1.

1.1.

Noţiuni de seismologie inginerească
Introducere

În medie peste 10000 de persoane au decedat anual din cauza cutremurelor de pământ în secolul 20 (Bolt, 2001, vezi Figura 1.1). Chiar dacă structurile proiectate şi construite conform standardelor moderne de proiectare antiseismică sunt în general mult mai sigure, eliminând la maxim pierderile de vieţi omeneşti, pierderile economice în urma cutremurelor de pământ sunt în creştere la nivel mondial. Două exemple notorii sunt cutremurul din 1994 de la Northridge (SUA), cu pierderi estimate la 40 miliarde dolari americani, şi cel din 1995 de la Kobe (Japonia), soldat cu pierderi de aproximativ 100 miliarde dolari americani (Scawthorn, 2003).

Figura 1.1. Pierderi de vieţi omeneşti datorate cutremurelor majore în secolul 20 (Bolt, 2001). Ingineria seismică este un domeniu al ingineriei care are ca scop reducerea efectelor cutremurelor de pământ asupra construcţiilor inginereşti. Aceasta cuprinde diverse aspecte, printre care: (1) studierea acelor aspecte ale seismologiei şi geologiei care sunt importante pentru problemă, (2) analiza răspunsului dinamic al structurilor sub acţiunea mişcării seismice şi (3) dezvoltarea şi aplicarea unor metode de planificare, proiectare şi execuţie a construcţiilor rezistente la efectul cutremurelor de pământ. Ingineria seismică se întrepătrunde cu geoştiinţele pe de o parte, şi cu ştiinţele sociale, arhitectura şi autorităţile pe de altă parte. Seismologia este o ramură a geoştiinţelor care studiază vibraţiile create de surse naturale precum cutremurele de pământ şi erupţiile vulcanice, precum şi sursele artificiale precum exploziile subterane. Seismologia inginerească are ca obiectiv explicarea şi prezicerea mişcărilor seismice puternice dintr-un amplasament şi studiul caracteristicilor mişcării seismice care sunt importante pentru răspunsul structurilor inginereşti. Pionerul cercetărilor moderne de seismologie a fost inginerul irlandez Robert Mallet, care a întreprins studii de teren temeinice după cutremurul Neapoletan din 1857 (Italia). Acesta a explicat "masele dislocate de piatră şi mortar" folosind termeni şi principii ale mecanicii, şi a introdus în acest mod un vocabular de bază, ca de exemplu noţiunile de seismologie, hipocentru, isoseismic. Inginerii constructori sunt interesaţi de mişcările seismice puternice, care pot produce distrugeri semnificative asupra construcţiilor. Cu toate acestea, primii 60 de ani ai secolului 20 au fost 1

marcaţi de cercetări seismologice ale undelor seismice de la cutremure îndepărtate folosind seismografe foarte sensibile. Aceste aparate nu erau potrivite pentru cutremure mai rare şi mai puternice, relevante pentru practica inginerească. Ulterior, situaţia s-a schimbat. După cutremurul San Fernando din 1971 au fost obţinute sute de înregistrări seismice puternice pentru acest seism de magnitudine 6.5 din SUA. Cercetările privind mişcările seismice puternice au început să avanseze rapid odată cu instalarea în zonele seismice de pe glob a unor reţele dezvoltate de accelerometre digitale şi obţinerea de înregistrări seismice în urma unor cutremure majore.

1.2.

Activitatea seismică la nivel mondial

Analiza înregistrărilor seismice de la diferite observatoare seismografice permite determinarea poziţiei cutremurelor de pământ. În acest mod, s-a obţinut o imagine de ansamblu a distribuţiei seismelor pe pământ (vezi Figura 1.2). Centuri cu o activitate seismică ridicată delimitează zone continentale şi oceanice întinse. În centura circumpacifică de exemplu au loc aproximativ 81% din cutremurele majore de pe pământ. Alte 17% din cutremurele majore sunt localizate de-a lungul centurii Alpide (care se întinde de la oceanul Atlantic până la insulele Sumatra din oceanul Pacific şi include munţii Alpi, Carpaţii, munţii din Anatolia şi Iran, Hindu Kush, Himalaia, şi munţii din Asia de sud-est). În interiorul zonelor continentale şi oceanice cutremurele de pământ sunt mult mai rare, dar nu lipsesc în totalitate. Alte concentrări de activităţi seismice pot fi observate în zonele oceanice, cum ar fi cele din mijlocul oceanului Atlantic şi ale oceanului Indian. Lanţuri de munţi submarini se află în aceste zone, iar erupţiile vulcanice sunt frecvente. Concentrări masive de cutremure de mare adâncime, de până a 680 km, pot fi observate în lanţurile de insule din oceanul Pacific şi Caraibele de est.

vulcane zone seismice

zone de subducţie direcţia de deplasare a plăcilor

zone de rift oceanic zone de coliziune

Figura 1.2. Distribuţia mondială a cutremurelor (Bolt, 2001). Undele seismice generate de un cutremur de pământ iau naştere undeva sub suprafaţa terenului, prin alunecarea bruscă a marginilor unei falii, prin care se eliberează energia de deformaţie acumulată în masivul de rocă. Cu toate că în cazul cutremurelor naturale sursa seismică este 2

distribuită într-un volum de rocă, adeseori este convenabilă considerarea simplificată a sursei seismice ca şi un punct în care iau naştere undele seismice. Acest punct poartă denumirea de focar sau hipocentru. Proiecţia hipocentrului pe suprafaţa terenului se numeşte epicentru (vezi Figura 1.3). Cu toate că multe focare se află la adâncimi mici, în unele regiuni acestea se află la sute de kilometri adâncime. Într-un mod relativ arbitrar, cutremurele de pământ pot fi clasificate în funcţie de adâncimea hipocentrului în: Cutremure de suprafaţă, cu adâncimea hipocentrului mai mică de 70 km. Cutremure intermediare, cu adâncimea hipocentrului cuprinsă între 70 şi 300 km Cutremure de adâncime, cu adâncimea hipocentrului mai mare de 300 km
Epicentru

Hipocentru

Figura 1.3. Definiţia hipocentrului şi a epicentrului unui cutremur de pământ, (USGS, n.d.) Cutremurele de suprafaţă au consecinţele cele mai devastatoare, acestea contribuind la aproximativ 75% din energia seismică totală eliberată de cutremure la nivel mondial. Exemple de zone afectate de cutremure de suprafaţă sunt California (SUA), Turcia, Banat (România), etc. S-a arătat că majoritatea cutremurelor produse în partea centrală a Californiei au hipocentrul în primii 5 km de la suprafaţă şi doar unele cutremure au focarele mai adânci, de maximum 15 kilometri. Majoritatea cutremurelor medii şi puternice de suprafaţă sunt urmate de post-şocuri, care se pot produce între câteva ore şi câteva luni după şocul principal. Câteodată, post-şocurile sunt suficient de puternice pentru a crea distrugeri construcţiilor slăbite de cutremurul principal. Doar puţine dintre cutremure sunt precedate de ante-şocuri provenind din zona hipocentrală, sugerându-se folosirea acestora pentru prezicerea şocurilor principale. Regiunile afectate de cutremurele de pământ cu focare intermediare şi de adâncime includ România (sursa subcrustală Vrancea), marea Egee, Spania, Anzii din America de Sud, insulele Tonga, Samoa, Noile Hebride, marea Japoniei, Indonezia şi insulele Caraibe.

1.3.
1.3.1.

Cauzele cutremurelor
Cutremure tectonice

Majoritatea cutremurelor de pământ pot fi explicate coerent de teoria plăcilor tectonice. Conform acestei teorii, învelişul exterior al Pământului (denumit litosferă, vezi Figura 1.4) este format din câteva masive imense de rocă relativ stabile, denumite plăci tectonice. Principalele plăci tectonice sunt reprezentate în Figura 1.2 şi Figura 1.5. Acestea au în medie o grosime de aproximativ 80 kilometri şi sunt deplasate de mişcarea de convecţie din manta, care la rândul său este creată de căldură generată în nucleu. Mişcarea relativă a plăcilor tectonice este responsabilă pentru o parte importantă a activităţii seismice mondiale. Coliziunea dintre plăcile litosferice, distrugerea marginilor plăcilor tectonice în zonele de subducţie (zone convergente) la alunecarea unei plăci sub o altă placă, sau expansiunea în zona rifturilor oceanice (zone divergente) sunt toate mecanisme care produc tensiuni şi fracturi semnificative în scoarţa terestră. Multe cutremure majore se datorează alunecării de-a lungul faliilor transcurente. Cutremurele generate la marginile active ale plăcilor tectonice poartă denumirea de cutremure inter-placă. Cele mai puternice cutremure de suprafaţă din Chile, Peru, Caraibele de est, America Centrală, sudul Mexicului, California, Alaska de sud, insulele Aleute şi Kurile, Japonia, Taiwan, 3

Caucaz .Himalaia sunt de tipul cutremurelor intra-placă.wikipedia.org/). Principale plăci tectonice. Structura internă a planetei pământ (http://en.d.5. n. Scoarţă Manta superioară Manta Nucleu exterior Nucleu interior scoarţă + manta superioară = litosferă Figura 1. (USGS. Figura 1. Viteza medie de deplasare a plăcilor tectonice este de 2-5 cm/an.Filipinele. Noua Zelandă. centura Alpi . Indonezia.) 4 .4.

Exemple ale unor astfel de cutremure sunt nord-estul Iranului. divergente şi transcurente ale plăcilor tectonice (USGS. Acestea din urmă poartă denumirea de cutremure intra-placă. de mişcarea magmei.6. Cutremurele de pământ pot fi produse de detonări subterane a unor dispozitive chimice sau nucleare. Explozii. SUA). acestea pot fi generate şi de terţe cauze. Cei mai mulţi vulcani sunt amplasaţi pe marginile active ale plăcilor tectonice. cum sunt de exemplu vulcanii din insulele Hawai. Cutremure de prăbuşire. Cutremure induse de rezervoare de apă masive. Există şi vulcani intra-placă.) Pe lângă cutremurele generate la marginile active ale plăcilor tectonice. Printre acestea se numără: Cutremurele de natură vulcanică. sau de prăbuşirea magmei solidificate de pe coşul vulcanului pe vatra acestuia. SUA). Alunecările de teren masive pot cauza şi ele cutremure minore.2. n. nordul China. Charleston (Carolina de Sud. O altă modalitate de producere a acestor cutremure este prin desprindere explozivă a unor mase mari de rocă de pe pereţii minelor din cauza tensiunilor acumulate. Această categorie de cutremure de pământ are intensităţi mici şi se datorează prăbuşirii tavanului unor mine şi caverne. şi pot fi produse de exploziile vulcanice.3. Schiţă reprezentând zonele convergente. Astfel de cutremure de pământ indică faptul că plăcile litosferice nu sunt indeformabile şi că în interiorul acestora se pot produce fracturi. Calculele au demonstrat că tensiunile generate de încărcarea din apă este prea mare pentru a conduce la fractura rocii de bază. Astfel de cutremure au fost observate in Canada şi Africa de Sud. Cea mai plauzibilă explicaţie constă în faptul că roca din vecinătatea barajelor de apă se 5 .d. Cutremurele de pământ de natură vulcanică sunt relativ rare şi de putere mică. Au fost observate creşteri ale activităţii seismice în zone în care au fost construite baraje mari de apă. New Madrid (Missouri. 1. majoritatea cutremurelor în zone vulcanice sunt de natură tectonică. Exploziile nucleare subterane care au avut loc în trecut au fost cauza unor cutremure de pământ cu magnitudini ajungând la 6. câteodată se produc cutremure devastatoare în interiorul plăcilor tectonice.zonă convergentă oceanică zonă transcurentă zonă divergentă oceanică zonă convergentă zonă divergentă oceanică Figura 1. Cu toate acestea. Alte cauze ale cutremurelor Cu toate că activitatea tectonică este responsabilă pentru marea majoritate a cutremurelor de pământ.

află deja într-o stare de tensiune, gata să alunece. Umplerea rezervorului cu apă fie duce la creşterea stării de tensiune şi generează alunecarea, fie presiunea apei din fisuri micşorează rezistenţa faliei, fie au loc ambele fenomene. Impactul cu corpuri extraterestre. Căderea unor meteoriţi pot genera cutremure locale.

1.4.

Tipurile de falii

Observaţiile în teren indică faptul că există schimbări bruşte în structura rocilor. Aceste schimbări au loc la contactul (de-a lungul fisurii) dintre două blocuri tectonice diferite şi poartă denumirea de falii. Acestea pot avea lungimi cuprinse între câţiva metri şi sute de kilometri. Prezenţa faliilor indică faptul că la un moment dat în trecut au avut loc deplasări relative de-a lungul acestora. Aceste deplasări pot fi fie lunecări lente, care nu produc mişcări seismice, fie ruperi bruşte, care produc cutremure de pământ. În majoritatea cutremurelor faliile nu ajung până la suprafaţa terenului şi în consecinţă nu sunt vizibile. Un exemplu de falie cu efecte la suprafaţa terenului este reprezentată în Figura 1.7.

Figura 1.7. Efectul unei falii transcurente la suprafaţa terenului (USGS, n.d.)

falie inversă

falie normală

falie transcurentă

falie oblică

Figura 1.8. Tipuri principale de falii (Oros, 2002) Faliile sunt clasificate funcţie de geometria acestora şi de direcţia de alunecare relativă. Principalele tipuri de falii sunt reprezentate în Figura 1.8. Panta unei falii este unghiul pe care îl creează suprafaţa faliei cu orizontala, iar direcţia unei falii este direcţia proiecţiei faliei pe suprafaţa terenului faţă de nord. O falie transcurentă implică deplasarea blocurilor de rocă paralel cu falia. Alunecarea la o falie normală are loc în plan vertical (paralel cu panta), placa superioară a faliei înclinate deplasându-se în jos faţă de placa inferioară (falierea produce o întindere a crustei). Alunecarea la o falie inversă are loc în plan vertical (paralel cu panta), placa superioară faliei înclinate deplasându-se în sus faţă de placa inferioară (falierea produce scurtarea crustei). Faliile cele mai des întâlnite în natură sunt faliile oblice, care reprezintă o combinaţie între mişcările în plan orizontal şi vertical. 6

1.5.

Undele seismice

Mişcarea seismică dintr-un amplasament date se datorează diverselor tipuri de unde generate de o alunecarea unei falii. Există două tipuri de bază de unde seismice: unde de volum şi unde de suprafaţă. Undele P şi S se numesc unde de volum deoarece acestea se pot propaga prin interiorul pământului. Undele de suprafaţă se propagă doar în apropiere suprafeţei terenului, şi se poate face distincţie între unde Rayleigh şi unde Love. Undele de suprafaţă rezultă din interacţiune undelor de volum cu suprafaţa terenului.

Deformaţiile produse de undele de volum: undele P (a) şi undele S polarizate vertical (b)

Deformaţiile produse de undele de suprafaţă: undele Rayleigh (a) şi undele Love (b)

Figura 1.9. Reprezentarea schematică a undelor seismice de volum şi de suprafaţă (Bolt, 2004).

(a)

(b)

Figura 1.10. Reflectarea, refracţia şi transformarea undelor seismice (Bolt, 2001). Cele patru tipuri de unde seismice sunt discutate pe scurt în cele ce urmează (vezi Figura 1.9): Undele P (de volum). Undele P sunt cunoscute şi ca unde primare, de compresiune sau longitudinale. Este o undă seismică care generează o serie comprimări şi dilatări ale materialului prin care se propagă. Undele P au viteza cea mai mare i sunt primele care ajung într-un amplasament dat. Acest tip de unde se poate propaga atât prin solide, cât şi prin lichide. Deoarece terenul şi rocile rezistă relativ bine la ciclurile de compresiune-întindere, de obicei impactul undelor P asupra mişcării seismice dintr-un amplasament este cel mai mic. Undele S (de volum). Undele S sunt cunoscute ca şi unde secundare, de forfecare, sau transversale. Undele S generează deformaţii de forfecare în materialul prin care se propagă. Aceste unde se pot propaga doar prin materiale solide. Viteza de propagare a undelor S este mai mică decât a undelor P, în schimb efectul undelor asupra mişcării seismice dintr-un amplasament este cel mai mare.

7

Undele Love (de suprafaţă). Acest tip de unde sunt similare undelor S, fiind unde transversale care se propagă la suprafaţa terenului, mişcarea particulelor terenului având loc în plan orizontal. Undele Rayleigh (de suprafaţă). Acest tip de unde este similar undelor create de o piatră aruncată într-un vas cu apă. Mişcarea particulelor are loc într-un plan vertical. Propagarea undelor P şi S prin scoarţa terestră este însoţită de reflexii şi refracţii multiple la interfaţa dintre roci de diferite tipuri (vezi Figura 1.10a). În plus, la fiecare interfaţă, are loc o transformare a undelor dintr-un tip în altul (vezi Figura 1.10b). Din punct de vedere al unui inginer constructor, nu este foarte importantă distincţia între cele patru tipuri de unde. Efectul global al acestora, în termeni de intensitate a mişcării seismice în amplasament este mai importantă. Cu toate acestea, este important să se recunoască faptul că mişcarea seismică într-un amplasament va fi afectată în cea mai mare măsură de undele S, iar în unele cazuri şi de undele de suprafaţă.

1.6.

Efectele cutremurelor

Cutremurele distruge construcţiile inginereşti în mai multe moduri, dintre care amintim aici: prin forţele de inerţie induse în structuri datorită mişcării seismice incendiile induse de cutremurele de pământ modificarea proprietăţilor fizice ale terenului de fundare (consolidări, tasări, lichefieri) deplasarea directă a faliei la nivelul terenului alunecări de teren schimbarea topografiei terenului valuri induse de cutremure, cum ar fi cele oceanice (ţunami) sau cele din bazine şi lacuri (seiche) Dintre efectele cutremurelor de pământ amintite mai sus, distrugerile cele mai semnificative şi cele mai răspândite se datorează vibraţiilor induse în construcţii inginereşti de mişcarea seismică (vezi Figura 1.11). Reducerea acestui hazard seismic face obiectul cursului e inginerie seismică.

(b) (sursa: http://www.ngdc.noaa.gov/)

(a) (sursa: http://nisee.berkeley.edu/) Figura 1.11. Colapsul parţial al unei structuri din b.a. la Bucureşti în timpul cutremurului din 4 martie 1977 din Vrancea (a); Distrugerea parţială a parterului unei clădiri de birouri în timpul cutremurului din 16 ianuarie 1995 de la Kobe, Japonia (b). Incendiile care se pot declanşa ca urmare a unui cutremur reprezintă un pericol major. Astfel, în timpul cutremurului din 1906 de la San Fransisco, doar 20% din pierderile totale s-au datorat 8

edu/) Figura 1.jp/) Figura 1. iar distrugerile şi suprafaţa afectată sunt minore în comparaţie cu cele datorate vibraţiilor induse în construcţii de mişcarea seismică. Dezvoltarea oraşului a impus folosirea unor terenuri proaste din fosta albie a râului Shinano. Răsturnarea unor blocuri de locuit la Kawagishi-Cho. Un exemplu clasic este cazul cutremurului din Niigata din 1964 (vezi Figura 1. Ca urmare a mişcării seismice. şine de tramvai îndoite ca urmare a deplasărilor terenului produse în timpul cutremurului din 1906 de la San Fransisco (b).edu/) (b) (sursa: http://www. acest fenomen este întâlnit relativ rar. restul de 80% datorându-se incendiilor care au devastat oraşul timp de trei zile şi care mistuit 12 kilometri pătraţi şi 521 de blocuri din centrul oraşului.ac. (a) (sursa: http://nisee. 9 .berkeley. majoritatea datorându-se tasărilor inegale şi fisurilor apărute în terenul de fundare.13a). Cu toate că în trecut au fost observate distrugeri datorită deplasărilor directe ale faliei la nivelul terenului (vezi Figura 1.distrugerilor directe din cauza mişcării seismice.rekihaku.12. Incendii urmate de cutremurele din 1906 din San Francisco (a) şi marele cutremur Kanto din 1923 (b).berkeley.13b).edu/) (b) (http://www. considerând nivelul pierderilor suferite.13. Un număr de 3018 clădiri au distruse şi 9750 au suferit degradări medii până la severe în prefectura Niigata. (a) (sursa: http://nisee.eas. multe clădiri s-au înclinat sau răsturnat ca urmare a lichefierii terenul de fundare. Deplasările directe ale faliei la nivelul terenului sunt probabil cele mai cutremurătoare la nivel social. Niigata.16 g).slu. Distrugerile datorate comportării terenului de fundare au creat mare probleme în cutremurele din trecut. ca urmare a lichefierii terenului în timpul cutremurului din 1964 (a). care nu a avut o intensitate importantă (o acceleraţie maximă a terenului de 0.

La 15 iunie 1896 în regiunea Honshu Japoniei a fost devastată de un ţunami cu o înălţime vizuală a valului de 20 metri şi care a înecat în jur 26000 oameni. Astfel. (a) (sursa: USGS) (b) (sursa: USGS) Figura 1. schema de prevenire a pierderilor omeneşti în Pacific din cauza ţunami o reprezintă un sistem de monitorizare şi alertare compus din câteva zeci de staţii 10 . Oceanul Pacific este deseori scena unor astfel de evenimente. sunt din fericire relativ restrânse.noaa.(a) (sursa: USGS) (b) (http://www. Turcia.15a). Cea mai importantă consecinţă a unor astfel de modificări o reprezintă distrugerile pe care le pot avea astfel de structuri cum sunt podurile şi barajele. Reprezentarea schematică a efectului unui ţunami (a) şi unui seiche (b). cu toate că reprezintă un pericol major. Timpul de propagare a unui ţunami de la coastele Chile până la insulele Hawai este de 10 ore. iar de la Chile până în Japonia de 20 ore.14a).14b). Ţunami sunt valurile oceanice generate de cutremurele de pământ subacvatice şi care pot crea distrugeri însemnate în localităţile de coastă (vezi Figura 1.gov/) Figura 1. California. în timp ce faliile transcurente nu produc în general astfel de fenomene.15. Alunecările de teren induse de cutremure (vezi Figura 1. 1995 (a). acesta trebuie să fie asociat unei falii de tip inversă sau normală.ngdc.14. Pentru ca un cutremur să genereze un ţunami. În anumite cazuri pot avea loc inundaţiei ale terenului. Schimbările topografice datorate cutremurelor nu duc în mod direct la pierderi de vieţi omeneşti. inundat ca urmare a subsidenţei în timpul cutremurului din 17 august 1999 din Izmit. ca urmare a subsidenţei unor terenuri aflate pe malul unor ape (vezi Figura 1. Alunecări de teren în La Conchita. Partea de sud-est a golfului Izmit.

Prima scară a intensităţii seismice a fost dezvoltată de Rossi (Italia) şi Forel (Elveţia) în 1880. Scara Macroseismică Europeană (EMS-98) şi scara agenţiei meteorologice japoneze (JMA).7. O scară mai exactă a fost inventată de vulcanologul şi seismologul italian Mercalli în 1902. cum ar fi acceleraţia maximă a terenului. Fenomenul "seiche" (vezi Figura 1. Scările de intensitate seismică cele mai utilizate astăzi sunt Mercalli modificată (MMI). 1. a unui parametru unic pentru un eveniment seismic. În România se utilizează scara MSK (descrisă în Tabel 1. Intensitatea seismică Intensitatea seismică reprezintă cea mai veche măsură a cutremurelor. având valori ale intensităţii cuprinse între I şi XII. Cele două modalităţi de măsurare a cutremurelor rămân cele mai utilizate în ziua de astăzi.1. aceasta poate fi determinată chiar şi pentru cutremure istorice. MedvedevSponheur-Karnik (MSK-64). Există relaţii aproximative între intensitate seismică exprimată în grade şi măsuri inginereşti. iar zonarea intensităţii seismice a României conform SR 11100/1 din 1993 este prezentată în Figura 1. care diferă de la un amplasament la altul. 11 . care măsoară cantitatea de energie eliberată de un cutremur. cum ar fi degradările construcţiilor şi reacţia oamenilor la cutremur.15b) reprezintă revărsarea apei peste marginile bazinului sau malurile unui lac în urma mişcării produse de un cutremur de pământ. efectele cutremurelor de pământ erau estimate calitativ prin intermediul intensităţii degradărilor. cu valori ale intensităţii seismice între I şi X. Înainte de apariţia aparatelor seismice moderne. Aceasta se bazează pe observaţii calitative ale efectelor unui cutremur într-un amplasament dat.7. hazardul valurilor uriaşe poate fi redus prin construcţii de coastă specifice şi evitarea amplasării construcţiilor în zonele joase de pe coastă. Zonarea seismică a României conform SR 11100/1 din 1993 (Lungu et al.amplasate în oceanul Pacific. Cu apariţia şi utilizarea seismometrelor a devenit posibilă definirea magnitudinii.16. 1. Deoarece scările de intensitate seismică nu depind de instrumente. Ross-Forel (R-F).. fiecare având câteva scări alternative. 2001). Figura 1. Intensitatea şi magnitudinea Analiza ştiinţifică a cutremurelor necesită o cuantificarea a acestora.1).16. Pe lângă acest sistem.

paharele. construcţiile se mişcă pe fundaţii.uşile. cornişe parapeţi. coşurile de fum. apar valuri pe suprafaţa lacurilor. apa este aruncată peste malurile râurilor. cade tencuiala. se produc vibraţii asemenea acelor cauzate de trecerea unor vehicule uşoare obiectele suspendate pendulează. vehiculele sunt greu de condus. Scara intensităţii seismice MSK (Dimoiu. 1999) Gradul – denumirea I– imperceptibil II – abia simţit III – slab Descrierea efectelor asupra Vieţuitoarelor şi obiectelor mediului înregistrat numai de aparate simţit în case la etajele superioare de persoane foarte sensibile simţit în casă. geamurile. apar crăpături în terenuri umede şi pe pante IX – provoacă avarii foarte importante X– distrugător panică generală. stâlpii din oţel se îndoaie. calcane. diguri. de cei mai mulţi oameni în repaus.Tabel 1. avarii serioase la taluze. baraje surparea tuturor construcţiilor din zidărie. la etajele superioare tâmplăria şi mobila trosnesc simţit şi afară din casă.. conductele îngropate sunt scoase din folosinţă se modifică liniile de nivel ale reliefului. lacurilor. se modifică temperatura sau debitul izvoarelor sau sondelor. se rup conducte majoritatea clădirilor din zidărie sunt distruse.1. apar crăpături în zidării cu mortar. se închid şi se deschid apar crăpături în tencuiala slabă şi în zidării din materiale slabe. obiecte ornamentale apar avarii şi la construcţiile bine executate. deplasări şi alunecări de maluri. apar căderi de apă. se prăbuşesc. lichidele din vaze se mişcă şi uneori se vară. mobila se crapă. cele slab construite se dărâmă parţial. cărămizi nefixate. se simte chiar în vehicule aflate în mişcare. iar capetele stâlpilor sunt măcinate. cei ce dorm se trezesc. oalele se ciocnesc. avarii grave la construcţiile cu schelet din beton armat şi oţel Lucrărilor de construcţii IV – puternic V– deşteptător VI – provoacă spaima VII – provoacă avarierea clădirilor VIII – provoacă avarii puternice stabilitatea oamenilor este dificilă. apar crăpături în sol. la scheletele din beton armat zidăria de umplutură este aruncată afară. în regiuni aluvionare ţâşneşte nisip şi mâl. tablourile şi perdelele se mişcă. ferestrele nefixate în pereţi sunt aruncate afară zidăriile slabe sunt distruse. ţigle. cele cu mortar sunt puternic avariate. sună clopotele grele. etc. monumentele înalte se răsucesc pe soclu. vibraţii cala trecerea unui vehicul greu. obiectele depe sol sunt aruncate în aer 12 . şinele de cale ferată sunt uşor îndoite XI – catastrofal XII – provoacă modificarea reliefului traversele şi şinele de cale ferată sunt puternic încovoiate. apar avarii la fundaţii. apar izvoare noi şi cratere de nisip alunecări masive de teren. obiectele suspendate se leagănă uşor. apar uşoare alunecări şi surpări la bancurile de nisip şi pietriş copacii se rup. râurile schimbă cursul. farfuriile zornăie. obiectele uşoare instabile se deplasează sau se răstoarnă. uşile trepidează. fără mortar se distrug zidăriile fără mortar.

mb şi într-o măsură mai mică Ms. Pentru aceiaşi creştere a magnitudinii cu o unitate. dar nu mai departe de 600 km de epicentru. Magnitudinea moment MW nu suferă de acest dezavantaj şi de aceea este preferat în zilele noastre. mb şi într-o măsură mai mică Ms întâmpină dificultăţi în distingerea între cutremurele foarte puternice. Magnitudinea moment (MW). Conceptual. cantitatea de energie seismică eliberată de un cutremur creşte de aproximativ 30 de ori.7. Cutremure de adâncime sunt caracterizate de unde de suprafaţă nesemnificative.1) implică creştere de zece ori a amplitudinii deplasărilor înregistrate de seismograf la creşterea magnitudinii cu o unitate. Magnitudinea undelor de volum (mb). cutremure de suprafaţă.8. Magnitudinea se bazează pe măsurători instumentate şi astfel nu conţine gradul de subiectivism pe care îl are intensitatea seismică. un seismograf este alcătuit dintr-un de un pendul sau o masă ataşată unui arc. De aceea pentru acest tip de cutremure magnitudinea mb se determină pe baza amplitudinii undelor P. Ulterior au fost dezvoltate alte scări de magnitudini. Pentru cuantificarea acestor cutremure. care nu sunt afectate de adâncimea hipocentrului. la rândul său în relaţie directă cu dimensiunea sursei seismice: M W = ( log M 0 ) /1. a fost dezvoltată magnitudinea moment MW.2. datorită forţelor de inerţie. descrise pe scurt în continuare. Magnitudinile ML. care măsoară amplitudinea undelor de suprafaţă cu perioada de 20 secunde. Înregistrarea mişcării seismice Un seismograf este un instrument care măsoară mişcarea suprafeţei terenului din cauza undelor generate de un cutremur de pământ. care depinde de momentul seismic M0. (1. funcţie de timp. pentru instrumente aflate la alte distanţe decât 100 km. Relaţia (1. fiind o valoare unică pentru un eveniment seismic. În timpul unui cutremur. reprezentând înregistrarea efectuată cu ajutorul seismografului oferă informaţii despre natura cutremurului de pământ.5 − 10. În Figura 1.7 unde M0 este momentul seismic în dyn-cm. După încetarea mişcării seismice pendulul va tinde să ajungă în echilibru. Undele de suprafaţă cu o perioadă de aproximativ 20 secunde domină adeseori înregistrările seismografice ale cutremurelor îndepărtate (distanţe epicentrale mai mari de 2000 km). rola de hârtie fixată de baza seismografului se mişcă odată cu terenul în timp ce pendulul împreună cu stiloul ataşat acestuia rămân mai mult sau mai puţin în repaus. Richter a definit magnitudinea locală ML a unui cutremur ca şi logaritmul cu baza zece a amplitudinii maxime în microni (10-3 mm) A înregistrată cu un seismograf Wood-Anderson amplasat la o distanţă de 100 km de epicentru: M L = log A − log A0 (1. Magnitudinea Magnitudinea este o măsură a energiei eliberate de un cutremur.2) Fenomenul de saturaţie se referă subestimarea energiei cutremurelor puternice şi este caracteristică magnitudinilor ML. De aceea este necesar un mecanism de amortizare. Magnitudinea undelor de suprafaţă (Ms).1) log A0 este o valoare standard funcţie de distanţă. O măsură strict cantitativă a cutremurelor a fost iniţiată în 1931 de Wadati în Japonia şi dezvoltată în 1935 de Charles Richter în California.17a este prezentat schematic principiul de funcţionare a unui seismograf. care are valori diferite funcţie de distanţa de la epicentru şi condiţiile locale de amplasament. Scara de magnitudini locale (ML) a fost definită pentru California de sud. şi distanţe epicentrale mai mici de 600 km. înregistrând mişcarea seismică.1. spre deosebire de intensitate. SUA. Guttenberg a definit scara de magnitudini a undelor de suprafaţă. Ca urmare a acestui fapt. efectuând înregistrări false ale mişcării. 13 . 1. Seismograma.

INCERC−BUCHAREST. m/s2 1 0 −1 −1. MARCH 04.2 viteza.01 ROMANIA.1 0 5 10 15 20 timp.(a) (b) Figura 1.01 ROMANIA.4 deplasare. PSA01−001. INCERC−BUCHAREST. 1977. 14 . Conceptul unui seismograf (a) şi un accelerometru modern (b). VRANCEA.3 0. inr 0. 1977. m 0. MARCH 04. INCERC−BUCHAREST. inr 0.18.42 0. MARCH 04. s 25 30 35 40 Figura 1.01 ROMANIA. VRANCEA.4 −0.6 0 5 −0. VRANCEA.2 −0.71 10 15 20 timp. NS. NS. vitezei şi deplasării efectuate la staţia INCERC-Bucureşti în timpul cutremurului din 04 martie 1977 din Vrancea. înregistrări pentru componentele nord-sud ale acceleraţiei.1 0 −0.2 0. s 25 30 35 40 PSA01−001. m/s 0 −0.17. 1977. inr acceleratie. s 25 30 35 40 PSA01−001. NS.95 10 0 5 15 20 timp.

2. Valorile vitezei şi cele ale deplasării terenului în urma unei mişcări seismice se pot obţine ulterior prin integrarea acceleraţiei.19.. Figura 1.95 m/s2. care înregistrează digital acceleraţia terenului. având. vitezei şi deplasării efectuate la staţia INCERC-Bucureşti în timpul cutremurului din 04 martie 1977 din Vrancea.5 şi 7. Pentru componenta nord-sud a mişcării seismice menţionate anterior aceasta are valoare absolută de 1. Cele mai uzuale instrumente sunt accelerometrele (Figura 1.18 prezintă înregistrări pentru componentele nord-sud ale acceleraţiei.4 Miliarde USD numai în Capitală din totalul de peste 2 Miliarde USD în România în 1977. În calitate de exemplu. Cutremurul Vrâncean cu cea mai mare magnitudine din acest secol a fost cel din 10 Noiembrie 1940 având magnitudinea GutenbergRichter M=7.Instrumentele moderne de înregistrare a mişcării seismice se numesc generic seismometre. M apreciată de diferiţi autori pentru acest cutremur se situează între 7. Cutremurul Vrâncean cel mai puternic este considerat a fi cel din 26 Octombrie 1802. un volum relativ redus: adâncimea focarelor între 60 şi 170 km şi suprafaţa epicentrală de cca. Acceleraţia este uzual exprimată în cm/s2. 1. vezi Figura 1. Sursa Vrancea este capabilă să producă mari distrugeri în peste 2/3 din teritoriul României şi în primul rând în Bucureşti: pagube de 1. magnitudinea Gutenberg-Richter. Figura 1. Zona seismogenă Vrancea este situată la curbura Carpaţilor. Seismicitatea României Hazardul seismic din România este datorat contribuţiei a doi factori: (i) contribuţia majoră a zonei seismice subcrustale Vrancea şi (ii) alte contribuţii provenind din zone seismogene de suprafaţă. şi un al treilea pentru componenta verticală a mişcării seismice. fie în raport cu acceleraţia gravitaţională g=981 cm/s2.17b). În Bucureşti acest 15 .4 şi adâncimea de 140-150 km. adâncimea focarului h=109 km.7. Valoarea maximă a acceleraţiei înregistrate este uzual denumită valoarea de vârf a acceleraţiei terenului. 40x80 km2. 2003). Epicentrele cutremurelor ce au avut loc în România în perioada 984 – 1999 (Lungu et al.19 (Lungu et al. Cutremurul Vrâncean cu cele mai distrugătoare efecte asupra construcţiilor şi primul cutremur puternic pentru care s-a obţinut o accelerogramă înregistrată în România a fost cel din 4 Martie 1977: magnitudinea Gutenberg-Richter M=7. cea mai utilă în ingineria seismică. după datele din acest secol. distribuite pe întreg teritoriul tării. distanţa epicentrală faţă de Bucureşti 105 km.9. 2003). Un astfel de instrument are de obicei trei senzori: doi pentru înregistrare componentelor orizontale (nord-sud şi est-vest).

O regiune o constituie partea de SE a Banatului (Moldova Nouă). M=5. Harta de zonare seismică a teritoriului României în termeni de valori de vârf ale acceleraţiei terenului pentru proiectare ag pentru cutremure având intervalul mediu de recurentă IMR = 100 ani este prezentată în Figura 1. Figura 1.7. 16 .cutremur a cauzat peste 1400 pierderi de vieţi omeneşti şi prăbuşirea a 23 construcţii înalte din beton armat şi 6 clădiri multietajate din zidărie realizate înainte de cel de al doilea război mondial precum şi a 3 clădiri înalte din beton armat construite în anii ’60 . M =5. h = 12 km iar din sursa Timişoara a fost cutremurul din 12 Iulie 1991.21. h = 11 km. iar o altă împrejurimile oraşului Timişoara” (I. După Constantinescu şi Marza celor 2 zone seismogene principale din Banat li se pot adăuga şi următoarele zone: Sânicolaul Mare. Cel mai puternic cutremur Bănăţean din sursa Moldova Nouă în secolul XX a fost cutremurul din 18 Iulie 1991. Arad şi graniţa română – sârbă. Poziţionarea geografică a epicentrelor cutremurelor bănăţene în perioada 1794-2001 (Lungu et al. 1959). focare care se grupează în 2 regiuni distincte. “Banatul este o regiune foarte bogată în focare proprii. 2003).6.‘70. Atanasiu. Cutremurele de pământ din România.20.

Figura 1. 17 . (P100 – 2006). Zonarea teritoriului României in termeni de valori de vârf ale acceleraţiei terenului pentru proiectare ag pentru cutremure având intervalul mediu de recurentă IMR = 100 ani.21.

un cadru fără masă care oferă rigiditate sistemului şi un amortizor care disipează energia de vibraţie a sistemului. Această structură poate fi schematizată ca si o masă m fixată la capătul superior al unei console fără masă. Este de menţionat faptul că numărul de grade de libertate dinamice este în general diferit de gradul de nedeterminare geometrică (sau gradele de libertate) folosit(e) la determinarea eforturilor în structură prin metoda deplasărilor (o problemă de statică).Sem.upt. formularea problemei. care facilitează determinarea răspunsului dinamic.1. Un castel de apă (a).ro/astratan/didactic/seism/ 2.1. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.2 are un singur grad de libertate dinamică (deplasarea laterală a masei concentrate la nivelul acoperişului). componenta de rigiditate şi componenta de amortizare. 2. În schema idealizată în schimb.org/wiki/Water_tower şi idealizarea acestuia sub forma unui pendul inversat (b). cadrul din Figura 2.1a.1a.1. care poate fi idealizat ca şi un sistem format dintr-o masă m concentrată la nivelul acoperişului. Sistemul structural din Figura 2. Într-o structură reală fiecare element structural (grinda şi stâlpii) contribuie la masa.2.1.1b). Astfel.ct.wikipedia. I 2006. Obiectivul dinamicii structurilor este determinarea deplasărilor şi eforturilor în acest pendul inversat atunci când asupra masei acţionează o forţă dinamică laterală (orizontală). 18 . sens sau punct de aplicare variază în timp. m k (a) (b) Figura 2. 2. Sisteme cu un singur grad de libertate dinamică Multe tipuri de structuri inginereşti pot fi idealizate ca şi structuri relativ simple. direcţie. rigiditatea şi amortizarea structurii. metode de rezolvare Dinamica structurilor are ca obiectiv determinarea răspunsului (eforturilor şi deplasărilor) structurilor supuse unor încărcări dinamice. Un exemplu este cadrul parter reprezentat în Figura 2. http://en. Numărul de grade de libertate dinamică (GLD) necesare într-o analiză dinamică a unei structuri este numărul de deplasări independente necesare pentru definirea poziţiei deplasate a maselor faţă de poziţia lor iniţială. în schimb gradul de nedeterminare statică este egal cu trei (două rotiri de noduri şi o deplasare laterală). dar de rigiditate k (vezi Figura 2.1b este un sistem cu un singur grad de libertate dinamică (GLD). sau atunci când o mişcare seismică orizontală acţionează la baza consolei. fiecare dintre aceste proprietăţi este concentrată într-o componentă separată: componenta de masă. Dinamica structurilor: sisteme cu un grad de libertate dinamică Ecuaţii de mişcare. multe alte tipuri de structuri pot fi idealizate ca şi structuri cu un singur grad de liberate dinamică (SGLD). Încărcarea dinamică este o încărcare a cărei mărime. Pe lângă castelul de apă din Figura 2. Un exemplu este castelul de apă din Figura 2.

1) În cazul unor structuri reale. În ambele cazuri u reprezintă deplasarea laterală între masă şi baza structurii. Un sistem cu un singur grad de libertate dinamică sub acţiunea unei forţe dinamice p(t) [a].3c). Pentru un astfel de sistem relaţia dintre forţa fS şi deplasarea u nu mai este liniară şi depinde de istoria şi direcţia de încărcare: 19 . iar un sistemul corespunzător se numeşte inelastic (vezi Figura 2. În cazul unui sistem liniar elastic (vezi Figura 2.2.3d) materialul din care este compusă structura are o comportare elastică. Relaţia forţă-deplasare Să considerăm structura din Figura 2. iar eforturile în structură se determină pe baza ipotezei deplasărilor mici. Acest efect se datorează comportării plastice a materialului.3. Relaţii forţă-deplasare (Chopra. Determinarea relaţiei dintre forţa fS şi deplasarea u este o problemă clasică de statica construcţiilor. 2001). folosind un calcul de ordinul I.1.upt.2.ct.2b). Figura 2. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. unităţile acesteia fiind forţă/lungime.Sem. Vor fi considerate două tipuri de încărcare dinamică: (1) o forţă dinamică p(t) după direcţia orizontală (vezi Figura 2. I 2006. curba de descărcare şi reîncărcare diferind de curba de încărcare iniţială. 2.3a asupra căreia acţionează forţa statică fS pe direcţia gradului de libertate u. Pentru un astfel de sistem relaţia dintre forţa fS şi deplasarea u este liniară: fS = k ⋅ u unde k este rigiditatea laterală a sistemului. (2.ro/astratan/didactic/seism/ Figura 2.2a) şi (2) o mişcare seismică orizontală ug(t) aplicată la baza structurii (vezi Figura 2. elementele structurale pot intra în curgere la deformaţii mari. şi a unei mişcări seismice la bază structurii [b].

upt. folosind o amortizare vâscoasă echivalentă. Înregistrarea vibraţiilor libere ale unui sistem cu un singur grad de libertate dinamică (Chopra. I 2006.3.5 este reprezentat un amortizor vâscos liniar supus unei forţe fD de-a lungul gradului de libertate u.1. În cazul unor structuri simple. Printre acestea se numără frecarea în îmbinările metalice. există multe alte mecanisme care contribuie la disiparea energiei. Figura 2.5c): fD = c ⋅ u (2.4). Efortul din amortizor este egal şi de sens invers cu forţa exterioară fD (vezi Figura 2. Figura 2. Unităţile acestuia sunt forţă x timp/lungime.ct. frecarea între elementele structurale şi cele nestructurale (de exemplu pereţii de compartimentare). iar viteza negativă – scăderea deformaţiilor).4. fisurării şi a degradării elementelor structurale. În cazul structurilor reale. Ca urmare.Sem. amortizarea se datorează efectului termic al deformaţiilor ciclice elastice a materialului şi din cauza frecării interioare a materialului. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. Forţa de amortizare (Chopra. Răspunsul dinamic al sistemelor inelastice este important deoarece multe structuri au un comportament inelastic sub acţiunea unor mişcări seismice puternice din cauza curgerii. deschiderea şi închiderea microfisurilor la elementele din beton armat.3) unde constanta c este coeficientul de amortizare vâscoasă. Relaţia dintre forţa fD şi viteza de deformare a amortizorului u este dată de relaţia (vezi Figura 2. este imposibilă descrierea matematică a tuturor acestor fenomene în cazul unor construcţii reale. Forţa de amortizare Încercări pe sisteme simple cu un singur grad de libertate dinamică au arătat că amplitudinea vibraţiilor unui sistem care este lăsat să vibreze liber scade cu timpul (vezi Figura 2.5.ro/astratan/didactic/seism/ f S = f S ( u. amortizarea structurilor reale este reprezentată într-o manieră mult simplificată. 2001) În Figura 2. etc. În mod practic. u ) (2.5b). Acest fenomen se datorează amortizării sistemului. 2.2) unde u reprezintă viteza sistemului (viteză pozitivă semnifică creşterea deformaţiilor. 2001). 20 .

sub acţiunea unei forţe dinamice p(t). deoarece acestea sunt eforturi interioare care se opun deformaţiei.5) mu + cu + ku = p(t ) (2.6 este reprezentat un sistem cu un singur grad de libertate dinamică (SGLD) supus unei forţe dinamice p(t) pe direcţia gradului de libertate u. reprezentată cu linie întreruptă pentru a o distinge de forţele reale. Ecuaţia diferenţială care stabileşte deplasarea u(t) poate fi determinată prin două metode: Folosind legea a 2-a a lui Newton Principiul de echilibru dinamic a lui D'Alambert Legea a 2-a a lui Newton Forţele care acţionează asupra masei m la un moment dat sunt: forţa perturbatoare p(t).upt. 2. Figura 2.fS . care a fost obţinută anterior folosind legea a 2-a a lui Newton. Ecuaţia de mişcare în cazul unei forţe externe În Figura 2. În Figura 2.3).fD. viteza u (t ) şi acceleraţia u (t ) sunt pozitive în direcţia axei x pozitive. şi folosind legea a 2-a a lui Newton obţinem: p − f S − f D = mu de unde: (2.6a. cât şi deplasarea rezultată u(t) variază cu timpul. Principiul lui D'Alambert Principiul lui D'Alambert se bazează pe noţiunea de forţă de inerţie.Sem.6.1) şi (2. Conform principiului lui D'Alambert.6c este prezentată sistemul de forţe care acţionează asupra masei m. Scriind echilibrul forţelor se obţine ecuaţia (2. 2001).6b). În domeniul inelastic. se produce o disipare suplimentară de energie. respectiv vitezei.5). efortul elastic (sau inelastic) fS şi forţa de amortizare fD (vezi Figura 2.ct.5) relaţiile (2. Atât forţa p(t).1.6) Aceasta este ecuaţia de mişcare ce caracterizează deplasarea u(t) a sistemului idealizat din Figura 2. Forţele fS şi fD sunt arătate în figură acţionând în sens invers.4. Forţa rezultantă de-a lungul axei x este p . I 2006. Amortizarea vâscoasă echivalentă este folosită pentru modelarea energiei disipate la deformaţii ale structurii în domeniul elastic. aceasta fiind înlocuită cu forţa de inerţie. un sistem dinamic care include forţele (şi momentele) de inerţie este în echilibru la orice moment.ro/astratan/didactic/seism/ Coeficientul de amortizare vâscoasă pentru structuri reale poate fi determinat pe baza unor încercări de vibraţii libere sau forţate ale unor construcţii. precum şi deplasarea u(t). care este egală cu produsul dintre masă şi acceleraţie şi acţionează în sens invers acceleraţiei. Determinarea ecuaţiei de mişcare pe baza unui sistem SGLD (Chopra. 21 . presupus a fi liniar elastic. această ecuaţie devine: (2. care trebuie cuantificată în mod direct. datorită comportării inelastice a elementelor structurale. Forţa externă p(t). Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.4) mu + f S + f D = p Înlocuind în ecuaţia (2. Acesta afirmă că un sistem dinamic poate fi considerat ca şi un sistem static echivalent asupra căruia acţionează forţele externe şi forţa de inerţie.

9). Sub acţiunea forţei exterioare p(t). Chopra. dar fără masă sau rigiditate (vezi Figura 2.ct.3). componenta de rigiditate (b). cea între forţa de amortizare fD şi viteza u de relaţia (2. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.1. ceea ce conduce la ecuaţia de mişcare formulată de relaţia (2.1) în cazul unui sistem liniar elastic.7b). Chopra. În tratatele clasice de mecanică şi fizică. fără rigiditatea sau amortizarea cadrului (vezi Figura 2.8.7c).6 este sugestiv în contextul ingineriei civile.7d). starea sistemului este descrisă de deplasarea u(t).7. forţa exterioară p(t) poate fi considerată distribuită la cele trei componente ale structurii. un arc şi un amortizor (vezi Figura 2. şi (3) componenta de masă: masa concentrată la nivelul acoperişului. Notând deplasarea terenului cu ug. 2. Sistemul (a). Reprezentarea clasică a unui sistem cu un singur grad de libertate dinamică. în orice moment se poate scrie următoarea relaţie: u t (t ) = u (t ) + u g (t ) Atât ut cât şi ug se referă la acelaşi sistem inerţial de referinţă. iar direcţiile lor pozitive coincid. deplasarea totală (sau absolută) a masei cu ut şi deplasarea relativă între teren şi masă prin u (vezi Figura 2. iar forţa de inerţie fI care acţionează asupra componentei de masă este dată de relaţia f I = mu .ro/astratan/didactic/seism/ Componentele de rigiditate. Sistemul cu un singur grad de libertate dinamică idealizat prin cadrul parter din Figura 2. iar f S + f D + f I trebuie să egaleze forţa exterioară p(t). (2) componenta de amortizare: cadrul amortizat. problema principală a dinamicii structurilor este determinarea răspunsului structural sub efectul mişcării seismice care acţionează la baza structurii. vezi Figura 2. Relaţia dintre forţa externă fS şi deplasarea u este dată de ecuaţia (2.8c) se obţine aceiaşi ecuaţie de mişcare (2.5. 2001. Astfel. I 2006.5). Acest sistem poate fi vizualizat ca şi combinaţia a trei componente pure: (1) componenta de rigiditate: cadrul fără masă şi fără amortizare (vezi Figura 2.Sem.7a. componenta de amortizare (c) şi componenta de masă (d).6) care a fost determinată anterior pentru cadrul parter.8a).7) 22 . (2. Figura 2. Folosind legea a 2-a a lui Newton (vezi Figura 2. 2001. amortizare şi masă Ecuaţia de mişcare a unui sistem dinamic poate fi formulată printr-o procedură alternativă. viteza u (t ) şi acceleraţia u (t ) . comportarea sistemelor cu SGLD este în general analizată pe baza unui sistem format dintr-o masă.upt.8b) sau principiul lui D'Alambert (vezi Figura 2. Ecuaţia de mişcare în cazul mişcării seismice În contextul ingineriei seismice. Figura 2.

9) în ecuaţia (2. I 2006.1.9b).10.9.6) şi (2.4. care poate fi o forţă dinamică 23 .Sem.8) obţinem: (2. inclusiv a forţei de inerţie fI se poate scrie: fI + fS + fD = 0 (2.11) mu + cu + ku = − mu g Comparând ecuaţiile (2.7) obţinem: (2.9a poate fi determinată prin oricare dintre metodele descrise în capitolul 2. acţionând în sens invers acceleraţiei.12) Figura 2.ct.10): peff (t ) = − mu g (t ) (2.1) şi (2. 2001). pentru un sistem liniar elastic relaţiile (2.8) Doar deplasarea relativă u între masă şi baza structurii produce eforturi şi forţe de amortizare în structură (mişcarea de corp rigid nu produce eforturi în structură). Figura 2.3) sunt valabile.upt.1. Astfel. Formularea problemei şi determinarea eforturilor Problema fundamentală în dinamica structurilor este determinarea răspunsului unui sistem cu un grad de libertate dinamică (în cazul unui sistem liniar elastic definit de masa m. Un sistem SGLD suspus mişcării seismice la bază (Chopra.10) (2. mişcarea seismică la baza structurii poate fi înlocuită cu o forţă seismică efectivă (vezi Figura 2.9) mu t + cu + ku = 0 de unde. (2.6. Pe baza echilibrului forţelor care acţionează asupra sistemului (vezi Figura 2.11) se poate observa că ecuaţiile de mişcare pentru un sistem supus unei mişcări seismice la bază cu acceleraţia u g (t ) este identică cu cea a unui sistem acţionat de o forţă exterioară egală cu − mu g (t ) .3) şi (2. Forţa de inerţie fI este proporţională cu acceleraţia totală u t a masei: f I = mu t Înlocuind ecuaţiile (2. Este important de observat că forţa seismică efectivă depinde de doi factori: masa structurii – construcţiile cu masa mai mare fiind supuse unor forţe echivalente mai mari acceleraţia terenului – construcţiile amplasate în zone seismice puternice fiind supuse unor forţe efective mai mari 2. Forţa seismică efectivă este egală cu produsul dintre masă şi acceleraţie terenului. Astfel.1). folosind relaţie (2. În continuare se va folosi principiul de echilibrului dinamic al lui D'Alambert. rigiditatea k şi coeficientul de amortizare c) sub efectul unei acţiuni dinamice. 2001). Forţa seismică echivalentă (Chopra. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.ro/astratan/didactic/seism/ Ecuaţia de mişcare pentru sistemul SGLD din Figura 2.

sub efectul unei forţe de tip treaptă p(t)=p0.ro/astratan/didactic/seism/ exterioară p(t) sau acceleraţia terenului aplicată la baza structurii u g (t ) . u(t) = uc(t) +up(t). aceasta este o forţă statică exterioară fS care produce deplasarea u determinată din analiza dinamică. cum ar fi deplasarea. vitezei u (t ) şi acceleraţiei u (t ) pot fi necesare. Răspunsul dinamic al unor astfel de sisteme trebuie să ţină cont de deformaţiile şi eforturile existente în structură înainte de aplicarea încărcării dinamice. determinată anterior: mu + cu + ku = p(t ) (2. există două constante de integrare în soluţia complementară. t≥0 este: 24 .13). I 2006. un concept central în determinarea răspunsului seismic al structurilor. În cazul sistemelor inelastice nu mai este valabil principiul suprapunerii efectelor.14) Pentru a defini problema în mod complet trebuie specificate deplasarea iniţială u (0) şi viteza iniţială u (0) . astfel încât cele două valori sunt egale cu zero.upt. Deplasarea relativă u (t ) asociată deformaţiilor structurii sunt cele mai importante. deoarece eforturile în elementele structurii sunt în relaţie directă aceasta. eforturile axiale şi cele tăietoare) pot fi determinate în orice moment de timp dat printr-o analiză statică a structurii sub efectul forţelor fS determinate conform ecuaţiei (2. cu cele rezultate din acţiunea dinamică.1.ct. Soluţia clasică Soluţia completă a unei ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul doi neomogene u(t) este compusă din suma soluţiei complementară uc(t) şi a celei particulare up(t). variaţiei de temperatură. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. se pot determina eforturile din elementele structurale (momentele de încovoiere.1. În cazul sistemelor liniar elastice este valabil principiul suprapunerii efectelor. În cele ce urmează sunt trecute în revistă trei metode de rezolvare a ecuaţiei de mişcare. eforturile axiale şi cele tăietoare) printr-o analiză statică a structurii în orice moment de timp dat. Deoarece ecuaţia diferenţială este de ordinul doi. La orice moment de timp dat t. care pot fi determinate cunoscând condiţiile iniţiale.Sem. Exemplu: Ecuaţia de mişcare în cazul unui sistem SGLD neamortizat (c=0). Cel de-al doilea mod constă în folosirea unei forţe statice echivalente. viteza. Metode de rezolvare a ecuaţiei de mişcare Ecuaţia de mişcare a uni sistem liniar elastic cu un singur grad de libertate dinamică este o ecuaţie diferenţială de ordinul doi. Astfel. Combinarea răspunsului static cu cel dinamic În aplicaţiile practice este necesar determinarea eforturilor într-o structură rezultate din combinarea încărcărilor statice (de obicei gravitaţionale) existente în structură înainte de aplicarea acţiunii dinamice. Soluţia clasică de rezolvare a ecuaţiei de mişcare este deosebit de utilă în cazul vibraţiilor libere şi a celor forţate la care forţa dinamică este definită analitic. acceleraţia masei. cât şi cele relative ale deplasării u (t ) . De obicei structura este în repaus înainte de aplicarea încărcării dinamice. se obţine variaţia în timp a deformatei structurii u (t ) . atât valorile totale (sau absolute). Astfel: f s (t ) = ku (t ) (2. sau eforturi şi tensiuni în elementele structurii. Termenul de răspuns se referă într-un sens larg la orice cantitate care defineşte comportarea structurii.7. etc. utile. Folosind metoda deplasărilor se pot determina rotirile de noduri. şi (2) răspunsul dinamic al structurii. Această analiză statică a structurii poate fi vizualizată în două moduri: Structura poate fi analizată sub efectul deplasării laterale impuse u (t ) . iar ulterior eforturile în elementele structurale. Prin rezolvarea ecuaţiei de mişcare a sistemului cu un grad de libertate dinamică (de exemplu cadrul parter din exemplele anterioare). 2.8. Eforturile din elementele structurale (momentele de încovoiere. Pe baza acestor valori. de aceea răspunsul total poate fi determinat prin suprapunerea rezultatelor a două analize separate: (1) analiza statică a structurii sub efectul încărcărilor permanente. 2.13) unde k este rigiditatea laterală a structurii. În cazul unei încărcări seismice.

Pentru încărcări dinamice definite numeric la valori de timp discrete. Exemplu: Să se determine răspunsul unui sistem SGLD neamortizat (c=0). rezultă următoarea relaţie: 1 u (t ) = mωn ∫ p(τ )sin[ω (t − τ )]dτ n 0 t (2. ecuaţia (2. Pentru aceste condiţii iniţiale constantele A şi B pot fi determinate a fi: A=− p0 k B=0 (e) Înlocuind ecuaţiile (e) în ecuaţia (d) rezultă soluţia ecuaţiei de mişcare analizate: u (t ) = p0 (1 − cos ωn t ) k Integrala Duhamel O altă modalitate de a determina soluţia unei ecuaţii diferenţiale liniare se bazează pe reprezentarea încărcării seismice sub forma unei secvenţe de impulsuri infinitezimale. Analiza răspunsului dinamic al sistemelor 25 . Soluţia completă este dată de suma ecuaţiilor (b) şi (c): (c) u (t ) = A cos ωn t + B sin ωn t + p0 k (d) Dacă sistemul este în repaus înainte de aplicarea încărcării dinamice. pentru t=0 avem u (0) = 0 şi u (0) = 0 . t≥0. Ecuaţia (2. I 2006.ct. Integrala Duhamel reprezintă o metodă alternativă faţă de metoda clasică de determinare a răspunsului dinamic dacă forţa p(t) este definită analitic şi este suficient de simplă pentru evaluarea analitică a integralei.15) unde ωn = k m .ro/astratan/didactic/seism/ mu + ku = p0 Soluţia particulară a ecuaţiei (a) este (a) u p (t ) = iar soluţia complementară este: p0 k (b) uc (t ) = A cos ωn t + B sin ωn t unde A şi B sunt constante de integrare şi ωn = k m . Răspunsul unui sistem sub efectul forţei aplicate p(t) la timpul t se obţine ca însumând răspunsul tuturor impulsurilor până în acel moment. integrala Duhamel poate fi integrată numeric. Ecuaţia este valabilă numai pentru condiţii iniţiale "de repaos". Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.Sem. sub efectul unei forţe de tip treaptă p(t)=p0.15) rezultă: 1 u (t ) = mωn p0 ⎡ cos ωn (t − τ ) ⎤ p0 ∫ p0 sin[ωn (t − τ )]dτ = mωn ⎢ ωn ⎥ = k (1 − cos ωnt ) ⎣ ⎦τ = 0 0 t τ =t Acest rezultat este identic cu cel obţinut prin metoda clasică.15) este cunoscută sub denumirea de integrală Duhamel şi reprezintă o formă specială a integralei de convoluţie. Pentru cazul unui sistem SGLD neamortizat aflat în repaus înainte de aplicarea încărcării dinamice. Metode numerice Metodele de rezolvare a ecuaţiei de mişcare descrie anterior sunt aplicabile numai pentru sisteme liniar elastice şi încărcări dinamice definite analitic. Pentru această încărcare dinamică.upt.

upt. definit ca şi timpul în care este iniţiată mişcarea: u = u (0) u = u (0) (2. atingând deplasarea pozitivă maximă uo în punctul b. prin aplicarea masei unei deplasări iniţiale u (0) sau a unei viteze iniţiale u (0) la timpul zero.17) este: u (t ) = u (0) cos ωn t + u (0) ωn sin ωn t (2.Sem. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. din care se poate observa că sistemul efectuează o mişcare oscilatorie faţă de poziţia de echilibru static şi că valoarea deplasării este aceiaşi la fiecare 2π ωn secunde. masa se deplasează la stânga. până când masa ajunge în poziţia de echilibru static e.16) folosind condiţiile iniţiale (2. Esenţa unui calcul biografic constă în discretizarea încărcării dinamice în paşi mici de timp. 2. Astfel. care se măsoară în radiani pe secundă este: Tn = 2π ωn (2.6): mu + cu + ku = p (t ) . În cazul vibraţiilor libere neamortizate forţa perturbatoare lipseşte p(t)=0. soluţia ecuaţiei diferenţiale omogene (2. Relaţia dintre aceasta şi frecvenţa circulară proprie (sau pulsaţia proprie de vibraţie).2. Din poziţia de echilibru static la punctul a. atingând deplasarea minimă – uo în punctul d. 2. la fel ca şi amortizarea (c=0).21) 26 . I 2006. Porţiunea a-b-c-d-e a curbei deplasare-timp descrie un ciclu complet de mişcare armonică a sistemului. se notează cu Tn şi se măsoară în secunde.18) este reprezentată în Figura 2.1. Timpul în care un sistem cu un singur grad de libertate dinamică efectuează un ciclu complet de oscilaţii libere neamortizate se numeşte perioadă proprie de vibraţie.20) Frecvenţa proprie de vibraţie fn reprezintă numărul de oscilaţii complete pe care le efectuează sistemul într-o secundă.19) Ecuaţia (2.2. Vibraţii libere neamortizate Mişcarea unui sistem cu un singur grad de libertate dinamică (de exemplu cadrul portal discutat anterior) sub acţiunea unei forţe dinamice p(t) este descrisă de ecuaţia (2. ecuaţia de mişcare devine: mu + ku = 0 (2. Vibraţii libere Vibraţiile libere ale unei structuri au loc atunci când structura este scoasă din poziţia de echilibru static şi lăsată să vibreze liber fără vre-o forţă dinamică perturbatoare.11.16) Vibraţiile libere apar ca urmare a scoaterii sistemului din echilibru static. Acest tip de mişcare poartă denumirea de mişcare armonică simplă. moment în care viteza este din nou egală cu zero iar deplasarea începe să scadă din nou.ro/astratan/didactic/seism/ inelastice şi a celor la care încărcarea dinamică este prea complicată pentru a fi definită analitic. când viteza devine maximă. poate fi efectuată prin metode numerice (calcul biografic). astfel încât masa continuă să se deplaseze spre stânga.17) Folosind metoda clasică de rezolvare. se măsoară în Hz şi este dată de următoarele relaţii: fn = 1 Tn (2. atingând poziţia de echilibru static în punctul c. moment în care viteza este egală cu zero şi deplasarea începe să scadă. şi determinarea răspunsului dinamic în timp al sistemului SGLD prin considerarea unui răspuns liniar în cadrul unui pas de timp.ct.18) unde s-a folosit notaţia ωn = k m (2.

2. Frecvenţa circulară proprie ωn . creşterea masei unei structuri conduce la creşterea perioadei proprii de vibraţie şi scăderea frecvenţei proprii de vibraţie.6) mu + cu + ku = p(t ) devine: mu + cu + ku = 0 Împărţind ecuaţia (2.Sem. Vibraţii libere neamortizate ale unui sistem liniar elastic SGLD (Chopra. precum şi de proprietăţile structurii ( ωn ). frecvenţa proprie de vibraţie f n şi perioada proprie de vibraţie Tn pot fi exprimate într-o formă alternativă prin: ωn = g δ st fn = 1 2π g δ st Tn = 2π δ st g (2. În mod similar.ro/astratan/didactic/seism/ fn = ωn 2π (2. Magnitudinea u0 pe care o au aceste oscilaţii se numeşte amplitudinea mişcării oscilatorii şi este dată de: ⎡ u (0) ⎤ u0 = ⎡ u ( 0 ) ⎤ + ⎢ ⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ωn ⎦ 2 2 (2.11.24) Amplitudinea oscilaţiilor depinde de deplasarea iniţială u ( 0 ) şi viteza iniţială u ( 0 ) . iar g este acceleraţia gravitaţională. Tn şi f n depind doar de masa şi rigiditatea structurii. 2. Tn şi f n se referă la faptul că acestea sunt proprietăţi proprii ale sistemului.23) unde δ st = mg k . Figura 2.19) la (2. În cazul vibraţiilor libere neamortizate forţa perturbatoare lipseşte p(t)=0.25) . Valoarea δ st reprezintă deformarea elastică a unui sistem SGLD atunci când asupra acestuia acţionează o forţă statică egală cu mg .2. conform ecuaţiilor (2. astfel încât ecuaţia de mişcare (2.6): mu + cu + ku = p(t ) . Deplasarea sistemului SGLD variază între valoarea maximă u0 şi cea minimă −u0 .atunci când acesta este lăsat să vibreze liber.21). 2001). Termenul de propriu folosit în definiţiile ωn . Odată cu creştere rigidităţii unei structuri perioada proprie de vibraţie va scădea. I 2006.22) Proprietăţile de vibraţie proprie ωn .upt. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.25) cu m obţinem: 27 (2.ct. Vibraţii libere amortizate Mişcarea unui sistem cu un singur grad de libertate dinamică (de exemplu cadrul portal discutat anterior) sub acţiunea unei forţe dinamice p(t) este descrisă de ecuaţia (2. iar frecvenţa proprie de vibraţie va creşte.

26) unde ωn = k m . structuri marine. Oscilaţii libere ale unor sisteme cu amortizare subcritică. etc. 2001) Coeficientul ccr se numeşte coeficient critic de amortizare deoarece aceasta este valoarea cea mai mică a coeficientului de amortizare care preîntâmpină complet oscilaţiile. iar ζ este fracţiunea din amortizare critică. Tipuri de mişcare În Figura 2. I 2006.12.ro/astratan/didactic/seism/ 2 u + 2ζωn u + ωn u = 0 (2. sistemul revine la poziţia de echilibru static fără a efectua vre-o oscilaţie. sistemul oscilează faţă de poziţia de echilibru static cu amplitudini care scad în timp. Coeficientul de amortizare c este o măsură a energie disipate de sistem într-un ciclu de oscilaţii libere. la fel ca în cazul ζ = 1 .28) prin coeficientul de amortizare critic. Pe de altă parte. existând puţine raţionamente pentru studiul dinamicii structurilor cu amortizare critică (c=ccr) sau a celor cu amortizare supracritică (c>ccr). De aceea în continuare ne vom referi doar la acest tip de sisteme.12 sunt prezentate deformaţiile u(t) ale unor sisteme SGLD supuse unei deplasări iniţiale u(0) pentru trei valori ale ζ . proprie unui sistem şi care depinde inclusiv de masa şi rigiditatea sistemului. sistemul revine la poziţia de echilibru static fără a efectua vre-o oscilaţie. poduri. Figura 2. dar mai lent. conform definiţiei anterioare şi ζ = Ne vom referi la valoarea c c = 2mωn ccr (2. Acesta delimitează zona dintre mişcarea oscilatorie şi cea neoscilatorie. baraje.) sunt caracterizate de o amortizare subcritică (c<ccr). Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. cu fracţiuni din amortizarea critică sub 0.ct.25) ţinând cont de condiţiile iniţiale (2. fracţiunea de amortizare critică ζ este o măsură adimensională a amortizării. Majoritatea structurilor inginereşti (clădiri.27) ccr = 2mωn = 2 km = 2k ωn (2.17) pentru sisteme cu c<ccr sau ζ < 1 este: ⎡ ⎤ u (0) + ζωn u (0) u (t ) = e −ζωnt ⎢u (0) cos ωD t + sin ωD t ⎥ ωD ⎣ ⎦ unde s-a folosit notaţia: 28 (2.1. Dacă c=ccr sau ζ = 1 .Sem. Dacă c>ccr sau ζ > 1 .29) . Sisteme cu amortizare subcritică Soluţia ecuaţiei (2. critică şi supracritică (Chopra. Dacă c<ccr sau ζ < 1 .upt.

30) Se poate observa că înlocuind ζ = 0 în ecuaţia (2. perioada vibraţiilor forţate TD = 2π ωD depinde de perioada proprie a oscilaţiilor neamortizate Tn prin relaţia: TD = Tn 1−ζ 2 (2. Comparaţie între oscilaţii libere amortizate şi neamortizate (Chopra.29) reprezentând oscilaţiile libere ale unui sistem SGLD cu o amortizare ζ = 0.14.13.05 sau 5% este prezentată în Figura 2. Figura 2. 2001). Ecuaţia (2.13 se poate observa că frecvenţa circulară a oscilaţiilor amortizate este ω D şi că aceasta depinde de frecvenţa circulară proprie a oscilaţiilor libere neamortizate ωn prin intermediul relaţiei (2. unde: 29 .29) şi Figura 2. Ecuaţia (2.upt. I 2006. ce caracterizează sisteme neamortizare. amplitudinea mişcării amortizate scade cu fiecare ciclu de oscilaţie. Efectul amortizării asupra perioadei proprii de vibraţie (Chopra. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.29) se reduce la ecuaţia (2.13.ct. 2001).ro/astratan/didactic/seism/ ω D = ωn 1 − ζ 2 (2. În timp ce amplitudinea oscilaţiilor neamortizate este aceiaşi în toate ciclurile.18). În mod similar. înfăşurătoarea mişcării de oscilaţii amortizate este ± ρ e −ζωn t .29) indică faptul că amplitudinea mişcării amortizate scade exponenţial cu timpul.31) Figura 2. Oscilaţiile libere sunt iniţiate de aceiaşi deplasare iniţială u (0) şi viteză iniţială u (0) .Sem.30). Pentru comparaţie este inclusă şi reprezentarea oscilaţiilor unui sistem SGLD care efectuează oscilaţii libere neamortizate. Din ecuaţia (2.

efect exemplificat în Figura 2.20) obţinem: ⎛ 2πζ ⎞ u (t ) ⎟ = exp ⎜ ⎜ 1−ζ 2 ⎟ u (t + TD ) ⎝ ⎠ (2. Raportul dintre valoarea deplasării la timpul t şi cea care este înregistrată după o perioadă TD este independentă de t.16) ui ui +1 . aproximativă: 1 .32) Amortizarea are ca efect reducerea frecvenţei circulare de la ωn la ωD şi de lungire a perioadei de vibraţie de la Tn la TD. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. 5%.14).10% si 20% Atenuarea mişcării În cele ce urmează este analizată relaţia între raportul dintre două vârfuri succesive ale mişcării de oscilaţie amortizată şi fracţiunea de amortizare critică.34) reprezintă în acelaşi timp şi raportul dintre vârfurile succesive ale mişcării oscilatorii (vezi Figura 2.33) Folosind ecuaţiile (2.33) şi (2. Acest raport poate fi determinat din ecuaţia (2.35) Logaritmul natural al acestui raport este denumit decrementul logaritmic şi este notat prin δ : δ = ln (2.15.34) Ecuaţiile (2. ceea ce conduce la relaţia (2. deoarece aceste vârfuri au loc la intervale de timp egale cu TD: ⎛ 2πζ ⎞ ui ⎟ = exp ⎜ ⎜ 1−ζ 2 ⎟ ui +1 ⎝ ⎠ ui 2πζ = ui +1 1−ζ 2 1−ζ 2 (2.29): u (t ) = exp (ζωnTD ) u (t + TD ) (2.37) δ 2πζ 30 . Efectul mai important al amortizării este cel asupra ratei de atenuare a oscilaţiilor libere. Oscilaţii libere pentru patru nivele ale amortizării: ζ = 2%.15.ro/astratan/didactic/seism/ ⎡ u ( 0 ) + ζωn u (0) ⎤ ρ = ⎡u ( 0 ) ⎤ + ⎢ ⎥ ⎣ ⎦ ωD ⎣ ⎦ 2 2 (2.ct. Acest efect este neglijabil pentru fracţiuni din amortizarea critică sub 20% (vezi Figura 2.36) Pentru valori mici ale fracţiunii din amortizarea critică. Figura 2.upt. I 2006.Sem. domeniu care include majoritatea structurilor inginereşti.31) şi (2.

2001). Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.37) este valabilă pentru ζ < 0. fracţiunea din amortizarea critică poate fi determinată din relaţiile: ζ = 1 2π j ln ui ui + j sau ζ = 1 2π j ln ui ui + j (2.2 .16.upt. Acest raport este dat de: u1 u u u = 1 2 3 u1+ j u2 u3 u4 De unde: uj u1+ j = e jδ δ = (1 j ) ln ( u1 u1+ j ) 2πζ (2. iar cea de-a doua este o relaţie similară în termeni de acceleraţie (care este mai uşor de înregistrat decât deplasările). Încercări experimentale de oscilaţii libere amortizate pe structuri reale reprezintă una dintre modalităţile de determinare practică a amortizării. 2001). Pentru sisteme cu o amortizare mică. I 2006. Vârfurile unei mişcări oscilatorii amortizate (Chopra. caz care acoperă majoritatea cazurilor practice.38). În Figura 2. şi care poate fi demonstrată a fi adevărată pentru structuri slab amortizate.17.ro/astratan/didactic/seism/ Figura 2.ct. În cazurile în care atenuarea mişcării are loc lent. de aceea această proprietate se terină experimental. 31 .Sem. Se poate concluziona că relaţia (2. este utilă determinarea decrementului logaritmic pe baza unor vârfuri aflate la câteva perioade.38) Figura 2. datorită unei amortizări mici a structurii.17 sunt indicate relaţiile exacte şi aproximative între decrementul logaritmic δ şi fracţiunea de amortizare critică ζ . Relaţia exactă şi cea aproximativă între decrementul logaritmic şi fracţiunea de amortizare critică. (Chopra. Pe durata a j oscilaţii amplitudinea mişcării se diminuează de la u1 la u1+j. Încercări libere amortizate Determinarea analitică a fracţiunii din amortizarea critică ζ pentru structuri inginereşti practice nu este posibilă.39) Prima din aceste relaţii este echivalentă cu ecuaţia (2.

2 . Cea de-a doua componentă poartă denumirea de răspuns tranzitoriu.18b se poate observa că deplasarea u(t) are două componente distincte de vibraţie: termenul conţinând sin ωt care defineşte o mişcare oscilatorie cu frecvenţa perturbatoare termenii conţinând cos ωn t şi sin ωn t care definesc o mişcare oscilatorie la frecvenţa proprie de vibraţie a sistemului Prim dintre aceste componente se numeşte răspuns staţionar sau forţat. deoarece acesta se datorează forţei dinamice aplicate şi nu este influenţat de condiţiile iniţiale. unde p0 reprezintă amplitudinea forţei perturbatoare.45) este reprezentată în Figura 2.18b pentru ω ωn = 0.45) şi folosind Figura 2.45) Ecuaţia (2.ro/astratan/didactic/seism/ 2.40) este: u p (t ) = p0 1 sin ωt ω ≠ ωn k 1 − ( ω ωn ) 2 (2. Vibraţii forţate Forţele dinamice care pot fi aplicate structuri inginereşti au diverse forme. 2.upt. care depinde de deplasarea şi viteza 32 .40) este: uc (t ) = A cos ωn t + B sin ωn t soluţia completă fiind suma soluţiei particulare şi a celei complementare: (2. iar ω pulsaţia acesteia.44) Folosind condiţiile iniţiale (2. deoarece răspunsul la o încărcare dinamică de tip cosinus este similară cu aceasta. cele de tip treaptă şi şoc. căreia îi corespunde perioada T = 2π ω (vezi Figura 2. În cele ce urmează se va prezenta răspunsul unui sistem cu un singur grad de libertate dinamică sub efectul unei încărcări de tip sinus. În acest capitol vor fi considerate două clase de încărcări dinamice. Cea de-a doua categorie de încărcări dinamice sunt cele care variază arbitrar în timp.41) unde u (0) şi u (0) sunt deplasarea.Sem.40) şi este reprezentată cu linie întreruptă. Prima intre acestea reprezintă încărcările armonice şi periodice. Soluţia particulară a ecuaţiei (2.18a). Pe baza ecuaţiei (2. u (0) = 0 .42) Soluţia complementară a ecuaţiei (2.40) Deformaţia u(t) a sistemului SGLD poate fi obţinut rezolvând ecuaţia (2. I 2006.ct. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. u (0) = ωn po / k cu linie continuă. respectiv viteza în momentul în care este aplicată forţa dinamică p(t). Vibraţii armonice neamortizate ale sistemelor SGLD O forţă armonică are forma p (t ) = p0 sin ωt sau p (t ) = p0 cos ωt . Folosind ecuaţia de mişcare (2.3. care pot proveni spre exemplu ca urmare a unor dispozitive rotative amplasate în clădiri. Termenul din ecuaţia (2.43) u (t ) = A cos ωn t + B sin ωn t + p0 1 sin ωt k 1 − ( ω ωn ) 2 (2.3.1.45) care include sin ωt reprezintă soluţia particulară a ecuaţiei de mişcare (2.40) pentru condiţiile iniţiale: (2.6) pentru cazul unor vibraţii neamortizate generate de o forţă perturbatoare p(t ) = p0 sin ωt obţinem: mu + ku = p0 sin ωt u = u (0) u = u (0) (2.41) se obţine soluţia finală: ⎡ u ( 0) p ω / ωn ⎤ p 1 u (t ) = u ( 0 ) cos ωn t + ⎢ − 0 sin ωt ⎥ sin ωn t + 0 2 k 1 − ( ω ωn ) ⎥ k 1 − ( ω ωn ) 2 ⎢ ωn ⎣ ⎦ răspuns tranzitoriu răspuns staţionar (2.

Chopra. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. Acesta continuă la infinit doar în cazul teoretic al vibraţiilor neamortizate.48) .ro/astratan/didactic/seism/ iniţială.46) Figura 2. Răspunsul tranzitoriu apare în Figura 2. În cazul în care se neglijează efectul dinamic al sistemului SGLD. I 2006.ct. caz în care ecuaţia (2. 2001. u (0) = ωn po / k (b).45) devine: u (t ) = ⎛ ⎞ p0 1 ω sin ωt − sin ωn t ⎟ 2 ⎜ ωn k 1 − ( ω ωn ) ⎝ ⎠ (2. Forţa armonică (a).Sem.47) ( ust )0 = 33 (2.18. răspunsul unui sistem SGLD sub acţiunea unei forţe armonice pentru ω ωn = 0. precum şi de proprietăţile sistemului SGLD şi forţa perturbatoare. motiv din care se numeşte tranzitoriu. u (0) = 0 .2 . se obţine deplasarea statică a sistemului în orice moment de timp t dat: ust ( t ) = Valoarea maximă a deplasării statice este: p0 sin ωt k p0 k (2. conţinut în termenul de acceleraţie din ecuaţia (2.18 ca deferenţa dintre răspunsul total şi cel staţionar. Răspunsul tranzitoriu există chiar şi pentru u (0) = u (0) = 0 . amortizarea prezentă în cazul structurilor reale ducând la diminuarea acestuia cu timpul.40).upt.

în fază cu forţa perturbatoare p(t). indicând faptul că deplasarea u(t) şi forţa perturbatoare p(t) au semne algebrice opuse (sistemul se deplasează în direcţie opusă sensului în care acţionează forţa).49) în funcţie de amplitudinea u0 a deplasării u(t) şi a unghiului de fază φ în următoarea formă: u (t ) = u0 sin (ωt − φ ) = ( ust )0 Rd sin (ωt − φ ) unde (2. Figura 2. răspunsul staţionar poate fi exprimat ca: ⎡ ⎤ 1 u (t ) = ( ust )0 ⎢ ⎥ sin ωt 2 ⎢ 1 − ( ω ωn ) ⎥ ⎣ ⎦ (2. Pentru ω > ωn unghiul de fază φ =180°. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. defazat faţă de forţa perturbatoare p(t). 34 .50) Rd = u0 1 = ( ust )0 1 − (ω ωn )2 ω < ωn ⎧ 0° şi φ = ⎨ ⎩180° ω > ωn (2.20. Variaţia unghiului de fază funcţie de raportul ω ωn este reprezentată în Figura 2.ct. indicând faptul că deplasarea u(t) şi forţa perturbatoare p(t) au acelaşi semn algebric (sistemul se deplasează în acelaşi sens în care acţionează forţa). Pentru ω ωn < 1 sau ω < ωn acest factor este pozitiv.Sem.51) Pentru ω < ωn unghiul de fază φ =0°.upt.49) Factorul din paranteza pătrată a expresiei (2. Folosind această ultimă notaţie.19. indicând faptul că deplasarea u(t) variază proporţional cu − sin ωt . În acest caz deplasarea este defazată faţă de forţa perturbatoare. Reprezentarea factorului 1 1 − ( ω ωn ) 2 funcţie de raportul ω ωn (Chopra. 2001). Pentru ω ωn > 1 sau ω > ωn acest factor este negativ.19 funcţie de raportul dintre pulsaţia perturbatoare şi pulsaţia proprie de vibraţie a sistemului SGLD (ω ωn ) . Noţiunea de fază poate fi exprimată matematic prin exprimarea relaţiei (2. În acest caz se spune că deplasarea este în fază cu forţa perturbatoare. indicând faptul că deplasarea u(t) variază proporţional cu sin ωt .ro/astratan/didactic/seism/ care reprezintă deformaţia maximă a sistemului sub acţiunea unei forţe statice cu valoarea p0 şi care va fi denumită în continuare deformaţia statică.49) este reprezentat în Figura 2. I 2006.

2001).ct. factorul dinamic pentru deplasare Rd < 1. ci gradual.20 funcţie de raportul ω ωn şi permite următoarele observaţii: pentru valori mici ale raportului ω ωn (forţa dinamică variază "lent"). 35 . Factorul dinamic pentru deplasare Rd este egal cu raportul dintre amplitudinea u0 a deplasării dinamice (oscilatorii) şi deplasarea statică ( ust )0 . mişcarea de oscilaţie nu devine infinită imediat. Totuşi. ceea ce înseamnă că amplitudinea mişcării dinamice este mult mai mare decât deformaţia statică Pulsaţia rezonantă reprezintă pulsaţia forţei perturbatoare pentru care factorul dinamic Rd este maxim. ceea ce implică faptul că oscilaţiile datorate unei variaţii foarte rapide ale forţei perturbatoare în comparaţie cu pulsaţia proprie a sistemului sunt mici pentru ω ωn 1 ( ω apropiat de ωn ). amplitudinea mişcării dinamice fiind apropiată de deformaţia statică pentru ω ωn > 2 ( ω > ωn 2 ).ro/astratan/didactic/seism/ Figura 2. În cazul unui sistem neamortizat pulsaţia rezonantă coincide cu pulsaţia proprie de vibraţie ωn . factorul dinamic pentru deplasare Rd este cu mult mai mare decât 1. factorul dinamic pentru deplasare Rd este doar cu puţin mai mare decât 1. Expresia factorului dinamic pentru deplasare din ecuaţia (2.20.Sem. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. Factorul dinamic pentru deplasare şi unghiul de fază pentru un sistem neamortizat excitat de o forţă armonică (Chopra.upt.51) este prezentată grafic în Figura 2. iar factorul dinamic pentru deplasare Rd este infinit la această pulsaţie. amplitudinea mişcării dinamice fiind mai mică decât deformaţia statică odată cu creşterea raportului ω ωn peste 2 factorul dinamic pentru deplasare Rd scade. după cum se va vedea din cele ce urmează. I 2006. ajungând la valoarea 0 pentru ω ωn → ∞ .

soluţia particulară (2. I 2006.54) Această relaţie este reprezentată grafic în Figura 2.21.ro/astratan/didactic/seism/ Pentru ω = ωn soluţia (2. 2. În cel de-al doilea rând. . 36 .Sem. de unde se poate observa că timpul în care are loc o oscilaţie completă este egală cu Tn. rigiditatea va scădea şi pulsaţia proprie nu va mai fi egală cu cea perturbatoare. 2. care va limita amplificarea la infinit a deformaţiilor.42) nefiind valabilă deoarece este parte a soluţiei complementare.3.. În acest caz soluţia particulară are forma: u p (t ) = − p0 ωn t cos ωn t ωn = ω 2k (2. j = 1.46) a ecuaţiei de mişcare nu mai este valabilă. astfel încât odată cu creşterea deformaţiilor peste o anumită valoare.53) u (t ) 1 ⎛ 2π t 2π t 2π t ⎞ =− ⎜ − sin cos ⎟ Tn Tn ⎠ ( ust )0 2 ⎝ Tn (2. Răspunsul unui sistem neamortizat sub acţiunea unei forţe sinusoidale cu frecvenţa ω = ωn . În primul rând structurile reale au amortizare intrinsecă.. şi minime locale pentru t = jTn cu valori de π j ( ust )0 . . Figura 2. 2001). fie va ceda într-un mod fragil.55) Amplitudinea deplasării creşte la infinit.21. structura fie va intra în curgere plastică.3. Creşterea infinită a deformaţiilor în cazul sistemelor neamortizate sub acţiunea unei încărcări armonice este teoretică din două motive.. structurile reale nu au un răspuns infinit elastic.upt. dar aceasta devine infinită doar după un timp infinit.52) iar soluţia completă pentru condiţii iniţiale de repaus u (0) = u (0) = 0 devine: u (t ) = − sau 1 p0 (ωnt cos ωnt − sin ωnt ) 2 k (2. u (0) = u (0) = 0 (Chopra. Mişcarea oscilatorie u(t) are maxime locale pentru t = ( j − 1/ 2 ) Tn cu valori de π ( j − 1/ 2 )( ust )0 .. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. În fiecare ciclu de oscilaţie amplitudinea deplasării creşte cu valoarea: p u j +1 − u j = ( ust )0 ⎡π ( j + 1) − π j ⎤ = ( ust )0 π = 0 π ⎣ ⎦ k (2.ct. j = 1.

22. Vibraţii armonice amortizate ale sistemelor SGLD Răspunsul staţionar şi tranzitoriu Folosind ecuaţia de mişcare (2. 37 .3.57) unde u (0) şi u (0) sunt deplasarea.ro/astratan/didactic/seism/ 2.56) este identică soluţia care caracterizează oscilaţiile libere amortizate: uc (t ) = e −ζωnt ( A cos ωD t + B sin ωD t ) unde ωD = ωn 1 − ζ 2 .2.56) pentru condiţiile iniţiale: (2.Sem. Soluţia particulară a ecuaţiei (2.upt.6) pentru cazul unor vibraţii amortizate generate de o forţă perturbatoare p(t ) = p0 sin ωt obţinem: mu + cu + ku = p0 sin ωt u = u (0) u = u (0) (2.61) Figura 2. u (0) = 0 . u (0) = ωn po / k (Chopra. I 2006.58) C= 1 − ( ω ωn ) p0 k ⎡1 − (ω ω )2 ⎤ 2 + ⎡ 2ζ (ω ω ) ⎤ 2 n n ⎦ ⎣ ⎦ ⎣ −2ζ (ω ωn ) p D= 0 k ⎡1 − (ω ω )2 ⎤ 2 + ⎡ 2ζ (ω ω ) ⎤ 2 n n ⎦ ⎣ ⎦ ⎣ 2 (2.56) este: u p (t ) = C sin ωt + D cos ωt unde (2.56) este: (2. respectiv viteza în momentul în care este aplicată forţa dinamică p(t). ζ = 0. Soluţia completă a ecuaţiei (2.59) Soluţia complementară a ecuaţiei (2.56) Deformaţia u(t) a sistemului SGLD poate fi obţinut rezolvând ecuaţia (2.2 .05 .60) u (t ) = e −ζωnt ( A cos ωD t + B sin ωD t ) + C sin ωt + D cos ωt răspuns tranzitoriu răspuns staţionar (2. Răspunsul unui sistem SGLD amortizat sub acţiunea unei forţe armonice pentru ω ωn = 0. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.ct. 2001).

01. în care este reprezentată ecuaţia (2. După un timp răspunsul unui sistem amortizat acţionat de o forţă perturbatoare armonică este guvernat de componenta staţionară.61) pot fi determinate a fi A = ( ust )0 2ζ şi B = ( ust )0 2 1 − ζ 2 . Înlocuind valorile constantelor A. astfel încât ecuaţia (2.62) este reprezentată grafic în Figura 2. aceasta devine: u (t ) = ( ust )0 ⎤ ⎞ 1 ⎡ −ζωnt ⎛ ζ ⎢e ⎜ cos ωD t + sin ωD t ⎟ − cos ωn t ⎥ ⎜ ⎟ 2ζ ⎢ ⎥ 1−ζ 2 ⎝ ⎠ ⎣ ⎦ (2. u (0) = ωn po / k .02.1. constantele A şi B din ecuaţia (2.upt. 10 pentru ζ = 0.05 .59) devin C=0 şi D = − ( ust )0 2ζ .62) este neglijabil.1. iar cel staţionar printr-o linie întreruptă. Acest fapt se poate observa în Figura 2. Similar vibraţiilor forţate neamortizate.62) pentru trei valori ale ζ : 0.23 cu Figura 2. răspunsul dinamic în cazul unor vibraţii forţate amortizate este compus din două componente: răspunsul tranzitoriu şi cel staţionar sau forţat.24. cu atât este mai mare numărul de oscilaţii necesare pentru a atinge o anumită proporţie din amplitudinea mişcării staţionare u0.61).ct.01.05. Cu cât este mai mică amortizarea. Răspunsul total este indicat printr-o linie continuă. Amplitudinea mişcării staţionare sub acţiunea unei forţe perturbatoare cu pulsaţia ω = ωn şi rata cu care este atinsă starea de mişcare staţionară depinde foarte mult de amortizarea sistemului.62) Ecuaţia (2. Ecuaţia (2.05 .21 reprezentând cazul vibraţiilor neamortizate se poate observa că amortizarea atenuează mişcarea oscilatorie în fiecare ciclu. Diferenţa dintre răspunsul total şi cel staţionar este răspunsul tranzitoriu. limitând răspunsul la valoarea: u0 = ( ust )0 2ζ (2.ro/astratan/didactic/seism/ Constantele A şi B de mai sus pot fi determinate folosind condiţiile iniţiale u (0) şi u (0) . 2 pentru ζ = 0. 0. care scade exponenţial cu timpul cu o rată care depinde de ω ωn şi ζ .23 cu linie întreruptă. iar ωD ωn . termenul conţinând sinus din ecuaţia (2. B. În mare parte din cele ce urmează se va studia doar componenta staţionară a vibraţiilor forţate.Sem. ζ = 0. u (0) = 0 . I 2006. 24 pentru ζ = 0. Pentru ω = ωn constantele C şi D din ecuaţia (2. Pentru ω = ωn şi condiţii iniţiale de repaus. Răspunsul pentru ω=ωn În continuare se va examina rolul amortizării în reducerea vibraţiilor tranzitorii şi în limitarea vibraţiilor staţionare pentru cazul în care pulsaţia forţei perturbatoare este egală cu pulsaţia proprie a sistemului.22 pentru ω ωn = 0.2.63) Pentru sisteme cu o amortizare mică. 38 . numărul de oscilaţii complete necesare pentru a atinge 95% din u0 este egal cu 48 pentru ζ = 0. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. amplitudinea acesteia fiind indicată în Figura 2.64) funcţia înfăşurătoare Variaţia în timp a deplasării urmăreşte forma dată de funcţia cos ωn t .61) este reprezentată grafic în Figura 2.62) se simplifică la: u (t ) ( ust )0 1 −ζωnt e − 1 cos ωn t 2ζ ( ) (2.05 şi 0.2 . Comparând Figura 2. 5 pentru ζ = 0. De exemplu. C şi D în ecuaţia (2. Se va avea totuşi în vedere că este posibil ca deformaţia maximă a sistemului să aibă loc înainte ca sistemul să atingă stadiul staţionar.23 pentru fracţiunea din amortizarea critică ζ = 0.

2001). În această figură sunt indicate valorile Rd şi φ.25 pentru trei valori ale raportului ω / ωn şi o valoare fixă a amortizării ( ζ = 0.2 ).Sem.ro/astratan/didactic/seism/ Figura 2.66) φ = tan −1 (2. Răspunsul a trei sisteme amortizat cu ζ = 0.24. 2001).58) şi (2. u (0) = u (0) = 0 (Chopra. Figura 2.ct.01. I 2006.upt. u (0) = u (0) = 0 (Chopra. 0. rezultă: (2.05 sub acţiunea unei forţe perturbatoare sinusoidale cu ω = ωn .67) Ecuaţia (2.23. Deformaţia maximă şi unghiul de fază Deformaţiile sistemului în stadiul de vibraţii staţionare sunt definite de ecuaţiile (2. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. Răspunsul unui sistem amortizat cu ζ = 0.59). precum şi variaţia 39 .05 şi 0. şi pot fi rescrise sub următoare formă: u ( t ) = u0 sin (ωt − φ ) = ( ust )0 Rd sin (ωt − φ ) unde u0 = C 2 + D 2 şi φ = tan −1 ( − D C ) .1 sub acţiunea unei forţe perturbatoare sinusoidale cu ω = ωn .65) Rd = u0 = ( ust )0 1 ⎡1 − ω / ωn )2 ⎤ + ⎡ 2ζ (ω / ωn ) ⎤ 2 ⎦ ⎣ ( ⎦ ⎣ 2ζ (ω / ωn ) 1 − ( ω / ωn ) 2 2 (2.65) este reprezentată grafic în Figura 2. Înlocuind valorile C şi D.

Sem.5 (a).ro/astratan/didactic/seism/ în timp a deformaţiei statice. Mişcarea staţionară are aceiaşi perioadă ca şi forţa perturbatoare ( T = 2π / ω ). I 2006. care este proporţională cu forţa perturbatoare p(t). 40 .upt. Chopra. dar cu defazaj de φ / 2π . Figura 2.ct.2 ) sub acţiunea unei forţe perturbatoare sinusoidale cu pulsaţia: ω / ωn = 0. 2001. ω / ωn = 2 (c). Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. Răspunsul staţionar al unor sisteme amortizate ( ζ = 0.25. ω / ωn = 1 (b).

Sem. adică forţa dinamică variază "lent"). Această reducere este într-o strânsă legătură cu pulsaţia forţei perturbatoare. I 2006. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.ct. factorul dinamic pentru deplasare Rd este doar cu puţin mai mare decât 1. Astfel. u0 ≅ ( ust )0 = p0 k (2. şi în consecinţă şi amplitudinea mişcării pentru toate pulsaţiile ale forţei perturbatoare. Factorul dinamic pentru deplasări şi unghiul de fază pentru un sistem amortizat excitat de o forţă perturbatoare armonică (Chopra. În Figura 2.20.ro/astratan/didactic/seism/ Figura 2.upt. se poate observa că amortizarea reduce factorul Rd. 41 .26 este prezentat factorul dinamic pentru deplasare funcţie de ω / ωn pentru câteva valori ale fracţiunii din amortizarea critică ζ . Comparând o reprezentare similară a factorului dinamic pentru cazul vibraţiilor neamortizate din Figura 2. fiind examinată mai jos pentru trei regiuni ale scării de pulsaţie: Pentru valori ale raportului ω ωn 1 ( T Tn . 2001).68) Acest rezultat implică faptul că răspunsul dinamic este foarte apropiat de cel static şi este guvernat de rigiditatea sistemului. amplitudinea mişcării dinamice fiind apropiată de deformaţia statică şi fiind quasi-independentă de valoarea amortizării.26.

72) în raport cu timpul obţinem următoarea relaţie: 42 . deplasarea sistemului având un maximum la trecerea forţei prin valoarea 0.66). unghiul de fază φ este apropiat de 180°. unghiul de fază φ este apropiat de 0°.ro/astratan/didactic/seism/ Pentru ω ωn 1 ( T Tn . Valoarea acestuia este examinată mai jos pentru aceleaşi trei regiuni ale domeniul de valori ω ωn : Pentru valori ale raportului ω ωn 1 (forţa dinamică variază "lent"). ca în Figura 2. Pentru ω ωn = 1 ecuaţia (2. factorul dinamic pentru deplasare Rd este sensibil la valoarea amortizării. Factorii dinamici Ecuaţia (2. care indică defazajul în timpul dintre răspunsul sistemului şi forţa perturbatoare variază cu raportul ω ωn şi este reprezentat grafic în Figura 2. Pentru ω ωn 1 (pulsaţia forţei perturbatoare este apropiată de pulsaţia proprie de vibraţie a sistemului).25c.66) devine: u0 = ( ust )0 2ζ = p0 cωn (2.70) ceea ce implică faptul că amplitudinea mişcării este controlată de amortizarea sistemului.71) în raport cu timpul obţinem următoarea relaţie: u (t ) p0 km = Rv cos (ωt − φ ) (2. ca în Figura 2. I 2006.25b.69) ceea ce implică faptul că răspunsul este controlat de masa sistemului.65) reprezentând răspunsul staţionar al unui sistem amortizat sub acţiunea unei forţe perturbatoare armonice poate fi scrisă sub următoarea formă: u (t ) p0 k = Rd sin (ωt − φ ) (2.25a. unghiul de fază φ are valoarea de 90° pentru orice valoare a lui ζ .26. Pentru ω ωn 1 (pulsaţia forţei perturbatoare este apropiată de pulsaţia proprie de vibraţie a sistemului). situaţie exemplificată în Figura 2. deplasarea sistemului fiind în esenţă defazată de forţa perturbatoare. Deplasarea sistemului şi forţa perturbatoare au acelaşi sens.upt. termenul (ω ωn ) domină ecuaţia (2. adică forţa dinamică variază "repede"). factorul dinamic pentru deplasare Rd tinde către zero odată cu creşterea raportului ω ωn şi este puţin afectat de valoarea amortizării. Deplasarea sistemului şi forţa perturbatoare au sensuri opuse. şi pentru valori mici ale amortizării poate fi mult mai mare decât 1.Sem.72) unde Rv este factorul dinamic pentru viteză şi care este raportat la Rd prin ecuaţia: Rv = ω Rd ωn (2. deplasarea sistemului fiind aproximativ în fază cu forţa perturbatoare.66). Pentru ω ωn 1 (forţa dinamică variază "repede").ct. Pentru valori ridicate ale raportului ω ωn . care poate fi aproximată cu: 4 u0 ≅ ( ust )0 2 ωn p = 02 2 mω ω (2. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. ceea ce înseamnă că amplitudinea mişcării dinamice poate fi mult mai mare decât deformaţia statică.71) Factorul dinamic pentru deplasare Rd este egal cu raportul dintre amplitudinea u0 a deplasării dinamice (oscilatorii) şi deplasarea statică ( ust )0 şi este dat de ecuaţia (2. Unghiul de fază φ. Derivând ecuaţia (2.73) Derivând ecuaţia (2.

viteză şi acceleraţie pentru un sistem amortizat excitat de o forţă armonică (Chopra.27.ct. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. Rv şi Ra sunt reprezentaţi funcţie de raportul ω ωn în Figura 2. are valoarea maximă pentru ω ωn = 1 şi tinde către zero pentru ω ωn → ∞ 43 .ro/astratan/didactic/seism/ u (t ) p0 m = − Ra sin (ωt − φ ) (2. Factorii dinamic Rd.upt.27.74) se poate observa că Ra reprezintă raportul dintre acceleraţia sistemului dinamic şi acceleraţia indusă de forţa p0 asupra masei m.75) Figura 2. 2001). I 2006.74) unde Ra este factorul dinamic pentru acceleraţie şi care este raportat la Rd prin ecuaţia: ⎛ω ⎞ Ra = ⎜ ⎟ Rd ⎝ ωn ⎠ 2 (2.Sem. Factorii dinamic pentru deplasare. are valoarea maximă pentru ω ωn < 1 şi tinde către zero pentru ω ωn → ∞ Factorul dinamic pentru viteză Rv este egal cu 0 pentru ω ωn = 0 . Din ecuaţia (2. Se pot observa următoarele: Factorul dinamic pentru deplasare Rd este egal cu 1 pentru ω ωn = 0 .

28). Valorile Rd şi Ra pot fi determinate de pe scările logaritmice diagonale. 2001). diferite de scara verticală pentru Rv.27 cu unul singur (Figura 2. viteză şi acceleraţie pentru un sistem amortizat excitat de o forţă armonică (Chopra. Frecvenţele (sau pulsaţiile) de rezonanţă pot fi determinate derivând expresiile Rd. relaţia Rd − ω ωn este reprezentată în mod similar cu Figura 2. viteză sau acceleraţie. Relaţia simplă între cei trei factori dinamici: ω ωn Ra = Rv = ω Rd ωn (2. dar folosind o scară logaritmică.28). Figura 2. Rv şi Ra în raport cu ω ωn şi egalându-le cu zero. vitezei şi acceleraţiei se înregistrează la valori puţin diferite ale pulsaţiei. După cum se poate observa din Figura 2.Sem. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.28.ro/astratan/didactic/seism/ Factorul dinamic pentru acceleraţie Ra este egal cu 0 pentru ω ωn = 0 . I 2006.upt.ct. Astfel.27 valorile maxime ale deplasării. Reprezentare folosind un grafic combinat cu patru scări logaritmice a factorilor dinamici pentru deplasare. Această reprezentare compactă permite înlocuirea celor trei grafice din Figura 2.27b. Pentru ζ < 1 2 acestea sunt: pulsaţia rezonantă pentru deplasare: ωn 1 − 2ζ 2 pulsaţia rezonantă pentru viteză: ωn 44 . are valoarea maximă pentru ω ωn > 1 şi tinde către 1 pentru ω ωn → ∞ Pentru ζ > 1 2 factorii Rd şi Ra nu înregistrează vârfuri. Răspunsul la rezonanţă Frecvenţa rezonantă este definită ca şi frecvenţa la care se înregistrează amplitudinea maximă a răspunsului în termeni de deplasare.76) permite reprezentarea celor trei factori pe un singur grafic logaritmic (vezi Figura 2.

2001). Totuşi. Definiţia lăţimii de bandă la semiputere (Chopra.ct. Valoarea factorilor dinamici corespunzător pulsaţiilor rezonante ale acestora sunt: Rd = 1 2ζ 1 − ζ 2 Rv = 1 2ζ Ra = 1 2ζ 1 − ζ 2 (2. 45 .79) unde f = ω 2π este frecvenţa de vibraţie. Figura 2.77) Lăţimea de bandă la semiputere Lăţimea de bandă la semiputere este diferenţa dintre valorile pulsaţiilor de cele două părţi ale pulsaţiei rezonante (ωb − ωa ) pentru care factorul dinamic pentru deplasări este de 1 2 ori mai mic decât valoarea acestuia la rezonanţă. I 2006. diferenţele între pulsaţia rezonantă. cea proprie şi cea amortizată sunt minore.upt.78) ζ = ωb − ωa 2ωn sau ζ = fb − f a 2 fn (2. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. Acest rezultat permite evaluarea amortizării unei structuri pe baza unor încercări de vibraţii forţate.Sem.29. Acest concept este exemplificat în Figura 2. Pentru valori mici ale lui ζ este adevărată următoarea relaţie: ωb − ωa = 2ζ ωn relaţie care poate fi reformulată ca şi: (2.ro/astratan/didactic/seism/ pulsaţia rezonantă pentru acceleraţie: ωn 1 − 2ζ 2 Pentru un sistem neamortizat cele trei pulsaţii rezonante sunt identice şi sunt egale cu pulsaţia proprie de vibraţie a sistemului ωn . De notat faptul că pulsaţiile rezonante pentru un sistem amortizat sunt diferite de pulsaţia de vibraţii amortizate ωD .29. pentru valori mici ale amortizării ( ζ < 20% ).

O astfel de forţă pentru cazul ε → 0 se numeşte un impuls unitar. Chopra.82) arată că mărimea impulsului este egală cu variaţia cantităţii de mişcare. un impuls unitar la timpul t = τ va imprimă masei m viteza: u (τ ) = 1 m (2.upt. În Figura 2. De aceea.ct. Acest rezultat este valabil şi pentru sisteme cu un singur grad de liberate dinamică. Pentru o masă constantă această ecuaţie devine: mu = p Integrând ambele părţi în raport cu timpul obţinem: t2 (2. ecuaţia (2. I 2006. variaţia cantităţii de mişcare (sau a impulsului punctului material) este egală cu forţa aplicată: d ( mu ) = p dt (2. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. Pentru valoarea ε → 0 forţa tinde către ∞. dacă o forţă p acţionează asupra unei mase m. dar mărimea impulsului forţei. Răspunsul dinamic sub acţiunea unei forţe arbitrare Răspunsul sub acţiunea unui impuls unitar O forţă de tip impuls este o forţă care are o valoare mare şi acţionează pentru o perioadă foarte scurtă.3.80) Figura 2.30. definit ca şi integrala funcţiei p(t) rămâne egală cu unitatea.82) Integrala din partea stângă a ecuaţiei reprezintă mărimea impulsului forţei.3. Conform legii a 2-a a lui Newton. folosind ecuaţia (2.81) ∫ pdt = m ( u t1 2 − u1 ) = m∆u (2. deoarece nici rigiditatea şi nici amortizarea nu au timp să fie implicate în mişcare.ro/astratan/didactic/seism/ 2. atunci când forţa acţionează pe o durată infinitezimală.82).30a este reprezentată o forţă p ( t ) = 1 ε de durată ε şi care începe la timpul t = τ .83) iar deplasarea este egală cu zero până în momentul acţionării impulsului: 46 . iar produsul dintre masă şi viteză este cantitatea de mişcare (impulsul punctului material). 2001. Astfel. Un impuls unitar (a) şi răspunsul sub acţiunea unui impuls unitar (b).Sem.

Dacă forţa p(t) este este o funcţie simplă integrala se poate evalua analitic.88) obţinem integrala Duhamel pentru un sistem SGLD amortizat: u (t ) = 1 mωD ∫ p(τ )e 0 t t − ζωn ( t −τ ) sin[ωD (t − τ )]dτ (2. Răspunsul sub acţiunea unei forţe arbitrare O forţă p(t) care variază arbitrar cu timpul poate fi reprezentată ca şi o serie de impulsuri infinitezimale (vezi Figura 2. 47 . Înlocuind cele două relaţii în ecuaţia (2.84) Un impuls unitar va genera vibraţii libere unui sistem SGLD din cauza vitezei şi deplasării iniţiale date de relaţiile (2.31): u ( t ) = ∫ p (τ ) h ( t − τ )dτ 0 t (2.85) În mod similar pe baza ecuaţiei (2. Înlocuind relaţia (2.86) în ecuaţia (2.Sem.84). Deoarece integrala de convoluţie se bazează pe principiul suprapunerii efectelor.90) Ecuaţia este valabilă numai pentru condiţii iniţiale "de repaos": u ( 0 ) = 0 şi u ( 0 ) = 0 .86) Aceste funcţii de răspuns la acţiunea unui impuls unitar.18) obţinem răspunsul unui sistem neamortizat sub acţiunea unui impuls unitar: h (t − τ ) ≡ u (t ) = 1 sin ⎡ωn ( t − τ ) ⎤ ⎣ ⎦ mωn t ≥τ (2.87) iar răspunsul sistemului la timpul t este egal cu suma răspunsurilor tuturor impulsurilor până în acel moment (vezi Figura 2.31).29) obţinem răspunsul unui sistem amortizat sub acţiunea unui impuls unitar: h (t − τ ) ≡ u (t ) = 1 −ζωn (t −τ ) sin ⎡ωD ( t − τ ) ⎤ e ⎣ ⎦ mωD t ≥τ (2. integrala Duhamel este valabilă numai pentru sisteme liniar elastice. integrala Duhamel poate fi integrată numeric.upt. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.88) rezultat care este cunoscut sub denumirea de integrală de convoluţie şi este aplicabilă oricărui sistem dinamic. I 2006.30b. Pentru încărcări dinamice complicate sau care sunt definite numeric la valori de timp discrete.89) şi pentru un sistem amortizat devine: 1 u (t ) = mωn ∫ p(τ )sin[ω (t − τ )]dτ n 0 (2.83) şi (2. notate cu h(t-τ) sunt arătate în Figura 2. Integrala Duhamel reprezintă o metodă generală de determinare a răspunsului dinamic sub acţiunea unei forţe arbitrare p(t).ro/astratan/didactic/seism/ u (τ ) = 0 (2. Răspunsul unui sistem liniar elastic dinamic sub acţiunea unui impuls de mărime p(τ)dτ aplicat la momentul de timp τ este egal cu produsul dintre mărimea impulsului şi răspunsul unui impuls unitar: du ( t ) = ⎡ p (τ ) dτ ⎤ h ( t − τ ) ⎣ ⎦ t >τ (2.ct.

91) 48 .ro/astratan/didactic/seism/ Figura 2. Răspunsul dinamic sub acţiunea unei forţe de tip treaptă şi rampă Spre deosebire de forţele perturbatoare armonice.4. I 2006.ct.32a şi este definită de următoarea relaţie: p ( t ) = p0 t≥0 (2. Din această cauză analiza răspunsului dinamic în aceste din urmă cazuri va fi demonstrat în principal pe baza vibraţiilor neamortizate. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. Răspunsul dinamic sub acţiunea unei forţe de tip treaptă O forţă de tip treaptă este exemplificată în Figura 2. 2001).upt.31. Demonstrarea grafică a integralei de convoluţie (Chopra. 2.3.Sem. rampă şi impuls este influenţat într-o măsură foarte mică de amortizarea sistemului. răspunsul dinamic sub acţiunea unor forţe de tip treaptă.

96) . ceea ce conduce la: ⎡ ⎛ ⎞⎤ ζ u (t ) = ( ust )0 ⎢1 − e −ζωnt ⎜ cos ωD t + sin ωD t ⎟ ⎥ ⎜ ⎟⎥ ⎢ 1−ζ 2 ⎝ ⎠⎦ ⎣ (2. forţa de tip treaptă (b). Răspunsul unui sistem amortizat sub acţiunea forţei de tip treaptă poate fi obţinut substituind relaţia (2. fapt care reprezintă stadiul staţionar.ro/astratan/didactic/seism/ Folosind integrala Duhamel (2.upt.91) în ecuaţia (2.32 cu linii întrerupte pentru două valori ale fracţiunii din amortizarea critică. Această ecuaţie are soluţia: j t0 = Tn 2 ωn t0 = jπ sau (2. Răspunsul dinamic sub acţiunea unei forţe de tip rampă O forţă de tip rampă este exemplificată în Figura 2.92) în care se înlocuiesc valorile t0 din relaţia (2.95) Răspunsul dinamic al sistemului amortizat este reprezentat în Figura 2.92) în raport cu timpul cu zero. în timp ce valorile pare conduc la deplasările minime. deplasată cu ( ust )0 faţă de poziţia iniţială u = 0 . Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. 2001. ceea ce conduce la ωn sin ωn t = 0 .ct. Un sistem SGLD (a).90) pentru rezolvarea ecuaţiei de mişcare a unui sistem SGLD neamortizat se obţine: u (t ) = ( ust )0 (1 − cos ωn t ) = p0 ⎛ 2π t ⎞ ⎜ 1 − cos ⎟ k ⎝ Tn ⎠ (2. Valoarea amortizării controlează mărimea depăşirii şi rata cu care scad amplitudinile vibraţiilor. Amplitudinea deplasării se obţine din ecuaţia (2.92) unde ( ust )0 = p0 k este deformaţia statică sub acţiunea forţei p0.89) şi evaluând integrala Duhamel. Chopra. După un timp suficient de mare. I 2006. vibraţiile se opresc. Deplasarea maximă poate fi obţinută egalând derivata ecuaţiei (2. Efectul amortizării este o depăşire mai mică a mişcării faţă de poziţia statică şi o descreştere în timp a vibraţiilor.94) rezultat care indică faptul că o forţă de tip treaptă aplicată dinamic produce o deplasarea care este de două ori mai mare decât deplasarea datorată aceleiaşi forţe aplicată static.93): u0 = 2 ( ust )0 (2.32. răspunsul dinamic (c).32c.33a şi este definită de următoarea relaţie: p ( t ) = p0 t tr 49 t≥0 (2. Figura 2.Sem.93) Deplasarea maximă corespunde unor valori impare ale lui j. Deplasarea normalizată u ( t ) ( ust )0 în raport cu timpul normalizat t Tn este reprezentată în Figura 2. Se poate observa că sistemul oscilează în jurul unei noi poziţii de echilibru.

2001.90) pentru rezolvarea ecuaţiei de mişcare a unui sistem SGLD neamortizat se obţine: ⎛ t sin ωn t ⎞ ⎛ t Tn sin 2π t Tn ⎞ − u (t ) = ( ust )0 ⎜ − ⎟ = ( ust )0 ⎜ ⎟ 2π tr Tn ⎠ ωn t r ⎠ ⎝ tr ⎝ Tn tr unde ( ust )0 = p0 k este deformaţia statică sub acţiunea forţei p0. este de interes analiza răspunsului dinamic al unei forţe care are o creştere finită tr.ct.Sem.101) 50 .100) iar răspunsul în faza constantă poate fi determinat înlocuind relaţia (2.97) este reprezentată grafic în Figura 2.97): ⎛ t sin ωn t ⎞ u (t ) = ( ust )0 ⎜ − ⎟ ωn tr ⎠ ⎝ tr t ≤ tr (2.99) Această excitaţie are două faze: faza de rampă şi faza constantă. dar rămâne constantă după atingerea acestei valori.5.97) Ecuaţia (2.34a: ⎧ p0 ( t tr ) ⎪ p (t ) = ⎨ ⎪ p0 ⎩ 0 ≤ t ≤ tr t ≥ tr (2. O astfel de forţă este exemplificată în Figura 2. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.33c pentru tr/Tn=2.99) în ecuaţia (2. împreună cu deformaţia statică în momentul t: ust ( t ) = p (t ) k = ( ust )0 t tr (2. Chopra. Răspunsul dinamic sub acţiunea unei forţe de tip treaptă cu creştere finită Deoarece în realitate o forţă nu poate fi aplicată instantaneu.ro/astratan/didactic/seism/ Folosind integrala Duhamel (2.98) Se poate observa că sistemul dinamic oscilează cu perioada Tn faţă de poziţia de echilibru static. forţa de tip rampă (b). (a) (b) (c) Figura 2. I 2006.90): ⎧ ⎫ 1 ⎡sin ωn t − sin ωn ( t − tr ) ⎤ ⎬ u (t ) = ( ust )0 ⎨1 − ⎣ ⎦ ⎩ ωn t r ⎭ t ≥ tr (2. (2. Expresia deplasării în faza de rampă este cea identică relaţiei (2.upt.33. Un sistem SGLD (a). răspunsul dinamic şi cel static (c).

deoarece ωn t = 2π ( t Tn ) . Deplasarea normalizată u ( t ) ( ust )0 este o funcţie de timpul normalizat t Tn .35 pentru câteva valori ale raportului tr/Tn dintre timpul de creştere a forţei şi perioada proprie a sistemului. I 2006.35. Un sistem SGLD (a). 2001. forţa de tip treaptă cu creştere finită (b). Această ecuaţie este reprezentată în Figura 2. Această funcţie depinde doar raportul tr/Tn.Sem. Figura 2. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. Răspunsul dinamic şi cel static al unui sistem SGLD sub acţiunea unei forţe tip treaptă cu creştere finită (Chopra.upt. deoarece ωn tr = 2π ( tr Tn ) şi nu separat de tr şi Tn.ct.34. Aceste rezultate permit următoarele observaţii: În timpul creşterii forţei (faza de rampă) sistemul oscilează faţă de poziţia de echilibru static cu perioada proprie de vibraţie Tn 51 . Chopra. împreună cu răspunsul static ust ( t ) = p ( t ) k . 2001).ro/astratan/didactic/seism/ (a) (b) Figura 2.

Reprezentarea grafică a acestei relaţii (vezi Figura 2.ct.34c) Pentru valori mari ale raportului tr/Tn răspunsul dinamic este apropiat de poziţia de echilibru static. u0 = ( ust )0 . Figura 2. 2001). Dacă tr/Tn=1. Spectrul de răspuns pentru forţa de tip treaptă cu creştere finită (Chopra. 3. adică sistemul "simte" forţa perturbatoare ca şi o forţă aplicată static. …. Pe baza spectrului de răspuns din Figura 2. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.35). Deplasarea atinge valoarea maximă în timpul fazei constante de aplicare a forţei. I 2006. deoarece u ( tr ) = 0 iar sistemul nu oscilează pe durata fazei constante de încărcare (vezi Figura 2.upt. Dacă tr>3Tn (un timp de creştere mare). iar coeficientul dinamic pentru deplasare are expresia: Rd = sin (π tr Tn ) u0 =1− π tr Tn ( ust )0 (2.36) se numeşte spectru de răspuns al unei forţe de tip treaptă cu creştere finită. sistemul nu oscilează în timpul fazei de forţă constantă Pentru valori mici ale raportului tr/Tn (timpi de creştere a forţei mici) răspunsul este similar cu cel datorat unei forţe de tip treaptă (vezi Figura 2. 2. ceea ce semnifică un efect dinamic scăzut. 52 .ro/astratan/didactic/seism/ Pentru zona de forţă constantă (faza constantă) sistemul se comportă similar. u0 2 ( ust )0 . u0 ( ust )0 . Spectrul de răspuns caracterizează complet amplitudinea răspunsului dinamic pentru orice sistem SGLD fără amortizare sub acţiunea unei forţe de tip treaptă cu creştere finită. oscilând faţă de poziţia de echilibru static cu perioada proprie de vibraţie Tn Dacă viteza este egală cu zero la finalul fazei de rampă u ( tr ) = 0 .Sem.36.102) Coeficientul dinamic pentru deplasare atinge valoarea maximă Rd depinde doar de raportul tr/Tn dintre timpul de creştere a forţei şi perioada proprie a sistemului.36 pot fi făcute următoarele observaţii: Dacă tr<Tn/4 (un timp de creştere redus). adică sistemul "simte" forţa perturbatoare ca şi o forţă aplicată instantaneu (de tip treaptă).

California. obţinută în timpul cutremurului Imperial Valley din 18 mai 1940.1 sunt prezentate câteva accelerograme ale unor evenimente seismice. FN Northridge 1994. duratei.Sem. rigiditatea k şi coeficientul de amortizare c). Cholame #2.ct. Se pot observa diferenţe semnificative ale amplitudinii. se poate determina deplasarea relativă u (t ) . În cele mai multe cazuri acest interval este de 0. 086 Figura 3. Olympia. precum şi cele ale mişcării seismice (înregistrarea acceleraţiei terenului u g (t ) ). În Figura 3.ro/astratan/didactic/seism/ 3. rezolvând ecuaţia de mişcare: mu + cu + ku = − mu g (3. Sylmar. Din acelaşi motiv (eliminarea influenţei structurii asupra mişcării seismice). Meteorological Station.02 sau 0. 2001. Pacoima Dam. Răspunsul seismic al sistemelor SGLD Mişcarea seismică Reprezentarea cea mai uzuală a mişcării seismice în aplicaţiile inginereşti foloseşte variaţia în timp a acceleraţiei terenului u g (t ) şi se numeşte accelerogramă. 090 Parkfield 1966. fiecare înregistrare conţinând trei componente (două orizontale şi una verticală). În cele mai multe cazuri mişcarea seismică înregistrată cu ajutorul accelerometrelor se presupune a fi independentă de răspunsul structurii. El Centro 1940. Corralitos.1. Variaţia în timp a vitezei şi deplasării terenului au fost obţinute prin integrarea acceleraţiei. INCERC.2 este prezentată accelerograma componentei nord-sud a înregistrării seismice de la El Centro. Accelerogramele sunt definite de valori numerice înregistrate a intervale de timp discrete. Imperial Valley. Această presupunere este valabilă numai pentru terenuri rigide. mişcarea seismică poate fi afectată de interacţiunea teren-structură. şi ale aspectului general a accelerogramelor. Accelerogramele câtorva cutremure. 53 . la o distanţă rezonabilă de construcţii existente. viteza relativă u (t ) şi acceleraţia relativă u (t ) a sistemului SGLD. S00E Loma Prieta 1989. accelerometrele folosite pentru înregistrarea şi caracterizarea mişcării seismice trebuie să fie amplasate în câmp liber. NS Western Washington 1949. N76W Erzincan 1992. I 2006. după Chopra. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.upt.1) Înregistrarea mişcării seismice se face cu ajutorul accelerometrelor. 360 Vrancea 1977. 3. În Figura 3.1. 065 San Fernando 1971.01 secunde. Dacă se cunosc proprietăţile unui sistem SGLD (masa m. În cazul unor terenuri flexibile. la aceiaşi scară a timpului şi acceleraţiei.

Acest fenomen este adevărat doar în cazul mişcărilor seismice cu o bandă largă de frecvenţe. sub acţiunea aceleiaşi înregistrări seismice. Componenta nord-sud a înregistrării seismice de la El Centro. şi se poate scrie u ≡ u ( t . Determinarea răspunsului seismic 2 u + 2ζωn u + ωn u = −u g Împărţind ecuaţia (3.Sem. Din aceiaşi figură se poate observa creşterea deplasării de vârf odată cu creşterea perioadei proprii de vibraţie. valorile de vârf înregistrându-se la aproximativ acelaşi perioade de timp.2) De aici reiese că deplasarea unui sistem SGLD sub acţiunea mişcării seismice depinde doar de pulsaţia proprie e vibraţie ωn (sau de perioada proprie de vibraţie Tn) şi de fracţiunea din amortizarea critică ζ. acestea nu pot fi exprimate analitic. I 2006. orice două sisteme SGLD cu aceleaşi valori Tn şi ζ vor avea acelaşi răspuns în deplasare. valorile mai mari ale amortizării conduc la reducerea deformaţiilor. etc. rezolvarea ecuaţiei de mişcare se face prin metode numerice (metoda diferenţelor centrale. De aceea. ζ ) . Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. 54 .upt. 3.2. metoda Newmark.3b este prezentat răspunsul în deplasare a trei sisteme SGLD având aceiaşi perioadă proprii de vibraţie. În Figura 3. Se poate observa că timpul necesar efectuării unei oscilaţii complete este apropiat de perioada proprie de vibraţie Tn.ct.3a este prezentat răspunsul în deplasare a trei sisteme SGLD având aceiaşi amortizare dar perioade proprii de vibraţie diferite.1) cu m se obţine: (3. dar amortizări diferite. Pe de altă parte. California. Tn .ro/astratan/didactic/seism/ Figura 3. sub acţiunea mişcării El Centro. Deoarece cele trei sisteme au aceiaşi perioadă proprie de vibraţie. alura deformaţiilor este similară de la un sistem la altul. Deoarece înregistrările seismice sunt definite la intervale de timp discrete şi sunt foarte neregulate.2. 2001). obţinută în timpul cutremurului Imperial Valley din 18 mai 1940 (Chopra. Astfel.) În Figura 3. chiar dacă acestea au mase şi rigidităţi diferite.

ζ ) = max u t ( t . ζ ) t (3. Spectrele elastice de răspuns se bazează sisteme SGLD elastice. Tn . aceasta fiind în zile noastre un concept central în ingineria seismică. A. ζ ) = max u ( t . Spectru elastic de răspuns al deplasării În Figura 3.upt.4) (3.Sem. pentru o valoare fixă a fracţiunii de amortizare critică ζ. ζ ) t t u0 (Tn .5) u0 (Tn .1. Deplasarea unor sisteme SGLD elastice sub acţiunea acestei mişcări seismice este prezentată în Figura 3. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.3. care este reprezentat funcţie de perioada proprie de vibraţie corespunzătoare în Figura 3.4b.4a). ζ ) t 3. acceleraţie.3. respectiv.3. etc. viteză. 55 . aceasta având o semnificaţie intuitivă. Răspunsul în deplasare a unor sisteme SGLD sub acţiunea mişcării El Centro.ro/astratan/didactic/seism/ Figura 3. 3. Tn . vitezei relative şi acceleraţiei totale se pot exprima. spectrele de răspuns elastice al deplasării. Spectrele de răspuns reprezintă o metodă convenabilă de sintetizare a răspunsului seismic al unor sisteme SGLD sub acţiunea unei înregistrări seismice date. prin: u0 (Tn .4 este ilustrat modul de construire a unui spectru de răspuns al deplasării pentru înregistrarea seismică El Centro (Figura 3. În domeniul construcţiilor spectrele sunt construite în general folosind perioada proprie de vibraţie ca şi abscisă. se determină răspunsul de vârf al deplasării D≡uo.4c pentru a obţine spectrul de răspuns al deplasării. Un spectru de răspuns este reprezentarea valorii de vârf a răspunsului seismic (în termeni de deplasare. ζ ) = max u ( t . Pentru fiecare sistem. Spectre elastice de răspuns Noţiunea de spectru de răspuns a fost introdusă în 1932 de către M. I 2006.ct. Matematic.3) (3. Biot. Tn .) al unui sistem SGLD funcţie de perioada proprie de vibraţie Tn (fie pulsaţia sau frecvenţa de vibraţie proprie).

prin relaţia: ES 0 = mV 2 2 2 (3. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. Spectru elastic de răspuns al pseudo-vitezei Pseudo-viteza relativă spectrală.6). 2001. 3.7) Această relaţie se poate obţine pe baza definiţiei energiei de deformaţie şi a relaţiei (3. Pseudo-viteza V este în relaţie directă cu energia de deformaţie de vârf ES0. deoarece pe baza deformaţiilor unui sistem SGLD se pot determina eforturile induse în structură (vezi capitolul 2.5b este prezentat spectrul de pseudo-viteză pentru înregistrarea El Centro. Pseudo-viteza V are unităţi de viteză. pseudo-viteza spectrală este notată cu V şi este dată de expresia: V = ωn D = 2π D Tn (3.6).2. dar are prefixul "pseudo" pentru că nu este egală cu viteza relativă maximă u0 a sistemului SGLD. Spectrul de deplasare este foarte important.3.upt. 56 .4.6) unde Tn reprezintă perioada proprie de vibraţie a unui sistem SGLD. mai simplu.6): ES 0 ku 2 kD 2 k (V ωn ) mV 2 = 0 = = = 2 2 2 2 Spectrul de pseudo-viteză se poate obţine direct din spectrul de deplasare folosind relaţia (3. iar D este deplasarea spectrală a acestuia. Chopra. Ilustrarea construirii unui spectru de răspuns al deplasării: înregistrarea seismică (a). deplasarea unor sisteme SGLD cu Tn diferite (b) şi spectru de răspuns pentru deplasare (c). sau. În Figura 3.ro/astratan/didactic/seism/ Figura 3.1.ct. I 2006.Sem.

Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. Spectru elastic de răspuns al pseudo-acceleraţiei Cunoscând deformaţia de vârf a unui sistem SGLD. În Figura 3. spectrul de pseudo-viteză (b) şi spectrul de pseudo-acceleraţie (c). eforturile de vârf pot fi determinate pe baza conceptului de forţă statică echivalentă.3.10) Mărimea A se numeşte pseudo-acceleraţia spectrală.10).upt.5. dar este diferită t de acceleraţia de vârf u0 a sistemului SGLD. I 2006. Înlocuind k cu expresia mωn obţinem: (3.1.Sem.8) 2 f S 0 = mωn u0 = mA (3. discutate în capitolul 2. Figura 3.5c este prezentat spectrul de pseudoacceleraţie pentru înregistrarea El Centro. are unităţi de acceleraţie. 57 . 2001. Spectrul de pseudo-acceleraţie se poate obţine direct din spectrul de deplasare folosind relaţia (3.6: f S 0 = ku0 2 unde k este rigiditatea sistemului SGLD.9) unde ⎛ 2π ⎞ A=ω u =ω D =⎜ ⎟ D ⎝ Tn ⎠ 2 n 0 2 n 2 (3.ct.ro/astratan/didactic/seism/ 3. Spectre de răspuns pentru înregistrarea El Centro: spectrul de deplasare (a). Chopra.3.

Cunoscând unul din aceste spectre. spectrul de pseudo-viteză este în relaţie cu energia de deformaţie de vârf a sistemului SGLD. Spectrele de răspuns pot fi calculate şi reprezentate pentru câteva valori ale fracţiunii din amortizarea critică.ro/astratan/didactic/seism/ 3. ecuaţia precedentă reprezintă o dreaptă înclinată la +45° pentru o valoarea constantă lg A − lg 2π . aceasta poate fi scrisă sub forma lg Tn + lg A − lg 2π = lg V . Spectrul de răspuns D-V-A combinat pentru înregistrarea El Centro.4. Ecuaţiile (3. 2001). deplasarea de vârf D (de pe scala înclinată la +45°) şi pseudo-acceleraţia spectrală A (scala înclinată la -45°). Dintr-un spectru de răspuns combinat D-V-A se pot determina pentru orice perioadă proprie de vibraţie Tn a unui sistem SGLD: pseudo-viteza spectrală V (de pe scala verticală).ct.upt.10) pot fi scrise sub următoarea formă: A ωn = V = ωn D sau Tn 2π A =V = D 2π Tn (3.6.6) şi (3. ecuaţia V = (Tn 2π ) D reprezentată pe o scară logaritmică reprezintă o dreaptă înclinată la -45° pentru o valoarea constantă lg D + lg 2π . Cele trei spectre sunt utile însă pentru că fiecare are o semnificaţie fizică distinctă. I 2006. Această reprezentare mai este cunoscută sub denumirea de grafic tripartit şi a fost dezvoltată în 1960 de către Veletsos şi Newmark.3.6) şi (3. 58 . Figura 3. Spectrul combinat D-V-A Spectrele de deplasare. spectrul de deplasare indică deformaţia de vârf a sistemului SGLD. pentru a acoperi o gamă largă de structuri inginereşti. celelalte două se pot determina direct pe baza ecuaţiilor (3. iar pe baza spectrului de pseudo-acceleraţie se poate obţine forţa statică echivalentă care acţionează asupra unui sistem SGLD suspus acţiunii seismice. În Figura 3. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. ζ=2% (Chopra. În mod similar. reprezentând trei modalităţi diferite de prezentare a aceleiaşi informaţii. de pseudo-viteză şi de pseudo-acceleraţie conţin aceiaşi informaţie.6 este prezentat spectrul de răspuns D-V-A combinat pentru înregistrarea El Centro şi o fracţiune din amortizarea critică ζ=2%. Reprezentată la scară logaritmică (cu lg Tn pe abscisă şi lgV pe ordonată).Sem. Astfel.11) Luând logaritmul zecimal al relaţiei (Tn 2π ) A = V .10).

Te=10 sec. În general spectrele de viteză şi de pseudo-viteză sunt apropiate ca formă şi alură. valorile celor două spectre fiind foarte apropiate pentru amortizări mici în domeniul de perioade medii. Vom discuta proprietăţile spectrului de răspuns pentru diferite domenii ale perioadei proprii de vibraţie. 2001).ro/astratan/didactic/seism/ 3. Există însă puţine motive pentru studierea acestor spectre. În Figura 3.upt. separate de valorile Ta=0. Tf=15 sec. Tc=0. Tb=0. deoarece deplasările şi eforturile maxime din structură se pot determina fără aceste spectre. pentru trei valori ale fracţiunii din amortizarea critică: ζ=0.0 sec. t Spre deosebire de aceasta mu0 reprezintă suma forţei elastice şi a celei de amortizare.ct.035 sec. vitezei terenului u g 0 şi acceleraţiei terenului u g 0 . 3. Spectrele de acceleraţie şi de pseudo-acceleraţie sunt identice în lisa amortizării (ζ=0).Sem.5). normalizate la valorile de vârf ale deplasării terenului u g 0 . Caracteristicile spectrelor elastice de răspuns În Figura 3. Figura 3.4) şi (3.5 sec.4.7 sunt prezentate spectre de răspuns pentru înregistrarea El Centro. Acest fapt se poate demonstra pe baza observaţiei că produsul mA reprezintă forţa elastică maximă dezvoltată în sistem sub efectul acţiunii seismice.8 este prezentat spectrul de răspuns normalizat pentru o fracţiune din amortizarea critică ζ=5%. 59 . împreună cu o idealizare a acestuia (reprezentată cu linie întreruptă). 2. Pseudo-acceleraţia este întotdeauna mai mică decât acceleraţia spectrală.7. Spectre de viteză şi acceleraţie Spectrele elastice de răspuns al vitezei şi acceleraţiei se pot obţine conform relaţiilor (3. dar diferă pentru valori ale amortizării diferite de zero. Spectre de răspuns normalizate pentru înregistrarea El Centro. 5 şi 10% (Chopra.3. Td=3. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. Diferenţa dintre cele două spectre creşte cu amortizarea şi este maximă în domeniul perioadelor lungi. I 2006.125 sec.5.

Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. (a) (b) Figura 3. 2001.9. sistemul deformându-se foarte puţin.Sem.9a). Pentru structuri cu perioada proprie de vibraţie mare (Tn>Tf). acceleraţia totală de vârf a acestui sistem este apropiată de acceleraţia de vârf a terenului. Deformaţia unui sistem foarte rigid (a) şi a unui sistem foarte flexibil (b). iar deplasarea spectrală D este mică.upt. Interpretarea fizică a acestui fenomen constă în faptul că un sistem cu perioada proprie de vibraţie mică este foarte rigid. I 2006.8. terenul deplasându-se sub masa care rămâne fixă (vezi Figura 3.ct. Chopra. mişcarea acestuia fiind în esenţă identică cu mişcarea terenului (vezi Figura 3.ro/astratan/didactic/seism/ Figura 3. 60 . Astfel. Interpretarea fizică a acestui fenomen constă în faptul că un sistem cu perioada proprie de vibraţie mare este foarte flexibil. iar pseudo-acceleraţia spectrală A este mică. Spectru de răspuns normalizat pentru înregistrarea El Centro ζ=5% (linie continuă) şi reprezentarea idealizată (linie întreruptă). valoarea de vârf a pseudoacceleraţiei A este apropiată de acceleraţia de vârf a terenului u g 0 . valoarea de vârf a deplasării D este apropiată de deplasarea de vârf a terenului u g 0 . deformaţia de vârf a acestui sistem este apropiată de deplasarea de vârf a terenului.9b). Pentru structuri cu perioada proprie de vibraţie mică (Tn<Ta). Astfel.

răspunsul structurii este mult mai puţin sensibil la variaţia perioadei proprii de vibraţie a structurii. De aceea. cuprinse între Ta şi Tc.5. Acest fapt are la bază câteva aspecte. şi. În cel de-al doilea rând. În cazul în care nu există înregistrări seismice anterioare. în consecinţă. dar este important pentru Tb<Tn<Td. (Tc<Tn<Td) se numeşte domeniul de viteză spectrală constantă. deplasarea spectrală D depăşeşte deplasarea de vârf a terenului u g 0 cu valori care depind de Tn şi ζ. dar ar fi fost mai greu de evidenţiat din reprezentarea individuală a celor trei spectre de răspuns (D. Spectrele de răspuns înregistrate într-un amplasament dat variază considerabil de la un cutremur de pământ la altul. Pentru o amortizare egală cu zero spectrul de răspuns este marcat de variaţii bruşte pentru variaţii mici ale perioadei proprii de vibraţie a structurii. Tc. Pe baza observaţiilor anterioare. răspunsul structurii în acest domeniu de perioade fiind în strânsă legătură cu deplasarea terenului. Td. Pentru structuri cu perioada proprie de vibraţie mare. Domeniul de perioade lungi (Tn>Td) se numeşte domeniul de deplasări spectrale constante. Pe porţiunea dintre Tb şi Tc pseudo-acceleraţia spectrală A poate fi considerată contantă. cuprinse între Tb şi Tc. 3. Amortizarea are ca efect reducerea deplasării. Înregistrarea i este notată cu u g ( t ) . spectrul de răspuns al unei înregistrări individuale este extrem de accidentat. viteză constantă şi acceleraţie constantă nu sunt unice. Te. Domeniul de perioade intermediare. răspunsul structurii în acest domeniu fiind cel mai bine corelat cu viteza terenului. pentru a avea 61 . structura geologică traversată de undele seismice şi condiţiile locale ale terenului din amplasament. a forţelor seismice de calcul. Fiecare accelerogramă este apoi normalizată la valoarea de vârf a acceleraţiei terenului. o variaţie mică a perioadei proprii de vibraţie a structurii rezultând în valori foarte diferite ale pseudo-acceleraţiei. după cum se poate observa din Figura 3. şi pot varia considerabil de la o înregistrare seismică la alta. există multe teritorii pentru care nu sunt disponibile înregistrări seismice.Sem. Pentru structuri cu perioada proprie de vibraţie intermediară. Factorii care trebuie consideraţi pentru a obţine "condiţii similare" includ magnitudinea cutremurului. Domeniul de perioade scurte (Tn<Tc) se numeşte domeniul de acceleraţie spectrală constantă. A). cuprinse între Td şi Tf.upt. Nu în ultimul rând. sunt alcătuite din linii drepte sau din curbe netede. u g 0 . distanţa de la falie la amplasament. V. A / u g 0 . Aceste observaţii sunt evidente în cazul reprezentării tripartite a spectrelor de răspuns. căreia îi i i i corespund valorile de vârf ale deplasării. Efectul amortizării este minim pentru Tn → 0 şi Tn → ∞ . Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. Spectre elastice de proiectare Spectrele de răspuns determinate pentru mişcări seismice care au avut loc în trecut nu sunt în general folosite pentru proiectarea construcţiilor. spectrele elastice de proiectarea. Spectrul elastice de proiectare se bazează pe analiza statistică a unui set de n înregistrări i seismice reprezentative pentru un amplasament dat. Pe porţiunea dintre Td şi Te deplasarea spectrală D poate fi considerată contantă. Tf. Există mai multe metode de determinare a perioadelor Ta. se pot folosi înregistrări existente pentru alte amplasamente cu condiţii similare. vitezei şi acceleraţiei terenului u g 0 . pseudo-acceleraţia spectrală A depăşeşte acceleraţia de vârf a terenului u g 0 cu valori care depind de Tn şi ζ. I 2006. pe baza cărora se determină forţele seismice care acţionează asupra unei structuri.ct.7). De notat faptul că valorile acestor perioade care stabilesc domeniile de deplasare constantă. răspunsul structurii în acest domeniu corelat cu acceleraţia terenului.10. efectul maxim fiind observat în domeniul de viteză spectrală constantă. spectrul de răspuns poate fi împărţit în trei domenii. V / u g 0 . pseudo-vitezei şi pseudo-acceleraţiei spectrale (vezi Figura 3. pseudo-viteza spectrală V depăşeşte viteza de vârf a terenului u g 0 cu valori care depind de Tn şi ζ şi poate fi considerată contantă. u g 0 . Spectrele elastice de proiectare trebuie să fie reprezentative pentru mişcările seismice înregistrate în amplasament în timpul unor evenimente seismice anterioare.ro/astratan/didactic/seism/ Pentru structuri cu perioada proprie de vibraţie mică. În primul rând. Odată cu creşterea amortizării. Acelaşi lucru este valabil şi pentru factorii de amplificare a mişcării seismice D / u g 0 . Tb.

ro/astratan/didactic/seism/ aceiaşi valoare de vârf a acceleraţiei terenului (pot fi folosite şi alte criterii de normalizare).10. Te=10 sec. Perioadele Tc şi Td se pot determina din intersecţia dreptelor de deplasare. pentru fiecare valoare a perioadei proprii de vibraţie Tn vor exista n valori ale deplasării Di.42 2. După ce se calculează spectrele de răspuns pentru fiecare înregistrare seismică. pseudo-vitezei Vi şi pseudoacceleraţiei spectrale Ai (i=1…n).20 1.1). Aceiaşi concluzie este valabilă şi în cazul spectrului mediu plus o abatere standard.17 valori medii αV αD 1.38 62 . Tb. Tabelul 3. pseudo-viteză şi pseudo-acceleraţie constantă.30 1. Factori de amplificare dinamică pentru spectre elastice de proiectare (Chopra.31 2.12 .upt. pe baza Newmark şi Hall. ζ (%) 1 2 5 10 20 αA 3. I 2006.37 2.39 (vezi Tabelul 3. ζ=2%.03 1. 2001. Chopra.26 3.73 2.99 1.38 3. Pentru setul de accelerograme înregistrate în California pe amplasamente cu teren rigid. Există proceduri prin care se pot determina valorile perioadelor caracteristice Ta.64 1.65 .01 1.1. 9 februarie 1956 şi 8 aprilie 1968) înregistrate în acelaşi amplasament (El Centro). În consecinţă.21 2. Figura 3. Spectrul obţinut din valorile medii ale ordonatelor spectrale este mult mai neted decât spectrele individuale. αV = 1.08 4. amortizarea. O astfel de interpretare a datelor pentru n=10 accelerograme este prezentată în Figura 3. şi Tf=33 sec.65 1.12 1.92 2.66 2.74 2.82 1.84 1. 2001.38 2. α D = 1. Analiza statistică oferă valoarea medie şi media plus o abatere standard pentru fiecare valoare a perioadei Tn.71 1. Newmark şi Hall au propus următoarele valori constante ale perioadelor caracteristice: Ta=1/33 sec. idealizarea acestor spectre prin linii drepte este mult mai uşoară decât cea a unui singur individual. Valorile factorilor de amplificare dinamică pentru spectrul mediu al aceluiaşi grup de înregistrări au fost: α A = 2. Spectre de răspuns normalizate ale pseudo-acceleraţiei pentru evenimente seismice (18 mai 1940. 1982). Te şi Tf.01 valori medii plus o abatere standard αA αV αD 2. Tb=1/8 sec.ct.11. precum şi a factorilor de amplificare dinamică pentru pseudo-acceleraţie α A = A u g 0 . Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.37 1.Sem.63 1. pseudo-viteză αV = V u g 0 şi deplasare α D = D u g 0 .69 1.39 1.

11. I 2006. 2001. pe baza Newmark şi Hall.0. 1.1 pentru amortizarea dată ζ se multiplică acceleraţia de vârf a terenului u g 0 cu factorul de amplificare αA pentru a obţine linia b-c reprezentând domeniul de pseudo-acceleraţie spectrală constantă se multiplică viteza de vârf a terenului u g 0 cu factorul de amplificare αV pentru a obţine linia c-d reprezentând domeniul de pseudo-viteză spectrală constantă se multiplică deplasarea de vârf a terenului u g 0 cu factorul de amplificare αD pentru a obţine linia d-e reprezentând domeniul de deplasare spectrală constantă se trasează liniile A = u g 0 pentru perioade mai mici de Ta şi D = u g 0 pentru perioade mai mari de Tf se completează graficul cu liniile de tranziţie a-b şi e-f 63 .upt.Sem.ro/astratan/didactic/seism/ Figura 3. αD din Tabelul 3. vitezei terenului u g 0 şi deplasării terenului u g 0 . Media şi media plus o abatere standard a spectrelor de răspuns. ζ=5% (Chopra. αV. Procedura de construire a unui spectru de proiectare tripartit este exemplificată în Figura 3. 4 sec.25.12 şi constă din următorii paşi: se reprezintă grafic cele trei linii punctate corespunzător valorilor de vârf ale acceleraţiei terenului u g 0 .. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. se obţin valorile factorilor de amplificare dinamică αA. cu distribuţiile probabilistice pentru V la valori ale Tn=0.ct. 1982).

12.Sem. I 2006. 64 . Construirea spectrului elastic de proiectare (Chopra.upt. 2001).ct. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.ro/astratan/didactic/seism/ Figura 3.

Răspunsul inelastic al sistemelor SGLD Introducere Conform practicii actuale. I 2006. Figura 3. după care structura se deformează la o forţă constantă fy (rigiditatea fiind zero). Relaţia forţă-deplasare pentru un sistem inelastic: comportarea reală şi idealizarea acesteia (a). 65 .13b. 3. Un sistem elasto-plastic acţionat de o mişcare seismică va avea un comportament ciclic.13a este prezentată comportarea reală a unui sistem inelastic şi idealizarea elasto-plastică a acestuia.6.13. Chopra. Această abordare are la baza două raţiuni: pentru multe tipuri de construcţii civile este în general neeconomică proiectarea structurilor în domeniul elastic din încărcarea seismică în trecut.Sem.upt. În Figura 3. majoritatea structurilor vor suferi deformaţii inelastice sub acţiunea unui cutremur major. Un sistem elasto-plastic are un comportament liniar elastic cu rigiditatea k până la atingere forţei de curgere fy la deplasarea de curgere uy. Una dintre modalităţile de determinarea a curbei elasto-plastice idealizate este prin egalarea ariilor sub curba reală şi cea idealizată până la deplasarea maximă um. relaţia forţă-deplasarea ciclică pentru un sistem elasto-plastic (b).ro/astratan/didactic/seism/ 3. este importantă înţelegerea comportării seismice a sistemelor inelastice. reprezentat schematic în Figura 3.6.1. au supraveţuit unor cutremure majore Astfel. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. 2001.ct. (a) (b) Figura 3. majoritatea structurilor sunt proiectate pentru forţe seismice inferioare celor care ar asigura un răspuns elastic în timpul unui cutremur major. 2001). De aceea. Sistemul elasto-plastic şi corespondentul său elastic (Chopra.14. structurile proiectate pentru forţe mai mici decât cele care ar fi asigurat un răspuns elastic.

13) Ry = f 0 u0 1 = = f y uy f y µ= um uy (3.ro/astratan/didactic/seism/ Pentru a înţelege răspunsul seismic al unui sistem SGLD elasto-plastic. u ) = f S ( u . este utilă comparaţia acestuia cu răspunsul unui sistem corespunzător elastic.5 sec). u ) = −u g (3. 3. dar cu forţe de curgere diferite ( f y =1.15)cu m obţinem: 2 u + 2ζωn u + ωn u y f S ( u . Efectul comportării elasto-plastice În Figura 3. factorul de reducere al forţei de curgere Ry. cu atât sistemele intră în curgere mai des şi pentru perioade mai lungi de timp. Factorul de ductilitate este supraunitar pentru sisteme care au depăşit deplasarea de curgere şi este o măsură adimensională a gradului de deformare inelastică a sistemului.upt.Sem. răspunsul seismic al unui sistem SGLD inelastic depinde de pulsaţia proprie de vibraţie ωn. un sistem va suferi deformaţii inelastice dacă Ry>1. Astfel. sistemul oscilând faţă de o nouă poziţie de echilibru.6. precum şi aceiaşi amortizare şi masă (vezi Figura 3. cele două sisteme vor avea aceiaşi perioadă proprie de vibraţie (doar pentru deformaţii mici. Ecuaţia de mişcare pentru un sistem SGLD inelastic sub efectul mişcării seismice este: mu + cu + f S ( u . 0. după încetarea mişcării seismice oscilaţiile încetează. Dacă forţa de curgere normalizată este subunitară. deformaţia permanentă up=0. Primul dintre acestea ( f y =1.2. Pentru a caracterizarea răspunsul inelastic pot fi introduse câteva notaţii: forţa de curgere normalizată f y . Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. 0.16)demonstrează că.25 ţoli. ci au o deformaţie permanentă up≠0. I 2006. Această deformaţie permanentă este în general cu atât mai mare. u ) = −mu g Împărţind ecuaţia (3.0.16) unde f S ( u . Mărimea f0 poate fin interpretată ca şi valoarea minimă a forţei de curgere fy necesară pentru a asigura un răspuns elastic al unui sistem SGLD. 0. deplasarea de curgere uy şi forma relaţiei forţă-deplasare f S ( u. Datorită curgerii. Sistemele inelastice intră în curgere ca urmare a oscilaţiilor induse de mişcarea seismică.25.12) (3. u ) . Sistemul liniar elastic oscilează faţă de poziţia de echilibru iniţială. pentru o mişcare seismică u g ( t ) dată. sistemul SGLD va suferi deformaţii plastice. amortizare (ζ=5%). Ecuaţia (3.0) reprezintă un sistem liniar elastic. u ) f y .15) (3. 0. supuse accelerogramei El Centro.5. 0.14). având o deplasare de vârf de 2. cu cât forţa de curgere a 66 .25. În consecinţă.125). sistemele inelastice sunt deplasate faţă de poziţia de echilibru iniţială.15 sunt prezentate patru sisteme SGLD cu aceiaşi perioadă proprie de vibraţie (Tn=0. fracţiunea din amortizarea critică ζ.14) unde f0 şi u0 sunt valorile de vârf ale forţei şi deplasării în sistemul elastic corespunzător.ct. Factorul de reducere al forţei de curgere este valoarea inversă a forţei de curgere normalizate. Datorită amortizării. perioada proprie de vibraţie a sistemului inelastic nefiind definită după curgere). Cu cât forţa de curgere este mai mică. sistemele inelastice nu revin la poziţia iniţială după încetarea oscilaţiilor. Acest sistem are aceiaşi rigiditate iniţială cu cea a sistemului elasto-plastic. Datorită acestui fenomen. celelalte trei reprezentând sisteme elasto-plastice cu forţe de curgere descrescătoare ( f y =0.5.125). şi factorul de ductilitate µ: fy = fy f0 = uy u0 (3.

factorul de ductilitate este egal cu 3.5.0.0.16 pentru patru sisteme SGLD cu Tn=0. 3. Factorul de ductilitate poate fi determinat folosind ecuaţia (3.11 şi reprezintă cerinţa de ductilitate impusă sistemului.14). Astfel.125 sub acţiunea înregistrării El Centro. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.125 sub acţiunea înregistrării El Centro (Chopra.6.25.5) deplasarea de vârf a sistemelor inelastice este mai mică decât deplasarea de vârf a sistemului elastic. cerinţa de ductilitate impusă de o mişcare seismică trebuie să fie mai mică decât ductilitatea capabilă. 0. Pentru ca un sistem inelastic să nu cedeze.25.3.5 sec. Figura 3. 2001). 0. Pentru acest exemplu concret (accelerograma El Centro şi un sistem cu Tn=0. ζ=5% şi f y =1. Pentru sistemul cu f y =0.upt. 0.25. 0. şi într-o mai mică măsură de amortizare. o structură care a suferit deformaţii plastice în urma unui cutremur de pământ s-ar putea să aibă o poziţie deviată de la verticală după încetarea mişcării seismice. 0.15. 67 .ro/astratan/didactic/seism/ sistemului este mai mică. ζ=5% şi f y =1. 0. deplasarea de vârf a sistemelor inelastice fiind afectate într-o mare măsură de perioada proprie de vibraţie Tn şi caracteristicile mişcării seismice.5. I 2006.5 sec. Acest aspect nu are un caracter general. Răspunsul seismic a patru sisteme SGLD cu Tn=0. Relaţia dintre ductilitate µ factorul de reducere Ry Raportul între deplasarea de vârf a sistemului inelastic şi cea a sistemului elastic corespunzător um/u0 este exemplificată în Figura 3.ct.Sem. Pot fi evidenţiate următoarele observaţii pentru diverse perioade proprii de vibraţie: Pentru sisteme foarte flexibile (Tn>Tf) deplasarea de vârf a sistemului inelastic um este independentă de f y şi este apropiată de deplasarea de vârf a sistemului elastic corespunzător u0.

pentru sisteme SGLD inelastice având perioada proprie în domeniul sensibil la viteză şi deplasare.Sem.17) este reprezentată grafic în Figura 3. respectiv Tc' şi Tc se foloseşte interpolarea liniară. vezi (Figura 3. Raportul um/u0 pentru patru sisteme SGLD cu Tn=0. au fost propuse diverse idealizări care să poată fi aplicate în practica curentă de proiectare.5. raportul um/u0 rezultând supraunitar. ceea ce implică egalitatea dintre aria de sub curba forţă deplasare a sistemului elastic cu aria de sub curba forţă-deplasare a sistemului inelastic (Figura 3.upt. Figura 3.18 şi exprimă valoarea factorului de reducere Ry care poate fi folosit la proiectarea unei structuri cu perioada proprie de vibraţie Tn şi care posedă o capacitate de ductilitate µ dată. Relaţia (3. Pe baza observaţiilor anterioare. 0. Pentru sisteme cu perioada proprie de vibraţie în domeniul de sensibilitate la acceleraţie.25. I 2006. principiu cunoscut sub denumirea de "deplasări egale".125 sub acţiunea înregistrării El Centro (Chopra.17a). raportul um/u0 fiind mai mare pentru valori mai mici ale fy . 0. se poate considera că deplasarea de vârf a sistemului inelastic este egală cu deplasarea de vârf a sistemului elastic corespunzător (um/u0=0). 2001).0.ct. sistemul având un comportament în esenţă elastic. Pentru sisteme cu perioada proprie de vibraţie foarte mică (Tn<Ta) deformaţiile sunt foarte mici. Astfel.5 sec. 0. În acest caz se poate arăta că Ry = 2 µ − 1 . Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.16.17) Pentru determinarea factorului de reducere Ry între Ta şi Tb. Pentru acest caz se poate arăta că Ry=µ.17b). ζ=5% şi f y =1. Aceiaşi relaţie poate fi interpretată şi 68 .ro/astratan/didactic/seism/ Pentru sisteme cu perioade proprii de vibraţie în domeniile de sensibilitate la viteză şi deplasare (Tn>Tc) deplasarea de vârf a sistemului inelastic um variază funcţie de f y şi poate fi mai mică sau mai mare decât deplasarea de vârf a sistemului elastic corespunzător u0. perioada proprie de vibraţie Tn şi ductilitatea µ este exprimată sintetic în următoarea relaţie: ⎧1 ⎪ Ry = ⎨ 2 µ − 1 ⎪µ ⎩ Tn < Ta Tb < Tn < Tc ' Tn > Tc (3. Relaţia dintre factorul de reducere Ry. Pentru sisteme cu perioade proprii de vibraţie în domeniul de sensibilitate la acceleraţie (Tn<Tc) deplasarea de vârf a sistemului inelastic um este apreciabil mai mare decât deplasarea de vârf a sistemului elastic corespunzător u0. rezultând Ry=1. este acceptat principiul "energiilor egale".

Sem. (3) factori locali de amplasament. (2) propagarea undelor seismice.17.ct.ro/astratan/didactic/seism/ ca cerinţa de ductilitate µ a unui sistem cu perioada proprie de vibraţie Tn caracterizată de un factor de reducere Ry dat. f f f S f f f S 0 0 y y uy u =um (a) u uy u (b) um u Figura 3. 2001).19). Relaţia idealizată între factorul de reducere Ry şi ductilitate µ (Chopra. (4) interacţiunea teren-structură (vezi Figura 3. I 2006. Factorii care influenţează mişcarea seismică Principalii factori care influenţează mişcarea seismică într-un amplasament pot fi grupaţi în patru categorii: (1) factori de sursă. 3. Principiul "deplasărilor egale" (a) şi cel al "energiilor egale" (b) în relaţia dintre deplasarea de vârf a unui sistem inelastic şi a sistemului elastic corespunzător. Figura 3.7.upt. 69 .18. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.

straturile de teren de sub construcţie acţionează ca şi un oscilator dinamic (Figura 3. funcţie de condiţiile geotehnice locale. I 2006. disiparea şi dispersarea undelor seismice.7. modulul de elasticitate. inversă.7. împrăştierea. n. 3. Idealizarea straturilor de teren cu un oscilator dinamic. dar poate fi importantă în cazul cutremurelor locale. difracţiile şi interferenţele diferitelor tipuri de unde. echivalent echivalent roca Figura 3. efectele de bazin şi topografie. 3 – factorii de amplasament.19. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. iar durata acesteia creşte.20. distanţa sursăreceptor şi structura geologică dintre acestea şi este afectată de reflexiile şi refracţiile multiple.2. Odată cu creşterea distanţei dintre sursă şi amplasament intensitatea mişcării seismice scade. 70 .3.ct.upt. Factorii de sursă Factorii de sursă includ tipul de regim tectonic (cutremure inter-placă sau intra-placă). 3. după Whittaker. Componenta verticală a mişcării seismice scade cu distanţa şi de cele mai multe ori poate fi neglijată în calcul pentru cutremurele îndepărtate.ro/astratan/didactic/seism/ 4 3 1 2 Figura 3. 2 – efectul propagării undelor seismice. 3. impedanţa teren/rocă.Sem. cât şi tipul de falie (transcurentă. Principalii factorii ce caracterizează mişcarea seismică într-un amplasament (1 – factori de sursă.7. oblică). Factorii de propagare Propagarea energiei emise de o sursă seismică are loc prin intermediul undelor de volum (P şi S). şi a undelor de suprafaţă (Rayleigh şi Love). 4 – interacţiunea teren-structură). Factorii de amplasament Mişcarea seismică reală dintr-un amplasament dat va diferi însă substanţial de cea determinată pentru roca de bază. normală. precum şi fenomenul de directivitate pentru cutremurele locale. magnitudinea cutremurului. reflectate şi refractate.20). Parametri cheie care guvernează amplificarea/deamplificarea mişcării terenului sunt: grosimea. care pot fi directe. amortizarea şi viteza undelor de forfecare a stratului de teren moale. Înregistrarea efectuată într-un amplasament dat depinde de adâncimea focarului.d.1. modificând mişcarea de la nivelul rocii de bază funcţie de caracteristicile liniare şi neliniare ale acestuia. Schematic. stratificarea şi proprietăţile stratului de teren de la interfaţa între terenul moale şi roca de bază.

pe un set de 104 accelerograme înregistrate în SUA. Modelarea acestor efecte necesită o analiză 2-D sau 3-D.21. conform unor studii statistice efectuate de către Seed şi colab. dar o parte din energie este refractată. Pe baza acestor rezultate pot fi evidenţiate două aspecte ale influenţei terenului asupra spectrului de răspuns: În raport cu roca de bază. dar de o creştere substanţială a perioadei de colţ Tc.21. terenurile rigide şi cele necoezive sunt caracterizate de o amplificare mai mare a acceleraţiei de vârf a terenului (pseudo-acceleraţii mai mari în zona de pseudoacceleraţie constantă).ct. în NEHRP 2000. terenurile moi sunt caracterizate de o amplificare redusă a acceleraţiei de vârf a terenului.5 sec. presupunând o stratificare orizontală şi folosind un model 1-D de propagare a undelor (vezi Figura 3. Unda incidentă poate să rezoneze în stratul de teren. Japonia şi Turcia. cât şi de o creştere moderată a perioadei de colţ Tc.22a). ceea ce duce la "captarea" undei în interiorul bazinului. straturile de teren nu sunt orizontale.22b).upt. se pot dezvolta unghiuri incidente post-critice. ceea ce echivalează cu ordonate spectrale ridicate pentru structuri cu perioade proprie de vibraţie Tn>0. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. limitând efectele amplificării undelor seismice. 71 . În cazul unor structuri geologice sedimentare de tip bazin (vezi Figura 3. după Seed şi colab. O mare parte din efectele unui amplasament asupra caracteristicilor mişcării seismice pot fi explicate prin răspunsul dinamic al straturilor superficiale de teren. Spectre normalizate ale pseudo-acceleraţiei pentru diferite tipuri de teren. În raport cu roca de bază. I 2006. Dacă unda seismică intră în bazin prin muchia acestuia. Figura 3. Efectele unor reflexii multiple sunt amplificarea şi creşterea duratei mişcării seismice. 1976.ro/astratan/didactic/seism/ Influenţa tipului de teren asupra formei spectrului de răspuns al pseudo-acceleraţiei este prezentată în Figura 3.Sem. În cele mai multe cazuri amplificarea maximă a răspunsului are loc la perioade apropiate de perioada predominantă de vibraţie a stratului de teren moale..

Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.ct. 1993. 3.4..22. Astfel. cum ar fi creasta. după Castellani şi colab. Răspunsul unei structuri la o mişcare seismică de tip câmp liber este afectată de interacţiunea teren structură. conţinând o importantă componentă de rotire. pe lângă componenta de translaţie. Cauza fenomenului este constituită de flexibilitatea terenului sub acţiunea unei excitaţii dinamice. în Athanasopoulos şi colab. care la rândul lor generează deplasări ale fundaţiei faţă de terenul liber. degradările unei localităţi italiene la cutremurul din Irpinia (1980) au fost mult mai pronunţate în apropiere de coama pantei. Un alt efect al fenomenului de interacţiune teren-structură îl reprezintă disiparea energiei de vibraţie către mediul de fundare. În esenţă. Pentru structuri amplasate pe terenuri deformabile. fundaţie şi teren: Interacţiunea inerţială: inerţia dezvoltată în structură din cauză oscilaţiilor creează forţa tăietoare şi momentul la bază.upt. mişcarea seismică la nivelul fundaţiei este în general diferită de cea în câmp liber. I 2006. 2001. cât şi caracteristicile mişcării seismice la nivelul fundaţiei. pot fi distinse două mecanisme de interacţiune între structură. Un exemplu caracteristic de amplificare a mişcării seismice de către o topografie de tip pantă a fost descris de către Castellani şi colab. au efecte importante pentru structurile rigide situate pe terenuri flexibile. (vezi Figura 3. Astfel. după Graves.Sem.ro/astratan/didactic/seism/ Figura 3. în Stewart şi colab.. prin radiaţia undelor şi răspunsul neliniar al trenului. faţă de zonele mai îndepărtate de aceasta. Efectul topografiei asupra distribuţiei distrugerilor în cazul cutremurului Irpinia 1980. acest fenomen modifică atât proprietăţile dinamice ale structurii. de propagare şi de amplasament reprezintă aşa numita mişcare în câmp liber. 1982.7.23. 1998. Componenta de rotire şi interacţiunea teren-structură în general. canionul şi panta.23). Figura 3. Amplificări ale mişcării seismice pot apărea şi în cazul unor suprafeţe topografice neregulate. Interacţiunea inerţială are ca efect creşterea perioadei proprii de vibraţie a 72 . Reprezentare schematică a efectului de bazin. Interacţiunea teren structură Mişcarea seismică afectată de factorii de sursă.

ro/astratan/didactic/seism/ structurii din cauza flexibilităţii terenului de fundare şi o modificare (de obicei creştere) a amortizării terenului. sau în teren duce la modificarea mişcării de la cea din câmpul liber. Interacţiunea cinematică are ca efect reducerea componentei de translaţie a mişcării. Pentru structurile obişnuite interacţiunea inerţială are efectele cele mai pronunţate asupra ansamblului teren-structură. pentru a ţine cont de prinderea flexibilă în fundaţie şi amortizarea terenului de fundare. precum şi filtrarea frecvenţelor înalte ale mişcării seismice. dar o creştere a celor de torsiune si rotire. din cauza disipării energiei prin radiaţie şi răspuns neliniar al terenului. În cazul unor sisteme cu un singur grad de libertate dinamică efectele interacţiunii teren-structură pot fi evaluate folosind un sistem echivalent cu perioada şi coeficientul de amortizare modificate. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. Interacţiunea cinematică: prezenţa elementelor rigide ale fundaţiei pe. 73 .upt. I 2006. ca şi rezultat al incoerenţei mişcării seismice sau înglobării fundaţiei.ct.Sem.

momentele p3(t) la p8(t) fiind egale cu zero în cele mai multe cazuri practice.1. etc. Spre exemplu. 2001. într-o problemă plană un nod are trei GLD: două deplasări de nod şi o rotire. ….1a). I 2006. în Figura 4. Forţele dinamice (momente şi forţe) sunt aplicate în noduri (vezi Figura 4. Figura 4. numărul de GLD pentru acest cadru poate fi redus la doar 8 (vezi Figura 4. un nod are în general 6 GLD: trei deplasări de nod şi trei rotiri de nod. Chopra. Coeficientul de rigiditate kij este forţa pe direcţia gradului de libertate i datorată unei deplasări unitare de-a lungul gradului de libertate j. stâlpi. Cu toate că toate forţele kij din Figura 4. vor fi generate forţe pe direcţia gradelor de libertate considerate. Figura 4. Forţe dinamice p(t) aplicate în noduri. Sisteme cu mai multe grade de libertate dinamică Ecuaţii de mişcare. Deplasările nodurilor reprezintă gradele de libertate (GLD). metode de rezolvare O structură poate fi idealizată ca şi un ansamblu de elemente (rigle.3a). formularea problemei.1b).1a).) interconectate în noduri (vezi Figura 4.ct. deformaţiile axiale neglijate: 8 GLD (b).Sem. Un cadru plan cu două deschideri şi două nivele are 18 GLD (vezi Figura 4.3 sunt 74 .3b sunt prezentate forţele ki1 (i=1. Forţele elastice Deplasările nodurilor uj sunt în relaţie cu forţele nodale fSj (vezi Figura 4.8) necesare păstrării echilibrului în cazul impunerii unei deplasări unitare u1=1. Grade de libertate: inclusiv deformaţiile axiale: 18 GLD (a). Pentru sisteme liniare forţele nodale pot fi determinate pe baza principiului suprapunerii efectelor şi a coeficienţilor de rigiditate. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.1. pereţi.1. 4. Într-o problemă spaţială.upt.ro/astratan/didactic/seism/ 4. 2.2. Ţinând cont de faptul că deformaţiile axiale ale elementelor pot fi neglijate de cele mai multe ori pentru cadre cu înălţime redusă.2). Dacă se blochează toate gradele de libertate şi se impune o deplasare unitară pe direcţia gradului de libertate j. pentru a menţine structura în echilibru static.1. 4. În general.

Astfel. j=1.1) ⎡ f S 1 ⎤ ⎡ k11 ⎢ f ⎥ ⎢k ⎢ S 2 ⎥ = ⎢ 21 ⎢ ⎥ ⎢ ⎢ ⎥ ⎢ ⎣ f SN ⎦ ⎢ k N 1 ⎣ sau. N pot fi scrise în formă matriceală: (4. + kij u j + . 2. asociate vitezei u j . I 2006.. (4.. Coeficientul de amortizare cij este forţa pe direcţia gradului de libertate i datorată unei viteze unitare de-a lungul gradului de libertate j. în formă compactă: k12 k22 kN 2 … k1 j k2 j k Nj k1N ⎤ ⎧ u1 ⎫ k2 N ⎥ ⎪ u2 ⎪ ⎥⎪ ⎪ ⎥⎨ ⎬ ⎥⎪ ⎪ k NN ⎥ ⎩u N ⎭ ⎦⎪ ⎪ (4. coeficienţii de rigiditate pentru uj=1 (b).2. Cunoscând coeficienţii de rigiditate kij.5) 75 . N sunt obţinute folosind principiul suprapunerii efectelor (vezi Figura 4. 4. în formă compactă: c1N ⎤ ⎧ u1 ⎫ ⎥ c2 N ⎥ ⎪ u2 ⎪ ⎪ ⎪ ⎥⎨ ⎬ ⎥⎪ ⎪ cNN ⎥ ⎩u N ⎭ ⎦⎪ ⎪ (4.. Cunoscând coeficienţii de amortizare cij.upt. …. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.1.. forţele nodale fDi pe direcţia gradului de libertate i. 2001. 2.3a): f Si = ki1u1 + ki 2u2 + . dacă se blochează toate gradele de libertate şi se impune o viteză unitară pe direcţia gradului de libertate j.. ….2) [ f S ] = [ k ]{u} unde [k] este matricea de rigiditate a structurii. Chopra. asociate deplasării uj.. forţele nodale fSi pe direcţia gradului de libertate i. pentru a menţine structura în echilibru static. 2. N sunt obţinute folosind principiul suprapunerii efectelor (vezi Figura 4. + ciN u N Ecuaţiile corespunzătoare i=1. N pot fi scrise în formă matriceală: (4. + kiN u N Ecuaţiile corespunzătoare i=1. …. …. Forţele de amortizare În mod similar cu matricea de rigiditate poate fi determinată şi matricea de amortizare..ct..4): f Di = ci1u1 + ci 2u2 + .ro/astratan/didactic/seism/ reprezentate cu semnele lor pozitive. care este o matrice simetrică (kij=kji). vor fi generate forţe pe direcţia gradelor de libertate considerate. Componenta de rigiditate ale cadrului (a) . 2.4) ⎡ f D1 ⎤ ⎡ c11 c12 … c1 j ⎢ ⎥ ⎢c c22 c2 j ⎢ f D 2 ⎥ = ⎢ 21 ⎢ ⎥ ⎢ ⎢ ⎥ ⎢ cNj ⎣ f DN ⎦ ⎢ cN 1 cN 2 ⎣ sau.Sem. j=1. unele dintre acestea vor fi negative pentru a fi compatibile cu deplasările impuse.3. + cij u j + .3) (a) (b) Figura 4.

76 .. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. ….. …. conform principiului lui D'Alambert vor fi generate forţe de inerţie pe direcţia gradelor de libertate considerate. N pot fi scrise în formă matriceală: (4. asociate acceleraţiei u j . Cunoscând coeficienţii maselor mij. + miN u N Ecuaţiile corespunzătoare i=1. 2001. 2. (4. N sunt obţinute folosind principiul suprapunerii efectelor (vezi Figura 4. (4. dacă se blochează toate gradele de libertate şi se impune o acceleraţie unitară pe direcţia gradului de libertate j. în formă compactă: m12 m22 mN 2 … m1 j m2 j mNj m1N ⎤ ⎧ u1 ⎫ m2 N ⎥ ⎪ u2 ⎪ ⎥⎪ ⎪ ⎥⎨ ⎬ ⎥⎪ ⎪ mNN ⎥ ⎩u N ⎭ ⎦⎪ ⎪ (4. Spre exemplu. Componenta de amortizare ale cadrului (Chopra.upt. 2001).7) ⎡ f I 1 ⎤ ⎡ m11 ⎢ f ⎥ ⎢m ⎢ I 2 ⎥ = ⎢ 21 ⎢ ⎥ ⎢ ⎢ ⎥ ⎢ ⎣ f IN ⎦ ⎢ mN 1 ⎣ sau.5.9) (a) (b) Figura 4. + mij u j + .8) [ f I ] = [ m]{u} unde [m] este matricea masei structurii. Componenta de masă a cadrului (a) . forţele nodale fIi pe direcţia gradului de libertate i. 2.5a): f Ii = mi1u1 + mi 2 u2 + .8) necesare păstrării echilibrului în cazul impunerii unei acceleraţii unitare u1 = 1 . Forţele de inerţie Astfel.Sem. 4. 2. coeficienţii de masă pentru u1 = 1 (b). Coeficientul masei mij este forţa pe direcţia gradului de libertate i datorată unei acceleraţii unitare de-a lungul gradului de libertate j.ct. pentru a menţine structura în echilibru.ro/astratan/didactic/seism/ [ f D ] = [c ]{u} unde [c] este matricea de amortizare a structurii. j=1.1. în Figura 4. ….4. care este o matrice simetrică (mij=mji).5b sunt prezentate forţele mi1 (i=1.. I 2006.3..6) Figura 4. Chopra.

Sem. I 2006. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.ct.upt.ro/astratan/didactic/seism/

În general masa unei structuri este distribuită în întreaga structură (vezi Figura 4.6a). Totuşi, în cele mai multe cazuri, masa poate fi considerată concentrată în nodurile structurii. Procedura constă din concentrarea masei elementelor la fiecare capăt al acestuia pe baza principiilor staticii, urmată de adunarea masei elemente care concură în nodurile corespunzătoare (vezi Figura 4.6b şi c). În general, componentele de rotire ale maselor au o influenţă minoră asupra răspunsului dinamic al structurilor şi sunt neglijate. Masele obţinute în acest mod vor avea componente pe cele trei direcţii de translaţie (x, y şi z). Considerând barele structurii infinit rigide axial (ipoteză considerată şi la stabilirea matricei de rigiditate), masele structurii pot fi considerate concentrate la nivelul planşeelor structurii, acţionând doar pe direcţia x (Figura 4.6d). Astfel, pentru exemplu din Figura 4.5, masa asociată unei acceleraţii unitare u1 = 1 este m11=m1 (unde m1 = ma + mb + mc, vezi Figura 4.6c), iar mi1=0 pentru i=2, 3,…, 8.
d e

mf mc

2

b

c

mb

ma

mb

m1

(a)

(b)

(c)

(d)

Figura 4.6. Concentrarea maselor în noduri (a-c) şi la nivelul planşeelor (d). În general, pentru mase concentrate în noduri, matricea maselor este diagonală:

mij = 0 pentru i ≠ j

şi m jj = m j sau 0

(4.10)

unde mj este masa asociată cu un gradul de translaţie j, şi mj=0 pentru un grad de libertate de rotire. La structurile multietajate spaţiale, numărul elementelor din matricea maselor poate fi redus considerând efectul de şaibă rigidă a planşeelor. Astfel, planşeele care posedă o rigiditate foarte mare în planul lor (cum ar fi planşee le beton armat) sunt considerate de o rigiditate infinită în planul lor dar flexibile în afara planului. Datorită mişcării de corp rigid, deplasările orizontale (după x şi y) ale nodurilor de la nivelul unui planşeu nu sunt independente, şi pot fi reduse la doar trei grade de libertate definite în centrul de greutate al fiecărui planşeu: două deplasări orizontale şi o rotire faţă de axa verticală (vezi Figura 4.7a). În cazul în care planşeul nu poate fi considerat rigid (cazul planşeelor din lemn), masele trebuie atribuite fiecărui nod în parte, proporţional cu aria aferentă nodului respectiv (vezi Figura 4.7b).

(a) (b) Figura 4.7. Grade de libertate pentru planşee rigide în planul lor (a); Aria aferentă pentru distribuirea masei în noduri la planşee flexibile în planul lor (b), Chopra, 2001.

77

Sem. I 2006. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.ct.upt.ro/astratan/didactic/seism/

4.1.4.

Ecuaţia de mişcare: forţe dinamice

Răspunsul dinamic al unui sistem cu mai multe grade de libertate dinamică (MGLD) acţionat de forţe dinamice este alcătuit din deplasările u j ( t ) , vitezele u j ( t ) şi acceleraţiile u j ( t ) , j=1…N. Forţele dinamice

{ p ( t )}

pot fi considerate distribuite la componenta de rigiditate

{ f ( t )} ,
S

componenta de amortizare

{ f ( t )}
D I

şi componenta de masă
D S

{ f ( t )}
I

(vezi Figura 4.8): (4.11)

{ f ( t )} + { f ( t )} + { f ( t )} = { p ( t )}
Înlocuind ecuaţiile (4.3), (4.6) şi (4.9) în ecuaţia (4.11) obţinem:

[ m]{u} + [c ]{u} + [ k ]{u} = { p ( t )}

(4.12)

ceea ce reprezintă un sistem de N ecuaţii diferenţiale, rezolvarea căruia duce la determinarea deplasărilor {u ( t )} generate de acţiunea dinamică { p ( t )} . Ecuaţia (4.12) reprezintă echivalentul MGLD al ecuaţiei (2.6) determinată pentru un sistem SGLD.

Figura 4.8. Sistemul MGLD complet (a), componenta de rigiditate (b), cea de amortizare (c) şi de masă (d), Chopra, 2001. 4.1.5. Ecuaţia de mişcare: acţiunea seismică

Pentru un număr mare de structuri inginereşti toate gradele de libertate dinamică sunt deplasări în aceiaşi direcţie cu mişcare seismică. Două astfel de structuri, un cadru multietajat şi un turn, sunt prezentate în Figura 4.9. Deplasarea terenului este notată cu ug, deplasarea totală a masei mi cu u tj , iar deplasarea relativă între această masă şi teren cu uj. Aceste deplasări sunt raportate prin următoarea relaţie:

u tj ( t ) = u j ( t ) + u g ( t )

(4.13)

Toate cele N astfel de ecuaţii formulate pentru fiecare masă pot fi combinate în forma vectorială:

{u ( t )} = {u ( t )} + u ( t ){1}
t j j g

(4.14)

unde {1} este un vector unitate. Ecuaţia (4.11) derivată pentru cazul unor forţe dinamice este valabilă în continuare, dar în cazul mişcării terenului forţele dinamice { p ( t )} = 0 , deoarece nu există forţe dinamice aplicate maselor structurii:

{ f ( t )} + { f ( t )} + { f ( t )} = {0}
I D S

(4.15)

78

Sem. I 2006. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.ct.upt.ro/astratan/didactic/seism/

Figura 4.9. Schematizarea a două sisteme MGLD: un cadru multietajat (a) şi un turn (b), Chopra, 2001. Ţinând cont de faptul că pe de o parte, doar deformaţiile relative u tj produc forţe elastice de amortizare

{ f ( t )} şi
S

{ f ( t )} , iar pe de altă parte forţele de inerţie { f ( t )}
D I

sunt generate de deplasările (4.16)

totale ale maselor, ecuaţia (4.15) devine:

[ m]{u t } + [c ]{u} + [ k ]{u} = {0}
care, ţinând conte de ecuaţia (4.13) devine:

[ m]{u} + [c ]{u} + [ k ]{u} = − [ m]{1} ug ( t )

(4.17)

Relaţia (4.17)reprezintă N ecuaţii diferenţiale. Rezolvând acest sistem de ecuaţii se pot determina deplasările relative uj(t) ale sistemului MGLD sub acţiunea acceleraţiei terenului ug(t). Matricea de rigiditate [k] se referă doar la deplasările orizontale uj şi se poate obţine prin condensare statică (vezi Chopra, 2001), pentru a elimina gradele de libertate corespunzătoare deplasărilor verticale şi a rotirilor de noduri. Din această cauză, matricea [k] este cunoscută sub denumirea de matrice de rigiditate laterală. Cu toate acestea, în analiza statică a structurii se va folosi matricea de rigiditate completă a structurii.

Figura 4.10. Forţe seismice efective (Chopra, 2001). Comparaţia ecuaţiilor (4.12) şi (4.17) indică faptul că ecuaţia de mişcare pentru acţiunea seismică (acceleraţia u g ( t ) aplicată terenului) este echivalentă ecuaţiei de mişcare forţe dinamice egale cu

79

19) Ecuaţia (4.1.10). Figura 4. Perioada proprie de vibraţie Tn a unui sistem MGLD reprezintă timpul necesar efectuării unei oscilaţii complete în unul din modurile proprii de vibraţie.11d.Sem. b şi c în Figura 4.17) este valabilă numai pentru cazul în care toate gradele de libertate dinamice ale structurii sunt deplasări orizontale în aceiaşi direcţie cu mişcarea seismică. unde N este numărul de GLD. spre deosebire de oscilaţiile libere neamortizate ale sistemelor SGLD.20) la timpul t=0 se poate determina soluţia ecuaţiei (4.18) Ecuaţia de mişcare (4.19) reprezintă un sistem de N ecuaţii diferenţiale omogene. I 2006. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. Vibraţiile sunt iniţiate de deplasările iniţiale reprezentate prin curba a din Figura 4. În plus. 2.2. Fiecare dintre cele două forme deformate poartă numele de moduri proprii de vibraţie ale unui sistem MGLD şi se notează prin {φn}.Figura 4.2. respectiv pulsaţia mai mică are indicele 1 şi se numeşte modul fundamental de vibraţie. 4. Vibraţii libere ale sistemelor MGLD Moduri proprii de vibraţie ale sistemelor MGLD neamortizate În cazul vibraţiilor libere neamortizate ecuaţia de mişcare (4.upt. Cu toate că răspunsul în timp al celor două mase reprezintă o mişcare periodică. b şi c.20) şi (2. n=1.21). iar deformata structurii la timpul a. Valabilitatea acestei ecuaţii mai este limitată şi de ipoteza că toate reazemele structurii se deplasează în fază. Punctul de inflexiune se numeşte nod. Cunoscând condiţiile iniţiale: (4. Cu toate acestea. Astfel.11b. aspect care este evident din observaţia deformatei structurii la timpul a. 4. Fiecărei perioade proprii de vibraţie Tn îi corespunde un mod propriu de vibraţie T φn = {φ1n φ2 n } .ro/astratan/didactic/seism/ −m j u g ( t ) aplicate maselor (vezi Figura 4.13.11b.12 şi Figura 4. După cum se poate observa din Figura 4. Ambele deplasări ating valoarea maximă la acelaşi timp şi trec prin poziţia de echilibru în acelaşi timp.11 prezintă grafic vibraţiile libere neamortizate ale unui cadru cu două nivele. Această ultimă ipoteză este rezonabilă pentru majoritatea structurilor inginereşti. iar numărul de noduri creşte odată cu creşterea numărului modului propriu de vibraţie. mişcarea terenului poate fi înlocuită cu forţe seismice efective: { p ( t )} = − [ m]{1} u ( t ) eff g (4. pentru sistemul cu două grade de libertate există două astfel de distribuţii ale deplasărilor iniţiale. Mişcarea diferenţiată a reazemelor structurii poate fi necesară pentru structurile cu deschideri foarte mari. adică nu există deplasări relative între reazemele structurii. dar au sensuri opuse în ce de-al doilea mod propriu de vibraţie (Figura 4. Se poate observa că deplasările celor două mase sunt în acelaşi sens în primul mod propriu de vibraţie (sau modul fundamental de vibraţie . Fiecărei perioade proprii Tn de vibraţie îi vor corespunde o pulsaţie proprie de vibraţii ωn şi o frecvenţă proprie de vibraţie fn.19) u(t). vezi relaţiile (2. oscilaţiile libere neamortizate ale unui sistem SGLD pot fi armonice. Răspunsul în timp al deplasărilor uj celor două mase este reprezentat în Figura 4.13). viteza iniţială fiind zero. fără modificarea deformatei structurii (raportului u1/u2). pentru o distribuţie corespunzătoare a deplasărilor iniţiale.12) pentru sisteme MGLD devine: [ m]{u} + [ k ]{u} = {0} {u} = {u ( 0 )} {u} = {u ( 0 )} (4.12). 80 .ct. deformata structurii (raportul u1/u2) variază în timp. răspunsul în timp al deplasării celor două mase ale sistemului MGLD nu este o mişcare armonică. Modul propriu de vibraţie căruia îi corespunde perioada mai mare.

b şi c (b).21) Deformata {φ}n nu variază în timp.12 şi Figura 4. I 2006.11.Sem.13 a răspunsului în deplasarea a unui sistem MGLD ca urmare a unor oscilaţii libere neamortizate poate fi exprimată matematic pentru modul propriu de vibraţie n prin: {u ( t )} n = qn ( t ){φ }n (4.22) 81 . coordonatele modale qn(t) (c). deformata structurii la timpul a. coordonata modală q1(t) (c).ct. deformata structurii la timpul a. răspunsul în timp al deplasării (d). c. Reprezentarea grafică din Figura 4. d şi e (b).upt. Vibraţii libere ale unui sistem neamortizat în 1-ul mod propriu de vibraţie (modul fundamental): un cadru cu 2 GLD (a). Chopra. răspunsul în timp al deplasării (d). 2001. Vibraţii libere ale unui sistem neamortizat: un cadru cu 2 GLD (a). Figura 4. 2001.12.ro/astratan/didactic/seism/ Figura 4. b. iar variaţia în timp a deplasărilor este dată de o funcţie armonică: qn ( t ) = An cos ωn t + Bn sin ωn t (4. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. Chopra.

Ecuaţia (4.25) ([ k ] − ω [ m]){φ} = {0} 2 n n (4. care se numesc valori proprii.23) unde ωn şi {φ}n sunt necunoscute.23) în ecuaţia de mişcare (4.27) Figura 4.ct. Prima soluţie corespunde qn(t)=0 ceea ce implică {u ( t )}n = {0} .21) şi (4. ci doar valori relative ale celor N deplasări φjn (j=1…N). Înlocuind relaţia (4. Combinând ecuaţiile (4. Rezolvând problema de valori proprii nu se obţin amplitudinile absolute ale vectorilor {φ}n. coordonata modală q2(t) (c). Chopra.13. 82 . Vibraţii libere ale unui sistem neamortizat în al 2-lea mod propriu de vibraţie: un cadru cu 2 GLD (a). răspunsul în timp al deplasării (d). c. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.24) Această ecuaţie are două soluţii. adică sistemul nu oscilează (soluţia banală).19) obţinem: 2 ⎡ −ωn [ m ]{φ }n + [ k ]{φ }n ⎤ qn ( t ) = {0} ⎣ ⎦ (4.ro/astratan/didactic/seism/ unde An şi Bn sunt constante de integrare care pot fi determinate cunoscând condiţiile iniţiale. Prin dezvoltarea determinantului se obţine un polinom de ordinul N funcţie de ωn2 cunoscut sub neumele de ecuaţie caracteristică. Odată cunoscute valorile proprii ωn2. b. Această ecuaţie are N rădăcini reale şi pozitive pentru ωn2. Cea de-a două soluţie se obţine pentru: [ k ]{φ}n = ωn2 [ m]{φ}n sau (4.Sem. d şi e (b). adică doar forma deformatei modale.26)are soluţii nenule pentru: 2 det ([ k ] − ωn [ m ]) = 0 (4. 2001. cunoscuţi sub denumirea de moduri proprii. I 2006.26) care se numeşte problema de valori proprii şi conduce la determinarea scalarilor ωn şi a vectorilor {φ}n. se pot determina cei N vectori proprii corespunzători {φ}n. deformata structurii la timpul a.upt.22) obţinem: {u ( t )} = {φ} ( A cos ω t + B n n n n n sin ωn t ) (4.

pentru ωn2≠ωr2.32).ro/astratan/didactic/seism/ Cele N valori proprii şi cele N moduri proprii pot fi reprezentate compact în formă vectorială.31) obţinem: {φ}n [ k ]{φ}r = ωn2 {φ}n [ m]{φ}r T T (4. obţinem: (ω 2 n − ωr2 ){φ }n [ m ]{φ }r = 0 T (4.29). unde j reprezintă gradele de libertate. Ortogonalitatea modurilor proprii T (4.35) Înlocuind ecuaţia (4. Ortogonalitatea modurilor proprii de vibraţie implică faptul că următoarele matrice sunt diagonale: [ K ] ≡ [Φ ] [ k ][Φ ] T [ M ] ≡ [Φ ] [ m][Φ ] T (4.35) şi (4. Folosind această proprietate a matricelor simetrice de masă şi rigiditate.31) Similar.upt. ecuaţia (4.36) demonstrează proprietatea de ortogonalitate a modurilor proprii de vibraţie.35) în relaţia (4. Cele N valori proprii ωn2 pot fi asamblate într-o matrice diagonală [Ω2].25) se poate scrie în formă compactă sub forma: [ k ][Φ ] = [ m][Φ ] ⎡Ω2 ⎤ ⎣ ⎦ 4.2. Cele N moduri proprii pot fi reprezentate matriceal sub forma: [Φ ] = {{φ}1 ⎡ φ11 {φ}n } = ⎢ ⎢ ⎢φN 1 ⎣ ⎥ ⎥ φNN ⎥ ⎦ φ1N ⎤ (4. care pentru sisteme cu pulsaţii pozitive implică ωn≠ωr conduce la relaţia: {φ}n [ m]{φ}r = 0 T ωn≠ωr (4.38) 83 . Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.34) Astfel. şi calculând transpusa relaţiei (4.25). Înmulţind această relaţie la stânga cu {φ}r (r≠n) obţinem: {φ}r [ k ]{φ}n = ωn2 {φ}r [ m]{φ}n T T (4.33) Făcând diferenţa dintre ecuaţiile (4.28) Matricea [Φ] se numeşte matricea modală a problemei de valori proprii.32) rezultă: {φ}n [ k ]{φ}r = 0 T ωn≠ωr (4. modul propriu r satisface ecuaţia (4.2.36) Relaţiile (4.37) unde elementele diagonale sunt: K n = {φ }n [ k ]{φ }n T M n = {φ }n [ m ]{φ }n T (4. care se numeşte matricea spectrală a problemei de valori proprii: ⎡ω12 ⎢ ⎡Ω2 ⎤ = ⎢ ⎣ ⎦ ⎢ ⎣ ⎤ ⎥ ⎥ 2 ωN ⎥ ⎦ (4. modul propriu {φ}n corespunzător pulsaţiei ωn are elementele φjn (j=1…N).Sem.30) Modul propriu n satisface ecuaţia (4.32) Transpusa unei matrice simetrice este egală cu ea însăşi.25).28) şi (4.33) şi (4. I 2006.ct. Astfel. Înmulţind relaţia corespunzătoare modului r la T stânga cu {φ}n obţinem: {φ}n [ k ]{φ}r = ωr2 {φ}n [ m]{φ}r T T (4.29) Folosind notaţiile (4.

Sem. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.46) unde [I] este matricea unitate.35). Astfel de moduri proprii se numesc ortonormale. elementele de pe diagonalele matricelor [M] şi [K] sunt de asemenea pozitive. I 2006. Pentru a demonstra cele enunţate anterior.25). Normalizarea modurilor Rezolvarea problemei de valori proprii (4.37)a devin: 2 2 K n = {φ }n [ k ]{φ}n = ωn M n = ωn T [ K ] = [Φ ] [ k ][Φ ] = ⎡Ω 2 ⎤ ⎣ ⎦ T (4.38)a şi (4. Uneori normalizarea poate consta în egalarea valorii maxime a unui mod propriu cu unitatea.41) {u ( t )} T r = qr ( t ){φ }r (4.40) Acceleraţiile corespunzătoare se obţin prin derivarea deplasărilor un ( t ) = qn ( t ) φn .25) în definiţia (4. Elementele celor două matrice se raportează prin: 2 K n = ωn M n (4. Forţele statice echivalente din modul propriu n sunt: { f S }n = [ k ]{u ( t )}n = [ k ]{φ}n qn ( t ) iar lucrul mecanic al acestora pe deplasările din modul r este: (4. În aplicaţiile teoretice şi aplicaţiile în programe de calcul este uzual normalizarea modurilor proprii astfel ca Mn să aibă valori unitare: M n = {φ }n [ m ]{φ }n = 1 T [Φ ] [ m][Φ ] = [ I ] T (4. 4.41) pe deplasările date de relaţia (4.42) Lucrul efectuat de forţele de inerţie date de relaţia (4.ct.43) care este egal cu zero în virtutea relaţiei de ortogonalitate (4.iar acestora le corespund forţele de inerţie: { f I }n = − [ m]{u ( t )}n = − [ m]{φ}n qn ( t ) Deplasările structurii în modul propriu r sunt: (4. Alteori poate fi avantajos egalarea valorii corespunzătoare unui anume GLD (de exemplu deplasarea laterală la ultimul nivel al unei structuri multietajate) cu unitatea.46) indică faptul că modurile proprii obţinute în acest mod sunt nu doar ortogonale.47) 84 .25) duce la determinarea vectorilor proprii. să considerăm deplasările unei structuri care vibrează în modul propriu n: {u ( t )} n = qn ( t ){φ }n (4. O altă interpretare fizică a ortogonalităţii modurilor proprii de vibraţie este că lucrul mecanic efectuat de forţele statice echivalente din modul propriu n pe deplasările din modul propriu r este egal cu zero. acestea se normalizează.45) care este egal cu zero datorită relaţiei de ortogonalitate (4. Pentru a standardiza modurile proprii de vibraţie. ci şi normalizate faţă de matricea [m].36). Orice alt vector proporţional cu {φ}n va satisface ecuaţia (4.ro/astratan/didactic/seism/ Deoarece matricele [m] şi [k] sunt pozitive.2.3.39) Această relaţie poate fi demonstrată înlocuind expresia (4. În acest caz relaţiile (4. Ecuaţia (4.38)a. Se cunosc însă doar valorile relative ale elementelor acestor vectori.42) este: { f I }n {u ( t )}r = − ({φ}n [ m]{φr }) qn ( t ) qr ( t ) T (4.44) { f S }n {u ( t )}r = ({φ}n [ k ]{φr } ) qn ( t ) qr ( t ) T T (4.upt. Una dintre interpretările fizice ale ortogonalităţii modurilor proprii de vibraţie este că lucrul mecanic efectuat de forţele de inerţie din modul propriu n pe deplasările din modul propriu r este egal cu zero.

I 2006.53) devin: {u ( 0 )} = ∑{φ} n =1 N n An {u ( 0 )} = ∑{φ} n =1 N n ωn Bn (4. se pot determina coordonatele modale qr T multiplicând ambele părţi ale ecuaţiei (4. se poate scrie: {u ( 0 )} = ∑{φ} n =1 N q ( 0) n n {u ( 0 )} = ∑{φ} n =1 N n qn ( 0 ) (4.48) unde qr sunt valori scalare denumite coordonate modale. se poate scrie: {φ}n [ m]{u} {φ}n [ m]{u} qn = = T Mn {φ}n [ m]{φ}n T T (4.54) reprezintă un sistem de N ecuaţii algebrice liniare cu necunoscutele An. soluţia generală a ecuaţiei de mişcare (4. toţi termenii sumei sunt egali cu zero. Soluţia ecuaţiei de mişcare Determinarea răspunsului dinamic al unui sistem neamortizat care oscilează liber este obţinut rezolvând ecuaţia de mişcare (4. Însă rezolvarea simultană a acestor ecuaţii nu este necesară. S-a arătat că rezolvarea ecuaţiei de mişcare a condus la problema de valori proprii (4. Dezvoltarea modală a unui vector arbitrar {u} este de forma: {u} = ∑{φ}r qr = [Φ ]{q} r =1 N (4. Atunci când T se cunosc modurile proprii {φ}r. Pentru determinarea acestora este nevoie de expresia vectorului vitezelor: {u ( t )} = ∑{φ} n =1 N n ωn ( − An sin ωn t + Bn cos ωn t ) (4.19) cunoscând condiţiile iniţiale (4. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.35). coordonatele modale qn ( 0 ) şi qn ( 0 ) sunt date de: 85 .50) Ambele produse fiind valori scalare.53) Pentru t=0 ecuaţiile (4.51).23): {u ( t )} = ∑{φ} ( A cos ω t + B n =1 n n n N n sin ωn t ) (4.19) se poate determina prin suprapunerea răspunsului individual în fiecare mod propriu dat de ecuaţia (4.20).48).52) unde An şi Bn sunt 2N constante de integrare. pentru un vector {u} dat. iar {q} = {q1 q2 qn } .Sem.ro/astratan/didactic/seism/ 4.52) şi (4. Presupunând această problemă rezolvată şi cunoscând pulsaţiile şi vectorii proprii. respectiv Bn.55) unde. Astfel: {φ}n [ m]{u} = {φ}n [ m]{φ}n qn T T (4.4.48) cu {φ }n [ m ] : {φ}n [ m]{u} = ∑{φ}n [ m]{φ}r qr T T r =1 N (4.51) 4. Folosind ecuaţia (4.5. analogic relaţiei (4. Modurile proprii pot fi folosite pe postul unor astfel de vectori independenţi.upt.2.49) Ca urmare a proprietăţii de ortogonalitate (4.25).2.54) Cunoscând deplasările şi vitezele iniţiale {u ( 0 )} şi {u ( 0 )} . fiecare din ecuaţiile (4. cu excepţia celor corespunzători r=n.ct. Dezvoltarea modală a deplasărilor Orice set de N vectori independenţi poate fi folosit pentru reprezentarea unui alt vector de ordinul N. deoarece acestea pot fi interpretate ca şi o dezvoltare modală a vectorilor {u ( 0 )} şi {u ( 0 )} .

iar matricea [C] este definită în mod similar: [C ] = [Φ ] [c ][Φ ] T (4. În Figura 4. Dacă se cunosc pulsaţiile proprii ωn şi vectorii proprii {φ}n.12) pentru sisteme MGLD devine: [ m]{u} + [c ]{u} + [ k ]{u} = {0} Cunoscând condiţiile iniţiale: (4.60) {u} = {u ( 0 )} {u} = {u ( 0 )} (4.60) obţinem: [ m][Φ ]{q} + [c ][Φ ]{q} + [ k ][Φ ]{q} = {0} Înmulţind la stânga cu [Φ]T obţinem: (4.ct. aceste sisteme sunt denumite cu amortizare clasică. Folosind ecuaţia (4.55) sunt echivalente.52) obţinem: {u ( t )} = ∑{φ} n =1 N n ⎛ qn ( 0 ) ⎞ sin ωn t ⎟ ⎜ qn ( 0 ) cos ωn t + ωn ⎝ ⎠ N (4. matricea [C] poate fi sau poate să nu fie o matrice diagonală. 4. De aceea.62) [ M ]{q} + [C ]{q} + [ K ]{q} = {0} (4.58) unde qn ( t ) = qn ( 0 ) cos ωn t + qn ( 0 ) ωn sin ωn t (4. ceea ce implică An = qn ( 0 ) şi Bn = qn ( 0 ) ωn .15 sunt prezentate rezultate similare pentru 86 .61) la timpul t=0 se poate determina soluţia ecuaţiei (4. Aceasta constă din vectorul deplasărilor {u} care variază în timp şi se datorează deplasărilor iniţiale u ( 0 ) şi vitezelor iniţiale u ( 0 ) . Vibraţii libere amortizate ale sistemelor MGLD În cazul vibraţiilor libere amortizate ecuaţia de mişcare (4.2.57) reprezintă soluţia ecuaţiei de mişcare în cazul oscilaţiilor libere neamortizate ale unui sistem MGLD. Majoritatea structurilor inginereşti pot fi încadrate în această categorie.60) u(t).14 sunt prezentate oscilaţiile libere amortizate ale unui sistem cu două grade de libertate dinamică.6.57) este cunsocută.57) sau. în cele ce urmează vor fi tratate doar sisteme MGLD cu amortizare clasică.37). partea dreaptă a relaţiei (4. alternativ: {u ( t )} = ∑{φ}n qn ( t ) n =1 (4. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.ro/astratan/didactic/seism/ qn ( 0 ) = {φ}n [ m]{u ( 0 )} T Mn qn ( 0 ) = {φ}n [ m]{u ( 0 )} T Mn (4. care sunt similare expresiei oscilaţiilor libere neamortizate ale unui sistem SGLD. cu expresiile qn ( 0 ) şi qn ( 0 ) date de (4. iar ecuaţia de mişcare poate fi rezolvată folosind metodele modale clasice.54) şi (4.48) pentru a dezvolta deplasările {u} în modurile proprii ale sistemului neamortizat şi înlocuind expresia acestor deplasări în ecuaţia (4.56).59) reprezintă variaţia în timp a coordonatelor modale. Înlocuind aceste expresii în relaţia (4. Astfel. În Figura 4. I 2006. Ecuaţia (4.56) Ecuaţiile (4. generate de deplasările iniţiale {u(0)} proporţionale cu primul mod propriu al sistemului neamortizat corespunzător.upt.64) În general.Sem.63) unde matricele [M] şi [K] sunt definite de relaţiile (4. În primul caz modurile proprii ale sistemului amortizat sunt identice cu modurile proprii ale sistemului neamortizat.

Vibraţii libere ale unui sistem amortizat în 1-ul mod propriu de vibraţie (modul fundamental): un cadru cu 2 GLD (a). la fel ca şi în cazul vibraţiilor libere neamortizate (vezi Figura 4.68) Ecuaţia (4. iar (4.ct. Figura 4. modul propriu al sistemului amortizat este identic cel al sistemul neamortizat . soluţia ecuaţiei (4.{φ}n deplasările celor două mase sunt similare cu cele ale sistemului neamortizat. Pentru fiecare mod propriu de vibraţie n. ceea ce implică lipsa unui răspuns în alt mod de vibraţie deformata nu se modifică în timpul vibraţiilor libere amortizate. oscilaţiile fiind generate de impunerea unor deplasări iniţiale {u(0)} proporţionale cu cel de-al doilea mod propriu al sistemului neamortizat corespunzător.38).67) unde s-a notat: ζn = Cn 2 M nω n (4.67) este dată de: ⎡ ⎤ q (0) + ζ nωn qn (0) qn (t ) = e −ζ nωnt ⎢ qn (0) cos ωnD t + sin ωnD t ⎥ ωnD ⎣ ⎦ 87 (4.14.65) la Mn obţinem: 2 qn + 2ζ nωn qn + ωn qn = 0 (4. I 2006. dar amplitudinea oscilaţiilor scade cu fiecare ciclu din cauza amortizării răspunsul fiecărei mase este o mişcare armonică simplă.13).29). soluţia căreia este dată de expresia (2.26) a unui sistem SGLD amortizat. coordonata modală q1(t) (c). qr(t)=0.67) are aceiaşi formă ca şi ecuaţia de mişcare (2.69) .ro/astratan/didactic/seism/ acelaşi sistem.66) Împărţind ecuaţia (4. ecuaţie de mişcare în coordonate modale este: M n qn + Cn qn + K n qn = 0 unde scalarii Mn şi Kn sunt definiţi de (4.Sem. Adaptând acest rezultat. Rezultatele permit următoarele observaţii: pentru modul r. 2001. d şi e (b).65) Cn = {φ}n [ c ]{φ}n T (4. Chopra. c.12 şi Figura 4. b.upt. Astfel. răspunsul în timp al deplasării (d). Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. similar cu un sistem SGLD amortizat. altul decât modul în care au fost introduse deplasările iniţiale. deformata structurii la timpul a.

răspunsul în timp al deplasării (d).1. d şi e (b). ambele cazuri reprezintă o amortizare clasică.upt. Chopra.71) Această expresie reprezintă soluţia ecuaţiei de mişcare pentru un sistem MGLD amortizat. Este de remarcat faptul că majoritatea normelor de proiectare seismică nu recunosc variaţia amortizării funcţie de tipul de material şi nivelul eforturilor în structură.3. efectul amortizării asupra valorii pulsaţiilor şi perioadelor proprii unui sistem MGLD este neglijabil pentru fracţiuni ale amortizării critice ζn<20%. c. precum şi a fracţiunilor din amortizarea critică ζn. unde pulsaţia amortizată a modului propriu n este: ωnD = ωn 1 − ζ n2 Răspunsul în deplasare al sistemului se obţine înlocuind expresia (4. De aceea.15. I 2006. respectiv rigiditatea: [c ] = a0 [ m] [c ] = a1 [ k ] (4. Pentru a rezolva ecuaţia de mişcare a unui sistem MGLD amortizat sunt necesare cunoaşterea pulsaţiilor ωn şi a modurilor proprii {φ}n ale sistemului neamortizat. iar expresiile qn ( 0 ) şi qn ( 0 ) fiind date de (4.1. 4.7.56). specificând în toate cazurile o fracţiune din amortizarea critică de 5%.70). 88 .64) este diagonală ca urmare a ortogonalităţii modurilor proprii.72) În ambele cazuri de mai sus matricea [C] dată de ecuaţia (4. Astfel.58): ⎡ ⎤ q (0) + ζ nωn qn (0) e −ζ nωnt ⎢ qn (0) cos ωnD t + sin ωnD t ⎥ ωnD ⎣ ⎦ (4. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. deformata structurii la timpul a. Amortizarea afectează pulsaţiile şi perioadele proprii de vibraţie a unui sistem MGLD conform ecuaţiei (4. 2001.ro/astratan/didactic/seism/ Figura 4. din motive discutate în capitolul 2.ct. Să considerăm matricea de amortizare proporţională cu masa.Sem. coordonata modală q2(t) (c).2. Amortizarea la sisteme MGLD Determinarea analitică a amortizării structurilor inginereşti nu este fiabilă. similar unui sistem SGLD. b.70) {u ( t )} = ∑ {φ} n =1 N n (4. Fracţiunea din amortizarea critică pentru diferite tipuri de structuri şi două nivele de solicitare sunt prezentate în Tabelul 4.69) în relaţia (4. Vibraţii libere ale unui sistem amortizat în al 2-lea mod propriu de vibraţie: un cadru cu 2 GLD (a).

de exemplu modul n.Sem. I 2006. matricea de amortizare se cunoaşte din ecuaţia (4. iar fracţiunea din amortizarea critică din orice alt mod. (4.66). de exemplu modul n. Coeficientul a0 poate fi determinat astfel ca să reprezinte fracţiunea din amortizarea critică dată într-un mod oarecare. Chopra.16a). este dată de (4.66) este: Cn = a0 M n iar fracţiunea din amortizarea critică corespunzătoare modului n (vezi ecuaţia (4. structuri din beton precomprimat (fără pierderea totală a precomprimării) structuri din beton precomprimat cu pierderea totală a precomprimării structuri din beton armat structuri metalice îmbinate cu şuruburi sau nituite. structuri din lemn îmbinate cu şuruburi sau cuie structuri metalice sudate. În mod similar. deoarece evidenţa experimentală indică fracţiuni din amortizarea critică similare pentru mai multe moduri proprii de vibraţie. Nici una dintre cele două tipuri de amortizare u sunt potrivite sistemelor MGLD.39) şi (4. nivelul eforturilor eforturi de maxim 0.74).76) în care s-au folosit ecuaţiile (4.ro/astratan/didactic/seism/ Tabelul 4. conform ecuaţiei (4. Una dintre soluţie simplă a acestei probleme o constituie amortizarea de tip Rayleigh.76)b.1: Valori recomandate ale fracţiunii din amortizarea critică pentru diferite tipuri de structuri şi nivel de eforturilor (Newmark şi Hall. matricea de amortizare se cunoaşte din ecuaţia (4. iar fracţiunea din amortizarea critică din orice alt mod. structuri din lemn îmbinate cu şuruburi structuri din lemn îmbinate cu cuie ζ (%) 2-3 3-5 5-7 5-7 7-10 7-10 10-15 15-20 eforturi apropiate de limita de curgere În cazul amortizării proporţionale cu masa.16a). ζi în modul i.72)b. structuri din beton precomprimat.76): a1 = 2ζ j ωj (4.78) . 2001). care se obţine prin combinarea amortizării proporţionale cu masa şi a celei proporţionale cu rigiditatea: [c ] = a0 [ m] + a1 [ k ] 89 (4.75) După ce se cunoaşte coeficientul a0.74): a0 = 2ζ iωi (4. de exemplu.72)a. Rezultă din ecuaţia (4. Coeficientul a1 poate fi determinat astfel ca să reprezinte fracţiunea din amortizarea critică dată într-un mod oarecare.38). Rezultă din ecuaţia (4. este dată de (4. (4. 1982.73) ζn = Cn a 1 = 0 2 M nω n 2 ω n (4. amortizarea generalizată în modul n. fracţiunea din amortizarea critică poate fi raportată la coeficientul a1 în cazul amortizării proporţionale cu rigiditatea.77) După ce se cunoaşte coeficientul a1. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.ct.74) În acest caz amortizarea este invers proporţională cu pulsaţia proprie (vezi Figura 4.74). În acest caz: 2 Cn = a1ωn M n ζn = a1 ωn 2 (4. Fracţiune din amortizarea critică creşte liniar cu pulsaţia proprie (vezi Figura 4.68)): (4. ζj în modul j. structuri din beton armat puternic (fisuri limitate) structuri din beton armat cu fisuri semnificative structuri metalice îmbinate cu şuruburi sau nituite.5 din limita de curgere tipul de structură structuri metalice sudate.upt. de exemplu.

79) Coeficienţii a0 şi a1 pot fi determinaţi astfel ca să reprezinte fracţiunea din amortizarea critică dată în două moduri oarecare.80) obţinem: a0 = ζ 2ωiω j ωi + ω j a1 = ζ 2 ωi + ω j (4. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. 90 . De exemplu. I 2006. modurile i şi j se aleg astfel ca fracţiunea din amortizarea critică să reprezinte valori rezonabile în toate modurile proprii de vibraţie care contribuie semnificativ la răspunsul structurii. răspunsul acestora fiind practic eliminat din cauza unei amortizări exagerate. de exemplu modul n.79) şi reprezentată grafic în Figura 4. amortizare de tip Rayleigh (b). Scriind ecuaţia (4.81) După ce se cunosc coeficienţii a0 şi a1. Modurile proprii mai mari decât al cincilea vor avea o fracţiune din amortizarea critică care creşte cu pulsaţia proprie. matricea de amortizare se cunoaşte din ecuaţia (4.16. rezolvând ecuaţia (4. În probleme practice. de exemplu ζi şi ζj în modurile i şi j. 2001. Variaţia amortizării modale funcţie de pulsaţie: amortizare proporţională cu masa şi cu rigiditatea (a).ct.Sem. dacă răspunsul sistemului MGLD se va determina pentru cinci moduri proprii.79) penru cele două moduri proprie în formă matriceală rezultă: 1 ⎡1 ωi ⎢ 2 ⎣1 ω j ωi ⎤ ⎧a0 ⎫ ⎧ζ i ⎫ ⎬=⎨ ⎬ ω j ⎥ ⎨ a1 ⎭ ⎩ζ j ⎭ ⎦⎩ (4. iar modul 5 – una uşor mai mare decât ζ. Astfel.78).upt. fracţiunea din amortizarea critică ζ se poate atribui modurilor 1 şi 4. iar fracţiunea din amortizarea critică din orice alt mod.16b. este dată de (4.80) Dacă se consideră aceiaşi fracţiune din amortizarea critică ζ în cele două moduri proprii. modurile 2 şi 3 vor avea o fracţiune din amortizarea critică uşor mai mică decât ζ. Chopra. Figura 4.ro/astratan/didactic/seism/ Fracţiunea din amortizarea critică în modul n pentru un astfel de model este: ζn = a0 1 a1 + ωn 2 ωn 2 (4.

83) Înlocuind ecuaţia (4.83) în (4. Astfel. vectorul deplasărilor totale este dat de relaţia: 91 . Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.83). rezolvarea sistemului de N ecuaţii diferenţiale neomogene (4. amortizarea se specifică direct prin fracţiunea de amortizare critică ζn pentru fiecare mod propriu de vibraţie.2).3. 4. Kn şi Pn(t) depind doar de modul propriu n. Soluţia ecuaţiei de mişcare în modul n este coordonata modală qn(t).3.82) a fost redus la rezolvarea a N ecuaţii diferenţiale neomogene (4. În ecuaţiile (4. în cazul amortizării clasice (matricea de amortizare [c] simetrică).88) mărimile Mn. astfel încât pot fi folosite oricare dintre metodele de rezolvare amintite în acest capitol (rezolvarea directă a ecuaţiei diferenţiale. iar setul de N ecuaţii poate fi scrisă în formă matriceală: [ M ][ q ] + [C ][ q ] + [ K ][ q ] = {P ( t )} Împărţind ecuaţia (4. metode numerice).Sem.87) Pn ( t ) Mn (4.2.85) Folosind proprietatea de ortogonalitate a modurilor proprii de vibraţie (vezi capitolul 4. 2. obţinem: T ∑{φ}n [ m]{φ}r qr ( t ) + ∑{φ}n [c ]{φ}r qr ( t ) + ∑{φ}n [ k ]{φ}r qr ( t ) = {φ}n { p ( t )} T T T T r =1 r =1 r =1 N N N (4.upt.84) Înmulţind fiecare termen al ecuaţiei (4. N.86) şi (4.3).86) este valabilă pentru fiecare mod propriu n=1. Ecuaţia (4. I 2006.2.82) După cum s-a menţionat în capitolul 4. nu este necesară estimarea directă a matricei de amortizare [c] şi nici a elementelor matricei de amortizare modală [C]. integrala Duhamel. Cn. Astfel.ro/astratan/didactic/seism/ 4.1.88) are aceiaşi formă ca şi ecuaţia de mişcare a unui sistem SGLD (vezi capitolul 2. Răspunsul dinamic al sistemelor MGLD Analiza modală Ecuaţia de mişcare a unui sistem MGLD amortizat acţionat de forţe dinamice este: [ m]{u} + [c ]{u} + [ k ]{u} = { p ( t )} (4. ….84) la stânga cu {φ }n .86) la Mn obţinem: 2 qn + 2ζ nωn qn + ωn qn = (4. iar ωn este pulsaţia proprie de vibraţie în modul n. După cum se poate observa din ecuaţia (4. vectorul {u} al deplasărilor unui sistem MGLD poate fi dezvoltat prin contribuţiile modurilor proprii de vibraţie: {u} = ∑{φ}r qr = [Φ ]{q} r =1 N (4. În plus.89) După ce se cunosc coordonatele modale qn(t) pentru toate modurile proprii de vibraţie.88) unde ζn este fracţiunea din amortizarea critică în modul propriu n.66).ct.86) unde Mn. contribuţia modului propriu n la deplasările totale {u(t)} este: {u ( t )} = {φ} n n qn ( t ) (4. Cn şi Kn sunt date de relaţiile (4. În schimb. deplasările totale se pot determina însumând contribuţiile individuale. această ecuaţie se reduce la: M n qn ( t ) + Cn qn ( t ) + K n qn ( t ) = Pn ( t ) (4. folosind ecuaţia (4.88).38) şi (4. Ecuaţii de mişcare (4.82) obţinem: ∑ [ m]{φ}r qr ( t ) + ∑ [c]{φ}r qr ( t ) + ∑ [ k ]{φ}r qr ( t ) = { p ( t )} r =1 r =1 r =1 N N N (4.88).4.

se calculează deplasările {u(t)}n folosind ecuaţia (4.94). Înlocuind în această expresie ecuaţia (4.93) { p ( t )} = − [ m]{1} u ( t ) eff g (4. …. 4.88) . respectiv numărul gradelor de libertate. I 2006.92) Analiza statică a structurii sub efectul acestor forţe permite calculul contribuţiilor rn(t) din modul propriu de vibraţie n. De aceea.1 pentru forţe dinamice este aplicabilă şi în cazul acţiunii seismice.17. Analiza răspunsului seismic în timp folosind analiza modală Ecuaţia de mişcare a unui sistem MGLD amortizat acţionat de mişcarea seismică este dată de: [ m]{u} + [c]{u} + [ k ]{u} = { peff ( t )} unde (4. 92 .Sem. Se combină răspunsurile modale pentru a obţine răspunsul total. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. iar eforturile toatele din ecuaţia (4.94) Ţinând cont de faptul că răspunsul unui sistem MGLD supus mişcării seismice la baza structurii este identic cu răspunsul dinamic al aceluiaşi sistem MGLD acţionat de forţele efective date de ecuaţia (4. Un exemplu al unui sistem MGLD este prezentat în Figura 4. Matricea maselor [m] este o matrice diagonală cu elementele mjj=mj.89) şi folosind expresia (4. Eforturile totale r(t) se determină folosind ecuaţia (4.3. 2. Se calculează răspunsul în fiecare mod propriu urmărind secvenţa: . metoda de analiză modală descrisă în capitolul 4.ct.se calculează contribuţiile rn(t) din modul propriu de vibraţie n ale eforturilor.25) obţinem: { f ( t )} n 2 = ωn [ m]{φ }n qn ( t ) (4.2. Gradele de libertate dinamică sunt deplasările laterale relative uj. după care eforturile totale se obţin prin însumarea contribuţiilor din toate modurile proprii: r ( t ) = ∑ rn ( t ) n =1 N (4. folosind una dintre metodele descrise mai sus 4.90). În prim dintre acestea se determină contribuţiile rn(t) din modul propriu de vibraţie n ale efortului r(t). analiza modală a unui sistem MGLD acţionat de forţele dinamice {p(t)} poate fi efectuată în următoarea ordine: 1. În concluzie. paşii de la punctul (3) se efectuează în mod curent doar pentru primele câteva moduri proprii de vibraţie. N.se formulează ecuaţia de mişcare (4.89) .91) În cea de-a doua metodă se determină forţele statice echivalente din modul propriu de vibraţie n: { f ( t )}n = [ k ]{u ( t )}n .90) Această metodă de analiză este cunoscută sub denumirea de analiză modală şi este valabilă numai pentru sisteme liniar elastice şi amortizare clasică. Deplasările totale se obţin din ecuaţia (4.3. j=1.91). Se definesc proprietăţile structurale .ro/astratan/didactic/seism/ {u ( t )} = ∑{u ( t )} = ∑{φ} n =1 n n =1 N N n qn ( t ) (4.upt.matricele masei [m] şi ale rigidităţii [k] . Se determină pulsaţiile proprii de vibraţie ωn şi modurile proprii de vibraţie {φ}n 3.fracţiunea din amortizarea critică ζn 2. unde N reprezintă numărul de nivele. folosind deplasările impuse {u(t)}n.91) În general doar primele câteva moduri proprii de vibraţie contribuie semnificativ la răspunsul total al structurii. Eforturile interne în elementele structurii la momentul t pot fi determinate folosind deplasările {u(t)} prin două metode.

Înmulţind ambele părţi ecuaţiei (4. Soluţia qn(t) a ecuaţiei de mişcare a sistemului MGLD în modul propriu n poate fi obţinută observând asemănarea dintre ecuaţia (4. Vectorul {s} poate fi dezvoltat folosind următoarea expresie: {s} = [ m]{1} = ∑{s}r = ∑ Γ r [ m]{φ}r r =1 r =1 N N (4.17. I 2006.101) unde s-a înlocuit deplasarea u a sistemului SGLD cu notaţia Dn pentru a evidenţia relaţia acesteia cu modul propriu de vibraţie n. Gradele de libertate dinamice ale unui cadru multietajat: deplasările laterale (Chopra.101) a unui sistem SGLD.100) şi ecuaţia de mişcare (4.ct.97) Astfel. Pe baza relaţiei (4. ecuaţia (4. contribuţia modului propriu de vibraţie n la [m]{1} este dată de: {s}n = Γ n [ m]{φ}n s jn = Γ n m jφ jn (4.88) devine: 2 qn + 2ζ nωn qn + ωn qn = −Γ n u g ( t ) (4.95) cu {φ }n şi folosind proprietate de ortogonalitate a modurilor T proprii de vibraţie. În cazul unui sistem MGLD supus unei mişcări seismice. iar ω cu ωn. 2001). Comparând cele două ecuaţii: 93 . se pot scrie următoarele expresii: Γn = Ln Mn Ln = {φ }n [ m ]{1} = ∑ m jφ jn T j =1 N 2 M n = {φ }n [ m ]{φ }n = ∑ m jφ jn T j =1 N (4. care este independentă de timp.101) poate fi rezolvată folosind metodele numerice amintite în capitolul 3.Sem. În mod similar.95).upt.100) Ecuaţia de mişcare (3. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.2) pentru un sistem SGLD supus acţiunii seismice poate fi exprimată în următoarea formă: 2 Dn + 2ζ nωn Dn + ωn Dn = −u g ( t ) (4.96) de unde: {φ}n [ m]{1} {φ}n [ m]{1} Γn = = T Mn {φ}n [ m]{φ}n T T (4. obţinem: {φ}n [ m]{1} = Γ n {φ}n [ m]{φ}n T T (4.98) unde φjn reprezintă deplasarea modală pe direcţia gradului de libertate j (deplasarea laterală la nivelul j) în modul propriu de vibraţie n.99) distribuţie care este independentă de modul în care sunt normalizate modurile proprii de vibraţie. Ecuaţia de mişcare (4.95) Figura 4.ro/astratan/didactic/seism/ Distribuţia în spaţiu a forţelor efective {peff(t)} este dată de expresia {s}=[m]{1}. ζ a fost înlocuită cu ζn.

generat de "forţele" {s}n. Folosind ecuaţia (4. Folosind expresiile (4. analiza modală necesită efectuarea a N analize statice din forţele {s}n. Astfel. Odată acestea cunoscute. forţele statice echivalente pot fi exprimate prin: { f ( t )} = {s} n n An ( t ) sau f jn ( t ) = s jn An ( t ) (4.18. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. Forţele statice echivalente din modul propriu n sunt { f ( t )}n = [ k ]{u ( t )}n . Răspunsul total se obţine combinând răspunsul în fiecare mod propriu.25) şi (4. similar expresiei (3. 2 An ( t ) = ωn Dn ( t ) (4. I 2006.104) indică faptul că forţele statice echivalente sunt produsul a doi factori: (1) contribuţia {s}n a modului propriu n la distribuţia [m]{1} a forţelor efective {peff(t)} şi (2) răspunsul în pseudoacceleraţie al unui sistem SGLD corespunzător modului propriu n la mişcarea seismică u g ( t ) . Răspunsul total se obţine însumând contribuţiile răspunsului în toate modurile proprii. folosind relaţia (4. N şi analize dinamice a N sisteme SGLD.ct. Se poate observa că rnst poate lua atât valori pozitive.104).103).108) Interpretarea analizei modale Analiza răspunsului seismic în timp folosind analiza modală începe prin a determina pulsaţiile proprii şi modurile proprii de vibraţie.106) unde s-a notat prin rnst răspunsul static modal. răspunsul total al oricărei mărimi este dat de relaţia: r ( t ) = ∑ rn ( t ) = ∑ rnst An ( t ) n =1 n =1 (4.99). şi nu depinde de metoda de normalizare a modurilor proprii.103). folosind expresia (4. Restul procedurii unei analize modale este prezentată conceptual în Figura 4.1. unde {u(t)}n sunt determinate din relaţia (4. valoarea factorului de participare modală nu este independentă de metoda de normalizare a modurilor proprii de vibraţie.106). Analiza răspunsului seismic în timp folosind analiza modală a unui sistem MGLD poate fi efectuată în următoarea ordine: 1. Se defineşte numeric acceleraţia terenului u g ( t ) la intervalul de digitizare ∆t 94 .105) Relaţia (4. acesta nu reprezintă contribuţia modului n la răspunsul total al unei mărimi. 2.9). Totuşi. …. Contribuţia rn(t) din modul propriu n al oricărui răspuns r(t) se determină prin analiza statică a structurii din forţele fn(t). Astfel. În plus.104) unde.ro/astratan/didactic/seism/ qn ( t ) = Γ n Dn ( t ) (4. mărimea rn(t) se poate exprima prin relaţia: rn ( t ) = rnst An ( t ) (4. Contribuţia din modul propriu n a răspunsului dinamic se obţine înmulţind rezultatele a două analize: (1) o analiză statică a structurii din forţele {s}n şi (2) o analiză dinamică a unui sistem SGLD corespunzător modului propriu n acţionat de mişcarea seismică u g ( t ) .103) Dintre cele două metode de determinare a eforturilor în elementele structurale descrise în capitolul 4.Sem. fiind mai intuitivă.107) Folosind ecuaţia (4. de obicei se preferă metoda forţelor statice echivalente.99). deplasările nodale vor fi: {u ( t )} = ∑{u ( t )} = ∑ Γ {φ} n =1 n n =1 n N N N N n Dn ( t ) (4.102) Coeficientul Γn se numeşte coeficient de participare modală.3.upt. pentru fiecare mod propriu se determină componentele modale {s}n ale distribuţiei vectorului forţelor [m]{1}. Contribuţia modului propriu n la deplasarea totală {u(t)} este: {u ( t )} = {φ} n n qn ( t ) = Γ n {φ }n Dn ( t ) sau u jn ( t ) = Γ nφ jn Dn ( t ) (4. cât şi negative. n=1.

Se calculează răspunsul în fiecare mod propriu urmărind secvenţa: . 2001). I 2006. folosind relaţia (4.upt.Sem.108).se calculează pseudo-acceleraţia An(t) a sistemului SGLD corespunzător modului propriu n acţionat de mişcarea seismică u g ( t ) folosind metode numerice .se calculează contribuţiile rn(t) din modul propriu de vibraţie n ale eforturilor. pentru fiecare cantitate de răspuns dorită . 95 . Se determină pulsaţiile proprii de vibraţie ωn şi modurile proprii de vibraţie {φ}n 4.ct.matricele masei [m] şi ale rigidităţii [k] . Se definesc proprietăţile structurale .se calculează răspunsul static rnst al structurii din forţele {s}n. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.18.ro/astratan/didactic/seism/ 2. Figura 4. Se determină componentele modale {s}n ale distribuţiei forţelor seismice efective 5.106) 6. Explicarea conceptuală a analizei modale (Chopra.fracţiunea din amortizarea critică ζn 3. Se combină contribuţiile modale rn(t) pentru a obţine răspunsul total folosind relaţia (4.

după cum se poate vedea din relaţia (4. pulsaţia proprie de vibraţie ωn şi fracţiunea din amortizarea critică ζn. valoarea de vârf a forţei tăietoare la bază este Vb = kD = mA . forţa tăietoare la bază din modul propriu n poate fi exprimată prin: st Vbn ( t ) = Vbn An ( t ) (4. Răspunsul static modal pentru forţa tăietoare la bază şi momentul la bază (Chopra.113) Pentru un sistem SGLD cu masa m.109) (4.19.ro/astratan/didactic/seism/ Masa modală efectivă şi înălţimea modală În cazul unei structuri multietajate în cadre.upt.114). deoarece masa este distribuită la cele N nivele ale structurii. 2001). care are masa distribuită la cele N nivele.110) st * * M bn = ∑ h j s jn = ∑ h j m jφ jn ≡ hn M n j =1 j =1 N N unde s-au folosit notaţiile: M = Γ n Ln * n (L ) = n Mn 2 ⎛ n ⎞ ⎜ ∑ m jφ jn ⎟ j =1 ⎠ =⎝ 2 ∑m φ j =1 j n h = * n ∑ h j m jφ jn j =1 n 2 jn Ln = ∑h m φ j =1 n j j n jn ∑m φ j =1 j (4. Mn* se numeşte masa modală efectivă. Răspunsul static modal pentru aceste mărimi este dat de relaţiile (vezi Figura 4. doar fracţiunea Mn* a masei totale a structurii este efectivă în producerea forţei tăietoare de bază.114) indică faptul că dacă masa sistemului SGLD ar fi Mn*. Pe baza ecuaţiei (4.111) jn Figura 4.106). În cazul unui sistem SGLD întreaga sa masă m este efectivă în producerea forţei tăietoare de bază. Suma maselor modale efective din cele N moduri proprii este egală cu masa totală a structurii: 96 .ct.Sem. I 2006.114) Comparaţia ecuaţiilor (4. Din acest motiv. este utilă introducerea a două mărimi ale răspunsului: forţa tăietoare la bază Vb şi momentul la bază Mb. care pentru timpul t devine: Vb ( t ) = mAn ( t ) (4.109) * Vbn ( t ) = M n An ( t ) (4. În cazul unui sistem MGLD în schimb.112) Înlocuind în această expresie relaţia (4.19): * st Vbn = ∑ s jn = Γ n Ln ≡ M n j =1 N (4. forţa tăietoare la bază Vb a sistemului SGLD ar fi identică cu forţa tăietore la bază Vbn în modul propriu n a sistemului MGLD. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.113) şi (4.

valoarea de vârf a momentului la bază este M b = hVb .ct. dimensionarea structurilor se bazează însă pe valorile de vârf ale forţelor şi deplasărilor seismice.110) şi folosind expresia (4. 2001.118) Comparaţia ecuaţiilor (4. care pentru timpul t devine: M b ( t ) = hVb ( t ) (4.20.113): * M bn ( t ) = hnVbn ( t ) (4. momentul la bază Mb din sistemul SGLD ar fi identic cu momentul la bază Mbn în modul propriu n a sistemului MGLD. Analiza spectrală Răspunsul seismic în timp a unui sistem MGLD poate fi determin prin intermediul analizei modale descrise în capitolul 4. deoarece masa.117) şi (4.3.118). respectiv forţele statice echivalente sunt distribuite la cele N nivele ale structurii. Chopra.ro/astratan/didactic/seism/ ∑ M n* = ∑ m j n =1 j =1 N N (4. Suma momentelor statice ale maselor modale efective Mn* din cele N moduri proprii este egală cu masa totală a structurii amplasate la înălţimile hn* este egală cu suma momentelor statice ale maselor structurii amplasate la nivelul etajelor: ∑h M n =1 * n N * n = ∑ hj m j j =1 N (4.upt. care are masa distribuită la cele N nivele. doar înălţimea modală efectivă hn*.2. hn* se numeşte înălţimea modală efectivă. În cazul unui sistem MGLD în schimb.117) Pentru un sistem SGLD cu masa m.115) Figura 4. Forţele statice echivalente şi forţa tăietoare la bază în modul n (a).3. În cazul unui sistem SGLD înălţimea totală a acestuia h este efectivă în producerea momentului la bază.119) 4.Sem. mai mică decât înălţimea totală a structurii este efectivă în producerea momentului la bază. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. În mod similar. Din acest motiv. pulsaţia proprie de vibraţie ωn şi fracţiunea din amortizarea critică ζn.118) indică faptul că dacă masa sistemului SGLD ar fi Mn* şi aceasta ar fi amplasată la înălţimea hn*. I 2006.116) Înlocuind în această expresie relaţia (4. un sistem SGLD corespunzător cu masa modală efectivă şi înălţimea modală efectivă (b). În practica curentă de proiectare. momentul la bază din modul propriu n poate fi exprimat prin: st M bn ( t ) = M bn An ( t ) (4. În cele ce urmează se va prezenta o 97 .3. după cum se poate vedea din relaţia (4.

Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.21 sunt prezentate contribuţiile modale şi valorile totale ale forţei tăietoare la bază şi forţei tăietoare la nivelul 5 al unui cadru cu 5 nivele.106). Răspunsul de vârf rno al contribuţiei rn(t) din modul propriu de vibraţie n al răspunsului r(t) se poate obţine dintr-un spectru de răspuns. Una dintre posibilităţi este considerarea că toate răspunsurile modale au loc la acelaşi timp şi au acelaşi semn algebric. Această ipoteză conduce la expresia: r0 = ∑ rn 0 n =1 N (4.ct. N: rn 0 = max t rn ( t ) .121) Această metodă de combinare se numeşte suma valorilor absolute şi oferă o aproximare corespunzătoare a răspunsului total doar pentru structurile care au perioade proprii de vibraţie apropiate ca valoare. deoarece An este pozitivă prin definiţie. la fel şi valoarea de vârf a răspunsului total Vn(t).120) În Figura 4. I 2006. O altă metodă de combinare a răspunsurilor modale este radical din suma pătratelor (RSP): 98 . …. (Chopra. Contribuţiile modale şi valorile totale ale forţei tăietoare la bază şi forţei tăietoare la nivelul 5 al unui cadru cu 5 nivele.upt.ro/astratan/didactic/seism/ metodă de determinare directă a valorilor de vârf a răspunsului seismic al sistemelor MGLD. se folosesc diverse aproximări prin care se determină răspunsul de vârf total r0 pe baza răspunsurilor modale de vârf rn0. Astfel: rn 0 = rnst An Semnul algebric al rn0 este acelaşi cu semnul rnst. folosind analiza spectrală.21. Din această cauză. (4. Acest fapt este evident din ecuaţia (4. determinate printr-o analiză modală. 2001). valoarea de vârf An a pseudo-acceleraţiei An(t) reprezentând ordonata spectrală din spectrul de pseudo-acceleraţie corespunzătoare perioadei Tn şi fracţiunii din amortizarea critică ζn. Figura 4.Sem. Răspunsul de vârf al contribuţiilor modale Vbn(t) se înregistrează în general la momente diferite de timp. 2. Din această cauză este dificilă obţinerea răspunsului de vârf total r0 = max t r ( t ) pe baza răspunsului de vârf din modurile proprii n=1.

Sem. răspunsul total fiind mai mare decât cel determinat cu metoda RSP. factorul de corelare este apropiat de valoarea unitară. 99 .ct. Coeficientul de corelare variază între 0 şi 1. Variaţia factorului de corelare ρin funcţie de raportul pulsaţiilor modale β in = ωi ωn este prezentată în Figura 4.123) Fiecare termen de sub radicalul acestei relaţii reprezintă produsul dintre coeficientul de corelare ρin şi valorile de vârf ale răspunsurilor modale ri0 şi rn0. iar cea de-a doua sumă include toţi termenii (i≠n). O metodă mai flexibilă de combinare a răspunsurilor modale este metoda combinării pătratice complete (CPC). ecuaţia (4.123) devine: r0 = ∑r n =1 N 2 n0 +∑ i =1 N ∑ρ n =1 i≠n N in i 0 n 0 r r (4. Figura 4. 2001).22. Expresia răspunsului de vârf în această metodă este: r0 = ∑ ∑ρ i =1 n =1 N N in i 0 n 0 r r (4.122) Această metodă de combinare a răspunsurilor modale oferă o aproximare corespunzătoare a răspunsului total doar pentru structurile care au perioade proprii de vibraţie distincte şi suficient de diferite ca valoare.22. I 2006. Variaţia factorului de corelare ρin funcţie de raportul pulsaţiilor modale β in = ωi ωn (Chopra. astfel încât metoda CPC se reduce la metoda RSP. În cazul în care structura are moduri proprii apropiate (ωi≅ωn).124) Primul sumă e sub radical este identică cu metoda radical din suma pătratelor.upt. aceasta fiind aplicabilă atât structurilor cu moduri proprii apropiate cât şi cu moduri proprii distincte. Se poate observa că pentru moduri proprii distincte (cu valori ωi≠ωn) factorul de corelare scade rapid odată cu creşterea raportului dintre pulsaţii. având valoarea unitară pentru i=n: ρin=1. Astfel.ro/astratan/didactic/seism/ r0 = ∑r n =1 N 2 n0 (4. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.

analiza dinamică a sistemului SGLD nu mai este necesară.ct. Metoda spectrală de determinare a răspunsului seismic este deosebit de utilă în proiectare.125) .ro/astratan/didactic/seism/ Metoda RSP şi CPC au la bază teoria vibraţiilor aleatoare.125) unde {f}n este vectorul forţelor statice echivalente fjn pe direcţia gradelor de libertate j=1. pentru fiecare mod propriu n. deplasări. Se calculează răspunsul în fiecare mod propriu urmărind secvenţa: . pentru fiecare cantitate de răspuns dorită (eforturi.pentru perioada proprie Tn şi fracţiunea din amortizarea critică ζn se determină din spectrul de pseudo-acceleraţie ordonata spectrală An . Înmulţind această mărime cu ordonata spectrală An. De aceea. Se determină pulsaţiile proprii de vibraţie ωn (cu perioada proprie corespunzătoare Tn=2π/ωn) şi modurile proprii de vibraţie {φ}n 3. În general doar primele câteva moduri proprii de vibraţie contribuie semnificativ la răspunsul total al structurii. paşii de la punctul (3) se efectuează în mod curent doar pentru primele câteva moduri proprii de vibraţie. 2.upt.se calculează forţele statice echivalente {f}n folosind relaţia (4. cât şi metoda spectrală de determinare a răspunsului seismic a structurilor MGLD se potrivesc mişcărilor seismice cu o bandă largă de frecvenţe şi o durată lungă. se obţine răspunsul modal de vârf rn0.) 4. În analiza spectrală este utilă determinarea răspunsului modal de vârf rn0 direct din forţele statice echivalente: { f }n = {s}n An f jn = Γ n m jφ jn An (4.matricele masei [m] şi ale rigidităţii [k] . Astfel. N (deplasările orizontale la nivelele j). deoarece informaţia corespunzătoare este conţinută în spectrul de răspuns.se calculează răspunsul rn din forţele {f}n. ….fracţiunea din amortizarea critică ζn 2. De aceea. Metoda spectrală nu este potrivită cutremurelor de tip puls sau a celor care au o mişcare apropiată de cea armonică. prin efectuarea unei serii de analize statice. Se definesc proprietăţile structurale . etc. Analiza spectrală a unui sistem MGLD poate fi efectuată în următoarea ordine: 1. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. 100 . care oferă răspunsul modal static rnst. Avantajul metodei spectrale este acela că această metodă oferă răspunsul seismic de vârf al unui sistem MGLD. aceste metode de combinare a răspunsurilor modale. I 2006. Se combină contribuţiile modale rn pentru a obţine răspunsul total folosind metoda RSP sau CPC. se efectuează o analiză statică din forţele {s}n.Sem. Astfel. unde spectrul de pseudo-acceleraţie de calcul reprezintă o mediere şi o schematizare a mai multor mişcări seismice.

Este de remarcat că în prezent majoritatea normelor antiseismice folosesc un cutremur cu IMR=475 ani pentru nivelul de performanţă de siguranţă a vieţii. Stări limită de serviciu (SLS). De limitare a degradărilor.2. Este de aşteptat ca următoarea ediţie a normativului antiseismic românesc să adopte aceiaşi valoare a intervalului mediu de recurenţă. Poate fi necesar limitarea atât a degradărilor structurale.ct. pentru evenimente seismice având intervalul mediu de recurenţă IMR = 100 ani. dincolo de care nu mai sunt îndeplinite cerinţe specifice de exploatare.1. nu intră în domeniul de aplicare al normativului P100-1/2006. care este considerat în mod simplificat a fi constant în fiecare zonă seismică.1. Hazardul seismic pentru proiectare este descris de valoarea de vârf a acceleraţiei orizontale a terenului ag determinată pentru intervalul mediu de recurenţă de referinţă (IMR) corespunzător stării limită ultime.Prevederi de proiectare pentru clădiri". asociate colapsului structural şi a altor forme de degradare structurală care pot punea viaţa oamenilor în pericol. Îndeplinirea prin calcul a celor două cerinţe fundamentale (de siguranţă a vieţii şi de limitare a degradărilor) se realizează verificând structurile la două stări limită: Stări limită ultime (SLU). Zonarea acceleraţiei de vârf a terenului pentru proiectare ag în România. Calculul structurilor la acţiunea seismică Introducere Metodele specifice de analiză a răspunsului structurilor la acţiunea seismică şi comportarea structurilor în domeniul inelastic în timpul unor cutremure majore impun cerinţe de proiectare specifice în cazul acţiunii seismice.ro/astratan/didactic/seism/ 5. cât şi a celor nestructurale. Construcţiile cu risc înalt pentru populaţie. cum sunt centralele nucleare. Prevederile P100-1/2006 conţin declarativ două cerinţe fundamentale (sau nivele de performanţă): De siguranţă a vieţii. Nivelul acţiunii seismice asociat acestui nivel de performanţă corespunde unui cutremur cu IMR=30 ani. Se remarcă faptul că obiectivul principal al acestui normativ este normativ este protejarea vieţii. echipamentelor. Începând cu 1 ianuarie 2007. 5. 5. etc. pentru asigurarea protecţiei elementelor nestructurale. asociate cu apariţia unor degradări. Eurocode 8 (2003) prevede un cutremur cu IMR=95 ani pentru nivelul de performanţă de limitare a degradărilor. În România va intra în vigoare normativul P100-1/2006 "Cod de proiectare seismică P100 – Partea I . 101 . Aceste valori ale ag se folosesc pentru proiectarea construcţiilor la starea limită ultimă.Sem. Cu toate că printre obiectivele normei se numără şi limitarea pagubelor materiale. Pentru comparaţie. Acest capitol cuprinde aspecte privind calculul structurilor inginereşti la acţiunea seismică. 5. I 2006. În general verificarea la SLS implică limitarea deplasărilor relative de nivel. Verificarea la SLU implică asigurarea de către proiectant a unui echilibru între rezistenţa şi ductilitatea structurii. P100-1/2006 se bazează în mare parte pe norma europeană de proiectare antiseismică Eurocode 8. Nivelul acţiunii seismice asociat acestui nivel de performanţă corespunde unui cutremur cu intervalul mediu de recurenţă (IMR) de100 ani. Pentru centre urbane importante şi pentru construcţii de importanţa specială se recomandă evaluarea locală a hazardului seismic pe baza datelor seismice instrumentale şi a studiilor specifice pentru amplasamentul considerat. este de menţionat faptul că prevederile acesteia nu elimină complet degradarea structurilor în cazul unor evenimente seismice majore. Acţiunea seismică Spectrul elastic Teritoriul României este împărţit în zone seismice funcţie de hazardul seismic local.upt. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. este prezentată în Figura 5. bazate în mare măsură pe prevederile P100-1/2006.1.2.

Sem. Mişcarea seismică într-un punct pe suprafaţa terenului este descrisă prin spectre de răspuns elastic ale pseudo-acceleraţiei: două componente orizontale şi una verticală. 102 . I 2006.2.1. Figura 5.ct. Zonarea teritoriului României în termeni de perioadă de control TC a spectrului de răspuns (P100-1/2006). Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. Componentele orizontale ale mişcării seismice sunt considerate independente. fiind descrise de acelaşi spectru.upt. Zonarea teritoriului României în termeni de valori de vârf ale acceleraţiei terenului pentru proiectare ag pentru cutremure având IMR = 100 ani (P100-1/2006).ro/astratan/didactic/seism/ Figura 5.

Accelerogramele pot fi înregistrate în timpul unor evenimente seismice anterioare.ro/astratan/didactic/seism/ Condiţiile locale de teren afectează forma spectrelor elastice de răspuns (vezi capitolul 3.3): 0≤T≤ TB: β (T) = 1 + ( β 0 − 1) TB T (5. cât şi conţinutul de frecvenţe al mişcării seismice (prin perioadele de control TB. exprimat in m/s2. generate pe baza spectrului elastic de răspuns. pentru SLU Valori ale perioadelor de control TB.7. s 0.3) şi modifică atât amplificarea acceleraţiei de vârf a terenului. Accelerogramele trebuie să fie reprezentative pentru amplasamentul dat.upt. sunt necesare trei accelerograme: două pentru componentele orizontale ale mişcării seismice şi una pentru componenta verticală. iar perioadele de control TB şi TC pentru componenta verticală a mişcării seismice sunt mai mici decât cele ale componentei orizontale. I 2006. Unei valori ale perioadei de control TC îi corespund o pereche de valori TB şi TD conform cu Tabelul 5.Sem. TC şi TD ale spectrului de răspuns pentru componentele orizontale ale mişcării seismice (P100-1/2006). Perioadele de control TB.2). din punct de vedere al caracteristicilor surselor seismice. Forma normalizată a spectrelor de răspuns elastic pentru componentele orizontale ale acceleraţiei terenului.3) (5. Componenta verticală a mişcării seismice într-un amplasament este dată de relaţii similare (5.05 este dată de relaţiile (vezi Figura 5. Acceleraţia de vârf verticală a terenului se consideră în mod aproximativ egală cu 70% din valoarea acceleraţiei de vârf orizontale. În ambele cazuri sunt necesare minim trei seturi de accelerograme.perioada proprie de vibraţie a unui sistem SGLD cu răspuns elastic. specificând trei valori ale perioadei de control TC pe o hartă de zonare macroseismică (vezi Figura 5.0 2. Interval mediu de recurenţă a magnitudinii cutremurului IMR = 100ani.6 TD.4) (5. distanţei sursă-amplasament şi condiţiilor de teren din amplasament.1) (5. perioada de control TD reprezintă limita dintre zona de pseudo-viteză constantă şi zona de deplasare constantă. Conţinutul de frecvenţă al accelerogramelor trebuie să fie compatibil cu mişcarea seismică din amplasament.5) TB<T≤ TC: TC<T≤ TD: β (T) = β 0 β (T) = β 0 TC T T> TD: β (T) = β 0 TC TD T2 unde: β0 . exprimată în m/s2.1. T . este definit astfel: S e ( T ) = a g β (T ) (5. s 0. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. Alternativ spectrului de răspuns elastic al pseudo-acceleraţiei.1) unde valoarea ag este acceleraţia de vârf a terenului. iar accelerogramele trebuie scalate astfel încât media aritmetică a acceleraţiilor de vârf ale accelerogramelor să nu fie mai mică decât valoarea ag din amplasament. 103 .16 TC.0 3. β(T). s 3.07 0.0 Spectrul de răspuns elastic pentru componentele orizontale ale pseudo-acceleraţiei terenului în amplasament Se(T).factorul de amplificare dinamică maximă a acceleraţiei orizontale a terenului de către structură.2) (5. pentru fracţiunea din amortizarea critică ζ =0.0 1.7 1. Normativul P100-1/2006 reflectă doar cel de-al doilea aspect. TC şi TD).1. mişcarea seismică poate fi definită prin variaţia în timp a acceleraţiei terenului (accelerograme).ct. Pentru modele structurale spaţiale. Tabelul 5. sau pot fi accelerograme artificiale. În mod similar.5).10 0. Perioada de control TC a spectrului de răspuns reprezintă limita dintre zona de pseudo-acceleraţie constantă şi zona de pseudo-viteză constantă. iar β(T) este spectrul de răspuns elastic normalizat la valoarea de vârf a acceleraţiei terenului.

5 2 1.5 0 T B =0.5 0 0 T B =0.7s T B =0. s 3 3.25/T 2 0.5 1 0.8/T 2 1.5 3 2.5 0 3.5 0 0 T C =0.5 2 2.5 1 0. În plus. m/s >800 360-800 180-360 <180 <100 (indicativ) În Eurocode 8 (2003) spectrul de răspuns elastic normalizat este definit de relaţii similare cu (5. caracterizate de o creştere graduală a proprietăţilor fizice cu adâncimea Nisipuri sau pietrişuri cu densitatea normală şi medie. I 2006.3.5 1 0. 2003.30 de tipul C sau D cu grosimea între 5 şi 20 de m.5 4 (a) 3.5 1 4 (c) (d) Figura 5.upt.30.5 2 2.7s T D =3 3.75/T 1.6s T D =2 (b) 3.16 T C =1.5 2 2. urmat de teren mai rigid cu vs. sau argile rigide.1/T β 0 =2.5 2 2.5 2 1.5 1 1.07s 6.5 β 0 =2. în zonele caracterizate prin perioadele de control: TC = 0.5 2 1.07 T C =0. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. s 3 3.5 3 2.5 Perioada T . Spectre normalizate de răspuns elastic pentru componentele orizontale ale mişcării seismice.5 Perioada T .6s (c).5 β 0 =3 2.5 2 0 0. TC = 1.20g şi ag = 0.Sem.5 1 1.1) (5. sau argile foarte rigide. s 3 0 0. tip teren A B C D E S1 S2 descrierea profilului stratigrafic Rocă şi alte formaţiuni geologice similare. de argile susceptibile la lichefiere sau orice alt teren care nu este inclus în categoriile de mai sus vs.5 4 T B =0.5 Perioada T .775/T 2 β 0 =2. Tabelul 5.16g (P100-1/2006).1 T C =1.5 Perioada T . Tipuri de teren conform Eurocode 8. spre deosebire de P100-1/2006. însă.5).7 (a).5 1 0. norma europeană specifică două tipuri de spectre (tip 1 şi tip 2) funcţie de magnitudinea sursei seismice.30>800 m/s Depozite alcătuite din argile/aluviuni moi cu un indice plastic ridicat (PI>40) şi conţinut ridicat de apă Depuneri de terenuri lichefiabile.75 3 2.4/T 2.2. în Eurocode 8 (2003) perioadele de 104 .ct.ro/astratan/didactic/seism/ 3.5 4 0.75 3 4.0 (b) şi TC = 1.5 1 1. precum şi pentru surse crustale în Banat caracterizate de ag = 0.0s T D =3 8. cu un strat de material mai slab la suprafaţă de maxim 5 m grosime Nisipuri sau pietrişuri foarte dense. cu grosimea de cel puţin câteva zeci de metri.75 2. s 3 3.3/T T D =3 1.5 2 8. cu grosimea de la câteva zeci la sute de metri Depuneri de teren cu coeziune medie şi mică (cu sau fără câteva straturi de sol coeziv) sau de teren predominant coeziv moale către ferm Un profil format din depuneri aluvionare de suprafaţă cu valori vs.925/T 5.

Acceptarea unor distrugeri în structură în cazul unui cutremur major este o problemă de natură economică.2. aşa cum o fac majoritatea normelor este comodă pentru proiectare. Pentru simplificarea răspunsului neliniar al structurii se adoptă adeseori o idealizare biliniară. iar factorul de amplificare dinamică maximă β0 variază funcţie de tipul terenului. diferenţierea şi cuantificarea factorilor responsabili de reducerea forţelor seismice este utilă pentru înţelegerea mai bună a răspunsului seismic al structurii. 105 . Factorii de reducere din norme sunt în mare parte empirici. 1994) şi sunt folosiţi în cadrul metodei de analize elastice echivalente. D şi E. Se mai definesc următorii termeni folosiţi în continuare: Ve .forţa tăietoare la bază de calcul. 2003). Clasificarea Eurocode foloseşte cinci categorii de teren: A. bazându-se pe observaţii ale performanţei diverselor tipuri structurale la cutremurele trecute (Fischinger şi Fajfar.forţa de curgere a sistemului. precum şi două categorii speciale S1 şi S2. I 2006.Sem.ct.upt. B. Pe baza acesteia se poate defini ductilitatea globală a structurii: µ = δu δ y (5.2). pentru diferite tipuri de teren. datorită capacităţii de disipare a energiei prin deformaţii în domeniul plastic şi a suprarezistenţei.4 şi Tabelul 5. TC şi TD sunt specificate funcţie condiţiile locale de teren pentru amplasamentul structurii şi nu la nivel macroseismic. care necesită studii de la caz la caz (vezi Figura 5. C.4.5 este prezentată o relaţie tipică dintre forţa tăietoare de bază şi deplasarea la vârf a unei structuri.30. Vd .forţa corespunzătoare unui răspuns infinit elastic. 5. Vy . În Figura 5.ro/astratan/didactic/seism/ control TB. Utilizarea unui singur factor de reducere a forţelor seismice. Spectre normalizate de răspuns elastic pentru componentele orizontale ale mişcării seismice conform Eurocode 8 (2003). dar cu degradări structurale importante).6) unde δu este deplasarea ultimă a sistemului. V1 – forţa tăietoare la bază la formarea primei articulaţii plastice. încercând să aproximeze forţele minime care pot fi folosite la proiectare astfel ca să se asigure un răspuns satisfăcător al structurii în domeniul plastic (Eurocode 8. Însă. Figura 5. Raţiunea pentru proiectarea structurilor la o fracţiune din forţa necesară unui răspuns elastic al structurii decurge din observaţia că majoritatea structurilor sunt capabile să supraveţuiască un seism major (fără colapsul structurii.2. iar δy este deplasarea corespunzătoare curgerii globale. Spectrul de proiectare pentru analiza elastică Factorii de reducere a forţelor seismice (factorul q în P100-1/2006 şi Eurocode 8) sunt folosiţi pe larg în normele de proiectare antiseismică pentru reducerea forţelor seismice elastice la cele de calcul. caracterizate de profilul stratigrafic şi de viteza medie a undelor de forfecare în primii 30 de metri vs. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.

Alte cauze ale suprarezistenţei includ: dimensionarea structurii din alte condiţii decât rezistenţa la cutremur (rezistenţă în gruparea fundamentală de încărcări sau limitarea deplasărilor relative de nivel la starea limită de serviciu seismică) evitarea unei variaţii prea mari a numărului de secţiuni pentru a uniformiza şi simplifica procesele de proiectare şi execuţie o rezistenţă reală a materialelor mai mare decât cea nominală (caracteristică). aceasta din urmă poate fi exprimată ca şi produsul a doi factori: qS = qR ⋅ qSd unde qR este redundanţa. 1994): qµ = Ve Vy (5. Factorul de reducere datorat ductilităţii qµ variază în funcţie de perioadă şi tipul mişcării seismice. Suprarezistenţa structurii poate fi exprimată ca (Fischinger şi Fajfar. etc. sau capacitatea de redistribuţie plastică a eforturilor: (5. şi poate fi considerat aproximativ constant şi egal cu ductilitatea µ în domeniul de viteze şi 106 .5..upt. şi poate fi definit ca (Bruneau şi colab.ct. aceasta fiind definită ca şi suprarezistenţă.11) q = qµ ⋅ qS = qµ ⋅ qSd ⋅ qR V Ve raspunsul infinit elastic raspunsul real (5. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.10) qSd = V1 Vd Factorul total de reducere. folosit în proiectare. cât şi diferenţa fenomenologică dintre redundanţă şi ceilalţi factori care contribuie la suprarezistenţa qS. Fischinger şi Fajfar. Definiţia factorilor de reducere ai forţelor seismice.9) qR = Vy V1 şi qSd este suprarezistenţa de proiectare: (5. este astfel dat de: (5. datorită plastificării succesive a zonelor disipative.ro/astratan/didactic/seism/ Factorul de reducere al forţelor seismice datorat ductilităţii structurii a fost studiat pe larg pentru sisteme cu un singur grad de libertate dinamică. I 2006. 1998.Sem.12) qµ q qR qS Vy V1 Vd raspunsul idealizat q Sd δy δe δu δ Figura 5. Un factor important care contribuie la suprarezistenţa structurii este capacitatea de redistribuţie plastică a eforturilor în structuri ductile static nedeterminate.7) Majoritatea structurilor posedă o rezistenţă mai mare decât cea de calcul. 1994): qS = Vy Vd (5.8) Recunoscând importanţa capacităţii de redistribuţie plastică a eforturilor (sau redundanţei) asupra răspunsului seismic al structurii.

1994). Spectrul de proiectare al pseudo-acceleraţiei Sd(T). exprimat in m/s2. P100-1/2006. q qµ 1 qS 0 Τ Figura 5. P100-1/2006.4 0. de exemplu în cazul unor mişcări seismice cu perioada de control TC mare. s 3 4 Figura 5. În Figura 5. q=6 0. Cu toate acestea. Suprarezistenţa qS este mai mare la structurile cu perioada fundamentală de vibraţie mică. g 0.6. I 2006.7.13) T> TB: S d (T ) = ag β (T ) q (5.ro/astratan/didactic/seism/ deplasări spectrale constante (qµ=µ pentru T>TC). există situaţii. TC=0. independent de perioada structurii. 107 .Sem.8 pseudo-acceleratie. este un spectru de răspuns inelastic definit de următoarele relaţii: 0≤T≤ TB: ⎡ β0 ⎤ −1 ⎥ ⎢ q S d (T ) = ag ⎢1 + T⎥ TB ⎢ ⎥ ⎢ ⎥ ⎣ ⎦ (5.6 0. Aceste relaţii justifică de cele mai multe ori folosirea unui singur factor de reducere a forţelor seismice în proiectare.7. Relaţie calitativă tipică între factorii de reducere qµ şi qS şi perioada T.14) Conform prevederilor P100-1/2006. a g=0. (Fischinger şi Fajfar. valorile factorul de comportare q diferă funcţie de tipul materialului. mai mici decât cei folosiţi în mod curent pentru mişcări seismice cu perioada de control mică.2 0 0 1 2 T.6 sunt prezentate nişte relaţii calitative între factorilor qµ şi qS şi perioada T.upt. Comparaţie între un spectru elastic al pseudo-acceleraţiei şi un spectru de proiectare (q=6).24g Se Sd. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. pentru care trebuie folosiţi factori de reducere datorat ductilităţii.ct. sistemul structural şi regularitatea structurii.

si componenta formei fundamentale pe direcţia gradului de libertate dinamică de translaţie la nivelul i n numărul de niveluri al clădirii mi masa de nivel "Forma proprie fundamentală poate fi aproximată printr-o variaţie liniară crescătoare pe înălţime. pentru valori ale perioadei T>TB.6.17) i i 108 .upt.ct. Forţa seismică care acţionează la nivelul i se calculează cu relaţia": Fi = Fb mi si ∑m s i =1 n (5. fiind posibile două alternative: metoda de calcul cu forţe laterale (metoda forţelor statice echivalente) metoda de calcul modal cu spectre de răspuns (calcul spectral) 5.3. spectrul de calcul se obţine din spectrul elastic prin reducerea acestuia cu factorul de comportare q. Metoda de calcul cu forţe laterale "Această metodă se poate aplica la construcţiile care pot fi calculate prin considerarea a două modele plane pe direcţii ortogonale şi al căror răspuns seismic total nu este influenţat semnificativ de modurile proprii superioare de vibraţie.16) i i unde Fi forţa seismică orizontală static echivalentă de la nivelul i Fb forţa tăietoare de bază corespunzătoare modului fundamental.Sem.14). se determină după cum urmează": Fb = S d (T1 ) mλ unde: (5. pentru fiecare direcţie orizontală principală considerată în calculul clădirii. spectrul de proiectare este determinat pe baza unui factor de comportare redus faţă de valoarea de bază q. În general se foloseşte un calcul liniar elastic. "Forţa tăietoare de bază corespunzătoare modului propriu fundamental. În acest caz forţele orizontale de nivel sunt date de relaţia": Fi = Fb mi z i ∑m z i =1 n (5.0 în celelalte situaţii.13) şi (5.3. Pentru perioade T<TB. acesta atingând valoarea q=1 pentru T=0. modul propriu fundamental de translaţie are contribuţia predominantă în răspunsul seismic total.15) S d (T1 ) ordonata spectrului de răspuns de proiectare corespunzătoare perioadei fundamentale T1 T1 perioada proprie fundamentală de vibraţie a clădirii în planul ce conţine direcţia orizontală considerată m masa totală a clădirii λ factor de corecţie care ţine seama de contribuţia modului propriu fundamental prin masa modală efectivă asociată acestuia.7 şi relaţiile (5. 5.85 dacă T1 ≤ TC şi clădirea are mai mult de două niveluri şi λ = 1. I 2006. acestea necesitând o proiectare în domeniul elastic (vezi şi capitolul 3.1. Acest model recunoaşte faptul că structurile foarte rigide au cerinţe foarte ridicate de ductilitate. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.3). "Efectele acţiunii seismice se determină prin aplicarea forţelor seismice orizontale asociate nivelurilor cu masele mi pentru fiecare din cele două modele plane de calcul.5 sec şi sunt regulate pe verticală.ro/astratan/didactic/seism/ După cum se poate observa din Figura 5. ale cărui valori sunt: λ = 0." Aceste cerinţe pot fi considerate satisfăcute de structurile care au perioada proprie de vibraţie fundamentală T≤1. În acest caz. Metode de calcul elastic În proiectarea structurilor la acţiunea seismică se pot folosi mai multe metode de analiză structurală.

numărul minim r de moduri proprii ce trebuie incluse într-un calcul spaţial trebuie să satisfacă următoarele condiţii: r ≥3 n şi Tr ≤ 0.05Tc (5. Fi mi zi Fb Figura 5." În calcul se vor considera modurile proprii cu o contribuţie semnificativă la răspunsul seismic total. De menţionat că distribuţia "invers triunghiulară" a forţelor laterale (proporţionale cu înălţimea) se aplică modului propriu de vibraţie. Metoda de calcul modal cu spectre de răspuns Metoda de calcul modal cu spectre de răspuns definită în P100-1/2006 este aceiaşi cu analiza spectrală descrisă în capitolul 4. după cum urmează : Ct = 0.ro/astratan/didactic/seism/ unde zi reprezintă înălţimea nivelului i faţă de baza construcţiei considerată in model. Ct = 0.upt. Reprezentare schematică a forţelor orizontale de nivel folosite în metoda de calcul cu forţe laterale. măsurată de la nivelul fundaţiei sau de la extremitatea superioară a infrastructurii rigide.ct." "În cazul în care condiţiile anterioare nu pot fi satisfăcute (spre exemplu. se poate utiliza următoarea formulă simplificată pentru estimarea perioadei fundamentale de translaţie": T1 = Ct H 3 4 (5.18) unde : T1 este perioada fundamentală a clădirii. Această condiţie este îndeplinită dacă: suma maselor modale efective pentru modurile proprii considerate reprezintă cel puţin 90% din masa totală a structurii. la clădirile cu o contribuţie semnificativă a modurilor de torsiune). "Pentru proiectarea preliminară a clădirilor cu înălţimi până la 40 m. "Forţele seismice orizontale se aplică sistemelor structurale ca forţe laterale la nivelul fiecărui planşeu considerat indeformabil în planul său. au fost considerate în calcul toate modurile proprii cu masă modală efectivă mai mare de 5% din masa totală.8.05 pentru celelalte tipuri de structuri.3. H înălţimea clădirii.085 pentru cadre spaţiale din oţel. Ct este un coeficient ale cărui valori sunt funcţie de tipul structurii.Sem. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.3.2.075 pentru cadre spaţiale din beton armat sau din oţel cu contravântuiri excentrice.19) unde: r numărul minim de moduri proprii care trebuie considerate n numărul de niveluri deasupra terenului 109 . "Această metodă de calcul se aplică clădirilor care nu îndeplinesc condiţiile specificate pentru utilizarea metodei simplificate cu forţe laterale static echivalente. în secunde." În Figura 5. 5.8 sunt prezentate schematic forţele orizontale de nivel din metoda forţelor laterale.3. "În cazul modelelor spaţiale. în metri. forţele laterale vor avea această distribuţie doar în cazul în care masele de nivel sunt egale între ele. condiţia de mai sus se va verifica pentru fiecare direcţie de calcul. Forţele laterale fiind proporţionale cu masa de la nivelul i. Ct = 0. I 2006.

3). k si k + 1 sunt considerate independente dacă perioadele proprii de vibraţie Tk şi Tk+1 (în care Tk+1 ≤ Tk ) satisfac următoarea condiţie:" Tk +1 ≤ 0.ct. 110 .Sem. "Răspunsurile modale pentru două moduri proprii de vibraţie consecutive.upt.ro/astratan/didactic/seism/ Tr perioada proprie de vibraţie a ultimului mod de vibraţie considerat r Metodele de combinare a răspunsurilor modale sunt cele amintite în capitolul 4. În caz contrar se vor folosi metoda de combinare folosind suma valorilor absolute sau combinarea pătratică completă (vezi capitolul 4.3. I 2006.3.20) Pentru două moduri proprii de vibraţie independente se poate folosi metoda de combinare radical din suma pătratelor.3.9Tk (5. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.

10 pentru componentele N-S şi E-W ale înregistrării seismice de la staţia INCERC a cutremurului din 04.) se datorează ambelor componente ale acţiunii seismice. În Figura 5. Figura 5. Efortul axial total. iar componenta Fy a acţiunii seismice generează efortul axial N1y. I 2006.9.3. Combinarea efectelor componentelor acţiunii seismice Acţiunea seismică asupra unei construcţii este dată de componente de translaţie după trei axe ortogonale (două orizontale şi una verticală). De aceea. din cauza unor rigidităţi în general diferite pe cele două direcţii orizontale. eforturi şi tensiuni în elementele structurale. efectele acţiunii seismice din diferite componente ale acţiunii seismice vor avea loc la momente de timp diferite. se va folosi o metodă de combinare a efectelor acţiunii seismice care să reflecte faptul că acele valori nu sunt corelate statistic. ca şi efect al acţiunii seismice după ambele direcţii orizontale este N1. Normele de proiectare antiseismică (ex. E Edx perpendiculară pe axa x a structurii. valorile de vârf ale efectelor din diferite componente ale acţiunii seismice nu sunt corelate statistic (nu se înregistrează la acelaşi moment de timp). Forţele seismice Fx generează efortul axial N1x. Efectul total al ambelor componente orizontale ale acţiunii seismice (N1) nu este însă egal cu suma efectelor acţiunii seismice considerate separat după cele două direcţii (N1x şi N1y) în cazul unui calcul cu forţe laterale sau un calcul spectral. Exemplu de combinare a efectelor componentelor acţiunii seismice.3. care se consideră acţionată doar de componentele orizontale ale acţiunii seismice (Fx şi Fy). Aceasta se datorează faptului că aceste metode de calcul estimează direct valoarea de vârf a efectului.9 se demonstrează acest aspect pe baza forţei axiale dintr-un stâlp al structurii.3). P100-1/2006 şi Eurocode 8).upt. etc.ro/astratan/didactic/seism/ 5. În plus. efectele acţiunii seismice (deplasări laterale ale nodurilor structurii. structura va avea perioade proprii de vibraţie diferite pe cele două direcţii. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.Sem.ct. se obţine cu regula de combinare radical din suma pătratelor a fiecărei componente orizontale: 2 2 EEd = EEdx + EEdy (5. atunci când se folosesc metode de calcul care determină direct valorile de vârf ale efectelor acţiunii seismice. E Edy reprezintă efectele acţiunii datorate aplicării mişcării seismice pe direcţia axei orizontale y. Acest fenomen este exemplificat în Figura 5. Deoarece răspunsul seismic în timp al unei structuri este influenţat puternic de perioada proprie de vibraţie (vezi Figura 3.1997 din Vrancea. 111 . Valorile de vârf ale acceleraţiei terenului pentru componentele orizontale ale mişcării seismice nu au loc la acelaşi moment de timp. În concluzie.21) unde: reprezintă efectele acţiunii datorate aplicării mişcării seismice pe direcţia axei orizontale x alese pentru structură. În general. Efectele acţiunii seismice (valorile de vârf ale N1x şi N1y) din fiecare componentă orizontală pot fi determinate considerând structura acţionată separat de o componentă a acţiunii seismice.03. Combinaţia efectelor componentelor orizontale ale acţiunii seismice poate fi realizată astfel: Se evaluează separat răspunsul structural pentru fiecare direcţie de acţiune seismică Valoarea de vârf a efectului acţiunii seismice reprezentată prin acţiunea simultană a două componente orizontale ortogonale.

NS acceleratie. m/s2 1 0 −1 −2 −1.3EEdy "+ " EEdz EEdx "+ "0. (5.10. m/s2 1 0 −1 −2 0 5 10 15 20 timp.Sem.03.(5. Conform Eurocode 8." În cazul în care se ţine cont şi de componenta verticală a mişcării seismice. s 25 30 35 40 2 1.03.03. Ca o alternativă a metodei de mai sus. INCERC (B). Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.3EEdy 0. 2003. INCERC (B).3EEdx "+ " EEdy unde “+” înseamnă “a se combina cu”.upt.3EEdz unde E Edz reprezintă efectele acţiunii datorate aplicării componentei verticale a acţiunii seismice.3EEdz 0. relaţiile (5.23) devin: 2 2 2 EEd = EEdx + EEdy + EEdz (5.22) (5. 04.23).62 Vrancea.27) 0.22) şi (5.ro/astratan/didactic/seism/ 2 Vrancea.23) "Semnul fiecărei componente în combinaţiile de mai sus se va lua astfel încât efectul acţiunii considerate să fie defavorabil. 04.1977.25) (5.1977.24) (5. Componenta verticală a mişcării seismice poate fi neglijată pentru majoritatea structurilor curente.3EEdy "+ "0.26) (5. Pentru clădiri care satisfac criteriile de regularitate în plan şi la care pereţii sau sistemele independente de contravântuire verticală în plane asociate celor două direcţii orizontale principale sunt singurele elemente care preiau efectele mişcării seismice. componenta verticală a mişcării seismice trebuie considerată atunci 112 .21) .3EEdx "+ " EEdy "+ "0. efectele acţiunii datorate combinaţiei componentelor orizontale ale acţiunii seismice se pot calcula folosind următoarele combinaţii: EEdx "+ "0. s 25 30 35 40 Figura 5. I 2006.1997 din Vrancea. se poate considera acţiunea separată a cutremurului în cele două direcţii orizontale principale fără a se face combinaţiile (5.95 10 0 5 15 20 timp. EW acceleratie.3EEdx "+ "0. Componentele N-S şi E-W ale înregistrării seismice de la staţia INCERC a cutremurului din 04.ct.

ct.upt. Una dintre aceste diferenţe constă în faptul că proiectarea curentă foloseşte modele elastice a structurilor.11).4. aportul elementelor nestructurale la rigiditatea. în timp ce răspunsul structurilor sub acţiunea unui cutremur major este în domeniul inelastic. aceasta diminuând concentrarea eforturilor şi a cerinţelor de ductilitatea în zone izolate ale clădirii. cadru cu o conformare corespunzătoare (b). calculul. deoarece modelarea.12. pe cât posibil simetrice. Se va evita rezemarea stâlpilor pe grinzi (vezi Figura 5. "Proiectarea seismică va urmări realizarea unei structuri cât mai regulate. Evaluarea răspunsului seismic folosind metode de analiză statică în locul unei analize dinamice reprezintă o altă diferenţă majoră. care să asigure o comportare seismică corespunzătoare. permiţând o transmitere directă şi pe un drum scurt a forţelor de inerţie aferente maselor distribuite în clădire. Aceasta se datorează în primul rând imposibilităţii de a cunoaşte cu exactitate caracteristicile cutremurelor de pământ viitoare. detalierea şi execuţia structurilor simple este supusă la incertitudini mult mai mici şi. (a) (b) (a) Figura 5. simetrie şi redundanţă rezistenţă şi rigiditate laterală în orice direcţie rezistenţă şi rigiditate la torsiune realizarea ca diafragme a planşeelor fundaţii adecvate Realizarea unei structuri simple. De aceea este foarte importantă o proiectare conceptuală a structurilor situate în zone seismice. Forme ale structurilor neuniforme în plan (a) şi transformarea acestora în forme uniforme prin dispunerea unor rosturi antiseismice (b).12). printre care se numără imposibilitatea de a prezice cu exactitate valoarea şi mai ales distribuţia încărcărilor gravitaţionale. comportarea seismică dorită. I 2006. iar în cel de-al doilea rând diferenţelor dintre modele structurale folosite la proiectarea structurilor şi comportării reale ale acestora. Nu doar forma clădirii trebuie să fie uniformă. structura poate fi împărţită prin intermediul unor rosturi antiseismice în unităţi independente structural (vezi Figura 5.ro/astratan/didactic/seism/ când acceleraţia verticală de vârf a terenului depăşeşte 0. ci şi elementele structurale care asigură rigiditatea la forţe laterale 113 . Conformarea antiseismică a structurilor Prezicerea răspunsului seismic al structurilor la cutremure viitoare conţine o doză mare de incertitudine. iar structura are una din următoarele caracteristici: conţine elemente orizontale cu deschideri de peste 20 m conţine elemente în console cu lungimea de peste 5 m conţine elemente orizontale precomprimate conţine stâlpi rezemaţi pe rigle este izolată la bază 5. Aspectele conceptuale de bază se referă la: simplitatea structurii uniformitate. dimensionarea. compacte. se poate impune construcţiei. cu un grad înalt de încredere. (b) Figura 5. rezistenţa şi amortizarea structurii principale de rezistenţă.11. ca urmare. Rezemarea stâlpilor pe rigle – de evitat (a).25g. distribuite cât mai uniform în plan." Atunci când este necesară o formă în plan care nu este uniformă. Incertitudinea determinării răspunsul seismic al unei structuri este amplificată şi de alte aspecte. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. reprezintă obiectivul cel mai important al proiectării.Sem. Pe lângă uniformitatea în plan este necesară şi o uniformitatea pe verticală.

Sem. I 2006.15b). Sistemele de preluare a forţelor laterale trebuie dispuse pe cât posibil perimetral (vezi Figura 5. forţele seismice laterale care acţionează pe o direcţie oarecare induc o mişcare de translaţie uniformă a unui etaj al structurii. care conduce la o capacitate sporită de disipare a energiei seismice în întreaga structură. De aceea.13.13d). cât şi unul de preluare a forţelor laterale (vezi Figura 5. Deoarece mişcarea seismică are componente pe două direcţii orizontale. existând în consecinţă limitări în dispunerea acestora în structură. În plus. Forţele seismice sunt forţe de inerţie. pereţi structurali (c).upt. va exista şi o componentă de rotaţie a planşeului. pentru o comportare adecvată la acţiunea seismică. o structură trebuie să posede o rigiditatea suficientă la torsiune. vor apărea şi componente de 114 . celelalte sisteme de preluare a forţelor laterale impun restricţii de ordin arhitectural. Structuri cu acelaşi număr de elemente de rezistenţă laterale: susceptibile la efectele de torsiune (a) şi cu o rigiditatea şi rezistenţă sporite la efectele de torsiune (b). structura trebuie să posede rigidităţi şi rezistenţe laterale similare pe cele două direcţii principale ale structurii. Structurile flexibile la torsiune conduc la deformaţii şi eforturi mai mari în elementele perimetrale ale clădirii. Cu excepţia cadrelor necontravântuite cu noduri rigide.15b) faţă de cele de la marginea rigidă (∆1x în Figura 5. Sisteme de preluare a forţelor laterale: cadre necontravântuite cu noduri rigide (a). Dacă există o excentricitate între centrul de masă şi cel de rigiditate (vezi Figura 5. Atunci când centrul de rigiditate coincide cu centrul de masă (Figura 5. (a) (b) (c) (d) (e) Figura 5. Pe lângă rezistenţa şi rigiditatea la forţe laterale. rezultanta cărora acţionează în centrul de masă. sistemele de preluare a forţelor gravitaţionale sunt în general mai puţin economice decât cele de preluare doar a forţelor laterale (vezi Figura 5. pentru a realiza structuri cu rigiditate şi rezistenţă sporită la torsiune.ro/astratan/didactic/seism/ trebuie să fie dispuse cât mai uniform. cadre contravântuite (b).15a). Dispunerea sistemelor de preluare a forţelor laterale trebuie să fie cât mai simetrică (vezi Figura 5. o structură tipică va conţine atât un sistem de preluare a forţelor gravitaţionale. pentru a permite excentricităţi cât mai mici şi o redundanţă sporită a structurii. Sisteme tipice de preluare a forţelor laterale sunt structurile în cadre necontravântuite (cu noduri rigide).15b) pe direcţia de aplicare a forţei.13a-c). pentru a asigura o diferenţă cât mai mică între centrul de rigiditate (CR) şi centrul maselor (CM) al unei structuri. Acest efect conduce la creşteri ale deplasărilor la marginea flexibilă (∆2x în Figura 5. Reacţiunea structurii însă acţionează însă în centrul de rigiditate al structurii.ct.13e). cadrele contravântuite (de regulă cu noduri articulate) şi pereţii structurali (vezi Figura 5. precum şi la o distribuţie neuniformă a deformaţiilor şi eforturilor în elementele structurale. În plus. sistem de preluare a fortelor laterale sistem de preluare a fortelor gravitationale (a) (b) sistem de preluare a fortelor laterale sistem de preluare a fortelor gravitationale Figura 5. sistem de preluare a forţelor gravitaţionale (d) şi sistem combinat (e). Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. pe lângă componenta de translaţie.14).14.15a).

15. Aceste criterii se referă atât la regularitatea în plan.upt.3 este prezentată sintetic relaţia dintre regularitatea structurală (în plan şi pe verticală) şi simplificările admise în calculul structural.5. "Alcătuirea fundaţiilor construcţiei şi a legăturii acesteia cu suprastructura trebuie să asigure condiţia ca întreaga clădire să fie supusă unei excitaţii seismice cât mai uniforme. 5. Criterii de regularitate structurală Alegerea metodei de calcul structural Normele de proiectare antiseismică conţin criterii care clasifică structurile în regulate şi neregulate. planşeele (inclusiv acoperişul) structurilor trebuie să posede o rezistenţă şi o rigiditate adecvate. În cazul structurilor alcătuite dintr-un număr de pereţi structurali cu rigiditate şi capacităţi de rezistenţă diferite. prin piloţi). În cazul adoptării unor elemente de fundare individuale (directă sau la adâncime. 5. în ambele direcţii. este recomandabilă utilizarea unei plăci de fundaţie (radier) sau prevederea unor grinzi de legătură între aceste elemente.1. Planşeele structurilor multietajate joacă un rol foarte important în comportarea de ansamblu a structurii. efectul de diafragmă al planşeelor asigură transmiterea forţelor seismice către sistemele de preluare a forţelor laterale şi asigură conlucrarea spaţială a structurii. care poate fi metoda mai simplă a forţelor laterale sau metoda de calcul modal cu spectre de răspuns valoarea factorul de comportare q.14). I 2006. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. precum şi necesitatea reducerii factorului de comportare q. Este de notat că excentricitatea între centrul de rigiditate şi cel al maselor se poate datora atât unei distribuţii neuniforme ale rigidităţii.ro/astratan/didactic/seism/ translaţie pe direcţia perpendiculară aplicării încărcării seismice (∆1y şi ∆2y). La structurile compuse din sisteme de preluare a forţelor laterale combinate cu sisteme de preluare a forţelor gravitaţionale (vezi Figura 5. Efectul de diafragmă al planşeelor este deosebit de util în cazul structurilor cu o formă neregulată în plan şi atunci când sisteme de preluare a forţelor laterale dispuse pe o direcţie au rigidităţi diferite. cât şi a maselor structurii. infrastructurile de tip cutie rigidă şi rezistentă sau de tip radier casetat sunt în general recomandabile.Sem." (P100-1/2006). 2x 2x D2y Fx CR=CM Fx CM CR Y e0y D1y D1x D1x X Figura 5.5.ct. care poate fi plan sau spaţial metoda de calcul structural. Clasificarea funcţie de regularitatea structurilor are implicaţii asupra următoarelor aspecte: modelul structural. Pentru a asigura efectul de diafragmă. Planul unei structuri cu o dispunere simetrică a sistemelor de preluare a forţelor laterale (a) şi cu o dispunere nesimetrică a acestora (b). care trebuie redusă în cazul structurilor neregulate pe verticală În Tabelul 5. P100-1/2006 recomandă o reducere cu 20% a factorului de comportare de referinţă 115 . cât şi pe verticală.

Sem. I 2006. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.ct.upt.ro/astratan/didactic/seism/

în cazul structurilor neregulate pe verticală, şi o reducere cu 30% în cazul structurilor neregulate atât pe verticală, cât şi în plan. Tabelul 5.3. Consecinţa regularităţii structurale asupra proiectării structurii (P100-1/2006). Regularitate În plan Pe verticală Da Da Da Nu Nu Da Nu Nu Simplificare de calcul admisă Model Calcul elastic liniar Plan * Forţe laterale echivalente Plan Modal Spaţial Modal Spaţial Modal Factor de comportare pentru calcul elastic liniar (q) Valoarea de referinţă Valoare redusă Valoarea de referinţă Valoare redusă

Notă: *Numai dacă construcţia are o înălţime de până la 30 m şi o perioadă proprie T1 < 1.50 s. O regularitate în plan a structurii implică o excentricitate mică între centrul masă şi cel de rigiditate, adică efecte de torsiune reduse. În acest caz toate sistemele de preluare a forţelor laterale se încarcă în mod egal, ceea ce permite analiza fiecărui sistem de preluare a forţelor laterale în parte, adică folosirea unui model plan. La rândul său, o structură reprezentată de o schemă structurală plană, care este regulată pe verticală, are perioada proprie T1 < 1.50 s şi are sub 30 m înălţime răspunde preponderent în primul mod propriu de vibraţie, şi de aceea poate fi analizată folosind metoda forţelor laterale. Dacă o structură este regulată în plan, dar nu şi pe verticală, modelul plan mai este posibil, dar răspunsul total al acestuia are contribuţii semnificative din modurile superioare de vibraţie. De aceea, astfel de structuri pot fi analizate folosind modele plane, dar utilizând o analiză modală cu spectre de răspuns. Structurile care nu sunt regulate în plan implică efecte de torsiune importante, şi, în consecinţă, sistemele structurale de preluare a forţelor laterale se încarcă în mod neuniform. Determinarea aportului diverselor elemente structurale la preluare încărcării seismice totale se determină cel mai simplu folosind un model spaţial al structurii şi un calcul modal cu spectre de răspuns. Factorul de comportare q reflectă capacitatea structurii de disipare a energiei seismice. Valoarea de referinţă a acestui factor depinde de ductilitatea şi de suprarezistenţa structurii. Structurile care nu sunt regulate pe verticală sunt susceptibile la concentrări ale deformaţiilor plastice în anumite părţi ale structurii (o distribuţie neuniformă a cerinţei de ductilitate), ceea ce este echivalent cu o ductilitate redusă a structurii. Acest fapt implică necesitatea folosirii un factor de comportare q redus faţă de valoarea de referinţă. 5.5.2. Criterii de regularitate în plan

O structură regulată în plan trebuie să aibă o distribuţie simetrică în plan a rigidităţii şi maselor în raport cu două axe ortogonale. Configuraţia în plan trebuie să fie compactă, apropiată de o formă poligonală convexă. Atunci când există retrageri în plan, acestea nu trebuie să fie cât mai reduse (15% din aria totală conform P100-1/2006). Pentru a permite o distribuţie a forţelor seismice la sistemele de preluare a forţelor laterale, rigiditatea în plan a planşeelor trebuie să fie suficient de mare pentru a permite modelarea acestora ca şi diafragme rigide. P100-1/2006 mai conţine următoarea cerinţă pentru regularitatea în plan. La fiecare nivel, în fiecare din direcţiile principale ale clădirii, excentricitatea va satisface condiţiile: eox ≤ 0.30 rx (5.28) (5.29) eoy ≤ 0.30 ry unde: eox, eoy – distanţa între centrul de rigiditate şi centrul maselor, măsurată în direcţie normală pe direcţia de calcul (vezi Figura 5.15) rx, ry – rădăcina pătrată a raportului între rigiditatea structurii la torsiune şi rigiditatea laterală în direcţia de calcul "În cazul structurilor monotone pe verticală, rigiditatea laterală a componentelor structurale (cadre, pereţi) se poate considera proporţională cu un sistem de forţe laterale cu o distribuţie simplificată (vezi capitolul 5.3.1) care produce acestor componente o deplasare unitară la vârful construcţiei. Alternativ condiţiilor date de relaţiile (5.28) şi (5.29), structura este considerată regulată, cu
116

Sem. I 2006. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.ct.upt.ro/astratan/didactic/seism/

sensibilitate relativ mică la răsucirea de ansamblu, dacă deplasarea maximă, înregistrată la o extremitate a clădirii este de cel mult 1.35 ori mai mare decât media deplasărilor celor două extremităţi." (P100-1/2006) 5.5.3. Criterii de regularitate pe verticală

Pentru ca o structură să fie considerată regulată pe verticală, ea trebuie să respecte condiţiile următoare: Sistemele de preluare a forţelor laterale trebuie să se dezvolte fără întreruperi de la fundaţii până la ultimul nivel al structurii Masa şi rigiditatea laterală a structurii trebuie să fie constante sau să se reducă gradual cu înălţimea La structurile în cadre nu trebuie să existe variaţii bruşte ale raportului între rezistenţa necesară şi cea capabilă la etaje adiacente

L1 − L2 ≤ 0.2 L1

L3 + L1 ≤ 0.2 (retrageri la o înălţime peste 0.15H) L

L3 + L1 ≤ 0.5 (retrageri la o înălţime sub 0.15H) L

L − L2 ≤ 0.3 L L1 − L2 ≤ 0.1 L1

Figura 5.16. Criterii de regularitate pentru structuri cu retrageri pe înălţime (Eurocode 8, 2003). Atunci când există retrageri, acestea trebuie să se încadreze în limitele exemplificate în Figura 5.16 (Eurocode 8, 3003).

5.6.

Modelul structural

Pentru determinarea forţelor seismice se folosesc modele structurale care trebuie să reprezinte într-un mod adecvat distribuţia de rigiditate şi mase în structură. Atunci când se foloseşte o analiză inelastică, modelul structural trebuie să conţină şi modelarea rezistenţei elementelor structurale. În general, structura poate fi considerată ca fiind alcătuită din sisteme de preluare a forţelor gravitaţionale şi sisteme de preluare a forţelor laterale, conectate la nivelul planşeelor. Atunci când planşeele nu pot fi considerate infinit rigide în planul lor (de exemplu cazul planşeelor de lemn, sau a celor de beton armat cu goluri de dimensiuni mari), masele distribuite în structură pot fi considerate concentrate în nodurile structurii, conform suprafeţei aferente (vezi capitolul 4.1.3 şi Figura 5.17a). În astfel de cazuri se pot neglija componentele de rotire ale maselor, în calculul structural considerându-se doar componentele de translaţie. Astfel, pentru un model spaţial, în

117

Sem. I 2006. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.ct.upt.ro/astratan/didactic/seism/

fiecare nod al structurii se consideră concentrate componentele de translaţie după cele două direcţii orizontale. În cazul în care planşeele pot fi considerare infinit rigide în planul lor (de exemplu în cazul planşeelor de beton armat, cu o formă regulată şi goluri de dimensiuni mici), masele aferente unui nivel pot fi concentrate în centrul de masă al acelui nivel. Masele concentrate vor avea componente după direcţiile gradelor de libertate ale diafragmelor rigide (două translaţii în plan orizontal şi o rotire faţă de axa verticală, vezi capitolul 4.1.3 şi Figura 5.17b). Componentele de translaţie ale masei se determină însumând toate masele aferente nivelului respectiv:

M x = M y = ∑ mi

(5.30)

Componenta de rotire a masei de nivel Mzz poartă denumirea de moment de inerţie al masei şi se poate determina conform formulei:

M zz = ∑ mi di2

(5.31)

unde di este distanţa de la centrul de masă la masa concentrată discretă mi (vezi Figura 5.17c). În cazul unei mase distribuite uniform pe o suprafaţă, momentul de inerţie al masei se calculează ca şi produsul dintre momentul de inerţie polar şi valoarea masei uniform distribuită pe suprafaţă.
myi mi My Y Mx X Mzz CM
di

mxi

(a)

(b)

(c)

Figura 5.17. Concentrarea maselor în noduri la planşee flexibile (a); concentrarea masei în centrul de masă în cazul unor diafragme rigide (b); masa mi şi distanţa di pentru calcul momentului de inerţie al masei (c). Structurile din beton armat, mixte oţel-beton şi din zidărie care sunt proiectate să răspundă în domeniul inelastic în timpul unui cutremur de calcul, trebuie să reflecte rigiditatea redusă a elementelor structurale datorită fisurării betonului sau zidăriei. Deformabilitatea fundaţiei şi/sau deformabilitatea terenului trebuie considerate, dacă acestea au o influenţă semnificativă asupra răspunsului structural.

5.7.

Efectele de torsiune accidentală

"În cazul construcţiilor cu planşee indeformabile în planul lor, efectele generate de incertitudinile asociate distribuţiei maselor de nivel şi/sau a variaţiei spaţiale a mişcării seismice a terenului se consideră prin introducerea unei excentricităţi accidentale adiţionale. Aceasta se consideră pentru fiecare direcţie de calcul şi pentru fiecare nivel şi se raportează la centrul maselor. Excentricitatea accidentală se calculează cu expresia (vezi Figura 5.18): e1i = ±0.05 Li (5.32) unde: e1i excentricitatea accidentală a masei de la nivelul i faţă de poziţia calculată a centrului maselor, aplicată pe aceeaşi direcţie la toate nivelurile Li dimensiunea planşeului perpendiculară pe direcţia acţiunii seismice.
118

cu o capacitate de peste 200 de persoane în aria totală expusă auditorii. "În cazul în care pentru obţinerea răspunsului seismic se utilizează un model spaţial. diferite structuri necesită nivele diferite de siguranţă.upt.18. Tabelul 5. staţiile de producere şi distribuţie I a energiei şi/sau care asigură servicii esenţiale pentru celelalte categorii de clădiri menţionate aici. P100-1/2006 specifică nivelul necesar al siguranţei prin clasificarea structurilor în diferite clase de importanţă şi de expunere la cutremur. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. clădiri care conţin gaze toxice.4. Clase de importanţă şi de expunere la cutremur pentru clădiri (P100-1/2006). Definiţia excentricităţii accidentale. şi instituţii medicale cu o capacitate de peste 150 persoane în aria totală expusă II penitenciare aziluri de bătrâni. Fiecărei clase de importanţă i se atribuie un factor de importanţă γ I (vezi Tabelul 5. de importanţa lor pentru siguranţa publică şi protecţia civilă în perioada de imediat după cutremur şi de consecinţele sociale şi economice ale prăbuşirii sau avarierii grave.4). Clase de importanţă şi de expunere Funcţie de destinaţia construcţiilor. efectul de torsiune produs de o excentricitate accidentală se poate considera prin introducerea la fiecare nivel a unui moment de torsiune: M 1i = e1i Fi în care: M 1i moment de torsiune aplicat la nivelul i în jurul axei sale verticale (5.Sem.ro/astratan/didactic/seism/ ±e1x Y Fx X CM ±e1y Ly CM Fy Lx Figura 5. Clădiri a căror rezistenţă seismică este importantă sub aspectul consecinţelor asociate cu prăbuşirea sau avarierea gravă: clădiri de locuit şi publice având peste 400 persoane în aria totală expusă spitale." 5. altele decât cele din clasa I. a căror integritate pe durata cutremurelor este vitală pentru protecţia civilă: staţiile de pompieri şi sediile poliţiei. de spectacole cu capacităţi de peste 200 de 119 γI 1. săli de conferinţe. explozivi şi alte substanţe periculoase.ct. rezervoare de apă şi staţii de pompare esenţiale pentru situaţii de urgenţă.2 . creşe şcoli cu diferite grade. garajele de vehicule ale serviciilor de urgenţă de diferite categorii. clădirile instituţiilor cu responsabilitate în gestionarea situaţiilor de urgenţă. în apărarea şi securitatea naţională. Diferitele niveluri de siguranţă se obţin multiplicând parametrii acţiunii seismice de referinţă cu factorul de importanţă. Clasa de Tipuri de clădiri importanţă Clădiri cu funcţiuni esenţiale.8.4 1. I 2006.33) e1i Fi excentricitate accidentală a masei de la nivelul i conform relaţiei forţa seismică orizontală aplicată la nivelul i Momentul de torsiune se va calcula pentru toate direcţiile şi sensurile considerate în calcul. spitale şi alte construcţii aferente serviciilor sanitare care sunt dotate cu secţii de chirurgie şi de urgenţă. Importanţa construcţiilor depinde de consecinţele prăbuşirii asupra vieţii oamenilor.

1. Clădiri de tip curent. Relaţia de verificare generică are forma: Ed ≤ Rd 120 (5.i = 0 în acest caz).ro/astratan/didactic/seism/ III IV persoane clădirile din patrimoniul naţional. Încărcările variabile sunt considerate doar cu fracţiunea cvasipermanentă din încărcarea caracteristică.36) .i j =1 i =1 N N (5.ct.i Qk .coeficient pentru determinarea valorii cvasipermanente a acţiunii variabile Qi γI .i pentru determinarea valorii cvasipermanente a acţiunii variabile (CR0-2005) Tipul acţiunii Acţiuni din vânt şi acţiuni din variaţii de temperatură Acţiuni din zăpadă şi acţiuni datorate exploatării Încărcări în depozite ψ2.valoarea caracteristică a acţiunii permanente j Qk. muzee etc. I 2006. În cazul încărcării seismice. 5.34).4) Tabelul 5. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.8 În combinaţia de încărcări pentru verificarea la SLU. Această abordare reflectă probabilitatea foarte mică de producere a unui cutremur cu IMR corespunzător SLU concomitent cu atingerea valorii maxime a încărcării variabile.35) 5. care nu aparţin celorlalte categorii Clădiri de mică importanţă pentru siguranţa publică.10. Condiţia de rezistenţă Condiţia de rezistenţă implică verificarea elementelor structurale (şi în unele cazuri a celor nestructurale) la eforturile de calcul determinate din combinaţia de încărcări corespunzătoare acţiunii seismice.5.10.i 0 0. combinarea încărcărilor pentru verificarea la starea limită ultimă se face conform relaţiei: ∑ Gk . Pentru a determina valoarea caracteristică a acţiunii seismice Aek.Sem. Aceste mase sunt cele care corespund încărcărilor gravitaţionale (permanente şi variabile) care intră în combinaţia de încărcări (5. j + ∑ψ 2. ductilitate. Astfel. încărcările permanente sunt introduse cu valoarea lor caracteristică. j + γ I AEk + ∑ψ 2. Verificarea la SLU Conform Eurocode 8 (2003) verificarea unei structuri la SLU necesită îndeplinirea următoarelor cerinţe principale: rezistenţă. Acţiunile variabile care se consideră în combinaţia seismică sunt cele din zăpadă şi din exploatare. Combinarea acţiunii seismice cu alte tipuri de acţiuni Combinaţiile de încărcări pentru verificarea structurilor se întocmesc conform CR0-2005.coeficient de importanţă (vezi Tabelul 5. P100-1/2006 impune suplimentar limitarea deplasărilor laterale de nivel.i Qk .upt.0 0.4 0.i . rezistenţa fundaţiilor şi rosturi seismice.8 5.9.j . masele structurii pe baza cărora se determină Aek sunt cele corespunzătoare următoarelor încărcări: ∑G j =1 N k. este necesară cunoaşterea masei structurii.i i =1 N (5.valoarea caracteristică a acţiunii variabile i Aek este valoarea caracteristică a acţiunii seismice ce corespunde intervalului mediu de recurenţă corespunzător SLU (IMR=100 în P100-1/2006) ψ2.i . Încărcările variabile din vânt şi din variaţii de temperatură nu se combină cu acţiunea seismică (ψ2. construcţii agricole 1. Coeficientul ψ2. cu grad redus de ocupare şi/sau de mică importanţă economică.34) unde: Gk.

2.2. 5.a unde: (5.39) unde T este perioada proprie fundamentală de vibraţie a structurii.ct. în ipoteza de calcul seismic dr deplasarea relativă de nivel.38) Vtot forţa tăietoare totală de nivel h înălţimea nivel "Dacă 0. Verificarea la deplasare se face pe baza expresiei: d rULS = c q d re ≤ d rULS .2 < θ < 0. (P100-1/2006). Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. determinată pe baza deplasărilor corespunzătoare SLU . Nu se admit valori θ ≥ 0. în calculul structural trebuie considerate şi efectele de ordinul doi (calcul geometric neliniar). Totuşi.17) Valorile coeficientului c se determină conform relaţiei: 1 ≤ c = 3 − 2.6.40) deplasarea relativă de nivel sub acţiunea seismica asociata SLU dre deplasarea relativă de nivel. efectele de ordinul doi pot fi neglijate dacă pentru fiecare nivel este îndeplinită următoarea condiţie: θ= θ unde: Ptot d r ≤ 0.upt.ro/astratan/didactic/seism/ unde: Ed – este valoarea de proiectare a efectului acţiunii.Sem. determinată ca diferenţa deplasărilor laterale medii la partea superioară şi cea inferioară nivelului considerat.10.3 determinarea valorilor eforturilor secţionale se face pe baza unui calcul structural cu considerarea echilibrului pe poziţia deformată a structurii (printr-un calcul de ordinul doi consecvent). Într-un calcul geometric neliniar încărcările sunt aplicate pe forma deformată a structurii.10 Vtot h (5. determinată prin calcul static elastic sub încărcări seismice de proiectare c factor supraunitar care ţine seama de faptul că în răspunsul seismic inelastic cerinţele de deplasare sunt superioare celor din răspunsul elastic pentru structuri cu perioada de oscilaţie mai mică decât TC (vezi capitolul 3. Se urmăreşte deopotrivă realizarea unei marje de siguranţa suficiente faţa de stadiul cedării elementelor structurale. iar eforturile şi deplasările structurii sunt în general mai mari decât într-un calcul liniar elastic.1 < θ ≤ 0.calculate conform relaţiei (5. iar efectul acestora trebuie considerat în calcul.3".3 şi Figura 3. multiplicând valorile de calcul ale eforturilor cu factorul 1/1-θ. Conform P100-1/2006. I 2006. determinată prin calcul static elastic din încărcări seismice de proiectare 121 d rULS .37) coeficientul de sensibilitate al deplasării relative de nivel Ptot încărcarea verticală totală la nivelul considerat.38) unde: ds deplasarea unui punct din sistemul structural ca efect al acţiunii seismice q factorul de comportare specific tipului de structură de deplasarea aceluiaşi punct din sistemul structural. efectele de ordinul doi pot fi luate în considerare în mod aproximativ. Dacă 0. Limitarea deplasărilor laterale la SLU Calculul deplasărilor laterale pentru SLU se face cu relaţia: ds = c q de (5. verificarea deplasărilor relative de nivel la starea limită ultimă are drept scop evitarea pierderilor de vieţi omeneşti prin prevenirea prăbuşirii totale a elementelor nestructurale. în combinaţia care conţine acţiunea seismică Rd – valoarea corespunzătoare efortului capabil În general. Efectele de ordinul doi sunt deosebit de importante în cazul acţiunii seismice. deoarece deplasările laterale sunt considerabile în acest caz.5 T ≤2 TC (5.

Structura proiectată trebuie să posede ductilitatea locală şi globală pe care s-a bazat determinarea factorilor de comportare q. 5.025h (unde h este înălţimea de În Figura 5. secţiune şi element structural) sunt specificate de norme pentru fiecare tip de material şi structură în parte.upt. redus prin intermediul factorului q faţă de spectrul elastic.20b). deplasările inelastice sunt mai mari decât cele elastice (ds=cxqxde). coeficientul c având valoarea 1. tipul structurii (şi poate fi afectat de regularitatea pe verticală a structurii). O condiţie generală pentru toate tipurile de materiale şi structuri o constituie asigurarea unei ductilităţi globale adecvate. F qxFe raspunsul infinit elastic F qxFe raspunsul infinit elastic νxqxFe raspunsul real raspunsul real Fe raspunsul idealizat Fe raspunsul idealizat de qxde cxqxde d de νxqxde qxde d (a) (b) Figura 5. Verificarea ductilităţii locale şi globale Componenta principală a factorului e comportare q se datorează ductilităţii structurii. la aceiaşi deplasare globală a structurii δ.19a este prezentată relaţia dintre forţă laterală totală şi deplasarea unui nod al unei structuri multietajate. Dacă structura ar avea un comportament infinit elastic.10. Calculul deformaţiilor la SLU (a) şi la SLS (b). Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. coeficientul c având valori supraunitare. Dacă perioada proprie de vibraţie a structurii este mai mică decât perioada de control TC a spectrului de răspuns. corespunzătoare unui mecanism plastic global (vezi Figura 5.ct. Deplasarea corespunzătoare încărcării seismice de proiectare Fe este de.Sem. acţiunii seismice nereduse i-ar corespunde forţa elastică qxFe şi deplasarea qxde. egală cu 0. deplasările elastice sunt egale cu cele inelastice (ds=qxde).ro/astratan/didactic/seism/ d rULS . Cerinţele de ductilitate locală (la nivel de material. Aceste forţe şi deplasări sunt determinate pe baza spectrului de proiectare. I 2006. Atunci când perioada fundamentală a structurii este mai mare decât perioada de control TC a spectrului de răspuns. Factorii de comportare q pe care se bazează determinarea forţelor seismice de calcul sunt specificaţi în normele de proiectare antiseismică funcţie de material. 122 . elementele structurale care participă la formarea unui mecanism plastic de nivel suferă deformaţii plastice mai mari decât cele care participă la formarea unui mecanism plastic global.3. În plus.a nivel) valoare admisibila a deplasării relative de nivel. Acest mecanism asigură un număr maxim de zone plastice şi o disipare uniformă a energiei seismice în întreaga structură.20a). Trebuie evitate mecanismele plastice de nivel (vezi Figura 5. deoarece în acest caz energia seismică este disipată într-un număr redus de zone plastice.19.

Mecanism plastic global (a) şi mecanism plastic de nivel (b). la un nivel situat sub capacitatea de rezistenţă a acestor clădiri. În cazul clădirilor cu caracteristici dinamice diferite. d1. 5. Verificarea la SLS "Verificarea la starea limita de serviciu are drept scop menţinerea funcţiunii principale a clădirii in urma unor cutremure. d2 sunt deplasările maxime ale celor două clădiri sub acţiunea încărcărilor seismice orizontale la nivelul extremităţilor superioare a corpului de clădire cu înălţimea mai mică.4.21. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. deoarece acestea au fost determinate pe baza spectrului de proiectare. deplasări calculate conform relaţiei (5. 5. În consecinţă.10.20.10. 5. dimensionate în ipoteza unei comportări independente.upt.5.41) unde: ∆ este lăţimea necesară a rostului seismic.11.ct. ce pot apărea de mai multe ori in viata construcţiei.38). Eforturile de calcul trebuie să considere şi efectele suprarezistenţei elementelor structurale adiacente fundaţiilor. prin limitarea degradării 123 . Rostul seismic necesar între două clădiri.ro/astratan/didactic/seism/ (a) (b) Figura 5. dimensiune rostului dintre cele două clădiri se stabileşte pe baza relaţiei (vezi Figura 5.Sem. I 2006. dimensionarea fundaţiilor şi a prinderilor elementelor structurale în fundaţii trebuie dimensionate în ipoteza că elementele structurale adiacente acestora au intrat în domeniul plastic.21): ∆ = d1 + d 2 + 20 mm (5. Rosturi seismice "Rosturile seismice se prevăd cu scopul de a separa între ele corpuri de construcţie cu caracteristici dinamice diferite pentru a le permite să oscileze independent sub acţiunea mişcărilor seismice sau pentru a limita efectele eventualelor coliziuni." (P100-1/2006) 20mm d1 d2 Figura 5. Rezistenţa fundaţiilor Reacţiunile în fundaţii determinate pe baza forţelor seismice de proiectare sunt mai mici decât cele care vor apărea în cazul unui cutremur corespunzător SLU.

Sem. I 2006. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.ct.upt.ro/astratan/didactic/seism/

elementelor nestructurale si a componentelor instalaţiilor construcţiei. Prin satisfacerea acestei condiţii se limitează implicit si costurile reparaţiilor necesare pentru aducerea construcţiei in situaţia premergătoare seismului." (P100-1/2006). Calculul deplasărilor laterale pentru SLS se face cu relaţia:

ds = ν q de

(5.42)

unde: deplasarea unui punct din sistemul structural ca efect al acţiunii seismice la SLS ds q factorul de comportare specific tipului de structură de deplasarea aceluiaşi punct din sistemul structural, determinată prin calcul static elastic sub încărcări seismice de proiectare ν factor de reducere care ţine seama de intervalul de recurenţă al acţiunii seismice asociat verificărilor pentru SLS. Pentru structuri din clasa de importanţă III şi IV, P100-1/2006 prevede o valoare ν=0.5. Verificarea la SLS se realizează prin limitarea deplasărilor relative de nivel corespunzătoare unui cutremur cu intervalul mediu de recurenţă corespunzător SLS, conform următoarei relaţii:

d rSLS = ν q d re ≤ d rSLS ,a
unde:

(5.43)

deplasarea relativă de nivel sub acţiunea seismica asociata SLS dre deplasarea relativa a aceluiaşi nivel, determinată prin calcul static elastic sub încărcări seismice de proiectare d rSLS valoarea admisă a deplasării relative de nivel. ,a Pentru clădiri cu elemente nestructurale din materiale fragile ataşate structurii:

d rSLS

d rSLS = 0.005h ,a

(5.44)

Pentru clădiri având elemente nestructurale fixate astfel încât nu afectează deformaţiile structurale sau având elemente nestructurale cu deformabilitate înaltă:

d rSLS = 0.008h ,a
unde h este înălţimea de nivel.

(5.45)

În Figura 5.19b este prezentată relaţia dintre forţă laterală totală şi deplasarea unui nod al unei structuri multietajate. Deplasarea corespunzătoare încărcării seismice de proiectare Fe este de. Aceste forţe şi deplasări sunt determinate pe baza spectrului de proiectare, redus prin intermediul factorului q faţă de spectrul elastic. Dacă structura ar avea un comportament infinit elastic, acţiunii seismice nereduse i-ar corespunde forţa elastică qxFe şi deplasarea qxde. Deoarece intervalul mediu de recurenţă corespunzător SLS este mai mic decât cel corespunzător SLU, forţele seismice corespunzătoare SLS vor fi mai mici decât cele corespunzătoare SLU. Valoarea forţelor seismice corespunzătoare SLS va fi, astfel, νxqxFe, iar a deplasărilor corespunzătoare: ds=νxqxde. Acest raţionament, care explică relaţia (5.42) se bazează pe principiul deplasărilor egale şi este corectă în mod riguros numai pentru structuri cu perioada proprie fundamentală mai mare decât TC. Cu toate acestea, din motive de Este de menţionat faptul că verificarea la SLS cuprinde doar limitarea deplasărilor relative de nivel, care au o legătură directă cu limitarea degradărilor structurale. Aceste verificări nu limitează în mod direct degradările nestructurale ale construcţiilor.

124

Sem. I 2006. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.ct.upt.ro/astratan/didactic/seism/

6.
6.1.

Proiectarea antiseismică a structurilor metalice
Principii de proiectare

Structurile amplasate în zone seismice pot fi proiectate urmărind două abordări principial diferite: comportare slab-disipativă a structurii comportare disipativă a structurii Distincţia între o comportarea disipativă şi nedisipativă a structurilor constă în ductilitatea acestora. Ductilitatea reprezintă capacitatea structurii de a se deforma în domeniul plastic fără o reducere semnificativă a capacităţii portante şi joacă un rol primordial în evitarea colapsului structural în urma acţiunii seismice. În Figura 6.1a este prezentat comportamentul generic al unui element structural ductil. Astfel, după atingerea limitei de curgere, elementul continuă să se deformeze în domeniul post-elastic, până la atingerea forţei maxime (palier de consolidare). La atingerea deformaţiei ultime, elementul cedează, dar la elementele ductile cedarea are loc numai după deformaţii importante în domeniul post-elastic. Structurile ductile pot supraveţui unor forţe seismice ce depăşesc limita de curgere, deoarece după atingere limitei de curgere structura se poate deforma în domeniul post elastic fără o degradare a forţei. În cazul unui element cu o comportare fragilă (vezi Figura 6.1b), după atingerea limitei elastice (care coincide cu forţa maximă), elementul suferă o degradare bruscă a forţei. Structurile cu un comportament fragil nu pot disipa energia seismică prin incursiuni în domeniul post-elastic şi de aceea trebuie proiectate astfel ca să nu depăşească limita elastică.
FORTA FORTA

consolidare cedare

limita elastica cedare

DUCTIL

FRAGIL

limita de curgere

DEPLASARE

DEPLASARE

(a)

(b)

Figura 6.1. Reprezentarea principială a unui comportament ductil (a) şi fragil (b). Tabelul 6.1. Concepte de proiectare, valorile maxime ale factorilor de comportare şi clase de ductilitate ale structurii (P100-1/2006). Conceptul de proiectare Structuri cu disipare mare Structuri cu disipare medie Structuri slab disipative 6.1.1. Domeniul valorilor de referinţă a factorului de comportare q limitat de tipul structurii q < 4.0, limitat de tipul structurii q = 1.0 Clasa de ductilitate structurală H (mare) M (medie) L (redusă)

Comportare slab-disipativă a structurii

Prima abordare foloseşte conceptul de comportare slab disipativă a structurii. Construcţiile proiectate conform acestui principiu posedă o capacitate redusă de disipare a energiei seismice în domeniul post-elastic. cu alte cuvine, structurile slab-disipative au o ductilitate redusă. În consecinţă aceste structuri vor avea o comportare preponderent în domeniul elastic sub acţiunea încărcărilor seismice de calcul. Pentru asigurarea unui răspuns elastic al structurii, factorul de
125

Sem. I 2006. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.ct.upt.ro/astratan/didactic/seism/

comportare folosit la determinarea încărcărilor seismice va avea valoarea q=1 (vezi Tabelul 6.1). Structurilor proiectate ca şi slab disipative li se atribuie clasa de ductilitate L (redusă). Deoarece structurile proiectate conform principiului slab disipativ vor avea un răspuns preponderent elastic sub acţiunea încărcărilor seismice de calcul, proiectarea acestora se face conform procedurilor de calcul folosite la proiectarea structurilor amplasate în zone neseismice. Astfel, norme de calcul antiseismic (de ex. P100-1/2006) se folosesc doar pentru determinarea încărcărilor de calcul, iar verificările structurii la SLU se efectuează conform normelor de calcul a structurilor metalice (STAS 10108-0/78, EN1993, etc). După cum s-a menţionat în capitolul 5.2.2, factorii de comportare q folosiţi pentru reducere forţelor seismice de calcul se datorează atât ductilităţii, cât şi suprarezistenţei structurale. De aceea, structurile neductile, dar care au o suprarezistenţă de proiectare şi/sau sunt redundante, pot fi proiectate la forţe seismice reduse faţă de cele corespunzătoare unui răspuns elastic. În aceste cazuri factorul de comportare q se datorează suprarezistenţei şi redundanţei, şi nu ductilităţii structurii. Norme precum Eurocode 8 (EN1998, 2003) acceptă folosirea unui factor de comportare cuprins între 1.0 şi 2.0 pentru proiectarea structurilor slab-disipative. Norma românească este mai conservativă, impunând un factor de comportare q=1.0 pentru structurile slab-disipative (care din perspectiva acestor prescripţii de calcul ar fi trebuit denumite nedisipative). 6.1.2. Comportare disipativă a structurii

Cea de-a doua abordare în proiectarea structurilor amplasate în zone seismice foloseşte principiul unei comportări disipative a structurii. Structurile proiectate pe baza acestui principiu sunt proiectate pe baza unor încărcări seismice reduse substanţial faţă de cele corespunzătoare unui răspuns elastic al structurilor (prin intermediul factorului de comportare q). Reducerea forţelor seismice de calcul are la bază ductilitatea, suprarezistenţa şi redundanţa structurii (vezi capitolul 5.2.2). Dintre acestea, reducerea cea mai semnificativă a forţelor de calcul se bazează pe ductilitatea structurii. Disiparea energiei seismice prin incursiuni în domeniul plastic are loc în anumite zone prestabilite, numite zone disipative. Aceste zone ale structurii sunt astfel concepute şi proiectate, ca să posede o ductilitate adecvată. În general nu este economic şi nici posibil realizarea tuturor elementelor structurale ca şi zone disipative. Inevitabil o structură disipativă (ductilă) va conţine atât elemente disipative (ductile), cât şi elemente nedisipative (fragile). Pentru a asigura un comportament disipativ (ductil) global, la nivelul structurii, trebuie preîntâmpinată cedarea elementelor fragile. Acest comportament nu se poate însă realiza prin proiectarea elementelor fragile la eforturile de calcul din gruparea seismică, deoarece acestea sunt obţinute pe baza unor forţe seismice reduse cu factorul de comportare q. De aceea elementele nedisipative trebuie dimensionate astfel ca acestea să posede o suprarezistenţă faţă de elementele disipative (vezi Figura 6.2). Acest principiu poartă denumirea de proiectare bazată pe capacitate, deoarece elementele nedisipative sunt proiectate pe baza unor forţe derivate din capacitatea (rezistenţa) elementelor disipative.

Figura 6.2. Principiile proiectării bazate pe capacitate (Paulay şi Priestley, 1992). Valorile de referinţă ale factorilor de comportare q folosiţi la proiectarea structurilor disipative sunt specificate în normele de proiectare antiseismică funcţie de material şi tipul structural folosit. Valorile maxime (de referinţă) ale factorilor de comportare pot fi obţinuţi dacă materialul, elementele structurale, îmbinările acestora şi structura în ansamblu respectă criterii specifice de proiectare care asigură o ductilitate ridicată a structurii. Aceste structuri sunt încadrate în clasa de ductilitate H (mare), vezi Tabelul 6.1. Dacă unele dintre aceste cerinţe sunt mai relaxate, structura va avea o ductilitate globală mai redusă, acestea putând fi încadrate în clasa de ductilitate M (medie). La stabilirea încărcărilor seismice de calcul pentru structurile cu o disipare medie, factorul de comportare de referinţă nu poate fi mai mare decât valoarea q=4. După cum s-a specificat în capitolul 5.5.1, factorul de comportare de referinţă este specificat pentru structuri regulate pe
126

2. datorită masei şi a înălţimii mici ale structurii.2. În lipsa unor calcule specifice de determinare a raportului αu/α1. structurile metalice pot fi încadrate în unul din următoarele tipuri principale de structuri: (1) cadre necontravântuite. 2003 şi parţial P100-1/2006) Tipul structurii Cadre necontravântuite: αu/α1=1. valorile acestuia pot fi luate din Tabelul 6. În tabelul de mai jos parametrii α1 şi αu au următoarea semnificaţie: α1 – coeficient de multiplicare al forţei seismice orizontale care corespunde apariţiei primei articulaţii plastice αu – coeficient de multiplicare al forţei seismice orizontale care corespunde formării unui mecanism plastic Raportul αu/α1 corespunde redundanţei qR. acestea nu pot fi luate mai mari decât 1.2.3.1.2.6. Un alt exemplu în care proiectare pe baza principiului de structură slab-disipativă poate reprezenta o soluţie economică sunt construcţiile amplasate în zone cu o seismicitate redusă. Tipuri de structuri Din punct de vedere al comportării la acţiunea seismică.5.1 Clasa de ductilitate M H αu/α1=1. Astfel. deoarece acesta nu necesită cerinţe speciale impuse elementelor structurale.2. Atunci când acest raport este determinat prin calcul.2 αu/α1=1. I 2006. Toate criteriile de proiectare care sunt prezentate în cele ce urmează se referă la structurile proiectate conform principiului de comportare disipativă a structurii. Factori de comportare q de referinţă pentru structuri metalice (EN1998. (3) cadre contravântuite excentric. Alegerea principiului de proiectare este de natură economică şi depinde de tipul structurii şi de zona seismică. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. Alegerea principiului de proiectare Proiectarea unei structuri ca şi disipativă sau slab-disipativă este la latitudinea proiectantului. definită în capitolul 5.2. astfel încât structura poate fi proiectată să răspundă în domeniul elastic sub acţiunea încărcărilor seismice de calcul. 2003) atunci când structura proiectată nu îndeplineşte condiţiile de regularitate pe verticală.Sem. 6. astfel încât nu este necesară o conformare antiseismică a structurii. Structurile multietajate amplasate în zone cu o seismicitate ridicată atrag forţe seismice ridicate. 6.2 şi reprezentată grafic în Figura 5. şi trebuie redus cu 20% (conform P100-1/2006 şi EN1998. În aceste cazuri este adoptat principiul de proiectare disipativă a structurii. Şi în acest caz forţele seismice sunt mici. Tabelul 6. Valorile de referinţă ale factorilor de comportare pentru aceste tipuri de structuri sunt date în Tabelul 6. structurile uşoare (cum ar fi hale metalice fără pod rulant) atrag forţe seismice relativ reduse.ct. orice tip de structură poate fi proiectată conform uneia dintre cele două abordări. Principial. (2) cadre contravântuite centric. (4) structuri de tip pendul inversat. Proiectarea cea mai economică a unor astfel de structuri se bazează în cele mai multe cazuri pe principiul de structură slab-disipativă.3 4 5αu/α1 127 . pot rezulta valori mai mari decât cele din Tabelul 6. astfel încât proiectarea acestora în domeniul elastic (ca şi structuri slab-disipative) este în general neeconomică. (5) structuri duale (cadre necontravântuite asociate cu cadre contravântuite). totuşi.upt.ro/astratan/didactic/seism/ verticală.

Secţiunea transversală a unui element structural comprimat poate să voaleze dacă pereţii secţiunii sunt foarte zvelţi. Voalarea reduce nu doar efortul capabil al secţiunii. ci şi ductilitatea acesteia.5% 6.Sem. I 2006. această proprietate intrinsecă a oţelului nu asigură în mod implicit o ductilitate adecvată la nivel de structură. zidăria. 6. Ductilitatea de material Oţelurile uzuale de construcţii sunt materiale ductile.3. Există o serie de cerinţe care trebuie respectate pentru a obţine o ductilitate adecvată a întregii structuri.3. 128 . P100-1/2006 impune totuşi o serie de cerinţe minime oţelului folosit în zonele disipative. Aceste cerinţe se referă la material.20 o alungire la rupere de cel puţin 20% un palier de curgere distinct.1. Acestea sunt următoarele: un raport între rezistenţa la rupere fu şi rezistenţa minimă de curgere fy de cel puţin 1. de cel puţin 1. Fenomenul de voalare se poate produce atât la elementele structurale supuse la compresiune (întreaga secţiune transversală comprimată). Ductilitatea structurilor metalice Oţelul folosit în construcţiile moderne este un material cu o ductilitate excelentă. prin asigurarea unor zvelteţi cât mai mici ale pereţilor secţiunii.3. la secţiunile din care sunt alcătuite elementele structurale.2. aceasta trebuie împiedecată sa voaleze. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.ct. Pentru a asigura o ductilitate cât mai bună la nivel de secţiune. la elementele structurale în sine. la îmbinările acestora şi la cerinţe legate de alcătuirea de ansamblu a structurii. cât şi la cele încovoiate (când doar o parte a secţiunii transversale este comprimată).2 4 5αu/α1 Structuri duale (cadre necontravântuite asociate cu cadre contravântuite) 4αu/α1 4 6. Ductilitatea de secţiune Efortul capabil şi ductilitatea secţiunii transversale a element structural întins este controlată de rezistenţa şi ductilitatea oţelului din care este fabricat acesta. în comparaţie cu alte materiale de construcţii (betonul. etc).ro/astratan/didactic/seism/ Cadre contravântuite centric: contravântuiri diagonale 4 4 contravânturi în V 2 2. cu alungirea specifică la sfârşitul palierului de curgere. Totuşi.upt.5 Cadre contravântuite excentric: αu/α1=1.

Fenomenul de flambaj. Elementele structurale zvelte au o capacitate portantă la compresiune redusă faţă de solicitarea la întindere. În consecinţă. Relaţia moment-rotire pentru diferite clase de secţiuni.0 2. 2003) împarte secţiunile elementelor metalice în 4 clase de secţiune.0) trebuie să fie realizate din secţiuni de clasă 1. proiectate pe baza unui factor de comportare q=1. lucru care trebuie considerat la dimensionarea elementelor. I 2006.0.Sem. dar nu pot dezvolta momentul plastic. dar au o capacitate redusă de deformare în domeniul plastic.ro/astratan/didactic/seism/ Eurocode 3 (EN1993. pot fi alcătuite din secţiuni de orice clasă.3. funcţie de zvelteţea pereţilor. deoarece răspunsul structurii sub acţiunea încărcărilor seismice de calcul este în domeniul elastic. elementele structurale metalice dimensionate doar din criterii de rezistenţă sunt relativ zvelte.0 < q ≤ 4. În Tabelul 6.4).0 q = 1.0 şi 4. momentul capabil fiind inferior momentului elastic al secţiunii.3. ci şi ductilitatea şi capacitatea elementului de disipare a energiei în domeniul inelastic.4 este prezentată schematic comportarea ciclică (întindere-compresiune) a unor contravântuiri de diferite zvelteţi. Ductilitatea de element Factorul de comportare q q > 4.3. elementul structural dezvoltă aceiaşi capacitate portantă la întindere şi compresiune (Figura 6. 2 sau 1 Oţelul este un material cu o rezistenţă ridicată în comparaţie cu alte materiale de construcţie. Secţiunile de clasă 4 voalează în domeniul elastic.ct. având nişte cicluri histeretice pline şi 129 .upt. Elementele structurilor nedisipative.0 Clasa de secţiune clasa 1 clasa 2 sau 1 clasa 3. Astfel. Secţiunile de clasă 3 ating momentul elastic al secţiunii. acestea având o ductilitate redusă. zonele disipative ale structurilor cu o ductilitate ridicată (clasa de ductilitate H şi un factor de comportare q>4. În cazul unor zvelteţi mici. Ductilitatea secţiunilor de clasă 4 este cea mai redusă. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. cât şi cele de clasă 2. Aceste secţiuni pot dezvolta momentul plastic al secţiunii şi au deformaţie plastică înaltă fără o reducere a momentului plastic (vezi Figura 6. datorită voalării în domeniul plastic.3).4a). Energia disipată de elementele structurale în domeniul post-elastic este egală cu aria cuprinsă în interiorul ciclurilor forţă-deplasare (Figura 6. reduce nu doar capacitatea portantă. Cerinţe impuse clasei de secţiune funcţie de clasa de ductilitate şi factorul de comportare de referinţă (conform P100/1-2006) Clasa de ductilitate H M L 6.3. Secţiunile de clasă 2 pot dezvolta momentul plastic al secţiunii. Pentru structurile cu o ductilitate medie (clasa de ductilitate M şi factori de comportare cuprinşi între 2.0) în zonele disipative se pot utiliza atât secţiuni de clasă 1. Tabelul 6. Secţiunile cu pereţii cel mai puţin zvelţi sunt cele de clasă 1. În Figura 6. care afectează elementele comprimate. M Mpl Mel Clasa 2 Clasa 3 Clasa 4 Clasa 1 θ Figura 6. Se menţionează că P100-1/2006 omite (din motive necunoscute) secţiunile de clasă 4 din opţiunile posibile pentru realizarea elementelor structurale ale structurilor nedisipative.3 sunt prezentate cerinţele impuse de P100-1/2006 clasei de secţiune funcţie de clasa de ductilitate şi factorul de comportare de referinţă.

Prim este folosirea unor secţiuni cu raza de giraţie mare. I 2006. detaliile constructive şi modul de calcul al îmbinărilor folosite trebuie să fie validate de încercări experimentale. Îmbinările nedisipative aflate în vecinătatea zonelor disipative trebuie proiectate să rămână în domeniul elastic. deformaţiile de compresiune dezvoltându-se la forţe apropiate de zero. mare (b) şi medie (c).ro/astratan/didactic/seism/ stabile. îmbinările nedisipative trebuie proiectate la eforturi corespunzătoare unor zone disipative plasticizate şi consolidate. Îmbinările disipative. funcţie de tipul elementului şi modul de solicitare al acestuia. În general.ct. Cea de-a doua constă în reducerea lungimii de flambaj.4. În acest scop. impuse de normele antiseismice funcţie de tipul structurii şi clasa de ductilitate. Datorită complexităţii comportării îmbinărilor în condiţii seismice (solicitări ciclice în domeniul inelastic în îmbinări sau în elementele îmbinate). elementul structural are o capacitate portantă la compresiune neglijabilă (Figura 6. Zvelteţea λ=Lf/i (unde Lf este lungimea de flambaj. Capacitatea portantă la compresiune este mai mică decât la întindere. 6. derularea unor încercări experimentale pentru lucrări curente nu este economică.Sem. iar forţa scade rapid după flambajul elementului (punctul B). normele de proiectare antiseismică impun limitări ale zvelteţii. cât şi cele supuse la încovoiere (de exemplu grinzile – flambaj prin încovoiere-răsucire). Răspunsul elementelor cu o zvelteţe medie este prezentat în (Figura 6. iar i este raza de giraţie) unui element poate fi redusă prin două căi. pe lângă criteriile de rigiditate şi rezistenţă trebuie să îndeplinească şi cerinţe de ductilitate (validate experimental). Reprezentare schematică a răspunsului ciclic a unor contravântuiri cu zvelteţe mică (a). asigurând dezvoltarea deformaţiilor inelastice în zonele disipative ale elementelor îmbinate.4. Atunci când zvelteţea este foarte mică. O atenţie deosebită trebuie acordată îmbinărilor elementelor care cuprind zone disipative. (a) (b) (c) Figura 6.upt. Cea mai mare a parte a energiei seismice este disipată la deformaţii de întindere. în practică. Este de menţionat aici că fenomenul de flambaj afectează atât elementele comprimate (de exemplu contravântuiri – flambaj prin încovoiere). Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. Ţinând cont de efectele nefavorabile ale zvelteţii ridicate asupra comportamentului inelastic al elementelor structurale care includ zone disipative.. detalierea şi calculul îmbinărilor structurilor disipative se bazează pe informaţii disponibile în literatură sau prescripţii de specialitate (de exemplu GP 082/2003 sau ANSI/AISC 358-05). 2001. îmbinările pot fi proiectate ca şi îmbinări disipative (deformaţiile plastice au loc în îmbinarea propriu-zisă) sau ca îmbinări nedisipative (deformaţiile plastice au loc în elementele îmbinate). Se poate observa o capacitate redusă de disipare a energiei seismice în comparaţie cu elementele cu o zvelteţe mică. Modalitatea practică de realizare a acestui obiectiv este dispunerea unor legături suplimentare de-a lungul elementului structural. În general. De aceea.3. Uang et al. Îmbinările elementelor structurale Îmbinările reprezintă un punct sensibil pentru rezistenţa seismică de ansamblu a unei construcţii. elaborate pe baza unor programe ample de încercări experimentale. Calculul şi comportarea îmbinărilor este adesea mai complexă decât a elementelor îmbinate. Relaţia de verificare se poate exprima generic sub forma: 130 .4c).4b).

5. determinată pe baza limitei de curgere de calcul 1.ct. Principiul de dimensionarea a îmbinărilor nedisipative. vezi capitolul 6. În plus.1γ ov R fy (6. I 2006.20a).1. Acest mecanism asigură un număr maxim de zone plastice şi o disipare uniformă a energiei seismice în întreaga structură. dar sunt relativ flexibile în comparaţie cu cadrele contravântuite centric sau excentric.upt. AISC.1) unde: Rd – rezistenţa îmbinării Rfy – rezistenţa plastică a elementului îmbinat. elemente importante pentru asigurarea stabilităţii globale ale structurii. În plus. promovarea unui mecanism plastic de tip global limitează deformaţiile plastice în stâlpi.Sem.2. Cu toate că majoritatea normelor antiseismice moderne (Eurocode 8. Cadre metalice necontravântuite Cadrele metalice necontravântuite (vezi Tabelul 6.2).4. 6. la partea superioară a stâlpilor de la ultimul nivel al structurilor multietajate şi la structurile parter cu forţe axiale mici în stâlpi. deoarece în acest caz energia seismică este disipată într-un număr redus de zone plastice.2) preiau încărcările laterale prin încovoierea grinzilor şi a stâlpilor.5.ro/astratan/didactic/seism/ Rd ≥ 1. Aceste cerinţe reflectă practic condiţia de formare a 131 .1). în lipsa unor încercări experimentale este egală cu 1.20b). Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. normativul P100-1/2006 permite utilizarea doar a îmbinărilor nedisipative. Trebuie evitate mecanismele plastice de nivel (vezi Figura 5. elementele structurale care participă la formarea unui mecanism plastic de nivel suferă deformaţii plastice mai mari decât cele care participă la formarea unui mecanism plastic global.1γovR fy γovR fy R fy imbinare nedisipativa element disipativ comportare probabila element disipativ comportare de calcul Figura 6. Ductilitatea structurii Ductilitatea la nivel de structură este asigurată prin dimensionarea elementelor structurale astfel ca să fie asigurat un mecanism plastic global (vezi Figura 5. Se accentuează că îmbinările nedisipative se dimensionează pe baza efortului probabil din elementul disipativ adiacent. determinat conform relaţiei (6. şi nu pe baza eforturilor din îmbinare determinate din analiza structurală.1 – un factor care ţine cont de consolidarea (ecruisarea) zonei disipative γov – un factor de suprarezistenţă care ţine cont de o limită de curgere reală mai mare decât cea caracteristică a zonei disipative (valoarea normativă a suprarezistenţei. 2003. Acest principiu de calcul are la bază proiectarea bazată pe capacitate. Se permite formarea articulaţiilor plastice şi în stâlpi în următoarele situaţii: la baza structurii. FORTA Rd 1. Zonele disipative la cadrele necontravântuite sunt amplasate la capetele grinzilor. la aceiaşi deplasare globală a structurii δ.3. Elementele nedisipative sunt stâlpii. 2005) acceptă folosirea unor îmbinări disipative la structurile metalice. 6.25) Principiul de dimensionarea a îmbinărilor nedisipative care îmbină elemente structurale disipative este prezentată schematic în Figura 6. La astfel de structuri nodurile riglă-stâlp trebuie să fie de tip rigid. Cadrele necontravântuite au o ductilitatea excelentă (factorii de comportare ridicaţi din Tabelul 6.5.

7) .G VEd.ct. Vpl.15 N pl . Cu toate acestea.M Mpl. dimensionarea acestora având la bază cerinţa de evitare a formării articulaţiilor plastice. vezi Figura 6. E unde: NEd. De aceea.A/L). momentul încovoietor şi forţa tăietoare în stâlp din acţiunile neseismice conţinute în gruparea de încărcări care include acţiunea seismică 132 (6. ductilitatea şi momentul capabil al grinzilor pot fi reduse dacă pe lângă încovoiere. îmbinările riglă-stâlp constituie zone nedisipative.4) limitează efectele forţei axiale.5) (6.Rd. elementul structural este supus unor eforturi de compresiune şi/sau forfecare importante.ro/astratan/didactic/seism/ unui mecanism plastic de tip global.G + VEd . Forţa tăietoare de calcul Ved prezentă într-o grindă cu articulaţii plastice formate la capete poate fi substanţial mai mare decât cea estimată din calculul static al structurii în combinaţia seismică. Rd VEd ≤ 0. P100-1/2006 foloseşte următoarele relaţii pentru determinarea eforturilor de calcul în stâlpi: N Ed = N Ed .2) asigură capacitatea portantă a grinzii la moment încovoietor. Conform normei antiseismice româneşti P100-1/2006.6) (6. normele de proiectare antiseismică oferă metode aproximative de estimare a eforturilor din stâlpi care să le asigure o suprarezistenţă faţă de grinzi. valoarea forţei tăietoare de calcul se estimează prin însumarea contribuţiei încărcării gravitaţionale (Ved. Mpl.5 V pl . Eforturile folosite la dimensionarea stâlpilor trebuie să corespundă formării articulaţiilor plastice în grinzi. formate la capetele grinzilor.Rd. 2003.momentul încovoietor forţa tăietoare şi forţa axială capabile ale secţiunii Relaţia (6.momentul încovoietor şi forţa axială de proiectare din combinaţia seismică de încărcări Mpl.G. Rd N Ed ≤ 0.G L VEd. Stâlpii sunt elemente nedisipative. care însă nu se justifică în practic de proiectare curentă.6.A VEd. Pentru a limita aceste fenomene.Rd . P100-1/2006 foloseşte următoarele relaţii pentru verificarea grinzilor care conţin zone disipative (în care se pot forma articulaţii plastice): M Ed ≤ 1.0 M pl .G + 1. AISC. Totuşi. Evaluarea forţei tăietoare de calcul probabile într-o grindă cu articulaţii plastice. reprezintă un mod de cedare forte ductil.3) (6. E VEd = VEd .G.Rd. respectiv a forţei tăietoare asupra momentului capabil şi a ductilităţii zonei disipative. Eforturile de calcul din stâlpi obţinute din combinaţia seismică de încărcări vor fi depăşite în timpul unui cutremur. E M Ed = M Ed .M L Mpl. M (6.B VEd Figura 6. Rd VEd = VEd .A+ Mpl.1γ ov Ω M VEd .2) (6.Rd.Sem.G) şi a celei corespunzătoare formării articulaţiilor plastice la cele două capete ale grinzii (Ved.1γ ov Ω M N Ed .G + 1.G + 1.6. Pentru aceasta ar fi necesar un calcul plastic.1γ ov Ω M M Ed .4) unde: Med şi Ned . MEd. când structura formează un mecanism plastic. alte norme antiseismice moderne (Eurocode 8. în timp ce relaţiile (6. De aceea.A VEd L Mpl.G – efortul axial. VEd.upt.Rd.B VEd. 2005) acceptă folosirea îmbinărilor ca şi zone disipative.Rd. cu condiţia validării experimentale a capacităţii de deformare în domeniul inelastic al îmbinărilor. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.Rd. deoarece forţele seismice de calcul sunt reduse faţă de cele corespunzătoare unui răspuns elastic al structurii cu valoarea factorului de comportare q. Ductilitatea de ansamblu excelentă a cadrelor necontravântuite se datorează faptului că deformaţiile plastice de încovoiere.3) şi (6. I 2006.Rd şi Npl.G=Mpl.

în imediata vecinătate a îmbinărilor riglă-stâlp. Valoarea Vy poate fi estimată amplificând forţa tăietoare de bază de proiectare Vd cu suprarezistenţa totală qS (care este evaluată de normă prin factorul 1. MEd. Forţele seismice de calcul sunt reduse faţă de cele corespunzătoare unui răspuns elastic al structurii. VEd. Răspunsul ciclic moment-rotire pentru diferite tipuri de noduri (Ballio şi Mazzolani). eforturile din stâlpi la formarea mecanismului plastic pot fi estimate ca şi suma contribuţiei încărcărilor gravitaţionale (NEd.7. Îmbinările dintre elementele structurale sunt foarte importante pentru un răspuns seismic adecvat al întregii structuri. Figura 6.G. MEd. conform P100-1/2006 reprezintă valoarea maximă a raportului ΩiM = M pl . ΩM reprezintă rezerva de rezistenţă a grinzilor faţă de momentul încovoietor de calcul din gruparea seismică şi. MEd.1γ ov Ω M .ro/astratan/didactic/seism/ NEd. În cazul cadrelor metalice necontravântuite. După 133 . funcţie de tipul structural. Natura acestor relaţii poate fi explicată folosind Figura 5. mai mare decât cele de proiectare. VEd.i calculat pentru fiecare grindă.1γ ov Ω M ). momentul încovoietor şi forţa tăietoare în stâlp din acţiunile seismice de proiectare. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. în special în cazul cadrelor necontravântuite. Relaţiile (6.E – efortul axial.G. Noduri riglă stâlp întărite (a) şi slăbite (b).i M Ed . Încărcările gravitaţionale aferente combinaţiei seismice de încărcări sunt constante pe durata acţiunii seismice. FEMA350.ct. P100-1/2006 oferă valori prescrise ale factorului 1.5). Aceasta se datorează faptului că zonele disipative se află la capetele grinzilor.E. Datorită suprarezistenţei de proiectare (qSd) şi a redundanţei (qR) la formarea mecanismului plastic forţele seismice vor corespunde unei forţe tăietoare la bază egală cu Vy.E.(6.G) şi a încărcărilor seismice de calcul (NEd. atunci când în elementele disipative (grinzi) se formează articulaţii plastice. Nivelul eforturilor din stâlpi din forţele seismice de calcul corespund unei forţe tăietoare la bază egală cu Vd (vezi Figura 5.upt. I 2006.E.8. VEd.E. De aceea.1γ ov Ω M = 3 .Sem.1γ ov Ω M .5) . valoarea acestui factor este 1.5.7) încearcă să estimeze eforturile din stâlpi corespunzătoare formării unui mecanism plastic în structură. 2000. Rd .E) amplificate cu factorul 1. (a) (b) Figura 6. Pentru un calcul simplificat.

care pot duce la cedarea prematură a acestora şi. ceea ce a condus frecvent la un comportament seismic nesatisfăcător al acestor îmbinări. contravântuiri în V (b) şi contravântuiri în K (c .7 sunt prezentate câte tipuri de îmbinări tipice riglă-stâlp şi relaţia moment-rotire determinată experimental pentru o încărcare ciclică.9a). În consecinţă.8).10a). Aceste contravântuiri se intersectează pe un element structural orizontal (grindă).7) deformaţiile plastice sunt în imediata apropiere a îmbinării sudate (la faţa stâlpului). Din cauza flambajului. al întregii structuri.1).nepermise). Cea de-a doua foloseşte o strategie opusă – slăbirea secţiunii grinzii (vezi Figura 6.ct.ro/astratan/didactic/seism/ cum s-a menţionat în capitolul 6. Aceste contravântuiri conduc la eforturi concentrate pe stâlpi. determinarea capacităţii de rotire (ductilităţii) necesită încercări experimentale.Sem. Tipuri de cadre contravântuite centric: contravântuiri diagonale (a).9c).9. Pentru limitarea asimetriei dintre comportarea unei contravânturi la întindere şi la compresiune. rezistenţa la compresiune este şi mai mică. Pe lângă o rigiditate şi rezistenţă adecvate.1)).035 rad pentru clasa de ductilitate H şi θp=0. la care contravântuirile se intersectează pe un stâlp nu sunt permise a fi utilizate ca şi sisteme disipative în zone seismice. Prima constă în întărirea îmbinării folosind rigidizări (vezi Figura 6. Dar reducerea zvelteţii nu elimină complet asimetria răspunsului inelastic al 134 . Eforturile de calcul în îmbinări se determină conform principiului proiectării bazate pe capacitate (vezi capitolul 6.025 rad pentru clasa de ductilitate M. norma seismică românească nu acceptă utilizarea îmbinărilor disipative. În acest scop se pot adopta două abordări. Există câteva sisteme tipice de contravântuire: Contravântuiri diagonale (vezi Figura 6. În acest sens. Contravânturi în V (vezi Figura 6. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. cât şi de cele comprimate. În timp ce capacitatea portantă şi rigiditatea îmbinărilor riglă-stâlp pot fi determinate prin calcul (de ex.7 conform relaţiei (6.3. O îmbunătăţire a răspunsului ciclic al îmbinărilor riglă-stâlp poate fi obţinută prin îndepărtarea articulaţiei plastice de la faţa stâlpului. astfel încât articulaţia plastică se formează în secţiunea slăbită şi nu la faţa stâlpului. În ambele cazuri se obţine însă o suprarezistenţă a îmbinării faţă de grindă. P100-1/2006 impune asigurarea unei capacităţi de rotire plastică θp=0. la care forţele laterale se consideră preluate doar de contravântuirile întinse.3. astfel ca acestea să demonstreze o suprarezistenţă faţă de grindă este dificilă. la care forţele laterale se consideră preluate atât de contravântuirile întinse. îmbinările riglă-stâlp trebuie să posede o suprarezistenţă faţă de grinzi. (a) (b) (c) Figura 6. În cazul îmbinărilor riglă stâlp sudate direct (tipul D1 din Figura 6. răspunsul inelastic al contravântuirilor are un aspect nesimetric important (vezi Figura 6. Celelalte elemente (grinzile şi stâlpii) sunt elemente nedisipative.8b). Dimensionarea îmbinărilor din Figura 6. Elementele disipative ale cadrelor contravântuite centric sunt contravântuirile întinse. îmbinările riglăstâlp (care includ şi zona de riglă în care se formează articulaţiile plastice) trebuie să posede o ductilitate adecvată.8a). SR-EN1993-1. Rezistenţa la compresiune este mult mai mică decât cea la întindere.4. Cadre metalice contravântuite centric Elementele cadrelor contravântuite centric sunt solicitate preponderent la forţe axiale. ulterior.5. După prima incursiune în domeniul inelastic. I 2006. Din cauza flambajului. 6.9b).upt.4 şi relaţia (6. În Figura 6. contravântuirile comprimate sunt neglijate la stabilirea rigidităţii şi rezistenţei la forţe laterale. Contravântuiri în K (vezi Figura 6. normele de proiectare antiseismică impun limitări ale zvelteţii maxime. datorită deformaţiilor de încovoiere remanente. Aceste sisteme de preluare a forţelor laterale reprezintă în esenţă grinzi cu zăbrele verticale.

una dintre contravânturi va fi întinsă.10. Totuşi.i calculat pentru fiecare contravântuire. trebuie dimensionate pentru a avea o suprarezistenţă faţă de elementele disipative. structurile cu contravântuiri diagonale trebuie să aibă un număr apropiat de contravânturi ascendente şi descendente. La cadrele contravântuiri elementele disipative sunt contravântuirile. conform P100-1/2006 reprezintă valoarea maximă a raportului ΩiN = N pl . eforturile de calcul din grinzi şi stâlpi se evaluează conform unor relaţii similare cu (6. Ductilitatea redusă a acestui tip structural se datorează solicitărilor puternice impuse grinzilor după flambajul contravântuiri comprimate. rezistenţa şi ductilitatea necesară pentru ansamblu. considerând contravântuirile lipsă. Tremblay. care pot duce la cedarea grinzilor şi la pierderea rezistenţei şi rigidităţii globale a structurii. 2003. I 2006. Structurile din Figura 6.ct. Structura pe ansamblu trebuie însă să posede o rezistenţă şi rigiditate similare pentru ambele sensuri ale acţiunii seismice. cele predestinate disipării energiei seismice prin incursiuni în domeniul post-elastic.Rd Figura 6. structura trebuie verificată să poată prelua forţele gravitaţionale prezente în gruparea seismică. grinzile pe care se intersectează contravântuirile trebuie dimensionate astfel 135 .upt. Elementele structurale care vor avea de suferit sunt în primul rând cele disipative.6). deoarece pentru orice sens al acţiunii.5)-(6. deoarece aceste structuri se proiectează pe baza unor factori de comportare mici. (a) (b) Figura 6.11. O structură disipativă proiectată pe baza unui factor de comportare supraunitar va suferi inevitabil deformaţii în domeniul inelastic din acţiunea seismică de calcul. care vor avea o rezistenţă a compresiune neglijabilă în urma unor incursiuni în domeniul inelastic.i N Ed . Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.ro/astratan/didactic/seism/ contravântuirilor. Răspunsul ciclic al unei contravântuiri izolate (a) şi a unui ansamblu format din două contravântuiri dispuse (b). La calculul cadrelor cu contravânturi diagonale. De aceea. un ansamblu format din două contravânturi dispuse alternativ (una ascendentă şi alta descendentă) va avea un răspuns total simetric (vezi Figura 6. pentru a asigura un răspuns cât mai simetric al structurii per ansamblu. contravântuirile pot fi scoase complet din uz în urma acţiunii seismice. De aceea. Principiul de evaluare al eforturilor de calcul din elementele nedisipative este acelaşi celui descris pentru cadrele necontravântuite. La cadrele contravântuite în V se consideră în calcul atât contravântuirile întinse. Modelarea efectului flambajului contravântuirii comprimate asupra grinzilor la cadrele contravântuite în V. ceea ce implică deformaţii inelastice reduse. Rd . Astfel. Npl. Grinzile şi stâlpii fiind elemente nedisipative. cât şi cele comprimate.9a reprezintă un exemplu de dispunere corectă a contravântuirilor. asigurând rigiditatea.Sem.Rd 0.3Npl. Pentru a limita acest fenomen. Astfel. aportul contravântuirilor comprimate este neglijat.10b). doar că ΩM este înlocuit cu ΩN şi reprezintă rezerva de rezistenţă a contravântuirilor faţă de forţa axială de calcul din gruparea seismică şi.

Sem. Cadre contravântuite excentric. Răspunsul ciclic al unui link nerigidizat (a) şi a unui link rigidizat (b). Pentru a limita apariţia unor deformaţii inelastice în elementele nedisipative (grinzi. 6. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. stâlpii şi contravântuirile.Rd) şi a flambajului celei comprimate (estimată conform PO100-1/2006 la 0. forţa axială trebuie în general limitată la 15% din forţa axială plastică a secţiunii. iar elementele nedisipative sunt grinzile (porţiunile din afara linkului). I 2006.upt. care disipează energia seismică prin deformaţii inelastice de încovoiere Bare disipative intermediare.7).13a). Această voalare reduce capacitatea barelor disipative scurte de disipare a energiei seismice.13b). La cadrele contravântuite excentric elementele disipative sunt linkurile. care formează un mecanism plastic caracterizat de interacţiunea dintre moment şi forţă tăietoare Inima barelor disipative scurte poate voala atunci când acestea sunt supuse unor deformaţii în domeniul inelastic. inima barelor disipative scurte trebuie rigidizată.ro/astratan/didactic/seism/ ca să poată prelua efortul dezechilibrat cauzat de flambajul contravântuirii comprimate.3Npl. (vezi Figura 6. În calcul. Acest segment de grindă se numeşte link sau bară disipativă. care disipează energia seismică prin deformaţii inelastice de forfecare Bare disipative lungi. doar că ΩM este înlocuit cu Ω şi reprezintă rezerva de rezistenţă a barelor disipative faţă de efortul de calcul (forţă tăietoare pentru barele disipative scurte sau momentul încovoietor pentru barele disipative lungi) din gruparea seismică. aceste grinzi se consideră încărcate cu eforturile din contravânturi corespunzătoare curgerii contravântuirii întinse (Npl. Eforturile de calcul din elementele nedisipative se evaluează conform unor relaţii similare cu (6. Pentru a limita acest fenomen. Un alt fenomen care poate reduce performanţele barelor disipative scurte este forţa axială. astfel încât forţa axială din contravântuire se transmite la altă contravântuire sau la stâlp prin forfecarea şi încovoiere unei porţiuni a grinzii. stâlpi şi contravântuiri). În acest sens.ct.12) sunt caracterizate de o prindere excentrică a contravântuirilor. acestea se dimensionează pe baza unor eforturi corespunzătoare unor bare disipative plastificate şi consolidate.12d). vezi Figura 6. (a) (b) Figura 6. barele disipative se împart în trei categorii: Bare disipative scurte. obţinând un răspuns ciclic inelastic stabil (vezi Figura 6.11. care nu face parte din grindă (vezi Figura 6. ESDEP. Uneori linkul poate fi un element independent. Cadrele contravântuite excentric prezintă avantajul că sunt foarte ductile (similar cadrelor necontravântuite) şi în acelaşi timp sunt relativ rigide (similar cadrelor contravântuite centric). 136 .13. Cadre metalice contravântuite excentric Cadrele contravântuite excentric (vezi Figura 6. (a) (b) (c) (d) Figura 6. Funcţie de lungimea lor.Rd).5)-(6.6.12.

a. Tipuri de structuri Structurile din beton armat (b. iar proiectarea se face conform criteriilor specifice structurilor amplasate în zone neseismice (de exemplu SR-EN1992). Funcţie de capacitatea de disipare a energiei seismice. valorile de referinţă ale factorului q trebuie reduse cu 20%. şi a clasei de ductilitate este la latitudinea proiectantului. structurile din beton armat amplasate în zone seismice pot fi proiectate urmărind două abordări principial diferite: comportare slab-disipativă a structurii comportare disipativă a structurii Structurile proiectate conform principiului de comportare slab-disipativă a structurii au o capacitate redusă de disipare a energiei seismice prin incursiuni în domeniul inelastic. Eurocode 8 (EN1998. Alegerea principiului de proiectare (slab-disipativă sau disipativă). Încărcarea seismică pentru acest principiu de proiectare este redusă faţă de cea corespunzătoare unui răspuns elastic al structurii.1b şi c). clase de ductilitate Ca şi în cazul structurilor metalice. Eurocode 8.ct.3). Cele mai importante dintre acestea se prezintă în cele ce urmează (conform P100-1/2006): Cadrele reprezintă un sistem structural în care atât încărcările verticale. 2003) atribuie structurilor proiectate conform principiului de comportare slab-disipativă a structurii clasa de ductilitate L. 137 . iar cele laterale sunt preluate în parte de cadre şi în parte de pereţi structurali (vezi Figura 7. Sisteme flexibile la torsiune – structuri duale sau pereţi care nu au o rigiditate minimă la torsiune. Răspunsul unor astfel de structuri sub efectul acţiunii seismice de calcul trebuie să fie preponderent în domeniul elastic.1. Un exemplu de structuri flexibile la torsiune sunt clădirile cu nucleu central (vezi Figura 7. norma seismică românească (P100-1/2006) nu permite utilizarea principiului de proiectare slab-disipativă a structurii.1a). cât şi cele laterale sunt preluate în principal de pereţi structurali verticali.2a). Se menţionează totuşi că în cazul structurilor din beton armat. 2003) prevăd cerinţe specifice de alcătuire şi dimensionare a elementelor structurale. Proiectarea antiseismică a structurilor din beton armat Principii de proiectare. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. sau structuri la care disiparea energiei seismice are loc la baza unui singur element structural (vezi Figura 7. Pentru fiecare clasă de ductilitate normele de proiectare antiseismică (P100-1/2006. fără a suferi cedări fragile. Pereţii (cuplaţi sau necuplaţi) reprezintă un sistem structural în care atât încărcările verticale.2. folosind factori de comportare q supraunitari. În Tabelul 7.ro/astratan/didactic/seism/ 7. iar principiile de selectare sunt aceleaşi cu cele descrise în cazul structurilor metalice (vezi capitolul 6. cât şi cele laterale sunt preluate de cadre spaţiale (vezi Figura 7. 7. Pentru aceste structuri încărcarea seismică se determină pe baza unui factor de comportare q de cel mult 1. Sistemele duale (cu cadre sau pereţi predominanţi) sunt acele structuri la care încărcările verticale sunt preluate în principal de cadre spaţiale.) pot fi clasificate în câteva tipuri structurale de bază.1. Structurile proiectate conform criteriul de comportare disipativă a structurii sunt proiectate. În cazul în care structurile sunt neregulate pe verticală. cu o rezistenţă la forţa tăietoare de bază de cel puţin 70% din rezistenţa sistemului la forţa tăietoare de bază (vezi Figura 7. la care elementele de preluare a forţelor laterale (pereţii) sunt dispuse în partea centrală a structurii. pentru a permite formarea unor mecanisme stabile de disipare a energiei seismice prin incursiuni ciclice în domeniul inelastic.5. structurile disipative se încadrează în două clase de ductilitate: H (ductilitate înaltă) şi M (ductilitate medie). 7. Aportul cadrelor la preluarea forţelor laterale trebuie să fie de minim 70% din forţa tăietoare de bază.1 sunt prezentate valorile de referinţă (pentru structuri regulate) ale factorului de comportare q pentru tipurile de structuri enumerate mai sus.upt.2b).Sem. I 2006.1d). dimensionate şi detaliate conform unor principii antiseismice. Sisteme tip pendul inversat sunt acele sisteme la care peste 50% din masa structurii este concentrată în treimea superioară a clădirii.

a. Valori de referinţă ale factorul de comportare q pentru structuri din b. definită în capitolul 5. pereţi cuplaţi (c). Tabelul 7. I 2006. pereţi cuplaţi Pereţi Sisteme flexibile la torsiune Sisteme tip pendul inversat Factorul de comportare q Clasa de ductilitate H Clasa de ductilitate M 5αu/α1 3. Tipuri de structuri: sisteme flexibile la torsiune (a).ct.Sem.org/wiki/Water_tower).0 3. Tip structural Cadre. cu o deschidere: αu/α1 = 1.upt. pereţi necuplaţi (b).cu un nivel: αu/α1 = 1. valorile acestuia pot fi luate în modul următor: Cadre şi sisteme cu cadre predominante: .0 2. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.35 Pereţi şi sisteme cu pereţi predominanţi: .1.sisteme cu mai mult de doi pereţi pe fiecare direcţie transversală: αu/α1 = 1.0 2. Tipuri de structuri din beton armat: cadre (a).multietajate.1.2 şi reprezentată grafic în Figura 5.2. sisteme duale (d). În lipsa unor calcule specifice de determinare a raportului αu/α1. cu mai multe deschideri: αu/α1 = 1.15 .0 . sisteme de tip pendul inversat (b).25 138 .multietajate.2.15 . exemplu – un castel de apă din b. (a) (b) Figura 7. (http://en.ro/astratan/didactic/seism/ (a) (b) (c) (d) Figura 7.5.0 În tabelul de mai sus parametrii α1 şi αu au următoarea semnificaţie: α1 – coeficient de multiplicare al forţei seismice orizontale care corespunde apariţiei primei articulaţii plastice αu – coeficient de multiplicare al forţei seismice orizontale care corespunde formării unui mecanism plastic Raportul αu/α1 corespunde redundanţei qR.wikipedia.sisteme duale cu pereţi predominanţi sau pereţi cuplaţi: αu/α1 = 1. sisteme duale.a. (P100-1/2006).sisteme cu maxim doi pereţi necuplaţi pe fiecare direcţie orizontală: αu/α1 = 1.25 .0 4αu/α1 3.5αu/α1 3.

Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. urmată de un platou de curgere.a. Relaţia efort unitar – alungire a oţelului din armături este caracterizată de o porţiune elastică.a. valoarea factorului de comportare q este în strânsă legătură cu redundanţa structurii (αu/α1). elemente. sunt cadrele. Analizând valorile factorilor de comportare pentru diferite tipuri de structuri din b. Paulay şi Priestley. (a) (b) Figura 7.075 pentru clasa de ductilitate H şi εuk≥0. 7. cu valori puţin mai mici ale factorilor de comportare de referinţă. Rezistenţa la compresiune a betonului (fck) este determinată pe cilindri standard sau pe cuburi standard la 28 de zile de la confecţionare. În Figura 7. iar apoi de o porţiune de ecruisare. alungirea ultimă a acestuia fiind de 10-20 ori mai mare decât a betonului.3. pot rezulta valori mai mari decât cele de mai sus. secţiune. noduri şi structură. Ductilitatea structurilor din b. Clasele uzuale de beton au alungiri ultime εcu de ordinul a 0.1) se poate concluziona că cele mai ductile structuri din b. Urmează pereţii structurali.3.1. Ductilitatea materialelor Betonul simplu este un material care are o rezistenţă la întindere mult mai mică decât la compresiune. 139 . Oţelul folosit în armături este sursa principală de ductilitate a betonului armat. normele impun valori minime ale alungirii la forţa maximă care trebuie să fie îndeplinite de armătură: εuk≥0. 7.3b sunt prezentate câteva curbe caracteristice efort unitar – alungire pentru oţeluri cu limita de curgere diferită. Proiectarea structurilor din b.ro/astratan/didactic/seism/ Atunci când acest raport este determinat prin calcul. până la atingerea limitei de curgere. Se poate observa că alungirea la forţa maximă εuk (folosită pentru a caracteriza ductilitatea oţelului din armături) scade pentru oţeluri cu limita de curgere superioară. Ductilitatea betonului ca şi material este exprimată prin alungirea ultimă εcu.0035.6. Redundanţa structurii şi în consecinţă şi factorul de comportare cresc dacă structura are un grad de nedeterminare statică mai mare (o redundanţă mai mare). În Figura 7. 1992. În acest scop este necesară asigurarea unei ductilităţi corespunzătoare la nivel de material.a.upt. Funcţie de clasa de ductilitate a construcţiei.ct. conform principiului de comportare disipativă a structurii necesită obţinerea unei comportări ductile la nivelul întregii structuri. Se poate observa că odată cu creşterea clasei betonului (a rezistenţei la compresiune fck) ductilitatea acestuia scade. Totuşi. sisteme duale şi pereţi cuplaţi (valorile cele mai mari ale factorilor de comportare q). Curbe efort unitar – alungire pentru betoane de diferite clase (a) şi oţeluri cu diferite valori ale limitei de curgere (b). (Tabelul 7. I 2006.a. P100-1/2006 limitează acest raport la valoarea 1.3a sunt prezentate câteva curbe efort unitar – alungire pentru betoane de diferite clase.05 pentru clasa de ductilitate M (SR EN1992 şi P100-1/2006).3.Sem. Pentru toate categoriile menţionate mai sus.

4b). ceea ce induce o stare triaxială de solitare în beton.2. De aceia. se pot dezvolta alungiri de compresiune importante în beton înainte de curgerea armăturii întinse. În anumite cazuri (la secţiunile puternic armate sau la cele solicitate puternic la compresiune). Efectul de confinare poate fi sporit prin (P100-1 comentarii): reducerea distanţelor dintre punctele de fixare ale armăturilor longitudinale (reducerea distanţelor s şi al). εc (a) (b) Figura 7. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.3. prevederea unor armături longitudinale suficient de groase. Orientativ. Curbura de curgere φy' este de atinsă la curgerea armăturii întinse (Paulay şi Priestley.a. este confinarea realizată de armăturile transversale (etrieri. f c beton confinat beton simplu alungire. Efectul confinării este de a creşte rezistenţa la compresiune a betonului.8) unde εy este alungirea la curgere a armăturii. agrafe. confinarea betonului prin intermediul armăturilor transversale este o cerinţă de bază în zonele disipative. d este înălţimea secţiunii. efort unitar. vezi Figura 7. 1992.. sursa cea mai convenabilă de deformaţii inelastice o constituie formarea de articulaţii plastice în elementele solicitate la încovoiere. Ductilitatea de secţiune La structurile din b. I 2006.5a. iar cy este înălţimea zonei comprimate. analizând relaţia dintre moment şi curbură (rotirea pe unitate de lungime). Totuşi. curbura de curgere trebuie determinată la atingerea unor alungiri de compresiune în beton de εc=0. 1992): 140 . şi în special pentru a asigura o bună ductilitate structurilor din b. alungirea ultimă a betonului confinat este de ordinul a εcu=0.4 Confinarea betonului (a) şi efectul confinării asupra relaţiei efort unitar – alungire (b) după Paulay şi Priestley. sunt necesare respectarea unor serii de măsuri constructive. Armăturile transversale închise împiedecă deformaţiile transversale ale betonului solicitat la compresiune.) împreună cu cea longitudinală (vezi Figura 7. dar mai ales a ductilităţii acestuia (vezi Figura 7.4a).a. În aceste cazuri. 7. frete. etc. pentru a asigura o bună conlucrare între cele două materiale.ro/astratan/didactic/seism/ Betonul armat este un material de construcţie care combină avantajele betonului simplu (rezistenţă la compresiune) cu cele ale oţelului (rezistenţă la întindere şi ductilitate foarte bune).upt.a.5b): ′ φy = ε y (d − c ) y (6. este utilă analiza ductilităţii la nivel de secţiune.005. O relaţie tipică moment curbură pentru o secţiune de b. 1992.Sem. Una dintre cerinţele fundamentale necesare pentru o comportare ductilă a structurilor din b.a.ct. sporirea secţiunii sau a limitei de curgere din etrieri şi agrafe. este prezentată în Figura 7. Din această cauză.0015 (Paulay şi Priestley.

6.3.Sem. Astfel. 2003). ceea ce rezultă în creşterea curburii la curgere φy şi a reducerii celei ultime φm. Este de notat aici că odată cu creştere clasei betonului.6 poate fi definită ca şi: µ∆ = ∆ ∆ y (6. 7. se adoptă uzual o aproximare biliniară a relaţiei moment curbură.9) În scopul simplificării relaţiilor de calcul. de unde o curbura de curgere φy mai mică.ro/astratan/didactic/seism/ ′ φy = ε c cy (6.11) unde ∆ este deplasarea ultimă a vârfului consolei. ductilitate de secţiune µφ creşte. I 2006. Curbura de curgere din relaţia biliniară φy va fi mai mare decât valoarea corespunzătoare φy'. iar ∆y este deplasarea vârfului consolei la curgere. Forţa axială creşte înălţimea zonei comprimate la curgere şi la alungirea ultimă. 1992): Alungirea ultimă a betonului εcu: deoarece alungirea ultimă a betonului controlează de obicei curbura ultimă φm. De obicei curbura ultimă este controlată de atingerea deformaţiilor ultime în beton εcu (zdrobirea betonului comprimat). ductilitatea consolei din Figura 7. În consecinţă. Figura 7. ductilitatea secţiunii poate să scadă. În consecinţă. Cei mai importanţi factori care afectează ductilitatea de secţiune sunt următorii (Paulay şi Priestley. corespunzătoare unei reduceri semnificative a capacităţii portante (sub 85% din momentul maxim conform Eurocode 8.5 Definirea ductilităţii de secţiune (Paulay şi Priestley. Rezistenţa la compresiune a betonului sporită: o creştere a fck reduce înălţimea zonei comprimate la curgere şi la deformaţia ultimă. alungirea ultimă scade. Ductilitatea de element Cea mai convenabilă măsură a ductilităţii unui element de beton armat este deformaţia acestuia. iar cea ultimă φm mai mare. 141 .10) unde φm este curbura ultimă (vezi Figura 7.ct.5c).1). Alungirea ultimă a betonului poate fi îmbunătăţită prin confinarea acestuia.upt. iar ductilitatea de secţiune poate fi definită de: µφ = φm φ y (6. Una dintre modalităţile de determinare a relaţiei biliniare este prin egalarea ariilor de sub relaţia simplificată şi cea reală (vezi şi capitolul 3. ductilitate de secţiune scade. 1992). valori mai ridicate ale εcu conduc la o ductilitate de secţiune sporită.3. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. astfel încât pentru betoanele de clasă foarte ridicată. Limita de curgere a armăturii mai ridicată conduce la alungirea la curgere εy mai mare şi deci la ductilitatea de secţiune µφ redusă.

Atunci când momentul îşi schimbă semnul.ro/astratan/didactic/seism/ Atât timp cât momentul la baza consolei este mai mic decât momentul de curgere My. Pentru o relaţie biliniară moment-curbură. În continuare sunt prezentate pe scurt principalele aspecte care asigură ductilitatea diferitelor elemente structurale. Majoritatea dintre aceştia au fost stabiliţi pe baza unor încercări experimentale şi pe observaţii ale comportării structurilor la cutremurele din trecut.6. deplasarea vârfului consolei din rotirea în articulaţia plastică este egală cu ∆ p = θ p ( L − 0. precum şi deformaţiile unei console prismatice din beton armat (Paulay şi Priestley. se poate stabili următoarea relaţie între ductilitatea consolei µ∆ şi ductilitatea la nivel de secţiune µφ: µ∆ = 1 + 3 ( µφ − 1) Lp L ( L − 0. Zona în care se concentrează deformaţiile inelastice se numeşte articulaţie plastică.5L ) p (6. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. după atingerea momentului plastic în articulaţia plastică. curbura de la baza consolei depăşeşte curbura de curgere.upt. Ductilitatea unui element structural încovoiat poate fi evaluată analitic folosind relaţia (6. Rotirea din articulaţia plastică este egală cu θ p = φ p L p = (φm − φ y ) L p . există mai mulţi factori care pot influenţa capacitatea de deformaţie plastică a elementelor structurale.5L p ) . zonele disipative sunt amplasate în grinzi. Diagramele de moment şi curbură.12).12) indică faptul că ductilitatea de element µ∆ nu este egală cu ductilitatea de secţiune µφ. forţa tăietoare reprezintă un mod de cedare fragil şi trebuie evitată.7). Deplasarea de la vârful consolei care urmează formării articulaţiei plastice. aceasta înregistrează rotiri la un moment constant. diagramele de moment şi de curbură sunt triunghiulare. Grinzi La cadrele din b. rigiditatea şi ductilitatea grinzilor.a. I 2006.Sem. Acestea sunt zonele în care se vor forma articulaţii plastice şi care necesită o atenţie deosebită pentru a le oferi ductilitatea necesară. Dacă forţa laterală continuă să crească. În general momentele maxime şi în consecinţă şi zonele disipative sunt amplasate la capetele grinzilor (vezi Figura 7. deformaţiile inelastice înregistrându-se pe o porţiune Lp din lungimea consolei L. În Figura 7. Folosind relaţiile de mai sus. Valori ridicate ale forţei tăietoare reduc semnificativ momentul capabil. În general valoarea ductilităţii la nivel de element este mai mică decât cea la nivel de secţiune. Unul dintre factorii care pot reduce capacitatea de deformare plastică a grinzilor este forţa tăietoare. În ipoteza în care articulaţia plastică se consideră la mijlocul lungimii Lp. se datorează în totalitate rotirii din articulaţia plastică. armătura superioară curge iar la partea superioară betonul fisurează din cauza momentului încovoietor şi a forţei tăietoare. Totuşi. 1992).12) Relaţia (6. Figura 7. În general. cu valorile maxime la baza consolei. fisurile de 142 .8 este prezentat modul de formare al unei articulaţii plastice în prezenţa unei forţă tăietoare ridicate şi răspunsul ciclic al unei astfel de grinzi. la elementele de b.a. La primul ciclu de încărcare. Deplasarea corespunzătoare atingerii momentului plastic este ∆ y = φ y L2 3 şi poate fi obţinută integrând diagrama de curbură ∆ = ∫ φ ( x ) xdx .ct.

7a).Sem. Aceste alunecări sunt reflectate prin forma specifică "ciupită" a relaţiei forţă-deplasare. În concluzie. au loc alunecări de-a lungul fisurii complete de la capătul elementului. Rigiditate şi rezistenţa la forţă tăietoare fiind foarte reduse. (comportare cunoscută şi sub numele de "pinching"). în zonele disipative. Derecho şi Kianoush. 2001. care înseamnă o capacitate redusă de disipare a energiei seismice. Rezultă nişte cicluri cu o arie redusă sub curba forţă-deplasare.7. secţiunea trebuie să aibă o rezistenţă suficientă la forţă tăietoare pentru a limita efectele acesteia. iar forţa tăietoare de efectul de dorn al armăturii longitudinale. O dispunere 143 .upt. M M M (a) (b) (c) Figura 7. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. valoarea forţei tăietoare dintr-o grindă trebuie evaluată conform principiului proiectării bazate pe capacitate. Această diagramă d eforturi conduce la dispunerea armăturilor longitudinale la partea superioară pe reazeme şi la partea inferioară în câmp.8. După câteva cicluri alternante.a. seismice (b) şi gravitaţionale+seismice (c). betonul ajungând într-o stare avansată de degradare. I 2006. se formează o fisură care traversează întreaga secţiune.ct.. c) şi răspunsul forţădeplasare a unei astfel de grinzi (d). Diagrama de momente încovoietoare pe riglă într-un cadru de b. În aceste condiţii momentul încovoietor este preluat de cuplul de forţe din armătura întinsă şi comprimată.ro/astratan/didactic/seism/ la partea superioară nu se închid complet. iar efectul acesteia trebuie limitat. forţa tăietoare reduce ductilitatea elementelor de b. În plus.a. corespunzătoare formării articulaţiilor plastice la cele două capete ale grinzilor. b. O grindă solicitată de încărcări gravitaţionale are momente negative pe reazeme şi pozitive în câmp (vezi Figura 7. (d) Figura 7. În acest scop. Articulaţie plastică în grinzi cu forţă tăietoare ridicată (a. solicitat din încărcări gravitaţionale (a).

armătura înclinată care rezultă din această dispunere prezintă avantajul de a prelua forţa tăietoare.9. În zonele disipative. cu cât aceste elemente sunt solicitate şi la forţe axiale mari. cheia asigurării unei ductilităţi corespunzătoare fiind o dispunerea armăturilor longitudinale şi a celor transversale în vederea obţinerii unei confinări bune a betonului şi eliminarea cedării din forţă tăietoare. Principiul de detaliere este acelaşi ca şi cel descris în cazul grinzilor. în special la armătura inferioară (vezi Figura 7. În plus. Modul de armare se schimbă radical în cazul unei grinzi care face parte dintr-un cadru disipativ solicitat seismic. Detalii tipice de armare a unei grinzi solicitate la încărcări gravitaţionale (a) şi a unei grinzi parte dintr-o structură disipativă amplasată într-o zonă seismică (b). Este de notat faptul că din condiţii constructive. I 2006. mai mult din condiţii constructive. o grindă armată pentru încărcări gravitaţionale are majoritatea armăturii longitudinale la partea superioară a secţiunii în dreptul reazemelor şi la partea inferioară în câmp. pe lângă momentele de încovoiere şi forţele tăietoare.9). < 50 mm s Lcr Lcr (a) (b) Figura 7.9b). deoarece la fel ca şi momentul.10a sunt prezentate detalii 144 . Pe lângă aceste zone din stâlpi. ceea ce îi creşte ductilitatea distanţa redusă între etrieri împiedecă flambajul barelor longitudinale comprimate etrierii sunt principalul mecanism de preluare a forţei tăietoare în zonele disipative. Excepţie fac zonele de la partea inferioară a stâlpilor de la baza structurii. adică folosirea unor armături drepte pe toată lungimea riglei (vezi Figura 7. Stâlpi Stâlpii structurilor în cadre sunt elemente nedisipative iar normele antiseismice conţin prevederi care au ca şi scop asigurarea acestei cerinţe (vezi 7. În consecinţă. armătura înclinată nu mai este eficientă pentru preluarea forţei tăietoare. Din aceste considerente. Pe lângă preluarea momentelor încovoietoare.9a). Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. o parte din armătură nu va respecta acest tipar. etrierii sunt dispuşi mai des decât în restul grinzii din următoarele motive: armătura transversală mai puternică realizează o confinare mai puternică a betonului. Confinarea este cu atât mai importantă în cazul stâlpilor. forţa tăietoare îşi poate schimba sensul în cazul acţiunii seismice.ct. unde sunt permise apariţia articulaţiilor plastice. zonele de la capetele stâlpilor sunt considerate zone critice. Deoarece sensul acţiunii seismice este arbitrar. preluarea forţei tăietoare la grinzile solicitate seismic se realizează prin armătura transversală (etrieri). Aceasta se datorează faptului că abordarea simplificată din normative nu elimină complet formarea de articulaţii plastice în stâlpi. care să le ofere ductilitatea necesară. Astfel. Din efectul combinat al încărcărilor gravitaţionale şi ale celor seismice. acestea fiind necesare pentru formarea mecanismului plastic global. În Figura 7. ambele capete ale grinzilor vor fi solicitate atât la momente pozitive. pentru ca zonele disipative să poată forma articulaţii plastice stabile.5). fiind active pentru orice sens al acesteia Pe lângă cele expuse mai sus. trebuie asigurate o aderenţă şi un ancoraj bun al armăturilor longitudinale pe reazeme. momentul încovoietor de pe reazem ia şi valori pozitive (vezi Figura 7.7c). Aceasta conduce în cele mai multe cazuri la lungimi de ancorare mai mari decât în cazul grinzilor solicitate gravitaţional. Etrierii sunt dispuşi relativ rar.3. cât şi la momente negative în gruparea seismică de încărcări. pot apărea deformaţii plastice şi în alţi stâlpi din structură.ro/astratan/didactic/seism/ convenabilă a armăturii se obţine dacă armătura din câmp este ridicată pe reazeme (vezi Figura 7.upt.Sem. în care pot apărea deformaţii inelastice şi care necesită o detaliere corespunzătoare. Această situaţie impune folosirea unor arii de armătură similare la partea superioară şi la cea inferioară a secţiunii.

. O cerinţă de ductilitate specifică stâlpilor este înnădirea corectă a armăturilor. Spre exemplificarea importanţei armăturii transversale pentru asigurarea unui răspuns inelastic superior al elementelor din b.Sem. De aceea.10c. Cei cu un raport între înălţime şi lăţime mai mare de 2 au un comportament guvernat de încovoiere şi reprezintă cazul tipic la clădirile multietajate. degradarea severă a unui stâlp circular fretat (b) şi a unui stâlp cu secţiune rectangulară cu etrieri (c) Derecho şi Kianoush. în Figura 7. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. 2001. aceste elemente pot oferi şi o ductilitate bună. Atunci când sunt proiectate şi detaliate corespunzător.10 b şi c se prezintă doi stâlpi ale aceleiaşi clădiri (Olive View Hospital).a. Condiţiile tehnologice impun ca armăturile longitudinale din stâlpi să fie înnădite la partea inferioară a stâlpilor. 2001).ct. în timp ce stâlpul rectangular din Figura 7. (a) (b) (c) Figura 7. SUA.10b şi-a păstrat integritatea. pentru o bună confinare a secţiunii. stâlpul circular fretat din Figura 7. Comportarea pereţilor la încărcări laterale depinde în primul rând de raportul dintre înălţimea şi lăţimea acestuia. Mecanismul plastic la astfel de pereţi structural îl reprezintă formarea unei 145 .upt. din 9 februarie 1971 (Derecho şi Kianoush. Detaliu tipic de armare a unui stâlp (a) – P100-1 comentarii. limitând eficient deformaţiile laterale ale structurilor supuse acţiunii seismice. (3) ancorarea etrierilor în betonul confinat prin intermediul unor cârlige suficient de lungi. Însă acestea sunt zonele critice. I 2006. cu armături transversale inadecvate a fost practic dezintegrat. Astfel. ca să prevină desfacerea etrierilor la solicitări puternice în domeniul inelastic şi (4) dispunerea mai deasă a etrierilor în zonele plastice potenţiale. chiar dacă ambii stâlpi au suferit deformaţii inelastice importante. este necesară (1) dispunerea de armăturilor longitudinale intermediare. California. Pereţi Pereţii sunt elemente structurale care au o rigiditate foarte bună.10. Pereţii cu înălţimea apropiată de lăţime au un comportament dominat de forfecare. îndoite la 135°.ro/astratan/didactic/seism/ tipice de armare a unui stâlp cu secţiunea rectangulară cu etrieri. Astfel. în special a înnădirilor prin suprapunere. în care se pot produce deformaţii inelastice în urma unui cutremur. care a fost grav avariată în timpul cutremurului San Fernando. (2) fixarea armăturilor longitudinale prin intermediul unor etrieri sau agrafe. trebuie evitate înnădirile armăturilor din stâlpi în zonele plastice potenţiale. Strivirea betonului în zona articulaţiei plastice conduce la o degradare accentuată a condiţiilor de aderenţă şi nu mai asigură continuitatea transmiterii eforturilor din armături în zona înnădirii.

ro/astratan/didactic/seism/ articulaţii plastice la baza peretelui. 146 . Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. I 2006. detalierea armăturilor longitudinale din riglă pentru asigurarea mecanismului de diagonală comprimată (d. Detaliu de perete structural cu bulbi (Derecho şi Kianoush. iar principiile de asigurare a unui comportament ductil sunt similare cu cele prezentate în cazul riglelor şi a stâlpilor de beton armat: limitarea efectelor forţei tăietoare (un mod de cedare fragil) prin alegerea dimensiunilor secţiunii transversale şi o armare corespunzătoare confinarea zonei disipative (baza peretelui) prin dispunerea armăturilor longitudinale şi a celor transversale la distanţe cât mai mici între ele înnădirea armăturilor în afara zonelor disipative O măsură specifică pereţilor care le asigură o ductilitate mai bună este prevederea unor tălpi sau a unor bulbi (vezi Figura 7. e) . c) Derecho şi Kianoush. b.upt.ct. 7. Starea de eforturi şi mecanismele de preluare a forţei tăietoare într-un nod (a.Sem. 1997.4.3.12. 2001). 2001.11).11.Priestley. Figura 7. Nodurile cadrelor (d) (e) Figura 7.

a. Cea de-a doua se realizează asigurând o lungime de ancoraj a armăturilor longitudinale mai mare decât în cazul elementelor solicitate din încărcări neseismice. formând un mecanism plastic parţial (vezi Figura 5. promovarea unui mecanism plastic global se realizează folosind principiul de "stâlp tare – riglă slabă".12d). Deteriorarea nodurilor poate duce la diminuarea drastică a rezistenţei şi rigidităţii de ansamblu a cadrelor. P100-1/2006 transcrie această cerinţă prin relaţia: ∑M Rc ≥ 1.12): Un mecanism de diagonală comprimată (contribuţia betonului). Dacă armătura este îndoită în exteriorul nodului. I 2006. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. astfel ca articulaţiile plastice să se formeze în rigle şi nu în stâlpi.20a). structura per ansamblu poate avea un comportament seismic necorespunzător dacă deformaţiile inelastice se concentrează într-un număr limitat de elemente.3 pentru a ţine cont de momentul plastic probabil mai mare decât cel de calcul şi consolidare. Un mecanism de grindă cu zăbrele (contribuţia armăturii transversale). datorită fisurării nodului ca urmare a eforturilor de forfecare puternice existente în acesta.5. ci în rigle. cu excepţia bazei stâlpilor.suma momentelor capabile ale stâlpilor care concură în nod. 7. Formarea acestui mecanism impune detalii constructive specifice. asigurând diagonalei comprimate un reazem (Figura 7. 1997). adică o solicitare uniformă a elementelor structurale evitarea formării articulaţiilor plastice în stâlpi .13) s-au folosit notaţiile: ∑MRc .3. În cazul structurilor în cadre de b. Pentru a asigura o aderenţă suficientă a armăturilor longitudinale. Problema principală în dimensionarea nodurilor o reprezintă eforturile unitare de forfecare ridicate. Nodurile trebuie astfel dimensionate şi detaliate ca rezistenţa acestora să fie suficientă pentru deformaţiile plastice să nu se formeze în nod. În cazul nodurilor exterioare. armătura longitudinală din perete trebuie să fie îndoită către interiorul nodului. la fiecare nod. Ductilitatea la nivel de structură este asigurată prin dimensionarea elementelor structurale astfel ca să fie asigurat un mecanism plastic global (vezi Figura 5.13). prin asigurarea unor dimensiuni corespunzătoare ale nodului (stâlpului) şi armarea transversală (etrieri) a nodului.13) considerând un coeficient de 1. iar cedarea nodurilor are loc la forţe mult mai mici (Priestley. stâlpii trebuie să posede o suprarezistenţă faţă de grinzile adiacente. Pierderea aderenţei armăturilor longitudinale conduce la diminuarea momentului capabil al elementelor care concură în nod şi la scădere a rigidităţii. sunt folosite două măsuri. Prima este de a reduce fisurarea din zona nodului.suma momentelor capabile ale riglelor care concură în nod 147 .3∑ M Rb (6.. În relaţia (6.ct. deoarece acestea sunt supuse unor eforturi severe (datorate momentelor încovoietoare şi forţelor tăietoare din rigle şi stâlpi) atunci când în zonele disipative adiacente se formează articulaţii plastice. Se va ţine cont de efectul forţei axiale din combinaţia seismică de încărcări. Pentru a ţine cont de un moment capabil în rigle mai mare decât cel de calcul. Forţa tăietoare este preluată în noduri prin două mecanisme (vezi Figura 7.upt. Ductilitatea structurii Chiar dacă elementele unei structuri sunt conformate astfel ca să asigure un comportament ductil. Asigurarea unor noduri cu o rezistenţă suficientă necesită în general dispunerea unor armături transversale (etrieri) în interiorul nodului. O modalitate simplă de a asigura principiul de "stâlp tare – riglă slabă" este ca suma momentelor capabile ale stâlpilor care concură într-un nod să fie mai mare decât suma momentelor capabile ale riglelor care concură în nod (vezi Figura 7.elemente importante pentru stabilitatea globală a structurii Un mecanism plastic de tip global implică formarea articulaţiilor plastice în rigle. cât şi de efectul consolidării. Conform acestui principiu. O altă problemă care poate reduce drastic rezistenţa şi rigiditatea nodurilor este pierderea aderenţei armăturilor longitudinale din rigle şi stâlpi.ro/astratan/didactic/seism/ Nodurile reprezintă zone critice într-o structură în cadre. mecanismul de diagonală comprimată nu se poate forma.Sem. ∑MRb .20b). Asigurarea unui mecanism plastic global asigură: numărul maxim de zone disipative şi deci o capacitate ridicată de dispare a energiei seismice de întreaga structură o distribuţie uniformă a cerinţelor de ductilitate în structură.

Folosind principiile de proiectare bazată pe capacitate. Totuşi. Cele două momente din stâlpii care concură într-un nod nu sunt de obicei egale. armarea grinzilor de cuplare trebuie astfel realizată ca acestea să se plastifice înainte formării articulaţiilor plastice la baza pereţilor structurali. Este de notat faptul că principiul de "stâlp tare – riglă slabă" nu preîntâmpină în totalitate formarea de articulaţii plastice în stâlpi.ct.14b). acesta suferind deformaţii inelastice. Din cauza lungimii reduse a grinzilor de cuplare. 2001. aceste sunt supuse unor forţe tăietoare ridicate. 148 . Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. Aceştia sunt alcătuiţi din (cel puţin) doi pereţi legaţi prin intermediul unor grinzi de cuplare (vezi Figura 7. dar aceştia au dezavantajul unei redundanţe reduse (un perete izolat are o singură zonă disipativă – articulaţia plastic de la bază). Astfel. dacă grinda de cuplare foloseşte o armare specială diagonală (vezi Figura 7. Eforturile dintr-un perete cuplat (a) şi armarea diagonală a grinzii de cuplare (b).14a). care în general ar implica un comportament fragil. I 2006.ro/astratan/didactic/seism/ Rc2 MRb1 MRc1 MRb2 Figura 7. se crede că principiul de "stâlp tare – riglă slabă" va limita formarea articulaţiilor plastice în stâlpi. unul dintre stâlpi poate fi mai solicitat decât celălalt. Un sistem structural care pe lângă rezistenţa.14. (a) (b) Figura 7.upt. chiar dacă suma momentelor capabile de pe stâlpi este mai mare decât suma momentelor capabile de pe rigle. Totuşi. Derecho şi Kianoush. rigiditatea şi ductilitatea pereţilor structurală oferă şi un plus de redundanţă sunt pereţii cuplaţi. Echilibrul momentelor încovoietoare la un nod interior pentru o structură în cadre. Printr-o dimensionare structurală pereţilor structurali li se poate asigura o ductilitate bună.13. asigurând un mecanism plastic global. se poate obţine un comportament inelastic foarte ductil.Sem. urmate de formarea articulaţiilor plastice la baza pereţilor. asigurând un mecanism plastic global. Un mecanismul plastic global al acestui tip de structură implică deformaţii plastice în grinzile de cuplare.

disipând energia seismică prin incursiuni în domeniul inelastic.1 şi 7.upt. I 2006. Podurile slab-disipative sunt cele care au o ductilitate limitată (termen folosit de Eurocode 8-2. Elementele principale ale structurii unui pod.1g). întreruperea traficului pe un termen mai lung după un cutremur. Importanţa prevenirii colapsului podurilor în urma unor cutremure de pământ are la bază câteva motive. poate avea efecte economice nefavorabile.1. Proiectarea antiseismică a podurilor Principii de proiectare Podurile sunt structuri inginereşti destinate traversării unor obstacole de către o cale de comunicaţie terestră. 8. în zonele de seismicitate medie şi ridicată (cu valoarea de calcul a acceleraţiei de vârf a terenului ag>0. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. podurile pot fi proiectate conform principiul de comportare disipativă sau comportare slab-disipativă. Ca şi în cazul structurilor pentru clădiri.5. În lipsa unor căi de comunicaţie alternative. distrugerea unui pod poate întrerupe traficul. un pod se compune din suprastructură şi infrastructură (vezi Figura 8. Primul dintre acestea este acelaşi cu cerinţa impusă clădirilor în general: prevenirea pierderilor de vieţi omeneşti. Suprastructura (tablierul) este partea superioară a podului care preia încărcările din trafic.ct. Încărcările seismice sunt determinate pe baza unor factori de comportare q≤1. chiar dacă unele elemente pot suferi avarii considerabile (Eurocode8-2. În fine.1. proiectare pe baza principiului de comportare disipativă este mai economică. Infrastructura serveşte la transmiterea eforturilor de la suprastructură către teren şi este alcătuită din pile (reazeme intermediare) şi culee (reazeme de capăt). 2003) sunt proiectate astfel ca să aibă un comportament ductil sub efectul acţiunii seismice de calcul. sau simplu rezemat. făcând imposibile activităţile echipelor de intervenţie în situaţii de urgenţă. forţele seismice sunt reduse faţă de cele corespunzătoare unui răspuns elastic. 149 . În general. La starea limită de serviciu (SLS) structura poate suferi doar avarii minore. sau atunci când structura are un comportament fragil (datorită unor forţe axiale sau tăietoare mari).Sem. Pentru detalii suplimentare vezi capitolele 6. În cazul podurilor răspunsul cărora este dominat de modurile superioare de vibraţie (de exemplu podurile suspendate). 2003). pila culee Figura 8.1. cerinţa fundamentală a normelor de proiectare antiseismică este aceea de a asigura comunicaţiile de urgenţă în urma unui eveniment seismic de calcul (Eurocode 8-2. În acest sens. Prin proiectare nu se asigură cerinţe speciale care să asigure o ductilitate superioară structurii. se utilizarea un factor de comportare q=1. 2003). folosind valori supraunitare ale factorului de comportare q. Principiul de proiectare disipativă sau slab-disipativă a podurilor este identic cu cel aplicat şi altor tipuri de structuri. Cel de-al doilea constă în faptul că în foarte multe cazuri podurile reprezintă legături vitale în reţeaua de transport. 2003). De aceea. Legătura dintre infrastructură şi suprastructură poate fi de tip încastrat.ro/astratan/didactic/seism/ 8. Cerinţa fundamentală de proiectare la starea limită ultimă (SLU) este aceea de asigurare a integrităţii structurale (podul trebuie să-şi păstreze capacitatea portantă). Podurile disipative (sau ductile în terminologia Eurocode 8-2. Alegerea abordării de proiectare (disipativă sau slab-disipativă) este la latitudinea proiectantului. raţiunile principale fiind cele de natură economică.1). articulat. Deseori sunt necesare reazeme simplu rezemate şi rosturi de dilataţie pentru a limita eforturile provenite din variaţii de temperatură. este recomandată asigurarea unui comportament elastic al structurii sub efectul acţiunii seismice de calcul. Din această cauză. Din punct de vedere structural. astfel ca traficul să nu fie perturbat.

2b o cedare fragilă din forţă tăietoare. Conform Eurocode8-2 (2003). astfel încât acţiunea seismică poate fi considerată aceiaşi pentru întreaga fundaţie a clădirii. punctele în care acţionează mişcarea seismică (prinderea în fundaţii a pilelor) pot înregistra mişcări diferite. parapete. Eurocode 8-2. variabilitatea spaţială a mişcării seismice trebuie considerată la determinarea răspunsului seismic al structurilor pentru poduri în următoarele cazuri: atunci când există discontinuităţi geologice (de exemplu un teren slab situat direct peste rocă) atunci când terenul are o topografie variată dacă lungimea podului depăşeşte 600 metri 8. prevenirea cedării din forţă tăietoare şi dispunerea înnădirilor în afara zonelor disipative.2): două componente orizontale şi una verticală.ro/astratan/didactic/seism/ 8. 2003 foloseşte denumirea de metoda modului fundamental pentru acest tip de analiză. de obicei la baza acestora. Mişcarea diferenţiată a punctelor de rezemare a structurii se numeşte variabilitate spaţială a acţiunii seismice. cum sunt podurile. Acest fenomen poate fi important la structurile cu deschideri mari condiţiile geologice şi topografice accentuează acest fenomen.2a este prezentat un exemplu de avariere datorită armării insuficiente a zonei disipative de la baza unei pile din b. cum ar fi rosturile de dilataţie. Sunt permise avarii minore la elementele secundare. Cerinţele specifice sunt cele discutate în capitolele 6 şi 7. La structurile pentru poduri. Răspunsul seismic al unui pod este guvernat de un singur mod de vibraţie atunci când masa pilelor poate fi neglijată în comparaţie cu masa tablierului (≤20%) şi atunci când structura podului este regulată în plan orizontal (excentricitatea dintre centrul de masă şi cel de rigiditate este mai mică decât 5% din lungimea tablierului). Astfel.1 aplicabile pentru structuri multietajate. În cazul în care răspunsul structurii este guvernat de un singur mod propriu de vibraţie. La structurile cu deschideri mari. vezi capitolul 3. rosturile de dilataţie) reprezintă elemente nedisipative. reazemele. după principiul forţelor laterale din capitolul 5. atunci când dimensiunea în plan este comparabilă cu lungimea de undelor seismice. acţiunea seismică este definită prin spectre de răspuns (vezi capitolul 5. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.2). secţiune şi element sunt aceleaşi cu cele descrise în capitolul 6 (pentru structurile metalice) şi capitolul 7 (pentru structurile din beton armat). suprastructura (tablierul.3.3.upt. La limită. Totuşi componenta verticală a mişcării seismice trebuie considerată în următoarele cazuri (Eurocode 8-2. Calculul structural la acţiunea seismică În cele mai multe cazuri analiza structurală a structurilor pentru poduri poate fi realizată pe două modele plane: unul pe direcţia longitudinală şi altul pe direcţia transversală. etc. în special în zonele de seismicitate redusă. În cazul structurilor din beton armat sunt esenţiale armarea zonelor disipative care să asigure o confinare adecvată a betonului. 2003): în cazul tablierelor realizate din beton precomprimat pentru analiza efectelor asupra reazemelor şi rosturilor atunci când obiectivul proiectat se află în proximitatea unei falii active (componenta verticală a mişcării seismice este importantă în apropierea zonei epicentrale.ct..3.2. Aceste zone care sunt supuse unor deformaţii inelastice importante trebuie proiectate şi detaliate astfel ca să dezvolte o ductilitate cât mai bună. În Figura 8. inducând deformaţii şi eforturi suplimentare în structură. Metoda uzuală de calcul a structurilor pentru poduri la acţiunea seismică este un calcul elastic folosind metoda de calcul modal cu spectre de răspuns (vezi capitolul 5. cerinţele fundamentale de asigurarea a unui comportament ductil în zonele disipative le reprezintă prevenirea flambajului la nivel de element şi voalarea secţiunii. O cerinţa importantă este ca tablierul să nu se deplaseze de pe reazeme în urma deformaţiilor suferite în timpul acţiunii 150 . pilele unui pod înregistrează mişcări în contrasens. Aspectele specifice podurilor sunt cele de asigurare a ductilităţii la nivel de structură. iar principiile de asigurare a ductilităţii la nivel de material. Ductilitatea şi conformarea seismică a structurilor pentru poduri Podurile pot fi realizate din diverse materiale de construcţie. se pot folosi metode simplificate de calcul. zonele disipative sunt amplasate în pile. iar în Figura 8.7. Tablierul trebuie proiectat astfel ca să rămână în domeniul elastic.Sem. I 2006. Pentru metoda de calcul modal cu spectre de răspuns. Componenta verticală poate fi în general neglijată.2) Majoritatea structurilor au dimensiuni în plan relativ mici în comparaţie cu lungimea de undă a mişcării seismice.a. În cazul structurilor metalice.

2000. ceea ce conduce la o solicitare neuniformă a acestora şi la cedarea lor prematură. SUA. 151 . (a) (b) Figura 8. I 2006. De aceea. (a) (b) Figura 8.2.ct. Moehle şi Eberhard. care să elimine sau să limiteze transmiterea forţelor de inerţie de la suprastructură la pile. Atunci când tablierul este continuu. 2003. Japonia (vezi Figura 8. pilele cu rigiditatea mai mare vor atrage forţe seismice mai mari. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. o soluţie posibilă este dispunerea unor rezeme de alunecare sau din elastomeri între suprastructură şi pilele cu rigiditate mare.upt. Un exemplu de cedare a unui pod din cauza incapacităţii aparatelor de reazem de a prelua deformaţiile excesive induse de cutremur este cazul podului Showa avariat grav în timpul cutremurului din 1964 din Niigata. şi în plan transversal (b) Duan şi Chen.3. reazeme) se asigură pe baza principiilor de proiectare bazată pe capacitate (vezi capitolul 6. Japonia (a) şi cedarea din forţă tăietoare la pilele unui viaduct la cutremurul San Fernando . Atunci când nu este posibilă asigurarea unei rigidităţi uniforme.3).4a). Comportamentul elastic al elementelor nedisipative (tablier. În cazul structurilor disipative. din 1971 (b). forţele de calcul asupra elementelor nedisipative trebuie să corespundă echilibrului de forţe la formarea mecanismului plastic. pilele trebuie să aibă pe cât posibil o distribuţie cât mai uniformă a rigidităţii şi rezistenţei.2).1.ro/astratan/didactic/seism/ seismice. Există multe cazuri când configuraţia terenului poate conduce la pile cu rigidităţi foarte diferite (vezi Figura 8. Exemple de poduri cu distribuţii nefavorabile ale rigidităţii între pile în plan longitudinal (a) Eurocode8-2. Astfel. Avarierea unei pile de la viaductul Hanshin în timpul cutremurului din 1995 din Kobe. în care eforturile din articulaţii plastice ţin cont de suprarezistenţa acestora (din cauza consolidării şi a rezistenţei reale mai mare decât cea caracteristică). o ductilitate de ansamblu superioară se obţine atunci când articulaţiile plastice se formează simultan în cât mai multe pile. 2003.Sem.

. La structurile de poduri la care suprastructura este prinsă rigid de culee. structurile bazate pe un comportament disipativ sunt caracterizate de factori de comportare mai ridicaţi. conducând la deplasarea de pe reazeme a tablierului.4b este prezentată colapsul unui viaduct oblic ca urmare a deplasării tablierului la rosturile de dilataţie. iar cele contravântuite centric – cele mai puţin ductile. I 2006.edu/sstl/education/liquefaction/SHOWA.html În general. Astfel.upt. cu atât forţa tăietoare corespunzătoare formării articulaţiei plastice la baza pilei va fi mai mare. structurile continue au o comportare seismică mai bună decât cele care au un număr mare de reazeme mobile şi rosturi de dilataţie. Tablierul acestor poduri au tendinţa să se rotească în plan vertical.1. Structurile care sunt foarte rigide oscilează solidar cu 152 . capacitatea structurii de a se deforma în domeniul inelastic (cu degradarea elementelor structurale.gov/JPODOCS/REPTS_TE/13775. Cu cât lungimea unei pile raportată la înălţimea secţiunii (raportul αs=L/h) este mai mică. atunci când elementul structural este susceptibil la cedare din forţă tăietoare. În Figura 8. 8. În cazul structurilor metalice se poate observa că structurile necontravântuite şi cele contravântuite excentric sunt cele mai ductile. Din acest motiv podurile oblice şi cele curbe nu sunt recomandate în zone seismice. Cedarea podului Showa în timpul cutremurului din 1964 din Niigata.1 reflectă ductilitatea diferitelor tipuri de elemente disipative (a tipului de structură). Eurocode 8-2. factorul de comportare q are valori reduse în cazul pilelor cu un raport L/h redus.ro/astratan/didactic/seism/ La podurile oblice axa longitudinala a tablierului nu este perpendiculară pe elementele infrastructurii (pile şi culee).a. Valoarea de referinţă a factorilor de comportare q pentru diferite tipuri de structuri este prezentată în Tabelul 8. metoda standard de analiză în cazul structurilor pentru poduri este metoda de calcul modal cu spectre de răspuns (un calcul elastic).http://cee. În cazul proiectării pe baza principiului de comportare disipativă a structurii. SUA (b) http://www.4. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig.Sem. Dea ceea. a diferitelor materiale folosite şi a principiului de proiectare folosit. Acestea din urmă sunt însă necesare pentru a limita eforturile din variaţii de temperatură. deformaţiile inelastice de încovoiere şi de forfecare sunt foarte ductile. 2003 recomandă evitarea podurilor cu un unghi oblic mai mare de 45° în zonele de seismicitate ridicată. Această observaţie reflectă faptul că la structurile metalice.uiuc. La structurile din b. (b) (a) Figura 8.4.ct. Japonia datorită deplasării de pe reazeme (a) .html şi cedarea viaductului Gavin Canyon la cutremurul din 1994 din Northridge. rezultă o structură cu rigiditatea foarte mare în plan orizontal.its. forţa tăietoare reprezintă un mod de solicitare fragil.dot. în comparaţie cu cele de întindere (vezi capitolul 6). Valorile factorilor de comportare q din Tabelul 8. Tipuri de structuri şi factori de comportare Ca şi în cazul structurilor pentru clădiri. dar fără a ajunge la colaps) este reflectată prin factorii de comportare q.

2003). Valoarea de referinţă a factorului de comportare q (după Eurocode 8-2.1. I 2006.0 αs=L/h. Tipul elementului ductil Pile din beton armat: Pile verticale supuse la încovoiere (a) Pile înclinate supuse la încovoiere (b) Comportament slab-disipativ disipativ 1.1λ(αs) (a) (b) 1.2 1.0 2.03 s).5 Pile metalice: Pile verticale necontravântuite [supuse la încovoiere] – (a) Pile înclinate necontravântuite [supuse la încovoiere] – (b) Cadre contravântuite centric – (c) Cadre contravântuite excentric – (d) (a) (b) (c) (d) 1.0 Culee prinse rigid de suprastructură: În general Structuri "fixe" (cu perioada proprie de vibraţie în direcţia orizontală T≤0. rezultând deplasări relative apropiate de zero şi acceleraţii ale structurii apropiate de acceleraţia terenului.Sem.5 (în cazul structurilor mai puţin rigide – T>0.T≤0.5λ(αs) 2.5 3.5 3.2 2.upt. Aceste structuri nu înregistrează amplificări importante ale mişcării seismice de către structură şi pot fi proiectate pe baza unor factori de comportare q=1 (în cazul structurilor foarte rigide .5 1.03 s) sau q=1. iar h este înălţimea secţiunii pe direcţia de acţiune a momentului încovoietor din articulaţi plastică Pentru αs≥3 Pentru 3>αs≥1 λ(αs) =1.5 1.5 1.ct.5 1.0 1.03 s) Arce 1.2 3.ro/astratan/didactic/seism/ terenul de fundare.5 2. Tabelul 8. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. unde L este distanţa de la articulaţia plastică până la punctul de moment zero.0 λ (α s ) = α s 3 153 .

154 ..1 sunt valabile pentru forţe axiale din gruparea seismică de încărcări care nu depăşesc 30% din rezistenţa secţiunii la forţă axială. Pentru forţe axiale care depăşesc 30% din rezistenţa secţiunii la forţă axială. 2003): Structuri cu un comportament seismic neregulat. Eventualele degradări ale elementelor de rezistenţă trebuie să poată fin inspectate şi remediate. încărcarea seismică fiind determinată pe baza unui factor de comportare q=1.a. valori ridicate ale forţei axiale de compresiune pot reduce ductilitatea articulaţiilor plastice de încovoiere.6 atunci când zonele disipative nu sunt accesibile. Proiectarea pe baza conceptului de comportare disipativă implică acceptarea unor degradări în elementele disipative în urma acţiunii seismice de calcul. adică degradări mai reduse ale elementelor disipative. De aceea.ct. zonele disipative trebuie să fie accesibile.upt. este necesară folosirea unui factor de comportare redus. În cazul structurilor din b.ro/astratan/didactic/seism/ Aceste valori reprezintă limita maximă a factorul de comportare care poate fi folosită în proiectare. nu se poate conta pe un comportament disipativ al structurii. Eurocode 8-2 (2003) recomandă multiplicarea valorilor de referinţă a factorului de comportare q cu 0. ducând la o ductilitate redusă la nivelul întregii structuri şi la o capacitate redusă de disipare a energiei seismice. Valorile factorul de comportare din Tabelul 8. Printre situaţiile care pot conduce la o ductilitate scăzută şi care necesită reducerea factorilor de comportare se numără următoarele (Eurocode 8-2. Proiectare pe baza unor factori de comportare reduşi va implica o cerinţă de ductilitate redusă.Sem. Atunci când acestea nu sunt accesibile pentru inspecţie şi lucrări de remediere (de exemplu baza pilelor aflate în apă de adâncime mare) este necesară utilizarea unor factori de comportare reduşi faţă de valorile de referinţă. atunci când structura îndeplineşte toate condiţiile care să-i sigure un comportament ductil. Aceste note de curs sunt disponibile la http://cemsig. Solicitarea neuniformă a elementelor disipative conduce la concentrarea a deformaţiilor inelastice în câteva elemente structurale (pile). În cazurile în care forţa axială de calcul depăşeşte 60% din rezistenţa secţiunii la forţă axială. I 2006.

ct.Inginerie seismică Curs 13 Metode de calcul structural Controlul structural Notele de curs sunt disponibile la http://cemsig.ro/astratan/didactic/seism/ Metode de calcul structural pentru proiectare Metoda forţelor laterale – – – – răspunsul structurii guvernat de modul fundamental de vibraţie perioada proprie de vibraţie fundamentală T≤1.upt.5 sec structura regulată pe verticală înălţimea mai mică de 30 m Metoda de calcul modal cu spectre de răspuns – consideră proprietăţile dinamice ale structurii – aplicabilă structurilor complexe (neregulate) – o aproximare bună a răspunsului "real" dacă se consideră un număr suficient de moduri proprii de vibraţie – aproximări datorită combinării răspunsurilor modale – aproximări datorită combinării efectelor componentelor acţiunii seismice 1 .

înfăşurători • Metoda de calcul modal cu spectre de răspuns: pierderea semnului datorită combinării răspunsurilor modale – Răspunsul inelastic al structurilor • Majoritatea structurilor au o comportare inelastică la acţiunea seismică de calcul • Modelul de calcul .dinamică • Rezultatele celor două metode de calcul .comportare elastică • Ductilitatea structurii este considerată prin factorul q Avantaje: – Simplitate – Calcul elastic .Metoda forţelor laterale şi metoda spectrală Limitări: – Acţiunea dinamică • Acţiunea seismică .suprapunerea efectelor – Eficienţă de calcul Metode alternative de calcul Metoda de calcul dinamic liniar Metoda de calcul dinamic neliniar Metoda de calcul static neliniar 2 .

Metode de calcul dinamic (liniar şi neliniar) Acţiunea seismică .reprezentative pentru mişcarea seismică din amplasamentul considerat – magnitudine – distanţa sursă-receptor – condiţii locale Accelerograme: – înregistrate – artificiale Acţiunea seismică .un grad ridicat de incertitudine ⇒ răspunsul seismic trebuie determinat pe baza mai multor accelerograme – trei accelerograme: răspunsul maxim – şapte accelerograme: răspunsul mediu Calcul dinamic liniar Model elastic al structurii Răspunsul seismic este obţinut prin integrarea numerică directă a ecuaţiei de mişcare [ m ]{u} + [c ]{u} + [ k ]{u} = − [ m ]{1} u g ( t ) Rezultate: variaţia în timp a mărimilor de răspuns Avantaje: reflectă cel mai fidel răspunsul real al structurii (dacă e elastic) Dezavantaje: – Calcul elastic – Volum mare de rezultate – Putere ridicată de calcul 3 .definită prin accelerograme Accelerogramele .

Calcul dinamic neliniar Model inelastic al structurii Răspunsul seismic este obţinut prin integrarea numerică directă a ecuaţiei de mişcare Modelul de calcul al elementului structural trebuie să reflecte comportarea inelastică la cicluri repetate Avantaje: modelul cel mai "exact" al răspunsului seismic al unei structuri M parte elastica EI articulatie plastica θ Calcul dinamic neliniar Elementele disipative: verificarea deformaţiilor inelastice (ductilitatea) Elementele nedisipative: verificarea rezistenţei Dezavantaje: – – – – laborios programe de calcul sofisticate modelarea comportării inelastice a elementelor structurale prelucrarea unui volum mare de rezultate Utilizare: – evaluarea performanţei seismice a unor construcţii noi de importanţă ridicată – evaluarea performanţei seismice a clădirilor existente 4 .

inelastic (monoton) Multe structuri răspund preponderent într-un singur mod propriu de vibraţie .Calcul static neliniar ("push-over") Modelul structurii ."capacitatea" structurii Informaţii legate de: – – – – G mecanismul plastic al structurii redundanţa structurii (factorii αu/α1) ordinea apariţiei articulaţiilor plastice nivelul eforturilor din elementele nedisipative corespunzătoare formării mecanismului plastic D G G G F 4 3 F F F 2 1 1 2 3 4 ∆ 5 .modul fundamental M parte elastica EI articulatie plastica θ Încărcările gravitaţionale: constante Încărcările seismice: variabile Calcul static neliniar ("push-over") Principiul calcului static neliniar: – aplicarea încărcărilor gravitaţionale – aplicarea şi creşterea progresivă a unei distribuţii de forţe laterale ("acţiunea seismică") Calculul static neliniar .

dispozitive care nu necesită surse externe de energie pentru a fi activate – – – – – izolarea bazei amortizori histeretici amortizori cu lichid vâscos şi visco-elastici disipatori cu masă acordată (TMD) disipatori cu lichid acordat (TLD) Control activ .modificarea proprietăţilor dinamice ale structurii pentru a reduce răspunsul dinamic Control pasiv .Controlul structural Proiectarea convenţională a structurilor la SLU structurile rezistă acţiune seismică prin asigurarea unei: – rezistenţe ridicate (comportare slab-disipativă) – ductilitate ridicată (comportare disipativă) O rigiditate suficientă la SLS Dezavantaje: – structuri rigide: acceleraţii mari ale planşeelor ⇒ avarierea echipamentelor – structuri flexibile: deplasări relative de nivel mari ⇒ avarierea componentelor nestructurale Intolerabil pentru: – clădiri al căror conţinut este mai scump decât structura însăşi – clădiri care trebuie să rămână operaţionale după cutremur Controlul structural Controlul structural .foloseşte dispozitive care necesită o sursă de energie externă pentru a fi efective în reducerea vibraţiilor structurii – disipatori cu masă acordată activă (AMD) – disipatori cu tendoane active (ATD) – sisteme cu contravântuiri active 6 .

Izolarea bazei Instalarea unor dispozitive între fundaţie şi structură pentru izolarea mişcării terenului de mişcarea structurii Varianta 1: reazeme cu o rigiditatea laterală mică şi cu rigiditate verticală mare – Reazeme din elastomeri: reduc forţele seismice aplicate structurii dar induc deformaţii mari în reazeme – Reazeme din elastomeri cu miez de plumb: reducerea deplasărilor datorită amortizării suplimentare Izolarea bazei Varianta 2: suprafeţe de lunecare sau frecare între fundaţie şi structură Forţa tăietoare transmisă structurii este limitată la forţa statică de frecare ⇒ coeficientul de frecare cât mai redus Vânt puternic şi cutremure minore fără lunecări ⇒ este necesară o forţă de frecare minimă Deplasări reziduale ⇒ suprafeţe de alunecare concave pentru revenire 7 .

cu lichid vâscos.principii Modificarea perioadei proprii de vibraţie – creşterea perioadei proprii de vibraţie – diminuarea pseudo-acceleraţiilor (forţelor seismice) – creşterea deplasărilor la nivel de reazeme Disiparea energiei seismice – reducerea deplasărilor – reducerea pseudo-acceleraţiilor – sensibilitate redusă la variaţii în spectrul de pseudo-acceleraţie Control pasiv Disipatori histeretici. viscoelastici şi de frecare: dispozitive inserate în structură pentru asigurarea unei amortizări suplimentare 8 .Izolarea bazei .

sau a ambelor – dispozitivul de control: procesează informaţia măsurată şi calculează forţele de control necesare – actuatori: aplică forţele necesare şi sunt de obicei acţionaţi de surse externe de energie Răspunsul dinamic al structurii este parţial eliminat de forţele externe aplicate de actuatori Avantaje: sunt efective pentru un domeniu larg de frecvenţe ale acţiunii perturbatoare Dezavantaje: cost ridicat şi necesitatea unei surse externe de putere 9 . prin modificarea perioadei proprii de vibraţie a structurii faţă de perioada de vibraţie a acţiunii armonice Control activ Sistemele de control activ sunt alcătuite din: – sensori: măsurarea acţiunii seismice. a răspunsului structurii la aceasta.Control pasiv Disipatori cu masă acordată: un sistem format dintr-o masă. de obicei instalat la vârful clădirii Eficient pentru reducerea vibraţiilor armonice. un arc şi un amortizor.

1982. Yousef Bozorgnia and Vitelmo V.). "Dynamics of Structures: Theory and Applications to Earthquake Engineering". Vulpe. ISBN 0-8493-0068-1. (2002).Inginerie seismică – bibliografie "The seismic design handbook. Lungu.F. P100-1/2006 "Cod de proiectare seismică . ISBN 0-8493-1439-9. Orizonturi Universitare. E. 6 decembrie 2002. M. 2003. ISBN 973-27-0708-9. 2004. tipuri de seisme. CRC Press. ISBN 0-13-086973-2. editura Academiei Române. Oros. Bucureşti. Bertero (eds. W. Coordonatori: D. Chen and C. "Statica.". "Hazard. Scawthorn (eds. Prezentare la seminarul cu tema: Influenţa tipului de cutremur şi a condiţiilor locale asupra răspunsului seismic al construcţiilor. 2003. CRC Press. 1 .d.Prevederi de proiectare pentru clădiri". (1999). rezultate". 2nd ed. Kluwer Academic Publishers. "Cutremurele de pământ şi cercetarea seismologică – concepte. Dubina şi D.Ivan. Bănuţ. 2001. ISBN: 0-7923-7301-4. "Inginerie seismică". Anil Chopra. A.) http://earthquake. stabilitatea şi dinamica construcţiilor".). New Jersey. Prentice-Hall.Partea I .). I. Partea I din "Construcţii amplasate în zone cu mişcări seismice puternice".usgs.gov/ "Earthquake Engineering: from Engineering Seismology to Performance-Based Engineering". V. Dimoiu. "Earthquake Engineering Handbook". Upper Saddle River. Timişoara. Editura didactică şi pedagogică. USGS (n. vulnerabilitate şi risc seismic". Farzad Naeim (ed. 2001. Timişoara.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful