Poesis Interna\ional

Iunie 2011

Poesis Interna\ional
Director Dumitru P[curaru Redactor-;ef Claudiu Komartin Redactori Ion Mure;an Felix Nicolau Radu Vancu Balázs F. Attila Redactori coresponden\i Octavian Soviany Ioan Es. Pop Chris Tanasescu R[zvan |upa Rita Chirian László Noémi Jánk Károly Ilyes Ildikó Prezentare artistic[ Oana Mirabela P[curar Secretar de redac\ie Maria Adriana Zaharia Tehnoredactor Ioana Zaharia Fotografie Tadao Shibata Iuliu Ignat Alfredo Alcazar Colegiul director Dumitru P[curaru George Vulturescu Ilie S[lceanu Veres István Ioan Nistor Editor Centrul Multicultural Poesis Redac\ia ;i administra\ia Strada Mircea cel B[tr]n nr. 15 Satu Mare cod 440012 Telefon< 0261-767300 Fax< 0261-767301 Foto copert[ Mircea Stru\eanu

Revista Poesis
Director George Vulturescu Tehnoredactare Tatiana Vaida Foto Ionic[ Moldovan Revista Poesis este membr[ a Asocia\iei Publica\iilor Literare ;i Editurilor din Rom]nia (APLER) ;i a Asocia\iei Revistelor ;i Publica\iilor din Europa (ARPE) Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din Rom]nia

Revista poate fi cumpărată de la chioșcul de ziare Inmedio din mall-uri, din librăriile Humanitas și din librăriile Cărturești
e-mail< poesisinternational@yahoo.com Revista poate fi accesată `n pdf pe www.informatia-zilei.ro ;i pe www.poesisinternational.com

iunie 2011

eDitorial

Poesis interna\ional

Regionalizarea culturii, cultura regional[

ac[ o serie de reviste, mai mari sau mai mici, unele de un amatorism `nduio;[tor, altele de o agresivitate resping[toare, nu ar fi sprijinite financiar de consiliile jude\ene pe cale de a fi desfiin\ate, din punct de vedere cultural nu ar interesa absolut deloc a;a-zisul proiect de regionalizare lansat `n vara acestui an. C[ \ara este t[iat[ `n patruzeci de felii, c[ va fi `mp[r\it[ `n 8, 12 sau 16 „unit[\i“, Rom]nia r[m]ne egal[ cu sine, o \ar[ greu de a;ezat `ntr-o matc[ proprie, tinz]nd mereu dup[ tiparele culturale ale altora, `n c[utare continu[ dup[ elemente civilizatoare. Secole de-a r]ndul degeaba au existat trei provincii rom]ne;ti dac[ `ntre ele nu a existat o competi\ie de niciun fel. Nici m[car nu ;i-au dorit s[ se cucereasc[ una pe alta, cu excep\ia voievodului Mihai. |[rile rom]ne;ti au fost cum au fost ;i nu mai are rost s[ `nv]rtim cu\itul `n ran[. Preten\ioas[ la prima vedere, banal[ pe fond, ideea regionaliz[rii este una c]t se poate de proast[. Tocmai de aceea ar fi minunat dac[ s-ar pune `n practic[. Pe marginea e;ecului garantat am avea `nc[ un motiv de bucurie sado-masochist[, am avea `nc[ o mie de motive s[ ne facem praf institu\iile ;i clasa politic[. Mediocritatea institu\ional[ este pilonul `n jurul c[ruia graviteaz[ `ntreaga fiin\[ na\ional[. :ubrezenia institu\iilor noastre a fost ;i este un stimulent major `n ierarhizarea valorilor. Aici \inte;te proiectul pre;edintelui B[sescu< dac[ unit[\ile administrative vor fi mai mari nu se vor observa deficien\ele actului administrativ. C]nd ai o clas[ politic[ mediocr[ ;i incapabil[, salvarea poate veni din num[rul foarte mare al exemplarelor, al indivizilor c[rora li se `ncredin\eaz[ responsabilit[\i sociale. Altfel spus, dac[ politicienii sunt pro;ti, obligatoriu e s[ fie mul\i. De pild[, e preferabil un num[r de 467 de parlamentari slabi unui num[r de 300 la fel de slabi. Ca s[ nu dispar[, o comunitate format[ din indivizi slabi trebuie s[ fie mare. Noi am rezistat `n istorie nu pentru c[ am fost pu\ini ;i de;tep\i, ci pentru c[ am fost mul\i. Mul\i, `mp[r\i\i `n \[ri, \inuturi, zone, cnezate, voievodate, regiuni, jude\e, raioane etc. am supravie\uit. Putem supravie\ui numai desp[r\i\i. „Reu;im `mpreun[“, un frumos ;i sublim slogan. A;adar, o \ar[ ca Rom]nia trebuie `mp[r\it[ `n c]t mai multe felii, `n unit[\i teritoriale minuscule, ca s[ nu se vad[ c]t de ;ubred este `ntregul. Lumea politic[ este `n fond una a contrariilor simple. Politicienii no;tri opereaz[ cu concepte simplu\e. Ei se simt `n elementul lor utiliz]nd contrariile similare, identice ca valoare< alb/negru, frig/cald, st]nga/dreapta, minciun[/adev[r, bun/r[u, ora;/municipiu, jude\/regiune. Toate acestea puse `n balan\[ tind s[ dea un soi de echilibru `ntre valoare ;i non-valoare. ~n cazul nostru, strict pe subiect, `ntre sus\in[torii ;i nesus\in[torii regionaliz[rii. Ce se va `nt]mpla c]nd se va fi terminat procesul de diferen\iere? Sau s[ se fi terminat acest proces de diferen\iere `ntre valoare ;i non-valoare ;i noi nu ;tim? Nu vedem acest lucru din cauza mandatelor care urmeaz[ unul dup[ altul, din patru `n patru ani. Poate fi introdus[ `n ecua\ia regionaliz[rii literatura? Considerat[ mult[ vreme ca fiind singura capabil[ s[ explice lumea din jur, cu siguran\[ ;i-a pierdut aceast[ func\ie social[. Cultura noastr[, `n mod paradoxal, este at]t de unitar[ `nc]t ar suporta orice tip de regionalizare. Ar avea de suferit doar din punct de vedere material. Un am[nunt nesemnificativ. ~n ciuda slabului apetit pentru cultur[, `n ciuda mediocrit[\ii clasei politice, at]t baronii de st]nga, c]t ;i cei de dreapta, `n general, accept[ sponsorizarea revistelor de cultur[. Se pare c[ din punctul de vedere al consilierilor jude\eni - majoritatea incul\i ;i grosieri, dup[ cum `i catalogheaz[ Centrul -, cultura nu pare s[-;i fi pierdut total func\ia social[. Ar reie;i de aici c[ institu\iile noastre cu c]t sunt mai ineficiente ;i conduse de oameni c]t mai incapabili cu at]t mai mult se apleac[ sau, m[ rog, tolereaz[ actul de cultur[? S[ depl]ngem, a;adar, dispari\ia baronilor locali. :i s[-i salut[m pe cei regionali, `nc[ `n stadiu larvar. Cu siguran\[ vor fi la fel de incapabili, la fel de corup\i, dar mai pu\ini.

D

Dumitru P[curaru

3

de la Thomas Kling încoace – impresia unui mecanism foarte bine reglat şi. şi expunerea fără nici o precauţie a rănilor. în general. la adăpostul confortabil al experimentului de limbaj. Uljana Wolf (până şi detaliile reţinute de cei doi erau aceleaşi)< pe Calea Victoriei. Şi dacă am rămâne cu atât. autosuficient. Într-o societate structurată rigid. se va vedea în revistă. Politizarea extremă a corpului din poezia românească (întotdeauna la voi e vorba despre corp. decât să intri în spaţiul personal al altuia. spre a le demistifica. de la un punct încolo. Obişnuiţi încă cu mijloacele rudimentare de represiune ale comunismului terminal. pentru care miza poeziei e personală şi extrem de subiectivă> pentru nemţi. În jurul lui. dezvăluită fără rezerve de poeţii generaţiei mele. experienţa unor momente de graţie pe care. Înţelesesem şi în urma întâlnirilor cu poeţii suedezi că poezia conceptuală este. şi tot ar trebui să ne simţim norocoşi. dilemele noastre cele mai mari sunt de natură identitară. cu răbufniri de violenţă şi crize de isterie – stimulilor grosieri. un cerşetor cu un braţ amputat. la Bucureşti. administrativ – pentru a le putea arăta în toată goliciunea lor. al echilibrului şi al decenţei rămâne spulberat. garda jos şi mi-a spus că în Bucureşti a trăit câteva momente oribile. cele patru lecturi avute de poeţii germani invitaţi în România împreună cu opt poeţi români. „Nu voi sufla o vorbă despre pâlpâitul copacilor” îşi începe Ulrike Almut Sandig un poem superb. de autismul lor. Ulrike Almut Sandig. Braşov şi Sibiu. deficitul de sensibilitate al unora contrapus disponibilităţii exagerate a afectelor celorlalţi. o parte normală a lucrurilor. dar nu mi se adresează în mod direct? Tehnica şi elaborarea meticuloasă pe care le intuieşti la nemţi. noi facem în continuare o literatură cu (şi din) disperare. răspundem cel mai bine – cum ştim. ci un discurs alternativ care îşi propune să nu lase limbajul sufocat de limbajele publice ale manipulării. La mijloc nu e neapărat. întins pe un carton. momentele în care. Ar fi prea simplu să reducem totul la banala opoziţie spirit germanic vs spirit latin. câini vagabonzi care îi dau târcoale. dezintegrarea limbajelor convenţionale sau ecologismul. poetul român nu-i lasă loc de-ntors cititorului. să se mărturisească> trăind şi creând într-o paradigmă diferită. de visceralitatea în exces. Decenţa pe care trebuie să o impună discursul privat a întâlnit intimitatea sângerândă. Civilitatea. să impui sau să ţi se impună ceva. citindu-le. Comparaţia cu cerşetorul ciung era la îndemână. în schimb. de aceea caută să demonteze discursurile actualităţii – publicitar. iar discursul normalităţii. în care discursul public este impersonal şi funcţional (în vreme ce la noi e vituperant şi superficial). Cum am putea crede că vom găsi brusc un limbaj comun când problemele noastre sunt atât de diferite? Rămâne. Daniel Falb şi Björn Kuhligk sunt. cu anii. îl face părtaş la traumele şi exasperările lui. Traducerile în româneşte ale poemelor lui Uljana Wolf. în faţa vitrinei magazinului Gucci. Björn. după mai multe zile petrecute împreună în care nu reuşisem să depăşim stadiul banalităţilor politicoase. pentru mine. Noi. ireproşabile. epuizarea resurselor naturale. am simţit că aceste poeme sunt excelente. sub o aparenţă ireproşabilă. poezia nu mai poate fi confesional sau cutie a milei. în nord. un film pe care – miam dat seama – l-am văzut de atâtea ori încât am încetat să-l mai receptez. De ce un occidental priveşte cu condescendenţă parada suferinţei la care suntem părtaşi şi pe care uneori o regizăm noi înşine în cele mai mici amănunte. după lectura avută la Sibiu. îl miros. Poeţii români li se vor fi părut oaspeţilor noştri mult prea dornici să se devoaleze. cum ne-am putea grăbi să judecăm. direcţia cea mai influentă de astăzi – poate şi fiindcă permite. Între communication breakdown şi lost in translation. mi s-a părut iritat de obsesia corpului în poezia românilor. doar poezia adevărată mi le poate dărui. 4 M Claudiu Komartin . are un comportament profund nedemocratic. pe de o parte. Şi totuşi. în cele din urmă. m-au ajutat să înţeleg câte ceva despre fiecare dintre noi. Înţeleg de ce violenţa emoţională şi stridenţele lumii noastre le repugnă germanilor. mai bine te îngropi în tine. Björn Kuhligk a lăsat într-o noapte. un eu aproape întotdeauna susceptibil şi nevrotic. cu două zile înainte. politic. Era în cuvintele lui Björn amestecul de dezgust şi revoltă pe care îl simţi în mod normal în faţa oricărui spectacol grotesc. consacrarea discursurilor care nu mai comunică nimic. partea de experiment (în sensul cel mai larg) a acestor texte pot face câteodată discursul prea greu de decodat? Mă frustrează. vocaţia – incontestabilă. Şi că ne dă exact atât cât putem primi. Dicţia lor – în mod evident originală. iar versurile sale rafinate despre absenţă şi pierdere sunt. citind-o. Bănuiesc că ceva similar li se întâmplă măcelarilor când nu mai simt mirosul de carne macră. juridic. hăituit de fantasmele unei interiorităţi rănite şi vindicative> vorbeşte obsesiv despre eu. de unde vin dificultăţile de receptare. românii. Pentru mine însă. la poezia germană recentă – atât cât o cunosc din traduceri. pe de altă parte. abjecţia pare să fi devenit. au stat pentru câteva seri faţă în faţă.Poesis interna\ional eDitorial iunie 2011 Viszerale Reaktion -am simţit deodată înduioşat când. a fost reproşul lui Kuhligk) s-a lovit de oroarea de intimitate şi de manipulare a nemţilor. suficiente ca să-mi întreţină credinţa că poezia este în locul potrivit. În timp ce poezia germană de astăzi are de-a face cu realitatea unei lumi postcoloniale preocupate de ruinarea capitalismului. arătându-şi ostentativ ciotul trecătorilor. Mi-a povestit pe scurt o secvenţă pe care mi-o descrisese cu aceeaşi stupefacţie.

care s-a format prin imitarea unor realităţi literare străine. pe când lucram la Ziarul de Duminică. ceva ce n-am întâlnit în altă parte”. „secundar” ar trebui înlocuit în cazul nostru cu „secund”< da. chiar dacă valoarea şi originalitatea nu-i erau contestate> simplificând. cel mai adesea. „un Kaa de limbă română” pentru a fi validat. am imitat până acum tot ce se putea imita şi ne-am sincronizat nu doar cu latinitatea culturală a Europei. fie şi pentru faptul că vorbeşte despre prezent-viitor. dar oare de ce. urmându-şi propriile vârste istorice naturale şi pulsiunile de creştere vitală ale propriilor rădăcini”. Printre ei.” Toate acestea duc cu gândul la faptul că am fi o literatură secundară. Zice Zubaşcu< „Suntem o literatură foarte tânără. un interviu care a apărut online pe 2 decembrie 2010. doar un act de imitaţie şi servitute. Zubaşcu pune o problemă care mă obsedează şi pe mine de multă vreme. poeţii se mută repede Dincolo? 5 . înclin să fiu mult mai de acord cu el. Clara Mitola şi Elena Borrás García. Cât priveşte enunţul< „Abia acum. literatura română a ajuns la vârsta când poate evolua pe cont propriu. nu cred că mai avem ce imita din lume. „un Dostoievski autohton”. urmându-şi propriile vârste istorice naturale şi pulsiunile de creştere vitală ale propriilor rădăcini”. care nu ne-ar face atractivi pentru piaţa occidentală de carte nici azi. la întrebarea mea< „Ce v-a făcut să rămâneţi aici?”. literatura română a ajuns la vârsta când poate evolua pe cont propriu. nu valoarea. Are ceva special. mi-a oferit anul trecut. totuşi. Din cei zece cursanţi veniţi din mai multe ţări ale Europei. două tinere care au participat. chiar şi din postura ei de literatură secundă. patru au decis să rămână în România. mi-au răspuns< „Literatura română. (…) Odată cu maturizarea textuală a generaţiei '80. începând de la Romantism încoace> abia acum s-au creat acumulări istorice care favorizează premisele unei dezvoltări fireşti. care. modelele s-au impus din afară. de-a lungul scurtei ei istorii. aşa cum spune Ion Zubaşcu? Foarte probabil. sub semnătura Luciei Negoiţă. dar nu până într-acolo încât să susţin că literatura română reprezintă. urmându-şi propriile vârste istorice naturale şi pulsiunile de creştere vitală ale propriilor rădăcini. ci şi cu spiritul anglo-saxon al Americii. după ce spun adevăruri din viitor. dar pe care am tot amânat să o transform într-un text editorial.iunie 2011 eDitorial Poesis interna\ional Adevăruri din viitor P ioan es. Abia acum. Am cunoscut în aceşti ultimi ani câţiva traducători străini redutabili care s-au arătat pasionaţi de literatura română şi interesaţi de traducerea ei. prietenul nostru de Dincolo. Pop oetul Ion Zubaşcu. Să fie acel „ceva special” faptul că „literatura română a ajuns la vârsta când poate evolua pe cont propriu. nu şi unul de creaţie. un scriitor român trebuia musai să fie „un romantic întârziat”. Cea mai recentă şi încurajatoare poveste în această privinţă am trăit-o după ce le-am cunoscut pe Clara Mitola din Italia şi pe Elena Borrás García din Spania. Poate. anul trecut. ci faptul că vine mereu de pe poziţia a doua îl face relativ puţin interesant pentru traducătorii. Îi dau parţial dreptate lui Zubaşcu. pe teren şi rădăcini proprii. iar din acest prezent-viitor fac parte şi eu şi mi-aş dori ca Zubaşcu să aibă dreptate. aşa cum nu ne-a prea făcut nici ieri. la un program de burse pentru traducători iniţiat şi susţinut de Institutul Cultural Român. La un moment dat. editorii şi cititorii din străinătate.

numeroase volume de versuri devenite celebre (Głos Anonima. Różewicz s-a născut în 1921 la Radomsko şi a fost martor şi participant la toate marile momente istorice din ultimii 70 de ani – a făcut parte din Rezistenţă în timpul ocupaţiei naziste a Poloniei. Płaskorzeźba. Opera lui Różewicz este o operă împotriva uitării şi a nimicirii conştiinţei. Różewicz a scris. de la debutul său din 1947 şi până în anii 2000. teatru. ci şi unul dintre ultimii mari modernişti europeni în viaţă. cât şi în teatru. Wyslawa Szymborska şi Zbigniew Herbert – primii doi câştigători ai Premiului Nobel). Regio. Szara strefa) fiind unul dintre autorii preocupaţi de reînnoirea mijloacelor de expresie. a scris poezie în comunism şi după căderea acestuia. 6 .tadeusz różewicz Tadeusz Różewicz este nu doar unul dintre poeţii polonezi clasici ai secolului XX (alături de Czeslaw Milosz. atât în poezie. una dintre cele mai înalte expresii ale psyche-ului european de după al doilea război mondial. Pułapka. Twarz trzecia. proză). Nasz starszy brat. Câştigător al festivalului de poezie de la Struga la un an după Ginsberg şi autor a peste 50 de cărţi (poezie.

iunie 2011 invitat Supravieţuitor Am douăzeci şi patru de ani dus la măcel am supravieţuit. Am douăzeci şi patru de ani dus la măcel am supravieţuit Poesis interna\ional Cine este poet Poet e cel care scrie poeme şi cel care nu scrie poeme poet e cel care se eliberează de legăturile lui şi cel care îşi impune singur legături poet e cel care crede şi cel care nu reuşeşte să creadă poet e cel care a minţit şi cel care a fost minţit poet e cel care are buze şi cel care înghite adevărul cel care cade şi cel care se ridică poet e cel care pleacă şi cel care nu poate pleca. Oamenii şi animalele sunt omorâţi în acelaşi fel am văzut-o< camioane pline cu oameni schilodiţi ce nu vor fi salvaţi. Următoarele sunt sinonime goale< om şi animal dragoste şi ură prieten şi duşman întuneric şi lumină. 7 . Virtutea şi crima cântăresc la fel am văzut-o< la un bărbat care era în acelaşi timp criminal şi virtuos. Noţiunile sunt doar cuvinte< virtute şi crimă adevăr şi minciună frumuseţe şi urâţenie curaj şi laşitate. Caut un profesor şi un maestru care să îmi redea văzul auzul şi graiul care să numească din nou obiecte şi noţiuni care să despartă întunericul de lumină.

iunie 2011 Poem Vrusesem să descriu căderea frunzelor într-un parc din sud cinci lebede albe alunecând pe oglinda de apă împâclită vrusesem să pictez negrele crizanteme oxidate de brumă lumina pe buzele unei tinere fete ce trece visasem la poeţii din tărâmul de Mijloc ce stăpâneau arta de a scrie opere desăvârşite ei s-au stins dar lumina poemelor lor ajunge până la mine după o mie de ani o frunză tocmai a căzut pe pământ şi am înţeles tablourile care plâng tăcerea muzicii misterul poeziei mutilate reîntors acasă mâna mea a-nceput să scrie un poem surdo-mut care a vrut să existe să vadă lumina zilei dar eu nu doresc să îl scriu aştept să înceteze încetul cu încetul să mai respire.Poesis interna\ional invitat Omul nou Omul nou este acesta da e-această ţeavă de canalizare care lasă totul să treacă prin ea. 8 .

iunie 2011 invitat Printre multiple îndeletniciri Printre multiple îndeletniciri de o extremă urgenţă am uitat că mai trebuie să şi mor inconştient fiind am neglijat această sarcină sau o îndeplineam cu superficialitate de mâine totul se va schimba o să mă apuc de murit cu cea mai mare grijă cu optimism şi înţelepciune fără să mai pierd vremea Poesis interna\ional Poezia mea nu justifică nimic nu explică nimic nu renunţă la nimic nu cuprinde întregul nu împlineşte nici o speranţă nu crează reguli noi ale jocului nu ia parte la veselia generală are un spaţiu clar definit pe care trebuie să-l ocupe dacă nu e esoterică dacă nu e originală dacă nu uluieşte atunci e aşa cum ar trebui să fie îşi urmează doar propriul imperativ propriile capacităţi şi limitări pierde împotriva ei însăşi nu poate să ia locul nici să fie înlocuită de alta deschisă tuturor golită de mister are multe ţeluri pe care nu le va atinge niciodată prezentare .i traducere de Claudiu Komartin 9 .

în nopţile mele de fată bolnavă. pentru că l-am făcut cu tine. orice. sută la sută. mamă. simt respiraţia ta. sunt. am penetrat.angela Marinescu Poemul cel mai de jos mamă. într-un anumit fel. cu toată forţa. mă lasă rece pentru că sunt handicapată. pe nimeni nu am iubit aşa cum te-am iubit pe tine. aşa cum am supt de la tine. mi-ai pus la încercare plictiseala şi furia. sentimentul inutilităţii îmi dă târcoale. pe nimeni nu am înjurat aşa cum te-am înjurat pe tine. poezia tehnică. ca tine. de fapt. creaţia ta. 10 . mamă. poezia postmodernă. cât de vulgară am putut fi cu tine şi numai cu tine. pentru că nimeni nu mi-a dat posibilitatea să sug lapte hrănitor. până la epuizare. poezia ludică. în ceafă. ca la uşa cortului. poezia catifelată şi poezia absconsă a marilor minţi îndopate cu informaţii abstracte venite sub formă de raze toxice şi radioactive din zona crepusculară. creaţia ta. lacrimi de piatră în poezia mea de piatră. m-am certat numai cu tine. ca un câine stau pe mormântul tău şi urlu la lună din ce în ce mai stins. mamă. am fost un obstacol programat de tine. ai fost o extraterestră ce m-ai determinat să fiu o intraterestră. din spuma mării neagră ca smoala. singurul bărbat pe care l-am acceptat ca bărbat a fost Alex. nu au găsit nimic. că nu mai eşti. mamă. ai stat mereu între mine şi poezia mea şi de aceea cei ce mi-au căutat cu lumânarea. poezia postcoitum. sunt. acum.

die vollgestop sind mit abstrakten informationen. wie ein hund stehe ich auf deinem grab und jaule den mond an immer erloschener. ich bin. programmiert von dir.iunie 2011 PoeMul De ColeC|ie Poesis interna\ional das Gedicht von ganz unten mama. mama. ich spüre deinen atem. lassen mich kalt. deine schöpfung. gewissermaßen. seidene poesie und abstruse poesie großer geister. jetzt. wie du. die poesie post coitum. deine schöpfung. ich durchdrang. wie gemein konnte ich zu dir sein und nur zu dir. ich war ein hindernis. übersetzt von Kerstin Ahlers 11 . im nacken. umgibt mich das gefühl von nutzlosigkeit. mama. weil ich ihn mit dir gemacht habe. ich bin. weil ich behindert bin. du warst eine außerirdische was mich zu einer innerirdischen machte. ich stritt nur mit dir. den ich als mann akzeptierte war Alex. in meinen nächten als krankes mädchen. die postmoderne poesie. mama. bis zur erschöpfung. mama. die in form von toxischen und radioaktiven strahlen aus der zwielichtigen zone kommen. da du nicht mehr bist. verspielte poesie. nahrhae milch zu trinken. mit ganzer kra. du stelltest meine langeweile und wut auf die probe. niemanden beschimpe ich so schrecklich wie dich. weil niemand mir die möglichkeit dazu gab. aus dem pechschwarzen schaum des meeres. eigentlich ganz gewiss. nichts. die mit kerzen meine steintränen in meiner steinpoesie suchten. alles mögliche. so wie ich sie von dir trank. der einzige mann. niemanden liebte ich so wie dich. technische poesie. du standest immer zwischen mir und meiner poesie und deswegen fanden die.

.

Răzvan?!» Ca să văd cine stă pe întuneric am trecut de ieşire şi m-am apropiat de capătul întunecat al holului. alergând spre scări. 2002) şi Acelaşi cer ce nu e (Vinea. I-am spus că se pleacă spre un teren de fotbal şi l-am întrebat dacă şi-a dat seama că. Cu ani în urmă. 2003). cu vestă.. A primit Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti pentru debut (2001) şi prestigiosul premiu „Hubert Burda” pentru tineri poeţi din Europa Centrală şi de Est (Heidelberg. Mi-am amintit asta la ceea ce r[mâne probabil ultima lui lectură publică. selectiv. eu am început să îl strig Bobiţă. între jucătorii care intrau pe teren s-a ridicat de pe bancă. mie îmi căzuse energia şi abia mai mergeam. Minuţios. Cu scuze şi jenă am fugit pe scări să prind maşina care pleca. Cu greu am ghicit silueta lui Virgil în cadrul ferestrei deschise. acum de ce mai eşti obosit?» m-a întrebat. la Târgovişte. iar poemele sale au fost traduse în limba germană de către Oskar Pastior (Der Hund. unde deja era pregătit de somn şi îl lăsasem liniştit la intrarea în camera lui. Un lucid prin excelenţă. Wunderhorn. la Alba Iulia.. probabil. În seara acelei zile era programat meciul de fotbal. Un poet total pentru care propria lui poezie a însemnat inocenţă definitivă şi splendoare. în costum. Dintr-o întâmplare. Floarea cu o singură petală (Junimea. nu am reuşit să aflu. 2006. 2010). Nici atunci când toată lumea se certa cu toată lumea prin site-uri literare. Nici măcar atunci când unii dintre noi ne-am certat cu el.. „Un iluminat. Virgil era relaxat şi glumea. Sau cu poezia lui. de când ne roagă să îi spunem Virgil. dar în spatele acestor versuri rămâne omul excepţional. Nu îl mai văzusem citind niciodată.” Gabriel Daliş „Virgil visa. în spaniolă (de Joaquín Garrigós) şi în slovenă (de Aleš Mustar). prietenul. când se schimba prima echipă pe terenul de fotbal. 2000). Am senzaţia că paşii aceia nu s-au terminat şi că Bobiţă este în plin elan şi acum. Cred că a făcut trei paşi. a deviat mingea de la piciorul unui adversar şi s-a îndreptat pe urmele ei spre marginea terenului. Un rebel pios cu judecată de samurai. Dar e unul dintre lucrurile inexplicabile pe care le făcea el. I-am răspuns că îmi închipui că şi el este stors după lecturile la care îşi spune poemele pe dinafară. Un personaj plin de farmec şi tristeţi în care el însuşi recunoştea premoniţiile unor dureri nu foarte târziu confirmate. Aşa cum. cămaşă şi ghete. într-un gest de autocondamnare definitivă. «Bobiţă?» M-am auzit spunând şi pe loc mi s-a făcut ruşine pentru că de doi ani Virgil ne rugase să nu îi mai spunem aşa. Cum a reuşit să ajungă de la hotel. Constantin Virgil Bănescu trăia poezia demn de parcă ar fi conceput cu fiecare literă în parte întreaga esenţă a lumii noastre. die Frau und die Liebäugler.iunie 2011 Portret Poesis interna\ional Constantin Virgil Bănescu (1982-2009) a publicat volumele de poezie Câinele.. a zis el brusc serios. cântă. A încetat din viaţă la 12 august 2009. ieşise să fumeze pe culoar. «Ce faci. după o lectură la biblioteca de poezie de la Facultatea de Litere din Bucureşti. tocmai din celălalt capăt al culoarului. am rămas ultimul pe holurile hotelului şi. Era deja îmbrăcat într-o pijama perfectă şi. ai citit. Şi a început să alerge trăgând de corpul său de câte ori se pregătea să lovească mingea. Virgil şi-a citit poemul de pe nişte foi care tremurau tot mai tare în mâinile lui. A fost Poet şi nimic în afară de asta. Virgil. în zarva de pe terenul de fotbal. Întotdeauna îşi ştia poemele pe dinafară. femeia şi ocheada (Timpul. pe teren. care îşi recita poemele stând în picioare. Ca de obicei. O jumătate de oră mai târziu. Zidul de mătase aduce în atenţie poetul-etalon al celei mai recente generaţii de poeţi.” Răzvan Ţupa 13 . 2009). Trei paşi foarte apăsaţi. «Nu. mă simt plin de energie după ce recit şi cânt». la prima fază la care a participat. îmbrăcat în costum. ne îndreptam mai mulţi spre o terasă din Cişmigiu. «Gata. pe mine o lectură mă încarcă. m-am auzit salutat din întuneric. pasionat de perfecţiunea indisolubil legată de simplitate. Virgil nu s-a certat niciodată cu nimeni în lumea literară.

O să mă limpezesc apoi de atingerile mele şi o să mă opresc. un chibrit nemţesc. un ochi de păpuşe. (aburul ăsta cu miros de mamă) Degeaba toate grămezile de carne şi piele smulsă< aburul ăsta cu miros de mamă îţi aminteşte că. o alta cu uscatele coji rupte de pe buzele Niadei. kartari pot să închipui camera cu fotoliu unde în loc de ferestre sunt trupuri care ar muri dacă cineva le-ar împinge şi pot să le împing şi le împing 14 . o călimară. o pălărie. o piatră şi un ceas. o lumânare. chiar trupul. (auzi? auzi? auzi! auzi!) O să mă aşez şi o să-mi pregătesc femeia< cu pielea şi carnea de pe piept o să-i astup urechile (aşa că-mi smulg pielea şi carnea de pe piept) cu pielea şi carnea de pe umeri o să-i acopăr ochii (aşa că-mi smulg pielea şi carnea de pe umeri) cu pielea şi carnea mâinilor o să-i înfund gura (aşa că-mi smulg pielea şi carnea mâinilor) Dar aburul ăsta cu miros de mamă. curăţând cu grijă toate porţiunile nelinse. pregătindu-mi încet corpul.Poesis interna\ional Portret Geanta Mi-am luat o geantă. iunie 2011 Femeia O să-mi iau o femeie. În geanta mea de piele sunt< o agrafă.. sexul lui Abraxas. o păreche de buze. un plic cu cafea. o anemonă.. le-aş putea pune la loc. o sticlă cu vin. o cutie cu mirări. Dacă le-aş scoate din geantă. din momentul în care miroşi mirosul mamei tale. un stilou. (nu de alta. un fluier. sânii lui Venus. lumea femeilor ţi se închide. carnea rămasă de la circumcizia lui Kaa. o chipă. dar prea mi s-au înmulţit substitutele de sensibilitate) O să mă spăl ca într-un vechi ritual de abluţiune. pantalonii evazaţi ai lui Raluke. o fotografie alb-negru cu mine când eram mic.

iunie 2011 Portret kartari acum eu cred că cel mai bine e să mă trezesc să umblu puţin să bat cuiele de pe colţul mesei într-o spinare să scot cuiele să las să curgă tot sângele din cele două răni să-mi lepăd ochii să-i aşez acolo unde bătusem cuiele să bat din nou cuiele şi să adorm la loc. scara. Poesis interna\ional svapna dădeam uşor la o parte pielea imensă a calului şi găseam ouă de dimensiuni ireale dacă întorceam capul vedeam un om alungând o pasăre dacă închideam ochii vedeam aceeaşi imagine svapna de câteva nopţi mă visez cu Lideea la marginea unui lan de grâu e cald grâul e înalt e şi galben e şi verde iar noi imaginăm un copac de care să ne putem rezema bicicletele ne rezemăm bicicletele intrăm în lanul de grâu trecem lanul şi ajungem la casa din cărămidă roşie acolo. eu şi Lideea o vedem pe Lideea zâmbind de la fereastra cu tămâioare svapna o plăcere imensă mă cuprindea după carnaval încăperea rămânea goală ieşeam din podea mă înălţam pe un cub şi începeam să văd< uşa. gura podului îmi aminteam cum îl rugam pe chelner să lase pistolul şi să-mi dea mai bine turtă dulce pe unul din pereţi era proiectat 15 . tavanul. pereţii.

Poesis interna\ional Portret svapna-gata chiar acum mi se întoarce sufletul în trup chiar acum mă văd scriind pe dealuri aşteptându-mi fluturii ascuns într-un zid de apă chiar acum spun< dorm ca să visez dorm numai ca să visez dorm iunie 2011 textul visat cu o noapte în urmă< ces messieurs ne savent pas le destin de mes desirs ocheadă toţi merg încet nici unul nu se grăbeşte mâine îmi vor dinamita podeaua ştiu ce voi face< voi pune o pânză în loc de podea şi voi levita ocheadă nu mai fac nimic de când am atins mâinile Niadei de aceea nu-l pot ajuta pe animalul care mi s-a vârât sub talpă şi-mi strigă să mă dau odată la o parte svapna (ithyphalli) pe vremea când purtam veşminte femeieşti beam mult ceai îmbrăcat într-o camizolă purpurie seara mă aşezam în fotoliul din living şi cu samovarul lângă mine îmi aminteam visele de amiază< fie un oraş mobilat ca un apartament< covoare în loc de asfalt canapele în loc de bănci biblioteci în aer liber din care puteai lua cărţi fără să ceri voie nimănui. ignoranţa. hedonismul. fie un subsol de cinematograf unde eram invitat la un spectacol de muzică chinezească. după ce se golea samovarul eram atât de obosit că adormeam în fotoliu cu cana de ceai în poală nerăbdător să-mi amintesc a doua zi ce voi fi visat peste noapte 16 ocheadă n-o să ştiu niciodată de unde-mi vine răul multe vise. substratul ereditar.. fie o armată de soldăţei a căror lăţime în umeri se modifică după cum bătea vântul.... femeia şi ocheada) jagrat (casa) mi-am înălţat casa o ţin pe palmă deasupra capului către cer mişcările mele sunt atât de evidente atât de luminate dimineaţa nu sunt singur şi nu pot să înţeleg de ce totuşi mor în secret . Luida jelnic mă simt şi n-o să ştiu niciodată de unde-mi vine răul (din Câinele... fie pur şi simplu un parloar nespus de lung prin care se plimba Kristin Scott omas.. trupul ne-mplinit.. tutunul.

iunie 2011 Portret camera copilăriei mele Poesis interna\ional svapna (floarea cu o singură petală) mi-am amintit un vis din vremea viselor cu Lideea< eram purtaţi de o bicicletă pe strada spitalului şi ne opream în faţa unei case cu uşi transparente pe prispă creştea o floare galbenă cu o singură petală dar o petală atât de mare că lua formă de cupă şi puteam încăpea în ea cu tot cu bicicletă îmi amintesc visul acela de la cinci ani când mă trezeam în camera copilăriei mele (cameră pe colţ friguroasă fără pereţi dubli la etajul al treilea) şi căutam aerul aerul de-afară de-afară de tot mă ridicam din pat (pat dublu triplu cvadruplu înmiit de la o vreme) ieşeam din apartament şi începeam să cobor spre aer aerul de-afară de-afară de tot deodată îmi dădeam seama că aş ajunge mult mai uşor la aer aerul de-afară de-afară de tot dacă m-aş întoarce în cameră şi aş sări de la fereastră în iarba luminoasă din faţa blocului aşa că mă întorceam în cameră şi săream de la fereastră în iarba luminoasă din faţa blocului kartari (nu şi nu) nu şi nu şi nu şi nu unul de altul nu ne-om depărta (cum nu se depărtează cerul de pământ) dar nici nu ne-om atinge (cum nu se-atinge cerul de pământ) (din Floarea cu o singură petală) blândeţea mea zidul de mătase aici vreau să scriu unde nimic nu e adevărat aici unde totul străluceşte şi e atât de strălucitor încât singurul loc pe care-l mai pot privi este locul înăuntrului meu aici unde Dumnezeu Îşi deschide palma aici unde Dumnezeu nu-Şi închide palma aici vreau să scriu pe zidul de mătase văd maţe goale maţe pline şi e totuna văd maţele iubirii noastre în noi şi pe podea şi e totuna cu o tăcere înverşunată rămâi lângă mine nu răstorni nimic nu spui nimic te uiţi peste zi ca peste o mocirlă în flăcări şi înverşunată aştepţi să-mi ucizi blândeţea blândeţea mea va fi cu tine şi dacă o vei ucide (din Acelaşi cer ce nu e) selec\ie de Claudiu Komartin 17 .

femeia şi ocheada (2000). Dintru început atipică prin dicţie. Kartari)> alteori. experienţa înălţării. plan simbolic. poetul îşi construieşte textele fie pe scenariul visului. spre fronda adesea manageriată ca un foc de artificii şi nimic mai mult. împreună cu câteva inedite. Fragi18 lizarea pare să aibă cauze multiple şi adesea de semn contrar> uneori. De aceea. spre care manifestă. de iniţiat în cele esenţiale („ce vezi tu nimeni nu mai vede. sintaxă. Bistriţa.Poesis interna\ional CroniC{ iunie 2011 Poezia – cea mai blândă dintre mor\i imic mai străin de spiritul douămiist consacrat. budist-yoghină. a spiritualizării. încă din volumul Câinele. / sunt nişte năuciri de ordin superior astea pe care le ai tu“. inclusiv în limitele unei minimale convieţuiri. Bănescu nu manifestă nici cea mai mică fascinaţie faţă de orientarea. a dobândirii „conştiinţei totale“ este mereu contrapunctată de căderi. Dimpotrivă. numai că ea nu este câştigată odată pentru totdeauna. de depăşire senină a con- N nicoleta Cliveţ trariilor şi a contradicţiilor. Floarea cu o singură petală şi Acelaşi cer ce nu e) apar acum. întotdeauna cu efect destabilizator („uite ce e< viaţa cotidiană mă împiedică să merg pe punţile cosmice“. prin adâncurile pe care le sondează. drumul spre centru poate fi deviat de simpla interpunere a cotidianului. şi nici nu e fără fisură> cu reflexe de ales. poezia lui C. pe atât de fragilă este fiinţa celui pornit spre descifrarea „întocmirii albastre a lumii“. cum spunea cineva. boala nenumită care-i hrăneşte creşterea este tocmai infernul sufletesc rezultat dintr-o dublă neputinţă< atât de a pactiza cu realul. Experienţa sângerândă pe care o bănuieşti la originea acestei poezii. de sentimentul pierderii graţiei ori de brusca reamintire a existenţei celuilalt. 2011). femeia şi ocheada. ambele originate în efortul centrării existenţei. cu dis- . nici deplina singurătate nu e de bun augur. Cele trei volume publicate înainte de dispariţia prematură a poetului (Câinele. de regăsire a unităţii. sub titlul Zidul de mătase (Casa de Editură Max Blecher. care impregnează versurile (imaginea recurentă a „trupului-suflet“ apare chiar din primul poem). Este o evidenţă aerul de înţelepciune orientală. Dar pe cât de frenetică este dorinţa. spre simpla atitudine. de tămăduire sufletească printr-o poezie declarat terapeutică< „Acum ştiu< n-aş scrie dacă aş fi fericit“ (Avant-propos). cât şi de a-şi asuma o singurătate deplină şi o cucerire strict pe cont propriu a adevărului.V. jagrat). tendinţa este una centripetă. în general centrifugă. „canonic“ decât strania poezie scrisă de Constantin Virgil Bănescu. în dorinţa accederii la miezul lucrurilor. a generaţiei spre mizerabilismul cotidian. fie pe cel al meditaţiei.

V. ci atunci când. spirituală. la C.iunie 2011 CroniC{ morţi mai mici. dar nu e nimic rău în asta.Bănescu nu va mai arăta la fel de stingheră printre cele ale congenerilor.. . în timp ce sincopele sunt de domeniul întâmplatului. lăsând mai mult loc fundamentării iudeo-creştine.Bănescu optează pentru o poezie aproape exclusiv repliată spre interioritate şi spre vis. cel mai bun volum al său. Moartea îşi intensifică atacurile şi doar scrisul mai rămâne spaţiul unei vieţuiri binecuvântate< „aici vreau să scriu/ unde nimic nu e adevărat// aici/ unde totul străluceşte/ şi e atât de strălucitor/ încât singurul loc pe care-l mai pot privi/ este locul înăuntrului meu// aici/unde Dumnezeu Îşi deschide palma/ aici/ unde Dumnezeu nuŞi închide palma/aici vreau să scriu/ pe zidul de mătase“ (Zidul de mătase). volumul al doilea marchează triumful temporar al replierii spre sine. la gândul dispariţiei există o singură frică şi un singur regret< „mie-a atât de frică să mor/ fără să fi făcut/ poezie/ cu toate cuvintele/ pe care le ştiu“ (cu toate cuvintele).V. Este drept că visul capătă. mai rare acum< „nu sunt singur şi nu pot să înţeleg/ de ce totuşi mor în secret“ (jagrat (casa)). poezia lui C. asemenea visului şi scrisului.V. fiind mai curând proiectată. Şi tocmai pentru că a tratat-o ca pe o religie (cum observă şi Daniel Bănulescu). de natură a reîntregi. ci în cel al sublimării senzualului> imaginea iubitei este mai pregnant articulată nu atunci când îi este conspectată prestaţia erotică. Dacă în volumul de debut deschiderea spre real şi închiderea în solitudine se sfâşiau reciproc.V. Mai trebuie remarcat şi că experienţa ascensională este mai mereu pusă sub semnul viitorului ori al conjunctivului. În Floarea cu o singură petală (2002). profeticul şi reîntregirea existentului este visul< „aşteptăm visul// că-n vis e ce nu am văzut/ ce nu ne-am amintit/ ce n-am putut închipui// dorvisând/ visvisând// ca să ne vindecăm/ aşteptăm visul“ (jagrat (visul)). jagrat (asfinţitul)). Iar moartea cea adevărată se iţeşte pe Poesis interna\ional continuitate. astfel că momentele de graţie ale dicţiei poetice alternează cu bruşte căderi de tensiune.Bănescu. Atunci. auroral chiar.Bănescu nu excelează în registrul notaţiei senzuale. C. scăldată de energii demiurgice. la fel şi momentele de îndoială şi de părăsire. într-o bună zi. Dacă nu prea simte acum. Una cu dublă coloratură. de unde şi un mai apăsat curaj al mărturisirii directe. Oricum. o atracţie ce-i rupe fragilul echilibru. Multe poeme sunt articulate pe o recuzită neoromantică< peste realul abolit. a unei morţi benigne. cu siguranţă. Deocamdată. tranzitorie şi uneori iluzorie. pentru ca ultimul volum publicat de poet în timpul vieţii – Acelaşi cer ce nu e (2006. făptura ei se apropie la fel de mult ca şi a lui. cu accesul permanent deschis spre ordinea sacră> cel care reuşeşte constant să cumuleze oracularul. mai fluidă şi mai străvezie. singurul mecanism eficient de a o ţine în frâu şi de a o îmblânzi fiind scrisul< „Am înţeles ce-nseamnă/ liniştea unei încăperi în care scrii o carte/ dusă departe. de natură a descumpăni în zilele noastre. Conectarea la miezul lucrurilor şi al lumii e mai profundă („numai ochii mei ştiu/ cât de frumos e asfinţitul/ văzut de deasupra cerului“. nelinişte. dar şi concretă. „pledoaria pentru iubire“ ţine mai mult de trecut ori de vis decât de prezentul în care se înmulţesc momentele de rătăcire. tot sărace în astfel de isprăvi< „într-una din dimineţi/ ne vom întoarce acasă/ şi vom sta în faţa Domnului/ şi a tuturor celor ce ne aşteaptă// vom fi treji// vom musti de laptele zilelor“(jagrat (laptele zilelor)). 19 Numai că este o reîntregire tensionată. ca un fel de repetiţie finală înaintea morţii celei adevărate. Deşi are o bună memorie a simţurilor şi momente de contact fericit (oriental) cu lumea. generaţia douămiistă va simţi. cât se poate de departe/ de toate aceste iluzii netrecătoare/ ale sângelui care curge. vocea iluminată a poetului face să apară o altă lume. şi conotaţiile unei după mai toate versurile.// Căci chiar nici sângele nu mai curge/ în liniştea unei încăperi/ în care scrii o carte/ ca pe cea mai blândă dintre morţi“ (Holgar). fiinţa. dezirabilă. de sens.Bănescu pare să fi crezut până la capăt a fost religia poeziei.. C. dar care continuă să fie supus atacurilor întunericului.V. derută. contruită pe un imaginar preponderent solar. fervoarea l-a făcut neatent uneori la formă. Substratul de spiritualitate orientală care prima în volumul de debut se estompează. 2009) – să reia conflictul iniţial printr-o „pledoarie pentru iubire“. al prezentului. În definitiv. şi nevoia de a se uita spre lume ca spre „un vas cu mir“ (Chinuitea). De altfel. arată. singura religie în care C.

printre care premiul Kassák .i Ungaria.i Statele Unite.i film.te .ladik Katalin Katalin Ladik (Novi Sad.i proz[.i premiul József Attila. performer. Scrie poeme . art[ plastic[. actri\[ de teatru . happening. mail art. radiofonice. Tr[ie. Fran\a. A primit mai multe distinc\ii. 25 oct. Italia . acustice. 20 . membră a grupului Bosch & Bosch.i activeaz[ `n Serbia . A publicat `n Iugoslavia. activ în Subotica din 1969 până în 1976. 1942) poet[. performance. Romanul de avangard[ cu titlul Pot s[ tr[iesc pe fa\a ta? este o fic\iune cu fragmente autobiografice. Ungaria. piese muzicale. compune poeme vizuale.

aceea ia ființă. Örökké valóság Mennyi apró mozdulat az égbolt! Eternitate Câte mișcări infime inundă cerul! A csíra Ez létezik. Pentru ce? Să-mi zâmbească pizda Üveg Lépj árnyékomra. Vai. Rövidhullámok Jaj. Vai. Jaj.iunie 2011 verseK Nor de vară Poesis interna\ional Nyári felhő Asszonyi életet öregedtem néhány perc alatt. Sticlă Pășește pe umbra mea. Boldogság a nagy szilvában a nagy szilvában a nagy szilvában örökre Fericire într-o prună mare într-o prună mare într-o prună mare pentru totdeauna 21 . Minek? Hogy mosolyogjon a pinám Zâmbet sub apă Dă-mi jos chiloții. Jaj. Pășesc pe moartea ta. Germene Asta există. Könnyek Két szék vagyok. Víz alatti mosoly Vedd le a bugyimat. az keletkezik. Unde scurte Vai. Semn Am fost aici? Floare strivită. Lacrimi Sunt două scaune. Lépek halálodra. Am îmbătrânit o viață de femeie în câteva minute. Jel Itt voltam? Letaposott virág.

Și asta se întâmpla zi de zi. A uitat cum se numește. Gheare cerești Pe gâtul meu.Poesis interna\ional Poezie Șapte țări iunie 2011 Hét ország Volt abban az időben egy másik ország. Exista pe vremea aia o altă țară. A szél és a szuka Mindenkié vagyok és senkié! Mindenkié vagyok és senkié! Vântul și cățeaua Sunt al tuturor și al nimănui! Sunt al tuturor și al nimănui! Traducere `n limba rom]n[ de Andrei Dósa 22 . hogy hívják. Fulger globular Fiecare eveniment este un punct în spațiu-timp. Hordóban szőtt Hordóban szőtt éji vihar reggelre megkeményedett tavalyi cipő. Gömbvillám Minden esemény egy pont a téridőben. Elfelejtette. Țesută în butoi Furtună nocturnă țesută în butoi spre dimineață pantof scorțos de anul trecut. Égi körmök Nyakamon. És így ment ez napról napra. Nem hó Nem hó. Nu zăpadă Nu zăpadă.

iunie 2011 Proz{ Poesis interna\ional Omul care sădea arbori a să ţi se dezvăluie. dacă e absolut sigur că ea n-a căutat niciun fel de recompensă nicăieri şi că. Bubuiturile sale în carcasele caselor erau cele ale unei fiare deranjate din ospăţ. nu erau acolo decât şesuri pustii şi monotone. Traversam acest ţinut pe toată lăţimea şi. erau aranjate cum sunt casele şi capelele în satele vii. Cele cinci sau şase case. Mi-am pus cortul lângă un schelet de sat părăsit. Nu creştea pe acolo decât lavandă sălbatică. Nu aveam apă încă din ajun şi trebuia. ea a lăsat în lume urme vizibile. să găsesc. vântul care sufla era de o brutalitate insuportabilă. roase de vânt şi ploi. mă găseam într-o dezolare de nedescris. pe la 1200-1300 metri altitudine. Aceste 23 case aglomerate. trebuie să ai norocul de a-l putea observa în acţiune timp de ani buni. dar secată. dacă ideea care o guvernează e de o generozitate fără egal. sudul din Drôme şi o mică enclavă din Vaucluse. calităţi cu adevărat excepţionale. în acea străveche regiune a Alpilor care pătrunde în Provenţa. pe timpuri. de la izvorul său până la Die> la vest de câmpiile Comitatului Venaissin şi de poalele Muntelui Ventoux. în caracterul unei fiinţe umane. o fântână sau un puţ. pe aceste pământuri nelocuite şi la asemenea înălţime. Această regiune e delimitată la sud-est şi sud de cursul mijlociu al C Jean Giono râului Durance. dar. Nici la cinci ore de mers de acolo nu găsi- . ca un vechi cuib de viespi. ne aflăm atunci. făceam o lungă drumeţie la înălţimi absolut necunoscute turiştilor. era o fântână. Şi. numai că orice urmă de viaţă dispăruse. mă făcură să mă gândesc că trebuia să fi fost acolo. între Sisteron şi Mirabeau> la nord de cursul superior al râului Drôme. Ea cuprinde toată partea de nord a departamentului Basses-Alpes. micuţa capelă cu clopotniţa prăbuşită. fără riscul de a greşi. în plus. în faţa unui caracter de neuitat. Dacă această acţiune e lipsită de orice egoism. Era o zi frumoasă de iunie cu soare puternic. A trebuit să-mi strâng cortul. Pe când am pornit în lunga mea plimbare prin aceste deşerturi. deci. după trei zile de mers. deşi în ruină. Cu vreo patruzeci de ani în urmă. într-adevăr. fără acoperiş.

cu mioarele şi câinele său. o viaţă solitară. Se vedea că are peste cincizeci de ani. Peste tot. Bănuia că era un teren public sau. încrezător. vasele spălate. Se apucă să le cerceteze una după alta cu multă atenţie. începu să facă adâncituri în pământ cu drugul de fier. dar pe el îl simţeai sigur pe sine şi. pentru comerţul cu cărbune ca şi pentru laviţa din biserică. le numără câte şase. mai degrabă. până la exasperare. vântul. sunt măcinate din interior. foarte adânc. A doua zi i-am cerut permisiunea să mă odihnesc toată ziua la el. din cauza rozătoarelor sau din cauze pe care nu putea să le prevadă în planurile Providenţei. Sunt patru sau cinci. îmi spuse. Îşi dădu seama că acest ţinut murea din lipsă de arbori. Câinele său. în acele timpuri. pentru că acum le examina de mai aproape. acei zece mii de stejari aveau să fie minunaţi. Ducând eu însumi. am greşit. Urcă vreo două sute de metri de acolo. De trei ani sădea arbori în această pustietate. estima că va mai pierde jumătate. în apriga dorinţă de a evada din acest loc. încât cei zece mii să pară o picătură de apă în mare. că hainele sale erau cârpite cu grija minuţioasă care face cârpelile invizibile. într-o curbură a podişului. Îmi dădu să beau din plosca lui şi. pentru virtuţile ciocnindu-se între ele. alegându-le pe cele bune de cele rele. deja de pe atunci. Se întâmplă epidemii de sinucideri şi numeroase cazuri de nebunie. Înţelesese dintr-odată că aveam să petrec noaptea acolo> satul cel mai apropiat se afla la distanţa de peste o zi şi jumătate de mers. Lăsă mica turmă în grija câinelui şi urcă spre locul unde mă oprisem. Cred că pusei atâta insistenţă în întrebările mele. Tocmai tinereţea mă făcea să-mi imaginez viitorul în funcţie de mine însumi sau cu gândul la bunăstare. cunoşteam perfect caracterul neobişnuit al satelor acestei regiuni. mi-a spus că nu fumează. mai târziu. n-am mai insistat. Gospodăria îi era în ordine. Cincizeci şi cinci. I-am propus săl ajut. deasupra căruia instalase un troliu rudimentar. înmulţirea fagilor şi avea aproape de casă o pepinieră în care sădise jirul. Făcea deci câte o groapă în care punea o ghindă. Cele mai trainice calităţi se surpă sub acest perpetuu duş scoţian. de asemenea. Mi-a spus că asta era treaba lui. I se păru firesc sau. era în proprietatea unor oameni pe care nu-i prea interesa? Pe el nu-l interesa să-i cunoască. liniştit ca şi el. cufundă într-o găleată cu apă săculeţul în care pusese ghindele alese cu grijă şi numărate. Am remarcat că în loc de baston avea un drug de fier gros cât degetul mare şi lung de cam un metru cincizeci. se apucă iar să trieze sămânţa. Sădea deci aceşti arbori cu o preocupare extremă. Dădu drumul turmei sale şi o duse la păşune. În acelaşi timp. Am remarcat apoi că era proaspăt ras. Din o sută de mii. Îmi răspunse foarte sec că. duşumeaua măturată. Omul acela vorbea puţin. ci într-o adevărată casă din piatră. dar eram intrigat şi voiam să aflu mai mult. Când avu de partea celor bune o grămadă destul de mare. Compania acestui om era aducătoare de pace. dar nici gând< acesta îi era drumul şi mă invita să-l însoţesc dacă n-aveam nimic mai bun de făcut. în picioare. Rămâneau zece mii de stejari care aveau să crească în acest loc gol până atunci. Şi. Eu decisei mai degrabă să mă odihnesc plimbându-mă şi urmai un drum paralel cu al lui. cum după asta i-am oferit punguţa mea cu tutun. După masa de prânz. Mai spuse că.Poesis interna\ional Proz{ Bărbaţii merg să ducă în oraş cărbunele cu camioanele. dădea la o parte fructele mici sau cele care erau uşor crăpate. Cu toate acestea. Acolo îşi împlinise viaţa. apoi soţia. Asta fu toată conversaţia noastră. în pofida tinereţii mele. în treizeci de ani. şi pentru amestecul viciilor şi virtuţilor. Vreo treizeci de oi culcate pe pământul încins se odihneau în apropiere. Pe deasupra. Îşi lua apa excelentă . în acest ţinut cu totul devastat. aceleaşi ierburi lemnoase. Acoperişul ei era solid şi etanş. se hotărâse să remedieze această stare de lucruri. în această siguranţă. unde se putea vedea foarte bine cum acoperise prin propriile eforturi ruina pe care o găsise acolo când venise. M-am interesat de vârsta acestui om. Era un păstor. îmi dădu impresia că nimic nu putea să-l deranjeze. Această odihnă nu-mi era absolut necesară. în plus. că nasturii lui erau trainic cusuţi. Plantase deja o sută de mii. Oricum. Păstorul care nu fuma se duse să aducă un săculeţ şi deşertă pe masă o grămadă de ghinde. ştiam cum să ating cu delicateţe sufletele singuraticilor. dacă îi dădea Dumnezeu viaţă. dispersate la mare distanţă unele de altele pe coastele acestor înălţimi. Înainte să plece. Vântul care lovea ţiglele făcea sunetul mării pe plajă. încât în cele din urmă îmi răspunse. fără răgaz. Îşi pierduse singurul fiu. Locuiesc acolo tăietori de lemne care produc mangal. Femeile fierb de ranchiună. ieşiseră douăzeci de mii. Ambiţia iraţională dă peste margini. puşca unsă> supa fierbea pe foc. Din aceste douăzeci de mii. Crezui că e trunchiul unui copac solitar. Mă temusem că vine să-mi reproşeze indiscreţia. Avusese o fermă pe câmpie. Familiile înghesuite una în alta. de egoism. aproape întotdeauna sfârşind în moarte. în acest climat de o asprime excesivă. Îi spusei că. Mi-a răspuns că nu. apoi se întorc. Nu locuia într-o cabană. la mesteceni pentru locurile . în treizeci de ani avea să planteze atâţia arbori. L-am întrebat dacă terenul îi aparţine. Sunt locuri în care se trăieşte prost. Se retrăsese în singurătate şi îi făcea plăcere să trăiască în tihnă. poate. Se numea Elzéard Bouffier. aceeaşi uscăciune. vara ca şi iarna. Se gândea. Studia. irită nervii.dintr-un puţ natural. Concurenţă e pentru orice. apoi o acoperea. Ştia oare a cui era? Nu ştia. mă conduse la stâna sa. E calitatea tuturor solitarilor. chiar la extremitatea şoselelor. 24 iunie 2011 sem urmă de apă şi nimic nu putea să-mi dea speranţa că aş fi putut să găsesc. Eu îmi fumam pipa. Locul de păşune al animalelor sale era pe fundul unei văi. neavând ocupaţii foarte importante. Exemplarele pe care le protejase de mioarele sale printr-o barieră de grilaj erau de toată frumuseţea. în dumbrăvile de stejari albi. pentru viciile confruntându-se neîncetat. mă îndreptai spre ea. Mi s-a părut că desluşesc în depărtare o mică siluetă neagră. era binevoitor fără a se înjosi. Sădea stejari. fără răgaz şi el. Într-adevăr< văzând grija pe care o punea în acest lucru. Era surprinzător. Când avu deci în faţă o sută de ghinde perfecte. Ajuns acolo unde se îndreptase. se opri şi merserăm la culcare. Împărţi supa cu mine şi.

foarte simplă. în sate şi în administraţiile lor. un deputat. mai ales că atunci când ai douăzeci de ani. ar fi trebuit să recurgă de acum la cicloane ca să distrugă opera creată. florile şi un anumit motiv pentru a trăi. dar. Vânătorii care urcau prin acele pustietăţi în căutarea iepurilor sau a mistreţilor îşi dăduseră desigur seama de răspândirea micilor arbori. pe vremea când eu luptam la Verdun. aveau să reapară sălciile. răchita. lăsă arţarii pentru a se apuca iar de fagi. Acest funcţionar îi dădu ordin să nu facă focul afară. dar o puseseră pe seama aberaţiilor naturale ale pământului. imperturbabil. nu lăsam să treacă mai mult de un an fără să-l vizitez pe Elzéard Bouffier. am văzut apa curgând în nişte pârâie care. Dumnezeu ştie dacă nu Dumnezeu însuşi mă împinge spre asta! N-am luat în calcul dezamăgirile sale. poate. În acele pârâie secate cursese odinioară apă. Lui însă nu-i păsa de asta> îşi urma doar cu osbtinaţie munca. iar fagii care-mi ajungeau până la umeri. Ţinutul nu se schimbase. Nu mai avea decât patru mioare. Nu murise. Stejarii din 1910 aveau. ca să nu-mi imaginez cu uşurinţă moartea lui Elzéard Bouffier. Rămăsesem literalmente fără cuvinte şi. ocupă într-adevăr o mare întindere. să planteze. fără vreo idee preconcepută ‒ afară de cea din urmă ‒ am apucat din nou drumul acelor plaiuri pustii. o colecţie de timbre. Spectacolul era impresionant. întinzânduse cât puteai cuprinde cu ochii. tehnicieni. pentru asemenea reuşită. fiind deci din 1915. Îi sădise pe locurile unde credea el. cum el nu vorbea. fuseseră întotdeauna secate. Dar transformarea se opera atât de lent. Unele dintre acele sate triste. petrecurăm toată ziua plimbându-ne în linişte prin pădurea sa. dar şi o mare dorinţă să respir nişte aer proaspăt.fără mijloace tehnice ‒. nu mai vedea necesitatea? În 1933. Dar. o lungime de unsprezece kilometri şi lăţimea maximă ‒ trei kilometri. Sau. ca o pădure să răsară de la sine. înţelegeai că oamenii pot fi la fel de eficienţi ca Dumnezeu în alte domenii decât distrugerea. Odată cu reapariţia apei. se ducea să sădească fagi la doisprezece kilometri de casă. coborând prin sat. Pe vremea aceea. iar săpăturile arheologice scoaseră la iveală cârlige de undiţă în zone unde în secolul douăzeci puţinul de apă pe care îl aveau oamenii trebuia adus în cisterne. îmi explică. Pentru a evita drumul dus-întors ‒ căci avea de acum şaptezeci şi cinci de ani ‒ plănuia să construiască o cabană de piatră chiar pe locurile plantaţiilor sale. Ne despărţirăm a doua zi. Ceea ce şi făcu în anul următor. care crescură mai bine şi decât stejarii. în acelaşi timp.“ Timp de cinci ani văzusem prea multă lume murind. dincolo de satul mort. Dar. grădinile. a primit vizita unui inspector silvic uluit. Cu toate astea. mai mult de zece mii de arţari. îi spuse acest om naiv. El era nebănuit. Pentru a avea o idee cât mai aproape de adevăr despre acest caracter excepţional. Se debarasase de oile care îi puneau în pericol plantaţiile sale de arbori. fuseseră construite pe locurile unor străvechi sate galo-romane ale căror rămăşiţe se mai păstrau. erau o dovadă vie. fără a provoca uimire. un fel de ceaţă gri care acoperea culmile ca un covor. Continuase. Iată de ce nimeni nu se atingea de opera acestui om. pajiştile. cei de cincizeci îţi par nişte bătrâni cărora nu le mai rămâne mult de trăit. faptul în sine nu mă marcase< nu fusese pentru mine mai mult decât o chestie dada. o adevărată delegaţie administrativă veni să examineze "pădurea naturală". Muriră toţi. i-ar fi pus piedici. a trebuit să învingă adversităţi> că. Era chiar plin de viaţă. Era cea mai formidabilă manifestare a reacţiei în lanţ pe care mi-a fost dat s-o văd vreodată. că umiditatea era aproape de suprafaţa solului. Vântul de asemenea împrăştia din sămânţă. aşadar. vreo sută de stupi. să funcţioneze în lanţuri. îmi spuse (iar eu mă convingeam). Au decis că ceva trebuie fă- cuseră de vârsta la care erau vulnerabili în faţa rozătoarelor> cât despre planurile Providenţei înseşi. Deci. ca nu cumva să fie pusă în pericol creşterea acestei păduri naturale. pe trei tronsoane. de când lumea. spre sfârşitul vieţii sale.iunie 2011 Proz{ Poesis interna\ional unde. Când te gândeai că totul ieşise din mâinile şi sufletul acelui om . despre care vorbeam la începutul povestirii mele. Stejarii erau groşi şi tre- obişnuinţelor. Creaţia părea. Plantase. Încă din ajun începusem să mă gândesc la acel păstor plantator de arbori. zece ani şi erau mai înalţi decât mine şi decât el. încât intrase în rândul 25 . în timpuri ancestrale. Dacă l-ar fi bănuit. şi uitasem. Căci. În anul următor începu războiul din ‘14. Proaspăt ieşit din război. Au pronunţat multe cuvinte inutile. pentru a asigura victoria unei asemenea pasiuni. zării în depărtare. îşi pierduse deprinderea de a vorbi. În 1935. Îmi arătă admirabile desişuri de mesteceni care aveau cinci ani. Cine şi-ar fi putut imagina. îmi ziceam. Era vorba de o mare figură de la Ape şi Păduri. o asemenea obstinaţie a unei generozităţi magnifice? Începând cu 1920. aveam o primă de demobilizare infimă. o anumită umiditate dormea la câţiva metri de la suprafaţa solului. nu-i păsase de război. „Zece mii de stejari. pe bună dreptate. Nu l-am văzut niciodată ezitând sau având îndoieli. în schimb. a trebuit să lupte cu disperarea. În anul următor. Îşi urmase ideea. La drept vorbind. nu trebuie să uităm că acesta se manifesta într-o solitudine totală> atât de mare încât. Un ostaş de infanterie nu putea nicidecum să se gândească la arbori. timp de un an. Aceasta avea. Îşi schimbase ocupaţia. Erau mlădioşi ca nişte adolescenţi şi foarte fermi. de altfel. Totodată. în care am fost înrolat timp de cinci ani. Niciodată nu se mai văzuse. îţi poţi desigur imagina că.

El a găsit o cale măreaţă spre fericire!“. Aveam un prieten printre şefii de la administraţia forestieră care făceau parte din delegaţie. Şi ea îşi exercită puterea de seducţie asupra deputatului însuşi. Am împărţit gustarea noastră în trei şi petrecurăm câteva ore în contemplarea mută a peisajului. că acest om ştie mai mult decât mine despre asta. bine tencuite. sunt cuprins de un respect imens pentru acest bătrân ţăran fără cultură care a ştiut să ducă la bun sfârşit o operă demnă de Dumnezeu. alimentate de ploile şi ninsorile pe care le reţin pădurile. în starea fizică şi morală a oamenilor preistorici. îmi spuse el apoi. I-am explicat misterul. Era un atlet al lui Dumnezeu. Pe locul ruinelor pe care le văzusem în 1913 se ridică acum ferme curate. aşa cum îl ignorase pe cel din ‘14. drumul prin pustietăţi. în afară de singurul lucru util< să pună pădurea sub protecţia Statului şi să interzică tăierea copacilor pentru cărbune. ţelină şi anemone. Dacă luăm în calcul vechea populaţie. Văzui că făcuseră o fântână. mişcare. în desişuri de arţari. N-au trebuit să treacă decât cei opt ani care ne despart de acea perioadă. Renunţară. Înainte de plecare. „Pe bună dreptate. Apele au fost canalizate. I-am oferit lui Elzéard cele câteva ouă pe care le adusesem în dar. lemn nu era niciodată de ajuns. Avea atunci optzeci şi şapte de ani. merserăm amândoi în căutarea lui Elzéard Bouffier. la azilul din Banon. dar acum. Opera nu a fost pusă în pericol decât pe timpul războiului din 1939. acest cătun de zece-doisprezece case avea trei locuitori. Când mă gândesc că un singur om. din fericire. a fost de ajuns pentru a face să răsară din deşert acest ţinut al Caanei. încât aceştia rămaseră insensibili la mita pe care tăietorii de lemne puteau să le-o propună. bazinele fântânilor debordează peste covoare de mentă proaspătă. condiţia umană e admirabilă. simbol incontestabil al unei renaşteri. Era de acum. vedeam încolţind mici lanuri de orz şi secară> în fundul văilor înguste înverzeau nişte păşuni. legume şi flori. La capătul unei ore de mers ‒ ideea făcând acelaşi drum.“. Tocmai graţie acestui şef nu doar pădurea. amestecate. deja vânjos. de nerecunoscut de când trăieşte liniştit. nu s-a făcut nimic. la douăzeci de kilometri de la locul unde avusese loc inspecţia. dar acele zone sunt erau înconjurate de grădini de zarzavat în care creşteau. şi noii-veniţi. Partea dinspre care veniserăm era acoperită de arbori înalţi de şase-opt metri. auzii într-adevăr sunetul apei curgând într-un bazin. Pe drum poţi întâlni bărbaţi şi femei bine hrăniţi. Mă întrebam câte hectare urma să mai acopere cu arbori. Lângă fiecare fermă. bucăţile de zid şubrede fuseseră dărâmate. astfel reconstruindu-se cinci case. Ruinele fuseseră date la o parte. Urzicile înghiţeau casele abandonate din jurul lor. În 1913. Păstorul nu văzuse nimic. În fine. ca întreg ţinutul să strălucească de sănătate şi bunăstare. că aceasta avea apă din belşug şi. sufla o briză blândă încărcată de miresme. Îmi aduceam aminte de felul cum arăta ţinutul în 1913< pustiul. El cunoştea valoarea lucrurilor. varză şi trandafiri. El s-a ocupat de numirea a trei inspectori forestieri pentru protecţia zonei şi i-a terorizat în asemenea măsură. O populaţie venită de la câmpie. Nu insistă. Acest şef de la administraţia forestieră nu era prietenul meu degeaba. orice s-ar spune. De altfel. Pentru că era imposibil să nu fii cucerit de frumuseţea acelor arbori tineri şi sănătoşi. prietenul meu făcu o simplă sugestie referitor la anumite specii care i se păreau convenabile pentru terenul de aici. 26 iunie 2011 cut şi. Am pus pe seama acestui mijloc de transport relativ rapid faptul că nu mai recunoşteam locurile ultimelor mele plimbări. Un sunet asemănător susurului apei venea dinspre înălţimi< era sunetul vântului în păduri. Avui nevoie de un nume de sat ca să ajung la concluzia că eram într-adevăr în această regiune odinioară dezolată şi în ruină. Speranţa revenise. L-am văzut pe Elzéard Bouffier ultima dată în iunie 1945. Într-o zi din săptămâna următoare. aerul pur al înălţimilor. aducând cu sine tinereţe. Casele noi. mai presus de toate. Totul se schimbase. Am debarcat la Vergons. Dar. când pun la socoteală de câtă constanţă în grandoarea sufletului său şi de câtă cutezanţă în generozitatea sa a avut nevoie pentru a obţine acest rezultat. era un autocar care circula între valea râului Durance şi munte.. s-a stabilit în acest ţinut. ceea ce mă atinse cel mai mult. aşadar. proaspăt tencuite. lucrul cel mai uimitor. încât întreprinderea se dovedi proastă din punct de vedere financiar. dar rânduite. Erau într-o condiţie disperată. mai mult de zece mii de persoane îşi datorează bunăstarea lui Elzéard Bouffier. se detestau. în el ‒ adăugă< „El ştie despre asta mai mult decât oricine. băieţi şi fete care ştiu să râdă şi care au prins gustul serbărilor de la ţară. ci şi destinul acestui om au fost protejate. trăiau din vânatul cu capcane< practic. dar Lazăr ieşise din mormânt. Elzéard Bouffier a murit în pace în 1947. În locul rafalelor uscate şi violente care mă întâmpinară odinioară.Poesis interna\ional Proz{ atât de departe de toate reţelele rutiere. Îl găsirăm în plin lucru. mărturia unei vieţi fericite şi confortabile. Asta însemna că nu aveau decât să aştepte moartea< o situaţie care nu predispune deloc la virtute. au început să curgă din nou. Cătunul număra de acum douăzeci şi opt de locuitori. ignorând războiul din ‘39. Erau sălbatici. un loc unde ţi-ai fi dorit să locuieşti. Pe coastele domoale ale muntelui. continuându-şi paşnic sarcina. îmi dau seama că. printre care patru familii tinere. Mi-am continuat drumul pe jos. Vergons purta urmele unui lucru pentru a cărui întreprindere fusese nevoie de speranţă. Mi se părea de altfel că itinerarul trecea prin locuri cu totul noi. praz şi gura-leului. Vechile izvoare. aşadar. Pentru că pe atunci automobilele aveau la bază gazogenul. redus la simplele-i resurse fizice şi morale. Până şi aerul. Ştiu să păstreze tăcerea. Începuseră să taie stejarii din 1910. Era la treizeci de kilometri de acolo. Reluasem. Războiul din care ieşisem de curând nu dăduse voie vieţii să reînflorească pe deplin.. în pofida dezastrului în care războiul lăsase ţinutul. Traducere de Aura Maru . aşadar. Satele au fost reconstruite puţin câte puţin. plantaseră lângă ea un tei care putea să aibă de acum vreo patru ani. frugalitatea şi. unde pământul se vinde scump. seninătatea sufletului îi dăduseră acestui bătrân o sănătate de-a dreptul solemnă. spiritul de aventură. Munca paşnică şi regulată.

aurel Pantea

Oameni pe stradă, cum îi simţi, ca o pastă, secretaţi de un puls fără nivel, depărtaţi şi teribil de inumani, cu glasurile răzbind dintr-o deplorabilă stare a imaginaţiei, ei sînt sfîrşitul, ziua moartă, realitatea fără apeluri, făcută din lucruri de pe afară, printre morţi îi găseşti, îi priveşti cu poe vechi, apar în curgerea ofidiană a simţurilor, în zvîrcoliri, apariţii aburite, ca simţurile multă vreme neexersate, vine o vreme cînd ţi-e ruşine de propriul trup, cînd nu mai suporţi lumina pe piele, cînd din braţe alunecă o vieţuitoare ce abandonează, lumea din noi, dacă am putea să o ridicăm cu venele, dacă am putea, în impudoare, să resimţim clipociri şi tonuri în resorbţie, am privi cu pielea, ne întoarcem în materia pură, fără buze, cu pămînt în gură şi cu propoziţii devenim una cu parola neagră, la începutul unei zile ce nu se mai poate naşte, după tranzacţii desfiguratoare chipurile produc o lumină ilicită, ca mijlocul zilei morţilor, acolo, un pămînt ondulat ca emoţia ne spune adevăratul nostru nume

Menschen auf der Straße, wie du sie spürst, wie eine Paste, abgesondert von einem breiten Pulsschlag ohne Grenzen, entfernt und schrecklich unmenschlich mit den Stimmen überwältigend aus einem beklagenswerten Zustand der Fantasie, sie sind das Ende, toter Tag, Realität ohne Aufrufe, geschöp aus Außendinge unter den Toten findest du sie, schaust du sie, mit alten Lüsten an, sie erscheinen, in dem schlängelnden Lauf der Sinnen, in den Aufregungen, beschlagenen Erscheinungen, wie die längst unausgeübten Sinne es kommt eine Zeit, in der du dich über deinen eigenen Körper schämst, wann du das Licht auf der Haut nicht mehr leiden kannst, wann aus den Armen sich eine Schöpfung herausschlüp, die die Welt aus uns verlässt, wenn wir sie mit unseren Venen erheben könnten, wenn wir, in Unverschämtheit Geplätscher und Töne, in Absaugung fühlen könnten, dann würden wir mit der Haut sehen, 27

Poesis interna\ional

Poezie

iunie 2011

wir kehren in die reine Materie, ohne Lippen, mit Erde in dem Mund und mit Sätzen wir werden eins mit der schwarzen Parole am Anfang eines Tages, der sich nicht mehr gebären kann nach verunstalteten Verständigungen schöpfen die Antlitze ein unehrliche Licht, wie der Toten Mittag, da eine Erde schwankend wie die Emotion, sagt uns, unseren wahren Namen

*** Nu mai ştiu, Doamne, de unde să încep, ce pot să-ţi spun, mesaje ştiute, păcate, n-am proiecte, Doamne, am păcate, am proiecte inverse, nu ăsta e păcatul, Doamne, nu ăsta e răul, Doamne, uită-te la mine şi rîzi, sînt rezident într-o patrie inflamată de mesaje, din guri deschise nu mai învie decît propoziţiile, pînă la glezne, o răcoare neagră, pînă la genunchi, pînă la încleştatul loc al pelvisului, pînă la buric, pînă la inimă, pînă la gît, pînă la creştet, Doamne, sînt îngropat, din lăuntrul meu urcă spre ceruri bestia învingătoare

ich weiß nicht mehr Gott, wo ich anfangen soll, was ich Dir sagen kann bekannte Botschaen, Sünden, ich habe keine Projekte, Gott, ich habe Sünden, ich habe umgekehrte Projekte, das ist keine Sünde, Gott, das ist nicht das Übel, Gott, schau mich an und lach, ich bin ansässig in einer Heimat entzündet von Botschaen, aus offenem Munde, erwachen nur die Sätze, bis zu den Knöcheln, eine schwarze Kühle, bis zu den Knien, bis zum heigen Ort des Beckens bis zum Nabel, bis im Herzen, bis zum Hals, bis zum Scheitel Gott ich bin begraben, aus meinem Inneren erhöht sich zum Himmel das überwältigende Biest

*** În urmă, toate sînt foarte proaspete, toate au început o călătorie de la care noi vom lipsi, inşi voioşi îşi schimbă feţele între ei, femeile nu mai ştiu cu cine se iubesc, dragostele, şi iar se face ziuă în limbaj, şi iar umblă funcţionarii pe urma semnificaţiilor

Am Ende sind alle sehr frisch, alle begannen eine Reise, von der wir fehlen werden, fröhliche Figuren ändern unter ihnen ihre Gesichter, die Frauen wissen nicht mehr wen sie lieben, die Zuneigungen und wieder wird Morgen in der Sprache, und wieder gehen die Beamten auf die Spuren der Bedeutungen

28

iunie 2011

GeDiCht
***

Poesis interna\ional

Am vorbit, Doamne,şi am scris, pînă m-am înnegrit cu totul, am crescut, Doamne, în vorbele mele, iar vorbele mele au crescut în mine şi mi-au pus trupul în hău, stau în trupul meu ca într-un abis, fiecare cuvînt îl adînceşte, că vad mişcînd timpul şi moartea, mîinile mele sînt întunecate, Doamne, de vorbărie, îmi port trupul ca şi cum propria-mi groapă aş purta-o, în el, limbajul se întîlneşte cu sine şi înnebuneşte

Ich sprach, Gott, und ich schrieb, bis ich ganz verdüsterte ich wuchs, Gott, in meinen Worten, und meine Worte wuchsen in mir und legten meinen Körper in den Abgrund, ich liege in meinem Körper wie in einer Klu, jedes Wort vertie sie da ich sehe bewegend die Zeit und den Tod , meine Hände sind düster Gott, aus Gerede, trage ich meinen Körper als ich mein eigenes Grab trüge, in ihm, tri sich die Sprache selbst und verliert den Verstand

*** Urme luminoase, pe aici au trecut contemplativii, ei se uită pe geamuri şi nu pot participa, dar sunt străbătuţi de puteri de odinioară, ei sînt cu totul şi cu totul limpezi şi calmi, prezenţa lor vine din slăbiciunea noastră de-a fi în timp, de-a face contracte, prin ei nimicitorul încearcă să vorbească, cum se sfîrtecă limbajul în faţa beznei, el nu ştie de propoziţii, el ştie că limbajul e un fel de a-ţi arăta măruntaiele

helle Spuren, die Betrachter sind hier vorbeigegangen sie schauen aus dem Fenster und können sich nicht integrieren, aber sie sind von alten Kräen durchgezogen, sie sind völlig klar und ruhig, ihr Beisein kommt aus unsere Schwäche in der Zeit zu bestehen, Verträge schließen, durch sie versucht der Mörder zu sprechen, wie zerreißt die Sprache vor Dunkelheit, er kennt keine Sätze, er weiß, dass die Sprache ein Weg ist , das Innere zu zeigen

Traducere în limba germană de Roxana Oachiş, cu intervenţii de Valentin Todescu

29

a faptului că limbajul lui cunoaşte aproape exclusiv figuri ale negaţiei. citind atent poemele lui complicate şi eliptice găseşti mai mult decât cuvintele unui poet – dai de cuvintele unui prieten. încă fertil în poezia europeană. cuvintele mici şi grase sunt lăsate pe dinafară tocmai pentru ca poemul să poată vorbi mai cu forţă. Mazilescu nu e totuşi un tehnician sau. cu debate-urile şi simulările experimentale subsecvente. Rezultă aşadar că nu dintr-un ideal al tăcerii. renunţării. leul sau vulturul experimentalismelor programatice. Nu le vei uita niciodată. cu puterile neajutate de taurul. senzaţia de dexteră. sucind gâtul elocinţei. Se dispensează. prea burgheze şi flasce pentru o misiune atât de exigentă< „ce caută ce mai caută vorbele mici şi grase pe câmpul de luptă”..a. Ba chiar să treci dincolo de elocvenţă şi de tehnicitate< cum am văzut. Nu ştiu dacă Mazilescu este un mare poet. ci „într-o încăpere clandestină din adâncul pământurilor sterpe”. cum se face de obicei. un tehnocrat al scriiturii. tehnic al noţiunii de tehnicitate.m. în al doisprezecelea ceas. Ceea ce-i cere Şatov demonicului prinţ ar cere şi Mazilescu lumii demonizate< să vorbească măcar o dată. încă o dată. se întreabă în margareta îl înţelege într-o foarte mică măsură pe guillaume. Pentru că. ci puterea< „cel ce vorbeşte limpede va fi mâine stăpânul lumii”. bune numai pentru ceea ce Mazilescu numea dispreţuitor. prin urmare. geniul lui e unul al sterilităţii – mai exact al disciplinei sterilizante. ar fi mai degrabă de părere că poezia se face împotriva cuvintelor. rupturii. se spune pe şleau în sfârşitul lecţiei de istorie (profesor guillaume). dacă prin tehnicitate subînţelegem. să-şi înţeleagă semenii. Discursul nu are ca finalitate frumuseţea. Probabil că da. că tehnicitatea intensivă în chestiune are. Limpezimea musculoasă şi concisă a poemului mai e importantă şi dintr-o altă raţiune< puţinele cuvinte din care el e alcătuit „sunt cuvintele unui prieten care de multă vreme se străduieşte / să vadă cât mai limpede. şi vine din evidenţa. dar tonice). nici pomeneală de erasures (poeme noi extrase din corpul poemelor clasicilor prin ştergerea mai mult sau mai puţin randomizată a unor cuvinte sau a unor propoziţii întregi) ş. el nu are nimic în comun cu spiritul oulipienilor de genul lui Oskar Pastior. fără doar şi poate> ba poate chiar prea exactă. dacă ne gândim la poeţi precum elveţianul Urs Allemann sau. drept şi fără sfială / să păşească. (Lanson despre Baudelaire< „Je ne lui reprocherai d’avoir peu produit> ce peut être d’un sage d’autant que d’un stérile”. un maestru de poezie< pentru că te învaţă cum. le-am auzit într-o seară şi cred că nu le voi uita niciodată” (cuvintele unui prieten). denudării. în singurătate. în înţelesul cel mai. nu înseamnă moliciuni şi sensiblerie. indepasabilă tehnicitate e însă nu mai puţin reală şi acută. predicaţiile esenţiale se construiesc prin elipse şi litote. pentru că poezia nu e de genul feminin. pentru care analiza de sistem a poeziei. şi asta poate că e chiar mai important. să urle< „ei au lumea lor şi lumea asta a lor îmi face greaţă / şi chiar cu o cutie 30 goală de conserve în gură sunt gata să urlu / şi chiar cu o bombă în măduva şirei spinării sunt gata să urlu / că au lumea lor şi că lumea asta a lor îmi face greaţă” (şatov). după cum mărturiseşte dintru bun început în poemul prefaţă. Înţelegem. vreo variantă de experimentalism. deopotrivă – ca vechii greci.. În logica poeziei lui Mazilescu. Se dovedeşte pedagogică în adversităţi şi ataşamente. Cu toate aceste precauţii.d. Masculină şi dură în opoziţia faţă de „lumea lor”. Dacă-i adevărat că este unul dintre acei rari poeţi care reinventează poezia (şi este). nu face asta în laboratoarele hi-tech ale atelierului de literatură potenţială. hiper-tehnic fiind. Cititorul devot al lui Mazilescu (poezia lui cere competenţe prea specializate pentru a putea să aibă altfel de cititori) înţelege din prima că formula e exactă. numai nerv. la o adică. Speră deci nu numai săşi înfrângă. înainte de toate. Adică pe întuneric. dacă e luată au pied de la lettre. Aşa încât n-are cum să ne mai surprindă că undeva se vorbeşte – în treacăt. a „industriei” dintre ele) nu poate pune nici un preţ pe dictonul mallarméan după care poezia se face cu cuvinte> ba dimpotrivă. dar şi să-şi educe adversarul – ca vechii spartani. e drept. Cine admite cremaţiunea cuvintelor (mă rog. vine practica aceasta statornică a elipsei şi litotei> ba chiar pe dos. ci se manifestă viril şi războinic. În ce-l priveşte pe Mazilescu. numai fibră.Poesis interna\ional eseu iunie 2011 Guillaume poetul . atunci lui Mazilescu termenul pur şi simplu nu i se poate aplica> fără doar şi poate. reconfirmată poem de U radu vancu poem. referindu-se la poemele lui Nichita Stănescu. suprimării. şi mai şi.i prietenul nul dintre cei mai subtili critici contemporani de poezie găsea definitorie pentru Virgil Mazilescu tehnicitatea intensivă a scriiturii. Prin urmare. . înaintea dramaticei lor discuţii< „Lasă tonul dumitale şi adoptă un ton omenesc! Vorbeşte măcar o dată cu glas de om!”. bunăoară. Să poată chiar. Cu siguranţă este însă. Poezia lui e cât se poate de neaderentă la tehnicalităţile ludice ale grupărilor de tip OULIPO sau L=A=N=G=U=A=G=E> nici urmă de lipogramatisme ori pangramatisme. poezia lui Mazilescu cultivă un ideal similar al prieteniei virile. „cu glas de om”. dar nu mai puţin sesizant – despre înălţarea la cer după ce se va alege cenuşa de „industria dintre cuvinte”< „de ce trebuie să ne oprim tocmai noi / şi brusc să ne înălţăm la cer / cu oboseală multă cu jumătate din cenuşa / acelei industrii dintre cuvinte” (cronică). cum ar veni. Corpul poemului se cuvine să fie elastic şi dur. Să strige precum Şatov la prinţul Stavroghin. bulgarul Georgi Gospodinov. să fie mai atracţioasă decât poezia însăşi. Un studiu comparativ ar putea dovedi că ascendenţa greacă a lui Mazilescu nu-l cuprinde numai pe Kavafis. limpede şi pur ca al lui. funcţia de a elimina orice posibile adipozităţi. „poezia obeză”. poţi să devii cu adevărat elocvent. printre cei relativ tineri. expres de serviciile cuvintelor mici şi grase. al evanescenţei elocutorii.

degetele subţiri care vor săpa canale-n pădure şi se vor întoarce acolo mereu şi vor intra încetul cu încetul în putrefacţie? degetele subţiri nu mă mai tulbură preface and aer i invented poetry in a clandestine chamber deep in the arrid lands – (human) courage and power melted away like steam and apart from the fact that i’m born and i live and i’ll probably die with a shudder (which is aer all what I wanted to say two years ago and also three years ago) there is nothing alas i can say i therefore revert to my old language< starting right now. i twist it caress it savagely beat it. the delicate fingers digging canals in the forest and ever returning back there and little by little beginning to tor? the delicate fingers no longer disturb me cântecul lui guillaume am băut din sângele ei şi mi s-a părut că e bun am mâncat din carnea ei şi mi s-a părut că e bună dar mă întreb şi astăzi cine este ea la urma urmei şi de ce a trebuit să beau tocmai din sângele ei şi să mănânc din carnea ei – şi uneori îmi aduc aminte „deschide uşa asta la care bat plângând” guillaume’s song i have drunk of her blood and found it was good i have eaten of her flesh and found it was good but I’m asking myself to this day who she is aer all and why i had to drink precisely of her blood and eat of her flesh – and i sometimes remember “open this door i’m knocking on in tears” 31 .virgil Mazilescu prefaţă şi după ce am inventat poezia într-o încăpere clandestină din adâncul pământurilor sterpe – curajul şi puterea (omenească) s-au topit ca aburul şi altceva în afară de faptul că m-am născut şi că trăiesc şi că probabil voi muri cutremurându-mă (ceea ce de altfel am vrut să spun şi acum doi ani şi acum trei ani de zile) deocamdată vai nu pot spune îmi reiau prin urmare vechea limbă< începând chiar din clipa de faţă. o sucesc o mângăi o bat cu sete. but the eerie syntagms in which (it is said) my soul is asleep as if in a lost den no longer allure me. dar sintagmele stranii în care (se spunea că) sufletul meu doarme ca într-o vizuină pierdută nu mă mai ademenesc.

înţeleptule! şi ce chef vom mai trage. m-am odihnit căutându-te pe dinăuntru. on the seashore thinking of you. a picat din cer şi a zărit pământul. we crawl too. ne şi târâm. înţeleptule! nici un fel de retorică. toys in the twilight. înţeleptule! plutim către metafizică. pe malul mării privindu-te pe tine. with the last of the beggars who have ruined the city.Poesis interna\ional Poezie the first story for ştefana the cat will push the window open once again the cat as green as grass and just as tender and it will steal into the empty room and it will curl up at the master’s feet iunie 2011 prima poveste pentru ştefana pisica va deschide iar fereastra pisica verde şi proaspătă ca iarba şi în odaia pustie se va strecura şi la picioarele stăpânului se va încolăci dormi dormi somnul te duce de pe lume te spală şi te piaptănă şi te împarte copiilor săraci te-am şi uitat şi ploaia va deschide iar fereastra ploaia verde şi proaspătă ca iarba şi în odaia pustie se va strecura şi la picioarele stăpânului se va încolăci dormi dormi somnul te duce de pe lume te spală şi te piaptănă şi te împarte copiilor săraci te-am şi uitat şi moartea a deschis încet fereastra moartea verde şi proaspătă ca iarba şi în odaia pustie s-a strecurat şi la picioarele stăpânului s-a încolăcit sleep sleep sleep will take you away from this world wash you up and comb your hair and divide you among the children in need you’re already forgotten and rain will push the window open once again the rain as green as grass and just as tender and it will steal into the empty room and it will curl up at the master’s feet sleep sleep sleep will take you away from this world wash you up and comb your hair and divide you among the children in need you’re already forgotten and death has gently pushed the window open oh death as green as grass and just as tender and he has stolen to the empty room and he has curled up at the master’s feet din aventurile administratorului pe ritmuri străine. from the administrator’s adventures to alien rhytms. mor şi cei vii înviază şi morţii. on the seashore forgetting about you. spunea că e minunat să destrami un imperiu. he said it was bliss to dismantle an empire. pe malul mării uitând de tine. înţeleptule! om obosit căutându-te pe dinafară. to set up up a shop selling trifles on the outskirts of town to rather wake up bathed in sweat oh you sage! no rhetoric at all. pe malul mării gândindu-mă la tine. oh you sage! tired man looking for you from the outside. a spus< să destrami un imperiu să deschizi o prăvălie de mărunţişuri să te trezeşti mai degrabă lac de sudoare. oh you sage! and oh what a banquet we’ll have yea. să te trezeşti mai degrabă lac de sudoare. tatăl şi mama lui tocmai îl zămisleau. the living are dying the dead are resurrected. 32 . I’ve been resting while looking for you from the inside. jucării în amurg. cu ultimul cerşetor care a dus în ruină oraşul. with all those we can still lay a hand on. cu toţi cei ce ne vor mai cădea în labă. he dropped from the sky and caught sight of the earth his father and mother were busy conceiving him. he said< to dismantle an empire to set up a shop selling trifles to rather wake up bathed in sweat. on the seashore watching you. walls collapse by themselves. oh you sage! we float towards metaphysics. să deschizi o prăvălie de mărunţişuri la marginea oraşului. zidurile cad singure.

iunie 2011 Poetry shatov Poesis interna\ional şatov ei au lumea lor şi lumea asta a lor îmi face greaţă şi chiar cu o cutie goală de conserve în gură sunt gata să urlu şi chiar cu o bombă în măduva şirei spinării sunt gata să urlu că au lumea lor şi că lumea asta a lor îmi face greaţă they have their own world and this world of theirs makes me sick and even with an empty tin in my mouth I am ready to scream and even with a bomb in the marrow of my spine I am ready to scream that they have their own world and this world of theirs makes me sick decembrie (cântecul administratorului) câinele se îndreaptă şchiopătând spre pădure în urma lui omul este aproape bătrân şi ne aflăm în decembrie – luna când palidă frângi şi împarţi la repezeală osişoare ay osişoarele tale dragi ay câinele tău credincios december (the administrator’s song) the dog is limping on towards the forest behind it the man is nearly old and here we are in december – the month when so pale you break and hurriedly share out tiny bones ay your beloved tiny bones ay your dog oh so beautiful * * * cuvântul poetului vuieşte până departe noi doi suntem şi mai departe aici pe malul lacului sub septentrion avem grija chiriei şi a morţii * * * the poet’s word booms out into the distance the two of us are farther still here on the shore of the lake underneath the septentrion worrying about the rent and death * * * nisip şi pietre ne şopteşte zidarul să vă fac eu o casă cum nu s-a mai văzut scânduri şi cuie ne şopteşte la ureche zidarul prin aerul tot mai rece sub ploaia tot mai întunecată * * * sand and stones the bricklayer whispers let me build you a house the like of which has never been seen planks and nails the bricklayer whispers in our ear through the air getting colder and colder under the rain getting darker and darker translated from Romanian by Florin Bican 33 .

4 poeme de Guillaume Apollinaire `n traducerea lui Octavian Soviany

Mai
O zi de mai şi Rinul şi bărcile pe valuri Priveau cutare dame din pisc acel ţinut Şi tu aşa frumoasă dar barca a trecut Cine- a făcut să plângă deci sălciile pe maluri? Se închegau departe livezile în floare Petalele căzute de prin cireşi arar Ca unghiile iubitei de altădată par Sunt ploape de femeie petalele de floare Pe drum pe lângă fluviu se duc cu pasul rar Un câine o maimuţă menajerii gitane Şi trag asinii leneş căsuţele-vagoane În vreme ce se pierde prin viile renane Un fluier ce îngână un cântec militar Pe ruine a pus maiul podoaba-i cilibie E iederă e viţă sunt ramuri de mălin Dar vîntul care-ncepe să bată dinspre Rin Se năpusteşte-n sălcii şi-n viţele de vie 34

Noapte renană
Mi s-a umplut paharul c-un vin precum o flamă Să ascultăm luntraşul ce melancolic îi Cântând de şapte ştime a căror verde coamă E toarsă în cosiţe şi-ajunge la călcâi Cântaţi cântaţi mai tare încingeţi nişte ronde Să n-aud lopătarul cum cântă răguşit Şi-aduce-ţi-mi aproape acele ştime blonde Privire imobilă păr lung şi împletit În noaptea asta Rinul se-mbată pe muţeşte Din noapte cade aur pe ape tremurând Iar lopătarul cântă de parcă prohodeşte Al ştimelor păr verde şi-al verilor descânt Spărgându-se paharul din mână-mi hohoteşte

iunie 2011

Poezie Brânduşile
Păşunea dacă-i toamnă se umple de venin Iar vacile păscând-o Se otrăvesc puţin Brânduşile culoare de liliac şi cearcăn Care-nfloresc acolo ca ochii tăi sunt parcă Albaştri ca un cearcăn ca toamna ce-albăstreşte Iar viaţa-mi pentru ochi-ţi încet se otrăveşte Copiii de la şcoală cu mare larmă ies Ei cântă din harmonici şi dau pe câmpuri ghes Să strângă-n coş brânduşe ce-a mame-ar semăna Şi-s colorate-n vânăt la fel ca pleoapa ta Care se zbate-amarnic în vânt fiindcă e toamnă C-un cântec lin ciurdarul cireada o îndeamnă Iar vacile dau muget şi lasă părăsită Păşunea unde toamna-i malefic înflorită

Poesis interna\ional

Marie
Fetiţă dănţuiai aci Bunică iar dansa-vei poate Este maclota ce porni Răsună clopotele toate Deci când vei reveni Marie Mascaţii trec silenţios Iar muzica din depărtare Parcă născu în cer sfios Te-aş adora dar nu prea tare Bolesc de tine delicios Prin nea vin oi cu mare chiu Fulgi de argint şi fulgi de lână Soldaţii tot în marş o ţiu S-a dus fărâmă cu fărâmă Inima mea şi nu mai ştiu Unde-i cosiţa ta zblobie O mare care vălurea Unde-i cosiţa ta zglobie Precum o frunză mâna ta Dă semn de iarnă timpurie Pe lângă Sena trec aşa Sub braţ cu-o carte mai ciudată Iar fluviul ştie jalea mea El ce nu seacă niciodată Când oare luna s-o găta

35

olvido García valdés

Olvido García Valdés (n. 1950, Asturias) este licenţiată în Filologie Romanică la Universitatea din Oviedo şi în Filosofie la Universitatea din Valladolid. Profesoară de limba şi literatura spaniolă, apoi directoare a Institutului Cervantes din Toulouse. A debutat cu volumul El tercer jardín (A treia grădină, 1986), căreia i-au urmat numeroase alte volume de poezie şi eseuri, printre care Ella, los pájaros (Ea, păsările), 1994> Caza nocturna (Vânare nocturnă), 1997> La poesía, ese cuerpo extraño (Poezia, acest corp străin), antologie, 2005. A primit Premiul Naţional de Poezie în 2007 pentru volumul Y todos estábamos vivos. A tradus în spaniolă poezie de Pier Paolo Pasolini, Anna Ahmatova şi Marina Ţvetaeva.

36

amigos. Aurit peşte. ne adună. amigos. y pescaba gozoso con un pequeño arpón peces brillantes. esa sensación de realidad es muy fuerte> estas pastillas te ayudarán. sanguínea. nadar como un gran pez> vosotros. 37 . Când încep să lucrez se întunecă Când încep să lucrez se întunecă apoi se luminează încet. de parcă n-ar fi găsit loc să se adăpostească. ~nota în apa transparentă Înota în apa transparentă în adâncuri. încet. Mă gândi atunci la Klee. capilares. Nadaba Por El Agua Transparente Nadaba por el agua transparente en el hondo. después amanece poco a poco. nos reune. la peștele auriu. stările. în această carafă este apă limpede. să descrii apropiatul. e foarte frig încă. Adesea. transparenţa. Su densidad. pestriţi. Dorado pez. los humores. venele. destellos en lo hondo. Cuando Voy A Trabajar Es De Noche Cuando voy a trabajar es de noche. dijo.iunie 2011 Poesia Poesis interna\ional Escribir El Miedo Es Escribir Escribir el miedo es escribir despacio. iar visele tale se strecoară în viaţa ta. mă aşteptaţi acasă. describir lo próximo. Să înoţi ca un mare peşte în acea apa atât de densă> voi. Pensé entonces en Klee en la dorada. cunoscutele dependenţe cărnoase. licărind în adânc. dorada de los abismos. aurit al abiselor. Hoy alguien en un sueño dijo< ten. Un sueño subterráneo nos recorre. inocenţa imediată a viului. mas se repite el sueño y queda el pez. capilarele. Un vis tainic ne străbate. hace mucho frío aún. mai departe se repetă visul şi rămâne peştele. con letra pequeña y líneas separadas. las venas. Acum citesc< eşti frânt. venillas. A menudo en el cine me parece oír lluvia azotando el tejado. Astăzi. moteados. şi pescuia bucuros cu un mic harpon peşti strălucitori. densitatea sa. por si toma moho la del corazón. a spus. cineva a spus într-un vis< ţine. en esta garrafa hay agua limpia. Ahora leo< estas roto y tus sueños se cuelan en tu vida. la cinema îmi pare că aud ploaia lovind acoperişul. como si no hubiese lugar donde guarecerse. ne naştem şi vom muri. Să scrii despre teamă înseamnă să scrii Să scrii despre teamă înseamnă să scrii încet. la piel sonrosada. cu literă mică şi pe rânduri separate. pielea trandafirie. las familiares dependencias carnosas. la transparencia. senzaţia aceea de realitate este foarte intensă> aceste pastile îţi vor fi de ajutor. vinişoarele. în caz că prinde mucegai cea a inimii. Aquella agua tan densa. me esperabais en casa. rumenă. nacemos y morirnos. la próxima inocencia de lo vivo.

Como pueblos de abandonadas minas. arcadele. chillidos veloces de vencejos en el anochece Vocea aceasta a fetiţei Vocea aceasta a fetiţei ce cântă singură aici. arenques con su luz. una escala de ángeles que alertan al durmiente. Cum prinde rădăcini măslinul? Splendoare nemişcată. strigăte grăbite ale rândunicilor la căderea nopţii. vocile copiilor ce se joacă> vocea intransitivă. alt oraș. Şi întunecata siluetă< mâna ce-a purtat inele şi mâna arsă sunt deja aceeaşi mână. Otro País. la de esta niña que canta sola ahí. Formează o țesătură măslinie. Simpatii ale memoriei. Parca trecutului l-a avertizat< corpul. propriul tău corp. Lipseşte blândeţea pentru a exista. rece şi umeda lămâie verde. Doare când nu simţi. Poema La Voz. . Corpul ca un altul. El alma es por la muerte y de la muerte. Un loc necunoscut și un corp necunoscut. mica fiinţă ce slujeşte dinspre blestem. albăstriile hortensii. Y la oscura figura< la mano de los anillos y la mano quemada son ya la misma mano. otra ciudad. are blânzi ochi şi urme pe piele. aici începe o altă rânduială.. corpuri robotizate pe care zilnic le văd şi pe care nu le văd. pietre luminoase ca de miere. Afectos de la memoria. şi fântâna. memoria> precum cocioabele apropiate de garduri. 38 Altă țară. otro paisaje. las voces de los niños que juegan> intransitiva voz. o scară de îngeri ce-l avertizează pe cel ce doarme. piedras de miel como luz. priveşte nisipul negru. Lumea a încetat să vorbească Lumea a încetat să vorbească. Sunt morţi micuţi. Otro país. la del muchacho que por la noche da gritos y repite obsesivo hijo de puta. La parca del pasado lo advertía< cuerpo. tu propio cuerpo. Duele de no sentir. ¿Se desatan los nudos? Todo es ahora plano.Poesis interna\ional Poezie iunie 2011 El Mundo Ya No Habla El mundo ya no habla. alt oraș> apus de soare pe pietrele cele mai frumoase vederii. cuerpos autómatas que a diario veo y que no veo. azuladas hortensias. Hace falta dulzura para ser. alt peisaj. alt peisaj Altă țară. mira la arena negra. exenta en el mundo. ¿Cómo arraiga el olivo? Quieto fulgor. y otro paisaje. pequeño ser que oficia desde la imprecación. Se dezleagă nodurile? Totul e acum neted. scrumbii cu sclipirea lor. tiene blandos los ojos y manchas en la piel. los jazmines. las arcadas. extraño camino que conduce directamente al miedo. Forman red los olivos y circula el tractor entre ellos. La De Esta Niña La voz. húmedo verde limón. cea a băiatului ce ţipă în noapte şi repetă obsesiv fiu de cățea. otra ciudad> atardecer ante las piedras más dulcemente hermosas que has visto. Un lugar desconocido y un cuerpo desconocido. Otro Paisaje. y el pozo. la memoria> como chabolas próximas a cercas.. iasomiile. absolvită în lume. Sufletul este pentru moarte şi al morţii. El cuerpo como otro. iar printre ei trece tractorul. eşti tu şi eşti nimic. straniu drum ce duce direct în frică. și alt peisaj. eres tú y eres nada. Hay muertos diminutos. Precum satele minelor abandonate. aquí comienza otro ciclo.

cu un caiet în care să notezi ceea ce vrei să spui. Así. timpul și tot ce s-a întâmplat. Contextul este totul. los ojos de los lobos para ver. Acea nematerialitate a cuvintelor ne aduce căldură și stranietate. El contexto es todo. și faptul că timpul trece. La no materialidad de las palabras nos da calor y extrañeza. han venido al cristal. o intimitate exprimată doar cu răceală. Alguien lo dijo de otro modo< creí que éramos infelices muchas veces> ahora la miseria parece que era sólo un aspecto de nuestra felicidad. el tiempo y lo que ocurrió. o cisternă de apă. los ojos y su atención extrema. Aproximadamente así< campesinos del Tíbet sentados en el suelo. Să închizi ochii. que cure. se trata de una foto reciente. una intimidad sólo formulable con distancia. Să-ți amintești acea sâmbătă din februarie atât de asemănătoare acesteia din noiembrie. împovărată de grijă. îndreptate spre răsărit. Fatigarse subiendo. ese filo. spre liniște și spre lumina asfințitului. reconocer en ella la costumbre antropófaga. Ochii lupului pentru a vedea. están muy abrigados> o una paliza de una violencia extrema a un muchacho. a la luz de la lámpara. aliento cálido sobre el jersey. y la puerta de la muralla abierta a campos roturados. Pentru secetă. Să-ți amintești această sâmbătă Să-ți amintești această sâmbătă< mormintele în semicerc. când munca este mai puțină. vindecă. Recordar aquel sábado en febrero tan semejante a éste de noviembre. la lumina unei lămpi. Para el resecamiento un aljibe de agua. en semicírculos. y que el tiempo pase. La dicha no eleva sino cae como una lluvia mansa. Aproape așa< țăranii din Tibet șezând pe pământ. e vorba despre o fotografie recentă. al silencio y la luz del oeste. O el amor y su contacto extremo. transparente aire frío. să recunoști în ea obișnuința antropofagă. un bărbat precum o femeie. și poarta cetății deschisă spre câmpurile arate. con una despiedad cargada de cuidado. să recunoști și carnea în carne vie. ochii și atenția lor ascuțită. reconocer también la carne en carne viva. fără evlavie. Necesito los ojos de los lobos para ver. cuando el trabajo es poco. săpate în stâncă. aprendiendo a leer al final del invierno. respirație caldă peste pulover. mână ce apasă omul. Am nevoie de ochii lupului să văd. Astfel. Traducere din limba spaniol[ de Gabriela Toma 39 . Trei fluturi. Cerrar los ojos. învățând să citească când se sfârșește iarna. acest tăiș. s-au apropiat de cristal. erau bine înveliți> sau bătaia de o violență tulburătoare a unui băiat. în semicerc. mano que aprieta el hombro.iunie 2011 Poesia Poesis interna\ional Poema Recordar Este Sábado Recordar este sábado< las tumbas excavadas en la roca. tu lipsit de voce. Fericirea nu înalță. Tres mariposas. aerul rece transparent. precum o fotografie veche. mirando hacia el este. en semicírculos. aquella nota. Sau dragostea și legătura sa îndepărtată. acea însemnare. ci cade precum o ploaie blândă. tú sin voz. Alcineva a spus altfel< credeam deseori că suntem nefericiți> acum suferința ne pare că era doar un aspect al fericirii noastre. Să obosești urcând. un hombre come una mujer. como una foto antigua. con un cuaderno en el que anotas lo que quieres decir.

cu reacţia în faţa neverosimilului şi ireparabilului< „Când s-a spânzurat. cu sâmburele de o moale amăreală verde – / pentru dinţii de lapte ai sufletului molfăind-o în van. ascultau şi băteau uimite din pălmuţe.. şi acoperă totul. povestită lui însuşi de fiul său Radu). în raza cărora se desfăşoară viaţa şi rostirea poetului. la modul simplu. şi (. ca o retină desprinsă< „Vei spune – asta nu e viaţă. sufletul olumul Amintiri pentru tatăl meu (Vinea. în primul rând./ mijiţi precum ai căţeilor nou-născuţi. şi surd/ am auzit paramedicii zicând< e mort” (Adevăratele V Florin Caragiu sine ca limită. ce scrii tu aici nu sunt decât vreascuri/ în care ochiul tău disperat de singurătăţi vrea să vadă formele vuitoare ale frunzişului care au fost. moartea lui nu prinde nici măcar mucegai. neînvăţaţi cu lumina viscolind în pleoape/ nedesluşiri fluide de personaje. al acestui eflux poetic< „Mortul putrezeşte. prea fierbinte ca să-l pot înghiţi” (Viaţa săpunarului Cornel Vancu. 2010).Poesis interna\ional CroniC{ iunie 2011 Capătul lumii. dar. „a început pe bune lupta mea. (…) vorbele astea ale mele. lucrează neîncetat. iconic. găsim un filon.. încât ajunge să ţi se pară că-i acolo încă dinainte ca cel drag să moară şi va fi acolo până la sfârşit. Şi când. în tine. o dată cu efectul de implozie. până la al focaliza. Textul iese din viaţă ca unghia din carne. atât timpul real. să se descopere pe 40 . Deşi sufletul meu e capătul lumii” (Basmul pe care mi l-aş spune mie). pe care eventualele înţelesuri se întind ca mătasea-broaştei. semnat de Radu Vancu. lunecând neîncetat între rai şi şeol. În motto-ul la carte. 5). (…) Amintirile sunt despre viitor” (Geneza metaforei şi sensul amintirilor). urechea surdă până târziu în adolescenţă a inimii –/ se poate iubi când încă nu eşti? (…) nul cunoşti pe bărbatul mai tânăr deja decât unii dintre prietenii mei. / în aerul tulbure se făceau bulboane de limpezime şi vedeam prin ele lumea” (Îţi mai aduci aminte?)> „Ea e iarba. îmi venea să zburd/ şi aerul lui era aerul meu şi eu n-am murit încă. însă nu mai puţin supus fermentării spirituale. când vei ajunge şi tu la articolul acela. Din acest capăt al lumii care este poetul şi în care se simte aruncat o dată cu timpul mort. Memoria reţine punctele pâlpâitoare ale unei traiectorii frânte< „Sufletele noastre căscau ochi rotunzi şi cuminţi. cum stam (ca şi acum) lângă leşul cald. proiectiv. Ea e pururi cu tine. Austerlitzul şi pe tine. se confesează filial autorul. aş spune. în loc să fie apă vie/ sunt o baltă puturoasă. ca sub o lupă< „amintirile îşi fermentează timpul mort în mine ca într-o narcisică bute/ până când din inconsistenţa lor strivitoare susură un alcool/ din a cărui beţie nu mă pot trezi. Părţi din volum sunt reluări ale unor texte publicate în volumele Biographia Litteraria şi Monstrul fericit. sub presiunea tragediei. amintirile se întrepătrund cu viitorul. n-or să fie curcubee bând apă vie/ din fântâna de la capătul lumii. cum e şi firesc. Faptele sunt prezentate. până la o imagine rotundă asupra unei întâmplări tragice şi a unui chip tragic. şi trebuie urmat îndeaproape. ca rugăciunea celui bun şi zbaterea celui rău. omul ajunge să locuiască în limită. până au venit ăia de la SMURD/ i-am făcut respiraţie artificială – ultimul aer ieşea din plămâni gâfâit/ şi viaţa plutea în jur şi moartea plutea în jur şi cumva absurd/ am gândit că mai respiră. acestea fiind reunite şi completate cu un număr consistent de poeme noi (aproape jumătate din volum). ghicindu-i răsuflarea. este./ cu gura plină de sufletul tău coborând în mine. / luptă dintre cele mai teribile ale sufletului meu încă ostenit şi cu coapsa amintiri). Waterlooul. Asta pentru că limita. ochii aproape orbi ai minţii. dinspre care regândeşte. Confruntarea ce emerge din momentul traumatic preschimbă un întreg orizont de sensibilitate înţelegătoare. ultimul fiind resimţit dureros. nici al tău/ n-or să se trezească la viaţa adevărată.) oricât ar bea din dejecţia asta nici sufletul meu. Nu este deloc uşor să comentezi un asemenea „ritual de plângere”. / verde-răcănel. se răstoarnă perspectiva asupra timpului< „Lumea prea fragedă – ca o corcoduşă timpurie. cât şi pe cel textual. poate./ mai tânăr cu fiecare an cu care eu mă fac mai bătrân şi căruia-i spun în textele astea tată” (Părinţi şi copii). cum zice poetul. direct. pentru devenire. ţine incipient de orizontul neîntâmplat (urmărit inductiv). o carte tulburătoare. dincolo de toate. Din acel moment. moartea celui drag în sfârşit va muri” (p. Şi.

. cum ziceam. în faţa infailibilului Saêtta. Felul în care un autor ca Zévaco. Ea bântuie ca un spectru< „Au trecut treişpe ani şi tot mai apari.. încrederea în puterea divină transformatoare şi atotmilostivă.) eram la Nelu Popa. în care „sentimentele se prăbuşesc lent ca regimurile comuniste/ în Europa de Est” şi urmează „postcomunismul inimii. gândul se întinde instinctiv spre origini imemoriale. noi ne aşterneam ca o iarbă animală. ca mie. să te găsesc legând sfoara/ de rafie de ţeava subţire a caloriferului. figura tatălui apare a avea libertatea de a para încercarea de a se schimba. „maestrul absolut al scrimei” nu îşi poate găsi. cu privirea la „zoaiele fantasmei”< „Iată ce suntem!” (Tratatul practic). de aici încolo. O să te iau de mână/ şi o să fii pruncul născut de mine în lumea veşnic pufoasă/ în care totu-i alb ca sfoara de rafie nefolosită” (Sfoara de rafie). morţii. polare şi polarizante. ca o singură posibilă contrapondere. chemarea ţărânei strâmtorează conştiinţa. ar fi trăit şi azi”.. / plângând. cu un zâmbet poznaş pe faţă” (Twin peaks). dragostea filială necondiţionată. ca trezit dintr-un vis. spunând că o baţi pe mami (niciodată/ nu o bătuseşi).. / nu o să poţi să nu răneşti pe cei pe care-i iubeşti. 41 Poesis interna\ional fărmată (. Este lumea vegheată de „uleiul/ în care carnea noastră o să ardă nestins”. vorbim/ când te trezeşti. un cărbune abia aşteptând temperaturile/ şi presiunile care-l vor face diamant./ ca popcornul pocnind afară din cratiţă. în camera mare. Ca aruncat în neant. care aruncă omul în părăsire./ da. întrebându-mă cine ne trăieşte pe noi şi iarba cine-o trăieşte. Dimineaţa) – acest lucru zguduie conştiinţa autorului. Cărţile pot provoca. iubiţi-l pe tata” (O. răscolind „doar ţărâna morţii din trupurile noastre triste” (Εco la saêtta). totodată. deşi tu n-o loviseşi. întreţesând realitatea. fie şi numai textual. Aceste flăcări fragile aruncă umbre peste neliniştea de a fi. / unde răsturnaseşi masa şi voiai să ajungi să te arunci de pe balcon./ nu te lasă inima să te aduni de printre rădăcini şi râme/ şi să intri iar dimineaţa de 1 noiembrie 1997. Ca încetinite. să ai revelaţia” (32) – au fost „bifate”. şi o katiuşă/ de ură şi iubire mi-a mitraliat fiinţa. în dimineaţa de noiembrie. Sunt rememorate cu o conştiinţă acută clipe de erupţie a traumei. vom pune cu adevărat Istoria la lucru” (Lumea veche). nevindecat. înscrisă în speranţa unei „renaşteri a tatălui prin fiu”./ dacă ar sări lespezile de pe morminte/ şi aţi ţâşni voi./ sprijinit cu spatele de caloriferul de tablă subţire şi cu aragazul în stânga. tată. angoasa suferinţei. „prezenţe în absenţă”. ce naiba. da. poate „salva” un personaj precum Pardaillan-fiul. (…) Aragazul arde. peste inimă mi-a crescut păr// des ca iarba de pe mormântul tău” (Sfoara de rafie) şi se detaşează. Mai mult./ să simt punga de sânge strângându-se violent. toţi deodată. „Să plantezi un pom.) au tras pământul deasupra ca o cortină” (Lumea nouă). într-o oglindă mică şi clară” (Oglinzi). încât îmi părea.. în jurul căruia rana se închide şi pe care poetul are să-l poarte toată viaţa (7). încât textul apare „gata povestit”. puia ticu. lucrurile se desfăşoară sub presiunea unei continue. noi ne bem sufletele” (Vis cu tine). banii pe card. transpunere în naraţiunea vieţii tatălui. Inima se face atunci/ ca o pungă se sânge închegat. ce impregnează limfatic atmosfera< „din venele deschise ale aerului curgea moartea ca un sânge alb şi lăptos” (Alte amintiri)> „erai acolo. să te iau cu binişorul. să te învelesc. însă efemeritatea vieţii pământeşti.. altfel decât în ghicitură. şi te-am lovit o dată/ cu sete. rescrisă cu ingenuitate. spre a-şi aduce aminte de zădărnicia atracţiilor ispitei. că aerul a luat forma corpului tău/ şi absenţa ta îi ştirbea oarecum plinătatea” (Singurătăţi de lectură). în care străluceşte dorinţa de a vedea „fiinţa mea şi a lui Cami/ reflectată. pământul se separă de ceruri şi apele de pământ şi după aceea/ pururi tânăr. zdreliţi din ce în ce de rafalele solide/ ca piatra. spre a para lovitura morţii. iubitoare şi chicotindă/ peste trupul tău. (. acte ratate./ vinovăţia comună care oferă compensate toate” (Elegia codului PIN). să spui< «Se întâmplă iar». aerul tremură îngroşat./ cu carne albă şi pufoasă pe oasele înnegrite// ca bobul de porumb prăjit.. „crucea” tatălui. care trasează corespondenţe de consistenţă organică< „Port barbă.iunie 2011 CroniC{ veran peste text. Azi mă simt ca tine. pentru autor. însă. ieşi din camera mică.. lumea în care „oameni pricepuţi (. ca mine” şi „i-ar fi intrat. te întindeai pe covorul rugos/ şi ziceai< hai. fiică-ta şi soră-mea Ramo a sunat la uşă. cu strigătul tău mic/ anunţând separarea definitivă a vertebrelor”. înmuindu-şi „creierul ca pe o cârpă în zemurile cadavrului” şi strigând. Este o lume./ să te pun în pat. / aproape tot timpul. să bat în uşă/ şi să o împing cu umărul până cedează. şi nici nu ştiu cum am ajuns acasă. ca „să iasă basma curată”. gesturi declanşatoare de fracturi sufleteşti< „geme cât vrei din minte. Cu sentimentul că „dacă tata ar fi fost un om al muncii în ultimii ani. Însă Radu Vancu pune înaintea acestei imagini strălucind în creier „ca mărgăritarul în râtul porcului”. cu scăunelul deja pregătit.). în ţesătură intertextuală< „Se face că luna se încheagă în jurul nostru ca apa în jurul picioarelor de porc/ şi că în răcitura asta e bine. bine. destinul său tragic./ să faci un copil.. Fiul poartă.). însă. carnea. o beţie similară cu a alcoolului. nu m-ai recunoaşte. ce ne trăieşte aşa de diferit? (…) Ce ne trăieşte ne ucide” (O. ca scheletul ăla gigantic/ al lui Lynch. şi aţi veni fiecare/ să vă căutaţi viii. eşti tată de cinci copii. la unşpe şi cinci să te găsească Doru/ atârnând de sfoară. Imaginea evagriană a monahului care şi-a muiat rasa în zemurile cadavrului femeii care-i bântuia asceza. şi peste aprehensiunea de a fi trăit de ceea ce ucide< „sunt eu oare cu adevărat/ aici. ce-şi află sălaş în inimă< „Inima-i încă rece. în vorbe. moare în mine un Soljenâţin” (idem). în acest „roman analitic în versuri”. cu Camelia lângă mine. când lipseai. când veneai acasă beat. se loveşte în vis de spectrul coşmarescului. şi doare” (Dejecţii). este reluată în contextul în care poetul încearcă să înfrunte amintirea chinuitoare. În curând/ numai petale şi diamant. poetul retrăieşte trama întâmplării în gesturi cu ecouri similare< „când verific cardul. su- Imaginea tatălui este chiar glonţul oprit lângă inimă. înfăşurat în halatul găurit ca într-o manta. Şi de la un timp începe să existe timpul../ Dar asta n-are importanţă – nici pruncul nu-şi recunoaşte/ de la naştere părintele. „Cea mai bună dintre lumi” este cea în care tata „s-a omorât când aveai 19 ani/ & în care mama-i suspectă de cancer la sân” (Viaţa de proximitate. tată. dar eu ştiu că nu se întâmplă iar. mă culc acum. să zici./ să se facă iar unşpe fără cinci şi Ramo să mă trezească// speriată că te-ai încuiat în cameră. în priveliştea învierii< „Dacă ar fi să se întâmple azi.. „Lumea nouă” este „lumea care a început cândva/ între unşpe fără cinci şi unşpe şi cinci.) Noi eram iarba.

dar niciodată haotice sau ameninţătoare. stinghii. iniţiază o expansiune reversibilă contra timpului ireversibil.Poesis interna\ional CroniC{ iunie 2011 Paradoxul Penelopei ona feminităţii cu apele ei instabile. din când în când pe ele se prelinge apa. acum păsările pot veni oricând”. de articulare a discursului poetic./ ca nişte copaci care sparg aco42 perişul şi se mută deasupra noastră. Se alunecă încontinuu. se târăşte pe piele. muşchiul continuă să crească până la fereste. apa se scurge printre degete. bune conducătoare ale ezitării prelungite. ochi uscaţi. micile expansiuni şi retrageri. fluidizează atingerea. dar pe de alta. Ai impresia că poemele se scurg printre degete din plăcerea pură a contemplării imaginii de sine. aproape libere. împiedică imobilismul posesiei.// ca un vis în care ne ţinem de mâini şi ele devin tot mai mari. mai mult fantasmă decât realitate. însă euforia nu e deplină din cauza inevitabilelor reziduuri autobiografice. o simt de jur împrejur. aşa că sunt integrate în dimensiunea pur decorativă a feminităţii< „mă împodobesc cu resturi fărâmiţate.. eul proiectează. îmi forţează mâinile să se apropie de pervaz. opunând rezistenţă la decriptarea sensurilor. Faţă de primul volum. la nivelul trăirii. prin efectul palpabil al lipirii sau al îmbibării< „adorm cu ochii îndreptaţi spre ferestre. cu palme lipite de osatură. senzaţia de eliberare sub forma recuperării unor porţiuni din propriul spaţiu psihic< „este doar o zi în care merg din nou/ şi străzile încep să crească din mine. Totul pluteşte într-un soi de indeterminare din teama de a nu se pierde nimic din trăire în momentul revenirii în real. dar în permanentă derivă. a revenirii în punctul incipit al trăirii. fluxuri şi refluxuri. pielea bălteşte în ele ore în şir. mă înfăşoară. pare că s-a trecut în extrema cealaltă< dacă atunci cuvintele se dispuneau mimotic. intermediat. Peste tot dai de discreţia şi de instabilitatea curgătoare ale apei sau ale nisipului ca substanţe poetice predilecte. cearşafurile de pe mine se umezesc. ştiu că se adună. ceea ce introduce subtil ipostaza regresivă a Penelopei.” Rostirea confesivă se fluidizează la maximum prin meandrele descriptive. O iubire evanescentă. ghirlandele unor iubiri de demult. ele nu pot fi separate de valul cu care fiinţa se inundă controlat. al întoarcerii cu susul în jos şi invers. bucăţi de gheaţă. se agaţă de perdele şi de acolo porneşte cu tot cu mâini spre tavan. care subscrie la scenariul repetitiv al unei evadări şi regăsiri iluzorii în altul. (. Prin imaginea obsesivă a curgerii. se glisează chiar şi pe iarbă. acum domină un regim al lejerităţii> spaţiul poeziilor . apoi./ am un perete capitonat/ cu crengi../ ne însoţesc peste tot.)”. un muşchi verde direct din pânze. mai e puţin pînă va începe să inunde camera. Fie că e vorba de buşteni. cu dualismul lor inevitabil< pe de o parte. ţesăturile se umflă. 2005). după model cinematic. surprinsă într-o expresie soft şi derulată au ralenti. Gradul de senzitivitate este verificat de fiecare dată întocmai ca o fiinţă care a experimentat un coşmar nemărturisit. Într-un pat sub cearşaful alb (Editura Vinea. prezintă riscul imposibilităţii de închegare. porţiunile unei subiectivităţii domolite./ trec pe lângă ceilalţi cu ochii închişi/ până la următoarele drumuri/ şi totul se opreşte. atunci ele devin rigide. sunt mulţumită. vaporul de lemn care poartă morţi sau particulele dintro veche clepsidră.. nu pot să deschid ochii. dar într-un fel mereu şovăitor.. Z teodora Coman ocultate de un metaforism thanatic. acestea sunt ţinuturile sudului. trupuri plutitoare ca fragmente identitare. a cărui rezistenţă este probată după modelul clepsidrei.

/ un asfalt care se adânceşte în alt asfalt. Nimic nu este definitiv. tavanul e o fereastră numai bună de scormonit. ale unui eu încarcerat sub imaginea altui eu. să mă înveţi/ că pentru noi există doar amânări. împreunaţi. în Ţinuturi. ambiguizarea< nici nu schimbă ceva în trucul previzibil al destrămării. mai mult vizuală. totul se amână. Eul îşi dispută spaţialitatea> prin urmare. de fapt./ aproape ca o amânare a tuturor verilor”.. ca într-o bandă a lui Moebius. s-au debarasat de corsetul incomod al referinţelor extraliterare şi se înscriu în această dialectică. Poezia nu este spectaculoasă la nivelul expresiei sau al viziunii pentru că pe poetă pare să o intereseze. . totuşi. pieile noastre au trecut de prea multe ori unele pe lângă altele. o apă curge peste noi/ peste alte cărnuri. încă puţin. cealaltă picturală. Ne momeşte cu anumite detalii pentru a ne distrage atenţia de la propria ei inconsistenţă. interioritatea< “(./ şi chiar dacă te opreşti lângă mine.. consacrată a ţesăturii. aşa că dispare temporar din dorinţa nemărturisită de a se redescoperi ca noutate< “lucrurile frumoase trebuie să rămână doar frumoase. o schimbare radicală de viziune a intervenit aici faţă de primul volum. dar parcă mult mai mult se preferă ca urmă lăsată fie sub forma mucegaiului. el e şi „caii sălbatici”. tavanul. la intenţia de a înlătura orice fel de filtru la nivelul receptării< pielea însăşi. / apoi trebuie să plec. al unei repetabilităţi care are grijă să nu epuizeze nimic dintr-o dată. – în noi încă se zbat dimineţile – . sprinţară şi vulnerabilă. Imaginea a ieşit complet de sub iconografia împrumutată. era firesc să se insinueze discret ipostaza Penelopei care-şi desface premeditat fiecare gest. una poetică./ o căldură care îmi înnădeşte degetele în păr. după fiecare întâlnire/ rămâne şi mai mult nespus. în care cearşaful păstra semnele încleştării. în acelaşi timp. trişează. încercăm să ne ţinem unul de altul. dar nu sub forma narativă.” Numai că Penelopa nu a avut niciodată verva inventivă a soţului ei. autoarea strecoară mai multe indicii care fac trimitere la schimbarea de optică. solidul şi lichidul se relativizează iar carnea îşi freamătă lanurile sub priapismul ideal al dorinţei< „când trupurile se apropie repede şi încep să semene/ suntem gata să ne vorbim. protectoare şi protejată. pentru a exhiba. Da.. totul într-o dinamică aproape suprarealistă în care contururile se pierd. Penelopa. ci să valorifice tăcerea şi absenţa mai degrabă decât surpriza. în care sensibilitatea (atribut al sufletului) şi senzitivitatea (atribut Andra Rotaru al trupului) se substituie la nesfârşit.” Efectul obţinut este exact invers< pielea se substituie cearşafului însuşi prin uşurinţa desprinderii iar „cearşafurile” realului se mulează./ nu înaintez. Cred că mai multă ironie i-ar fi permis Penelopei să îşi învingă această vulnerabilitate. De altfel. fie cade sau curge în blânde exuvii. ci sub cea a unei implozii vizuale< “mă întrebi ce am vrut să spun. că nu o să dispară nimic. cu o miză mai mult vizual-cinematică decât revelatorie. lemnul cu proprietăţile lui multiple. Probabil că acest lucru se explică prin teama femeii de stagnare. fuge din cadru. ca strat organic indispensabil. trişarea nu are.. încriptată a pictoriţei mexicane pentru a se putea recupera din autenticitatea trăirii< „lucrurile frumoase au înfăţişarea/ animalelor ce se împerechează în haite. cuiburile de păsări.) ai ochii/ blânzi.” Aşadar.”> “au rămas nişte urme răspândite pe întinderi de gheaţă. în ultimă instanţă. dinamica discontinuă a propriei trăiri. Deşi se simte ca o formă insinuantă de autonegare. urcă şi coboară. totul este pretextul unei reveniri. fără echivoc.” Această Penelopă are alt atu< iluzia optică. Textele contribuie la recompunerea sau reasamblarea proiecţiei de sine într-un mod paradoxal< referentul central. cel al Fridei Kahlo.iunie 2011 CroniC{ Poesis interna\ional s-a aerisit foarte mult. mai bine vorbeşti despre o casă cu ape decât să fii acolo. fie sub cea a adânciturilor sau a cutelor proaspete lăsate direct pe aluatul cărnii. nici nu îi pune cu totul capăt. o piele întoarsă de cal. niciodată.. redescoperită prin încheierea unui pact de neagresiune cu sine. mişcările sunt mai libere. de la cele plutitoare la cele lichefiante sub acţiunea unui presimţit mucegai. aşa că preferă. protector. şi „albia” de unde se poate inaugura sau reîncepe. Ea savurează manipulările vizuale ale propriului spaţiu interior iar destrămarea este. chiar dacă asta implică riscul cantonării în formula poemului de atmosferă. peştii. forţa de a se impune ca opţiune suficient de clară în faţa ezitării. o derulare înapoi a imaginii. imaginea se focalizează pe câteva nuclee recurente precum fereastra. se rotesc. a intimităţii feminine./ ne întoarcem corpurile pe dos/ ne ţinem puţin respiraţia/ şi tălpile se desprind//suntem la fel de goi. ca o casă/ pe care îmi imaginez că o 43 arunc cu ochii în aer. aşadar era un mediator între două tipuri de receptare a lumii. pe fragilitatea eului feminin./ şi e doar o vară. de ipostaza mult prea statică a aşteptării fidele. o primăvară nesfârşită ar fi monstruoasă. a stratului verde de muşchi sau a ierbii. lucrurile se întorc pe dos fără emaciere.. fie se întoarce pe dos. în primul rând. ca o mănuşă. În această nostalgie a incipitului.

költő. A publicat 19 volume de poezie. prozator. Számos magyar és nemzetközi irodalmi ösztöndíjban részesült. A Magyar PEN Club tagja. 19 kötete jelent meg. Több nyelvre fordították. március 6-áig viselte. critic literar. A obţinut mai multe premii şi diplome printre care premiul József Attila. proză şi eseu. 26 aprilie 1951). A  rendszerváltás  után a  Magyar Napló rovatvezetője volt. A fost redactor la mai multe reviste din Ungaria. Este membru al PEN Club-ului maghiar. emellett a Magyar Lettre Internationale munkatársa.1999-ben a Szépírók Társasága elnökévé választották Tisztségét 2003. A fost tradus în mai multe limbi. Încep]nd cu anul 2010 este deputat în Parlamentul ungar şi redactor la revista Kalligram. esszék. kritikus. 1951. 44 . Az Eötvös Loránd Tudományegyetem  Bölcsészettudományi Karán szerzett bölcsészdiplomát 1981-ben. Poet. versek.  Kukorelly Endre (n. próza. ezt követően 2006ig a társaság alelnöke volt. majd főmunkatársa volt. április 26. 2010-től parlamenti képviselő és a Kalligram rovatvezetője. Budapesta.Kukorelly endre Kukorelly Endre (Budapest. 1991 és 1994 között a  Magyar Narancs című közéleti hetilap szerkesztője. újságíró. printre care la Magyar Napló şi Lettre International. În 1999 a fost ales preşedintele Asociaţiei Literaţilor. Absolvent al Facultăţii de Litere a Universităţii Eötvös Loránd.) József Attila-díjas magyar író.

Áfa vagy 50 bruttó vagy két ötezer forintos vásár lási utalvány miért írok hogy kezdtem el írni most min dolgozom meg lehet. Douăzeci şi cinci sau treizeci sau 35 iau parte partea moca ascultă stă îşi dă jos  geaca nu-şi dă jos geaca primele două rânduri goale în al treilea stă o. Afiş s-a făcut şi afiş şi o să fie şi onorariu şi este cineva care prezintă poetul este şi lumină nu prea puternică şi caldură e încălzirea se asigură şi microfon. Dacă văd bine şi iarna se pare sunt muşte între timp observ că au plecat fetele cel puţin una dar nu amândouă.iunie 2011 Poezie Ascultă stă frumos  Poesis interna\ional Hallgat szépen ül Huszonöt vagy harminc vagy 35 nem fizető néző néznek hallgat ül leveszi a kabátját nem veszi le a kabátját az első két sor üres a harmadikban egy. Vetnek ha jól látom télen is vannak úgy látszik legyek közben most veszem észre elmentek a csajok legalábbis az egyik de nem mind a kettő. Tră o muscă sunt în pulovăr roşu intenţionat nu m-am bărbierit nu am avut timp să mă bărbie resc spun o fază mai hazlie râd unde trebuie şi fetele râd. Femeie singură în spate de tot cu geacă groasă alta evident că a intrat doar să se încălzească sau sunt ronţănele ba nu sunt ronţănele ăsta nu este un eveniment din acela e seară. Retem a verseimet felolvasni meg prózát és utána beszélgetünk ez egy ilyen kérdeznek-felelsz 25 plusz áfáért tíz plusz áfa vagy van hogy negyven plusz. Nő magában leghátul nagykabátban egy másik látszik rajta hogy csak betévedt melegedni vagy van pogácsa de nincs pogácsa ez nem olyan rendezvény hanem költői. Est huszonegynéhányan mindig mindenhol összejönnek valahonnan tudják kitudódik ki van írva bár én nem látom hová pedig van. Traducere de Andrei Dósa 45 . -E élni a költészetből nem lehet közben hárman elmentek előbb kettő aztán még valaki van két helyes csaj azok maradnak be. Poetică douăzecişiceva se adună mereu oriunde au aflat de undeva se află este afişat deşi nu văd unde dar este. Is biztosítanak ha kell de nem kell a költészet fontos dolog szép dolog felolvasom a verseimet nekem is jó nekem jó tényleg jó szeretek fölolvasni sze. Ce să-mi citesc poeziile şi proza şi pe urmă discuţii un fel de cine ştie câştigă pentru 25 plus tva zece plus tva sau uneori patruzeci plus. Jön egy légy a piros pulcsi van rajtam direkt nem borotválkoztam nem volt időm borotválkoz ni mondok egy viccesebbet nevetnek ahol kell a csajok is ne. Dacă trebuie dar nu trebuie poezia este lucru important lucru frumos citesc poeziile şi pentru mine e bine pentru mine e bine foarte bine îmi place să citesc chiar îmi pla. Plakát készült plakát is lesz honorárium és van aki bevezeti a költőt világítás is van nem túl erős kivilágítás meleg van fűtést biztosítottak még mikrofont. Tva sau 50 brut sau două bonuri ca dou de câte cinci mii de ce scriu cum am început să scriu la ce lucrez pot Să trăiesc din poezie nu pot între timp trei au plecat doar doi apoi încă câţiva mai sunt două gagici simpatice ele rămân in.

leac V. filiala Arad. alături de Cătălin Lazurca şi Florin Măduţa. şi Sera cu bozii (2003). Performer excepţional. V. Năsăud) a debutat publicistic în 2000. Leac est né en 1973 à Nasaud. 46 . după care a publicat două volume repudiate ulterior< Apocrifele lui Gengis Khan (2001). Il a publié plusieurs recueils de poèmes et ses textes sont parus dans la plupart des revues roumaines. pentru care a primit Premiul pentru debut al USR. il ne se consacre qu’à la littérature. Membru fondator. Depuis 2004. Dicţionar de vise (2006) şi Toţi sînt îngrijoraţi (2010). precum şi la Berlin şi New York. Leac n’exerce plus son métier d’avocat. Leac a devenit cunoscut datorită volumelor Seymour< sonată pentru cornet de hârtie (2005. en Roumanie.V. Leac fait partie des membres fondateurs du groupe littéraire Le Célèbre animal et de la revue Comme si. Leac (n. V. Leac a susţinut zeci de lecturi în România. 1973.v. Désormais. 2006). al grupării arădene „Celebrul Animal” şi al revistei „Ca şi cum”.

care-şi flutură ca de ziua naţională coroanele lor din plastic noi jubilăm de fericire şi marcăm gol după gol până şi câinele din cătun pe care John l-a botezat .iunie 2011 Poésie Poesis interna\ional meciul . je veux vous raconter les forêts et ozone le terrain de football à l'orée de la forêt que nous avions nommé ainsi à la va vite alors qu’on faisait les équipes le terrain a démontré qu’on était dans la forme des grands jours et bref je veux vous toucher aussi quelques mots sur le cimetière à la lisière de la forêt voisin avec le terrain de football et de ceux qui gisent là-bas -nos supporters.qui agitent comme pour la fête nationale leurs couronnes de plastique nous jubilons de bonheur et marquons but après but même le chien du hameau que John a baptisé -John remue de la queue et se réjouit de ce match comme si on lui avait donné une placinta au fromage il est venu le soir et nous nous jouions et riions et les lignes de marquage changeaient tout le temps et nos rires semblaient tirés d'un film dans lequel seul l'écho des rires s'entend on voyait seulement les couronnes de plastique se lever et redescendre à la lisière de la forêt le Christ en fer rouillé au milieu du cimetière avec une couronne en plastique sur la tête semblait le leader des supporters mais on s'en fichait on jouait comme des dératés on passait on marquait l'ombre des arbres se déployait sur le terrain John aboya et personne n'a remarqué quand le ballon s’est perdu dans la forêt. Traduit par Gil Mesange 47 .galeria noastră .John dă din coadă şi se bucură de meciul ăsta ca şi cum i-am fi dat plăcintă cu brînză a venit seara şi noi jucam şi rîdeam şi tabela de marcaj se schimba mereu şi rîsul nostru era parcă dintr-un film în care doar ecoul rîsului se aude numai coroanele de plastic se vedeau cum se ridică şi coboară la marginea pădurii Cristul din tablă aşa ruginit cum era în mijlocul cimitirului cu coroană de plastic pe cap părea un lider de galerie nici nu ne sinchiseam jucam ca disperaţii pasam şi marcam umbra copacilor s-a întins peste teren John lăstra şi nimeni nu a observat cînd mingea s-a pierdut în pădure le match . vreau să vă povestesc despre pădure şi despre ozon despre terenul de fotbal de la marginea pădurii pe care noi l-am numit aşa în fugă în timp ce făceam echipele terenul a demonstrat că sîntem într-o formă de zile mari ei bine vreau să vă spun şi câte ceva despre cimitirul de lângă marginea pădurii vecin cu terenul de fotbal şi despre cei care zac acolo .

UNA CEBRA BEBE AGUA. APARECEN LOS TRES VIAJEROS. EL LEÓN EMITE UN FIERO RUGIDO. pero todavía nos queda un poco hasta el Corral de las Cabras. LA CEBRA HUYE ASUSTADA Y SE ESCONDE TRAS UN MATORRAL. QUE DA PASO A LOS RUIDOS DE LA JUNGLA. EN ALGUNA LUGAR DE LA JUNGLA. Historia de una pata de palo. DECORADO CON 48 VEGETACIÓN EXUBERANTE. Fabrico unos cuantos objetos útiles. EL LEÓN HUYE Y SE ESCONDE TRAS UN MATORRAL. MÚSICA ROBINSONIANA. La isla . Cazo.Gellu naum (fragmento) VI Estamos cansados del viaje. LA MÚSICA ROBINSONIANA SE AMPLIFICA DE NUEVO. Nos atrapan los caníbales. Mamá demuestra ser una imprudente. DESPUÉS SE DIRIGE A UN ÁRBOL Y SACA UN CLARINETE DE UN HUECO EN EL TRONCO. QUE HACEN UN ALTO EN EL MANANTIAL. APARECE UN LEÓN. pero también muy vergonzosa. Una conversación emocionante.

lo mismo que el diálogo... ROBINSON< ¡Abuelo! ADELAIDE< ¡Nieto querido! . PIERRE< Escondámonos. en una isla desierta.. sir. Robinson se queda un poco más lejos inmóvil. te haré un salero de madera de cedro y un collar de miga de pan. le dicen Crusoe.iunie 2011 teatro Poesis interna\ional MARY< Estoy agotada. Te hago un cuellecito de cuatro pulgadas. mamá. ¡me pesa la conciencia! Tengo que confesarte algo. PIERRE< ¿Estás bien ahí? 49 MARY< No mucho... PIERRE< Te lo hago. (A Robinson). (Se oye el segundo silbido.. Cae un pájaro. Me he encontrado con un león. hazme un cuellecito de lanita de cabra. ¿Y tú? PIERRE< A mi lado hay una cebra. Eres mi nieto. Pierre.. Mary tras el que desapareció el león.... Mamá sé que me entiende. ¡no se lo digas! ADELAIDE< ¡Díselo! ¡Díselo todo! Que lo sepa también él. MARY< Qué ganas tengo.. MARY< Házmelo.) PIERRE< Mary. has de saber que eres hijo del primer matrimonio de mi hija Mary. SELKIRKE< Kreutznaer. ADELAIDE< Entonces los prófugos no están aquí. ROBINSON< Y yo. (Robinson dispara al aire y permanece en la conocida posición de espera. ¡Rápido! (Los dos se esconden< Pierre en el matorral tras el que desapareció la cebra. Las corrientes de aire los podrían arrastrar hasta aquí. Arriba aparece el globo con la familia Selkirke... algo más.. sir.. Es un secreto de familia.. ¡tengo miedo! Tengo miedo y me da vergüenza ver a papá. MARY< Oh. esta vez. eres una imprudente. Vive solo... Oye... ROBINSON< Vale. RANDOLPH< ¡Esperad! ¡Esperad! Kreutznaer. ¡Y tengo un hambre!. Mary? MARY (Saca también ella la cabeza<) No. SELKIRKE< Kreutznaer. que dura.. ya que sólo te tengo a ti.. Robinson saluda respetuosamente a los recién llegados.. ¿Cuánto hace que partimos? PIERRE (Mira el reloj)< Un año y ocho meses. ROBINSON< ¿Cazo algo? MARY< Me comería un pájaro. Pierre y Mary se esconden. Se oye el aleteo de la bandada invisible.. Se peina.) ADELAIDE (A Randolph<) ¿Quién es el joven? RANDOLPH< Kreutznaer. ROBINSON< Le escucho. Prosigamos.. PIERRE< ¿Un león? ¿De cuántas pulgadas? MARY< No sé. en posición de espera. ¿y si aparecen? Sabes que nos siguen. hasta que aparece el globo. ¿Nos falta mucho? ROBINSON< En cinco o seis meses llegamos. ¡escucha un momento! ROBINSON< Soy todo oídos.. Kreutznaer.) PIERRE (Saca la cabeza de su escondite<) ¿Has dicho algo. Donde está él puedes estar seguro de que ya no hay nadie más.. nacida Selkirke. mamá. PIERRE< ¿Y qué hace? MARY< Creo que quiere tocar el clarinete. Pierre.. Se oye un silbido. RANDOLPH< Papá. cuando lleguemos.

ROBINSON< Sí. MARY< Ahora tengo hambre. SELKIRKE< Ven con nosotros. ADELAIDE< ¡Pobre huérfano! RANDOLPH< ¿No habrás visto a dos prófugos? Una mujer no demasiado joven y un pirata cojo. PIERRE< Cuando tengáis tiempo.. empiezo ahora mismito. ROBINSON< Te la haré. MARY< ¡Qué bien! ¡Estoy deseando llegar allí! Qué pena que no tengamos bicicletas. A bordo del Arethusa tenía una. El león.. eso es robar. 50 ROBINSON< Tiene razón. ROBINSON< ¿Quieres que haga bicicletas. (Robinson toma las medidas. SELKIRKE y ADELAIDE< Cuídate. mamá? ¿O un tándem con tres filas de pedales? En dos o tres años lo tendría terminado.. ROBINSON< ¡Adiós! (Tiernos gestos de despedida. ¿cómo no? PIERRE< Yo te tocaré el clarinete y tú beberás leche de cabra. Pierre y Mary salen de sus escondites. MARY< Dime. Podrían regresar en cualquier momento. Desde que vivo solo. ROBINSON< No puedo.. sir. (La cebra y el león salen tranquilamente de sus escondites y se ocupan de sus asuntos. ¿Hago una mesa y unas sillas? En cinco-seis meses las termino. no lo podría reconocer. mientras que Pierre y Mary charlan. Trinos de los pájaros.. después empieza a trabajar. ¿Tú naciste con una pata de palo? . mamá. Es un bien ajeno. ¿Has cazado el pájaro? ROBINSON< Claro. Y si viera a alguien. sir.. respeto los bienes ajenos. ROBINSON< A ver que te tome las medidas. abuela! Solo en esta isla desierta. ROBINSON< Hombre.. antes de irse. disculpa mi inocente curiosidad. Robinson. sir. esconde algo en el hueco del tronco..) MARY< ¡Estamos salvados! PIERRE< No se sabe.. hacedme también una pipa.. siempre solo. PIERRE< Vamos a llevárnoslo. ROBINSON< No he visto a nadie. ruidos de la jungla. ROBINSON< Un león solitario. Hasta que no te vea en el Corral de las Cabras no estaré tranquilo... PIERRE< ¿Qué habrá escondido en el hueco? MARY< El clarinete... en esta soledad. de cuatro pulgadas.. mi destino es vivir solo. iunie 2011 ROBINSON< ¡Abuela! ¡Vivo solo en el mundo. pero pronto seré tuya y tengo derecho a saber algunas intimidades... Mira.. PIERRE< No olvidéis que soy pirata. ¿en el Corral de las Cabras hay suficiente leche? Me encanta la leche de cabra. El globo sale de escena. ¿Te hace falta algo más? PIERRE< Un par de tirantes y una pata de cuarenta y tres pulgadas..) MARY< Pierre. Buscamos a tu madre.) MARY< Es un león honesto. La soledad me ha alterado los conceptos morales. de un muerto. Hay un viento de doce pulgadas.. sir.Poesis interna\ional teatro PIERRE< ¿Tú crees? ROBINSON< Estoy seguro. pero me la tragué en sueños. RANDOLPH< ¡Los mataré! Cuídate.

Y así siempre hasta que me hice pirata. En su lugar me pusieron otra. que me la comí.... Casi una niña. MARY< Has sufrido mucho. de doce pulgadas. de cincuenta y ocho pulgadas.... MARY< Sí. me contarás tus aventuras. o incluso por el día. Teníamos a bordo cincuenta y un cañones de sesenta y tres pulgadas cada uno. cuéntame cómo. Era pequeña. de hambre. si tuviera tu pata. no los ven. Y creció y se hizo un arbolito... Me la cortó el almirante Nelson. Y los niños se hacían columpios. Estamos obligados a retenerlos. con huevos y pollitos.. les ruego que se consideren atados. sir. PIERRE< También te lo puedo contar ahora.... Estaba en alta mar. abstraídos en su conversación. Era de madera joven. es una mera formalidad< su documentación. señor.. Los policías se paran junto a ellos.... pero se encuentran en el territorio del rey Mabolo. a bordo del Arethusa. sir..... trinaban. Cada uno a un árbol... Así que me quedé con una sola pata de palo.. Era el hijo de Lord Sinclaire. Y por la noche.. hermosa pero rudimentaria.. Eran tiempos difíciles. esto es muy interesante! Por favor. Así que me hice pirata. Tenía nidos de cuarenta y dos y cincuenta y cinco pulgadas. Vino un muerto. PIERRE< ¡Asunto suyo! MARY< ¿Y mi hijo. no puede ser. venían los pájaros y trinaban en sus ramas. Una de ellas la perdí en una batalla.. Estamos haciendo un control. Se la llevó de recuerdo. en la batalla.. Pesaba demasiado. normales. . que le interrumpa. La pipa de cuatro pulgadas.) PIERRE< . se acerca el mayordomo del Rey Mabolo con tres policías indígenas.iunie 2011 teatro Poesis interna\ional PIERRE< Qué niña eres.... Y que sepas que tampoco me tragué la pipa mientras dormía. El que me había hecho la pipa que me tragué mientras dormía. MARY< ¡Qué hermoso! Qué pena que ya no lo tengas. Había empezado una tormenta y los cañones tronaban. no tenemos.Después. PIERRE< Gracias... (Mientras ellos hablan y Robinson trabaja. pero incómodo.. Por aquel entonces todavía no estaba muerto.. ya te contaré yo cómo. En el Corral de las Cabras. hasta que Robinson termine la mesa y las sillas. Tengo que confesarte. ¿no es así? Y yo beberé leche de cabra. Nos demostró en el control que vive solo. Confiamos en ustedes. cuando me acostaba. Se posaban demasiados pájaros.. MARY< Es verdad. pero no tienen pruebas.. No podía dormir. Han pasado muchos años desde entonces. en en los mares de las Aleutianas. Y el muerto me dijo< yo.. PIERRE< Era hermoso.. ¿tenías? PIERRE< Claro. Y me salieron otras. Mary. perdí la pata de palo.. en una isla desierta.. EL MAYORDOMO< Puede ser. PIERRE< No tengo. me haría pirata. Robinson? ¿Qué intenciones tienen en lo que a él respecta? EL MAYORDOMO< ¿Es su hijo? A sir Robinson lo conocemos desde hace mucho. EL MAYORDOMO< Discúlpeme. Mary y Pierre. en Waterloo. Robinson hace como que no los ve o incluso intercambia con ellos saludos indiferentes. he sufrido. PIERRE< Sí. 51 MARY< ¿Te lo arrancaste? ¡Oh.. Sin documentación. ¿Sabías que era pequeña? Era muy pequeña. por las noches... Estaba lleno de nidos.. Y se cubrió de hojas.. PIERRE< ¿Y qué nos van a hacer? EL MAYORDOMO< Por el momento. el maestro artillero me talló otra. EL MAYORDOMO< Lo lamentamos muchísimo. Nací con las dos patas de palo. para que me eligieran jefe... Mary. MARY< ¿Esto cuándo fue? PIERRE< Después de eso. Entonces.. MARY< También nosotros vivimos solos. Y también me arranqué el ojo derecho. Pero perdí las dos. a tres millas de las Aleutinas. Soy pirata. EL MAYORDOMO< ¿Y la señora? MARY< Sólo tengo el certificado de divorcio. vestidos con estilo medio europeo. en Trafalgar... Y me contarás cómo te arrancaste el ojo. MARY< Pero nidos. Y los pollitos trinaban.

¿Se puede? Cómo no. Le ruego que se considere usted también atado... Voy a anunciarle al rey Mabolo su captura. Pero... sí. Les ruego que no huyan. Siento que esté un poco usada. Querría hacer una pregunta. y dice< ¡Ts!¡Ts!¡Ts! .... Usted aquí. los dos se van a considerar realmente atados a los árboles.. (Pausa. ahora después de haber conocido el amor verdadero... (Al Mayordomo<) Le ruego que me ate a mí también junto a ellos.después se va. PIERRE (A Robinson<) Mantenga la calma.) ¡Qué honesto león.Poesis interna\ional teatro iunie 2011 EL MAYORDOMO< Pero les ruego que no se alejen del árbol...... ¡Mamá! ¡Te comerán! MARY< Me da lo mismo. Quiero compartir su suerte.. ya que yo sería el responsable... en una isla desierta.) Y ahora. como muy tarde. ROBINSON< Lo reconozco. sir. sir. EL MAYORDOMO< ROBINSON< EL MAYORDOMO< MARY< EL MAYORDOMO< Imposible. el rey Mabolo estará aquí para el juicio. (El Mayordomo acompaña con extrema educación a los dos junto a sendos árboles que están cerca el uno del otro. sir. ¿qué puedo hacer? El instinto de la familia es más fuerte. Pausa.! MARY< MARY< Traducido por Elena Borrás García 52 . ROBINSON< Gracias. MARY< ¡Qué noble corazón! ¡Cómo te pareces a mí! EL MAYORDOMO< Tiene razón. Desde este momento. sir. Entra el león. ¡Cuidaos! (Los indígenas salen.. (Le conduce junto a un árbol aislado. que les mira con compasión y.. después de sacude la cabeza con pena.) MARY< Sí.. Mañana al rayar el alba. ¿nos comen? EL MAYORDOMO< Todavía no. encantado de haberte conocido en circunstancias tan agradables.. ¿Son caníbales? Según unos. Usted vive solo.. Te dejo de recuerdo mi pata.) MARY< ¿Y crees que son caníbales? PIERRE< Más que seguro.

Răpăie ploaia rîios în sticla mansardei prin care soarele acţionează deja inima – tot atunci. raţe sălbatice de bronz. ultimii trandafiri. Vezi flamingi lăsaţi de capul lor în smîrcuri obeze< aşa s-ar putea relua totul. datura şi lavanda.:tefan Manasia ANTWERPEN Ploaia a umplut acoperişele Cum doarme cimpanzeul autist în „Le Jardin Zoologique” şi cum freamătă-ntreaga fire între firele gardurilor electrice< arhipelaguri şi mlaştini hi-fi grădinile viitorului supremaţia maşinilor metrosexuale bufniţa şi flamingii pinguinii tribali sirenele de pe ambulanţe ghidează bătrîni canceroşi spre-azil şi euthanasie garajelor cu un singur nivel. pista cartului roşu cu roţile de jucărie şi prelata aşternută în grabă de flamanzi deprimaţi peste piscina din cauciuc. semn că laguna i-aproape de tot şi geneza subtropicală poate să-nceapă. codiţe. Lemurieni bruni mai rari ca berea trapiştilor< replay pls. psihanalist. de little miss Sunshine de poşeta ei cu fermoar animist. albastră. 53 . bicicletă. giruete. altele-abandonate de-un Dumnezeu nepotrivit. Cît de mîndră îşi poartă colanţii pe aleile cu setări de peisaje şi case< unele ascunzînd pedofili hăituiţi. Şi totuşi codiţele ei îndărătnic urmează bicicleta băiatului anorexic< pot oare jambierele aspre să-nşele ochiul samsarului de fotbalişti? În ceaţa care a uitat să coboare dispar pelerină. fără reclame. pe generic – nu văzuseşi de la-nceput – o mînă indiferentă scrisese „Mama Roma Pier Paolo Pasolini”. deasupra pelerinei din celofan. carneţelul< către mine în stoluri coboară paleontologii din viitor. ghiozdanul mutant este o glumă burgheză. Pentru ea farurile merţanului sînt pleoape pentru ea consoanele sînt end of the game. suckers! Norii sau monoposturile de formula 1 – albi. Leagăne de lemn. plopi şi arţari. Închid ochii. Toţi au rîs încă mai rîd Rememorează< picioare de egretă înfipte-n cizmuliţe impermeabile> în spinare. laptopul.

doică faulkneriană -ncadrată de cloşarzi pitici roşcovani< în cerc zgomotos e plimbată doar sticla Cabernet Sauvignon Syrah.-n cele din urmă. tu. Bruxelles Nord clădirea de plumb şi cenuşă dispare dantelăria de nimfe fixate în vitrinele mici femei venite de nicăieri aduse în cargouri morbide ţi-oferă vaginul şi ultimele speranţe metropolă cinică. sub privirile Chriştilor cu alură de Rambo. campioană la pingpong pe mîna jucătorilor chinezi pentru că Antwerpen şi Bruxelles funcţionează.Poesis interna\ional Poezie Pentru că ei au mutilat iunie 2011 N-am ţinut să văd varanul de Komodo despre care atîta-i povestisem unei prietene din Bucureşti şi mi-a fost teamă să intru cu şosetele roase în Rubens Huis.-alcoolizate ca-n somnul funcţionarului colonial Aş fi intrat în librăria de pe Meir să cer Ashbery. M-am temut să fumez şi să arunc la coşul greşit becurile arse sticluţele cartoanele marinate pe cîteva continente triburi de-o frumuseţe umilitoare în palate şi în pivniţe şi în lagăre Au extras magenta Coborîrii de pe Cruce sîngele negru mai albastru ca al regelui Leopold odinioară paraşutişti aliaţi coborau Mi-a fost teamă că m-aş putea simţi bine-n Antwerpen citind cronici de cinema & savurînd salate cu o tonă de maioneză Mi-a fost teamă să mă îndrăgostesc de vălul arăboaicelor & să nu rămîn impotent Aş fi sunat la uşa clubului BLITZ (neoane verzi & albastre) la intrarea căruia şerpuiesc lujeri de canabis suprafertilizaţi peste culturi de lalele şi cazemate< azi olandezii pornesc spre Anvers să cumpere diamante cu balonul negresa. în logica morţii igienice aici unde mila şi frumuseţea dispar sub faţadele opulente şi unde în dreptul coloanei cu minute-întîrziere nu apare niciodată nimic 54 M-am topit ca de fiecare dată-n vitrinele bijutierilor în decorurile zen de-un funcţionalism somptuos şi-n retina blondei cerate şi-n sînii imponderabili şi-n lumina căzută prin fante mistice. de albit conturile de lustruit arcadele fesele statuile treptele şi mînerele cultura dantura dialectul ca o boală de gît şi o abia strunită melancolie suicidară O mie de ani . Aici în dreptul coloanei cu minute-întîrziere nu apare niciodată nimic şi de-ar fi numai asta istorisită-ntr-un bar de suprarealiştii fosilizaţi prin fereastra vagonului clasa a doua defilează teenmilfmaturedead pe scaune de lemn sau metalice în vitrinele cu lămpi deocheate suburbiile trash. Îmi dau seama că e categoric tîrziu pentru Ashbery pentru ghemotoacele de oxiuri culturali pe care bătrînul new-yorkez ţi-i aşează cu ditamai tandreţea în palmă.

ţinîndu-mă de coarnele de lemn şi rugîndu-mă< vruum-vruum-vrruuuuum vruum-vrruuuuum civili şi militari. căutînd un nou rid în oglinzile oblice.38 % cianură. mama< fi-voi de-acum alături de rudele vii în purgatoriul legal sau între hoituri mirosind dulce şi împăcat (The Ideal Crash) A mai rămas atîta timp rămas pînă la eclipsă pînă la aterizarea prevăzută la Nazca pentru zeii suferind de gigantism & hemofilie ANEXA 1 mall sonet el între două vîrste absent cu barba-n toate părţile refugiat irakian devorat de mistere ea pe tocuri trăsături fine pielea bine întinsă pe fese velurul bine întins pe piele-ntre plasele cu lasere şi maşinuţe mogîldeaţa pe vine ca figurina de la Hamangia priveşte Spidermanul din punga de hîrtie reciclabilă la rîndu-i învăluind-o protector (Instant Street) Să fii doar atît CSVD Pedalînd liniştit De-a lungul străzilor O ploaie măruntă Cît să nu existe Praf Becuri ecologice-acţionate De senzori obosiţi Peluze cu lavandă Şi bambus Atelierele pictorilor Locali Vitrină pentru designeri ANEXA 2 motocicleta de lemn am plecat. mama. lăsîndu-i lapţii şi rubeola. ocolite de frumuseţe> căutînd o salată fără E-uri în maioneză.6 % portocale 0. mama. (Nothing Really Ends) tot mai derutat tot mai înspăimîntat tot mai furios şi neputincios do you still love me do you feel the same do I have a chance of doing that old dance pe urmă frumuseţea globilor injectaţi a stalactitelor de carnaţie supernaturală dunele roşii angoasa şi stepa tot mai lent & mai puţin vascularizat tot mai dement tot mai inocent subacvatic suprauman sacii cu mei la Kinshasa< roagă-te să nu mă ţintească ăia din neştiinţă. Fericit. La supermarket în Antwerpen printre castraveţi plastifiaţi şi chinezoaice indiferente. surioară sacii cu mei vor îndestula burţi şi le vor face să viseze< dacă Leopold cel Nebun ne-a îngăduit în cele din urmă Kinshasa eu îţi voi cere la capătul nopţii să te opreşti din rugăciune. machetta mătăniile cu holograme. ca o gorilă de munte sub ploile reci. deasupra miilor de creveţi şi calamari hieratici. să duc rudelor 55 . roagă-te pentru cît mai puţine baraje rutiere şi adolescenţi cu machette.iunie 2011 Poezie Taioare ocru sau violet Ilustrată fără expeditor Şi fără nici un rînd Poesis interna\ional (Roses) Ziua să-şi plimbe bidoanele pline< 0. am pornit.02 % ginseng 99. am scos moneda din cărucior i-am cerut pungile< hoitul meu de cîine plouat a urmat-o spre-apartamentul străin / sufletul s-a tîrît spre depozite unde-adolescenţii se vărzuiesc şi se fut. mama. mama. şi copii şi cadavre-nflorite-n şănţuleţe pe marginea drumului< oameni şi facoceri mai mult decît fiertura de cafea şi mai mult decît iarba mă protejează idolul pictat deasupra apărătorii de lemn ce uşor coboară la vale roţile de lemn unse cu grăsime animală şi cum îţi aminteşti brusc greutăţile vieţii-mpingînd pe urmă la deal sacii de pe portbagaj ceva mai umflaţi peisaje injectate cu anthrax petrol motocicletă de lemn. am plecat. Să i-o tragi şi să mori ca un păianjen mascul.

and this interaction results poetically in what writers like Timothy Yu and more decisively and recently critics like Jahan Ramazani defined as transnational poetics.” 56 P Chris tanasescu Most frequent and major concerns when it comes to such “experiences” and their poetical expression gravitate around identity as present in and/or constructed by the poem – perils arising either from imperialisms of Eliotesque. . the strongly indigenous voices above creolize “universal”/global themes and topoi. or idiomatic localisms such as those of Elizabeth Bishop’s “journeys” or say Christopher Okigbo’s African or Kamau Braithwaite and Lorna Goodison’s Caribbean mythopoetics. Of course the case with all of the above is more complex and multifaceted than that – as the postcolonial revisitations of the high modernists prove their globalizing experiments and translocal poetics so relevant nowadays. on the other hand. mutation. global forces are actually always countered (as well as sometimes paradoxically reinforced) by an ongoing phenomenon of indigenization and vernacularization (that Revathi Krishnaswamy sees as integral part of any cultural interpretation. and adaptation). Ramazani has relevantly spoken of the ways in which poets imaginatively creolize such global forces to bring into expression their “specific experiences of globalized locality and localized globality. Notes on the Poetic Self in the Global Age oets nowadays are negotiators of info-energies of globalization. Heaneyan extraction.Poesis interna\ional eseu iunie 2011 Translocal Identities and Transnational Places. Their language is a translation from one into the other while their forms are places where the two separate lives of global and local communities meet and converge. and bounding contours of localization. translation. Along with their imperialistic effect. or more recently. just as. while successfully filling into the life of the metropolis(es) and the cultural code(s) thereof. Poundian.

The canonic founding text in that respect is again one by Whitman – “This Compost” – where the bard is fascinated and terrified by the huge endless alchemy of the earth that digests and distills putrefaction and fetor to bring forth “the resurrection of wheat […] with pale visage out of its graves. especially the one of the West Coast / Black Mountain School. Such practice is invariably and necessarily collective…” (emphases mine) .” in Duncan’s poetry’s terms) with poetic traditions and “organic” evolutions./ Missing me one place search another. and David Baker believe connects poetry to the world in various manifold yet unavoidable ways< the god of place.” i.” of what is left behind to the ones to come. Identity is the illusive thing of an in-dividuality that will eventually divide and decompose. I too am untranslatable.iunie 2011 eseu Poesis interna\ional But still. Williams. and of how this will keep affecting them.and re-composable. in which he explored the potentials of such approaches by applying (quite often “poetically. I sound my barbaric yawp over the roofs of the world. while the self will preserve and convert its live mystery into the other. but he even enthusiastically and exuberantly celebrated that disintegration as a blessing of future fertile anonymity (in a poem paradoxically titled “Song of Myself ”). a concept of poetic citizenship allows for poems formed by both unwilled imaginative inheritances and elective identifications across national borders. it impacts the being of the other on a most palpable and immediate (even homeopathic) level – “I shall be good health […] / And filter and fibre your blood. The issue of identity (as [re]shaped/defined/questioned) in poetry thus involves both the Whitmanian fascination with material germination and wild growth (translated into the more recent terms of Snyder’s ecological poetics) and the plurality of writing through traditions and communities< “Poetry is this strangely familiar realm of estrangements. and “crossfertilizations” in contemporary poetry. In this respect (as in many others) Whitman is a transnational poet avant-la-lettre. and it seems that a feeling of generous self-effacement as the one in Whitman’s incantatory tunes has been long lost. Thus. “I depart as air. Neruda. The poet survives not as himself but as the work performed by his poetical works on those following in his steps. the question of identity remains a daunting one. not the large all-encompassing Myself in the title that gets lost in the process of existential reconversion and poetic transgression. de.” (LII) How alluring and mesmerizing the rhythmically ticking recurrence of “I” in a sequence that eventually speaks of identity’s dissolution into the elements> this is not merely about plunging into the indistinctiveness of bodies’ death. By crossing borders (on so many various levels). Derek Walcott. for in terms of identity in the context of contemporary poetics. only that he also subtly yokes them together< “I don’t mean to be mystifying> the point is to abide by that “practice of the wild” evoked by Snyder. but an alertness achieved paradoxically. but here I will briefly review only two significant and somewhat opposite recent developments of such literary heritage. and drift it in lacy jags. poetic identity becomes not only de/re-composable. Not only did the all-effusing poet not worry about annihilation of his own identity into the paths to be trodden by his followers. And although such ongoing effectiveness is effusive and ineffable (and almost immaterial).// You will hardly know who I am or what I mean./ If you want me again look for me under your bootsoles. (emphasis mine) The self is untranslatable. but also compostable. One of the most powerful lines in the same section of the long poem uniquely expresses the mystery that independent selves share in their one incomprehensibility. metaphorically) environmental concerns in reading concatenations. and their marriage is the note on which this groundbreaking prophetic poem ends./ I stop somewhere waiting for you. negotiable.” The self survives in an enriched enlarged though evanescent version of its initial life by joining and reinforcing (and thus serving) the other in their own most intimate specificity. its uncanniness preternaturally arousing a maximum alertness. but it quite often gets overlooked because of the fronde-like fanfare and wild resonance of the universally quoted one that follows< I too am not a bit tamed.” The fascination exercised by this poem itself in its turn has been boundless throughout modern and contemporary poetries.” Yet there is a god that poets like Whitman. it is not the self. I shake my white locks at the runaway sun. filiations. while identity is evanescent and rhythmically interchangeable.e.// I bequeath myself to the dirt to grow from the grass I love. Ramazani shrewdly distinguishes< “More than norms of citizenship based on 57 either local political jurisdiction and place of birth (demos) or on their filiative counterpart (ethnos). James Wright. poet and essayist Jed Rasula published just a few years ago a book titled This Compost. The Whitmanian section ends< “Failing to fetch me at first keep encouraged./ And filter and fibre your blood. in modes that consistently equate the earth and its compost (the “ground work” and the “opening of the field. by dissolving the resources of intellection and identity./ I effuse my flesh in eddies. but identity. but also about a mysterious sort of discreet (yet indiscrete) perpetuity – the one of “bequeathal.” (emphasis mine) And the poet goes on to illustrate the two directions I have outlined above. In the context of the already fully fledged ecocriticism in the field of poetics./ But I shall be good health to you nevertheless.” (emphases mine) Both localism and translocalism are foreshadowed here.

it obviously makes sense for Rasula to quote at a certain moment these lines from Robert Duncan’s “Passages 33. as the commons she writes of are not even an aspiration but a self-contradictory all-absorbing ocean of porous untranslatable entities (“what is not American right now?”). (re)composed as a collective work in which previous writing/messaging works as fertilizer in the virtual ground for later on developments.” Not one but many energies shape the field.’ The ‘point’ is not to hurry through this going because we never arrive. Transmissions. Such media comes with its own plethora of specific operations which.// In brute strength and the refined alike/ the creative works// by focus and diffusion.” ethno. “…It is a vortex. Langston Hughes says we are a ‘people in transition. Eugene Ionesco. not something that is a given social fact. if enlarged. With an example like the latter. with a poet and theorist like Charles Bernstein. It is a compost where Duncan crams and converts Olson’s and his own poetics of the poem as field (of energies). since nowadays “writing is not a matter of the text but of the assemblage of the writer. for his consistent absurdist subversion of socially defined identities actually resorted (as brilliantly demonstrated by Marguerite Jean-Blaine in a book recently translated into Romanian also) to a complex spiritualism. and thus aim not so much to “make it new” anymore. but to find the ways to make (and convey) sense (and nonsense) of what appears to be new. the text. But then. including even ownership (since the “work” was commissioned by a certain institution and then purchased and is currently owned [sic! although of course available online] by another). the clean// realized ovoid dream of Brancusi.Poesis interna\ional eseu iunie 2011 Therefore./ or. the commonness that would define a place-identity complex is actually just an aspiration. Poetry still has to account for that. even virtual> which brings us to the second direction in the contemporary (after-)life of the above mentioned tradition. with its globalizing forces and multicultural indigenizations. Nowadays experiments – such as Florian Cra58 mer’s “Here Comes Everybody” in which a codework machine creates permutations on various literary works of which most representatively Finnegans Wake – go back to John Cage’s chance operations applied copiously to the same Joycean opus. whereas for critic Xiaojing Zhou not only are identities treacherously dissolving/agglutinating in culture(s). Another major Romanian/transnational artist (besides the above mentioned Brancusi). Goes on Duncan. “Emerson imagines an America that is in process. the text’s material support. but the concept of the self “itself ” with its Descartian Western acceptance (and Romantic artistic validations) has gone bankrupt and is currently reshaped especially by Asian American poets who (re/de)center the politically vocal self on alterity and saying (as versus absorption and textualizing).” that is. Codework draws attention to writing as media …” One of the most powerful illustrations of this concept is Douglas Davis’s huge World’s First Collaborative Sentence project in which all issues of authorship. since machine-like operations cohabit and even converge with a personal “deep image. the two apparently opposite directions prove their deep coincidence. and so on. the Column/ ‘which. Romania.and shamanistic poetics.” In such a neo-Romantic (yet also late modernist) poetics. which fused Lupasco’s non-Aristotelian logics with Hesychastic practice. . Get used to it!” For poet Myung Mi Kim yet things are even more ndimensional. at T`rgu-Jiu. by potency// of the pure released form. It is a vortex. would support the vault of Heaven’//conceived to be Endless. identity. It is a compost. also relates these evolutions and “products” to earlier avant-gardes and high modernism. working on a concept of “codework” as the actually suitable approach to contemporary writing. a direction where “compost” is spelled out “com_post” (Stephane Barron’s term) and which has to do with internet emailing and with piling up messages (texts circulated via email) that are then “composted. the bardic celebration of cosmic energies and (Ur/ir)rational rhythms still points toward “a habitation and a place” – quite relevantly here. Tirgu-Jiu. With such a poet the compost of (non/meta)identity has always been a composite one. at a closer examination. the laws of property and exchange within which all of them circulate./ Pythagoras made tactile. Australian author McKenzie Wark – to pick one good epitome out of the ones included by Luis Armand in his monumental Contemporary Poetics – has experimented and theorized substantially in this field. where the commonnesss is an aspiration. But that place may be an imaginary one. The place/identity of poetries like Rothenberg’s has been from the start transnational and translocal. The reality is there – and most closely here – in each (poet’s) life. moreover. rights and permissions are involved in ways typical of the internet and codework. could lead our way out of this labyrinth. around and within us. in a more anti-essentialist manner. the reader. Pound’s vorticism. in his particular case mixing an Eastern-Europe Jewish background and Hebrew mysticism with Native American (and other traditions’) mytho-ritualism filtered through Western avantgarde experimentalism. Whitman’s compos(t)ing and so many other poetics into a symphony poem whose major theme develops and cyclically reprises the cosmic geometrism in… Brancusi (an artist whose workshop Pound himself had visited several times in Paris and wrote about). operations and experiments that also inspired Jackson Mac Low’s seminal permutation operations for performance purposes. and Jerome Rothenberg’s prolific variations (on his and others’ poems) that have gone on to this day.

vezényszóra< te vagy kit várni kell – elérkezett az óra? Primul rând din orice anunţ de deces eşti Tu. margón és határon. pe care e păcat să-l tai de un crăciun de o zi. Precum şi fiecare rând lăsat gol din orice orice formular< copacul. hogy mondjam. a csókcafatok a holdudvaron miként hullnak.iancu laura Minden gyászlap kezdősora Te vagy. margini şi hotare pe comandă< tu eşti pe care trebuie să aştept – sosit-a ceasul oare? 59 . Vezi cum cad frânturi de sărut pe haloul lunii. És minden űrlap üresen hagyott sora< a Fa. mit levágni kár az egynapos karácsonyra. Nézd. ce cad in loc de fulgi de nea pe ziua mea de mâine. dincolo de litere. túl betűn. cum să zic. hópihék helyett havazzák holnapom.

Dumnezeule. te! S ember ki itt… nem csak este várlak várlak reggel. patu-mi eşt lunea marţea un catafalc. talán csak féltem az éjben. când am păşit pe stradă discutau străini in limba mea maternă traducere în limba română de Dumitru Păcuraru şi Veres Istvan 60 . această zdreanţă răsărită din pământul pârjolit Fagypont sötét volt tegnap mikor utcára léptem idegenek beszéltek anyanyelvemen ~ngheţ a fost intuneric. apoi zilnic: eu in el. hétfőn ágyam nyújtópad kedden. dezleagă această rugă de căinţă. ki végzetet szült. da. şi te aştept şi acuma da. poate şirul spinării s-a intins după o frânghie. A rămas o dupa-amiază lungă ima feloldozásért odavetettél a félig égő házba’. csak egyetlen egyszer. iunie 2011 Isten Isten. şi dacă ai avut: sufletu-ţi. Isten. odavetettél. cel care a născut fatalitatea. Kívül-belül romlás – inkább Gyászból viselek eleget. acolo m-ai aruncat. Maradt egy hosszú délután Amintire Nelocuibil — du-ţi de aici Inima. majd mindennap< tartottam benne s bennem tartotta az omlatag falat. oda. şi care este deja insuşi nesfârşitul către care strigă roiul de suflete agăţat de scândura geluită. numai o singură dată. el in mine am ţinut zidul ce era gata să se dărâme. oldozd fel egybenőtt szívem< leégett földnek kihajtott rongyát rugă pentru iertare m-ai aruncat in casa pe jumătate arzând.Poesis interna\ional verseK Dumnezeu Dumnezeu. tu! Si omule care aici… te aştept nu numai seara te aştept dimineaţa. poate doar m-am temut de noapte. talán csak tavasz volt. talán kötélért hajolt a gerinc a szélben. Dezastru inăuntru şi afară — Mai degrabă port doliu din belşug. s ki maga már a végtelen. dezleagă-mi inima contopită. Emlék Lakhatatlan – hát vidd tovább Szíved s ha volt< a lelkedet. poate. és várlak most is. ieri. oldozd e bűnbánó imát. igen. kihez a gyalult deszkára akaszkodó léleksereg kiáltozik. a fost doar primăvară.

O. (Claudiu Komartin) Voia (fragmente) Capitolul 1 N-aş fi bănuit nici într-un milion de ani ceea ce avea să mi se întâmple în seara aceea. Cârciova mizând pe un fel de nihilism în cheie ironică. Silueta conică se decupa în lumina încăperii anterioare şi pentru o secundă am crezut că nu 61 se va întâmpla nimic special în seara aceea. ironia muşcătoare a prozatorului vizează absurdul existenţei. Am privit. *** Totul s-a petrecut sub clar de stele. şi-a încolăcit-o în jurul taliei mele şi m-a târât în grădină. Să sperăm că publicul de la noi. Nu avea de gând să mă menajeze> Şi-a întins limboaca puternic irigată în acea circumstanţă. Dar m-am înşelat. obişnuit cu ficţiunile de duzină ale momentului. undeva într-un colţ întunecat ascultându-mi bătăile inimii şi deopotrivă fâşâitul unsuros al creaturii.Cosmin C]rciova Cosmin Cârciova (n. În grădină am un copac uriaş şi oarecum mov căruia nu-i găsisem până . La fel ca la Vonnegut... într-un roman alert în care orice iluzionare e refuzată. Brăila) a citit în februarie la Clubul de lectură Institutul Blecher un fragment din romanul Voia. va recunoaşte marile calităţi ale acestui scriitor. amintind de Kurt Vonnegut şi de Tatiana Tolstaia (plecând de la un pretext science-fiction pentru a crea cu umor şi inventivitate povestea unei lumi postapocaliptice ce nu pare deloc îndepărtată). La un moment dat stăteam ghemuit pe podeaua în şah. da. un text de o uimitoare maturitate. s-a întâmplat ceva foarte special. 1988.

maşinării şi fuste scurte. Continente. avocatele. da? . Îi ţinem în dormitor. *** Exact. Hammerienii sunt nişte creaturi de treabă. sportivele. Mă numesc Steve Wallace.Mai lucrezi acolo? . am stins lumina şi m-am legat de saltea. doar la câţiva metri de biroul meu.A. se luptau cocoşi. doar că n-au inele şi coloritul lor este deosebit de fascinant. o coadă mică şi un stomac rotund. Dar avea. Şi au început să curgă bale> Bale de o vâscozitate la fel de greu de trecut cu vederea ca şi un individ în baie – pe post de suport pentru hârtie igienică.Poesis interna\ional Debut iunie 2011 atunci nicio întrebuinţare pertinentă. privind chipuri. retardaţii.Da. Aici pe Hammera nu se măsoară timpul. Un amalgam nebun. Am mers pe marginea trotuarelor privind culmile clădirilor. cameleoni îşi schimbau culoarea. filosofii. Inclusiv budiştii. graşii. . Eu am fost. aşa că nu vă aşteptaţi la repere cronologice exacte. bâzâiau muşte. iar eu am distrus tot. În prealabil rătăcisem zile şi nopţi în ceea ce s-a dovedit a fi unicul ocean Hammerian care. cameleonii care îşi schimbă culoarea şi fustele de orice gen. La un moment dat am adormit. când Monicve a tras linie şi n-a mai ascultat decât de vocea hazardului.Şi l-au dat afară pe Timmy? . . i-am zis. Uneori. Arată de parcă ar fi viermi uriaşi. budiştii. *** Echipajul era alcătuit din mine. blocuri. se târau limacşi. fotomodelele. şi apoi m-am bărbierit. zic eu. automobile. Şi pe care aveam să-l ucid. dansatoarele exotice. mi-am făcut cruce. Terra era populată de toţi nebunii. . s-a coborât lent. deci. zidarii. oraşe. sudorii.A demisionat. împletind graţios fascinantul muşchi. nevastă-mea mi-a dăruit 35 de copii în urma acelei experienţe traumatizante care de fapt era copulare. *** Apropo. şi pe urmă. pe când planeta Terra exista iar eu păşeam zilnic pe scoarţa ei. Am privit-o migrând către coroana copacului respectiv. În stradă domnea agitaţia şi frigul. Erau călduţe. *** Eu sunt de origine pământean. habotnicii. trăiam liniştit împreună cu pisica mea Monicve în orăşelul nostru drag unde tot timpul mirosea a flori şi ploaie. normalii. În staţia de tramvai am schimbat câteva vorbe cu un individ a cărui nume nu îl cunoşteam şi încă nu îl cunosc. până am ajuns la acelaşi nivel. imbecilii. Şi aşa mai departe. Exact. pe cuvânt. M-am trezit la ora şapte dimineaţa mahmur şi m-am clătinat. cu mult. Exact ca nevastă-mea. Alteori era un căcat. poetesele. claustrofobii. *** Exact. saxofoniştii. se tolăneau lei. . să trăieşti pe Pământ era un lucru atât de fascinant încât te paraliza. Să tot fi fost zece metri între noi şi sol. . Se vântură cât e ziulica de mare în universul lor pueril. migrau gâşte. înotau guvizi. oligofrenii. Am hrănit-o pe Monicve cu granule de curcan. pictorii. anticarii. Exact. i-am zis. sâsâiau şerpi. străzi. Starea planetei nu era excelentă însă ar mai fi rezistat ceva timp. verde şi roşie. Nu pot să zic decât că am avut noroc. o. pe limbă. Un amalgam fără sfârşit. orbii. *** Actualmente pot fi găsit pe planeta Hammera. nimfomanele. crocodili se tăvăleau în noroi. Capitolul 2 Pe data de 2 octombrie 2009 s-a petrecut ceva foarte interesant. i-am zis. naţiuni. lăsând în urmă nelipsita dâră de mucus sclipitor şi deasemeni trupul meu despuiat ţintuit la pământ de impresionanta limbă. *** La ora opt răsuceam cheia în broască prin exterior. mult timp în urmă. da. alţii flămânzeau. scepticii. Am ajuns strâns lipit de pielea sa verde şi roşie. culturistele. E vorba despre 2 octombrie 2009. . lacuri. Am mers la wc. oceane. şi m-au învelit cu afecţiune. aşa că am tras fermoarul până sus de tot. S-au prelins dintre fălci în jos. Exact. n-am avut bătăi de cap. Îmi pare rău. şi eu nu sunt de profesie „mecanic”. Nu pot să zic decât că am avut noroc. Arată ca nişte mormoloci dar îmi sunt simpatici. debarasorii.. maicile. râuri. aceştia coexistau într-o oarecare armonie cu animalele şi plantele. Ca de obicei. doi ochi mari. Nu a urmat nimic sexual. Eram oripilat. Pe scoarţa terestră ţopăiau canguri. am cufundat mâinile-n buzunare şi miam văzut de drum. privind în vitrine şi în ecranul telefonului mobil. planau şoimi. Unii cuceriseră Everestul. urâtele şi snobii. Pielea veşnic lipicioasă.E adevărat. A început să toarcă precum o pisică. Ca de obicei. am fumat şi am răsfoit ziarul. anarhiştii. e acoperită ici şi colo cu „tribale” ce noaptea capătă nuanţe foarte aprinse. şi pe urmă am început să ne rotim. aşa că în momentul critic. Exact. Am băut cafeaua într-un local călduros. secretarele.Da. o gură blindată de dinţi ascuţiţi. într-o piscină umplută cu apă hammeriană. secretarele. În rest. Cu mult timp în urmă. ocupă jumătate din suprafaţa planetei.. Am eşuat cu nava Monicve (am avut o pisică pe Terra pe care o chema aşa) pe una din plăjile hammeriene în urmă cu nici prea mult şi nici prea puţin timp. kamikadze. ovali şi negri.Am auzit că au desfiinţat corpul B în urma unui control sanitar. în treacă fie zis. S-a postat pe o creangă puternică lăsându-mă să atârn în gol cu cinci metri deasupra solului. 62 *** Pe data de 2 octombrie vieţile tuturor pământenilor aveau să se schimbe radical. folosind limba pe post de scripete. mări. şi junglele erau verzi şi luxuriante şi la polul Nord era frig.

Am citit. Povestea s-a repetat. *** Exact. *** Acelaşi vestiar cufundat în miros de transpiraţie şi şosete. La fel şi eu.. La ora 08<43 trebuia să pornesc întrerupătorul numărul 26. am coborât în grabă. Eu bifasem întotdeauna impecabil. . Pricepi? .Bobby.iunie 2011 Debut Poesis interna\ional *** Am mers şase staţii cu un tramvai pe care aveam să-l distrug. se mai fute mă’ nevastă-ta? . Apoi am alergat până la scări.Ascultă. se pot face verificări la o maşinărie care figurează în calendar ca fiind oprită şi astfel. adăugă scormonind în pachet după o ţigară. numărul întrerupătoarelor ratate. ai face bine să nu bifezi contrariul. *** Exact. Colegii aparent bine-dispuşi schimbau aceleaşi ostilităţi cu conotaţii obscene care întotdeauna aveau acelaşi haz grotesc şi stenic deopotrivă. La curbe fiarele gemeau şi scârţâiau. Îmi tăiaseră un salariu şi primisem un ultimatum pe motiv că pe data de x pornisem întrerupătorul 11 la ora 14<28 în loc de 14<31. şi deasupra uzinei erau adunaţi nori cenuşii. întru-cât şi-ar fi dorit să mai rămână câteva ore sub plapumă. poimâine patru şi aşa mai departe. ajungând astfel la timp la fiecare întrerupător. Mi-am aprins o ţigară şi am plecat la treabă. schimbând aceleaşi vorbe banale. săptămânal. *** Exact. Mai târziu am aflat că minotaurul îmi ştia de frică. În vestiar aveam atârnat un sac de box şi uneori. 63 Deja mă gândeam în ce zonă a corpului aş fi putut să-l lovesc. L-am salutat pe paznic şi pe încă doi indivizi care fumau cu nasurile roşii..Uite. Am traversat curtea asfaltată şi am intrat pe o uşă mică din spatele parcării. Mâncam o conservă sau ceva similar. S-a petrecut într-o secundă< I-am aruncat un picior în piept şi s-a prăvălit peste uşa de la baie scoţând-o din balamale şi prăbuşindu-se ulterior împreună pe asfaltul rece. scări şi terase metalice încercând să ajung în timp optim la următorul întrerupător. *** Destul de politicos. că te văd cam trist de ceva timp. a spus celălalt. am încălecat o bicicletă (noul plan) şi am pedalat nebuneşte până la întrerupătorul numărul 46.E frig de mori. Avea chiar şi un afurisit de minotaur. Aveam o expresie mohorâtă. . De obicei eram prea pilit cu bere ca să ajung la timp> Uzina aia afurisită era ca un afurisit de labirint. 2. în situaţii limită.. Ştiam că într-o zi se va întâmpla. . cu tine. mâine două.Nu bă. în loc să lenevesc în vreo magazie mohorâtă dezlegând integrame. de luni până vineri. Nu atât că ratasem mai bine din jumătate de întrerupătoare verzi. pe când boxam cu patos sub influenţele alcoolului. Radiatoarele din tramvai erau defecte sau pur şi simplu nu erau pornite. . *** Am aşteptat la semaforul pe care aveam să-l distrug. într-o lumină nefastă.. Foarte haios. unsuros. Dar nimeni nu mi-a zis nimic. Îmi pare rău. ochelarist.. înainte sau după program. trăiam acelaşi film prost făcând aceleaşi gesturi mecanice. Un individ gras cât un rinocer. . Apoi. şi de când am aflat că aş putea să rănesc pe cineva din imprudenţă.Cred că da. Obişnuiam să apăs la ore nepotrivite. am prins întrerupătorul 5 în ultima secundă. am început iarăşi să dau tot ce am mai bun. Continuam să beau însă aveam un plan. Doi indivizi au schimbat o constatare< . spre exemplu. iar pe 2 octombrie 2009. Am îmbrăcat aceeaşi salopetă verde şi mi-am potrivit pe cap aceeaşi cască de protecţie galbenă cu dungi şi mai galbene. intervenţiile se pot desfăşura în completă securitate. În schimb inundasem subsolul. prostule. nu mi-o lua în nume de rău< Dacă cumva se întâmplă vreodată să ratezi un întrerupător. Berea curgea şi odată cu ea.. dezmăţul a răsărit din cernoziomul monotoniei. Majoritatea aveau expresii mohorâte. bând sau jucându-mă pe mobil. Într-o zi am plesnit-o. bănuiesc că se odihnea noaptea pe saltea cu atât mai bine cu cât în timpul zilei reuşea să facă pe cât mai mulţi inşi să-şi iasă din pepeni. obişnuiam să-i mai frig un pumndouă. Prima dată când am ratat un întrerupător am fost sigur că o să am a face cu figura acestui personaj de basm prost. Ai putea aduce fabrica în pragul falimentului. . un coleg imbecil s-a apropiat şi mi-a tras în joacă cu o bară de plexic în spate. alergam după localizarea întrerupătoarelor care se succedau rapid şi desenam hărţi şi strategii.. Dar tipul era sub orice critică. Într-o bună zi.. păros. Chipurile fusese martor la singura scenă care mă pusese iremediabil în ochii tuturor. zise Bobby. Peste vreo lună m-au prins. fapt ce sporea şi mai tare senzaţia de ger implacabil. Individul ăsta slinos şi molcom s-a apropiat de mine cu podeaua vibrându-i sub tălpi. Nu am avut nicio premoniţie care să-mi afecteze tradiţionala proastă dispoziţie.. Vreme de o lună n-am ratat niciunul. Presupun că acest fapt nu dă bine la dosarul distrugătorului planetei.Mi-au îngheţat urechile. încet-încet. La 08<52 am apăsat întrerupătorul nr. *** Minotaurul m-a vizitat în pauza de masă cu referatul gata făcut. .. Era distractiv. Aveam o listă prinsă în clip-board alături de alte câteva hârtii şi un pix cu pastă roşie... Am fost foarte satisfăcut să aflu acest lucru. Azi o ratare. fumător şi ca însuşire spirituală. În intervalele de o oră.. *** Mă fâţâiam pe coridoare.. pornind şi oprind aceleaşi întrerupătoare verzi într-o uzină monumentală din care practic nu pricepeam nimic. Steve. De vreun an de zile. Dar< Mă încercau fel şi fel de resentimente.Luate-ar dracu.

Mi-a apucat mâna şi a rostit< Ivenia. . s-a prăbuşit tot oraşul şi toţi oamenii se pupă cu asfaltul. Am apăsat. . ce să se întâmple? Am răspuns înlăturând o scamă imaginară de pe tricoul meu argintat..Frumos nume. După ce am inspirat adânc mi-am lăsat oasele să se odihnească pe marginea patului de o persoană învelit cu un pled albăstrui în carouri. Preotul s-a ridicat şi a făcut 2 paşi spre mine. Când m-a văzut i s-a supt şi mai tare. Unul dintre ele şi mai exact cel negru.Păi. . Nu am atins-o. Şi un neon.S. ce n-ai înţeles? .. după care am privit ceasul de la mână< 10<28. ON. ON.. la bunici.N-ar fi mai bine să te ridici de pe jos? Am întrebat-o. Am dat mâneca la o parte şi am privit ceasul< 10<25.Steve! M-am prezentat.X. şi s-au întors simultan ca să privească intrusul. Aveam să mă duc la pescuit. la plajă. Am stins lanterna şi am alergat până acolo. senzaţii ce m-au convins că sosise timpul să-mi dau demisia. Iată ce scria pe ea< 64 Minsk Vivaldi. Am început să râd. .. 2 octombrie. a şoptit ea stupefiată.. . Eram foarte bine dispus. la ţară. . pământenilor gingaşi! am spus. *** Am ridicat încetişor privirea de pe hârtie şi am zărit o clanţă.. Preotul era într-adevăr preot şi când m-a zărit i s-a înfoiat barba şi bulbucat globii oculari. Un optimism fără de margini s-a instalat atunci în creierul meu acoperit de o cască galbenă cu dungi şi mai galbene. Mi-am dat din start seama că gagica era cam dusă cu pluta. după care a întins braţele în lateral în stil melodramatic.Eşti Ucigă-l-Toaca? M-a întrebat. Au arestat frizerul. cu păr galben şi faţa suptă. . M-au cuprins furnicăturile şi o depresie usturătoare.Ce inel fain! A zis în cele din urmă. Am mai ridicat-o un pic şi am zărit un scris destul de mov< CAMERA ZERO. acuma pricepi? . Există o Biblie în sertarul de la mijloc. . nu eşti de prin partea locului. Căutam CAMERA ZERO. şobolani curioşi. M-am masturbat lent şi am ejaculat pe jos. 1445. În acel moment am reuşit pentru prima dată să pricep harta profesională.Păi.Vii cu gând bun? M-a întrebat. gagica avea probleme la ora 12. Cei doi indivizi se pupau cu mocheta în faţa altarului. .. am zis.. Celuilalt nu i-am putut atribui nicio semnificaţie. *** Au urmat cincisprezece minute de respiro.Poesis interna\ional Debut „Întrerupătorul 30 porneşte apocalipsa. Am coborât la subsol fumând şi am observat că nu funcţionau două tuburi fluorescente de importanţă maximă. pânze şi conducte stranii.Există intervale de mai puţin de două minute. Ceva nu era în regulă. Apoi s-a deschis ultimul sertar şi am găsit o coală A4 destul de şifonată. .. . *** Popa s-a căţărat în turlă şi a vegheat prăpădul pentru un sfert de oră.” Apoi am auzit o explozie teribilă şi am rămas înlemnit în beznă.. adică pe mine. dar îmi puteţi spune cum vreţi. Se chema „Lesbiene dulci” şi data din 98. 30 – 10<26.Pace vouă.) Capitolul 5 Când am intrat în biserică arătam fix ca un proxenet. Transpirasem. Undeva se zărea un bec atârnat de plafon.. Două la număr. Nu pot să zic decât că am avut noroc.. timp în care am făcut cunoştinţă cu ştrulubatica. iunie 2011 Odată m-am plâns inginerului. Apoi lista< P..Pfoa...Ai timp berechet. O puştoaică brunetă cu ochi verzi de viţel şedea goală pe un butoi din lemn şi privea în jos. surâdeam.Se pupă cu asfaltul?! S-a mirat gagica. M-am hlizit la fetele alea câteva minute şi la un moment dat am ajuns la ultima pagină. Învârteam raza de lumină şi dădeam de ziduri netencuite. mi-a spus. din moment ce am folosit cuvântul „pace”. o măsuţă cu sertărele şi un întrerupător verde pe care scria cu galben „30”. .. N-avea nicio busolă> i-am oferit braţul iar lănţoaiele au zdrăngănit violent sub privirea sa ceacâră.Sunt Steve. Am căutat cu privirea un panou ajutător. Am fost nevoit să mă urnesc din loc şi să-mi pun mintea îngheţată la contribuţie. Am aprins lanterna şi am orbecăit după întrerupătorul numărul 30. P. Steve Wallace. la munte.Ce se întâmplă afară? A vrut să ştie.. am aşezat-o pe genunchi şi o mână a fost întinsă către prohab. am zis. Celălalt era o femeie urâtă în jurul vârstei de 30.X... *** Exact. . . Îi fumega scufiţa. . . aparţinea unui preot. *** Da. I-am privit privirea şi am găsit că este cea mai frumoasă privire ce-mi fusese dat să văd până atunci.Tatăl meu era frizer. *** Această încăpere sinistră măsura patru metri pătraţi şi conţinea un pat. proxenetul.Adică au dat ortul popii. (. *** În sertarul de la mijloc am găsit o Biblie.. Exact. şi în cel de sus am găsit o revistă porno.Ortul??!! .. Şi leam zărit fundurile. O ţigaretă a fost arsă la capăt şi o mână curioasă a fost întinsă către mânerele sertarelor. Apoi am privit lista< P. 30 – 10<26. nu-i aşa? Era hipnotizată de vestimentaţia mea..

Călătorule. şi ne-am rătăcit. am crezut că voi ceda păcatului de a mă îndoi de lucrare şi o tristeţe fără de margini a pus stăpânire pe săraca mea memorie. A fost mişto.A! 65 *** . .Am un flamingo în balcon.Steve Wallace.URA!!! Ne plimbăm cu maşina! Am aşezat-o pe banchetă. . ..Oameni vii ca şi noi. . M-a poreclit „Călătorul” şi încă din prima seară a început să-şi facă planuri în legătură cu sufletul meu bun.. I-am dat brăduleţul parfumat să se joace şi mi l-a aruncat în faţă. Era foarte întuneric iar Ivenia mă ţinea de braţ. am răspuns.Şi ce să facem cu ei? ..Curios fapt. îmi pare rău că gândeşti în felul ăsta. La celelalte nu se putea ajunge cu maşina deoarece străzile erau blocate. . .. Într-o zi voi deschide cu ajutorul lor un parc de distracţii pentru oameni fără simţu’ umorului.. habar n-am.Intelectualii curului! A concluzionat.Nu ştiu.Ziceţi şi voi ceva! Puse Ivenia capăt tăcerii nostalgice înainte să se transforme în lacrimi sfâşietoare. gagica mă freca la icre cu poveşti şi întrebări.Ce să căutăm acolo? .Stai în genunchi! Mi-a suflat ţăcănita. *** În prima zi am fost la două biserici şi n-am găsit pe nimeni. Tipa a trântit-o din nou şi nu m-am mai putut abţine să nu râd> .O. . O linişte mormântală. Ce-i cu liniştea asta. chiar dacă memoria ta îţi conduce trupul într-o necesitate negativă. .Ce mai vrei? . mi-a zis. Nu ne puteam vedea chipurile. aplecat peste un borcan de cuie îndoite. Şi am îngenuncheat şi am recitat în cor „Tatăl nostru”.. tu Călătorule. era foarte tăcută şi timidă.Unde mergem? . dar noi avem treburi de rezolvat a căror importanţă capitală îţi este mai mult decât incomprehensibilă. S-A APROPIAT ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR! .Cred că am înţeles ideea.Să ne împrietenim cu ei. a trântit-o Ivenia. O auzeam din altar< . . Mă simpatiza enorm.Steve! A şoptit ea.La biserici. Ivenia a fost foarte încântată când a aflat că o luăm şi pe ea. Ivenia. *** . i-am răspuns. Oameni încruntaţi se vor da în carusel iar alţi oameni bucuroşi îi vor privi pe oamenii încruntaţi şi se vor distra privindu-le ridurile de pe frunte.Şi de ce eşti îmbrăcat ca un dobitoc? .Steve! (şoptea drăguţ) . . M-am pleznit peste frunte. tu ai suflet bun. (. Nimeni nu mai era ca noi> colindam ruinele şi făceam slalom printre rămăşiţe.A! Şi.. . Am purtat o discuţie foarte lungă şi foarte interesantă.. Miltiade a denumit fenomenul „Apocalipsă”.Pentru că a venit Apocalipsa. . da. . Iar alţi oameni trişti se vor întrista şi mai tare.) *** .. Schimbam două vorbe pe lună. i-am răspuns. .N-ai somn? . Împreună vom vieţui puţinul ce ne-a mai rămas întru rugăciune şi milostenie. Iar alţi oameni fericiţi. . i-am răspuns în timp ce prindeam o balama.Keops! Iepuri mici şi iepuri mulţi..Pocăiţi-vă! A ţipat. şi tu ai fost ales defel să supravieţuieşti Apocalipsei întru Scopul Domnului Nostru. . i-am răspuns.Am un milion de dolari la bancă. Tatăl nostru Care Eşti în Ceruri. de ce este ceru’ roz? . ...Pentru că a venit Apocalipsa. of.. M-am temut şi eu. . preasfinţite? Da’ matale ai carnet de conducere? *** Era cam nasol în „sălbăticie”. Pe tot parcursul lucrării m-a disperat cu tot soiul de poveşti aberante. Preotul a făcut o sumedenie de cruci şi ne-a binecuvântat. . Eşti fericit? . Trei corpuri solare ne zâmbeau din direcţii diferite iar tăcerea strivitoare a dezastrului ne şoptea poezii despre Paradis. . Ivenia s-a oicat cumplit. o. Una dintre ele suna cam aşa< .De ce au mai rămas doar douăş’ patru de stele pe cer? Am oat şi am răspuns. Pe la 2 noaptea sulful s-a evaporat şi m-am deşteptat din aţipeală cu un deget în urechea stângă. *** Miltiade a reuşit să încropească un automobil funcţional care avea aspectul unui prototip neinspirat. La întoarcere ne-a prins sulful iar ştergătoarele nu funcţionau. . Asudat.Pe tine cum te cheamă? . Rămăseseră foarte puţine stele> atât de puţine încât le puteai număra.Cu mine de ce nu vă împrieteniţi? . . Ai un creier sclipitor.Îţi zic eu de ce> pentru că a venit Apocalipsa. ce mănâncă? ..De ce au murit toţi oamenii în afară de noi? . Iv. Dar acum sunt fericit şi fericiţi vom fi cu toţii. cine-a murit? Jos pălăria.Pentru că a venit Apocalipsa.Uite! S-a topit sulfu’! Am ieşit sub cer şi am numărat stelele< 24. ...Mănânci căcat... .Auzi. Ivenia s-a oprit din trăncănit.Sunt Părintele Miltiade şi vouă vă zic< (ne-a ţinut o predică lungă) Judecata de Apoi e foarte aproape. Vindea lumânări şi iconiţe cât era ziua de mare.Uite.iunie 2011 Debut Poesis interna\ional *** Preotul a coborât în grabă şi se vedea de la o poştă cât era de transpus. sunt fericit..Aşa era de când o ştiţi? Am întrebat. I-am promis părintelui că voi monta uşi altarului şi chiar asta am făcut. Oricum.Ce? Io am râie? . popa conducea groaznic..Nuuu. explica Ivenia.. Am rămas în maşină şi când a adormit popa.. privind oamenii bucuroşi cum râd de oamenii încruntaţi cum mănâncă vată de zahăr.

De cealaltă parte. adică). se-ntinde pe dunga acestuia. sunt. Autorul. recurge uneori şi la comprimări surprinzătoare a tuturor temelor romanului. încât se metamorfozează pe nesimţite în felii de un firesc perfect. Urmăresc cu privirea tubul negru aplicat direct pe perete. de parteneriat într-ale învingerii morţii. Naturaleţea cu care Liviu tratează dezagregarea trupească. practicând o lentoare toropită în modul de dezvăluire a subiectului. renaşte în literatura română ceea ce eu aş numi romanul “neostentativ”. la O. la spital. romanul lui O. Nimigean. Ăsta e. Scârţâie şi mă hâţână.te escopăr cu plăcere că.Poesis interna\ional CroniC{ iunie 2011 Aproape lini. dar bogată în semnificaţii. povestea de dragoste dintre Li66 viu şi Ioana (alias Zelda) adaugă angoasei izvorâtă din iminenţa finalului o dimensiune erotică. jena de aţi cunoaşte părintele şi  altfel (în situaţii limită. Hareta. ni-l prezintă pe Liviu în ipostaza fiului preocupat de sănătatea mamei lui. pe care o aduce din satul natal D Dan-liviu boeriu la oraş. cu mână sigură. după finalizarea sumară a terapiei. fie (la rigoare) afectiv-manipulativ. şi pe care o duce înapoi. între limitele crunte ale realului. tot atâtea pretexte de a împinge ficţiunea dincolo de barierele netrăitului. în bucăţi de text de un minimalism percutant< „Mă las pe patul din faţă. Rădăcina de bucsau. adică acela care-şi refuză din start un proiect programatic. până la urmă. simplă în modúl. E un fel de ficţiune atât de bine articulată. farmecul discret al literaturii. în ultima perioadă. ruperea liantului originar şi naşterea unei legături noi. pentru a o readuce. Se ridică de la instalaţia de deasupra patului mamei perpendicular pe plafon. nu vrea să demonstreze nimic> e doar o carte scrisă remarcabil despre un subiect comun. fie ideologic. coboară . construind panoramic o imagine completă a extincţiei şi a luptei surde pentru a o evita. Nimigean. Tema romanului.

aproape că mă O. se ţes în ritmul lent al romanului ca metode alternative de identificare a eului personajului principal cu spaimele comune ale cititorului. Fragilitatea fizică – de o tristeţe uriaşă – a mamei sale este o dovadă a evoluţiei urgente a înseşi vieţii lui Liviu. o aşteptam în garsonieră. pierzându-se prin pat şi perete. Încă un pas şi-aş fi trecut în lumea propriu-zisă. limbajul frust. să pcişa pi el. Zelda se ducea de obicei singură la slujbă. Acest ermetism aparent n-a făcut altceva decât să stârnească în mintea cititorilor o curiozitate legitimă. încărcat de ardelenisme savuroase< „Şoni-a’ mneu. deci. care îi încarcă inutil arhitectura. Doar picioarele i-au rămas subţiri. du-te-n pcizda mâne-ta!»” (p.430). Pentru că dincolo de micile (şi cu certitudine discutabilele) imperfecţiuni ale ambiţiosului produs final. Liviu nu este doar fiul îngrijorat. Palierele complementare ale poveştii. elementele fundamentale ale 67 acestui uriaş puzzle al vieţii pe care autorul îl asamblează în faţa noastră. priveam case. are pielea fină. rezultat al unor tonice resurse empatice. cân’ mă vide cu ligheanu’ aşa să-nerva. în cotloanele căruia n-am să intru acum. relevantă din punctul de vedere al conturului iniţial al ideii. un roman al experienţelor-limită. aduce completări evenimentelor relatate anterior. Remarc subtilitatea autorului de a jongla cu ideile. cu sentimentele şi cu proporţiile catastrofei într-un mod care-l face un adevărat virtuoz în crearea de atmosferă . să ertaţ’< «Lucreţă. Chiar dacă povestea „curge” într-un ritm deseori exasperant de încet (însoţind cinematografic aşteptările.298). strâga la mine. fără mine. pe restul corpului” (p. Partea finală a romanului. Nimigean simţeam bine. aceasta ar fi faptul că romanul nu e străin de anumite burţi neaşteptate. Vinem să-l curăţ. un rătăcit al tranziţiei româneşti şi un demn exponent al isteţimii brute. Dacă ar fi să reproşez ceva cărţii. cu fetele. De aceea. Apoi am îmbăiat-o. privind peste pagină transmisiunea de la Patriarhie. zoomuri pe Iliescu făcându-şi cruce… Acum cu cine va fi mers? Din priza cu capac atârnă un cablu negru. să ertaţ’. însă aceasta – nefiind satisfăcută în totalitate – rămâne într-o benignă suspensie a raţionalului.410). Rădăcina de bucsau e o carte mare. de altfel) cu Artemiu. Chiar şi titlul romanului lasă loc unor interpretări haotice. Rădăcina de bucsau. Notaţiile pe marginea acestui subiect au ceva din indiscreţia duioasă a copilului fascinat de macabrul proximităţii morţii. plicticoasă şi complet irelevantă. fără putinţă de tăgadă. 2010) . Prin părul rărit. dar am observat lucruri mai rele la persoane de două ori mai tinere. ed. Ori indigesta „conferinţă” filosofică. de exemplu. din care rădăcina vitală va fi smulsă brutal într-un viitor nu foarte îndepărtat. cu rol decompensator. trăind-o.iunie 2011 CroniC{ Poesis interna\ional în diagonală spre laminator şi iese afară. dar încă puternici. de apropierea înceată a liniştii finale< „Parcă a mai pus ceva carne pe ea. Din faţă – sânii s-au lăsat. o spun răspicat. un roman complet şi complex. oameni. O scriitură dintre cele mai puternice ale ultimilor ani. nimic din toate acestea nu par a ştirbi impresia de ansamblu asupra romanului lui Nimigean. Polirom. pe pragul alienării – însuşi prezentul nu e nimic altceva decât nostalgie” (p. cuprinzând inserţii diaristice ale personajului-narator. Am clătit-o. Văzută din spate. există totuşi în carte şi pasaje de un umor amar ori sănătos. Relaţia eroului principal cu mama sa se construieşte între limitele unei dualităţi necesare< Liviu este nevoit să fie martorul vizual al degradării trupeşti a celei care i-a dat viaţă. O carte a emoţiei pure şi a felului în care fiecare ştie s-o preţuiască. de fapt. strâns de apă. craniul părea mititel şi fragil. şi care e predispus la reverii salvatoare ori la subtile eschivări sociale< „Mă plimbam pe străzi. anxietăţile şi chiar disperarea celui care simte mirosul morţii). reunite sub denumirea de „Moleskine”. fesele din nou rotunjite. întocmai ca viaţa pe care o cuprinde. bgetu’. Am şamponat-o şi am clăbucit-o. schimbarea bruscă a registrului narativ şi preaplinul experienţelor din roman sunt. vechiul prieten. Nimigean. despre asumarea în cheie personală a unui fragment biblic. umerii delicaţi. asemeni aşteptării fiului> în fine. Totuşi. ci un bărbat care trebuie să decidă ce relief va da vieţii lui de acum încolo. Aici conectează doamna doctor Rosenzweig aparatul pentru puncţie” (p. Aici intră. fiind vorba. Aş numi aici unele discuţii (savuroase din punct de vedere lingvistic.439). aidoma unei umbre însoţitoare. aidoma trăirilor eroului principal> un roman lung. se remarcă lesne că modul de construcţie a romanului e doar o prelungire scriptică a felului în care se naşte fiorul< un roman dens. Dar ştiam tot timpul că legăturile s-au rupt. (O. dintr-o datorie filială de a o salva de la pieire. cum s-a putut. mă rog. Că – foarte ciudat. maşini. cu Mihaela. înainte de-a muri. o meditaţie fascinantă asupra legăturilor dintre noi şi  dincolo. […] Am spălat-o pe cap ca pe copiii mici. intram în vorbă. Aceste fragmente introspective.

ci putem câteodată lua startul înaintea lor. Citind printre rânduri unele dialoguri. care au o legătură directă cu generaţia ’80> şi. noi nu gâfâim în urma altora. Crohmălniceanu. alţii N veronica-alina Constănceanu ar mai avea multe de adăugat. din cuvintele adunate între coperte se construiesc poveşti. Iar Edgar Papu încă mai era convins că protocronismul e o prioritate în raport cu ideea de sincronism. un pseudo-roman poliţist în care tehnicile textualiste erau la vedere şi la mare cinste. portrete. Dar strict legate de acest subiect sunt doar câteva di- . cel mai vechi fiind din 1983. rivali. vedem că disputa dintre scriitori şi critici nu e o invenţie recentă.Poesis interna\ional CroniC{ iunie 2011 Interviuri. care nu-l vor uita niciodată. de rememorări. Cu cele două nume pe copertă şi cu un asemenea titlu. Adică. implicit amintirile. Cei intervievaţi nu aparţin doar lumii literare. O notă aparte o fac scrisorile trimise lui Nicolae Iliescu de Ovidiu S. de fapt. de poveşti despre tinereţea literară. confraţi. semnată de cei doi< să aducă noi date despre istoria acestei generaţii. când mentorul prozatorilor optzecişti se autoexilase în Germania şi. Crohmălniceanu< criticul literar ar trebui să întreţină sentimentul valorilor autentice. Partea cea mai importantă o constituie interviurile. dar fragmentare şi unele destul de fragile. ci parcă ar străbate uşor întreaga istorie literară. prin ineditul lor. iar cel mai recent din 2007. la începutul anilor 90. cred că asta se aştepta de la o carte cu un asemenea titlu. de portrete ale unor prieteni. cele mai 68 multe interviuri sunt schematice. salvează cumva întregul. În 1991 apărea Dodecaedru. unii sunt actori. deşi are câteva pagini care merită reţinute. alţii pictori. s-ar putea crede că e vorba. Sigur. într-adevăr. cartea asta e în primul rând una de interviuri. ziarişti. singura generaţie literară adevărată impusă în literatura română postbelică. amintiri. Dar nu. nici întrebările nu par a fi foarte inspirate. Dar Exilaţi în amintiri nu e o carte de ficţiune. amalgam u e prima dată când Nicolae Iliescu şi George Cuşnarencu scriu o carte împreună. Pe ansamblu cartea e dezamăgitoare. Din păcate. nici răspunsurile nu prea pot fi urmate de alte întrebări mai incitante. unii parcă nu au nimic important de spus. E destul de trist să vezi că în 1983 Mihai Beniuc încă miza pe Mărul de lângă drum şi era convins că el a scris pentru oamenii simpli. amintiri. Din toată această polemică poate ar trebui să rămână mai ales întrebarea< criticul literar este cel care explică o operă sau cel care impune nişte scriitori? Un posibil răspuns îl dă în altă parte Ovidiu S.

nu! (Nicolae Iliescu. Şi în 25 februarie 1994 revine< Ce mai scrii? Ar fi mare păcat ca. dar şi împotriva îndobitocirii prin ghilotina spirituală a limbii de lemn. Cartea cea mare. Chiar şi când nam mai venit iar la cenaclu – ăsta-i felul meu de a fi. Optzeciştii vorbesc despre lupta cu cenzura. încă n-a apărut. sunt o materie formidabilă morală. nu prea agreez cenaclurile – scriam tot cu gândul la voi. Literatura e văzută ca o manifestare a libertăţii. repetă îndemnul. în ciuda condiţiilor vitrege şi a debusolării totale pe care o cunoaşte critica. între putere şi literatură nu este o prea mare diferenţă. de altceva decât de tehnica propriu-zisă. de a incita la dialog< Părerile unui scriitor despre toate lucrările asupra cărora are cu adevărat ceva de spus se află în cărţile lui. O parte din ironia noastră a fost asociată discursurilor anterioare. Iar Ion Stratan aduce vorba despre cenaclul condus de Nicolae Manolescu< Am făcut poezie. atunci fii sigur că vei intra cu tot cu ciorne şi jurnale. carierele socio-politice senzaţionale şi surprinzătoare. măcar a celei interioare. Din nou. şi gândurile necenzurate. Cărtărescu. George Cuşnarencu. adresările sunt uneori colocviale. acolo se spun lucrurile esenţiale. Ion Stratan. din milă şi teamă. construind o paralelă între literatură şi realitate< Din punct de vedere tehnic. şi libertatea se simte. spun câte ceva despre felul în care s-au descurcat în comunism. astfel că. băieţi! Asta să ne fie deviza. de natura şi conţinuturile recompenselor promise. Ar fi mult de discutat în ce măsură această afirmaţie a lui Ion Stratan e adevărată sau nu< Noi cred că am luptat nu numai împotriva sărăcirii prin materie. până la urmă. care duc mai departe un tip de gândire şi sensibilitate. Era apoi şi tentaţia apropierii de persoane cu aceleaşi preocupări. Mircea Nedelciu. în interviul luat lui Crohmălniceanu. să neglijezi scrisul. 2010) . locuri de muncă şi amante părăsite. 69 Poesis interna\ional aloguri cu Mircea Nedelciu. despre felul în care optzeciştii s-au format ca scriitori. Ovidiu S. şi ceva substanţial. în vacarmul anilor 90. sfidând Importanţa literaturii şi a scrisului. Cam în aceeaşi perioadă. Scrie-o pentru plăcerea ta strictă. Aştept de la tine o carte care să rupă gura. continuă într-un fel demersurile sale teoretizante şi uşor polemice. Partea bună e că au fost publicate iniţial (cu o singură excepţie) în anii nouăzeci. Ioan Lăcustă. Interviul îl somează să-şi expună aceste opinii direct şi cât se poate de scurt. ca nimeni să nu mai piardă timp căutându-le acolo unde ar trebui. interviurile au mai mult rolul de a stârni interesul. Exilaţi în amintiri e o carte oarecum interesantă doar pentru cei care notează cu acribie orice detaliu legat de generaţia 80. apare şi ideea că o generaţie are o mentalitate proprie şi până la urmă aşa se diferenţiază de cele precedente. împreună cu Iaru şi Traian T. dar şi cu ideologii de serviciu de la Luceafărul. Mediul uman actual. sau ale altor lunedişti< Generaţia 80. Exilaţi în amintiri. Scrie-o fără să te gândeşti la apariţie. ea nu va fi a generaţiei. istoric intelectuală morală. junimiştii. Pentru că aşa cum zicea Mircea Nedelciu< Ce-i aia istoria literaturii? Tu scrii cu gândul la un astfel de ceaslov plin de praf pe carel înjură probabil toţi studenţii în preajma examenelor? (…) Dacă va fi să intri în istoria literaturii (…). ori Antonesei şi Danilov la Iaşi. va fi a unui singur om. Am putea compara şi elementele de poetică schiţate de Ion Stratan cu opiniile similare ale lui Muşina. Iar Stratan crede în continuare întrun spirit al poeziei care se încarnează în emiţători mai mult sau mai puţin determinaţi. sunt o materie formidabilă pentru ochiul tău crud şi condeiul tău satiric. cunoscuţi sau nu. într-o scrisoare datată 5 septembrie 1993. Nu numai universul închis al cuvântului ne-au trimis spre comunicare. Şi aici Nedelciu spune câte ceva despre literatura care ar trebui să formeze un cititor rezistent la manipulare. Ambele se bazează pe text pentru a manipula sufletele şi conştiinţele. atras de diversele solicitări zilnice. Dacă nu. inima şi literatura în scunda tavernă mohorâtă. îi spune el lui Nicolae Iliescu.iunie 2011 CroniC{ necesitatea din relaţia marxistă. dar şi despre încercările de a supravieţui în hăţişul tranziţiei. apropiind-o de plurivocitatea discursului poeziei moderne şi căutând să recreeze o natură pe care discursul totalitar o fragmenta. Dar şi Crohmălniceanu repetă apăsat în diverse scrisori că scrisul nu trebuie abandonat niciodată< Sper că nu te-ai lăsat de scris fie şi printre picături. spune la un moment dat Crohmălniceanu. prin obiectualism. ediţii revizuite şi interviuri date prietenilor. a întoarcerii la scris în orice condiţii sunt mereu subliniate. Deşi interviurile par a fi făcute în viteză. Nu întâmplător am făcut această trimitere. consacrarea e individuală. Ceea ce diferă (…) ţine de scopurile manipulării. Dar mai ales rămâne dilema rostită tot de el< într-o conjunctură politică ambiguă poate răsări un adevăr literar viabil? Un posibil răspuns îl dă Mircea Nedelciu (interviul e luat în 1990)< Cartea. în primul rând pentru că undeva. Mircea Cărtărescu (într-un articol care nu are legătură însă cu volumul de faţă) spunea ceva asemănător< intrarea în literatură se face în grup. deşi ştie că nu toate stau aşa cum ar trebui< Aş vrea să aflu că nu ai pus literatura în cui. spune la un moment dat Ioan Lăcustă. tot putem găsi câte ceva despre programul optzecist. a deschis noi căi poeziei. cel care s-a ocupat cu îmblânzirea realităţii. în scrisoarea din 8 mai 1995. dacă cea exterioară era limitată (Ioan Lăcustă mărturiseşte că a scris pentru a-şi păstra libertatea). cei din Cenaclul de Luni sau Ion Mureşan la Cluj. cu turnătorii dovediţi sau nu. cum spunea Aristotel. Editura Muzeul Literaturii Române. Şi când va veni. ironie şi intertextualism. apoi de cantităţi. în toate privinţele. dar noi ne disociem de ironia care nu e o formă a libertăţii. Concluzia ar fi una simplă< importante rămân cărţile. Crohmălniceanu. Iar generaţia 80 e una dintre cele mai solide din literatura noastră. Înapoi la scris. Ioan Lăcustă subliniază importanţa cenaclului condus de Crohmălniceanu< Dacă totuşi am publicat două-trei cărţi e pentru că eraţi voi. la cititori şi chiar la critică. Coşovei am scris cât ne-au dus mintea.

Centrele au fost şi sunt în continuare Berlin. yedermann. putem vorbi. devenind actori importanţi ai vieţii literare din Germania. o afluenţă de voci noi s-a impus conştiinţei publicului – voci. dacă s-ar strânge laolaltă. temele.gdreizehn. E drept că oraşe întregi scriu poezie. Întreg peisajul poeziei – cei vârstnici.com. alţii luptă la limita supravieţuirii. să te dăruieşti cu trup şi suflet unei cauze care nu oferă aproape niciodată perspectiva siguranţei financiare. nu poţi să nu observi că în Germania s-a dezvoltat o scenă a poeziei care se aseamănă. poate. Dacă se vând 3000 de exemplare dintr-un volum. tirajele – atât la editurile mari. burse. Altfel cum ai putea să te dedici. de exemplu. iarna. pe www. care te pune mereu sub semnul întrebării. O literatură rezistentă la criză şi independentă. München şi Renania. probabil. oraşul ş. care nu poate copia succesul. Motivele. Între timp. Teme cum ar fi iubirea. El trăieşte – ca tot ce înseamnă producţie – din ceea ce oferă mediul înconjurător. traduceri. pe de o parte. cu adevărat noi – cum ar putea să fie? –. Cu toate acestea. nu trebuie trecut cu vederea faptul că scena poeziei germane trăieşte în mare măsură din entuziasmul micilor editori şi al redactorilor de reviste – care scriu adesea ei înşişi. purişti şi alchimişti ai limbii. greu de cuprins cu privirea. Premisele estetice rămâneau în fundal. Cel puţin te consolezi cu faptul de a putea strânge mâna fiecărui cumpărător al cărţii fără să-ţi rămână urme. Reviste nou înfiinţate sau deja existente – bella triste. scena poeziei seamănă cu o asociaţie de întrajutorare< faptul că un poet scrie. aşa încât nu de puţine ori poeţii au ajuns să citească în cluburi. Întrucât nimeni. experţi postmoderni ai simulării. care nu e nevoită să se supună modelor. pe una dintre numeroasele platforme de pe internet. la câştigurile insuficiente etc. cât şi la cele foarte mici – se situează undeva între 50 şi 500 de exemplare. câţiva se zbat între job şi scris. care nici nu-şi reneagă propria tradiţie – purtată. pe de altă parte. Leipzig. aproape nimeni nu-i acordă atenţie. O nouă generaţie – spre a folosi pentru ultima oară acest termen vag – aşteaptă startul> o parte din reprezentanţii ei pot fi întâlniţi. mai degrabă. E un gen literar care riscă şi câştigă.. precum şi edituri mici – kookbooks. doar cu flora şi fauna unei luxuriante păduri tropicale. fie prin recenziile surprinzător de numeroase din ziare. poet. Poemul trăieşte în umbră şi tocmai în asta constă forţa lui. în faţa a sute de persoane. Voci. Am putea completa afirmaţia lui Rühmkorf< cine editează sau publică poezie e la fel de nebun. despre „neo-patetici. Ceea ce e suficient pentru a distinge poezia de proza şi dramaturgia contemporane. Antologiile de poezie se vând. Das Gedicht ori Macondo –. căutau să atragă atenţia pe cele mai diverse căi şi în mod cât mai ostentativ. iar poemul se lasă reinventat tot atât de puţin ca limba sau chiuveta. dar puţini sunt cei care o scriu cu şiretenia negustorilor şi cu tenacitatea câinilor de sanie.ti) björn Kuhligk Cine scrie poezie e nebun „Cine scrie poezie e nebun“. În paginile de cultură ale ziarelor s-au purtat discuţii înverşunate pornind de la întrebarea dacă apăruse într-adevăr o nouă generaţie – pentru a folosi un termen vag – şi dacă ea avea anumite caracteristici calitative. dar e mai mult decât te-ai aştepta. o recenzie pozitivă sau binevoitoare la o carte a unui confrate nu face decât să confirme atenţia insuficientă acordată fenomenului poetic. mai bine. aşadar. Iar dacă totuşi facem această tentativă. dar e capabilă să fie la înălţimea epocii şi totodată să o ia înaintea prezentului. unde s-au constituit grupări literare şi au avut loc lecturi în grup. constructori de imagini. La începutul anilor 2000. edit. Fără îndoială că această frază nu şi-a pierdut valabilitatea. citându-l pe teoreticianul literar Peter Geist. bazate pe prietenie sau simpatie. poeţii abia ar reuşi să populeze un sat fără magazine. recenzii. workshopuri. Uneori.wordpress. colaborări în presă. oferă cadrul. să trăiască exclusiv din publicarea volumelor lor> mult mai mulţi îşi câştigă existenţa din lecturi. Traducere în limba română de Andrei Anastasescu 70 . fiindcă nu are nimic de pierdut. S-au înfiinţat edituri care au făcut cunoscut acest „fenomen“ în rândul unui public mai larg. a. lauter niemand. cei consacraţi sau cei tineri – e uşor de cuprins cu privirea şi. fireşte. Mulţi dintre cei implicaţi au publicat un volum sau mai multe. care (din fericire! îţi vine să strigi) te zdruncină întotdeauna. fie prin premii şi burse.te (grupaj realizat cu sprijinul Institutului Goethe din Bucure. ia naştere o literatură ce nu poate fi scrisă în conformitate cu regulile pieţei. Lyrikedition 2000 sau parasitenpresse – au devenit cutia de rezonanţă a acestor voci noi şi a statement-urilor lor teoretice. Dacă facem însă abstracţie de văicăreala generală cu privire la succesul care nu mai vine.Patru tineri poe\i germani `n rom]ne. Doar o mână de poeţi îşi permit. nu putem să nu observăm că există un interes – în ciuda performanţei economice care coboară până la zero sau chiar mai jos – în a promova poezia. evident. Săptămânalul de mare tiraj Die Zeit publică în fiecare număr o poezie< e puţin. afirma provocator poetul Peter Rühmkorf în anul 1979. în spate ca un bagaj greu – şi nici nu se înscriu în siajul ei. care nu e recunoscută pe plan social. suprarealişti sociali şi descriptivi“. Noul constă în strategiile şi transformările diferenţiate pe care le generează prezentul. conectate între ele sub semnul culturilor de reţea ale noilor media şi care. Au fost descoperite noi formate şi locuri de lectură. unde s-au instalat deja. premii. punctele de pornire nu sunt. se poate vorbi de un succes editorial> în mod obişnuit însă. O scenă imposibil de adus la un numitor comun – atât de diferite sunt profilurile individuale ale poeţilor.

Flamingos (2010) şi Dickicht (2011). Ulrike Almut Sandig trăieşte în prezent la Leipzig. Studii de istoria religiilor şi indologie. an dem alma kamillen kaue (2006). Volume publicate< Zunder (2005).ulrike almut sandig Născută în 1979 la Großenhain. precum şi de literatură la Institutul German de Literatură din Leipzig. A primit numeroase premii. Streumen (2007). Piese de teatru radiofonic< Hush Little Baby (2008) şi Unter Wasser (2010). Premiul „Porcul de Argint“ în cadrul festivalului lit. printre care prestigiosul Premiu Leonce und Lena (2009). Este coautoare (împreună cu Marlen Pelny) a audiobook-ului der tag. 71 .COLOGNE şi Premiul Hotlist (ambele în 2010 pentru volumul Flamingos).

nici un cuvânt despre arborele-prinţesei din propria mea curte. es ist niemand zu Schaden gekommen. cum sunt diversele soiuri de mere clovnii şi zeii. copacii în sine. ̈ din câte-am auzit. pădurea.Poesis interna\ional Poezie nu voi sufla o vorbă despre pâlpâitul copacilor în lumină. ar exista un loc pentru toate lucrurile dispărute. kein Wort von der Buche im Hinterhof der Ärztin deren Tochter im Schlafzimmer stirbt. wenn der letzte Sprechchor verklungen sein wird im Backstagebereich der Geschichte wenn die Kostumuniformen weggehängt sind ̈ die Putzkolonne verschwunden sein wird. ich werde vom Flirren der Bäume im Licht nur die Kronen preisgeben die Kronen der Bäume im kreiselnden Wind und die Nadeln. aber nicht ihre eng stehenden Stämme darunter. ganz echt. hab sagen gehört. locul nu e. so habe ich sagen gehört auf keiner gultigen Karte verzeichnet. nimeni n-a fost rănit. din câte am aflat. deci repetaţi< nimic din toate astea n-a fost STOP 72 . mă voi preface că numai lumina fierbinte. nici despre copacii în sine. der Wald. es gäb einen Ort fur alle verschwundenen Dinge. daran. unter dem ich und du bis spät in der Nacht sitzen und so tun als sei die Tochter der Ärztin nur in den Gedichten die ich aufschreibe. hab ich sagen gehört in der Mitte des Weißtannenwalds der jede Schallwelle schluckt. aşa am auzit trecut pe nici o hartă valabilă. când sala de spectacol rămâne tăcută-n penumbră atunci mai urcaţi o dată pe scenă şi repetaţi după mine< nimic din toate astea n-a fost adevărat. wenn der Zuschauerraum still im Halbdunkel liegt dann stellen Sie sich noch mal auf die Buhne ̈ und sprechen mir nach< es war alles nicht echt. die immer grun sind. în mijlocul pădurii de brazi albi care-nghite orice undă sonoră. nimic despre fagul din curtea interioară a doctoriţei a cărei fată moare-n dormitor. also sprechen Sie nach< es war alles nicht STOP când difuzoarele tac şi spoturile se sting. die Bäume an sich. brodată-n coroanele molizilor e complet reală. auch nicht von den Bäumen an sich. der Ort wär. tremurătoare. kein Wort vom Blauglockenbaum im eigenen Hof. ich werde ̈ so tun. echt. darunter auch jenen guten Gott von Manhattan Karl-Marx-Stadt und Konstantinopel Benares und Bombay und die Namen von zu vielen Braunkohledörfern befänden sich. wenn die Lautsprecher aus sind und die Spots abgestellt. când ultimul cor va fi amuţit în culisele istoriei când uniformele sunt puse bine pe umeraşe iar echipa de salubrizare va fi dispărut. sub care tu şi cu mine stăm până noaptea târziu şi ne prefacem că fata doctoriţei nu e reală decât în poemele pe care le scriu. niciodată umbre înguste. între care şi bunul Dumnezeu din Manhattan Oraşul Karl Marx şi Constantinopol Benares şi Bombay şi numele prea multor sate construite pe straturi de lignit s-ar găsi. nu trunchiurile lor strânse unul într-altul dedesubt. din pâlpâitul copacilor în lumină voi da-n vileag doar coroanele coroanele copacilor în vântul rotitor şi acele lor mereu verzi. nie schmale Schatten. flimmernde Licht eingestickt in die Kronen der Fichten. iunie 2011 ich werde vom Flirren der Bäume im Licht nichts sagen. als sei nur das hitzige. wie ̈ die verschiedenen Sorten von Äpfeln die Clowns und die Götter.

că nu e peşte şi nu e carne nici jumătate. ̈ De vorbă cu Ken Taurus mi-a spus că se trage din norii cumulus şi nu era nimic simbolic în asta. mai mult Ixion şi mai puţin lasciv sau ar prefera oare să fie cal negru decât erou viteaz. ich fragte nicht nach. lass OMEGA sein. nu zburăm nicăieri. oder wäre er ̈ doch lieber Rappe als Recke. Gespräch mit Ken Taurus von Cumuluswolken stamme er ab sagte er mir und meinte es nicht symbolisch. her dormim. er könne sich nicht recht entscheiden – an genau dieser Stelle verlor er den Faden. a scurmat în pâmânt cu copitele. nu i-am pus întrebări. am mai stat mult acolo privind în urma lui până a dispărut în hăţişuri cu coada fluturând. wir standen uns gegenuber. priveşte noaptea aleile. că e jumătate om jumătate cal. spune-i ALMUT. er wär zu gern ein Andrer als er. sieh nachts in Blutorange die Laternenalleen jener persisch kubanischen (wo sind wir?) Städte! da unten leuchten die Highways hier oben leuchten wir. je weniger du und ̈ ich von Deutschland entfernt sind. mehr Ixion und weniger lustern. cu felinare de culoarea portocalelor roşii. 73 . stăteam faţă-n faţă. nenn’s ALPHA. animal decât stirpe de războinici. venim de undeva renunţă wir schlafen. ich stand noch lange und starrte ihm nach. wie nennst du es dann? nenn‘s ASIA nenn’s ALMUT. nichts Ganzes und ehrlich gesagt. nici întreg şi la drept vorbind tare i-ar mai plăcea să fie altcineva. ̈ er hat mit den Hufen gescharrt. copitele lui au lăsat serife adânci în pământ. wir kommen von irgendwo ziua elegantele blue screen-uri ale piscinelor în cele o mie şi una de grădini lângă casă pătrate mai ales. tu şi cu mine. lieber Tier als Kriegergeschlecht. wir fliegen nirgendwo hin. er sei halb Mensch und halb Pferd. bis er mit wehendem Schweif im Dickicht verschwand. se face noapte avansăm – aici o să naşti? ce nume vrei să-i pui copilului tău? spune-i ASIA. armăsar decât bărbat. spune-i ALPHA. seine Hufe ließen tiefe Serifen im Boden zuruck. la OMEGA. nu se poate hotărî – exact în punctul acesta a pierdut firul. cu cât ne-apropiem de Germania. din oraşele acelea (unde suntem?) persano-cubaneze! acolo jos strălucesc autostrăzile aici sus strălucim noi. nicht Fisch und nicht Fleisch nichts Halbes.iunie 2011 GeDiCht ce vezi din avion Poesis interna\ional vom Flieger aus siehst du tags die smarten Bluescreens der Pools in tausend und einem Garten am Haus Quadrate uberhaupt. die Nacht hebt an wir kommen voran – bekommst du dein Kind hier. tare i-ar plăcea să fie mai puţin mânios şi complet depilat. zu gern wär er weniger zornig und völlig enthaart. lieber Hengst als Mann.

înăuntru stăm nemişcaţi. auch ihre Namen hab ich vergessen. eu. vinerea se ia puţin curentul. kaum dass er (wie gleich?) benannt ist. cu feţele aplecate deasupra atlaselor. pentru că tot ce-i acolo trebuie să poarte un cuvânt pe care să-l poţi scrie. ora locală. totul îmi e la-ndemână. tu-i numeşti „cei cu ace tari. aşa că hai să rămânem aici. zwischen den Wurzeln der Verben schrecklich verirrt. n-ai marcat drumul de întoarcere? surioară. aeroporturi. n-o mai părăseşte. fiecare animăluţ stă noaptea la locul lui. daneben lieg ich und kenne dich – Tamangur afară se iscă vântul. später wird punktlich der Wecker gestellt. immer denk ich ans Heimgehn und heimlich im eigenen Zimmer< an mich und niemanden sonst. afară pinii se freacă unii de alţi. also bleiben wir hier im Zimmer im Wald. altă dată zăpada nouă şi cum troieneşte ea pături perne cearşafuri. den Teerweg zuruck. între rădăcinile verbelor – ne-am rătăcit îngrozitor –. mai târziu se pune cu precizie deşteptătorul. um ̈ unser Zimmer herum wächst ein Wald! nennen wir ihn „Tamangur“. culcată lângă tine. când îmi întind oasele. mâine îşi cumpără ceva. wochenlang schlafen ̈ zur Übung furs Wegsein in völliger Abwesenheit meines eigenen Namens. te sucesc mereu< pe tine. tu eşti în cameră. azi cineva-mi simte lipsa. grei Wind in die Bäume. ihre faustgroßen Nusse fallen zwischen ̈ den Falten der Stämme herab und treffen uns nicht. alles fällt leicht. jedes Tierlein steht nächtens am Platz. şi mereu prea cald. wie Luverkehr. aber mein Platz steht leer. alles hab ich vergessen< das Brot und die Namen der Vögel. iar eu nu-s aici. mein Bruder. sora mea. dar locul meu e gol. mereu mă gândesc la mersul acasă şi pe ascuns în camera mea< la mine şi la nimeni altcineva. nefăcut nimic altceva. fratele meu. de piele“. aber das fällt mir – de când nu mai sunt deloc aici. miercurea cineva vinde ouă. drumul înapoi. în crucea ferestrei pinii se ridică fulgerător peste capetele noastre. semafoare. im Fenster̈ kreuz schießen uns Kiefern uber die Köpfe. einmal von den kahlen Bäumen zu Hause. den keiner. şi lor le-am uitat numele. die Ortszeit. toate chestiile astea. den ledernen Nadeln“. heute fehle ich einem. donnerstags fängt einer Fisch. hast du den Ruckweg ̈ gar nicht markiert? Schwesterlein. iunie 2011 immer viel zu spät aufstehn und immer ist mir zu kalt. ja. freitags fällt kurz der Strom aus. de jur împrejurul camerei creşte o pădure! s-o numim „Tamangur“. seit ich gar nicht mehr da bin. mittwochs verkau einer Eier. nimeni afară de mine nu spune „sâmbătă“. fratele meu. weil alles. drinnen halten wir still die Gesichter uber Atlanten gebeugt. am uitat tot< pâinea şi numele păsărilor. sunt trecute pe alte hărţi. oare când ne-am rătăcit noi aici. dormit săptămâni în şir exersând plecarea în absenţa deplină a numelui meu propriu. fällt mir alles leicht. weiter nichts machen. dar asta îmi e – Tamangur draußen kommt Wind auf. keiner sagt ̈ »Sonnabend« außer mir selbst. te cunosc – Traducere din limba germană de Andrei Anastasescu 74 . du nicht und ich auch nicht. Ampeln stehen auf anderen Karten verzeichnet. wann haben wir uns bloß hierher verirrt. trafic aerian. das man aufschreiben kann. nici eu şi nici tu. draußen reiben die Kiefern sich gegeneinander. conurile lor cât pumnul cad între cutele trunchiurilor şi nu ne ating. was da ist. în camera din pădurea pe care nimeni. mein Bruder. asfaltat. ein Wort haben muss. wie ̈ Airports. joia cineva pescuieşte. totul e la-ndemână. alle Sachen wie Straßen. du nennst sie „die mit den harten. und ich bin nicht da. vântul pătrunde-n copaci. de-ndată ce e (cum vine asta?) numită. culcat. da. visat doar de două ori pe lună< o dată copacii desfrunziţi de acasă. morgen kau er sich was.Poesis interna\ional Poezie sculat mereu prea târziu. Schwester. nur zweimal im Monat träumen. immer verrenk ich beim Strecken der eigenen Knochen< dich. im Zimmer liegst du. ein anderes Mal vom Neuschnee und wie er Decken und Kissen und Laken einschneit. noch einmal verlässt.

în portugheză şi germană). A primit numeroase premii. i se acordase Premiul literar Prenzlauer Berg. printre care premiul de debut acordat de Literarisches Colloquium Berlin pentru volumul die räumung dieser parks (2005). în 2001. Lisabona. Volume publicate< die räumung dieser parks. Falb locuieşte în prezent la Berlin.Daniel Falb Poezia lui Daniel Falb (născut în 1977 la Kassel) a fost publicată în numeroase reviste (Edit) şi antologii (Lyrik von Jetzt). Cu patru ani înainte. 75 . 2003> naturezas-mortas sociais – 33 poemas (volum bilingv. 2009. 2009> bancor.

.. crystal palace zeigt das feuer selbst der nationen wie der gebürtlichkeit... I dwell in Possibility. gelandet. ohne von den eigenen fortschritten erdrückt zu werden... wir erkennen darin den waldbrand.... bequeme laufwege verlinken die sande... über jahre nicht aufgeführter festumzug... das ist die adresse eines strauches. nicht mehr. heute ist der tag der sechs milliarden.. von ungräsern umstanden... kultiviert binnen tagen wie rasenpartien. kindergärten.. darunter das grundwasser..... ihr leuchten ist ihre didaktik.......... die abstoßung.... der künstlerin. *** geodätische kuppeln... bringe die stets wieder aufstehenden clowns in den boden ein. von histaminen überwältigt kommen somit viele natürlich zur welt.... das herz zahlt die leber. noch eingerollt.. materie ein.überlegene formen des schämens..... die abstoßung der organe. wasserfälle und nährende brunnen im erdlosen anbau. in zwillinge. während sie still vor sich hin weinten... ein über jahre geprobter..... indem sie weiterzog.... einfarbig ausgemalte makrophagen... ich verpflanzte 1967 das erste menschliche herz. einsehbar wie ein vorgarten.. wie häufig kannst du heute abend schlafen gehen. der sterilisation...... historische schlachten stellen uns nach und wir sie.. das nähere regelt ein bundesgesetz. die.... die hochbegabten unter den opfern.. die biennale........ bequeme laufzeiten erleuchten sie flammend. eines zellhaufens.. abgefetzt herabhängende gewebeteile des sozius. .... 76 .. die den kaiser gesehen haben.. ich werde sehr bald sterben...Poesis interna\ional GeDiCht iunie 2011 *** auf dem werksgelände leben..... Emily Dickinson *** sieh diesen handlungsfamilien beim wohnen zu... die in sich zurück laufende quelle.... ich sehe die augen. says the infant... wenn du ein kitten bist...welche werkphase ist das und was davon bleibt. roll aus die blühenden wiesen.. die nach dem schneeballsystem arbeitenden gesellschaer.. die hervorbringung des gesichtes als enthaarung und weltausstellung. der hand.. und zahllose dimensionen des parlaments saugten.. auf anderen körpern zu grasen begann.. landschaen aus erwartung.. .dieses individuum sei eine herde. ich betrat den länderpavillion und kam als großfamilie wieder heraus.. wieviele mahlzeiten kannst du heute abend einnehmen.. eines blättchens. . a thousand years.

iunie 2011

Poezie

Poesis interna\ional

*** a trăi pe terenul fabricii. izvorul ce se întoarce in sine....... preţul ficatului este inima. says the infant, voi muri în curând.... pe clovnii sumeţindu-se mereu apleacă-i înapoi spre pământ. ....pare-se că individul acesta e o cireadă care, în drumul ei, începe să pască pe alte trupuri. acţionarii funcţionând după metoda bulgărelui de zăpadă.. de câte ori poţi să iei masa astă seară........ fără să fii strivit de propriile progrese. cei foarte talentaţi printre victime. peisaje în aşteptare,.........previzibile ca grădina din faţa casei. distingem în ele pădurea în flăcări şi dedesubt pânza freatică. strălucirea e modul lor de a fi didactice........... detaliile sunt reglementate de o lege federală. de câte ori poţi merge la culcare astă seară. a thousand years.

I dwell in Possibility... Emily Dickinson
*** priveşte la aceste familii în mişcare cum locuiesc. azi e ziua celor şase miliarde. bătălii istorice ne zugrăvesc pe noi şi noi pe ele. fireşte, mulţi oameni vin pe lume copleşiţi de histamine....... o procesiune solemnă mereu repetată şi niciodată realizată. .................forme superioare ale ruşinii, ale sterilizării, dacă eşti un liant indestructibil. naşterea chipului ca depilare şi expoziţie internaţională. în crystal palace se arată însuşi focul naţiunilor şi al natalităţii........... aici e adresa unui arbust, a unei frunzuliţe, a unei aglomerări de celule. am intrat în pavilionul naţional şi am ieşit de acolo în chip de familie extinsă. am făcut primul transplant de inimă, în 1967, unor gemeni. alei generoase conectează nisipurile printr-un hyperlink, durata calmă a alergării în parc le iluminează brusc. bienala. macrofage zugrăvite într-o singură culoare. ..................la ce etapă a operei s-a ajuns şi ce rămâne din ea. respingerea organelor. respingerea. a mâinii, a artistei.

*** cupole geodezice, încadrate de buruieni, aterizarea.... cascade şi fântâni hrănitoare în brazda fără pământ. nu mai văd ochii care l-au văzut pe împărat........ grădiniţe de copii, carnea sfârtecată a prietenului atârnând în fâşii, totul se cultivă în câteva zile ca o parcelă de gazon. în timp ce dimensiunile nesfârşite ale parlamentului, încă rulate, absorb materia... plângând tăcut ca pentru sine. desfăşoară pajiştile înflorite ca pe un rulou. 77

Poesis interna\ional

GeDiCht

iunie 2011

....felsquellwasser umspült in dünnem film ihre wurzeln< die freundschasnetzwerke. perser teppich und trailer park, durch identische ersetzt über nacht. die haupteinheit der fortpflanzung erstreckt sich landläufig bis zum horizont....... ein gau. das war die geschichte von aids 1900-1950.

*** die messbare tiefe der organisation, die uns animierte. den urmeter prüfen. die häuser bestehen aus kuchen. montagne sainte-victoire´s twenty four expiring versions per time unit. beachte das frischedatum der umgebenden dinge. die natur produziert fertiggerichte. durch öffentliche ämter mithin geht das geerntete, geht das körpergewicht bekleidet hindurch. wir lagen übereinander, in der generationszeit. auf mir befand sich ein präsident und die endlose reihe seiner lebendigsten darsteller. sagt eine erbse zur andren. die nachschublinien sind über und über mit wohngebieten bedeckt. rasen von bürgerbüros. wenn strukturen auf die straße gehen, was ist dann die straße. und das obst, am strauch sekundenlang optimal konserviert. ich zahlte in der lebensmittelabteilung und bekam das geld am auto-maten zurück, das an den bäumen wächst.

*** beide dimensionen der gleichförmigkeit, deren ebene von zisternen eingekerbt ist, in die hinein das tätigsein abläu< physiologisch die dankbarkeit des karten- und würfelspiels. kaninchen der pik sieben, zutiefst besorgt nimmt sie den illusionismus zur kenntnis, zaubert den hut. es könnte der eindruck entstehen, die vorstellung verstoße gegen naturrecht. zum verschwinden gebracht worden ist< eine zersägte jungfrau, ein nickendes haupt, ein plexus samt enthaltenem gedanken. sieh, die applikation auf ihrem engen kostüm, die haut ihrer oberarme, metallisch, o-orange. das verderben soll nicht willkürlich auf uns kommen, sondern wie seligkeit geregelt, als herauskaufen der arbeitskra aus dem ansonsten ganz sich selbst überlassenen kinder-geschöpf. versprach doch das programm die abschaffung des verschwindenlassens, als ingewahrsamnahme der straffälligkeit aus dem ansonsten ganz sich selbst überlassenen kinder-geschöpf< du merkst nicht, was fehlt. ich träume, zu hause zu sein, mit meinen kindern, jedes ein teil von mir. mohammad, vergiss mich nicht. ............

78

iunie 2011

Poezie

Poesis interna\ional

....izvor de munte scăldându-le în treacăt rădăcinile< reţele de socializare. covor persan şi trailer park, înlocuite peste noapte prin ceva identic. unitatea principală a procreării se întinde de obicei până la orizont....... o catastrofă nucleară. istoria SIDA între 1900 şi1950.

*** adâncimea organizaţiei care ne însufleţea poate fi măsurată. verificaţi unitatea de măsură. casele sunt din turtă dulce. montagne sainte-victoire´s twenty four expiring versions per time unit. atenţie la termenul de valabilitate al lucrurilor care te înconjoară. natura produce semipreparate. aşadar, prin instituţii publice trece tot ce s-a cules, trece greutatea trupului şi a hainelor. stăteam unii peste alţii, la vremea generării. deasupra mea era un preşedinte cu şirul său interminabil de actori debordând de vitalitate. îi spuse un bob de mazăre altui bob de mazăre. liniile de întărire sunt invadate de cartiere de locuinţe. peluze cu birouri burgheze. când structurile ies în stradă, ce mai este atunci o stradă. şi fructele, conservate pe arbust, în cele mai bune condiţii, preţ de câteva secunde. am plătit la alimentara şi am primit banii înapoi la automatul care creşte în copaci.

*** ambele dimensiuni ale uniformităţii, pe acest plan sunt încastrate cisterne, în care se scurge esenţa activităţii< fiziologic recunoştinţa jocului de zaruri şi de cărţi. iepurii unui şapte de pică, profund îngrijorată ea acceptă iluzionismul şi execută trucul cu pălăria. S-ar putea crede că spectacolul încalcă dreptul natural. au fost făcute să dispară< o fecioară tăiată cu fierăstrăul, un cap înclinat aprobator, un plex împreună cu gândurile pe care le conţine. Iată aplicaţia de pe costumul ei mulat, pielea braţelor, metalică, oranj. Nenorocirea un trebuie să vină peste noi la întâmplare, ci reglementată precum fericirea, ca o răscumpărare a forţei de muncă dintr-o creatură-copil altminteri încredinţată cu totul sieşi. programul a promis totuşi abolirea dispariţiilor, ca pe o luare în custodie a culpabilităţii din creatura-copil altminteri încredinţată cu totul sieşi< tu nu observi ce lipseşte. eu visez să fiu acasă la copiii mei, fiecare parte din mine. mohamed, nu mă uita. ............

Traducere din limba germană de Maria Irod
79

Poemele ei au fost traduse în poloneză. pentru volumul de debut kochanie ich habe brot gekau (2005).g. 80 . în 2009. prestigiosul Premiu Peter Huchel. Este prezent[ `n antologia New European Poetry (Graywolf. 2008). bielorusă şi engleză.uljana Wolf Născută în 1979 la Berlin. Uljana Wolf a primit în 2006. Lyrik von Jetzt). Texte semnate de Uljana Wolf au apărut în numeroase reviste şi antologii (e. volumul falsche freunde. devenind cea mai tânără laureată a acestei distincţii. A urmat.

vieläugig. rippig. un pom în pădurea limbii vecine în jocul de cărţi trefla e cruce. wäre das verstanden. află azi la buza drumului încă insule luminând din mii de ochi cu dublu sens de la ce apropiere corabia le-ar ocoli. kopier das. cum urzeşte mai departe şi ’n cuvânt te-mplantează. presate parcă nu ai acostat în aerul expirat gură a talazului şi ambalaj colorat al mărfii. finde heute am wegrand noch die inseln. fără o privire atentă. pricepe. fehlen die fasslichen grunde ̈ um dich herum und ist so ein verholzenes komplott ein tatort der beschreibung. implantat suprasolicitat ca un tiv descusut lanceolată faţă a frunzei. wie er unterm nebel aufsteigt ̈ wies unterm löschblatt durchweicht. bluten. was ist ein mäppchen? zuruck. ̈ ̈ joacă patriile cărţi prin aer? nimeni n-a văzut vreodată ţări mergând acasă. wahnsinn. din lemnul lui se fac cruci pe cărţi ţările îşi trec aici domiciliul. lipsesc temeiurile înţelegerii în jurul tău şi-i aşa un complot lemnos loc al faptei în descriere cu membrane. ausgesetzt allein dem anprall der vokale zwischen haaren. acuarela unei cline o dantelă de frunze înclină să se destrame ca un tul se descojeşte o nojiţă din costum. ist so o der griffel besetzt mit papillen. ce e o mapă? da capo. der nicht zu fassenden lu – ̈ 1 fehlen die nebenblätter. copiază asta. wie das weiter heckt und dich mit einem wort< einsträuchert – trei file< bougainville 0 dimineaţă punctiformă cum se înalţă sub ceaţă se umezeşte sub sugativă. zweideutig leuchtend. kapier das. hat keinen ̈ körper. ţepi. cu ce mâini deghizat în marinar s-ar putea înţelege aşa ceva. lässt sich das verwachsen lässt sich das einheimsen. warum spielen heimatländer in den luen karten? ̈ niemand hat die länder je nach hause gehn sehn. de ce Poesis interna\ional MAPPA was ist der wohnort? der wohnort ist eine kreuzzehn. pe hărţi pe urmă îşi vâră stiloul în mapă şi-o luăm de la capăt. brandiger mund und umschlag von farbe in ware. cooperează. was ist die kreuzung? in der verkroksten mundart der wälder ist die kreuzung das wort baum. besinnt sich auf (grun) und die ̈ nervenenden in der schulter des tals begrußen das ̈ bewegen den arm. wasserfarben hang aus blattspitzen und hang zu zipfelndem tull ̈ schält sich ein ästlein aus dem kostum. häutig. ein baum im wald der nähesprache ist im kartenspiel die zehn. curată nebunie.iunie 2011 Poezie Mapa ce e un domiciliu? domiciliul e o încrucişare. ce-i o crucificare? în dialectul de plută al pădurilor crucificarea e cuvântul pom. aus welcher nähe wären sie umsegelt. 81 . mit nelly sachs cu nelly sachs DREI BÖGEN < BOUGAINVILLE 0 vertupfelter morgen. mit welchen händen als seemann verkleidet. streckt sich. sie legen die hand auf den tisch zu den knoten. ohne ein anschauen. dann legen sie die feder ins mäppchen zuruck. die länder tragen hier ihren wohnort ein. expus doar ciocnirii vocalelor între cili. wie gepresst. warst du nicht gestrandet in der ausgesetzten lu. traiste perechi. aşezări neclintite. stacheln. se lasă invadat. im zwittern der laute – 2 finde eiförmige hochblätter. zipfliger saum samt etwa lanzettlicher spreite. paarige beutel und pralle stände. ce des ocupat e pistilul cu papile. în hibridizarea sunetelor – 2 află frunze ’nalte ovoide. aus seinem holz werden auf der karte kreuze gemacht. aşează mâna pe masă către noduri petale ale aerului de necuprins – 1 lipsesc sepalele. cu nervuri. n-are corp se întinde cugetând la (verde) şi terminaţiunile nervoase din umărul văii salută mişcarea mişcă braţul.

trăim altfel în holul de la intrare. so kann uns jeder sehen. the only thing that makes them blink is mink. i mean. în timp ce ea încălzeşte statuia de marmoră de la scară. 82 . right. paperflowern. wortgewandt. wie sie. anstand. wir richten weniger als schöne mäntel an. poate o avem şi pe ea. dann folge den namen zur insel zuruck. ciocnirea cunoaşte şi astfel de împrumuturi. was uns nicht gehört. ştie să ascundă florile culese – SUBSISTERS OV laurens jungste schwester hat die gabe. den aufprall kennt auch solches borgen und gepfluckte bluten bergen – ̈ ̈ spune cum cutreieră firele după prima privire cum se răspândesc ele pe ziduri. nici unul n-o să ne ia ce n-avem. bereits auf seinem schoß schwebt< nur mit worten. sora cea mică a lui lauren are darul de-a seduce uşor oaspeţii chiar din vestibul. während sie die marmorstatue an der treppe wärmt. sportivă cum e când domnul stă încă ’n picioare l-apasă pe pedală< numai gura-i de ea. ̈ gäste schon im vestibul zu verfuhren.O. die sieht uns ̈ immerhin ähnlich< etwas mitgenommen. kaum ̈ dreht der herr am schloss. vielleicht gehört sie uns auch. încearcă soluţia asta. ̈ gäste schonend aus dem vestibul zu ̈ fuhren. doar trăim în holul de la intrare nu te obligă nimic. wir leben anders in der eingangshalle. să fii un palton frumos – travestiul e tot. wir leben ja in der eingangshalle. i mean.Poesis interna\ional GeDiCht 3 iunie 2011 3 ̈ sag wie nach dem ersten augenubergehen die fäden wandern. falten. men are just big sleepers. kläre ich unsere taktik< ähnlichkeit. pe urmă reia drumul după nume spre insulă înapoi. explic tactica< asemănarea. unserem nichts verpflichtet. sora cea mică a lui lauren are darul de-a reduce binişor oaspeţii chiar din vestibul. men are just big sleepers. V. the only thing that makes them blink is mink. right. te-ncălzeşte mai bine statuia de marmoră decât propria piele subţire care oricum ne seamănă< puţin şifonată. sag solos ist eine ̈ sprache. aşa poate vedea oricare. zäune. pe buze o plasă de mărunte explozii sau implozii. sich verbreiten uber mauern. man wärmt sich besser mit der marmorstatue als mit unserer dunnen haut. florii îi spun plaua. statul în mâini. pe garduri. sportlich. statul în cap. oder plosiven. lippen ̈ netz aus kleinen explosionen. wenn der herr noch steht. înfrumuseţează< gură suflecată şi piele ’ncreţită sau suptă în interior. OmU laurens jungste schwestern hat die gabe. man ist zu nichts verpflichtet. ̈ ̈ sportlich. handstand. die blume plaua nennt. obligaţi nimicului propriu croim mai puţin decât paltoane frumoase. probier das als lösung. când domnul umblă la yală îl şi aruncă afară. O. zier< mundstulpen und bruchige haut ̈ ̈ oder nach innen fächern. ein schöner mantel sein – tarnung ist alles. sportivă şi bună de gură. ridată. paperflowern. und keiner nehmen.S. spune solo e o limbă. da schwebt er schon hinaus.

nie weit genug. caught and ̈ cooked. my sister hates fish. nicht weit genug. den koffer auszupacken< ganz haut und hand. noaptea micilor peşti. winzig eine stadt. sagt sie. vorm fenster fad die dämmerung der kleinen stadt. ce-aştepţi. den koffer auszupacken. my sister hates fish. die die pailletten … kannste glänzen. Traducere din limba germană de Nora Iuga 83 . a ’nhăţat. weiter laufen. nu destul de departe. steckt ein neues zimmer. das kleine klatschende meer. nimeni să vorbească mai repede nu putea. niciodată departe destul. die seide liegt wie wasser an. hooked. mica mare ’n aplauze. fortgegangen. in jeder.. când dresul de mătase îmi curge printre degete şi pe rochia de seară luciul paietelor… ia-l. şi rochia de seară pe care paietele… luceşte. o ţigară. barbara s-a ’ntors. îşi aprinde o nouă ţigară. ̈ hergefangen. jedes mit ecke. kannste haben. ich helfe ihr. mătasea se lipeşte ca apa. in jeder zimmerecke steckt sie eine neue zigarette an. o mică mare aplaudând noaptea micii peşti. V. în faţa geamului fad e amurgul micului târg. a plecat. o ajut să despacheteze< toată ’s piele şi mână. ce-aştepţi. ein kleines meer. wenn mir die slipdress seide durch die finger rinnt. weiterer durchlauf. they don’t talk much. schnelles schnappen.. barbara latră prin toate colţurile odăii. they don’t talk much. barbara ist zuruck. und mit dem abendkleid . un dig. spune. fäden. fiecare cu colţ. în spate iar geamuri minuscul un oraş. hooked. nacht der kleinen fische. ich helfe ihr. barbara s-a întors. keine konnte schneller sprechen. and their scales make but for tacky dresses. o ajut să despacheteze. fire. dahinter wieder fenster. a hăpăit ceva la repezeală şi iar alergări. gänsehaut.O.. und auf dem abendkleid das glänzen der pailletten . barbara latră. e o nouă odaie mare.iunie 2011 Poezie OmU Poesis interna\ional OV barbara ist zuruck. O. piele de găină. das nachts den kleinen fischen applaudiert. în fiecare. nici departe s-alerge.. and their scales make but for tacky dresses. barbara keckert. barbara keckert.S. ein damm. zigarette. caught and cooked.

84 . o bursă de lucru oferită de Senatul Cultural al Berlinului. Björn Kuhligk este unul dintre cei mai apreciaţi poeţi contemporani din Germania. bursa Fundaţiei „Compania prusacă de comerţ maritim“ şi. o foarte apreciată antologie de poezie contemporană. Versurile lui au apărut în monografii. 2001> Am Ende kommen Touristen. Eine Harzreise (împreună cu Jan Wagner). 2005> Der Wald im Zimmer. împreună cu Jan Wagner. În 2003 a editat. Kuhligk a primit diverse premii literare. 2010 etc. Lyrik von Jetzt.björn Kuhligk Născut în 1975 la Berlin. Volume publicate< Engelschrot. 2002> Großes Kino. în 2007. în 2008. 1997> Es gibt hier keine Küstenstraßen. antologii. reviste şi pe internet. 2009> Bodenpersonal. printre care. 2007> Von der Oberfläche der Erde.

social mai întâi. können Sie davon leben. das Meer spricht auch wenn die Liebenden fallen. von Schnee bepulvert. şi refuzând tot ce-ar împiedica aceasta. danke. das hat Füße. din crusta primordială. care-aud sângele tropotind prin pătimirile inimii VON DER BIOMASSE Der Gärtner stößt den Spaten tief die Baumaschinen zwitschern jetzt wird die Leere zwischen null und eins geschlossen das Kind der Nachbarn behauptet. oare se poate trăi din asta. die schlä und träumt nur in Hotels. weißt schon. dass jeder Reißverschluss zwei Prellböcke hat. und regnets. weit draußen. jawohl aus der Urkruste. dann demokratisch gehts auch weniger. în timp ce lung privesc la norii luminaţi noi ăştia oameni buni din aer orice s-ar spune. de sfârşeşte iubirea. selbst aufs Maul als auflösendes Element sieht der Satellit În aer Noi ăştia oameni buni din aer bem un pahar – ce-mi pasă mie de gravitaţie când şed cu curu’ bine-nfipt în scaun. geht man ins Aquarium und streichelt den Koi Biomasă Grădinarul înfige-adânc cazmaua pe şantier ţiuie maşinării acum lacuna dintre zero şi unu se-nchide copilul vecinilor pretinde că un fermoar are două opritori când plouă intri la Acvariu şi mângâi un gourami IN DER LUFT Wir guten Menschen in der Lu wir trinken was. wir schlagen uns. zău aşa vine unul. ştii doar. Antworten die wie Weltraumschrott. aus dem Wasser und nun als Großgruppe mit Flügeln und ist da was. mulţumesc. de ce scrieţi versuri. din ape şi-acum ca macrogrupă aripată e poate-aici ceva mai înalt pacientul. wir sind versichert. was das verhindern könnte die beleuchteten Wolkenbänke betrachte wir guten Menschen in der Lu man kroch ja. salut. te-ntreabă< totuşi. apoi democratic a doua mai puţin. was kümmert mich die Schwerkra. immerhin. erst sozial. an denen weiter oben Finger. dormind şi visând doar prin hoteluri. suntem asiguraţi e cercetat ’nainte de-a-l închide sub capac noi ăştia oameni buni din aer soarele o grenadă şi de-ar fi pomi acolo. es rieselte von den Ästen geht ein Neger in einen Supermarkt und sagt. destul de. die weder dick noch schroff sein darf. bevor man ihn verschließt wir guten Menschen in der Lu die Sonne eine Handgranate und wären da Bäume. was höher ist der Patient. die hören das Blut durchs Herzeleid stampfen Miez de noapte la Spiekeroog Două trupuri devalizate. fragt. und abstoßend das.iunie 2011 Poezie Poesis interna\ional SPIEKEROOGER MITTERNACHT Zwei geplünderte Körper. es geht. nee kommt einer. are picioare şi ceva mai sus deşte. nu hoinărind prin lunga noapte-a Muzelor vei putea s-o ştergi de-aici. moin. aparţinând de tot ce se perpetuează. wenn ich den Arsch auf dem Sitz. moin fällt die Liebe. departe. wir sind versichert wird geprü. corturi unde s-a chefuit lovite de trăsnet. da-da. ach. răspunsuri care ca rumeguşul cosmic. wenns sein muß. dacă-i musai ne dăm noi singuri peste gură. avem poliţă de-asigurare. acoperiţi de pulbere de zăpadă care s-ar scutura de pe crengi un negru intră-n supermarket spunând< Daţi-mi vă rog o minge de fotbal noi ăştia oameni buni din aer stewardesa graţioasă nu trebuie să fie nici grasă nici răstită. zugehörig allem Überdauernden. marea vorbeşte chiar şi-atunci când iubiţii au sfârşit-o – bună. Partyzelte nach Blitzeinschlag. nicht in der langen Nacht der Musen streunert man davon. ne-am târât. einen Fußball bitte wir guten Menschen in der Lu die schlanke Stewardess. satelitul captează un element de disoluţie 85 . warum schreiben Sie Gedichte.

astea-s prostii – să zicem mai bine c-aveam câte-un pic din asta & aia am văzut la tv un așa-zis grup marginal excedentar< cele din urmă exemplare ale unei specii de animale. selten so ein Einverständnis Voice Over (pentru Aline Helmcke) Am visat că păşeam printr-o vegetaţie spontanee bălării. nichts. drück zu UNISONO AM FENSTER Der Regen kommt ich atme ein. fuhren vorbei bei 30 Grad Celsius im Mondschatten. ach was. ich ging durch eine nach und nach expandierende explodierende Spontanvegetation und hatte nichts. dann Schnee und wieder aus ich fotografierte den Morgen am Abend in Langzeitbelichtung ich sah aus wie man aussieht wenn man raussieht die Arme. die Wolkenbänke sie ziehen. apoi zăpadă şi iar îl expir am fotografiat dimineaţa de cu seară cu timpi de expunere prelungiţi arătam cam aşa cum arăţi când te-arăţi la fereastră braţele – vâslind două jumate. închide-i bine iunie 2011 die Spur des humpelnden Eskimos Knopfauge. apoi ora trei totu-i pe-nţeles UND KEINE APFELBAUMBLÜTE Auch der Frühling nicht und nicht das Knallen der Forsythien. în margine sperioase două căprioare. von einem deutschen Acker darf nie wieder ein wie-Vergleich ausgehen.Poesis interna\ional GeDiCht urme de eschimos şchiopătând Ochi-de-nasture. rudernd halb drei. die Rehe. schreckha. câmp de cartofi exemplu aritmetic. şi n-aveam nimic. dann drei alles ist verständlich Unison la fereastră Vine-o ploaie trag aeru-n piept. was ich sah. şi norii – înspre nord. zwei am Rand. ich sah was ich hörte. ce tot spun nimic. hatte die Katze die Meerschweinchenkinder im Bauch Nicio floare de măr Primăvara nici ea. au trecut prin faţa mea pedalând pe 30° Celsius la umbra lunii. arareori aşa armonie 86 . wenn da Forsythien wären. ce-ai putea să mai. das heißt alles Quatsch. sagen wir ein bißchen von dem und diesem im TV sah ich als überflüssige Randgruppe die letzten Exemplare einer Tierart und fühlte den Puls draußen drei Mädchen mit Bierflaschen auf Fahrrädern. Richtung Norden die Wolken. adică! în expansiune crescândă. explozivă. am Morgen stand der Traktor an anderer Stelle. maldăre de nori ceru’ străbat. şi-am simţit pulsul celor trei fete de-afară cu biciclete şi cu sticle de bere. nici pocnetul forsiţiilor de-ar fi pe-aici forsiţii. da’ ce zic< norii. niciun ogor german să nu mai dea prilej de comparaţie cum-precum. am auzit ce-am văzut. am văzut ce-am auzit. iar mâţa. das Kartoffelfeld ein Rechenbeispiel. în zori de zi tractorul sta altundeva. uite! cu niscai cobai micuţi căzuse grea VOICE OVER (für Aline Helmcke) Ich träumte. was soll man da. ich hörte.

und Wiesen-Mensch erkannte man die Rinde.iunie 2011 Poezie Personal terestru Poesis interna\ional BODENPERSONAL (für Johannes Frank) Das Kind auf der Fieberwiese öffnet ein Auge und schließt es wieder. ein Dreikäsehoch unter Notstrom und nichts als der Wunsch den Erdkern gekaut zu haben vorm Schlafen las ich Kapielski und hörte den Atem. în stânga unu’ bea ceai în dreapta e-un videoturist. pe-aceea dintre BOSPORUS Zwischen Asien und Europa brüllt die Sonne. vom Dach aus. die Lichter flackern als Welt-. şi-atât< să fi mestecat sâmburele pământului ’nainte de culcare citeam din Kapielski şi-auzeam o respiraţie ştiută – pe-a mea. colo vizavi tocmai sfârşeşte programul de noapte. trinkt was und sieht. was haben wir hier Wasser. den dazwischen Şi copil Am şezut aici pe când eram tânăr cu tableta de vitamine-n pahar poet în trăiri şi trăsniri nu de nori. ce-avem noi aici apă. am visat că micul urs a-njghebat din două colibe de tablă o cisternă pentru apa de ploaie de pe-acoperiş. daß der kleine Bär aus zwei Blechhütten eine Regentonne baute nachts. căpitane căpitane. wacht einer auf. Käptn mein Käptn. links ein Teetrinker rechts ein Videotourist. nichts als Wasser. gegenüber endet das Nachtprogramm. lampa de ajutor Traducere din limba germană de Alexandru Al. und Häuser am Wasser errichtet. bea o gură şi vede cum eu aci de partea ailaltă aplecat peste folia tremurată a lacului privesc cu-atenţie cufundarul MIT KIND Ich saß hier als junger Mann mit Vitamintablette im Glas ein Dichter im Erlebnis und Rasen kein Rollrasen. nimic altceva decât apă. zăreai luminile pâlpâind ca nişte focuri de tabără ca om de lume de pădure şi de pajişti vedeai arzând scoarţa. noaptea. ich träumte. un ţânc de-o şchioapă sub curent de avarie având o dorinţă. şi case clădite pe ţărm. a căzut un măr am şezut aici cu-o viespe-nfiptă între dinţi. es fiel ein Apfel ich saß hier mit einer Wespe zwischen den Zähnen. die Sorgenlampe brennen Bosfor Între Asia şi-Europa urlă soarele. den vertrauten den eigenen. careva se deşteaptă. sah man Lagerfeuern gleich. Şahighian 87 . wie ich hier drüben an der zitternden Folie des Sees den Haubentaucher beobachte (pentru Johannes Frank) Copilu-ntins pe pajiştea febrei deschide-un ochi şi îl închide iar. Wald.

) mădularele şi mă sleia de puteri”. încă de la prima succesiune.) erau pătrunse de sine şi de propria lor durată. 12 pentru a respira un aer de „siguranţă burgheză”. Un timp care nu poate fi perceput decât ca trecut. iar mobilele lor ajungeau. E suficient să pătrunzi în locuinţa din Blumeshof nr. Şi tocmai această „învechire” aproape instantanee a timpului („Timpul se învechea în micile odăi umbroase. metamorfoza cvasi-simultană a prezentului în trecut pare a fi principala temă a cărţii lui Benjamin. căci aici întunericul se confundă cu faimosul „thanatos obiectivat” despre care vorbeşte Bachelard şi are stranii proprietăţi vampirice> până şi întunecoasa casă a scărilor. poate căpăta din senin configuraţia „gurii de umbră”.. într-un spaţiu coşmaresc. cu neaşteptate frisoane de voluptate. deschise către curţi”). acţionând asupra umorilor vitale ca o uriaşă hârtie de sugativă. astfel încât rememorarea devine un autosupliciu. bântuit de „visele rele”. odată cu lăsarea nopţii. legată de un soi de „complex al paraginei” care se traduce prin fascinaţia pentru toate lucrurile atinse de ghea- . a.Poesis interna\ional CroniC{ iunie 2011 Complexul paraginei imic mai stabil la prima vedere decât Germania anului 1900. Aici – ne încredinţează Walter Benjamin – „domnea un tip de mobile care (. unde nici măcar moartea nu se arăta. strâns legat de „trăsătura inconfundabilă” a acelei epoci< „nepăsarea cu care lăsa lucrurile în voia timpului curgător”. devenind „locuinţa unui spirit vrăjmaş. în mod paradoxal.. care-mi îngreuna (. ce fascinează tocmai pentru că e irecuperabil. atât de inofensivă în aparenţă. decât un preludiu al morţii. În ele nu exista N octavian soviany nici un locşor pentru murit> aşa că proprietarii obişnuiau să moară în sanatorii. pe mâna negustorilor”. trăit. Nenorocirea n-avea loc în încăperile acelea. punctul de pornire al unei iniţieri întru efemer despre care mărturisesc mai toate paginile acestui memorial à la Proust. fireşte. O aseme88 nea trăire nu poate să fie. al cărui adevărat protagonist este timpul.a cum o evoca Walter Benjamin în retrospecţiile sale încărcate de nostalgie< o lume în faţa căreia forţele distructive ale timpului par să se arate neputincioase şi unde lucrurile au ceva din culoarea severă a eternităţii.. Aceasta nu este însă decât „faţa diurnă” şi fatalmente superficială a unei realităţi care se metamorfozează brusc..

vorbesc o limbă a irizărilor şi a luminescenţelor. colţul acela al Grădinii Zoologice purta în sine trăsăturile a ceea ce avea să fie. hrănind din când în când tăcerea cu nişte cuvinte care se întorceau la mine sub formă de poveşti. ca în teoretizările textualiste de mai târziu. pierea-n străfundurile uitării.. căci faptul de a fi trecător le infuzează acum tuturor lucrurilor o uriaşă putere de fascinaţie. aşa cum există plante cărora li se atribuie puterea de a înfăţişa viitorul. hainelor. (Copil[rie berlinez[ la 1900. ce funcţionează în interiorul unui spaţiu unde totul e (sau tinde a deveni) semn< „Am învăţat din vreme să mă deghizez în cuvinte. unde acţionează energia distructivă a devenirii. În această ordine de idei. îşi compensează astfel prin strălucire precaritatea în plan ontologic. vânătorul şi prada devenind solidari în numele aceleiaşi vulnerabilităţi în raport cu timpul ostil< „Vechea pravilă cinegetică îşi începea domnia între noi< cu cât mă apropiam mai mult. dar şi coroane de copaci rezemate de ziduri. dar băteau mereu într-un violet izvorând parcă din măruntaiele unui animal tăiat. revrăjind lucrurile şi redându-le astfel taina primordială. Humanitas. luând cu sine simptomele morbide ca pe tot atâtea rămăşiţe plutitoare> durerea devenea un dig ce nu ţinea piept povestirii decât la început> mai târziu însă. Între vraja lucrurilor şi vraja literei/semnelor se stabileşte astfel un perfect paralelism. povestirea se converteşte astfel într-un act cu caracter magic. Şi conspiram sub pătură cu puterile care le porunciseră să se ridice. În asemenea locuri. stoparea proceselor fiziologice „grosiere”. dar nu îl dezvăluie. pe baza vechiului principiu ocult al corespondenţelor şi analogiilor. Strâns legată de cultul obstinat al trecutului. Iar „existenţa de om” despre care vorbeşte aici autorul este solidară fără doar şi poate cu aşa-zisele ontologii ale declinului. pentru toate fenomenele corporale care implică un deficit de vitalitate. Nu e. ci aducerea pacientului la o stare larvară. iar în cele din urmă părea că nu-mi pot răscumpăra existenţa de om decât cu preţul prinderii lui”.iunie 2011 CroniC{ totdeauna de nevoia de a mânca. întemeiate pe sentimentul acut al mortalităţii. aspectul mirajelor policrome. anticipând parcă cine ştie ce revelaţie< „Prin cărţile acelea bântuiau furtuni. pare că tot ce urmează. cu atât deveneam mai fluturatec înlăuntru.. fiindcă nu-şi propune revigorarea ţesuturilor atinse de boală. Era un colţ profetic. Inefabile şi pline de-nţelesuri ca acel violet interzis erau titlurile – şi fiecare îmi părea mai neobişnuit şi mai familiar decât cel di89 Poesis interna\ional rele timpului şi pentru locurile care fac inteligibilă alchimia misterioasă a trecerii< „.. un soi de simbolică regresiune ad uterrum. Sunt îndeobşte locuri părăsite. În schimb avea nevoie de poveşti. totuşi. care constituie poate doar celălat nume al nostalgiei. metamorfoza corpului în literă şi limbaj. în amintirile lui Walter Benjamin. îl semnalează. ci locuinţelor. de fapt. 2010) . aş fi fost purtat până-n miezul ei tainic. generat de o constiinţă a declinului care devine tot mai acută în perioada pe care ne-am obişnuit. Astfel. există şi locuri înzestrate cu acest dar.. erau nori. Culorile erau clocotitoare şi evanescente. a căror vânătoare îi conferă memorialistului sentimentul că s-a transformat el însuşi într-o efemeridă. e un soi de trambulină spre metafizic. mai mult decâr atât.. Căci. Această putere o aveau asupra mea cuvintele. prin toate fibrele.. care îl indică.într-o vreme când dealurile şi munţii nu-mi spuneau încă mare lucru. magia povestirii reconverteşte timpul pierdut în timp regăsit. unde un text schimbător şi tulbure – un text greu de culori – se înfiripa într-un nor. Cuvinte care mă făceau să mă asemăn nu copiilor-model. cum ar fi bunăoră fluturii.. de unde atracţia arătată de Benjamin pentru aspectele declinante ale somaticului. s-o numim belle époque. Uneori degetele se amestecau şi ele în spectacol şi regizau la rândul lor o scenă”. capabil să surprindă miracolul fiecărei clipe. el are caracterul unei hieroglife care trimite stăruitor spre feţele nevăzute ale realului. reveriile lui Benjamin ajung să surprindă transformarea substanţei somatice în materia nebulară a semnului.) Mi se destăinuiau povestea vieţii unui înaintaş sau regulile de conduită ale unui bunic”. de fapt.amintirea cinei şi a tufelor de zmeură era cu atât mai îmbietoare cu cât trupul se simţea eliberat pentru naintea lui”. iar terapia aplicată acum este povestea. alei care se înfundă sau parcurile mici din faţa unor case în dreptul cărora nu se opreşte nimeni niciodată. de animal. Căci darul de a recunoaşte asemănări nu e decât o rămăşiţă palidă a vechiului instint de a deveni asemănători şi a ne comporta mimetic. aura de mister. căci presupune diminuarea până aproape de colaps a tonusului vital. Puternicul şuvoi ce străbătea poveştile trecea şi prin trup. traducere de Andrei Anastasescu. exerciţiul de mortalitate capătă valenţe estetice. culoarea hotărârii omeneşti. O asemenea terapie este însă una à rebours. îmi cunoşteam prea bine crestele pernelor. care. de mirare că praful exercită asupra copilului Benjamin o fascinaţie aproape erotică („cel mai aproape mă simţeam de făpturile îmbrăcate-n praf ”) şi că însemnările sale sunt ticsite de simboluri ale efemerului. mobilelor.) Mă vâram înăuntru> îmi trăgeam pătura pe cap şi-mi plecam urechea la abisul întunecos..cu mult înainte ca aceste locuri să capete un aer atât de pustiu. boala reprezintă un moment privilegiat. departe de a constitui un inconvenient. Ca în luxuriantele imaginerii ale barocului. (. Eram desfigurat din pricina asemănării cu toate câte mă înconjurau”. spălat de valuri. cu atât fluturele căpăta mai limpede.. ce va conduce la declanşarea unei inepuizabile capacităţi fabulatorii. Dacă deschideam una din ele. (. Dar semnul nu reprezintă în imaginarul lui Benjamin un simplu grafem. care implică un contact aproape epidermic cu dioramele prăfuite ale trecutului< „.. care rezultă tocmai din caracterul ei efemer. Walter Benjamin revelându-nise în aceste „amintiri din copilărie” ca un reprezentat de marcă al acelui baroc finisecular despre care vorbea Eugenio D’Ors. când povestirea-şi aduna puterile. el era măcinat dedesubt şi. lumea aceasta. concretizată într-un „joc de umbre” care exprimă tocmai esenţa existenţei umane< vremelnicia< „. în purtările sale. încât au devenit mai antice decât înseşi băile romane. ba. aşadar. cărţile frunzărite în copilărie capătă. aparţine trecutului”. căci ele sunt supuse deopotrivă aceluiaşi regim al mortalităţii ce le conferă teribila putere de seducţie a fantomaticului.

de artist asianic („Viziunile mele exacte”). Este vorba de regretatul Ioan D Claudiu Komartin Radin Peianov. autor polivalent afirmat în literatura sârbă a ultimelor două decenii. Omul târziu al lui Dragan Jovanović Danilov caută mereu un sens înalt spiritual. Ethosul ce răzbate din fiecare text al lui Danilov. l-ar putea specula în favoarea ei. În esenţă. Ritualizările viziunii e când au început să fie publicate. prin devotamentul traducătorului lor. În acest univers poetic. ci mai ales pentru că este un melancolic cu o scriitură vitalistă. ca un îndepărtat urmaş al lui Hamlet. adică un lirism al esenţelor care se trage din modernismul înalt. sensul tăinuit al lucrurilor. capacitatea simbolizantă a lui Danilov joacă un rol important. dar şi de misticismul deziluzionat al Generaţiei ‘90. din care a fost reţinut cel mai adesea. cum este aproape întreaga poezie sârbească de astăzi. vorbitor bilingv şi un excelent cunoscător al poeziei româneşti din ultimele decenii. electrizând momente şi scenarii aparent banale pe care le acutizează şi le descoperă fărâma de miraculos. poemele lui Dragan Jovanović Danilov au încetat să mai fie. iar poeme precum „Fereastra oarbă”. ce aminteşte uneori de câţiva poeţi români aparţinând Generaţiei ‘70 (Vasile Vlad sau Ion Mircea sunt referinţele cele mai apropiate). Un manierism de substanţă. aş spune. Îndreptat spre nocturn şi arhetipal. nu doar pentru calităţile lui de pictor (sau de descriptor) al unui real care se întrepătrunde cu mitologia. Casa de Editur[ Max Blecher. Cu atât mai mult cu cât poemele strânse în antologia Homer la periferie (edi\ie bilingv[. subiectul poetic cercetează cu îndârjire. sensibilitatea aspră şi o coregrafie în slujba căreia e pusă o calculată artă a viziunii fac din scenariile poetului sârb un eveniment pe care poezia românească recentă (influenţată masiv de poezia americană. „Refugiul” sau „Cuib dea- 90 .Poesis interna\ional CroniC{ iunie 2011 Dragan Jovanović Danilov. una dintre singurele punţi între literatura română şi cea sârbească. un om de litere a cărui pasiune – pe care i-o puteai citi în privire de fiecare dată când vorbea despre un scriitor pe care îl traducea – însufleţea . o necunoscută pentru publicul românesc. la care încearcă să ajungă pe calea intelectualului calculat şi fantast. Danilov le înscenează întotdeauna cu o tehnică migăloasă. în câteva dintre cele mai importante reviste literare din România. doar un autenticism limbut). folosind o formulă uzată în critica românească. Este reconfortant să citeşti poezia lui Dragan Jovanović Danilov. Puternicul filon etic al sârbilor – pe care e altoită o inteligenţă speculativă ce nu-şi slăbeşte nici un moment priza existenţială – se remarcă în poemele pe care D.J. poetul se află în căutarea unui ideal de tip alexandrin. le încarcă de sens. fiind pe parcurs relativizat prin funambulesc şi deriziune. 2011) au avut şansa atât de rară de a întâlni un traducător împătimit. în ultimul deceniu. iar mie unuia îmi dădea întotdeauna încredere în puterea poeziei de a ilumina crâmpeie din lumea noastră cea dezvrăjită. inginer de labirinturi şi vizionar chibzuit.

speriat de moarte. Conştient că lucrurile nu se dezvăluie direct („Am văzut tot. dacă la cel mai important poet român aparţinând aceleiaşi generaţii. fata aceea mută. Dar versurile lui Danilov depun mărturie despre o căutare. de simplu şi de evident. „Closetul subteran”. Pop. nici eu nu ştiu la ce. Acest porumbel dolofan ce tâlhăreşte grăunţe. rugăciunea de antracit („singura rugăciune neiertătoare. teritoriu unde Danilov se arată.. discursul lui D. tată. Nu sunt prea mulţi poeţii cărora să le dau crezare când enunţă un lucru atât de grav. Spre-această glacială genune ce nu o pot pătrunde nici cuvintele nerostite. rege peste toţi regii? / Poate pentru că şi chipul tău. spre josnicia oricărei sentinţe. Despre lucrarea continuă cu noi înşine care poate fi poezia. Ovaj ugojen golub što otima zrnevlje. manierismul lui Danilov se încarcă de gravitate şi îşi găseşte adevărata vocaţie< cunoaşterea de sine. iar din când în când. Cioara înfumurată ca o mezzosoprană stă pe gard într-o poză de parc-ar vrea să pornească sfada. prelepa od svih reči koje nije mogla izreći. atunci când în spitalul din / Užice horcăiai la a treia congestie cerebrală. există doar cei care suferă” e una dintre concluziile la care ajunge Dragan Jovanović Danilov în Homer la periferie. Ioan Es. Paun širi rep. traducere de Ioan Radin Peianov 91 . cu lirismul său dezolat şi mângâietor< „(…) de ce întruna îmi revine în minte imaginea / acelui păstrăv. Mi smo deo te ledene dubine i zato joj sami ništa ne možemo pridodati. podseća na Robespjera – očigledno će završiti na giljotini.. Dintr-un viitor neîmplinit.J. ale coborârii lăuntrice. stelele privesc în jos. ta nema devojka. Ar mai fi destule de spus despre mitologizarea realului. în care te-ai putea aştepta iniţial la o şarjă ironică postmodernă. Dragan Jovanović Danilov Jedan miran pogled Sve to može da stane u jedan miran pogled< neka žena raskriljuje žaluzine da sunce uđe u sobu.” Nefiind ferit de angoase. goliciunea ne ancorează”. o dată în plus. // Spun< am avut şi eu un altar în blestematul. Suntem parte-a genunii glaciale şi de aceea noi nu putem nimic să îi adăugăm. mă rugam. „Pisicile din suburbii” sau „Homer la periferie” sunt texte de neocolit). însă doar astfel se poate obţine iluminarea şi „pricepi deodată că eşti izbăvit”. Danilov îşi păstrează întotdeauna dispoziţia pentru revelarea unei viziuni interioare. sub hulubărie / mă rugam. găseam în hulubărie / sau chiar în preajma ei. aminteşte de Robespierre – de bună seamă o va sfârşi la ghilotină. Iz neostvarene budućnosti. Şi cum să nu amintesc superbul „Poem pentru tatăl meu şi păstrăv”. / mă răpunea atunci când pe unii dintre cei mai bătrâni /şi neputincioşi eram nevoit săi duc pe scară în sus / până la culcuş.”. iar apoi deodată a înviat. / micul oraş în care nu eram îndrăgit. aventura simbolică se încheagă şi conduce stăruitor către un sens metafizic. na nečasnost svake presude. Undeva în vreun cotlon al oraşului se înfioară nou-născutul ce-n lume vine cu o bortă întunecată în loc de inimă. singura pentru care am hotărât / să merg până la capăt”) e strivitoare şi lipsită de orice speranţă. Na ovu ledenu dubinu u koju ne mogu proniknuti ni neizgovorene reči. ale refugiului. la Dragan Jovanović Danilov oroarea (aceea pe care o trăise şi Kurtz al lui Conrad) e ritualizată şi convertită în melancolie< „Un fel de tristeţe molcomă. Vrana sujetna kao mecosopran stoji na ogradi u pozi kao da želi da zapodene svađu. preafrumoasă de atâtea cuvinte pe care nu le-a putut rosti. configurează în fapt acea mundus subterraneus despre care scrisese încă din secolul al XVII-lea Athanasius Kircher.iunie 2011 CroniC{ Poesis interna\ional supra genunii” se derulează uzând de această calitate. Pătrunderea în sălaşul subteran (adică în propriul labirint interior) are partea sa de grotesc şi de dizarmonic. Şi-apoi. Negde u nekom kutku grada zadrhti novorođenče što na svet dolazi sa mračnom spiljom umesto srca. Poezia este presărată cu imagini ale închiderii. iar femeia îmbracă rochia. O privire calmă Toate-acestea pot încăpea într-o privire calmă< o femeie ridică jaluzelele ca soarele să intre în casă. A zatim. / În clipe de solitudine. / mi-a amintit de chipul posomorât al păstrăvului care (ca şi / inima ta dup-atâtea smuciri) s-a potolit la urmă-n cârligul / dureros înfipt în falcă. un maestru („Cerbul”. a žena oblači haljinu. „Nu există suferinţă. câte un porumbel mort. dar mi-a scăpat esenţialul”) şi că omul e rătăcit în „adânca pădure” în care „sub strălucirea rece a lunii / şi-a stelelor. ca după dragoste. Păunul îşi desface coada. Dar. zvezde gledaju dole.

in absentia colegilor de clasă. dacă nu-l dezamorsa chiar diriginta lor la o altă aniversare. demult uzată.. deocamdată goale. urlând în gura mare< „Înainte! Că înainte era mai bine…” Stop-cadru< Moscova. undeva în natură. moartea cu ochii. Aurel şi Valentina. pe post de pârghie. şi de factorul uman. n-or fi chiar atât de ţicniţi precum se crede. „всем смертям назло”2. şi nu la colegii dispăruţi… Din contră. s-a convenit asupra datei de 22. şi grămada de bârne (în ochii jucătorului. ar fi fost în stare să spulbere o clasă de elevi. înainte de a se călători la rându-i. Acum cearcă de extrage o singură poveste de viaţă a cuiva anume. a 25-a. cronometrând exact cele 60 de secunde. victime şi călăi. filmul derulat à rebours nu are început şi sfârşit> noroc de tehnica sovietică. prin ochelari negri< de împru92 mut.) Or. Dorian. să te trezeşti. Încă nu se citea nici un număr/nume pe bila de fildeş. Vorba preşedintelui V. dacă atingerea perfecţiunii înseamnă să nu mişti pe nimeni. toată lumea s-a surprins că se gândeşte la trecerea timpului în gol. му хи отдельно!”3. Şi atunci se întreabă< cât din el au luat cu ei pe ceea lume colegii plecaţi. sunt trei morminte cunoscute (plus unul. din doi în doi ani. mai mereu beat criţă. după ce că din august 2001 şi până-n decembrie 2005 au fost nu mai puţin de trei mese de pomenire (plus una. Adevărat. răstimp în care ea a rămas cu ochii pe ceas – clipea din gene cum alţii citesc cu buzele! –. fără să le clinteşti pe toate celelalte cu care intră în contact. însemna o altă viaţă sau – dacă tot s-a mers pe mâna lui Roland Barthes – chiar Vita Nova. atunci când le ceru să păstreze un minut de reculegere pentru Miron I. ori de câte ori ia cursa Ch-ău – Paris. s-o amesteca şi s-o uni… Mai ştii? Poate că ţărâna lor nu şi-o fi pierdut orice simţire. de la un moment încolo. resquiescat in pace/n-ar mai avea hodină pe ceea lume! Piramida (alias mausoleul lui Lenin) – bârnele (abia apoi înlocuite cu granit roşu) – grămada de scobitori (dacă nu cumva furci caudine prin care le-a fost dat să treacă eroilor primelor cincinale) – scobitoareapârghie („– Mi-a rămas ceva între dinţi…” „– Scobeşte-te cu …n!”). punându-şi-i doar cât să traducă Journal de deuil. V. deloc neglijabilă pe timp de iarnă. mai prezenţi la masa lor decât dacă ar fi fost de faţă (fetele măritate aiurea nu se puneau la socoteală!) –. ебать жену фронтовика и искать себя в списках награжденных за храбрость!”4 –. nici măcar nu i se cunoştea culoarea – albă? neagră? –. oriunde s-ar duce. Dincolo de retorică. Şi unii şi alţii. fie şi numai pentru o lună. dintre Sighetul Marmaţiei & Borşa şi Ch-ău îi făceau pe Florin şi Miron I. ca-ntr-un joc de prestidigitaţie. Journal de deuil. toţi ceilalţi. Întocmai ca-n bancul rusesc despre insolenţă la modul absolut – „Сидеть в глу боком тылу. totuşi masa de sărbătoare începea să aducă a masă de biliard. el însuşi un cititor înrăit al memoriilor supravieţuitorilor Gulag-ului. tot aşa cum te văd şi mă vezi!”> dar răul fusese comis. 1987. a te vedea la Paris. e de preferat contraperformanţa risipirii – un singur gest. orice amintire a însuşirii primordiale> poate că-n ea mai mocneşte suflul cald al vieţii…” Denis DIDEROT. (Nota Bene< pe durata jocului ai dreptul să foloseşti o altă scobitoare. via Budapesta sau Bucureşti. nici mai mult mici mai puţin> doar că. Scrisori Era ultima lor aniversare sărbătorită in corpore – cele câteva absenţe oarecum motivate de distanţa. despre care s-a aflat mai târziu). antrenând în rostogolirea lor vieţile tuturor celor care au pus umărul la înălţarea piramidei. catastrofa se măsoară în metri cub de lemn) vine la vale. după ce tot amânând ora despărţirii. cu un proiect de traducere a lui Roland Barthes. pentru a-i omagia pe T emilian Galaicu-P[un cei câţiva colegi născuţi în iunie> în cele din urmă. una câte una. cu şase buzunare pe margini. Poate că ţărâna lor s-o contopi.. …n> proprii. L-am văzut de mai multe ori. când răstorni pe masa de lucru cutia cu scobitori şi începi să le alegi. deţinuţi şi gardieni. la nouă ani de la masa de pomină.Poesis interna\ional Proz{ iunie 2011 Portretul artistului nepereche în chip de mul\ime onul< „Cei care s-au iubit în timpul vieţii. vor stabili să se revadă în formulă completă la vară. Efectul cumulativ al acestor morţi în serie. într-o altă localitate. Şi tocmai moartea va trage pentru unul dintre ei lozul câştigător – a fost suficient ca …n să aplice la Centre National du Livre pentru o bursă de şedere la Paris. până la prima mişcare greşită. şi cât din ei va rămâne cu el. când o colegă de clasă oă visătoare< „Увидеть Париж и умереть!”1. şi tot atunci fu contrazisă de …n peste toată cinstita adunare< „De ce neapărat «умереть»?!. iar lovitura de graţie a tacului trecuse pe lângă urechile comesenilor puşi pe petrecere. despre care nu ştie nimic) pe care trebuie să le dea la bagaje. ideea de moarte într-un cerc restrâns de persoane de-o seamă s-a şi pus în mişcare. care au lăsat cu limbă de moarte să fie îngropaţi unul lângă altul. întrunul din care urma să ajungă – cine primul? şi le suivant? les suivants? Că nu le stătea gândul la aşa ceva s-a văzut mai spre dimineaţă. ceea ce înseamnă că cineva vede (iar!) oraşul-lumină – altcineva. în chiar dimineaţa în care toată lumea celei de a şasea părţi a uscatului se grăbeşte la subotnicul leninist consacrat aniversării a 70-a de la Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie. preţ de un week-end întreg. de cernoziom.. în . a 20-a de la absolvirea şcolii. Putin< „Котле ты отдельно.

un edificiu în formă de П rusesc construit prin anii ’50. De jur-împrejur. mai şi trebuiau să parcurgă un coridor labirintic. Ce dracu face atâta timp. ci fiindcăşi făcea veacul în closet< din categoria „вечный студент”5. scurt. după care le făcu semn celor doi tineri însoţitori să aştepte. nu contează cât de dimineaţă te scoli. pe terenul de vânătoare al lui Vanea Noviţki îşi făcuse apariţia un prădător redutabil. numai unghiuri. Aşa au trecut 5 minute fără să se întâmple nimic. grăbită să-şi schimbe din mers pasul de plimbare. pe-o scară îngustă cât să întorci un sicriu prin uşa apartamentului de la colţ al palierului – dintr-un motiv obscur. ci cu cine într-un pat – ca să ajungi mai departe!”> dar tot atunci ştiu că. şi atunci Ivan le strecura pe sub cabină foaia A-4> inima-i trebuie că se umplea de cicatrice ori de câte ori se auzea foşnetul hârtiei mototolite şi duse la cur. „Nu am lumină electrică”. cartonaşul roşu. Altfel însă răsare soarele după o noapte a picioarelor desfăcute> acum de i-ar veni – celei care şi le-a… – la lună.) La întoarcere în camera sa. unde dădu – cum era şi de aşteptat – de Vanea Noviţki. dincolo de uşa zăvorâtă. ale cărui fluierături în veceu – întotdeauna aceeaşi arie. decât una singură. Nu era destul că baba stătea la cucurigu. ce părea să se înşurubeze în structura de rezistenţă a construcţiei. de filomela din budă îţi era de-a scăpării. În urma lor uşa se închise singură. bănci de lemn distruse.iunie 2011 Proz{ înainte de trecerea la alfabetul latin). „Mai departe”-le se afla chiar alături – era suficient să ieşi pe uşa din faţă a căminului. acesta-şi pândea victimele închizându-se în cabină. să intri în prima scară de pe mâna dreaptă. Nadejda Mandelstam. în loc să se limpezească pe parcurs. în replică la mojicia ta voit machistă< „Membrul şi membrana!”. cu noaptea-n cap. zis şi sca-ca-rabeus sacer. Dar nici nu apucă să-l strângă. pentru a face împreună une grasse matinée> nu că ea s-ar fi împotrivit. ăsta-i încă virgin. nu ca să i-o strângă sau. ca untura de porc cu care în copilăria bunica îi amăgea pâinea goală. într-o delăsare cumplită – copaci schilodiţi. de dimensiunea unor muşuroaie de cârtiţă. a lui … n)> era cu desăvârşire oarbă. despre care se zicea că ar fi fost iubita lui Beria. i se adresă peste capetele lor Inerei. şi după ce străbăteai o curte interioară de dimensiunea unui teren de handbal. Cum nu avea altceva mai bun de făcut. a lui Vasâle> toată numai zâmbet. iar în prag îi întâmpină o femeie de vârstă pensionară. Нева. Surpriza plăcută la prima vedere lăsă locul unei nedumeriri drapate în politeţe de circumstanţă – în spatele frumoasei persane de la anul cinci. sufragerie şi – judecând după oala de noapte ce se întrezărea de sub pat – toaletă. atunci când. dormitor. ba din contră. la fel de silenţios. chit că nici o suflare omenească nu-şi trăda prezenţa. „…şi nici lumânări. se dădu jos din pat şi merse la toaletă. devine din ce în ce mai opac. spune …n într-o doară. pentru când voi închide ochii. iar coridoraşul îngust i-a condus până-n singura încăpere disponibilă. cu oricine-n acelaşi aşternut. bucuros să se afle în treabă. chipurile ce-i cu acest sabat ad libitum în zi de subotnic. pus în geam de cine ştie când. istlalt are deja o femeie”. al subotnicului ieşit înainte. Ziua şi ea sări în picioare. pe dinăuntru< „Вижу ты все уже понял…”9 Brusc uşa s-a deschis. trebuie că se întrebară băieţii. când s-au auzit bătăi în uşă. proză documentară de Soljeniţyn. obraji scofâlciţi… –. şi fu răsplătit pe loc cu una dintre acele priviri ale frumoasei persane cel strângeau de ouă. îi dădu peste mână – cu vorba! – lui Vasâle care bâjbâia după întrerupător. ai zice primele acorduri ale Odei bucuriei. Varlam Şalamov. îi şi trecu prin minte< „Carevasăzică.m. Lev Razgon ş. şi atunci călăuza îi lămuri că tocmai le deschide calea.. pentru a se înfăţişa în pragului camerei nr. ea îţi arătă.d. oricât de devreme te-ai trezi. încât simţi cum ţi se lipesc pleoapele fără să-ţi fie somn. bătrâna le întinse câte-o mână fiecărui băiat.” Un ziar îngălbenit. după care le făcu semn să poească în casă. de la anul doi. dar< „Partidul cheamă!” – şi cu aceste cuvinte dusă a fost. „Nici unul nu-i al tău. se întrebară dacă nu cumva se duc la dracu-n praznic. de unde abia urmau să-i vândă lozul în plic.”. din Lăutarii – l-ar fi putut înduioşa până şi pe Gheorghe Zamfir> dacă sca-ca-rabeus sacer stârnea mai degrabă mila. tot ea salon de zi. decât că tustrei simţiră fizic cum. Poeţi (seminarul lui Lev Oşanin). „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă. de curând. patul desfăcut arăta a dare-n obraz. 49. acum din spusele victimelor. ca şi cum el unul şi-ar fi petrecut zilele frecventând ibovnicele lui Lavrenti Pavlovici. alias carnetul cu chipul lui Ilici. nu că s-ar fi bâlbâit. Între timp. Clin d'œil-ul Inerei – „Это не совсем то. Unii mai cinici i le cereau să le citească pe loc cu ochii lor. fără să se fi auzit declicul lacătului. „Я бы сказала – совсем не то!”. după prânz. nu făcu decât să-i aţâţe curiozitatea. Amănunt deloc lipsit de importanţă. (Nu-i mai puţin adevărat că. şi aşa chioară. toată casa s-a pus în mişcare.a. Şi înainte să se înţeleagă în privinţa orei la care urmau să meargă în vizită. Звезда şi alte „reviste groase” se întreceau în a publica. în contextul în care Новый Мир.. prefăcute< „întâi mă ceri la mama. această aripă a clădirii nu era prevăzută cu li –. se iţea faţa soldăţoasă a lui Vasâle Zioma7 (cu î din â încă ciocăni într-un fel anume. „Mai degrabă-şi pregăteşte retragerea…”. la domiciliul unei veterane de război. atât cât să-şi marcheze teritoriul şi s-o dea uitării. făcea ca lumina. dacă nu eşti chemat n-ai cum să ajungi nicăieri. să se aştearnă pe lucrurile din odaie în straturi semitransparente. departe de a-l pune-n gardă. şi abia după. peste care timpul a trecut în toate sensurile – frunte brăzdată. что ты ожидаешь увидеть…”8 –. Traducători. Veterana le mulţumi . Prezentările odată făcute. încercă tânărul s-o oprească. dar se revigora deîndată ce se îndura cineva să-i arunce< „Очень своевременные стихи!”6. pe pasul de dus la lucru.> Gulag-ul revenea în actualitate. scrâncioburi de metal scoase din ţâţâni ca după un bombardament –. Din prag. Inera 93 Poesis interna\ional patul tău de cămin studenţesc cu o comunistă prima-întâi – nu ca altele. Doamne fereşte! să i-o sărute – să le pipăie feţele (plină de coşuri purulente. cu care întâmpina de regulă sfârşitul de săptămână. ajungând să-ţi umple găvanele cu dulceaţă de nucă/povidlă de prune. pe bandă rulantă. după care le recita versurile sale scrise peste zi. prima oară!” –. despre care ai aflat că-i partinică din pură întâmplare. nimeni altul decât Valeriu Matei. primi deîndată. Deja urcând la etaj. Aveau aerul de parcă se înfăţişaseră la uşa lui ca să-l înştiinţeze că tocmai a câştigat la Loto. îl şi făcură complice al planului lor de asistenţă socială – îşi propuneau să meargă. în faţa ochilor li se deschidea acel soi de crepuscul care.

Întâi şi-ntâi îi întrebă despre ce scriu ziarele.Poesis interna\ional Proz{ şi ofiţerilor Armatei Roşii ce s-au îmbrăţişat cu aliaţii pe Elba. nu că ar fi pus întrebări. Nu era chiar ordin. atenţi să nu nimerească-n „lapte”. cum ai rupe câte-o filă de calendar. ci priceperea. dădu să plătească. de curând dispărut (08. povestindu-le cu lux de amănunte cum ajunsese s-o cunoască pe Polina Jemciujina> după jumătate de oră. dar abia de-acum încolo – lăsa să se înţeleagă – începe coşmarul. apoi cu fapta. acum tot mai spontane. (În acel moment al naraţiunii Inera roşi până-n albul ochilor. imediat după capitularea Germaniei. Se întâmpla să se culce cu „anchetatorul rău” şi să se trezească-n zori luată-n primire de „bunul torţionar”> şi dacă după primul cel puţin putea să doarmă până dimineaţa. nocturne şi matinale. cineva pronunţă numele lui V. dar şi i-a ocolit tăvălugul represaliilor. Peste o clipă apărea de nicăieri. ea printre personalul medical auxiliar al unui spital de urgenţă. Nu-l întreba niciodată nimic. cât el o făcuse să sângereze din abundenţă. Nici de data asta omul nu i-a spus nimic. ce nu-i făcea ca s-o desfete – din veterana de război nu a rămas nici pomină… –. Bătea fără să lase urme. ceea ce l-a întărâtat şi mai mult< „Молчание – знак согласия” 15 .. printr-un fel de minune bărbatul reuşea să introducă în pat tăişul (fiindcă obiectul era oricum de negăsit!). în care nu atât ea. sub semnătură. Nu era vorbă goală. ci fiindcă pur şi simplu o golea pe dinăuntru. pe muţeşte. Scurt-circuit. în locurile cele mai sensibile. pentru ca în ultima clipă. Erau iarăşi pe front. Ce-i făcea? Mai exact. totuşi nu l-am prins niciodată. cu o sticluţă de tărie. că „bunul torţionar” o şi lua la dezmierdat. nu-i spunea mai mult decât trebuie – o adevărată familie-model. la adăpostul codului familiei – trebuia s-o şi calce în picioare. Pe această potrivire de cuvinte s-a şi întemeiat căsnicia lor. la început cu vorba. şi atunci bătrâna lăsă să-i scape< „Я хорошо знала его жену – по лагерю!”11 Dar tot ea şi-a ieşit din piele să nu spună mai mult de atât. după care se făcu nevăzută. fără să lase impresia că s-ar eschiva. în prezenţa căruia nu se dezgolea niciodată. şi odată cu el durerea! În scurt timp. cu o precizie de trăgător de elită. fiecare şi-a căutat de treabă – el în rândurile NKVD-ului. acum actul se consuma vijelios ca un atac la baionetă în toată regula. degeaba pipăia aşternutul cu de-amănuntul. ca „duşmani ai poporului”. conchise bătrâna. şi cu om. şi unul şi altul. M. rămâne un mister> dar şi ciuruit de schije nu-şi pierduse darul vorbirii< „Мы с тобой как две рифмы – кровь и любовь” 12 . iar pentru mai multă siguranţă ameninţând-o că-i taie limba. la date stabilite din timp. fură ridicaţi şi duşi în Siberia. „NKVD-istul cel rău” încetase s-o bată – doar că acum îi povestea cu lux de amănunte tot ce făcea peste zi în beciurile Lubiankăi> abia dacă îşi ducea la bun sfârşit spovedania. dar soţul. Dacă înainte era o pură formalitate. Известия şi Труд .. în singurul fel în care-i putea duce cu vorba după bunul ei plac. pe întuneric. de un milion de Volţi!). În puţinele ore petrecute împreună – lucrau. gata oricând să tragă în oricine făcea un pas înapoi. Ea se închise în tăcere – de bună seamă. cât valora cuvântul unei simple surori medicale împotriva celui al unui ofiţer NKVD?! –. Acum. orice apropiere fizică. când bună parte a soldaţilor zori. dar arătându-se foarte interesată de noile dezvăluiri publicate de Московские новости. în zilele acelea pe buzele tuturor). ameninţarea – insul ţinea ascunsă după dinţi o jumătate de . lăsând să-i treacă pe lângă ureche flatulenţa discursului oficial din Правда . îi dezlegă brusc limba – mai bine i-ar fi dezlegat mâinile! – omului ei. Acum. printre pene. Din vorbă-n vorbă. acel savoir faire despre care vorbeşte Manualul bunului torţionar> cum însă din ofiţer SMERŞ ajunsese anchetator NKVD. Nu doar că scăpaseră cu viaţă. iar pacea şi armonia prisoseau în casa lor. schimbarea macazului se manifestă printrun nou val de arestări. bătrâna nu se ostenise să le explice –. astfel încât spre seară aproape se ruga de venirea „celui rău”. Ca la trageri – poc! poc! –. brusc s-o cresteze cu lama. implorând-o printre suspine din ce în ce mai voluptuoase să nu spună la nimeni. şi iată-i ciocnind păhărelele cât nişte degetare. viitorul soţ.11. Fie că se întorcea târziu după miezul nopţii. spre binele ei. „Eu cred că-şi dosea lama în pernă. şi îndată începea să-i tremure carnea de pe oase. cu spume la gură. şi chiar şi aşa practicând coitus interruptus. nu se mulţumea doar să o violeze cu regularitate. Pur şi simplu nu-i venea să creadă că toate aceste lucruri se spun pe faţă. şi iată-aşa s-a ales şi cu medalie. dar ea ştiu numaidecât că ceva se întâmplă – nu fiindcă ar fi venit mai târziu ca de obicei sau mai obosit. pe frontul nevăzut. Dintr-odată. Nu că s-ar fi descărcat pe ea. era însă suficient să-l simtă de departe pe „ăla bun”. nu prea aveau ce-şi spune> noroc că treaba aia se făcea fără cuvinte. schingiuirea victimelor pe faţă înlocuise împuşcatul pe la spate.”. în mai ’45. drept care şi-o puneau strict după calendar. cu izmenele pe el şi ea cu cămaşa de noapte sumesă. aducea a interogatoriu. medalia ei. după felul în care făceau dragoste. încă era pe front. Molotov. fără să păţească nimeni nimic. din zori până-n noapte! –. şi tot atunci îi fugi sângele din obraji…) La întoarcerea de pe front. După o relativă perioadă de liniştite. Pecetluită din prima noapte. iar singurele cuvinte pe care i le aruncă în faţă au fost< „Враг народа!”13 (ceea ce rima cu „врачи-отравители”14. O dată… de fiecare dată… Degeaba-l dezbrăca în pielea goală – de unde înainte o făceau el în izmene. când erau pe punct să explodeze (o descărcare în egretă. o călărire în 94 iunie 2011 pentru produse. puteau sta de vorbă ca-ntre vechi cunoştinţe.1986). După câteva săptămâni de asemenea „interogatorii încrucişate”. şi ea în neglijeu –. dar şi al lor. dar întâmpinând rezistenţa tinerilor se resemnă pe loc. laolaltă cu prizonierii sovietici de război. s-a dovedit a fi ofiţer SMERŞ! Cum se lăsase împuşcat tocmai el. pentru care sfârşitul ostilităţilor însemna schimbarea lagărului de exterminare nazist pe Gulag-ul stalinist. era toată numai rune – pe care trebuia să le ascundă de „NKVDistul cel rău”. Lovea ţinta! Şi iarăşi. mereu sub câte-un bărbat rănit pe care trebuia să-l scoată de pe câmpul de luptă. „за знакомство”10. femeia se obişnuise să suporte cu stoicism bătăile regulate ale „torţionarului rău”. „Дело врачей”13. că legea găzduirii fusese respectată şi de-o parte şi de-alta. mai degrabă ai zice că-şi lua de lucru la domiciliu – nu propriu-zis obiectul muncii. cel de al doilea îi strica toată ziua. care mergea în spatele tuturor cu pistolul în mână. fie că venea la timp – ce însemna „la timp”.

soţia lui Molotov. culegea de pe străzile Moscovei tot felul de obiecte. în ideea că abia după ce rămăşiţele sale pământeşti vor fi înhumate. de la scaune cu fundul sărit la poliţe dezmembrate. chit că au trecut 15 ani de la căderea URSS. nu-şi putea scoate baba. acţionând de sine stătător ca un soi de perpetuum mobile rudimentar de uz propriu –. început de (bon) voyage! O mişcare grevistă. Martie. petele cadaverice de pe frunte şi gât luându-i-o înainte – iată tot atâtea semne de carte ale unei scrieri ritmate de va-et-vient-urile sale pariziene. cât ce să se spetească tot cărând la ultimul etaj – dintr-un motiv obscur. pe lângă numeroasele anecdote „cu barbă”. pe când bătrâna se scuză că nu-i mai petrece – mâinile uitate-n poale păreau să depene pe-un ghem invizibil nu atât firul Ariadnei. lucrarea sa diabolică va lua sfârşit. pe care încerca să i-o împingă în gură cu limba. el (u)… n(ul) însă nu a mai revenit niciodată în camera aceea. în plin Paris – asta da. şi tot el primul ameninţa să dea o spargere. rauri. ba nu – o spiţă de metal! Un sicriu închis. cel puţin într-o comunistă – şi a fost bine! Dar în loc să se gândească la prima-ntâia lui. în acele zile aniversare circulând. Nişte scorneli ale unor minţi înfierbântate.. dar nici n-a scăpat cu totul din labirintul veteranei. chipurile mai iniţiaţi. iar pe faţă< „Am săţi iau gâtul!” Nu va mai apuca – în noaptea când au venit s-o ridice de la domiciliu. după arestarea Polinei Jemciujina – cum Stalin era văduv. şi atunci îi veni strălucita idee de a le lega într-un circuit închis pe care ar putea să-l controleze de la distanţă.. se crezuse la adăpost de raziile nocturne. femeia devenise depozitara conştiinţei lui încărcate. după nişte scheme tot mai complicate> şi de fiecare dată – moartea se exprimă la prezent indicativ – albele încep şi câştigă în 6 mişcări. 2006. Pe celălalt front. cearcă de-l surprinde! Zis şi făcut. cu secera şi ciocanul. în realitate nu era decât o luptă pe viaţă şi pe moarte cu limbile. Lenin de care Stalin nu s-a atins. În paralel. dar tot atunci lăsa loc „bunului torţionar”. pe atunci Ministru al Afacerilor Externe. altul în care corpul umflat al lui Dorian stă să dea peste margini. în 12 mişcări. Din puţinele mobile pe care le avea în casă. dacă nu în subotnicul leninist. Doar că ea îi prinsese mişcarea. împreună cu alţi camarazi de arme. şi în timp ce bărbaţii înarmaţi făceau percheziţie prin casă – acum un sistem de capcane bine pus la punct. doar că-n locul tradiţionalei bârne (gonflabile. mereu altul. li se citea dezamăgirea-n glas. ca nevastă de ofiţer NKVD. execuţii sumare în beciurile Lubiankăi –. ori de câte ori Minotaurul se dă la tine. cel de-al treilea înfăţişându-l pe Aurel pornit în călătoria fără întoarcere. din care răzbate – în ciuda formolului – inconfundabilul miros de putrefacţie. am înţeles că nu mi-ar ajunge o sută de vieţi ca să-mi construiesc un labirint pe măsură în Moscova. făcea figură de prima doamnă a ţării –. şi o caricatura în maniera lui Maiakovski şi a faimoaselor sale Агитки21 care-l înfăţişa pe Ilici la subotnic.. bărbatul ei nu se mai mulţumea să-i povestească faptele lui de arme – „черный воронок”16. în ideea de a face orice înaintare prin apartament o adevărată cursă cu obstacole. cât liniile vieţii ale tuturor celor ce i-au trecut pragul –. Dacă tot trăieşti cu Minotaurul într-un labirint. şi deci atât timp cât acesta-i în viaţă.iunie 2011 Proz{ tare. singurul din „primul cerc” al apropiaţilor lui V. trebuie că şi-a spus. 1893). S-ar zice c-o avertiza. decât – poate – lucrarea mâinilor sale. cel puţin nu te lăsa prinsă> din contră. дело Ленина живет и побеждает18. scânduri de pat etc. pentru a da cu ochii de drapelul roşu. O agrafă pe creier.. Alţii. etc. dezamorsat în mai puţin de trei zile. coborând apoi pe scara de incendiu. Din aceeaşi perioadă moscovită 95 Poesis interna\ional lamă. al nouălea val. Incredibil cât de încăpătoare se dovedi a fi magherniţa lor> şi ea. apropriază-ţi labirintul şi. şi cât a costat-o asamblarea materialului. Nimic de spus – frumoasă femeie!” Şi după o pauză ce li s-a părut nesfârşită< „Când. În ce-l priveşte pe …n. I. până de curând. se cheamă că-n dimineaţa acelei zile al întunecatului april ’87şi-a băgat pula. dar care va da lovitura de graţie URSS-ului?!. cum ţi-ai face cruce cu limba-n cerul gurii. „Regiunea Kustanai. zilnic înjgheba un soi de cruciverba. spus în gând. Să ieşi dintr-o ţară comunistă. După care se făcu nevăzută… „Şi lagărul?”/„Şi Polina Jemciujina?”. Adevărata provocare începea odată cu integrarea lor într-un univers şi aşa supraîncărcat de obiecte. Numai ea ştie cum făcu rost de scripeţi şi cabluri. fără a ieşi din casă. din cap. fel de fel de cutii. le asambla conform unei logici defensive bine articulate (vizuină de castor? muşuroi de furnici?). ditamai membrul. trebuie că au simţit (tustrei!) cum li se taie picioarele. cum nu s-a văzut din Mai ’68. odată aduse acasă. după ce că Gorbaciov a dat drumul la гласность20 – a bancului politic. Nu ar fi băgat mâna-n foc pentru ceilalţi doi. spuneau bancurile) îşi purta pe umăr. scara lor nu avea li – cuiere vechi. de vreme ce se întoarce într-acolo cu gândul şi peste două decenii. Rareori se lăsa fără vărsare de sânge! În scurt timp. pe 19 august 1991. razii nocturne. Este şi perioada celei din urmă zvâcniri – cum ar fi. au sărit băieţii cu gura. De unde. taburete. Inera era mai mult moartă ca vie)> oricât ar fi ascuns-o. ea reuşi să se strecoare pe ferestruica de la toaletă. într-un sărut pătimaş. nu mai vorbesc de întinsul de necuprins al Rusiei. s-ar zice> să fie aşadar o simplă coincidenţă faptul că la mai puţin de o lună de la decesul lui Lazar Moiseevici (pe 25 iulie 1991). dar pe moment putea să prelungească partida cu încă o mu- datau discuţiile despre scoaterea lui Lenin din mausoleu. şi chiar avu tăria de caracter să sune la miliţie de la primul telefon public pentru a anunţa că nişte necunoscuţi tocmai i-au spart apartamentul unui ofiţer NKVD. pe care. mânuind aceeaşi armă albă – care pe care. înarmat până-n dinţi – chema la vărsare de sânge< „Умри ты сегодня и я умру завтра!”17. în cele din urmă. cu labirintul ei cu tot. iar acesta – cum se ştie. pur şi simplu m-am lăsat prinsă”. La plecare. ştiu numaidecât că nimeni şi nimic n-o puteau scăpa de maşina infernală. aşa că ceea ce dintr-o parte ar fi părut o lungă sărutare. al lui Miron I. are loc puciul ГКЧП19. afirmau că dacă Vladimir Ilici a fost capul relelor. dulăpioare. în 24 de mişcări… Nu-şi acorda nici o şansă pe termen lung. în vara aceluiaşi an. a pus . ci-i demonta ca pe-un AKM-74 întreg mecanismul represiv ce privilegia pedeapsa preventivă. pentru crime care ar fi putut avea loc. pe două voci (estimp. cordonul ombilical al Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie rămânea Kaganovici (n. îi lăsase pe cei „trei în civil” să intre (de-a dreptul în labirint – dar ei nu aveau de unde s-o ştie!).

. pe care-i va mărturisi în acest fel. au trecut Styxul. ceea ce nu-i împiedică să fie în primele rânduri ale studenţilor grevişti. La mai puţin de două luni de la ieşirea la iarbă verde cu colegii de clasă din 22 iunie 2001. şi totuşi asta se va întâmpla întro dimineaţă de august – primul.”) „Chez moi il y a ma femme et ma fille de 18 ans. Mulţimea – imensă. 1871 nu le-a fost de-nvăţătură. la cei 86 de ani. de la Paris. în dreptul Panteonului are senzaţia că-n toate aceste zile pariziene tocmai a trecut pe lângă ceva important – nu manif-ul. ambulanţe. a fost nevoie de intervenţia lui Lamartine. coloana de manifestanţi coboară pe Avenue des Gobelins până-n Bd Saint Michel. în ultimele sale zile bunicul nu va sta o clipă locului. în Ch-ău. Este împotriva firii să-ţi înmormântezi un coleg de clasă înaintea bunicului. afli că nu ţi-ar fi plăcut să cunoşti. desormais . că Justin Panţa – nu că ar fi învăţat în aceeaşi clasă. drept care supravieţuia recitându-le delincvenţilor de drept comun – pentru o hrincă de pâine albă! – kilometri întregi de poeme. dar cine? ce?> estimp.”. primii răniţi. Era ca şi cum s-a dat dezlegare la contingentul celor născuţi în 1964> cine însă dezlegase turbinca la gură? nu cumva colega de clasă ce se vedea. După cum arată. totul culminând cu tălmăcirea Jurnalului de doliu barthian. în consecinţă numeroşi deţinuţi văzându-şi comutată pedeapsa într-una mai puţin severă> acum …n n-ar putea spune când s-a metamorfozat din grămătic cu oarece priceperi artistice în lăcrămătic. maşini calcinate. cei mai înverşunaţi aruncători de pietre nu par să fi deschis o carte la viaţa lor (altminteri. chit că ar merita o Revoluţie Socialistă – dacă 1789. o ia din scurt. pentru a ajunge acasă în XVI-ème înainte ca greva să nu degenereze în lupte stradale – în clipa în care …n o va întâlni. iar apoi în toată ţara. astfel că la vie en rose devine. scaune de plastic şi chiar cocktail-uri Molotov> în replică. Nu va apuca Rodica N. tunurile de apă ale poliţiei temperează comunarzii prea înflăcăraţi. la aproape 90. une detenue – il y a presque vingt ans…” Manifestanta se numeşte Inesse şi sigur n-a auzit niciodată vorbindu-se de Inessa Armand. sticle goale. Lenin. flamboianta metresă a lui V. et chez toi – je suppose – c’est plutot chez tes parents!” Deja la întoarcere spre hotelul Manet din Place d’Italie. cabine de făcut sex. va recunoaşte-o în fata aceea. „Tout cela est faux! En avez-vous connu un seul detenu politique?” „Oui. antrenând în torentu-i pâlcuri de turişti care filmează performance-ul studenţesc. pentru a se vărsa apoi. prin Île de la Cité. pentru a salva – în ultimul moment – tricolorul< „Drapelul roşu este (…) un pavilion al terorii (…) care nu a făcut niciodată decât înconjurul Câmpului lui Marte. nu colegei) la loc?!. mereu pe jos. Păşind alături – de fapt. asemenea toaletelor publice din Parisul anilor 2000. greva IQ-urilor peste medie ia o turnură dramatică. pentru toţi cei care simt brusc o nevoie presantă. deosebit de apreciate fiind versurile lui Esenin din Москва кабацкая. nu ar fi dat cu piatra în Mona lisait!). în timpul insurecţiei din 25 februarie. imbatabile din punct de vedere juridic chiar şi pentru… jurisprudenţa sovietică. murind la Paris (de ce nu la Veneţia?! – numai bună pentru aşa ceva)? şi ce-i de făcut ca să-i coşi gura (turbincii. Allez les Bleux! (Şi când te gândeşti că. peste noapte.000 de manifestanţi – a invadat centrul oraşului. Puţin mai jos de Jardin du Luxembourg au loc primele ciocniri< înspre trupele de ordine zboară pietre. Lev Razgon îşi aduce aminte în Непридуманное cum a scăpat cu zile din Gulag graţie talentului său de a redacta reclamaţii – lăcrămaţii. moare Miron I. şi fără să-i lase barem timp de replică. „parce que c’est le bastion de la liberté”. pe Marianne! Despre ultimele luni de viaţă ale deţinutului politic Osip Mandelstam se povesteşte că ar fi refuzat să se atingă de mâncarea cazonă din lagăr. Iubeşte prea mult Franţa ca să le dorească succes acestor sans-culotte incurabili. astfel adeverindu-se – a câta oară?! – că ideile beau sânge< vitrine sparte.. intră-n vorbă cu o tânără ce agita drapelul URSS. I. de peste 100. pe Rive Droite. pe atunci membru al guvernului provizoriu şi Ministru al Afacerilor Externe. „Et le Gulag?!. chit că-i o nebunie curată să i-o spună aşa de la obraz. o atracţie în plus a oraşului-lumină ce trebuie inclusă. să spună< „Numărătoarea inversă a început…”. iar de aici în Place de la Bastille. după ce abia revenise. Amestecându-se în mulţime. nu comunarda. care-şi dă aere de revoluţionară. poet pe care nu-l avea de96 iunie 2011 stăpânire pe Hexagon. la vie en rouge . de parcă ar fi încercat să scape de „baba Anica” luând-o la sănătoasa. cunoscând. de la compunerea unor scrisori de dragoste împănate cu poezele de inimă albastră pentru un coleg de facultate (o fi ajuns să se culce cu fata de care era amorezat – nu va mai afla în veci) la transcrierea pe curat a vieţilor unor oameni cu puţină sau chiar fără ştiinţă de carte. asta deoarece procesul însuşi s-a întins pe ani lungi. pur şi simplu erau dintr-un leat – s-a dus şi el. la care tocmai …n va străluci prin absenţă. Răspunsul – după principiul< cui pe cui scoate! – veni la scurt timp. în limbajul moldovenilor de la ţară –.Poesis interna\ional Proz{ apă. ca pentru a restabili mersul firesc al lucrurilor. trecând la per tu< „Chez toi ou chez moi?” Dacă-n ziua subotnicului leninist de-acum două decenii când se trezise în pat cu o comunistă prima-ntâi a ajuns s-o cunoască pe colega de lagăr a Polinei Jemciujina. Entre chien et loup. Despre Gellu Naum aflase din presă că era-n comă de mai multe săptămâni> din contră. vocea lui se confundă cu glasul raţiunii. apoi bunicul. când mai întâi Gellu Naum. mai mult stând locului –. 1848. la 1848. până unde poate să ducă o aventură de-o noapte cu o micburgheză. Când în cele din . în decembrie 2007. în timp ce drapelul tricolor a făcut înconjurul lumii. îi povesteşte fetei despre iniţiativa tovarăşei de idei a lui Ilici de a plasa pe marile bulevarde moscovite pentru început. de unde toată lumea veghea la căpătâiul lui Gellu Naum. în ghidurile de specialitate. cea cu teoria paharului cu loc la inimă> la rându-i. tânăra comunardă se arată demnă de numele ce-l poartă< „J’ai soif!”. în cunoştinţă de cauză – ca Cel de-a zis< „Cunoaşterea înseamnă să cunoşti ceea ce. fugită de la manif cu primul străin ce-i iese-n cale?! Preferă să nu afle niciodată răspunsul decât să răspundă pentru noua lui cunoştinţă (şi încă. exact ca-n Enciclopedia morţilor de Danilo Ki.. în cel mai frumos vis al ei. Chiar dacă la început nu-i vine a crede. unul în comă. şi încă fără drept de apel.. agonizând pe-un pat de spital. profund îngreţoşat. la doar 37 de ani. a câta oară. o tânără femeie îndrăgostită părăsea seară de seară clădirea Panteonului după încheierea zilei de muncă.. gloria şi libertatea patriei…”) Din Place d’Italie. purtând numele.

în curs de apariţie la editura Cartier) (rusa) „Să vezi Parisul şi să mori!” (rusa) „în ciuda tuturor morţilor” 3 (rusa) „Pârjoalele de-o parte. 11 (rusa) „Am cunoscut-o bine pe soţia lui – în lagăr. doar că – în oglindă. fusese grav rănit la cap. în franceză. Ca Cel de-a zis< „Trăieşte-ţi viaţa conform gramaticii!” Grammaire . înainte de a se prăbuşi în neştire.” 16 (rusa) dub[ `n care erau du. să se deştepte şi să caute urma moleculelor dumitale împrăştiate prin natură!”) –. 97 . muştele de alta!” 4 (rusa) „Să stai în spatele frontului. 20 (rusa) transparenţă. 21 (rusa) pancarte cu caracter propagandistic. după ce că a crescut orfan de tată. la înmormântarea căruia a plâns fără sine?! Cât pe ce să facă o obsesie. în septembrie ’96. îi trecu prin minte. expandat de jur-împrejurul cerebelului – Île de la Cité. până-n cele mai mici amănunte. şi cum ar sfâşia o placentă pentru a scoate fătul la lumină. îi spuse odată lui Flora. trezindu-se brusc şi contemplând-o pe Mady ca şi cum ar vedea-o prima dată. 19 (rusa) Comitetul de Stat pentru Situaţii Excepţionale. iar moleculele iubitului dumitale descompus ar putea să se agite. după care s-a pus punct. pe Calea Victoriei. mai scurte – nu-s decât liniile ce le unesc întrun singur circuit (în serie sau paralel? – iată-ntrebarea) mereu schimbător. căzuse în prizonierat. în veacurile ce or să vină. perfect simetrică liniei vieţii din palmă. 9 (rusa) „Văd că deja ai înţeles totul…” 10 (rusa) „pentru cunoştinţă”. Viaţa continuă. aş putea fi numai cu dumneata. Traian T. încât atunci când medicul legist va fi să-mi cântărească creierul. frazele lui …n sunt de două feluri – cum ar coase mortul într-o pânză de sac. punct lovit!” – îşi recuperează identitatea< Hic jacet (numele. cu toate edificiile & monumentele istorice la scară redusă şi turnul Eiffel împungându-l. Nu se uită una ca asta – cum stăteau la o masă lungă şi bogată (în sticle). o coborâre în subterană. („Mereu mi-a fost gândul la Paris. 8 (rusa) „Nu este chiar ceea ce te aştepţi să vezi”. iar în vara lui ’03 s-a ucis într-un ac1 2 cere multă imaginaţie – o hartă a metroului parizian. urându-i – ultimii – bon voyage în prima lui călătorie pariziană. în urechea lui …n aplecat asupra-i< „Buzişoarele” – ceea ce vroia să spună că dorea să-l sărute. prenumele> anul naşterii – anul morţii)… Greul (pământului) începe de aici încolo< să alcătuieşti o frază bine proporţionată după semnele de punctuaţie date. adică pământean. şi replica lui Ioan. iar Flora îl şi însoţise apoi până-n Unirii (de unde urma să ia autobuzul 783 cu destinaţia Aeroportul Otopeni). oraşul de pe Rive Droite şi Rive Gauche. la adio –. ar fi< „Decât să plângă mama. pentru a pleca cu „Buzişoarele” pe buze!) La înmormântare – nu a fost chip alături de bunica.iunie 2011 Proz{ cident de maşină cel de-al doilea coleg de clasă – son meilleur ennemi din perioada şcolară –. din care-au căzut două litere. (Ce rezerve de gingăşie trebuie să-i fi rămas. acolo unde toţi cei odinioară puşi la punct – cum ar fi< „Punct ochit. în osul frunţii!”) A intra în schemă presupune. ci la căpătâiul ei< la fel cum ieşeau în sat.” 12 (rusa) „Noi doi suntem ca două rime< sânge şi dragoste. mai bine plângă mă-ta!” 18 (rusa) cauza lui Lenin trăieşte şi învinge. în timpul unei alte şederi în Franţa. peste toată masa< „Bine. 5 (rusa) „eternul student” 6 (rusa) „Foarte la ţanc. Şi dacă Parisul – tot un fel de Paradis. din zona penitenciară. să regulezi nevasta unuia de pe linia întâi şi să te cauţi pe listele celor decoraţi pentru vitejie în luptă”. înainte de toate. o şi ceru în căsătorie (de bine ce era-n divorţ cu a n-a nevastă). al cărei lăcrămătic n-a încetat să fie în toţi aceşti ani< „Tu eşti grande-mère şi pe piatra ta de mormânt voi înălţa Capela Sintaxă!” (. odată cu mobilitatea fizică îşi pierduse şi darul vorbirii. Câte morţi. nu-i chip să nu observe că cele două emisfere reproduc întocmai.) (fragment din romanul Ţesut viu.i cei ridica\i de la domiciliu de NKVD 17 (rusa) „Mori tu astăzi şi eu voi muri mâine!” – slogan exprimând întreaga „filozofie a Gulag-ului”> un posibil echivalent românesc. sub aceeaşi lege< „abia atunci. tocmai ei stătuseră cu …n până după miezul nopţii pe terasa din spatele Muzeului Literaturii Române din Bucureşti. 10 x 10. după ce că-n ianuarie ’02 i-a murit în palmă papagalul vorbitor. când o ghirlandă de beculeţe de pe pomul de Crăciun. străbătută de jos la primele ore ale dimineţii. De-atunci. versurile!” 7 (rusa) de la Земляк. când – o! dar pentru asta se Poesis interna\ional urmă fu doborât la pat. gravidă-n luna a patra. din interior spre afară. mă.. amintind când o constelaţie. atâtea puncte pe i> cuvintele – mai lungi. el în faţă şi ea cu trei paşi în urmă (în sfârşit. vă luaţi voi din dragoste – da’ cine vă fute pe amândoi?!!” Până la sfârşitul anului li se alătura şi cel de-al treilea coleg de clasă. Sună aproape la fel ca grande-mère.” 13 (rusa) „Duşman al poporului!” 14 (rusa) „medici-otrăvitori” 15 (rusa) „Cine tace – consimte. când în martie ’04 şi apoi în februarie ’05 s-au înscris pe lista de Plecări Mariana Marin şi Ioan Flora> or. făcuse războiul. Atât a reuşit să rostească. frate-său se va înfăţişa cu o nevastă nouă. iar în ’46 îşi îngropase primul născut şi mama.. A(nno) D(omini) – se procură cu preţul vieţii unor fiinţe dragi.

i Slovacia. deres fák közt. 98 . Helikon. Ungaria . Facultatea de Farmacie. Úgy szeretlek.szalma réka Szalma Réka Sepsiszentgyörgyön született 1988 márciusában. Szőrös Kő. megvédesz az álmaimtól. Jelenleg a kolozsvári Iuliu Hatieganu egyetem gyógyszerészeti karán negyedéves hallgató. T]n[ra poet[ Szalma Réka s-a n[scut la Sf]ntu Gheorghe `n luna martie a anului 1988. havas földön. Új Hegyvidék. álmaidban. gyalog jönnék vissza hozzád. Várad folyóiratokban jelentek meg. Karjaidban Álmaimban. A publicat `n reviste de literatur[ maghiar[ din Rom]nia. Este student[ la Universitatea Iuliu Ha\ieganu din Cluj. Versei a Korunk. édesanyám. édesanyám. karjaid közt sírok hozzád. ha elmennék. mezítláb is visszatérnék.

hogyha lenn a lét. minden kormod szívnél összegyűl. mi hideg párnára rámol. arcod terhes matt lesz. magadban hagy a tér. Acetonos kézfejem új hallgatásba old. harminchat fok halkan rád borul. s mindig is vonzott a máshol. Nem készülünk. nem a bálba. párhuzamos sarkak lengnek át. visszakérnéd. az újszülött. groteszk a régi csended. mi eltűnt. mert öt perc alatt is összeáll a rend. felsírod magadból beltered. Ha arcodon lúdtalpú gondok állnak. bennszorulva. Kínszalagon megy. s elviszlek. Ha elalszol máshol lévő vállon. nyakig. kedves. Egy kislány ragasztgat. Kinyúlunk a gyertyalángon. elfelejt. A vámtól innen. mi megmaradt. Sittszerű. majd zöld magányod hív. mit hozott a hold. 3. s tested a kiégett álom. Lelakkozod a régi csendet. S ha rád maradt belőlem egy lakáj. egy kéz vásznamra visz. ólmosul. így elmúlik végleg Ámor. vásznadat. mit a tél kisírt. hol ajtó leng. átméssz a zebrán. Fegyházadban élsz. de portréd rád hajol. Ha távolod csak testedről szólna. s arcod alatt a távol. ruhám rádomolt. de torkunkban már megszorult garat. kedves. magában hordja ütközéseid. összegyűjti fényben kormodat. gubancokban fekve nézel felé. Felsegítjük. a vásznon. magadban. Ha álmaid egy mozsárhoz nőttek. kedves. benne élhetsz. ingatag. te tört. Hol ajtó leng azúr szememben pillád hajtsd oda. Gyors esés. félszavakkal átmenni a teljbe: rá zebra kéne. s rád visszafestik rozsdás gondjaid. Vonalak közt lépkedsz vascipőben. Felsírom. ránk nevet a szakadék hava. majd összegyűr. hol elválik a sík s nem forrik össze. hajtsd rá te is szemhéjadat. A jelzőlámpán vöröslik a kedvesed. vagy nem köszönsz.vedd le róla. hol szem kinyílik.iunie 2011 verseK 4. jelzőlámpa – zöld. Botlás. Ujjaimból rád csapott a sok küszöb megint. 5. napok sávjain.. Magányos. Egy hideg vászon táncolón válladba kap. két sor között. vékony jégen. Minden egyes arcod. Egy vézna tánc vagy. Egy kalap. Hol neved rád nevet és elszakad. holt üreg a szemgödör. Kiszíneznek. Felbőgsz mint vászonbeli vasszobor. mutatja múltadat. Változatok Ha mindig az ősz és tél mentén lépdelsz. éltet még a blues. beszélsz.egymásra szórjuk halkan hamvaink. Szemedben csúszik. s magamra húzom vásznaink. a vámon túl a hó nyakig behint. 2. Ránk világít. A vázlatok szerinti kéz egy bálba húz. Poesis interna\ional Vásznak 1. Bálba méssz. min a fény honolt. egy vásznon tükröződik. mögötted vakhatár. 99 . Felnevetnél. hogyha fájni nem kell. Egymásba havazzuk. Csak öt perc kéne. Arcodba kapaszkodnak. Ha párnáddal együtt huzatba húzod.. minden beltered. Ne kényszerüljön vám elé a fény . kialszik. tested megpihenhet.új szakasz. testem. Néha nem visz át az ár fehérbe. És visszaszállsz vásznadba . Egy szombat megjavít egy pénteket .

Všichni co mi byli blízcí odpluli za velkým světlem. Z vůle nejvyššího Co bych měla po tobě chtít. co bych si mohla přát? Jsem tu proto. abych si mohla vymyslet něco. Není to únavné všechno vědět předem? Teď například píšu báseň.. že tys řekl. adormi. Nechej mě chvíli být a zavři oči. kde mě jich očekává čím dál víc a zde nablízku jich je čím dál míň. abych byla> je to hra s tvou a mou vůlí. jako ptáci. abych já chtěla. 100 Čím dál víc jako cizinka Jsem tu čím dál víc jak cizinka. co tě nenapadlo už dávno předtím! Nechej mě na pokoji. Tot ce-mi era familiar A lunecat În marea lumină. v níž ty chceš. Tot mai puţini îmi ţin aici de urât. Lasă-mă puţin. když ty stejně rozhodneš o tom. Tot mai stingheră.ana blandiana De-a voinţa Ce aş putea să-ţi cer Dacă oricum tu ştii Ce-aş putea să-ţi cer? Ce-aş putea să-mi doresc Dacă oricum tu hotărăşti Ce-aş putea să-mi doresc? Eu sunt pentru că tu Ai spus să fiu – Joc de-a voinţa În care vrei să vreau. kteří přece musí odletět do teplých krajů… . Asemenea păsărilor Obligate să plece În ţări mai calde. Uită-mă câteva minute Să pot gândi ceva Ce nu ţi-a trecut Înainte prin cap! Lasă-mă-n pace. když ty stejně víš co bych po tobě mohla chtít? Co bych si měla přát. Tot mai mulţi mă aşteaptă acolo. Jsem tu jaksi nepatřičně. zapomeň na mne na pár minut. kterou ty už dávno umíš nazpaměť. kterýs nenaplánoval. acum scriu un poem Pe care tu îl ştii demult Pe de rost. O pace pe care n-ai programat-o! N-ai obosit şă ştii dinainte totul? Iată.. mám čím dál méně známých. Din ce în ce mai străină Din ce în ce mai străină Cu tot mai puţini cunoscuţi. v klidu.

jiskra a západ slunce. Să m[ însămânţeze. mírné světlo co hasne a mění se v popel. Humanitas. stali jsme se dějinami nás samých. (din volumul Refluxul sensurilor. které nevypuknou kvůli nám. a my jsme pořád ještě tady! Jsme surovinou proměn. jež touží po naplnění a stvoření> cesto. Naše století Naše století je minulé století. Suntem puşi în faţa faptului împlinit Cum e pusă sămânţa în pământ Ştiindu-se totul< ce plantă va creşte. jež nastanou v novém tisíciletí. Noi suntem propria noastră istorie. Na zemi i na nebi nastala noc – hraniční zeď. geometrická sféro prázdnoty. dej ať porodím rostliny co odpovědi a z nich ať vyrostou až do výšin svrchovaného ticha stromy zvuků. scânteie Şi scapăt. Ce fructe va da. Dar nu şi când se va hotărî Să moară. Octli jsme se před hotovým světem. Bucureşti. v níž zvonice vzplanou ohněm od dunících zvonů a hynou ve vlajících plamenech.iunie 2011 Poezie Modlitba Poesis interna\ional Rugăciune Principiu al tuturor lucrurilor. Fă-mă să rodesc plante-răspunsuri Din care să crească Înspre tăcerea supremă Arbori de sunete De unde toamna să scuture sensuri. Končí všechna sláva. jíž se vchází do prostoru jsoucího jen když je vysloven> dej ať tvá posvátná ústa jednou vyřknou ony slabiky. Lumină lină ce se consumă Şi se face scrum. Sunet şi vuiet. glorie care se-ncheie. Lasă-le să ma pătrundă. Pe pământ şi în cer E noaptea-soroc În care totul se ia de la capăt< Du-mă Acum. Je to divný pocit< osud se uzavřel. v níž se vše vrací k počátku< odveď mě teď. Loc geometric al golului Ce se cere umplut Pentru a deveni> Cale pe care se intră Într-un loc neexistând Decât în măsura rostirii> Lasă să cadă Din gura ta sfântă Silabele. Secolul nostru Secolul nostru este secolul trecut. Victime ale unor inundaţii. Ce stranie senzaţie a destinului încheiat Pe când continuăm să fim! Materie primă a schimbărilor Care se vor pune pe seama mileniului nou. dej ať mnou proniknou. Glorie. ať mě oplodní. kdy se rozhodne umřít. Cutremure şi revoluţii Care nu ne mai sunt destinate. jak semeno v zemi> všechno je dané< co je to za rostlinu. Podstato všech věcí. šumot a hukot. 2004) To je ta noc To je ta noc. jsme obětmi záplav. Přeložila Libuše Valentová 101 . z nichž podzim pak setřese významy. jaké plody vydá> neví se jenom. zemětřesení a revolucí. E noaptea E noaptea în care clopotniţele iau foc De la dangătul clopotelor Fluturând ca nişte mari flăcări când pier.

Wherefrom it results that in order to be totally free. e generative anthropology would be a minimalist theory upon the origins of a language. on the sign. the theorist’s approach would be fallacious. e motivation for selecting these images is scarcely an artistic one< to uncover the reality hidden behind things. e performatist demonstration relies mostly on cinematographic examples. It is only after that that I took it further on to high seas. many of the doctrines that try to overthrow postmodernism feed on. us. because they are above the cause-effect limitations. in order to define a performance. but it was arrived at by means of an impression and not through reasoning. I first ran into the concept while reading an essay on the subject by Claudiu Komartin. Irrespective of the analytical tries. though. conceived holistically and performatively. homogenous whole. as well. ree fundamental conditions of interpretation were debated< the authorial intention. the subject manifests herself in the holistic “performances”. we discover that Marcuse is filtered through Pekka Himanen. like death and beauty”. e hacker would be the 102 • Naivety and idiocy Approximately in the same time. On the contrary. sounds as if some dice rebounded from the wooden surface somewhere out of the balcony. as more impactful than the intellectual strategies. As long as between author. “as a child begging me to play with him” (18) indicates an “incredible beneficial force” (ibidem) pulsing behind humble snap-shots. too. we are trapped in a society of inhibited consumers. appeal is made to Austin’s theory about speech and act. and a windblown plastic bag. to touch the thing-in-itself. too. who opposes to the harsh values of the protestant ethics the more fluid ones specific to the hacker ethics< passion. the deconstructionist one on the sign. tend to replace the hackers< pirates far away from whatever speck of ethics or ideal. us. the hermeneutical criticism would focus on the authorial intention. the social order previously “animalized would have become a human one. holistic subject” would be the article Against eory. the text and the reader. Isn’t this a supposition of returning to modernism? Anyway. formulated in Eros and Civilization. maybe unconsciously. with a “temporary participation of the subject to holistical processes. inspired by René Girard’s theory of victimization. relying. while for postmodernism it integrates the subject’s human body into an artistic context. the American Eric Gans issued his Generative Anthropology. deadly frozen on a sidewalk. sign and reader persists an absolute unity. and the relativistic one on the reader. en. the first use . e aesthetic feeling had come to be seen by Kant. than on the physical imitation (mimesis)”. ough even Kant envisaged the a priori synthetic judgements. too. Congruent with Herbert Marcuse’s hypothesis. R Felix nicolau new Messiah of the cyberspace descended from the sky to save a post-industrial and post-apocalyptic humanity heading towards “a Civilization of the mind”. at is to say a performance stands for two different things< for modernism it represents the annihilation of the borders between life and art. For the time being. e remark is a Kantian one. where the crackers. and on a “limited” – that is unified – subject. the prolonged agony of postmodernism. the absolute subject – originating in Fichte’s doctrine on the absolute subject –. Like Girard’s “founding murder”. e basis is Spinoza’s request for the intellect to concentrate on “a unique target and a unique purpose”. • The hacker’s or the cracker’s interval But performatism does not rely on Kant. I have to say that the term of performatism together with its adjacent doctrine seemed unclear to me. modernist memories. should give up the artistic conventions. wherein the teenager Ricky Fitts shoots with his camera a homeless woman.Poesis interna\ional essay iunie 2011 Performatism Won’t Call a Spade a Spade ight from the beginning. Published in the second issue of Anthropoetics magazine by Raoul Eshelman. consequently hard to kill. namely the hope – unjustified in my opinion – that pure creativity will replace work. who are mostly preoccupied with breaking into all sorts of security systems for personal advantages. performatism starts by accusing postmodernism of having cuffed the subject. It is the case of American Beauty. from 1985. A first model of „the concentrated. written by Knapp and Mitchell. A little further away. The starting point of this manifesto is. e dead woman’s body seems to be the retina through which God is watching> the dancing bag. the ones impossible to be inferred observing the syllogistic moods. freedom and creativity. The holistic process is related to the absorption into a unitary. But to replace something that complex. we may very well understand that we don’t live at all in a civilization of the mind. founded more on the semiotic representation.

e authors of this manifesto identify a common side to all the performatist creators. appears to be much more aggressive by implementing consumerist and entertaining strategies. Lars von Trier”s e Idiots.iunie 2011 essay • Back is the plucky phallus Poesis interna\ional of the sign accumulates a sacred load. If Herbert Marcuse ironically considered that specific to the industrial societies was a comfortable and democratic limitation of freedom. e manifesto contains a political dimension. e pressure put upon human liberty and dignity manifests now in perverse ways. Lola. the boyfriend of Lester Burnham’s daughter. among young people. In this respect. Other less radical. In American Beauty the hero willingly regresses to teenage. for instance. But this unity is possible only as a sequel of a voluntary self-sacrifice. In all these movies. What matters now is the frame into which the transmitter and the receiver are placed. A Phenomenology of Media). according to which the phallus. 222). e main idea is that the obvious simplicity of the performatist subject dissipates any suspicion with regard to his/her insincerity. It focused on blueprinting a holistical. in e Idiots the members of a certain community behave like sheer retarded persons> in e Return of the Idiot the protagonist owes his naivety to a prolonged stay in a psychiatric institution. What derives from here is that the entire social context gets the attributes of a messenger and not only another message carrier. e same trajectory is followed by the private investigator in Paul Auster’s e Trilogy of New York. the performatist phallus would create a unity able to transcend sexes. oppresses. he restrains his desire and protects her virginity. 103 Regarding sexuality. Hence. e respective transcendence results in annihilating the symbolic order of language and of enchained significant. but more influential versions of performatism are supplied by the so-called New Historicism. in e Idiots. when she gives in. the hero in American Beauty. Run etc. All these subjects are characterized or they self-characterize as auto-sufficient unities. e narrator and the character mix together in a “net of paradoxical quotations”. by surprising some aspects of reality with his camera. Apart from this. sticking to the Faulknerian tradition. the fact that Divinity is present wherever individual subjects create wholes”. we watch a scene in which the sexual act is seen as physical performance< the shooting capturing the erection and the penetration of the vagina. is scene is followed by another one where the camera objective adopts a chaste perspective. e French writer imagines two . a sui-generis freedom that contributes to the regeneration of human relationships through love. e performatist linguistic arbitrariness doesn’t rely on semantics or on a universal code anymore. us. It is the only one able to lessen the differences between them. Sir Norman Foster preserved most of those (many obscene) graffiti with which the Russian soldiers smeared the walls of the new Reichstag. e authors of performatism make it clear that they encourage self-therapy. Viktor Pelevin’s short-stories and the novel e Small Finger of Buddha are selected for exemplification from the Russian literature. But the tycoons of performatism have the ambition to seduce creators and creations from different arts. the fathers of performatism declare that the separation from postmodernism happened gradually. With this purpose. takes part at the divine order as a hole. Ricky. • Shaking the club against postmodernism e mixture of performatism and postmodernism can be surveyed in e Elementary Particles. discreet subject. Movies< Sam Mendes’s American Beauty. For the Common ings. Everything is permitted for the subject to preserve their integrity and freedom of choosing. e starting point is Jedediah Purdy’s essay from 1999. reorganizes his whole life in accordance with the expectations of a teenager girl he craves to seduce. without a “return of the phallus in culture as a stimulating force”. who gives up his bureaucratic career in order to get employed as a MacDonald’s shop-assistant. 1998. Tom Tyker’s Run. Jim Jarmusch’s Ghost Dog. is isn’t possible. common or even idiot heroes are cast in the main roles. Reinstating phalocracy opposes to poststructuralist ideas. the post-industrial society. In fact. with the help of which we may counteract the aggressive milieus by firmly imposing our own personality. Gans would ontologyse and sacralise Derrida’s “difference” (différence). Among the goods that performatism considers to be dispensable is life also. there are two ways of approaching it. Ontologiia detstva (e Childhood Ontology) contains this sentence< “As a rule. Eine Phänomenologie der Medien (Suspicions. Lester Burnham. Michel Houellebecq’s novel from 1999. “In the new performatist epoch” the creation of those chronotopes allowing the choice between possibilities would be advantaged. without any attraction to the requests formulated by the social context surrounding them. As a study on transition from postmodernism to performatism is offered the essay published in 2000 by Boris Groys. It is only in these privileged moments that he reaches “the performative likeness of God”. e ratio between freedom and the satisfaction of pleasures is proportionally reversed. is is the case of Lester Burnham. in exchange. switching focalisation right before the sexual act to take place. Unexpectedly. ese perversities can’t be resisted without assuming straight attitudes like seclusion and contemplation. Pelevin’s short-story. as well. is would be “the cultural-theologian unitary perspective< more precisely. used only to penetrate the female. Free of revolutionary ambitions. in the opinion of the authors of performatism. the life of an adult is self-sufficient and – how could I put it – it doesn’t have void spaces that could receive experiences that are not directly influenced by its closest milieu” (Pelevin. with all its selfish modalities of manifestation. Unter Verdacht. in which the postmodernists’ cold irony is fought and position is taken in favour of assuming political individual responsibility in a post-ideological epoch.

All what persists is death”. To lively minds performatism could appear slightly jelly-like and monotonously univoque. As for the vibrationalism. loads of marketing and PR. Subsequently. e return and rehabilitation of phallus as an active and unifying agent of performativity. good will. e error of conceptualism. reversely. Once intertextualism abandoned. this one is expected to get back “the authoriality”. and a nice body – are worshipped. Once people enter their 50s there begins the old age. A lot of technique. but resembling in their sheer incapacity of love. because society appears to him vapid and life is annihilated by a meaningless death. A sort of ghandism without a definite target. but very little genius and scarcely any passion – the only ones able to extract from anonymity surprising aspects of real and reality. a tendency towards belittling possession. Raoul Eshelman. the specificity of vibrationalism would be the possibility for the sign and for the subject to overpass the subject/object dualism towards a unifying performance. One of them is completely dominated by reason.edu/ap0602/ perform. an imaginary artistic movement claiming that “we live in an oscillating world and that we ourselves are a collection of oscillations”. Love is more important than dominating the opposite sex. What Houellebecq professes is.ucla. Another contending offspring of postmodernism is conceptualism. e subject appears solid or opaque. as a matter of fact. while they basically cease to exist aer the age of fiy. 2 (Fall 2000/Winter 2001). while postmodernism endlessly generates irony. shallow. honesty and feeling for daily revelations. ose burdened by age desperately try to keep the beat with the youngsters. sexual appetite.. no. Felix Nicolau brothers opposed in character.. http<//www. Unfortunately. e metaphysical targets aren’t death and the related realities (the void kenosis. to performatism because it continuously tries to transcend irony. a strictly contemplative passivity. confusing. Eventually. e phallus as a positive frame for the vagina and vice versa. the attitude manifested in the manifesto is a distinguished one.. firm or heroic. e end of the manifesto highlights five main characteristics of performatism< ere is no more appeal to crowding quotations. As to narration. e Warning Token on the Wall. in the vision of one of the vibrationalists in the short-story. life betrays you. On the other hand. he is still indebted to the gloomy postmodern metaphysics. e plot is about vibrationalism. naive. the enemy of the performatist significant is exactly the correspondent signified – a rather blurry one. the other one by sex. it tries.and then nobody laughs. e paradox is that the average lifespan of the Westerners significantly extended. is that it tries to outline the concept. Performatism. but not constantly cynical or ironic. an anti-metaphysics specific to western society at the threshold between the second and the third millennia< the young age and its attributes – vigour. It can be stupid. On the other hand.Poesis interna\ional essay iunie 2011 put away the frontiers of the concept. e passing from an endless temporal postponement to a conjugation of opposite forces at the time being.anthropoetics. actually. Houellebecq would betray performatist tendencies in that he “transgresses from the fictional point of view the postmodern image of humanity”. History too is recovered under the shape of an empirically framed subject. Modernism and postmodernism have transformed art into a sophisticated profession. A panicked maturity strives to mimic the crazy-about-entertainment youth. e message actually is simpler than the loy package it comes wrapped in< simplicity. that is the author as an organizing and selective force. us. a certain purity of soul kept away from the religious approaches. there follow decades of civil agony made bearable only with the help of antidepressants.. Viktor Pelevin wrote about this break away in his short-story from 1999. Bibliography< Anthropoetics 6. which is the same with being exiled at the outskirts of society. but “fictionally-shaped transcendent states/moods (revival. but mainly in the artistical ones. All in all. ese would be the poles between which the postmodern dualism evolves. A character in the novel remarks< “in the end. catharsis. neither to authenticity. absence) anymore. We get back. or the End of Postmodernism. reaching Nirvana.htm . the ritualized dogma or other “inhibitive flames” able to transform the present states of existence come into use again. to 104 e transition from the metaphysical pessimism to metaphysical optimism. taking account of the ferocious rivalry in all fields. deification).

un turneu naţional. acela de a sprijini abordările inedite şi îndrăzneţe în literatura română. Atuurile editurii< selecţia valorică a autorilor publicaţi. într-un interval mai scurt de un an. dar. îţi dă libertatea de a crea noi înţelesuri prin care să descifrezi sau să te apropii de povestea din spatele versurilor. În luna mai.“ SUROGAT de Sorin-Mihai Grad Editura< Herg Benet Număr de pagini< 112 Anul apari\iei< 2010 Secțiune< Poezie Luiza Mitu 105 . în acelaşi timp. alături de o parte din autori. eseuri şi critică literară apărute până acum. Prin titlurile de poezie. prezentarea grafică atr[g[toare a volumelor şi promovarea în medii neconvenţionale. Herg Benet a întreprins. în special ale autorilor aflaţi la debut.Editura Herg Benet Editura Herg Benet s-a înfiinţat în septembrie 2010 şi. s-a impus ca o prezenţă aparte în peisajul literar şi editorial autohton. „Exerciţii de rebeliune“. atât din partea criticii literare cât şi a publicului larg. două au primit o nominalizare la Cartea Anului 2010. „Felul în care poţi citi poezia lui Sorin-Mihai Grad trădează poate sensul ei originar. pro şi contra. Sorin-Mihai Grad are o relaţie sinceră şi complice cu posibilul său cititor< Felul în care îmi citeşti cuvântul spune mai multe despre felul tău de a fi decât despre mine. dând posibilitatea cititorilor să se întâlnească nemijlocit cu cărţile şi autorii acestora. Herg Benet s-a apropiat de obiectivul stabilit încă de la înfiinţare. Apariţiile editoriale Herg Benet au stârnit numeroase reacţii. Din trei cărţi tipărite în cursul anului 2010. proză. s-ar putea sa ne întâlnim totuşi undeva la mijloc.

nu poţi să sari niciun fel de pagină. vocea care-i dictează este nu numai provocatoare şi sarcastică. Universul mic.” GOTHIC de Ştefan Bolea Editura< Herg Benet Număr de pagini< 92 Anul apariţiei< 2011 Secţiune< Poezie Marta Petreu 106 . SÂNGE SATANIC de Cristina Nemerovschi Editura< Herg Benet Număr de pagini< 376 Anul apari\iei< 2011 Secțiune< Proză Doina Ruști „Întoarcerea în pivniţă e un pretext pentru poet de a încerca expresia curentului  beat  pe un corp cenuşiu. ci şi încărcată de forţă. sunt scrise într-o emoţie şi într-o vervă extraordinare amândouă.” ÎNTOARCEREA ÎN PIVNIŢĂ de Marius-Iulian Stancu Editura< Herg Benet Număr de pagini< 98 Anul apari\iei< 2011 Secțiune< Poezie Marius Ghilezan „Poezia lui Ştefan Bolea se află la vârsta trufiei. care ajung până la inima cititorului“. Mult deasupra trăirilor din Mântuleasa. Din fericire pentru poezia lui. Se citeşte halucinant. se citeşte cu sufletul. studiată la şcoli. În cartea sa totul se reintepretează. te simţi imediat contaminat de aventura adolescenţei răzvrătite. prin imaginaţia sa devine fantastic. ar vrea să ne spună el. care nu seamănă cu nimic! Cristina Nemerovschi iese din clişeele scrisului şi creează o viziune epică atât de convingătoare.Poesis interna\ional eDitur{ iunie 2011 „Sânge satanic e o carte excepţional scrisă. încât. citindo. Poetul simte enorm şi vede monstruos. Marius Iulian Stancu o coboară nu întâmplător pe Rosslyn «în galeria de cearşafuri subterane». pulpa se devoră oriunde. Există viaţă şi acolo unde nu e lampă. nu ceartă pe nimeni şi nu se plânge că nu vine autobuzul. în «locurile de gândaci şi urşi» pentru a ne convinge că nu rama face tabloul. de pasaj. Şi a catastrofei. Autorul nu negociază condiţii umane. Şi expresivă.

Bogdan Editura< Herg Benet Număr de pagini< 107 Anul apariţiei< 2011 Secțiune< Poezie Angela Marinescu „E atât de vesel să descoperi poezie cultă pe bune. Dar taie în așa fel încît văzutul să fie niciodată-înainte-văzut. viața și moartea. el vrea să mestece cu privirea toate gesturile umanității. Leonard Ancuţa e un diavol cu sentimente. puși pe o joacă de-a distrugerea vieții și a morții. și-a adunat personajele care lui îi plac cel mai mult. iconoclaști. Un poet cu stofă de chirurg plastician. ratați. cînd înstrăinate< dar. Dar ce diavol. Alexandar Stoicovici scrie cu vînă despre lucruri grave.. Pentru că. Versul său este expresia unui sentiment exprimat cu mijloace cînd vehemente. adică în propriul său creier. cu convingerea că ei cunosc mai bine. adică înțesată de arhetipuri și intertextualități asimilate. de undeva din pod. mai vie. eventual altfel. SGB. mai viscerală și mai violentă. în TORRENT-ul dezinhibat până la virgulă și punct. dar căruia i se şi subjugă. poetic vorbind.. Aici. marginalii gata erotizați și drogați. ca la orice poet autentic. TORRENT de Stoian G. îl domină. inteligenți. Acolo mai strângea de gât câte-o formulă și propunea o alta.iunie 2011 eDitur{ Poesis interna\ional „Leonard Ancuţa se joacă la limita imprudenţei cu un sentiment pe care. «de la mama lor».” VINERI de Aleksandar Stoicovici Editura< Herg Benet Număr de pagini< 89 Anul apariţiei< 2011 Secțiune< Poezie Felix Nicolau 107 . Asemenea unui muribund cu ochiul ciudat de viu. a scos un bisturiu metaforico-metonimic cu care ciopîrțește banalitatea până îi dă forme explozive. și i-a pus pe toți să vorbească în spațiul care se numește. Inciziile practicate de el sunt precise și eficiente< taie exact acolo unde e ceva de văzut. dar ce sentimente…” IUBIREA E AMINTIREA UNUI VIOL de Leonard Ancuţa Editura< Herg Benet Număr de pagini< 142 Anul apariţiei< 2011 Secțiune< Poezie Traian T. și anume junkiștii puri ca lacrima. Coşovei „SGB și-a radicalizat în TORRENT experiența de limbaj din Chipurile. A fi cultivat înseamnă a nu face proză și paradă cu ceea ce cunoști. vocea lui se propagă cu viteza intensităţii.

să tragem o linie. nici dacă înot pe sub scaune acoperite cu plapume moi. ich schlafe in einem beängstigenden und tiefen bett. sprechenden. par un înviat trezit pe o streaşină. m-am închegat în mine ca sângele sub o căzătură. să mă dezbrac şi să-i cer portăresei peste gardul înalt altă scrisoare? nu e căldura unui sân aşezat sub bărbie nici în sertarul cu linguriţe.i `n limba german[ de Ernest Wichner (grupaj realizat cu sprijinul Institutului Goethe din Bucure.Patru tineri poe\i rom]ni tradu. wenn von menschen die rede ist. eine kräige linie aus kokain von der tür bis zu einem der fenster. oder wenn ich unter den stühlen schwimme. auf einem vordach erwacht. verdeckt mit weichen daunendecken. sehe nichts als alte fenster wie sie aus den wänden fallen auf enge gassen voll anderer leute. der eben erst gefunden wurde. în casa ta pentru Horaţiu < am venit în casa ta să tac să ai şi tu de cine te ascunde începând de astăzi. nici în vreo carte. dorm într-un pat înfricoşător şi adânc şi niciun vis şi nicio parte trează. autoportret < sunt tot mai orb când e vorba de oameni. und auch nichts waches. vor dem du dich verstecken kannst. îmi place să mă ascund şi îmi place să caut sunt ca un câine mare şi alb abia găsit. bei dir zu hause für Horaţiu < ich bin zu dir nach hause gekommen.ti) Gabriel Dali. 108 . und da ist kein traum. auch nicht im schubfach mit den löffelchen. es ist. văd numai ferestre vechi prăbuşindu-se din pereţi pe străzi înguste pline de ceilalţi oameni. um zu schweigen damit auch du von heute an jemanden hast. să punem punct. als wäre ich ein wiedergeborener. gerne versteck ich mich und suche gerne. o linie groasă de cocaină de la uşă până la o fereastră. in mir selbst bin ich zur gestalt geronnen wie das blut unterm sturz. eine linie ziehen. selbstporträt < immer blinder werde ich. bin wie ein großer weißer hund. vorbitoare. noch in irgendeinem buch. soll ich mich ausziehen und von der pförtnerin über den hohen zaun hinweg einen anderen brief verlangen? es ist nicht die wärme eines busens unterm kinn. damit wir einen punkt machen.

rezemat de toate casele pe câte un scaun. şi m-am obişnuit să spun ori tu ori eu şi să apăr ori tu ori eu şi să apar ori tu ori eu şi să sting tot. vernichtung < und habe auch knochen und diese so einerseits und ich so andererseits und finger die kleben aneinander und esse mit der hand. und bewege mich immer leichter und verschwinde mitunter sogar und tagelang findet mich keiner mehr. distrugerea < şi am şi oase şi ele într-o parte şi eu în altă parte şi degete lipite unele de altele şi mănânc cu palma. 109 . sunt groaznic de singur de azi dimineaţă. dann mich niederlassen auf dem boden wie sich der staub niederlässt auf einer lampe. wo ich meine man könne mich nicht hören. şi-s amestecat fără tine şi plâng în castroane adânci. şi mă micşorez din ce în ce mai uşor şi uneori chiar dispar şi zile întregi nu mă găseşte nimeni. doar în fiecare iarnă ştiam să rămân astfel. alergam în sus. die brennt. und sage schnell wörter die man nicht hört und schreibe schnell nur wörter die man sehen kann und zünde sie an und höre manchmal auch zu wie das messer gezückt wird. aprilie < încep să fiu pretutindeni unde nu vreau să fiu deloc. apoi să mă aşez pe jos cum se aşează şi praful pe o lampă aprinsă. bin ganz schrecklich allein seit heute morgen. das vieh im hof erwürgen mit bloßen händen. an alle häuser gelehnt auf je einem stuhl. ich rannte hinauf. und bin es gewohnt entweder du oder ich zu sagen und entweder du oder ich zu verteidigen und zu erscheinen entweder du oder ich und alles ausschalten. aber ich konnte noch jeden winter so verweilen. şi repede spun cuvinte care nu se aud şi repede scriu doar cuvinte care se văd şi le dau foc şi uneori chiar ascult cum se împinge cuţitul. und bin eingemischt ohne dich und weine in tiefe schüsseln. april < bin nun öer mal da wo ich keinesfalls sein will. am numărat 99 de metri şi am căzut azi dimineaţă. să mint o femeie până mă va iubi mult să o leg de un zid să-i tai cu o foarfecă părul să-i omor lişiţele cu o lopată să-i bat obrazul cu scuipat rece. eine frau belügen bis sie mich liebt sie an eine mauer fesseln ihr mit der schere die haare abschneiden ihre blässhühner mit der schaufel erschlagen die wangen ihr mit kaltem speichel hauen. Poesis interna\ional lampa < să-mi dărâm casa.iunie 2011 Poezie die lampe < mein haus einreißen. unde cred că nu pot fi auzit. zählte 99 meter und stürzte heute morgen. să sugrum animalele în ogradă cu palmele.

110 . muntele e prea aproape de mare. câmpia e prea întinsă. deși va rămâne întotdeauna o amintire din viitor. dacă s-ar face atât de frumos. un bărbat cu mutră șoricească. fascinat de cultele psi. un bărbat în cămașă portocaliu-aprins. picioare subțiri. am rupt pieptul puiului peste masă dar mândria a rămas neînvinsă când peste alţi ani buni am rămas singur< mamă pietroasă. broboane de lapte se preling pe faţa albă de mătase. în casă.val Chimic nu mă simt bine aici. dresuri de culoarea pielii și lâna electrizată a pardesiului – totul a fost văzut. de-abia atunci o sa fiu fericit să fac parte din el. cu nervii obosiți. Andrei. fierbinte şi ea urla că e o păcătoasă atâta cu liniştea. cu koaie. două zile cu oameni cunoscuți. dacă s-ar deteriora peisajul. sub tuburi late de neon< o femeie la cincizeci care se lasă cu ușurință în bluză cu mânecă scurtă. implantată într-un corp adipos. e ceva continuu. mamă grasă întinsă în pat cu capul şi umerii lăsaţi morţi peste căpătâiul patului îţi mai aduci aminte când băteam prea tare în uşa de la bucătărie şi adunam pământul de flori din hol ? eu mi-aduc aminte de tine într-o după-amiază când ţi-au capsat o hârtie de spate ţi-a venit să te împungi în maică-ta ca o muscă în geam bolnavă. că numai o reacție chimică extremă i-ar putea fi cauza. mama de ani întregi nu mai intrasem în casa mea< cu tine. nu e déja-vu.

Andrei. heiß und sie brüllte. das feld zu weit. wenn es so schön würde. wenn die landscha beschädigt würde. mutter seit jahren schon war ich nicht mehr zu hause< mit dir. der berg ist zu nahe am meer. zwei tage mit leuten. ausgestreckt im bett kopf und schultern tot herabhängend über das kopfende des bettes erinnerst du dich wie ich zu heig an die küchentür klope und die blumenerde im flur zusammenfegte? ich erinnere mich an dich eines nachmittags als sie dir ein blatt papier auf den rücken klammerten wolltest du dich in deine mutter spießen wie die fliege am fenster krank. erst dann werde ich glücklich sein. die ich kenne.iunie 2011 GeDiCht Poesis interna\ional Val Chimic hier fühle ich mich nicht wohl. ein mann mit mausgesicht über einem fetten leib. mit eiern. 111 . fasziniert von den psi-kulten. dick die mutter. in einer kurzärmeligen bluse. es ist kein déja-vu. ein mann in einem orangeglühenden hemd. dünne beine. habe ich die hühnerbrust über dem tisch geknackt aber der stolz blieb unbesiegt als ich nach etlichen weiteren jahren allein blieb< mutter steinschwer. im haus selbst. mit müden nerven. dazuzugehören. obwohl es immer eine erinnerung an die zukun bleiben wird. unter breiten neonröhren: eine fünfzigjährige frau die sich leicht hingibt. dass bloß eine heige chemische reaktion der grund dafür sein könnte. sie sei eine sünderin grad so wie die stille. rinnen schweißtropfen milch über das weiße tischtuch. hautfarbene badesachen und die elektrisierte wolle des staubmantels – alles wurde gesehen. es dauert.

poemul tău personal. mai trage un fum. poemul tău – tău ultimul tramvai la care ai ajuns la ţanc primul tramvai pe care l-ai aşteptat doar vreo două minute.Mihail vakulovski Paşii taţilor noştri Tatăl nostru care eşti pe pămînt Tatăl nostru care-ai fost pe pămînt Tatăl nostru care eşti în pămînt Taţii noştri Taţii noştri s-au născut în altă ţară în alt sistem pe altă lume au trăit Taţii noştri au avut alte vise au trăit altfel au trăit alte vise Taţii noştri au visat să ne fie nouă mai bine Taţii noştri au visat să ne fie nouă bine Taţii noştri au visat să ne fie bine Taţii noştri au visat Taţii noştri Tatăl nostru a fost născut în marginea asta de lume a trebuit să trăiască în ţara asta a fost împins închis întins respins în ţara asta să înveţe să muncească să slujească să iubească ţara asta ademenit urmărit jignit căutat ameninţat lovit tăiat ucis în ţara asta Tatăl nostru a învăţat cum e să fii tată ne-a învăţat cum e să fii fiu cum e să fii tată cum e să fim fii cum e să fim tată cum e să fim cum e să fiu cum să fiu SÎNT Tatăl nostru ne-a învăţat învăţat învăţat Tatăl nostru care-ai fost pe pămînt Tatăl nostru care eşti acolo Taţii noştri Taţii noştri Taţii noştri Taţii noştri **** Bertold Brecht îşi aprinde trabucul şi meditează la soarta femeii în timp de război. între ele – poemul tău. 112 .

wie man Sohn ist. lebten andere Träume Unsere Väter träumten davon. dass es uns einmal besser gehen möge Unsere Väter träumten davon. lebten anders. wie es ist Väter zu sein wie es für uns ist zu sein. wurde herumgeschubst. wie es ist. gesucht. verfolgt. gelehrt. zurückgewiesen in diesem Land dass er lerne. der du bist in Erden Väter unser Poesis interna\ional Unsere Väter wurden in anderen Ländern geboren. umgebracht in diesem Land Unser Vater hat gelernt. dass es gut würde Unsere Väter träumten Unsere Väter Unser Vater wurde an diesem Weltrand geboren er musste in diesem Land leben. dass er dieses Land liebe verführt. anderen Systemen. der du bist auf Erden Vater unser. gestreckt. Väter unser. der du gewesen bist auf Erden Vater unser. dass er arbeite.iunie 2011 Poezie Die Schritte unserer Väter Vater unser. wenn man Vater ist lehrte uns. dazwischen – dein gedicht. wie es ist Söhne zu sein. der du bist Dort Väter unser. dein persönliches gedicht. gelehrt Vater unser. wie man Vater ist. eingesperrt. lebten in einer anderen Welt Unsere Väter hatten andere Träume. bedroht. 113 . Väter unser. wie es für mich ist zu sein. wie ich sein soll ICH BIN Unser Vater hat uns gelehrt. beleidigt. geschlagen. dass wir es gut haben mögen Unsere Väter träumten davon. geschnitten. dein – dein gedicht die letzte straßenbahn die du pünktlich erwischt hast die erste straßenbahn auf die du nur etwa zwei minuten gewartet hast. Väter unser BERTOLT BRECHT zündet seine Zigarre an und denkt nach über das Schicksal der Frauen zu Kriegszeiten. der du warst auf Erden Vater unser. dass er diene. Macht noch einen Zug.

andrei Dósa teorist ăia nu erau teroriști ne înjurau și ne rupeau săgețile dar nu prea aveau chef să ne fugărească atunci ne-am dus să-i căutăm pe deal dar nu am găsit niciunul doar pe nea copilu beat mort întins pe bordură deci nea mircea a mințit când a povestit în scara blocului vecinilor revoluționari că el a găsit un terorist mort probabil era tot nea copilu de data asta cu fața în jos după-mesele ne antrenam cu bițele laci ne-a învățat tehnica hunilor te prefaci că fugi de dușman și pe urmă hoppá te üntorci ün șa și poc îi bagi sögeata in ochi așa au föcut și szekuritáté s-au preföcut cő fug și acum incö se mai pușcö cu o seară înainte tata a venit cu o pușcă acasă l-am văzut prin gaura cheii că nu dormeam și o tot muta din spatele ușii în șifonier sub haine din șifonier în debara și era alb la față theorist die waren keine terroristen sie beschimen uns und zerbrachen unsere pfeile aber sie hatten keine große lust uns zu vertreiben dann gingen wir sie auf dem berg zu suchen aber wir fanden keinen bloß herrn copilu sternhagelvoll lag er im rinnstein also hatte herr mircea uns angelogen als er im treppenhaus unseres wohnblocks den revolutionären nachbarn erzählte er habe einen toten terroristen gefunden wahrscheinlich war es ebenfalls herr copilu diesmal mit dem gesicht nach unten an den nachmittagen trainierten wir mit den stecken laci brachte uns die technik der hunnen bei du tust so als würdest du vor dem feind fliehen und dann hoppla dröhst dir um im sattl und pock steckst ihm die lantse ins aug so hams auch die von der sekkuritate gemacht getan als rennten sie davon und nu schiißn sie immer noch einen abend davor kam vater mit einem gewehr nach hause ich sah ihn durchs schlüsselloch schlief noch nicht und stellte es dahin und dorthin hinter die tür in den kleiderschrank hinter die klamotten vom kleiderschrank raus und in die kammer und er war weiß im gesicht 114 .

iunie 2011 GeDiCht Poesis interna\ional a doua zi toți că tata a apărat rezervorul de apă că tata a plecat sö facö revoluția la harghita că lui tata i-au dat o pușcă să apere cartierul în caz că eu nu am zis nimic oricum eram supărat pe tata la 10 seara m-a trimis la culcare a zis că și așa nu înțeleg nimic am fost privat de toată acea exaltare acea improvizație bine calculată de care până și dănuț de la parter a avut parte deși avea doar 4 ani și nici măcar nu știa câte r-uri sunt în cuvântul terorist peste câteva zile totul începuse să semene cu un film de război bulgăresc scene plictisitoare cu tancuri fum și ceva ruine pâini mari de două kile prezentate la telejurnal peste câțiva ani tata avea să-mi povestească n-am tras niciun foc dar am păstrat un cartuș și într-o seară l-am îndesat într-una din găurile făcute de gloanțe pe fațada modarom-ului am nächsten tag dann alle vater habe den wassertank verteidigt vater sei nach harghita dort rövollutsion machen vater habe man eine flinte gegeben damit er das viertel verteidigt im fall daß ich hab nichts gesagt war sowieso verärgert über vater um 10 uhr abends hat er mich schlafen geschickt sagte ich verstehe ohnehin nichts ich wurde aus der ganzen exaltation raus gehalten jener gut durchdachten improvisation von der selbst dănuţ vom parterre etwas mitgekriegt hat obwohl er erst 4 jahre alt war und nicht einmal wußte wie viele r im wort terrorist sind nach ein paar tagen sah alles so aus wie in einem bulgarischen kriegsfilm langweilige szenen mit panzern rauch und ein paar ruinen großen zwei kilo schweren broten die man in den fernsehnachrichten zeigte ein paar jahre später sollte vater mir erzählen ich habe keinen einzigen schuß abgegeben aber eine patrone aufgehoben die habe ich eines abends in eines der einschußlöcher in der fassade des modarom gesteckt și puful ei blond după trei luni de spălat vase în jurul meu se învârte acum șamanul din bronx cu trompeta lui mă întind pe bancă zâmbesc în ochelarii de soare se reflectă cerul pescărușii care alunecă în voia curenților piciorul dezvelit doar pentru mine al statuii libertății și puful ei blond mă ridic târziu șamanul descântă departe un om de pe wall street stă întins pe o bancă mâinile împreunate pe piept îmi vine să îi slăbesc nodul cravatei und ihr blonder flaum nach drei monaten geschirrspülen dreht sich nun der schamane aus der bronx um mich mit seiner trompete ich mache es mir gemütlich auf der bank lächele in den gläsern der sonnenbrille spiegelt sich der himmel die möwen schweben in den luströmungen das nur für mich enthüllte bein der freiheitsstatue und der blonde flaum darauf spät erhebe ich mich der schamane ist fern mit seiner zaubermusik ein mann von der wall street liegt auf einer bank die hände über der brust geschlossen am liebsten löste ich ihm den krawattenknopf aus dem Rumänischen von Ernest Wichner 115 .

până la cel din 1986. de la îndepărtatul continent al contemplaţiei la asumarea lucrurilor mărunte din via\a de zi cu zi. care s-a implicat tot mai mult în sfera publică. poezia lui Dorin Tudoran deschide o altă perspectivă. a biografiei. optzeciştii – Mircea Cărtărescu. reprezintă recuperarea unui scriitor din exil. Ion Mircea. este poetul. prin nume care sunt deja o certitudine. decernat în ianuarie 2010. 2009. dacă ne gândim la paşoptism. a poeziei din această viaţă. de către receptorul de poezie din anul 2011 (an `n care Editura Paralela 45 a publicat volumul antologic Pisicu\ (Somnografii). în Î naomi ionic[ poezia generaţiei douămiiste. prin acordarea acestui premiu. Citită printr-o altă grilă de aşteptări. îndepărtându-se de spaţiul privilegiat şi oarecum solitar al poeziei. `n colec\ia dedicat[ poe\ilor laurea\i ai Premiului „Mihai Eminescu“). autobiografia mea> ne situăm aşadar într-un interval care îl plasează pe autor alături de poeţii generaţiei şaptezeci< Mircea Dinescu. schimbările de paradigmă a poeziei / generaţiile literare s-au produs o dat[ la 30 de ani. apărută la Editura Polirom 116 în 2000). Recunoaşterea meritelor domniei sale. un reper< Dan Coman. Adrian Popescu. cea a lecturii transversale. De bună voie. a cotidianului. Radu Vancu. de la volumul de debut din 1973. Claudiu Komartin ş. la poezia interbelică sau la generaţiile care au marcat poezia postbelică< şaizeciştii – generaţia lui Nichita Stănescu şi a lui Marin Sorescu. Poemele antologate în Tînărul Ulise (antologie realizată de Mircea Mihăieş.cl. Laureat al celui mai prestigios premiu de poezie din România. publicistul şi dizidentul Dorin Tudoran. sunt cuprinse în volume dintr-o perioadă poetică de aproximativ un deceniu. Dinu Flămând.a. ceea ce . alunecând de la metaforele înalte la un limbaj tranzitiv. colocvial. junimism. Emil Brumaru. Mic tratat de glorie. – care au venit cu o poezie nouă.Poesis interna\ional CroniC{ iunie 2011 O nouă lectură a Tînărului Ulise n literatura română. Direcţia unui hiperrealism şi a unui nou expresionism se conturează tot mai clar şi mai dinamic în poezia tânără. Alexandru Muşina ş. Premiul „ Mihai Eminescu ” pentru Opera Omnia.

există o instanţă morală imanentă care ordonează materia mundi a poeziei. a celui care vorbeşte. o metamorfozare a lirismului chiar în cadrul paradigmei poeziei. este plasată la începutul volumului Tînărul Ulise< „mă numesc ioan şi sunt chiar aşa/ n-am nimic să vă spun/ eu am văzut bicicliştii spălându-se noaptea/ în culori scoase din fântână/ mă numesc după cum v-am spus ioan/ şi-am văzut delfinul vecinului meu/ îmblânzind o lacrimă rostogolită peste casele noastre/ şi vă repet/ mă numesc ioan” Perspectiva se schimbă permanent. candidă (vezi volumul Uneori. Imagini grandios-onirice emerg din suprfaţa unei realităţi fixate în parabolă. poezia tânărului Ulise este o răsfrângere a seducţiei conştiinţei etice de care am amintit la început. „această nelinişte a formelor poetice indică la Dorin Tudoran o rară mobilitare spirituală. Centrul de greutate al poeziei lui Dorin Tudoran pare fixat. ceea ce rămâne nu este semnificaţia morală. de normalitate şi eroism (Florin Manolescu). ca principiu ordonator al poeziei lui Dorin Tudoran< „Şi va sosi pe mare – tînărul Ulise. pentru că la o nouă lectură. el va aprinde foc/ din credincioasele-i catarge. ne familiarizează cu un prim mod de lectură. motivată întotdeauna ontologic. prin ce mai este ea actuală? Nu poţi să vorbeşti despre poezia lui Dorin Tudoran. să m-aplec/ sub litere. / ai să te-apropii şi-o să vezi bărbatul/ spălându-şi inima în mare. În poemul Conversiune./ mi-s ochii numai sânge> dacă plec/ tu şterge-mi faţa cu un pumn de fân. Oare cum ar fi sunat. E cazul Dorin Tudoran. la mărcile lui. Poemul este altceva decât transcrierea unei stări poetice. este un grafic al transformării unui limbaj de mătase într-un limbaj de şmirghel”. Asta ar fi Tradiţia. / ai să te-apropii şi-o să vezi bărbatul/ spălându-şi inima în sare. plutirea) care reprezintă o utopie a limbajului. conştiinţa poetică a lui Dorin Tudoran se defineşte în acest eseu poetic intitulat Tradiţie şi inovaţie< „Poetul preia. o poezie a tăcerii< „îţi faci păcat cu mine doamne/ de mă vrei orb tocmai când ninge/ mai lasă-mi ochii o iarnă/ apoi vino de-i stinge” (Ceilalţi) Titlul este surprinzător. Ce ne mai spune această poezie. a faptului exemplar. cea a altui timp. inserţia mitului. ca un hamal bătrân. Aşa cum poezia anterioară o influenţează pe cea care se scrie acum. când materia mundi pe care o caută poetul se schimbă – de la o realitate conceptuală. scrisă într-un alt timp fără cenzură. Inovaţia e felul în care poetul reuşeşte să parcurgă vechiul şi unicul drum altfel decât ceilalţi.” Pregnanţa viziuală a unor versuri este calitatea unei poezii originale< „De unde vii. O descriere a paradigmei sau a convenţiei lirice în care se circumscrie un autor ne ajută să distingem notele specifice.” Al. Reflexivă. . toată această discuţie e o simplă pălăvrăgeală> poetul nu s-a născut încă!” Ancorată în însăşi condiţia poetului. Poemul „Pierderea de lumină” aminteşte de mitul poetic blagian al paradisului destrămat. Limbajul din subversiv devine „direct şi abrupt politic”. urmând formele realităţii sociale asumate. văzute ca o împuţinare de fiinţă< „trupule trupule trupule/ treflă de veştedă rigă/ cine din cine mă strigă/ trupule noapte virgină/ trupule trupul trupule/ pierderea mea de lumină”./ cu pieptul devorat de alge. poezia actuală determină modul de receptare a poeziei care s-a scris. El se naşte purtând în mână un crin de foc. ca în poezia O mare< „din vreme în vreme/ o mare se ridică noaptea spre cer/ pescarii dimprejur orbesc şi dorm stivuiţi/ de nevestele bucuroase că-i au mai aproape/ o tinereţe o duminică o zi întreagă”. strălucitori?” (Aş vorbi despre tine) Limbajul subversiv sau metafora abstractă iau locul unui stil mai direct.Cistelecan O poezie a identităţii declinate cu modestia omului care priveşte pieziş realitatea. o trecere. dacă nu. de graţie şi brutalitate. o altă imagine se imprimă pe retină< „Ca un bici/ umbra de oţel a podului/ sfîşie apa.. Ceea ce se rezumă la tipul de lirism. o febră a luptei cu soana I. Aleargă. de răzvrătire şi supunere. exultantă.” (Tînărul Ulise) De la o anumită osmoză cu lumina şi cântecul. la scenariul exasperării. poezia ne vorbeşte dincolo de parabola morală. intrând în structura oricărei demitizări poetice. făcând abstracţie de personalitatea ieşită din comun a omului. că fiecare mişcare a ta/ face să ţi se ridice de pe umeri/ nori mari de praf. În poezia lui Dorin Tudoran există o seducţie a eticului care ia diferite forme< tradiţia. Dorin Tudoran este în căutarea propriei voci care exprimă diferitele vârste poetice. în tonul adolescentin al primelor volume. ci vocea care vibrează dincolo de text în şi prin vizionarism poetic. Dacă dâra lăsată de el nu miroase destul a sânge.” Asumându-şi o luptă prin poezie cu o realitate imperfectă. după cum observă criticul Alexandru Cistelecan.iunie 2011 CroniC{ inerţia. ca în această Scrisoare „Am început. iubito. Mai sărind. având în vedere per117 Poesis interna\ional reţine o antologie de autor din întreaga lui operă. despre o conştiinţă poetică ciscumscrisă istoric./ Tu vei zări fumul cum se ridică/ spre cer ca un copac de sare. nu inerţial. ci creator. mesianică. dacă punând urechea pe ea nu se-aude ca plămânul unui ocean tunând „33!”. „Poezia lui Dorin Tudoran .. Principiul poetic este unul de transcendere a cotidianului. la tipul de limbaj cu trăsăturile lui definitorii./ pe ţărm. amestec de sensibilitate şi inteligenţă. creând dimenisunea subversivă. Talentul poetului este distanţa pe care o străbate cu acest sceptru al singurătăţii şi nevinovăţiei sale mâncându-i din carne> făcând-o să sfârâie. Ce e important în această atitudine lirică este încercarea de plasare a sinelui într-o lume pe care trebuie să o asimileze. confesiv. determinat de timpul istoric în care a fost scrisă. dar devenind transistorică. lirica lui Tudoran fiind o trecere fără efort de la o poezie a eului la cea a realităţii contemplate. o tensiune a metaforei şi a parabolei morale cu lungă bătaie. Continuă. mai zburând> la nevoie – târându-se. mărturisit. poemele lui Tudoran intră într-o altă vârstă lirică care captează câte ceva din infernul existenţial. cu intransigenţă şi inflamaţie morală. Egal cu sine în ceea ce priveşte conştiinţa creatoare şi morală. măcar să şi-o asume.

care picta sfinţii în biserică abia după ce se dezbrăca în pielea goală. în copaci”). halucinantă a Nordului capătă o uimitoare consisten\ă în versurile lui Vulturescu. O altă temă (despre care poetul nostru a scris chiar un „Tratat”) aste 118 . ca să se vadă că am muncit la ea. Dar atunci orice umbră de metodologie s-ar fi dus pe Apa Sâmbetei. Ei. populat de lupi şi serpi şi de legendarii costoboci (trib de daci liberi. Iar în lumea lui George Vulturescu e un dezmă\ de lucruri şi înţelesuri. Am pus propoziţia între ghilimele pentru că am găsit-o greu. Propoziţia din capul acestor rânduri este un zid pentru propria admiraţie. Să mă explic. ginda ce cade e ochi. Are el un poem care se numeşte Zid pentru propia ură. Am pus-o între ghilimele. de oameni aspri) ce văd lumea la lumina fulgerată a lamei cuţitului. de lupi şi şerpi. despre Smintitul. Nordul lui Vulturescu e un ţinut pietros. Se ştie prea bine că George Vulturescu şi-a creat şi asumat o întreagă provincie poetică< Nordul. am zis că această cartea aceea a Ochiului Orb< „Pentru că sunt doi ochi în fiecare om /unul care vede şi unul care nu are încredere în ceea ce vede”. în pietre se adăpostesc ochi. Căci cartea asta se poate oricând prăvăli pe capul poeţilor. După a mea părere. Se poate scrie un întreg eseu despre relaţia dintre lume şi text în poezia lui George Vulturescu. tocmai ca să evit un astfel de discurs. până când nu va avea în faţă textul complet. Însă nu geografia lirică îl intereseză de data asta pe poet. de mlaştini şi munţi. de morţi şi vii. cârtiţele sunt ochi. Acest Smintitule. ciuturile scot din fântâni ochi. / să nu te vadă cum te sumeţeşti în strană”. În cartea lui George Vulturescu pietrele sun cărţi. Am vrut să încep vorbind despre personajul liric al poemelor. bine. greu. Rândurile acestea nu sunt o cronică de carte. ţinut ce emană miasme otrăvitoare şi mituri păgâne. a vedea cu lucrurile. memorabil este iconarul Ioachim. pentru că îl precede. literele sun iarbă. de subterane şi păsări. iar într-o zi când soţia îi repro. mai strălucitoare şi mai cu folos de citit a poetului. dislocate de propria-i ură. ca la Nichita Stănescu. Aur şi iederă îţi lasă impresia unui delir. cu pietre care au coajă şi pe care „poţi rătăci toată viaţa” şi mlăştinos totodată. ochi-refugiu. Vederea privilegiată este aceea a Ochiului Orb. repetat. acesta îi răspunde< „Când sunt cu sfinţii/ n-am sex. poetul însuşi mută literele dintr-un cuvânt în altul „precum îşi ia lupoaica puii în dinţi”. de-a dreptul magmatică< lumea fluidă. de ochi şi albine. albinele sunt ochi. cimitirele sunt biblioteci. Este în Aur şi iederă un fel de panoculism (dacă se poate spune aşa)< grindina e formată din ochi. Dintre personajele ce populează Pietrele Nordului. cu condiţia ca nebunia să fie un dar divin”. Obsesia dintâi din Aur şi iederă îmi pare a fi scrierea. Ar fi trebuit atunci să scriu despre faptul că. de biserici şi cârciumi. este „piatra” cea mai grea. o viermuială de vedere şi orbire. un exerciţiu de admiraţie. nu vezi că pe unii i-am pictat doar din profil. poetul stă zilnic între Pietrele Nordului şi oraş pentru ca nu cumva. de oameni şi animale etc. ca să fiu în tonul geologic al poetului. 2011) a produs asupra mea o puternică impresie”. ceţos („lumina cade ca o burniţă / cu aşchii metalice ce se înfig. ci. În poem. Ochiul Orb locuieşte chiar şi în ochiul care vede. mi-a produs „o puternică impresie”. Nici chiar Dumnezeu nu poate mântui lumea până nu va fi citit toate semnele. poetul ştie că vederea absolută este. Aur şi iederă e o carte de poezie excelentă. Şi a anului. atât de des invocat. cu efecte devastatoare. care credea că „adaosul de contur” este credinţa. un schelet ce iese din mormânt e o literă.Poesis interna\ional CroniC{ iunie 2011 Scrisul . Într-un fel de proces de întemeiere fenomenologică. de litere şi pietre. după lectură.i vederea ion Mureşan „Cartea Aur şi iederă de George Vulturescu (Editura Paralela 45. ochi străbătut de coridoare secrete prin care se poate ajunge „direct în ochii scoşi ai lui Dumnezeu”. Pentru Vulturescu lumea aceasta e un fel de retină a creatorului.ează că „umblă gol când picteză sfinţii”. mi-a adus aminte de cuvintele lui Socrate din Phaidros< „Cele mai mari binefaceri ajung la noi pe calea nebuniei. E o chestiune de „metodologie” pe care tot George Vulturescu mi-a sugerat-o. panteiste. de vrăjitori păgâni şi profeţi. mai degrabă. acestea să se prăvale peste oraş şi să-l distrugă. Un univers halucinant în care imaginaţia pare a-şi fi ieşit din ţâţâni.

In modo convincente. scritte al contrario dall’ultima pagina. È stata la prima e ultima volta in cui ho avuto casa mia. potevo stare ore intere curvo sui fogli.iunie 2011 Poesia Poesis interna\ional Museo interiore Avevo letto molto. però io non sapevo che farmene di tutto quello spazio. come fosse stato vivo< da un giorno all’altro mi sembrava si facesse più grande e allo stesso tempo. Non ho mai creduto che Mircea avesse a che fare con la scrittura se non dopo molti mesi trascorsi nello stesso appartamento. siamo consumati dal fuoco”).’85 e ’85 . però lui – ancora più di rado delle sue letture. Mi ha stupito un po’ solo il fatto che all’interno di costruzioni così incoerenti. L’ho sfogliato quasi senza alcuna curiosità. del tutto casualmente. l’ha nascosto dietro la schiena poi. fino al giorno in cui tornando da scuola. Ma allora non ho notato alcun nesso tra il fatto che questa frase si legga nello stesso modo dalla fine all’inizio e dall’inizio alla fine e quel diario. di freddo orribile nell’84 .’86 che da ottobre fino a metà aprile congelava l’intero appartamento comprese le tubature –che per accendere il fuoco nella stufa per due mesi dovevi comprare la legna col salario di tre. la corrente era staccata quasi dieci ore al giorno N ioan es. risolvevi tu tutte le grane. ha chiuso il quaderno. ecce. quando si è presentata l’occasione di rimanere da solo un po’ più di tempo. lei rimane inquilino principale. stranieri a cui il villaggio non aveva mai guardato in altro modo. se non in poche occasioni. due camere vuote sono due solitudini. nascosto tra il letto e la parete. io stesso scrivevo giorno e notte. il villaggio sprofondava nelle tenebre. mi ha detto che era stato obbligato dal direttore a preparare i programmi delle lezioni per il giorno successivo. rendendosi conto che il gesto era ridicolo. Così. ma anche che il diario avesse un inquietante movimento in sé. et consumimur igni” (“Andiamo in giro di notte. Quando tornavamo “all’appartamento” si poteva dormire anche senza fuoco. mescolate con altre loro estranee e che muovono una verso l’altra da direzioni differenti. Essere inquilino principale era un grande onore. Certo. vogliamo darle un subinquilino. Ma io sapevo che tra quelle copertine sporche. Lo avresti preso per un diario. Solo che la cosa mi ha dato da pensare e mi sono incuriosito terribilmente. perciò ce ne andavamo all’osteria. E tutte erano perse dentro frasi iniziate a metà o lasciate aperte o senza senso. Quando si è accorto che lo osservo si è alzato di corsa come stordito. spesse e malandate non c’erano solo programmi di lezione. mi era stato assegnato un appartamento in uno dei due palazzi piantati accanto al municipio come animali morenti. insegnerà geografia quest’anno. il professor Mircea Zubașcu. 119 . unico padrone di due stanze che non ho mai popolato con altro al di fuori dei fogli che ho scritto. loro avevano luce. Ho finto di non notare l’insolito panico che l’aveva preso e sono uscito per dargli il tempo di infilare il libraccio nel nascondiglio. me la cavo da solo. qualche proposizione sugli altri. in zona n’é apparso ancora un altro come me e mi hanno detto< signor Pop. nulla sul suo conto. ho tirato fuori il diario dal posto che conoscevo e per giorni interi mi sono ingegnato a legare tra loro le preposizioni disseminate in molte pagine. Dopo le quattro del pomeriggio. Pop e si dava a stento intorno a mezzanotte. ho trovato Mircea ricurvo su di esso con assoluta attenzione. cosa che gli dava molto fastidio. ho trovato un quaderno grande e consumato. si sfaldasse> non erano solo le pagine a deteriorarsi e a gonfiarsi. Però sempre in quel periodo avevo la sensazione che Mircea avesse letto tutti i libri e di fronte a lui non riuscivo a trattenere il disagio. sono diventato finalmente un misero insegnante di provincia e con questo i sogni dei miei genitori in merito al destino che avevo da compiere sono finiti. Nel villaggio in cui andavo come professore. in cui all’inizio non mi sono saltate agli occhi altro che note di lettura e frammenti di note quasi senza importanza. Qui ce n’era un’altra decina come me. ed ecco. certe assurdità che mi hanno fatto rimettere il quaderno a posto. e ci attardavamo lì il più possibile. ma un diario assolutamente alla rovescia. ma anche le lettere. così Mircea Zubașcu si è trasferito in una delle due. dicevo che scrivere può essere una buona cosa. oppure non sapevamo farlo noi. Un giorno però. crescendo come le une sopra le altre. potevi riscaldarti sera dopo sera. con rinnovata forza. si deteriorasse. L’ho dimenticato per molto tempo. Nell’autunno dell’anno successivo. Sono diventato inquilino principale. il sorriso mi aveva abbandonato La vita non mi amava affatto ell’autunno del 1983. Mircea era più indifferente di me a problemi del genere< prendeva con sé la borsa con i libri e leggeva dappertutto per quanto rumorosi fossero quelli intorno a lui> in quel periodo. candele non ne trovavi nemmeno a casa del prete. pagavi tu tutte le tasse. Non ricordo nient’altro che gli inverni trascorsi insieme. gli ho lasciato credere che non è più necessario occuparsi di me e che da ora posso camminare sulle mie gambe quindi loro che stiano tranquilli. Ho avuto la sensazione di poter decifrare una infinità di cose. una camera le è sufficiente. avesse trascritto con mano sicura e attenta< “In girum imus nocte. sovrapposte le une alle altre. Per questo parlavo raramente dei miei miseri versi. all’epoca anche la vodka era più economica di adesso. Era un uomo riservato sotto molti aspetti e quasi si prendeva gioco della scrittura.

Perché mi sono accorto subito che questo diario sbrindellato. sistemando. Si sospettano a vicenda> cominciano a credere che in mezzo ci sia una punizione venuta dall’alto. Ha l’impressione che da dietro una delle porte arrivi l’onda di una respirazione particolare. in terraferma. contorcendosi come vermi. Una bocca fatta per un certo tipo urlo. Il giorno dopo il diario non c’era più. seguita dalla fine all’inizio> chi è caduto sotto il potere dei suoi corridoi scende e scende ancora in questo guscio di lumaca. denso. Se fossi in condizione di credere. immaginati per una prova che posto perfetto è il monastero C. Arriva un giorno in cui alla luce di una fiaccola. una boscaglia spinosa in cui erano rimaste tutte a intricarsi ancora di più. a vista. il ricordo dei libri in cui sono state scritte. abbiamo preso e seppellito in isole molto lontane> e nel frattempo lì nella terra hanno fruttificato. E questo libro dei libri vive come un ventre. l’identità. fino alla fine qualcuno forzerà le serrature arrugginite e la porta cederà. appesi ai bordi come piante preistoriche. Forse non ne usciremo mai. Dà l’allarme ai confratelli< accecati dalla paura. smarrendo i significati. petto. Le righe delle loro pagine si sono gonfiate e mescolate. Perché niente può più cominciare. si estendono lungo i nostri margini come spiagge in continua crescita. che si esercita per un’apertura sempre più grande. Per esempio. chiarificando. constatano solo più tardi che nelle loro scansie mancano dei libri. Quando mi sono deciso a parlare del museo. lì sulla pagina dove avevo fatto chiarezza e trovato i significati. per un istante tutto si fermerà e ci sarà una grande quiete> poi l’urlo si consumerà ancora una volta. fatte a pezzi. respirando e ruminando senza sosta. fino a quando il mondo diventi solo un gioco secondo i libri. Antilibro. c’è la biblioteca. La realtà è la stessa. il senso. si espandono come deserti verso le città e poi sopra di esse. formando dopo qualche settimana. Allora. in leggi. ventre. che ogni giorno scompaiono sempre più tomi. Il passato si trasforma sempre più nel futuro e lo chiude nel suo tempo stanco> i bastimenti mandati per mare verso Oriente non torneranno più con spezie e stoffe asiatiche. è la copia del libro mostruoso che sognava. In loro non cresce nulla di vivo. cito a decifrare in una certa misura il modo in cui lui vedeva questo Antilibro< “Lo metterò ovunque si trovino biblioteche> negli scantinati di ciascun palazzo in cui siano raccolti libri. di un movimento pesante e continuo. La storia può andare avanti ancora per un po’. che in un grumo iperdenso in espansione e differenziazione. Le biblioteche tornano punitive. Ma è bene che noi invecchiati nella menzogna rimaniamo in silenzio mentre quelli che verranno. in una camera della grandezza di tutte le celle insieme. nate dalla speranza che esista un giorno in cui il passato possa essere completamente abolito. nascosto nell’oscurità tra il letto e la parete. Di fronte a loro. nelle note che sono riuscito a sistemare in un certo ordine e in cui ho trovato una certa coerenza. mescolate le une alle altre. Quando ho deciso di denunciare il museo come forma di tortura. non contagiati dalla malattia del museo”. da strutture sempre più nebulose e contorte. ma raggiungeranno la costa infrangendo l’orizzonte e portando nei loro ventri pile di libri. credano almeno per un po’ di essere nati fuori.Poesis interna\ional Poesia nel millesimo di secondo della sua esplosione. con pagine spesse come pareti. io sapevo già tutto della sua costruzione maledetta. deformate fino a diventare irriconoscibili. sono riuscito a ricostruire il seguente testo< “L’emblema del museo è il passato. in certezze. a disposizione avevo ogni tipo di assurdità> ero già pronto. incorporando collo. In più. a straripare su di loro. credo di essere rius- iunie 2011 perdendo la precisione dei contorni. indottrinati da poco. si riveleranno vecchie conclusioni. Tutti gli inizi che sembreranno arrivare. ingrandendosi a dismisura con le frasi sempre più contorte. ero sempre più incuriosito dai significati che riuscivo a strappare dalle varie pagine. che ora conosco molto bene. prosciugando tutto con la loro secchezza. annulla anche la bocca da cui è fuoriuscito> per un istante è lui l’uscita. Poiché. direi che Dio è l’unica bocca dalla quale può prorompere quell’urlo nella sua totalità> un urlo così allungato. cadendo da una riga all’altra. traduzione< Clara Mitola 120 . Per non portare ancora avanti l’illusione e la falsità. con certe bocche da pesci avide. in precetti. dovranno essere abolite> solo così il museo potrà essere distrutto> poiché l’esploratore d’altri tempi qui non ha fatto altro che diventare imploratore. annullando anche la bocca che lo ha gridato. e dalle isole continuano ad arrivare grandi navi piene di libri. assorbendo i liquidi dalla vegetazione per trasformarle in sterpi secchi. qualsiasi direzione prendiamo. mentre il Bibliotecario. tutto. concentrato in sé che. divorano libri. Seguivo il filo di un’ossessione che ero sempre più convinto fosse l’unico motivo per cui questo diario esisteva e l’unico motivo per cui era stato pensato da Mircea in modo così scellerato. Queste però sono tutte fantasie nostre. nel nostro disperato tentativo di fuga dal passato. torna ancora e ancora l’immagine del museo< “Una bocca in espansione che si ingrandisce e copre l’intera faccia. librobeffa. Mircea aveva trovato una soluzione per uscire dal museo? Certe cose mi hanno convinto a credere che ci fosse arrivato. Queste sono state le ultime righe che ho avuto la possibilità e il coraggio di copiare dal diario di Mircea. passa sopra di loro selezionando. forse centinaia d’anni. È la storia come lettura dei morti. L’ho lasciato sul tavolo. Ogni giorno in cui affondavo nella lettura del cosiddetto diario di Mircea Zubașcu. Perché in molti punti accenna a un Antilibro. Nei sotterranei ci sono moltissime cantine-celle che non sono state aperte per decine. Dal momento che i monaci sono pochi. ordinando. con il loro irreale barlume. pronto a espandersi da tutte le parti. secco come le pagine. mostruoso. quello in cui il tutto diventa niente. comprende in sé l’intera materia e tutti i significati che allora riempiranno lo spazio e il tempo> da qualche parte alla fine di questa dilatazione. umido. tonnellate e tonnellate di tomi che ad un certo punto. e ricostruire. un libro gigantesco che riempie l’intera stanza e pulsa> un libro vivo. in un continuo cupo movimento> e queste pagine grandi. qualcuno scende a cercare le cantine chiuse da decenni. Nella parte superiore. i libri della biblioteca del piano superiore. In loro cresce solo il museo”. che spera un giorno di essere nella condizione di contenere l’urlo in tutta la sua infinita vibrazione ed estensione> che si esercita a tempo pieno per quel secondo di urlo archetipico. umide. io sono già pronto ad immedesimarmi con il museo. Nelle settimane successive però qualcosa sono riuscito a tirargliela fuori. un libro> si. grandi e asciutte. le parole dei libri divorati si affollano lì alla rinfusa. liberi. inebriato dal desiderio di raggiungere l’inizio. un’altra bocca si eserciterà in aperture cosi grandi che un giorno possano contenere tutto – spazio e tempo – per poterlo condensare e concentrare ancora in un altro urlo. La storia come anche la geografia. gli unici ad essere cresciuti e ad essersi moltiplicati e non ci entrano più lì sotto> si riversano sulle navi. forse è questa la salvezza dal museo”. Per esempio.

istened hol terem. megkérdenék. mily riadalom önti el a földet. ki példádra föltekint. uram. Tedd össze kezed. bolond. angyalom< idejük lejárt. Mint ki órájára pillant. senkit nem érdekel. mióta él itt. hidd el. Ha marad még emberi arc. Hogy haldoklasz. miféle téboly ül a szíveken. mint aki imádkozik. Neked most már csak hallgatnod volna szabad. az ételt hűtőbe tenni. A köréd sűrűsödött magány ha ennyire mérhető. tapintható a szívedből ömlő csend .szentmártoni János Számvetés Mért bíztad magad a vers mentőövére akkor is. Hát maradj fegyelmezett. Vállald hiányát a vak válaszok káprázatának. mert senki nem fog enni már. tégy úgy. bezörgetnek testeden? Ha kapudat kitárnád. mert mindenki bajban. A reggel kikészített tárgyakat elpakolni este. Így leszel fontos nekünk. s magad is kiállnál a fénybe. és tudja. A filozófusok csak kössenek farkukra csomót. A költők meg? Istenem. miféle égben. 121 . ülni szótlanul. hogy most megmagyarázzam. Neked is úgy kell majd megkapaszkodnod hited bokrain. Ne akard. szinte vágható. s lapulj. így dől el vers és élet sírig tartó harca. honnan jött. Mégis< legyél ostoba. hogy betérnek hozzád. mikor csak úsznod kellett volna boldogabb partok felé? Nem szép most a kérdések elől eloldalogni már.mért hiszed. mint ki romos házban vendégre vár. ha ezek után lenne még üzennivalód tartalék. ha kérdik. Látod. érzi< szénné fog égni a pompeji őr.

van ki nevetni tudna. folyton a tengert nézi. és van aki nem. van aki megküzdött értem hogy itt vagyok még köztetek. alkonyát holnapoknak. van ki börtönben ül. csak néz rád hidegen. napfénybe öltözött. de éjente fölszikrázik. s van ki énekel. van aki máig bolyong. helyét nem lelő. van aki örül. s van aki gyermeket nevel. van ki bírná még ezt a verset. iunie 2011 122 . van akit eltört a másik. bizonytalan emlékekért homályba lépni oly hasztalan< kétes hősből fehér bohóc válhat. van aki gyermek még. és megteríti az asztalt. van aki összezárt szájjal él. van ki kihűlt rég. mint a foglyok. nem segítik sem utcalámpák. van ki álmából kitekint s beleszól< halló. és pénzt keres. van kire fölnézek. míg piros-orrú álmai közt elhintázgat van aki szétszóródott. kezében karibi telefon< óriási kagyló. van aki elfelejtett. megaludna nálad. lám. Ulysses. van aki sompolyog. és van aki megszökött. Ripolus. van aki titokban verset ír. van aki világít még. s van akit minden érdekel. van akit semmi. meghurcolt szíve fölött vitorlák lobognak. ha lánya visszafelesel. kivel ha szembefordulsz. van aki most kezd élni. hajóról hajóra száll. és szomorkodva elhordja majd az ingemet… van aki meghalt bennem. van aki Lucifert játszik Isten oldalán. van aki rácsokat fest. de van aki hitványabb lett. van aki sötétben áll. van ki csöndben él. akár egy amulett. van aki elkallódott. s van aki fárad. van aki tud még sírni. van aki levest főz. van ki egyiket sem. van ki repülni vágyik. állomások füstködében kiraboltan áll. van aki Drogo. kiszolgál kedden… Van akit harminc év alatt észre se vettem. sem koboldok. és érdekes. van akit soha nem sikerült elcserélni. van aki elárult. magában kuncog. van aki rabszolga lett. van ki nem ért semmit. van aki újrakezdi. van aki elítél hétfőn. feldúltan. van akit olcsón kaptam. van aki eltaknyolt végleg. van aki talpra állt. s ki lázadna benned. van ki nagyon hiányzik. világvégi körte. nem nagy érdem. van ki fütyörészve zsebrevágta a halált.Poesis interna\ional verseK Befejezhetetlen vers önmagunk állásáról Van aki meghalt bennem. mit épít a szerelem. mielőtt újrakezdi. s kiben nem hagy alább a láz. van ki mindent megmagyaráz. mert nincs már mi ellen égni. ki madárdalruhába. ha eltántorog az ágyig. de van aki eltemet. aggódva figyeli. van aki kisgatyában füvet nyír. van aki útra vált belőlem. Hamlet. a sokszor elmarasztalt. van aki csőre töltve. van aki egyáltalán. álruhába rejtett idegen.

és hazatérnek fölnevelni elvadult fiaik… Én mondom. sem a fuldoklás italából. melyekben megpihentem. csak a hold repült. sem a rémálmokból. amikor a pincér eléjük rakja a gőzölgő kávét. Poesis interna\ional 123 . barátaim. ahová halottaim temettétek… Ma már. az utcák.iunie 2011 verseK Kezdetről és Azótáról Micsoda indulás volt. nagy-nagy tüzet raktam. már mindent föladva. vagy épp egy idegen cukrászda ablaküvegén. melyeknek kedvelt vendége voltam… Én pusztán lassítottam. minden vers. barátaim< micsoda indulás volt. mindenből vers lesz. minden jel égetett. s a kiskanál a csészének nekikoccan ők elmosolyodnak. micsoda kezdet! Minden perc izgatott. amit nem érthettem. föl nem ismerik. higgyétek el. nem volt birtokom soha. Ripolus – mind azt keresték. mintha egy álmot akarnék fölidézni egyre elcsigázottabban… Mások ezért az álomért földrészeket átlovagolnak. föl nem fogtam. izzó nyársakon pörgetett. ki ne hűljön szívem alatt a föld. micsoda kezdet! S bár néhányan már rám sem ismertek. míg egy rozsdás kapualjban össze nem esnek. s többé nem akarom homlokomra égetni a megváltók bélyegét… A szabály és illem gyötörte lélek egyszer még kibontja szárnyait. s tán meg sohase történt. melyeken átloholtam. sem a hiány hegyére vetett remény magányos furulyaszavából… Ulysses. a kocsmák. s Ő. mohón fürkésztem minden titkotok. tudom. szobáitok. Drogo. aki fájdalommal gyógyított. újra életté avatja bennem a nem-levést. nem én változtam. a pokol kagylójából kivirágzott. éreztem. amire itt most emlékezem.

bogdan Sadails erster Atemzug ich habe meine Fingerspitzen an der Zigarette verbrannt ich mache Flickflacks in den Traum hinein und zurück.stoian G. der von meinen Tagtränen lebt du körperloses von meinem Schlaf erwecktes Wesen angsterfüllt schreibe ich über dich ich blinzle und sehe deinen tag in Augenblicke geritzt. jede Nacht lächelst du und Regenbögen werden zu Spitzbögen du berührst den Schnee und jede Flocke wird zu Asche du zerstörst den Traum und beißt mir Stücke aus dem Gehirn 124 foto< un cristian . um dich ins Gedicht zu ziehen so wie du bist du Höllenfürst unter meinen Lidern du Vampir.

iunie 2011 GeDiCht ich zehre an den Tagen wie an Zebrafleisch du lässt meinen Körper unter der Haut knirschen mein von Zement zerquetschtes Gesicht bereitet dir wohl Freude meine knackenden Knochen bringen dich wohl zum Tanzen die Strahlen des Mondes machen Risse in alle meine Fenster ich schlürfe meinen cocktail und alles wird klar hier im Gedicht Poesis interna\ional A girl to remember du warst bei mir während meiner Kollapszeit du warst verliebt in mein Ego ohne viel Klimbim du hattest mich gern mit allen Löchern die ich hatte als niemand auch nur einen Furz auf mich gab eingenickt auf Bänken in Parks oder im Bahnhof floh ich aus dem Schlaf wenn ich die Polizisten witterte ausgelaugt versteckte ich mich in Müllcontainern und übergab mich mit Groll vom Gestank vor Angst und doch fanden sie mich mit ihren Hunden und doch hetzten sie sie auf mich damit sie mich beißen und doch schlugen sie mich mit ihren Knüppeln traten mit ihren Stiefeln bis sie mich leblos zwischen dem Müll zurückließen danach pissten sie auf mich sie und ihre Hunde damit ich zu mir komme um mich wieder zu schlagen du suchtest mich verzweifelt nächtelang bis die Müllcontainer gelehrt wurden erst dann fandest du mich auf dem Bürgersteig umschwärmt von Fliegen total am Ende du küsstest meine zerschlagenen Hände du wuschst mein geronnenes Blut mit deinem Haar ab und es ging dir nur um mich auch wenn dich irgendwelche Checker mit ihren teuren Schlitten anmachten auch wenn ich durch Mark und Bein gescheitert war auch wenn ich nichts Liebenswertes mehr hatte wir umarmten uns als ob wir uns auswringen wollten und die letzten Tränen wir umarmten uns wie in einem Grabstein von Brâncuşi es zählte nicht dass wir jeden Tag trockenes Brot aßen nur wir allein zählten jetzt singst du heiser ein trauriges Lied unter unseren tags zurückgeblieben an der Mauer so mager blass scheinst du mir wie aus einem Sarg entstiegen und deine Augen starren irgendwo ins Leere Wie geht es dir so übersetzt von Kerstin Ahlers 125 .

now a librarian here in Iaşi. very much like it was for the great artists of the avant126 S radu andriescu garde. more than a cultural experiment – with a GRAPH-ological addendum – ome fifteen years ago." as it usually is in January and February. e other poet that came with Ovidiu that January or February evening was very tall and very exuberant. wrote exceptionally favorable reviews. One was silent. foreshowing his interest in bringing together different kinds of arts and artists. e first in the series was Ovidiu's Weekend among the Mutants (Pan. as he has just completed his second novel – Ovidiu Nimigean came to my place with two young poets I didn't know. e Eminescu Bookstore was stormed by people who crowded in to see the show – and they also broke the window to get hold of the last remaining copies – a show in which I was backed by a bass. e book was printed at a very low cost. this time. e same publishing house had also issued Nimigean's first book in 1992. had a spectacular launching. he teaches American poetry at the University of Bucharest and has completed his PHD thesis. in the Republic of Moldova. At Dungeon Rise. When it was launched in Bucharest. at the time. He was an IP student at the time. printed five thousand copies – a huge number. Ţeposu. like Mircea Martin or Radu G. The poet himself and his book have gained iconic dimensions for the younger generation of Romanian poets. in a few words. All three of them had recently published books of poetry with the same publishing house. on a stage. On the other hand Iulian Doroei. I had read when still a teenager that Ezra Pound urged poets to be also musicians and if they couldn’t. e idea of selling a book of poetry for only one Leu made such a furor and caused such a media impact that I felt that there came the opportunity for me to excite attention to the ritualistic. It wasn’t necessarily an epoch-making or ground-braking idea. in less then one hundred copies. that will become less and less . e book itself was explosive. then Chris Tanasescu's At Dungeon Rise (1994) and Acosmei's Dead Man's Toy (1995). He was the main target of this paper. people would buy two or even five copies of the cheap. 1993). But going back to the moment of the launching. but shortly aer graduating he went to Bucharest and became a student in philology. but excellent book. was microscopic< 1 leu. as I have already said. Selected Works. Selected Works. I have to take leave from Acosmei and Nimigean now and focus on Tanasescu. then he said they should stay as close to musicians as possible> and then there was the fascination with rock music as an already classic and initiating experience which had made an author like Tom Stoppard herald in the 70s the end of literature and the beginning of the rock era. was not to be found on the shelves of the bookstores. as well as Chris Tanasescu's first book. if I remember well. ecstatic and jazzy way in which I believed and I still believe poetry is meant to be shared with people around us. astronomic. All three poets were marked by a state of exuberance – a silent brand of exuberance. probably in the first months of 1995. Some of the important ones. a book on rock poetry. And I presume it was January or February because I remember it as a rather cold and dark evening. and the price. the young owner of Pan publishing house. on the other hand.Poesis interna\ional essay iunie 2011 Margento. Pan. in the case of Acosmei – that made me think. at was. I presume it was "very cold. As a result of its quick sale. like Nimigean's first one. always looking sideways. However. But the cultural gesture. with thick curly hair and a beard behind which he could hide almost perfectly. Nimigean’s Weekend printre mutanţi (Weekend among the Mutants) the One-Penny Poetry Series of Pan Publishers. that short first encounter couldn't tell me much about the mesmerizing quality of Chris Tanasescu's charisma. e book was a great success with the critics. Probably the equivalent of ten or twenty cents. It was Constantin Acosmei. music and poetry. the "fronde" was more important for Ovidiu Nimigean. here is what Chris writes about it< "I gave my first poetry performance in 1994 when I launched my first collection – La răsăritul temniţei (At Dungeon Rise) . More comprehensive versions of the book were published in 2002 (Vasiliana '98 PH) and 2007 (Vinea). very shy. here in Iaşi. in that very cold evening of 1995. guitars and drums. of the traditional avant-garde and its grand. but always a poet. but its anger was shaped by a fantastic sense of humor. Jucăria mortului (Dead Man's Toy) had just been published by a small publishing house here in Iaşi. It was a book for friends. something that was not really meant to be sold.which opened together with O. my good friend. Weekend among the Mutants." (Bucharest Daily Review). at the most. extravagant cultural gestures. the background of the enthusiasm of the three poets. angry. for Romania – of Ovidiu's second book. poet and essay writer – but also novelist. this book too. His first book. usually very reserved in their appreciations. With some regret. then a student. e price inscribed on its cover was. Chris created a show. At present. Ovidiu's Weekend among the Mutants.

subject. arguing that it was not language that was at the foundation of culture and community when 'we' 'started.   e paintings or the graphic videos oen baffled me with unthought-of interpretations of my stuff and even (a term I have learned in time not to be afraid of) illustrations of my own poetical images.' but the need for and hopefully realization of exchange. living. when they come up with a new riff and/or with the landmarks of a future 'painting opera' I'm oen working on a poem or sequence of poems that provides the most convenient translation and counterpart of the elements they had already put together. and metamorphosis." (PI). Maria Răducanu. for the "poetry as translation" part of the theory. says the Finnish poet and translator Leevi Leehto. where the case was. metrical convergence. a poem that is always infinite. celebration." to such an extent that "such processes got to be (through performance as well as translation. a painter (Grigore Negrescu) and one of the finest voices in recent Romanian music.) I will quote him quoting Leevi Leehto. and he is also a translator from American poetry (he has translated books by David Baker and Ilya Kaminsky for Vinea Press). and a painting taking advantage of the phonic media of music and spoken verse. It cannot exist or operate with just the singular 'I'." In fewer words. as references. "e poem is the perfect band. and then quote him further on as he gives some interesting mathematical argument that I must take for granted (math has remained untranslatable for me) for the "poetry as infinity" side of the same theory< "In the beginning was translation. which he started in 2001. as they received the Golden Record (or Diamond Record. written by Chris in English. " It’s never just us in the band." e interaction between the members of the band is so intense and the sense of "palpable. a poet. As many contemporary artists – but also not unlike a number of avant-garde artists of the old days – he feels that the experience of working in a group is in fact the "real poetry. He put together Margento in 2001.  In turn. as I will quote him extensively. and many times. the visible.iunie 2011 essay Poesis interna\ional Radu Andriescu mine and more and more his. And yes. "for all (and actually thanks to) its circumstances and limitations. I will use these texts. together with the graphic dimension of poetry in general and of a specific poem in progress in particular. poetry is translation. and that it is 127 through the actual practice as a member of a band that his theory started to coagulate. in the beginning was poetry. Any possible preeminence and/or transcendental apriorism of any of the components in a Margento song-video-poem (what in traditional terms would be for instance the absolute value of the text seen as a sort of script for all possible readings or performances) is rendered literally impossible by means of progressive infinity – no medium is original or definitive but always evolving as being in close relationship and gradually interwoven with the others – and mathematical convergence – the result is a continuous accumulation of mutual tendencies that amass energies and efforts within more and more (asymptotically) overlapping vicinities. transgression. What would be the impulse behind such a project? Probably his theory of poetry as translation and infinity (Or maybe the band came first. for Chris Tanasescu ? "To me. and project of poetry is infinity. and in 2008 this cultural experiment was already becoming a very successful cultural enterprise. more successful than some of the local pop stars. Of the three poets I mentioned. which are sometimes one and the same thing) the 'ever-evolving realized versions' of my poems. and enactment of the limit (in the mathematical sense of value gradually approached by a function or series through a limitless progression of the input) and by aiming not at totality but at community. poetry performance / action painting / rock band Margento. Chris teaches – among other things – contemporary American poetry at the University of Bucharest. palpable band. a cultural project that brings together a couple of musicians (Costin Dumitrache and Vali Baicu). the object. shares the stage with many others." (Poetry International). and working community" is so profound that the community itself becomes poem. Chris is intriguing in a more particular way. Chris claims that the best way to experience poetry as translation or infinity is by being in a band. Margento II. only that there is no beginning. a Finnish poet and translator. transubstantiation. a Margento piece is a poem of mine worked on with certain musicians and a certain painter / multimedia visual artist. Just like it’s never just us in the poem we think we write on our own . as I've read in a review) for selling more then 15. Just as for them it is a “wider-medium” song as (re)composed and played together with a certain poet and a painter. synchronization." But this unit that is a perfectly balanced plurality of voices. at least not in poetry. Hence." What is a Margento piece. movement. and the theory only aerwards. How does such a successful group of artists work together? "My colleagues have always preceded the poems I wrote or picked for performance in their apparent development through the most compatible musical scores and/or visual arts scenarios imaginable. As sequential circumscription.  is ever verifiable correspondence resided in the form of analogy. In a couple of places (in a very recent issue of Poetry International and in an interview for Bucharest Daily Review) he tells the story of his cultural project. as the initiator of Margento.000 copies of their album. even duration.

participating in the works always in progress. Hermaia. Vortexes. brought by Chris into this poetical construction. which can be then enriched into (cross-)cultural meaning. and so forth (news everybody knows but wants to receive proof of) – and yet they may be read and then involved as a (set of) point(s) to start networks from or to connect through. in a rude costume. e rumor was that he was preparing a book of huge proportions. Michael Palmer. Every poem.' Which is not the same with 'everybody is always present. I will quote from a paper published by Chris in an American magazine for an explanation of his Graphs< “Graphs are ways to understand and (re)generate language. beliefs. a boy at the window on a night of gnashings and an enormous moan. a small anthology edited by me and by Miroslav. is a graph – of instincts. digging deep to strike root. a monument. no ease for the boy at the keyhole. supplying in the nick of time relevant clues to the problems we are confronted with. to heart. the root of the root and the bud of the bud. Or Big Rip. and just a few months later. impossible to pigeonhole. an old man and his winter night while all out of doors looks darkly in at him. Romanian poet Gellu Naum says in his alchemical poemdiary 'e Path of the Snake'< 'We are perennially bound to each other. and the numerous essays he has recently published will recommend him even to the critics who are less interested in his work with Margento. the sky of the sky. the first one in Croatian to focus on the younger Romanian poets. Leaf-mold. and the pretty wildwood flowers. ey literally are ways. a widow lamenting in springtime with the cold fire that closes round me this year. Overt axes. I was more than happy to include him among the twelve Romanian poets born between 1960 and 1980 whose poems were translated by poet Miroslav Kirin in Croatian for the latest issue of Poezija magazine. His second collection came out only two years ago. a little box that gets her first teeth. Nothing would give up life< Even the dirt keeps breathing a small breath. rank. a temple of crates in cramped and crated scenery. just as an abstract semantic graph can be con- . society. coherent project where his knowledge of mathematics seemed to come at hand. for that matter. in 2009. What begins as reflections on poetry and on collaborative work ends in prose and in poetry. But you’re in both places at the same time. a leisurely and curious (non)romantic aristocrat. Or Big Chill. To conclude. in the root cellar. where bulbs broke out of boxes hunting for chinks in the dark. sent him texts. a tireless peacock-clad clown in the moon. cemeteries scattering their semen freely to whom… ever come who may. Only a few extremely enthusiastic reviews were published in a very silent cultural press. Once we start more and more people will come and join us. it was a big. Jerome Rothenberg).' But it most likely has more to do with the way in which people and works apparently so far from each other (or. manure. too close to each other) in time and space actually get connected when their convergence starts to surface and work. and biochemical structures or entities. I will render here one (or two?) fragments from the same text (or collection of texts?) in Poetry International. As for me. about some of them in my PhD paper (Charles Simic. phrases. e dirt got to live> and rhythm got back    to stories. lime. Vinea. in 2008 (România cu amănuntul – Romania at Retail is a possible (mis)translation of this pun). learning about us and themselves in the process. and place roll the Roman song        give the grave        wine No space        take            to respite sphere          of no fears           apothellipsis or symptoms      of asymptotes    lapse I can do eve        of day        night of no f(l)ight        grace Peace    see        sea        C    letter ot tethers    binding me To the light            OF THE SUNRISE      comedian civet When I’m here    start     with the     word We        love        lava     to gather                            moons            in hour    mouths A GRAPH-ological addendum A few weeks ago I received from Chris an invitation to take part in a poetical jam-session. Pulpy stems. a book that is off the charts in so many ways – the fact that different genres and languages find a common ground here is only one of them. paths that connect vertices. In time his Graph took shape. that is. was issuing a monumental third book. You may think what you wear fits a dust-covered digger or miner. Chris Tanasescu hasn't published any new collections of poetry. but this was different. a frostbitten farmer in the auroras of late autumn. I believe that this series of three books in three consecutive years. a hard working field scientist who is no longer in terror. bearded.Poesis interna\ional essay iunie 2011 or in the book we read in solitude. and the graph thus growing generates a syntax of (artistic) language(s) and relationships. alluding to the dialectic of presence and absence< 'Nobody is ever missing. depending on who’s looking. as more and more poets. every person. with enthusiasm. his telescope. eye and tooth. both Romanian and American. He had already invited some poets in his former books. a child getting 128 months mixed up in my mouth April brings us sun and showers. And it’s both day and night. Chris Tanasescu's fourth collection of poems is forthcoming from Vinea Press in the summer of 2010. dead and living people. e asymptotic destination of all this is what Berryman once said. silo-rich. of the seed. piled against slippery planks. and here they were. Most of the critics were not prepared for such a book – and for such a writer. e words start driing away from each other until the next Big Crunch. with Roots ripe as old bait. a performer making himself motley to the view. a sweaty bricklayer with the sun in his eyes and still in love.” e idea of a poetical jam-session and of the graphs come from his experience with the Margento project< “In my experiments with Margento I have explored a “groundbreaking” discovery that actually has always worked as confirmation of things ancient but perpetually common – namely that a poem ramifies by nature into music and painting/video and vice versa. the same publishing house from Bucharest. dank as a ditch. always and always in touch…'" For many years. I had written.

e trash can behind the pool rolls with ailerons made of plastic and paper. Evening of the whale At night. e gelatinous skeleton of the whale— boxes of oranges. Volatile water lilies. with an E-mail from Chris to some of the poets< Dear all.” So. translated by Martin Woodside 129 . packets of cigarettes or coins at the bottom of the pool— phosphorous calibrations. I hope this finds you all doing great! de la Paz's Aubade is a new vertex connected to my Lake Como section of Chalandamarz by Iulia's translation of Palmer's. A clinking trout. e cold-blue benches around the pool are empty. a highway with shoeprints almost matching. e last piece is an edge linking Radu's Night of the Whale to Martin's Killer of Mice. I’m adding the two poems here. From its concrete eye.. the whale sprouts small metal spheres. Happy Presentation of the Lord at the temple (Feb 2nd)! Happy new (Chinese/Vietnamese) year (Aquarius new moon)! etc CT Morning of the whale Stamps of light shine over the water. heading downtown. Soon enough. Projections in the past. the concrete edges of the whale are covered with tiny footsteps none sees. e whale changes shape. e black trams flow downtown. or so. I sent Chris 2 short poems for his project. at most. White lights and red lights.. Poems by Radu Andriescu.iunie 2011 essay Poesis interna\ional structed from a given abstract syntactic tree. e third attachment ramificates Radu's Morning of the Whale. muffled in mirth. A lighthouse appearing only in the veiled radiography of morning. they became part of the poetical DNA imagined by him. shoes. fissuring the glazed silence among the hostels. scrambles around the campus whale. Please try to ramificate further and if possible keep it "sonnet bound" by which I mean somwhere in the area of 14 or 20 lines at most (if it were say a standard caudate sonnet). My two year old daughter. Parshchikov’s viscous key. just slightly. without a shadow. Monochrome trams roll by. in the morning.

iar în 2007 i s-a acordat Premiul European pentru Poezie Francofonă (Prix Poesias). A studiat filologia slavă la Universitatea din Gent.Miriam van hee Miriam Van hee s-a născut pe 16 august 1952 în Gent (Belgia). Debutul ei editorial. cea mai importantă distincţie pentru un poet în Flandra. Mysjkin 130 . Miriam Van hee predă limba rusă la Institutul Superior de Traducători şi Interpreţi din Anvers> a tradus din Anna Ahmatova. 1996) a primit Premiul Trienal pentru Literatură din partea Comunităţii Flamande. 2007). Osip Mandelştam şi Iosif Brodski. Traducerea versurilor ei în franceză a fost primită cu căldură. Poemele traduse în limba română au fost selectate din ultimul său volum Buitenland (Ţară străină. din care Achter de bergen (În spatele munţilor. Jan H. 1978). a fost încununat cu Premiul Literar al Flandrei de Est. Au urmat alte şapte volume de versuri. Het karige maal (Masa frugală. Miriam Van hee este poeta flamandă cea mai tradusă în întreaga lume.

nu era singură stăteam nehotărâtă. încât puteam contempla lumea de sub noi probabil era un lac acolo sus şi pajişti însorite un loc pe malul apei. o ţară fără fund. totuşi ca de la sine. irosindu-ţi timpul cu vorbe tăcuţi. pini. vorbe frumoase de primăvară. părinţii mei mă priveau cu ochi întunecaţi. trebuia să plecăm atunci i-am văzut la fereastra de vizavi< . seara plină de gânduri. de dezgheţ la pas am pus şaua pe măgar am strâns chingile şi i-am urcat în spinare păturile. o pisică veni şi se frecă de picioarele mele am mângâiat-o şi m-am consolat dar între timp ghidul meu dispăruse şi totul s-a reluat de la început Ţară străină Scrie ca şi cum ar fi murit. aşa că m-am hotărât să le dăruiesc< harta oraşului.iunie 2011 Poezie Poesis interna\ional polonia sau austria aici e la fel ca orişiunde. ai scris în caiete ce-ai auzit. solemnă şi mare în cele din urmă ai intrat în casă. găsind vorbe. unde locuia deja o femeie pe care-o cunoşteam. desfăcând-o. iar în anglia grădinile-s mai frumoase şi te vezi iar în casa părintească. Andrei Siniavski despre Varlam Şalamov Tot adevărul din lume se află acolo şi se dezvăluie în panoramele măreţe. unde eram liberi să facem ce vrem. răsuflarea lor topea florile de gheaţă atunci le-am scris o scrisoare cerându-mi iertare şi totodată am zărit pe cineva mai târziu. şi nu m-a lăsat să intru. ascultând foşnetul de afară. trupurile dormind ca dealurile într-un peisaj şi nimeni nu spune< îţi voi arăta luna dar ai văzut-o. cu umbrele noastre de cealaltă parte new york am visat< eram în metroul din new york dar nu puteam să-mi ţin toate bagajele alături. cu picioare istovite flămânzi şi-nsetaţi. în lumina înserării. imenşi. şi fără ei. ne-am sfătuit şi-am pornit-o încet la drum am urcat pe-nguste poteci pietruite iar soarele urca şi el tot mai sus. vaste şi tăcute. ai căutat la radio limbi străine ori muzică. pardesiul am cerut în schimb un loc de dormit se înnopta un bărbat în costum de pierrot mi-a dat o cameră între două etaje. zăpadă şi barăci. mult mai târziu ridicând-o de pe jos. valiză după valiză dispăreau în mulţime. spune cineva. citind-o într-o existenţă fără mine. boccelele şi copilul am desfăcut hărţile am numărat pâinile. creioanele. Danièle Sallenave 1 închipuie-ţi că-n adâncul tău e o ţară străină. în polonia sau austria. s-a înălţat încet din praful suburbiilor. puteam vorbi sau aştepta până ce pielea devenea subţire ca aerul şi ne ghiceam unul altuia gândurile nu mai puteam pleca de acolo decât înapoi pe drumul în jos. n-o poţi scoate la suprafaţă 131 vorbe azi-noapte am visat un noian de zăpadă care ne invadase teritoriul. acoperişul sta să cadă. seara sub neonul de pe verandă.

nu iubeşte pe nimeni. ca să poţi cunoaşte ziua aceasta. da. te balansezi în spatele ferestrelor şi înţelegi totul< satele de lemn cerul fără nori lumina soarelui în apa unduită munţii îşi menţin măreţia< la revedere. dar a alteia. cuvântul caisă a dispărut şi moscova. nici măcar n-ai aşteptat să vină somnul ţi-ai amintit toate acele asfinţituri dincolo de pădurile întunecate asfinţituri care-ţi taie răsuflarea iunie 2011 închipuie-ţi că timpul nu există dar tu încă exişti. când locuieşti în trenuri. te cheamă Traducere din neerlandeză< Alexandra Fenoghen & Jan H. îşi picură lumina lentă. impetuoşi şi supăraţi iar apele dezlănţuite au ieşit din matcă. ca şi cum ar cădea confeti şi eşti încă tânăr. râurile şi gheţarii cărau molozul timpului şi-l depuneau altundeva s-au întâmplat lucruri de neînchipuit insulele au ajuns în mare ca nişte epave şi plutesc acolo şi azi în căutarea unei legături străvechi. de exemplu. poţi hotărî orice. şi oricum. n-ai pus întrebări. puţin câte puţin. spun.Poesis interna\ional Poezie 4 închipuie-ţi că devii încet pământ. ar trebui să fie de-ajuns să priveşti peisajul şi să vezi cum soarele. reţeaua de cale ferată zăpada şi stelele ei. a unei ţări străine. pe zăpadă. să nu mai scrii nimic sau să te intorci şi să rămâi e şi ceva bun în toate astea. soarele-ţi încălzeşte partea stângă 6 3 sunt limbi în care trecutul nu poate fi exprimat există numai prezentul. pinii ei întunecaţi găleţile găurite. Mysjkin 132 . pe turnurile de lemn arătându-ţi deosebirile< printre pini e un mesteacăn şi tocmai când crezi că ai devenit invizibil sau te-ai preschimbat în gheaţă observi că. şopteşti. ca şi cum în cer s-ar petrece un miracol şi eşti liber ca vântul. ce-i drept. închipuie-ţi că n-ai mâncat niciodată caise. acesta e cântecul ţării fără speranţă 2 se-ntâmpla pe vremuri ca uneori oraşele să ardă şi satele să dispară în mare. care. acolo plouă acum. n-ai spus nimic. n-ai auzit mierlele sau vântul prin şirul de plopi. ieri. iar mai înainte au apărut peisajele scoarţa terestră s-a urnit şi continentele s-au rupt ca nişte copii mari şi rebeli. dar oare nu ştiu că nu te vei întoarce niciodată şi asta-i legătura ta cu această ţară. de iarnă pe trunchiurile copacilor. fratele tău şi faleza s-au retras de-acum în spuma mării s-au întâmplat lucruri de neînchipuit şi n-o poţi spune a fost ca o noapte fără zi şi apoi încă una şi încă una şi se întâmplă să auzi gheţurile plutind pe ape sau o poartă trântită de vânt. de exemplu. prietenos şi totuşi populat 5 şi totuşi. să pleci. şi-ţi ridici faţa şi mâinile spre cer. care te cheamă. a unui continent încă neştiut. s-au ciocnit între ele şi din foc s-au înălţat munţii. aceasta e o ţară străină. n-ai deschis ferestrele. la revedere.

133 . Az elmúlt években Kairó. Isztambul. Megkapta a legjobb első kötetnek járó Gérecz Attila-díjat. Istanbul şi Paris. iar în prezent locuieşte la Berlin. Számos alkalommal szerepelt az Év versei illetve a Szép Versek antológiákban. románra. A trăit în Cairo. poartă titlul Lipsa totală a simpatiei.Mestyán Ádám Mestyán Ádám (1979-ben született Szegeden). Al doilea volum. Verseit fordították norvégra. 2006-ban jelent meg első önálló verseskötete A magyar helyesírás szabályai címmel (Budapest< L’Harmattan). majd a Junior Prima Primissima-díjat (2008). 1995 óta publikál verseket. publicat de Kalligram în 2010. 2011 októberétől pedig Berlinben. Primul său volum de poezie a apărut în 2006 şi a primit titlul de cel mai bun volum de debut al anului. Ádám Mestyán s-a născut în 1979 la Szeged. és angolra. Második verseskötete 2010-ben jelent meg< Az együttérzés tökéletes hiánya (Kalligram). zenészi és tudományos tevékenysége miatt nagyobb szünetekkel. Budapest és Párizs között élt.

Eu apăsam. fetiţa s-a aplecat deasupra câinelui. acră. iunie 2011 Improvise! Chiar şi cu tocurile înalte. S-a întors. mă privea mândră din oglindă< vezi. darling. Când faci moartea mai uşoară pentru cineva. Noi. degeaba se suise pe marginea de marmoră a chiuvetei. nici timp nu prea avem. Bătrâni Ce dreaptă e coloana vertebrală care de douăzeci de ani nu poate să ierte. Mă tot uitam în ochii lui – mai exact el se uita la mine. să nu îi zboare nasturii. înjurând. am săpat-o mai devreme. Câtă forţă nemiloasă are cel care nici după ce moare păcătosul nu poate ierta. ultimul tur de onoare al sufletului. tot era mică. cu burta pe chiuvetă. ţine-l mai strâns. ne-am ridicat. Şi ce păcat groaznic este acela care în douăzeci de ani nu poate să fie iertat. Se uita la mine în oglindă. Astăzi. am terminat-o singur. Se mişca încet dar fierbinte ca atunci când ceva e interzis. englezii ştiu să se fută. Doar îi ţineam capul şi mă uitam cum se uită la mine cum mă uit. Abia îşi stăpânea gemetele. Acesta zăcea greu. înăuntru zvâcnea ceva. uitându-mă spre cer. o să ai dreptul la moarte. dar trebuia să fim foarte tăcuţi. 134 . trebuia umblu cu grijă la sânii ei. Să omori. Ce moarte fără sens este cea anulată de douăzeci de ani de ură. dacă este acolo. Ochiul se făcea tot mai gri. cu muşte roind deasupra stomacului mâncat de cancer. aerul se face dintr-o dată greu şi miroase-a treabă de bărbat. cincizeci de oaspeţi dansau şi beau şampanie dincolo. După. şoptea repede< încet. îngerul lui păzitor să vadă< muncim cu suflet. roşeaţa i-a ieşit şi la gât. Numai doctorul mai zice câte ceva. Nu şi-a scos bluza. Chiar azi te omorâm. apasă cu genunchiul. plângând. Se înroşise la faţă. improvise. normal. dacă-mi aduc bine aminte. bărbaţii. orice sunet se aude.Poesis interna\ional Poezie Tot mai gri Eu îi ţineam capul. am făcut-o de oaie> om avea vreo lopată? Groapa. Ceva aşa bărbătesc – atunci nu mi-am dat sema. Zece secunde. picioarele moi tremurau uşor şi o licărire aurie. darling. Carnea s-a întărit brusc atunci când l-a înţepat medicul. cu grijă. Tremura puţin. Dacă scapă.

din Pesta-mi vine stilul. Şi nunţile mixte din Bazinul Carpatin? Sunt Dunărea. să fiu la radio. nobilimea. sau popă. şi ştiri să leg. O să fiu ca banii falşi. născut la Seghedin. Sau. uitasem Balatonul. nedemn de milă. Din mână în mână. aş fi poate din Peci. toţi ţăranii. şi călugări şi smeriţi. sau tipul din Gyönk. Bine ar fi să fiu evreu de tot. mai mişto. sau armean. Nilul. Sunt gata capcanele cu care trădez pe toată lumea. Aşa se mişcă sufletul. ori catolici glazuraţi în aur. exotic pe cât pot. Să rămân oare ungur. trec din formă în amorf şi înapoi.iunie 2011 Poezie La Nil Bine ar fi să fiu evreu de tot. Fabrica de încălţări. Avem un răspuns. de la sapă ungurimea. La ultraviolete n-o să-mi vezi semnul pe care trebuia să-l ascundă prin colţurile mele vreun angajat conştiincios de la bancă. aburiţii. care te muşcă iar. recunosc. din carne în metal. Să te lipeşti la perete când îmi dau drumul. şvab? Ori Grec? Să fiu slovacul mustăcios. şi bisericile< pocăiţii. Vai. Cu consistenţă lichidă la temperatura camerei. arab chiar. toţi cu o credinţă de taur. să vă înţeleg. Poesis interna\ional Şi încă O să fiu ca mierea în fagure. chiar mort. rânjind. O coloană nesfârşită. şi Tisa. întins pe pâine cu unt şi luat acasă. nu? sau cum? Sunt atât cât vreţi să mă folosiţi. de nu îl vezi întreg? Renaşterea plutaşilor în vene să o ţin. în româneşte de Răzvan Ţupa şi Noémi László 135 .

the Zambian chapter of the International Board on Books for Young People. filiala zambiană a International Board on Books for Young People. Predă literatură şi teatru la Universitatea din Zambia. Gankha este scriitor. poet. dansator. is year. 136 . He is also a member of the Arts and Culture Advocates of Zambia. iar în prezent este preşedintele asociaţiei Zambian Board on Books for Young People. “Songs from My Soul”. actor şi director de teatru. Pe lângă publicarea volumului de poezie Cântece din sufletul meu. este membru al asociaţiei Susţinătorii Artelor şi Culturii din Zambia. Apart from his published volume of poetry. Zambia. He founded the Young Writers Association in Zambia. De asemenea.Gankhanani Moffat Moyo Gankhanani wakwaZalilo Moyo was born in Lusaka. Gankha a avut contribuţii la numeroase antologii şi alte publicaţii. dancer. his much anticipated publications. În acest an urmează să apară mult aşteptatul volum Orgasm şi flăcări în meditaţie neagră. Gankha is a writer. Zambia. Gankha has contributed to many anthologies and other publications. actor and theatre director. A fondat Asociaţia Tinerilor Scriitori din Zambia. poet. “Orgasm and Flames in Black Meditation” are set to be published. edited “Echoes of Tomorrow” magazine and is currently President of the Zambian Board on Books for Young People. unde coordonează Secţia de Literatură. He teaches literature and drama at the University of Zambia where he coordinates the Literature Section. 2011. Gankhanani wakwaZalilo Moyo s-a născut în Lusaka. a fost editor la revista Ecouri ale zilei de mâine.

Când încetează cântecele Folosiţi vă rog copacii Să înrădăcinaţi istoriile Şi să dezvăluiţi ale naturii cele mai ascunse Cântece ale Africii. Când încetează cântecele Numai ele Vor ploua copii Cu susul în jos şi măruntaiele pe-afară Grotescul îşi va dori Să fi fost scrise cântece Dar poezia Africii E întipărită în gândurile noastre. 137 . Când încetează cântecele Şi calmul domneşte Când încetează cântecele Şi eu urlu< vă rog Când încetează cântecele şi întunericul se retrage Când încetează cântecele şi focurile pălesc Când mai tare încetează cântecele Apele încă vor purta nume mari Şi noi încă Vom striga numele tău.iunie 2011 Poetry Când încetează cântecele Când dispar cântecele Relele apar Şi cei reci apar Vii Când încetează cântecele Relele împacă relele Ucigaşii şi hoţii Merg înainte şi praful Nu se aşază vreodată. please When songs cease and darkness recedes When songs cease and fires go low When songs cease the most Waters shall still bear great names And still we will Shout your name out. Când încetează cântecele Atinge-ţi tălpile Gustă pământul şi jură Chiar dacă încetează cântecele Eu tot voi cânta. When songs cease And calm leads When songs cease And I cry out.. When songs cease Listen once or twice e darkened writings By the fireside Are shared With our infants e songs are cold e choruses are out of tune e real cease. When songs cease None but these Will rain children Bottoms up. Când încetează cântecele Ascultă o dată sau de două ori Scrierile înnegrite Lângă foc Sunt împărţite Fiilor noştri Cântecele sunt reci Refrenele sunt false Adevărata încetare. Poesis interna\ional When Songs Cease When songs disappear Wrongs appear And the cold appear Alive When songs cease Wrongs please the wrongs e killers and the stealers Still roll on and the dust Never settles.. When songs cease Touch the soles of your feet Taste the earth and pledge ough songs cease I will sing on. insides out e grotesque will wish Songs were written But the poetry of Africa Is embedded in our thoughts… When songs cease Please use trees To uproot histories And reveal nature’s most hidden Songs of Africa.

Poesis interna\ional Poezie Poemul de scris L-am întrebat Cum se scrie un poem? Mi-a spus Începi de nicăieri Sfârşeşti nicăieri Mi-a spus Nu scrie nimic Nu cuprinde nimic Nu lua nimic Acesta e un poem L-am întrebat Cum se citeşte un poem Mi-a spus Începi pretutindeni Şfârşeşti pretutindeni Mi-a spus Exclude totul Nesocoteşte totul Exceptând nimic Toată informaţia este ascunsă În nimic Am scris un poem Despre nimic Şi nimic Avu înţeles Mă făcu să plâng Am scris un poem despre apă Şi despre vânt Am scris un poem despre pământ Şi despre foc Am scris un poem Despre ele Fără minte Care sunt mincinoase Am plâns C-am minţit Am privit bărbaţii din poem Arătau ca umbrele Umbre cenuşii Arătau ca timpurile Când focul era un mit Aşa c-au ars În propria lor jale Am privit femeile Erau fără talie Şi fără şolduri Vorbeau despre culori Ca şi cum ar fi fost incolore Au cumpărat rugăciuni De la generatoarele de rugăciuni iunie 2011 The Poem to Write I asked him How do they write a poem? He told me Begin from nowhere End nowhere He told me Write nothing Include nothing Have nothing at is a poem I asked him How do they read a poem He told me Start from everywhere End everywhere He told me Exclude everything Disregard everything Except nothing All information is concealed In the nothing I wrote a poem About nothing And nothing Made sense It made me cry I wrote a poem about water And about wind I wrote a poem about earth And about fire I wrote a poem About them Without a mind at are a liar I cried at I lied I looked at the men in the poem ey looked like shadows Grey shadows ey looked like times When fire was a myth So they burned Within their own grief I looked at the women ey were waist-less And hipless ey spoke of colours As if they were colourless ey bought prayers At prayer-generating machines 138 .

iunie 2011 Poetry Iar zeii Vorbeau engleza! În teritorii ancestrale L-am întrebat din nou Cum e poemul acesta A spus Nu e un poem E aproape un poem Şi. pieces lost Never in place A poem is a piece of dirt Its Senselessness full of sense Once it is cut open Insides spread on the day Night envies Its stinking entrails at is the poem e poem to write Un poem trebuie să-ţi atingă sufletele Să le facă să înţeleagă Prin ochii tăi orbi Că sângele tău fierbe Un poem ar trebui să te facă să zâmbeşti Măcar un răstimp Cât lacrima ta dureroasă curge Un poem e creaţia Cu echilibrul pierdut Frânt. e un poem A spus Un poem nu e nici un poem Nici un poem Când e aproape un poem Un poem care te face să plângi E doar emotiv Un poem trebuie să vorbească Sufletului Un poem care te face să dai din cap E doar didactic Un poem trebuie să vorbescă Sângelui tău Poesis interna\ional And the gods Spoke English! In ancestral territories I asked him again What about this poem He said It is not a poem It is almost a poem And. bucăţi pierdute Nepotrivite Un poem e o bucată de noroi Iar Neînţelepciunea lui înţeleaptă Odată despicat Măruntaiele i se împrăştie-n ziuă Noaptea invidiază Vintrele lui puturoase Acesta este poemul Poemul de scris traducere din limba engleză de Irina Creangă 139 . it is a poem He said A poem is neither a poem Nor a poem When it is near a poem A poem that makes you cry Is merely emotive A poem should speak To the soul A poem that makes you nod Is merely didactic A poem should speak To your blood A poem should touch your souls Make your souls realise rough your blind eyes at your blood boils A poem should make you smile Even just for a while When your hurting tear flows A poem is a creation Out of balance Broken.

~\i propui s[ dep[. prietenia noastr[ ad]nc[ `n clipele c]nd scriam deodat[.i resentimente .i `nc[pere. ~\i construie. cu ochii `nchi. ~n perioada scrierii poemelor din Glorie.i topit[ `n 1969. sunt dreapt[. Nu sunt sever[ `n ceea ce-l prive.i nedreptatea la care ai vrea s[ fie supus deoarece nu po\i concepe alternativa unei `n\elegeri totale a celorlal\i fa\[ de persoana iubit[.e.i eu.ire pe care nu am . un drum al Golgotei.i `ntuneric. tat[l copilului meu . pentru c[ a refuzat s[ se colectivizeze). puritatea .Matei Gavril (1943-2008) inere\ea nu e `ntotdeauna genial[.i boala.tri poe\i afi. deoarece ne uneau s[r[cia . cel pu\in `n ceea ce m[ prive.tiut s[ o travers[m `mpreun[.i posibilitatea lui de a se putea revolta. `mp[rt[. S[ fie o astfel de posibilitate un act eroic sau o posibilitate de a merge mai departe? Aceast[ infim[ . p]n[ la urm[. iubirea prea mare dintre noi. s[ nu uit[m.ti. pe at]t de iluminat. cu voin\a . 140 T angela Marinescu . Pe c]t de tragic. Am]ndoi am scris despre fantasmele noastre de un erotism tragic.i infirm[ medita\ie mi-a fost prilejuit[ de recitirea poeziei lui Matei Gavril.ti `n cap figura omului pe care vrei s[-l iube.i acelea. `n 1969.au un scris cu con\inut mioritic.i a S]nge-lui meu albastru.i. cu toate c[ existen\a fiului nostru Alexandru ar fi trebuit s[ ne dea de g]ndit. scriind. Glorie este o carte splendid[. pentru c[ fiecare am reu. dep[. talentul .i lumea ur]t[ `n care tr[iam.i de sentimentalism iresponsabil. `n aceea.i s[rac (tat[l lui murise `n `nchisoare.i despre acte sexuale `ntre c]ini. E drept c[ . uneori chiar ur[ sau poate o dorin\[ a fiec[ruia dintre noi de a dep[. publicat[. despre masturbare . de bucurie l]nced[ . a r[mas `n bietul meu creier.i pre\uirea reciproc[ dintre noi.i nebunia lui. Poate c[ e prea mult spus. suferin\a . la Gherla. Matei al meu scria despre noapte . `ntr-o perioad[ `n care majoritatea colegilor no.i optimismul distruse de boal[.i de trecerea lui `n nefiin\[ exact acum trei ani (22 mai 2008). eram pe acolo. Eram doi nebuni.i frustr[ri . destr[mare reciproc[ a sentimentelor noastre. dar numai `n felul acesta pot g]ndi via\a mea al[turi de Matei al meu.te.te pe Gavril Matei. acum. O singur[ carte de poezie adev[rat[. la r]ndul lui bolnav .eam acelea. ap[rut[ .it s[ str[batem. Orice ar fi fost `ntre noi dup[ experien\a Gloriei lui . carte insurgent[ pe vremea aceea prin ostenta\ie erotic[.ti toate obstacolele ce survin odat[ cu alian\a cu persoana iubit[. reprezint[ o victorie intim[ `n care poezia poate str[luci. Po\i r[m]ne `n literatur[ cu o singur[ carte. Te arunci `n via\[. prin jurul lui.

1969) 141 . Şi dacă-mi pun urechea Aud cum răsuflarea i se-nteţeşte Ca un vânt ce i-ar desfrunzi buzele.Matei Gavril Halucinaţie Curg morţii spânzuraţi de ploaie. Plouă cu lacrimi pe o mare de sticlă. Comunicare Femeia doarme-n camera de-alături Cu faţa-ntoarsă spre peretele rece. Femeia face dragoste cu o baghetă de dirijor. Un uriaş păianjen cade cu mine-n somn. Concert Sula calului ejaculează-n gol. Cenuşa lor cade-ntr-o mâţă moartă. după care úmbrele cresc. (din volumul Glorie. Dacă-mi apropii trupul de suprafaţa rece. Îmi spânzur gândul de o altă soartă Cu urechea intrată în rezonanţă. Dacă-mi lipesc palmele de zid. simt Prin piatră voluptatea mea cum creşte. O sferă mistică se sparge-n pulberi de credinţă. Nu călcaţi peste mormântul mort! Mă atinge o piele străină. Perdele. Inima mea este o piatră spartă. Dansează ca fantomele şi putrezesc. Plouă cu fete moarte. Pot să o pipăi. moartă. Plouă cu putregai şi gelatină.

i pe adresa de e-mail poesisinternational@yahoo.com . cod 440012) precum .magazin literar cu apari\ie trimestrial[ Materialele se pot trimite pe adresa redac\iei (Satu Mare .Poesis Interna\ional .Strada Mircea cel B[tr]n nr. 15.

Poezia – cea mai blândă dintre mor\i LADIK KATALIN Nyári felhő> Könnyek> Rövidhullámok> Víz alatti mosoly> Üveg> Örökké valóság> A csíra> Jel> Boldogság> Nor de vară> Lacrimi> Unde scurte> Zâmbet sub apă> Sticlă> Eternitate> Germene> Semn> Fericire Hét ország> Nem hó> Égi körmök> Gömbvillám> Hordóban szőtt> A szél és a szuka> Șapte țări> Nu zăpadă> Gheare cerești> Fulger globular> Țesută în butoi> Vântul și cățeaua> JEAN GIONO .Guillaume poetul .i prietenul VIRGIL MAZILESCU preface> prefaţă> cântecul lui guillaume> guillaume’s song prima poveste pentru ştefana> din aventurile administratorului> the first story for ştefana> from the administrator’s adventures şatov> decembrie (cântecul administratorului)> shatov> december> (the administrator’s song) 4 poeme de GUILLAUME APOLLINAIRE `n traducerea lui Octavian Soviany Mai> Noapte renană Brânduşile> Marie OLVIDO GARCÍA VALDÉS Escribir El Miedo Es Escribir > Nadaba Por El Agua Transparente> Cuando Voy A Trabajar Es De Noche> Să scrii despre teamă înseamnă să scrii> ~nota în apa transparentă> Când încep să lucrez se întunecă 143 .Cuprins 3 4 5 7 8 9 10 11 14 15 16 17 18 21 22 23 27 30 31 32 33 34 34 35 37 DUMITRU P{CURARU CLAUDIU KOMARTIN .Viszerale Reaktion IOAN ES.Adevăruri din viitor TADEUSZ RÓżEWICZ Supravieţuitor> Cine este poet Omul nou> Poem> o frunză tocmai a căzut pe pământ Printre multiple îndeletniciri> Poezia mea ANGELA MARINESCU Poemul cel mai de jos das Gedicht von ganz unten CONSTANTIN VIRGIL B{NESCU Geanta> Femeia> kartari kartari> svapna> svapna> svapna ocheadă> ocheadă> ocheadă> jagrat (casa)> svapna-gata> svapna (ithyphalli) svapna (floarea cu o singură petală)> kartari (nu şi nu)> zidul de mătase> camera copilăriei mele> blândeţea mea NICOLETA CLIVEŢ .Poeme RADU VANCU . POP .Omul care sădea arbori AUREL PANTEA .

S.La isla (fragmento) :TEFAN MANASIA .Interviuri. alt peisaj Poema Recordar Este Sábado> Să-ți amintești această sâmbătă FLORIN CARAGIU .te BJÖRN KUHLIGK .. doică faulkneriană> Aici în dreptul coloanei (Roses)> (The Ideal Crash)> (Instant Street)> (Nothing Really Ends)> ANEXA 1 . amalgam Patru tineri poe\i germani `n rom]ne. sufletul TEODORA COMAN . Otro Paisaje.Cine scrie poezie e nebun ULRIKE ALMUT SANDIG vom Flieger aus siehst du> Gespräch mit Ken Taurus> ce vezi din avion> De vorbă cu Ken Taurus Tamangur> Tamangur DANIEL FALB ULJANA WOLF MAPPA> DREI BÖGEN < BOUGAINVILLE> Mapa> trei file< bougainville OV> V. OV> V. BJÖRN KUHLIGK SPIEKEROOGER MITTERNACHT> VON DER BIOMASSE> IN DER LUFT> Miez de noapte la Spiekeroog> Biomasă> În aer UNISONO AM FENSTER> UND KEINE APFELBAUMBLÜTE> VOICE OVER (für Aline Helmcke)> Unison la fereastră> Nicio floare de măr> Voice Over (pentru Aline Helmcke) BODENPERSONAL (für Johannes Frank)> MIT KIND> BOSPORUS> Personal terestru (pentru Johannes Frank)> Şi copil> Bosfor 144 59 60 61 66 68 70 73 74 75 81 82 83 85 86 87 .te VERONICA-ALINA CONSTĂNCEANU . La De Esta Niña> Otro País..> OmU> O.Aproape lini.mall sonet> ANEXA 2 .Capătul lumii.O. amintiri.> OmU> O.O.> Lumea a încetat să vorbească> Vocea aceasta a fetiţei> Altă țară.Translocal Identities and Transnational Places.motocicleta de lemn CHRIS TANASESCU .38 39 40 42 45 47 48 53 54 55 56 El Mundo Ya No Habla> Poema La Voz.S. LEAC meciul> le match GELLU NAUM . Notes on the Poetic Self in the Global Age IANCU LAURA Minden gyászlap kezdősora> Primul r]nd din orice anun\ de deces Isten> Emlék> ima feloldozásért> Fagypont> Dumnezeu> Amintire> rug[ pentru iertare> ~nghe\ COSMIN C}RCIOVA -Voia (fragmente) DAN-LIVIU BOERIU .ANTWERPEN Ploaia a umplut acoperişele> Rememorează<> Cum doarme cimpanzeul autist> Toţi au rîs încă mai rîd> Vezi flamingi lăsaţi de capul lor N-am ţinut să văd varanul de Komodo> Mi-a fost teamă că m-aş putea> M-am topit ca> Aş fi intrat în librăria de pe Meir> O mie de ani> Pentru că ei au mutilat> odinioară paraşutişti aliaţi coborau> negresa.Paradoxul Penelopei KUKORELLY ENDRE Hallgat szépen ül> Ascultă stă frumos V.

O nouă lectură a Tînărului Ulise ION MUREŞAN . POP .88 90 91 92 OCTAVIAN SOVIANY .i vederea IOAN ES. Ritualizările viziunii DRAGAN JOVANOVIć DANILOV Jedan miran pogled> O privire calmă EMILIAN GALAICU-P{UN Portretul artistului nepereche în chip de mul\ime SZALMA RÉKA Karjaidban Vásznak> Változatok ANA BLANDIANA De-a voinţa> Din ce în ce mai străină> Z vůle nejvyššího> Čím dál víc jako cizinka Rugăciune> Secolul nostru> E noaptea> Modlitba> Naše století> To je ta noc FELIX NICOLAU .Complexul paraginei CLAUDIU KOMARTIN .Scrisul .Margento. mama ***> mit eiern. BOGDAN Sadails erster Atemzug A girl to remember RADU ANDRIESCU .Performatism Won’t Call a Spade a Spade Editura Herg Benet Patru tineri poe\i rom]ni tradu. mutter MIHAIL VAKULOVSKI Paşii taţilor noştri> * * * *> poemul tău – tău Die Schritte unserer Väter> BERTOLT BRECHT> dein – dein gedicht ANDREI DÓSA theorist> și puful ei blond> und ihr blonder flaum NAOMI IONIC{ .Dragan Jovanović Danilov. more than a cultural experiment – with a GRAPH-ological addendum – Morning of the whale> Evening of the whale 145 98 99 100 101 102 105 108 108 109 110 111 112 113 114 114 115 116 118 119 121 122 123 124 125 126 129 .Museo interiore SZENTMÁRTONI JÁNOS Számvetés Befejezhetetlen vers önmagunk állásáról Kezdetről és Azótáról STOIAN G.i `n limba german[ de Ernest Wichner GABRIEL DALI: bei dir zu hause> selbstporträt> în casa ta> autoportret lampa> distrugerea> aprilie> die lampe> vernichtung> april VAL CHIMIC ***> cu koaie.

131 134 135 137 138 140 141 MIRIAM VAN HEE polonia sau austria> new york> vorbe> la pas> Ţară străină MESTYÁN ÁDÁM Tot mai gri> Improvise!> Bătrâni La Nil> Şi încă GANKHANANI MOFFAT MOYO When Songs Cease> Când încetează cântecele The Poem to Write> Poemul de scris ANGELA MARINESCU MATEI GAVRIL Halucinaţie> Comunicare> Concert 146 .

Tipar “Informa\ia Zilei” Str. Mircea cel B[tr]n.15 Cod 440012 Satu Mare-Romania Tel< 0261-735195 Fax< 0261-733643 www.ro .informatia-zilei. nr.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Special offer for students: Only $4.99/month.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Cancel anytime.