Seneca: ÄDe i omul îmb trînind, toate celelalte r ut i îmb trînesc i ele, l comia totu i întotdeauna întinere te"*. 46. Lumea este o temni , deci pentru ce s fie iubit ?** Mai trebuie s tii i acestea: dac lumea i poftele ei te împing s le îndr ge ti, judec , frate, de ce i pentru ce ar fi lumea vrednic s fie iubit ? C ci i Prorocul o nume te Ätemni " (Ps. 141, 10) ² i într-adev r a a este ² i tot împotriva lumii înva Apostolul (Io. 2, 15): ÄNu iubi i lumea, nici cele lume ti". Lumea este deci o temni pentru om i, tot a a trupul e o temni pentru suflet: s rmanul om biciuie te cu am r ciunea poftelor sufletul cel nobil, c ruia îi pricinuie te mare strâmtoare, am r ciune de nesuferit i cumplit , pentru care bine a zis Aristotel: ÄSufletul nobil nu este în stare nici s s vîr easc , nici s sufere nedreptate"***. Iar dup el adaug Seneca: ÄCel nobil nu poate s suporte ocara"****. i pre cît este de adev rat c temni a biciuie te trupul, tot a a este i c trupul umblînd în pofte i desfrîn ri biciuie te sufletul i-1 nimice te, c ci atunci cînd trupul se afl la largul lui, sufletul se g se te în strîmtoare. Pentru aceasta striga David (Ps. 14, 10): ÄScoate, Doamne, din temni sufletul meu!" Pofta neînfrînat împinge sufletul spre moarte Ai mai putea pricepe c pofta neînfrînat provoac pagub i moarte sufletului i c , precum calul s lbatic, f r frîu, trînte te pe c l re , a a i poftele neînfrînate împing c tre moarte, ceea ce se potrive te cu cuvîntul care zice: ÄIat un cal galben, i cel care sade pe el se nume te: moarte" (Apoc, 6, 8). Calea cea larg de multe ori are ie ire strimt , de aceea fiec ruia i se va cere socoteal dup calea pe care va umbla. Despre aceasta minunat ne înva Ecleziastul (11, 9): ÄVesele tete, tinere, întru tinere ea ta, i inima ta s te bucure în zilele tinere ii tale i umbl neprih nit în c ile inimii tale, i dup privirea ochilor t i, dar s tii c pentru toate acestea Dumnezeu te va aduce la judecat ", unde va r spl ti pe fiecare dup faptele sale. 48. Nu exist fericire în lume i nici p mîntean fericit A adar, nu exist fericire în lume, nici cel cu ale lumii pofte nu este fericit; nu este pace pentru cel necurat i s nu duci via comun cu el, c ci Äcine se va atinge de p cur se va mînji" (îs. Sir. 13, 1). * Cp. Seneca, Epistulae XXIV: tantum vitia et viiiorum ministeria senuerutit. ** Cp. P. Berc iorii, Reductorium morale, t. I I , V,; e. I: Licet mundus videatur nutritar eorporum, est tamen carcer spirituum et animarum et est locus incolatus et peregrinationis.
*** Cp. Aristotel, Etica Nicomahic , IV, VII. **** Seneca, De constantin sapientis, III Cp. P. Berchorii, Reductorium morale, II, c. I (ed. cit., p. 26, 8): Testit enim Aristoteles, nobilis animus nec facere, nec pati potest injuria n. Unde et Seneca dicit quod generosus non potest contumeliam sustinere.

49. Ferice de cel care nu s-a amestecat cu lumea O, norocos este cel care nu s-a amestecat cu lumea i Äfericit omul care n-a umblat dup sfatul necredincio ilor" (Ps. 1, 1). O, norocos cel care Änu este din lume" (Io. 17, 14) i mai ferici i sînt decît ferici ii lumii cei care au murit neprih ni i. C ci viii care tr iesc cu trupul, cu sufletul sînt mor i, iar drep ii, murind cu trupul, sufletul lor mo tene te via a ve nic . De aceea socote te-te mort cît e ti viu i viu cînd mori, i atunci abia s te ferice ti pe deplin. 50. Omul drept nu se va clinti, orice i s-ar întîmpla Mul i b rba i minuna i, mul i sl vi i i mul i ferici i au fost în lume i se afl i acum, care, datorit faptelor lor bune, sînt întemeia i ca ni te mun i tari, ca o zidire a Domnului i sînt înr d cina i ca cedrii Libanului i nu s-au clintit nici de furtuna cea mare, nici de viforul cel puternic. M rturise te în eleptul: ÄNu se va întrista omul cel drept orice i s-ar întîmpla" (Prov. 12, 21). Ace tia, ca ni te diamante tari i str lucitoare, nu s-au v t mat nicicum de nimic i nu s-au sf rîmat. C ci avînd des vîr ita dragoste a lui Dumnezeu, zic: ÄM-au lovit i nu m-a durut, i m-au oc rît, iar eu n-am tiut" (Prov. 23, 35). 51. Lep dîndu-te de lume, vei dobîndi pecetea fericirii De te vei asem na acestora, de vei urma pa ii lor i te vei lep da de lumea aceasta, s tii bine c vei primi pecetea fericirii, pentru c însu i Dumnezeu î i dovede te aceasta, zicînd: ÄFerici i voi, care fl mînzi i acum, c ci v ve i s tura! Ferici i cei care plînge i acum, c ve i rîde ! Ferici i ve i fi cînd v vor oc rî i v vor prigoni i vor lep da numele vostru ca r u din cauza Fiului omului!" (Lc. 6, 20, 21, 22). C ci iar i zice: ÄCel ce i-a g sit sufletul îl va pierde, i cine i-a pierdut sufletul s u pentru mine îl va g si" (Mt. 10, 39); i înc zice: ÄCine vrea s vin dup mine s se lepede de sine i s - i ia crucea lui i s -mi urmeze" (Mt. 16, 24), adic va lua putere i t rie împotriva oric rei me te ugiri a diavolului. Pentru c , zice Domnul, i adev rat zice: ÄIat c v-am dat vou putere s c lca i peste erpi i scorpioni i peste toat puterea vr jma ului, i nimic nu v va v t ma" (Lc. 10, 18). i acestea pentru c sînte i ajuta i de cine? De dragostea des vîr it ; Äpentru c dragostea des vîr it alung frica" (I Io. 4,18), dovad cei care n-au luat în seam nici focul, nici fiarele, nici b t ile i nici alte cazne, avînd aceast socoteal i aceast întreag n dejde c : ÄCei ce seam n cu lacrimi, întru veselie vor secera" (Ps. 125, 5). Credin a Äcalc peste leu i peste balaur" [Ps. 90, 13]; prin credin Äne înt re te duhul împotriva sl biciunilor noastre" (Rom. 8, 26). ÄCredin a aduce dragoste: dragostea toate le crede, toate le n d jduie te, toate le rabd "(I Cor. 13, 7); credin a crede acel cuvînt c Äputerea lui Dumnezeu întru neputin se s vîr e te" (II Cor.12, 9); credin a zice: ÄCinstit este înaintea lui Dumnezeu moartea cuvio ilor lui" (Ps. 115, 5); credin a se teme Änu de acela care ucide trupul, ci de acela care ucide sufletul" (Mt. 10, 28); credin a numai de Dumnezeu se teme, c ci numai el singur poate s ucid i sufletul i trupul, precum zice Iezechiel (13, 19): ÄUcide sufletul nemuritor i

învie pe cei ce mor". Credin a face ca, pe cît se chinuie te cineva mai mult, pe atît s se înt reasc mai mult, lucru care frumos îl dovede te marele Augustin: ÄCum este tocila pentru fier, cuptorul pentru aur, biciul pentru cal, a a sînt i necazurile pentru omul drept"*. Ace tia, prin credin fiind mistui i de dragoste, î i zic lor în i i: ÄSufere ca un bun o tean al lui Hristos" (II im. 2,3). Ace tia zic sufletului lor: ÄMut -te în mun i, ca pas rea, c p c to ii au întins arcul" (Ps. 10, 2). Ace tia î i aduc aminte pururea de acel cuvînt: ÄO, moarte, cît de amar este pomenirea ta pentru cel necredincios; i, dimpotriv , omul drept n d jduie te în moartea sa" (în . îs. Sir., 41,1-4). Ace tia se laud cu cuvîntul: ÄFericit este omul care rabd ispita, câci cînd va fi judecat va lua cununa vie ii, pe care a f g duit-o Dumnezeu celor ce îl iubesc" (Iac. 1, 12). 52. Deprinzîndu-te cu poftele lume ti, poruncile lui Dumnezeu î i vor p rea grele Dar mai ales aceasta trebuie s tii, c s rmanul om, deprinzîndu -se cu poftele josnice i uricioase ale lumii i cu necuviincioasele dezmierd ri, toate cîte sînt spre folosul sufletului i se par ap s toare i aspre, iar sfintele porunci ale lui Dumnezeu îi e scîrb nu numai a le împlini, ci i a le auzi. El nici nu- i aminte te de adev ratul cuvînt al Domnului acolo unde zice: ÄLua i jugul meu asupra voastr i înv a i de la mine, c ci blînd sînt i smerit cu inima i ve i afla odihna sufletelor voastre; c ci jugul meu este bun i povara mea u oar " (Mt. 11, 29-30). i într-adev r, nimic nu poate fi mai u or i mai neted decît poruncile lui Dumnezeu, i nici mai de folos i mai de pre decît a umbla cineva în legea Domnului i Dumnezeului nostru. Dar pentru c poruncile lui ar fi grele, iar ale lumii u oare, oare cei ce slujesc lui Dumnezeu vor fi neferici i, iar cei ce slujesc lumii ferici i? Nu, s nu fie! Pentru c bine zice dumnezeiescul Augustin: ÄVai de fericirile veacului acestuia! Vai o dat , vai de dou ori i iar i vai!" A a s tii dar c dragostea des vîr it c tre Dumnezeu biruie te toate asprimile i greut ile lumii; i, ca s spun într-un cuvînt, ÄDragostea le biruie te pe toate" (I Cor. 13). 53. Celui ce are adev rat dragoste de Dumnezeu i se d ruie te orice dore te Aminte te- i de adev rata i des vîr it dragoste c tre Dumnezeu i ia aminte la m re ele minuni pe care le-a ar tat i le-a f cut cu sfin ii care-L iubesc: Mai întîi, dreptul Noe i cu familia lui, care, în potopul ob tesc al întregii lumi, a plutit cu corabia pe apele ce acoperiser vîrfurile tuturor mun ilor i a fost p zit de urgia rev rsat de Dumnezeu întreg i nev t mat, pentru a doua creare a neamului omenesc. Apoi dreptul Avram, a c rui semin ie s-a înmul it ca nenum ratele stele ale cerului (vezi Gn. 15, 5); Moise, care s-a împotrivit faraonului i a eliberat din mîinile lui poporul izraelit, trecînd ca pe uscat prin Marea Ro ie, i toate celelalte înfrico toare minuni ale lui (vezi Ex. 3, 10; 5, 1; 6, 11; 7, 8 etc.; 14, 22);
* Cp. S. Augustini, De diversis quaestionibus, LXXXII.

dup acestea, tot Moise, pe munte, nu a mîncat i nu a b ut patruzeci de zile i patruzeci de nop i (Ex. 24, 18); tot a a, poporul izraelit în de ert, pe care, dup ce l-a i scos din Egipt cu mari minuni, l-a hr nit cu man i cu hran cereasc patruzeci de ani, f r s -i lipseasc nimic (Ex. 16, 4 i Num. 11, 31); Ilie, pe care 1-a hr nit corbul în pustie cu pîine i cu carne* (III Împ. 17, 6) i celelalte minuni care s-au f cut prin el, adic s se urce la cer cu carul de foc (IV împ.2, 11), s învieze pe copilul mort al v duvei (III împ. 17, 22), sau cînd a zis celor cincizeci pe care i-a trimis la dînsul împ ratul Ohozia al Samariei împreun cu c petenia lor: ÄDac sînt omul lui Dumnezeu, s se pogoare foc din cer i s te înghit pe tine i pe cei ce sînt cu tine", iar focul s-a pogorît din cer i i-a înghi it (IV împ. 1, 10). Vei mai g si c i ucenicul s u Elizeu prorocul a f cut ispr vi îndoite; Daniil, pe care l-au aruncat în groapa leilor fl mînzi i, dar a fost p zit nev t mat de din ii fiarelor, i îngerul lui Dumnezeu, care 1-a r pit pe Avacum din Iudeea, aducîndu-1 într-o clipit în Babilon, ca s hr neasc cu mînc ruri pe Daniil acolo unde era inut (Vil i balaurul 1, 37; Dan. 6, 16 i 22); cei trei tineri, Anania, Azaria i Misail, cei numi i în limba caldeic Sedrah, Misah i Avdenago, care, fiind arunca i în cuptorul de foc din porunca împ ratului Nabucodonosor, s-au ar tat cu totul nev t ma i (Dan. 3, 21); prorocul Iona, care a r mas nemistuit în pîntecele chitului trei zile i iar i a fost azvîrlit întreg pe uscat (Iona 12, 11). Dar la ce s i le mai pomenesc pe toate aici, cînd e plin Sfînta Scriptur de acestea, c ci sînt nenum rate ca num r i de nem surat ca m rime toate cîte le -a f cut Dumnezeu cu cuvio ii s i. Dar i în sfîntul Nou Testament vei g si nenum rate ca acestea, c rora însu i Domnul i Mîntuitorul nostru Iisus Hristos f cîndu-le începutul, a dat lumin orbilor, auz surzilor, grai mu ilor, mers drept chiopilor, s n tate celor bolnavi i via mor ilor. Iar dup el, în chip separat, sfin ii i credincio ii s i urma i i robi, ar tînd felurite minuni i fiind p zi i prin credin de orice primejdie, el i-a eliberat din temni ele încuiate, nestricînd pece ile, întrun chip necunoscut min ii oamenilor (Fap. 5, 18); pe de trei ori fericitul Apostol Pavel, Dumnezeu d ruindu-i via - lui i tuturor celor ce pluteau împreun cu el ± l-a mîntuit în insula Melita din s lbaticele valuri ale m rii, i acolo, mu cîndu-1 vipera veninoas , nu i-a f cut nici un r u (Fap. 28,4²5); pe Macarie Egipteanul îl slujeau în de ert doi pui de lei (vezi Sinaxarul celor trei sfin i pustnici Sergius, Regius i Theofil, care umblînd în R s rit prin atîtea locuri pline de fiare veninoase i nespus de cumplite, s-au înapoiat nev t ma i la Ierusalim)*. De asemenea: patriarhii, mitropoli ii, episcopii, sfin ii s i Vasile, Grigore, Ioan Gur -de-Aur i al ii, precum Nicolae, Spiridon i sfin ii cei f r de argin i Pantelimon, Cosma i Damian, care multe, sl vite i vrednice de laud minuni au izbutit s fac . La fel, sfin ii mucenici i sfintele mucenice. Dar ce s mai zic despre întru tot l uda ii stîlpnici, care au r bdat i au suferit frigul iernii i ar i a * Dosoftei mitropolitul, Viata si petrecerea sfintilor, I, Iasi, 1682

verii în toate zilele vie ii lor, i vara îi r corea » zefirul credin ei, iar iarna îmbr cau hainele dragostei c tre Dumnezeu. O, dar fericit dragoste c tre Dumnezeu, care cu piciorul gol calc s biile ascu ite! Dar cu ace ti mai sus pomeni i, cu to i tr ia laolalt cump tarea i, precum zice Apostolul: ÄMai presus de toate este necesar înfrînarea" (I Tim. 1,8). 54. Omul este împ rat peste toate lucrurile lumii, dar acestea toate i-au fost date numai în p strare Numai c pe lîng acestea, precum u or po i cunoa te i în elege, atotputernicul Dumnezeu, creatorul i izvoditorul omului, al lumii i al tuturor celor v zute i nev zute, de i te-a l sat st pînitor i suveran independent i f r nici o stavil peste toat aceast lume i peste cuprinsul ei i te-a a ezat câ pe un împ rat al tuturor celor p mînte ti ² precum m rturise te: ÄL-ai a ezat peste lucrurile f cute de mîinile tale, toate le-ai supus sub picioarele lui" (Ps. 8, 7-8) ² totu i s nu te lauzi cu acestea i s nu te mîndre ti, c ci precum a ar tat i Ecleziasticul, Äîmpotriva binelui este r ul*, i împotriva vie ii este moartea", (Îs. Sir. 33, 15). Cu alte cuvinte, dac te vei folosi bine de frumuse ile lumii, vei avea bine, c ci împreun cu binele se afl r ul, de aceea, precum spune Domnul, Äsau face i pomul putred, i road lui va fi putred , sau face i pomul bun, i road lui va fi bun " (Mt. 12, 33) i, mai departe, spune iar i: ÄOmul cel bun din comoara bun a inimii sale scoate cele bune, iar cel r u din comoara cea rea scoate cele rele" (Mt. 12, 35). Socote te dar c dup via vine moartea, dup cum m rturise te Apostolul: Trec tori sîntem pe p mînt" (Evr. 11, 13; Filip. 3, 20; I Pt. 2, 11). ÄC ci nu avem cetate statornic , ci sîntem în c utarea celei viitoare" (Evr. 13, 14). Nici s n d jduie ti în împrejur rile lumii; c ci c utînd un timp mai bun nu-l vei g si în lume, fiindc cele ce stau acum în picioare erau foarte risipite pentru cei dinaintea noastr , iar cele care odinioar st teau în picioare acum sînt iar i sf rîmate, precum a ar tat i a zis Eclesiastul (1,9): ÄCe este ceea ce a fost? Aceea ce va fi. i ce este ceea ce s-a f cut? Aceea ce se va face." Iar dac vei cerceta istoriile vechi, ai s vezi ce fel de împ r ii, cet i, ora e, arini, vii i gr dini erau odinioar , c rora nu li se mai cunosc acum nici temeliile; i cîte împ r ii i ora e care se afl acum în lume vestite i cunoscute, înainte nu erau nici m car sate i nici oameni nu locuiau acolo. S - i amintesc cîteva din cele vechi: unde este marele ora Ninive? (vezi Gn. 10, 11 i Iona 3, 3); unde este Babilonul, ale c rui ziduri aveau o lungime de 60 de mile i o în l ime de 50 de co i, iar peste grosimea lor umblau carele (vezi Istoria ispr vilor Persiei, Cartea a XII-a, acolo unde men ioneaz forma Babilonului) **; unde este gr dina aceea a Babilonului, cl dit deasupra p mîntului, i care se num ra printre cele apte
* = Äbinele"(eroare). ** Pietro Bizzari, Persicarum rerum historia, lib. XII, Antverpiae, 1583.

Minuni ale lumii, fiind numit Äraiul suspendat" (vezi, de asemenea, Istoria per ilor, Cartea a XII-a)? Unde este Troia, care, în imensitatea ei, se zice c se întindea pe o l ime de 300 de mile, din ale c rei temelii acum nu se mai cunoa te decît un semn ici-colo, care mai arat c a existat? i multe altele, pe care, ca s nu mai întind vorba, nu le mai men ionez? Despre acestea i despre lucrurile lumii frumos zice Iov (14, 2): ÄCa o floare care a înflorit a trecut, ca umbra care fuge i nu r mîne pe loc". A a sînt deci toate împrejur rile lumii. Pe toate le-ai dobîndit, dac ai dobîndit cele cere ti Tu îns , dac vrei s mo tene ti acestea în tihn i a a cum trebuie, Äcaut mai întîi împ r ia cerurilor, i i se vor da i celelalte" (Mt. 6, 33). 55. Dulcea a lumii este otrava sufletului Dar se cuvine s tii c dulcea a acestei lumi este otrava sufletului, cu alte cuvinte, c tot ceea ce este dup voia lumii este p cat, precum zice Augustin: ÄP catul într-atît este de liber i voluntar, adic dorit, încît de n-ar fi fost liber i voluntar n-ar fi fost p cat"*; el îndulce te trupul i otr ve te sufletul. Pentru care se spune: Ä i era în gura mea dulce ca mierea, i dup ce l-am mîncat am rîtu-s-a pîntecele meu" (Apoc. 10, 10). 56. Nu gîndi c vei lega vreodat adev rat prietenie cu lumea S nu socote ti c vei avea vreodat adev rat prietenie cu lumea sau c o vei mo teni pe veci. C de i cele ce i le aduce vremea i se par c vin spre folosul t u, s tii c cu cît sînt mai dup voia ta, cu atît mai mult te robe te i te subjug lumea sub st pînirea ei; pentru care zice Seneca: ÄCu cît ne-am urcat mai sus, cu atît ne-am urcat spre team "**. Pentru aceasta, dar, cu cît este mai fericit via a lumeasc , cu atît este mai primejdioas , precum m rturise te iar i i despre aceasta Seneca: ÄLucru f r de odihn este fericirea, deoarece îi îndeamn pe unii spre trufie, iar pe al ii spre desfrînare, pe unii îi umfl , iar pe al ii îi înmoaie i pe to i îi sfîr e te"***. A adar, într-o astfel de stare îl aduce pe om dragostea fericirii lume ti i blînde ea pe care o arat lumea fa de el. 57. Lumea este maica r ut ii i gazda tîlharilor S tii dar bine c pentru lume zice Ieremia (7, 11): ÄOare casa mea este pe ter de tîlhari?" Într-adev r, tîlhari sînt socotite faptele lumii; i lumea, gazd a acestor tîlhari. Iar pe cei care umbl nep zi i prin ea ca spre un prieten, adic spre un binevoitor i binef c tor al lor, ea, sugrumîndu-i pe nea teptate i f r vreo în tiin are, îi ucide. Pentru care iar i zice Ieremia (9, 8): Äîi vorbe te pa nic aproapelui s u i în sine are du m nie", iar pe cale Äpînde te ca s -1 prind pe cel
* S. Augustini, De vera religione, XIV: Omne peccaium adeq est voluntarium, quod si non sil voluntariumi non e peccaium., ** Seneca, Epist. XIX: quantum ad successum accesserit, accedit ad metum. *** Seneca, Epist. XXXVI: res est inquietas felicitas; ipsa se exagitat; hos in potentiam, illos in luxuriam, hos inflat, illos mollit et totos resolvit.

s rac" (Ps. 9, 9). Deci, cînd lumea i se arat blînd i întru toate dup voia ta, lesnicioas i favorabil , tocmai atunci s - i deschizi mai mult ochii i s te fere ti, deoarece cînd te va îmbr i a, te va strînge spre moarte, i cînd te va s ruta, te va mu ca cu dinte veninos i cu mu c tur aduc toare de moarte, precum se arat în Proverbe (23, 32): ÄCa de la n pîrc i se vars otrava". Iar la un alt proroc: ÄNu v încrede i în prieteni i nu n d jdui i în pov uitori i s te p ze ti s -i încredin ezi ceva celei ce se culc într-un pat cu tine, c ci fiul necinste te pe tat , iar fiica se va scula împotriva maicii sale i du manii omului sînt to i cei din casa lui" (Mih. 7, 5²6). Norocul lumii se aseam n deci cu Iuda Iscarioteanul, care cu s rutarea 1-a dat mor ii pe Domnul i Dumnezeul s u (vezi Mt. 26, 49). Deci într-acela i chip, fericirea veacului acestuia îl înha cu poftele trupului ca pe un prieten pe s rmanul suflet, pe care, s rutîndu-l i îmbr i îndu-l, îl dau mor ii ve nice si diavolului. 58. Lumea este mai rea decît tîlharii, pentru c tîlharii ucid trupul, iar lumea sufletul Pentru aceasta dar gînde te-te c fericirea lumii înso it de poftele necurate este mai rea i mai cumplit decît acei tîlhari care, dezbr cînd trupul i lipsindu-1 i de via a lumeasc , îl ucid; pentru c tîlharii, ucigînd trupul, îl dezbrac de hainele sale de lîn sau de m tase; dar lumea, îmbr cînd trupul i hr nindu-1, ucide sufletul i-1 dezbrac de vestmîntul s u spiritual. Pentru care Solomon zice în Proverbele sale (13,7): ÄSînt unii care se dau drept boga i, neavînd nimic". 59. Poftele lume ti adormindu-l pe om, ca sirenele îl îneac P ze te-te dar cu toat pruden a i cuget bine, c ci umbli pe o cale în el toare i alunecoas i plute ti pe o mare plin de sirene. Cu alte cuvinte, aceast lume are multe i felurite, delicate i fine am giri pentru acela care locuie te în ea, i dup cum este lumea de am gitoare, tot a a de în el toare sînt i desf t rile ei. Pentru c ea este mama pl cerilor, i de la ea vin desf t rile, c ci Äprecum este mama, a a i fiica", zice Iezechiel (16, 44); adic , precum este lumea ² a a i pl cerile ei. Desf t rile ei sînt vremelnice, v t m toare i ucig toare sufletului. Mai ales petrecerile, ca s nu zic batjocurile lumii, ame indu-1 pe cel care este înv luit de ele, îl adorm ca i cum ar fi mîngîiat de ni te melodii pline de armonie. Pe acest adormit îl treze te Solomon în Proverbele sale (23, 20), în epîndu-1 cu în eleptul s u cuvînt ca i cu un bold: Äîmbr ca-se-va în rupturi i zdren e tot somnorosul". C ci lumea din blînd i dulce devine ca un leu înfrico tor i cumplit, cum m rturise te Iezechiel (19, 6): ÄLeu s-a f cut i a înv at s r peasc pr zi, a mîncat oameni". Astup - i deci urechile, ca s nu auzi cîntecele ei, c ci m rturise te Amos prorocul (5, 23): ÄMut de la mine sunetul cînt rilor tale i nu voi auzi cîntecul l utelor tale" i spune, iar i, Psalmistul: ÄIar eu ca un surd nu auzeam" (Ps. 37, 14). 60. Toate înlesnirile fiilor veacului acestuia sînt zadarnice i ridicole

Pricepe dar c toate înlesnirile fiilor acestui veac, precum zice Ieremia (10,15), sînt lucruri zadarnice i ridicole, cu toate c ei, cu în elepciunea lor neroad , m rturisesc c le sînt folositoare. Dar ace tia, fiind f r minte ² c ci spune despre ei Varuh (6,67): ÄDobitoacele sînt mai în eleg toare ca dîn ii" ² chiar dac acelea sînt asemenea închipuirilor ce se arat în visele somnului lor, li se par v dite i sigure, pentru care frumos cînt despre ei Psalmistul: Ä i-au dormit somnul to i b rba ii i n-au g sit nimic în mîinile lor din bog ia lor" (Ps. 75, 6). Bine se potrive te cu aceasta i ceea ce spune Isaia (29, 8): ÄDup cum acei care în somn viseaz c beau i m nînc , iar dup ce se trezesc î i dau seama c visul a fost am gitor i dup cum cel însetat viseaz c bea i, trezindu-se, tot îi este sete, iar sufletul s u în zadar a n d jduit"; i dup cum cel care viseaz c zboar , cînd se treze te se afl în acela i loc unde s-a culcat, la fel i acestora li se pare c în toate se înmul esc i sporesc, în vreme ce ei r mîn în aceea i stare, ba înc într-una i mai de jos. 61. Vai de acela care caut s afle ceva mai bun decît Dumnezeu Astfel, deci, fiii veacului acestuia caut s g seasc ceva mai bun i mai folositor decît fiii lui Dumnezeu i, ca s scape de primejdiile viitoare, îndep rtîndu-se de Dumnezeu, se amestec cu lumea. Pentru care minunat arat marele Augustin: ÄVai acelui suflet care, îndep rtîndu-se de tine, Doamne, a socotit c poate g si ceva mai bun" *; i Prorocul spune: ÄBine-mi este mie a m lipi de Domnul" (Ps. 72, 28). i a a, dînd de desfrînatele pofte i petreceri, ei le consider pe acestea fericire, i chiar mai bune decît fericirea ve nica, i dînd de bog ii le socotesc c sînt în elepciune, dup cum m rturise te Solomon: ÄB rbatul bogat se socote te pe el însu i în elept" (Prov. 28, 11); i pe acela care-1 afl cu felurite b uturi i mînc ruri ei îl socotesc s tul, de i pentru ei este cuvîntul: ÄBoga ii au s r cit i au fl mînzit" (Ps. 33, 10); ei socotesc s fac s str luceasc de frumuse e fe ele lor ungîndu-le cu fel de fel ,de miruri, pentru care spune Naum (2, 10): ÄFe ele lor sînt ca partea ars a oalei". Dar fericit este acel care tie c Änu numai cu pîine va tr i omul, ci cu tot cuvîntul care iese din gura lui Dumnezeu" (Dt. 8, 3; Mt. 4, 4; Le. 4, 4). C ci acesta, c utînd i auzind cuvîntul Domnului, Änu va fi lipsit de tot binele", zice Psalmistul (33, 11), i Sfîntul Duh toate neputin ele i le va înt ri, dup cum m rturise te Apostolul: ÄC Sfîntul Duh înt re te neputin ele" (Rom. 8, 26). 62. Omul l sat în voia lui, cu cit se va sui mai sus, cu atît va c dea mai r u* Iar dac -i vezi mari, puternici i boga i pe fiii acestui veac i umblînd liberi dup toate voile lor, privindu-i s nu i se r zvr teasc inima, pentru c Dumnezeu 1-a l sat pe tot omul liber, dup cum m rturise te Psalmistul, zicînd: ÄI-a l sat pe dîn ii dup poftele inimilor lor i vor umbla întru uneltirile lor" (Ps. 80, 10); dar
* Augustini, Confessiones, VI, 16. * Cp. A. Wissowatius, Stimuli virtutum, 18 (Divanul III, 18).

cu cît se vor sui mai sus, cu atît vor c dea mai jos, pentru c se zice: ÄS-a în l at pîn în cer i se coboar pîn în abis, i sufletul lor în r ut i se va topi" (Ps. 106, 26). C slava lor nu este de la Dumnezeu, ci de la lume; pentru c zice Dumnezeu: ÄAcesta a domnit, dar nu de la mine" (Os. 8, 4). Dumnezeie tile taine sînt descoperite Mai departe, chiar dac i-ai vedea ceva mai mult vreme mereu pe acela i scaun al st pînirii lor, s nu te tulburi din aceast pricin , pentru c tainele cele ascunse ale lui Dumnezeu nu-i sînt descoperite omului. Pentru aceasta se minuneaz Ecleziastul, zicînd (7, 16): ÄAm v zut aceasta în zilele de ert ciunii mele: omul drept piere întru dreptatea sa i nedreptul tr ie te îndelung în r utatea sa". Îns temelia adev rului aceasta este: ÄDreptul se va izb vi din nevoie i se va da necuratul în locul lui" (Prov. 11, 8). i chiar dac va dobîndi toate împ r iile i toate p r ile lumii, ce folos are de vreme ce, murind, pîn la urm se duce gol i s rac, iar împ r iile i bog iile r mîn altuia, dup cum i lui i-au r mas de la al ii c ruia David îi zice: ÄTrece din neam în neam i de la împ r ie într -alt neam" (Ps. 104, 13). Dar tu se cuvine s - i aminte ti acest cuvînt: ÄLumea se va bucura, iar voi v ve i întrista" (Io. 16, 20). De asemenea, s tii c Äputerea lui Dumnezeu întru sl biciune se s vîr e te" (77 Cor. 12, 9), deci tu cînd vei fi slab (îns întru Domnul), atunci e ti mai puternic decît oricare st pînitor p mîntesc; pentru c iar i zice: ÄCînd sl besc, atunci sînt mare" (II Cor. 12, 10). ÄC ci nu este putere în om i nici necur ia nu-1 va izb vi pe cel necurat" (Ecl. 8, 8), iar sl biciunea lui Dumnezeu este mai puternic decît oamenii. 63. Cursul i norocul lumii sînt ca roata cînd se învîrte te În elege acum dar i aceasta i cunoa te ce este vîrsta, fericirea i norocul lumii i al celor care se sl vesc cu r ut ile lor i se m resc cu puterea f r delegilor lor, c ci se aseam n cu unul care st pe roata unui car în mers. S-ar putea asem na cu aceasta i blestemul lui David împotriva du manilor s i: ÄDumnezeul meu, pune-i pe dîn ii ca o roat " (Ps. 83, 14), adic vîrsta i norocul lor s se întoarc învîrtindu-se ca o roat , sau fericirea lor s fie nestatornic în aceea i m sur ca lumea. Adev rat este dar c roata închipuie fericirea acestui veac dup cum frumos a gr it un scit, adic un t tar, de i era barbar, c tre Alexandru cel Mare. Cînd Alexandru ² dup ce 1-a învins pe Cresus i 1-a prins viu i a pornit împotriva t tarilor ² trecîndrîul Arax, atunci t tarii i-au trimis acolo un sol. i scrie istoria c solul ar fi spus mai întîi cuvîntul acesta: ÄO, Alexandre! Norocul este ceva în care nu te po i încrede, c ci are aripi, dar nu are picioare: poate s zboare i s se duc de la om cu totul, dar, iar i, nu poate sta pe de-a-ntregul pe cel pe care se a az , pentru c nu are picioare"*.
* Cp. Miron Costin, Graiul solului t t r scu, apud Quintus Curtius, Historiarum Alexandri regis Macedoniae lib. VII, 8.

Via a i norocul omului sînt ca fumul A a cum este deci via a fiilor acestui veac, a a este i norocul lor, c ci este adev rat ce zice Apostolul: ÄCe este via a noastr ? abur" [Iac. 4, 14]. Dar pentru c via a ne este scurt , iar norocul este necredincios fa de noi, ce trebuie s facem? ceea ce spune Domnul cînd zice: ÄCel ce crede în mine nu va muri în veac" (Io. 3, 36). Iat dar în ce fel se va împlini cuvîntul Prorocului, care zice: ÄSe va înnoi ca a vulturului tinere ea lui" (Ps. 102, 5); i alt proroc adevere te iar i zicînd: ÄIar cei ce rabd în Domnul vor schimba t ria i vor lua aripi ca vulturii, vor alerga, i nu vor osteni; vor umbla, i nu vor fl mînzi" (Is.40, 31), Ä i slava lui e nou ", zice Iov (Iov. 29, 20). | 64. Caut s - i lunge ti via a nu într-acest veac, ci în cel viitor Împreun cu acestea, str duie te-te ca nu în aceast via , ci în cea viitoare s tr ie ti îndelung i s te înnoie ti; i mai cu seam s fii sigur i s tii negre it c , dac te vei conduce bine i a a cum se cuvine dup sfintele porunci ale lui Dumnezeu, nu numai în via a viitoare, ci i în via a prezent se vor înmul i i vor spori zilele tale. Precum însu i Dumnezeu m rturise te în Decalog: ÄCinste te pe tat l i pe mama ta, ca s - i fie bine i s tr ie ti ani mul i pe p mînt" (Dt. 5, 16). Aceasta este deci cinstea des vîr it i cea mai deplin , s ascul i poruncile lui Dumnezeu i, ascultîndu-le, s le împline ti, adic s te fere ti de r u i s faci binele; pentru c , spune Psalmistul: ÄCine este omul care vrea via a, care iube te s vad zile bune? Opre te limba ta de la r u, i buzele tale s nu gr iasc vicle ug, fere te-te de r u i f binele, caut pacea i urmeaz-o" (Ps. 33, 13²15). În felul acesta s-au ad ugat anii la via a lui Iezechia, împ ratul, precum m rturise te Isaia (38, 5): ÄIat , adaug vie ii tale cincisprezece ani". 65. Via a viitoare n-are sfîr it; str duie te-te deci nu s te faci din b trîn tîn r, ci din p c tos drept Dar tu s cau i mai mult i s meditezi la lungimea vie ii viitoare, care este nem rginit i nesfîr it , i s nu lup i s devii din b trîn tîn r, ci din p c tos drept, ca prin faptele tale s i se înnoiasc sufletul; c ci nici noi, nici via a noastr nu sîntem din lumea aceasta, ci Ätr irea noastr e în ceruri" (Filip. 3, 20). În acea tr ire nu este cl tinare, schimbare, mutare, trecere, boal sau moarte; ci în veci d inuire, via i fericire. Aceasta îns cu ce o dobînde te cineva? Cu credin a, cu faptele bune ² pentru c zice Domnul: ÄCel ce crede în mine nu va muri în veci" (Io. 8, 51), i iar i zice: ÄCine m nînc trupul meu i bea sîngele meu nu va gusta moarte" (Io. 6, 35, 50, 58). Prin Hristos ne-am ren scut A adar, domnul i p rintele nostru Iisus Hristos prin evanghelia sa ne-a ren scut pe noi (/ Cor. 4, 15) i, f cîndu-ne fiii s i i mo tenitorii cerurilor, ne-a d ruit via a ve nic , iar pe ceilal i, care nici pe el, nici evanghelia n-au primit-o, vii fiind, îi nume te mor i, acolo unde zice: ÄL sa i mor ii s îngroape pe mor ii lor" (Mt. 8, 22).

66. Nu n d jdui în cele pe care le vede trupul, ci în cele pe care le contempl sufletul Îngrije te-te de asemenea din toat inima i din tot sufletul ca nu cumva s crezi i s n d jduie ti în cele pe care le vede ochiul cel trupesc, ci în cele pe care le vede ochiul sufletului, prin credin , înainte ca ele s se întîmple, i la acestea cuget , fiindc dac vrei s le cercetezi toate dup v z, aceasta te duce la mare p cat i aproape la t g duirea dumnezeirii. C pe Dumnezeu nimeni nu 1-a v zut undeva, ci ne-am încredin at sigur i neîndoios c a fost ar tat prin ale ii s i mucenici i prin sfintele sale Scripturi i dat pe fa de marile sale minuni. Fiii acestui veac cunosc îns numai ceea ce v d cu ochiul trupesc, i cu acestea î i închipuie c sînt în elep i i tiutori ² precum m rturise te Domnul: ÄFiii acestui veac sînt mai în elep i decît fiii luminii în neamul lor" (Le. 16, 8), iar pe cele viitoare ei le socotesc ca inexistente i t g duiesc c ar putea s fie cîndva. i tocmai pe cei ce le m rturisesc ei îi numesc sminti i i nesocoti i, precum i-au zis odinioar atenienii fericitului Pavel cînd le vorbea despre învierea Domnului nostru: ÄPare-se c este un vestitor al unor zeit i str ine" (Fapte 17, 18), Ä i mai cu seam cînd au auzit despre învierea mor ilor rîdeau unul la altul" (17, 32). Cu aceasta s-a împlinit prorocirea lui Isaia, acolo unde zice (29, 14): ÄPierde-voi în elepciunea în elep ilor i voi ascunde priceperea celor pricepu i". 67. N dejdea credinciosului nu este zadarnic ÄÎns nu f r dreptate se întind lan uri zbur toarelor" (Prov. 1, 17). C ci este lucru v dit i m rturisit c prin credin n dejdea nu este nici goal , nici zadarnic . i aici unde ne afl m, bine ne afl m, precum zice Apostolul: ÄSînt ce sînt prin darul lui Dumnezeu, i darul lui Dumnezeu care este în mine nu a fost de ert" (I Cor. 15, 10). i precum am mai zis i aiurea: ÄAvînd credin , avem dragoste; avînd deci dragoste, avem n dejde, pentru c dragostea noastr toate le crede, toate le n d jduie te" (I Cor. 13, 7²8), cum spune i Psalmul 15, 9: ÄTrupul meu se va s l lui întru n dejde". Pentru aceasta m rturise te i marele Augustin: ÄOdihnit este, Doamne, inima mea atîta timp cît crede în tine"*. Sigur este deci c orice alt n dejde (afar de aceea pe care o avem în cuvîntul lui Dumnezeu) este am gire, nebunie i tulburare, ca de pe urma be iei, a a cum a zis Psalmistul: ÄS-au tulburat i s-au cl tinat ca un om beat, i toat în elepciunea lor a fost înghi it " (Ps. 106, 26). i a a, smintindu-se i tulburîndu-se de aceast sminteal , fiii veacului celui r t cit s-au sprijinit, a a zicînd, pe comediile proprii i au n d jduit c cele ale lor sînt ve nice i nepieritoare! N dejdea în Dumnezeu trebuie s fie neclintit Tu îns , punîndu- i n dejdea în Dumnezeu, r mîi neclintit, pentru c el nu se r zgînde te, întorcîndu-se de la ceea ce a f g duit celui care crede în el. C ci Dumnezeu nici nu tie i nici nu poate s mint (vezi Tit 1,2), precum se zice:
*S. Augustini; Confessiones, I 1; Inquietum est cor nostrum donc requiescat in te.

ÄEste cu neputin ca Dumnezeu s mint , de aceea s avem marea mîngîiere de a p stra n dejdea ce ne st înainte" (Evr. 6, 18). 68. Spurcatele pofte înmul indu-se, pîn la urm te îneac în adîncul descuraj rii Adu- i aminte dar c spurcatele pofte lume ti înmul indu-se, iar tu obi nuindu-te cu ele, nu numai c te îndep rteaz , desp r indu-te de mila lui Dumnezeu, dar î i mai aduc i o greutate, o negur i o întunecare a min ii, încît chiar dac î i mai aminte ti vreodat de Dumnezeu i de sfintele sale porunci, î i aminte ti de ele ca s le evi i i s le t g duie ti, ca i cum i s-ar p rea c nu ai de la ele nici un folos i nici nu vrei s te poc ie ti vreodat , pentru ca s te descurajezi cu totul, ca i cum ar însemna c nici pentru faptele bune, i nici pentru cele rele nu ai avea vreo r splat ; într-un cuvînt, ca s te legi cu lan urile acelea ale dezn dejdii, care ucid i omoar atît trupul, cît i sufletul, de care s nu te po i dezlega în veci, în care lan uri a c zut Ducifer i Iuda. i ca i cum n-ar exista învierea mor ilor, nici dreapta i preaînfrico toarea judecat a lui Dumnezeu; ca i cum n-ar exista pentru cei drep i un bine mai bun i mai mare decît cel pe care îl avem; i, ca s spun a a, ca i cum n-ar exista Dumnezeu, care s vad i mai în adînc cele ascunse ale inimii ² precum m rturise te prorocul: ÄZis-a cel nebun întru inima lui: «Nu exist Dumnezeu!»" (Ps. 52, 1); i ca i cum i-ai face socoteala c sufletul omului e muritor ca i suflarea animalului, care se preface în nimic; cu alte cuvinte, c vei muri i cu sufletul, i cu trupul. Dar de i este adev rat i sigur c sufletul omului este nemuritor, iar i este sigur c dac vei tr i dup poftele lume ti, vei muri atît suflete te, cît i trupe te, dup cum dovede te Solomon în Proverbele sale (11,7): ÄLauda necredincio ilor va pieri". ÄMoartea p c to ilor este rea" (Ps. 33, 22). 69. Omul drept nu va muri în veci Dar c tu nu vei muri în veac de vei umbla potrivit sfintelor porunci ale lui Dumnezeu, ai multe m rturii, cu care, fiind îngr dit, nici trupul t u nu va fi dat stric ciunii i nici sufletul t u nu va pieri. M rturise te în primul rînd Psalmul: ÄNu vei p r si sufletul meu în iad i nici nu-1 vei da pe cel cuvios al t u s vad stric ciunea" (Ps. 15, 10). Deci cu r bdare i cu dragoste, pentru numele lui Dumnezeu, îndur toate necazurile i chinurile acestei vie i, c ci Ämulte sînt necazurile drep ilor" (Ps. 33, 20), c rora cu blînde e le vorbe te Domnul: ÄDe-ai îndurat pentru numele meu i nu ai obosit" (Apoc. 2, 3). ÄDe aceea, dar, î i voi d rui ² zice Domnul ² cele pe care ochiul nu le-a v zut, nici urechea le-a auzit, care mai înainte de zidirea lumii i le-am preg tit" (I Cor. 1,1). Nenum rate alte dovezi vei g si în sfintele sale Scripturi, privitoare la n dejdea celor drep i; c ci zice: ÄEl i-a cerut via , i t u i-ai dat via îndelungat în veacul veacului; mare este slava lui întru mîntuirea ta; slav i mare cuviin vei pune peste el" (Ps. 20, 5, 6); i iar i: ÄFericit b rbatul acela a c rui n dejde e numele lui Dumnezeu i nu a privit spre de ert ciuni i spre nebunii mincinoase" (Ps. 39, 5); la fel i în

Proverbele lui Solomon (3, 5): ÄFii credincios în Dumnezeu din toat inima ta i nu te trufi cu în elepciunea ta". Iar în în elepciunea lui (3, 4) încredin eaz : ÄDe vor fi chinui i în fa a oamenilor, n dejdea lor e plin de nemurire"; ceea ce conchide Isaia (26, 4): ÄC ci spre tine am n d jduit, Dumnezeule cel mare ive nic", i înt re te Ieremia (17, 7): ÄBlagoslovit e omul care| crede în Domnul, i n dejdea lui va fi Domnul". M rturii asem n toare acestora aduc, m rturisind, mul i al ii. De asemenea, po i avea m rturii din îns i gura preanemincinoas a adev rului, aceea a Domnului nostru Isus Hristos, Äc ci în numele lui vor n d jdui popoarele" (Mt. 12, 21), c ruia îi urmeaz apostolul s u, fericitul Pavel, zicînd: ÄPrin care am dobîndit i acces, prin credin , la darul acesta întru care ne afl m i ne l ud m cu n dejdea slavei lui Dumnezeu" (Rom. 5, 2). ÄC ci prin n dejde ne-am mîntuit", zice iar i acela i apostol, iar în ceea ce prive te n dejdea lumii zice: ÄO n dejde care se vede nu este n dejde, c ci ceea ce vede cineva pentru ce ar mai n d jdui?" (Rom. 8, 24), iar c tre cei buni scrie: ÄHristos în voi, n dejdea slavei" (1, 28). 70. Cerînd cu deplin credin cele cere ti, ti se vor da totodat i cele p mînte ti. Avînd dar deplin credin în n dejdea c adic prin mila lui Dumnezeu te vei învrednici s cape i mo tenirea viitoare a ve nicei fericiri, nu- i vor lipsi o dat cu cele ve nice nici cele p mînte ti. Îns tu caut cele cere ti, i împreun cu ele i se vor da i toate cele p mînte ti. C ci Dumnezeu, toate cele pe care le-a f cut cu buna lui pronie le-a f cut cu un scop, anume, ca s se ajute una pe alta. De aceea dar, întrucît toate s-au f cut pentru om, a a i omul a fost f cut pentru toate ca s fie i chivernisitor mai deplin i mai activ decît toate celelalte animale nera ionale; mai ales prin aceea c este legat i supus blestemului p catului ca s se nasc în durere i cu osteneal s se hr neasc , precum a spus la început Dumnezeu Evei: ÄÎn dureri vei na te fii" i dup aceea a zis i lui Adam: ÄBlestemat fie p mîntul întru lucr rile tale i în sudoarea fe ei tale s - i m nînci pîinea" (Gn. 3, 16, 19). Pentru acestea adevere te Iov c (5, 7): ÄOmul se na te spre osteneal ". De aceea dar s socoteasc foarte bine omul, i dup socoteal s tie c tr ie te nu datorit vredniciei sale, ci prin bogata mil a lui Dumnezeu. Deci, oricîte ar zice omul, în zadar le gr ie te, precum m rturise te Grigore Teologul din Nazianz: ÄÎn zadar se ostene te limba dac n-ar fi mila Mîntuitorului", i precum de asemenea dovede te Apostolul: ÄDe acum nu tr iesc eu, ci tr ie te în mine Hristos" (Gal. 2, 20). i toate cele care sînt spre folosin a lui i trebuincioase propriei sale vie i i s-au dat ca s -1 slujeasc , i însu i Dumnezeu îngrije te cu prisosin de toate. Pentru aceea ne înva i Sfînta Scriptur s nu ne îngrijim ce vom mînca i ce vom bea, adic s nu ne îngrijim de cele trupe ti, ci de cele ce plac lui Dumnezeu, i în acest fel nimic nu ne va lipsi (Mt. 6, 31²33), c ci: ÄCei care-1 caut pe dînsul nu vor fi lipsi i de tot binele" (Ps. 33, 11).

71. Dumnezeu nu te-a l sat rob, ci st pîn, de aceea tu s porunce ti lumii, iar nu lumea ie Socoate dar c întrucît ziditorul t u Dumnezeu te-a f cut domn i împ rat peste p mînt i peste toate celelalte f pturi ale lui i te-a încununat cu toate darurile, iat deci c nu te-a l sat slug , ci st pîn al lumii, pe care se cuvine s o conduci dup dumnezeie tile sale porunci, i nu pl cerile lumii [s te conduc ] pe tine, ci tu s înfrînezi pl cerile i s le astupi gura. Ia seama la un în elept persan pe nume Heisadis, care, de i p gîn, ce frumos cuvînt a spus: ÄNorii i vîntul, luna i soarele i întregul tot al lucrurilor se ostenesc ca tu s dobînde ti în palma ta o pîine; toate, gata s - i slujeasc , a teapt porunca ta. i nu este o socoteal dreapt ca tu, la rîndul t u, s nu respec i porunca lui."* Adic , dup porunca lui Dumnezeu, toate te slujesc pe tine; a adar, care î i va fi omenia dac tu nu vei respecta la rîndul t u porunca celui ce te-a creat i i-a dat toate darurile pe care le ai? Înc s mai tii ² c ci adev rat este c cel ce i-a dat atîtea are i este în stare s - i dea i mai multe decît atîtea; iar de le vei folosi spre bine acestea pu ine, el î i va da i mai multe decît atîtea; ÄCere i dar mai întîi ² zice ² împ r ia lui Dumnezeu i dreptatea lui, i toate acestea vi se vor ad uga vou " (Mt. 6, 33). Dobîndind dar toate cele pe care le-ai dorit, trebuie s tii c acestea i-au fost date nu numai pentru tine, ci ca s faci parte i altora din bunurile pe care i le-a dat, i c precum în dar ai primit, tot a a în dar s dai [Mt. 10, 8]. Este o vorb care zice: ÄD s racilor, i i se vor umple hambarele" (Prov. 3, 10); i mai sigur gr ie te însu i domnul nostru Iisus Hristos i Dumnezeu în Parabola talan ilor: ÄBine, slug bun i credincioas , peste pu ine ai fost credincios, peste multe te voi pune; intr întru bucuria Domnului t u" (Mt. 25, 21). Iar mai pe urm a zis iar i pentru cel zgîrcit, adic pentru sluga care a ascuns talantul în p mînt: ÄLua i-i talantul i da i-1 celui care are cei zece talan i" (Mt. 25, 28). Aceast preabogat mil a lui Dumnezeu pare-se c o cunosc nu numai oamenii, ci i fiin ele ira ionale, cu oarecare socoteal **; cu atît mai mult deci nu e ru ine ca tu, om ra ional, s nu fii în stare a pricepe aceasta i s te faci mai r u i mai f r minte decît fiin ele ira ionale? S-ar putea cita aici cuvîntul lui Isaia (1, 3): ÄBoul i-a recunoscut st pînul i m garul ieslea st pînului s u, iar Israel nu m-a cunoscut, i poporul meu nu m-a în eles"; ceea ce adevere te i apostolul Pavel, zicînd: ÄOmul cel firesc*** nu prime te cele ale duhului lui Dumnezeu, c ci nebunie sînt pentru el" (I Cor. 2, 14). 72. Dumnezeu, care le poart de grij p c to ilor, cu cît mai mult le va purta celor drep i?
* Saadi, Gulistan: ÄToate: lun , soare, vînt, v zduh i nor/ painea ne -o fr mînt , zilnic, tuturor./ Toate, dup vrere, po i s le supui,/ vrednic tu la rîndu - i, fii supusul lui" (trad. rom. cit., p. 6). ** Cp. Seneca, De beneficiis, CXXXIX. *** Omul psihic, adic f r luminile duhului, spre deosebire de omul ra ional, intelectual.

A adar, vezi acum c binef c torul nostru Dumnezeu are grij nu numai de noi oamenii, ci chiar de zbur toare i de celelalte vie uitoare; adic dup cum tîlcuind, ar putea zice cineva, nu numai pe cei drep i îi hr ne te i îi ocîrmuie te (c ci este prea milostiv), ci i pe cei p c to i i pe cei f r minte. M rturise te Psalmistul: ÄDeschizîndu- i mîna, toate se vor umple de bun tate" (Ps. 103, 29). Cu acela i ra ionament frumos spune un poet arab: ÄO, preabunule st pîn, tu, care din comorile tale cele de nep truns, dai simbrie i hran celor ce ador idolii i focul, cum ai putea s la i s raci pe prietenii t i, tu, care ai grij i de du manii t i?* A adar, de vreme ce chiar i de p s ri poart de grij i le ocîrmuie te, cu cit mai mult va avea grij de ale ii s i? Despre grija pe care o poart Dumnezeu poporului s u vezi Mt. 6, 26 i îs. 62, 12, II Pt. 2, 9; Ps. 33, 18 i în . [Sol.] 3, 9; iar în alt parte zice: ÄDreptul din la se va izb vi i se va da necredinciosul în locul lui" (Prov. 11, 8), i fericitul David m rturise te: ÄAm fost mai tîn r i am îmb trînit, dar n-am v zut pe cel drept p r sit, nici neamul lui cer ind pîine" [Ps. 36, 26]. 73. Nu celor lene i, ci celor harnici le d Dumnezeu darurile sale Dar mai trebuie s tii i c Dumnezeu ofer darurile sale nu celor lene i i l s tori, ci celor sîrguincio i i harnici. Pentru c fundamentul i baza pe care a pus-o mai înainte de toate este aceasta : ÄCre te i i înmul i i-v i umple i p mîntul i fi i st pîni peste pe tii m rii i peste p s rile cerului i peste toate f pturile i peste tot p mîntul" etc. (Gn. 1, 28). Iar dup acestea continu : Äîntru sudoarea fe ei tale vei mînca pîinea ta" (Gn. 3, 19), i apoi: ÄIe i-va omul la lucrul s u i la munca sa pîn seara" (Ps. 103, 24), i înc : ÄDu-te la furnic , o, lene ule, i v zîndu-i c r rile, invidiaz-o i f -te mai în elept decît ea" (Prov. 6,6), i dup acestea mai afli: ÄLucrînd p mîntul, el se va umple de pîine" (Prov. 12, 11). Acestea, dar, nu numai oamenii, ci i animalele patrupede i p s rile i toate fiarele pare-se c le caut i le urmeaz , dup cum m rturise te Prorocul, zicînd: ÄPuii de lei mugesc dup prada, cerînd de la Dumnezeu hrana lor" (Ps.103, 21) i Ieremia (8, 7): ÄTurtureaua i rînduneaua cîmpului i cocorul au p zit vremea sosirii lor". A adar, d t torul de bun t i Dumnezeu le va da bun t ile sale celor care cer, i nu celor care tac, dup cum el însu i ne înva : ÄCere i, i vi se va da, c uta i, i ve i g si, bate i, i vi se va deschide" (Mt. 7, 7). 74. Omului îi este dat s îndure toate primejdiile din lume Adu- i deci aminte c toate nenorocirile, toate nevredniciile, toate suferin ele, toate necazurile, toate greut ile, toate chinurile, toate sup r rile cîte exist , toate sînt în lume pentru ca s le înduri, s le vezi i s vin pe capul t u, precum zice Iov (5, 7): ÄCi omul spre osteneal se na te", i de la na tere i pîn la sfîr itul vie ii lui toate îi sînt amestecate cu am r ciune i cu otrav , precum m rturise te
* Saadi, Gulistan, prefa a: ÄO, tu, din tezaur tainic ve nic plin,/ Saturi deopotriv ghebru [adorator al focului, n.t.] i cre tini./ Po i tu pe prieteni s nu-i miluie ti,/ Cînd i cu du manii te milostive ti?" (trad. rom. cit., p.6).

Isaia (38, 15): Äîmi voi aminti de toate zilele mele întru am r ciunea sufletului meu". Dar mai ales gînde te-te zilnic c te afli în ceasul mor ii, ca s nu zic chiar în moarte, dup cum m rturise te Apostolul: ÄCa i cum am muri, i iat c tr im" (II Cor. 6, 9). S tii sigur c , cu cît le vei îndura cu inima mai curat , nev t mîndu-te cîtu i de pu in, cu atît vei fi mai fericit. M rturise te sfîntul Augustin: ÄAurul se încearc prin foc, fierul prin o el, animalul prin pinten, iar pe omul drept necazurile i chinurile îl înt resc"* i altul iar i zice: ÄOmului drept nimic nedrept nu-i place" (Prov. 12, 21). Iar dac i se va prelungi cît de pu in via a în veacul acesta, s nu i se par c tr ie ti ca s te saturi de lumea aceasta sau ca s te afli în voile i desf t rile ei, ci adu- i aminte c ÄDumnezeu nu vrea moartea p c tosului, ci s se întoarc i s tr iasc " (Iez. 18, 23). Astfel, deci, din relele actuale str duie te-te s agonise ti bunurile viitoare i s te bucuri de ele. 75. Pentru omul cunosc tor lumea aceasta este iad i supliciu S mai tii i c pentru omul cunosc tor lumea aceasta este supliciu, chin i pedeaps i c prin ea îi este foarte u or celui drept s se purifice de cele necurate; pentru c Dumnezeu pe ale ii s i îi pedepse te în aceast via , precum este scris: ÄC ci pe cine iube te Dumnezeu îl pedepse te" (Prov. 3, 12; vezi i Tob. 13, 2 i la Pavel Evr. 12, 6; de asemenea, la Iov 5, 17, Iac. 1, 12 i Apoc. 3, 19). Iar celor drep i le zice: ÄLumea se va bucura, iar voi v ve i întrista" (Io. 16, 20). i chiar ne pov uie te ca în via a din aceast lume s ne g sim ca într-un foc cur itor (pe care papista ii îl socotesc c ar fi dup via a aceasta i îl numesc purgatoriu, adic cel ce cur sufletele), ca s tim c cu cît ne vom pedepsi mai mult, cu atît mai mult ne vom i purifica (dar f r s ne pîng rim). Iat de ce pentru acest lucru s -1 rug m mai cu seam pe Dumnezeu, anume, s tr im cît mai mult în aceast lume, în acest foc cur itor, dup cum se ruga David: ÄS nu mor, ci s tr iesc" (Ps. 117, 17). A adar, tr ind i pedepsindu-te cît mai mult în aceast lume, s devii ca i aurul cur it, precum iar i se zice: ÄArgint i aur încercat, de apte ori cur it, iar tu, Doamne, s ne p ze ti i s ne fere ti" (Ps. 11, 7). In felul acesta va preface Dumnezeu pe ale ii s i; cum anume? Prin pedepse, prin chinuri, prin necazuri, prin s r ciri i prin altele asemenea, despre care frumos vorbe te Isaia (48, 10): ÄIat , te-am topit, dar nu ca pe argint, te-am scos din cuptorul s r ciei", iar în eleptul zice: ÄI-a încercat pe dîn ii ca aurul în topitoare i i-a primit ca pe o jertf deplin " (În . Sol. 3, 6). Iar prorocul Zaharia (13, 9) m rturise te zicînd: Ä i îi voi trece a treia oar prin foc, i îi voi topi precum se tope te argintul, i îi voi încerca precum se încearc aurul. El va chema numele meu, iar eu îl voi asculta i voi zice: (Acesta este poporul meu», iar el va spune: «Domnul Dumnezeul meu!»" De altfel, unde vei g si mai bun purgatoriu decît lumea aceasta? i s tii în chip sigur c un alt purgatoriu in
* Cp. S. Augustini, De diversis quaestionibus, LXXXII.

afar de aceast lume nu exist i c cel care sus ine c ar exista gre it sus ine. Dup p rerea mea, pîn nu- i vei face trupul ² vas, sufletul ² aur, i lumea aceasta ² foc, i nu vei fierbe astfel laolalt sufletul cu trupul în flac ra acestei vie i, mîntuire nu vei avea. C ci, a a cum sufletul i trupul au gre it împreun , tot a a împreun trebuie s se pedepseasc , i dup cum laolalt au p c tuit pe aceast lume, tot a a în lumea aceasta poc indu-se vor c p ta iertare, deoarece în iad nu exist poc in , precum cînt Psalmistul: ÄÎn moarte nu are cine s - i aminteasc de tine, iar în iad cine i se va m rturisi?" [Ps. 6, 5]. Mai ales c se cuvine s te poc ie ti numai cît e ti s n tos (vezi Ecl. [Is. Sir.] 17, 24 i 18, 25). Pentru c dac nu te vei îndrepta tu însu i, nici chiar Dumnezeu nu te va mîntui, pentru care lucru i-e martor Augustin cînd zice: ÄCel care te-a f cut f r de tine nu te poate mîntui f r tine"*; i dup cum ai p c tuit cu trupul i cu sîngele, tot a a s te purifici cu trupul i cu sîngele, c ci altminteri nu poate fi cur ire; dup m rturia fericitului Pavel: ÄPrin sînge mai toate se cur i f r v rsare de sînge nu se face iertare" (Evr. 9, 22). Dar iat , dup ce vei muri i elementele trupului t u se vor separa unul de altul, i dup ce se va desp r i sufletul de trup, cum i în ce chip vor putea fi iertate p catele tale? i nu numai un purgatoriu latin închipuit, dar chiar o mie de-ar fi, la ce î i vor folosi? C ci în iad nu exist nici m rturisire i nici poc in . Este, dar, un fapt dovedit c dup cum la s vîr irea p catului au conlucrat toate elementele, tot astfel trebuie s conlucreze i la dezlegarea p catului; i dup cum spurcata desf tare a lumii le-a pl cut tuturor, la fel s-ar cuveni ca toate împreun s ajute la ridicarea poverii poc in ei i s sufere; i dup cum toate au gre it, tot a a, toate s primeasc iertare. Într-acest chip i nicidecum altfel vor sc pa în veacul acesta. Îndurînd în lume o osteneal cit de mic , vei agonisi mult odihn F -te, dar, în acest scurt r stimp, un om blînd i r bd tor, i vei dobîndi odihna i desf tarea aceea necontenit i f r de sfîr it, pentru care m rturise te Ecleziastul [51, 35]: ÄAm ostenit pu in, i am avut parte de mult odihn ". Iar Äomului ce moare întru necredin " Proverbele (11, 7) îi spun: ÄTrufia necredincio ilor a pierit". 76. Dac te vei împotrivi viteje te lumii, adic Diavolului, vei birui Mai este neap rat nevoie s tii i aceasta, c dac te vei împotrivi cu toat puterea ta r ut ii i poftelor acestei lumi, ele nu- i pot d una cîtu i de pu in; m rturise te aceasta corifeul apostolilor: Äîmpotrive te-te diavolului, i el va fugi de tine" (I Pt. 5, 9). C ci lumea tie multe i multe caut poftele ei, îns omul în elept i adev rat este mai tare. Iar i zic c lumii, adic omului care sluje te lumea, i se pare c este foarte înv at, i toate ale lui i se pare c sînt însemnate, adev rate i neîndoielnice, dar toate sînt încîlcite, i nic ieri nu g sesc cale sau
* S. Augustini, Sermo CLXIX, 13: Quid ergo fecit te sine te, non te iustificat sine te.

c r ruie ca s se descurce, dup cum dovede te filozoful Bernard în Medita iile sale, zicînd: ÄMul i tiu multe, dar pe ei în i i nu se cunosc"*. De vei cerceta cu chibzuin , nu vei g si vreun lucru care s - i plac în lumea aceasta Ceva mai mult: dac vei cerceta cu deplin chibzuin i cu bun socoteal paremi-se ² i nu gre esc ² în aceast lume nu vei g si un lucru cît de mic care s plac în elepciunii, c ci: ÄDe ert ciunea de ert ciunilor, toate sînt de ert ciune", zice Ecleziastul (1, 1). i iar i zice: ÄC nu f r dreptate se întind la uri zbur toarelor" (Prov. 1, 17). Prin urmare, în zadar se str duie te lumea s -1 am geasc pe acela care este înso it de intelepciune. Dar sa nu socote ti c te vei dezvinov i în felul acesta, adic spunînd c diavolul i me te ugirile lui te am gesc, c ci în felul acesta cazi în p cat i mai mare, deoarece diavolul nu are nici o putere asupra ta, nici nu te poate sili la c eva, afar de aceea c doar te îmbie i te îndeamn , dar a s vîr i sau nu p catul depinde de tine. Iar despre faptul c diavolul nu are nici o putere asupra ta, nici m car nu este în stare s - i scoat vreun fir de p r de pe capul t u, vezi în Sfintele Scripturi, care sînt pline [de dovezi] în acest sens; vezi, de exemplu, III împ. 22,22; II Par. 18, 20; Iov 1, 12 i 2, 6;Mt.8, 12; Mc. 5, 1 2 - 1 3 ; Efes. 2,2; II Tim. 2, 26; Apoc. 20, 7. În elegînd deci aceasta, înva , i înv înd nu t cea, ci înva -i întotdeauna pe to i întru toate i m rturise te-le. 77. Trupul este asem nat** cu lumea, iar sufletul cu cerul Lumea, dup vorbirea obi nuit , adic cerul, p mîntul, marea, întunericul i toate cele ce se cuprind în acestea, într-un cuvînt se nume te lume; tot a a, trupul omului cu toate cele din el i dinafar lui se nume te, cu un cuvînt, trup; cum am zice, adic trupul este lumea ***, dup cum spune i Petrus Belhurius acolo unde scrie Despre caracteristicile sferei****: ÄPrin sfer se în elege b rbatul des vîr it care, ca i sfera cuprins între doi poli, se g se te i el între dou limite***** ² a na terii i a mor ii ² supus la necontenite mi c ri, schimb ri i griji. Lumea pe care o cuprinde cerul se nume te macrocosm, iar trupul pe care-1 cuprinde via a prezent ² microcosm, i amindou au fost f cute de acela i ziditor i creator i sînt st pînite de acela i st pîn.
* Bernardi Claraevallensis, Meditationes devotissimae ad humanam conditionem, I: Mul i multa sciunt et se ipsos nesciunt, cit. apud P. Berchorii, Reductorium morale t. I I , I, c. V (ed. Colotiiae Agrippinae, 1773, p. 9). ** = Äseam n cu", dar i Äeste simbolizat prin". La fel mai departe, în titlurile paragrafelor cap. 77. *** Concluzia nu reiese din context; am tradus cuvî nt cu cuvînt **** P . Berchorii, Repertorium morale sive tomus secundus de rerum propriet i bus, V, c. VI De sphaera: Sphaera est vir perfectus, qui inter duos polos, i.e. inter nativitatem et mortem, continuis motibus, tribulationibus et mutationibus est subjectus. ***** , aici in sensul tehnic de lag re în care se învîrte te un ax.

Dar una se r zboie te vîrtos împotriva celeilalte; aceasta se întîmpl în primul rînd din cauza sufletului nemuritor; iar în al doilea rînd din cauz c toate lucrurile macrocosmosului* sînt pieritoare i coruptibile, în timp ce microcosmosul, prin harul dumnezeiesc pe care-1 are, poate ca pe toate cele coruptibile i pieritoare s le prefac în necoruptibile, ve nice i permanente, iar pref cîndu-le, s le mo teneasc pe vecie. Cum asta? În felul urm tor: pref cînd lumina lumii în lumina credin ei, adic în soarele ce nu apune niciodat ; cu alte cuvinte, f cînd prin credin din Dumnezeu lumina sa proprie, precum se arat în Apocalips (21, 23 [25]); ÄLumina lui este Mielul [...], c ci acolo nu va fi niciodat noapte", i în Isaia (60, 20): ÄSoarele lui nu va apune niciodat "; i se va preface într-o preastr lucitoare lumin a luminii, precum zice: ÄVa fi lumina lunii ca i a soarelui, iar lumina soarelui în eptit " (îs. 30, 26). N dejdea tare este asem nat cu cerul Tot a a firmamentul, adic cerul macrocosmului, s -l prefac microcosmul întrun firmament adev rat, adic în n dejdea credin ei care este mai puternic i mai neclintit decît firmamentul, fiindc cerul va trece, dar n dejdea niciodat , dup cum însu i Domnul m rturise te: ÄCerul i p mîntul vor trece, îns cuvintele mele nu vor trece" (Mt. 24, 35), adic n dejdea pe care ne-a dat-o el nu va trece; iar c n dejdea va deveni firmament, adic un cer nou, m rturise te Ioan: Ä i am v zut un cer nou i un p mînt nou" (Apoc. 21, 1); cu alte cuvinte, acel cer este înt rirea i împlinirea n dejdii, precum adevere te Apostolul: ÄCer nou i p mînt nou a tept m, dup f g duin a lui" (II Pt. 3, 13). Necazurile, nestatorniciile i am r ciunile lumii sînt asem nate cu apele i cu marea De asemenea [s prefac ] apele, adic marea, care se interpreteaz Äam real " i Ätulburare", pe care mare s o sec tuiasc prin c ldura credin ei, ca s piar cu totul din jurul omului i s nu mai fie, a a cum m rturise te Ioan teologul: Ä i nu va mai fi mare" (Apoc. 21,1), adic în noul cer i pe noul p mînt s nu mai fie am r ciune i sup rare.) Faptele bune i cele rele ale omului sînt asem nate cu poame le hune i cele putrede Mai departe, poamele i semin ele macrocosmului sînt ca i faptele bune i cele rele ale microcosmului, adic precum le va sem na [omul] în lumea aceasta, a a le va culege în lumea cealalt ; despre aceasta Solomon spune: ÄVor mînca roadele c ii pe care i-au ales-o" (Prov. 1,40), iar despre faptele de arte este scris: ÄVînt au sem nat i nimicirea lor va urma lor" (Os. 8, 7) sau: ÄCei ce seam n cu lacrimi cu bucurie vor secera" (Ps. 125, 5). În leg tur cu aceasta, afl m i în [Legea] veche: ÄNu va tr i omul numai cu pîine, ci i cu orice cuvînt ie it din gura lui Dumnezeu" (Dt. 8, 3 ; Mt. 4,4; Le. 4, 4). Aceasta, dar, este
* ( = Älucrurile mari ale lumii"), traducere gre it .

pîinea cereasc i hrana îngereasc . Ve nica în elepciune este asem nat cu soarele Microcosmul trebuie apoi s prefac soarele macrocosmului în soare ve nic, adic în în elepciune dumnezeiasc . Despre aceasta zice Apostolul (I Cor 3, 19): ÄNebunie este înaintea lui Dumnezeu în elepciunea lumii", adic lumina solar a lumii, care este întuneric, în fa a mielului, care este soarele drept ii, adic în fa a luminii lui Dumnezeu, dac nu se va preface în credin a deplinei în elepciuni, adic în lumina sau în soarele pe care îl arat n dejdea. Vremelnicele de ert ciuni sînt asem nate cu luna Iar luna, tovar a soarelui, cînd plin i cînd disp rut *, arat imperfec iunea i de ert ciunea celor vremelnice, pe care o împline te soarele, împrumutîndu-i din lumina sa. Prin aceasta se în elege c ve nica în elepciune este aceea care trebuie s împlineasc cele ce acum sînt de arte i goale: adic Äse va face lumina lunii, ca i cea a soarelui", cu alte cuvinte, fiecare cap lipsit de în elepciune i de cunoa tere se va umple; pentru care lucru ai martor credincios i bun pe Malahia (3,18) acolo unde zice: Ä i vor vedea (adic vor lua cuno tin i vor cunoa te) care este deosebirea dintre cel drept i cel nelegiuit". Meteorii cerului sînt asem na i cu pas rile Iar pas rile acestui cer poate s fie asem nate cu meteorii noului cer de cel care printr-o credin deplin se va gîndi la meteorii cere ti ca la o pas re înaripat . Unui asemenea ra ionament pare s i se potriveasc acel cuvînt al Psalmistului: ÄCine îmi va da aripi ca de porumbel ca s zbor i s m odihnesc?" (Ps. 54, 7). In compara ie cu tiranii, cei s raci i s rmani pot fi asem na i cu animalele Acolo (în lumea cealalt ) cei s raci, bolnavi i s rmani, care au stat înaintea celor ce îi asupreau ca oaia la t iere i ca mielul f r de glas împotriva celui ce îl tunde, nedeschizîndu- i nici ei gura, întocmai ca un animal împov rat i înjugat, i care au îndurat greut i, se vor ar ta liberi, puternici i sl vi i, c ci Dumnezeu este ajutorul lor; pentru care Iov (26, 2) zice: ÄPe cine vei ajuta? Nu oare pe cel cu t rie mult ?" În împ r ia cerurilor nu va fi suferin , i nici lips Atunci nu vor mai fi durerile i suferin ele care îi mu cau ca ni te erpi i îi înveninau ca ni te scorpioni. Acolo nu mai au loc cugetele rele i chinurile cumplite care îi întristau i îi sup rau ca ni te diavoli sau ca ni te duhuri viclene i nu vor mai avea nici o putere asupra celor drep i, c ci acestora Dumnezeu le-a zis: ÄIat , v-am dat vou puterea de a c lca peste erpi i scorpioni i peste toat puterea vr jma ului, i nimic nu v va v t ma" (Le. 10, 19). Acolo se va cunoa te cine s-a asem nat lui Dumnezeu Acolo se va ti cine a fost întreg i cu adev rat om i cine s-a asem nat creatorului i Dumnezeului s u, c ci prin p zirea poruncilor lui, din om el s-a * « « , textual s= Äde ertare", aluzie la fazele lunii.

f cut Dumnezeu sau fiu al lui Dumnezeu; despre ace tia mai dinainte s-a minunat David, zicînd: ÄEu am spus: Dumnezei sînte i i fii ai celui prea înalt cu to ii" (Ps. 81, 6), iar dup David m rturise te Ioan (1, 12): ÄIar celor ce l-au primit le-a dat puterea s se fac fii ai lui Dumnezeu". Cinstea, slava i norocirea des vîr it sunt binecuvîntarea lui Dumnezeu Ace tia vor primi i vor mo teni norocirea des vîr it , slava i fericirea. Ei vor auzi cîntarea i glasul bucuriei, gr indu-le: ÄVeni i, binecuvînta ii p rintelui meu, i mo teni i împ r ia care vi s-a preg tit de la întemeierea lumii" (Mt. 25, 34). În lumea de acum se poate dobîndi cea viitoare Deci în felul acesta va putea microcosmul, adic omul, s prefac , luptînd, macrocosmul, adic vremea aceasta am gitoare i trec toare, i s-o mute în împ r ia ve nic i f r de sfîr it; a a va dobîndi el acele cununi sl vite, nevestejite i nestric cioase pe care le-am amintit mai sus. Unora ca ace tia le va dezv lui Dumnezeu atotputernicul minunile sale cele din ve nicie. Aceast lume rea va fi pentru tine bun dac vei dispre ui pl cerile ei A adar, aceast lume rea pentru tine a fost bun , pentru c n-ai umblat în lumina ei, ci în lumina credin ei, adic a soarelui adev rului, i pentru c te-ai a ezat sub firmamentul cel mai tare ca cerul, adic te-ai înt rit în n dejdea cea nestr mutat i te-ai acoperit cu ea i a a mai departe. Toate împrejur rile lumii vor fi acuzatorii i martorii p c tosului Dar tot a a, dac nu te vei str dui s prefaci exemplele i imaginile lumii amintite mai sus, ci vei umbla numai dup cele v zute de ochiul trupesc i dup cele pl cute trupului, ele vor deveni mai apoi acuzatorii i martorii t i, i atunci ar fi potrivit s i se spun : ÄOare nu te-ai cunoscut pe tine însu i, omule? Sau n-ai avut i înv tur ? Sau i-a lipsit îndrum torul i înv torul? Sau ai fost nebun i nu ai putut s în elegi aceast în elepciune?" Lucruri pe care nu vei putea s le t g duie ti sau s le respingi, c ci i s-a d ruit cugetarea Duhului, care este via . De ce ai respins-o i ai c utat cugetarea trupului, care este moarte, i ai primit-o? C ci m rturise te Apostolul: ÄCugetarea trupului este moarte, iar cugetarea Duhului via " (Rom. 8, 6); prin urmare, pentru cel ce cuget trupe te s-a spus cuvîntul: ÄAcesta sfîr e te i piere din pricina nebuniei" (Prov. 5, 23). Cît despre cugetarea Duhului, iat ce face: ÄÎn elepciunea i-a zidit cas i a sprijinit-o pe apte stîlpi" (Prov. 9, 1); cu alte cuvinte, omul în elept cu duhul i-a preg tit o cas , adic împ r ia cerurilor, cas pe care a întemeiat-o pe cele apte daruri ale Sfîntului Duh, iar sufletul l-a a ezat s vie uiasc într-însa; c rei case nu i se va întîmpla nici stric ciune, nici d rîmare, c ci fiind zidit din piatr , cînd va sufla vîntul nu o va clinti. S fii mereu gata de r spuns pentru vremea întreb rii A a i se cuvine s tii, în acest fel s cuno ti acestea i s le în elegi, pentru ca s fii în stare, cînd vei fi întrebat, s r spunzi; i chiar celor care nu te întreab , pe

cît i-e cu putin , spune-le i m rturise te-le c toate lucrurile lumii (pîn ce nu le vei preface în bine) Äsînt zadarnice i vrednice de rîs" (Ier. 10, 15). 78. Cind te laud lumea, cerceteaz -te pe tine însu i dac e ti a a precum zic oamenii; dar nici cu aceasta nu te mîndri Dar chiar dac lumea te laud pentru virtutea ta, judec -te singur pe tine însu i, oare e ti a a cum zice lumea sau altfel? i în ceea ce te prive te s nu-i crezi mai mult pe ceilal i, ci crede în con tiin a ta, c ci lumea nu spre binele, ci spre r ul t u te laud , pentru ca s i se par c ai fi ceva mai mult decît ceea ce e ti. În felul acesta lumea se str duie te s doboare i s sf rîme pe cei buni i în elep i mai degrab decît pe cei r i i pro ti, precum frumos spune Seneca: ÄCu cît neam urcat mai sus, cu atît mai mult ne-am apropiat de fric "*, pentru c Ätr snetul totdeauna love te piscurile mai înalte"**. Nici s gînde ti c vei putea cunoa te toate c r rile lumii i ie irile c ilor ei, c ci în felul acesta lesne te vei am gi. C r rile acestui veac sînt încurcate, a a încît s nu te încrezi c vei putea merge drept pe c r ri strîmbe, ci unde vei g si drumul cel drept, umblînd pe acesta nu-1 p r si, deoarece este greu ca umblînd pe c i strîmbe s nu te perverte ti i tu, dup cum zice Solomon: ÄOare poate omul s ascund focul în sîn f r s - i ard vestmintele?" (Prov. 6, 27). A adar, nu este posibil ca vie uind în prietenie cu lumea, adic în trînd viile i în fericirea ei, s nu te sminte ti pu in. Pentru aceasta, dar, ine-te departe de dînsa i, ferindu-te, d -te la o parte din c r rile ei, c ci tocmai cînd i se arat mai blînd , atunci î i preg te te la ul, i cînd î i vorbe te mai prietenoas , atunci se str duie te s te zugrume, dup cum m rturise te Ieremia (9, 8): ÄVorbe te pa nic prietenului s u, iar într-însa are du m nia". 79. Cerceteaz -le i ascult -le pe toate; pe cele bune prime te-le, iar pe cele rele respinge-le, c ci cele bune, adic cere ti, se deosebesc mult de cele p mînte ti Mai este îns foarte necesar s tii i aceasta, c i se cuvine s cercetezi i s ascul i totul, dar s p strezi cele bune i s izgone ti de la tine cele rele, i precum sînt, a a s le judeci i s le socote ti drept: pentru c zice Proverbul (12, 5): ÄGîndurile celor drep i sînt sentin e". A a vei g si c lumea aceasta, de i multe i-a orînduit i înc mai multe i-a f g duit, nu se va ine îns niciodat de cuvînt fa de tine, nici nu va r mîne la un loc cu tine, nici nu vei tr i întotdeauna împreun cu ea. i cu toate c trupul tare se mai potrive te cu lumea, sufletul este îns foarte deosebit de ea, c ci trupul tinde spre cele p mînte ti, iar sufletul spre cele cere ti, orice natur iubind cele care îi seam n ***: trupul, fiind muritor, coruptibil i trec tor, cuget la cele muritoare, coruptibile i trec toare, iar sufletul, fiind nemuritor, incoruptibil i ve nic, gînde te la cele nemuritoare, incoruptibile i ve nice: prin aceasta într-atîta sînt de opuse i se deosebesc pe cît
* Seneca, Episi. XIX. ** Seneca, Quaest. nat. ad Lucillium, II, 58: Quare frequenter cacumina montium feriuntur? *** Cp. Sextus Bmpiricus, Adv. math. VII, 92 (Philolaos), 116 (Demokritos).

de mare este deosebirea dintre elemental uscat i cel umed, sau între cel rece i cel cald. Sufletul este cea mai valoroas parte a omului, i trebuie s ne îngrijim de el Pentru aceasta deci, întrucît i sufletul omului este mai valoros i mai de cinste, se cuvine ca el s st pîneasc trupul, iar nu trupul pe el, ca trupul s mearg pe urmele sufletului, iar nu acesta dup ale trupului. 80. Nu face loc p catului cîtu i de pu in, c ci p catul, g sind cel mai mic prilej, poate face mari r ut i De toate s te p ze ti i la toate s fii cu ochii în patru, ca s nu i se întîmple s zici vreodat : Am toate virtu ile i de voi s vîr i numai un lucru ² dup pofta trupului ² ce-o s fie? ÄC ci p catul caut doar un prilej, i dup aceea îi este u or s se întind , pentru c dintr-o scînteie se aprinde focul" (Eccl. 11, 34), Ä i focul niciodat nu zice: ajunge" (Prov. 30, 16). Iar aceasta, adic p catul, nu o dat pe s pt mîn , sau o dat în an, ci niciodat în toat via a ta s nu-1 f ptuie ti, de i singur Dumnezeu este f r de p cat. Ostene te-te i te str duie te s nu gre e ti i s nu urmezi pofta trupului t u, c ci dac la i o singur dat frîu liber poftei i dorin ei tale, de aci încolo multe nebunii urmeaz , i ea prinde îndr zneala s te afunde în i mai adînci pr p stii ale p catelor; iar dup un p cat vin multe altele, martor este Apostolul (Rom. 6, [1]* acolo unde zice c trupul are o alt lege decît aceea a sufletului i alte obiceiuri, adeverind: ÄV d alt lege în m dularele mele, care se r zboie te cu legea min ii mele" (Rom. 7,23). 81. Poftele lume ti, adic p catele, scurteaz via a Dar chiar de vei asculta îndemnurile lumii i vei umbla dup voile trupului nu numai o dat pe s pt mîn sau pe an, ci s zicem în toate zilele i ceasurile vie ii tale, la ce- i folose te? Cu adev rat numai acest cî tig dobînde ti c de-ar fi s ai o via mai lung , p catul i-ar scurta-o, i astfel tot pu in pl cere i prea scurt via i-ar r mîne, iar cu aceea care trece, scurtînd-o, i mai mult o ispr ve ti, precum frumos zice Solomon în în elepciunea sa [5, 14]: ÄA a i noi care ne-am n scut, ne-am sfîr it". Iar dac te bizui pe lungimea vie ii, socotind c vei avea timpul s te la i de rele i de pl cerile trupului, ai s auzi pe nea teptate cuvîntul prorocului: ÄOrînduie te- i casa, c ci vei muri i nu vei mai tr i" (îs. 38,1). De aceea cerceteaz -te singur pe tine i mergi de la un cap t al vie ii la cel lalt, dîndu- i socoteala de tine însu i, c ci dup cum î i spun, pîn la urm vei constata c s pt mînile î i sînt scurte i c prea pu in vei umbla dup voile trupului t u, oricît de mult ai tr i. 82. Adu i mereu aminte de trei lucruri: moartea, învierea i dreapta judecat ce va s fie Dar în orice împrejurare i în fiecare ceas mai ales aceasta s nu- i ias din minte i din cuget: M-am n scut? Prin urmare voi muri! Voi| muri? Atunci voi i învia!
* Citat gre it interpretat,

Voi învia? prin urmare, în mod necesar m voi înf i a i la înfrico toarea i dreapta judecat a lui Dumnezeu. Drept care spune Ecleziasticul [Is.Sir. 33, 15]: ÄÎmpotriva binelui este r ul, iar împotriva r ului este binele"; a adar, nu se tie cînd va veni moartea, dar este adev rat c o dat fiecare va muri. i tot el zice: ÄAdu- i aminte ca moartea nu z bove te" (Ecl. [Îs. Sir.] 14, 12) i în Noul Testament zice: ÄVeni-va st pînul slugii aceleia în ziua i ceasul în care nu se a teapt " (Le. 12, 46). Iat dar c în nici un chip nu po i pune soroc vie ii tale, crezînd c vei tr i unul, zece sau o sut de ani, pentru c nu numai anul sau ziua de mîine, ci nici respira ia urm toare nu este tiut i sigur . A adar, nici clipa trecut , nici cea viitoare nu- i apar in, c ci cea care a trecut s-a dus i nu po i s-o întorci înapoi, pentru c s-a ters din via a ta, iar cît prive te pe cea care va veni, nu e ti sigur c o vei ajunge i vei tr i ; a a c , dup cum n-ai tiut atunci cînd teai n scut, tot a a nu tii cînd vei muri, i precum nu cuno ti care va fi ceasul sfîr itului t u, tot a a nu vei ti cînd va fi jum tatea vie ii tale. De aceea s nu care cumva s socote ti zicînd: jum tate din via a mea voi mînca i m voi desf ta în lume dup cum îmi place, iar în cealalt jum tate îmi voi purifica sufletul de necur iile f ptuite; c ci dac la i p catul atunci cînd te las el, ce vei folosi? Dac zici c te la i de p cat la b trîne e, din cauza neputin ei te la i i nu1 faci. îns fericit este acela care, de i poate, totu i nu face p catul. Pentru care zice Ecleziastul (12, 1): ÄAdu- i aminte de creatorul t u în zilele tinere ii tale". Nici s zici: mare este mila lui Dumnezeu, i nu va ine socoteala tuturor p catelor mele, c ci Ämila i mînia vin repede de la Dumnezeu" (Ecl. [îs. Sir. 16], 13). 83. De vei tr i pîn la o sut de ani, poate c vei afla timp de poc in ; dar dac nu vei ajunge nici pîn la o sut de minute, iat c i se cade s fii pururea îndreptat i poc it Îns dac ar fi dup voia lumii, care te înva s socote ti drept soroc al vie ii tale o sut de ani, adic dac ai umbla dup voia i înv tura ei timp de cincizeci de ani, iar restul de cincizeci s te cure i de relele pe care le-ai f cut i s te poc ie ti ² de-ar fi a a, bine-ar fi. Dar dac datorit acelor desf t ri vei mînia pe Dumnezeu i nici nu vei apuca cei cincizeci de ani, sau chiar dac îi vei apuca, vei muri într-al cincilea ceas dup cei cincizeci de ani i nu vei g si vreme de întoarcere i de poc in ? R u, r u, de trei ori r u va fi de tine, c nu- i va r mîne vindecare! Vai, vai i de trei ori vai ie c nu i se d mîngîiere ! De aceea dar trupul t u s doreasc mereu ceea ce ar vrea sufletul t u în ceasul ie irii din el. Dar s zic c s-ar întîmpla s tr ie ti i restul de cincizeci de ani potrivit socotelii despre care am vorbit, aceasta ar fi cu mare primejdie, c ci obi nuindu-te cu r ul, greu este s te dezobi nuie ti, cum m rturise te Ieremia (13, 23): ÄDe- i va schimba negrul pielea i pantera culoarea t rcat , ve i putea i voi face binele cînd v-a i înv at cu r ul". 84. Dreapt socoteal pune la temelia vie ii tale

F deci un calcul bun i o judecat dreapt a duratei vie ii tale i fii un adev rat contabil i un drept judec tor al anilor t i. 85. Zilele vie ii noastre sînt aptezeci de ani; dac sîntem în putere optzeci; iar peste ace tia, boal de nevindecat U or po i cunoa te c Äzilele vie ii tale vor fi aptezeci sau optzeci de ani (cu toate c i pe ace tia cu multe necazuri i dureri îi vei str bate), iar cei ce vor fi dup ei înseamn durere net m duit i boal f r leac" [Ps. 89, 11]. Dar cînd vei fi înc tîn r sau în vîrst mai fraged , s nu socote ti c mai tîrziu, cînd vei ajunge la vîrsta neputin ei, te vei cumin i de nebuniile poftelor tale i te vei l sa de neorînduielile tinere ii tale; c ci tu contezi pe optzeci de ani, dar ce se va întîmpla dac nu vei ajunge nici pîn la opt ceasuri sau nici pîn la un ceas, i pe nea teptate te va lega în lan urile ei moartea i te va azvîrli pe marginea pr pastiei? dup cum se spune: ÄNu tie omul sfîr itul s u, ca pe tii care se prind cu undi a cea rea" (Ecl. 9, 12). Nu tii în care dintre cele apte vîrste ale vie ii tale vei muri Încearc s mai afli i aceasta i gînde te-te mult ca s pricepi: în cei optzeci de ani ai schimbat apte vîrste; dar dintre cele apte vîrste tii în care vei muri? Nu! i m car dac aceasta s-ar întîmpla în vîrsta de pe urm , adic la b trîne e, care este ² cum se tie ² mai aproape de moarte i în care te po i p zi de capcanele lumii, c ci ajungînd la acea vîrst , tii sigur c ai ajuns la vîrsta mor ii; îns în celelalte ase vîrste necoapte i nebune i se cade s te p ze ti c u tot sufletul i cu toat grija, c ci moartea vine nu numai în anumite vîrste, ci în oricare ceas i clip , iar cînd i cum va veni nim nui nu i s-a dezv luit. De aceea socoteala adev rat i temeinic este s p ze ti cuvîntul Ecleziastului (7, 17) acolo unde zice: ÄNu p c tui mult i nu te înr i, ca s nu mori cînd nu i-e timpul". Pilda mor ii ia-o îns i din via a ta A adar, gînde te drept i socote te bine i ia pild de la tine însu i i pricepe cum, înc în via fiind, e ti pe jum tate mort; iar dac nu po i [cugeta] la tine, po i s te gînde ti la altul, dac este vreo deosebire între el cînd doarme i unul mort, sau seam n el atunci cu altcineva decît cu un mort? Tot a a [gînde te -te], cînd te culci, e ti sigur c te vei mai scula?* Nu ! Nici nu vei ti aceasta cu un calcul nezdruncinat, ci cu dou : sau te vei scula din somn a doua zi, sau din mor i la a doua venire? De aceea dar, în toate zilele vie ii tale, cînd te culci s dormi, s fii gata de moarte, c ci nu tii cînd te vei scula, fapt la carese potrive te urm torul cuvînt: ÄNu te l uda cu ziua de mîine, c ci nu tii ce ascunde ziua urm toare" (Prov. 27, 1). Despre cele apte vîrste ale vie ii omene ti i despre faptul c via a omului este ca poama
* Cp. Seneca, Epist. XWX.

Cea dintîi vîrst sau floarea vie ii omene ti este aceea a prunciei. Cînd te-ai n scut pe lume prunc i se cade s tii c nu te-ai n scut pentru altceva, ci doar ca, venind la credin , s -1 cuno ti pe creatorul i dumnezeul t u, i cunoscînduL s -L sl ve ti, precum frumos vorbe te despre aceasta un înv tor oarecare, zicînd: ÄPruncul de abia n scut este de îndat chemat la înv tura credin ei, pentru ca, p c tuind, îndat s se îndrepte c tre poc in " (Constantiu, C. III, cap. 34)*. A adar, de vreme ce Dumnezeu te cheam înc din frageda vîrst la poc in , tu mergi în toate zilele vie ii tale c tre poc in , i de la acest drum s nu te aba i la stînga sau la dreapta, precum te înva Prorocul zicînd: ÄAceasta e calea, umbla i pe dînsa" (Is. 30, 21; vezi i Mt. 18, 3). Iar în alt loc Domnul nostru spune despre apostolii s i, pe care, cunoscîndu-i cura i i f r de r utate, îi denume te prunci: ÄM rturisescu- i ie p rinte, st pîne al cerului i al p mîntului, c ai t inuit acestea celor în elep i i pricepu i i le -ai dezv luit pruncilor" (Mt. 11, 25). De asemenea, pruncia este model i exemplu pentru celelalte vîrste: fiind omul întrînsa lipsit de r utate, crescînd zi de zi i înaintînd spre celelalte vîrste coapte; aceasta arat c se cuvine ca omul, pe zi ce trece, s creasc în poc in i în cunoa terea lui Dumnezeu. De asemenea, necunoscînd înc binele sau r ul, arat c nu face nim nui nici bine, nici r u. Dar celelalte vîrste s nu imite mintea** prunciei, ci ner utatea ei, dup cum ne înva Apostolul: ÄS nu fi i prunci la minte, ci în ner utate fi i prunci" (I Cor. 14, 20). 88v De aceea f -te prunc cu ner utatea, iar la minte, ca i pruncul, în fiecare zi s cre ti i s te ajutorezi. A doua i a treia vîrst A doua i a treia vîrst , sau legarea florii vie ii omene ti este copil ria i a a-zisa adolescen , la care vîrst ajungînd omul, este ca i floarea: de se va lega la vreme bun , ea face road bun , iar de se va lega la vreme rea, face i road rea. A a i tu, deprinde-te de la aceste vîrste cu poruncile lui Dumnezeu, potrivit cuvîntului: ÄCa s dau celor f r de r utate agerime, la minte i copilului tîn r sim ire i în elegere" (Prov. 1,4). Pentru c în vîrst copil riei tale po i lega sau apuc turi i obiceiuri bune sau rele, iar cele pe care le vei dobîndi de copil le vei mo teni pîn la b trîne ea ta, la care se potrive te cuvîntul: ÄCele ce nu le -ai strîns la tinere e cum pofte ti s le ai la b trîne e?" ([îs.] Sir. 25, 5). În vîrst copil riei tale vei înv a legea, iar în adolescen *** te vei deprinde cu înv tura mult , în copil rie vei înv a s supor i educa ia, iar în tinere e vei dobandi minte
* Cf. Petri Berchorii, Reductoritim morale, t. I I , I I I , c. I I I , De infantia: Sicut dicit Constantinus [In Pantechni], lib. 3, cap. 34: Infans noviter natus est iuvenis noviter ad veligionem vocatus, vel peccator noviter ad poenitentiam adductus, vel praelatus noviter ad dignitatem promotus. ** , aci i în rîndurile urm toare *** = Ut. Äîn tinere e", gre it în loc de Äadolescen ",tinere ea fiind vîrsta a patra

i înv tur i cu toate c nu vei putea pricepe lucrurile deplin i cum se cuvine, totu i, legînd rod la vreme potrivit , cu timpul vei mînca acel rod copt i dulce, adic punînd temelie adînc i groas , vei zidi pe ea un palat mare, înalt i frumos. Aceasta dar este datoria p rin ilor fa de copiii lor, ca sf tuindu-i i educîndu-i s le pun temei înv tura Sfintelor Scripturi, nu cumva s se întîmple ca omul s r mîn ca animalul, iar cel viu ca mortul, c ci st scris: ÄAcesta se sfîr e te cu cei neînv a i" ([Prov.] 5, 23). Dac vei c uta, vei g si multe scrieri sfinte, sau altele demne de cinste i de crezare despre copiii binecrescu i i educa i, care s-au deprins cu legea lui Dumnezeu. Ace tia, de i fiind de vîrst frageda, la minte s-au dovedit asemenea celor b trîni. A a au fost cei trei copii Anania, Azaria i Misail, împreun cu tovar ul lor Daniil; David, care era cel Ämai mic dintre fra ii s i i mai tîn r în casa tat lui s u" [Ps. 151, 1], care a fost uns rege de c tre prorocul Samuil, iar pe uria ul Goliat 1 -a ucis cu pra tia, salvînd poporul lui Israil; apoi fiul s u Solomon, care de copil a întrecut pe to i oamenii în în elepciune; tot a a cei apte fra i Maccabei, care p zind pov uirea mamei lor i urmînd-o, n-au ascultat de tiran i, negustînd carne de porc, au respectat legea i n-au vrut s tie de foc i moarte; dar de care s - i pomenesc mai întîi? Tot acolo vei g si mul i, nenum ra i, care la fel ca ace tia în vîrsta copil riei fiind, au ar tat i au s vîr it nenum rate fapte b trîne ti i demne de iaud . Iat cum cinstita înv tur i-a transformat pe ei, care aveau chip* de om , în [oameni cu] minte îngereasc . Dimpotriv , copiii needuca i i nestruni i, din chip omenesc se schimb în [oameni cu] minte dobitoceasc . C ci s tii bine c omul se deosebe te de animalele nera ionale prin minte i prin înv tur ; lipsindu-i acestea, omul devine mai r u chiar i decît animalele patrupede. Cu aceasta se potrive te foarte bine cuvîntul unui poet persan, care a zis: ÄPrin ra iune** omul este mai bun decît animalul; dar animalul se arat mai bun decît omul dac omul nu socote te*** drept i nu gr ie te drept"****. Iar dup cugetarea aceasta vezi ce spune i Prorocul: ÄDuhul a oprit minciuna" (Mih. 2, 11), adic este preferabil a muri decît a spune minciuni. VERS Crescînd needucat copilul mic animal se socote te, Iar cînd a devenit b rbat bou mare se nume te.

* = ..chip", Äform ", Äaparen ". ** = Äpartea cuvînt toare", Äfacultatea gîndirii". *** ,. **** Saadi, Gulistan, prefa a: ÄDoar prin grai deosebire-i între om i dobitoc,/ dar te-ntreceacesta dac adev r nu spui de loc" (trad. rom. cit., p. 22).

C ci lipsind înv tura i pov uirea, nu numai în vîrsta copil riei, ci chiar i la b trîne e, tot animal se va chema omul i se va asem na cu animalele nera ionale. Pentru copiii needuca i i nedisciplina i ai un frumos exemplu în copiii aceia care, pentru c i-au b tut joc de prorocul Elizeu, au fost sfî ia i de ur i (vezi IV Imp. 2, 23). Iar pentru copiii educa i, care au drept p zitori pe îngeri, vezi la Matei întreg capitolul 18 i mai ales versul 10. Vîrsta a patra A patra vîrsta, sau rodul de curînd legat al vie ii omene ti este tinere ea, care este ca un fruct a c rui calitate ca dulcea sau am real nu s-a stabilit înc , de aceea trebuie s fie bine p zit i nev t mat p zit , ca nu cumva s se întîmple s vin gîndacul s -1 strice, sau p ianjenul s -1 înv luie cu pînza, c ci cît de pu in l-ar strica, greu va mai ajunge la dulcea a i la gustul ce urma s aib cînd se coace. Tot a a, tîn rul la toate trebuie s ia seama i de toate s se p zeasc , deoarece are du mani mai mul i la aceast vîrsta decît la alta. Mai întîi, pentru c aceast vîrsta este îns i vîrsta tinere ii, care este oarecum r t cit i nea ezat . În al doilea rînd, la aceast vîrsta sîngele este mai abundent, adic poftele sporesc cu prisosin , fiind mai numeroase i mai puternice decît la celelalte vîrste, de care trebuie s ne p zim foarte mult, cum ne înva Apostolul: ÄDe poftele tinere ti fugi, urmeaz dreptatea, credin a, dragostea i pacea" (II im. 2, 22). Tot a a, Ecleziastul (1,9) ne înva c în tinere e trebuie s lu m seama la faptele noastre: ÄVesele te-te, tinere, în tinere ea ta, i s se simt bine inima ta în zilele tinere ii tale, i umbl neprih nit în c ile inimii tale, iar nu dup privirea ochilor t i, dar s tii c pentru toate acestea te va duce Dumnezeu la judecat ". Iar cum trebuie s se comporte tinerii în via ne înva Apostolul (vezi [I] Tim. 2, 6). i niciodat s nu te bizui pe sfatul tinerilor, c ci adu - i aminte i gînde te în ce stare a ajuns Roboam respingînd pova a b trînilor i urmînd îndemnul tinerilor (cite te istoria la III împ. 12). Virsta a cincea A cincea vîrst sau maturitatea fructului vie ii omene ti este b rb ia, care, ca o poam împlinit i coapt , r mîne neschimbat un timp anumit, avînd acela i gust. A adar, omul ajungînd la vîrsta b rb iei, trebuie s fie întru totul dulce, întreg, matur, ca nu cumva s semene cu unele fructe care pe dinafar le vezi coapte i ar toase, dar mu cîndu-le afli am real i gust otr vitor. Tot a a, vei g si i alte poame, care dup coaj par întregi i neatinse arat , dar în untru sînt putrede i stricate; adic s nu i se întîmple, ca ajungînd la vîrsta b rb iei s ai trupul voinic, iar sufletul tic los, sau trupul frumos i s n tos, iar sufletul urît i bolnav. Mai gînde te-te i la faptul c , de vreme ce la trup e ti puternic i tare, voinic i vrednic, cu cît mai mult se cuvine s fii mai puternic, mai tare, mai voinic i mai vrednic la suflet? i s mai tii c atunci cînd e ti mai puternic va veni i un du man mai tare împotriva ta, i c împotriva celui tare i mai mult se înt re te du manul, în aceast vîrst a lumii, care este a diavolului, te vei

împotrivi lui ca un b rbat, i el va fugi de la tine. Aci se potrive te cuvîntul din cartea II împ. 10, 12: ÄÎmb rb teaz -te i fii tare i du r zboiul Domnului"; tot despre aceasta m rturise te i fericitul Pavel: ÄM lupt nu ca i cînd a lovi aerul, ci îmi biruiesc trupul i îl supun robiei" (I Cor. 9, 26 [-27]). i, oare, cine este b rbatul des vîr it i deplin? Este acela pe care îl laud David zicînd: ÄFericit b rbatul care n-a umblat în sfatul necredincio ilor i în calea p c to ilor nu a stat i pe scaunul uciga ilor n-a ezut, ci în legea Domnului a fost voia lui, i la legea lui va cugeta ziua i noaptea" (Ps. 1,1). Despre necazurile care se întâmpl în lume omului ce se g se te la vîrsta acestei vie i Iat întîmpl rile care încearc sau, cum ar spune cineva, încearc i înva trupul la vîrsta aceasta a vie ii omene ti: Prima întâmplare: sl biciunea, adic boala În privin a acestei încerc ri s ii seam c o vedem de multe ori încercîndu-i nu numai pe cei p c to i, dar chiar i pe cei drep i. Dar s tii c pe cei drep i îi încearc pentru a-i face mai drep i, iar pe cei p c to i ca s -i întoarc de la nebunie, adic de la p cat. i aceasta s tii c se întîmpl din marea mil i marea bun tate a lui Dumnezeu fa de om, Äc ci pe cine Dumnezeu îl iube te îl ceart ", zice Solomon (Prov. 3, 12), mai ales c Äboala i sl biciunea sînt mustrarea p catului", precum m rturise te Sfînta Scriptur (Ex. 15, 26; Lv. 26, 16; Dt. 7, 15 i în multe alte locuri). De aceea, cînd i se întîmpl s te îmboln ve ti i s cazi în sl biciune, mul ume te-i lui Dumnezeu i socote te c sl biciunea i s-a dat ca s - i vindeci r nile p catelor tale. i vezi Sfintele Scripturi, în care vei afla cum i în ce fel au îndurat chinurile drep ii i ale ii lui Dumnezeu, i cum sl veau ei numele lui Dumnezeu mul umind pentru bolile care îi n p deau (caut la Gn. 49; Dt. 31, [6]; I împ. 12 i în multe alte locuri). De asemenea, pentru puterea de a suferi i marea r bdare a sfin ilor i despre numeroasele strîmtor ri i chinuri care veneau asupra lor (vezi i Gn. 12, 14²15; Iov 1, 20; Mt. 5, 39; Rom. 5, 3 ; I Tim. 6, 11; Iac. 5, 7 i în multe alte p r i). Dar mai socote te i aceasta c atunci cînd e ti bolnav trupe te trebuie s fii cît se poate de s n tos la suflet, c ci de vor muri odat i trupul, i sufletul, înseamn c tot odat vor i pieri, iar dup aceea nici via , nici t m duire nu mai r mîne. Deci ia aminte totdeauna ca, atunci cînd e ti bolnav la trup s fii s n tos la suflet i, murind cu trupul, s fii viu cu sufletul, mai ales c celor vii cu sufletul le este pl cut moartea, c ci Äcinstit este înaintea Domnului moartea cuvio ilor s i" (Ps. 115,15), iar în eleptul zice: ÄN dejdea lor este plin de nemurire" ([în . Sol.] 3, 4). De asemenea, socote te i ia aminte i la exemplul urm tor: dac atunci cînd te îmboln ve ti trupe te cau i s dobînde ti vindecarea bolii tale i s n tatea trupului t u cu doctori i cu leacuri i te lup i s o afli în toate chipurile, cu atît mai mult cînd te tii cu sufletul în boala p catului ² care e de o mie de ori mai cumplit decît aceea a trupului ² i cînd te vezi în culcu ul p catelor, e ti dator

s te îngrije ti i s te ostene ti cu doctori duhovnice ti i cu leacuri spirituale, pentru s n tatea i t m duirea lui. Cînd vei muri suflete te vei muri pe vecie i nu mai vezi învierea, a a cum m rturise te Prorocul. ÄNu vor învia necredincio ii la judecat , nici p c to ii la sfatul celor drep i" (Ps. 1,5), Äiar drep ii tr iesc în veci i la cel Preaînalt este partea lor" [în . [Sol.] 5, 16). A doua întîmplare: robia O a doua întîmplare sau a doua încercare este robia sau închisoarea, care i ea este o mustrare i [un semn al] iubirii lui Dumnezeu, dup cum te po i încredin a de la poporul israelit, pe care Dumnezeu, iubindu-1, cu atît mai des îl încerca. Mai apoi se vede aceasta i din împ r ia cre tinilor, acelora care mult s-au în l at i s-au m rit, iar din cauza trufiei lor [Dumnezeu] i-a supus sub jug i i-a împov rat întocmai ca pe boul care trage la plug. Iar aceasta a f cut-o din iubirea ce o are fa de neamul cre tinilor, c ci este învederat c Äpe cine iube te Domnul îl ceart " i îi d i îi arat asemenea mijloace pentru iertarea p catelor sale. Mai ales c i se cuvine cre tinului s fie rob, iar nu împ rat, pentru ca fiind aci rob, s împ r teasc în veacul ce va s vie. De aceea, aflîndu-te rob i întemni at cu trupul, p ze te-te ca nu cumva s fii rob i întemni at i cu sufletul; deoarece trupul, aflîndu-se în robie omeneasc , poate avea sc pare i iertare, dar sufletul, r mînînd în robia diavolului, nu are sc pare i nici iertare, mai cu seam din clipa în care se va desp r i de trup. Aceste robii i închisori lume ti î i sînt deci exemple i înv turi despre cele viitoare, iar tu, dac nu po i îndura încercarea acestei robii i închisori lume ti, cum vei putea s înduri robia diavolului i ve nica temni a iadului? Dac cele vremelnice sînt grele i nesuferite, cu cît vor fi celelalte mai de nesuferit în ce prive te greutatea i gustul? i, dimpotriv , cu cît vor fi mai incomparabile binele, slava i împ r ia celor drep i, fa de r ul, ocara i robia celor p c to i. VERSURI OPUSE Pedepsele- i vor fi neîncetate, Pentru c -n iad nu va fi libertate; Dar despre tine ce ai de gr it, Omule drept? Pururea fericit. A treia întâmplare: s r cia Cea de-a treia întîmplare ce apas via a este s r cia, care se afl în mijlocul necazurilor în irate mai sus. Prin ea milostivul Dumnezeu pune la încercare credin a i inten ia nu numai a p c to ilor, ci mai ales a cuvio ilor i drep ilor s i. i po i lua exemplu de la dreptul i neprih nitul Iov, dup cum se arat în istoria sa, pe care, dîndu-1 Dumnezeu în mîinile du manului comun, diavolul, pentru a1 încerca, de unde diavolul socoteai c o s -1 vat me în vreun fel oarecare i c o s -1 abat de la credin a lui, el (o, de trei ori fericitul!) cu cît i se mic ora averea, cu atît îi sporea credin a, i pe cît i se împu ina trupul, pe atît i se îmbog ea sufletul; Iov, care, oricîte chinuri a r bdat de la du manul comun al neamului

omenesc, diavolul, atît în ce prive te avu ia, cît i trupul s u, toate le-a îndurat cu mul umire i le-a primit cu smerenie, zicînd: ÄGol am ie it din pîntecele maicii mele, gol m voi întoarce; Domnul a dat, Domnul a luat, precum a g sit de cuviin Domnul, a a s-a f cut. Fie numele Domnului binecuvîntat!" (Iov. 1, 21). Deci i tu prime te i îndur cu bucurie încerc rile trimise de Dumnezeu, c ci Dumnezeu, fierbîndu- i trupul în cuptorul s r ciei, î i limpeze te sufletul i i-1 cur de necur iile ce are; pentru c zice Domnul: ÄTe-am încercat i te-am ales din cuptorul s r ciei" (Is. 48, 10). De asemenea, dup r bdarea pe care o vei ar ta cu mul umire, f r s roste ti cuvînt de blasfemie împotriva lui Dumnezeu, dup cum lui Iov toate cele pierdute i le-a dat îndoit, i ie îndoit î i va da. Dar socote te i aceasta: dac s r cia trupului este un lucru atît de urît i de nimic, cu cît mai mizerabil va fi tic lo ia sufletului? Iar dac e ti s rac cu trupul, se cade s fii bogat cu sufletul, i dac dore ti s fii bogat i avut cu trupul, cu cît mai vîrtos i se cade s cau i bog ia i avu ia sufletului i, g sind-o, s-o p strezi i s nu o p r se ti nicidecum? Mai socote te înc : dup cum în lume i se întîmpl ca din mare bog ie s cazi în s r cie ² i cît te str duie ti s nu i se întîmple aceasta! ² tot a a, nici cu sufletul s nu te la i s cazi cu totul din credin a ta cea tare. i dac te str duie ti s - i îmbog e ti trupul, s -1 îmbraci cu haine i s - i saturi pîntecele, cu cît mai mult i se cade s - i îmbraci sufletul cu haina drept ii i s -1 saturi cu orice cuvînt al lui Dumnezeu? ÄC ci sufletul este mai de pre ", zice poetul.* A asea vîrst A asea vîrst , sau cea în care începe s se vestejeasc fructul vie ii omene ti, este a c runte ii; atunci, ca i poama care începe s se vestejeasc i s putrezeasc i dintr-o parte i dintr-alta, i zi de zi tot spre putrezire merge, tot a a i via a omeneasc , dup ce atinge culmea i treapta cea mai de sus, nu mai poate g si loc sau c rare ca s tind i s se abat aiurea, ci tot spre sc dere înaintînd, trebuie s se întoarc în punctul de unde a pornit; adic o dat ce a ie it din p mînt, în p mînt trebuie s se i întoarc , i din locul de unde a fost luat, tot acolo s revin . A adar, prietene, ce socoti i de ce tot alergi întrebînd? Iat , i sau ar tat vestitorii; iat , i-au venit soliile! Iat , i-au r s rit fire albe pe cap i-n barb ! Iat , au început s - i sl beasc genunchii i s se plece spre p mînt! Iat , i s-au muiat alele! Iat c în lor de doi ochi î i trebuie acum patru! Iat , puterea organelor tale trupe ti te las ! Iat c cele patru stihii ale tale au început s se confunde adesea între ele i n-ai cum s le împaci i s le lini te ti! De aceea chiar dac pîn acum nu i-ai adus aminte de moarte i nu te-ai l sat de pl cerile trupului i ale lumii, cel pu in acum las -te i adu- i aminte de sfîr itul t u; c ci dac vîrstele anterioare te îndemnau spre nebuniile lume ti, aceasta îns începe s - i arate smintelile celorlalte vîrste vrednice de ur .
* Cp. Nam praetium pars haec corpore majus habel, A. Wisso watius, Stimuli virtutum, 1 (Divanul III, 1).

A adar, de vreme ce ai început s scazi în ce prive te puterea trupului, începe s

cre ti în ce prive te puterea sufletului! De vreme ce ai început s îmb trîne ti cu trupul, începe s întinere ti cu sufletul! Î i sl be te trupul? Înt reasc - i-se sufletul! C ci dac te înstr inezi de trup, nu este ru inos s te înstr inezi i de suflet? Dac vezi c trupul t u va muri, de ce la i s - i piar i sufletul? Dac vezi c vei fi surghiunit din lumea aceasta, de ce s nu dobînde ti lumea cealalt ? Din moment ce te vei desp r i de mo iile i bog iile acestea, de ce, avînd s te stabile ti în alt parte, nu- i preg te ti casa i comorile? Iat c în scurt vreme vei cunoa te ceea ce nu ai putut cunoa te i tu n-ai nici un folos; vei pricepe ceea ce n-ai priceput i tu nu cî tigi nimic. Se cuvine deci s cuno ti aceast vîrst , întocmai ca pe o poam , adic un m r sau o par , pe care cînd o vezi c putreze te într-o parte, este limpede c nu dup multe zile va putrezi în întregime. A a încît nu vei mai putea s-o m nînci, ci numai s-o arunci. De aceea, cu cît începi mai mult s îmb trîne ti, cu atît mai mult începe i s te îngrije ti de sufletul t u i s -1 înnoie ti prin fapte bune. Vîrsta a aptea A aptea vîrst sau totala putrezire a poamei vie ii omene ti este adînca b trîne e. Ai ajuns a adar la adinci b trîne e? Ai ajuns la moarte! i cu toate c la alt vîrst , mai tîn r , nu se tia cînd vine moartea, la vîrst aceasta ea este mai mult decît tiut , i parc ai vedea-o înaintea ochilor. i precum poama, dac a putrezit în întregime, nu mai este bun decît de aruncat, tot a a, ajungînd la adînca b trîne e, nu- i mai r mîne alt leac decît s mori. Dar s mai tii c atunci cînd trupul nu mai are vindecare sau leac, sufletul are i leac, i vindecare. Cu ce? P r sind r ul i f cînd binele. Atunci, într-adev r, îmb trînind trupul, sufletul întinere te, a a c vei putea spune: ÄÎnnoi -se-va ca a vulturului tinere ea mea" (Ps. 102, 5). Acum, deci, ia aminte Äc moartea nu întîrzie" (Ecl. 14, 12) i socote te cam cîte ar putea fi zilele vie ii noastre; c ci cît de mult ar tr i cineva, tot prea scurt i se pare via a, dup cum s-a scris: ÄDiminea a trece ca iarba; diminea a va înflori i va trece, seara va c dea, se va vesteji i se va usca" (Ps. 89, [5] -6). i cu toate c cei optzeci sau o sut de ani par mul i în ochii oamenilor, cel ce st ruie în contemplarea lui Dumnezeu tie c prin faptele lor rele mul i î i pierd anii lor. De aci m rturise te [Scriptura]: ÄO mie de ani în ochii t i, Doamne, sînt ca ziua de ieri care a trecut" (Ps. 89, 4). A adar de vreme ce tii c desf t rile acestei lumi i pl cerile vremelnice nu au nici un temei i nici vreo stabilitate sau t rie (iar de nu tii acestea afl -le), las -te de ele, fugi i dep rteaz -te de ele, precum se zice: ÄCine îmi va da aripi ca ale porumbelului, i voi zbura, i m voi odihni?" (Ps. 54,7); i fugi în mun i Äc ci p c to ii au întins arcul" (Ps. 10, 2). F bine i am nun it socoteala tuturor lucrurilor i a întregii întinderi a lumii. Nu t g duiesc, într-adev r, c dup socoteala omeneasc lumea aceasta pare s fie mare i întins ; dar cît de mare este m rimea lumii înaintea ochilor lui Dumnezeu frumos arat Augustin cînd spune: ÄMai mic este întreaga

lume în ochii lui Dumnezeu decît un strop de ap fa de întreaga mare". Numai atîta pare, deci, întreaga lume dup socoteala în eleptului, adic a sufletului, care urmeaz pe Dumnezeu. De aceea o dat ce sufletul este partea mai mare, socoteala lui se cuvine s se adevereasc , i precum socote te el, a a s fie. i de vreme ce el este ve nic iar trupul vremelnic, sufletul trebuie îngrijit, ferit i îndrumat, trebuie s fie tîn r i s se men in s n tos Pentru tihna sufletului ca un rob trebuie deci s se osteneasc i s se nevoiasc trupul, precum frumos zice poetul: ÄCa s fii s n tos cu sufletul, trebuie s rabzi i fierul i focul"*, adic de se va chinui trupul, se va lumina sufletul, de - i vei osteni trupul, î i vei odihni sufletul, de- i vei pierde i nimici trupul î i vei afla i- i vei cî tiga sufletul; cu alte cuvinte, vei lep da împ r ia acestei lumi i vei lua slava cea ve nic . În ce fel? Ab tîndu-te de la r u i f cînd binele. i cînd anume? Cînd va s l lui frica de Dumnezeu în inima ta, a a cum e scris: ÄFrica de Dumnezeu ur te nedreptatea" (Prov. 8,13). i unde? În lume i în via a aceasta, în aceast scurt perioad de timp. Ab tîndu-te deci de la r u, tu urmeaz cur ia, care are mare i mult putere i întotdeauna biruie te, dup cum m rturise te Apostolul: ÄCredin a în toate folose te" (I Tim. 4, 8). S-au terminat vîrstele tale, s-a terminat cu ele i via a ta. Dup acestea i-a sosit sorocul, i-a sunat ceasul; [nu mai po i] umbla deoarece i s-a scurtat pasul. A adar, fii gata i nu te mîhni, nici te întrista, pentru c milostivul Dumnezeu face aceasta spre binele i spre folosul t u i vrea s zideasc , s înt reasc i s înnoiasc aceast cas veche, putrezit i risipit a sufletului t u. El î i spune: ÄVino, i î i voi da l ca , slav i cinste, pe care în casa ta de mai înainte nici nu le-ai v zut, nici nu le-ai auzit, pe care i le-am preg tit înainte de a te pl zmui". A adar, tu, o, trupule putred, care e ti ca o poam putred [spune dac ] pîn nu va putrezi poama i nu-i va c dea s mîn a în p mînt, ar putea oare s r sar alta, i din putred s se fac iar i întreag i s se înnoiasc a doua oar ? Nu, ci trebuie s fie s dit din nou ca s r sar apoi alta i, odr slind multe ramuri, s creasc . Tot a a este deci nevoie ca fiecare trup s moar i s putrezeasc , pentru ca s se poat scula i s învieze la a doua venire cea cu slav i putere a domnului nostru Iisus Hristos. Atuncea se vor deschide c r ile vie ii, se vor pune scaunele, se vor a eza divanele judec ii; atuncea se va înf i a i se va da la iveal tot trupul (acolo nu se afl loc ca s se ascund sau s se acopere careva). Atunci dreptul i ve nicul împ rat al neamurilor va judeca neamurile de la începutul veacului, i pe fiecare îl va r spl ti dup faptele sale. Pentru învierea mor ilor, adic prefacerea în slav pe care urmeaz s o capete trupul, m rturisesc Sfintele Scripturi (vezi IV Ez. 2, 16; Iov. 14, 13 i 19, 26; Is. 26, 19; Iez. 37, 1 i 9; vezi i Noul Testament la Mt. 22, 23 i 31; Le. 20, 35; Io. 5,
* Cp. Ut corpus redimas, ferrum patieris et ignes, A. Wissowatius, Stimuli virtutum, 25 (Divanul, III, 25).

21 i 28; Fa. 24, 15; I Cor. 15; Col. 3, 4; Apoc. 20, [12]. Iar pentru dreapta i nep rtinitoarea judecat pe care urmeaz s o fac Domnul nostru Iisus Hristos la sfîr itul veacului, vezi în Vechiul Testament: I Imp. 2, 10; Ps. 95, 23; îs. 2, 10 i 19 i cap. 13, 4 i 6; Ier. 30, 13; Dan. 7, 9; iar în Noul Testament cite te: Mt. 12, 36 i 13, 41 i 49; Mc. 13, 26 i 27; Le. 17, 24 i 30; Rom. 2, 5 i 16; Evr. 9, 27; II Pt 3, 10; Apoc. 1, 7. Pîn aici am ar tat de ajuns relele i nestatorniciile lumii i lucrurilor sale dintru început, precum i mincinoasele ei st ri i prefaceri. De asemenea, am înf i at cuvintele spuse mai înainte i ar tate lumii de c tre în elept ca fiind adev rate m rturii, f r gre al i demne de crezare, prin martori credincio i, în care nu exist minciun , pentru c ei n-au gr it de la ei, ci au înv at cele cu care i -a luminat Sfîntul Duh i au rostit cele în care Sfîntul Duh i-a înt rit i au slujit precum le-a poruncit, nimic altceva de prisos sau exagerat negr ind sau f cînd de la ei. Iar motivul pentru care am adus aceste m rturii a fost acel cuvînt al Lumii, adresat în eleptului în Cartea I, 68, c nu doi, ci m car un martor îi cere, l udîndu-se c spusele i afirma iile ei sînt adev rate, iar cele ale în eleptului basme. Iat dar c în eleptul, r scolind adîncurile i comorile nenum rate ale Sfintelor Scripturi i aflînd ni te martori i m rturii ca acestea, le-a înf i at drept dovad c lumea a gr it mincinos, i într-adev r a biruit-o cu osteneala sa. Îns oricîte dispute i certuri au avut Lumea i în eleptul, adic Trupul cu Sufletul, i oricîte chinuri i sup r ri a îndurat în eleptul de pe urma de artelor l tr turi ale lumii, el, ca un des vîr it în elept i pe deplin cunosc tor, i -a adus aminte de cuvîntul fericitului Pavel, vasul binecuvînt rii, pe care 1-a l sat scris în Epistola I-a c tre corinteni 14, 33, Äc Dumnezeu nu este al neorînduielii, ci al p cii"; i iar i [ i-a adus aminte] c Lumea [adic Sufletul] duce Trupul spre pace i împ care, pentru ca, împ cîndu-se între ei, amîndoi s urmeze poruncile lui Dumnezeu i astfel întru toate s aib laolalt pace i iar i pace. Ce vei zice dar despre tine, o, pace? C e ti fericit ! Ce ve i zice voi, o f c torilor de pace? C v alege i partea bun i v îmbr ca i cu un titlu minunat, c ci sînte i numi i fii ai lui Dumnezeu, dup cum însu i Domnul m rturise te: ÄFerici i f c torii de pace, c ci ace tia fiii lui Dumnezeu se vor chema" (Mt. 5, 10). Pacea, dar, se face în trei chipuri i în trei faze. Întîiul chip ( i faz ) este ca s se împace omul cu sine însu i, adic trupul cu sufletul. Al doilea chip este s fie pace între fra i i între cei de aproape i s tr iasc în armonie, care pace se cheam vremelnic , adic pacea acestei lumi, i despre care propov duie te Apostolul: ÄS fim în pace cu to i oamenii" (Rom. 12, 48). Al treilea chip i faz a p cii este ca omul s aib pace i armonie cu Dumnezeu, care pace se cheam ve nic , adic cereasc , i se încheie prin leg mîntul credin ei i al botezului dintre Dumnezeu i om. Aceasta se cuvine s-o cau i mult i, g sind-o, s-o p ze ti, ca nu cumva s se întîmple ca stricînd noi iubirea cu Dumnezeu, s ne stric m pe noi în ine. C ci greu lucru

este s se certe sluga cu st pînul, deoarece se spune c Äeste drept a se supune omul lui Dumnezeu, i s nu se gîndeasc a i se împotrivi vreodat ziditorului s u" (II Mac. 9, 12). i dac este de l udat i de fericit pacea între fra i, între prieteni, între cre tini sau între necredincio i, cu cît mai fericit va fi pacea dintre Dumnezeu i neamul omenesc. De vreme ce pacea cu Dumnezeu este mai de pre i mai folositoare decît aceea cu oamenii, pacea cu oamenii fiind vremelnic , folose te pentru cele vremelnice, iar pacea lui Dumnezeu fiind ve nic , folose te pentru cele ve nice. Pentru c nu ca lumea, ci ca un Dumnezeu ne d pacea, precum el însu i m rturise te: ÄPace las vou , pacea mea dau vou ; nu precum lumea d , eu dau vou " (Io. 14, 27). Aceasta dar este dumnezeiasca pace pe care a cunoscut-o mai înainte Isaia (9, 7): ÄMare este st pînirea lui, iar pacea sa nu are hotar". A adar, în pacea aceea nu va fi stric ciune, turburare sau alt semn de dezordine, nici nu se va ivi alt învr jbitor, precum zice Prorocul: ÄNu va ridica neam asupra neamului sabia i nici nu vor mai înv a s se r zboiasc " (Is. 2, 4); i cum m rturise te Ioan: i va terge Dumnezeu toat lacrima din ochii lor, i nu va mai fi moarte, nici plîngere, nici vaiet, nici durere nu va mai fi" (Apoc. 21, 4). Aceast pace a d ruit-o Dumnezeu i p rintele celor credincio i, trimi înd pe unul n scut fiul s u pentru mîntuirea neamului omenesc. Pe acest unul n scut, fiu al lui Dumnezeu din preacurata Fecioara M ria i din Duhul Sfînt, v zîndu-L îngerii c se na te, cîntau împreun cu p storii: ÄSlav întru cei de sus lui Dumnezeu i pe p mînt pace, întru oameni bun învoire" (Le. 2, 14). Cheltuind pu intel timp pentru aceste trei chipuri i locuri ale leg turii p cii, repet iar i, pu intel timp, sîrguie te-te s le cite ti i s le verifici în cele ce urmeaz , adic în cartea a treia, care, privitor la p r ile mai sus însemnate, cuprinde cele 77 capitole [ale lui Andrei Wissowatius]. Este lucru tiut i v dit c acestea î i pot fi de mare folos atît suflete te, cît i trupe te, în via a aceasta, ca i în cea viitoare. Deci sîrguie te-te s nu te opre ti la jum tatea c ii, ci alearg f r de piedic , pentru ca s ajungi la cap tul drumului.

SFIR ITUL C R II A DOUA

DESPRE PREAFERICITA PACE DINTRE LUME I ÎN ELEPT, SAU DINTRE TRUP I SUFLET, I DESPRE ÎNCHEIEREA* I STATORNICIREA P CII CELEI TEMPORALE I CELEI VE NICE DINTRE ELE. DE ASEMENEA, DESPRE BUNA OCÎRMUIRE A LUMII PREZENTE I A CELEI VIITOARE.

C A R T E A A T R E IA (în 77 capitole)**

De vreme ce omul este n scut în lumea aceasta i vie uie te laolalt cu cele temporale, vitejia i vrednicia lui este ca în anomaliile i neorînduielile acestui veac s se afle în pace cu cele p mînte ti, ca i cu cele cere ti, cu cele spirituale, ca i cu cele corporale, cu oamenii, ca i cu Dumnezeu, i s afle repaus în lini tea limanului sufletului s u. i pentru c diavolul, du manul neamului omenesc, obi nuie te s aduc i s pun în mi care necontenit conflictele, du m niile i certurile, mai ales între suflet i trup, pentru biruirea acestui cumplit vr jma i potolirea grabnic a luptelor i a vr jm iei i pentru buna împ care i în elegere a celor temporale cu cele ve nice, prin capitolele mai sus men ionate vei reu i s dobînde ti o cale bun i s te conduci frumos [în via ].

* **

. = Äarticole".

PRECUVÎNTARE LA ÎNCHEIEREA FERICITEI P CI Oricine este om cu adev rat, adic oricine este vrednic s se spun despre el c se conduce cu mintea întreag *, este u or s cunoasc i s m rturiseasc cum c omul dore te i caut [s parcurg ] bine, fericit i tihnit perioada vie ii i s evite i s urasc ce este r u i urît. C ci pentru a tr i cineva feric it nu trebuie s tr iasc r u i necugetat, ci bine i cu cinste. i chiar cei mai mul i [dintre oameni] care nu sînt înc obi nui i, adic deprin i cu încercarea - i nu numai ei, ci oricine li se aseam n - va voi i va dori s se lepede i s se scuture de obiceiurile rele i de p cate i s dobîndeasc i s se îmbrace cu virtu ile. Pentru aceasta trebuie s tie mai întîi cauzele care îl împing i îl îmb rb teaz pe om c tre virtu i i care îl împiedic i îl înfrîneaz de la r utate. De asemenea, trebuie s cunoasc mijloacele i procedeele care îl ajut în aceast lupt bun pentru a putea urma ac iunea lor des vîr it . În acest scop, i eu, gîndindu-m înc mai demult la ni te astfel de lucruri, le-am cules din diferite locuri [citate potrivite], unul cîte unul; iar acum, ajungînd la vîrsta în care m aflu, cugetînd din nou la acelea i lucruri, am vrut s le însemn i în scris. Cum c ele sînt folositoare este v dit, dar eu m -am gîndit i la cele viitoare, c ci ele au putere s dea înv tur sufletului, s -1 înt reasc i s -1 îndrume spre cultivarea celor drepte i cinstite, care pot face din mun i esuri i din v i cîmpii, i s calce în picioare chiar i s biile cele ascu ite. Iar dintre aceste [lucruri] voi însemna în scris m car cîteva, dac nu pe toate, pentru c i acelea pot în diferite chipuri s zdruncine i s pun în mi care pe feluri i oameni. Lipsa de înv tur i ignoran a lucrurilor u or de cunoscut, sau lipsa de minte i de socoteal a oamenilor sînt cauzele multor rele, de pild , a p r sirii virtu ii i a dobîndirii r ut ii sau p catului. Se cuvine decisa se înceap cu o înv tur oarecare, dup care sa nu lipseasc nici con tiin a cea bun . A adar, ignoran a le este proprie acelora c rora li se pare c tiu mai mult decît trebuie i se laud c cunosc i în eleg nenum rate lucruri. În realitate i dup cum se întîmpl , cei mai mul i nu se cunosc nici pe ei în i i, nu cunosc nici lumea, nici cele din lume, nici pe Dumnezeu, nici voia lui, nici virtutea, nici r utatea, nici scopul i rezultatul acestora, nici chiar propria lor fericire. De aceea ar fi mult mai potrivit s strige cineva: ÄO, minte oarb a oamenilor! Vai ie, s raca i lipsita de lumin !" ** i pentru c vorbesc despre oameni, nu m uit nici pe mine, pentru c tiu c i eu sînt unul dintre cei mul i. Ci, dup cum a spus cineva: ÄM sîrguiesc i întreb ce e cuviincios i adev rat, i tot în aceasta st rui"***. Deci în felul acesta doresc s -i fac i pe ceilal i apropia i mie.
* « = Äcu creierii întregi". ** Lucretii, De rerum natura, II, 14. *** Horatii, Epist. I, 1, 11

DESPRE ÎNCHEIEREA P CII CAPITOLUL I 1. Cunoa te-te pe tine însu i Pentru dobîndirea virtu ilor este necesar mai întîi în elepciunea, adic acea aplecare a min ii c tre lucrurile ce trebuie cunoscute dup adev r i drept judecate, care sînt deci vrednice de luat în seam . Iar pentru c omul nu are nici un alt vecin mai bun i mai apropiat de el decît pe sine însu i, se cuvine ca mai întîi s se cunoasc pe sine, precum spunea cîndva unul dintre cei apte în elep i ai Greciei, Tales din Milet: ÄCunoa te-te pe tine însu i"*. Pentru c dup cum celor ce tiu orice lucru le pare u or de îndeplinit, tot a a, celor ignoran i li se pare greu de înf ptuit. ÄAceasta este i cauza neorînduirii i ignoran ei lor", dup cum a scris Lactan iu (I, 1) **. De aceea omul s se cunoasc pe sine nu numai cu tiin a omului exterior, adic a trupului, ci i a omului interior, adic a sufletului, ca i a celor cuprinse în suflet, Äaceasta fiind o parte mai pre ioas decît trupul"***. Iat dar c este necesar s cunoa tem Äce sîntem i pentru ce fel de vie uire am fost n scu i, ce rang ne-a fost dat, ce ne-a poruncit Dumnezeu s fim i de ce parte am fost rîndui i în cele omene ti. Despre care, afl "****. Omul trebuie s cugete i s gîndeasc atît la demnitatea, cît i la lipsa de demnitate [a firii] sale; m refer la acea demnitate, de pild , prin care întrece toate celelalte [fiin e] de pe p mînt; în primul rind pentru c are spirit ra ional, adic minte, pentru a cunoa te cele adev rate i a alege cele bune, în chip des vîr it liber - un lucru dumnezeiesc i ceresc - pentru ca s se serveasc de aceste calit i i însu iri ale lui la practicarea virtu ii, iar nu a r ut ii, i pentru ca s nu le corup i s nu le pîng reasc prin josnicia lipsei lui de demnitate; ci totdeauna s f ptuiasc lucruri vrednice de partea cea dumnezeiasc din el, ca nu cumva, om fiind, s duc o via animalic . Pentru aceea îi i asemuiesc Sfintele Scripturi pe oamenii care nu tr iesc potrivit ordinii umane cu cîinii, porcii, lupii i cu alte animale necurate. i ar trebui s ne fie ru ine ca, oameni fiind, s fim asemenea animalelor, ca s nu ni se spun i nou : ÄOare nu v cunoa te i pe voi în iv ?" (II Cor. 13, 5). Pe de alt parte, omul trebuie s cugete la pu in tatea i la nevrednicia sa [adic la faptul] c e mare dep rtare de la el pîn la Dumnezeu nu numai ca loc al locuirii sale, ci i ca putere a naturii sale. Pentru c el este o f ptur (mult mai prejos decît îngerii) pl smuit din rîn i din tina p mîntului, i este purt tor de trup, care - de i însufle it cu suflare dumnezeiasc - este muritor, neputincios, încurcat i ap sat de multe lipsuri i nenorociri.
* Diog. Laert. I, 40. ** Lactantii, Divinarum institutionum, lib. I: De falsa religione, 1. *** Cp. A. Wissowatius, Pietatis sectandae rationis, în Stimuli virtutum, p. 161. **** Per i, Satyra III, 67 - 68 ; 71 - 73.

De aceea, s nu se socoteasc pe sine mai mult decît este i s nu se mîndreasc , îngîmfîndu-se de de ert ciune, ci s cunoasc doar ce lucru zadarnic i nenorocit este omul atîta vreme cît se bizuie pe cele omene ti. Dar tot el va fi prea puternic cu adev rat cînd î i va împlini cu în elepciune lipsurile; de aceea s cugete pururea: Äom sînt, nu Dumnezeu"*, i iar i: Äom sînt, nu animal". Pentru c partea lui cea mai josnic , adic trupul, îl tîr te pe om c tre cele p mînte ti i c tre p cate, r zboindu-1 cu o lupt l untric dus împotriva spiritului ra ional, a a cum obi nuiesc supu ii s vicleneasc i s se r scoale împotriva st pînilor lor. De aceea se cuvine s pui paz bun , cu mare socoteal , ca s nu îng dui supu ilor i celor ce se cuvine s fie supu i ie s se ridice deasupra ta i s nu-i la i s te biruiasc i nici s te la i tîrît de ace tia ca de ni te cai nest pîni i i f r frîu în r ut i i urîciuni necuviincioase. Socoteala dreapt i întreag s st pîneasc pofta cea p c toas , ca s nu cazi în iubirea de tine însu i, ci mai înainte de toate s fii i s devii bun; pentru c nu se cuvine s iubeasc cineva altceva decît binele. Trebuie deci ca fiecare s cunoasc am nun it caracterul naturii umane în genere i, pe lîng aceasta, obiceiurile i înclin rile pe care le-a dobîndit [el însu i]. C ci unul înclin spre veselie, altul spre am r ciune,unul spre îndr zneal , altul spre team , unul spre cruzime, altul spre milostivire, unul spre cucernicie, altul spre pizm , unul spre mînie, altul spre desfrînare i alte pofte rele, unul spre dragostea de bani, altul spre mîndria cea spurcat . ÄDeci fiecare s - i cunoasc înclinarea sa i s se arate judec tor foarte atent al s u însu i i al faptelor sale rele", dup cum scrie Cicero (De officiis, I) acolo unde zice**: ÄSf tuie te-te cu tine însu i i întreab -te: cine e ti?" De aceea, cînd te vei cunoa te pe tine însu i, împotrive te-te cu putere p catului pe care îl vei afla mai aproape de tine i cuget c adesea vei avea s te lup i cu acest vr jma l untric, care s-a obi nuit s se lupte cu tine; iar mintea s - i fie necontenit preocupat de chipul în care ai s te r zboie ti cu el. 2. Cunoa te pe Dumnezeu Dup cunoa terea de sine omul trebuie s urce de la treapta de jos la cea superioar , adic la cunoa terea lui Dumnezeu. i cu toate c Dumnezeu nu poate fi în eles de ra iunea omeneasc , dup cum nici propriul suflet omul nu i-1 poate în elege (de aici sînt da i pe fa necredincio ii, c ci t g duiesc cum c ar exista Dumnezeu), dar cum el neîndoios exist [omul trebuie] s cerceteze prin alte ra ionamente, pornind în primul rînd de la p r ile lumii; dar nu numai de la cele mai mari, ci i de la cele mai mici, ba chiar de la înse i membrele omului, care sînt cu me te ug orînduite spre scopuri i foloase f r gre ; acest obiect atît de bine întocmit arat c exist un maestru i ordonator cu în elepciune i cu o înalt putere. Acesta dar este Dumnezeu (vezi Ps. 19; Rom. I; În . Sol. 13). Dumnezeu e o esen spiritual i prea des vîr it , de aceea este ve nic i f r de început;
* Cp. Thomas a Kempis, Imitatio Christi III, LVII, 3. ** Eroare, deoarece pasajul din Cicero este cel precedent .

El este via , unic, atotputernic, într-atît încît orice vrea este în stare s duc la bun sfîr it, atot tiitor pîn acolo încît nimic din cele ce s-au f cut sau se vor face, oricît ar fi de ascunse, de la el nu se pot ascunde. Este prea bun, bucurîndu-se de virtute i ur te r utatea; preasfînt, preadrept, r spl tind fiec ruia dup faptele sale, împ r ind celor drep i bunurile cere ti, iar celor p c to i iadul; el este ca i soarele, nev zut îns , viind, gîndind i st pînind dup voia sa proprie,s l luind în cer, cîrmuind i f cînd pretutindeni rînduial prin razele Duhului trimis de la el. El singur este creatorul atît al acestei lumi, cît i al p r ilor ei i al celor care locuiesc într-însa. Pentru aceasta dar se cade ca Domnul i supremul cîrmuitor s fie m rit i sl vit de c tre creaturile sale ra ionale cu cuvenit i prea mare cinste, cu ascultare i cu slujb , întocmai cum ar fi m rit i sl vit de c tre ni te datornici. Epicur - de i în mod gre it t g duia crea ia i providen a - a socotit îns c [Dumnezeu] trebuie sl vit pentru m re ia firii sale*. Cea mai des vîr it cinstire i ascultare a lui Dumnezeu este urmarea poruncilor sale i, cît îi st în putin omului, s mearg pe urmele sale (vezi Pavel, fes. 5). Despre cunoa terea lui Dumnezeu noteaz c trebuie s tii i s cuno ti nu atît natura esen ei sale incomprehensibile, cît mai ales a voin ei sale, care ne este descoperit de el. Adic omul trebuie s tie ce cere Dumnezeu de la el i cum se cuvine s umble dup poruncile dumnezeie ti, care pentru aceasta i s-au dat prin fiul unul n scut al s u, Iisus Hristos. Iar dup acestea [s tie] ce vrea s fac [Dumnezeu] cu oamenii, adic celor care îl ascult s le dea f g duin a bun t ilor de nespus ale cerului, iar celor ce nu-1 ascult - urgia pedepselor de neîndurat (despre amîndou acestea vom vorbi am nun it mai departe). Oricine n zuie te s se apropie de Dumnezeu trebuie s cread c Dumnezeu exist i c este foarte darnic, adic milostiv fa de cei care-L caut (Evr. 11, 6). Dac sufletul va îmbr i a pe deplin aceast credin în Dumnezeu, va face s vrem din toat inima s -1 slujim, adic s deprindem prin fapte virtutea i cucernicia pe care el o vrea i ne-a poruncit-o. A adar, înva -te s -i placi lui Dumnezeu, c ci Äcel ce zice c pe Dumnezeu îl cunoa te, dar nu p ze te poruncile sale este un mincinos" (Io. 2, 4; Ier. 22, 15²16). necesar ca tu s te str duie ti s -1 cuno ti pe Dumnezeu nu printr-o cunoa tere teoretic , ci prin una practic , pentru c aceasta, adic cea practic , ne face s înaint m mai degrab decît cealalt în cunoa terea sa, i cunoscîndu-1 ne ajut s -1 iubim, ca i el s ne iubeasc pe noi. 3. Iube te pe Dumnezeu, binef c torul t u Binefacerile lui Dumnezeu pe care le-a d ruit din mil oamenilor trebuie s -i îndemne i s -i încurajeze pe ace tia la iubirea p rintelui i binef c torului lor, care i-a îmbr i at cu dragoste; c ci omul tr ie te pentru c are via i cele care tind spre men inerea vie ii, adic minte, ra iune i toate celelalte care provin de la
* Encheiridion, 31

Dumnezeu, me terul tuturor lucrurilor, de i unii acestea le-au atribuit naturii, i spunînd c natura aceasta are atît de mare în elepciune i putere, i-au schimbat numele, zicîndu-i Dumnezeu. Lucru pe care, între al i scriitori p gîni, 1-a cunoscut i Seneca, ale c rui discursuri Despre binefaceri merit s fie citite [De beneficiis], cartea IV, cap. III i celelalte capitole). Cu atît mai mult deci noi, cre tinii, în care a str lucit darul lui Dumnezeu, cunoscînd aceasta, trebuie s -1 iubim pe st pînul nostru cel binef c tor i de oameni iubitor din tot sufletul i din inim curat . Iar dragostea noastr trebuie ar tat lui Dumnezeu într-acest chip, f cînd lucrurile ce-i sînt pl cute i p zindu-i poruncile (vezi Io. 2, 3). Toate poruncile sale, chiar dac par foarte grele, s le urm m i s le ducem la bun sfîr it, iar cele de la care ne opre te el, chiar dac plac trupului nostru, s le lep d m i s ne înfrîn m de la ele, Äc ci darul mîntuitor al lui Dumnezeu s -a ar tat tuturor oamenilor, înv îndu-ne s ne lep d m de necredin i de poftele lume ti, s tr im în veacul acesta în cump tare, în dreptate i cucernicie" (Tit 2, 11 i 12). De vrem s umbl m în lumin (adic în sfin enie), întrucît Dumnezeu este lumin , în lumin s fim în comuniune cu dînsul (I Io. 1,7). Iubind pe Dumnezeu s îndrept m n ravurile noastre, ca s putem merge cura i spre cel curat i s -i pl cem. C ci dac Dumnezeu ne trage c tre el cu lan ul de aur al binefacerii sale, ori de cîte ori ne folosim de darurile lui, s ne i aprindem de dragostea lui. Astfel, s nu ne asem n m cu animalele care, hr nindu-se cu ghind i bînd ap din pîrîu, pu in le pas de unde le vin acestea cu atîta u urin i s nu fim mai r i chiar decît animalele, dintre care multe îi urmeaz cu dragoste pe cei care le îngrijesc sau de la care primesc oarecare binefacere, cum sînt cîinii, caii, elefan ii i celelalte, precum dovede te experien a i arat istoria; trebuie s ne temem ca nu cumva pilda acestor dobitoace s ne învinuiasc vreodat la judecata lui Dumnezeu. 4. Cunoa te de ert ciunea acestei lumi Se mai cuvine ca omul s cunoasc aceast lume p mînteasc i s o socoteasc drept nimica toat ; dar nu pentru c ea a fost împodobit de Dumnezeu cu un ve mînt frumos, ci pentru c oamenii se servesc r u de dînsa, ca i de celelalte lucruri ale ei, cum ar fi bog iile p mîntului, pl cerile trupe ti i dragostea de glorie, precum frumos gr ie te un poet în elept: dragostea de glorie, bog iile i necurata poft , Acestea trei le prive te lumea ca pe trei dumnezei. Cu acestea i cu pofta acestora, cei mai mul i dintre oameni se las prad p catului i se abat de la calea virtu ilor, ca i cînd ar fi ni te foarte mari bunuri, ca i Atalanta, care sîrguindu-se s culeag merele de aur pe care Hippomenes le aruncase în drum, cînd se întrecea cu el, a fost întrecut *. i chiar dac ar p rea bune dup înf i are, ele sînt în realitate de arte, mincinoase i trec toare, întocmai ca sticla cea str lucitoare, care se sparge u or, ca i comediile, care dup scurt vreme se
* Cp. Ovidii, Met. VII, 316; X, 560 sq.

sfîr esc, i ca i merele acelea ce cresc pe malurile lacului unde era odinioar Sodoma. Despre acestea se spune c pe dinafar se arat frumoasela vedere, dar dac le ape i g se ti c în untru au fum, praf i putregai. A adar, socote te i tu: Or fi acestea atît de mari, încît omul cel întreg la minte, care- i are sufletul îndreptat c tre cele înalte, s -1 coboare la asemenea lucruri p mînte ti, s vie uiasc dup pov uirile lor i s - i întemeieze fericirea pe ele? Doar ele nu sînt decît m ti, am giri i comic rii. Pe acestea i Solomon, care în împ r teasca stare în care se afla înt rit, cu bog ii, cu cinste, cu mare slav i dezmierd ri, fiind în elept, le-a în eles c sînt de ert ciuni i le-a m rturisit ca atare în Ecleziastul s u (1, 1). La fel Septimiu Sever, om de jos fiind, a urcat multe trepte pîn la acea a împ r iei romanilor, dar aflîndu-se aproape de moarte a spus: ÄDe toate am fost, i nimic nu mi-a folosit"*. Adev rat este deci c bog iile lumii sînt ni te poveri care îngreuneaz pe cel ce este pe punctul de a pleca din lumea aceasta i nu-1 întov r esc pe cel care a i plecat. Cu alte cuvinte, ele r mîn în urma lui, ba mai cer i grij ca s nu fie primejduite, c ci se p streaz cu mult fric i team , iar dup aceea sînt pierdute cu u urin , prin fel de fel de întîmpl ri. Cinstea acestei lumi este nestatornic , este ca fumul care se ridic în sus i deodat se face nev zut. Josnicele pofte ale trupului sînt mai dulci decît mierea, dar se prefac apoi în fiere amar . De aceea, acela care este cu adev rat în elept, dac vrea s cugete cu o adînc judecat înalt la aceste lucruri p mînte ti, nu le va socoti lucru mare, ci le va asem na cu jocurile copil re ti, a a cum le-a denumit Valerius Maximus la sfîr itul celei de a Vi-a c r i**. Iar în ce fel anume se cuvine s st vilim îndemnurile care ne împing spre faptele rele, drept ne înva apostolul Ioan: ÄNu iubi i ² zice el ² lumea i cele ce se afl într-însa, care sînt poftele lume ti, pofta ochilor i trufia acestei vie i" (7 Io. 2, [15²16]), c ci cine iube te aceste lucruri trec toare nu-1 iube te pe Dumnezeu i nu poate s împlineasc voia lui, de aceea nici nu va tr i în veci; c ci i lumea aceasta, cu toate cele ale ei, urmeaz s treac . Se cuvine dar s socotim în ce chip trebuie s ne comport m întru sfin enie (II Pt. 3, 11). VERS O, minte, cerul lucru de seam -1 socote te, Iar cele p mînte ti lucruri f r rost le nume te***. Prive te cu ochi r i ceea ce po i s pierzi i nu pre ui prea mult lucrurile de nimic ale lumii, p c tuind din cauza lor i s rac ajungînd. Nu- i cump ra atît de scump c in a. Fere te-te ca nu cumva marele t u bine s zac în pulbere i cu pulberea s dispar . Omul credincios i în elept se cade s se socoteasc pe s ine însu i
* Hist. augusta (Aelii Spartiani Severus, XIX); Sexti Aurelii Victoris, De caesaribus historia, XX. ** Valerii Maximi, Factorum dictorumque memor abilium liber VI, c. IX, De muiatione morum, aut fortunae. *** Cp. Andrea Wissowatius, De vera beatitate consectanda, în Stimuli virtutum, p. 113

drept oaspete i trec tor în aceast lume. C ci cît timp te afli aici, nu vei avea scaun statornic, ci curînd vei schimba aceast locuin (I Par. 1, 29, 15; Ps. 39, 13; Evr. 11, 13). [Pentru c ] patria noastr este cerul. 5. În toate sufletul c tre Dumnezeu s priveasc De la cunoa terea tuturor lucrurilor, noi s constrîngem sufletul nostru spre cunoa terea lui Dumnezeu, în toate lucrurile acestei lumi, care se în eleg prin cunoa tere i contempla ie, se cuvine omului întreg i în elept ca privind spre izvorul, începutul, natura, calitatea, facult ile i activit ile acestora i pornind de la ele, s se închine lui Dumnezeu, care le-a alc tuit, i s - i îndrume sufletul spre cinstirea i ascultarea lui. Pentru c Dumnezeul nostru cel prea înalt aceasta voie te i aceasta ne porunce te s facem. 6. În elege frumuse ea virtu ii Sufletul trebuie s cerceteze ce este i în ce fel este virtutea. Virtutea este substan a oric rui lucru care se face cu cinste, sau vie uirea conform legilor dumnezeie ti. Ea este o t rie corect i ordonat a sufletului, o lesnicioas îndrumare a min ii în orice lucru; este s n tatea sufletului omenesc, aceasta (adic s n tatea sufletului) fiind cu mult mai tare decît aceea a trupului. Iat dar c mintea s n toas este de dorit i c se cuvine s ne str duim cu mult grij pentru dobîndirea ei. Cît de frumos i de bucurie d t tor lucru este virtutea! C ci ea face ca lucrurile omene ti s aib cu dragoste o bun îndrumare i o bun cuviin , ca o frumoas armonie care cuprinde în sine o mîngîiere mai mare decît aceea a muzicii. Frumuse ea virtu ii cea mult pre uit i aleas , dac ar fi privit cu ochii sufletului, este în stare s stîrneasc marea dragoste a oamenilor în elep i, a a cum bine a priceput acestlucru Platon în Phaedru* i dup el Cicero în De officiis c.I i Seneca în cartea CXV, acolo unde scrie: ÄDac am putea privi în sufletul i în inima b rbatului virtuos, o, cît de frumoas la vedere, o, cît de sfînt , cinstit i dulce fulgerînd, adic str luminînd, am vedea-o! Aci str lucind cu dreptatea, acolo cu b rb ia, aci cu chibzuin , acolo cu ra iunea i cu în elepciunea" etc. Virtutea prin ea îns i este demn de l udat. Chiar i du manii ei o laud îndat ce recunosc la al ii nobilele ei urm ri. C ci ea se poart a a cum se cuvine i cum trebuie, de i nu umbl dup laud . Prin virtuteomul se aseam n nu numai cu spiritele cere ti - îngerii - ci cu însu i Dumnezeu. Cel ce a dobîndit virtutea aproape c se aseam n prin sfin enie cu el (cu Dumnezeu adic ). A adar, virtutea este un lucru dumnezeiesc i ceresc pe p mînt. ÄCel care î i rînduie te frumos faptele i celelalte moravuri dore te s devin din om Dumnezeu; i într-adev r trebuie s fie Dumnezeu, deoarece voia unuia i voia celuilalt sînt unite i asem n toare" (vezi Epictet, C tre arieni, c. I I, cap. 11). Cine deci (afar doar de cel care este s rac la minte, i nu om adev rat) nu se va str dui s umble în pas cu virtutea i s fie împodobit cu ea, în a a fel ca s poat deveni om întreg i chiar dumnezeiesc i asem n tor cu Dumnezeu însu i?
* Phaidros, 250 b-d. Con tiin a bun

7. Roada virtu ii ÄFrumuse ea faptelor virtuoase, chiar dac nu va avea pe cineva ca s o laude, nu este cu nimic tirbit ", adic nu-i lipse te nimic. S vedem cum virtutea are nu numai flori frumoase, ci i road foarte dulce, i cum cu dulcea a ei cople ind am r ciunea r d cinii, aduce adev rata bun stare i tihn . C ci mai întîi virtutea poart în ea îns i un îndemn de bucurie pentru con tiin a bun . Iar dac sufletul omului m rturise te despre sine c atunci cînd vie uie te cinstit i cum se cuvine este drept i îi arat chiar acum (adic în veacul acesta) c s vîr e te în mod cuviincios lucr rile lui, din acest izvor de nedescris al sufletului izvor te lini te, bucurie i veselie, care întrec cu totul toate desf t rile lume ti i pl cerile neînfrînate (Prov. 15, 5). Tot a a, pacea luptelor l untrice este o mare odihn i lini te. Mai ales c Äîns i virtutea este o bucurie pururea lipsit de grija i, chiar dac o întunec multe lucruri contrare întocmai ca ni te nori, totu i, norii nu înving niciodat ziua, adic virtutea nu este niciodat biruit de nimeni" (Seneca, Ep. XXVII). C ci, pe o singur c rare, adic aceea a virtu ii, se arat cu adev rat tr irea plin de odihn "*. De aceea ea devine un aîutor împotriva zbucium rilor i împotrivirilor de nedescris, stînd ca un perete de aram înaintea r uf c torilor i a oamenilor clevetitori. Con tiin a nu ov ie cînd se tie c Änu este p rta la nici o crim i nu p le te la fa din cauza nici unei învinuiri"**. Din con tiin a cea bun un astfel de izvor tî ne te. ÄDac inima noastr nu ne poate mustra cu nimic, avem curaj în fa a lui Dumnezeu" (Io. 3, 21). Dup acestea s ai n dejde bun i tare în ce prive te marile bun t i pe care urmeaz s le afli. 8. Dumnezeu poart de grij cuvio ilor s i Dumnezeu r spl te te într-o anumit m sur virtutea i faptele bune, precum i pe cei care le îndr gesc, înc de pe p mînt i din via a aceasta; precum zice Isaia (3, 10): ÄSpune i dreptului c , de vreme ce a fost bun, va mînca road ostenelilor sale". Drep ii se afl sub supravegherea lui Dumnezeu, i el îi înv luie cu dumnezeiasca lui pronie, le prime te rug ciunile la vremea cuvenit , îi ascult cu bucurie i îi scap de orice primejdie. De asemenea, el îi ap r necontenit de du manii lor; sînt v dite i pururea neuitate exemplele lui Dumnezeu fa de cei drep i pentru faptele lor bune, precum Enoh, care a fost r pit de pe p mînt ca s nu vad moartea, la fel Iona, care a fost p zit teaf r în fundul m rii, Ilie, care s-a în l at c tre cer, Lot, care a fost p zit de pîrjolul Sodomei, Daniil, care n-a fost v t mat cu nimic de col ii leilor, ca i tovar ii s i, care au stat în v paia cuptorului din Babilon, Petru i Pavel, care au fost sc pa i printr -o minune din temni i alte multe nenum rate asemenea acestora, f r s mai pomenesc de Iosif, de David, de Iezechiel i de ceilal i (vezi Ps. 34, 37, 91, 99, i 145 la
* Iuvenalis, Sat. X, 363-364. ** Horatii, Epist. I, I 61.

sfîr it). Purtarea neprih nit îi este omului mare ajutor i sprijin. Cine se teme de Dumnezeu cu teama pe care trebuie s o aib un fiu fa de p rintele s u, acela nu se sperie de nimic. Am v zut c toate conlucreaz spre bine celor care îl iubesc pe Dumnezeu (Rom. 8, 28). Iar moartea celor drep i trebuie socotit ca o datorie a firii lor trec toare, a a c pentru ei moartea nu este cumplit , ci o odihn dorit . 9. R splata virtu ii este via a ve nic cea de sus i prea fericit Cu toate c b rba ii virtuo i [numi i mai sus] n-au folosit cele pe care lumea le socote te drept bune, dup aceast via muritoare, i anume, îndat dup moarte vor primi în ceruri, numai din darul lui Dumnezeu, sl vit cunun a virtu ii, adic fericita via ve nic în care se împline te deplina i des vîr ita desf tare. Dac pe p mînt omul dore te s tr iasc un timp oarecare în bel ugul bunurilor p mînte ti, cu cît mai mult se cuvine s doreasc i s preadoreasc omul, ca muritor ce este, ca salvîndu-se dintr-aceast lume muritoare, s ajung prin multe lupte la lumea mai curat i cereasc a sufletului inteligibil*, purtînd trup duhovnicesc**, cu ve mînt nestric cios, puternic i sl vit (7 Cor. 15, 43²44). Tot a a, urmînd faptele cunoa terii i ale virtu ii, el (adic omul) mo tene te din plin toate cîte îi sînt trebuincioase, f r s -i lipseasc nimic, este purtat c tre marele i preabunul Dumnezeu i spre contemplarea lui prealuminoas i se învrednice te s devin p rta lui (adic lui Dumnezeu) i fiului s u unul n scut i sfin ilor s i îngeri; încununat cu slav cereasc i împ r teasc , el se odihne te în desf t ri i bucurii neînchipuite, adev rate i neîntinate de nici o tulburare sau strîmtorare, bucurii care d inuie ve nic i nu pier niciodat (7" Pt. 1, 4, 7²9, precum i Ps. la sfîr it; I Tes. 2, 12; II Cor. 4, 17; II Tim. 2, 10). Astfel, prin sfin enie omul devine p rta al dumnezeie tii firi (77 Pt. 1, 4), întra a m sur încît, din om, aproape devine Dumnezeu. Acesta este binele cel mare, aceasta este fericirea cea de sus; fa de contemplarea c reia toate lucrurile p mînte ti par de arte i amestecate cu multe nenorociri; i sînt cu adev rat josnicii i de ert ciuni. Cu n dejdea unui astfel de bine omul virtuos, c p tînd putere, este în stare s se înfrîneze de la faptele rele i viclene (II Cor. 7, 1) i chiar (dac a s vîr it) aceste fapte, s se cur easc (7 Io. 3, 3) i trebuie s se ajute cu virtu ile. De asemenea, se cade Äs sporeasc în lucrul Domnului, bine tiind c osteneala sa întru Domnul nu este de art " (7 Cor. 15 la sfîr it [58]). C ci Domnul nostru Iisus Hristos, fiul unul n scut al lui Dumnezeu, uns cu harul lui Dumnezeu i trimes oamenilor, a f g duit acestea, i a înt rit sfînta lui Evanghelie prin înv turi adev rate. Astfel, Äcucernicia pe toate le st pîne te, avînd noi f g duin a vie ii prezente i a celei viitoare" (I Tim. 4, 8), care via viitoare ve nic ÄDumnezeu cel ce nu minte a f g duit-o sfin ilor s i" (TU 1,2). Gînde te-te, deci, nu merit cucernicia s fie atît de pre uit , chiar dac se
* ** . .

ob ine cu osteneal ? Pentru care ar trebui mai degrab s strig m împreun cu poetul:]ÄS mai st m la gînduri dac s sporim virtutea prin fapte?" VERS Mergi, om bun, acolo unde te cheam virtutea, mergi cu ferice pas; Mult r splat pentru virtute vei lua, pentru ce ov ie ti?*" Pentru aceasta dar aminte te- i întotdeauna de cele ve nice. R splata aceasta cereasc a virtu ii, în eleas ca n dejde mare i sigur , aduce sufletului o mare odihn , la fel cum magnetul nu se lini te te decît îndreptat spre pol. (Polul este o stea c reia moldovenii îi zic Äfusul", i în jurul acesteia se învîrte te cerul; ea nu se clinte te niciodat , ci se învîrte te în loc, i spre ea este atras piatra magnetului.) Cuget în primul rînd la binele cel s vîr it, care ramine de-a pururi. Cucernicia na te din ea n dejdea neîndoielnic a vie ii ve nice, i tot ea genereaz n dejdea deplin a vie ii acesteia. Vezi dar ca totdeauna s te nevoie ti i s tinzi prin faptele tale c tre cinstea ce- i st înainte. Cuget s vezi ce efect are pentru lucr tori i pentru osta i n dejdea de a primi r splata? S nu lipseasc neclintita credin a n dejdii în f g duin ele lui Dumnezeu, s nu i se clatine încrederea, c ci ea va îndulci orice osteneal , cît de amar ar fi ea. 10. P catul este spurcat i urît Dup aceasta trebuie mai ales s ne gîndim i s cercet m care este i în ce fel este pricina potrivnic virtu ii i p catul. Crima sau p catul de moarte este înc lcarea legii dumnezeie ti, înl turarea i p r sirea socotelii celei drepte i cinstite; o corupere a sufletului omenesc prin fapta cea rea sau o molim contagioas datorit faptei spurcate; o boal istovitoare a sufletului, mai cumplit decît boala trupeasc , atunci cînd omul nu tr ie te a a cum trebuie i a a cum se cuvine, nici nu se abate cu cinste de la r u, ci devine robul i sluga pl cerilor trupe ti, neputîndu-le st pîni; din cauza acestora mintea omeneasc se z p ce te, pierzîndu- i noble ea i, z p cindu-se din cauza lor, omul devine f r judecat , asem n tor multor animale, i chiar mai r u decît animalele, pentru c face r ul cu bun - tiin i cu voia lui. Acest p cat este asem nat de poe i cu vr jitoarea Circe, care cu licoarea din paharul ei îi pref cea pe oameni în animale. A adar, prin p cat, omul ajunge asemenea demonului, adic diavolului i duhurilor rele (Io. 3,8; 44; 6,70), de care lucru trebuie s ne ferim cu str nicie, Äc ci orice om care p streaz în sufletul s u fie i o singur r utate face loc diavolului în inima sa" (Efes. 4,27). Cur e te- i dar sufletul de l turile scîrbavnice ale p catelor, spal întin rile acestea i caut s vindeci i s îns n to e ti aceste boli. O, cît de nesocoti i i de sminti i sînt cei care in ca trupul s le fie frumos alc tuit, împodobit, ar tos i falnic, dar cel mai adesea î i las sufletul urît, necurat i neîmpodobit.
* Virgilii, Aeneis VI, 806.

11. Truda virtu ii e trec toare, dar murd ria p catului d inuie Socote te c de vei face un lucru cinstit, de i cu trud i osteneal , dup ce l-ai f cut, truda i osteneala vor trece, îns cinstea r mîne. Tot astfel, de vei face ceva murdar pentru o pl cere, pl cerea trece, îns murd ria r mîne, dup cuvîntul lui Caton cel b trîn i al lui Musonius (C tre Gellius, cartea XVI, cap. 10). 12. S ne gîndim la urî enia p catului altora, adic s lu m exemple de la al ii Dac în noi în ine vedem prea pu in necur ia i urî enia p catului, în exemplul oferit de alt p c tos le putem vedea ca într-o oglind . Nu în zadar i f r folos odinioar lacedemonienii, pentru a-i dezb ra pe copiii lor de la be ia cea scîrboas , obi nuiau s îmbete odraslele robilor lor, aducîndu-le apoi înaintea ochilor propriilor lor copii, ca s vad faptele urîte pe care le f ceau aceia. A adar, cînd vezi pe cineva care f ptuie te lucruri necinstite i necuvioase, vezite i pe tine, nu cumva e ti i tu ca el? i nu socote ti oare c r ut ile tale sînt asem n toare r ut ilor lui? Lucrul de care rîzi i de care î i ba i joc la al ii tu s nu-1 faci, ci, inînd seam de relele v zute la ei, îndreapt - i-le pe ale tale, i înva s te p ze ti, f cîndu- i paznic din primejdiile altora. 13. Fapta urît a p catului are urm ri rele Nu te uita la începutul, ci la sfîr itul p catului, nici nu te gîndi la cele dintîi, adic la începutul pl cerilor p mînte ti scîrnave i prea mincinoase i la desf t rile întunecate, care par blînde i bune, ci întoarce-te i gînde te-te la sufletul t u, ca s vezi ce urmeaz dup s vîr irea p catului; anume c , dup ce se r coresc i înceteaz poftele pe care p catul i le-a poruncit s le faci, datorit urî eniei p catului s vîr it sufletul i-e n p dit de ru ine, c in i durere amar , care omului cunosc tor îi sînt ca o cazn i ca o pedeaps (vezi Rom. 6, 21). 14. Con tiin a rea mustr omul pe fa Aici intervine i con tiin a cea rea, pentru c ra iunea sufletului îl oc r te i îl dojene te pe om, adic pe trup, pentru faptele rele pe care le s vîr e te împotriva legii min ii (Rom. 2, 15). C ci chiar dac s-ar g si cineva care s nu- i dea seama de faptele sale 113v rele, mintea lui e ca un acuzator, ca un martor i un judec tor al con tiin ei rele, ba chiar ca un pedepsitor i c l u (vezi la [Iuvenal], poetul satiric, XIII)*. Aceast mu c tur a con tiin ei rele este ca viermele care roade pe din untru, ca o prim încercare a caznei de pe urm a p catelor, cu care va pedepsi Dumnezeu apoi pe r uf c tori (vezi la istoricul Tacitus, acolo unde scrie despre Tiberius în Anale, cartea VI, 6; despre Nero, vezi cartea XIV, 10). i iar i este adev rat c Äcel ce p c tuie te ² precum spune Seneca, Ep. XCVII ² s tremure", adic s se team . Dar odioasa f ptuire a p catului nu se m rgine te doar la atît, ci Äea aduce i multe suferin e p c tosului" (Ps. 32, 10) i Änu au bucurie necredincio ii"(îs. 57, 21 fes. 5, 6).
* Iuvenalis, Sat. XIII, 1 ² 4. Pedepsele

C ci chiar în via a aceasta îi încearc Dumnezeu cu necazuri de tot felul i cu boli; alteori, iar i, în numeroase împrejur ri, chiar i peste drep i vin din partea oamenilor chinuri de nesuferit i f r mil . Dar cînd le vine p c to ilor pedeapsa din urm ? Cînd se va sfîr i lumea, cînd va trece aceast via vremelnic , la acea nemincinoas judecat de apoi a lui Dumnezeu, la care nici o scuz nu le va fi de folos i nu vor avea nici un mijloc de sc pare. Atunci necredincio ii (o, vai!) care n-au vrut s -i plac lui Dumnezeu (o, nenorocire!) nu numai c se vor desp r i de acel bun mult dorit pe care l-ar fi putut agonisi în via a lor, adic fericirea i via a cereasc , din care vor fi izgoni i (I Cor. 6, 10); Galat. 5, 19²21; Apoc. 21, 27) (o, amar desp r ire!), dar se vor i scufunda prin dumnezeiasc urgie (o, pedeaps de nesuferit!) în rîul focului, în care vor arde cu grozave dureri (o, cumplit pedepsire!) i vor fi chinui i cu fel de fel de cazne împreun cu pov uitorul i am gitorul lor, diavolul, ceea ce înseamn a doua moarte, Äde la care nu au nici o sc pare" (Mt. 13, 42; ibid. 25, 41²46; II Tes. 11, 8 - 9 ; Evr. 10, 27; Apoc. 20, 15; 21, 8). Aceast moarte este Äsimbria i plata p catului", i ea se d numai celor p c to i (Rom. 6, 23) [pentru c ] Äde tr i i dup trup, ve i muri" (Rom. 8, 13). ÄApoi, pofta o dat conceput na te p catul, iar p catul o dat s vîr it na te moartea" (Iac. 1, 15). P catul pentru cît va vreme este pl cut ca mierea amestecat cu venin, dar consecin ele poftelor, care lupt împotriva sufletului, sînt tot a a, mai întîi miere i apoi venin (I Pt. 2, 2), i ca tîlharii, care dup ce întîlnesc pe trec tori i le arat , chipurile, prietenie, obi nuiesc de-i r pun, ca i sirenele (acestea se numesc Äfete de mare"), care se spune c prin cîntecele lor dulci i mîngîietoare îi îneac i îi scufund pe cei ce c l to-fese pe mare. in felul acesta Ioav 1-a înjunghiat cu spada pe Amisai, ar tîndu-se în chip f arnic prietenos, a a încît acesta nu se p zea de el (II Imp. 20, 9-10). Iat dar: VERS Gînde te-te la cele ce sint v t m toare i scap -te de ele chiar de-s atr g toare ! 15. De mare folos e s - i aminte ti de scurtimea vie ii acesteia Se cuvine deci s ne gîndim i s ne amintim mereu de sfîr itul apropiat al vie ii acesteia trec toare, Äc ci via a aceasta este asemenea aburilor, care abia apar, i îndat se risipesc" (Iac. 4, 15), i însu i omul este asemenea Äierbii înflorite, care pentru foarte pu in vreme este proasp t i verde, dar îndat se vesteje te i putreze te" (Is. 40, 6[-8]; Iov. 14, 2; Ps. 103, 15²16). Nimeni nu- i poate f g dui lui însu i ziua de mîine, c ci nu tie ce-i va aduce a doua zi. ÄSpune-mi tu, cel ce dormi, nu e oare cu putin s nu te mai treze ti? Spune-mi tu, cel treaz, nu e oare cu putin s nu te mai culci? Spune-mi tu, cel ce pleci, nu e oare

posibil s nu te mai întorci?" etc. (Seneca, Ep. XLIX). De aceea: ÄGînde te-te c vei tr i pu in i c via a ta este cît o zi" (Seneca, Ep. CI)*. VERS Cel-de-Sus pentru tine - s crezi - ziua a luminat-o** Via a de mîine departe-i; deci ast zi tr ie te!*** (Dac ai timp, vezi Ps. 95, 7) Numai acela vie uie te cu adev rat care tr ie te cu cinste i sfin enie; deci este adev rat c , pentru a te înfrîna de la cele d un toare, Änimic nu- i poate fi mai de folos decît gîndul la scurtimea vie ii i la ne tiutul sfîr it al acesteia" (Seneca, Ep. CXIV, la sfîr it). De aceea, deci, Äcur irea vie ii tale i a zilelor tale nu o l sa în n dejdea zilei nesigure dejmîine, sau a vîrstei adîncii b trîne e, sau a zilei mor ii tale" ([Is.]Sir. 5, 8). Nu pofti s tr ie ti atunci cuvios, cînd urmeaz s p r se ti via a. Da acest lucru mult folose te urm torul VERS Nu z bovi niciodat cu fapta; Pagub -i animarea celor ce-s gata! **** Cu cît te vei obi nui mai mult cu deprinderea p catului, înt rindu-te i înr d cinîndu-te în fapta rea, cu atît mai greu vei putea s o dezr d cinezi. P ze te-te deci ca nu cumva s te duci la nunta Domnului în zadar, împreun cu fecioarele acelea nebune, dup ce se va fi închis u a (Mt. 25). Oricine ai fi tu cel ce tii c te-ai folosit r u de darul lui Dumnezeu, cuget , este oare cazul s - i d ruiasc Dumnezeu din harul s u vreme de poc in i de întoarcere? ÄCeea ce rar se poate vedea i auzi" (Is. 55, 3 ; Ps. 32, 6). Fere te-te s nu dai floarea vie ii tale Diavolului, ca la urm s aduci Domnului doar tulpina goal . Dar dup p cat s nu c dem în dezn dejde, c ci avem pild a întoarcerii i a poc in ei, nici s nu ne încredem peste m sur , c ci sfîr itul vie ii noastre este nesigur i ne tiut. Nici s socote ti c ai s te la i de p cat atunci cînd p catul te va l sa pe tine. 16. Moartea este aproape, i nu se dep rteaz Sfîr itul i desp r irea de aceast via , adic moartea ne vîneaz i ne urm re te mereu; chiar dac sîntem destul de s n to i i puternici, ea este în stare s ne doboare în fiecare ceas, f r s mai a tepte vîrsta coapt a b trîne ii, dup cum ne învap experien a zilnic .

* = Äîn cartea 101". La fel în ref. precedent i passim. ** Horatii, Epist. I. IV, 13. *** Mar iali, Epigrammata I, XV. **** Lucani, De bello civ. II.

VERS Cînd? nu se tie; dar c vom muri cîndva este lucru l murit*. Întotdeauna, deci, trebuie s fim gata pentru nunta care va fi, ca s nu ne surprind nepreg ti i. C ci în felul în care ne va g si, a a ne va înf i a înaintea înfrico toarei i nep rtinitoarei judec i a st pînului nostru. Prin urmare, de vreme ce mai ai de tr it, tr ie te a a cum i-ar pl cea s fii în ceasul mor ii. Atunci nu- i vor ajuta desf t rile cu care ai petrecut i ai agonisit p cate. ÄCu aceasta s te împotrive ti zilei mor ii: s - i moar r ut ile înainte de tine" (Seneca, Ep. XXVII). Dac iube ti via a, fii preg tit, pentru ca moartea s nu poat g si în tine nici cea mai mic miasm . Înc în via fiind, este nevoie s mori, ca mort s tr ie ti, înva -te, dar, s mori mai-nainte de a muri**. Moartea celor drep i nu înseamn sfîr itul cel mai de pe urm al lucrurilor, de i în mod simplu a a se spune (c mor); c ci ea [moartea] nu este decît o trecere de la hotarele acestei muritoare vie i p mînte ti pe cel lalt t rîm al vie ii nemuritoare, fericite i cere ti. Este un lucru foarte de dorit ca moartea s te g seasc cînd e ti dedat virtu ii i medita iei lucrurilor lui Dumnezeu (Epictet, C tre arieni***, cartea LIII, cap. 5). Prin urmare, ce trebuie? ÄCa s te g seasc moartea fericit, înva s tr ie ti drept. Ca s po i tr i cu dreptate, înva s mori." ÄC ci dac s-ar afla moartea zilnic înaintea ochilor t i, nu te-ai mai gîndi la cele de lut, adic la cele p mînte ti, nici n-ai mai pofti cu nesocotin lucrurile lume ti" (Epictet, [Manualul], XXI). 17. Adu- i aminte de sfîr itul t u i în veci nu vei p c tui (Is. Sir. 7, 38) între cele dintîi i cele din urm ale mor ii, r mîne judecata lui Dumnezeu (Evr. 9, 27), cînd Domnul nostru Iisus Hristos, trimis ca judec tor de Dumnezeu, va judeca viii i mor ii în str lucita zi a venirii lui (Tim. 4, 1). În vremea aceasta cele ascunse acum ale oamenilor, dezv luindu-se, se vor da pe fa , astfel încît el Äs r spl teasc pe fiecare dup faptele sale" (vezi Rom. 2, 5²10 i 77 Tes. 1, 6²9). A adar, aceast zi care va s vie, a Domnului, i judecata sa de apoi, oricît ar întîrzia, tot nu va trece. Pentru cei drep i ea va fi vesel , dar pentru necredincio i va fi trist i întunecat (vezi Mat. 25, 31 i 46). A teptînd deci aceast zi, s ne înv m a tr i curat, drept i cuvios, ca în acel înfrico tor ceas al judec ii s ne afl m neîntina i de p cate i nevinova i (2 Pt. 3, 11, 14). 18. S nu te clinte ti din credin a ta din pricina pu inei fericiri a celor necredincio i A adar, omul cuminte g sindu-se cu o bun întocmire i stare [interioar ], nu are
* Cp. Cato major, Moriendum certo est, et id incertum an eo ipse die. ** Andrea Wissowatius, De hcminis vera beatitate conssctanda, în Stimuli viriutum, p. 107. *** , (cartea VIII, cap. 5), traducere gre it influen at de textul românesc, care redase pe apud ( = Ädup ") prin c tr .

motiv s se clinteasc , s se schimbe i s se tulbure, v zînd c în via a aceasta p mînteasc norocul pare s favorizeze, pentru pu in vreme, scopul celor necredincio i. C ci nefericitul noroc al acestora nu este adev rat i statornic, ci mincinos i de ert, i se va preface iar i într-o mare nenorocire. i cu toate c dumnezeiasca mînie, adic pedeapsa, pare s -i urm reasc cu oarecare întîrziere i cu picior împiedicat, dar odat i odat tot îi va ajunge, iar întîrzierea le-o va compensa cu povara chinurilor. VERS Cu cît se ridic mai sus. Cu atît cade mai greu. (În sensul acesta gînde te-te la spusele Psalmului 1 la sfîr it, Ps. 37 i mai ales Ps. 71.) 19. S nu te turburi de necazurile drep ilor Nu exist nici un motiv ca soarta oarecum potrivnic a celor drep i pe acest p mînt s despart i s îndep rteze pe cineva de la deprinderea virtu ilor. C ci, dup cum se vede, nu numai c ace tia se împ rt esc pu in din bun t ile acestei lumi, dar sînt i obi nui i s fie nec ji i i încerca i cu sup r ri i am r ciuni, cu lipsirea de bunurile, averea i chiar de via a lor. Are Dumnezeu, judec torul lumii, motivele proniei sale despre care vom vorbi în alt parte. A a a ar tat mai demult c se întîmpl b rba ilor drep i, sfin ilor proroci i însu i fiului s u, unul n scut, precum i apostolilor i celorlal i sfin i mucenici (vezi Evr. 11, 36-38). ÄNu este neted calea spre stele, pe aici se cuvine s umble b rba ii cucernici"*. Prin calea cea strîmt se cuvine s intr m în via a ve nic cea fericit " (Mi. 7, 13²14). ÄSuferin ele i r bdarea necazurilor sînt pricina i materia virtu ilor", adic aceasta este calea spre stele, adic spre cer (vezi la Seneca, unde scrie Despre providen ). A a s lupte i s se pun la încercare cei ale i, Äpentru ca s se arate virtutea, iar r utatea s se ru ineze". Celor ce iubesc pe Dumnezeu chiar i cele care par rele le ajut spre bine (Rom. 8, 18, 28). Nu avem de meditat atîta asupra intr rii în via a aceasta, cît asupra ie irii din ea. i Änu trebuie s privim atîta cu ochii trupe ti la cele care se schimb acum în lume, cît trebuie privite cu ochii sufletului cele viitoare, care vor fi ve nice în ceruri" (2 Cor. 5 la sfîr it [18]). În felul acesta, suferin ele i chinurile lumii pe care le îndur cineva din cucernicia sufletului se r spl tesc cu mare cî tig. i care este negu torul acela în elept care ar refuza aceasta? 20. F r credin nimeni nu e fericit Trebuie s credem cu certitudine c daca, potrivit poruncii lui Dumnezeu, s vîr im virtutea i sfin enia, nu numai c putem agonisi culmea fericirii prin harul i darul s u, dar i c de nu inem aceast cale, nu putem cu nici un chip
* Andrea Wissowatius, De hominis era beatitate consentanda, în Stimuli virtutum, p. 127

ob ine aceast fericire. Lucrul acesta ni-l arat limpede dumnezeie tile cuvinte ca, de exemplu, la Evrei 12, 14: ÄP zi i sfin enia, f r de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu"; i: ÄDe nu va prisosi dreptatea voastr mai mult decît a c rturarilor i a fariseilor, nu ve i intra întru împ r ia cerurilor" (Mt. 5, 20); i: ÄDe nu v ve i întoarce i nu v ve i face ca pruncii, nu ve i intra întru împ r ia cerurilor" (Mt. 18, 3); ÄÎn acel Ierusalim nou i ceresc nu va intra nimic spurcat, care s întineze" (Apoc. 21, la sfîr it [27]). În locurile sfinte nu ajung s locuiasc decît sfin ii; cînd s-a aflat diavolul locuind în ceruri, a fost azvîrlit de acolo în str fundurile iadului, c ci a p c tuit. Iar tu, cu sarcina p catului împov rat, n d jduie ti s te sui în acel loc înalt? Într-acolo nu se afl alt cale i alt poart decît aceea strîmt i anevoioas pe care a ar tat-o Hristos i a c lcat-o cu sfin ii s i pa i. S nu se am geasc nimeni cu n dejdea de art c ar reu i poate s se strecoare acolo pe furi prin locuri ascunse. La via a fericit nimeni nu poate ajunge decît cu purtarea bun i cinstit . Dar vei prefera poate ca în schimbul unor lucruri josnice, de arte i trec toare ca be ia, pl cerea, r zbunarea, l comia, s te lipse ti de via a ve nic i fericit a cerurilor? Asemenea schimb ar fi, desigur, mai nebunesc decît acel al lui Glaucon, care a dat armura sa de aur lui Diomede, primind în schimb una de aram *. 21. Culege de la al ii pilde ale virtu ilor Prin pilde asem n toare, pune înaintea ta b rba i cumin i, credincio i, renumi i i vesti i pentru virtutea lor i, cu ajutorul sfintelor lor înv turi, str duie te-te s devii asemenea lor, s -i ajungi i sile te-te chiar s -i întreci. i cu toate c este greu s se g seasc cineva în care s fie întrunite în chip des vîr it i deplin toate virtu ile i bun t ile, tu, imitînd diferi i oameni înzestra i cu tot felul de virtu i, ostene te-te ca pe toate s le cuprinzi în tine. A a se spune c a f cut pictorul Zeuxes, care, vrînd s picteze portretul unei femei foarte frumoase, a ales cîteva femei atr g toare i distinse prin frumuse ea lor, i astfel a luat de la fiecare din ele partea cea mai frumoas a fe ei, adic de la una ochii, de la alta nasul, de la alta gura i celelalte; copiind i armonizînd toate aceste p r i frumoase într -un singur chip, el a schi at portretul unei femei foarte frumoase**. 22. Pilde de la cei sfin i Tot a a, pune- i înaintea ochilor min ii, pentru a-i imita pe cî iva dintre cei înf i a i în istorii. Din Sfînta Scriptur ia ca exemplu pe Avraam pentru minunata lui credin c tre Dumnezeu i pentru ascultarea ce decurge din ea, pe Iosif pentru în elepciune, pe Iov pentru r bdare, pe Moise pentru dispre ul fa de avu ie i de bog iile Egiptului, pe David pentru blînde e, pe Iezechiel, pe Iosie, pe Daniil i pe tovar ii lui pentru marea lor credin , i a a mai departe. Iar aceia erau într-adev r lipsi i de f g duin a v dit i sigur a vie ii ve nice, pe care o avem noi acum.
* Homeri llias VI, 232-236. ** Cicero, De inventione II 1,1

23. Pilde de la p gîni* i de la p gîni s culegi pildele virtu ilor, de exemplu: pilda drept ii de la Aristide, Camillus i Fabricius; suportarea s r ciei de la Curius, Menenius i Quintius Cincinatus; pilda înfrîn rii i a cump t rii, de la Belerofon, Xenocrate, Scipio i Tiberiu; pilda r bd rii i a st pînirii mîniei, de la Srchytas, Socrate, Platon, Phocion, Pericle, Filip regele Macedoniei i Antigon; exemplu de senin tate ia de la Heraclit, Stilpon i Zenon, iar pild de iubire a adev rului i de a nu min i în chip grosolan, de la Epaminondas i de la Pomponius Atticus. Aceste virtu i vrednice de laud s nu le sl ve ti numai prin vorbe, ci s le i imi i prin fapte. Ru ine s le fie acelor cre tini care se laud cu vorba c au adev rata cuno tin a adev ratului Dumnezeu, cît vreme nu au acele progrese întru virtu i pe care le-au ar tat cei [mai sus pomeni i], care erau lipsi i de o asemenea cuno tin [a lui Dumnezeu]. 24. Pilda lui Hristos i imitarea lui Îns pilda cea mai înalt i des vîr it a tuturor virtu ilor i primul model în lume a fost Iisus Hristos, d t torul credin ei noastre (Evr. 12, 2), a c rui imitare ne-o recomand el însu i (Ml. 11, 29 i 16, 24; Io. 12, 15) i apostolii s i, precum Pavel (Filip. 2, 5), care i el 1-a imitat pe Hristos (I Cor. 11, 1), i Petru, care a scris c ÄHristos a murit pentru noi, l sîndu-ne pild ca s mergem pe urmele lui. (I Pt. 2, 21), i Ioan, ale c rui cuvinte sînt acestea: ÄCine spune c petrece întru dînsul este dator s umble precum a umblat i el" (I Io. 2, 6). 25. Poruncile lui Dumnezeu nu sînt de neîmplinit Nimeni nu trebuie s asculte pe cei care, ca s - i scuze p catele lor, sus in c este cu neputin s îndeplineasc cineva faptele virtu ii, s fug de p cate i s p zeasc poruncile lui Dumnezeu. Lenevia oamenilor i nep sarea lor scorne te aceste pretexte i scuze. ÄCauza este c nu vrea, iar pretextul c nu poate" (Seneca, Ep. CXXVI, la sfîr it). Desigur, calea virtu ii e aspr i grea pentru cei f r experien , îns pe urm ea devine u oar , precum m rturise te Hesiod**. Iar Ioan, apostolul lui Hristos, scrie: ÄAceasta este iubirea c tre Dumnezeu, p zirea poruncilor lui, iar poruncile lui nu sînt grele", deci cu atît mai pu in de neîmplinit (I Io. 5, 3). i însu i Hristos cu nemincinoasa lui gur a spus c Äjugul s u este u or i sarcina sa u oar " (Mt. 11, ultimul vers [30]). Str dania pe toate le-nvinge***. Iar pe dînsa dragostea o de teapt . De aceea preadrept e cuvîntul: Dragostea le învinge pe toate****.
* Cp. Brasm, Enchiridion militis christiani, ed. Halae, 1724, p. 101. **" , 288-292 [286-290]. *** Virgilii, Georgica I, 145. **** Virgilii, Ecloga. X, 69.

Numai s fie cu adev rat dragoste de Dumnezeu i de virtute i pentru cea mai înalt r splat a virtu ii. O astfel de dragoste pe toate le întrece, oricît de grele ar fi ele. VERS Trupul s i-l r scumperi - fier i foc ai r bda; Sufletul s i-l mîntui, ce nu ai îndura?* Pentru ca s devii bun, trebuie s vrei cu adev rat, f r gînd ascuns, i s vrei pe deplin acest lucru. Gr be te-te c tre virtute cu toat puterea ta, exerciteaz -te ca la coal întru cucernicie, precum recomand Apostolul (I Tim. 4, 7), punînd în aceasta toat sîrguin a, pentru ca Äla credin s adaugi virtutea", dup cum ne înva un alt apostol (2 Pt. 1,3). Mult poate obi nuin a, prin care toate devin mai u oare, chiar i cele care mai înainte, la un prim început, p reau grele. C ci Äobi nuin a este ca o a doua natur "**. Aceast deprindere se dobînde te deci prin contemplarea acelor oameni care au ren scut prin purificare, adic cei care au gre it o dat , i apoi, poc indu-se, s-au cur it ca i cînd s-ar fi n scut din nou. 26. S nu te am geasc exemplele p c to ilor nepedepsi i S nu te mîngîi pe tine crezînd c po i r mîne în p cat, sub motivul c p catele unor credincio i au fost iertate, dup Sfintele Scripturi. Gînde te-te mai ales c , o dat ce chiar acestora, care erau ni te sfin i, li s-a întîmplat s cad [în p cat], cu cît mai mult aten ie trebuie s umblu eu pe aceast cale alunecoas . Dar i ace tia dup c dere s-au sculat, au dovedit poc in i umilin i n-au mai c zut în acela i p cat, ba chiar au umblat cu i mai mult aten ie i grij pe calea cucerniciei. Lucru pentru care Dumnezeu milostivul i-a iertat i le-a ters gre elile trecute. A adar, i tu, gre ind, trebuie s te poc ie ti, i dup cum unii bolnavi au fost vindeca i, tot a a i tu caut s sco i boala pe care o ai în trupul t u. 27. Nu trebuie s p c tuim, n d jduind în mila dumnezeiasc De la îndeplinirea virtu ii s nu te împiedice bun tatea i mila lui Dumnezeu, adic s nu te mai poc ie ti n d jduind în mila sa, c ci a zis Psalmistul: ÄCît de bun este Dumnezeul lui Israil" dar a ad ugat: Äcelor cura i cu inima" (Ps. 73, [1]), i în alt parte: Ämila Domnului din veac i pîn în veac fa de cei ce se tem de dînsul, iar dreptatea lui spre fiii fiilor, spre cei ce p zesc a ez mîntul lui i- i aduc aminte de poruncile lui s le fac pe ele" (Ps. 102, 17-18[-19]). Iar apostolul Pavel a a spune despre omul care st ruie în p cat i sper s scape de judecata lui Dumnezeu: ÄOare nu iei seama la bog iile bun t ii lui i la îng duin a i îndelungata lui r bdare, necunoscînd c bun tatea lui Dumnezeu te aduce la poc in ? Dar cu împietrirea ta i cu inima ta nepoc it î i aduni mînie în ziua mîniei i a descoperirii dreptei judec i a lui Dumnezeu care va r spl ti fiec ruia dup faptele lui" etc. (Rom. 2, 4²6).
* Cp. A. Wissowatius, De hominis vera beatilate cotisectaiida, în Stimuli vittutum, p. 128. ** Cicero, Definibus, 25, 74; Consuetudo est quasi altera -natura.

A adar, cel ce se folose te r u de n dejdea în milostenia dumnezeiasc , pentru ca s r mîn în p cat, este înl turat de la milostenie. De aceea se cuvine s ne temem de Dumnezeu. Iar pentru c el este i mult milostiv, nu avem nici un temei s dezn d jduim de darul lui Dumnezeu dac ne poc im, dar nici s ne bizuim pe el peste m sur dac nu ne poc im. C ci f g duin ele milosteniei dumnezeie ti sînt pentru acei care se poc iesc, iar consecin ele înl tur rii [de la mila lui], adic amenin rile i pedepsele, sînt pentru cei care nu se poc iesc (Rom. 11, 22). 28. Mult folosesc rug ciunile Ajutorul lui Dumnezeu i al lui Hristos, care ne vine din cer prin Duhul Sfînt, se cade s -1 cerem prin rug ciuni necontenite, calde i îndelungate, în orice împrejurare: ÄCere i, i vi se va da" (Mt. 7, 7; 21, 22). ÄP rintele ceresc va da Duh Sfînt celor care îl cer" (Lc. 11, 13; Iac. 1, 5). Îns cînd cerem acest ajutor dumnezeiesc, s ne gîndim c Dumnezeu ajut pe cei ce se str duiesc, iar nu pe cei nep s tori. VERSURI Ajutorul iubind nevoin a, pe lene cine-o s ajute? Sau cine virtutea cu somnul celui trîndav va înso i-o? Aceea i rug ciune sfînt i deas , care este un fel de convorbire cu Dumnezeu, ajut mai departe ca, prin mijlocirea ei, omul s se întoarc de la p cat i s se înal e spre Dumnezeu i s se de tepte din ce în ce mai mult spre înaintarea în cucernicie i sfin enie. Pe lîng acestea, dac vrem s avem intrare neîmpiedicat spre Dumnezeu, se cade s nu ne mustre inima noastr , i numai atunci Äceea ce vom cere vom c p ta de la el, pentru c îi p zim poruncile i facem cele pl cute înaintea lui" (I Io. 3, 21-22). ÄCît despre cel care î i întoarce urechea ca s nu aud legea, rug ciunea lui este ocar " (Prov. 28, 9; Is. I, 15; Mih. 3, 4; Io. 9, 13). Roag dar pe Dumnezeu s fii curat, i f -te curat, pentru ca i rug ciunile tale s fie ascultate i bine primite. 29. Dobîndirea Duhului Sfînt Duhul cel Sfînt al lui Dumnezeu nu-l vei c p ta de la Dumnezeu dac vei r mîne cu inima necuvioas , întinat i murd rit de p cate. Iar dac ai c p tat mai dinainte acest Duh Sfînt din cer de la Dumnezeu, pentru ca s locuiasc în inima ta, p ze te-te, deoarece l-ai primit ca pe un prieten nobil, c ruia îi repugn orice murd rie, i nu cumva prin o elirile gîndurilor, cuvintelor i faptelor tale tic loase Äs -1 întristezi afar din cale i s -1 izgone ti din tine" (Efes. 4, 30). La aceasta se refer i cuvîntul în elepciunii [lui Solomon] (1, 5) acolo unde zice c Äduhul în elepciunii fuge de faptele necinstite i se dep rteaz de gîndurile neîn elepte". 30. Prezen a îngerilor Îngerii lui Dumnezeu sînt cei mai înal i în sfin enie, c ci obi nuiesc s fie trimi i din ceruri de c treDumnezeu la cei drep i, ca s -i asiste i s -i p zeasc (Ps. 34,

8; Ps. 91, 2 ; I Cor. 11, 10; Evr. 1, 14). Dac dore ti prezen a acestor st pîni cere ti i vrei ca ocrotirea lor s fie cu tine, str duie te-te cît î i st în putin s fii asemenea îngerilor; c ci Äcei ce se aseam n obi nuiesc s se adune"*, iar cei ce nu se aseam n se îndep rteaz . 31. S ne temem de ochii lui Dumnezeu Gînde te-te c niciodat nu e ti singur chiar cînd te afli într-un loc îndep rtat i ascuns de ceilal i oameni, c ci totdeauna e ti înaintea ochilor atotputernicului Dumnezeu, de care nu po i sc pa. Acest Dumnezeu vede Änu numai faptele tale, ci chiar i gîndurile tale, i înc în întunericul cel mai dens al nop ii" (Ps. 138, 11). De aceea ru ineaz -te s faci vreo fapt necinstit , deoarece o faci i înaintea ochilor lui Dumnezeu, care vede toate (vezi Boetius, Mîngîierile [filozofiei], la sfîr it**), i Seneca, de i p gîn, a scris minunat despre aceasta, zicînd: ÄÎn a a fel trebuie s tr im, ca i cînd am tr i în v zul [lumii]; a a trebuie s gîndim, ca i cum ar fi cineva care poate vedea în str fundurile inimii noastre, i desigur c poate. De altfel, ce-i folose te omului s in ceva ascuns? Pentru Dumnezeu nimic nu este ascuns, el p trunde în inimile noastre i este prezent în gîndurile noastre" (Ep. LXXXIII). Un dicton asem n tor se g se te la Epictet (C tre arieni, cartea I, cap. 14). 32. i de b rba ii cinsti i s ne ru in m Dar i dac gînde ti c un b rbat cinstit i venerabil st mereu lîng tine i vede toate faptele tale, b rbat fa de care te-ai ru ina s faci un lucru necuviincios, i aceasta poate mult s - i foloseasc pentru înfrînarea de la r ut i. Deci bine interpreteaz Seneca spusa lui Epicur: ÄF toate lucrurile ca i cum te-ar vedea cineva", i adaug : ÄPrin prezen a acestuia, chiar i cei mai desfrîna i î i vor înfrîna poftele, dup cum vei face i tu dac te gînde ti c te afli cu cineva în fa a c ruia nu cutezi s p c tuie ti" (Ep. XI i XXV). 33. Trebuie s c ut m tov r ia oamenilor cuvio i Caut tov r ia oamenilor virtuo i i cuvio i i fii adesea împreun cu ace tia, care prin cuvintele i faptele lor sînt în stare s te fac mai bun i s te ajute i s te îndemne spre virtute (Evr. 3, 13 i 10, 24²25). P ze te-te îns cu grij ca nu cumva împreun cu virtu ile s - i r mîn i unele cusururi, c ci de multe ori i b rba ii virtuo i au devenit pîn la urm ni te strica i. Deci p ze te-te ca acest lucru s nu te abat de la starea bun de mai înainte, mai ales str duie te-te din toat inima s po i cunoa te pe cine s urmezi, c ci Äcu cel ales, ales vei fi, i cu cel înd r tnic te vei înd r tnici" (Ps. 17, 29). 34. Se cade s ocolim tov r ia celor r i Dimpotriv , fugi i p ze te-te de tov r ia celor r i, ca s nu te spurce cu ciuma p catelor i s te ucid (vezi Ps. 1). C ci Ävorbele rele stric obiceiurile bune"(I Cor. 15, 33), iar cel ce se atinge de smoal se murd re te.
* Cicero, Cato maior III, 7: Pares cum paribus fac llime congregantur. ** Boetbii, Pe consol. phil. V, pr. VI,

35. Fugi i fere te-te de pricinile p catului Fugi i fere te-te cu grij i cu sîrguin de pricinile p catului i de îndemnurile r ut ilor, care se ivesc peste tot în lumea aceasta în diferite ac iuni, ca nu cumva s te apuce ca ni te capcane i s te prind spre pierzarea ta. Umbl cu grij pe în el toarea i lunecoasa cale, ca s nu se întîmple sau s te împiedici, sau c cazi în ispit . Iar de vei c dea fie i o singur dat în ele, înt re te-te i înarmeaz - i inima împotriva otr virii p catului, avînd drept scuturi gînduri dumnezeie ti. i mai ales, pe cît î i st în putere, din pricina p catului f - i o pricin a virtu ii care s se opun celei a p catului. Dac i-au fost r ni i ochii, ivindu-se pricina pl cerii scîrnave, tu s ai gata înfrînarea; de vei auzi o ocar , s ai [preg tit ] r bdarea, i tot a a i cu celelalte (vezi Manualul lui Epictet, cap. X). C ci iscusitul me te ug al omului în elept este a schimba faptele rele în fapte bune precît cu putin . 36. S lep d m lenevia Fugi de lene i de trînd vie ca de a ternutul Satanei. ÄAcestea dou sînt ca o lips de poft pentru bine i ca o hran pentru r u". i, dimpotriv , obi nuie te- i sufletul i trupul la osteneli cuvioase i înt re te- i inima s îndure necazurile. VERS Lene ei tale min i d -i de lucru Ca niciodat s nu leneveasc . Cel ce nu lucreaz ceva bun se înva s lucreze r ul, precum i plugarul lene ; pentru c n-a strîns la timp iarba bun , se vede nevoit s umble prin buruieni nefolositoare i prin stuf ri uri încîlcite. 37. S ne ferim de somnul cel mult Înfrîneaz -te i de la somnul prea mult, Äc ci odihna lung hr ne te cusururile". 38. S citim Sfînta Scriptur Cuvîntul lui Dumnezeu, scris de oameni lumina i de Duhul Sfînt, cite te-l i recite te-l cu grij , cu aten ie i adeseori. VERS Zi i noapte s te îndeletnice ti cu cuvîntul lui Dumnezeu*. Vezi Ps. 1,2. În aceast Sfînt Scriptur se afl ca într-o c mar cereasc comori spirituale de mare pre i folositoare. Acolo se g sesc cuvintele Dumnezeului adev rat însu i, f g duin ele, poruncile, îndemnurile i amenin rile sale, i tot acolo stau scrise pildele faptelor bune i rele. Acolo vedem de ce trebuie s ne ferim i ce trebuie s urm m. Judec ile i drept ile acelui ceresc monarh schimb sufletele, dau celor neînv a i, Älumineaz ochii min ii" (Ps. 19,8²9). De va p zi cineva aceast înv tur , î i va face curat calea, adic via a lui,
* Horatii, Ars poetica, 268. în elepciune

i î i va cura i i îndrepta obiceiurile (Ps. 119, 9). Acestea se cuvine s ne fie ca ni te sfetnici dup pilda lui David (acela i psalm, vezi [119], 24; vezi i II Tim. 3, 15-17). Din Sfintele Scripturi pune- i înainte lista virtu ilor, care sînt pomenite acolo i pe care le ai de p zit, i lista p catelor, care sînt în irate tot acolo, ca s te fere ti de ele; i cerceteaz -te pe tine însu i, ca dac - i va lipsi vreuna din bun t i s te sile ti s o dobînde ti, iar de s-ar întîmpla cumva s ai toate relele, s iei masuri pentru a sc pa de ele. C ci dup cum nici arta medicinii, nici doctoriile nu folosesc la nimic cît timp se afl în laborator i pîn nu le vei da bolnavului, iar medicul nu-1 va vindeca pe bolnav pîn ce nu-1 va ajuta cu ele, a a i Sfintele Scripturi, care sînt scrise în c r i sfinte, nu- i vor folosi întru nimic pîn ce nu le vei pune în practic ; cu alte cuvinte, nu numai s le cite ti, ci s i s vîr e ti cele citite, i atunci abia vei avea cî tig de la ele. 39. S citim i al i scriitori folositori Dup Sfintele Scripturi, ca un adaos, ne folose te s citim i alte c r ulii care ne aduc oarecari leacuri t m duitoare sufletului. Sînt demni de citit unii dintre scriitorii p gîni, precum Cicero, De Officiis, unele lucr ri ale lui Seneca, Moralele lui Epictet, din Isocrate Sf tuirea c tre Demonicos; dar i unii dintre scriitorii cre tini de mai tîrziu, ca manualul lui Erasm Despre osta ul cre tin, Morala cre tin a lui Crellius, i altele asemenea se cuvine cre tinului s citeasc . Precum albina, care culege mierea din felurite flori, se cade ca el s adune de peste tot acele sfaturi care au darul s -i foloseasc . Äîncercîndu-le pe toate, lua i ce e bun" (I Tes. 5, 21). 40. Tot ce se str duie te omul [s fac ] s fie spre slava lui Dumnezeu Toate faptele noastre c tre aceasta trebuie s tind , anume ca de pe urma lor s se sl veasc domnul i p rintele nostru ceresc care este mai presus de toate. ÄA a s lumineze lumina voastr înaintea oamenilor, ca ei s vad faptele voastre bune i s sl veasc pe tat l vostru din ceruri" (Mt. 5, 16; vezi i In. 15, 8 i I Pt. 2, 12). i, dimpotriv , s ne ferim ca nu cumva prin faptele noastre urîte s fie cît de cît tirbit slava lui Dumnezeu între oameni, pentru ca s nu fie oc rit de c tre cei dinafar credin a în care credem" (I Tim. 6, 1; Tit. 2, 5; Rom. 2, 24). 41. S nu smintim pe aproapele nostru Trebuie s ne mai gîndim ca nu cumva prin pildele i faptele noastre urîte s -i stric m pe cei de aproape ai no tri i s -i facem mai r i. ÄVai de omul prin care vine sminteala, adic vai de acela care îndeamn pe ceilal i la r u!" (Mt. 18, 7). Ceva mai mult, dîndu-le pild prin faptele noastre bune i cinstite, s -i aducem s imite binele sau, cum se spune, s -i zidim. 42. S nu lu m în seam mul imea celor ce p c tuiesc S nu ne corup i s nu ne îndemne s facem r ul faptul c vedem pe mul i, pretutindeni, s vîr ind multe rele, adic s nu ne apuc m s ne lu m la întrecere cu ei, s umbl m cu ei i s ne asem n m cu ei, sau, v zîndu-le obiceiurile rele, s lu m i noi asemenea obiceiuri. ÄS avem grij s nu facem ca oile care,

luîndu-se dup cel ce merge înainte, ajung unde sînt conduse, iar nu unde ar fi trebuit s se duc . Nimic nu ne aduce mai mari rele decît cînd t r im dup p rerea comun , considerînd foarte bune acelea pe care cei mai mul i le accept cu mare u urin - despre care avem multe pilde - i tr ind nu dup minte, ci dup asem nare." ÄNu este o judecat dreapt c sînt mai bune cele care plac celor mul i. S c ut m ceea ce este bine de f cut, iar nu ceea ce este mai obi nuit" (Seneca, Despre via a fericit I i II). ÄS nu ne potrivim chipului veacului acestuia, ci s ne transform m prin înnoirea min ii noastre" (Rom. 12, 2). ÄIubitule, nu imita r ul" (III Io., 11). Gînde te-te, deci, nu la ceea ce fac al ii, ci ca tu s faci ceea ce trebuie. 43. P ze te-te mai tare de cusurul spre care înclini mai mult De la cusurul spre care e ti mai înclinat i de care e ti mai mult atras opre te-te i dep rteaz -te mai tare i mai cu grij , ca i cum ai folosi un frîu. Iar în constrîngerea aceasta îndreapt - i uneori cu putere inima spre partea opus , astfel încît s te afli între dou cusururi, asemenea lemnului strîmb pe care, ca s -1 îndrep i, dup ce l-ai înc lzit pu in, îl întorci cîtva spre cealalt parte. 44. S ne p zim de cele ce sînt mai pl cute trupului S fii cu b nuial fa de tot ceea ce place în chip deosebit trupului t u, care din p mînt a fost f cut i spre p mînt înclin , adic de poftele trupe ti. Fere te-te deci de acest blînd i viclean du man apropiat i obi nuit care are chipul unui prieten, ca nu cumva, a a cum a în elat odinioar pe Eva, care, am git de aspectul frumos al fructului oprit, nu numai c a mîncat din el, dar l-a în elat i pe Adam, b rbatul ei, ca i el s m nînce - tot a a s te în ele pofta i pe tine. Adu- i aminte de scrisa prorocului: ÄMai adînc este inima decît toate" ([Ier.] 17, 9). Pentru aceasta urm re te atent elul inimii tale ca nu cumva, sub pretextul binelui, minciuna s te atace i s te doboare. ÄDac ucide i prin duh faptele trupului, ve i tr i" (Rom. 8, 13). ÄCel ce pre uie te prea mult trupul dispre uie te faptele cinstite" (Seneca, Ep. XIV). Cel care î i preaîndestuleaz trupul î i usuc sufletul. Constrînge-te pe tine însu i, în ce prive te carnea ta, iar Ätrupul supune-1 robiei" împreun cu Apostolul (I Cor. 9, 27), astfel ca, eliberat de p cat, s r mîi cu adev rat liber. 45. Nici cele ce depind de voia noastr nu trebuie totdeauna f cute Chiar i cele care nu sînt oprite înadins de c tre poruncile scrise i pentru aceasta par s depind de voia noastr s le facem, i care în sine nu sînt rele, totu i, dac au mirosul p catului, sau vreun fel de r utate în ele, ab ine-te i nu le face (I Tes. 5, 22), mai cu seam dac pot provoca sminteal celor slabi la minte. C ci chiar dac toate acestea par s stea în voia noastr , totu i, nu toate ne sînt de folos, iar Äcre tinul liber este dator s nu se lase biruit de nici un lucru" (7 Cor, 6, 12 i 10, 23). Mai ales dac toate acestea nu sînt spre zidirea interioar , cel care accept cele ce i se par de iertat încetul cu încetul va c dea în cele de neiertat, care se afl aproape de ele.

46. P catele m runte s nu le socotim neînsemnate Nu nesocoti p catele care i se par u oare i mici. Se obi nuie te s se spun : ÄAcest p cat este de iertat, iar nu p cat de moarte", dar dac omul se obi nuie te cu ele i le urmeaz mereu, ele stîrnesc mînia dumnezeiasc , te lipsesc de dumnezeiasca împ r ie a cerurilor i te împing spre moartea ve nic . În rîndul acestora se num r nu numai adulterul, ci i desfrînarea, i înc destr b larea i petrecerile; nu numai omorurile, ci i du m nia i cearta; nu numai be ia mult i dezm ul, ci i ospe ele i mesele bogate; nu numai furtul, ci i zgîrcenia; nu numai def imarea împotriva lui Dumnezeu, ci i insultele aduse împotriva oamenilor; nu numai jur mintele false, ci i minciunile. Vezi în leg tur cu acestea verdictele lui Dumnezeu în 1 Cor. 6, 9 - 1 0 ; Galat. 5, 1 9 - 2 1 ; Efes. 5, 3 - 6 ; 1 Pt. 4, 3; Apoc. 21, 8. Nu numai valurile uria e ale m rii, venind cu repeziciune de sus, dar i stropii picurînd cîte pu in, dar des, prin g uri, iar alteori marea mult adunat într-un singur loc sînt în stare s înece corabia. Din scînteile mici, dac nu sînt stinse, se aprind mari pîrjoluri, care mistuie în întregime casele i le prefac în cenu . ÄNimeni n-a devenit spurcat dintr-o dat "*, ci treptat. Nu numai cei care sînt în întregime foarte r i i mai nelegiui i decît to i, ci chiar i cei care nu sînt buni atît cît trebuie sînt sco i din Ierusalimul nou i ceresc, Äîn care nimic spurcat i care face urîciune nu intr " (Apoc. 21, la sfîr it). A adar, v zîndu-te pe prima treapt a p catului, întoarce-te imediat i nu c uta s urci mai sus. 47. Prive te mereu spre cea mai înalt treapt a virtu ii Nu te lini ti i nu te mul umi c ai atins vreuna din treptele de jos ale virtu ii, ci înainteaz neîntrerupt spre treapta de mai sus i spre cea mai înalt , pentru ca s fii în stare, pe cît e posibil, s te urci i s te a ezi pe multdoritul i cel mai bun pisc, devenind des vîr it. într-acolo s tindem, ne înva dumnezeie tile Scripturi (Mt. 5, la sfîr it; Colos. 1, 28 i 4, 12). Frumos lucru este s inteasc cineva la treapta cea mai de sus sau s se opreasc la a doua ori la a treia (dac nu este în stare s mearg mai departe). Dar dac nu vei inti cu rîvn i cu grij spre treapta cea mai înalt , poate c nici pe a doua sau a treia nu te vei putea opri. Nu este o virtute ca cineva s fie mai bun decît cei r i. Socote te cele ce sînt necesare adev ratei perfec iuni. Alergînd s atingi inta, te opre ti la mijlocul drumului. Cînd nu faci ceea ce po i, vei da socoteala lui Dumnezeu, care tie bine cît po i. 48. Trebuie s evit m poarta larg i s intr m pe cea îngust În toate faptele vie ii tale gînde te-te c trebuie s te fere ti de poarta cea larg i de calea cea spa ioas (adic de purtarea desfrînat , care place oamenilor deda i poftelor trupe ti), cale b tut pe care mul i umbl , dar care duce la pieire. Dimpotriv , trebuie s intri pe poarta îngust i pe calea strimt , care duce spre via (adic spre cea ve nic ), chiar dac sînt pu ini cei ce o descoper , i mai
* Iuvenalis, Sat. II, 63.

pu ini cei care, descoperind-o, pornesc pe ea, i nespus de pu ini cei care izbutesc s umble pe dînsa. (Mt. 7, 13²14). De aici socote te-te cu tine însu i i întreab te: calea pe care merg eu este oare cea strimt , sau cea larg ? i dup cale, d - i seama unde te va scoate. 49. Spore te în fiecare zi Sile te-te ca în fiecare zi s înaintezi pe calea virtu ii i s mergi tot înainte. Dac ast zi e ti virtuos i bun, îngrije te-te ca mîine s devii i mai virtuos, i mai bun. Cel ce nu înainteaz pe ea i nu spore te u or d înapoi i obose te, c ci nimeni nu- i g se te sporirea acolo unde a l sat-o. VERS La fel ca cel care-n susul apei puternic unda Cu vîsla supune, a mîinilor for lipsindu-i, Spre vale cu sila îl duce a apei putere*. 50. Nu fi f arnic Nu c uta s faci vreun lucru de cinste numai de ochii lumii, cu ostenta ie, ca s te laude oamenii, ci str duie te-te s cape i deprinderea l untric nu a falsei i f rniciei, ci a adev ratei virtu i i cucerniciei. ÄCaut mai degrab s fii, decît s pari bun", dup lauda cu care îl sl ve te Sallustius pe Cato**. 51. Nu te uita la cele din urm , ci prive te tot înainte Oriunde ai fi ajuns în aceast etap spiritual , nu te uita la cele din urm , ci prive te la cele dinainte, pîn unde ai înc de mers pîn la sfîr it, unde i-a hot rît r spl titorul t u Hristos s te bucuri de cununa cereasc . A a a procedat apostolul Pavel, uitînd cele din urm i intind tot înainte (Filip. 2, 4). 52. Persevereaz i rabd spre binele sufletului, de i î i va fi greu pentru trup În buna hotarîre pe care ai luat-o odat , persevereaz cu b rb ie, statornicie i st ruin , ca nu cumva tocmai cînd începi s - i zide ti turnul, s -1 p r se ti f r a-1 ispr vi (Lc. 14, 29-30); pentru ca nu cumva s te întorci înapoi, acolo unde ai pus mîna pe plug, adic la cele pe care le-ai l sat în lume (Lc. 9, 62). În a a fel s alerg m, încît s ispr vim calea i s ajungem acolo unde urm rim, ca s nu ni se repro eze: ÄVoi alerga i bine, cine v-a împiedicat?" (Galat. 5, 7). ÄS c ut m s nu pierdem ceea ce am lucrat, ci s c p t m întreaga r splat " (2 Io. 1, 8). ÄCel ce a r bdat pîn la sfîr it, acela se va mîntui" (Mt. 10, 22; vezi i Evr. 10, 36). 53. S c ut m prilejurile faptelor bune Cînd i se va da prilejul s lucrezi virtutea i s s vîr e ti fapte bune, nu numai îmbr i eaz acest prilej, ci chiar caut -1 i mai departe i s -1 ii cu grij , ca s nu- i scape i s nu treac ; i atunci cînd l-ai prins, ine-1 i folose te-te de el. 54. Înfrîneaz -te de la începutul p catului Cînd se arat gîndurile viclene, plive te-le îndat ca pe ni te buruieni care r sar
* Virgilii, Georgica I, 201 - 203. ** De coniuratione Catalinae LIV, 6

în sem n turi, înainte de a prinde r d cin , ca s nu creasc i s nu dea rod r u VERS Împiedic reaua s mîn a n prasnicei boale cit e înc nou . Dintru-nceput împotriv s -i stai; nu g ti tîrziu leacul, Cînd relele s-au f cut i mai mari prin amînare*. Abate- i de îndat gîndirea de la r u i îndreapt-o spre bine. Pînde te p catul, cînd se furi eaz ca un du man în tine, chiar la intrare, i împiedic -l s se furi eze; i oricît de greu i-ar fi s lup i, îndur , i-1 vei birui. 55. P ze te-te în via a aceasta ca într-un r zboi Dup cuvîntul lui Iov (7, 1), ÄVia a noastr în aceast lume este ca un r zboi". Avem aici diferi i du mani care ne poart r zboi cu armele lor i se str duiesc s ne izgoneasc de la credin . A a sînt feluritele lucruri ale lumii acesteia, obiectele pl cerilor, r zboiul chipurilor care ne a î i însu i trupul nostru cu poftele-i n r va e, care toate, prin p cat, sînt în stare s ne pricinuiasc pieirea noastr des vîr it (mai cu seam dac vom fi f r grij ). VERS În a a nevoie fiind, mai po i oare s dormi i-nconjurat de primejdii s nu le vezi?** Nu sta, deci, ca un osta trîndav i neatent fa de o atît de v dit primejdie, ci fere te-te, fii de-a pururi treaz, gîndindu-te la toate, de peste tot, bine înarmat i luînd seama împotriva tuturor. C ci de nu vei lupta viteje te, nu vei gusta biruin a. ÄIzbîndei îi place vegherea". A gre it îngerul în cer, Adam în rai, David aflîndu-se întru harul lui Dumnezeu, iar Solomon în marea lui în elepciune, Iuda Iscarioteanul în coala, adunarea i tov r ia lui Iisus Hristos însu i! Cei care s-au întors i s-au poc it au fost ierta i, iar cî i au st ruit în p cat au fost osîndi i. 56. P ze te-te de uneltirile diavolului Cel mai de seam vr jma al nostru i c petenie a celorlal i vr jma i ai no tri este Satana, demonul cel r u, acel duh care s-a îndep rtat de Dumnezeu. Acest demon are putere mare, este prea me ter în vicle ug, am gitor i f arnic, plin de uneltiri viclene i de curse pe care le întinde spre nimicirea noastr . atîta de iret i de pref cut, încît se schimb în felurite chipuri (ca Proteus sau Vertumnus) ***. Uneori, ca s am geasc i s fac r u, lingu e te ca vulpea, alteori, Är cnind ca un leu cumplit, d tîrcoale, c utînd pe cine s înghit " (I Pt . 5, 8). El a îndr znit s ispiteasc chiar pe Domnul Iisus, i aceasta nu numai o dat i într-un singur fel. El i pe apostoli a c utat s -i cearn cu ciurul ca grîul (Lc. 22, 31), i pentru o
* Ovidii, Remedia amoris, 91. ** Virgilii, Aeneis IV, 560-561. *** Proteus era zeul m rii, iar Vertumnus al negu toriei. Despre ei se poveste te c se puteau preface în ce chip voiau (n. aut.).

clip i-a cl tinat din credin a lor statornic ; înc i pe Petru a izbutit s -1 fac a t g dui pe Domnul. El e ca un vîn tor iscusit, întinzîndu- i peste tot capcanele, mrejele i momelile, adic îndemnurile p catelor, ca s -i prind pe cei neaten i; este ca un comandant de oaste preaîncercat, care folose te numeroase me te uguri ca s se r zboiasc în fel i chip cu oameni diferi i. De multe ori el apare sub chipul unui gînd bun i cucernic, pentru a-i r t ci pe oameni de la adev rata credin , iar uneori se preface în înger al luminii (II Cor. 11, 14), dup cum frumos adevere te Iacobus Acontius în cartea sa Despre me te ugurile Satanei*. A adar, împotriva unui asemenea du man spiritual s ne înarm m cu acea armur spiritual , pe care, luînd-o din arsenalul ceresc, ne-o d tribunal cel mai str lucit dintre to i al strategiei cre tine (Efes. 6, 13). 57. S cuget m la moartea Domnului Cugetarea cît mai deas la crucea lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, mîntuitorul nostru, i la cumplita Sa moarte, mult poate folosi sufletelor lipsite de r utate, pentru ca s r stignim trupul i s nimicim poftelelui viclene. C ci acest st pîn al nostru, de i era înc de pe atunci hot rît drept împ rat al cerului i al p mîntului, a îndurat atîtea| mucenicii i o moarte atît de cumplit , nu numai nespus de chinuitoare, ci i ru inoas ; i le-a r bdat, de i era f r vin , iar aceasta pentru noi, din marea-i dragoste pe care ne-a purtat-o nou , vinova ilor, pentru ca, pl tind cu sîngele s u, s ne elibereze de p cat i de pedeapsa p catului, adic de cea de a doua moarte. Oare nu trebuie ca noi, ca unii care am fost r scump ra i de el din robia cea grea, ar tîndu-i deopotriv dragostea noastr , ceea ce se întîmpl mai ales p zindu-i poruncile (Io. 14, 27), s ne înfrîn m de la p cate i s p zim cucernicia, s murim p catului i s tr im pentru dreptate? C ci între alte motive, pentru aceasta i-a v rsat el sîngele pentru noi (1 Pt. 11, 24 i 4, 1²2; Tit. 11, 14; Evr. 9, 14), i mai ales cu scopul ca, pîn la urm , sîngele lui Iisus Hristos s ne cur easc de orice p cat, dac vom umbla în lumin (I Io. 1, 7). 58. Numele de cre tin s nu fie în de ert Cît prive te numele i profesiunea de cre tin, adic de ucenic i urma al lui Hristos, se cuvine ca s ne îndemne pe fiecare dintre noi s nu p str m în de ert acest nume, f r s ar t m aceasta i cu fapta, ca s nu se întîmple ca sub numele de cre tin s ducem o via de p gîn (I Pt. 4, 4). C ci cei care tr iesc în felul acesta, de i îl numesc pe Hristos st pîn al lor, nu vor fi recunoscu i ca ai lui tocmai pentru motivul acesta, i anume, c ei sînt Älucr tori ai nelegiuirii" (Mt. 7, 12²13; Le. 6, 46). ÄCa ni te fii ai luminii, în lumin s umbl m" (Efes. 5, 8). 59. S vîr e te fapte vrednice de chemarea ta De aceea socote te-te cu tine însu i c trebuie s tr ie ti într-un chip vrednic de chemarea la care Dumnezeu ne-a chemat prin Hristos (Efes. 4, 1; I Tes. 2, 19). Cerceteaz -te dar pe tine însu i dac tr ie ti în chip vrednic de aceast chemare,
* Stratagemata Satanae, Basileae, 1565

c ci i Dumnezeu nu te-a chemat la necur ie, ci la sfin enie (7 Tes. 4, 7). 60. Urmeaz smerenia Leap d trufia i p rerea prea bun despre tine i despre virtutea ta, chiar dac ai izbutit vreun bine prin harul lui Dumnezeu, ca nu cumva gîndind astfel s te umfli în pene i s te înal i, ci gînde te-te moderat cu privire la tine i poart -te smerit; c ci trufia i seme ia, printre alte rele c rora le d na tere, risipesc sporirea întru în elepciune i închid calea spre treapta înalt la care unii ar fi ajuns dac nu ar fi gîndit c au i ajuns la ea. Dimpotriv , zdrobirea inimii (care se cheam de obicei smerenie) este de mare folos, fiind un lucru necesar pentru a zidi înalt turnul virtu ii, pentru a pune temelie adînc i tare i pentru a cl di dup rînduial celelalte p r i. F r s se pun aceast temelie, chiar dac i se va p rea c tot ai zidit ceva, lucrul acesta nu va fi tare, ci se va înclina lesne, va c dea i se va n rui (vezi Rom. 12, 16 etc; 1 Pt. 5, 5). 61. S primim mustr rile Cînd te sf tuie te cineva cu privire la profesia ta, sau chiar cînd te dojene te a a cum se cuvine pentru p catul pe care l-ai f cut, nu numai s nu te înfurii pe el, sau s te ar i sup rat c i-a atins r nile, ci s -i prime ti cu mul umire dojana, ca pe un leac al sufletului t u, care cu ajutorul unei alifii folositoare î i aduce s n tatea, chiar dac nu f r oarecare nepl cere. 62. S nu c ut m scuze pentru justificarea p catului Nu c uta s g se ti scuze pentru p catul f ptuit dac te dojenesc ceilal i i dac , pe lîng ei, te mai mustr i con tiin a. Nu c uta s -1 ascunzi i s -1 mic orezi, ci m rturise te-l i d -l pe fa , avînd grij s nu mai fii dojenit a doua oar pentru el. 63. S c ut m pov uire pentru gre elile noastre Caut ca faptele s - i fie v zute cu ochi aten i de prieteni credincio i i cinsti i, care s nu- i ascund abaterile de la calea cea dreapt i poticnelile tale pe care le vor vedea, ci s i le arate cu sinceritate, pentru ca s - i îndrep i gre elile ar tate de ei. Se spune c vestitul pictor Apeles obi nuia s - i scoat afar , în fa a casei, tablourile pe care le picta, cu inten ia ca, ascunzîndu-se în spatele lor, s îndrepte orice ar fi auzit c trec torii critic la acele tablouri. C ci tuturora propriile lor lucr ri li se par a fi bune, dar noi trebuie s afl m aceasta de la cei care le privesc, i îndeosebi de la prietenii credincio i i adev ra i. 64. M rturise te- i p catele Chiar i gre elile tale, la care al ii nu s-au gîndit, m rturise te-le singur, f r vreun gînd ascuns, prietenilor t i, ca unor doctori care urmeaz s - i vindece boala, i roag -i s se roage lui Dumnezeu pentru tine (Iac. 5, 16). 65. Def im rile du manilor schimb -le în bine Chiar dac unele fapte ale tale sînt oc rite i dispre uite de c tre du manii t i, i ei i le def imeaz , de i fac aceasta cu patim i cu du m nie, dac tu tii totu i c prin asemenea ocar ei spun adev rul, s nu nesocote ti aceasta, nici s o treci

cu vederea, ci îndreapt -te. În felul acesta, din r ul care caut s - i d uneze vei scoate ceva bun, adic vei avea folos de la du mani, lucru pe care frumos l-a sf tuit Plutarh într-una din c r ile sale*. 66. Fereste-te de lingu iri Fere te-te cu pruden de lingu itori, care laud i cele ce nu sînt de l udat, g sesc justific ri pentru cele ce nu sînt de justificat i acoper r nile nevindecate ale celor pe care îi lingu esc. Nu te l sa am git de ace tia, pentru c de cele mai multe ori ei una rostesc din gur i altceva ascund în inim . 67. Nu face r u nim nui de hatîrul cuiva P ze te-te s nu- i orînduie ti faptele dup p rerea oamenilor, cînd aceasta este departe de virtute, fie de teama de a nu-i desconsidera, fie datorit unui fals respect, care, de multe ori, se împotrive te virtu ii nu mai pu in decît neru inarea. în leg tur cu aceasta ai la îndemîn tot cartea lui Plutarh**. 68. Ia seama de diminea la cele bune pe care le ai de f cut i la relele pe care le ai de lep dat În fiecare zi, de diminea , cînd î i începi lucrul, gînde te-te cum ai s te por i în ce f ptuie ti, pentru ca s te aba i de la r u i s faci binele potrivit poruncilor st pînnlui i Dumnezeului nostru Iisus Hristos (vezi Ps. 34, 15; Ps. 37, 27; Amos 5, 15; Rom. 12, 9). Iar binele pe care îl vei gîndi i îl vei hot rî s -1 i s vîr e ti. 69. Cercetarea de sear a faptelor noastre Cît de des, ba chiar la sfîr itul fiec rei zile, înainte de culcare, reaminte te- i faptele zilei trecute, una cîte una, ca i cum le-ai citi dup o list , enumer -le i noteaz -le i cînt re te-le cu un cîntar des vîr it i judec -le dup con tiin a ta cînd este în dreapt cump n cu poruncile lui Dumnezeu. VERS Gre it-am oare ceva, ce-am f cut la timp sau cînd nu trebuia? De ce acestei fapte i-a lipsit cuviin a, iar celeilalte ra iunea? Ce-am neglijat i ce-am hot rît care-ar fi fost mai bine s amîn? De ce am preferat cele rele? Oare prin vorb sau i cu gestul am d unat cuiva? (Vezi la poetul Ausonius, Idila XVI: Despre b rbatul bun***). O asemenea socoteal a poruncit odinioar filozoful Pythagora s fac discipolilor s i****. În aceast cercetare a propriei tale persoane i în judecarea faptelor tale nu c uta s devii un proteguitor i în eleg tor al gre elilor tale, pentru ca proteguind pe nedrept, sa cau i s - i justifici cauza, sau s urm re ti s i u urezi faptele urîte; ci mai degrab critic -te des i fii nep rtinitor cu tine
* Plutarchi, ' [Cum s-ar putea folosi cineva de vr jma i]. ** Plutarchi, [Despre ru inarea vicioas ], cap. XVI. *** D.M. Ausonii, Eclogarum 1, III [Edyll. XVI: De viro bono], v. 16-19, 21-23. **** Pythagora, [Versurile de aur], 40 ² 42

i judec tor aspru, i s nu fi îng duitor sau s te ier i pe tine însu i. Ceva mai mult: cunoa te- i bine gre elile, iar pe cele care merit s fie criticate critic -le; i ru ineaz -te de tine pentru c n-ai ajuns înc a a cum trebuia s ajungi; c ie te-te i poc ie te-te sincer i f r gînd ascuns pentru gre elile tale, a a încît s te fere ti pe viitor a mai face lucruri asem n toare, de care s ai a te ru ina la a doua judecat . i caut s te c ie ti i s vezi dac ai f cut vreun bine. Mul umind lui Dumnezeu, bucur -te i îndeamn - te pe tine ca de aici încolo s faci la fel. 70. Dup ce ai c zut, f -te mai prudent Tot a a, gre elile i abaterile tale pref -le în prilej de a te feri de asemenea fapte, încît s umbli cu mai mult pruden de aci înainte pe acest drum din clipa în care te-ai ridicat din c dere, ca s nu te mai împiedici iar i de aceea i piatr i s - i rupi piciorul. C ci este urît lucru ca dup o poc in m rturisit s comi i iar i cele pentru care trebuie s te poc ie ti. P ze te-te deci ca nu cumva s i se potriveasc i ie pildele: Äîntorsu-s-a cîinele la v rs tura lui i scroafa sc ldat s se b l ceasc în mocirl " (Prov. 26, 12; 2 Pt. 2, la sfîr it). 71. Gînde te-te la semnele sporirii tale Î i va mai folosi înc s te gînde ti i s pui unele semne pe calea sporirii sau a nesporirii tale în virtute, ca s vezi cît ai înaintat sau cît ai dat înapoi pe ea, pentru ca, punînd fa în fa cele trecute cu cele prezente, s te cuno ti i s te în elegi pe tine însu i, luînd îndemnuri pentru sporirea ta mai departe; în leg tur cu aceasta se g se te minunata c r ulie a lui Plutarh.* A a obi nuiesc oamenii, aten i la treburile lor, s - i fac des socoteala cheltuielilor i veniturilor, ca s - i dea seama, pentru un timp oarecare, cît cî tig sau pagub au avut în treburile lor. 72. Pedepse te-te singur pentru p cat Pentru orice p cat pe care l-ai f ptuit, fie el chiar de iertat, tu însu i hot r te i- i d vreo cazn i vreo pedeaps , pentru ca s le isp e ti, sau vreo chinuire a trupului, sau vreo renun are la o pl cere din cele îng duite i pl cute trupului, sau vreo ab inere de la un culcu mai moale, sau vreo înl turare i pierdere a vreunei înlesniri, pentru ca s - i r scumperi într-un fel oarecare gre ala ca i printr-o cheltuial cinstit de argin i sau printr-o oarecare pagub . Iar aceasta, cu scopul de a- i aminti i mai mult c ai gre it i ca s te fere ti i mai mult pe viitor, cu grij , s nu mai p c tuie ti. 73. S chinuim trupul prin postire Înfrîneaz -te de la mînc rile i b uturile ce- i par pl cute, mai ales de la cele prea scumpe i prea delicate ² imbolduri inutile ale l comiei ² chiar dac uneori î i sînt oferite în dar; tot a a, fere te-te de bucatele preg tite cu diferite mirodenii, dar i aceasta cu m sur . Iar acest lucru s -1 faci în a a fel încît s suferi o oarecare pedeaps pentru vreun p cat din trecut i pentru ca pe viitor s împiedici poftele trupului ce se furi eaz ca ni te fiare cumplite i curmîndu-le hrana,
* Plutarchi, în virtute]. [Cum î i d seama cineva c a sporit

s le îmblînze ti, ca s nu se înr ut easc i s se destr b leze. În acela i scop i se cuvine uneori s poste ti atîta, încît s te ab ii toat ziua de la orice mîncare i b utur , chiar la vîrst tîn r fiind. îns i f r postire se cade s fim cump ta i la mîncare, ca nu cumva, lingu ind pl cerile trupului, s ne îngrijim de împlinirea poftelor lui, ceea ce opre te Apostolul (Rom. 13, la sfîr it), mai cu seam pentru ca s st vilim aprinderile p catelor. 74. Nu primi f r socoteal laudele oamenilor Cînd e ti l udat de cineva sau chiar de mai mul i oameni, ca i cum ai avea cele mai str lucite virtu i i ca i cum ai fi ajuns la un mare progres în ele, nu crede cu u urin c e ti a a, ci cerceteaz - i înl untru con tiin a ta, c reia trebuie s -i fii mai cunoscut decît celorlal i, i vezi dac ea adevere te acest lucru. VERS Cînd e ti l udat, ia aminte s - i fii singur judec tor, i-n ce te prive te, mai mult pe tine decît pe al ii s -i crezi. Mai presus de toate s tii c atotv z torii ochi ai lui Dumnezeu p trund i privesc pretutindeni în inima ta, c ci Dumnezeu Äeste mai mare decît inima noastr i cunoa te toate" (/ Io. 3, 21). 75. Cînd te dojenesc oamenii drep i, crede-i Iar cînd vreun om credincios te socote te vrednic de dojana i dezaprob purt rile tale i le mustr , s nu te crezi mai mult pe tine decît pe el, deoarece i înn scuta dragoste ce o ai pentru tine însu i lesne poate s te am geasc . De nu vrei s fii dojenit, nu face lucruri vrednice de dojana. 76. Nu neglija s - i cî tigi nume bun Cu toate c nu se cuvine s împlinim virtutea pentru ca s dobîndim renume i slav înaintea oamenilor, îns faima bun sau numele bun fa de oamenii buni nu trebuie nesocotite; iar dac urm re ti s fii l udat, trebuie s te îngrije ti s faci ceea ce e vrednic de laud , c ci a a sf tuie te i Apostolul: ÄDe este ceva virtute i de este ceva de laud , la acestea s gîndi i i acestea s le face i" (Filip. 4, 8-9). Aceasta dar este calea cea dreapt i scurt c tre adev rata slav i c tre adev rata laud : ÄS fii a a cum vrei s fii privit", dup cum în mod în elept sf tuia Socrate: C ci precum umbra urmeaz trupul care umbl în lumin , tot a a slava urmeaz virtutea. Nu te gîndi i nu vorbi cu nesocotin : ÄNu m intereseaz ce spun oamenii despre mine. Gîndeasc i spun ce vor. Ce poate s mi d uneze aceasta, cînd eu nu le dau nici o pricin ?" Dar iar i, nu se cuvine s proced m, dup cum obi nuiesc unii care, temîndu-se de tirbirea faimei lor în ochii oamenilor - i nu a celor buni - s vîr esc totu i unele lucruri împotriva poruncilor lui Dumnezeu i a propriei lor con tiin e. Dac nu e ti în stare s tr ie ti dup voia lui Dumnezeu i a oamenilor, Äalege s -i placi lui Dumnezeu mai degrab decît oamenilor i caut mai mult slava lui Dumnezeu decît pe aceea a oamenilor" (Io. 5, 4 i 12, 43). Con tiin a s - i fie împ cat , chiar dac faima i-

ar fi rea, numai tu s fii vrednic. ÄCu bucurie voi alerga în sfatul cel bun, chiar în mijlocul def im rii. C ci nimeni nu este mai virtuos decît acela care, pentru a nui pierde con tiin a, i-a pierdut faima de om bun" (Seneca, Ép. LXXXI). 77. Din cuvinte bune s se fac fapte bune Dar toate acestea i altele ca acestea în zadar se spun de c tre noi i în zadar sînt cunoscute i în elese de al ii ca adev rate, dac nu le vom împlini i s vîr i prin fapte. De vom cunoa te vreun lucru bun, trebuie s dovedim aceasta prin fapte bune, în a a fel încît cele ce erau doar cuvinte s devin fapte. Aci se potriveste acea spus a apostolului Iacob: ÄDaca cineva este în elept i înv at printre voi, s dovedeasc prin buna purtare faptele sale" (Iac. 3, 13), c ci i oile nu aduc ciobanilor iarba ca s le arate ce-au mîncat, ci dup ce au rumegat-o dau la iveal lîna i laptele. Ä i tu, dar, nu ar ta necunosc torilor cuvintele, ci faptele, care urmeaz rumeg rii cuvintelor" (Epictet, Manual, cap. , ). ÄNu cel ce cunoa te poruncile, ci cel care le împline te, acesta se va ferici pîn la urm " (vezi Io. 13, 7; Iac. 1, 25). ÄAceasta dar e calea, umbla i pe dînsa" (Is. 30, 21). Pentru început, slav celui f r de început. Pentru sfîr it, înal slav , cinste i închin ciune lui Dumnezeu, celui f r de sfîr it. i iar i, pentru cele trei p r i ale c r ii, sl vesc i m închin unuia în treime i de o fiin Dumnezeu-Tat l, Fiul i Sfîntul Duh i m resc preasfîntul s u nume, c ci nefiind vrednic s încep, m-a ajutat s încep, i nefiind în stare s ispr vesc, mi-a dat darul i puterea s ispr vesc. C tu, Doamne, e ti împ rat al veacurilor, Alfa i Omega, începutul i sfîr itul [Apoc. 22, 13] i f r de tine cine a început sau a sfîr it ceva? Deci dup cum cerbul însetat se str duie te s afle izvoarele apelor, [Ps. 41,1] a a s-au nevoit mîna i gîndul, pîn s zic : ÄPrivirea i ochiul v d sfîr itul". Nu mie, Doamne, nu mie, ci numelui t u d -i slav ! [Ps. 113, 9] Amin!

Preacinstite i iubite cititorule, i iubitorule de osteneli suflete ti, apucîndu-te cu sîrguin de citirea acestei noi ap rute i minunate c r i (pe care acum pentru prima dat preacucernicul i str lucitul domn, Ioan Dimitrie Constantin-voievod, nu numai c a alc tuit-o des vîr it i a împodobit-o în fel i chip prin osteneala sa, dar pentru mai marele folos sufletesc al cre tinilor ortodoc i i pentru pomenirea ve nic a str lucirii sale a i tip rit-o pe cheltuiala sa i a d ruit-o tuturor), iat , noi, cei care ostenim în me te ugul tipografiei, te rug m i te implor m ca, citind-o, de s-au strecurat cumva unele gre eli în cuvinte sau în litere, f cute fie din neaten ie, fie din ne tiin , tu, îndreptîndu-le cu îng duin , iart -ne, pentru acela care ne-a poruncit s iert m de aptezeci de ori cîte apte celor ce ne-au gre it. ÄC ci de vom ierta noi, i nou ni se va ierta", mai cu seam tiind c doar o fire avem, i aceea gata s alunece în gre al . C ci culmea infailibilit ii numai lui Dumnezeu îi este dat , al c rui har s fie cu noi cu to ii. Amin! Ostenitorii tipografiei i rug tori a tot binele, ATHANASIE I DIONISIE, împreun cu ucenicii lor, cerem iertare

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->