1. METODICA PREDĂRII ECONOMIEI CA OBIECT DE STUDIU a.

Obiectul şi conţinutul Metodicii predării economiei Obiectul şi conţinutul Metodicii predării economiei  Cercetarea pedagogică - are ca obiect - procesul de învăţământ.  - didactică este partea care studiază problemele pe care le ridică proiectarea, organizarea şi metodologia procesului de învăţământ.  metodica predării reprezintă teoria predării – învăţării unui anumit obiect de învăţământ  studiază modul de aplicare al principiilor didactice, prin utilizarea metodelor şi procedeelor corespunzătoare transmiterii şi însuşirii unei anumite discipline şcolare.  Metodica predării Economiei prezintă caracteristici proprii determinate de conţinutul metodologic şi particularităţile sistemului noţional al Economiei.  - Obiectul Metodicii predării Economiei îl constituie studiul:  principiilor didactice,  al metodelor  şi procedeelor didactice,  al formelor de organizare a învăţământului elaborate de didactica generală şi utilizate în scopul sporirii eficienţei procesului de predare – învăţare a Economiei.  Metodica predării Economiei se ocupă cu:  studierea sarcinilor specifice ale predării Economiei;  studierea din punct de vedere psihopedagogic a particularităţilor procesului de însuşire a cunoştinţelor economice;  elaborarea:  programelor de predare;  a metodelor orientative şi aplicative de predare a fiecărei teme înscrise în programă;

 a metodelor de evaluare a gradului de atingere a obiectivelor instructiveducative.  Ca disciplină de studiu, Economia face parte din categoria disciplinelor socio-umane.  În conformitate cu Curriculumul Naţional, devenit operant în România începând din anul 1998-1999, Economia se integrează în aria curriculară de aprofundare (clasa a X-a, clasa a XI-a).  La profilele teoretic (umanist şi realist), informatic, tehnic, artistic etc. Economia se studiază în clasa a XI-a;  La profilul economic în clasa a X-a şi a XI-a.  Numărul de ore afectat disciplinei este diferit în funcţie de profilul liceului (două - trei ore pe săptămână pentru profilul economic, respectiv o oră pe săptămână pentru celelalte profile).

1.2. Importanţa pregătirii metodice a profesorului de economie  Competenţa:  este rezultatul acumulării culturii profesionale, stăpânirii disciplinei de învăţământ predate;  competenţa profesorului este rezultatul pregătirii psihopedagogice şi metodice; al achiziţionării cunoştinţelor, tehnicilor de lucru, deprinderilor solicitate de desfăşurarea practică a activităţii instructiv-educative.  competenţa este legată de cultura generală a profesorului, de trăsăturile sale de personalitate şi de caracter, atitudinea morală etc.  Pregătirea pentru exercitarea profesiei vizează, deci, două laturi complemetare:  dobândirea de competenţe de specialitate,  dobândirea de competenţe psihopedagogice şi metodice- care permit rezolvarea problemelor de planificare, organizare, proiectare, evaluare a procesului instructiv-educativ.  - Pregătirea profesorului de Economie cuprinde două etape:

 a capacităţii elevilor de a explica noţiunile de Economie.Este imposibilă stabilirea unui adevăr economic absolut.  În ştiinţa economică lipseşte certitudinea şi universalitatea proprii legilor ştiinţelor naturii.  În Economie se întâlnesc mai frecvent decât în majoritatea celorlalte domenii de studiu raţionamente eronate. definitivarea în învăţământ.ÎNVăţARE A Economiei 2.  formarea limbajului ştiinţific. programe de perfecţionare.  de la inferior la superior. determinate de particularităţile sistemului noţional al Economiei.  .Este necesară luarea în considerare a următoarelor principii metodologice:  analiza comparativă. fără o pregătire ştiinţifică adecvată.  formarea continuă – proces de perfecţionare profesională permanentă realizată prin activităţi metodico-ştiinţifice şi psiho-pedagogice (simpozioane ştiinţifice.  Oamenii se cred competenţi să raţioneze despre probleme economice. Aplicarea principiilor didactice în PROCESUL DE predare . metodică. Particularităţi ale sistemului noţional al Economiei  Explicarea comportamentului uman în economie creează dificultăţi speciale. practica pedagogică).  . oricât de complexe.  prezentarea de la simplu la complex. formarea iniţială – studii universitare de specialitate şi Seminarul Pedagogic (pregătirea psiho-pedagogică.  de a verifica gradul lor de însuşire corectă. prin evidenţierea legăturilor cauzale existente între fenomenele şi procesele economice. .) 2.  Rolul ce revine profesorului este:  de a explica noţiunile. sesiuni de comunicări ştiinţifice. obţinerea gradelor didactice etc.1.

 folosirea incorectă a unor termeni asemănători (rentă – arendă). spre exemplu – necesită folosirea intensă a operaţiilor logice. Principiul stimulării şi dezvoltării motivaţiei pentru învăţare. Înţelegerea categoriilor economice – factori de producţie.  folosirea unor termeni al căror sens nu este corect înţeles (de exemplu: „dobândă” în locul „ratei dobânzii” sau „venit” pentru „profit”). ceea ce duce la însuşirea formală a esenţei lor. folosirea exagerată a unor fraze-tip. Principiul învăţării prin acţiune sau al însuşirii active şi conştiente a cunoştinţelor. Principiile didactice folosite în procesul de predare-învăţare a Economiei Principiile didactice • sunt norme generale care stau la baza proiectării. Creşterea eficienţei procesului de predare-învăţare a Economiei impune respectarea următoarelor principii didactice: • • • • • • Principiul ipotezei optimiste Principiul accesibilităţii cunoştinţelor şi deprinderilor. Principiul intuiţiei. Principiul sistematizării. organizării şi desfăşurării activităţilor de predare-învăţare în vederea realizării optime a obiectivelor educaţionale.2. Principiul ipotezei optimiste . Principiul însuşirii temeinice.  învăţarea mecanică a noţiunilor determinată de tratarea abstractă a problemelor. Noţiunile de Economie prezintă un înalt grad de abstractizare de nivel categorial. Aplicarea principiilor didactice în procesul de predare – învăţare a Economiei 2.  Practica predării Economiei evidenţiază existenţa unor dificultăţi tipice:  folosirea unor termeni în altă accepţiune decât cea ştiinţifică (de exemplu: „capital” pentru „capital bănesc”). 3. valoare.

într-o formă intelectuală corectă. cercetare. autocontrolului. piaţa cu concurenţă perfectă – concurenţa imperfectă). elevii pot avea ritmuri diferite de dezvoltare intelectuală . redescoperire. convingător: • • • trecerea de la uşor la greu (ex. de la cunoscut la necunoscut (de ex. la orice vârstă.• • • nu trebuie aşteptat în mod pasiv momentul apariţiei capacităţilor de asimilare . – implicarea elevilor în învăţarea prin acţiuni efective de explorare. capital fix: uzura fizică uzura morală).acest moment trebuie provocat. pentru participarea la procesul de predare-învăţare . folosirea unui limbaj simplu.se impune individualizarea predării-învăţării creându-se posibilitatea ca fiecare elev să se dezvolte intelectual în ritmul său propriu. Principiul învăţării prin acţiune sau al însuşirii active şi conştiente a cunoştinţelor. piaţa piaţa monetară. Se realizează prin selecţionarea şi gradarea informaţiilor ştiinţifice şi a exerciţiilor Prin eliminarea supraîncărcării elevilor evită apariţia posibilitatea rămânerii în urmă a unor elevi. • • • • • forma de transmitere a cunoştinţelor să corespundă vârstei elevilor. Avantaje: – – – – dezvoltă capacitatea de cunoaştere. gândirea creatoare. de la simplu la complex (de ex. gradului de dezvoltare intelectuală. educarea autodisciplinei. Principiul accesibilităţii cunoştinţelor şi deprinderilor. se consideră că orice temă poate fi predată efectiv. promovează interesul pentru studiu. stimulează dezvoltarea personalităţii elevului. piaţa muncii etc). oricărui elev.

profesorul sintetizează enunţând caracterul dinamic şi nelimitat al sistemului nevoilor. sistemul economie de piaţă paralel cu sistemul economiei de comandă) generalizarea. De exemplu. excursii la obiective economice. exclude memorarea mecanică. profitul. Principiul intuiţiei. • folosirea mijloacelor de învăţare cu caracter intuitiv – grafice. ajutându-i să înţeleagă mai uşor problemele comunicate. explicarea cauzală. Principiul însuşirii temeinice. etc. planşe. – implică folosirea operaţiilor logice: • analiza şi sinteza. • • • impune organizarea internă logică a fiecărei lecţii de Economie. fiecare lecţie trebuie să constituie o continuare firească a celor predate anterior şi un punct de plecare pentru cele ce urmează să se predea.– stimulează motivaţia. literatura beletristică. urmăreşte stimularea interesului elevilor. compararea (de ex. tabele sintetice. • • • • Principiul sistematizării. bazându-se pe repetarea cu caracter selectiv. capitalul . vizite la expoziţii. • • exprimă necesitatea asigurării unor cunoştinţe profunde. natura. inducţia şi deducţia. • . renta. Cunoaşterea activă.Se deduce de aici existenţa în economia de piaţă a trei forme concrete de venit – salariul. scheme. târguri etc. filme. sistematizarea problemelor predate în jurul categoriilor economice de bază. după analiza factorilor de determinare a sistemului nevoilor. De exemplu. pe calea inducţiei se descoperă că orice bun economic este rezultatul acţiunii factorilor de producţie – munca.

atitudini. Principiul stimulării şi dezvoltării motivaţiei pentru învăţare.  controlul dobândirii cunoştinţelor şi formării abilităţilor. Demonstraţia.  formarea unor abilităţi şi deprinderi. deprinderi.  formative (formarea şi perfecţionarea trăsăturilor de personalitate). aptitudini. Metoda de învăţământ – locul şi rolul ei în procesul de predareînvăţare 3.reprezintă o modalitate de acţiune prin care elevii.  de instruire (asimilarea unor cunoştinţe. . 3 METODE DE ÎNVĂŢĂMÂNT FOLOSITE ÎN PROCESUL DE PREDAREÎNVĂŢARE A ECONOMIEI 3. îşi formează priceperi. sub îndrumarea profesorului sau în mod independent.1. • prin capacitatea profesorului de a stârni curiozitatea elevilor prin introducerea elementelor surpriză în demersul didactic. 3.2 Principalele metode învăţământ utilizate în procesul predăriiînvăţării Economiei • • Prelegerea. repetarea.  formarea unor calităţi intelectuale şi morale.  Metodele de învăţământ privesc:  modul cum se transmit şi se asimilează cunoştinţele. utilizarea schemelor de sinteză etc. deprinderi).1 Metoda de învăţământ – locul şi rolul ei în procesul de predareînvăţare  Metoda de învăţământ . Principalele metode învăţământ utilizate în procesul predăriiînvăţării Economiei 3.• Procedeele utilizate sunt: revenirea.2. Scopul metodelor de învăţământ:  de cunoaştere (stăpânirea metodelor de gândire). priceperi.

Învăţarea prin descoperire. Avantaje:  furnizează suportul conceptual pentru studiul individual. argumentării. Problematizarea. Predarea şi învăţarea sub asistenţa calculatorului 3. participarea elevilor fiind redusă. într-o anumită logică şi sistematizare prin intermediul limbajului oral.2. Modelarea. audiovizual etc.a vorbi clar. Algoritmizarea. Studiul de caz. a cerinţelor de dicţie. 6 necesită îmbinarea cu un suport intuitiv – demonstrativ. Prelegerea necesită respectarea următoarelor cerinţe:  asigurarea unui conţinut teoretic prelegerii pe baza unei documentări. coerent.1.Prelegerea 4 expunerea cunoştinţelor. Tema de cercetare. convingător. Jocul de rol.  oferă elevilor un model coerent de gândire. . de abordare raţională a unei teme. 5 Relaţia profesor-elev este direcţionată de la profesor la elev. însuşirea tehnicii demonstraţiei. Munca în grup.  expunerea sistematică a cunoştinţelor pe baza unui plan structurat logic.• • • • • • • • • • Conversaţia. a normelor gramaticale. gestică.  claritatea expunerii .

a legilor economice. . semnificative într-o formă simplă.  facilitează înţelegerea. condiţii etc. confruntări. Conversaţia (abordarea euristică)  pe baza întrebărilor euristice.2. Prelegerea este recomandată:  Pentru prezentarea de:  noţiuni. clasă. participarea activă a întregii clase în timpul demonstraţiei şi prelucrării informaţiilor primite.2. timp.  permite profesorului să-şi adapteze cu uşurinţă prestaţia în funcţie de temă. • • Utilizarea demonstraţiei:  În lecţiile de recapitulare. legi. a categoriilor economice şi transpunerea lor în câmpul real. accesibilă şi sugestivă.3. se descrie şi se explică un anumit material intuitiv sau se efectuează unele experienţe în scopul de a asigura baza perceptivă a actului învăţării. 3. Utilizarea demonstraţiei necesită respectarea unor cerinţe metodice: • mijloacele de învăţământ cu caracter intuitiv (schema. generalizare. principii. teorii. argumentări.2.  analize.) trebuie să conţină elemente esenţiale. stimulează curiozitatea elevilor. graficul etc. diagrama.  Lecţii cu grad ridicat de abstractizare. pe model. relaţii cauzale. Demonstraţia  Prin care se prezintă.  în lecţiile de sistematizare a cunoştinţelor. prezentarea lor să se realizeze în acord cu dinamica proceselor economice pe care le reflectă şi să fie subordonată procesului de abstractizare.  în lecţiile de comunicare a noilor cunoştinţe 3.

5. elaborarea soluţiilor posibile. Etape metodice: • • • • • prezentarea situaţiei – problemă. alegerea soluţiei optime.2. motivaţia pentru învăţare.4. sau de tipul „da” sau „nu”. utilizarea. . Învăţarea prin descoperire vizează punerea elevilor în situaţia de a redescoperi. Rolul profesorului:  de a crea situaţia-problemă. formularea unor întrebări corecte. adunarea şi selectarea informaţiilor relevante. stimulează interesul. în funcţie de situaţia didactică. Conversaţia se bazează pe participarea activă a clasei. Problematizarea  constă în crearea unor întrebări-problemă sau situaţii-problemă. de a-şi însuşi cunoştinţele prin efort propriu. clare. Cerinţe metodice: • • prestabilirea minuţioasă a succesiunii logice a întrebărilor. care conduc treptat gândirea elevului spre noi cunoştinţe şi implică o activitate internă în însuşi actul învăţării. a tipului potrivit de întrebări.  de a îndruma elevii spre analiza situaţiilor date şi spre elucidarea lor. evazive.2. sistematizarea şi consolidarea cunoştinţelor dobândite. • 3. evaluarea soluţiilor. a verificării şi fixării cunoştinţelor. eronate. în aşa fel încât să nu predetermine răspunsuri superficiale. efectuarea raţionamentelor.  pe baza întrebărilor de verificare şi recapitulare. concise. • 3. controlul veridicităţii ei.

2.7. 3. Modelarea • • Studierea fenomenelor din natură şi societate cu ajutorul modelelor ideale sau materiale. în care profesorul dirijează activitatea elevilor. Etapele metodice ale modelării sunt: • • • elaborarea modelului. scheme. structurarea.• este un proces de „descoperire dirijată”. Clasificarea modelelor didactice: • • modele simbolice . punerea în aplicare a ceea ce s-a descoperit. Etape metodice: • • • • prezentarea situaţiei – problemă. interpretarea datelor acumulate). formularea concluziilor actului descoperirii. 3. modele figurative – reprezentări grafice. la baza sa stă analogia dintre model şi sistemul pe care-l reprezintă. transferarea concluziilor de la model la original.2. actul descoperirii (organizarea. Algoritmizarea  presupune parcurgerea unei suite de operaţii într-o ordine aproximativă constantă urmărind îndeplinirea sarcinii de instruire conform demersului proiectat de profesor în sens unic.  valabilitatea sa pentru un anumit tip de probleme.formule logice sau matematice care stau la baza construirii unor raţionamente. .  Algoritmul se caracterizează prin:  succesiunea determinată a etapelor.6. investigarea modelului.

algoritmul de rezolvare a problemelor cu costuri globale şi medii. cu profit etc. Tipurile de algoritmi utilizabili în procesul predării – învăţării Economiei sunt:  algoritmi de rezolvare a unui anumit tip de probleme: de exemplu.2.  Eficienţă mai mare au grupele de lucru constituite din 4-6 membri.  Prin algoritmizare elevul îşi însuşeşte cunoştinţe prin simpla parcurgere a unei căi deja stabilite. elevul simplifică algoritmul sau descoperă modalităţi de rezolvare mai subtile. asigurând condiţia ca efortul comun să fie organizat şi susţinut. ce se cere. 3.8. dar este mai uşor de aplicat în şcoala care dispune de material didactic.). coordonează şi îndrumă activitatea elevilor.  Este o modalitate de îmbinare a învăţării individuale cu cea în grup. cu masa monetară. raţionamente: aşezarea în pagină a datelor problemei. certitudinea rezolvării prin aplicarea sa a sarcinii de predareînvăţare propuse. Un algoritm odată însuşit este supus apoi unei continue restructurări. adică la capacitatea de aplicare a cunoştinţelor şi deprinderilor. care uşurează organizarea muncii în grup. cu elasticitatea cererii. Prin căutări proprii. ce se dă. Munca în grup  presupune cooperare şi activitate comună a elevilor în rezolvarea unor sarcini de instruire sub îndrumarea profesorului care proiectează. cabinete.  Algoritmizarea facilitează formarea deprinderii şi apoi trecerea de la deprindere la pricepere. respectând următoarele etape: .  Folosirea muncii în grup nu presupune condiţii speciale. o măsură de atenuare a unei individualizări exagerate. recunoaşterea tipului de problemă (problemă cu costuri.  algoritmi de recunoaştere a apartenenţei problemei la o anumită clasă de probleme implică un sistem de reguli.  valorifică avantajele muncii şcolare şi extraşcolare în grup. punerea în acţiune a algoritmului specific de rezolvare a tipului de problemă identificat pe baza unei liste prestabilite de formule. Activitatea se desfăşoară de obicei.

 împărţirea sarcinilor de lucru pentru membrii grupului.  notarea rezultatelor obţinute. de a-l interpreta şi încadra în ansamblul problematicii studiate.  întocmirea referatului final şi prezentarea lui în faţa clasei. Rolul profesorului constă în:  selectarea sarcinilor didactice care se pot realiza prin intermediul muncii în grup.  efectuarea investigaţiei propriu-zise.  discutarea. Tema de cercetare  elevii efectuează o cercetare: un referat sau o lucrare ştiinţifică pe o temă prestabilită. completarea rezultatelor în cadrul grupului.  evaluarea rezultatelor.  formarea deprinderii de a desprinde esenţialul dintr-un text economic.  documentarea prin cercetarea surselor informative.  Rolul profesorului constă în: îndrumarea elevilor pentru alegerea metodelor şi tehnicilor de lucru adecvate.  de a prezenta produsul cercetării. corectarea. 3.  Produsul cercetării îmbină munca de investigare ştiinţifică cu activitatea practică a elevului şi se caracterizează prin originalitate şi utilitate practică.2.9. compararea.  evaluarea activităţii desfăşurate de fiecare grup. prezentarea şi analiza temei şi a sarcinilor de lucru.  tema de cercetare se bazează pe metoda tradiţională a muncii cu cartea.  dirijarea desfăşurării activităţii. .

 concluziile finale ale profesorului pe marginea soluţiilor propuse de elevi.  inventarierea şi aprecierea critică a punctelor de vedere divergente. respectarea şi verificarea.  va dirija situaţia studiului de caz. stabilirea soluţiei optime.  argumentarea solidă.  prezentarea soluţiilor propuse în grup. condiţiilor metodologice de redactare:  formularea cu claritatea a problemei. .  organizarea grupelor de elevi pentru rezolvarea cazului.  folosirea corectă a conceptelor.Foarte importantă este precizarea.  stăpânirea literaturii ştiinţifice de bază. argumentarea lor.  favorizează capacitatea de a anticipa evoluţia evenimentelor şi de a lua decizii eficiente. Etape metodice:  pregătirea cazului de către profesor. Studiul de caz contribuie:  la formarea şi dezvoltarea unei capacităţi de examinare critică a diferitelor strategii şi variante de soluţionare.  prezentarea de către profesor a cazului.  prezentarea punctelor de vedere originale.  aprecierea activităţii elevilor. Rolul profesorului:  va selecta situaţiile – caz.  va dirija dezbaterile.  rezolvarea de către grupa de elevi a cazului.

ocupanţi ai unor status-uri profesionale pentru care trebuie să-şi formeze anumite competenţe.  În această situaţie programul ar trebui să conţină:  informaţii despre firmă.  se deprind să-şi pună probleme şi să le soluţioneze. Jocul de rol  Elevii sunt priviţi ca nişte „actori”.  poziţia sa pe piaţă. va aprecia activitatea elevilor. va sugera mai multe variante de soluţionare fără a anticipa sau a impune soluţia optimă.  să adopte decizii. ca de exemplu. raportului cerere – ofertă – preţ de echilibru – cantitate de echilibru etc. 3.  dezbaterea cu toţi participanţii şi observatorii a modului de interpretare şi reluarea secvenţelor în care nu s-au obţinut comportamentele aşteptate. convingeri.  modelarea situaţiei şi proiectarea scenariului. atitudini. să evalueze rezultatele. organizarea şi conducerea unei firme într-un mediu concurenţial.  interpretarea rolurilor. 3.2. abilităţi.11. .  alegerea partenerilor şi instruirea lor relativ la specificul şi exigenţele jocului de rol.  învăţarea individuală a rolului de fiecare participant.  Asumându-şi anumite roluri elevii:  se obişnuiesc treptat să aplice. în situaţii noi. Etapele metodice ale pregătirii şi utilizării jocului de rol sunt:  identificarea situaţiei care se pretează la simulare prin jocul de rol. cunoştinţele însuşite anterior. Predarea şi învăţarea sub asistenţa calculatorului  simularea unor situaţii.  situaţia concurenţilor.2.12.

magnetofon. Cap.  formarea unor abilităţi tehnice specifice. 4 Mijloace de învăţământ utilizate în procesul predării-învăţării Economiei  Mijloacele de învăţământ . radio etc.  Mijloacele tehnice de învăţământ .  Calculatorul permite. optice. lucrări –de pe suport transparent.învăţare şi realizarea obiectivelor. prelucrarea şi reactualizarea informaţiilor privind prestaţiile individuale şi de grup ale elevilor. stocarea.  aspectomatul–proiector automat pentru proiectarea diapozitivelor.  retroproiectorul – pentru proiecţia imaginilor.  verificarea cunoştinţelor şi abilităţilor elevilor în condiţii de obiectivitate şi cu costuri de timp reduse.ansamblu de instrumente folosite pentru creşterea eficienţei procesului de predare . .scheme. desene. Predarea–învăţarea sub asistenţa calculatorului facilitează:  explicarea şi studierea unor fenomene complexe.  proiectorul – pentru filme didactice de 8 mm şi 16 mm. păstrare şi transmitere a informaţiei. Clasificarea mijloacelor tehnice de învăţământ :  mijloace tehnice audio: – – – casetofon. electrice şi electronice de înregistrare. texte. fişe de lucru.ansamblu de procedee mecanice. Clasificarea mijloacelor tehnice de învăţământ :  mijloace tehnice vizuale:  diascopul–pentru proiectarea diapozitivelor şi diafilmelor. să ofere posibilitatea elevilor de a lua decizii şi a observa efectele acestor decizii asupra pieţei şi a firmei.

Funcţiile mijloacelor de învăţământ :  funcţia informativ – demonstrativă – servesc la transmiterea informaţiilor şi oferă un suport intuitiv comunicării orale. video-proiector multi-media etc. computer multi-media. instalaţia video – pentru înregistrarea şi redarea pe monitorul TV a unor filme didactice. mijloace tehnice audio-vizuale: – – – – camera de luat vederi. Eficienţa mijloacelor tehnice de învăţământ depinde de o serie de condiţii:  transmiterea unor informaţii noi. operaţiile gândirii.stimulează curiozitatea. imaginaţia şi creativitatea elevilor. .  funcţia ergonomică – permit raţionalizarea eforturilor profesorilor şi elevilor în timpul activităţilor didactice. interesul.  pregătirea profesorului şi nivelul la care el stăpâneşte materialul ce urmează a fi utilizat.  materialele prezentate nu sunt simple materiale intuitive.  funcţia formativă – pun în acţiune structurile cognitive.  funcţia stimulativă . iniţiativa. atenţia.  funcţia de şcolarizare substituitivă – permit substituirea relaţiei elev-profesor cu relaţia elev-mijloace de învăţământ.  funcţia estetică – facilitează înţelegerea şi aprecierea frumosului etc. contribuie la formarea priceperilor şi deprinderilor intelectuale şi practice. motivaţia pentru învăţare a elevilor. ele îndeplinindu-şi funcţia didactică numai dacă sunt utilizate efectiv.  funcţia evaluativă – sprijină procesul de verificare şi evaluare a activităţii elevilor. precum şi în formarea unor aptitudini şi deprinderi intelectuale.

1.  data predării fiecărei lecţii.  utilizarea unui mijloc tehnic de învăţământ se justifică numai în condiţiile în care activitatea respectivă nu poate fi realizată eficient pe căi mai simple.4.  stabileşte succesiunea exactă a capitolelor de-a lungul anului şcolar. Proiectarea activităţii didactice  5.2.  este prima activitate a cadrului didactic la începutul anului şcolar. profesorul realizează planificarea anuală şi planificarea semestrială. 5.  Pe baza programei şcolare. Proiectul de lecţie la Economie 5. Lecţia  5.  obiectivele şi tipul lecţiilor.1.3.  pregătirea clasei în vederea perceperii mesajului audio-vizual: reactualizarea a ceea ce este cunoscut deja despre subiectul tratat. pregătirea elevilor pentru a utiliza în activitatea lor suporturile audio-vizuale. Planificarea activităţilor didactice  reprezintă operaţia de împărţire a conţinutului disciplinei pe unităţi mari de ordinul capitolelor sau sistemelor de lecţii.  observaţii etc.  focalizarea atenţiei elevilor asupra aspectelor esenţiale ale conţinuturilor transmise. STRATEGII ŞI DEMERSURI TIPICE ÎN PREDAREA ECONOMIEI  5. Planificarea semestrială . precizarea ideii fundamentale pe care o propune mesajul.  resurse. Organizarea activităţii didactice.  numărul de ore alocate pentru fiecare capitol. Planificarea activităţilor didactice  5. Cap.

Organizarea activităţii didactice.  lecţia mixtă (combinată).prin care o cantitate de informaţii este percepută şi asimilată de elevi într-un timp determinat Tipuri de lecţie  lecţia de comunicare şi însuşire a noilor cunoştinţe.cerinţe didactice:  obiectivele instructiv-educative ale lecţiei selectează:  ideile.  lecţia tip seminar etc.2. detaliază planificarea anuală conţinând informaţii suplimentare despre:  metodele şi mijloacele de învăţământ. . Lecţia  Lecţia este o unitate didactică fundamentală .1.  lecţia de formare a priceperilor şi deprinderilor.  lecţia de verificare şi evaluare. Lecţia de Economie .  se fixează întregul edificiu al lecţiei. Lecţia de comunicare şi însuşire de noi cunoştinţe  În practica didactică se disting două forme ale lecţiei de comunicare de noi cunoştinţe:  lecţia prelegere. 5. procedeele şi mijloacele de învăţământ. 5.  lecţia de creaţie. stabilindu-se conţinutul şi desfăşurarea lecţiei.  metodele.  Lecţia de Economie trebuie să aibă un nivel metodic corespunzător.  să constituie o unitate didactică de sine-stătătoare.2.  metodele de verificare şi evaluare etc.  lecţia de recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor.

5. 5. Lecţia de recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor  se desfăşoară după predarea unei teme.  ponderea principală o deţine comunicarea noilor cunoştinţe.2. înţelegerea conexiunilor dintre noţiunile fundamentale transmise. Proiectarea activităţii didactice .  comunicarea noilor cunoştinţe se poate realiza prin mai multe metode de învăţământ: conversaţie euristică.  Prin recapitulare se urmăreşte o mai bună fixare a cunoştinţelor expuse în cadrul unei teme sau capitol.3. căutarea corespondenţei cu realitatea a problemelor transmise. prelegere cu ajutorul proiecţiei etc.2.  va sublinia noi aspecte ale conexiunii dintre noţiuni. problematizare. expunerea unor scheme sintetice de fixare a cunoştinţelor etc. de explicare. la sfârşitul semestrului sau al anului şcolar. a unui capitol.  Pentru fixarea cunoştinţelor transmise: prezentarea de noi argumente. care însumează anumite idei secundare.  Pregătirea lecţiei de recapitulare şi de sistematizare cere un efort mai intens din partea profesorului şi a elevilor:  o selectare atentă a ideilor şi nu o simplă reluare mecanică a celor transmise în lecţiile anterioare. concentrează atenţia elevilor  Planul de idei al lecţiei cuprinde 2-4 idei principale.  abordarea problemelor din unghiuri noi de vedere.Lecţia mixtă  combină comunicarea de noi cunoştinţe cu verificarea şi evaluarea. reliefarea concluziilor şi generalizărilor.  Anunţarea titlului şi schiţarea planului de idei al lecţiei la tablă sau prezentarea lui prin intermediul mijloacelor de învăţământ.  va folosi noi mijloace de învăţământ cu caracter intuitiv cu un grad mai ridicat de sintetizare.

5.  determinarea formelor de evaluare. şi planul tematic proiectează relaţia conţinut – obiective – strategii pe tot parcursul anului şcolar în conformitate cu programa şcolară şi planificarea anuală şi semestrială.  definirea obiectivului general şi a obiectivelor operaţionale instructiv-educative. a manualului şcolar.4. planului tematic. sistemului de lecţii. . prin proiectare se înţelege împărţirea timpului. Proiectul de lecţie la Economie  anticipează organizarea şi desfăşurarea practică a lecţiei. anuală. proiectelor de lecţie etc. eşalonarea materiei sub forma. Etapele proiectării lecţiei  Încadrarea lecţiei – activităţii didactice în sistemul de lecţii – planul tematic  Stabilirea obiectivelor operaţionale  Prelucrarea şi structurarea conţinutului ştiinţific  Elaborarea strategiei didactice  Stabilirea procedurii procesuale a lecţiei – activităţii didactice  Cunoaşterea şi evaluarea randamentului şcolar  Stabilirea modalităţilor de control şi evaluare folosite de profesor  Stabilirea modalităţilor de autocontrol şi autoevaluare folosite de elevi  Elementele care contribuie la actul decizional al profesorului în proiectarea lecţiei analiza generală a lecţiei prin consultarea programei şcolare.  încadrarea lecţiei în sistemul de lecţii şi în planificarea semestrială.  identificare metodelor adecvate fiecărui obiectiv stabilit.  stabilirea resurselor psihologice şi materiale necesare. a surselor bibliografice suplimentare.  sistemul de lecţii.  structurarea logică a conţinutului.

pe de altă parte. concluzii de fixare etc. etc. . demonstraţii  Fixare şi evaluare .planul de idei al lecţiei.  Conţinutul specific . notare.întrebări finale. activitate independentă.  Desfăşurarea activităţii  Activitatea cadrului didactic. caracteristici. probleme. rezolvare de probleme. concepte în definiţii date. utilizeze adecvat formule şi indicatori economici. pe de o parte şi corectarea procesului didactic. condiţii.  Activitatea elevilor. deprinderi. se realizează sub forma unui feedback continuu al procesului de predare-învăţare. stabilite în raport cu obiectivele şi conţinutul lecţiei. observare. identifice noţiuni. Elementele planului de lecţie:  Obiectivele proprii lecţiei. VERIFICAREA ŞI EVALUAREA ÎN PROCESUL PREDĂRII-ÎNVĂŢĂRII ECONOMIEI • • • implică aprecierea şi controlul nivelului de cunoştinţe. abilităţi. oferă o perspectivă de ansamblu asupra activităţii didactice.  conţine precizări cu privire la toate momentele desfăşurării procesului de predare – învăţare. explicaţii date unor probleme ridicate de elevi. precizări. explicaţii. teste de verificare. factori.se vor indica metodele adecvate. priceperi.  Sistemul de întrebări. aptitudini ale elevilor. concepte economice. enumere trăsături. precum şi mijloacele de învăţământ propuse a fi utilizate. urmăreşte aprecierea rezultatelor activităţii de învăţare. Obiectivele de evaluare la Economie solicită elevilor să: • • • • definească noţiuni.  Metodele şi mijloace de învăţământ . 6.

legi. funcţia de reglare a procesului de predare-învăţare pentru optimizarea rezultatelor. construiască exemple pentru a ilustra caracteristici. funcţia de prognosticare a activităţii didactice viitoare şi de predicţie a rezultatelor viitoare. Formele evaluării: • • • Evaluarea iniţială Evaluarea continuă (formativă) Evaluarea sumativă Principalele metode de evaluare şi verificare . părinţilor în legătură cu rezultatele. funcţia de ierarhizare/selecţie a elevilor în funcţie de rezultatele evaluării. numeric. estimeze evoluţia unui indicator economic într-un context dat. interpreteze informaţiile economice date în limbaj natural. funcţia de control a gradului de realizare a obiectivelor instructiv educative propuse. funcţia de stimulare a motivaţiei pentru învăţare şi pentru obţinerea de performanţe superioare. utilizeze corect limbajul de specialitate. Funcţiile evaluării: • • • • • • • funcţia de diagnosticare a rezultatelor şcolare şi a factorilor care le influenţează. procese economice. rezolve probleme cu conţinut economic şi să interpreteze rezultatele obţinute. interacţiuni. fenomene. analizeze fapte. tendinţe de evoluţie ale unui fenomen economic. fenomene. studiul şi evoluţia procesului de predare-învăţare. grafic. procese economice. elevilor.• • • • • • • caracterizeze comparativ fapte. teorii. funcţia de informare a profesorilor.

tipuri de notare: • • notarea numerică – de la 1 la 5. E – nesatisfăcător. Scara de notare literară poate fi extinsă cu ajutorul semnelor + şi -: A+. A.C. de la 1 la 20. Investigaţia. aptitudini ale elevilor şi de măsurare. insuficient (notare utilizată în prezent în învăţământul primar românesc). abilităţi. utilizată în general pentru concursuri etc. Proiectul Portofoliul Autoevaluarea. . notarea prin calificative – calificative: de exemplu. de la 1 la 100) notarea literară: A . Semnificaţia pentru elevi a notelor şcolare poate fi: • • • • • • • o garanţie a reuşitei în viitor (la admitere. deprinderi. un stimulent al motivaţiei pentru învăţare. indirect o măsură a inteligenţei. un indiciu pentru dozarea efortului. de la 1 la 10.excelent.B. comparare a progresului şcolar. scara de clasificare şi lista de control. D – slab. B – bine.• • • • observaţia curentă (evaluarea curentă) chestionarea sau examinarea orală (evaluarea orală) probele scrise (evaluarea în scris) testele de cunoştinţe (evaluarea prin teste) Metode alternative de verificare şi evaluare • • • • • Observaţia sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor: fişa de evaluare. o măsură a posibilităţilor proprii.D fiind note de trecere. o formă a recompensă sau de pedeapsă. în profesiune). A-. foarte bine. bine. suficient. C – mediu. notarea verbală – utilizează scara de notare calitativ/verbală: admis/respins. Notarea progresului şcolar • cuantificarea nivelului de cunoştinţe. F – nul.

• un instrument de formare a capacităţilor de autocontrol şi autoevaluare etc. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful