Anul II, nr.

20 septembrie 2008

Publicaþie editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº

Preþ: 50 de bani cu sprijinul

Din cuprins
Rugãciunea fãcutã împreunã salveazã cãsnicia
În timp ce numãrul cãsãtoriilor care se terminã cu un divorþ este de una la patru, în cazul soþilor care se roagã împreunã acest procent este aproape nul. (pag. 9)

„Sã ne lipim de Dumnezeu ºi pe El singur sã-L slujim“

Ce trebuie sã ºtim despre transplantul de organe
Transplantul este una din performanþele practicii medicale, care transformã suferinþa în nãdejdea prelungirii vieþii.(pag. 13)

Vârsta ºi cunoaºterea Scripturii
Încã din copilãrie este bine sã îi familiarizãm pe copii cu Sf. Scripturã. Pentru a face acest lucru cât mai eficient, trebuie sã þinem cont de stadiile de dezvoltare ale copilului. (pag. 11)

Un interviu în exclusivitate cu Prea Sfinþitul Andrei Fãgãrãºeanul, noul Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. Pagina 5
sãvârºirea libertãþii (aºa cum libertinajul este o libertate acoperitã de “ruginã”, discernãmântul este o libertate curãþitã de depuneri). Astfel câºtigã tot mai mult teren decizia neclarã ºi incorectã. Nu mai alegem între ceea ce este bine ºi ceea ce este rãu, ci între ceea ce ni se pare cã este bine ºi ceea ce ni se pare cã este rãu. ªi uite aºa omul cumpãrã þigãri ºi alcool chiar dacã ºtie cã dãuneazã grav sãnãtãþii, bea tot felul de sucuri despre care ºtie cã ar macera o fleicã de carne în 24 de ore, munceºte duminica, înjurã, cumpãrã otrãvuri împotriva naºterii de prunci chiar dacã ºtie cã toate acestea sunt pãcate. E un fel de goanã de-liberatã dupã plãcere. Libertatea bolnavã este un soi de combinaþie ciudatã între neîncredere ºi risc. Un fel de “ce-o fost o fost ºi ce-o fi 'om vedea”. E ca atunci când circuli noaptea cu maºina ºi din sens opus îþi vin maºini cu faza lungã ºi speri ca timp de câteva fracþiuni de secundã cât eºti orbit sã nu fie nimeni ºi nimic pe marginea drumului. Un fel de “fie ce-o fi”. De aceea nu tot ce nu ne dorim este rãu ºi nu tot ce ne dorim este bun. ªi un început pentru a discerne clar între bine ºi rãu ar putea fi înlocuirea lui “fie ce-o fi” cu “facã-se voia Ta”. Atunci o altã luminã este proiectatã asupra valorilor vieþii. “Întru lumina Ta vom vedea lumina”. Dar pânã sã ajungem aici poate cã n-ar fi fãrã folos sã ne asumãm neîncrederea ºi riscul în sens invers faþã de ce am fãcut pânã acum. Adicã sã zicem “fie ce-o fi” ºi încercând sã postim, sã rãbdãm insulte, sã mergem la Slujbe… sã fim sfinþi.

Editorial de Pr. Ciprian Bîlbã

Cum nu vrem sã fim...
Nu vrem sã fim în multe feluri. Nu vrem sã fim sãraci, bolnavi sau mai puþin înzestraþi. Aproape nimeni nu-ºi doreºte sã nu fie la modã la fel cum nu-i surâde ideea de a se da jos dintr-o maºinã ordinarã. ªi lista ar putea continua. Dacã închidem un ochi, am putea considera cã modul acesta de a privi lucrurile e normal. ªi asta cu atât mai mult cu cât firea omeneascã e ziditã pe a spune “nu” durerii ºi “da” plãcerii. Numai cã adesea nu dispunem de acea calitate a discernãmântului, care este de-

CMYK

2

Eveniment

O zi de neuitat în satul Veneþia de Jos
În luna mai a acestui an, fii satului Veneþia de Jos au trãit un eveniment care va rãmâne în istoria localitãþii: sfinþirea bisericii Cuvioasa Paraschiva de cãtre Mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurenþiu Streza, eveniment despre care aþi putut citi deja în paginile publicaþiei noastre. Ziua de 25 mai, în care a fost inaugurat cu aceastã ocazie ºi Cãminul Cultural, a rãmas însã în sufletele veneþienilor, dovadã faptul cã am primit la redacþie un nou material, semnat de doamna învãþãtoare Viorica Eugenia Stoica, care doreºte sã împãrtãºeascã tuturor fãgãrãºenilor bucuria acestei zile: Ziua de 25 mai, sfârºit de Florar, va rãmâne în amintirea noastrã ca o zi mãreaþã care ne-a oferit clipe de
avut ocazia, unicã în viaþa unei biserici, sã treacã prin Sf. Altar, unde s-au închinat în faþa Sfintei Mese. Întreg alaiul s-a deplasat apoi la Cãminul Cultural, unde Înalt Prea Sfinþia Sa împreunã cu primarul au tãiat panglica inauguralã. Cuvinte de laudã au fost adresate de cãtre Pãrintele Mitropolit tânãrului ºi inimosului nostru primar Mihai Liviu Popeneciu, precum ºi organizatorilor acestei emoþionante festivitãþi, prilej de întâlnire cu fiii satului. Consider cã refacerea lãcaºului de culturã ºi mai ales renovarea ºi pictarea sfintei biserici exprimã dragostea ºi respectul cetãþenilor pentru tradiþie ºi credinþa strãmoºeascã. Se cuvine deci sã aducem mulþumiri celor care s-au ostenit sã le facã; ochilor le-a fost dat sã vadã ºi sã se minuneze de schimbãrile ce au avut loc ºi cu toþii au dovedit încã o datã cã “omul sfinþeºte locul”. Înv. Viorica Eugenia Stoica

ÎPS Laurenþiu a fost condus de sãteni pânã la bisericã într-o trãsurã de epocã, împreunã cu primarul comunei

înãlþare sufleteascã ºi care va constitui un semn prevestitor al renaºterii satului nostru. Cuprinºi de emoþie, însufleþiþi de dragoste ºi respect, am prezentat omagiile noastre ÎPS Prof. Dr. Laurenþiu Streza, Mitropolitul Ardealului, care, însoþit de un sobor de preoþi, a participat la douã eveminente marcante în viaþa satului: sfinþirea sfintei biserici “Cuvioasa Paraschiva” ºi inaugurarea Cãminului Cultural, renovat ºi amenajat la nivelul standardelor europene. Îmbrãcaþi în haine de sãrbãtoare, în frunte cu domnul primar Mihai Liviu Popeneciu, tineri ºi vârstnici au întâmpinat pe Înalt Prea Sfinþia Sa în capãtul satului. Într-o trãsurã de epocã însoþitã de cãlãraºi, ÎPS Laurenþiu Streza, alãturi de primarul comunei, a fost condus la bisericã. În atmosfera solemnã ce a domnit în sfânta bisericã, transformatã într-o adevãratã bijuterie, Pãrintele Mitropolit a felicitat ºi a mulþumit credincioºilor, preotului Mihai Comºulea ºi primarului Mihai Liviu Popeneciu pentru strãdanie. Pentru tot ce a

nãzuit ºi a realizat, pãrintele, neobosit ºi vrednic slujitor al Domnului, a fost rãsplãtit cu distincþia de iconom. Traduse în fapte, toate acþiunile sale au ceea ce se numeºte firescul vieþii ºi dovedesc cã este un preot dãruit trup ºi suflet misiunii sale. Dupã sfinþirea bisericii în atmosferã solemnã, credincioºii, curprinºi de o adâncã bucurie, au

Pãrintele Mitropolit a participat ºi la inaugurarea Cãminului Cultural

Eveniment

3

Veneþia de Sus ºi-a primit noul pãstor
Îmbrãcaþi în straie de sãrbãtoare, oraºul Braºov. Originile le are într-o atmosferã cu totul emoþionanînsã în Pãrãu, fiind deci un fiu tã, credincioºii din Veneþia de Sus al comunei. ªcoala primarã ºi ºi-au primit duminicã, 10 august, nogimnazialã o face la Braºov, ul pãstor. Însoþit de doamna preodupã care urmeazã cursurile teasã, de pãrinþi, de rude ºi de prieLiceului Economic din acelaºi teni, pãrintele Laurenþiu Gheorghe oraº. În anul 2000 este admis Oanã a pãºit pe pãmântul Veneþiei de la Facultatea de Teologie “AnSus cu multã emoþie, fiind întâmpidrei ªaguna” din Sibiu, pe care nat de credincioºii de aici. o terminã în anul 2004, în anul Dupã dumnezeiasca Liturghie, 2005 devenind licenþiat în teopãrintele protopop Ioan Ciocan l-a logie. A urmat cursurile de masprezentat credincioºilor pe noul pãsterat la aceeaºi facultate, secþia tor ºi l-a instalat pe proaspãtul paroh, Pãrintele Laurenþiu Oanã a fost hirotonit preot Practice. În anul 2008 s-a cãînmânându-i Evanghelia “ca semn al sãtorit cu domniºoara Claudia în ziua de Sf. Ilie, la catedrala din Sibiu slujirii învãþãtoreºti”, crucea “ca semn Amarina, profesoarã de inforPãrintele Laurenþiu Gheorghe Oanã maticã, care în prezent este ºi studentã la al puterii sfinþitoare” ºi cheile bisericii “ca semn al conducerii credincioºilor pe calea s-a nãscut în amurg de toamnã, pe data de Facultatea de Medicinã din Braºov. 23 noiembrie 1980, la poalele Tâmpei, în mântuirii”. Pãrintele Laurenþiu Oanã a venit în Veneþia de Sus dupã vrednicul pãstor Laurenþiu Broscãþeanu, cu dorinþa de a-i apropia pe oameni mai mult de Sfânta stareþul Mãnãstirii Brânco- Liturghie, de a-i conºtientiza de valoarea veanu, pãrintele protopop postului, a vieþii în Hristos, ºi de a finaliza Ioan Ciocan, preoþi din îm- pictura bisericii. Pãrintele protopop, credincioºii ºi cei prejurimi ºi de la Sibiu, cât ºi fii ai satului. S-a înconjurat invitaþi la instalare i-au urat pãrintelui biserica, binecuvântându-se mulþi ani de pãstorire, însoþiþi de cele mai lucrãrile exterioare care au frumoase realizãri. Evenimentul s-a finafost realizate, dupã care a fost lizat printr-o agapã la Cãminul Cultural. Pr. Laurenþiu Urian - Parohia Pãrãu sfinþit iconostasul ºi s-a sãvârºit Sf. Liturghie. A urmat o cuvântare a preotului paroh urmatã de predica Înalt Prea În ziua Tãierii capului Sfântului Ioan În satul Hârseni a avut loc Botezãtorul a trecut la cele veºnice robul duminicã, 7 septembrie, un evelui Dumnezeu Nicolae Urs, tatãl arhimanniment deosebit: Înalt Prea Sfindritului Ilarion Urs - stareþul mãnãstirii þitul Laurenþiu, Mitropolitul ArBrâncoveanu de la Sâmbãta de Sus. dealului, a venit sã sfinþeascã noSlujba înmormântãrii a avut loc la ul iconostas al bisericii “Sf. Vaida Recea, în biserica satului natal al Nicolae”. Pãrintele Mitropolit a pãrintelui stareþ, în duminica de 31 august. fost întâmpinat de cãtre primarul Un sobor impresionant de preoþi, în frunte comunei, domnul Andrei Comacu Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Dr. Laurenþiu nici, cel care a acordat de fapt ºi Streza, Mitropolitul Ardealului, însoþit ºi cel mai important sprijin în de Prea Sfinþitul Episcop Vicar Andrei Fãrealizarea iconostasului. De la gãrãºeanul, ºi-au exprimat compasiunea intrarea în sat, unde a fost aºtepfaþã de familia îndureratã. Atât Înalt Prea tat ºi de un grup de copii îmbrãSfinþitul Laurenþiu cât ºi Pãrintele Teofil caþi în port popular, Înalt Prea Sfinþitul Sfinþitului despre semnificaþia creºtinã a Pãrãian au subliniat prin cuvântãrile lor Laurenþiu a fost condus pânã la bisericã Sfintei Cruci ºi rolul ei în viaþa creºtinã. valoarea credinþei noastre în Înviere, într-o trãsurã însoþitã de cãlãraºi. Aici a fost Preotul paroh a primit distincþia de reliefatã ºi în rânduiala slujbei înmormânprimit de sãteni întru-un decor tradiþional sachelar ºi un act de cinstire acordat tutu- tãrii. ror enoriaºilor, ca o încununare a strãdanirealizat din covoare cu motive þãrãneºti. Dumnezeu sã-l odihneascã pe robul Slujba a fost oficiatã de ÎPS Lau- ilor pe care le-au fãcut în slujba Bisericii. sãu Nicolae în rândurile drepþilor! Pr. paroh Rãzvan Timofte renþiu, însoþit de pãrintele Ilarion Urs, Pr. paroh Cãtãlin Teulea

Vizitã arhiereascã la Hârseni

A plecat la Domnul

4

Eveniment

Eveniment istoric la Mãnãstirea Brâncoveanu:

Noul episcop vicar a fost hirotonit arhiereu
La mãnãstirea ctitoritã de Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu, aflatã episcopale: engolpionul, mantia ºi cârja. la poalele Munþilor Fãgãraºului, a avut loc pe 15 august, cu ocazia hramului, S-au rostit cuvântãri înãlþãtoare, ÎPS un eveniment deosebit: hirotonia întru arhiereu a vrednicului Arhimandrit Laurenþiu subliniind în cuvântul sãu Andrei Nicolae Moldovan. A fost un eveniment unic în istoria mãnãstirii importanþa slujirii arhiereºti ºi responsabilitatea noului episcop vicar. S-a dat citire Brâncoveanu, fiind prima datã când aici este hirotonit un arhiereu. mesajului Prea Fericitului Daniel, Ceremonia hirotonirii a început înPatriarhul României, ºi al preºedincã din ajunul Adormirii Maicii Domnutelui României, noul arhiereu primlui, la slujba Vecerniei. Atunci a avut ind toate doririle de bine ºi rãspunloc ipopsifierea, adicã cercetarea canozând acestora cu un cuvânt de nicã ºi mãrturisirea de credinþã a celui bucurie ºi vãditã emoþie. care urma sã fie hirotonit întru arhieÎn numele tuturor preoþilor ºi reu. Acest ritual, de o încãrcãturã emocredincioºilor din Þara Fãgãraºului, þionalã profundã, s-a desfãºurat cu o soºi publicaþia noastrã îi doreºte Prea lemnitate deosebitã, candidatul fiind Sfinþitului Andrei Fãgãrãºeanul, noul întrebat despre credinþa sa ºi rãspunEpiscop Vicar al Arhiepiscopiei Sizând în conformitate cu adevãrurile de biului, arhipãstorire îndelungatã ºi rocredinþã ale Bisericii Ortodoxe. ditoare în ogorul credinþei, iar slujirea A doua zi, de dimineaþã, în atmosP.S. Andrei a fost purtat de mâini în jurul fera de mare sãrbãtoare închinatã Mesei Altarului de Î.P.S. Serafim ºi Î.P.S. Irineu sã-i fie asemenea Pãstorului Hristos. Maicii Domnului, ocrotitoarea mãnãnoul ierarh, la sfârºit primind însemnele Pr. Ovidiu Bostan stirii, ºi în prezenþa a mii de credincioºi, sa sãvârºit Sfinþirea micã a apei la fântâna din curtea mãnãstirii, iar apoi Sfânta Prea Sfinþitul Andrei-NiLiturghie la altarul de varã din pãdure. Sfânta Litur-ghie ºi hirotonia întru colae Moldovan s-a nãscut în 22 arhiereu, care a avut loc în cadrul acesteia, noiembrie 1967, în localitatea a fost sãvârºitã de Înalt Prea Sfinþitul Cheþani din judeþul Mureº, fiind Laurenþiu Streza, Mi-tropolitul Ardealului, primul copil al pãrinþilor Nicolae alãturi de Î.P.S. Irineu, Mitropolit al ºi Maria. A absolvit liceul în Olteniei, ÎPS Serafim, Mitro-politul Iernut în 1986, iar în 1989, dupã Europei Centrale ºi de Nord, Prea Sfinþitul ce a efectuat stagiul militar, a Ioan, Episcopul Covasnei ºi Har-ghitei, ºi intrat ca vieþuitor la Mãnãstirea P.S. Paisie Lugojanul, Episcop Vicar al Topliþa din judeþul Harghita. Arhiepiscopiei Timiºoarei, înconjuraþi de În 19 iulie 1990 este tuns în un numeros sobor de preoþi ºi diaconi. monahism la aceastã mãnãstire PS Andrei a fost stareþul Hirotonia noului arhiereu a început, de cãtre ÎPS Andrei al Alba-IuMãnãstirii Fãgeþel din judeþul Harghita conform rânduielii, imediat dupã cântarea liei, cu numele de Andrei, iar în imnului “Sfinte Dumnezeule…”, candida- 20 iulie este hirotonit ierodiacon. În luna pictarea bisericii, construirea unui corp de tul la arhierie fiind purtat de mâini în jurul noiembrie a aceluiaºi an este hirotonit chilii, a clopotniþei, arhondaricului ºi anexelor gospodãreºti. Tot în aceastã periSfintei Mese a altarului de alþi doi ierarhi: ieromonah. Î.P.S. Irineu ºi Î.P.S. Serafim. Apoi toþi cei În 1995 Prea Sfinþitul Ioan, Episcopul oadã, obºtea mãnãstirii a crescut de 3 la 15 prezenþi au îngenuncheat ºi s-au unit în Covasnei ºi Harghitei, a dorit sã reînvie vieþuitori. În anul 2000 PS Andrei a absolvit Farugãciune, pentru ca Însuºi Hristos, prin viaþa monahalã la Mãnãstirea Fãgeþel, pogorârea Duhului Sfânt, sã vinã asupra întreruptã în 1951, la moartea Pãrintelui cultatea de Teologie Ortodoxã “Patriarhul celui chemat la slujirea arhiereascã. În stareþ Dimitrie ªova. Astfel îl numeºte în Justinian” din Bucureºti, iar între 2002acest moment de mare încãrcãturã duhov- luna august stareþ pe Pãrintele Andrei 2005 a fãcut studii postuniversitare în Grecia, niceascã, ÎPS Laurenþiu a rostit rugãciunile Moldovan, acesta fiind hirotesit proto- la Facultatea de Teologie Ortodoxã din cadrul Universitãþii Aristotel din Salonic. cuvenite asupra pãrintelui arhimandrit singhel în 1999 ºi arhimandrit în 2006. În 2005 a fost numit exarh al mãnãstiAndrei, devenit acum episcop. Dupã acest În 1995, când a ajuns ca stareþ la moment, Prea Sfinþitului Andrei, care a Mãnãstirea Fãgeþel, împreunã cu alþi doi rilor din Episcopia Covasnei ºi Harghitei, primit titlul de Fãgãrãºeanul, i-au fost în- cãlugãri de la Mãnãstirea Topliþa, a gãsit funcþie pe care a ocupat-o pânã la numirea mânate veºmintele arhiereºti: sacosul, omo- doar biserica, aflatã atunci în grija preotu- sa, în iulie 2008, ca episcop vicar al forul ºi mitra, preoþii ºi credincioºii acla- lui din sat. Între 1995 ºi 2008, pãrintele Arhiepiscopiei Sibiului, cu titlul de Fãmând într-un glas: “Vrednic este!” În con- stareþ a condus lucrãrile de reconstrucþie a gãrãºeanul. A consemnat Natalia Corlean tinuare, cel care a condus slujba a fost chiar mãnãstirii, care au constat în refacerea ºi

41 de ani de viaþã ºi 18 de cãlugãrie

CMYK

Dialoguri

5

„Sã ne lipim de Dumnezeu ºi pe El singur sã-L slujim“
Interviu cu Prea Sfinþitul Andrei Fãgãrãºeanul, noul episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului
În urma numirii Prea Sfinþitului Visarion Rãºinãreanul ca episcop al nou-înfiinþatei Episcopii de Tulcea, Sfântul Sinod l-a ales în cadrul ºedinþei din 8-9 iulie pe Pãrintele Arhimandrit Andrei-Nicolae Moldovan în postul de episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, cu titlul de Fãgãrãºeanul. La câteva sãptãmâni dupã hirotonia sa ca arhiereu, care a avut loc la Mãnãstirea Brâncoveanu de la Sâmbãta de Sus, Prea Sfinþitul Andrei a acceptat sã ne acorde un interviu. Ne-a primit astfel, blând ºi cãlduros, în seara duminicii de 7 septembrie, în incinta aceleiaºi mãnãstiri unde Dumnezeu l-a chemat sã urce pe treapta arhieriei. Ce ne puteþi spune despre începuturile vieþii monahale ale Prea Sfinþiei Voastre, despre chemarea lãuntricã de a-L urma pe Hristos? De mic copil mama-bunã ºi mama mi-au îndrumat paºii spre biserica de la noi din sat. Aºa l-am întâlnit pe pãrintele Serafim Popescu, preotul de la noi din sat fiindu-i nepot. Pentru prima oarã în viaþa mea am vãzut un cãlugãr. Atunci i-am spus mamei mele cã vreau sã mã fac “Pãrinte Serafim”. Eram foarte aproape de mãnãstirea Râmeþi. Comuna Cheþani, în care m-am nãscut, aflatã în judeþul Mureº, se afla la fãcut stareþ la Mãnãstirea Fãgeþel din 40 de km de Teiuº. Aºa încât mergeam eparhia condusã de Prea Sfinþia Sa. des, cu bunica, la Mãnãstirea Râmeþi. Ultimul cãlugãr al acestei mãnãstiri a În anul 1989, dupã ce am terminat sta- murit în anul 1951, spânzurat de unguri. giul militar, am plecat la Mãnãstirea To- Aºa se face cã pãrintele Bucur, din satul pliþa. Am stat acolo doar douã luni de zile. Fãgeþel, a avut o perioadã grijã de biseriMãnãstirea era sub ascultarea Prea Sfinþi- cuþa mãnãstirii. Totuºi mãnãstirea am tului Emilian Birdaº al Alba-Iuliei, iar dân- gãsit-o pãrãsitã, pustie. Cu ajutorul lui sul m-a luat la Alba, la reºedinþa episcopa- Dumnezeu viaþa monahalã de aici a lã. Am rãmas acolo doar pânã la revoluþie, înflorit: am ridicat un corp de chilii noi, am când m-am reîntors la mãnãstirea Topliþa. pictat biserica, obºtea mãnãstirii a ajuns sã Dupã revoluþie am fost primul cuprindã 15 vieþuitori. cãlugãrit de Înalt Prea Sfinþitul Andrei, ªtim cã aþi studiat în Grecia, þarã episcop pe atunci la Alba Iulia. Oarecum ortodoxã. Ce ne puteþi spune despre legat sufleteºte de acest fapt, am primit ca aceastã experienþã? monah numele de Andrei. Tot atunci, în Ce pot sã spun?... Am apreciat la greci anul 1990, cu ocazia hramului mãnãstirii, dragostea faþã de Bisericã ºi faþã de rânam fost hirotonit diacon, în ziua de 20 duialã. La catedrala unde slujeam eu la ora noiembrie, iar la 23 noiembrie am fost 6 dimineaþa erau în jur de 300 de persoane, hirotonit preot. pentru ca la ora 7 sã fie între 500 ºi 700 de Cum aþi ajuns stareþ la mãnãstirea persoane. De asemenea, sunt de remarcat Fãgeþel ºi care a fost activitatea Prea curãþenia ºi ordinea din bisericã. Ordine deSfinþiei Voastre în aceastã calitate? sãvârºitã, militãreascã s-o numim aºa. Iarãºi În anul 1994 s-a înfiinþat Episcopia sunt de amintit cântãrile foarte frumoase Harghitei ºi Covasnei, iar în anul 1995 de la stranã, þinuta preoþilor. Nu am vãzut Prea Sfinþitul Ioan, episcopul acestei preoþi fãrã reverendã sau culion pe cap. eparhii, m-a luat împreunã cu alþi doi Timp de patru ani m-am ataºat sufleteºte pãrinþi de la Mãnãstirea Topliþa ºi m-a de ei, sã nu-i numim fii duhovniceºti, dar

buni credincioºi ortodocºi, da. Cu ce gânduri, cu ce mesaj aþi venit, Prea Sfinþia Voastrã, ca episcop vicar la Sibiu? Cu gânduri de monah, de ascultare faþã de Mitropolitul nostru, Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Laurenþiu Streza. Toatã viaþa monahiceascã, bisericeascã, stã sub semnul ascultãrii. Ce le transmiteþi cititorilor revistei noastre? Sã ne lipim de Dumnezeu ºi pe El singur sã-L slujim. Bunul Dumnezeu sã-ºi reverse mila sa asupra ierarhilor, preoþilor ºi credincioºilor Bisericii noastre. M-aº adresa cu binecuvântarea Apostolului Pavel: “Harul Domnului nostru Iisus Hristos ºi dragostea lui Dumnezeu Tatãl ºi împãrtãºirea Sfântului Duh sã fie cu voi, cu toþi”. Numai cã Duhul Sfânt, dacã nu ne rugãm, pleacã de la noi. Sã ne rugãm bunului Dumnezeu sã lase Duhul Sfânt cu noi. E vreme de rugãciune, clopotele mãnãstirii ne cheamã la Vecernia sãrbãtorii de mâine, 8 septembrie - Naºterea Maicii Domnului. Aºa încât vã mulþumim din inimã pentru timpul acordat ºi vã dorim arhierie rodnicã, îndelungatã. ªi eu vã mulþumesc, Dumnezeu sã ne ajute! Interviu realizat de Pr. Cãtãlin Teulea

CMYK

6

Catehism pe înþelesul tuturor
inspirate din paginile ei. Sfânta Scripturã îmbinã între coperþile sale diferite genuri de scrieri: istorie, profeþii, epistole, legi sau învãþãturi moral-religioase etc. ºi acoperã toate problemele existenþiale umane, legate de Dumnezeu ºi lume, de om ºi viaþa veºnicã, de creaþie ºi cãdere în pãcat, de femeie ºi bãrbat, pãrinþi ºi copii, urã ºi iubire, înþelepciunea umanã ºi misterul lumii, rugãciune, jertfã, bucurie ºi suferinþã, iubirea de aproapele, demnitatea umanã, egalitatea tuturor oamenilor, solidaritatea. Toate acestea ºi faptul cã Sfânta Scripturã nu este un produs al omului, ci o lucrare a lui Dumnezeu care l-a inspirat pe om, fac din Biblie o carte a tuturor timpurilor ºi a tuturor oamenilor.

Sfânta Scripturã ºi Sfânta Tradiþie

(1) Sfânta Scripturã
Biserica ne învaþã cã existã douã moduri de transmitere a adevãrurilor despre Dumnezeu: Sfânta Scripturã ºi Sfânta Tradiþie. Ambele au acelaºi izvor, Dumnezeu, ºi acelaºi conþinut de credinþã. Dar se deosebesc ca formã de exprimare, în sensul cã Sfânta Scripturã a fost fixatã de la început în scris, prin cãrþile scrise de autorii sfinþi sub inspiraþia lui Dumnezeu, iar Sfânta Tradiþie a circulat mai întâi pe cale oralã ºi abia mai târziu a fost scrisã. Hristos, iar Noul Testament cuprinde adeScrisã sub inspiraþia vãrul revelat de cãtre Mântuitorul Hristos. Duhului Sfânt Ea este o carte unitarã, deºi a fost scrisã în Sfânta Scripturã a fost scrisã sub insu- rãstimp de aproape 1600 de ani ºi comflarea Sfântului Duh care a luminat minþile pusã din 66 de carþi scrise de aproape 40 unor bãrbaþi aleºi ca sã priceapã cuvântul de autori care au avut condiþii sociale lui Dumnezeu ºi pe care El i-a pãzit ca sã diferite. Biblia este ºi “carte” ºi “cãrþi”, nu greºeascã în scrisul lor. pentru cã deºi este alcãtuitã din mai multe cãrþi, acestea formeazã un tot unitar, aseCartea sau cãrþile? meni unei singure cãrþi. Termenul “biblie” vine din grecescul Cea mai cititã ºi “ta biblia” care se traduce prin “cãrþile” cea mai tradusã carte (nu “cartea”) deoarece Biblia este o colecþie de mai multe cãrþi sfinte. Ea cuDatoritã conþinutului sãu accesibil prinde douã mari pãrþi: Vechiul Testament oricãrui om, Sfânta Scripturã a fost tradusã (alcãtuit din 39 de cãrþi canonice ºi 13 în peste o mie de limbi ºi dialecte, nicio necanonice) ºi Noul Testament (alcãtuit altã operã profanã sau religioasã reuºind din 27 de cãrþi canonice). Vechiul Tes- sã o egaleze. Influenþa Bibliei a pãtruns în tament cuprinde cuvântul lui Dumnezeu toate preocupãrile culturale ºi artistice ale cãtre oameni înainte de venirea Domnului omenirii, dând naºtere multor capodopere

Mereu actualã
Spre deosebire de celelalte cãrþi ale umanitãþii, care oricât ar fi de geniale se învechesc, se demodeazã, îºi pierd valoarea, Sfânta Scripturã rãmâne veºnic actualã. Nu existã om, oricât de simplu sau de învãþat ar fi, care sã nu gãseascã ceva folositor, ziditor, în paginile ei. Sfânta Scripturã poate fi cititã de oricine, dar nu poate fi tâlcuitã (interpretatã) decât de Bisericã, prin slujitorii ei. Pr. Adrian Magda podina îºi petrece foarte mult timp ºi chiar familia întreagã. Este foarte frumoasã ºi dragã aceastã însoþire a luminii candelei în jurul nostru. Ea ne pãstreazã sau ne duce gândul la Dumnezeu ºi ne aduce aminte de rugãciune.

Locul de rugãciune
Cele mai multe dintre casele creºtinilor au amenajat un loc anume, un colþiºor pentru rugãciune. Acesta este într-un loc mai ferit din casã, desigur tot în partea de rãsãrit, în jurul unei icoane. Este un fel de altãraº unde se pãstreazã toate lucrurile sfinþite din casã. CANDELA. În colþiºorul de rugãciune trebuie sã avem neapãrat o candelã. Se va folosi candelã cu ulei ºi fitil. Nu este potrivit sã se foloseascã beculeþe, pentru cã adevãrata candelã, ca ºi lumânarea, trebuie sã foloseascã spre ardere ulei curat sau cearã curatã. Beculeþul este de frumuseþe. Candela nu este pentru frumuseþe, ci pentru lucrare. Arderea continuã a candelei este rãspunsul creºtinului la îndemnul Mântuitorului: “Privegheaþi cã nu ºtiþi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului” (Matei 25, 13). Creºtinul aprinde lumânarea sau candela ori de câte ori merge sã se întâlneascã cu Dumnezeu. Candela aprinsã este semn al nãdejdii pe care noi ne-o punem în Dumnezeu, ca El sã fie ocrotitorul nostru ºi al casei noastre. Cine nu poate pãstra candela mereu aprinsã, este bine sã o aprindã seara, sau ori de câte ori se roagã. De asemenea, ardem candela în zilele de sãrbãtoare, începând de seara din ajunul sãrbãtorii respective. Se mai obiºnuieºte o candelã în bucãtãrie, acolo unde gos-

CÃÞUIA. Este un mic obiect metalic cu mâner, în care aprindem tãmâie. Cãþuia nu poate lipsi din casa creºtinului. Ea se pãstreazã la colþiºorul de rugãciune, sau lângã icoanã. În casã putem aprinde tãmâie ori de câte ori simþim nevoia, dar mai ales atunci când ne facem rugãciunea. Creºtinul poate sã tãmâieze singur prin casã, dupã ce face semnul crucii deasupra tãmâiei aprinse. Se aprinde tãmâie ºi când suntem tulburaþi de gânduri urâte, de vise urâte sau de duhuri necurate. Tãmâia binemirositoare este semnul rugãciunii noastre curate care se înalþã cãtre Dumnezeu, dar ºi semnul darului ºi al prezenþei lui Dumnezeu. De aceea, tãmâia este folositã pentru alungarea tuturor rãutãþilor. Pentru arderea tãmâiei avem nevoie de un cãrbune special pe care-l putem procura de la mãnãstiri sau de la biserici. Mai putem folosi ºi cãrbuni aprinºi din foc. Pr. Prof. Constantin Coman - Casa creºtinului

Mãrturisitori contemporani ai Ortodoxiei
În arhivele care se pãstreazã la Mãnãstirea Sfântului Panteleimon din Muntele Athos se gãsesc urmãtoarele însemnãri legate de viaþa acestui sfânt ortodox al secolului nostru: “Pãrintele Siluan, schimonah. Numele civil: Semion Ivanovici Antonov, þãran din gubernia Tambov, districtul Lebedinsk, satul ªovsk. Nãscut în 1866. Sosit la Sfântul Munte în 1892. Monah în 1896, schimonah în 1911. Ascultãri: la moarã, la Kalamareia (moºia mãnãstirii situatã în afara Athosului), la vechiul Russikon, la economat. Decedat la 24 septembrie 1938”. Ce puþine însemnãri rãmân din viaþa unui sfânt! ªi cât de pilduitoare sunt pentru noi, în mãsura în care putem sã le pãtrundem adâncimea duhovniceascã.
tru Mãnãstirea Panteleimon ºi s-a îndreptat cu tot sufletul cãtre locul mântuirii lui - Sfântul Munte Athos. Sfântul a mãrturisit cã din ziua în care pãrintele Ioan din Kronstadt se rugase pentru el, “flãcãrile iadului n-au încetat sã vuiascã” în jurul lui, oriunde s-a gãsit - “în tren, la Odessa, pe vapor, ºi chiar la Muntele Athos, în mãnãstire, la Bisericã, pretutindeni”. Monah în 1896, schimonah în 1911. Dupã ce ajunge la Mãnãstirea Russikon (Sf. Panteleimon), pãrintele duhovnic îl dezleagã de toate pãcatele ºi îl primeºte ca frate în comunitatea monasticã. Povãþuit sã spunã rugãciunea lui Iisus - Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã pe mine pãcãtosul! - monahul Siluan primeºte într-o searã rugãciunea neîncetatã în inima lui, în timp ce se ruga în faþa unei icoane a Maicii Domnului. De atunci, rugãciunea a început sã þâºneascã în inima lui zi ºi noapte, rodind smerenia, dragostea ºi pocãinþa în viaþa lui asceticã ºi simplã. A trãit ºi o perioadã de încercare, fiind pãrãsit de harul dumnezeiesc, prin pierderea rugãciunii lui Iisus. Atunci au început luptele cu demonii: unii îi spuneau “De acum eºti un sfânt”, alþii îi ziceau “Nu te vei mântui”. Aceºti demoni îl conduceau spre extremele vieþii duhovniceºti, dormea o orã jumãtate sau douã pe noapte, se ostenea cu munca, nu se întindea niciodatã în pat, plângea mereu; astfel, s-a îndreptat spre o stare de deznãdejde ºi de epuizare a puterilor fizice. La capãtul agoniei acestor lupte, în paraclisul de la moarã, Hristos i S-a arãtat în icoanã ºi, de atunci, a ajuns la o stare de har, de bucurie duhovniceascã. Ascultãri: la moarã, la Kalamareia, la vechiul Russikon, la economat. A vieþuit în obºtea monahalã rusã cu simplitate ºi cu dragoste pentru fraþii lui, povãþuindu-i spre rugãciune ºi nejudecarea aproapelui. În perioada în care a fost iconom s-a rugat pentru cei care îi erau încredinþaþi, le-a purtat toate durerile, suferinþele ºi bucuriile. Avea darul

7

înainte de Sfântul Siluan Atonitul - sfântul smereniei vederiipelerini ºiºi,cãuaceea, era foarte tat de de credincioºi. Mulþi fraþi din mãnãstire îi criticau pe intelectualii ºi pe profesorii care mergeau dupã sfaturi la sfântul Siluan. Ei spuneau cã merg la un þãran care are douã clase ºi care nu ºtie nimic. Aceºtia rãspundeau “nu ºtie nimic, dar le face pe toate. Alþii ºtiu totul, dar nu fac nimic”. Decedat la 24 septembrie 1938. Sfântul a petrecut viaþa pãmânteascã trãind iubirea fãrã limite a lui Hristos faþã de toþi semenii. Pentru el, îndeplinirea poruncii iubirii vrãjmaºilor însemna statutul de creºtin. Ajunsese sã îi iubeascã ºi pe ateii bolºevici din Rusia, la fel cum sfinþii din închisorile noastre comuniste ajunseserã sã îi iubeascã pe cãlãii lor. “Dumnezeu e Iubire, ºi în sfinþi Duhul Sfânt e Iubire. Rãmânând în ceruri, sfinþii vãd iadul ºi-l îmbrãþiºeazã ºi pe acesta în iubirea lor. Cei ce-l urãsc pe fratele lor ºi-l resping duc o existenþã amputatã ºi mutilatã. N-au cunoscut pe adevãratul Dumnezeu, Care e Iubire ce îmbrãþiºeazã toate, ºi n-au gãsit calea ce duce spre El”. Dascãl apostolic, stareþ, monah autentic, teolog, sfânt. Pãrintele Sofronie Saharov, cel mai fidel ucenic al sãu, l-a fãcut cunoscut lumii ortodoxe contemporane pe sfântul Siluan prin scrierile sale ºi prin exegeza fãcutã asupra operei teologice ºi a vieþii sfântului. Mesajul sãu profetic, exprimat prin sintagma “þine mintea în iad ºi nu deznãdãjdui”, semnificã pogorârea creºtinului împreunã cu Hristos la iad. Cu alte cuvinte, omul contemporan are douã posibilitãþi fie sã trãiascã în lumea modernã împreunã cu Hristos (“iadul iubirii, iadul pocãinþei”), fie sã accepte o existenþã fãrã Hristos ºi fãrã credinþã (“iadul deznãdejdii”). Acest îndemn, de a asuma lumea modernã prin iubire ºi smerenie, a avut un impact copleºitor deopotrivã asupra lumii ortodoxe ºi asupra lumii occidentale. Scrierile sfântului Siluan au fost traduse în aproximativ 15 limbi moderne. Ele sunt considerate scrieri mistice ºi profetice pentru lumea zilelor noastre. În anul 1987, în data de 26 noiembrie, a fost canonizat de Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, cu data prãznuirii în 24 septembrie, ziua în care a plecat la Domnul. Eufemia Toma

Þãran din gubernia Tambov. Familia de þãrani în care a crescut sfântul Siluan trãia dupã tradiþia ortodoxã, împlinind toate rânduielile creºtineºti. Era constituitã din pãrinþi, cinci bãieþi ºi douã fete. Încã din copilãrie a asistat la confruntarea apãrutã în spaþiul rus între credinþa ortodoxã ºi ateismul bolºevic - susþinut de o parte a intelectualitãþii ºi de meºteºugari. A trãit viaþa de tânãr în vremurile tulburi de început de secol ºi a avut patimile unui rus autentic - a mâncat odatã o omletã din 50 de ouã, obiºnuia sã bea 3 litri de votcã ºi a bãtut un tânãr din sat pânã i-a zdrobit pieptul. La vârsta adolescenþei a început sã lucreze pe moºia prinþului Trubeþkoi în construcþii, ca dulgher. Aici a început sã-ºi punã întrebãri legate de credinþã, mai ales în momentul în care una dintre bucãtãresele de pe moºie s-a întors dintr-un pelerinaj ºi a început sã le povesteascã tuturor despre sfântul zãvorât Ioan Sezenovski (1791-1839) ºi despre minunile pe care le înfãptuia. Gândul care i-a încolþit în minte a fost cel care mai târziu l-a ajutat sã se adânceascã în apele limpezi ºi adânci ale credinþei creºtine ºi ale smereniei umane - “Dacã e sfânt, înseamnã cã Dumnezeu e cu noi ºi cã nu trebuie sã strãbat tot pãmântul ca sã-L gãsesc”. De aceea, la vârsta de 19 ani a vrut sã plece la mãnãstire. Tatãl lui nu i-a permis ºi l-a îndemnat ca mai întâi sã îºi îndeplineascã datoria de cetãþean ºi sã termine stagiul militar. Dupã ce a terminat perioada serviciului militar, s-a dus la pãrintele Ioan din Kronstadt sã cearã blagoslovenie pentru a pleca la mãnãstire - “Pãrinte, vreau sã mã fac monah. Roagã-te ca lumea sã nu mã þinã”. De asemenea, pãrintele Sofronie Saharov relateazã în scrierile despre viaþa sfântului Siluan cã acesta a avut un vis în care era înghiþit de un ºarpe. ªi a început de fricã sã se roage. Aºa i-a apãrut Maica Domnului, care l-a mustrat pentru viaþa pe care o ducea, care l-a ajutat sã conºtientizeze starea de pãcat în care se afla ºi care l-a ocrotit de atunci înainte ca o maicã iubitoare. Sosit la Sfântul Munte în 1892. Dupã ce a fost la sfântul Ioan din Kronstadt, a luat câteva bucãþi de pânzã ºi alte cadouri pen-

Scrisoare deschisã cãtre tineri
Cãtre toþi tinerii nonconformiºti, neînþeleºi ºi certaþi de pãrinþi sau bunici, de profesori ºi preoþi, ºi care nu se simt integraþi în societatea moralist-elitistã a aºa-ziºilor “maturi”: De mult timp îmi doream sã-þi adresez câteva cuvinte, câteva gânduri. Poate cã în colþul gurii tale a apãrut un zâmbet ironic ºi mã vei întreba: “Ce treabã am eu cu tine? Nu te cunosc, nu ºtiu cine eºti! ªi apoi ºi tu faci parte din acea grupare a elitiºtilor cãrora le place sã ne dea sfaturi, sã ne certe ºi sã ne judece”. Aº vrea însã sã te opreºti puþin din judecata ta. Te rog sã te aºezi comod într-un fotoliu sau la biroul tãu. Încearcã pentru câteva clipe sã te detaºezi de tot ceea ce se întâmplã în jurul tãu. Încearcã sã uiþi de lumile care se învârt într-un mod ameþitor, tinzând fiecare sã te atragã spre nucleul ei. Uitã de tot ceea ce þi-a provocat pânã acum nemulþumire ºi revoltã; dar uitã în acelaºi timp ºi de tot ceea ce þi-a provocat pânã acum satisfacþie, fericire ºi mulþumire. De fapt, cerându-þi lucrurile acestea, îþi cer sã renunþi la toate prejudecãþile tale, cãci numai aºa te poþi bucura de noul pe care vreau sã þi-l aduc în suflet. Acum sunt sigur cã te vei întreba ce motive am eu sã-þi adresez aceste cuvinte. E simplu. ªi eu am fost la vremea mea ca ºi tine: uneori neînþeles, uneori certat, uneori neintegrat în anumite structuri ale societãþii în care trãiam. Lãudat ºi apreciat de unii, blamat ºi judecat de alþii. La fel ca ºi tine. Dar am avut bucuria de a avea în jur oameni care au reuºit sã clãdeascã în sufletul meu o structurã de granit ce nu a mai fost zguduitã de atunci niciodatã de cãtre nimeni. De ce? Pentru cã pe acea structurã ºi-a clãdit casa un prieten, Un Prieten Bun, care nu m-a pãrãsit niciodatã de atunci, rãmânând alãturi de mine cu liniºtea Lui, cu pacea Lui, cu binecuvântarea Lui. Ei bine, despre acest prieten vreau sã-þi vorbesc. Se numeºte Hristos. ªtiu cã acum te vei revolta împotriva mea, ºi îmi vei spune cã nu sunt corect faþã de tine. Eu þi-am cerut sã renunþi la prejudecãþi, la toate lumile pozitive ºi negative din jurul tãu promiþându-þi cã îþi voi aduce ceva nou, iar eu vin acum cu un subiect atât de învechit. Mã simt acum asemenea Sfântului Apostol Pavel care a vorbit pentru prima oarã grecilor din Atena în piaþa din Areopag. Nu ºtiu dacã ai cunoºtinþã despre acest episod istoric, dar ca sã mã conving cã înþelegi ceea ce vreau sã-þi spun o sã-þi povestesc pe scurt acest eveniment. Sfântul Apostol Pavel, care ºi el descoperise imensa bucurie a întâlnirii cu acest prieten drag, pe nume Hristos, a pornit în lume sã spunã tuturor cât de mulþumit, fericit ºi binecuvântat se simte cel care îl primeºte pe Hristos ca ºi Prieten în viaþa sa. Ajungând în cetatea Atenei, centrul cultural, economic, politic ºi religios al Greciei, a fost surprins de mulþimea templelor închinate numeroaselor zeitãþi ale Panteonului grecesc. Dar cel mai impresionat a fost de un templu care era închinat “Dumnezeului necunoscut”. Adunându-se mulþime multã în piaþa din Areopag, el a început sã le vorbeascã atenienilor, lãudându-i pentru religiozitatea lor, dar mai ales apreciindu-i pentru faptul cã au ridicat ºi un altar în cinstea “Dumnezeului necunoscut”, despre care el a venit sã le vorbeascã, ca unul care-l descoperise, care se întâlnise cu El. Atenienii erau uimiþi de cuvintele lui. Pânã la un moment dat. În

8

Fii tânãr cu Hristos
clipa în care Apostolul a spus cã le vorbeºte de fapt despre Hristos care a înviat din morþi, atenienii s-au revoltat spunând: “Despre aceasta te vom asculta altãdatã”. Cred cã ºi voi acum gândiþi la fel ca ºi atenienii de atunci, zicând în sinea voastrã: “Dacã ºtiam cã despre aceasta vrei sã-mi vorbeºti, mai bine o lãsam pe altã datã”. Într-o oarecare mãsurã te înþeleg. Pentru cã, într-adevãr, despre acest Hristos þi s-a vorbit de multe ori. Þi-au vorbit bunicii sau poate pãrinþii când erai mic, forþându-te sã stai nemiºcat în genunchi ºi sã te rogi Lui, în vreme ce ei nici nu-L bãgau în seamã. Doar tu, micuþ fiind, în genunchi stând, cu mânuþele împreunate, încercai sã-L chemi sã vinã la tine, în vreme ce ei, cei mari, îl alungau cu nepãsarea lor. Mai târziu, când ai început ºcoala, proful sau profa de religie îþi vorbea despre un Hristos care a existat demult, cândva. Te punea sã înveþi despre acest Hristos ºi nu sã înveþi împreunã cu Hristos. Învãþai despre ceva, nu despre Cineva. Iar lucrul acesta te fãcea sã înveþi fãrã sã cunoºti, sã cauþi fãrã sã descoperi. Hristos devenea ceva banal, o simplã noþiune, nicidecum o persoanã realã. Apoi, forþat de împrejurãri sau de curiozitate, ai deschis uºa bisericii unde sperai sã te întâlneºti cu El. Dar de multe ori ºi aici îþi întrerupeai cãutarea, pentru cã întâlneai atitudinea unei doamne mai în vârstã, care gãsea motive sã te distragã de la întâlnirea cu El: “nu te aºeza acolo…, stai în genunchi…, de ce te-ai îmbrãcat aºa…, nu mai întoarce capul…” etc. Ba mai mult, nici din cuvântul preotului n-ai înþeles mare lucru, pentru cã ºi el se pierdea de multe ori în teologii filosofice sau moralizatoare, uitând sã-þi arate cum sã te întâlneºti în mod real cu acest Hristos Viu, cu acest Prieten de nãdejde, cu Însuºi Dumnezeu. Ce sã mai spun de momentul în care ai intrat în mijlocul societãþii desacralizate... Aici numele lui Hristos mai este doar pe buzele celor care-I neagã existenþa, sau în gura celor care se jurã sau, mai rãu, îl înjurã. ªi atunci, nemaiavând puterea de a-L mai cãuta, te dai ºi tu de partea nonconformiºtilor prieteni, gãsindu-þi refugiul în baruri ºi discoteci pânã spre dimineaþã, în faþa internetului sau în alte locaþii publice, spre supãrarea dusã pânã la exasperare a pãrinþilor ºi a bunicilor conservatori ºi ale celorlalte instituþii educativ-morale. Dar vreau sã cred cã tu, cel ce ai citit pânã la capãt aceste rânduri, nu te laºi prins în capcanele ispititorului care nu te-a lãsat pânã acum sã te întâlneºti cu Hristos. Nu vreau sã cred cã nu eºti un luptãtor, aºa cum încerci sã dovedeºti prietenilor din cercul tãu. ªi mai vreau sã ºtii cã nu vreau sã te conving de nimic. Doar atât vroiam sã-þi spun, cã eu L-am gãsit pe Hristos, ºi cã El m-a îndemnat sã-þi scriu. ªi era sã uit. Þi-a mai transmis ceva: “Eu stau la uºã ºi bat. Dacã cineva îmi deschide, voi intra la el ºi voi cina cu el”. ªi închei arãtându-þi calea spre El: roagã-te. E atât de simplu! Doar roagã-te. Pr. Iosif Ciolan

CMYK

Pas în doi
În timp ce numãrul cãsãtoriilor care se terminã cu un divorþ este de una la patru (ba chiar una din douã în unele þãri), mai multe statistici aratã faptul cã în cazul soþilor care merg împreunã la bisericã ºi obiºnuiesc sã se roage împreunã acest procent este aproape nul. Iatã ce îi povesteºte un preot consilier pe probleme de cãsnicie fiicei lui, Caterina, ºi soþului ei, Petre, despre rugãciunea comunã a soþilor: ciunea voastrã. Dacã Petre Împreunã în faþa lui este preocupat de o proDumnezeu blemã de serviciu, este moAm auzit deunãzi la radio un specialist mentul ºi ocazia sã-þi vorîn statistici susþinând cã una din patru cãs- beascã despre ea. Sau, poate nicii sfârºeºte prin divorþ. Prezentând ºi tu eºti cea care vrei sã-i spui alte elemente, afirmã cã în ceea ce priveºte cã, la un moment dat, te-a cuplurile care merg regulat la bisericã, jignit ºi cã nu poþi sã treci procentul cãsniciilor destrãmate este de 1 peste asta. Poþi cere explicaþii, dacã ai la 54, în timp ce la cuplurile care reuºesc nevoie, dar sã nu vã certaþi; pur ºi simplu doar sã facã rugãciunea împreunã procen- dezvãluiþi-vã unul altuia ceea ce aveþi în tul scãdea la 1 la 50. Nu preciza de unde a inimile voastre; luat cifrele, dar mi-a dat ideea sã fac ºi eu 5. Þinându-vã de mânã, aplecaþi o analizã cu elemente din experienþa mea. capetele ºi rugaþi-vã în liniºte lui DumAnaliza mea este cu aproximaþie nezeu, aºa cum înþelege fiecare. Va fi mai urmãtoarea: apreciez cã în douãzeci de ani bine dacã nu o veþi face cu voce tare. Este de muncã au venit sã mã consulte în pro- posibil ca rugãciunea cu cuvinte proprii, blemele lor mai mult de 2000 de cupluri. spusã cu voce tare în prezenþa cuiva, sã vã Numãrul acesta îi cuprinde ºi pe cei care punã într-o situaþie delicatã, ºi aceasta sã au venit singuri - doar soþul sau soþia. ªi vã facã sã abandonaþi dupã primele încerþine cont de aceasta: nu mi s-a întâmplat cãri; niciodatã sã mã viziteze cupluri sau soþi 6. Când simþiþi cã aþi terminat, singuri, care reuºiserã sã se roage împrespuneþi împreunã “Tatãl nostru”. unã (au existat puþini, vreo duzinã, care spuneau cã obiºnuiau cândva). Aceasta este mãrturia mea. Pe de-o parte, unul la tot atâtea cupluri consulta psihiatrul. Pe de Ce trebuie sã facã doi soþi pentru ca altã, unul la tot atâtea cupluri divorþeazã în sã decurgã normal cãsãtoria lor? tribunale. Dar, în conformitate cu expeIrina ºi Claudiu rienþa mea, nici un cuplu nu a stricat ireEi, dragii mei dragi, iatã întrebarea! mediabil cãsnicia, dacã soþii au reuºit ca Aceasta cred cã este ºi întrebarea pe prin rugãciune sã-ºi treacã mâinile lor care ºi-o puneau ºi Ileana Cosânzeana ºi unite prin mâna lui Dumnezeu. Fãt-Frumos dupã nunta aceea mare, mare cu care se terminau basmele. Sau cel puþin Treptele rugãciunii comune aceasta era întrebarea pe care mi-o puPermite-mi sã-þi enumãr aici treptele neam eu: oare ei cum vor face ca sã nu se rugãciunii comune, aºa cum am recoman- certe ca pãrinþii mei? Ce va face Fãt-Frudat-o sutelor de cupluri: mos sã nu se îmbete ºi sã n-o batã pe 1. Cãdeþi de acord sã dedicaþi în Ileana Cosânzeana aºa cum îºi bãteau fiecare zi puþin timp pentru a vã întoarce aproape toþi bãrbaþii din satul meu natal împreunã privirile spre Dumnezeu; nevestele? Multã vreme am crezut cã nu e 2. Procuraþi-vã cãrþi de rugãciuni ºi nimic de fãcut, cã aºa e “normal” ºi cã tocînsemnaþi-le pe acelea care vi se potrivesc mai din aceastã cauzã se terminã basmele mai mult; la nuntã! Dar a venit vremea în care am 3. Când se apropie ora stabilitã, aflat ce e normalul ºi nãdejdea mea a aºezaþi-vã aproape unul de celãlalt, fãrã sã devenit nebunã de bucurie! vorbiþi, ºi unul din voi sã citeascã rugãCe bucurie sã afli cã viaþa noastrã, ciunea pe care aþi ales-o pentru acea zi; viaþa pãrinþilor mei ºi a celor din jurul nos4. Discutaþi apoi despre tema con- tru, nu este o viaþã normalã, ci cu totul ºi cretã la care aþi dorit sã se refere rugã- cu totul anormalã ºi cã se poate schimba!

9

Rugãciunea fãcutã împreunã salveazã cãsnicia
Rugãciunea deschide inima
Pe mãsurã ce veþi progresa astfel, veþi ajunge la înãlþimea ascultãrii tacite. Încet-încet, sensibilitatea voastrã va creºte, pânã când veþi simþi cã rugãciunea nu este modalitatea prin care luaþi ceea ce cereþi de la Dumnezeu, ci modalitatea prin care Dumnezeu vã þine alãturi de El. Veþi ajunge sã înþelegeþi cã rugãciunea nu înseamnã cãutare, cerºetorie sau revendicare. Înseamnã mai mult deschiderea inimii noastre cãtre Dumnezeu, care deja bate la poarta ei. Deschiderea aceasta a porþilor, a celor conºtienþi ºi a celor mai puþin conºtienþi, este cea mai înaltã formã a rugãciunii. Vei face o descoperire extraordinarã când vei simþi cã prima miºcare a acestei convorbiri, dintre Dumnezeu ºi om, o face Dumnezeu. El cautã neîncetat vieþi asupra cãrora sã se poatã pleca, sã slãveascã astfel pãmântul cu dragostea Lui. Ca sã învãþaþi sã vã rugaþi împreunã este nevoie de timp, ca pentru orice lucru bun în cãsnicie. Dar meritã: Dumnezeu este iubire, ºi amândoi credeþi cã aceasta este cauza legãturii voastre. Charlie W. Shedd “Scrisori Caterinei” Ce bucurie, ce Veste cu adevãrat minunatã sã afli cã imposibilul este posibil pentru cã la Dumnezeu toate sunt cu putinþã ºi pentru cã Dumnezeu S-a fãcut Om ca sã ne dea putere sã ne facem ºi noi dumnezei! Ce bucurie, copii dragi, cã voi v-aþi nãscut ºi v-aþi cãsãtorit într-o vreme în care puteþi trãi o viaþã normalã, adicã dupã Norma Care este Domnul Iisus Hristos. Nu aveþi altceva de fãcut decât sã vã iubiþi ºi sã trãiþi dupã poruncile Lui! Sã faceþi, cum ne învaþã Mãicuþa Domnului la nunta din Cana, “tot ce vã va spune El”! Pentru asta aþi primit har mare ºi sfinþitor în Sfânta voastrã Cununie! Îndrãzniþi. Lepãdaþi toate cele vechi, toate cele moºtenite de la pãrinþi ºi naºteþi-vã unul pe altul în iubirea voastrã pãzitã de harul lucrãtor al Domnului, Mirele nostru Cel ceresc! Altã soluþie nu cunosc ºi nu cred cã existã! Curaj ºi cãlãtorie cu bucurie pe calea Marelui Post spre Înviere! Cu dragoste ºi încredere. M. Siluana.

Maica Siluana vã rãspunde

CMYK

10

Educaþie creºtinã

Principii creºtine de educare a copiilor
Continuãm serialul consacrat educãrii creºtine a copiilor - sfaturi preluate ºi adaptate (cu acordul autoarei) din cartea Raising Godly Tomatoes. Vã reamintim cã autoarea, Elisabeth Krueger, este o mamã creºtinã din Statele Unite care îºi educã acasã cei zece copii. În acest episod: cum trebuie sã ne educãm copiii cu dragoste, de ce este necesar sã disciplinãm fãrã excepþie ºi care este “secretul” creºterii unor copii plãcuþi, respectuoºi ºi credincioºi.

Disciplineazã întotdeauna

Educaþi cu dragoste
Þineþi copiii lângã voi ºi, atâta timp cât vã ascultã, bucuraþi-vã de ei. Îmbrãþiºaþi-i, sãrutaþi-i, vorbiþi cu ei ºi faceþi lucruri împreunã. Faceþi un efort sã-i includeþi în activitãþile voastre. Zâmbiþi-le când vin sã vã vorbeascã sau sã vã arate ceva. Bucuraþi-vã de atenþia lor. Rãspundeþi la întrebãrile puse. Luaþi-i în braþe ºi jucaþi-vã cu ei. Lãsaþi-i sã se caþere lângã voi în pat ºi hârjoniþi-vã împreunã. Când vã întreabã: “pot sã vin cu tine?” încercaþi sã rãspundeþi afirmativ. Când vor sã vã ajute, lãsaþi-i. Râdeþi cu ei. Glumiþi cu ei. Fiþi interesaþi de ceea ce-i intereseazã. Arãtaþi-vã încântaþi de realizãrile lor. Arãtaþi-le cum sã facã diverse lucruri. Bucuraþi-vã

Dacã vã analizaþi ºi descoperiþi cã disciplinaþi mult, acest lucru indicã faptul cã nu vã supravegheaþi copilul ºi, în consecinþã, cã nu sunteþi consecvent. Puteþi corecta copilul de zece ori, iar apoi sã treceþi cu vederea o singurã datã, ºi veþi pierde tot ce aþi realizat împreunã cu ei de ultimele zece dãþi. Însã dacã îl corectaþi orice! Cunoaºteþi-i cu consecvenþã de o sutã de ori, iar ºi lãsaþi-i sã vã cu- apoi treceþi cu vederea o greºealã noascã. Asta e ceea minorã, nu vã va lua mult sã vã aduceþi ce trebuie sã faceþi copilul din nou acolo unde trebuie. Dar cu copiii voºtri nu uitaþi: întâi trebuie sã fiþi consecvenþi de o sutã de ori la rând. 99% din timp. Nu vreau sã spun cã trebuie sã vã ªtiu cã toate mamele au treburi gos- corectaþi copilul de o sutã de ori pentru podãreºti de fãcut, acelaºi lucru, ci doar de o sutã de ori la dar asta nu trebuie sã-i excludã pe copii decât rând pentru orice neascultare. Trebuie dacã este necesar. Faceþi cât de multe puteþi sã vã convingeþi copilul cã este necesar împreunã cu copiii voºtri. Lãsaþi-i sã vã sã vã asculte întotdeauna, ºi abia apoi ajute. Învãþaþi-i tot ce ºtiþi. Împrieteniþi-vã cu puteþi trece ceva cu vederea. Astfel ei. Disciplinarea, dacã e fãcutã cu înþelep- conºtiinþa lui va fi educatã în aºa fel ciune, ar trebui sã vã ia doar o micã parte a încât sã se dojeneascã singur pentru ce a fãcut rãu, chiar dacã voi nu o faceþi. zilei. Educaþia se face cu multã dragoste. mã vãicãresc, nu þip, nu implor, nu mituiesc ºi nu “negociez” pentru a obþine ascultarea copiilor. 12. Îmi þin copiii departe de influenþele negative exterioare cât de mult e posibil, pânã când ei sunt destul de mari ºi pregãtiþi pentru a rezista ispitelor pe care le pot întâlni. Cred în Dumnezeu ºi scopul meu ultim în educaþie e sã cresc copii evlavioºi, care sã creascã copii evlavioºi la rândul lor. Iubesc binele ºi urãsc rãul. Îmi stabilesc standarde pentru copii, potrivite vârstei lor ºi plãcute lui Dumnezeu. Încerc sã îi determin sã fie copii buni ºi þintesc spre asta. Pentru a-i învãþa acest lucru, încerc sã-mi includ copiii în tot ceea ce fac ºi sã fiu un exemplu personal. Caut sã am o atitudine iubitoare, blândã ºi aprobatoare faþã de copiii mei. Ne bucurãm unii de alþii, ceea ce este posibil odatã ce i-ai învãþat sã fie respectuoºi ºi ascultãtori. Traducere de Irina Constantinescu

Secretul meu
Cineva m-a întrebat care este secretul meu încât am crescut niºte copii atât de plãcuþi. Rãspunsul a fost: “Spune exact ce doreºti, ºi doreºte exact ceea ce spui”. Dacã ar fi sã mai adaug ceva la asta, ar fi sã îþi þii copiii aproape tot timpul astfel încât sã vezi ce fac, sã înþelegi ce gândesc ºi sã-i poþi rãsplãti sau corecta la nevoie. Ca sã fiu mai explicitã, iatã câteva lucruri pe care le am în minte tot timpul în care îmi cresc copiii. Mai sunt ºi altele, dar acestea îmi vin în gând imediat. Desigur, nu e nici un secret, ci doar vechile metode trecute cu vederea sau uitate în multe familii azi. 1. Îmi þin copiii aproape ºi îi supraveghez cu atenþie. 2. Mã concentrez pe atitudinea ºi caracterul lor mai mult decât pe fapte. 3. Îi învãþ sã mã asculte începând de mici - înainte de vârsta de un an. 4. Îi învãþ ce înseamnã cuvântul “NU” ºi cã trebuie sã-mi respecte autoritatea atunci când îl folosesc. 5. Sunt ºi îngãduitoare, dar ºi corectã. Îi laud ºi îi rãsplãtesc când se comportã bine, îi corectez cu consecvenþã când se comportã rãu.

6. Mã aºtept sã mã asculte de prima datã când le spun sã facã sau sã nu facã un lucru. Nu numãr pânã la trei ºi nu dau avertismente repetate. 7. Îi corectez cu câteva consecinþe negative imediate (de exemplu o dojanã), de câte ori este posibil, mai degrabã decât sã amân consecinþa, cum ar fi retragerea unui privilegiu. 8. Folosesc ocazional demodatul “stai la colþ” sau “stai lângã mine pânã înveþi sã te porþi”, dar niciodatã modernul “time-out” (trimiterea copilului într-un loc unde sã rãmânã singur pentru un timp). 9. Nu “distrag” (autoarea se referã la obiceiul de a-i distrage copilului atenþia în unele situaþii, de exemplu a-i arãta ceva interesant atunci când acesta face o “crizã de isterie”). Acest obicei nu face decât sã îl statorniceascã pe copil în folosirea acestei “tehnici”, prin care chiar dumneavoastrã îl învãþaþi cã poate obþine atenþie). 10. Niciodatã nu trimit copiii în camera lor drept pedeapsã. 11. Nu-mi ies din fire, nu cicãlesc, nu

Educaþie creºtinã

11

Încã din copilãrie este bine sã îi familiarizãm pe copiii noºtri cu Sfânta Scripturã. În Vechiul Testament Dumnezeu îi îndeamnã astfel pe pãrinþi: învãþa cântãri bisericeºti legate de diferite “Cuvintele acestea, pe care þi le spun eu astãzi (...) sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã evenimente biblice. vorbeºti de ele când ºezi în casa ta, când mergi pe cale, când te culci ºi când te Dupã 13 ani scoli” (Deuteronom 6: 6,7). Pentru a face acest lucru cât mai eficient, trebuie Dupã vârsta de 13 ani se dezvoltã sã þinem cont de stadiile de dezvoltare ale copilului. gândirea logicã ºi abstractã, 4 - 7 ani copilul foloseºte comparaþii ºi metafore. Are simþul timpului Între 4 ºi 7 ani copilul ºi al spaþiului. Poate sã facã se aflã în stadiul “gândirii “linii ale timpului”, poate sã intuitive”, prelogice, imagirescrie sau sã transpunã eveninative. Înþelegerea copilumente în termenii contempolui este determinatã de perrani. Poate compara un text cepþiile sale (adicã de ceea biblic cu un imn liturgic sau cu ce vede), ºi nu distinge reun verset despre acel evenialul de imaginar. La aceastã vârstã Dumnezeu este ment, fãcând paralele ºi trãgând perceput ca “umanizat” ºi concluzii. este înþeles ca o figurã Activitãþi: Ajutaþi copiii parentalã. Pãrinþii ar trebui sã foloseascã o comparaþie pasã povesteascã (nu sã ciralelã între Evanghelii, concorteascã) povestiri biblice, danþe, dicþionare biblice ºi co8 - 12 ani folosind conversaþia ºi dialogul. mentarii. Încurajaþi-i sã foloseascã psalmi Activitãþi: Selectaþi texte sau fraze Între 8 ºi 12 ani se dezvoltã gândirea pentru rugãciunea personalã ºi pentru scurte pentru memorare ºi puneþi întrebãri logicã, pot distinge realul de imaginar. meditaþie. Dezvoltaþi un program de citire referitoare la ce aþi povestit. Concentra- Acum ei pot povesti o istorioarã de la periodicã a Scripturii. Arãtaþi-le cum sã þi-vã pe a numi ºi a identifica persoane, început la sfârºit ºi pot relata despre carac- localizeze ºi sã pregãteascã textele din locuri ºi lucruri. Folosiþi icoane pentru a tere sau evenimente. Cu ajutor pot gãsi ºi Biblie care se vor citi la Liturghie. identifica ºi a repovesti istorioarele biblice. folosi imagini ºi hãrþi ale evenimentelor Traducere din lb. englezã ºi adaptare Jucaþi mici piese de teatru punându-vã în biblice. de Irina Constantinescu, dupã pielea personajelor, sau folosiþi pãpuºi. Activitãþi: Arãtaþi copiilor cum sã un material de Dr. Constance Tarasar

biblicã ºi Vârsta ºi cunoaºterea Scripturii gãseascã o referinþãpersonajele ajuta-puteþi þi-i sã distingã între din Noul ºi Vechiul Testament. Acum îi

10 lucruri de fãcut cu copiii (V)
Serialul celor 10 lucruri de fãcut cu copiii înaintea vârstei de 10 ani a ajuns la final. În speranþa cã v-au fost de folos sau mãcar v-au pus pe gânduri, vã dorim mult succes în aplicarea lor pentru cã, nu uitaþi, copilul pânã în 10 ani are neapãratã nevoie de interacþiunea cu un adult, de activitãþi zilnice care sã îi dezvolte mintea si sufletul.

10. Jocuri ºi explorare

1. Scris ºi citit 2. Povestirea oralã 3. Memorarea 4. Audiþii & ascultarea cu atenþie a unui text 5. Rugãciune în familie 6. Arte & lucru manual 7. Excursii & bibliotecã 8. Munca & slujirea altora 9. Disciplina 10. Jocuri & explorare

Daþi-i copilului destul timp sã explologica, dezvoltându-ºi astfel intereze ºi sã se joace. Nu cumpãraþi jucãrii ligenþa. sunt scumpe ºi de obicei sunt uitate când Televizorul ºi computerul pot apar altele noi. Investiþi în lucruri reale, fi unelte folositoare, în anumite cum ar fi o maºinã de cusut, mici unelte circumstanþe, dar sub control, penpentru a lucra în grãdinã sau pentru a contru cã ele sunt ca focul: un servistrui, cuburi de lemn. Cumpãraþi jucãrii tor bun, dar un stãpân teribil. Sunt pentru a explora cu ele (binoclu, micromulte motive legitime pentru a ne scop, o trusã de chimie etc.) ºi nu pentru a îndoi de valoarea folosirii lor înafi adorate. Învãþaþi copiii cum sã le inte de vârsta de 10 ani, în special foloseascã în mod responsabil ºi lãsaþi-le puter. Ei trebuie sã se joace în lumea realã, în pregãtirea academicã clasicã. într-un loc accesibil. manipulând obiecte ºi folosindu-ºi toate Irina Constantinescu, Nu lãsaþi copiii la televizor sau la com- simþurile (pipãit, vãz, auz, miros, gust) ºi psiholog

Povestea îngeraºilor minunaþi ºi a Bãieþelului

- Mami, astãzi ce prãjiturã prepari? Pot sã te ajut cu ceva? - Dragule, azi fac doar o salatã cu fructe de sezon. Adaug ºi un compot de struguri... O sã mã ajuþi sã tai fructele în cubuleþe, imediat. Iar povestea de azi este specialã. Ascultã... Cicã era odatã, pe când norii storceau litri de suc (natural!) în vase de cleºtar, pentru copiii cuminþi ºi mai puþin cuminþi, ei bine, a fost o familie... de oameni muþi. Nu erau ºi surzi, doar muþi. ªi tatãl, ºi mama, ºi copiii erau muþi. Se înþelegeau prin semne ºi din priviri. Mai greu le era cu alþi oameni, Sfântul care nu cunoºteau limbajul gesturilor. Cu chiu cu vai, se descurcau ºi ei în lume. Printre copiii familiei era ºi un Bãieþel care ºi-ar fi dorit tare mult sã vorbeascã ºi care nu era împãcat cu neputinþa sa. Voia sã meargã la ºcoalã, sã ridice ºi el mâna la lecþie, pentru a da rãspunsul corect. Iar colegii lui sã nu mai aibã de chicotit din cauza mimicii lui... Acest Bãieþel se ruga în gândul lui, searã de searã, la îngerul pãzitor ºi la ceilalþi îngeraºi, astfel: “Îngeraº, îngeraº, Îngeraºi, îngeraºi, Dãruieºte-mi mie glas, Rog ºi pentru fraþi un glas, Sã pot spune la copii, Pentru tatã, pentru mamã, Cuvinþele, poezii! Sã vorbeascã fãrã teamã!” În timp, Bãieþelul se împrietenise cu îngeraºii la care se ruga. Uneori aceºtia îi vorbeau tainic, numai lui, în toate limbile pãmântului. - Nu fi trist, Bãieþel, þi-am dat de la Dumnezeu darul de a înþelege orice limbã, a oricãrui popor. Ca sã-þi alinãm suferinþa. Sã te rogi mereu, sã ai credinþã cu rãbdare, ºi atunci vei vedea cum dorinþele potrivite þi se împlinesc! îi spuneau ei. O perioadã, dorinþa Bãieþelului de a putea vorbi i se ºterse din minte. Era încântat sã poatã înþelege graiurile popoarelor. Dar dupã o vreme, Bãieþelului îi reveni tristeþea. El se resemnã cu muþenia lui ºi a familiei. La culcare, îngeraºii îl aºteptau, dar îl vedeau cum, apatic (adicã fãrã chef) se acoperea cu pãturica. Era o pãturicã moale, cusutã de mama lui. κi fãcea cruce sub pãturicã ºi adormea. Nu mai stãtea la “taclale” cu îngeraºii. Pãrea cã-i uitase. Ar fi rãmas totul învãluit într-o tristeþe... mutã, dacã Bãieþelul nu ar fi vãzut-o pe surioara lui mai micã într-o searã, la culcare, “vorbind” cu îngeraºii. - Nu mai fi supãratã, îi spuneau aceºtia. Fratele tãu se va liniºti. Uite, îndeamnã-l sã picteze. Aºa se va bucura ºi el, ºi cei din jurul lui. Va fi forma lui de exprimare preferatã... Nu fu nevoie ca surioara sã îl roage. De a doua zi, Bãieþelul trecu la picturã. Primii pe care îi desenã furã îngeraºii, prietenii sãi ºi ai familiei. În bucuria desenãrii, Bãieþelul uitã de toate, exprimându-ºi sufletul prin paleta bogatã de culori... Surioara i se alãturã. De atunci, sãptã-

mânal, un perete al familiei fãrã glas se umplea de exponate ale copiilor... La fel, un panou de pe holul ºcolii unde învãþa Bãieþelul... Iar rugãciunea Bãieþelului cãtre Dumnezeu ºi cãtre îngeraºi se reluã, numai cã acesta nu mai cerea ce dorea el, ci sã se facã voia lui Dumnezeu. “Cãci Tu, Doamne, ºtii mai bine ce-mi trebuie ºi ce-mi foloseºte...”, încheia Bãieþelul, înainte de “Amin”. Gata ºi povestea, gata ºi salata de fructe..., gata ºi sfatul! Azi n-am mai încãlecat, Cãci povestea s-a gãtat! de Mirela ªova

Apostol ºi Evanghelist Luca

Noul Testament începe cu 4 cãrþi numite Evanghelii, scrise de niºte oameni cu viaþã sfântã, numiþi Matei, Marcu, Luca ºi Ioan. În aceste cãrþi ei povestesc întregii lumi despre Iisus Hristos, pe care L-au cunoscut. Sfântul Luca a scris ce-a de-a treia Evanghelie, dar ºi cartea numitã Faptele Apostolilor, care urmeazã imediat dupã Evanghelii. El a fost doctor, dar ºi pictor. Vorbea mai multe

limbi ºi era prieten cu Sfântul Pavel, împreunã cu care a cãlãtorit în Grecia. Fiind ºi pictor, el este autorul a trei dintre primele icoane care au fost pictate vreodatã. A trãit pânã la vârsta de 80 de ani. Îl sãrbãtorim pe Sfântul Luca în fiecare an, în 18 octombrie.

Temã: coloraþi icoana Sfântului Luca ºi povestiþi apoi pãrinþilor sau unui prieten/prietene ce aþi reþinut despre el.

CMYK

Trup ºi suflet

13

Ce trebuie sã ºtim despre:

Transplantul de organe
Transplantul de þesuturi ºi de organe este una din performanþele practicii medicale, care transformã suferinþa în nãdejdea prelungirii vieþii. Este o performanþã a ºtiinþei ºi a practicii medicale pe care Biserica o binecuvânteazã atâta vreme cât, prin transplant, se va reda viaþa normalã unei persoane, fãrã însã a o lua alteia; nimeni nu trebuie ucis pentru a trãi altcineva. batã ºi cãreia îi lipsea respiPrincipii generale raþia. Datoritã tehnicilor de Prin transplantul de þesuturi ºi/sau de reanimare s-a ajuns la conorgane se înþelege acea activitate medicalã vingerea cã moartea este un proces ºi cã ea complexã care, în scop terapeutic, înlo- nu este în mod necesar ºi exclusiv legatã cuieºte þesuturi ºi/sau organe umane com- de încetarea bãtãilor inimii. promise morfologic ºi funcþional, din corDin punct de vedere medical se vorpul unui subiect uman, cu alte structuri beºte de mai multe “morþi”, ºi anume: similare, dovedite ca fiind sãnãtoase. a) moartea aparentã (funcþiile vitale Astãzi se efectueazã transplanturi de: sunt atât de mult slãbite încât nu pot fi persânge, vene, oase lungi, valve cardiace, cepute decât cu aparate speciale); cornee, mãduvã osoasã, piele; transplant b) moartea clinicã (funcþiile vitale au de celule izolate, transplant de organe cum încetat fãrã sã se fi alterat încã structurile ar fi: inimã, ficat, plãmâni, rinichi, intestin în mod ireversibil, de aceea este posibil ca subþire, pancreas. aceste funcþii sã fie reactivate prin terapia Transplantul poate fi: intensivã ºi reanimare); 1. în cadrul organismului aceluiaºi c) moartea biologicã - se produce individ (transplant ontoplast) Ex: piele, atunci când organele vitale au intrat deja în pãrþi osoase etc. proces de alterare, adicã a început procesul 2. de la un individ la altul apar- de necrozare a þesuturilor; þinând aceleiaºi specii (de la om la om) d) moartea cerebralã - reprezintã - transplant homoplast. Ex: sânge, cornee, alterarea ireversibilã a vieþii celulelor inimã, ficat, rinichi etc. creierului (cortex, cerebel ºi trunchi cere3. de la un individ aparþinând unei bral), care provoacã încetarea definitivã a specii la un individ aparþinând altei specii funcþiilor encefalului întreg, ceea ce (de la animal la om) - transplant heterolog. înseamnã imposibilitatea organismului Singurul posibil pânã acum este transplan- uman de a mai fi în relaþie cu mediul ºi de tul de valvã cardiacã de la porc la om. a-ºi asigura ºi realiza propria existenþã. Dacã prima categorie nu ridicã proDin punct de vedere juridic, moartea bleme morale, celelalte douã pun serioase este consideratã una singurã, ºi anume cea probleme de ordin moral, social ºi religios, declaratã din punct de vedere medical: de aceea practica medicalã a transplantului oprirea inimii, absenþa respiraþiei spontane de þesuturi ºi de organe cere respectarea ºi moartea cerebralã (Prof. Dr. R. Palade). unor principii generale ca: demnitatea perLegea nr. 2/1998 stipuleazã criterii soanei, sã aibã scop terapeutic, sã fie în foarte precise pentru declararea morþii folosul aproapelui, sã respecte viaþa ºi cerebrale, ºi anume: 1) examen clinic, chiar moartea persoanei umane, sã constând în: constatarea comei profunde, respecte drepturile omului, dimensiunea flascã, areactivã, absenþa reflexelor de duhovniceascã a existenþei umane ºi sã nu trunchi cerebral (în mod special absenþa fie determinat de oportunisme politice sau reflexelor foto motor ºi cornean); 2) economice, de curiozitãþi medicale, la absenþa ventilaþiei spontane, confirmatã de modã în lumea noastrã secularizatã. testul de apnee; 3) douã trasee EEG, efecÎn cazul prelevãrii de organe de la per- tuate la 6 ore, care sã ateste lipsa electrosoanele decedate, lucrurile se complicã genezei corticale (activitatea creierului). pentru cã apar griji, obiecþii ºi rezerve cu Moartea, în calitate de separare a privire la momentul declarãrii morþii. sufletului de trup, rãmâne însã o tainã. Problema se pune: când pãrãseºte sufletul Declararea morþii trupul? Când este în moarte cerebralã sau Pânã nu demult era consideratã moartã în moarte biologicã? Despre acest subiect acea persoanã a cãrei inimã înceta sã mai vom vorbi în numãrul viitor al publicaþiei

noastre.

Reflecþii teologice
Practica transplantului de organe a devenit deja obiºnuitã. Cã vrea sau nu, creºtinul nu i se poate opune ºi nici nu ar avea motive s-o facã. Biserica binecuvânteazã orice practicã medicalã în vederea alinãrii suferinþei din lume. Biserica previne însã pe toþi sã înþeleagã transplantul ca pe o practicã medicalã menitã înlãturãrii suferinþei membrilor ei ºi nu ca pe una care sã alimenteze ideea autonomiei vieþii fizice ºi a prelungirii acesteia, în detrimentul credinþei în viaþa eternã, adevãrata viaþã, neglijându-se pregãtirea pentru aceasta. Consimþãmântul informat ºi lucid de a-ºi oferi un organ, în viaþã sau dupã moarte, pentru binele semenului suferind, din iubire faþã de acesta ºi dezinteresat, precum ºi hotãrârea rudelor de a permite prelevarea de þesuturi sau organe în vederea transplantului de la trupurile decedate ale celor faþã de care au drepturi legale, respectându-se legea, sunt în acord cu morala creºtinã. Biserica binecuvânteazã persoanele care pot face asemenea sacrificii dar, în egalã mãsurã, înþelege pe cei care nu pot face aceasta, respectând libertatea ºi decizia fiecãrui om. Deopotrivã, are toatã înþelegerea pentru cei care au nevoie de transplant, dorind scãparea de suferinþã ºi prelungirea vieþii fizice, încredinþaþi cã aceasta va duce la creºterea lor duhovniceascã. Binecuvântând eforturile medicilor depuse în vederea reducerii suferinþei din lume ºi prin transplantul de organe, precum ºi jertfa celor dispuºi sã le ofere, Biserica nu poate încuraja negativismul nejustificat al altora. Dacã viaþa aproapelui, cea fizicã ºi cea duhovniceascã, este garantatã, niciun sacrificiu nu este prea mare, cu condiþia: sã nu ucizi un om pentru a promite sau a da viaþã altuia. (Va urma.) Pr. Alexandru Stanciu

CMYK

14

Actualitatea religioasã
sociale. ªi-a exprimat dorinþa ca acest sediu sã devinã un centru de spiritualitate pentru creºtinii ortodocºi români din Italia, subliniind cã “aici nu suntem musafiri niciunul, aici suntem la noi acasã”. Ziua s-a terminat cu o micã recepþie ºi o sãrbãtoare câmpeneascã cu produse culinare tradiþionale româneºti.

Episcopia Ortodoxã Românã a Italiei are un sediu la Roma
Pentru cã o mare parte a fãgãrãºenilor continuã sã trãiascã pe teritoriul Italiei, încercãm sã vã þinem în continuare la curent cu viaþa bisericeascã a românilor de aici. Duminica de 7 septembrie a fost una deosebitã pentru comunitatea românilor ortodocºi; nou înfiinþata Episcopie Ortodoxã Românã a Italiei are de curând ºi un sediu la Roma, unde a avut loc în aceastã zi prima Sfântã Liturghie. La eveniment a participat ºi Preºedintele României, domnul Traian Bãsescu, iar despre bucuria evenimentului ne vorbeºte Pãrintele Ioan Lupãºtean, de la Departamentul mass-media al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei:

O zi binecuvântatã
Dupã instalarea Prea Sfinþitului Siluan ªpan, în luna mai a acestui an, ca ºi episcop ortodox în noua Episcopie Ortodoxã Românã a Italiei, evenimentul de duminicã, 7 septembrie, este continuarea concretã a evoluþiei episcopiei noastre. El are o importanþã deosebitã pentru românii plecaþi în Italia la muncã sau la studii. Nu voi putea sã exprim valoarea acestei zile, dar voi încerca sã transmit cititorilor puþin din duhul acestei sãrbãtori care a avut loc la noul sediu al episcopiei noastre, obþinut de puþin timp. Pregãtirea evenimentului a început cu trei sãptãmâni înainte, când un grup de credincioºi ºi preoþi, cu binecuvântarea Prea Sfinþitului Siluan, au pregãtit din toate punctele de vedere acest eveniment ºi vã spun cã au reuºit sã organizeze totul în chip minunat, demonstrând cã potenþialul credincioºilor este foarte mare. Dis de dimineaþã erau deja prezenþi voluntarii, care au asigurat buna desfãºurare a evenimentului. A urmat apoi pregãtirea pentru Sfânta Liturghie ºi aºteptarea oaspeþilor bisericeºti. Cei doi ierarhi oaspeþi, Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Iosif, Arhiepiscop ºi Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale ºi Meridionale ºi Prea Sfinþitul Timotei, Episcop al Spaniei ºi Portugaliei, au fost întâmpinaþi de Prea Sfinþitul Siluan ºi un sobor de preoþi ºi diaconi. A urmat apoi oficierea Sfintei Liturghii, la care au participat în jur de douã mii de credincioºi din Roma ºi împrejurimi iar rãspunsurile la stranã au fost date de corul Stavropoleos.

Colþ de rai
Aflat pe una dintre colinele Romei, într-un cadru care aminteºte de liniºtea vetrelor mãnãstireºti din România, în mijlocul unui frumos parc de 2,6 hectare, sediul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei constituie rodul colaborãrii dintre Guvernul României ºi Patriarhia Românã care, la solicitarea nou înfiinþatei eparhii, tele României. ÎPS Iosif a urat bun venit oaspeþilor ºi Preºedintelui, vorbind despre trecutul dificil al comunitãþilor de români din Occident: “Drumul nostru, al Bisericii din afara graniþei, pânã astãzi când vã putem primi, nu a fost foarte uºor, dar vã primim ca oameni ai Învierii”.

Un punct de referinþã pentru românii din Italia
În timpul împãrtãºirii credincioºilor a sosit ºi domnul Traian Bãsescu. Dupã Sf. Litughie au luat cuvântul Înalt Prea Sfinþitul Iosif, Prea Sfinþitul Siluan ºi Preºedin-

Prea Sfinþitul Siluan a numit aceastã zi de 7 septembrie “o zi binecuvântatã pentru creºtinii ortodocºi din Italia, care au primit darul de a putea avea un punct de referinþã demn ºi de numãrul credincioºilor, dar nu numai, ci ºi de calitatea românilor din Italia. Ne propunem sã fim un partener valid pentru toþi cei care doresc sã promoveze tradiþia, cultura ºi tot ceea ce este românesc”, a mai adãugat Pãrintele Episcop. Preºedintele României ne-a vorbit despre vizita în Italia, despre parteneriatul dintre Stat ºi Bisericã, care trebuie sã promoveze diverse proiecte culturale ºi

fãcutã în numele celor peste un milion de credincioºi pe care îi are în grijã, a aprobat ºi concretizat subvenþionarea aproape integralã necesarã pentru achiziþionarea acestuia. La aceasta se adaugã ºi jertfa substanþialã a credincioºilor celor 76 de parohii din Italia. O zi binecuvântatã, de o mare importanþã pentru toþi românii care muncesc sau studiazã pe teritoriul Italiei. Îi mulþumim Bunului Dumnezeu pentru acest mare dar ºi har pe care L-a revãrsat asupra noastrã, a tuturor. Pr. Ioan Lupãºtean, Departamentul mass-media al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

DATE DE CONTACT
Episcopia Ortodoxã Românã a Italiei Tel/fax: (0039) 0187 850 343; e-mail: cabinet.episcopia.italiei@mitropolia.eu Site web: www.episcopia-italiei.it

Sfinþii, prietenii noºtri

15

Sfântul Ierarh ºi Mucenic Ciprian
o figurã provocatoare în postmodernism
Pentru mulþi, Ciprian este o persoanã obiºnuitã care a trãit în veacul al III-lea dupã Hristos. Un sfânt ca oricare altul, scris cu albastru în calendar. Un vrãjitor african convertit la creºtinism ºi care abia dacã se vede puþin din conul de umbrã al marilor ierarhi ºi dascãli ai lumii de pe atunci. El lipseºte din multe serii de studii patristice, iar dacã este prezent în vreo operã, confirmã doar ceea ce a fost deja demonstrat. Nu are nici pe departe atâtea monografii cum au alþi sfinþi ºi teologi. Oare asta sã justifice quasi-absenþa sa din evlavia popularã? Sau poate faptul cã viaþa lui n-are mai nimic miraculos aºa cum de pildã are Sfântul Gheorghe, care a ucis un balaur, sau Sfântul Nicolae, care l-a lovit cu palma pe Arie - de aici ºi jordeluþa pe care o primesc copiii în ziua de 6 decembrie - sau Cuvioasa Paraschiva, ale cãrei moaºte dacã apuci sã le sãruþi te vindeci de orice boalã. Sau poate cã dimensiunile fizice ale operei lui nu sunt vrednice de a fi luate în seamã. Iatã de ce cineva ar putea rãmâne uimit când aude cã tratatul lui “Despre unitatea Bisericii soborniceºti” rãmâne o operã de pionierat în problematica teologicã de profil ecleziologic sau cã “Despre rugãciunea domneascã” este unul din comentariile de referinþã ale rugãciunii “Tatãl nostru”. Iar dacã am mai adãuga cã a avut o strânsã colaborare cu papa ªtefan în problema reprimirii în Bisericã a celor care au cãzut de la credinþã în timpul persecuþiilor lui Deciu ºi Valerian ºi în problema botezului ereticilor, sau cã a fãcut distincþii de nuanþã între termeni ca “schismã”, “apostazie”, “erezie”, “confesorat”, mulþi ar intra ºi mai mult în ceaþã. Într-o discuþie amicalã pe care am avut-o cu un coleg din facultate pe o temã de literaturã teologicã comparatã, acesta susþinea - comparând dimensiunile operelor lui Ciprian cu ale lui Origen, nu fãrã o oarecare ironie cordialã - cã nu ºtie dacã se poate scrie o paginã întreagã despre Sfântul Ciprian. Rãspunsul a venit pe mãsura afirmaþiei: pentru cel care nu ºtie e mult sã scrie o paginã ºi despre Maica Domnului; mintea noastrã nu trebuie sã fie un pat al lui Procust pentru viaþa ºi opera lui Ciprian ci ele ar trebui sã fie o mãsurã de urmat pentru viaþa noastrã. Un om - nu numai un sfânt - este mai mult decât ºtim noi despre el. Totuºi, numele Sfântului Ciprian este destul de des vehiculat mai ales în legãturã cu trei citate. Simt nevoia sã fac o parantezã legatã de “istoria citatului”, amintind cã strãmoºul lui mai “depãrtat” este sloganul, iar pãrintele lui, care încã mai trãieºte, este reclama de radio sau de televiziune. ªi atunci, ca ºi acum, sunt oameni care mai mult citeazã decât citesc. E un mod de gândire fragmentar care trãdeazã lipsa de tonus în lectura omului pragmatic-consumist obiºnuit “sã i se arunce pastile” uºor de reþinut. Astfel suntem obiºnuiþi sã auzim “decontextualizat” cuvintele: “Cine nu are Biserica de mamã nu-L are pe Dumnezeu de Tatã” sau “În afara Bisericii nu este mântuire” sau “episcopul este în Bisericã ºi Biserica în episcop ºi cine nu este cu episcopul nu este în Bisericã”. Un fel de lanþ al mântuirii: dacã eºti cu episcopul eºti cu Biserica, dacã eºti cu Biserica eºti cu Dumnezeu ºi dacã eºti cu Dumnezeu eºti mântuit. Totul e corect ºi complet. Numai cã omul erei informaþiei, care mai are ºi dorinþa devansãrii citatului simplu, are ºi alte aºteptãri dincolo de estetica sonorã a cuvintelor ce din coadã sunã bine. Altfel spus: oare n-ar avea un impact mai mare un cuvânt de lãmurire care sã îmbrace ca o hainã frumoasã de sãrbãtoare trupul rece al unui aforism cu o semnificaþie prea densã? Ce-ar fi, de exemplu, sã-i relatezi mai întâi omului despre hirotonirea “urgentã” întru episcop a Sfântului Ciprian - motiv pentru care grupul de ofensivã al invidioºilor prezidat de Felicissimus îl acuza pe episcopul cartaginez cã a urcat prea repede scara ierarhiei - ºi ce-ar fi sã-i spui în continuare omului despre jertfa pãrinteascã a acestui om pentru credincioºii sãi, cãrora n-a încetat sã le trimitã epistole de încurajare în persecuþii, murind apoi ca martir ºi desfiinþând astfel acuzele de laºitate aduse de fiii invidiei ºi abia apoi sã vii cu cireaºa de pe tort ºi sã-i spui cã “episcopul e în Bisericã ºi Biserica e în episcop”? Aceastã afirmaþie n-a cãzut din cer aºa, pur ºi simplu. Sau înainte de a spune cã “În afara

Bisericii nu existã mântuire”, n-ar fi mai bine ºi mai corect sã precizezi cele douã categorii de duºmani ai Bisericii la care s-a referit Ciprian episcopul? Sã spui omului cã vrãjmaºul Adevãrului nu era numai pãgânul nãscut pãgân, ci ºi apostatul ºi schismaticul, care sunt creºtini cãzuþi de la dreapta credinþã. ªi-n felul acesta lucrurile se schimbã un pic. Pentru duºmanii Bisericii din a doua categorie afirmaþia cã nu e mântuire în afara Bisericii nu mai sunã atât de brut ºi exclusivist. Lucrurile merg împreunã, verigã cu verigã. Nu putem sã-i lãsãm pe oameni aºa, în suspensie. ªi nici sã ne facem o aurã de mister din faptul cã oamenii înþeleg mai greu sau deloc concluziile silogismelor noastre, dar fãrã sã le prezentãm premizele. Aº vrea sã mã opresc aici, încheind cu îndemnul ciprianic: “Sã ne trezim, cât putem, prea iubiþi fraþi, din somnul vechii neputinþe în care am cãzut ºi sã veghem la pãstrarea ºi îndeplinirea învãþãturilor Domnului”. Sã încercãm sã tratãm lucrurile cu toatã seriozitatea ºi în adevãrata lor luminã de context istoric ºi conþinutistic, ca în felul acesta sã reuºim sã propunem o imagine corectã a figurii Sfântului Ciprian ºi, poate mai mult decât atât, sã reuºim o sporire a luminozitãþii pe icoana lui pe nedrept neevaluatã la justa ei valoare. Pr. Ciprian Bîlbã

Ce înseavine ã la cyprianus,meu? mnde numele nume laCIPRIAN tin ce înseamnã “originar din Cipru”. Este purtat de mai mulþi sfinþi, dintre care cei mai cunoscuþi sunt Ciprian al Cartaginei (16 septembrie), episcop ºi scriitor bisericesc, ºi Ciprian al Antiohiei (2 octombrie), vrãjitor convertit la creºtinism, care a ajuns episcop, amândoi murind ca martiri în sec. III-IV. Unii cercetãtori considerã cã cei doi sunt de fapt aceeaºi persoanã. IUSTINA (IUSTIN) - de la justinus, nume latin care înseamnã “cel care gândeºte corect”, sau “cel drept”. Cu acest nume cunoaºtem, pe lângã Sf. Mucenic Iustin Martirul ºi Filosoful (1 iunie), pe Sf. Muceniþã Iustina, sãrbãtoritã la 2 octombrie. LUCA - se considerã cã provine din grecescul Loukanos, care înseamnã “din Lucania” (o regiune din Italia), fie din Lukos, corespunzãtor latinului Lucius (derivat din lux - “luminã”). Acest nume creºtin a fost extrem de rãspândit (ºi se pare cã reîncepe sã fie folosit ca nume de botez), existând în calendar mai mult de 10 sfinþi cu numele Luca. Cel mai cunoscut rãmâne Sf. Apostol ºi Evanghelist Luca, medic, care este sãrbãtorit în 18 octombrie. Natalia Corlean

16

Trecut ºi prezent

Biserica „Sf. Mare Mucenic Gheorghe“ din Pãrãu
Biserica din Pãrãu îþi atrage atenþia încã de la distanþã. Pare foarte mare ºi este vizibilã de la câþiva kilometri. Poþi sã crezi cã e doar o impresie, însã când ajungi lângã ea îþi dai seama cã este realitate: e una dintre cele mai înalte biserici din judeþul Braºov. Îþi vine imediat în minte: “Ce frumos!”; aºa este, însã în spatele frumuseþii se aflã ºi mulþi ani de trudã ºi jertfã din partea sãtenilor, pentru cã toate se fac mai greu atunci când lucrarea este mare. Povestea acestui locaº de cult ne-o spune pãrintele Laurenþiu Urian, paroh din 2002, cel care i-a urmat la cârma parohiei pãrintelui Ioan Dincã (1977-2002): peraþi. În urma acestor acþiuni o Au rãmas ortodocºi Pr. Laurenþiu Urian Originile satului Pãrãu nu sunt cunos- serie de familii au plecat în Bãrãgan unde au început o nouã viaþã. Chiar cute exact, unii cercetãtori plaseazã însã începutul existenþei localitãþii cu mult dupã vânzarea proprietãþilor unii au înainte de secolul XIV. Din datele exis- rãmas datori la fondul de construire tente rezultã cã pe la anii 1760-1762 aici al bisericii. exista un numãr de 128 de familii de Una din cele mai înalte români de religie ortodoxã. din judeþ În urma dezbinãrii religioase a Acest edificiu are o înfãþiºare românilor din Ardeal din anii 1760-1762, credincioºii din Pãrãu au rãmas fideli impunãtoare prin dimensiunile lui. Bisericii Ortodoxe strãmoºeºti, neaccep- Turla, în stil gotic, are o înãlþime de peste 53 m, fiind astfel una din cele tând greco-catolicismul. mai înalte biserici din judeþ. Stilul Construitã cu multã trudã arhitectonic al bisericii este Din însemnãrile vrednicului preot bizantin, la care se adaugã elemodificat turla, în 1923 Gheorghe Cerbu, întocmite în anul 1872, mente gotice. Materialul folosit s-a zugrãvit interiorul la ridicarea bisericii a fost piatra rezultã cã în anul 1755, prin stãruinþa probisericii, în 1925 s-au topopului Stanciu, s-a ridicat în Pãrãu o din Perºani, cãrãmida, iar ca construit scãrile, în liant s-a folosit varul care a fost bisericuþã din piatrã ºi cãrãmidã cu o 1937-1938 s-a pictat lungime de 11 m ºi cu o lãþime de 3,5 m, stins direct pe zid. iconostasul, în 1955 s-a Biserica nu este pictatã ºi acoperitã cu þiglã, cu trei clopote, pictatã în introdus curentul elecnu a fost niciodatã sfinþitã de interior ºi care purta hramul “Cuvioasa tric, în 1987 a fost Paraschiva”. Cei 38 de metri pãtraþi s-au vreun ierarh, deoarece, din cauînlocuitã tabla de pe za dimensiunilor mari, nu au dovedit însã a fi neîncãpãtori, mulþi creturn, în 1990 s-a refãcut dincioºi fiind nevoiþi sã asculte Sfânta fost niciodatã finalizate lucrãtencuiala bisericii, în rile la ea ºi astfel nu a putut fi Liturghie pe la ferestre. 2003-2004 s-a ridicat pregãtitã pentru sfinþire. Din aceastã pricinã, prin stãruinþa din temelie un nou zid În perioada primului rãzboi preotului Gheorghe Cerbu, credincioºii au de împrejmuire al bisemondial, turnul foarte înalt a pornit la 8 august 1876 ridicarea actualei ricii ºi s-au refãcut scãbiserici, pe acelaºi loc unde cu ani în urmã folosit ca punct strategic de obrile, în 2004 au fost înlose construise cea veche. Ridicarea a durat servare. În curtea bisericii este ridicatã crucea în amintirea Lucreþiei cuite ferestrele bisericii cu geam de tip ter7 ani, cu unele întreruperi. Cu mult efort ºi sacrificiu din partea credincioºilor ºi Canja, cunoscutã în istorie ca “Eroina de mopan, în 2007 s-a refãcut acoperiºul, iar numai prin contribuþia lor, biserica a fost la Olt”, cea care a arãtat trupelor româneºti în 2008 s-a fãcut încãlzirea centralã a terminatã la 23 aprilie 1883, de ziua Sf. în Primul Rãzboi Mondial locul prin care locaºului de închinare ºi s-au început lucrãrile de picturã în tehnica fresco, precum Gheorghe al cãrui hram îl poartã. Mulþi se putea trece Oltul. ºi realizarea unui nou iconostas. Ne dorim credincioºi din vremea aceea n-au reuºit sã ca dupã terminarea picturii, a iconostasuÎn aºteptarea sfinþirii plãteascã cota hotãrâtã pentru construirea De-a lungul timpului la clãdirea imen- lui ºi a strãnilor sã o putem sfinþi. bisericii ºi din aceastã cauzã averile lor au Pr. paroh Laurenþiu Urian fost scoase la licitaþie ºi banii au fost recu- sã s-au fãcut multe lucrãri: în 1903 s-a
Str. A. Mureºanu nr. 2. Tel. 211790 Preºedinte fondator: Pr. Protopop Ioan Ciocan Redactor ºef: Natalia Corlean Corecturã: Amalia Rãibuleþ Tiparul: SC GRAMM SRL
Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Bîlbã Colaboratori: Amalia Rãibuleþ, (Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan (Olteþ), Pr. Iosif Irina Constantinescu, Laura Ciolan Ciolan (ªinca Veche), Pr. Marius Corlean Tehnoredactor: Natalia Corlean (Bucium), Pr. Dorin Cristea (Perºani), Pr. Aºteptãm opiniile ºi sugestiile dvs. Adrian Magda (Victoria), Pr. Alexandru Stanciu (Ucea de Sus), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea la adresa redacþiei sau pe e-mail la apostolatfagaras@yahoo.com de Jos), Pr. Cãtãlin Teulea (Recea)

CMYK

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful