PATERICUL egiptean

Revizuire, îndreptare, completare, prezentare si note de Iulian Nistea

Cuvânt la actuala editie

Toate cele cinci editii de pânã acum ale traducerii Patericului egiptean în româneste au fost bine primite si apreciate deopotrivã în mediul monahal si laic, între teologi si filologi. Ceea ce propunem mai jos este o nouã variantã, bazatã în cea mai mare mãsurã pe valorosul text traditional al traducerii românesti, revizuit cu zgârcenie dupã textul grecneogrec din noua Filocalie greceascã (vol. I, 1978), precum si dupã mai multe traduceri din limbile francezã si englezã (GI, GII, R, WARD s.a.). Am îndreptat topica frazei acolo unde era anacronicã sau cu totul strãinã limbii române actuale; am fãcut o seamã de îndreptãri de lexic, atât în zona teologicã cât si în cea uzualã; aici o altã problemã a fost uniformizarea unor serii de sinonimii, ca: «a lua aminte»-«a lua seama» [gr. prose/xw]; "mâhnire"-"mâhniciune"-"întristare" [gr. luph/] etc. Fãrã îndoialã însã cã cea mai preocupantã problemã a fost corecta traducere a unor termeni cheie (a)khdi/a, Jli=yij, a)sfa/leia) pentru corecta întelegere a mesajelor transmise în apoftegme. Notele le-am putea împãrti, grosso modo, în trei categorii: 1. Notele de punctare mai precisã sau de circumscriere mai fidelã a întelesului unui termen cheie sau a unei notiuni; 2. Note de trimitere la Scripturã, la alte apoftegme sau texte patristice ori bibliografice; 3. Note de încadrare istoricã sau arheologicã. În fine, scurtele prezentãri biografice ale fiecãrui pãrinte – din începutul grupajului de apoftegme ce-i sunt atribuite – urmeazã, mai mult sau mai putin, prezentãrilor lui Dom Lucien Regnault (din R), o autoritate în domeniul Pãrintilor pustiei.

PRESCURTÃRI BIBLIOGRAFICE
GI

Les Apophthégmes des Peres du Désert. Série alphabétique (Tradction fran par Jean-Claude Guy, S.J.), Abbaye de Bellfontaine, Collection «Spiritualit orientale» (SO) no 1, Bégrolles-en-Mauges, 1966. [prima traducere francezã –

«provizorie», spune traducãtorul – fãcutã dupã originalul grec al colectiei alfabetico-

anonime]

G II

Paroles des anciens. Apophthégmes de Peres du désert (Traduits et présnté Jean-Claude Guy), Editions du Seuil, 1976 (Collection Points, Série Sagess 1). [colectia de apoftegme prezentate aici de Guy reprezintã o dispunere dupã ordine

colectii alfabetice a acelor apoftegme din colectia alfabetico-anonimã care sunt preze în seria alfabeticã cât si în cea anonimã, constituind astfel « ceea ce poate fi considera grosso modo, un fond comun » al tuturor vechilor culegeri de apoftegme ale pãrintilo pustiei, spune Guy în introducerea la aceastã culegere]

R WARD

Les Sentences de Peres du désert. Collection alphabétiqe (Traductuion et présentation par Dom Lucien Regnault, OSB), Solesmes, 1981.

The Sayings of the Desert Fathers. The Alphabitical Collection (Translated foreword by Benedicta Ward, SLG), Cistercian Publications, Kalamazoo, R edition 1984.

REGNAULT GUILLAUMONT

Dom Lucien Regnault – Viata cotidianã a Pãrintilor desertului în Egiptul secolului IV (în româneste de diac. Ioan I. Icã jr.), Editura Deisis, Sibiu, 199

Antoine Guillaumont – Originile vietii monahale. Pentru o fenomenologie monahismului (Traducere de Constantin Jinga), Editura Anastasia, Bucure 1998.

TSAMIS LIMONARIU PALADIE

Dimitrios G. Tsamis – Patericul sinaitic (traducere din neogreacã de Pr.Pro Ioan Icã), Editura Deisis, Sibiu, 1995

Ioan Moshu – Limonariu sau Livada duhovniceascã (traducere si comentar T. Bodogae si D. Fecioru), Alba Iulia, 1991

Paladie – Istoria Lausiacã (Lavsaicon). Scurte biografii de pustnici (Tradu introducere si note de Pr.Prof.Dr. Dumitru Stãniloae, Membru al Academie Române), Editura Institutului Biblic si de Misiune (EIBM) al Bisericii Orto Române, Bucuresti, 1993. G. Ioanidu – Diktionaru elino-românescu, tradusu dupe al lui Skarlatu D. Bizantie, Bucuresci, 1864.

IOANIDU BAILLY

A. Bailly – Dictionnaire grec-français, la 26e édition, réimprimée en 1997.

Cuprins:

 Pentru avva Antonie  Pentru avva Arsenie

A, a - alfa

sã ai mãrturie din Sfintele . iar altii prea îmbãtrânesc? Si pentru ce unii sunt sãraci. cãdeau în lac. si. si fãcând asa se mântuia6. A întrebat cineva pe avva Antonie. cã acestea sunt judecãti ale lui Dumnezeu si nu-ti este tie de folos a le sti». care însã nu contrazic în nici un fel portretul fãcut de sfântul episcop al Alexandriei. se mântuiau. Sfântul avva1 Antonie. 4. 5. cum se face cã unii mor de tineri. iar cei drepti sãraci?» Si a venit lui un glas zicând: «Antonie. si auzim de la Domnul: "Doctore. apoi iarãsi sculându-se la rugãciune. iar altii bogati? Si cum cei nedrepti sunt bogati. Si zicea cãtre Dumnezeu: «Doamne. care ajungea pânã la nori. Si ajunse la mine un glas care zicea: "Aceste suflete pe care le vezi zburând mai sus de acela. Iar celelalte sunt atrase în iad. emuli în imitarea si cãutarea lui Hristos în desert. 1. iesind din lume. Ce voi face în necazul4 meu? Cum mã voi mântui?» Si. Acesta era un înger al Domnului trimis spre îndreptarea si încredintarea5 lui Antonie. a cerut zicând: «Doamne. Si cele ce zburau deasupra mâinilor si capului uriasului. 11. Iar el. † 17 ianuarie) si fizionomia sa ne sunt cunoscute mai ales prin lucrarea celebrã ce ia consacrato Sfântul Atanasie cel Mare. vindecau si pe altii. Si am vãzut un mare urias. fãcându-se doctori alesi. Zis-a avva Antonie: «Pãrintii cei de demult. cele ce erau prinse de mâinile lui. pãzestele: Oriunde vei merge. când mergeau în pustie. auzind aceasta. vindecã-te mai întâi pe tine însuti" (Lc. urmând voilor trupului si tinerii de minte a rãului"9». si a vãzut pe cineva ca pe sine sezând si lucrând. mai înainte de a ne vindeca pe noi însine. întâi se vindecau pe ei însisi. sunt sufletele dreptilor care se mântuiesc în rai. se fac nouã cele de pe urmã mai amare decât cele dintâi (Lc. sezând odatã în desert. Iar noi. ia aminte de tine. sculându-se putin. zicând: «Ce trebuie sã pãzesc eu ca sã plac lui Dumnezeu?» Si rãspunzând bãtrânul. 23)». si. Si a auzit pe înger zicând-i: «Fã asa si te vei mântui». Apoftegmele aduc câteva trãsãturi noi si interesante ale Cuviosului Antonie. Viata (251-356. [Cronie. 2. îndatã începem a vindeca pe altii. ci îl plaseazã mai bine pe Pãrintele monahilor printre ceilalti bãtrâni ai timpului sãu. cãutând la adâncul judecãtilor lui Dumnezeu. a luat multã bucurie si îndrãznealã. Acest avva Antonie. apoi sculânduse de la lucru si rugânduse. Era negru si avea mâinile întinse pânã la cer si sub el se afla un lac având mãsura mãrii. orice vei face. pe Dumnezeu sãL ai înaintea ta totdeauna. 4. Si am vãzut suflete zburând ca niste pãsãri. însã el corespunde la fel de bine rolului de prim rang jucat de începãtorul vietii monastice crestine. vreau sã mã mântuiesc si nu mã lasã gândurile3. 26).Pentru avva Antonie Locul Cuviosului Antonie cel Mare în fruntea colectiei de apoftegme a Pãrintilor vietuitori în pustia egipteanã e datorat numelui sãu. Dimpotrivã. a zis lui: «Cele ceti poruncesc tie. ne-a istorisit nouã cã]8 Fericitul Antonie povestea: «Un an întreg mam rugat sã mi se descopere locul dreptilor si al pãcãtosilor. apoi iarãsi sezând si împletind funia. a fost cuprins de acedie2 si de o mare întunecare de gânduri. 3. preotul Nitriei7. a iesit afarã. întorcându-se boala asupra noastrã.

zãbovind afarã din chilie sau petrecând cu mirenii se slãbãnogesc cãtre tãria linistii (isihiei). 15. din pilda mãgarului. pe Hristos dobândim. departe de Dumnezeu s-au fãcut»15. 7. 12. Si am auzit glas zicându-mi: "Smerenia!"». ca sã-i spunã despre nãlucirile (viziunile. aparitii) si de multe ori se fac adevãrate. i-a zis lui: «Pune sãgeata în arcul tãu si întinde-l». cã de la draci sunt. Deci.Scripturi. apucând acesta mai înainte. 9. Cãci s-a zis: "Ridicã ispitele si nimeni nu este care sã se mântuiascã"12». de grãire si de vedere. 14. asa si monahii. A întrebat avva Pamvo pe avva Antonie: «Ce sã fac?». se va frânge». Zis-a avva Antonie: «Am vãzut toate cursele vrãjmasului întinse pe pãmânt si suspinând am zis: "Oare cine poate sã le treacã pe acestea?". 8. nu cumva ne înselãm?» Si i-a încredintat pe ei bãtrânul. Zis-a avva Antonie cãtre avva Pimen: «Aceasta este lucrarea cea mare a omului: greseala sa sã o punã asupra sa înaintea lui Dumnezeu si sã astepte ispita pânã la rãsuflarea cea mai de pe urmã»10. Era un om care vâna animale sãlbatice prin pustie. Zis-a lui bãtrânul: «Sã nu te încrezi în dreptatea ta13. Si ei au zis lui: «Noi pentru aceasta am venit. 6. Cã de vom dobândi pe fratele. iar de vom sminti pe fratele. Zis-a iarãsi: «De la aproapele este viata si moartea. Si aveau un mãgar. le-a zis lor: «Cum a murit mãgãrusul pe cale?» Au zis lui: «De unde stii. Si a întins. 11. Acestea trei pãzestele si te vei mântui». Iar bãtrânul. si a vãzut pe avva Antonie glumind cu fratii. Zis-a lui bãtrânul: «Asa si la lucrul . aparitiile) pe care le vedeau si sã se învete de la dânsul dacã sunt adevãrate sau de la draci. si numai cu unul mai are a lupta: cu cel al inimii18». ca nu cumva zãbovind afarã. Trebuie deci ca. rãmânând mult timp pe uscat mor. Zis-a iarãsi: «Precum pestii. precum pestele cãtre mare. sã nu-ti parã rãu pentru lucru trecut si sã-ti înfrânezi limba si pântecele». lui Hristos gresim»16. Si iarãsi i-a zis: «Întinde-l si mai mult». asa si noi cãtre chilie sã ne grãbim. si s-a smintit. sã uitãm pãzirea cea dinlãuntru»17. ca sã te întrebãm. si ori în ce loc vei sedea. 10. S-au dus niste frati la avva Antonie. 13. pentru cã n-au avut dreaptã socotintã14. Tot acesta a zis: «Nimeni neispitit nu va putea sã intre în împãrãtia cerurilor11. care a murit pe cale. Si bãtrânul i-a zis lui: «Întinde-l încã putin». Si a fãcut asa. de trei rãzboaie este slobod: de auzire. vrând sã-l încredinteze pe el cã trebuie câte putin sã se pogoare fratilor. sã nu te misti degrabã. avvo?» Iar el le-a zis lor: «Dracii mi-au arãtat». dupã ce au venit la bãtrânul. Si a zis vânãtorul: «De voi întinde arcul peste mãsurã. Zis-a iarãsi: «Sunt unii care si-au topit trupurile lor în ascezã si. Zis-a iarãsi: «Cel ce sade în pustie si se linisteste (trãieste în isihie). cã vedem nãluciri (viziuni.

Acesta din urmã. 19. A auzit avva Antonie despre un monah mai tânãr care a fãcut un semn (minune) ca acesta pe cale: Vãzând el pe niste bãtrâni cãlãtorind si slãbind pe cale. i-a zis: «Esti asemenea unui oras. 18. care pe dinainte este împodobit. Atunci a zis avva Antonie: «Cu adevãrat. Deci bãtrânii l-au înstiintat de aceasta pe avva Antonie. si nici Dumnezeu. au aflat pe un bãtrân care si el voia sã meargã. Trebuie deci. si avva Iosif cu dânsii. Si au zis ei: «Nici aceasta nu putem». Îi zic lui ucenicii: «De ce plângi. însã. Deci s-au dus ucenicii si l-au aflat pe monah sezând pe rogojinã si plângând pãcatul pe care îl fãcuse. Zis-au lui: «Nici aceasta nu putem». Si dupã ce au ajuns la avva. si cel ce voieste intrã în grajd si dezleagã mãgarul». Au mers odatã niste bãtrâni la avva Antonie. si. Rãspuns-a bãtrânul: «Buni sunt. 17. S-au dus niste frati la avva Antonie si i-au zis: «Spune-ne nouã cuvânt: cum sã ne mântuim?» Zis-a lor bãtrânul: «Ati auzit Scriptura? Îndeajuns vã este». Atunci a zis bãtrânul cãtre ucenicul sãu: «Fã-le . avva Antonie începe deodatã sã plângã si sã-si smulgã pãrul si sã se tânguiascã. 5. Zis-au lui: «Nu putem face aceasta». Însã bãtrânul zicea fiecãruia: «N-ai aflat încã». întãrindu-se. Iar bãtrânul tãcea. Mai pe urmã de toti. câte putin si câteodatã. dacã tu însuti nu-ti vei da silinta si nu vei cere lui Dumnezeu rugându-te». însã ograda lor n-are usã. l-a încercat. grãiau cuvinte de-ale Pãrintilor si din Scripturi si pentru lucrul mâinilor lor. 39). Si mult folosindu-se de la bãtrânul. S-au dus niste frati de la Schetia20 la avva Antonie si. nu dati în locul celei primite». Si. sã vadã de rabdã necinstea19. 16. iar fratii nu-l cunosteau. le-a zis: «Ziceti bãtrânului ca sã roage pe Dumnezeu sã-mi dea numai zece zile si nãdãjduiesc cã voi da rãspuns». Iar aceasta zicea pentru cã cele ce le vin la gurã. Un monah a fost lãudat de frati cãtre avva Antonie. vãzând pe ucenicii bãtrânului.» 20. a poruncit unor asini sãlbatici de au venit si au purtat pe bãtrâni pânã au ajuns la Antonie. le-a zis lor [Antonie]: «Bunã însotire ati avut în bãtrânul acesta». a ne pogorî fratilor».lui Dumnezeu: dacã-i întindem pe frati peste mãsurã. pãrinte». Iar fratii. Si vrând bãtrânul [Antonie] sã-i încerce. întoarce-i si pe celãlalt » (Mt. Iar ei i-au zis: «Voim sã auzim si de la tine. avvo?» Iar bãtrânul a zis: «Mare stâlp al Bisericii a cãzut acum (zicea despre monahul cel tânãr). acelea le si grãiesc. Atunci le-a zis bãtrânul: «Evanghelia zice: « de te loveste cineva peste obrazul drept. Si a zis lor: «Mi se pare cã acest monah se aseamãnã cu o corabie plinã de bunãtãti. când a venit monahul la dânsul. Si dupã cinci zile a murit. au aflat cã si bãtrânul merge la avva Antonie. avvo». începând de la cei mai mici. Zis-a bãtrânul: «Dacã nici aceasta nu puteti. A zis si bãtrânului: «Buni frati ai aflat cu tine. Iar el. iar pe dinapoi este jefuit de tâlhari». intrând într-o corabie sã meargã la el. cãci a zis: Nu stiu. degrabã se frâng. nu stiu de va ajunge în port». mãcar pe aceea una sã o suferiti (rãbdati)». avva Iosif a aflat calea. 21. Zis-a lor bãtrânul: «De nu puteti întoarce si pe celãlalt. a zis cãtre avva Iosif: «Tu cum zici cã este cuvântul acesta?» Rãspuns-a: «Nu stiu». care. aflându-l cã nu o rabdã. Mergeti pânã la el si vedeti ceea ce s-a fãcut». îi întreba ce înseamnã acel cuvânt. s-a umilit. au mers la locul lor. cu adevãrat. Un frate i-a zis lui avva Antonie: «Roagã-te pentru mine!» Zis-a lui bãtrânul: «Nici eu nu te miluiesc. Si sezând în corabie. Acestea auzind vânãtorul. Si. a pus înaintea lor un cuvânt (verset) din Scripturã. s-a dus. Si fiecare rãspundea dupã puterea sa. dupã un timp. Ajunsi în port.

Iar cei din mãnãstire. 28. Au venit niste frati la avva Antonie si au pus înaintea lui un cuvânt (pasaj scripturistic) din Levitic. zicând: «N-au voit sã mã primeascã. Si. 5. doctor de profesie. Lui avva Antonie i s-a descoperit în pustie: «Este în oras oarecine asemenea tie. arãtându-i trupul lui sfâsiat. însã. 23. 26. Deci a iesit bãtrânul în pustie si a mers avva Ammona pe urma lui în ascuns. astfel sunt sfâsiati de dracii care-i luptã». auzind cã avva Antonie l-a trimis. Iar cãtre ei a zis: «Dacã aceasta nu puteti si aceea nu vreti. mergi în satul cutare. Pentru aceasta trebuie a sti. 27. cumpãrã carne. ce stã în a hrãni si a încãlzi trupul22 cu mâncãri si cu bãuturi. dar nu lucreazã de nu va voi sufletul. Si. 21. din care cãldura sângelui desteaptã (trezeste. vãzându-l. Iar el s-a întors la avva Antonie. acesta îl întrebã de a fãcut cum l-a sfãtuit. a strigat cu glas mare: «Dumnezeule. porunceste ucenicilor Sãi: « Luati seama la voi însivã. iarãsi l-au alungat. cãci stie cã sunt slabi si nu le pot purta»25. Este încã si o altã miscare. Un frate. pãrinte». trimite pe Moise ca sã mã învete cuvântul acesta!» Si a venit lui glas vorbind cu dânsul. Iar acela. 18). sfântul Antonie i-a zis: «Cei ce se leapãdã de lume si voiesc sã aibã bani. Zis-a iarãsi: «Dumnezeu nu sloboade rãzboaiele peste neamul acesta ca peste cei vechi. alungat fiind de acolo. Unui frate i s-a întâmplat odatã ispitã în mãnãstirea lui avva Ilie. 25. 22. l-a trimis la mãnãstirea de unde venise. A zis iarãsi: «Va veni vremea ca oamenii sã înnebuneascã si când vor vedea pe cineva cã nu înnebuneste se vor scula asupra lui. pentru cã nu este asemenea lor». care s-a lepãdat de lume si a împãrtit averile sale sãracilor. Voi. ajungând el la bãtrânul. stând la rugãciune. Si. Iar ei. Si iarãsi Domnul în Evanghelie. dupã ce mult s-a depãrtat bãtrânul. stiindu-i obiceiurile. zicând: «O corabie s-a sfãrâmat în valurile mãrii. sã nu se îngreuieze inimile voastre în dezmãt si betie » (Lc. la cei ce se nevoiesc. cã sunt neputinciosi». Pentru aceasta si zice Apostolul: « Nu vã îmbãtati cu vin întru care este pierzare » (Ef. l-au primit de îndatã.lor putinã fierturã. care-i este înnãscutã21. si pune-o împrejurul trupului tãu gol si apoi vino aici». tinând putine pentru sine. ci numai însemneazã în trup nepãtimasã miscare. cã trei sunt miscãrile trupesti: una fireascã. 24. cele scãpate la uscat voiti sã le aruncati în mare». a pierdut încãrcãtura si cu ostenealã a scãpat la uscat. întãrâtã) trupul spre lucrare23. Deci l-a trimis bãtrânul înapoi. i-a zis: «De voiesti sã te faci monah. Si rãmânând fratele un timp pe lângã dânsul. Este încã si o altã miscare. zicându-i cã el este nebun. dar puterea [sensul] cuvântului n-am înteles-o». sa dus în munte la avva Antonie. 34). câinii si pãsãrile îi rupeau (sfâsiau) trupul. Si fãcând fratele asa. A zis avva Antonie: «Socotesc cã trupul are o miscare fireascã. care din prisosinta lui dã celor ce au trebuintã si în toate zilele cântã "Sfinte Dumnezeule" cu îngerii». Si. . alta din neluarea aminte a hranei si a treia de la draci"24. ce sã vã fac vouã? De rugãciuni este trebuintã». care se face din vrãjmãsia si zavistia dracilor. a mers la avva Antonie. despre acestea cercetând-l bãtrânul cu de-amãnuntul. Deci a zis avva Ammona: «Glasul care vorbea cu dânsul l-am auzit.

A primit odatã avva Antonie scrisoare de la împãratul Constantiu ca sã meargã la Constantinopol. l-au luat pe frate la mãnãstire. sã plângeti. dupã ce vor gusta mica lor bucãticã de pâine la ceasul al nouãlea. ca sã vietuiti lui Dumnezeu. Iar dupã ce s-au dus prin pustie. iar de nu vei merge. 34. dupã întâmplare. A mers29 oarecând avva Antonie la avva Amun în muntele Nitriei si dupã ce au vorbit unul cu altul. pânã a venit sã apunã soarele. Se spune cã unul dintre bãtrâni i-a cerut lui Dumnezeu sã-i vadã pe Pãrinti. Deci a zis cãtre avva Pavel [cel Simplu]. pãrinte». Trei pãrinti aveau obiceiul de mergeau la fericitul Antonie în fiecare an. Aduceti-vã aminte. sã privegheati. îndemnati (încurajati) de Pãrinti. sã defãimati trupul. Si au venit fratii de la mãnãstire ca sã-l vindece (mângâie) si sã-l ia (dobândeascã). Si i-a vãzut pe ei fãrã avva Antonie. Iar dupã mult timp i-a zis avva Antonie: «Iatã. Deci umilindu-se ei de cuvintele bãtrânului. 6).29. Si doi îl întrebau pentru gândurile lor si pentru mântuirea sufletului. sã vã încercati de sunteti vrednici de Dumnezeu. avva Antonie». care poate sã vindece si sã mântuiascã suflete». Ziceau unii despre avva Antonie cã s-ar fi fãcut purtãtor de Duh. Sã urâti lumea si toate cele ce sunt într-însa. 31. ucenicul lui: «Oare dator sunt sã merg?» «De vei merge. cât poruncesti sã fie de departe chiliile ce se zidesc de cele de aici?» Iar el a zis: «Sã gustãm la ceasul al nouãlea30 si sã iesim sã mergem prin pustie si sã cercetãm cu luare aminte locul». 32. si a spus o pildã ca aceasta: «Am vãzut pe malul râului un om bãgat în noroi pânã la genunchi si venind unii sã-i dea mâna. Un frate a fost acuzat pe nedrept în mãnãstire pentru desfrânare si sculânduse a mers la avva Antonie. Deci a zis celui ce i-i arãta: «Unde este avva Antonie?» Iar acela i-a zis: «În locul unde este Dumnezeu. Iar el se apãra zicând: «Nimic de acest fel nu am fãcut». si cerceta cu dinadinsul ce sã facã. Cã cere aceasta de la voi în ziua judecãtii: sã flãmânziti. ca sã vã mântuiti sufletele voastre». Si. Acelasi a zis: «Totdeauna sã ai înaintea ochilor frica de Dumnezeu. s-a aflat acolo avva Pafnutie. acolo este el»26. Sã-ti aduci aminte de cel ce "omoarã si face viu" (I Regi 2. vestea cele ce se întâmplau în lume. ci Îl iubesc. Ci cei de acolo când vor veni la acestia. precum si cele ce aveau sã vinã. acelasi . sã umblati în haine sãrace. a zis avva Amun cãtre el: «Fiindcã prin rugãciunile tale s-au înmultit fratii si voiesc unii dintr-însii sã-si zideascã chilii departe. sã suspinati cu inima voastrã. a zis avva Antonie cãtre el: «Sã facem rugãciune si sã punem aici cruce. Zis-a avva Antonie: «Eu nu mã mai tem de Dumnezeu. ce ati fãgãduit lui Dumnezeu. 33. sã va tânguiti. Si a zis lor avva Antonie pentru avva Pafnutie: «Iatã un om adevãrat. dar nu voia sã grãiascã din cauza oamenilor. asa sã vie si cei ce se duc de aici. l-au afundat pânã-n gât». sã însetati. 30. Iar. Antonie te vei chema. si au început sã-i zicã: «Asa ai fãcut». Lepãdati-vã de viata aceasta. nimic întrebându-l. zis Kefala. 36. Cãci « dragostea scoate afarã frica »27". Sã urâti toatã odihna trupeascã28. ca aici sã zideascã cei ce vor sã clãdeascã chilii. într-adevãr. ca sã se linisteascã. au pus metanie fratelui. de atâta timp vii aici si nimic nu mã întrebi!» Si rãspunzând fratele i-a zis: «Destul îmi este si numai sã te vãd. i-a rãspuns acesta. 35. Cã. iar al treilea totdeauna tãcea.

cu o încãrcãturã metafizicã: "Ma paroisse est dévorée par l'ennui" (acestea sunt cuvintele de început ale romanului Journal d'un Curé de compagne. 2. Zis-a iarãsi: «Supunerea cu înfrânare32 supune fiarele». Un alt exemplu: în literatura de analizã psiho-spiritualã contemporanã a lui Bernanos. în Filocalia româneascã. la 10 de ani dupã ce a tradus a)khdi/a cu acédie [G I]. ennui [R]). trândãvire. sã rãmânã fãrã de tulburare. reputatul profesor Antoine Guillaumont. p. plictisealã. indifférence. trândãvie.58 si 65. în fr. dupã multe osteneli. La rândul lui. Astfel. 40. livrescã sau « stiintificã ». Bibliothéque de la Pléiade. ba prin lenevie (Isaia Pustnicul. cu încredere sã le facã cunoscute bãtrânilor. în fr. pp. cuvinte misterioase dar si definitorii pentru « intriga » romanului – p. urâtul) devine o temã preferentiatã. Zis-a iarãsi: «De este cu putintã. Palestina si Siria cu un continut harismatic. 32. 6: cuvânt aramaic (limba vorbitã de Mântuitorul) folosit în Egipt. Ed. Oevres romanesques. p. prin acédie [G I] sau dégoût [R]) si Pimen 149 (tradus: în rom. prin lenevire. Pãrintele Stãniloae traduce a)khdi/a ba prin plictisealã (PALADIE §. Stare de plictisealã lâncezitoare. mergând pe filiera clasicã. XII. ca nu cumva sã greseascã întru acestea». négligence.. 38. il y a l'ennui. melancolie. propune: 1. a)khdi/a înglobeazã toti acesti termeni de mai sus. Traducea prin românescul acedie poate apãrea ca neologisticã. desemnându-i pe ascetii. În Pateric apare de trei ori: Antonie 1 (tradus: în rom. 3. neîngrijare. plictis. Jean-Claude Guy a renuntat la termen pentru dégoût [G II]). în functie de context sau de întelesul pe care vrea traducãtorul sã-l promoveze. dezgust. În acest din urmã loc însã. cãlugãrii si pustnicii care se distingeau prin sfintenia vietii si prin experienta duhovniceascã. 8. creat pentru a scãpa hãtisului de termeni psihologici prin care ar putea fi tradus a)khdi/a: plictisealã. întâi cerceteazã cu luare aminte gândul ce are sã facã: secerã. în lume fiind. de la caz la caz. IOANIDU propune astfel: 1. prin acédie [G I] sau dégoût [G II]. spre exemplu.1456). Personne n'a jamais partagé l'ennui de l'homme et néanmoins gardé son âme. diferite forme si accente (REGNAULT. Cuvântul IV.167168 – cu referintele lor patristice). 2. molesealã a vointei. Note la Avva Antonie: 1 Avva sau Pãrinte – Mc. în cele de limbã francezã lucrurile sunt nedecise încã. 1961). prin trândãvie. atunci când pãrãseste lumea. sau Benedicta Ward. lene. lenevie. p. sabie sau secure? Asa si noi. 36. gr. dezgust etc. Acedie. 37. au cãzut si întru iesire din minti au venit. Dacã astãzi termenul începe a se împune în traducerile patristice de limbã englezã. monsieur l'abbé. se îndepãrteazã de « obiecte » care. lâncezealã. trândãvie. descurajare.106-110 si 118-119. 2 logismoi/ este un termen generic de spiritualitate ce desemneazã "gândurile rãutãtii" care-l luptã pe nevoitorul lui Hristos: "Cãlugãrul. În fapt. monahul este dator si câti pasi face sau câte picãturi bea în chilia sa. lenevire. Harisma. Gal. în Franta. il amollira la terre" (Monsieur Ouine.lucru fãcând. închidere de inimã. pp. datori suntem sã socotim care faptã bunã sã umblãm a dobândi. l'ennui (plictiseala. L'ennui de l'homme vient a bout de tout. BAILLY. pãrintele Rafail Noica propune negrijanie. Zis-a avva Antonie: «Cel ce bate bucata de fier. 14. în Anglia si America) îl preferã pentru motivul cã termenul grecesc a)khdi/a este atât de bogat în continut încât este practic intraductibil (GUILLAUMONT. sau: "…il n'y a pas de malheur des hommes. în fr. lene. l-ar ispiti 3 . Unii (ca. ennui [R]). monsieur abbé. Pãrintele Stãniloae pune în parantezã si plictisealã). prin acédie [G I] sau dégoût [G II]. putând avea. 1991.21). si GUILLAUMONT. un termen inventat. Bucuresti. 15. 7)». În fapt.1031 în: Bernanos. Zis-a iarãsi: «Stiu monahi care. Theodora 3 (tradus: în rom.305). ne aflãm în fata unui termen de spiritualitate practic imposibil de tradus. chagrin. 39. Si era depãrtarea douãsprezece semne31. nepãsare. ibid. Rom. a)khdi/a. pentru cã s-au nãdãjduit în lucrul lor si amãgindu-se nu au înteles porunca celui ce a zis: "Întreabã pe tatãl tãu si îti va da de stire" (Deut. ca sã nu ne ostenim în zadar". vol. prin lenevie. când merg unii la altii». 4.

O dãm aici în traducerea Pãrintelui Stãniloae. al avaritiei etc. Sunt demonii. Cãci. Pentru Evagrie. care îsi aratã slãbiciunea pe de altã parte într-o mare putere de ispitire. Dar îi rãmâne amintirea sau reprezentarea lor. cum ar fi cel al lãcomiei. 7 Nitria (pustia sau muntele Nitriei). sub forma a ceea ce am putea numi « gânduri » (logismoi/). Termen general. pe la anul 320-325. anul III.5. explicã el. iar pe altii zburând mai sus si. iar de cei ce cãdeau se bucura. 6 Dom Lucien Regnault opineazã cã aceastã apoftegmã se aflã "pusã în fruntea colectiei alfabetice fãrã îndoialã în virtutea importantei ei pentru întreaga viatã monasticã" (REGNAULT.114. înãltându-se fãrã grijã. ucenic al sfântului Antonie cel Mare. Viata cuviosului pãrintelui nostru Antonie. Bucuresti. încercare. nr. socotelile". Si acela. Pimen 98 si 141. « rãzboi nematerialnic ». LXV (traducere. a unor reprezentãri. atât în lume cât si în obstile cãlugãresti.12: Un filosof în pustie: Evagrie Ponticul. § 21. Prof.55. odihnire (ana/pausij). în PSB 16. Iesind deci (cãci stia de cine sã asculte) si ridicându-si privirea a vãzut pe cineva foarte mare. ci este preluatã si prelucratã de traducãtorul si compilatorul versiunii românesti a Patericului din douã surse: Paladie. a înteles cã aceasta e trecerea sufletelor. slut si înfricosãtor. uneori a unor rationamente pe care monahul si le face despre sine. suferintã. despre « gândul » sau « demonul » unui viciu sau al altuia. p. dar sihastrul suferã atacurile lor direct. Viata cuviosului pãrintelui nostru Antonie. iesi si vezi ». iar avva Visarion se fericit ca monah "neavând odihna de necazurile mele cele fãrã numãr" (Visarion 12). dupã ce treceau. demonii atacã prin persoane interpuse. întinzându-si mâinile. p. Qli=yij – necaz. prin intermediul altor oameni. practic. pentru motivele pe care le expune Dan Ciachir în eseul "Socotealã si socotintã" (revista Epifania. al luxului.51 si 54-55. p. cu un remarcabil talent de analist si cu o mare finete psihologicã" (GUILLAUMONT. si pe cei vinovati si deci supusi lui îi prinde si-i împiedicã sã treacã. pe care Evagrie le-a descris amãnuntit. iatã si varianta din Sfântul Atanasie cel Mare. si pe unii urcând ca înaripati. asigurarea cã a nu va mai pãtimi vreun rãu (IOANIDU). încât el vorbeste. vise erotice sau terifiante. ca si vointa lui de ispitire a altora. Si existã ipostasuri în care rãul îsi atinge culmea supremã. Alba Iulia. stând în picioare si ajungând pânã la nori. Rãzboiul inimii este cel pe care pustnicul trebuie sã-l poarte cu propriilei gânduri. Pentru acestia uriasul acela scrâsnea din dinti. Si deschizându-i-se mintea..sau i-ar putea distrage atentia. cãtre cel al inimii » [Antonie 13]. pe unii îi vedea împiedicati de el. cãlugãrfilosof. siguranta. 11 12 13 Traduc peste tot dia/krisin prin dreaptã socotintã. « gândurile » (logismoi/) se identificã. Resch 90. 4 5 a)sfa/leia – încredintarea. Aceastã apoftegmã nu face parte din culegerea clasicã ApofJe/gmata Gero/ntwn (sau Apophthegmata Patrum). corp la corp. nu departe de Schetia.251284). vietuitor în pustia « Chiliilor ». 8 9 "În bine si în fericirea raiului se înainteazã prin ridicarea cu putere deasupra slãbiciunii rãului. Dumitru Stãniloae. O apoftegmã a lui Antonie o mãrturiseste foarte clar: « Cel ce sade în pustie si trãieste în hesychia de trei rãzboaie este slobod: de cel venit din cele auzite. 10 Pimen 125. Nimeni nu a descris mai bine acest rãzboi al gândurilor. iar aceste atacuri se manifestã sub forma unor imagini. scoalã-te. întemeiatã de avva Ammun « Nitriotul ». editatã de Mãnãstirea "Sfântul Ioan Botezãtorul". Agraphon. fãrã a le deosebi. în Delta Nilului. decât Evagrie. care nu lasã sã se înteleagã despre ce anume necaz e vorba. 2. Si îndatã s-a fãcut un glas cãtre Antonie: « Întelege ceea ce vezi! ». este una dintre cele trei cele mai importante asezãri monastice din Egiptul Inferior (nord-vestul Egiptului). si numai cãtre unul mai are a lupta. Vezi si §. septembrie-octombrie 1998): în rezumat. 1988): "Antonie […] vorbind odatã cu unii care veniserã la el despre starea sufletului si despre locul lui dupã plecarea de aici. prin fantasme (fantasi/ai sau fa/smata) diurne sau nocturne. p. la sfârsitul secolului al IV-lea. socotealã aduce prea mult astãzi cu "a-ti face socoteala. cu demonii în asa mãsurã. 14 . introducere si note de Pr. Lavsaicon (Istoria Lausiacã) si Sfântul Atanasie cel Mare. iar pe cei ce n-au ascultat de el nu-i poate opri si deci trec peste el" (p. asa cum se gãseste ea în: PALADIE. de cel venit din vorbãrie si de cel venit din cele vãzute. scârbã. asuprire. pp. în noaptea urmãtoare i-a grãit cineva de sus care îi spune: « Antonie.130. Avva Matoi (apoftegma 10) pune necaz (Jli=yij) în opozitie cu odihnã. strâmtorare. EIBM.119). Evagrie 5. ibid. în PALADIE. iar uriasul care stã în cale este vrãjmasul care pizmuieste pe cei credinciosi. Pentru conformitate." – nota 45 a Pãrintelui Stãniloae. TU 30. pp.230).

Ioan Colov 14. ascete selon Évangile. ed. Califul musulmanilor din Arabia permite cãlugãrilor crestini de aici sã-si practice credinta. Saint Antoine. si GUILLAUMONT. s'aime soi-meme" (Pere Matta el-Maskine. 29: "nimeni vreodatã nu si-a urât trupul sãu. 4. Éditions de Bellefontaine. deoarece.iar discernãmânt (desi folosit de Pãrintele Stãniloae) este un neologism pe filierã francezã.42). 24 Aceastã apoftegmã este luatã din Scrisoarea I a avvei Antonie cel Mare (a se vedea Letrre I. De la: sunanafai/nw – arãt ceva. Pânã astãzi.127). nota 222. Viata cuviosului pãrintelui nostru Antonie. […] Schetia nu va întârzia sã devinã [în ultimele decenii ale secolului al IV-lea] centrul cel mai înfloritor al vietii anahoretice.83). 21 22 Ef. pe Pãrinti transeazã: "Vorbesti de Ioan. 26 Într-o altã relatare apoftegmaticã. locul devine resedinta oficialã a patriarhului copt. 23 O explicare a dinamicii acestei a doua miscãri a trupului dã Sfântul Diadoh al Foticeii († 29 martie). bãrbat-femeie si Hristos-Bisericã. §.3. car ils (les démons) savent que notre vie dépend mutuellement les uns des autres… Celui donc qui aime son frere. patriarhul este ales dintre monahii din Uadi el-Natrun. 25 Comparatia între neamul bãtrânilor celor vechi si generatiile mai noi de monahi o vom afla în mai multe locuri în Pateric: Ilie 8. §. Éditions de Bellefontaine. Pentru acest motiv. situatã la circa 70 kilometri de Delta Nilului. 18 19 Necinstea (atimi/a) estre pusã de avvii Teodor din Elefteropole (apoftegma 1) si Matoi (apoftegma 10) în opozitie cu slava (do/xa). cãmilar fiind. în care episcopul Adelfios al Aravisei cere si primeste de la Dumnezeu sã vadã în ce stare a fost rânduit Sfântul Ioan Gurã de Aur. SO 57. qui lui est inné [G II]. ci si plãzmuieste în sine anumite vederi frumoase. Alte asemenea texte ale Sfântului Diadoh al Foticeii în celelalte capitole din Cuvântul ascetic. p. în extaz." (REGNAULT. care se referã la înfrânare (§. p. Bucuresti.410 în Filocalia româneascã. p.128. cel care i-i arãta. sau sunanafai/nomai – se montrer ou paraître ensemble (BAILLY). 1." (LIMONARIU. ci fiecare îl hrãneste si îl încãlzeste". 17 Sfântul Atanasie cel Mare. îmbrãtisând cu foc nãlucirile sale. al cãrei fund se aflã sub nivelul mãrii si unde se gãsesc lacuri [zece la numãr] cãrora li s-a dat numele de Uadi el-Natrun [adicã: Valea Natrun] din pricina salpetrului nitric [sãruri si carbonati de natriu. 15 Antonie 39. Cãci înfierbântându-se mãdularele ce servesc la împreunarea trupeascã de cãldura vinului. p. 27 1 In. ascete selon Évangile. LXXXIV. sau împreunã cu… (IOANIDU). atentie.89. Dupã invazia Egiptului de cãtre arabi. Ishirion etc. ca pe niste amante. Harisma. Asa spun specialistii variantelor vechi grecesti si latine ale textului cã trebuie citit manuscrisul. qui lui correspond [R]. De notat cã si pãrintele Nicolae Steihardt preferã dreapta socotintã.cit. cãci el acolo stã unde este tronul Stãpânului. Aici se situeazã pustia Schetia. p. Kardi/aj (inimã) si nu porni/aj (desfrânare). Se poate compara cu Scrisoarea VI arabã: "Ne négligez pas mes paroles. aici locuind Pãrintii cei mai renumiti. Vezi: REGNAULT. suivi de Les vint Lettres de saint Antoine selon la tradition arabe. A se vedea si nota 201 în TSAMIS..407-410.49. pe care vechii egipteni îl foloaseau la mumificarea mortilor lor] extras de acolo încã din antichitate. Care-i este înnãscutã – sunanafurei=san. ed. venea adeseori sã caute salpetru.42-51. dascãlul pocãintei? Pe el nu poate sã-l vadã om în trup. Saint Antoine. grijã pentru cele ale trupului ca pe ceva firesc. 1992). în ordinea aparitiei. într-"o vale mare lungã de 30 de kilometri si largã de 6-7 kilometri. pp. 16 Ioan Colov 39.cit. 18: "iubirea desãvârsitã alungã frica". nu numai cã vede în somn cu patimã chipurile zugrãvite de draci. 5. cu: qui lui est adapté [G I]. . Apostolul Pavel priveste aceastã iubire. unde în anul 330 s-a stabilit Macarie.134.240. suivi de Les vint Lettres de saint Antoine selon la tradition arabe. p. în Cuvânt ascetic: "Când mintea înoatã în valurile bãuturii. p. p. iar editiile franceze au tradus. mintea e silitã sã-si înfãtiseze vreo umbrã plãcutã a patimii" (§. aime Dieu. Ed.). El cunostea bine locurile. 20 Schetia numeste pe scurt Pustia Schetia.113). vol. si îsi permite chiar sã facã o comparatie între relatia cap-trup. mã arãt sus tot într-o vreme. Editiile românesti precedente ale Patericului au tradus sun-ana-furei=san prin amestecatã cu el sau frãmântatã cu dânsul. în: Pere Matta elMaskine. SO 57). et celui qui aime Dieu.

28 29 Aceastã apoftegmã puncteazã momentul si modul înfiintãrii "Chiliilor" (Kellia). Chiliile (Kellia) se situau la 70 km sud-est de Alexandria. format din "pustiile" Schetiei (Sketis. 26. Arsenie s-a nãscut la Roma în vremea mortii sfântului Antonie. acelasi cuvânt zicând (Mt. 32 e)gkra/teia – înfrânare. de care a si depins initial. fiind si educatorul fiilor împãratului Teodosie I. Dupã ce stã un timp la Petra. Si a auzit glas zicându-i: «Arsenie. Acesta. dupã cum vom vedea. quies –. REGNAULT vorbeste de "O odihnã în ostenealã" (pp.205227. pãrãseste definitiv Schetia dupã devastarea ei de cãtre saracini în 434 si îsi petrece ultimii ani ai vietii la Troe (astãzi Tura. . fugi. Si i-a venit glas zicându-i: «Arsenie.206). linisteste-te1. iarãsi s-a rugat. 31 Aproximativ 18-19 km. 30 Orele 2-3 dupã-amiaza. cântarea întâi). roagã-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi. fiind un loc de o mai mare retragere pentru monahii din Nitria doritori de o ascezã mai asprã si de o viatã de linistire. fiind încã în palatele împãrãtesti. s-a rugat lui Dumnezeu zicând: «Doamne. dupã prânz – timpul cuvenit. una din cele trei asezãri monastice ale celui mai important centru monastic din Egiptul de Jos (nord-vestul Egiptului) al secolelor IV-V. Arsenie este una dintre figurile cele mai bine conturate ale Patericului si va rãmâne pentru totdeauna unul dintre campionii fugii de lume si model râvnit de toti isihastii: «Arsenie. se vor putea si vizita reciproc.sarkikhn a)na/pausiv. îndrumeazã-mã. si 18-20 km sud de Nitria (asezare întemeiatã de avva Amun). vezi nota 20 la Antonie 20). Amãnunte foarte interesante. viitorii împãrati Arcadie si Onorie. Nitriei si Chiliilor. din Sâmbãta brânzei. cã acestea sunt rãdãcinile nepãcãtuirii». mai isihastã. fuge de lume si de slava ei. Vezi: Visarion 12. Acest echilibru între singurãtate si comunitate este. care practicau semi-anahoretismul. Aceastã odihnã trupeascã sau viatã usoarã este opusul linistirii isihaste adevãrate – h(sixia. la vârsta de 34 de ani. puterea tãcerii (isihiei). apoi în Canop (Alexandria). îngere. Avva Arsenie. Se duce la Domnul în jurul anului 449. taci. "Antonie demonstreazã cã aceastã distantã este convenabilã: cãlugãrii se vor bucura aici de suficientã singurãtate. stãpânire de sine. odihna trupeascã. (?). esential pentru viata monasticã de la Kellia. fugi de oameni si te vei mântui». la 15 km sud-est de Cairo). 1. în GUILLAUMONT. pãcãtosii!» (Canonul Pãrintilor. [IOANIDU] Pentru avva Arsenie Provenit dintr-o familie nobilã senatorialã. 44). A detinut importante functii la curtea imperialã de la Constantinopol. se retrage în tainã în Egipt si se face monah în Schetia pe lângã avva Ioan Colov. pp. pomenirea lui fãcându-se pe data de 8 mai. rãbdare. în acelasi timp. pentru vizite! – cu fratii lor din Nitria: douã exigente în egalã mãsurã de importante pentru cãlugãrii din aceste pustiuri. cumpãtare. Teodor al Fermii 2. Ilie 6. ca sã stiu cum mã voi mântui». În anul 394. 2. p. dupã ce s-a dus la viatã pustniceascã. corporalis quies. statornicie. conform traditiei.139-141). pe care "unii au ales-o înainte sã le-o dea Dumnezeu". la intrarea în desertul libian." (GUILLAUMONT.

Acestea auzind arhiepiscopul. 7. cum atâta învãtãturã latineascã si elineascã având. Odatã au venit dracii la avva Arsenie în chilie. dormi si nu lucra. sârguieste-te ca lucrarea ta cea dinlãuntru sã fie dupã Dumnezeu si vei birui patimile cele dinafarã». va rãmâne cu noi». bea. cãci si acest lucru este dragoste. stiind sãmãnãturile dracilor. dar dã-mi. 5. »». Iar bãtrânul. si atunci nu voi mai sedea aici». dupã bunãtatea Ta. tot asa nici în Bisericã nimeni nu purta mai dispretuite (de nimica) decât dânsul. vãzându-l. zicând: «De vei veni. Iar bãtrânul. Si i-a zis lui bãtrânul: «Pe cât îti este cu putintã. cu un dregãtor la avva Arsenie si l-a rugat pe bãtrân sã audã de la el cuvânt. 11. Întrebând avva Arsenie oarecând pe un bãtrân egiptean pentru gândurile sale. nãcãjindu-l. si de-L vom tine pe El. A zis un oarecare4 fericitului Arsenie: "Cum noi din atât învãtãturã si întelepciune nimic nu avem. mãnâncã. Si venind cei ce slujeau lui2 si stând din afarã de chilie. tuturor voi deschide. 4. nu mã pãrãsi! Nimic bun n-am fãcut înaintea Ta. Se va arãta nouã. cã precum în palat nimeni nu purta haine mai bune decât dânsul. a zis: «Dacã mã duc ca sã-l alung pe el. Se zicea pentru dânsul. îti voi deschide. l-au auzit strigând cãtre Dumnezeu si zicând: «Dumnezeule.5 12. un altul. si de îti voi deschide tie. Altãdatã. arhiepiscopul [Alexandriei]. iar acesti tãrani egipteni au dobândit atâtea fapte bune?» Zis-a avva Arsenie lui: «Noi din învãtãtura lumii nimic nu avem.3. zicându-mi: « Nu poti sã postesti. nici sã lucrezi. iar acesti tãrani egipteni din ostenelile lor si-au dobândit faptele bune». Zis-a oarecine cãtre avva Arsenie: «Mã nãcãjesc gândurile. dar alfabetul acestui tãran încã nu l-am învãtat». îl veti pãzi?» Iar ei i-au fãgãduit cã-l vor pãzi. i-a zis: «Avvo Arsenie. tãcând putintel. 10. a trimis întâi sã stie de-i va deschide usa. Si le-a zis lor bãtrânul: «Oriunde veti auzi cã este Arsenie. deci mãcar cerceteazã pe cei bolnavi. vrând iarãsi arhiepiscopul sã meargã la avva Arsenie. Cãci stia cã rãbdarea în chilie îl aduce pe monah la rânduiala lui. i-a rãspuns: «Si dacã vã voi spune un cuvânt. Zicea avva Arsenie: «Monahul strãin în tarã strãinã sã nu se amestece în nimic si atunci va avea odihnã». Zis-a iarãsi: «De vom cãuta pe Dumnezeu. 8. numai de la chilie nu te depãrta». sã nu vã apropiati». întrebi pe acest tãran pentru gândurile tale?» Iar el a zis cãtre dânsul: «Învãtãtura latineascã o am eu cu adevãrat. i-a zis lui: «Mergi. Iar bãtrânul i-a trimis acest rãspuns. 9. A venit odatã fericitul Teofil. sã pun început3".6 . atunci nu mã voi mai duce». 6. Un frate a rugat pe avva Arsenie ca sã audã cuvânt de la el.

i-a dus lui smochinele. Spunea avva Daniel pentru avva Arsenie cã toatã noaptea petrecea priveghind si când voia sã doarmã dimineata pentru nevoia firii. Deci nu pot sã las pe Dumnezeu si sã vin cu oamenii». Zis-a avva Arsenie. ca unele ce erau de nimic. Si au auzit toti si s-au folosit de smerenia bãtrânului. Si a zis . cãci altii îi fãceau slujba11. iar oamenii au multe voi. cã m-ai învrednicit sã iau milostenie pentru numele Tãu». a iesit plângând si zicând: «A pierdut lumea Roma si cãlugãrii Schetia»12. rob rãu». Spunea iarãsi pentru avva Arsenie. Spuneau bãtrânii. ca sã nu se parã cã îl ocãrãsc. Si gusta o singurã datã putin din toate. de care m-am bucurat în lume. Si când s-a pustiit Schetia. Zis-a avva Marcu cãtre avva Arsenie: «Pentru ce fugi de noi?» Zis-a lui bãtrânul: «Dumnezeu stie cã vã iubesc pe voi. Se spunea pentru dânsul. cã miroase greu?» Si le-a zis lor: «În locul mirodeniilor si aromatelor.7 15. Si neavând cu ce s-o cumpere. nu i-au trimis lui avva Arsenie. de este nevoitor. Si atipea putin sezând si îndatã se scula. si-atunci numai adãuga la cea veche. zicea somnului: «Vino.13. zicând: "Bine este a nu avea cineva în chilia sa mângâiere? Cã am vãzut pe un frate care avea putine verdeturi si pe care le smulgea». si l-au adus pe el la bisericã cu bucurie. zicând: «De ce nu schimbi apa de pe frunze. cã era chilia lui departe de treizeci si douã de mile [de Schetia] si nu iesea degrabã.8 18. trebuie sã sufãr acest miros". din acelea mâncam». 21. dar nu pot sã fiu si cu oamenii si cu Dumnezeu. 16. au numai o voie. 17. 20. cã s-au dat oarecând la Schetia putine smochine uscate si. Si l-au rugat bãtrânii. Cele de sus. mii si zeci de mii. 22. si când mergeam la el. multumind lui Dumnezeu. Si mergând preotul. 14. atunci singur zicea: «Aduceti-mi». Doamne. cã numai odatã într-un an schimba apa în care muia frunzele de curmal9. n-a venit la bisericã. Se zicea iarãsi cã dupã ce auzea cã s-au copt tot felul de poame. Întrebat-a avva Marcu pe avva Arsenie. Iar bãtrânul auzind. Cã împletea fâsii si le cosea pânã la ceasul al saselea10. a luat de la unul milostenie si a zis: «Multumescu-?i ?ie. cã de ajuns este monahului sã doarmã un ceas. zicând: «M-ati despãrtit [de restul fratilor] nedându-mi binecuvântarea pe care a trimis-o Dumnezeu fratilor si de care nu am fost vrednic sã mã împãrtãsesc". 19. Spunea avva Daniel: «Atâtia ani a petrecut cu noi si numai un cos de pâinite îi fãceam pe an. S-a îmbolnãvit odatã avva Arsenie la Schetia si avea nevoie de o cãmasã de in.

fiindcã nu terminasem». Zis-a bãtrânul cãtre dânsii: «Cu adevãrat. 23. si pentru aceasta te-am întrebat». a luat gustarea. eu am fost. nu vor vedea fata lui Arsenie. a stat sã termine smicelele. ci pentru treaba lor». inima nu mai are aceeasi liniste. si voind sã pãzeascã cuvântul bãtrânului. Altãdatã avva Arsenie a zis cãtre avva Alexandru: «Dupã ce vei despica smicelele tale. A mers odatã avva Arsenie într-un loc. vino sã gusti cu mine. a venit de la Roma si voieste sã te vadã». Si i-a zis lui bãtrânul: «A. Si i-a fãcut lui metanie. cu atât mai mult voi. 25. Si sosind ceasul. Deci. 24. am cãutat aici spre pesterã si am vãzut pe cineva întins cu fata în sus». i-a zis lui: «Este multã vreme de când bati? Nu cumva ai vãzut ceva?» Si i-a rãspuns lui fratele: «Nu!» Si dupã ce-a vorbit cu el. Eu am socotit cã este vreun mirean. s-a dus. a iesit bãtrânul si vãzând pe fratele ca si spãimântat. a vestit bãtrânului. iarãsi le va sãdi». cãci nu au venit pentru mine. ea a poruncit sã i se . târziu. Si cum a bãtut. avva Alexandru lucra egal13 si cu luare-aminte. din familie senatorialã. si era acolo trestie si se misca din cauza vântului. dupã ce i-a vestit aceasta. Si i-a zis lui bãtrânul: «Ai avut strãini?» Iar el a rãspuns: «Nu!» Si i-a zis lui iarãsi: «Dar cum nu ai venit?» Iar el a zis: «Pentru cã mi-ai spus: « dupã ce vei despica smicelele tale. asa încât si pravila sã ti-o faci si apa sã ti-o bei.avva Arsenie: «Sigur cã este bine. Si fiind primitã de arhiepiscopul Teofil. de va sedea cineva în liniste [isihie] si va auzi glas de pasãre. zicându-le cã bãtrânul nu poate sã-i întâmpine. pentru care pricinã au venit». zicând: «M-am aflat odatã aproape de avva Alexandru si l-a apucat pe el o durere si din pricina acelei dureri s-a întins cu fata în sus. vino ». zicând: «Iartã-mã. si l-a vãzut întins. S-a întâmplat atunci sã vinã fericitul Arsenie ca sã vorbeascã cu el. la rugat ca sã-l înduplece pe bãtrânul sã o primeascã. cã de nu va avea putere într-acest chip de petrecere. iar de-ti vor veni strãini. Zis-a bãtrânul: «Înstiinteazã-te de la dânsii. Deci. voiesc sã te vadã». bogatã foarte si temãtoare de Dumnezeu. Si el a zis: «Cu adevãrat. Si s-a minunat bãtrânul de acrivia14 lui si i-a zis: «Mai devreme sã dezlegi [postul de fiecare zi]. mãnâncã cu ei». pãzind cuvântul tãu. cã oarecari frati vrând sã meargã la Tebaida pentru in. dupã ce a terminat. degrabã are sã se bolnãveascã trupul tãu». l-a rugat zicând: «Cutare fecioarã. însã dupã asezarea omului. Odihneste-i pe ei si-i sloboade cu pace. având sunetul trestiilor acestora". 28. Si venind [arhiepiscopul] la el. Si a intrat avva Alexandru si a zis bãtrânului: «Niste frati venind de la Alexandria. dupã ce i-a vorbit. Iar bãtrânul n-a primit sã se întâlneascã cu ea. cãci mã apucase o durere». tu ai fost? Bine. Sezând odatã avva Arsenie la Canop16. au zis: «Cu acest prilej sã-l vedem si pe avva Arsenie». a venit de la Roma o fecioarã de familie senatorialã. socotind cã a avut strãini. Si a întrebat bãtrânul pe frati: «Ce este sunetul acesta?» Iar fratii i-au spus cã este sunetul trestiei. ca sã-l vadã. n-am venit. Un frate s-a dus la chilia lui avva Arsenie la Schetia si s-a uitat pe fereastrã si a vãzut pe bãtrânul peste tot ca focul15 (cãci era vrednic fratele de a vedea unele ca acestea). Si înstiintându-se cã merg la Tebaida pentru in. Spunea avva Daniel. ucenicul lui avva Arsenie. i-a dat drumul. vãzând avva Arsenie cã a zãbovit. Deci. De aceea. încã mai avea smicele. Ori. Povestit-a avva Daniel. Iar de nu. 27. i-a zis lui: «Cine era mireanul acela pe care l-am vãzut aici?» Si i-a zis avva Alexandru: «Unde l-ai vãzut?» Si a zis: «Când mã coboram din munte. 26. Iar avva Alexandru.

Si a fãcut asa. Pentru aceasta Arsenie nu întâmpina lesne pe cineva. Si a luat seama de-aproape la dânsa zicând: «Dacã fata mea vrei s-o vezi. ca sã se steargã pomenirea ta din inima mea». pânã când iarãsi strãlucea soarele înaintea fetei lui. unde erau slujitorii lui. Si asa mergând cu corabia pe râu în sus. Si fiind el aproape de râu. ca sã se steargã pomenirea ta din inima mea ». Si a cãzut magistratul la picioarele lui. zicând: «Cred lui Dumnezeu cã-l voi vedea. venind o copilã etiopianã. pe când se lumina duminica20. cã mi se ia capul». El însã a ridicat-o cu mânie. du-te la munte!» Si numaidecât dupã acestea. Si luându-l. Povestit-a avva Daniel pentru avva Arsenie. Deci ia zis lui Alexandru: «Scoalã-te si mergi cu corabia pe râu în sus». Si i-a zis avva Arsenie: «Eu mai înainte de acela am murit. Deci bãtrânul s-a pogorât în pãrtile Alexandriei si s-a îmbolnãvit de boalã grea. s-a atins de cojocul lui. asa s-a dus cãtre ucenicii sãi faraniti24 Alexandru si Zoil. eu mor de mâhnire». Si neluând nimic din ea. Si i-a zis bãtrânul: «N-ai auzit de lucrurile mele? Acestea sunt de nevoie sã le vezi. Si atunci sedea. Si dupã ce a ajuns la chilia bãtrânului. iat-o. cã a venit odatã un magistrat18. 30. zicea întru sine: «Arsenie. umilinduse de cuvântul acesta. Si i-a zis ei arhiepiscopul: «Au nu stii cã esti femeie si prin femei vrãjmasul îi luptã pe sfinti? Pentru aceasta a zis bãtrânul asa. Si venind la ea. nu îl rupe. de mâhnire a cãzut în friguri. a vrut sã îl rupã. Iar bãtrânul a certat-o. si au plâns câtestrei. si sã se facã marea drum de femei. dar ca o sabie îi era. si vãzându-l. Cum ai îndrãznit sã faci atâta cale pe mare? Nu stii cã esti femeie si nu ti se cade sã iesi niciodatã nicãieri? Sau ca sã mergi la Roma si sã zici cãtre celelalte femei: « Am vãzut pe Arsenie ». Si a vestit fericitului Teofil arhiepiscopul cã e bolnavã. cã pentru sufletul tãu se roagã totdeauna». de n-as mai fi venit aici! Cã am zis bãtrânului: « Pomenestemã pe mine ». Si asa s-a mângâiat sufletul ei si s-a dus cu bucurie la ale sale. si el a zis: « Mã rog lui Dumnezeu. rugându-se. Si a zis bãtrânul: «Nu ati auzit cã m-am îmbolnãvit?» Si i-au zis lui: «Ba da». ci prooroc am venit sã vãd». mai mult decât toate. Si iatã. Sezând odatã avva Arsenie în pãrtile cele de jos22 si supãrându-se acolo. a gãsit pe bãtrânul petrecând afarã din chilie. Si a zis bãtrânul: «Si pentru ce nu ati venit sã mã vedeti?» . a venit la Petra25. Se zicea pentru avva Arsenie si pentru avva Teodor al Fermii cã. urau slava oamenilor. Iar ea a zis cãtre dânsul: «O. a tãcut. iar el acum a murit"19. cu oarecare lucrare. Cã nu om am venit sã vãd – cãci sunt si în cetatea noastrã multi oameni. rudã a lui. o ruga sã-i spunã ce are. s-a aruncat si bãtrânul jos. du-te la munte!» Iar bãtrânul. care sã vinã la mine?» Iar ea a zis: «De va voi Domnul. Se spunea iarãsi pentru el. a socotit sã lase chilia23. Si lui Zoil i-a zis: «Vino cu mine pânã la râu si îmi cautã o corabie care sã meargã la Alexandria. care îi lãsa foarte multã mostenire. si apoi ia si tu o corabie pe râu în sus pânã la fratele tãu!» Iar Zoil. a cãzut la picioarele lui. cã sâmbãta seara. Si cãzând ei la picioarele lui. dar copila i-a zis: «De esti cãlugãr. nu voi lãsa pe niciuna sã vinã aici. Ci roagã-te pentru mine si mã pomeneste totdeauna!» Iar el rãspunzând a zis: «Mã rog lui Dumnezeu. zicând: «Rogu-te. priveste-o!» Iar ea de rusine n-a cãutat la fata lui. aducându-i testamentul unui senator. tulburându-se pentru cuvântul acesta. Si asa s-au despãrtit unii de altii. Si dacã a venit în cetate. nimic primind. Si acestea auzind. Si l-a trimis înapoi. iar avva Teodor întâmpina cu adevãrat.17 29. Iar slujitorii [ucenicii] lui au zis unul cãtre altul: «Nu cumva vreunul din noi a mâhnit pe bãtrânul si pentru aceasta s-a despãrtit de noi?» Si n-au aflat nimic întru ei. au venit întru întâmpinarea lui Alexandru si Zoil. de esti cãlugãr. Iar dupã ce s-a însãnãtosit bãtrânul a zis: «Mã voi duce la Pãrintii mei». din iconomia lui Dumnezeu. nici cã nu l-au ascultat pe dânsul cândva.21 31.pregãteascã dobitoacele. 32. a iesit tulburatã. lãsa soarele înapoia lui si întindea mâinile la cer.

nici apã n-am gustat. fiule. iar eu. Si asa s-au mângâiat. din care apa curgea iarãsi în lac. a iesit. Deci tot omul trebuie sã fie treaz la lucrurile sale. si pentru aceasta au rãmas afarã de usã. cu adevãrat. Însã iertati-mã. cu aceasta prãpãdeste si lucrurile cele bune ale sale. cã l-a chemat într-o zi avva Arsenie si i-a zis: «Odihneste pe pãrintele tãu. cãci si voi pentru mine v-ati ostenit. Dupã aceea s-a întâmplat de s-a fãcut nãvãlire a barbarilor. Se spunea pentru avva Arsenie. «Si mergând putin mai înainte i-a arãtat un om stând lângã un lac si scotând apã din el si turnând-o într-un jgheab gãurit. Si vãzându-l pe asternut si perna sub capul lui. Zis-a lor: «Iarãsi dar vor zice oamenii: « Nu a aflat porumbita odihnã picioarelor sale si s-a întors la Noe în corabie » (Fac. Si nici unul nu s-a smerit pe sine înapoia celuilalt. 36. Iatã. cã bolnãvindu-se odatã în Schetia. s-a smintit zicând: «Acesta este avva Arsenie? Si pe acestea este culcat?» Si luându-l preotul deoparte. iar acesta pãtimeste necaz». a petrecut prin pãrtile cele de jos26. Acesta [avva Daniel] zicea. Si atunci i-a zis: «Vezi pe acest avva Arsenie? În lume era pãrinte al împãratilor28 si mii de robi încinsi cu brâuri de aur si cu brãtãri. si îmbrãcati cu haine de mãtase stãteau înaintea lui. pãstor fiind. Si mângâindu-se ei. care în loc de a se pocãi. pentru cã era prãjina de-a curmezisul. dar nu putea. «Cum dar – a mai întrebat el – petreceai viata ta?» Iar el a zis: «Cu multã ostenealã petreceam». dar. s-a dus preotul si l-a adus la bisericã si l-a pus pe asternut cu o pernã micã la capul lui. 35. Si i-a zis lui fratele care era cu ei: «Nu stii. chinuindu-mã pe mine pânã când m-am înstiintat cã ati ajuns la locul vostru. Si i-a zis lui iarãsi: «Dar acum cum petreci la chilie?» Iar el a zis: «Mai mult mã odihnesc». sã se roage pentru tine si sã-ti fie bine». dupã ce va merge cãtre Domnul. dar pentru cã are întru ele amestecare rea. Si a vãzut un templu si doi oameni cãlãri pe cai tinând o prãjinã de-a curmezisul. cã tu te odihnesti. Iar omul ce tãia lemne. s-au dus. ca sã nu mai vinã si altii si prea mult sã-l supere – era atunci la Petra Troiei. si venind [Arsenie]. unul împotriva celuilalt. Zis-a avva Daniel: «Ne-a povestit nouã avva Arsenie ca pentru altul – desi poate chiar el era – cã sezând un bãtrân în chilia sa i-a venit un glas zicând: « Vino si îti voi arãta lucrurile oamenilor ». fratilor». si l-a dus într-un loc. Si a rãmas cu ei pânã la sfârsitul sãu. 34. nici pâine. ca sã întoarcã prãjina dreaptã. Si se cãznea acela sã o ridice. i-a zis: «Ce lucru ai avut la satul tãu?» Iar el a zis: «Am fost cioban». Iar ei s-au întors mâhniti. ca sã nu se osteneascã în zadar »». Si omul ce scotea apã. este cel întru multe pãcate. Iar bãtrânul se afla atunci bolnav si nu a voit sã-i întâlneascã. el încã mai tãia lemne si adãoga peste povarã. si i-a arãtat un etiopian tãind lemne si fãcând o povarã mare. s-a . este cel care face lucruri bune. zicând: « De nu ar fi cãlcat cuvântul bãtrânului nu s-ar fi despãrtit de dânsii »». iarãsi au venit sã-l vadã si el i-a primit cu bucurie. avvo. Si a fãcut aceasta vreme îndelungatã. Iar el auzind acestea. nici am sezut jos. 33. si voiau sã intre pe usã si nu puteau. cã noi am venit si la Troia sã te vedem si nu ne-ai primit?» Si i-a zis lui bãtrânul: «Voi ati gustat pâine si ati bãut apã. ca. 9)». Însã acesta n-are aici desfãtarea pe care a avut-o în lume. Si auzind aceia. si nu s-au smerit ca sã se îndrepteze pe ei însisi si sã cãlãtoreascã pe calea cea smeritã a lui Hristos. Tot acesta a povestit cã odatã au venit niste pãrinti de la Alexandria ca sã-l vadã pe avva Arsenie. «Si i-a zis lui iarãsi: « Vino sã-ti arãt altul ». si în loc de a mai lua din ea. Iar tu. adaogã alte fãrãdelegi la pãcatele sale. « Acesti oameni – i-a zis vocea – sunt cei care poartã jugul dreptãtii cu mândrie.Si i-a zis lui avva Alexandru: «Despãrtirea ta de noi nu a fost înteleasã si multi nu s-au folosit. Si sculându-se. nu ai avut în lume odihna pe care o ai acum. pentru aceasta si rãmân afarã de împãrãtia lui Dumnezeu. Si iatã un bãtrân venind sã-l cerceteze pe el27. 8. si avea cu el pe unul din copiii fratelui sãu. Si unul dintre dânsii era unchiul bãtrânului arhiepiscop al Alexandriei Timotei – de i se zicea «cel Sãrac» –. si covoare scumpe erau sub picioarele lui.

s-a aruncat cu fata la pãmânt. pentru ce ai iesit [din lume]? De multe ori m-am cãit cã am vorbit. Iar ei au zis: «Si ce vom face. Si când . Povestit-a avva Daniel pentru dânsul. Si mult rugându-se. bãtând în usã. Si le-a zis lor: «Încã nu a venit ceasul. de ar fi voit. Si venind ei la acela. Deci a zis fratele cel de la biserica Schetiei: «Eu mã duc. pentru lacrimile care curgeau din ochii sãi. de nu te vei duce». bãtrânul i-a deschis. iatã. Si folosindu-se bãtrânul. rugati-vã pentru mine!» Iar fratele cel strãin. zicând: « Sã nu va îngrijiti sã faceti dragoste (milostenie) pentru mine. vã voi spune. te-am dus la cel strãin (Arsenie) si la egiptean (Moise). s-au tulburat ucenicii lui. Iar acela i-a zis lui: «Scoalã. cã nu stim sã-l îngropãm?» Si le-a zis lor bãtrânul: «Nu stiti sã legati o funie de piciorul meu si sã mã trageti la munte?» Si acesta era cuvântul bãtrânului32: «Arsenie. Si. Au trimis dar un frate ca sã-l ducã. i-a slobozit. ca sã se întâlneascã cu avva Arsenie. s-a dus. Însã fratele cel strãin l-a rugat zicând: «Ia-mã si la avva Moise cel din tâlhari».29 37. Cã eu de mi-am fãcut mie dragoste (milostenie). Zicea avva Daniel: «Când era avva Arsenie sã moarã. lãcrimând a zis: «Fericit esti. Iar când era aproape de a muri. Si i-a zis bãtrânul lui: «Nu mã scol. avea o cârpã în sân. iar cã am tãcut. Cã acela ce nu se plânge pe sine aici. pânã acum. Deci. Când era avva Arsenie sã moarã. care dintr-acestia doi ti-a plãcut?» Iar el. de veti da trupul meu cuiva». niciodatã». acolo se va plânge vesnic. socotind cã este slujitorul sãu. a zis fratelui: «Vin si eu cu tine». mãcar cã putea sã grãiascã. când sedea la lucrul mâinilor. cã niciodatã nu voia sã grãiascã vreo întrebare din Scripturã. Iar el a zis: «Nu gust nimic de nu mã voi întâlni cu el». si-l vei vedea». rãspunzând. Deci i-au zis lui: «Odihneste-te putintel. ca sã mã închin tie». Într-adevãr. Si dacã a vãzut cã este altul. s-a rugat lui Dumnezeu zicând: «Doamne. iar eu la odihnã». Si i-a zis fratele cel ce-i ducea: «Iatã. au sezut tãcând. cã era departe chilia lui30. l-au vãzut fratii plângând si i-au zis: «Într-adevãr si tu te temi. i-a primit cu bucurie si. avvo. avvo. A venit un pãrinte la avva Arsenie si. Încã nici scrisoare degrabã nu scria. Si auzind unul din pãrinti acestea. 38. cu mine este de când m-am fãcut cãlugãr». neaflând îndrãznealã cãtre bãtrânul. cã venind la bisericã. ca unul fuge pentru numele Tãu. aratã-mi lucrul acesta.umilit si a pus metanie zicând: «Iartã-mã. cã am gresit. cã te-ai plâns pe tine în lumea aceasta.31 39. aceasta am s-o gãsesc »». avvo Arsenie. ori acolo de chinuri. iar în cealaltã pe avva Moise si îngerii lui Dumnezeu. ori aici de voie. Si auzind avva Pimen cã a adormit [întru Domnul]. Si au iesit împreunã. Se spunea pentru un frate care a venit la Schetia ca sã-l vadã pe avva Arsenie. Si asa a adormit [întru Domnul]. frate. nu s-a sculat pânã ce s-a dus. 42. este cu neputintã a nu plânge». 40. Se mai spunea cã în toatã vremea vietii sale. a zis: «Mie. Însã am sã mã judec cu voi la scaunul de judecatã cel înfricosãtor. frica ce este cu mine acum. hrãnindu-l cu faguri de miere. au intrat amândoi si închinându-se bãtrânului. iar altul îmbrãtiseazã pentru numele Tãu». i s-au arãtat douã corãbii mari pe râu si a vãzut în una pe avva Arsenie si pe Duhul lui Dumnezeu plutind cu liniste (isihie). se ruga clericilor. iar când va veni ceasul. tratându-i cu ospitalitate. egipteanul mi-a plãcut». aceasta este calea cea adevãratã: cã acesta a venit la smerenie. Si bãtând în usã. pãrinte?» Si le-a zis lor: «Într-adevãr. le-a poruncit. în ceasul acesta. 41.

în preajma Memfisului si trei ani în Canopul Alexandriei si ceilalti doi i-a petrecut iarãsi în Troin si acolo a adormit. sau cu adevãrat firea somnului a venit – a suflat trei suflaturi si îndatã s-a sculat. Pafnutie 5. sedea dinapoia stâlpului. de la sine a fãcut ca sã socotim cã a dormit. unii o defãimã.VII). Si au sezut unul de-a dreapta lui si altul de-a stânga. cã odatã el a chemat pe pãrintii mei. Moise 6. 8 "Pentru Pãrintii desertului pâinea era alimentul principal. pp. nici el sã caute la altul. dacã dormiteazã.» 44. conform variantelor siriacã si latinã. pp. ca nimeni sã nu vadã fata lui. 3 4 5 6 Evagrie 7.117-157. pâini ce puteau fi uscate si pãstrate astfel mai multe luni sau chiar un an. Au venit odatã oarecari bãtrâni la avva Arsenie si mult l-au rugat ca sã se întâlneascã cu dânsul. siw/pa. A petrecut în palaturile fericitului întru pomenire. taci. 7 Arsenie 15. […] Ratia zilnicã a majoritãtii anahoretilor consta în douã astfel de pâinite. Ei mâncau o pâine la ceasul al nouãlea (orele 2-3 dup-amiaza). sãvârsindu-si cãlãtoria cu pace si cu frica lui Dumnezeu. Si a murit în vârsta de nouãzeci si cinci ani. «Si spuneau pãrintii mei – zice avva Daniel – cã noi am adormit si nu ne-am sculat si nu l-am simtit pe el. adicã pe avva Alexandru si pe Zoil si smerindu-se pe sine. h(su/xaze! Fuge. Si acolo a fãcut ani patruzeci. Si cãtre dimineata – Dumnezeu stie. pãstrând tãcere. zicând: « Am dormit cu adevãrat? » Iar noi am rãspuns: « Nu stim! ». Si era chipul lui îngeresc ca al lui Iacov. Note la Avva Arsenie: Fugi. dar se gârbovise de bãtrânete. fãcându-se pãrinte al fiilor lui. Despre monahii strãini si despre înstrãinare la REGNAULT.55-56 si GUILLAUMONT. 43.venea la bisericã câteodatã. linisteste-te! Feu=ge. 30 si 43. nu place tuturora. Iraclie 1. nu pot sã încredinteze pe toti». iar altii o laudã si n-are cinste asa multã ca întâi când era ascunsã! Asa si cele ale sufletului: dupã ce se vor vãdi. Si le-a zis lor bãtrânul: «Când fecioara este în casa tatãlui sãu. […] Aceste pâini mãsoarã circa 12 centimetri diametru si cântãresc ceva mai mult de 150 grame. Si l-au rugat pe el sã le spunã lor cuvânt pentru cei ce se linistesc si cu nimeni nu se întâlnesc. quisce! Unul dintre cele mai puternice mesaje ale vietii monastice. încuviintat la trup. Si eu nevrednicul – zice avva Daniel – le-am purtat pe ele ca sã mã binecuvintez. rotunde si subtiri ce se fabricã si acum în Egiptul de Sus si în mãnãstirile copte. dacã dormitez la priveghere». Ierax 1. deci în noaptea aceasta osteniti-vã cu mine si pãziti-mã. Moise 3. dacã nu si unicul. multi vor sã se logodeascã cu dânsa. iar zece ani a fãcut la Troin al Babilonului celui de sus. Un studiu despre "Sederea în chilie" la REGNAULT (§. Cãci era bãrbat bun si plin de Duh Sfânt si de credinta. de avva Evagrie. Si mi-a lãsat mie haina lui cea de piele si vesmântul cel alb de par si încãltãmintele cele de coaja de finic. 1 2 Vezi Arsenie 21. rezervându-o pe cealaltã pentru a o împãrti eventual cu un . împãratului Teodosie cel mare. ani patruzeci. Povestit-a iarãsi avva Daniel pentru avva Arsenie. Iar el le-a deschis lor. Iar dupã ce va lua bãrbat. Arcadie si Onorie. a zis: «Fiindcã dracii se luptã cu mine si nu stiu de mã furã în somn. ajungând pânã la pântece iar perii ochilor cãzuserã de plâns. Si avea barba lungã. Si era lung. de cu seara. Era cu totul alb. […] E vorba despre niste pâinite mici. A pune început [bun] este sinonim cu E vorba. dar uscãtiv. tace.

11 Cum chilia lui avva Arsenie era atât de departe de Schetia (32 de mile înseamnã mai mult de 50 de kilometri) si. 9 Frunzele de curmal (numite sivin). p. "Pãrinte". Moise si Psoe.vizitator. la ultimele raze ale soarelui. În antichitate era cel mai important port al Egiptului. Casian 8. 18 Magistrat se numea pe atunci orice functionar din administratia imperiului. egal. p. ducea viatã de linistire (Arsenie 2). Iosif din Panefo 6-7.45. VII. erau mai întâi desprinse de pe ramuri (smicele) si asezate în apã ca sã se înmoaie pentru a se face mai suple. 12 Roma a cãzut sub vizigotii lui Alaric în 410. 5) si liturgic (ziua liturgicã începe cu vecernia de seara zilei precedente) începe duminica. în plus. si nota 89. lucra la fel. 19 20 Sâmbãta seara. 36. 21 Arsenie (cum ne aratã si alte apoftegmele Arsenie 14 si 42) se ruga toatã noaptea. 14 15 16 Oras situat pe unul din bratele vestice ale Deltei Nilului. în 407-408 si 578 si de tribul berberic al mazakinilor. Schetia a fost devastatã în mai multe rânduri e incursiunile barbarilor. 13 Adicã. 24 Din Faran.146. când biblic ("Si a fost searã si a fost dimineatã: ziua întâi" – Fac. 45). O apoftegma asemãnãtoare se povesteste pentru avva romanul. 10 Orele 11-12. educator al copiilor împãratului Teodosie I. « Pâinea. ceea ce-l fãcea sã "nu întâmpine degrabã pe cineva" (Arsenie 31).121). 17 Ea s-a îmbolnãvit din cauza asupririi de gând. alimentul esential ». luarea aminte a lui cea cu de-amãnuntul. Sau: LIMONARIU. Aceasta era vândutã ca atare sau din ea se fabricau cosuri. în întelesul de învãtãtor.91-93). Anonimi. p. erau frati care-i fãceau slujba de vânzare a lucrului mâinilor lui. E vorba de Petra Troiei (vezi Arsenie 34). cap. foarte rezistente si ajungând pânã la o mãrime de 2-3 m. Monahul care nu primise nici o vizitã mânca aceastã a doua pâine seara. la 25 km de Alexandria. Siluan 12. aspru ca sã previnã transformarea vizitei ei într-un precedent pentru celelalte fecioare de la Roma. pe unde trecea tot comertul dintre greci si egipteni. 25. Din aceastã materie foarte asprã unii cãlugãri si pustnici îsi confectionau hainele lor (vezi: TSAMIS. în Muntele Sinai. panere. si numai spre dimineatã se lãsa sã adoarmã câte putin. pentru cã n-a înteles bine cuvântul bãtrânului.89). iar din ele se fãcea o funie lungã. Erau apoi tãiate cu un cutit. în tot timpul cât lucra. Pamvo 12. 123. Îndeosebi dupã distrugerea integralã din 407-408 multi pustnici s-au refugiat în alte centre monahale: avva Siluan cu însotitorii lui s-au dus în Sinai si avva Sisoe în Clisma (TSAMIS.120. 25 26 27 28 29 . 2. Sisoe 14. de exemplu în 357 si 434 de saracini." (REGNAULT. Exactitatea. 1. 22 În Egiptul de Jos (Inferior). nota 201. p. chiar dacã acest cineva venea din partea arhiepiscopului (Arsenie 28) sau era însusi arhiepiscopul de Alexandria (Arsenie 7 si 8). cel mult o orã (Arsenie 15). " bolnav am fost si m-ati cercetat…" (Mt. de o potrivã. Onorie si Arcadie. 23 În acest loc însã era supãrat de multi vizitatori. p. v. subcapitolul « Muncile monahilor în chilie »). nota 54. sau rogojini (REGNAULT. pp.

30 Chilia avvei Arsenie era la circa 50 km de Schetia (vezi Arsenie 21). binevoitor. amabil etc.. La fel de important este însã faptul cã aceste douã cãi nu se exclud una pe alta: sfântul Pahomie (întemeietorul vietii monahale de obste) era aspru. 32 Adicã: obisnuia bãtrânul a zice cãtre sinesi. 31 Ne aflãm în prezenta unui foarte important text de spiritualitate. O altã exemplificare sugestivã se gãseste în colectia de apoftegme a pãrintilor fãrã nume. iar celãlalt îmbrãtiseazã pentru Dumnezeu. care defineste cele douã principale cãi spirituale din traditia crestinã: pocãinta cu întristare. mâhnit etc. 9. . Unul fuge pentru Dumnezeu. era blând. mângâietor. sfântul Teodor. dur. iar ucenicul lui cel mai apropiat.VI. asezate pe capitole tematice: §. cu mâhnire (poate cel mai reprezentativ pentru aceastã cale fiind avva Arsenie) si pocãinta cu bucurie (poate cel mai reprezentativ pentru aceastã cale fiind avva Moise « cel din tâlhari »).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful