JURĂMÎNTUL MEDICULUI

Primind înaltul titlu de medic şi intrînd în exerciţiul funcţiunii medicale, jur că voi respecta cu sfinţenie acest solemn legămînt: Voi lupta pentru sănătatea pacienţilor mei, le voi respecta voinţa şi le voi cere consimţămîntul pentru a-i trata; Nu voi permite ca între datoria mea şi pacientul meu să se interpună consideraţii de afiliere politică, vîrstă, credinţă, naţionalitate, origine etnică, rasă, sex, statut social; Voi acorda respect în cel mai înalt grad vieţii fiinţei umane, încă din momentul concepţiunii; Voi intra în fiecare casă numai pentru binele bolnavilor mei, ferindumă de orice rău şi de orice ademenire; Voi păstra secretele încredinţate de pacienţii mei, chiar după moartea pacienţilor; Voi perfecţiona în permanenţă cunoştinţele şi măiestria medicală spre a le practica cu pricepere şi demnitate; Colegii mei îi vor considera ca pe fraţii mei, respectîndu-le demnitatea şi onoarea. Voi solicita sfatul colegilor şi eu însumi nu voi refuza niciodată a le da un sfat şi ajutor; Patima, invidia, vanitatea şi ura nu vor găsi loc în sufletul meu; Voi preţui şi stima ca pe părinţii mei, pe profesorii care m-au învăţat această artă. Jur că nu voi uita nici o clipă de menirea supremă a medicului, de responsabilitatea mea faţă de popor şi de ţară. Fac acest legămînt în memoria lui Hipocrate, în mod solemn, liber, în faţa dascălilor şi colegilor mei sub cuvînt de onoare să păstrez cu fidelitate şi devotament acest jurămînt întreaga mea viaţă. JUR!

Cuprins
Prefaţă ...................................................................................... 6 Cuvînt înainte a autorilor............................................................ 9 Capitolul I Responsabilitatea în activitatea medicală ........................... 12 1.1. Unele aspecte istorice ...................................................... 12 1.2. Responsabilităţi medicale în lumea actuală. Sisteme europene ............................................................................. 14 1.3. Actualitatea şi viitorul sistem moldovenesc ..................... 21 Capitolul II Erorile şi greşelile medicale. Responsabilitatea morală a activităţii medicale .................. 29 2.1. Erorile şi greşelile medicale. Criterii de diferenţiere ......... 29 2.2. Controlul etic al experienţelor biomedicale ...................... 36 Capitolul III Delicte în domeniul medicinii. Responsabilitatea juridică în activitatea medicală .............. 42 3.1. Noţiuni generale despre infracţiuni .................................. 42 3.2. Infracţiunile săvîrşite de către lucrătorii medicali şi răspunderea penală ........................................................ 49 3.3. Responsabilitatea penală şi activitatea medicală. Culpele ........................................... 73 3.4. Responsabilitatea civilă în medicină ................................ 92 3.5. Responsabilitatea medicală în condiţiile pieţei medicale....97 Capitolul IV Infracţiunile economice în medicină ................................. 104 4.1. Răspunderea administrativă .......................................... 104 4.2. Infracţiuni economice ..................................................... 116 4.3. Infracţiuni săvîrşite de persoane cu funcţii de răspundere ................................................................... 119 4.4. Sancţiunile financiar-economice şi legislaţia în vigoare ........................................................ 122

Capitolul V Mecanisme de profilaxie a greşelilor şi culpelor medicale .......................................................... 133 Capitolul VI Responsabilitatea unităţii curativ-profilactice în activitatea medicală ...................................................... 144 Capitolul VII Unele aspecte ale legislaţiei psihiatrice în SUA şi Republica Moldova ........................................................ 148 7.1. Unele tendinţe de bază ale legislaţiei cu privire la sănătatea psihică în SUA şi Republica Moldova (pericolul bolnavilor psihic şi spitalizarea lor în aceste ţări ................................................................ 148 7.2. Despre ordinea spitalizării în staţionarul de psihiatrie a persoanelor cu tulburări mintale şi de comportament fără liberul lor consimţămînt din Republica Moldova ...................................................... 163 7.3. Despre aplicarea măsurilor de siguranţă cu caracter medical faţă de persoanele cu tulburări mintale care au comis acţiuni social periculoase ....................................... 166 7.4. Internarea si întreţinerea bolnavilor în secţia (spitalul) pentru tratament prin constrîngere cu supraveghere riguroasă ................... 174 7.5. Schimbarea, revocarea tratamentului prin constrîngere, externarea bolnavilor, constatarea deceselor ................... 176 Capitolul VIII Dreptul de autor a medicilor .............................................. 178 Încheiere ............................................................................... 183 Bibliografie ............................................................................ 185 ANEXE .................................................................................. 186

I. MEREUŢĂ, C. ŢURCANU, Ș. GAŢCAN, N. GROIAN, G. AMIHALACHIOAE

Dedicăm această lucrare dascălilor noştri Autorii „Cui i s-a dat mult, mult se va şi cere de la el; şi cui i s-a încredinţat mult încă şi mai mult i se va pretinde.“ (T. N., Lucas, 12, 18)

PREFAŢĂ
Dezvoltarea tehnologiilor medicale în ultimele două decenii, cît şi perfecţionarea legii au trezit un interes tot mai viu pentru etica medicală, decît în zilele cînd moartea era indiscutabilă, iar viaţa, o dată stabilită în uter, putea fi suprimată doar cu preţul unui pericol grav pentru femeia gravidă. Viaţa poate fi creată în eprobete de laborator. Natura vieţii poate fi alterată prin chirurgie genetică. Acei care sînt în faza de a muri prin deteriorarea unui organ vital îşi pot prelungi vieţile prin transplant de organe, acei incapabili de a mînca şi respira pot fi hrăniţi intravenos şi pot respira artificial şi chiar atunci cînd moartea este inevitabilă – procesul de a muri poate fi prelungit indefinit. Toate acestea se datorează procesului tehnicoştiinţific în medicină. Necesitatea de a aduce la un numitor comun etica medicală şi dreptul medical depăşeşte cu mult riscurile implicate. Discuţiile care se poartă în medicina contemporană sunt umbrite de un precedent dureros ce datează din cel de-al doilea război mondial, cînd unii profesionişti ai medicinii au abandonat sancţiunile eticii normale şi, lucrînd sub presiuni enorme, s-au detaşat de preocupările tradiţionale şi adecvate ale medicinii. Nu trebuie însă ca amintirea scurtei perioade a medicinii naziste să reprezinte o frînare a progresului ştiinţific.
6

I. MEREUŢĂ, C. ŢURCANU, Ș. GAŢCAN, N. GROIAN, G. AMIHALACHIOAE

Responsabilitatea medicală trebuie să plece de la etica teoretică sau de la medicina practică. Deliberînd între aceste alternative, unele consideraţii practice pot juca anumite roluri în mod rezonabil. Unul este aspectul cercetării în anumite sfere, care interesează aspectele morale ale însuşi lucrului, iar celălalt este situaţia practică în care se pune întrebarea: ce este mai bine pentru omul aflat în suferinţă? Desigur că un tratament rapid, mai eficient, mai puţin vătămător! Atunci cînd se ia în consideraţie relaţia medic-pacient într-un caz particular, putem alege o atitudine, dar cînd o întreagă branşă de cercetare ştiinţifică este în chestiune, a ţine atenţia fixată doar pe un detaliu ne poate aduce la greşeala de „a nu vedea pădurea din cauza copacilor“. Conflictul central din mai multe instanţe şi din diferite ţări, aflat în majoritatea statelor, este între principiul autonomiei şi principiul beneficului – între respectul pentru suferinţele sau drepturile pacientului şi interesele pacientului. Există comitete de etică în spitale, în diferite ţări, care hotărăsc nu numai autonomia pacientului faţă de interesul său. Se pune problema de a cîntări interesul pacientului actual, cunoscut, faţă de pacientul viitor, necunoscut – sau de a negocia binele mai multora pentru confortul sau riscul cîtorva. În evoluţia concepţiilor despre viaţă şi societate, a manierilor filozofice de a aborda existenţa, jurisprudenţa începe să acrediteze ideea antrenării răspunderii pentru simpla nereuşită a tratamentului, deci pentru lipsa rezultatului scontat. Tragerea la răspundere nu mai este deci condiţionată de existenţa vinovăţiei medicului, trecîndu-se de la o obligaţie de mijloace – competenţă, diligentă, tehnicitate adecvată – la o obligaţie de rezultat. În asemenea circumstanţe pare mai uşor de înţeles modalitatea de asigurare preventivă pentru eşec, făcută adeseori global, pe grupe de specialităţi sau pe unităţi de funcţionalitate. Pe de altă parte, judecătorul este pus în dificultate de extremă complexitate tehnică a actului medical contemporan, unde un mare număr de prejudicii nu pot fi atribuite cu certitudine unei cauze precise, ci se pot emite numai ipoteze. Magistraţii sunt deosebit de preocupaţi de soarta victimei, atunci cînd responsabilitatea medicală tinde să se topească în mecanismele colective de asigurări, şi se străduiesc să acorde reparaţia prejudiciului. Actualitatea problematicii pe plan mondial este incontestabilă – încă din anii 1990, una din cele mai serioase publicaţii ştiinţifice medicale, The New England Journal of Medicine, făcea tribulaţii de ordin socioprofesional-psihologic pe baza unui experiment asupra deciziei medicale
7

dar fără pregătire totul este nimic. La noi în ţară. GAŢCAN. Preşedintele Asociaţiei Judecătorilor din Republica Moldova 8 . în ultimii patru ani. GROIAN. ŢURCANU. atenţia acordată responsabilităţii medicale a crescut odată cu perimarea treptată a sistemului de gratuitate a asistenţei medicale la condiţiile economiei de piaţă şi ale liberalizării medicinii.I. Lucrarea doctorului habilitat în ştiinţe medicale. Desigur că prgătirea Codului Medical nu este totul. Ș. Nicolae Timofti. avocatul Gheorghe Amihalachioae „Responsabilitatea morală şi juridică în activitatea medicală — unele argumente pentru un viitor Cod Medical“ este într-adevăr de pionerat în ţara noastră şi va servi ca bază în elaborarea actelor legislative şi normative. profesorului universitar Ion Mereuţă. G. MEREUŢĂ. cunoscut medic. N. pentru efectele dezastruoase ale unei vaccinări obligatorii contra variolei. organizator al ocrotirii sănătăţii. AMIHALACHIOAE diferite a medicului aflat în faţa unui individ sau în faţa unui grup. juristul. statul francez a fost obligat la plata unor daune. C. om politic în colaborare cu medicii Ștefan Gaţcan şi Constantin Ţurcanu. economistul Nocolae Groian. chirurg-oncolog. a unui viitor Cod Medical. În anul 1988.

I. efectiv şi a drepturilor lor în diferite situaţii. se discută cu pacientul şi în acest caz i se cere consimţămîntul. Unde este diferenţa dintre eroarea medicală. acţiunile lui erau definitive şi nu se discutau. AMIHALACHIOAE CUVÎNT ÎNAINTE A AUTORILOR Profesia de medic este specifică. Cerinţele faţă de profesia de medic impune o cerinţă faţă de pregătirea profesională. În procesul activităţii sale medicul are relaţii cu bolnavul. cu inginerii tehnicii medicale şi cu tehnica medicală.. N. operaţiile. Al doilea principiu care a dominat prin istorie a fost principiul înţelegerii reciproce. cu rudele bolnavului. faţă de umanitate odată cu primirea jurămîntului medicului din ţară. El era drept. Parţial acest principiu funcţionează şi astăzi în unele ţări. Medicul îşi ia nişte obligaţiuni speciale faţă de profesia sa. Aceasta o necesită tendinţa noastră de a trăi într-un stat bazat pe drept. MEREUŢĂ. şi chiar faţă de lege. tactica de tratament. ŢURCANU. Medicul răspunde nu numai în faţa eticii medicale. Odată cu primirea diplomei. greşeala medicală şi culpa medicală? Apare necesitatea reglamentării juridice a responsabilităţii medicilor şi pacienţilor. GAŢCAN. Apare necesitatea elaborării şi adoptării 9 . a jurămîntului lui Hipocrate. chiar de la începutul unor manipulaţii. unei operaţii. Apare o problemă primordială. deontologiei. cu colectivul. După adoptarea Declaraţiei drepturilor pacientului de la Amsterdam. cu administraţia instituţiei medicale. s-a creat o situaţie specială a medicului faţă de pacient. dar pregătirea profesională continuă toată viaţa. faţă de colegi. GROIAN. Ș. manoperele. cu colegii. juridic medicul devine medic. unei infuzii. dar i se impune responsabilitatea juridică. Medicul trebuie să fie corect în orice situaţie şi întotdeauna să reiasă din interesul sănătăţii bolnavului. prestări medicale îşi asumă un anumit risc şi anumite obligaţiuni faţă de bolnav. C. etc. Codului deontologic. Medicul era „Dumnezeul“ bolnavului. G. Este evident că medicul. Principiul impune discutarea stării pacientului. cu farmacistul etc. volumul lor. Medicii care încalcă îndatoririle profesionale stipulate în Codul deontologic trebuie judecaţi de către Departamentul de jurisdicţie profesională cu aplicarea diferitor sancţiuni iar în cazul săvîrşirii culpelor medicale şi în faţa judecăţi. În procesul corelaţiei medic-pacient din diferite epoci pînă în zilele noastre au existat mai multe principii: Primul principiu care a dominat pînă nu demult a fost Paternalizmul. necesită o pregătire specială.

Ș. contractuală sau chiar penală. să aplice şi să facă uz de descoperirile şi inovaţiile noi. responsabilitatea pentru atitudinile contrarii intereselor principale ale pacientului. – Medicul va recunoaşte responsabilitatea de a participa la activităţi menite să contribuie la îmbunătăţirea vieţii comunitare. Principiile etico-morale şi deontologice nu sunt legi. GAŢCAN. 1999 sub aspectul responsabilităţii. În prelegerile sale multregretatul profesor Eugen Popuşoi spunea: „ – Medicul trebuie să trateze bolnavul cu competenţă. de asemenea. create în primul rînd pentru folosul pacientului. Considerăm. că monografia de faţă este continuarea lucrării „Reglementarea activităţii medicale în Republica Moldova“.I. Sperăm că lucrarea va interesa 10 . deontologică şi chiar juridică – civilă. să pună la dispoziţia pacienţilor şi colegilor informaţii sugestive. ŢURCANU. – Medicul trebuie să-şi trateze pacienţii şi colegii cu onestitate şi să se străduie să demaşte pe acei medici cu competenţă sau caractere deficiente sau care se dedau la fraudă sau înşelătorie. Menirea monografiei este profilaxia erorilor. că va servi ca un început în elaborarea Codului Medical din Republica Moldova. Sperăm că îşi va aduce aportul la adoptarea legilor medicale de care avem astăzi mare nevoie. N. – În scopul îngrijirii cît mai bune a pacientului. a asociaţiilor şi a ambianţei în care va acorda serviciile medicale.“ Lucrarea are meritul de a mediatiza între medici şi pacienţi. – Medicul trebuie să continue studiul. ci standarde comportamentale. ci şi faţă de el însuşi. GROIAN. Profesiunea medicală a subscris demult la mari valori etice. G. medicul trebuie să se recunoască responsabil nu numai faţă de pacienţii lui şi faţă de societate. AMIHALACHIOAE Codului Medical din Republica Moldova. Ca membru al acestei profesii. greşelilor şi culpelor medicale. să obţină consultul şi chiar să folosească talentele altor medici specialişti cînd este cazul. care definesc esenţialul comportamentului onorabil al medicului. medicul va fi liber în alegerea colaboratorilor. jurişti şi economişti problema responsabilităţilor în procesul activităţii medicale. ale colegilor şi ale altor cadre medicale. Sperăm. etică. cu excepţia urgenţelor. trebuie să păstreze încrederea acordată de pacient în limitele constrîngerii legii. MEREUŢĂ. de a conştientiza între medici că orice acţiune sau inacţiune ţine de o răspundere morală. – Medicul trebuie să respecte drepturile pacienţilor. C. cu compasiune şi respect pentru demnitatea umană. faţă de alţi lucrători în domeniul sănătăţii. – Medicul trebuie să respecte legea şi să recunoască.

juristului Tudor Panţîru.I. Gheorghe Ghidirim. profesor universitar. doctor în drept. profesor universitar. adevăraţilor investitori în cultura şi ştiinţa medicală din Republica Moldova. Valeriu Sava. dlui Nicolae Grosu. prorector USM. dlui Vladimir Gherman. doctor în drept. medicii de diverse specialităţi. doctor în drept dlui Gheorghe Avornic. Constantin Eţco. profesorilor universitari Vadim Hotineanu. Procurorului general al Republicii Moldova Vasile Rusu. prim-vice Procurorului Republicii Moldova Vasile Solomon. Excelenţei sale. AMIHALACHIOAE studenţii medici. Nicolae Groian. Ion Mereuţă. tel. C. juriştii. 11 . tînărului jurist Luminiţa Roşculeţ. Victor Chicivii. prof. Chişinău. medicilor – academicienilor Ion Ababii. Cu mare amabilitate mulţumim şi prietenilor noştri. Ştefan Gaţcan. director Anatol Colomeeţ). procurorului Ion Diacov. GROIAN. doctorului în drept Alexandru Arseni. societatea civilă a Republicii Moldova şi deputaţii în Parlamentul Ţării. profesor universitar Gheorghe Hioară. Vasile Procopişin. bolnavii. deputat în Parlamentul Republicii Moldova Nicoale Zara. dlui Victor Bujor. judecătorului Andrei Neguriţă.. 2002. dlui Tudor Roşca. Gheorghe Amihalachioae. avocatului. Ion Corcimaru. decanului Facultăţii de Drept. Constantin Ţurcanu. G. De asemenea aducem sincere mulţumiri pentru ajutorul acordat pentru editarea lucrării firmei „ORION-PHARMA“ (reprezentanţa în Republica Moldova. dnei Valeria Șterbeţ. univ. ŢURCANU. judecătorului Nicolae Capmoale. doctor în drept. N. juristului şi omului politic Nicolae Andronic. doctor în drept. judecătorului Deonis Vition. Mihai Magdei. Ș. Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova. Chişinău. şefului secţiei anchetă a Departamentului Luptei cu Corupţia a MAI. judecător constituţional. rectorului Academiei de Drept dlui Iurii Sedleţchi. şefului departamentului anchetă a Ministerului de Interne. MEREUŢĂ. c/p 1187. Aducem sincere mulţumiri pentru sfaturile utile în definitivarea acestei lucrări juriştilor – dlui Mihai Cotorobai. GAŢCAN. 73-09-44. avocatului Valeriu Griţco. colonelului Gheorghe Buişteanu. or. colonelului Sergiu Chiosa.

Cel mai cunoscut text antic cu aspecte etice. era supus unor amenzi. Hr. etica. Cartea Sacră puteau pedepsi pe cel care recomanda sau înfăptuia un tratament care ducea pacientul la moarte. de responsabilitate civică şi medicală rămîne Jurămîntul lui Hippocrate (460–377 î. Hr. izolarea şi dezinfectarea obiectelor bolnavilor.I. XVIII-lea î.. În India Antică se întîlnesc lucrări care conţin aspecte ale eticii şi responsabilităţii medicale. AMIHALACHIOAE CAPITOLUL I RESPONSABILITATEA ÎN ACTIVITATEA MEDICALĂ Responsabilitatea medicului pentru sănătatea şi viaţa bolnavului este întruchipată în fiecare medic.). declararea bolilor contagioase. Legile faraonice. MEREUŢĂ. C. Ș. G. GAŢCAN. regele Babilonului în sec. În Mesopotamia – Codul lui Hammurapi. În Regatele lui Iuda şi Israel – Cărţile biblice şi Talmudul reflectau unele fapte medicale – avortul. subliniind aspectele teoretice ale expertizei medicale. N. deontologia au fost şi sunt sacre pentru fiecare medic. UNELE ASPECTE ISTORICE În Egiptul Antic – Papirusul Ebers descoperit în anul 1875 şi Papirului Edvin Smith descoperit în anul 1862. moral şi social. nereuşit (tratamente greşite care aduceau prejudicii bolnavilor). Lex Cornelia – responsabilitatea medicului în caz de abandon al 12 . 1. Medicul. În Grecia Antică – Lucrările lui Platon şi mai ales ale lui Aristotel conţineau unele aspecte ale responsabilităţii medicale. că responsabilitatea medicală şi-a găsit oglindire chiar în unele scripte ale civilizaţiei antice. Această responsabilitate era echivalentă cu însăşi profesia de medic. sunt cunoscute Legile lui Mann – cod religios. Aceasta nu era stipulat în acte normative sau legislative. ŢURCANU. sterilitatea. în cazul unui tratament nereuşit.). Hr. Sunt cunoscute diferite legi a acestei perioade – Lex Aguillia (sec III î. GROIAN.1. Jurămîntul lui Hippocrate a devenit Lege despre o purtare bună a medicului. Medicii evrei erau obligaţi să deţină o diplomă şi aveau obligaţiuni determinate. Trebuie să menţionăm. cod de legi care reglementa amenzi pentru tratamentul hazardat. Morala. Aristotel recomanda ca medicul care a greşit trebuie chemat în faţa unui areopag şi să fie judecat doar de confraţii săi.

I. ŢURCANU. N. C. S-a consfinţit 13 . Ulterior responsabilitatea medicală a fost stipulată în vechea jurisprudenţă franceză – Decizia Parlamentului din Bordeaux (1596) şi Decizia reglementării responsabilităţii chirurgului pentru accidentele provocate bolnavului din culpă proprie. a introdus ligatura vaselor. El a studiat circulaţia sîngelui. GROIAN. Constitutio Carolina sancţionau medici care din neglijenţă au cauzat moartea bolnavului. răspunderea chirurgului pentru faptele sale. deasemenea responsabilitatea medicului pentru discipol. Printre aceste lucrări – Cesare Bonesana cu lucrarea „Despre deliu şi despre pedepse“ îmbunătăţind dreptul penal european a contribuit şi la dezvoltarea unor aspecte ale „dreptului medical“. În Ţările Române – prin Pravilele lui Vasile Lupu (1646). Societatea modernă occidentală a cunoscut mai multe nume şi lucrări care reglementează activitatea medicală şi apreciau responsabilitatea. sau care au folosit remedii şi medicamente neautorizate de profesiunea medicală. În epoca trecerii de la Evul Mediu la Renaştere apare pe olimpul ştiinţei în general şi în medicină în special personalitatea lui Teofrast Peratelsus (1493–1541). Matei Basarab (1652) medicul era pedepsit pentru nemeşteşugul său şi putea pierde meseria. Un rol aparte l-a jucat Școala medicală de la Montpellier înfiinţată pe baza şcolii lui Maimonides de către medicii evrei şi arabi. Legiuirea lui Caragea. AMIHALACHIOAE bolnavului. Rugăciunea medicului a lui Maimonides a ridicat responsabilitatea medicului faţă de profesiune şi faţă de bolnavi prin comportament credibil. responsabilitatea medicală în amputaţii. Lex Pompeia de parricidiis prevedea o sancţiune specială pentru medic în caz de complicaţie a tratamentului. G. Codul lui Napoleon a avut o influenţă europeană. El a introdus responsabilitatea medicului pentru prescrierea unui medicament şi a farmacistului pentru eliberarea lui. MEREUŢĂ. Un alt medic ilustru care a lăsat o urmă impunătoare în medicină a fost Abroise Paré (1509–1590). chimist şi medic elveţian. Ș. Dacă doctorul încălca Legămîntul putea fi lipsit de profesiune. Codul Callimachi (1813) reglementează „epitropia Casei doctorilor“ şi are aspecte de responsabilitate medicală. GAŢCAN. În Evul Mediu – jurămîntul medical sau Rugăciuni adresate Divinităţii a distinşilor personalităţi ale vremii Moshe ben Maimon (Maimonides). cod mai mult civil (1818–1819). discipolul lui Averroes şi medicului sultanului Saladin. de tratament neglijent urmat de moartea bolnavului.

C. C. O. MEREUŢĂ. 1999 şi alţii. GAŢCAN. Popuşoi. etc. inclusiv penală. Raportul medic-bolnav a evoluat către o relaţie contractuală în care. în dezvoltarea deontologiei medicale în Republica Moldova.I. Eţco. GROIAN. locul activităţii medicului. Codul cu privire la contravenţiile administrative.2. Testemiţanu. Codul penal. unde a fost apreciat contractul dintre medic şi bolnav. Mereuţă. Ulterior unele lacune ale acestei legi au fost completate în Franţa în anul 1936. A. şi că medicii trebuie să aibă responsabilitate. 1994. Ș. RESPONSABILITĂŢI MEDICALE ÎN LUMEA SISTEME EUROPENE Mecanisme de asigurare a greşelii medicului: ACTUALĂ. G. În Republica Moldova responsabilitatea medicală a fost abordată în lucrările diferitor autori: N. etc. Ioan Fruma în lucrarea „Responsabilitatea medicală“ (1944) scria că principiul responsabilităţii pentru daunele provocate trebuie să fie judecat de orice naţiune civilizată. Se judeca acţiunile penale contra medicilor legate de regimul stupefianţilor. Mereuţă. Legea privind minimul garantat şi gratuit de Stat. C. I. Legea Ocrotirii Sănătăţii. Eţco. Responsabilitatea profesională medicală în dreptul contemporan Medicina liberală contemporană prezintă unele trăsături comune şi cîteva particularităţi naţionale sau zonale. AMIHALACHIOAE responsabilitatea medicală prin lege. Au fost prezentate unele acte constituţionale ale ONU. Legea privind asigurările medicale. 1990. ŢURCANU. avorturilor. E. Monografia profesorilor I. B. Responsabilitatea medicală a fost stabilită în funcţie de prezenţa culpei profesionale. Codul Civil. Lucrarea profesorilor universitari Eugen Popuşoi şi Constantin Eţco „Valori morale în medicină“ şi-a adus aportul său în educaţia medicilor. Popuşoi. E. De asemenea a fost publicat pentru prima dată proiectul Codului deontologic. Lozan. obligaţiunile profesionale asumate de părţi. N. 14 . 1. S-a pus problema elaborării şi adoptării Codului Medical din Republica Moldova. Criteriul culpei în această perioadă istorică nu a fost definitivat. 1984. vătămare corporală şi omor. OMS referitoare la drepturile medicului şi pacientului. Untu „Reglementarea activităţii medicale“ (1999) a evidenţiat şi a arătat aspectele juridice la moment a reglementării activităţii medicale şi a unor aspecte a responsabilităţii în medicină stipulate în Constituţia Republicii Moldova.

descurajarea. 2)abstenţia-nonintervenţia cu consecinţa privării de şanse. o cercetare riguroasă fără omisiuni sau greşeli. GROIAN. ŢURCANU. în cadrul clauzelor contractului poate apărea incriminarea activităţii medicale pentru: 1)neasumarea unor riscuri ale unor acţiuni care ar fi devenit utile bolnavului. independent de stabilirea judiciară a prejudiciului. În această ordine de idei. – incertitudinea unora din deciziile judiciare. o informare clară şi completă a bolnavului şi şefului de departament. rezolvarea litigiilor medic-bolnav prin societăţi de asigurare. pierderea energiei şi competenţei acolo unde este important să iţi asumi riscuri. G. Ș. Garanţiile pecuniare ce se acordă pentru accidente imprevizibile au creat noţiunea de „răspundere fără greşeală“. N. B. bolnavul îşi alege medicul care este pe deplin conştient de obligaţiile ce îi revin în contract. Susţinătorii sistemului de acoperire a răspunderii prin asigurări subliniază: – lungimea procedurii juridice privind stabilirea responsabilităţii. GAŢCAN. – posibilitatea de a evita. MEREUŢĂ. Se instituie comisii de cercetare a dosarelor medicale care încearcă tranzacţia amiabilă între părţi. În contextul creşterii motivelor de incriminare a activităţii medicale au apărut şi noi sisteme de reparaţie a prejudiciului prin asigurări. Viziunea Consiliului Europei în materie de responsabilitate medicală Consiliul European a adoptat cîteva maniere de lucru: 1)Indemnizarea (indemnizaţia) are caracter autonom.I. dacă bolnavul a fost indemnizat ca victimă a unui prejudiciu. traumatizarea. nu mai este important de a stabili dacă autorul lui este sau nu vinovat. 15 . – dificultatea dovedirii greşelii medicale şi a legăturii cauzale cu prejudiciul. 3)Autoritatea şi respectabilitatea medicului trebuie restabilite şi păstrate. AMIHALACHIOAE pe baza încrederii. 3)rezultatele nu sînt cele scontate de bolnav. prin indemnizare sistematică. prin înţelegere sau prin reziliere de conflicte. Reparaţiile pot fi prin indemnizarea bolnavului. C. Societăţile de asigurări au început să indemnizeze bolnavii şi pentru cazurile de forţă majoră. 2) Asigurările medicale funcţionează pe principiul controlului riscurilor „după descoperirile ştiinţei“ pentru a evita creşterea costului asistenţei medicale. Societăţile de protecţie a medicilor care cooperează în direct cu companiile de asigurări recomandă: o evidenţă clară şi riguroasă a scriptelor medicale.

nu se va plăti nici o indemnizaţie“. prezumţia de vinovăţie şi legătura cauzală dintre ele.000 au necesitat plăţi (costul mediu al unui dosar era de 33. între 1975 şi 1988 s-au deschis 60. datorată fie reacţiilor imprevizibile ale pacientului.700 de franci în 1988). din care 35. Originalitatea sistemului constă în aceea că. Principiul de indemnizaţie. moral. Sistemul francez Sistemul francez îşi caută personalitatea comparînd manierele de lucru ale celor suedez şi german.I. pentru a pretinde o indemnizaţie (plată). ea este dedusă din examinarea fiecărei situaţii. G. prin comisii şi procedură extrajudiciară. N.000 de dosare. AMIHALACHIOAE 4)Concilierea contenciosului se face prin mediatori. Singurele acoperite de asigurări sînt complicaţiile datorate greşelilor sau neglijenţelor comise în cursul diagnosticului sau tratamentului. Se practică un regim de asigurări voluntare. care nu pun în cauză tehnica sau competenţa celor care intervin. În schimb. Directorul Societăţii de asigurări Skandia precizează: „Dacă se dovedeşte că era inevitabilă complicaţia şi că tratamentul ales era justificat. fie circumstanţelor inevitabile. estetic). nu este necesar ca victima să dovedească această neglijenţă. în scopul asumării responsabilităţii în deplină independenţă profesională. atunci cînd bolnavul prezintă o afecţiune gravă care impune investigaţia. Sistemul suedez În sistemul suedez nu se ţine cont de riscul terapeutic. pentru că respectivele complicaţii sînt considerate ca făcînd parte din riscul normal al tratamentului. dacă se dovedeşte că pacientul nu suferea de o afecţiune gravă. C. şi nu un dispozitiv legal. GROIAN. ŢURCANU. determinînd dacă prejudiciul ar fi putut fi evitat aplicînd o altă modalitate de tratament. La colocviul organizat la Lyon în martie 1990 de Societatea spitalicească de asigurări mutuale (SHAM) a fost definit riscul terapeutic ca fiind acea parte de incertitudine inerentă oricărui act medical. GAŢCAN. complicaţiile sînt indemnizate atunci cînd simptoamele fac necesar acest examen. între un consorţiu de asigurări şi Federaţia suedeză de consiliere generală. aceste complicaţii nu aduc după ele plata unei indemnizaţii. 16 . Pentru examenele periculoase. MEREUŢĂ. 5)Se evită inflaţia cotizaţiilor de asigurare care ar creşte costul asistenţei medicale. Ș. 6)Asiguraţii finanţează fondul de asigurări. În Franţa răspunderea civilă se bazează pe întrunirea triadeiprejudiciu (material.

dacă în mod statistic cazul său se integrează întro categorie prevăzută. ŢURCANU. atunci cînd riscul acestuia este în mod special cunoscut. – conduce expertiza medicală. contractul de asigurare prevede o procedură particulară de indemnizare a prejudiciului. Sistemul suedez nu califică drept „greşeală“ prejudiciul. reprezentanţii Ordinului medicilor şi asigurătorilor au căzut de acord să instituie un Comitet independent care să ajute bolnavii la stabilirea faptelor şi la organizarea unei expertize medicale. Comisia de conciliere nu este niciodată însărcinată să evalueze prejudiciul evocat de pacient. – prezintă celor interesaţi un raport ce poate servi ca bază de soluţionare a litigiului: Atunci cînd comisia a hotărît că este vorba despre o „greşală“ în conduită. diagnostic sau tratament. De asemenea. a căror instrucţie era făcută de Parchet datorită obstacolelor numeroase din procedura necesară administrării probei vinovăţiei. căci se prezumă a surveni după tratament. nu se va plăti indemnizaţie cînd complicaţia rezultă dintr-un risc asumat deliberat pentru a evita consecinţe vitale sau grav invalidate.I. Directorul Companiei de asigurări Gerling prezintă în felul următor misiunea comisiilor de conciliere create în fiecare circumscripţie medicală: – stabileşte clar faptele (fără a le cerceta însă). La începutul anilor 70 s-a observat că pacienţii declanşau mult prea frecvent proceduri penale. Pentru rezolvarea conflictelor. Sistemul german În statul german (fosta RFG) medicul răspunde numai pentru greşeală. GAŢCAN. Modalităţile de apreciere. iar sarcina probei revine pacientului. Cînd responsabilitatea nu poate fi tranşată. ci indemnizează bolnavul. N. Ș. AMIHALACHIOAE Pentru eroarea de diagnostic. în situaţia în care nu s-a produs nici o neglijenţă sau în cazul infecţiilor provocate de tratament. este necesar de a stabili în mod obiectiv dacă nivelul cunoştinţelor permite un diagnostic exact. raportul este transmis asigurătorului de responsabilitatea civilă ca el să regleze litigiul. Analiza situaţiei pe ultimii ani a arătat o respingere de 50% a cererilor de indemnizare. GROIAN. MEREUŢĂ. dar nu va fi vorba de indemnizaţie. se redactează un proces-verbal de tranzacţie cu concesiuni reciproce. 17 . C. Prejudiciul ce apare dintr-o complicaţie septică este luat în considerare. dacă se stabileşte că pacientul era deja purtătorul germenului. orice diferend fiind adus înaintea unei comisii de studiu al reclamaţiilor ai cărei membri sînt numiţi de guvern. G. Datorită dificultăţii de a determina în mod obiectiv caracterul inevitabil sau nu al unor complicaţii ce apar dintr-o manevră diagnostică.

În aceste cazuri. AMIHALACHIOAE Modalităţi de funcţionare. 5)Apărarea unui membru în condiţiile în care procedura se referă la 18 . de altfel. căci numărul cazurilor în care una dintre părţi consideră că nu trebuie să urmeze concluzia comisiilor şi angajează o acţiune judiciară este de numai 5%. cheltuielile de funcţionare a comisiilor de conciliere fiind în sarcina medicului şi a Ordinului medicilor. G. Urmăririle penale sînt independente de recursul la comisie şi pot deci să fie exercitate în mod paralel. Definirea noţiunii de „exerciţiu corect al profesiunii“ este făcută detaliat de publicaţiile Societăţilor de protecţie a medicilor care fiinţează în Marea Britanie şi în fostele ei colonii încă din a doua jumătate a secolului trecut. C. Rezultatele. N. Medical Protection Society Limited îşi asigură membrii şi se bucură de următoarele beneficii: 1)Indemnitate = exonerare legală de la plata sumelor calculate ca daune în toate cazurile analizate de Societate împotriva plăţilor legal datorate. De altfel. MEREUŢĂ. Ș. în caz de necesitate. deoarece numărul dosarelor transmise comisiilor este la ora actuală de aproximativ 200 pe lună. Termenul care incumbă ideea de răspundere pentru „greşeală“ este acel de malpractice. 3)Iniţierea sau apărarea procedurală în sprijinul membrilor pentru apărarea intereselor profesionale. Orice pacient poate avea cu uşurinţă acces la sistem. GAŢCAN. S-a remarcat că au fost atinse două obiective esenţiale ale acestor comisii de conciliere: stabilirea de raporturi de încredere între medici şi pacienţi şi realizarea prevenţiei conflictelor.I. ei pot recurge la calea judiciară. Numărul proceselor de responsabilitate civilă a fost puternic redus. aproape o treime dintre concluziile comisiilor sînt favorabile cererilor pacienţilor. Aceste comisii cuprind patru-cinci membri care reprezintă pacientul. medicul în cauză. Sistemul britanic Responsabilitatea civilă contractuală se realizează în Anglia în baza unui contract de diligentă – Legal Duty to Take Care. Ordinul şi adesea un expert exterior. dacă pacientul sau medicul nu sînt satisfăcuţi de soluţia dată de către comisie. În total. care se opune celui de good practice. ŢURCANU. 4)Iniţierea sau apărarea procedurală în probleme ale principiului profesional. Obiectivele sînt evidente. GROIAN. opinia şi îndrumarea avocaţilor Societăţii. 2)Sfat şi asistenţă în materie de dificultate profesională şi. iar Comisia nu intervine decît cu acordul tuturor celor interesaţi. se observă că tribunalele au tendinţa de a se alinia la concluzia comisiei. De exemplu.

AMIHALACHIOAE o acţiune sau la o omisiune făcută de: a) un colaborator. 2)să pregătească un raport către societate. 3)să facă adnotări clare şi la zi asupra pacienţilor. în detaliile aparent nesemnificative. Se sugerează cea mai bună manieră de comunicare şi se accentuează asupra calităţii informaţiei comunicate în situaţiile în care pacientul este nereceptiv sau înfricoşat şi nervos. fizioterapeut ş. b) un subordonat medical sau tehnician dentar. Membrii Societăţilor de protecţie a medicilor sunt sfătuiţi în principiu: 1)să raporteze imediat la Secretariatul Societăţii orice eventualitate nefericită ce afectează bolnavul sau circumstanţele care ar putea duce la litigiu. se descrie maniera ideală de lucru a medicului cu o conştiinţă profesională ideală. C. S-a demonstrat corelaţia între slaba comunicare si litigiile medicale“. cum ar fi soră. ŢURCANU. care poate să nu fie membru al unei societăţi de protecţie. O altă societate de protecţie a medicilor englezi şi australieni. Se dau sugestii pentru îmbunătăţirea 19 . GROIAN. G. daca plîngerea se referă la o activitate prestată în afara practicii medicodentare. N. Vom cita pentru exemplificare: din pliantul Vorbind pacienţilor – „Buna comunicare este fundamentală pentru o practică clinică de calitate. O slabă apropiere de pacient poate duce la neînţelegeri. plîngeri si chiar litigii. care. 6)Apărare procedurală pentru un membru decedat cînd acţiunea a fost iniţiată pentru un act medical sau pentru o omisiune din timpul vieţii. 6)să nu admită responsabilitatea fără referinţă la Societate. Concret. asistent sau locţiitor care este membru al acestei Societăţi sau a alteia cu care există aranjamente reciproce. îşi asumă rolul de educator al membrilor săi. GAŢCAN. 5)să evite a-şi critica colegii.I. 4)să fie siguri că personalul tînăr căruia i se încredinţează o sarcină este competent şi că a înţeles ce are de făcut. evită situaţiile litigioase cu pacienţii sau agravarea acestora. infirmieră. The Medical Defence Union. Ș. Diagnosticul precis şi tratamentul reuşit depind de arta de a asculta şi de a vorbi cu pacienţii. respectate fiind. Consiliul nu va accepta responsabilitatea în baza acestui paragraf. a. MEREUŢĂ. cu comentarii pline de umor de cea mai bună calitate. punîndu-le la dispoziţie instrucţiuni tipărite pe pliante de cîteva pagini. Această situaţie este valabilă şi pentru cei ce îl reprezintă pe decedat în cazul indemnităţii – a exonerării de plată a daunelor rezultate din acţiunile sau inacţiunile acestuia.

Ș. uşor de înţeles şi aduse la zi sînt adesea cheia unei apărări reuşite în fata unei reclamaţii pentru neglijenţă. Nu încercaţi să faceţi completări ulterioare. Puneţi data şi ora fiecărei înscrieri. Principiile sînt detaliate cu minuţiozitate. Notaţiile clare. GAŢCAN. Dacă sunteţi dat în judecată vă va fi greu să convingeţi un judecător că sunteţi un bun clinician dacă notaţiile Dumneavoastră sunt sărace. pur şi simplu nu ai putea profesa acolo). Aşa cum doar Examenul de liberă practică îţi oferă dreptul de a trata bolnavi. MEREUŢĂ. you simply couldn’t practice there“ (Dacă nu ai avea asigurare pentru greşeală. G. Evitaţi comentariile ofensatoare. O publicaţie emisă de aceeaşi Societate în colaborare cu The Australasian Medical Defence Union detaliază maniera de lucru într-un serviciu de primire a bolnavilor. lectorul avînd la dispoziţie un cuprins pe capitole. lizibile. Reţetele trebuie să fie corecte. 20 . El conţine elemente practice de adresabilitate şi procedură. C. Alt material subliniază necesitatea unor înscrieri medicale de calitate pe fişele de tratament sau foile de observaţie. Celebra Asociaţie Medicală Americană editoarea unui jurnal — Journal of American Medical Association are un Consiliu Juridic care emite un Cod de Principii de Etică Medicală revizuit ultima oară în 1982.I. N. neurochirurg din California. Semnaţi recognoscibil. punctînd unele dintre cele mai obişnuite greşeli ale personalului de gardă şi sugerînd căile de a îndepărta evenimentele nedorite. Verificaţi ca trimiterile către alte departamente să conţină detalii adecvate. personale sau glumele asupra pacienţilor. datate şi semnate“. Deci: Consumaţi un pic mai mult timp pentru a scrie citeţ. numai poliţa de asigurare pentru „greşeală“ îţi permite să intri în rînd cu colegii de aceeaşi specialitate. Verificaţi buletinele de analiză înainte de a le trece în foaia de observaţie. Folosiţi numai prescurtări recunoscute şi lipsite de ambiguitate. AMIHALACHIOAE procesului bilateral de schimb de informaţii prin creşterea îndemînării de a asculta şi de a lămuri bolnavul. lizibile. chiar cu vocaţia exhaustivă. Controlaţi însemnările bătute la maşină pe care le-aţi dictat. ŢURCANU. Cităm: „Conotaţiile medicale binefăcute sînt indicaţii de practică bună (good practice). Membrul Asociaţiei ce doreşte să se bucure de protecţie este invitat să le cunoască şi să li se conformeze. Termenul de malpractice coverage l-a făcut pe dr. David Spindle. Sistemul american Sistemul de protecţie a medicului acţionat în justiţie pentru acţiuni sau omisiuni păgubitoare pacientului este esenţial pentru existenţa însăşi a practicii medicale în SUA. GROIAN. să afirme în anul 1977: „If you didn’t have malpractice insurance.

Aceasta e dictată către premisele introducerii medicinii prin asigurare. GROIAN. după noi. Ministerului Sănătăţii. Perioada pe care o trăim se caracterizează prin radicalismul reformelor social-economice. Ș. ŢURCANU. patentei. pregătirea şi aplicarea parţială a unor măsuri de reformă a Sistemului Sănătăţii cu tendinţa implementării medicinii prin asigurare (Sistemul proBismarck). Aceasta s-a reflectat direct şi asupra sistemului de sănătate. etc. introducerea diferitor metode noi pentru acea perioadă – de brigadă. etice şi deontologice ale medicinii. Sfera socială era caracterizată prin reforme în domeniul învăţămîntului.I. Asigurările medicilor pentru greşală vor fi în viitor şi situaţia o să ne impună la aceasta. La începutul anilor ’90 strategia reformei economice era trecerea la economia de piaţă. de Jurămîntul lui Hipocrate. 1986–1989 – restructurarea Sistemului Semaşco. în condiţiile instaurării unor aspecte ale liberalismului medical – libera exercitare a profesiunii de medic după licenţiere. începerea licenţierii.3. GAŢCAN. apariţia şi evaluarea medicinii private. cîteva etape: Pînă la 1986 – Sistem Naţional. Reforma economică este însoţită de reforma politică şi cea socială. asupra indicilor stării de sănătate a populaţiei. de „hozrasciot“ 1 şi 2. 21 . asigurărilor de sănătate. libera alegere de către pacient a medicului şi unităţii curativ-profilactice – problema responsabilităţii a luat o amploare deosebită. Au guvernat Guverne de la extrema dreaptă pînă la cea stîngă actualmente. la Matei Basarab. AMIHALACHIOAE Ţările CSI şi chiar a ECV (Europei Centrale şi de Vest) fac primii paşi în asigurările medicale. ulterior. G. Reforma sistemului de sănătate în Republica Moldova a cunoscut. etc. descentralizarea sistemului. sistemului de sănătate. N. Perioada contemporană a fost dominată de principiul înţelegerii reciproce între medic şi pacient. 1. 1990–1994 – falimentul (parţial) al sistemului naţional al sănătăţii. Semaşco. de unele prevederi constituţionale. MEREUŢĂ. asigurărilor sociale. Hotărîri ale Guvernului. ACTUALITATEA ŞI VIITORUL SISTEM MOLDOVENESC Responsabilitatea morală şi juridică în Ţările Româneşti se întîlneşte în Pravilele lui Vasile Lupu şi. Actualmente. medicului din URSS şi Republica Moldova. C. ordinelor unităţilor curativ-profilactice emise pe baza actelor legislative şi normative ale organelor ierarhic superioare. Medicul se călăuzea în activitatea sa de valorile morale. a celei politice – la pluripartidism. începerea arendei.

Cetăţeanul plăteşte circa 85% din costul prestărilor medicale. Responsabilitatea medicală în Republica Moldova este deja stipulată în unele legi şi acte normative: – Constituţia Republicii Moldova. distrugerea ramurii.I. adoptarea diferitelor legi şi acte normative. – Legea Ocrotirii Sănătăţii. după studiul efectuat. dar incomplete. provocînd diminuarea şi mai mare a natalităţii. Nu există protecţia socială. MEREUŢĂ. ca laitmotivul politicii medicale în Republica Moldova să fie protecţia. La sfîrşitul anului 2001 şi începutul anului 2002 Ministerul Sănătăţii. dar fără mecanism de implementare. legalizarea medicinii cu plată în unităţile medicale bugetare. G. ŢURCANU. 1998–2000 – instalarea şi adîncirea haosului în medicină. A fost oprit datorită rezistenţei opiniei publice medicale!!!). 1997–1998 – conlucrare la introducerea medicinii prin asigurări. Ș. Conglomeratul existent în sănătatea publică nu fortifică sănătatea. Și în acest caz responsabilitatea pentru sănătate guvernanţii au pus-o numai pe umerii cetăţeanului bolnav. Acest sistem nu era şi nu este oportun pentru Republica Moldova. Trecerea de la conceptul Bismarck la conceptul Beveridge. 2000–2001 – continuă să domnească haosul. introducerea medicinii cu plată în spitalele şi policlinicile de stat (act nelegitim şi anticonstituţional) ce a diminuat accesibilitatea cetăţenilor la asistenţa medicală. încercarea de a transforma instituţiile bugetare medicale în întreprinderi de stat (act care distrugea fondurile fixe ale sănătăţii publice. ameliorarea sănătăţii populaţiei ţării. Sperăm că voinţa politică a guvernanţilor va fi încununată de succes. Noi am propus la începutul anului 1997. devierea de la concepţia asigurărilor. medicina prin asigurare şi medicina privată. s-a distrus genofondul ţării. nu este responsabilitate pentru calitatea prestărilor de sănătate nu se respectă drepturile pacientului. N. AMIHALACHIOAE 1994–1996 – stagnarea reformei. Unii funcţionari din Sistemul Sănătăţii orbiţi de promisiunile organismelor financiare internaţionale au distrus ramura şi haosul s-a adîncit. GROIAN. Adoptarea Legii cu privire la asigurarea medicală obligatorie. a cronizat maladiile şi a majorat handicapul. C. 22 . nu se respectă liberalismul medical. calitatea înaltă a serviciilor de sănătate prin introducerea Sistemului Mixt al Sănătăţii. creşterea mortalităţii la domiciliu. păstrarea. GAŢCAN. sporul natural al populaţiei a devenit negativ. care ar include medicina de stat. se diminuează accesibilitatea populaţiei la asistenţa medicală. Guvernul încearcă introducerea medicnii prin asigurare dar cu mecanisme nejustificate.

creşterea natalităţii şi ridicarea nivelului sănătăţii generaţiilor noi. nr. AMIHALACHIOAE Legea privind asigurările medicale. – Statutul Ligii Medicilor din Republica Moldova (adoptat de Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova din 29 octombrie 1993. dezvoltarea medicinii private.01. Codul muncii. GAŢCAN.259 şi reînregistrat la 16. ridicare calităţii asistenţei medicale. Codul de procedură penală. Ș. univ. 1999. etc. E.I. Codul penal. Popuşoi şi prof. Mereuţă în lucrarea „Reglementarea activităţii medicale în Republica Moldova“ (începutul anului 1999). majorarea duratei vieţii. N. accesibil. I. formarea pieţei prestărilor de sănătate.2001). organizarea şi funcţionarea Ligii Medicilor din Republica Moldova (proiect elaborat de prof. Codul cu privire la contravenţiile administrative. formarea pieţei medico-farmaceutice şi a infrastructurii ei în Republica Moldova. Hotărîrile Guvernului Republicii Moldova în privinţa activităţii medicale. să ridice calitatea vieţii bolnavilor. 4. elaborarea programelor naţionale de protecţie socială. Mereuţă. păstrarea. G. invalizilor şi handicapaţilor. C. – – – – – – – – 23 . – Ordinele şi ordonanţele Ministerului Sănătăţii în privinţa reglementării şi responsabilităţii instituţiilor medicale. – Codul Deontologic al activităţii medicale din Republica Moldova (1996). – Codul Deontologic publicat de prof. păstrarea şi ridicarea potenţialului forţei de muncă. Legea privind minimul gratuit şi garantat de stat. păstrarea şi îmbunătăţirea genofondului. Codul civil. C. – Codul Deontologic publicat de prof. Sistemul trebuie să fie raţional. Scopul acestui Sistem Mixt al Sănătăţii Publice este protecţia. introducerea medicinii prin asigurare. eficient şi de calitate. – Proiectul Legii Republicii Moldova privind înfiinţarea. GROIAN.03. ŢURCANU. tratament şi reabilitare a bolnavilor cu maladii sociale. Rezultatele preconizate trebuie să fortifice sănătatea populaţiei.1999). MEREUŢĂ. ameliorarea şi asigurarea sănătăţii populaţiei. Eţco în lucrarea „Valori morale în medicină“. I.

2. .Asistenţa medicală a şomerilor. AMIHALACHIOAE Sistemul mixt al Sănătăţii Publice (I. Ș. SIDA.Asigurarea oamenilor bolnavi de narcomanie.fondarea companiilor de asigurare in medicină sau licenţierea activităţii date a companiilor existente.Fondarea Companiei Naţionale pentru asigurarea medicală obligatorie şi a companiilor judeţene (nu în componenţa MS). toxicomanie.fondarea băncii “Moldmedbanc”. MEREUŢĂ. Medicina privată Liberalismul medical: . ŢURCANU. . longevivi).Asistenţa medicală a bolnavilor cu insuficienţa renală şi hemodializă. . handicapaţilor.Operaţii de transplantare. Medicina prin asigurare benevolă şi ulterior obligatorie (pentru cei apţi de muncă) 1. . 2000. 2. Mereuţă. . . avînd la bază principiile ştiinţifice. 1997. N. .Asistenţă medicală a bolnavilor oncologici. . C. Testemiţanu pentru a păstra resursele umane ale medicinii. . . Peste doi ani: .Asistenţa medicală a grupurilor de cetăţeni susmenţionate şi a maladiilor sociale trebuie finanţată din buget.adoptarea amendamentelor la legea asigurărilor medicale obligatorii. . bătrîni.elaborarea legislaţiei medicale la general şi medicinii private în special.Asistenţa medicală a participanţilor avariei de la Cernobîl.Asistenţa medicală a invalizilor.Asistenţa medicală a oamenilor de vîrsta a III (pensionari. . Guvernului.politica adecvată creditar-bancară pentru antreprenoriatul medical. . metabiloci.formarea asociaţiei medicilor privaţi din RM. se cere stipulat în fiecare an în Legea Bugetului.fondarea registrului naţional al proprietăţii medicale în RM. . . GAŢCAN. Propunem la început asigurări facultative: . .Maladii endocrine. ci finanţarea asistenţei medicale a grupurilor de populaţie care trebuie să rămînă sub tutela statului.).Asistenţă medicală a bolnavilor de tuberculoză.Asistenţă medicală a bolnavilor cu tulburări mintale (psihice). diabet. bolile sociale şi grupurile specifice de cetăţeni ai RM. specificate mai jos) . etc.Operaţii la cord.elaborarea politicii în domeniul medicinii de asigurare (finanţarea. .deetalizarea proprietăţii sistemului de sănătate – strict sub controlul Parlamentului. . . GROIAN. preţurile.Asistenţa medicală a participanţilor la conflictele militare. a lichida şomajul printre lucrătorii medicali.privatizarea fondurilor fixe ale sănătăţii publice numai pentru lucrătorii medicali (este necesară legea) pentru a păstra profilul instituţiei medicale. G. obştimii medicale. comisiile tripartite. .politica adecvată fiscală a medicinii private. Fondul strategic al sănătăţii publice (programul medicinii preventive). . 24 . .Medicina preventivă .Asistenţa medicală de urgenţă (necesită o reformă specifică). . . 2001) (Medicina de stat+asigurări de sănătate pro model Bismarc+medicină privată) Sistem propus Medicina de stat (nu minimum de prestări medicale. . principiile ştiinţifice de dislocare a instituţiilor curativprofilactice propuse şi înfăptuite de N. . . . Fondul medicinii prin asigurarea obligatorie. orfanilor şi celor fără tutelă.Asistenţa medicală a elevilor şi tineretului studios.desăvîrşirea legii medicinii prin asigurare (amendamentul e propus de Parlament).adoptarea cotei pentru formarea fondurilor medicinii prin asigurarea obligatorie (începutul finanţării pe cap de locuitor) cu formarea a două fonduri: 1.I.Ocrotirea sănătăţii mamei şi copilului.fondarea infrastructurii medicinii private.

Proiectul legii despre investiţii în domeniul medicinii private. 8. 17. 9. ŢURCANU. Proiectul legii despre medicina de stat.).I. 7. 2. GAŢCAN. 25 l. Proiectul legii despre asociaţiile medicale profesionale (liga medicilor. Proiectul legii despre dezvoltarea industriei medico-farmaceutice autohtone. 13. AMIHALACHIOAE Programul realizării şi mecanismul implementării politicii în domeniul medicinii publice (unele aspecte) Sistemului Mixt I. Domeniul legislativ 1. 16. 10. 6. modul şi termenii de achitare a primelor de asigurare. prelevarea şi transplantarea de organe şi ţesuturi. 15. Legea despre asigurarea calităţii asistenţei medicale. G. Proiectul legii despre deetatizarea fondurilor fixe ale sănătăţii. Proiectul legii despre donarea. Legea cu privire la programul unic de asigurări obligatorii de asistenţă medicală. 5. Proiectul legii cu privire la ştiinţa medicală. Domeniul medicinii prin asigurare Legea cu privire la asistenţa medicală prin asigurare. etc. 4. asociaţie medicală etc. Proiectul legii cu privire la fondarea companiei naţionale de asigurări sociale în medicină. Legea cu privire la asigurarea obligatorie a cetăţenilor străini şi apatrizi. 2. 12. 1. 5. Proiectul legii despre banca tisulară a Moldovei. Proiectul legii despre atestarea cadrelor ştiinţifice şi didactice (Legea despre Comisia Superioară de Atestare a Republicii Moldova). C. 3. 3. II. Acte normative în domeniul medicinii de stat Elaborarea şi revederea programelor maladiilor sociale cu argumentare financiară. Proiectul legii despre exercitarea profesiunii de medic. Proiectul legii despre medicina privată. Legea cu privire Ia asigurarea medicală facultativă. 11. Proiectul legii despre guvern. Ș. MEREUŢĂ. N. Legea despre asistenţa medicală specializată. . 4. Proiectul legii despre mărimea. programul de activitate. 6. GROIAN. Proiectul legii despre medicina prin asigurarea benevolă. 14. Proiectul legii despre agenţia medicamentului şi tehnicii medicale. Legea despre asistenţa medicală în spital.

1.17. 1. Hotărîrea Guvernului despre programul naţional de asistenţă medicală a oamenilor de vîrsta a III (şi pensionarilor). Hotărîrea Guvernului despre programul naţional de profilaxie şi asistenţă medicală a bolnavilor de boli metabolice.9.5. Hotărîrea Guvernului despre programul naţional al asistenţei medicale a bolnavilor cu SIDA. Hotărîrea Guvernului despre programul naţional de asistenţă medicală a bolnavilor cu insuficienţe renale şi care necesită hemodializă. liceenilor.2. AMIHALACHIOAE 1. Ș. studenţilor. Hotărîrea Guvernului despre programul naţional al sănătăţii mamei şi copilului. MEREUŢĂ.12. 1. 26 . 1. Hotărîrea Guvernului despre programul naţional de asistenţă medicală a şomerilor. GROIAN. Hotărîrea Guvernului despre programul naţional de asistenţă medicală a handicapaţilor.4. Hotărîrea Guvernului despre programul naţional de profilaxie şi asistenţă medicală a bolnavului psihic şi alcoolic. 1.10. 1. 1. 1. ce necesită operaţii la cord.7.6. C.8. 1. Hotărîrea Guvernului despre programul naţional de combatere şi asistenţă medicală a bolnavilor cu boli sexual transmisibile. Hotărîrea Guvernului despre programul naţional de prevenire şi asistenţă medicală a bolnavilor de tuberculoză. Hotărîrea Guvernului despre programul naţional de asistenţă medicală a elevilor. 1.13. Hotărîrea Guvernului despre programul naţional de diminuare a invalidităţii şi asistenţei medicale a invalizilor. N. 1. 1. G. toxicomanie.I. Hotărîrea Guvernului despre programul naţional de asistenţă medicală a bolnavilor. 1. Hotărîrea Guvernului despre medicina preventivă (lista specifică). Hotărîrea Guvernului despre revederea programului naţional de combatere a cancerului.1. Hotărîrea Guvernului despre programul naţional în domeniul asistenţei medicale a bolnavilor. l.14. orfanilor şi celor fără tutelă.11. 1. ŢURCANU.15. ce necesită operaţii cu transplant. 1. endocrine.16. 1. 1.18. hemoblastie) şi asistenţă medicală. tineretului.20. diabet.19. 1. Hotărîrea Guvernului despre programul naţional de asistenţa medicală a bolnavilor de narcomanie. Hotărîrea Guvernului despre programul naţional al medicinii de urgenţă în Republica Moldova. Hotărîrea Guvernului despre programul naţional de combatere a maladiilor hematologice (hemofilie. Hotărîrea Guvernului despre programul naţional de asistenţă medicală a participanţilor la conflictele militare.3. GAŢCAN.

I. MEREUŢĂ, C. ŢURCANU, Ș. GAŢCAN, N. GROIAN, G. AMIHALACHIOAE

1.21. Hotărîrea Guvernului despre programul naţional de asistenţă medicală a participanţilor la lichidarea avariei de la Cernobîl şi alte avarii. l.22. Hotărîrea Guvernului despre programul naţional de asistenţă medicală a bolnavilor cu maladii infecţioase. l.23. Hotărîrea Guvernului despre dezvoltarea industriei medicale indigene. 1.24. Hotărîrea Guvernului despre dezvoltarea industriei sîngelui şi transfuziologiei în Republica Moldova. 1.25. Hotărîrea Guvernului despre dezvoltarea industriei farmaceutice indigene. 1.26. Hotărîrea Guvernului despre optimizarea cheltuielilor în instituţiile bugetare medicale şi în instituţiile de cercetări ştiinţifice în Republica Moldova. 1.27. Hotărîrea Guvernului despre pregătirea şi atestarea cadrelor medicale. 1.28. Hotărîrea Guvernului despre reorganizarea unor unităţi curativprofilactice. 1.29. Hotărîrea Guvernului despre aprovizionarea cu medicamente a bolnavilor cu maladii sociale şi care necesită tutela starului. 1.30. Hotărîrea Guvernului despre reabilitarea şi expertiza medicală în Republica Moldova. 1.31. Hotărîrea Guvernului despre diminuarea handicapului (invalidităţii). 1.32. Hotărîrea Guvernului despre aprecierea capacităţii de muncă a bolnavilor cu handicap în Republica Moldova. 1.33. Hotărîrea Guvernului despre crearea consiliului naţional de reabilitare. 1.34. Hotărîrea Guvernului despre reorganizarea şi ştiinţa medicală în Republica Moldova, 1.35. Hotărîrea Guvernului despre îmbunătăţirea asistenţei medicale la sate (mediul rural). 1.36. Hotărîrea Guvernului despre ameliorarea politicii ereditar-bancare în medicină. 1. 2. 3. III. Domeniul medicinii prin asigurare Hotărîrea Guvernului despre fondarea companiilor de asistenţă medicală facultativă (benevolă) Hotărîrea Guvernului despre licenţierea unităţilor curativ-profilactice de stat şi private, regulamentul. Hotărîrea Guvernului despre acreditarea unităţilor medicale de stat şi private în sistemul medicinii şi al asigurării.
27

I. MEREUŢĂ, C. ŢURCANU, Ș. GAŢCAN, N. GROIAN, G. AMIHALACHIOAE

4. 5. 6.

Hotărîrea Guvernului despre nomenclatura preţurilor pentru prestările medicale şi periodicitatea. Hotărîrea Guvernului despre aprobarea petiţiilor de asigurare „de ambulator“, „combinat“, „stomatologie“, „de susţinere“, „medicale de familie“, „curativ pe profil“. Hotărîrea Guvernului despre expertiză calităţii şi volumul prestărilor medicale, adoptarea regulamentului. IV. Domeniul Medicinii Private Hotărîrea Guvernului despre medicina privată – licenţierea, acreditarea, amplasarea cabinetelor, spitalelor, tehnologiei etc. Elaborarea hotărîrii tehnico-medicale a unităţii medicale private. Hotărîrea Guvernului despre disciple conexe la elaborarea licenţei în domeniul medicinii private: – medicina de urgenţă; – oncoprevenţie etc. Fondarea asociaţiilor medicale private. Elaborarea proiectului deetatizării unor fonduri fixe ale sănătăţii publice. Elaborarea Concepţiei Fiscale în domeniul antreprenoriatului medical, etc.

1. 2. 3.

4. 5. 6.

Considerăm, că pentru a introduce reforma sănătăţii pe deplin, instaurînd medicina prin asigurare, avem nevoie şi de: voinţă politică unitate naţională şi profesională voinţa patronatului voinţa sindicatelor voinţa medicilor voinţa cetăţenilor solidaritate accesibilitate obligativitate standarde egalitate autonomie juridică şi de gestionare eficienţă, etc. Sperăm că aceasta se va întîmpla.
28

I. MEREUŢĂ, C. ŢURCANU, Ș. GAŢCAN, N. GROIAN, G. AMIHALACHIOAE

CAPITOLUL II ERORILE ŞI GREŞELILE MEDICALE. RESPONSABILITATEA MORALĂ A ACTIVITĂŢII MEDICALE

2.1. ERORILE ŞI GREŞELILE MEDICALE. CRITERII DE DIFERENŢIERE
În literatura de specialitate se folosesc diferiţi termeni care caracterizează activitatea medicală, profesională a medicului cum ar fi etică, morală, deontologie, eroare medicală, greşeală medicală, culpă medicală, etc. Deseori aceste categorii sunt folosite de diferiţi autori sub diferit aspect, cu conţinut diferit. Am dori, şi sperăm să putem obţine, să determinăm aceste noţiuni mai lesne. Noţiunea de etică profesională este întîlnită la diferite profesii. Ea determină totalitatea de legi, acte normative, regulamente, despre comportamentul corect al unui sau altui profesionist. Etica studiază moravurile, principiile morale, normele de conduită. Morala, însă, se referă la aplicarea principiilor studiate de etică în viaţa cotidiană cu principiile specifice „morala binelui“, „morala datoriei“. Etica medicală este specifică profesiei de medic. Ea se referă, în general, la toţi medicii. Actualmente, cînd a apărut specializarea medicală, specificul eticii medicale este vădit la diferiţi specialişti. Categoriile de bază ale eticii morale sunt descrise şi cunoscute – autoritatea profesională a medicului, încrederea pacientului, greşelile medicale, taina (medicală) profesională, etc. Ele au fost descrise de profesorii universitari E. Popuşoi, C. Eţco în lucrarea „Valori morale în medicină“, 1999, Teodor Ţîrdea „Filosofie şi bioetică“, 2000. La unele din aceste categorii ne vom opri mai jos. Deontologia studiază obligaţiile ce trebuie îndeplinite. Deontologia medicală întruneşte anumite reguli, regulamente ce reglementează activitatea profesională a medicului. Aceste reguli sunt stipulate în anumite Coduri deontologice. Ca regulă, aceste legi profesionale sunt adoptate de Colegiile de medici, de Asociaţiile medicale, de Ligi ale medicilor. /Vezi anexele/ În literatură pînă astăzi nu au fost diferenţiate noţiunile de eroare medicală şi greşeala medicală. În literatura română se încearcă de a face o diferenţiere între eroare şi greşeală de către Almaş Bela TRIF şi Vasile
29

I. MEREUŢĂ, C. ŢURCANU, Ș. GAŢCAN, N. GROIAN, G. AMIHALACHIOAE

Astărăstoae (2000). În literatura moldovenească aceste noţiuni se folosesc ca sinonime. Academicienii T. Ţîrdea şi V. Berlinschi scriu că greşelile medicale sunt „erori apărute în procesul exercitării îndatoririlor de serviciu“. Se mai folosesc termenii „accident“, „caz nefericit“, etc. Pentru Comitetul de Etică, Codul Deontologic, Departamentul de jurisprudenţă medicală sunt importante definiţiile acestor noţiuni. Eroarea medicală, în viziunea noastră, este apreciată nu de acţiunea sau inacţiunea medicului, dar de imperfecţiunea ştiinţei medicale la momentul dat şi în împrejurările date. Ea nu a putut fi prevăzută, chiar în ciuda atenţiei minuţioase şi perfecte a medicului. Au fost definitivate erori de fapt şi erori de normă. Erori de fapt ţin de natura actului medical, de natura lucrului în sine. Erorile de normă ţin de lacune în atitudinea profesională, de domeniul conştiinţei profesionale şi practic sunt greşeli medicale. Greşelile medicale au cauze multiple şi chiar greu determinate. Din acest punct de vedere greşelile medicale pot fi obiective şi subiective. Poate fi şi cazul greşelii medicale prin abstenţie, dar ea trebuie diferenţiată cu abandonul. Greşelile pot fi Comisive, atunci cînd faci ceva ce nu trebuie, şi Omisive, atunci cînd nu faci ceia ce trebuie. Ele pot fi certe şi îndoielnice, uşoare şi grave, greşeli faptice şi logice. Greşelile faptice apar prin neconcordanţa totală sau parţială a diagnosticului cu realitatea. Greşelile logice apar prin încălcarea regulilor de raţionament medical. Termenii eroare medicală şi greşeală medicală nu sunt termeni juridici, ci doar profesionali. Ei se judecă de Codul deontologic şi de judecata profesională, de etica medicală, de jurisprudenţa profesională. La aprecierea, definitivarea şi profilaxia greşelii medicale şi-au adus aportul N.T. Pirogor, V.V. Veresaev, I.D. Davidovschi, N. Testemiţanu, E. Popuşoi, C. Eţco, D. Tintiuc, V. Berlinschi, T. Ţîrdea, Ch. Ghidirim, I. Corcimaru, Gh. Ţîbîrnă, Iu. Grosu, I. Ababii şi alţii. Taina medicală este o datorie profesională a fiecărui medic. A apărut cca 2600 ani în urmă. Taina profesională are un aspect umanist. Încălcarea tainei profesionale poate fi tratată ca greşeală medicală din punct de vedere deontologic, dar poate fi în unele cazuri ca culpă medicală împotriva umanismului. O categorie indiscutabil legată de greşelile medicale sunt iatrogeniile. Putem diferenţia iatrogeniile în diagnostic şi tratament şi iatrogenie medicamentoasă. Iatrogeniile sunt consecinţe ale acţiunii sau hiperacţiunii medicilor în procesul diagnosticului sau tratamentului. Dacă acţiunea sau hiperacţiunea doctorilor devin dăunătoare pentru pacienţi, prezintă un
30

I. MEREUŢĂ, C. ŢURCANU, Ș. GAŢCAN, N. GROIAN, G. AMIHALACHIOAE

pericol pentru sănătate şi viaţă, aduce un prejudiciu bolnavilor, atunci avem o iatrogenie. De altfel, iatrogeniile, după părerea multor savanţi trebuie tratate ca greşeli medicale, iar în unele cazuri chiar ca culpe, oricum diferenţierea o stabileşte la început Comitetul de Etică şi jurisdicţie profesională a Ligii Medicilor, iar ultima instanţa de judecată. Stabilirea criteriului dintre greşeală medicală şi culpă medicală este dificilă. A fost acceptat sistemul de comparare a modului de a acţiona al celuia în cauză cu modul în care ar fi acţionat, în aceiaşi situaţie, un medic mai cu experienţă. Medicul care a comis greşeala sau culpa trebuie să aducă argumente că a acţionat la nivel conştiincios şi a folosit toate mijloacele pentru tratarea bolnavului. Experimentul clinic – pentru introducerea de noi medicamente, proceduri, metode de tratament: (1) Medicul poate participa la experimente clinice numai ca o extindere a activităţilor sale – în cadrul unui program sistematic, organizat în mod competent, cu standardele acceptate ale cercetării ştiinţifice, în scopul obţinerii de date valabile din punct de vedere ştiinţific şi semnificative. (2) La conducerea experimentului clinic, investigatorul trebuie să dovedească aceeaşi preocupare şi grijă pentru bunăstarea, securitatea şi confortul persoanei implicate ca şi medicul care acordă îngrijiri medicale independent de orice experiment. (3) În experimentele clinice terapeutice: A.Medicul trebuie să recunoască existenta relaţiei medic-pacient şi faptul că judecata profesională şi îndemînarea trebuie exercitate doar în interesul pacientului. B.Consimţămîntul voluntar scris trebuie obţinut de la pacient sau de la reprezentantul său legal autorizat, dacă pacientul este lipsit de capacitatea de a consimţi, după cum urmează: a) dezvăluirea că medicul intenţionează să folosească o substanţă în curs de studiu sau o procedură experimentală, b) o explicare pertinentă „naturii medicamentului“ sau a procedurii ce urmează a fi folosită, riscurile ce pot apărea şi beneficiile terapeutice posibile, c) disponibilitatea de a răspunde la orice întrebare în legătură cu medicamentul sau metoda folosită şi d) descrierea medicamentelor alternative şi a altor procedee disponibile. • În circumstanţe excepţionale, cînd dezvăluirea informaţiei în legătură cu natura medicamentului sau a procedeului experimental sau a
31

Se consideră că participare este prin constrîngere şi non-voluntară. astfel de informaţii vor fi dezvăluite unui membru responsabil al familiei sau unui prieten al pacientului. (4) În cercetarea clinică tăcută pentru a obţine date ştiinţifice: A. Minorii sau persoanele incompetente mintal pot fi folosite ca subiecte doar dacă: a) natura investigaţiei nu poate fi aplicată persoanelor adulte competente mintal. în măsura posibilităţilor. din cauza stării fizice sau emoţionale a pacientului. cu excepţia cazurilor în care medicul consideră că este necesar să se bazeze pe un consimţămînt în altă formă decît în scris. Ca manieră socială fundamentală se pune pe plan secundar cercetarea ştiinţifică faţă de grija pentru individul uman. b) este dat consimţămîntul. Nimeni nu poate fi folosit ca subiect împotriva voinţei sale. în circumstanţele în care un adult informat şi prudent s-ar oferi în mod rezonabil pe sine sau pe fiul său ca subiect voluntar. • Cînd este necesar tratamentul de urgentă la un pacient incapabil de a-şi da consimţămîntul şi nimeni cu autoritatea de a o face nu este disponibil. nu i se va face o atare informare pacientului. Costul prestaţiilor. Ș. E. dacă participantul este supus la stimulări şi persuasiuni puternice. B. GAŢCAN. C.Trebuie luate măsuri de protecţie adecvate pentru bunăstarea. D. după cum urmează: a) o dezvăluire a faptului că se va folosi o substanţă sau procedură de investigaţie. În asemenea circumstanţe. securitatea şi confortul subiectului. N. G. MEREUŢĂ. consimţămîntul trebuie să fie în scris. de către un reprezentant legal autorizat al subiectului. AMIHALACHIOAE riscurilor ar putea afecta material sănătatea pacientului şi ar fi în detrimentul intereselor sale. 32 . • De obicei. C.I.Folosirea abuzivă a persoanelor instituţionalizate în cercetare este un mod necinstit de a distribui riscurile cercetării. ŢURCANU. c) disponibilitatea de a răspunde la orice întrebări în legătură cu substanţa sau procedeul. dacă subiectul este lipsit de capacitatea de a consimţi. consimţămîntul este prezumat.Consimţămîntul în scris trebuie obţinut de la subiect sau de la reprezentanţii lui legal autorizaţi. GROIAN. în scris. Medicii trebuie să cunoască preţurile şi să nu administreze sau să prescrie proceduri inutile sau facilităţi de rangul doi. b) o explicaţie rezonabilă a naturii procedeului ce va fi folosit şi a riscurilor ce pot surveni.

trebuie dat de pacientă. 33 . C. celule fetale. ŢURCANU. în scris. MEREUŢĂ. AMIHALACHIOAE Societatea consideră că cea mai importantă preocupare a medicului este grija pentru sănătatea pacienţilor. Dacă se cunoaşte un tratament mai simplu sau mai sigur. (6) Trebuie să existe comitete de control competente. Consimţămîntul voluntar avizat. B. dacă există.Consimţămîntul voluntar avizat. GROIAN. G. Ș. (7) Cercetarea pe aşa-numitul făt mort. Dacă se cunoaşte un tratament mai simplu sau mai sigur. de la un reprezentant legal autorizat al fătului. Orientări pentru cercetarea fetală (1) Se face doar de către echipe specializate. în scris.I. D. investigatorul va trebui să arate aceeaşi preocupare pentru făt ca un medic ce tratează fătul într-o procedură curativă. pentru a proteja împotriva posibilelor abuzuri ce pot surveni în aceste cazuri.Metodele alternative de tratament. GAŢCAN. riscul fătului trebuie să fie cît mai mic posibil corelat cu necesitatea de tratament a femeii. acţionînd în interesul fătului. (4) Trebuie respectate toate regulamentele federale sau statale în vigoare. ţesuturi fetale. Metodele alternative de tratament trebuie evaluate cu grijă. organe fetale sau placentă trebuie să fie în acord cu legile statului cu privire la autopsie şi legile cu privire la transplanturile de organe sau donaţiile anatomice. individual sau prin intermediul organizaţiilor medicale. autorizate. în cadrul unor programe organizate. pe deplin explicate pacientei. comisii de supraveghere sau comisii consultative. Trebuie obţinut un consimţămînt voluntar avizat. Dacă este posibil. cînd este cazul. în scopul producerii de date cu valoare ştiinţifică semnificativă. cînd este cazul. trebuie evaluate cu grijă şi pe deplin explicate. (2) Studii clinice corect efectuate pe animale şi femei negravide trebuie să preceadă orice proiect special de cercetare fetală. de la participarea la politica socială care poate afecta îngrijirea sănătăţii. N. acesta trebuie urmat. trebuie dat de femeia gravidă. (3) În cercetarea fetală. în scris. acesta trebuie urmat. fără cercetare. material fetal macerat. (5) Nu trebuie să existe plata pecuniară pentru obţinerea materialului fetal în proiectele de cercetare fetală. (9) În cercetarea făcută în principal pentru tratamentul femeii gravide: C. Aceasta nu îl exclude pe medic. la standarde ştiinţifice acceptate. (8) În cercetarea făcută în principal pentru tratamentul fătului: A.

care poate fi un viitor donator de organ. Moartea trebuie stabilită prin judecata clinică a medicului. În acest domeniu de cercetare. şi receptorul sînt pacienţi. este deosebit de important de a sublinia grija şi preocuparea ce trebuie arătate faţă de făt. (3) Cînd un organ vital unic trebuie transplantat. Nu trebuie să existe traumatizări fizice asupra fătului. MEREUŢĂ. C. inclusiv în acelea care incumbă transplantul unui organ de la o persoană la alta. AMIHALACHIOAE (10) În cercetarea făcută pe fătul viu în principal pentru acumularea de date ştiinţifice: A. trebuie dat de femeia gravidă în circumstanţele în care un adult prudent şi informat şi-ar putea da. aceeaşi grijă ca altor pacienţi trataţi pentru aceeaşi leziune sau boală. (2) Perspectiva unui transplant de organ nu oferă nici o justificare pentru slăbirea standardului obişnuit al îngrijirii medicale. GAŢCAN. industria în colaborare cu guvernul federal vor colabora pentru prevenirea abuzurilor din orice sector al societăţii. Ingineria genetică – comunitatea ştiinţifică. G. N. C. (4) Discutarea detaliată a procedeului propus cu donatorul şi cu receptorul sau cu rudele cu discernămînt sau reprezentanţii legali este obligatorie. Scopul cercetării este producerea de date şi cunoştinţe cu semnificaţie ştiinţifică ce nu pot fi obţinute altfel. B. medicina organizată. Îndrumări pentru transplantul de organe – pentru medicii care doresc să-şi păstreze cel mai înalt nivel al eticii medicale: (1) În toate relaţiile profesionale între medic şi pacientul său. trebuie avută grija de a proteja deopotrivă drepturile amîndurora şi nici un medic nu-şi poate asuma responsabilitatea unui transplant de organ fără protecţia egală a drepturilor donatorului şi receptorului. moartea donatorului trebuie constatată de cel puţin un medic în afară de medicul receptorului. El datorează pacientului o loialitate primară. Această preocupare şi devoţiune trebuie să se manifeste în toate procedurile medicale. ŢURCANU. Medicul trebuie să fie obiectiv în discuţia procedeului. prima preocupare a medicului trebuie să fie sănătatea pacientului. Consimţămîntul voluntar şi avizat. De aceea. Medicul trebuie să acorde pacientului său. cînd şi donatorul. privat sau public. în mod rezonabil. în această constatare medicul „etic“ va folosi toate testele ştiinţifice acceptate în mod curent. un atare consimţămînt.I. D. Medicul nu va încuraja 34 . dezvăluind riscurile cunoscute şi posibilele întîmplări neprevăzute şi recomandînd procedeele alternative disponibile. Riscul pentru făt impus de cercetare trebuie să fie cel mai mic posibil. Ș. în scris. GROIAN.

I. şi nu evitarea unei poveri pentru familie sau societate. Părinţii trebuie să fie avizaţi asupra: opţiunilor. Ș. B. Bolile terminale – Legămîntul social al medicului este de a prelungi viaţa şi de a alina suferinţele. GROIAN. În situaţiile disperate ce privesc nou-născuţii. Calitatea vieţii este factorul care trebuie luat în considerare în a determina ce este mai bine pentru individ. sfatul medicului trebuie să fie oricînd disponibil. G. În asemenea circumstanţe. medicul. pacientul sau/şi familia pacientului au latitudinea să rezolve conflictul. boli sau ale vîrstei avansate. primul considerent va fi ceea ce este mai bine pentru individul pacient. refuzul sau îndepărtarea mijloacelor de susţinere a vieţii sînt considerate ca o atitudine etică în îngrijirea normală a unui individ a cărui boală nu poate fi înlăturată. excepţie făcînd doar situaţiile cînd prelungirea ei ar fi inumană şi în afara conştiinţei. Calitatea vieţii – în luarea deciziilor pentru tratamentul nou-născuţilor serios diformi sau al persoanelor sever deteriorate ca victime ale unor accidente. mai ales atunci cînd viaţa însăşi este în chestiune. beneficiilor scontate. ŢURCANU. o parte şi cealaltă. Se pleacă de la prezumţia că dragostea pe care părinţii o poartă de obicei copiilor lor va fi dominantă în decizia pe care o iau. (5) Procedeele de transplantare de organe trebuie înfăptuite: A. (6) Transplantul de organe va fi practicat numai după evaluarea cu grijă a disponibilităţii şi eficientei altor posibile terapii. dar decizia de a se face eforturi maxime pentru menţinerea vieţii trebuie să fie alegerea părinţilor. se vor da informaţii relevante şi răspunsuri la toate întrebările lor. după un consimţămînt avizat. riscurilor şi limitelor oricărei terapii propuse. Pentru raţiuni umanitare. MEREUŢĂ. Este de aşteptat ca părinţii să acţioneze fără egoism. studiu şi experienţă de laborator şi practică. AMIHALACHIOAE speranţele dincolo de limita justificată de circumstanţe. cum afectează potenţial relaţiile inter-umane condiţia copilului. N. în a hotărî ce este mai bine pentru copiii lor. Viaţa trebuie trăită în ciuda dificultăţilor fizice şi a handicapurilor. medicul poate face ce este necesar pentru a îndepărta durerea severă sau poate să 35 . autoritatea părintească trebuie respectată. În instituţii medicale cu condiţii adecvate pentru a proteja sănătatea şi bunăstarea pacienţilor la procedură. Interesul medicului în progresul cunoaşterii ştiinţifice trebuie să fie întotdeauna secundar faţă de principala sa grijă pentru pacient. Dacă nu există probe evidente ale contrariului. GAŢCAN. Doar de către medici cu cunoştinţe medicale speciale şi competenţă tehnică prin cursuri speciale. C. Cînd apare un conflict între.

ordin pentru directorii spitalelor din Prusia.V. Vesolius şi alţii. Dar. Experienţele medicale. Un rol deosebit la jucat lucrarea lui V.2. A fost stipulat. principii aveau un aspect moral. „Nu putem experimenta pe bolnavii care ne acordă încrederea lor. MEREUŢĂ. cît şi pe om. 2. aspect juridic. Dacă nu survine moartea după întreruperea sistemelor de menţinere a vieţii. etic. dînd prioritate experienţelor pe animale. CONTROLUL ETIC AL EXPERIENŢELOR BIOMEDICALE Problemelor experimentelor pe om li s-au dedicat multe lucrări. Aceste sugestii erau expuse şi în lucrarea lui A. G. deoarece riscăm să-i omorîm în loc să-i tratăm“ – scria marele Bernard.I. Principiul lui Bernard: experimentul pe animale – Da. iar. Ulterior au fost adoptate de către Asociaţia Medicală Mondială un şir 36 . Una din cele mai celebre personalităţi care a studiat această problemă a fost Claude Bernard. Ele au un caracter etico-moral. este actual şi în zilele noastre. GROIAN. pe de altă parte. N. experimentele efectuate contra umanităţii de către medicii fascişti s-au reflectat în „Codul de la Nurnberg“. Controlul etic al experienţelor biomedicale a fost elaborat de Celsus. manipulaţii. pot fi întrerupte toate mijloacele de menţinere în viaţă a acestuia. pe cadavre. În lucrarea sa „Lecţii despre patologia experimentală“ el a subliniat interzicerea experienţelor pe om. Desigur. că medicul are dreptul la experiment doar cu acordul bolnavului. Veresaev. medicul trebuie să ia în considerare posibilităţile care există pentru prelungirea ei în condiţii umane şi confortabile şi care sînt dorinţele şi atitudinile familiei sau ale acelora care au responsabilităţi pentru tutela pacientului. GAŢCAN. mai ales principiul său: „Nu dăuna“. primul document care conţinea aspectele legislative a controlului etic al experimentelor biomedicale a fost o instrucţiune. C. operaţii pot avea loc pe animale. Prelungirea sau sistarea reanimării o decid medicii avînd la bază criterii stabilite. Atunci cînd o comă a unui bolnav într-o stare terminală este fără îndoială ireversibilă şi există circumstanţe ce permit confirmarea acurateţei diagnosticului. dar nu trebuie să cauzeze moartea în mod intenţionat În hotărîrea dacă administrarea tratamentului ce poate în mod parţial să prelungească viaţa este cu adevărat în interesul pacientului. pe om – Nu. trebuie menţinute confortul şi demnitatea pacientului. Moll „Etica medicală“. AMIHALACHIOAE înceteze ori să omită tratamentul pentru a lăsa să moară un pacient într-un stadiu terminal. deontologic. ŢURCANU. Aceste probleme se atribuie şi la experienţele preparatelor farmaceutice. de către A. 1900. Ș. medic din Roma Antică. Toate aceste lucrări.

competente. Bacon 37 . Cercetările ştiinţifice trebuie să devină o etapă obligatorie a introducerii noilor medicamente şi metode de tratament în practică. MEREUŢĂ. Aspecte de eutanasie Termenul eutanasie a apărut la începutul sec. Părintele eticii a fost Aristotel. confidenţiale. Comitetele trebuie să fie independente. Ș. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a emis nenumărate recomandaţii în privinţa cercetărilor ştiinţifice. Recomandaţiile OMS pentru Comitetele de Etică care efectuează controlul experienţelor biomedicale TDR/PRD/ETHICS/2000. deschise. Acest control trebuie efectuat de către Comitetele pentru etică. deschise sau închise. G. Fundamentul controlului etic al experienţelor biomedicale este etica – categorie filosofică. sunt cele mai valoroase în privinţa organizării Comitetelor de Etică în diferite ţări. retrospective sau secţionale (în cazul folosirii anchetelor individuale).I. Aceste cerinţe au fost stipulate în Declaraţia Asociaţiei Medicale Mondiale de la Helsinki (vezi anexa). deschise pentru discuţii. Cercetări ştiinţifice se numesc diferite cercetări ale medicamentelor. metodologia controlului etic. tehnicii medicale. cu participarea voluntarilor sănătăşi şi bolnavi. GROIAN. voluntarilor şi cercetărilor ştiinţifice. Aceste criterii sunt descrise în regulamentul Good Clinical Practice (GCP). Bazele fundamentale ale eticii au fost descrise de Aristotel în lucrarea „Etica către Nicomed“. Cerinţele către controlul etic al experienţelor biomedicale are un caracter internaţional. Ele au dreptul la existenţă şi la efectuare. GAŢCAN. metodelor terapeutice. Cercetările au anumite faze de cercetare (I–IV). ulterior dezvoltată şi de Kant. dar nu în defavoarea omului. a standardelor de cercetare. dezvoltă ştiinţa medicală. N. AMIHALACHIOAE de declaraţii care au desăvîrşit principiul eticii în experienţele biomedicale: Declaraţia de la Helsinki. etc. Cercetările ştiinţifice biomedicale. XVII în lucrarea lui F. colegiale. obiective. ŢURCANU. Acestea sunt nişte cerinţe stricte. metode specifice bazate pe legislaţia în vigoare naţională şi a organismelor internaţionale. Bacon (1561–1626) „Despre meritele şi dezvoltarea ştiinţei“ (1923). care se efectuează în conformitate cu procesul (protocolul) cercetărilor ce apreciază ţelul şi obiectivele. Ele pot fi prospective. care apreciază sistema valorilor morale a corelaţiei „binelui“ şi „răului“. randomizate. Esenţa este aprecierea inofensibilităţii lor. desigur. 1964 şi Recomandările privind efectuarea experienţelor clinice asupra omului cu scopul drept ghid medicilor. inclusiv Republica Moldova. C. care activează în numele ştiinţei. Ulterior aspectele valorilor general umane au fost dezvoltate în Evanghelia de la Matei.1. Aceste comitete îşi au regulamentele sale.

atît medicală cît şi juridică. medicii . etc. aparate ale circulaţiei extracorporale. legată de donarea organelor. Sunt descrise eutanasia activă şi pasivă. Această declaraţie are 3 compartimente: 1)Principiile de bază. muribunzi. 38 .. La părerea noastră acest termen nu este cel mai potrivit. Distanasia este menţinerea de către medic a vieţii bolnavului.I. 3)Cercetarea medicală non-terapeutică incluzînd subiecţii umani. În lucrările lui E. MEREUŢĂ. Ș. AMIHALACHIOAE descrie eutanasia ca o fericire. plămîni artificiali. GROIAN. Aceste principii etico-morale şi juridice s-au completat cu Declaraţia de la Tokio (1975). Toţi bolnavii sunt angajaţi în cercetări ştiinţifice – au arătat corelaţia dintre progresul tehnico-ştiinţific şi cercetările biomedicale.. În interpretare modernă termenul eutanasie înseamnă „uciderea din milă“. ŢURCANU. corespunde tuturor canoanelor etico-morale a medicului şi apreciază continuarea metodelor reanimării şi terapiei intensive. fiindcă el impune abandonul bolnavului. C. Aceasta deduce că medicul trebuie să întreprindă măsuri directe prin care survine moartea. Saviţchi găsim termenii ortotanasia şi distanasia.. Problema bolnavului în agonie. În 1985 au fost elaborate „Recomandările Internaţionale privind înfăptuirea cercetărilor biomedicale cu folosirea animalelor“.. În literatură se întîlneşte chiar clasificarea eutanasiei. recunoscut „incurabil“ cu metode speciale – respiraţie artificială. Aceasta se referă la bolnavii foarte gravi.. De aceea ortotanasia necesită cercetare medicală. iar ortotanasia poate suspecta o greşeală sau chiar o culpă medicală. Distanasia este apreciată de sensul medicinii. benevolă sau forţată. El scria „. etc. sau să renunţe la diferite acţiuni ale actului medical ce poate fi calificat ca abandon. G. bolnavului decerebrat. rămîne actuală. iar cînd medicul va suspenda activităţile de menţinere a vieţii vom spune că este ortotanasie. Această disciplină trebuie să se dezvolte“. 2)Cercetarea medicală asociată cu îngrijirea medicală. criterii specifice şi apreciere juridică. Cele menţionate vin în contradicţie cu jurămîntul lui Hipocrate „nu voi încredinţa nimănui otrăvuri şi nici nu voi îndemna la aşa ceva“. GAŢCAN. decorticat. Într-adevăr în practica medicală se întîlnesc cazuri cînd medicina este neputincioasă în faţa morţii bolnavului. Mulţi practicieni folosesc termenul incurabil. directă şi indirectă. N. ficat artificial.. bolnavului cu „creierul respirator“. Atît timp cît viaţa bolnavului este menţinută cu aceste metode vom menţiona distanasia. trebuie să facă totul pentru uşurarea plecării din viaţă a celui care abia mai respiră.

Clonarea genelor oamenilor sănătoşi şi bolnavi în celulele altor organisme cu scopul studierii bazelor moleculare ale patogenezei maladiilor ereditare şi pentru elaborarea metodelor efective de tratament. autorul susţine eutanasia: „Atunci cînd suntem convinşi că eutanasia este calea corectă. Viaţa vine şi trebuie să plece singură. criteriilor speciale şi stipularea în legislaţie şi numai atunci va fi justificată ortotanasia şi medicul reanimatolog va fi în drept să întrerupă reanimarea şi terapia intensivă. a societăţii în întregime faţă de această problemă denotă dezvoltarea sociumului în general şi a culturii umanităţii. Mereuţă. trebuie să o aplicăm“. Bolnavii cu cancer avansat în fazele terminale sunt curabili. ŢURCANU. 2. bolnavilor grupei clinice IV. imunoglobulinelor. Considerăm că eutanasia este amorală atît medical cît şi religios. Studierea genelor. a vaccinilor. a vomei. Anume ajutorul medical calificat muribunzilor este o problemă destul de actuală. a diareei. Datorită dezvoltării ştiinţei medicale. De aceea atitudinea medicinii a oamenilor. AMIHALACHIOAE Este necesară aprecierea „morţii creierului“. Sinteza substanţelor biologice active – hormonilor. Cu ajutorul biochimiei au fost sintetizate substanţe active a sometotropinei umane. a dispneei. Clonarea În jumătatea a doua a sec. Hospisul este o instituţie medico-socială unde se află bolnavii gravi înainte de moarte. GROIAN. a-interferonei. XX s-a dezvoltat vădit atît genetica cît şi biologia moleculară. fermenţilor. a insulinei. a imunoglobulinilor. C. umană. 1993). Bolnavul muribund este om şi trebuie să moară ca un om. fără intervenţiile altor oameni (I. În ultimul timp tot mai mult şi mai mult se vorbeşte de acceptarea eutanasiie de către societate. În anii ’90 sau determinat 3 direcţii ale dezvoltării ei în medicină: 1. În stadiile terminale vom vorbi nu de tratament ci de alinarea suferinţelor. GAŢCAN. miloasă. Ș. oncologiei. Omul este om în orice situaţie. cromozomilor a dat posibilitatea dezvoltării ingineriei genetice în medicină.I. G. Tratamentul paliativ cuprinde tratarea durerii clinice în cancer. preparatelor antitumorale. etc. şi chiar socială este tratarea paliativă a bolnavilor oncologici cu caracter avansat depăşit. Grayling „Viitorul valorilor morale“. a interferonei. În lucrarea lui A.C. a intoxicaţiei. N. O problemă deosebită pentru medicină şi oncologie. 2000. 39 . unde nu se tratează ci se alinează suferinţele lor. citostaticelor aceşti bolnavi trăiesc o perioadă destul de îndelungată. MEREUŢĂ. Tot mai mult se vorbeşte de organizarea Hospisurilor.

Blesfemia ia naştere cînd afirmaţiile cuiva ofensează într-un anumit fel pe ceilalţi. Din punct de vedere legislativ problema clonării apare sub diferite aspecte. mai ales în stările critice. Aici apare blasfemia. scrie A. Organismele juridice internaţionale s-au pronunţat categoric împotriva clonării omului. Unul care ofensează şi altul căruia i se adresează ofensa. De obicei. Reieşind din aceste motive reiese şi atitudinea lor faţă de viaţă. Clonarea omului ne poate aduce multe probleme atît etice cît şi socioumane. imunologică. etc. ofensa constînd într-o insultă unui lucru perceput ca divin. congrese. a organelor umane. de tratament şi unele remedii medicale. într-adevăr s-a dezvoltat biologia moleculară şi genetica moleculară. vitale. Au fost publicate lucrări în biologie. Deja sau petrecut pe tema genomului uman diferite conferinţe. Clonarea celulară. a organelor pe de o parte şi clonarea omului pe de alta. El propăvăduieşte diferite religii şi chiar confesiuni religioase. MEREUŢĂ. microbiologie. Ș. a ţesuturilor. Credem şi sperăm la dezvoltarea reabilitării oamenilor cu handicap locomotor etc. etc. Omul. GAŢCAN. de dreptul la asistenţă medicală. Aceasta este stipulat în acte legislative şi normative şi în cele morale. legi şi acte normative respective. Un rol aparte îl are problema transfuziei de sînge. Grayling. maladii infecţioase.C. De aceiaşi părere sunt majoritatea medicilor. hematologie.. comit o blesfemie. imunologie. oncologie. indiferent de atitudinile religioase. devine a existenţei umane şi a profesiunii de medic. medicamente. G. participă două persoane. În esenţă este vorba de rezultatul unor conflicte în perceptii. ŢURCANU. GROIAN. Dar dacă e vorba de o stare critică – şoc hemoragic – atunci medicul trebuie să ia atitudine pentru cazurile urgente. Transplantarea ţesuturilor. moderate de tradiţie şi adesea asociate cu identitatea culturală. medicul trebuie să informeze pacientul de necesitatea transfuziei şi să-i ia consimţămîntul. Aspecte religioase În activitatea sa medicul se întîlneşte cu diferiţi bolnavi. AMIHALACHIOAE 3. Blasfemia Blasfemia – concept folosit pînă la a justifica crima. simpozioane. organelor va fi posibilă şi accesibilă.I. în viziunea ta. Cum trebuie să acţioneze medicul? Desigur dacă e vorba de o transfuzie de componenţi de sînge în mod planic. v-a deschide o nouă perspectivă în ştiinţă cît şi în practică. Aşadar. Blasfemia nu poate 40 . etc. Clonarea celulară a ţesuturilor. credem. Terapia genetică a maladiilor ereditare. Perceptiile sunt subiective. N. Dacă nu sunt de acord cu zeii tăi. de boală. C. Aceste probleme trebuie stipulate în viitorul Cod Medical. virusologie.

C. controlul etic al experienţelor biomedicale trebuie să fie în atenţia atît a Ministerului Sănătăţii. cît şi a asociaţiilor obşteşti — Asociaţiilor medicale. Societatea dezvoltîndu-se o poate primi ca o valoare morală a dialogului. 41 . N. În principiu blasfemia exprimă libertatea cuvîntului. Ș. MEREUŢĂ. Ligii Medicilor. GAŢCAN. La etapa actuală a dezvoltării societăţii la general şi medicinii în special. Dar nu trebuie să fie cu ofensă. AMIHALACHIOAE face obiectul legii. Profilurilor medicale. ŢURCANU. G. societăţii în întregime.I. GROIAN. Legile privitoare la blasfemie sunt instrumente pentru a controla ideile.

săvîrşită cu vinovăţie şi pedepsita în mod penal.I. G.7 al Codului penal. ni s-a părut cea mai adecvată clasificarea prof. conţin trăsăturile unor fapte. conştienta şi privită ca manifestare de voinţă. fiind lipsite de importanţă. N. la sistemul politic şi cel economic etc. vătămarea sau lezarea unei anumite valori sociale ocrotite de legea penală. Gîndurile omului sau chiar simpla lor exprimare fără intenţia vădita de a le traduce în fapt nu constituie „fapta“ în sensul legii penale. adică ea pricinuieşte sau creează primejdia de a cauza o daună esenţială relaţiilor sociale. RESPONSABILITATEA JURIDICĂ ÎN ACTIVITATEA MEDICALĂ 3. Pentru noi medicii. care. Potrivit art. cit şi prin trăsăturile ei esenţiale. deşi formal. Infracţiunea Infracţiunea este o fapta prejudiciabilă. adică orice manifestare concretă. care atentează la viaţa şi sănătatea persoanei. 42 .1. univ. pe care o prezentăm integral. nu prezintă un pericol social. GROIAN. AMIHALACHIOAE CAPITOLUL III DELICTE ÎN DOMENIUL MEDICINII. administrative. C. ŢURCANU. Prin „faptă“ înţelegem orice acţiune (comitere) sau inacţiune (omisiune). la proprietate. însă. cum sunt: locul. Ș. Caracterul prejudiciabil esenţial este determinat nu numai de indicarea obiectelor asupra cărora se atentează. disciplinare etc. MEREUŢĂ. prevăzute de legea penală (acţiuni sau inacţiuni). 1997. Infracţiunea se distinge de celelalte fapte ilicite (civile. Alexandru Borodac. Fapta poseda un caracter prejudiciabil.1. materială. la drepturile şi libertăţile cetăţenilor. exterioară omului.1. Infracţiunea este cea mai gravă faptă ilicită a omului. GAŢCAN. Nu constituie o infracţiune acţiunea sau inacţiunea. ce atentează la ordinea de drept prevăzută de legea penală. constă în atingerea. la orînduirea de stat. timpul. se consideră infracţiuni faptele prejudiciabile. pentru ca să se realizeze această primă trăsătură esenţială a infracţiunii. Caracterul prejudiciabil pe care trebuie să-l prezinte fapta. ilicită. NOŢIUNI GENERALE DESPRE INFRACŢIUNI Caracteristica infracţiunilor şi clasificarea lor sunt elucidate la diferiţi autori.) atît prin regimul ei juridic sancţionar mai sever. prevăzute de legea penală. ci şi de alte semne obiective şi subiective ale faptei. 3. şi anume: 1.

a prevăzut urmările ei prejudiciabile şi le-a dorit sau admitea în mod conştient survenirea lor. săvîrşiţă cu vinovăţie şi pedepsită în mod penal. G. GAŢCAN. GROIAN. fapta. Incriminarea unei fapte presupune nu numai prevederea ei de către legea penală. ŢURCANU. adică n-a fost ilegală. 9 Cod penal se menţionează că infracţiunea a fost săvirşită din imprudenţă.1. dacă persoana îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sale. dar considera că ele vor putea fi evitate sau n-a prevăzut posibilitatea survenirii unor asemenea urmări. ilegală. Fapta prejudiciabilă şi ilegală poate fi recunoscută ca infracţiune numai atunci cînd este comisă cu vinovăţie. ci şi stabilirea pedepsei corespunzătoare gradului prejudiciabil pe care-l reprezintă ea. Fapta prejudiciabilă nu poate fi recunoscută ca infracţiune. prevăzute de legea penală. infracţiunea este fapta prejudiciabilă. În art. scopul şi personalitatea infractorului. iar făptuitorul a atins vîrsta răspunderii penale (14–16 ani) şi este responsabil. Conform art. Vinovăţia este atitudinea psihică a persoanei fată de acţiunile (inacţiunile) prejudiciabile. Prin urmare. la proprietate. în funcţie de obiectul lor de atentare. vinovăţia. Aceasta înseamnă că este imposibil a aplica legea penală prin analogie. 8 Cod penal. AMIHALACHIOAE volumul (cantitatea) daunei pricinuite.2. dacă în momentul săvîrşirii ei n-a fost în mod expres prevăzută de legea penală. la drepturile şi libertăţile cetăţenilor. deşi trebuia şi putea să le prevadă. deşi în aparenţă. săvirşită cu vinovăţie. Infracţiunile sînt clasificate. Fapta prejudiciabilă. 2. se consideră că infracţiunea a fost săvîrşită cu intenţie. Vinovăţia.I. MEREUŢĂ. adică intenţionat sau din imprudenţă. C. în cazul în care dauna cauzată valorilor sociale nu reprezintă un prejudiciu esenţial. Ș. motivul.1. ce atentează la viaţa şi sănătatea persoanei. precum şi faţă de urmările lor. poate fi calificată ca infracţiune numai atunci cînd legea penală stabileşte pentru ea o pedeapsă corespunzătoare.1. 3. Ilegalitatea penală. N. Categoriile de infracţiuni incriminate de legea penală se manifestă în forme foarte variate şi sînt prevăzute în partea specială a Codului penal. conţine toate semnele unei infracţiuni. la sistemul politic şi cel economic. ilegal. Pedeapsa se exprimă prin ameninţare. Pasibilitatea de pedeapsă. la orînduirea de stat. se socoate lipsită de importanţă şi nu constituie o infracţiune. dacă persoana a prevăzut posibilitatea urmărilor prejudiciabile ale acţiunii sau inacţiunii sale.2. Infracţiuni deosebit de periculoase contra statului . în următoarele categorii: Obiectul infracţiunilor îl formează relaţiile social-juridice privind existenţa orînduirii sociale şi celei de stat ale Republicii Moldova cu toate 43 3. Categoriile de infracţiuni 3. 4.

1. de obicei.). actul de teroare. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă care a atins vîrsta de 16 ani. de la pregătirea militară obligatorie sau de la serviciul de alternativă. GAŢCAN. Sancţiunea prevăzută este detenţiunea pe viaţă sau privaţiunea de libertate pe un termen de pînă la douăzeci şi cinci de ani. G. sănătăţii. ŢURCANU. diversiunea. contrabanda. Infracţiuni contra vieţii. capacitatea de apărare a ţării etc. banditismul) fiind prevăzute detenţiunea pe viaţă sau privaţiunea de libertate pe un termen de la zece la douăzeci şi cinci de ani. participarea la dezordini de masă. fabricarea sau punerea în circulaţie a banilor falşi. Obiectul infracţiunilor îl constituie interesele vitale de stat. Principalele infracţiuni ce ţin de categoriile date sunt: trădarea de patrie. pentru altele – privaţiunea de libertate pe un termen de pînă la zece ani etc.1. C. MEREUŢĂ. Principalele infracţiuni din această categorie sînt: încălcarea egalităţii naţionale şi rasiale. N. crearea sau conducerea unei organizaţii criminale şi apartenenţa la ea. intenţia. pentru unele infracţiuni (de exemplu. GROIAN. spionajul. divulgarea secretului de stat. atenuat şi 44 3. Ș. inviolabilităţii sexuale. uneori confiscînduse şi averea. uneori şi imprudenţa. libertăţii şi demnităţii persoanei. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă care a atins vîrsta de 16 ani. sănătăţii. Latura subiectivă cuprinde. AMIHALACHIOAE valorile sociale componente (suveranitatea. infracţiunile contra persoanei pot fi subgrupate în: infracţiuni contra vieţii – omorul simplu. Alte infracţiuni contra statului 3. În funcţie de obiect. chemarea la răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a orînduirii de stat. ce menţin existenţa lui: bazele administrării de stat şi ale securităţii publice. integritatea teritorială. Obiectul lor este format din relaţiile sociale ale căror normală desfăşurare e legată de ocrotirea vieţii. independenţa. de completare şi aprovizionare a Forţelor Armate. Capitolul II al Părţii speciale a Codului penal incriminează toate faptele de natură să aducă atingere persoanei umane sub toate aspectele.I. libertăţii şi demnităţii persoanei . Latura subiectivă este numai intenţia.2.2. bazele potenţialului economic etc. sustragerea de la încorporarea în serviciul militar în termen. Latura obiectivă a infracţiunilor se realizează printr-o acţiune (inacţiune) capabilă să producă o stare de pericol sau să aducă o daună orînduirii sociale si celei de stat ale ţării. nedenunţarea sau favorizarea infracţiunilor contra statului etc. Latura obiectivă se realizează prin acţiuni sau inacţiuni care atentează la valorile sociale enumerate. banditismul. Regimul sancţiunilor este variat.3. sabotajul.2. calificat. ordinea de păstrare a secretelor de stat. propaganda războiului etc.

Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă care a atins vîrsta de 14 ani. Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică. intenţia şi scopul de profit. Faţă de persoanele care au săvîrşit infracţiuni se aplică următoarele pedepse penale: detenţiune pe viaţă. privaţiune de libertate pe un termen de la 10 pînă la 25 de ani sau de la 1 an pînă la 10 ani. satisfacerea prin constrîngere a poftei sexuale în forme perverse. infracţiuni contra sănătăţii – leziuni corporale grave şi mai puţin grave. neacordarea de ajutor unui bolnav. Infracţiuni contra proprietăţii Incriminarea faptelor din această categorie de infracţiuni constituie unul din principalele mijloace de apărare şi ocrotire a dreptului de proprietate prevăzut de art. libertatea si demnitatea persoanei. GROIAN. care a atins vîrsta de 16 ani. dar poate fi şi imprudenţa. contaminarea de boala SIDA. eschivarea de la tratamentul bolii venerice şi transmiterea unei boli venerice. uneori de 16 ani. infracţiuni contra cinstei şi demnităţii persoanei. răpirea sau substituirea unui copil. GAŢCAN. infracţiuni sexuale – violul. torturarea. MEREUŢĂ. tîlhăria – atacul săvîrşît în scopul însuşirii avutului însoţit de violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei. luarea de ostatici. AMIHALACHIOAE determinarea la sinucidere.9 şi 46 ale Constituţiei.. infracţiuni contra libertăţii – privaţiunea ilegală de libertate. iar latura subiectivă este. 3. muncă corecţională fără privaţiune de libertate pînă la 2 ani. amendă în mărime de pînă la 70 salarii minime.4. în unele cazuri – de 14 ani. Obiectul acestor infracţiuni îl formează relaţiile patrimoniale privind existenţa şi integritatea proprietăţii publice şi celei private. infracţiuni care pun în pericol viaţa şi sănătatea persoanei – efectuarea ilegală a avortului. După latura obiectivă aceste infracţiuni pot fi realizate prin acţiuni sau inacţiuni ce atentează la viaţa.1. lăsarea în primejdie. internarea ilegală intr-un spital de boli mintale. generatoare de pagube materiale.2. Dintre infracţiunile din această categorie fac parte: furtul – sustragerea pe ascuns din avutul proprietarului. sănătatea. raportul sexual cu o persoană care n-a împlinit virsta de şaisprezece ani. distrugere a avutului proprietarului. ŢURCANU. responsabilă. N. Latura subiectivă este. homosexualismul prin constrîngere ş. jaful – sustragerea deschisă a avutului proprietarului. intenţia. privaţiune de dreptul de a deţine anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.a. sustragerea de la plata pensiei alimentare sau de la întreţinerea copiilor etc. Latura obiectivă se referă la orice acţiuni de sustragere. Distrugerea avutului se incriminează şi din imprudenţă. 45 . G.. Ș. însuşirea avutului proprietarului prin înşelăciune sau abuz de încredere (escrocherie). de cele mai multe ori. C.I. inviolabilitatea sexuală. de cele mai multe ori.

fie cu sau fără destituirea din funcţie. MEREUŢĂ. evaziunea fiscală. intenţia. Obiectul infracţiunilor economice este format din relaţiile socialeconomice generate de procesele de producţie. fabricarea şi comercializarea produselor de proastă calitate. iar latura subiectivă este. privitoare la asigurarea drepturilor politice. AMIHALACHIOAE sustragerea din avutul proprietarului prin însuşire. împiedicarea ritualurilor religioase etc. violarea secretului corespondenţei. C. Ș. nimicirea sau deteriorarea avutului proprietarului etc. Adeseori aceste înfracţiuni se pedepsesc cu amendă în mărime de la o sută de salarii minime etc. de muncă si a altor drepturi ale cetăţenilor 3. Regimul sancţiunilor variază în funcţie de metoda săvîrşirii lor şi valoarea avutului sustras sau distrus. Din această categorie de infracţiuni fac parte: folosirea mijloacelor bugetare sau a creditelor nu după destinaţie. Faţă de persoanele care au săvîrşit o anumită infracţiune se aplică una din următoarele pedepse: privaţiunea de libertate pe un termen de pînă la zece ani.6. Latura subiectivă este intenţia. Subiect poate fi atît o persoană particulară. prin acţiuni active ce încalcă drepturile şi libertăţile cetăţenilor sau care împiedică realizarea lor în ordinea stabilită de lege. de repartiţia bunurilor materiale şi de circulaţia lor în domeniile economiei naţionale. Infracţiuni economice . încălcarea regulilor cu privire la protecţia muncii. Latura obiectivă se realizează. Principalele infracţiuni din această categorie sunt: împiedicarea desfăşurării agitaţiei preelectorale. De exemplu.2. N. Latura obiectivă cuprinde acţiuni sau inacţiuni. falimentul fals.5. amenda în mărime de pînă la o sută cincizeci de salarii minime. încălcarea legislaţiei muncii. irosire sau prin abuz de serviciu. ŢURCANU. înşelarea clienţilor. împiedicarea exercitării dreptului de vot. practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător.2. încălcarea dreptului de autor şi de inventator. de muncă şi a altor drepturi constituţionale ale cetăţenilor. violarea de domiciliu încălcarea drepturilor sindicatelor. IV al Părţii speciale a Codului penal şi au ca obiect relaţiile sociale. pentru tîlhărie si sustrageri în proporţii mari se aplică privaţiunea de libertate pe un termen de la opt la douăzeci şi cinci de ani. dobîndirea prin şantaj a avutului proprietarului. Subiect al acţiunii poate fi orice persoană particulară sau oficială care a atins vîrsta de 16 ani. în general.1. G. 46 3. Infracţiuni contra drepturilor politice. GROIAN.I.1. de obicei. munca corecţională pe un termen de pînă la doi ani. Aceste infracţiuni sînt prevăzute în cap. GAŢCAN. cîţ şi o persoană cu funcţii de răspundere care a atins vîrsta de 16 ani.

Infracţiuni contra siguranţei transporturilor 3. 3. Pedepsele principale ce se aplică pentru săvîrşirea acestor infracţiuni sînt privaţiunea de libertate pe un termen de pînă la zece ani sau amenda în mărime de pînă la o sută cincizeci de salarii minime. Latura subiectivă o constituie numai imprudenţa. Latura subiectivă este.8. Obiectul infracţiunilor este securitatea circulaţiei şi a exploatării mijloacelor de transport.1. de transport cu tracţiune animală. GROIAN. C.7. Latura obiectivă se realizează prin încălcarea regulilor de circulaţie şi de exploatare a transporturilor. răpirea mijloacelor de transport auto. Infracţiuni contra justiţiei Obiectul infracţiunilor este activitatea normală a organelor ce 47 . darea în exploatare a mijloacelor de transport defectate de către persoanele responsabile de aceasta. în general. N. intenţia şi numai în cazul neglijenţei – imprudenţa. neglijenţa. Persoanele vinovate se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la douăzeci şi cinci de ani sau cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime cu lipsirea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a practica anumite activităţi pe un termen de pînă la cinci ani. MEREUŢĂ. Subiect al infracţiunii este o persoană fizică responsabilă care a atins vîrsta de 16 ani. În această categorie de infracţiuni intră: abuzul de putere sau abuzul de serviciu.I.2. Pentru aceste fapte legea prevede privaţiune de libertate de la trei luni pînă la 15 ani.2. încălcarea regulilor veterinare. Obiectul infracţiunilor este activitatea normală a aparatului de stat şi a organizaţiilor obşteşti. oprirea samavolnică. Subiect al infracţiunii poate fi numai o persoană cu funcţii de răspundere. dacă s-au cauzat daune considerabile intereselor publice.2.9. folosirea neautorizată a mijloacelor de transport etc. excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu. tăierea ilegală a pădurii. mituirea şi falsul în acte publice. fără necesitate a trenului.1. vînatul ilegal.1. încălcarea regulilor de circulaţie de către pietoni. falsificarea mărcilor poştale sau a biletelor de călătorie etc. muncă corecţională fără privaţiune de libertate pînă la doi ani. ŢURCANU. G. GAŢCAN. AMIHALACHIOAE stricăciunea semănăturilor şi vătămarea plantaţiilor. Ș. amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime. Infracţiuni săvîrşite de persoane cu funcţii de răspundere 3. Latura obiectivă se realizează prin folosirea atribuţiilor de serviciu contrar obligaţiilor de serviciu. fie drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice. Printre infracţiunile din această categorie sînt: încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei şi de exploatare a mijloacelor de transport de către persoanele care le conduc.

Capitolul unsprezece al Părţii speciale a Codului penal grupează trei categorii de infracţiuni ce au ca obiect relaţiile sociale referitoare la asigurarea securităţii publice sau ordinii publice.I. depoziţia minciunoasă sau refuzul de a face depoziţii. sustragerea sau degradarea documentelor. Latura obiectivă se manifestă prin acţiuni active ce încalcă ordinea de administrare indiferent de daunele survenite. Obiectul infracţiunilor este ordinea de administrare înfăptuită de administraţia publică şi de persoanele cu funcţii de răspundere ale acesteia. Infracţiuni contra justiţiei se consideră: atragerea cu bună ştiinţă la răspundere penală a unei persoane nevinovate.1. a ordinii publice si a sănătăţii populaţiei. responsabilă care a atins vîrsta de 16 ani. Subiect al infracţiunii poate fi atît o persoană cu funcţii de răspundere. divulgarea datelor cercetării penale sau ale anchetei penale. opunerea de rezistenţă unui reprezentant al puterii. AMIHALACHIOAE înfăptuiesc justiţia. C. G.10. fie cu amendă. GROIAN. Ș. supus militar etc. organizarea sau participarea activă la acţiuni ce tulbură ordinea publică. La unele infracţiuni el este calificat: persoană cu funcţii de răspundere. Latura subiectivă este intenţia. care a atins vîrsta de 16 ani. Infracţiuni contra securităţii publice. denunţarea calomnioasă. atentarea la viaţa colaboratorului poliţiei. fie cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime. Infracţiuni contra ordinii de administrare 3. . Latura subiectivă este intenţia.2. în 48 3. consţrîngerea de a face depoziţii. construirea samavolnică etc. N. Printre principalele infracţiuni ale acestei categorii sînt: profanarea simbolurilor naţional-statale. MEREUŢĂ. Latura obiectivă se realizează prin acţiuni (inacţiuni) ce împiedică înfăptuirea justiţiei.2. Infracţiunile contra ordinii de administrare sînt sancţionate cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la cincisprezece ani sau cu muncă corecţionala pînă la doi ani. favorizarea sau nedenunţarea infacţiunilor etc. ameninţarea judecătorului. arestarea. Infracţiunile care împiedică înfăptuirea justiţiei sînt sancţionate cu privaţiune de libertate sau cu muncă corecţională fără privaţiune de libertate. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică.11. Latura obiectivă se compune din acţiuni (inacţiuni) specifice care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea sociala. samavolnicia. GAŢCAN. evadarea din locurile de detenţie. reţinerea sau aducerea ilegală a persoanei. încălcarea legilor cu privire la înregistrarea actelor stării civile. cît şi o persoană particulară. Latura subiectivă este.1. ŢURCANU. încălcarea regulilor sistemului de paşapoarte. fie a sănătăţii populaţiei. uzurparea puterii sau a titlului unei persoane oficiale.

săvîrşite de către militari şi de persoanele care trec pregătirea militară obligatorie sau de către rezervişti în timpul satisfacerii serviciului militar. GROIAN. procurarea. carte a atins vîrsta de 16 ani. Complici la infracţiunile militare pot fi şi alte persoane nemenţionate în prezentul articol. 3. Din numărul infracţiunilor principale fac parte: huliganismul. 8 C. intenţia cu excepţia păstrării neglijente a armelor de foc şi a muniţiilor (imprudenţa). ameninţarea cu omorul. încălcarea regulilor.2. a pregătirii militare obligatorii şi a concentrărilor. practicarea ilegală a medicinii. pregătirii militare obligatorii. * A colaborat juristul Roşculeţ Luminiţa 49 . fabricarea şi desfacerea ilegală a armelor.I. Conform art. a muniţiilor sau a substanţelor explozive. se consideră că infracţiunea a fost săvîrşită cu intenţie. profanarea mormintelor. C. dacă persoana. fabricarea sau desfacerea ilegală a substanţelor narcotice. păstrarea. G. îşi dădea seama de caracterul social-periculos al acţiunii sau inacţiunii sale. Ș. care a săvîrşit-o. N.12. fabricarea sau desfacerea substanţelor cu efect puternic şi toxice. cu privire la protecţia contra incendiilor. fie cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.1. purtarea crudă cu animalele etc. AMIHALACHIOAE general. purtarea. atragerea minorilor în activitatea criminală. GAŢCAN. 238 Cod penal. concentrărilor de instruire sau de probă. infracţiuni militare se consideră infracţiunile contra modului stabilit de îndeplinire a îndatoririlor serviciului militar. cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau cu distrugerea bunurilor. Se pedepsesc aceste infracţiuni cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la douăzeci şi cinci de ani fie cu muncă corecţională fără privaţiune de libertate pînă la doi ani. dobîndirea sau desfacerea bunurilor despre care se ştie că au fost obţinute pe cale criminală. MEREUŢĂ. a prevăzut urmările ei socialpericuloase şi le-a dorit sau admitea în mod conştient survenirea acestor urmări.P.2. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoana fizică responsabilă. INFRACŢIUNILE SĂVÎRŞITE DE CĂTRE LUCRĂTORII MEDICALI ŞI RĂSPUNDEREA PENALĂ* Conform art. impurificarea bazinelor de apă şi a aerului. fabricarea sau desfacerea obiectelor pornografice. întreţinerea speluncilor pentru desfrîu şi codoşia. Infracţiuni militare 3. ŢURCANU.

Art. MEREUŢĂ. cînd persoana doreşte survenirea consecinţelor social periculoase. proiect.R.R. – Neacordarea de ajutor unui bolnav. Art.). Elveţia: E permis acordarea ajutorului în actul de sinucidere. – Efectuarea ilegală a avortului. Indiferent de formă şi caracterul intenţiei ea în toate cazurile include în sine conştientizarea de către persoană a caracterului social periculos a faptei săvîrşite. AMIHALACHIOAE Se deosebesc două forme de intenţie: – intenţie directă. art.1082.P.P.M.P. R.R. – Efectuarea ilegală a sterilizării chirurgicale.R. – Practicarea ilegală a medicinii.M. Art.M.155 C.M.P. corectarea şi întocmirea actelor medicale false.M. C..P. Art. – Încălcarea regulilor.2. – Eliberarea.I. Lipsirea de viaţă la dorinţa victimei. Art. – intenţie indirectă.R.R. Eutanasia .P. Dosare penale în legătură cu infracţiunile săvîrşite de către lucrătorii medicali în ultimul timp se intentează mai des ca în timpurile sovietice.M. Art.P. dacă 50 3. – Constrîngerea la prelevarea organelor sau ţesuturilor umane pentru transplant. ŢURCANU.1151 C. Art.P. C.228 C. Art. – Efectuarea fecundării artificiale sau implantarea embrionului. – Încălcarea regulilor sau metodelor de acordare a asistenţei medicale (art. GAŢCAN.R.M. Ș. Proiectul urmează a fi aprobat şi de prima cameră.R. Sunt necesare consultaţii şi sfatul încă al unui medic specialist independent.1. nu le doreşte.235 C. însă admite în mod conştient survenirea lor.P. N. prescrierea reţetelor pentru obţinerea substanţelor narcotice şi substanţelor psihotrope. G. Art.233 C. Art.M. – Eliberarea. GROIAN. Scurt istoric al eutanasiei în lume: Olanda: Noiembrie 2000: Camera a doua a Parlamentului adoptă proiectul de lege ce aprobă eutanasia.M. stabilite în scopul combaterii epidemiilor.P. – Efectuarea experimentelor pe oameni.108 C.234 C.M.1081 C.229 C. Infracţiunile săvîrşite de către lucrătorii medicali sunt: – Eutanasia.P.144 C.R. – Practicarea ilegală a medicinii şi a activităţii farmaceutice particulare.115 C. al R.R.M. Art.P. – Lăsarea în primejdie.114 C.P.F.R.F.

SUA: Origon – unicul stat din federaţie. el va întră în vigoare.I. apoi va fi revăzut de Consiliul de Stat – organ consultativ pe lîngă monarh. fără şanse la vindecare. la rugămintea concretă a ultimului sau a rudelor lui apropiate. Pentru proiectul de lege au votat trei partide din coaliţia majoritară. După ce va fi semnat de regina Biatrix. AMIHALACHIOAE pacienţii sunt maturi. ce rupe cu tradiţiile morale seculare şi convingerea religioasă. mai mult de douăzeci de ani de discuţii aprinse în instituţiile sociale şi politice ale Olandei. cu o majoritate neînsemnată (37:34) a votat proiectul de lege. pe an aveau loc aproximativ 2000 cazuri. Acum proiectul trece la aprobarea primei Camere a Statelor Generale. MEREUŢĂ. Belgia: au loc discuţii aprinse şi de lungă durată în privinţa legalizării eutanasiei benevole. EUTANASIA – acţiunea medicului. Mai tîrziu legea a fost anulată. le întrerupeau chinurile. În decembrie 1993 în Olanda a avut loc prima încercare de a găsi un compromis legislativ. GAŢCAN. care măcar parţial să rezolve această contradicţie. GROIAN. ca decizie bazată pe dreptul cetăţeanului. C. a încercat să aprecieze măsurile. Australia: În 1995 în Teritoriul de Nord a fost legalizată eutanasia. ce dăruie viaţa poate să o întrerupă. îndreptată la întreruperea vieţii pacientului. unde medicilor le este permisă acordarea ajutorului în sinucidere (din 1994). în general. ŢURCANU. deseori îşi dovedeau în instanţă nevinovăţia. că numai Dumnezeu. cînd medicii la rugămintea bolnavilor incurabili. cu acordul rudelor. N. Eutanasia rămînea crimă. benevolă şi coştientizată. a rezultat cu fructificarea de către legislativ a proiectului de lege ce permite eutanasia. Senatul – Camera Superioară a Parlamentului. urmărită penal şi pedepsită prin privaţiune de libertate pe termen de pînă la 12 ani. Și iată că în ajunul noului mileniu Parlamentul Olandez a revenit la această problemă dureroasă. Marea Britanie: 1999. Referendumul efectuat în Mein a arătat atitudinea negativă a majorităţii cetăţenilor în legalizarea acţiunilor medicilor pentru ajutorul la sinucidere. situaţia legislativă a rămas instabilă şi medicii care aplicau eutanasia din motive „umane“. Cu anii tot mai mult se contura contradicţia dintre legile aspre în acest domeniu şi practica reală nerecunoscută. suferă chinuitor şi aceasta este rugămintea lor insistentă. ce reglementează aplicarea ei şi enumerînd împrejurările în care mortificarea bolnavilor nu poate fi urmărită penal. Anticipînd această hotărîre. În Revista Medicală a Marii Britanie se dau indicaţii cu privire la întreruperea tratamentului bolnavilor incurabili. Se aşteaptă că aceasta va avea loc în primele luni ale 51 . Conform calculelor făcute cu 10 ani în urmă în Olanda. Ș. care nelegalizînd eutanasia direct. G.

Proiectul de lege. N. potrivit cărora medicii sunt eliberaţi de răspundere penală. vor fi urmărite penal. Timp de şase luni. ce se chinuie şi luptă pentru viaţă fără succes. Ministerul justiţiei a găsit de cuviinţă să menţioneze că aceasta nu duce la legalizarea eutanasiei. În noul proiect de lege se recunoaşte puterea atare tip de documente şi acţiunile medicilor în conformitate cu ele. Necătînd la formularea subliniat corectă a documentului. Acest exemplu arată cît de mult diferă atitudinea faţă de eutanasie în diferite părţi ale lumii. GROIAN. cînd se află în conştiinţă deplină. devenind exponat al Muzeului de Știinţă. Ultima hotărîre o pronunţă consiliul medical şi avocaţii. După ce Parlamentul Federal a anulat această lege. cît în Teritoriul de Nord al Australiei a acţionat legea ce permite eutanasia acest medic a ajutat în aşa mod patru pacienţi să-şi pună capăt vieţii. ŢURCANU. Pe teritoriul Australiei demonstrarea ei a fost interzisă. C. acutizîndu-se pretutindeni în legătură cu hotărîrea parlamentarilor olandezi. Nu este exclus că o poziţie atît de dură e legată parţial cu trecutul tragic al Germaniei.I. O importanţă majoră o capătă cererea în scris a bolnavului cu dorinţa sa de întrerupere a vieţii. G. mulţi peste hotare aşa şi consideră. Cel mai neaşteptat şi posibil cel mai cinic mod de eutanasie benevolă a inventat medicul australian Filip Nitsche. GAŢCAN. Indicaţia chiar din cele mai umane consideraţii a medicamentului mortal se egalează aici cu omorul şi se pedepseşte cu privaţiune de libertate de la 6 luni la 5 ani. AMIHALACHIOAE noului an. dar fiind mai precişi. Ei sunt datori pînă în ultimul moment să îndeplinească condiţiile unei îngrijiri medicale corespunzătoare (enumerarea lor este foarte detaliată) şi să anunţe despre acţiunile lor anchetatorul municipal. adoptat de parlament. prevede schimbări în Codul Procesual Penal. pe ecran apare întrebarea „Aţi terminat jocul“? Primind răspuns pozitiv computerul trimite semnal mecanismului care face o injecţie letală în venă. alcătuită în momentul. Ș. Cum se ştie în numele „purităţii de rasă“ regimul fascist a ajutat să plece din viaţă. fie rugămintea sau ajutorul în actul de sinucidere. după cum lămureşte Ministerul Justiţiei din Olanda. care anchetează cazurile de moarte subită şi silnică. Pacientului. a exterminat 80000 de oameni cu handicap mintal. „maşina morţii“ a fost transferată la Londra. În caz de pierdere. i se propune să se joace la computer. „RFG nu va urma exemplul Olandei“ a declarat ferm ministrul justiţiei Herta Doibler-Hmelin. O condiţie obligatorie este concluzia medicului expert independent. Pacientului mai mic de 12 ani îi este interzisă aplicarea eutanasiei. Dezbaterile acestui subiect. convinsă că „moartea naturală“ este un drept indispensabil al omului. Toate celelalte forme de întrerupere a vieţii. Cuvîntul „eutanasie“ în Germania este exclus din dicţionar. 52 . MEREUŢĂ.

el introducea în vena pacientului o seringă. La 13 aprilie 1999. dar de fiecare dată juraţii refuzau să pronunţe sentinţa de acuzare. GAŢCAN. cei ce trebuie lecuiţi şi îngrijiţi pînă în ultimul moment – sunt omorîţi . Ajungem la o moralitate şi umanitate inversată. În Grecia. candidat în structurile Uniunii Europene. N. Un interes major către noutatea din Haaga a manifestat deţinutul din SUA. ŢURCANU.144) şi pentru a minimaliza pe viitor posibilitatea apariţiei ideii de legalizare a ei. a fost transmis de televiziunea americană. iar ucigaşii de copii peste noapte se trezesc a fi garant al umanismului legilor penale ale statului. În enciclica Papei Ioan Pavel al II-lea „Veritas splendor“. care din practica amară a vieţii noastre. Actul de mortificare printr-o injecţie letală de otravă. dar nici nu are voie să întreprindă măsuri în van pentru menţinerea artificială a vieţii pacientului. el a fost de trei ori tras la răspundere juridică. În cazuri grele poate deconecta aparatele de respiraţie artificială. la momentul dat în ţara noastră (în proiectul noului Cod Penal art. unită printr-un tub de cauciuc cu un vas cu soluţie mortală. cu toate că tot un „umanist“ a născocit ca sinonim cuvîntul – eutanasie. eutanasia este pusă în rînd cu genocidul. mutilările fizice şi morale. MEREUŢĂ. ştim că nu manifestă acte de eroism în studierea Teoriei generale a dreptului. Caseta video la televiziune a prezentat-o însuşi Kevorkean. Începînd cu anul 1990 el a asistat 130 sinucideri a pacienţilor incurabili. C. Kevorkean a fost acuzat la privaţiune de libertate. că eutanasia este totuşi un fapt juridic ilicit. publicată încă în 1993. şi atunci gazul era deschis tot de pacient. Conducerea bisericii creştine din Rusia şi-a expus poziţia fermă contra legalizării eutanasiei. Este strict interzisă eutanasia în ţările cu o puternică tradiţie religioasă. în Italia catolică. pacientul singur prin apăsarea unui buton introducea lichidul în corp. urmărit penal. Dar omorîndu-l personal pe Tomas Iuk el demonstrativ a încălcat un articol concret al Codului Penal. De regulă. orăşelul Djexon. chestiunea despre eutanasie nici nu se discută. după care. Uneori folosea mască de respiraţie. de exemplu. Pînă la cazul dat. pe termen de 25 ani. cunoscut sub numele Doctor Moarte de acum doi ani se află în închisoare. Cel mai vestit luptător pentru eutanasie. pentru omor de gradul doi a bolnavului de 52 ani Tomas Iuk. GROIAN. G. ceia ce şi a provocat arestul.I. Categoric este respinsă. din cauza opoziţiei puternice a duhovnicimii creştine. 53 . AMIHALACHIOAE O poziţie cu mult mai flexibilă s-a instalat în Suedia: medicul nu poate direct să contribuie la moartea pacientului. în minţile lucide ale parlamentarilor noştri. Pentru a întări convingerile cetăţenilor noştri. După cum se vede rolul medicilor în cazurile de eutanasie nu se discută şi rămîne numai de presupus ce simt şi ce gîndesc ei în acele clipe. Ș.

Din examinarea condiţiilor alternative prevăzute în textul de incriminare rezultă că legiuitorul nu a înţeles să interzică avortul ci a urmărit ca să asigure întreruperea cursului sarcinii numai de către persoanele calificate în condiţii de siguranţă.2. în caz de nereuşită. Faptul se poate realiza prin orice mijloace. Urmărirea imediată constă în întreruperea cursului sarcinii şi totodată într-o stare de pericol pentru integritatea corporală. art. prin orice mijloace. G. GROIAN. sănătatea sau viaţa femeii însărcinate. AMIHALACHIOAE Codul penal incrimina faptele de avort prin prev. săvîrşită în vreuna dintre următoarele împrejurări: a)în afara instituţiilor medicale în condiţii antisanitare. Obiectul material. N. Subiect activ poate fi orice persoană. Efectuarea ilegală a avortului . Infracţiunea se săvîrşeşte cu intenţie directă. însă. 54 3. Manoperele avortive realizate de către persoane necalificate pot determina. Latura obiectivă. Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca întreruperea cursului sarcinii să aibă loc în vreuna din următoarele împrejurări: – în afara instituţiilor medicale în condiţii antisanitare. Potrivit prev. cu consimţămîntul femeii însărcinate. Participaţia penală este posibilă sub toate formele. Făptuitorul trebuie să cunoască vîrsta sarcinii mai mare de douăsprezece săptămîni. Raportul de cauzalitate trebuie să existe. art. În secundar este asigurată şi naşterea unor copii fără malformaţii. chiar şi un medic ce nu are specialitatea necesară. naşterea unor copii cu malformaţii. Ș. Infracţiunea de provocare ilegală a avortului are ca obiect material corpul femeii însărcinate. – de către o persoană care nu are calitatea de medic ginecolog. Obiectul juridic constă în relaţiile sociale cu privire la întreruperea cursului sarcinii în condiţii de siguranţă pentru integritatea corporală.I. întotdeauna. Legiuitorul a considerat totuşi că faptele de avort sunt socialmente periculoase dacă nu se realizează în condiţii de siguranţă pentru viaţa femeii însărcinate şi pentru reuşita intervenţiei. C.108. c) dacă vîrsta sarcinii a depăşit douăsprezece săptămîni“. GAŢCAN. b)de către o persoană care nu are calitatea de medic de specialitate. Latura subiectivă.2. – cînd vîrsta sarcinii a depăşit douăsprezece săptămîni. Lipsa consimţămîntului femeii însărcinate determină încadrarea în forma agravată din alin. sănătatea şi viaţa femeii însărcinate. MEREUŢĂ.108 infracţiunea constă în „întreruperea cursului sarcinii.2. ŢURCANU.

săvîrşit în orice condiţii. c) în cazul prevăzut în alin. se poate exprima prin una din următoarele două acţiuni: 1)efectuarea fecundării artificiale.1 lit. c. potrivit dispoziţiilor legale. A doua formă agravată există. b)în caz prevăzut în alin. Cauze de nepedepsire. atunci cînd prin faptele prevăzute în alin. în art. 1082 C. Agravantă există chiar dacă sunt respectate cerinţele din alin. 1082 C. prevăzute de art. ŢURCANU.. 2)implantarea embrionului. Problemele legate de consecinţele juridice ale fecundării artificiale şi implantării embrionului sunt reglementate în legislaţia în vigoare.95 alin. MEREUŢĂ. Provocarea ilegală a avortului are două forme agravate.P. C. G.1 c. are loc fără consimţămîntul femeii însărcinate.1 şi 2 s-a cauzat vreo vătămare corporală gravă sau moartea femeii însărcinate.2. Ș. atunci cînd întreruperea cursului sarcinii. – sau moartea femeii însărcinate îi este imputabilă făptuitorului pe bază de praeterintenţie. nu se pedepseşte: a)dacă întreruperea cursului sarcinii era necesar pentru a salva viaţa. AMIHALACHIOAE Forme agravate.P.I. iar întreruperea cursului sarcinii se impune din motive terapeutice. Art. N.p.2. Vătămarea corporală gravă cu următoarele prev. prevede răspundere penală pentru efectuarea de către medic a fecundării artificiale sau implantarea embrionului fără consimţămîntul în scris al pacientei şi al soţului ei. Întreruperea cursului sarcinii efectuate de către medic. GAŢCAN. sănătatea sau integritatea corporală a femeii însărcinate de la un pericol grav şi iminent în care nu putea fi înlăturată altfel. Prima formă agravată există. 33 din Legea ocrotirii sănătăţii prevede că fecundarea artificială şi implantarea embrionului se efectuează în unităţi medico-sanitare publice în modul stabilit. 55 3. Art. a–c. Efectuarea fecundării artificiale sau implantarea embrionului . cînd femeia însărcinată s-a aflat în imposibilitate de a-şi exprima voinţa. Victimă a acestei infracţiuni poate fi numai persoana de sex feminin.1 lit.3. Latura obiectivă a infracţiunii. cînd întreruperea cursului sarcinii se impune din motive terapeutice. potrivit dispoziţiilor legale. GROIAN. Obiectul nemijlocit al infracţiunii date este viaţa şi sănătatea altei persoane.

prevăzute de art. Motivul şi scopul infracţiunii nu necesită stabilire obligatorie la calificarea faptei. prevăzută de art.I. Lăsarea în primejdie ..P. să anunţe unitatea medico-sanitară proximă.24 din Legea ocrotirii sănătăţii. 56 3. Ș. embrion este denumit organismul numai în cazul perioadei de început al dezvoltării intrauterine (primele opt săptămîni).1082 C. Potrivit prevederilor alin. Componenţa dată de infracţiune este formală..4.1082 C. AMIHALACHIOAE Prin fecundare se înţelege fenomenul de unire a două celule sexuale de sex diferit. GAŢCAN. se manifestă prin vinovăţie sub formă de intenţie directă.P. Efectuarea fecundării artificiale sau implantarea embrionului cu consimţămîntul oral al pacientei şi al soţului ei se încadrează în componenţa infracţiunii. orice persoană care este de faţă la producerea unei accidente sau îmbolnăvirii grave este obligată să acorde primul ajutor în limita posibilităţilor sale.2. Subiectivul infracţiunii date este persoana fizică responsabilă. Pentru ca efectuarea fecundării artificiale sau implantarea embrionului să se încadreze în componenţa. din care rezultă o singură celulă-ou. Prin embrion se înţelege organismul aflat în stadiile timpurii de dezvoltare. prevăzute de art. care pune începutul unui nou organism. C. începînd cu momentul conceperii şi terminînd cu momentul naşterii. ŢURCANU. care la momentul comiterii infracţiunii a împlinit vîrsta de 16 ani şi care este medic. MEREUŢĂ.108 2 C. GROIAN.6 art. iar organismul aflat în dezvoltare – făt. fie fără consimţămîntul în scris al oricăruia din aceştia. N. În obstetrică şi ginecologie. Prin implantarea embrionului se înţelege introducerea embrionului în mucoasa uterului. Infracţiunea se consideră consumată din momentul începerii efectuării fecundării artificiale sau implantarea embrionului. să ajute personalul medicosanitar la acordarea de prim-ajutor. Momentul implantării embrionului constituie începutul gravidităţii în adevăratul înţeles al cuvîntului. G. Latura subiectivă a infracţiunii.P. Fecundarea se consideră artificială atunci cînd nu reprezintă un efect al copulaţiei dintre două persoane de sex diferit. faptele date trebuie să fie săvîrşite fără consimţămîntul în scris al ambelor soţi (pacienta şi soţul ei). să dea vehiculele de care dispune pentru transportarea gratuită a accidentaţilor sau bolnavilor la unitatea medico-sanitară proximă. Cealaltă perioadă este denumită fatală.

P. constituie infracţiune atunci cînd sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: 1)făptuitorul cunoaşte cu certitudine (în special – în urma propriei observări) despre aflarea altei persoane într-o stare periculoasă pentru viaţă. 3)a existat posibilitatea acordării ajutorului. ce se află într-o stare periculoasă pentru viaţă. GAŢCAN. 4)acordarea ajutorului nu a fost însoţită de un pericol serios pentru persoana care nu a acordat ajutor sau pentru alte persoane. G. ŢURCANU. serviciul de pompieri.. 3)făptuitorul nu înştiinţează despre acest fapt organele poliţiei. 2)neînştiinţarea persoanei respective despre necesitatea acordării ajutorului.114 C. dacă cel vinovat ar fi putut acorda în mod vădit acest ajutor tară un pericol serios pentru sine sau pentru alte persoane. şi nu imaginar. MEREUŢĂ. N.P. care poate îmbrăca una din cele două forme: 1)neacordarea ajutorului persoanei care se află într-o stare periculoasă pentru viaţă. care.114 C. Ș. nu suferă amînări. 2)făptuitorul are posibilitatea să înştiinţeze despre acest fapt persoanele respective.P.. Neacordarea ajutorului persoanei.1 art. în mod evident. prevede răspundere penală pentru neacordarea ajutorului necesar. AMIHALACHIOAE Obiectul nemijlocit al infracţiunii. care se află într-o stare periculoasă pentru viaţă. Alin. 2)acordarea ajutorului. caracterizează latura obiectivă a infracţiunii analizate cu condiţia prezenţei următoarelor prin cerinţe: 1)ajutorul era necesar. Neînştiinţarea persoanelor respective despre necesitatea acordării ajutorului unei persoane. prevăzute de art. este formală. 57 . dacă e posibil. Se consideră că persoana se află într-o stare periculoasă pentru viaţă atunci cînd acest pericol este real. Componenţa de infracţiune. precum şi pentru neînştiinţarea persoanelor respective despre necesitatea acordării ajutorului. în care mai poate fi preîntîmpinat pericolul ce ameninţă persoana şi către asemenea persoane şi instituţii care pot şi trebuie să acorde ajutorul.1 art. evident.I. salvamarul etc. Înştiinţarea trebuie să fie făcută. respectiv din momentul neînştiinţării. prevăzută de lin. Infracţiunea se consideră consumată din momentul neacordării ajutorului sau. C. nu suferă amînare. este viaţa şi sănătatea persoanei.114 C. GROIAN. într-un asemenea timp. unei persoane ce se află într-o stare periculoasă pentru viaţă. Latura obiectivă a infracţiunii date se exprimă prin inacţiune.

. este persoana fizică responsabilă. ce se află într-o stare periculoasă pentru viaţă şi este lipsită de posibilitatea de a lua măsuri de autoconservare din cauza vîrstei fragede.P. egoismul.114 C. obligaţiilor profesionale. Componenţa infracţiunii este formală. în cazurile cînd cel vinovat fie că a avut posibilitatea de a acorda ajutor părţii vătămate. bătrîneţii.l art.. prevăzute de alin. În aceste cazuri. Latura obiectivă a infracţiunii date se exprimă în inacţiune ce constă în neîndeplinirea obligaţiilor de acordare a ajutorului persoanei care s-a pomenit într-o stare periculoasă pentru viaţă şi sănătate (adică neîmplicarea persoanei). fie că însuşi a pus-o într-o situaţie periculoasă pentru viaţă. ŢURCANU. AMIHALACHIOAE Latura subiectivă a infracţiunii analizate se manifestă prin vinovăţie sub formă de intenţie directă.114 C. GAŢCAN.P. bolii sau în general a neputinţei sale. 2)persoana trebuie să fie lipsită de posibilitatea de a lua măsuri de autoconservare din cauza vîrstei fragede.I.114 C.P. Pentru a trage făptuitorul la răspundere penală pentru săvîrşirea infracţiunii. este necesar să fie stabilite următoarele condiţii: 1)persoana trebuie să se afle într-o stare periculoasă pentru viaţă (adică să fie ameninţată de moarte şi de aceea să aibă nevoie de măsuri urgente de salvare). răzbunarea.2 art.2 art. GROIAN. care este condiţionată de activitatea anterioară a făptuitorului şi care a reprezentat cauza stării periculoase pentru persoana vătămată. relaţiile contractuale. care la momentul comiterii infracţiunii a atins vîrsta de 16 ani. N. prevede răspundere penală pentru lăsarea cu bună ştiinţă fără ajutor a unei persoane. 3)făptuitorul a avut posibilitatea să acorde ajutor acestei persoane. nu în ultimul rînd. se vorbeşte şi despre o altă formă a inactivităţii. G. 4)făptuitorul era obligat să-i poarte de grijă persoanei care se află într-o stare periculoasă pentru viaţă (de exemplu. Subiectul infracţiunii. în virtutea reporturilor de rudenie. a cerinţelor legii). prevăzute de alin. Ș. 5)făptuitorul însuşi a pus persoana într-o situaţie periculoasă pentru viaţă. fiind obligat să-i poarte de grijă. C. Motivele infracţiunii date pot fi dintre cele mai diverse (tema de a fi tras la răspundere penală.P. Dar în dispoziţia alin. Infracţiunea se consideră 58 . faptelor concludente şi. bătrîneţii.) ele neavînd vreo influenţă asupra calificării fapte. Alin. bolii sau în general a neputinţei sale. sursa stării periculoase pentru viaţa altei persoane nu este activitatea anterioară a făptuitorului. gelozia etc.2 art. MEREUŢĂ.114 C.

este persoana fizică responsabilă. Potrivit unei opinii. În conformitate cu subpct.5 p. N. în care a fost implicat mijlocul de transport condus de el. departe de locuinţele omeneşti şi de căile de circulaţie mărturiseşte. dar viaţa şi sănătatea persoanei au fost periclitate în rezultatul accidentului.177 şi alin. C. nu este prevăzută asemenea excepţie.2 art. dacă conducătorul mijlocului de transport nu era vinovat de încălcarea regulilor menţionate.2 art.08. despre prezenţa intenţiei de a omorî. Latura subiectivă a infracţiunii date se caracterizează prin vinovăţie sub formă de intenţie directă. trebuie calificată conform art. care s-a soldat cu cauzarea vătămărilor integrităţii corporale şi care cu bună ştiinţă a lăsat fără ajutor persoana ce se află într-o stare periculoasă pentru viaţă. AMIHALACHIOAE consumată din momentul punerii persoanei în pericol. De aceea pericolul şi un oarecare risc (care nu creează starea de extremă necesitate) nu exclud răspunderea făptuitorului.I.2 art. Delimitarea componenţei analizate de tentativa de omor se face reieşind din orientarea intenţiei făptuitorului. atunci neîndeplinirea de către conducătorul mijlocului de transport a obligaţiei de acordare a ajutorului atrage răspundere penală conform alin.I. GAŢCAN. Subiectul infracţiunii. vinovat de încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei şi de exploatare a mijloacelor de transport.114 C. Astfel. care se află într-o stare periculoasă pentru viaţă.P.114 C. dacă nu există un pericol serios pentru sine sau pentru alte persoane“. însuşi faptul eschivării de la acordarea ajutorului persoanei. care la momentul comiterii infracţiunii a atins vîrsta de 16 ani şi care era obligat să-i poarte de grijă persoanei aflate într-o stare periculoasă pentru viaţă sau care însuşi a pus-o într-o asemenea stare. Răspunderea penală conform alin.114 C. Pare incorectă afirmaţia autorului Rarog A. Ș.P. potrivit căreia „persoana are posibilitate reală de a acorda ajutor.P.114 C.7 a Planului Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova de la 29. G. indiferent de survenirea consecinţelor negative.2 art.. de regulă. În dispoziţia alin. MEREUŢĂ. prevăzute de alin.. GROIAN.2 art.1994 „Cu privire 59 . răspunderea pentru infracţiunea analizată să aplică doar în acel caz cînd făptuitorul cunoştea că victima se află într-o stare periculoasă pentru viaţă. Fapta conducătorului mijlocului de transport. a morţii).114 C.P.24 din Hotărîrea nr. se aplică chiar şi în acele cazuri cînd acordarea ajutorului nu poate preîntîmpina producerea consecinţelor (de exemplu. implică tragerea vinovatului la răspundere penală. ŢURCANU. lăsarea copilului nounăscut într-o pădure sau în cîmp.P.

În calitate de „motive întemeiate“ pot evolua: forţa majoră (calamitatea naturală). În conformitate cu art.114 C.1 art. boala lucrătorului medical respectiv. persanele sunt asigurate cu asistenţă medicală urgentă în caz de pericol pentru viaţă (accidente. de a administra medicamentele necesare. Obiectul nemijlocit al infracţiunii.115 C. nu trebuie confundate cu motivele infracţiunii în calitate de element al laturii subiective. şi pe urmă au lăsat-o în frig şi în rezultatul răcirii peste măsură ea a decedat. Alin..P. în orice oră de zi şi noapte. Neacordarea de asistenţă medicală urgentă fără motive întemeiate se pedepseşte conform legii. nu exclude răspunderea penală. Lucrătorii medico-sanitari şi farmaceutici sunt obligaţi să acorde primul ajutor medical de urgenţă în drum. medicamentelor sau materialelor necesare etc. G. şi anume – neacordarea de ajutor fără motive întemeiate unui bolnav (de exemplu. În caz de accidente.115 C. urmează să fie calificate în baza art. Neacordarea de ajutor unui bolnav . deoarece sunt independente de procesul volitiv desfăşurat în conştiinţa făptuitorului. prevede răspundere penală pentru neacordarea de ajutor fără motive întemeiate unui bolnav de către o persoană.). N. Componenţa de infracţiune analizată este formală. necesitatea de a acorda în acelaşi timp ajutor unui alt bolnav aflat în stare gravă). GAŢCAN. despre care se vorbeşte în dispoziţia alin.115 C.P.. refuzul de a-l primi pe bolnav în instituţia medicală. MEREUŢĂ. Infracţiunea se consideră consumată din momentul neacordării de ajutor tară motive întemeiate unui bolnav. în alte locuri publice şi la domiciliu. Latura obiectivă a infracţiunii date se exprimă în inacţiune. Motivele întemeiate.P. pe stradă.2 art. şi serviciului de pompieri. de aceea. lipsa instrumentelor. neprezentarea la chemare. AMIHALACHIOAE la practica judiciară în cauzele despre infracţiunile sexuale“. aflată în stare de ebrietate puternică. 60 3. de a aplica respiraţia artificială. extremă necesitate (de exemplu.2.).5. primul ajutor medical trebuie să fie acordat şi de lucrătorii poliţiei. conducătorii auto.l art. ŢURCANU. îmbolnăviri acute grave etc.102 şi alin.24 „asistenţa medicală în cazuri de urgenţă şi în cazuri extremale“ al legii ocrotirii sănătăţii.I. este viaţa şi sănătatea altei persoane. care au violat victima.P. C. GROIAN. prevăzute de art. Răspunderea penală survine indiferent de consecinţele negative produse. a aflării sale în concediu nu reprezintă un motiv întemeiat şi. acţiunile persoanelor. Invocarea de către făptuitor în calitate de motiv a pauzei de masă. care în virtutea legii sau regulilor speciale era obligată să-l acorde. de a expedia bolnavul la spital etc. de a efectua pansamentul rănii. Ș.

pot fi urmăriţi în justiţie pe criteriul dreptului comun.I. lucrătorul poliţiei. prevăzute de alin. Motivul şi scopul nu constituie elemente obligatorii ale laturii subiective a acestei infracţiuni şi asupra calificării ei nu influenţează. G.2 art.6.P. Important este ca în procesul calificării infracţiunii să fie stabilit cu exactitate articolul din lege sau punctul din regulile speciale.P. conducătorul auto (ultimele trei categorii sus-menţionate sunt obligate să acorde primul ajutor medicale în caz de accidente). GAŢCAN. Autorul Rafog A. Alin.1 art. N. aşa numiţii quack doctors. fără studii medicale. include în cercul subiecţilor acestei infracţiuni şi conducătorii grupurilor turistice. lucrătorul serviciului de pompieri. Escrocii medicali. dacă a provocat sau în mod vădit ar fi putut provoca moartea bolnavului sau alte urmări grave pentru aceasta.115 C. nu putem prezenta o listă exhaustivă care să cuprindă toţi subiecţii posibili ai infracţiunii prevăzute de art. în virtutea legii sau regulilor speciale. lucrătorul farmaceutic. Or. GROIAN.L. ŢURCANU. Practicarea ilegală a medicinii . La alte urmări grave se atribuie vătămările grave sau mai puţin grave ale integrităţii corporale. Infracţiunea dată poate avea componenţă materială (dacă au survenit consecinţele negative)sau formal materială (dacă în mod vădit s-a creat pericolul real de producere a consecinţelor negative).115 C. AMIHALACHIOAE Latura subiectivă a infracţiunii. MEREUŢĂ. Ș. dar medicul este într-o perioadă în care i s-a retras licenţa de practică. dar dacă practica lor a fost îndelungată fără a se descoperi impostura. iar din activitatea lor au rezultat acte opozabile terţilor. Practicarea medicinii fără diplomă de medic. se caracterizează prin vinovăţie sub formă de intenţie directă. 61 3.P. Acesta poate fi lucrătorul medico-sanitar.2. se deosebeşte de practicarea profesiei pentru care există studii de specialitate terminate. Faţă de consecinţele în formă de moarte sau alte urmări grave făptuitorul manifestă vinovăţie sub formă de imprudenţă. care la momentul comiterii infracţiunii a atins vîrsta de 16 ani şi care. era obligată să acorde ajutor unui bolnav. acele acte pot fi considerate valabile pe principiul eror comunis tacit ius pînă la procedura probării în fals. precum şi membrii special însărcinaţi ai expediţiei. Subiectul infracţiunii analizate este persoana fizică responsabilă. alături de toţi impostorii. prevede răspunderea penală pentru neacordarea de ajutor unui bolnav.115 C. C. în virtutea cărora persoana trebuia să acorde ajutor unu bolnav. iar într-o altă sursă se expune părerea că şi pensionarii (foşti medici) trebuie să fie incluşi în cercul subiecţilor.

deşi nu erau impuse de urgenţă situaţiei.a. la care se adaugă responsabilitatea civilă delictuală în caz de neglijenţă.I. lucru neimputabil unui generalist care practică aceste examene cu regularitate. N. al Rusiei trebuie de evidenţiat că componenţa acestei infracţiuni nu este principial nouă.d. surori. C.235 C. AMIHALACHIOAE Practicarea medicinii de către asistente medicale. E cert faptul că nici într-o ţară civilizată. în condiţii anti-sanitare. Un exemplu bine venit la tema dată este publicaţia din revista „Комсомольская правда“ din 19 ianuarie 2001. pentru a afirma vinovăţia. Se citează cazuri de incriminări pentru depăşiri de competenţă cînd medicii specialişti. recomandaţii de tratament indicarea medicamentelor. ŢURCANU. GAŢCAN. Ș. În această publicaţie se descrie despre situaţia în care un tînăr corespondent a încercat să treacă un control medical general la o clinică medicală particulară. cît de dezvoltată n-ar fi tehnica şi aparatajul medical nu este posibil într-o oră de pus aşa diagnostic. sau a activităţii farmaceutice particulare conform art. ca un intern.m. paramedici. G. care nu erau ginecologi. iar asumarea de responsabilităţi pentru activităţi care depăşesc competenţa poate fi culpabilă. hlamidia) şi i-au garantat în şase zile însănătoşirea pentru o sumă de o sută de dolari. GROIAN.7. infirmiere.2. cu pretenţia afirmată expres că se află în calitate de medic constituie practică neautorizată şi se pedepseşte conform responsabilităţii penale. deoarece deseori aceste servicii sînt acordate în afara instituţiilor specializate.P. Se pune întrebarea dacă există responsabilitate pentru practica neautorizată. Ea putea să se rezume în investigarea bolnavilor. Consideraţiile trebuie să stabilească precis intenţia. Latura obiectivă a acestei componenţe de infracţiune conţine prin sine practicarea permanentă a medicinii ca profesie de către o persoană ce nu are studii superioare sau studii medicale respective. în urma căreia i s-a depistat timp de o oră trei boli venerice (sifilis. cînd medicul de medicină generală se prezintă ca specialist într-o anumită ramură şi execută un act medical pentru care nu are pregătirea necesară. Practicarea ilegala a medicinii particulare . somniferilor ş. au făcut examene ginecologice. Obligaţia unui medic specialist poate fi uneori mai restrînsă decît a unui medic de medicină generală. Medicul aflat temporar în restrîngerea dreptului de practică va lucra sub supraveghere. MEREUŢĂ. trihomoniadă. Vizînd problema practicii medicale particulare ilegale. Practicarea serviciilor medicale particulare au un caracter nociv. primind salariul pentru încadrarea stabilită de autoritatea judecătorească şi de administraţia spitalului. Persoana în cauză a 62 3.

c) licenţă de activitate în domeniul ales şi să fie inclus în Registrul Ministerului Sănătăţii. 63 3. GROIAN. b) certificat de specialist. G. Neglijenţa în întocmirea şi eliberarea certificatelor medicale poate antrena răspunderea semnatarului. N. ce a atins vîrsta de 16 ani şi nu avea studii superioare medicale respective. numai pe baza afirmaţiilor făcute de alte persoane.I. Eliberarea. Subiectul infracţiunii date se consideră persoana responsabilă. În aşa mod. Ș. Este elaborată varianta proiectului Legii cu privire la activitatea medicală privată în Republica Moldova (I. Eliberarea de certificate medicale este un mijloc de acţiune paramedical care dă medicilor drepturi de o gravitate excepţională. GAŢCAN. ŢURCANU. B. Mereuţă. C. 3. Untu. în caz că se probează culpa. Reieşind din cele expuse anterior. onoarea şi bunurile unor terţi. AMIHALACHIOAE apelat la Centrul de Venerologie din Moscova unde în decurs de zece zile i-au prezentat rezultatul (negativ). Latura subiectivă a infracţiunii date se caracterizează prin intenţie directă şi indirectă. inclusiv organizaţiei medicale în corespundere cu contractele încheiate.8. deoarece afirmaţiile cuprinse în aceste acte sînt opozabile altor persoane. 2001) . tînărul era complet sănătos. organizaţiilor.2. corectarea şi întocmirea actelor medicale false . se poate de făcut următoarele concluzii: 1. dispunînd internarea unui om sănătos în temeiul acestui certificat. 2. sau dacă le avea. se ocupa cu practica medicală ce nu corespunde specializării. Zilnic cît în Moscova atît şi în Chişinău se deschid cabinete particulare de acest gen. principala condiţie a legalităţii practicii de aşa gen este primirea licenţei respective de la Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova. Dreptul la practicarea medicală particulară o au exclusiv lucrătorii medicale care trebuie să posede: a) studii superioare sau medii medicale şi farmaceutice. Persoanele ce se ocupă cu practica medicală particulară să se refere la sistemul de sănătate particular. Medicul care eliberează un certificat de boală psihică fără să consulte pacientul. Practica medicală particulară se caracterizează prin aceea că acordarea serviciilor medicale de către lucrătorii medicali în afara instituţiilor statale şi municipale a sănătăţii din contul mijloacelor personale a cetăţenilor sau din contul întreprinderilor. va fi în culpă. iar consecinţele atestărilor acestor acte pot atinge viaţa. Practica medicală particulară sunt o formă de antreprenoriat. MEREUŢĂ.

a şti prost ceea ce trebuie să ştii şi a şti ceea ce nu trebuie să ştii“ (1664). care se efectuează de medic doar pe baza dispoziţiei organului competent. fără ca acestea să fie obiectivate la examinarea clinico-paraclinică. C. Conform unui celebru aforism al lui La Rochefoucauld. Elementul intenţional îl constituie reaua-credinţă. cît şi întocmirea de certificate medicale false de către persoane care nu aveau calitatea de medic. GAŢCAN. AMIHALACHIOAE Imputabilitatea apare şi atunci cînd medicul consemnează în certificatul medical anumite fapte pe care i le-a spus pacientul. care spune că „există trei feluri de ignoranţă – a nu şti ceea ce trebuie să ştii. la scurt interval de timp. N. Asemenea certificate nu trebuie confundate cu actele juridice de constatare. stări. avînd caracter demonstrativ şi servind ca mijloc de probaţiune în vederea verificării şi stabilirii unui fapt medical. GROIAN. concluziile Comisiilor Medicale. atrag responsabilitatea disciplinară. nerelevante pentru scopul redactării lui şi păgubitoare pentru titular. Instanţa judecătorească sancţionează deopotrivă eliberarea de certificate medicale false de către medici. ŢURCANU. 64 . cum ar fi eliberarea de certificate în alb sau eliberarea de către acelaşi medic. – cu bună-credinţă. – neinfluenţat de nici o consideraţie străină. din uşurinţă. Eliberarea de certificate medicale în mod nelegal şi nejustificat. consemnarea într-un certificat a unor date inutile. – cu probitate profesională. administrativă. prin care. poate determina responsabilitatea medicului semnatar. civilă şi penală a medicului. Raportul de expertiză sau de constatare medico-legală este redactat după o activitate de cercetare şi interpretare a faptelor medicale. ocolind sau atenuînd adevărul. se atestă existenţa sau inexistenţa unor situaţii. – în perfectă cunoştinţă de cauză. dorinţa de a vătăma interesele cuiva pentru a favoriza pe altcineva. în urma unei examinări medicale. în acelaşi timp. Ș. Certificatele vor fi eliberate şi semnate: – cu deosebită prudenţă. invaliditatea falsă etc. a două certificate medicale cu conţinut contradictoriu asupra unei situaţii care nu poate fi obiectul schimbării. Un text normativ mai vechi defineşte certificatul medical ca pe un act oficial întocmit de medic în cadrul competenţei sale. G. erorile de fapt şi inexactităţile comise voluntar sau involuntar. Există „situaţii care vorbesc de la sine“. MEREUŢĂ.I. Exemple elocvente sunt cazurile eliberării de certificate medicale. la cererea persoanei interesate. boli sau fapte medicale.

Efectuarea ilegală a sterilizării chirurgicale . atunci cînd există contraindicaţii la folosirea mijloacelor contraceprive tradiţionale. este necesar a stabili că sterilizarea ilegală a fost săvîrşită anume prin metodă chirurgicală. Situaţii dificile pot apărea cînd terţii prejudiciaţi sînt puşi în imposibilitatea de a-şi repara prejudiciul. C. că sterilizarea sexuală provoacă pierderea capacităţii de reproducere. N. Sterilizarea chirurgicală duce la sterilitatea permanentă a femeii. Trebuie de menţionat că la bărbaţi sterilizarea sexuală este efectuată în scopul profilaxiei inflamaţiilor glandelor genitale şi ale epididimilor. 65 3. Ș. cu păstrarea funcţiei endocrine a glandelor genitale.M. al R. Sterilizarea sexuală trebuie deosebită de castrare.P. Repararea prejudiciului prin daune solicitate de terţi poate apărea cînd o persoană a încheiat un angajament pe baza unui certificat medical fals.P.M. atunci cînd este decuplată şi funcţia endocrină a glandelor genitale. prejudiciind una dintre părţi sau pe un terţ.95 C. el va ti doar subiectul unei responsabilităţi pentru neglijenţă.I. Aliniatul 1 al art. Cel mai utilizabil procedeu este ligaturarea trompelor uterine. Responsabilitatea lor va fi angajată doar de eroarea mai gravă sau de concluziile eronate generate de modul superficial de lucru.1081 C. care constă în efectuarea ilegală a sterilizării chirurgicale prin metoda chirurgicală şi raze Roentghen.2. La femei sterilizarea sexuală este efectuată în scop contracepţional. Sterilizarea sexuală este influenţarea asupra organismului uman în scopul lipsirii de capacitatea de reproducere a urmaşilor.M. Experţii medicali nu vor putea fi găsiţi responsabili pentru erori de fapt simple sau pentru inexactităţile din raport. GROIAN. AMIHALACHIOAE Dacă medicul s-a înşelat scriind un diagnostic greşit în certificat.1081 C. ŢURCANU. deoarece adevăratul făptuitor se dezvinovăţeşte printr-un certificat fals. al R. dacă se constată că au fost de bună-credinţă.P. Latura obiectivă a infracţiunii date se exprimă prin săvîrşirea infracţiunii. Vrem să menţionăm. G. neexistînd culpa intenţională. pe cînd castrarea provoacă pierderea organelor care participă la reproducere. În cazul tratamentului operativ al adenomei prostatei. MEREUŢĂ. prevede răspundere penală pentru efectuarea ilegală a sterilizării chirurgicale de către un medic. Efectuarea ilegală a castrării trebuie calificată conform art. iar angajamentul nu poate fi dus la îndeplinire. Pentru calificarea faptei conform art.9. al R. GAŢCAN.

cu luarea în considerare a particularităţilor infracţiunii..P. N. prevăzute de alin. Stabilirea legăturii cauzale dintre aceste consecinţe şi acţiunile făptuitorului este obligatoriu în procesul calificării faptei. al R. Subiect al infracţiunii date poate fi numai medicul. Alin. prevăzută de alin.10. al R. Alin. Motivul şi scopul infracţiunii nu constituie elemente obligatorii ale laturii subiective a infracţiunii date. al R. C.M. Constrîngerea la prelevarea organelor sau ţesuturilor umane pentru transplant . prevăzute de alin. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin vinovăţie sub formă de intenţie directă. AMIHALACHIOAE Infracţiunea dată se consideră consumată din momentul utilizării metodei chirurgicale de efectuare a sterilizării sexuale. au fost deja caracterizate cu ocazia analizei juridice a componenţei.2. evocate în dispoziţia alin.1081 C.P. al R. al R.P. prevede răspunderea penală pentru acţiunile prevăzute de alin l şi 2 ale art. ea va răspunde în conformitate cu alin. fie că au cauzat o zdruncinare îndelungată a sănătăţii sau o vătămare gravă a integrităţii corporale.l art.2 art.3 art.P. În situaţia efectuării sterilizării chirurgicale în unităţi medico-sanitare nespecializate.M. subiect al infracţiunii poate fi atît medicul specializat în efectuarea sterilizării chirurgicale. care să-i permită efectuare intervenţiilor chirurgicale. făptuitorul manifestă vinovăţie sub formă de imprudenţă.1081 C.1081 C.M. legate de sterilizare sexuală.. GROIAN. 66 3. fie că au fost săvîrşite în mod repetat.M.I. însă stabilirea lor are importantă în procesul individualizării răspunderii şi pedepsei penale. G. al R. Faţă de consecinţele negative menţionate. nemijlocit la apariţia situaţiilor criminale.P. Dacă persoana nu dispune de calificarea şi de nivel de studii. al R.M. precum şi în unităţi medico-sanitare nespecializate.P. ŢURCANU.108 C. prevede răspundere penală pentru efectuarea sterilizării chirurgicale de către o persoană fără studii medicale corespunzătoare.1081 C.P. Componenţa infracţiunii. de aceea este admisibilă tratarea similară a acestora. Toate semnele agravante.3 art. fie că au provocat moartea pacientului.M.M. GAŢCAN. cît şi persoana fără studii medicale corespunzătoare.3 art. Ș.1081 C. Această componenţă de infracţiune este prevăzută de noul Cod penal care urmează a fi adoptat. al R. Survenirea consecinţelor negative nu are însemnătate pentru calificarea infracţiunii.P.1081 C.3 art.2 art. 1081 C. este formală. MEREUŢĂ.M. Dezvoltarea medicinii a adus.

ce prevede răspundere pentru provocarea leziunilor corporale grave şi medii a sănătăţii. Efectuarea experimentelor pe oameni . GAŢCAN. GROIAN. precum este cunoscut.M. promisiuni. O formă a constrîngerii pentru prelevarea organelor este înşelăciunea sub motivul necesităţii efectuării unei operaţii oarecare medicale. Infracţiunea se consideră terminată din momentul constrîngerii. La primirea rezultatelor pozitive pe modele simple (unele animale) în caz de necesitate se studiază specii. Dacă însă constrîngerea e realizată şi organul sau ţesutul e prelevat de la vătămat. propuneri de cadouri sau bani şi altele.11. Subiect al infracţiunii poate fi persoana ce a atins vîrsta de 16 ani. Ș. în tratament – mijloace noi. În patofiziologie însă. Latura obiectivă a infracţiunii constă în constrîngerea omului viu de a da acord la prelevarea organelor şi ţesuturilor sale pentru transplantare. cărora artificial le este indusă. ŢURCANU. inclusiv şi lucrătorul medical. al R. fapta va fi calificată ca infracţiune prin cumul după art.95 C. Criteriul posibilităţii experimentării pe oameni. prin metode de constrîngere. Legea permite transplantarea organelor şi ţesuturilor de la donator viu sau corp neînsufleţit numai în acele cazuri. C.M. O dezvoltare importantă. Aceasta poate ti orice persoană. Substanţa dată pe modele mai complicate. În farmacologie şi chimioterapie metoda aceasta este larg folosită pentru căutarea remediilor medicamentoase noi şi stadiul mecanismului lor de acţiune. Pînă cînd noile mijloace şi metode de tratament nu au primit un control 67 3. cointeresată în prelevarea organului sau ţesutului.2.P.P. dacă mijloacele medicale nu pot garanta păstrarea vieţii bolnavului (recipientului) sau restabilirea sănătăţii lui.155 C. Constrîngerea – este o presiune psihică asupra vătămatului în diferite forme: ameninţări. G. Ameninţările pot trece în violente – în stare legată este adus pe masa de operaţie. iar în unele state. ce este deseori periculos. Experimentarea în medicină este la fel de necesară ca şi orice altă ştiinţă în diagnostică ce caută metode noi. N.I. experimentarea obligatorie precum mai întîi pe animale. în terapia experimentală au avut-o studiile farmacologilor şi patotiziologilor. chiar pe voluntari. MEREUŢĂ. de exemplu în SUA. În aşa caz prelevarea organelor se permite numai în urma întrunirii şi hotărîrii Consiliului medicilor specialişti şi numai cu acordul donatorului viu. al R. metoda se foloseşte pentru studierea mecanismelor de însănătoşire sub influenţa diferitor acţiuni curative. şi în dependenţă de urmări după art. AMIHALACHIOAE legate de căutare permanentă a persoanelor convenabile pentru prelevarea organelor şi ţesuturilor.

68 3.12. prin aceasta fiind cauzată vătămarea gravă a integrităţii corporale sau provocată moartea pacientului. M. pentru aplicarea lor este necesară acordul bolnavului. La calificare este necesar de stabilit legătura cauzală dintre faptă şi consecinţele negative. Dar pentru aplicarea remediului sau metodei noi pe bolnav. MEREUŢĂ.2. adică aici trebuie recunoscute aceleaşi reguli ce au loc şi în cazul operaţiilor chirurgicale. în cazul în care a cauzat vătămare gravă a integrităţii corporale sau a provocat moartea pacientului. Ș.P. stabileşte răspundere penală pentru încălcarea de către medic sau de un alt lucrător medical a regulilor sau metodelor de acordare a asistenţei medicale. care constă în încălcarea regulilor de acordare a asistenţei medicale. este persoana fizică responsabilă care la momentul comiterii infracţiunii a atins vîrsta de 16 ani şi care este medic sau un alt lucrător medical. iar uneori chiar şi ca infracţiune efectuată cu o eventuală intenţie. Pe această întrebare sunt interesante privirile învăţaţilor jurişti. este necesar acordul ultimului sau a reprezentanţilor lui legitimi. Latura obiectivă a infracţiunii se poate exprima în acţiune şi inacţiune. AMIHALACHIOAE clinic mai mult sau mai puţin larg.M. GROIAN. Obiectul nemijlocit al infracţiunii este viaţa şi sănătatea altei persoane. Încălcarea regulilor sau metodelor de acordare a asistentei medicale . Dacă acordul bolnavului sau a reprezentantului nu a fost obţinută şi rezultatul experimentului a survenit moartea sau s-a adus pagubă sănătăţii pacientului. Latura subiectivă a infracţiunii se manifestă prin vinovăţie sub formă de intenţie indirectă sau imprudenţă (neglijenţă sau sineîncredere exagerată) faţă de fapta social-periculoasă şi prin imprudenţă faţă de consecinţele survenite.D. medicul trebuie să răspundă ca pentru o infracţiune săvîrşită din imprudenţă.I. trebuie să reieşim din faptul. că experimentarea este necesară în domeniul medicinii ca şi în orice altă ştiinţă. G. Componenţa infracţiunii.1151 C. al R.P. Infracţiunea se consideră consumată din momentul producerii consecinţelor sub formă de vătămare gravă a integrităţii corporale sau moarte a pacientului. Articolul 1151 C. Șargorodschi în lucrarea sa „Infracţiuni contra vieţii şi sănătăţii“ (1948) scrie: la discuţia întrebării despre paguba adusă de medic în rezultatul aplicării noilor metode de tratament. prevăzută de art. ŢURCANU. Subiectul infracţiunii.M. este materială. C. N. ca rezultat a atitudinii neglijente sau a incompetentei profesionale. al R. Experimentele pe bolnavi ce nu sunt legate de tratament şi care nu duc la însănătoşire se întîlnesc mai rar şi sunt interzise în orice condiţii. GAŢCAN.

Din anul 1990 şi mai ales în ultimul timp sub conducerea doctorului habilitat în ştiinţe medicale M. Opopol. d.14. Răspunderea pentru această infracţiune începe atunci.13. livrat. ŢURCANU. (1) Încălcarea prevederilor legislaţiei sanitare atrage după sine răspunderea disciplinară. au fost elaborate şi propuse amendamente la legislaţia în vigoare sanitaro-epidemiologică. academicianului N. GAŢCAN. vor fi obligate să achite amenda respectivă în Fondul epidemiologic republican.I.15. penală sau civilă (materială) în conformitate cu prevederile prezentei legi şi a altor acte legislative în vigoare. La aceste grupuri de boli se atîrnă cele infecţioase. Subiect al acestei infracţiuni este persoana responsabilă. lucrător al instituţiei medicale. Contravenţiile (încălcările) la regimul stabilit de segislaţia sanitară. N. Latura subiectivă se caracterizează ca vinovăţie prin imprudenţă (M. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei sanitare (1) Constituie contravenţii (încălcări) la regimul stabilit de legislaţia sanitară în vigoare. (2) Persoanele fizice şi juridice care au comis încălcarea regulilor şi normativelor de stat sanitaro-epidemiologice. cînd în rezultatul încălcărilor regulilor sanitare se produc îmbolnăviri şi otrăviri în masă. G. Magdei. În aşa caz e nevoie de stabilit legătura cauzală dintre încălcările concrete a regulilor sanitare. Încălcarea regulilor. AMIHALACHIOAE Obiectul acestei infracţiuni este sănătatea şi condiţiile sanitare – epidemiologice a populaţiei.2.2. Ș. cît şi prin inacţiune) regulilor sanitar-epidemiologice. Latura obiectivă a acestei infracţiuni se caracterizează prin încălcarea (atît prin acţiune. . Opopol şi I. în urma căreia se întîmpla epidemii şi otrăviri în masa. 2)chimice. al cărei consum (utilizare) a dus la apariţia unor boli contagioase. boli necontagioase sau la intoxicări ale oamenilor. C. Magdei.m. Otrăviri în masă pot fi: 1)alimentare. Băhnărel. administrativă. MEREUŢĂ. 2000).2.i.. următoarele fapte: 69 3. au fabricat. 3. GROIAN. depozitat şi au comercializat (desfăcut) producţie. infectarea şi otrăviri în masă. stabilite în scopul combaterii epidemiilor 3. ce la momentul săvîrşirii infracţiunii a împlinit vîrsta de 16 ani. N.

aplicarea mijloacelor chimice şi a altor mijloace de protecţie a plantelor prin intermediul aviaţiei. fluvial şi aerian. . în zonele sanitare şi de protecţie a apelor în perioada de toamnă-iarnă (cu excepţia combaterii rozătoarelor). sanitar-epidemiologice şi persoanele care au avut de suferit din urma încălcărilor legislaţiei sanitare în vigoare se stabileşte de către Guvern. (3) Modul de restituire a cheltuielilor către instituţiile curativ-profilactice. Răspunderea civilă (materială) (1) Răspunderea disciplinară şi penată pentru încălcarea legislaţiei sanitare de către legislaţia în vigoare. G. .16.fabricarea sau comercializarea produselor (mărfurilor) necalitative.17. precum şi introducerea lor în sol adăpostit.producerea. amestecurilor de preparate şi a altor substanţe toxice. 70 3.alte fapte. incomplete sau neconforme normativelor sanitare. ŢURCANU. . vinovate de apariţia unor boli contagioase. păstrare şi aplicare a substanţelor radioactive preparatelor biologice şi chimice. .2. substanţelor meliorative. (1) Persoanele fizice şi juridice. stimulenţilor de creştere a plantelor. N. GROIAN.încălcarea regulilor de evidenţă. AMIHALACHIOAE . sunt obligate să repare prejudiciul cauzat instituţiilor curativ-profilactice şi sanitar-epidemiologice şi persoanelor afectate pentru acordarea asistenţei medicale bolnavilor şi efectuarea acţiunilor igienice şi antiepidemice. . (2) În cazul refuzului de a repara benevol prejudiciul cauzat. repararea lui se va efectua în urma soluţionării cazului de către instanţa judecătorească. . prevăzute de legislaţia în vigoare. colectarea sau comercializarea producţiei agricole cu depăşirea nivelului maxim admis de pesticide. . Răspunderea disciplinară şi penală pentru încălcarea legislaţiei sanitare . . feroviar. MEREUŢĂ. boli necontagioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor precum şi de poluarea mediului de viaţă şi depăşire a normativelor de stat sanitaro-epidemiologice de poluanţi. Ș. GAŢCAN. C.neexecutarea acţiunilor sanitaro-antiepidemice (profilactice).încălcarea regulilor şi normativelor de stat sanitaro-epidemiologice stabilite în transportul auto. pesticidelor. 3.încălcarea regulilor şi normativelor de stat sanitaro-epidemiologice. îngrăşămintelor minerale şi organice.I.2.neexecutarea hotărîrilor medicilor-şefi sanitari de stat şi adjuncţilor lor. nitraţi şi alte substanţe periculoase pentru viaţa şi sănătatea consumatorilor.

„Cu privire la carantina fito-sanitară“ nr. 43.„Codul apelor“nr-1532-XII. . 1461-XII. . GAŢCAN.„Despre aprobarea Regulamentului cu privire la plata de către întreprinderi.„Cu privire la zonele şi fîşiile de protecţie a apelor rîurilor şi bazinelor de apă“ nr. . . 1456. în conformitate cu legislaţia în vigoare.„Cu privire la radioprotecţie şi securitatea nucleară“ nr.„Privind protecţia consumatorului“ nr. . 71 .„Cu privire la activitatea farmaceutică“ nr.„Privind protecţia mediului înconjurător“ nr. GROIAN. N.I. 1236-XII.„Codul vamal“ nr. 1440-XIII. (2) Răspunderea administrativă pentru contravenţiile menţionate în alineatul (1) survine.„Privind măsurile pentru îmbunătăţirea construcţiei şi exploatării staţiilor de epurare în localităţile rurale“. Ș. .„Cu privire la aprobarea Programului de măsuri în vederea îmbunătăţirii situaţiei femeilor. dacă prin caracterul lor aceste contravenţii nu atrag după sine. . .„Privind drepturile copilului“ 339-XII. Răspunderea administrativă pentru încălcarea legislaţiei sanitare Legi ale Republicii Moldova. ocrotirii mamei şi copilului“. 42-1. Hotărîri ale Guvernului Republicii Moldova: . . 1320.ş. . tive: Au fost adoptate şi sunt în vigoare următoarele legi şi acte norma- 3. 1453-XII. . 506.„Cu privire la profilaxia maladiei SIDA“ nr. . 440-XIII. 42.„Cu privire la medicamente“ nr. MEREUŢĂ. . 43-1 şi 53 din Codul cu privire la contravenţiile administrative. . 1409-XIII.„Cu privire la regimul produselor şi substanţelor nocive“ nr. . AMIHALACHIOAE (1) Răspunderea administrativă pentru încălcarea legislaţiei sanitare survine în cazul comiterii contravenţiilor. stabilite în art. C.a.„Cu privire la măsurile de îmbunătăţire a alimentaţiei copiilor în Republica Moldova“. răspunderea penală.18. G. .„Cu privire la măsurile de neamînat pentru îmbunătăţirea alimentaţiei copiilor în Republica Moldova“. . 1347-XIII.2. organizaţii şi instituţii a indemnizaţiei unice pentru pierderea capacităţii de muncă sau a unei afecţiuni profesionale“. 1516. ŢURCANU. .„Privind deşeurile de producţie şi menajere“ nr.

„Cu privire la efectuarea certificării producţiei în Republica Moldova“.„Cu privire la organizarea şi efectuarea experimentelor în domeniul asistenţei medicale prin asigurare“.„Cu privire la profilaxia şi combaterea tuberculozei“.„Schema complexă de aprovizionare cu apă potabilă şi evacuarea apelor uzate în Republica Moldova pînă în a. . .„Cu privire la interzicerea importului cărnii infectate de bovină de provenienţă britanică“. . C. . .„Privind aprobarea Nomenclatorului industriilor. .).„Privind aprobarea Programului Naţional de imunizări pentru anii 2001-2005“.„Despre lărgirea monopolului de stat la fabricarea băuturilor alcoolice şi măsurile urgente de preîntîmpinare a fabricării şi comercializării băuturilor alcoolice fabricate falsificate“. GROIAN. (Hotărîre a Parlamentului RM. .„Cu privire la aprobarea Concepţiei reformării sistemului asistenţei medicale din Republica Moldova în condiţiile economice noi pentru anii 1997-2003“. .„Cu privire la măsurile de profilaxie şi combatere a infecţiei HIV/ SIDA şi infecţiile cu transmitere sexuală pe în anii 2001-2005“. . . . N. prescrise femeilor şi Normele sanitare de solicitare maximă. s.„Privind aderarea Republicii Moldova la Statutul Comisiei Codex Alimentarius“.„Programul de Stat privind asigurarea drepturilor copilului“. admise pentru femei la ridicarea şi transportarea manuală a greutăţilor“. Programe Naţionale ale Republicii Moldova: . profesiilor şi lucrărilor cu condiţii de muncă grele şi nocive. MEREUŢĂ.„Programul Naţional de Imunizări“.„Cu privire la protecţia sanitară a teritoriului Republicii Moldova de importul şi răspîndirea bolilor infecţioase convenţionale şi extrem de periculoase“.„Despre măsurile privind colectarea şi depozitarea centralizată a pesticidelor inutilizabile şi interzise“. 72 . . AMIHALACHIOAE . ŢURCANU. .„Cu privire la reglementarea unor genuri de activitate în Republica Moldova“.„Cu privire la omologarea şi certificarea de stat a produselor şi articolelor de uz medical“.I.a. Ș. . GAŢCAN. . . 2005“.„Cu privire la măsurile de ameliorare continuă a protecţiei muncii în economia naţională“. G.

.„Programul Naţional de profilaxie şi combatere a holerei şi altor BDA pînă în anul 2002“.„Programul Naţional de profilaxie şi combatere a maladiei SIDA şi a bolilor sexual transmisibile“.a. ŢURCANU. C si D“. Cauzele răspunderii penale sunt: – Ilegalitatea acţiunii. .3. .„Programul Naţional de lichidare a poliomielitei în Republica Moldova“. C.„Programul Naţional de reformare a asistenţei medicale primare şi consolidare a managementului sanitar la acest nivel“. . pentru existenţa răspunderii penale este nevoie de a determina caracteristicile ei. Putem spune că. .„Programul Naţional de combatere a hepatitelor virale B. . . Ș. Răspunderea penală ar putea fi interpretată ca o consecinţă juridică a săvîrşirii infracţiunii care constă în obligaţiunea de a supune persoana măsurilor de constrîngere juridico-penale. – Subiectele răspunderii penale. Prin răspundere juridică se înţelege obligaţia unei persoane de a suporta o anumită consecinţă juridică sau o anumită sancţiune. – Conţinutul răspunderii penale. – Obiectul răspunderii penale. RESPONSABILITATEA PENALĂ ŞI ACTIVITATEA MEDICALĂ. 73 . GAŢCAN. G.I. . . CULPELE Răspunderea penală este o instituţie a dreptului penal care alături cu celelalte două instituţii fundamentale a acestuia infracţiunea şi sancţiunea. MEREUŢĂ.„Programul Naţional de educaţie pentru sănătate a populaţiei şi promovare a modului sănătos de viaţa“.„Programul Naţional de eradicare a maladiilor iod-deficitare pînă în 2004“.ş. 3. GROIAN. Răspunderea penală este o formă a răspunderii juridice şi reprezintă consecinţa nesocotirii dispoziţiei normei juridice penale. N. reprezintă componentele de bază ale întregului sistem de drept penal.„Programul Naţional de profilaxie şi combatere a tuberculozei şi bolilor nespecifice ale aparatului respirator“. AMIHALACHIOAE .„Programul Naţional de combatere şi profilaxie a rabiei“. care constau din: – Existenţa infracţiunii.

ce să permită acţiunea asupra lor în sens pozitiv şi de a prezice din timp cu un grad de probabilitate cît mai înalt. Este necesară şi o a treia condiţie – incorectitudinea acţiunii medicale.I. AMIHALACHIOAE – Fapta săvîrşită cu vinovăţie. nu ne dă o bază pentru a aprecia ca fiind ilegală. legea penală nu conţine norme speciale ce să interzică aşa acţiuni. folosind metode. survenite pentru pacient în formă de producere a morţii şi dauna adusă sănătăţii. rezultatul lui. G. Ilegalitatea condiţionată a acţiunilor care în condiţii obişnuite sunt social pozitive şi provoacă prejudiciu numai în cazuri relativ rare. e necesar de avut o închipuire exactă despre faptul. Aceasta înseamnă că la baza unui act medical trebuie să stea cunoaşterea respectivă a legităţilor biologice a organismului omenesc. de către legea penală este prevăzută. ca ilegale. Doar. mixtă – recunoaşterea acţiunii interzisă de legea penală „în legătură cu aceea şi cu atît“. ŢURCANU. care necesită o rezolvare este concretizarea înţelesului de reguli a medicinii. MEREUŢĂ. În aşa mod. survenirea morţii sau înrăutăţirea sănătăţii pacientului. Teoria dreptului deosebeşte trei tipuri de ilegalitate penală: directă – interzicerea nemijlocită de legea penală a acţiunii respective. mijloace şi manipulaţii de intervenţii medicale cu bază ştiinţifică. Acţiunile şi încălcările ilegale a obligaţiilor profesionale medicale pot fi atît directe cît şi condiţionate. din care cauză reglementarea cu norme de drept nu este posibilă. ilegalitatea acţiunilor ce provoacă moartea şi dauna sănătăţii omului. Aceasta este importanţa regulilor existente în medicină pentru aprecierea acţiunilor medicale ca ilegale. care nu corespunde regulilor şi metodelor existente în ştiinţa medicală şi se găseşte în legătură cauzală cu urmările. Aceste acţiuni au fost numite „terapie incorectă“. Următoarea întrebare. Ţelul activităţii medicale constă în tratarea oamenilor. Specificul activităţii medicale nu permite de a analiza aşa urmări ca condiţie suficientă pentru recunoaşterea acţiunilor (inacţiunilor) lucrătorilor medicali. Însă regulile şi metodele de tratament existente în medicină nu sunt o categorie 74 . GROIAN. ilegală se consideră acţiunea săvîrşita de lucrătorul medical cu scop de tratament. corespund oare aceste acţiuni regulilor medicinii sau nu corespund. C. cu cît ea este recunoscută ilegală de către alte ramuri ale dreptului. N. Ș. chiar şi în prezenţa legăturii cauzale a acestor urmări cu acţiunea (inacţiunea) lucrătorilor medicali. Ilegalitatea acţiunilor nu este aşa de vădită nu numai din cauză că. De aceia aplicarea metodelor şi mijloacelor ne fondate ştiinţific nu poate îndreptăţi ţelul pentru care a acţionat reprezentantul profesiei medicale. De aceia. GAŢCAN. Directă este ilegalitatea acţiunilor conţinute în încălcarea de către lucrătorii medicali a obligaţiilor speciale prevăzute de lege de a acorda ajutor bolnavului. Pentru aprecierea legalităţii acţiunilor medicale.

GAŢCAN. Apariţia unui prejudiciu datorat acţiunii sau inacţiunii. în procesul căruia apar noi reguli şi metode de tratament. obligatorii pentru lucrătorul medical. medicul chirurg e obligat să posede acel minim necesar de cunoştinţe. ŢURCANU. vom lipsi activitatea medicală de caracter creativ. Regulile ştiinţei medicale sunt apreciate de nivelul dezvoltării medicinii la o perioadă de evaluare a ei. profesiogramă. Adică neposedînd la perfecţie metodele de tratament a patologiilor ginecologice. 3. nu trebuie să fie diferit la un profesor şi la un medic din spital de circumscripţie). MEREUŢĂ. Este foarte important ca nivelul cunoştinţelor minimal necesare. permit concretizarea de mai departe a conceptului de „nivel minim-necesar de cunoştinţe medicale“. ce-i permite şi-l obligă să aprecieze necesitatea efectuării unor acţiuni medicale. ce se referă la sfera aplicării directe de către reprezentanţii altei categorii sau grupe profesionale. care-i permite să hotărască necesitatea consultaţiei ginecologului. Existenţa unei datorii profesionale. ce trebuie aplicate la efectuarea unui act medical. AMIHALACHIOAE axiomatică. Apar chiar şi noi concepţii de tratament. felcer. Adică nivelul cunoştinţelor medicale a lucrătorului medical se determină de categoria sa profesională: medic. de grupa şi categoria profesională corespunzătoare. iar între faptă şi prejudiciu există o legătură de cauzalitate. 2. manipulaţiile. se fac schimbări în metodele. Sunt respinse poziţiile vechi. Culpa poate fi în condiţiile: l. operaţiile existente. să fie identic pentru toţi lucrătorii medicali. Aceasta şi apreciază nivelurile asistenţei medicale. Acesta este un complex de cunoştinţe. 4. Neîndeplinirea acestei datorii făcute cu vinovăţie. 75 . Demonstrarea legăturii cauzale între fapta medicală şi prejudiciu. GROIAN. Culpa şi răspunderea penală apare atunci cînd o faptă medicală este făcută cu vinovăţie şi determină un prejudiciu sănătăţii sau chiar vieţi. soră medicală. Aprecierea ilegalităţii acţiunilor include în sine încă un moment. dar nu la momentul anchetei şi examinării judiciare a cazului penal. apoi caracterul şi sfera aplicării lor nemijlocite se determină prin raportul către subiectul acestei acţiuni. etc. Aceasta şi apreciază aşa-numitele standarde medicale. (Ex: Nivelul medical ce stă la baza efectuării unui act medical concret. N. Dacă le vom recunoaşte în aşa mod. Cele expuse mai sus. Dacă nivelul cunoştinţelor medicale supuse aplicării sunt determinate de însăşi acţiunea.I. În aşa mod aprecierea corectitudinii acţiunilor medicale trebuie să se facă după nivelul stării de dezvoltare a medicinii la momentul săvîrşirii lor. C. G. dar şi ele sunt relative şi apreciate de mulţi factori. Ș.

nepăsare faţă de cerinţele bolnavului. de sîrguinţă. În formulările organului de urmărire penală care ordonă expertiza: se cere a se aprecia dacă atitudinea (conduita) medicală a fost oportună. Chiar în prezenţa unor multiple omisiuni. În SUA şi Marea Britanie sunt anumite standarde ce se referă la încălcarea prin multiple modalităţi neglijente a regulilor profesionale. neglijenţă şi imprudenţă. Aprecierea culpei judiciare se face prin observarea lipsei de prevedere care înfrînge o regulă profesională medicală. temeritate nejustificată de o necesitate. deşi. MEREUŢĂ. AMIHALACHIOAE Chiar în situaţiile de prejudiciu mortal. în aceleaşi condiţii şi circumstanţe de lucru nu ar fi comis-o. – Culpa omisivă apare cînd bolnavul îşi pierde şansa de vindecare sau supravieţuire datorită neexecutării unor gesturi necesare. asemenea altor culpe. suficientă. judecate după un mod special. Conţinutul culpei medicale poate fi variabil: abateri de la umanismul medical. – o neprevedere urmată de prejudicii. – o încălcare a regulilor profesionale. GROIAN. C. Dacă există condiţii obiective care restrîng libertatea de acţiune a medicului şi determină prejudiciul în ciuda prevederii (medicul fiind epuizat sau bolnav). de toţi admise. subiectul trebuia şi putea să prevadă aceste prejudicii. nu vom fi în faţa unei culpe. neglijenţă este 76 . Culpa medico-penală. imprudenţă. realizînd situaţia juridică de vătămare corporală cauzatoare de moarte. Concepţiile juridice de pînă acum au considerat culpa profesională ca: – o încălcare a unei obligaţii de diligentă şi prudenţă. Nu de puţine ori.I. prin neatenţie. dacă nu se poate demonstra legătura cauzală nu poate apărea imputabilitatea. în condiţiile deplinei libertăţi de alegere a medicului. reclamantul cere expertiză medico-legală incriminînd ineficienţa actului medical. GAŢCAN. ŢURCANU. folosirea inadecvată a condiţiilor de lucru sau o uşurinţă în activitatea medicală care reclamă atenţie şi prudenţă deosebită. – o lacună pe care un alt medic. G. Nu toate prejudiciile apărute după un act medical sînt consecinţa unei greşeli sau culpe medicale. greşeli de tehnică medicală. poate fi de mai multe forme: – Culpa comisivă constă într-o stîngăcie. abateri de la prudenţa comună medicală. Omisiunea însăşi poate apărea prin indiferenţă. zel. N. nebăgare de seamă. nepricepere. nedibăcie. Ș. Există multiple situaţii în care victimele unor agresiuni mor ulterior în spital datorită unor leziuni ce complică. în condiţiile date. promptitudine şi competenţă a medicului. nu se poate face incriminare pentru prejudiciu dacă nu există raportul de cauzalitate.

ŢURCANU. Se diferenţiază astfel: 1. culpa poate fi: – imediată – cînd între greşeală şi prejudiciu nu se interpune nici un factor cu caracter de condiţie. 2. N. în funcţie de conţinutul culpei (incompetenţă. lipsind orice caracter intenţional. Din punct de vedere juridic. AMIHALACHIOAE culpabilă dacă între ea şi prejudiciu există legătura cauzală. în aceleaşi condiţii de lucru. prin neinformarea despre soarta bolnavului sau prin nesupravegherea corectă şi adecvată a subalternilor. – Culpă tehnică rezidă într-o alegere greşită a procedurilor tehnice. împărţind-o în: lata – gravă. neglijenţă. care. Acuzele incriminative de culpă sînt uneori multiple. C.I. prin nesolicitarea unui ajutor. Răspunsurile Comisiei de Expertiză Medico-legală sînt detaliate pentru fiecare acuză în parte. făcîndu-se pentru omisiune şi comisiune deopotrivă. Din alte puncte de vedere. GAŢCAN. GROIAN. încălcarea prudenţei comune). O clasificare a formelor culpei medico-penale se poate deduce din însuşi conţinutul culpei. pentru un om obligat la o prevedere medie. fie a solicitării presupusului făptuitor. Culpe contra prudenţei comune – prin nerespectarea regulilor de prudenţă ce se impun tuturor oamenilor. – mediată – cînd între greşeală şi prejudiciu se interpune activitatea culpabilă a unei terţe persoane sau chiar a bolnavului. Comisiile de Expertiză Medico-Judiciare primesc ordonanţele de efectuare a expertizelor de la judecătorii sau de la organele de urmărire penală ca urmare fie a solicitării acestora din partea victimei sau a familiei ei. Culpe contra umanismului medical – prin violarea datoriilor de umanism incluse în exercitarea funcţiei medicale. caz în care răspunderea 77 . într-o delegare către o persoană nepotrivită a unor obligaţii sau în delegarea obligaţiilor proprii unor alte persoane. Criteriul de apreciere a culpei este raportarea la atitudinea profesională normală – rezonabilă a unui alt medic. Ș. levis – medie. Criteriile clasice folosesc terminologia augmentativă şi diminutivă pentru culpă. se ţine seama de capacitatea subiectului de a fi acţionat liber şi de capacitatea lui de a răspunde pentru prejudiciul creat. Culpa dolosivă (înşelăciune) – intenţionată. 3. nu ar fi comis culpa. levissima – pentru un om obligat la o prevedere excepţională. G. fie pe criteriile duble sau triple. MEREUŢĂ. confirmînd unele dintre ele şi infirmînd altele. – Culpa corelativă rezidă în încălcarea unei datorii de confraternitate privind solicitarea şi obligaţia de a răspunde la un consult interclinic. încălcînd principiul potrivit căruia „atribuţiile delegate nu se deleagă“.

ŢURCANU. GROIAN. AMIHALACHIOAE este angajată ca pentru oricare om. Vom analiza cele mai frecvente culpe intenţionate. 4. maltratarea şi brutalizarea) Afrontul şi molestarea reprezintă o combinaţie a două culpe intenţionate. chirurgul a plesnit copilul peste obraz. Ambele acte sînt făcute fără autorizare legală sau permisiune personală. GAŢCAN. MEREUŢĂ. provocatoare sau injurioasă din punct de vedere fizic. Ș. Exemplul clasic este cel al chirurgului care scoate firele de la o plagă la degetul unui copil mic şi care nu poate executa corect operaţiunea. Deoarece intenţia este elementul esenţial şi în probarea crimelor (infracţiunilor). apariţia prejudiciului nu este strict necesară pentru responsabilitate. deoarece permit reclamantului o flexibilitate procedurală. altminteri nedisponibilă. multe culpe intenţionate implică responsabilitate penală pe lîngă responsabilitatea civilă. (1) Actul intenţionat este comis de medic fără consimţămîntul bolnavului. N. Consecinţele pentru medicul ce comite o culpă intenţionată sînt deosebit de grave. lăsîndu-i vînătăi vizibile. Culpe în exerciţiul profesiei care privesc tehnica medicală – prin încălcarea regulilor ştiinţifice stabilite de profesiune. Curtea de judecată a considerat că a fost vorba de afront şi molestare. G. 5. să-şi elibereze degetul prin forţarea apăsătorului de limbă în gura copilului. Judecarea unui act criminal poate avea drept consecinţă pentru medic retragerea dreptului la practică medicală. aceasta declanşîndu-se doar pentru că actul în sine incumbă un mare risc de a leza pe alţii. Dolul constă în faptul de a acţiona cu scopul de a aduce altuia un prejudiciu.I. C. Afrontul şi molestarea (insulta. Culpa pentru practică neautorizată. 1. În acest caz. Afrontul este o atitudine care pune o persoană în pericolul rezonabil de a fi atinsă într-o manieră insultătoare. Ca să-l liniştească. Molestarea este atingerea însăşi în desfăşurare. încercînd. culpa intenţionată implică intenţia de a face rău. jignirea. cînd actul cauzator de prejudiciu este comis deoarece făptuitorul nu reuşeşte să facă ceea ce o persoană prudentă şi rezonabilă ar face. Acţiunile judiciare bazate pe temeiul culpei intenţionate au un caracter deosebit. fără succes. chirurgul loveşte copilul cu mîna. Reclamaţia 78 . Culpa dolosivă – intenţionată Culpa intenţionată este comisă cu voinţa de a împlini actul care determină paguba şi cu dorinţa de a se produce consecinţele. deoarece copilul este permanent agitat. Nu aceeaşi situaţie însă apare în cazul în care copilul – a cărui limbă dilacerată era cusută de chirurg – îşi înfige dinţii în degetul acestuia. Spre deosebire de neglijenţă.

apreciindu-se că utilizarea forţei a fost utilă şi adecvată în aceste circumstanţe. permisiunea de intervenţie fiind invalidă. deoarece pacienta îşi făcuse public singură diagnosticul. deoarece nu fusese vorba de nici o operaţie în informarea prealabilă explorării instrumentale înainte de anestezie. Cînd urgenţa îl împiedică pe medic să obţină consimţămîntul nu este vorba de nici un fel de responsabilitate. dar acesta a considerat. ca ulterior să-l dea în judecată pe acesta sub acuzaţia de încălcare a secretului medical. AMIHALACHIOAE părinţilor pe temeiul de afront şi molestare nu a fost considerată valabilă. însă că femeia avea apendicită acută. Defăimarea scrisă se numeşte libellus. Defăimarea (ponegrirea şi calomnierea) Defăimarea este înjurierea cu rea-credinţă a reputaţiei altei persoane. şi nu numai faţă de defăimat. Faţă de acuzaţia de defăimare. Deşi pacienta a refuzat plata. Un element de probă unic pentru defăimare este publicarea. Se citează cazul unui medic care îi comunică unei paciente printr-o scrisoare că ea suferă de o boală venerică. responsabilitatea medicului pentru lovirea unei persoane este similară cu responsabilitatea unui om obişnuit. Ș.I. că cealaltă ureche avea mai multă nevoie de intervenţie chirurgicală. judecătorul a dat dreptate chirurgului-obstetrician. 79 . neexistînd deci nici un consimţămînt. Ulterior. (2) Medicul a obţinut consimţămîntul pentru un anumit scop. N. El a scos apendicele şi ulterior a pretins să fie plătit pentru apendictomie. Se citează situaţia unui obstetrician care intervine pentru o bănuită sarcină ectopică. pretinzînd că ea şi-a dat consimţămîntul pentru o altă operaţie. Se citează cazul unui pacient care consimţise la o explorare instrumentală sub anestezie şi s-a trezit operat. ea discută diagnosticul cu medicul. GAŢCAN. dar deoarece nu execută o îngrijire obişnuită. dar scopul a fost depăşit cu mult. C. care necesită ca afirmaţia defăimătoare să fie făcută către o terţă persoană. apărînd noţiunea de doi (înşelăciune). Judecătorul a arătat că nu poate fi vorba de nici un prejudiciu. Aprecierea juridică a fost de culpă intenţionată. G. iar cea orală se numeşte scandalum. există cîteva maniere de apărare. arătînd că pacienta şi sarcina ar fi putut fi în pericol dacă apendicele nu ar fi fost scos. (3) Medicul acţionează în limitele consimţămîntului. O situaţie asemănătoare este operaţia făcută de un medic fără consimţămîntul bolnavului pentru aceasta. iar femeia arată scrisoarea la două-trei prietene. GROIAN. în prezenţa unui prieten. după adormirea pacientei. dar constată că sarcina era normală. ŢURCANU. 2. În respectivele situaţii. Un exemplu ar fi cazul în care o pacienta a consimţit că medicul ORL-ist să-i extirpe un polip din urechea stîngă. MEREUŢĂ. consimţămîntul nu este făcut – după o informare corectă.

acordîndu-se medicului apărare absolută în cazul acestora. iar pacientul este forţat să se mute. Ca exemplu se cunoaşte cazul medicului de familie care l-a anunţat în mod inexact pe un pacient că acesta ar avea sifilis. 4. că acesta ar putea avea o boala contagioasă. Acuzatul are datoria de a dovedi că afirmaţia era adevărată. Într-un caz. ca acelea făcute în timpul procedurii judiciare sau cele prin care un medic discută cu alt medic tratamentul unui pacient. 3. Ș. Acuzaţia de defăimare făcută de pacient împotriva medicului de laborator a fost respinsă de judecător. Curtea de Judecată a susţinut că: „Deoarece psihiatrul a privat femeia de posibilităţi de comunicare cu un avocat sau cu o rudă.I. acţiunile sale au constituit sechestrare de persoană – rezultată din restrîngerea nelegală a libertăţii ei şi afront şi molestare – deoarece pacientei i s-a administrat o medicaţie pe care ea nu a dorit-o şi la care nu a consimţit. ale pacientului sau ale unei terţe persoane. c) Există afirmaţii îndreptăţite la un privilegiu calificat. Deşi mai tîrziu s-a aflat că bolnavul nu avea sifilis. ŢURCANU. N. AMIHALACHIOAE a)O apărare absolută este demonstrarea adevărului unei afirmaţii. îl anunţă pe proprietarul hotelului unde era cazat pacientul. dar aşteptînd confirmarea prin analize de laborator. făcută în afara legii. Încălcarea intimităţii Încălcarea intimităţii apare în condiţiile în care afirmaţia defăimătoare 80 . b)Anumite afirmaţii. Sechestrarea de persoană Sechestrarea de persoană implică restrîngerea libertăţii unei persoane. G. pentru a spitaliza pe cineva fără justificare medicală. Cazuri frecvente de asemenea acuzaţii vin de la pacienţii internaţi împotriva voinţei lor în spitalele de psihiatrie. un psihiatru a fost găsit responsabil pentru că a aplicat tratament unei femei care fusese internată involuntar. Exemplul cunoscut este al medicului care. sînt absolut privilegiate. GAŢCAN. În ciuda faptului că internarea era permisă de un statut al respectivului stat american. GROIAN. Medicul care forţează un pacient să rămînă în cabinet pînă îşi achită nota de plată sau pînă semnează anumite acte poate fi acuzat de sechestrare de persoană. considerîndu-se că era vorba de o afirmaţie privilegiată. Abuzul de atitudine este situaţia în care se reproşează unui medic folosirea în mod greşit a unui barem de internare. avînd datoria de a dezvălui informaţia în interesul public. deoarece medicul de laborator avea datoria de a informa medicul de familie. judecătorul a decis că medicul nu era responsabil de defăimare. datorită unei greşeli de laborator. MEREUŢĂ. depăşindu-se ceea ce era permis de statutul medical al internării“. C. bănuind că pacientul său are sifilis. dacă au fost făcute pentru protejarea intereselor medicului.

Ultragiul necesită pentru definiţie patru condiţii: – actul sau atitudinea trebuie să fie intenţionată şi fără deferenţă (fără consideraţie) faţă de cealaltă persoană. Ș. pedeapsă penală şi pierderea dreptului de practică medicală. 2)prezentări cu privire la rezultatele tratamentului. C. MEREUŢĂ. 2)Neglijentă. cu un prejudiciu potenţial. Medicul care induce în eroare asupra naturii sau rezultatelor tratamentului pe care l-a aplicat va fi responsabil de fraudă – înşelăciune. Prezenţa fraudei îi permite unui pacient să înceapă o urmărire judecătorească după scurgerea termenului de extincţie obişnuit. care nu era medic. – conduita trebuie să determine stres emoţional sever. ameninţare) medicului faţă de client. chiar dacă nu a fost neglijent în aplicarea acestui tratament. Nu pot fi subiectele acţiunii de încălcare a intimităţii dezvăluirile privilegiate. insultă. GAŢCAN. Aceasta are triple consecinţe: daune civile. dar este recomandabil ca privilegiile să fie exercitate cu prudenţă. ca în cazul medicului găsit responsabil pentru că a permis unui prieten. 81 . Ultragiul (ofensă. dar există două condiţii suplimentare care incumbă responsabilitatea: a)încălcarea vieţii private – cînd pacientul este subiectul unei publicităţi nedorite. b)dezvăluirea nejustificată de informaţii confidenţiale.I. datorită faptului că există o categorie de pacienţi care au fost informaţi de către medici şi prin mass-media că s-au practicat o sumedenie de intervenţii chirurgicale care nu erau necesare. GROIAN. Inducerea în eroare preoperatorie este o entitate care va putea fi folosită mai ales în anii viitori. să urmărească o naştere în casa reclamantei parturiente. Privilegiul se referă la copii bătuţi de părinţi sau chinuiţi. – atitudinea trebuie să fie jignitoare şi extremă. G. 6. – reclamantul trebuie să fie un membru apropiat al familiei care să fi fost de faţă în timpul unei asemenea conduite. Ambele categorii de inducere în eroare se împart în: 1)prezentări pentru a face un pacient să urmeze un tratament. AMIHALACHIOAE este adevărată. În ambele cazuri trebuie să se facă dovada că este vorba despre o expunere falsă a unui fapt prezent sau trecut şi că aceasta a fost crezută de persoana care reclamă prejudiciul. 5. N. ŢURCANU. Inducerea în eroare Inducerea în eroare poate fi de două feluri: 1)Intenţionată – frauduloasă sau deceptivă.

N. de a acţiona asupra lui chiar prin constrîngere. fără a suporta vreo responsabilitate. în consecinţa acestui abandon. să îl imobilizeze. atunci cînd avea posibilitatea şi libertatea să le îndeplinească. Obligaţiile întemeiate pe respectul libertăţii umane sunt cele care generează. în interesul bolnavului. reclamînd că. Ele pot fi comise de orice om şi rezultă din violarea regulilor de prudenţă comună sau de bun-simţ. profesiunea medicală trebuie să arate respect faţă de persoana umană. G. MEREUŢĂ. Aceste culpe sînt aplicabile tuturor profesiilor. să-i reţină obiectele personale sau corespondenţa (mai ales în cazurile de boli psihice). C. neobţinerea consimţămîntului şi chiar refuzul de a da îngrijiri medicale. Abandonarea unui bolnav pe motiv că boala este ireversibilă şi că nu se mai poate face nimic oricum este tot o culpă contra prudenţei comune. Deoarece funcţia medicală este o noţiune juridică. neavînd în realitate nimic specific medical. Instanţele nu au nevoie. violarea unor atare datorii. Posibilitatea apare prin însuşi faptul că medicul nu şi-a dus la îndeplinire obligaţiile la care era ţinut. de aceea medicul trebuie să se abţină de la intervenţiile periculoase. culpele contra umanismului medical. cu riscuri excesive. de experţi pentru aprecierea unor astfel de culpe care le intră în 82 . medicul poate să îl dezbrace pe acesta. AMIHALACHIOAE Exemplu (din literatură): Un soţ a dat în judecată un medic şi un Spital de Bolnavi Cronici deoarece au abandonat cazul soţiei sale – bolnavă incurabilă. În interesul vindecării sau salvării bolnavului. neinformarea bolnavului înainte de intervenţie. ce ar putea periclita viaţa pacientului. instanţele judecătoreşti sunt apte de a delibera. de regulă. obligîndu-l pe reclamant să asiste la chinurile terminale ale soţiei. Curtea a acceptat reclamaţia. prin neducerea lor la îndeplinire. Ș. iar umanismul este o regulă morală. Culpe contra umanismului medical Prin esenţa sa. ŢURCANU. Paguba pe care bolnavul şi-o cauzează lui însuşi sau unui terţ va putea fi pusă în sarcina medicului psihiatru sau a subalternilor care nu l-au supravegheat satisfăcător. GROIAN. considerînd că medicul a comis culpa de ultragiu prin indiferenţă şi lipsă de asumare de responsabilităţi. fără concursul experţilor. după dreptul comun. el a fost forţat să asiste la durerea şi la agonia soţiei sale muribunde.I. cum ar fi nerespectarea secretului profesional. GAŢCAN. chiar dacă acesta este de acord sau o cere în mod expres. medicul are dreptul de a sechestra bolnavul.

Cazuri ultracunoscute sunt: a)chirurgul lipsit de experienţă. MEREUŢĂ. În literatură sînt descrise diferite clasificaţii.Culpa profesională prin nepregătire (nepriceperea. C. nepăsare sau nerespectarea unor metode şi procedee specifice – imprudenţă. A. al examenelor de calificare şi perfecţionare şi al concursurilor profesionale.impartiţia. ori de cîte ori activitatea medicului este desfăşurată fără ca el să aibă cunoştinţele necesare sau avînd cunoştinţe greşite. Încă din antichitate.I. GROIAN. ignoranţa. c) medicul care nu verifică stabilitatea mesei de operaţie sau de examinare. GAŢCAN. fiind necesară o dorinţă permanentă de punere la punct prin documentare. În general. incompetenţa) Acestea apar în precizarea diagnosticului sau în aplicarea tratamentului. AMIHALACHIOAE jurisdicţie. În situaţia de urgentă. 83 . ŢURCANU. fiind la fel de gravă ca necinstea. neştiinţa. dar mai utile considerăm viziunile autorilor Almoş Bela Trif. Nu se poate imputa o culpă unui medic care a săvîrşit un act nestatuat cu certitudine din punct de vedere ştiinţific. competenţa medicului se obţine cu greutate. d)uitarea unor corpuri străine în organismul pacientului după operaţii chirurgicale. pe lîngă cunoştinţele elementare acumulate conform unei programe analitice în timpul cursurilor din facultate. datorită avalanşei informaţionale. În ultimii ani. din care cauză bolnavul cade şi se răneşte. b)operaţia executată la membrul sănătos în timp ce membrul bolnav rămîne neatins sau extracţia măselelor sănătoase. după cum am arătat se punea problema acumulării experienţei prin practică alături de studiul permanent. G. care execută o operaţie delicată. Definiţia juridică de culpă medicală pretinde ca: – cel aflat în culpă să fie medic şi fapta sa să fie comisă în exerciţiul profesiei medicale. 2000. Ș. Vasile Astărăstoae. Culpa medicală Culpa profesională constă în nerespectarea regulilor privind exerciţiul profesiei medicale prin nepricepere sau abateri de la reguli culpele pot fi recomandate şi recunoscute în practicarea acestei profesii provenite din neglijenţă. se admite că ignoranţa este o greşeală fundamentală a medicului. impartiţia poate deveni fatală pentru bolnav şi este deci criminală. N. în ciuda nepregătirii sale. Nu se pot aplica regulile pentru această culpă dacă autorul a îndeplinit accidental acte ale unei profesiuni pe care nu este capabil să o practice şi pe care nu o practică de obicei.

Nu se poate cere unui specialist să aibă cunoştinţe în toate specialităţile şi nu i se poate reproşa că ignoră puncte de vedere salutare. doar pentru a reprezenta „o umbrelă“ împotriva responsabilităţii. ci o atitudine care recunoaşte doar limita tehnicităţii locului iniţial de diagnostic şi tratament. MEREUŢĂ. dar şi ca să se protejeze ca responsabilitate. – expunerea bolnavului la riscuri inutile prin executarea unei intervenţii chirurgicale neimpuse de urgenţă. Nu trebuie trimise cazurile în mod abuziv. Constituie imprudenţă: – aplicarea oricărui tratament chirurgical sau chimioterapie fără cunoaşterea contraindicaţiilor.a. Atitudinile binevoitoare ale medicului.Culpa profesională prin imprudenţă (neprevederea) Imprudenţa constă în comiterea unei activităţi pozitive. Neasumarea riscului util datorată incompetenţei ia forma judiciară a culpei prin pierderea unei şanse de vindecare sau supravieţuire a bolnavului. dorinţa de a face bine. fără a prevedea că pot apărea consecinţe ilicite. aceasta constituind o parte a medicinii defensive.“ sînt aproape hilare în gura unor medici care trebuie să ştie că tot din plante sînt curara.. G. stricnina. – aplicarea de seroterapie şi medicaţie la persoane care au prezentat fenomene de intoleranţă la aceste substanţe. confortul bolnavului şi confortul medicului. Se cere însă oricărui medic să cunoască atitudinea de urmat în urgenţe şi să poată pune un diagnostic obişnuit în orice situaţie. N. Trimiterea la un eşalon superior nu trebuie să reprezinte o dovadă de competenţă limitată. Ș. aconitina şi bătrîna digitală. dorinţa de a ieşi în întîmpinarea pretenţiilor bolnavului (frica de spital. atunci cînd nu sînt la dispoziţie utilităţile necesare pentru securitatea actului operator. GROIAN. ŢURCANU. Pentru a veni în întîmpinarea nevoilor bolnavului. medicul poate apela la consultul unui coleg de aceeaşi specialitate sau la un alt medic cu o altă specialitate. teama de injecţii ş. fără frică – e doar din plante.. cu condiţiile de lucru. 84 . Această superpozare de omisiune şi comisiune este o manifestare particulară a responsabilităţii medicale. împrejurările şi faptele deja existente în momentul intervenţiei medicale. GAŢCAN. indiferent de specialitatea practicată. cu cheltuieli nejustificate de gravitatea cazului. deşi se putea şi trebuia să se prevadă acest lucru. dar încă neclarificate. B.) nu au valoare şi nu pot exonera de răspundere atitudinile care dovedesc nepriceperea. Aprecierea culpei prin nepricepere se va face în raport cu specialitatea şi experienţa medicului. C. AMIHALACHIOAE Afirmaţii de genul: „Puteţi s-o folosiţi.I. Un caz de privare de şansă prin ignoranţă combinată cu neglijenţă.

îşi dezvoltă o putere de anticipare. prin incapacitatea rezonabilă de a prevedea. 85 . cînd medicul este incriminat fie că nu a prevenit bolnavul despre unele riscuri. care se referă la încălcarea capacităţii medii. AMIHALACHIOAE – lăsarea în funcţiune a unor sisteme de drenaj şi aparate în ciuda schimbării stării fiziologice a bolnavului (în secţiile de anesteziereanimare sau de rinichi artificial). Culpa profesională prin neglijenţă (neatenţia) Condiţiile juridice ale imputabilităţii neglijenţei includ aprecierea: – de a nu fi făcut ceea ce orice om rezonabil. prevenindu-l brutal. Temeritatea profesională este opusă prevederii şi chiar prudenţei. normale. Cazul fortuit apare atunci cînd nu există nici o posibilitate de prevedere. de prevedere a profesionistului. ea neavînd o altă justificare decît urgenţa sau starea de necesitate. Culpa prin neprevedere este imputabilă în situaţii neobişnuite. Practica medicală este grevată de către riscurile asumabile. din care cauză bolnavul incizat face hemoragie şi decedează. Prevederea profesională normală reprezintă capacitatea medie a oricărui profesionist de a lua măsuri adecvate oricărei situaţii. MEREUŢĂ. arătîndu-i şansele reale. N. Medicul care posedă un simţ adecvat al faptelor. în aceleaşi condiţii de lucru şi în aceleaşi împrejurări. iar medicul trebuie să fie prudent în actele şi atitudinile sale – neefectuarea unor examene care ar fi permis diagnosticul corect. C. GAŢCAN. ŢURCANU. bazîndu-se pe competenţă. precum şi de posibilitatea de a fi prevăzut. GROIAN. atenţie şi prevedere. O problemă cunoscută este cea a „intervenţiilor de lux“. Ș. în raport cu posibilităţile concrete de prevedere ale specialităţii sale şi cu experienţa sa profesională. Imprudenţa. mînuirea inadecvată a secretului medical. Incapacitatea rezonabilă de a prevedea este exemplificată de medicul care se prezintă la o intervenţie chirurgicală de urgenţă Iară instrumentar complet. neavînd pense hemostatice. fie cînd. bolnavul se sinucide.I. denumită uneori „fler al situaţiilor dificile“. C. pe criteriul diferenţei între riscul acţiunii şi riscul prevederii. Nu este vorba de operaţii estetice. Prevederea maximă este cerută în profesiunea medicală. G. constituie o formă simplă a culpei profesionale. ci de operaţii ce pot fi temporizate. Se vede clar incapacitatea rezonabilă de a prevedea consecinţele actului său. ar fi făcut. delegarea sau încredinţarea imprudentă a atribuţiilor personale.

MEREUŢĂ. în împrejurări similare. superficialitatea. una lîngă alta. Grija cuvenită – rezonabilă – include şi anamneză asupra alergici la o anumită substanţă. Lipsa de interes pentru activitatea profesională. Dacă medicul a acţionat în conformitate cu regulile practicii medicale din acel moment. numai pentru că fiolele au fost puse în mod neglijent. N. C. 86 . – neluarea tuturor măsurilor de asepsie în vederea unei operaţii. un medic a administrat unui pacient cu conjunctivită un colir cu penicilină. Medicul nu a fost găsit responsabil deoarece. Ș. Neglijenţe grave sunt considerate: – nedescoperirea unor boli sau tare anterioare iniţierii unui tratament a cărui aplicare poate genera o agravare a bolii iniţiale sau chiar decesul bolnavului. Este un element strident uşor de înlăturat din practica medicală prin exigenţa medicului faţă de sine însuşi. – neefectuarea unor examene paraclinice de rutină. GROIAN. dînd dovadă de sîrguinţă rezonabilă în împrejurările date. Neglijenţa nescuzabilă poate fi considerată trecerea cu vederea a datelor clinice sau a rezultatelor de laborator. – neizolarea bolnavilor contagioşi şi neprevenirea membrilor familiei acestor bolnavi asupra necesităţii profilaxiei. nu va putea fi găsit vinovat chiar dacă alţii. ŢURCANU. Într-un caz. – neexecutarea unui examen clinic corect – bolnavul este consultat nedezbrăcat. pe lîngă responsabilitatea civilă delictuală. AMIHALACHIOAE – de a nu fi evitat un act profesional. urmînd standardul necesar de îngrijire. pe care orice profesionist de bună-credinţă l-ar fi evitat în aceleaşi condiţii. Formele de manifestare a neglijenţei sunt: graba. şi responsabilitatea penală. GAŢCAN. – injectarea de medicamente cu perioadă de utilizare depăşită.I. O situaţie specială o constituie administrarea substanţelor cu potenţial alergizant sau a seroterapiei. Pot fi neglijenţe: – neluarea corectă a anamnezei – lipsa dialogului cu bolnavul. la acest tip de neglijenţă se adaugă. au adoptat o altă conduită. iar acesta negase. G. îl întrebase pe bolnav dacă acesta mai făcuse penicilină şi dacă avusese vreo reacţie. – neefectuarea terapiei antitetanice la plăgile potenţial-tetanigene. – injectarea de alte substanţe decît cea dorită. îndeplinirea lipsită de conştiinciozitate a obligaţiilor legitime. eventual prin imunizare. indiferenţa faţă de bolnav şi lipsa de grijă fată de relaţia medic-pacient sînt uneori asociate neglijenţei. iar ca urmare pacientul şi-a pierdut vederea la acel ochi.

agranulo-citoză după cloramfenicol). N. – trecerea cu vederea a condiţiilor precare de lucru – ignorarea murdăriei. dar speră în mod uşuratic că va putea evita rezultatele nefavorabile ale activităţii sale. radioterapie. – apariţia de efecte nedorite – arsuri. Lacune profesionale medicale sunt: – greşita reprezentare a populaţiei asupra posibilităţilor medicinii la un moment dat. descurajare. G. GROIAN. Culpa profesională prin uşurinţă Condiţiile teoretice ale culpei prin uşurinţă sunt: – autorul. 87 . umilinţă. care duce la depăşirea competenţei. infatuarea – care generează nemulţumire. sperînd că nu se vor petrece urmările negative previzibile. – producerea rezultatelor negative determină un prejudiciu bolnavului. Modalităţile de apariţie a uşurinţei sunt: – subestimarea riscului acţiunii medicale. neverificarea sterilizării. Cauzele lacunelor profesionale sînt neglijenţele prin care nu se prevăd urmările negative ale actului medical sau uşurinţa cu care se efectuează gesturile profesionale. după antiseptice. – apariţia de efecte secundare notorii – trecute în prospectul medicamentului – prin nerespectarea dozelor maxime (surditate după streptomicină. la „formarea mîinii pe seama bolnavului“. la mentalitatea după care „bolnavul este făcut pentru medic. şi nu medicul pentru bolnav“. – supraestimarea posibilităţilor de acţiune. ŢURCANU. – neutilizarea sistemului de formare şi perfecţionare. ştie că nu a luat toate măsurile de precauţie necesară. Se consideră uşurinţă următoarele situaţii: – efectuarea unor injecţii sau puncţii greşite sau neadecvate. – trăsăturile de caracter ale medicului – egocentrismul. diatermie. – lipsa conştiinciozităţii faţă de îndeplinirea anumitor acte profesionale.I. – lipsuri instructive care determină fuga de răspundere – teama de a efectua anumite manevre de către începători. care este legat cauzal cu uşurinţa medicului. AMIHALACHIOAE D. GAŢCAN. MEREUŢĂ. Lacuna profesională este definită de o anumită etiologie. C. săvîrşind o anumită acţiune sau inacţiune. subestimînd riscul acţiunii sau supraestimînd posibilităţile personale. Ș. – lipsa de atenţie faţă de conţinutul social-uman al relaţiei medicpacient nemulţumirea din partea bolnavului.

– pură şi simplă. civilă şi penală pentru medic. N. cînd acţionează. lăsînd voluntar să se producă consecinţa negativă evitabilă. Ș. avînd la bază voinţa de a vătăma. va fi responsabil. a spiritului critic şi autocritic ca o profilaxie a acuzelor pentru responsabilitate. G. De fiecare dată cînd un efort aproape neglijabil era singurul mod de a evita producerea unui prejudiciu considerabil pentru cineva. C. GROIAN. Aceasta constituie întotdeauna o culpă. Omisiunea intenţionată apare atunci cînd autorul a luat decizia de a nu acţiona. abstenţiunea) Medicul este responsabil.I. Este citat cazul farmacistului care acceptă să vîndă unui bolnav un medicament în doze evident toxice.Culpa din omisiune (inacţiunea. Refuzul de a acorda asistenţă medicală unui bolnav aflat într-o stare disperată sau unei persoane grav accidentate constituie o încălcare evidentă a îndatoririlor profesionale. MEREUŢĂ. E. AMIHALACHIOAE – neutilizarea. la apariţia 88 . Omisiunea neintenţionată poate fi: – în acţiune. lăsînd să se realizeze un eveniment. – omisiunea neintenţionată. GAŢCAN. Abstenţiunea pură şi simplă apare cînd autorului i se reproşează pur şi simplu de a nu fi acţionat. Abstenţiunea în acţiune apare cînd autorul s-a situat voluntar într-o împrejurare care implica obligaţia de a acţiona pentru împiedicarea lezării interesului altuia. deosebindu-se: – omisiunea intenţionată. de tot ceea ce face şi de tot ce refuză să facă. obligînd întotdeauna la reparaţii. Definiţia culpei din omisiune precizează: atitudinea unei persoane de a se abţine – voluntar sau involuntar – de la îndeplinirea unei obligaţii de a acţiona pentru a împiedica producerea unui prejudiciu. care incumbă responsabilitate disciplinară. Regulile generale sînt aceleaşi ca şi la culpa prin comisiune. Farmacistul sau medicul care nu ia toate precauţiile necesare pentru a face imposibilă confuzia între substanţele pe care le administrează sau medicul care nu ia toate măsurile de asepsie în vederea unei operaţii săvîrşesc culpa de omisiune în acţiune. – acceptarea de a da îngrijiri medicale în condiţii care pot compromite actul medical. omologată cu neglijenţa. ŢURCANU. în mod constructiv. dar şi cînd nu acţionează. pentru că a dorit să se realizeze paguba. cel care nu a dus actul la îndeplinire.

89 . N. nu comite o culpă dacă refuză. Conform principiilor de definire a culpei prin neglijenţă. de bună-credinţă. culpabilă pe criteriul abstract al comparării cu un medic cu diligentă şi prudenţă normală. chiar dacă acesta se află într-o stare gravă. C. este însă culpabil. Ș. G. Va fi. AMIHALACHIOAE căruia nu a contribuit cu nimic. b)Refuzul intervenţiei – neasumarea de riscuri. fiind chemat să viziteze un copil bolnav de sifilis. afirmarea responsabilităţii este mai dificilă. c) Refuzul de a trata în continuare – abandonul bolnavului. chiar dacă autorul omisiunii nu avea „obligaţia legală de a preveni“. a uzanţelor şi regulilor profesionale. – omisiunea trebuie să se refere asupra unei obligaţii juridice de a acţiona. apare imputabilitatea. culpabil refuzul singurului medic de pe o navă în deplasare de a acorda îngrijiri medicale unui bolnav. datorită greutăţii de a stabili cauzalitatea.I. GROIAN. a omis să atragă atenţia doicii care îl alăpta de posibilitatea contagiunii. Ori de cîte ori se relevă neducerea la îndeplinire a obligaţiei de a asista medical o persoană aflată în primejdie sau se relevă omisiunea prevederii în exercitarea profesiei. dar cel mai des un caracter neglijent. MEREUŢĂ. a regulilor de convieţuire socială. În această situaţie. fiind chemat telefonic pentru a îngriji un bolnav a cărui stare nu este gravă. chemat să ligatureze arterele unui rănit. Simpla reticenţă a medicului poate constitui o culpă. de asemenea. Nedeplasarea la locul unde se află persoana în suferinţă – implică uneori un caracter intenţional. Se consideră astfel că medicul aflat la domiciliu. Culpa din omisiune medicală cuprinde următoarele cazuri: a)Refuzul răspunderii la solicitare. a)Refuzul răspunderii la solicitare Refuzul răspunderii la solicitare se defineşte prin trei caracteristici: 1. Omisiunea nu se referă la activitatea vreunei persoane. GAŢCAN. dacă un individ prudent şi diligent s-ar fi abţinut în condiţii similare. A fost găsit culpabil medicul care. instanţa nu trebuie să reţină vreo culpă în sarcina medicului acuzat de omisiune. Refuzul aceluiaşi medic. ŢURCANU. Responsabilitatea pentru omisiunea pură şi simplă se va admite numai dacă s-a omis ducerea la îndeplinire reglementată de un text de regulament sau de lege. chiar în afara textelor formale de lege. neglijenţă sau neprevedere. Omisiunea de a informa bolnavul sau aparţinătorul asupra stării de sănătate sau asupra riscurilor actului medical ce urmează să fie efectuat constituie culpă. Condiţiile culpei prin omisiune: – omisiunea medicului trebuie să constea într-o imprudenţă. pe baza principiilor de drept.

competenţă restrînsă. AMIHALACHIOAE 2. 3. bolnavul sau rudele lui ar fi putut chema un alt medic. cazul fortuit. GROIAN. Medicul se poate retrage de la caz doar dacă este împiedicat de existenţa unui motiv legitim. o manevră. iar starea acestuia impune o atitudine medicală. duce la imputabilitate. b)Refuzul intervenţiei Atunci cînd medicul se află în faţa bolnavului. Instanţele au stabilit culpabilitatea de abandon pentru medicul care a refuzat să mai urmărească un copil operat de apendicită. forţa majoră. dacă bolnavul se află în directa sa arondare sau dacă în apropiere nu există un alt medic. o intervenţie chirurgicală sau simpla administrare de medicamente – neasumarea riscului acestei atitudini de către medic. Îngrijirile pe care medicul le-ar fi acordat bolnavului i-ar fi salvat viaţa acestuia sau ar fi împiedicat înrăutăţirea stării lui. Se citează ca exemplu obstetricianul care a promis unei femei să o asiste la naştere. în mod nejustificat. cînd există urgenţă sau pericol imediat. deoarece simplul refuz de a acorda asistenţă medicală – motivat obiectiv – nu duce la imputabilitate. pe motiv că sa certat cu părinţii acestuia. altfel fiind răspunzător de abandon. a omis să se ducă. se apreciază în comparaţie cu atitudinea unui medic diligent şi competent. Ș. Dacă nu ar fi promis că se va deplasa la locul unde se află persoana în suferinţă. frică nejustificată. c) Abandonul bolnavului Textele de legi prevăd că medicul care a început un tratament are obligaţia de a-l continua pînă la completa însănătoşire sau ameliorare a bolnavului sau pînă cînd acesta trece în îngrijirea altui medic. N. Lipsa de asumare a riscului oportun. Bolnavii consideraţi nevindecabili vor fi trataţi cu aceeaşi grijă şi atenţie ca şi bolnavii vindecabili. G. Afirmarea culpabilităţii necesită: – stabilirea neglijenţei de a indica un înlocuitor pe lîngă refuzul de a îngriji în continuare. îndeplinirea corectă a atribuţiilor impunea avizarea familiei asupra necesităţii supravegherii în continuare şi înlocuirii imediate cu un alt medic. ŢURCANU.I. C. MEREUŢĂ. care i-ar fi acordat ajutorul necesar. GAŢCAN. determinînd un prejudiciu pacientei. dacă abstenţiunea generează un prejudiciu. Subliniem importanţa punctului 3. iar atunci cînd a fost chemat deoarece s-a declanşat travaliul. Medicul de circumscripţie este obligat să acorde primul ajutor medical la domiciliul bolnavului şi să răspundă la chemări. 90 . generată de comoditate. care ar fi acţionat în aceleaşi condiţii.

Sustragerea fără just motiv de la îndatorirea de a acţiona pentru salvarea vieţii bolnavului nu trebuie să fie motivată de cazurile nenorocite – în care eşecul este neimputabil. C.I. nejustificate de interesul bolnavului sau împotriva principiilor profesiunii medicale. MEREUŢĂ. Imputabilitatea care apare în asemenea situaţii are o tentă de imputabilitate obiectivă. Prejudiciul cauzat prin lipsa cunoştinţelor de specialist va fi întotdeauna mai mic decît acela pricinuit prin neasistarea bolnavului. orice medic are datoria de a interveni în folosul bolnavului sau accidentatului. chiar dacă medicul a părăsit serviciul de gardă de la domiciliu. Este posibil ca înlocuirea unui medic cu altul să se facă numai în baza acordului celor doi medici. Dacă un medic lasă în locul său un medic lipsit de experienţă sau cu competenţă restrînsă. Medicul care face serviciu de gardă la domiciliu nu are voie să plece de acasă fără să îşi numească un înlocuitor şi fără să indice adresa şi telefonul unde poate fi găsit. pot constitui cazuri de abandon. Ș. În consecinţă. întreprinderi sau companii care întrerupe îngrijirile medicale acordate unui salariat al aceleiaşi instituţii. Medicul trebuie să fie stăpîn pe deciziile sale. nu apare imputabilitatea pentru medicul înlocuit. legat direct de refuzul continuării tratamentului. deoarece activitatea a fost îndeplinită ireproşabil. Dacă medicul înlocuitor acţionează rezonabil conform regulilor profesiei şi principiilor ştiinţei medicale. chiar dacă nu este specialist în traumatologie. urgenţe cardiovasculare sau neurologice. apare imputabilitatea pentru neglijenţă sau imprudenţă. Înlocuirea unui medic cu altul se face după următoarele principii: – cu ştirea conducerii spitalului sau secţiei. ŢURCANU. G. faţă de alte persoane aflate de faţă. nu va apărea culpabilitatea pentru abandon. AMIHALACHIOAE – apariţia unui prejudiciu pentru bolnav. intoxicaţii acute. În cazurile de urgenţă. putîndu-şi impune atitudinea faţă de familie sau anturaj – pentru salvarea vieţii bolnavului. dacă nu se ia în considerare apariţia prejudiciului pentru definirea culpei. – ţinînd seama de interesele generale ale bolnavilor. fără acordul prealabil al bolnavului şi fără avizul conducerii spitalului. cu deferentă şi diligentă. deoarece acesta ar fi acţionat la fel. în condiţiile în care nu s-a produs nici un prejudiciu bolnavilor. N. 91 . Dacă bolnavul sau familia nu acceptă prescripţiile. GROIAN. Externările pripite. Poate fi urmărit pentru abandon şi medicul unei instituţii. GAŢCAN. medicul va fi exonerat de răspundere.

– Responsabilitatea unităţii curativ-profilactice pentru eliberarea actelor medicale. 1. Aceasta a fost afirmată de Declaraţia Dreptului Omului şi Declaraţia Drepturilor Pacientului. – administrativă sau civilă. aparţinător sau reprezentant legal. Aceasta este o afirmare a statului de drept. – pentru subalterni. medicul cu pacientul încheie un contract. 3. ŢURCANU. Contractul poate fi – contract de prestare de servicii medicale. Din istorie corelaţia medic-pacient a avut să se schimbe esenţial. 92 . – civilă. Contractul se încheie cu bolnavul sau cu o altă persoană – rudă apropiată . Responsabilitatea medicului poate şi trebuie să fie stipulată în lege. – penală (culpe medicale.I. G. GROIAN. jurămîntul lui Hipocrate. GAŢCAN. contractuală. a relaţiilor medic-pacient e necesar de elaborat şi de adoptat Codul Medical cu toate compartimentele sale. – Responsabilitatea juridică a spitalului sau a unităţii curativprofilactice. MEREUŢĂ. Clasificarea erorilor. – comună (în echipă). C. – Responsabilitate morală faţă de societatea civilă. Ș. Contractul apare ca un act juridic de responsabilitate atît a medicului cît şi a bolnavului. fie verbal. N. – Responsabilitatea juridică mai poate fi: – individuală. Actualmente relaţia medic-pacient apare ca o relaţia contractuală. faţă de jurămîntul medicului. – cînd ambele părţi consideră că acţiunea contractului a expirat. În primul rînd cu bolnavul. Alături de obţinerea consimţămîntului după o informare prealabilă. AMIHALACHIOAE La această etapă a dezvoltării societăţii. RESPONSABILITATEA CIVILĂ ÎN MEDICINĂ În procesul executării profesiunii de medic apar relaţii diferite a medicului. – Responsabilitatea juridică poate fi: – disciplinară. culpe medico-economice).4. – Responsabilitatea medicului pentru întocmirea actelor medicale. greşelilor şi culpelor medicale este expusă în fig. De la paternalism la înţelegere reciprocă. Contractul poate să se termină în cazurile: – vindecării bolnavului. fie în scris. – moartea pacientului. sinalagmatic. faţă de principiile general umane. contract civil cu o puternică încărcătură etică. etc. cu titlu oneros. faţă de Codul Deontologic. cu rudele apropiate sau îndepărtate. El poate fi confidenţial.

Culpă împotriva umanităţii neluare consimţămîntului n e re sp e c ta re a se c re tu lu i m e d ic a l operaţii pe viu (fără anestezie) experienţe biologice pe om fără consimţămînt III. – retragerea bolnavului din contract.e ro ri d e fa p t P en tru c u lp e m e d ica le A. Practica medicală neautorizată V . 2001. greşelilor şi culpelor medicale (I. Deseori apare în contract rezultatul tratamentului adică se subliniază eficacitatea tratamentului. Ș. G. C. MEREUŢĂ. însămînţarea artificială. Aceste toate duc la responsabilitatea de încălcare a contractului. Culpă intenţionată II. N. C o m isiv e I. ŢURCANU. 1. Ca temeiuri pentru acţiunea civilă pot 93 . – retragerea medicului din contract.ia tro g e n ie B.. AMIHALACHIOAE Fig. Deseori se întîmplă în centrele de chirurgie plastică. C. GAŢCAN. GROIAN.de normă . etc. Mereuţă şi coaut. Culpă împotriva prudenţei medicale re sp o n sa b ilita te a e c h ip e i re sp o n sa b ilita te a p e n tru su b a lte rn i responsabilitatea unităţii curativ-p ro fila c tic e IV . Culpe de tehnică medicală nepregătire – ignoranţă imprudenţă – n e re sp e c ta re a u n o r re g u li co m u n e neglijenţă – tre c e re a c u v e d e re a O m isiv e refuzul solicitării refuzul intervenţiei re fu z u l trim ite rii b o ln a v u lu i la u n n iv e l superior (privarea de şansă) re fu z u l d e a tra ta în c o n tin u a re (a b a n d o n u l b o ln a v u lu i) Culpe de alt gen săvîrşite de medici Greşeli m e d ica le . Responsabilitatea şi clasificarea erorilor. În acest caz apare responsabilitatea pentru rezultat.I. 2002) Responsabilitatea medicală R esp o n sab ilitate morală juridică P en tru in fra cţiu n i ec o n im ice E ro ri m e d ica le . protezare dentară.

Accidentul trebuie să fie de aşa natură ca să nu se poată petrece decît dacă cineva a fost neglijent. GROIAN. AMIHALACHIOAE apare daunele pricinuite reclamantului sau bolnavului. dacă oricare dintre ei ar fi putut cauza prejudiciul reclamantului. Delimitarea răspunderii civile de cea penală Definirea principiului cere trei condiţii în literatura anglo-saxonă: 1. Aceste relaţii sunt determinate de cazul contractual individual şi colectiv de muncă. unde neglijenţa oricărui grup de persoane ar fi putut cauza prejudiciul. deontologie. C. iar pe de alta. dar nu poate dovedi daunele actuale. Judecătorul va hotărî utilizarea doctrinei res ipsa loquitur dacă sînt îndeplinite cele trei condiţii. Condiţia a doua se aplică la cazurile de neglijenţă. Condiţia a treia poate fi înţeleasă din exemplificarea următorului caz: O infirmieră a ieşit din rezerva unui pacient care îşi revenea postoperator de sub terapia antalgică. răutăcioasă. 2. Acuzatul trebuie să fi avut controlul absolut asupra cauzei aparente a accidentului. etc. lîngă patul 94 . 2. lăsînd pe o măsuţă. de către codul muncii. GAŢCAN. codului civil. Condiţia nu este îndeplinită doar pentru că rezultatele tratamentului au fost proaste.I. Reclamantul nu trebuie să fi contribuit în vreun fel la accident. Angajatul are drepturi şi obligaţiuni pe de o parte. etc. – daunele primitive sunt acordate pentru a pedepsi acuzatul (doctorul) pentru o conduită pe care judecata a consideră intenţionată. Celelalte relaţii ale medicului cu colegii (colectivul). Prima condiţie arată că şi un profan ar putea spune că prejudiciul este rezultatul neglijenţei medicului. În literatura de specialitate ele sun divizate în: – daune actuale – apar ca o compensare pentru cheltuielile medicale trecute şi viitoare. N. G. după cum urmează: 1. Corelaţiile medicului cu administraţia deseori sunt contractuale. administraţia. Practica aceasta este o amendă care acuzatul (doctorul) o plăteşte reclamantului (bolnavului). 3. cu grupul în care s-a efectuat prestaţia medicală. 3. etică. Regula stabileşte că nu se poate aplica doctrina în cazul acţiunilor juridice îndreptate împotriva mai multor acuzaţi. MEREUŢĂ. – daune nominale – apar în cazul cînd reclamantul (bolnavul) a dovedit în judecată elementele constitutive ale cazului său. dar ele nu corespund codului administrativ. cu rudele pacientului deţine de morală. de codul administrativ. ŢURCANU. contravenţii administrative. pentru suferinţa fizică şi psihică. Ș.

MEREUŢĂ. infirmierelor. GAŢCAN. N. transfuzia de sînge incompatibil sau de la un donator bolnav de sifilis. Culpa medicului pentru greşeli nescuzabile se reţine şi atunci cînd făptuitorul este altcineva (un subaltern). C. deoarece leziunile ar fi apărut cînd bolnavul era sub influenţa medicamentelor şi nu îşi dădea seama ce se întîmplă. G. Există responsabilitatea pentru medicul care face trimiterea bolnavului la un specialist. Responsabilitatea pentru actele altora Principiul respondent superior indică pe şef ca responsabil de actele de neglijenţă ale agenţilor şi angajaţilor săi. Ulterior. recomandări fără detaliere care duc la ingestia de comprimate care ar fi trebuit folosite pentru uz extern. Ș. Se citează culpe nescuzabile prin încălcarea flagrantă a regulilor de bun-simţ: faptul de a opera în stare de ebrietate. dacă alegerea acestuia nu este judicios făcută. pacientul a fost găsit cu arsuri de la lichidul încins. pe criteriul culpei in eligendo cînd nu s-a ales ajutorul potrivit sau pe criteriul culpei in vigilando cînd nu s-a controlat execuţia gestului comandat. faptul de a anestezia cu cloroform un om în stare de ebrietate. În cadrul spitalelor. Cînd medicul trimite pacientul. S-a pretins aplicarea doctrinei res ipsa loquitur. amputare nejustificată a unui membru al unui nou-născut în caz de naştere dificilă. dar continuă să participe la tratamentul 95 . Medicul care a asigurat asistenţa medicală pînă la un anumit moment şi a trimis bolnavul la un specialist cu renume prost între colegi va putea fi urmărit pentru neglijenţă. AMIHALACHIOAE bolnavului: o ceaşcă. prescripţii medicale ieşite din comun – fără adnotări suplimentare. prescrierea grosolan eronată a unor substanţe medicamentoase (o sutime în loc de o miime). arsuri produse cu instrumente metalice fierbinţi. medicul este responsabil pentru actele neglijente ale surorilor. hepatită virală sau HIV-pozitiv. Reclamantul a recunoscut însă că el vărsase apa pe sine fiind treaz şi prezent în acel moment. un săculeţ de ceai. tehnicienilor radiologi sau chiar pentru actele neglijente ale medicilor angajaţi în slujba sa. În cabinetul său. ŢURCANU. o farfurioară. Se discută despre culpe contra prudenţei comune în cazul medicului – autor al unei cărţi de medicină – care nu corectează greşelile tipărite (etapa) privind dozele unui medicament cu potenţial toxic sau cazul medicului cu scris ilizibil ale cărui recomandări pe reţete sau foi de observaţie – greşit interpretate – pot vătăma pacientul. un recipient cu apă fierbinte. GROIAN. medicul sau spitalul răspund pentru neglijenţa subordonaţilor. încît Curtea de Judecată a decis că doctrina nu este aplicabilă prin nerespectarea condiţiei a treia.I.

Instituţia responsabilităţii pentru faptele altora este valabilă şi în dreptul penal. ŢURCANU. pot fi folosite fondurile personale ale medicului sau fondurile de asigurare a medicilor pentru greşală (ele trabuie fondate în RM. este responsabil executantul. – dacă ordinul dat de medic este bun. GAŢCAN. dar este greşit executat. dacă există condiţiile întrunite pentru culpă. Recomandările profesorului nu sînt culpabile. AMIHALACHIOAE acestuia. Responsabilitatea profesorului ţine de bolnav şi de clinica unde are loc procesul curativ şi didactic. este responsabil medicul. fiind în continuare pasibil de responsabilitate pentru neglijenţa celuilalt medic. – dacă ordinul dat de medic este bun. după cum urmează: – dacă ordinul dat de medic este greşit. aceasta ducînd la complicitate şi pierderea autorităţii. dar subalternul nu este supravegheat si controlat. G. Modalitatea de efectuare va trebui supravegheată permanent de către medic. Din punctul de vedere al responsabilităţii civile. dar persoana nu are competenţa de a-l executa. MEREUŢĂ. Responsabilitatea medicului pentru subalterni Condiţiile în care dreptul medicului de a vindeca poate fi delegat altor persoane ele trebuie stipulate cu precizie. Medicul mi are voie să facă nici un fel de compromis cu subalternii. de natură afectivă sau materială. unde răspunderea este individuală. Ș. va avea statutul de asociat. şi nu executantul.I. Literatura românească precizează responsabilitatea medicului pentru subalterni ca o derivare din responsabilitatea pentru faptele terţilor. – dacă ordinul dat de medic este bun. este responsabil medicul. C. Cînd doi medici sînt asociaţi ca parteneri. N. posibil în cadrul Ligii Medicilor). GROIAN. apare responsabilitatea pentru greşeala partenerului doar în măsura în care actul incriminat a fost comis în scopul lucrului în comun. Un caz ce ni se pare sugestiv este următorul: Responsabilitatea pentru procesul de instruire a studenţilor şi a medicilor aflaţi la cursuri de perfecţionare se limitează doar la activitatea pe care aceştia o prestează sub directa îndrumare a celui care ţine cursurile. este responsabil medicul. 96 .

Totalitatea pieţelor. de adresare şi repartizare a produselor medicale pentru asigurarea subiecţilor pieţei medicale.1).5. sunt specifice patru caracteristici: imperceptibilitate. mirosite pînă în momentul achiziţionării lor.m. nu pot fi auzite. Pentru servicii inclusiv medicale. piaţă pe care urmează s-o formăm. Pieţele de desfacere a mărfurilor se divizează în pieţe ale mijloacelor de producţie. C. C. Sub termenul de piaţă medicală trebuie de înţeles un sistem de relaţii care se acumulează în procesul de producere. 2000). Ele nu pot fi văzute. schimb şi repartizare a mărfurilor medicale (aparatajului şi instrumentelor medicale. articolelor de uz medical. interne şi externe. formează piaţa internă naţională. 1994. piaţa medicală a mărfurilor medicale include aceleaşi etape cunoscute de producere. ale hîrtiilor de valoare şi de capitaluri (investiţii). Mereuţă. Pacientul nu poate şti preliminar. Pieţele se clasifică în pieţe de desfacere a mărfurilor şi financiare. * A colaborat d. Ș.i. ŢURCANU.2 şi tab. MEREUŢĂ.I. informaţionale. G. RESPONSABILITATEA MEDICALĂ ÎN CONDIŢIILE PIEŢEI MEDICALE* Piaţa este un nivel înalt de dezvoltare a relaţiilor marfă-bani. această problemă necesită o examinare mai detaliată. medicamentelor. nu pot fi gustate. Serviciile sunt imperceptibile.1. principiile de funcţionare şi categoriile principale . pieţele financiare – în valutare. ale forţei de muncă. I. Prin „servicii“ se subînţelege o diversitate enormă de genuri de activităţi şi îndeletniciri comerciale. instabilitate. Evident. ale produselor muncii intelectuale. existente în ţară. indisolubilitate de sursă.5. Untu. mecanisme de interacţiune a acestora. Studiile noastre au determinat că piaţa medicală poate fi divizată în piaţa produselor medicale şi piaţa serviciilor medicale (fig. Boris Untu 97 3. de exemplu. B.) şi se supune legilor generale ale pieţei de desfacere a mărfurilor. iar a celor existente în lume – piaţa mondială. rezultatul consultaţiei medicului. Mereuţă. variabilitatea calităţii. Eţco. precum şi de prestare a serviciilor în scopul recuperării sănătăţii alterate şi menţinerii ei (I. etc. Piaţa medicală: esenţa. GROIAN. AMIHALACHIOAE 3. GAŢCAN. Un loc deosebit în sistemul relaţiilor de piaţă i se atribuie pieţei medicale. Piaţa constă din variate elemente. N. În ceea ce priveşte esenţa pieţei serviciilor medicale. pieţe ale obiectelor de consum.

I. Ș. clinicişti. ŢURCANU. BPS Piaţa mijloacelor şi articolelor medicale Producători: uzine. fabrici farmaceutice Baze farmaceutice angro: comerţul farmaceutic cu amănuntul şi comerţul farmaceutic angro Piaţa serviciilor medicale Producători: policlinici. spitale Persoane — participanţi ai pieţei în medicină (manageri. 2001) 98 . GAŢCAN. AMIHALACHIOAE PIAŢA MEDICALĂ SUBIECŢII PIEŢEI — PERSOANE JURIDICE ŞI FIZICE Piaţa produselor medicale Producători: uzinele de tehnică medicală. GROIAN. farmacişti) Piaţa de produse şi instrumente medicale Servicii medicale conform compartimentelor medicinii Servicii medicale prin intermediul: Piaţa de produse şi instrumente medicale Altă tehnică de uz casnic utilizată în medicină Baze angro şi magazine de tehnică medicală: comerţul angro şi comerţul cu amănuntul Piaţa ideilor. G. Mereuţă. MEREUŢĂ. 1994. Organigrama Pieţii Medicale (I. Untu. 1997. B. policlinici) Spitale private Figura 2. C. N. valorilor tehnico-ştiinţifice şi tehnologiilor în medicină Sectorului medicinii de asigurări Medicinii private Centre medicale (ambulatorii.

2. Ș. * .desăvîrşirea legii medicinii prin asigurare (amendamentul e propus de Parlament). etc. . Medicina prin asigurare benevolă şi ulterior obligatorie (pentru cei apţi de muncă) 1.bolile sociale şi grupurile specifice de cetăţeni ai Republicii Moldova specificate mai jos ** . Fondul strategic al sănătăţii publice (programul medicinii preventive).politica adecvată creditar-bancară pentru antreprenoriatul medical. MEREUŢĂ. . . Propunem la început asigurări facultative: . .Asistenţa medicală a grupurilor de cetăţeni susmenţionate şi a maladiilor sociale trebuie finanţată din buget. 2001) Medicina de stat (nu minimum de prestări medicale. Peste doi ani: . . bătrîni. . diabet. preţurile. metabiloci. bolile sociale şi grupurile specifice de cetăţeni ai RM. specificate mai jos) .elaborarea legislaţiei medicale la general şi medicinii private în special. . . G.Asistenţă medicală a bolnavilor cu tulburări mintale (psihice). obştimii medicale.Asistenţă medicală a bolnavilor de tuberculoză. dar asigurarea. . . SIDA. . Guvernului. . . longevivi). GAŢCAN. 2.Ocrotirea sănătăţii mamei şi copilului.adoptarea cotei pentru formarea fondurilor medicinii prin asigurarea obligatorie (începutul finanţării pe cap de locuitor) cu formarea a două fonduri: 1.adoptarea amendamentelor la legea asigurărilor medicale obligatorii. .Asistenţa medicală a participanţilor avariei de la Cernobîl. . N. 1999.I.fondarea băncii “Moldmedbanc”.Asistenţa medicală a oamenilor de vîrsta a III (pensionari. orfanilor şi celor fără tutelă. AMIHALACHIOAE Tabelul 1 Piaţa medicală în Sistemul Mixt al Sănătăţii (I. handicapaţilor. Medicina privată Liberalismul medical: . . . Untu şi alţii. avînd la bază principiile ştiinţifice.Asistenţa medicală a şomerilor.elaborarea politicii în domeniul medicinii de asigurare (finanţarea. .Asigurarea oamenilor bolnavi de narcomanie.fondarea registrului naţional al proprietăţii medicale în RM. .Asistenţă medicală a bolnavilor oncologici. .Asistenţa medicală de urgenţă (necesită o reformă specifică). . Testemiţanu pentru a păstra resursele umane ale medicinii.politica adecvată fiscală a medicinii private.privatizarea fondurilor fixe ale sănătăţii publice numai pentru lucrătorii medicali (este necesară legea) pentru a păstra profilul instituţiei medicale.Operaţii de transplantare. se cere stipulat în fiecare an în Legea Bugetului. . . C.fondarea companiilor de asigurare in medicină sau licenţierea activităţii date a companiilor existente.formarea asociaţiei medicilor privaţi din RM.Operaţii la cord. Mereuţă.pentru cei apţi de muncă 99 .Fondarea Companiei Naţionale pentru asigurarea medicală obligatorie şi a companiilor judeţene (nu în componenţa MS).Asistenţa medicală a participanţilor la conflictele militare. B. Fondul medicinii prin asigurarea obligatorie.Maladii endocrine. ci finanţarea asistenţei medicale a grupurilor de populaţie care trebuie să rămînă sub tutela statului. a lichida şomajul printre lucrătorii medicali. .Medicina preventivă . .fondarea infrastructurii medicinii private.deetalizarea proprietăţii sistemului de sănătate – strict sub controlul Parlamentului.Asistenţa medicală a bolnavilor cu insuficienţa renală şi hemodializă. finanţarea asistenţei medicale a grupurilor de populaţie care trebuie să rămînă sub tutela statului .). principiile ştiinţifice de dislocare a instituţiilor curativprofilactice propuse şi înfăptuite de N. . . GROIAN. . ŢURCANU. toxicomanie. 1997.Asistenţa medicală a elevilor şi tineretului studios.Asistenţa medicală a invalizilor. comisiile tripartite.nu minimul de prestări medicale.

În acest proces sunt implicate două cauze: primo. 100 . Oferta – este cantitatea de servicii. libertatea alegerii pentru bolnav şi producător de servicii medicale sunt asigurate numai în condiţiile mobilităţii preţurilor. C. însoţită de stagnarea şi chiar reducerea producţiei. Ș. Calitatea serviciilor oscilează în limite extrem de vaste în funcţie de furnizorii lor. O caracteristică integrantă a unei pieţe medicale normale o constituie nu numai activitatea de antreprenoriat medical. MEREUŢĂ. precum şi de ritmul şi locul lor. reducerea preţurilor exercită un efect de majorare a venitului consumatorului şi el nu poate cumpăra cu acelaşi preţ mai multă marfă (efectul venitului): secundo. Din cele expuse anterior reiese. care vor fi vîndute cu un anumit preţ într-o unitate de timp. fără de care este imposibilă dezvoltarea ei. şi de a o cumpăra devine relativ mai convenabil (efectul substituirii). Legea cererii constă în aceea. că interacţiunea pe piaţă a cererii şi ofertei. incompatibile cu determinarea lor centralizată. ofertei şi preţurilor.I. În sistemul de principii. Ele întotdeauna sunt inseperabile de sursa sa. se ieftineşte în raport cu alte mărfuri. Însă relaţia preţ şi ofertă nu este inversă. interacţiunea dinamică a cerinţei. declinul profiturilor întreprinderilor. Adică. categorii şi noţiuni de piaţă un loc deosebit i se atribuie marketingului. Componentele şi noţiunile principale ce se întîlnesc în economia de piaţă şi în piaţa medicală este cererea şi oferta. GAŢCAN. Cerere înseamnă o cantitate de servicii. Legea cererii şi ofertei presupune echilibrul acestor factori într-un anumit punct. căderea indicatorilor generali ai dezvoltării economice. GROIAN. Oferta (mărfii sau serviciului) se modifică în raport direct cu modificarea preţului. care se realizează prin intermediul relaţiilor de piaţă. iar serviciile – nu. că în aceleaşi condiţii cererea de servicii medicale (în expresie cantitativă) se modifică în raport invers în funcţie de preţuri. pe măsura majorării preţurilor producătorii propun pentru vînzare o cantitate tot mai mare de mărfuri şi servicii. AMIHALACHIOAE Marfa poate exista fără prezenţa sursei ei. ci directă. Categoria de ofertă după caracteristicile sale este identică cu cererea. cumpărate cu un anumit preţ pentru o unitate de timp. deoarece ea se modifică în funcţie de preţ. ŢURCANU. Calitatea serviciilor depinde de dispoziţia persoanei care prestează serviciile. marfa. În cazul în care oferta depăşeşte cererea. iar pe măsura căderii lor – o cantitate tot mai redusă. G. N. se creează o supraproducţie. Este inutilă încercarea de a determina cererea fără preţ. în cadrul reducerii preţurilor pentru ea. dar şi concurenţa. birocratică. diminuarea dinamismului investiţiilor.

policlinici şi. adică. GAŢCAN. C. care dirijează avansarea mărfurilor. – Spitalizarea bolnavilor. Planificarea trebuie să prevadă selectarea criteriilor cu destinaţie specială: accelerarea circulaţiei mărfurilor şi rotaţiei banilor. Totalitatea de activităţi în domeniul marketingului înseamnă. MEREUŢĂ. AMIHALACHIOAE Marketingul – este un fenomen complex şi pluricomponent. articolelor şi serviciilor medicale la spitale. fixat în contractul între organizaţia de asigurare şi spital. creşterea venitului. G. Recomandăm: – Fiecare medic. resurse şi să asigure maximum de succes. În interpretare clasică marketingul – reprezintă o activitate de antreprenoriat. – Apariţia şi evaluarea medicinii private a fost şi este reglementată de legi şi acte normative speciale. Modul de achitare pentru tratamentul de staţionar trebuie să se bazeze pe costul tratamentului bolnavului. a celor de uz medical). Pentru spitalele private achitarea poate să se calculeze reieşind din costul primei zile de spitalizare. În organizarea marketingului. ŢURCANU. inclusiv şi în spitalele private. Planificarea poate fi pe termen lung (trei–cinci ani). Finanţarea prestărilor de sănătate trebuie efectuată direct sau prin transfer. eliberat de medic. că activităţile care se realizează trebuie reciproc şi raţional să se completeze una pe alta. majorarea cotei pe piaţă. cucerirea unor noi pieţe.I. după tratamentul bolnavului. 101 . GROIAN. Formele au fost – patenta şi licenţa. care doreşte să activeze în baza proprietăţii private. – Sistemul de alegere liberă a medicului şi a instituţiei medicale trebuie să fie dominant în cadrul evoluţiei asigurărilor medicale. pe termen mediu (unul–doi ani) şi pe termen scurt (pînă la un an). – Asociaţia medicilor privaţi (patronatul medical privat) trebuie să facă parte din patronarul Republicii Moldova şi să participe la comisiile tripartite. unul din locurile centrale îl ocupă elaborarea strategiei circulaţiei mărfurilor. serviciilor de la producător la consumator. Ș. trebuie să posede dreptul de patentă sau licenţă. De aceea lucrul trebuie planificat. N. – Medicina privată în Republica Moldova trebuie să ocupe locul său special în piaţa prestărilor de sănătate. Grupele social vulnerabile trebuie deservite fără plată. adică determinarea canalelor de repartiţie a mărfurilor (inclusiv. Următorul pas va fi acreditarea medicinii private în sistemul asigurărilor medicale. desigur. să fondeze o firmă medicală privată. la pacienţi şi persoanele sănătoase. se va efectua în baza biletului de trimitere. însuşirea unor noi feluri de produse. aplicat la piaţa medicală – de la producătorul produselor. să fie coordonate în timp.

Legislaţia medicală (în vigoare şi ulterioară). C. – De a petrece în cadrul MS al Republicii Moldova licenţierea şi acreditarea Centrelor Medicale Private pentru încadrarea lor în viitorul sistem al asigurărilor medicale. AMIHALACHIOAE – De format AMP din Republica Moldova. Sindicatele de ramură. – De creat pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova – Consiliul Naţional pentru bunăstarea poporului şi dezvoltarea umană durabilă în Republica Moldova. – De elaborat proiectul legilor „Despre profesiunea de medic“. Profiturile medicale (societăţile profesionale medicale). 19. Ministerul Sănătăţii (Statul).I. – De înfiinţat Banca „MoldmedBanc“ pentru înfăptuirea politicii creditar-bancare a antreprenoriatului medical. ŢURCANU. 17. – De elaborat sistemul de propagare a cunoştinţelor în domeniul dreptului medical privat. 13. G. 14. Controlul medical în cadrul pieţei medicale. declaraţii la care va adera Liga Medicilor din RM sau AMM. 16. Experţii din Agenţiile de asigurare (de stat şi private). viitorul Cod medical. Asociaţia Medicală din RM. Legi şi acte normative. – Firma medicală privată trebuie să presteze servicii medicale private fără plată grupurilor socialmente vulnerabile. „despre Liga Medicilor din Republica Moldova“. – De alcătuit Ghidul: Regulamentul activităţii medicale în Republica Moldova. Comisiile tripartite. GROIAN. 12. GAŢCAN. Ș. – Fiecare manager general al firmei medicale private trebuie să încheie contracte de muncă individuale cu medicii angajaţi în cîmpul muncii şi contract-acord cu bolnavii cărora li se prestează serviciile medicale private. – De organizat în cadrul AMP conferinţe ştiinţifico-practice cu medicii ce activează în medicina privată. Liga Medicilor din RM. – De introdus în programul didactic al catedrelor de medicină socială prelegerile „Despre apariţia şi evaluarea medicinii private în Republicii Moldova şi problemele ei medico-sociale. N. Codul Deontologic (care variantă va fi adoptată). „Despre medicina privată“. 11. 18. Fiecare firmă medicală privată poate să fie membru al Asociaţiei medicale private din Republica Moldova. 102 . a liberalismului medical va avea mai multe verigi de stat şi obşteşti: 11. MEREUŢĂ. Departamentul Standarde. 10. 15.

I. GAŢCAN. 13. N. Asociaţia Medicilor Privaţi din RM. Comisiile tripartite Guvern-Sindicate-Patronat. ŢURCANU. 15. AMIHALACHIOAE 12. C. Asociaţii ale consumatorilor şi asociaţiile bolnavilor (decret). 14. 103 . G. MEREUŢĂ. GROIAN. Societatea şi organizaţiile publice ale ei. Ș.

4. precum şi prestarea serviciilor periculoase pentru viaţa şi sănătatea consumatorilor – atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de pînă la zece salarii minime cu confiscarea produselor (mărfurilor) ce constituie obiectul contravenţiei.I. – atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de pînă la şaptezeci şi cinci de salarii minime. precum şi persoanele fizice care au încălcat legislaţia fiscală sînt trase la răspundere administrativă. prestarea serviciilor periculoase pentru viaţa şi sănătatea consumatorilor Producerea sau comercializarea produselor (mărfurilor) necalitative. MEREUŢĂ. G. Nitraţi şi alte substanţe periculoase pentru viaţa şi sănătatea consumatorilor – atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de pînă la cincisprezece salarii minime cu confiscarea producţiei ce constituie obiectul contravenţiei. GROIAN. AMIHALACHIOAE CAPITOLUL IV INFRACŢIUNILE ECONOMICE ÎN MEDICINĂ Persoanele cu funcţii de răspundere ale întreprinderilor. GAŢCAN. Încălcarea regulilor şi a normelor sanitaro-igienice şi sanitaro-antiepidemice Încălcarea regulilor şi a normelor sanitaro-igienice şi sanitaroantiepidemice atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la douăzeci şi cinci de salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere – pîna la şaptezeci şi cinci de salarii minime. 104 .1. RĂSPUNDEREA ADMINISTRATIVĂ Încălcarea legislaţiei muncii Încălcarea de către persoanele cu funcţii de răspundere a legislaţiei muncii şi a actelor normative privind protecţia muncii. penală şi altă răspundere juridică conform legislaţiei în vigoare. ŢURCANU. Fabricarea sau comercializarea produselor (mărfurilor) ce conţin substanţe periculoase pentru viaţa şi sănătatea consumatorilor. necomplete sau neconforme standardelor – atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de pînă la zece salarii minime cu confiscarea produselor (mărfurilor) ce constituie obiectul contravenţiei. colectarea sau comercializarea produselor (mărfurilor) agricole. Aceleaşi acţiuni săvîrşite asupra minorilor – atrag după sine aplicarea unei amenzi de pînă la douăzeci de salarii minime. Ș. Producerea. C. N.

preparatelor biologice şi chimice. Prestarea serviciilor medicale fără consimţămîntul pacientului Prestarea serviciilor medicale profilactice. precum şi fără certificatul de conformitate şi marca fabricii. îngrăşămintelor minerale şi 105 . GAŢCAN.I. cu confiscarea produselor ce constituie obiectul contravenţiei. ŢURCANU. Scoaterea ilicită din republică a sîngelui donat sau a derivatelor de sînge şi a preparatelor din el – atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de pînă la douăzeci şi cinci de salarii minime. G. Încălcarea regulilor de evidenţă. de diagnosticare. Neasigurarea păstrării sîngelui donat. GROIAN. terapeutice. Ș. Practicarea ilicită a activităţii medicale şi farmaceutice Practicarea. a activităţii medicale şi farmaceutice de către o persoană care nu are studiile medicale şi farmaceutice corespunzătoare – atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la douăzeci la cincizeci de salarii minime. AMIHALACHIOAE Încălcarea legislaţiei privind donarea de sînge Sustragerea sîngelui şi a derivatelor de sînge. utilizarea. Desfăşurarea activităţii farmaceutice în locuri neautorizate de Ministerul Sănătăţii – atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la douăzeci la cincizeci de salarii minime. a derivatetor de sînge şi a preparatelor din el – atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de pînă la douăzeci de salarii minime. păstrare şi aplicare a substanţelor radioactive. publicitatea şi comercializarea medicamentelor neautorizate pentru utilizare de Ministerul Sănătăţii. cu confiscarea produselor ce constituie obiectul contravenţiei. MEREUŢĂ. Păstrarea. păstrare fie aplicarea substanţelor radioactive. biologice. –atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la douăzeci la cincizeci de salarii minime. Practicarea de către persoana autorizată să desfăşoare activităţi farmaceutice a unor genuri de activitate neindicate în licenţă – atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la douăzeci la cincizeci de salarii minime. N. C. chimice fie a altor substanţe Încălcarea regulilor de evidenţă. alterarea lor neintenţionată –atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de pînă la douăzeci şi cinci de salarii minime. Folosirea sîngelui donat. recuperatorii fără consimţamîntul pacientului – atrage aplicarea unei amenzi în mărime de la trei pînă la cincisprezece salarii minime. a celor cu termenul de valabilitate expirat. a derivatelor de sînge şi a preparatelor din el în scopul obţinerii de profit – atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de pînă la douăzeci şi cinci de salarii minime. ca profesie.

regulilor şi standardelor. indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare. ce stabilesc ordinea şi limitele aplicării substanţelor indicate în alineatul întîi al prezentului articol – atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pîna la douăzeci de salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere – pînă la treizeci de salarii minime. animalelor. substanţelor meliorative. precum şi de către persoane fizice care practică comerţul. MEREUŢĂ. Încălcarea normativelor. 106 . N. cu confiscarea mărfurilor ce constituie obiectul contravenţiei. 2)Vînzarea mărfurilor fără indicarea datei fabricării. amestecurilor de preparate şi a altor substanţe toxice atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la cincisprezece salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere – pînă la douăzeci şi cinci de salarii minime cu confiscarea substanţelor radioactive şi a substanţelor toxice. Încălcarea regulilor de comerţ Încălcarea la întreprinderile comerciale (farmacii). AMIHALACHIOAE organice. ŢURCANU. Încălcarea normativelor. constînd în: 1)Înşelarea cumpărătorilor la măsurat. precum şi introducerea lor în sol adăpostit. la cîntar. pesticidelor. regulilor şi standardelor. stimulenţilor de creştere a plantelor. ce stabilesc ordinea şi limitele aplicării substanţelor indicate în alineatul întîi al prezentului articol – atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pîna la douăzeci de salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere – pînă la treizeci de salarii minime. Încălcarea regulilor de aplicare a substanţelor indicate în alineatul întîi al prezentului articol. a regulilor de comerţ. plantaţiilor şi a altei vegetaţi atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pîna la douăzeci şi cinci de salarii minime. iar persoanelor cu funcţii de răspundere – pînă la şaptezeci şi cinci de salarii minime. Ș. GAŢCAN. C. distrugerea completă sau parţiala a semănaturilor. GROIAN. Aplicarea mijloacelor chimice şi a altor mijloace de protecţie a plantelor prin intermediul aviaţiei. la achitare – atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la cinci la douăzeci şi cinci de salarii minime. G. iar persoanelor cu funcţii de răspundere – pînă la treizeci de salarii minime. ce a dus la îmbolnăvirea şi intoxicarea oamenilor. insectelor folositoare. în zonele sanitare îi de protecţie a apelor în perioada de toamnă-iarnă (cu excepţia luptei cu rozătoarele) – atrag după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la douăzeci de salarii minime. a termenului de valabilitate sau cu termenul de valabilitate expirat – atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la cinci la douăzeci şi cinci de salarii minime.I.

neverificate sau neplombate – atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la cinci la douăzeci şi cinci de salarii minime. fără paşaport tehnic sau alt document de model stabilit ce îl înlocuieşte. de întocmire a documentelor sau de decontare pentru mărfurile primite în consignaţie de la populaţie – atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la cinci la douăzeci de salarii minime. folosirea ilicită a emblemei comerciale străine Falsificarea produselor (mărfurilor). – atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la cinci la zece salarii minime. Trecerea indicaţiilor cumulative ale contoarelor aparatelor de casa şi control la poziţia zero fără acordul organelor fiscale – atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la zece la cinzeci de salarii minime. neplombate sau neînregistrate la organele fiscale – atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la zece la cincizeci de salarii minime. 7)Încălcarea modului de recepţionare. ŢURCANU. Falsificarea produselor (mărfurilor). Ș. 8)Comercializarea mărfurilor de folosinţă îndelungată fără indicarea în documentele de însoţire a termenelor de garanţie. C. 6) Lipsa indicatoarelor de preţuri sau a meniurilor la mărfurile destinate comercializării ori întocmirea lor cu încălcarea regulilor stabilite – atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la cinci la douăzeci de salarii minime. 107 . stabilit de autorităţile administraţiei publice locale. precum şi fără traducerea în limba moldovenească sau în alte limbi. MEREUŢĂ. folosirea ilicită a emblemei comerciale străine – atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la cincisprezece la douăzeci şi cinci de salarii minime cu sau fără confiscarea produselor (mărfurilor) ce constituie obiectul contravenţiei. în modul stabilit de legislaţie. 4)Încălcarea regimului de lucru. 5)Încălcarea modului de formare şi aplicare a preţurilor libere (de piaţă) şi a celor de stat cu amănuntul. AMIHALACHIOAE 3)Nerespectarea regulilor de folosire a aparatelor de măsurat şi de cîntărit. precum şi a tarifelor. G. – atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de pînă la douăzeci şi cinci de salarii minime.I. a informaţiei privind condiţiile de folosire eficientă şi inofensivă a mărfurilor de import. utilizarea unor aparate de măsurat şi de cîntărit defectate. cu confiscarea aparatelor de măsurat şi cîntărit ce nu pot fi reparate. Încălcarea regulilor de exploatare a aparatelor de casă si control Exploatarea aparatelor de casă şi control defectate. GROIAN. nerespectarea modului stabilit de rotunjire a preţurilor cu amănuntul – atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la zece la cincizeci de salarii minime. GAŢCAN. N.

N. Neeliberarea de către casier cumpărătorului (clientului) a bonului de casă –atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la zece la cincizeci de salarii minime. Desfăşurarea ilegala a activităţii de întreprinzător Desfăşurarea activităţii de întreprinzător fără înregistrarea sau reînregistrarea corespunzătoare la Camera înregistrării de stat de pe lîngă Ministerul Justiţiei –atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de la zece la douăzeci şi cinci de salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere – de la cincisprezece la treizeci şi cinci de salarii minime. 108 . Desfăşurarea activităţii de întreprinzător fără a se înregistra la organul fiscal pentru atribuirea codului fiscal sau fără indicarea în documente a codurilor fiscale. G. Desfăşurarea unei activităţi de întreprinzător interzise. GAŢCAN. Păstrarea în casă a banilor proprii şi a altor sume de bani neînregistrate prin aparatul de casă şi control (cu excepţia banilor eliberaţi înainte de începutul lucrului) – atrage după sine aplicarea unei amenzi . AMIHALACHIOAE Lipsa la casier a jurnalului de formă stabilită pentru înregistrarea în ordine cronologică a indicaţiilor contoarelor aparatelor de casă şi control la începutul şi sfîrşitul lucrului şi completarea lui neregulată – atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la zece la cincizeci de salarii minime. dacă indicarea lor este prevăzută de legislaţie fie cu folosirea unui cod fiscal străin sau unui cod plastografiat – atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de la zece la douăzeci de salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere – de la douăzeci şi cinci la treizeci şi cinci de salarii minime. – atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de la zece la douăzeci de salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere de la douăzeci şi cinci la treizeci şi cinci de salarii minime. Încălcarea regulilor privind operaţiile valutare Încălcarea regulilor privind operaţiile valutare – atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la zece salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere de la cinci la douăzeci şi cinci salarii minime cu sau fără confiscarea valorilor valutare. GROIAN.in mărime de la zece la cincizeci de salarii minime. Ș. C. fie a unei activităţi de întreprinzător ce necesită primirea licenţei sau este permisă exclusiv întreprinderilor de stat.I. MEREUŢĂ. Desfăşurarea activităţii de întreprinzător fără înregistrare ca plătitor de cote de asigurare socială de stat obligatorie în modul stabilit de legislaţie – atrage după sine aplicarea unei amenzi persoanelor responsabile de înregistrare în mărime de la zece la douăzeci de salarii minime. ŢURCANU.

precum şi neasigurarea controlului asupra întocmirii documentare a operaţiunilor economice şi reflectării lor în contabilitate. magazinelor. MEREUŢĂ. iar persoanelor cu funcţii de răspundere – în mărime de la cincisprezece la douăzeci şi cinci de salarii minime. stabilit de legislaţie. fie cu utilizarea unei embleme comerciale sau unei mărci de producţie străine – atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de la zece ta douăzeci de salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere – de la douăzeci la treizeci şi cinci de salarii minime. N. C. Desfăşurarea activităţii de întreprinzător fără utilizarea emblemei comerciale sau a mărcii de producţie de către întreprinzătorii. adică neîndeplinirea cerinţelor legislaţiei referitor la alegerea formei de organizare a contabilităţii şi ţinerii ei. unităţilor comerciale. de întocmire şi prezentare a dărilor de seamă financiare Încălcarea modului de organizare a contabilităţii şi controlului asupra tinerii ei. etc. Desfăşurarea activităţii de întreprinzător cu încălcarea dreptului la firmă (denumire). la stabilirea sau modificarea politicii de evidentă.I. reprezentanţelor. GROIAN. şi a modului de utilizare a acesteia – atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de la zece la cincisprezece salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere – de la cincisprezece la treizeci de salarii minime. – atrage după sine aplicarea unei amenzi persoanelor răspunzătoare de organizarea unei astfel de evidenţe sau control în mărime de la cincisprezece la douăzeci şi cinci de salarii minime. sucursalelor. – atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de la trei la cinci salarii minime. secţiilor. reflectarea neveridică sau incompletă în ele a datelor privind operaţiunile în cauză sau transmiterea lor cu întîrziere în contabilitate. neinregistrate în modul stabilit de legislaţie – atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de la zece la douăzeci şi cinci de salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere – în mărime de la douăzeci şi cinci la cincizeci de salarii minime. Încălcarea regulilor de organizare şi ţinere a contabilităţii. Ș. semnarea şi prezentarea documentelor 109 . adică nerespectarea regulilor stabilite de legislaţie privind reflectarea în conturi şi în registrele contabile a operaţiunilor economice şi financiare. – atrage după sine aplicarea unei amenzi persoanelor responsabile de întocmirea. adică neîntocmirea documentelor primare privind aceste operaţiuni. G. Încălcarea modului de ţinere a contabilităţii. Încălcarea modului de întocmire documentară a operaţiunilor economice şi financiare. depozitelor. ŢURCANU. AMIHALACHIOAE Desfăşurarea activităţii de întreprinzător prin intermediul filialelor. care sînt obligaţi prin lege să asigure folosirea acestora. GAŢCAN.

necesare pentru calcularea şi vărsarea impozitelor. stabilit de regulile organizării arhivisticii de stat. Încălcarea regulilor de păstrare a documentelor contabile şi neîndeplinirea cerinţelor de restabilire a lor. Eschivarea de la prezentarea setului de acte sau a unei parţi de acte ale dării de seamă financiare. a dispoziţiei scrise a organului financiar privind prezentarea ei în termenul stabilit de acesta. C. Ș. pierderea. – atrage după sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcţii de răspundere în mărime de la trei la zece salarii minime. Acţiunile. Încălcarea modului şi termenelor de întocmire şi prezentare a dărilor de seamă fiscale Încălcarea modului şi termenelor stabilite de legislaţie pentru întocmirea şi prezentarea dărilor de seamă fiscale şi a altor documente. stabilit de legislaţie. săvîrşite premeditat fie după aplicarea sancţiunii administrative pentru contravenţie similară. AMIHALACHIOAE primare în mărime de la zece la douăzeci şi cinci de salarii minime. adică degradarea. Introducerea cu bună ştiinţă în actele dării de seamă financiare a unor indici denaturaţi – atrage după sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcţii de răspundere în mărime de la zece la douăzeci de salarii minime. MEREUŢĂ. stabilit de legislaţie. GROIAN. – atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la zece la douăzeci de salarii minime. nimicirea lor pînă la expirarea termenului de păstrare a documentelor contabile. Încălcarea modului de întocmire şi prezentare a dării de seama financiare. în 110 .I. sau nerestabilirea lor în termenul de două luni. GAŢCAN. din momentul constatării faptului respectiv – atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de la zece la cincisprezece salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere – de la douăzeci la treizeci de salarii minime. – atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de la cincisprezece la douăzeci şi cinci de salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere – de la cincizeci la şaptezeci şi cinci de salarii minime. G. adică prezentarea în organul financiar a unei dări de seamă financiare care nu corespunde formei stabilite de legislaţie sau care nu reflectă toate datele stabilite pentru această formă. adică neîndeplinirea premeditată. ŢURCANU. fie prezentarea setului de acte sau a unei părţi de acte ale dării de seamă financiare cu încălcarea termenului de prezentare a acesteia. prevăzute de alineatul 7 al prezentului articol. taxelor şi altor plaţi la buget şi în fondurile extrabugetare. – atrage după sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcţii de răspundere în mărime de la zece la douăzeci de salarii minime. după expirarea termenului stabilit de legislaţie pentru prezentarea dării de seamă financiare. Neexecutarea dispoziţiei scrise a organului fiscal privind prezentarea. N.

Încălcarea modului de calculare. de către ordonatorii de credite (executorii de buget). N. AMIHALACHIOAE termenul stabilit de acesta. GROIAN. unităţi comerciale etc. persoanelor cu funcţii de răspundere. în termenele stabilite de legislaţie. persoanelor cu funcţii de răspundere ale instituţiilor finanţate de la bugetele de toate nivelurile. în termenul stabilit.I. al unităţilor structurale sau subdiviziunilor acesteia (filiale. sucursale. a dării de seamă fiscale care nu a fost prezentată în termenul stabilit de legislaţie – atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la cincisprezece la douăzeci şi cinci de salarii minime. Ș. Neprezentarea spre aprobare sau neaprobarea. a informaţiei privind lichidarea sau reorganizarea întreprinderii – atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor fondatori şi persoanelor cu funcţii de răspundere în mărime de la treizeci la o sută de salarii minime. unde se produce. de aprobare şi de utilizare a mijloacelor bugetare Denaturarea de către instituţiile finanţate de la bugetele de toate nivelurile. 111 . Neprezentarea organelor fiscale de către întreprinzători în termenul stabilit de legislaţie a informaţiei privind sediul ori schimbarea sediului întreprinderii. persoanelor cu funcţii de răspundere. a calculelor de stabilire a necesarului de mijloace bugetare – atrage după sine aplicarea. a unei amenzi de la douăzeci şi cinci la cincizeci de salarii minime. depozite. GAŢCAN. persoanelor cu funcţii de răspundere. ŢURCANU. a unei amenzi de la douăzeci şi cinci la cincizeci de salarii minime. MEREUŢĂ. a unei amenzi de la douăzeci şi cinci la cincizeci de salarii minime. magazine. a unei amenzi de la treizeci la cincizeci de salarii minime. precum şi privind conturile de decontare şi alte conturi bancare deschise în ţară şi în străinătate. reprezentanţe. fie prezentarea unor informaţii neveridice cu caracterul indicat – atrage după sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcţii de răspundere în mărime de la zece la douăzeci şi cinci de salarii minime. C. G.). Aceleaşi acţiuni care au dus la formarea de surplusuri de mijloace bugetare sau de bunuri materiale – atrag după sine aplicarea. Utilizarea contrar destinaţiei a mijloacelor bugetare de către instituţiile finanţate de la bugetele de toate nivelurile – atrage după sine aplicarea. se păstrează sau se vinde producţia (mărfurile) se execută lucrări sau se prestează servicii. secţii. Încălcarea modului de prezentare a datelor aferente calculării şi vărsării impozitelor în buget Necomunicarea organelor corespunzătoare. a planurilor de finanţare (devizelor de cheltuieli) ale instituţiilor bugetare – atrage după sine aplicarea.

MEREUŢĂ. lucrări fără încheierea prealabilă a contractelor. GROIAN. Neprezentarea în bănci sau în alte instituţii de credit în termenul stabilit de legislaţie a documentelor de plată privind virarea impozitelor şi a altor plăţi obligatorii în buget şi în fondurile extrabugetare – atrage după sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcţii de răspundere în mărime de la zece la douăzeci de salarii minime. precum şi efectuarea de cheltuieli reale în sume ce depăşesc limitele alocaţiilor bugetare – atrag după sine aplicarea. a unei amenzi de la douăzeci şi cinci la o sută de salarii minime. de bunuri materiale în sume ce depăşesc alocaţiile bugetare sau transferarea de mijloace bugetare pentru mărfuri. ŢURCANU. Încălcarea regulilor de calculare şi vărsare a impozitelor şi a altor plăţi obligatorii în buget şi fondurile extrabugetare Neîndeplinirea obligaţiilor stabilite de legislaţie privind calcularea. AMIHALACHIOAE Contractarea de lucrări. Neachitarea. Ș. Diminuarea de către contribuabili a impozitelor şi a altor plăţi obligatorii ce urmează a fi vărsate în buget şi în fondurile extrabugetare prin încălcarea modului de întocmire documentară a operaţiunilor economice – atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de la zece la cincisprezece salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere – de la douăzeci la treizeci de salarii minime. Formarea şi utilizarea contrar legislaţiei a mijloacelor speciale ale instituţiei finanţate de la buget Formarea şi utilizarea contrar legislaţiei a mijloacelor speciale ale instituţiei finanţate de la buget – atrag după sine aplicarea. reţinerea şi virarea în buget a impozitului pe venit fie a obligaţiilor privind primirea şi vărsarea în buget şi în fondurile extrabugetare a altor impozite şi plăti obligatorii în locul contribuabililor – atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de la două la cinci salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere – de la cinci la zece salarii minime. taxelor şi a altor plăţi la buget şi în fondurile extrabugetare – atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de la cinci la zece salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere – în mărime de la douăzeci şi cinci la cincizeci şi cinci de salarii minime. C. persoanelor cu funcţii de răspundere. persoanelor cu funcţii de răspundere. G. de servicii. servicii.I. a unei amenzi de la treizeci la şaptezeci de salarii minime. a impozitelor. GAŢCAN. Diminuarea de către contribuabili a impozitelor şi a altor plăţi obligatorii ce urmează a fi vărsate în buget şi în fondurile extrabugetare prin reflectarea incorectă în contabilitate a datelor despre venituri şi cheltuieli fie despre alte obiecte impozabile – atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor 112 . în termenul stabilit de legislaţie. N.

bugetare sau valutare. Ș. AMIHALACHIOAE în mărime de la cinci la zece salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere – de la zece la douăzeci de salarii minime. Diminuarea de către contribuabili a impozitelor şi a altor plăţi obligatorii ce urmează a fi vărsate în buget şi în fondurile extrabugetare prin întocmirea unei dări de seamă fiscale ce nu corespunde datelor contabilităţii – atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de la cincisprezece la douăzeci şi cinci salarii minime. – atrage după sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcţii de răspundere din instituţiile financiare în mărime de la zece la douăzeci de salarii minime. ŢURCANU. de către instituţiile financiare. pentru toate temeiurile şi felurile de plaţi. Încălcarea modulul de trecere la conturi şi de virare de pe ele a mijloacelor băneşti de către instituţiile financiare Încălcarea termenelor. la care conform legislaţiei se calculează cotele menţionate. stabilite de legislaţie. – atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la zece la cincisprezece salarii minime. sa retină şi să vireze impozitul în locul contribuabilului. MEREUŢĂ. – atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de la zece la douăzeci şi cinci de salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere – de la douăzeci şi cinci la cincizeci de salarii minime. GAŢCAN. fie de alte persoane răspunzătoare pentru perceperea impozitelor ori obligate să calculeze. bugetare şi valutare ale întreprinzătorilor. serviciilor). GROIAN. N. – atrage după sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcţii de răspundere în mărime de la cincisprezece la şaptezeci şi cinci de salarii minime. în conturile bugetului sau ale fondurilor extrabugetare a sumelor plăţilor fiscale. obţinute din comercializarea mărfurilor (producţiei. nemijlocit la conturile depozitare sau alte conturi bancare similare. transferarea cu întîrziere sau incompletă a cotelor de asigurare socială de stat obligatorie în cazul retribuirii muncii în expresie bănească sau în natură. încasate de la contribuabili. Diminuarea de către contribuabili a impozitelor şi a altor plăţi obligatorii ce urmează a fi vărsate în buget şi în fondurile extrabugetare prin prezentarea unor documente ce conţin indici denaturaţi cu bună ştiinţă. în termenul stabilit de legislaţie. Încălcarea modului stabilit de decontare a mijloacelor de pe conturile 113 . evitînd conturile de decontare (curente). lucrărilor. Netransferarea. fie trecerea mijloacelor băneşti în numerar sau fără numerar. C. ce servesc temei direct sau indirect pentru diminuarea mărimilor lor. precum şi pentru rambursare (trecere în contul plăţilor viitoare) a plăţilor anterior vărsate sau percepute.I. de trecere a mijloacelor băneşti în conturile de decontare (curente). Nevirarea. G.

valutare sau de alte conturi bancare contribuabililor fără certificatul organului fiscal ori cu încălcarea cerinţelor. încălcarea termenilor stabilite de legislaţie de decontare a mijloacelor de la conturile clienţilor în temeiul unei cereri întocmite în modul cuvenit de către organul fiscal sau a hotărîrii definitive a instanţei judecătoreşti (arbitrajului) – atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la cincisprezece la douăzeci şi cinci de salarii minime. GAŢCAN.I. G. MEREUŢĂ. a plafoanelor de casă şi a normativelor de cheltuieli admise din încasările lunare în numerar pentru necesităţi urgente – atrage după sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcţii de răspundere în mărime de la cincisprezece la douăzeci şi cinci de salarii minime. Deschiderea ilegală de conturi contribuabililor. Neîndeplinirea de către instituţia financiara a obligaţiilor privind stabilirea. instituţiilor şi organizaţiilor cărora nu li s-au atribuit coduri fiscale. adică deschiderea de către bănci sau alte instituţii de credit de conturi de decontare (curente). C. AMIHALACHIOAE contribuabililor de către instituţiile financiare fie. documentul ce confirmă transferarea cotelor de asigurare sociala de stat obligatorie în mărimea cuvenită – atrage după sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcţii de răspundere în mărime 114 . în modul stabilit de legislaţie. Ș. precum şi executarea lor în lipsa informaţiei despre atribuirea codurilor fiscale – atrage după sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcţii de răspundere în mărime de la zece la douăzeci şi cinci de salarii minime. ŢURCANU. Eliberarea de către instituţia financiar către agentul economic a mijloacelor pentru retribuirea muncii fără ca acesta să prezinte. instituţii şi organizaţii. pentru întreprinderi. N. Primirea de către instituţia financiară a documentelor întreprinderilor. stabilite de legislaţie pentru deschiderea conturilor bancare. GROIAN. Primirea şi eliberarea mijloacelor pentru retribuirea muncii fără transferarea cotelor de asigurare socială de stat obligatorie Prezentarea în instituţia financiară a documentelor în vederea primirii mijloacelor pentru retribuirea muncii fără prezentarea concomitentă a documentului ce confirmă transferarea cotelor de asigurare socială de stat obligatorie în mărimea cuvenită – atrage după sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcţii de răspundere în mărime de la cincisprezece la treizeci şi cinci de salarii minime. fie necomunicarea de către instituţiile financiare organelor fiscale despre deschiderea de conturi contribuabililor – atrage după sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcţii de răspundere din instituţiile financiare în mărime de la zece la douăzeci şi cinci salarii minime.

Încălcarea egalităţii în drepturi a limbilor Faptele îndreptate spre propagarea duşmăniei. ŢURCANU. Săvîrşirea a doua oară în decurs de un an a unei încălcări din numărul celor prevăzute în alineatul întîi al prezentului articol. pentru care persoana a fost de acum supusă unei sancţiuni administrative – atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la douăzeci la cincizeci de salarii minime. GROIAN. Împiedicarea activităţii legitime a persoanelor cu funcţii de răspundere Împiedicarea în orice formă a activităţii legitime a persoanelor cu funcţii de răspundere din cadrul Curţii de Conturi. precum şi răspunsul cu întîrziere la interpelare – atrag după sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcţii de răspundere în mărime de pînă la zece salarii minime. comunicarea unor date eronate sau în volum incomplet de către persoane oficiale responsabile cu probleme de statistică. N. precum şi a deputaţilor în Parlament în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu (neadmiterea efectuării controlului neprezentarea documentelor corespunzătoare. aflate pe teritoriul 115 . GAŢCAN. AMIHALACHIOAE de la cincisprezece la treizeci şi cinci de salarii minime. inspectoratelor şi altor organe învestite cu astfel de împuterniciri. – atrage după sine un avertisment sau aplicarea unei amenzi în mărime de la cinci la treizeci de salarii minime. administraţiei de stat şi ai organizaţiilor obşteşti. instituţiilor şi organizaţiilor. Ș. C.I. departamentelor. a altor legi şi hotărîri ale organelor supreme ale puterii de stat şi ale administraţiei de stat reflectate în interpelarea deputatului. precum şi lezarea în drepturi a cetăţenilor din motive de limbă – atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de pînă la cinci salarii minime. neexecutarea prescripţiilor şi a altor cerinţe legitime) – atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în marime de la cinci la douăzeci de salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere – în mărime de la zece la şaptezeci şi cinci de salarii minime. Încălcarea legislaţiei cu privire la statistică Neprezentarea la timp a dărilor statistice. precum şi de către conducătorii întreprinderilor. Neluarea de măsuri în legătură cu interpelarea deputatului Neluarea de măsuri privind înlăturarea încălcărilor Constituţiei. MEREUŢĂ. desconsiderarea limbii oricărei naţionalităţi crearea de obstacole pentru funcţionarea limbii de stat şi a altor limbi pe teritoriul republicii. G. ministerelor. Nerespectarea cerinţelor Legii Republicii Moldova cu privire la funcţionarea limbilor pe teritoriul Republicii Moldova Nerespectarea de către conducătorii organelor puterii de stat.

2. dacă aceste acţiuni au cauzat pagube de mari proporţii băncii sau unei alte instituţii creditoare. fie cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime. GAŢCAN. Aceleaşi acţiuni care au cauzat pagube în proporţii deosebit de mari băncii sau unei alte instituţii creditoare. Ș. adică în scopuri ce nu corespund destinaţiei sau devizului aprobat fără autorizaţie în scris a organelor competente. – se pedepseşte cu muncă corecţională pînă la doi ani. Aceleaşi acţiuni. ŢURCANU. – se pedepsesc cu 116 . – se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la cinci ani sau cu amendă de la şaptezeci şi cinci la o sută cincizeci de salarii minime şi destituire. – se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani sau cu muncă corecţională pe acelaşi termen. săvîrşite în mod repetat ori în urma unei înţelegeri prealabile de către un grup de persoane. INFRACŢIUNI ECONOMICE Refuzul intenţionat de a furniza date statistice sau prezentarea intenţionată de date statistice neautentice Refuzul intenţionat de a furniza date statistice sau prezentarea intenţionată de date statistice neautentice. 4. Folosirea neconformă destinaţiei a mijloacelor de credit Folosirea mijloacelor de credit în scopuri neconforme destinaţiei fără acordul scris al conducătorului băncii sau al unei alte instituţii creditoare care a acordat creditul. sau cu amendă de la cincizeci la o sută de salarii minime. G. GROIAN. care au cauzat îmbolnăviri grave sau moartea oamenilor fie alte consecinţe grave. – se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la cinci ani. ce cauzează pagube economiei naţionale. AMIHALACHIOAE Republicii Moldova a Legii Republicii Moldova cu privire la funcţionarea limbilor pe teritoriul Republicii Moldova – atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de pînă la zece salarii minime. Folosirea neconformă destinaţiei a mijloacelor bugetare Folosirea neconformă destinaţiei a mijloacelor bugetare. Fabricarea şi comercializarea produselor (mărfurilor) periculoase pentru viaţa şi sănătatea consumatorilor Fabricarea şi comercializarea produselor (mărfurilor) periculoase pentru viaţa şi sănătatea consumatorilor. sau cu amendă de la cincizeci la şaptezeci de salarii minime.I. fie însoţite de folosirea unor documente false. fie că au cauzat pagube de mari proporţii intereselor publice. C. N. MEREUŢĂ. – se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani sau cu muncă corecţională pe un termen de pînă la doi ani.

fie cu amendă în mărime de pînă la o sută cincizeci de salarii minime. fie cu privarea de dreptul pe un termen de la doi pînă la cinci ani de a ocupa posturi în întreprinderile de deservire socială a populaţiei şi ale gospodăriei comunale. Ș. înşelarea la socoteală sau vre-o altă inducere în eroare a celor care fac comandă la întreprinderile de deservire socială a populaţiei. G. C. Aceleaşi acţiuni.I. cu mijloace de transport sau pentru alte feluri de deservire a populaţiei. ŢURCANU. Practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător Practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător. săvîrşite fie în urma unei înţelegeri prealabile de un grup de persoane. Înşelarea clienţilor Depăşirea preţurilor cu amănuntul stabilite. deservirii sociale. săvîrşite repetat sau de un grup de persoane cu înţelegere prealabilă. – se pedepseşte cu muncă corecţională pe un termen de pînă la un an şi jumătate sau cu amendă în mărime de la cincizeci la şaptezeci şi cinci de salarii minime. săvîrşite în repetate rînduri sau în mari proporţii. comunale. Aceleaşi acţiuni. instituţie sau organizaţie. legate de deservirea populaţiei Primirea de către lucrătorul fără funcţie de răspundere dintr-o întreprindere. GAŢCAN. prestate populaţiei. MEREUŢĂ. – se pedepseşte prin muncă corecţională pe un termen de pînă la un an sau cu o amendă în mărime de pînă la treizeci şi cinci de salarii minime. fie în proporţii mari. ce se referă la sfera obligaţiilor de serviciu ale acestui lucrător. fie de o persoană anterior condamnată pentru o infracţiune similară. GROIAN. Primirea unei remuneraţii ilicite de la cetăţeni pentru îndeplinirea lucrărilor. – se pedepsesc prin muncă corecţională pe un termen de pînă la trei ani sau cu o amendă în mărime de pînă la optzeci de salarii minime. dacă aceste fapte au fost săvîrşite după aplicarea unei sancţiuni administrative pentru aceeaşi încălcare. alimentaţiei publice. medicale. – se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la şapte ani cu sau fără confiscarea averii şi cu interdicţia pe un termen de la doi pînă la cinci ani de a ocupa anumite posturi la întreprinderile de deservire socială a populaţiei şi ale gospodăriei comunale. AMIHALACHIOAE privaţiune de libertate pe un termen de la un an la cinci ani cu sau fără confiscarea produselor (mărfurilor) ce constituie obiectul infracţiunii. – se pedepseşte fie cu muncă corecţională pînă la doi ani. – se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un 117 . precum şi a preţurilor şi tarifelor pentru servicii sociale. prin estorcare a unei remuneraţii ilicite de la cetăţean pentru îndeplinirea unei lucrări sau pentru prestarea unui serviciu în sfera comerţului. Aceleaşi fapte. N.

a unei activităţi. – se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani cu privarea dreptului de a deţine anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la trei ani. GROIAN. MEREUŢĂ. sau cu amendă în mărime de la şaptezeci şi cinci la o sută de salarii minime. săvîrşită în proporţii mari. comise în repetate rînduri sau de o persoană anterior condamnată pentru infracţiunea prevăzută la alineatul întîi din prezentul articol. Notă: Evaziunea fiscală se consideră de proporţii mari dacă suma impozitului tăinuit depăşeşte 500 salarii minime. instituţiilor şi organizaţiilor pe calea includerii în documentele contabile a unor date vădit denaturate privind veniturile sau cheltuielile fie pe calea tăinuirii altor obiecte impozabile. ce necesită primirea licenţei sau a celei permise exclusiv întreprinderilor de stat. Deschiderea ilegală a conturilor şi depozitarea mijloacelor băneşti în străinătate Deschiderea de către persoane juridice şi fizice. stabilit de legislaţie fie a modului de utilizare a ei. AMIHALACHIOAE termen de pînă la doi ani sau cu muncă corecţională pe acelaşi termen. Notă: Prin practicare ilegală a activităţii de întreprinzător în prezentul articol se subînţelege: practicarea ei fără înregistrarea respectivă sau reînregistrarea la Camera înregistrării de stat de pe lîngă Ministerul Justiţiei. practicarea unei activităţi interzise. de conturi şi depozitarea mijloacelor băneşti în străinătate fără autorizaţia Băncii Naţionale a Moldovei. Aceleaşi acţiuni. practicarea ei cu încălcarea dreptului la firmă (denumire). – se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani sau cu amendă în mărime de la o sută la o sută cincizeci de salarii minime cu confiscarea depunerii.I. Evaziunea fiscală a întreprinderilor. ŢURCANU. Ș. stabilit de legislaţie. C. GAŢCAN. Aceleaşi fapte săvîrşite repetat. 118 .– se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani cu privarea dreptului de a deţine anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la trei ani. practicarea ei fără înscrierea la evidenţă în organul fiscal pentru acordarea codului fiscal fie cu folosirea unui cod fiscal străin sau plastografiat . G. instituţiilor şi organizaţiilor Evaziunea fiscală a întreprinderilor. practicarea ei prin intermediul filialelor şi reprezentanţelor cu încălcarea modului de fondare şi activitate a lor. – se pedepseşte cu amendă în mărime de la cincizeci la o sută de salarii minime cu confiscarea depunerii. care practică activitate de întreprinzător. N.

AMIHALACHIOAE 4.I. sau care a avut urmări grave. Abuzul de putere sau abuzul de serviciu Abuzul de putere sau abuzul de serviciu. organizaţie. anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţii publice sau a acţiunilor administrative de dispoziţie şi organizatorico-economice Se consideră persoană cu înaltă funcţie de răspundere persoana cu funcţie de răspundere al cărei mod de alegere sau numire este reglementat de Constituţia Republicii Moldova şi de legi organice. C. într-o întreprindere. N. fie cu destituire din funcţie. INFRACŢIUNI SĂVÎRŞITE DE PERSOANE CU FUNCŢII DE RĂSPUNDERE Persoană cu funcţie de răspundere este considerată persoana căreia. 119 . GAŢCAN. dacă aceasta a cauzat daune considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice. indiferent de forma de proprietate. fie în virtutea unei însărcinări. G. în virtutea legii. Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu. MEREUŢĂ. fie cu muncă corecţională pînă la doi ani. – se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la zece ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a practica anumite activităţi pe un termen de pînă la cinci ani. instituţie. ŢURCANU.– se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la opt ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a practica anumite activităţi pe un termen de pînă la cinci ani. adică săvîrşirea de către o persoană cu funcţie de răspundere a unor acte care depăşesc în mod vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege.– se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani sau cu amendă de la treizeci la o sută de salarii minime şi destituire. precum şi persoanele cărora persoana cu funcţie de răspundere indicată le-a delegat împuternicirile sale. fie drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice. dacă ea a cauzat daune considerabile intereselor publice. adică folosirea intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere a atribuţiilor sale contrar obligaţiilor de serviciu. prin numire. Ș. Abuzul de putere sau abuzul de serviciu săvîrşit în mod repetat sau de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere.3. prin alegere. GROIAN. – se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la trei ani. Abuzul de putere sau abuzul de serviciu săvîrşit în interesele unei organizaţii criminale. i se acordă permanent sau provizoriu.

a Legii Republicii Moldova cu privire la funcţionarea limbilor pe teritoriul Republicii Moldova. care a condus la urmări grave sau la pierderea de vieţi omeneşti. însoţite fie de acte de violenţă. GAŢCAN. în virtutea atribuţiilor sale. – se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la doisprezece ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a practica anumite activităţi pe un termen de pînă la cinci ani. – se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la trei ani. sau săvîrşită în interesele unei organizaţii criminale. Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu. MEREUŢĂ. comisă în mod repetat în decursul anului după aplicarea sancţiunii administrative.I. Nerespectarea cerinţelor Legii Republicii Moldova cu privire la funcţionarea limbilor pe teritoriul Republicii Moldova Nerespectarea de către conducătorii organelor puterii de obşteşti. pentru îndeplinirea sau neîndeplinirea în interesul celui care dă mită unui act. administraţiei de stat şi ale organizaţiilor Republicii Moldova. N. dacă a cauzat o daună considerabilă fie intereselor de stat sau obşteşti. a mitei. G. fie cu destituire din funcţie. fie drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale cetăţenilor. fie de acţiuni de tortură şi care jignesc demnitatea personală a părţii vătămate. – se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime sau cu destituire din funcţie. săvîrşită în mod repetat sau de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere. Neglijenţa Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană cu funcţie de răspundere a îndatoririlor sale ca rezultat al atitudinii neglijente sau neconştiincioase faţă de ele. ar fi trebuit sau ar fi putut să1 120 . – se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la şapte ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a practica anumite activităţi pe un termen de pînă la cinci ani. fie cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime. fie cu muncă corecţională pînă la doi ani. AMIHALACHIOAE Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu. sub orice formă. C. – se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani. pe care persoana oficială. Luarea de mită Luarea de către o persoană cu funcţie de răspundere. Ș. personal sau prin mijlocitori. GROIAN. Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană cu funcţie de răspundere a îndatoririlor sale ca urmare a atitudinii neglijente sau neconştiincioase faţă de ele. instituţiilor şi organizaţiilor aflate pe teritoriul stat. sau care a avut urmări grave. fie de folosirea armei. ŢURCANU. precum şi de către conducătorii întreprinderilor.

procurorul sînt la curent cu infracţiunea săvîrşită de ea. anchetatorul. – se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci de ani cu confiscarea averii Mijlocitorul mituirii sau luării de mită este absolvit de răspundere penală dacă se autodenunţă. Mijlocirea mituirii săvîrşită de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere sau în interesul unei organizaţii criminale. neştiind despre faptul că organele de cercetare penală. Persoana care a dat mită este absolvită de răspundere penală dacă mita i-a fost extorcată sau dacă persoana s-a autodenunţat. – se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la opt ani. ori care a luat mită în proporţii deosebit de mari. C. – se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci şi cinci de ani cu confiscarea averii. ori primirea unei mite de mari proporţii. procurorul sînt la curent cu infracţiunea săvîrşită de el. GROIAN. anchetatorul. săvîrşite în urma unei înţelegeri prealabile de către un grup de persoane sau în repetate rînduri sau însoţite de extorcarea mitei. Aceleaşi acţiuni. fie de o persoană anterior condamnată pentru mituire sau darea de mită în proporţii mari. G. neştiind că organele de cercetare penală. N.I. fie de o persoană anterior condamnată pentru mituire. fie prin abuzul de serviciu. – se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani cu confiscarea averii. săvîrşite de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere ori care a fost condamnată anterior pentru luare de mită. Darea de mită Darea de mită. – se pedepsesc cu privaţiune de libertate de la cinci pînă la cincisprezece ani şi cu confiscarea averii. – se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şapte la cincisprezece ani cu confiscarea averii. ŢURCANU. AMIHALACHIOAE săvîrşească. Ș. Mijlocirea mituirii săvîrşită fie în mod repetat. MEREUŢĂ. Darea de mită în proporţii deosebit de mari sau pentru servicii acordate organizaţiei criminale. – se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci de ani cu confiscarea averii. Acţiunile prevăzute de părţile întîi şi a doua ale prezentului articol. ori care a luat mită pentru servicii acordate unei organizaţii criminale. – se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şapte la cincisprezece ani cu confiscarea averii.– se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la opt ani Darea de mită în repetate rînduri. Mijlocirea mituirii Mijlocirea mituirii. 121 . GAŢCAN.

transportare sau expediere a mijloacelor narcotice Încălcarea regulilor de producţie. art. dacă au provocat zdruncinarea îndelungată a sănătăţii sau moartea victimei. precum şi a celor emise în mod exclusiv întreprinderilor de stat. evidenţă.845-XII din 3. p. se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la trei ani. 1994.2. G.33) Articolul 10. dacă aceasta a provocat sau putut să provoace răspîndirea bolilor infecţioase. Ș. livrare.163 din 18. nr.01. AMIHALACHIOAE Practicarea ilegală a medicinii Practicarea medicinii ca profesie de o persoană fără studii medicale corespunzătoare precum şi îndeletnicirea unui lucrător medical cu practica medicală.07. – se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la doi ani. nr. Încălcarea regulilor de producţie. Încălcarea regulilor. SANCŢIUNILE FINANCIAR-ECONOMICE ŞI LEGISLAŢIA ÎN VIGOARE Legea Republicii Moldova nr. stabilite în scopul combaterii epidemiilor Încălcarea regulilor. procurare. art.7. livrare. fie cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime. 1992. păstrare.92. transportare sau expediere de mijloace narcotice.4.4 prevede pentru desfăşurarea fără licenţă de stat a activităţilor interzise pe teritoriul Republicii Moldova. evidenţă. stabilite în scopul prevenirii bolilor epidemice şi a altor boli infecţioase şi combaterii lor. N. fie cu muncă corecţională pe acelaşi termen.92 „Privind măsurile urgente de reprimare a activităţii economico-financiare ilicite desfăşurate de persoanele juridice şi fizice – agenţi ai antreprenoriatului“ (Monitorul Oficial. – se pedepsesc cu privaţiune de libertate pînă la cinci ani. – se pedepsesc fie cu muncă corecţională pînă la doi ani. ŢURCANU. Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. GAŢCAN. procurare. GROIAN.173) 122 . fie cu muncă corecţională pînă la doi ani cu sau fără privarea de dreptul de a ocupa anumite posturi sau de a desfăşura o anumită activitate sau fără aceasta. fie cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime. răspunde în mărimea profitului realizat în timpul cît a durat această încălcare şi se aplică amendă în aceeaşi mărime. Aceleaşi fapte. pe care nu este în drept s-o exercite. „Cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi“ (Monitorul Oficial. C. MEREUŢĂ. 4. păstrare.I.

– Pentru neînregistrarea. nr. se păstrează sau se comercializează bunurile materiale. precum şi a obligaţiilor din perioada lichidării sau reorganizării se aplică o amendă în mărime de la 20 pînă la 100 de salarii minime. Ș. 1999. MEREUŢĂ. – Pentru lipsa datelor necesare sau includerea unor date inexacte în documentele de livrare. GROIAN. ce servesc drept bază pentru efectuarea operaţiunilor financiareconomice şi calcularea plăţilor în buget.654). al unităţilor şi subdiviziunilor ei structurale fără îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de legislaţie se aplică o amendă în mărime de la 100 pînă la 200 de salarii minime. se percep 50 la sută din valoarea acestor bunuri. art. (7) Pentru neprezentarea sau prezentarea organului fiscal a unor informaţii neveridice despre sediul sau despre schimbarea sediului întreprinderii. Art. a unităţilor şi subdiviziunilor ei structurale. se sechestrează mărfurile şi se aplică sancţiuni economice în mărimea valorii lor. luarea la evidenţă în organul fiscal. se aplică o amendă în mărime de la 30 pînă la 130 de salarii minime. transportarea şi comercializarea bunurilor materiale. N. AMIHALACHIOAE Prevede următoarele sancţiuni: – Pentru desfăşurarea activităţii economice în alte locuri decît cele autorizate de organele administrative se aplică amendă în mărime de pînă la 10 salarii minime.133–134. – Pentru neasigurarea accesului în locurile şi încăperile unde se produc. – Pentru neasigurarea păstrării documentelor primare şi registrelor evidenţei contabile în termenenele stabilite de normele de arhivare se aplică o amendă în mărime de la 50 pînă la 150 de salarii minime. Legea Republicii Moldova nr.18 prevede următoarele sancţiuni: (2) Pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de legislaţie privind înregistrarea de stat a întreprinderii.11.1198-XII din 17. – Pentru păstrarea. a bunurilor materiale în registrele evidenţei contabile. ŢURCANU. GAŢCAN. se aplică o amendă în mărime de la 20 pînă la 120 de salarii minime.I. în ordinea stabilită. 123 . se desfăşoară o altă activitate ori se prestează servicii impozabile. C.92 „Privind bazele sistemului fiscal“ (Monitorul Oficial. G. transportare şi primire a valorilor materiale sau serviciilor prestate se aplică o amendă în mărime de la 10 pînă la 100 de salarii minime – Pentru neprezentarea documentelor primare şi registrelor de evidenţă. a căror provenienţă legală nu poate fi dovedita la momentul controlului.

Ș. ŢURCANU. GROIAN. pentru fiecare zi de întîrziere a plăţii de la datornic se percepe penalitate în mărime de 0. (19) Pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii duble. (3) În cazul micşorării plăţilor fiscale şi altor plăţi obligatorii la buget şi în fondurile extrabugetare pe calea diminuării profitului (venitului) impozabil sau a altui obiect impozabil.I. dările de seamă. declaraţiile cu privire la venituri. calculele fiscale şi alte documente aferente calculării şi vărsării impozitelor şi altor plăţi obligatorii la buget şi în fondurile extrabugetare organele fiscale le stabilesc impozite în mărime de 110% din suma impozitelor respective calculate pentru perioada de dare de seamă precedentă. în termenele stabilite de legislaţie. (2) În cazul nevărsării în termenele stabilite de legislaţie a impozitelor şi a altor plăţi obligatorii la buget şi în fondurile extrabugetare. depozite. de la contribuabil se percepe impozit pentru obiectul impozabil diminuat şi amendă în aceeaşi mărime. iar la încălcarea repetată pe parcursul a douăsprezece luni o amendă în mărime 124 .2% din suma neachitată la timp. (11) Pentru întocmirea incompletă sau neadecvată a documentelor primare şi contabile. deteriorarea sau nimicirea memoriei aparatelor de casă şi de control sau a altor mijloace de acumulare a datelor se aplică o amendă în mărime de la 100 pînă la 200 de salarii minime. MEREUŢĂ. C. GAŢCAN. G. După prezentarea documentelor respective şi verificarea acestora se efectuează recalcularea impozitelor în funcţie de beneficiul (venitul) efectiv şi prezenţa în fapt a altor obiecte impozabile cu aplicarea unei sancţiuni financiare în mărime de 10% din suma impozitelor care urmează a fi vărsate la buget. calculate de către contribuabil sau organul fiscal inclusiv a sumelor adăugate conform rezultatelor controalelor. în locuri de comerţ. în alte încăperi şi locuri care sînt folosite pentru obţinerea de venituri sau sînt obiecte impozabile se aplică o amendă în mărime de la 100 pînă la 200 de salarii minime. precum şi acceptarea unor asemenea documente care împiedică efectuarea controalelor se aplică o amendă în mărime de la 20 pînă la 100 de salarii minime. neasigurarea integrităţii sau nimicirea documentelor contabile. N. AMIHALACHIOAE (8) Pentru neasigurarea accesului persoanelor cu funcţii de răspundere din organele fiscale şi din alte organe învestite cu funcţii de control fiscal în încăperile şi locurile de producţie. documentele primare şi contabile necesare pentru controlul îndeplinirii de către contribuabil a obligaţiilor faţă de buget şi de fondurile extrabugetare se aplică o amendă în mărime de la 100 pînă la 200 de salarii minime. (1) Contribuabililor care nu au prezentat. (9) Pentru refuzul de a prezenta persoanelor cu funcţii de răspundere din organele fiscale şi din alte organe învestite cu funcţii de control fiscal.

ŢURCANU.11. AMIHALACHIOAE dublă. MEREUŢĂ.93 „Privind aplicarea de către întreprinderi şi organizaţii indiferent de forma de proprietate a maşinilor de casă şi control.I. alin. pentru. sumele sancţiunii pecuniare şi financiare nevărsate la buget de către contribuabil în termenele stabilite se percep de organele fiscale şi de alte organe. Termenul indicat curge din ziua următoare după adoptarea hotărîrii cu privire la aplicarea sancţiunii în cauză. de la conturile persoanelor juridice pe cale extrajudiciară. efectuarea decontărilor băneşti cu populaţia“ (Monitorul Oficial. 1993.3. învestite cu funcţii de control fiscal. nr. GAŢCAN. N.327) Prevede următoarele sancţiuni: p. G. alin. iar de la persoanele fizice pe cale judiciară.11.783–11 din 31 octombrie 1998). Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr.1 Către întreprinderea care nu a eliberat cumpărătorului (clientului) cecul sau care a eliberat un cec pentru o sumă mai mare decît cea reală se aplică o amendă în mărime de 10 salarii minime. 125 .93 „Cu privire la răspunderea pentru încălcarea modului de introducere a valutei naţionale în Republica Moldova“ (Monitorul Oficial. În cazul comiterii repetate în cursul unui an a abuzurilor menţionate în prezentul punct suma amenzii se dublează (în redacţia Decretului nr.202 din 28.167 din 18. (4) Toate impozitele şi alte plăţi obligatorii. p. 1993.2 Către întreprinderea care foloseşte maşini de casă şi control defectate sau care nu a afişat lista de preţuri la marfă comercializată se aplică amendă în mărime de 100 salarii minime. p.3.3 Către întreprinderea care efectuează decontările băneşti cu populaţia fără aplicarea maşinilor de casă şi control se aplică amendă în mărime de 200 salarii minime. art. precum şi cele care au calculat greşit impozitul conform explicaţiei în scris a organului fiscal. Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr.11. Ș.342) Pentru efectuarea operaţiilor de vînzare-cumpărare a mărfurilor şi de prestare a serviciilor contra valută străină plătesc o amendă de la 200 pînă la 500 lei cu confiscarea valutei. sînt exonerate de răspunderea prevăzută la alineatele (3) şi (6) ale prezentului articol. C.3. nr. alin.10. art. GROIAN. (5) Persoanele juridice şi fizice scutite de impozit.

Legea Parlamentului Republicii Moldova nr. 7 mai 1998 nr. a facturii taxei pe valoarea adăugată. Ș. N. AMIHALACHIOAE p. în cazul încălcării de către subiectul impozabil a legislaţiei privind taxa pe valoarea adăugata. iar în sfera comerţului cu amănuntul şi în sfera de deservire în cazul neţinerii evidenţei tuturor mărfurilor livrate. G. GAŢCAN. ŢURCANU. precum şi se calculează o penalitate pentru fiecare zi de neplată a taxei pe valoarea adăugată în termenul stabilit. Cu ultimele modificări (Monitorul Oflcial nr. se aplică o amendă în mărime de 20% din valoarea mărfurilor livrate. după expirarea a 7 zile lucrătoare de la efectuarea livrării.40–41) Pentru punerea în aplicare a Titlului III al Codului fiscal. Dispoziţii finale şi tranzitorii (3) Pînă la intrarea în vigoare a Codului fiscal în întregime. alin. se percepe o amendă în mărime de 8000 de lei pentru fiecare lună de activitate fără înregistrarea sau în mărime de 270 de lei pentru fiecare zi în cazul în care luna de activitate fără înregistrare este incompletă. se aplică o amendă în mărime de 3600 de lei pentru fiecare caz de încălcare. GROIAN. serviciilor prestate. ca contribuabil a taxei pe valoarea adăugată. serviciilor livrate şi procurate. se aplică o amendă în mărime de 1800 de lei pentru fiecare factură a taxei pe valoarea adăugată neprezentată în termenul stabilit. C.I. majorată cu 5 puncte. f) în cazul neţinerii evidenţei valorilor materiale. acestuia i se aplică următoarele sancţiuni: a)în cazul neînregistrării.10. MEREUŢĂ.1417-Xlll. b)în cazul neprezentării declaraţiei fiscale şi neachitării taxei pe valoarea adăugată în termen de nu mai tîrziu de ultima zi a lunii care urmează după încheierea perioadei fiscale.127–129. c) în cazul neperceperii taxei pe valoarea adăugată de la cumpărător. e)în cazul neţinerii de către întreprinderile de comerţ şi întreprinderile ce prestează servicii a evidenţei zilnice a numerarului primit şi achitat.12.3. fără a ţine cont de livrările scutite şi de livrările impozitate la cota zero. se percepe o amendă în mărime de 20% din volumul livrărilor indicate în declaraţie pe perioada fiscală precedentă. determinată pornind de la rata de bază (majorată sau diminuată cu o marjă).2000) Articolul 4. 17 decembrie 1997 Monitorul Oficial. serviciilor prestate achitate 126 .4 Către întreprinderea la care aceiaşi abatere se repetă pe parcursul a unei luni se aplică amendă în mărime dublă faţă de suma amenzii stabilite pentru încălcarea comisă. cu rotunjirea rezultatului pînă la următorul procent întreg. d)în cazul neprezentării. stabilită de Banca Naţională pe termen scurt şi mediu. tinînd cont de taxa pe valoarea adăugată.

Pentru punerea în aplicare a Titlului VI al Codului fiscal Legea Parlamentului Republicii Moldova nr. Sumele obţinute de către contribuabil.01. ŢURCANU. 4)Cuantumul amenzii nu poate depăşi suma (valoarea) mijloacelor băneşti şi materiale nerepatriate în termenele stabilite. C. în ordinea restituirii taxei pe valoarea adăugată achitate pe valorile materiale şi serviciile procurate.86 alin. AMIHALACHIOAE în numerar. 1466-XIII din 29.Amenda pentru neindicarea codului fiscal în documentele fiscale Orice persoană care nu îndeplineşte cerinţele art.1056-XIV din 16iunie 2000 (Monitorul Oficial. materiale atrage după sine aplicarea amenzii agenţilor economici în cuantum de: a)10% din sumă (valoarea) mijloacelor nerepatriate – pentru întîrzieri de pînă la30 de zile calendaristice. c) 20% din suma(valoarea) mijloacelor nerepatriate pentru fiecare lună calendaristică ce depăşeşte primele 60 de zile de întîrziere. MEREUŢĂ.98. GAŢCAN. se aplică o amendă în mărime de 3600 de lei pentru fiecare caz de încălcare.98 „Cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti. Articolul 11. înregistrarea se anulează din momentul adoptării deciziei respective de către Serviciul Fiscal de Stat. nr. conform Titlului III al Codului fiscal. 127 . (3) şi (5) din Codul fiscal se sancţionează cu o amendă în mărime de 100 de lei pentru fiecare încălcare. N. p. Legea Republicii Moldova nr.127–129.Amenda pentru necomunicarea codului fiscal altor persoane Contribuabilul care nu a comunicat codul fiscal oricărei alte persoane care urma sal indice în documentele întocmite de ea este sancţionat cu o amendă în mărime de 100 de lei pentru fiecare încălcare. 12 octombrie 2000) Articolul 10.(2).I. Ș.203) Legea prevede următoarele secţiuni: Art. nr. b)15% din sumă (valoarea) mijloacelor nerepatriate – pentru întîrzieri între 31 şi 60. mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe“ (Monitorul Oficial.5. 2.28 – 29.04. G. trebuie să fie restituite de către acesta în termen de 10 zile.1. acestea se percep prin executare silită conform legislaţiei. g)în cazul încălcării modului de înregistrare a agenţilor economici în conformitate cu dispoziţiile Titlului III al Codului fiscal. art.de zile calendaristice. După expirarea termenului menţionat. GROIAN. 3)Nerespectarea termenelor de repatriere a mijloacelor băneşti.

GAŢCAN. b)la existenţa reclamaţiilor privind cantitatea şi calitatea mărfurilor. Pentru punerea în aplicare a Titlullui VI al Codului fiscal Articolul 4. MEREUŢĂ. prezentate de partenerii economici externi în baza documentelor respective eliberate de autorităţile competente. GROIAN. majorîndu-se (în caz de neachitare ulterioară a oricărei sume a impozitului) cu 2% în fiecare din lunile următoare sau cu o cotă din aceste 2%. N. a impozitului funciar şi/sau impozitului pe bunurile imobiliare. dar neachitată a impozitului. Dispoziţii finale şi tranzitorii (9) În cazul comiterii de către subiecţii impunerii a următoarelor încălcări. nr. 6)Nu sînt supuse sancţiunilor pecuniare sumele nerepatriate de la export-import provenite din tranzacţiile economice externe: a)aflate în litigiu.I. Legea Parlamentului Republicii Moldova nr. 12 octombrie 2000). h)în cazul pierderilor suportate de agenţii economici în urma devalorizării sezoniere a mărfurilor. confirmate de autorităţi competente. se aplică sancţiuni: a)pentru neachitarea în termen a oricărei sume a impozitului pe bunurile imobiliare.127–129. în termenele stabilite de legislaţia în vigoare. Ș. e)la returnarea mărfurilor neachitate de către partenerii străini. ŢURCANU. C. totodată mărimea amenzii în totalitate nu trebuie să depăşească 24% În plus. f) în cazurile de forţă majoră. se aplică o amendă ce constituie 2% din suma care urmează a fi achitată a . daca termenul neachitării nu depăşeşte o lună. confirmate prin documentele respective. În cazul în care suma amenzii achitat echivalează cu sumele nerepatriate sau valoarea mărfurilor neimportate. AMIHALACHIOAE 5)Achitarea amenzii nu scuteşte agenţii economici de obligaţia de repatriere a mijloacelor băneşti şi materiale. d)la exporturile temporare. agentul economic este scutit de obligaţia de repatriere. g)în cazurile pierderilor suportate de agenţii economici în urmaaccidentelor rutiere confirmate documentar. G. pentru care urmează să înceapă. în cazul în care luna este incompletă.1056-XIV din 16 iunie 2000 (Monitorul Oficial. determinată pornindu-se de la rata de 128 . sau pentru care au început procedurile judiciare-pentru perioada examinării litigiilor în instanţele judecătoreşti. pentru fiecare zi de neachitare a oricărei sume a impozitului la suma respectivă se calculează şi se achită o penalitate. c) la livrarea pieselor de schimb şi componentelor pentru mărfurile exportate şi aflate în perioada de garanţie.

La determinarea amenzii. GAŢCAN. Calcularea penalităţilor şi dobînzilor (1) În cazul cînd o oarecare sumă a impozitului pe venit nu este achitată în termenul stabilit pentru prezentarea declaraţiei sau documentului. totodată mărimea amenzii în totalitate nu trebuie să depăşească 25%. c) în cazul în care se stabileşte că suma indicată în calculul impozitului funciar şi/sau impozitului pe bunurile imobiliare. în cazul în care luna este incompletă. pentru această sumă se plăteşte în bugetul respectiv o penalitate. ori ca urmare a îndeplinirii necorespunzătoare a altor cerinţe ale legislaţiei fiscale. ŢURCANU.(6) lit. G. suma impozitului funciar şi/sau a impozitului pe bunurile imobiliare.I. dacă subiecţii impunerii cu impozit pe bunurile imobiliare sau persoanele specificate la alin. pentru perioada dintre termenul stabilit pentru prezentarea declaraţiei sau documentului (fără a ţine cont de prelungirea lui) şi data plăţii impozitului. majorîndu-se (în cazul neprezentării ulterioare a calculului) cu 5% în fiecare din lunile următoare sau cu o cotă din aceste 5%. calculată în mărimea stabilită conform alin.a) şi alin. (10) Amenda şi penalitatea prevăzute la alin. se aplică o amendă care constituie 20% din suma diminuată a impozitului.83 şi 92 alin. se reduce cu partea sumei impozitului achitată în termen. Ș. MEREUŢĂ.62 din 18 septembrie 1997) Articolul 1. după cum prevăd art. 129 .(1) şi (2) ale Codului fiscal. se anulează.a) din prezentul articol. se aplică o amendă care constituie 5% din suma impozitului şi care urmează a fi indicată în calculul respectiv în cazul în care perioada neprezentării acestui calcul nu depăşeşte o lună. nr. este diminuată din cauza efectuării necorespunzătoare de către subiectul impunerii a calculului. AMIHALACHIOAE bază (majorată sau diminuată cu o marjă) stabilită de Banca Naţională a Moldovei la creditele pe termen scurt şi mediu în luna noiembrie a anului care precedă anul fiscal de gestiune. Legea Parlamentului Republicii Moldova nr.a) din prezentul articol. N. în termenul stabilit de prezenta lege. b)pentru eschivarea de la prezentarea. GROIAN. majorată cu 5 puncte. către organele fiscale teritoriale a calculului impozitului funciar şi/sau calculului impozitului pe bunurile imobiliare conform alin.1164-Xlll din 24 aprilie 1997 cu privire la administrarea impozitului pe venit şi pentru punerea în aplicare a Titlurilor 1 şi II ale Codul fiscal (Monitorul Oficial.a) din prezentul articol nu se aplică sau.(7) lit. Rezultatul se rotunjeşte pînă la următorul procent întreg.(6) lit. în termenul stabilit. avizele de plată a impozitului.(7) lit.a) şi alin.b) şi alin.(6) al prezentului articol. efectuat conform alin.(9) lit.b) din prezentul articol nu au primit.(6) lit. care trebuia să fie indicată în calculul corespunzător.(7) lit. în cazul în care au fost calculate. C.

Amenda pentru sustragerea de la prezentarea declaraţiei fiscale În cazul sustragerii de la prezentarea către organele Serviciului Fiscal de Stat a declaraţiei fiscale (cu excepţia cazului prevăzut în art. organele Serviciului Fiscal de Stat exercită oricare din atribuţiile prevăzute în capitolul 1 al prezentei legi. La determinarea amenzii. suma care urmează a fi plătită se majorează cu 2%. Amenda pentru neplata impozitului pe venit În caz de neplată în termen a oricărei sume din impozitul pe venit. (5) Aplicarea oricărei amenzi nu exclude aplicarea altor sancţiuni. Articolul 5. prevăzute de prezenta lege. dar neachitată după înmînarea de către organele Serviciului Fiscal de Stat a avizului sau a cererii respective. (2) Amenzile se percep în modul stabilit pentru impunerea Fiscală. precum şi tragerea la răspundere penală conform legislaţiei Articolul 4.l alin. dar nu mai mult decît cu 25% în ansamblu. Amenda pentru neprezentarea documentului sau prezentarea informaţiei neautentice 130 . La perceperea amenzilor se aplică restricţiile prevăzute în art. dacă termenul neplăţii nu depăşeşte o luna. C. suma impozitului care trebuie să fie indicată în declaraţia fiscală se reduce cu partea impozitului care a fost plătită în termen.I. AMIHALACHIOAE Articolul 2. N. dar nu mai mult decît cu 24% în ansamblu.7 al prezentei legi) sau a documentelor anexate la ea în termenul stabilit (ţinîndu-se cont de prelungirea întemeiată a termenului). Ș.1 alin. G. majorîndu-se (în caz de neplată ulterioară a impozitului) cu 2% în fiecare din lunile următoare sau cu o cotă din aceste 2% în cazul în care luna este incompletă. GAŢCAN.(6) al prezentei legi pentru perioada dintre data expedierii avizului sau a cererii şi data achitării amenzii. suma impozitului pe venit care trebuie să fie indicată în declaraţia fiscală se măreşte cu 5% în cazul în care perioada neprezentării declaraţiei fiscale sau a documentelor anexate la ea nu depăşeşte o lună. MEREUŢĂ.(1) al prezentei legi. se calculează o penalitate în mărimea ratei stabilite în art. (4) La perceperea amenzilor. GROIAN. ŢURCANU. Această amendă se aplică suplimentar la penalitatea percepută în conformitate cu art. precum şi cu suma oricărui impozit trecut în cont. majorîndu-se (în cazul neprezentării ulterioare a documentelor) cu 5% în fiecare din lunile următoare sau cu o cotă din aceste 5% în cazul în care luna este incompletă. Aplicarea amenzilor (1) Amenzile se aplică în modul stabilit pentru impunerea fiscală şi constituie o parte a obligaţiei fiscale a persoanei faţă de care sînt aplicate. Articolul 6. (3) Pentru orice amendă percepută în modul stabilit.14 al prezentei legi.

G. Articolul 8. ŢURCANU. se aplica o amendă în mărime de 2000 de lei. informaţie neautentică. După aplicarea amenzii pentru neprezentarea documentului.I. C. (4) Amenda nu se aplică în cazul în care suma impozitului pe venit ce urmează a fi plătit este mai mică de 5000 de lei. N.(1) al prezentului articol dacă documentul ce conţine informaţie neautentică a fost prezentat neintenţionat şi eroarea este corectată în decurs de 30 de zile de la data termenului stabilit de prezentare a documentului. persoana responsabilă de prezentarea acestuia urmează să prezinte documentul în termen de 10 zile.(6) al prezentei legi pentru o perioadă cuprinsă între data stabilită pentru plata acestui impozit şi data prezentării declaraţiei fiscale. (2) Neplata în întregime a impozitului pe venit plătit în rate înseamnă diferenţa dintre impozitul calculat de contribuabil şi plătit de el şi impozitul pe care acesta era obligat să-l plătească. (3) Impozitul pe venit care urmează să fie plătit constituie mărimea cea mai mică din: a)suma impozitului calculat care urma să fie plătit în anul precedent. Ș. (3) Organele Serviciului Fiscal de Stat sînt în drept să anuleze sau să reducă amenda prevăzută în alin. este sancţionat cu o amendă în mărimea stabilită conform art. Amenda pentru neplata în întregime a impozitului plăţii în rate (1) Oricare contribuabil.92 alin. (2) Se consideră că documentul conţine informaţie neautentică dacă în el lipseşte informaţia solicitată conform legislaţiei fiscale sau dacă informaţia este falsă total sau parţial. pentru neplata în întregime a impozitului pe venit plătit în rate datorat conform prevederilor art. persoana obligată să prezinte documentul se sancţionează cu o amenda în mărime de 1000 de lei pentru fiecare document neprezentat şi 100 lei pentru fiecare informaţie neautentică ce se conţine în document. b)80% din suma definitivă a obligaţiilor fiscale ale contribuabilului în anul curent. În cazul neprezentării documentului în termenul stabilit. scăzîndu-se trecerile în cont (cu excepţia impozitului plătit în rate). GAŢCAN. Amenda pentru pregătirea necorespunzătoare a declaratiei fiscale şi a altor documente anexate ei În cazul în care organele Serviciului Fiscal de Stat stabilesc că suma 131 . MEREUŢĂ. GROIAN.(3)–(6) din Codul fiscal sau în caz de prezentare a documentului ce conţine. Articolul 7.84 al Codului fiscal.1 alin. AMIHALACHIOAE (1) În fiecare caz de neprezentare a documentului conform art.

ŢURCANU. GAŢCAN. Articolul 9. d)a efectuării în mod de sine stătător ori prin înţelegere cu alte persoane (cu intenţia de a tăinui adevăratul scop) a oricăror tranzacţii care cauzează prejudicii statului. MEREUŢĂ. c) a împiedicării executării corespunzătoare de către organele Serviciului Fiscal de Stat a prevederilor titlului II al Codului fiscal. Amenda pentru prezentarea intenţionata a informaţiei false sau a informaţiei care induce în eroare Impozitul pe venit se majorează cu 75% din suma impozitului diminuat sau din suma lui plătită incomplet în termen în cazul în care impozitul a fost diminuat sau plătit incomplet ca urmare: a)a prezentării intenţionate de către contribuabil a informaţiei false sau a informaţiei care induce în eroare. Ș. 132 . C. al nepăsării ori al ignorării intenţionate a prevederilor titlului II din Codul fiscal. impozitul se majorează cu 20% din suma impozitului diminuat. G. GROIAN. N. ca rezultat al neglijentei.I. AMIHALACHIOAE impozitului pe venit indicată în declaraţia fiscală este diminuată din cauza pregătirii necorespunzătoare de către contribuabil a declaraţiei fiscale şi a altor documente anexate ei ori ca urmare a neîndeplinirii sau a îndeplinirii necorespunzătoare de către reprezentantul contribuabilului a cerinţelor titlului II al Codului fiscal. b)a unor acţiuni întreprinse de contribuabil în scopul tăinuirii venitului impozabil ori în scopul evaziunii fiscale.

protejarea sănătăţii oamenilor. – Riscul trebuie să rezolve o problemă de necesitate medicală. viziuni politice. GAŢCAN. – Onestitatea profesională. – Riscul trebuie justificat social. Riscul profesional medical trebuie raportat la: – Riscul se acceptă numai în interesul bolnavului. – Capacitatea medicului de a rezolva situaţii dificile chiar cu acceptarea unor riscuri pentru sine în interesul bolnavului. – Acceptarea riscului nu trebuie să aibă efecte umane negative previzibile. AMIHALACHIOAE CAPITOLUL V MECANISME DE PROFILAXIE A GREŞELILOR ŞI CULPELOR MEDICALE Obligaţia profesională şi morală a medicului este respectarea dreptului omului şi în caz concret drepturile pacientului. GROIAN. Medicul trebuie să transforme riscul inoportun. respectarea demnităţii umane. religioase. 133 . neparticiparea la acţiuni care ar diminua indicii sănătăţii lui.I. N. – Aprecierea corectă de către medic a riscului manipulaţiei. procedurii de diagnostic. C. specialităţii respective. avînd la bază starea somatofuncţională a bolnavului şi inofensivităţii procedurilor medicale. atenţie conştiincioasă faţă de bolnav. intervenţiei. MEREUŢĂ. manipulaţiei nu trebuie să fie critic. Considerăm că atitudinea umană faţă de bolnav. controlat. Ș. Regulile de profilaxie a riscului: – Competenţa deplină profesională a medicului. Medicul este obligat să determine riscul profesional şi să se gîndească la profilaxia lui. – Riscul unei investigaţii. – Îngrijire. Medicii cu cît vor micşora riscul cu atît greşeli şi culpe medicale vor fi mai puţine. imprevizibil şi incontrolabil în riscul oportun – evidenţiat. ŢURCANU. – Vigilenţă profesională. evaluat şi micşorat în interesul bolnavului. abţinerea de la acţiuni care ar înjosi demnitatea profesională şi altele. În viziunea noastră profilaxia greşelilor şi culpelor medicale ar fi: – Perfecţionarea cunoştinţelor medicilor continuă teoretică şi a manoperilor specifice profesiunii. sunt unele postulate ale eticii medicale şi principii ale activităţii de medic. G. inclusiv experienţele. acordarea ajutorului medical tuturor bolnavilor indiferent de apartenenţa de rasă.

se va cere un consimţămînt expres. nejustificat şi neindicat de raţionamentul medical. AMIHALACHIOAE – Devotament permanent faţă de bolnav şi de profesie. cereri concrete pentru un anume medicament sau pentru un anumit tratament. ŢURCANU. Există consimţăminte prezumate prin însăşi prezentarea pacientului la o consultaţie medicală. În afecţiunile cronice şi tratamentele uzuale. după apariţia pubertăţii. dar dacă el refuză să o facă. dar reprezintă un act de securitate pentru medic. etc. C. pentru a nu leza dreptul la informare al fetiţei minore. necunoscut pînă atunci de pacient. nu este valabil. etc. GAŢCAN. Se prezumă că bolnavul care cere o consultaţie de boli interne ştie ca trebuie să se dezbrace pentru aceasta. Ș. GROIAN. neparcurgînd calea obişnuită. N. Este util ca medicul să ţină cont că: – intervenţia de necesitate vitală nu cere avertizarea asupra riscurilor. Nu acelaşi lucru se întîmplă însă cu o fetiţă care. – intervenţia de lux cere avertizarea tuturor riscurilor. Mecanisme de evaluare a riscului: – Informarea pacientului despre riscul d-lui şi acceptarea consimţămîntului. dacă se va apela la orice act medical deosebit. G. MEREUŢĂ. deoarece se încalcă reglementările exprese ale profesiunii şi artei medicale. explicare făcută în prezenţa mamei sau chiar de către aceasta.I. chiar dacă se obţine consimţămîntul de la mamă. legitimă de investigare a bolnavului. este supusă primului examen ginecologic. Indiferent de indicaţia acestuia. Necesitatea luării consimţămîntului pentru orice act reprezintă un drept al bolnavului. – intervenţia utilă cere avertizarea riscurilor grave. Consimţămîntul numai pentru anumite explorări tehnicizate. este necesară explicarea cu blîndeţe a gesturilor ce urmează a fi făcute de către pacienta însăşi şi de către medic. Rigorile profesiunii medicale nu pot fi înlăturate de dorinţele personale ale pacienţilor: copieri de reţete emise de alţi medici cu alte ocazii. 134 . ameninţări cu urmărirea pentru responsabilitate în cazul neîndeplinirii unui anume gest solicitat imperios de către pacient. eludări de examene clinice cerîndu-se doar examene paraclinice – eventual foarte complicate şi scumpe. neconstituind un privilegiu al acestuia. unde consimţămîntul este prezumat prin însăşi adresabilitatea bolnavului la medic. Atitudinea faţă de consimţămînt decurge din timpul acumulării anamnezei pacientului. Este de la sine înţeles că o femeie care cere un examen ginecologic se va supune manevrelor concrete incluse în tehnica obişnuită de examinare. nu va exista imputabilitate pentru medic în condiţiile unui diagnostic incomplet sau eronat.

I. MEREUŢĂ, C. ŢURCANU, Ș. GAŢCAN, N. GROIAN, G. AMIHALACHIOAE

Degrevarea de luare a consimţămîntului apare în condiţiile bolilor infecto-contagioase sau în cazul bolnavilor psihici, unde interesul general domină interesul individual, iar medicul are obligaţia de a salvgarda interesul colectivităţii prin instituţionalizarea bolnavului. Cînd bolnavul refuză o anumită explorare sau intervenţie, este necesară discuţia cu familia pentru lămurirea situaţiei şi obţinerea consimţămîntului în folosul bolnavului. Dacă bolnavul se află în imposibilitatea de a-şi manifesta liber voinţa, se poate obţine consimţămîntul chiar de la familie. Dacă familia nu este de acord cu intervenţia pe care bolnavul a refuzat-o după prealabila informare, refuzul se va consemna în scris, detaliindu-se că bolnavul şi familia sînt conştienţi de consecinţele ce pot decurge din refuz. În situaţiile bolnavilor cronici, respectarea voinţei bolnavului este esenţială, dar alegerea sau refuzul unei anumite atitudini medicale trebuie trecute în foaia de observaţie a fişei medicale. Pentru intervenţiile laborioase, pentru tratamentele chirurgicale estetice există formulare-tip de consimţămînt în scris. Chiar externările făcute din spital la cerere necesită semnătura bolnavului pe lîngă menţionarea concretă a conştientei riscului. Medicul nu va putea fi urmărit pentru că refuză o externare care incumbă riscuri vitale, deoarece acceptarea ar reprezenta un abandon al luptei pentru viaţa bolnavului. Din datele literaturii americane aflăm că: Jurisprudenţa americană este confruntată cu o revoluţie a consimţămîntului deoarece juriştii tineri şi prezumţioşi abordează dreptul de a hotărî asupra vieţii, ignorînd orice reglementare a codurilor profesionale medicale, punînd pe primul plan legile ordinare. Se pune problema unei abordări morale generale atunci cînd Jurisprudenţa este în plină transformare şi cînd se consideră că pacientul poate beneficia de euthanasie, de exemplu. Mediatizarea cazurilor de bolnavi dependenţi de aparatură şi îngrijire medicală cronică, difuzarea unor filme artistice cu situaţii concrete, imaginate după cele reale au dus la modificarea noţiunii de consimţămînt în aprecierea cazurilor de responsabilitate medicală. Diverse modalităţi de a interveni sînt stipulate în regulamentele de deontologie profesională medicală: – Dacă subiectul unei situaţii de urgenţă nu are capacitatea de a consimţi fiind inconştient, minor, debil mintal sau bolnav psihic – consimţămîntul se va lua de la familie sau de la reprezentanţii legali (tutor, curator). – Dacă aceştia nu pot fi găsiţi, existînd riscuri vitale prin tergiversarea intervenţiei, medicul se va consulta cu alţi medici şi vor decide împreună.
135

I. MEREUŢĂ, C. ŢURCANU, Ș. GAŢCAN, N. GROIAN, G. AMIHALACHIOAE

– Dacă nici acest lucru nu este posibil, medicul va hotărî de unul singur utilitatea intervenţiei. Neobţinerea consimţămîntului nu este un motiv de abstenţie absolut. Conştiinţa profesională a medicului, interesul social primează în circumstanţele cu prognostic. Conştiinţa profesională a medicului poate să depăşească ignoranţa bolnavului sau imposibilitatea lui de exprimare, chiar şi în cazul transplantelor cu importanţă vitală, în manualele serioase de urgenţe medico-chirurgicale sînt descrise diversele modalităţi de abordare a pacienţilor, în funcţie de naţionalitate, cultură sau religie, pentru a nu crea situaţii litigioase. Spre exemplu, membrii cultului religios „Martorii lui Iehova“ nu numai că refuză transfuzia de sînge, nu numai că te dau în judecată dacă o aplici la un membru al confesiunii lor, ci, chiar în condiţiile unei transfuzii de sînge autorizate de consiliul medicilor, încearcă prin orice mijloace să întrerupă transfuzia. Noi considerăm că în cazul cînd sunt riscuri vitale, medicii au dreptul să apere metodele recunoscute de tratament stipulate în legislaţia medicală. Pentru care manipulaţii, manopere, operaţii, metode de diagnostic şi tratament este necesar consimţămîntul bolnavului trebuie stipulat în legislaţie. Consimţămîntul bolnavului este prezumat – implicit, tacit de prezentarea la medic sau internarea în spital pentru actele medicale curente şi procedurile uzuale. La lărgirea investigaţiilor paraclinice, procedurile care implică o doză crescută de risc (puncţia sternală, puncţia-biopsie de măduvă osoasă din creasta iliacă, puncţia-biopsie de ficat, puncţia-biopsie de rinichi, biopsia musculo-cutanată ş.a.) vor necesita un consimţămînt special. Nu este nevoie întotdeauna ca acesta să fie făcut în scris, fiind suficientă, în majoritatea cazurilor, acceptarea tehnicii în prezenţa celorlalţi bolnavi, a surorilor sau a unui membru al familiei, în funcţie de temperamentul bolnavului, se vor aviza în mod special membrii familiei şi se va purcede la consimţămîntul sub semnătură al investigaţiei. Literatura deontologică deosebeşte cîteva forme ale consimţămîntului: – consimţămînt absolut – luat ca o necesitate absolută; – consimţămînt implicit – dedus din comportamentul anterior al bolnavului; – consimţămînt adecvat – în funcţie de subiectul bolnav; – consimţămînt explicit al partenerului – pentru situaţii care afectează coabitarea din cadrul unui cuplu sau procreerea; – consimţămîntul cu martori; – consimţămîntul scris – modalitate valoroasă de exonerare de răspundere;
136

I. MEREUŢĂ, C. ŢURCANU, Ș. GAŢCAN, N. GROIAN, G. AMIHALACHIOAE

– consimţămînt pentru utilizarea ţesuturilor sau organelor decedatului – obţinut după moartea bolnavului, de la membrii familiei, dacă el nu a cerut aceasta expres încă din timpul vieţii. Definirea juridică a consimţămîntului: acord de voinţă expres sau tacit, dat de un om cu discernămînt, care să nu fie viciat prin înşelăciune (doi), reprezentînd concordanţa între voinţa internă şi cea declarată a bolnavului, în condiţie suspensivă (potestativă). Maniera de obţinere a consimţămîntului trebuie să fie neviciată de intimidare, şantaj sau înşelăciune. Consimţămîntul obţinut pe bază de informare prealabilă este o dovadă a conştiinţei profesionale a medicului, respectînd principiile loialităţii, utilităţii şi gradării. Medicul nu va leza facultatea de a alegere a bolnavului, bazîndu-se doar pe principiile slujirii în exclusivitate a drepturilor acestuia şi ale corectitudinii. Conţinutul informării trebuie să fie exclusiv veridic. Forma informării prealabile trebuie să fie simplă şi inteligibilă. Bolnavul va trebui să fie capabil să explice manevra la care se supune. Întinderea informării va fi adecvată amplorii gestului medical. Datorită riscurilor imprevizibile, prin care pot apărea complicaţii nebănuite, nici o informare nu este, teoretic, exhaustivă. Medicul nu poate fi obligat să informeze bolnavul asupra tuturor situaţiilor posibile teoretic, pe criterii statistice, ci trebuie să facă o informare suficientă, legată de situaţia concretă a bolnavului. Maniera de prezentare a informării va cere şi o tentă de optimism, pentru a obţine concurenţa benefică a factorului psihic printr-o psiho-terapie individuală. Este imposibil de prevăzut deznodămîntul unui act medical în condiţii deosebite. Cu atît mai puţin se pot da soluţii pentru cazurile în care bolnavul este acela care solicită un act riscant, pentru că el doreşte – nu medicul – ca acest lucru să aibă loc. Medicul nu poate fi obligat la acceptarea unor riscuri care primejduiesc viaţa bolnavului, chiar dacă acesta şi-a exprimat consimţămîntul în scris. Totuşi, dacă medicul, bazîndu-se pe arta şi îndemînarea sa, calculînd ecuaţia risc-beneficiu pentru sănătatea bolnavuluiprin prisma conştiinţei sale profesionale, va accepta să acorde asistenţă medicală în acele condiţii. Cazurile de responsabilitate pentru euthanasie din anul 1994 ale celebrului medic american Jack Kevorkian au avut la bază nişte consimţăminte valabile din punct de vedere juridic, dar încă discutabile din punct de vedere moral. De altfel, în 1999, el a fost închis, în urma unui proces de răsunet mondial. Existenţa consimţămîntului nu-l eliberează pe medic de responsabilitatea
137

I. MEREUŢĂ, C. ŢURCANU, Ș. GAŢCAN, N. GROIAN, G. AMIHALACHIOAE

pentru greşeală şi culpă. Dacă, în lipsa obţinerii consimţămîntului, medicul va duce la bun sfîrşit actul riscant, va putea fi acuzat de nerespectarea principiului consimţămîntului, dar dacă nu va obţine consimţămîntul şi va proceda neglijent, va putea fi atacat în justiţie pe ambele temeiuri. În responsabilitatea de tip contractual, informarea prealabilă asupra riscurilor este făcută foarte minuţios. Aceeaşi manieră este practicată în cazurile de responsabilitate pentru rezultat în chirurgia plastică, ortodonţie, ortopedie, etc. Bolnavul care cere o operaţie estetică este obligat să completeze un formular foarte detaliat asupra riscurilor inerente intervenţiei, imediate şi de perspectivă. Asumarea riscului de către pacient este simultană cu asumarea riscului de către medic, ducînd la exonerarea de răspundere fără procedură litigioasă. Spre deosebire de aceasta, în chirurgia de necesitate, cu riscuri vitale pentru bolnav, consimţămîntul este implicit. Totuşi, nu se vor face decît operaţii paliative, amînîndu-se amputaţiile largi dacă riscurile nu sînt iminente. Aceste operaţii se vor face numai după ce bolnavul a redevenit conştient, cînd se va putea face prealabila informare cu scopul de a obţine consimţămîntul în continuare. Respectarea secretului profesional (confidenţialitatea) şi datoria de a preveni iatrageniile. La baza respectării secretului medical stă dreptul fundamental al individului la intimitate şi confidenţă. Secretul medical este o condiţie de bîză a relaţiei medic-pacient, un echilibru între conştiinţa profesională, pe de o parte, şi încrederea bolnavului, pe de altă parte. Concluzia justiţiei americane este o ilustrare dramatică a transformării arhetipului tradiţional al medicului, din medic-vindecător în noul model de medic-protector al publicului. Cu ocazia unei alte decizii dificile, jurisprudenţa americană a stabilit că atunci cînd psihoterapeutul prevede că pacientul lui este un pericol pentru o altă persoană, el are datoria de a acţiona cu grijă rezonabilă pentru protecţia prezumtivei victime. Datoria legală de a preveni este dificil de definit. Se pot cita cîteva cazuri de neglijenţă medicală prin lipsa de comunicare a unor date: omisiunea de a comunica diagnosticul de tuberculoză pacientului, expunînd-o astfel pe soţia acestuia şi pe ceilalţi membri ai familiei; frauda în informare, spunînd unui vecin al unui bolnav de variolă că boala ar fi necontagioasă; neglijenţa de a informa membrii unei familii că febra tifoidă şi scarlatina unui coabitant îi pot infecta. Deşi aparent problemele sînt doar de domeniul eticii, implicaţiile juridice sunt deosebit de grave, iar deciziile finale ale justiţiei nu sînt în măsură să mulţumească pe toată lumea. Argumentul principal de susţinere a datoriei de a preveni este
138

I. MEREUŢĂ, C. ŢURCANU, Ș. GAŢCAN, N. GROIAN, G. AMIHALACHIOAE

potenţiala salvare a unei vieţi umane. Contraargumentul este că se distruge integritatea relaţiei medicpacient prin încălcarea confidenţialităţii. Atunci cînd se încalcă confidenţialitatea pot apărea următoarele situaţii: indivizii se vor abţine de la a cere ajutor prin tratament; cei care sînt deja în tratament nu vor mai fi sinceri cu psihoterapeuţii, iar astfel eficienţa terapeuticii scade; scăderea numărului celor aflaţi în tratament va determina creşterea crimei violente. S-a mai evidenţiat că posibilitatea de a prezice violenţa este inexactă, deşi medicii sînt dispuşi să facă tot mai multe preveniri pentru a se conforma datoriei de a dezvălui. În această eventualitate, unii medici vor fi dispuşi să-i interneze pe toţi pacienţii violenţi, ducînd la o mare creştere a internărilor civile inutile şi a privărilor de libertate abuzive. Problema s-ar putea rezolva dacă prevenirea ar fi stipulată ca un drept opţional, şi nu ca o datorie. Pentru ca pacientul să fie în continuare încrezător, se preconizează ca încă de la începutul psihoterapiei terapeutul să-şi informeze pacientul despre o datorie a lui de a dezvălui. Noţiunea de practică rezonabilă permite psihoterapeutului să-şi exercite cel mai adecvat raţionament, bazîndu-se doar pe conştiinţa sa, neimplicînd vreo responsabilitate, chiar dacă există şi alte opinii profesionale. Criteriile de apreciere pentru neglijenţă medicală sînt particularizate în cazul psihoterapeuţilor şi al medicilor psihiatri. Sarcina psihoterapeutului de a menţine încrederea pacienţilor este esenţială, iar dezvăluirile fără just temei îl vor putea supune urmăririi judiciare pentru încălcarea confidenţialităţii şi tulburarea intimităţii. Asumarea riscului este prezentată după cum urmează în jurisprudenţa americană: – Numărul crescut de preveniri poate să scadă numărul internărilor nedorite, deoarece o prevenire este un pas mai puţin drastic decît o internare pentru siguranţă, dar poate avea acelaşi efect protector. – Riscul internărilor preventive inutile este un preţ rezonabil ce merită a fi plătit pentru salvarea vieţilor posibilelor victime. – Deciziile luate – atitudinea terapeutică de urmat, gradul de periculozitate al bolnavului, nivelul de respectare a intimităţii şi datoria medicului de a preveni – sunt, prin ele însele, activităţi de psihiatrie. Prin urmare, cei mai potriviţi pentru a suporta gravitatea unor decizii sînt chiar medicii psihiatri şi psihoterapeuţii. Noţiunea de medic-protector public este deosebit de clară şi necontroversată în situaţiile de raportare a bolilor contagioase, a plăgilor împuşcate sau a copiilor bătuţi sau chinuiţi. Ar mai fi cîteva excepţii de la confidenţialitate:
139

Datoria de a preveni autoritatea nu poate exonera de răspundere medicul acuzat de încălcarea confidenţialităţii. b)încălcarea confidenţialităţii faţă de medicul solicitat pentru consultul interclinic. iar cel ce pune în practică legea are nevoie de o manieră iscusită de interpretare. MEREUŢĂ.I. Legiuitorul trebuie să dea dovadă de foarte mult tact. Acesta nu este un caz obişnuit de responsabilitate. nevinovat. 2000). Confidenţialitatea medicală are raporturi deontologico-juridice variabile în funcţie de stat. Indiferent de anii de practică medicală şi de conştiinciozitatea medicului. Se pune problema dacă un medic care practică o specialitate mai îngustă trebuie să afle tot ceea ce ştie medicul curant al pacientului. Cînd prevenţia priveşte cazuri benigne. Ș. Argumentele pentru destăinuire clară şi extinsă a incurabilului sînt tot atît de numeroase ca şi cele pentru ascunderea obstinată a adevărului. G. Atitudinea eclectică. Neraportarea şoferului de autobuz epileptic duce la înşelarea întreprinderii şi la punerea în pericol a securităţii transportului (P. GAŢCAN. Sunt cunoscute cazurile cînd medicul o informează pe fată că logodnicul ei este homosexual sau cînd medicul anunţă o femeie că soţul ei este tratat de o boală venerică. d)încălcarea confidenţialităţii la controalele de rutină. N. făcută de medicii care examinează angajaţii unei întreprinderi sau de cei care fac examinări periodice la şoferi sau la cei asiguraţi pentru sănătate. implicînd o moralitate duplicitară. este greu să fii exonerat de justiţie cînd devii din confident delator. în ceea ce priveşte destăinuirea diagnosticului de boală incurabilă există diferenţe notabile. dezvăluirile pot produce reacţii 140 . dacă este privită doar ca o datorie morală şi nu este specificată într-un regulament juridic. C. Moraliceşte vorbind. Dacă medicul datorează loialitate faţă de o instituţie. forţînd deciziile terapeutice prin indiscreţie. justificare paralogică. nu are dreptul de a încălca confidenţialitatea în alte situaţii decît atunci cînd acordă consultaţii pentru acea instituţie. deoarece există maniere de reacţie foarte diferite faţă de dezvăluirea diagnosticului (respingere. Dutca. culpabilizare cu subiectivizarea bolii). existînd de fapt un contract între instituţie şi medic. în primul rînd. datorită naturii deosebite a relaţiei medic-pacient. GROIAN. căci opinia contrară este discutabilă. este mai greu de estimat riscul public al unor asemenea situaţii. de sistemul educaţional şi de tradiţii. Noi suntem de părere că da. AMIHALACHIOAE a)încălcarea confidenţialităţii pentru binele bolnavului. ŢURCANU. Deşi există o tendinţă unificatoare pe plan general. c) încălcarea confidenţialităţii pentru a nu leza un terţ neimplicat. modelată după personalitatea bolnavului şi a familiei. ce poate sugera două niveluri diferite de practicare a medicinii. este cea mai recomandabilă după experienţa noastră.

fiind adaptată inclusiv la psihologia medicului care face comunicarea. este oportună şi adoptarea Legii despre drepturile şi obligaţiunile pacienţilor. – se spune diagnosticul celor care l-au intuit deja sau celor care refuză tratamentele şi intervenţiile salvatoare. Medicul va trebui să delibereze cu minuţiozitate pe o criteriologie psiho-medicală. ameninţare şi defăimare. reintegrarea în familie şi societate. dacă ea nu este justificată. o stare generală bună. stipulînduse drepturile şi obligaţiunile profesionale ale lui. N. pentru a nu se pierde speranţa. GAŢCAN. În cadrul unor organizaţii profesionale medicii îşi asigură riscul. C. GROIAN. – se sugerează cu prudenţă celor cu caracter puternic.I. Responsabilitatea reciprocă poate fi reglementată de contractul respectiv între două părţi. Este preferabil să nu se facă dezvăluirea. pentru a obţine recomandări utile în ceea ce priveşte maniera de comunicare a diagnosticului de boală incurabilă. ŢURCANU. G. – orice comunicare va avea ca scop doar beneficiul bolnavului – cooperarea la tratament. MEREUŢĂ. Ș. fie „profesional“ în cazul necesităţii consultaţiei unui specialist mai avansat sau asigurările speciale financiare. pe moment. Contractul trebuie să conţină următoarele aspecte: contract între medic şi 141 . în cazul cînd medicul este impus să plătească paguba adusă sănătăţii bolnavului. insultă. – Excluderea posibilităţilor. – Excluderea aspectelor intenţionale din practica medicală – afrontul şi molestarea. Uneori. defăimarea. Nu este de neglijat consultul interclinic cu un psiholog. psihiatru sau psihoterapeut anterior utilizat de bolnav. – Responsabilitatea medicului şi responsabilitatea bolnavului. care apreciază demnitatea adevărului mai mult decît subiectivismul tragic. riscul comunicării fiind mai mare. La bază trebuie pus principiul deontologiei oncologice. ţinînd seama de inserţia socio-profesională şi familială a bolnavului incurabil. Este necesară adoptarea Legii despre profesiunea de medic. AMIHALACHIOAE psihologice nebănuite cu consecinţe potenţial incriminative juridic. – Asigurarea medicilor pentru greşeală (asigurarea riscului). sechestrarea de persoană ş.a. măcar pentru o perioadă. se eludează cu bună ştiinţă cunoaşterea adevărului. Paguba trebuie stabilită de comisia de experţi medico-legală şi chiar de un arbitraj. Paralel. Maniera de comunicare este greu de stabilit. condiţiilor în care medicul ar fi subiectul infracţiunilor de ultragiu. Literatura deontologică romînească sugerează cîteva modalităţi: – nu se comunică diagnosticul celor care nu au bănuit deloc caracterul inefabil al evoluţiei bolii şi celor care au. Aici informarea trebuie individualizată.

şi între bolnav şi unitatea curativ-profilactică. ŢURCANU. pentru aprecierea costului prestării medicale. Ele impun pentru o patologie anumită – un tratament anumit cu un volum strict determinat. Standardele sunt diferite în diferite ţări. Aici apare problema responsabilităţii în echipă (a echipei de operabil. N. Medicul de sine stătător stabileşte diagnosticul. Nivelul III. sunt şi standarde internaţionale minime. Standardul impune criteriul de comparaţie cu medici şi chirurgi situaţi la acelaşi nivel general de practică. În unele cazuri contractul stipulează anume aşa tipuri de responsabilitate. GAŢCAN. – Informarea permanentă a pacientului şi a rudelor sale apropiate despre starea sănătăţii lui. În literatura internaţională au fost descrise 3 niveluri de standarde (juridico-medical): Nivelul I. a secţiei respective. Standardul cere o îngrijire rezonabilă şi adecvată pe care o execută medicii şi chirurgii titulari în situaţia dată. GROIAN. De aceea la insistenţa juriştilor în unele ţări au început să fie introduse standardele medicale. 142 . Respectiv se stipulează responsabilitatea pentru încălcarea contractului. În jurisprudenţă sunt stipulate alte standarde. G. Standardul compară tratamentul folosit de medic cu cel practicat de medici şi chirurgi „din aceiaşi vecinătate“. etc). În aceste condiţii apare şi standardizarea criteriilor de apreciere a calităţii prestărilor de sănătate. chiar decesul. Liberalismul medical impune libera accesibilitate a medicului de a profesa în specialitatea sa şi libera alegere de către pacient a medicului şi a instituţiei medicale. MEREUŢĂ. – Respectarea standardelor prestărilor medicale. Nivelul II. Medicul deja are contract de muncă cu administraţia unităţii curativ-profilactice. indică tratamentul. Medicul este obligat să dea informaţia despre evoluţia şi dezvoltarea naturală a bolii. În medicina naţională a început elaborarea standardelor naţionale medicale pregătite pentru viitorul sistem al medicinii prin asigurare. catedrei. – Perfecţionarea cunoştinţelor medicilor în domeniul medicolegislativ. Ș.I. dar din punct de vedere juridic ele sunt definitive. C. Sunt comparate rezultatele de diagnostic şi tratament din centre similare. Medicul care posedă diplomă. deţine licenţă de activitate medicală într-un anumit domeniu are dreptul de a profesa. Desigur standardele nu sunt perfecte şi nu pot include particularităţile clinice şi de tratament. În cazul însănătoşirii totul se sfîrşeşte cu bine. AMIHALACHIOAE bolnav. Dar apar cazuri cînd are loc agravarea bolii. – Responsabilitatea pentru rezultat.

dezlegarea litigiilor dintre Compania de asigurări cu instituţia medicală şi medic. GROIAN. C. GAŢCAN. Respectarea standardului de către medic duce la neimputabilitate.I. MEREUŢĂ. chiar moartea pacientului. ŢURCANU. dar mai întîi ele trebuie elaborate de medici şi jurişti şi adoptate la un for ştiinţific comun. G. chiar dacă apar complicaţii. Ș. Trebuie diferenţiate standardele medicale pentru diagnostic. 143 . Trebuie elaborate standardele şi nivelele specifice naţionale. Aceste standarde trebuie stipulate în legislaţie. adoptate printr-o lege a parlamentului şi guvernului. Atunci ele vor avea putere juridică. tratament. N. Juriştii încearcă să stabilească standarde medico-judiciare pentru a aprecia şi diferenţia greşala sau culpa medicală. AMIHALACHIOAE Standardele tipice de diagnostic şi tratament care se pregătesc de Ministerul Sănătăţii pentru medicina prin asigurare sunt “imperfecte” şi nu pot fi tipizate şi folosite în practica expertizei greşelilor şi culpelor medicale. Ele vor servi pentru aprecierea costului prestării medicale.

asigurarea materială şi tehnică a prestărilor. ŢURCANU. 144 . dezinfecţii şi decantaminării. Efectul tratamentului depinde de mulţi factori ce ţin de însuşi pacientul şi evoluţia naturală a bolii. Policlinica. sifilis. actele normative ale Ministerului Sănătăţii. a procesului profilactic. – deservirea aparatajului medical. sărbători). Materiale. policlinică. C. administraţia spitalului are obligaţiuni în asigurarea condiţiilor de muncă. spitalul îşi are rolul său în eficacitatea tratamentului prin: – crearea condiţiilor în care se efectuează prestarea medicală. proceselor. – asigurarea asistenţei medicale încontinuu (noaptea. AMIHALACHIOAE CAPITOLUL VI RESPONSABILITATEA UNITĂŢII CURATIV-PROFILACTICE ÎN ACTIVITATEA MEDICALĂ Toate unităţile curativ-profilactice sunt persoane juridice şi sunt subiecţi de drept. de medic. – profilaxia (tbc. condiţii habituale – căldură. zilele de odihnă. Medicul se foloseşte în activitatea sa de jurămîntul medicului din RM. etc). G. pregătirea lui profesională. etc. – asigurarea cu medicamente de urgenţă. condiţii habituale. Ș. Hiv-SIDA. legislaţia medicală. – asigurarea cu lumină. centru medical trebuie să aibă anumite drepturi şi obligaţiuni. – efectuarea examenelor paraclinice. – securitatea şi sănătatea lucrătorilor medicali la locul de muncă. – profilaxia infecţiilor nozocomiale. lumină. jurămîntul lui Hipocrate. GROIAN. medicamente. – nivelul dotării tehnice – cu aparataj medical modern şi tehnologii de diagnostic şi tratament. Responsabilitatea spitalului pentru asigurarea condiţiilor optime de muncă. etc. sunt obligaţiunile spitalului.I. căldură. care sunt stipulate în contractul individual de muncă. încăperilor. de plan în conformitate cu legislaţia în vigoare). etc. tehnologii. N. apă. directivele unităţii medicale unde activează. De asemenea. GAŢCAN. – respectarea tehnicii securităţii. diagnostic şi curativ Medicul angajat într-un spital. – asigurarea cu sînge şi componenţi de sînge în condiţii necesarvitale. MEREUŢĂ.

a evoluării naturale a bolii. Sunt acte care au aspect juridic de reglementare a capacităţilor funcţionale a pacientului cum ar certificatul. etc. nu numai că a aderat la convenţia sus-numită. dermatite alergice. Republica Moldova. – cunoştinţă de cauză. etc. sindicatelor. etc. medicul comite o culpă. Responsabilitatea spitalului pentru sănătatea şi securitatea la locul de muncă a lucrătorilor medicali Administraţia spitalului este obligată de Codul Muncii de stipulările Contractului Colectiv de Muncă să asigure condiţiile optime de muncă a angajaţilor. centrele medicale. inclusiv spitalele. N. persoanele juridice. AMIHALACHIOAE Este necesar ca obligaţiunile să fie stipulate în legislaţie şi procedurile respective (contractul coelctiv de muncă. Un rol important aici le aparţin colectivelor de muncă. Medicul este dator să întocmească actele medicale obiectiv. Responsabilitatea unităţii curativ-profilactice pentru respectarea Legii „Privind Contractul Colectiv de muncă“ Dreptul la organizare şi negociere colectivă a fost stipulat în Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. să nu elibereze acte medicale oamenilor sănătoşi: la cerinţă sau prin remunerare. Deasemenea trebuie stipulate în legislaţie şi responsabilitatea în privinţa securităţii muncii şi profilaxia maladiilor profesionale: tuberculoza.I. ŢURCANU. Ș. Certificatele eliberate de medicul curativ trebuie semnate de medic şi parafate de medic şi unitatea curativ-profilactică cu: – prudenţă. foaia de concediu medical. din cunoştinţă şi întocmirea proastă a actelor medicale pot deveni culpabile. maladii nozocomiale. În baza Legii „Privind Contractul Colectiv de muncă“ atît Guvernul. a recomandărilor ulterioare terapeutice. Patronatul. Hiv-SIDA. sunt obligate să respecte legislaţia privind munca salariaţilor. 145 . GROIAN. G.98 din 1949 şi a fost ratificată de 121 ţări în 1994. dar şi a adoptat legislaţia în acest domeniu. – înalt profesionalism. Responsabilitatea medicului şi unităţii curativ profilactice pentru corectitudinea întocmirii. policlinicile. GAŢCAN. C. inclusiv private. Greşelile care pot fi comise din necunoştinţă. a rezultatelor tratamentului. hepatita virală.). elaborării şi parafării actelor medicale Actele (documentele) medicale sunt afirmaţiile ce conţin adevărul pentru bolnav. Factorii de risc a maladiilor profesionale trebuie excluse. MEREUŢĂ. În caz de eliberare a certificatului fals. – bună credinţă.

Compania de asigurare medicală va duce responsabilitate civilă (contractuală). Am specificat anterior că profesia de medic are specificul său. SA. GROIAN. ŢURCANU. – Perfecţionarea cunoştinţelor. etc. – Acordarea asistenţei medicale tuturor bolnavilor indiferent de rasă. medicul de familie. Companiile de asigurare pot avea statut juridic diferit. Medicul nu trebuie să condiţioneze serviciile sale. religioase. legile şi actele normative în vigoare reglementează şi diferenţiază activitatea medicală. Legislaţia Republicii Moldova trebuie să prevadă responsabilitatea juridică deplină – de la cea a contravenţiilor administrative pînă la cea penală. să stabilească condiţii de tip financiar sau material. instituţiile medicale. cu excepţia celor neînregistrate în Republica Moldova. viziuni politice.). Responsabilitatea medicului pentru comercializarea medicamentelor Bazele juridice. C. condiţionare a actelor medicale. Medicul este liber să prescrie oricare medicament indicat la tratarea maladiei date. Fără reţete medicamentele nu trebuie comercializate. mituirea nu trebuie să aibă loc între medici. Alte condiţii în faţa bolnavului nu trebuie să fie. – Respectarea demnităţii umane. OMS. AMIHALACHIOAE – fără influenţare „din afară“. Medicamentele trebuie eliberate din farmacii numai la prescrierea lor de către medic. GAŢCAN. Indicaţie la asistenţa medicală este omul bolnav. etc. adică la prezentarea reţetelor. evident cu consimţămîntul bolnavului şi recomandările INF. – Promovarea acţiunilor ce ameliorează sănătatea şi viaţa oamenilor. G. Principiile de bază ale activităţii profesionale a medicului sunt: – Atitudine umană faţă de pacient. MEREUŢĂ. N. Astfel se vor garanta 146 . Pot fi create companii de asigurare medicale de stat şi benevole (forma juridică diferită – SRL. Ș. În cazul eliberării şi parafării actelor medicale de către medic şi unitatea curativ-profilactică responsabilitatea este comună şi trebuie să ducă după sine responsabilitatea morală şi juridică. Mercantilul. a prestărilor de sănătate şi activitatea financiară. odată cu eliberarea poliţei de asigurare asiguratului (cetăţeanului) şi încheierea contractului cu cetăţeanul.I. Responsabilitatea medicului pentru mituire. juridico-financiară. Responsabilitatea juridică a companiilor de asigurare medicală În condiţiile pieţei medicale un rol deosebit o să-l ocupe medicina prin asigurare. etc.

fie clinică. sporului natural al populaţiei. MEREUŢĂ. Responsabilitatea organelor de stat şi a unităţilor de cercetări ştiinţifice în domeniul medicinii. Această responsabilitate este stipulată în Constituţie. Cercetătorul ştiinţific este posesorul proprietăţii industriale şi intelectuale. C. Ar fi util şi absolut legitim aprecierea într-o lege atît a drepturilor cît şi a responsabilităţilor morale. GROIAN. iar în fiecare instituţie medicală. În această direcţie este necesar de extins jurisprudenţa. Ș. a unităţilor curativ-profilactice pentru protecţia proprietăţii industriale şi intelectuale. trebuie să activeze sectorul de inovaţii şi invenţii cu dreptul de a elibera actele respective care confirmă proprietatea intelectuală. fie staţionar. ŢURCANU. civice şi chiar penale a guvernanţilor. gestionarea ocrotirii sănătăţii Orice guvern îşi pune ca scop sarcini economice întru prosperarea poporului şi are un program bine determinat de activitate şi în domeniul sănătăţii publice. indicii morbidităţii generale şi bolilor infecţioase. N. 147 . indicii natalităţii. mortalităţii. AMIHALACHIOAE drepturile cetăţenilor la asistenţa medicală înalt calificată. Dar nici un document nu stipulează responsabilitatea colectivă guvernamentală şi ministerială şi respectiv a funcţionarilor despre guvernare şi gestionare. longevităţii. a funcţionarilor din sănătatea publică pentru guvernarea. Ulterior Ministerul Sănătăţii trasează programul său de activitate pentru perioada guvernării şi gestionării ramurii. Pentru sănătatea publică ar fi utile. Responsabilitatea organelor de stat. Considerăm oportun elaborarea unor criterii şi indici specifici în fiecare ramură. G. Alta este problema mecanismului de procedură a responsabilităţii. S-a încercat de a stipula în legislaţie unele aspecte ale dreptului funcţionarului public în legea respectivă şi în alte acte normative.I. De obicei postulatele programului sunt direct apreciate de articolele respective din Constituţia Republicii Moldova. Progresul tehnico-ştiinţific este bazat pe invenţii şi inovaţii. de exemplu. Acest drept îl posedă şi medicii. GAŢCAN. etc. La nivel de stat funcţionează AGPI. mortalităţii materne şi infantile. Însăşi statul are răspundere în faţa poporului în privinţa păstrării şi ocrotirii sănătăţii populaţiei ţării.

judecăţile au început să adopte hotărîri despre faptul că declararea de către guvern a unor scopuri nobile. apariţia acestei tendinţe a fost condiţionată de succesele din anii 60 ale mişcării pentru acordarea drepturilor cetăţeneşti negrilor americani. Spre exemplu. ŢURCANU.1. Această mişcare pentru obţinerea drepturilor cetăţeneşti şi-a lărgit în scurt timp spectrul.I. Din punct de vedere al contextului social-istoric. În alt caz. GAŢCAN. Multe publicaţii academice şi populare au fost dedicate contradicţiilor vădite dintre scopurile nobile declarate într-un şir de legi („legea în teorie“) şi trista realitate larg răspîndită („legea în practică“). ale femeilor. Ș. în cazurile în care guvernul utiliza puterea „parens patriae“. UNELE TENDINŢE DE BAZĂ ALE LEGISLAŢIEI CU PRIVIRE LA SĂNĂTATEA PSIHICĂ ÎN SUA ŞI REPUBLICA MOLDOVA (PERICOLUL BOLNAVILOR PSIHICI ŞI SPITALIZAREA LOR ÎN ACESTE ŢĂRI) Evenimentul primordial în domeniul legislaţiei americane cu privire la sănătatea psihică în ultimii douăzeci de ani l-a constituit cu siguranţă majorarea numărului de persoane aparte şi grupuri de oameni ce s-au adresat în judecată atît în scopul soluţionării unor plîngeri concrete. Gault (1967) Curtea Supremă a decis că minorii beneficiază de dreptul constituţional de a lua act de cunoştinţă de învinuirile ce le sînt înaintate. minorul are dreptul la audierea cazului. legată de transferul cazului unui minor care a săvîrşit infracţiunea din judecata pentru minori În judecata pentru maturi. ale persoanelor atrase la răspundere penală şi ale bolnavilor psihic. G. nu justifică neglijarea garanţiilor ce rezultă din „normele procesuale stabilite“. cît şi pentru realizarea reformelor de grad general. Printre altele. care un timp îndelungat au fost lipsiţi de acestea. Curtea a menţionat că a proceda „părinteşte“ nu înseamnă să se admită samovolnicie procesuală. C. accesul la procesele verbale corespunzătoare şi la materiale. cuprinzînd de asemenea drepturile copiilor. inclusiv a celor de tratament. MEREUŢĂ. AMIHALACHIOAE CAPITOLUL VII UNELE ASPECTE ALE LEGISLAŢIEI PSIHIATRICE ÎN SUA ŞI REPUBLICA MOLDOVA 7. în decizia cu privire la cazul „Kent v United States“. unde el ar fi obţinut o pedeapsă mult mai aspră. ajutorul avocatului. N. Curtea Supremă de Justiţie a SUA a decis că alături de alte drepturi. GROIAN. dreptul la întîlniri personale şi interogatoriul reciproc al martorilor 148 . în 1966.

au legătură nemijlocită cu legislaţia despre sănătatea psihică. Curtea a menţionat: „Istoria Judecătoriei pentru minori a demonstrat din nou că şi în scopurile cele mai nobile utilizarea nelimitată a drepturilor discrete deseori nu poate înlocui onorarea principiilor şi a normelor procesuale. au dreptul la tratament. Ceea ce contează este posibilitatea spitalizării forţate. 149 . le-au anulat sau au introdus în ele modificări esenţiale (întărirea garanţiilor procesuale şi introducerea anumitor limitări privind durata spitalizării). dar pe de altă parte datorită faptului că organele juridice devenite mai conservatoare preferau să nu recurgă la un proces penal pentru promovarea reformelor ulterioare. pe de o parte din cauza că pe parcursul a două decenii anterioare majoritatea scopurilor mişcării reformatoare pentru drepturile civile au fost realizate. ci la samovolnicie“.“ În anii 70 judecăţile au aprobat un şir de decizii conform cărora bolnavii psihic. va fi obiectul precăutării instabilitatea psihică sau infracţiune a minorului — nu contează. Această probabilitate a spitalizării forţate dictează necesitatea respectării garanţiilor constituţionale ale procedurii de drept corespunzătoare. dreptul la tratament în condiţii cu limitări minimale. G. audiate de Curtea Supremă de Justiţie. care a început la finele anilor şaizeci şi s-a prelungit pe parcursul deceniului următor..I. Ș. ŢURCANU. dreptul la un şir de garanţii adecvate normelor procesuale (spre exemplu criterii destul de clare ale noţiunii de „pericol pentru sine sau persoanele înconjurătoare“) în cazul spitalizării forţate în mod civil şi dreptul la garanţii împotriva spitalizării pe termen nedefinit în rezultatul recunoaşterii incapacităţii de a se prezenta la judecată. cel puţin în anumite condiţii. AMIHALACHIOAE şi la refuzul de a da mărturii de învinuire împotriva propriei persoane. Devierile de la normele procesuale stabilite deseori aduc nu la procedura „civilizată“. Astfel creşterea sporită a îngrijorării pentru securitatea drepturilor tuturor cetăţenilor a adus la reformarea legislaţiei cu privire la sănătatea psihică. fie aceasta în mod de pedeapsă a unui matur pentru infracţiune. După cum a hotărît una din judecătoriile federale privind cazul amplasării unui minor cu dereglări mintale într-o organizaţie medicală specială: „Va fi dosarul judecătoresc numit „civil“ sau „penal“. tratarea pacientului cu dereglare mintală sau inapt de muncă conform stării psihice. În anii 80 intensitatea activităţii judecătoriilor în domeniul legislaţiei cu privire le sănătatea psihică a decăzut. N.. GROIAN. GAŢCAN. MEREUŢĂ. reeducarea infractorului minor. majoritatea statelor în care erau în vigoare actele normative ce permiteau spitalizarea forţată nelimitată şi tratarea persoanelor calificate drept „psihopat sexual“ şi legile analogice. C. Principalele probleme şi mijloace juridice de rezolvare a acestora. menţionate în cazurile relatate mai sus şi în alte cazuri. Suplimentar la acestea.

iar durata spitalizării era nedeterminată. ŢURCANU.1. Drept criteriu pentru spitalizarea forţată de obicei servea stabilirea de către unul sau doi medici a „necesităţii tratamentului“ fără concretizare ulterioară. a fost limitată în timp.. aflarea în libertate a cărora prezintă pericol pentru ei înşişi sau pentru persoanele înconjurătoare.. În acelaşi timp. jurişti şi grupurile de apărare a intereselor bolnavilor psihic în prezent sînt îngrijoraţi nu atît de restrîngerea puterii guvernamentale.I. a devenit preocuparea pentru „pericolul“ comportării. De la finele anilor 60. de încă mai puţine drepturi ei dispuneau aflîndu-se în spital. AMIHALACHIOAE Mulţi specialişti în domeniul sănătăţii psihice. drept criteriu pentru spitalizare forţată. MEREUŢĂ. Pe scurt. N. în locul noţiunii nedefinite „necesitatea tratamentului“. puterea deseori se baza pe spusele rudelor sau ale prietenilor că persoana dată este „ieşită din minte“. preocuparea societăţii faţă de situaţia bolnavilor psihic a dat imbold construcţiei în majoritatea statelor a unor mari clinici de psihiatrie. G. legislaţia cu privire la spitalizarea forţată în mod civil a fost supusă unor modificări radicale în trei aspecte. În cazurile corespunzătoare se recurgea la dreptul englez obişnuit. GROIAN. cît de creşterea nivelului şi a extinderii reţelelor de servicii medicale şi sociale Evoluţia istorică a legislaţiei cu privire la spitalizarea forţată civilă. Bolnavii practic nu dispuneau de posibilităţi pentru contestarea deciziei privind spitalizarea forţată.“ La mijlocul secolului XIX un şir de cazuri nefericite de amplasare nejustificată în spitalurile psihiatrice a adus la aceea că multe state au adoptat acte legislative care pentru prima dată au stabilit unele norme minimale de drept referitor la spitalizarea forţată. De la mijlocul secolului XIX şi pînă la mijlocul secolului XX legislaţia americană cu privire la spitalizarea forţată în mod civil a cunoscut puţine modificări. Obiectivele şi modul de efectuare a spitalizării forţate erau foarte vag determinate. Ș. În perioada colonială în America lipsea legislaţia cu privire la spitalizarea bolnavilor psihic în mod civil. C.1. ce dictează necesitatea izolării oamenilor. anterior nedeterminată. Tendinţele prioritare din acea perioadă au găsit reflectare în cazul Josiah Oakes (1845): „Dreptul la restrîngerea libertăţii omului bolnav psihic se bazează pe legea măreaţă de umanitate. Durata spitalizării forţate. Această restrîngere a libertăţii poate dura atît timp cît există necesitatea ei. 150 7. GAŢCAN. Pericolul bolnavilor psihic şi spitalizarea forţată în mod civil . în contextul unei mai largi mişcări descrise anterior pentru drepturile civile a unui şir de grupuri din societatea americană.

Aceste întrebări se află în competenţa statelor. MEREUŢĂ. bazată pe respectarea adecvată a procedurii de drept. Nimeni însă nu cere reîntoarcerea la puterea nelimitată a medicilor în domeniul spitalizării forţate şi nedeterminării termenilor de aflare în spitale sau a anulării supravegherii juridice. cît şi pe parcursul aflării în spital. însă majoritatea din ele conţin trei cerinţe generale. G. predestinat spitalizării forţate. C. Spre exemplu ceea ce unii psihiatri au interpretat ca „luptă juridică sfîntă“ împotriva sistemului de clinici de psihiatrie din state sau ca „atac juridic“. N. În afară de acestea. Numeroşi jurişti şi apărători ai drepturilor civile consideră că timpul acestor modificări arzător de necesare a sosit. alţii au calificat ca o mişcare dorită în direcţia aprobării comune a deciziilor. GROIAN. Unele organizaţii obşteşti americane cum sunt spre exemplu Asociaţia psihiatrică americană şi Uniunea naţională pe cazurile bolnavilor psihic (organizaţie ce reprezintă familiile celor grav bolnavi psihic) consideră că în domeniul apărării drepturilor bolnavilor psihic pendulul posibil că s-a avîntat prea departe şi că oferirea de către unele judecătorii bolnavilor psihic a „dreptului de refuz al tratamentului“ a complicat tratamentul persoanelor forţat spitalizate. GAŢCAN. Esenţa modificărilor în perioada reformării legislaţiei cu privire la sănătatea psihică constă în faptul că atitudinea medicală paternalistă faţă de spitalizarea forţată a fost înlocuită cu atitudinea juridică. 151 . Omul. ŢURCANU. Este firesc că modificările atît de esenţiale în politica de stat şi legislaţia cu privire la sănătatea psihică erau însoţite de dispute şi dezbateri serioase. În primul rînd este necesar de menţionat lipsa legislaţiei federale cu privire la spitalizarea forţată. Ca exemplu în acest sens pot servi bolnavii psihotici şi un şir de „vagabonzi bolnavi psihic“ care nu prezintă pericol. AMIHALACHIOAE Judecătoriile şi organele legislative au oferit bolnavilor un şir de drepturi atît în procesul spitalizării.I. Aceste organizaţii consideră de asemenea că legile ce limitează spitalizarea forţată în mod civil prin condiţionarea stabilirii „pericolului pentru sine şi cei din jur“ aduc la refuzul efectuării tratamentului psihic din partea anumitor bolnavi. Studiile în cîteva oraşe mari certifică faptul că circa 30% de „vagabonzi“ suferă de boli psihice serioase. în rezultatul implementării actelor legislative şi modificării interpretării juridice determinările neclare şi neconcrete a unor astfel de noţiuni de drept cum ar fi „îmbolnăvire psihică“ şi „pericol“ au devenit mai clare şi concrete. trebuie să fie: (1) bolnav psihic. Legislaţia în vigoare cu privire la spitalizarea forţată in mod civil. care au necesitate de acesta. dar benevol nu solicită acordarea lui. Legile a 50 de state şi a districtului Columbia se deosebesc printr-un şir de aspecte. Ș.

tratament. recepţionarea realităţii“. ce dereglează considerabil psihica. C. conştientizării realităţii şi capacităţii de a satisface necesităţile vitale principale“. unul din elementele reformei legislaţiei americane cu privire la sănătatea psihică a fost stabilirea mai clară şi concisă a determinării juridice a dereglării psihice în scopurile spitalizării civile forţate)“. emoţionalitatea. În comentariul oficial al legii tipice este indicat că dereglarea psihică gravă în principiu corespunde dereglării psihotice. varianta reperfectată a legii statului Massachiusetts din 1971 conţine o determinare destul de profundă: „În scopurile spitalizării forţate „boală psihică“ se consideră dereglarea esenţialălă a gîndirii. conform căreia boală psihică este „dereglarea psihică. N. ŢURCANU. Spre exemplu.I. percepţiei. ceea ce se reflectă în acţiunile efectuate în ultima perioadă de timp. AMIHALACHIOAE (2) periculos pentru sine însuşi şi cei din jur sau (3) inapt de a-şi satisface principalele sale necesităţi (să fie invalid grav). În ultimii douăzeci de ani practic toate statele acceptă „pericolul“ în calitate de unul din criteriile de bază pentru spitalizarea forţată în mod civil. „Dereglarea psihică gravă“. avînd ca rezultat dereglarea considerabilă a judecăţii. Statul Arcanzas. G. spre exemplu. GAŢCAN. procesele emoţionale sau de raţionament. îmbolnăvire. sau (2) considerabil dereglează comportarea. Asociaţia psihiatrică americană (1983) precizează că spitalizării forţate sînt supuşi numai bolnavii cu dereglări psihice grave. conform legii tipice este „boală. Unele din acestea sunt destul de concise — spre exemplu. orientării sau memoriei. comportării. bolnav psihic este recunoscut omul „starea psihică a căruia este astfel. comportarea şi legată de ele funcţionarea omului“. Determinările dereglării psihice se deosebesc considerabil în diferite state. dispoziţiei. dereglare mintală organică sau altă situaţie. Ș. dar majoritatea statelor limitează „pericolul“ la cauzarea prejudiciului fizic omului. Însă într-un şir de state determinările au un caracter extrem de neconcret. Dereglare psihică. conform obiectivelor diagnostice şi statistice ale bolilor psihice. În legislaţia cîtorva state noţiunea „pericol“ se extinde şi asupra patrimoniului. Tot atît de concisă determinare se conţine şi în Legea statului Utah. Însă noţiunea bolii psihice nu se extinde asupra alcoolismului. încît el necesită supraveghere medicală. MEREUŢĂ. ajutor sau reţinere fizică (după cum a fost menţionat anterior. Pericolul faţă de sine însuşi sau cei din jur. cere ca omul 152 . GROIAN.prezenţa „degradării psihice sau fizice considerabile“. care (1) considerabil dereglează gîndirea. Suplimentar la aceasta Asociaţia psihiatrică americană (1983) a propus să se includă al patrulea criteriu .

N. aprobate în majoritatea statelor. după cum rezultă din comportarea de curînd a persoanei în cauză. deci cauzare de prejudicii propriei persoane nu prin intermediul sinuciderii sau lezării membrelor. a propus de curînd al patrulea criteriu . Asociaţia psihiatrică americană (1983). Suplimentar la trei criterii expuse mai sus pentru spitalizarea forţată civilă. Incapacitatea de asigurare a propriilor necesităţi principale. Roth. În primul rînd.I. Asociaţia psihiatrică americană actualmente face încercări de a convinge organele legislative ale statelor să includă acest criteriu în legile lor de spitalizare forţată. de asemenea asigurarea sănătăţii sale şi a securităţii. ele sînt elaborate în 153 . dar în rezultatul neglijării intereselor sale. înseamnă „pericol pasiv“. Ș. în viitorul apropiat există probabilitatea cauzării de către persoană a leziunilor corporale considerabile propriei persoane“.„probabilitatea degradării psihice sau fizice considerabile“. Stone şi L. MEREUŢĂ. GAŢCAN. în lipsa tratamentului. care considerabil încalcă raţionamentul sau comportarea şi cauzează diminuarea capacităţilor anterioare de funcţionare independentă. Legea tipică de asemenea stabileşte că „probabilitatea cauzării prejudiciului propriei persoane înseamnă că. emoţională sau fizică. locuinţa. Aceste reguli sînt îndeosebi atrăgătoare cel puţin din două puncte de vedere. îmbrăcămintea. Spre exemplu. sau încercarea sau ameninţarea acestuia. conform Asociaţiei psihiatrice americane. în viitorul apropiat există probabilitatea cauzării leziunilor corporale sau utilizarea forţei în raporturile cu altă persoană sau cauzării prejudiciului considerabil proprietăţii altei persoane“.“ în mod considerabil este lipsită de capacităţile de a-şi satisface principalele necesităţi ale sale. Aceasta înseamnă că. Degradaţia psihică.. după cum certifică comportarea de curînd. AMIHALACHIOAE supus spitalizării forţate să manifeste „predispuneri de săvîrşire a omorurilor sau sinucidere“. Asociaţia psihiatrică americană (1983) determină „probabilitatea cauzării prejudiciului mediului înconjurător“ în felul următor : „după cum certifică comportarea de curînd. A. cum sunt alimentarea.. deseori numit în legi — „invaliditate gravă“. această persoană . GROIAN. că după cum se vede din comportarea de curînd. ce a atras după sine cauzarea prejudiciului. C. Este de menţionat că se înaintează şi alte propuneri de perfecţionare a legilor cu privire la spitalizarea forţată în mod civil. Criteriul incapacităţii de asigurare a propriilor necesităţi principale. apare sau se păstrează dereglarea gravă. aceasta „înseamnă. H. ŢURCANU. bazîndu-se pe lucrările lui A. G. Mai deosebit în acest sens este raportul detaliat pregătit de grupa naţională de experţi pentru elaborarea regulilor modului de spitalizare forţată civilă (1986) al Centrului judiciar naţional al statelor.

aceste reguli nu urmăresc scopurile elaborării unui model de reformare radicală a legislaţiei. C. În cazurile necesare de evitare a pericolului nemijlocit de cauzare a prejudiciilor. ce corespund criteriilor stabilite în lege. Ultimele date ale Institutului naţional al sănătăţii psihice (INSP) sînt obţinute prin analiza rapoartelor cu privire la internarea în spitalele psihice şi în spitalele de profil general în 1980. GROIAN.468 (27%) au fost supuşi spitalizării forţate. în componenţa căruia au intrat avocaţi. Ș. dacă bolnavul nu dispune de resurse — nu este posibil să achite serviciile acestuia“. Durata medie de staţionare pentru cei internaţi benevol 154 . judecători. pot fi spitalizate pe un termen scurt de obicei de la trei pînă la cinici zile lucrătoare — pînă la audierea în judecată. În acest caz bolnavului îi sînt oferite un şir de drepturi legislative. psihologii şi colaboratorii serviciilor sociale ce dispun de dreptul de practică clinică) pot recurge la procedura spitalizării urgente fără sancţiunea preliminară a judecătoriei.317 (73%) s-au internat benevol şi 306. colaboratori ai organelor de drept. inclusiv: (1) avertizarea cu privire la audierea cazului în judecată. În locul acestuia în ele se propun diverse măsuri practice şi recomandări privitor la perfecţionarea legilor în vigoare ale statelor. N. G. Conform acestor date.785 bolnavi. GAŢCAN. iar în alte state şi alţi specialişti abilitaţi cu drepturile corespunzătoare în domeniul sănătăţii psihice (spre exemplu. iar organele de stat sînt obligate să justifice spitalizarea forţată „cu probe clare şi convingătoare“. În al doilea rînd. Dintre aceştia 838.144. medicii-psihiatri. În mare parte bolnavii dispun de drepturi analogice la precăutările periodice (de obicei la fiecare şase luni) a necesităţii continuării internării în spital sau a spitalizării forţate pentru a doua dată.I. AMIHALACHIOAE rezultatul discuţiilor îndelungate a grupului de experţi de profil larg. (2) audierea deplină a cazului (în multe state cu posibilitatea cererii „curţii de juraţi“) la care bolnavul este în drept să asiste şi să cuvînteze în faţa judecăţii. specialişti din domeniul sănătăţii psihice şi apărătorii drepturilor bolnavilor psihic. luînd în consideraţie deosebirile din legile cu privire la spitalizarea forţată civilă a diferitor state. (3) dreptul la avocat din contul statului. MEREUŢĂ. Statistica epidemiologică curentă a spitalizării forţate în mod civil. în calitate de spitalizare civilă au fost internaţi 1. Persoanele. Pentru spitalizarea forţată îndelungată — de obicei pe trei sau şase luni cu posibilitatea prelungirii ulterioare — este necesară decizia judecăţii. Fiecare stat are stabilite prin legi procedurile de spitalizare forţată a persoanelor cu dereglări psihice. Din aceste considerente regulile reflectă un spectru larg şi echilibrat de opinii. în 1980. ŢURCANU.

O treime din bolnavi corespundeau la două sau mai multe criterii. Deoarece legile ce reglementează spitalizarea persoanelor inapte să se înfăţişeze în faţa judecătoriei şi a bolnavilor psihici ce ispăşesc pedeapsa în majoritate nu folosesc concepţia „pericolului“. iar în al doilea — condamnaţii bolnavi după tratamentul din spitalul psihiatric se reîntorc în 155 7. recunoscute „vinovate. Ș. ŢURCANU. GAŢCAN. mulţi bolnavi corespundeau mai mult decît unui criteriu. Ca şi în studiul precedent. AMIHALACHIOAE a constituit de la 12 zile (în spitale de profil general) pînă la 20 zile (în spitalele psihiatrice particulare). 49% — periculoşi pentru cei din jur şi 32% în calitate de grav invalidizaţi. G. pentru crimele săvîrşite. „Infractori ce suferă de boli psihice“ .1. Printre bolnavii spitalizaţi forţat cel mai îndelungat termen mediu de spitalizare a fost fixat la bolile organice psihice şi a schizofreniei (corespunzător 71 zile şi 43 zile în spitalele psihiatrice ale statelor şi ale districtelor). dar care suferă de boli psihice“ şi (5) persoanele. Monahan şi coautori au găsit că în California 70% din bolnavii spitalizaţi forţat în mod civil au fost staţionaţi de către psihiatri în calitate de periculoşi pentru propria persoană. N. MEREUŢĂ. C. care în rezultatul bolilor psihice au fost recunoscute inapte să se înfăţişeze judecăţii. Pericolul bolnavilor psihic şi spitalizarea forţată în mod penal . internate în spitalele psihiatrice în timpul ispăşirii pedepsei. noi nu le vom discuta în acest articol (în primul caz dosarele sînt audiate privitor la restabilirea capacităţilor pentru a se înfăţişa judecăţii. (3) persoanele cu dereglări psihice care au săvîrşit crime sexuale. (4) persoanele. care n-au fost recunoscute vinovate din cauza bolilor psihice grave (iresponsabile). ce se referă la cinci diverse din punct de vedere juridic grupuri de persoane. (2) persoanele. 29% — periculoşi pentru cei din jur şi 43% — ca „grav invalidizaţi“. I. Studiile ulterioare a spitalizării forţate de urgenţă din California au arătat că 60% din bolnavi au fost spitalizaţi în calitate de periculoşi pentru propria persoană. învinuite de săvîrşirea crimelor (de aici şi referinţa la spitalizarea forţată „penală“). Pentru bolnavii spitalizaţi forţat durata medie a staţionării a constituit de la 10 zile (în spitalele de profil general) pînă la 25 zile (în spitalele psihiatrice ale statelor şi districtelor). Aceste cinci grupuri sînt următoarele: (1) învinuite de săvîrşirea crimelor „penale“ persoanele. GROIAN.acesta este termenul general.2.I. Datele cu privire la folosirea criteriilor concrete de spitalizare forţată integral pe ţară lipsesc.

Acestea erau interpretate ca „civile“ şi de reeducare (deci nu de pedepsire) asigurau tratamentul psihic. În următoarele două decenii au aprobat legi analogice mai mult de jumătate din state. un şir de pretenţii au fost înaîntate referitor la determinările şi explicaţiile neclare şi neconcrete a noţiunii pericolului. chiar dacă între acestea este un şir de diversităţi. N. Aceste legi se extindeau asupra unui anumit tip de persoane. GAŢCAN. şi a persoanelor cu comportare permanentă sau periodic criminală. era clar. care de obicei acceptă staţionarea nedeterminată în timp şi tratamentul persoanelor. C. ce se referă la persoanele cu dereglări psihice. Necătînd la scopurile nobile declarate.I. dar este un factor suplimentar în apărare şi pronunţarea sentinţei. Noţiunea „persoanele ce suferă de dereglări psihice şi au săvîrşit crime sexuale“ este folosită într-un şir de acte legislative speciale. că aşa cum cere legea „comportarea 156 . noi ne vom opri pe scurt la acestea înainte de a trece la persoanele reabilitate în legătură cu iresponsabilitarea lor. Cum era de aşteptat. MEREUŢĂ. GROIAN. în multe state au fost anulate sau revăzute. Deoarece actele legislative speciale. spre exemplu pentru exhibiţionism — încălcare neînsemnată pedepsită prin privaţiune de liberate pe un termen mai mic de un an. acuzată. ce au săvîrşit crime sexuale. judecata a menţionat. folosirea acesteia în calitate de formă specială de apărare şi învinuire este prevăzută în legile a 13 state. că funcţia de bază a acestor legi era securitatea societăţii prin izolarea îndelungată şi nedeterminată. Persoanele ce suferă de dereglări psihice şi au săvîrşit crime sexuale. ŢURCANU. Este de menţionat. Referitor la categoria „vinovaţi. că această categorie nu înlocuieşte apărarea în legătură cu iresponsabilitatea. dar care suferă de boli psihice“. G. Prima lege în acest sens a intrat în vigoare în statul Michigan în 1937. pe parcursul perioadei menţionate a reformelor legislaţiei cu privire la sănătatea psihică aceste legi de nenumărate ori erau contestate în judecată. recunoscute de judecată „psihopaţi sexuali. AMIHALACHIOAE închisoare pentru finalizarea termenului ispăşirii pedepsei). Astfel. care permiteau staţionarea pe parcursul a cîtorva ani a persoanei calificate ca „psihopat sexual“. În decizia la cazul persoanei ce şi-a recunoscut vinovaţia în exhibiţionism. permiteau o durată nedeterminată de staţionare şi prevedeau un număr neînsemnat de garanţii procesuale a dreptului acuzatului. sexual periculoşi“ şi „infractori defectuoşi“. ce au comis infracţiuni sexuale (îndeosebi referitor la copii). Curtea de Apel a SUA pe districtul Columbia a revăzut legea corespunzătoare şi a elaborat criteriile necesare analitice pentru stabilirea pericolului. Ș.

În remarcabila sa decizie judecata a menţionat că: „Pronosticul pericolului. fie conform legii cu privire la psihopaţii sexuali. la asigurarea a mai marii respectări a 157 . sau într-un oarecare alt context. aceeaşi Curte de Apel referindu-se la hotărîrea anterioară pe dosarul Millard. ca judecăţile să nu admită prin scăparea din vedere transmiterea luării hotărîrii pe această întrebare secundă (privind probabilitatea cauzării prejudiciului) experţilor. Peste cîteva luni. că acţiunile corespunzătoare şi prejudiciul presupus „posibil“ va avea loc în viitor. conducînduse de argumentarea folosită de ea anterior în cazurile de infracţiuni a minorilor. care au comis infracţiuni sexuale s-a prelungit. pe care le poate comite persoana în cauză. preferinţele lui personale în problemele de securitate sau libertate“. posibilitatea sau probabilitatea faptului. legat de legea despre psihopaţii sexuali. care se refereau la „psihopaţii sexuali“. iar alte 12 state au operat diferite modificări în ele. ŢURCANU. MEREUŢĂ. AMIHALACHIOAE periculoasă nu trebuie să fie pur şi simplu respingătoare sau josnică. printre altele. dar trebuie să producă impresie puternică asupra observatorului“. şi influenţa acestor acţiuni. el din nou a încercat să obţină eliberarea sa. pe alt dosar. Ș. aceşti factori pot cere precizare ulterioară. În dependenţă de caracterul acţiunilor şi efectului negativ presupus. GAŢCAN. şi în anul 1967 Judecătoria Supremă a SUA. judecata a subliniat. cînd Millard s-a aflat în izolaţie mai mult de şase ani. Mai mult ca atît. asupra celor din jur. C. că „determinarea pericolului trebuie să se bazeze pe înalta probabilitate de cauzare a prejudiciilor considerabile“.I. că aceste acţiuni vor fi săvîrşite în realitate. Pe parcursul anilor 60 şi 70 13 state au anulat legile anterioare. fără o astfel de atitudine analitică noţiunea „periculos“ poate uşor să devină o învinuire neconcretă impusă persoanelor cu care pur şi simplu nu e de dorit să te întîlneşti pe stradă. După cum a menţionat judecata. necesită stabilirea unui şir de factori: caracterul acţiunilor.. care se referă la persoanele cu dereglări psihice. că pentru determinarea „pericolului“ „în deosebi e important. a decis. dar . GROIAN. pentru că psihiatrul „poate în baza gîndirii sale strict personale să includă în noţiune „posibilităţi“ totul ce e posibil de la convingerea practic totală pînă la probabilitatea minimală. doar care uşor depăşeşte întîmplarea. Cu toate acestea determinarea lui poate să reflecteze nu cunoaştere şi practică. După cîţiva ani după adoptarea acestei decizii. că cu toate că examinarea cazurilor „psihopaţilor sexuali“ poate fi de caracter „civilă“. G. în aceste cazuri constituţional sînt necesare mari garanţii procesuale. Un astfel de mod critic de reexaminare a legilor speciale. dacă ele vor avea loc. N.. Psihiatrii nu trebuie pur şi simplu să certifice fără careva dovezi suplimentare. a indicat.

Ș. GROIAN. Legislaţia în vigoare cu privire la spitalizarea forţată în mod penal. că în momentul săvîrşirii infracţiunii infractorul suferea de o aşa de puternică dereglare a gîndirii psihicii în rezultatul bolii psihice. deseori cu deosebiri neînsemnate în formulări. N. condus de Loren Termenul tradiţional. în acelaşi timp permiţînd eliberarea de la răspundere a acuzatului. ŢURCANU. situaţia psihică a căruia nu corespundea caracteristicilor specifice necesare pentru săvîrşirea acţiunii incriminate cum sînt „intenţia“. Institutul de drept american în anul 1962 a propus criteriile pentru Codul Penal Exemplar. Pentru cititorul nostru în continuare se va folosi termenul „iresponsabilitate“.I. 1 158 . Din timpurile colonialismului pînă la mijlocul secolului XX în SUA apărarea. În rezultatul revoltării societăţii privind îndreptăţirea din cauza iresponsabilităţii lui John Hinkleu. MEREUŢĂ. se baza exclusiv pe hotărîrea judecătoriei engleze din 1843 pe cazul Daniel M’Naghten. conform căruia: „Persoana nu poartă răspundere pentru infracţiune. bazată pe „nebunia“1 inculpatului. nu conştientiza că comite o încălcare a legii“. Montana şi Utah) au anulat apărarea pe motivul iresponsabilităţii acuzatului ca categorie specială. că nu înţelegea esenţa şi caracterul infracţiunii comise sau dacă înţelegea aceasta. Regula „M’Naghten“ spunea: „Pentru justificarea apărării. iar cealaltă jumătate — criteriul institutului American de Drept. bazate pe iresponsabilitatea acuzatului. Chiar dacă criteriile „M’Naghten“ şi a Institutului american de drept pînă acum sînt prioritare. G. în locul căruia în prezent adesea se foloseşte formularea „nu poate fi tras la răspundere penală în legătură cu grave dereglări psihice“. Multe alte state au încercat să îngusteze criteriul apărării pe motivul iresponsabilităţii astfel ca să reducă numărul celor reabilitaţi. care a comis tentativă de omor asupra Preşedintelui Reagan în 1981. Pînă în 1981 aproximativ o jumătate din statele americane folosea „regula „M’Naghten“. multe state şi Guvernul Federal au supus revizuirii legislaţia privind iresponsabilitatea. AMIHALACHIOAE normelor procesuale respective şi la determinarea limitării termenului de aflare în staţionarul psihiatric. În 1983 conform recomandărilor grupului de experţi. C. Ca răspuns la critica cu privire la aceea că „regula „M’Naghten“ supraapreciază aspectul intelectual şi nu reflectă componentul emoţional şi puterea de voinţă în comportarea omului. trei state (Idaho. e necesar de demonstrat clar. GAŢCAN. dacă în momentul comiterii ei ea în rezultatul bolii psihice sau cu capacităţi reduse este lipsită de capacităţile necesare de a aprecia caracterul criminal a comportării sale sau să coordoneze comportarea sa cu cerinţele legislaţiei. Evoluţia istorică a legislaţiei privind spitalizarea forţată în mod penal. „cunoştinţă“ sau „neglijenţă“.

dacă acuzatul a indicat preliminar la faptul. Oklahome (1985) a decis: „. GROIAN. N. „ca în timpul săvîrşirii acţiunilor. după aceea are loc audierea cazului privitor la necesitatea prelungirii staţionării forţate.I. dacă acuzatul nu poate primi ajutor în alt mod“. MEREUŢĂ. Existenţa pericolului este recunoscută în cazul cînd are loc „ameninţarea esenţială.. Unul din modelele acestor acte legislative este „standardele sănătăţii psihice în justiţia penală elaborate de către Asociaţia americană a juriştilor (1984). ce constituie structura crimei în cauză acuzatul în urma bolii psihice grave sau a capacităţilor reduse să fie inapt de a conştientiza caracterul antijudiciar al acţiunilor sale“. are dreptul la ajutorul avocatului. AMIHALACHIOAE Porh. pacientul în mod automat este internat într-un spital psihiatric pentru expertiză (deseori pentru 90 zile) cu scopul determinării dereglării psihice existente şi a pericolului. C. că bolnavul poate 159 . în cazul. similar altor persoane. GAŢCAN.. de asemenea şi la crearea tendinţei de a amesteca problemele sănătăţii psihice cu opiniile de drept şi morale. ŢURCANU. ce reglementează spitalizarea forţată în mod civil. G. că acuzatul este sărac serviciile avocatului se achită de stat. Adăugător. Legea. Dar în majoritatea statelor pentru pacienţii din această categorie sînt elaborate proceduri speciale. acuzate în mod penal. Acuzatul ce recurge la apărare pe cazul iresponsabilităţii. A fost expusă părerea. Asociaţia americană a juriştilor şi Asociaţia psihiatrică americană au susţinut propunerea lui Richard’a Bonnie cu privire la excluderea aspectului voinţei din criteriul Codului penal tip. Constituţia obligă statul să asigure acestuia posibilitatea de a se folosi de ajutorul psihiatrului. bazată pe această propunere a fost adoptată de către Congres şi semnată de preşedinte în 1984. aduce la nenumărate divergenţe în opiniile şi „luptele experţilor“ în sala judecăţii. Legile statelor ce se referă la amplasarea persoanelor reabilitate în legătură cu iresponsabilitatea diferă considerabil. Ș. Conform acestui model persoana este supusă spitalizării forţate în mod penal doar în cazul cînd ea a fost recunoscută ca iresponsabilă relativ la crima legată de violenţă şi dacă prezintă pericol în rezultatul bolii psihice. În unele state legile. că întrebarea cu privire la aptitudine pe parcursul săvîrşirii crimei cu toată probabilitatea va apărea ca factor considerabil la audierea cazului. se aplică de asemenea şi către persoanele reabilitate pe cazul iresponsabilităţii. De regulă. Criteriul nou federal a iresponsabilităţii cere. În ultimii ani multe state au revizuit legile cu privire la „spitalizarea forţată penală“. ca estimarea de către specialiştii din domeniul sănătăţii psihice a capacităţii acuzatului de a se afla sub controlul voinţei deseori este legată de greutăţi mari. Judecătoria Supremă a SUA în hotărîrea la cazul Ake V.

Conform spuselor acestor autori. „pînă cînd se va restabili sănătatea sa psihică sau ea nu va mai prezenta pericol pentru sine sau societate“. Cercetarea menţionată anterior. Ș. care îşi ispăşesc pedeapsa şi 3% — persoanele cu dereglări psihice. Datele din anul 1978 despre internările în clinicile de psihiatrie în conformitate cu hotărîrea judecătorească au fost publicate de către H. cît şi spitalizarea prin hotărîrea judecătorească. Această hotărîre totuşi stabileşte standardele minimale prevăzute de Constituţie. după cum am menţionat anterior unele state s-au folosit de acest drept. 58% — în legătură cu incapacitatea de a se prezenta la judecată. Dar Curtea Supremă de Justiţie a SUA a decis în cazul Iones V. În conformitate cu „standardele“ Asociaţiei americane a juriştilor bolnavul staţionat forţat are dreptul la o nouă audiere a cazului său (cu asigurarea participării unui avocat şi a unui expert) peste un an după spitalizare. GROIAN. AMIHALACHIOAE cauza celor din jur leziuni corporale grave“. 32% — au constituit persoanele bolnave psihic. aduce date despre 31. United States (1983) că în conformitate cu Constituţia federală persoana graţiată pe motiv de iresponsabilitate poate fi întreţinută în spital. care au înfăptuit crime de ordin sexual (35. Într-un şir de state durata staţionării persoanelor graţiate pe cazul iresponsabilităţii se limitează cu termenul maxim la care acuzatul ar fi fost condamnat în cazul recunoaşterii lui ca fiind vinovat. 81% din cei recunoscuţi ca iresponsabili au fost bolnavii schizofrenici. Statele pot stabili de sinestătător durata staţionării persoanelor graţiate pe motiv de iresponsabilitate. marea majoritate a acestor persoane (85%) au fost spitalizate în clinicile statelor şi districtelor. GAŢCAN. efectuată de către Institutul Naţional al Sănătăţii psihice al SUA. G.49).773 cazuri de internări în clinicile de psihiatrie americane prin spitalizare forţată în mod penal în anul 1980. şi. Steadman şi coatori. ŢURCANU. Aceasta a constituit 3% din toate internările în clinicile de psihiatrie în decurs de un an. C. 8% din cei 31. Multe persoane supuse expertizei în legătură cu punerea în siguranţă din cauza iresponsabilităţii nu au fost recunoscute ca fiind într-adevăr aşa de către psihiatrii şi psihologii care i-au examinat (sau de către judecată sau banca juraţilor ce aveau să i-a hotărîrea definitivă. a 160 . şi apoi la fiecare doi ani. N. MEREUŢĂ.I. Statistica epidemologică curentă în privinţa spitalizării forţate în mod penal. Z. E important de menţionat că aceste cazuri includ atît staţionarea pentru efectuarea expertizei.773 bolnavi (circa 2500) au fost spitalizaţi din motive de apărare din cauza iresponsabilităţii. numărul persoanelor spitalizate în acest an în clinicele de psihiatrie din SUA fiind recunoscute ca iresponsabile. fără a ţine cont de concluziile experţilor despre iresponsabilitate).

În mediu pe zi în acest an în SUA în tratament staţionar din motive de iresponsabilitate s-au aflat 3. Monahan şi N. Cercetări empirice în privinţa pericolului bolnavilor psihic. în cel mai bun caz unul din trei a săvîrşit într-adevăr acte de violenţă. spitalizaţi în mod civil sau penal au fost examinate în lucrarea amplă a lui L. în acelaşi timp din numărul bolnavilor prognozaţi ca inofensivi. problemele tratamentului pacienţilor predispuşi spre acte de violenţă. judecăţile se încred în prognozele clinice ale săvîrşirii actelor violente mult mai mult decît psihiatrii şi psihologii care emit aceste prognoze. cît şi penal. O examinare largă a literaturii în privinţa procedurii de spitalizare forţată în mod civil a fost efectuată de P.140 pacienţi. Cercetările americane în privinţa problemei pericolului bolnavilor psihic în contextul spitalizării forţate atît în mod civil. Mai mult. ŢURCANU. H. Două cauze stau la baza acestui fapt: În primul rînd judecăţile americane au ajuns la concluzia că necătînd la datele cercetărilor utilizarea criteriului pericolului în cadrul spitalizării forţate civile şi penale nu contravine Constituţiei SUA. Menzies. au fost concentrate asupra problemei prezicerii sau „aprecierii riscului“. 161 . G. efectuate în anii ’70 în special asupra bolnavilor supuşi spitalizării forţate penale s-au demonstrat următoarele: din numărul de persoane eliberate în ciuda prognozării medicilor psihiatri şi psihologi că acestea vor efectua acte violente faţă de persoanele înconjurătoare. Roth. D. În ultimii ani în SUA a reapărut interesul faţă de aprecierea riscului. Într-un şir de cercetări empirice. Z. inclusiv diagnosticul. Deşi literatura actuală asupra acestei probleme este destul de vastă. Relevarea unei frecvenţe ridicate a rezultatelor „fals-pozitive“ în prognozarea psihiatrică şi psihologică a provocat mulţi specialişti să recomande renunţarea la „criteriul pericolului“ atît în cadrul spitalizării forţate civile cît şi penale. au săvîrşit acte de violenţă circa 10%. Ș. Indicii optimi pentru prognozarea violenţei s-au dovedit a fi astfel de factori demografici precum vîrsta şi sexul. iar în mod penal — de Z. iar indicii cel mai puţin întemeiaţi sînt caracteristicile clinice. măsura restrînsă a prezentului articol ne permite doar să o rezumăm.625 (acest număr poate să nu includă toate persoanele declarate nevinovate din motivul iresponsabilităţii în 1978: e posibil că intr-un şir de cazuri — îndeosebi în cazul efectuării unor crime relativ nesemnificative — judecata n-a emis hotărîrea spitalizării). o examinare foarte amplă a cercetărilor moderne în privinţa prognozării clinice a pericolului au efectuat-o C. AMIHALACHIOAE constituit doar 1. GAŢCAN. Steadman. Webster şi R.I. Durata medie de spitalizare a persoanelor graţiate din motiv de iresponsabilitate a constituit 23 luni. N. GROIAN. C. Appelbaum. MEREUŢĂ.

În SUA este larg recunoscut faptul. GROIAN. N. şi de asemenea prin intermediul examinării sistematice a consecinţelor diferitor schimbări în normele. *** Pe parcursul ultimelor două decenii în SUA au avut loc trei schimbări în conceperea pericolului la spitalizarea forţată atît în mod civil.I. AMIHALACHIOAE Obiecţiile juridice împotriva folosirii criteriului pericolului apar foarte rar în prezent. care determină spitalizarea forţată în mod penal şi civil şi altor aspecte ale acestei probleme). actualmente în locul concepţiei nedefinite de „boală psihică“ se înţelege starea psihotică sau asemănătoare celei psihotice. GAŢCAN. Prin dereglare psihică ca factor care suscită apariţia problemei spitalizării forţate. C. cît şi penal. În multe alte lucrări e menţionată legătura între actele violente şi astfel de indici clinici precum diagnosticul. excepţie constituie doar cazurile de staţionare pentru o durată scurtă de timp. şi incapacitatea de a-şi controla furia. Deciziile finale însă despre cine ar trebui să fie spitalizat şi cine să fie eliberat sînt 162 . prezenţa ideilor delirante şi psihopatiei. Determinarea comportamentului periculos a suferit de asemenea modificări: în schimbul concepţiei vagi a faptelor nedorite a venit preocuparea specifică faţă de posibilitatea înfăptuirii actelor violente reale. Pe parcursul ultimelor două decenii a sporit interesul studierii procesului de spitalizare forţată prin intermediul urmăririi proceselor de audiere a cazurilor respective în judecăţi (de exemplu. în prezent se efectuează un şir de cercetări promiţătoare în acest sens. deşi această legătură nu este încă justificată. şi în sfîrşit o examinare minuţioasă în judecată este în prezent obligatorie. MEREUŢĂ. Unele cercetări din urmă au demonstrat posibilitatea unei prognozări mult mai precise a actelor violente ale persoanelor dezechilibrate psihic (în special ale celor care au comis deseori crime şi acte de violenţă în trecut). Ș. Studii empirice ale procesului de spitalizare forţată şi ale rezultatelor lui. ŢURCANU. privind spitalizarea civilă. Specialiştii în acest domeniu exprimă un vag optimism în privinţa posibilităţii sporirii preciziei prognozării actelor violente. G. că într-o societate democratică rolul specialiştilor în domeniul sănătăţii psihice constă în oferirea recomandărilor profesionale despre gradul dereglării şi risc judecăţilor şi altor organe juridice abilitate cu dreptul de a lua hotărîri. Al doilea motiv pentru înnoirea interesului pentru problema pericolului este conştientizarea limitării metodologice a cercetărilor efectuate pînă acum în această direcţie.

GROIAN. În legătură cu aceasta este necesară o 163 . examinarea şi tratamentul acestor pacienţi se efectuează conform art. Spitalizarea. în anumite cazuri.2. ŢURCANU. Ș. halucinaţii. spitalizarea în staţionarele de psihiatrie fără liberul lor consimţămînt. b) stări depresive.I. 28. private sau publice. Stările patologice enumerate mai sus. N. care condiţionează încălcarea ordinii publice sau manifestări agresive faţă de anturaj. tentative de suicid. d) sindroame de tip psihopatiform în cadrul maladiilor psihice cu patologia pasiunii şi activitate comportamentală sporită. delir. siguranţa bolnavului sau a celor din jur. care depăşesc limitele competenţei specialiştilor în domeniul sănătăţii psihice. impulsivitate patologică. valorilor materiale sau culturale. AMIHALACHIOAE fundamentate pe concepţiile sociale şi morale despre libertatea bolnavului şi siguranţa societăţii. G. ce deranjează grav şi în mod repetat liniştea şi ordinea publică: a) comportament inadecvat în rezultatul stării psihotice (excitaţie psihomotorie. c) stări maniacale şi hipomaniacale. sindrom de tulburare a conştiinţei. Indicaţiile pentru spitalizare în staţionarul de psihiatrie fără liberul consimţămînt sunt stările psihice deosebit de grave prin care se pune în pericol propria viaţă. ORDINEA SPITALIZĂRII ÎN STAŢIONARUL DE PSIHIATRIE A PERSOANELOR CU TULBURĂRI MINTALE SI DE COMPORTAMENT FĂRĂ LIBERUL LOR CONSIMŢĂMÎNT DIN REPUBLICA MOLDOVA 7. reprezentînd un pericol cert pentru însăşi bolnav şi/sau societate. C. 31—35 a „Legii privind asistenţa psihiatrică“. disforii grave). pot fi disimulate — însoţite de un comportament exteriorizat corect. DESPRE Măsurile de profilaxie a acţiunilor social periculoase a persoanelor cu tulburări mintale şi de comportament condiţionează. 29. MEREUŢĂ. e) starea psihică care condiţionează incapacitatea de satisfacere independentă a necesităţilor vitale. sindrom de automatism mintal. tendinţe. GAŢCAN. Aceste probleme se referă la sfera deciziilor social-politice şi de drept fundamentale. care sunt însoţite de idei. Spitalizarea în staţionarul de psihiatrie a bolnavilor cu tulburări psihice fără liberul lor (sau a reprezentanţilor legali) consimţămînt este efectuată exclusiv la decizia medicului psihiatru.

sunt îndreptate la expertiza medico-legală psihiatrică în ordinea prevăzută de legislaţia în vigoare. GROIAN. GAŢCAN. . În cazul necesităţii spitalizării fără liberul consimţămînt de la domiciliu a bolnavului psihic. numele.I. timpul eliberării biletului de trimitere. . În structurile teritorial administrative unde lipsesc medicii psihiatri. comportament antisocial a persoanelor. care activează conform 164 . Organele de interne conform articolului 29 a Legii privind asistenţa psihiatrică nr. şi avînd motive de a presupune.1997 sunt obligate să acorde ajutor lucrătorilor medicali.necesitate de căutare şi reţinere a bolnavului. reacţiile afective. 1402-XIII din 16. activitatea cverulentă. care prezintă pericol evident pentru cei din jur sau pentru sine însuşi. este obligat să indice clar în biletul de trimitere modalitatea de îndreptare. că el sau rudele lui se vor opune spitalizării. ce manifestă numai tulburări de personalitate sau tulburări nevrotice.12. cabinet de dispensarizare). îndreptările pentru spitalizarea fără liberul consimţămînt sunt eliberate de medicii cărora le este încredinţată acordarea asistenţei psihiatrice populaţiei din teritoriu. prenumele. MEREUŢĂ. la adresarea celor din urmă. agresivitate sau probabilitatea reală a altor acţiuni din partea bolnavului. N. serviciul de asistenţa psihiatrică urgentă se adresează după ajutor la organele de interne. Persoanele care au comis acţiuni social periculoase prevăzute de codul penal şi în timpul anchetei trezesc dubii în integritatea lor psihică. În aceste cazuri hotărîrea definitivă despre necesitatea spitalizării fără liberul consimţămînt aparţine medicilor psihiatri din staţionarul unde este îndreptat bolnavul. Nu pot servi drept indicaţii pentru spitalizare fără liberul consimţămînt în staţionarul de psihiatrie orice stări de ebrietate alcoolică (cu excepţia psihozelor acute toxice şi variantelor psihotice a stărilor de servaj). C. Ș.de opunere. G. reprezentanţilor legali sau a altor persoane. pentru efectuarea spitalizării bolnavilor psihic fără liberul lor consimţămînt în cazurile: . nemijlocit de către lucrătorii medicali dotaţi cu aceste funcţii de către organele ocrotirii sănătăţii. care sunt periculoase pentru viaţa şi sănătatea lucrătorilor medicali. indicînd detaliat cauzele spitalizării fără liberul consimţămînt cu subsemnarea proprie.de opunere la spitalizarea fără liberul consimţămînt a bolnavului din partea rudelor. cît şi în caz de tentativă de evadare. care îndreaptă bolnavul pentru spitalizare fără liberul consimţămînt în staţionarul de psihiatrie. Spitalizarea fără liberul consimţămînt este efectuată conform îndreptării medicului psihiatru. colaboratorii dispensarului psihoneurologic (secţia. funcţia şi locul său de muncă. ŢURCANU. Medicul. AMIHALACHIOAE atenţie deosebită în aprecierea stării psihice la persoanele date.

MEREUŢĂ. el este obligat să-şi noteze independent părerea sa deosebită în foaia de observaţie. iar în zilele de odihnă — medicul de gardă. GAŢCAN. AMIHALACHIOAE legislaţiei şi actelor normative în vigoare. G. iar în cazul cînd bolnavul nu este capabil să-şi expună liberul consimţămînt — cu consimţămîntul reprezentanţilor legali. Concluzia motivată contrasemnată de toţi membrii comisiei se înscrie în foaia de observaţie. Bolnavii spitalizaţi fără liberul consimţămînt beneficiază de toate drepturile pacienţilor internaţi pentru tratament pe baze comune. rudele şi reprezentanţii legali nu-şi dau consimţămîntul pentru spitalizare pe baze comune. Dacă comisia recunoaşte întemeiată spitalizarea în staţionarul de psihiatrie a pacientului fără liberul consimţămînt. sunt obligaţi imediat să înştiinţeze în scris sau prin telefon rudele bolnavului sau reprezentanţii lui legali. C. ŢURCANU. în foaia de observaţie se notează cine. Asemenea persoane pot fi lăsate pentru tratament în staţionarul de psihiatrie numai cu consimţămîntul lor. medicul psihiatru de gardă este obligat personal să se convingă de prezenţa indicaţiilor de spitalizare fără liberul consimţămînt şi să noteze acest fapt pe foaia de titlu a fişei medicale a bolnavului de staţionar şi în Registrul de evidenţă internări şi refuz în spitalizare. iar bolnavul. Persoanele spitalizate în staţionarul de psihiatrie fără liberul consimţămînt. conform articolului 31 al Legii privind asistenţa psihiatrică în decurs de 48 ore de la spitalizare. care se pronunţă asupra întemeierii spitalizării. La internarea bolnavului psihic în staţionarul de psihiatrie. medicul de gardă refuză internarea bolnavului dat în staţionarul de psihiatric efectuînd inscripţia motivată despre aceasta în Registrul evidenţă internări şi refuz în spitalizare. cînd medicul psihiatru de gardă nu găseşte motive pentru spitalizarea fără liberul consimţămînt. cînd. Administraţia staţionarului de psihiatrie. N. Concluzia comisiei despre lipsa motivelor spitalizării fără liberul consimţămînt impune perfectarea necondiţionată a formelor de ieşire imediată a bolnavului. Bolnavii psihic spitalizaţi în staţionarul de psihiatrie fără liberul consimţămînt în primele 6 luni sunt supuşi examinării de comisia de medici 165 . În cazul cînd unul din membrii comisiei nu este de acord cu hotărîrea. Ș. cui şi în ce formă a trimis înştiinţarea.I. În cazul. despre spitalizarea pacientului. GROIAN. administraţia spitalului în decurs de 24 ore îndreaptă concluzia motivată despre aceasta instanţei de judecată din teritoriul amplasării spitalului şi înştiinţează rudele bolnavului sau reprezentantul lui legal. sunt supuse unui examen obligatoriu de către comisia de medici psihiatri a staţionarului.

Hotărîrea despre aplicarea spitalizării în staţionarul de psihiatrie fără liberul consimţămînt conform articolului 34 din Legea privind asistenţa psihiatrică. se aplică măsuri de siguranţă cu caracter medical stabilite de instanţa de judecată. GROIAN. C. AMIHALACHIOAE psihiatri nu mai rar de o dată în lună pentru soluţionarea problemei de încetare sau prelungire a tratamentului fără liberul consimţămînt. Dacă judecata nu consideră necesar aplicarea măsurilor de siguranţă cu caracter medical persoanei iresponsabile sau dacă organele de anchetă clasează dosarul penal.I. iar starea psihică nu permite ieşirea bolnavului. Ș. 7. În corespundere cu art. în calitate de măsuri de siguranţă cu caracter medical faţă de persoanele cu tulburări psihice pot fi aplicate: a) internare şi asistenţă medicală în spitalul de psihiatrie cu supraveghere obişnuită. DESPRE APLICAREA MĂSURILOR DE SIGURANŢĂ CU CARACTER MEDICAL FAŢĂ DE PERSOANELE CU TULBURĂRI MINTALE CARE AU COMIS ACŢIUNI SOCIAL PERICULOASE I. instanţele nominalizate comunică despre aceasta organelor locale de ocrotire a sănătăţii pentru acordarea asistenţei medicosociale respective persoanei în cauză. În caz de expirare a 6 luni de la data spitalizării. N. G. poate fi contestată de bolnav. recuperarea socială şi profilaxia acţiunilor social periculoase a persoanelor enumerate respectînd cu stricteţe drepturile şi interesele lor legale. Concluzia motivată a comisiei se notează în foaia de observaţie. 55 CP RM. MEREUŢĂ. Noţiuni generale Faţă de persoanele cu maladii psihice cronice. GAŢCAN. Sarcinile principale ale măsurilor de siguranţă cu caracter medical sînt tratamentul. prevăzute de legislaţia penală. Măsurile de siguranţă cu caracter medical se stabilesc prin hotărîrea instanţei de judecată. demenţe. tulburări mintale tranzitorii. b) internare şi asistenţă medicală în secţia de psihiatrie cu supraveghere riguroasă. rudele lui sau reprezentanţii legali în judecătorie. luînd în consideraţie recomandările consiliului de 166 . care au comis acţiuni periculoase. ŢURCANU. administraţia spitalului trimite avizul comisiei de medici psihiatri privind necesitatea prelungirii spitalizării către instanţa de judecată în a cărei rază se află staţionarul.3.

cît şi de necesitatea efectuării măsurilor curative şi de recuperare individuale fiecărui pacient. MEREUŢĂ. obicei) şi impulsurilor. AMIHALACHIOAE expertiză medico-legală psihiatrică. predispoziţie la influenţa asocială. ŢURCANU. II. tulburărilor mintale care au contribuit infracţiunii. condiţii socio-locative inadecvate. determinat de starea sa psihică în evoluţie. C. Ș. Criteriile de aplicare a diferitor măsuri de siguranţă cu caracter medical Alegînd măsura de siguranţă cu caracter medical recomandată pentru aplicare. e) stările maniacale şi hipomaniacale cu dezinhibiţie psihomotorie. Factorii clinico-psihopatologici de risc comportamental social periculos se referă prioritar la următoarele forme de tulburări mintale: a) sindromul psihopatiform (inclusiv sindromul heboid) cu activitate comportamentală sporită şi tulburări ale habitusului (deprindere. caracterul acţiunii social-periculoase.). asociate cu agresivitate. particularităţile şi strategiile comportamentale a personalităţii în general. N. influenţă sexuală ş. În cazul diferitor stări psihopatologice riscul comportamentului social periculos se sporeşte de următorii factori socio-psihologici: a) semne de dezadaptare socială manifestată prin lipsa de serviciu şi activitate de muncă. La determinarea periculozităţii sociale a bolnavului se ea în consideraţie un şir de particularităţi clinico-psihopatologice şi sociopsihologice. lipsa familiei sau familie dezorganizată. 167 . G. încheierea consiliului se bazează pe principiile de necesitate şi suficienţă a măsurilor de siguranţă recomandate pentru prevenirea noilor acţiuni social periculoase din partea bolnavului. lipsa asigurării materiale. GAŢCAN. a.I. d) stările depresive cu delir de autoacuzare ( riscul comiterii „suicidului extins“). c) stări psihotice periodice sau paroxismale cu tendinţă de apariţie frecventă. GROIAN. consiliul de examinare psihiatrică din spital se conduce de pericolul social al bolnavului. persecuţie. şi care sunt însoţite de tensiune afectivă (ideile de gelozie. b) idei delirante cu conţinut anumit. b) tendinţe de întrebuinţare sistematică a băuturilor alcoolice. În cazurile de revocare sau schimbare a tratamentului prin constrîngere judecata în hotărîrea sa se bazează pe concluzia consiliului de examinare psihiatrică din spitalul care efectuează tratamentul prin constrîngere persoanei date. îndreptate împotriva persoanelor concrete sau organizaţiilor. stupefiantelor şi altor substanţe toxice.

cu prognostic favorabil în aspectul jugulării terapeutice a psihozei. g) cu boli psihice cronice sau demenţă. în cazul ameliorării stării psihice şi diminuării periculozităţii sociale. fără tendinţe evidente de încălcări grave a regimului spitalicesc. condiţionată de manifestările clinice a maladiei şi/sau particularităţile premorbide a personalităţii. comiterea repetată a acţiunilor social periculoase. i) care depistează tendinţe antisociale persistente în virtutea manifestărilor psihopatologice şi/sau particularităţilor premorbide a personalităţii. j) cu tulburări psihice tranzitorii şi pasagere. N. momente ce permit continuarea tratamentului constrîns în condiţii cu supraveghere obişnuită. evadări. ŢURCANU. AMIHALACHIOAE c) comportament infracţional pînă la manifestarea tulburărilor mintale. dar cu păstrarea probabilităţii de repetare (maladie cronică cu recăderi frecvente. tratamentul prin constrîngere în spitalul de psihiatrie cu supraveghere obişnuită urmează a fi recomandate bolnavilor: e) care au comis acţiuni social-periculoase sau care. f) cu demenţă. În această categorie se încadrează bolnavii: h) care au comis acţiuni social periculoase grave cu o posibilitate reală de recidivare. patologie ce contribuie la apariţia stărilor psihotice tranzitorii. GAŢCAN. G. conform stării psihice şi caracterului infracţiunii. care prezintă. fără tendinţe evidente de repetare a lor şi încălcare a regimului spitalicesc. leziunile organice cerebrale reziduale ş. MEREUŢĂ. care fac imposibilă efectuarea măsurilor curative şi de recuperare în condiţiile spitalului (secţiei) cu supraveghere obişnuită. încălcări în grup). cît şi prin încălcări severe a regimului spitalicesc conform datelor internărilor anterioare (agresarea personalului sanitar. un pericol social deosebit. a. GROIAN. tendinţe manifestate atît prin acţiuni social periculoase multiple. spre exemplu: alcoolismul. stări de defect psihic de diversă provenienţă şi alte tulburări psihice. Ș. care s-au manifestat 168 . Avînd în vedere particularităţile enumerate mai sus. ce face imposibilă efectuarea tratamentului pe baze comune în staţionar sau în condiţii de ambulator. se află în timpul de faţă în stare de psihoză. Tratamentul constrîns în secţia de psihiatrie cu supraveghere riguroasă în corespundere cu art. narcomania. d) încălcarea regimului spitalicesc în timpul internărilor precedente în staţionarele de psihiatrie.I. care au comis acţiuni provocate sau declanşate de circumstanţe exogene. în cazul conştientizării incomplete de către bolnav a stării sale. C.). în ordinea schimbării măsurilor de siguranţă cu caracter medical după tratamentul constrîns în spitalele (secţiile) de psihiatrie cu supraveghere riguroasă. 56 CP RM urmează de a fi recomandat bolnavilor.

îndreptaţi la tratament constrîns pînă la ieşirea din starea maladivă. La copia deciziei menţionate se anexează: copia actului de expertiză medico-legală psihiatrică sau actului examinării psihiatrice (pentru condamnaţi). prevăzînd posibilitatea continuării instruirii şcolare şi pregătirii profesionale.I. C. certificat de eliberare din detenţie). a organelor de interne. ca regulă. MEREUŢĂ. pe parcursul aplicării măsurilor de siguranţă cu caracter medical mai puţin stricte dispuse iniţial de instanţa de judecată. III. În secţia de psihiatrie cu supraveghere riguroasă nu se îndreaptă minorii care nu au atins vîrsta de 16 ani. ŢURCANU. trebuie să fie adeverite prin semnăturile persoanelor oficiale şi atestate cu ştampilă. buletin de identitate. particularităţi psihice şi comportamentale care fac imposibilă efectuarea acţiunilor curative şi de recuperare în condiţiile altor forme de asistenţă medicală. se efectuează conform principiului teritorial (după viza de reşedinţă a bolnavului. dacă se menţine probabilitatea comiterii unei noi acţiuni social periculoase sau evadării. în caz de necesitate. Indicarea şi efectuarea tratamentului constrîns Tratamentul constrîns după decizia judecăţii are loc în spitalele de psihiatrie. actul de identitate cu viza de reşedinţă (paşaport. GAŢCAN. tratamentul constrîns în spitalele de psihiatrie cu supraveghere obişnuită. N. Temei pentru internarea bolnavului în spitalul de psihiatrie la tratament constrîns este decizia instanţei de judecată despre aplicarea faţă de el a măsurilor de siguranţă cu caracter medical si copia dispoziţiei de intrare în vigoare a deciziei nominalizate. Decizia instanţei de judecată privind îndreptarea persoanei la tratament constrîns în spitalul de psihiatrie cu supraveghere riguroasă se execută cu mijloacele şi forţele organelor de poliţie cu însoţirea lucrătorului medical. Minorii sunt îndreptaţi în spitalele (secţiile) de psihiatrie cu supraveghere obişnuită sau riguroasă în conformitate cu criteriile menţionate mai sus. Cu scopul prevenirii dezadaptării bolnavului şi asigurarea continuităţii cu serviciul extramural a asistenţei psihiatrice. cărora le este încredinţată această funcţie de organele ocrotirii sănătăţii. enumerate în punctul dat. AMIHALACHIOAE după comiterea acţiunilor social periculoase. Ș. locul de trai a rudelor lui sau reprezentanţilor legali). GROIAN. Îndeplinirea deciziei despre îndreptarea bolnavului la tratament constrîns în spitalul de psihiatrie cu supraveghere obişnuită se efectuează de organele ocrotirii sănătăţii cu contribuţia. k) ce manifestă. G. iar deciziile respective în privinţa persoanelor ce se află în detenţie 169 . Copia deciziei judecăţii şi alte documente.

care a emis decizia despre aplicarea tratamentului constrîns. li se permit plimbări zilnice în limitele indicate de medic cu supravegherea respectivă. instanţa de judecata simultan emite hotărîrea despre revocarea măsurii de reprimare. MEREUŢĂ. Ordinea întreţinerii bolnavilor pe parcursul efectuării tratamentului constrîns Bolnavii. acordarea vizitelor şi dreptul de a primi colete pentru persoanele. În cazurile. mărturisesc despre faptul că această persoană suferă de o maladie psihică debutată anterior comiterii infracţiunii pentru care a fost condamnată şi trezeşte dubiu responsabilitatea 170 . internaţi pentru tratament constrîns. IV. Regimul zilei. Primind hotărîrea despre indicarea tratamentului constrîns. Ș. învoirile de probă sunt interzise. G. care se află la tratament constrîns. Selectarea şi aplicarea metodelor menţionate este determinată exclusiv de indicaţiile clinice. din momentul aducerii bolnavului psihic la spital. cultterapiei şi altor măsuri de recuperare. cu respectarea condiţiilor pentru prevenirea posibilităţilor de evadare şi ale altor încălcări de regim. Bărbaţii şi femeile. ŢURCANU. ce se află la tratament constrîns în spitalele de psihiatrie cu supraveghere obişnuită sau riguroasă se stabileşte în corespundere cu „Regulamentul spitalului (secţiei) de psihiatrie“ aprobat de Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova. eliberate de ispăşirea pedepsei din motivul maladiei psihice cronice. Bolnavilor.I. dacă ea a fost aplicată pe parcursul efectuării anchetei. minorii şi maturii se întreţin separat. concluzia respectivă a consiliului medical se trimite de administraţia spitalului la procuratura din localitatea instanţei de judecată. N. AMIHALACHIOAE se execută cu forţele şi mijloacele Departamentului instituţiilor penitenciare. cînd în perioada aplicării măsurilor de siguranţă cu caracter medical datele examinării clinice trezesc dubii asupra existenţei bolii psihice sau întemeierii recunoaşterii persoanei. ca fiind iresponsabilă. tratament şi recuperare permise de MS al RM. GROIAN. În cazul. Pe parcursul tratamentului constrîns pot fi aplicate numai metode de examinare. sînt plasaţi în secţiile curative de profil ţinînd cont de particularităţile comportamentale. organizarea ergoterapiei. pentru soluţionarea problemei de necesitate a reexaminării acestei decizii în ordinea prevăzută de Lege. regimul alimentar şi a măsurilor curativ-igienice. cînd în perioada aplicării măsurilor de siguranţă cu caracter medical datele supravegherii în staţionar a persoanei. C. care se află la tratament constrîns. stării psihice şi fizice. GAŢCAN.

N. V. care a emis sentinţa de condamnare. referitor la care nu este finisat procesul penal. consiliul medical. Ș. lui sau persoanei care îl însoţeşte (cu acordul pacientului) i se poate elibera un 171 . administraţia spitalului. procurorul care efectuează supravegherea asupra spitalului. procuraturii şi organelor de anchetă. MEREUŢĂ. dispensarul psihoneurologic ( cabinetul. pentru soluţionarea problemei de reexaminare a sentinţei date în ordinea stabilită prin Lege. administraţia instituţiei curative este obligată să comunice de asemeni şi organului de anchetă sau instanţei de judecată în efectuarea căruia se află procesul penal. despre starea psihică şi probleme sociale. La Foaia de observaţie sînt anexate: copia deciziei judecăţii despre indicarea tratamentului constrîns sau schimbarea tipului lui. se perfectează şi se păstrează separat de alte acte în condiţii ce asigură integritatea lor şi le fac inaccesibile pentru persoanele străine. care a dispus tratamentul constrîns. GAŢCAN. Dreptul de acces şi studiere a documentaţiei indicate îl au numai persoanele. La externarea bolnavului. administraţia instituţiei curative înştiinţează rudele lui sau reprezentanţii legali. certificate medicale şi alte documente. administraţia instituţiei curative este obligată să ia imediat măsuri pentru căutarea lui şi să înştiinţeze despre cele întîmplate organele poliţiei şi dispensarul psihoneurologic din localitatea instituţiei curative şi de la locul de trai al bolnavului. care s-a aflat la tratament constrîns. numit de administraţia spitalului. judecătoriei. AMIHALACHIOAE persoanei faţă de cele comise. întocmeşte încheierea respectivă. aflat la tratament constrîns. corespondenţa administraţiei spitalului cu alte instituţii şi rudele bolnavului. rudelor lui sau reprezentanţilor legali şi instanţei de judecata. secţia de dispensar) de la locul de trai al bolnavului. În caz de evadare sau deces a persoanelor. judecata care a dispus aplicarea măsurilor de siguranţă cu caracter medical. G. Evidenţa bolnavilor daţi este efectuată într-un registru sau fişier special. Ordinea întocmirii şl păstrarea documentelor asupra bolnavilor ce se află la tratament constrîns Documentele bolnavilor care se află la tratament constrîns. ŢURCANU. care se ocupă nemijlocit de procesul curativ-diagnostic al bolnavului dat.I. sau actului examinării psihiatrice (pentru condamnaţi). C. Despre decesul bolnavului. reprezentanţii organelor superioare a ocrotirii sănătăţii. GROIAN. copia actului expertizei medico-legale psihiatrice. În cazul evadării bolnavului care se află la tratament constrîns. încheierea dată este trimisă de administraţia spitalului la procuratura din localitatea instanţei de judecată.

C. Dacă consiliul medical de examinare psihiatrică consideră necesar de a prelungi tratamentul constrîns în spitalul de tipul dat. Medicul şef. care se află la tratament constrîns. VI. sunt examinaţi de un consiliu medical. aflaţi la tratament prin constrîngere. expediază raportul respectiv în adresa instanţei de judecată care a dispus aplicarea măsurii de siguranţă cu caracter medical sau instanţei de judecată din sectorul teritorial administrativ unde se aplică această măsură. după emiterea concluziei consiliului medical. GROIAN. şi a rudelor lor se examinează de administraţia instituţiei curative şi alte instanţe în modul stabilit de legislaţia Republicii Moldova. la propunerea medicului şef a instituţiei medicale unde este internată persoana. art. ŢURCANU. Avînd indicaţiile medicale. Decizia judecătoriei despre revocarea măsurii de siguranţă cu caracter medical nu înseamnă externarea necondiţionată din spitalul de psihiatrie a bolnavului. G. bolnavul poate fi asistat în continuare în acelaşi spital pe baze comune în corespundere cu Legea Republicii Moldova privind asistenţa psihiatrică.I. pentru aprecierea stării lor psihice şi posibilităţii de a depune judecăţii propunerea de schimbare sau revocare a măsurilor de siguranţă cu caracter medical. N. Încheierea consiliului medical despre revocarea tratamentului constrîns sau schimbării tipului lui se perfectează printr-un act special de examinare psihiatrică. După externarea pacientului Foaia de observaţie este transmisă la arhiva instituţiei curative.303 a CPP al RM cererea de revocare sau schimbare 172 . GAŢCAN. În cazul însănătoşirii bolnavului sau a unei schimbări a stării sănătăţii. Plîngerile şi cererile bolnavilor. AMIHALACHIOAE certificat despre termenul de aflare în spital (secţie). Ș. examinează problema revocării sau schimbării măsurii de constrîngere cu caracter medical.3. instanţa de judecată. nu mai tîrziu de 10 zile. contrasemnată de toţi membrii consiliului. Revocarea sau schimbarea măsurilor de siguranţă cu caracter medical Toţi bolnavii. atunci în Foaia de observaţie se înscrie încheierea medicală motivată corespunzătoare. componenţa personală a căruia se stabileşte de medicul şef al instituţiei medicale. nu mai rar de o dată la şase luni. pînă la revocare completă. Conform p. unde este spitalizată persoana dată. bazată pe avizul consiliului medical. MEREUŢĂ. La soluţionarea problemei schimbării sau revocării măsurilor de siguranţă cu caracter medical este de dorit să fie aplicat principiul de schimbare treptată a tipului măsurii de siguranţă de la mai mult la mai puţin strict.

G. C. care se află la tratament constrîns. Documentele de circulaţie se eliberează persoanelor externate din spital în caz că acestea se deplasează independent la locul de trai. La cererea judecăţii instituţia curativă prezintă încheierea motivată despre starea sănătăţii persoanei. Bolnavii au dreptul să se folosească. Persoanele. Judecata în aceste cazuri cere informaţia respectivă de la instituţia curativă despre starea sănătăţii persoanei date. Drepturile legale a persoanelor ce se află la tratament prin constrîngere Administraţia instituţiei curative şi organele locale a ocrotirii sănătăţii împreună cu organele administraţiei publice de la locul de trai a bolnavilor iau toate măsurile necesare pentru ocrotirea şi apărarea drepturilor şi intereselor legale a persoanelor. lucrători medicali sau de sine stătător. VIII. spitalul de psihiatrie îndreaptă la dispensarul psihoneurologic de la locul de trai al bolnavului extrasul (Epicriză) din Foaia de observaţie. MEREUŢĂ. Concomitent spitalul de psihiatrie înştiinţează despre ieşirea apropiată a bolnavului rudele lui sau reprezentanţii legali şi organul de poliţie de la locul de trai. După revocarea de către instanţa de judecată a tratamentului constrîns. ŢURCANU. VII. N. Ș. se folosesc de dreptul la concediu medical din ziua internării şi asigurarea cu pensie în modul prevăzut de legislaţia în vigoare. aflate la tratament constrîns. GROIAN. Persoanelor externate din spitalul de psihiatrie costul drumului la locul de trai (dacă acesta se află în afara Republicii Moldova) se achită din costul spitalului. la necesitate stabilesc tutelă asupra bolnavilor (sau a averii lor) recunoscuţi de judecată inapţi de exerciţiu. Supravegherea şi controlul asupra îndeplinirii tratamentului constrîns Supravegherea legalităţii îndeplinirii deciziei instanţei de judecată despre aplicarea.I. ce se află la tratament constrîns. schimbarea sau revocarea măsurilor de siguranţă cu 173 . GAŢCAN. de serviciile avocatului. în modul stabilit. nu mai tîrziu de 10 zile pînă la externare. Bolnavii externaţi sunt îndreptaţi la locul de trai fiind însoţiţi (dependent de starea lor) de rude. Sumele indicate se plătesc din mijloacele prevăzute pentru cheltuieli de deplasări. AMIHALACHIOAE a măsurilor de siguranţă cu caracter medical către judecată pot face rudele apropiate ale persoanei care a fost recunoscută iresponsabilă precum şi alte persoane cointeresate. reprezentanţi legali.

C. Faţă de bolnavii psihic. certificat despre eliberarea din detenţie). recuperarea şi reinserţia socială a bolnavului. copiei actului comisiei de expertiză medico-legală psihiatrică sau actului examinării psihiatrice (pentru condamnaţi). reinserţie socială şi profilaxie. în dependenţă de starea psihică a bolnavului se indică regimul de supraveghere. Pacienţii internaţi sînt repartizaţi în saloane conform stării psihice.I. Ș. care identifică persoana pacientului (paşaport. fiind o măsură de siguranţă cu caracter medical. ŢURCANU. a.4. Controlul activităţii medicale şi respectării cerinţelor juridice a secţiei se efectuează conform legislaţiei în vigoare. INTERNAREA ŞI ÎNTREŢINEREA BOLNAVILOR ÎN SECŢIA (SPITALUL) PENTRU TRATAMENT PRIN CONSTRÎNGERE CU SUPRAVEGHERE RIGUROASĂ Unica secţie de psihiatrie din Moldova pentru tratament prin constrîngere cu supraveghere riguroasă este o subdiviziune curativpreventivă a Spitalului de Psihiatrie al Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova. tentativelor de evadare. suicid ş. N. 7. G. tratament. maturii şi minorii în saloane separate. livret militar. bărbaţi şi femei. prevăzută pentru aplicarea măsurilor de siguranţă cu caracter medical în formă de tratament prin constrîngere. permise de 174 . AMIHALACHIOAE caracter medical în formă de tratament prin constrîngere se efectuează de Procurorul General al Republicii Moldova şi procurorii subordonaţi conform Legii „Cu privire la Procuratură“ şi Legii privind asistenţa psihiatrică. Tratamentul prin constrîngere în secţia dată. buletinului de identitate sau altui document. Internarea bolnavilor se efectuează de medicul de gardă în prezenţa reprezentantului Ministerului Afacerilor Interne cu prezentarea obligatorie a copiei deciziei instanţei de judecată. Temei pentru internarea şi întreţinerea pacienţilor în secţia nominalizată este hotărîrea judecăţii despre aplicarea faţă de ei a tratamentului prin constrîngere în spitalul (secţia) de psihiatrie cu supraveghere riguroasă. care exclude posibilitatea comiterii unei noi acţiuni social periculoase. care se află la tratament prin constrîngere cu supraveghere riguroasă se aplică numai metodele de examinare. MEREUŢĂ. are ca scop înlăturarea pericolului deosebit pentru societate prin aplicarea tratamentului. GROIAN. GAŢCAN. ce se efectuează conform hotărîrii judecăţii. recuperare.

Corespondenţa administraţiei spitalului cu instituţiile de resort şi rudele bolnavului cu privire la starea psihică şi asistenţa socială se păstrează în dosarul personal al pacientului. administraţia secţiei 175 . Bolnavii beneficiază de asigurare cu pensie în modul stabilit de lege. Pentru prevenirea evadărilor din secţie şi a pătrunderii pe teritoriul secţiei a persoanelor străine se stabileşte regimul de control-trecere cu permise speciale. 11 din Legea privind asistenţa psihiatrică nr. Durata somnului de noapte a bolnavilor se stabileşte de a fi nu mai mică de 8 ore. transferelor băneşti şi la vizite. Timpul pentru vizita bolnavilor de către rude şi cunoscuţi. ŢURCANU.I. odihna de după amiază — conform indicaţiilor clinice. Întrevederile au loc în prezenţa personalului medical într-o încăpere special amenajată în acest scop pentru a exclude evadarea. În caz de evadare a bolnavului din secţie. cît şi învoirea de probă. 1402-XIII din 16. Bolnavii au dreptul la corespondenţă. cu excepţia celor care se află la regim de pat. Obligatorie pentru toţi bolnavii este plimbarea zilnică. GROIAN. asigurat de către Serviciul Pază MAI conform legislaţiei în vigoare.12. C. G. AMIHALACHIOAE Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova. modul de primire a pachetelor sunt prevăzute de regulamentul de ordine internă. rudelor sau reprezentanţilor legali se înregistrează şi cercetează conform legislaţiei în vigoare. N. primirea pachetelor. să nu lezeze demnitatea personală a bolnavilor şi să nu suprime independenţa şi iniţiativa utilă. Este inadmisibilă tratarea bolnavilor cu tulburări psihice în secţia menţionată prin metodele indicate în pct. cererile şi plîngerile verbale sau scrise ale pacienţilor. 5 a art. Întreţinerea. Supravegherea comportamentului pacienţilor în timpul plimbărilor. fără hotărîrea judecăţii. vizat de medicul şef al spitalului. GAŢCAN.1997. Ș. examinărilor clinico-paraclinice şi ajutorului medical în afara secţiei este asigurată de personalul medical în comun cu colaboratorii Serviciului Paza MAI RM. MEREUŢĂ. Interzicerea temporară a vizitelor (în afară de cea stabilită de carantină) este adoptată de medicul curant cu acordul şefului de secţie în cazurile cînd aceasta este dictată de starea psihică a bolnavului. regimul şi supravegherea bolnavilor în secţia de psihiatrie cu supraveghere riguroasă trebuie să asigure condiţiile optime pentru tratament şi recuperarea socială. Nu se permite ieşirea lipsită de supraveghere a bolnavilor de pe teritoriul secţiei de psihiatrie cu supraveghere riguroasă. Bolnavii conform articolelor 5 şi 7 a Legii privind asistenţa psihiatrică au dreptul la serviciile avocatului.

AMIHALACHIOAE organizează imediat căutarea lui şi anchetează circumstanţele evadării. de către instanţa de judecată în baza avizului medical despre însănătoşirea acestor persoane sau ameliorarea stării sănătăţii. N. Ș. psihiatrului de circumscripţie şi rudelor bolnavului. se efectuează în modul stabilit de legislaţie. care a dispus tratamentul prin constrîngere cu supraveghere riguroasă. Examinarea. CONSTATAREA DECESELOR 7. Revocarea sau schimbarea tipului de tratament prin constrîngere cu supraveghere riguroasă a bolnavilor psihic. care a dispus tratamentul prin constrîngere. cu excepţia încăperilor pentru întrevederi. Despre fiecare caz de evadare administraţia spitalului înştiinţează urgent organele de poliţie de la locul de aflare a spitalului şi de la domiciliul bolnavului. După externarea bolnavului Foaia de observaţie şi epicriza se depun 176 . G. C. componenţa personală a căreia este aprobată de medicul şef al spitalului. ŢURCANU. La primirea deciziei judecăţii despre revocarea tratamentului prin constrîngere în secţia de psihiatrie cu supraveghere riguroasă. GAŢCAN. GROIAN. Avizul medical despre necesitatea continuării tratamentului prin constrîngere în secţia de psihiatrie cu supraveghere riguroasă poate fi contestat în judecată de bolnav.5. Alte persoane sunt admise în cazuri excepţionale cu permisiunea medicului-şef al spitalului sau adjunctului său în probleme curative. Accesul pe teritoriul secţiei pentru tratament prin constrîngere cu supraveghere riguroasă. administraţia spitalului expediază avizul medical respectiv în adresa procuraturii de sector şi a judecătoriei.I. dispensarului psihoneurologic a spitalului. iar în lipsa lor — a medicului de gardă. De asemeni se comunică despre evadare instanţei de judecată. reprezentanţii legali sau rudele lui. este permis numai personalului secţiei date în orele de serviciu. reexaminarea pacienţilor care se află la tratament prin constrîngere cu supraveghere riguroasă are loc conform articolului 35 al Legii privind asistenţa psihiatrică nu mai rar de o dată la 6 luni de comisia medicală. Dacă în timpul tratamentului prin constrîngere se depistează date clinice. administraţia spitalului asigură executarea corespunzătoare a deciziei date. EXTERNAREA BOLNAVILOR. MEREUŢĂ. REVOCAREA TRATAMENTULUI PRIN CONSTRÎNGERE. SCHIMBAREA. anamnestice şi alte circumstanţe care contrazic concluziei comisiei de expertiză medico-legală psihiatrică şi deciziei judecăţii.

C. Nu mai tîrziu de 10 zile pînă la externare copia epicrizei este expediată la dispensarul (secţie. GROIAN. Dacă persoanele indicate nu au comunicat spitalului despre dorinţa de a înhuma cadavrul celui decedat. În cazurile de deces cu semne de violenţă administraţia spitalului de psihiatrie comunică imediat despre acest fapt Procuraturii locale. la expirarea a 48 ore după înmînarea înştiinţării despre deces spitalul este în drept să efectueze înmormîntarea decedatului. ŢURCANU. Cadavrele decedaţilor sunt obligatoriu supuse necropsiei cu perfectarea unui proces verbal detaliat.I. MEREUŢĂ. cabinet) psihoneurologic de la domiciliul bolnavului. dosarele cărora au fost sistate pînă la însănătoşire. iar în lipsa lui — de medicul de gardă. G. Despre moartea bolnavului administraţia spitalului comunică judecătoriei care a emis decizia despre aplicarea tratamentului prin constrîngere în secţie cu supraveghere riguroasă. Cadavrul decedatului nu se eliberează rudelor sau reprezentanţilor legali în cazul că decesul a survenit ca urmare a infecţiilor deosebit de periculoase. Despre moartea bolnavului administraţia spitalului înştiinţează rudele sau reprezentanţii legali. GAŢCAN. dispensarului (cabinetului) psihoneurologic de la locul de trai al decedatului. 177 . AMIHALACHIOAE în cancelaria medicală a spitalului. Ș. Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova. Dacă rudele sau reprezentanţii legali ai decedatului doresc să-l înmormînteze. se informează instanţa de judecată. În cazurile de deces a bolnavilor. în precăutarea căreia se află dosarul sistat. ei trebuie să înştiinţeze despre aceasta administraţia spitalului în decurs de 24 ore din clipa înmînării înştiinţării despre deces. În caz de deces a bolnavului acest fapt se constată de medicul curant. N.

publicată în Monitorul Oficial nr. Unii ca competitori. Opera este audiovizuală.07. – Codul Civil. 1961. – Hotărîrea Guvernului RM „Cu privire la administrarea pe principii colective a drepturilor patrimoniale ale autorilor şi tutorilor de drepturi conexe“ (nr.1995). – Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. Acest drept în fosta RSSM era reglementat în Codul civil. – Codul penal (art. partea IVa „Dreptul de autor“. GROIAN.524 din 24. – Codul cu privire la contravenţiile administrative (art. G. colectivă. 1967.512 „Încălcarea dreptului de proprietate asupra produselor muncii intelectuale“) Legea nr.1993. alţii ca cercetători ştiinţifici în centrule ştiinţifice medicale de nivel republican. Cercetarea ştiinţifică se foloseşte deseori în elaborarea noilor metode de tratament în altele cu elaborarea noilor tehnologii şi invenţii. 178 . 1971.29-XIII din 28 mai 1998.238 din 25. De asemenea RM este parte la multiple Convenţii internaţionale – Stockholm. Geneva.10. de creaţie mai ales cele private. AMIHALACHIOAE CAPITOLUL VIII DREPTUL DE AUTOR A MEDICILOR Paralel cu activitatea medicală. – Hotărîrea Guvernului RM „privind remuneraţia de autor pentru folosirea dreptului de autor şi conexe în RM“ (nr. Anume aceste drepturi şi fortifică elaborările ştiinţifice.51XII din 14.51-XII din 14. Dreptul de autor în RM este reglementat de: – Legea nr.713 din 23. MEREUŢĂ.141 „Încălcarea dreptului de autor“) Legea nr. 1952 şi altele.04.11. N. Ea reglementează relaţiile care apar în legătură cu cererea şi valorificarea operelor literare. Ș.1995) şi multe alte hotărîri. GAŢCAN. Berna. Roma. Ce şi în alte direcţii ale dezvoltării ştiinţei omeneşti sau conturat 2 ramuri ale dreptului şi în medicină – dreptul de autor şi dreptul de proprietate industrială.293-XIII privind dreptul de autor şi drepturile conexe.04.1991 „Cu privire la Agenţia de Stat pentru Drepturile de Autor a RM“. C. intelectuale. Ulterior în 23 noiembrie 1994 Parlamentul RM a adoptat Legea nr.I. Legislaţia în vigoare stipulează că autor este persoana fizică prin a cărei muncă a fost creată opera.1994.293-XIII din 2 martie 1995 şi modificările aduse prin Legea nr. medicii exercită şi o activitate ştiinţifică valoroasă. ŢURCANU.13 (34) din 2 martie 1995. de artă şi ştiinţifice (drept de autor) şi drepturilor conexe.

Opera poate fi exprimată prin diferite forme – manuscris. film. adaptare. moral). etc. drept al personalităţii. satelit. ŢURCANU. etc). c) anul primei publicări a operei. ştiinţifice şi artistice“. etc). Sunt opere comune (de colaborare) sau copartinitale şi opere colective. dacă nu există alte dovezi. N. Fiecare operă trebuie înregistrată. este drept intelectual. Trebuie menţionat că dreptul de autor se constituie dindrepturi cu caracter patrimonial (economic) şi nepatrimonial (personal. de imagine (desen. demontare publică. Opera poate fi comunicată prin comunicare publică (informare generală) pe cale radioelectronică. video. etc). – computer. AMIHALACHIOAE derivată. care se imprimă pe fiecare exemplar al operei şi constă din trei elemente: a)litera latină „C“ inclusă într-un cerc – ©. să aibă o formă concretă de exprimare. b)numele (denumirea) titularului drepturilor exclusive de autor. schemă. Paternitatea aparţine persoanei (persoanelor) sub a cărui nume a fost publicată opera. audio sau video. Legislaţie permite şi alte metode de informare. foto. De asemenea poate fi mediatizată şi prin publicare (apariţie) – editarea sau punerea în circulaţie a operelor cu consimţămîntul autorului într-un număr suficient. drept moral dar şi cu efecte patrimoniale. De asemenea se stipulează metodele de comunicare. înscenare. Operă derivată – „produs al bazat pe altă operă (traducere. etc). etc. Înregistrarea de stat a operelor literare. G. adică recunoscută paternitatea. în dependenţă de caracterul operei (carte. GROIAN. audio. Opera derivată porneşte de la una sau mai multe opere. Ș. prin cablu. Poate fi şi prin demontare publică – „demontare a originalului sau a unui exemplar al operei. este un drept subiectiv complex. MEREUŢĂ. cu condiţia ca această operă să fie publicată de ultima sub numele său“. C. Dreptul de autor este „o îmbinare de atribuţii personale şi economice ale creatorilor şi o totalitate de legi şi dispoziţii care reglementează relaţiile dintre autor şi societate în legătură cu crearea şi folosirea operei literare. oral (rostire publică. Dreptul de autor este un drept de proprietate.I. să fie adusă la cunoştinţa publicului. Opera colectivă – „operă creată de două sau mai multe persoane fizice din iniţiativa şi sub conducerea unei persoane fizice sau juridice. Opera la rîndul său trebuie să fie rezultatul unei activităţi creatoare a autorului. Titularul are dreptul să folosească simbolul ocrotirii dreptului de autor. etc. de artă şi ştiinţifice o 179 . GAŢCAN. prelucrare. drept de clientelă.

b)comercializarea ei. În caz că nu s-a procedat la înţelegere. etc. derivate şi colective. b)la nume – dreptul autorului de a decide sub ce nume se va valorifica opera. Autorii operelor incluse în opera integrată sunt în drept să-şi folosească operele lor independent de 180 . d)la stima reputaţiei. aranjamentul şi alte modificări. Relaţiile dintre autori se stabilesc. d)demonstrarea publică a operei. Se consideră că o parte componentă a operei este de sine stătătoare. adaptarea. care are caracter de sine stătător. GROIAN.I. G. Ș. Fiecare medic. cercetător ştiinţific trebuie să cunoască drepturile de autor în cazul operelor comune. Autorul beneficiază de drepturi personale (morale): a)la paternitate (de a se considera autor). GAŢCAN. indiferent de faptul dacă această operă constituie un tot unitar sau este formată din părţi. g)prelucrarea. Alcătuitorul unei culegeri şi a altor opere integrante beneficiază de dreptul de autor asupra selecţiei şi sistematizării materialelor care constituie produs al activităţii lui creatoare. de regulă. e)interpretarea publică a operei. Aceasta înseamnă: a)reproducerea operei. Autorului îi aparţin dreptul de a valorifica opera. e)de a publica opera. În acest caz. prin înţelegere între ei. dreptul de autor asupra operei îl exercită în comun toţi autorii. ŢURCANU. dacă ea poate fi folosită în mod independent de alte părţi a operei. c) la integritatea operei. C. c) importarea operei. fiecare dintre coautori îşi menţine dreptul de autor asupra părţii elaborate de el. Specific este dreptul de autor în cazul operelor integrante. şi are dreptul să dispună de ea cum crede de cuviinţă. Cum ar fi copaternitatea – dreptul de autor asupra unei opere creată prin muncă comună a două sau mai multe persoane aparţin coautorilor. N. de asemenea drepturile de remunerare. f) traducerea operei. Autorul beneficiază şi de alte drepturi patrimoniale (economice). Dreptul de autor al alcătuitorului nu poate prejudicia drepturile autorilor operelor care au fost incluse în opera integrată. AMIHALACHIOAE efectuează Agenţia de Stat pentru drepturile de autor. iar remunerarea se împarte între ei în părţi egale. MEREUŢĂ. contactare cu beneficiarii.

reviste şi reviste periodice dispun de dreptul exclusiv de valorificare a acestor opere colective în întregime. AMIHALACHIOAE opera integrată. preluate. Dreptul de autor asupra operei colective aparţine alcătuitorului (persoane fizice sau juridice). diagrame. GROIAN. etc. sunt ocrotite ca atare. Persoanele fizice şi juridice care editează enciclopedii. Dreptul de autor în cazul operelor realizate ca urmare a îndeplinirii obligaţiunilor de serviciu de asemenea este specific. Aceste persoane sunt în drept să-şi indice numele (denumirea) sau să ceară o atare indicare în cazul oricărei valorificări a acestor opere colective. C. opera devine un bun public. autorii operelor incluse în opere colective (colaboratori) îşi menţin fiecare drepturile exclusive de valorificare a operelor şi pot dispune de lele independent de opera colectivă în întregime. aranjamentului sau altei prelucrări realizate de ei. Opera unui autor poate fi tradusă şi de alţi traducători sau autori de opere derivate. La expirarea termenelor de ocrotire a dreptului de autor. termenul începînd să curgă de la 1 ianuarie anul următor decesului autorului şi a coautorilor operei create în copaternitate. ziare. Drepturile personale (morale) ale autorului sunt protejate pe termen nelimitat. Dreptul de autor e valabil pe tot timpul vieţii autorului plus 50 de ani după deces. Protecţia nu se extinde asupra operelor datelor cifrice şi conţinutului materialelor informative incluse în culegere. G. Culegerile care conţin diverse materiale informative (articole şi informaţii. Dreptul de autor al alcătuitorului nu constituie pentru alte persoane un impediment de a selecta şi sistematiza aceleaşi materiale pentru a crea alte opere integrante. Specific este şi dreptul de autor asupra operei colective. Autorul poate indica succesorul drepturilor de autor asupra operelor sale după deces. Operele care au devenit bunuri publice pot fi valorificate la decizia Guvernului.) ale căror selecţie şi aranjare este un rezultat al muncii intelectuale. prelucrării. dacă contractul de autor nu stipulează altfel. aranjate sau expuse altor prelucrări . culegeri de lucrări ştiinţifice periodice şi continue. Autorii operelor incluse în publicaţii colective îşi menţin fiecare drepturile exclusive de valorificare a operelor lor şi pot dispune de ele independent de opera colectivă în întregime. N. tabele. Drepturile morale asupra operei create ca urmare a îndeplinirii unei 181 . dacă conrtactul nu prevede altfel. GAŢCAN. dacă contractul de autor nu stipulează altfel. ŢURCANU. Dreptul de autor al traducătorilor şi autorului operei derivate nu trebuie să prejudicieze drepturile autorilor ale căror opere au fost traduse. În ce priveşte operele derivate.I. dicţionare. MEREUŢĂ. Dreptul de autor poate fi moştenit. traducătorilor şi altor autori ai operelor derivate le aparţine dreptul de autor asupra traducerii. Ș. alocuţiuni şi referate.

De asemenea este stipulat şi valorificarea liberă a operelor de autor – reproducerea în original a unui fragment. Opera autorului poate fi reprodusă fără consimţămîntul autorului numai în cazurile stabilite de lege. în interesul statului şi populaţiei. Nu discuta cu cel care a depus plîngerea împotriva ta. Fiecare persoană fizică poate să scoată din ţară un exemplar de operă a unui autor.). După expirarea acestui termen drepturile patrimoniale revin autorului. 18. ŢURCANU. 14. Nu rîvni la înţelegerea obţinută în cazul vecinului. specificat în fiecare caz. Valorificarea operei autorului de către persoane se permite în conformitate cu contractele respective. Nu face modificări în fişa bolnavului şi în actele medicale. Nu discuta despre acest caz pe coridoarele spitalului. 10. instituţii de învăţămînt nonprofitabil. C. fără consimţămîntul lui sau a titularilor dreptului de autor. Nu te înşela pe sine însuşi consultînd avocatul tău. arhive. El trebuie să ştie ce fel de comportament trebuie să aibă. Drepturile patrimoniale de autor pot fi transmise prin contracte de autor sau mai bine zis prin licenţe exclusive. MEREUŢĂ. 182 . Reproducerea operelor în scopuri personale fără consimţămîntul autorului sau a altui titular al dreptului de autor. Dreptul de valorificare a operei de serviciu printr-un procedeu condiţionat de scopul misiunii aparţin pe un termen de 3 ani patronului. Ea prevede transmiterea drepturilor de valorificare a operei. Nu lua legătură cu avocatul acuzării. Principiile remunerării se stipulează într-un contract dintre părţi. 19. Sfaturi utile pentru medicul acuzat Medicul poate fi dat în judecată de către bolnav (reclamant) sau de către administraţie. În primul rînd să informeze liga medicilor. etc. la cerinţă. Nu primi sfaturi juridice unde ar fi. N. AMIHALACHIOAE misiuni de serviciu date de patron sau a indicatorilor de serviciu (operă de serviciu) aparţin autorului operei de serviciu. din însărcinarea căruia a fost creată opera de serviciu. Nu te preocupa de urmărirea acuzatului tău. sau la cererea organelor de resort (procuratură. Nu te certa cu avocatul acuzării în timpul depunerii mărturiilor. Ministerul de Interne. De asemenea opera poate fi reprodusă de către biblioteci. Ni se par cel mai utile sfaturile unui jurist american care a dat 10 sfaturi pentru medicul acuzat de neglijenţa medicală. avocatul. 16. GROIAN. 17. 15. şi fără plata remunerării se permite de lege numai a unui exemplar. dacă contractul nu stipulează altfel. G. a cîtorva fragmente. Ș.I. 13. Iată care sunt ele: 11. GAŢCAN. 12. Nu discuta cazul cu mass-media. numele patronului. La valorificare se indică numele autorului şi.

hotărîri care sunt impuse de viaţă. Aceasta argumentează introducerea în instituţiile de drept a disciplinei de drept medical. C. – efectuarea ilegală a avortului. G. Legislaţia medicală prevede toate corelaţiile începînd de la impactul om–natură–sănătate şi terminînd cu prestările de sănătate.P. Dezvoltarea antreprenoriatului medical.1603 C.P. al R. asistenţa medicală.2252 C. ŢURCANU.M. De nivelul cunoaşterii legilor depind mulţi factori. preîntîmpinarea şi aplanarea litigiilor. Vrem să accentuăm „înregistrate“ cu toate că specialiştii ştiu că se săvîrşesc mult mai multe infracţiuni decît se înregistrează.M. GAŢCAN. Într-un stat de drept reglementarea relaţiilor în sfera de ocrotire a 183 . cu grupele de cetăţeni. caracterizează dezvoltarea umană a colectivităţii.M.). AMIHALACHIOAE ÎNCHEIERE Republica Moldova este un stat independent. de muncă şi chiar penale dictează răspunderea în faţa legii atît a medicului cît şi a pacientului pentru ceia ce fac şi îndeplinesc. Responsabilitatea juridică va fi reglementată de legislaţia în vigoare şi cea care va fi perfecţionată şi adoptată ulterior. al R. 115 C. etica. GROIAN. sprijin social. elaborarea Codului Medical al Republicii Moldova. săvîrşite de către medici şi alţi lucrători medicali.).P. apreciată de Codul Deontologic. cu aspectele de protecţie socială. Ș. – încălcări legate de eliberarea ilegală a substanţelor narcotice (art. soluţionarea multor probleme medico-juridice. Strategia dezvoltării statului este edificarea unui stat bazat pe drept. evaluarea medicinii private. al R.P. apariţia aspectelor juridico-medicale şi administrative. şi art. de procesele de reformare a economiei naţionale şi a sferei sociale. N. care în cele din urmă. MEREUŢĂ. unde toţi sunt egali în faţa legii. Printre ele cele mai des întîlnite sunt: – primirea unei remunerări ilicite de la cetăţeni pentru îndeplinirea lucrărilor legate de deservirea populaţiei (art.M. morala. a viitoarei societăţi bazate pe drept.al R.108 C.). Desigur.). deontologia va renova ştiinţa. al R. Conform statisticii penale în ultimii şapte ani au fost înregistrate mai mult de 200 de încălcări.I. din anul 1992 membru cu drepturi depline a Organizaţiei Naţiunilor Unite.M. Cele expuse justifică elaborarea şi adoptarea Codului Medical.2251 C. Legea trebuie să reglementeze toate aspectele vieţii. În ultimii ani Parlamentul Republicii Moldova a adoptat numeroase legi şi acte normative.P. că responsabilitatea morală a medicului. jurămîntul lui Hipocrate. cauzînd moartea sau provocarea leziunilor corporale grave (art. – neacordarea de ajutor unui bolnav (art. jurămîntul medicului din Republica Moldova. etc.

dacă aceştia încearcă să-şi mintă pacienţii. În SUA avocaţii pot să preia compensaţie considerabilă pentru prejudiciul cauzat de către medici. În majoritatea ţărilor occidentale sunt prezente Coduri medicale. Ș. Dacă cititorul. G. GROIAN. zilnic apar în faţa judecăţii aproximativ 35 de medici. N. medici-reanimatologi. În Franţa. ŢURCANU.I. Germania şi alte ţări civilizate. Suntem predispuşi pentru obiecţii. drepturile medicilor şi pacienţilor sunt respectate şi ocrotite de lege. medicul. MEREUŢĂ. Franţa. printre care sunt chirurgi. 184 . ceea ce în Republica Moldova aceste relaţii nu sunt reglementate încă. În aşa ţări ca Anglia. juristul. dar şi în relaţii de drept dintre medici şi pacienţi. C. autorii vor fi satisfăcuţi. fondat în luna februarie anul 2000. pacientul întrucîtva şi-a îmbogăţit cunoştinţele în domeniul dreptului medical. AMIHALACHIOAE sănătăţii se încredinţează legii. GAŢCAN. Este binevenită deschiderea Biroului de Apărare a Drepturilor şi intereselor pacienţilor. etc. Problema constă nu numai în tradiţii şi cutume.

. Globa. MEREUŢĂ. C. 1994. 14. Principii de bioetică. 14. Bucureşti. 1994. Goma. Teodor Ţîrdea. Popuşoi. Marin. Viitorul valorilor morale.//Chişinău. 11. Nacu. Lozan. Structura retrospectivă a dezvoltării psihiatriei în Republica Moldova.//Кишинев. GROIAN. Sistemele sănătăţii în ţările Uniunii Europene. La responsabilite medicale. 1999. Pennearu J. GAŢCAN. 1996.//Humena Press. 13. 1992. Medical Negligence. Untu. C.//Traducere de Georgiana Herghel. // Chişinău. Bucureşti. E.//Editura „Omnia“. Welthce“. 2000. Poenaru E. Reabov. A. Ţurcanu. I. 1977. 2000. C. 1991. B.//Chişinău. S. Astarăstoae V.//Chişinău. 185 . Iaşi. Eugen Popuşoi. Medicină şi adevăr. Ozun R. AMIHALACHIOAE BIBLIOGRAFIE 11. Sergiu Mămăligă. Jones M. И. 17. E. 15.I.//Sweat Maxwell. Constantin Eţco. London.L. 12. Социально-экономическое реформирование здравоохранения в Республике Молдова. N. 16..//Editions „Jirey“. G. // Chişinău. 1999. Scripcaru C. Grazling A. Ș. deontologie şi drept medical. The right of patient.//Editura Medicală.//Editura „H. Anas G. 12. ŢURCANU. 19. Мереуца. 15. Tolok New Jersez. N. Eţco. Ion Mereuţă. Responsabilitatea medicului. Constantin Eţco. O.A. 13.. 2000. Dreptul de autor şi drepturile conexe. Sibiu. Fruma Ioan. 1995. 18. Stoian. 1994.Е. Filosofie şi bioetică. Valori morale în medicină. Ion Mereuţă. 1976. 10. Scripcaru Gh. Economia ocrotirii sănătăţii. L. Reglementarea activităţii medicale în Republica Moldova.

lăsînd-o în seama celor ce se ocupă cu aceasta. îi voi învăţa fără plată şi fără să le cer vreun legămînt. lecţiile orale şi tot restul învăţăturii le voi împărţi fiilor mei. C. fiilor învăţătorului meu şi ucenicilor uniţi printr-o făgăduială şi printr-un jurămînt. Orice aş vedea şi aş auzi în timp ce-mi fac meseria sau chiar în afară de aceasta. ŢURCANU. N. Nu voi încredinţa nimănui otrăvuri. păstrarea tainei este o datorie. liberi sau sclavi. Jurămîntul şi legămîntul care urmează. dar nimănui altcuiva. tot astfel nu voi încredinţa nici unei femei leacuri care să o ajute să lepede. potrivit legii medicale. G. voi intra spre folosul bolnavilor. Pe învăţătorul meu într-ale medicinii îl voi socoti deopotrivă cu cei care m-au adus pe lume. Îmi voi petrece viaţa şi îmi voi îndeplini meşteşugul în nevinovăţie şi curăţenie. că voi îndeplini. în asemenea împejurări. întăreşte-mi inima. şi nici nu voi îndemna la aşa ceva. umple-mi sufletul de dragoste pentru meşteşug şi toate făpturile. Ș.I. iar dacă îl voi nesocoti şi voi fi un sperjur. voi împărţi cu el averea mea şi. şi mă voi feri să le fac orice rău şi orice nedreptate. Nu voi practica operaţia scoaterii pietrelor din băşica udului. pe cît mă vor ajuta puterile şi mintea. căci duşmanii adevărului şi ai dragostei de oameni ar putea lesne să mă amăgească şi să mă îndepărteze de nobila îndatorire a facerii de bine pentru copiii tăi. îi voi îndestula trebuinţele. merit să am o soartă dimpotrivă! JURĂMÎNTUL LUI MATMONDIDE „O Doamne. pe Asclepios. În orice casă aş intra. mai ales de ademenirea femeilor şi a tinerilor. că. păzindu-mă de orice faptă rea şi stricătoare comisă cu bună ştiinţă. Nu îngădui ca setea de cîştig şi goana după slavă să mă înrîurească la practicarea meşteşugului. dacă-mi va cere. Preceptele. pe cel bun şi pe 186 . la nevoie. pe cît mă vor ajuta puterile şi priceperea. AMIHALACHIOAE ANEXE JURĂMÎNTUL LUI HIPOCRAT Jur pe Apolo medicul. luîndu-i ca martori. pe toţi zeii şi zeiţele. GROIAN. pururi cinstit de ceilalţi. nu voi vorbi despre ceea ce nu-i nici o nevoie să fie destăinuit. pe toţi copiii săi îi voi privi ca pe nişte fraţi şi. GAŢCAN. Voi îndruma îngrijirea bolnavilor spre folosul lor. Dacă voi respecta acest legămînt fără să-l calc. dacă vor să devină medici. pe Higia şi Panaceea. MEREUŢĂ. ca să fie mereu gata să slujească pe sărac şi pe bogat. fie să mă bucur pe deplin de viaţa şi de meseria mea.

îndepărtează-i de la patul lor pe şarlatani. acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară. libertatea de exprimare a fost recunoscută ca una din valorile democratice fundamentale.217 A (III) din 10 decembrie 1948 În urma celui de-al doilea război mondial. N. Fie ca mintea să-mi rămînă limpede lîngă patul bolnavului şi să nu fie abătută de nici un gînd. Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat în unanimitate Declaraţia universală a drepturilor omului (10 decembrie 1948). Fă să fiu cumpătat în toate. Ș. căci meşteşugul este mare. AMIHALACHIOAE cel rău. Dăruieştemi. Doamne.“ Cum s-a observat mai devreme. ca o pavăză. Astfel. articolul 19 al Declaraţiei universale 187 . căci mare şi sublimă este cercetarea ştiinţifică ce ţinteşte către păstrarea sănătăţii şi a vieţii tuturor făpturilor. C. voinţa. să urmeze sfaturile şi prescripţiile mele. G. Fă ca bolnavii mei să aibă încredere în mine şi-n meşteşugul meu. armata rudelor cu o mie de sfaturi şi pe îngrijitorii veşnic atotştiutori. ŢURCANU. ACTE ALE NAŢIUNILOR UNITE Declaraţia universală a drepturilor omului adoptată si proclamată prin Rezoluţia Adunării Generale nr. Pot să descopăr azi în fiinţa mea lucruri pe care ieri nu le bănuiam. libertatea de exprimare a primit statutul cel mai înalt în Declaraţia universală. GAŢCAN. iar mintea omului pătrunde mereu mai departe. care afirmă: „Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimării.I. îngăduinţă şi răbdare faţă de bolnavii încăpăţînaţi şi grosolani. care din trufie. Fă să nu văd decît omul în cel care suferă. de a primi şi de a răspîndi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat. Dă-mi puterea. pentru ca să stărui întru adevăr. precum şi libertatea de a căuta. pentru ca să ţină seama de tot ceea ce experienţa şi ştiinţa au învăţat-o. GROIAN. Ea apare menţionată şi în articolul 19. căci ei alcătuiesc o liotă primejdioasă. Dacă neştiutorii mă vorbesc de rău şi mă batjocoresc. MEREUŢĂ. dar nesăţios în dragostea mea pentru ştiinţă. voinţa şi prilejul de a-mi lărgi tot mai mult cunoştinţele. zădărniceşte cele mai bune intenţii ale meşteşugului şi duce adesea făpturile la moarte. fiind inclusă în preambul ca una dintre cele patru libertăţi fundamentale: „fiinţele umane se vor bucura de libertatea cuvîntului şi a convingerilor şi vor fi eliberate de teamă şi mizerie“. de renumele şi de vîrsta duşmanilor mei. Îndepărtează de mine gîndul că pot totul. fără a ţine seama de trecerea. fa ca dragostea de meşteşug să mă facă neatins. necesare coexistenţei paşnice a naţiunilor.

2)Nimeni nu poate fi silit să facă parte dintr-o asociaţie. Ș. Mai mult decît atît. Articolul 20 afirmă dreptul la asociere paşnică. inclusiv dreptul de a nu fi parte a nici unei asociaţii. Articolul 29 1)Orice persoană are îndatoriri faţă de colectivitate. exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoaştere si respectare a drepturilor şi libertăţilor altora şi ca să fie satisfăcute justele cerinţe ale moralei. C. acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară. Mai mult decît atît. stabilite prin lege. Intrat în vigoare la 23 martie 1976 188 . ratificare şi accedere prin Rezoluţia Adunării Generale 2200 A (XXI) din 16 decembrie 1966. cît şi internaţionale. MEREUŢĂ. ŢURCANU. drepturile specificate în Declaraţia universală au avut un impact uriaş asupra dezvoltării legislaţiei referitoare la drepturile omului. Statele OSCE au susţinut în Actul final de la Helsinki necesitatea acţiunilor „în conformitate cu scopurile si principiile Cartei ONU şi ale Declaraţiei universale“. ordinii publice si bunăstării generale într-o societate democratică. N. atît interne. deoarece numai în cadrul acesteia este posibilă dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii sale. precum şi libertatea de a căuta. GAŢCAN. ordinii publice şi bunăstării generale într-o societate democratică“. Atît Convenţia americană. GROIAN. Adoptat şi deschis pentru semnare. Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. dar „exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoaştere şi respectare a drepturilor şi libertăţilor altora si ca să fie satisfăcute justele cerinţe ale moralei. 2)În exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale. toate tratatele de drepturi ale omului adoptate de organismele ONU din 1948 încoace dezvoltă principiile prevăzute în Declaraţie. Articolul 19 Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimării. G. de a primi şi de a răspîndi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de sfat. cît şi cea europeană a drepturilor omului declară în preambulele lor că principiile afirmate sînt acelea exprimate în Declaraţie. multe state au modelat clauzele propriilor constituţii şi legi după Declaraţia universală. iar instanţele de judecată interne i-au invocat normele. Practic.I. AMIHALACHIOAE prevede dreptul la libertatea de exprimare şi de informare. Aceste drepturi sînt limitate de către articolul 29 care permite restricţii. Articolul 20 1)Orice persoană ar dreptul la libertatea de întrunire si de asociere paşnică.

opinie politică sau orice altă opinie. Ședinţa de judecată poate fi declarată secretă în totalitate sau pentru o parte a desfăşurării ei. naştere sau întemeiată pe orice altă împrejurare. pronunţarea oricărei hotărîri în materie penală sau civilă va fi publică. fie dacă interesele vieţii particulare ale părţilor în cauză o cer. fie în măsura în care tribunalul ar fi socotit acest lucru ca absolut necesar. independent şi imparţial. AMIHALACHIOAE Articolul 2 2)Statele părţi la prezentul pact se angajează să respecte şi să garanteze tuturor indivizilor care se găsesc pe teritoriul lor şi ţin de competenţa lor drepturile recunoscute în prezentul pact. MEREUŢĂ. în special de rasă. cu toate acestea. judiciară.I. b)să garanteze că autoritatea competentă. C. administrativă ori legislativă sau orice altă autoritate competentă. fie asupra contestaţiilor privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil. fie în interesul bunelor moravuri. potrivit legislaţiei statului. origine naţională sau socială. sex. care să decidă fie asupra temeiniciei oricărei învinuiri penale îndreptate împotriva ei. limbă. avere. va hotărî asupra drepturilor persoanei care foloseşte calea de recurs şi să dezvolte posibilităţile de recurs jurisdicţional. stabilit prin lege. chiar atunci cînd încălcarea a fost comisă de persoane acţionînd în exerciţiul funcţiilor lor oficiale. al ordinii publice sau al securităţii naţionale într-o societate democratică. Ș. religie. c) să garanteze că autorităţile competente vor da urmare oricărui recurs care a fost recunoscut ca justificat. afară de cazurile cînd interesul minorilor cere să se procedeze altfel sau cînd procesul se referă 189 . Articolul 5 Nici o dispoziţie din prezentul pact nu poate fi interpretată ca implicînd pentru un stat. fără nici o deosebire. 3)Statele părţi la prezentul pact se angajează: a)să garanteze că orice persoană ale cărei drepturi sau libertăţi recunoscute în prezentul pact au fost violate va dispune de o cale de recurs efectivă. N. GROIAN. G. cînd datorită circumstanţelor speciale ale cauzei publicitatea ar dăuna intereselor justiţiei. o grupare sau un individ vreun drept de a se deda la o activitate sau de a săvîrşi un act urmărind suprimarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute în prezentul pact ori limitări ale lor mai ample decît cele prevăzute în pact. GAŢCAN. ŢURCANU. Articolul 14 1)Toţi oamenii sînt egali în faţa tribunalelor şi a curţilor de justiţie. Orice persoană are dreptul ca litigiul în care se află să fie examinat în mod echitabil şi public de către un tribunal competent.

la ostilitate sau la violenţă este interzis prin lege. ŢURCANU.1.I. valorile umane şi ocrotirea sănătăţii 1. tipărită ori artristică sau prin orice alt mijloc. N. sub formă orală. GROIAN. ordinii publice. Drepturile omului. 1. Fiecare om are dreptul la autodeterminare. rasială sau religioasă care constituie o incitare la discriminare. precum şi securitate personală. acest drept cuprinde libertatea de a căuta.2. Orice îndemn la ură naţională. GAŢCAN. în consecinţă. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. ea poate fi supusă anumitor limitări care trebuie însă stabilite în mod expres prin lege si care sunt necesare: a)respectării drepturilor sau reputaţiei altora. 1. Exercitarea acestui drept nu poate fi supusă decît restricţiilor conforme cu legea şi necesare într-o societate democratică. sănătăţii sau moralităţii publice. AMIHALACHIOAE la diferende matrimoniale ori tutela copiilor. 1994 Drepturile pacienţilor 1. 2. 1. 2. C. scrisă. MEREUŢĂ. Nimeni nu trebuie să aibă de suferit din cauza opiniilor sale. în interesul securităţii naţionale. Orice propagandă în favoarea războiului este interzisă prin lege. indiferent de frontiere. ACTE ALE OMS Declaraţia privind realizarea drepturilor pacienţilor în Europa (Consfătuirea europeană privind drepturile pacienţilor) Amsterdam. Articolul 20 1. 190 . la alegerea sa. Articolul 19 1. 3. al securităţii publice. G. de a primi şi de a răspîndi informaţii şi idei de orice fel. Fiecare om are dreptul de a fi respectat ca personalitate. Fiecare om are dreptul la integrare fizică si spirituală. b)apărării securităţii naţionale. Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă obligaţii şi răspunderi speciale.4. Articolul 21 Dreptul de întrunire paşnică este recunoscut. Fiecare om are dreptul la respectul vieţii personale (private).3. 28–30 martie. al ordinii publice ori pentru a ocroti sănătatea sau moralitatea publică sau drepturile şi libertăţile altora. Ș.

Pacienţii au dreptul să nu fie informaţi. Consimţămîntul pacientului reprezintă o condiţie indispensabilă de a recurge la orice intervenţie medicală.5. Fiecare om are dreptul la o atitudine respectuoasă faţă de valorile lui morale si culturale. Ș. dacă şi-au exprimat clar această dorinţă. 191 .2. pronostic şi procesul tratamentului.6. Consimţămîntul 3. Informaţia despre formele de asistenţă medicală şi profilactică şi utilizarea lor optimă trebuie să fie accesibilă pentru toţi solicitanţii.4. despre diagnostic. Fiecare om are dreptul la ocrotirea sănătăţii prin aplicarea diferitelor măsuri adecvate de tratament şi profilaxie.8. atunci cine anume. GROIAN. precum şi faţă de convingerile lui religioase şi filozofice. 2. 2.3. ŢURCANU.1. GAŢCAN. La momentul internării în instituţia curativ-profilactică. de asemenea şi dreptul de a avea posibilitate pentru îmbunătăţirea maximală a nivelului său de sănătate. Dacă pacientul nu posedă limba vorbită în această localitate.I.9. C. despre intervenţiile medicale preconizate. Pacienţii au dreptul de a primi o informaţie amănunţită privind sănătatea lor. MEREUŢĂ. inclusiv date despre riscul potenţial şi eficienţa posibilă a fiecărei intervenţii. atunci trebuie de găsit o posibilitate de a-i traduce informaţia necesară. despre alternativele intervenţiilor presupuse. G. AMIHALACHIOAE 1. 2. 2. N. La externare din instituţia curativ-profilactică pacientul are dreptul să ceară şi să primească concluzii în scris despre diagnostic şi tratamentul efectuat. Accesul pacientului la informaţie poate fi limitat doar în cazuri excepţionale cînd există motive întemeiate de a presupune că informaţia dată îi va cauza un prejudiciu serios (pe cînd un efect pozitiv este imposibil de obţinut). 1.5. 2. 2.6. necunoscută lui. Informaţie 2. Pacienţii au dreptul şi la o altă sursă de informaţie (părere). Informaţia poate fi prezentată pacientului în dependenţă de nivelul lui de înţelegere şi prin folosirea minimală a terminologiei de specialitate. 2. inclusiv refuzul măsurilor medicale active (în ultimul caz pacientul trebuie să fie informat despre consecinţele acestui refuz). inclusiv date medicale concrete ce caracterizează starea lor generală. 3. Pacienţii au dreptul să decidă dacă o terţă persoană poate să primească informaţia. precum şi despre datele necesare privind regulile şi regimul existent în instituţia dată.1. 2. pacienţii trebuie să fie informaţi despre numele şi statutul profesional al colaboratorilor care vor acorda asistenţa medicală.7. 2. dacă da.

în prealabil. realizarea ei este permisă fără Consimţămîntul reprezentantului legal al pacientului. La folosirea substanţelor date în cadrul proceselor de diagnosticare. cînd Consimţămîntul nu poate fi obţinut de la pacient si nu sînt reprezentanţi legali. 3. MEREUŢĂ.4.3. însuşi pacientul (fie matur sau minor) trebuie să participe la luarea deciziei în măsura stării lui de sănătate. luîndu-se în considerare toată informaţia şi într-o măsură posibilă dorinţa presupusă a pacientului în situaţia dată.5. 3.8. trebuie întreprinse măsuri necesare pentru luarea deciziei în locul pacientului. Dacă reprezentantul legal al pacientului nu dă consimţămîntul la intervenţie. Consimţămîntul pacientului este necesar de a fi obţinut şi în cazurile de antrenare a lui în procesul de instruire clinică. N. păstrarea şi utilizarea oricăror substanţe biologice provenite din organismul lui.2. Ca excepţie sînt considerate cazurile cînd în urma cercetării deţinătorul probei urmează să beneficieze de un rezultat 192 . Consimţămîntul pacientului este necesar la recoltarea. Nu pot fi efectuate cercetări cu persoane care nu sînt în stare să-şi exprime voinţa. 3. 3.6. tratament şi îngrijire este admisibil de considerat că Consimţămîntul pacientului a fost obţinut de bunăvoie. 3. Pacientul are dreptul să refuze intervenţia sau să întrerupă intervenţia deja începută. iar medicul sau alt lucrător medical consideră că efectuarea ei este în interesul pacientului. AMIHALACHIOAE 3. G. se poate de considerat că un astfel de consimţămînt există. În cazurile cînd există indicaţii pentru efectuarea intervenţiei medicale.9. C. În cazul în care starea pacientului nu-i permite să-şi exprime voinţa sa şi există indicaţii pentru efectuarea intervenţiei medicale. ŢURCANU. Toate procesele-verbale de examinare trebuie să fie supuse unei analize etice corespunzătoare. cu excepţia cazurilor cînd voinţa precedentă a pacientului indică evident faptul că Consimţămîntul în situaţia dată n-ar fi fost obţinut. Consecinţele refuzului sau întreruperii intervenţiei trebuie să fie explicate clar pacientului. În cazurile cînd este necesar Consimţămîntul reprezentantului legal al pacientului.I. Ș.10. În toate celelalte cazuri. 3. GROIAN. această problemă urmează a fi deferită justiţiei sau instanţei de arbitraj spre examinare.7. GAŢCAN. nici persoane de încredere determinate de către pacient în acest scop. cu excepţia cazurilor cînd a fost obţinut Consimţămîntul reprezentantului legal si cercetarea a presupus un efect benefic pentru pacient. Consimţămîntul pacientului constituie o condiţie indispensabilă pentru participarea lui la cercetările ştiinţifice în calitate de deţinător al probei. 3. 3. şi doar atunci cînd acest consimţămînt nu poate fi obţinut în termenii necesari.

Dacă aceste informaţii sînt puse la dispoziţia lucrătorilor medicali. cu excepţia cazurilor cînd acest amestec este necesar în scopul diagnosticului. 4.5.1.2. incomplete. AMIHALACHIOAE pozitiv evident. Intervenţia medicală poate avea loc doar în condiţiile respectării principiului inviolabilităţii vieţii personale a pacientului. cu excepţia cazurilor cînd pacientul îşi exprimă consimţămîntul sau rugămintea de a fi prezentă şi o altă persoană. C.3. riscuri si eforturi minimale din partea pacientului. în cazurile cînd datele precedente sunt incorecte. chiar şi după decesul pacientului. Pacientul are dreptul să obţină copiile si extrasele acestor documente.7. Acest lucru nu se răsfrînge asupra informaţiei despre persoanele terţe. 4.1. GAŢCAN. 4. ŢURCANU. Fiecare om are dreptul la asistenţă medicală în corespundere 193 . tratamentului şi îngrijirii pacientului în cauză şi au loc cu consimţămîntul lui. Pacienţii au dreptul să ceară includerea în documentele medicale a modificărilor. diagnostic. Confidenţialitatea şi inviolabilitatea vieţii personale 4.4. 4. care pot duce la identificarea datelor referitor la personalitatea pacientului. au un caracter echivoc sau sunt inactuale. G.6. precum şi alte date personale să aibă un caracter confidenţial. Substanţele biologice. tratament sau îngrijirea lor. 4. 5.I. cercetarea are o importanţă mare. Toate datele despre starea sănătăţii pacientului. Pacientul are dreptul să ia cunoştinţă de fişa medicală si să cunoască datele de laborator şi de cercetare instrumentală. 4. Trebuie asigurată protejarea tuturor datelor ce ţin de identificarea personalităţii pacientului şi prin urmare trebuie să existe posibilităţi adecvate de păstrate a informaţiei. MEREUŢĂ. Pacienţii au dreptul să ceară extragerea din documentele medicale a unor date ce nu se referă la diagnostic. se presupune că pacientul şi-a dat deja consimţămîntul. Informaţia confidenţială poate fi divulgată numai cu consimţămîntul pacientului sau în conformitate cu prevederile legii. Aceasta înseamnă că intervenţia dată trebuie să aibă loc doar în prezenţa persoanelor implicate în realizarea ei. cu respectarea următoarelor condiţii: lipsa obiecţiilor din partea pacientului. Este interzis amestecul în viaţa intimă si familială a pacientului. Pacientul în stare de inconştienţă poate fi supus cercetărilor care poartă un caracter de observare si care nu sînt de folos pacientului. pronostic şi tratament. 4. trebuie de asemenea protejate. metode alternative şi alţi deţinători de probe nu există. N. tratamentului si îngrijirii lui. la fel de orice document aferent diagnosticului. GROIAN. care îi acordă asistenţă medicală. completărilor şi explicaţiilor si/sau a datelor personale medicale noi. Îngrijirea şi tratamentul 5. Ș.

Pacienţii au dreptul la asistenţă curativ-profilactică de o înaltă calitate atît pe plan tehnic. Pacienţii au dreptul la asistenţă umană şi la îngrijire în perioada de stingere din viaţă. Pacienţii a căror stare de sănătate nu necesită continuarea tratamentului în cadrul acestei instituţii curativ-profilactice au dreptul să primească o informaţie deplină privind transferul lor într-o altă instituţie curativ-profilactică sau externarea lor la locul de trai. 5. pacientului trebuie să i se acorde ajutor social şi menajer la locul de trai. 6. de asemenea la o moarte demnă. AMIHALACHIOAE cu starea sănătăţii. 5. GAŢCAN. inclusiv la măsuri profilactice. tratament şi îngrijirea pacientului în cauză. Pacienţii au dreptul colectiv de a se asocia în anumite forme de reprezentare la fiecare nivel al sistemului de sănătate în vederea soluţionării problemelor care se referă la planificarea şi evaluarea serviciilor corespunzătoare. precum şi la alegerea instituţiei curativ-profilactice. Utilizarea drepturilor actuale 194 . rude. G.9. Serviciile corespunzătoare trebuie să fie accesibile în mod egal pentru toţi fără discriminare şi în conformitate cu resursele financiare. 5.4. Pacienţii au dreptul la alegerea şi înlocuirea medicului său curant. inclusiv volumul. calitatea şi alţi parametri ai asistenţei medicale.10. N.3. prieteni şi au dreptul de asemenea la ajutor spiritual. 5. ŢURCANU. 5. GROIAN. În perioada de diagnosticare.5. 5. 5. toţi pacienţii au dreptul să participe la alegere şi această alegere va fi realizată ţinîndu-se cont de indicaţiile medicale şi fără discriminare. Ș. Pacienţii sînt în drept să pretindă la alinarea suferinţelor fizice în conformitate cu posibilităţile medicinii moderne. În procesul de tratament şi îngrijire pacienţii pot fi susţinuţi de către membrii familiei. Pacienţii au dreptul la continuitatea asistenţei curativ-profilactice prestată de către toţi lucrătorii medicali sau instituţiile curativ-profilactice care participă la diagnosticare. cît şi în relaţiile dintre pacient şi lucrătorii medicali.7.11. 5.I.8. MEREUŢĂ. În condiţiile cînd lucrătorii medicali trebuie să aleagă dintre pacienţii potenţiali numai unul pentru efectuarea unei intervenţii medicale deficitare. 5. Transferul va fi posibil numai cu consimţămînful altei instituţii curativ-profilactice. umane şi materiale pe care societatea în cauză le poate aloca în acest scop. moral si îndrumare din partea unor slujitori ai religiei sale.6. dacă starea lui necesită un astfel de ajutor. C. atunci cînd există aceste posibilităţi în sistemul de sănătate.2. tratament şi îngrijire pacienţii au dreptul la respectarea valorilor lor culturale şi spirituale. 5. La externare. destinate întremării sănătăţii. cît şi a altor lucrători medicali.

– Voi păstra pentru cei ce m-au instruit recunoştinţa pe care le-o datorez. ŢURCANU. 6.1. Aceste mecanisme trebuie să garanteze pacientului. Restricţiile în folosire de către pacienţi a drepturilor actuale sînt permise numai în cazurile cînd ele nu contravin actelor de bază referitoare la drepturile omului şi sînt prescrise în conformitate cu prevederile legii.5. N. în caz de necesitate. modificat în 1968 şi 1983) În momentul cînd voi fi primit în rîndul membrilor profesiunii medicale: – Îmi iau angajamentul solemn să îmi consacru viaţa în serviciul umanităţii.2. MEREUŢĂ. Dacă pacientul nu poate de sine stătător să utilizeze drepturile menţionate în prezenta declaraţie. Aceste mecanisme trebuie să asigure pacientului accesul la informaţie privind regulile de prezentare şi examinare a plîngerilor. 195 . protejarea intereselor sale. Pacienţii au dreptul ca plîngerile lor să fie examinate minuţios. el trebuie să aibă posibilitatea de a depune plîngere. G. ele vor fi realizate de reprezentantul său legal sau de persoana împuternicită de pacient în acest scop. AMIHALACHIOAE 6. care puteau fi realizate într-un mod mai raţional. La nivelul instituţiei medicale. 6. cît şi la alte nivele trebuie să existe mecanisme independente pentru simplificarea ordinii de prezentare şi examinare a plîngerilor pacienţilor şi luarea măsurilor corespunzătoare.3. în cazurile cînd pacientul consideră că drepturile lui au fost lezate. Pacienţii trebuie să aibă acces la informaţii şi recomandări competente. Ș. – Voi exercita profesiunea mea (arta mea) cu conştiinţă şi demnitate. precum şi posibilitatea de a obţine de la un consultant independent recomandări referitoare la acţiunile precedente. 6. Realizarea drepturilor menţionate în prezenta declaraţie presupune crearea unor mecanisme corespunzătoare.I.4. GAŢCAN. în cazul lipsei reprezentantului legal şi a persoanei de încredere este necesar de a lua alte măsuri de asigurare pentru reprezentarea intereselor pacientului. DECLARAŢII ALE ASOCIAŢIEI MEDICALE MONDIALE PE TEME DE ETICĂ MEDICALĂ Jurămîntul de la Geneva (adoptat de Asociaţia Medicală Mondială în 1948. cu justeţe şi rapiditate şi să fie înştiinţaţi despre luarea deciziei. care îl vor ajuta într-un mod mai eficient să utilizeze drepturile menţionate în prezenta declaraţie. GROIAN. Utilizarea drepturilor actuale trebuie garantată tuturor oamenilor fără discriminare. 6. C.

(Londra 1960. indiferent care sunt condiţiile de activitate. colegilor şi ale altor profesiuni legate de sănătate şi să păstreze confidenţele pacientului său. b)vărsarea sau acceptarea unui onorar sau alt avantaj cu singurul scop de a furniza un client unui confrate.M. sau care au recurs la fraudă ori înşelăciune. – Medicul trebuie. – Medicul nu trebuie să lase ca interesul să influenţeze judecata sa profesională liberă şi independentă.M. Practicile următoare sunt contrare eticii: a)publicitatea făcută de medici pentru ei înşişi – numai dacă nu este autorizată de legea ţării respective şi de codul etic al asociaţiei medicale naţionale. G. în deplină independenţă tehnică şi morală. – Medicul trebuie sa fie cinstit faţă de pacienţi şi colegii săi şi să denunţe medicii lipsiţi de caracter sau de competenţă. GROIAN. chiar după moartea lui. – Nu voi permite ca între datoria mea şi pacientul meu să se interpună consideraţii de religie. – Medicul trebuie să acţioneze numai în interesul pacientului şi atunci 196 . această judecată fiind în beneficiul maxim al pacientului său. AMIHALACHIOAE – Voi considera sănătatea pacienţilor mei ca prima mea grijă. sau de a obţine aparatură medicală. chiar sub ameninţare. şi nu îmi voi folosi cunoştinţele medicale împotriva legilor umanităţii. liber şi sub semnul onoarei. – Colegii mei îmi vor fi fraţi. să se conformeze. N. C. cu compasiune şi respect pentru demnitatea umană. – Voi respecta secretul celui ce mi l-a încredinţat. modificat în 1968 şi 1983) Datoriile generale ale medicilor: – Medicul trebuie întotdeauna să aibă o atitudine profesională exemplară. – Medicul trebuie să respecte drepturile pacienţilor. – Voi păstra cu sfinţenie onoarea şi nobilele tradiţii ale profesiunii medicale. MEREUŢĂ. prestaţiei îngrijirilor de calitate.I. – Voi păstra respect absolut vieţii. rasă. politică sau de clasă socială. de la începutul ei. o prescriere unui farmacist. Codul Internaţional de Etică Medicală al A. naţionalitate. ŢURCANU. Ș. Fac acest legămînt în mod solemn. GAŢCAN.

– Medicul trebuie să păstreze secret absolut asupra a tot ceea ce ştie despre pacientul său. a)Bolnavul are dreptul să-şi aleagă liber medicul. Ș. Prezenta declaraţie cuprinde unele din principalele drepturi prin care profesiunea medicală caută să aducă beneficiu bolnavilor. MEREUŢĂ. şi aceasta chiar şi după moartea acestuia. Datoria medicilor faţă de bolnav: – Medicul va fi întotdeauna preocupat de grija de a conserva viaţa umană. Datoria medicilor faţă de colegii lor: – Medicul trebuie să-şi trateze confraţii aşa cum ar dori să fie şi el tratat de aceştia. – Medicul nu trebuie să certifice decît ceea ce el personal a verificat. – Medicul trebuie să dea dovadă de multă prudenţă atunci cînd el va divulga descoperiri sau tehnici noi pe căi neprofesionale. d)Bolnavul are dreptul ca medicul să respecte natura confidenţială a 197 . asigurîndu-se dacă alţii doresc să acorde asistenţa. – Medicul nu trebuie să atragă pacienţii confraţilor săi.I. – Medicul trebuie să considere asistenţa de urgenţă ca pe o îndatorire umanitară. AMIHALACHIOAE cînd îngrijirile acordate pot fi urmate de slăbirea condiţiei sale fizice sau mentale. bolnavul are dreptul să-l accepte ori să-l refuze. b)Bolnavul are dreptul să fie îngrijit de un medic liber de a lua o decizie clinică şi etică. G. C. medicii au datoria să caute mijloace potrivite pentru a le asigura ori a le restabili. fiind capabili să o facă. – Medicul va acorda pacienţilor săi cea mai completă loialitate şi toate resursele ştiinţei sale. independentă de orice intervenţie exterioară. medicul trebuie să apeleze la un coleg care dispune de competenţele necesare. un medic trebuie totdeauna să acţioneze după conştiinţa sa şi în interesul maxim al bolnavului. Dacă legislaţia sau o acţiune din partea guvernului neagă aceste drepturi ale bolnavului. Declaraţia AMM privind drepturile bolnavilor (Lisabona 1981) „Dat fiind că dificultăţile de ordin practic. N. – Medicul trebuie să respecte principiile „Jurămîntului de la Geneva“ aprobat de Asociaţia Medicală Mondială. etic sau legal sunt posibile. c) După ce a fost informat asupra tratamentului propus. GAŢCAN. ŢURCANU. Cînd un examen sau tratament depăşeşte capacitatea sa. GROIAN.

motivele 198 . modificat în 1993) Considerînd că: Asociaţia Medicală Mondială şi asociaţiile membre sunt preocupate permanent de a promova cauza drepturilor omului la toate popoarele şi de a lua măsuri privind înlăturarea violării drepturilor omului. este dator să informeze autorităţile responsabile cu scopul de a lua măsuri pentru remediere. fără deosebire de naţionalitate. Hotărîrea AMM asupra Drepturilor Omului (California 1990. e)Bolnavul are dreptul de a muri în mod demn. Să se ridice împotriva oricărei violări prezumate a drepturilor omului prin întreprinderea de mesaje cu recomandare de tratament uman al prizonierilor. GAŢCAN. ŢURCANU. Asociaţiile medicale au un rol capital în atenţionarea asupra existenţei acestor violări în ţările lor. MEREUŢĂ. boală sau infirmitate. GROIAN. Asociaţia medicală mondială invită din nou asociaţiile membre: Să examineze situaţia din ţara lor pentru a se asigura că nu există violări ascunse. căutînd totodată să obţină eliberarea imediată a persoanelor reţinute fără motiv. Declaraţia AMM asupra protecţiei intereselor bolnavului şi secretului profesional (Budapesta 1993) Medicul are datoria morală şi responsabilitatea să acţioneze. apartenenţă politică. vîrstă. f) Bolnavul are dreptul să primească ori să refuze ajutorul spiritual şi moral. 4. în interesul deplin al pacientului său. Dacă autorităţile responsabile refuză să ia astfel de măsuri. 1. Ș. rasă. G. Să formuleze în termeni expliciţi principiile etice după care să se conducă medicii care lucrează în sistemul penitenciar. Dacă medicul constată o împrejurare susceptibilă să afecteze sănătatea pacientului. din teama de represalii.I. AMIHALACHIOAE tuturor datelor medicale şi personale ce-l privesc. sex. în toate împrejurările. 5. clasă socială. C. N. inclusiv acela al unui preot al religiei potrivite. credinţă. 2. Să facă tot posibilul pentru a obţine îngrijiri de calitate a sănătăţii pentru toţi. din partea autorităţilor competente şi să ceară respectarea cu stricteţe a drepturilor omului. 3. Să-şi procure materialul necesar în urmărirea practicilor medicale contrare eticii în domeniul drepturilor omului. Membrii profesiunii medicale sunt deseori primii care constată violarea drepturilor omului. 2. origine etnică. 1. 3.

adică oprirea vieţii unui pacient printr-un act deliberat chiar la cererea acestuia sau a aparţinătorilor. asupra Eutanasiei (Madrid. C. problemele specifice ridicate vor fi trimise de medic instanţei profesionale corespunzătoare. sau cu aplicarea măsurilor considerate nesatisfăcătoare. N. G. ŢURCANU. este contra eticii. Cei ce se opun măsurilor guvernamentale de îngrijire de sănătate şi administratorii care le aplică trebuie să adreseze critici celor responsabili cu deciziile. GROIAN. AMIHALACHIOAE deciziei lor vor trebui notificate medicului care a raportat împrejurarea. Este posibil ca aceste măsuri să fie în contradicţie cu clauzele privind secretul profesional figurînd în contractul de muncă al medicului. în astfel de situaţii. Administratorii serviciilor de sănătate sunt răspunzători de punerea în aplicare a măsurilor guvernamentale şi este posibil ca ei să aleagă măsuri pe care medicii angajaţi să le dezaprobe. sau de sănătatea publică. Declaraţia A. MEREUŢĂ.M. Aceasta nu împiedică medicul să respecte voinţa pacientului de a lăsa ca procesul natural al morţii să-şi urmeze cursul în faza terminală a bolii. 1987) Eutanasia. Ș. Cînd astfel de consideraţii există. 199 . măsurile de constrîngere bugetară întreţin discordia dintre medici şi autorităţile care se folosesc de aceste consrîngeri în serviciile de sănătate corespunzătoare şi necesare. fără să intervină o ruptură în termenii contractului de muncă.M. medicul în chestiune are datoria să ia alte măsuri. rasial sau sexual. Contractul va trebui să recunoască faptul că obligaţia morală a medicului depăşeşte obligaţiile contractuale de serviciu. GAŢCAN. Ar trebui să aibă loc un proces mutual acceptat şi acceptabil care ar permite medicului să-şi exprime preocuparea faţă de pacient. Acest proces va trebui să figureze în contractul de muncă al medicului. sau de urmărire a unui cîştig financiar sau că cercetarea clinică este condusă fără luarea în consideraţie a unui control etic corespuzător.I. sau să se considere ca fapt defăimător în unele jurisdicţii. e posibil ca obiecţiile formulate de medic să apară. precum organismul la care este înscris. Dificultăţi particulare pot surveni atunci cînd medicul are sentimentul că deciziile administrative sunt motivate de raţiuni înşelătoare precum prejudiciul religios. în cazul că notificarea nu se face sau că ea nu este convingătoare. creînduse în acest fel pentru medic o dilemă socială. sau care acordă dreptul de a profesa în cadrul jurisdicţiei respective. De cîte ori resursele pentru sănătate sunt modificate. profesională şi etică.

Problema devine mai complexă prin faptul că moartea este un proces gradat la nivelul celulelor. Determinarea momentului morţii este. C. Declaraţia AMM asupra greviştilor foamei (Malta. AMIHALACHIOAE Declaraţia AMM cu privire la Moarte (Sydney. dacă e necesar. în cea mai mare parte a ţărilor. ci a persoanei. Două procedee moderne au făcut totuşi studiul mai aprofundat asupra momentului morţii: a)posibilitatea de a menţine. precum rinichii sau inima. avînd grijă ca să se respecte condiţiile legale în materie de consimţămînt. Determinarea momentului morţii va permite. GROIAN. ţesuturile reacţionînd diferit la lipsa de oxigen. modificată în 1992) Preambul 1. 1968. oprirea efortului de reanimare şi. modificată în 1987) 1.I. permiţînd un diagnostic. Orice fiinţă umană are dreptul de a respecta caracterul sacru al vieţii. în ţările unde legea o permite. pentru transplant. Tratamentul celor ce fac greva foamei pune medicul în prezenţa următoarelor valori conflictuale. care îşi consacră întreaga ştiinţă şi acţiune 200 . Medicul va fi în general capabil să se pronunţe fără ajutorul special şi pe baza criteriilor clasice cunoscute de toţi medicii asupra decesului unei persoane. MEREUŢĂ. Ș. un criteriu unic care să dea deplină satisfacţie şi nici un procedeu tehnic actual nu poate înlocui judecata medicului Dacă urmează o transplantare de organe determinarea decesului va trebui făcută de doi sau mai mulţi medici. sub responsabilitatea legală a medicului şi aşa trebuie să rămînă. 1. 5. ŢURCANU. mai ales medicul. 1991. oxigenarea ţesuturilor care puteau fi în mod ireversibil alterate. oricare ar fi metodele de resuscitare ce pot fi utilizate. din punct de vedere etic. N. 3.1. Problema momentului morţii diferitelor celule şi organe este aici mai puţin importantă decît certitudinea că procesul a devenit ireversibil. prin metode artificiale. Această constatare va fi bazată pe o judecată clinică susţinută. în stadiul actual al cunoştinţelor medicale. Interesul clinic nu rezidă totuşi în menţinerea celulelor izolate. confirmată de unele aparate. şi b)utilizarea organelor de la cadavre. GAŢCAN. G. 2. iar medicii care determină momentul morţii nu trebuie în nici un caz să fie implicaţi direct în transplantare. recoltarea organelor. 4. Totuşi nu există. Este esenţial să se constate oprirea ireversibilă a tuturor funcţiilor creierului şi trunchiului cerebral.

este gata să procedeze la reanimare în ciuda dorinţii exprimate de pacient. medicul trebuie să aibă consimţămîntul avizat al acestuia. Ș. fără intervenţia unei terţe persoane al cărei interes primordial nu este bunăstarea pacientului. se hotărăşte să înceapă greva foamei şi care refuză orice alimentaţie pe un timp îndelungat. In ultimă analiză medicul curant este cel care. înainte de a asista bolnavul cu competenţa sa profesională. GAŢCAN. Această relaţie există şi atunci cînd pacientul nu şi-a dat acordul privind tratamentul sau intervenţia. recomandăm următoarele direcţii pentru medicii care au în îngrijire pe greviştii foamei. Astfel. G. Situaţia devine conflictuală cînd grevistul foamei intră în comă şi este pe punctul de a muri şi a ordonat clar să nu se procedeze la reanimare. AMIHALACHIOAE pentru salvarea vieţii umane şi care serveşte în cel mai înalt grad interesele pacientului său. exceptînd cazurile de urgenţă neprevăzută cînd trebuie să acţioneze astfel ca să apere interesul pacientului. Aceasta impune medicului consecinţe şi responsabilităţi printre care şi consimţămîntul şi secretul. Directivele pentru tratamentul greviştilor foamei Dat fiind faptul că medicii consideră principiul sacru al vieţii fundamental pentru exercitarea profesiunii lor. Totuşi el trebuie să informeze clar pacientul dacă acceptă sau refuză decizia lui de a refuza tratamentul sau în caz de comă.I. alimentaţia artificială. Este datoria medicului să respecte autonomia pacientului. să exercite sfaturi ori îngrijiri. 2. Faptul de a se pronunţa în favoarea unei intervenţii poate în unele cazuri să încalce autonomia pacientului. Dacă acest medic nu poate accepta decizia pacientului de a refuza orice asistenţă. Există o relaţie medic-bolnav de fiecare dată cînd medicul trebuie. GROIAN. MEREUŢĂ. 2. în deplină capacitate mentală. faţă de riscul de a sucomba altfel. prin obligaţie morală. ŢURCANU. 1. dar se găseşte angajat în a-i respecta autonomia. Ori. Linii de conduită etică 201 .1. N. 1. Definiţie Un grevist al foamei este cel care.2. medicul. C. atunci acesta trebuie să-şi caute alt medic. 2.2. 4. 2. trebuie să decidă intervenţia ori nonintervenţia. 3. Faptul de a se pronunţa în favoarea nonintervenţiei poate antrena medicul să facă faţă unei morţi tragice inevitabile. în virtutea obligaţiilor sale faţă de pacient. Faptul că un medic ia în grijă un grevist al foamei stabileşte între ei un raport medic-pacient.

În cazul unui deţinut angajat în greva foamei. 2. greva foamei.1. care să-l ia în tratament. încă de la începutul grevei. 3. dacă e necesar. N. Trebuie de asemenea să se asigure zilnic despre tratamentul dorit de pacient. în cazul cînd acesta ia o decizie. 2.2. GROIAN. Medicul trebuie să informeze pe grevist asupra efectelor clinice ale grevei foamei şi asupra pericolelor interne asupra sănătăţii sale. Adesea grevistul acceptă tratarea unei infecţii sau să i se crească raţia de aliment lichid (chiar soluţie salină intravenos). dacă familia nu i se opune în mod particular.4.6. ŢURCANU. El va face apel. C. sau nu. Medicul trebuie. medicul este liber să ia o decizie privind tratamentul ulterior pe care-l consideră cel mai indicat. 2. Aceste informaţii înscrise în dosarul personal al medicului trebuie să rămînă confidenţiale. este de ajuns să consulte medicul curant al închisorii şi să se înţeleagă cu el în vederea realizării opţiunii exprimate. încetarea grevei nu va constitui pentru grevist o condiţie pentru a fi îngrijit şi tratat. 5. Orice tratament trebuie să fie acceptat de pacient. Medicul şi orice alt profesionist sanitar nu trebuie să exercite presiuni de orice fel asupra grevistului pentru a-şi suspenda greva. GAŢCAN. Medicul trebuie să aibă. 4. în măsura posibilităţii.5.3. MEREUŢĂ. Grevistul foamei trebuie.. sau a intrat în comă.I. Alimentaţia artificială Cînd un grevist al foamei a pierdut luciditatea şi nu mai poate lua o decizie raţională. Ș. să consulte şi alt medic. 2. 202 . la serviciile unui interpret. Enunţarea clară a instrucţiunilor Medicul trebuie să verifice zilnic dorinţa pacientului de a continua. El va ţine cont de decizia pe care a luat-o cu prilejul consultărilor anterioare şi de prevederile paragrafului 4 din preambulul prezentei declaraţii. dacă doreşte. deoarece o bună informare poate ajuta pacientul să ia o decizie înţeleaptă. G. să-i facă pacientului un examen aprofundat al stării sănătăţii. un dosar detaliat al pacientului. 2. Dar refuzul acestor intervenţii nu trebuie să–l împiedice pe medic de a-i propune alte îngrijiri. Coerciţia Grevistul foamei trebuie să fie protejat de acte de coerciţiune şi aceasta necesită uneori punerea lui la distanţă de alt grevist. Familia Medicul va informa familia pacientului despre angajamentul său în legătură cu greva foamei. 6. AMIHALACHIOAE 2.

în cadrul orientării genetice. N. în cunoştinţă de cauză. guvern şi de public. se poate opune sau nu contracepţiei. Medicul. Asociaţia Medicală 203 . trebuie stabilite norme potrivite de comunitatea ştiinţifică. G. sterilizarea şi avortul sunt contrare valorilor sale morale şi conştiinţei sale. Progresele tehnologiei au făcut mai precisă prevederea şi depistarea tulburărilor genetice. medicii trebuie să respecte prescripţiile etice şi normele profesionale ale practicii medicale existente în comunitate şi stabilite de Asociaţia Medicală naţională sau de organizaţia medicală competentă. sterilizării sau avortului. Ș. din raţiuni morale personale. GROIAN. sectoarele profesionale implicate. MEREUŢĂ. medicul trebuie să evite de a-şi impune valorile sale morale personale şi de a substitui propria judecată morală aceleia a viitorilor părinţi. El are.I. C. obligaţia să avertizeze viitorii părinţi că există o problemă genetică potenţială şi să informeze pe cei în cauză că este bine să ceară o orientare medicală unui specialist calificat. Manipulaţiile genetice Pe măsură ce se dezvoltă cercetarea în domeniul manipulaţiilor genetice. viitorii părinţi pot să dorească sau nu recurgerea la un avort. Medicii care asigură orientarea genetică au datoria etică de a da viitorilor părinţi informaţiile de bază care să le permită să ia decizia lor asupra conceperii unui copil. analiza lichidului amniotic şi foetoscopia – cu scopul de a stabili starea foetusului. Selecţia şi evaluarea viitorilor părinţi cu scopul de a detecta o boală genetică ce ar putea antrena concepţia unui copil anormal. Medicul care consideră că contracepţia. Indiferent dacă este favorabil sau nu acestor metode. Dînd aceste informaţii cuplurilor care se hotărăsc să procreeze. Atunci cînd este decelat un defect genetic la nivelul foetusului. ŢURCANU. totuşi. Orientarea genetică Există două domenii fundamentale de diagnostic genetic: 1. AMIHALACHIOAE Declaraţia AMM asupra orientării genetice şi a manipulaţiilor genetice (Madrid. 1987) Asociaţia Medicală Mondială a adoptat declaraţia următoare cu scopul de a ajuta medicii să rezolve problemele etice şi profesionale care li se pun date fiind progresele ştiinţei în domeniul geneticii. Examenul intrauterin după concepţie – ultra-sonografia. se poate hotărî să nu recurgă la aceste metode. 2. Atunci cînd înlocuirea unei gene cu un AND normal va deveni o realitate practică în tratamentul tulburărilor umane. GAŢCAN. medici. pentru a se reglementa această cercetare.

a promulgat următoarea declaraţie. 6. G. Aceste procedee nu trebuie introduse decît după un examen minuţios al disponibilităţii altor terapii posibile. 5. Procedeul ales trebuie să fie discutat în mod detaliat cu pacientul. inclusiv cele din Declaraţia de la Helsinki. Aceste dispoziţiuni trebuie să fie considerate în funcţie de evoluţia tehnicilor şi de informaţia ştiinţifică. spontan şi scris. ŢURCANU. Ș. Acest procedeu va cuprinde determinarea istoriei naturale a bolii şi examinarea consecutivă a generaţiilor următoare. vor trebui să fie respectate. 2. N. trebuie să se ţină seama de Declaraţia de la Helsinki a Asociaţiei Medicale Mondiale asupra cercetării biomedicale care implică subiecte umane. 7.I. Dacă manipularea are loc într-o instituţie de cercetare. el va trebui aplicat. cît şi societăţii în general. Ea aduce beneficii atît pacienţilor individuali. Pentru a ajuta medicii sa identifice şi să respecte obligaţiile lor etice. 3. nu numai pentru tratamentul sterilităţii. Consimţămîntul acestuia sau al reprezentantului său legal trebuie să fie clar. toate normele obişnuite referitoare la practica medicală şi la responsabilitatea profesională. Asociaţia Medicală Mondială invită medicii să acţioneze conform eticii şi respectînd sănătatea viitoarei mame şi a embrionului încă de la începutul vieţii. Dacă există un tratament mai simplu şi mai sigur. GAŢCAN. Dacă manipularea are loc într-o unitate de cercetare. MEREUŢĂ. A. 8. AMIHALACHIOAE Mondială insistă să se ia în considerare elementele următoare: l. Eficienţa terapiei genetice trebuie evaluată cu cea mai mare precizie posibilă. AND-ul inserat trebuie să funcţioneze normal în celula receptoare pentru a evita orice tulburare metabolică care ar putea altera ţesuturile sănătoase şi sănătatea însăşi a pacientului. dar şi pentru posibilitatea pe care o oferă să se evite defectele genetice şi să se amelioreze cercetarea fundamentală asupra reproducţiei şi a contracepţiei umane.M. Intervenţia medicală în procesul reproducţiei este justificată pe plan etic şi ştiinţific în cazurile de sterilitate rezistentă la tratamente 204 .M. Nu trebuie să existe nici un virus periculos sau nedorit în AND-ul varial conţinînd gena de înlocuire sau de cercetare. GROIAN. 4. C. Declaraţia AMM asupra fecundaţiei „in vitro“ şi a transferului de embrion (Madrid 1987) Fecundaţia „in vitro“ şi transferul de embrion constituie o tehnică medicală utilizată în toată lumea pentru tratamentul sterilităţii.

Medicul are datoria de a informa deplin pacienţii ce vor participa la cercetare şi consimţămînul avizat al acestora trebuie nu numai să răspundă exigenţelor legale. implicaţii profunde morale şi etice. însă. inconvenientele şi decepţiile legate de procedeu. AMIHALACHIOAE medicamentoase şi chirurgicale clasice. în interesul lor. metoda. cît şi pentru evitarea şi tratarea lor. Cercetarea Tehnica fecundaţiei „in vitro“ şi a transplantului de embrion poate fi utilă atît pentru cercetarea vizînd mai buna înţelegere a apariţiei şi transmiterii defectelor genetice. GROIAN. G. dar să corespundă şi nivelului particular al responsabilităţii profesionale stabilite de normele etice. să obţină de la pacienţi consimţămîntul lor avizat în ceea ce priveşte procedeul. Cunoaşterea ştiinţifică a proceselor de maturare şi fecundare şi a primelor stadii de dezvoltare pluricelulară este abia la începuturile ei. atît pentru medic. riscurile. soarta lor trebuie să fie hotărîtă în acord cu donatorii. b)crioconservate. să fie sensibil la principiile morale şi etice ale pacienţilor săi şi să le respecte. Pacienţii au dreptul la acelaşi respect al secretului profesional şi al vieţii private ca şi în cazul oricărui alt tratament medical.I. ca şi normelor etice şi profesionale stabilite de asociaţia sa medicală naţională. medicul trebuie întotdeauna să se conformeze legilor şi reglementărilor în vigoare. GAŢCAN. MEREUŢĂ. c) sterilitatea de cauză necunoscută. În toate aceste împrejurări medicul nu poate acţiona decît cu consimţămîntul clar al donatorilor şi primitorilor şi în interesul maxim al copilului ce se va naşte. Dacă tehnicile de FI V produc ovule excedentare care nu vor fi folosite pentru tratamentul imediat al sterilităţii. C. Medicul trebuie să dea pacienţilor săi. el trebuie. Ca pentru oricare tip de intervenţie facultativă. ovulele excedentare pot fi: a)distruse. Ș. cît şi pentru pacient. Principiile Declaraţiei de la Helsinki a Asociaţiei Medicale Mondiale se 205 . Pot apare. şi anume: a)incompatibilitate imunologică. suficiente informaţii despre scopul. ŢURCANU. de asemenea. el trebuie. De aceea se vor studia şi observa fenomenele fizice şi chimice în acest domeniu. de asemenea. sau de altă organizaţie medicală competentă. N. c) fecundate şi crioconservate. b)sterilitatea provocată de obstacole ireversibile la întîlnirea gîrneţilor masculini şi feminini. Medicul nu-şi poate viola propriile principii morale. respectînd cu stricteţe exigenţele Declaraţiei de la Helsinki şi cu acordul scris al donatorilor.

G. Medicul trebuie. atît pentru părinţi. intrînd în conflict cu restricţiile legale sau etice. fără să se prejudicieze drepturile acestuia după ce se naşte.I. Cînd aceasta este permis. ca şi restricţiile etice impuse de asociaţia medicală naţională. Paragraful precedent nu are ca scop de a sprijini principiul mamelor purtătoare prin care o femeie acceptă. Tehnica de crioconservare sporeşte disponibilitatea gîrneţilor şi embrionilor în vederea donării. ca şi tuturor problemelor de cercetare clinică în acest domeniu. AMIHALACHIOAE aplică oricărei cercetări clinice în materie de fecundaţie „in vitro“ şi de transplant de embrion. ca parte integrantă a deciziei la care s-a recurs. ŢURCANU. N. Asociaţia Medicală Mondială recomandă medicilor să se abţină de la intervenţia în procesele de reproducere astfel ca să se permită alegerea sexului foetusului şi să acţioneze astfel încît să evite transmiterea unor boli grave legate de sex. de ovule. 206 . sau de regulile etice emise de Asociaţia Medicală Mondială. această metodă are implicaţii legale. În cazul în care o femeie adultă nu are uter. medicul trebuie să se asigure că receptorii acceptă întreaga responsabilitate a copilului ce se va naşte. sau de altă organizaţie medicală competentă. sau cu principiile morale ale pacienţilor săi. GROIAN. Medicul trebuie să poată refuza să se asocieze la o intervenţie pe care o consideră inacceptabilă faţă de conştiinţa sa. dacă unul sau mai mulţi donatori de gîrneţi sau donatori de embrion nu-şi asumă funcţia de părinţi ai copilului ce se va naşte. de asemenea. Medicul trebuie să respecte toate legile în vigoare. astfel că donatorii biologici pot să nu fie părinţii copilului născut prin acest procedeu. sau altă organizaţie medicală competentă. recursul la maternitate prin substituire este posibil dacă această metodă nu este interzisă de legile în vigoare. Ș. cît şi pentru medicii implicaţi. să fie inseminată cu sperma unui bărbat a cărui soţie nu poate avea copii şi să predea apoi copilul acestui bărbat şi soţiei sale prin adopţiune legală. C. prin mijlocirea unei anumite sume de bani. Donatorii Tehnica fecundaţiei „in vitro“ şi a transplantului de embrion oferă posibilitatea donaţiei. etice şi morale de care medicul trebuie să ţină cont. Consimţămîntul liber şi avizat să fie obţinut de la toate părţile implicate în orice fel pentru această maternitate de substituire. să cunoască şi să respecte principiile morale şi etice ale pacienţilor săi şi să se abţină de a folosi gîrneţi sau embrioni donaţi. Utilizarea gîrneţilor sau embrionilor donaţi poate fi la originea unor importante probleme juridice. GAŢCAN. spermă şi de embrioni. morale şi etice. MEREUŢĂ.

în definitiv. Principii de bază 1. G. să se aplice rezultatele experienţelor de laborator la om. Ș. Precauţii speciale trebuie să fie luate în conducerea cercetărilor putînd afecta mediul ambiant. Aceştia nu sunt scutiţi de răspundere penală. ŢURCANU. Animalele folosite în cursul cercetărilor trebuie să fie protejate.I. I. În practica medicală curentă orice metodă diagnostică. MEREUŢĂ. Dat fiind că este indispensabil. pe experimentul făcut pe om. GROIAN. Aceste recomandări trebuie revăzute periodic. GAŢCAN. cu recomandări privind cercetarea biomedicală pe subiecte umane (modificată în 1975. tratament şi profilaxie şi înţelegerea etiologici şi patologiei. Se subliniază că aceste reguli au fost redactate numai pentru lămurirea conştiinţei medicilor din lumea întreagă. pentru progresul ştiinţei şi binele umanităţii în suferinţă. spermă sau embrioni fac obiectul unei cumpărări sau al unei vînzări este în mod expres condamnat de Asociaţia Medicală Mondială. Asociaţia Medicală Mondială a redactat recomandările ce urmează. trebuie să se sprijine.1980 şi 1989) Introducere Misiunea medicului este de a apăra sănătatea fiinţei umane. Este cazul în domeniul cercetării biomedicale să se stabilească o distincţie fundamentală între o cercetare cu scop diagnostic sau terapeutic privind pacientul şi o cercetare al cărei obiect esenţial este pur ştiinţific şi lipsit de finalitate diagnostică sau terapeutică direct privind pacientul. aceasta se referă în deosebi la cercetarea biomedicala. civilă şi deontologică faţă de legile şi reglementările interne din fiecare ţară. El exercită această misiune în plenitudinea ştiinţei şi conştiinţei sale. Obiectul cercetării biomedicale asupra subiecţilor umani trebuie să fie ameliorarea metodelor de diagnostic. AMIHALACHIOAE Orice act comercial prin care ovule. terapeutică sau profilactică comportă riscuri. cu scopul de a servi drept ghid medicilor angajaţi în cercetări biomedicale. Progresul medicinei este bazat pe cercetare care. Declaraţia AMM de la Helsinki – 1960. Cercetarea biomedicală efectuată pe om trebuie să se conforme 207 . C. Jurămîntul de la Geneva obligă medicul în termenii următori: „sănătatea pacientului meu va fi prima mea grijă“ şi Codul Internaţional de Etică Medicală stipulează că medicul trebuie să acţioneze numai în interesul pacientului şi cînd îngrijirile acordate pot fi urmate de slăbirea condiţiei sale fizice sau mentale. N.

Un medic trebuie să oprească experimentul dacă riscurile par a depăşi beneficiile scontate. Un medic trebuie să întreprindă un proiect de cercetare decît dacă apreciază că este în măsură să prevadă riscurile potenţiale ale acestuia. chiar dacă şi-a dat consimţămîntul. 2. medicul va trebui să ia măsuri deosebite de precauţie dacă subiectul se află faţă de medic într-o situaţie 208 .I. rezultatele nu trebuie să fie publicate. 3. ca şi asupra riscurilor potenţiale ale studiului şi a neplăcerilor care ar putea rezulta pentru el. de preferat consimţămîntul scris. Subiectul trebuie informat că poate refuza participarea la experiment şi că este liber în orice moment să-şi retragă consimţămîntul dat. AMIHALACHIOAE principiilor ştiinţifice general recunoscute şi trebuie să se bazeze pe o experimentare realizată în laborator şi pe animal. Dreptul subiectului de a-şi salvgarda integritatea şi viaţa sa trebuie întotdeauna să fie respectat. subiectul va fi informat într-o manieră adecvată asupra obiectivelor. cunoscîndu-se aprofundat literatura ştiinţifică. Experimentul nu poate fi încercat în mod legitim dacă importanţa scopului visat este corelată cu riscul asumat de subiect. executată de o manieră adecvată. 4. Cînd solicită consimţămîntul. trebuie să se evalueze cu grijă riscurile şi avantajele prevăzute pentru subiect şi pentru alţii. Înainte de a se întreprinde un experiment. Ș. metodelor. independent de cercetător şi de sponsor. comentariu şi sfaturi unui comitet desemnat special pentru aceasta. C. 6. 10. beneficiilor scontate. Dacă nu se conformă principiilor enunţate în această declaraţie. GROIAN. 7. Medicul trebuie să obţină consimţămîntul liber al subiectului. În cazul cercetării pe om. Interesele subiectului trebuie întotdeauna să primeze faţă de cele ale ştiinţei sau ale societăţii. Publicarea rezultatelor cercetării va respecta cu stricteţe exactitatea acestora. ŢURCANU. 9. Proiectul şi efectuarea fiecărei faze a experimentării pe om trebuie să fie clar definite într-un protocol experimental ce trebuie transmis pentru examinare. GAŢCAN. Trebuie luate toate precauţiile pentru reducerea repercusiunilor studiului asupra integrităţii fizice şi mentale a subiectului sau asupra personalităţii sale. 5. Acest comitet trebuie să se conformeze legilor şi reglementărilor în vigoare în ţara unde se efectuează cercetările experimentale. Răspunderea faţă de subiectul experimentului trebuie întotdeauna să incumbe unei persoane calificate din punct de vedere medical şi nu trebuie niciodată să incumbe subiectului însuşi. N. MEREUŢĂ. 8. Experimentul pe om trebuie făcut de persoane calificate din punct de vedere ştiinţific şi sub supravegherea unui clinician competent. G.

dacă el consideră că aceasta oferă bolnavului speranţa salvării vieţii. Cercetarea medicală asociată cu îngrijirea medicală (cercetarea clinică) 1. În aplicarea experienţelor pur ştiinţifice la om. 6. cu aceleaşi observaţiuni. G. Cercetarea medicală nonterapeutică implicînd subiecţii umani (cercetarea biomedicală neclinică) l. datoria medicului este de a rămîne protectorul vieţii şi sănătăţii subiectului supus experimentului. GROIAN. C. 3.I. restabilirii sănătăţii sau alinării suferinţelor sale. 4. În cursul tratamentului unui bolnav. raţiunile specifice ale acestei propuneri trebuie să fie conţinute în protocolul de experiment transmis prealabil comitetului. AMIHALACHIOAE de dependenţă sau de constrîngere. III. decît în măsura în care această cercetare biomedicală este justificată printr-o utilitate diagnostică sau terapeutică potenţială pentru pacient. riscurile şi incovenientele potenţiale ale unei noi metode comparativ cu cele mai bune metode de diagnostic şi tratament cunoscute. N. 12. Medicul trebuie să cîntărească avantajele. Dacă medicul apreciază că este esenţial să nu ceară consimţămîntul avizat al subiectului. În caz de incapacitate legală şi mai ales cînd este vorba de un minor. 209 . ţinînd cont de legislaţia naţională. 5. după procedura prevăzută mai sus (1–2). acesta trebuie dat alături de consimţămîntul aparţinătorilor legali. 11. II. Ș. Protocolul cercetării trebuie întotdeauna să conţină o declaraţie asupra considerentelor etice implicate în această cercetare şi trebuie să arate că principiile enunţate în prezenta declaraţie sunt respectate. în acest caz ar fi preferabil ca consimţămîntul să fie solicitat de un medic neangajat în experimentul respectiv şi care este complet străin de relaţia medic-subiect. Refuzul bolnavului de a participa la un studiu nu trebuie în nici un caz să afecteze relaţiile existente dintre medic şi acest pacient. În cursul unui studiu – cu sau fără grup martor – bolnavul trebuie să beneficieze de cele mai bune metode de diagnostic şi tratament. ŢURCANU. Medicul nu poate asocia o cercetare biomedicală îngrijirii medicale în vederea dobîndirii de cunoştinţe medicale noi. MEREUŢĂ. Atunci cînd un copil chiar minor este capabil să-şi dea consimţămîntul. 2. autorizaţia rudelor apropiate responsabile înlocuieşte consimţămîntul subiectului. în cazul în care incapacitatea fizică sau mentală face imposibilă obţinerea unui consimţămînt în cunoştinţă de cauză. GAŢCAN. medicul trebuie să fie liber în a recurge la o nouă metodă de diagnostic sau de tratament. consimţămîntul trebuie solicitat reprezentantului legal.

Experimentatorul sau echipa de cercetare trebuie să oprească experimentul dacă. aşa cum sunt diabetul. ŢURCANU. Ș. aceasta ne va permite să luăm decizii înainte de procreare. C. Principiile de acţiune Pentru numeroase raţiuni de ordin etic este important să obţinem informaţia genetică cît mai curînd pentru a înţelege mecanismul a numeroase boli. modificînd regimul alimentar sau datorită examenelor periodice. 3. În aceste boli gena creează mai degrabă o predispoziţie decît să fie ea însăşi cauza bolii.XX s-a conturat o rezolvare conceptuală şi s-a început definirea maladiilor în termeni de biochimie. Declaraţia AMM asupra proiectului genomului uman (Marbella.000–100. GAŢCAN. după părerea lor. G. Proiectul genomului uman permite să identificăm şi să caracterizăm genele care intervin în numeroase boli genetice. În a doua jumătate a sec. Aceste boli antrenează probleme sociale grave şi dacă ar fi un diagnostic făcut înainte de apariţia bolii. O altă problemă este aceea de a şti dacă eforturile investile sunt justificate. continuarea ar putea fi periculoasă pentru subiect.I. Pentru a înţelege bolile genetice este necesar să indentifîcăm şi să caracterizăm genele după mutaţie.000 gene aflate în cromozomii corpului omenesc. AMIHALACHIOAE 2. MEREUŢĂ. Spania. comparîndu-le cu alte mijloace ce permit obţinerea aceloraşi 210 . In consecinţă se poate spune că înţelegerea întregii biologii umane este conţinută în identificarea celor 50. mai tîrziu va fi posibil să identificăm genele intervenind în bolile în care elementul genetic nu este decît unul dintre factori. În cercetarea medicală interesele ştiinţifice şi medicale ale societăţii nu trebuie niciodată să prevaleze asupra bunăstării subiectului. schizofrenia şi boala lui Alzheimer. 1992) Preambul Proiectul genomului uman se bazează pe presupunerea că informaţia conţinută în genom va permite să diagnosticăm un număr mai mare de boli genetice „in utero“ sau chiar înainte. ar deveni posibilă prevenirea ei prin schimbarea modului de viaţă. Totuşi această informaţie nu poate să antreneze decît un sentiment de frustare dacă nu se dezvoltă în paralel şi mijloacele terapeutice şi dacă nu se informează publicul despre diferitele opinii genetice. N. astfel încît fiecare să poată să le aleagă pe cele mai bune. Subiecţii trebuie să fie voluntari sănătoşi sau bolnavi de o afecţiune străină studiului. GROIAN. Suntem martorii unei revoluţii care localizează în gene instrucţiunile pentru toate procesele biochimice ale celulelor umane. 4.

Acest cost nu apare ca exstraordinar dacă îl raportăm la altele precum cel atribuit unei singure boli. GROIAN. GAŢCAN. ŢURCANU. nici un brevet nu ar trebui acordat pentru genomul uman. sau de preferat o abordare pe etape. Conflictul între protecţia secretului şi nevoia unei colaborări ştiinţifice Cartografia genelor umane trebuie să rămînă anonimă dar informaţia cîştigată trebuie să poată fi aplicată la orice fiinţă umană. Teama de programe eugenice guvernamentale pentru „ameliorarea rasei“ există încă. AMIHALACHIOAE rezultate cai un preţ mai mic. oricare ar fi diferenţele individuale. adică 200 de milioane pe an. Ș.I. care să nu poată fi folosită în scopuri comerciale. Cartografia genetică riscă să devină o sursă de stigmatizare şi de discriminare rasială. „populaţia cu defecte genetice“ apărînd ca o populaţie cu „risc“. Proiectul trebuie să fie abordat în totalitate. Puterea informaţiei dobîndite aduce temeri în legătură cu modul ei de utilizare. de rasă ori culoare Această informaţie ar deveni proprietate publică. există riscul de a nu avea fondurile pentru cercetarea clinică bazată pe rezultatele proiectului. N. C. Interdicţia în unele ţări a alocării de fonduri pentru cercetarea clinică asupra embrionilor umani constituie o altă piedică. pentru care în SUA fundaţia respectivă a cheltuit 120 milioane dolari în ultimii 4 ani. ca şi de folosirea tehnologiei medicale în scopuri nemedicale. Finanţarea proiectului Proiectul genomului uman este apreciat ca un proiect enorm – de anvergura programului spaţial de aceea trebuie văzut dacă rezultatul se situează la nivelul investiţiei. fibroza chistică. Discriminarea genetică în asigurarea privată şi în angajarea în serviciu Există un conflict între potenţialul crescînd al noilor tehnologii de a decela heterogenitatea genetică şi criteriile de asigurare privată şi de servicii. După ce se va investi în cartografia genelor. binele general justifică limitarea libertăţii individuale. Costul este estimat la 3 miliarde dolari repartizaţi pe 15 ani. cu mai puţină ambiţie. MEREUŢĂ. Pericolul eugeniei genelor în scopuri nemedicale Eugenia se bazează pe prezumţia că genele au o importanţă decisivă şi că pentru a le schimba distribuirea în populaţie trebuie acţionat asupra reproducţiei. De asemenea. După această concepţie. nici măcar parţial. G. Efortul financiar nu ar trebui deci să implice dezvoltarea proiectului. 211 . Este de dorit să se adopte pentru factorii genetici acelaşi acord tacit care interzice folosirea discriminării rasiale în încadrarea în serviciu şi în asigurare.

chiar şi în acest caz va fi dezvăluită numai informaţia necesară. GAŢCAN. Este necesar să se stabilească liniile generale de conduită. MEREUŢĂ. etică şi legală. – Este necesar să se creeze o informare internaţională şi transferul tehnologiei către diferitele ţări. Din cauza puterii acestui nou instrument. Ș. legale şi sociale trebuie bine examinate chiar de la începutul programului. – Pacientul sau agentul său legal trebuie să obţină o informaţie completă. ci de felul cum va fi folosit. C. aceasta nu poate fi făcută decît în ultimă instanţă. G. ceea ce ar duce la apariţia inegalităţii sociale. Chiar dacă ar prezenta un risc pentru un membru al familiei pacientului. respectul persoanei ca fiinţă umană şi respectul autonomiei şi intimităţii. N. O parte a opoziţiei faţă de proiect provine din faptul că cercetătorul ar putea tinde „să se joace de-a Dumnezeu“ şi să intervină asupra legilor naturii Dacă ne eliberăm de această opoziţie necondiţionată faţă de proiectul genomului uman. GROIAN. secretul medical trebuie să fie păstrat.I. – Este necesar să se respecte dorinţa persoanelor examinate şi dreptul lor de a decide asupra participării şi folosirii informaţiei dobîndite. Secretul medical trebuie păstrat şi informaţia nu poate fi transmisă la o terţă persoană fără consimţămîntul pacientului. ŢURCANU. AMIHALACHIOAE Recomandări Problemele de etică ridicate de proiectul genomului uman nu sunt legate de tehnologie. exceptînd cazul în care pericolul ar fi grav şi ar putea fi evitat prin divulgarea informaţiei. Criteriile esenţiale rămîn evaluarea riscului în raport cu avantajul. Declaraţia AMM privind condamnarea mutilării genitale feminine (Budapesta. consecinţele lui etice. Liniile de conduită de bază sunt: – Serviciul genetic trebuie să fie accesibil fiecăruia pentru a împiedica exploatarea numai pentru cei înstăriţi. 1993) Preambul Mutilarea genetică feminină (MGF) afectează peste 80 de milioane de femei şi fete în lume. se pot evalua consecinţele sale etice la fel ca şi parametrii aplicabili în general în examenul unei metode de diagnostic şi tratament. pentru a se evita discriminarea şi stigmatizarea genetică a populaţiei cu risc. cînd toate încercările de a convinge pacientul să transmită el însuşi informaţia au eşuat. – Divulgarea informaţiei la o terţă persoană sau accesul la date genetice personale nu trebuie să fie permis decît după consimţămîntul informat al pacientului. Ea este practicată de un mare număr de grupuri 212 .

precum şi probleme sociale şi psihice. infecţii cronice. În celelalte ţări problema se pune momentan prin prezenţa grupelor etnice originare din ţările în care MGF este o practică curentă: imigraţii refugiate din cauza foametei şi războiului.S. C. de o manieră explicită. sau au introdus 213 .. efectuată asupra tinerelor fete. Consecinţele asupra sexualităţii sunt grave şi permanente O multitudine de complicaţii apar în timpul sarcinii (dificultăţi de expulzie. Pentru opinia medicală. cauze sociale. Femei africane ocupînd posturi de răspundere sau şefi de stat au făcut declaraţii vehemente împotriva acestei practici. de regulă între 5 şi 12 ani. Comisia drepturilor omului a Naţiunilor Unite şi UNICEF au recomandat măsuri specifice vizînd eradicarea MGF. ea reprezintă o formă de opresiune a femeii. Ea aduce un prejudiciu permanent pentru sănătate. este imposibil să se excludă apariţia unor complicaţii ori sechele de ordin funcţional. MGF constituie motiv de preocupare pentru medic. Există o tendinţă de a condamna MGF: – Campanii contra MGF se duc în Africa. infecţiile. formare de fistule. referire la circumcizia feminină şi (sau) nu susţine această practică. Printre complicaţiile grave figurează hemoragiile. S-a ajuns în unele ţări să li se ceară să execute chiar şi această operaţie mutilantă. religie. ŢURCANU. MGF prejudiciază sănătatea fizică şi mentală a femeii şi a tinerei fete. GAŢCAN. După importanţa circumciziei practicate. la o circumcizie sau infibuare faraonică. S-au încercat diferite explicaţii pentru existenţa şi continuarea acestei practici: cutume şi tradiţie (păstrarea virginităţii tinerelor fete şi limitarea sexualităţii femeilor). Există mai multe forme de MGF. GROIAN.I. sau o circumcizie secundară ca cea efectuată de exemplu după o naştere. – Instanţe internaţionale precum O. lăsîndu-se o singură deschidere minimă pentru a se permite scurgerea urinei şi a sîngelui menstrual. MEREUŢĂ. hernii. MGF duce la afectarea sănătăţii femeii sau a tinerelor fete. Ș. N. G. Chiar după o operaţie benignă ca excizia clitorisului. AMIHALACHIOAE etnice din mai mult de 30 de ţări. Aceasta poate fi o circumcizie primară. Dar aceste motivaţii nu compensează importantele prejudicii aduse sănătăţii. Datorită impactului asupra sănătăţii fizice şi mentale a femeilor şi fetelor. Mai tîrziu apar cicatricii oribile. – Mai multe ţări au promulgat legi asupra acestui subiect. incontinenţă). sîngerarea organelor adiacente şi durerile violente. Importanţa circumciziei primare poate varia de la excizia prepuţului preclitorian. complicaţii de ordin obstetrical şi urologic.M. Peste tot în lume medicii sunt confruntaţi cu efectele acestei practici tradiţionale. Nici o mare religie nu face. Mai mult. care constă în ablaţia clitorisului şi a micilor labii şi în sutura marilor labii.

AMIHALACHIOAE MGF în codul lor de criminalitate. CODUL DEONTOLOGIC AL ASOCIAŢIEI MEDICALE DIN REPUBLICA MOLDOVA (adoptat la I Congres. prezentat de academicianul Gh. Ţîbîrnă. 4)Să contribuie la dezvoltarea continuă a ştiinţei şi practicii medicale. 2. noiembrie 1996) Etica medicală – este modul de comportare profesională a lucrărilor medicali. 3. 5)Să dea dovadă de o cultură înaltă de comportare. Concluzii Asociaţia Medicală Mondială condamnă practica mutilării genitale feminine. medicii trebuie să instruiască bărbaţii. culoare. Asociaţiile medicale trebuie să stimuleze conştiinţa publică şi profesională privind prejudiciile MGF. tact în relaţiile atît cu pacienţii. G. prin amabilitate. un grad înalt de moralitate şi conştiinţă. respect. N. Recomandări 1. cît şi cu colegii. 1. de asemenea. GAŢCAN. Asociaţiile medicale trebuie să contribuie la organizarea unei strategii preventive şi legale atunci cînd un copil riscă să fie supus MGF. Ș. apartenenţă politică şi religioasă. Ţinînd cont de drepturile psihologice şi de „identitatea culturală“ a persoanelor vizate. Programele educative în materie de MGF trebuie extinse şi (sau) dezvoltate. GROIAN. MEREUŢĂ. 6) Să se cunoască bine pe sine pentru aşi cultiva şi perfecţiona propriul caracter. ŢURCANU. Să aibă o ţinută perfectă şi o cultură vestimentară înaltă. Datoriile generale ale lucrătorilor medicali 1) Medicul trebuie întotdeauna să aibă o atitudine profesională exemplară. medicii trebuie să fie suficient de avizaţi şi susţinuţi. 2) Datoria profesională a medicului este să acorde ajutor medical oricărui om indiferent de naţiune. În consecinţă.I. Promovarea sanitară şi prevenirea MGF vor fi integrate în exercitarea profesiunii lor. condamnă participarea medicilor la executarea acestor practici. inclusiv practica circumciziei la femei şi fete tinere şi. 3) Să-şi perfecţioneze permanent cunoştinţele în domeniul medical şi măiestria profesională. 214 . 4. 5. trebuind să împiedice practicarea şi promovarea ei. Asociaţiile medicale trebuie să stimuleze acţiuni guvernamentale de prevenire a practicii MGF. femeile şi copiii cu privire la MGF. C.

5) Un medic în nici o situaţie nu trebuie să accelereze moartea bolnavului chiar şi acelui incurabil. 2) Să apeleze la sfatul colegilor de breaslă atunci cînd o cere situaţia şi interesele bolnavului: la rîndul său fiecare medic trebuie să stea la dispoziţia colegului său cînd acesta îi cere sfatul şi ajutorul. muribund. 2) Să păstreze secretul medical tot ceea ce se ştie despre bolnav. GAŢCAN. în plus. 3) Medicul trebuie să respecte drepturile pacienţilor. COD DE DEONTOLOGIE MEDICALĂ (Proiect elaborat de prof. el trebuie să contribuie la bunăstarea societăţii în care trăieşte. N. Datoria medicilor faţă de colegii lor 1) Atitudinea faţă de colegi: „Colegii mei îmi vor fi fraţi“. de respect reciproc. ceea ce presupune buna pregătire profesională şi preocupare continuă pentru perfecţionare. şi să fie toleranţă la o critică obiectivă. Popuşoi şi prof. 2. C. 3.I. colegilor şi ale altor profesiuni legate de sănătate şi să păstreze confidenţele pacientului său. Datoria lucrătorilor medicali faţă de bolnav 1) Să manifeste o grijă şi atenţie deosebită atît profesională cît şi umană faţă de oamenii bolnavi. 4) Relaţiile în colectiv trebuie construite pe principii de colegialitate. Atmosfera cordială din colectiv nu exclude respectarea strictă a principiului subordonării în ierarhia profesională. E. 4) Medicul trebuie să fie cinstit faţă de pacienţi şi colegii său şi să denunţe medicii lipsiţi de caracter. 3) Să contribuie la crearea şi menţinerea unui „climat psihologic“ favorabil în instituţia curativă cu scopul de a influenţa pozitiv procesul de vindecare. Ș. GROIAN. sau au recurs la înşelăciune. 215 . AMIHALACHIOAE 7) Să înveţe mereu pe parcursul întregii sale vieţi avînd ca bază atît experienţa proprie cît şi experienţa acumulată de predecesorii săi în domeniul ştiinţelor medicale. univ. Datorie sfîntă a medicului este de a-i prelungi viaţa omului. univ. ca orice cetăţean. şi nu de a i-o scurta! 6) Medicul trebuie să considere asistenţa de urgenţă ca pe o îndatorire primordială şi umanitară. Eţco) Introducere Medicul trebuie să-şi exercite profesiunea cu moralitate. ŢURCANU. E. prezentînd drept scuze suferinţelor mari ale bolnavului. chiar şi după moartea acestuia. G. MEREUŢĂ.

Să respecte dreptul fiecărui bolnav de a-şi alege liber medicul şi de a urma sau nu sfaturile date. N. adică în afara oricăror constrîngeri. Ș. Să evalueze şi să reevalueze calitatea îngrijirilor medicale comparativ cu rezultatele în ţară şi peste hotare. G. Prevederile prezentului cod deontologic se grupează în trei capitole: responsabilităţi faţă de bolnav. Să recomande numai investigaţiile necesare pentru stabilirea diagnosticului şi să informeze bolnavul despre boala şi evoluţia ei (complicaţii. Printre principiile după care trebuie să se inspire orice medic. Să îndrume bolnavul la colegi şi unităţi de îngrijire speciale. sunt: – respectarea drepturilor celor ce beneficiază de activitatea lui (bolnav. C. 9. atunci cînd situaţia o cere şi cînd competenţa şi dotarea sa sunt depăşite. bolnavul putînd apela şi la alte consulturi. GROIAN. 7. faţă de profesiune şi faţă de societate. adică respectînd cerinţele ştiinţifice general admise pe plan mondial şi în deplină libertate. pentru a îmbunătăţi calitatea îngrijirilor acordate. 8. Să se respecte secretul profesional şi confidenţele primite de la bolnavi şi să nu divulge datele decît cu permisiunea bolnavului. în domeniul respectiv şi să se preocupe de o dotare corespunzătoare. – convingerea că cea mai bună reclamă este propria integritate şi competenţa profesională.I. Responsabilităţi faţă de bolnav Pentru a se conforma deontologiei medicale. Să-şi exercite profesiunea cu competenţă. – preocuparea pentru a învăţa tot timpul pentru sine şi pentru instruirea colaboratorilor. Să-şi dubleze competenţa profesională cu integritate. medicul trebuie: 1. ŢURCANU. MEREUŢĂ. apropiere sufletească şi înţelegere a celor pe care îi asistă. informînd bolnavul asupra riscurilor posibile. exceptînd situaţiile în care legea îl obligă. 6. 2. A. 5. urmări posibile). 3. 10. – onoarea profesiunii şi tradiţiilor sale şi recunoaşterea limitelor competenţei proprii. colectivităţi). 4. Să recomande (administreze) tratamentul pe care îl consideră potrivit. Să dea fiecărui bolnav datele care i-ar permite să beneficieze 216 . AMIHALACHIOAE Codul deontologic medical porneşte de la jurămîntul hipocratic. de la morala creştină şi de la Declaraţia de la Geneva a Asociaţiei Medicale Mondiale din 1948. GAŢCAN. indiferent de domeniul în care profesează. Să-şi perfecţioneze nivelul profesional prin procesul de pregătire (formare) continuă.

Să respecte integritatea fizică a pacienţilor. în practicarea unor intervenţii speciale precum: fecundaţia „in vitro“ şi transferul de embrion. Să respecte decizia celor doritori să doneze organe şi ţesuturi pentru transplant: medicul va informa în prealabil atît donatorul. orientarea şi manipularea genetică. 12. 15. 19. Să respecte viaţa individului încă la apariţia ei. respectîndu-se rigorile în vigoare. bolnav psihic. cît şi primitorul. AMIHALACHIOAE de avantaje la care are dreptul. Să acorde asistenţă medicală şi în cazurile în care bolnavul este incapabil să îşi dea consimţămîntul (copil. etnie. 13. lobotomia etc. şi să asigure transportul asistat la unităţile de resort. 17. precum şi copilul născut. îndată după concepţie şi să protejeze mama. cu modificările ulterioare din 1975. Să respecte dorinţa pacientului. N. ori măsuri aşa-zise „eroice“. Să trateze orice persoană. Ș. 22. Să îşi avertizeze bolnavul atunci cînd principiile sale morale sau religioase îl împiedică să recomande o anumită intervenţie (exemplu: întrerupere de sarcină). exceptînd cazurile de amputare. Să informeze şi să respecte decizia bolnavilor de a fi sau a nu fi supuşi unor cercetări clinice.). GROIAN. în prealabil informaţi. GAŢCAN. Să asigure continuitate în îngrijirea cazurilor care o necesită. Să caute să calmeze neliniştea aparţinătorilor şi să colaboreze cu ei în interesul bolnavului. poziţie socială etc. ori de aparţinătorii lui.I. convingeri politice. ori alte intervenţii mutilante care au indicaţie fermă şi care au fost acceptate de bolnav. Să acorde obligatoriu asistenţa cazurilor urgente. 217 . gravida şi lăuza. renunţînd. G. C. diagnosticul decesului se va face de medici neimplicaţi în operaţia de transplant. precum şi recomandările Asociaţiei Medicale Mondiale şi prevederile legale ale ţării. 14. 1980 şi 1989). în prealabil bine informat. bolnav grav etc. rezecţie. la exagerări terapeutice. 11. în absenţa unei persoane abilitate să o facă. ŢURCANU. aceste cercetări vor fi aprobate de un comitet responsabil şi se vor desfăşura cu respectarea recomandările Asociaţiei Medicale Mondiale privind cercetarea biomedicală efectuată pe om (Helsinki 1960. situaţie materială. MEREUŢĂ. în orice situaţie. prelevarea post-mortem pentru transplant se va face respectînd dorinţa donatorului exprimată în timpul vieţii şi decizia apartenatorilor legali. 18. Să asigure dreptul la moarte demnă al bolnavilor al căror deces apare inevitabil. 16. indiferent de rasă. 20. sterilizarea sexuală şi transsexualismul. 21. ori să încredinţeze bolnavul altui practician calificat. prelungite inutil.

B. 218 . G. precum şi propria voinţă a persoanelor aflate în situaţii speciale: detenţie. GAŢCAN. Responsabilităţi faţă de profesiune Pentru a se conforma deontologiei medicale. 30. constrîngeri la mutilare genitală feminină. bunăstarea fizică şi morală. greva foamei. 27. sub toate aspectele (stabilirea ordinii în care sunt trecuţi colaboratorii în articole comunicate şi/sau publicate. MEREUŢĂ. 31. Să se preocupe de pregătirea continuă a colaboratorilor şi de prestigiul instituţiei (publice. ŢURCANU. 32. 24. medicul trebuie: 26. Să respecte colegialitatea şi prestigiul profesional în consulturile la care este chemat sau pe care le solicită pentru cazurile care necesită colaborare. pentru servicii aduse bolnavilor. 25. interdicţia religioasă a transfuziilor etc. 35. 28. Să acorde atenţia cuvenită îngrijirii aduse bolnavilor. Să respecte opţiunea pacienţilor privitoare la supunerea la procesul didactic şi la prezentarea lor în publicaţii medicale. instrumentar şi procedee de diagnostic şi prin comisioane cu plată. prevenirea îmbolnăvirii). Să respecte drepturile la viaţă şi sănătate. AMIHALACHIOAE 23. să promoveze cu obiectivitate pe cei competenţi şi să fie cinstit în aprecierile profesionale şi recomandările date (în vederea promovării). C. Să aibă o conduită ireproşabilă care să respecte integritatea şi devotamentul impuse de o profesiune aflată în slujba omului şi a vieţii. observate la unii colegi. Să aibă în vedere în primul rînd interesul pacienţilor în recurgerea la „medicaţia alternativă“ (interesul pacienţilor presupune: vindecarea.şi să nu recurgă la reclame şi publicitate. 29. Să nu accepte comportări nedemne pentru această profesiune. şi să se abţină de la avantaje clientelare. Să se comporte astfel încît să merite respectul publicului şi să evite lezarea reputaţiei colegilor. evitarea colaborărilor fictive etc). 34. N. Să respecte etica cercetării ştiinţifice şi a elaborării de lucrări. Să admită că autodisciplina pe care profesiunea o impune este un bun la menţinerea căruia fiecare medic are datoria să contribuie. 33. intervenind pentru corectare în mod personal sau (şi) prin anunţarea autorităţilor profesionale competente (guvernamentale şi neguvernamentale). Să se abţină de la aranjamentele financiare necuvenite (prin relaţii cu producătorii de medicamente. Să îşi dobîndească reputaţia profesională prin competenţă şi integritate . directă ori indirectă. onorînduşi astfel profesiunea.I. alinarea sufletelor. Ș. private) în care lucrează. GROIAN.

GAŢCAN.univ. 38. Art. ŢURCANU. 4. GROIAN. neguvernamentală. I. avînd ca singura motivaţie creşterea calităţii asistenţei medicale a comunităţii. Sunt membri ai Ligii Medicilor din Republica Moldova de la această dată. Ș. Capitolul II. 37. cetăţeni ai Republicii Moldova. Art. CARACTERISTICI GENERALE Art. N. îşi exercită atribuţiile fără imixtiuni. Să îşi ajute colegii să fie admişi conform meritului personal profesional în unităţile de servicii de sănătate. de datoria sa de a ajuta tribunalele să ajungă la sentinţe drepte. Liga Medicilor din Republica Moldova se înfiinţează ca organizaţie profesională.3. cînd i se cere mărturie. medicul va constata că se achită în bună măsură de obligaţiile sale faţă de societate. AMIHALACHIOAE C. care reprezintă interesele profesiei de medic. Să se achite.5. educaţiei sanitare şi legislaţiei referitoare la sănătatea şi bunăstarea populaţiei.Liga Medicilor din Republica Moldova include toţi medicii. în plus. MEREUŢĂ. Să se preocupe de ameliorarea calităţii serviciilor medicale acordate comunităţii şi să accepte partea sa de responsabilitate. Art..Liga Medicilor din Republica Moldova are autonomie constituţională. C. LEGEA REPUBLICII MOLDOVA (proiect elaborat de prof.l. binevolă. apolitică şi fără scop patrimonial. Totuşi. independentă ca persoană juridică. ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA LIGII MEDICILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA . acreditaţi pentru profesiunea de medic. ATRIBUŢIILE LIGII MEDICILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA Art.2.Sediul Ligii Medicilor din Republica Moldova este în municipiul Chişinău. în domeniul sănătăţii şi igienei publice.01. sunt autorizaţi şi îşi desfăşoară activitatea în unităţile Ministerului Sănătăţii. Medicii care la data intrării în vigoare a acestei legi. Mereuţă cu coaut. medicul trebuie: 36. G.2001) Capitolul I. altor departamente sau în domeniu privat sau particular.Liga Medicilor din Republica Moldova are următoarele 219 PRIVIND ÎNFIINŢAREA.4. Responsabilitate faţă de societate Respectînd principiile de deontologie medicală enunţate în acest cod.I.

h)Colaborează cu Ministerul Sănătăţii la pregătirea specialiştilor şi perfecţionarea pregătirii profesionale a medicilor. Simpozioane. În cadrul Ligii Medicilor funcţionează comisia tuturor specialiştilor din medicină (profilurile medicale). în calitate de organ al jurisdicţiei profesionale. tematicii de concurs. Guvernul. c) Colaborează. k) Conlucrarea cu organele abilitate la protecţia şi asistenţa medicosocială pentru medicii şi familiile lor. oferă responsabilitate medicilor în faţa bolnavului şi faţă de sănătatea publică. Conferinţe. b)Asigură aplicarea legilor şi actelor normative ce reglementează activitatea medicilor în R. Moldova. e)Controlează calitatea asistenţei medicale private. d)Avizează eliberarea licenţei pentru activitatea medicală individuală şi privată. pentru atestarea cadrelor medicale j) Organizează şi petrece judecata profesională a cazurilor de încălcare a normelor eticii medicale. În cadrul Ligii Medicilor din Republica Moldova sunt comisii care reprezintă medicii ce activează în departamente. f) Susţine activitatea şi dezvoltarea cercetărilor ştiinţifice medicale si organizează Manifestări Știinţifice. Ș. C. AMIHALACHIOAE atribuţiuni: a)Arată demnitate şi promovează drepturile şi interesele membrilor săi în toate sferele de activitate. adoptă şi supraveghează respectarea Codului Deontologic. ŢURCANU. alte ministere. GAŢCAN. Congrese. g)Reprezintă medicii în relaţiile cu Parlamentul.I. deontologiei medicale de către medici. oferă onoarea. libertatea şi independenţa profesională a medicului în exercitarea profesiunii. N. Ministerul Sănătăţii şi cu alte organe de Stat. p)Elaborarea strategiilor de dezvoltare a corpului medical şi a 220 . standardelor medicale. G. i) Elaborează în colaborare cu Ministerul Sănătăţii metodologia de acordare a gradului profesional. cu sindicatele. respectarea normelor igienice. ştiinţifice. GROIAN. o)Elaborarea programelor de educaţie profesională continuă. MEREUŢĂ. n)Avizează licenţele activităţii medicale. m) Avizează autorizarea de instalare a cabinetelor medicale private şi se pronunţă cu demersurile întreprinse în vederea interzicerii instalării si funcţionarii acestora. de dotarea tehnică. cu ONU. perfecţionează. tinînd cont de exercitarea activităţii medicale în concordanţă cu competenţa profesionala a medicului. l) Promovează relaţiile externe cu organismele naţionale şi internaţionale.

precum şi primite de la stat. Art.Veniturile Ligii Medicilor se constituie din: a)taxa de înscriere (cotizaţia de membru). în Liga Medicilor din Republica Moldova. C.9. Capitolul III. VENITURI ŞI PATRIMONIU Art.Fondurile băneşti pot fi utilizate pentru cheltuieli administrative (folosire.8. N. Art.10. lucrărilor ştiinţifice. personal. ŢURCANU. e)veniturile de la întreprinderile create de Ligă. b)donaţii şi sponsorizări ale persoanelor juridice şi fizice. r) Poate crea întreprinderi şi avea activitate economică financiară. d)să respecte Legea şi Statutul Ligii Medicilor din Republica Moldova. finanţarea cheltuielilor organizatorice. 3)Medicii ajunşi la vîrsta de pensionare rămîn înscrişi.7. G. Art. 1)Membri ai Ligii Medicilor pot deveni medicii cetăţeni ai Republicii Moldova cu drept de practică Medicală în baza unei cereri. d)mijloace provenite de la activitatea economico-financiară a Ligii. acordarea burselor prin concurs medical. Ș. la data intrării în vigoare a prezentei legi. material gospodăresc. DREPTURI ŞI OBLIGAŢII Art. alte organizaţii obşteşti ori de le persoane fizice. e)să aplice parata în toate cazurile pe actele medicale. procurarea de fonduri fixe. etc). q)Informarea cetăţenilor despre problemele de sănătate prin intermediul mass-media şi propriilor publicaţii. Membrii Ligii Medicilor din Republica Moldova sunt obligaţi: a)să respecte legislaţia în vigoare şi exercitarea profesiei de medic.6. c) să acorde asistenţă medicală de urgenţă în cazuri de necesitate. Liga poate avea în proprietate orice bunuri necesare pentru asigurarea activităţii sale. Art. AMIHALACHIOAE serviciilor de sănătate actuale şi de perspectivă. GAŢCAN. create sau procurate cu mijloace proprii. MEMBRII LIGII MEDICILOR. manifestări culturale şi forumurile profesionale şi ştiinţifice. b)să respecte etica şi deontologia medicală. Dreptul de semnătură a documentelor financiar-bancare îl 221 . se pot înscrie în Liga Medicilor din Republica Moldova. f) alte surse legale. Capitolul IV. MEREUŢĂ. GROIAN.11.I. 2)Membrii Ligii Medicilor din Republica Moldova sunt înscrişi într-un registru care se publică periodic. 4)Medicii pensionari. pregătirea cadourilor profesionale. c) surse din editarea monografiilor. la cerere. ajutarea medicilor şi familiilor.

I. MEREUŢĂ, C. ŢURCANU, Ș. GAŢCAN, N. GROIAN, G. AMIHALACHIOAE

are preşedintele Ligii precum şi vicepreşedinte. Mijloacele financiare şi materiale sunt gestionate prin intermediul Departamentului Administrativ, care anual va prezenta Consiliului republican al Ligii darea de seamă privind bilanţul economo-financiar, aprobat de Biroul executiv. Art.12. Liga, precum şi întreprinderile create de ea achită în bugetul de stat sau fondurile extrabugetare impozite şi alte plăţi obligatorii în mărimea şi ordinea stabilită de legislaţie. Capitolul V. ORGANIZAREA, FUNCŢIONAREA ŞI CONTROLUL Art.13. Din punct de vedere organizatoric Liga este compusă din secţiile locale şi organele centrale de conducere şi control. Art.14. Secţiile locale se constituie după principiul teritorial sau de producţie, adică o secţie locală poate fi creată titr-o unitate administrativteritorială a statului sau într-o instituţie medicală cu un număr de membri de cel puţin 50 de persoane. Art.15. Secţiile locale îşi desfăşoară activitatea în baza unui regulament aprobat de Consiliul republican al Ligii care reflectă modul de constituire, structura organelor de conducere şi control, precum şi principiile de activitate ale secţiei. Secţiile locale nu sunt persoane juridice. Art.16. Organul suprem de conducere al Ligii este Congresul Ligii alcătuit din delegaţii secţiilor locale aleşi în proporţie de 1 la 50 de membri. Art.17. Congresul Ligii se convoacă de Consiliu o dată la patru ani. Congresul este deliberativ dacă la lucrările lui participă nu mai puţin de 2/3 de delegaţi, în cazul neîntrunirii a 2/3 de delegaţi Consiliul republican al Ligii cu 14 zile înainte va anunţa o nouă convocare a Congresului care poate fi deliberativ indiferent de numărul delegaţilor. Hotărîrile Congresului se adoptă cu majoritatea simplă de voturi prin vot deschis sau secret. Art.18. De competenţa exclusivă a Congresului ţine: a)adoptarea Statutului Ligii, introducerea completărilor şi modificărilor la Statut; b)alegerea Consiliului republican al Ligii; c) alegerea Comisiei de revizie a Ligii; d)audierea şi aprobarea dărilor de seamă a Consiliului republican şi Comisiei de revizie; e)aprobarea planurilor şi programelor de activitate ale Ligii; f) adoptarea hotărîrii privind sistarea activităţii Ligii. Art.19. Consiliul republican este organul de conducere al Ligii în perioada dintre congrese şi este ales de Congres pe un termen de 4 ani. Consiliul republican este format din 180 de membri, în componenţa Consiliului republican intră preşedintele Ligii şi vicepreşedinţii.
222

I. MEREUŢĂ, C. ŢURCANU, Ș. GAŢCAN, N. GROIAN, G. AMIHALACHIOAE

Art.20. Ședinţele Consiliului republican sînt prezidate de preşedintele Ligii sau de un vicepreşedinte şi se convoacă ori de cîte ori este nevoie insă nu mai rar de o dată în semestru. Art.21. (1) Ședinţele Consiliului republican sunt deliberative la prezenţa a 2/3 din membri. Hotărîrile Consiliului se adoptă cu simpla majoritate de voturi a membrilor prezenţi. (2) De competenţa Consiliului ţine: a)elaborarea planurilor şi programelor de activitate ale Ligii; b)alegerea Preşedintelui Ligii şi vicepreşedinţilor; c) alegerea Biroului executiv; d)convocarea şi organizarea congreselor Ligii; e)aprobarea planurilor de activitate ale departamentelor Ligii; f) aprobarea regulamentului secţiei locale; g)elaborarea propunerilor privind introducerea modificărilor şi completărilor de Statut; h)aprobarea regulamentelor departamentelor; i) adoptarea deciziilor privind crearea întreprinderilor Ligii; j) elaborarea măsurilor privind activitatea secţiilor locale; k) stabilirea şi modificarea cuantumului cotizaţiei de membru. Art.22. (1) Preşedintele Ligii şi vicepreşedintele sunt aleşi pe un termen de 4 ani. (2) Preşedintele reprezintă Liga în relaţiile cu autorităţile publice, organizaţiile obşteşti şi alte persoane juridice şi fizice fără procură. Art.23. (1) Biroul executiv, care este ales de Consiliul republican pe un termen de 4 ani, este organul permanent executiv al Ligii şi este format din 17 persoane. Biroul executiv este condus de Directorul-executiv, numit în funcţie de Preşedintele Ligii, în componenţa Biroului executiv pot intra şi directorii departamentelor. (2) Biroul executiv se convoacă în şedinţă de către Directorul executiv ori de cîte ori este nevoie, însă nu mai rar de o dată pe lună. (3) Ședinţele Biroului executiv sînt deliberative la prezenţa a 2/3 din membri, iar hotărîrile Biroului se adoptă cu simpla majoritate de voturi. (4) De competenţa Biroului executiv ţine: a)coordonarea activităţii secţiilor locale şi departamentelor Ligii; b)organizarea şedinţelor Consiliului republican; c) aprobarea bilanţului economico-financiar anual; d)elaborarea şi multiplicarea materialelor necesare pentru şedinţele Consiliului republican; e)organizarea îndeplinirii hotărîrilor Congresului şi Consiliului republican; f) aprobarea direcţiilor privind utilizarea mijloacelor financiare şi
223

I. MEREUŢĂ, C. ŢURCANU, Ș. GAŢCAN, N. GROIAN, G. AMIHALACHIOAE

materiale ale Ligii; g)administrarea patrimoniului Ligii; h)numirea directorilor departamentelor. Art.24. Biroul executiv formează următoarele Departamente (1) Studii şi strategii de dezvoltare: a) Profesional-ştiinţific; b) Economico-social; c) Jurisdicţie profesionala; d) Deontologie medicală; e) Acreditări şi avizări; f)Administrativ. (2) Departamentele sînt conduse de directori numiţi în funcţie de Directorul executiv în baza hotărîrii Biroului executiv al Ligii. Colaboratorii departamentelor sunt numiţi în funcţie de Directorul executiv la propunerea directorului departamentului. (3) Departamentele activează în baza regulamentelor aprobate de Consiliul republican al Ligii. Art.25. (1) Organul de control al Ligii este Comisia de revizie care este aleasă de Congres în componenţă de 5 membri pe un termen de 4 ani. Membrii Comisiei de revizie nu pot fi membri ai Consiliului republican sau Biroului executiv. (2) Comisia de revizie controlează: a)starea activităţii economico-financiare a Ligii; b)organizarea evidenţei, dărilor de seamă şi controlului executării hotărîrilor organelor de conducere şi executive ale Ligii; c) starea activităţii economico-financiare a secţiilor locale, departamentelor, precum şi a întreprinderilor create de Ligă. (3) Despre încălcările depistate comisia de revizie informează nemijlocit Consiliul republican al Ligii. (4) Comisia de revizie îşi prezintă darea de seamă despre activitatea desfăşurată în faţa Congresului Ligii. Capitolul VI. PROCEDURI ŞI SANCŢIUNI Art.26. (1) Liga medicilor ca organ de judecată profesională, prin intermediul organelor sale, judecă litigiile şi încălcarea codului deontologic de către medici. (2) Liga medicilor, după o anchetă specială a cazului, este în drept să sancţioneze medicii prin: a)mustrare b)avertisment c) vot de blam
224

I. MEREUŢĂ, C. ŢURCANU, Ș. GAŢCAN, N. GROIAN, G. AMIHALACHIOAE

d)diminuarea categoriei în specialitate e)suspendarea temporară, pe un termen de 6–12 luni, a calităţii de membru al Ligii Medicilor din RM f) retragerea calităţii de membru şi propunerea faţă de MS RM pentru retragerea autorizaţiei de practicare a profesiunii de medic, retragerea licenţei de practica individuala şi privată. (3) Concluziile anchetei şi sancţiunile aplicate se comunică în termen de* _____ în mod obligatoriu Ministerului Sănătăţii şi persoanei juridice cu care medicul sancţionat a încheiat contractul de muncă şi care decid dreptul lor, pe baza aceasta cu privire la autorizaţie de liberă practică a profesiunii de medic precum şi la contractul de muncă. (4) Consiliul judeţean, respectiv a municipiului Chişinău, reprezintă prima instanţă, iar Consiliul Republican şi Biroul Executiv al Ligii, instanţa de recurs pentru orice litigii sau abaterea comisă de medic. (5) Împotriva primei instanţe se poate intenţiona o Contestare în Departamentul de jurisdicţie profesională a Ligii în termen de 20 zile de la cunoaşterea de către medic a sancţiunii primei instanţe. Art.27. Răspunderea disciplinată a membrilor Ligii Medicilor nu exclude răspunderea penală contravenţională, civilă, materială, etc. conform legislaţiei în vigoare. Art.28. După un interval de 1 an de la emiterea deciziei de suspendare a licenţei de liberă practică, medicul în cauză poate cere reexaminarea deciziei, în caz de respingere sau refuz, o nouă cerere nu poate fi făcută decît după un an. Art.29. Practicarea paramedicilor, tămăduitorilor, etc. celor care practică ilicit profesiunea medicală se examinează de organele respective în conformitate cu legislaţia în vigoare. Capitolul VII. DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE Art.30. Liga îşi poate sista activitatea în legătură cu reorganizarea (contopirea, alipirea, separarea, divizarea, transformarea) sau lichidarea. Lichidarea Ligii poate surveni în baza hotărîrii Congresului adoptată cu 2/3 de voturi ale delegaţilor sau în baza hotărîrii instanţei judecătoreşti pronunţată în ordinea stabilită de legislaţia în vigoare. Art.31. În cazul sistării activităţii Ligii patrimoniului transmis ei în folosinţă se restituie proprietarului. Mijloacele financiare şi materiale, rămase după satisfacerea tuturor creanţelor, vor fi folosite conform hotărîrii Congresului Ligii în scopurile prevăzute de Lege şi Statut.
* Trebuie stabilit de Congresul LMM. 225

I. MEREUŢĂ, C. ŢURCANU, Ș. GAŢCAN, N. GROIAN, G. AMIHALACHIOAE

Art.32. Modificările şi completările operate în prezentul statut se pun în aplicare din momentul înregistrării lor în ordinea stabilită de legislaţie. Art.33. Ministerul Sănătăţii, unităţile curativ-profilactice şi ştiinţifice sunt obligate de a pune la dispoziţia Ligii Medicilor informaţiile cerute în termen de 15–20 zile.

CODUL DEONTOLOGIC (proiect elaborat de prof.univ. Ion Mereuţă cu coautorii, 4.01.1999)
Capitolul I. Introductiv. Domeniul de aplicare şi principii fundamentale Art.1.– Codul de deontologie medicală cuprinde normele de conduită obligatorii în legătură cu exerciţiul drepturilor şi îndatoririlor medicului ca profesionist. Art.2.– Prevederile prezentului Cod reamintesc regulile morale pe care orice medic trebuie să le respecte, ca si cele care privesc aspecte tehnice, precum şi comportarea faţă de confraţi, sunt obligatorii pentru medicii din evidenţa Ligii Medicilor, Asociaţiei Medicale şi alte organizaţii profesionale ale medicilor, inclusiv pentru studenţii în Medicină ce înlocuiesc sau asistă un medic în situaţii prevăzute în articolele speciale dedicate unor asemenea situaţii. Art.3.– Liga Medicilor din Republica Moldova este organizaţia profesională a medicilor din ţară, avînd sarcina de a veghea asupra autorităţii şi demnităţii profesionale şi morale a corpului medical, pe baza principiilor cuprinse în prezentul Cod de deontologie medicală şi în legile R.M. în vigoare. Art.4.– Medicul practicant are obligaţia de a-şi exercita profesia conform tuturor regulilor artei şi ştiinţei medicale, în respectul moralei specifice si al persoanei umane, în acest scop nu trebuie să înceteze niciodată în decursul vieţii sale profesionale să-si apropie achiziţiile ştiinţei medicale, ca şi deciziile marilor foruri profesionale, ţinînd permanent seama că nu există practică medicală fără încredere, iar aceasta se bazează pe secretul profesional cît mai absolut. Art.5.– Medicul practician, indiferent de gradul ierarhic sau de modul de practică, este în serviciul persoanei umane. Nu este admisă atentarea la dorinţa luminată exprimată de către bolnav. Art.6.– Morala corpului medical se bazează pe tradiţiile progresive universale şi autohtone ale medicinii, care este prin excelenţă o profesiune
226

Despre independenţa profesională a medicului şi responsabilitate Art.7. în realitate. precum şi probleme de diagnostic.I. tratament.2. a familiei. expertiza medico-legală dacă este invitat ca martor în tribunal. Medicul răspunde disciplinar pentru destăinuirea secretului. Art.1. răspunderea pentru actele medicale se împarte între şeful echipei şi medicul care efectuează direct actul medical. cauzele deceselor neclare. N.12. Art.9. Art.– Conştiinţa medicală este acel factor subiectiv. GROIAN. Art. cuvintelor si determină atitudinea lui faţă de interesul omului bolnav.13. 227 . a aflat direct sau indirect în legătură cu viaţa intimă a bolnavului. G. – Orice medic este răspunzător pentru fiecare din actele sale profesionale. proces de învăţămînt medical tip rezidenţiat).14. Art. – În situaţia în care legea sau o curte judecătorească obligă medicul să dezvăluie aspecte cuprinse în secretul medical.8. care călăuzeşte medicul. 2. aceasta este un drept al bolnavului. – Obligaţiile destăinuirii se referă la: infracţiuni. în limitele competenţei care i-a fost atribuită de şeful departamentului.– Medicul va păzi cu sfinţenie independenţa sa profesională pentru că. în calitatea lui de profesionist. ŢURCANU. – În activitatea medicală ce se desfăşoară în echipă (secţii de spital. contravenţii. Îndatoriri generale 2.– Medicul ale libertatea absolută a prescripţiilor pe care le crede mai necesare. Este preferabil să-si limiteze prescripţiile şi actele la ceea ce este necesar. Art. Este preferabil ca medicul să se abţină de a garanta direct sau indirect. Art. Ș. – Încredinţarea obligaţiunilor proprii în mîinile altora şi lipsa controlului personal constituie greşeli deontologice. bolilor cu extindere în masă) primează faţă de interesul personal. asigură autocontrolul faptelor.10. MEREUŢĂ. C. GAŢCAN. pronostic. Art. om condamnat nevinovat. aceasta nu constituie o abatere. vindecarea afecţiunii pentru care bolnavul i s-a adresat. Secretul profesional Art.16.11. expres sau implicit. circumstanţe în legătură cu boala si cele mai diverse fapte şi chiar şi rezultatul autopsiei. bolilor venerice.15. AMIHALACHIOAE umanitară. raportarea naşterilor. Poliţia sau procuratura nu pot înlocui decizia judecătorească. – Secretul medical este obligatoriu. Interesul societăţii (prevenirea şi combaterea epidemiilor. Capitolul II. – Obiectul secretului este tot ceea ce medicul.

împrumutarea de instrumente. GAŢCAN. sau să se asigure că cel în cauză primeşte îngrijirile necesare. accidente rutiere 228 . epidemii. Art. Art. 2. fişe.17. N. chiar dacă a fost cerut insistent de un bolnav perfect conştient. foi. G.26. de colegi şi cadre medico-sanitare neinteresate în tratament. adică utilizarea unor substanţe sau mijloace apte de a provoca decesul unui bolnav. – Atentatul la viaţa embrionului uman. procese-verbale de necropsie) trebuie păstrate ca materiale secrete.28.22.). 2. asistenţi etc. GROIAN. – Medicul trebuie să încerce reducerea suferinţei bolnavului incurabil.30. – Certificate medicale şi medico-legale vor fi eliberate numai la cererea persoanei examinate.25. cazurile vor fi astfel prezentate încît identitatea bolnavului să nu poată fi recunoscută. – Nici o mutilare nu poate fi practicată fără motiv medical evident şi foarte serios.23.18. sau care este informat în acest sens.4. ŢURCANU. condici de operaţie. are obligaţia să-i acorde asistenţă la nivelul posibilităţilor şi locului.21. – Secretul este obligatoriu pentru toate persoanele prezente la un act medical de examinare sau tratament (medici. asigurînd demnitatea muribundului.20. studenţi. incendii) sau accidentări în masă (naufragii. – În caz de calamităţi naturale (cutremure. nu poate fi practicat decît în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.24. Art. reprezentanţilor săi legali sau la cererea unei instanţe de judecată. AMIHALACHIOAE Art. medicul nu trebuie să supună bolnavul nici unui risc nejustificat. în afara unei urgenţe „quo ad vitam“. Art. Obligativitatea acordării asistenţei medicale Art. act ce constituie o crimă. Medicul nu va invita la asemenea acte persoane străine. Art. – Secretul persistă şi după terminarea tratamentului sau moartea pacientului. – Evidenţele medicului (registru. eutanasia Art. – Secretul există si faţă de aparţinători. Art. – Medicul nu va înlesni sinuciderile sau autovătămările prin sfaturi.29. – Se interzice cu desăvîrşire eutanasia. Orice medic este liber să refuze fără explicaţii cererea de întrerupere voluntară a sarcinii.27. dar în nici un caz nu are dreptul să-i provoace moartea în mod deliberat.19.3. MEREUŢĂ. C. Medicul va refuza orice explicaţie sau ajutor în acest sens. oferirea de otrăvuri etc. Art. recomandări. indiferent de gravitatea şi pronosticul bolii. – Medicul care se află în prezenţa unui bolnav sau rănit în pericol.I. Art. Art. inundaţii. de investigare sau terapeutice. – În comunicările ştiinţifice. Art. Atentarea la viaţă şi integritatea fizică. Art. – Prin actele sale profesionale. prin întreruperea de sarcină. Ș.

Medicul poate refuza prestarea asistenţei medicale dacă bolnavul nu respectă timp îndelungat prescripţiile medicale.33. Refuzul nu poate fi aplicat în situaţii de urgenţă sau dacă bolnavul nu are acces la alt medic. – Medicul nu poate utiliza aparate de diagnostic sau tratament pentru mînuirea cărora nu are pregătire sau suficientă practică. chiar dacă prin aceasta îşi pune în pericol viaţa. aparţinătorii sau apropiaţii celui suferind trebuiesc preveniţi şi informaţi.38. sănătatea sau integritatea corporală proprie.36. sinucidere. AMIHALACHIOAE sau aviatice. accidente nucleare). – Medicul îşi va face datoria profesională. – Bolnavul nevindecabil va fi tratat cu aceeaşi grijă si atenţie ca si cei care au şanse de vindecare. Art. indiferent care ar fi sensul acesteia. Ș. tehnic si moral. N. avort ilegal). Dacă bolnavul se află într-o stare fizică sau psihică ce nu-i permite exprimarea luminată a voinţei. efectuată personal. medicul este obligat să răspundă la chemare. autovătămări. medicul va rămîne lîngă bolnav atît timp cît este nevoie de ajutorul lui personal. crimă. Art. pe avioane în zbor. 37.40. abuz de stupefiante. – Medicul va urmări bolnavul intrat în tratamentul său pînă la însănătoşirea acestuia sau pînă la trecerea în îngrijirea altui medic.32. – Medicul va refuza prestarea asistenţei medicale dacă este solicitat pentru săvîrşirea unui act ilegal (eutanasia. Art. Art. – Voinţa bolnavului trebuie totdeauna respectată. chiar să-si ofere de bunăvoie serviciile sale medicale imediat cum a luat cunoştinţă de eveniment. inclusiv îndepărtarea oricărui medic de lîngă pacient.35. Art. locuri inaccesibile) se vor da indicaţii de tratament prin mijloace de telecomunicaţii. MEREUŢĂ. – Medicul nu poate trata fără examinare medicală prealabilă.I. – Dacă în urma examinării sau în cursul tratamentului consideră că nu are suficiente cunoştinţe sau experienţă pentru a asigura o asistenţă corespunzătoare. Art. doar dacă 229 . Această respectare trebuie totuşi să ţină seama de limitele posibilului omenesc. Art. cu excepţia imposibilităţii sau a urgenţelor. va solicita un consult cu specialişti sau se va îndruma bolnavul către aceştia. de urgenţă sau în cazuri de forţă majoră (îmbolnăviri pe nave maritime aliate în mers. ŢURCANU. sau în situaţia în care s-ar întrerupe îngrijirile acordate de acelaşi medic. – În caz de pericol de moarte nemijlocit. G. Art.34.5. C. Reguli generale de comportament în activitatea medicală Art. Art. GAŢCAN.31.39. 2. Numai în cazuri excepţionale. GROIAN. – Medicul poate executa o activitate medicală.

Ș. – Folosirea unei metode terapeutice noi nu poate fi luată în considerare decît cu condiţia ca sa fi fost în prealabil supusă unor studii 230 . să informeze autoritatea judiciară.41. 2. indiferent de condiţia lor. care nu poate fi înlăturat astfel. are obligaţia.6.47. fie şi numai prin simpla prezenţă.7. Această prevedere nu se aplică în cazuri de pericol grav. – Un medic care este solicitat sau are obligaţia să examineze o persoană privată de libertate. – Toţi medicii sînt abilitaţi să practice orice act în vederea diagnosticului si tratamentului. Art. 2. – Medicii au datoria de a întreţine şi perfecţiona cunoştinţele lor profesionale.48. Art. inclusiv a demnităţii acestuia. nu poate nici direct. AMIHALACHIOAE are pregătire si practică suficientă. accentul. numai dacă intervenţia este motivată de interesul sănătăţii bolnavului. Art. exprimîndu-şi părerea numai dacă este solicitat.44.46. asupra medicului său curant şi chiar să uşureze această posibilitate. GROIAN. să cauţioneze sau să favorizeze atingerea integrităţii fizice sau psihice a vreunui deţinut. Art. – Medicul va informa bolnavul si aparţinătorii (uneori numai pe aceştia) asupra bolii.I. să întreprindă sau să continue îngrijiri şi nici să formuleze prescripţii în domenii ce depăşesc competenţa sau posibilităţile sale. tratamentului necesar şi a şanselor de însănătoşire. – Medicul va păstra o atitudine de strictă neutralitate şi neamestec în problemele familiale ale bolnavului. Medicul va evita să trezească prin comportamentul său imaginea unei boli mai grave decît este ea în realitate. în afara unor circumstanţe excepţionale.45. stării bolnavului. nici indirect. Art. religie ori sentimente pe care i le inspiră aceştia. N.50. ŢURCANU. Art. sub rezerva acordului celui interesat. Art. Respectarea drepturilor persoanei Art. Dacă medicul constată că persoana privată de libertate a suportat maltratări. gesturile sau mimica medicului în prezenţa bolnavului. GAŢCAN. – Medicul are obligaţia de a îngriji cu egală conştiinciozitate pe toţi bolnavii. C. însă medicul nu trebuie. naţionalitate.49. Art. Este preferabil ca medicul să se abţină de la garantarea succesului terapeutic. G. – Medicul trebuie să respecte dreptul persoanei în privinţa opţiunii libere. sau să dea îngrijiri în mediu carccral. MEREUŢĂ. – Medicul nu trebuie să se implice în problemele legate de interese materiale din familia bolnavului său.43. Întreţinerea şi folosirea cunoştinţelor profesionale Art. îndeosebi cele produse prin cuvîntul.42. – Se vor evita îmbolnăvirile iatrogene.

bolnavi mentali. creşterea autorului şi prestigiului profesiunii pentru a merita stima şi încrederea bolnavului şi a colaboratorilor. pentru obţinerea de avantaje materiale. Ș. – Pronosticul grav va fi împărtăşit familiei cu prudenţă şi tact. – Pentru orice activitate medicală (examinarea clinică. Art. – Medicul nu trebuie să facă propagandă.55. 231 . a unor procedee de diagnostic sau tratament. de orice fel) se va cere consimţămîntul bolnavului. – Este interzisă distribuirea – în scopuri lucrative – a unor remedii. bolnavi în stare de inconştienţă. cînd nu pot fi dezvăluite bolnavului.54. fie indirectă.62. tratament medicamentos.60. 2. Consimţămîntul bolnavului Art. 2. Consimţămîntul se va cere aparţinătorilor. – Pentru unele manopere de diagnostic şi tratament. ŢURCANU. în mediile nemedicale şi chiar medicale.I. Art. fără să sublinieze şi rezervele ce se impun. – Medicina nu trebuie practicată ca o activitate comercială. dacă este posibil. – Medicul va fi model de comportament etico-profesional. Art. Art. AMIHALACHIOAE biologice adecvate şi să prezinte pentru bolnav interes direct.59.9. cu interes pentru sănătate.8. Art. MEREUŢĂ. contribuind la ridicarea nivelului profesional şi moral. examinări funcţionale. Art. manopere de diagnostic. Art. GAŢCAN. Art. ori în dependenţele unor astfel de clădiri. fie directă. dacă nu au scop ştiinţific sau educativ. N. Este interzisă practica profesională în localuri comerciale sau în cele în care se vînd aparate medicale. C. Integritatea şi imaginea medicului Art. aparate sau produse. insuficient probate. Trebuie de asemeni evitate manifestările spectaculoase legate de medicină. – În situaţia asistării minorilor sau a persoanelor fără capacitate civilă (interzişii judecătoreşti): oligofreni. GROIAN. care comportă risc. fizioterapeutic sau chirurgical. ca şi a unor medicamente neautorizate.57. Art. Art. – Consimţămîntul va fi dat după lămurirea bolnavului asupra esenţei şi utilităţii actului recomandat.52. Medicilor le este interzisă orice fel de reclamă sau publicitate. se va cere consimţămînt în scris (pe formular sau pe foaie de observaţie clinică). – Este nedorită înţelegerea dintre medic şi farmacist sau cadrul auxiliar.53. G.51.61.56. – Medicul nu trebuie să se folosească de un mandat electiv sau o funcţie administrativă pentru a-şi creşte clientela.58. – Riscurile vor fi comunicate aparţinătorului întotdeauna.

I.64. aceasta începînd cu fizionomia medicului.10. AMIHALACHIOAE Art. Medicul nu trebuie să cumuleze o altă profesie. – În vederea elaborării diagnosticului. dacă este cazul.72. în consecinţă. cum ar fi din propriile prescripţii sau sfaturi medicale. Art. GAŢCAN. – Propunerea sau aplicarea de către medic a unei metode terapeutice insuficient probate este blamabilă.68. Art. Art. chiar în afara vieţii profesionale. Art. Ș.70. Art.69. ci începînd stabilirea unui contract psihic cu pacientul. mergînd pînă la încercarea de a obţine o bună executare a tratamentului. Relaţia cu pacientul Art. Îndatoriri faţă de bolnavi 3.73. MEREUŢĂ. ŢURCANU. de pe urma căreia medicul ar putea obţine un profit.65. – Este interzis orice act care ar procura bolnavului un avantaj material nejustificat sau ilicit. compătimirea din partea medicului să nu pară un act formal. de metodele ştiinţifice cele mai orientate si recurgînd la consultări cît mai luminate. ajutîndu-se. – Este interzisă practicarea unei alte profesii.1. Trebuie de asemeni evitate reducerile în natură sau băneşti făcute unui bolnav. medicul asigurîndu-se că a fost înţeles complet de bolnav şi anturajul acestuia. Despre onorarii şi atragerea bolnavilor Art. pentru ca. – Este interzisă împărţirea onorariilor între medicul curant. Art. Nu sînt admise comisioane percepute indiferent cui şi nici acceptarea unui comision pentru indiferent ce act medical. cel consultat sau chirurg. inclusiv timpul necesar. N. mintal şi emoţional faţă de bolnav. se consideră şarlatanism. Art. G. medicul trebuie să consacre toată conştiinciozitatea. Art. – Calitatea relaţiei cu bolnavul este extrem de importanţă.71.74. Exerciţiul profesional nu trebuie făcut impersonal. medicul 232 . Capitolul III.63. – Medicul are obligaţia unei conduite ireproşabile pe plan fizic.66. – Din domeniul în care a răspuns unei solicitări. 2. – Medicul nu trebuie în nici un caz să exercite profesia în condiţii ce ar putea compromite calitatea îngrijirilor şi a actelor sale profesionale. Art. trebuie să dispună la locul exerciţiului profesiei de dotările tehnice şi instalaţiile necesare. C. – Este condamnabilă acordarea de facilităţi oricui practică ilegal medicina. de la acte de natură ce ar duce la desconsiderarea acestuia. – Prescripţiile trebuie formulate cît mai clar. la nevoie. respectînd totdeauna demnitatea acestuia.67. GROIAN. – Orice medic trebuie să se abţină. dacă aceasta este incompatibilă cu demnitatea profesională.

– Medicul chemat într-o familie ori colectivitate.78. – Este interzisă eliberarea pentru bolnav a unor (certificate de complezenţă sau de rapoarte tendenţioase. – Medicul are obligaţia morală de a aduce la cunoştinţa publică orice situaţie de care află şi care influenţează în rău starea de sănătate a publicului. trebuie să încerce să-l protejeze uzînd de prudenţă. fără să cedeze nici unei cereri nelegale.80. dar şi faţă de zona învecinată. – Pentru raţiuni ce privesc conştiinţa medicului. 3. Abuzul de cotare a actelor medicale sau a onorariilor sînt reprobabile. – Medicul are obligaţia de a uşura bolnavului său obţinerea avantajelor sociale la care acesta are dreptul. cu excepţia unui ordin formal al autorităţii calificate.85. GROIAN. – Dacă medicul apreciază că minorul este victima unei agresiuni sau privaţiuni. Art.75. N. Art.3. AMIHALACHIOAE este automat angajat moral să asigure bolnavului în cauză îngrijiri conştiincioase şi devotate. Art. – Medicul poate emite certificate.77. fără să ezite. pentru a le obţine consimţămîntul.83.82. Art. în conformitate cu legea. El va semnala bolnavului si anturajului responsabilitatea ce revine acestora faţă de ei înşişi. MEREUŢĂ. Art. Probleme ale îngrijirii minorilor Art. Art. inclusiv prin recurgerea la mijloace de care el nu dispune. stare de sănătate 233 . atestate si documente permise de lege. Art. dacă este necesar. – Medicul trebuie să fie apărătorul copilului bolnav dacă apreciază că starea de sănătate a acestuia nu este bine înţeleasă sau nu este suficient de bine servită de anturaj. În caz de urgenţă. Îndatoriri faţă de public Art. 3. – Un medic chemat să îngrijească un minor (sau un major fără discernămînt) trebuie să încerce să prevină aparţinătorii sau reprezentanţii legali ai acestuia. datîndu-le totodată. ŢURCANU.86. sau la un terţ competent. pot fi acordate îngrijirile necesare. cu excepţia unei derogări pentru vîrstă.76. G. pe baza propriilor sale consultări. – În caz de pericol public. Capitolul IV. fără acord.79. să alerteze autoritatea competentă. C. – Orice act medical va oglindi realitatea obiectivă. GAŢCAN.I. Eliberarea de documente Art.2. bolnavul poate fi lăsat să ignore diagnosticul sau pronosticul infaust.84. Ș.81. – Toţi medicii au obligaţia să participe la serviciul de gardă de zi si de noapte. medicul nu are dreptul să-si abandoneze bolnavii. Art. trebuie să se îngrijească de respectarea regulilor de igienă şi de profilaxie. Art. pe care le va semna sub o formă uşor de identificat.

în vederea unui schimb de informaţii. date de către Ligă.90. Consultaţia medicală Art. – Consultul este organizat de medicul curant si este recomandabil şi decurge în felul următor: medicii chemaţi în consult examinează bolnavul în prezenţa celorlalţi. Asociaţie. Dacă bolnavul primit are un alt medic curant. un consult cu alţi colegi. Art. – Medicul are datoria de a ajuta orice acţiune întreprinsă de către autorităţile competente. Ș. Art. GAŢCAN. Art. mai întîi trebuie să prevaleze concilierea.93. Art.1. la nevoie prin Preşedintele Consiliului teritorial al Colegiului.87.I. Se poate însă recurge la îngrijiri gratuite. Cofraternitatea. precum şi tentativa în acest sens.95. Corelaţia medic-medic.89. Art. se va păstra o atmosferă de stimă 234 . Capitolul V. – În baza spiritului de corp. la completarea examinărilor. sau a indicaţiei unei intervenţii. Dacă un medic are neînţelegeri cu un confrate. în interesul bolnavului. Dacă există divergenţe de păreri.96. GROIAN.94. Obligaţii faţă de Ligă Art. consultul medical. cel mai în vîrstă dintre ei sau medicul curant comunică bolnavului sau aparţinătorului rezultatul consultului. medicii se retrag pentru a discuta cazul. AMIHALACHIOAE şi eventual de specialitate. 5. Este de dorit ca medicii să ia apărarea unui confrate atacat pe nedrept. MEREUŢĂ. lărgirea consultului prin invitarea altor specialişti etc. Calomnierea unui confrate este condamnabilă ca şi răspîndirea de comentarii ce ar putea să-i prejudicieze reputaţia profesională. Apoi. Consultaţie medicală. – În propriul său cabinet. internarea în spital.88. formularea planului terapeutic.2. reguli de comportare cu alţi profesionişti din sfera sanitară. C. se va încerca intrarea în contact cu medicul curant. După ce au căzut de acord. G. de acord cu bolnavul sau aparţinătorii lui şi ţinînd cont de preferinţele acestuia. – Consultaţia medicală cerută de colegi sau aparţinători va fi acceptată întotdeauna. Art. în scopul concurenţei. în scopul protecţiei sănătăţii. medicii îşi datorează asistenţă morală.92. – Ori de cîte ori medicul consideră necesar să ceară părerea unui coleg pentru elucidarea diagnosticului. – Este reprobabilă racolarea de clientelă. – Este nedorită scăderea onorariului. N. Art. se va proceda după caz. va propune. obligaţii faţă de colegiu 5. cu acordul bolnavului. ŢURCANU. – În consultul medical. medicul poate primi orice bolnav.

chiar dacă este vorba de medici subordonaţi. urmînd să înceteze îngrijirile odată cu reîntoarcerea medicului curant. după caz. urmînd să dea medicului curant toate informaţiile de rigoare. – Medicul solicitat de bolnavul altui coleg trebuie să respecte următoarele reguli: a)în cazul în care bolnavul renunţă la serviciile primului său medic.. – Constituie o încălcare a regulilor etice. medicul curant va fi informat. nu se va manifesta superioritatea faţă de medicul curant.98.103.101. – În general. C. bolnavul trebuie informat. Medicul curant este liber să se retragă dacă părerea medicilor chemaţi prevalează în vederile bolnavului sau ale anturajului acestuia. Art. observaţiile critice nu se vor face în faţa bolnavului sau altor persoane străine. cît şi orice expresie sau act capabil să zdruncine încrederea în medicul curant şi autoritatea acestuia.104. – Dacă în urma unui consult avizul celor chemaţi diferă fundamental de cel al medicului curant.97. medicul este obligat să-si ajute colegii şi subordonaţii cu sfaturi. Art. – În cazul colaborării mai multor medici pentru examinarea sau tratamentul aceluiaşi bolnav. cu excepţia unei cereri exprese a bolnavului.100. G. aparţinătorilor. GROIAN. fără să dorească schimbarea medicului său curant. Ș. observaţii. blamarea şi defăimarea colegilor (critica pregătirii sau activităţii lor medicale) în faţa bolnavilor. Art.99. dacă bolnavul refuză. Discutarea greşelilor. Art. c) dacă medicul curant este absent din localitate. AMIHALACHIOAE şi respect reciproc. Greşelile mai grave vor fi anunţate. – Un medic care a acceptat să fie consultat nu poate prelungi îngrijirile. i se poate da sfatul solicitat. Art. – Medicul curant trebuie să propună un consult de îndată ce situaţia o impune şi trebuie să accepte acest lucru dacă propunerea 235 . – O bună cofraternitate înseamnă si apărarea colegului atacat pe nedrept. b)dacă bolnavul a dorit un simplu sfat. ŢURCANU. cu acordul bolnavului. iar în caz de urgenţă. Art. împărtăşirea cunoştinţelor şi a experienţei proprii. N.102. Art. Art. şi îngrijirile de rigoare. cu condiţia să nu-i jignească. i se va propune un consult în comun.105. medicul solicitat poate acorda îngrijirile necesare. a personalului sanitar etc. în acord cu bolnavul. MEREUŢĂ. explicaţii. Art. poate să–l asiste din toate punctele de vedere. – Un medic chemat în consult nu trebuie să revadă bolnavul din propria sa iniţiativă şi fără aprobarea medicului curant. GAŢCAN. fiecare practician îşi asumă responsabilitatea personală. superiorilor.I.

împreună cu bolnavul. – Chirurgul poate refuza orice decizie operatorie a cărei indicaţie nu i se pare suficient justificată. – Orice membru al Ligii. orice organizaţie profesională Art. Art. în faţa unor structuri specializate ale organizaţiei profesionale medicale. pe baza încrederii reciproce. Secţiunea C.2. a cărei eventuală opoziţie nu poate prevala asupra deciziei bolnavului. C. MEREUŢĂ. Asociaţiei medicale trebuie să susţină Organizaţia din toate punctele de vedere. Sustragerea de la vreuna din obligaţii este susceptibilă de sancţiune disciplinară statutară.1. – Sterilizarea chirurgicală trebuie considerată cu maximă responsabilitate.114.107. Art. sînt pasibile de acţiune disciplinară. Ș. ŢURCANU. se consideră că participanţii la consult susţin punctul de vedere al medicului curant. Art. Asociaţie. cît şi a întregii perioade cît bolnavul îi este încredinţat. GAŢCAN. în interesul bolnavului. avînd obligaţia organizării modalităţii de consult.Raporturi cu alţi profesionişti medicali Art. Chirurgie şi anesteziologie Art.106. – Prelevarea de ţesuturi şi organe „ex vivo“ în vederea efectuării unui transplant nu se poate executa decît după consimţămîntul prealabil luminat al bolnavului. N. în cazul în care medicul curant nu este de acord. Capitolul VI. – Prelevarea de ţesuturi şi organe „post-mortem“ trebuie 236 .108. Art. el se poate retrage fără explicaţii. – Declaraţiile nereale făcute în faţa unui reprezentant al conducerii colegiale. după ce a fost luată în considerare. Reguli speciale de profil medical şi situaţii particulare 6.110. El poartă răspundere atît a ajutoarelor pe care şi le-a ales. Obligaţii faţă de Ligă. – Chirurgul trebuie să colaboreze. cu medicul curant. – Chirurgul poartă răspundere pentru ajutoarele pe care şi le-a ales. AMIHALACHIOAE vine din partea bolnavului sau a anturajului acestuia.111. Despre transplant de ţesuturi şi organe Art. sau în situaţii speciale. G. Art.112. GROIAN. în urma consultului se va redacta un document de către participanţi.I. Secţiunea D.115. şi informat partenerul de viaţă al acestuia. 6.109. Art.113. Dacă documentul nu este redactat. – Medicii vor avea raporturi bune – în interesul bolnavilor – cu celelalte profesii din sănătate. – Medicul anesteziolog va primi de la chirurg toate informaţiile necesare asumării răspunderii misiunii sale.

se va alege un caz clinic în care să existe o proporţionalitate Justă în favoarea bolnavului. MEREUŢĂ. – Experimentul clinic (cercetarea fără scop terapeutic) este admisibil din punct de vedere etic dacă nu comportă nici un risc serios previzibil.120. Ș. Art.I.3. Art. 6.119. între riscurile procedeului nou şi gravitatea cazului. C. – Se interzice provocarea de îmbolnăviri artificiale a unor oameni sănătoşi.121. Art. G. – Nici o priză de sînge nu se poate executa cu forţa. – Experimentarea umană trebuie să respecte un număr de reguli: a)să fie precedată de o serioasă experimentare pe animale. din raţiuni experimentale. 237 .124. b)opoziţia exprimată în timpul vieţii este de netrecut. pentru a respecta sentimentele apropiaţilor răposatului.122. – În cazul acesta. c) acordul aparţinătorilor dacă nu există nici o indicaţie lăsată de răposat şi numai pentru fragmentele explicit aprobate pentru prelevare. – Impunerea cu forţa sau prin inducere în eroare a experimentului pe om constituie o gravă încălcare a principiilor eticii medicale. Art. Cercetătorii care conduc experimentul clinic sînt obligaţi să–l întrerupă dacă apare pericolul vătămării subiectului sau cînd acesta cere sistarea experimentului. Art. ŢURCANU. – Medicul care răspunde de autopsie este răspunzător şi de felul în care se va prezenta cadavrul după autopsie. GROIAN. în toate cazurile de cercetări clinice. să fie major. Art. pentru verificare pe om a eficacităţii unor metode de diagnostic sau de tratament.123. – Autopsia nu poate fi efectuată dacă există o opoziţie a defunctului (explicită sau implicită) sau a apropiaţilor. Medicina legală Art. b)subiectul să accepte voluntar. Art. GAŢCAN. în stare de libertate şi perfect informat despre riscuri. AMIHALACHIOAE să ţină seama de: a)regulile admise actual pentru consultarea morţii.118.116. – Încercările terapeutice (cercetările făcute în scop terapeutic) constituie aplicarea pentru prima dată la om a unor procedee medicale sau chirurgicale si se vor face exclusiv în scop curativ. pericolele posibile ale procedeului nou să nu întreacă în gravitate evoluţia probabilă a bolii de bază sau a tratamentelor cunoscute si aplicate pînă în prezent. cu excepţia unor dispoziţii legale exprese.117. 6.3. se va respecta riguros condiţia consimţămîntului liber şi deliberat al subiectului. N. Probleme ale experimentării pe om Art.

El nu va interveni în planul terapeutic. G.128.4.5. Art. – Psihiatrul trebuie să refuze a acorda tratament psihiatric 238 . 6. – Expertizatul poate recuza pe expert. în cazul unor dificultăţi de înţelegere.131.125.129. 6. acesta trebuind să se supună. Asociaţiei. dar poate discuta cu medicul curant probleme legate de terapeutica aplicată.126. nelăsîndu-se antrenat sub nici o formă în dirijismul medical. limitîndu-se la strictul necesar examinării. Art. ŢURCANU. Art.132. – Medicul controlor se va recuza singur în cazul în care sar cere să examineze pe unul din propriii săi bolnavi. – Psihiatrul trebuie să se ferească de a exploata informaţia furnizată de pacient. Medicul va fi obiectiv în concluzii. – Raportul final nu va conţine decît elemente de răspuns la chestiunile puse în decizia de numire. remediul nu trebuie să provoace suferinţe suplimentare şi să existe şanse rezonabile de a fi util. – Subiectul va fi informat în prealabil despre sensul examinării de expertul care nu a avut niciodată nici o relaţie de un gen oarecare cu cel expertizat. în rest. 6. Particularităţi ale exerciţiului specialităţii de psihiatrie Art. MEREUŢĂ. GROIAN. doar a concluziilor.6. Ș. se poate recurge la autoritatea Preşedintelui Ligii. fără a diminua încrederea bolnavului în medicul său curant. – Medicul însărcinat cu misiune de control (expertiză) trebuie să facă cunoscut acest fapt persoanei examinate. – Medicul controlor are obligaţia. sau de a folosi ascendentul pe care-l conferă poziţia sa psihoterapeutică în scopul influenţării deciziilor pe care pacientul le ia în afara sferei de obiective ale terapiei.133. N. Exerciţiul medicinii de expertiză judiciară Art. Art. expertul este supus secretului profesional. care nu şi-a exprimat opţiunea pentru el.127. întrucît pot perturba secretul profesional. în cursul examinării medicul trebuie să fie circumspect în afirmaţii. nu şi a raţiunilor de ordin profesional care au condus la acestea.130. Reguli specifice medicinii de control Art. faţă de organismul care îl foloseşte. Asociaţiei teritoriale. Medicul va fi deosebit de atent la păstrarea independenţei profesionale. Art. ea trebuie reglementară printr-un contract scris vizat de către Consiliul teritorial al Ligii.I. C. concluziile ţinînd doar de conştiinţa sa. d)nu pot fi experimentate remedii care ar altera psihicul sau conştiinţa morală. Art. ceea ce i-ar putea influenţa raţionamentele. – Dacă medicina de control este practicată de manieră obişnuită. AMIHALACHIOAE c) în cazul unor maladii incurabile la subiecţi în stadiul terminal. GAŢCAN.

– Nu este admis ca un medic să aibă două cabinete particulare.7.140. 6. Art. cu excepţia unui aflux considerabil de pacienţi şi doar cu avizul favorabil al Consiliului Ligii. decît în mod excepţional şi numai cu avizul Consiliului Republican.138. de a se folosi de situaţia sa pentru a-şi creşte clientela personală. Art. Asociaţiei. Exericţiul medicinii salariale Art. C. profesînd sub contract public sau privat. care i-l va acorda doar dacă un interes imperios al bolnavilor ar cere această situaţie. Ș. în opinia sa de specialist.I. – Medicul nu trebuie să accepte remunerarea bazată pe norme de productivitate sau de randament orar. care poate face observaţii în termen de o lună. agreate de către Consiliul Republican al Ligii. ceea ce ar avea ca rezultat limitarea independenţei lui. Art. în mod particular secretul profesional şi independenţa deciziilor sale. Exerciţiul medicinii private Art.134. Consiliul Ligii. N. – Nu este admisă folosirea ca salariat a altui coleg sau a unui student în medicină. Art. Orice modificare a contractului sau convenţiei trebuie adusă la cunoştinţa Consiliului teritorial. putînd fi revocat oricînd. Art. Proiectul contractului trebuie adus la cunoştinţa Consiliului teritorial al Ligii.8. 6.142. nu poate fi diagnosticată ca avînd o boală psihică influenţabilă prin tratament. mai ales dacă acesta nu i-a fost pacient. G. Art. ŢURCANU. dacă se instalează un alt medic de aceeaşi specialitate. – Este interzis unui medic să-şi încredinţeze propriul cabinet 239 .136. AMIHALACHIOAE unei persoane care. MEREUŢĂ. o colectivitate sau orice alt organism public sau privat. – Este contrară normelor morale acţiunea medicului.141. – Existenţa contractului sau convenţiei scrise este obligatorie. Asociaţiei. rămîne cu toate obligaţiile sale profesionale şi morale. – Este interzisă practicarea itinerantă a profesiei. în nici o ocazie şi sub nici un motiv. Art. Asociaţiei. Asociaţiei trebuie înştiinţat. GROIAN. Avizul nu se dă pe o perioadă nedeterminată. ci doar pe un an. Dispoziţia de mai sus nu include stagiile de formare a studenţilor în medicină. medicul nu trebuie să accepte limitarea independenţei sale profesionale. GAŢCAN.139. – Nu este etic pentru un psihiatru de a formula în public si în publicaţii concluzii de specialitate privind o persoană aflată în centrul preocupărilor populaţiei.135. – Medicul care este legat în exerciţiul său profesional printrun contract cu o administraţie. care va verifica dacă noua formă este compatibilă cu prezentul Cod sau cu contractele cadru.137. Dacă o asemenea dispoziţie ar fi dată.

MEREUŢĂ. N. Asociaţiei. b)calificarea recunoscută de Colegiul Ligii. – În cabinetele de grup.146. pentru a se putea asigura.149. Art. – În situaţia unei acţiuni disciplinare împotriva sa. – Este nerecomandabilă instalarea unui cabinet în clădirea în care există deja unul cu aceeaşi specialitate. Declaraţiile inexacte făcute deliberat vor fi considerate drept abateri grave împotriva reputaţiei Ligii Medicale. Capitolul VII. GROIAN. – Concurenţa neloială este blamabilă si trebuie să facă obiectul unei documentaţii aparte. AMIHALACHIOAE unui coleg pentru a fi administrat. Art. adresă. Art. număr de telefon. Art.147. c) situaţia sa în relaţia cu Asigurările în medicină. în cazul colaborării între mai mulţi practicieni la acelaşi bolnav. Asociaţiei. e)distincţii onorifice acordate de stat. Asociaţiei. Dispoziţii diverse Art. pentru ca acesta să-si dea avizul din toate punctele de vedere. ore de consult. ţinînd seama de toate circumstanţele posibile. ŢURCANU. medicul trebuie să declare pe onoarea sa că are cunoştinţă de conţinutul prezentului document şi să se angajeze sub semnătură că îl va respecta în totalitate.I. notele de onorariu vor fi personale şi distincte.150.144. pe firmă sau în organul profesional sînt: a)nume complet. – Singurele menţiuni care pot figura pe reţete. fie de către un organism abilitat. Art. Asociaţiei. – Onorariile trebuie fixate cu tact şi moderaţie. fondatorul celui care are întîietatea de instalare şi fără acordul explicit al Consiliului Colegiului Republican. – Firma cabinetului trebuie să prezinte datele necesare cu discreţie. Libertatea de opţiune pentru un anumit medic trebuie asigurată si respectată. iar pe de altă parte.151. Ș. – Odată cu înscrierea numelui său în Registrul Colegiului Ligii.143. exerciţiul profesiei rămîne personal. Art. Art. ce va fi dată publicităţii. Medicul nu are dreptul să refuze explicaţii în legătură cu nota de onorariu.145. Actul trebuie obligatoriu comunicat Consiliului teritorial al Ligii. – Orice fel de asociere între medici trebuie să facă obiectul unui contract scris. C. GAŢCAN.148. Achitarea onorariilor se poate face fie direct de către bolnav. Art. 240 . răspunderea individuală completă. d)titluri şi funcţii recunoscute de Colegiul Republican. pe de o parte independenţa profesională. ce trebuie să respecte independenţa profesională a fiecăruia. medicul trebuie să fie sincer în toate declaraţiile pe care le face! Invocarea secretului profesional nu trebuie să împiedice instruirea disciplinară în curs. G.

GAŢCAN. responsabilitatea pentru atitudinile contrarii intereselor principale ale pacientului. în termen de două luni de la comunicarea primei decizii.153. ASOCIAŢIA MEDICALĂ AMERICANĂ CODUL de principii de Etică Medicală (1982) Preambul Profesiunea medicală a subscris de mult la un corp de aserţiuni etice create în primul rînd pentru folosul pacientului. Ca membru al acestei profesii. Medicul trebuie să se dedice unei prestaţii medicale competente cu compasiune şi respect pentru demnitatea umană. cu excepţia urgenţelor. Medicul trebuie să-şi trateze pacienţii şi colegii cu onestitate şi să se străduie să demaşte pe acei medici cu competenţă sau caractere deficiente sau care se dedau la fraudă sau înşelătorie. III. medicul trebuie să se recunoască responsabil nu numai faţă de pacienţii lui şi faţă de societate. opinia publică medicală va fi informată. MEREUŢĂ. să obţină consultul şi chiar să folosească talentele altor medici specialişti cînd este cazul. bineînţeles. V. faţă de alţi lucrători în domeniul sănătăţii. fie din oficiu. AMIHALACHIOAE Art. ci standarde comportamentale care definesc esenţialul comportamentului onorabil al medicului. Deciziile luate de către Consiliile teritoriale pot fi reformulate de către Consiliul Republican. G. să aplice şi să facă uz de descoperirile şi inovaţiile noi. medicul va fi liber în alegerea colaboratorilor. ale colegilor şi ale altor cadre medicale. a asociaţiilor şi a ambianţei în care va acorda serviciile medicale. Art.152. ŢURCANU. Medicul trebuie să respecte drepturile pacienţilor. Următoarele Principii adoptate de AMA nu sînt legi. IV. – Orice decizie luată de către Colegiu prin aplicarea prezentului COD. 241 . Medicul trebuie să respecte legea şi să recunoască. VI. să pună la dispoziţia pacienţilor şi colegilor informaţii sugestive. În scopul îngrijirii cît mai bune a pacientului.Medicul trebuie să continue studiul. – Orice medic care încetează exerciţiul profesiei are obligaţia de a aduce acest fapt la cunoştinţa Colegiului Ligii. Ș. GROIAN. ci şi faţă de el însuşi. de asemenea. fie ca urmare a cererii făcute de către cel interesat. Asociaţiei. trebuie motivată. trebuie să păstreze încrederea acordată de pacient în limitele constrîngerii legii. I. N. Perfecţionarea Codului deontologic va continua la diferite congrese ale medicilor şi.I. II. C.

atitudinile locale şi modul de reflectare a problemei în ceea ce priveşte demnitatea profesiunii medicale şi respectul datorat ei. dar niciodată mai puţine sau împotriva acelora cerute de lege. G. ŢURCANU. De altfel.02. Sancţiunea maximă ce poate fi impusă unui medic care violează standardele etice. 3)subiecte ce necesită o conduită delicată. În subiectele ce necesită o conduită delicată. sau înţeleaptă conduită. un medic incriminat de o acuzaţie de ilegalitate poate fi exonerat de răspundere printr-o procedură civilă sau penală. Violarea legilor guvernamentale poate supune medicul responsabilităţii civile sau penale. cuprinzînd încălcarea unei datorii morale. MEREUŢĂ. Atitudinea non-etică cuprinzînd încălcarea principiile morale incumbă acţiuni disciplinare ca avertismentul. Neconformarea cu obiceiurile şi uzanţele profesiunii medicale poate determina acţiuni disciplinare. care nu implică neapărat morala în practica medicală. Standardele etice de conduită profesională şi responsabilitate pot fi prea multe uneori. 2)obiceiuri şi uzanţe ale profesiunii medicale. depinzînd de circumstanţele particulare implicate. C. Ș. fără ca societatea medicală să fie eliberată de obligaţia de a iniţia o procedură disciplinară împotriva unui membru. societăţile medicale au obligaţia civică şi profesională de a prezenta celui mai indicat organ guvernamental sau departament de stat pentru cercetarea medicilor dovezi credibile ce pot atrage atenţia asupra acuzaţiei penale în legătură cu practica medicală. obiceiuri şi uzanţe. GAŢCAN.I. Termenul etic a fost folosit în opiniile Consiliului Juridic şi în rezoluţiile adoptate de House of Delegates (Casa Delegaţilor) cu referire la subiecte cuprinzînd: 1)principii morale sau atitudini. Termenul non-etic a fost folosit cu privire la conduita care nu se conformează cu aceste standarde profesionale. medicul care nu agreează poziţia Asociaţiei Medicale Americane are libertatea de opinie şi i se protejează punctul de vedere. 242 . Introducere 1. N. suspendarea sau excluderea din calitatea de membru al societăţii medicale. construite sau aplicate de aşa manieră încît să încurajeze conduitele care violează o lege în vigoare. 1.01. Terminologie. Medicul va recunoaşte responsabilitatea de a participa la activităţi menite să contribuie la îmbunătăţirea vieţii comunitare. poate fi excluderea din societatea medicală. GROIAN. referitor la aceeaşi conduită cînd există probe credibile care tind să stabilească o conduită non-etică. Pronunţările etice ale Consiliului Juridic şi ale House of Delegates nu trebuie interpretate. Relaţia dintre drept şi etică. Totuşi. AMIHALACHIOAE VII.

2. Fertilizarea in vitro şi transplantul embrionar. Valoarea socială nu este un criteriu potrivit. Resursele sanitare limitate trebuie alocate eficient şi pe baze juste. AMIHALACHIOAE 2. investigatorul trebuie să 243 . acesta trebuie urmat.05. ŢURCANU.I. 2. cu toate mijloacele ştiinţifice posibile. MEREUŢĂ.01. Pentru protejarea intereselor femeii: A) Se va da consimţămîntul. (2) La conducerea experimentului clinic. GROIAN. în scopul obţinerii de date valabile din punct de vedere ştiinţific şi semnificative. Experimentul clinic – pentru introducerea de noi medicamente şi proceduri: (1) Medicul poate participa la experimente clinice numai ca o extindere a activităţilor sale – în cadrul unui program sistematic. în scris. C. Alocarea resurselor sanitare. selecţionat pentru experimente umane. riscul pentru embrion sau fetus trebuie să fie cît mai mic. Se cere consimţămîntul femeii şi al soţului ei după informarea prealabilă. fără să-şi asume o totală responsabilitate pentru împărţirea echitabilă a resurselor limitate alocate sănătăţii de către societate. B) Metodele alternative de tratament vor fi evaluate cu grijă şi explicate pe larg pacientei. N. cu standardele acceptate ale cercetării ştiinţifice. pe cît posibil. Inseminaţia artificială.04. interesul fătului şi al potenţialului nou-născut. de asemenea. C) Dacă este posibil. 2. Copilul conceput astfel va primi aceeaşi îngrijire şi va avea aceleaşi drepturi ca un copil conceput natural.02. Dacă există un tratament mai simplu şi lipsit de riscuri. Aceste standarde vor trebui să protejeze. refuzat sau preferat în primirea de tratamente sau resurse insuficiente. 2. A supraveghea un medic în timpul exercitării practicii medicale ca să administreze priorităţile guvernamentale în alocarea insuficientelor resurse sanitare înseamnă a crea un conflict cu principala responsabilitate a medicului – aceea către pacienţii săi – lucru indezirabil din punct de vedere social. Medicul are datoria de a face tot ce poate pentru beneficiul pacienţilor săi ca indivizi. Avortul – se poate efectua de către medic în limitele legii. Opinii asupra subiectelor ce necesită o conduită delicată 2. organizat în mod competent.03. Se va da prioritate persoanelor care au mai multe şanse de succes terapeutic sau care au un beneficiu pe termen lung. GAŢCAN. Utilitatea sau valoarea relativă pentru societate nu trebuie să determine ca un individ să fie acceptat ca donator sau primitor de ţesut pentru transplant. după o informare prealabilă asupra posibilităţii de transmitere a unor infecţii sau a unor boli genetice. acceptabile şi pe criterii umanitare. Ș. G.

b)o explicare pertinentă a naturii medicamentului sau a procedurii ce urmează a fi folosită. B. în măsura posibilităţilor. riscurile ce pot apărea şi beneficiile terapeutice posibile. securitatea şi confortul persoanei implicate ca şi medicul care acordă îngrijiri medicale independent de orice experiment. AMIHALACHIOAE dovedească aceeaşi preocupare şi grijă pentru bunăstarea. ŢURCANU. în asemenea circumstanţe. În circumstanţe excepţionale. după cum urmează: 244 . Cînd este necesar tratamentul de urgenţă la un pacient incapabil de a-şi da consimţămîntul şi nimeni cu autoritatea de a o face nu este disponibil. De obicei. consimţămîntul trebuie să fie în scris.Consimţămîntul în scris trebuie obţinut de la subiect sau de la reprezentanţii lui legal autorizaţi. III. Ș. B. G. dacă pacientul este lipsit de capacitatea de a consimţi.Medicul trebuie să recunoască existenţa relaţiei medic-pacient şi faptul că judecata profesională şi îndemînarea trebuie exercitate doar în interesul pacientului. nu i se va face o atare informare pacientului. MEREUŢĂ.Consimţămîntul voluntar scris trebuie obţinut de la pacient sau de la reprezentantul său legal autorizat. astfel de informaţii vor fi dezvăluite unui membru responsabil al familiei sau unui prieten al pacientului. din cauza stării fizice sau emoţionale a pacientului. GAŢCAN. I. C. cînd dezvăluirea informaţiei în legătură cu natura medicamentului sau a procedeului experimental sau a riscurilor ar putea afecta material sănătatea pacientului şi ar fi în detrimentul intereselor sale. consimţămîntul este prezumat. după cum urmează: a)dezvăluirea că medicul intenţionează să folosească o substanţă în curs de studiu sau o procedură experimentală. cu excepţia cazurilor în care medicul consideră că este necesar să se bazeze pe un consimţămînt în altă formă decît în scris. securitatea şi confortul subiectului. GROIAN. II. c) disponibilitatea de a răspunde la orice întrebare în legătură cu medicamentul sau metoda folosită şi d)descrierea medicamentelor alternative şi a altor procedee disponibile.Trebuie luate măsuri de protecţie adecvate pentru bunăstarea. Ca manieră socială fundamentală se pune pe plan secundar cercetarea ştiinţifică faţă de grija pentru individul uman.I. dacă subiectul este lipsit de capacitatea de a consimţi. N. (3) În experimentele clinice terapeutice: A. (4) În cercetarea clinică făcută pentru a obţine date ştiinţifice: A.

Ș. de către un reprezentant legal autorizat al subiectului. b)o explicaţie rezonabilă a naturii procedeului ce va fi folosit şi a riscurilor ce pot surveni. Aceasta nu îl exclude pe medic. individual sau prin intermediul organizaţiilor medicale. GROIAN. în cadrul unor programe organizate. GAŢCAN. Nimeni nu poate fi folosit ca subiect împotriva voinţei sale. investigatorul va trebui să arate aceeaşi preocupare pentru făt ca un medic ce tratează fătul într-o procedură curativă. în scopul producerii de date cu valoare ştiinţifică semnificativă.07. E. (2) Studii clinice corect efectuate pe animale şi femei negravide trebuie să preceadă orice proiect special de cercetare fetală. fără cercetare. pentru a proteja 245 . C. (3) În cercetarea fetală. Se consideră că participarea este prin constrîngere şi non-voluntară. C. Costul prestaţiilor. N. Este dat consimţămîntul. în circumstanţele în care un adult informat şi prudent s-ar oferi în mod rezonabil pe sine sau pe fiul său ca subiect voluntar.I. Natura investigaţiei nu poate fi aplicată persoanelor adulte competente mintal. 2. comisii de supraveghere sau comisii consultative. AMIHALACHIOAE a)o dezvăluire a faptului că se va folosi p substanţă sau procedură de investigaţie. de la participarea la politica socială care poate afecta îngrijirea sănătăţii. c) disponibilitatea de a răspunde la orice întrebări în legătură cu substanţa sau procedeul. MEREUŢĂ. Orientări pentru cercetarea fetală (1) Se face doar de către echipe specializate. Societatea consideră că cea mai importantă preocupare a medicului este grija pentru sănătatea pacienţilor. (4) Trebuie respectate toate regulamentele federale sau statale în vigoare. Minorii sau persoanele incompetente mintal pot fi folosite ca subiecte doar dacă: I. cînd este cazul. dacă participantul este supus la stimulări şi persuasiuni puternice. 2.Folosirea abuzivă a persoanelor instituţionalizate în cercetare este un mod necinstit de a distribui riscurile cercetării. ŢURCANU. cînd este cazul.06. G. autorizate. Medicii trebuie să cunoască preţurile şi să nu administreze sau să prescrie proceduri inutile sau facilităţi de rangul doi. (5) Nu trebuie să existe plata pecuniară pentru obţinerea materialului fetal în proiectele de cercetare fetală. la standarde ştiinţifice acceptate. D. în scris. (6) Trebuie să existe comitete de control competente. II.

este deosebit de important de a sublinia grija şi preocuparea ce trebuie arătate faţă de făt. în acest domeniu de cercetare. B. 246 . GROIAN. medicina organizată. celule fetale. prima preocupare a medicului trebuie să fie sănătatea pacientului.Metodele alternative de tratament.08.09. N. D. industria în colaborare cu guvernul federal vor colabora pentru prevenirea abuzurilor din orice sector al societăţii. (7) Cercetarea pe aşa-numitul făt mort. El datorează pacientului o loialitate primară. (10) În cercetarea făcută pe fătul viu în principal pentru acumularea de date ştiinţifice: A. în scris.Consimţămîntul voluntar avizat. C. de la un reprezentant legal autorizat al fătului. (9) În cercetarea făcută în principal pentru tratamentul femeii gravide: A. trebuie dat de pacientă. G. Dacă este posibil. Dacă se cunoaşte un tratament mai simplu sau mai sigur. C. Dacă se cunoaşte un tratament mai simplu sau mai sigur.Consimţămîntul voluntar avizat. trebuie evaluate cu grijă şi pe deplin explicate. cînd şi donorul. 2. pe deplin explicate pacientei.Riscul pentru făt impus de cercetare trebuie să fie cel mai mic posibil. material fetal macerat. în mod rezonabil. organe fetale sau placentă trebuie să fie în acord cu legile statului cu privire la autopsie şi legile cu privire la transplantele de organe sau donaţiile anatomice. GAŢCAN. în scris. privat sau public. trebuie dat de femeia gravidă în circumstanţele în caret un adult prudent şi informat şi-ar putea da. ţesuturi fetale. ŢURCANU. (8) În cercetarea făcută în principal pentru tratamentul fătului: A. Scopul cercetării este producerea de date şi cunoştinţe cu semnificaţie ştiinţifică ce-nu pot fi obţinute altfel. acesta trebuie urmat.I. Ingineria genetică – Comunitatea ştiinţifică. Această preocupare şi devoţiune trebuie să se manifeste în toate procedurile medicale. riscul fătului trebuie să fie cît mai mic posibil corelat cu necesitatea de tratament a femeii. Îndrumări pentru transplantul de organe – pentru medicii care doresc să-şi păstreze cel mai înalt nivel al eticii medicale: (1) În toate relaţiile profesionale între medic şi pacientul său. MEREUŢĂ. în scris.Metodele alternative de tratament trebuie evaluate cu grijă. Ș. B. AMIHALACHIOAE împotriva posibilelor abuzuri ce pot surveni în aceste cazuri. dacă există. Nu trebuie să existe traumatizări fizice asupra fătului. un atare consimţămînt. B. inclusiv în acelea care incumbă transplantul unui organ de la o persoană la alta. 2. – trebuie dat de femeia gravidă. C. în scris.Consimţămîntul voluntar şi avizat. acţionînd în interesul fătului. Trebuie obţinut un consimţămînt voluntar avizat. acesta trebuie urmat.

I. MEREUŢĂ, C. ŢURCANU, Ș. GAŢCAN, N. GROIAN, G. AMIHALACHIOAE

şi receptorul sînt pacienţi. De aceea, trebuie avută grija de a proteja deopotrivă drepturile amîndurora şi nici un medic nu-şi poate asuma responsabilitatea unui transplant de organ fără protecţia egală a drepturilor donatorului şi receptorului. (2) Perspectiva unui transplant de organ nu oferă nici o justificare pentru slăbirea standardului obişnuit al îngrijirii medicale. Medicul trebuie să acorde pacientului său, care poate fi un viitor donator de organ, aceeaşi grijă ca altor pacienţi trataţi pentru aceeaşi leziune sau boală. (3) Cînd un organ vital unic trebuie transplantat, moartea donatorului trebuie constatată de cel putui un medic în afară de medicul receptorului. Moartea . trebuie stabilită prin judecata clinică a medicului, în această constatare medicul „etic“ va folosi toate testele ştiinţifice acceptate în mod curent. (4) Discutarea detaliată a procedeului propus cu donatorul şi cu receptorul sau cu rudele cu discernămînt sau reprezentanţii legali este obligatorie. Medicul trebuie să fie obiectiv în discuţia procedeului, dezvăluind riscurile cunoscute şi posibilele întîmplări neprevăzute şi recomandînd procedeele alternative disponibile. Medicul nu va încuraja speranţele dincolo de limita justificată de circumstanţe. Interesul medicului în progresul cunoaşterii ştiinţifice trebuie să fie întotdeauna secundar fată de principala sa grijă pentru pacient. (5) Procedeele de transplante de organe trebuie înfăptuite: a)doar de către medici cu cunoştinţe medicale speciale şi competenţă tehnică prin cursuri speciale, studiu şi experienţă de laborator şi practică; b)în instituţii medicale cu condiţii adecvate pentru a proteja sănătatea şi bunăstarea pacienţilor la procedură. (6) Transplantul de organe va fi practicat numai după evaluarea cu grijă a disponibilităţii şi eficientei altor posibile terapii. 2.10. Calitatea vieţii – în luarea deciziilor pentru tratamentul nounăscuţilor serios diformi sau al persoanelor sever deteriorate ca victime ale unor accidente, boli sau ale vîrstei avansate, primul considerent va fi ceea ce este mai bine pentru individul pacient, şi nu evitarea unei poveri pentru familie sau societate. Calitatea vieţii este factorul care trebuie luat în considerare în a determina ce este mai bine pentru individ. Viata trebuie trăită în ciuda dificultăţilor fizice şi a handicapurilor, excepţie făcînd doar situaţiile cînd prelungirea ei ar fi inumană şi în afara conştiinţei, în asemenea circumstanţe, refuzul sau îndepărtarea mijloacelor de susţinere a vieţii sînt considerate ca o atitudine etică în îngrijirea normală a unui individ a cărui boală nu poate fi înlăturată.
247

I. MEREUŢĂ, C. ŢURCANU, Ș. GAŢCAN, N. GROIAN, G. AMIHALACHIOAE

În situaţiile disperate ce privesc nou-născuţii, sfatul medicului trebuie să fie oricînd disponibil, dar decizia de a se face eforturi maxime pentru menţinerea vieţii trebuie să fie alegerea părinţilor. Părinţii trebuie să fie avizaţi asupra: opţiunilor, beneficiilor scontate, riscurilor şi limitelor oricărei terapii propuse; cum afectează potenţial relaţiile interumane condiţia copilului; se vor da informaţii relevante şi răspunsuri la toate întrebările lor. Se pleacă de la prezumţia că dragostea pe care părinţii o poartă de obicei copiilor lor va fi dominantă în decizia pe care o iau, în a hotărî ce este mai bine pentru copiii lor. Este de aşteptat ca părinţii să acţioneze fără egoism, mai ales atunci cînd viaţa însăşi este în chestiune. Dacă nu există probe evidente ale contrariului, autoritatea părintească trebuie respectată. 2.11. Bolile terminale – Legămîntul social al medicului este de a prelungi viaţa şi de a îndepărta suferinţele. Cînd apare un conflict între o parte şi cealaltă, medicul, pacientul sau/şi familia pacientului au latitudinea să rezolve conflictul. Pentru raţiuni umanitare, după un consimţămînt avizat, medicul poate face ce este necesar pentru a îndepărta durerea severă sau poate să înceteze ori să omită tratamentul pentru a lăsa să moară un pacient întrun stadiu terminal, dar nu trebuie să cauzeze moartea în mod intenţionat, în hotărîrea dacă administrarea tratamentului ce poate în mod parţial să prelungească viaţa este cu adevărat în interesul pacientului, medicul trebuie să ia în considerare posibilităţile care există pentru prelungirea ei în condiţii umane şi confortabile şi care sînt dorinţele şi atitudinile familiei sau ale acelora care au responsabilităţi pentru tutela pacientului. Atunci cînd o comă a unui bolnav într-o stare terminală este fără îndoială ireversibilă şi există circumstanţe ce permit confirmarea acurateţei diagnosticului, pot fi întrerupte toate mijloacele de menţinere în viaţă a acestuia. Dacă nu survine moartea după întreruperea sistemelor de menţinere a vieţii, trebuie menţinute confortul şi demnitatea pacientului. 2.12. Servicii inutile – Pentru medic este lipsit de etică să presteze sau să recomande servicii inutile sau facilităţi de rangul doi inutile. 2.13. Servicii fără valoare – Medicul nu va cere răsplată pentru prestarea unor servicii pe care le ştie sau pe care ar trebui să le ştie fără valoare în viziunea medicilor cu reputaţie. 3. Opinii asupra relaţiilor interprofesionale 3.01. Practicienii fără bază ştiinţifică. Este greşit să te angajezi sau să susţii că încurajezi un tratament fără bază ştiinţifică şi care este periculos, este sortit să dezamăgească pacientul dîndu-i speranţe false sau determinîndu-l să întîrzie căutarea unei îngrijiri adecvate, încît starea
248

I. MEREUŢĂ, C. ŢURCANU, Ș. GAŢCAN, N. GROIAN, G. AMIHALACHIOAE

bolii lui să devină ireversibilă. Medicii trebuie să cunoască legile statului care interzic unui medic să ajute şi să încurajeze o persoană nelicenţiată în practicarea medicinei, să ajute şi să încurajeze o persoană cu diplomă limitată în prestarea unor servicii ce depăşesc scopul acestei diplome sau să preia tratamentul medical împreună cu aceştia în condiţiile menţionate anterior. Un medic este de altfel liber de a accepta sau de a refuza să servească pe oricine îi solicită serviciile, fără a ţine seama de acela care a recomandat ca individul să se adreseze medicului. 3.02. Optometrie. Un oftalmolog poate folosi un optometrist ca personal în subordine pentru a-l ajuta, cu condiţia ca optometristul să fie prezentat pacienţilor ca atare. Un medic îşi poate trimite pacienţii la un optometrist calificat şi etic pentru servicii optometrice. Medicul va fi neglijent din punct de vedere etic, bineînţeles, dacă înainte de a face aceasta nu s-a asigurat că nu există nici un motiv medical al acuzelor pacientului şi va fi de asemenea neglijent dacă trimite pacientul fără să fi făcut evaluarea medicală a condiţiei acestuia. Pentru a creşte calitatea învăţămîntului, optometriştii pot preda în şcolile recunoscute de optometrie. Acest învăţămînt poate îmbrăţişa subiecte în cadrul scopului legitim al optometriei, care vizează pregătirea studenţilor pentru a se angaja în acest domeniu, în cadrul limitelor prescrise de lege. 3.03. Trimiterea pacienţilor. Un medic poate trimite un pacient pentru diagnostic sau servicii de tratament către alt medic, practician cu domeniu restrîns de activitate (specialist), sau alt personal sanitar autorizat de lege să presteze anumite servicii, oricînd crede că aceasta ar fi în folosul pacientului. Ca şi în cazul trimiterilor către medicii specialişti, trimiterile’ către practicienii cu domeniu limitat trebuie să se bazeze pe competenţa lor individuală şi pe capacitatea de a presta serviciile necesare pacientului. Astfel, un medic nu trebuie să trimită un pacient decît dacă are încredere că serviciile prestate pe baza trimiterii vor fi executate cu competentă şi conform standardelor ştiinţifice acceptate şi cerinţelor legale. 3.04. Specialişti. Un medic poate alege să-şi limiteze practica la o specialitate sau la unele servicii specializate. El poate alege, de asemenea, să presteze servicii ca un consultant pentru pacienţii trimişi lui de alţi medici sau pentru toţi pacienţii unui spital cu care are un aranjament contractual. El poate, ca practician independent, să aleagă între a accepta sau a refuza pacienţii trimişi către el de practicieni autorizaţi cu domeniu restrîns de activitate, de laici (neprofesionişti) sau de alţii.
249

I. MEREUŢĂ, C. ŢURCANU, Ș. GAŢCAN, N. GROIAN, G. AMIHALACHIOAE

Un medic poate alege persoanele pe care le va accepta ca pacienţi şi îşi poate, de asemenea, exercita alegerea prin termenii aranjamentelor contractuale cu alţi medici, grupări medicale, spitale sau alte instituţii. Medicul îi poate alege liber pe cei pe care îi va servi, în absenţa unor prevederi legale contrare. Obligaţiile prin care un medic trebuie să informeze un pacient sau orice altă parte interesată sînt acelea cerute de obiceiul bunei practici medicale şi de lege. Deşi un .medic poate alege să-şi limiteze practica la anumite servicii diagnostice, el nu poate neglija un pacient aflat în îngrijirea sa. 3.05. Învăţămînt. Medicii sînt liberi să se angajeze în orice sistem de învăţămînt permis de lege, pentru care ei sînt calificaţi. 4. Opinii asupra relaţiilor de spital 4.01. Plata internării. Stabilirea unei plăţi separate şi distincte pentru serviciul incidental, administrativ, non-medical pe care îl face medicul pentru obţinerea internării unui pacient în spital nu ţine de tradiţiile AMA şi este non-etic. 4.02. Stabiliri de taxe în mod forţat. Este impropriu de a condiţiona membrii corpului medical sau pe cei ce dispun de privilegii la stabiliri de taxe forţate în orice scop. 4.03. Notele de plată pentru personalul de îngrijire. Cînd un medic îşi asumă responsabilitatea pentru serviciile prestate pacientului de către un medic secundar (rezident), acesta poate în mod etic să ceară plata pentru serviciile care au fost executate sub observaţia, îndrumarea directă şi supravegherea sa personală. 4.04. Aşezăminte de sănătate aflate în proprietatea medicilor. Un medic poate fi proprietarul sau poate avea un interes financiar într-un spital cu plată, casă de îngrijire sau alt aşezămînt de sănătate, cum ar fi centrele chirurgicale independente de stat sau clinicile de urgenţă. Oricum, medicul are o obligaţie etică expresă de a dezvălui caracterul de proprietar al centrului medical, înainte de internarea sau folosirea de către pacient a serviciilor medicale. În nici o circumstanţă medicul nu-şi poate plasa interesele financiare deasupra bunăstării pacientului. Primul obiectiv al profesiunii medicale este cel de a face servicii umanităţii; recompensa sau cîştigul financiar sînt considerate subordonate. Ar fi non-etic pentru un medic să spitalizeze inutil un pacient sau să prelungească şederea unui pacient într-un aşezămînt de sănătate în folosul financiar al medicului. Dacă apare un conflict între interesul financiar al medicului şi responsabilităţile medicului către pacient, conflictul trebuie rezolvat în interesul pacientului.
250

I. MEREUŢĂ, C. ŢURCANU, Ș. GAŢCAN, N. GROIAN, G. AMIHALACHIOAE

4.05. Consiliul de administraţie medical. Este parte integrantă din structura spitalului. Cu autoritatea delegată de departamentul guvernamental, el îndeplineşte funcţii esenţiale pentru spital. Consiliul de administraţie medical conduce activităţile profesionale desemnate să amelioreze profesionalismul şi să crească nivelul îngrijirii medicale în spital. Consiliul de administraţie medical îndeplineşte funcţii esenţiale în spital deşi poate fi constituit în primul rînd din medici practicieni independenţi care nu fac parte din angajaţii spitalului. Din punct de vedere practic, Consiliul de administraţie medical se poate bucura de un statut dublu. Pe Ungă funcţionarea ca o secţie a spitalului, membrii consiliului medical pot alege să activeze ca un grup cu scopul de a comunica şi de a trata cu departamentul guvernamental şi cu alţii în problemele de interes ale Consiliului de administraţie medical şi ale membrilor săi. Acest fapt este etic în măsura în care nu există interferenţe adverse cu îngrijirea pacienţilor sau violarea legilor. 4.06. Relaţiile contractuale medic-spital. Există diverse aranjamente contractuale sau financiare în care pot intra medicii şi spitalele pe care ambele părţi să le considere satisfăcătoare. Un medic poate fi, de exemplu, angajatul unui spital, specialist medical asociat unui spital sau practician independent cu privilegii în consiliul de conducere. Forma aranjamentelor între medici şi spitale, contractuală sau financiară, depinde de faptele şi circumstanţele fiecărei situaţii. Medicul poate fi angajatul unui spital pentru o sumă anuală fixă, la plata cu ora, sau după aranjamente similare ce ţin seama de serviciile profesionale, îndemînarea, instrucţia, expertiza sau timpul care au fost folosite. Orice atitudine care determină prestarea de servicii inutile sau suprautilizarea de servicii şi aşezăminte este, desigur, non-etică şi trebuie descurajată. Dacă o asemenea situaţie survine totuşi, aceste probleme trebuie abordate direct şi studiate în lumina faptelor şi a circumstanţelor din situaţiile particulare. 4.07. Privilegiul Consiliului de administraţie. Obiectivul mutual al departamentului guvernamental şi al Consiliului de administraţie medical este de a îmbunătăţi calitatea şi eficienţa îngrijirii pacienţilor în spital. Deciziile cu privire la privilegiile de spital se bazează pe calificarea personală a medicului, pe experienţa şi competenţa sa demonstrată. Medicii implicaţi în garantarea, negarea sau încetarea privilegiilor de spital ale altor medici au responsabilitatea etică de a fi conduşi în primul rînd de grija pentru bunăstarea şi interesul pacienţilor. Prieteniile sau antagonismele personale nu trebuie luate în considerare în îndeplinirea acestei responsabilităţi.
251

I. GAŢCAN. radio. C. să nu conţină afirmaţii false sau-înşelătoare sau să nu se producă decepţii în alt mod. Nu există restricţii în anunţurile făcute de medici. demnă şi uşor de înţeles. Baza rezonabilă trebuie stabilită de acele fapte aflate în cunoştinţa celui ce face publicitatea şi de acelea pe care un publicist prudent şi rezonabil trebuie să le afle. c) metodele de plată – credit disponibil sau altele. Aceste standarde cer celui care face anunţul să aibă o bază rezonabilă a pretenţiilor înainte de a fi folosite în anunţuri. Anunţurile agresive şi imperative şi publicitatea pot crea speranţe medicale nejustificate. 252 . Nu trebuie publicate. N. b)baza pe care se stabilesc tarifele de consultaţie (incluzînd preţuri pentru servicii concrete). sistemul de anunţuri şi legătura cu mijloacele de comunicare 5. medicul care îşi include un anunţ sau o reclamă în tipărituri. Indiferent de formă şi conţinut. G. GROIAN. carte de telefon. d)alte informaţii despre medic pe care o persoană rezonabilă le-ar putea considera relevante în determinarea alegerii medicului. Un medic îşi poate face singur publicitate ca medic prin orice publicaţie comercială sau altă formă de comunicare publică (cuprinzînd orice ziar. dacă nu imposibil de verificat sau măsurat prin standarde obiective. Forma de comunicare trebuie să transmită informaţia inclusă în ea către public într-o manieră directă. Anunţuri şi publicitate.01. totuşi. Afirmaţiile cu privire la calitatea serviciilor medicale sînt extrem de dificil. Afirmaţia că medicul a vindecat sau a tratat cu succes un număr mare de cazuri ale unei boli deosebit de grave poate implica ideea de certitudine a rezultatului şi poate crea speranţe nejustificate şi înşelătoare la viitorii pacienţi. În conformitate cu Standardele de Reglementare Federale ce se aplică la publicitatea comercială. Pretenţiile în ceea ce priveşte experienţa. cu excepţia acelora care pot fi în mod particular justificate să protejeze publicul de practici ce decepţionează. Comunicarea poate cuprinde: a)trecerea în revistă a pregătirii medicului. AMIHALACHIOAE 5. revistă. competenţa şi calitatea serviciilor medicului pot fi făcute dacă sînt susţinute faptic şi dacă acestea nu implică şi ideea că medicul are o îndemînare sau un remediu ieşite din comun. mărturii ale pacienţilor despre îndemînarea medicului sau despre calitatea serviciilor sale profesionale. Opinii asupra confidenţialităţii. Ș. televiziune sau altceva care transmite anunţuri) cu condiţia ca acea comunicare să nu fie înşelătoare prin omisiunea unui material informativ general. ŢURCANU. MEREUŢĂ. radio sau televiziune trebuie să fie convins dinainte că acea comunicare este implicit şi explicit adevărată şi nu înşelătoare. orice anunţ sau reclamă trebuie să fie adevărată şi să nu decepţioneze.

Medicul poate da numai informaţii autorizate sau ceea ce reprezintă cunoştinţă publică. Sistemele de comunicare în masă: standardele responsabilităţii profesionale. 5. Totuşi. publicarea nominală a listei medicilor care servesc membrii ODMS. 5. afecţiunea sau boala cu presa.I. sînt de natură să dezamăgească. Pacientul sau reprezentantul pot autoriza un medic să divulge presei informaţii medicale în legătură cu pacientul. N. cunoscute ca fiind din domeniul public. Medicii care lucrează în planurile plătite anticipat sau în ODMS sînt subiectele aceloraşi principii etice ca şi alţi medici. Medicii trebuie să coopereze cu presa pentru a se asigura că datele medicale de acest gen sînt disponibile mai prompt şi mai exacte decît ar fi fără asistenţa lor. G. accidente şi cazuri aflate în grija poliţiei. C. AMIHALACHIOAE Fiind folosite în formularea publicităţii.Informaţii personale: numele pacientului.Natura accidentului: vor fi date numai informaţii generale în legătură cu leziunea. Anunţurile care ar putea determina viitorii membri sau susţinători să creadă că serviciile sus-numitului medic care are reputaţia unei iscusinţe deosebite ar putea fi disponibile. Anunţurile şi Organizaţia de menţinere a sănătăţii (ODMS). Acestea constau în denumirea porţiunii de corp afectate. adresa. Ș. decese. fără autorizarea pacientului. GAŢCAN. starea civilă. B. Sistemele de comunicare: relaţiile cu presa. Un medic nu va discuta starea sănătăţii unui pacient.04. locul de muncă. Deoarece unele informaţii sînt cunoscute de public sau sînt o problemă care priveşte autorităţile civile. Următoarele informaţii din domeniul public pot fi puse la dispoziţie fără consimţămîntul pacientului: A. Un medic poate aduce servicii medicale membrilor unui Plan anticipat plătit de îngrijire medicală sau membrilor ODMS care caută alţi membri sau susţinători prin publicitate. tipul activităţii fiecăruia. ocupaţia. dacă de fapt nu este aşa. Dacă pacientul a fost inconştient la internarea în spital se poate 253 . Se poate afirma existenţa leziunilor interne. 5. de rutină. partenerii sau asociaţii lui. ŢURCANU. Orice comunicare sau mesaj în susţinerea acestei păreri trebuie să includă numele a cel puţin un medic responsabil pentru conţinutul său. pentru toţi membrii sau susţinătorii. MEREUŢĂ. includ: naşteri. Știri din această categorie. ele sînt disponibile pentru publicare. vîrsta. numele celei mai apropiate rude în cazul deceselor. referinţele la un medic se aplică de asemenea informaţiilor referitoare la grupul medicului. informaţiile biografice sau alte date relevante nu sînt o practică înşelătoare.03. rasa. GROIAN.02. sexul. prenumele părinţilor în cazul naşterilor.

Afirmaţii privind circumstanţele în care s-au produs împuşcăturile. Acest principiu etic se aplică şi la înscrierile medicale computerizate. Un medic poate depune mărturie în faţa unui tribunal sau a unei comisii de împăciuire (compensation boărd) a lucrătorilor sau ceva asemănător.I. înjunghierile sau otrăvirile sînt mai degrabă de competenţa poliţiei. nici o afirmaţie în ceea ce priveşte diagnosticul nu trebuie formulată cu excepţia celor făcute de medicul curant sau în sprijinul lui.05. Se poate afirma deci că leziunea pacientului a fost produsă de un cuţit sau un alt instrument ascuţit. D. Trebuie avută o grijă deosebită pentru protejarea confidenţialităţii tuturor scriptelor medicale. Nu se va face nici o afirmaţie dacă a fost implicată decăderea morală. GAŢCAN. la fel ca şi la alte înscrieri medicale. Istoricul bolii. Ș.06. Este de dorit confidenţialitatea comunicărilor medic-pacient pentru a 254 . satisfăcătoare. Confidenţialitate. 5. diagnosticul. Diagnostic şi prognostic: în măsura în care diagnosticul poate fi făcut numai de un medic şi poate depinde de explorarea de laborator sau radiologică. Nu se va face nici o afirmaţie dacă a fost suicid sau tentativă de suicid. medicul poate sta la dispoziţia mass-media în orice mod posibil. AMIHALACHIOAE menţiona acest fapt. iar întrebările dacă acestea au fost accidentale sau altfel trebuie adresate autorităţilor potrivite. G. tratamentul şi prognosticul pot fi discutate cu avocatul pacientului cu consimţămîntul pacientului sau al reprezentantului lui legal. Se poate afirma dacă pacientul a suferit arsuri şi poate fi indicat membrul afectat. Cînd se cere o informaţie referitoare la un anumit pacient. stare bună. prognosticul va fi formulat doar de către medicul curant sau sub îndrumarea sa. Starea pacientului: o afirmaţie poate fi făcută asupra stării generale a pacientului folosind următoarele clasificări: leziuni minore sau alt diagnostic general similar. Decizia pacientului este hotărîtoare în faţa legii. Medicilor li se cere în mod legal şi etic să apere dreptul la discreţie personală şi alte drepturi legale ale pacienţilor. Relaţiile medic-pacient şi natura lor confidenţială trebuie menţinute. MEREUŢĂ. Nu se va face nici o afirmaţie dacă a fost intoxicaţie sau utilizare de droguri. ŢURCANU. Confidenţialitate: computere. critică. serioasă. în orice lezare a persoanei sau în cazuri conexe. Pentru acelaşi motiv. GROIAN. C. relaţia avocat-medic. accident sau autolezare. dar nu se va face nici o declaraţie dacă a fost sau nu atac. medicul trebuie să obţină consimţămîntul pacientului sau al reprezentantului lui autorizat înainte de a furniza o asemenea informaţie. Avînd în minte aceste considerente. 5. C. N.

Confidenţialitate: reprezentanţii companiilor de asigurări. pacienţii pot avea dorinţa legitimă de a avea informaţii medicale asupra îngrijirii lor şi a tratamentului hărăzit altor pacienţi. AMIHALACHIOAE asigura dezvăluirea liberă şi deschisă de către pacient în faţa medicului a tuturor informaţiilor necesare stabilirii unui diagnostic corect şi unei evoluţii clinice favorabile. nu există nici o relaţie între medic şi aceşti indivizi. stocarea şi analiza unei cantităţi nelimitate de informaţii medicale. Urmează opt reguli de îndrumare cu patru puncte pentru securitatea datelor. G. GAŢCAN. prognosticul şi alte date acumulate în cadrul relaţiilor medic-pacient pot fi comunicate unui reprezentant al unei companii de asigurări numai dacă pacientul sau reprezentantul său legal a consimţit la această dezvăluire. ŢURCANU. N. Cu toate acestea.08. GROIAN. Protejarea confidenţialităţii datelor personale şi medicale în asemenea înscrieri medicale este necesară. de asemenea.I. dar totodată medicul trebuie să respecte dorinţa pacientului de a furniza informaţii din înscrierile medicale celor pe care pacientul îi autorizează să le inspecteze. Ș. în totalitate sau în parte. medicul trebuie să dea numai acele informaţii rezonabil relevante pentru decizia patronului în ceea ce priveşte abilitatea individului de a duce la îndeplinire 255 . decît dacă este cerută de lege. Deopotrivă. protecţia confidenţialităţii şi furnizarea judicioasă de informaţii în scripte sînt în mod justificat aşteptate de către pacient. Aceste servicii pot include eliberarea unui certificat medical care să ateste că pacientul s-a aflat sub îngrijirea medicului şi comentarii asupra diagnosticului şi terapiei in cazurile particulare (bilet de ieşire). Istoricul bolii. Tehnologia computerelor permite acumularea. Confidenţialitate: medicii din industrie. C. în biroul medicului. de asemenea. pentru a preveni umilirea. pentru scopuri legitime.07. Dacă individul autorizează difuzarea informaţiei către un patron sau un potenţial patron. diagnosticul. 5. informaţia obţinută prin respectivele examinări este confidenţială şi nu trebuie comunicată unor terţi fără consimţămîntul scris al indivizilor. şi îndeplinirea unor servicii subordonate practicii medicale. Ele cuprind. tradiţională. în acelaşi timp. Responsabilităţile unui medic faţă de pacientul său sînt nelimitate în actuala practică medicală. decît în cazul informaţiilor depozitate în formă scrisă. MEREUŢĂ. Posibilitatea de acces la informaţii este mai mare în sistemul de computerizare a datelor. Medicul va trebui să respecte aşteptările pacientului în legătură cu confidenţialitatea înscrisurilor medicale care implică îngrijirea şi tratamentul. jena sau neplăcerea pacienţilor. Atunci cînd serviciile medicale sînt limitate la controlul medical la angajare sau la examenul făcut pentru a determina dacă angajatul care a fost bolnav sau accidentat se poate întoarce la lucru. 5.

o plată ilegală apare atunci cînd medicul acceptă o alocaţie ca plată integrală pentru serviciile făcute unui pacient de la „Medicare“ (sistem de asigurări pentru sănătate) şi apoi îi trimite o notă de plată pentru o sumă adiţională. 256 . C. 6. f) experienţa. eliberarea informaţiilor medicale în legătură cu tratamentul aplicat angajatului poate fi subiect pentru materialul probator în cadrul Legii de Compensare a Lucrătorului. iar în cazul în care angajatul este incapabil. GAŢCAN. îndemînarea şi experienţa necesară. Relaţia medic-pacient există defacto cînd medicul tratează un angajat. b)plata cerută de obicei în localitate pentru un serviciu medical similar. în orice formă. Ș. din orice provenienţă.02. Dacă boala angajatului sau accidentul sînt legate de muncă.03. 6. reputaţia şi abilitatea medicului în prestarea tipului de seviciu implicat. De exemplu. împărţirea venitului între membrii unui grup. Opinii asupra preţurilor şi obligaţiilor de plată 6. Un medic nu poate accepta vreo plată de orice fel. N. d)calitatea prestării. Un medic nu va pretinde şi nu va ridica o plată suplimentară. ŢURCANU. AMIHALACHIOAE activităţile cerute de slujbă. c) nivelul obligaţiei de plată pretins. medicul nu poate discuta altfel. e)natura şi durata relaţiei profesionale cu pacientul. dacă sînt aplicabile. G. Atunci cînd se difuzează informaţii statistice despre sănătatea angajaţilor. Cu toate acestea. 6. Plăţi: prestări în grup.01. poate fi determinată de membrii grupului şi se poate baza pe valoarea serviciilor profesionale medicale prestate de membru şi alte servicii ale sale şi contribuţii pentru grup. o persoană aflată la curent cu obligaţiile de plată obişnuite făcute de medici ar rămîne cu convingerea clară şi fermă că plata este excesivă faţă de o plată rezonabilă. Plata făcută de un medic altui medic numai pentru trimiterea unui pacient reprezintă împărţirea plăţii şi este improprie atît pentru medicul care face plata. toate identităţile angajaţilor trebuie acoperite. ca de pildă o companie farmaceutică sau un farmacist. doar cu consimţămîntul familiei. decît cu consimţămîntul pacientului. chiar dacă medicul este plătit de către patron. O plată este excesivă cînd.I. cît şi pentru medicul care primeşte. practicînd uniţi sau în parteneriat. GROIAN. MEREUŢĂ. după o trecere în revistă a faptelor. Factorii ce trebuie luaţi în considerare ca ghid în determinarea rezonabilităţii unei plăţi includ următoarele: a)dificultatea şi/sau unicitatea serviciilor prestate şi timpul. Plata serviciilor medicale. Medicul trebuie să acţioneze în funcţie de dezideratele acestor legi. împărţirea plăţii. starea sănătăţii pacientului angajat – cu patronul.

07. practică de fapt împărţirea plăţii. împărţirea plăţii. Trimiteri interclinice şi la laborator. ŢURCANU. 257 . N.05. cît şi orice obligaţie de plată pentru fiecare serviciu în parte. Pacientul trebuie avizat dinainte de obligaţiile de plată cu dobîndă sau financiare. Pacientul are încredere în sfatul medicului în problema trimiterilor. 6. cuprinzînd atît numele laboratorului. formele de asigurare „simplificată“ potrivite ca o parte a prestării sale către pacient.08. mai degrabă. prin diverse mijloace. MEREUŢĂ. Medicul trebuie să respecte următoarele considerente: 1)Trebuie să prescrie numai medicamentele pe care le crede eficiente în acel caz particular. ceea ce este non-etic. AMIHALACHIOAE o companie optică sau o fabrică de ustensile şi piese medicale. care retribuie medicii numai după numărul de cazuri trimise. În toate cazurile. O obligaţie de plată pentru forme mai complicate poate fi făcută în conformitate cu uzanţele locale. un medic ce a suferit din pricina rău-platnicilor poate să aleagă. G. 6. pentru a–1 face capabil pe acesta să-şi primească beneficiile. Clinicile sau laboratoarele. Obligaţia de plată pentru completarea formei de asigurare. 6. Toate trimiterile şi prescrierile trebuie să se bazeze pe îndemînarea şi calitatea medicului căruia i-a fost trimis pacientul sau pe calitatea si eficacitatea medicamentului sau produsului prescris.04.06. GROIAN. nota trimisă de medic pacientului trebuie să indice obligaţia de plată pentru serviciile laboratorului. distribuirea de fluturaşi descriind sistemul de plată al cabinetului şi înscrierile potrivite pe ordinele de plată. Împărţirea plăţii. 6. Medicul nu poate accepta nici un fel de plată sau compensaţie de la o companie de medicamente pentru prescrierea produselor ei. Cote-parte din prescripţia de medicamente. fără obligaţie de plată. precum şi regulamentele de impozitare a unor asemenea obligaţii de plată. 6.I. cum ar fi: afişarea unui anunţ în camera de aşteptare a medicului. să fie plătit în timpul tratamentului sau să adauge obligaţii de plată cu dobîndă sau de alt fel debitorilor delincvenţi. pentru prescrierea sau trimiterea la sus-numita unitate a pacientului pentru a-şi procura medicamente. plata violează dezideratul de onestitate faţă de pacienţi şi colegi. Obligaţii de plată cu dobîndă şi obligaţii financiare. Medicul solicitat trebuie să completeze. Medicul trebuie să aplice legile de stat şi federale. Deşi nu sînt încurajate practicile aspre sau de tip comercial. 2)Cantitatea de medicamente prescrisă nu trebuie să fie mai mare decît aceea cerută în mod rezonabil de starea pacientului. Nota de plată a laboratorului. Cînd nu se poate trimite direct pacientului nota pentru prestaţia laboratorului. Ș. sticlărie medicală sau piese ortopedice. GAŢCAN. C.

Rapoartele medicale (fişe. termene de creditare. însemnările medicilor: disponibilitatea informaţiilor pentru alţi medici. Plata asistentului la intervenţia chirurgicală. Autorizaţia cuvenită pentru utilizarea însemnărilor trebuie garantată de pacient.02. la cererea pacientului. Opinii asupra însemnărilor medicale (notaţiilor) 7. Ţelul suprem al practicii medicale este interesul pacientului. Un medic. la cererea unui alt medic care îngrijeşte în prezent pacientul. 7. MEREUŢĂ.01. sub nici un motiv. 258 . să-şi pună la dispoziţie însemnările despre acest pacient. Competiţia. unui chirurg să angajeze un alt medic pentru a–l asista în efectuarea unei intervenţii chirurgicale şi să-i plătească acestuia o sumă rezonabilă pentru asistenţă. diverse condiţii oferite pacienţilor. medicul poate elibera o copie sau un rezumat din însemnările asupra pacientului. însemnările medicilor: informare şi pacienţi. Cînd serviciile sînt îndeplinite de mai mult de un medic. pentru uzul propriu al medicului şi constituie proprietatea sa personală. Practica medicală etică prosperă cel mai bine în condiţiile pieţei libere. însemnări ale evoluţiei sub tratament) nu trebuie reţinute din cauza unei note de plată neonorate. din punct de vedere etic. Notele făcute de medic în timpul tratamentului unui pacient sînt. ŢURCANU. ci şi încurajate. cea mai bună trimitere nu constituie un serviciu profesional pentru care să fie făcută o obligaţie de plată sau pentru care o plată să fie făcută sau primită. iar orice lucru rezonabil şi legal fezabil pentru a servi acest interes trebuie făcut de către toţi medicii care au servit şi care servesc pacientul. pe cît este posibil. 7. nu trebuie să refuze. în primul rînd.10. nu sînt numai etice.09. 6. Totuşi. Fiecare dintre medicii implicaţi în îngrijirea pacientului este îndreptăţit la o răsplată egală cu valoarea serviciilor prestate personal. GAŢCAN. cum ar fi: calitatea serviciilor. Acest principiu se aplică chiar dacă medicul care asistă este sau nu medicul care a trimis bolnavul.I. pe baza unor factori de competiţie. pentru servicii medicale. altui medic. cu condiţia ca natura aranjamentului financiar să fie cunoscută de pacient. AMIHALACHIOAE 6. Este permis. Ș. Nici un medic nu va cere şi nu va primi plată pentru serviciul pe care nu l-a prestat. unui avocat sau altei persoane desemnate de pacient. N. C. tarifele solicitate ş. care a tratat primul un pacient. fiecare medic trebuie să-şi trimită nota de plată pacientului pentru a fi plătit separat. experienţa. G. îndemînarea. GROIAN.a. Competiţia între medici şi dintre medici şi alţi practicanţi ai îngrijirii sănătăţii. unde viitorii pacienţi au informaţii adecvate şi posibilitatea de a alege liber între şi dintre medicii şi sistemele de îngrijire medicală aflate în competiţie.

Cînd un medic iese la pensie sau moare. Toţi pacienţii activi trebuie anunţaţi că medicul îşi transferă cabinetul medical altui medic care va ţine în custodie fişele lor şi va aştepta. Medicul poate pretinde o despăgubire pentru o programare de consultaţie dacă aceasta nu a fost anulată cu 24 de ore înainte. 8. echipament. Vînzarea unui cabinet medical particular. însemnările despre un pacient pot fi necesare pacientului în viitor nu numai pentru îngrijire medicală. după autorizarea prealabilă.04. Accesul la însemnările asupra sănătăţii mintale. Obligaţii de plată pentru consultaţii programate la care pacientul nu a venit. 2. un timp rezonabil. C. Aceste statute diferă prin scopul şi maniera de consultare sau copiere a înscrisurilor medicale. de alt medic sau de altă persoană legal autorizată care să acţioneze ca un custode al însemnărilor. de a le transfera la un medic practician care le va reţine pînă vor fi solicitate de pacienţi pentru a fi trimise altui medic. regulile şi regulamentele în legătură cu accesul pacientului la însemnările medicale. G. Medicul trebuie să fie la curent cu legile aplicabile. în practică. Cînd un pacient este trimis la 259 . Prin cumpărarea cabinetului. obiecte în folosinţa cabinetului şi donaţii cu clauză. ci şi pentru angajare. adică posibilitatea de a prelua pacienţii celui care vinde. cumparfliorul nu preia doar mobila şi accesoriile fixe. decît a distruge fişele unui medic decedat. poate fi limitat prin statut sau regulament. litigiu sau alte motive. cum ar fi mobilă. în special. însemnările care pot fi folositoare pacientului şi care nu sînt trimise noului medic trebuie reţinute. dacă pacientul este pe deplin avizat că medicul poate proceda astfel. accesorii fixe. GROIAN. 7. Un medic sau moştenitorul unui medic decedat poate vinde altui medic elementele ce compuneau cabinetul medical.I. Medicii trebuie să apeleze la consult ori de cîte ori cred că ar fi de folos la îngrijirea pacientului sau cînd este cerut de pacient sau de reprezentantul acestuia. AMIHALACHIOAE Cîteva state au adoptat statute care autorizează accesul pacientului la însemnările medicale. fişele lor vor fi trimise noului medic. 7. fie de medicul însuşi. Este preferabil. totuşi. Pentru copierea fişelor se va percepe o taxă rezonabilă. Transferarea fişelor pacienţilor trebuie să ţină seama de următoarele: 1. N. ŢURCANU. ci şi donaţiile cu clauză. Ș. însemnările medicilor pensionari. GAŢCAN. Consultul intercolegial. asigurare. MEREUŢĂ. cererea lor scrisă de a trimite fişele sau copii ale fişelor altui medic.03. Opinii asupra problemelor de practică 8.03. nu trebuie aplicată frecvent o asemenea atitudine ţinîndu-se seama de pacient şi de circumstanţele sale. la alegere. pacienţii trebuie anunţaţi şi îndemnaţi să-şi găsească un nou medic şi trebuie informaţi că. 8.01.

accesoriilor sau micro-protezelor de un interes direct sau financiar al unei firme de medicamente sau al unui alt furnizor. medicul care îl trimite trebuie să pună la dispoziţie un istoric al bolii şi alte informaţii de acest fel. de obicei.I. dacă faptul respectiv nu determină exploatarea clienţilor. asigurări şi cote pentru pensie. 260 . plata unui medic pentru servicii medicale trebuie să se bazeze pe valoarea serviciului prestat de medic pentru pacient. Faptul că firma este producător. şi nu pe deznodămîntul incert al unei posibilităţi care nu se poate corela în nici un fel cu valoarea serviciului medical. Aranjamentele de plată pot include salarii pentru plata cu ora pentru medicii care lucrează parţial. iar consultantul trebuie să avizeze medicul care trimite rezultatele examinării şi recomandările pentru soluţionarea cît mai favorabilă a cazului.04. 8. există pericolul tot mai mare ca medicul să devină mai puţin un vindecător şi mai degrabă un avocat. în desfăşurarea activităţii acestor planuri de practică de grup preplătite. Medicii pot lucra direct sau într-un sistem (plan de acordare a asistenţei medicale) sau pot fi angajaţi de un grup medical sau de un spital care are contract cu sistemul (planul) pentru a presta servicii. de care consultantul ar avea nevoie. GROIAN. GAŢCAN. 8. G. Relaţiile contractuale pe care medicii şi le asumă cînd intră în sistemele de practică de grup preplătite (asigurări pentru sănătate) sînt variate. de asemenea. 2)Un medic poate fi proprietarul unei farmacii sau poate conduce o farmacie. Plăţi incidentale ale medicului. distribuitor. Relaţii contractuale. AMIHALACHIOAE un consult. Firmele cu reputaţie se bazează pe calitate şi eficienţă pentru a-şi vinde produsele în condiţii de competitivitate şi nu apelează Ia medici pe care să-i intereseze material cu scopul de a le influenţa prescripţiile. beneficii suplimentare. ŢURCANU. salarii anuale pentru cei ce lucrează tot timpul şi împărţirea unui venit de grup pentru medicii care sînt parteneri în grupuri întru cîtva autonome. vînzător en gros sau reambalator al produselor respective nu este important. medicii nu trebuie supuşi interferenţelor nemedicale în probleme profesionale medicale. Aranjamentele includ. 8. N. Ș. Medicamente şi accesorii medicale 1)Medicul nu trebuie să fie influenţat în prescrierea medicamentelor. Dacă plata unui medic pentru serviciile medicale depinde de rezolvarea cu succes a unei reclamaţii. C. cum ar fi concedii plătite. în acest scop.06. avînd contract cu sistemele de acordare de îngrijiri medicale. MEREUŢĂ. Medicul ales de pacient cu scopul de a obţine o a doua opinie sau o alternativă de atitudine nu este obligat să comunice medicului curant datele obţinute sau recomandările.05.

Dreptul pacientului la auto-decizie poate fi exercitat efectiv numai dacă pacientul posedă suficientă informaţie. GAŢCAN. Reţetele (prescripţiile) sînt părţi esenţiale ale însemnărilor medicale asupra pacientului. Atitudinea socială nu acceptă viziunea paternalistă că medicul poate rămîne tăcut. lentile de ochelari. Un medic nu va reprezenta în fals şi nu va ajuta la reprezentarea în fals a serviciilor de laborator prestate şi supervizate de un ne-medic. Ș.07. 5)Pacienţii au un drept recunoscut de etică şi de lege de a avea acces prompt la informaţiile deţinute în fişierele lor medicale individuale sau la însemnările medicale. Nu ne vom aştepta ca toţi pacienţii raţionali. MEREUŢĂ. corect informaţi să acţioneze uniform. N. 2)cînd riscul dezvăluirii situaţiei de fapt determină o ameninţare psihologică serioasă în detrimentul pacientului. ŢURCANU. Pacientul trebuie să-şi facă opţiunea asupra tratamentului.05). GROIAN.08. în scopul executării prescripţiilor acestuia. Aceste situaţii pot apărea la un laborator aflat în proprietatea unui medic care dirijează treburile financiare şi de aprovizionare. Pacientul se poate duce pentru executarea prescripţiei oriunde doreşte. Consimţămîntul după prealabila informare este o atitudine socială de bază.I. Pacientul este îndreptăţit să primească o copie a reţetei pentru medicamente. 8. 8. Prescripţia este o indicaţie scrisă pentru un agent terapeutic sau corectiv. AMIHALACHIOAE 3)Medicul nu trebuie să formuleze reţetele cifrat sau să aibă înţelegeri cu farmaciile sau cu alţi furnizori cu privire la onorarea prescripţiilor cifrate. chiar în circumstanţe similare. de la care sînt permise următoarele excepţii: 1)cînd pacientul este inconştient sau incapabil de a consimţi din altă cauză şi daunele amînării tratamentului sînt iminente. Serviciile de laborator 1. G. în a agrea sau a refuza tratamentul. încît ar fi medical contraindicată. Medicii nu trebuie să obstrucţioneze pacienţii care doresc prescripţii scrise sau să-i îndemne să îşi execute reţetele la unităţile cu legătură telefonică directă sau care au intrat în afaceri sau au alte aranjamente preferenţiale cu medicul. ca şi cum ar fi serviciile profesionale ale medicului. 4)Pacienţii au aceeaşi libertate de a-i alege pe cei de la care îşi vor procura reţetele. aşa cum prevede legea. numele medicului fiind folosit în legătură cu laboratorul poate crea aparenţa nu numai că este proprietatea 261 . fără să presteze servicii medicale. C. Consimţămîntul după prealabila informare. deoarece dezvăluirea ar putea incita pacientul să renunţe la terapia necesară. ca în cazul alegerii unui medic (vezi 9. munca de laborator fiind făcută de tehnicieni şi supervizată direct de un tehnician medical fără participarea medicului. lentile de contact sau altele. care îl face capabil de o alegere inteligentă.

8. pentru sumele pe care trebuie să le primească. Ca practician. 2. Responsabilitatea etică a medicului este de a pune la dispoziţia pacienţilor servicii de înaltă calitate. cînd tratamentul de prim ajutor este esenţial. el realizînd un profit de pe urma clientului. pentru a se putea dedica altui caz ce trebuie salvat. în funcţie de stabilirea reparaţiei după o reclamaţie făcută de pacient unei terţe părţi. C. O dată ce a preluat cazul. decît dacă au maximă încredere în calitatea serviciilor. 8. Medicul care nu consideră calitatea ca prim criteriu şi care alege laboratorul doar pentru că îi furnizează analizele la un preţ mic. şi nu preţul trebuie avute în vedere atunci cînd medicul alege laboratorul. Aceasta include serviciile pe care le face personal şi acelea pe care le deleagă altora. Un supliment de plată este o solicitare excesivă care exploatează pacientul dacă nu reprezintă altceva decît o sumă pentru un serviciu deja prestat şi trecut pe nota de plată a laboratorului. ŢURCANU. G. rudele sau prietenii responsabili cu suficient timp înainte. Dacă laboratorul este proprietatea unui medic care lucrează şi supervizează în conformitate cu legile statului şi execută analize exclusiv pentru medicii care primesc rezultatele şi fac propriile lor interpretări medicale. ci şi că acesta lucrează şi supraveghează nemijlocit. medicul trebuie să-şi pună la dispoziţie toată abilitatea în caz de urgenţă.10. GROIAN. AMIHALACHIOAE medicului. neţinînd seama că cel ce lucrează este medic sau nu. Medicul nu trebuie să solicite un supliment de plată. ceea ce nu este adevărat.09. nici să se îndepărteze de la caz fără să anunţe întîi pacientul.I. Chiar aşa fiind. de asemenea. Principiile de etică medicală cer ca un medic să pună la dispoziţia pacientului informaţii relevante. nu acţionează în interesul pacientului. medicul are dreptul de a fi răsplătit pentru serviciile sale. Medicii sînt liberi să servească pe cine vor să servească. Totuşi.11. se vor aplica următoarele considerente. valabile pentru 262 . MEREUŢĂ. cu condiţia ca acestea să fie fixe şi nu incidentale. datele de laborator obţinute la preţuri mici trebuie să aducă economii pacientului. comision sau profit pentru serviciile făcute de alţii. Neglijarea pacientului. 8. Ș. Considerentele medicale. în statele în care există legi pentru ipotecă. Medicul trebuie să-şi asume personal responsabilitatea în interesul pacienţilor. GAŢCAN. inferior. Medicul nu trebuie să pretindă plată pentru servicii neprestate. medicul nu trebuie să-şi neglijeze pacientul. Medicii nu trebuie să folosească serviciile oricărui laborator. Raţionamentul medical care se bazează pe o muncă de laborator de calitate inferioară este. un medic poate înscrie în registrul public o ipotecă ca mijloc de plată. Legile ipotecării. Informarea pacientului. N. dacă sînt demne de încredere.

este o înşelăciune. Pacientul are dreptul săşi aleagă propriul său medic şi trebuie să i se permită să accepte sau să refuze înlocuirea. supraveghere. ŢURCANU. El 263 . AMIHALACHIOAE colegi şi pentru public. N. Medicul nu poate refuza dreptul pacientului de a fi informat. El nu poate delega altuia obligaţiile care se cer a fi îndeplinite de el personal. Dacă pacientul nu este informat încît să-l poată identifica pe medicul chirurg operator. Medicul trebuie să informeze adecvat pacientul despre natura şi scopul tratamentului luat sau prescris. după cum urmează: 1)să corespundă scopului autorizării garantate de Consimţămîntul pentru operaţie. C. Trebuie scos în evidenţă faptul că pacientul îşi dă consimţămîntul pentru a fi operat şi acceptă să fie operat doar de medicul operator. Chirurgul se obligă către pacientul său pentru efectuarea operaţiei chirurgicale. iar dezvăluirea să fie scoasa în evidenţă printro afirmaţie corespunzătoare conţinută în consimţămîntul scris.12. ghidare sau participare minoră la actul operator. GAŢCAN. înseamnă că medicul secundar sau celălalt medic devine chirurg operator. Dacă medicul chirurg angajat mai degrabă asistă medicul secundar sau pe alt medic în executarea operaţiei. fără ştirea şi Consimţămîntul pacientului. situaţia constituie „chirurgie de stafii“. G. medicul chirurg este obligat să execute operaţia şi poate folosi serviciile unor medici secundari (rezidenţi) sau a altor asistenţi chirurgi în măsura în care operaţia necesită în mod rezonabil folosirea unei asemenea asistenţe. sarcinile şi responsabilităţile sale cuprind mai mult decît simpla dirijare. Acceptînd pacientul.I. GROIAN. Pacientul este îndreptăţit să primească serviciile medicului chirurg cu care are contract. Chirurgul operator este format pentru a fi chirurg executant nemijlocit. ţinînd seama de forma obişnuită de consimţămînt pentru operaţie. Ș. MEREUŢĂ. chirurgul este obligat să-şi utilizeze talentele personale în executarea operaţiei. Înlocuirea chirurgului fără ştirea sau Consimţămîntul pacientului. Medicul nu este angajat pentru a supraveghea numai operaţia. În cadrul înţelegerilor normale şi obişnuite cu pacienţii privaţi. A folosi alt medic operator pentru pacientul cuiva. este necesar ca acest fapt să fie pe deplin dezvăluit pacientului. 8. 3)operaţia să se facă cu dezvăluirea completă a tuturor faptelor relevante pentru necesitatea şi execuţia ei. Astfel. În cazul în care medicul secundar (rezident) sau alt medic va intra în operaţie sub îndrumarea chirurgului. la amploarea cerută de înţelegerea care a determinat relaţia medic-pacient. 2)să fie în concordanţă cu termenii relaţiilor contractuale. 4)să-şi utilizeze toată îndemînarea pentru executarea operaţiei.

la apel. Problemele acestor atitudini trebuie discutate. Drepturile civile şi responsabilitatea profesională. apartenenţă etnică. 9. GROIAN. AMA se opune neabătut negării privilegiilor şi responsabilităţilor membrilor săi. orice atitudine non-etică sau lipsită de onestitate. origine naţională sau sex. apartenenţei etnice. ŢURCANU. originii naţionale sau sexului. cu condiţia ca o asemenea procedură să fie posibilă şi cu condiţia ca legea să nu fie obstrucţionată prin aceasta. Medicul trebuie să denunţe. Consiliul Judecătoresc nu poate judeca în primă instanţă o speţă care va putea compărea ulterior în faţa sa. învăţămînt medical şi cursuri de specializare. Consiliul Judecătoresc nu aprobă nici o înţelegere între medici care ar restrînge dreptul unui medic de a practica medicina pentru o perioadă determinată sau într-o zonă determinată pe perioada unei angajări. Ș. a unui parteneriat sau în cadrul unei înţelegeri de corporaţie. Asemenea înţelegeri restrictive nu sînt în interesul publicului. făcute oricărui medic cu diplomă în regulă. întîi în faţa comitetelor medicale adecvate. iar medicii – investigatori pot face demersurile necesare pentru a stîrni interesul autorităţii adecvate. dar nu se consideră că el execută operaţia. privilegiile sau responsabilităţile sînt negate. ca apoi să judece aceeaşi situaţie faptică.02. religiei. credinţă. 9. culoare. Un medic „etic“ va urmări legile ce reglementează practica medicală şi nu va lăsa pe alţii să se abată de la asemenea reguli.03. MEREUŢĂ. C. în societăţi medicale districtuale şi asociaţii medicale de stat. Opinii asupra drepturilor profesionale şi asupra responsabilităţilor 9.01. Societăţile medicale locale au obligaţia 264 . din cauza rasei. Consiliul Judecătoresc nu poate fi avocatul unei societăţi sau al unui membru al acesteia. Asociaţia Medicală Americană (AMA) se pronunţă pentru egalitatea posibilităţilor în practicarea medi-cinei în societate. sau prin comitete de etică speciale sau probate regulamentar. în sesiuni de lucru. înţelegeri care restrîng practica medicală. atunci cînd participarea lui activă constă mai degrabă în ghidaj sau responsabilităţi de aşteptare pentru cazuri de urgenţă. AMA cheamă pe cei din profesiunea medicală şi pe toţi membrii individuali ai asociaţiei să depună efort pentru a face să dispară situaţiile în care drepturile egale. GAŢCAN. Disciplina şi medicina. fără teamă sau favoruri. AMIHALACHIOAE este angajat pentru a o executa. N. culorii. 9. credinţei. angajări şi toate celelalte aspecte ale strădaniilor profesiunii medicale. fără a ţine seama de rasă.I. El poate utiliza serviciile unui asistent care să–l asiste în executarea operaţiei. situaţia investigată poate fi înaintată juriştilor. G. religie. incompetenţa sau corupţia din partea unui membru al profesiei. Dacă apar dubii asupra legalităţii atitudinii unui medic.

Obligaţia procesuală. Aceste principii se aplică atunci cînd corpul de audiere este un tribunal al societăţii medicale sau un comitet de spital compus din medici. 9. 9. Libertatea individului de a alege un sistem preferat de îngrijire a sănătăţii. mai ales cînd există pierderea cunoştinţei. Ori de cîte ori medicii judecă medici şi ori de cîte ori această judecată afectează reputaţia unui medic. posibilitatea de a fi prezent şi de a refuza (respinge) probele şi posibilitatea de a prezenta o apărare.05. AMIHALACHIOAE iniţială de î lua la cunoştinţă toate faptele şi de a hotărî dacă este sau nu indicată acţiunea disciplinară. Principiile de bază ale unei audieri cinstite şi obiective trebuie adaptate întotdeauna medicului a cărui atitudine profesională este analizată. statutul său profesional sau mijloacele de subzistenţă. MEREUŢĂ. C. Alegînd înscrierea într-o organizaţie de menţinere a sănătăţii sau alegînd sau acceptînd tratamentul într-un spital particular. N. aceste principii de fair-play trebuie avute în vedere. GAŢCAN. Un medic poate patenta un instrument chirurgical sau de diagnostic 265 . Nevoia de tratament de urgenţă a unui individ în caz de accident sau boală brusc instalată poate exclude. Ș. 9. Problemele care cer o revizuire a procedurii sau o evaluare a unei situaţii faptice existente trebuie prezentate funcţionarului adecvat al societăţii locale a medicilor. Fiecare îşi poate selecta şi schimba după voie medicul sau fiecare poate alege un sistem (plan) de îngrijire a sănătăţii. Aceste principii de corectitudine se aplică în toate audierile disciplinare şi în orice alt tip de audiere prin care medicul poate fi privat de importante drepturi de proprietate. Aspectele fundamentale ale unei audieri corecte sînt: o însuşire a acuzaţiilor specifice. Libera alegere. Toţi medicii sînt îndemnaţi să studieze cu grijă aceste reguli fundamentale de procedură. G. libera alegere a medicului.06. ŢURCANU. GROIAN. competiţia liberă între medici şi sistemele alternative de îngrijire sînt premisele unei practici etice şi ale unei îngrijiri optime a pacientului. o notaţie adecvată a dreptului la o audiere. ori de cîte ori sînt chemaţi să slujească într-un comitet care va judeca medici. procedura. Patentul (brevetul) pentru un instrument chirurgical sau de diagnostic. Alegerea liberă a medicilor este dreptul fiecărui individ. ca o problemă practică. de un grup de practicieni sau de o organizaţie pentru menţinerea sănătăţii. cum ar fi cele puse la dispoziţie de o listă închisă de medici. Societăţile medicale şi conducerile spitalelor sînt îndemnate să-şi revizuiască constituţia şi regulamentele pentru a fi siguri că aceste instrumente oferă asemenea garanţii procedurale.04.I. pacientul acceptă prin aceasta limitări peste alegerea liberă a serviciilor medicale.

uniţi în baza intereselor profesionale comune. Liga Medicilor din Republica Moldova (în continuare – Liga) este o organizaţie obştească. STATUTUL LIGII MEDICILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA Adoptat la Congresul al II-lea al Ligii Medicilor din Republica Moldova din 29 noiembrie 1998 Înregistrat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova. Dispoziţii generale 1. bd. Ștefan cel Mare. ŢURCANU. Cu toate acestea. Scopul constituirii şi activităţii Ligii îl constituie realizarea în comun 266 .259 din 29 octombrie 1993 I. Ș. dispune de avere separată. 3. MEREUŢĂ. Ele echilibrează dreptul medicului de a-şi exercita liber judecata medicală cu obligaţia de a o face în mod rezonabil şi înţelept. Legile ce guvernează patentele se bazează pe doctrina că fiecare are dreptul să-şi protejeze descoperirea. 7. 5. fiecare din aceste feluri de analiză între egali se pare că are impact cu libertatea absolută profesională a medicilor. Liga este o organizaţie autogestionară. independentă. ele sînt acceptate şi recunoscute. G. Analiza între egali. – creată în baza liberului consimtămînt al membrilor ei. precum şi cu prezentul Statut. fiind necesare. Liga devine persoană juridică din momentul înregistrării prezentului Statut în ordinea stabilită. comitetele de utilizare şi alte forme de analiză între egali au fost de mult introduse de medicina organizată pentru a analiza conduita profesională a medicilor. foi cu antet şi alte atribute şi rechizite necesare. Scopul şi sarcinile Ligii 8. nr. Liga îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova. N. Comitetele etice ale societăţilor medicale.07. AMIHALACHIOAE pe care 1-a descoperit sau 1-a inovat. Adresa juridică a Ligii: 2004. Cel puţin prin extensie. benevolă. 6. simbolică. registrele de realizări ale spitalelor. conturi în instituţiile financiare. 165.I. stampilă. C. legislaţia ei în vigoare. Liga este constituită pentru o perioadă nedeterminată de activitate. 2. GAŢCAN. cu o activitate deschisă publicităţii şi conlucrării spre propăşirea societăţii contemporane prin promovarea valorilor umane. 4.Chişinău. 9. GROIAN. II. Liga este o asociaţie obştească ce urmăreşte beneficiul public şi îşi desfăşoară activitatea pe întreg teritoriul Republicii Moldova. or.

– introducerea unor mecanisme de evaluare şi asigurare a calităţii îngrijirilor medicale. – stimularea şi coordonarea pregătirii profesionale a corpului medical si oferirea ajutorului necesar în acest scop. – evaluarea strategiilor de dezvoltare a corpului medical si a serviciilor de sănătate adecvate cerinţelor. – exercitarea profesiunii de medic în limitele cunoştinţelor ştiinţifice si moralei umane. 10. GAŢCAN. – libera alegere de către medic a locului şi modului de practică. precum si participarea lor activă la dezvoltarea sistemului ocrotirii sănătăţii din Republica Moldova. C. actuale şi celor de perspectivă. ŢURCANU. indiferent de specialitatea medicală şi gradul profesional. G. MEREUŢĂ. civile. – elaborarea Codului deontologic al medicilor din Republica Moldova şi promovarea unei înalte moralităţi profesionale în rîndul corpului medical. economice. – respectarea dreptului pacientului la libera alegere a medicului. Ș. 267 . – informarea corectă a cetăţenilor cu toate problemele de sănătate şi prin intermediul propriei publicaţii. – stimularea spiritului de solidaritate. Pentru realizarea scopului şi sarcinilor asumate Liga îşi va desfăşura activitatea în baza următoarelor principii: – egalitatea în drepturi a tuturor membrilor. – constituirea unor organisme specializate de jurisdicţie profesională (etică si deontologică). GROIAN. Întru atingerea scopului propus Liga îşi asumă următoarele sarcini: – elaborarea programelor de educaţie profesională continuă. – independenta profesională a medicului care îi conferă responsabilitatea medicală personală. – promovarea măsurilor care vor asigura compatibilitatea între legislaţia de protecţie socială şi principiile economiei de piaţă. 9. – apărarea intereselor şi drepturilor medicilor ce-şi desfăşoară activitatea atît în sistemul public cît şi în cel privat. sociale ale medicilor. – respectarea libertăţii actului medical fără nici o constrîngere administrativă sau de altă natură. – apărarea imaginii profesionale a medicilor prin lupta activă şi eficientă contra oricăror acţiuni ce ar putea prejudicia onoarea profesională a medicului. – respectarea secretului medical.I. AMIHALACHIOAE a drepturilor profesionale. N. confraternitate si disciplină profesională a medicilor.

structura organelor de conducere şi control. Drepturile şi obligaţiunile lor 12. – să respecte regulamentele profesionale si deontologice adoptate de Ligă. Congresul este deliberativ dacă la lucrările lui participă nu mai puţin de 2/3 de delegaţi. III. Secţiile locale îşi desfăşoară activitatea în baza unui regulament aprobat de Consiliul republican al Ligii care reflecta modul de constituire. Congresul Ligii se convoacă de Consiliu o dată la patru ani. IV. Ș. Membrii Ligii. – să participe la toate acţiunile Ligii şi să fie informat despre ele. Membrul Ligii este dator: să respecte prezentul Statut. Membri ai Ligii pot deveni medicii cetăţeni ai Republicii Moldova cu drept de practică medicală. precum şi organismele internaţionale.I. Din punct de vedere organizatoric Liga este compusă din secţiile locale şi organele centrale de conducere şi control. Membrul Ligii poate fi exclus din rîndurile membrilor pentru încălcarea prevederilor prezentului Statut. GAŢCAN. ŢURCANU. precum şi pentru acţiuni care au adus atingere intereselor Ligii sau au ştirbit onoarea profesională a medicului. Secţiile locale nu sînt persoane juridice. MEREUŢĂ. Liga va reprezenta corpul medical din Republica Moldova în relaţiile cu autorităţile publice ale statului. alte organizaţii obşteşti din ţară si străinătate. G. în căzul neîntrunirii a 2/3 de delegaţi Consiliul republican 268 . C. N. precum şi principiile de activitate ale secţiei. – să-şi exprime nestingherit punctul sau de vedere. – să achite regulat cotizaţiile de membru. 13. – să beneficieze de ajutorul material şi de altă natură din partea Ligii. Admiterea în rîndurile membrilor se efectuează în baza cererii personale. 17. GROIAN. Organul suprem de conducere al Ligii este Congresul Ligii alcătuit din delegaţii secţiilor locale aleşi în proporţie de 1 la 50 membri. Membrul Ligii are următoarele drepturi: – să aleagă şi să fie ales în toate organele de conducere şi control ale Ligii. AMIHALACHIOAE 11. Secţiile locale se constituie după principiul teritorial sau de producţie. – să se retragă nestingherit din rîndurile Ligii. 19. 18. adică o secţie locală poate fi creată într-o unitate administrativteritorială a statului sau într-o instituţie medicală cu un număr de membri de cel puţin 50 persoane. Structura organizatorică şi organele de conducere şi control ale Ligii 16. 15. 20. 14. – să îndeplinească hotărîrile organelor de conducere ale Ligii.

22. GAŢCAN. 24. GROIAN. – alegerea Consiliului republican al Ligii. stabilirea şi modificarea cuantumului cotizaţiei de membru. Ș. Ședinţele Consiliului republican sînt prezidate de preşedintele Ligii sau de un vicepreşedinte si se convoacă ori de cîte ori este nevoie însă nu mai rar de o dată în semestru. N. – audierea şi aprobarea dărilor de seamă a Consiliului republican şi Comisiei de revizie. Hotărîrile Congresului se adoptă cu majoritatea simplă de voturi prin vot deschis sau secret. în componenţa Consiliului republican intră Preşedintele Ligii şi vicepreşedinţii. Preşedintele reprezintă Liga în relaţiile cu autorităţile publice. – alegerea Preşedintelui Ligii şi vicepreşedinţilor. Preşedintele Ligii şi vicepreşedinţii sunt aleşi pe un termen de 4 ani. De competenţa exclusivă a Congresului ţine: – adoptarea Statutului Ligii. 25. AMIHALACHIOAE al Ligii cu 14 zile înainte va anunţa o nouă convocare a Congresului care poate fi deliberativ indiferent de numărul delegaţilor. De competenţa Consiliului republican ţine: – elaborarea planurilor şi programelor de activitate ale Ligii. – aprobarea planurilor şi programelor de activitate ale Ligii. Consiliul republican este organul de conducere al Ligii în perioada dintre congrese si este ales de Congres pe un termen de 4 ani. G. adoptarea hotărîrii privind sistarea activităţii Ligii. – aprobarea regulamentelor departamentelor. MEREUŢĂ. – adoptarea deciziilor privind crearea întreprinderilor Ligii. – aprobarea planurilor de activitate ale departamentelor Ligii. 21. 26. – elaborarea şi perfecţionarea Codului deontologic. organizaţiile obşteşti şi alte persoane juridice şi fizice fără procură. Hotărîrile Consiliului se adoptă cu simpla majoritate de voturi a membrilor prezenţi. Ședinţele Consiliului republican sînt deliberative la prezenta a 2/3 din membri. – elaborarea măsurilor privind activitatea secţiilor locale. Consiliul republican este format din 180 de membri. care este ales de Consiliul republican pe un 269 . ŢURCANU. C. – alegerea Biroului executiv. – elaborarea propunerilor privind introducerea modificărilor şi completărilor la Statut. 27. Biroul executiv. 23.I. alegerea Comisiei de revizie a Ligii. – aprobarea regulamentului secţiei locale. – convocarea şi organizarea Congreselor Ligii. introducerea completărilor şi modificărilor la Statut.

În componenţa Biroului executiv pot intra şi directorii departamentelor. 29. GROIAN. G. – Profesional-ştiinţific. – elaborarea si multiplicarea materialelor necesare pentru şedinţele Consiliului republican. – organizarea îndeplinirii hotărîrilor Congresului şi Consiliului republican. iar hotărîrile Biroului se adoptă cu simpla majoritate de voturi. – Economico-social.I. 28. este organul permanent executiv al Ligii si este format din 17 persoane. – Administrativ. N. numit în funcţie şi destituit din funcţie de Preşedintele Ligii. Biroul executiv este condus de Directorul-executiv. – Acreditări şi avizări. C. 30. 32. AMIHALACHIOAE termen de 4 ani. Reieşind din scopul şi sarcinile Ligii pe lîngă Biroul executiv îşi desfăşoară activitatea următoarele Departamente: – Studii şi strategii de dezvoltare. Departamentele activează în baza regulamentelor aprobate de Consiliul republican al Ligii. Departamentele sînt conduse de directori numiţi în funcţie de Directorul executiv în baza hotărîrii Biroului executiv al Ligii. – aprobarea bilanţului economico-financiar anual. Colaboratorii departamentelor sînt numiţi în funcţie de Directorul executiv la propunerea directorului departamentului. Ș. GAŢCAN. De competenţa Biroului executiv ţine: – coordonarea activităţii secţiilor locale şi departamentelor Ligii. – Jurisdicţie profesională. Ședinţele Biroului executiv sînt deliberative la prezenta a 2/3 din membri. 33. – aprobarea direcţiilor privind utilizarea mijloacelor financiare şi materiale ale Ligii. însă nu mai rar de o dată în lună. – Deontologie medicală. Organul de control al ligii este Comisia de revizie care este aleasa de Congres în componenţă de 5 membri pe un termen de 4 ani. – numirea directorilor departamentelor. MEREUŢĂ. – administrarea patrimoniului Ligii. Comisia de revizie controlează: 270 . 31. – organizarea şedinţelor Consiliului republican. Biroul executiv se convoacă în şedinţă de către Directorul executiv ori de cîte ori este nevoie. Membrii Comisiei de reviziei nu pot fi membri ai Consiliului republican sau Biroului executiv. ŢURCANU. 34.

ŢURCANU. – mijloacele provenite de la activitatea economico-financiară a Ligii. GAŢCAN. Sursele provenite din încasarea cotizaţiilor se repartizează în felul următor: 50% rămîn la dispoziţia secţiilor locale. AMIHALACHIOAE – starea activităţii economico-financiare a Ligii. care anual va prezenta Consiliului republican al Ligii darea de seamă privind-bilanţul economico-financiar aprobat de Biroul executiv. 40. – starea activităţii economico-financiare a secţiilor locale. 35. precum şi un vicepreşedinte. Consiliul republican este în drept să modifice mărimea cotizaţiei de membru. alte organizaţii obşteşti ori de la persoane fizice. Membrii care se retrag sau sînt excluşi din Ligă nu au dreptul să revendice vre-o cotă-parte din patrimoniul sau veniturile Ligii. N. – alte surse legale. – donaţii şi ofrande. Cotizaţia de înscriere se stabileşte în mărime de un salariu minimal. celelalte se varsă la contul Ligii. V. C.Proprietatea Ligii si sursele de formare a ei 36. 38. 39. MEREUŢĂ. 42. dărilor de seamă şi controlului executării hotărîrilor organelor de conducere şi executive ale Ligii. 37. G. precum şi întreprinderile create de ea achită în bugetul de stat sau fondurile extrabugetare impozite şi alte plăţi obligatorii în mărimea şi ordinea stabilită de legislaţie. precum şi a întreprinderilor create de Ligă. Dreptul de semnătură a documentelor financiar-bancare îl are preşedintele Ligii. departamentelor. Darea de seamă financiară se întocmeşte o dată în an şi se aduce la cunoştinţă tuturor membrilor în cadrul şedinţei Congresului şi se publică în mass-media. precum şi primite de la stat. – organizarea evidenţei. – mijloacele primite de la sponsori şi filantropi. 41. Liga. Cuantumul cotizaţiilor de membru anual se stabileşte în mărime de jumătate din salariul minimal. – veniturile de la întreprinderile create de Ligă. Sursele de formare a proprietăţii Ligii sînt: – cotizaţiile de înscriere şi de membru. Mijloacele financiare şi materiale sînt gestionate prin intermediul Departamentului Administrativ.I. Liga poate avea în proprietate orice bunuri necesare pentru asigurarea activităţii sale create sau procurate cu mijloace proprii. GROIAN. Ș. Despre încălcările depistate Comisia de revizie informează nemijlocit Consiliul republican al Ligii. 271 . Comisia de revizie îşi prezintă darea de seamă despre activitatea desfăşurată în faţa Congresului Ligii.

Gaţcan.I. Judeţean 4d. Clinica universitară.) II. ftiziopulmonologic. etc. rămase după satisfacerea tuturor creanţelor. AMIHALACHIOAE VI. Dispoziţii finale 43. divizarea. Mereuţă. Ș. G. C. Policlinică 4. 6. 44. Dispensar (oncologic. clinica catedrală 6. univ. Sector judeţean 4c. Liga îşi poate sista activitatea în legătură cu reorganizarea (contopirea. GROIAN. Modificările şi completările operate în prezentul Statut se pun în aplicare din momentul înregistrării lor în ordinea stabilită de legislaţie. Republican 5. Medic categoria II 2.01. Centru medical (ambulator sau spital) privat 7. S. În cazul sistării activităţii Ligii patrimoniul transmis ei în folosinţă se restituie proprietaruuli. alipirea. GAŢCAN. Sătesc 4b. Medic categoria I 3. Doctor în ştiinţe medicale 272 . MEREUŢĂ. separarea. Spitalul 4a. LIGA MEDICILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA DEPARTAMENTUL DE JURISDICŢIE PROFESIONALĂ Fişa statistică a responsabilităţii medicale (elaborată de către prof. Nivelul pregătirii medicului 1. dermatovenerologic. Medic categorie superioară 4. Medicina de urgenţă 3. Municipal 4e. narcologic. Mijloacele financiare şi materiale. transformatizarea) sau lichidarea. ŢURCANU. I. Medicina primară 2. Nivelul existenţei medicale 1. Lichidarea Ligii poate surveni în baza hotărîrii Congresului adoptată cu 2/3 de voturi ale delegaţilor sau în baza hotărîrii instanţei judecătoreşti pronunţată în ordinea stabilită de legislaţia în vigoare. vor fi folosite conform hotărîrii Congresului Ligii în scopurile prevăzute de prezentul Statut.2001) I. N.

împotriva umanismului medical 2. Tratament resuperator 11.I. Diagnosticul clinic. Medicina legală IV. – ftiziatrie. etc. dolosivă 2. Conferenţiar 7. Ș. nerespectarea secretului medical 3. – Antecedente: tratamente prealabile. Medicina internă 9. domiciliu. Asistenţa obstetricală 6. profesia. vîrsta. N. Caracterul incriminării – Responsabilitate morală (juridică). – psihiatrie. VI. Asistenţa medicală a copiilor 4. Aprecierea situaţiei – Eroare de fapt – Greşeală – Culpă VII. Asistenţa medicală de urgenţă 3. Asistenţa medicală a maladiilor infecţioase 8. G. Doctor habilitat 6. MEREUŢĂ. 7. Caracterul solicitării medicale 1. etc. Asistenţa medicală primară 2. Tratament paliativ 12. Asistenţa ginecologică 5. Apărarea medicului IX. GAŢCAN. Tipul culpei A. împotriva prudenţei comune 273 . Profilaxie 13. contractuală. GROIAN. Tratamente complexe 10. locul muncii. V. Comisive 1. Profesor universitar III. ŢURCANU. Caracteristica victimei – Sex: Mas/Fem. C. Asistenţa medicală a maladiilor sociale – oncologie. clinico morfologic – Divergenţe VIII.2. – narcologie. AMIHALACHIOAE 5.1. neluarea consimţămîntului 2.

N.3.I.2. abandonul bolnavului (refuzul de a trata în continuare) X. MEREUŢĂ. G. neglijenţă 5. imprudenţă – nerespectarea regulilor comune 5. refuzul intervenţiei 3. responsabilitate de rezultat B.4. GAŢCAN. AMIHALACHIOAE 3.1. refuzul răspunderii la solicitare 2.5. responsabilitatea pentru subalterni 3. Omisive 1.2. responsabilitatea în echipă 3. uşurinţă subestimarea riscului supraestimarea posibilităţilor 5. Ș. culpe de tehnică medicală 5.3.1. practica neautorizată 5. Concluzia comisiei XI. responsabilitatea spitalului 4. ŢURCANU. Corelarea concluziei cu expertiza medico-legală XII. GROIAN. nepregătire – ignoranţă 5. C. Acţiunile Ligii Medicilor în apărarea medicului 274 . privarea de şansă (refuzul trimiterii la un eşantion superior) 4.

doctor în drept. GAŢCAN. doctorand USM. Recenzenţi: Vadim Hotineanu . jurist. Director al Departamentului Jurisdicţie Profesională a Ligii Medicilor.doctor în medicină. GROIAN. ŢURCANU. Vice-Preşedinte al Asociaţiei Medicale din Republica Moldova.doctor habilitat în ştiinţe medicale. Catedra Oncologie şi Hematologie a USMF „N. Testemiţanu”. conducător ştiinţific al secţiei Microchirurgie şi Reabilitare a IOM. Constantin Ţurcanu .economist-finansist.2 a USMF „N. Igor Dolea .I. Ştefan Gaţcan . Testemiţanu”. profesor universitar. MEREUŢĂ.doctor în economie.Directorul Centrului medical "ExtraMed".doctor habilitat în ştiinţe medicale. Mihai Ceban . profesor universitar. N. Ș.253:340 R47 Autori: Ion Mereuţă . Universitatea de Stat din Moldova. Gheorghe Amihalachioae . autor a 228 lucrări ştiinţifice inclusiv 12 monografii.Preşedintele Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova. conferenţiar universitar. Nicolae Groian . şeful Catedrei Chirurgie nr. AMIHALACHIOAE CZU 614. C. G. şeful Catedrei de Procedură Penală şi Criminalistică. 275 .