Capitolul 1.

INTRODUCERE ÎN STUDIUL ECONOMIEI

Obiective: prezentarea apariŃia şi evoluŃiei noŃiunii de economie familiarizarea cu problematica conceptului de economie formarea unor cunoştinŃe de bază referitoare la economia de piaŃă NoŃiuni cheie: economie, microeconomie, macroeconomie, producŃie, preŃ

1.1. Etimologie

Cuvântul "economie" este de origine greacă (oikos = casă, gospodărie şi nomos = lege) şi a fost utilizat iniŃial în sensul de administrare a patrimoniului gospodăriilor individuale. De-a lungul timpului, denumirii de economie i-au fost alăturate o serie de cuvinte care semnificau sfera de cuprindere a acesteia. Astfel, prin alăturarea cuvântului "politică" (de la cuvântul grecesc politeia) aceasta a devenit ştiinŃa administrării cetăŃii sau a societăŃii. Ulterior, substantivului "economie" i s-a alăturat adjectivul "socială", economia socială având un câmp mai larg de cuprindere decât cea politică. Cu toate că idei despre economie se pot găsi în filosofia antică şi cea medievală ştiinŃa economică este un domeniu de cercetare modern. Cu excepŃia unor lucrări cu caracter religios, juridic sau filosofic care conŃineau descrieiri ale actelor şi faptelor economice ale vremii, ştiinŃa economică debutează în secolul al XVIII-lea cu scrierile fiziocraŃilor francezi, ale lui Cantillon şi Hume şi în special ale lui Adam Smith care evidenŃiază pentru prima oară faptul că economia constituie un sistem cu autoreglare şi că ştiinŃa economică a luat naştere atunci când s-a înŃeles că există un sistem economic care poate fi obiect de studiu.1 Primele referiri la elemente care compun obiectul de studiu al economiei au fost făcute din cele mai vechi timpuri în lucrări cu caracter religios. Ideea conform căreia economia este ştiinŃa creării şi administrării bogăŃiei s-a perpetuat în timp. Ea a fost preluată în secolul al XVIIIlea de către Adam Smith care in lucrarea sa “AvuŃia naŃiunilor. Cercetare asupra naturii şi cauzelor ei “, publicată în anul 1776, defineşte economia ca fiind maniera în
1 Daniel M. Hausman, Filosofia StiinŃei Economice, Ed. Humanitas, Bucureşti, pag. 33

2

care se formează, se distibuie şi se consumă avuŃiile. Economia este deci ştiinta creării şi administrării avuŃiei. Ce a însemnat însă avuŃia de-a lungul timpului ? - pentru mercantilisti avuŃia se defineşte prin cantitatea de metale preŃioase pe care o deŃine o Ńară, iar sfera de formare o reprezintă comerŃul (circulaŃia mărfurilor). - pentru fiziocraŃi avuŃia se formează numai în sfera producŃiei agricole, în condiŃiile existenŃei unei ordini sociale naturale, iar schimbul nu poate fi creator de bogăŃii. - pentru clasici - (Adam Smith, David Ricardo, Jean Baptiste Say) - avuŃia se creează în cadrul procesului productiv, indiferent de forma acestuia, prin muncă. Ca atare, bogăŃia naŃională depinde de productivitatea muncii iar aceasta este determinată la rândul ei de diviziunea muncii. Pentru ca diviziunea muncii şi respectiv productivitatea să genereze bogăŃie, desfăşurarea activităŃii economice trebuie să fie eliberată de orice constrângeri legate de dreptul de a face comerŃ în Ńară şi peste hotare, de alegere a profesiunii, de a desfăşura acel tip de activitate economică din care se poate obŃine maximum de profit. - pentru neoclasici, economia înseamnă ştiinŃa schimbului comercial Ei consideră că un bun nu are valoare in sine, ci capătă valoare ca rezultat al schimbului. Mărimea valorii se stabileşte pe piaŃă, pe baza jocului liber dintre cerere şi ofertă, iar recunoaşterea dimensiunii ei se face prin intermediul preŃului. Astfel, din ştiinŃa avuŃiei, economia a devenit ştiinŃa schimburilor, apoi ştiinŃa formării preŃurilor. Este economic tot ceea ce poate fi exprimat prin preŃ. Problemele de formare a preŃurilor prin studiul diferitelor tipuri de piaŃă devin astfel preocuparea fundamentală a economiştilor. - în teoria economică modernă economia este definită, la modul general, de definiŃii concurente ale acesteia 2: 1. Economia este studiul alocării bunurilor materiale pentru satisfacerea nevoilor materiale. 2. Economia reprezintă studiul alocării resurselor insuficiente pentru satisfacerea unor cereri concurente. 3. Economia este ştiinŃa socială care se ocupă de căile prin care oamenii şi societăŃile caută să-şi satisfacă nevoile materiale şi dorinŃele. 4. Economia este ştiinŃa care studiază comportamentul uman ca o relaŃie între scopuri şi resurse rare care au utilizări alternative 3. Ea este deci o ştiinŃă comportamentală, a modului în care oamenii fac opŃiuni. 5. Economia este studiul asigurării nevoilor fizice ale omului.
2 Alfred Marshall, Principles Of Economics, London, 1890, citat în Orio Giarini, W. Stahel, Limitele Certitudinii, Bucureşti, 1996, pag. 304 3 Lionel Robbins," Eseu asupra naturii şi semnificaŃiei ştiinŃei economice", 1947, citat în G.A. Frois, Economia Politicã, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994, pag. 10

drept ştiinŃa

alegerilor eficace. In particular, pornind de la trăsătura comună menŃionată anterior, s-au dezvoltat o serie

3

6. Economia este studiul modului în care oamenii şi instituŃiile iau decizii cu privire la producŃie şi consum şi a modului în care se confruntă cu problema rarităŃii. 7.StiinŃa economică este mai degrabă o metodă decât o doctrină, un aparat al minŃii, o tehnică de gândire care îl ajută pe posesorul ei să tragă concluzii corecte. In demersul nostru privind studiul economiei, vom considera validă definiŃia dată de Paul Samuelson şi W. Nordhaus, conform căreia economia (Economics), reprezintă studiul modului în care societatea foloseşte resursele rare de care dispune pentru a asigura producerea şi distribuŃia de bunuri şi servicii între membrii ei. Întrebările la care trebuie să răspundă ştiinŃa economică sunt, în accepŃiunea autorilor menŃionaŃi anterior, următoarele: - ce tip de bunuri să se producă, în ce cantităŃi şi în ce scop - al consumului imediat (bunuri de consum) sau al investiŃiilor (bunuri de producŃie) ; - cum să se producă, de către cine , cu ce tip de tehnologii, şi în cadrul cărei forme de proprietate ; - pentru cine să se producă, cum să se distribuie producŃia obŃinută şi care să fie principiile care să guverneze modul de redistribuire a veniturilor între membrii societăŃii; În funcŃie de modul în care societatea a dat răspuns celor trei întrebări se disting următoarele forme de organizare ale economiei a. economia autarhică / închisă /- în care ce să se producă, cum să se producă şi pentru cine să se producă este în întregime rezultatul deciziei producătorului, deoarece el îşi dimensionează producŃia în funcŃie de nevoile pe care trebuie să şi le satisfacă şi de resursele de care dispune, urmărind drept singur scop satisfacerea cât mai deplină a trebuinŃelor sale şi a gospodăriei (familiei) proprii, în calitate de unic consumator a ceea ce produce . b. economia de schimb - în care, în funcŃie de polul de decizie, răspunsul la cele trei întrebări este dat de către: - stat - în cadrul economiei centralizate, de comandă sau planificată; - piaŃă - in cadrul economiei libere de piaŃă - piaŃă şi stat - în cadrul economiei mixte

1.3. Economia de piaŃă - trăsături definitorii Economia de piaŃă se defineşte, în general, ca o economie a cărei funcŃionare se realizează prin mecanismele pieŃei libere, bazată pe proprietatea privată, fără existenŃa unor acŃiuni restrictive ale statului

4

Economia mixtă . schimbului şi consumului. La baza ei se află combinaŃiile. W.faire-"ului proprie economiei libere de piaŃă cu cea a intervenŃiei limitate a puterii publice exercitată de către stat prin intermediul dispoziŃiilor organizatorice şi a stimulentelor fiscale şi cea a puterii particulare exercitată " prin intermediul orientării invizibile de către mecanismul pieŃei "6. în diferite forme şi proporŃii ale proprietăŃii private cu proprietatea publică. 977.este forma dominantă de organizare economică în perioada contemporană. iar majoritatea economiilor sunt organizate şi funcŃionează ca şi economii mixte. Libera iniŃiativă a agenŃilor economici se manifestă în condiŃiile existenŃei unei varietăŃi a formelor de intervenŃie ale statului. înlocuind politica "laissez. Nordhaus. vol. 1989.Expert Bucureşti. menite a face faŃă instabilităŃii macroeconomice şi imperfecŃiunilor pieŃei determinate de funcŃionarea liberă a acesteia.crearea cadrului legislativ şi instituŃional necesar desfăşurării neîngrădite a concurenŃei. din interior sau din afara sistemului economic să intervină. alături de economia mixtă formează economia de piaŃă.în domeniul producŃiei. cit. intervenŃia. în fapt. Op. 38 5 . care îşi desfăşoară activitatea în condiŃiile liberei concurenŃe şi a aplicării politicii economice a “laissez-faire”-ului. dar şi distribuŃia veniturilor obŃinute în timpul activităŃii economice se face numai prin piaŃă. New York. alături de libertatea de acŃiune şi libera iniŃiativă a agenŃilor economici. numită economie liberă de piaŃă. şi respectiv în oprirea procesului de formare a monopolurilor. care. Economia liberă de piaŃă reprezintă acel mod de organizare a economiei în cadrul căruia alocarea resurselor limitate de care dispune societatea. Se consideră că cererea şi oferta sunt determinantele alocării resurselor.D. Economics. Cum însă îndeplinirea este Comment [$^*#@1]: Page: 3 venitu cumulativă a acestor condiŃii este practic imposibilă în condiŃiile economiei contemporane.1992. şi exercitată în mod diferit de la o Ńară la alta. pag. 3. Nordhaus. 6 Paul Samuelson. Mc Graw Hill International Edition. categoric limitată a statului. pag. fără ca alte forŃe. W. iar preŃul instrumentul cu ajutorul căruia are loc acest proces. proces cu efecte negative asupra formării 4 Aurel Iancu. 30 5 Paul. În cadrul economiei mixte.D. CondiŃia de existenŃă a economiei libere de piaŃă este existenŃa proprietăŃii private. Tratat de economie. are loc în scopuri bine definite şi pe segmente bine determinate. pag. economia liberă de piaŃă a rămas doar un concept teoretic fără o acoperire practică. definiŃia de mai sus este proprie unei anumite subcategorii a economiei de piaŃă. dintre care enumerăm: a/ asigurarea eficienŃei in desfăşurarea activităŃii economice printr-o serie de măsuri vizând în special : . preŃurilor şi circulaŃiei monetare4. repartiŃiei.5 Economia mixtă îmbină deci trăsăturile economiei de piaŃ(cu cele ale economiei de comandă în diferite proporŃii. 13 th Ed. Ed. Samuelson.

Teoria economică denumeşte diferenŃa dintre costurile sau avantajele economice. Altfel spus. drept externalităŃi. . manifestate în plan social. înregistrate la nivel de agent economic.producerea şi administrarea bunurilor şi a serviciilor publice. . caracterizate. ei au recomandat intervenŃia guvernului.sistemul impozitelor şi al subvenŃiilor . . . pentru externalităŃi nu există pieŃe. ExternalităŃile pot fi pozitive sau negative. De aceea.sistemul drepturilor de proprietate. 6 . ApariŃia externalităŃilor corespunde de cele mai multe ori cu o alocare ineficientă a resurselor. .supravegherea efectelor pozitive sau negative ale externalităŃilor. Cu alte cuvinte. în care nivelul ratei şomajului atinge cote ridicate. in funcŃie de interesul propriu monopolului şi nu al societăŃii. externalităŃile se produc de câte ori acŃiunile unui agent economic influenŃează mediul în care acŃionează alt agent economic fără a afecta sistemul de preŃuri. Imaginarea unei pieŃe a externalităŃilor ar fi posibilă prin asimilarea acesteia cu un bun economic şi determinarea cantităŃii optime de externalitate s-ar face similar cu determinarea producŃiei optime.nu îşi găsesc spaŃiu de comercializare decât parŃial. Ciclicitatea vieŃii economice determină existenŃa alternativă a perioadelor de boom. în timp ce externalităŃile negative reprezintă acŃiunea unui agent economic ale cărui efecte se extind sub forma generării de cheltuieli suplimentare altor agenŃi economici sau societăŃii. din perspectiva ocupării forŃei de muncă de existenŃa unui grad înalt de ocupare a acesteia cu a perioadelor de recesiune. Evitarea externalităŃilor în acest caz porneşte de la premisa că dacă o firmă generează externalităŃi şi afectează activitatea alteia. alături de alŃi economişti de prestigiu au considerat că la originea marii crize de supraproducŃie de la începutul anilor ‘30 şi respectiv a şomajului masiv caracteristic perioadei respective s-au aflat imperfecŃiunile pieŃei generate de funcŃionarea pieŃei libere.preŃului de piaŃă. adică pentru bunul economic.formarea veniturilor statului. în mod indirect. respectiv administrarea eficientă a cheltuielilor acestuia. . problema activităŃilor care produc externalităŃi este că rezultatul dublu al acestora. şi costurile sau avantajele sociale. atunci cele două firme ar trebui să devină un singur agent economic care să urmărească deŃinerea profitului global maxim. a satisfacerii nevoilor consumatorului şi implicit asupra alocării resurselor limitate.bunul economic şi externalitatea .sistemul pieŃelor inexistente. Pentru corectarea acestei deficienŃe a pieŃei se pot utiliza cel puŃin următoarele modalităŃi: . Cele pozitive se definesc prin acŃiunea unui agent economic ale cărui efecte se extind sub forma generării de avantaje asupra altor agenŃi economici sau societăŃii.contracararea efectelor pe care economia liberă de piaŃă le are asupra gradului de ocupare a forŃei de muncă. John Maynard Keynes. prin aplicarea unor politici economice care să conducă la asigurarea unor limite normale ale ocupării forŃei de muncă. ExternalităŃile se manifestă prin inexistenŃa pe piaŃa concurenŃială a unor bunuri sau servicii dorite de consumatori.

în scopul corijării efectelor imperfecŃiunilor pieŃei prin aplicarea unui sistem corespunzător de impozite şi taxe dar şi prin pârghii de natură extraeconomică: Tabelul de mai jos. există însă o multitudine de combinaŃii. stabilirea unor contingentări în privinŃa cantităŃilor produse sau a importurilor produselor supuse fluctuaŃiilor. . fapte autonome şi specifice şi sfera ei de studiu nu poate fi în nici un caz restrânsă la economia firmei. structuri şi modele ale economiei de piaŃă. a Ńărilor în tranziŃie sau retranziŃie spre economia de piaŃă din centrul şi estul Europei. De aceea considerăm că se cuvine a încerca o succintă trecere în revistă principalelor tipuri de economii proprii perioadei contemporane. microeconomia constă din procesele. faptele. la fel ca a Statelor Unite. definită ca studiul unităŃilor economice individuale şi al interacŃiunilor acestora. bănci. menŃinerea sub control a nivelului minim al preŃurilor de achiziŃie. statul poate să intervină printr-o serie de măsuri menite să înlăture efectele negative ale instabilităŃii pieŃei prin subvenŃii. specifice unor regiuni. ElveŃiei. inegalitatea acestora fiind generată în mare măsură de de accesul inegal la resurse şi tehnologii.nipon. cum ar fi cea a cerealelor. în lucrarea lui "Capitalism contra capitalism" Michel Albert prezintă două din formele sub care se regăseşte economia de piaŃă în perioada contemporană. etc).asigurarea echităŃii în redistribuirea veniturilor între membrii societăŃii.unele pieŃe.. 7 . sunt supuse unor puternice fluctuaŃii generate de factori de mediu. a producătorului şi pieŃele în care sunt implicaŃi aceştia. modelul anglo-american şi cel germano. actele şi compartimentele agenŃilor economici individuali ce participă la fluxurile economice ( firme. incluzând teoria consumatorului. a materiilor prime minerale. gospodării familiale. este adesea pusă în opoziŃie cu macroeconomia. cu efecte sensibile asupra preŃului produselor respective dar şi a veniturilor obŃinute de către agenŃii economici care acŃionează pe aceste pieŃe. adaptat după o clasificare mai amplă a tipurilor de economii prezentată în mai multe lucrări de specialitate caută să scoată în evidenŃă existenŃa unei diversităŃi a formelor de manifestare a economiei de piaŃă.în menŃinerea unor pieŃe stabile . EconomiileŃărilor africane sunt economii de piaŃă. grupări regionale sau zone de influenŃă. la fel ca şi cele din zona Americii Latine sau a zonei Asia Pacific. a petrolului etc. Pe lângă modelele identificate în lucrarea menŃionată. de aceea statul trebuie să intervină. ŞtiinŃa economică are două diviziuni majore: microeconomia denumire care provine de la cuvântul grecesc mikros = mic şi respectiv macroeconomia denumire care provine de la cuvintele greceşti makros = mare şi oikos şi nomos cu înŃelesul deja explicat Microeconomia. Altfel spus. sau maxim al preŃurilor de desfacere. In această situaŃie. privite ca acte. administraŃii. care se ocupă de studiul agregatelor economice la nivel de ramură sau economie naŃională. PiaŃa nu poate realiza în toate situaŃiile o distribuŃie corectă din punct de vedere social a resurselor şi veniturilor.

La rândul ei. nivelul general al ocupării resurselor. indicele general al preŃurilor. respectiv macroeconomiei ar putea fi sintetizat astfel : MICROECONOMIA MACROECONOMIA ProducŃie individuale ProducŃie ProducŃia industrială totală Produsul naŃional brut Creştere sau declin economic ProducŃia pe sectoare de activitate şi firme ProducŃia naŃională PreŃuri PreŃurile individuale bunurilor şi PreŃuri serviciilor Nivelul agregat al preŃurilor PreŃurile de consum PreŃurile de producŃie Rata inflaŃiei Venit RepartiŃia veniturilor şi averilor Venit Venitul naŃional Volumul total al salariilor Volumul total al profiturilor obŃinute de societăŃile comerciale Ocuparea forŃei de muncă sectoare de activitate individuale Ocuparea forŃei de muncă o economie Numărul total de locuri de muncă Somajul Ocuparea forŃei de muncă pe firme şi Ocuparea forŃei de muncă şi şomajul într- 8 . macroeconomia exprimă aceleaşi procese şi fapte dar în corelaŃie cu mărimile şi variabilele agregate ale intrărilor şi ieşirilor (volumul general al producŃiei.) degajate de comportamentele individuale ale participanŃilor la economie. macroeconomia se identifică cu economia naŃională. dar în opinia noastră există deosebiri de formă şi de fond între cele două concepte. câmpul de activitate al microeconomiei. etc. În unele scrieri. În esenŃă.

Termenul de macroeconomie a fost utilizat pentru prima oară în anul 1933.când fiziocraŃii. prin studiul repartiŃiei între clasele sociale a veniturilor aferente. implicit sau explicit. O contribuŃie importantă la dezvoltarea macroeconomiei . cu toate că începuturile ei sunt considerate a data încă din secolul al XVII-lea . Ce sunt externalităŃile pozitive şi negative şi daŃi câte un exemplu? 9 . spre sfârşitul acestuia. preŃuri şi schimburi comerciale internaŃionale. într-o lucrare a lui Ragnar Frisch. laureat al Premiului Nobel pentru economie. inflaŃie. în cadrul tuturor politicilor economice contemporane. Cum este definită economia în teoria modernă? 2.Macroeconomia reprezintă acea componentă a ştiinŃei economice care se ocupă cu studiul comportamentului economic la macroscară. Teme de casă: 1. şomaj. circulaŃiei şi serviciilor. DefiniŃi economia de piaŃă? 4. obŃinute în diferitele sectoare de activitate.ca ramură a ştiinŃei economice . au realizat o primă tentativă de a demonstra legătura între diferitele ramuri ale producŃiei. prin Tabloul economic al lui François Quesnay. Ea are drept obiect de cercetare ansamblul problemelor legate de venituri. căruia i se recunoaşte meritul de a fi pus bazele unei doctrine economice care se regăseşte. cerere şi ofertă. Macroeconomia s-a dezvoltat ca ştiinŃă abia în secolul al XIX-lea.a aduso John Maynard Keynes. PrezentaŃi formele de organizare ale economiei? 3.

Buchanan & Andrej Huczynzk. 53 10 . îmbrăcăminte. Psihologul Abraham Maslow7 a clasificat trebuinŃele umane în cinci categorii prezentate în ordinea importanŃei lor pentru individ. În sens general. TrebuinŃele economice TrebuinŃele au apărut odată cu apariŃia purtătorului lor natural. nevoi primare care determină însăşi capacitatea de existenŃă. omul.Capitolul 2. 1943. dar esenŃa lor rămâne aceeaşi. productivitate 2. TREBUINłE ŞI RESURSE Obiective: Introducerea în problematica trebuinŃelor şi resurselor Prezentarea principalilor factori de producŃie Sublinierea importanŃei capitalului ca factor de producŃie NoŃiuni cheie: trebuinŃe. U. pag. 370-396. primul nivel (cel de bază) cuprinde trebuinŃele fiziologice (de hrană. resurse. dar că orice individ raŃional va trece la satisfacerea unui nivel superior al trebuinŃelor numai după ce în prealabil a reuşit să-şi satisfacă trebuinŃele situate pe nivelurile inferioare.K. 7Abraham Maslow.pag. Prenice Hall International. Psychological Review. Ele au existat şi s-au manifestat în mod diferit în diferitele momente ale evoluŃiei societale. trebuinŃele reprezintă cerinŃe obiective ale existenŃei şi dezvoltării umane. Acoperirea lor generază relaŃii de tip social-economic ce îşi găsesc reprezentarea în modul de organizare economică şi societală. vol. de supravieŃuire a fiinŃei umane. citat în David A.în marea lor majoritate legate de capacitatea de supravieŃuire a individului.1. factori de producŃie. " A theory of human motivation ". sociologilor şi psihologilor Ei au demonstrat că trebuinŃele individuale sunt de două tipuri: naturale. dobândite (însuşite) ca urmare a influenŃei exercitate de schimbările societal-economice asupra fiecărei generaŃii. În conformitate cu ierarhizarea făcută de Maslow. Organizational Behaviour. Studiul trebuinŃelor a intrat în sfera de preocupare a filosofilor. etc). Maslow consideră că indivizii îşi satisfac trebuinŃele în funcŃie de nivelul de ierarhizare propriu. 50. sau înnăscute (moştenite genetic).1985.

Ele există concomitent cu cele fiziologice. Autoactualizare Acumulari sociale. care are la bază nevoile primare. frustrare şi descurajare care îşi pune amprenta asupra eficienŃei individuale şi de ansamblu a societăŃii. iar la vârf nevoia de autorecunoaştere. de recunoaştere a eului şi se referă la nevoia fiecărui individ de a fi respectat de către ceilalŃi. la fel ca şi societatea în sensul scăderii performanŃelor Nivelul al treilea cuprinde nevoile societale.Aici sunt incluse şi nevoia de libertate de acŃiune şi de expresie. Nesatisfacerea acestui tip de nevoi conduce la apariŃia unui sentiment de nemulŃumire. culturale. religioase TrebuinŃe societale TrebuinŃe legate de securitate TrebuinŃe fiziologice Fig. dar sunt acoperite numai după ce nevoile primare au fost satisfăcute de fiecare la un nivel acceptat de fiecare ca fiind suficient. Nesatisfacerea acestui tip de nevoi conduce la apariŃia unui sentiment de nemulŃumire.1. proprie unui număr restrâns de indivizi. de a i se recunoaşte prestigiul şi realizările de către membrii organizaŃiei în care trăieşte sau de către societate. proprii tuturor indivizilor. de afiliere şi de satisfacere a relaŃiilor interumane. Nivelul al cincilea cuprinde trebuinŃele legate de autoactualizare. frustrare şi descurajare care influenŃează individul. 2. Nivelul al patrulea cuprinde trebuinŃele legate de stimă. de perfecŃionare a talentelor de creaŃie şi achiziŃii deosebite în cadrul profesiei. cunoaştere şi înŃelegere. etc.Cel de-al doilea nivel cuprinde trebuinŃele legate de securitate şi siguranŃă: de adăpost. capacitatea de a prevedea anumite pericole. Piramida lui Maslow 11 . siguranŃă (inexistenŃa pericolelor). Psihologul american a reprezentat ierarhizarea trebuinŃelor sub forma unei piramide.

4. privite în totalitatea lor acŃionează în conformitate cu o serie de legităŃi conceptualizate în următoarele trăsături: 1. potenŃialul inovaŃional. 2. Resursele umane cuprind atât resurse primare . Orice utilizare ineficientă a unor resurse în 12 .O trebuinŃă va fi acoperită numai după ce au fost acoperite. situate pe acelaşi palier sau pe paliere superioare. resursele de care dispune omenirea sunt limitate. de contrapunere sau concurenŃă. Deşi reprezintă forme de manifestare individuale. trebuinŃele.stocul de învăŃătură. ramuri.Trebuie remarcat faptul că. premiselor. infrastructurile economice. parŃial sau total trebuinŃele situate pe nivelurile de ierarhizare inferioare. În categoria resurselor materiale se cuprind materiile prime şi materialele derivate din acestea. directe sau indirecte . economii naŃionale) vor trebui să utilizeze resursele limitate de care dispun pentru a acoperi cât mai deplin trebuinŃele societăŃii respective. Ca atare. Există dorinŃa înnăscută a individului de a încerca să parcurgă satisfacerea tuturor nivelelor de ierarhii ale trebuinŃelor. Resursele materiale includ atât resursele naturale primare cât şi pe cele derivate (adică rezultate din acumularea şi folosirea resurselor primare).omul cu calităŃile şi capacităŃile sale fizice şi intelectuale . 3. În funcŃie de purtătorii lor materiali. cunoştinŃe.excludere şi de indiferenŃă. între două sau mai multe nevoi se pot stabili relaŃii de asociere sau complementaritate. resursele pot fi naturale sau umane. echipamentele şi tehnologiile de fabricaŃie. Cu cât nevoile se situează pe un palier mai ridicat. pot fi extrase şi sunt efectiv utilizate la producerea şi obŃinerea de bunuri. cu atât satisfacerea lor este mai dificilă . Legea rarităŃii resurselor constă în accea că volumul.ale acŃiunii sociale practice care sunt utilizabile. structura şi calitatea resurselor economice se modifică într-un ritm mai scăzut decât ritmul de creştere a trebuinŃelor umane. entităŃile economice (agenŃi economici. O trebuinŃă odată satisfăcută nu generează în mod automat apariŃia şi implicit nevoia de acoperire a unei alte nevoi. etc. 2. Indiferent că fac parte din categoria resurselor primare sau a celor derivate.2 Resursele Resursele economice constau din totalitatea elementelor.cât şi cele derivate. Utilizarea unui anumit tip de resursă pentru obŃinerea unui bun sau serviciu înseamnă neutilizarea acelei resurse pentru obŃinerea celorlalte bunuri sau servicii la producerea cărora concură. etc.

situat în afara frontierei.producerea unui anumit bun sau serviciu sustrage resursele respective de la posibile utilizări eficiente în scopul producerii altor bunuri şi servicii. C.3 Factorii de productie Orice proces de producŃie care are drept scop final producerea de bunuri şi servicii destinate satisfacerii trebuinŃelor. resursele nu sunt utilizate la capacitate şi ca atare nu se obŃine maximum de cantităŃi din cele două produse.2. situat în interiorul arcului format de frontiera posibilităŃilor de producŃie reflectă faptul că în cadrul combinaŃiei respective. Punctul F. considerăm că societatea utilizează totalitatea resurselor de care dispune pentru a produce două produse X şi Y. Orice utilizare a resurselor pentru producerea bunului X va însemna o renunŃare la utilizarea lor pentru a produce bunul Y. în condiŃiile unor resurse disponibile limitate. 13 . Ea poate face acest lucru apelând (în anumite situaŃii şi pe anumite paliere . D şi E situate pe frontiera posibilităŃilor de producŃie reflectă diferitele combinaŃii în care se pot produce cele două bunuri. Punctul G. Frontiera posibilităŃilor de producŃie 2. În graficul de mai jos. reflectă faptul că entitatea respectivă utilizează în producŃie mai multe resurse decât are la dispoziŃie. ramură sau economie naŃională-) la împrumuturi sau importuri de resurse. Punctele A. X A 4 G 3 2 1 1 2 3 B C D E X F Fig. 2. Frontiera posibilităŃilor de producŃie exprimă maximum de cantităŃi care pot fi produse de către o unitate economică (în sensul de entitate care desfăşoară o activitate economică la nivel micro sau macroeconomic) cu resursele date (limitate) de care dispune. O entitate economică utilizează eficient resursele de care dispune atunci când programul ei de producŃie se situează pe frontiera posibilităŃilor de producŃie proprie.cel al unui agent economic. B.

apariŃia unor factori care îşi găsesc sau nu întotdeauna corespondent într-o formă materială. în conformitate cu principiile raŃionalităŃii economice. grupate după anumite criterii La acest nivel. în acelaşi timp. în calitate de purtător a trebuinŃelor care trebuiesc satisfăcute prin intermediul ei şi de executant al procesului productiv în care are loc combinarea resurselor materiale şi non materiale în scopul satisfacerii trebuinŃelor. o anumită cantitate de bunuri sau servicii. ea cuprinde totalitatea activităŃilor. întreprinzătorul. Productivitatea medie a muncii exprimă cantitatea de bunuri şi servicii obŃinută de un lucrător întro perioadă de timp determinată. Cererea de muncă se determină în mod diferit la diferitele nivele ale pieŃei muncii şi reprezintă. prin intermediul firmelor. Apar astfel drept factori : managementul. natura (pământul) şi capitalul. cerea de forŃă de muncă se determină în funcŃie de următorii factori: . progresul tehnic. la modul cel mai general cantitatea de muncă cerută pentru desfăşurarea activităŃii economice la un moment dat. pe lângă factorii de producŃie definiŃi de către clasici. cu excepŃia muncii. nu ar putea deveni productivi dacă nu ar fi puşi în valoare şi utilizaŃi prin munca omului. Prin productivitatea muncii se înŃelege capacitatea forŃei de muncă de a crea. nici unul din factorii de producŃie luaŃi izolat. etc. Omul este. In cazul unui agent economic. şi înainte de toate o activitate socială. priviŃi în unitatea lor. Practic. sau. antreprenorul. societatea în ansamblu dispune de o cantitate limitată de resurse de diferite tipuri pe care le utilizează. în scopul producerii bunurilor şi serviciilor destinate satisfacerii trebuinŃelor poartă numele de factori de producŃie. toŃi ceilalŃi factori de producŃie. Munca FuncŃionarea oricărui sistem de producŃie este de neconceput fără participarea omului.nivelul productivităŃii medii şi marginale a muncii. Wlm = Q L unde: Wlm = productivitatea medie a muncii 14 . într-o perioadă de timp dată. Pentru economiştii clasici (Jean Baptiste Say. informaŃia. Resursele rare (limitate) de care dispune societatea şi pe care le utilizează.tipul de activitate desfăşurată de firma respectivă. . Orice activitate economică este. În literatura de specialitate contemporană se constată. David Ricardo) orice proces de producŃie se poate desfăşura cu ajutorul a trei factori de producŃie: munca.Pentru aceasta. în acelaşi timp subiect şi obiect al activităŃii economice. altfel spus.

şi atunci poartă numele de productivitate medie.Q= cantitatea de producŃie obŃinută L = cantitatea din factorul de producŃie forŃă de muncă utilizată( nr. Resursele minerale constituie la rândul lor o componentă esenŃială a factorului natural de producŃie. deoarece aceasta este o mărime relativ uşor cuantifcabilă. de lucrători. în funcŃie de o serie de criterii. Wlmarg = ∆Q = Q1. În cazul în care se pune problema calculului productivităŃii naturii. regenerabile şi neregenerabile respectiv parŃial regenerabile. iar principala formă sub care se regăseşte factorul natură o constituie pământul. de tipul substanŃei sau al energiei. Toate resursele de care dispune omenirea sunt limitate. cel puŃin pentru moment.Q0 ∆L L1 . în resurse certe şi resurse ipotetice. se ia drept punct de referinŃă productivitatea pământului. după relaŃia : WPmed = Q / P . Forma de existenŃă a factorului natural al producŃiei este una materială. Productivitatea pământului se poate calcula pentru oricare din unităŃile omogene care compun suprafaŃa respectivă. etc) Productivitatea marginală reprezintă sporul de producŃie obŃinut de pe urma creşterii cu o unitate factorului muncă.L0 Natura Natura cuprinde toate resursele brute utilizate la producerea bunurilor economice.materiale sunt. număr de ore muncă. exprimând productivitatea marginală. exprimată prin raportul dintre producŃia obŃinută de pe o suprafaŃă de teren dată. dar în mare parte substituibile. cu excepŃia pămantului ale cărui dimensiuni sunt evident. Ele sunt grupate. imposibil de modificat şi ale cărui caracteristici fizico. unde Q= producŃia obŃinută P= suprafaŃa de teren utilizată 15 . imposibil de substituit. exploatabile şi inexploatabile. sau pentru fiecare din unităŃile nou utilizate în cadrul unei spurafeŃe. Productivitatea medie a pământului exprimă deci eficienŃa medie a factorului de producŃie pământ utilizat în activitatea economică şi se determină ca raport între efectul util obŃinut şi suprafaŃa totală de teren utilizată pentru obŃinerea producŃiei.

şi alte instalaŃii industriale). Meridiane.3. categoria bunurilor produse şi utilizate în scopul producerii altor bunuri economice.Productivitatea marginală a pământului exprimă randamentul ultimei unităŃi de teren atrasă în activitatea economică şi se determină ca raport între variaŃia absolută a rezultatelor exprimate în unităŃi fizice sau monetare şi variaŃia obŃinută a suprafeŃei de teren. WPmarg = ∆ Q / ∆ P 2. Capitalul real. iar mai tîrziu termenul capătă şi sensul de patrimoniu sau bogăŃie a unei naŃiuni. echipamente şi utilaje de folosinŃă îndelungată.Timp îndelungat.3. 1985.Capitalul Capitalul reprezintă. corespondentul material al capitalului financiar de care dispune o firmă se poate clasifica. rezultat al unei munci anterioare. Marx consideră capitalul exclusiv drept mijloc de producŃie. de origine latină (caput = cap) a fost utilizat cu sensul de stoc de mărfuri sau cantitate de bani aducătoare de dobândă8 în Italia în secolul al XII-lea. "muncă acumulată" care are capacitatea de a crea un venit în urma refolosirii în cadrul procesului productiv În prezent.capital fix . situaŃie în care avem de-a face cu capitalul real sau tehnic. termenul "capital" este utilizat în două sensuri: pentru a defini o sumă de bani aflată la dispoziŃia unei persoane fizice sau juridice şi atunci cuvântului capital i se alătură "financiar" sau pentru a defini stocul de bunuri economice destinate utilizării imediate sau ulterioare în cadrul procesului productiv în scopul obŃineri de noi bunuri sau servicii. Ed. Bucureşti. în următoarele categorii: a. echipamentele de producŃie. în funcŃie de aportul pe care şi-l aduce la desfăşurarea procesului de producŃie. care participă la mai multe cicluri de producŃie şi îşi transmit treptat valoarea asupra bunurilor sau serviciilor la a căror producere participă. în general. 277 16 . el a avut sensul de capital bănesc al unei întovărăşiri (corporaŃii) sau a unui negustor. cu alte cuvinte. sau. În componenŃa capitalului fix intră construcŃiile (clădiri. Jocurile schimbului. hale. Cuvântul "capital".care reprezintă acea parte a capitalului real materializată în clădiri. În secolul al XVII-lea Francois Quesnay îl foloseşte cu sensul de "instrument de producŃie".El cuprinde întreaga varietate de bunuri reproductibile aflate la dispoziŃia agenŃilor economici producători şi folosite pentru producerea de noi bunuri economice şi servicii . pag. Categoria astfel definită poartă numele de capital real sau tehnic. calculatoarele. 8 Fernand Bradudel.

etc. Intervin astfel uzura fizică. b. Asupra componentelor capitalului fix acŃionează. datorită progresului tehnic. capitalul reprezintă unul din elementele esenŃiale ale creşterii şi dezvoltării economice numai atunci când este utilizat eficient. Pe de altă parte. după relaŃia : WK marg = ∆ Q / ∆ K . El se determină ca un raport între variaŃia absolută a producŃiei obŃinute şi variaŃia absolută a capitalului tehnic utilizat. etc. unde : ∆P = variaŃia absolută a volumului producŃiei ∆ K = variaŃia absolută a capitalului tehnic utilizat c) Coeficientul marginal al capitalului exprimă necesarul de capital pentru obŃinerea unei unităŃi de produs şi se calculează prin raportarea creşterii capitalului la creşterea producŃiei. la deprecierea caracteristicilor tehnico-funcŃionale ale bunurilor care formează acest tip de capital. combustibil. Indiferent de forma sub care se regăseşte. într-un interval de timp dat. a) Productivitatea medie a capitalului exprimă randamentul mediu al capitalului utilizat şi se calculează ca raport între rezultatele obŃinute într-o anumită perioadă de timp şi capitalul tehnic utilizat. utilajele şi echipamentele respective devin neperformante prin apariŃia pe piaŃă a altor utilaje cu caracteristici mai performante şi deseori la preŃuri mai scăzute. care duc în timp.capitalul circulant reprezintă acea parte a capitalului real care se consumă în întregime în decursul unui singur ciclu de producŃie şi care trebuie înlocuit cu fiecare nou ciclu. materiale de bază. şi uzura morală.In componenŃa capitalului circulant se includ: materii prime. 17 . energie. după formula: WKm ed = Q / K unde: Q= producŃia obŃinută K= capitalul tehnic utilizat b) Productivitatea marginală a capitalului exprimă eficienŃa ultimei unităŃi de capital tehnic atras şi utilizat într-o activitate economică. pe de o parte factorii fizici. a ieşirii din modă “ a capitalului respectiv. corespunzătoare deprecierii fizice a capitalului fix. de mediu. Pentru a evidenŃia eficienŃa folosirii lui se utilizează cei trei indicatori proprii tuturor factorilor de producŃie: productivitatea medie. productivitatea marginală şi coeficientu marginal al capitalului.mijloacele de transport. semifabricate. corespunzătoare “îmbătrânirii.

EnumeraŃi şi definiŃi factorii de producŃie? 4.k = ∆ K /∆ Q El este inversul productivităŃii marginale a capitalului. Cum a prezentat Maslow trebuinŃele? 3. DefiniŃi noŃiunile de trebuinŃe şi resurse? 2. Teme de casă: 1. DefiniŃi noŃiunile de capital fix şi capital circulant? 18 . arată efortul (materializat în unităŃi de capital consumate suplimentar) cu care se obŃine o unitate dintr-un bun sau serviciu în condiŃiile în care ceilalŃi factori se menŃin constanŃi.

substituire şi adaptabilitate a factorilor de producŃie. venitul cel mai ridicat pe care ar fi putut să-l obŃină ca urmare a investirii capitalului într-o activitate alternativă care i-ar fi adus un randament al capitalului mai ridicat. distribuŃia produsului finit sau a serviciului respectiv.1. lansarea lor în procesul productiv. capitalul sau terenul proprietate personală) fără a-i înregistra în costul explicit şi fără a-i cuantifica într-o expresie monetară poartă numele de costuri implicite. Costuri explicite şi implicite Analiza efectuată de către agenŃii economici pe baza informaŃiilor oferite de către costul total mediu sau marginal asupra eficienŃei activităŃii lor este incompletă deoarece. ei trebuie să ia în considerare şi alte costuri. În acelaşi timp.serviciu.1.Capitolul 3. 3. care nu îşi găsesc (pentru moment ) o acoperire monetară şi ca atare nu se regăsesc în registrele de evidenŃă ale firmei. În categoria costurilor implicite se includ: nivelul maxim al salariului pe care l-ar fi putut obŃine agentul economic dacă ar fi lucrat într-un alt loc de muncă ( nu angajat la propria firmă). 19 .amortizare Costul producŃiei reprezintă totalitatea cheltuielilor corespunzătoare consumului de factori de producŃie efectuate în scopul obŃinerii de bunuri şi servicii. el este elementul concret pe care se fundamentează formarea preŃului unui bun sau serviciu. Valoarea factorilor de producŃie deŃinuŃi şi utilizaŃi de către agenŃii economici pentru care nu au plătit nimic (munca proprie. în afara costurilor explicite care se regăsesc în calculele efectuate privind cheltuielile efectiv contractate.Tipologia costurilor 3. Rezultat al capacităŃii de combinare. bun. efectuate şi plătite printr-o anumită sumă de bani. costul reflectă efortul făcut de întreprinzător cu procurarea factorilor de producŃie. COSTUL PRODUCTIEI Obiective: Însuşirea cunoştinŃelor necesare de cost al producŃiei Prezentarea tipologiei costurilor EvidenŃierea principalelor metode de amortizare Termeni cheie: cost. sau cea mai mare valoare a rentei pe care ar fi putut să o încaseze închiriind terenul pe care îşi desfăşoară activitatea unui alt întreprinzător.

3.000 USD anual. Dar ele nu reprezintă nici pe departe ceea ce îl costă pe student (sau pe părinŃii lui) şederea într-o universitate. Costul de oportunitate ExistenŃa costului de oportunitate este determinată de raritatea resurselor. întreŃinerea. care oferă informaŃii pe baza cărora agenŃii economici pot lua decizii în fiecare moment al desfăşurării activităŃii economice. bani de buzunar. transportul . La toate cheltuielile de mai sus ( pentru acoperirea cărora studentul a utilizat o sumă de bani din bugetul propriu sau al familiei ) se adaugă suma pe care ar fi obŃinut-o dacă 20 . În calculele de eficienŃă. el va utiliza pe de-o parte informaŃiile oferite de costurile explicite (cele care se regăsesc în evidenŃele firmei şi care cuantifică sub formă monetară toate consumurile de factori de producŃie) şi va încerca să stabilească şi costul posibilităŃilor de producŃie la care a fost obligat să renunŃe ( datorită resurselor limitate pe care le are la dispoziŃie).El va judeca orice decizie privind tipul sau volumul producŃiei prin ceea ce pierde neutilizând resursele într-un alt mod. de volumul producŃiei. costul de oportunitate reflectă decizia întreprinzătorului în momentul începerii activităŃii respective (în momentul în care el a renunŃat la a utiliza resursele de care dispune în cadrul celorlalte posibilităŃi de producŃie) În literatura de specialitate costul de oportunitate (numit uneori şi costul alegerii ratate sau costul şansei) este definit prin valoarea unui bun sau a unui serviciu la care s-a renunŃat în favoarea unui alt bun sau serviciu. Ca atare se presupune că orice agent economic raŃional va utiliza resursele de care dispune în acea combinaŃie ( regăsită într-un anumit bun sau serviciu sau în diferite combinaŃii de bunuri şi servicii) care poate să-i aducă cel mai mare câştig. Un agent economic va avea întotdeauna la dispoziŃie un număr de posibilităŃi de utilizare a resurselor de care dispune determinat de tipul de produs pe care doreşte să-l producă.Ansamblul costurilor implicite şi a celor explicite formează costul economic.1. Din acestă cauză a utiliza o anumită resursă pentru producerea unui anumit bun sau serviciu înseamnă a nu-i oferi acesteia o utilizare alternativă pentru producerea altor bunuri sau servicii . bani pentru cumpărarea de cărŃi şi bilete la spectacole etc. Studiul într-o universitate însemnă pentru un student (şi în special pentru părinŃii acestuia) un şir de cheltuieli anuale vizând hrana. In manualul lui. etc. Toate aceste cheltuieli se pot ridica la 10. Paul Samuelson ilustrează costul de oportunitate printr-un exemplu care ni s-a părut interesant şi pe care îl prezentăm succint în rândurile de mai jos. de profitul pe care urmăreşte să-l câştige.1. eventualele taxe pentru repetarea examenelor. Spre deosebire de costurile explicite. cost care se deosebeşte fundamental de costul contabil (sau de înregistrare ) format în exclusivitate din costuri explicite.

3. Pe o astfel de piaŃă. Acest lucru este parŃial adevărat. 000 USD .000 USD. el ar trebui să obŃină prin utilizarea efectivă a resurselor un venit care să-i acopere costurile explicite aferente. Orice agent economic va urmări ca prin activitatea pe care o depune să reuşească să obŃină un venit mai mare. deoarece trebuie avut în vedere ce venit ar fi obŃinut dacă ar fi utilizat resursele de care dispune într-un alt mod decât a făcut-o. Costul incremental În categoria costurilor economice implicite se poate include şi costul incremental. şi cu ce costuri explicite ar fi obŃinut venitul respectiv.000 USD. etc. tânărul nostru şi-ar fi ales un loc de muncă plătit. introducerea unor noi linii de fabricaŃie.000 USD. Presupunând că agentul economic a înregistrat un venit de 45.000 USD pentru acoperirea diferenŃei între venituri şi costuri în cazul utilizării alternative a resurselor. sau. definit prin creşterea costului total ca urmare a aplicării unor strategii manageriale noi. în cazul extrem.000 USD şi că pentru obŃinerea lui a efectuat cheltuieli materializate în cadrul costului explicit de 35. el a înregistrat de fapt o pierdere de 15. Costul de oportunitate este şi un element important în stabilirea preŃului de echilibru pe o piaŃă cu concurenŃa perfectă.000 USD. 21 .2. cel puŃin egal cu cel al următoarei a doua şanse (a celei la care a trebuit să renunŃe în favoarea modului în care a hotărât să-şi utilizeze resursele). Deci. costul anual total al studiilor (calculat pe baza costului explicit şi a celui de oportunitate ) se ridică la 10.în loc să aleagă studiile universitare. venitul obŃinut de el ar fi trebuit să fie : 35.000 USD Exemplul de mai sus privind modul de calcul al costului de oportunitate se poate aplica şi în cadrul activităŃii unei firme.1.000-45. desfăşurarea unei campanii publicitare pentru produsele care constituie obiectul de activitate al firmei. şi diferenŃa între venitul pe care ar fi putut să-l obŃină şi ceea ce ar fi trebuit să cheltuiască în cazul utilizării alternative. cu un număr mare de ofertanŃi şi de cumpărători. fără ca această creştere de cost să aibă ca efect creşterea producŃiei obŃinute.000USD pentru acoperirea costurilor proprii activităŃii depuse şi 25. costul de oportunitate reprezintă valoarea alternativei valabile dată de preŃul format prin jocul cererii şi al ofertei tuturor ofertanŃilor.000 + 16000 = 26. în Statele Unite în 1990 cu aproximativ 16. În exemplul nostru. iar costul explicit de numai 20. înseamnă că din activitatea depusă a înregistrat un profit de 10. în medie.000 USD.000 USD ( 60. Dacă venitul aferent celei de-a doua şanse ar fi fost tot de 45.000). respectiv cumpărătorilor. ObŃinând un venit de numai 45. deci un total de 60.000 USD.

. . în mod concret.scăderea cheltuielilor de transport şi distribuŃie prin amplasarea. acolo unde acest lucru este posibil. precum şi alte cheltuieli fixe efectuate de către o firmă. . costul total poate îmbrăca următoarele forme: a/costul total fix: reprezintă acea componentă a costului total care nu se modifică odată cu modificarea volumului producŃiei. Costul total.reflectate în costul fix şi a celor efectuate cu consumul de capital variabil. cunoscută fiind legătura de inversă proporŃionalitate între nivelul costului unui bun.reflectate în costul variabil. el îmbracă forma costului total. şi se formează prin însumarea cheltuielilor efectuate cu consumul de capital fix. în conformitate cu cerinŃele tehnicii moderne. El apare chiar dacă firma nu produce nimic. . care permit obŃinerea de randamente superioare cu costuri scăzute. Între căile de scădere a costurilor ( unitare şi totale) amintim: . serviciu. cheltuielile legate de plata chiriilor. a unor puncte de producŃie în apropierea pieŃelor de desfacere.În atenŃia oricărui agent economic se află căile de reducere a costului producŃiei. El cuprinde toate cheltuielile aferente consumului de capital fix. sau de faptul că desfăşoară sau nu o activitate în cadrul acesteia. . a dobânzilor bancare.eliminarea pierderilor generate de aplicarea defectuoasă a unor tehnici de producŃie sau de desfacere a bunurilor. indiferent de volumul producŃiei. a iluminatului general şi a încălzitului unităŃii .asigurarea unei corelaŃii optime între nivelul de calificare a forŃei de muncă şi elementele capitalului tehnic utilizate de către aceasta în cadrul procesului productiv. mediu si marginal Costul producŃiei poate îmbrăca mai multe forme. Atunci când se calculează pentru întregul volum al producŃiei. precum şi amortizarea. Pornind de la aceste elemente. salariile directe plătite personalului de conducere şi administraŃie.creşterea productivităŃii muncii în condiŃiile menŃinerii constante a nivelului salariului nominal. 3.utilizarea unor utilaje performante. sau al întregului volum al producŃiei şi nivelul profitului unitar sau total.în condiŃiile menŃinerii constante a calităŃii şi cantităŃii obŃinute. In această situaŃie el reflectă cheltuielile efectuate de către un întreprinzător pentru întrega cantitate (volum al producŃiei) obŃinută dintr-un bun sau serviciu.2.obŃinerea factorilor de producŃie la preŃuri scăzute. In această categorie se includ. 22 .

a sumei de amortizat (dată de valoarea de intrare a mijloacelor fixe) pe întreaga durată normată de funcŃionare a acestora.a mijlocului fix respectiv.calculată prin multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul din următorii coeficienŃi: a) 1. b) 2. În funcŃie de modul în care se urmăreşte recuperarea valorii de amortizat.calculată prin aplicarea asupra valorii de inventar a unor cote în progresie aritmetică sau geometrică. la care este supus fiecare mijloc fix pe toată durata vieŃii lui.amortizare degresivă .5 dacă durata normată de funcŃionare a mijlocului fix este cuprinsă între 2 şi 5 ani. pornind de la valoarea de amortizat şi de la modul în care se urmăreşte recuperarea acesteia. şi implicit în preŃul de vânzare al produsului sau serviciului obŃinut în cadrul activităŃii unei firme în scopul recuperării cheltuielilor efectuate cu achiziŃionarea mijloacelor fixe utilizate.5 dacă durata normată de funcŃionare a mijlocului fix este mai mare de 10 ani. Cota de amortizare astfel stabilită se aplică în mod uniform indiferent de volumul producŃiei obŃinute.şi implicit în preŃul de vânzare al produselor care fac obiectul acesteia.valoarea de amortizat. într-o perioadă de timp determinată. firmele sunt obligate ca în momentul achiziŃionării unui mijloc fix să-şi constituie un fond de înlocuire a acestuia. . se utilizează următoarele metode: . 23 . . sau cea de înlocuire calculată în funcŃie de preŃurile pieŃei prin reevaluări succesive a valorii iniŃiale în funcŃie de o serie de factori endogeni sau exogeni.amortizare liniară . Există mai multe metode de calcul a amortizării.de regulă lună sau an.Prin amortizare se înŃelege o sumă de bani.adică suma de bani care trebuie recuperată prin includere în costul producŃiei.constă în repartizarea egală pe intervale de timp. stabilită în mod uniform pentru toate mijloacele fixe aparŃinând unei anumite categorii.amortizare progresivă . In funcŃie de durata normată de funcŃionare a mijlocului fix respectiv se calculează norma de amortizare şi suma lunară care urmează a fi recuperată şi inclusă pe costuri.poate fi cea iniŃială sau de achiziŃie . Prin lege. suma de amortizat va fi mai scăzută la începutul intervalului şi mai ridicată pe măsura acumulării unui grad mai ridicat de uzură fizică şi morală. proporŃional cu evoluŃia uzurii fizice şi morale. Amortizarea reflectă valoric procesul normal de uzură fizică sau morală. În această situaŃie. . inclusă în costul producŃiei.0 dacă durata normată de utilizare a mijlocului fix este cuprinsă între 5 şi 10 ani. c) 2.

în funcŃie de momentul desfăşurării activităŃii economice. utilizate în cadul activităŃii respective. în primul an de funcŃionare. ca sumă a costului total fix cu costul total variabil. contribuŃii privind asigurările sociale şi formarea fondului de pensii .exprimate prin salarii. cheltuielile privind asigurările sociale. Costul total se poate calcula şi pornind de la cheltuiala efectuată cu fiecare factor de producŃie în parte. etc. şi ca atare şi valoarea pe care o transmite asupra bunului sau serviciului la a cărui producŃie concură trebuie să fie mai mică. combustibilului. energiei. după formula : CT= CTF + CTV El poate fi defalcat.şi a celor ocazionate de consumul capitalului circulant (Kc) . costul total variabil .exprimate prin amortizare . c. La baza utilizării acestei metode stă ideea conform căreia pe măsura trecerii timpului. Fiecare din cele două categorii ale costului total se poate la rândul ei defalca în costuri fixe şi respectiv costuri variabile..calculată prin includerea în costuri. valoarea costului total va fi dată de însumarea cheltuielilor ocazionate de consumul factorului muncă (S) . în costuri de fabricaŃie şi costuri de distribuŃie (sau de transport). energia electrică şi termică necesară desfăşurării procesului de producŃie. În acest caz. recompense. În această situaŃie. salariile lucrătorilor direct productivi. costul total se calculează pentru întregul volum al producŃiei. costul total se calculează după formula: CT= S + K + Kc unde : S = costurile salariale K= costurile aferente consumului de capital fix.calculată prin aplicarea unor cote regresive asupra valorii de amortizat.amortizare accelerată .amortizarea Kc= costurile materiale 24 . performanŃele mijlocului fix respectiv scad ca urmare a uzurii fizice şi morale. materialelor.reprezintă acea componentă a costului total care se modifică în funcŃie de modificarea volumului producŃiei. distribuŃia. etc.exprimate prin valoarea materiilor prime. In această categorie intră cheltuielile efectuate cu materiile prime şi materialele. a unei cote de amortizare de până la 50 procente din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv b. . transportul.a celor ocazionate de consumul capitalului fix (K) .amortizare regresivă .

cantitativ şi valoric. care reprezintă cheltuielile efectuate cu fiecare unitate produsă suplimentar din bunul sau serviciul respectiv. agentul economic va calcula costul pe unitate de produs sau serviciu. el trebuie să calculeze cu exactitate cât îi costă fiecare unitate produsă din bunul respectiv. cu care este direct proporŃional. care reprezintă cheltuielile efectuate cu oricare (sau cu fiecare) din unităŃile produse din bunul sau serviciul respectiv şi cea a costului marginal . sub două forme: cea a costului mediu. Pentru a obŃine aceste informaŃii. în condiŃiile oferite de resursele de care dispune.colectează toate cheltuielile efectuate de către un agent economic pentru obŃinerea unei unităŃi dintr-un bun sau serviciu. Costul mediu . de la profitul pe care doreşte să-l obŃină. costul mediu se poate clasifica în : a/ costul mediu fix calculat ca un raport între costul fix total si volumul producŃiei. In funcŃie de tipul de cheltuială efectuată. descrescând pe măsura creşterii volumului producŃiei. Aceste prime informaŃii îi sunt însă insuficiente. Costul mediu fix depinde de volumul producŃiei cu care este invers proporŃional. deoarece nu îi permit cunoaşterea cheltuielilor cu care poate obŃine o unitate de produs şi. De aceea. de la tipul de activitate pe care doreşte să o desfăşoare . respectiv maxim de desfacere al produsului respectiv. şi de mărimea costului fix total. al resurselor de care dispune. implicit. privit global sau pe fiecare din elementele componente este importantă deoarece îi oferă agentului economic posibilitatea de a-şi putea face un prim set de calcule de eficienŃă. care este profitul (în formă relativă sau absolută) pe unitate de produs şi care este nivelul la care poate fixa preŃul minim. CMFx = CMTx Q unde: CMFx= costul mediu fix pentru bunul X CTFx= costul total fix pentru bunul X Q= cantitatea produsă din bunul X b/ cost mediu variabil calculat ca raport între costul total variabil( cu care este direct proporŃional) şi volumul producŃiei ( cu care este tot direct proporŃional) CMVx= CTVx Q 25 . compararea acestora cu preŃul mediu de vânzare al produsului respectiv pe piaŃa căreia i se adresează sau pe alte pieŃe. pornind de la totalul. 1.Cunoaşterea costului total.

unde: CM Vx= costul variabil mediu pentru produsul x CTVx = costul total variabil pentru produsul x Q= cantitatea produsă din bunul x

c/ costul mediu total calculat fie ca raport între costul total aferent cantitatea produsă din bunul respectiv, după formula :

obŃinerii unui bun sau serviciu şi

CMTx= CTx Qx unde : CMTx= costul mediu total pentru bunul x CTx= costul total (al întregii producŃii pentru bunul x) Qx= cantitatea obŃinută din bunul x Costul mediu total se poate obŃine şi prin însumarea costului mediu fix cu cel mediu variabil conform formulei:

CMT = CMF + CMV, cu notaŃiile cunoscute

2. Costul marginal - reprezintă costul creşterii cu o unitate a volumului producŃiei ca urmare a creşterii factorilor de producŃie utilizaŃi şi se calculează pentru fiecare unitate obŃinută în plus dintr-un bun sau serviciu, raportând diferenŃa între costul total al producŃiei pentru n , respectiv n-1 bucăŃi din bunul x la diferenŃa dintre n , respectiv n-1 bucăŃi din acelaşi bun:

C marg =∆ CT = CTn-CTn-1 ∆Q Unde: C marg= costul marginal ∆CT= creşterea costului total ∆Q = creşterea volumului producŃiei CTn= costul total aferent cantităŃii de "n" produse CTn-1= costul total aferent cantităŃii de "n-1" produse Qn= cantitatea de " n " produse 26 Qn - Qn-1

Qn-1= cantitatea de " n-1" produse Mărimea costului marginal este influenŃată de mărimea costului total. Pentru a exemplifica modul în care se comportă fiecare din elementele de cost descrise mai sus vom considera următoarea situaŃie:

1. Costul fix total are, aşa cum îi arată şi numele, o evoluŃie liniară.Pe termen scurt el îşi va păstra această tendinŃă, deoarece este puŃin probabil ca firma să facă investiŃii de anvergură sau înlocuiri de mijloace fixe care să modifice evoluŃia acestuia. Pe termen mediu, este posibil ca firma să înlocuiască o parte din utilaje cu altele mai performante şi de valori diferite (deci cu sume lunare de amortizat diferite), să negocieze împrumuturi cu dobânzi mai scăzute sau mai ridicate) decât cele iniŃiale, să modifice numărul de angajaŃi indirect productivi sau nivelul salariilor acestora (salarii care intră în componenŃa costului fix) sau să aplice programe drastice de limitare a consumului de energie, apa sau gaz pentru nevoi administrative, determinând o scădere a acestora ca element component al costului fix. Pe termen lung, firma poate înlocui toate vechile tehnologii cu altele noi, poate schimba chiar profilul producŃiei , poate să-şi construiască noi sedii pentru producŃie şi administraŃie etc. In această situaŃie ,pe termen lung, costul fix total poate înregistra modificări importante.

2. Costul variabil total va înregistra în general o tendinŃă crescătoare, proporŃional cu volumul producŃiei. Pe termen scurt, creşterea costului variabil va fi direct proporŃională cu volumul producŃiei, deoarece va utiliza acelaşi tip de factori de producŃie, cumpăraŃi la acelaşi preŃ şi utilizaŃi în cadrul aceloraşi tehnologii şi linii de fabricaŃie. Pe termen mediu şi lung, odată cu lărgirea volumului producŃiei, firma va atrage cantităŃi suplimentare de factori de producŃie pe care îi va achiziŃiona la preŃuri diferite, va înregistra cheltuieli suplimentare cu transportul lor şi al produselor finite, va suplimenta numărul de muncitori direct productivi, etc. Toate acestea vor determina ca evoluŃia costului variabil să nu urmeze legătura de directă proporŃionalitate între acesta şi volumul producŃiei.

3. Costul mediu fix va înregistra o evoluŃie descendentă, odată cu creşterea volumui producŃiei, fapt explicat prin aceea că o valoare fixă (cea a costului fix total) este repartizată pe un număr tot mai mare de unităŃi de produs sau serviciu.

27

4. Costul mediu variabil poate înregistra iniŃial o uşoară evoluŃie descendentă, după care se va menŃine în linii mari constant, iar dincolo de un anumit volum al producŃiei, va înregistra o creştere ca urmare a influenŃei creşterii costului mediu total din motivele analizate anterior. În urma calculelor de eficienŃă pe care le întreprinde, agentul economic va căuta să stabilească o corelaŃie optimă între nivelul costului mediu şi cel al costului marginal. Urmărind evoluŃia costului mediu, se observă că acesta are iniŃial o uşoară tendinŃă descrescătoare, dată de evoluŃia descrescătoare a costului mediu fix, după care evoluŃia lui este una crescătoare, dată de creşterea costului variabil total. Costul marginal (care reflectă cheltuiala cu care se obŃine fiecare unitate suplimentară dintr-un bun), va avea la rândul lui iniŃial o evoluŃie uşor descrescătoare, după care fiecare unitate obŃinută în plus va costa mai mult decât unitatea anterioară. Întreprinzătorul îşi va dimensiona producŃia în aşa fel încât să obŃină maximum de cantitate la cel mai eficient cost. Punctul cel mai eficient de dimensionare a volumului producŃiei îl constituie nivelul producŃiei corespunzător punctului de intersecŃie dintre costul mediu şi cel marginal, situat la nivelul cel mai scăzut al costului mediu total. Până în acel punct, fiecare unitate de produs obŃinută suplimentar va costa mai puŃin decât oricare din unităŃile produse anterior (costul marginal va fi mai mic decât costul mediu pentru fiecare nivel al producŃiei), ca atare, toate unităŃile de produs obŃinute până în punctul respectiv se vor obŃine cu o cheltuială mai mică decât ultima unitate produsă. Acest punct reprezintă şi limita minimă până la care întreprinzătorul poate să coboare preŃul de vânzare al produsului respectiv.

C marg= C MT = I. marg,

unde

I marg = suma maximă ce se poate obŃine ca urmare a vânzării unei unităŃi suplimentare dintr-un bun sau serviciu. Dacă preŃul de vânzare, calculat în funcŃie de încasarea marginală, se situează sub limita dată de punctul de echilibru dintre costul marginal, costul mediu total şi încasarea marginală, întreprinzătorul nuşi va putea recupera cheltuielile efectuate cu producerea bunului respectiv, va înregistra pierderi şi va fi nevoit să-şi restrângă producŃia. In această situaŃie, el va putea să coboare preŃul de vânzare cel mult până la nivelul costului mediu fix, care îi va permite recuperarea costului total fix şi menŃinerea în stare de funcŃionare a utilajelor, clădirilor, etc. şi va înregistra pierderi egale cu valoarea costului variabil pe produs, respectiv a costului variabil total. 28

etc. costul fix. PrezentaŃi principalele forme de amortizare? 29 . firma îşi va putea permite să piardă partea din cost aferentă costurilor variabile. ea se afă în situaŃia de faliment şi ca atare trebuie să-şi înceteze activitatea. Ce este costul marginal. DefiniŃi şi explicaŃi costul de oportunitate şi costul incremental? 2. a liniei de fabricaŃie.Pe termen scurt. a numărului şi componenŃei factorilor de producŃie. să caute noi soluŃii de redresare: schimbarea profilului activităŃii. In situaŃia în care firma nu a reuşit să se redreseze şi înregistrează pierderi pe unitate de produs care echivalează cu costul mediu fix. costul variabil? 3. Teme de casă: 1. iar cu ajutorul mijloacelor fixe menŃinute în funcŃiune.

dezvoltarea burselor şi a băncilor. parteneri. a permis dezvoltarea firmelor de afaceri. Mai târziu. care au dominat piaŃa până la începutul celui de-al doilea război mondial. posedă părŃi (shares) sau acŃiuni. Comandita a facut progrese în toată Europa. Ed. a căror obiect de activitate îl constituiau în principal activele financiar. Secolul al XVII-lea marchează momentul apariŃiei unor întreprinderi cu caracter special. Bucureşti. concentrarea capitalului şi apariŃia marilor firme monopoliste. Acestea au facilitat desfăşurarea actelor de schimb. La sfârşitul evului mediu apar primele întreprinderi capitaliste care le prefigureaza pe cele de astăzi sub forma companiilor (cum = cu .comandita. în special începând cu mijlocul secolului al XIX-lea. substituindu-se în timp societăŃii pe bază familială. 4. TEORIA FIRMEI Obiective: Prezentarea apariŃiei şi evoluŃiei firmei Abordarea criteriului instituŃional al firmelor Sublinierea importanŃei principalelor forme de societăŃi comerciale Termeni cheie: firmă.distincŃia dintre responsabilitatea celor care se mulŃumesc să-şi dea concursul numai financiar şi care înŃeleg să nu fie responsabili decât pentru aportul în bani şi ceilalalŃi membrii. 9 Fernand Braudel. Conjugată cu începuturile procesului de industrializare. adică o asociere de capitaluri în care asociaŃii. iar dezvoltarea instrumentelor de plată de tipul bancnotelor şi respectiv a celor de credit de tipul cambiilor. pag. Toate societăŃile în nume colectiv au suferit însă datorită proastei împărŃiri a responsabilităŃilor 9 iar soluŃia a fost comandita . 1995. valoare nominală. Jocurile schimbului.1. panis = pâine) adică a societăŃilor familiale organizate pe principiul societăŃilor în nume colectiv (toŃi membrii ei fiind solidar responsabili şi în principal ad infinitum. Scurt istoric Primele mari întreprinderi au fost proprietăŃile agricole ale patricienilor din imperiul roman. societate .monetare: băncile şi bursele. O formă distinctă a organizării întreprinderii a constituit-o societatea pe acŃiuni. 88. 30 .Capitolul 4. SocietăŃile în comandită sunt în acelaşi timp asocieri de persoane şi asocieri de capitaluri. în perioada de descompunere a acestuia. biletelor la ordin sau a tratelor au permis augumentarea cererii de bunuri. acŃiuni. Meridiane. adică nu numai în limita cotei lor de participaŃie). aceste companii vor admite asociaŃi străini care aduc capital şi muncă.

un set de contracte pe care un agent central (antreprenorul) căruia i se încredinŃează responsabilitatea de a conduce şi gestiona resursele de care dispune firma respectivă le încheie în vederea bunei desfăşurări a activităŃii respective.În perioada de după cel de-al doilea război mondial până în anii ‘70 mediul economic internaŃional a înregistrat o mixtură de firme mari şi mijlocii. tehnologice şi manageriale care concep şi desfăşoară un complex de procese lucrative concretizate în producerea de bunuri şi servicii în scopul obŃinerii unui profit. 4.după criteriul de ramură .2.un sistem socio-economic complex. economice. Clasificare a.spaŃii geografice în care se desfăşoară activităŃi economice care au drept rezultat producerea de bunuri tangibile sau intangibile destinate satisfacerii trebuinŃelor umane. . 4. . le organizează în cadrul procesului de producŃie şi apoi vinde producŃia obŃinută. "locomotiva economiei".3. . iar începând cu anii '80 locul acestora fost preluat de către firmele mici şi mijlocii care au devenit. ramurile agregă unităŃi cu producŃie omogenă care produc exclusiv un produs sau o grupă de produse. b. În funcŃie de criteriul instituŃional. Firmele de afaceri reprezintă în fapt: . firmele se grupează în următoarele categorii: 31 . deschis şi operaŃional în cadrul căruia inputurile (factorii de producŃie) sunt transformate în outputuri (bunuri şi servicii marfare sau non marfare). stabilirea limitelor de preŃ şi distribuŃia veniturilor.o entitate socială care desfăşoară în esenŃă trei tipuri de activităŃi : cumpără servicii productive. . Ea este alcătuită dintr-un grup de persoane organizate potrivit unor cerinŃe juridice. . Definire Firma de afaceri reprezintă o unitate economică de bază în jurul căreia polarizează subunităŃi economice sub o singură conducere şi gestiune financiară.segmente de piaŃă în cadrul cărora au loc tranzacŃii pe baze contractual-formale.10 . într-o exprimare plastică.centre de decizie privind alocarea resurselor.după criteriul instituŃional : se consideră că un agent economic reprezintă o unitate instituŃională care dispune de autonomie de decizie în exercitarea funcŃiei sale principale.o entitate raŃională care îşi desfăşoară activitatea în vederea atingerii unui scop bine definit.

2. b. compania).societate cu răspundere limitată. transporturi feroviare.membrii familiei . fie de către un manager angajat. c2. 1995. 130.întreprinderea privat asociativă . SocietăŃile comerciale sunt entităŃi economice formate din persoane fizice sau juridice numite asociaŃi sau acŃionari. exploatarea pădurilor. Cambridge University Press. în 10 Saul Estrin. pag. etc. Dreptul de proprietate asupra patrimoniului este extins asupra tuturor membrilor cooperatori care gestionează în comun cooperativa. privat.În cadrul acesteia se disting următoarele tipuri: a. având cel puŃin un interes comun pe baza căruia contribuie la formarea unui patrimoniu social în scopul desfăşurării unei activităŃi oarecare şi a obŃinerii de profit.patrimoniul ei aparŃine în întregime sau în majoritate statului.rego-regere=administrarea patrimoniului) reprezintă acea formă de administrare a patrimoniului care are ca obiect producerea de bunuri economice sau prestarea de servicii în scopul obŃinerii de profit precum şi gestionarea bunurilor aflate în proprietatea statului. telecomunicaŃii. David Laidler.1. constituirea unui asemenea tip de societate fiind motivată de faptul că asigură un înalt grad de autonomie acŃionarilor restrângându-le responsabilitatea în limita aportului adus de fiecare din aceştia la formarea patrimoniului. cooperativa .este o persoană juridică ce se prezintă sub forma societăŃilor comerciale.întreprinderea publică . Bestoten Vennoostchap (BV). îşi însuşesc salariul corespunzător pentru activitatea prestată în cadrul ei şi îşi împart profitul sau după caz pierderile proporŃional cu capitalul deŃinut.reprezintă forma juridică predilectă a întreprinderilor mici şi mijlocii. De regulă întreprinderea privată de familie este de mici dimensiuni. Regiile autonome îşi desfăşoară activitatea în general în ramurile considerate strategice ale economiei naŃionale: siderurgie.este acea formă de organizare a afacerilor în care proprietarul. c1. Introduction to Microeconomics.forma de organizare economică care se crează pe baza liberului consimŃământ al unor mici proprietari individuali care desfăşoară activităŃi similare.întreprinderea privată de familie . societăŃile comerciale îmbracă cel puŃin următoarele forme: 1.care sunt nu numai proprietari ci şi lucrători în cadrul acesteia. . grupează toate unităŃile instituŃionale ale căror activităŃi constau în producerea de bunuri materiale şi servicii nonfinanciare destinate pieŃei. c. Numărul maxim de asociaŃi este. iar conducerea este realizată fie de către proprietar. industria de armament. angajează salariaŃi. cuprinzând pînă la 10 persoane.denumiri concurente: Private Limited company (LTD).firma (gospodăria) individuală este unitatea producătoare al cărei patrimoniu aparŃine unei singure persoane şi care foloseşte direct factorii de producŃie de care dispune. Întreprinderile publice îmbracă forma regiilor autonome şi a societăŃilor comerciale. Societa a Responsabilita Limitata (SRL). regiile autonome (lat. 3. 32 .întreprinderea (firma. În economia de piaŃă. Harvester Wheatsheaf.

In cazul constituirii simultane băncile subscriu întregul capital cerut de lege şi obŃin autorizarea funcŃionării şi înfiinŃării societăŃii pe acŃiuni. numiŃi pe o perioadă limitată de timp şi care formează Consiliul de AdministraŃie şi condusă de o echipă de execuŃie care are în frunte un director general numit de către Consiliul de AdministraŃie pe perioadă nedeterminată. AcŃiunile reprezintă hârtii de valoare care atestă participarea deŃinătorului la capitalul societăŃii pe acŃiuni conferindu-i acestuia dreptul de proprietate asupra unei părŃi din patrimoniul societăŃii respective. în timp ce comanditarul. De remarcat că asociaŃii care îşi constituie o asemenea societate nu dispun. asociat cu drepturi limitate. presupune importante resurse financiare. Komandit Gesselschaft. a căror limită minimă variază de la unul în Danemarca la şapte în FranŃa îşi propun să apeleze la împrumuturi pentru a obŃine o cifră de afaceri ridicată. Emisiunea de acŃiuni se face de către firmele emitente prin intermediul băncilor comerciale iar toate tranzacŃiile ulterioare de vânzare. acŃiunile conŃin drept elemente de identificare numele firmei emitente. subscripŃia publică. asumânduşi riscuri financiare considerabile. seria. numite acŃiuni. De regulă. de 50. Limited Partnership. În general acŃionarii. dobândind personalitate juridică. răspunde în limita aportului său la constituirea capitalului social (pentru care nu 33 . în calitate de membrii fondatori. iar patrimoniul se formează pe baza participării acŃionarilor la fondarea acesteia sub forma unor înscrisuri. societatea pe acŃiuni (denumită în unele Ńări şi societate anonimă). AcŃionarii pot fi persoane fizice sau juridice. Constituirea propriu-zisă a societăŃii are loc atunci cănd a fost subscris (creat) întregul capital. În cazul constituirii continue patrimoniul se formează prin asocierea mai multor persoane fizice sau juridice care depun capitalul minim cerut de lege şi apoi lansează ei înşişi. acŃionarii fiind obligaŃi numai la plata acestuia. Comment [$^*#@2]: Page: 9 poi 3. se constituie prin asocierea a cel puŃin două persoane. După publicitate. Această formă este specifică în general firmelor de dimensiuni mari şi investiŃiilor străine. numărul şi data emiterii.Romania. valoarea nominală. iar capitalul social nu poate fi mai mic de 3 milioane lei. iar fiecare acŃionar a depus în numerar la o bancă cel puŃin jumătate din valoarea acŃiunilor subscrise. Societatea pe acŃiuni este administrată de unul sau mai mulŃi administratori. După aceasta. asociatul comanditat participând la administrarea societăŃii şi avănd o răspundere nelimitată. banca plasează acŃiunile clienŃilor potenŃiali prin subscripŃie publică. 2.societatea în comandită-denumiri concurente: Societe en commandite. ObligaŃiile societăŃilor pe acŃiuni sunt garantate cu patrimoniul social al acesteia.cumpărare se realizează în cadrul diferitelor paliere ale pieŃei financiare secundare. de regulă de mijloace financiare semnificative.Joint Stock Company. Constituirea patrimoniului societăŃilor pe acŃiuni se poate face în două moduri : simultan sau continuu. ea este înscrisă în Registrul Camerei de ComerŃ şi Industrie.

în Europa mai funcŃionează şi o serie de forme specifice unei Ńări sau unor grupe de Ńări. Conducerea societăŃii este asigurată de cel puŃin o persoană care nu poate fi un asociat comanditar. la constituirea patrimoniului social al societăŃii prin aportul în bani sau natură. AsociaŃii contribuie. În afară de tipurile simple de organizare a firmelor de afaceri. care răspund solitar şi nelimitat pentru datoriile şi obligaŃiile societăŃii. proporŃiile contribuŃiilor lor determinînd ponderea veniturilor precum şi participarea la luarea deciziilor.forma juridică specifică oricăror tipuri de activităŃi în cadrul căreia partenerii au o răspundere solidară şi nelimitată .în FranŃa şi Olanda “societatea civilă“ constituită prin asocierea a cel puŃin doi liber profesionişti sau a altor persoane care doresc să desfăşoare activităŃi imobiliare sau agricole.există un minim impus). care se prezintă ca o asociere între investitori (numiŃi comanditari) pentru care participarea la conducere se limitează la plata acŃiunilor şi comanditaŃi. Numărul asociaŃilor este variabil. “gentlemen’s agreement “ format din firme care participă în cadrul unui tip de angajament în cadrul căruia îşi menŃin autonomia însă îşi coordonează activităŃile în scopul contracarării concurenŃei şi a impunerii preŃului pe piaŃă. este o formă juridică adecvată asocierii a cel puŃin două persoane a căror răspundere asupra bunurilor personale este nelimitată şi solidară. Această formă de societate se întălneşte în majoritatea Ńărilor Uniunii Europene. conform înŃelegerii libere dintre ei. Offnen Handel Gesselschaft. Societa en nome collective. limitată sau nelimitată în funcŃie de dispoziŃiile statutare şi la posibilitatea înfiinŃării unei astfel de societăŃi fără a se impune un capital minim de pornire. societatea cooperativă reprezintă o formă juridică întâlnită frecvent în Uniunea Europeană. 5. 34 . forme care iau naştere prin cooperarea. se întâlnesc şi formele complexe ale acestora. societatea în nume colectiv . .în Marea Britanie. Pe lângă formele menŃionate anterior. Se disting astfel : a. nefiind impus prin lege un minim de capital.Partnership. Caracteristicile comune ale aparatului legislativ se referă la responsabilitatea asociaŃilor. 4. dintre care amintim : . fuziunea sau combinarea firmelor simple la nivel de ramură de activitate sau în funcŃie de scopul urmărit. de la trei în Belgia la şapte în Luxemburg şi nouă în Italia. ÎnfiinŃarea unei societăŃi în nume colectiv nu presupune un minim de capital. Alte forme pe care le îmbracă parteneriatul sunt “limited partnership“ care se apropie de societatea în comandită simplă şi “unlimited company“ care se aseamănă cu societatea în nume colectiv. Responsabilitatea asociaŃilor este nelimitată. Ei răspund solidar şi nelimitat de realizarea obligaŃiilor firmei faŃă de terŃi sau în situaŃia în care aceasta este declarată în stare de faliment.denumiri concurente: Societe en nom collectif. Uneori societatea în comandită poate îmbrăca forma societăŃii în comandită pe acŃiuni.

formă de subordonare a diferitelor societăŃi prin controlul participanŃilor de către societatea anonimă pe acŃiuni.b. ClasificaŃi firmele în funcŃie de criteriul instituŃional? 3. c.fuziunile . d.situaŃie în care o singură firmă achiziŃionează acŃiunile uneia sau mai multor firme care îşi pierd independenŃa. DefiniŃi noŃiunea de firmă? 2. o firmă deŃine în mod legal majoritatea acŃiunilor uneia sau mai multor filiale. ArătaŃi ce forme complexe ale firmelor cunoaşteŃi? 35 . In cazul holdingului.concernele sau conglomeratele formate prin reunirea unor firme aparŃinând unor ramuri diferite. Companiile care fac parte din holding îşi menŃin independenŃa. în urma acestui proces îşi pierd independenŃa. PrezentaŃi principalele forme de societăŃi comerciale? 4. Teme de casă: 1. Ele iau naştere în urma fuziunilor şi a absorbirilor sau a achiziŃionării pachetului de control al unor firme care.holdingurile .

venit. Aceasta putea fi sporită prin intervenŃia statului în creşterea cheltuielilor publice (chiar prin stimularea cheltuielilor de apărare) şi stimularea investiŃiilor. pe fondul crizei de supraproducŃie din anii 1929-1933 a dezvoltat rolul consumului individual şi a celui neproductiv în funcŃionarea economiei de piaŃă. Conceptul de cerere În lucrarea lui "Principles of Economics" publicată în 1890. Alfred Marshall a acordat o atenŃie deosebită rolului jucat de cerere în cadrul sistemului economic.1. El a subliniat mobilitatea crescută a cererii în raport cu oferta (producŃia) printr-un exemplu semnificativ: "cumpărătorul se poate decide pe loc dacă doreşte să înlocuiască berea cu vinul. Dintre aceştia se detaşează John Maynard Keynes. În anul 1939 John Hicks demonstrat că valoarea este o noŃiune subiectivă care 11 Alfred Marshall. Limitele certitudinii. multiplicatorul investiŃiilor şi legătura acestuia cu gradul de ocupare a forŃei de muncă. cerere agregată. în viziunea neoclasică ea apare ca rezultantă a dimensiunii cererii. El şi-a axat teoria pe ideea conform căreia efectele unei crize de supraproducŃie pot fi diminuate nu prin reducerea ofertei. în timp ce trecerea de la producŃia de bere la cea de vin presupune câŃiva ani"11. CEREREA ŞI OFERTA Obiective: Abordarea comparată a teoriei economice clasice şi neoclasice ÎnŃelegerea noŃiunilor de cerere şi ofertă Fundamentarea noŃiunilor de elasticitate a cererii şi a ofertei Termeni cheie: elasticitate. introducând în studiul acestuia o serie de elemente specifice cum ar fi înclinaŃia marginală spre consum. Edimpres-Camro Bucureşti. cerere. citat în Orio Giarini. ed. Stahel.Capitolul 5. 1996 pag. R. bun substituibil 5. ci prin stimularea cererii. W. ofertă. relaŃia dintre venit.care. Calea deschisăde Marshall în studiul cererii a fost urmată de teoreticienii neoclasici care au dominat scena economică începând cu deceniul al doilea al secolului nostru pânăla mijlocul anilor '70. Reconsiderarea rolului cererii s-a făcut simŃită şi în planul definirii noŃiunii de valoare economică. consum şi investiŃii. Dacă în teoria economică clasică formarea valorii unui bun era legată de ofertă (mai exact de contribuŃia forŃei de muncă şi a capitalului la crearea bogăŃiei). 271 36 .

pe lângă funcŃia de determinare a valorii. iar certificarea valorii se face prin plata unui preŃ. Astfel. Cererea se poate determina pe mai multe planuri. 12 Orio Giarini. Stahel. informaŃii şi tehnologii se vând şi se cumpără pe piaŃă în schimbul unei sume de bani. izvorâte din transformările care au avut loc în ultimele decenii în structura sistemului economic al economiei de piaŃă. În plan individual.depinde de atitudini psihologice şi subiective faŃă de ceea ce dorim să cumpărăm: cererea defineşte ceea ce este de valoare pentru un cumpărător.1. Cererea agregat reprezintă întreaga cantitate cerută dintr-o categorie oarecare de bunuri şi se formează prin însumarea cererilor individuale pentru bunul respectiv. cit. o scădere a cantităŃii cerute. W. Cererea pentru bunuri Cererea este definită prin cantitatea dintr-o anumită marfă. cererea a devenit şi un mecanism de selecŃie în cadrul unui proces amplu de repartizare a resurselor limitate de care dispune societatea. la preŃul pieŃei .1. op. Grafic. ea reprezintă cantitatea dintrun anumit bun economic ce se doreşte a fi cumpărată în condiŃii date de loc şi de preŃ de către un consumator. bun economic sau serviciu ce se poate cumpăra într-o perioadă de timp dată.12 5. pag. Reprezentarea grafică ilustrează Legea cererii conform căreia orice creştere în nivelul preŃului unui bun ordinar (comun) determină. Teoria neoclasică modernă bazată pe cerere îi conferă acesteia noi funcŃii. în condiŃiile în care celelalte elemente sunt menŃinute constante. 281 37 . se reprezintă printr-o curbă cu pantă descrescătoare în funcŃie de creşterea preŃului.R.Bunuri de producŃie sau de consum. la fel ca şi cea agregat. numită preŃ. cererea individuală pentru bunurile obişnuite.

existenŃa sau inexistenŃa bunurilor substituibile . . 5. RelaŃia preŃ-cantitate cerută este una de determinare indirectă. . cu cât piaŃa este mai restrânsă.P3 P2 P1 O Q3 Q2 Q1 C1 Fig.modificările în nivelul preŃurilor bunurilor substituibile. . a veniturilor.anticipările consumatorilor privind evoluŃia preŃurilor. . . o zonă poluată va determina scăderea cererii din partea turiştilor pentru locuri de odihnă în zona respectivă etc. a conjuncturii economice de ansamblu sau a situaŃiei politico-economice. sau vor cumpăra bunuri pe care în mod normal nu le cumpărau. . standardul de viaŃă. cu atât cererea pentru produsul sau serviciul respectiv va fi mai mică. moda. 38 . în sensul că modificarea preŃului generează modificarea cantităŃii cerute în sens invers modificării preŃului. O creştere preconizatăsau anunŃatăa nivelului preŃurilor va genera o creştere a cererii deoarece consumatorii vor încerca să se pună la adăpost de efectele acesteia cumpărând bunuri în cantităŃi mai mari decât de obicei.1.. în scopul stocării.preferinŃa consumatorilor.puterea de cumpărare a celor ce formează cererea pentru un anumit produs.factorii de mediu: o perioadă ploioasă va determina creşterea cererii pentru umbrele. Curba cererii pentru bunurile obişnuite Mărimea cererii este determinată de preŃ şi de venit şi influenŃată de o serie de factori de naturăeconomicăşi extraeconomicădintre care amintim: -dimensiunea pieŃei.

se reprezintă în felul următor: 39 .În exemplul de mai sus. sau de scădere a acestora. cel care în urmă cu aproximativ un secol a observat că există un tip special de bunuri a căror cerere se modifică direct proporŃional cu modificarea preŃurilor). Creşterea preŃului de la nivelul P1 la nivelul P2 va genera o scădere a cantităŃii cerute de la Q1 la Q2. la nivelul P1 al preŃului. nu toate bunurile inferioare sunt bunuri Giffen şi nici toate bunurile Giffen nu sunt bunuri inferioare) a căror cerere creşte în condiŃiile creşterii generale a nivelului preŃurilor. Exemplul dat de Giffen este cel al creşterii cererii pentru cartofi pe fondul creşterii generale a nivelului preŃurilor. În această situaŃie oamenii vor renunŃa la o anumită cantitate de carne (considerată în acest exemplu drept bun superior în cadrul combinaŃiei cartofi-carne) şi vor consuma mai mulŃi cartofi (consideraŃi în cadrul acestei combinaŃii drept bun inferior). Grafic. cantitatea cerută va fi Q1. AfirmaŃia de mai sus este adevărată atunci când creşterea preŃurilor este acompaniată de menŃinerea constantă a nivelului veniturilor. modificarea bunurilor cererii pentru bunurile de tip Giffen. ExcepŃia de la situaŃia enunŃată anterior o constituie bunurile de tip Giffen (a căror denumire provine de la Robert Giffen. În această categorie se înscriu de regulă bunurile inferioare (atenŃie.

5. sau vor căuta să-i imite pe cei din jur care şi-au cumpărat şi ei bunul respectiv).P3 P2 P1 Q1 Q2 Q3 Fig. Curba cererii pentru bunurile de tip Giffen Tot ca o excepŃie notăm şi relaŃia care se stabileşte între preŃul bunurilor şi cantitatea cerută în cazul bunurilor de lux. Elasticitatea cererii în funcŃie de preŃ şi în funcŃie de venit 40 . 5.1. ci vor opta pentru produse de o calitate superioară care să le poată acoperi mai bine trebuinŃele sau care să răspundă unor cerinŃe de natură subiectiv socială mai ridicate. Astfel. există excepŃiile de rigoare: bunurile inferioare pentru care cantitatea cerută scade odată cu creşterea veniturilor.2. la o creştere a venitului consumatorii nu-şi vor creşte proporŃional consumul de bunuri inferioare.Ca şi în cazul relaŃiei preŃ.cantitate cerută. La fel ca în cazul bunurilor de tip Giffen. şi în această situaŃie reprezentarea grafică a cererii se face printr-o curbă cu pantă crescătoare (asemănătoare cu cea a ofertei) Dacă relaŃia preŃ-cantitate cerută este una de determinare inversă.2. în sensul că poate să apară situaŃia în care creşterea preŃului unui bun genereazăo reacŃie de creştere a cererii pentru bunul respectiv ca urmare a unor influenŃe de natură comportamentală (oamenii vor dori să arate că îşi pot permite cumpărarea bunului respectiv. relaŃia venit-cantitate cerută este una de directă proporŃionalitate în sensul că orice creştere a venitului genereazăo creştere a cantităŃii cerute .

Pentru a calcula modul în care reacŃionează cantitatea cerută la modificările factorilor enumeraŃi mai sus şi pentru a urmări evoluŃia acesteia în funcŃie de aceste influenŃe se utilizează coeficienŃii de elasticitate ai cererii. Cu toate că se pot calcula pentru fiecare din influenŃele enumerate mai sus, ne vom opri doar asupra elasticităŃii cererii în funcŃie de preŃ, respectiv a elasticităŃii cererii în funcŃie de venit .

a) Elasticitatea cererii în funcŃie de preŃ. Modificările cantităŃilor cumpărate de consumatori generate de modificările preŃului de vânzare poartă numele de elasticitatea cererii în funcŃie de preŃ.13 Legea descreşterii cererii în funcŃie de creşterea preŃului ne oferă o imagine asupra sensului de mişcare a celor doi parametrii. Cât de mult se modifică însă cererea în condiŃiile modificării preŃului se poate calcula cu ajutorul coeficientului de elasticitate, definit ca un raport între modificarea procentuală a cantităŃii cerute şi modificarea procentuală a preŃului. Notând cu Ep coeficientul de elasticitate a cererii în funcŃie de preŃ, obŃinem: Ecp= X/ P x Unde: X ∆X/ ∆Px = ∆X / ∆ Px X Px

= bunul pentru care se calculeazăcoeficientul de elasticitate a cererii în funcŃie de preŃ

Px = preŃul bunului respectiv ∆ X = modificarea cantităŃii cerute din bunul X ∆Px = modificarea preŃului bunului X

Bunurile răspund în mod diferit modificării preŃului. Din acest punct de vedere distingem :

1.Bunuri cu cerere elastică-sunt acele bunuri a căror cerere creşte cu mai mult de o unitate în condiŃiile scăderii preŃului de vânzare cu o unitate; volumul valoric al vânzărilor totale (calculat ca produs între preŃul unitar şi cantitate) creşte. Pentru acest tip de bunuri, coeficientul de elasticitate a cererii în funcŃie de preŃ este subunitar şi negativ (având o valoare cuprinsăîntre minus infinit şi minus unu)

13

Michel Didier, Economia, regulile jocului, Ed. Humanitas Bucuresti 1993, pag.33

41

SituaŃia extremă în cadrul acestei categorii o constituie bunurile cu cerere perfect elastică, caz în care modificarea preŃului (în sensul creşterii lui) cu o valoare infinitezimală generează o reacŃie a cererii care tinde spre minus infinit.

PreŃ

P1

Cerere perfect elastică

P2 Cerere elastică

Q1

Q2

Cantitate

Fig. nr. 5.3

Bunuri cu cerere elastică sau perfect elastică

2. Bunuri cu cerere inelastică (sau rigidă) - sunt acele bunuri a căror cerere creşte cu mai puŃin de o unitate în condiŃiile scăderii preŃului cu o unitate; volumul valoric al vânzărilor totale scade. În situaŃia acestui tip de bunuri coeficientul de elasticitate a cererii în funcŃie de preŃ este mai mare decât minus unu şi mai mic decât zero. SituaŃia extremă în cadrul acestei categorii de bunuri o constituie bunurile cu cerere perfect inelastică (sau perfect rigidă), caz în care modificarea preŃului nu provoacă absolut nici o reacŃie a cantităŃii cerute, aceasta rămânând neschimbată la orice nivel al preŃului

42

PreŃ P1 P2 Cerere perfect rigidă

P3

Cerere rigidă

P4 Q1 Q2 Q3 Cantitate

Figura nr. 5. 4. Bunuri cu cerere rigidă sau perfect rigidă 3. Bunuri cu elasticitate unitară- sunt acele bunuri a căror cerere creşte cu o unitate în condiŃiile în care preŃul scade cu o unitate, volumul valoric la vânzărilor rămânând în linii mari neschimbat.În această situaŃie, valoarea coeficientului de elasticitate este de minus unu. De remarcat că, în mod normal, coeficientul de elasticitate a cererii în funcŃie de preŃ este negativ, datorită faptului că se formează prin raportul dintre o mărime pozitivă (creşterea cantităŃii cerute) şi una negativă (creşterea preŃului), sau invers, dar în mod convenŃional el se consideră pozitiv.

43

apare aşa numita elasticitate încrucişată. 5. Astfel. cu atât elasicitatea cererii bunului respectiv faŃă de preŃ va fi mai redusă. determinată de comportamentul unui bun oarecare în condiŃiile modificării preŃului substituenŃilor săi. . Bunuri cu elasticitate unitară Elasticitatea cererii în funcŃie de preŃ este influenŃată de următorii factori: . de complementaritate. Cu cât partea destinată consumului din venitul unei familii este mai mare cu atât elasticitatea cantităŃii cerute faŃă de preŃ este mai mare . Aşa cum am arătat mai sus. şi o relaŃie de complementaritate atunci când cantitatea cerută dintr-un bun se modifică în sens contrar modificării preŃului unui alt bun. Cu cât substituenŃii sunt mai apropiaŃi de caracteristicile bunului în cauză. o scădere a preŃului substituenŃilor va determina o scădere a cererii pentru bunul iniŃial (a căror substituenŃi au 44 .ponderea consumului în totalul veniturilor unei familii. Mai mult. între bunurile economice pot exista următoarele relaŃii: de substituibilitate.gradul de substituibilitate (rata marginalăde substituŃie).Cu cât acest grad este mai ridicat. de dependenŃă sau de indiferenŃă. cu atât elasticitatea cererii în funcŃie de preŃ este mai mare. ExistenŃa unor substituenŃi pentru o anumită categorie de bunuri va determina un comportament diferit al cererii pentru aceste bunuri în comparaŃie cu bunurile pentru care nu există substituenŃi.PreŃ P3 P2 Cerere unitară P1 Q1 Q2 Q3 cantitate Figura nr. Între două bunuri există o relaŃie de substituibilitate atunci când cantitatea cerută din unul din bunuri se modifică direct proporŃional cu schimbările de preŃ intervenite în preŃul celuilalt bun. 5.

b) elasticitatea cererii în funcŃie de venit Elasticitatea cererii se poate calcula şi în funcŃie de venit. Eci = ∆ X /∆I = ∆ X / ∆I X/M X unde : Eci = coeficientul de elasticitate a cererii X = bunul sau serviciul pentru care se calculează coeficientul de elasticitate I = venitul disponibil pentru procurarea bunului X ∆ X = modificarea cererii pentru bunul X ∆ I = modificarea venitului I 45 . Coeficientul de elasticitate încrucişată are următoarea formă: Ec = ∆ X/∆Py X/ Py = ∆X / ∆ Py X Py unde: X = bunul de bază (substituibil) Y = bunul substituent Py = preŃul bunului Y ∆ X = modificarea cantităŃii cerute din bunul X ∆ Y = modificarea preŃului bunului Y Valoarea coeficientului de elasticitate încrucişată a cererii poate fi una pozitivă atunci când bunurile sunt substituibile (substituenŃi) sau negativă atunci când bunurile sunt complementare. . În acest caz. elasticitatea cererii faŃă de preŃ este mai scăzută decât pe termen lung. Pe termen lung.Durata care se ia în calcul. în timp ce o creştere a preŃului substituenŃilor va determina o creştere a cererii pentru produsul substituit.înregistrat o reducere de preŃ). coeficientul de elasticitate exprimă raportul între înclinaŃia marginală spre consumul unui bun şi înclinaŃia medie spre consumul bunului respectiv (dată de raportul dintre cantitatea cerută şi venit).

la un nivel dat al preŃului.. în timp ce înclinaŃia medie spre consumul bunului X măsoară raportul dintre între cantitatea din bunul respectiv cerută la oricare nivel al venitului raportată la nivelul respectiv al venitului. dar cu o mărime descrescătoare. cel care a pus pentru prima oară în evidenŃă relaŃia dintre modificarea venitului şi cea cererii pentru un anumit bun sau serviciu). coeficientul va fi pozitiv dar subunitar. 6. Cambridge University Press. curba lui Engel se prezintă ca o curbă cu pantă crescătoare orientată dinspre sud-vest spre nord-est care reflectă faptul căcererea pentru acest tip de bunuri creşte.21 46 . în timp ce pentru un bun care înregistrează o înclinaŃie marginală spre consum mai mică decât înclinaŃia medie spre consum. pentru care înclinaŃia marginală pentru consum va fi negativă. curba lui Engel îmbracă forma prezentată în figura nr. ca şi raport între acesta şi totalul venitului14 Un bun inferior. 1995. 4 th edition.b deoarece creşterea venitului determină o scădere a cererii pentru acest tip de bunuri. odatăcu creşterea veniturilor. va avea şi o valoare negativă a coeficientului de elasticitate a cererii în funcŃie de venit. În cazul bunurilor obişnuite. pag. Introduction to Microeconomics.ÎnclinaŃia marginală spre consum a bunului X măsoară schimbarea intervenită în raportul dintre modificarea cererii şi modificarea venitului generată de modificarea venitului cu o mărime infinitezimală. sau. David Leidler. în timp ce pentru bunurile de lux cantitatea sporeşte în mărime crescătoare odată cu creşterea veniturilor. În cazul bunurilor inferioare. Elasticitatea cererii în funcŃie de venit poate fi pusă în evidenŃă prin intermediul Curbei lui Engel (curbă a cărei nume provine de la economistul german Ernst Engel. 14 Saul Estrin. Harvester Wheatsheaf.

b) 5. De la Adam Smith şi Karl Marx până la Alfred Marshall toŃi economiştii s-au concentrat asupra ofertei.Venit V3 V2 V1 V2 V1 Q1 Q2 Q3 Q2 Q1 (a) (b) Fig. prin intermediul banilor) într-o perioadă de timp datăla un anumit nivel al preŃului. Oferta Dezvoltarea socială.2. În sens general. timp de aproximativ două secole de studiul ofertei. economică şi culturală a societăŃii n-ar fi fost posibilă fără capacitatea omului de a folosi resursele rare pe care i le oferă natura. Prelucarea resurselor (materiale şi umane) în scopul satisfacerii trebuinŃelor individuale sau societale constituie obiectul de activitate al oricărui proces productiv şi are drept rezultat formarea unei anumite cantităŃi de bunuri.6 Curba lui Engel pentru bunuri de lux (fig. 5. considerând că "valoarea fiinŃei umane este bazată în primul rând pe caracteristicile ei de producător atât pentru el 47 . respectiv în dezvoltarea economică a societăŃii. considerând că acesta joacă rolul decisiv în crearea avuŃiei. care constituie oferta. a) şi bunuri inferioare (fig. serviciu sau factor de producŃie pe care un producător o produce şi doreşte să o vândă pe piaŃă (în fapt să o preschimbe pe piaŃă cu alte bunuri şi servicii. ŞtiinŃa economică s-a ocupat. servicii sau informaŃii. oferta este definită prin cantitatea dintr-un bun economic. nr.

1. la sfârşitul secolului al XIX-lea reprezentanŃii Scolii psihologice austriece care au demonstrat.2.Factorii care influenŃează mărimea ofertei Din multitudinea definirilor date de-a lungul timpului ofertei. deci scăderea profitului total. 48 . O creştere a preŃului factorilor de producŃie. pornind de la elementele de natură subiectivă care determină alegerea consumatorului. La începutul anilor '80 ai secolului nostru a apărut. J. elementul esenŃial al ofertei îl constituia pământul. costul serviciilor şi profitul realizat . Pentru Adam Smith. în cadrul curentului neoliberal orientarea numită economia ofertei (supply. firma îşi va orienta producŃia spre alte produse mai profitabile.side economics) care recunoştea rolul ofertei în dinamizarea producŃiei. Ca atare. care determină creşterea costului unitar poate genera următorul comportament al ofertei: . a cărui activitate în domeniul studiului economiei a surprins etapa de tranziŃie de la revoluŃia agrară la cea industrială studiul ofertei a însemnat studiul modului în care forŃa de muncă produce avuŃie. 5.însuşi cât şi pentru scopuri economice şi sociale mai generale" Alegerea primară a ceea ce urmează să se producă se face de către producător. AdepŃii acestei orientări au identificat legătura care trebuie să existe între oferta de factori de producŃie. In accepŃiunea fiziocraŃilor. Promotorilor teoriei conform căreia oferta este determinanta eficienŃei oricărei activităŃi economice i s-au opus. respectiv modul în care se poate obŃine avuŃie prin exploatarea lui. generând în acelaşi timp surplus de cerere şi pentru produsele care intră în componenŃa lui. că rolul ofertei este unul secundar. consumatorul fiind acela care selecŃionează dintre alternativele puse la dispoziŃie prin intermediul ofertei. Economia ofertei s-a dezvoltat diferit în funcŃie de diferitele etape pe care le-a parcurs economia. se desprinde concluzia că ea reprezintă o cantitate dintr-un bun sau serviciu a cărei mărime este determinată de o serie de factori obiectivi şi subiectivi. prin intermediul legii debuşeelor acelaşi punct de vedere : că elemenul determinant al activităŃii economice este oferta şi că orice produs apărut pe piaŃă îşi va crea propria cerere. a productivităŃii şi a reducerii costurilor.B. Say a exprimat. oferta de bunuri economice este influenŃată de: a/ preŃul factorilor de producŃie. care îi vor permite obŃinerea unui câştig mai ridicat şi va diminua oferta din bunul iniŃial. care atrage diminuarea cererii.creşterea preŃului de vânzare al bunului respectiv. cu alte cuvinte revine ofertei. pe cele care le consideră cel mai aproape de satisfacerea trebuinŃelor sale. dintre care enumerăm: 1) din perspectiva producătorului. de răspuns şi adaptare la condiŃiile impuse pe piaŃă de cerere. în opinia lor (opinie îmbrăŃişată de numeroşi cercetători ai ştiinŃei economice) cererea devine elementul determinant în stimularea activităŃii economice.

atunci când se are în vedere suma pe care trebuie să o plătească întreprinzătorul pentru creditele contractate în vederea desfăşurării activităŃii sale. şi îi determină pe producători să îşi modifice oferta în raport cu noua situaŃie a cererii. întreprinzătorul îşi va restrânge oferta din bunul respectiv şi se va orienta spre producŃia altor bunuri care pot să-i aducă un profit mai ridicat. şi deci mai mică decât cea obŃinută în alte ramuri.. d/ rata profitului pe economie. c/existenŃa unui raport favorabil între preŃ. O creştere a preŃului bunurilor substituibile îi determină pe consumatori să-şi îndrepte atenŃia spre bunurile care fac obiectul ofertei. comparaŃia pe care o face producătorul între rata profitului calculată pentru produsul care face obiectul ofertei respective şi rata profitului obŃinută în cazul altor bunuri. determinatăîn primul caz ca diferenŃă între încasările totale şi costul total şi în cel de-al doilea ca diferenŃăîntre preŃul de vînzare şi costul unitar.În situaŃia în care rata profitului pentru bunul care face obiectul ofertei este mai mică decât media pe economie.din perspectiva producătorului şi a consumatorului mărimea ofertei este influenŃatăde: a/ modificarea numărului consumatorilor şi al producătorilor şi a preferinŃelor acestora. 3).. atunci şi cererea respectiv oferta pentru bunurile de bază se modifică corespunzător. orientându-se spre produse mai profitabile . preŃul acestora şi modificările care intervin în nivelul preŃurilor acestor bunuri. c/ concurenŃa între consumatori . ceea ce îl va determina pe producător să reducă nivelul cantităŃii oferite. b/ concurenŃa între producători şi tipul de piaŃă pe care acŃionează în scopul desfacerii produsului respectiv. e/ mărimea profitului total şi a celui unitar. f/ rata dobânzii privită atât ca şi un cost. g/ climatul social şi politic existent. 2) Din perspectiva consumatorului a/ preŃul produsului oferit. Si în această situaŃie firma îşi va restrânge oferta. 49 .menŃinerea constantă a preŃului de vânzare al produsului care va avea ca efect scăderea profitului pe unitate de produs şi implicit a profitului total. e/ Oferta de bunuri complementare şi evoluŃia preŃului acestora. dacă preŃul bunurilor complementare înregistrează o modificare care generează schimbări în volumul cererii şi al ofertei. b/ preŃul bunului oferit pe piaŃa respectivăşi pe alte pieŃe. c/ tipul de piaŃă şi forma de concurenŃă care se manifestă pe piaŃa respectivă. dar şi din perspectiva venitului pe care l-ar aduce depunerea la bancă a capitalului bănesc corespunzător desfăşurării activităŃii de producere a bunului care face obiectul ofertei. utilitate şi calitate d/existenŃa bunurilor substituibile. b/ mărimea venitului nominal de care dispun consumatorii şi puterea de cumpărare a banilor. un preŃ mare poate determina o scădere a cererii.

oferta poate fi : a/ pentru mărfuri care îmbracă forma bunurilor economice. dezvoltarea economică. c/pentru factorii de producŃie 5.4). la acestea. 255 50 . apte să satisfacă o trebuinŃă umană şi care sunt rezultatul unei activităŃi umane. op.. DiferenŃierea bunurilor economice de cele libere se face din perspectiva accesului. lumina soarelui sau a lunii. şi de aceea ele mai poartă numele de satisfactori. După obiectul de activitate al producătorilor. în timp ce bunurile economice sunt definite ca acele bunuri.economie naŃională sau mondială. AcŃiunea factorilor enumeraŃi mai sus este valabilăîn condiŃiile în care admitem că "orice decizie sau acŃiune de natură să conducă la orice gen de producŃie este luată sau iniŃiată în mod inevitabil în circumstanŃe de incertitudine şi risc."15 Privită prin prisma numărului vânzătorilor. b/pentru mărfuri care îmbracă forma serviciilor. Bunurile pentru producŃie (numite şi bunuri productive sau prodfactori) sunt destinate folosirii în cadrul procesului de producŃie pentru obŃinerea (fabricarea) de noi 15 Orio Giarini. Bunurile economice constituie. sau agregată. bunurile pot fi bunuri pentru consum şi bunuri pentru producŃie. obiectul proprietăŃii. cit. Există mai multe criterii de clasificare a bunurilor economice. serviciu sau factor de producŃie ce se produce sau se comercializează la un moment dat într-o ramură. precum şi a modului în care sunt sau nu supuse transformărilor prin munca omului. în mod gratuit. Bunurile pentru consum pot fi folosite satisfacerii imediate a trebuinŃelor umane. atunci când se are în vedere totalitatea cantităŃilor dintr-un bun. etc). şi care nu sunt supuse unor activităŃi de prelucrare din partea omului (aerul. încurajarea investiŃiilor.. alături de bunurile libere. liber sau limitat. atunci când se referă la cantitatea produsă. respectiv al producătorilor.2. Bunurile libere reprezintă acele bunuri la care au acces liber toŃi indivizii. oferta poate fi individuală. politica statului privind importurile.2. Oferta pentru bunuri economice Literatura de specialitate defineşte marfa ca fiind orice bun economic apt să satisfacă o nevoie şi care face obiectul vânzării cumpărării pe piaŃă. iar bunurile economice drept bunuri rezultate din activitatea umană apte să satisfacă o trebuinŃă. sector de activitate. pag. respectiv vândută de către un singur agent economic. dintre care le amintim pe următoarele: 1) După modul în care sunt utilizate.

2) După tipul de nevoi pe care îl satisfac. curba ofertei se aseamănă mai degrabăcu o curbă tipică a cererii. laptele consumat ca atare este un satisfactor. orientată pe direcŃia SV .bunuri sau servicii. putând fi utilizate imediat pentru producŃie sau pentru consum 6) După tipul de trebuinŃă pe care o satisfac bunurile pot fi bunuri normale (obişnuite) sau bunuri de lux. Bunurile primare sunt în general factorii de producŃie. care constituie efectul acŃiunii cauzei16 Reprezentarea grafică a relaŃiei dintre preŃul unui bun şi cantitatea oferită din bunul respectiv se face cu ajutorul curbei ofertei. 5) După gradul lor de prelucrare. cantitatea oferită creşte pe măsura scăderii preŃului. iar cele finale sunt bunurile care nu necesită prelucrări ulterioare. care face legătura dintre cantitatea oferită (reprezentată pe abscisă) şi preŃul oferit (reprezentat pe ordonată) şi ilustrează relaŃia de proporŃionalitate între preŃ şi cantitatea oferită aşa cum este enunŃată în legea ofertei . îmbrăcăminte. În această situaŃie se află producătorii de bunuri perisabile a căror stocare este de scurtă durată sau cea a ofertantului pentru care vânzarea bunului de care dispune reprezintă unica sa sursă de venit. 1998. Ed. în forma sa tipică. George BariŃiu. Acelaşi bun poate fi utilizat. în unele cazuri. I. În acest caz. bunurile se clasifică în: bunuri materiale. respectiv bunuri de folosinŃă îndelungată. complementare ( casetofonul şi casetele). servicii şi informaŃii. culturale. modificarea preŃului unitar reprezintă cauza modificării cantităŃii cerute. pag. iar factorul determinant este reprezentat de cantitatea oferită. bunurile se clasifică în bunuri care pot fi consumate (utilizate) imediat. cele semifabricate conŃin bunuri aflate în faze intermediare ale procesului productiv. În formă atipică. 4) După forma lor materială. determinante (pâinea şi făina)şi indiferente (aspiratorul şi jucăria unui copil) Oferta de bunuri economice reprezintă. Cluj Napoca.în cadrul căreia factorul independent şi determinant al relaŃiei îl reprezintă preŃul unitar al bunului respectiv. etc). Între cantitatea oferită şi nivelul preŃului unui bun economic există o relaŃie de determinare directă. 16 Aurel Negucioiu. 3) După durata de folosinŃă. crescătoare. bunurile se clasifică în bunuri care satisfac nevoi fiziologice sau nevoi de bază (de hrană. bunurile pot fi: primare. Ca atare.NE.317 51 . Astfel. în ambele sensuri. 7) după influenŃa pe care o exercită unele faŃă de altele bunurile pot fi : substituibile (sucul şi apa minerală). bunuri care satisfac nevoi sociale. în timp ce folosit la fabricarea caşcavalului el devine prodfactor. cantitatea pe care producătorii doresc să o producă şi să o pună în vânzare la un anumit nivel al preŃului. vol. ea este o curbă ascendentă. religioase etc. Economie Politică. aşa cum am menŃionat. semifabricate sau finale.

Deşi factorii care determină modificări în nivelul ofertei sunt numeroşi. Nivelul elasticităŃii ofertei în funcŃie de preŃ se exprimă cu ajutorul coeficientului de elasticitate. PreŃ Ofertă inelastică 50 $ Ofertă de elasticitate unitară 40 $ 30 $ Ofertă perfect elastică 52 .5.situaŃie în care modificarea preŃului nu determină modificarea cantităŃii oferite.Elasticitatea ofertei de bunuri economice Elasticitatea ofertei reprezintă modificarea cantităŃii oferite dintr-un bun sau serviciu în funcŃie de modificarea factorilor care determină nivelul acesteia.În această situaŃie coeficientul de elasticitate va avea valoarea zero.3. se consideră că elementul determinant îl constituie preŃul bunului sau al servciului respectiv şi ca atare se utilizează frecvent calculul elasticităŃii ofertei în funcŃie de preŃ. iar graficul ofertei va fi o dreaptă verticală.2.se întâlneşte în cazul ofertei de bunuri perisabile. calculat după formula: Eop = ∆ Q / Q : ∆ P /P unde Eop = Coeficientul de elasticitate al unui bun în funcŃie de preŃ Q = cantitatea oferită pe piaŃă din bunul respectiv ∆ Q = modificarea procentuală a cantităŃii oferite P = preŃul unitar al mărfii ∆ P = modificarea procentuală a preŃului unitar În funcŃie de valoarea coeficientului de elasticitate. care este întotdeauna pozitivă. Aceasta reprezintă schimbarea (calculată în mărime procentuală) a cantităŃii oferite în funcŃie de modificarea procentuală a preŃului bunului respectiv. oferta poate îmbrăca una din următoarele forme: a/ ofertă perfect inelastică (rigidă) .

respectiv cea perfect inelastică sunt cazuri extreme.20 $ 10 $ 0 1 2 3 4 5 6 Cantitate Fig. În această situaŃie coeficientul de elasticitate se află cuprins în intervalul (1.situaŃie în care o modificare de mică anvergură a preŃului determină modificarea semnificativă a cantităŃii oferite. Oferta perfect elastică. 1) b) oferta relativ elastică atunci când modificarea preŃului generează o modificare de mai mare anvergură a cantităŃii oferite. Caracteristic pieŃei reale sunt următoarele tipuri de elasticitate : a/ oferta relativ inelastică. Elasticitatea ofertei b/ oferta perfect elastică . + infinit) în 53 .situaŃie în care modificarea cu un anumit procent a preŃului va atrage după sine modificarea cu acelaşi procent a cantităŃii oferite. 5. În această situaŃie graficul ofertei va fi o dreaptă orizontală. în acest caz.8. atunci când o modificare a preŃului de o anumită amplitudine va determina o modificare a cantităŃii oferite într-o proporŃie mai mică decât cea a preŃului În acest caz coeficientul de elasticitate va fi cuprins în intervalul (0. c/oferta cu elasticitate unitară. iar valoarea coeficientului de elasticitate va fi egală cu 1. graficul ofertei va fi o dreaptă bisectoare. rar întîlnite practică. iar coeficientul de elasticitate va tinde spre infinit.

PreŃ unitar

PreŃ unitar

O'

O'

O O

Cantitate - graficul a - graficul b-

Cantitate

Figura nr. 5.9. Oferta relativ elastică (graficul a) şi oferta relativ

inelastică (graficul b)

Factorii care determină elasticitatea ofertei sunt: - modul în care oferta poate să reacŃioneze la modificarea preŃului. Dacă producătorul bunului respectiv are la dispoziŃie factori de producŃie care să-i permită lărgirea producŃiei, în situaŃia în care preŃul de vânzare al bunului respectiv creşte, el va reacŃiona ca atare. În situaŃia în care capacităŃile de producŃie sunt limitate, modificarea preŃului nu va avea ca efect modificarea ofertei. - perioada de timp; pe termen scurt, oferta poate reacŃiona într-o măsură mai mică la modificările de preŃ deoarece producătorul poate modifica doar elementele capitalul circulant şi cele ale forŃei de muncă, nu şi pe cele legate de capitalul tehic. Pe termen lung, modificările în volumul şi structura ofertei pot fi substanŃiale ca urmare a faptului că producătorul poate înlocui şi elementele capitalului tehnic cu altele mai performante.

54

5.2.4 Dimensionarea ofertei de bunuri Orice firmă care desfăşoară o activitate economică urmăreşte ca prin vânzarea produselor care fac obiectul activităŃii să-şi acopere cheltuielile realizate şi să obŃină un profit. Pentru aceasta ea va acorda o atenŃie deosebită modului în care îşi dimensioneazăoferta în funcŃie de factorii de care dispune şi de tipul de piaŃă pe care-şi desfăşoarăactivitatea. Pe o piaŃă perfect concurenŃială (reamintim aici că o astfel de piaŃă are o existenŃă ipotetică) orice firmă producătoare a unui bun economic omogen este un primitor de preŃ (adică nu are suficientă putere încât să poată influenŃa nivelul preŃului şi ca atare este obligată să-şi vândă întreaga producŃie la preŃul pieŃei). În această situaŃie, firma va putea să-şi maximizeze profitul crescând cantitatea oferită spre vânzare. Profitul realizat de către o astfel de firmă se va determina ca diferenŃă între încasarea totală din vânzarea producŃiei şi costul total aferent cantităŃii respective. Pentru maximizarea lui, firma va urmări să desfacă acel nivel al producŃiei pentru care profitul unitar înmulŃit cu numărul de bucăŃi vîndute să-i aducă cel mai mare câştig. Acest lucru se realizează la acel nivel al producŃiei pentru care încasarea marginală (are în cazul firmei aflate pe piaŃa cu concurenŃă perfectă este identică preŃului de vânzare) este egală cu costul marginal, iar acesta este egal cu costul mediu. Fiecare unitate vândută în plus va determina o creştere a încasării totale cu mărimea preŃului de vânzare practicat pe piaŃa respectivă.

Teme de casă: 1. DefiniŃi termenii de cerere şi ofertă? 2. PrezentaŃi elasticitatea cererii în funcŃie de preŃ şi venit? 3. Care sunt factorii care influienŃiază marimea ofertei? 4. PrezentaŃi elasticittea ofertei de bunuri?

55

56

în cazul aceluiaşi individ. propunând ca societatea să fie organizată " pe baza pricipiului utilităŃii. concurenŃă. bunăstare sau bucurie. la sfera economicului. iar William Stanley Jevons (18351882) a identificat comportamentul consumatorului raŃional ca fiind acela de maximizare a satisfacŃiei obŃinute de pe urma consumului unui bun sau serviciu în condiŃiile în care opŃiunea lui are la bază utilitatea marginală a bunului sau serviciului respectiv.Capitolul 6. în funcŃie de locul în care acesta se află 17 Jeremy Bentham. von Thunen şi H. 1789 57 . Filosoful britanic Jeremy Bentham a introdus noŃiunea de utilitate în ştiinŃele sociale. consumator. Ea are o utilitate diferită . oligopol 6. răul sau nefericirea "17 Economiştii neoclasici au extins conceptul de utilitate. pentru acelaşi individ.B. J. Gossen au aşezat la baza explicării valorii bunurilor şi a formării preŃurilor noŃiunea de utilitate a produselor. ALEGEREA ŞI TEORIA UTILITĂłII MARGINALE Obiective: familializarea cu noŃiunea de utilitate prezentarea principalelor forme de pieŃe cu concurenŃă imperfectă prezentarea unor exemple practice în vederea pentru o mai bună întelelegere a problematicii Termeni cheie: utilitate. Astfel. de Condillac. O haină de blană are pentru un individ o altă utilitate iarna decât vara. şi de a preîntâmpina durerea. Ea diferă în timp şi spaŃiu pentru acelaşi bun sau serviciu.H.B. Scurt istoric Teoria utilitaristă îşi are originea în Europa secolului al 18-lea când matematicienii au întrebuinŃat noŃiunea de utilitate în cadrul teoriei probabilităŃilor.saturaŃie. cumpărătorul alege o combinaŃie posibilă de bunuri sau servicii pe care o consideră prioritară altei combinaŃii posibile de bunuri sau servicii. definit ca " proprietatea oricărui obiect de a produce plăcere. Galliani. Say. cu alte cuvinte el îşi ierarhizează trebuinŃele. francezii E. nu le cuantifică. Italianul F. monopol. Utilitatea economică Utilitatea este o noŃiune subiectivă. aşa cum a fost el definit de Bentham. şi de la un individ la altul. mai precis la explicarea comportamentului consumatorului. Discipolii săi au încercat să cuantifice printr-o mărime cardinală utilitatea dar s-au lovit de dificultăŃile ridicate de însăşi definirea conceptului. 6.1.H.2. surplusul consumatorului. germanii J. An Introduction to the Principles Of Morals.

formând utilitatea totală. Utilitatea se poate determina fie la nivelul fiecărei unităŃi consumate dintr-un bun omogen sau serviciu şi atunci se numeşte utilitate marginală.Ea este cu atât mai mare cu cât cantitatea din bunul sau serviciul respectiv este mai mare şi ca atare şi numărul trebuinŃelor care pot fi satisfăcute este mai mare. Utilitatea totală este dată de suma utilităŃilor marginale. fie pentru totalitatea unităŃilor omogene ce formează un bun sau serviciu sau în care se poate descompune un bun sau serviciu. De asemenea. gradul de satisfacere a trebuinŃelor individului. 58 . ea are o utilitate diferită pentru individul situat la Polul Nord în comparaŃie cu cel din Sahara. la scară diferită. în timp ce utilitatea marginală este descrescătoare. utilitatea marginală a ultimelor unităŃi fiind cu atât mai mică cu cât cantitatea din bunul respectiv este mai mare şi nevoia care urmează a fi satisfăctă mai puŃin stringentă. Utilitatea marginală şi utilitatea totală exprimă în esenŃă.(în casă la gura sobei sau afară în ger).

Astfel cu cât un bun sau serviciu se găseşte într-o cantitate mai mare. cu atât numărul trebuinŃelor ce pot fi satisfăcute este mai mare. cu cât un bun se găseşte într-o cantitate mai mare. 59 . cu alte cuvinte. Utilitatea marginală şi utilitatea totală Utilitatea marginală (noŃiune propusă în secolul al XVIII-lea de către austriacul F. sau utilitatea ultimei unităŃi consumate dintr-un bun sau serviciu omogen. sau. dar şi gradul de utilitate al fiecăreia din unităŃile consumate suplimentar este mai mică. cu atât el va putea să satisfacă nevoi din ce în ce mai puŃin importante. raritatea sau abundenŃa bunului respectiv. dar şi de elemente obiective cum ar fi cantitatea în care se găseşte bunul sau serviciul respectiv. cu atât utilitatea lui marginală va descreşte. 6. Cu alte cuvinte. von Wieser). este o mărime dependentă de elemente subiective (dintre care amintim aprecierea fiecărui individ consumator privind ierarhizarea importanŃei sau intensitatea diferitelor trebuinŃe).utilitate Q1 Q2 Q3 Q4 Q5 cantitate consumată Figura nr.1.

el acceptă să plătească în schimbul lui o anumită cantitate de bani. îi satisface o anumită trebuinŃă. greutate. numită preŃ (teoria formării preŃurilor pornind de la teoria utilităŃii marginale va fi dezvoltată într-un alt capitol).numită şi prima lege a lui Gossen . cel de-al patrulea ar putea fi oferit unui coleg flămând. Indiferent însă de tipurile de nevoi pe care le poate satisface (mai stringente sau mai îndepărtate). mod de prezentare etc. Fiecare unitate dintr-un bun omogen va fi vândută de către vânzător cu acelaşi preŃ. pe măsura satisfacerii trebuinŃei sau dorinŃei respective. Primul corn (prima unitate din bunul omogen consumat). în acel moment.AfirmaŃia de mai sus constituie Legea descreşterii utilităŃii marginale . conform teoriei utilităŃii marginale. Astfel. cornul al treilea ar putea fi cumpărat pentru a fi consumat într-una din pauzele următoare. la nivelul unităŃii care satisface cea mai puŃin stringentă nevoie. identice ca preŃ. deci va avea pentru el . Pentru aceasta el apelează la oferta unei brutării din apropiere. unde are posibilitatea să aleagă dintre produsele oferite pe acela sau acelea care îi pot satisface cel mai bine prin preŃ şi calitate. pentru studentul în cauză. nevoia de a mânca. Consumatorul însă ar fi fost dispus ca pentru prima unitate din bunul respectiv (primul corn) care îi satisfăcea cea mai stringentă dintre nevoi să plătească mult mai mult decât pentru ultima. cel de-al cincilea pentru a hrăni porumbeii din jurul căminului . Să presupunem că se opreşte asupra unor cornuri calde. fiecare unitate din bunul omogen respectiv va avea acelaşi preŃ. Vom exemplifica legea descreşterii utilităŃii marginale prin următoarea situaŃie: Un student flămând foloseşte pauza dintre două cursuri pentru a-şi astâmpăra foamea. Confirmarea utilităŃii unui bun sau serviciu se face prin preŃ. deoarece a satisfăcut o nevoie mai puŃin stringentă decât prima. aceea de a-şi astâmpăra foamea. cea care îi satisfăcea cea mai puŃin importantă dintre nevoi.care postuleză descreşterea intensităŃii unei nevoi pe măsura satisfacerii ei. Dacă bunul respectiv îi este util individului. mai redusă decât consumul primului corn. Consumul celui de-al doilea corn. hrănirea porumbeilor. Următoarele cornuri consumate vor acoperi nevoi din ce în ce mai puŃin importante. identic cu primul (a doua unitate din bunul economic denumit generic "cornuri ") va genera o nouă utilitate. El plăteşte însă fiecare din aceste unităŃi la preŃul unic. DiferenŃa între valoarea/ utilitatea pe care o conferă cumpărătorul unităŃii consumate (preŃul pe care ar fi dispus să-l plătească pentru achiziŃionarea unităŃii respective) şi valoarea/utilitatea pe care o dă vânzătorul oricăreia din unităŃile respective (şi în funcŃie de care stabileşte preŃul de vânzare) poartă numele de surplusul consumatorului. Surplusul apare atunci când consumatorul primeşte mai mult decât plăteşte. având drept urmare tendinŃa de scădere a utilităŃii subdiviziunilor succesive dintr-o cantitate determinată a unui bun limitat. fixat de vânzător. o utilitate maximă deoarece îi va satisface o trebuinŃă stringentă. Cornul dat drept hrană porumbeilor va costa exact cât primul corn consumat de către student. în momentul respectiv. îi va satisface nevoia cea mai stringentă. ca rezultat 60 . calitate.

Utilitate PreŃ de vânzare q1 q2 q3 q4 q5 Cantitate Figura nr. ar fi fost dispus să plătească 90 lei/bucată. indiferent de gradul de utilitate al unităŃii respective.2. deci cheltuindu-şi banii cumpărând un număr oarecare de cornuri va obŃine acceaşi satisfacŃie/ utilitate decât dacă ar fi folosit venitul de care dispune pentru a-şi cumpăra un suc. Surplusul consumatorului Vom ilustra formarea surplusului consumatorului prin datele din exemplul de mai sus: Să presupunem că primul corn cumpărat de student va avea pentru el o utilitate ridicată. un bilet de teatru sau orice alt bun sau serviciu. al patrulea corn. pentru al treilea 80 lei/bucată. care exprimată prin preŃul pe care el ar fi fost dispus să-l plătească ar fi însemnat 100 lei/bucată. cu alte cuvinte el va plăti pentru fiecare din unităŃile respective acelaşi preŃ. al treilea. 61 . Studentul îşi face calculele în aşa fel încât cumpărând al doilea.Pentru al doilea corn.pentru al patrulea 70 lei/buc. pentru al cincelea 50 lei/bucata. 6. PreŃul de vânzare a cornurilor respective este de 30 lei/bucată. care avea pentru el un grad mai redus de utilitate.al acŃiunii legii descreşterii utilităŃii marginale.

3.. cel de-al treilea corn l-ar "îmbogăŃi" cu 70-30 = 40 lei etc.c.în timp ce valoarea totală a cornurilor cumpărate de el (calculată în funcŃie de utilitate) este de 70+60+50+40+30 = 250 lei.=diferite bunuri sau servicii CondiŃia de echilibru va fi : UmargA = Umarg B= Umarg C = .Cumpărând cele cinci cornuri. 62 . în funcŃie de cantitatea de cornuri consumată. dar ar fi fost dispus să-i cheltuie deoarece la acest nivel şi-a evaluat trebuinŃa . 6. Consumatorul raŃional. Cumpărarea celui de-al doilea corn i-ar aduce consumatorului un surplus de utilitate de 80-30 = 50 lei . El va continua să cumpere până la limita la care preŃul de vânzare al bunului respectiv este egal cu preŃul pe care ar fi fost dispus să-l plătească pentru a obŃine o unitate din bunul respectiv care să-i satisfacă o anumită nevoie mai îndepărtată.Umarg/unitate monetara cheltuită PA PB PC Consumatorul are întotdeauna la dispoziŃie o cantitate limitată de bani (un venit) pe care urmăreşte să-l consume astfel încât să obŃină maximum de satisfacŃie de pe urma fiecărei unităŃi monetare cheltuite.b. CondiŃia fundamentală de maximizare a satisfacŃiei sau utilităŃii este următoarea : un consumator care are la dispoziŃie un venit fix pe care urmează să-l consume cumpărând bunuri şi servicii la preŃurile date ale pieŃei. ToŃi consumatorii care vor consuma cornuri pe care le vor plăti la preŃul pieŃei vor beneficia de surplusul consumatorului.. îşi va maximiza satisfacŃia în situaŃia în care fiecare unitate monetară consumată îi va aduce aceeaşi satisfacŃie. Notând cu : Umarg = utilitatea marginală P = preŃul a... ToŃi consumatorii care vor cumpăra orice tip de bun cărui preŃ a fost calculat pornind de la principiul enunŃat mai sus vor beneficia de surplusul consumatorului pentru fiecare din bunurile respective.Surplusul de utilitate obŃinut în urma cumpărării primului corn ar fi de100-30=70 lei pe care consumatorul nu i-a cheltuit. cu alte cuvinte când utilitatea marginală a fiecăruia dintre bunurile sau serviciile consumate raportată la preŃul bunului sau a serviciului respectiv va fi aceeaşi... Alegerea consumatorului raŃional Studentul nostru nu este un caz izolat.va atinge maximum de satisfacŃie atunci când utilitatea marginală a fiecărei ultime unităŃi monetare (a unităŃii monetare marginale) cheltuită pentru fiecare bun sau serviciu va fi aceeaşi... cumpărătorul nostru a plătit 5 bucăŃi x 30 lei /buc= 150 lei..

Presupunem că un consumator are la dispoziŃie diferite combinaŃii de câte două bunuri. Fiecare punct presupune o altă combinaŃie posibilă dintre cele două bunuri iar curba care uneşte toate aceste puncte poartă numele de curbă de indiferenŃă. 63 . combinaŃii care se află marcate pe curba de indiferenŃă prin punctele A. Bunurile din fiecare din aceste combinaŃii se pot afla în una din următoarele situaŃii. Vilfredo Pareto (1848-1923) a introdus curbele de indiferenŃă în studiul comportamentului consumatorului.B. în cadrul preferinŃelor consumatorului: de a fi preferat celuilalt bun sau de a fi indiferent consumului celuilalt bun.oarecare. In urmă cu aproximativ un secol.C şi D.Pentru aceasta el va alege din multitudinea de bunuri pe care are la dispoziŃie pe acelea pe care le consideră cele mai potrivite pentru a-i satisface cel mai bine trebuinŃele. Totalitatea curbelor de indiferenŃă care reflectă posibilele combinaŃii dintre două bunuri formează harta curbelor de indiferenŃă.

el va trebui să se situeze pe o altă curbă de indiferenŃă. definită prin cantitatea ce trebuie substituită dintr-un bun cu ajutorul altui bun astfel încât rezultatul consumului să fie acelaşi. Consumatorul obŃine. 64 . care arată că cât un bun este mai rar ( mai limitat) cu atât valoarea lui relativă de substituŃie este mai mare. Harta curbelor de indiferenŃă In cadrul bunurilor care compun aceste combinaŃii funcŃionează legea substituŃiei. care cuprinde alte combinaŃii posibile între cele două bunuri. Cu cât cresc cantităŃile utilizate din fiecare bun în parte din cadrul combinaŃiei. Panta curbei de indiferenŃă reflectă raportul dintre utilităŃile marginale relative ale celor două bunuri. Pentru a calcula modul în care două bunuri se pot substitui se foloseşte rata marginală de substituŃie.A Y3 Y2 Y1 x1 B x2 x3 x4 Fig. situându-se pe aceeaşi curbă de indiferenŃă acelaşi grad de satisfacŃie de pe urma oricărei combinaŃii de bunuri ( în oricare din punctele de curba respectivă s-ar situa). Ca atare. Pentru a obŃine un alt grad de satisfacŃie. îi va oferi acestuia un surplus de satisfacŃie. utilitatea marginală în cazul lui va fi mai mare decât utilitatea marginală a bunurilor care se găsesc din abundenŃă.3. 6. respectiv raportul lor de substituibilitate. va reflecta un grad mai mare de satisfacere a preferinŃelor consumatorului.cu atât curba de indiferenŃă pe care se situează noile puncte va fi mai indepărtată de origine.

pe care consumatorul va putea să-şi aleagă diferitele combinaŃii posibile. In primul caz. Consumatorul se va afla în echilibru în situaŃia în care dreapta bugetului ( în graficul de mai sus linia AB) va intersecta cea mai înaltă curbă de indiferenŃă la care dreapta bugetului poate fi tangentă In acel punct. în condiŃiile în care preŃurile celor două bunuri rămân neschimbate va crea o nouă dreaptă a bugetului. Ce presupune prima lege a lui Goosen? 3. utilitate marginală şi utilitate totală? 2. Ea va fi tangentă la o curbă de indiferenŃă situată sub cea anterioară ( în cazul diminuării venitului) respectiv peste cea anterioară în cazul creşterii venitului. în cel de-al doilea acesta va fi mai ridicat. O schimbare în venitul consumatorului.Consumatorul tinde să se încadreze pe acea curbă de indiferenŃă care îi va oferi cel mai înalt grad de satisfacŃie. Care este condiŃia fundamentală de maximizare a satisfacŃiei sau utilităŃii? 65 . gradul de satisfacere a trebuinŃelor va fi mai scăzut. dar numai de consumator pentru cumpărarea diferitelor combinaŃii este reprezentat grafic prin dreapta venitului (sau a bugetului). Teme de casă: 1. DefiniŃi conceptele de utilitate în sens general. Altfel spus: PA /P b=UmargA /U marg B. raportul dintre utilităŃile marginale ale celor două bunuri este egal cu raportul dintre preŃurile celor două bunuri.

ReprezentanŃii Şcolii marginaliste (Eugen von Bohm. Stanely Jevons în Marea Britanie. Gândirii economice medievale îi datorãm "doctrina preŃului just " expusã de cãtre Toma d'Aquino în lucrarea lui "Summa Theologicae" conform cãreia participanŃii la tranzacŃii trebuiau sã asigure schimbului o justã echivalenŃã. baza de formare a preŃurilor se deplasează dinspre costul producŃiei înspre utilitatea bunului sau a serviciului respectiv iar izvorul preŃurilor îl constituie utilitatea marginală. pag.Capitolul 7.în Austria. 18DicŃionarele economice definesc preŃul ca fiind expresia bãneascã a valorii recunoscute a unui bun economic 19sau "element esenŃial al contractului de vânzare-cumpãrare. All. care oscileazã în jurul celui real şi care se formeazã în funcŃie de condiŃiile de piaŃã.. Economie Politica. Conceptul de preŃ PreŃul exprimă cantitatea de monedă ce trebuie plătită pentru achiziŃionarea unor bunuri materiale sau servicii în cadrul tranzacŃiilor bilaterale de piaŃă. In accepŃiunea reprezentanŃilor şcolii marginaliste.178 Angelica Bacescu. pag. 93. preŃul reprezintã elementul fundamental de reglare a activitãŃii economice.. 20 Dictionar de Relatii economice Internationale. Acceptarea achitãrii unui preŃ pentru un bun sau un serviciu însemneazã de fapt recunoaşterea utilitãŃii bunului sau serviciului respectiv. Formarea pretului pe diferite tipuri de piete Obiective: evidenŃierea formării preŃurilor într-o economie de piaŃă importanŃa implicării statului în formarea preŃurilor într-o economie de piaŃă sublinierea rolului preŃurilor într-o economie Termeni cheie: concurenŃă. obiect şi termen de livrare.427 66 .20 Definirea preŃului unui bun sau serviciu s-a înscris în aria de interes a specialiştilor din cele mai vechi timpuri. Ed.alãturi de pãrŃi. W. oligopol.Bawerk Karl Menger şi Friederich von Wieser . Ed. pag.lea cã preŃul îmbracã în fapt douã forme: aceea a preŃului real sau natural. Bucuresti. Pentru neoclasici. Dictionar de termeni economici. 1994.Editura Economica Bucuresti 1995.1. coordonator. purtãtorul principal de informaŃii în legãturã cu evoluŃia pieŃei. respectiv utilitatea totală a unui bun sau serviciu.pretul real al oricãrui lucru este ceea ce îl costã în realitate pe acela care doreşte sã obŃinã acel lucru. la mijlocul secolului al XVIII. Enciclopedică Bucuresti 1993. este truda şi osteneala pentru obŃinerea lui" 21) şi preŃul de piaŃã. Leon Walras în ElveŃia sunt numai câteva 18 19 Nita Dobrota. a cãrui mãrime este determinatã de muncã (". preŃul de echlibru 7. Adam Smith considera. monopol. instrumentul care permite alocarea optimã a resurselor dar şi a veniturilor.

cumpărători. purtãtorul principal de informaŃii în legãturã cu evoluŃia pieŃei. preŃul reprezintã elementul fundamental de reglare a activitãŃii economice. Bucuresti. în ciuda utilităŃii diferite adusă de fiecare unitate consumată. 21Adam Smith. În privinŃa formării preŃurilor bunurilor de producŃie. Ed. Ca atare. Marshall recurge la o următoarea metaforă : " Utilitatea şi costul producŃiei împreună joacă un rol determinant în stabilirea valorii. neoclasicii sa situează pe o poziŃie contrară celei clasice.. nivelul preŃurilor depinde atât de aprecierile subiective ale consumatorilor (care determină cererea pe termen scurt) cât şi de costurile de producŃie (care determină oferta pe termen lung). în timp ce cantitatea de bani defineşte preŃul nominal al acesteia.nume marcante în cadrul curentului neoclasic marginalist) au ajuns la concluzia că limitele între care se stabileşte preŃul pe piaŃă pentru toate subdiviziunile unui bun omogen. Academiei.şi evident am putea discuta dacă lama superioară sau cea inferioară a unei foarfeci este cea care taie o bucată de hârtie. Pentru neoclasici. În esenŃă. preŃul reprezintã expresia bãneascã a valorii unui bun sau serviciu. Prin aceasta.I. valoare datã de timpul de muncã socialmente necesar producerii bunului sau a serviciului respectiv.ca element al ofertei. fondatorul Scolii neoclasice britanice de la Cambridge a demonstrat cã la baza formãrii preŃurilor se aflã două elemente de importanŃã egalã: costul producerii bunului sau al serviciului respectiv. nediferenŃiatã. sunt date de aprecierile "perechii marginale "de vânzători .Cercetare asupra naturii si cauzelor ei. pag. şi utilitatea lui.34 67 ."22 Pentru Marx. Avutia natiuniulor. Prin pereche marginală Bohm Bawerk înŃelege perechea de negociatori cu distanŃa cea mai mică între preŃul cerut de vânzător (limita minimă) şi preŃul oferit de cumpărător (limita maximă). ca şi dacă valoarea este determinată de utilitatea sau de costul producŃiei. care explica formarea preŃurilor bunurilor de consum pornind de la preŃul mijloacelor de producŃie. ca atare preŃul bunurilor intermediare este condiŃionat de preŃul bunurilor finale. Alfred Marshall. Pentru a demonstra determinarea complexă a valorii de schimb ca suport al formării preŃurilor. omogenã. valoarea mãrfii nu reprezintã altceva decât muncã omeneascã abstractã. şi ca atare ea este singurul element care poate sta la baza formãrii preŃului real (sau natural) al mãrfii. marginaliştii consideră că acesta este determinat de utilitatea marginală a bunului final cu utilitatea cea mai mică.. El este rezultatul interacŃiunii dintre factorii care îl determină: utilitatea şi raritatea-ca elemente composite ale cererii şi costul obŃinerii produsului respectiv. socialmente recunoscutã ca utilã. instrumentul care permite alocarea optimã a resurselor dar şi a veniturilor. din punct de vedere calitativ. 1962. factorii care determinã nivelul preŃurilor sunt cerea şi oferta. Combinând teoria clasicã cu cea marginalistã. El afirmã cã.bunuri cu care consumatorii nu vin în contact direct şi deci a căror preŃ nu se poate stabili în funcŃie de utilitatea directă dată de relaŃia producătorconsumator. Vol.

utilitatea marginală şi totală a bunului sau a serviciului pentru care s-a stabilit. preŃul se poate modifica prin modificarea volumului ofertei ca urmare a schimbãrii capitalului tehnic. îmbunătăŃirii organizării fluxului productiv. .pe termen lung.costul producŃiei. În acelaşi timp. neavând posibilitatea sã intervinã asupra capitalului tehnic. etc.costul factorilor de producŃie care concurã la obŃinerea bunului respectiv. Marshall. 7. Pe termen lung.preŃul bunului sau serviciului respectiv pe alte pieŃe.2. pornind de la o serie de definiri convergente. oferta reprezintã factorul determinant al evoluŃiei preŃului. 1925. se pot compara performanŃele în producerea şi valorificarea unui anumit bun sau serviciu între mai mulŃi agenŃi economici la un moment dat sau pe parcursul unui interval dat. .existenŃa înlocuitorilor sau a substituenŃilor apropiaŃi şi preŃurile acestora Din perspectiva ofertei.Din perspectiva cererii. desfãşurarea actelor de schimb fãrã dificultãŃi de fond. FuncŃiile preŃului Deşi în literatura de specialitate s-au conturat pãreri diferite în privinŃa funcŃiilor preŃului în cadrul economiei de piaŃã. cel puŃin urmãtoarele: . . London. . deoarece producŃia (oferta) nu are capacitatea de-a se modifica în acelaşi ritm cu modificarea cererii. Pe termen scurt. pag. El poate să stocheze o parte din marfa pe care a produs-o sau poate să menŃină în continuare în vânzare aceeaşi cantitate la acelaşi preŃ . permiŃând. în cadrul acesteia. distingem diferitele tipuri de comportament în funcŃie de orizontul de timp la care se manifestã: . producãtorii îşi modificã oferta prin schimbarea dimensiunii factorului muncã şi a unora din elementele capitalului variabil. . Elements of Economics of Industry.puterea de cumpãrare a consumatorilor bunului sau serviciului respectiv. 22 A. introducerii de noi tehnologii de fabricaŃie.preŃul reprezintã instrumentul sintetic de mãsurã a valorii mãrfurilor. sau se pot evalua şi compara performanŃele unui agent economic în diferite momente ale activitaŃii lui. . se pot desprinde. .pe termen scurt.preŃul bunului respectiv practicat pe alte pieŃe.pe termen foarte scurt. 200 68 . factorul determinant al formãrii preŃului este cererea. evoluŃia ofertei depinde numai de reacŃiile producãtorului în legãturã cu preŃul pieŃei. nivelul preŃului depinde de : . nivelul preŃului unui bun sau serviciu este influenŃat de: . consumul de factori necesari producerii bunului respectiv. prin preŃ se pot urmãri cheltuielile şi veniturile rezultate în urma desfãşurãrii unei activitãŃi economice. prin aceasta.

El este în acelaşi timp elementul de legãturã între piaŃa factorilor şi piaŃa bunurilor şi a serviciilor. respectiv vânzãtori şi consumatori. 69 .existenŃa unui numãr infinit de mare de producãtori. acesta devine un liant între diferitele paliere pe care se desfãşoarã activitatea economicã: în primul rând. secundarã se apropie. acoperitoare a celei dintâi. fiecare producãtor este un "primitor de preŃ " (price taker). el face legãtura între economie realã (cea a fluxurilor de bunuri şi servicii reale) şi economia monetarã. cu alte cuvinte dacã un consumator este dispus sã facã un anumit sacrificiu pentru obŃinerea lui (sacrificiu cuantificat cantitatea de bani pe care o plãteşte pentru achiziŃionarea lui şi pe care nu o utilizeazã pentru cumpãrarea altor bunuri şi servicii) înseamnã cã bunul respectiv are capacitatea de a satisface o anumitã trebuinŃã. dacã aceştia dispun de putere de cumpãrare necesarã achitãrii preŃului unui bun sau serviciu. mai bine decât alte bunuri şi servicii criteriile de ordin calitativ sau al raportului preŃ. nu în ultimul rând dacã au alocat în mod corespunzãtor resursele de care dispun. PiaŃa cu concurenŃã perfectã are urmãtoarele trãsãturi: piaþa financiarã . Ei aflã dacã produsul respectiv este pe gustul cumpãrãtorilor. reflectã cheltuieli fãcute cu consumul din factorul respectiv aşa cum se regãsesc ele în preŃul factorilor.strâns legat de capacitatea preŃului de a oferi informaŃii legate de piaŃã se aflã şi capacitatea acestuia de a determina alocarea resurselor limitate de care dispun entitãŃile economice în mod eficient. la începuturile revoluŃiei industriale din Marea Britanie. . cost care intrã în calculul preŃului acestuia. în zilele noastre cel mai mult de piaŃa cu concurenŃã perfectã. . 7.calitate în comparaŃie cu alte bunuri. dacã pot obŃine profitul pe care au contat şi. Unii specialişti considerã cã.3..prin intermediul preŃurilor. rãspunde nevoii individului de a şi-o satisface şi îndeplineşte. fiecare de o putere economicã redusã. cã resursele n-au fost irosite în producerea unui bun care sã nu poatã acoperi o nevoie. Formarea preŃului pe o piaŃã cu concurenŃã perfectã PiaŃa cu concurenŃã perfectã are o existenŃã pur teoreticã.Toate acestea conduc la ideea cã utilizarea resurselor pentru producerea bunului respectiv a fost una eficientã. Pe acest tip de piaŃã. Studii recente aratã cã ea nu s-a regãsit în practicã decât pentru o perioadã restrânsã de timp (de ordinul câtorva luni). astfel încât sã nu poatã influenŃa piaŃa nici din perspectiva preŃului nici din cea a cantitãŃii oferite. pornind de la faptul cã fiecare element al costului unui bun sau serviciu. agenŃii economici culeg informaŃii cu privire la piaŃã. Dacã un bun sau serviciu se cumpãrã pe piaŃã.prin complexitatea elementelor care se iau în calcul în formarea preŃului unui bun sau serviciu. într-o mare mãsurã.

de preŃul lui sau al înlocuitorilor acestuia. se formeazã în mod liber. şi reprezintã acel nivel al preŃului la care are loc egalizarea cantitãŃii cerute cu cea oferitã realizându-se astfel un volum maxim al vânzãrilor. toŃi producãtorii produc acelaşi produs. de neconceput. fiindu-le indiferent de cãtre cine a fost produs sau vândut.preŃ pe care îl aplicã bunului sau serviciului în cauzã. practic.Trebuie menŃionat însă că acest preŃ este rezultatul acŃiunii conjugate a participanŃilor la tranzacŃiile de pe piaŃa bunului respectiv (vânzători şi cumpărători) şi se situează la un nivel mediu faŃă de ofertele şi respectiv cererile individuale.intrarea şi ieşirea liberã pe/ de pe piaŃã a firmelor. altfel spus inexistenŃa barierelor de intrare în competiŃie . teoria formãrii preŃului pe piaŃa cu concurenŃã perfectã este importantã deoarece pornind de la trãsãturile acestui tip de piaŃã se pot delimita imperfecŃiunile proprii pieŃelor reale şi se poate studia modul de formare a preŃului pe acest tip de pieŃe în comparaŃie cu preŃul de echilibru. . Pentru ca piaŃa sã se poatã numi "cu concurenŃã perfectã" trebuiesc îndeplinite cumulativ cele cinci trãsãturi enumerate mai sus. propriu pieŃei cu concurenŃã perfectã. spontan. Cu toate acestea. ca rezultat al interacŃiunii dintre cererea şi oferta agregat. . fiecare consumator cunoaşte în detaliu întreaga ofertã de pe toate pieŃele din punct de vedere al structurii. de costul producerii lui de nivelul din trecut şi de perspectivele evoluŃiei preŃului în viitor. PreŃul de echilibru. şi a facilitãŃilor de desfacere de care poate beneficia. calitãŃii. Orice modificare a cantitãŃii oferite de cãtre unul din producãtori sau schimbare de opticã din partea unui cumpãrãtor în sensul modificãrii cantitãŃii solicitate nu va avea capacitatea de a influenŃa sesizabil nivelul preŃului practicat pe piaŃa respectivă pentru bunul respectiv.omogenitatea bunurilor. ceea ce în condiŃiile economiei contemporane este. fãrã diferenŃieri în privinŃa calitãŃii sau a caracteristicilor funcŃionale şi toŃi consumatorii doresc sã cumpere acelaşi produs. 70 .mobilitatea perfectã a factorilor de producŃie. Pe acest tip de piaŃã. şi iese de pe piaŃã atunci când cheltuielile pe care le face pentru obŃinerea produsului respectiv sunt mai mari decât preŃul la care poate sã vândã produsul. . ca rezultat al forŃelor pieŃei. astfel încât orice producãtor sã aibã acces în orice moment la cantitãŃile de factori de producŃie (muncã sau capital) necesare desfãşurãrii activitãŃii sale. o firmã intrã pe piaŃa unui produs sau a unui serviciu atunci când obŃine un cost mai scãzut decât preŃul de vânzare. .accesul nelimitat la informaŃiile legate de bunul respectiv.

iar o modificare a ofertei în sensul creşterii ei. în condiŃiile menŃinerii neschimbate a ofertei. 71 . la nivelul de 45 u. în condiŃiile menŃinerii neschimbate a cererii.Pret unitar 50 45 40 35 30 25 0 E . atrage dupã sine o creştere a preŃului de echilibru. . In aceastã situaŃie.m. . Orice modificare în cadrul celor douã componente atrage dupã sine o modificare a preŃului de echilibru.m/ bucatã./bucatã. . modificarea cererii în sensul creşterii ei. iar la nivelul de 45 u. preŃul de echilibru al produsului (E) se aflã situat la intersecŃia dintre curba ofertei agregat cu cea a cererii agregat. Formarea preŃului pe o piaŃă cu concurenŃă perfectă În graficul de mai sus. fiecare firmã va fi un "primitor de preŃ". în sensul descreşterii acestuia. atrage dupã sine o modificare a preŃului de echilibru. Astfel. cererea pentru producŃia ei va fi infint elasticã (adicã ar putea sã vândã orice cantitate pe care ar putea sã o producã) la acest preŃ.1. 300 350 400 450 500 Q(cantitate) Fig. 7.

ofertă reprezintă media preŃurilor tranzacŃionate pe piaŃa bunului respectiv. Cererea agregat cumulează toate ofertele de preŃ adresate de toŃi cumpărătorii de pe piaŃa bunului respectiv (care. iar oferta agregat reprezintă suma ofertelor individuale ale celor care produc bunul omogen respectiv. Dar ofertanŃii. Cei care vor obŃine produsul la un cost inferior preŃului de echilibru dar îl vor vinde la nivelul acestuia vor obŃine un profit egal cu diferenŃa dintre costul mediu şi preŃul de vânzare. preŃul de echilibru se formează din interacŃiunea cererii agregat cu oferta agregat .2. în special pe piaŃa factorilor de producŃie care concurã la producerea bunului sau serviciului respectiv. subliniem. Ei vor putea să-şi dimensioneze producŃia până la acel nivel la care costul mediu este egal cu costul marginal. a bunurilor substituibile şi a celor complementare. reprezintă piaŃa unui bun omogen). După cum am arătat mai sus. 72 . care datorită puterii economice reduse devin primitori de preŃ cu alte cuvinte îşi vor desface produsele la preŃul astfel format) vor obŃine bunul respectiv în condiŃii diferite şi ca atare vor înregistra costuri diferite.600 500 400 300 200 100 O0 0 E3 E0 E1 C1 3 4 C0 5 6 Q E2 O1 1 2 Fig. iar preŃul de vânzare este egal cu încasarea marginală.7. Modificarea preŃului de echilibru în funcŃie de modificarea cererii şi a ofertei Formarea preŃului de echilibru pe piaŃa unui bun sau serviciu este strâns legatã de formarea preŃului de echilibru pe pieŃele celorlalte bunuri. PreŃul obŃinut din interacŃiunea cerere .

Datorită acestui fapt. piaŃa cu concurenŃã perfectã are o existenŃã pur teoreticã. ei se vor transforma treptat din primitori de preŃ în determinanŃi ai mărimii acestuia. în funcŃie de preŃul factorilor de producŃie utilizaŃi. ImperfecŃiunile pieŃei sunt generate în principal de doi factori : 73 . Monopolul. Din profitul astfel obŃinut întreprinzătorii participanŃi pe o piaŃă cu concurenŃă perfectă (reamintim existenŃa ipotetică a acestui tip de piaŃă) îşi vor dezvolta producŃia.atunci când alãturi de un numãr restrâns de producãtori controleazã piaŃa unui bun omogen sau în concurenŃã monopolisticã. de conjunctura economicã. dar mai mic decât cel al unităŃii marginale). firmele care vor înregistra costuri de producŃi situate peste nivelul preŃului de echilibru vor înregistra automat pierderi (egale cu diferenŃa între încasarea marginală şi costul marginal) şi vor fi obligate să iasă din ramură. şi îl vând la preŃul pieŃei. deoarece toate unităŃile obŃinute anterior acestui punct au costat mai puŃin decât unitatea marginală (cea corespunzătoare costului marginal). Ei se pot transforma. oligopolul. în acest fel în monopol adicã în situaŃia în care pot controla preŃul şi cantitatea vândutã dintr-un bun economic omogen.Ea se studiazã deoarece structurile ei competitive sunt uşor de înŃeles şi pornind de la ele se definesc imperfecŃiunile pieŃei proprii celorlalte tipuri de concurenŃă. In realitate. 7.5. de climatul economic şi social. Formarea preŃului pe piaŃa cu concurenŃã imperfectã Aşa cum am arãtat. atunci când un numãr infinit de mare de producãtori controleazã piaŃa unui bun sau serviciu în cadrul cãruia apar diferenŃieri. din simplii participanŃi pe piaŃa unui bun economic omogen în monopol sau oligopol. piaŃa cu concurenŃã monopolisticã. profit care se calculează ca diferenŃă între încasarea marginală (aceeaşi pentru fiecare unitate de produs vândută) şi costul marginal (diferit pentru fiecare unitate de produs în parte. Din profitul suplimentar astfel obþinut. alãturi de alte forme specifice pe care le vom trata mai jos formeazã piaŃa cu concurenŃã imperfectã. unii producãtori reuşesc sã-şi dezvolte producŃia şi sã ocupe noi segmente de piaŃã. vor obŃine economii la scară care vor permite scăderea costului mediu şi marginal unitar şi îşi vor consolida poziŃia pe piaŃă. acaparând segmente importante ale acesteia. ei vor obŃine maximum de profit. Profitul total va fi dat de suma profitului individual (pe unitate de produs). etc. în acelaşi timp. în oligopol.La acest nivel al producŃiei. producãtorii obŃin acelaşi produs cu costuri diferite.

care favorizeazã formarea monopolurilor sau a oligopolurilor autohtone prin protejarea unor ramuri sau industrii autohtone. impuse de guvern.existenŃa unor puternice bariere de intrare în ramurã (de tipul celor menŃionate anterior) PreŃul care se formeazã pe acest tip de piaŃã poartã numele de preŃ de monopol. Nivelul lui este foarte ridicat în comparaŃie cu cel al preŃului de echilibru practicat pe piaŃa cu concurenŃã perfectã sau cu preŃurile practicate pe celelalte pieŃe proprii concurenŃei imperfecte : piaŃa de tip oligopol. niveluri cât de ridicate ale preŃului produsului respectiv. Ea este limitatã în acest demers de: cererea consumatorilor. . 74 . 7.5. practic. gusturile. . sau a unor ramuri care în urma protecŃiei acordate oferã servicii de calitate tuturor clienŃilor şi acceptã sã-şi limiteze profitul (în aceastã categorie intrã ramurile care reprezintã monopol natural pentru bunuri şi servicii importante. de regulã ca urmare a intervenŃiei guvernului în scopul protejãrii industriilor incipiente. telefoanele). În afara restricŃiilor legale.1. apa. o existenŃã teoreticã. Dacă în cadrul pieŃei cu concurenŃă perfectă firmele participante jucau rolul de "price taker ". precum şi de existenŃa unor produse cu calităŃi apropiate care pot să asigure acoperirea aceluiaşi gen de trebuinŃă.1. PiaŃa de tip monopol are urmãtoarele caracteristici : . respectiv vânzãtor. care reinvestite conduc la creşterea producŃiei.Formarea preŃului pe o piaŃã de tip monopol Forma extremã a pieŃei cu concurenŃã imperfectã o constituie monopolul. Termenul de "monopol " provine din cuvintele greceşti mono (unu) şi polist (vânzãtor). de preferinŃele. cu excepŃiile de rigoare (industria producãtoare de energie electricã. monopson sau cea a concurenŃei monopolistice. obiceiurile. pentru un anumit tip de produs sau serviciu omogen. barierele de intrare în competiŃie pot sã aparã şi ca urmare a diferenŃierii produselor.) Alte bariere de intrare importante sunt taxele vamale.existenŃa unui singur producător. 2. influenŃatã de puterea de cumpãrare a acestora.La fel ca şi piaŃa cu concurenŃã perfectã şi piaŃa de tip monopol are. pe piaŃa de tip monopol firma devine "price maker " adică poate fixa.absenŃa produselor substituibile .costurile scãzute ca urmare a economiilor la scarã care apar la dimensiuni mari ale producŃiei şi care permit fie obŃinerea de profituri suplimentare. existenŃa barierelor de intrare sau de ieşire din competiŃie. a unor ramuri strategice. moda. fie scãderea preŃului de vânzare sub limita preŃului mediu practicat pe piaŃã care determinã o deturnare a cererii dinspre agenŃii economici care îşi desfac produsele la preŃul pieŃei spre cei care vând la un preŃ mai scãzut.

sã iasã pe piaŃã cu o cantitate mai micã pe care sã o vândã la un preŃ mai ridicat. ea poate sã adopte una din urmãtoarele strategii: .sã fixeze nivelul acestuia în aşa el încât sã poată vinde toatã cantitatea pentru care există cerere şi pe care o poate produce cu capacităŃile de care dispune..costul la care obŃine produsul respectiv (datorită randamentelor la scară descrescătoare. 75 . după care dincolo de un anumit nivel al porducŃiei. Pentru a creşte cantitatea vândută. deci fiecare unitate vândută în plus îi va aduce o pierdere pe unitatea de produs egală cu diferenŃa între încasarea marginală proprie unităŃii respective şi încasarea marginală la nivelul căreia şi-a fixat preŃul de vânzare. costul mediu înregistrează iniŃial o tendinŃă de scădere. tendinŃa devine una crescătoare) În momentul în care firma monopolistã fixeazã preŃul unui produs. . ea înregistrează un câştig dimensionându-şi producŃia până la nivelul la care venitul marginal este egal cu costul marginal Acest lucru se explică prin aceea că orice unitate anterioară unităŃii marginale se obŃine la un cost mai scăzut decât costul marginal (al ultimei unităŃi) dar se vinde la acelaşi preŃ situat la nivelul încasării marginale. Per total însă. va fi nevoită să reducă preŃul de vânzare (fixat la nivelul încasării marginale).

7. firma monopolistă îşi va maximiza profitul în punctul de intersecŃie a curbei costului marginal cu cea a costului mediu şi cu cea a încasării marginale (A). P2 P3 P4 PE Eq ctm Im qe q1 q2 q3 Cantitate Fig. Formarea preŃului pe o piaŃă de tip monopol În figura de mai sus.P1 P C marg. q2. q4) firma va înregistra pierderi pe produs deoarece costul marginal va fi mai mare decât costul mediu şi decât venitul marginal.La nivelul qe al producŃiei venitul marginal este mai mic decât preŃul de vânzare (Pe) dar este egal cu costul marginal.q3. iar pentru orice volum al producŃiei mai mic decât qe firma va înregistra pierderi ca urmare a faptului că nu şi-a valorificat la capacitate factorii de producŃie de care dispune (costul marginal este mai mic decât costul mediu şi decât încasarea marginală).3. Pentru orice volum al producŃieimai mare decât qe (în graficul nostru acest volum corespunde cantităŃilor q1. 76 . SuprafaŃa dreptunghiului O Pe P Qe reprezintă venitul total obŃinut din încasarea producŃiei prin înmulŃirea numărului de bucăŃi vîndute (qe) cu preŃul unitar Pe. iar suprafaŃa dreptunghiului P4 Pe P Eq reprezintă profitul obŃinut pentru întrega producŃie vândută. SuprafaŃa dreptunghiului O P4 Eq qe reprezintă costul total înregistrat pentru producŃia qe.

firma monopolistã poate sã manevreze cantitatea de produse oferitã.este reprezentat de situaŃia în care o firmă reuşeşte. .monopolul real . .legislativă a dreptului de a desfăşura un unumit gen de activitate în exclusivitate unei singure firme (care poate sau nu să aparŃină statului). şi anume: -monopolul natural (sau geografic) . dacă pe fiecare din pieŃele respective firma deŃine o poziŃie de monopol. fiind urmate de alte prevederi legislative vizând controlul asupra formelor de conducere ilegalã.este determinat de fertilitatea solului. de poziŃia terenului sau de deŃinerea exclusivã a unor zãcãminte . pentru o perioadă limitată de timp.constã în monopolul statului asupra unor activitãŃi economice sau acordarea. proprii de altfel nu numai acestui tip de piaŃã ci tuturor pieŃelor cu concurenŃã imperfectã dintre care amintim strategia de dumping. legislaŃiile din multe Ńãri interzic formarea monopolurilor prin aşa numitele legislaŃii antitrust sau antimonopol. sau cea a discrminãrii prin preŃ. Acestea sunt folosite în douã direcŃii : prima este aceea prin care se interzic o serie de acŃiuni legate de fixarea preŃurilor. alãturi de ridicarea unor bariere de intrare în competiŃie îi permit firmei monopoliste sã-şi consolideze poziŃia pe piaŃã şi sã-şi maximizeze profitul. în funcŃie de nevoile pieŃei.datorită deŃinerii uni brevet de invenŃie care îi permite exclusivitatea producerii şi desfacerii unui nou produs sau serviciu. ascunderea datelor reale cu privire la mãrimea firmei respective şi amploarea activitãŃii pe care aceasta o desfãşoarã şi marcarea sancŃiunilor în cazul 77 . fiecare unitate vândută în plus va determina o scădere a încasării totale a firmei În scopul maximizãrii profitului.monopolul instituŃional. prin reglementări de natură instituŃional. în acestă situaŃie. adicã vânzarea aceluiaşi produs la un preŃ mai mic pe piaŃa externã decât pe cea internã. comercializarea şi preŃul unui bun sau serviciu. iar cea de a doua vizeazã unele structuri ale pieŃei de tip monopol prin restrângerea schimburilor comerciale a acestora. adicã vânzarea aceluiaşi produs pe pieŃe diferite la preŃuri diferite. să ocupe o poziŃie care să îi permită controlul asupra producŃiei şi distribuŃiei unui bun sau serviciu omogen. sau sã adopte diferite strategii de preŃ. Primele legislaŃii antitrust au apãrut în Statele Unite la sfârşitul secolului al XIX-lea (Actul Sherman.este monopolul deŃinut de o firmã producãtoare sau de un grup de firme care prin puterea economicã pe care o deŃin reuşesc sã-şi impunã condiŃiile de piaŃã în ceea ce priveşte producŃia.Cererea pentru produsul unui monopol se identifică cu cererea globală pentru produsul respectiv.monopolul artificial. Deoarece piaŃa de tip monopol oferã cel mai scãzut grad de satisfacere a nevoilor consumatorului. Monopolul îmbracã mai multe forme. iar oferta de monopol se identifică cu oferta globală. Aplicarea acestor strategii de preŃ.1890).

F. Formarea preŃului pe o piaŃã de tip oligopol PiaŃa de tip oligopol a constituit un domeniu de interes pentru economiştii secolului trecut (îl amintim aici pe Augustin Cournot) dar şi pentru cei contemporani (Franco Modigliani. respectiv vânzãtori controleazã piaŃa bunului sau serviciului respectiv. monopsonul obŃine o serie de avantaje de pe urma poziŃiei favorizate de pe piaŃă. el poate percepe un preŃ de vânzare mult mai ridicat decât preŃul cu care a achiziŃionat iniŃial produsul respectiv. a cãror putere economicã este suficient de mare pentru a influenŃa preŃul de piaŃã şi cantitatea vândutã pentru un bun economic sau serviciu omogen. până la extrem (adică până la a determina) preŃul de vânzare al produsului respectiv. O formã specialã a oligopolului o constituie duopolul.3. care au vãzut în oligopol una din formele concrete sub care se prezintã piaŃa cu concurenŃã imperfectã. Formarea preŃului pe o piaŃă de tip monopson PiaŃa de tip monopson este caracterizată prin existenŃa unui singur cumpărător pe piaŃa unui bun omogen. în unele situaŃii. adicã situaŃia în care un numãr de doi producãtori. el poate să înfluenŃeze. care este de regulă statul.Ei vor putea să adopte una din următoarele strategii: 78 . Monopsonul se regăseşte în special în cazul produselor de bază (materii prime pentru ramuri industriale importante sau produse agricole) sau a celor de importanŃă strategică deosebită (armament. care încearcă să ridice nivelul preŃului bunului respectiv peste cel fixat de monopson. Oferta acestui numãr restrâns de producãtori se adreseazã de regulă unui numãr mare de consumatori. obŃinând profituri importante din această diferenŃă de preŃ.5. Edgeworth). La fel ca şi monopolul. etc) achiziŃionate de către un singur agent economic. tehnică nucleară. În demersul său privind determinarea preŃului. monopsonul este limitat de reacŃia producătorilor sau a producătorului bunului. LegislaŃia antitrust s-a dezvoltat rapid. ajungând la începutul anilor '80 unul din instrumentele importante de intervenŃie a statelor în reglarea concurenŃei. plecând de la premisă că atâta vreme cât monopsonul este dispus să achite un anumit preŃ pentru acel bun înseamnă că acesta îi este necesar şi deci nu va putea să renunŃe la procurarea lui 7.nerespectãrii legislaŃiei în vigoare. 7. Fiind singurul cumpărător al unui produs omogen de pe piaŃa respectivă. Oligopolul apare atunci când piaŃa e dominatã de câŃiva producãtori importanŃi.2. în această situaŃie.5. monopsonul achiziŃionează de pe piaŃă produsul respectiv cu scopul de a-l revide pe o altă piaŃă sau pe aceeaşi piaŃă într-o perioadă ulterioară.

cel de-al doilea ca urmare a pierderii clientelei. ei vor recurge la semnarea unor acorduri secrete de tipul cartelului sau la aplicarea unor strategii specifice cum ar fi strategia preŃului director sau cea de dumping. a) cartelul reprezintă o înŃelegere secretă prin intermediul cãreia semnatarii îşi vor împãrŃi piaŃa sau profitul obŃinut de pe o piaŃã comunã. el se transformã în monopol. alternativ. c) aplicarea de strategii de discriminare prin preŃ de tipul dumping. A doua situaŃie este aceea în care firmele urmãresc sã coexiste un timp îndelungat pe piaŃã şi sã-şi maximizeze profitul. practicarea preŃului scăzut fiind o tactică de scurtă durată. a cantitãŃii produse şi oferite spre vânzare şi a împãrŃirii influenŃelor pe piaŃã. Dacã un cartel grupeazã toate firmele dintr-o ramurã. 79 . LegislaŃiile comerciale naŃionale şi internaŃionale interzic utilizarea dumpingului şi a măsurilor de retorsiune generate de acesta LegislaŃia internaŃională vizează eliminarea înŃelegerilor dintre firme în privinŃa fixãrii nivelului de preŃ. iar cel pe piaŃa internă peste nivelul acestuia.să concureze pe piaŃã pânã când unul din ei va fi eliminat (şi în aceastã situaŃie duopolul nu este altceva decât o etapã în formarea monopolurilor) sau . una dintre firmele de tip oligopol stabileşte preŃul şi celelalte o urmează. pânã la nivelul costului de producŃie.. ei vor adopta decizii cu privire la nivelul preŃului putând coborî nivelul acestuia. Prin dumping se înŃelege practicarea unor preŃuri de vânzare diferite pentru acelaşi produs pe pieŃe diferite. Această strategie este utilizată în special în scopul penetrării unei noi pieŃe. În prima situaŃie. iar cel de-al doilea îl menŃine neschimbat. De regulă. Pentru aceasta. De regulă. care s-a îndreptat spre producãtorul/ respectiv vânzãtorul care a redus preŃul. atunci ambii vor avea din nou de pierdut : primul ca urmare a reducerii de preŃ. până când piaŃa începe să reacŃioneze pozitiv prin creşterea cererii pentru produsul pentru care s-a aplicat strategia de dumping. Aceasã strategie atrage dupã sine descreşterea profitului pentru fiecare din cei doi participanŃi. această strategie a devenit una din practicile amendate de legislaŃia comercială pentru distorsionările pe care le generează în derularea tranzacŃiilor comerciale. preŃul pe piaŃa externă va fi fixat sub nivelul costului de producŃie. b) strategia preŃului director constă în stabilirea unor înŃelegeri secrete cu privire la nivelul preŃului care urmează să fie practicat pe piaŃa unui bun specific. Aplicată în relaŃiile comerciale internaŃionale.în cadrul unui cartel firmele semnatare îşi păstrează independenŃa dar stabilesc împreună nivelul producŃiei ce urmează a fi realizate şi distribuite şi cel al preŃului care urmează a fi utilizat.să adopte o strategie care sã le permitã sã coexiste pe piaŃã un timp îndelungat. Dacã unul dintre participanŃi reduce preŃul unui bun sau serviciu. ca urmare a scãderii preŃului de vânzare.

care deŃine monopolul asupra producerii respectiv vânzãrii acelui produs. Pentru fiecare variantã a bunului respectiv existã un singur producãtor. aparŃinând bunului respectiv are caracteristicile sale proprii.folosirea unor preŃuri discriminatorii.în situaŃia dată. Alte aspecte ale legislaŃiei antitrust vizeazã mãsuri menite a distruge (sparge) monopolurile deja formate. numai cu condiŃia ca aceasta din urmã sã accepte sã cumpere şi un al doilea produs al primei firme. . etc). fixat la un nivel înalt. Acest tip de piaŃã se întâlneşte în cadrul serviciilor hoteliere. . Dacă la acest nivel nu există egalitate între 80 . . adicã vânzarea de produse identice la preŃuri diferite unor clienŃi diferiŃi. 7. a produselor electrocasnice. a mãrfurilor alimentare. de aceea acest tip de piaŃã se aseamãnã. Formarea preŃului pe o piaŃã cu concurenŃã monopolisticã PiaŃa cu concurenŃã monopolisticã este.Prevederile legislative vizeazã interzicerea urmãtoarelor tipuri de activitãŃi pe care firmele. cererea pentru produsul firmei nu este perfect elastică (aşa cum era în situaŃia de concurenŃă perfectă) ca atare nici unul din producătorii participanŃi pe acest tip de piaŃă nu va putea vinde o cantitate nelimitată de produse la preŃul pieŃei. care sã fie respectat de toŃi semnatarii convenŃiei. venitul marginal nu va mai fi egal cu venitul mediu şi drept urmare fiecare unitate suplimentară vândută va aduce un spor de venit mai mic decât cel al unităŃii anterioare. Deciziile luate de către fiecare producător nu influenŃează într-o măsură însemnată activitatea concurenŃei.5.adicã a unui preŃ fixat sub nivelul costului de producŃie. a staŃiilor de benzinã. Ea se caracterizeazã prin existenŃa unui numãr mare de producãtori (respectiv vânzãtori) care produc bunuri care nu sunt omogene dar sunt substituibile.încheierea de înŃelegeri în privinŃa preŃului de vânzare. forma specificã a economiei de piaŃã. dintr-o anumitã perspectivã cu piaŃa de tip monopol.folosirea preŃului de dumping . indiferent de mãrimea lor sau de tipul acestora. Pe piaŃa cu concurenŃă monopolistică. alãturi de oligopol. Fiecare produs. dar reacŃiile tuturor agenŃilor economici prezenŃi pe acest gen de piaŃă au consecinŃe asupra profitului şi poziŃiei pe piaŃă a fiecăruia.încheierea de înŃelegeri conform cãrora o firmã va vinde un anumit produs unei alte firme. le pot desfãşura în scopul maximizãrii profitului . Pe termen scurt maximizarea profiturilor va avea loc la acel nivel al producŃiei şi al preŃului în care venitul marginal este egal cu costul marginal.4.

7. în funcŃie de tipul de piaŃă generat de un anumit tip de concurenŃă este unul ipotetic deoarece este în viaŃa reală diferite forme ale pieŃei se întrepătrund în timp. în sensul că el poate să coboare la nivelul acestuia ca urmare a faptului că obŃinerea de profituri mai mari decât cele normale vor atrage intrarea de noi firme producătoare ale produsului respectiv. firma va înregistra profituri peste cele normale. Statul şi formarea preŃurilor într-o economie de piaŃă Modul de formare a preŃurilor prezentat mai sus. 7. P P1 V med= P= C P2 V marg 0 Q1 Q2 Fig. în sensul că produsele se obŃin la un cost mediu mai mic decât costul marginal.6. mărind oferta în condiŃiile unei cereri relativ constante. Formarea preŃului pe piaŃa cu concurenŃă monopolistică Pe termen lung. InfluenŃele exercitate pe piaŃă de către stat pe de-o parte şi de către alte 81 . spaŃiu şi structurare. preŃul poate fi egalizat de costul mediu al întreprinderilor din ramură.4.costul marginal şi costul mediu.

în perioade în care se înregistrează creşteri ale ofertei (în special pentru produsele alimentare de strictă necesitate. Se cuvine a menŃiona aici faptul că prin intermediul preŃurilor are loc procesul de alocare a resurselor şi de redistribuire a veniturilor. statul "haiduc" încearcă să intervină în procesul de redistribuire a veniturilor prin preŃuri. Economiile de piaŃă proprii perioadei contemporane sunt economii mixte. În exercitarea atribuŃiunilor legate de formarea preŃului statul intervine în mod indirect. penalizându-i pe agenŃii economici mai puŃin competitivi şi acordându-le celor care desfăşoară activităŃi eficiente posibilitatea de a obŃine câştiguri nelimitate. Prin exercitarea atribuŃiilor specifice. . Prin aceasta se creează situaŃia de inechitate în distribuirea veniturilor. producătorii de asemenea bunuri s-ar ghida după principiul raŃionalităŃii economice şi şi-ar îndrepta activitatea spre acele domenii în care obŃin un profit cât mai ridicat.modificarea cererii agregat prin creşterea sau scăderea achiziŃiilor de stat. venituri generate în ultimă instanŃă de resursele materiale şi umane de care dispune societatea în ansamblu dar care sunt utilizate în mod diferit de către membrii ei. obligând preŃul să se menŃină în 82 . Lăsat să acŃioneze liber pe piaŃă.exploatarea pădurilor. Al doilea motiv pentru care statul intervine în formarea preŃurilor este şi acela că preŃuri ale unor bunuri vitale pentru bunul mers al unei economii sau care asigură supravieŃuirea membrilor ei în situaŃii de criză nu pot fi lăsate la voia întâmplării. care admit intervenŃia statului în anumite domenii printre care se numără şi cel al formării preŃurilor. Dacă ar fi aşa. Primul tip de intervenŃie vizează influenŃarea componentelor cererii agregat şi ale ofertei agregat. Considerentele pentru care se consideră că statul este îndreptăŃit să-şi exercite autoritatea în acest domeniu sunt numeroase.ne referim aici în special la firmele multinaŃionale) fac din formarea preŃului pe piaŃa reală un proces îndepărtat de cel prezentat în lucrările care abordează din punct de vedere teoretic acest aspect. neglijând sectoare importante unde marja profitului este mai mică. dar care sunt absolut indispensabile pentru bunul mers al unei economii. fără a genera distorsiuni majore în acest proces. prin controlul exercitat asupra factorilor determinanŃi ai mărimii preŃului (cererea şi oferta agregat şi în mod direct prin stabilirea unor limite minime sau maxime ale acestuia.creşterea ofertei agregat prin direcŃionarea unor investiŃii de stat în domeniul sau ramura de activitate care este încurajată. în acest sens se menŃionează: . dar nu numai pentru acestea) statul achiziŃionează de pe piaŃă surplusul de producŃie. Din acest considerent se păstrează monopolul statului asupra unor produse importante cum ar fi industria de armament. preŃul îşi poate exercita funcŃia de eficientizare a activităŃii economice. căile ferate şi principalele mijloace de telecomunicaŃii etc.monopoluri (de tipul celor exercitate de firme de dimensiuni considerabile.

Aceasta se realizează prin : . . . 83 .limite relativ constante.acordarea de compensaŃii consumatorilor în scopul sporirii veniturilor nominale.fixarea unor niveluri maxime ale preŃurilor pentru unele produse industriale (în special pentru cele care sunt utilizate drept componente pentru fabricarea altor produse). fapt ce se va repercuta fie în restrângerea cantităŃii oferite pe piaŃă. O creştere a fisclităŃii va genera o scădere a veniturilor consumatorilor şi implicit o restrângere a cererii concomitent cu o creştere a preŃurilor (prin adăugarea unei cote de impozit) care va conduce în ultimă instanŃă la diminuarea ofertei (creşterea preŃurilor va determina o scădere a cererii pentru produsele respective.acordarea unor credite cu dobânzi preferenŃiale sau scutite de dobânzi în scopul stimulării în principal a investiŃiilor şi într-o oarecare măsură a consumului. ceea ce va conduce la creşterea cererii agregat şi va influenŃa nivelul preŃurilor în sensul creşterii lor (în condiŃiile menŃinerii neschimbate a ofertei) Cel de-al doilea tip de intervenŃie este cel menit a influenŃa în mod direct plafoanele minime sau maxime pe care poate să le atingă preŃurile specifice unui anumit sector sau domeniu de activitate într-o perioadă dată. Această măsură are ca efect creşterea preŃurilor de vânzare ale produselor (atât a celor din import asupra cărora s-au aplicat taxele vamale cât şi a celor similare autohtone.aplicarea unui sistem de taxe vamale care să protejeze industriile autohtone. prin utilizarea unor cote diferenŃiate ale taxei pe valoarea adăugată pentru produsele de strictă necesitate în comparaŃie cu restul produselor. .mărirea cererii agregat prin aplicarea unor politici macroeconomice de sorginte keynesiană vizând creşterea artificială a cheltuielilor statului în scopul stimulării cererii agregat . . subvenŃionarea unei părŃi din costul produselor (în general al celor de strictă necesitate) care se adresează întregii populaŃii sau unui segment important al acesteia.modificarea cererii şi a ofertei agregat ca urmare a politicii fiscale aplicate.aplicarea unui sistem de impozitare echitabil. crescând oferta agregat şi obligând preŃul să se încadreze în anumite limite normale. prin acordarea unor sume de bani care să acopere diferenŃa dintre preŃul de vânzare al produsului şi costul obŃinerii lui. care vor căuta să se apropie de preŃul produselor importate) . statul iese pe piaŃă cu produsele achiziŃionate anterior.fixarea unor niveluri minime ale preŃului de achiziŃie pentru produsele alimentare de bază. în perioadele de lipsă. pe care le pune în circulaŃie. fie în scăderea preŃului de vînzare cu diferenŃa reprezentată de creşterea înregistrată iniŃial prin aplicarea impozitului) .

Teme de casă: DefiniŃi noŃiunea de preŃ? Cum este influienŃat preŃul unui bun din perspectiva cererii şi a ofertei? EvidenŃiaŃi funcŃiile preŃurilor? Cum se formeaza preŃu pe piaŃa cu concurenŃă perfectă? Care sunt principalele tipuri de pieŃe cu concurenŃă imperfectă? 84 .

indice al PreŃurilor. 8 e . pag. emisiunii. Economia Politică. Unii autori consideră că banii reprezintă "o marfă specială. Ştim din capitolele anterioare că circulaŃiei bunurilor şi a serviciilor din economia reală i se alătură circulaŃia banilor în economia monetară. 63 3.pag. 47 28 Ibidem 85 . Banii reprezintă. care permit autorităŃii statale exercitarea prerogativelor în ceea ce priveşte stabilirea denumirii. Costin C. convertibilitate. 63 26 Ibidem 27 NiŃă Dobrotă.PIAłA MONETARĂ Obiective: Prezentarea evoluŃiei banilor de-a lungul dezvoltării economice Sublinierea importanŃei teoriei banilor Prezentarea funcŃiilor băncilor comerciale şi a băncii naŃionale ImportanŃa şi rolul sistemului bancar în economie Termeni cheie: bani. Ed. 1974.Cap. KiriŃescu. utilizării şi retragerii banilor" 28 23 24 Paul Samuelson. în urma dezvoltării îndelungate a producŃiei şi schimbului de mărfuri. pag. Mică Enciclopedie. bilet la ordin. 1953. sistem bancar. credit. agregat monetar. care îndeplineşte funcŃia de echivalent general al tuturor celorlalte mărfuri şi de instrument general al schimbului. 1995. Libr. "alături de capital şi de specializare cel de-al treilea aspect major al vieŃii economice moderne. Moneda. 88 DicŃionarul de Economia Politică. o formă particulară imediat mobilizabilă a avuŃiei sociale o întruchipare transmisibilă şi omnivalentă a puterii de cumpărare care conferă deŃinătorului o parte din produsul social al Ńării emitente"25. Editura StiinŃifică şi Enciclopedică Bucureşti. Politică Bucureşti. ei sunt cei care fac posibilă desfăşurarea tranzacŃiilor economice între infinitele bunuri şi servicii de valori diferite. L'Economique. iar fluxul de bani sângele care irigă economia"23. apărut spontan pe o anumită treaptă a dezvoltării societăŃii ca o consecinŃă a anumitor relaŃii de producŃie istoriceşte determinate"26 AlŃi autori consideră că "banii reprezintă noŃiunea generică prin care este desemnat intermediarul general al schimbului27. 1982.ed. care presupune structuri instituŃional juridice bine definite. Costin KiriŃescu defineşte banii drept "un instrument social. masă monetară. Karl Marx consideră banii drept rezultatul acŃiunii legilor economice ale producŃiei de mărfuri. separată spontan din lumea celorlalte mărfuri. cambie.Paris.coordonator. Ei diferenŃiază termenul de bani de cel de monedă considerând moneda drept noŃiune derivată care desemnează "o stare concret istorică şi naŃională de existenŃă a banilor. Armand Colin. datorită proprietăŃilor sale deosebite" 24. pag. tom I. Editura Economică Bucureşti. În literatura de specialitate există o serie de puncte de vedere divergente în privinŃa definirii banilor. 8.

8.1. Geneza banilor Primele forme de bani au apărut odată cu apariŃia schimbului, desfăşurat pe principiul trocului în cadrul căruia fiecare bun sau serviciu reprezenta o formă a banilor. Treptat, pe măsura multiplicării actelor de schimb, rolul de mijlocitor al acestuia (schimbului) a fost preluat doar de anumite bunuri, care aveau capacitatea de a măsura, mai mult sau mai puŃin exact valoarea bunurilor şi a serviciilor supuse tranzacŃiilor şi pe baza acesteia îndeplineau funcŃia de mijloc de schimb. Între aceste noi forme ale banilor amintim sarea, pieile, vitele, scoicile, grânele, metalele preŃioase, etc. În timp din rândul acestora s-au desprins metalele preŃioase a căror greutate, puritate şi densitate trebuia măsurată cu ocazia fiecărei tranzacŃii. Pentru a elimina aceste inconveniente s-a trecut, începând cu secolele VII-VI î.e.n.la baterea monedei, adică la consemnarea unor elemente care certificau cantitatea, puritatea şi densitatea aurului cuprins într-o monedă. Se consideră că primul care a bătut monedă a fost Cresus, regele Lydiei, deşi specialişti în numismatică au identificat elemente ale circulaŃiei monetare în China încă din secolele X-XI î.e.n. Denumirea de monedă provine de la atelierul unde se confecŃionau monedele metalice situat în apropierea templului zeiŃei Juno Moneta din Roma. In această perioadă banii îndeplineau funcŃia de mijloc de schimb şi cea de măsură a valorii, şi erau într-o mică măsură mijloc de tezaurizare sau de plată. Banii au circulat sub forma monedelor până în secolul al XVII- lea, când monedelor aflate în circulaŃie li se alătură bancnotele sau biletele de bancă . Timp de două secole (de la apariŃia bancnotelor şi până la primul război mondial) au circulat în paralel bancnote convertibile în diferite proporŃii în metale preŃioase şi monede - cele de valori mari confecŃionate din metale preŃioase-respectiv cele divizionare, de mică valoare, confecŃionate din metale nepreŃioase. După primul război mondial, monedele din metal au cedat în cvasitotalitatea lor locul bancnotelor convertibile şi neconvertibile, care au devenit astfel principala formă sub care se regăsesc banii. După cum am arătat în rândurile de mai sus, banii au existat întotdeauna într-o anumită

configuraŃie sau formă, dar, până la începuturile revoluŃiei industriale banii au constituit doar un mijloc secundar în cadrul organizării sociale. 86

Cu toate că istoricii consideră apariŃia economiei monetare strâns legată în timp de apariŃia monedei, se poate practic vorbi de monetarizarea economiei doar atunci când actele de schimb au început să capete o amploare deosebită ca urmare a dezvoltării producŃiei de mărfuri ca efect al revoluŃiei industriale, începând din secolul al XVIII-lea. S-a calculat că până în secolul al XIV-lea nu mai mult de 1 procent din viaŃa unui european a fost organizată într-un sistem monetizat în timp ce în prezent procentajul corespunzător ar fi de 16 procente sau chiar superior .

8.2.. FuncŃiile banilor In prezent, banii îndeplinesc mai multe funcŃii, dintre care amintim - funcŃia de etalon de măsurare şi comparare a activităŃii umane.Pornind de la diversitatea activităŃilor desfăşurate în cadrul proceselor economice, de la specificul fiecărei activităŃi în parte este foarte greu de găsit un punct comun care să permită compararea acestora. De aceea, costurile economice şi sociale şi beneficiile economice şi sociale cuantificate (exprimate) în unităŃi de măsură convenŃionale (banii) permit evaluarea fiecărui tip de activitate, privită prin prisma celor două componente majore (cheltuieli şi beneficii) şi implicit oferă posibilitatea comparării lor în timp, spaŃiu sau diversitate. - exprimarea în bani a valorii bunurilor şi serviciilor se face prin intermediul preŃului. PreŃul reprezintă suma de bani pe care cumpărătorul o cedează vânzătorului în schimbul unei cantităŃi determinate dintr-un bun sau serviciu. - din funcŃia de etalon a valorii derivă calitatea de instrument unic de realizare a tranzacŃiilor într-o economie de schimb. Banii au devenit un instrument unic de realizare a tranzacŃiilor numai în momentul în care economia a trecut din faza de autarhie (în care acoperirea trebuinŃelor entităŃii economice se face prin producŃia proprie) la cea de schimb - din funcŃiile de etalon a valorii şi de instrument unic de realizare a tranzacŃiilor în cadrul unei economii derivă şi capacitatea banilor de a servi la acumulare şi respectiv tezaurizare - prin funcŃia de mijloc de plată, banii permit stingerea oricărei obligaŃii pecuniare între diferiŃii participanŃi la procesul economic. Dezvoltarea acestei funcŃii este legată de creşterea numărului actelor de schimb ca urmare a creşterii specializării, fapt ce determină nevoia de reglare permanentă a situaŃiei financiare între participanŃii la schimb: beneficiarii bunurilor şi serviciilor finale sau intermediare pe de-o parte şi producătorii acestora pe de altă parte.

87

8.3. Componentele masei monetare a/ în funcŃie de forma de existenŃă, moneda se clasifică în: numerar sau monedă materială compus din monedă metalică şi monedă de hârtie - şi în monedă de cont (numită şi monedă scripturală). 1. Numerarul-este format din monede de următoarele tipuri : a/ monede cu valoare intrinsecă - reprezentate de monede confecŃionate din metale preŃioase (aur,argint) a cărei valoare nominală corespundea cu valoare metalului din care era confecŃionată. Acest tip de monedă era proprie sistemului etalon aur monede. La baza baterii acestui tip de monedă sta principiul baterii libere conform căruia deŃinătorii de metal monetar se prezentau la monetăria statului şi puteau cere transformarea acestuia în monedă. b/ monede fără valoare integrală – sunt monedele bătute din metal ieftin (bronz, diferite aliaje), a cărei emisiune este exclusiv în sarcina statului.Prin baterea acestei categorii de monedă statul câştigă din diferenŃa între valoarea nominală (mai mare) a acestei monede şi cea reală (mai mică) dată de cheltuielile ocazionate de batere. În această categorie se includ în general monedele divizionare prezente în sistemele monetare moderne; c/moneda de hârtie (numită şi bon de tezaur)- este pusă în circulaŃie numai de către stat pentru a acoperi o parte din cheltuielile acestuia. Ea este retrasă din circulaŃie tot de către stat, pe baza criteriilor care au stat la baza emisiunii ei. d/ bancnota - sau biletul de bancă- reprezentând certificarea existenŃei unei anumite sume de bani într-un depozit bancar.ApariŃia bancnotelor a fost semnalată în China, unde funcŃiona încă în secolul al Xlea un sistem bancar însă extinderea utilizării ei a fost a fost determinată de creşterea volumului schimburilor comerciale şi a nevoii ca negustorii care se deplasau dintr-o parte în alta a lumii să poată face dovada existenŃei unui anumit depozit de aur în Ńara de origine, pe baza înscrisului respectiv. Acesta (certificatul de depozit) putea fi preschimbat în bani de aur de către orice bancă care avea relaŃii cu banca emitentă. Varianta modernă a bancnotei aparŃine întemeietorului Băncii Suediei, J. Palmstruck, în secolul al XVII -lea. De-a lungul timpului, bancnotele au îndeplinit mai multe funcŃii : Astfel, de la apariŃie până la sfârşitul sec. al 18-lea bancnotele au fost utilizate numai ca mijloc de plată bancar, pentru ca începând cu secolul al XIX-lea să fie considerate drept monedă auxiliară alături de monedele de aur şi argint. La sfârşitul secolului al XIX-lea, bancnotele au devenit mijlocul principal de plată, fără a se renunŃa însă complet la monedele din metale preŃioase.

88

şi monedelor divizionare din metale nepreŃioase a căror pondere în totalul masei monetare este însă foarte redusă. o cifră într-un cont aparŃinând unui agent economic.După primul război mondial monedele din aur şi argint au cedat în totalitate locul bancnotelor de hârtie. 2. masa monetară la sfârşitul perioadei fiind de : 400+400 x70% +(400 x 70%)x70%. . . Banca la care se constituie depozitul are prevăzut. fără a fi însoŃită de mişcări efective ale semnelor băneşti materiale. CirculaŃia monedei scripturale se rezumă doar la înregistrări efectuate în conturi bancare care au ca efect trecerea unei cantităŃi de monedă scripturală dintr-un cont în altul.m. Vom exemplifica modul în care banii de cont se multiplică prin intermediul creditului prin următoarea situaŃie: avem o depunere iniŃială de 400 u. procesul putând continua. Se observă că din depunerea iniŃială (care rămâne nemodificată) în conturile celorlalŃi agenŃi economici apar sume create de bancă cu mult mai mari decât depunerea iniŃială. unde r = proporŃia rezervei de lichiditate b = proporŃia bancnotei în totalul masei monetare.care are o existenŃă materială. Pe seama acestui nou depozit. Multiplicatorul masei monetare are următoarea formulă: m= 1/ (r+b) .m.m. Banii de cont reprezintă sumele înscrise în contabilitatea băncii pe numele agenŃilor economici. etc.m). pe baza unui depozit deschis de către acesta la o bancă. din contul unui agent economic în contul altui agent economic.Banii de cont se multiplică prin credit. Mişcarea banilor dintr-un cont în altul se realizează prin decontări şi plăŃi fără numerar. posibilitatea de constituire a unei rezerve de lichiditate de 30 %. Prin decontări fără numerar se realizează transferul de sume dintr-un cont în altul prin prisma celor doi 89 . ne creându-se rezerva. moneda scripturală reprezintă un simbol. Spre deosebire de numerar. s-ar putea crea situaŃia în care agenŃii economici care doresc să-şi ridice depozitele să nu poată face acest lucru. Banca face de fapt un transfer de 280 u. iar după o anumită perioadă apare o anumită cantitate de monedă suplimentară celei anterioare.(rxb).(70 % x 400 u. = 280 u. Moneda de cont (scripturală) a apărut şi s-a dezvoltat odată cu apariŃia şi creşterea rolului băncilor şi a creditului. banca va acorda din nou împrumuturi de 196 de unităŃi monetare. iar restul din depozit se poate folosi pentru acordarea de credite. Dacă întregul volum al depozitului iniŃial constituit ar fi fost folosit pentru acordarea de credite. prin regulamentul său.

monedă creată de agenŃii economici. Din acest punct de vedere se deosebesc următoarele tipuri de monede: -monede cu acoperirea metalică.participanŃi la acest transfer.nu asigură cu anticipaŃie plăŃile ci presupune consimŃământul plătitorului de decontare. prin emiterea biletelor de bancă de către banca centrală şi a monedei scripturale de către băncile comerciale. 3. în timp s-a renunŃat la această măsură. acreditivul sau linia de credit. din iniŃiativa sa. cel care plăteşte sume. Decontările se realizează cu ajutorul următoarelor forme: 1. moneda creată de către bănci.relevă rolul deosebit pe care îl au băncile creaŃia monetară.este acel instrument prin care plătitorul separă o parte din disponibilităŃile sale şi o trece într-un depozit bancar deschis la banca furnizorului. Dacă la început procentul acoperirii acestei valori era făcut public. moneda se împarte în: 1.scrisoarea de garanŃie bancară este acea formă de decontare bancară prin care furnizorul cere plătitorului să-i elibereze o asemenea scrisoare şi prin care să-i asigure cu anticipaŃie plăŃile prin rezervarea unor drepturi la credite ale plătitorului pentru o perioadă viitoare.vinculaŃia. a unei anumite cantităŃi de aur care era imediat transformată în monedă. fie prin admiterea la plată a unor documente de decontare emise de către beneficiarul sumei de plată. monedă creată de tezaur . sistem în cadrul căruia baterea monedei se efectua ca urmare a prezentării la bancă. În raport cu acest criteriu. cea ce nu înseamnă că banca centrală din fiecare Ńară nu dispune de un anumit stoc de metale preŃioase. 90 . Concomitent. O a treia clasificare pleacă de la modul de acoperire al monedei. 2.Pe măsura livrării mărfurilor de către furnizor şi a depunerii de către acesta a documentelor de încasare banca furnizorului transmite suma aferentă din contul său în depozitul bancar din contul furnizorului.a funcŃionat în cadrul sistemelor bazate pe etalonul aurmonedă. O a doua clasificare a semnelor monetare se poate face în funcŃie de emitentul acestora. adică de garantare a ei de către emitent. In decursul anilor proporŃia acoperirii valorii bancnotei respective cu aur şi argint a scăzut. 2.reprezentată în special de către moneda divizionară 3. în timp ce noŃiunea de plată fără numerar prin prisma unui singur participant la tranzacŃie.stabilitatea bancnotei s-a diminuat ca urmare a acestei măsuri.constă în stabilirea unui procent considerat minim pe care să-l deŃină banca emitentă ca stoc de aur şi argint din volumul emisiunii de bancnote. de către un agent economic.

-acoperire în portofoliu comercial. de viteza de rotaŃie a stocurilor. . monedele pot fi convertibile şi neconvertibile. emise de stat) este o acoperire care nu corespunde conŃinutului bancnotei (ele sunt de obicei emise pentru a acoperi unele cheltuieli ale statului). convertibilitate totală. Convertibilitatea reprezintă însuşirea legală a unei monede de a fi preschimbată pe o altă monedă liber. în funcŃie de particularităŃile naŃionale.este înŃeleasă ca o acoperire suplimentară.Acest portofoliu comercial este format din cambii pe termen foarte scurt (sub 90 de zile) . convertibilitate parŃială (în cadrul căreia sunt admise la schimb numai sumele destinate operaŃiunilor de cont curent) b. până la nivelul întregii emisiuni de bancnote. se disting următoarele tipuri de convertibilitate: a. de structura stocului de mărfuri.sunt cele care pot fi preschimbate pe o anumită cantitate de metal preŃios (acest tip de convertibilitate poartă numele de convertibilitate internă şi a fost utilizat în special în cadrul etalonului aur) sau într-o altă monedă (convertibilitate externă).(titluri.acoperirea în devize sau în mijloace de plată străine. în care preschimbarea sumelor se face indiferent de destinaŃia utilizării lor. Această acoperire este diferită de la o Ńară la alta. hârtii de valoare.prin preluarea acestor devize de către banca centrală de la exportatori în schimbul unor cantităŃi de monedă naŃională puse în circulaŃie la cumpărarea acestor devize. etc În funcŃie de obligaŃiile pe care şi le asumă statul. peste cea în aur. monedele convertibile. convertibilitatea poate fi internă (atunci când vizează accesul rezidenŃilor la o anumită sumă în valută) şi externă. monedele neconvertibile-sunt monedele care circulă în exclusivitate numai în cadrul graniŃelor naŃionale. 2. .este forma care se regăseşte cel mai mult în economiile contemporane. prin ânzare-cumpărare pe piaŃă fără a exista restricŃii cu privire la suma de schimbat.acoperirea în valori mobiliare. 91 .acoperirea în mărfuri. 1. scopul preschimbării (plăŃi pentru tranzacŃii curente sau mişcări de capital) sau de calitatea celui ce efectuează preschimbarea (rezident sau nerezident al Ńării în care are loc tranzacŃia) În funcŃie de categoriile de operaŃiuni admise la convertire. .atunci când accesul la o anumită sumă în valută este permis atât rezidenŃilor cât şi nerezidenŃilor . Aceste cambii reprezintă de fapt acoperirea unor cantităŃi de mărfuri vândute pe credit. În funcŃie de calitatea persoanelor care solicită efectuarea schimbului.

convertibilitatea metalică. se practică numai între autorităŃi monetare statale şi se referă numai la transferurile privind operaŃiunile curente comerciale şi necomerciale. dar nu erau convertibile în interior în aur ci în dolari americani. a devenit. . FranŃa şi Marea Britanie) se bucură de convertibilitate nelimitată. 92 .a îmbrăcat la rândul ei două forme: . In cazul convertibilităŃii de piaŃă. neîngrădit. convertibilitatea practicată astăzi este proprie unui număr restrâns de Ńări (aprox. în cadrul aceleiaşi conferinŃe s-a creat cadrul instituŃional necesar reglementării relaŃiilor monetarfinanciare internaŃionale pe baze noi prin înfiinŃarea FMI şi a InstituŃiilor de la Bretton Woods şi adoptarea unui sistem în cadrul căruia monedele se defineau printr-o anumită cantitate de aur.Ea presupune preschimbarea în aur. b. Germania. monedele a cinci Ńări dezvoltate (Statele Unite ale Americii.convertibilitatea metalică limitată. În funcŃie de mărimea raporturilor valorice ce se au în vedere la stabilirea raporturilor dintr-o monedă în alta se disting: convertibilitatea oficiala. persoane particulare.practicată în majoritatea Ńărilor până în primii ani ai primului război mondial. fiecare din acestea îmbrăcând forma convertibilităŃii interne.În funcŃie de mărimea sumei admise la schimb convertibilitatea poate fi limitată şi nelimitată. 70).(nelimitată în aur).a fost folosită de o serie de Ńări ca măsură de revenire la convertibilitatea în aur suspendată la începutul primului război mondial. după conferinŃa de la Bretton Woods (USA) din 1944 propriu sistemului monetar internaŃional nou creat. Japonia. la un preŃ fix de 35 de dolari uncia. în prezent. realizată între unităŃile monetare statale şi convertibilitatea de piaŃă practicată de bănci. a. a întregii cantităŃi de bancnote pe care o persoană dorea să o preschimbe. firme de comerŃ exterior. De-a lungul anilor convertibilitatea a cunoscut două forme: cea a convertibilităŃii metalice şi cea a converibilităŃii în devize.dar o revenire parŃială în sensul limitării ei ca sumă necesară pentru procurarea unui întreg lingou de aur.convertibilitatea metalică integrală. În accepŃiunea FMI. respectiv externe.Raporturile valorice între monede se stabileau însă în funcŃie de definirea metalică. fiecare stat are un sistem de intervenŃie în sensul că prin rezerva de lichiditate internaŃională el poate să absoarbă surplusul de monedă naŃională în sensul menŃinerii cursului valutar în anumite limite. Moneda centrală a sistemului era dolarul american. deoarece Statele Unite s-au angajat să garanteze convertibilitatea în aur a sumelor deŃinute de către băncile centrale străine la cererea acestora. convertibilitatea în aur-valute proprie iniŃial sistemelor monetare naŃionale pe baza deciziei adoptate la ConferinŃa de la Geneva din 1922.

3/stabilirea unui curs de schimb real. altele decât Statele Unite au trecut la convertibilitatea externă reciprocă şi faŃă de dolarul american pe baza unui curs fix. stabilit în funcŃie de conŃinutul în aur al fiecărei monede. se elimină complet aurul din sistemul monetar internaŃional prin interzicerea definirii monedelor în aur. alinierea acestora cu cele de pe piaŃa mondială. fundamentat din punct de vedere economic a monedei naŃionale cu alte monede străine.4. Unele Ńări. 8. Agregatele monetare 93 . până în anul 1971.Convertirea în aur se garanta exclusiv pentru dolarii americani aflaŃi în rezervele băncilor centrale străine. sau a unui număr de Ńări care îşi raportează moneda numai la dolarul american) fie în funcŃie de un coş valutar de tipul DST (Drepturi Speciale de Tragere) sau EURO (fostul ECU). când autorităŃile americane au anunŃat anularea angajamentului de convertire în aur a dolarilor aflaŃi în rezerva băncilor centrale străine. competenŃelor şi a răspunderilor exportatorilor în derularea unui comerŃ exterior eficient. În acest fel. 4/crearea unei rezerve naŃionale de lichiditate care să facă posibilă intervenŃia pe pieŃele valutare când oferta pe aceste pieŃe este mare 5/lărgirea drepturilor. acestea urmând a fi definite fie în funcŃie de o valută forte (este cazul Ńărilor foste colonii britanice care îşi definesc moneda naŃională prin raportare la lira sterlină. când s-a trecut la sistemul de cursuri flotante. Sistemul convertibilităŃii pe bază de cursuri fixe a funcŃionat până în anul 1973. 6/crearea unui sistem de intervenŃie pentru asigurarea stabilităŃii monedei naŃionale. În anul 1968 un număr de 14 Ńări. adică la preschimbarea unei monede în altă monedă se realizează la cursul variabil al pieŃei. MenŃinerea cursurilor fixe se realiza prin intermediul băncilor centrale. CondiŃiile generale ale trecerii la convertibiliate sunt : 1/existenŃa unui potenŃial economic ridicat al Ńării respective 2/realizarea unui structuri corespunzătoare a preŃurilor interne. dolarul american a devenit monedă de rezervă alături de aur. prin Acordul de la Jamaica. în special cele din Africa sau America Latină îşi definesc moneda în raport cu un sistem de indicatori macroeconomici. fără angajamentul autorităŃilor monetare de a menŃine cursul Începând cu 1976.

instantaneu şi fără restricŃii pentru a efectua plăŃi pentru o terŃă parte (creanŃe lichide). Totalitatea instrumentelor băneşti de care dispun agenŃii economici non.moneda fiduciară (bilete de hârtie şi moneda metalică aflate în circulaŃiela un moment dat) . respectiv drepturile de creanŃă ce pot fi utilizate direct. cantitatea ei este controlată direct de către banca centrală. etc) care cuprinde banii creaŃi de banca centrală. Ea poate fi privită static. masa mijloacelor de plată . 237 94 . numită şi masă a mijloacelor de plată în sens restrâns cuprinde instrumentele de plată create de banca centrală şi de celelalte instituŃii monetare. Din agregatul "monedă" fac parte : . pe de altă parte.banii de cont constituiŃi din disponibilităŃi în cont la vedere b) M1. M2 şi M3. moneda de rezervă. prin agenŃi specializaŃi care emit instrumente de schimb şi de plată. achitării datoriilor.Pentru ca monedele să-şi poată exercita în mod corespunzător rolul şi funcŃiile în planul economiei reale şi al celei monetare.bancare pe care le gestionează. iar.financiaridintr-o economie naŃională la un moment dat. ea constituie suportul pentru crearea altor categorii de bani. a) moneda primară (baza monetară.money supply -. Agregatele monetare sunt definite drept părŃi constitutive a masei monetare şi semimonetare (disponibilităŃile semimonetare sunt acele instrumente monetare care pot fi transformate în bani lichizi sau pot îndeplini funcŃiile acestora) părŃi autonomizate prin funcŃii specifice. Masa monetară are două componente majore prezentate anterior-numerarul şi moneda scripturală şi patru agregate. şi dinamic.destinate achiziŃionării de bunuri şi servicii. prin fluxurile economice reale pe care le mijlocesc. acestea trebuie să se afle în cadrul unei economii sau entităŃi economice într-o anumită proporŃie. din perspectiva cantităŃii de numerar şi monedă scripturală care se află la dispoziŃia agenŃilor economici la un moment dat. Principala caracteristică a acestei componente este faptul că. calculate ca produs între mărimea stocului mediu de bani într-o perioadă de timp dată şi viteza de rotaŃie a banilor. pe de o parte. pag. 29 Ibidem. prin fluxurile monetare. constituirii economiilor în vederea investiŃiilor şi a altor plasamente poartă numele de masă monetară. prin instituŃii financiar.29 Cele patru ageragate monetare principale sunt : moneda. M1.

masa mijloacelor de deŃinere a averii cuprinde. cea de întrebuinŃare şi valoarea monedei. Rudigher Dornbusch. Macroeconomia. Sedona. Ideile mercantiliste cu privire la legătura dintre producŃia şi circulaŃia mărfurilor şi a monedelor constituie germenii teoriei cantitative dezvoltată secole mai târziu de către Irwing Fi sher. Platon şi Aristotel au considerat valoarea monedei ca fiind stabilită prin lege. Ei şi-au fundamentat aceast concepŃie plecând de la premisa că valoarea monedei era determinată de cantitatea de muncă necesară extragerii şi prelucrării metalului din care aceasta era confecŃionată.5. 7.pleacă de la premisa că banii. etc. Teoria banilor ca instrument tehnic de schimb susŃinută de Aristotel şi dezvoltată de Smith şi Ricardo. ca rezultat al unor convenŃii între oameni au atât valoare de schimb. 1997. Timişoara. pe baza unor cercetări empirice explică fluctuaŃiile preŃurilor pe baza legăturii dintre cantitatea de metale şi volumul bunurilor şi serviciilor aflate în circulaŃie la un moment dat. c) M2. ed. orice variaŃii în nivelul preŃurilor bunurilor tranzacŃionate fiind generate de “altceva mai profund decât voinŃa emitentului “ Mercantiliştii sunt cei care.265 95 . comod şi ieftin pentru realizarea plăŃilor30. c) M3 include depozitele la termen sau acordurile de răscumpărare. M2 se formează pe baza agregatului M1. ca rezultat al interacŃiunii dintre cerere şi ofertă era dat pe de-o parte de cantitatea de metal preŃios aflată în circulaŃie (oferta) iar pe de altă parte de volumul mijloacelor de plată pe care le acumulează populaŃia. Teorii monetare Încă din antichitate s-a pus problema legăturii care există între valoarea de schimb. Stanley Fischer. pe lângă instrumentele de plată instrumentele financiare lichide care nu se folosesc ca atare în plăŃi. la care se adaugă creanŃe care nu sunt imediat lichide:retragerea unor depozite la termen. pag. dar se pot transforma uşor în instrumente de plată. cât şi valoare de întrebuinŃare. PreŃul monedei. 8.Lichiditatea desemnează capacitatea unei valori de a fi folosită imediat.

în scrierile lui Jean Bodin apare menŃionat. în linii generale neschimbată.nominalismul statal promovat de către G. ci una convenŃională. MV= PT 96 . Teoria cantitativă a banilor a apărut cu mai bine de patru secole în urmă. care contestă faptul că moneda ar trebui să aibă neapărat o bază metalică. Teoria cantitativă a banilor cunoaşte mai multe forme : a. In forma sa clasică. ea se prezintă sub forma unei egalităŃi între oferta de bani (M x V) şi cererea de bani (P x T). locul monedei. al politicii statului. forma clasică elaborată de către David Hume.Această teorie a cunoscut în timp următoarele forme : a. b.Aceasta devine un mijloc de plată numai în momentul în care statul anunŃă că este dispus să le recunoscă drept mijloc de stingere a datoriilor sau pentru plata obligaŃiilor. Schumpeter. Ei consideră că fenomenele din sfera monetară apar ca rezultat al voinŃei oamenilor.în epoca marilor descoperiri geografice când cantităŃi importante de metale preŃioase au pătruns pe piaŃa europeană determinând o creştere artificială a preŃurilor în condiŃiile menŃinerii. F. a ofertei de bunuri şi servicii. F. faptul că preŃurile sunt influenŃate în mod nemijlocit de cantitatea de bani aflată în circulaŃie. recunoscând însă însemnătatea factorilor materiali în asigurarea stabilităŃii sistemelor monetare.care la rândul ei era influenŃată de cantitatea de metale preŃioase existentă în circulaŃie şi de volumul bunurilor şi serviciilor supuse tranzacŃiilor.apărută ca reacŃie împotriva teoriei banilor ca instrument tehnic de schimb consideră că banii nu trebuie să aibă o valoare proprie. Knapp. un simbol recunoscut ca atare de societate. prin stabilirea raportului de schimb cu mărfurile. La mijlocul secolului al XVI-lea.Teoria nominalistă . şi drept cauze de prim ordin a instabilităŃii economiei contemporane. Promotorii acestei teorii consideră că banii sunt doar un nume. ReprezentanŃii contemporani ai acestei teorii sunt Roy Harrod şi H. J. fie pe baza încrederii acordate emitentului şi perspectivelor acestei puteri de cumpărare. simple unităŃi monetare de calcul cu ajutorul cărora se exprimă diferitele proporŃii în care se schimbă între ele mărfurile iar puterea de cumpărare a banilor poate fi stabilită fie pe cale administrativă de către stat.marfă fiind luat de moneda semn sau de hârtie. pe baza unor observaŃii empirice. nominală.Muller. nominalismul funcŃionalist (a lui Karl Menger) care pune accentul pe capacitatea monedei de a fi schimbată printr-o cantitate de bunuri şi servicii. David Ricardo şi Adam Smith şi dezvoltată ulterior de Alfred Marshall şi Irving Fischer. James.

tranzacŃiile cu bunuri şi servicii realizate în economia reală trebuie să-şi găsească corespondenŃa în economia monetară. 97 . EcuaŃia folosită în această teorie este: M=KxTxP unde M= volumul masei monetare aflată în circulaŃie K = partea din venitul anual (sau calcula pentru o altă unitate de timp) pe care indivizii o păstrează sub formă de monedă lichidă sau durata medie de păstrare a banilor. Keynes promovează ideea intervenŃiei statului. fie pe piaŃa monetară. T= volumul total al tranzacŃiilor pe care societatea doreşte diferite perioade P = nivelul general al preŃurilor sau preŃul mediu unitar să-l realizezecu banii păstraŃi în Conform acestei ecuaŃii.concepută iniŃial de către Alfred Marshall şi generalizată ulterior de economiştii Scolii de la Cambridge (în special A. în vederea stabilirii echilibrului global. cu alte cuvinte cantitatea de bani aflată în circulaŃie (M) va fi determinată în mod direct de cantitatea de bunuri şi servicii multiplicată cu preŃul acestora şi indirect de viteza de circulaŃie a banilor. valoarea monedei variază invers proporŃional cu masa monetară. Varianta modernă a teoriei cantitative a banilor îmbracă forma ecuaŃiei de la Cambridge. teorie apărută pentru a explica corelaŃia dintre cererea şi oferta de monedă în condiŃiile dezvoltării economice susŃinute înregistrată în primele decenii ale secolului XX. de obicei un an. fie pe cea a bunurilor şi serviciilor. Teoria lui Keynes Pornind de la corelaŃiile care se stabilesc pe piaŃă între bunuri şi servicii pe de-o parte şi fluxurile monetare pe de altă parte. iar nivelul estimat al preŃurilor influenŃează asupra acesteia.unde : M= masa monetară aflată în circulaŃie V= viteza de circulaŃie (de rotaŃie) a banilor P= nivelul preŃurilor T= volumul tranzacŃiilor In conformitate cu acestă teorie. Prin viteza de circulaŃie (sau de rotaŃie) a banilor se înŃelege numărul mediu de acte de vânzare cumpărare pe care le efectuează o unitate monetară într-o perioadă de timp determinată. Pigou).

Banii şi creditul în economiile conteporane. dacă acesta creşte. dar caracterul bancar acestora este contestat prin argumentul inexistenŃei. şi s-a dezvoltat în două direcŃii. 1994. Teoria economică post-keynesiană (sinteza neoclasică) corespunde în principal perioadei postbelice. Venitul monetar se modifică. -efectul multiplicator al investiŃiilor şi preferinŃa spre lichiditate. în condiŃiile unei oferte rigide. 2.Adevărata naştere a băncilor. Ed. este legată. principalul său rezultat fiind unificarea microanalizei neoclasice a factorilor de producŃie cu analiza macroeconomică bazată pe modelul Keynesian.nivelul general al salariilor.6. Prima este cea reprezentată de autorii care s-au întors la teoria keynesiană iniŃială (Ludwing von Mises. Sistemul bancar . F. aceasta va genera majorarea producŃiei fără majorarea preŃurilor. Paul Samuleson. pag. a monedei ca instrument de schimb.A.n.în accepŃiunea lui Keynes. după caz o creştere a preŃurilor când factorii de producŃie sunt utilizaŃi la capacitate maximă.în primul caz este vorba de politica monetară vizând modificarea ofertei nominale de monedă pornind de la faptul că orice sporire a cantităŃii de monedă aflată în circulaŃie reduce dobînda stimulând investiŃiile. Hayek). Aceste venituri suplimentare vor fi însoŃite de inflaŃie dacă ele sunt rezultanta acoperii cheltuielilor statului printr-o emisiune suplimentară de monedă .origini şi evoluŃie Primele operaŃiuni bancare au fost atestate în urmă cu aproximativ 2000 de ani î. acestă creştere a veniturilor poate genera inflaŃie.33 98 .31 8. Enciclopedică. în opinia 31 Silviu Cerna.e. Franco Modigliani).cheltuielile statului-prin a căror creştere se obŃine o creştere a veniturilor celor care sunt utilizatorii sumelor cheltuite de către stat. de către Codul lui Hammurabi. John Hicks. la acel moment. care la rândul lor stimulează cheltuielile de consum prin crearea de noi venituri. vol. sub acŃiunea următorilor factori: . iar cea de-a doua de cei care au elaborat sinteza dintre teoria keynesiană şi cea neoclasică (Alfred Hansen. majorarea salariilor atrage după sine creşterea veniturilor aflate la dispoziŃia consumatorilor dar şi creşterea costurilor de producŃie (ştiut fiind faptul că salariile reprezintă elemente componente importante ale costurilor materiale). creşterea volumului masei monetare se produce numai în cazul în care beneficiarii veniturilor nu păstrează sub formă lichidă şi nu tezaurizează partea neconsumată din venit. -dimensiunile comerŃului exterior. are loc o majorare a veniturilor exportatorilor şi a celor care au capitaluri investite în străinătate.Investită. Bucureşti. în situaŃia în care au existat capacităŃi de producŃie neutilizate la maximum sau.

grupate în Sistemul Federal de Rezervă. două tipuri mari de bănci: banca centrală şi băncile specializate.sau în care participarea statului este doar majoritară . 32 Claude Simon. în esenŃă certificate de depuneri în bilete de bancă de valoare egală.A. Roma şi din Egiptul antic. Băncile. Humanitas. deoarece marchează momentul introducerii în circuitul comercial a aşa numitelor "goldsmith notes" bilete de bancă sau bancnote. 1993. pag. Anul 1650 reprezintă un moment important în evoluŃia băncilor. la dezvoltarea unui sistem bancar disipat pe teritoriul european.7. Bucureşti.e. de apariŃia monedei (în secolul al VII-lea î.cum sunt cele ale Belgiei. supraveghind şi organizând relaŃiile monetar financiare ale statelor pe teritoriul cărora îşi desfăşoară activitatea. Banca centrală sau de emisiune îndeplineşte rolul de "bancă a băncilor". ElveŃiei şi Japoniei)32. înfiinŃată în anul 1694 de către scoŃianul Patterson. Acesta s-a dezvoltat paralel cu dezvoltarea burselor de valori mobiliare (prima bursă de acest gen a fost creată în anul 1531 în Anvers). Structura sistemului bancar Sistemul bancar naŃional cuprinde. In toate Ńările lumii există o singură bancă centrală (sau de emisiune). 26 99 . impunerea băncilor de emisiune drept bănci cu poziŃie dominantă în cadrul 8. se observă o concentrare a intervenŃiei statului în activitatea bancară ca urmare a naŃionalizării majorităŃii băncilor centrale (şi în prezent există bănci centrale particulare .specialiştilor.S. Austriei. iar transformările legate de evoluŃia mijloacelor de plată (care au permis înlocuirea treptată a monedei metalice cu moneda fiduciară şi cu cea scripturală) au favorizat creşterea rolului băncilor în finanŃarea schimburilor comerciale internaŃionale şi în dezvoltarea generală a economiei. A. Inchistarea economiei în prima parte a Evului Mediu a influenŃat negativ dezvoltarea instituŃiilor bancare. dar renaşterea comerŃului generată de noile descoperiri geografice de la sfârşitul secolului al XVlea precum şi continua dezvoltare a comerŃului în perimetrul mediteranian conjugate cu apariŃia unui instrument important utilizat în cadrul operaŃiunilor comercial. în esenŃă. Prima bancă de emisiune este considerată Banca Angliei. cu sediul la Washington.În acelaşi timp. Liberalismul economic şi politic din secolul al XIX-lea a favorizat dezvoltarea aparatului bancar. unde există 12 Bănci federale de rezervă cu funcŃii echivalente băncilor centrale din celelalte state. iar sfârşitul secolului al XVII-lea marchează sistemului.bancare (este vorba despre cambie) au condus.cum este cea din Africa de Sud. cu excepŃia U.n) şi de utilizarea acesteia pe scară largă în cadrul tranzacŃiilor comerciale din Grecia. începând cu secolul al XVI-lea. Ed.

sau.se calculeză pornind de la nivelul preŃurilor de producŃie sau al celor utilizate în desfacerea en-gros pentru un număr de aproximativ 3400 de produse utilizând o metodologie similară celei folosite pentru calculul indicelui preŃurilor de consum. intervenŃiile pe piaŃa valutară. Moneda. Mică Enciclopedie. înmulŃite cu ponderea fiecărui bun sau serviciu în coşul respectiv. banca centrală fiind singura împuternicită să pună în circulaŃie. dacă un litru de lapte se cumpără cu o unitate monetară. valutară şi de credit. Prin putere de cumpărare monedei se înŃelege cantitatea de bunuri şi servicii care se pot cumpăra cu o unitate monetară. Alte funcŃii importante ale băncii centrale sunt : 1.de regulă o unitate monetară . Ca atare pentru determinarea puterii de cumpărare internă a monedei se utilizează metoda raportării unei unităŃi monetare la indicele sintetic al preŃurilor.la preŃul unui bun sau serviciu. Ea se calculează prin raportarea unei sume de bani (S) . atunci acesta este puterea de cumpărare a unităŃii monetare respective faŃă de lapte. StiinŃifică şi Ecniclopedică. printr-o serie de instrumente şi măsuri specifice între care amintim aici taxa scontului. deoarece cu moneda din Ńara respectivă nu se cumpără o singură marfă. Bucureşti. crearea şi gestionarea puterii de cumpărare. Indicele sintetic al preŃurilor măsoară evoluŃia unei mărimi sau a unui ansamblu de mărimi în timp şi spaŃiu. coşul cuprinde 364 de clase de bunuri şi servicii 33 Costin KiriŃescu. utilizate în 21. în Statele Unite. 2. dar cei mai importanŃi din punct de vedere al complexităŃii informaŃiilor utilizate şi oferite sunt: indicele preŃurilor de consum. Ed. 1982. să retragă din circulaŃie banii în numerar. etc. 188 100 .Principala funcŃie de băncii centrale este aceea de a coordona politica monetară. în practică se utilizează o multitudine de indici sintetici. pag. stabilirea acoperirii monedei naŃionale. plafonarea creditelor. indicele preŃurilor de producŃie şi deflatorul Produsului Intern Brut (PIB) a) indicele preŃurilor de consum se utilizează în special pentru a măsura inflaŃia şi se calculează pornind de la un "coş" în care bunurile şi serviciile destinate consumului curent deŃin anumite ponderi (fixe) în funcŃie de importanŃa economică a fiecăruia prin raportarea preŃului de vânzare din perioada curentă la preŃul de vânzare dintr-o perioadă considerată drept bază. după caz. Măsurarea puterii de cumpărare a monedei prin raportarea la preŃul unui singur bun sau serviciu nu este concludentă.000 de gospodării. în cadrul politicii economice a statului respectiv. b) indicele preŃurilor de producŃie.33 în construirea unui indice sintetic al preŃurilor se utilizează preŃurile bunurilor şi serviciilor luate în calcul înmulŃite cu ponderea fiecărui bun sau serviciu în cadrul consumului total. Spre exemplu. emiterea biletelor de bancă (a bancnotelor).

Prin scontare se înŃelege operaŃiunea de preluare. înainte de ajungerea la scadenŃă. menŃinere a stabilităŃii preŃurilor şi încurajare a sănătăŃii şi stabilităŃii sistemului financiar. băncile centrale şi-au exercitat funcŃiile în vederea creşterii gradului de ocupare a forŃei de muncă şi a stimulării nivelului activităŃii economice. cheltuielilor guvernamentale şi exporturilor nete) a căror pondere. 10. stabilirea. însă aplicarea efectivă a acestui regim revine efectiv băncii centrale..c) deflatorul P. 3. De regulă determinarea regimului cursului de schimb cade în sarcina guvernului. 9. în anii '60-'70 ele şi-au concentrat eforturile spre menŃinerea stabilităŃii cursurilor de schimb. spre deosebire de indicele preŃurilor de consum. Această funcŃie nu este prevăzută în cazul unor bănci naŃionale (Bank of England) dar apare menŃionată în mod expres în regulamentele de funcŃionare ale Băncii FranŃei. a programului de împrumuturi contractate de guvern. bilet la ordin etc). iar după 1980 au militat şi acŃionat în vederea reducerii inflaŃiei şi a stabilirii unei corelaŃii inverse reale între şomaj şi inflaŃie.. băncile centrale îşi deplasează atenŃia dinspre îndeplinirea unor funcŃiuni cu caracter general spre stabilirea unor obiective concrete ale politicilor lor monetare.I.se calculează pe baza preŃurilor tuturor bunurilor şi serviciilor luate în calculul produsului intern brut. alături de trezorerie. contra plată. 11. 5. supraveghererea societăŃilor bancare şi a instituŃiilor de credit în sensul regularizării scontării creditului. 101 .(destinate consumului. Astfel. gestionarea. parŃială sau totală a datoriei publice. respectiv a indicelui preŃurilor de producŃie este variabilă. 6. 7. În perioada actuală. în primele decenii ale perioadei postbelice. administrarea controalelor valutare şi exercitarea rolului de "bancher al guvernului". promovarea stabilităŃii sistemului financiar. O analiză a funcŃiilor băncii centrale evidenŃiază faptul că acestea sunt corelate cu problemele principale ale evoluŃiei economice de ansamblu. exercitarea rolului de ultim creditor (lender of last resort) şi administrarea asigurării depozitelor bancare. a unui titlu de credit (cambie. Bundesbank-ului. managementul ofertei monetare şi de credite şi determinarea ratelor dobânzii. Băncii Japoniei. determinarea regimului cursului de schimb al monedei naŃionale şi gestionare a rezervelor valutare. obligaŃiune. Rescontul se referă la relaŃiile create pe aceeaşi bază între băncile comerciale şi banca centrală. investiŃiilor. supravegherea şi gestionarea sistemului de plăŃi (inclusiv deŃinerea rezervelor băncilor comerciale) 8. 4. de către o bancă comercială. şi al Sistemului Federal de Rezerve din Statele Unite. pe fondul stimulării activităŃilor economice complexe . de la beneficiarul ei.B. prin raportarea preŃului fiecărui bun sau serviciu din perioada curentă la nivelul din perioada de bază.

performanŃele economice fiind superioare în economiile cu autorităŃi monetare mai independente. In Marea Britanie. administrarea averilor. Ele acordă credite pe termen scurt sau mijlociu firmelor industriale. .În acelaşi timp. comerciale şi persoanelor private.34 cuprind toate celelalte bănci din sistemul bancar. băncile specializate. c.Prin operaŃiunile pe care le efectuează. Creşterea gradului de independenŃă a băncilor centrale nu pare a genera neajunsuri în sensul reducerii dinamicii creşterii economice. 102 . băncile de investiŃii. în funcŃie de specificul activităŃii lor deosebim : . ele au devenit deosebit de puternice în Germania. In Statele Unite şi Germania. etc. Astfel. Alte operaŃiuni care le aduc venituri sunt cele de consultanŃă acordată guvernelor. dar se ocupă de plasarea acestora sau acordarea de împrumuturi pe gaj. băncile de economii . băncile de depozit nu emit hârtii de valoare. se observă o încercare de creştere a independenŃei băncilor centrale în relaŃiile acestora cu autorităŃile guvernamentale. etc). ele mai sunt numite şi brokeri bancari (banking brokers). calculat ca sumă simplă a 15 prevederi legale diferite (numirea conducerii băncii centrale.sunt de obicei bănci cu capital privat. relaŃiile cu guvernul. Aceste bănci desfăşoară o activitate diversă.dispun în general de capital propriu însemnat şi îşi procură mijloacele necesare desfăşurării activităŃii şi prin emisiunea de obligaŃiuni sau acŃiuni. aceste bănci se ocupă şi cu emisiunea şi plasarea hârtiilor de valoare. instrumentele monetare utilizabile.băncile de depozit .monetizarea deficitelor bugetare. axată în special pe atragerea de fonduri de la persoanele fizice sau juridice sub formă de depozite şi acordarea de credite pe termen lung. In cadrul acestora. şi anume identificarea şi mijlocirea împrumuturilor în schimbul unor taxe. sau băncilor centrale în sensul gestionării banilor de care dispun. altele decât banca centrală.demonstrează existenŃa unei relaŃii inverse semnificative între rata medie a inflaŃiei şi gradul de independenŃă al băncii centrale. prin procurarea de mijloace financiare necesare derulării activităŃilor din depunerile pe termen scurt sau la vedere ale clienŃilor.sunt agenŃi economici bancari care îşi desfăşoară cea mai mare parte a activităŃii lor pe plan intern. etc. statutul băncii centrale. acordarea de credite pe gaj de hârtii de valoare diferitelor societăŃi financiare. Austria sau Spania. B.au fost create iniŃial în scopul încurajării micilor depunători . finanŃarea schimburilor comerciale ale Ńărilor pe teritoriul cărora sunt amplasate. unde deŃin aproximativ o treime din depunerile populaŃiei.băncile comerciale. plasamentul împrumuturilor. d. Alte activităŃi proprii băncilor comerciale sunt acceptarea de depuneri de la alte bănci şi firme.Deoarece sunt în general susŃinute de guvern. un indice al independenŃei băncilor centrale din 18 Ńări industrializate.

sunt de obicei instituŃii mici organizate de companii locale cu interese comune. creditarea locuinŃelor cu garanŃii ipotecare. FinanŃarea Schimburilor internaŃionale. fondată în 1692. acordarea şi garantarea de credite pe termen mijlociu şi lung pentru întreprinderi. în cadrul sistemelor bancare se remarcă următoarele tendinŃe: a. etc. Frankfurt. pe de altă parte nu pot efectua decât operaŃiuni specifice pentru care sunt abilitate prin lege sau prin convenŃie: leasing (închiriere de utilaje pe termen lung). de formare a unor centre bancare. c. iar. şi care dispunea la sfârşitul anilor '90 de peste 3000 de sucursale în Marea Britanie şi 2000 de sucursale grupate în 75 de Ńări ale lumii. de globalizare a sistemelor bacare ca urmare a politicii de dezvoltare ale principalelor bănci în alte spaŃii geografice decât cele iniŃiale. cum ar fi State Unite. etc.ed. h) societăŃile financiare .e. Barklay's Bank. Spre exemplu. 1987. valutare şi financiare internaŃionale care s-au dezvoltat în unele oraşe importante cum ar fi : New York. citat în : Mariana Negrus. Tokio. partea ce revine băncilor în finanŃarea economiei americane era de 80%. b. spre deosebire de 1990 când această cotă scăzuse la 20%. dar deosebit de puternice în FranŃa (unde. " Creditul Agricol " a devenit cea mai puternică bancă din Ńară. 34 Alfred M. f. în acelaşi sens pot fi amintite Bank of America. locul pieŃei bancare fiind luat de piaŃa bursieră. gestiunea mijloacelor de plată. unde în 1970 cota de intermediere adică. Paris. Midland Bank. Agence Economique et Financiere. Zurich. băncile de depozit sunt concentrate în şase mari grupuri bancare dintre care amintim: National Westminster Bank.39 103 . de concentrare a activităŃii bancare. şi care dispune în prezent de peste 1300 de filiale şi sucursale . Oferim spre exemplu cazul Băncii Barklay din Marea Britanie. băncile de ipoteci . fondată în 1904 la San Francisco. pag. creditarea mărfurilor cu plata în rate. d. băncile cooperatiste. spre exemplu. Le systeme Bancaire Actuel. în Marea Britanie. In ultimele două decenii. ian. casele de scont . Sarasin E. factoring (vânzarea completă a creanŃelor unei firme către un alt partener).reprezintă instituŃii de credit care pe de-o parte nu sunt autorizate să primească depozite. de restrângere a rolului băncilor în finanŃarea economiilor în cazul unor Ńări dezvoltate. în fiecare Ńară se regăsesc câteva grupuri bancare care practic domină şi controlează întreaga activitate în domeniu.sunt instituŃii intermediare între băncile centrale şi cele comerciale şi au drept obiect de activitate oferta de lichidităŃi pe termen scurt prin active garantate de banca centrală.Aceste instituŃii au fost create în scopul de a oferi membrilor lor credite ieftine. Humanitas Bucureşti 1991. g. Ele sunt puŃin dezvoltate în Statele Unite sau Marea Britanie. Lloyd's Bank.sunt bănci de împrumuturi pe termen lung (de până la 30 de ani) acordate pentru încurajarea investiŃiilor în unele ramuri cum ar fi construcŃiile.

acordarea de împrumuturi clienŃilor care îndeplinesc condiŃiile de bonitate financiară. operaŃiuni prin care banca de depozit obŃine de la banca de emisiune resurse pe termen scurt în schimbul hârtiilor de valoare.crearea surselor atrase în scopul finanŃării operaŃiunilor de creditare. în întregime şi la termenele prevăzute împrumutul contractat şi dobânda aferentă.organizarea înfiinŃării de societăŃi pe acŃiuni pe baza sistemului constituirii simultane. potrivit convenŃiei dintre deponent şi bancă privind termenele şi celelalte condiŃii de depunere. dintre care amintim : . Exercitarea funcŃiilor specifice le permite băncilor desfăşurarea unor operaŃiuni ce se desfăşoară pe cele două paliere ale economiei: cel monetar şi cel real. mijloace de plată pe care aceştia le pot utiliza în orice moment pentru efectuarea plăŃilor pentru terŃi. 104 activităŃi specifice . sau la termen. băncile efectuează următoarele tipuri de operaŃiuni : a) depozitarea economiilor agenŃilor economici non. Depozitele bancare au un dublu caracter.financiari şi ale populaŃiei . băncile specializate desfăşoară profilului lor.care reprezintă operaŃiuni de împrumut pe garanŃii în efecte publice: obligaŃiuni şi bonuri de tezaur. ele constituie obligaŃii ale băncii faŃă de depunători.gestionarea conturilor deponenŃilor. Prin bonitate financiară se înŃelege capacitatea unui debitor de a restitui. se pot contura o serie de funcŃii comune. .FuncŃiile băncilor specializate Deşi.conducerea operaŃiunilor de casă (în general la firmele de mari dimensiuni care au un rulaj al operaŃiunilor în numerar de amploare). aşa cum rezultă şi din denumire. din punctul de vedere al depunătorilor. . b) rescontul -care reprezintă o modalitate de creare de noi resurse prin cedarea portofoliului de efecte comerciale provenit din scontare unei alte bănci comerciale. Banca iniŃiatoare a operaŃiunii de rescont va înregistra un câştig din diferenŃa dintre dobânda la care se scontează (mai mare) şi taxa scontului (dobânda practicată de banca de emisiune) c) operaŃiunile de lombardare . . Pe de-o parte. persoane fizice sau juridice. depozitele bancare reprezintă creanŃe creditoare faŃă de bancă. atunci când. Pe de altă parte. în cadrul acestei funcŃiuni. Depozitele pot fi la vedere atunci când depunătorii pot dispune în orice moment de sumele aflate în cont. complexitate şi arie de acŃiune operaŃiunile de creditare. căi de constituire a resurselor de creditare ale băncii. . rezultate din mobilizarea capitalurilor disponibile pe perioade de timp determinate.Dintre acestea se detaşează prin importanŃă. băncilor de scont sau băncii centrale. deponenŃii pot dispune de sumele aflate în cont numai prin respectarea condiŃiilor contractuale.

cea a creditului bancar sub forma bancnotei şi a cecului şi a creditului obligatar care generează obligaŃiunile. Instrumentele utilizate în cadrul creditului comercial sunt cambia şi biletul la ordin. op.35 Referindu-se la esenŃa relaŃiilor de credit. până la 90 de zile. cit.A. 1. acordat de furnizori cumpărătorilor. Adrumităcesei. Institutul de cercetări economice. sub formă de livrări de mărfuri. bonurile de tezaur şi certificatele de depozit. Economie Politică. executări sau livrări de servicii. 168. Creditul comercial este un credit pe termen scurt. Bucureşti. numit "trăgător" dă ordin debitorului său. Creditorul remite trata debitorului. 1944. care sunt concomitent simbol al banilor şi document de expresie a relaŃiilor de credit. Curs de economie politică. În completarea acesteia. valoarea sumei tranzacŃionate.transmiŃând-o apoi beneficiarului indicat în trată. Acesta o va păstra până la scadenŃă. creditul exprimă o relaŃie bănească ce ia naştere în legătură cu acordarea de împrumuturi băneşti sau sub formă de bunuri materiale sau servicii. deci pentru titlurile negociabile care fac dovada existenŃei unei creanŃe într-o sumă determinată şi plătibilă imediat pe termen scurt (în general 90 de zile)37. numită "scadenŃă" sau la prezentare o sumă de bani determinată unei a treia persoane. sau la ordinul acestuia. care înscrie pe faŃa tratei cuvântul "acceptat". numit "tras" să achite la o anumită dată. a) cambia reprezintă denumirea generică pentru efectele de comerŃ. . rambursabile ulterior la o dată numită scadenŃă. Virgil Madgearu remarca:"pe piaŃă se schimbă nu numai mărfurile şi serviciile între ele. IaŃi. Niculescu.G. când o va prezenta trasului care va efectua plata. teorie şi politică economică pentru Romania. scadenŃa. şi o semnează. care dă naştere titlurilor de credit sub forma cambiei. Baza aceasta de schimb este încrederea pe care o are o persoană că pentru o prestaŃie actuală o terŃă persoană este dispusă şi este capabilă a face o prestaŃie în viitor"36 Creditul îmbracă mai multeforme: cea a creditului comercial. a serviciilor sau factorilor. tratta). gezogener wechsel. 36 Virgil Madgearu. moneda în care are lor tranzacŃia. E. pag. Elementele care se regăsesc în componenŃa unei trate sunt : numele şi adresa trasului. şi semnătura. Polirom. traite. se utilizează titlurile de credit. ci şi bunurile prezente contra unor obligaŃiuni viitoare.trata (draft. Ed. reprezintă un înscris prin care creditorul. pag. Niculescu. numită " beneficiarul". unor persoane fizice sau juridice. 77 105 .După cum se cunoaşte. N. În esenŃă. pag. 1998. Cambia poate îmbrăca două forme : trata şi biletul la ordin . 35 I. componentele masei monetare (numerarul şi moneda scripturală) acoperă doar o parte din totalul tranzacŃiilor realizate pe piaŃa mărfurilor. cu plata la o dată ulterioară. 200 37 Costin KiriŃescu.

cu scadenŃa până la un an. De regulă.în schimbul unei sume de bani numită dobândă. cambia iniŃială poate fi înlocuită. şi înscrie pe dosul acesteia cuvintele "plătiŃi la ordinul . cu atât achitarea la scadenŃă este mai bine asigurată deoarece fiecare andosator garantează plata solitar cu trasul.cambii financiare(numite şi "de bronz") care sunt emise în scopul obŃinerii de împrumuturi băneşti de la bănci.biletul la ordin (promissory note. Eigen Wechsel. la scadenŃă.. Această operaŃiune poartă numele de andosare sau gir. acestea pot fi: . indiferent de situaŃia lui economico. Creditul bancar se poate acorda pe termen foarte scurt (credit pentru o zi. obligaŃiunile sunt purtătoarele unui venit fix (al cărui nivel se situează în jurul celui obŃinut prin aplicarea ratei dobânzilor bancare) pe care debitorul se obligă să-l achite la scadenŃă. . pe baza acesteia. de regulă numele de tezaur). Bonurile de depozit sunt purtătoare de dobânzi aliniate la nivelul pieŃei şi sunt negociabile şi ca atare uşor transformabile în bani."overnight credit ").. Emitentul cambiei obŃine.financiară. Creditul bancar şi cel obligatar utilizează următoarele instrumente: a) obligaŃiunile reprezintă înscrisuri care exprimă raportul de împrumut dintre creditor (care este deŃinătorul obligaŃiunii) şi debitor (emitentul obligaŃiunii) . . c) bonurile de tezaur reprezintă instrumente de credit emise de către stat în principal de administraŃia bugetului de stat (administraŃie care poartă. pe termen scurt. şi biletul la ordin poate circula prin andosări succesive. 2. pe termen mediu (între doi şi şapte ani) şi pe termen lung mai mare de şapte ani. în timp ce banca păstrează cambia în portofoliu până la scadenŃă. până la scadenŃă. Dacă se intenŃionează prelungirea creditului. paghero). ci debitorul. billet a ordre. până la scadenŃa tratei. Cu cât trata circulă mai mult prin andosare.. b)certificatele de depozit numite şi bonuri de casă.Beneficiarul poate să nu dorească să păstreze trata până la scadenŃă. emitentul nu mai este creditorul. caz în care acesta se prevalează de clauza "la ordin". în cazul biletului la ordin.". Bonurile de tezaur reprezintă titluri de credit purtătoare de dobânzi prin al căror plasament tezaurul asigură mobilizarea unor importante sume necesare acoperirii cheltuielilor bugetare curente 106 . Fiecare nou beneficiar va putea proceda în acelaŃi fel.cambii comerciale care apar ca urmare a tranzacŃiilor cu mărfuri luate pe credit . cu o alta nouă. spre deosebire de trată cuprinde numai două nume: cel al creditorului şi cel al debitorului.. La fel ca şi trata. Creditul bancar reprezintă creditul acordat în bani de către bănci agenŃilor economici care au nevoie de numite disponibilităŃi băneşti pe o perioadă determinată. un credit. reprezintă titluri de credit prin care băncile mobilizează disponibilităŃi pe termen scurt.. După natura operaŃiunilor care stau la baza emiterii cambiilor.

pe care este specificat numele beneficiarului. f) cecul reprezintă un ordin de plată dat titularului unui cont curent de către banca la care are deschis depozitul.. Cecul poate : .al cărui beneficiar este deŃinătorul propriu-zis. Câştigul realizat de către orice bancă în urma activităŃii depuse poartă numele de câştig brut al băncii şi se realizează în principal din diferenŃa dintre dobânda încasată pentru creditele acordate debitorilor şi cea acordată depunătorilor pentru depozitele la termen sau la vedere şi din comisioanele încasate pentru activităŃile de gestionare a conturilor bancare sau de consultanŃă.e) biletele de bancă sunt instrumente de credit emise de către băncile de emisiune. DefiniŃi banii şi prezentaŃi funcŃiile lor? 2.de a elibera o anumită sumă de bani persoanei înscrise în cec sau prezentatorului acesteia.nominal . Teme de casă: 1. PrezentaŃi funcŃiile băncilor specializate? 9. DefiniŃi şi clasificaŃi noŃiunea de convertibilitate? 5. băncile specializate îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu regulamentele sistemului bancar din Ńara respectivă şi îşi asigură finanŃarea din surse proprii şi atrase. Care sunt formele sub care se realizează decontările? 4. -la purtător. Ce sunt componentele masei monetare? 3. FuncŃionând pe piaŃă în calitate de agenŃi economici financiari.de virament (sau de decontare) utilizat pentru transferul direct al sumelor tranzacŃionate din contul emitentului în cel al beneficiarului. EvidenŃiaŃi structura sistemului bancar? 8. Care sunt principalele agregate monetare? 6. ArataŃi principalele diferenŃe dintre creditul comercial şi bancar? 107 . . PrezentaŃi principalele teorii ale banilor? 7. la valori diferite. la purtător (nu au înscris numele beneficiarului) şi nu au termene de scadenŃă.

Se stabileşte astfel o dublă relaŃie: între instituŃia financiară şi posesorul de sume economisite pe de-o parte. acŃiuni. ci crează noi active pe care le revând.Capitolul 9. Principalii operatori pe acest tip de piaŃă sunt băncile.fondurile mutuale şi societăŃile de asigurări PiaŃa titlurilor financiare este piaŃa pe care se vând şi se cumpără active financiare fără a fi schimbată natura acestora. care. titluri nou emise. prin ofertă publică de cumpărare sau ofertă publică de vânzare.casele de economii .Această piaŃă este oraganizată pe două paliere:piaŃa financiară primară şi piaŃa financiară secundară. indici bursieri. adică acele instituŃii care mobilizează fonduri din economisirile populaŃiei sau ale agenŃilor economici . Intermediarii financiari nu revând activele pe care la cumpără. Ea este formată din două mari sectoare: sectorul bancar şi cel al titlurilor financiare. a) piaŃa financiară primară canalizează tranzacŃiile cu titluri financiare primare sau derivate nou emise.agenŃi de bursă. 108 . şi între cei care solicită împrumuturi şi instituŃia financiară care le acordă pe de altă parte. 9. dividend. Principalele categorii de intermediari financiari sunt: .1 Locul bursei de valori în cadrul pieŃei financiare PiaŃa financiară reprezintă mecanismul prin care activele financiare sunt lansate şi tranzacŃionate în circuitul economic. şi emit propriile active faŃă de utilizatorii de fonduri. creându-şi datorii faŃă de aceştia. Principalii operatori ai sectorului bancar din cadrul pieŃiei financiare sunt intermediarii financiari. în schimbul unui comision lansează. b) piaŃa financiară secundară care îşi desfăşoară la rândul ei activitatea pe două paliere distincte: bursa de valori (în cadrul căreia se desfăşoară tranzacŃii cu hârtii de valoare cotate la bursă) şi piaŃa OTC (în cadrul căreia au loc tranzacŃii cu hârtii de valoare necotate la bursă). BURSA DE VALORI Obiective: Prezentarea bursei de valori ca şi componentă a pieŃei financiare Familializarea cu principalele tipuri de titluri financiare Întelegerea structurii şi a modului de funcŃionare a bursei Termeni cheie: bursă.băncile comerciale .

9. Bursa. mărfuri. ele mai poată şi numele de valori mobiliare.. pag. Ed. reprezentată de valoarea vărsată de primul acŃionar la subscrierea capitalului social şi o valoare de piaŃă. AcŃiunile au o valoare nominală (cea înscrisă pe titlul respectiv). valute.2. caracterizate prin faptul că acordă mobilizarea de capital pe termen lung de către şi conferă deŃinătorilor drepturi asupra veniturilor băneşti nete ale emitenŃilor şi derivate. formată prin tranzacŃionări ulterioare pe piaŃa bursieră sau extrabursieră (OTC). Titlurile financiare pot fi primare . terenuri.38 Datorită capacităŃii lor de a garanta anumite drepturi (dreptul de proprietate în cazul acŃiunilor.1.9.A. reprezentate de contracte care au ca obiect titluri primare. iar prin faptul că au o anumită valoare. DeŃinătorii de acŃiuni comune au următoarele drepturi : 38 Ioan Popa.Titlurile financiare primare AcŃiunile AcŃiunile ( stocks. Adevărul S. etc) în valori mobiliare prin natura lor (acŃiuni). Titlurile financiare Definire: Titlurile financiare reprezintă înscrisuri sub formă materială care atestă existenŃa unei relaŃii contractuale între emitent şi deŃinător şi garantează drepturile posesorului lor. AcŃiunile sunt de două tipuri : comune (sau obişnuite) şi preferenŃiale. societatea emitentă necunoscând numele acŃionarilor. dar având la dispoziŃie unele elemente de identificare ale acestora. de regulă ele sunt la purtător (anonime). vol. a) acŃiunile comune sunt cele care domină piaŃa bursieră şi cea de tipul OTC. ele se mai numesc şi hârtii de valoare (din termenul în limba germană Wertpapiere). 1994.2. shares) reprezintă hârtii de valoare emise de către o companie sau o societate comercială în scopul constituirii. sau de creanŃă în cadrul tilurilor de credit). aşa cum sunt menŃionate în registrul societăŃii emitente) dar. stabilită pe baza raportului dintre cererea şi oferta de titluri. La New York Stock Exchange se negociază în medie 175 milioane de acŃiuni comune pe zi. 30 109 . I. Bucureşti. ele se numesc în literatura anglo-saxonă "securities" (garanŃii). etc. permitând transformarea unor valori imobiliare (clădiri. măririi sau restructurării capitalului propriu şi care atestă dreptul de proprietate al celui care le deŃine asupra unei părŃi din averea societăŃii emitente. Pornind la faptul că titlurile financiare pe termen lung exprimă în esenŃă mişcările de factori de producŃie. AcŃiunile comune pot fi nominative (conŃinând numele acŃionarilor.

De regulă. a valorii de piaŃă a acŃiunilor aparŃinând firmelor respective. ele mai poartă numele şi de titluri financiare cu venit variabil.utilizată pe larg în Statele Unite la sfărşitul anilor '80. iar suma cu care s-a majorat capitalul social iniŃial poate fi investită fără alte justificări.dreptul de a primi dividende.1.financiară a firmei emitente şi de strategia pe care o adoptă în privinŃa utilizării profitului obŃinut. deoarece profitul obŃinut se investeşte în retehnologizare. Deoarece venitul adus de acŃiuni (dividendul) se modifică de la o perioadă la alta. ci doar când acŃiunile sunt revândute.financiare ale firmei emitente. Pentru firmă. Oferta de răscumpărare este limitată în timp. la preŃul pieŃei şi fără comisioane. Dividendele se plătesc de regulă anual. 110 . avantajul derivă din faptul că ea îşi poate mări capitalul social fără costuri suplimentare de emisiune. acŃionarii care îşi înstrăinează acŃiunile deŃinute în firmă pierd dividendele cuvenite pentru perioada respectivă dar câştigă ca urmare a diferenŃei dintre preŃul de piaŃă la care şi-au valorificat acŃiunile şi preŃul de emisiune (valoarea nominală) la care le cumpăraseră iniŃial. creşterea calităŃii forŃei de muncă sau alte obiective care au drept scop dezvoltarea firmei respective. dividendele plătite deŃinătorilor de acŃiuni comune vor fi mici. Lipsa plăŃii dividendelor sau suma mică plătită ca dividend este compensată de creşterea în timp.Ca excepŃie. ele pot fi plătite semestrial ( acest lucru este prevăzut în legislaŃia din Marea Britanie) sau trimestrial (în Statele Unite).constă într-o ofertă din partea firmei emitente de răscumpărare a unui anumit număr de acŃiuni. Dividendul reprezintă partea din profitul unei firme ce revine deŃinătorului de acŃiuni după plata impozitelor datorate statului şi după constituirea rezervelor legale . b) distribuŃia deghizată . în funcŃie de rezultatele economico. companiile mai pot utiliza următoarele forme de distribuŃie a acŃiunilor comune: a) distribuŃia de acŃiuni comune suplimentare în loc de plata în numerar a dividendelor . Mărimea dividendului depinde de situaŃia economico. Dacă firmele sunt în dezvoltare. preŃul acŃiunilor unor companii aflate în plină dezvoltare creşte de 2-3 ori mai rapid decât preŃul acŃiunilor aparŃinând firmelor ajunse la maturitate. după ce din profitul realizat de firmă au fost achitate dobânzile pentru obligaŃiunile emise de către firma respectivă şi dividendele ce revin acŃiunilor preferenŃiale.prejintă avantajul că în multe Ńări plata dividendelor sub formă de acŃiuni nu esteimpozitată atunci. în raport cu capitalul social subscris. firmele plătesc dividendele sub forma unor sume în numerar.Ca excepŃie. În general.

De obicei. Bursele de valori şi tranzacŃiile la bursă. spre exemplu. Acest drept se exercită de regulă după principiul : o acŃiune = un vot. Ed. Dividendele cuvenite ceastui tip de acŃiuni sunt stabilite în sumă fixă. care deŃin doar 10% din totalul capitalului social. au fost serviŃi acŃionarii deŃinători de acŃiuni preferenŃiale. din acest punct de vedere acŃiunile preferenŃiale asemănându-se într-o oarecare măsură cu obligaŃiunile. acŃionarii obişnuiŃi nu răspund în faŃa creditorilor firmei decât în limita sumei cu care au participat la capitalul firmei. ci doar de creşterea numerică a acŃiunilor comune care vor dobândi o valoare de piaŃă mai scăzută. deŃinătorii de acŃiuni comune nu primesc nimic. încă de la înfiinŃare. LegislaŃia americană specifică obligativitatea informării prin rapoarte anuale privind exerciŃiul financiar şi prin buletine de anunŃuri ce prezintă principalele evenimente ce pot influenŃa direct activitatea firmei. DeŃinerea de acŃiuni comune dă dreptul acŃionarilor de a depune cereri asupra activelor companiei în cazul în care firma este dizolvată. şi cele de tip "B" deŃinute în exclusivitate de membrii familiei Ford . anumite drepturi privilegiate în privinŃa numărului de voturi pentru membrii fondatori. b) acŃiuni preferenŃiale se numesc aşa deoarece compania trebuie să plătească dividendele cuvenite acestui tip de acŃiuni înaintea proprii acŃiunilor preferenŃiale. care constituie 90 % din capitalul social al companiei. dar care au dreptul de vot limitat la 60% din totalul voturilor din adunarea generală a acŃionarilor.înainte ca noua emisiune să fie lansată pe piaŃă. 3) dreptul de preempŃiune adică dreptul deŃinătorului de acŃiuni comune de a-şi menŃine aceeaşi proporŃie de acŃiuni în cazul în care compania îşi măreşte capitalul social. 1997. după ce au fost achitate salariile personalului. Cererile depuse de acŃionarii obişnuiŃi sunt servite ultimele. situaŃia firmei Ford care dispune de două tipuri de acŃiuni comune: unele. 39 Gheorghe Ciobanu. 4) dreptul la informaŃii privind situaŃia financiară a firmei drept exercitat în mod diferit de la o Ńară la alta. pag. numite "de tip A". Economică. În acelaşi context trebuie amintit şi dreptul vechilor acŃionari de a dobândi acŃiuni gratuite. 119 111 . 5) În cazul falimentului sau al dizolvării. şi se adresează unor investitori specializaŃi. situaŃie care nu este însoŃită de majorarea capitalului social. Numărul acestor acŃiuni este mult mai mic decât cel al acŃiunilor comune.2) dreptul esenŃial pe care îl conferă deŃinerea de acŃiuni comune este dreptul de vot. Bucureşti. iar în caz de faliment cererile deŃinătorilor de acŃiuni prefenŃiale sunt satisfăcute cu prioritate. sau în procent fix din valoarea acŃiunii. impozitele şi celelalte obligaŃii faŃă de bugetul de stat.39 Aceasta este. Ca excepŃii de la această regulă pot fi întâlnite situaŃii în care companiile îşi stabilesc prin statut . au fost rambursate obligaŃiunile şi alte credite.

compania emitentă poate revoca acŃiunile prefenŃiale emise pe piaŃă răscumpărându. acestea se cumulează ca arierate pentru compania în cauză. sau o instituŃie financiară. .valoarea de rambursare .dacă o companie nu poate achita la termenul stabilit dividendele cuvenite. 117 112 .posibilitatea de a fi revocate. care poate fi al pari sau suprapari.dat de valoarea de vânzare a titlului respectiv. . sau de decizii majore în scopul evitării falimentului. -convertibilitatea. . care poate fi statul.dreptul deŃinătorilor de acŃiuni prefernŃiale de a le transforma în acŃiuni obişnuite.ajustarea ratei dividendului .le la valoarea nominală plus un premiu. c) acŃiuni cu bonuri de subscriere în acŃiuni reprezintă acŃiuni comune care au în plus unul sau mai multe bonuri (numite warrants) care dau dreptul posesorilor de a subscrie pentru alte acŃiuni dacă se face o nouă emisiune. d) certificatele de investitor pot reprezenta cel mult 25 % din capitalul unei firme şi au în general statutul unor acŃiuni comune cărora le lipseşte dreptul de vot. Principalele tipuri de obligaŃiuni sunt: 40 ibidem. ci se ajustează în funcŃie de unele rate standard pe piaŃa creditelor pe termen scurt.preŃul emisiunii .stabilită ca o cotă din valoarea nominală şi numită cupon. al pari . . o firmă publică sau privată de o putere economică mare.pentru acŃiunile prefenŃiale de un anumit tip dividendul nu mai e fix.cumulativitatea. Trăsăturile acŃiunilor preferenŃiale sunt: .rata dobânzii. Elementele conŃinute de o obligaŃiune sunt: .40 Cupoanele (bonurile) pot fi detaşate de acŃiunea propriu-zisă şi pot fi tranzacŃionate la bursă sau transformate în acŃiuni. pag. sub pari (când preŃul de vânzare se situează sub valoarea nominală) sau supra pari (când preŃul se situează peste valoarea nominală).când preŃul corespunde cu valorii nominale. AcŃiunile preferenŃiale nu au garantat dreptul de preempŃiune şi în general nu dau drept de vot decât în situaŃii speciale generate de preluarea firmei în cauză de către o altă firmă. Emisiunile pot fi . ObligaŃiunile ObligaŃiunile (bonds) sunt titluri de valoare care atestă existenŃa unei creanŃe asupra emitentului.PreŃul de piaŃă al acestui tip de acŃiuni este determinat de rata dobânzii de pe piaŃa creditului dar şi de raportul dintre cererea şi oferta de titluri.

pag. climatul politic şi instituŃional. cit. -obligaŃiuni care pot fi răscumpărate înainte de scadenŃă. b) obligaŃiuni externe .garantate cu ipotecă pe activele firmei emitente.2. obligaŃiuni cu bonuri de subscripŃie la acŃiuni. -obligaŃiuni ipotecare.a) ObligaŃiuni interne care pot îmbrăca următoarele forme: obligaŃiuni de tip clasic (debenture bonds) . pot fi preschimbate.2. fie suma de rambursat. la cererea deŃinătorului. 9. atunci când sunt exprimate în moneda naŃională a Ńării pe teritoriul căreia se efectuează plasamentul şi euroobligaŃiuni . în acŃiuni emise de aceeaşi companie.Titlurile finaciare derivate Titlurile financiare derivate reprezintă produse financiare derivate din contracte încheiate între emitent (vânzător) şi beneficiar (cumpărător) şi care dau acestuia din urmă drepturi asupra unor active ale emitentului. rata inflaŃiei. care pot fi: străine. op. în condiŃiile stabilite prin contract.asigură în intervale stabilite de timp recalcularea ratei dobânzii utilizate în raport cu evoluŃia condiŃiilor pieŃei: cursul acŃiunilor. atunci când sunt exprimate într-o valută liber convertibilă şi se pot plasa simultan pe mai multe pieŃe. c) factori specifici: rata profitului la întreprinderea respectivă şi perspectivele evoluŃiei acesteia . b) factori sectoriali : starea şi perspectivele unei ramuri a unui sector sau activitate din cadrul economiei. 37 113 .se indexează fie rata dobânzii. obligaŃiuni cu dobândă variabilă . obligaŃiuni cu cupon zero .41 41 Ioan Popa. în funcŃie de preŃul unui produs sau de cifra de afaceri. obligaŃiuni participative. bligaŃiuni convertibile în acŃiuni (convertible bonds).sunt cele care au înscrise pe ele elementele generale de identificare descrise anterior. Factorii care determină valoarea de piaŃă (sau cursul) titlurilor financiare primare sunt : a) factori generali : conjunctura economică şi socială internă şi internaŃională. dar câştigul provine de la vânzarea acestui tip de obligaŃiuni sub valoarea de piaŃă şi răscumpărarea lor la o valoare peste valoarea de piaŃă.dobânda aferentă variază în funcŃie de profitul companiei. la o dată scadentă în viitor. -obligaŃiuni indexate. etc.sunt titluri pentru care nu se plăteşte dobândă.

titlu financiar sau instrument monetar. sau instrument monetar) până la o anumită dată viitoare. flamande şi italiene . Principiile de organizare şi funcŃionare ale bursei de valori Bursa de valori este o componentă importantă a pieŃei financiare secundare care concentrează cerere şi oferta de titluri financiare primare şi derivate emise anterior tranzacŃionării lor în această instituŃie. 39 114 . la rândul lui. valută. adică spaŃiul unde se efectuează schimburi comerciale. OpŃiunile pot fi: de vânzare (put option) atunci când cumpărătorul dobândeşte dreptul de a vinde activul. negociabile la bursă.Obiectul titlurilor derivate (al contractelor) îl constituie titlurile financiare primare. vinde datoria datoria unei alte persoane. pag. acŃiuni sau obligaŃiuni. a) contractele "futures" reprezintă contracte standardizate. 3) instituŃie proprie economiei de piaŃă. a creării şi utilizării pe scară largă a societăŃilor pe acŃiuni. şi de cumpărare (call option) atunci când dau dreptul de a cumpăra activul. în natură (marfă. Cu toate că bursele de mărfuri existau încă de pe vremea romanilor. etc) sau îl poate vinde unei alte terŃe persoane. bursa înseamnă: 1) piaŃa în genere. b) contractele "options" reprezintă contracte între un vânzător (emitent) şi un cumpărător (holder) care dau acestuia din urmă dreptul. ca formă organizată de schimb pentru mărfuri şi valori. Creditorul poate prelua obiectul contractului aşa cum este el. drept obŃinut în schimbul plăŃii către vânzător a unei prime. mai exact ansamblul tranzacŃiilor cu titluri şi valori. a apariŃiei şi dezvoltării banilor de hârtie şi a titlurilor de stat. 2) tranzacŃii cu anumite categorii de valori. titlu de valoare.42 9. al extinderii creditului. 42 Ibidem. dar nu şi obligaŃia de a vinde sau cumpăra un anumit activ care face obicetul contractului (marfă. Privită ca şi componentă a pieŃei financiare secundare. cu executare la o dată viitoare. valutele. bunuri sau servicii. cunoscând o dezvoltare spectaculoasă odată cu creşterea concentrării schimburilor comerciale în spaŃii bine delimitate. în târgurile franceze.3. sau diferitele tipuri de mărfuri. Contractele de tip futures cotate la bursă îşi modifică zilnic valoarea de piaŃă în funcŃie de raportul dintre cerera şi oferta de acel tip de contracte. Debitorul poate onora contractul sau poate. referitoare la anumite active: marfă. Contractele pot fi de tipul futures şi options. ele încep să se dezvolte în Europa începând cu secolul al XV-lea. la un preŃ stabilit.

MenŃionăm în această categorie bursele din Statele Unite. de "ziua neagră" de 24 octombrie 1929 de la Bursa de Valori de pe Wall Street şi de cea din 27 august 1987. Prima bursă în accepŃiunea modernă a termenului este considerată a fi bursa înfiinŃată în Anvers în1531. burse în care numărul locurilor este limitat.Denumirea instituŃiei numită bursă este atribuită familiei Van der Bursen din Bruges (Flandra). bursele pot fi închise. Bursa din Amsterdam(1608).urmată la scurt timp de bursele din Lyon şi Toulouse (1549). Din perspectiva accesului membrilor . în care se desfăşurau tranzacŃii iniŃial cu metale preŃioase şi ulterior cu hârtii de valoare se aflau gravate trei pungi de bani (bourses). urmată la scurt timp de deschiderea Bursei de ComerŃ din Bucureşti. Bursele private . Un moment important în evoluŃia bursei îl constituie începutul secolului al XVIII-lea. locurile se obŃin prin cumpărare. 115 . Primele informaŃii referitoare la activitatea bursieră în Romania se leagă de Hanul cu Tei. Persoanele care se asociază în vederea constituirii unei burse de valori sau autorizate de către stat în mod expres în acest sens dobândesc calitatea de membrii ai bursei. Geneva (1850) şi Tokyo (1855). cel de-al doilea de existenŃa primul crah bursier de proporŃii ca urmare a excesului de speculaŃii bursiere în cadrul unui mecanism de schimb organizat de către scoŃianul John Law la Paris. bursele pot fi publice (de stat) sau private. Din punct de vedere al organizării lor. pe considerentul că pe frontispiciul clădirii locuită de aceştia.numărul locurilor este fix. Marea Britanie şi Germania. unde în preajma anului 1860 negustorii şi bancherii tranzacŃionau monezi şi alte valori. de 1366 de membrii) sau deschise în care numărul locurilor nu este limitat prin actele constitutive Bursa din Budapesta).Crahul înregistrat la sfârşitul secolului al XVIII-lea nu a fost un eveniment singurar. cea din Viena (1761) şi cea din New York (1784) La începutul secolului al XIX-lea au apărut bursele din Bruxelles (1801). când se cuvin a fi punctate două momente de referinŃă:primul este legat de începutul procesului de specializare a burselor în burse de mărfuri şi burse de valori.se formează de regulă prin asocierea unor persoane fizice sau juridice şi sunt organizate ca şi corporaŃii fără scop lucrativ. În anul 1882 se inaugurează Bursa de comerŃ din Iaşi. iar ca burse mixte (publice şi private) bursa din ElveŃia. London Stock Exchage( înfiinŃată în 1554 de către Thomas Gresham). El a fost urmat. în Bucureşti. Bursa din Paris (1563). Milano (1831). moştenire sau închiriere (spre exemplu la NYSE -New York Stock Exchage.un secol mai târziu.

OperaŃiunile care se desfăşoară pe piaŃa bursieră sunt operaŃiuni la vedere şi operaŃiuni la termen. Dealerii sunt agenŃi de bursă care execută tranzacŃii în nume şi pe cont propriu. dar au şi sarcina de a asigura un preŃ corect. d) operaŃiunile de acoperire (numite şi operaŃiuni de hedging) prin care cel care le realizează doreşte să se acopere împotriva riscului. op. în baza înŃelegerilor stabilite prin contract privind elementele care îl compun. cit. în altele numai persoanele juridice (Bursa din Tokyo). pag. AgenŃii de bursă sunt numiŃi. cit. în funcŃie de operaŃiunile pe care le execută brokeri. pag. a) plasamentele constau în operaŃiuni de vânzare -cumpărare de titluri financiare primare şi secundare b) operaŃiunile speculative constau în vânzări şi cumpărări succesive de titluri în scopul de a obŃine un câştig de pe urma diferenŃelor de curs de pe diferite pieŃe în acelaŃi interval de timp sau de pe aceeaşi piaŃă în momente diferite. c) operaŃiunile de arbitraj se utilizează în scopul obŃinerii unui câştig din diferenŃa de cursuri. În cadrul tranzacŃiilor la vedere executarea contractului. operaŃiunile pot fi: de plasament. iar marketmakerii( creatori de piaŃă) efectuează atât operaŃiuni în nume propriu. în timp ce tranzacŃiile la termen se caracterizează prin aceea că tranzacŃia propriu-zisă urmează să se efectueze la o dată ulterioară semnării contractului. fără ca cel care efectuează tranzacŃia să îşi asume riscul preŃului. etc) 43. 84 Gheorghe Ciobanu. respectiv livrarea titlurilor şi plata lor are loc în momentul încheierii tranzacŃiei sau într-o perioadă imediat următoare (câteva zile). dealeri sau market-makeri. Din perspectiva scopului efectuării lor. Brokerii sunt agenŃi de bursă care reprezintă o firmă de brokeraj membră a bursei şi care execută ordinele clienŃilor din afara bursei privind tranzacŃionarea titlurilor financiare primare şi derivate. op. speculative de arbitraj şi de acoperire. acŃionând în calitate de dealeri. 84 116 . CondiŃiile generale de admitere la bursă pe marile pieŃe bursiere sunt: 43 44 Ioan Popa. iar în altele atât persoanele fizice cât şi cele juridice ( Marea Britanie.În unele Ńări pot deveni membrii ai bursei numai persoanele fizice (NYSE). Germania. Admiterea titlurilor care urmează a fi cotate diferă de la o bursă la alta şi este diferită pentru fiecare din segmentele pieŃei financiare secundare44.

188 117 . op. calculat ca medie a cursurilor celor mai mari 30 de titluri aparŃinând firmelor industriale americane. pag. cit. .1 milioane de acŃiuni distribuite în public. . Cei mai cunoscuŃi indici utilizaŃi pe marile pieŃe bursiere sunt: .5 milioane dolari pentru admitere la NYSE. . calculat pe baza capitalizării bursiere a celor mai mari 100 de companii din Marea Britanie. format prin media cursurilor celor mai mari 40 de companii de pe piaŃa la termen ponderate cu capitalizare bursieră. se formează pe baza mediei cursurilor a 225 de titluri cotate la bursa din Tokyo.existenŃa unei perioade de activitate neîntreruptă . perioadă în care firma înregistrează profit. în Marea Britanie şi Germania de trei ani. Bursa de valori din Bucureşti impune următoarele condiŃii pentru ca un titul să poată fi cotat : . indică evoluŃia bursei din New York . În Japonia. în FranŃa.FTSE.punerea în circulaŃie a unui număr minim de titluri. Indicii bursieri Indicii bursieri reprezintă instrumente prin care se urmăreşte modificarea valorică a unui grup respectiv de acŃiuni sau a tuturor acŃiunilor cotate la bursă45. 9. . 45 Ioan Popa.Dow Jones. cu o valoare de piaŃă de minimum 10 milioane de dolari. . perioada este de minimum cinci ani.minimum 15% din acŃiunile emise şi aflate în circulaŃie să se afle în posesia a mai mult de şase sute de acŃionari (alŃii decât angajaŃii emitentului).4. În Statele Unite acesta este de 1. la 2 miliarde yeni (profit înregistrat în fiecare din ultimii trei ani înainte de admiterea la bursă) pentru admiterea la bursa din Tokyo. care a fost creat la sfârşitul secolului trecut de către Charles Dow şi Eduard Jones pe baza evoluŃiei cursului primelor 11 firme cotate la bursă din acea vreme.-existenŃa unui venit anual minim garantat al firmelor care urmează să fie cotate la bursă.Nikkei (sau Nikkei Dow Jones). Acesta variază de la 2. până la 20 mii pentru cele pentru care acŃiunile se pot negocia individual iar în FranŃa numărul acestora nu este specificat dar acŃionarii trebuie să accepte să ofere spre vânzare cel puŃin 25 % din capitalul social. în Japonia numărul minim variază de la 20 milioane( pentru cele care se negociază în loturi de 1000).CAC . Acest indice .firma emitentă să-şi fi desfăşurat activitatea cel puŃin trei ani în care să fi obŃinut profit net.

9.reglementarea tranzacŃiilor este mai puŃin fermă. Teme de casă: 1. 7. Principalele caracteristici ale pieŃei OTC sunt următoarele: .5. . tranzacŃiile fiind realizate în oficiile societăŃilor financiare care acŃionează ca dealeri.lipsa unei localizări. . şi a pieŃei terŃe unde pot fi tranzacŃionate acŃiunile firmelor nou înfiinŃate. 3. 6. . cu riscuri investiŃionale mari dar cu perspectivele obŃinerii unui profit însemnat. pentru a fi admis la tranzacŃionare pe acest gen de piaŃă.tranzacŃiile se realizează prin negocieri directe între vânzător şi cumpărător. regională sau locală. 2. unde accesul este mai puŃin restrictiv decât în cazul bursei. datorită faptului că în cadrul ei tranzacŃiile nu au loc într-un spaŃiu geografic bine delimitat. numită piaŃa titlurilor necotate . un titlu de valoare trebuie să îndeplinească următoarele exigenŃe: să fie emis de către o firmă care a funcŃionat profitabil cel puŃin doi ani. poartă acest nume de la expresia englezească over the counter = dincolo de ghişeu.PiaŃa OTC O caracteristică a ultimelor două decenii este apariŃia unei pieŃe paralele celei bursiere. Ce este piaŃa financiară şi prezentaŃi structura ei? DefiniŃi şi clasificaŃi titlurile financiare? Ce inŃelegeŃi prin noŃiunile de acŃiuni şi obligaŃiuni? ClasificaŃi acŃiunile şi prezentaŃi principaleledrepturi care deriva din deŃinerea acestora? PrezentaŃi principalele tipuri de obligaŃiuni? Ce sunt contractele de tip futures şi options? Care sunt cei mai cunoscuŃi indici uŃilizaŃi pe pieŃele bursiere? Ce tipuri de acŃiuni se tranzacŃioneaza pe piaŃa OTC? 118 . 4. În Romania piaŃa OTC poartă numele de piaŃa RASDAQ (acronim preluat din limba engleză : Romanian Association of Securities Dealers Automated Quotation). 8. Astfel. şi care oferă spre vânzare publică o cotă minimă din totalul capitalului social. PiaŃa OTC sau extrabursieră. făcută de asociaŃiile interdealeri. ci conexiunile între comercianŃii de titluri au loc prin intermediul calculatoarelor conectate întro reŃea naŃională.accesul larg al clienŃilor şi al titlurilor. 5. preŃurile diferă de la un dealer la altul.

. Principiul unităŃii bugetare. conform căruia odată cuprinse în buget atât cheltuielile cât şi veniturile se despersonalizează. Principiile bugetare La baza întocmirii fiecăruia şi a tuturor bugetelor din sistemul bugetului de stat stau următoarele principii: 1. cheltuială bugetară. inclusiv de nespecialişti. Bugetul de stat reprezintă un plan al veniturilor şi cheltuielilor întocmit de puterea executivă dintrun stat pentru o perioadă următoare. Principiul universalităŃii bugetului conform căruia topate veniturile şi toate cheltuielile trebuiesc să fie cuprinse într-un singur document.bugetul general (sau ordinar) al statului. . 2. taxă.bugetele autonome. bugetele locale. . în a căror componenŃă intră: . astfel încât să poată fi citite şi înŃelese de către toŃi cei interesaŃi.bugetele extraordinare (care se întocmesc de regulă în situaŃii speciale cum ar fi lansarea unui împrumut de stat sau emisiunea suplimentară de monedă). Principul neafectării veniturilor bugetare. 3. BUGETUL DE STAT Obiective: InŃelegerea rolului şi importanŃei principiilor bugetare Formarea unei viziuni de ansamblu asupra problematicii bugetare Familializarea cu aspectele teoretice privind bugetul de stat Prezentarea principalelor surse de venituri la bugetul de stat Termeni cheie: buget. în sensul că orice tip de venit poate acoperi orice tip de cheltuială. El este format dintr-un sistem de bugete. 119 .1. deficit bugetar. întocmite de către firmele de stat şi de către instituŃiile care se bucură de autonomie financiară. venit bugetar. conform căuia toate veniturile şi toate cheltuielile trebuiesc reflectate în buget în acelaŃi mod.Capitolul 10.bugetele anexă. principii bugetare. 10. impozit.

Veniturile bugetare Veniturile publice se împart în două categorii importante: . care reprezintă până la 90% din totalul veniturilor statului sunt o formă de prelevare la dispoziŃia statului.4. 1. . economicos (suma preluată de către stat sub formă de impozite să nu 120 . Un buget excedentar dovedeşte o proastă gospodărire a fondurilor avute la dispoziŃie de către stat. deficitul bugetar nu trebuie să depăşească 3% din PIB iar datoria publică 60% din PIB. Principiul publicităŃii bugetare conform căruia datele cuprinse în buget trebuiesc aduse la cunoştinŃa tuturor celor interesaŃi înainte de votarea lor de către puterea politică. 6. în funcŃie de situaŃia în care se află. Veniturile curente a) Impozitele Impozitele. Principiul anualităŃii bugetului. Împrumuturile contractate de către stat în scopul echilibării bugetului poartă numele de datorie publică. 10. Structura bugetului. Se consideră că. Un buget deficitar implică existenŃa unor cheltuieli mai mari decât veniturile. conform căruia bugetul se întocmeşte anual de către puterea executivă.veniturile curente numite şi ordinare formate din impozite şi taxe de la persoanele fizice şi juridice. în mod normal. pentru echilibrarea bugetului se recurge la împrumuturi interne sau externe sau la emisiune suplimentară de monedă. Echilibrarea bugetului se realizează în mod specific. controlul politic fiind exercitat de către parlament. Principiul echilibrării bugetului conform căruia cele două părŃi ale tabloului economic numit buget trebuie să se afle în echilibru. În acest caz.veniturile extraordinare formate din imprumuturile contractate de stat şi din emisiunea de bani de hârtie. el trebuie să fie: echitabil (adică să nu avantajeze anumite categorii de contribuabili). în sensul că lasă neutilizate o serie de resurse care ar fi putut fi utilizate în scopul creşterii bunăstării şi a standardului de viaŃă. 5.2. iar cel jurisdicŃional de către Curtea de Conturi. Pentru ca un impozit să-şi îndeplinească rolul. de stat şi private şi din veniturile obŃinute din firmele de stat. în mod obligatoriu şi fără contraprestaŃie directă şi cu titlu nerambursabil a unei părŃi din venitul sau avererea persoanelor fizice sau juridice pentru acoperirea nevoilor statului.

. principiu conform căruia se face diferenŃierea sarcinilor fiscale de la persoană la persoană în funcŃie de diferenŃele de venituri. în mod contrar apare tendinŃa de sustragere de la plata impozitului respectiv) comod de încasat. aşa cum au fost enumerate mai sus se regăsesc în teoria economică a lui Adam Smith elaborată la mijlocul secolului al XVIII-lea. Impozitele personale pe venit se pot stabili în funcŃie de venitul persoanelor fizice sau juridice prin două moduri: .situaŃia rar întâlnită în practică.prin impunere globală. cert şi flexibil.impunere regresivă . d) după scopul urmărit. donaŃii. vânzări. c) după obiectul impunerii. dar ele îşi găsesc aplicabilitatea şi în sistemele fiscale moderne. conform căruia toŃi agenŃii economici şi persoanele fizice se supun aceluiaşi tip de impozit şi egalitatea prin impozite. dar cota impozitului este fixă.în cote procentuale: la utilizarea sistemului de impunere în cote procentuale se pot practica următoarele sisteme de impozitare: .parŃiale.cumpărări). . . situaŃie socială. atunci când se extinf la toate categoriile sociale şi asupra tuturor tipurilor de venit. Trăsăturile unui impozit corect stabilit.fie foarte mare. impozitele pot fi: 121 .impunere progresivă. Impozitele personale se pot stabili pe avere. -impunere asupra circulaŃiei averii-odată cu trecerea averii în proprietatea altei persoane prin succesiuni.cotele de impunere scad pe măsura creşterii veniturilor. În aplicarea unui anumit tip de impozit trebuie respectat unul din cele două principii: egalitatea în faŃa impozitului.atunci când unele categorii sociale beneficiază de scutiri parŃiale sau totale privind plata unor impozite. prin: -impunere propriu-zisă asupra averii. b) în funcŃie de modul cum se realizează impunerea. .impunere proporŃională cu mărimea venitului impozabil.cotele de impozitare cresc odată cu creşterea sumei impozabile. numărul de copii. aplicânduse asupra cuantumului total al acesteia. În prectica economică se întâlnesc mai multe tipuri de impozite. impozitele pot fi: .prin impunere separată pe fiecare tip de venit în parte.impunere asupra creşterii averii . impozitele pot fi: . . impozitele se pot calcula pe avere. pe venit şi pe cheltuială.în cote fixe. averi. etc.generale. . care pot fi clasificate după următoarele criterii: a) în funcŃie de categoriile de persoane ale căror venituri urmează a fi taxate.

f) după nivelul la care sunt administrate.care să aibă drept scop limitarea sau respectiv încurajarea unor acŃiuni sau procese. . asigurând o serie de avantaje producătorilor interni sau. Cel mai important impozit din această categorie este taxa pe valoarea adăugată. după caz.ale administraŃiei locale. Accizele se împart în: . -monopolurile fiscale care reprezintă includerea în preŃul unor mărfuri monopol al statului a unor sume ce vor fi suportate de consumator.care să conducă la mărirea veniturilor statului. Taxele vamale se pot stabili ad valorem. ca procent determinat asupra mărfii importate la frontiera vamală a Ńării. g) după modul de impunere. e) după frecvenŃa cu care sunt încasate.-impozite financiare. îngrădind consumul. fie pe averea persoanelor fizice sau juridice. care reprezintă un impozit calculat pe cifra de afaceri netă.taxele vamale care reprezintă impozite calculate pentru mărfurile care fac obiectul operaŃiunilor de comerŃ exterior (importuri. Insurance) sau sub 122 . Impozitele directe pot fi. exporturi şi operaŃiuni de tranzit). pentru toate mărfurile (indiferent dacă sunt bunuri de producŃie sau de consum). .aunci când se stabilesc fie pe venitul. Impozitele indirecte -sunt incluse în preŃurile bunurilor şi serviciilor şi în această situaŃie se suportă de către toŃi consumatorii. băuturi. Freight. la rândul lor: . -impozite de ordine. .impozite pe consumuri speciale asupra bunurilor de consum: (chibrituri. impozitele pot fi: . impozitele pot fi: . etc).reale. impozitele pot fi: .permanente. situaŃie în care se calculează în funcŃie de preŃul CIF (Cost.personale. Impozitele indirecte îmbracă următoarele forme: .ale statului. .directe.impozite pe consumul general. zahăr.Ele reprezintă principalul instrument al politicii comerciale şi au funcŃia de instrument de formare a preŃurilor mărfurilor care fac obiectul operaŃiunilor de comerŃ exterior. şi se suportă direct numai de către beneficiarul acesteia.atunci când se stabilesc pe produs .taxele de consumaŃie (numite şi accize) se percep prin includerea lor în preŃul de vânzare al mărfurilor produse şi realizate în interiorul Ńării.incidentale. aplicarea lor vizând existenŃa venitului sau a averii.

Acest tip de taxe vamale face obiectul negocierilor din cadrul OMC (OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului).stabilite pe baza acordurilor bilaterale sau unilaterale între Ńările între care se acordă clauza. precepute sub forma unei sume fixe de bani asupra unei unităŃi de măsură din produsul de import.aplicate asupra importurilor.convenŃionale. taxele autonome au un nivel ridicat.aplicate asupra operaŃiunilor de tranzit.au un nivel mai scăzut şi se percep de către statele aflate într-o poziŃie geografică strategică. pentru utilizarea drumurilor. când au un nivel mai ridicat şi sunt utilizate în scopul protejării industriilor incipiente autohtone de concurenŃa străină. a unor preŃuri diferenŃiate pentru aceleaşi produse în exterior faŃă de interior) şi a taxelor compensatorii.autonome. Dacă Ńara care percepe taxele de export are o putere economică mare. . atunci când sunt stabilite în mod unilateral de către autorităŃile unui stat şi nu pe baza unei convenŃii internaŃionale. . peste nivelul normal al taxelor vamale.cu caracter fiscal şi în această situaŃie ele au un nivel redus. depozitelor şi a antrepozitelor.de retorsiune . Taxele vamale pot fi: . Ele se percep asupra mărfurilor din statele cu care nu există încheiate acorduri comerciale şi care nu beneficiază de caluza naŃiunii celei mai favorizate. . . ea poate influenŃa preŃul mondial al produsului respectiv (este. Taxele 123 . Din aceste considerente. porturilor. de către un stat.apar în cadrul acordurilor preferenŃiale de tipul Sistemului Generalizat de PreferinŃe Vamale.preferenŃiale .forma taxelor specifice. . Taxele de retrosiune sunt taxe percepute suplimentar. asupra materiilor prime şi semifabricatelor care fac obiectul operaŃiunilor de comerŃ exterior. . nivelul taxelor compensatorii nu are voie să depăşească nivelul subvenŃiilor acordate. în special atunci când au un caracter protecŃionist. b. urmărind obŃinerea de venituri pentru bugetul de stat.aplicate asupra exporturilor .stabilite în scop protecŃionist. . . spre exemplu cazul Ńărilor OPEC care au impus preŃul petrolului pe piaŃa mondială ).îmbracă forma taxelor antidumping (adică a taxelor menite a contracara efectele practicării. iar taxele antidumping nu pot fi mai mari decât diferenŃa dintre preŃul intern şi cel extern.se percep doar ca excepŃie în general de către Ńările în curs de dezvoltare.

surse de investiŃii pentru alŃi agenti economici care vor apela la credite. Un posibil răspuns la aceasta întrebare a fost dat de către economiştii americani grupaŃi în jurul lui Arthur Laffer. profiturile vor fi preluate la bugetul de stat şi redistribuite unor categorii sociale cu venituri mai scăzute. Ronald Reagen şi Margaret Thatcher. 124 . aflaŃi la guvernare în Statele Unite şi Marea Britanie în deceniile şapte şi opt au reuşit performanŃa de a reduce cotele de impozitare de la 75% în 1981 la 33% în 1989 în Statele Unite şi de la 98% până la 40% în acelaşi interval de timp în Marea Britanie. teoria Laffer poate fi reprezentată printr-o curbă care reprezintă relaŃia de inversă proporŃionalitate dintre mărimea ratei de impozitare şi cea a încasărilor la venitul de stat. prin intermediul unei rate ridicate de impozitare. în mod indirect. Dacă însă. fie pentru economisire. care le va redistribui în folosul celor mai puŃin performanŃi. economisirile agenŃilor performanŃi vor deveni. aceştia vor utiliza partea rămasă fie pentru investitii directe în scopul dezvoltării afacerii proprii. Pe baza unor studii realizate pe economia Statelor Unite. etc. Depuse la banci sau alte instituŃii de profil. Laffer a demonstrat că o rată optimă de impozitare se situeaza între 30% şi 50 %. Grafic. Lasând la dispoziŃia agenŃilor economici care obŃin profituri ridicate parŃi importante din profit. după aplicarea reducerilor ratelor de impozitare ritmuri de creşetere economică semnificative. Teoreticienii ştiinŃei economice şi-au pus deseori problema cât de mare trebuie sa fie rata de impozitare pentru a asigura maximizarea veniturilor provenind din impozite la bugetul de stat. Ele pot fi judecătoreşti. o rată scăzută de impozitare va determina o diminuare a veniturilor la bugetul de stat şi prin aceasta va limita sumele de care statul dispune pentru acoperirea cheltuielilor de funcŃionare şi a celor de dezvoltare. acestea le vor utiliza în principal pentru a-şi creşte consumul imediat şi doar o mică parte vor fi economisite sau investite. În acelaşi timp. notariale. care au demonstrat că un nivel ridicat al ratei de impozitare îi va determina pe contribuabili (persoane fizice şi juridice) să evite declararea integrală a veniturilor obŃinute din activitatea lor. Aplicand principiile teoriei lui Laffer. Efectele s-au resimiŃit în planul creşterii economice. de administraŃie.Concomitent. agenŃii economici care prin activitatea lor obŃin profituri ridicate asupra cărora se aplică rate de impozitare ridicate vor avea tendinŃa de a-şi reduce activitatea datorita faptului că o parte importanta din profiturile lor vor fi preluate de către stat. cele doua economii înregistrând. consulare.Taxele reprezintă sume încasate de la persoanele fizice sau juridice pentru serviciile prestate de către instituŃiile statului.

. Aceasta se poate realiza atunci când economia are capacitatea de a reacŃiona în sensul creşterii ofertei. 10.1. efectele inflaŃioniste pot fi contracarate prin creşterea ofertei de bunuri şi servicii. Emisiunile monetare generează doua tipuri de efecte: . în perioada anterioară. care să acopere surplusul masei monetare puse anterior în circulaŃie. în special a factorului uman. 125 . Veniturile extraordinare reprezintă surse bugetare atrase care completeaza sursele proprii în scopul acoperirii cheltuielilor cuprinse în bugetul de stat. Curba Laffer 2. creştere generată de : inutilizarea. la capacitate a tuturor factorilor şi resurselor de care dispune economia.pe termen scurt generează inflaŃie deoarece masa monetară suplimentar pusă în circulaŃie nu este rezultatul modificării raportului dintre cantităŃile de bunuri şi servicii aflate pe piaŃă multiplicate cu numărul actelor de schimb (cererea reala de monedă) şi cel al fluxurilor monetare acoperitoare.emisiunile de numerar realizate de către Banca Centrală şi menite a acoperi pe termen scurt acoperirea deficitului bugetar. în principal următoarea componentă: . în situaŃia în care acesta depăşeşte o anumită limită. Ele au. considerată drept acceptabilă. Nr.Încasări din impozite B M A 0 50 100 Rata de impozitare (calculată asupra veniturilor salariale Fig. creşterea productivităŃii factorilor de producŃie.pe termen mediu şi lung.

imprumuturile interne se realizează în special prin intermediul titlurilor de valoare de tipul obligaŃiunilor interne care pot îmbrăca forma bonurilor de tezaur şi a obligaŃiunilor de stat • bonurile de tezaur sunt înscrisuri (efecte) publice emise de către Ministerul FinanŃelor. 46 Iulian Văcărel. bănci sau societăŃi din alte state. care se pot realiza astfel: . Bonurile de tezaur emise pe piaŃă cresc mijloacele de plată şi pot avea consecinşe inflaŃioniste. ed. acordarea unor plăŃi din profitul fabricării şi vânzării unor produse monopolizate etc. Imprumuturi interne şi externe. sau în cazuri de forŃă majoră cum ar fi nevoia de creare sau menŃinere a rezervelor valutare ale statului sau acoperirea unor cheltuieli determinate de calamităŃi naturale. de pe piaŃa internaŃională privată de capital sau de la organismele internaŃionale. Fondul Monetar InternaŃional oferă împrumuturi din capitalul său social format din subscrierile statelor membre . FinanŃe publice. 46 . 1992. • obligaŃiunile pe termen scurt sunt emise în scopul acoperirii necesităŃilor financiare temporare (acoperirea creşterii unor chetuieli de aprobare naŃională sau ca sursă de venit necesară unui serviciu public special) -împrumuturile externe de stat – se contractează pentru acŃiunile de interes public cum ar fi realizarea programelor de dezvoltare şi restructurare economică. realizate pe pieŃele publice sau private de capital. Garantarea împrumuturilor externe se face prin concesionarea exploatării unor bogăŃii naturale. Didactică şi Pedagogică Bucureşti. aprobate de puterea executivă (guvern) şi care se adresează persoanelor fizice sau juridice. Acestea pot fi obligaŃiuni străîne sau externe propriu-zise.În afara împrumuturilor contractate prin intermediul instituŃiilor financiare internaŃionale. 291-292. Ele sunt purtătoare de dobândă şi prin faptul că nu sunt nominative pot circula de la un cumpărător la altul în intervalul de timp pentru care sunt emise. Banca InternaŃională de ReconstrucŃie şi Dezvoltare acordă împrumuturi pe termen mijlociu sau lung pentru investiŃii economice sociale sau utilitare. atunci când se emit în moneda naŃională a statului pe care se face plasamentul sau euroobligaŃiuni. atunci când se emit într-o terŃă monedă convertibilă. Împrumuturile externe de stat şi cele garantate de către stat se fac de la alte state. pag. împrumuturile externe se pot realiza şi prin intermediul obligaŃiunilor externe. 126 . concesionarea unor servicii publice de comunicaŃii.- utilizarea sumelor provenite din emisiunile de numerar pentru investiŃii cu caracter productiv. Creditele acordate de către FMI sunt destinate acioperirii deficitelor balanŃei externe de plăŃi sau pentru a ajuta la redresarea puterii de cumpărare a monedei naŃionale a statelor creditate.

cheltuielile publice cu caracter economic cum ar fi acordarea de subvenŃii sau lansarea unor investiŃii de stat. Din ce este format bugetului de stat? 2. PrezentaŃi principalele tipuri de taxe? 127 . . Clasificarea impozitelor după principalele criterii cunoscute? 4.3.cheltuieli de transfer. . care în Ńările dezvoltate reprezintă până la o treime din PIB. aeroporturi. cheltuielile publice pentru scopuri sociale (cum ar fi finanŃarea sănătăŃii. învăŃământ. cheltuielile bugetare pot fi: -cheltuieli de funcŃionare. După natura economică. . etc. cultură. a învăŃăm-ntului public şi sistemul de asigurări sociale) cheltuieli militare. Teme de casă: 1. armată. . Acesta reprezintă dobânzile suportate din surse bugetare pentru acoperirea împrumuturilor interne şi a celor externe.(curente).cheltuieli propriu-zise. Ce condiŃii presupune respectarea principiului unuversalităŃii? 3. care contribuie la creşterea avuŃiei: construcŃia de şosele.pot fi de natură organică atunci când sunt grupate în funcŃie de natura fondurilor din care sunt acoperite şi după instituŃiile la care se referă. căi ferate. etc. nu exercită nici un efect asupra venitului naŃional.se referă la cheltuielile efectuate pentru a asigura bunul mers al instituŃiilor şi cuprind cheltuieli salariale şi cheltuieli materiale. care cuprind: . cheltuieli cu caracter economic. poliŃie. sau de natură funcŃională atunci când sunt stabilite după profilul activităŃii instituŃiei publice: justişie.cuprind cheltuielile efectuate din fondurile publice cu titlu definitiv: ajutoarele de şomaj.constituie cheltuieli ce cuprind consumul definitiv de venit naŃional.cheltuieli reale. dobânzile aferente datoriei publice.cheltuieli neutre. cheltuieli de cercetare-dezvoltare. Cheltuielile cuprinse în bugetul de stat cuprind: cheltuieli administrative.10. Cheltuielile statului Cheltuielile statului sunt formate într-o proporŃie însemnată din cheltuielile efectuate pentru întreŃinerea şi funcŃionarea aparatului de stat.cheltuieli de investiŃii Un capitol important în structura cheltuielilor publice îl constituie cel legat de serviciul datoriei publice.

Ea este. stabilirii condiŃiilor de muncă. a aplicării şi respectării unor norme legate de securitatea fizică şi socială a lucrătorilor. o piaŃă pe care stabilirea drepturilor şi obligaŃiilor dintre vânzătorii şi cumpărătorii de muncă se realizează pe baza unor contracte economice şi sociale. PiaŃa muncii este. PiaŃa muncii este o piaŃă contractuală. 4) capacitatea de informare parŃială cu privire la existenŃa şi evoluŃia cererii şi a ofertei de muncă pe alte pieŃe. în special a pieŃei bunurilor şi serviciilor de care este legată în mod nemijlocit. funcŃionare şi dezvoltare.1. a pământului. etc . din mai multe puncte de vedere. a încheierii contractelor de muncă. Trăsăturile pieŃei muncii PiaŃa muncii este. populaŃia activă. 3) presiunile exercitate de către sindicate asupra formării salariului. într-un anumit sens şi măsură este dictată de starea şi dinamica celorlalte pieŃe. evoluŃia ei marcând şi fiind marcată de evoluŃia celorlalte componente ale pieŃei factorilor: piaŃa capitalului. cum ar fi: siguranŃa locului de muncă. 2) existenŃa intervenŃiilor legislative exercitate de către guverne. PIAłA MUNCII Obiective: EvidenŃierea principalelor trasături ale pieŃei muncii Explicarea formării cererii şi ofertei de muncă Însuşirea principalelor teorii cu privire la formarea salariului EvidenŃierea principalelor forme ale salariului Termeni cheie: populaŃia activă. salariu. în acelaşi timp. 11. somaj. o piaŃă puternic segmentată pe niveluri determinate de factori economici şi sociali. riscul şomajului. Ea este în acelaşi timp o piaŃă administrată. populaŃia disponibilă. firmele îşi gestionează fondurile de care dispun în funcŃie de strategiile de salarizare elaborate pe baza prevederilor legislative.Capitolul 11. PiaŃa muncii e o piaŃă derivată a cărei formare. în acelaşi timp o componentă de bază a pieŃei factorilor de producŃie. dar şi în funcŃie de strategiile de dezvoltare a producŃiei de bunuri finale şi servicii la care este utilizată munca angajată de către acestea. dimensiunea şi securitatea 128 . La nivelul ei. o piaŃă imperfectă. sursa imperfecŃiunilor fiind dată în principal de : 1) existenŃa concurenŃei între un număr infinit de mare de ofertanŃi având o putere economică redusă în procesul vânzării forŃei de muncă şi un număr relativ mic de cumpărători ai acesteia.

Din perspectiva evoluŃiei demografice. iar pe de altă parte de rigidităŃi de natură legislativ-instituŃională care îşi au geneza în carenŃe de ordin legislativ. determinat de existenŃa unei diversităŃi de trebuinŃe. an în care s-a înregistrat cifra de cinci miliarde de locuitori ai Pământului. social. gradul de sindicalizare şi forŃa de negociere a sindicatelor în relaŃiile cu patronatul. instituŃional.segmentul primar. şi cu venituri sub medie. a conversiei dinspre ocupaŃii de un anumit tip spre altele care cer o calificare superioară care necesită de regulă costuri ridicate. deoarece implică nevoia obŃinerii unor calificări. Acest sector este bine reprezentat în economiie Ńărilor în curs de dezvoltare. localitate. . Italia etc. sau mediu cultural. care garantează un venit cert (a cărei dimensiune este una medie sau peste medie). piaŃa muncii poate fi privită ca fiind formată din următoarele segmente: . pe de-o parte de factori naturali. sau puŃin concurenŃiale care.venitului. se constată un ritm oarecum constant al creşterii populaŃiei la nivel global. Efectele gradului înalt de eterogenitate se regăsesc în apariŃia unor grupuri non concurenŃiale. piaŃa muncii se caracterizează prin gradul ridicat de eterogenitate al ofertei şi cererii de muncă.segmentul secundar. cu perspective de evoluŃie în carieră . De aici şi gradul ridicat de delimitare a diferitelor categorii ale cererii şi ofertei de muncă. Privită din aceeaşi perspectivă. oferta de chriurgi specializaŃi în operaŃii estetice se va întâlni cu cererea de chirurgi de aceeaşi specialitate şi nu cu cererea de strungari de o anumită calificare. Trecerea din segmentul secundar în segmentul primar este dificilă şi de durată. ca atare. aflate în continuă continuă creştere şi diversificare. cu angajări temporare. Din acest punct de vedere. Ńările nordice. cum ar fi evoluŃia demografică.segmentul terŃiar care cuprinde munca la negru şi care se dezvoltă odată cu evoluŃia economiei subterane.profesionale. nivelul de de educaŃie şi formare profesională. Aceasta este determinată.De aici concluzia că fiecare grup (categorie) aparŃinând cererii de muncă se întâlneşte cu acelaşi grup (categorie) aparŃinând ofertei de muncă . s-a 129 . În literatura de specialitate se vorbeşte deseori despre rigiditatea pieŃei muncii. în care se cuprind aproximativ 40% din totalul locurilor de muncă şi care poate fi caracterizat prin existenŃa locurilor de muncă care necesită un grad scăzut de calificare. convenŃional şi comportamental. . mobilitatea redusă generată de factori de natură socială (sentimentul aparteneneŃei la o anumită regiune geografică. care cuprinde locurile de muncă sigure. nu se pot întâlni în cadrul aceluiaşi segment. Datele oferite de Biroul de Recensământ a PopulaŃiei din cadrul NaŃiunilor Unite arată că. religios) sau caracteristicile socio. dar a jucat un rol semnificativ în relansarea economică de după cel de-al doilea război mondial în Ńările dezvoltate: Germania. începând cu anul 1987. cu particularizări în funcŃie de elemente de natură geografică sau economică.

În fiecare zi. până în 1996.2. Productivitatea marginală a muncii se poate determina în expresie fizică (atunci când reprezintă sporul de producŃie obŃinut ca urmare a creşterii cu o unitate a factorului muncă) şi în expresie valorică (atunci când reprezintă sporul de venit obŃinut prin vânzarea pe piaŃă a produselor realizate de către lucrătorul marginal sau adiŃional) 130 . populaŃia Pământului creşte în medie cu 240. Numărul populaŃiei şi evoluŃia demografică nu sunt însă suficiente pentru a determina cererea şi oferta de muncă. formată din cei dispuşi să presteze o muncă calificată în schimbul unei sume de bani. Modul în care este structurată populaŃia în cadrul piramidei populaŃiei reprezintă un element important în dimensionarea cererii.1%. Cererea şi oferta de muncă.de 0. respectiv a ofertei de muncă. ramurii. la acelaşi moment (începutul anului 1998) în medie de 64 de ani la bărbaŃi şi de 68 de ani la femei. Creşterea populaŃiei este semnificativă în Ńările în curs de dezvoltare (în special pentru cele situate pe continentul african) şi îmbracă. a înrăutăŃirii condiŃiilor de viaŃă în perioada de recesiune economică traversată de acestea în cadrul trenziŃiei spre economia de piaŃă.000). PiaŃa muncii se caracterizează prin desfăşurarea unor operaŃiuni complexe vizând tranzacŃii care au drept obiect munca. Atunci când tranzacŃiile se desfăşoară la nivelul unei entităŃi economice de tipul economiei naŃionale. cu valori mai ridicate în Ńările dezvoltate (70 de ani la bărbaŃi şi 78 la femei) şi sensibil mai scăzute pentru Ńările în curs de dezvoltare (62 de ani pentru bărbaŃi şi respectiv 65 de ani pentru femei). cu 0. în acelaşi timp şi nivelul salariilor) şi de volumul producŃiei .1 % mai mică decât în anul 1995. La nivelul unei Ńări.000 persoane (diferenŃa între numărul noilor născuŃi. SperanŃa de viaŃă la naştere era.000 şi cea a persoanelor decedate -143. 11. şi ca urmare a îmbătrânirii populaŃiei în Ńările dezvoltate din vestul Europei) La începutul anului 1998 aproximativ 32% din populaŃia planetei era cuprinsă în grupa de vârstă sub 15 ani ( în Ńările dezvoltate procentul era de sub 20). cerererea de forŃă de muncă este o rezultantă a nivelului şi intensităŃii cu care se manifestă cei doi factori. în timp ce peste 14 % din întreaga populaŃie se situa în grupa de vârstă peste 65 de ani. reprezentată de numărul locurilor de muncă salariate disponibile la un moment dat cu oferta de muncă. subramurii sau firmei de afaceri. se întâlnesc cererea de muncă.383.înregsitrat un ritm mediu anual de creştere. în mod sistematic valori negative în Ńările din Europa (în special ca urmare a scăderii natalităŃii în Ńările din Europa Centrală şi de Est prin liberalizarea întreruperilor de sarcină. când acesta a înregistrat o rată descrescătoare. Cererea de muncă este determinată în mod direct de productivitatea marginală a muncii (care determină.

Un aspect important în caracterizarea cererii şi a ofertei de muncă îl constituie elementele subiective care influenŃează deciziile luate de cei care compun cererea şi oferta de muncă. 1. de politica statului respectiv de a dezvolta anumite ramuri şi subramuri şi ca atare de a orienta formarea forŃei de muncă spre anumite segmente) de migraŃia capitalului uman. nr. oferta de muncă va fi reprezentată astfel: Nivelul salariului Curba ofertei de muncă S Fig. de calitatea capitalului uman (dată de tipul şi gradul de calificare. Oferta de muncă PotenŃialul de resurse de muncă al unei Ńări se delimitează şi se concretizează pe baza piramidei populaŃiei. Prin capital uman se înŃelege stocul de aptitudini fizice şi intelectuale.sau a a avea mai mult timp liber în condiŃiile unui venit mai mic.Oferta de muncă este determinată de numărul lucrătorilor apŃi pentru a desfăşura o activitate lucrativă. Un salariat (în speŃă un element al ofertei de muncă). etc. de cunoştinŃe teoretice şi practice dobândit în cadrul unei societăŃi de către membrii acesteia într-o perioadă de timp şi care constituie “zestrea” societăŃii respective. Grafic. care are următoarea structură: • PopulaŃia adultă se determină scăzând din populaŃia totală populaŃia tânără ( până la 16 ani ) şi cea în vârstă (peste 60 de ani bărbaŃii şi peste 55 de ani femeile) 131 . pus în faŃa situaŃiei de a obŃine o plată mai ridicată pe unitate de timp (creşterea salariului orar) are posibilitatea de a alege între a munci mai mult şi a obŃine astfel venituri mai ridicate-în literatura de specialitate această alegere poartă numele de efectul de venit.situaŃie descrisă în literatura de specialitate pri efectul de substituire. compatibilitatea cu cele mai noi descoperiri în domeniul de activitate. de structura pe vârste a populaŃiei active.

ajungându-se. numeric. în cursul unei perioade determinate de timp. Teorii cu privire la formarea salariului În privinŃa explicării formării salariului şi a stabilirii nivelului acestuia. pag.3. Creşterea ofertei de muncă va conduce la o scădere a nivelului salariului până la nivelul de subzistenŃă. pe termen lung. O creştere a acestui nivel va avea două efecte: în primul rând va conduce la creşterea ofertei de muncă prin atragerea pe piaŃa muncii a unui număr suplimentar de lucrători. Bucureşti. apariŃia unui surplus de salariu îi va permite lucrătorului să-şi dezvolte. 1995. familia (deoarece la noul nivel al salariului are mijloace de a întreŃine a familie mai mare) şi ca atare să crescă. PopulaŃia activă disponibilă reprezintă potenŃialul de muncă al unei Ńări. dintre care le vom trece în revistă pe următoarele: a) Teoria salariului de subzistenŃă elaborată la mijlocul secolului trecut de către David Ricardo porneşte de la teoria lui Robert Thomas Malthus conform căreia preŃul de piaŃă a muncii va tinde spre acel nivel care permite acoperirea nevoilor de subzistenŃă. Economică. PopulaŃia activă disponibilă se determină scăzând din populaŃia activă persoanele casnice. Academia de Sudii Economice. 47 Economie Politică. în al doilea rând. Un om liber nu primea salariu. în sens juridic sau economic. Ed. elevii şi studenŃii. persoanele care-şi satisfac stagiul militar.3. se desprind o serie de teorii mai importante.47 11.Soldatul era un om dependent şi I se acora salarium în virtutea acestei dependenŃe.• • PopulaŃia activă se determină prin scăderea din populaŃia activă totală populaŃia inaptă de muncă. la egalizarea salariului de subzistenŃă cu cel natural (format pe baza cererii şi ofertei de muncă).1. • PopulaŃia ocupată se determină scăzând numărul şomerilor din populaŃia activă disponibilă. 215 132 . oferta de muncă. Termenul este de origine latină (salarium) şi reprezenta iniŃial suma care se plătea fiecărui soldat roman pentru cumpărarea sării.Salariul PreŃul la care se tranzacŃionează cantitatea de muncă cerută cu cea oferită poartă numele de salariu. Termenul s-a păstrat în timp şi a căpătat sensul de venit al unui om care este dependent de altul. 11.

implicând numeroase influenŃe economice şi extraeconomice care îşi pun amprenta asupra nivelului lor. Karl Marx dezvoltă în teoria valorii muncă ideea conform căreia nu presiunile exercitate de către întreaga populaŃie activă stabilesc un anumit nivel al salariului (la limita subzistenŃei). rezultatul fiind creşterea bunăstării la nivelul întregii societăŃi. naglijând aspectele legate de cererea de pe piaŃa muncii. de durată. Lucrătorii şi patronii.T. dincolo de care patronul refuză să angajeze 133 .Teoriile subzistenŃei (apărute în perioada de avânt a capitalismului) pun accentul pe elementele ofertei. în accepŃiunea lor. W. În completarea teoriei lui Smith şi Ricardo. salariul reprezintă un venit rezidual obŃinut prin scăderea din cifra de afaceri (definită prin totalitatea încasărilor din vânzarea producŃiei) veniturile cuvenite celorlalŃi factori de producŃie: renta (ca venit al posesorului pământului). pe care Marx îi numeşte în mod plastic “o armată de rezervă” care ar putea înlocui oricând forŃa de muncă angajată atunci când aceasta ar face presiuni asupra creşterii salariilor. ceea ce rămâne (venitul rezidual) reprezentând fondul de salarii global. Walker au considerat că cererea de forŃă de muncă nu e determinată de mărimea fondurilor de salariu disponibile ci derivată din cerera de produse. Determinarea salariilor este un proces complicat. capitalistul şi antreprenorul îşi stabilesc în mod independent mărimea veniturilor (renta.Landlordul.Ca atare. Elemente ale acestor teorii se regăsesc în AvuŃia NaŃiunilor al lui Adam Smith în care autorul. iar Ricardo completează acestă ideea cu aceea că numai creşterea capitalului poate conduce la creşterea cererii de muncă. fond în funcŃie de care se determină nivelul salariului cuvenit fiecărui lucrător e) Pornind de la ideea enunŃată de Smith în AvuŃia NaŃiunilor conform căreia patronii au o putere de negociere mai mare decât lucrătorii. profitul şi dobânda). b) încercând să explice modul de stabilire a nivelului salariului într-o anumită perioadă de timp. F. profitul (ca venit al posesorului capitalului)şi dobânda (ca venit adus de capitalul bănesc).D. Walker. a lansat ideea conform căreia salariul se determină pe piaŃă în funcŃie de cerere şi ofertă. urmărindu-şi propriul interes vor reuşi să îndrepre munca spre acele activităŃi în care este cerută. c) Preluând o parte din ideile lui Ricardo. d) în accepŃiunea lui Francis A. John Davidson a elaborat în 1898 teoria salariului ca rezultat al negocierilor. ci numărul de şomeri aflaŃi pe piaŃa muncii. Thornton. deoarece numărul lor fiind mai mic pot să-şi coordoneze mai bine interesele. nivelul salariilor pe o anumită piaŃă se situează între două rate: una maximă. cu toate că nu a reuşit elaborarea ueni teorii proprii cu privire la natura salariilor. Longe şi Francis A.salariile se determină prin împărŃirea fondurilor destinate lucrătorilor la numărul de oameni care participă la actul productiv. Adam Smith considera că cererea de muncă nu poate să crească decât proporŃional cu creşterea fondurilor destinate plăŃii salariilor.

Limita de jos. în funcŃie de tipul muncii. Între cele două rate (minimă şi maximă) se stabilesc o multitudine de niveluri intermediare ale salariilor. Johann Heinrich von Thunen a elaborat. rata salariilor plătite pe alte pieŃe. când în lucrarea lui “Statul Izolat” publicată în anul 1826. când s-a demonstrat că scăderea salariilor nu va genera creşterea gredului de ocupare a forŃei de muncă. standardul de viaŃă al angajaŃilor.în cadrul teoriei sistribuŃiei. în fapt. nivelul acestei rate fiind dat de productivitatea lucrătorilor. Conform acestei teorii. g) Teoria formării salariului pe baza puterii de cumpărare are la bază relaŃia care se stabileşte între nivelul salariului şi gradul de ocupare a forŃei de muncă. la nivelul la care productivitatea marginală egalizează costul marginal. şi a arătat că echilibrul pe această piaŃă se poate obŃine atunci când gradul de ocupare a mâinii de lucru nu este de 100 %. de către Philip Henry Wicksteed în Marea Britanie şi de către John Bates Clark în Statele Unite. Dacă nivelul salariului se stabileşte în funcŃie de productivitatea lucrătorului marginal angajat. în condiŃiile în care. înseamnă că fiecare lucrător care are o productivitate mai mare decât cea marginală va obŃine o valoare mai mare ( egală cu diferenŃa între valoarea marginală şi costul lui). mărimea investiŃiilor şi evoluŃia estimată a a afacerii în viitor. Această teorie a fost elaborată în timpul marii cricze din 1929-1933. preluată ulterior de către reprezentanŃii şcolii austriece. fiecare lucrător va obŃine o productivitate diferită. patronii vor continua să angajeze lucrători până când valoarea produsă de către lucrătorul adiŃional (marginal) este egală cu costul angajării lucrătorului suplimentar respectiv. dincolo de care lucrătorii nu doresc să se angajeze e stabilită în funcŃie de legislaŃia în vigoare privind nivelul salariilor. Rata salariului va fi stabilită pe piaŃă în funcŃie de cerere şi de ofertă. Deoarece salariile formează un procent ridicat din venitul naŃional. f) Teoria stabilirii nivelului salariului în funcŃie de productivitatea marginală a lucrătorilor a apărut la începutul secolului al XIX-lea. 134 .lucrători. a dobânzii şi a banilor” John Maynard Keynes considera că şomajul poate fi explicat în special prin fricŃiunile de pe piaŃa muncii. care întrerup evoluŃia economiei spre ocuparea deplină a mâinii de lucru. El a legat modificările survenite în gradul de ocupare de modificarea consumului şi a investiŃiilor. etc. salariul plătit tuturor lucrătorilor care fac parte din aceeaşi categorie fiind acelaşi. o teorie a productivităŃii marginale a muncii. relaŃie stabilită în funcŃie de evoluŃia ciclică a economiei. de tipul de concurenŃă de pe piaŃa respectivă. modificările ce survin asupra nivelului salariilor au efect asupra consumului. în “ Teoria asupra ocupării mâinii de lucru. a căror mărime este dată puterea de negociere a fiecăreia din părŃile participante.

Sr = Sn Ip unde: Sr reprezintă salariul real Sn reprezintă salariul nominal Ip reprezintă indicele preŃurilor Salaiul colectiv reprezintă salariul acordat în mod global tuturor participanŃilor la activitatea unei firme. ceea ce generează o scădere a cererii de bunuri.se înregistrează o scădere a salariului real şi implicit o scădere a consumului.reprezintă cantitatea de bunuri şi servicii care poate fi cumpărată cu salariul nominal. Scăderera salariului real va genera fie creşterea profiturilor ca urmare a scăderii preŃurilor. etc. o acordă pentru o perioadă de timp determinată unor categorii defavorizate care se confruntă cu situaŃii deosebite: pierderea locului de muncă.Dacă salariile scad. Salariul social reprezintă acea parte din vanitul naŃional pe care societatea. Salariul real. în ansamblul său.Mărimea acestuia este determinată de salariul nominal şi de evoluŃia preŃurilor. în planul pieŃei bunurilor şi serviciilor preŃului de echilibru. ca participare la rezultalele acesteia sau prin acordarea unor facilităŃi de natură matarială. dar şi a cererii pentru noi locuri de muncă. Formele salariului Literatura şi practica economică distinge următoarele forme ale salariului: Salariul nominal. inclusiv la creşterea numărului de locuri de muncă şi implicit a gradului de ocupare a forŃei de muncă. doar o noŃiune abstractă.3. servicii. calitatea şi importanŃa muncii depuse. la fel ca şi preŃul de echilibru. un punct de referinŃă în formarea salariului efectiv. scade cererea de consum. în funcŃie de cererea şi oferta de muncă reprezintă salariul de echilibru. Salariul format pe piaŃa muncii.reprezintă suma de bani pe care o primeşte salariatul în funcŃie de cantitatea. Dacă salariile scad mai rapid decât preŃurile. în condiŃiile menŃinerii constante a preŃurilor. între salariul real şi cel nominal există o relaŃie de directă proporŃionalitate. Salariul de echilibru reprezintă. pierderea temporară a capacităŃilor fizice sau intelectuale de a desfăşura o activitate productivă. 11. Acestea vor conduce în timp la creşterea ofertei.2. fie creşterea sumelor investite. 135 . care corespunde.

strategia generală de dezvoltare a societăŃii (economiei) respective. gradului ridicat de eterogenitate al acesteia.Datorită particularităŃilor pieŃei muncii. Interesul de a obŃine un venit cât mai ridicat îl determină pe lucrător să lucreze un număr cât mai mare de ore pentru a obŃine un venit suplimentar celui oferit de salariul obŃinut în timpul normal de lucru.capacitatea şi dorinŃa factorilor de decizie. 2. . Teme de casă: 1.modul de acoperire. la nivel societal. Acestea sunt: . în legătură cu aceasta apare importantă interpretarea comportamentului contradictoriu al lucrătorilor sub incidenŃa efectului de substituŃie şi a celui de venit. Acest tip de comportament poartă numele de efect de substituŃie datorită faptului că o parte din timpul de odihnă este substituit prin timp de lucru suplimentar. . 3. modul de formare al salariului şi mărimea acestuia diferă de la un segment al piaŃei muncii la altul.capacitatea şi dorinŃa factorilor de decizie. într-o societate cu un standard de viaŃă ridicat tipul de nevoi( cu excepŃia celor de bază) şi mijloacele de acoperire sunt deosebite de cele ale indivizilor care trăiesc şi-şi desfăşoară activitateaîntr-o societate săracă.nevoile fundamentale minime pe care trebuia să le acopere veniturile salariale pe care le obŃine individul în urma depunerii unei activităŃi economice. al acestor nevoi. . dorinŃa lucrătorilor de a depune un anumit efort şi de a presta o anumită cantitate de muncă în timpul de care dispun. Care sunt principalele trasături ale pieŃei muncii? DefiniŃi cererea şi oferta de muncă? PrezentaŃi principalele forme ale salariului? Care sunt principalele elemente care stau la baza formării salariului? 136 . la nivel micro şi macroeconomic de a corela mărimea salariilor cu cea a productivităŃii muncii. la nivel micro şi macroeconomic de a corela mărimea salariilor cu cea a modificării preŃurilor bunurilor de consum. de la o categorie socio-profesională la alta. 4. . Cu toate acestea. există o serie de elemente comune care stau la baza formării salariului.

137 . Prin valută se înŃelege moneda naŃională a unei Ńări utilizată ca instrument de rezervă sau pentru plăŃi şi plasamente internaŃionale. Pe piaŃa valutară se fac tranzacŃii cu valute şi cu titluri de credit de tipul cambilor. de regulă dintr-o bursă valutară şi bănci sau case de schimb care au în profil operaŃii cu valute şi Ńin legătura cu bursa" sau "totalitatea tranzacŃiilor la vedere şi la termen privind schimbul de valute"48 12. Enciclopedică. devalorizare. revalorizare. cecurilor. valutele pot fi: a) valute convertibile reprezintă acele monede care pot fi preschimbate cu alte monede. PIAłA VALUTARĂ Obiective: Formarea unor cunoştinŃe de bază privind piaŃa valutară. convertibilitatea valutară a presupus capacitatea unei monede de a fi preschimbată într-o anumită cantitate de aur. prin vânzare cumpărare liberă pe piaŃă. biletelor la ordin. Bucureşti. valorilor mobiliare. putere de cumpărare. 412. fiind legată în mod nemijlocit de acoperirea monetară. atunci ea a fost denumită convertibilitate aur-lingouri. IniŃial. 1993. Ea se poate afla în circulaŃie fie sub formă de numerar. curs valutar. cursul valutar Sublinierea importanŃei modificarilor cursului valutar în viaŃa economică Familializare cu principalele instrumente ale pieŃei valutare Termeni cheie: valută. constând. convertibilitatea a îmbrăcat mai multe forme. exprimate în monedă străină. Calitatea de valută o poate avea orice monedă naŃională. În funcŃie de capacitatea de a fi schimbate în mod liber prin vânzare-cumpărare pe piaŃă. indiferent dacă este convertibilă sau nu. Ed. la termen sau la vedere). fie sub formă de valută în cont (monedă scripturală sub forma disponibilului într-un cont bancar. depreciere. 48 DicŃionar de RelaŃii Economice InternaŃionale. cambie.Când raportarea monedei respective s-a realizat în funcŃie de cantitate maximă de metal preŃios( 400 de uncii care reprezentau greutatea unui lingou) ce se putea converti în valută. Instrumentele pieŃei valutare. pag. Literatura de specialitate defineşte piaŃa valutară drept "un centru al comerŃului cu valute (convertibile) şi cu devize (creanŃe ale agenŃilor economici naŃionali asupra agenŃilor economici din alte Ńări sub formă de înscrisuri în monede străine).1. De-a lungul timpului.Capitolul 12.

situaŃie în care o singură monedă şi-a păstrat convertibilitatea în aur faŃă de băncile centrale străine (dolarul SUA). sau la ordinul acestuia. 2) externă . 77 138 . Devizele reprezintă instrumente de credit şi de plată exprimate în valută şi care înlocuiesc valuta în stingerea creanŃelor pe piaŃa internaŃională. c) valute transferabile (spre exemplu rubla transferabilă) îmbracă forma disponibilităŃilor existente într-un cont la o bancă şi pot fi transferate (fără a fi convertite) în contul altui partener. în prezent doar patru monede sunt complet convertibile: dolarul USA. în vederea efectuării de operaŃiuni de cont curent sau plasamente. tratta). În funcŃie de categoriile de operaŃiuni admise la convertire. aplicabilă rezidenŃilor şi nerezidenŃilor b) valute neconvertibile reprezintă acele monede care nu pot fi utilizate ca mijloc de plată decât în interiorul Ńării emitente. cea de-a doua. convertibilitatea poate fi : 1) internă. numit "tras" să achite la o anumită dată. gezogener wechsel. iar în cazul nerezidenŃilor numai pentru operaŃiuni nominalizate în mod expres (cum ar fi profitul investitorilor străini în vederea repartierii acestora). biletul la ordin şi cecul. restul monedelor având numai convertibilitate unele faŃă de altele. numit "trăgător" dă ordin debitorului său . numită "scadenŃă" sau la prezentare o sumă de bani determinată unei a treia persoane.cumpărărilor pe piaŃa schimbului valutar. 2) parŃială . reprezintă un înscris prin care creditorul. atunci când sunt admise la convertire numai operaŃiuni economice curente.trata (draft.Ulterior. prin intermediul dolarului american. o dată cu implementarea sistemului monetar internaŃional de la Bretton Woods. deci pentru titlurile negociabile care fac dovada existenŃei unei creanŃe într-o sumă determinată şi plătibilă imediat pe termen scurt (în general 90 de zile)49. cit. cont deschis la aceeaşi bancă. dolarul canadian. Din această categorie fac parte: cambia. convertibile în aur numai în mod indirect. s-a trecut la convertibilitatea aur-devize. numită " beneficiarul". respectiva monedă constituie în mod curent obiectul vânzărilor. convertibilitatea poate fi: 1) totală . în 1944. pag. aplicabilă în principiu rezidenŃilor pentru o sumă limitată în monede străine. francul elveŃian şi yenul japonez. în funcŃie de categoriile de solicitanŃi . a) cambia reprezintă denumirea generică pentru efectele de comerŃ . op. . atunci când sunt îndeplinite simultan două condiŃii: moneda care face obiectul convertibilităŃii generale deŃine preponderenŃă în cadrul schimburilor internaŃionale şi. traite. Cambia poate îmbrăca două forme : trata şi biletul la ordin . 49 Costin KiriŃescu.

transmiŃând-o apoi beneficiarului indicat în trată. emitentul nu mai este creditorul. şi semnătura. cu o alta nouă. cambia iniŃială poate fi înlocuită. paghero). Eigen Wechsel. piaŃa neagră. în timp ce banca păstrează cambia în portofoliu până la scadenŃă. 3. acestea pot fi: . După natura operaŃiunilor care stau la baza emiterii cambiilor. .cambii financiare (numite şi "de bronz") care sunt emise în scopul obŃinerii de împrumuturi băneşti de la bănci.cambii comerciale care apar ca urmare a tranzacŃiilor cu mărfuri luate pe credit .care acŃionează în calitate de dealer sau broker pe piaŃa valutară interbancară şi prin intermediul cărora se procură valuta necesară desfăşurării tranzacŃiilor cu caracter internaŃional de către agenŃii economici. Principalii operatori care acŃionează pe piaŃa valutară sunt pe de-o parte agenŃii economici (financiari şi non. în cadrul căreia accesul la valute pe piaŃa oficială sau cea a caselor de schimb este limitat. Acesta o va păstra până la scadenŃă. Această operaŃiune poartă numele de andosare sau gir. de regulă cursul format pe piaŃa neagră este mai mare decât cel oficial în cazul economiilor aparŃinând Ńărilor în curs de dezvoltare şi mai mic decât acesta în situaŃia Ńărilor cu economii dezvoltate. pe baza acesteia. scadenŃa. care înscrie pe faŃa tratei cuvântul "acceptat".".financiari) care generează cererea şi oferta de valută ca urmare a operaŃiunilor de 139 . Fiecare nou beneficiar va putea proceda în acelaŃi fel. până la scadenŃă. moneda în care are lor tranzacŃia. la scadenŃă. băncile comerciale . legislaŃiei Ńării pe teritoriul căreia funcŃionează. în cazul biletului la ordin. Dacă se intenŃionează prelungirea creditului. billet a ordre.care funcŃionează în special în Ńările cu o economie mai puŃin dezvoltată. şi înscrie pe dosul acesteia cuvintele "plătiŃi la ordinul . valoarea sumei tranzacŃionate. casele de schimb valutar . formal.care asigură în special necesarul de valută pentru persoanele fizice. Cu cât trata circulă mai mult prin andosare.biletul la ordin ( promissory note. Beneficiarul poate să nu dorească să păstreze trata până la scadenŃă. La fel ca şi trata. spre deosebire de trată cuprinde numai două nume: cel al creditorului şi cel al debitorului. şi o semnează. cu atât achitarea la scadenŃă este mai bine asigurată deoarece fiecare andosator garantează plata solitar cu trasul. Emitentul cambiei obŃine. PieŃele valutare naŃionale privite în interdependenŃa lor formează piaŃa valutară internaŃională. şi biletul la ordin poate circula prin andosări succesive.Elementele care se regăsesc în componenŃa unei trate sunt : numele şi adresa trasului. operaŃiunile efectuate de către operatorii bancari sunt operaŃiuni de tip spot (la vedere) sau forward (la termen).. 2. până la scadenŃa tratei. când o va prezenta trasului care va efectua plata. caz în care acesta se prevalează de clauza " la ordin ". . Creditorul remite trata debitorului. un credit. ci debitorul.. PiaŃa valutară este supusă. In Romania operaŃiunile valutare se desfăşoară prin : 1....

a cursului valutar.2. stabilesc cursul de schimb. ca raport între cele două unităŃi monetare diferite. Atunci când presiunile devin prea puternice (fie din perspectiva ofertei. La baza formării cursului de schimb stau o serie de elemente ale economiei reale. b) cursuri flotante se bazează pe formarea liberă. fie din cea a cererii).50 Deprecierea valutară reprezintă fenomenul prin care o monedă îşi diminuează puterea de cumpărare în rapiort cu alte monede.comerŃ exterior sau a investiŃiilor în exterior şi agenŃii economici care concentrează cererea şi oferta de valută. urmare a deprecierii. presupun definirea şi menŃinerea în limite stabile a conŃinutului oficial al monedelor naŃionale. fie în metale preŃioase. Revalorizarea acŃionează în sens invers aprecierii. efectuează tranzacŃii cu valute. efortul valutar pe care îl face importatorul străin pentru a procura moneda depreciată (necesară plăŃii) este mai mic.Cursul valutar Cursul valutar stabileşte preŃul unei valute exprimat într-o altă valută. Revalorizarea reprezintă majorarea oficială. MenŃinerea cursurilor fixe se face prin intervenŃia autorităŃilor monetare (de regulă banca centrală) pe piaŃa valutară. pe pieŃele valutare. are loc devalorizarea. având influenŃe pozitive asupra importurilor (care devin mai ieftine) şi frânând exporturile. care vor deveni mai scumpe. fie într-o altă monedă sau coş de monede pe baza căruia se stabileşte paritatea între monede. respectiv revalorizarea monedei naŃionale. sau pentru a vinde pe piaŃă această monedă atunci când cererea înregistrează o tendinŃă de creştere. Deprecierea şi devalorizarea scumpesc importurile (deoarece efortul valutar pe care îl fac importatorii indigeni pentru procurarea unei unităŃi de valută este considerabil mai mare) şi favorizează exporturile. prin faptul că . Devalorizarea reprezintă modificarea oficială (prin lege) a valorii unei monede constând din scăderea puterii de cumpărare şi schimbarea corespunzătoare a cursului de schimb faŃă de alte monede. pe termen limitat. IntervenŃia constă în utilizarea rezervelor valutare pentru a cumpăra de pe piaŃă propria monedă (atunci când oferta devine prea mare). în funcŃie de cerere şi ofertă. 12. prin lege. care conjugate cu cele ale economiei monetare dau următoarele tipuri de cursuri: a) cursuri fixe. având drept consecinŃă directă creşterea puterii de cumpărare a monedei respective şi modificarea corespunzătoare a raportului de schimb cu alte monede. a valorii unei monede. 140 .

Bolyai Cluj Napoca. Cursul stabilit în funcŃie de parităŃile puterii de cumpărare nu este unul fix.se stabilesc zilnic de către bănci. Uneori. . Din punct de vedere al momentului desfăşurării. şi concertată atunci când stabilirea cursurilor de schimb are la bază înŃelegerea între mai multe state. de structura pe sectoare comercializabile sau nu. pag.cursuri neoficiale (stabilite la bursa neagră).130 141 . -la termen (forward) . prin care se instituie un regim de cursuri fixe între monedele lor naŃionale. Pentru stabilirea acestui curs. Partea I-a. se compară nivelul absolut al preŃurilor în cele două Ńări. fără vreo influenŃă din partea autorităŃii monetare sau murdară atunci când băncile centrale nu renunŃă total la influenŃarea cursurilor valutare. a) Paritatea puterii de cumpărare a monedelor implicate în formarea cursului de schimb. în care sunt incluse de regulă bunurile care fac obiectul operaŃiunilor de comerŃ exterior. în timp ce faŃă de celelalte valute cursul flotează liber pe piaŃă (de exemplu aranjamentul numit “şarpele monetar” stabilit între monedele celor şase Ńări vest europene care au semnat Tratatul de la Roma privind crearea ComunităŃii Economice Europene) Flotarea poate fi pură. în condiŃii date de loc şi de timp. se disting: . Din punct de vedere al locului unde se formează. TranzacŃii Economice InternaŃionale. Aceşti indici sunt influenŃaŃi de mărimea preŃurilor. această metodă e înlocuită de cea a comparării ratelor inflaŃiei. stabilite prin activitatea burselor valutare. pe baza unui coş reprezentativ de bunuri. Factorii care determină mărimea cursului de schimb sunt paritatea puterii de cumpărare. respectiv a variaŃiei indicilor naŃionali ai preŃurilor pentru fiecare din cele două monede. Prin putere de cumpărare se înŃelege cantitatea de bunuri şi servicii care se pot obŃine în schimbul unei unităŃi monetare.cursuri bancare . .Flotarea poate fi independentă (neconcertată) atunci când cursul unei monede naŃionale faŃă de toate celelalte monede este determinat exclusiv prin piaŃă. Universitatea Babeş.cursuri de bursă (numite şi de fixing sau cotaŃia oficială a bursei). evoluŃia lui fiind marcată de evoluŃia ratei inflaŃiei. . 1996. cursurile pot fi: -la vedere (spot) .de piaŃă. în funcŃie de cererea şi oferta de valută . ratele dobânzilor şi soldul balanŃei de plăŃi.cursuri oficiale. şi de structura preŃului intern. 50 Gheorghe Ciobanu. stabilite în mod unilateral de autoritatea monetară. structură asupra căreia au o influenŃă importantă nivelurile productivităŃilor înregistrate în fiecare din cele două Ńări.se utilizează pentru operaŃiunile de vânzare-cumpărare de valută la care mişcarea banilor dintr-un cont în altul are loc într-un interval mai mare de 48 de ore.

moneda naŃională se apreciază. ştiut fiind faptul că nivelul acesteia este determinat de interacŃiunea dintre cererea şi oferta de bani(credite). cu efect asupra creşterii preŃurilor bunurilor exportabile.Modificarea mărimii cursului de schimb e determinată şi de tipul de curs aplicat. iar preŃurile în valută se menŃin aceleaşi. ceea ce va avea un dublu efect. implicit a scumpirii acesteia şi ieftinirea monedei naŃionale. pornind de la premisa că o eficienŃă marginală a capitalului ridicată va genera o scădere a înclinaŃiei marginale spre economisiri. În situaŃia în care inflaŃia se reduce. b) DiferenŃa dintre ratele dobânzilor practicate pentru cele două monede. ca urmare a faptului că investirea în bunuri de capital aduce un venit marginal ridicat va genera o creştere a cererii de credite menite a acoperii investiŃiile. teoria lui Keynes suferă de lipsă de aplicabilitate deoarece nu studiază influenŃa pe care o exercită rata inflaŃiei asupra nivelului ratei dobânzii. a două tipuri de rate ale dobânzii: una nominală şi una reală. AcŃiunea conjugată a celor două tendinŃe va conduce în mod inevitabil la creşterea ratei dobînzii. Formarea ratei dobânzii pentru fiecare din cele două monede trebuie studiată în funcŃie de perioada de timp care se ia în calcul. cursul depinde de piaŃa capitalurilor. iar dacă rezervele valutare sunt insuficiente. se recurge la revalorizare. pe de altă parte. În această situaŃie autorităŃile intervin. Dincolo de explicaŃiile oferite asupra modului de formare a nivelului ratei dobînzii. Dacă o Ńară adoptă sistemul cursurilor fixe şi preŃurile practicate în interiorul Ńării înregistrează o tendinŃă de creştere. Acest inconvenient a fost depăşit prin luarea în calcul. Pe termen scurt.mişcarea preŃurilor va genera fluctuaŃii libere ale cursurilor în funcŃie de condiŃiile pieŃei valutare. Jonh Maynard Keynes a demonstrat că rata dobânzii e determinată de interacŃiunea dintre piaŃa capitalului şi de înclinaŃia spre economisire. În situaŃia cursurilor flotante. pe de-o parte. Cursul valutar fix izolează mecanismul economic intern de efectele rezultate din confruntarea cu condiŃiile existente în economia mondială şi conduce la o anumită ajustare numai prin modificările brutale ale cursului valutar oficial. reducerea economisirilor ca urmare a creşterii investiŃiilor (creştere generată de valoarea coeficientului marginal al capitalului) va conduce la scăderea ofertei de bani. 142 . de mobilitatea capitalului şi de echilibrul pieŃei monetare exprimat prin raportul cerere-ofertă. de către economistul american Irwing Fischer. cumpără monedă naŃională şi vând monedă străină. efectul se va resimŃi pe piaŃa valutară în sensul reducerii ofertei de minedă străină.

iar cele ale monedelor mai slabe mai ridicate. fluxuri de capital. rata reală a dobânzii este determinată de productivitatea marginală a capitalului fizic (care depinde de înclinaŃia spre economisire a populaŃiei) şi de starea tehnologiilor. pe o perioadă de timp determinată.export de bunuri materiale. etc. Ea cuprinde în mod sintetic toate încasările şi plăŃile realizate la nivelul unei economii naŃionale . excedentară atunci când încasările depăşesc plăŃile. adică independentă de creşterea inflaŃiei. Pe piaŃa schimburilor valutare. în timp ce rata nominală este determinată de piaŃă prin raportul dintre cerera şi oferta de monedă. ceea cemenŃine egalitatea profitabilităŃii plasamentelor interne şi externe. Fischer consideră. rata reală a dobânzii este egală cu rata nominală. moneda aflată în exces faŃă de cea aflată în deficit se depreciază. modificarea ratelor interne ale dobânzilor determinând modificări corespunzătoare ale cursului de schimb. dar în direcŃie opusă diferenŃelor dintre ratele dobânzilor. ratele dobânzilor pentru monedele mai puternice vor fi ma scăzute. ca atare. de asemenea.Ca atare. 143 . Starea balanŃei de plăŃi la un moment dat poate fi: deficitară. că schimbările în mărimea cursului valutar vor fi de mărime egală. excedentară sau echilibrată. Ea este deficitară atunci când încasările din străinătate sunt mai mici decât plăŃile către străinătate. servicii internaŃionale (turism. de regulă un an. În condiŃiile în care procesul inflaŃionist este nesemnificativ.iar o balanŃă deficitară va determina deprecierea monedei autohtone şi întărirea celei străine.statistic în care se includ şi se compară încasările şi plăŃile realizate de o Ńară dinrelaŃiile sale economice. asigurări. iar moneda aflată pentru care cerera depăşeşte oferta se apreciază. ratele dobânzilor tind să reflecte aşteptările în privinŃa modificării cursului valutar. Un sold pozitiv al balanŃei de plăŃi externe va conduce la întărirea monedei autohtone. rezultate din operaŃiunile de import. Paritatea ratelor dobânzilor exprimă perfecta substituibilitate a activelor plasamentelor naŃionale şi străine. monetare şi financiare cu alte Ńări. transporturi. şi echilibrată când încasările sunt egale cu plăŃile din relaŃiile cu toate Ńările partenere în perioada de referinŃă. împrumuturi. Dacă rata reală a dobânzii este constantă. fiecare procent de creştere a ratei inflaŃiei se transpune într-un procent de creştere a ratei nominale a dobânzii. c) InfluenŃa balanŃei de plăŃi externe BalanŃa de plăŃi externe reprezintă un instrument economico. etc). ExplicaŃia constă în nevoia investitorilor în titluri străine de a fi compensaŃi pentru orice pierdere generată de cursul valutar. expediŃii.În conformitate cu teoria lui Fisher.

în special pentru produsele agricole. regresiune. Teme de casă: 1. Ciclurile economice reprezintă fluctuaŃii în nivelul general al activităŃii economice pe cel puŃin trei planuri: cel al producŃiei. DefiniŃi piaŃa valutară? 2. În anul 1860 fizicianul francez Clement Juglar a analizat evoluŃia activităŃilor economice pe un interval de aproximativ 10 ani. Etimologie şi istoric Termenul ciclu provine din cuvântul grecesc cyclos. apar subcicluri la interval de circa 40 de luni.Rezultatul va fi faptul că exportatorul din Ńara cu moneda depreciată va încasa în schimbul preŃului exprimat în monedă străină o sumă mai mare în monedă naŃională. În completarea studiilor efectuate de către Juglar. PrezentaŃi principalele instrumente ale pieŃei valutare? 3. expansiune. ceea ce îl ve determina să exporte mai mult. criză. între perioadele de vârf ale acestuia. În viziunea lui. al gradului de ocupare a forŃei de muncă şi al preŃurilor.Acestea sunt determinate de modificări ale stocului de mijloace fixe sau sunt rezultatul modificării cererii şi ofertei de bunuri. economistul rus Wassily Kondratieff a determinat cauzele care generează 144 . cu sensul de cerc sau val. DefiniŃi balanŃa de plăŃi externă? Capitolul 13. CICLURILE ECONOMICE Obiective: Familializarea cu principalii termeni privind ciclul economic Prezentarea principalelor teorii cu privire la ciclul economic EvidenŃierea principalelor faze ale ciclului economic Termeni cheie: ciclu economic. Ce reprezintă curcul valutar? 5. criza şi lichidarea. La ce nivele se desfasoară piaŃa valutară în România? 4. orice ciclu economic cupride trei faze: prosepritatea. În cadrul acestuia. 13.1.

Aceste schimbări sunt denumite de către Joseph Schumpeter “distrugere creativă” deoarece demolează structurile de producŃie anterioare. Teoriile psihologice. mortalităŃii. Teoriile demografice pun la baza evoluŃiei ciclice a economiei migraŃia forŃei de muncă. care aşează la baza fluctuaŃiilor activităŃii economice evenimente politice de tipul războaielor. a ratei naşterilor. Studii importante cu privire la cauzele. etc.2. fără a fi influenŃaŃi unii de alŃii şi fără a se imita . în cadrul cărora se remarcă teoria lui Arthur Pigou.care explică fluctuaŃiile ciclice prin fluctuaŃiile mediului fizic natural. revoluŃiilor. a altor evenimente politice şi militare şi a unor evenimente care pot fi încadrate în războaiele economice cum ar fi modificarea în sensul creşterii taxelor vamale în relaŃiile economice dintre două sau mai multe Ńări. Teoriile ciclicităŃii economice Teoriile ciclicităŃii economice dezvoltate începând cu ultima parte a secolului al XiX-lea se împart în două mari categorii.şi au un comportament economic raŃional. 13. modificarea ratei naturale de creştere a populaŃiei. Ne referim aici la teoria lui William Stanley Jevons care explică modificările producŃiei agricole ca fiind determinate de evoluŃia petelor solare.formarea ciclurilor pe termen lung (de 17-18 ani) în construcŃii. care în lucrarea “ FluctuaŃiile industriale” publicată în anul 1927 arăta că dacă indivizii iau decizii în mod autonom. Teoriile tehnologice sunt cele care consideră că inovaŃiile şi progresul tehnic sunt cele care generează fluctuaŃiile activităŃii economice prin aceea că produc schimbări în cadrul combinării productive a factorilor de producŃie. Weslez Mitchell sau John Hicks. Prima cuprinde acele teorii care consideră că la baza apariŃiei ciclurilor economice stau factori exogeni. Teoriile politice. efectele şi mecanismele ciclicităŃii economice sunt şi cele ale lui Ragnar Frisch. înlocuindu-le cu altele superioare. atunci acŃiunile lor se vor contracara şi nu vor apare fluctuaŃii majore în cadrul activităŃii economice. Din această categorie fac parte: Teoriile agricole . 145 .

pe termen scurt. în situaŃia în care rata fixată de către sistemul bancar nu corespunde ratei naturale a dobânzii.Din acest motiv apare supraproducŃia sau subconsumul. Acastă teorie a fost îmbogăŃită de către Paul Samuelson care a constituit un model al evoluŃiei ciclice pe baza interdepenedenŃei dintre multiplicatorul investiŃiilor şi accelerator. Teoriile investiŃionale.care consideră că la baza fluctuaŃiilor economice stă faptul că modificarea ofertei de bani nu este urmată. continuă … Teoriile investiŃionale au fost completate prin Teoria ciclului investiŃional a economistului american George Haberler.Potrivit acestei teorii. Teoriile subconsumului . Teoria keynesistă explică succesiunea fazelor de prosperitate şi recesiune cu ajutorul relaŃiilor de interdependenŃă ce se startornicesc între anticipările antreprenorului. În anul 1894 Mikhayl Tugan Baranovsky a publicat un studiu în care a arătat că ciclul unei investiŃii continuă până când toate fondurile de capital au fost utilizate.Ce-a de-a doua categorie de teorii cu privire la cauzele care generează ciclicitatea economică şi a modului de manifestare consideră ciclicitatea ca fiind generată de factori endogeni. la originea fluctuaŃiilor ciclice stă perioada de timp necesară înlocuirii capitalului fix. avoluŃia eficienŃei marginale a capitalului şi rata dobânzii. AlternanŃa perioadelor de înlocuire masivă a capitalului cu perioade în care volumul rennoirii acestui capital este redusă generează modificări substanŃiale în mişcarea ofertei şi a cererii de mărfuri explică parŃial mişcarea ciclică a economiei. Deerglarea circulaŃiei monetare se manifestă prin 146 . Cei bogaŃi nu pot câştiga la nesfârşit iar cei săraci nu au mijloacele băneşti necesare pentru a-şi creşte consumul. de modiificarea corespunzătoare a economiei reale.care pleacă de la premisa că într-o economie aflată în expansiune producŃia creşte de regulă mai mult decât consumul. Teoria implicării statului în economie elaborată de către Milton Friedman pleacă de la premisa că intervenŃia statului în mecanismul economic generează perturbări ale acestuia.La aceasta se adaugă şi influenŃa ratei dobânzii. iniŃial în sfera monetară şi apoi prin efectul de difuziune în toate ramurile acesteia. Din acest grup de teorii fac parte: Teoriile monetare .

acestea sunt cicluri climetrice care se apropie de ciclurile civilizaŃiilor ciclurile Kitchin numite şi cicluri minore sau hipocicluri. dintre caracterul organizat al producŃiei la nivel microeconomic şi anarhia din producŃia la macroscară. Principalele faze ale unui ciclu economic sunt: • expansiunea . ciclurile lungi –numite şi cicluri Wheeler pot fi de 100. Creşterea economică înregistrează valori negative. ciclurile Kuznetz –este un subciclu de 15-20 de ani ciclurile seculare –numite şi Kondratieff se întind pe o perioadă de 40-60 de ani. ci la cererea solvabilă. De remarcat că supraproducŃia de mărfuri se raportează nu la trebuinŃele societăŃii. de inovaŃiile tehnologice majore. ceea ce conduce la reducerea puterii de cumpărare şi la creşterea şomajului şi a subutilizării capacităŃilor de producŃie. 500 sau chiar de 1000 de ani. Acest tip de ciclu mai poartă numele de ciclu conjunctural sau mediu şi corespunde noŃiunii americane de ciclu de afaceri. iar şomajul şi inflaŃia cresc. Concomitent are loc o scădere a cererii şi implicit a nivelului de trai. a afacerilor.se caracterizează printr-o perioadă de avânt economic în cadrul căreia are loc creşterea producŃiei datorată creşterii investiŃiilor. ca urmare a accentuării creşterii economice • depresiunea succede crizei şi se caracterizează prin stagnarea activităŃii economice. Teoria marxistă aşează la baza evoluŃiei ciclice a economiei contradicŃia fundamentală a sistemului capitalist: dintre producŃie şi consum.3. au o întindere de 7-11 ani. Concomitent se înregistrează o creştere a volumului creditelor . Datorită existenŃei şi manifestării acestor contradicŃii. ceea ce determină o nouă creştere a investiŃilor şi implicit a gradului de ocupare a forŃei de muncă.neconcordanŃa dintre cantitatea de monedă aflată în economie şi produsul intern brut. 13. Tipologia ciclurilor economice Tipologie: Principalele tipuri ale ciclurilor economice sunt: ciclurile decenale – numite şi cicluri Juglar. EvoluŃia lor este legată de revoluŃia tehnologică. au o durată de 40 de luni. • boom-ul – care se caracterizează prin creşterea rapidă şi puternică a tranzacŃiilor. dintre producerea şi realizarea plusvalorii. 147 . Creşterea mai accentuată a masei monetare generează inflaŃie. apare tendinŃa de a realiza o supraproducŃie generalizată atât de către capital cât şi de către munca salariată.

epidemii sau calamităŃi sociale. noŃiunea provine din limba greacă krizis= o stare acută de scurtă durată. cauzate în special de existenŃa unui ritm mai crescut al consumului în comparaŃie cu cel al capacităŃii de regenerare a resurselor şi al producŃiei. PrezentaŃi principalele faze ale unui ciclu economic? 148 . Primele crize au apărut şi s-au manifestat din cele mei vechi timpuri sub forma crizelor de subconsum generate de regulă de calamităŃi naturale. producŃiei şi circulaŃiei bunurilor economice. numite crize economice. • înviorarea consitituie acea fază a ciclului economic în care are loc schimbarea direcŃiei evoluŃiei economice. Etimologic.- depresiunea. • recesiunea . După ce indicatorii economici au înregistrat nivelul cel mai scăzut. Concomitent se înregistrează creşteri ale ratei şomajului cu efecte asupra nivelului veniturilor populaŃiei şi a standardului de viaŃă. ceea ce înseamnă că există resurse care nu se utilizează concertizate în capacităŃi de producŃie şi mână de lucru. investiŃiile stagnează. • • crizele de supraproducŃie apar iniŃial în anumite sectoare ale economiei dar au tendinŃa de generalizare crizele economice de supraproducŃie nu sunt fenomene accidentale.reprezintă faza în care se înregistrează încetinirea ritmului vieŃii economice. DefiniŃi ciclul economic? 2. începând cu secolul al XIX-lea istoria omenirii a cunoscut un alt gen de crize. complexitate şi arie de cuprindere fiind marea criză din 1929-1933 • de regulă punctul de pornire în cadrul unei crize îl constituie creşterea numărului de falimente bancare şi a celor bursiere. are loc un proces de revenire treptată a activităŃii economice. gradul de ocupare a mâinii de lucru scade. cea mai mare prin intensitate.în decurs de 171 de ani au avut loc nu mai puŃin de 19 crize economice de supraproducŃie. Rupturile echilibrului general dintre producŃie şi consum din cauze economice poartă numele de crize de economice de supraproducŃie. • criza reprezintă o ruptură temporară între producŃie şi consum. în această fază are loc scăderea ritmului de creştere al producŃiei. ci se repetă cu o anumită regularitate. urmată de scăderea bruscă a curbei preŃurilor. în această fază începând să se înregistreze valori pozitive ale ritmului creşterii economice. Ele se caracterizează prin următoarele: • oferta este mai mare dacât cererea solvabilă definită prin puterea de absorbŃie a pieŃei dată de puterea de cumpărare a onsumatorilor. Teme de casă: 1. George Haberler consideră că depresiunea reprezintă acea fază a ciclului economic care se caracterizează prin reducerea venitului produs şi consumat pe locuitor sub nivelul obişnuit.

Prin ce se caracterizează crizele economice? 149 .3.

ca urmare a creşterii cantităŃii de metale preŃioase intrate pe continent în urma descoperirilor geografice din secolele XV-XVI. In secolele următoare. După cel de-al doilea război mondial şi până la începutul deceniului al şaptelea rata inflaŃiei s-a menŃinut sub 3% pe an. al XVI-lea în "Miroir des Francais" care numeşte inflaŃia "dezordinea dezordinilor". ca urmare a introducerii unor noi tehnici de producŃie şi existenŃei unor pieŃe limitate. 6. Cu toate că termenul a pătruns în vocabularul economic relativ recent. preŃurile au crescut în timp ce puterea de cumpărare a meşteşugarilor şi a muncitorilor a scăzut. când în timpul crizei Imperiului Roman împăratul DiocleŃian a încercat să reglementeze preŃurile şi să introducă pedeapsa cu moartea pentru cei care majorau în mod abuziv preŃurile. O descriere metaforică a inflaŃiei o găsim în sec. alături de încetinirea creşeterii economice. In anii cu recoltă bună. deflatorul PIB. Fără a folosi termenul de "inflaŃie" Jean Bodin descrie creşterea preŃurilor produselor în Europa secolului al XVI-lea.începutul secolului XIX a fost precedată de dezvoltarea sectorului agricol. în perioada ianuarie 1922-noiembrie 1923 rata inflaŃiei e a fost de peste 10 miliarde.. 9% în Statele Unite şi 27% în Marea Britanie. rata inflaŃie. în condiŃiile în care oferta rămânea în linii mari neschimbată. RevoluŃia industrială a sfârşitului secolului XVIII. fenomenul creşterii preŃurilor este prezentat în istorie încă în secolul al III-lea. cu efecte asupra creşeterii preŃurilor bunurilor de consum de 21% în Japonia. generând crize. preŃurile au înregistrat o tendinŃă de scădere. mai exact în Republica de la Weimar. indicele preŃurilor. Primul şoc petrolier a determinat o creştere a preŃurilor la petrol de peste patru ori. Ca atare. fără ca puterea de cumpărare a agricultorilor să fi crescut. fără a face obiectul unor cercetări speciale.Capitolul 14. în Europa. În aceeaşi perioadă. umflare. cuvântul inflaŃie provine de la latinescul "inflatio" cu sensul de umflătură. inflaŃia este indirect menŃionată în legătură cu cauzele care au determinat crizele economice din secolele XVIII-XIX. veniturile creşteau.8% în RFG. 150 . creştere. Etimologic. INFLAłIA Obiective: EvidenŃierea principalelor forme ale inflaŃiei InŃelegerea factorilor determinanŃi ai inflaŃiei Prezentarea principalelor influienŃe ale inflaŃiei asupra economiei Cunoaşterea măsurilor care pot fi luate în vederea diminuării inflaŃiei Termeni cheie: inflaŃie. Începutul deceniului al treilea marchează. cea mai ridicată rată a inflaŃiei întegistrată vreaodată.

inflaŃia banilor de hârtie convertibili în aur. Raymond Barre defineşte inflaŃia drept o creştere mai mult sau mai puŃin rapidă a nivelului general al preŃurilor. unde s-au înregistrat. la începutul perioadei menŃionate.Cel de-al doilea şoc petrolier. modificând corelaŃiile dintre acestea. Teorii despre inflaŃie Teoria cantitativă a banilor îşi are originea în observaŃiile făcute în secolul al XVI-lea de către Jean Bodin. iar John Maynard Keynes consideră că. Evenimentele social-politice din Europa Centrală şi de Est de la sfârşitul deceniului opt au determinat apariŃia unor pusee inflaŃioniste în spaîiul centeral şi est european. a locuitorilor respectivi. generată de creşterea cantităŃii de aur şi argint fără echivalent în creşterea ofertei de mărfuri. manifestat începând cu 1979 . În funcŃie de formele istorice pe care le-au îmbrăcat banii. orice înceracre de creştere a investiŃiilor va determina o tendinŃî de creştere a preŃurilot. Ea apare ca un excedent al masei monetare în raport cu oferta de bunuri de producŃie şi de consum. 14. s-a manifestat printr-o creştere a preŃului petrolului de la 13 la 35 dolari barilul. inflaŃia banilor de hârtie neconvertibili în aur. oricât de mare ar fi înclinaŃia marginală spre consum.1. preluate ulterior de către Irwing Fisher şi exprimate cu ajutorul ecuaŃiei MV = PT Unde: M = volumul masei monetare aflată în circulaŃie V = viteza de circulaŃie a monedei 151 . Monetariştii consideră inflaŃia drept un proces de depreciere a abnilor aflaŃi în circulaŃie sau ca o creştere generală şi durabilă a marii majorităŃi a preŃurilor.2. în condiŃiile unei ocupări depline a mâinii de lucru. niveluri ale ratei inflaŃiei 14. se pot identifica următoarele forme ale infleŃiei: inflaŃie monetaro-bănească. generând o creştere medie a nivelului general al preŃurilor de 7%. manifestată în perioada în care cantităŃile de bani de hârtie aflate în circulaŃie aveau acoperire completîă în aur. Delimitări conceptuale În sens general inflaŃia este de finita ca un proces de creştere cumulativă şi autoîntreŃinută a nivelului general al preŃurilor combinat cu scăderea puterii de cumpărare a banilor. caracteristică perioadei contemporane.

în principal de către Milton Friedman. acŃiunilor şi obligaŃiunilor. a lui Alfred Marshall. cea a economiei monetare în care de fapt. o creştere a nivelului general al preŃurilor. valoarea globală a schimburilor să fie egală cu cea a noiii cantităŃi de bani aflată în ciculaŃie. P= nivelul general al preŃurilor Y=venitul permanent W=raportul dintre venitul capitalului non-uman şi venitul capitalului uman. modificarea ofertei de bani (MV) va genera. Gp. Rb. u) unde: Md = cererea de monedă. aceştia neffind utilizaŃi decât pentru a fi transformaŃi imediat fie în cerere fie în ofertă de bunuri şi servicii reale. MV. Rm. fie o variabilpă de comportament a agenŃilor economici. şi influenşată de randamentele nominale ale banilor. consideră cererea şi oferta de monedă ca fiind determinate de venitul naŃional real (Y). Conform teoriilor monetariste. cererea de monedă este determinată de veniturile nominale şi de nivelul general al preŃurilor. Re = ratele de randament nominale anticipate ale banilor. EcuaŃia de la Cambridge. în care cererea şi oferta de bani sunt determinate de nivelul veniturilor şi respectiv de cel al preŃurilor relative. în condiŃiile unei rigidităŃi relative a aparatului de producŃie. obligaŃiunilor şi acŃiunilor. menŃinând acelaşi nivel al tranzacŃiilor (Y). enunŃate de către reprezentanŃii Şcolii de la Chicago. Re. nu există o cerere reală de bani şi o fertă reală de bani. M=KxPxY Teoriile monetariste determină cererea de bani cu ajutorul funcŃiei Md / P = f (Y. Rm.oferta reală de bani PT – cererea reală de bani. Ipotetic. economia poate fi descompusă în două părŃi distincte: cea a economiei reale. Rb. adică de 152 . W. astfel încât.P = nivelul general al preŃurilor T volumul tranzacŃiilor care urmează a fi acoperite cu masa monetară aflată în circulaŃie. Conform acestei teorii. nivelul general al preŃurilor (P) şi de un coeficient k care reprezintă fie raportul dintre masa monetară şi venit.

Dacă nu e aşa. Dacă tranşele de impunere rămân neschimbate. care va atrage creşterea preŃurilor. supus presiunii permanente a agenŃilor economici trebuie să cheltuiească mai mult fără a mări obligaŃiile fiscale. producŃia şi profiturile. Statul. pleacă de la a identifica inflaŃia pornind de la deciziile publice şi deficitul bugetar generat de către acestea. pe termen mediu. rezultând noi venituri care măresc consumul. ceea ce va determina. În aceste condiŃii. agenŃii economici care doresc să obŃină o încasare în bani determinată de puterea lor de cumpărare vor transforma o parte din aceste incasări în cerere de bunuri. El explică acest lucru prin tendinŃa de creştere a economisirilor în detrimentul consumului şi scăderea optimismului managerilor care anticipau o micşorare a rentabilităŃii capitalului. pentru a ajuta prin aceasta anumite categorii sociale. a căror înclinaŃie spre economisire este mai mare decât cea a lucrătorilor. care va stopa creşterea preŃurilor (în condiŃiile în care cererea rămâne constantă). Keynes explică faptul că deplina ocupare a forŃei de muncă nu se poate atinge deoarece în orice economie există în orice moment un anumit nivel al cererii globale de bunuri de consum şi a celor de investiŃii care nu atinge nivelul ofertei reale. 153 . Intr-o economie normală finanŃarea unui deficit public prin emisiune suplimentară de monedă nu va genera inflaŃie decât în situaŃia în care respectiva economie are un grad de ocupare a forŃei de muncă apropiat de 100%. Aceasta va determina un surplus de cerere. creşterea preşŃurilor va determina o creştere a încasărilor fiscale. emisiunea monetară trebuie corelată cu creşterea producŃiei. stabilind o relaŃie de proporŃionalitate între fluctuaŃiile preŃurilor şi surplusul de venituri în bani faŃă de producŃia reală. cu scopul de a păstra acceaşi structură a patrimoniului lor. Dacă statul impune decalarea plăŃii salariilor sau majorează împozitele într-o sumă corespunzătoare. Efectul va fi relansarea activităŃii economice numai pe termen foarte scurt deoarece inflaŃia va reduce puterea de cumpărare a veniturilor şi a banilor.Statul emite monedă. creând “impozit pe inflaŃie” încasările statului crescând în măsura în care tranşele de venit nu se ajustează în mod mecanic la inflaŃie. iar pe termen scurt se creează “iluzia monetară” Teoria lui Keynes. Pe termen lung masa monetară nu exercită efecte decât asupra preşurilor şi nu asupra producŃiei. investiŃiile publice sunt singurele în masură să asigure creşterea gradului de ocupare a forŃei de muncă. precum şi a profiturilor obŃinute de către deŃinătorii capitalurilor. descurajând orice nouă iniŃiativă a agenŃilor economici în scopul creşterii producŃiei. Pentru ca acest demers să nu genereze inflaŃie. creşterea preşurilor nu va mai avea loc. Sumele de bani suplimentar obŃinute pe această cale vor putea fi utilizate pentru investiŃii.veniturile aduse de fiecare unitate monetară suplimentar investită în capital bănesc(dobânzi) sau titluri de valoare. o creştere a ofertei globale.

păstrându-şi prin aceasta intactă puterea de cumpărare. InflaŃia prin costuri provine din creşterea veniturilor factorilor de producŃie într-o proporŃie mai mare decât creşterea randamentelor lor (a productivităŃii lor). Ei vor şti că mărirea venitului lor nominal nu va determina o creştere proporŃională a venitului lor real şi din acest considerent nu vor munci în plus. InflaŃia prin credit excesul de credit duce la creşeterea cererii nominale pentru bunurile de consum.3. b. ea este egală cu oferta globală. Forme ale inflaŃiei în funcŃie de cauzele care o determină a. InflaŃia prin cerere e determinată de modificarea cererii globale în sensul creşterii ei în condiŃiile menŃinerii unei oferte constante datorată insuficienŃei capacităŃilor de producŃie. Presiunile salariale determină menŃinerea gradului de ocupare a forŃei de muncă dar şi menŃinerea scăzută a productivităŃii muncii. creşteri salariale. iar pe consumatori să revendice. Cererea globală e alcătuită din ansamblul veniturilor distribuite cu ocazia producŃiei şi. fără ca aceasta creştere să fie determinată de considerente de natură economică. nici măcar pe termen scurt deoarece agenŃii economici prevăd corect consecinŃele inflaŃioniste ale creşterii ofertei de bani. iar guvernele promovează programe 154 . În condiŃiile concurenŃei şi a apariŃiei de noi produse. adică a dobânzilor plătite pentru datoria publică contractată de către stat. repatrierea unor profituri şi dividende. intrări de venituri suplimentare (excedentul balanŃei comerciale) c. Creşterea veniturilor factorilor de producŃie îi determină pe agenŃii economici să ridice preŃurile produselor.Teoria aşteptărilor raŃionale a lui R. în absenŃa tezaurizării.J. 14. Aşteptându-se la o majorare a preŃurilor şi tarifelor ei vor creşte preŃul bunurilor şi serviciilor pe care le oferă. la rândul lor. ramurile care înregistrează o productivitate a muncii scăzută devin falimentare.şi T. Creşterea cererii poate să provină din: creşterea autonomă a vitezei de circulaŃie a banilor. intrarea de devize şi de valute. presiunea fiscală şi de creşterea costului datoriei publice. devalorizarea monedei naŃionale.R. Lucas. detezaurizarea sau diminuarea economisirilor. Ea poate fi generată şi de creşterea costului importurilor.J. Sargent pleacă de la premisa că masa monetară nu exercită nici un efect asupra lumii reale a producŃiei. Barro. Profiturile cresc mai încet decât investiŃiie întreprinderilor. Surplusul de cerere nu poate să provină decât din creşeterea necontrolată a mijloaceloer de plată puse la dispoziŃia celor care formează cererea.

Sursele acestora ar trebui să fie profiturile firmelor dar cum acestea sunt reduse.se calculeză pornind de la nivelul preŃurilor de producŃie sau al celor utilizate în desfacerea en-gros pentru un număr de aproximativ 3400 de produse utilizând o metodologie similară celei folosite pentru calculul indicelui preŃurilor de consum. Forme ale inflaŃiei în funcŃie de nivelul ratei inflaŃiei Principalele instrumente cu ajutorul cărora se evidenŃiază inflaŃia sunt rata inflaŃiei. concentrării aparatului de producŃie care permite formarea şi utilizarea preŃului de monopol precum şi inegalităŃii condiŃiilor de producŃie. În utilizarea indicelui preŃurilor bunurilor de consum apar o serie de neajunsuri legate de faptul că acesta nu surprinde şi aspectele creşterii calitative. precum şi faptul că nu întotdeauna anul luat ca bază e concludent. Rata inflaŃiei se calculează după următoarea formulă: în Statele Unite. investiŃiilor. respectiv a indicelui preŃurilor de producŃie este variabilă.4. c) deflatorul P. utilizate în 21.se calculează pe baza preŃurilor tuturor bunurilor şi serviciilor luate în calculul produsului intern brut. InflaŃia prin structuri se datorează presiunii exercitate de către sindicate de a menŃine gradul de ocupare a forŃei de muncă şi de a creşte veniturile salariale..B.proprii de investiŃii pe seama bugetului. cheltuielilor guvernamentale şi exporturilor nete) a căror pondere. înmulŃite cu ponderea fiecărui bun sau serviciu în coşul respectiv. legislaŃiei sociale. Masa monetară suplimentară determină creşterea imediată a cererii de consum în timp ce noile investiŃii nu reacŃionează imediat în sensul creşterii ofertei. 14.I. preŃ an t-1 X 100 155 ..000 de gospodării. ceea ce conduce la creşterea preŃurilor. coşul cuprinde 364 de clase de bunuri şi servicii Ri = Niv. preŃ an t – Niv. prin raportarea preŃului fiecărui bun sau serviciu din perioada curentă la nivelul din perioada de bază. d. spre deosebire de indicele preŃurilor de consum.(destinate consumului. deflatorul Produsului Intern Brut şi Indicele preŃurilor bunurilor de producŃie a) indicele preŃurilor de consum se utilizează în special pentru a măsura inflaŃia şi se calculează pornind de la un "coş" în care bunurile şi serviciile destinate consumului curent deŃin anumite ponderi (fixe) în funcŃie de importanŃa economică a fiecăruia prin raportarea preŃului de vânzare din perioada curentă la preŃul de vânzare dintr-o perioadă considerată drept bază. calculată cu ajutorul indiceluli preŃurilor bunurilor de producŃie. b) indicele preŃurilor de producŃie. se recurge la credit.

oamenii nu doresc să-şi păstreze economiile în moneda naŃională şi cumpără bunuri de folosinŃă îndelungată (şi nu numai) pe care nu le-ar cumpăra în mod normal. InflaŃia moderată are un rol stimulativ asupra economiei datorită influenŃei pozitive pe care o exercită cererea asupra ofertei. situaŃie în care economisirile populaŃiei şi ale agenŃilor economici se îndreaptă spre depuneri bancare sau hârtii de valoare exprimate în moneda naŃională şi nu spre cumpărarea suplimentară de bunuri. Impactul inflaŃiei o redistribuire a veniturilor şi a avuŃiei între clasele sociale. la o rată anuală a inflaŃiei de peste 200% s-au înregistrat creşteri economice rapide).cererea reală de bani scade rapid iar preŃurile relative devin instabile. Dacă rata inflaŃiei creşte.Creşte cererea de bunuri. creşterea preŃurilor. În cazul deŃinerii de hârtii de valoare cu o rată fixă este de dorit o scădere a ratei inflaŃiei faŃă de momentul achiziŃionării titlului respectiv. situaŃie în care rata anuală inflaŃiei se situează între 20% şi 200%. deflaŃia – reprezintă opusul inflaŃiei şi constă în scăderea nivelului preŃurilor pe o perioadă îndelungată de timp. Atunci când nu sunt utilizate în scopul arătat anterior. ea este nefavorabilă. amplificând prin aceasta cererea agregat şi implicit.o descreştere a nivelului ratei inflaŃiei 14.. rata dobânzii e real pozitivă astfel încât banii îşi păstrează valoarea .Niv. deoarece banii naŃionali se devalorizează rapid. preŃ an t-1 În funcŃie de valorile pe care le ia rata inflaŃiei.situaŃie în care rata anuală a inflaŃiei depăşeşte 200%. distingem următoarele forme ale inflaŃiei : moderată. iar viteza de circulaŃie a banilor creşte semnificativ. când rata inflaŃiei scade sub nivelul la care s-a situat când a fost contractat împrumutul. exprimată printr-o rată anuală a inflaŃiei dintr-o singură cifră. hiperinflaŃia. dezinflaŃia. Într-o asemenea perioadă contractele se încheie întrâo valută forte. se practică barterul sau schimbul întrîo monedă stabilă.numită şi cancerul inflaŃiei. Cu toate acestea. PieŃele financiare îşi reduc activitatea. se pot înregistra rate ridicate ale creşeterii economice chiar în condiŃiile hiperinflaŃiei(în Brazilia şi Israel. la fel şi băncile care reduc volumul creditelor acordate. economisirile se îndreaptă spre depozite bancare deschise peste graniŃă într-o valută forte. în cazul datoriilor pe termen lung inflaŃia e un factor pozitiv pentru cel care a contractat împrumutul. rata dobânzii la titlurile de valoare va creşte şi ea. galopantă.5. în noul nivel al acesteia fiind cuprinsă aşa numita “primă de inflaŃie” 156 .

În situaŃia inflaŃiei neanticipată. Combaterea inflaŃiei se realizează prin pachete de măsuri care vizează stabilizarea macroeconomică prin deflaŃie. fie o scădere a cererii datorată nivelului ridicat al preŃurilor. dacă inflaŃia persistă are loc o creştere a ratei dobânzii până la nivelul (sau puŃin peste) nivelul ratei inflaŃiei. încurajează activităŃile cu caracter speculativ. Aceasta se poate realiza prin reducerea volumului creditelor ca urmare a creşterii rate dobânzilor precum şi prin retragerea de pe piaŃă a unor cantităŃi de masă monetară utilizând politicile monetare specifice. instabilitate economică. În general. reducerea sau blocarea creşterii preŃurilor prin micşorarea masei monetare în scopul creşterii puterii de cumpărare. O rată ridicată a inflaŃiei va descuraja economisirea. revalorizare. în perioade de inflaŃie oamenii îşi transformă economiile în valută. devalorizare. contribuind prin aceasta la devalorizarea monedei autohtone. Efectele revalorizării şi ale devalorizării vor fi o scumpire a exporturilor şi o ieftinire a importurilor în primul caz. impactul macroeconomic se manifestă asupra nivelului general al producŃiei. adică modificarea oficială a raportului de schimb în favoarea monedei autohtone. Impactul inflaŃiei este diferit în funcŃie de faptul că inflaŃia este sau nu anticipată. Cu toate acestea. care reinvestit va conduce la creşterea producŃiei. ceea ce va conduce implicit la scăderea producŃiei.şi o scumpire a importurilor 157 . Ele sunt determinate de reducerea cererii de consum care va genera o reducere a ofertei şi va determina o creştere a ratei şomajului. de aceea politicile de stabilizare macroeconomică sunt îndreptate atât împotriva depresiunii cât şi a deflaŃiei. ca proces de creştere a nivelului preŃurilor va determina fie obŃinerea de profit suplimentar. scăderea preŃurilor timp de mai mulŃi ani e însoŃită de depresie. efectele sunt mai degrabă sociale decât economice. InflaŃia anticipată nu are efecte asupra venitului real sau asupra distribuŃiei veniturilor. ele nu reprezintă diminuarea puterii de cumpărare. adică reducerea valorii paritare a monedei naŃionale ca urmare a deprecierii sale în desfăşurarea activităŃii economice. InflaŃia. (a schimburilor valutare) deoarece datorită inflaŃiei rata dobânzii la monede devine real negativă. În acest caz inflaŃia nu are costuri sociale. în timp ce în plan microeconomic el se manifestă asupra eficienŃei economice. diminuând investiŃiile atât prin impactul asupra surselor de formare a acestora cât şi prin descurajarea contractării de credite datorită unor rate ridicate ale dobânzii. PreŃurile sunt doar un etalon. astfel ca dobânda să fie real pozitivă. ajustarea ratei dobânzii.- apariŃia de distorsiuni în preŃurile relative şi în producŃia diferitelor bunuri. Ea are însă efecte asupra valutei.

cu toate implicaŃiile asupra mărimii preŃurilor interne. salariile nominale au crescut cu atât mai repede cu cât forŃa de muncă era utilizată mai deplin (rata şomajului era mai scăzută). nici cererea agregat. Phillips a publicat un studiu statistic prin care a urmărit corelaŃia dintre variaŃia salariilor nominale şi rata şomajului pe parcursul unui secol în Marea Britanie.echilibrarea bugetului de stat şi a balanŃei de plăŃi externe. creşterea şomajului şi restrângerea ratei de creştere a PIB-ului. iar în condiŃiile unei oferte constante. limitarea creditului de consum. Alte măsuri privind combaterea inflaŃiei sunt cele privind protecŃia agenŃilor economici şi a populaŃiei prin indexarea pensiilor şi a salariilor. InflaŃia. El a observat ca. în condiŃiile uei rate ridicate a şomajului.000 USD 10% 25. costurile salariale şi şomajul. în perioada studiată.şi o ieftinire a exporturilor în cel de-al doilea. cei aflaŃi pe un loc de muncă nu vor exercita presiuni pentru mărirea salariilor. El şi-a exemplificat teoria cu ajutorul următoarei reprezentări grafice: Rata Inflatiei 30% Venituri nominale 100. 14.000 USD 25% 15% 50.000 USD 5% 1 2 3 4 5 6 7 158 . O categorie importantă o constituie şi măsurile pentru refacerea echilibrului economic concretizate în creşterea producŃiei de bunuri şi servicii. preŃurile vor rămâne în linii mari neschimbate. Teoria Phillips În anul 1958 economistul australian A. ca atare nu vor creşte nici veniturile nominale. au rămas stabile la o rată a şomajului de 5% şi au scăzut când rata şomajului a crescut. creşterea dobânŃii la depozitele bancare. ştiind că pot fi oricând înlocuiŃi.6. ExplicaŃia dată de Phillips a fost aceea că. acordarea de compensaŃii sau subvenŃionarea preŃurilor pentru produsele de strictă necesitate. asigurarea unor corelaŃii între nivelul salariilor şi cel al productivităŃii muncii. creşterea rezervelor obligatorii ale bîncilor.

EvidenŃiaŃi apariŃia şi evoluŃia termenului de inflaŃie? 2. Ce presupune teoria Philips? 159 . Ce presupune : inflaŃia prin costuri. Care sunt principalele forme ale inflaŃiei? 3. Emisiunea monetară şi surplusul de cerere nu vor fi inflaŃioniste decât atunci când toate capacităŃile de producŃie sunt integral utilizate. Care sunt principalele metode de combatere ainflaŃiei? 8.Rata şomajului Figura 14. inflaŃia prin credit. inflaŃia prin structuri? 5. Care sunt principalele forme ale inflaŃiei în funcŃie de rata inflaŃie? 6. Teme de casă: 1. Curba Phillips Continuarea analizei efectuate de către Phillips a întreprins-o R. PrezentaŃi părincipalele influienŃe pe care le are inflaŃia asupra economiei? 7. 1. Lipsey care a demonstrat că inflaŃia e cu atât mai accentuată cu cât tensiunile de pe piaŃa muncii sunt mai ample. inflaŃia provenind dintr-o creştere a costului factorilor. Care sunt teoriile pe care le cunoaşteŃi despre inflaŃie? 4. inflaŃia prin cerere.

care. deoarece ”numai şomajul involuntar trebuie luat în considerare în judecarea situaŃiei economice a Ńării51” DicŃionarul complet al economiei de piaŃă defineşte şomajul ca fiind starea negativă a economiei. 52 DicŃionarul complet al economiei de piaŃă. populaŃia aptă de muncă. 51 Alain Cotta. În ternmenii pieŃei muncii. care produce efecte economice şi sociale puternice. vol. Ed. coordonator. ca fenomen economico-social este legată de producŃia modernă.Capitolul 15. a capitalului şi de existenŃa rigidităŃii forŃei de muncă.1994 160 . concretizată într-un dezechilibru important al pieŃei muncii. Fernand Baudhuin. 2. 15. Cluj Napoca. DicŃionarul ştiinŃei economice. ŞOMAJUL Obiective: Familializarea cu aspectele teoretice privind somajul EvidenŃierea principalelor cauze care determină şomajul Cunoaşterea tipurilor de şomaj care se formează pe piaŃa muncii Termeni cheie: şomaj. din partea agenŃilor economici52. Alături de inflaŃie. Bucureşti. intensitatea şomajului. formând suprapopulaŃia relativă deoarece reprezintă un surplus de forşă de muncă în raport cu numărul celor angajaŃi. Societatea InformaŃia.1. populaŃia ocupată. Şomeri sunt toŃi cei apŃi de muncă dar care nu găsesc de lucru.menŃionând că trebuie făcută distincŃia între şomajul voluntar şi cel involuntar. citat în Aurel Negucioiu. 1998. ExistenŃa şomajului. acesta defineşte şomajul ca fiind “situaŃia individului privat de muncă”. şomajul reprezintă excedentul ofertei faşă de cererea de muncă. şomajul reprezintă unul din dezechilibrele majore ale economiei. George BariŃiu. o dată cu revoluŃia industrială şi cea tehnico-ştiinŃifică a secolului IXI şi începutul secolului XX aveau să propulseze şomajul în prim planul cercetării şi a politicii economice. rata şomajului. ed. defineşte şomajul prin “inactivitatea totală sau parŃială a unui ansamblu sau a unui individ” iar John Maynard Keynes consideră şomajul ca fiind un dezechilibru generat de insuficienŃa cererilor pentru produse. prin care oferta de muncă este mai mare decât cererea de forŃă de muncă. Determinări conceptuale În “DicŃionarul ştiinŃei economice” elaborat de către Allain Cotta. Economie Po litică.

c) Structura şomajului.2. categorii de vârstă. o persoană este considerată şomer dacă a depăşit perioada şcolarizării obligatorii şi întruneşte simultan următoarele condiŃii: nu are un loc de muncă caută o muncă salariată este disponibil să lucreze imediat. formată prin clasificarea şomerilor după diferite criterii: nivelul calificării. calculată de la momentul pierderii locului de muncă până la reluarea activităŃii. PopulaŃia activă disponibilă se determină scăzând din populaŃia activă persoanele casnice. sex. care se poate determina atât relativ cât şi absolut. În mod absolut. cu scăderea remuneraŃiei. categoria socio-profesională căreia îi aparŃin. ramurile de activitate din care provin. dintre care cele mai importante sunt: Nivelul şomajului. Caracteristicile şomajului Şomajul se poate caracteriza prin mai multe aspecte. persoanele care-şi satisfac stagiul militar. PopulaŃia activă disponibilă reprezintă potenŃialul de muncă al unei Ńări. 15. aceasta a avut o tendinŃă generală de creştere. ci numai acea parte care este dornică să se angajeze ca forŃă de muncă salariată. PopulaŃia ocupată se determină scăzând numărul şomerilor din populaŃia activă disponibilă. b) Durata şomajului.3. 15. elevii şi studenŃii. care presupune pierderea locului de muncă şi a încetarea totală a activităŃii şi şomaj parŃial.Oferta de muncă nu ia în considerare întreaga populaŃie aptă de mucă. rasă. Cauzele şomajului. ea se determină prin rata şomajului. Rs = Nr. Forme şi tipuri de şomaj 161 . Potrivit unei definiŃii adoptate de către Biroul InternaŃional al Muncii. Relativ. nivelul şomajului este dat de numărul şomerilor. a) Intensitatea şomajului în funcŃie de care distingem: şomaj total. domeniul în care au lucrat. calculată ca raport între numărul şomerilor şi populaŃia activă disponibilă sau ca raport între numărul şomerilor şi populaŃia ocupată. care constă în diminuarea activităŃii depusă de o persoană în special prin reducerea duratei săptămânii de lucru sub cea legală. şomeri / populaŃia aptă de muncă. În timp. etc. şomeri/ populaŃia ocupată sau Rs = Nr. determinat ca diferenŃă între populaŃia activă şi populaŃia ocupată.

şomajul tranzitoriu. Pornind de la cauzele care stau la baza formării lui. care pot acŃiona separat. sau cocomitent. preŃurile nu sunt flexibile şi ca urmare oferta de bunuri nu se poate realiza astfel încât producŃia să se relanseze şi să facă necesară angajarea de noi salariaŃi. şomaj keynesian. 3. etc. ci nu găsesc de muncă pentru că cererea de muncă este insuficientă în raport cu oferta. după numele economistului britanic. şomajul voluntar sau clasic. 2. În plus. în timp. în perioada anilor 30 ai secolului nostru. Firmele au capacitatea de a angaja noi salariaŃi. cerera şi oferta de bunuri efective sau globale. care se formează în decursul perioadei necesare adaptării ofertei la nivelul cererii. şomajul poate îmbrăca următoarele forme: 162 . dar nu fac acest lucru deoarece cererea agregată (de bunuri şi servicii) este prea mică pentru a absorbi excedentul ofertei de muncă. numit. Dezechilibrul de pe piaŃa muncii este dat de dezechilibrul de pe piaŃa bunurilor. Şomerii din această categorie nu refuză să se angajeze la un anumit nivel al salariului. Keynes a identificat existenŃa unui alt tip de şomaj. rigiditatea preŃurilor şi a salariului. Din această perspectivă se disting două forme ale şomajului: 1. generat de faptul că o parte din oferta de muncă nu acceptă să se angajeze la nivelul salariului care se formează pe piaŃă. Economiştii neoclasici au plecat în explicarea lui de la faptul că pe piaŃa muncii se confruntă cererea întreprinderilor care angajează salariaŃi atâta timp cât productivitatea marginaă a muncii este egală cu salariul real existent şi oferta celor care vor să se angajeze. Prin natura lor. OfertanŃii vor opta pentru atât timp cât puterea de cumpărare a salariului este superioară expresiei în bani a efortului pe care trebuie să-l facă în cadrul muncii. şomajul are la bază situaŃia caracterizată prin insuficienŃa ofertei în raport cu cerera. dependente de voinŃa persoanei în cauză.determinată de faptul că preŃul efectiv al bunurilor economice pe piaŃă este mai mic decât preŃul de echilibru. aceste cauze derivă din mărimea salariului (nominal sau real). situaŃie în care nu se lucrează din motive subiective. Din perspectivă macroeconomică. 4. creşterea ofertei de muncă prin realizarea de către noile generaŃii a vârstei legale pentru a se putea angaja şi afirmarea nevoii de a lucra a unor persoane apte de muncă dar inactive în condiŃiile unei cereri de muncă inferioare acestei creşteri. formată pe baza opŃiunii dintre muncă şi timp liber. Şomajul se formează pe baza a două mari procese economico-sociale: pierderea lucrilor de muncă de către populaŃia ocupată.Şomajul poate fi rezultatul mai multor cauze. Şomajul a fost explicat pentru prima dată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. şomajul voluntar.

2. Această formă a şomajului voluntar poartă numele de şomajul diplomelor. Dezechilibre temporare între cererea şi oferta de muncă pot apărea în cazul licenŃiaŃilor şi al femeilor. fie un efect de “descurajare”. Şomajul deghizat este specific economiilor mai puŃin dezvoltate unde un mare număr de persoane au o activitate aparentă. El se datorează în principal dezechilibrului creat între cererea şi oferta de muncă atunci când structurile socio-profesionale nu mai corespund structurii economice şi tehnice în evoluŃie sau atunci când unei cereri suple. 5. în permanentă mişcare îi răspunde o ofertă rigidă pe ansamblu şi mai ales pe structură. 4. Şomajul marginal se datorează modificărilor ciclice ale. În cursul diferitelor faze ale ciclului economic numărul populaŃiei active nu este stabil. 3. Şomajul conjunctural sau ciclic. fie pentru a-şi ameliora condiŃia de viaŃă. socială. El este. Şomajul tehnologic este determinat de înlocuirea vechilor tehnici şi tehnologii cu altele noi. etc.Şomajul deghizat poate să îmbrace una din următoarele forme: 163 . modificările intervenite în populaŃia activă generând un fie un efect “adiŃional” legat de hotărârea unor membri ai familiei de a se angaja în perioadele de conjunctură economică nefavorabilă. 7. Reducerea ratei de activitate în cazul tinerilor poate fi datorată fie prelungirii voluntare a perioadei de studiu. de utilizare a maşinilor moderne cu parametri tehnico-funcŃionali superiori care măresc foarte mult productivitatea muncii.1. a locurilor de muncă. formatî apropae în exclusivitate din tineri până la 25 de ani din femei şi din persoanele care se apropie de vârsta a treia. fie amânării datei încadrării în muncă până se găseşte un loc corespunzător exigenŃelor diplomelor obŃinute. fie pur şi simplu pentru a cunoaşte şi un alt mediu. rezultatul modului defectuos în care se realizează legătura dintre nivelul salariilor pe de o parte şi cel al preŃurilor şi productivităŃii muncii pe de altă parte. care au loc în diferite Ńări. Ca urmare a manifestării celor două efecte se formează aşa numita “populaŃie activă marginală”. (îndeosebi femei). în acelaşi timp. mai ales sub incidenŃa crizei energetice şi a revoluŃiei tehnico-ştiinŃifice. geografică. dar cu o productivitate foarte mică. este determinat de reducerea activităŃii economice generată de crizele economice sau de recesiune. şomajul ciclic sau conjunctural poate fi resobit total sau parŃial în perioadele de avânt economic.populaŃiei active. Cauza principală a acestui gen de şomaj o constituie insificienŃa cererii agregat care provoacă o scădere drastică a investiŃiilor şi prin aceasta. Şomajul structural este determinat de tendinŃele de restucturare economică. În general. cu restrângerea locurilor de muncă. 6. specific celor care renunŃă să mai caute un loc de muncă datorită dificultăŃilor din perioadele de recesiune. precum şi de centralizarea unor capitaluri şi unităŃi economice. Şomajul fricŃional apare şi este specific acelor economii în care forŃa de muncă manifestă o mare înclinaŃie pentru a schimba frecvent locul de muncă.

Rata salariului trebuie să asigure un minim vital de trai.apare ca urmare a reorganizărilor intervenite în unele sectoare de activitate când productivitatea marginală a unei părŃi din forŃa de muncă activă tinde spre zero. Astfel. Şomajul sezonier este cauzat de întreruperi ale activităŃii puternic dependente de factori naturali. cum sunt cei din agricultură. turism. industrie extractivă. fiind concediaŃi. 9.potrivit opiniei lui Robert Thomas Malthus suprapopulaŃia este condiŃia necesară apariŃiei acestui tip de şomaj. Cum se poate clasifica somajul? 4. 10. care nu poate fi asigurat în condiŃiile unei supraoferte a forŃei de muncă. ceea ce face inutilă menŃinerea ei. Şomajul de discontinuitate afectează în special femeile şi este determinat de întreruperea activităŃii din motive familiale sau de maternitate. în perioadele de criză economică un anumit număr de salariaŃi trebuie să-şi abandoneze locurile de muncă involuntar. În această situaŃie ei sunt constrânşi să accepte locuri de muncă unde productivitatea este cu mult inferioară pregătirii lor sau vechilor îndeletniciri. - şomaj deghizat de tip keynesian. etc. Şomajul intermitent apare ca urmare a practicării contractelor de angajare pe scurtă durată din cauza incertitudinii afacerilor unui anumit număr de unităŃi economice. PrezentaŃi principalele caracteristici ale şomajului? 3. - şomaj deghizat de tip structural. 8. care se datorează în exclusivitate evoluŃiei conjuncturii economice. Teme de casă: 1. DefiniŃi conceptul de şomaj? 2. PrezentaŃi modalităŃile de formare a şomajului? 164 .- şomaj deghizat de tip malthusian.

înseamnă că funcŃionarea societăŃii este condiŃionată de intervenŃia statului în mecanisul economic în anumite proporŃii. în funcŃie de o serie de factori determinanŃi.şi subliniem liberedeoarece se face deseori confuzie între economia de piaŃă şi economia liberă de piaŃă). politici anticiclice. deoarece nici o entitate economică care s-a dezvoltat în cadrul economiei de schimb nu a putut îndeplini cumultiv. de magnitudinea. politici fiscală Politicile macroeconomice reprezintă un set de prevederi legislative. mecanismele pieŃei rezolvă în mod automat problema alocării resuselor. elaborate de către puterea executivă dintr-un stat şi care vizează corijarea unor disfuncŃionalităŃi apărute în bunl mers al mecanismului economic în cadrul unei economii de schimb. intensitatea şi durata disfuncŃionalităŃilor care urmează a fi corijate şi de implicaŃiile pe care le produc. În aceste condiŃii se poate ajunge la o nouă situaŃie de optim numai atunci când cantităŃile de factori destinaŃi acoperirii trebuinŃelor tuturor indivizilor se modifică în sensul creşterii lor. Alocarea resurselor este optimă atunci când orice modificare în satisfacerea cererii unui consumator se face prin diminuarea cantităŃilor alocate consumului altui individ. politici antisomaj. acela de satisfacere a trebuinŃelor în condiŃiile rarităŃii resurselor se poate realiza pe mai multe căi. În cazul economiei libere de piaŃă. În funcŃie de tipul de economie la care se aplică. condiŃiile cerute de libera concurenŃă (aceasta fiind unul din elementele definitorii ale economiei libere de piaŃă. de asigurare a stabilităŃii creşterii şi dezvoltării economice şi de distribuŃie a veniturilor. IntervenŃia statului se poate manifesta cu intensităŃi diferite în: procesul de alocare a resurselor. Se ştie că atingerea scopului propus în cadrul oricărei activităŃi economice. a utilizării lor în cadrul procesului productiv şi a distribuŃiei veniturilor rezultate din această activitate. Dar cum nu se poate vorbi de economie liberă de piaŃă. politicile macroeconomice pot utiliza un număr aleator de instrumente şi se pot adresa unui număr diferit de domenii aparŃinând relaŃiilor ce se statornicesc între agenŃii economici ce-şi desfăşoară activitatea în interiorul perimetrului economic respectiv şi în relaŃiile acestora cu exteriorul. 165 . 16 Politici Macroeconomice Obiective: EvidenŃierea importanŃei taxei scontului asupra nivelului general al dobânzii Prezentarea principalelor politici macroeconomice EvidenŃierea rolului statului în menŃinerea echilibrului economic Termeni cheie: economie de schimb. iar politicile macroeconomice sunt de regulă îndreptate spre acoperirea celor trei domenii de competenŃă enumerate anterior.Cap.

nu îşi găsesc spaŃiu de comercializare decât parŃial. adică pentru bunul economic. înregistrate la nivel de agent economic. prezentată mai sus. 166 . manifestate în plan social.supravegherea încasării contravalorii serviciilor publice (apărarea naŃională. Problema activităŃilor care produc externalităŃi este că rezultatul dublu al acestora. în cel puŃin următoarele domenii: a/ asigurarea eficienŃei in desfăşurarea activităŃii economice printr-o serie de măsuri vizând în special : . Altfel spus. . nu este posibilă. . externalităŃile se produc de câte ori acŃiunile unui agent economic influenŃează mediul în care acŃionează alt agent economic fără a afecta sistemul de preŃuri. Teoria economică denumeşte diferenŃa dintre costurile sau avantajele economice. ordinea publică. atunci cele două firme ar trebui să devină un singur agent economic care să urmărească deŃinerea profitului global maxim. a satisfacerii nevoilor consumatorului şi implicit asupra alocării resurselor limitate. ExternalităŃile se manifestă prin inexistenŃa pe piaŃa concurenŃială a unor bunuri sau servicii dorite de consumatori.Sistemul impozitelor şi al subvenŃiilor. Pentru corectarea acestei deficienŃe a pieŃei se pot utiliza cel puŃin următoarele modalităŃi: . etc) de care beneficiază toŃi cetăŃenii. indiferent dacă doresc sau nu să contribuie la finanŃarea serviciului respectiv.Există situaŃii în care alocarea optimă a resurselor în sensul teoriei paretiene. proces cu efecte negative asupra formării preŃului de piaŃă.Evitarea externalităŃilor în acest caz porneşte de la premisa că dacă o firmă generează externalităŃi şi afectează activitatea alteia.bunul economic şi externalitatea . ceea ce face necesară intervenŃia statului prin intermediul politicilor macroeconomice. statul poate să subvenŃioneze în mod direct sau indirect acele activităŃi care au ca efect externalităŃi pozitive şi poate penaliza. pentru externalităŃi nu există pieŃe. iluminatul public. ExternalităŃile pot fi pozitive sau negative. in funcŃie de interesul propriu monopolului şi nu al societăŃii. Cu alte cuvinte. drept externalităŃi. prin aplicarea unor impozite majorate sau a unor amenzi ridicate externalităŃile negative Sistemul pieŃelor inexistente. -supravegherea efectelor pozitive sau negative ale externalităŃilor. şi respectiv în oprirea procesului de formare a monopolurilor. şi costurile sau avantajele sociale. ApariŃia externalităŃilor corespunde de cele mai multe ori cu o alocare ineficientă a resurselor. Imaginarea unei pieŃe a externalităŃilor ar fi posibilă prin asimilarea acesteia cu un bun economic şi determinarea cantităŃii optime de externalitate s-ar face similar cu determinarea producŃiei optime.Sistemul drepturilor de proprietate.crearea cadrului legislativ şi instituŃional necesar desfăşurării neîngrădite a concurenŃei. în timp ce externalităŃile negative reprezintă acŃiunea unui agent economic ale cărui efecte se extind sub forma generării de cheltuieli suplimentare altor agenŃi economici sau societăŃii. Cele pozitive se definesc prin acŃiunea unui agent economic ale cărui efecte se extind sub forma generării de avantaje asupra altor agenŃi economici sau societăŃii.

. caracterizate. . inegalitatea acestora fiind generată în mare măsură de de accesul inegal la resurse şi tehnologii. din perspectiva ocuparii forŃei de muncă de existenŃa unui grad înalt de ocupare a acesteia cu a perioadelor de recesiune. ei au recomandat intervenŃia guvernului. In această situaŃie. menŃinerea sub control a nivelului minim al preŃurilor de achiziŃie. în scopul corijării efectelor imperfecŃiunilor pieŃei prin aplicarea unui sistem corespunzător de impozite şi taxe dar şi prin pârghii de natură extraeconomică: Principalele tipuri de politici macroeconomice aplicate sunt: a) Politici monetare 167 . . contracararea efectelor pe care economia liberă de piaŃă le are asupra gradului de ocupare a forŃei de muncă. John Maynard Keynes. stabilirea unor contingentări în privinŃa cantităŃilor produse sau a importurilor produselor supuse fluctuaŃiilor. De aceea. în mod indirect. Ciclicitatea vieŃii economice determină existenŃa alternativă a perioadelor de boom. trebuie să existe o autoritate care să-i oblige pe cetăŃeni la plata contravalorii lor. sume pe care să le repartizeze apoi. sunt supuse unor puternice fluctuaŃii generate de factori de mediu. statul poate să intervină printr-un sistem de impunere prin care să colecteze sumele necesare bunei desfăşurări a acestor activităŃi.asigurarea echităŃii în redistribuirea veniturilor între membrii societăŃii. a petrolului etc. în care nivelul ratei şomajului atinge cote ridicate.producerea şi administrarea bunurilor şi a serviciilor publice. Ca atare. cu efecte sensibile asupra preŃului produselor respective dar şi a veniturilor obŃinute de către agenŃii economici care acŃionează pe aceste pieŃe. prin aplicarea unor politici economice care să conducă la asigurarea unor limite normale ale ocupării forŃei de muncă.unele pieŃe. pe fiecare din destinaŃiile menŃionate. statul poate să intervină printr-o serie de măsuri menite să înlăture efectele negative ale instabilităŃii pieŃei prin subvenŃii.în menŃinerea unor pieŃe stabile .formarea veniturilor statului. alături de alŃi economişti de prestigiu au considerat că la originea marii crize de supraproducŃie de la începutul anilor ‘30 şi respectiv a şomajului masiv caracteristic perioadei respective s-au aflat imperfecŃiunile pieŃei generate de funcŃionarea pieŃei libere. a materiilor prime minerale. PiaŃa nu poate realiza în toate situaŃiile o distribuŃie corectă din punct de vedere social a resurselor şi veniturilor. sau maxim al preŃurilor de desfacere. cum ar fi cea a cerealelor.Deoarece aceste servicii sunt inseparabile de bunul mers al societăŃii. de aceea statul trebuie să intervină. . după caz. respectiv administrarea eficientă a cheltuielilor acestuia.

Bănci. în timp ce o scădere a taxei scontului poate determina emigrarea capitalurilor autohtone spre alte pieŃe mai atractive din acest punct de vedere şi îndepărtarea capitalurilor străine. Monetizarea reprezintă operaŃiunea prin care banca centrală cumpără efecte publice sau private (de tipul titlurilor de stat. Prin scontare se înŃelege răscumpărarea. OperaŃiunea de rescontare se efectuează între banca centrală şi băncile comerciale care au scontat titluri de credit de la deŃinătorii acestora pe baza unei rate fixe a dobânzii. înainte de scadenŃă. cu efecte pozitive asupra cererii de credite de consum şi a celor destinate investiŃiilor şi implicit asupra gradului de ocupare a forŃei de muncă şi a veniturilor.. cu efecte asupra balanŃei de plăŃi externe. constă în utilizarea monetizării. Ed. O rată înaltă a nivelului general al dobânzii poate deveni atractivă pentru capitalurile străine. Creşterea taxei scontului are ca efect creşterea nivelului general al dobânzilor. după caz. a cărei valabilitate este de durată. a obligaŃiunilor sau a bonurilor de tezaur. Bucureşti. sub formă de numerar. Monedă. Fiecare bancă specializată (comerciala) aparŃinătoare sistemului bancar este obligată prin lege să păstreze în tezaurul băncii centrale.ca atare atrage din circulaŃie echivalentul lor în numerar. c) Sistemul rezervelor minimie obligatorii constă într-un set de reglementări menite a modifica mărimea numerarului în funcŃie de nevoia de a restrânge sau. Didactică şi Pedagogică.Politica monetară este definită drept “ansamblul măsurilor luate de către banca centrală sau autorităŃile monetare pentru a exercita o anumită influenŃă asupra dezvoltării economiei sau pentru a asigura stabilitatea preŃurilor sau a cursurilor valutare”53 Instrumentele utilizate în acest scop sunt: a) manevrarea taxei scontului. R. o cotă parte din depozitele cu care operează. Scăderea taxei scontului atrage după sine diminuarea generală a nivelului dobânzilor. Credit. conducând la o creştere a intărilor de valută în Ńară.A. Prin taxa scontului se înŃelege dobânda uzuală pentru creditele acordate de către banca de emisiune în cadrul operaŃiunii de rescontare. a titlurilor de valoare de tipul cambiilor . 168 . al bonurilor de tezaur sau a obligaŃiunilor) iar demonetizarea operaŃiunea prin care banca centrală vinde aceste titluri. Modificarea taxei scontului influenŃează şi mişcarea capitalurilor străine. scumpirea creditelor cu efecte asupra cererii şi ofertei şi implicit cu influenŃe nefavorabile asupra gradului de ocupare a forŃei de muncă şi a veniturilor. stabilită de către banca de emisiune. de către băncile comerciale aparŃinătoare unui sistem bancar. Constantin Floricel. cunoscută în prealabil. de a creşte mărimea masei monetare aflată în circulaŃie. 53 Cezar Basno. Nicolae Dardac. b) Politica operaŃiunilor pe piaŃa liberă (open market operations). respectiv a demonetizării pentru reglarea cantităŃii de monedă aflată pe piaŃă.

în conformitate cu legea înclinaŃiei marginale spre consum. Politici bugetare Utilizarea politicii bugetare ca instrument al politicii economice vizează stimularea dezvoltării şi creşterea gradului de ocupare a forŃei de muncă. În prima categorie intră un set de măsuri vizând creşterea chetuielilor statului în scopul măririi veniturilor globale şi implicit al stimulării pe această cale a cererii globale. În scopul atingerii scopurilor menŃionate. Politica comercială Parte importantă a politicii economice a unui stat. dacă cuprinde un număr mare de produse şi se întinde pe o perioadă de timp generază inflaŃie. Dacă economia reală nu are capacitatea de a reacŃiona în sensul creşterii ofertei în ritmul creşterii cererii agregat (oferta este rigidă pe termen scurt). egal sau mai susŃinut decât PIB-ul. ca într-un an masa monetară să crească într-un ritm mai redus. rezultatul va fi creşterea preŃurilor. pentru creşterea cererii de bunuri de consum. spre exemplu. . Dacă se stabileşte. cu alte cuvinte restrângând capacitatea de multipilicare a masei monetare prin intermediul creditelor. guvernul poate acŃiona fie direct. şi cuprinde totalitatea reglementărilor adoptate de către stat (cu caracter 1997. care. politica comercială vizează sfera relaŃiilor economice externe ale acestuia. de către banca centrală băncilor din sistem a unor cote maxime de creştere a volumului creditului conform unor norme riguros stabilite. fie indirect. d) Politica de încadrare a creditului constă în impunerea. prin creşterea veniturilor agenŃilor publici. în concordanŃă cu relaŃia de creştere dintre masa monetară şi PIB. se diminuează cota de rezerve obligatorii. restrângând partea din depozitul respectiv care poate fi utilizată ulterior pentru acordarea de credite. pag. se măreşte cota de rezerve obligatorii în numerar. fiecărei bănci i se stabileşte o cotă parte proprie de acordare a creditelor. 323 169 . O parte din venitul suplimentar obŃinut ar fi utilizată. dacă se urmăreşte creşterea masei monetare.Dacă se doreşte diminuarea masei monetare aflate în circulaŃie. lăsând la dispoziŃia băncilor sume mai mari pentru acordarea de credite. Această soluŃie a fost preconizată de către John Maynard Keynes care în cadrul strategiilor de creştere a gradului de ocupare a forŃei de muncă a aşezat la loc de frunte creşterea cheltuielilor guvernamentale (chiar şi a celor cu caracter neproductiv) în scopul stimulării cererii interne. implicându-se în relansarea activităŃii economice creşterea producŃie publice.

Instrumentele cu care operează politica comercială sunt pot fi de natură tarifară şi non tarifară. valutar. fiscal. În perioada postbelică. pag. Bucureşti. Aplicarea taxelor vamale practică de regulă asupra importurilor şi generează următoarele efecte: 1. atunci când interesele politicii economice generale cer stimularea activităŃii firmelor naŃionale în desfăşurarea tranzacŃiilor. export sau tranzit. în scopul promovării sau al restrângerii schimburilor comerciale externe şi al protejării economiei naŃionale de concurenŃa străină)54. administrativ. bugetar. bancar. de formare a veniturilor statului prin perceperea unor sume de bani asupra mărfurilor care fac obiectul operaŃiunilor de import. care pornesc de la principiul egalităŃii partenerilor în relaŃiile comerciale internaŃionale. Trebuie menŃionat aici faptul că în cadrul politicii comerciale se pot aplica măsuri discrminatorii restrictive sau preferenŃiale în relaŃiile cu un anumit stat sau grup de state (cum ar fi sistemul generalizat de preferinŃe vamale sau preferinŃele speciale privind importurile) sau măsuri nediscriminatorii.dar reprezintă. se aplică acel gen de politici comerciale care. o dată cu instituŃionalizarea relaŃiilor de comerŃ exterior prin crearea GATT (ulterior transformat în OrganizaŃia Mondială a ComerŃului). Ele sunt instrumente fiscale. prin utilizarea unor instrumente specifice (cum ar fi taxele vamale ridicate sau aplicarea unor restricŃii cantitative aplicate asupra importurilor) să protejeze firmele naŃionale de concurenŃa străină. locul lor fiind luat de obstacolele de natură non tarifară. instrumente de formare a preŃurilor produselor care fac obiectul tranzacŃiilor internaŃionale. Aplicarea unui anumit tip de politici comerciale într-un anumit moment al evoluŃiei economiei uni stat este dictată de interesele urmărite pe plan intern şi internaŃional în acel moment: astfel. rolul taxelor vamale s-a diminuat . care reprezintă în fapt cea mai veche formă de intervenŃie a statului între parteneri de afaceri situaŃi în Ńări diferite. 1976. în acelaşi timp. ApariŃia şi dezvoltarea instrumentelor politicii comerciale trebuiesc analizate prin prisma creşterii rolului statelor în coordonarea mecanismului economic al dezvoltării şi lărgirii relaŃiilor economice internaŃionale. 54 Aurel GhibuŃiu. Taxele vamale sunt instrumente utilizate în scopul intervenŃiei indirecte a statului în desfăşurarea mecanismului economic intern. 16 170 . TendinŃe în politica comercială a Ńărilor vest europene. În ultima categorie se include acordarea clauzei naŃiunii celei mai favorizate conform căreia un stat care acordă altui stat înlesniri cu privire la regimul comercial în care se desfăşoară schimburile comerciale între agenŃii economici stabiliŃi în cele două state aplică acelaşi tratament nediscriminatoriu tuturor statelor lumii.de creştere a preŃurilor bunurilor importate asupra cărora se aplică taxa respectivă. Editura politică. financiar. În prima categorie se includ taxele vamale.juridic.

3. aplicarea unor măsuri tarifare protecŃioniste are ca scop protejarea de concurenŃa străină a unor industrii incipiente (infant industries) pe perioade determinate de timp. 6. de prime şi facilităŃi fiscale pentru mărfurile exportate. menŃinerea protecŃiei răsfrângându-se asupra costurilor. În cea de-a doua categorie a instrumentelor utilizate în cadrul politicii comerciale se includ obstacolele de natură non tarifară. 7.2. De regulă.de creştere a preŃurilor produselor autohtone similare celor importate.de reducere a deficitului balanŃei de plăŃi externe atunci când aplicarea taxelor vamale asupra exporturilor de materii prime şi semifabricate stopează ieşirea acestora din Ńară sub formă brută. oferindu-le acestora posibilitatea de a se dezvolta şi de a-şi consolida poziŃia pe un anumit segment de piaŃă. protejaŃi prin aplicarea de taxe vamale asupra importurilor. 8. a acordurilor privind comercializarea ordonată a produselor. 5. Cea de-a doua funcŃie a politicii comerciale este cea de stimulare şi promovare a exporturilor de mărfuri. a formalităŃilor vamale şi administrative sau a normelor de calitate sau de securitate. de tipul contingetelor şi prohibiŃiilor la importuri. pot aduce un venit mult mai ridicat decât ar fi putut-o face exporturile de materii prime şi semifabricate.de redistribuire a veniturilor între diferitele categorii de participanŃi la actul de schimb.de modificare a raportului de schimb a Ńării importatoare în sensul diminuării puterii monedei naŃionale respective în raport cu moneda Ńării exportatoare. Se consideră că perioada maximă pentru care trebuie acordată protecŃia. ca urmare a creşterii preŃurilor lor. Politici antişomaj 171 . În această categorie se includ acordarea de subvenŃii directe sau indirecte la export. a licenŃelor la importuri şi limitărilor “voluntare” la exporturi. ştiut fiind faptul că în Ńările slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare taxele vamale reprezintă surse importante de finanŃare a bugetului de stat. ca urmare a faptului că producătorii autohtoni. vor ridica şi ei preŃul produselor autohtone. preŃurilor şi în ultimă instanŃă asupra veniturilor consumatorilor. şi permite utilizarea lor în scopul producerii unor bunuri cu un grad ridicat de valoare adăugată care exportate. aplicarea unor clauze de tipul clauzei naŃiunii celei mai favorizate sau a sistemului generalizat de preferinŃe vamale.de diminuare a consumului intern pentru bunul importat care a a făcut obiectul aplicării taxei vamale şi a celui autohton similar.de creştere a veniturilor bugetare în Ńara importatoare. 4. însă cu o marjă mai mică decât mărimea taxei vamale respective. perioadă în care industriile respective vor putea să-şi demonstreze viabilitatea trebuie fie cuprinsă între cinci şi cincisprezece ani.de scădere a concurenŃei între produsele autohtone şi cele similare importate. dar în practică acest interval de timp este deseori depăşit.

172 . În legătură cu soluŃiile antişomaj se impun o serie de precizări prealabile. costul se reduce. producŃia trebuie să crească cu 3%. Pentru clasici. există un sistem de soluŃii. etc. sursa principală de locuri de muncă trebuie făcută pentru pieŃe viitoare cunoscute. şi anume: Nu a existat şi nu există o singură soluŃie. făcând astfel să dispară şomajul. lumea va trebui să se înveŃe cu Ńomajul aşa cum s-a învăŃat şi cu inflaŃia şi ceea ce-i rămâne de făcut e de a găsi mijloacele necesare pentru a-l menŃine în limite rezonabile. şi remediile sunt cunoscute: abstinenŃa. şomajul era o piedică efemeră şi uşor surmontabilă prin simpla declanşare a automatismelor economice: dacă şomajul apare şi creşte la un moment dat salariile scad. InvestiŃia. naŃionale. prin stimularea consumului şi a investiŃiilor soluŃia miraciol pentru a limita Ńomajul. producător de efecte într-un anumit context istoric şi anumite cadre regionale. Singurul dintre clasici care face excepŃie este Malthus. ceea ce permite producătorului să mărească producŃia şi. ci ele trebuie corelate şi integrate ăn sistemul de ansamblu al măsurilor anticriză. dar trebuie să se Ńină seama de o serie de condiŃii specifice şi anume: 1. la nivelul anilor 60 lumea era convinsă că dacă se obŃine o reducere a şomajului cu 1%.Utilizarea forŃei de muncă la nivelul cel mai eficient şi mai deplin posibil a constituit şi constituie o preocupare a tuturor factorilor de decizie. viciul şi nenorocirea. soluŃiile preconizate s-auînscris pe o gamă foarte variată aşa cum variată a fost şi este manifestarea fenomenului. Criza anilor 1929-1933 a găsit în relansarea cererii globale. Nu există soluŃii “pure” valabile numai în terapia şomajului. Relansarea şi impulsionarea cererii efective rămâne în continuare o măsură antişomaj ce-şi păstrează valoarea. beneficul ei efect de multiplicare în planul locurilor de muncă se transformă într-un efect de demultiplicare. definitiv şi peste tot valabilă la şomaj. În concepŃia lui Keynes răspunzătoare pentru gradul de folosire a forŃei de muncă a rămas creşterea economică. să angajeze lucrători. Conform legii lui Okun. din nou. care consideră că trebuie acŃionat asupra ofertei de forŃă de muncă (devenită excedentară ca urmare a acŃiunii legii sale a populaŃiei) pentru a o aduce la nivelul cererii. Înviorarea investiŃiilor pe calea unui credit ieftin sprijinit pe o politică monetară expansionistă a constituit pentru multe Ńări pentru o bună perioadă de timp o soluŃie fructuoasă. forŃa de muncă se ieftineşte. Guvernele au căutat întotdeauna remedii şomajului. altfel. Practica a dovedit că terapeutica şomajului nu este radicală.

Smith şi D. ca măsură antişomaj se justifică numai în Ńările care nu sunt dependente de exterior pe linia aprovizionării cu factori de producŃie. Se confrunte oferta şi cererea de muncă. Cel puŃin pe termen scurt. Mult mai aproape de realitatea prezentă sunt soluŃiile desprinse din filosofia schumpeteraniană.2. pentru că importuri masive duc la deteriorarea balanŃei de plăŃi şi la crearea de locuri de muncă nu pentru intern. SoluŃia pentru Keynes era “îngheŃarea” sau chiar diminuarea salariului nominal. Se consideră că singura creştere legată de progresul tehnicv este cea care poate să ofere importante câştiguri de productivitate şi în acelaşi timp poate garanta nu numai un anumit număr de locuri de muncă. 4. 5. Reducerea cheltuielilor publice. Creşterea economică rămâne deci calea principală de creare de noi locuri de muncă. dar pe termen lung. moneda trebuie să rămână neutră pentru că creşterea masei monetare trebuie strâns corelată cu ritmul creşeterii economice. piaŃa forŃei de muncă este o piaŃă ca oricare alta. prin efectul de multiplicare a unr locuri de muncă în alte ramuri. Folosirea forŃei de muncă nu este un obiectiv politic. Decorsetarea firmelor mici de povara sarcinilor fiscale. 4. aceea în care câştigurile de productivitate se obŃin nu numai la nivelul forŃei de muncă ci al tuturor factorilor de producŃie. Stimularea consumului. Şi pentru 173 . consideră că pentru lupta împotriva şomajului trebuie să Ńinem seama că : 1. 2. 5. îm pregătirea şi formarea sa profesională. Trebuie găsită soluŃia optimă dintre “investiŃia de productivitate”. O nouă politică lansată de urmaşii liberalismului clasic este ”politica ofertei”. ci pentru furniziro. 3. InvestiŃia în producŃie trebuie corelată cu cea în om. dacă se lasă liber să. Înlăturarea oricărei piedici din calea liberei iniŃiative. cererea este uşor de creat. Oferta este făcută răspunzătoare pentru crearea de noi locuri de muncă. decsndenŃii de azi ai lui A. pentru că stunci când salariul nominal creşte mai repede decât producŃia şi productivitatea apare şomajul conjunctural. a cărei funcŃionare nu trebuie perturnată. ci unul economic. În condiŃiile în care emisiunea monetară este eliberată de orice constrângeri.monetariştii. Ricardo – noii economişi. dar o atare măsură în condiŃiile actuale are efecte secundare: reduce garanŃiile antiinflaŃioniste şi contribuie la creşterea şomajului fricŃional. ci o creştere continuă de noi locuri de muncă.şi “investiŃia de capacitate” creatoare a unor locuri de muncă noi şi in momentul efectuării ei. al producŃiei. cea de-a doua componentă a cererii efective trebuie făcută în limitele pe care relaŃia salariu-productivitatea muncii le permite. nu orice creştere însă ci numai accea ce se produce prin “distrugerea creatoare”. mai dificil şi mai greu se fac paşi pe terenul ofertei. creatoare. 3. Relansarea cererii efective. În spiritul acestei concepŃii. ducând la impulsionarea vieŃii economice şi la crearea de noi locuri de muncă.

ele trebuie să mai fie transferabile. într-o altă ramură sau sector de activitate (efectul de multiplicare). socotit în om-ore este un dat şi. politicile anticiclice se pot grupa în două mari categorii: politici anticiclice care influenŃează cererea agregat şi respectiv politici care influenŃează oferta agregat. Aceste soluŃii. acolo unde este cazul. so deverseze. în special a le cererii pentru bunurile de investiŃii n raport cu evoluŃia efectivă a producŃiei (ofertei agregat). tensionată. se vrea a fi tocmai reflectul acestui mecanism de multiplicare. extinderea numărului de schimburi Reducerea duratei active de lucru (pensionarea la o vârstă mai scazuta) Înlăturarea. această generoasă supapă de absorbŃie a forŃei de muncă pentru epoca pe care o parcurgem. în scopul stimulării cererii agregat. pentru a crea posibilitatea de noi angajări. În ansamblul teoriilor şi politicilor antişomaj un loc aparte îl ocupă acelea care pun pe prim plan principiile echităŃii.de sorginte keynesiană se bazează pe majorarea cheltuielilor efectuate din bugetul de stat în perioadele de recesiune. pot mări povara fiscală a statului prin reducerea quantumului contribuŃiilor sociale. în această categorie se înscriu: a) Politica cheltuielilor publice . Politici anticiclice Politicile anticiclice îşi au sorgintea în modalităŃile fundamental diferite de a percepe cauzele fluctuaŃiilor ciclice. Politicile anticiclice care au ca obiectiv modificarea cererii agregat pornesc de la teoria lui Keynes conform căreia evoluŃia ciclică a economiei este dictată de modificările nedorite ale cererii agregat. a orelor suplimentare. 174 . aparent la îndemână acolo unde au fost aplicate. adică atunci când introducerea progresului tehnic într-o ramură suprimă un loc de muncă. în acelaşi timp. Dezvoltarea sectorului terŃiar. Se pleacă de la ideea că numărul de locuri de muncă pe ansamblul economiei ca şi în timpul total de lucru. După sectorul macroeconomic căruia se adresează. corelat cu o gestiune mai bună a timpului total.ca aceste câştiguri de productivitate să fie surse de noi locuri de muncă. a problemei generaŃiilor. ele pot contribui la creşeterea gradului de ocupare a populaŃiei tinere dar. s-au dovedit cu două tăişuri. cum spunea A. de aici soluŃia împărŃirii echitabile a acestui dat prin: Reducerea orarului de lucru a celor care au prea mult pantru a face loc unor potenŃiali solicitanŃi. el să facă să apară un altul sau maui multe. . Sauvy. pot determina de asemenea o evoluŃie contardictorie.

creşterea cheltuielilor efectuate de la bugetul de stat generează.Cheltuielile efectuate de către stat prin intermediul bugetului pot avea caracter neproductiv atunci când sunt îndreptate spre asigurarea unor bunuri şi servicii publice cum ar fi funcŃionarea aparatului administrativ. ieftinirea pe această cale a creditului şi prin aceasta stimularea investiŃiilor.. a veniturilor nominale şi a cererii agregat. aplicarea unor politici vizând creşterea investiŃiilor de stat poate determina pe termen scurt creşterea gradului de ocupare a forŃei de muncă. iar pe termen mediu şi lung. 175 . apărare naŃională. În perioadele în care se urmăreşte atingerea unor parametrii crescători ai indicatorilor economici. iar pe termen lung efecte în sfera socioeconomică cu răsfrângere asupra creşterii veniturilor şi a nivelului de trai. crearea unui aparat administrativ şi instituŃional legislativ capabil să asigure buna funcŃionare a economiei productive şi a unui stic de capital uman care utilizat corespunzător să conducă la creşterea stocului de capital investiŃional şi managerial. întreprinzătorii bazându-se pe faptul că vor putea restitui sumele contractate sub formă de credite fără dificultate. masa monetară şi creditul. a sectorului sanitar. sau caracter productiv atunci când sunt utilizate spre dezvoltarea unor investiŃii în cadrul firmelor care se află în proprietatea statului sau a altor investiŃii cu caracter productiv destinate consumului comun. învăŃământ. În prima situaŃie. prin punerea în funcŃiune a obiectivelor de investiŃii creşterea ofertei agregat cu repercursiunile cunoscute: presiuni asupra reducerii preŃurilor în sensul scăderii lor în situaŃia în care ceilalŃi parametrii determinanŃi ai agregatelor macroeconomice rămân neschimbaŃi. În cel de-al doilea caz. b) Politica monetară şi de credit are drept instrumente rata dobânzii. are loc ieftinirea creditului prin utilizarea unor rate scăzute ale dobânzii. Dezvoltarea ramurilor aparent neproductive (mai corect ar fi indirect productive deoarece orice economie funcŃionează coerent atunci când are asigurată un anumit grad de securitate economică. cu repercursiuni asupra evoluŃiei nivelului preŃurilor şi a gradului de ocupare a forŃei de muncă.Ieftinirea creditului poate genera şi efecte negative: accesul facil la credite va deschide calea începerii de afaceri care nu vor fi fundamentate întotdeauna pe decizii economice. pe termen scurt efectul creşterii veniturilor globale şi implicit a cererii agregat. instruite şi calificate în concordanŃă cu cerinŃele mediului concurenŃial regional şi global şi apărată de eventualele pericole de natură militarconflictuală) conduce în timp la întărirea ramurilor productive prin formarea unei forŃe de muncă specializate în domeniile cerute de strategiile ramurilor productive. socială şi politică obŃinută prin existenŃa unei populaŃii sănătoase. etc. Ea se aplică în mod diferit în funcŃie de fazele ciclului economic.

4. adică mecanisme instituŃionalizate care împiedică sau accentuează fluctuaŃiile cererii agregat în raport cu conjunctura economică. Politici anticiclice bazate pe influenŃarea cererii . în perioadele în care accesul la credite este facil. salariilor conjunctura economică. apărare. se poate proceda la reducerea fiscalităŃii atât în privinŃa impozitării directe a veniturilor cât şi a consumului. 2. cu efectele cunoscute deja. 3. sistemul fiscal progresiv asupra veniturilor care atenuează scăderea cererii şi consumului agregat în perioadele de recesiune şi limitează creşterea cheltuielilor pentru consum în perioadele de expensiune.se bazează pe utilizarea aşa numiŃilor stabilizatori automaŃi ai cererii agregate. şi a altor categorii de venituriîn raport cu Teme de casă: 1. Scderea fiscalităŃii are însă şi efecte negative asupra veniturilor care se formează prin bugetul de stat. creşterea rolului firmelor mari puternice concomitent cu încurajarea firmelor mici şi mijlocii în procesul de dezvoltare a noi activităŃi. De asemenea. DefiniŃi politicile macroeconomice? Care sunt principalele politici economice? DefiniŃi şi explicaŃi politica monetară? Ce sunt politicile anticilice? 176 . sănătate. veniturilor agenŃilor economici şi a ofertei agerat. Din această categorie fac parte: 1.De regulă. a impozitelor şi taxelor în scopuri aniticiclice. generalizarea asistenŃei pentru şomaj şi ajutor social pentru anumite categorii ale populaŃiei. de creştere a investiŃiilor şi de creare a noi locuri de muncă. cu efecte asupra preŃurilor bunurilor şi serviciilor. 3. se înregistrează cel mai mare număr de afaceri noi dar şi cel mai mare număr de falimente. Diminiuarea acestora poate determina disfuncŃionalităŃi în coordonarea activităŃii economice şi în funcŃionarea sectoarelor dependente de sumele colectate la bugetul de stat: învăŃământ. c). 4. Politica fiscală are la bază utilizarea pârghiilor fiscale. 2. în condiŃii de recesiune. administraŃie publică. o rată scăzută a dobânzii îl descurajează pe depunători în a-şi depozita economiile la bănci. 2. diminuând prin aceasta sursele de finanŃare a investiŃiilor şi obligând rata dobânzii să crească datorită scăderii ofertei de bani. menŃinerea la acelaşi nivel a preŃurilor.

177 .

178 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful