CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI

Prof. Dr. BIANCA BASANGIU

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Anatomia Fiziologia
organismelor vii. este ştiinţa biologică care studiază forma şi structura organismelor în ansamblu, precum şi a diferitelor parţi componente ale acestora. se ocupă cu studiul funcţiilor mecanice, fizice şi biochimice ale

ALCĂTUIREA CORPULUI UMAN 1. Organizarea generală a corpului uman
Corpul uman este un tot unitar morfologic şi funcţional aflat în strânsă corelaţie cu mediul înconjurător. Ca orice organism, şi cel uman este alcătuit din unităţile fundamentale ale lumii vii celulele. Acestea alcătuiesc ţesuturi, iar prin asocierea lor, diferite tipuri de ţesuturi alcătuiesc organele. Organele pot fi asociate în sisteme sau aparate pentru îndeplinirea unei funcţii. Nivelele de organizare ale sistemului biologic uman CELULĂ  ŢESUT  ORGAN  SINTEM ŞI APARAT DE ORGANE  ORGANISM Organele sunt formate din grupări de celule şi ţesuturi care s-au diferenţiat în vederea îndeplinirii anumitor funcţii în organism. Organele nu funcţionează izolat în organism, ci în strânsă corelaţie unele cu altele. Pentru organele interne, se foloseşte curent termenul de viscere. Sistemele de organe sunt unităţi morfologice care îndeplinesc principalele funcţii ale organismului: de relaţie, de nutriţie şi de reproducere. Pentru funcţiile de relaţie • Sistemul nervos

1

Este principalul sistem efector al organismului. Ei contribuie la realizarea integrării organismului în mediu şi la coordonarea funcţiilor organismului. Realizează schimbul de gaze dintre organism şi mediu. conduce şi transforma în senzaţii specifice excitaţiile primite din mediul extern sau intern. El recepţionează. Sistemul endocrin – este format din toate glandele endocrine. Pentru funcţiile de nutriţie • • • • • Sistemul digestiv Sistemul circulator Sistemul limfatic Sistemul respirator Sistemul excretor Sistemul digestiv – este format din tubul digestiv şi glandele anexe. Coordonează şi controlează creşterea şi dezvoltarea organismului. muşchii netezi. Sistemul limfatic – are rol în imunitatea organismului. Are rol în digestia şi absorbţia nutrimentelor şi în eliminarea reziduurilor neasimilabile. muşchiul inimii. Sistemul respirator – este reprezentat de plămâni şi de căile respiratorii.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. Este componenta pasivă a sistemului locomotor. transmite şi integrează informaţiile primate din mediul extern sau intern. Sistemul muscular – cuprinde muşchii scheletici. Sistemul circulator – cuprinde inima şi vasele de sânge. Principala sa funcţie este susţinerea şi protecţia corpului. pe baza cărora elaborează răspunsuri adecvate. Sistemul osos – este format din totalitatea oaselor legate prin articulaţii. Prin funcţia reflexă sistemul nervos contribuie la realizarea unităţii funcţionale a organismului şi a echilibrului dinamic dintre organism şi mediul înconjurător. Reprezintă componenta active a sistemului locomotor. 2 . motorii şi secretorii. BIANCA BASANGIU • • • • Analizatorii Sistemul endocrin Sistemul osos Sistemul muscular Sistemul nervos – cuprinde totalitatea organelor nervoase formate din neuroni şi celule gliale. al gazelor respiratorii şi al produşilor nefolositori sau toxici. interacţionează cu sistemul nervos adaptând şi integrând organismul în mediul de viaţă. Dr. Este un sistem de transport al nutrimentelor. Analizatorii – sisteme complexe şi unitare care au rolul de a recepţiona.

Segmentele corpului uman. Prin producerea gameţilor şi a hormonilor sexuali. care adăpostesc viscerele. asigură perpetuarea speciei. porţiunea lor liberă are trei segmente: braţ. gambă şi picior. Tabel 1. care corespunde neurocraniului (cutia craniană). În interiorul lor se găsesc cavităţile: toracică. BIANCA BASANGIU Sistemul excretor (urinar) – este format din rinichi şi căi urinare şi are rol esenţial în menţinerea homeostazei organismului (homeostaza = proprietate a organismelor vii de a-şi menţine constantele fiziologice în condiţii diferite de mediu). care corespunde viscerocraniului (faţa). antebraţ şi mână. sternocleidomastoidiană Abdomen (conţine cavitatea abdominală) Pelvis (conţine cavitatea pelviană) 3 Inferioare (se leagă de trunchi prin centura pelviană) MEMBRE Superioare (se leagă de trunchi prin centura scapulară) . Segmentele corpului uman Corpul uman este alcătuit din următoarele părţi majore (tabel 1): Capul este alcătuit din partea craniană. abdominală şi pelviană. Membrele superioare se leagă de trunchi prin centura scapulară. CAP Neurocraniu (cutia craniană) GÂT Regiunea posterioară (nucală = ceafă) TRUNCHI Torace (conţine cavitatea toracică) Diafragma (separă cavitatea toracică de cea abdominală) Viscerocraniu (oasele feţei) Regiunile: anterioară. Trunchiul este format din torace. porţiunea lor liberă are trei segmente: coapsă. Capul conţine cea mai mare parte a sistemului nervos central şi cei mai importanţi analizatori. laterală. Dr.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. şi partea facială. Pentru funcţia de reproducere • Sistemul reproducător masculin sau feminin Sistemul reproducător masculin sau feminin – este format din gonade şi structuri anexe asociate funcţiei de reproducere. Gâtul realizează legătura dintre cap şi trunchi. Membrele inferioare se leagă de trunchi prin centura pelviană. abdomen şi pelvis.

Axele şi planurile de orientare în organism Corpul uman este orientat vertical. Axele (figura 1) • Axa longitudinală (verticală) corespunde înălţimii sau lungimii corpului. Corpul uman este un corp tridimensional (are lungime. Figura 1. 4 . BIANCA BASANGIU 2. una superioară (cranială) şi una inferioară (caudală).CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. deci în poziţie ortostatică. grosime). construit după principiul simetriei bilaterale. Dr. Planurile (figura 1) • • • Planul sagital împarte corpul în două jumătăţi simetrice. • • Axa sagitală (anteroposterioară) este axa grosimii corpului. Este orizontal şi are un pol stâng şi altul drept. Planul frontal împarte corpul în două părţi asimetrice. stângă şi dreaptă. Axa transversală corespunde lăţimii corpului. Axe şi planuri ale corpului uman. anterioară (ventrală) şi posterioară (dorsală). lăţime. este verticală la om şi are doi poli: superior (cranial) – corespunzător creştetului capului (vertex) şi inferior (caudal) localizat în planul poligonului de susţinere a corpului (suprafaţa tălpilor şi spaţiul dintre ele). Planul transversal împarte corpul în două părţi asimetrice. având ca elemente de orientare şi referinţă trei axe şi trei planuri. Ea are doi poli: unul anterior şi altul posterior.

Proximal . Medial .(mai) depărtat de planul mediosagital.pentru formaţiunile din talpa piciorului. Distal .în faţa unui plan frontal. 5 .(mai) apropiat de planul mediosagital.în spatele unui plan frontal. Inferior sau caudal . Plantar .deasupra unui plan orizontal. Posterior sau dorsal .CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. Anterior sau frontal . Nomenclatură anatomică Termenii de direcţie şi de poziţie De obicei se folosesc în contexte relative (pentru a indica poziţia sau situarea una faţă de alta a unor elemente anatomice): • • • • • • • • • • Superior sau cranial . BIANCA BASANGIU 3. Dr.sub un plan orizontal.doar pentru membre: (mai) depărtat de trunchi. Volar sau palmar .pentru formaţiunile palmei. Lateral .doar pentru membre: (mai) apropiat de trunchi.

1. Forma celulelor este legată de funcţia lor.000 microni). Celula poate exista singură (ovulul. la periferia celulei. 20 – 30 microni (1mm = 1.0 × 10-10 metrii). în raport cu rolul lor fiziologic. funcţională şi genetică a tuturor organismelor vii. celula musculară striată poate avea lungimea de 1 mm – 12 cm.Membrană celulară (numită şi plasmalemă) se formează prin diferenţierea citoplasmei. dar există şi celule de dimensiuni mai mari.. Dr. Celula. straturile 6 . cubice. de ex.. unul mijlociu şi unul intern. spermatozoidul) sau în grup. membrană celulară (plasmalemă). citoplasmă. BIANCA BASANGIU CELULA Generalităţi Celula – este unitatea de bază structurală. Dimensiunile celulelor variază de la un ţesut la altul. fiecare în grosimea medie de 25 Ǻ (Ǻ = angstrom. cilindrice. Figura 2. Ultrastructura membranei celulare arată o structură trilaminată (este formată din trei straturi) – un strat extern. ulterior devin fusiforme. Din punct de vedere biochimic. Structura celulei În alcătuirea celulei distingem trei părţi componente principale (figura 2): 1. formând ţesuturi. stelate etc. 2. nucleu. Iniţial toate celulele au formă globuloasă. axonul neuronului poate depăşi 1 m. Majoritatea sunt microscopice.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. 3. 1 Ǻ = 1.

asigurarea transportul de substanţe sau transportul molecular. Organitele celulare sunt de două tipuri: • • comune tuturor celulelor. asigurarea homeostazei (homeostaza = proprietatea organismelor vii de a-şi menţine constantele fiziologice în condiţii diferite de mediu). iar faza dispersată este reprezentată prin ansamblul de micelele organice aflate într-o continuă mişcare. Na+. ajuta la locomoţia (mişcarea) celulei. Citoplasma este mediul în care se desfăşoară principalele procese metabolice celulare. în funcţie de intensitatea proceselor metabolice care au loc în diferitele compartimente celulare. menţine echilibru osmotic (presiune osmotică = diferenţa de presiune care există între o soluţie şi solventul ei). Dr.citoplasma fundamentală – nestructurată (hialoplasma). este polarizată electric (negativ pe faţa internă şi pozitiv pe cea externă. asigură schimburile dintre celule şi mediul extern. BIANCA BASANGIU extern şi intern sunt de natură proteică. 2. Din punct de vedere structural şi funcţional.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. faza dispersată = substanţe ce se mişcă. stabilitatea şi plasticitatea formei celulei. specifice prezente numai în anumite celule. datorită repartiţiei inegale ale ionilor de Cl-. membrana celulară are permeabilitate selectivă.citoplasma structurată reprezentată de organite celulare (structuri permanente) şi incluziuni citoplasmatice (structuri temporare). Hialoplasma se prezintă ca un sistem coloidal eterogen în care mediul de dispersie este apa. numită mişcare browniană (mediu de dispersie = mediu de împrăştiere. 7 . K+. mişcare browniană = tip de mişcare descoperit de Brown). pe cele două feţe ale celulei). Rolul membranei celulare: • • • • • • • • • • membrana celulară protejarea spaţiului celular. -. conferă forma. citoplasma este alcătuită din două componente: . Hialoplasma se află în stare fluidă (sol) sau semilichidă (gel). Citoplasma (numită şi citosol) este masa celulară care înconjură nucleul. iar stratul mijlociu este lipidic (alcătuit din fosfolipide şi colesterol). participă în cadrul proceselor metabolice.

CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. neuronul nu se mai reface. cu membrană dublă. Incluziunile celulare sunt reprezentate de substanţe aflate temporar în citoplasmă (iau naştere în urma metabolismului celular. cu rol în sinteza proteinelor specifice. Mitocondriile au material genetic propriu – ADN mitocondrial – care conţine informaţia genetică pentru sinteza enzimelor respiratorii. Aparatul Golgi . uneori migrează către periferie (ex. Există două varietăţi de reticul endoplasmatic: neted şi rugos. Organitele celulare specifice Neurofibrilele şi corpusculii Nissl . b. d. Este mai dezvoltat în celulele secretoare. de transport şi în producerea de membrane. fagocitoză).este situat în apropierea nucleului şi are rol în formarea fusului de diviziune.organite de formă sferică sau ovoidală. celula adipoasă). fie ataşaţi de reticulul endoplasmic rugos. este prezent de obicei în centrul celulei. multinucleate: fibra 8 . flagelii etc. vitamine. cel rugos are ataşat pe suprafaţă lui ribozomi.sunt organite specifice celulei nervoase. f. formând criste pe care se prind enzime oxido-reducătoare cu rol în respiraţia celulară. ca nişte vezicule. Dr. o dată distrus. Lizozomii sunt mai numeroşi în celulele secretoare şi în leucocite (globulele albe ale sângelui). Nu se găseşte în celula nervoasă (neuron). ce conţin enzime hidrolitice (enzimele hidrolitice = substanţe cu rol în digestie intracelulară. Mitocondriile . una externă netedă şi alta internă ce se invaginează. Cilii. glicogen. aceasta neputându-se divide.sunt formaţiuni sferice. 3. granule de melanină. Ribozomii (granulele lui Palade) . săruri minerale etc. Nucleul este cel mai mare component al celulei. Ribozomii sunt constituiţi din ARN.este situat în apropierea nucleului şi are funcţii legate de procesele de secreţie celulară. ce fac legătura între nucleu şi exteriorul celulei.se prezintă ca un sistem de canalicule intracitoplasmatice (în interiorul citoplasmei). constituind rezerve metabolice): picături lipidice. c. BIANCA BASANGIU Organitele celulare comune a.sunt organite specifice celulei musculare. Poate exista un singur nucleu (celule uninucleate). Miofibrilele . Lizozomii . sau mai mulţi (binucleate: hepatocitul = celulele ficatului. Centrozomul (centrul celular) .sunt formaţiuni sferice. e. Sunt fie liberi în citoplasmă. Reticulul endoplasmatic (RE) .

Nucleul conţine unul sau mai mulţi nucleoli bogaţi în ARN. Carioplasma este alcătuită dintr-o reţea de filamente subţiri. Dr.prin care se desfăşoară schimburile dintre nucleu şi citoplasmă) şi din carioplasma (nucleoplasma). ARN şi proteine din care. trombocite). sau poate lipsi (anucleate: hematia = eritrocit = globula roşie din sânge. la începutul diviziunii celulare. se formează cromozomii. Din punct de vedere structural nucleul este alcătuit dintr-un înveliş extern sau membrană nucleară dublă (prevăzută cu pori . BIANCA BASANGIU musculară striată).CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. 9 . formate din granulaţii fine de cromatină (o nucleoproteină) care conţine ADN.

epiteliile se clasifică în: epitelii de acoperire. care prezintă aceeaşi origine. *** celulele epiteliale au capacităţi regenerative remarcabile. pseudostratificate şi pluristratificate. căi aeriene. pleura. prin intermediul membranei bazale.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. Se clasifică în epitelii: unistratificate. ***ţesut conjunctiv: rol trofic Epiteliile formează epiderma la contactul cu mediul extern. Din punct de vedere funcţional. cubice simple. Ţesutul epitelial NU ESTE VASCULARIZAT.care se găseşte sub cel epitelial. pericard. muscular şi nervos. se întâlnesc în bronhiole şi canalele de secreţie ale glandelor. Dr. prin difuziune. căi genitale şi căi urinare). BIANCA BASANGIU ŢESUTURILE Ţesutul – este format dintr-o grupare de celule strâns unite între ele. Aceste epitelii formează „marginea în perie” având pe 10 . Principalele tipuri de ţesuturi sunt: epitelial. ŢESUTUL EPITELIAL Ţesutul epitelial – este alcătuit din celule aşezate pe unul sau mai multe straturi. peritoneu). la interior. vase sangvine şi limfatice. deci nu se poate hrăni singur. pericardul şi peritoneul. pleură. Membrană bazală separă ţesutul epitelial de ţesutul conjunctiv . căptuşesc cavităţile care comunică cu exteriorul (tub digestiv. Ele acoperă organismul la exterior şi căptuşesc. Stratul de la bază este aşezat pe o membrană bazală. structură. Ţesutul epitelial de acoperire Sunt principalele forme de ţesut epitelial. intră în alcătuirea tunicii interne a vaselor sanguine. hrănirea lor fiind asigurată din ţesutul conjunctiv. formează epiteliul mucoasei tubului digestiv de la stomac la rect şi al mucoasei trompelor uterine. formează parenchimul glandelor şi receptorii analizatorilor. conjunctiv. Epiteliile unistratificate – se clasifică după forma celulelor dispuse într-un singur strat pe membrana bazală: • • • pavimentoase simple (au celulele turtite şi aşezate într-un singur strat). cilindrice simple. formă şi care îndeplinesc aceleaşi funcţii. principalele organe cavitare. epitelii glandulare şi epitelii senzoriale. 1. căptuşesc cavităţile închise (inimă.

Pe membrana bazală au un singur strat de celule de înălţimi variate. mărindu-se foarte mult suprafaţa de absorbţie (se întâlneşte mai ales la nivelul vilozităţilor intestinale). se varsă direct în sânge. epiteliul Epiteliu pseudostratificat – este un epiteliu unistratificat.cu funcţie exocrină şi endocrină. Nu au canal excretor. cordoane sau insule celulare înconjurate de vase de sânge. Se întâlneşte în structura epiteliului traheei şi al bronhiilor mari. ale căror nuclei se află la înălţimi diferite. 3.ale căror produşi de secreţie. Se descriu următoarele tipuri de glande: • Glande exocrine . epifiza. Epiteliile pluristratificate – se clasifică după forma celulelor superficiale: • • • pavimentoase stratificate cheratinizate (numele este dat de forma celulelor din stratul pavimentoase stratificate necheratinizate. glandele intestinale).CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof.). esofagiene. ovarele). Epiteliul secretor este dispus sub formă de tubuli sau acini. testiculele. intră în structura epiteliului mucoasei bucale şi cilindrice stratificate. îşi varsă produşii şi la exteriorul corpului dar şi în sânge (pancreasul. Epiteliile senzoriale Sunt constituite din celule receptoare (celule epiteliale senzoriale diferenţiate. Ţesutul epitelial glandular Acestea sunt constituite din celule epiteliale care au proprietatea de a elabora produşi de secreţie specifici şi care formează parenchimul glandular. Prezintă canal excretor. vase de sânge şi fibre nervoase. timusul etc. Împreună cu ţesutul conjunctiv (stroma). turtite de data asta). Epiteliile senzoriale intră în structura segmentelor periferice ale analizatorilor. aceste epitelii formează glandele. tiroida. • Glande mixte . dând impresia de falsă stratificare („pseudon” = fals). sunt formate din foliculi. ureterelor şi al vezicii urinare. numiţi hormoni. superficial. 2. iar celulele secretoare sunt în contact direct cu capilarele sangvine (hipofiza. 11 . intră în structura epidermei. • Glande endocrine . intră în structura canalelor excretoare ale glandelor salivare. specializate şi adaptate pentru recepţionarea stimulilor) şi celule de susţinere (cu rol protector). glandele gastrice. BIANCA BASANGIU suprafaţa lor cili şi microvili. alveole.care îşi varsă produşii de secreţie prin canale la exteriorul organismului (glandele sudoripare. Dr. glandele sebacee) sau în tubul digestiv (glandele salivare.

a ligamentelor şi în diferite capsule ce învelesc organele interne (rinichi.conţine fibre de colagen şi fibre elastice. • ţesutul conjunctiv fibros . Predomină fibrele elastice. fibre conjunctive şi substanţă fundamentală.conţine multe fibre elastice (de elastină) anastomozate în reţea (unite). • ţesutul conjunctiv reticulat . După consistenţa substanţei fundamentale se deosebesc trei tipuri de ţesuturi conjunctive: moi. reticulină. • ţesutul conjunctiv adipos (gras) .formează cartilajele ce asigură rezistenţa mecanică şi elasticitatea organismului. în jurul unor organe (globi oculari. 12 .este alcătuit din celule globuloase care au acumulat grăsime şi au împins nucleul spre periferia celulei.conţine proporţii aproximativ egale de celule conjunctive. intervine în apărarea organismului etc. elastină) şi substanţă fundamentală. de susţinere şi de apărare. fibre conjunctive (de colagen. • ţesutul conjunctiv elastic . Are rol trofic. Este cel mai răspândit dintre ţesuturile conjunctive. sferice sau ovale.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. ficat). Celulele tinere se impregnează cu condrina şi se transformă în condrocite . Ţesutul conjunctiv semidur este alcătuit din celule cartilaginoase tinere numite condroblaste. Se găseşte la nivelul fasciilor care învelesc muşchii. rinichi). Componentele sale sunt uniform răspândite şi în proporţii egale. a tendoanelor. Ţesutul conjunctiv este alcătuit din: celule conjunctive. Condroblastele secretă substanţa fundamentală numită condrină (condrină = amestec de substanţe organice impregnate cu săruri de Na şi Ca). Se găseşte sub tegument. Dr. semidure şi dure.este format din fibre de reticulină dispuse sub formă de reţea în ochiurile căreia se află substanţa fundamentală şi celulele de origine ale elementelor figurate ale sângelui. Are rol mecanic. Constituie izolantul termic al corpului. rol în depozitarea grăsimilor (rol trofic. puţină substanţă fundamentală şi puţine celule conjunctive. Formează tunica medie a arterelor mari şi a venelor (*** corzile vocale). Ţesuturile conjunctive moi • ţesutul conjunctiv lax .celulele mature. Se găseşte în măduva hematogenă (măduva roşie din oase) şi ganglionii limfatici. Ţesutul conjunctiv semidur (cartilaginos) . printre care se află substanţă fundamentală şi puţine celule conjunctive. hrănitor). BIANCA BASANGIU ŢESUTUL CONJUNCTIV Ţesutul conjunctiv – asigură rezistenţa organismului.

traheale. • • ţesutul cartilaginos elastic . Formează scheletul embrionului.areole. laringeale.oseină. Nutriţia lui se realizează din ţesutul conjunctiv care îl înconjoară (pericondru = membrană de ţesut conjunctiv care acoperă un cartilaj).intră în alcătuirea oaselor. Formează epiglota (membran situată în partea superioară a laringelui) şi pavilionul urechii. sunt celule diferenţiate. în substanţa fundamentală. Ţesutul conjunctiv dur are în substanţa fundamentală .celule gigantice. impregnată cu săruri de calciu şi fosfor. Există trei tipuri de ţesuturi conjunctive (în funcţie de cantitatea de substanţă fundamentală şi tipul de fibre): hialin. Ţesutul conjunctiv dur (osos) . costale. secretă substanţa fundamentală. Acest tip de ţesut NU ESTE VASCULARIZAT. sunt situate în cavităţi ale substanţei fundamentale numite osteoplaste (***comunică cu lacunele vecine prin canalicule). care nu se mai divid). • ţesutul osos spongios .(figura 3) este format din lamele osoase diferit aşezate denumite trabecule. Areolele comunică între ele şi conţin măduva hematogenă (măduva osoasă roşie). Intră în structura meniscurilor articulare şi discurilor intervertebrale. Un tip deosebit de celule osose îl constituie osteoclastelor . ce asigură funcţia de susţinere şi rezistenţă a organismului. Celulele osoase tinere osteoblastele.osteocitele (***stadiul final al maturizării osteoblastelor. BIANCA BASANGIU Condrocitele sunt adăpostite. ţesutul cartilaginos fibros . Celulele osoase mature . bronşice.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. Printre celule se găsesc fibre de colagen şi fibre elastice într-o împletitură densă. elastic şi fibros. care delimitează cavităţi de diferite mărimi .predomină fibrele elastice. Unitatea morfologică şi funcţională a osului compact 13 . cu rol în remanierea osoasă (îndeplineşte funcţia de distrugere şi limitare a formării ţesutul osos. Acestea dau osului spongios aspectul de burete. Fibrele sunt de colagen. substanţa fundamentală fiind omogenă. Există două tipuri de ţesut osos: spongios şi compact.predomină fibrele de colagen. • ţesutul osos compact . Acest ţesut se găseşte în interiorul epifizelor oaselor lungi şi în interiorul oaselor scurte şi late. multinucleate. în funcţie de necesităţile fiziologice). Dr. în nişte cavităţi numite condroplaste. cartilajele articulare.(figura 3) formează peretele diafizei oaselor lungi şi lamele superficiale ale oaselor scurte şi late. • ţesutul cartilaginos hialin .cu fibre fine.

Dr.osteonul sau sistemul haversian. alcătuit din canale haversiene în jurul cărora se dispun 5 – 30 de lamele osoase concentrice între care se găsesc osteoplastele cu osteocite. iar între lamele sau în grosimea lor se găsesc osteoplastele cu osteocite. *** canalele Havers conţin ţesut conjunctiv şi vase de sânge. Un canal Havers formează împreună cu lamelele din jur şi osteocitele în osteoplaste . Secţiune longitudinală prin os. BIANCA BASANGIU este osteonul (sistemul haversian). Canale Havers Figura 3.CURS – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Prof. în jurul canalului Havers substanţa osoasă este dispusă sub forma unor lamele osoase concentrice. periost vase sangvine 14 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful