P. 1
Sudii de ate - Asist. Univ. Dr. Ing. Marosy Zoltan Istvan

Sudii de ate - Asist. Univ. Dr. Ing. Marosy Zoltan Istvan

|Views: 1,500|Likes:
Published by ovybk

More info:

Published by: ovybk on Jul 10, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/19/2013

pdf

text

original

Sections

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI FACULTATEA DE INGINERIE MANAGERIALĂ ȘI A MEDIULUI

STUDII DE FEZABILITATE
NOTE DE CURS

Partea I-a și a II-a: note de curs - asist. univ. dr. ing. Marosy Zoltán István Partea a II-a si III-a: note de curs - prof. univ. dr. ing. Cornelia C. Stoicescu

2010

PARTEA I - A STUDII PRIVIND NECESITATEA UNEI INVESTI II
FEZABILITÁTE s. f. (Fran uzism) Însușirea de a fi fezabil; caracter realizabil al unui lucru. – Din fr. faisabilité. Sursa: DEX '98 Def: Analiza complexa, premergatoare deciziei de investitii, avand drept scop stabilirea oportunitatii si eficientei dezvoltarii unei subramuri sau realizarii unor obiective de investitii. Pe pia a de produse un factor important pentru a crește veniturile este realizarea de produse noi. Aceste produse noi sunt realizate ori cu tehnologia avută în dotare ori prin achizi ionarea unor dispozitive și tehnologii noi. Implementarea unei tehnologii noi sau al unui flux tehnologic necesită investi ii importante. Implementarea unei tehnologii noi se face în mai multe etape, în cadrul cărora contribuţia diferitelor departamente este, pe rând, de maximă importanţă. Detectarea unei noi nevoi, exprimată de piaţă, îi revine marketingului. Prin determinarea cererii pieţei, marketingul stabileşte implicit şi specificaţiile produsului nou cerut. Acestea nu pot fi întotdeauna acoperite de posibilităţile întreprinderii. De asemenea, specificaţiilor cerute de piaţă li se pot alătura altele, conexe, care stau în puterea întreprinderii de a le realiza şi pe care piaţa nu le solicită încă. În ambele cazuri serviciului de dezvoltare îi revine sarcina ca, pornind de la constatările marketingului şi în colaborare cu aceasta să contureze exact tabloul specificaţiilor noului produs. Specificaţiile se stabilesc orientativ, urmând ca în etapele ulterioare, odată cu dezvoltarea proiectului, să se stabilească exact cum va arăta şi ce va face noul produs.
2

În final toate aceste studii sunt folosite pentru a începe un proiect amplu privind retehnologizarea intreprinderii. Indicii economici sunt studia i împreună cu cei tehnologici pentru a crea un cadru cât mai coerent pentru investi ii de durată care să aducă o creștere durabilă a veniturilor. În prima etapă se analizează necesitatea investi iei, din punct de vedere tehnologic, apoi se face o analiză pre-investi ionară (prefezabilitate) și în final o analiză complexă (studiul concret de fezabilitate).

A. TEHNICI PRIVIND EVALUAREA DEZVOLTĂRII TEHNOLOGICE 1. Tehnica brainstorming Este cunoscută şi sub alte denumiri: „Cascada ideilor”, „Asaltul creierului”, „Metoda OSBORN”. Este poate cea mai răspândită dintre tehnici, atât datorită faptului că este folosită încă din 1938 dar mai ales datorită faptului că, în extrem de multe cazuri, a deschis drumul succesului. Metoda a fost propusa de Alex. F. OSBORN, prorectorul Universităţii din Buffalo USA, având ca inspiraţie o metodă folosită acum 400 de ani în India şi denumită „Prai-Barshana”. Se cunoaşte că etapele procesului creativ sunt: • Pregătirea, care constă în: − sesizarea problemei; − definirea problemei cu analiza datelor semnificative. • Găsirea ideii, care constă în: − producerea de idei noi, de găsire a unor noi piste; − alegerea ideilor cu şanse de realizare. • Găsirea soluţiei, care constă în: − evaluarea soluţiilor apte aplicării; − decizia finală.
3

un mesaj publicitar etc. • Critica sau evaluarea nu este admisă în timpul şedinţei. Este de asemenea foarte important ca şi autocenzura fiecărui membru să fie cât mai redusă.d.m. Frica de ridicol trebuie complet înlăturată. de cele mai multe ori. Acestei cerinţe imperative şi poate cea mai importantă. cu analiza datelor semnificative. Alta posibilitate este ca la o a doua şedinţă toţi 4 .a. ca şi neconvenţionalitatea lor. de găsire a unor noi piste. o metoda.Tehnica BRAINSTORMING este o tehnică de grup utilizată în subetapa producerii de idei noi. să fi fost parcurse. total nepractică. Principiile metodei sunt: • Cantitatea poate genera calitate. • În grup se creează efectul de „reacţie în lanţ”. Datorită acestui fapt varietatea de idei creşte. Astfel se ajunge. Numărul optim este 5 sau 6 membri. există de cele mai multe ori şansa ca ideea care va duce la rezolvare sa fie printre cele emise. Aceasta tehnica nu este recomandabila pentru probleme de tipul deciziei. i se mai spune şi „amânarea judecăţii”.). absurdă. O idee a unui participant (chiar daca este ridicolă. Grupul poate cuprinde numai membri permanenţi sau membri permanenţi (două treimi) plus membri invitaţi (o treime). Dat fiind faptul că într-o şedinţă sunt emise un mare număr de idei (între 30 şi 200). fantezistă etc. la idei cu adevărat valoroase. prin procedeul asocierii (sau prin alt procedeu de creaţie) generează o alta idee altui participant sau chiar celui ce a emis-o ş. trebuie ca subetapele sesizării problemei şi de definire a acesteia. care sunt adecva i temei alese (aceasta în cazul când problemele de rezolvat sunt de amploare). Deci pentru a putea fi folosită această tehnică. care singure sau prin combinare cu altele duc la rezolvarea creatoare a problemei luata în discuţie. Tema pentru un grup de BRAINSTORMING – poate fi un obiect. Grupul este constituit din 3 până la 10 membri.

Este bine ca înregistrarea ideilor să fie expeditivă.membri să fie noi. Ulterior. Ideile emise trebuie sa fie exprimate destul de concis. Timpul afectat unei şedinţe este de aproximativ 30 de minute şi de maximum 45 de minute pentru probleme mai vaste. adică un număr mare de idei emise într-un timp scurt. Membrii grupului pot fi persoane cu specialităţi apropiate. un secretar notează ideile având numere impare. Ele sunt numerotate şi notate (de către secretar) imediat după momentul emiterii fără nominalizarea autorului. la o grupare şi/sau combinare a lor. Dacă se ia pauză. În acest scop el trebuie să ştie să scoată grupul din momentele de „stagnare”. Nu este indicat ca liderul să canalizeze grupul conform propriilor opinii sau să aibă un rol dominator. Dacă se considera necesar. Dacă grupul este constituit din mai mulţi membri. se mai organizează încă o şedinţă. pentru a se face faţă emiterii mai multor idei într-un interval scurt de timp (în acest sens este utilă folosirea unui dictafon). Liderul conduce şedinţa. în timpul acesteia nu trebuie discutată problema care constituie tema şedinţei de Brainstorming. iar celalalt cele cu numere pare. aleşi prin opţiunea membrilor grupului. Înaintea şedinţei de Brainstorming se stabileşte un lider şi unul sau doi secretari (şi aceştia participă însă la emiterea de idei. cu o scurta pauză la jumătatea şedinţei. trebuind sa fie o persoana cu multă experienţă în domeniul creaţiei şi a tehnicilor ei. împreuna cu responsabilul de proiect (dacă această persoana nu este chiar liderul). 5 . Principalul sau rol este să asigure „productivitatea” emiterii de idei. iar atunci când se realizează emiterea de idei în „lanţ”. aceasta trebuie lăsată până când se opreşte de la sine. procedează la o prima triere a ideilor. liderul. ca şi ceilalţi membri). Varietatea ideilor este un factor important în cadrul acestei tehnici. dar pot fi şi persoane cu profesii diferite.

El trebuie să fie un animator dinamic şi mobilizator. . iar grupul serveşte interesele problemei de rezolvat luând în considerare opiniile expertului. prin capacităţile sale.aplicarea asupra terenurilor sărace a metodelor de cultură aplicate în deşert. Grupul de sinectică – metoda Gordon Este numită astfel după cel care a promovat-o: cercetătorul William J. Participanţii trebuie să fie selectaţi cu grijă.Statisticile au arătat că dintre ideile obţinute prin tehnica BRAINSTORMING.aplicarea în România a unor soluţii adoptate în Franţa. cât şi de selecţie şi orientare a activităţii în cadrul grupului. atât profesionale.aplicarea în domeniul electrocasnic a rezultatelor obţinute în astronautică. atât pe participanţi. . căutând să solicite la maximum. conduşi de un lider experimentat. Uneori. modificate pentru a deveni şi mai bune. rolul liderului poate fi îndeplinit prin rotaţie de fiecare membru al grupului. Expertul este o persoană indispensabilă grupului. Grupul de sinectică este mai restrâns decât cel de brainstorming. 2. General Electric. din rândul specialiştilor care au tangenţă cu problema pusă în discuţie. Este o metodă care a fost experimentată cu succes timp de 15 ani de firme americane cu renume: IBM. General Motors. Gillet etc. expertul este reprezentantul problemei. liderul serveşte interesele grupului. filtrate. Exemple: . care poate fi distinctă de prima. Pierre Lebel distinge patru variante de sinectică: a) Analogia directă – constă în aplicarea elementelor unei situaţii la o altă situaţie. Bineînţeles că ideile obţinute prin această tehnică trebuie prelucrate. combinate. Gordon de la Universitatea Harvard din SUA. 6 . 20% sunt aplicabile iar cca 4% sunt de o certă valoare. cât şi pe expert. fiind alcătuit din 5-7 membri. Pe scurt.

serviciul) este deja reglată. d) Analogia magică – porneşte de la premisa faptului că problema (produsul.etapa detaşării de problemă. Metoda solicită o experienţă considerabilă. cât şi pedagogică. atât profesională. Oricare ar fi varianta adoptată. printro piramidă din Egipt. o imagine simbolică. De exemplu. ci şi de soluţiile sociale şi ecologice.etapa de revenire la problemă şi de evaluare a soluţiilor. Poate fi considerată și o metodă de analiză și selectare a ideilor dintr-o ședin ă de brainstorming. Din punctul de vedere al randamentului ideilor noi este mult mai eficient decât metoda brainstorming. 3. . ţinânduse cont în acest sens. o fiabilitate bună a unui produs ar putea fi reprezentată printr-o rocă de granit. Tehnica analizei matriceale simple Este o solu ie analitică a metodei Gordon. în care se adoptă una din variantele de mai sus. Tehnica este folosită într-un cerc mai restrâns și vizează aplicarea mai exactă a ideilor provenite dintr-o analiză de marketing sau pe alte căi.b) Analogia personală . Analiza 7 . sinectica se desfăşoară după următoarele etape: . c) Analogia simbolică – caută să apropie unui produs sau unei caracteristici a acestuia. nu numai de soluţiile economice. De aceea această metodă oferă o varietate de rezultate între care este dificil de stabilit o coerenţă. printr-un ocean etc.etapa de formulare şi înţelegere a problemei. . Tehnica sus ine într-un mod logic anumite variante și se pot selecta idei pertinente.constă în a atribui unui produs supus proiectării sau reproiectării elementele caracteristice aflate în viziunea satisfacerii majorităţii persoanelor. ceea ce permite să iasă în evidenţă toate schimbările intervenite în raport cu situaţia de plecare.

Var. În general metoda poate fi subiectivă în ce privește alegerea solu iilor și necesită cunoștin e tehnice și economice. se notează cu (0). . . 2 1 x 0 y 0 2 0 v u 3 x 0 z 0 w 4 0 5 0 x x x Matricea unor tipuri de rezultate Această metodă are o aplica ie limitată doar la două set-uri de intrări și este folosită pentru decizii mici și medii. Analiza constă în înscrierea într-o matrice a tuturor variantelor unui element al produsului în corelare cu toate variantele unui alt element al aceluiaşi produs.soluţii care nu prezintă o seriozitate în domeniu (x). Este o tehnică care pretinde o viziune amplă asupra unor proiecte și necesită cunoștin e în domeniul 8 . . De obicei este necesară o analiză detaliată a rezultatelor pentru a putea decide direc ia viitoare. „Analiza ZWICHY”. 1 A B C D E Var.matriceală poate fi folosită cu succes cu ajutorul unui program de calculator unde se introduc toate ideile provenite dintr-o ședin ă de brainstorming. „Metoda matricelor morfologice”.soluţii imposibile din punct de vedere tehnologic. v. În completarea unei astfel de matrice pot interveni următoarele situaţii: . y.soluţie deja existentă şi folosită de firme concurente. Este o solu ie ideală pentru a găsi noi produse și noi varia iuni ai unei tehnologii mai vechi – pentru un minim de pre . se notează cu (-). Tehnica analizei morfologice Este cunoscută şi sub denumirea: „Metoda morfologică”. 4. z).soluţii posibil de realizat și care merită a fi puse în dicu ie (u.

Când există două sau mai multe variante de soluţii fără a mai exista criterii de departajare. Principiul metodei este să se descrie analitic şi în mod sistematic. ci numai o analiză teoretică asupra variantelor posibile. etc.în care se face analiza. ZWICHY. Metoda a fost elaborată (şi aplicată – timp de 42 ani – la foarte multe descoperiri) de către profesorul F. de comparare. Prin analiza morfologică se pot alege soluţii pertinente asupra temei alese. aranjând ideile cele mai bune într-o ordine anume. Având în vedere metoda ea poate fi considerată o tehnică individuală. după care dintre ele să se aleagă cea mai bună. etc. alegerea se face prin alte metode specifice. Analiza morfologică se desfăşoară în următoarele etape: 9 . dar numai după ce au fost descrise toate cerinţele viitoarei soluţii. toate soluţiile problemei. Este o extensie a metodei matriceale și este folosită cu succes în marile companii din SUA. Descrierea dă naştere aşa numitului tabel morfologic sau diagramă ZWICHY. Această metodă nu dă un final calitativ. o variantă nouă de design industrial. care asociază fiecare cu fiecare cerinţă obligatorie a soluţiei. Această tehnică se foloseşte după etapa de adunare a ideilor prin tehnicile de tip brainstorming sau metoda Gordon. urmând ca deciziile finale să se facă de cei aviza i în domeniu. o reclamă comercială. Prin cerinţă se înţelege funcţie. criteriu. În concluzie finalul acestei metode poate fi un nou produs. atribut. Pentru descrierea efectivă a rezultatelor se utilizează proceduri combinatorice. Este o tehnică ideală pentru inovare și găsirea solu iilor care nu au fost observate ini ial.A. Este o etapă intermediară de analiză și control a ideilor. şi astronom al staţiunii de vârf de pe muntele Palomar. specialist în astrofizică la Institutul Tehnologic California S. parametru.U.

sau de la 1 la 30. se procedează la o a doua eliminare de soluţii: se elimină soluţiile incompatibile. absurde. se stabilesc toate cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească soluţia problemei reprezentând baza de plecare pentru analiza combina iilor. se descriu combinatoric toate variantele posibile alcătuindu-se un tabel morfologic. 6.C. se procedează la descrierea „în clar” a variantelor. 5. 2. Elementul de structură func ională (1-4) Cu ușă Fără ușă Cu geam Cu sertare 1. 4. se aleg cele care prezintă un răspuns adecvat situa iei tehnologice actuale. dezavantajoase etc. se inventariază variantele posibile de realizare sau modalităţile în care fiecare cerinţă poate fi îndeplinită și se numerotează de la A la X. obţinute conform combinaţiilor matriceale din tabel. etc. 7. dintre soluţiile rămase..I Material Lemn Metalic Fibră sticlă În perete Cu structură metalică Plastic Pe roti Pe perete Principiul de montare (A-D) Diagrama morfologică ZWICHY Soluţiile finale reies cu claritate din înscrierea într-o diagramă tridimensională a variantelor posibile pentru fiecare element caracteristic 10 .1. pornind de la cerin ele exprimate la punctul 1. se procedează la o primă eliminare de soluţii: se elimină soluţiile banale cum ar fi cele cunoscute. 3.

cu analiza criterială bazată pe o ierarhizare a variantelor. Unele variante pot fi deja inventate şi puse în aplicare.I corespunde unui sertar în care se află o solu ie a acestei probleme reprezentând – un suport pentru scule din plastic.n.C. Această tehnică reprezintă o combinare reuşită a analizei morfologice. iar printr-o analiză mai aprofundată a fiecărui element acesta poate să crească. Specialiştii compară această diagramă tridimensională cu un fişier cu sertare deschise în toate cele trei direcţii. De fapt tehnica PINDAR înlătură şi unele dintre dezavantajele analizei morfologice. pornind de la criterii mai concrete. care pot fi implementate cu succes. iar altele la soluţii cu totul ieşite din comun. În 11 . Conţinutul fiecărui sertar se defineşte printr-una din variantele celor trei elemente caracteristice ale produsului (de exemplu: cubul 1. În exemplul prezentat. al principiului de prindere şi al elementelor de structură funcţionale. Ea este uşor de însuşit deoarece foloseşte un aparat matematic extrem de simplu. nr. fiind o analiză cantitativă și mai pu in calitativă. De exemplu. chiar intuitiv şi deci nu necesită neapărat utilizarea calculatorului dacă problemele sunt mai ușoare. cu ușă și sus inut de o structură metalică).e. altele pot conduce la soluţii total nepractice. care a trăit între anii 518 şi 438 î. Tehnica PINDAR Denumirea „PINDAR” – exploatându-se rezonanţa numelui poetului liric grec. total de variante care s-ar putea obţine este 64 (4x4x4).al produsului sau al problemei analizate. Rezultatele alese sunt cele mai bune și prezintă tot atâtea solu ii practice și noi pentru întrebarea ini ială. 5. În cazul unor analize mai laborioase se pot crea sisteme computerizate. – provine de la: Prospect of INdependent Decisions ARea. născut la Cynoscephales. crearea unui suport pentru scule cu respectarea unor dimensiuni ar putea fi analizat din punct de vedere al materialului.

Etapa 7. care poate consta în eliminarea soluţiilor incompatibile însă pot exista şi alte criterii pentru 12 . Etapa 2. funcţii) şi apoi.consecinţă este comodă și accesibilă şi celor cu alte specializări decât cele tehnice. pe care îl notăm cu Σ. Apoi se acordă o notă calculată astfel: se înmulţeşte nota cerinţei cu nota criteriului. Stabilirea ponderii fiecărui criteriu de evaluare. Etapa 6. Adoptarea criteriilor de evaluare. Etapa 5. Se calculează şi suma tuturor acestor note pentru fiecare criteriu. Se adună notele unei cerin e fa ă de criterii. Tehnica PINDAR presupune parcurgerea a 5 etape: Etapa 1. După efectuarea calculelor se elimină cerinţa care a obţinut nota cea mai mică. Noutatea derivă din faptul că această tehnică utilizează evaluări cu note de la 1 la 10 a criteriilor după care se aleg anumite variante. pentru fiecare cerinţă în parte. Fiecărei cerinţe i se atribuie o notă (de la 1 la 10). Analiza se face în mai multe trepte și se fac selec ii ale celor mai bune solu ii practice. Identificarea tuturor cerinţelor (parametri. utilizându-se o medie a mediilor (a câte două sau chiar mai multe analize). prin atribuirea unei note (de la 1 la 10). Etapa 3. iar rezultatul se împarte la Σ. Analiza cerinţelor prin prisma criteriilor de evaluare. După ce se analizează toate cerinţele. mai multe). se procedează la o nouă rafinare. stabilirea în mod exhaustiv a variantelor posibile de realizare a cerinţei respective. Nu contează dacă aceeaşi notă a fost atribuită mai multor criterii de evaluare. aceste cerinţe se elimină. dacă este posibil. făcând-se o medie aritmetică a mediei mediilor (din primele două runde de lucru). Se face selecţia finală. Identificarea primelor soluţii (două sau. În plus este rapidă şi are un grad de fineţe remarcabil. prin păstrarea în continuare doar a primelor variante de realizare concretă. Etapa 4. Dacă două sau chiar mai multe cerinţe au obţinut aceeaşi notă minimă.

În etapa 1 se observă că în urma unei analize de marketing s-a eviden iat că majoritatea specialiștilor doresc o trusă ușoară. Crt. 1 2 3 4 5 Criterii de evaluare Originalitatea Produsului Concordanta cu Scopul definit Simplitate Constructivă Aspectul Adecvat Functionalitatea Produsului Simbol OP CS SC AA FP În etapa 3 se analizează importan a fiecărui criteriu și se notează de la 1 la 10 acest lucru pentru a avea un aspect cantitativ: Nr. 1 2 3 4 5 Criterii de evaluare Originalitatea Produsului Concordanta cu Scopul definit Simplitate Constructivă Aspectul Adecvat Functionalitatea Produsului Suma notelor (SN) Simbol OP CS SC AA FP Nota criteriului 8 7 6 5 10 36 13 . rucsac cu fermoar cu multe buzunare (RF-MB) și trusă de lemn cu multiple sertare (TL-MS). siguran ă în transport. De obicei primele trei variante se consideră cele mai bune și se continuă selectarea într-un cadru mai restrâns unde se cer păreri de la mai mul i specialiști în domeniu. Ca un exemplu pentru tehnica PINDAR este analiza modului în care se poate contrui o nouă trusă de scule pentru electricieni. În etapa 2. criteriile de bază pentru evaluare se notează în felul următor: Nr. cu mai multe sertare. func ională și cu un aspect modern.selecţia finală. cutii din plastic dur cu mânere groase (PD-MG). Crt. Variantele de produc ie sunt: cutii din plastic sub ire cu structură de fibră de sticlă (CP–FS).

Se notează de la 1 la 10 fiecare cerin ă și se notează în tabel: Varianta CP–FS PD-MG RF-MB TL-MS Nota cerin elor pentru fiecare criteriu OP 10 9 7 4 CS 9 10 8 7 SC 7 9 5 8 AA 9 10 7 4 FP 10 10 5 7 Tot la această etapă se calculează ierarhia valorică a rezultatelor prin înmul irea notei cerin ei cu nota atribuită criteriilor.16 7. chiar dacă este simplu și destul de func ional. În general analiza poate continua cu subramuri ai acestei metode dar necesită cunoștin e tehnice.Etapa 4 începe prin construirea unui tabel în care se notează fiecare cerin ă pe coloană și apoi se analizează în func ie de criteriile propuse la etapa 3. Rămân în concuren ă primele trei. Se După aceasta se notează în dreptul fiecărei cerin e valoarea finală redusă cu suma notelor: Criteriu Variantă Nota cerintei x Nota criteriului OP=8 80 72 56 32 CS=7 63 10 56 49 SC=6 42 54 30 48 AA=5 45 50 35 20 FP=10 100 100 50 70 SUM 330 286 227 219 SUM / SN 9.08 CP–FS PD-MG RF-MB TL-MS Conform acestui tabel se elimină varianta în care se construiește o trusă din lemn. 14 .30 6. În principiu după această etapă se face o nouă rundă în care se analizează fiecare parte a trusei separat (de exemplu la CP-FS se analizează separat CP și FS folosind criterii diferite).94 6.

atunci când acesta are la îndemână mai mult de o variantă. a variantei celei mai bune (varianta optimă). prin prisma unor criterii. în care subiectivismul este înlăturat în mare măsură. indiferent de domeniul în care aceştia au creat. printr-o exprimare matematică simplă. Exemplele pot continua oricât. 15 . la punerea în ordine valorică. la selecţionarea. un criteriu este la fel de important ca celălalt şi un criteriu este mai puţin important decât celălalt. Singurul dezavantaj este faptul că există o anumită limită de criterii și cerin e care pot fi studiate. metodă etc. Se poate face. Analiza multi-criterială se poate utiliza cu rezultate de excepţie la evaluarea comparativă a mai multor variante tehnologice şi dacă se impune. contemporani sau nu. obiect. că poziţia relativă a două criterii poate cunoaşte doar 3 situaţii: un criteriu este mai important decât celălalt. • se ţine cont. în raport cu criteriile alese. De asemenea. un clasament unic al celor mai mari şi prolifici creatori din lume sau numai dintr-o ţară. Este interesant de observat că acest tip de analiză poate servi foarte bine la obţinerea a tot felul de clasamente cu subiecţi din acelaşi domeniu sau din domenii diferite de activitate. se poate stabili ştiinţific care variantă de angajare este mai bună pentru o persoană. la compararea uneia sau mai multor variante proprii cu variante existente ale unui produs. Aceasta din următoarele motive: • ordinea criteriilor se stabileşte comparând fiecare 2 criterii între ele. Este foarte important faptul că analiza multi-criterială este.6. o analiză care dă – în proporţie foarte mare – un caracter obiectiv rezultatelor ei. pe baza evaluării. de exemplu. a mai multor variante ale aceleiaşi realizări. Analiza multi-criterială avansată Tehnica PINDAR este un instrument extrem de eficient.

Se recomandă ca alegerea criteriilor unei analize multicriteriale să se facă în una sau două şedinţe de BRAINSTORMING. Analiza multi-criterială constă în 5 etape: a. Când criteriul de pe o linie. însuşiri. se atribuie valoarea 1. având atât pe linii cât şi pe coloane. prin care acesta (singur sau în echipă) delimitează. comparat cu criteriul de pe o coloană: • este mai important. Stabilirea criteriilor Un criteriu este un punct de vedere clar şi bine definit al specialistului în domeniu. caracteristici ce se impun obiectului analizei. Se alcătuieşte un tabel pătratic. Acest lucru înseamnă că cei care operează cu aceste tehnici să fie bine pregăti i. • este la fel de important. • este mai puţin important. individualizează. defineşte anumite proprietăţi. deoarece un criteriu nu poate fi nici mai important nici mai puţin important decât el însuşi. se atribuie valoare 1/2 = 0. criteriile respective în număr de Ncrt.5. În acest tabel se compară fiecare criteriu cu fiecare. Trebuie găsite criteriile mai importante (care bineînţeles sunt mai multe – din această cauză analiza este frecvent denumită multicriterială). se atribuie valoarea 0. urmate de o analiză morfologică. b. Suma tuturor punctelor 16 . Determinarea ponderii fiecărui criteriu Această determinare este finalizată prin calcularea unor aşa numiţi coeficienţi de pondere. făcându-se pe rând intrarea pe la fiecare linie şi ieşirea pe la o fiecare coloană. Pe diagonala principală a tabloului pătratic al criteriilor sunt conţinute numai valori de 1/2. fără ambiguităţi. care pot duce la o caracterizare pertinentă. prin prisma fiecărui criteriu. analiza se face separat.• când se analizează comparativ diversele variante. Ponderea criteriilor se stabileşte pe o grilă cu 3 valori.

p rezultă cu valoarea 0.dintr-un asemenea tabel este întotdeauna egală cu jumătate din pătratul numărului de criterii.A. deci nivelul poate fi şi o fracţie zecimală. pm . stabilindu-i-se astfel nivelul (locul clasării) în raport cu celelalte. . formula FRISCO (formulă empirică dată de un renumit grup de creaţie din San Francisco – S.este suma punctelor obţinute (pe linie) de elementul luat în calcul. De exemplu. Dacă două (sau mai multe) criterii obţin acelaşi număr de puncte.numărul de criterii considerat.diferenţa dintre punctajul elementului luat în calcul şi punctajul elementului de la ultimul nivel. a fost recunoscută pe plan mondial ca fiind cea mai performantă şi care este mult folosită: pi + ∆p + m + 0. nivelul va avea ca valoare semisuma (sau dacă sunt mai multe.m .5 N −∆pm + crt 2 γi = în care: .numărul criteriilor surclasate (depăşite din punct de vedere al punctajului) de către criteriul luat în calcul. La primul nivel (pe prima poziţie) se va situa criteriul care a obţinut cel mai mare număr de puncte. p . Se însumează.U.pi .). dacă 17 . La ultimul nivel (pe ultima poziţie) se va situa criteriul care a obţinut cel mai mic număr de puncte. punctele fiecărui criteriu. Coeficienţii de pondere (γi) se pot calcula cu diferite formule. dacă elementul luat în calcul este chiar cel situat pe ultimul nivel. pe linie. media aritmetică) locurilor (succesive) respectivelor criterii în clasamentul criteriilor. . Valoarea nivelului coincide deci cu locul ocupat în clasamentul criteriilor.Ncrt .diferenţa dintre punctajul elementului luat în calcul şi punctajul primului element (rezultând o valoare negativă).

până când se epuizează toate variantele. Datorită faptului că au avut un punctaj final apropiat nu se poate desemna care este cel mai adecvat. utilizări. d. Pe primul loc se va situa varianta având valoarea sumei cea mai mare. Calcularea produselor dintre notele N şi coeficienţii de pondere Acest calcul se efectuează într-un tabel denumit matricea consecinţelor. Cristal cu gât Lung și Dop de Cristal. c. calculaţii etc. a. Acordarea unei note N Nota trebuie să fie un număr întreg (maximum nota 10). înseamnă că variantele respective asigură performanţe apropiate. obiecte. e. Dacă valorile sumelor rezultă apropiate. Ea este denumită şi notă de importanţă sau notă de contribuţie la un criteriu. Se supun la analiză urmatoarele variante finale: 1. 18 . În final se calculează şi sumele acestor produse.elementul luat în calcul este situat pe primul nivel. Adică se analizează pe rând câte o variantă. sumele (valori de obicei unice. soluţii realiste care răspund aceluiaşi scop. asociate fiecărei variante) vor stabili clasamentul final. În urma tehnicii PINDAR au rezultat mai multe variante de aranjare a unor forme care se pot corela și asocia împreună cu materialul dorit și un design performant. în func ie de necesită ile economice. produse. Identificarea tuturor variantelor pm rezultă cu Prin variante se înţeleg subiecţi. valoarea 0. conform fiecărui criteriu. Exemplu de calcul Putem considera ca exemplu alegerea unui design performant al unui produs. tehnice și artistice. prin prisma fiecărui criteriu. Nota se acordă fiecărei variante.

33 0. 5.5) + 0 + 0.5 − 1. 3.5 −(3 − 4.5) + 3 + 0. Cristal cu gât Lung și Dop de Plastic. 3. Cristal cu gât Scurt și Dop de Cristal.5 4 1.4 . Măsura în care atrage Aten ia în vitrină (MA).5) + 4 + 0.5 + (2.4 0. 5 2 + 2. Calculul ponderii criteriilor: 4 + (4 − 1.5 −(1.criteriile SU și UA.5 1 4. Impactul Artistic . Simplitate și ușurin ă în folosire (SU).dacă apare ca brand de pia ă (IA).5) + 2 1.5 11 = = 4. Cristal Colorat cu Dop de Sticlă. 5 2. 5 1.5 − 4. Siclă Colorată în Formă de Statuie. 2.5 − 4.5 2 Pondere (γi) 1. 4.care este criteriul MA.care este criteriul OD. Originalitate în Design (OD). Criteriile de evaluare sunt: 1.5 2 γ 4.5 −0 + 2 3 + (3 − 1.5 = = = 0.5) + 2 + 0.36 .5 8 γ2 = = = 2 .care este criteriul IA. În faza următoare se trece la calculul matriceal al punctelor și nivelelor după care se face calculul ponderilor.33 .5 3 Nivel (i) 3 4. Ușurin a de a Asocia produsul cu standard-ul producătorului (UA).5 − 1. b. 5 3 + 2. 4.36 2 19 . c.5 + 2.5 + (1.5) + 2 2.5 −(2.36 4.2. 5.5) + 2 γ1 = OD OD SU IA UA MA 1/2 0 1 1/2 1/2 SU 1 1/2 1 0 1 IA 0 0 1/2 0 1/2 UA 1/2 1 1 1/2 1/2 MA 1/2 0 1/2 1/2 1/2 Puncte (pi) 2.5 1.5 6 γ3 = = = 1.

38 45.d.se acordă produsului care prezintă caracteristicile: Cristal Colorat cu Dop de Sticlă.36 IA 4.93 . Locul II .93 Clasamentul final este: 1.52 39.84 84.31 8 10.88 7 2.33 SU 0.29 8 2.3 9 11. „studiu DELPHI”. directorului de program sau altor foruri superioare adecvate. 20 .6 9 3.cu un punctaj de 79. din această cauză decizia finală revine conducătorului de proiect.6 5 22 7 30.97 3. Analiza finală folosind și coeficientul de importan ă Criteriul Pondere OD 1.2 2.52 10 3.36 MA 2 Clas. Final N1 10 10 9 8 10 Var 1 Var 2 Var 3 Var 4 Var 5 N1xp1 N2 N2xp2 N3 N3xp3 N4 N4xp4 N5 N5xp5 13.14 72.64 10 13. 7.12 62.8 10 44 8 35. Locul I . Notele variantelor conform criteriilor luate în calcul Criteriul OD SU IA UA MA Var 1 N1 10 10 9 8 10 Var 2 N2 7 6 5 7 5 Var 3 N3 8 8 7 7 8 Var 4 N4 10 9 10 10 10 Var 5 N5 9 7 8 9 10 e.3 7 9. Dacă este vorba de aplicarea unor tehnologii sau decizia de achizi ionare a unui produs nou și costisitor este nevoie să se ceară părerea unor persoane specializate. Tehnica DELPHI Mai este denumită şi: „consultare DELPHI”.se acordă produsului care prezintă caracteristicile: Cristal cu gât Lung și Dop de Cristal.4 UA 0.38 .cu un punctaj de 72. În marea majoritate a cazurilor punctajele primelor clasate sunt destul de apropiate. În general se iau în considerare primele trei clasamente pentru deciziile finale.52 7 2. 3.cu un punctaj de 84. 2.24 20 5 10 8 16 10 20 10 20 79.88 9 3. DELPHI (sau DELPHES) a fost denumirea unui oraş din Grecia antică.14 .se acordă produsului care prezintă caracteristicile: Cristal cu gât Scurt și Dop de Cristal. Locul III .6 6 1.24 7 2.

care presupunea discuţii. se poate aplica. În anii 1964-1965. obţinut printr-o altă metodă de creaţie de grup sau individuală (de exemplu metoda multi-criterială). dintr-un şir preexistent. respectiv câteva ipoteze. 2. obiectivarea unor valori subiective. chiar dacă existau soluţii mai bune. predicţii). unul dintre cei şapte înţelepţi ai Greciei antice. Principiile metodei sunt: 21 . California.. reuşeau să-ţi impună opinia. pentru a alege una. soluţii. în numele lui APOLLO. utilizând exclusiv specialişti. cei cu o reputaţie ştiinţifică deosebită etc. HELMER. faimoasele ei oracole (profeţii. denumită şi „Oracolul din DELPHI”.. în mai multe runde. dar şi alţii. asemenea comitete sunt înclinate să adopte „tendinţele la modă”. chiar şi când există alternative mai bune. Numele PYTHIA a devenit astfel un nume generic. Este o tehnică de grup. O. ce a trăit în secolul al VIlea î. Ca domenii.e. Există şi reţinerea. de proiectare etc.A. preziceri. pentru alegerea unei soluţii. Ea a apărut ca o alternativă mai bună la „metoda comitetului”.n. în organizare. comerţ. a dat.). variante de obiecte etc. În plus. cu bune rezultate. a pus la punct această metodă. majoritatea din domeniul problemei puse în discuţie. în a recunoaşte că de la o rundă la alta şi-ai schimbat punctul anterior de vedere şi că ai preluat un altul. propuneri. din domenii adiacente sau chiar diferite. (ordonate valoric).U. experţi. pentru prognoze pe termen mai îndelungat (s-a observat că pentru prognoze pe termen scurt metoda nu este foarte sigură). S-a observat că cei cu talent oratoric.vestit prin templul – închinat zeului APOLLO – pe frontispiciul căruia se afla inscripţia „Păstrează măsura” (maximă a lui CLEOBUL din LINDOS. de la trustul Rand Corporation din Santa Monica. alegerea unor soluţii tehnice. pe care o are aproape oricine. Specialiştii rămân neschimbaţi până la terminarea unei consultări DELPHI. S. Tehnica DELPHI este folosită în principal în două direcţii: 1. În acest templu preoteasa PYTHIA.

3. şi fără a cunoaşte că fac parte din acelaşi grup DELPHI. Pentru „probleme mari” pot fi utilizaţi şi până la 200 de specialişti. întrebări puse pertinent şi la obiect. beneficiarul lucrării pregăteşte într-o formă clară variantele obiectului. după colectarea opiniilor din prima rundă. 2. Pentru „probleme mici” se folosesc 5-15 specialişti. în a doua rundă. se alcătuieşte de către comitetul de organizare o informare cu rezultatele primei runde (dar fără nominalizarea autorilor opiniilor – spre exemplu. astfel: 1. stabileşte numărul şi selecţionează specialiştii. 5. O consultare DELPHI se desfăşoară etapizat. până când răspunsurile se stabilizează (adică atunci când ultimele răspunsuri nu mai diferă decât minor faţă de penultimele). 4. cu exprimări fără ambiguităţi şi cu posibilităţi de cuantificare) şi buna organizare a rundelor.1. tehnologiei. un comitet de organizare alcătuieşte chestionarul pentru prima rundă. prin consultarea interreciprocă repetată.).m. în plus faţă de chestionarul iniţial. la fiecare variantă se arată câţi specialişti au plasat-o pe primul loc.a. Utilizarea „feed-back-ului de opinie”. Eliminarea deficienţelor metodei comitetului prin mai multe runde de consultări pe bază de chestionare. 2. Se 22 . câţi pe locul al doilea ş. Valoarea rezultatelor obţinute în urma acestei tehnici depinde de: 1. Timpul luat de o consultare DELPHI este cuprins între o săptămână (intervalul de timp cel mai mic) şi un an sau chiar mai mult. se trimit (eventual cu poşta scrisă sau prin e-mail) chestionarele. valoarea şi calitatea celor ce sunt chestionaţi. strategiei etc. desfăşurate cu specialiştii neîntruniţi. 2. corecta alcătuire a chestionarelor (variante prezentate clar..d. se trimite aceloraşi specialişti şi o informare cu opiniile emise în prima rundă.

procedura se repetă până la stabilizarea rezultatelor. să fie „filtrate” printr-o tehnică expusă mai sus. rezultatele sunt dispersate. procedându-se la alcătuirea unei noi informări (cu rezultatele rundei a doua). 7. 8. adică de creştere a consensului. Este folosit în general pentru predic ii pe termen scurt. urmând apoi un proces destul de rapid de polarizare. răspunsul la ultima şi penultima rundă (care nu vor diferi decât în privinţa variantelor neplauzibile). comitetul de organizare prezintă necritic beneficiarului. însă deciziile finale să fie lăsate componenţilor grupului DELPHI care fiind specialiști pot să eviden ieze caracteristicile esen iale. 6. Metoda se desfăşoară în şapte etape: 23 . investi ii pe termen lung al unei tehnologii noi. în special în sfera deciziilor şi a predicţiilor. De foarte multe ori este recomandabil ca variantele plauzibile obţinute prin tehnica BRAINSTORMING. adică ordonate valoric prin prisma unor calcule analitice. În general s-a constatat că după prima sau după primele două runde. datorită faptului că deseori se cer sume importante pentru un asemenea studiu (metoda DELPHI). Tehnica brainwriting Provine din combinarea tehnicii delphi și brainstorming. inovaţii.colectează şi aceste chestionare. pentru decizii importante întro firmă care nu își permite un studiu cu ajutorul unor specialiști din exterior. etc. Nu trebuie însă uitat că tehnica DELPHI are un spectru mult mai larg de aplicaţii. Această tehnică se poate folosi cu deosebit succes atât în etapa finală a elaborării unei invenţii. Tehnica are succes mai ales în cazul unor colective care sunt unite dar pot să își dezvolte liber personalitatea și părerile proprii. unor decizii importante pentru finan area unui proiect.

7 – Analizarea soluţiilor care se regăsesc pe cât mai multe hârtii şi stabilirea soluţiei optime. în timpul stabilit. de 10-15 min. 4 – Fiecare participant. ceea ce conferă un ritm mai dinamic de soluţionare a problemelor. nici persoanele superficiale (care se plictisesc. În aplicarea acestei metode emiterea de idei alternează cu critica lor. 2 – Participanţilor (în general maxim 7 persoane) li se distribuie câte o coală de hârtie. la care se adaugă în minte cele 6 soluţii de pe hârtia pe care a transferat-o vecinului. şi el la rândul lui. pe care le va înscrie în ordinea de valoare.1 – Liderul reuniunii informează echipa asupra problemei ce aşteaptă soluţia de rezolvare. nici persoanele încăpăţânate (care nu acceptă ideile altora. 24 . 6 – Operaţiunea se repetă până ce toate hârtiile au trecut pe la fiecare membru al echipei de 2-3 ori sau până când se observă că pe toate hârtiile ultimele 3 soluţii sunt aproape aceleaşi. precum şi alte idei. din care va alege cele mai bune 3 soluţii. alegând cele mai bune trei soluţii pe care le va înscrie pe hârtia primită. în timp de 5 minute (pentru unele probleme se poate stabili iniţial o durată de timp mai mare. În grupurile care aplică această metodă nu-şi au locul. Va analiza cele trei idei primite şi le va compara cu cele trei idei scrise de el pe hârtia pe care a transmis-o. chiar dacă sunt mai bune decât ale lor). 3 – Fiecare membru al echipei. 5 – Se transferă hârtiile după acelaşi traseu. fiecare participant analizând cele 6 soluţii înscrise pe hârtia primită. va transmite hârtia vecinului său şi va primi totodată. pe care este scris enunţul problemei şi se precizează circuitul precis al hârtiilor între ei. moment în care operaţiunea se opreşte.). va scrie 3 soluţii considerate cele mai bune. după traseul convenit. hârtia completată de celălalt vecin al său. care nu sunt interesate de rezolvarea problemei).

Fig. Fiecare din aceste trei faze este divizată în etape. ABORDARE ȘI IMPORTAN Ă ÎN PROCESUL DECIZIONAL Realizarea unui proiect de investiţii de la faza unei idei iniţiale până la faza de operare/exploatare a acestuia. analiza alternativelor proiectului si selecţia preliminară si pregătirea proiectului (studii de pre25 .PARTEA A II-A STUDII DE PRE-FEZABILITATE A. poate fi prezentat succint sub forma unui cerc cuprinzând trei faze distincte: faza pre-investitională. faza investitională si faza operaţională. 1 Faze ale unui studiu de fezabilitate Faza pre-investitională cuprinde câteva etape: identificarea oportunităţilor de investiţii (studii de oportunitate).

structura studiului de pre-fezabilitate trebuie să fie aceeaşi ca si a studiului de fezabilitate. atâta timp cât este prea scumpă si de lungă durată efectuarea acestei activităţi în faza studiului 26 . O trecere în revistă detaliată a alternativelor disponibile trebuie să aibă loc în etapa studiului de pre-fezabilitate. se va efectua un studiu de pre-fezabilitate pentru o evaluare preliminară asupra viitorului proiect.fezabilitate si de fezabilitate). de obicei. conceptul de proiect justifică o analiză detaliată printr-un studiu de fezabilitate. si aprobarea proiectului si decizia de a investi (raport de aprobare). separat pentru a fi încorporate mai târziu în studiile de pre-fezabilitate si fezabilitate. De aceea. De aceea. înainte de a angaja fonduri mari pentru asemenea studii. Un studiu de pre-fezabilitate trebuie să fie privit ca o etapă intermediară între studiul oportunităţii proiectului si studiul de fezabilitate detaliat. Studiile de susţinere si funcţionale sunt de asemenea parte a fazei pre-investitionale si sunt efectuate. diferenţa constând în gradul de detaliere a informaţiilor obţinute si de intensitatea cu care sunt analizate proiectele alternative. unele aspecte ale proiectului sunt critice pentru fezabilitate si necesită o investigare în detaliu prin studii de susţinere sau funcţionale. care va avea ca principale obiective să determine dacă: au fost examinate toate alternativele proiectului privind oportunitatea unei investi ii. situaţia mediului înconjurător la locaţia planificată si impactul potenţial al procesului de producţie asupra mediului sunt conforme cu standardele naţionale. Elaborarea unui studiu de fezabilitate care să permită luarea unei decizii finale asupra unui proiect este un proces costisitor si de durata.

B. În ce privește realizarea efectivă a unui nou produs apare o necesitate privind abordarea realistă a posibilită ilor unei intreprinderi. Pentru obţinerea matricei tehnico-economice se vor inventaria principalii factori tehnici şi toţi factorii economici ai întreprinderii. materiile prime si furnizorii. trecerea în revistă trebuie să acopere diferitele alternative identificate în următoarele domenii principale (componente) ale studiului: • • • • • • • strategie de proiect sau de corporaţie si scopul proiectului. O metodă simplă de eviden iere a realită ii tehnologice ale unei intreprinderi constă în înscrierea criteriilor ce urmează a fi confruntate într-un tabel. locaţia. engineering si tehnologiile. Trebuie evaluat impactul economic si financiar al fiecărui factor din cei menţionaţi anterior. La intersecţia lor se vor afla tehnologii existente. în general si echipa managerială. costurile cu forţa de muncă. dar vor exista şi cazuri în 27 . Matricea optimului tehnologic Rezultatele privind tehnicile explicate mai sus sunt în principal dezvoltări teoretice și inova ii ale unor produse deja existente. analiza pieţei si definirea acesteia. STUDIU INTERN PRIVIND ELABORAREA UNUI PROIECT DE PRE-FEZABILITATE 1.de fezabilitate. planul de implementare si costurile. în care se au în vedere două aspecte determinante pentru obţinerea unui produs sau a unui serviciu: tehnico-economic şi organizatorico-economic. în particular. resursele umane. amplasamentul si mediul înconjurător. necesităţile de instruire si costurile aferente. In particular.

. adică satisfacerea necesităţilor şi pieţelor actuale cu tehnica actuală existentă în cadrul firmei. În plus. folosite în schimb de alte firme. Varianta rezultată din combinarea factorului A cu factorul B reprezintă situaţia actuală a firmei. În principiu un astfel de procedeu devine necesar în cazul în care intreprinderea dorește să își men ină un atu pe pia a de produse. .factorii tehnici (A’) se referă la tehnicile cunoscute şi nefolosite. Variantele A’B şi A”B ar putea determina satisfacerea necesităţilor actuale cu costuri mai mici. această matrice oferă posibilitatea analizei în timp a cerin elor unei tehnologii. .factorii tehnici (A’’) se referă la tehnicile aparţinând viitorului apropiat. la intersecţia unor factori. Fig.factorii economici (B) se referă la necesităţile şi pieţele actuale. Matricea optimului tehnologic investighează atât resursele tehnice cât şi cele economice şi de aceea este considerată a fi un instrument foarte eficient dar și extrem de simplu.factorii tehnici (A) se referă la tehnicile folosite în cadrul firmei. 2 Matricea tehnico-economică Astfel: . folosind tehnici mai perfecţionate. aici impunându-se necesitatea ca acestea să fie luate serios în considerare.care. nu există o dezvoltare adecvată. Varianta AB’ ar putea determina un produs nou și acest lucru înseamnă și eventuala implementare a unei noi tehnologii. . 28 .factorii economici (B’) se referă la necesităţile şi pieţele nesatisfăcute.

descoperiri ştiinţifice şi invenţii. ciclul de viaţă este diferenţiat pe clase de produse. Factorii care au o influenţă semnificativă asupra deciziilor asupra unei investi ii sunt: a) tehnologici: . . În domeniul informaticii. în particular şi ale sistemului economic. poluare etc. . în general).inova ii ale unor tehnologii existente. marketing. dacă necesită o altă tehnologie adecvată profilului intreprinderii sau dacă se pot cumpăra acele produse de pe pia a de desfacere. care la un moment dat părea să scadă drastic în toate domeniile. . În prezent. b) economici: .perspectivele financiare (ale întreprinderii. lungindu-se din nou odată cu sensibilizarea opiniei publice în conservarea resurselor. etc. În cazul industriei 29 .achizi ionarea unor tehnologii preformante externe. În pasul următor se începe un studiu de prefezabilitate. care vor caracteriza investi ia.Specificaţiile pe care produsul le va avea efectiv ţin cont de restricţiile la care este supus (materii prime.schimbări în procedeele de fabricaţie a produselor. costuri).tendinţa de evoluţie a ciclului de viaţă al produselor. În această etapă se observă dacă noul produs poate fi realizat în cadrul intreprinderii. în industria automobilelor el continuă să fie deosebit de scurt. proiectare şi producţie. în perioada societăţii de consum. prin care se definesc criteriile tehnice. tehnologii de realizare. În cazul în care nevoile privitor la acel produs sunt mari și implementarea unei noi tehnologii devine o necesitate se începe procesul de calcul economico-financiar necesar unei investi ii. . Echilibrul între operaţiunile cele mai avantajoase sub aspectul viitoarei producţii şi cele care răspund cel mai bine cerinţelor pieţei se pot stabili prin colaborarea dintre serviciile de dezvoltare.. economice. realizat în cadrul intreprinderii.

. poluare transfrontalieră şi aşa mai departe.automobilelor un rol important revine legilor antipoluare şi eforturilor de a reduce consumul specific de carburant.existenţa a tot mai numeroase acorduri de cooperare şi protocoale internaţionale privitoare la utilizarea unor materii prime. sub aspectul variaţiei cererii. Indicele Disman Indicele Disman se determină cu o relaţie de forma:  Ci  P = Rt ⋅ Rc ⋅    (1 + r )  în care: . . c) ecologici: . ale căror eforturi de conservare a mediului sunt din ce în ce mai mult susţinute de consumatori.evoluţia viitoare a pieţelor. .1.Rt = probabilitatea de succes tehnic. a unei noi achizi ii.influenţa tot mai mare a mişcărilor ecologiste. 2. sub aspectul calitativ (structura cererii) şi cantitativ (dimensiunile pieţei). cu efectele de rigoare asupra cererii diferitelor produse sau tipuri de produse. 2. . 30 . eventual. a tendinţelor de evoluţie a cererii consumatorilor ca şi sub aspectul climatului concurenţial.Ci = valoarea proiectului în anul i (din cei n pe care se va etala proiectul). .P = valoarea netă actuală a proiectului.Rc = probabilitatea de succes comercial. Indici de performanţă tehnologică În cazul în care necesitatea lansării unui nou produs cere o evaluare a posibilită ilor interne ale unei intreprinderi sunt necesare eviden ieri ale perspectivelor tehnologice existente și eviden ierea.

ceea ce reprezintă o reflectare mai corectă a realităţii.. Indicele Hess. căruia i se pot.2. Indicele Hess Indicele Hess se determină conform relaţiei: P = ∫ C (t ) ⋅ e− jt dt 0 n în care: .j = rata de actualizare instantanee. eventual. consideră funcţia C ca fiind continuă. . O prelucrare dinamică a ecuaţiei Hess permite calculul lui P = f (n) şi P = f ( j ) ceea ce. 2. de asemenea. Indicele se prezintă sub formă de probabilitate prin care se în elege gradul de uzură tehnologică. Lipsa unei performan e la acest nivel aduce și riscul producerii unor produse neconforme sau limitarea la produse fără perspectivă concuren ială. Fig. 3 Alocarea resurselor de cercetare în funcţie de natura tehnologiei studiate 31 . permite o estimare mai bună a indicelui într-o paletă mai largă de condiţii.r = rata de actualizare [100 de lei de peste 1 an sunt echivalenţi cu 100/(1+r) astăzi].n = numărul de ani pentru care se face calculul. asocia probabilităţile Rt şi Rc din relaţia Disman.

valoarea beneficiilor obţinute în urma transpunerii în practică a unui element de noutate. Aceste două mărimi au valori diferite pentru diverse ramuri industriale. dezvoltarea tehnologică trebuie avut în vedere că rezultatele oferă întreprinderii posibilitatea de a progresa. În aceeaşi relaţie prin productivitate se înţelege cantitatea de nou.Abordarea cu maximă responsabilitate a problemelor de finanţare a dezvoltării va conduce la o finanţare echilibrată care va favoriza domeniile de emergenţă. în domeniile noi (microelectronică. 3. însă. productivitatea este 32 . Productivitatea se poate determina cu o relaţie simplă de forma: Pr (Productivitate) = C (Câștiguri de pe urma tehnologiilor implementate) I (Investiţii) Randamentul acestor servicii este: R (Randament) = Din relaţiile de mai sus rezultă: B (Beneficii) Pd (Producţie) Re (Rentabilitate) = Pr (Productivitate) x R (Randament) Relaţia rentabilităţii este cunoscută sub denumirea „formula lui Foster”. progresul tehnic realizat în urma activităţii de dezvoltare. medicamente.1. Astfel. materiale compozite etc. în timp ce o finanţare superficială va conduce la alocarea celei mai mari părţi din fonduri la teme cu o productivitate scăzută. În ceea ce priveşte. iar prin randament. Rentabilitatea investi iei Rentabilitatea se defineşte ca raport între profituri şi investiţii. Indici de rentabilitate economică 3.) productivitatea are valori foarte ridicate. Aceasta are avantajul că ambii termeni din dreapta sunt măsurabili în mod obiectiv. în timp ce în ramuri stabile (precum industria automobilului).

33 . nu interesează piaţa de consum. eforturile de a o îmbunătăţi cresc din ce în ce mai mult pentru un rezultat din ce în ce mai modest. va fi. încercând să amelioreze un parametru al unui proces. în schimb randamentul are valori mari. lucrurile stau încă bine datorită unor randamente mari. aduce firmei mai puţini bani pentru că performanţele suplimentare a căror realizare a costat. În general. Se ajunge astfel la diminuarea calită ii produselor și ieșirea din competi ia pie elor performante. până la limita la care ele nu mai reprezintă un atu la vânzare.2. mai devreme sau mai târziu. Situaţia aceasta apare azi. căreia îi transmite că tehnologia respectivă. care este inundată de noutăţi. 3. Chiar dacă sub raportul rentabilităţii. Un randament negativ apare atunci când un produs. sau atunci când. care tehnologic este superior. Valorile negative apar atunci când întreprinderea. se produce atât de mult încât piaţa se saturează şi preţurile scad drastic. pe piaţa produselor electronice. Atât productivitatea cât şi randamentul acceptă şi valori negative. destul de frecvent. înlocuită de o alta nouă. Productivitatea este nulă atunci când eforturile de dezvoltare nu mai conduc spre nici o noutate tehnică.relativ scăzută. din dorinţa de a exploata la maximum o nouă descoperire. o face prin diminuarea valorilor unui alt parametru. Cheltuieli privind lansarea unei tehnologii Cheltuielile de lansare a unei tehnologii noi devin foarte mari dacă lansarea se face prematur. Folosind o schiţă o efectelor economice ale unei noi tehnologii putem observa modul în care o tehnologie poate fi lansată înr-un timp optim. atât ca investi ie cât şi ca realizare practică. se poate admite că pe măsură ce o tehnologie tinde spre plafonare. scăderea continuă a productivităţii poate fi un semnal deosebit de important pentru conducerea firmei.

b) – diferite grafice ale efectelor economice. 4 Efectele economice ale unei noi tehnologii a) – evoluţia unei tehnologii după o logistică tipică. Eforturile financiare totale sunt reprezentate de suprafaţa cuprinsă între curba I-F-G-A’ şi axa Ox. Când beneficiile tind spre zero (punctul D). În domeniul A’-B’-C’ beneficiile sunt substanţiale.Fig. O condiţie de succes a tehnologiei este ca totalul beneficiilor 34 . Eforturile financiare încep în momentul I. care presupun eforturi financiare mult mai mari. în F-G. apoi în C’-D’ ele scad. În perioada IF se fac cercetări fundamentate (care nu sunt foarte costisitoare) apoi. iar beneficiile totale între curba A’-B’-C’-D’ şi axa Ox. Curba trasată continuu (1) reprezintă situaţia „normală” a unei noi tehnologii lansate la timp. care însă încep să fie acoperite din producţia tehnologiei noi. tehnologia nu mai este interesantă economic şi se renunţă la ea. înainte de momentul 0 când se lansează noua tehnologie. studii în instalaţii pilot şi semi-industriale. În perioada G-A’ eforturile financiare se materializează în investiţii.

Determinarea acestuia se pornește de la sursele de finanţare posibile şi de la rezultatele estimate în prealabil. Succesul este cu atât mai notabil cu cât diferenţa între suprafaţa de deasupra axei Ox şi cea de sub axa Ox va fi mai mare.să depăşească totalul cheltuielilor. el depinzând de următoarea tehnologie. De regulă. Concluzia este că rezultatele economice bune se obţin doar dacă activităţile legate de noua tehnologie sunt lansate la momentul oportun. situaţia se întâlneşte în cazul tehnologiilor pe care ţările puternic dezvoltate le vând ţărilor din lumea a III-a. 3. pentru a suplini elementele încă nepuse la punct. În schimb beneficiile nu sunt mai mari. deoarece o bună parte din problemele din sfera cercetării au fost deja rezolvate. dar şi beneficiile sunt mai mici. Dacă tehnologia este lansată cu întârziere (curba 3) eforturile financiare sunt mai mici.3. în ţara de origine. tehnologii care nu sunt vândute decât atunci când. Alocarea bugetului După calculele privind investi ia necesară implementării unei tehnologii se stabilesc criteriile privind alocarea bugetului. atunci când condiţiile nu sunt încă bine pregătite (curba 2). 35 . Dacă se încearcă o lansare prematură a tehnologiei. Un exemplu în acest sens a fost avionul franco-britanic Concorde în cazul căruia beneficiile nu au reuşit să acopere eforturile de cercetare-proiectare. au depăşit punctul B de la logistică. întrucât punctul D nu poate fi nicicând împins spre dreapta. eforturile financiare sunt mult mai mari.

In practica. aceasta din mai multe motive si anume: 36 .Buget pentru investi ii Reinvesti ii din produc ia estimată Investi ii Proiect de dezvoltare Investi ii Răspunsul pie ei Impozite Fig. costurile privind protec ia mediului sunt Teoretic reprezentate de costurile necesare pentru aducerea in stare normala a factorilor de mediu (aer. apa. sol) afectati de activitatile economice. Evaluarea costurilor privind mediul vorbind. evaluarea cheltuielilor de mediu este un proces groi si foarte complicat. b) prin evaluarea raportului dintre efectele economice si sociale ce s-ar obtine dupa inlaturarea sau reducerea emisiilor poluante si eforturile financiare necesare. Marimea acestor costuri se poate determina in doua moduri: a) prin evaluarea pagubelor provocate de poluare asupra mediului inconjurator. 5 Calculul bugetului pentru investi ii pornind de la sursele de finanţare şi de la rezultatele estimate Diagrama reprezintă un sistem cu feed-back: bugetul se stabileşte în funcţie de sursele interne şi (eventual) externe de finanţare dar şi în funcţie de rezultatele estimate în raport cu productivitatea muncii şi cea a capitalului investit al întreprinderii. 4. cu alte cuvinte masurarea eficientei actiunilor de depoluare.

Cu toate aceste neajunsuri. 2. care exprima pierderile in unitati naturale. de exemplu eliminarea amenzilor.- unele modificari provocate ecosistemelor sunt ireversibile. iar ecuatiile si factorii de corectie necesari sunt. de exemplu. deosebit de periculoase pentru sanatatea omului si a naturii. o serie de efecte nu pot fi cuantificate direct din cauza complexitatii factorilor de impact sau datorita lipsei criteriilor de evaluare a pagubelor. cunoscuti si unanim acceptati de spacialisti.131 tone cenusa. in care evaluarea pierderilor se face prin determinarea cheltuielilor totale (de investitie si alte cheltuieli) necesare pentru depoluarea si refacerea calitatii mediului. se dovedesc. in general. Experienta de pana acum arata ca se cunosc patru metode de evaluare a costului privind protec ia mediului: 1. evaluarea costurilor de mediu se impune cu necesitate in practica economica.a. 37 . o serie de pagube aduse naturii sunt necunoscute sau unele substante sau produse care initial au fost considerate incomplet cunoscute. metoda calcului direct. dupa mai multi ani de folosinta. Eviden ierea factorilor de poluare a mediului contribuie la identificarea pericolelor si la reducerea impactului nedorit al activitatilor poluante asupra mediului si sanatatii umane. metoda substitutiei. fiind de altfel o caracteristica a societatii contemporane. care evalueaza avantajele obtinute prin eliminarea pierderilor datorate poluarii.. la 1 tona de ingrasaminte chimice fosfatice rezulta 2 tone deseuri – fosfogips sau prin arderea unei tone de carbune intr-o centrala electrica se obtine 0. 3. metoda calculului restrictiv. inofensive. reducerea zilelor de concediu de boala s.

desi daca s-ar include cheltuielile antipoluante in costurile interne acestea s-ar dovedi ineficiente sau cu o eficienta scazuta. in practica. Din acest punct de vedere calculul privind costurile de protectie a mediului intra in atentia departamentului de marketing. Subventionarea de la bugetul public a cheltuielilor cu protectia mediului are deficiente mari. ca pierderile datorate prezentei SO2 in atmosfera intr-o concentratie de peste 0. respectiv doua conceptii strategice privind costurile de mediu: 1. nu traieste de pe urma intreprinderilor poluante si poate nici nu cumpara produsele acestora. Acordarea de subventii bugetare vine in contradictie cu eficienta economica si in plus dezavantajeaza cea mai mare parte a populatiei care contribuie la formarea resurselor bugetare. Data fiind importanta deosebita a protectiei mediului pentru rolul ce-l joaca in viata oamenilor. metoda indicilor. din observatiile efectuate in mai multe tari s-a constatat. de exemplu. trecerea pe costurile de productie a masurilor antipoluante Acest lucru inseamna. 2. Colectarea acestor sume permite autoritatilor specializate in protectia mediului sa ia masuri pentru depoluare. Pe de alta parte. plata de taxe si impozite asupra activitatilor care genereaza poluari majore.15 mg/m3 echivaleaza cu reducerea randamentului laptelui cu 9%. Eficienta economica in cazul intreprinderilor sau produselor subventionate ar aparea in crestere. reducerea continutului in grasime a laptelui cu 8% si scaderea in greutate a animalelor vii cu 2637%. prin preluarea de catre societate a costurilor de depoluare pe calea subventiilor bugetare. se ridica problema modalitatilor de eliminare a proceselor de produc ie care poluează intens mediul.4. Exista totusi pericolul ca producatorul sa ridice pretul produselor si sa transfere povara depoluarii asupra consumatorului. prin care se estimeaza pierderile pe baza unor indici rezultati din modele experimentale. recurgerea la 38 . Se disting doua cai.

aceasta modalitate micsoreaza preocuparile agentilor economici pentru gasirea unor solutii viabile de eliminare a poluarii (de exemplu. construirea de statii de epurare. Din acest punct de vedere putem spune ca necesitatile privind protectia mediului stimuleaza intreprinderile sa adopte tehnologii noi nepoluante. se încep primii pași pentru a stabili pașii reali ai implementării unui proiect. Prin proiect vom înţelege o acţiune de mare amploare sau un proces complex destinat atingerii unui scop bine precizat. O problemă de ordonanţare constă în stabilirea unei ordini de efectuare a operaţiilor (activităţilor) unui proiect. introducerea tehnologiilor nepoluante. În literatura de specialitate aceste etape se mai numesc și ordonan are. REALIZAREA UNUI PROIECT DE PRE-FEZABILITATE Într-un studiu de prefezabilitate se face în general în cadrul unei societă i comerciale. Necesitatea protectiei mediului ridica costurile unui produs insa la o privire de perspectiva apar avantaje pentru cel care investeste in descoperirea de tehnologii care nu polueaza mediul. filtrare s. La un proiect deosebim următoarele caracteristici: 39 . În primul rând se elaborează un grafic al activită ilor cu timpul alocat pentru fiecare etapă.d. C. se calculează costul și necesarul de materiale. orienteaza productia spre acele produse si servicii care sunt solicitate dupa criterii ecologice. astfel ca interdependenţele dintre ele să fie respectate în cadrul resurselor disponibile şi durata totală de execuţie a acestuia să fie minimă. compensand o parte din cheltuielile de depoluare.m. etc. ofera informatii privind impactul produsului pe toata traiectoria acestuia. permite incorporarea in productie a desurilor. reproiectarea sau corectarea performantelor de calitate ale sale.).a. ceea ce faciliteaza proiectarea.

pod. Activităţile au următoarele proprietăţi: − fiecare activitate este indivizibilă (nu se mai descompune în subactivităţi). subprocese. etc). O activitate este o parte distinctă dintr-un proiect. tunel. − fiecare activitate are o durată determinată. − o activitate. ţinând seama de restricţiile impuse de procesul tehnologic. unde este vorba de ob inerea unui produs prin organizarea internă a activită ilor.proiecte industriale. interesând în special ordinea de execuţie a acestora. nu mai poate fi întreruptă. . corelate logic şi tehnologic. Proiectele pot fi: . respectând toate interdependenţele dintre activităţi. prin care se obţine un produs material (de exemplu construcţia unei clădiri. . un subproces precis determinat. care consumă timp şi resurse.proiecte de investiţii. A programa un proiect înseamnă a stabili termenele de începere pentru fiecare activitate în parte. duratele activităţilor şi resursele disponibile. Aceste componente se numesc operaţii sau activităţi. a căror realizare permite atingerea scopului propus.proiecte organizatorice al căror scop este de a obţine un rezultat de natură informaţională sau organizatorică (de exemplu un proiect de cercetare ştiinţifică).− un ansamblu de activităţi (subacţiuni. Pentru 40 . Pentru a permite o analiză amănunţită a desfăşurării lui se descompune proiectul în părţi componente la un nivel care să permită tratarea unitară a fiecărei părţi şi stabilirea conexiunilor între acestea. − un proces tehnologic prin care se precizează intercondiţionărilor între activităţi. operaţii). Prin durată totală de execuţie a unui proiect se înţelege intervalul de timp în care se efectuează toate activităţile acestuia. odată începută.

pe de o parte. Criteriul de optimizare nu este acelaşi pentru toate proiectele. adică acel program care. criteriul poate fi durata totală minimă. optimizează un anumit criteriu de eficienţă economică. În funcţie de aceste obiective. folosirea cât mai uniformă a resurselor sau o sinteză a acestora. el este stabilit pentru fiecare caz în parte şi defineşte obiectivele majore ale conducerii proiectului. D. programul optim este acea desfăşurare a proiectului. costul total minim. Un interes deosebit prezintă programul optim. precizată prin termenele de începere ale activităţilor. care conduce la o eficienţă maximă. intercondiţionările între activităţi şi duratele 41 . satisface restricţiile impuse iar. s-au propus numeroase modele pentru rezolvarea lor. Deoarece. adică să facă posibilă stabilirea interacţiunilor între părţile componente.un proiect dat. În continuare vor fi prezentate câteva dintre modelele cele mai frecvent utilizate în practică. situaţiile din practică ce necesită rezolvarea unei probleme de ordonanţare sunt foarte variate. ANALIZA UNUI STUDIU DE PRE-FEZABILITATE 1. Metoda analizei drumului critic (ADC) Principiul analizei drumului critic constă în divizarea unui proiect (acţiuni complexe) în părţi componente. pe de altă parte. aşa cum se vede şi din cele spuse mai sus. Ia naştere în acest fel un tabel care conţine activităţile proiectului. există un număr enorm de programări admisibile. Deci. La definirea listei de activităţi specialistul sau specialiştii care participă la această operaţie folosesc experienţa lor pentru a stabili particularită ile fiecărei etape. Aceste părţi componente sunt activităţile acţiunii complexe. la un nivel care să permită corelarea logică şi tehnologică a acestora.

De asemenea.D. Un astfel de tabel trebuie să conţină cel puţin următoarele elemente: − activităţi: în această coloană se enumeră activităţile proiectului. Tabel. activităţile fiind notate prin litere mari A. activităţile imediat precedente. prin simbolurile lor. C. B. pentru fiecare activitate. − condiţionări: se precizează. activitatea C este direct precedentă activităţilor E şi F. − durata: pentru fiecare activitate se precizează durata de execuţie. În tabelul 1 este prezentat un proiect. elementele tabelului asociat acestuia fiind suficiente pentru a construi graful corespunzător. 1 2 3 4 5 6 7 Activităţile proiectului A B C D E F G direct precedente (condiţionări) A B B C. Modelele de analiză a drumului critic se bazează pe reprezentarea proiectului printr-un graf. într-o anumită unitate de măsură. Durata unei activităţi este o constantă.E E 3 2 2 6 4 4 1 Durate 42 . fiind puse în evidenţă printr-o denumire sau printr-un simbol (codul activităţii). Activităţile A şi B sunt activităţile de început ale proiectului. în căsuţă fiind trecută o liniuţă. Activitatea A este direct precedentă activităţii C. activităţile de start nu au activităţi precedente. …. 1 Activităţile Nr. crt.acestora.

care pune în evidenţă particularităţile de o mare însemnătate practică. momentul de început al unei activită i. diferenţa constând în felul în care se construieşte graful reţea. durată de execu ie. 6. momentul de finalizare al unei activită i. Graficul este mai complex. Metoda MPM (Metro Potenţial Method) Metoda potenţialelor sau MPM este un procedeu de analiză a drumului critic care încearcă să depăşească neajunsurile metodei CPM. Se obţine o relaţie model-obiect. Procedeul CPM se bazează pe existenţa unei corespondenţe între elementele unui proiect (activităţi. 6 Graf care reprezintă un proces tehnologic după metoda CPM b. în care. Fig. se analizează parametrul timp. Pe baza unui tabel se crează un graf care să respecte ordinea cronologică a activită ilor și timpul desemnat pentru activitate – Fig. ca şi în metoda CPM.Există mai multe moduri de a desena un graf adecvat acestui tabel. în special. evenimente) şi elementele unui graf (arce şi noduri). în locul punctelor nodale se 43 . În acest gen de graf se introduc mult mai multe valori ale timpului. proprietăţile de succesiune temporală. Metoda CPM (Critical Path Method) Metoda CPM este un procedeu de analiză a drumului critic în care singurul parametru analizat este timpul. a. etc.

fonduri băneşti). Fig. Graficul Gantt presupune divizarea acţiunii complexe pe care o reprezintă proiectul. în părţi componente şi eşalonarea acestora în timp. prin linii orizontale. 44 . resurse etc. durata activităţilor. privind eşalonarea resurselor (forţă de muncă. şi prin linii întrerupte (de exemplu) rezervele de timp. termene impuse.introduc casu e cu valorile timpilor calcula i în prealabil. materii prime. materiale. 8. 8 Graf care reprezintă un proces tehnologic după metoda Gantt Dacă este întocmit în urma unei analize temeinice. Acest tip de graf este mai complex și necesită cunoștin e elaborate ale activită ilor (Fig 7). Fig. precum şi o serie de informaţii derivate. ţinând seama de succesiunea tehnologică. graficul Gantt oferă informaţii bogate şi extrem de sugestiv prezentate. Graficul Gantt Graficul (diagramă) Gantt exprimă la scara timpului. privind desfăşurarea lucrărilor. Fig. 7 Graf care reprezintă un proces tehnologic după metoda MPM 2.

Investi ia trebuie sa fie corelată cu cerin ele pie ei deoarece nu se poate produce ceva ce nu se vinde iar investi ia odată facută nu se mai poate recupera.un puternic caracter novator pentru că asigura introducerea progresului tehnic și tehnologic.PARTEA A III-A STUDII DE FEZABILITATE A. prognozelor la nivelul ramurilor de productie materiale si al economiei nationale. asociate cercetarilor de marketing si conjunctura economica. consolidare sau dezvoltare func ie de puterea economică a firmei respective. IMPORTAN A STUDIULUI DE FEZABILIATE Studiile de fezabilitate sunt. Investi iile reprezintă suportul financiar și motorul dezvoltării economice.Respectarea criteriului de eficien ă economică reprezentând max de efect pentru un minim de efort. . O investi ie reușită se descrie prin: . . O strategie managerială corectă trebuie să ină seama de următoarele puncte: .Stabilirea priorită ilor și a gradului în care acestea sunt realizabile. prognozelor de dezvoltare pe termen lung a zonelor teritoriale.redresare. . 45 . .Stabilirea gradului de realism al ac iunii propuse. de obicei. pentru ca toate celelalte activită i depind de investi ii în demersul evolu iei acestora. Investi iile sunt importante pentru progresul tehnologic. Orice studiu de fezabilitate începe prin răspunsuri la întrebări concrete.cheltuieli minime realizate pentru dezvoltare în viitor. .

studiul de fezabilitate trebuie sa defineasca si sa cuprinda: 46 . Din acest punct de vedere elaborarea si folosirea studiilor de fezabilitate sunt obligatorii la intocmirea ofertelor pentru realizarea de obiective de investitii in strainatate.Resursele implicate nu sunt numai de natura financiara ci si materiale si umane. . .eficienta fondurilor investite. .obtinerea de materii prime din import. urmand ca aceasta sa preia si sarcina de supervizor in perioada de desfasurare a lucrarilor. precum si asupra principalelor probleme in legatura cu realizarea obiectivelor de investitii: . Este necesar sa fie facut de organizatii de specialitate neutre.credite externe si conditii de rambursare. B. In general. Principalul scop al folosirii studiilor de fezabilitate il constituie obtinerea de informatii asupra marimii efortului de investitii. ELABORAREA STUDIILOR DE FEZABILITATE Pe acest studiu fundamental se sprijina proiectarea si contractul international de cooperare la construirea unei instalatii. . precum si la elaborarea propunerilor de colaborare cu alte tari in cadrul unor societati mixte. Sunt insa si situatii in care beneficiarul poate sa efectueze atat studiul de prefezabilitate cat si pe cel de fezabilitate. a rezultatelor economice probabile.nvesti iile se pot realiza cu efort propriu (prin reinvestirea profitului pentru dezvoltare sau din economii) sau/și din surse externe (credite).achizitionarea de licente. Se recomanda o organizatie neutra ce ar putea sa fi eangajata de beneficiar.posibilitati de export al productiei si eficienta acestuia.. Se evita a se incredinta antreprenorului efectuarea acestui studiu. .

de regula.organizarea lucrarilor si a cheltuielilor generale.capacitatea instalatiei.contabili. . .ingineri proiectanti.piata si preturile posibile ale produselor rezultate din instalatie. . 47 . La analiza rentabilitatii comerciale.tehnologi. transportul si alte elemente de infrastructura.constructori. Elementele studiului de fezabilitate vor trebui. o atentie deosebita se va acorda potentialului concurentei. sa fie redate in variante comparative si in mod absolut necesar sa scoata in evidenta avantajele si dezavantajele. diferite grupuri de specialisti de profil. tehnologia. mecanica si electrica. pentru a se putea decide asupra solutiilor optime.economisti. . energia si alti factori de productie.analiza viabilitatii financiare a instalatiei (precizandu-se suma totala a investitiilor). cum ar fi: . pe cat posibil. rentabilitatea comerciala a instalatiei.personalul necesar pentru construirea instalatiei. cailor de intampinare sau de conlucrare cu aceasta. . constructia civila. Data fiind diversitatea elementelor tehnice si economice ale oricarui studiu de fezabilitate. determinarea caracteristicilor topografice si geologice si a conditiilor climaterice. . .materiile prime. . .posibilitatea de finantare a constructiei. .. . la elaborarea lui este util sa participe.reglementarile din legislatia nationala (spre exemplu. amplasamentul si santierul. planul de ocupare a solurilor si protectia mediului inconjurator).

- juristi; - gestionari etc. Studiul de fezabilitate reprezinta un document necesar pentru orice dosar de finantare. Este un instrument care permite investitorului sa decida asupra oportunitatii derularii investitiei iar evaluatorului sa decida asupra oportunitatii finantarii proiectului de investitii. C. CON INUTUL UNUI STUDIU DE FEZABILITATE

Conceptul de studiu de fezabilitate presupune efectuarea unei analize complexe de marketing, comerciale, tehnice, de management si financiare a unui obiectiv de investitii, privit ca un sistem dinamic si deschis de productie si comercializare de bunuri si servicii, precum si a factorilor angajati (resurse umane, capital, resurse materiale si energetice etc.), cu mentionarea aspectelor juridice definitorii, desfasurata pe un anumit orizont de timp, luand in consideratie inclusiv factorii de risc si incertitudine. Cuprinsul recomandat al studiului de fezabilitate (varianta BCR - cea mai completa de pe piata bancara): 1.0. INTRODUCERE 1.1. Scopul si obiectivele studiului 1.2. Prezentarea pe scurt a agentului economic 1.3. Surse de documentare 1.4. Sinteza studiului 1.4.1. Produse / servicii oferite 1.4.2. Prezentarea investitiei 1.4.3. Programul de punere in functiune 1.4.4. Planul de finantare a investitiei 1.5. Principalele concluzii ale analizei financiare
48

2.0 PREZENTAREA AGENTULUI ECONOMIC 2.1. Date de identificare a agentului economic 2.2. Forma juridica 2.3. Obiect de activitate 2.4. Structura actionarilor (asociatilor) 2.5. Scurt istoric 3.0. PREZENTAREA INVESTITIEI 3.1. Imobilizari existente - descriere, valoare ramasa actualizata 3.2. Proiectul de investitii - prezentare si costuri de realizare 3.3. Esalonarea si graficul de realizare a investitiei 3.4. Planul de finantare a investitiei 3.5. Calculul amortizarii mijloacelor fixe 4.0. ANALIZA COMERCIALA 4.1. Produse si / sau servicii oferite 4.1.1. Prezentarea produselor si / sau serviciilor oferite 4.1.2. Principalele caracteristici ale produselor oferite 4.1.3. Nivelul de competitivitate pe piata a produselor 4.1.4. Ciclul de viata al produsului 4.2. Piata si comercializarea 4.2.1. Scurt istoric al evolutiei cererii si ofertei 4.2.2. Analiza cererii si a ofertei pe piata interna 4.2.2.1. Definirea segmentelor de piata tinta 4.2.2.2. Estimarea structurii si volumului cererii pe piata interna 4.2.2.3. Concurenta, avantaje competitive 4.2.3. Analiza cererii si ofertei pe piata externa 4.2.3.1. Definirea segmentelor de piata tinta 4.2.3.2. Estimarea structurii si volumului cererii pe piata externa
49

4.2.3.3. Concurenta, avantaje competitive 4.3. Managementul comercial 4.4. Promovarea si distributia produselor 4.4.1. Metode de promovare utilizate 4.4.2. Canale de distributie a produselor 4.4.3. Cheltuieli pentru promovarea produselor 4.5. Pretul de vanzare al produselor / serviciilor 4.5.1. Preturi de piata 4.5.2. Preturile practicate de agentul economic 5.0. ANALIZA OPERATIONALA 5.1. Capacitatea tehnica si de productie a agentului economic 5.1.1. Amplasare si facilitati 5.1.2. Tehnologii de fabricatie 5.1.3. Program de fabricatie pe produse si / sau servicii 5.1.3.1. Evolutia activitatii in perioada anterioara 5.1.3.2. Capacitati si grad de incarcare 5.1.3.3. Prognoza activitatii 5.2. Factorii de productie ai agentului economic si costurile acestora 5.2.1. Estimarea cheltuielilor cu forta de munca 5.2.1.1. Evolutia structurii personalului si previziuni legate de aceasta 5.2.1.2. Cheltuielile anuale cu forta de munca 5.2.2. Estimarea cheltuielilor cu materiile prime, materialele si marfurile aprovizionate 5.2.2.1. Materii prime, materiale, marfuri 5.2.2.2. Surse de aprovizionare 5.2.2.3. Consumuri specifice, politica stocurilor de materiale 5.2.2.4. Costurile unitare cu materiile prime, materialele si marfurile aprovizionate 5.2.2.5. Cheltuieli anuale cu materii prime, materiale, marfuri
50

1. gestiune si 51 . Proiectia bilantului simplificat (optional) 7.4.2. Masuri necesare indeplinirii obiectivelor 6.4. Mijloace și costuri de tratare si neutralizare 6.1.4. ANALIZA FINANCIARA 7. Proiectia necesarului de fond de rulment 7.3. cheltuielilor si rezultatelor 7.1.1.3.2.2. Utilitati necesare exploatarii. Structura organizatorica (organigrama si diagrama de relatii) 6.3.5.2.5.3. Calculul duratei de recuperare a investitiei 7. Analiza patrimoniului 7.0.2.2.1. Estimarea costurilor cu utilitatile 5. MANAGEMENTUL AGENTULUI ECONOMIC 6.3.1.2. Sistemul informational-informatic (existent si preconizat) 7.3.1.2. Influenta asupra mediului 5.3.2.1.2.2. Obiectivele strategice 6.1. preturi de achizitie 5. Calculul ratei interne de rentabilitate 7. Proiectia fluxurilor de lichiditati nete 7.2. Scurt diagnostic economico-financiar 7.4.2.4.2.1. Strategia activitatii viitoare 6.Cheltuieli anuale cu utilitatile 5.2.2.2.2. Calculul indicatorilor de solvabilitate si lichiditate.5.1.5.5. Emisii poluante 5. Proiectia contului de rezultate 7. Analiza veniturilor.2.2.3.2.Surse de aprovizionare.2.1. Calculul valorii actualizate nete (VAN) 7.0. consumuri specifice 5. Conducerea agentului economic si calitatea echipei de conducere 6.5.2. Evaluarea activitatii viitoare 7. Calculul indicatorilor de evaluare a investitiei (optional) 7.4.2.

Partea financiară a studiului acoperă sfera investiţiei. tehnic. Analiza de sensibilitate si risc 8.6. Proiectele de investiţie trebuie să fie elaborate cu cea mai mare acurateţe într-un proces de optimizare iterativ. financiar si economic necesare pentru un proiect de investiţii trebuie să fie definite si examinate critic pe baza unei soluţii alternative deja avută în vedere în faza de pre-fezabilitate.2. De aceea. costurile de producţie si de marketing.rentabilitate 7. INSTRUMENTE DE EVALUARE ECONOMICO-FINANCIARĂ A INVESTIŢIILOR Un studiu de fezabilitate trebuie să furnizeze toate datele necesare pentru o decizie investitională. Rezultatul acestor eforturi este apoi un proiect ale cărui condiţii anterioare si scopuri să fie definite clar în termenii obiectivului său central si posibilele strategii de marketing. veniturile din vânzări si rentabilitatea capitalului investit. dacă este necesar. incluzând capitalul de lucru necesar. o evaluare a impactului asupra mediului. echipamentele tehnice si mecanice corespunzătoare si.0. existenta materiilor prime. având "fed back"-uri si 52 . D. localizarea fabricii. ponderea de piaţă posibilă a fi ocupată/atrasă. În general studiile de fezabilitate sunt destinate marilor investi ii și a dezvoltării unor ramuri importante în industrie. cadrul comercial. CONCLUZIILE STUDIULUI DE FEZABILITATE În această etapă se analizează global situa ia economico-financiară a investi iei și a oprtunită ii unei investi ii de durată. capacităţile de producţie corespunzătoare.

lunară etc. Punctele slabe trebuie identificate încă de la început astfel încât să poată fi studiate si analizate variante alternative în vederea îmbunătăţirii fezabilităţii proiectului. datele utilizate si soluţiile selectate într-un studiu de fezabilitate trebuie să fie descrise si justificate pentru a face proiectul uşor de înţeles pentru promotori sau investitori. n . Astfel. În evaluarea economico-financiară a unei investiţii trebuie să ţinem seama de valoarea viitoare a banului investit precum şi de valoarea prezentă a sumei ce o încasăm pe seama acestei investiţii. – număr de ani. VALOARE PREZENTĂ – ACTUALIZARE Conceptul de valoare prezentă este considerat unul dintre cele mai importante instrumente de evaluare economico-financiară a investiţiilor. Rata de actualizare (i) este dată de rata dobânzii care evident reflectă şi rata inflaţiei.). tehnice si antreprenoriale. – valoarea prezentă. valoarea viitoare a sumei investite (V) este: V = P(1 + i ) unde: V P i n – valoarea viitoare. – rata de actualizare. Toate evaluările efectuate. Abilitatea de a investi este de a face ca investit să producă mai mult decât dobânda obţinută (a se ţine seama de credit). incluzând identificarea tuturor riscurilor comerciale. Afacerea banului (money business) respectiv dobânda este instrumentul prin care se pune în lucru banul. Dobânda obţinută într-un număr n de ani depinde de rata dobânzii (%) şi de frecvenţă compunerii dobânzii (anuală.interconditionări.

analiza sensibilităţii în funcţie de factorul de actualizare este absolut necesară.10 )1 = 1. Astfel vom avea: . 1.10(1 + 0.10) = (1.după doi ani vom avea: 1. valoarea prezentă a 1$: 1 = 1 = f (1 + i )n a unde: fa .Valoarea prezentă (P): P= V (1 + i )n Dacă presupunem că investim la o rată de 10%/an: . Actualizarea exprimată prin factorul de actualizare acţionează prin mărimea ratei de actualizare (i) cât şi prin timpul (n) care afectează direct profitabilitatea ştiut fiind că valoarea prezentă a profitului (NPV) este: NPV = unde: NCF – profitul anual. în sensul că 1$ încasat după n ani. .10) = 1. la valoarea prezentă a ceea ce încasăm după n ani de la momentul 0 (data la care am efectuat prima plată a investiţiei. cum ar fi de exemplu „lease bonus” în activitatea de exploatare a zăcământului).după n ani.după un an vom avea: 1 + (0.valoreaza astăzi mai puţin datorită pierderii dobânzii anuale.după un an: 1 = 1 = 0. va trebui să ţinem seama de factorul de actualizare care operează invers. (1 + i )n .21 2 Dacă ne raportăm dintr-un alt unghi.21 1 .10 . ∑ NCF n n=0 ( + i ) 1 L Aşadar în evaluarea economico-financiară a unei investiţii.factorul de actualizare.826 .

Procentul de depletare este acel procent perceput prin reglementări specifice şi care se percepe din veniturile brute (încasări) . dar care nu trebuie să depăşească 50% din câştig (conform prevederilor din SUA). AMORTIZARE (D. dacă cumperi sau concesionezi o rezervă comercială cu 1$/bbl fiecare baril produs va fi apreciat de această sumă ce se deduce din venitul taxabil.D. Cota de depletare este aceea cotă anuală care se calculează în funcţie de rata producţie / rezerve. D=I unde: I Q R .producţia anuală (t/an). Q R . care trebuie luată în considerare în sistemul economico-financiar al companiei de petrol. De exemplu. . DEPRECIERE. Raţiunea luării în considerare a costului depletării este următoarea: • asigurarea de fonduri ce se impun pentru descoperirea de noi rezerve de hidrocarburi ştiut fiind că orice proces de producţie .(de exemplu 22% VB). Apar astfel noţiunile de cotă de depletare.rezerva estimată rămasă in rezervor.DEPLETARE. Costul depletării se bazează pe costul capitalizat al rezervei de petrol sau gaze. costul depletării sau procentul de depletare.investiţia.constituie o particularitate a capacităţilor de producţie din upstream. Depletarea – epuizarea zăcământului în cazul exploatării de hidrocarburi .A) DEPLETARE – este aceea sumă ce se reduce din venit ca urmare a reflectării epuizării depozitului.

DEPRECIERE – AMORTIZARE (D. • are impact asupra stabilităţii aprovizionării cu hidrocarburi în ceea ce priveşte securitatea naţinală. Scopul calculului este de a reduce venitul taxabil. Metoda linie dreaptă (straight line) . • previne pierderea de capital şi reflectă imensul risc al investiţiei aferente cercetării geologice pentru punerea în evidenţă de noi rezerve. T = 10 ani Deprecierea anuală va fi: 200 ⋅ 10 6 A= = 20 ⋅ 10 6$ / an 10 2. . Metoda accelerată: . Metode de calcul a amortizării: 1.SYD. 1. . Metoda accelerată.este un consum de rezerve şi că acoperirea declinului de producţie înseamnă noi rezerve. Metoda linie dreaptă presupune cota anuală constantă calculată prin raportarea valorii investiţiei aferente (I) la durata aferentă uzurii fizice şi morale. 2. I = 200 · 106 $. prin urmare se impune în calculul venitului taxabil.Balanţa de declin. a diminua taxa pe profit. Ex.A) Definiţie – este aceea sumă dedusă din venit care reflectă uzura fizică şi morală a investiţiei capitalizate.

în primul an va fi: 200 ⋅ 10 × 0. de exemplu: . 2. SYD (sum of the years digits).în al treilea an: De reţinut: 10 55 9 200 ⋅10 6 ⋅ 55 200 ⋅ 10 6 ⋅ 8 55 (18. În acest caz deprecierea anuală (A) este calculată 200% rata anuală aferentă liniei drepte (dublă balanţă) şi aplicată în fiecare an la suma rămasă nedrepeciată. Avantajul investitorului va fi substanţial dacă accelerarea deprecierii se face în primii ani – în special în ceea ce priveşte investiţiile aferente exploatării zăcământului de hidrocarburi. Axiomă – ia în considerare cea mai mare deducţie posibilă întrun timp cât mai scurt.în al treilea an: (200 − 40) ⋅10 × 0.2 = 40 ⋅ 10 $ 6 6 .4% ) (14.6 ⋅10 $ 6 6 6 6 B. se modifică numai fracţia în funcţie de timp. .2 = 32 ⋅10 $ (160 − 32) ⋅10 × 0.2% ) (16.2 = 25.în al doilea an : . Metoda accelerată prezintă un mare avantaj pentru investitor şi se impune în calculul venitului taxabil.în primul an vom avea: 200 ⋅ 10 ⋅ 6 . 8/55… În acest caz: . 3. În exemplul luat mai sus. Astfel. Investiţia Rămâne în fiecare an constantă.A. 9/55. Balanţă de declin (Declining balance).5% ) 1. T = 10ani: SYD = 10+9+8+7+6+5+4+3+2+1 = 55 Fracţia SYD va fi: 10/55. În acest caz investiţia este afectată de fracţia SYD.în al doilea an: .

4. 3. investiţia fiind luată în consideraţie ca atare în momentul în care a fost efectuată. . taxelor şi cheltuielilor financiare şi a profitului în timp 5. Timpul 0 este punctul de referinţă la care se vor raporta toate profiturile. 6. Timpul 0 –considerat inputul la care se vor raporta toate veniturile – timp ce reprezintă momentul (ziua) când s-a făcut prima cheltuială importantă de investiţie. investiţiilor. veniturile sunt înregistrate atunci când banii (cash) sunt primiţi. Actualizarea net cash flowului. Profitul – cunoscut cu numele de net cash flow (NCF) se calculează prin relaţia: NCF = VN DT − I VN DT = VB − (CO + Taxe ) VN DT = venit net după taxare I = investiţia VB = venituri brute CO = costuri operaţionale Spre deosebire de modelul financiar contabil . modelul DCF nu face apel la calculul amortizării. 2. Eşalonarea veniturilor. Caracteristicile acestui model sunt: 1. Criteriile luate în considerare – un sistem de indicatori prin care se încearcă evaluarea riscului investiţional şi punerea în evidenţă a profitabilităţii proiectului precum şi impactul acestuia asupra trezoreriei companiei (organizaţiei) respective. costurilor operaţionale. a impactului pe care îl are comportarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor.METODA DCF (DISCOUNT CASH FLOW) Modelul DCF reprezintă un mecanism economic financiar de calcul a profitabilităţii prin luarea în considerare a factorului timp.

este o cotă din venitul brut care se plăteşte proprietarului subsolului. gaze. VB VB = Qt ⋅ pvt + Qg ⋅ pvg + Qgazolina ⋅ pvgazolina unde: Qţ. R = 1 ÷ 1 ⋅ VB 8 6 ( ) .Algoritmul metodei Discount Cash Flow Noţiuni teoretice Eficienţa investiţiilor presupune luarea în considerare a unui mecanism economic care să reflecte particularităţile sistemului la care se raportează şi să răspundă cerinţelor unei metodologii economico-financiare care să reflecte eficienţă sistemului. Metoda modernă folosită pe plan mondial este cunoscută sub numele Discount Cash Flow (DCF). are drept caracteristică esenţială eşalonarea în timp a investiţiilor. R. respectiv intrările şi ieşirile din sistemul economico-financiar. şi îşi propune să reflecte corect toate mişcările. Taxe: a. Redevenţa.Qg. pvţ. taxe + cheltuieli. diferenţa dintre acestea să pună în evidenţă câştigul sau pierderea. Metoda DCF. 2. astfel încât. pvgz ─ preţ de vânzare pentru ţiţei. gazolinǎ. Calculul venitului net înainte de taxare. gazolinǎ. gaze. Qgz reprezintă producţia de ţiţei. Calculul venitului brut. pvg. VNIT VN IT = VB − Chcash unde: Chcash reprezintă cheltuieli cash. Algoritmul metodei DCF 1. cheltuielilor şi veniturilor şi folosirea actualizării.

t. m /t. ─ costul unitar al fluidului injectat.5% ⋅ VBg Cheltuieli: a. ChOp reprezintǎ cheltuielile curente directe cu materiale. Tadv = (1 ÷ 2)% ⋅ VB c. T pp = 4. energie.5% ─ pentru producţia de ţiţei. Cheltuieli operaţionale.b. ─ costul agentului injectat. 7. b.5% ⋅ VBt + 7. şi anume: 4. salarii. Cheltuieli Over head. în industria petrolierǎ această taxă variază de la un stat la altul. lei/t. Qex ─ producţia extrasă. lei/SL.5% ─ pentru producţia de gaze. CSL DSL ri ci ri ci ─ costul pe sondă-lună. lei/m . ─ raţia de injecţie a fluidului. t/SL. Tpp. şi se aplicǎ procentual la venitul brut. Aceste cheltuieli se calculeazǎ cu relaţia: CHOp = Cex ⋅ Qex în care: Cex este costul extracţiei. 3 3 . Cex = atp + unde: CSL + ae + ri ⋅ c i DSL atp este costul tratare – pompare. COh sunt reprezentate prin cheltuieli fǎcute cu personalul de conducere ( staff-ul ) şi cu aparatul funcţional. Taxa advalorem. lei/t. Taxa pe producţie. Tadv este o cotă din venitul brut ce se plăteşte către proprietarul terenului. ─ debitul pe sondă-lună.

echipamente de fund şi de suprafaţǎ şi lucrǎri de construcţii-montaj. Depletarea Reprezintă o particularitate a industriei de petrol. Pentru stabilirea cotei aferente depletǎrii. Calculul venitului net taxabil. VNT VNT = VN IT − DDA unde: DDA reprezintă depletare + amortizare = cheltuieli non-cash. Ambele îşi propun crearea unei provizii financiare în vederea eliminǎrii riscului aferent descoperirii de noi rezerve. Costul descoperirii de noi rezerve se poate calcula aplicând un procent de 15% venitului brut realizat în urma vânzǎrii producţiei. Amortizarea Se aplicǎ întregului capital investit pentru construcţia de sonde. ─ depletarea. se acceptǎ ca maximum 50% din profit sǎ fie acordat acestei cote. ─ costul depletǎrii. adicǎ îşi transmit valoarea treptat în cursul anilor de funcţionare şi sunt reprezentate de douǎ elemente. Depletarea reprezintǎ sursa de finanţare a lucrǎrilor geologice. Cheltuielile non-cash sunt cheltuieli cu valoare rezidualǎ. Se acordǎ depletǎrii cota de depletare sau costul depletǎrii. în funcţie de care dintre ele este mai mare.3. . Metodele de calcul au fost prezentate anterior la tema referitoare acestei probleme.şi anume: ─ amortizarea. Sumele se vor repartiza pe o perioadǎ de timp datǎ de uzura fizicǎ şi moralǎ a echipamentelor. în legǎturǎ cu ea apǎrând douǎ noţiuni: ─ cota de depletare.

deci o vitezǎ mai mare de rotaţie a capitalului. 4. Tprofit. deoarece înseamnǎ reconstituirea rapidǎ a capitalului.În concluzie. dintr-un an fiscal. se calculeazǎ ca un procent stabilit de legislaţia în vigoare. NCF NCF = VN DT − I unde: I este investiţia. se poate spune cǎ depletarea şi amortizarea sunt surse de autofinanţare: depletarea fiind folositǎ pentru descoperirea de noi rezerve. T profit = % ⋅ VNT 5. iar amortizarea. din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugǎ cheltuielile nedeductibile. determinat ca diferenţǎ între veniturile obţinute din livrarea bunurilor şi serviciilor prestate şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora. raportat la profitul impozabil. preferabile creditelor bancare. dar şi posibilitǎţi de finanţare mai mari. pentru echipamente. timp mai mic de imobilizare al acestuia. . VNDT VN DT = VN IT − T profit Taxa pe profit. Calcularea profitului. Este recomandabil sǎ se aleagǎ metoda de calcul prin care acestea vor avea o valoare mai mare. Calculul venitului net după taxare.

11.BIBLIOGRAFIE 1. 4. Shape. Bazele Informaticii C. Bigan. . NY. 10. Neagu. C Jack – Investment Analysis and Portfolis Reilly. Popa. 13.C. Bazele Managementului C. Dvyden Press Management. Frank. Economie. 3. – Investment Analysis and Management. Manual de Inginerie Industriala. vol. Păun. 1989. 12. 2. I – IV Bringam. Management Financiar.B Maynard. 1993 Prentice Hall. Catană. William. Eugene. Hinsdale. C. – Investments ”Engleword Cliffs”. Dvyden Press NY Mc Graw Hill. Ingineria şi Managementul Producţiei M. F. F. 9. Francis. Gapenskic & Financial Management. Note de curs H. – Stoicescu. 5. K. 7. 8. NJ. Informatică Cercetări operaţionale (suport de curs) Conducerea proiectelor cu calculatorul (suport de curs) I. Note de Curs G. 6.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->