Caracteristicile educaţiei 1. Educaţia are un caracter specific uman intenţionat şi conştient.

În baza definiţiei educaţiei ca fenomen pedagogic putem deduce că educaţia trebuie să fie atît un proces de transmitere a cunoştinţelor cît şi un proces de învăţare în interacţiune cu ceea ce ne transmite cadrul didactic. Pe bazele ştiinţifici s-a demonstrat că educaţia este un proces specific omului şi ea se deosebeşte calitativ de dezvoltarea animalelor şi altor vieţuitoare. Prin faptul că la om procesul educaţiei au loc un şir de modificări profunde selective şi stative în comportament care se fenalizează cu noi achiziţii cognitive. Tot odată formîndu-şi capacitatea de a găsi răspunsul la societăţile mediuluiîn care trăieşte. Este constatat că educaţia umană prin actul de învăţare nu este un proces biologic instinctual, nu este un act de imitare a experienţelor generaţiilor anterioare. De aceea educaţia nu poate fi identificată cu creşerea şi evoluţia animalelor. Creşterea şi evoluţia animalelor are loc ăn baza unor procese biologice instinctuale. Ex:de imitare, de educare şi învăţarea mecanică, de adaptarea mecanică la mediul ăn care trăieşte de aceea se numeşte aceste procese de dresaj domestici. Educaţia şi învăţarea mai sunt considerate nişte procese specifice doar omului din motivul că ele sunt nişte procese conştiente (intiligibile, raţionale, logice). Sunt acţiuni intenţionate ceea ce înseamnă că se desfăşoară conform unui scop concret, unor obiective concrete, anumite finalităţi concrete. Au un caracter activ, interactiv şi ajută omului să achiziţioneze (să acumuleze) în plan informativ şi formativ cunoltinţe care-i asigură dezvoltarea personalităţii sale. Jean Jack Rousso „plantele se dezvoltă prin cultivarea în timp ce omul se formează prin educaţie”. Astfel el a evidenţiat caracter conştient, specific uman al educaţiei. Concepţia ştiinţifică pedagogică nu respinge rolul factorului biologic, ci ia în consideraşie influienţa potenţialului creditor şi în special a predispoziţiilor anatomofiziologice ale analizatorilor şi ale activităţilor nervoase superioare în dezvoltarea personalităţii omului dar dînd prioritate educaţiei. 2.Educaţia are un caracter social-istoric Acest caracter socialistului preese din faptul că educaţia se realizează în strînsă legătură ku relaţiile interumane, cu relaţiile sociale şi cu mediul social. Acestea la rîndul lor influienţează conţinutul educaţiei modul de dessfăşurare ei, atît sub aspect informal cit şi formal. Caract. Istoric al educaţiei este determinat şi de faptul că educaţia se dezvolta odată cu istoria societăţii fiind influienţată de condiţiile şi realizările concrete ale fiecărei date istorice, de aceea educaţia a parcurs un drum ascendent în concordanţă cu progressul istorico-social. Toate influienţele care-şi lăsau amprenta asupra educaţiei ca fenomen pedagogic au permis că acest fenomen educaţional să-şi contureze propriile acumulări prin expunerea de concepte, prin conţinuturi şi strategii specifice care la rindul lor au influienţat şi influienţează dezvoltarea istorico-socială manifestindu-se astfel independenţa relativă a educaşiei pe de o parte dar în acelaş timp fiind în interacţiune directă cu dezvoltarea istorico-socială. 3. Educaţia este în interacţiune cu procesele psihice ale dezvoltării umane. Procesele psihice se dezvoltp în cadrul actului educaţional de aceea educaţia trebuie să ţină cont de caracteristicile proceselor psihice. Procesele psihice manifestarea lor trebuie să ţină cont de condiţiile actului educaşional între aceste 2 existînd o legătură reciprocă, o interacţiune. 4. Educaţia şi pedagogia au un caracter naţional şi universal În acest spirit educaţia şi pedagogia pe de o parte studiază şi dezvoltă tradiţiile şi realizările poporului în domeniile educaţiei învăţămîntului şi ltiinţei educaşiei dea lungul secolelor urmărind să evidenţieze cum se dezvoltă personalitatea. Pe de altă parte educaţia li pedagogia naţională studiază şi adaptează în mod cretiv realizările valoroase ale educaţiei pedagogiei universale ce aparţine altor popoare, dat în acelaş timpoferă şi la lumii popoarelor realizările educaţiei şi pedagogiile naţionale

5. Educaţia trebuie să aibă un caracter necesar, obiectiv şi permanent. Înseamnă că educaţia pe de o parte este o componentă necesară obiectivă şi permanentă de dezvolarea a societăţii, fiindcă nu se poate gîndi societate şi dezvoltarea socială fără educaţie. Prin transmiterea tezaului cultural ştiinţific şi al experienţii pentru dezvoltarea personalităţii şi pregătirea tinerei generaţii ca forţă de muncă, ca specialişti, educţia contribuie la înoirea continuă a societăţii de aceea educaţia este direcţionată în mare masură spre viitor. În procesul educaţional omul trebuie pregătit nu doar pentru a se putea exercita, a putea activa, el trebuie să-şi perfecţioneze competenţele profisionale în cadrul educaţiei. Trebuie să fie pregătit pentru a putea crea şi pentru produce schimbarea în mediul social în care trăieşte. De aceea formarea lui profesională continuă omul trebuie să o primească la diferite niveluri din sistemul de învăţămînt. Ex: în cadrul şcolii generale se asigură dezvoltarea culturii d’generale a omului ia prin educaţie tehnologică şi profesională omul este orientat spre o anumită profesie, specialitate pe care o însuşeşte după absolvirea şcolii generale sau a liceului. În continuare se formează profesional continuă şi după terminarea facultăţii. Această formare continuă a şi primit denumire de educaţie permanentă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful