UNIVERSITATEA DE ARTE BUCUREŞTI

Facultatea de Istoria şi Teoria Artei

LUCRARE DE DIPLOMĂ
Exegeza românească a lui Brâncuşi în perioada interbelică (1920-1944)

Prof. Coordonator: Prof. Dr. Ioana Vlasiu
Student: Oana Pădureţu

Promoţia 2001-2002,

Sesiunea iunie-iulie 2002

Motto: "Şi dintr-o dată am avut revelaţia singurătăţii creatorului. El care cu mâinile lui a făurit lumea, a avut amărăciunea de a vedea că este ingrată şi înfumurată, îndepărtându-se de el şi uitându-l. Dar tocmai ca orice mare artist, creatorul îşi continuă fantasticul său travaliu, fără răgaz şi fără a fi niciodată mulţumit. Sufletul mi-a fost cuprins de veneraţie pentru divinul ziditor" Ilarie Voronca

6

CUPRINS

CUPRINS..........................................................................................................................7 ARGUMENTUL...............................................................................................................8 INTRODUCERE.............................................................................................................12 CAPITOLUL I.................................................................................................................19 a) Brâncuşi şi avangarda românească - prezenţa sa în publicaţiile româneşti de avangardă.....................................................................................................................19 b) Oscar Cisek şi Tudor Vianu....................................................................................28 CAPITOLUL II...............................................................................................................32 Problematica specificului naţional la câţiva comentatori ai operei brâncuşiene din deceniul al III-lea (L. Blaga, N. Iorga, Camil Petrescu); Participarea la expiziţiile organizate în ţară în deceniul al III-lea şi după...........................................................32 Până în 1942, Brâncuşi nu va mai participa la nici o expoziţie de arte plastice din România. În 1942, la Căminul Artei (Galeriile Kreţulescu), fiind expusă spre vânzare, lucrarea "Cap de fată" (Danaida) care nu-şi găseşte însă un achizitor. În cadrul acestei expoziţii "Danaida" va fi greşit intitulată "Cuminţenia Pământului", eroare pe care o va prelua Petru Comarnescu în revista "Viaţa" (22 sept. şi 18 oct. 1942) şi apoi în "Revista Fundaţiilor Regale" unde lucrarea va fi şi reprodusă. Această confuzie va fi semnalată de T. Arghezi. După ce lucrarea făcuse parte din colecţia lui Al. Bogdan Piteşti care în 1922 o dăruieşte statului, va fi achiziţionată în urma unei licitaţii clandestine din 1924 de către Ilinca Darvari. La expoziţia din 1942, lucrarea a fost pentru ultima oară văzută şi comentată în presă. În 1956, cu prilejul organizării de către M. H. Maxy a primei expoziţii Brâncuşi din Europa, Ilinca Darvari nu a încuvinţat expunerea "Danaidei90". .........................................................................................................................................39 CAPITOLUL III..............................................................................................................40 Problematica specificului naţional la câţiva comentatori ai operei brâncuşiene din deceniul al IV-lea; Participări la expoziţiile din ţară şi străinătate..............................40 CAPITOLUL IV..............................................................................................................49 Petru Comarnescu, V. G. Paleolog şi Petre Pandrea...................................................49 CAPITOLUL V...............................................................................................................58 Mărturii ale artiştilor, elevi ai lui Brâncuşi: Miliţa Pătraşcu, O. Han, Irina Codreanu, I. Jalea, Romul Ladea, Mac Constantinescu; Opinia arhitectului Octav Doicescu.....58 CONCLUZII....................................................................................................................63 NOTE...............................................................................................................................65 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ.......................................................................................73 BIBLIOGRAFIE GENERALĂ.......................................................................................80

7

ARGUMENTUL

Creaţia brâncuşiană a concentrat în jurul ei, din punct de vedere exegetic, o extraordinară discrepanţă de opinii, de altfel de loc mulţumitoare. Brâncuşi a fost asociat celor mai variate stiluri artistice începând de la idolii cicladici, statuara africană, arta arhaică grecească, apoi cea egipteană, culminând cu rachetele erei atomice, după ce în prealabil fusese deopotrivă raportat cubismului, artei abstracte, spiritualităţii bizantine, orientale, platoniciene şi nu în ultimul rând, folclorului românesc. Această diversitate de opinii se înregistrază cu precădere în momentul în care referirile critice se îndreaptă asupra m omentului de turnură stilistică din creaţia sculptorului, respectiv 1907-1910, perioada în care au fost create: "Rugăciunea" - ca parte a ansamblului funerar din cimitirul de la Buzău, "Cuminţenia Pământului" şi "Sărutul" - monumentul funerar al Taniei Raşevskaia din cimitirul din Monparnasse. Aceste polemici în jurul operei marelui sculptor român caută să evidenţieze ceea ce este românesc şi ceea ce este universal în creaţia sa. Mulţi cercetători străini ai operei sale semnalează elemente ce atestă inspiraţia din folclorul nostru (Paul Morand, Carola G., Welcker, Jean Cassou, Herbert Read); alţii cum ar fi de pildă Sidney Geist consideră că aceste elemente au o valoare oarecum secundară. Exegeza românească s-a orientat, firesc într-un fel, asupra specificului naţional al creaţiei lui Brâncuşi. Acest tip de demers interpretativ arborat de critica românească poate fi urmărit din 1910 când criticul de artă Th. Cornel, asociază pentru prima oară creaţia lui Brâncuşi cu aceea a "anonimilor cioplitori, iconari şi crestătorii noştri în lemn"1. Fără îndoială nu poate fi negată existenţa unor caracteristici româneşti în opera brâncuşiană însă nu trebuiesc supralicitate elementele naţionale. Arta sa, ce a reînnoit fără doar şi poate, sensurile şi orientarea sculpturii, ar trebui receptată din punctul de vedere al confluenţelor culturale pe care le dezvăluie înglobând o serie de elemente care

8

pentru a participa la a III-a expoziţie a Societăţii <<Arta Română>> la invitaţia lui Camil Ressu. Aceste considerente vor figura în lucrarea mea sub forma unei introduceri. după o absenţă de 6 ani. Nicoale Iorga.s-a conciliat perfect cu modernitatea expresivă"2. Personalităţi marcante ale culturii româneşti în această perioadă au zăbovit asupra acestui subiect. Prin sistematizarea opiniilor privitoare la Brâncuşi. Aşadar. Crainc. încercând a păstra un excurs cronologic. vizând modul în care Brâncuşi a fost receptat în cultura şi critica românească din perioada interbelică se plasează în continuarea lucrării domnului Barbu Brezianu ce urmăreşte aceeaşi problematică pe perioada 1898-1914. remarcându-se printre ei: Lucian Blaga. Disputele nu se conturau în jurul existenţei şi reflectării unei formule specifice a sufletului românesc în artă şi literatură. F.modernitate. în contextul cultural interbelic aplecarea unora dintre comentatorii artei brâncuşiene asupra specificului naţional îşi găseşte justificarea. urmărind totodată stabilirea unor caracteristici menite a defini identitatea culturală românească în context european. Şirato etc. Cisek. iar tradiţionalitatea . Problematica specificului naţional ocupă un loc important în înfruntarea celor două concepte: tradiţionalism . Studiul pe care îl voi intreprinde cu această ocazie. Ralea. Analiza pe care o voi întreprinde se va structura în cinci capitole distincte. Comarnescu. cristalizate în perioada 1920-1944. "un rol adesea hotărâtor îl va îndeplini factorul politic care a copleşit esteticul sau substanţa filosofică.nu-şi dispută prioritatea. Înaintea abordării acestui subiect asupra căruia mi-am îndreptat atenţia. Ibrăileanu. problematica specificului naţional va continua să preocupe intelectualitatea românească până în 1944 (şi chiar şi după) când însă. ca o moştenire a contextului cultural interbelic. acolo unde a fost necesar am depăşit cronologia faptelor 9 . ci asupra modalităţii în care etnosul avea să prindă contur în creaţiile cultural-artistice româneşti. Intensificându-se cu precădere în deceniul al III-lea. P. concepte care uneori nu pot fi eminamente polemice căci "modernitatea nu exclude ci presupune tradiţia. am considerat necesar expunerea succintă a modului în care Brâncuşi a fost privit de critica românească până în moemntul 1920 când artistul revine în ţară. Eugen Lovinescu. Dan Botta.de pildă în poezie . O. Perioada interbelică era dominată de controverse teoretice în încercarea de a defini conceptul de "specific naţional". diriguind totul"3. urmăreasc a oferi totodată o posibilă explicaţiei a aplecării exegezei româneşti din epoca postbelică asupra "românităţii" creaţiei brâncuşiene. Camil Petrescu. N. dar care împreună încheagă un dialog armonios ce capătă valenţe de universalitate. M.

Voi rezuma pe scurt conţinutul acestor capitole astfel: -un prim capitol va fi dedicat pe de o parte relaţiei pe care sculptorul a avut-o cu avangarda românească reprezentată de gruparea din jurul revistei "Contimporanul" şi prezenţa sa în toate celelalte publicaţii avangardiste româneşti ("Punct". . Mit şi metamorfoză în sculptura contemporană". Acestora li se adaugă numeroase articole apărute în deceniul VII în special în ziarul "Înainte". în cazul lui Petre Pandrea voi zăbovi doar asupra acestui studiu ce defineşte de altfel parcursul teoretic pe care-l va urmări autorul în volumul "Portrete şi 10 . prilej cu care voi analiza mai amplu opinia lui Oscar Cisek şi Tudor Vianu. cum este cazul lui Petru Comarnescu a cărui ultimă analiză a creaţiei brâncuşiene va fi publicată postum (1972) sub titlul "Constantin Brâncuşi. consemnând deopotrivă ridicarea monumentului de la Târgu-Jiu. Lui V.G. "Unu"). tipărit la Craiova. Paleolog şi Petre Pandrea ale căror opinii critice. formulate în perioada interbelică aveau a se continua până în deceniul al VII-lea. G. Nicolae Iorga.ce erau direct implicaţi în acele dispute teoretice. Primul studiu al lui Petre Pandrea dedicat lui Brâncuşi apare în paginile unui periodic craiovean "Meridian" în 1943. alături de un alt studiu aparţinând lui V.Capitolul IV se va opri asupra unor critici de artă ale căror nume au rămas legate de cel al artistului căruia i-au dedicat ample studii pe parcursul întregii lor activităţi teoretice.pentru a nu dăuna locgicii interne a lucrării. "Integral". Aşadar.Lucian Blaga. . vor fi semnalate de unii cronicari de artă în contextul polemicii teoritice din jurul definirii caracterului nostru naţional. Paleolog.Participările expoziţionale din deceniul al III-lea şi după. urmată apoi de "A doua carte despte Brâncuşi" apărută la Craiova în 1944 şi o a treia datând din 1974. în paralel voi semnala cronicile plastice redactate în presa română ce fac cunoscută participarea lui Brâncuşi la expoziţiile din ţară şi străinătate. Paleolog i se datorează prima monografie închiantă sculptorului în 1937-1938. începând de la cronicile clasice pe care le semnează cu prilejul Expoziţiei Internaţionale organizată de "Contimporanul" şi culminând cu celalalte scrieri ale lor referitoare la opera lui Brâncuşi. G. . Camil Petrescu .Continuând în linii mari traseul delimitat în deceniul al III-lea acest capitol va analiza prblematica specificului naţional la câţiva interpreţi ai artei brâncuşiene din deceniul al IV-lea. voi discuta în paralel participările sale la expoziţiile organizate în ţară în deceniul al III-lea. Alături de aceste cronici expoziţionale voi urmări problematica specificului naţional la câţiva comentatori ai operei brâncuşiene . Este vorba de Petru Comarnescu. Pe de altă parte. V.

după colocviul Brâncuşi din 1967 când se va reproduce o revalorificare şi o reconsiderare a operei sale. Paleolog şi Petru Comarnescu.Ultima secţiune a acestei lucrări va cuprinde câteva mărturii ale artiştilor ce au frecventat atelierul lui Brâncuşi şi a căror creaţie sculpturală le-a fost astfel călăuzită în mare parte: Miliţa Pătraşcu. 11 . Dacă în perioada interbelică au existat şi opinii defavorable asupra operei lui Brâncuşi.Sub forma unor concluzii. voi extinde puţin cadrele prezentării printr-o serie de aprecieri ale studiilor ulterioare anului 1944. . Mac Constantinescu. se va ajunge indiferent de punctul de vedere al analizei. care în demersul interpretativ asupra creaţiei brâncuşiene insită."Armory Show" New York. Cu toate acestea în cazul lui V. Oscar Han. G.controverse" (1945) . volum care depăşeşte cu mult limita cronologică fixată.în care un capitol este consacrat lui Brâncuşi . în scopul ilustrării unei anume continuităţi a viziunii lor critice asupra lui Brâncuşi. asupra aceleiaşi concluzii. împărtăşite de la început de critica străină şi anume: "arta brâncuşiană constituie una din sursele ideilor esenţiale pe care se clădeşte civilizaţia vizuală a secolului XX"4. Irina Codreanu. Poate fi subliniată astfel o continuitate şi o direcţie caracteristică exegezei româneşti a lui Brâncuşi. ca şi cei din perioada interbelică. Ion Jalea. voi înregistra aplecarea marii majorităţi a exegeţilor români din 1967 şi după. Amintiri şi exegeză". . asupra componentelor naţionale.şi respectiv "Brâncuşi. Romul Ladea la care se adaugă opinia arhitectului Octav Doicescu ce l-a cunoscut pe Brâncuşi cu prilejul expoziţiei din 1913 . mergând până la excluderea sa ca exponent al sculpturii româneşti.

Acest prim succes al lui Brâncuşi în străinătate a fost semnalat de Otilia Cosmuţă şi Nicolae Vaschide. lucrările lui Brâncuşi au atras atenţia opiniei publice. Cu ajutorul ministrului plenipotenţiar al României Grigore Ghika şi a bursei care i-a foat acordată de Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice. urmând a fi repartizată la Craiova. odată cu schimbarea stilistică majoră ce se produce în sculptura sa. directorul revistei "Luceafărul". prin concurs. Acest lucru se va petrece însă în 1903 când "Ecorşeul" va fi pentru prima oară expus într-una din sălile Ateneului5.INTRODUCERE În perioada sa de formare de la Craiova. cercul admiratorilor săi se restrânge. Din 1907 însă. Mercie. la Ecole des Beaux-Arts în clasa lui A. 11 menţiuni şi o medalie de argint. Abia în 1909. A. Lupescu). Deşi talentul său fusese recunoscut în perioada studiilor de la Bucureşti (1898-1902) prin trei medalii de bronz. Brăncuşi va expune "Copilul" ce figurase şi în salonul parizian şi respectiv "Fiul Câmpului" (potretul lui Gh. aceste merite nu fuseseră semnalate în presa română. Bucureşti sub forma unor copii din ghips colorat6. "Orgoliul". Cluj. În 1907 Otilia Cosmuţă îi trimite la Sibiu lui Octavian Tăslăuanu. Un an mai târziu va primi elogii în presa franceză cu prilejul participării sale la Salonul de Toamnă unde va expune: "Portretul lui Gh.şi în mai. Petraşcu. Iaşi. Brâncuşi va reveni în ţară unde va participa la două manifestări de artă plastică românească: în martie la expoziţia organizată de <<Tinerimea artistică>> . ulterior la cererea elevilor. date biografice şi fotografii după operele lui Brâncuşi expuse la saloanele din Franţa ce vor fi publicate în numărul 4-5 al acestui periodic7. cu prilejul celei de-a şasea expoziţii a Societăţii <<Tinerimea artistică>>. Lupescu". "Copilul". Bucureşti şi apoi Paris. Tot în 1907. Baltazar şi Fritz Storck. la expoziţia oficială de 12 . câştigând admiraţia lui Gh.fiind totodată cooptat ca membru al acestei societăţi . lucrarea va fi achiziţionată de Ministerul Instrucţiunii Publice şi Cultelor în scop didactic. criticilor şi apoi colecţionarilor. Brâncuşi va fi admis în 1905.

Theodorescu . prilej cu care i se acordă un premiu iar Ministerul Instrucţiunii Publice şi Cultelor îi va achiziţiona lucrarea "Portretul pictorului N. lucrarea lui Brâncuşi va fi achiziţionată de Gh. Al. Expoziţia caracterizată printr-o mare diversitate stilistică va fi deci găzduită în noul local al Panoramei şi nu în săliele Ateneului unde figurase până în 19098. s-ar datora faptului că <<Tierimii artistică>> primise oficial un local propriu de expunere. "rămâne legat de noi prin rădăcinile adânci ale vieţii10". N.pictură. dar care în acel moment. În pofida acestei varietăţi a genurilor. Acest moment va descrie o adevărată sciziune în cadrul criticilor. sulptură şi gravură. Cu toate că articolul lui Vlahuţă înregistrează un punct de vedere favorabil este departe 13 . Brâncuşi va respinge invitaţia lui Iser de a participa la expoziţia A. L. Romaşcu imediat după închiderea expoziţiei9. D. Vlahuţă. Dărăscu". Preocupat de realizarea comenzii pentru monumentul funerar de la Buzău. Verona). Petraşcu. la recomandarea lui G. în numărul din 7 decembrie al "Universului". Popp. G. În 1910. Petraşcu. Lăsând la o parte această divergenţă de opinii manifestată de critica bucureşteană. orice ar face. Forain. E.Sion. Brâncuşi va expune "Cuminţenia Pământului" în cadrul celei de-a IX expoziţii a <<Tinerimii artistice>> ce era de altfel cea mai amplă manifestare plastică românească organizată până atunci. A. Aceaşi lipsă de înţelegere o vor dovedi faţă de lucrările Ceciliei Cuţescu-Storck ce va fi exclusă din <<Tierimea artistică>>. menţionând datele biografice ale sculptorului care atunci se bucurau de o oarecare notorietate. Stoenescu. Singurii care au aprobat noul făgaş stilistic al sculpturii brâncuşiene erau: A. Dărăscu. Steriadi. Popescu. Baltazar. Şt. Derain. Galanis desfăşurată în luna noiembrie a aceluiaşi an la Palatul Ateneului Român. lucrarea lui Brâncuşi va stârni un adevărat scandal mai ales în rândurile portretiştilor academişiti apreciaţi de oficialitate (G. Paciurea şi soţii Storck. se va număra printre puţinii partizani şi admiratori ai lui Brâncuşi. avea să considere "Cuminţenia Pământului" ca aparţinând artei moderne. Primitivismul lui Brâncuşi avea să fie înţeles doar de un cerc restrâns de amatori receptivi la noile tendinţe europene. Numărul mare al participanţilor din rândurile cărora vor fi primiţi noi membrii societari. deşi "pare cioplită de acum 3-4000 de ani" declarându-se în continuare un admirator al talentului lui Brâncuşi care. Cu ocazia celei de-a doua expoziţii deschise în toamna aceluiaşi an tot sub egida <<Tierimii artistice>>. Brâncuşi va prezenta versiunea în piatră a "Sărutului" pe care îl intitulase "Frgment dintr-un capitel" şi care ulterior va intra în colecţia numismatului V. J. Mirea. În 1910. manierelor şi tehnicilor folosite de expozanţi.

literat şi critic de artă avea să se desăvârşească într-un studiu intitulat "Cioplitorul" şi apărut în 1935. e "încă departe de ţinta hotărâtă a zborului12". după participarea alături de sculptorii cubişti (Archipenko. Th. Mai 14 . Deşi s-a bucurat de aprecierea pozitivă a lui Vlahuţă al cărui articol îi fusese trimis la Paris. ceea ce nu-l împiedica să o şi critice scriind că lucrarea ar reprezenta "o epilepsie critică. "Cap de copil" (marmură) şi "Cuminţenia Pământului". reproducând de asemenea "Portretul pictorului Dărăscu". Cornel . fiind încă profund afectat de remarcile critice ce îi fuseseră adresate. Maniu vedea această lucrare ca pe o etapă a unui ciclu ascendent remarcând că "stilizarea lui Brâncuşi poartă iritant pecetea gândurilor înalte" dar e încă decorativă. Brănişteanu şi N.ce îi va consacra două pagini. când Brâncuşi va expune "Pasărea măiastră" la cea de-a XIII-a expoziţie a <<Tierimii artistice>>. de către cronicarul B. Cornel. Juriul va decide în mod excepţional şi în unanimitate acordarea premiului I în valoare de 2. în volumul "Focurile primăverii şi flăcări de toamnă". Pora11."Figuri contemporane din România" . "Studiu" de fapt "Fragment de tors" este admirată cu anume reţinere vis-a-vis de necesitatea în lucrare a părţilor neşlefuite. că este "frumoasă ca un covor românesc". Duchamp.de a înţelege în profunzime procesul estetic înnoitor din creaţia brâncuşiană. Opinia acestui poet. Artistul va lua cunoştinţă şi de dicţionarul biografic bilingv publicat în 1911 la Bucureşti şi semnat de Th.000 lei lui Brâncuşi pentru lucrarea "Studiu". Aşadar. Zadkine. "Cap de copil". critic de artă şi corespondent parizian înregistrase cu admiraţie succesul repurtat de Brâncuşi în 1907 cu cele patru lucrări expuse la Societe Nationale des Beaux-Arts. În 1912."Supliciul". "Studiu" (marmură). Adrian Maniu desluşea în "pasărea" lui Brâncuşi o "influenţă egipto-chaldeeană" deşi el vedea la rândul lui. Brâncuşi va refuza participarea la orice manifestare artistică desfăşurată la Bucureşti în 1911. Câţiva cronicari printre care Tudor Arghezi sesisează nedreptatea ce i-a fost făcută lui Brâncuşi. Invocând pretextul participării simultane a lui Brâncuşi la două manifestări artistice. unii membrii ai <<Tierimii artistice>> se împotrivesc primirii lucrărilor sale. Lehmbruck) la cel de-al XXVII-lea Salon al Artiştilor Independenţi. într-un alt context cultural. avea să se producă un an mai târziu. Ruptura radicală cu mentalitatea artisrtică mic-burgheză a "connaisseur-ului" român. triluri gargarizate de un ulcior cu bot de şarpe". Brâncuşi îşi anunţă participarea la cea de-a XI-a expoziţie a <<Tierimii artistice>> şi de-o potrivă la Salonul Oficial. el va expune doar la Salonul Oficial cele trei lucrări .

15 . Indignat peste măsură de indiferenţa autorităţilor de la noi.devreme chiar. apreciind talentul sculptorului căruia îi dedică trei articole în revista "Seara" (din 28 aprilie 1914. Spaethe dorea să-l înlăture pe Brâncuşi din cercul <<Tierimii artistice>>. 23 iunie 1914) acuză lipsa de înţelegere a oficialităţii: "Brâncuşi nu găseşte loc pentru statuile sale pe pământ românesc. într-un articol din 1933 publicat în "Universul". În numărul din 28 aprilie 1914 al acestei reviste. Tudor Arghezi în "Arta şi Arta". e vorba de "Danaida" şi "Muza adormită" care ulterior vor intra în colecţia lui Al. a materiei cu ideea18". 3 mai 1914 respectiv 23 iunie 1914). Deplângând refuzul acestui proiect prezentat sub forma unei fântâni arhaice. Arghezi va fi în continuare un înverşunat susţinător al creaţiei Brâncuşiene. ("Seara". sub denumirea "Fântâna lui Narcis". în cadrul cronicii celei de-a XIII-a expoziţii a <<Tierimii artistice>>: "Domnilor a înnebunit Brâncuşi! Nu înţeleg ce mai aşteptaţi şi mai ales cum îl acceptaţi la expoziţie!14". Un punct de vedere favorabil va avea Tudor Arghezi într-o cronică a aceleiaşi expoziţii în care acuză "Turma necuvântătoare a domnilor. Referindu-se la "Muza adormită" Arghezi remarcă "confruntarea definitivă. Todor Arghezi deţine primatul printre cronicarii plastici din 1914. Morţun îi comandă lui Brâncuşi. pentru Piaţa Universităţii din Bucureşti un monument al lui Spiru Haret. Trecând oarecum în revistă disputa dintre Brâncuşi şi O. Spaethe. proiectul acestui monument va fi respins însă Brâncuşi va păstra în atelierul său această lucrare până la sfârşitul vieţii. Barbu Brezianu menţionează opinia vehementă formulată de Iosif Iser în "Flacăra". În 1914. într-un punct. Pizma existentă între cei doi artişti va fi confirmată de Brâncuşi însuşi într-o mărturie pe care io va face lui Ionel Jianu în 1938: "Spathe a fost contra mea. ministrul şi colecţionarul de artă Gh. văzând în "măiastra" lui Brâncuşi "o sinteză şi totodată un gest de dispreţ" faţă de cei ce dovediseră atâta batjocură şi lipsă de înţelegere15". Arghezi sugerează o schimbare de roluri. Tudor Arghezi realizând cronica plastică a expoziţiei <<Tierimea artistică>> este fascinat de două din cele şase lucrări expuse de Brâncuşi. sculptor dealtfel destul de apreciat de oficialitate şi copleşit de onoruri. Brâncuşi este văzut ca "unul din sculptorii de geniu ai lumii întregi13". Stimulat fiind de aceste proteste. În acelaşi număr revistă "Seara" publică pe prima pagină portretul lui Brâncuşi realizat de Camil Ressu. Bogdan-Piteşti. aşa cum n-a găsit nici penrtu odihna mulţumită a osetenelii lui de aprig şi cinstit muncitor 17". doamenlor şi membrilor comitetelor de iniţiativă care se delectează cu nulitatea domnului Spaethe". Fără îndoială. Dar m-au susţinut J. Steriadi şi Fritz Storck16". 27 aprilie 1913.

nivelul calitativ al lucrărilor expuse scade considerabil înregistrând însă o continuă creştere a vânzărilor. Decepţionat de neacceptarea monumentului lui Spiru Haret. Brâncuşi expune pentru prima oară un număr atât de mare de lucrări. Tudor Arghezi surprinde caracterul novator şi universal al creaţiei brâncuşiene prin care "unda uriaşa a lumii a găsit o expresie nouă. Probabil în amintirea morţilor din primul război mondial. printre alţii. Tudor Arghezi îi va aminti numele într-o serie de cronici pe care avea să le redacteze în 1920 şi 1932. 16 . Brâncuşi avea să realizeze primele sculpturi în lemn: "Fiul risipitor". "Cariatide" şi "Vrăjitoarea" (lemn de arţar) la care se adaugă prima versiune a "Coloanei sărutului". Brâncuşi va părăsi ţara.În cadrul acestei manifestări artistice. concomitent cu cea a <<Tinerimii Artistice>> de la Bucureşti va demonstra divergenţele de opinii şi de aspiraţii artistice. Han. considerat inapt pentru a fi mobilizat. îm 1918. Fidel admirator al marelui sculptor. Cu toate că <<Tinerimea Artistică>> îşi va continua activitatea până în 1947. O. alături de cele ce câştigaseră pe deplin admiraţia lui Arghezi figurând cele două piese destinate monumentului funerar de la Buzău "Portretul bust al lui Petre Stănescu" şi "Rugăciune". Societatea <<Arta Română>> va deveni de acum reprezentativă pe tărâmul creaţiei artistice româneşti. "Danaida" îl va impresiona foarte mult căci o va evoca . în perioada 1914-1918. În primii doi ani de după izbucnirea războiului. În acelaşi an va lua naştere la Bucureşti Societatea <<Arta Română>> ai cărei fondatori erau. Ressu. ori de câte ori se referă la colecţionarul Alexandru Bogdan-Piteşti. revenind abia la finele primului război mondial cu prilejul celei de-a III-a expoziţii a societăţii <<Arta Română>>. În octombrie 1917. cooptând unii membrii ai <<Tinerimii Artistice>> astfel încât prestigiul acestei societăţi devine tot mai mare21. Theodorescu-Sion.şi "Danae" (sub acest titlu figura de fapt "Portretul domnişoarei Pogany"). C. Brâncuşi ciopleşte în lemn "Coloane fără sfârşit". 1947 în "Adevărul" şi în 1966 în "Argeş"20 -. o expresie Brâncuşi19". prima expoziţie a acestei societăţi organizate la Iaşi.în 1946 în "Lumină şi culoare". în numărul 12 al revistei "De Stijl" Theo van Doesburg îl va asocia pe Brâncuşi mişcării de avangardă olandeze. Brâncuşi va expune la Londra "La Sagesse" (piatră) şi "Tete d'enfant". în cadrul celui de-al VIII-lea salon al "Allied Artists Association" iar un an mai târziu va participa la expoziţia organizată de Marius de Zayas la "Modern Gallery" din New York. Perioada 1915-1920 se dovedeşte a fi fructuoasă în planul creaţiei sculptorului. În 1916. reproducându-i aforismele şi o parte din lucrări.

După ce avea să remarce că Brâncuşi.sau svârlit într-o curte plină cu ierburi". în primele două decenii ale secolului XX.fie sub forma 17 . la o activitate de gazetărie rezumată la simpla înregisrtare a numelor participanţilor la vreo expoziţie şi uneori la câteva mărturii pozitive sau nu. nu trebuie luat în serios25". dând măsura incontestabilului său talent literar. Analizele operei lui Brâncuşi apărute în presa română. această "lipsă a criticii" este cauza principală a existenţei unui public nereceptiv la progresul artistic. Observaţiile îndreptăţite ale lui A. Maniu propune oficialităţii încurajarea artei celor prezentaţi. Tudor Arghezi şi A. demonstrând totodată diletantismul criticii noastre. În opinia sa. Aceste sumare şi neconcludente observaţii ale lui Maniu sunt totuşi singulare în presa românească a anului 1920. Ressu de a participa la cea de-a III-a expoziţie a acestei grupări. Această constatare îl determină să afirme cu convingere: "Critica noastră de artă este şi rămâne un sport. A. demersul teoretic al acestei pseudo-critici limitându-se. Baltazar îşi vor păstra valabilitatea. avea să asocieze "bronzul aurit al ovalului de cap" cu "un idol într-un cuib de stofe de mătase . În "Adevărul" din 3 aprilie 1920. Maniu. Tudor Arghezi va scrie în prefaţa catalogului că "artiştii participanţi sunt nişte revoluţionari22". Maniu îi va lua apărarea sculptorului ale cărui lucrări stârniseră hohote de râs în rândurile publicului neinstruit pentru care acestea luau forma unor "enigme". fie sub forma unui simplu elogiu adus creaţiei sale . Lăsând la o parte metaforelele literaturizante răspândite pe parcursul acestei cronici. Brâncuşi. în domeniul artei. Baltazar într-un articol din "Viaţa Românească" intitulat "Critica. portretul "Principesei X" fusese exclus de la cel de-al XXXI-lea Salon al Artiştilor Independenţi pe motiv că ar fi obscen. pe care îl practică oricine şi care. Maniu . "cu exaltările şi îndârjirile sale poartă o credinţă şi o inteligenţă" A. Brăncuşi răspunde invitaţiei lui C. Adrian Maniu va semna cronica plastică a acestui eveniment. Cornel.După o absenţă de 6 ani. concentrându-şi atenţia asupra a 4-5 artişti grupaţi în cadrul acestei expoziţii "fără alt înţeles decât cel pe care în natură îl are alăturarea unor uriaşi cu ramuri până-n azur. fenomen remarcat încă din 1908 de A. Cu prilejul manifestării artistice organizată de Arta Română. publicul şi artiştii". Baltazar notează "lipsa criticii" sau "profesarea ei de către necunoscători". de altfel destul de restrânse până în 1920. Începându-şi analiza cu numele lui C.cazul lui Vlahuţă. prin urmare. după ce. se rezumă la apercieri de suprafaţă. Th. susţinânduşi afirmaţia printr-o serie de pasaje extrase din presa locală şi limitate la aspectul descriptiv sau la aprecieri subiective24. la începutul aceluiaşi an. A. spre a fi popas şoimilor23". la adresa vreunui artist. Deşi avea să recunoască la noi existenţa unor "critici literari de marcă".

opiniile unor filosofi şi esteticieni dovedindu-se însă mult mai profunde.New York). ca şi Paul Morand ce va prefaţa catalogul expoziţiei de la Brummer Gallery . 18 . artistul atrăgându-şi aprecierile unor importanţi oameni de cultură . literaţi. Amsterdam. Haga. Brâncuşi va fi primit cu căldură în cercurile de artişti din jurul revistei "Contimporanul" încă din anii 1923-1924. Brezianu . Semnalându-şi în continuare prezenţa la expoziţiile organizate de <<Tinerimea Artistică>> şi <<Arta Română>>. Bruxelles sau Paris. Articolele închinate artei sale se vor înmulţi considerabil în această perioadă.împotriviri înverşunate .cazul lui Iosif Iser semnalat de B. aproape fără întrerupere la marea majoritate a manifestărilor artistice bucureştene. Această reorientare pozitivă asupra creaţiei sale s-ar putea explica prin succesul pe care Brâncuşi îl câştigase în presa străină odată cu participarea sa la expoziţiile internaţionale (de ex. După ce în mai 1921 devenise membru al Societăţii <<Arta Română>>. În deceniul al III-lea într-un alt cadru cultural.poeţi. Ulterior avea să participe la expoziţia de artă românească deschisă în 1927 cu ocazia "Congresului presei latine" apoi la Salonul Oficial de desen şi gravură 1929 ca şi la pavilioanele româneşti din cadrul manifestărilor de artă ce au avut loc în perioada interbelică la Veneţia. filosofi. critica îşi va nuanţa opiniile adresate operei lui Brâncuşi. şi nu în ultimul rând. ale artiştilor ce l-au susţinut neîncetat în toate publicaţiile româneşti de avangaradă.la fel de nefundamentate ca şi preamăririle literaturizante. fără însă a se depărta prea mult de acel diletantism semnalat de A. pe parcursul deceniului al III-lea Brâncuşi va continua să expună în ţară. esteticieni români. Baltazar.a doua expoziţie personală de sculptură şi grafică organizată la Wildenstein Galleries New York prilej cu care Clive Bell publică în "Vogue" studiul "The Art of Brancusi". revista berlineză "Der Sturm" elogiază arta sa. în 1926 .

În ţară Ion Vinea va avea un rol important în lansarea noilor idei. sculptura având a se naşte din calităţile materiei. St. Admiraţia lui Tzara pentru Brâncuşi reiese din cele două pagini pe care avea să i le consacre în volumul său de opere complete unde va invoca. Brâncuşi se arătase interesat de viziunea artistică a lui Tristan Tzara. întregul traseu artistic pe care-l urmase scultproul. semnalând în biblioteca sculptorului existenţa unor cărţi şi periodice caracteristice avangardei franceze ("Dadaphone" 1920.prezenţa sa în publicaţiile româneşti de avangardă. Brâncuşi avea să se numere printre apărătorii lui consemnând că: "En art il n'y a pas d'etrangers26". Marcel 19 . Tzara este impresionat de modul în care Brâncuşi concepe lumea în lipsa unei "imagini preconcepute". Ilarie Voronca şi bineînţeles cele ale lui Tristan Tzara28. Morand şi Mihai Mihailovici. Barbu Brezianu aduce o dovadă în ceea ce priveşte implicarea lui Brâncuşi în mişcările artistice novatoare. congrese. manifestând un viu interes pentru aspectele înnoitoare pe care acesta le propunea în lumea artistică.CAPITOLUL I a) Brâncuşi şi avangarda românească . Roll. Recunoscând în Brâncuşi "un maestru sigur şi conştient de propria-i forţă27". După călătoriile intreprinse în Elveţia şi Germania. Într-o mişcare de protest organizată de Andre Breton la "Cloiseries des Lillas" împotriva lui Tzara şi a dadaismului. idei legate de receptarea teroriilor constructiviste. "Soirees des Paris" . conferinţe) cât şi la "Soirees de Paris" unde se întâlnea cu P. Brâncuşi a fost un promotor al fenomenului avangardist în general. Înaintea stabilirii unei relaţii strânse şi durabile cu reprezentanţii avangardei româneşti. sub forma unui excurs monografic. participând la toate manifestările dadaiste (spectacole.publicaţie efemeră redactată de Apollinaire) la care se adaugă aproape toate periodicele de avangardă româneşti şi cărţile semnate de Luca Gherasim. Tristan Tzara avea să definească avangardismul ca pe o stare de spirit. Ion Călugărul.

cubismului şi artei abstracte. La sfârşitul perioadei de apariţie a revistei "Unu" se schimbă atitudinea faţă de suprarealism ce va fi renegat odată cu afirmarea necesităţii unui angajament politic de stânga. Prima expoziţie internaţională a acestei grupări artistice avea să se deschidă la 30 noiembrie 1924 în sala Sindicatului Artelor Frumoase. ilustrează sincronismul cu orientarea artistică a avangardei europene. toate cele patru reviste avangardiste româneşti ale perioadei interbelice. H. În 1924 va apare revista "Punct".Iancu revine în ţară şi împreună cu Ion Vinea va fonda în 1922 revista "Contimporanul" care se numea "Organ al constructivismului român". cronici plastice. În această revistă vor publica reprezentanţi notabili ai avandgardei europene printre care: Theo van Doesburg. Astfel în 1922. Breton deşi nu exista o adeziune directă la grupul francez. revistă de artă constructivistă internaţională condusă de S. avându-l ca iniţiator pe M. Brauner şi Ilarie Voronca. În aprilie 1924. Roll. propunându-şi totodată subminarea artei oficiale şi popularizarea constructivismului. enumerarea principalilor expozanţi începând cu Brâncuşi. se va rupe de grupul "Contimporanul" deosebindu-se şi de celelalte publicaţii avangardiste ce erau subordonate pe plan ideatic "Contimporanului". oferind şi catalogul unor expoziţii29. Hans Richter. Revista "Unu" (1928-1932) apărută din iniţiativa lui Saşa Pană. conflicte ce se vor solda cu înlăturarea lui Ilarie Voronca din cercul revistei. Ilarie Voronca şi Geo Bogza. aforisme. numere omagiale. revistă apărută într-un singur număr sub coordonarea lui V. din iniţiativa celor doi redactori ai revistei. Revista va dispare în 1932 datorită unor conflicte între membrii grupării. apoi "75 HP". Lajos Kassak etc. Maxy. revista "Contimporanul" îi grupează pe toţi artiştii şi scriitorii interesaţi de noile forme de artă. 20 . Momentul reprezentat la noi de înfiinţarea acestor grupări artistice ce-şi susţineau ideologia în reviste proprii. publicând reproduceri după sculpturile şi desenele sale. Brâncuşi va fi salutat ca un precursor în cercurile avangardei. Ţelul avangardei era acela de a extinde revoluţia estetică spre o revoluţie social-politică. iar în numărul 45 revista "Contimporanul" va reproduce pe prima pagină lucrarea "Cap de femeie". Brâncuşi va participa alături de Fritz Storck şi Cornel Medrea în pavilionul României la cea de-a XIV-a bienală de la Veneţia. În numărul 47 al aceleiaşi reviste se va anunţa inaugurarea expoziţiei internaţionale a "Contimporanului". "Integralul" (19251928) va pleca de la ideile vehiculate de "Contimporanul". În manifestul publicat de Saşa Pană în numărul 1 al acestei reviste se declară apropierea de suprarealismul lui A. Callimachi şi St. articole.

în 1926 şi 1929 în paginile aceleiaşi publicaţii.Printre participanţii străini se remarcă: J. Alături de aceştia figurau operele artiştilor români Miliţa Pătraşcu. Arp. pe copertă reproducând o imagine a atelierului parizian al artistului. opinii ale criticilor străini apărute în diferite publicaţii cum ar fi: "7 Arts". M. Vinea va publica poemul "Pasărea măiastră" scris în 1920 şi închiant lui Constantin Brâncuşi. Teutsch. autori ce vor semna şi alte mărturii referitoare la Brâncuşi şi creaţia sa. Fondane depre opera lui Brâncuşi) "Chaiers d'art" etc30. Această expoziţie al cărei vernisaj a scandalizat lumea artistică bucureşteană va fi comentat de T. Brauner. M. Iancu în refacerea de către sculptor a unor "meşteşuguri nemaiîntâlnite de multe secole în plastică". Iancu."Brâncuşi trebuie să fi strigat lumii măreţia şi ştiinţa artei negre"31 . Vianu. H. "Contimporanul" deţine fără îndoială. V. reproducând din 1924 şi până în 1930. În numărul 64 din 1926 al revistei "Contimporanul". "D-ra Pogany". Paul Klee. alături de textele celor mai sus menţionaţi.asemănând simplificarea formei din creaţia brâncuşiană cu acea expresie directă din artele primitive şi cu dragostea ei pentru legile naturii. Iancu. Brâncuşin este prezent la această expoziţie cu patru lucrări din colecţia soţilor Storck: "Sărutul". I. Iancu . Oscar Cisek. L. acelaşi M. să amintim aici articolul semnat de Corneliu Mihăilescu în "Integral" (nr. În paginile numărului omagial al "Contimporanului". în urma unei vizite în atelierul său parizian. Scrierea lui M. prilej cu care va face cunoscută cititorilor concepţia lui Brâncuşi despre artă. M. Hans Richter. "Cahiers de l'Etoile" (eseul lui B. Un alt 21 . Callimachi ale căror opinii le voi dezvolta pe larg la punctul b). Vinea. I. Iancu va reproduce o conversaţie pe care a avut-o cu sculptorul. Blaga şi S. Maxy. În paginile aceastei reviste apar articole închinate sculptorului de către M. "Pasărea măiastră" şi "Cap". În cadrul publicaţiilor avangardiste româneşti. expusă bineînţeles în limbajul aforistic atât de caracteristic sculptorului. Arthur Segal etc. Aceeaşi asociere între Brâncuşi şi arta neagră o va fi dezvoltat M. 4/1925) şi dedicat artei negre căreia îi găseşte analogii în arta populară românească. Miliţa Pătraşcu. Numărul 52 din 1925 al revistei "Contimporanul" va fi în întregime dedicat lui Brâncuşi. primatul. Interviul cu Miliţa Pătraşcu apărut în acelaşi an în revista "Rampa" subliniază de asemenea importanţa şi impactul pe care arta neagră l-a avut asupra unor artişti europeni începând de la Gauguin şi continuând cu reprezentanţii cubismului şi cu Brâncuşi de creaţia căruia sculptoriţa a fost de-a dreptul fascinată. Iancu dovedeşte preocuparea artiştilor avangardişti români pentru arta neagră ce inspirase deopotrivă avangarda europeană. Măreţia şi noutatea creaţiei sculptorului ce înlătură planul sensibl este observată de M.

de fapt. cât şi în interviurile ce i-au fost luate sculptoriţei cu diferite ocazii. susţinând că "Brâncuşi descoperă alte izvoare decât acele ale artei şi în aceasta constă marea taină a veşnicei sale reînnoiri33".. prin arta lor. sunt profund ţărăneşti. Miliţa Pătraşcu se detaşează considerabil din rândurile susţinătorilor artei brâncuşiene. sculptoriţa va încuraja noile perspective deschise de creaţia brâncuşiană. Callimachi întâlnim câteva menţiuni asupra lui Brâncuşi în cronica expoziţiei "Contimporanul" semnată de coordonatorul revistei şi apărută în decembrie 1924. curbele care definesc această concepţie sunt neclintite [. În numărul consacrat lui Brâncuşi de revista "Contimporanul". Dintre artiştii ce au frecventat atelierul brâncuşian ea zăbovit cel mai mult 1919-1923. Paleolog. să infirme opinia potrivit careia arta românească fusese învinuită de "imitaţie" şi "import de artă occidentală". întâmpinând "rezistenţa stupidă a oficialităţii sau a corporaţiei sculptorilor răsuflaţi de la noi 32". fiind profund înrâurită de personalitatea sculptorului atât în concepţia-i despre artă cât şi în creaţie. G. e vorba 22 .. este cosmosul care dezvoltă acea mişcare de dute-vino. Cazul reprezentat de Brâncuşi şi M. 60 şi respectiv 62 al "Contimporanului". până în anii '70. Iancu subliniază efortul entuziast al grupării "Contimporanul" în susţinerea artei noi a lui Brâncuşi.articol al său. văzut ca "cel dintâi primitivist şi mai aopi cel dintâi abstractivist din Europa34". S. spre deosebire de propria-i ţară unde numele său era aproape necunoscut. Aceeaşi concepţie privitoare la opera brâncuşiană ca întrupând o cosmogonie va fi dezvoltată mai amplu de V. artista va recunoaşte că respectul pentru valorile intrinsece ale materiei i-au fost adânc împlântate în suflet de maestrul Brâncuşi. Miliţa Pătraşcu consideră că această înfrăţire şi respect a lui Brâncuşi pentru lucruri ce capătă o consonanţă aproape mistică.]". oprindu-şi atenţia asupra portretului "Principesei X" care "nu mai este un oarecare moment realizat. În paginile efemerei publicaţii avangardiste condusă de S. publicat 3 ani mai târziu aduce la cunoştinţă notorietatea de care Brâncuşi se bucura în America unde revista "The World" îi consacrase un întreg număr. Cu această ocazie M. într-un interviu acordat Miliţei Pătraşcu. Iancu îl îndreptăţesc. Înregistrând amploarea acestui eveniment artistic autorul articolului consideră că această mişcare novatoare produsă în cadrul cultural-artistic românesc se sincronizează tendinţelor artistice europene care îl au drept precursor pe Brâncuşi. Ulterior în "Tiparniţa literară" (1929). căci numele lui Brâncuşi va figura atât în articolele pe care ea i le închină. Miliţa Pătraşcu neagă inspiraţia sculptorului din curentele artei europene contemporane. În notele despre sculptură apărute în nr. Callimachi menţionând că.

M. unul în "Foaia Tinerimii" (martie 1925) şi celălalt în revista "Unu" (februarie 1931). Herwarth Walden şi Brâncuşi însuşi. Pentru o vreme. Maxy va fi unul dintre puţinii susţinători ai acestei orientări novatoare în plastica românească căreia îi va consacra două articole. iar la Paris din B. indiferent de epocă. asupra oricărei producţii artistice de factură nouă. Cosma şi St. Voronca şi I. pe maestrul Brâncuşi35". Maxy.lucru sesizat şi de Callimachi . Aşadar în cadrul acestei manifestări artistice se opreşte asupra celor doi "premergători" (Brâncuşi şi Iancu). Brauner. Fondane şi M. Florian şi Sandu Eliad. "Pasărea măiastră" şi "Îmbrăţişarea" aparţinând lui Brâncuşi. B. Prin creaţia. Maxy nu se sfieşte să remarce încă odată reticenţa criticii ce s-a oglindit şi asupra acestui eveniment singurul care a arătat înţelegere fiind considerat Tudor Vianu36. Călugăru. Ion Minulescu îi dedicase sculptorului un elogios articol ce cuprinde o seamă de reproduceri după opera sculptorului.de un sincronism şi nu de o imitaţie. smulgându-i lui Callimachi cele mai calde aprecieri ca şi lucrările Miliţei Pătraşcu în care sesizează acele "depărtate şi depăşite influenţe brâncuşiene". Maxy îl omite pe Lucian Blaga. Cu aceaşi ostilitate fuseseră întâmpinaţi reprezentanţii mişcării moderniste de la noi "având în fruntea ei pe cea mai frumoasă şi adâncă personalitate de la Luchian încoace. Din pricina unor disensiuni între membrii grupării "Contimporanul" Maxy se va desprinde şi la 1 martie 1925 va fonda revista "Integral" al cărei colectiv de redacţie era format la Bucureşti din: F. Maxy în manieră constructivistă. Rene Clevel. Călugăru. M.şi a unui public încă needucat. Singurii care s-au arătat receptivi la noutatea acestei mişcări au fost: F. În numărul din aprilei 1925 al revistei "Integral". Roll. Teutsch. Maxy înregistrează în primul rând prezenţa "maestrului Brâncuşi" care "admite participarea sa cu lucrări din ţară". Iancu însuşi arătându-se destul de sceptic iniţial. Brauner şi M. Maxy semnalează un număr tot mai mare de tineri dispuşi să adere acestei mişcări printre care Ilarie Voronca. o imagine din atelier în care trona "Portretul Principesei X" şi poetretul lui C. Marinetti. Brunea. va evidenţia reticenţa publicului. dar şi prin aspectul său fizic Brâncuşi este asemuit de către Minulescu instanţei divine în sensul în 23 . Mişcarea modernistă iscase la noi un curent de opinii defavorabile în rândurile criticii conservatoare . H. Dintre artiştii români prezenţi la ampla manifestare artistică organizată de "Contimporanul". Brâncuşi realizat de M. alături de el expunând Miliţa Pătraşcu. urmărind istoricul naşterii mişcării cubiste şi constructiviste. Până în momentul organizării expoziţiei internaţionale a "Contimporanului". I. Brunea. Ideologia acestei reviste era susţinută şi de colaboratori europeni printre care Tzara. Teutsch. V. V. În primul articol.

El avea să propună în schimb un tip de evaluare care să ia în consideraţie personalitatea artistului. creaţia brâncuşiană atinge practic perfecţiunea. deducţii şi reproduceri după enciclopediile străine". arta brâncuşiană ajunge a se "confunda" chiar cu creaţia exemplarelor unice sau mai bine zis. "Pasărea măiastră" de pildă. F. Prin încărcătura spirituală pe care o conţine. ca o motivaţie a nonreceptării creaţiei brâncuşiene la noi. "Eva". decretat şi etichetat în rafturile tradiţiei artistice38". 24 . În final. cu "primele entităţi viabile care constiuie opera creaţiei divine37". într-un fel. "The Arts". atribut care nu s-ar acorda decât Marelui Creator. Minulescu sesizează astfel deopotrivă unicitatea şi noutatea pe care o oferă creaţia brâncuşiană văzută în final ca "o simplă şi firească îndeletnicire a unui ţăran român din judeţul Gorj". singura prin care viziunea artistică capătă unicitate. Poetul va recunoaşte unicitatea sculpturii lui Brâncuşi: "opera lui nu se aseamănă. în vreme ce portretele feminine sunt "tot atâtea posibilităţi de a interpreta într-o formă plastică nouă însăşi raţiunea sexului feminin39". "Brâncuşi este poate ceva mai mult decât un artist" şi acest lucru avea să-l surprindă "sensibiliatatea omenirei de mâine şi nu concepţia artistică de azi".care arta sa nu respectă concepţia atât de încetăţenită de veacuri a artei prin imitaţie. "Cocoşul". Minulescu va analiza câteva lucrări ale sculptorului pe care le considera revelatoare în acest sens. Prin comparaţia frecvent întâlnită pe tot parcursul textului. Aderca ce impune în 1929 pe plan literar. "Pasărea măiastră" şi nu în ultimul rând portretele feminine sunt lucrări în care artisul reduce formal reprezentantul la esenţa sa proprie. va consemna o discuţie avută cu poetul în care acesta va reveni din nou asupra geniului brâncuşian oglindit în lucrarea "Cocoşul" despre care vuiseră o seamă de publicaţii străine ca: "The Dial". "Narcis". Ba mai mult. fusese redusă la "imperativul categoric al unui pântec de zburătoare care se înalţă la infinit pentru a se confunda cu însuşi infinitul". Apreciind în mod strălucitor substratul spiritual profund al operei lui Brâncuşi. nu se confundă şi nu se întregeşte cu niciuna din formulele frumosului controlat. Minulescu va elabora câteva consideraţii privitoare la un anume simţământ estetic pe care sculptura brâncuşiană îl stârneşte în sufletul privitorului . şi lipsa de educaţie artistică a publicului vin. genul interviului."sculptura lui îţi place sau nu îţi place" ea exclude acordul utilului cu frumosul iar pentru justa-i receptare este nevoie pentru un anumit "simţ special" care nu se confundă cu "bunul simţ cotidian". Minulescu deplânge astfel criteriile valorice după care este apreciată sau nu o operă de artă în lumea artistică actuală ce se ghidează după principiul imitării marilor maeştri. Incompetenţa criticii româneşti care "judecă opera unui artist prin comparaţii.

Călugăru. Petraşcu va fi singurul ce va aprecia aceste desene ca "inspirate din încercările naive ale omului de cavernă" ce denotă "îndrăzneala unui artist descătuşat de orice prejudecăţi". Acelaşi neaşteptate dedicaţii figuraseră în volumele pe care Brâncuşi le primise la Paris de la I. atrăgând batjocura lui A. În afara acestui articol semnat de Ion Minulescu. Maniu care în "Rampa" (noiembrie 1929) va declara că: "farsa domnului Brâncuşi. Două din aceste desene vor figura la Salonul de desen "Alb şi Negru" desfăşurat tot atunci la Bucureşti. B. Brâncuşi avea să realizeze un protret al poetului B. ce va apare în fruntea volumului "Privelişti" publicat la Bucureşti în 1930. H."Plante şi animale" apărută la Paris în acelaşi an. ulterior. Minulescu nu va ezita să discrediteze critica românească ce desconsiderase din toate puterile creaţia "celui mai reprezentativ sculptor al epocii şi în acelaşi timp o entitate a geniului românesc 40". 25 . cu tot cadrul ca un laţ de mătase roşie. acesta din urmă purtând trei desene de Marc Chagall46. Poate că această afirmare de către poet a aparteneţei lui Brâncuşi la cultura sa de obârşie provine din spiritul mândriei naţionale că artiştii români sunt preţuiţi în străinătate. G. Acest portet va fi reprodus în numărul 25 din mai 1930 al revistei "Unu"45. Apariţia lui Brâncuşi ca ilustrator de cărţi avangardiste la noi fusese deopotrivă sesizată de Maxy în articolul din "Unu" 1931. în chiar manifestul în spirit dadaist cu care se deschide această publicaţie 42. Claudia Milian Minulescu şi bineînţeles de la Ilarie Voronca ce semnează dedicaţii laudative atât în volumul "Plante şi animale" cât şi în "Ulise". Paleolog şi Petre Pandrea. Numele lui Brâncuşi va apare deasemenea în primul număr al revistei "Unu" fondată din iniţiativa lui Saşa Pană în 1928. de cei trei teoreticieni ai artei al căror nume a rămas legat de cel al lui Brâncuşi: Petru Comarnescu. revista "Integral"."The Transatlantic Review". G. Fundoianu îi va dărui un exemplar sculptorului cu dedicaţia: "je suis indigne de votre amitie . În numărul 9 din 1929 al aceleiaşi reviste se elogiază cele trei desene realizate de Brâncuşi pentru cartea lui Ilarie Voronca . "Românitatea" creaţiei brâncuşiene pe care Minulescu o invocă laudativ va fi mai amplu susţinută de intelectualitatea românească direct implicată în problematica definirii specificului naţional şi. Fundoianu. aproape în fiecare număr din anul 1925. păşind pe urmele "Contimporanului" va reproduce. o seamă de imagini după opera sculptorului şi aforismele sale41. Şi cu acest prilej.merci pour m'avoir permis de rehausser mon nom du votre". V. nu mă prinde43". în continuare avea să considere că "inteligentele glume" ale lui Brâncuşi aveau să dezvăluie reticenţa şi neînţelegerea publicului nostru a cărui mentalitate era atât de deosebită de lumea apuseană44.

. Voronca va identifica personajul principal abia în postfaţa romanului: "B. Tonul extrem de laudativ al articolului este evident până la final unde Brâncuşi. Adânca veneraţie pe care Voronca o are pentru Brâncuşi aşa cum dovedesc mărturiile făcute lui L. Boz în 1930.. menţionând încă o dată că Voronca era singurul care-l cunoscuse pe Brâncuşi la Paris şi care le "spusese o mulţime de lucruri frumoase despre el48". În această scriere cu reverberaţii onirice. romanul va fi tipărit şi la noi în 1989 la editura "Cartea Românească". C. simplu. când un cârd de copii îl numiseră Dumnezeu. "lângă marele maestru voi asculta cum viaţa ca o stalactită se întăreşte în peştera din noi47". Revederea între cei doi va avea loc în ţară în 1930 cu prilejul vizitei pe care i-o face sculptorului la hotel "Bulevard" împreună cu Dan Botta şi Lucian Boz cu scopul acordării unui interviu. Voronca fusese fascinat de opera şi de personalitatea sculptorului român pe care îl va numi un "mare vizionar" încă din perioada frecventării atelierului său de la Paris: "voi sta fără o vorbă şi voi vedea cum. funde . a însetaţilor de puritate a acestui pământ". "asemeni aurului nu s-a alterat de nici o rugină a gloriei". Brâncuşi deznoadă din pietrele mari. acţiunea se desfăşoară în interiorul atelierului sculptorului a cărui ambianţă îi va stârni poetului degizat în persoana gazetarului Vaillant. Entuziasmul celor trei este atât de mare încât îl compară pe Brâncuşi cu Dumnezeu Însuşi. Datorită unicului exemplar păstrat de soţia poetului. "ţăranul din Gorj" este văzut ca întruchipând "caracterele unei seminţii de mult apuse. avea să se piardă datorită vicisitudinilor războiului şi astfel se explică de ce nu a fost menţionată în nici o bibliografie a lui Voronca49. Această carte tipărită pe o hârtie foarte proastă şi într-un tiraj redus. Deşi descrierea atelierului sculptorului ne duce imediat cu gândul la Brâncuşi. a exercitat o destul de mare influenţă asupra artei secolului XX50". masive. ţăran dintr-o ţară dunăreană şi care a venit în marea cetate a Occidentului după ce străbatuse pe jos Europa toată. fapt ce-l va amuza foarte tare pe sculptor făcându-l să-şi amintească o întâmplare petrecută la Aix-les Bains.de păsări şi de peşti" . prefigurează romanul "Interviul" semnat de Voronca şi apărut în 1944 în sudul Franţei unde acesta se refugiase în timpul războiului. amintiri din 26 .aproape imateriale . Autorul acestui articol va fi la rândul său profund impresionat de personalitatea sculptorului care. Articolul lui Lucian Boz va apare în acelaşi an în "Facla".O prietenie cu totul specială se va înfiripa între Ilarie Voronca şi Brâncuşi prin intermediul prietenului lor comun Tristan Tzara şi al grupului "Contimporanul". Acest roman al cărui personaj principal este Brâncuşi dovedeşte pe deplin profunda prietenie a celor doi şi neţărmurita admiraţie a lui Voronca pentru care Brâncuşi a fost o călăuză spirituală. în ciuda înstrăinării sale..

Brâncuşi sublinia caracterul iniţiatic al artei sale: "alături de lumea tangibilă am creat aşadar. experienţa trăită schimbându-i propriul sine. Apelul permanent la natură în limbajul sculptorului avea să-l determine pe poet să treacă prin diferite existenţe. Şi acest lucru s-a petrecut întocmai după spusele "Marelui Creator". identificându-se rând pe rând cu o muscă. acesta îi va educa privirea asupra naturii.copilărie. Într-un alt pasaj. 27 . Înaintea acelui proces de iniţiere prin care gazetarul nostru avea să resimtă o elansare spirituală spre a înţelege acele opere încă "neştiute" ale sculptorului. o esenţă de lemn tânăr. ale cărei linii încâlcite căpătaseră în ochii mei aspectul unei căi ferate" şi apoi "la începutul vizitei mele în atelierul sculptorului. nu aveam oare aceeaşi statură cu el?51". un arbore. Pe parcursul acestui interviu ne este dezvăluită descrierea câtorva lucrări ale lui Brâncuşi. nu era decât palma lui. Acest cadru al atelierului numit "insula creatorului" avea să adăpostească peripeţiile de natură onirică prin care trece poetul pe parcursul acestui proces iniţiatic. Metamorfoza prin care trece aşa-zisul Vaillant subliniază metaforic superioriatatea pe care Brâncuşi o câştigase în ochii gazetarului: "Ceea ce luasem eu drept o gară. nu-l va mai regăsi acelaşi.. În cartea lui Voronca se regăsesc acele interpretări ale operei lui Brâncuşi care o puneau în legătură cu gândirea platonciană. atât în planul ficţiunii nestăvilite din acest roman cât şi în realitate. după vizita întreprinsă în atelier. un scurtcircuit. Voronca şi de altfel toţi cei ce luaseră contact cu ambianţa mirifică a atelierului brâncuşian aveau să se simtă acolo în tovărăşia spiritului trăind momente de reculegere şi pace sufletească de care îşi vor aminti ulterior cu mare bucurie. universul fiinţelor şi al lucrurilor solubile de care doar câţiva iniţiaţi ştiu să se apropie53". Brâncuşi îi prezice că reîntoarcerea sa în lume.. însoţite de vorbele artistului însuşi care-l îndemna pe poet să vadă "ceea ce nici un alt muritor nu a văzut până acum52".

concretizându-se în acele "opere uimitoare" ("Eva". "Pasărea măiastră" etc. Respectul pentru materie al acestui 28 .). Caracteristice primei etape sunt acele capete de copii şi "Somnul" (Muzeul Simu) în care T. Vianu notează "luptele materiei cu forma". Vianu remarcă elogios acea "energie unică" pe care o degajă lucrările sale dominate de o "misteroasă şi infinită virtualitate a expresiei care te ţintuieşte locului54". În ciuda aspectului concis pe care-l pretindea de regulă redactarea unei cronici expoziţionale. semnalând intervenţia jazz-band-ului. un investigator al adâncimii55". Tendinţa abstractă care "şi-a găsit deopotrivă admiratori fanatici şi detractori" este considerată de Vianu ca o consecinţă a celei ce a premers-o: căci "totdeauna Brâncuşi a fost un cercetător al substratului. a jocurilor de lumini şi uruitului de tobe în care se pierdea cuvântul de deschidere al domnului Eugen Filotti. Vianu va analiza sculptura românească de la începuturile ei constatând neîntemeierea acesteia pe o tradiţie cum se întâmplase în cazul picturii noastre. T. analiza evolutivă a creaţiei sale cuprinde două faze: una naturalistă întinzându-se până în primii ani ai instalării sale la Paris şi alta abstractă datând de mai târziu. urmate de o scurtă prezentare a fiecărui artist în parte. încercarea de a "întâlni forma tipică şi simbolică". Vianu zăboveşte asupra lui Brâncuşi "a cărui faimă în străinătate trezise şi în publicul nostru dorinţa de a-l cunoaşte". În cadrul acestui studiu T. În pofida spaţiului restrâns în care erau plasate lucrările lui Brâncuşi. Vianu acordă un loc important creaţiei sculptorului pe care avea s-o analizeze mai amănunţit într-un studiu referitor la sculptura românească şi publicat în 1938 în "Artă şi tehnică grafică". În paginile închinate lui Brâncuşi. El însuşi se dovedeşte un admirator al acestei etape stilistice a creaţiei brâncuşiene în care surprinde deopotrivă îndepărtarea aparenţelor senzoriale. Notând locul în care erau plasate fiecare din lucrări în cadrul expoziţiei.b) Oscar Cisek şi Tudor Vianu În numărul din 6 decembrie 1924 al "Mişcării Literare" Tudor Vianu va constata o asemănare între vernisajul expoziţiei "Contimporanului" şi manifestările dadaiste de la cabaretul "Voltaire" din Zurich. "Portretul Domnişoarei Pogany".

Este vorba de Oscar Walter Cisek ce va fi implicat deopotrivă în disputele teoretice privitoare la definirea specificului nostru naţional. la 1 decemrie 1928 având a ţine o conferinţă pe tema identificării caracteristicilor româneşti în artele plastice. Mărturiile lui T. observaţiile pătrunzătoare şi obiective ale unui estetician de marcă în încercarea de a desluşi fondul de idei. În cadrul acestei concepţii generale avea să aproie gruparea bucureşteană de "idealul cubismului francez. Încercarea sa de a localiza demersul artei româneşti în cadrul mai larg al evoluţiei artei europene poate fi sesizată încă din 1925 în articolul apărut în "Gândirea" referitor la expoziţia internaţională a "Contimproanului". Mac Constantinescu şi Irina Codreanu fiind iniţiatorii unei faze noi în sculptura noastră. deşi se rezumă la acest studiu. tehnicile de creaţie şi viziunea artistică a lui Brâncuşi. Vianu asupra lui Brâncuşi. Miliţa Pătraşcu şi Brâncuşi a cărui artă. analizându-i deopotrivă specificul ei naţional şi interferenţele drumului său artistic cu marile curente moderne ale artei universale. elevii săi. opinia sa este aceea a unei continuităţi pe care arta o desfăşoară de-a lungul timpului. dintre care îi aminteşte pe Miliţa Pătraşcu. arta nouă fiind văzută de Cisek ca o "artă a programelor şi nu a creatorilor57". T. Vianu îi va sublinia totodată rolul de "iniţiator" în stabilirea directivelor contemporane ale artei abstracte. De fapt. este dominată de "simţământul suveran pentru formă ce se desprinde din toate sculpturile sale59". această fugară constatare cu privire la arta brâncuşiană va fi dezvoltată ulterior în conferinţa din 1 decembrie 1928 intitullată "Sufletul românesc în artele plastice" . denotă printr-un ton admirativ.răbdător căutător de forme este asociat de Vianu "îndepărtatelor tradiţii şi virtuţi ale unui lung şir de meşteri ţărani56". Această manifestare artistică novatoare îl îndeamnă la o reconsiderare a ceea ce va fi însemnat nouatatea în arta europeană. afirmă el. lasându-şi însă destulă libertate58". În finalul acestui studiu avea să facă o serie de consideraţii extrem de sumare la adresa lui M.conferinţă ce avea 29 . Importanţa pe care Brâncuşi a avut-o în evoluţia sculpturii româneşti este spectaculoasă. Conectând cadrul creaţiei brâncuşiene şi valorile-i expresive la arta populară. Implicarea sa în cadrul acestei problematici este edificatoare pentru modul în care avea să perceapă creaţia brâncuşiană. Iancu. Cisek manifesta o reţinere declarată faţă de arta nouă ce "foloseşte realitatea doar pentru simbolizarea spiritului" fapt pentru care o consideră "dăunătoare" prin relativismul astfel arborat. motiv pentru care considera tendinţa abstractă caracteristică artei noi ca apropiată de gothic. Revenind acum la momentul expoziţiei internaţionale ale "Contimporanului" voi semnala opiniile unui critic de artă ce va zăbovi în nenumărate ocazii asupra lui Brâncuşi.

3(4) .publicat pentru prima oară în "Sufletul românesc în artă şi literatură" ca aparţinând unor "cronicari improvizaţi" semnalând în continuare deficienţa criticii în înţelegerea operei lui Brâncuşi văzut ca "cea mai autentică întruchipare a geniului românesc în sculptură62". ci structura psihică a unui popor adică materia primă spirituală60. Brâncuşi rămâne. Cisek propunea de fapt înţelegerea artei ţinând cont de creaţiile culturale şi dispoziţiile spirituale generale ale unui popor. Cisek se dezlănţuie adesea în patima unor formule cu valoare aforistică: "pasărea măiastră se opreşte deasupra gândului. la Cisek ea capătă o anume generalitate. la Blaga noţiunea de "dor" era asociată "plaiului". Dacă însă. această conferinţă a stat sub semnul lui Brâncuşi. apreciindu-i în desoebi "incomparabilul său simţ pentru închegarea sintetică a suprafeţelor" şi acea "nemaipomenită siguranţă pentru ritm". Dovedindu-se un rafinat cunoscător al vieţii culturale europene şi un fidel susţinător al ideii "românismului" identificată în creaţiile noastre culturale. în opinia lui Cisek. Cisek aprobă simplitatea în artă căci ea surprinde "cele 1000 de feţe ale lumii într-o singură privire64". De fapt. Aceste considerente pornesc de la analiza concepţiei formale a ooperei sale în care simplificarea este asociată procesului de stilizare caracteristic artei noastre populare. Pentru el nu forma era cea care definea acest specific. Cisek va caracteriza arta brâncuşiană prin trimiteri la arta primitivă (Tracia străveche) şi respectiv la arta ţărănească gorjeană63. una din "cele mai rare apariţii din istoria sculpturii". un exponent al spiritului românesc.în care Brâncuşi avea să fie. acest spirit românesc. Înaintea lui Blaga ("Spaţiul mioritic" 1933) Cisek reţine "dorul" ca element esenţial al psihologiei naţionale. într-o vreme în care acesta avea să fie insultat de compatrioţii lui "dornici de zaharicalele lui Kimon Longhi61. Aplecarea acestui mare teoretician asupra operei brâncuşiene se conturează în preocuparea sa intensă de a defini specificul naţional în cadrele cultural-artistice europene. Înstrăinarea sa este pusă pe seama "ignoranţei pseudo-criticii noastre" care obişnuia să vadă în modul sintetic adoptat în creaţiile bâncuşiene. Cisek însuşi va caracteriza critica de artă din perioada interbelică într-un capitol special intitulat "Lămuriri" . deasupra dorului 30 . un însemn al nepriceperii artistului. atribuindu-i sculptorului acelaşi rol de deschuizător de drumuri ce-i fusese acordat în pictură lui Luchian.să fie publicată pentru prima oară abia în 1971 în "Manuscriptum" II. Încercând a identifica componentele naţionale în operele unor artişti români se opreşte cu precădere asupra picturii lui Luchian şi a sculpturii lui Brâncuşi pe care le consideră exemplare în acest sens. În ciuda înstrăinării sale. alături de Luchian. În cadrul conferinţei amintite.

Jalea şi Cornel Medrea. pe aspectul descriptiv oferit de lucrări. în general.românesc de azi şi de totdeauna65". fapt a cărui importanţă este semnalată de Cisek. după o absenţă de 3 ani. am constatat urmărind conţinutul conferinţei din 1928. Aceeaşi tendinţă de integrare în curentul vast al culturii universale contemporane poate fi sesizată pretutindeni în cronicile plastice ce poartă semnătura lui Walter Cisek. Theodorescu Sion şi Marius Bunescu) şi cei trei sculptori Brâncuşi. fusese reînfiinţată din iniţiativa lui I. În cadrul acestei cronici notează prezenţa "marelui sculptor Brâncuşi" cu lucrări mai vechi printre care "Torsul" îi atrage în mod deosebit atenţia. Cisek sugerează în planul semnificaţiei profunde a creaţiei brâncuşiene racordarea la realităţile mitului. de pildă. Fundamentânduşi analiza. Remarcă în cazul acestei lucrări considerată "ca o minune dintre cele mai preţioase". Aşa se întâmplă. Va surprinde coordonatele "mitului străvechi" în acele suprafeţe şlefuite. unicitatea modului în care "linia severă întăreşte şi deşteaptă vraja câtorva detalii plastice66". rod al gestului abstractizat. rolul important pe care Cisek îl atribuie lui Brâncuşi în plastica românească. Theodorescu Sion. Iser. Aici se evidenţiază odată în plus opinia sa teoretică ce acordă un rol preponderent "mitului" şi nu meşteşugului în conturarea "celui mai curat spirit românesc". în cronica redactată cu prilejul celei de-a VIII-a şi de fapt ultima expoziţie a societăţii <<Arta Română>> care. 31 . I. Deşi în cadrul acestei cronici analiza se rezumă strict la aprecieri laudative la adresa sculptorului. având extraordinara intuiţie a valorii ei universale. El remarcă aici prezenţa a 7 artişti consacraţi dintre care 4 pictori (Pallady.

"Getica" (1926) . întâlnit la Walter Cisek. Maniu însă într-un context de generalitate ce iese din cadrele unei simple cronici plastice. Blaga dezaprobă disocierea mult prea categorică pe care Pârvan o face între daco-geţi şi traci subestimând importanţa celor din urmă. va fi abrotdat şi de alţi comentatori printre care Blaga. Participarea la expiziţiile organizate în ţară în deceniul al III-lea şi după. Acelaşi mod de interpretare a creaţiei brâncuşiene prin prisma specificului naţional. Sugestia moderată a lui Blaga de reconsiderare a componentelor tracoslave este alăturată. Neniţescu. N. A.câştigase adepţi interesaţi. N. Maniu) ba mai mult. Naţionalitatea unei opere de artă nu rezidă în componentele etnografice pe care le-ar asuma ci în "ritmul ei lăuntric. Şt. Dan Botta. Blaga deţine o poziţie de loc de neglijat. opiniei aproape exclusiviste a lui Dan Botta ce insista asupra elementelor tracice. Camil Petrescu). În cadrul acestor dispute înflăcărate. Într-o vreme în care opera lui Vasile Pârvan . acesta se leagă de concepţia stilului unificator al unei epoci şi de nucleul său generativ considerat inconştient. Iorga. În ceea ce priveşte punctul de vedere al lui Blaga asupra specificului naţional. Iorga. în acest sens. devenind exponentul unui adevărat tradiţionalism autohton. tratând apoi rolul şi importanţa influenţei bizantine în cristalizarea conştiinţei româneşti. Blaga. Disputele despre etnos ce au caracterizat deceniul al treilea se ordonează în jurul raporturilor dintre elementele traco-geto-dacice şi cel latin din etapele etnogenezei. Această metodă interpretativă ce avea să prindă contur în deceniul al III-lea. se va prelungi până în a doua jumătate a deceniului IV (Dan Botta şi A. Camil Petrescu. în felul 32 .CAPITOLUL II Problematica specificului naţional la câţiva comentatori ai operei brâncuşiene din deceniul al III-lea (L. constituindu-se ca premiză a elementului critic actual al operei brâncuşiene.

purtătorul matricei noastre stilistice68". în speţă de neosămănătorism şi de ortodoxismul conturat din 1926 încolo.Blaga nu este un tradiţionalist chiar dacă se declară un admirator al culturii minore (arta populară). disocierea lui Blaga de tradiţionalismul rău înţeles. tipicul şi absolutul. Acest articol din 1925. etape70" în volumul "Zări şi etape" pregătit din 1945 dar apărut abia în 1968. acordându-i rolul prioritar în naşterea artei moderne deoarece "el a făcut artă modernă înainte de apariţia unui Picasso.în "Feţele unui veac" cap. ostilitatea oficialităţii faţă de opera brâncuşiană ce ar "stârni încă mirarea şi indignarea tuturor". Sesizând strădaniile întru realizarea unei culturi româneşti majore. Brâncuşi este văzut ca exponent al unui nou stil în sculptură. cu o "veche catedrală". În capitolul "Sculptura Nouă" din volumul mai sus amintit. 33 . demult ar fi murit de foame74". Blaga propune reconsiderarea matcei stilistice populare. naţionalitatea unei opere nu se obţine prin utilizarea conştientă şi programatică a unor elemente de cultură exterioară. Deşi în 1937 avea să susţină la Academia Română un discuris . Satul este "păstrătorul culturii popular. Belling 73". Blaga aprobă plecarea artistului în străinătate căci "la noi. prin adânca afirmare a unor valori de viaţă". publicat în "Cuvântul". decât de întruchipări ca atare69". În "Filosofia stilului" (1924). "ceea ce este profund etnic înfăptuindu-se de la sine67". tatonări.sufletesc cum tâlcuieşte o realitate. deşi a părăsit ţara75. Arhipenko. nu ţin de sistemul filosofic blagian după cum el însuşi avea să le considere doar "prefigurări. opiniile sale despre specificul naţional formulate în operele elaborate până în 1930. el a fost împotriva folosirii acesteia în creaţiile culturii majore. Blaga sesizase încă din 1923. Blaga va distinge trei valori în jurul cărora se va cristaliza "năzuinţa formativă" şi anume individualul. În cadrul capitolului mai sus menţionat. de atâtea ori realizată în metal orbitor. Blaga avea să asocieze "Pasărea sfântă". dar această operaţiune nu trebuie să se producă ca o imitare a floclorului ci ca o preluare a datelor ei interioare şi colective: "trebuie să ne însufleţim de elanul ei stilistic interior.una din trăsăturile caracteristice ale epocii noastre72. rolul pe care artistul avea să îl joace în evoluţia artei europene. notează de fapt."Elogiul satului românesc" . Acest "absolut" ar corespunde de fapt. evocând "legendele şi amintirile bizantine" pe care Brâncuşi le-a păstrat. "Noul stil. viu şi activ. Pe această cale. într-un articol publicat în "Patria" (Cluj). ba mai mult. Dar. acelei "porniri spre esenţial" pe care Blaga o consideră . Blaga semnalează în acelaşi articol. adică înaintea apariţiei volumului "Eonul dogmatic" (1930). acordă o deosebită atenţie aspiraţiei spre absolut ce se ilustrează în cultura medievală şi în cea contemporană71. Sculptura nouă" .

în articolul publicat în "Integral" în 1925 . în cadrul acestei distincţii.ca o caracteristică a culturii contemporane76? Articolul mai sus amintit fusese redactat de Blaga cu prilejul răsunătoarei expoziţii internaţionale a "Contimporanului". prin creaţia sa.Această analogie ce "se impune cu insistenţă şi fără voie" s-ar datora unui "extaz abstract" întruchipat în liniile prelungi ale păsării ca şi în "spirituala înălţare a unei biserici".elansarea spirituală a culturii medievale . Acea "voinţă de abstract" a lui Brâncuşi îl aseamănă unui "Demiurg". Pe de ală parte. Brâncuşi este văzut ca ilustrând tendinţa abstractă în care natura serveşte ca punct de plecare dar. acea calitate ce apropie cei doi termeni ai comparaţiei. propunere pe care. "este poriectată pe un plan de esenţe şi sinteze". Brâncuşi mai fusese raportat laudativ instanţei divine de către Ion Minulescu . nefiind urmată în "conturul ei accidental". Pârvan. nu o dată. în speţă "acel extaz abstract"."Abstracţie şi construcţie" . poem apărut în "Gândirea" (feb. Aceea adâncă spiritualitate pe care Blaga o notase. Brâncuşi egalează însă. în măiastra lui Brâncuşi este relevantă îbn versurile acestui poem.şi de Ilarie Voronca în poemul său în proză "Interviul" . Explicaţia acestei analogii blagiene şi-ar avea pe de-o parte rădăcinile în propunerea sa de reevaluare a componentelor traco-slave din cultura română. Deosebirea pe care Blaga o operează între cele două direcţii artistice se face prin felul în care fiecare dintre ele se raportează la natură. trimite deopotrivă la acel "absolut" ca valoare a "năzuinţei formative" pe care Blaga îl identificase atât în cultura medievală cât şi în cea contemporană. avea să o susţină pe parcursul dezbaterilor teoretice legate de specificul naţional. ea înglobând "extazul" . Aşadar. în vederea limpezirii unei confuzii pe care "tălmăcitorii artei o fac între abstract şi constructiv". Aceste laude superlative i-au fost inspirate lui Blaga de "Pasărea măiastră" şi de "Domnişoara Pogany" ce figuraseră la respectiva expoziţie. 1926) şi republicat apoi în volumul de versuri "Laudă somnului". Pasărea lui Brâncuşi n-ar putea fi considerată aşadar. izbânda divinităţii în acele forme care înseamnă creearea din nou a naturii pe un plan divin77. în "geometria-i înaltă şi sfântă" prin care cucereşte eternitatea: "Făptură care ai uitat Pentru totdeauna să mori Spune-mi pasăre eşti?" 34 . într-un articol din "Cuvântul" (1925) .şi tendinţa abstractizantă pe care Blaga o considera. Acest "Demiurg" i-a inspirat lui Blaga poemul "Pasărea sfântă întruchipată în aur de sculptorul Constantin Brâncuşi".poem în care Brâncuşi este "Creatorul". ca exemplu reprezentativ al acestui "absolut". în opoziţie cu V.

neavându-şi reprezentanţi în cadrul sculpturii şi arhitecturii. Valerian în 1926. "Datina". limba. conducând "Universul 35 . Antitradiţionalist. În paginile revistelor neosămănătoriste ("Ramuri". figurile istorice ale trecutului. el va susţine că formula sufletească a unui popor este determinată nu de arta populară ci de personalităţile creatoare. poezia modernistă a lui Blaga (vol. în "Viaţa Literară" Blaga declară că poezia lui este "ultramodernă iar în anumite privinţe mai tradiţională decât obişnuitul tradiţionalism fiindcă reînnoieşte o legătură cu fondul nostru primitiv79". N. În cadrul disputelor teoretice asupra identificării caracterului nostru naţional. "Scrisul Românesc"). Blaga a asemuit-o. La rândul său Camil Petrescu intervine în discuţiile privitoare la specificul nostru naţional încă din 1924. N. Să nu uităm de pildă că. Referindu-se la domneniul sculptruii. Camil Petrescu va reveni asupra acestei problematici şi în 1928 când. "Cap sculptat în piatră" şi "Portret") în pandant cu o lucrare a lui Severin. cu prilejul anchetei făcute de Petru Comarnescu în "Tiparniţa Literară". "Paşii Profetului". Iorga ocupa poziţia neosămănătoristă care din 1926 va conferi conceptului de etnicitate o explicită direcţie antiortodoxistă. Cu toate acestea. Iorga va enumera printre caracteristicile formulei morale româneşti: viaţa populară. Definindu-şi arta poetică. Jalea sau Han. scriitorii din vechime. negaţia lui Iorga se va adânci80. Severin. alte trei lucrări ale sculptorului ("Studiu de copil". cu aceea a lui Brâncuşi.Această pasăre poartă în sinea ei adâncul mister al existenţei: "Înalţă-te fără sfârşit Dar să nu ne descoperi nicodată Ceea ce vezi78" Într-un interviu acordat lui I. ca să adauge că se simte foarte apropiat de Brâncuşi pe linia unui "tradiţionalism metafizic". nu fără semnificaţie. folcorul. Iorga va fi respins încă din 1922. În 1928. Având în vedere aceste considerente ideatice proprii se explică atitudinea sa de oarecare reţinere în faţa elementelor de modernitate. Se înţelege aşadar motivul pentru care în volumul său intitulat "România în chipuri şi vederi" (1926) Iorga avea să considere că "adevărata artă românească se născuse în pictură odată cu Aman şi Grigorescu"82. în paginile aceluiaşi volum la sfârşitul capitolului "Artă veche" este reprodusă "Rugăciunea" lui Brâncuşi iar în cadrul secţiunii "Artă modernă". "Laudă somnului". "În mare trecere")81. fără a pomeni undeva de dimensiunea religioasă ortodoxă. el va desconsidera în primul rând "îndrăzneţele încercări în ireal ale lui Brâncuşi" dar şi creaţiile lui Storck. "Zamolxe. N.

Petrescu. Opinia lui V. într-un articol apărut în "Adevărul". Brâncuşi fusese considerat reprezentantul tipic al "sufletului românesc" de către Victor Ion Popa încă din 1924. Creaţia sculptorului caracterizată printr-un "excesiv modernism" reprezintă pentru sculptură ceea ce Luchian reprezentase pentru pictură. C. În cadrul acestui articol românitatea operei brâncuşiene este invocată sub semnul negării acelei asocieri pe care germanii o făcuseră între Brâncuşi şi expresionism. V. Popa face trimitere la creaţiile noastre populare ce au stat la temelia realizării acestei "prime opere sculpturale culte de la noi84". I. Petrescu. în special în rândurile germanilor şi englezilor. I. Camil Petrescu va publica eseul "Sculptorul". Ba mai mult. Brâncuşi este. Punând în lumină celebritatea necontestată pe care sculptorul o atinsese în străinătate. Petrescu notează ignoranţa publicului nostru faţă de opera lui Brâncuşi. un "mistic" prin investirea materiei cu spiritul universal al 36 . Brâncuşi devine modelul referenţial în definirea "specificului naţional" concentrat în acea "realitate profundă" a operelor sale călăuzite de "infinite posibilităţi". în viziunea lui C. Dilema din jurul specificului naţional şia găsit astfel rezolvarea în creaţia brâncuşiană. luând în consideraţie creaţia brâncuşiană. În nr. Popa nu atinge însă radicalismul lui C. Acest eseu a determinat excluderea lui C. După ce va fi văzut în opera sa "o puritate absolută de vis" conferite de încercarea artistului de a surprinde cu înverşunare "ideea în sensul ei absolut". Această neînţelegere afişată faţă de creaţia brâncuşiană este explicată prin "opera lui de atâtea ori stranie" lipsită de orice prejudecată decât "visul lui de artă". Petrescu îl va considera pe Brâncuşi reprezentativ pentru un "nou aspect al acestui suflet românesc83". 17/22 apr. Petrescu din colectivul de redacţie al revistei.Literar" publică o seamă de eseuri despre cele mai proeminente personalităţi culturale care dau dovada conştiinţei creatoare româneşti. Înaintea lui C. 1928 al revistei sale. Corneliu Mihăilescu sesizează un sentiment de "religiozitate" în munca continuuă şi modestă a maestrului care "crează sub imperiul aceleiaşi fatalităţi care a zidit Universul85". Păreri ceva mai nuanţate vis-a-vis de opera sculptorului se datorează lui Corneliu Mihăilescu şi Paul Morand ce semnează două cronici plastice apărute în paginile aceluiaşi număr al "Universului Literar" alături de eseul lui C. Petrescu în ceea ce priveşte identificarea creaţiei brâncuşiene cu specificul naţional. Mihăilescu. C. Caracterizând "Cuminţenia Pământului" printr-un "primitivism al concepţiei şi al tratării". Sub semnul universalităţii creaţiei sale stă recursul la formele geometrice ca limbaj menit a cuceri "frumosul absolut al legei universale".

"Sărutul" şi "Capul de muză" vor fi expuse cu prilejul Congresului Presei Latine (Pavilionul Casei Grădinilor) desfăşurat la Bucureşti. românitatea: "Brâncuşi. şi deopotrivă un "gânditor" în sensul în care la el. Morand. Penru a ilustra şi mai bine această calitate de "gânditor" pe care i-o atribuie sculptorului. Un an mai târziu se înregistrează participarea sa deopotrivă la ultima expoziţie a societăţii <<Arta Română>> şi la expoziţia jubiliară a societăţii <<Tinerimea Artisitică>> ce a avut loc în toamna aceluiaşi an. este român. ţin să menţionez opinia lui P. locul de funte în sculptura românească îi va fi acordat lui Ion Jalea88. prezentându-se cu două busturi de copil şi o coapsă.şi mai rar încă . Cu toate acestea. Nu sunt trecute însă cu vederea nici câteva coordonate morale ale artistului. Mihăilescu trece în revistă câteva din aforismele atât de cunoscute ale lui Brâncuşi.lucrurilor. Ca pandant al scrierii lui C. este mai evident la sfârşitul acestui elogios omagiu adus aceluia care "poartă gloria geniului nostru peste mări şi ţări". acţiunea şi gândirea lucrează împreună întru desăvârşirea operei care nu urmează un sistem estetic formulat anticipat. Traian Tănăsescu redactează o cronică plastică în care îşi va mainfesta regretul faptului că Brâncuşi nu expusese nimic din operele sale mai recente. o ştim. În 1927. fiu de ţăran din inima unei provincii plină de senzualitate şi de viaţă". Recursul la caracteristica specific românească întrezărită în sculptura sa. Participarea sculptorului în cadrul expoziţiilor organizate în ţară îşi va relua parcursul. aşadar a unui critic francez. care recunoaşte în opera lui Brâncuşi. din vechea rasă de ţărani a acestei ţări frumoase87". Mihăilescu. Participarea sa la aceste expoziţii bucureştene va fi semnalată în presa locală. Spre finalul acestui articol exterm de pertinent. Mihăilescu nu uită să evoce recunoaşterea de care artistul s-a bucurat în străinătate comparativ cu lipsa de înţelegere a compatrioţilor săi. Mihăilescu în ceea ce priveşte nota de universalitate a creaţiei lui Brâncuşi datorată formelor geometrice inspirate de natură şi "cufundării sale în viaţa primitivă".cel mai puţin parizian dintre români". C. abia în 1927 când "Pasărea măiastră". La două săptămâni după vernisarea celei de-a VIII-a expoziţii a societăţii <<Arta Română>>. Brâncuşi rămâne în opinia sa "copil al plaiurilor noastre. pentru ca mai apoi să adauge că este "cel mai puţin parizian dintre artişti . Criticul francez urmează practic un discurs argumentativ similar cu cel al lui C. Brâncuşi se numără prinrtre noii membrii ai societăţii <<Arta Română>> ce fusese 37 . Subliniind această notă de universalitate autorul face o analogie cu arta greacă mitică şi prearhaică dominată de acelaşi instinct primordial: "găsim în opera lui Brâncuşi aceeaşi tendinţă spre o spiritualitate a formei până la metaforă86". C. după o pauză de 3 ani.

el asemuieşte lucrarea cu "un samovar". Cronica acestei expoziţii semnată de Ion Sava şi apărută în numărul din 11 nov. lipseşte cu desăvârşire. Arătându-se reticent faţă de modernitatea semnalată în creaţiile expozanţilor. "Viitorul". Menţionează "surpriza dezagreabilă" produsă de lucrările lui Brâncuşi ce n-au fost înţelese. a fost privită cu rezerve fapt ce a răcit entuziasmul expozanţilor astfel încât aceasta a fost ultima expoziţie a societăţii <<Arta Română>>. Cronicile adresate acestei expoziţii apar. va nota inexistenţa unui specific românesc în arta noastră căci "tinerii membri ai acestei societăţi şi-au îndepărtat paşii de la tradiţionalism89".reînfiinţată din iniţiativa lui Theodorescu Sion. La expoziţia jubiliară a <<Tinerimii Artistice>> organizată în toamna aceluiaşi an. Brâncuşi va participa la Salonul Oficial de Desen şi Gravură cu două din cele trei desene cu care a ilustrat volumul de versuri "Plante şi animale" al lui Ilarie Voronca. Brâncuşi va fi prezent cu patru lucrări din colecţia familiei Storck. adoptând noi forme de exprimare. Catargi. atribuindu-i calificativul de "caraghios". Medrea etc. Paciurea. "Universul" relevând însă o informaţie lacunară privind lucrările expuse. H. Paul Sterian. C. Ion Sava va fi de acord cu vameşii americani ce socotiseră "Pasărea măiastră" drept obiect de manufactură. Expoziţia organizată în 1928 la care au participat pe lângă Brâncuşi. rând pe rând. considerat ca bază a desenului. alături de G. Desenul naiv al lui Brâncuşi poate fi "lesne de pricepul şi de gustat" dacă sunt privite cu acea curăţenie sufletească a copiilor. în "Cuvântul". 38 . Se detaşează însă opinia formulată de Paul Sterian în "Cuvântul" (15 nov. 1929) care sesisează "nivelul deconcertant" al acestui salon în care nudul. M. Petraşcu se numără printre puţinii admiratori ai acestor desene. În 1929. Iser. Bunescu. Mihăilescu. 1928 al "Universului Literar".

Maxy a primei expoziţii Brâncuşi din Europa. După ce lucrarea făcuse parte din colecţia lui Al. Arghezi. la Căminul Artei (Galeriile Kreţulescu). va fi achiziţionată în urma unei licitaţii clandestine din 1924 de către Ilinca Darvari. cu prilejul organizării de către M. şi 18 oct. Brâncuşi nu va mai participa la nici o expoziţie de arte plastice din România. H. Această confuzie va fi semnalată de T. În 1942. 1942) şi apoi în "Revista Fundaţiilor Regale" unde lucrarea va fi şi reprodusă. Bogdan Piteşti care în 1922 o dăruieşte statului. În cadrul acestei expoziţii "Danaida" va fi greşit intitulată "Cuminţenia Pământului". La expoziţia din 1942.Până în 1942. Ilinca Darvari nu a încuvinţat expunerea "Danaidei90". eroare pe care o va prelua Petru Comarnescu în revista "Viaţa" (22 sept. lucrarea "Cap de fată" (Danaida) care nu-şi găseşte însă un achizitor. 39 . lucrarea a fost pentru ultima oară văzută şi comentată în presă. În 1956. fiind expusă spre vânzare.

numele lui Brâncuşi continuuă să fie şi acum asociat acelui "suflet românesc" de autori ca Dan Botta şi A. pentru ca ulterior să îşi reconsidere în mod pozitiv această pripită afirmaţie. în pofida atâtor osanale aduse operei lui Brâncuşi. George Oprescu îl va expulza total pe Brâncuşi din cadrele sculpturii româneşti. coordonate ce ating sfera politicului. Aşadar. Paleolog. într-un spirit extrem de laudativ. ea desfăşurându-se însă pe alte coordonate decât în deceniul precedent. Pandrea. A. Maniu. problematica specificului naţional continuă să constituie o preocupare de prim ordin a intelctualităţii româneşti. V. Acestor scrieri li se adaugă un număr tot mai mare de cronici şi articole închinate vieţii şi operei sale.CAPITOLUL III Problematica specificului naţional la câţiva comentatori ai operei brâncuşiene din deceniul al IV-lea. Maniu. P. Comarnescu şi P. Şi în deceniul al IV-lea. în care dincolo de semnalarea participării sale. teoreticienii literari şi criticii de artă implicaţi în controversata problematică a definirii propriului nostru stil naţional. Paleolog. Într-o lucrare cu pretenţii de seriozitate publicată în Suedia în 1935. Blazian. esteticienii. Părerile negative însă nu au încetat să apară. Participări la expoziţiile din ţară şi străinătate În deceniul al III-lea consideraţiile privitoare la creaţia brâncuşiană se rezumaseră la elogioasele articcole datorate reprezentanţilor avangardei româneşti şi la cronicile expoziţiilor organizate în ţară până în 1929. Scrierile lui V. G. vădind lipsa oricărui efort de înţelegere profundă a creaţiei lui sculpturale. Această situaţie va cunoaşte o schimbare benefică în perioada 1930-1944 când vor apare cărţi şi studii ample dedicate sculptorului român şi semnate de autori ca H. Excepţie o fac amplele articole semnate de filosofii. 40 . Petre Comarnescu şi P. G. informaţia privind operele este lacunară. Dan Botta.

căci ei se numără printre puţinii fideli susţinători ai creaţiei brâncuşiene. vor constitui subiectul unui capitol separat. în care analizează demersul artistic din anul precedent. Storck. Codreanu şi Miliţa Pătraşcu. îi va redacta o cronică apărută în "Gândirea" (aug. Brâncuşi avea să participe cu trei lucrări care vor fi în mod favorabil semnalate de critica olandeză. operele lui nefiind întotdeauna apreciate fără rezerve. Al. Al. Pictura avea să ocupe un loc de frunte căci. subliniind intenţia organizatorilor de a prezenta arta românească nu în totalitatea ei. criticii olandezi îi sesizează viziunea unitară "de la Paciurea cu realismul său fin şi până la abstractul şi extrem de modernul Brâncuşi preţuit de unii modernişti europeni ca un ideal91" (N. 41 . Neniţescu. Anul 1930 înregistrează un prim efort de a face cunoscută arta noastră peste hotare prin organizarea unei expoziţii itinerante inaugurată la Muzeul de Artă Modernă din Haga. Articolul se ocupă doar de expoziţia de la Haga şi Amsterdam. Pinacotecii Statului din Iaşi şi Bucureşti. Jalea. În finalul cronicii. Aman şi Fundaţiei "Cioflec" de la Cluj. de teapa lui Grigorescu. 1930). într-un articol apărut în "România" (1939).Pandrea. Kalindaru. Busuioceanu. Medrea. spre deosebire de sculptură. În ciuda diversităţii stilistice a operelor de sculptuă. reprezenta cu o mai mare claritate linia evolutivă a artei româneşti. Busuioceanu menţionează câteva din impresiile formulate de critica olandeză într-o serie de publicaţii în care artiştii români primesc nenumărate elogii. La Amsterdam. sculpturii i se rezervase doar o singură sală. Busuioceanu notează că "Brâncuşi era în primul rând obiectul atenţiei generale". avea să vadă în ansamblul lui Brâncuşi de la Târgu-Jiu un exemplu demn de urmat de tinerii sculptori. Cu toate că Al. figurau lucrări ale unor artişti consacraţi. I. Muzeului Simu. Alţii însă aveau să vadă în artist "un vrăjitor" ce poartă strâns la piept amintirile bizantine ale ţării sale de origine. numărându-se printre organizatorii acestei expoziţii alături de Walter Cisek şi Şt. Busuioceanu nu îşi va apleca atenţia în mod constant asupra operei lui Brâncuşi. Alături de Paciurea. în timp ce la Haga fusese distribuită în toate sălile. Han. mare parte din lucrările expuse aparţineau colecţiei Zambaccian. 11 mai). pentru ca mai apoi să se mute la Stedelijk Museum (Amsterdam) şi în final la Bruxelles. Al. El va fi impresionat de "formele simple şi îndrăzneţe" ce aduc acea notă de originalitate ansamblului sculptural92. Andreescu. unii considerau că forma abstractă a operelor lui ("Domnişoara Pogany" şi "Pasărea măiastră") n-ar fi tocmai expresia proprie a unui ideal de frumuseţe românesc. Rotterdamsche Courant. ci în tot ceea ce avea ea mai caracteristic. Luchian dar şi lucrări ale artiştilor în viaţă ce erau grupate conform unui principiu stilistic.

42 . manifestându-şi dorinţa de a realiza o coloană fără sfârşit "ce s-ar ridica frumos într-una din pieţele Bucureştilor". recunoaşterea oficială a artei sale. Brâncuşi este considerat aici "un vrăjitor al formei amintind deopotrivă arta bizantină şi pe cea egipteană şi întrecând în subtilitate pe mulţi dintre contemporani95". În 1930. Comentariile acestui eveniment aveau la bază ample consideraţii asupra probabilei caracteristici a artei româneşti. Blazian este autorul unui alt studiu dedicat lui Brâncuşi şi apărut în acelaşi an în "Adevărul". este interesant de menţionat aici. Alături de aceste mărturisiri pe care le va face şi în alte interviuri. încercând totodată să contureze concepţia despre artă a lui Brâncuşi. opinia lui Brâncuşi referitoare la folclor "ca singurul care este artă.Despre expoziţia de la Bruxelles vom afla câte ceva din cronica rdeactată de Gib Mihăiescu în "Curentul" (aug. Această relatare a artistului îndreptăţeşte frecventa asociere pe care criticii români o fac între arta sa şi creaţiile artei noastre populare. Sintetismul ce se degajă ca o notă dominantă din întraga sa operă. de publicul amator. de originile noastre etnice şi de influenţele pe care ar fi putut să le sufere din partea principalelor culturi europene. După ce face o scurtă trecere în revistă a experienţelor artistice ale lui Brâncuşi până la Şcoala pariziană. se face prin el însuşi. creaţia brâncuşiană se adresează "unei elite însetate de suflet". Invocând câteva din aforismele sculptorului. prilej cu care va da un interviu Aprilianei Mediani. Brâncuşi va face o scurtă vizită în locurile natale. Blazian îşi focalizează atenţia asupra operelor care încep să caute în profunzime. Brâncuşi a atras atenţia şi de data aceasta prin "amuzantul Cap de Copil cu care triumfă93". Simplificarea geometrică îl trimite din nou cu gândul la o încercare de surprindere a absolutului posesor al tainei naşterii şi morţii. În cadrul acestui interviu Brâncuşi relatează succesul pe care l-au câştigat operele sale în America cu prilejul expoziţiei "Armory Show" şi procesul cu Vama americană a cărei finalitate a însemnat pentru el. îl va determina pe Blazian să considere "spaţialitatea" ca o caracteristică a scultpurii lui ce tinde spre reprezentarea absolutului. În opinia sa. autorul acestui articol vedea în Brâncuşi un filosof pentru care "arta a fost doar un instrument de propagare a ideilor metafizice" perfect întrupate în repetarea motivului geometric ce împrumută ritmul plastic al infinitului. în formă şi care stârniseră admiraţia lui Appolinaire şi a americanilor. 1930) în care sunt reproduse totodată opiniile favorabile ale presei olandeze. ţinând cont de locul ei pe continent. H. nu este aşadar o artă a galeriei care să poată fi percepută în adevărul ei intrinsec. iar artele superioare ar trebui să îşi tragă originile din folclor 94".

vedea în Brâncuşi un "sculptor bizantin". Luminiţa Pătraşcu. poate sub impulsul amplei opere a lui V. bizantinismul. În reconsiderarea creaţiei brâncuşiene. în volumul "Plastica 1931" editat la Bucureşti în 1932. Acelaşi H. să invoce. Celine Emilian care. Mai presus de aceste cronici ocazionale care nu demonstrează o preocupare constantă pentru opera sculptorului. vizând geometrismul şi simbolistica pe care aceasta o promovează. poeţi care în paralel desfăşoară şi activitatea de critic de artă. H. arta preistorică şi bineînţeles arta noastră populară. Naţionalitatea unei opere de artă este evidentă în acele lucrări care ating un maxim de absrtacţie şi tind a se dezrobi de timpul şi spaţiul contingenţial97. Brâncuşi este aşadar posesorul tuturor elementelor pe care Botta le semnalase ca aparţinând sufletului românesc. Blazian. Opiniile erau formulate într-un cadru general al epocii aflată încă în căutarea unui fond local preromânesc. Opera de artă este o răsfrângere a naţionalităţii. idsealismul platonician nu era străin de un anumne specific românesc dobândit prin tradiţia artei tracice şi mediteraneene căreia Bizanţul. prin setea ei de primordialitate. fascinat fiind de formele abstracte din creaţia sculptorului. Dan Botta îşi va preciza opinia privitoare la "sufletul românesc". semnificaţia operelor sale. va identifica "puterea de invenţie şi ştiinţa tehnică" afişată de Brâncuşi. În opinia sa. ar trebui întâmpinată cu bineţe de orice privitor pentru care arta nu este numai o distracţie snoabă a ochiului. se situează opiniile consecvente ale lui Dan Botta şi A. Maniu. îndepărtându-se de limitele impuse de estetica şcoalei "se înalţă la formele unei rare purităţi de inspiraţie96". rând pe rând. Pârvan. opera brâncuşiană. fiind cu atât mai valoroasă cu cât pune în lumină o mai veche tradiţie şi integrează armonios complexe mai variate de cultură. Blazian îndepărtându-se de acel demers teoretic descriptiv pe care şi-l asumaseră marea majoritate a comentatorilor operei brâncuşiene din deceniul precedent. prin tradiţia lui platoniciană. Aceste consideraţii şi asocieri i-au fost sugerate lui Botta de aspectul strict formal al operelor lui Brâncuşi în care "arta românească îşi are pe cel mai luminos exponent al ei98". asocierea cu platonismul 43 . În capitolul IV din acelaşi volum va analiza arta brâncuşiană ca fiind "arta cea mai platoniciană" pentru ca mai apoi. Maniu la civilizaţia dacică. Premisele acestor ample consideraţii aveau să fie formulate de Botta într-un articol închinat lui Brâncuşi şi apărut în "România Literară" (1933) unde.Aşadar. i-a confirmat darurile. identificându-i componenta romană şi bizantnă conturată pe fundalul ideii tracice. Se poate observa aici un efort salutar de a pătrunde taina ascunsă. Dan Botta va face apel la umanitatea tracică iar A. În volumul "Limite" apărut în 1936. înţeles ca sursă şi temelie a autenticului spirit naţional.

Blaga. cu troiţele. voi evidenţia în continuare opinia lui G. Pallady. nu va ezita să afrime că "Brâncuşi nu aparţine sculpturii româneşti102". În "Focurile Primăverii şi Flăcări de Toamnă" (1935). Oprescu formulată în "Roumanian Art from 1800 to our days" apărută prima oară în Suedia în 1935. deşi recunoaşte că opera sa stă la originea sculpturii abstracte. faţă de dorinţa sa de a ridica un monument în ţară. Maniu ce-şi va schimba în mod radical opiniile negativiste formulate în 1913 cu privire la "Cuminţenia Pământului". Emanoil Bucuţă. în 1933. Formele abstracte zămislite de Brâncuşi după ce va fi părăsit canonul învăţăturilor dobândite. îi trezesc acestui poet. G. între singurătăţi. Manifestând o vehementă opoziţie faţă de noul făgaş al creaţiei brâncuşiene. Pe de altă parte. ca şi P. propunând Academiei Române iniţierea unor expoziţii de pictură şi sculptură la care să ia parte artişti care din păcate sunt nevoiţi să aştepte: Brâncuşi. o asociere cu civilizaţia dacică. 44 . "Cioplitorul". Oprescu îşi va reconsidera total opiniile în volumul "Consideraţii asupra artei moderne". raportându-l. Această radicală renegare a artistului din cadrul artei româneşti şi-ar avea explicaţia în neparticiparea sa la expoziţiile organizate în ţară în acea perioadă. un creator de "veşnicii ciudate100". Oprescu consideră că faima cu care fusese copleşit în ţări îndepărtate i-ar fi inoculat artistului un sentiment de mândrie. G. Acestea sunt considerentele ce vor fi susţinute în viitoarele scriei ale sale. în preajma rugăciunii101". asimilându-l pe Brâncuşi originii sale ţărăneşti şi recunoscându-i totodată aportul în schimbarea cursului sculpturii. Dan Botta îşi exprimă părerile într-o expresivă formă literară cu nuanţe aproape barochizante care însă nu-l vor depăşi pe A. spaţiului mioritic: "Brâncuşi îşi ciopleşte în piatră visul. pe vârfurile dorului. Arta sa este acum văzută acum ca o "artă intelectuală" ce şi-a găsit izvorul de inspiraţie în arta populară104. şi care ar fi de natură "să deschidă un nou drum artei103". în cap. fapt pentru care el a refuzat participările la expoziţiile din ţară. Acuzaţia pe care Oprescu o aduce sculptorului ar trebui adresată mai degrabă oficialităţii care s-a dovedit de atâtea ori nereceptivă faţă de creaţia sculptorului în general şi în particular. Oprescu.este exemplificată în "Portretul Domnişoarei Pogany ce exprimă idee clară a virginităţii99". sau îl descântă în clocotitorul metal. Petraşcu. ori de câte ori va aminti de Brâncuşi. Urmărind cât de cât un parcurs cronologic al lucrării. cum pentru sufletul lui singur ar cânta un cioban. Maniu avea a recunoaşte în Brâncuşi "unul din sculptorii de geniu ai lumii întregi". G. sesizase lipsa de iniţiativă a oficialităţii în organizarea de expoziţii. Comarnescu sau L.

Arta sa fiind "cea mai mare forţă care a contrariat tot ceea ce a rămas în Franţa şi aievea. modernul şi poeticul. Revista "Gorjanul" (1937) va expune proiectul acestui ansamblu sculptural. Acelaşi autor aduce în prim plan modul greşit în care a fost interpretat acest spirit modern în special după război. Aceste articole se prezentau sub forma unui interviu luat sculptorului care povesteşte peripeţiile drumului său până la Paris şi câteva menţiuni privitoare la creaţia sa începând de la viziunea rodiniana a perioadei de formare şi până la abstracţiunea formală ce-i adusese atâta faimă peste hotare. Ţiucra va fi dezvoltat ideea modernităţii care-şi găseşte în creaţia lui Brâncuşi "punctul de perfecţiune". în special după procesul cu vameşii americani. Iniţial această propunere fusese adresată Miliţei Pătraşcu autoarea monumentului Ecaterinei Teodoroiu ridicat în acelaşi oraş. Th. Opera sa va dăinui căci "afirmă o expropriere imediată a timpului şi a spaţiului". Riegler Dinu Emil. criticul de artă Theodor Ţiucra. Criticul va opera asemănarea existentă între "Coloanele fără sfârşit" şi stâlpii pridvorului casei părinteşti a lui Brâncuşi din Gorj. Brâncuşi va fi reluat aşadar relaţiile cu ţara în 1935 când va primi din partea "Ligii femeilor din Gorj" sub preşedenţia Arethiei Tătărăscu.După ce Brâncuşi va fi fost exclus de Oprescu dintre reprezentanţii artei româneşti. din geniul şi cultura clasică106". Alte articole dedicate sculptorului se înregistrează în preioada 1937-1938 cu prilejul desăvârşirii ansamvlului realizat de Brâncuşi la Târgu-Jiu. 1938. Brâncuşi este creatorul unor "sculpturi mitice" fără însă a ascunde vreo semnificaţie ocultă. nu numai prin aspectul sintetic al operei sale ce răspundea noilor căutări în artă ci şi prin caracterul ei de universalitate. mai bine zis modene105". desfăşurat ca un parcurs iniţiatic în legătură cu biserica "Sfinţii Apostoli" şi care avea să cuprindă "o coloană şi un portal 45 . văzându-şi astfel îndeplinită dorinţa-i arzătoare de a ridica un monument pe pământul patriei sale. Consideraţiile privitoare la opera în sine şi semnate de pildă de Ioana Giroiu. în două articole publicate în "Înnoirea" (1938) şi "Hotarul" (1936). are drept caracteristici esenţiale: miticul. ansamblu ce fusese inaugurat în prezenţa artistului la 27 oct. sunt destul de sumare. Doi ani mai devreme. excepţie făcând cel semnat de Claudia Milian Minulescu din 1937. cu prilejul comemorării a 22 de ani a luptelor de la T'ârgu-Jiu. "dându-i-se o mie de înţelesuri". propunerea de a ridica la Târgu-Jiu un monument închinat eroilor căzuţi în primul război mondial. Artista îl va recomanda însă pe Brâncuşi ce trimite Miliţei o scrisoare de confirmare. îl va considera prinrte principalii ilustratori ai "stilului românesc sintetizat în opera sa cu formele sculpturale occidentale sau. deşi insită asupra spiritului românesc al creaţiei brâncuşiene.

C. Atât portalul cât şi masa şi coloana sunt raportate la un stil românesc ce a călăuzit inspiraţia sculptorului. Georgescu-Gorjan şi de N. Hasnaş ce s-au ocupat de detaliile tehnice. avea să remarce respectul lui Brâncuşi pentru materia brută care. va menţiona în mod special piesele ansamblului sculptural brâncuşian ce determină o axă pe care se va dezvolta oraşul. Brâncuşi fusese secondat de inginerul Şt. soţia lui I. care în chipul acesta aduce un prinos de recunoştinţă judeţului său natal107". în 1910. Semnalând originalitatea pe care arta brâncuşiană şi-a asumat-o odată cu crearea. N. opere ale marelui sculptor Brâncuşi. Prodan remarcă prioritatea primilor doi ce încercau a atnge un perfect echilibru între idee şi tehnică. restrânse şi limitate la o simplă constatare. prin calităţile ei intrinsece. În formele sale abstracte ce ating un înalt grad de spiritualitate. Prodan avea să-l ataşeze pe Brâncuşi tradiţiei sale populare din Gorj. într-un ansamblu de prelegeri ţinute la Ateneul Român în 1936 şi publicate un an mai târziu. pentru ca mai apoi referindu-se la lucrarea mai sus menţionată. în continuare este preamărită susţinerea materială şi morală a acestui proiect de domna Arethia Tătărăscu.de piatră. Va admira armonia prporţiilor şi jocul simplu al desenului din care "creşte în puritate o sinteză şi se înalţă peste forme un spirit". analizând sculptura. În realizarea acestei capodopere sculpturale ce denotă o relaţie specială cu spaţiul înconjurător. Deşi cu un aport modest dar pozitiv în rândurile cronicarilor de artă. 46 . Îndreptându-şi atenţia cu precădere asupra "Porţii Sărutului" al cărei ritm stă în unitate şi-n sentiment. În evoluţia sculpturii se apleacă cu precădere asupra cuplului PaciureaBrâncuşi ca reprezentând spiritul francez izvorât din marele Rodin în comparaţie cu Storck şi Spaethe racordaţi influenţei germane. Hasnaş. remarcând în mod deosebit "masa de piatră cu scaunele ei grele . într-un articol din 1938 adresând un omagiu Arethiei Tătărăscu pentru lucrările de refacere ale oraşului Târgu-Jiu. a "Cuminţeniei Pământului". Studiul semnat de Claudia Milian Minulescu se detaşează net de celelalte articole. autoarea se lasă pătrunsă de un simţământ de reculegere în faţa artei lui Brâncuşi pe care o consideră de natură "simbolică şi primară109". Acestei modeste încercări a Claudiei Minulescu de a-l raporta pe Brâncuşi spiritului românesc i se adaugă aceea a lui Constantin Prodan care. pictura şi gravura românească va încerca o identificare a influenţelor străine adoptate în arta românească. îi va impune reprezentarea. Minulescu dezvoltă aici ideea sintezei spiritului românesc prezent în fiecare din componentele ansamblului de la Târgu-Jiu descrise într-o formă literară căutată.dacice108". să invoce o "voinţă de primitivitate egipteană sau aztecă110".

V. Oprescu ce traducea practic părerea majorităţii. constituindu-se ca prime încercări la noi de a redecta un studiu monografic al lui Brâncuşi. După această manifestare de la Craiova. timp de 4 ani nu se va înregistra nici un studiu închinat sculptorului. Maxy. el este al Lumei!" considera deficitar modul în care i-a fost judecată arta din perspectiva ilustrării specificului naţional111. După aceste eşuate iniţiative expoziţionale. V. El îl va poziţiona pe Brâncuşi în arta românească înregistrând totodată modul negativ în care-i fusese receptată creaţia de critica românească începând cu opinia clar formulată a lui G. Aceste încercări vor culmina cu scrierile lui P. V. subliniind universalitatea creaţiei brâncuşiene . ale lui P. Romanescu. H. cu prilejul expoziţiei omagiale închinată sculptorului de către M. Dar scrierile celor trei vor constitui subiectul unui capitol separat. Comarnescu dedică numeroase studii lui Brâncuşi încă din 1934 şi până după 1944. operele lui Brâncuşi nu vor apare decât expoziţia din 1942 de la Căminul Artei şi respectiv în 1943 în cadrul expoziţiei "Săptămâna Olteniei" desfăşurată la Craiova unde vor figura trei lucrări ale sculptorului din colecţia V. Ca şi Petru Comarnescu. Deşi iniţial se proiectase o întreagă sală "Brâncuşi". I. ceva mai târziu. G. opera lui Brâncuşi va reveni pe firmament în 1956. După monografiile redactate de V. N. Popp. Paleolog şi. G. Romanescu pe seama 47 . de a reconsidera creaţia lui Brâncuşi din perspectivele naţionalităţii sale. P. G.Anul 1937 este dominat după cum am văzut. G. de numeroase încercări teoretice mai mult sau mai puţin spectaculoase. Nici proiectului lui Dimitrei Gusti cu privire la organizarea unei săli speciale "Brâncuşi" în pavilionul românesc de la Expoziţia Universală de la New York (1939) nu s-a putut realiza din pricina unui buget necorespunzător. recurgând la analize de mentalitate şi orientare globală a culturii noastre. Romanescu în 1939 şi apărut în "Cuvântul Gorjului". Pe de altă parte. Comarnescu. este pusă de I. urmărind aceeaşi raportare a sculptorului la specificul nostru naţional. urmărind a demonstra calitatea specific românească a operei brâncuşiene. Paleolog va publica în 19371938 cele două scrieri ale sale dedicate lui Brâncuşi şi apărute la tipografia "Ramuri" Craiova. Revenind la momentul 1937 trebuie semnalată participarea lui Brâncuşi la pavilionul românesc al Expoziţiei Internaţionale de la Paris. comisia însărcinată de guvern în frunte cu Dimitrie Gusti va alege doar "Păsăruica". Paleolog în 1937 şi 1938. Pandrea. excepţie făcând poate articolul redactat de I."Brâncuşi nu este nici al vreunei alte ţări. asprimea cu care Brâncuşi fusese exclus de critica românească din cadrele artei noastre. Paleolog îşi va extinde cercetările teoretice ale operei brâncuşiene până după 1944.

reputaţiei pe care aristul şi-o câştigase în America. pentru că a lucrat păsări de aur. Romanescu resimte nedreptatea acestei judecăţi întru-cât Brâncuşi nu a rupt legătura cu ţara după cum dovedesc operele sale păstrate în ţară începând cu bustul lui Dărăscu şi Carol Davilla şi terminând cu ansamblul funerar de la Buzău şi respectiv Târgu-Jiu. maharajahilor din India". V. Îndemnul pe care I. "pentru că el este propriul său maestru şi propriul său discipol. Înregistrând aceste acuzaţii. 48 . Comarnescu. I. G. Paleolog şi P. Romanescu îl adresează conaţionalilor săi de a recunoaşte în Brâncuşi o glorie a sculpturii româneşti îşi găsesşte ecou abia în 1943 în studiile ample şi serioase semnate de P. Pandrea.

P. pe drept considerată de acelaşi autor ca "cea mai expresivă dintre operele statuarei moderne". an în care "Pasărea în spaţiu" avea să schimbe considerabil principiile valorilor estetice ce dominaseră mentalitatea americană. Cu acest prilej. 1927). Petru Comarnescu fusese deplin şi direct implicat în problematica dezbătută în deceniul al III-lea cu privire la specificul nostru românesc şi la modul în care îşi afla legitimitatea în creaţiile noastre artistice şi literare. În articolul său din "Politica". V. "artistul cel mai 49 . Am menţionat deja ancheta asupra noii spiritualităţi pe care o întreprinde în 1928 în "Tiparniţa Literară" şi interviul în care N. Crainic. Comarnescu va caracteriza opera brâncuşiană prin "misticismul specific sufletului traco-dacic" văzând în autorul ei. interviu ce avea să fie publicat în "Politica" (22 ian. Paleolog şi Petre Pandrea Demersul interpretativ al acestor trei comentatori se concentrează asupra specificului românesc din creaţia sculptorului. G. Studiile lor nu neglijează deloc aspectele biografice menite a susţine conturarea unui portret moral al artistului prezentat ca argument al "românităţii" întrevăzute în arta sa. Comarnescu avea să sesizeze această carenţă a gustului american spre deosebire de mediu parizian ce afişase admiraţie şi entuziasm faţă de această lucrare. P. ca o continuitate a poziţiei critice adoptate în deceniul al III-lea de marea majoritate a intelectualităţii interbelice.CAPITOLUL IV Petru Comarnescu. el se declară împotriva generaţiei gândiriste condusă de N. Interesul său pentru creaţia brâncuşiană prinde rădăcini încă din 1928. Participant nelipsit al conferinţelor ce tratau această tematică. Iorga avea să îşi ilustreze punctul de vedere vis-a-vis de existenţa unui stil românesc în arte.

în acelaşi timp. "realizarea generalului prin mijloace particulare potenţarea şi transfigurarea realităţii comune în ceva superior. spiritualizată doar de misticism în vreme ce dimensiunea umanistă va fi preluată de arta românească din arta mondială ce se îndrepta spre acest făgaş. arta românească trebuia judecată în funcţie de cele trei coordonate ale existenţei: natură-om-Dumnezeu sau respectiv naturism-umanism-misticism. Pe parcursul acestei scrieri ce desăvârşeşte opinia sa privind specificul naţional.reprezentativ pentru mişcarea modernistă112". simţul măsurii şi vioiciunea 114. Comarnescu se va referi doar în treacăt la arta lui Brâncuşi pe care o aseamănă "idolilor dezgropaţi de curând în Transilvania" considerând-o. conferă artei brâncuşiene statutul de genialitate. P. Corectându-l pe M. Acest autor stabileşte ca trăsătură a artei brâncuşiene primitivismul înţeles ca o particularitate a artei româneşti a cărei sensibilitate se îndrepta spre natura geologică. într-un studiu publicat în al doilea caiet al periodicului său "Acţiune şi Reacţiune" (1930). P. botanică şi zoologică şi nu spre cea umană. geniul fiind definit de Comarnescu ca o "izvorâre a forţelor naturii precum şi o trăire în virtutea lor. Din acest studiu nu se desprinde însă decât intenţia sa de a-l introduce pe Brâncuşi în cadrele spiritualităţii româneşti. Din perspectiva binomului naturism-umanism va fi aşadar analizată creaţia brâncuşiană în studiile apărute în "Criterion" (1934) şi Revista Fundaţiilor Regale (1943-1944). după ce în prealabil. 1943 şi 1944. P. Comarnescu va identifica naturismul ca fiind concepţia cea mai caracteristică. Legătura stabilită între opera sculptorului şi naturismul ce caracterizează spiritualitatea şi viziunea estetică românească. artistul ajungând în cele din urmă să reconstruiască demiurgic înseşi minunile naturii 115". identificând totodată trei caracteristici ale sensibilităţii româneşti şi anume: un sentiment al naturii. Comarnescu propune "acomodarea". Ralea care în "Fenomenul românesc" considera adaptabilitatea drept trăsătura caracteristică a sufletului românesc. Comarnescu îl va asemui pe Brâncuşi dumnezeirii. îşi va fi definit cu claritate propria-i concepţie despre specificul românesc în cultură şi artă. În opinia lui. Blaga. în care nu există contrazicere ci doar strânsa legătură între idealul-formă şi realul-conţinut113". P. Comarnescu încearcă să definească specificul naţional şi caracteristicile sensibilităţii româneşti. Specificul naţional este. intenţie ce se va materializa în scrierile sale ulterioare datând din 1934. Ca şi Ion Minulescu şi L. artistul repetând în limitele omeneşti actul divin al creaţiei. Comarnescu nu va trece cu vederea ostilitatea mediului artistic bucureştean şi a 50 . în viziunea sa. În acest studiu ce avea să cuprindă cinci capitole dintre care două au fost formulate ţinând cont de citate dintr-o bibliografie repede încropită. purtătoarea unei "sensibilităţi metafizice".

în opinia autorului. "Dârzenia lui de ţăran daco-roman" va fi exemplificată prin proiectul propus de Brâncuşi pentru monumentul funerar al lui Spiru Haret. Comarnescu atunci când se referă la sculpturile realizate de Brâncuşi în piatră. creaţia brâncuşiană îşi va dezvălui valoarea universală alăturată chintesenţei unei străvechi viziuni româneşti a lumii. Stilizarea prezentă în opera brâncuşiană îi va determina alte analogii formale cu culturile preistorice. proiect gândit în concordanţă cu datina ţărănească de a ridica o fântână în amintirea celui trecut în nefiinţă. prin acest sincronism cu traseul urmat de arta internaţională. cu orientarea artei contemporane către un naturism primitiv. prinm vechea "pudoare ţărănească". specifice creaţiei brâncuşiene. Asocierea cu arta egipteană este făcută prin prisma tematicii oului şi a păsării. în special cu cea neolitică după ce în prealabil.instituţiilor în cauză faţă de operele "singurului geniu al plasticei româneşti". Acest studiu a apărut ca o compensaţie pentru indolenţa şi ignoranţa compatrioţilor lui Brâncuşi. neoliticul şi arta egipteană e făcută de P. Arta lui Brâncuşi ca întrupând ciclul naturist românesc coincide. Aşadar. XI)116". dar şi a formei romboidale întâlnită în coloanele fără sfârşit. Remarcând numeroasele scrieri dedicate sculptorului în străinătate şi revendicarea sa de diferitele curente ale artei moderne. Comarnescu ţine să menţioneze apartenenţa operelor brâncuşiene la un "stil simbolic românesc" atât în ceea ce priveşte semnificaţia cât şi morfologia lor. Comarnescu a invocat misticismul traco-dac. dintre natură şi artă117". "hieratismul spiritualizat al bizanţului" şi "visurile pure ale orientului" sesizând totodată acea caracteristică specifică artei sale de a "naturiza" adică de a descifra formele umane în formele naturii. P. Asocierea cu paleoliticul. ostilitate pe care o va condamna. Proporţiile "Coloanei fără sfârşit" aveau a-i aminti de "tainele esoterice ale inginerilor egipteni". Atât arta egipteană cât şi arta lui Brâncuşi sunt considerate abstracte întru-cât ambele pledează pentru "identitatea dintre materie şi formă. va fi explicat repulsia sculptorului faţă de latura carnală. În definirea stilului brâncuşian autorul va nota legătura organică ce se înfiripă în creaţia sculptorului între "dacismul aspru şi dur". Nu civilizaţia tracică ci cea dacică constituie punctul de pornire pentru Brâncuşi: "luminozitatea şi echilibrul său sunt depărtate de dionisiacul tracic şi de amorfele figuri şi reliefuri ale vechilor slavi (sec. Dacă în articolul consacrat în 1928 "Păsării măiestre". material folosit cu predilecţie 51 . aici se va focaliza cu precădere asupra culturii dacice la care va raporta primitivismul brâncuşian născut în lemn şi piatră. va fi ami amplu dezvoltat de Comarnescu în 1944 când va analiza creaţia sculptorului îîn cadrele sensibilităţii specifice româneşti şi ale posibilităţilor ei de universalizare.

Deasemenea. întrupând în acelaşi timp "imaterializarea hieratică a stilului bizantin şi statura involtă a sulpturii egiptene şi gotice119". "Păsările măiestre" sunt văzute ca o "deviare" a oului sau poate a ulciorului ţărănesc. urmăreşte principiul creator al naturii în creearea unor armonii elementare anulând deosebirea dintre frumosul natural şi frumosul artistic. geometrismul lui Brâncuşi. ca şi celelalte opere sculpturale. Acest "ţăran-boer" va fi raportat de Comarnescu la curentele artei moderne europene subliniind superioritatea creaţiei brâncuşiene faţă de cea a cubiştilor sau constructiviştilor şi poziţia sa de hotărâtor înaintaş al acestora. Ovoidul se constituie apoi ca o formă generică pentru variantele din ciclul "păsărilor" sau al "peştilor". Deasemenea. o apropie de semnificaţia de act generativ unic pe care o înglobează tradiţie românească în ouăle roşii de Paşti. spre deosebire de cel arborat de cubişti şi constructivişti.în culturile menţionate. de la V. "Pasărea măiastră" este legată.şi una universală . G. Comarnescu neagă apropierea pe care unii o fac între sculptura lui Brâncuşi şi arta africană. În acest sens."sobrele ornamente au ceva egiptean120" -. rând pe rând. perfect geometric. ţinând să precizeze că nu e vorba decât de "întâlniri accidentale la aceleaşi izvoare elementare" iar Brâncuşi este "mai pur şi mai rafinat decât Negrii!118". Pasiunea lui Brâncuşi pentru sculptura în lemn e pusă de Comarnescu pe seama tradiţiei noastre populare. i-aminteşte lui Comarnescu de adânca reculegere a ţărăncilor oltene în actul rugăciunii. "Poarta Sărutului" (Târgu-Jiu) este înţeleasă. În accepţiunea lui Comarnescu. ca înglobând o tradiţie autohtonă . în pofida acestor 52 . Exprimarea artistului este şi ea de natură simbolică."paralelipipedul orizontal. "Rugăciunea" ce va fi inspirat creaţia sculptorului german Lehmbruck. de o poveste luxuriantă a farmecului Orientului şi de poveştile folclorului nostru. datele biografice pe care le relatează sunt luate după cum autoru însăşi mărturiseşte. Aceste consideraţii privitoare la făgaşul stilistic urmat de creaţia brâncuşiană sunt secondate de o încercare de investigare caracterologică a artistului. Aprecierile făcute cu privire la sculptura în lemn se concentrază asupra aspectului geometric ce întrupează o "organicitate pre-adamică" generând "forme originare sau arhetipuri". folosind foarte mult aforismele şi parabolele ce stau mărturie "înţelepciunii lui daco-romane" ca şi teoria aşa-zisă a piramidei fatale sau acea foarte românească părere despre bani. asemănându-se cu o ladă de zestre ţărănească" . Paleolog. După ce avea să asocieze forma ovoidă frecvent întâlnită în creaţia lui Brâncuşi unui esoterism egiptean sau mitologiilor indiene. pe când "Peştele" este un fel de "turtire şi alungire orizontală a oului".

în toate studiile pe care V. neavând posibilitatea de a consulta ceea ce s-a scris în publicaţiile nordeuropene sau nord-americane122". Opera sa este văzută ca o "cosmogonie". artistul a rămas român în arta lui. Prima monografie închinată sculptorului în 1938 este de fapt o retipărire a articolului "Sculptorul Brâncuşi". Paleolog consideră o "lipsă" acea receptarte lapidară a creaţiei brâncuşiene la noi spre deosebire de elogiile ce-i fuseseră aduse în străinătate. Mit şi metamorfoză în sculptura contemorană" apărut postum în 1972.dec/1937121. ea "nu-şi aparţine decât sieşi. V. G. Această notiţă bibliografică este secondată de un "Început bibliografic brâncuşian" în care sunt menţionate scrierile lui A. în concepţia despre lume şi deasemenea în viaţa socială. I. După cum autorul însuşi menţionează într-o notiţă bibliografică plasată la finalul acestui studiu. Pe parcursul textului se întâlnesc consideraţii privitoare la modul în care opera sculptorului fusese receptată atât în ţară cât şi în străinătate. Maniu. Wertheim. adăugând că "opera lui Brâncuşi nu este accesibilă înţelegerii directe. V. apărut în Arhivele Olteniei. aceasta din urmă fiind rezumată în parte.asocieri formale pe care i le-a stârnit opera lui Brâncuşi. relatările făcute reies din "cuprinsul unei biblioteci particulare dintr-un sat. G. Aportul novator adus destinului scupturii de către Brâncuşi va fi subliniat ca şi caracter atemporal şi aspaţial al creaţiei sale. într-un articol apărut în 1943 în revista "Meridian" (Craiova). Dan Botta. adică acelei inteligenţe atât de discreditată de Bergson". 92-94/iul. Vinea şi a câtorva autori străini printre care P. Atât în acest 53 . G. Activitatea sa teoretică având în centru plastica brâncuşiană se va concretiza într-o a treia monografie apărută în 1947 în limba franceză şi urmată apoi de o serie de articole publicate în deceniul VII în ziarul craiovean "Înainte". Th. anticipând însăşi tehnologia modernă. în expresia fiinţei sale. nr. Filiaţiile creaţiei brâncuşiene cu folclorul românesc sunt urmărite cu atenţie şi meticulozitate în fiecare ciclu tematic al artei sale în care Comarnescu vedea una din cele mai înalte expresii ale specificului naţional. alături de un studiu al lui P. Această idee a "românităţii" artei brâncuşiene va apare însă şi mai pregnant în numeroasele articole apărute în "Flacăra". Morand şi P. Pandrea închinat lui Brâncuşi. Paleolog avea să i le consacre de-a lungul anilor. Ţiucra B. Fundoianu. "Contemporanul" pe care Petru Comarnescu i le va închina sculptorului în era postbelică şi culminând cu volumul "Brâncuşi. ea însăşi fiind o şcoală". Paleolog este principalul pledant în secolul XX al noutăţii artei lui Brâncuşi căreia îi va dedica cele două studii monografice publicate în 1938 şi respectiv 1944. pentru aceasta fiind necesară "o dezbrăcare a simţirei de falsele podoabe ale cunoaşterii logice123". "Tribuna".

Am sămi centrez în continuare atenţia asupra modului în care V. V. În acest sens avea să definească "cosmogonia" întrupată de creaţia brâncuşiană ca pe o rezolvare a unei "noi arthitecturi a minţii şi a simţirei. Paleolog nu aprobă asocierile ce fuseseră făcute cu arta neagră. Paleolog. "Principesa X" şi "Himera". Paleolog asocier cu concepţia nietzscheniană de "reînceput vecinic" iar în plan literar. el reîntorcându-se spre "acele temelii vecinice ale simţirei" unde găseşte "un subintuitiv generator" a cărui existenţă o revelează prin forme124. în "Rugăciunea" pe care în mod eronat o numeşte "Cuminţenia Pământului". căci Brâncuşi nu preamărea ştiinţificitatea adoptată de ele. Paleolog va interpreta noua orientare stilistică a sculpturii lui Brâncuşi. luminiţa ce încerc să aprind126". G. îi trezeşte lui V. "Păsării de aur" şi "Domnişoarei Pogany". în opinia lui V. G. acea simţire primitivă şi generatoare a Marelui Adam125". ţinând să precizeze însă independenţa sa faţă de aceste curente contemporane. Această operă ce "vesteşte reîntoarcerea la vârsta de aur a omului de odinioară128". Acceptarea acestei sculptrui s-ar fi datorat.prim studiu cât şi în "Cartea a doua despre Brâncuşi" (1944). criticul noteză influenţa pe care opera brâncuşiană a avut-o asupra sculptorilor cubişti şi asupra scuptorului german Lehmbruck. El va remarca totodată contrarietatea cu care francezii primiseră această lucrare. G.cum avea s-o numească în lucrarea sa din 1944 . G. va fi accentuată în scrierea din 1944 unde va afirma că: "independenţa lui Brâncuşi faţă de arta ngroidă dezarmează şi cele mai nesincere intenţii127".este semnalată în "Pasărea de aur" ce figurase la Salonul "Independenţilor". Această etapă a creaţiei sculptorului este greu de abordat după cum autorul însuşi mărturiseşte că se simte copleşit de "primejdiile neînţelesului ce pândesc ca negre zăbranice. descoperirii în 1923 a faimoasei Venus din Lespugue atât de asemănătoare operelor brâncuşiene cu care 54 . În ceea ce priveşte portretul în bronz al "Domnişoarei Pogany" expus în 1913.această lucrare avea să figureze pe coperta "Cărţii a II-a despre Brâncuşi" (1944). Această negare a posibilei înrâuriri a artei negroide asupra artei lui Brâncuşi. apoi în "Portretul Domnişoarei Pogany". "Portretul Domnişoarei Pogany" se transformă în "cea mai brâncuşiană sculptură care este Portretul Principesei X" . datele biografice pe care le menţionează fiind îndeobşte cunoscute. "Pasărea de aur" considerată de importanţă capitală pentru acest făgaş stilistic este întruparea acelui pre-ştiutor "la început a fost Cuvântul". cu Joachim Gasquet sau cu J. P. În opinia sa. Richter. Această mutaţie stiistică generatoare a uni "alfabet nou" . considerând că nu e vorba decât de un sincronism între apariţia artei negre în lumea artistică europeană şi crearea de către Brâncuşi a "Rugăciunii".

Brâncuşi este socotit aici un Demiurg pentru care sculptura a devenit un mijloc de a ataca şi a rezolva însăşi problema cunoaşterii133. acelaşi stil. ba mai mult. în cea de a treia monografie consacrată sculptorului în 1947. "Rugăciunea" va aminti şi ea de "biata ţărancă a plaiurilor noastre" cufundată în gestul închinăciunii. aceleaşi preocupări de monumentalitate129". locuinţele şi până la obiectele de uz casnic. continuându-se în ciclul feminin al prtretului. "reîntoarcerea sculpturei la acest aspru şi ţăpligos material plastic este datorită numai şi numai lui Brâncuşi131". a păsării. troiţele. V.începând cu prima pasăre de aur. material folosit la noi încă din vechime începând de la bisericile primitive. apoi în "Pasărea măiastră" şi "Leda" . G. Apropierea creaţiei brâncuşiene cu paleoliticul se face prin prisma renunţării la reprezentarea antropomorfiei ce devine o "plastică a armoniilor de adâncuri cari există între materie şi spirit130". va vorbi despre "lumina generatoare" care a determinat saltul sculpturii în alt ordin al realităţii. G. G. G. ce vor evolua în diferite variante. Această nouă cosmogonie îşi atinge desăvârşirea în forma ovoidă şi în special în acel "Început al Lumii". Paleolog se dovedeşte a fi primul comentator al lui Brâncuşi sensibil la alura presocratică. În opinia lui V. tema oului primordial fiind socotită de origine ioniană cu 55 . fiind diferită. românitatea creaţiei brâncuşiene se consumă în deplinătatea ei. şi a cuminţeniei."împărtăşeşte aceeaşi tehnică. în întrebuinţarea sistematică a lemnului. Ulterior avea să considere creaţia brâncuşiană mult mai ataşată de arta neolitică prin respectul pentru materia în sine (piatra şi lemnul lustruit) dar Brâncuşi va relua doar procedeeul stilizării vehiculat de această artă. în acest ciclu al lemnului. Dacă în scrierea din 1944. Semnificaţia operei brâncuşiene este "reîntregirea totului cosmic care este Materia şi Spiritul134". Această "mişcare eleusină" a gândului identificată în operele din bronz lustruit . grupate în cicluri tematice V. V. această perfectă şlefuire a bronzurilor ce împrumută esenţa focului este interpretată ca o "reînviere a sufletului stins al materiei inerte132". În ceea ce priveşte restul lucrărilor. Paleolog. Paleolog identifică partu şi anume: tema sărutului. Aşadar.le aduce acestora "realitatea cosmogoniei lor". remarcând întâietatea lui Brâncuşi prin crearea "Principesei X" faţă de această capodoperă a paleoliticului descoperită 6 ani mai târziu. Brâncuşi nu datorează nimic Xoanan-ului sau artei negre. semnificaţia pa care o dobândeşte la el ciclul lemnului sau al metalului lustruit. Criticul îşi va focaliza apoi atenţia asupra bronzurilor brâncuşiene ca posedând un anume "cinetism" ce împrumută forţele hipnotice ale focului. Paleolog va dezvolta această asociere între sculpturile feminine lucrate de Brâncuşi înainte de 1923 şi descoperirea în acest an a statuietei preistorice şi în scrierea din 1944. a femininului.

în cea de a treia lucrare din 1947. Prin Brâncuşi. P. Eseuri". Încercarea sa teoretică de raliere a operei brâncuşiene la specificul şi spiritualitatea românească. El îşi va contura metodologia interpretativă asupra creaţiei sculptorului în două articole apărute în revista "Meridian" (1943). şi gestul ortodox din "Rugăciunea". Pandrea. momentul valah al operei sale s-a împlinit135". V. G Paleolog consideră "Rugăciunea" şi "Cuminţenia Pământului" ca singurele lucrări cu care "ciclul românesc. În "Procesul sculpturii moderne. Acest discurs metodologic îl va determina pe 56 . îi amintea de sculptorul german Lehmbruck. începând de la cea din 1937. Paleolog ataşază specificului românesc o mare parte a creaţiei sculptorului. dezvăluindu-şi aproape o formaţie de filosof. V. civilizaţia devine datorinică pentru prima oară scumpei noastre ţări137". într-o primă fază. Deşi recunoaşte vădita influenţă a lui Brâncuşi asupra reprezentanţilor cubismului al căror cerc artistul îl frecventa adesea. după cum titlul însuşi relevă. Pandrea consideră că arta sa ar trebui înţeleasă prin perspectiva psihologico-sociologică a obârşiei sale. recent descoperite la Cioca-Brebului. Paleolog avea să afirme cu o nestrămutată convingere că "Brâncuşi este cea mai pură glorie românească pe care individualitatea naţiunei noastre o impune civilizaţiei. un alt viitor exeget al creaţiei brâncuşiene asupra căreia se va apleca mai mult după perioada de care mă ocup. V. În "Cartea a doua despre Brâncuşi" (1944) lispeşte o specificare a morfologiei tipic româneşti a operei lui Brâncuşi exceptând aşa-zisul district al lemnului. prin dezvăluirea doar a sensului de destin ce stă în Ou. G. G. la "Adam şi Eva" care ar fi fost inspirată de literatura noastră populară şi până la ochii stilizaţi în manieră bizantină ai lui "Narcis" sau ai "Domnişoarei Pogany"136. de la "Sărutul" văzut ca ecou al sărbătoarei Dragobetelui. Primul studiu apărut în aprilie 1943 este. G. dar în toate. P. Paleolog se îndreaptă din spectrul culturii spre graniţele ideaţiei umane. de lirica lui Arghezi şi a lui Vinea iar ca portret fizionomic de Bacovia138. Într-un articol publicat în "Înainte" de la jumătatea anilor '60.corespondenţe în sfera culturii egiptene şi hinduse. Modul foarte personal de a scrie al lui V. deosebirea dintre Brâncuşi şi Ion Barbu (Oul Dogmatic) constă într-o viziune mai optimistă a sculptorului faţă de poet. mai mult o "prezentare" a momentului în care l-a cunoscut pe marele sculptor care. avea să facă asocierea între geomertismul specific operei brâncuşiene şi geometrismul neolitic al unor vase ceramice. atingând în scrierile sale cota maximă în identificarea artei lui Brâncuşi cu specificul nostru naţional. capătă proporţii însemnate în scrierile sale de după 1944. Ulterior însă.

în care "Brâncuşi ar fi găsit corespondenţe cu plastica ţărănimei europene140". fără exagerarea critică la care a ajuns P. consider că acest tip de demers îşi are fără îndoială. Personal. volum care iese cu mult din cadrele cronologice pe care le-am fixat. Pandrea în susţinerea cu tărie. Ipoteza "ţărănimii" lui Brâncuşi va fi lansată acum pentru a ajunge la un adevărat delir interpretativ în volumul "Brâncuşi. "arta este altceva decât negarea vieţii: transfigurarea ei" . G. Opiniile lui P. 57 . Comarnescu nu îl aprobă afirmând că la Brâncuşi. stilizată şi ea. întreaga plastică bârncuşiană avea să fie cuprinsă în "vechile şi eternele teme ale sufletului oltenesc". prima se dezvoltă fără a doua. vădesc o conştiinţă critică mult mai pertinentă îndreptată îndeosebi asupra creaţiei sculptorului ca tip de înţelegere a fenomenului Brâncuşi. "misiunea artei este să creeze bucuria" sau pasaje în care Brâncuşi subliniază decadenţa artei lui Michelangelo printr-o exacerbare a carnalului. deşi nu exclud nici ele aceste coordonate pe care la întrevăd în special în modul de exprimare al artistului. a aşa-zisei "ţărănii" a lui Brâncuşi. În cel de-al doilea articol apărut în numărul din luna iulie al aceleiaşi reviste. Pandrea considera această metodă psihologico-sociologică drept singura care ar putea lămuri misterul artei brâncuşiene în detrimentul metodei estetice. Amintiri şi exegeze". Comarnescu şi V. Începând de la coordonatele etice ale personalităţii sculptorului a cărui oralitate este tipic românească. P. P. P. Pandrea va cuprinde mărturii interesante ale sculptorului reproduse din memorie. mărturii ce evidenţiază crezul artistic al lui Brâncuşi (de ex. Coordonatele acestui discurs critic. "lirismul magic şi incantaţiile folclorului oltenesc". Primitivismul său stilistic va fi pus în legătură cu arta ţărănească din Oltenia şi cu "tragedia desrădăcinatului total care a ancorat în anarhism spiritual". Privitivismul artei brâncuşiene îi permite apropierea cu sculptura africană. P. premisele artei populare olteneşti139. Pandrea susţine aici ipoteza că Brâncuşi ar fi determinat de relaţia dintre arhaismul ţărănesc oltean şi doctrina anarhismului european lucru pe care P.Brâncuşi se referea la modul deficitar al învăţământului academic de Arte Frumoase). utilitatea sa însă. Ulterior. Pandrea identifică în arta sa. Paleolog.Pandrea să vadă în "Pasărea măiastră" a lui Brâncuşi. bazat pe interpretarea sociologică a creaţiei brâncuşiene sunt stabilite încă din 1943.

Romul Ladea. Irina Codreanu. Jalea. Într-un interviu acordat lui P. Oscar Han. Dintre numeroşii artişti ce i-au frecventat atelierul am selectat pe cei ce au zăbovit acolo o perioadă mai lungă de timp şi pentru care Brâncuşi nu le-a fost doar maestru ci un adevărat mentor spiritual. Miliţa Pătraşcu avea să participe la marea majoritate a expoziţiilor organizate în ţară. artista releatează că l-a cunoscut pe Brâncuşi în 1919 prin intermediul pictorului Survage la o expoziţie unde Miliţa figura cu o lucrare. Han. Mac Constantinescu. O. Am notat deja participarea Miliţei la activităţile expoziţionale ale grupului de la "Contimporanul" şi publicarea în cadrul aceleiaşi reviste avangardiste a unor articole dedicate sculptorului. Romul Ladea. expoziţii în care figuraseră şi opere ale lui Brâncuşi. Irina Codreanu. prin informaţiile pe care le oferă asupra ambianţei atelierului său parizian şi a personalităţilor cultural-artistice în relaţii cu Brâncuşi. Opinia arhitectului Octav Doicescu Acest capitol se va axa asupra mărturiilor unor sculptori români care au frecventat atelierul brâncuşian şi a căror creaţie şi simţire le-a fost călăuzită de marele maestru. Relatările acestor artişti ce au luat contact cu Brâncuşi în deceniul al III-lea. atât T. La îndemnul pictorului. Brâncuşi îi vizitează atelierul Miliţei 58 . Ion Jalea şi Octav Doicescu. îşi dovedesc importanţa şi utilitatea prin conturarea unui portret moral al sculptorului.CAPITOLUL V Mărturii ale artiştilor. Vianu în 1924 cât şi Lucian Blaga în 1926 vor recepta creaţia maestrului şi pe cea a elevei sale într-un tot unitar. în contextul avangardei româneşti. Este vorba în primul rând de Miliţa Pătraşcu pe care am evocat-o deja în cadrul acestei lucrări. I. Mac Constantinescu. Vintilă în 1970. marea majoritate sculptori cu excepţia ultimului. elevi ai lui Brâncuşi: Miliţa Pătraşcu.

Şi atunci efortul devine spiritual148". După cum artista însăşi menţionează de multe ori. Crăciun în care. V. Brâncuşi a fost cel ce i-a inspirat concepţia artistică ce avea să o călăuzească neîncetat. lucrarea avea să fie de Brâncuşi care în 1935 va accepta acest proiect.socotind-o "mai tare decât Rodin141". De atunci şi până în 1923 M. va refuza includerea artei sale într-un stil anume.. iniţiind-o în meşteşugul cioplitului în materiale dure şi în respectul pentru materia în sine. M. înţelepciunea şi hărnicia dacilor au coborât până la noi144".. în 1934 sculptoriţa avea să-i ceară părerea lui Brâncuşi care i-a sugerat să introducă motivul stâlpului de cerdac ca fundament al mausoleului. fără însă a-i minimaliza aportul original ci. ca şi Brâncuşi. esenţial este să şti să loveşti. Sesizând influenţa covârşitoare pe care Brâncuşi a avut-o asupra unor artişti . dimpotrivă.. Crăciun avea să semnaleze influenţa stilistică a operei brâncuşiene asupra celei de-a doua etape din creaţia artistei. ca urmare a acestei realizări. În catalogul pe care-l realizează Miliţei cu prilejul expoziţiei sale din 1978.Miliţa consideră că noutatea pe care sculptorul a adus-o este "crearea volumului de emanaţie spirituală145". A. Miliţa va considera acea ambianţă specific românească ca izvor al viziunii artistice unice a sculptorului. Lucrarea avea să fie bine primită şi. Brâncuşi spunea că sculptura este un efort. la recomandarea artistei. cel mai important era efortul: "cred că asta mi-a inspirat Brâncuşi. Pentru ea. Pe lângă fascinaţia pe care a produs-o atmosfera atelierului brâncuşian asupra tuturor elevilor săi. considerând că "nu există nici o etichetă 59 . Nu e efort de a lovi cu ciocanul. peotret pentru care sculptorul îi pozase în 1937 cu ocazia venirii în ţară pentru montarea Complexului de la Târgu-Jiu147. o circumscrie ideii româneşti de esenţializare a artei146. Pătraşcu realizase monumentul Ecaterinei Teodoroiu (Târgu-Jiu) la îndemnul Arethiei Tătărăscu. Moore . Miliţa la rândul ei. deopotrivă. Brâncuşi stătea de vorbă cu piatra şi lemnul pe care le socotea fiinţe142".cum ar fi de pildă H. Asupra acestei dimensiuni a creaţiei brâncuşiene în nedespărţita ei logodnă cu materia.. Pătraşcu într-o convorbire avută cu V. în sppecial în forma coloanei infinitului ce perpetuează stâlpul susţinător al cerdacului casei olteneşti şi. în forma ovoidă caracteristică operei brâncuşiene în care sculptoriţa vede un simbol prin care "geneza. Artista va realiza de altfel şi un portret bust al lui Brâncuşi ce va figura în prima sa expoziţie retrospectivă de la Sala Dalles (1958). Însuşi portretul fizic al sculptorului îi va aminti Miliţei de "Zamolxis143". Brâncuşi este considerat "ultimul dac ajuns până la noi. Tătărăscu se adresează iniţial Miliţei pentru realizarea monumentului închinat eroilor de la Târgu-Jiu dar. Pătraşcu va ucenici în atelierul celui ce i-a pus pentru prima oară în mână dalta şi ciocanul. Ea avea să remarce inspiraţia lui Brâncuşi din arta noastră populară. avea să insiste M.

Pătraşcu. Pătraşcu. "Miracolul brâncuşian" constă . Jalea va semnala specificul românesc din creaţia brâncuşiană ce foloseşte foarte mult lemnul atât de des întâlnit în sculptura noastră populară. Irina Codreanu va recunoaşte în Brâncuşi "un mare novator" ca şi ceilalţi artişti. I. Irina Codreanu va fi frecventat atelierul lui Brâncuşi pe o perioadă îndelungată. după cum artista mărturiseşte cu prilejul colocviului "Brâncuşi" desfăşurat la Bucureşti în 1967. în ciuda preocupărilor lui multiple şi încărcate de tendinţele mai multor stiluri arhaice. rămâne tot realistul din prima fază de realizare150". Romul Ladea a fost deopotrivă admis ca ucenic în atelierul lui Brâncuşi în 1924.tocmai în capacitatea de a depăşi limitele artei populare pentru a crea o expresie artistică ce ţine de arta cultă. Alături de M. Romul Ladea îl va introduce pe Mac Constantinescu în atelierul lui Brâncuşi. luând contact cu opera sa doar din fotografii. Lucrări ca "Portretul Mariei Kiss". recunăscându-i totodată caracterul de universalitate152. Oascar Han aprecia mai mult prima etapă din creaţia brâncuşiană: "Brâncuşi.în opinia lui Jalea . Amuzat de această lucrare şi la recomandare lui 60 . Pătraşcu a fost preferată de sculptor dintre toţi elevii pe care i-a avut. I. folclorul este insuficient pentru a explica înţelesul atât de mare pe care îl au operele lui Brâncuşi. prima soţie a sculptorului şi "Cap de copil" de la Muzeul Banatului din Timişoara ilustrază cu precădere influenţa brâncuşiană. Ea l-a cunoscut pentru prima oară pe sculptor în 1922. Tot de la ea aflăm că. Brâncuşi îşi împărtăşea ideile cu mare simplitate. Jalea avea să susţină de nenumărate ori această raportare a operei brâ'ncuşiene la specificul nostru naţional ce ar constitui baza gândirii sculptorului. Atelierul brâncuşian şi implicit opera i-au produs o impresie profundă sculptoriţei.în afară de cele care numesc lucrarea într-un fel sau altul149". acompaniat de Mihailovici. cântece populare româneşti. Ca şi M. Artista mărturiseşte că Brâncuşi a iniţiat-o în tehnica sculpturii directe în piatră şi lemn dar şi în şlefuirea bronzului. M. Mac Constantinescu avea să-l cunoască pe Brâncuşi în preajma Expoziţiei Internaţionale de Arte Decorative de la Paris (1925). Pe atunci lucra pentru Paul Poiret figuri din lemn supradimensionate pentru un carusel destinat Parcului Atracţiunilor din expoziţia pomenită. Înrâurirea artei populare o dovedesc "Pasărea măiastră" şi "Masa tăcerii" însă. sub formă de axiome iar uneori cânta la vioară. pe atunci eleva lui Bourdelle. Fără îndoială. "cel mai apropiat artist de sufletul românesc dar şi cel mai mare artist umanist din secolul nostru151". cu excepţia lui Oscar Han ce-l cunoscuse pe Brâncuşi în 1923 cu prilejul expoziţiei Societăţii <<Arta Română>>. în conversaţii.

vizitele la atelierul brâncuşian luaseră "proporţii de pelerinaj". va scrie în "Cuvântul" un articol omagial închinat lui Brâncuşi. ce adânceşte relaţia cu spaţiul pe care o dezvoltă întreaga operă a sculptorului. În special după consacrarea sa atât în Europa cât şi în America. Opinia lui Octav Doicescu este însă mult mai cuprinzătoare decât cele ale lui I. Ceea ce conferă operei brâncuşiene statutl său cu totul şi cu totul special este. acea putere emotivă ce emană din geometriile sale şi a cărei influenţă a fost remarcabilă nu doar în evoluţia sculpturii ci şi în aceea a arhitecturii care a încetat a mai fi exclusiv funcţională. cu prilejul montării ansamblului de la Târgu-Jiu. Brâncuşi îl va primi pe Mac Constantinescu ca ucenic în atleierul său. În 1930. avea să-l compare pe sculptor unui "duh ce-şi are sălajul în însăşi măduva acestor materiale153". După ce invocă râvna neostoită cu care artistul lucra aproape neîncetat. Octav Doicescu. în 1939 la Muzeul de Artă Modernă din New York. prin simplitatea lor. o masă din două pietre de marmură suprapuse şi o mulţime de bucăţi de lemn cioplite. Caracterul atât de deosebit al lucrărilor lui Brâncuşi este pus de Mac Constantinescu pe seama traiului său de toate zilele dominat de simplitate şi sobrietate. recent inaugurat. bronzuri. Brâncuşi amuzându-se când "studia pe feţele lor efectul produs în faţa lucrărilor154". Pe lângă sculptorii români amintiţi. şi a doua oară. blocuri de piatră. compozitori ca Erik Satie. asupra elementului folcloric aflat la baza operei lui Brâncuşi. butuci ciopliţi pe post de scaune. Pătraşcu ce insistaseră exclusiv aproape. Ulterior va fi invocată atmosfera cu totul specială a atelierului brâncuşian cu vatra ţărănească. Arhitectul avea să considere că "rădăcinile artei lui Brâncuşi au trecut dincolo prin 61 . iscaseră ilaritatea publicului. Referinduse cu precădere la ansamblul de la Târgu-Jiu. se întâlneau în atelierul parizian. Doicescu îl numeşte pe Brâncuşi "cel mai mare arhitect al timpului nostru" care a reuşit printr-o admirabilă sinteză să redefinească în mod original "toate arhitecturile urbanistice posibile din istoria civilizaţiilor155". Jalea şi M. Pe lângă opiniile acestor sculptori ce recunosc aproape în unanimitate noutatea şi influenţa pe care a stârnit-o creaţia brâncuşiană asupra artei contemporane şi asupra lor înşilor în primul rând. în opinia arhitectului. Stan Golescu. merită menţionată opinia unui arhitect. Mihail Mihailovici alături de artişti şi scriitori ai avangardei româneşti. unde figura "Leda" fixată pe un mecanism cinetic. când revine în Bucureşti. Mac Constantinescu şi Brâncuşi se vor mai revedea o dată în 1937 în ţară. O. apreciind cele două desene ce fuseseră expuse cu un an înainte la Salonul Oficial de Desen şi care.Ladea.

stratul bizantin. Mărturiile acestor artişti se configurează ca o apreciere pozitivă a operei brâncuşiene ce s-a lovit de atâtea ori de neînţelegerea compatrioţilor săi. 62 . prin stratul greco-roman şi se pierd în adâncimea omenirei originare156". un deschizător de drumuri al artei contemporane şi un explorator pentru regăsierea eternei umanităţi interioare dezvăluită ca simbol în simplele structuri formale brâncuşiene ce ating chintesenţa creatoare a totalităţii. Ei aveau să recunoască în Brâncuşi un neîntrecut maestru.

excepţie făcând scrierile lui P. Graur. de academicieni ca A. 63 . aveau să recunoască în nobila simplitate a creaţiei brâncuşiene familiaritatea cu valorile comune culturii româneşti şi în special cu folclorul nostru. În anii '50 inclusiv arta sa fusese dezavuată din considerente ideologice şi nu numai. să sesizeze acest lucru în receptarea operei brâncuşiene. G. Iorga Iordan şi G. artişti sau critici de artă printre care I. Romanescu şi nu în ultimul rând P. Ion Jalea. Comarnescu şi V. I. mai cu seamă fiind semnalate reţinerile autorităţilor şi instituţiilor Statului. când marea majoritate a conferenţiarilor printre care Ion Frunzetti. Toma. Diletantismul criticii de artă româneşti fusese notat pentru prima oară de A. Mişcarea avangardistă de la noi i-a dedicat o serie de articole admirative. O. fapt ce dovedeşte asimilarea operei sale în cadrele culturii româneşti. în contextul cultural legat de specificul nostru naţional. Minulescu.CONCLUZII Opiniile înregistrate în publicaţiile româneşti din perioada interbelică despre opera lui Brâncuşi. Comarnescu şi V. Baltazar pentru ca mai apoi. Ion Sava. G. Cisek. Corneliu Mihăilescu. o întragă pleiadă de teoreticieni literari. Reconsiderarea creaţiei brâncuşiene s-a făcut. reproducându-i totodată imagini după operele sale în publicaţiile lor. Paleolog. Valeriu Râpeanu. relevă nişte oscilaţii marcante. Claudia Milian Minulescu. G. în perioada interbelică. Barbu Brezianu. Însă aceste considerente asupra sculptorului şi a artei sale nu denotă decât o preocupare de moment. Dan Hăulică. Călinescu. Camil Petrescu. Paleolog ce-şi susţin asocierea cu arta populară prin argumente stilistice ce vor constitui baza unui sistem teoretic dezvoltat de cei doi în era postbelică în noianul de texte ce-l vor închina lui Brâncuşi. Blaga. Al. Ţiucra. Opera sa va fi unanim recunoscută la noi în urma colocviului "Brâncuşi" desfăşurat la Bucureşti în 1967. Th. Oprescu care-l va acuza de "lipsă de sinceritate" deoarece "a speculat prin mijloace bizare gusturile morbide ale societăţii burgheze157".

Călinescu afirmă că Brâncuşi "nu poate fi considerat un creator în sculptură fiindcă nu se exprimă prin mijloace esenţiale şi caracteristice acestei arte158". s-au publicat noi studii şi polemici legate de creaţia sa ce continuă să fie stimulatoare. 64 . Eftimiu. estetic şi muzeal. au vorbit V. În special în urma Colocviului Internaţional "Brâncuşi" organizat la Bucureşti în 1967 şi urmat de vizitarea ansamblului de la Târgu-Jiu. Geo Bogza. Camil Petrescu. Zambaccian şi bineînţeles Ion Jalea. ridicând probleme de ordin filosofic.G. În apărarea artistului. cu prilejul acestei comunicări desfăşurate la Academie.

62. Acad.63. Buc. pag. Meridiane. pag. Brezianu . Cf. pag. Buc. Buc. 53 9. 89-90 13. Z. Cf. B. rubrica "Fel de fel" în "Universul" an 50. "Brâncuşi în cultura şi critica românească . 1974). Cf. Acad. B. 1 11. cit. pag. pag. pag. Buc. 3 14. 26. Brezianu . Acad. Maniu . 1980)."Brâncuşi". B. Buc."Brâncuşi în cultura şi critica românească . Buc. an XXVIII. pag. Op. 7 5. Acad. Meridiane. 24 10. 2."Constantin Brâncuşi" (ed. Cf. pag. 1974). pag. B. 336. Dan Grigorescu . 1973). Al.1898-1914" (ed. pag. pag. 1974). Brezianu . 91 15. 1933.NOTE 1. nr."Tradiţionalism şi modernitate în deceniul al III-lea" (ed. pag. Cf. pag."Brâncuşi în România" (ed."Brâncuşi în România" (ed. Cf. 1969)."Brâncuşi în cultura şi critica românească . nr. Buc. 29 ian.1898-1914" (ed. 1976). 19 7.1898-1914" (ed. 64 6. cit. 1974)."Pensula şi dalta" (ed. Meridiane. 1974). Ornea . Cf. 71 8.1898-1914" (ed. Apud. Op. Cf. Apud. Buc. Buc. Acad."Societăţi artistice bucureştene" (ed. "Brâncuşi în cultura şi critica românească . 365 3. Brezianu . 467 4. 89 12. A. Tudor Arghezi . Buc. 80/n. Petre Oprea ."Brâncuşi în cultura şi critica românească . pag. pag. 79 65 . 1980). Buc. B. Brezianu ."Cuminţenia Pământului" în "Universul". Acad.1898-1914" (ed. Vlahuţă . Acad. 1976). Eminescu.

15 nov.16. 1920. pag. Meridiane. 1 37."Contribuţiuni sumare la cunoaşterea mişcării moderne de la noi" în "Unu". 17 17. dec. Op. Tzara. pag. pag. 9. Cf. Cf. (ed. B."Brâncuş" în "Contimporanul" an IV. 33. pag. 125 18. 1969). feb. nr. 1996. 620 28. 1931. M. ian. Maxy . pag 120 19."Prezenţa lui Brâncuşi în publicaţiile româneşti de avangardă" în "Arta" Buc. 31 25. cit. 1929. an IV. 4. 3 35. 3. 2. A. CF. Op. Paris. 45 27. pag."Pensula şi dalta" (ed. Buc. 3 apr. 31 21. pag. Brâncuşi" în "Caiete critice" nr. Buc. pag. O lecţie de artă. Petre Oprea . 34 30. Brezianu . Iancu . Ionel Jianu . nr."Dada. 1973). nr. 11043. tome 1. 46 29. M. Saşa Pană . 3."Brâncuş" în "Contimporanul" an IV."Brâncuşi. pag. 1925. H. 76 22. Maxy . pag. 32-34 31. A. Buc. pag. nr. pag. pag. Iancu . 1925. B. 89 36. 5 mart."Tendinţe noi în arte."Brâncuş. 2 34. pag 121 20. Baltazar . nr. pag. Scarlat Calimachi . pag. 2 32."Oeuvre completes 1912-1924". Op. 4-5 (101-102). Tudor Arghezi . 52. o lecţie de viaţă" în "Jurnalul Doamnei". 6. cit. nr. B."C. nr. Brâncuşi" în "Caiete critice" nr. 4 33. Buc. Meridiane. nr. Tudor Arghezi . Ion Minulescu . pag. 8 66 ."Pensula şi dalta" (ed. Cf. 1976. Cubismul şi constructivismul" în "Foaia Tinerimii" an IX. 1 apr. 1973). sculptorul tainelor" în "Contimporanul" an VIII. Op. Cf. 1924. ian. Op."Danaida" în "Arta" nr. 1974). 1925. nr. 1938."Dada. cit. Brâncuşi" în "Integral". A treia expoziţie" în "Adevărul". Cf. pag. pag. 83. 1996. Flammarion."Convorbiri artistice" (ed. 52. 8 38."<<Arta română>>. 1925. Maniu . nr. Tristan Tzara . H. 1973. Cf. Cf. 40 26. cit. 27 oct. Brezianu . cit. an XXXIII. 145 23. M. pag. pag. Meridiane."Societăţi artistice bucureştene" (ed. 1975). pag. pag."Expoziţia <<Contimporanului>> (Însemnări)" în "Punct". 4-5 (101-102). Buc. Miliţa Pătraşcu . M. 1 24. Meridiane. Tzara. Brezianu .

1930. Brezianu . reprodus în Oscar Cisek . pag."Expoziţia internaţională a revistei Contimporanul" în "Gândirea" an IV. Cf. reprodus în "Avangarda literară românească" . cit. pag. 56 53."Prima expoziţie internaţională a Contimporanului" în "Mişcarea literară". Cf. nr. 71 58. Ilarie Voronca . 20" nr. T. 73 67 . nr. 580 43. 1974). 1967). pag. cit."Mărturia unei generaţii" (ed. B. Aderca .Antologie de Marin Mincu (ed. 1928."De vorbă cu C. nr. Op. pag. 7. Dacia."Prezenţa lui Brâncuşi în publicaţiile româneşti de avangardă" în "Arta" Buc. Petraşcu . 6 dec. 178 48. pag. dec. Op."Pavilionul Artei" în "Revista literară a liceului Sf. Saşa Pană . Cf. pag. Cluj. 20" nr. 4-5/1938 pag. cit pag. pag. cit. Vianu . 4. 1972). 1989) . Saşa Pană ."Sufletul românesc în artă şi literatură" (ed. 1011-12/1980. pag. 1011-12/1980. Cluj. 3 55. T. 3 44."Manifest" în "Unu" an I. 1929."Brâncuşi. pag. Ilarie Voronca "Act de prezenţă. F."De vorbă cu dl. 33 42. B. Cf.1. Aderca . 8 nov.39. nr. Oscar Cisek . nr. pag. pag. Voronca şi avangarda românească" în "Sec. 112 54. Sava" an 4. 1929. Buc. Saşa Pană . Cartea Românească. G. pag. nr. Vianu . 106-107 52. Minerva. 13 oct. pag. 20-21 45. 11 povestiri" (ed. 4. Brâncuşi" în "Facla" an IX. 197 47."Brâncuşi. A. pag. 1976. 1976."Sculptura românească" în "Arta şi tehnica grafică" nr. pag. 1924. pag. pag. Op. 1925. Op. 1983). 1. Brezianu . Colecţia <<Restituiri>>" (ed. Cf. Maniu . 198 50. Op. Dacia. 379. 9 40. 189 57. 87. cit."Salonul Desenului" în "Rampa" XIV. Voronca şi avangarda românească" în "Sec. 3 49. cit. Cf."Interviul. Op. 73 59. 3541. pag. Lucian Boz . 15 ian. 33 46. apr. pag. 154-155 41. cit. pag."Prezenţa lui Brâncuşi în publicaţiile româneşti de avangardă" în "Arta" Buc. Editura pentru literatură. 190 56. Op. Cf. nr. 140 51. Ion Minulescu" în F.

nr. Blaga . 5 iun. Op. Cf. Sculptura nouă" în "Feţele unui veac" (1925) reprodus în "Zări şi etape" (ed. cit. Blaga . Op." Zări şi etape" (ed. Facla."Elogiul satului românesc" în "Discursuri de recepţie la Academia Română" LXXI. Cf. Buc. cit. 1926). Op. Meridiane. L. Op. pag. cit. 120 72. Cultura Naţională. 1928. 21 62. pag. Cf. 82 63. "Zări şi etape" (ed. V. Op. pag. pag. 139-140 76. Op. Buc. Cf. pag. Cf. pag."Absrtacţie şi construcţie" în "Cuvântul" II. Editura pentru literatură. Blaga . pag."Eseuri şi cronici plastice" (ed. Blaga . 21 61. feb.60. Apud. L Blaga . pag. pag. 1968)."Ceasornicul de nisip" (ed. 16 70. 55. 3 iun. cit. 30 64. 1973)."Încercări filosofice" (ed. pag. 1937. pag. cit. 32 65. cit. 322-323 68. Dacia. L. 6 79. pag. 199 67. 201 75. Editura pentru literatură. Oscar Cisek . reprodus în Oscar Cisek . 19 68 . VI. pag. Blaga . 1968). Editura pentru literatură. pag. pag. L. Cf. 200 (articol apărut în revista "Patria". pag. pag 607 82. Buc. Z. Blaga . N. pag. 12 69. Blaga . pag. Cluj. 32 66. 1926. L. Op. L. Op. 233 78. L. nr."Noul stil. cit. 1968)."Noul stil. 607 80. 1980). 1923) 74. Buc. Facla. Blaga . Op. Ornea . 141 73. "Încercări filosofice" (ed. 7 71."Etnografie şi artă" în "Ferestre colorate" (1926) reprodus în vol. Buc. Sculptura nouă" în "Feţele unui veac" (1925) reprodus în "Zări şi etape" (ed. pag. 1968). Op. L. 116. 1977). Cronică plastică" în "Gândirea" apr. pag. L. pag."România în chipuri şi vederi" (ed. Buc. Cluj. Op. cit. Iorga . cit. 14 ian. 235 77. articol reprodus în vol. 1967)."Pasărea sfântă întruchipată în aur de sculptorul Constantin Brâncuşi" în "Gândirea". pag 440 81. pag. Eminescu. Buc. Editura pentru literatură. 1925."Tradiţionalism şi modernitate în deceniul al III-lea" (ed. 1977). 111.-aug."Arta română. cit. cit.

17. B. pag. pag. Dan Botta . Dan Botta . 11 93. 271 87. 82. an III. 14351. 1 ian. Maniu . 1939. pag. 30 sept. Gib Mihăescu . 270 84. 17. nr. 1936). 270 86. Blazian ."Evenimente plastice. Brâncuşi" în "Universul literar" an XLIV. pag. pag. Ion Sava . pag. Cf. nr. 1928. cap. nr. 1928. pag. cit. 173-174 Editura pentru literatură şi artă. 8-9. 31 91. Al. Blazian ."Sculptorul" în "Universul literar" an XLIV. 15 98.83."C."Cronica Artei: 1938" în "România". 1928. Busuioceanu . 299 92. 22 apr. 1930. 1932) 97. 1935) pag."Limite" (ed. cit. nr. 1-2 100. Paul Morand ."Expoziţia de artă românească" în "Curentul". 11 aug. 1930. 1973."Sculptroul Constantin Brâncuşi" în "România literară" an II."Sculptorul C. 212. 742 90. Buc. I. cit. Op. 12299. Corneliu Mihăilescu . 22 apr. nr."Cioplitorul" în "Focurile primăverii şi flăcări de toamnă" (ed. Brâncuşi şi străinătatea" în "Universul literar" an XLIV."Maestrul Brâncuşi" în "Curentul". 30 mar. Buc. 11 nov. 17. 1930. an 43. Camil Petrescu . an III. 61-62 99. Cartea Românească. Buc. 1930. aug. Cf. Apriliana Medianu . Cf. pag. Cf. 1 mar."Expoziţia jubiliară a <<Tinerimii artistice>>" în "Universul literar" an XLIV. Buc. 1-2 96. 80. 910. 9. 1933. <<Arta română>>" în "Viaţa literară". 9 oct. 46. nr. Al. H. 3-4 94. Op. Buc. pag. nr."Săptămâna plastică" în "Adevărul" an XXXVII. 174 69 . an III."Plastica 1931 l'art roumaine en 1931 precede d'un apercu sur l'art roumaine moderne" (Atelierele Adevărul S. Brâncuşi" în "Adevărul". 271 88."C. nr. Victor Ion Popa . nr. an I. II 89. 1928. pag.A. pag."Arta românească în Olanda" în "Gândirea" an X. 1924. 3-4 95. pag. pag. nr. pag. pag. 1 85. 22 apr. Cf. H. 1928. A. nr. Busuioceanu . Brezianu . pag. Traian Tănăsescu . pag. nr."Danaida" în "Arta" nr. 6 oct. Op. 101. Cf. Buc. 972.

cit. 2 Reacţiune" II."Roumanian Art from 1800 to Our Days" (ed. 35."Valoarea românească şi universală a sculpturii lui C. pag. 15 114. 509. op. nr. 1937. Buc. pag. nr. 1939. P. pag. pag. 3 1936. Comarnescu -"Pasărea în spaţiu". 16-19 Târgu-Jiu. nr. Cf. pag. B. 15-27 aug. 107. Buc. pag. Brâncuşi" în "Hotarul" Arad. GRJ . 54 1966). pag.-1 dec. Brezianu . 29 ian. 1928. A. iun. 21. 1976). 1935) pag. 3 III. Cf. pag. 3-4. 1. 1944. Oprescu . rubrică "Câteva cuvinte" în "Politica" an P. 3 18. 654 Cf. nr. Târgu-Jiu. 8 nov."Sufletul şi viaţa românească în artă" în "Înnoirea" Arad. pictura şi gravura românească" în Cf. Eminescu."Kalokagathon" (ed. Cf. 1938. 104. nr. nr. nr. 653 Op. pag. ian. nr. 111. COmarnescu . Sweeden. 15 nr. pag. Claudia Milian Minulescu . 2 "Biblioteca Ateneului Român". Brezianu . Theodor Ţiucra ."Brâncuşi în România" (ed. 2 Brâncuşi" în "Revista Fundaţiilor Regale" an XI. 109. 1985). B."Sinteză şi spirit românesc" în "Gorjanul". 6. 103. 105."Specificul românesc în cultură şi artă" în "Acţiune şi Malmo.102. 1937. 634 ."Brâncuşi în România" (ed. 118. pag. 9 oct. 108. pag. 35. 1937. 110. Meridiane. 29. 15 iul. an II. Comarnescu . John Kroon. Constantin Prodan ."Consideraţii asupra artei moderne" (ed. 217-219 P. an XIV. an III. 14. 636 Op. 106. 650 Op. 2 Târgu-Jiu. Comarnescu ."Un desen" în "Criterion" an I. Comarnescu . Hasnaş ."O energie. 33. G."O muncă chibzuită" în "Cuvântul Gorjului". Doamna Aretie Tătărăscu" în "Gorjanul" Târgu-Jiu. 1976)."Opera lui C. cit. B. 117. 1934. an XIV. nr. 116. cit. 120. Ion Romanescu . G. Oprescu . an I. pag. pag. 20-21. Apud. 119. pag. pag. cit. Buc. Theodor Ţiucra . 115. 112. Op. Buc. cit. pag. 30 sept. P. 1930 reprodus în P. Cf. pag."Sculptura. 101 nr. Cf. 91. Acad. 113. an I. pag. N. 15 nov. Acad. 42. 40 70 pag."Brâncuşi şi arta românească" în "Cuvântul Gorjului". 36 Cf. 1938. 121.

Crăciun . Op. Paleolog . cit. 20-21-22. 16 pag. Ramuri. V. pag."Brâncuşi . 137. Op. P Pandrea . 227-229 19. cit."C. 21 Cf. iul. 144. 1947). G. Pandrea . cit. pag. G. Paleolog . an V. G."Brâncuşiana II. Op."Cartea a doua despre Brâncuşi" (ed. 131. 29 71 pag. Eminescu. 1972). 140. Op."C. 182-183. Craiova 1944). G. G. 143.30 Cf. V. Op."C. 23 Cf.7-9 Cluj."Miliţa" (catalogul expoziţiei din 1978). Brâncuşi" (Tipografia Ramuri. nr. Brâncuşi" (Tipografia Ramuri. pag. 132. Paleolog . Buc. pag. V. cit. 145. 125. 10 Cf. pag. Cf. 15 Op."Miliţa Pătraşcu. 9 V. 18 . cit. pag. V. 135. 1996). Cf. 124. Op. apr."Cartea a doua despre Brâncuşi" (ed. Op. V. 6 1943. Paleolog . 148. pag. 136. pag. G. 31 Cf. Eseuri" (ed. pag. 1988). V. cit. P. 123. cit. G. 10-11 V. Op. cit. 8 Cf.122. Crăciun . Craiova 1944). nr. G. 130. pag. pag. V.30-32 Cf. pag. cit. cit. pag. 25 Op. pag. 6 Cf. 129. 13 pag. 24 Op. Ramuri. 27 Fundaţiei Constantin Brâncuşi. cit. Ramuri. pag. 27 V. 17-18Cf. Paleolog . cit. 141. Forum. 134. Op. pag. Buc. Craiova 1938). 146. Statuia nefăcută. Buc."Brâncuşi" în "Meridian" Craiova an VI. Brancusi" (ed. 147. Târgu-Jiu.28 Cf. G. 127. Brancusi" (ed. pag. pag. 24 Cf. 1947). Petru Vintilă ."C. pag.Prezentare" în "Meridian" Craiova."Miliţa" (ed. Paleolog . Procesul sculpturii moderne. Convorbiri şi eseuri" (ed. pag. 1943. Paleolog . Paleolog . 133. 138."C. pag. Craiova 1938). pag. Craiova 1944). Brâncuşi" (Tipografia Ramuri. Paleolog . Craiova 1938). cit."Cartea a doua despre Brâncuşi" (ed. 128. 142. 126. pag. 21 Op. pag. 139. Forum. 21 V. Dacia. pag. 10 Cf.

153. cit. 1998). Aderca . 120 pag."Brâncuşi" în "Contemporanul" nr. Aderca . I. nr. Op. Buc. 4 mar. Jalea . nr. Brezianu . 4 Cf. pag. pag. Op. Editura pentru literatură. B. pag. 154. pag. Buc. 1 Meridiane. 1967). pag. 62-63 72 ."Brâncuşi sau arhitectul" în "Colocviul Brâncuşi. 1. 31 F. 112-116 1967" (ed. 1748. 156. 157. 1968). Brezianu . 9 Cf. Jalea ."Artă şi artişti. Buc. 4. pag. Brâncuşi" în "Cuvântul" an VI. 150. Buc. Mac Constantinescu . 1976. 1967" (ed."Brâncuşi în România" (ed. B. 158. 1968). pag.. 155."De vorbă cu Oscar Han" în F. Octav Doicescu ."Evocări" în "Colocviul Brâncuşi. 54 Apud. pag. pag. 1930. Buc. 1956. All. pag. 40 (522) 5 oct."Mărturia unei generaţii" I. 64 Apud. 151."Colocviul Brâncuşi" în "Arta" Buc. cit."Brâncuşi în România" (ed. 54 (ed. Mac Constantinescu . 1998). Buc. 152.149. Meridiane. All. Cf.

an IV. 282. dec. consacrat lui Brâncuş) 73 . no.Cluj. 52. Buc. ian. V. VIANU "Prima expoziţie internaţională <<Contimporanul>>" în "Mişcarea literară" Buc. A-III-a expoziţie" în "Adeverul". 1925 MARCEL IANCU "Brâncuş" în "Contimporanul" an IV. 1925 reprodus în "Încercări filosofice" (ed. 15 ian. 1-2..116. 6 dec. CALLIMACHI "Expoziţia Contimporanului (însemnări). 7. BLAGA "Brâncuşi" în " Patria " . 3." în "Punct" . 1977) OSCAR CISEK "Expoziţia internaţională "Contimporanul" în "Gândirea".Buc. Facla. 1925 (Nr.BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1920 ADRIAN MANIU "Arta Română. 12299. 14 ian. 1920 1921 1922 1923 L. Cluj 1973) 1924 S. 1925. 1 mar. 14 oct. nr. an XXXIII. pag. Buc.1924 VICTOR ION POPA "Săptămâna plastică" în "Adeverul". 1924 T.Buc.Buc. 11043. Dacia. 55. reprodus în "Zări şi etape" (Bucureşti 1968) "Abstracţie şi construcţie" în "Cuvântul" II .reprodus în "Ceasornicul de nisip" (Ed. an XXXVII. Blaga "Sculptura nouă" în "Cuvântul" II nr. no.3iunie 1923. nr. nr.nr.1924 1925 L. 3 apr.nr.

1925. IORGA "România în chipuri şi vederi" (Ed. 10-11 ION MINULESCU "C. nr. 1925 WES "De vorbă cu doamna Meliţa Pătraşcu. nr. 4. ian. Buc. 1927 CHYLON "Americanii şi arta" în "Propăşirea". pag.. 27 febr. 2.52. 3 ŞTEFAN NENIŢESCU "Pe marginea unui catalog" în "Adeverul".1 feb. MILIŢA PĂTRAŞCU "Brâncuş" în "Contimporanul" Buc. 25 apr. 1926) 1927 A. Cultura Naţională. Brâncuşi" în "Gândirea" VI. 1925 "Procedee noui" în "Contimporanul". Brâncuşi.M. an 40. 15 mar. Brâncuşi" în "Integral" no. BROŞTEANU " C. nr. IV Nr. sculptesă" în "Rampa" 12 ian. 1925 CORNELIU MIHĂILESCU "Arta neagră" în "Integral" nr. an V. 13-20 iun. 1925 ION VINEA "Pasărea măiastră" (poem dedicat lui Brâncuşi) în "Contimporanul" an IV nr. ian. un studiu asupra sculptorului în Ploieşti. 24-25.Buc. D. 17. 1927. Cubismul şi constructivismul" în " Foaia Tinerimii". Ploieşti. 64. Buc. ian. 52. 1927 MIHAIL SEBASTIAN "Cahiers d'Art". an I. 62. 1 1926 L. în "Propăşirea" 74 . pag. nr. 60. an I. nr. MAXY "Tendinţe noi în arte. pag. 1926 MARCEL IANCU "La Brâncuş" în "Contimporanul". 1 apr. 13250. nr. nr. BLAGA "Pasărea sfântă întruchipată în aur de sculptorul C.1925 "Notă despre sculptură" în "Contimporanul".H. 1926 N. 1925.

2 PETRU COMARNESCU "Pasărea în spaţiu" în "Politica". 549. Buc.1928 "Misiunea grupării <<Arta română>>" rubrica "Politica teatrală artistică şi culturală" în "Politica" an III. nr. 3538. 1928. reprodus în "Avangarda literară românească" . nr. Buc."Reflecţii asupra modernismului român" în "Cuvântul". 46. Arta română" în "Viaţa literară" Buc. no. 17. an XLIV. no..Buc. 1928 SOROCEANU TAKE "Arta română" în "Universul literar" an XLIV nr. nr. 1928 TRAIAN TĂNĂSESCU "Evenimente plastice.Bucureşti. 509. 17. 1983). an III. nr. 80. Bucureşti. 1928 SAŞA PANĂ "Manifestul" în "Unu".18 mart.6 MARCEL IANCU 75 .ianuarie 1929 (2) " Vernisajul Salonului Oficial de gravură şi desen" în " Rampa". 1927 1928 OSCAR CISEK "Cronica plastică. 1 ian.. an III. an XIV. 11 nov. an I. 1928. 1928 PAUL MORAND "C. an III. nr. 1928 ION SAVA "Expoziţia jubiliară a Tinerimii Artistice" în "Universul literar".. 1928 1929 ANONIM ***"Deschiderea Salonului Oficial" în "Universul". nr.Brâncuşi" în "Universul literar". 1928 CORNELIU MIHĂILESCU "Arta română" în "Politica". 22 apr. 580 CAMIL PETRESCU "Sculptorul" în "Universul literar". an XLIV. 31 mar. nr. 16 mar. 17. Arta română" în "Gândirea". 1929 (1) " Vestiar " în " Unu " . 1929 *** "Miliţa Pătraşcu despre sculptură" în "Tiparniţa literară". 4 nov. 1929.antologie de Marin Mincu (ed. an VIII. 551. 1928 "C. nr. Minerva. 1. apr. 946. 22 apr. pag. Buc. Brâncuşi şi străinătatea" în "Universul literar". nr. 8 apr. an I. 4 nov. pag. Buc. 4 dec. pag.. nr. Buc. Buc.3. an XLIV. 29 ian. 22 apr. 15. nr. 4. an III. an XLIV.

"Brâncuş, sculptorul tainelor" în "Contimporanul", an VIII, nr. 83, 27 oct. 1929 ADRIAN MANIU "Salonul desenului" în "Rampa",Buc. 8 nov. 1929 RĂDULESCU-MOTRU "Perspectivele culturii româneşti" în "Universul" an XLVII, nr. 4, 6 ian. 1929 GH. PETRAŞCU "Pavilionul artei" în "Revista literară a liceului Sf.Sava", Buc. dec. 1929 PAUL STERIAN "Gravură şi desen. Salonul oficial" în "Cuvântul" Buc. an V, nr. 1632, 5 nov. 1929 GR. TĂUŞAN "Salonul oficial de desen şi gravură" în "Viitorul" Buc. an XXII, nr. 6525, 9 nov. 1929 1930 H. BLAZIAN "Sculptorul C.Brâncuşi" în "Adevărul" (Buc., an, 43, nr. 14351, 9 oct 1930) LUCIAN BOZ "De vorbă cu C.Brâncuşi" în "Facla", Buc. an IX, nr. 379, 13 oct. 1930 EMANOIL BUCUŢĂ "Arta românească în străini " în " Boabe de grâu " ,Buc., an I nr. 6, aug.1930, pag. 375376 ALEXANDRU BUSUIOCEANU "Arta românească în Olanda" în "Gândirea" , Buc., an X, nr. 8-9, aug. 1930, pag. 293300 MAC CONTANTINESCU "Artă şi artişti. Brâncuşi" în "Cuvântul", an VI, nr.1784, 4 mart. 1930 APRILIANA MEDIANU "Maestrul Brâncuşi" în "Curentul", Buc. an III, nr. 972, 6 oct. 1930 GIB MIHĂESCU "Expoziţia de artă românească" în "Curentul", Buc. an III, nr. 910, 11aug. 1930 1931 H. BLAZIAN "Constantino Brancusi" în "Poligono" anno V, nr. 2, feb. 1931, 9 pag. 101-105 M. H. MAXY "Contribuţini sumare la cunoaşterea mişcării moderne dela noi" în "Unu", an IV, nr. 33, feb. 1931 76

1932 TUDOR ARGHEZI "Radioestetica" în "Radiofonia" an V, nr. 207, 4 sept. 1932 H. BLAZIAN "Plastica 1931. L'art Roumain en 1931 precede d'un apercu sur l'art Roumain moderne" (Atelierele "Adevărul S.A., Buc. 1932) 1933 DAN BOTTA "Sculptorul C.Brâncuşi" în "România literară", Buc. an II, nr. 82, 30 sept. 1933 ADRIAN MANIU "Brâncuşi" în "Universul", Buc. an 50, nr. 26, 29 ian. 1933 1934 PETRU COMARNESCU "Un desen" în "Criterion" nr. 3-4, 15 nov.-1dec.1934 1935 ADRIAN MANIU "Focurile primăverii şi flăcări de toamnă" (Fndaţia pt.Lit. şi Artă, Buc., 1935) GEORGE OPRESCU "Roumanian Art from 1800 to our days" (John Kroon, Malmo,1935) 1936 DAN BOTTA "Limitele artei lui Brâncuşi" în "Limite" (Cartea Românească, Buc. 1936) "Frumosul românesc" în "Limite" (Cartea Românească, Buc. 1936) TEODOR ŢIUCRA "Opera lui C.Brâncuşi" în "Hotarul", Arad, an III, nr. 1, ian. 1936 1937 L. BLAGA "Elogiul satului românesc" în "Discursuri de recepţie la Academia Română LXXI, (Buc. 1937) LUCA GHERASIM "Brâncuşi sau Călatorie la capătul nopţii" în "Lumea românească" an I ,nr.103 12 sept. 1937 GRJ "O energie. D-na Arethie Tătărăscu" în "Gorjanul" Tg. Jiu, 30 sept. 1937 77

CLAUDIA MILLIAN MINULESCU "Sinteză şi spirit românesc" în "Gorjanul", Tg. Jiu, an XIV, nr. 42, 8 nov. 1937 CONSTANTIN PRODAN "Sculptura, pictura şi gravura românească" în "Biblioteca Ateneului Român",Buc. nr. 14, 1937 1938 ANONIM (4) "C. Brâncuşi - un ţăran ca oricare altul" în "Timpul", Bucureşti, 19 octombrie1938 IOANA GIROIU "De vorbă cu sculptorul C. Brâncuşi" în "Timpul", an II, nr. 447, Buc. 1 aug. 1938 N.HASNAŞ "O muncă chibzuită" în "Cuvântul Gorjului", Tg. Jiu, an I, nr. 18, 9 oct. 1938 GRIGORE IONESCU "Bucarest. Ghid istoric şi artistic" (Fundaţia pt. Lit. şi Artă, Buc. 1938) I. JIANU "Brâncuşi. O lecţie de artă, o lecţie de viaţă" în "Jurnalul Doamnei", Buc. nr.3, 1938 V.G. PALEOLOG "Introducere la cunoştinţa operei lui Brâncuşi" (Tipog. Ramuri, Craiova, 1938) RIEGLER-DINU EMIL "Povesteşte Brâncuşi" în "Seara" ,Buc. an II, nr. 305, 27 oct. 1938 TEODOR ŢIUCRA "Sufletul şi viaţa românească în arte" în "Înnoirea", Arad, an I, nr. 21, 15 iul. 1938 T. VIANU "Sculptura românească" în "Artă şi tehnică grafică"nr. 4-5, iunie-sept. 1938 1939 ALEXANDRU BUSUIOCEANU "Cronica artei: 1938" în "România" an I. nr.212, 1 ian. 1939 ION ROMANESCU "Brâncuşi în arta românească " în " Cuvântul Gorjului " ,Tg.Jiu,15aug.1939 1940 1941 1942 1943 PETRU COMARNESCU 78

"Om ,Natură şi Dumnezeu în plastica românească" în "Revista Fundaţiilor Regale, an X, nr. 1, 1943 V. G. PALEOLOG "Un sculptor al lumii" în "Meridian", Craiova, an V, nr. 17-18-19, apr. 1943 PERTE PANDREA "Brâncuşi - prezentare" în "Meridian" Craiova, apr. 1943, an V, nr. 17-18-19 "Brâncuşi" în "Meridian" Craiova, an VI, nr. 20-21-22, iul. 1943 EDGAR PAPU "Soluţiile artei în cultura modernă" (Casa Şcoalelor 1943) 1944 L. BLAGA "Impasurile destinlui creator" în "Geneza metaforei şi sensul culturii" în "Trilogia Culturii" (ed. Academiei Buc. 1944) PETRU COMARNESCU "Valoarea românească şi universală a sculpturii lui C.Brâncuşi" în "Revista Fundaţiilor Regale, Buc. an XI, nr. 6, 1944 V. G. PALEOLOG "A doua carte despre Brâncuşi" (Ramuri, Craiova, 1944) ILARIE VORONCA "Interviul" 1944 - Franţa.

79

Buc. ADERCA "Mărturia unei generaţii" (Ed. Buc. pt.Expoziţie" în "Seara" Buc.1968) F. 1974) L. 1967) JULIO CARLO ARGAN "Arta modernă" ed. oct. la realite de la sculpture" în "Constantin Brancusi (1876-1957)" Gallimard. pag. Meridiane. pag. 134-144 BARBU BREZIANU "În legătură cu o exegeză brâncuşiană" în "Viaţa românească". . BLAGA "Discobolul". Buc. 1982 TUDOR ARGHEZI "Tinerimea Artistică. ed. Meridiane. Buc. Publirom. 28 apr. 1964 "Brâncuşi şi modelele sale" în "Arta". 1914 "Cronica picturală.1945. Bucureşti. 1944) EMIL BOTIŞ "Amintiri despre Romul Ladea" în vol. 8. Buc. litratură. TEJABACH "Brancusi. Centre Georges Pompidou 1989 APCAR BALTAZAR "Convorbiri artistice" (Buc. Tinerimea Artistică" în "Seara". 1914 "Pensula şi dalta" (ED. Merid.Dorian Grozdan (ed. 3 mai 1914 "Artă şi arta" în "Seara" Buc. ARGINTESCU-AMZA "Exemplaritatea lui Brâncuşi" în "Colocviu Brâncuşi. 23 Iun. Academiei Buc. oct. Buc. 1973 80 . "Romul Ladea şi lumea lui cuprinzătoare". Tim. Facla.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ F. 1979). 1967 " (Ed. nr. 1973) N. 61 "Impasurile destinului creator" în "Geneza metaforei şi sensul culturii" în "Trilogia Culturii" (ed. Buc.

"Danaida" în "Arta". 1988) CELLA DELAVRANCEA "Brâncuşi" în "Arta" Buc. Buc. 1985. nr. 22. 1972) "Confluenţe ale artei universale" ed. 1967" (Ed. 1998) "Brâncuşi. Buc. Eminescu. 1-2. 41. Buc.1978) "Miliţa Petraşcu. oct. Merid. Cluj. Buc. 1971 OSCAR CISEK "Eseuri şi cronici plastice" (Ed. Buc. nr. pag. 207-233 IRINA CODREANU "Ucenicie la Brâncuşi" în "Colocviul Brâncuşi. 4. 1956. 1980 "Brancusi et l'avant-garde" în "Euresis" Buc.arhaism şi modernitate" în "Flacăra". 1972 "Arta lui Brâncuşi" în "Contemporanul" nr. oct. 1973 "Brâncuşi în cultura şi critica românească 1898-1914 " (Ed. Voronca şi avangarda românească" în "Sec. 1968) MAC CONTANTINESCU "Evocări" în "Colocviul Brâncuşi. Meridiane.Buc. mar. 9. Merid. 6 "Kalokagathon" ed. 1994 "Da-da-Tzara-Brâncuşi" în "Caiete critice". 1967 "Semnificaţii ale morfologiei brâncuşiene" în "Colocviul Brâncuşi. 10-11. 1968) VICTOR CRĂCIUN "Miliţa" (catalog expoziţie. pag. 1967" (Ed. Meridieane. Buc. 1957. Buc. 1968) "Brâncuşi. Academiei. 3 "Brâncuşi" în "Contemporanul" nr. Merid. 1967" (Ed. Dacia. XXIII nr.20" Buc. Statuia nefăcută" (Ed. 12 (546).1967) "Sufletul românesc în artă şi literatură" (Ed. Dacia. Merid. Merid. Buc. pag. All.Buc.1974) "C. 12 oct. Cluj 1974) PETRU COMARNESCU "Păsările lui Brâncuşi sau de la folclor la rachete" în "Flacăra". nr. Brâncuşi în România" (Ed. Buc. Buc. Buc. 27 martie 1965 "Brâncuşi . 1996 JEAN CASSOU "Panorama artelor plastice contemporane" ed. oct. Buc. 7 oct. Mit şi metamorfoză în sculptura contemporană" (Ed. nr. 4-5. 1976 81 . Buc.

4. 1968 DAN GRIGORESCU "Umanismul lui Brâncuşi" în "Colocviul Brâncuşi" (Ed. New York. 5 oct. Scrisul Românesc. 1956 "Colocviul Brâncuşi" în "Arta". Craiova 1988 ADRIAN GHEORGHIU "Proporţii şi trasee geometrice în sculptura lui Brâncuşi" în "Colcviul Brâncuşi. India în conştiinţa românească" (Ed. "Ressu şi momentul 1910" "Momentul 1910 în istoria artei morderne româneşti" în "S. Buc.C. nr.A. Buc. 1984 SERGIU AL-GEORGE "Arhaic şi universal.Merid. nr. 2 ed. Brâncuşi" (Ed. JALEA "Brâncuşi" în "Contemporanul". Meridiane.Buc. Buc. Minerva Buc. 1968) "Constantin Brâncuşi" ed. ENESCU "C. IORGA "România în chipuri şi vederi" (Ed. Buc.OCTAV DOICESCU "Brâncuşi sau arhitectul" în "Coloviul Brâncuşi. Merid. 1926) I. Museum of Modern Art. 1968) TH. oct..Buc. Buc. Variations" (Edition du Centre Pompidou) Paris 1999 "Brancusi" în "Primitivism in 20th century art" vol. Brâncuşi. Themes. 1967" (Ed. 1967" ed.I. Buc. Buc. an I. 1. 1996 "Le Baiser de Brancusi. 1984) cap. 1976 I. mai 1946 82 . Mărturii" în "Lumină şi culoare". 1980 OSCAR HAN "Dălţi şi pensule" (Ed. Herald) ŞTEFAN GEORGESCU-GORJAN "Amintiri despre Brâncuşi" ed. apr. Buc. Buc. Cultura Naţională. 1973) "Brâncuşi şi delirul interpretărilor critice" în "Jurnalul literar" Buc. Meridiane. 1991 ION FRUNZETTI "Viziunea folclorică a omologiei cosmice la Brâncuşi" în "Colocviul Brâncuşi" SIDNEY GEIST "C. Ressu" (Buc. Merid. tom 38. JIANU "C. 1970) N. Willian Rubin.

1913 PETER NEAGOE "Sfântul din Montparnasse" (Ed. Tg. Brâncuşi" (Ed. Craiova. NOICA "Cuminţenia Pământului" în "Steaua". Fundaţiei C. 1965 "Ciclul feminin în opera lui Brâncuşi" în "Înainte". Humanitas. 1956 "Brâncuşi."C. Colecţia Meridiane. 1977) C. Viaţa şi opera" (Ed. 18 apr. 1966 "Contribuţii la biografia lui Brâncuşi" în "Colocviul Brâncuşi" (Ed. 95-173 83 în " . Cluj. 1968) Z. 1966) "Brâncuşi vrăjitorul" în "Flacăra". 7 apr. Buc. 1975) "Sentimentul românesc al fiinţei" (Ed. XIX-XX" (Ed.Craiova. Forum. Buc. A-XII-a expoziţie a Soietăţii Tinerimea artistică " Universul literar". Dacia. 1980) V. Buc.1969) "Incursini în sculptura românească sec. 1965 "Procesul sculpturii moderne. 19 febr. Brâncuş" în "Tânărul scriitor". 7 feb. 11. apr.G.. Eseuri" (Ed. Brâncuşi în publicaţiile româneşti de avangardă" în "Arta". Buc. Buc. nov. Buc. Eminescu. PALEOLOG "C. Brâncuşi.1976 PERTE PANDREA "Portrete şi controverse". Bucur Ciobanu. Ed. Merid. Buc. Buc. Jiu 1996 SAŞA PANĂ "Prezenţa lui C. Buc.. 1983) ROSALIND KRAUSS "L'originalite de l'avant-garde et autres mythes modernistes"(Macula 1993) ADRIAN MANIU "Cronica artistică. XXIII. Cluj. nr. Litera. 1996) PETRE OPREA "Societăţi artistice bucureştene" (Buc. Merid. Nr.1945 pag. Buc.4 . ORNEA "Tradiţionalism şi modernitate în deceniul al III-lea" (Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică. 1974) GEORGE OPRESCU "Consideraţii asupra artei moderne" (Ed. 1947) "Reflexii asupra unor ceramici neolitice în legătură cu geometrismul lui Brâncuşi" în "Înainte".

Meridiane Buc. Merid.. 1974 capitol V) MILIŢA PĂTRAŞCU "Amintiri despre Brâncuşi" în "Arta". 6 apr. 1967) VALERIU RÂPEANU "Brâncuşi . Buc. Simetria.exresie a mitologiei naţionale" în "Colocviul Brâncuşi" (Ed. Buc. Buc. Expoziţia Tinerimii Artistice" în "Facla" Buc. Junimea. Publiser New York. Anii 1920-1940 între avangardă şi modernism ed."Brâncuşi. Buc. Amintiri şi exegeze" (Ed. 1957 AMELIA PAVEL "Câteva mărturii despre Brâncuşi în critica românească a epocii" în "Colocviul Brâncuşi" (Ed. 1976) TRISTAN TZARA 84 . Merid. Anii 1920-1940 între avangardă şi modernism ed. Meridiane. 1976) VASILE PÂRVAN "Getica" (Cultura Naţională. Praeger.Catalog" HERBERT READ "A concise History of Modern Sculpture" (Frederic A. 799-804) A. 1986) ION POGORILOVSKI "Comentarea capodoerei" (Ed. Buc..Catalog" ION POP "Momente ale avangardei literare româneşti" în "Bucureşti. mar. Buc. 1967) EDGAR PAPU "Arta şi umanul" (Ed. Merid. 1992. 1993 . Iaşi. Washington 1965) CAMIL RESSU "Note de artă. Merid. 1968) SPEAR ATHENA TACHA "Păsările lui Brânuşi" (Ed.1968) ANDREI PLEŞU "Ochiul şi lucrurile" (Ed. PINTILIE "Consideraţii asupra mişcării de avangardă în plastica românească" în"Bucureşti. Buc. Buc. Merid. 1913 "Însemnări" (Ed. 1993 . Simetria. p.

Buc. nr. Meridiane. Elitis. Buc. 7 dec. 1977 85 . pag. Colecţia restituiri" (Ed.Eminescu Buc. Buc. Merid. tome XXV.A. Dacia.H. 1968) WALTER ZANINI "Tendinţele sculpturii moderne" ed. VLAHUŢĂ "Cuminţenia Pământului" în " Universul". 1989) AL. 1910. Brâncuşi" (Ed. ROBERT VELESCU "Brâncuşi iniţiatul" (Ed." Buc."Oeuvres completes (1912-1924)" vol. 1 (Flammarion.Catalog" ILARIE VORONCA "Act de prezenţă.R. Cartea Românească. Buc. Cluj 1972) "Interviul. an XXVIII. 1972) IOANA VLASIU "Brâncuşi et l'avant-garde roumain dans les revuees tcheques de l'entre-deux guerres" în "R. Anii 1920-1940 între avangardă şi modernism ed. 619-620) C. 336. 1 CAROLA GIEDION-WELCKER "C. Paris 1975 pag.Merid. 1993) PETRU VINTILĂ "Miliţa" (Ed.11 povestiri" (Ed. Buc.1988 "Idei constructiviste în arta românească a anilor '20: integralismul" "Bucureşti. 1981) "Brâncuşi în constelaţia epocii sale" în "Colocviul Brâncuşi" (Ed. 1993 . Simetria.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful