P. 1
23576359 Nae Ionescu Curs de Teorie a Cunostintei

23576359 Nae Ionescu Curs de Teorie a Cunostintei

|Views: 6|Likes:
Published by s_a_ars_becu

More info:

Published by: s_a_ars_becu on Jul 26, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/26/2011

pdf

text

original

Sections

  • I. INTRODUCERE N PROBLEMATICA TEORIEI CUNOSTINTEI
  • II. STIINTE EMPIRICE SI STIINTE NEEMPIRICE 27 noiembrie 1925
  • III. METODA SI SPECIFICUL TEORIEI CUNOSTINTEI 4 decembrie 1925
  • IV. OBIECTUL TEORIEI CUNOSTINTEI 18 decembrie 1925
  • VI. CUNOASTEREA SI CONSTRUCTIA REALITATII 22 ianuarie 1926
  • VII. DELIMITAREA OBIECTELOR CUNOASTERII 29 ianuarie 1926
  • VIII. REGULARITATEA FENOMENELOR NATURALE 5 februarie 1926
  • IX. NCERCARI DE FUNDAMENTARE A PRINCIPIULUI REGULARITATII
  • X. NECESITATEA GNOSEOLOGICA SI PRACTICA A REGULARITATII 24 aprilie 1926
  • XI. REGULA SI LEGE 30 aprilie 1926
  • XII. LUCRU SI SUBSTANTA 8 mai 1926
  • XIII. CONCEPTUL DE CAUZALITATE 14 mai 1926
  • XIV. CAUZALITATEA N STIINTA SI N METAFIZICA
  • XV. CONCEPTII PRIVITOARE LA EXISTENTA LUMII EXTERNE 22 mai 1926
  • XVI. POSIBILITATILE CUNOASTERII STIINTIFICE A LUMII EXTERNE 29 mai 1926

NAE IONESCU CURS DE TEORIE A CUNOSTINTEI OPERE I Editie �ngrijita de Marin Diaconu si Dora Mezdrea CURS DE TEORIE A CUNOSTINTEI

(1925-1926) I. Introducere �n problematica teoriei cunostintei II. Stiinte empirice si stiinte neempirice III. Metoda si specificul teoriei cunostintei IV. Obiectul teoriei cunostintei V. Cunoastere, g�ndire, realitate VI. Cunoasterea si constructia realitatii VII. Delimitarea obiectelor cunoasterii VIII. Regularitatea fenomenelor naturale IX. �ncercari de fundamentare a principiului regularitatii X. Necesitatea gnoseologica si practica a regularitatii XI. Regula si lege XII. Lucru si substanta XIII. Conceptul de cauzalitate XIV. Cauzalitatea �n stiinta si metafizica XV. Conceptii privitoare la existenta lumii externe XVI. Posibilitatile cunoasterii stiintifice a lumii externe Versiune on-line prin bunavointa doamnei Anca Irina Ionescu I. INTRODUCERE �N PROBLEMATICA TEORIEI CUNOSTINTEI [noiembrie 1925] 1. 2. 3. 4. 5. 6. Originile teoriei cunostintei Fundamentarea necesitatii acestui curs Cunostinta. Aspectul psihologic si cel logic Teoria cunostintei - Gnoseologie - Epistemologie Problema adevarului Metoda de cercetare a acestui curs: cea empirica

1. Am anuntat un curs de Teoria cunostintei, si anume, de introducere �n problematica generala a acestei discipline filosofice, determinat, �ntre alte consideratiuni, si de aceea ca la Universitatea noastra din Bucuresti un asemenea curs nu s-a facut p�na acum. �n afara de prelegerile profesorului meu, Radulescu-Motru, facute pentru prima oara cam prin 1912 - prelegeri cari aveau mai mult un caracter metafizic, adica de vedere de ansamblu asupra realitatii, �n afara de prelegerile cu un caracter ceva mai special ale colegului meu, d-l Florian, facute acum doi ani, si �n afara de prelegerile mele, purt�nd asupra unor probleme cu totul speciale, asupra uniformitatii legilor naturii, facute acum trei ani, nu s-a facut, ce putin dupa

c�te stiu eu, nici un curs propriu-zis de teoria cunostintei la aceasta Universitate. Nu stiu daca, din punct de vedere filosofic, aceste prelegeri ar fi de prima necesitate; cu alte cuvinte, nu stiu daca �mpartirea aceasta pe felii a domeniului de speculatiune filosofica este tocmai ceva recomandabil introducerii d-voastra �n spiritul de filosofare. Filosofia si filosofarea ar trebui sa fie unul si acelasi lucru. Si, cu toate acestea, au ajuns sa fie doua lucruri distincte unul de altul, filosofarea ram�n�nd pentru toata lumea un fel de atitudine spirituala �n �ncercarea omului de �mpacare cu sine �nsusi, iar filosofia devenind un obiect de studiu. Cu alte cuvinte, acest nobil mestesug al filosofiei, care a fost odinioara o preocupare personala a spiritului, s-a transformat adeseori �ntr-un fel de meserie. Se �nvata astazi filosofia cum se �nvata orice mestesug; se �nvata filosofia �ntr-o presupozitie nedovedita �nca, �n presupozitia ca exista un domeniu precis al filosofiei, cu o problematica precisa si cu solutiuni precise la aceasta problematica. Nu este parerea mea, �ntruc�t ma �ndeletnicesc cu mestesugul filosofarii. Dar trebuie sa fie si parerea mea, �ntruc�t stau pe scaunul acesta - adica trebuie sa contribui si eu la lamurirea didactica a problemelor dezbatute �n filosofie, al caror instrument de lupta este domeniul filosofarii. Teoria cunostintei este o disciplina ceva mai noua. Ea a aparut mai �nt�i, constienta si de numele ei si de importanta ei, cam prin veacul al XIX-lea si ameninta la un moment-dat sa devina filosofia �nsasi; adica �n momentul de criza a g�ndirii filosofice, care a fost perioada de dupa 1850. Instaurarea filosofiei sau, mai bine zis, restaurarea metafizicei �n demnitatea ei naturala s-a facut cu ajutorul acestei teorii a cunostintei sau a cunoasterii. Au fost filosofi si cercetatori �n ale filosofiei �n Germania cari au identificat chiar, la un momentdat, aceasta teorie a cunostintei cu filosofia �nsasi. Trebuie �nsa sa o spunem de la �nceput: nu exista teorie a cunostintei ca disciplina filosofica, ca aparitiune de sine statatoare �n domeniul filosofiei, ci exista probleme de teoria cunostintei cari, alaturi cu alte probleme, de alta natura, �ntregesc filosofia �n cadrul ei natural si �n functiunea ei primitiva de creare a unei viziuni personale asupra universului. Istoriceste, as putea spune chiar ca, daca teoria cunostintei nu s-a constituit ca stiinta p�na �n veacul al XIX-lea, este tocmai din cauza ca, p�na �n veacul al XIX-lea, nu a fost niciodata o perioada spirituala asa de saraca �nc�t sa se margineasca interesul pentru filosofie la desfacerea problemelor si la delimitarea diferitelor ramuri de activitate spirituala �n filosofie. Teoria cunostintei a fost o preocupare constanta a spiritului omenesc - si o sa vedem �ndata din ce motive a �nceput sa fie. Dar aceasta preocupare constanta nu a fost de sine statatoare, ci s-a �mpletit �ntotdeauna cu preocupari din domenii anexe, cari, desi logiceste ar putea sa fie distincte de teoria cunostintei, totusi, din punctul de vedere al necesitatilor spirituale ale omenirii, nu sunt deosebite, ci se �ntregesc. Aceasta afirmatiune are ceva din ceea ce ar fi un fenomen fizic si un fenomen chimic. Este evident ca putem face o cercetare fizica a realitatii si una chimica a aceleiasi realitati; dar nu este mai putin adevarat ca realitatea, �n ea �nsasi, nu este nici fizica, nici chimica, ci este pur si simplu realitate; ca poate sa ne ofere perspective diferite asupra ei, dar ca, �n definitiv, ea ram�ne una si aceeasi. At�ta timp, prin urmare, c�t filosofia a ramas �n adevar preocuparea aceasta metafizica a construirii viziunii de ansamblu a universului, nici nu a simtit omenirea nevoia unei delimitari precise �n diferite discipline filosofice. Si atunci, logica, psihologie, teorie a cunostintei, morala, estetica si celelalte erau probleme cari se �mpleteau si, �mpletindu-se, prezentau nu realitatea �nsasi, ci realitatea vietii spirituale. Dar, �n momentul c�nd, cum spuneam, sufletul omenesc nu a mai fost destul de bogat, c�nd necesitatea aceasta spirituala de opunere a individului �n fata universului sau de �mpacare a individului cu �ntreaga existenta a cazut, �n momentul acesta traditiunea g�ndirii filosofice s-a

realizat, �nsa transformata, adica a devenit un fel de cercetare metodica asupra filosofiei care se facea p�na atunci. Si atunci, �n locul filosofiei care se facea p�na atunci, �n locul filosofiei ca rezultat al necesitatii de filosofare a omenirii, a aparut filosofia care nu era dec�t cercetarea filosofiei anterioare activitate spirituala care a deschis calea la noi probleme, care a deschis calea problemei istoriei filosofiei, a problemei enciclopediei filosofiei, nu �n �ntelesul �n care se face la noi acum, ci �n �ntelesul sistematizarii filosofiei. Ei bine, astazi sistematica filosofica este o realitate; este o realitate care are si partile ei rele, dar care are, incontestabil, si partile ei bune. Este evident ca, �n principiu, a filosofa trebuie sa poata toata lumea. Dar este iarasi evident ca necesitatea aceasta de a filosofa nu o are, de fapt, nu o simte toata lumea. Este, pe de alta parte, iarasi adevarat ca, �n orice moment, g�ndirea noastra si atitudinea noastra spirituala �n fata realitatii, �n fata existentei nu este de sine statatoare, ci este oarecum - as zice - dependenta de traditiunea noastra istorica. Constient sau inconstient, a �nceput de la o vreme, si anume, cam de pe la sf�rsitul veacului al XVIII-lea, sa fie dependenta si de altceva, si anume, de traditiunea scrisa; adica, a �nceput sa fie dependenta de eruditie. Ceea ce cunoaste veacul al XIX-lea si veacul al XX-lea ca metoda de lucru este, �n adevar, un aspect cu totul nou al activitatii acestei speculatiuni. Daca ati deschide cartile de filosofie, ati fi totdeauna izbiti de putinatatea argumentelor polemice, ati fi totdeauna izbiti de autenticitatea cu care fiecare filosof �si expune punctul sau de vedere. Nu exista, �n marea generalitate a cazurilor, propriu-zis, eruditiune sau trimiteri �n josul paginei, nu exista material asupra caruia sa se speculeze, care sa fie altul dec�t acela dat de observarea directa a celui care filosofeaza si de puterea creatoare directa a celui care filosofeaza. Adica, nu exista, p�na la sf�rsitul veacului al XVIII-lea, asa-numita filosofie despre ceea ce a spus cutare, ci exista filosofia de-a dreptul, �n contact direct cu realitatea. Si �ntre aceasta realitate directa si cel care filosofeaza nu se mai asaza nimic. Trebuie sa fiti izbiti si d-voastra, dupa cum este izbita majoritatea cercetatorilor, de faptul acesta, �n adevar surprinzator, ca marii cugetatori ai omenirii, la cari filosofia a fost �n adevar o necesitate organica si nu un mestesug �nvatat, ca marii cugetatori nu au prea tinut seama de ceea ce au spus cei dinaintea lor. Filosofia lor este un fel de t�snitura spontana, un fel de reactiune a tuturor fortelor lor sufletesti. Eu am mai spus si cu alta ocaziune ca Pascal, care este unul din v�rfurile cele mai de seama ale vietii spirituale omenesti, era un ignorant �n materie de filosofie. El si-a facut cultura filosofica cu Montaigne, care spunea ca cutare spune cutare lucru si cutare, cutare lucru, �n tonul �n care obicinuia sa-si scrie Eseurile. Iar Kant, pe care d-voastra �l �nvatati si cu privire la care se zice ca noi �l stim pe dinafara, ceea ce nu este deloc exact, Kant citeaza �n toata opera lui, care este de c�teva mii de pagini, doar c�teva nume mai mari si aceasta incidental. De altfel, Kant este prototipul omului incult. Desigur, vi se pare ciudat. Ei bine, stiti cum facea Kant geografie? Era profesor de geografie fizica si nu vazuse �n viata lui un munte! Facea geografie, fapt constatat, dupa romanele de calatorii. Desigur ca veti zice: Ia uite cum se facea stiinta pe vremea aceea! Ei bine, domnilor, se facea cel putin tot at�t de bine ca si acum. Vasazica, filosofarea sprijinita pe eruditiune este o cucerire a veacului al XIXlea, o cucerire pe care, desigur, noi nu putem sa o trecem astazi cu vederea. Este adevarat ca noi astazi suntem ceva mai jos dec�t un Kant sau un Descartes; dar nu este mai putin adevarat ca, daca i-am prinde pe unul din ei la un examen de anul I, nu stiu daca ar raspunde cel putin at�t c�t ar putea raspunde un student de anul I; �nsa ar g�ndi ceva mai mult, desigur, dec�t 14 profesori la un loc. Aceasta este singura deosebire �ntre cultura filosofica a vremii noastre si cultura filosofica a vremii trecute. 2. Dar noi suntem, �n definitiv, prinsi �n ruajul acesta al existentei si nu putem

si anume. interesul nostru pentru problemele de teoria cunostintei. Iata. Si atunci. Ma surprinde. daca am face filosofie ca pe vremea lui Pascal. Astazi. la drept vorbind. De ce? Pentru ca am vorbi pur si simplu un alt limbaj dec�t acela pe care-l vorbesc specialistii. nu numai �n cele stiintifice. Dar asupra acestei realitati spiritul nostru poate sa arunce tot felul de priviri. ca teoria cunostintei definita ca o teorie a cunostintei este o tautologie. cu un al treilea element. dar nu zic: fata de obiectul ei. care crede ca orice stiinta se poate defini prin obiectul ei. cari sunt rezervele ce trebuiesc facute �n legatura cu importanta acestui curs . fata de obiectul ei. estetica etc. nici o stiinta care sa aiba un anumit obiect.sa ignoram �n adevar ceea ce ni se impune. nu am avea. nu exista obiect care sa delimiteze un teren anumit al unei stiinte. pentru noi. noi suntem tinuti. Iar pe mine. ca �n momentul c�nd structura noastra spirituala se adaptase deja demult Apusului.din structura noastra spirituala. [proprie] nu numai filosofiei. domeniul unei stiinte. psihologie. Poti sa te dai cel mult tu la o parte. nu ma surprinde dec�t un singur lucru: ca teoria cunostintei a trebuit sa puna 50 de ani ca sa ajunga de la Berlin la Bucuresti. problematica este astfel schimbata.fizica. nu este. -. Orice stiinta se raporteaza la �ntreaga realitate. aceeasi realitate. Deci. adica interesul nostru pentru tratarea dupa metode stiintifice a problemelor de teoria cunostintei este un interes care nu este deplasat. chimie. �n aceeasi �nchegare �n care se vor prezenta problemele �n seria de prelegeri pe care am sa o fac �naintea d-voastra. Ati deschis d-voastra vreo istorie a filosofiei unde sa vedeti pe Pascal? Nu exista! Ati deschis vreo istorie a filosofiei unde sa gasiti pe Goethe? Nu exista nici aceasta! De ce? Nu erau doctori! Prin urmare. dar realitatea nu poti sa o �ndepartezi.vorbesc serios. dar [si] stiintei �n general. este evident ca noi astazi �n filosofie judecam. fara nici un fel de ironie . �nc�t. Parerea aceasta este pentru mine absolut nefundata. sa urmam punctul de vedere al realitatii noastre de azi. Ei bine. instrumentele noastre de lucru sunt astfel modificate. limbagiul filosofic schimb�ndu-se �n masura �n care se schimba si schimbarea aceasta fac�nd astazi parte integranta . dar. lucrul acesta. prin urmare. cu alte cuvinte. �n adevar. . de cercetare ale epocii contimporane. matematica. ca teoria cunostintei nu este o disciplina de sine statatoare. As zice. c�mpul de activitate al �ntregei stiinte sau c�mpul la care se refera obiectul oricarei stiinte este �ntreaga realitate. pentru un motiv foarte simplu. Altfel riscam sa fim pur si simplu �n afara de ziua noastra de azi si [sa] nu avem nici un rost. �n afara de elementul personal si de elementul realitatii propriu-zise. este cercetata �n toate operatiunile noastre intelectuale. Prin urmare. si iata de ce: pentru ca numele acesta de teorie a cunostintei este cu mult prea larg fata de ceea ce cuprinde ea propriuzis. care este tocmai ceea ce s-a spus p�na la noi. spiritul nostru se acorda unei sume de perspective si fiecare din aceste perspective reprezinta. nici nu mai putem sa facem ca Pascal sau Descartes (lasa ca ni s-ar spune ca facem literatura. �n masura �n care nu esti realitate. ceea ce nu ar fi tocmai un repros greu de suportat). c�nd admisesem deja toate modalitatile de lucru. pentru uzul nostru personal. nu am ajuns la concluziunea ca trebuie sa facem si un curs de teoria cunostintei. Tot ceea ce formeaza obiectul cercetarilor noastre este realitatea si aceasta realitate. iar ceea ce studiem noi �n teoria cunostintei nu se prezinta �n realitate �n aceeasi �mbinare. desigur. nu poti sa-i comanzi sa se dea la o parte. desigur. pentru simplul motiv ca nu exista. ci si �n cele filosofice. �n acelasi timp. �n toata activitatea noastra omeneasca. personal. Nu exista nici o stiinta . De �ndata ce o realitate a fost creata. nici un succes. Adica. Exista o �ntreaga tendinta �n filosofie. teoria cunostintei ce poate sa fie altceva dec�t o considerare a acestei realitati care se cheama cunostinta? O sa spuneti.rezerve cari se �ncheaga �n cea mai �nsemnata. unde sta fundamentarea necesitatii acestui curs de teoria cunostintei si iata. altfel spus.

�ntr-un tot �nauntrul caruia noi nu decupam. pentru ca cunostinta poate sa fie studiata �n diferite feluri si fiecare fel �n parte �n care noi studiem cunostinta ne da. ceva. Dar punctul de vedere acesta al cunostintei. Cunostinta este. sa delimitam precis perspectivele pe cari le putem avea. Realizare concreta a cunostintei �nseamna considerarea cunostintei �n existenta ei temporala. cunostinta considerata �n realizarea ei concreta. noi sa delimitam �n domeniul acesta vast al g�ndirii filosofice. discipline diferite. sa delimitam precis caracterele si. o existenta oarecare . un material asupra caruia lucram. dar aceasta realitate poate sa fie privita din mai multe puncte de vedere. �l avem �naintea noastra. 3.Prin urmare. o realitate. chimica. prin el �nsusi. prin urmare. avem aspectul fizic al realitatii. O cunostinta este. iar pe de alta parte. gnoseologic sau epistemologic. Astfel. fara �ndoiala. material pe care ni-l luam din realitate. care este tot o teorie a cunostintei.hai sa zicem.care considera ca educatiunea constiintei. Ca sa nu va amintesc dec�t de John Locke. Realitatea este. o structura a ei. �n cazul acesta. ci ne cream pur si simplu perspective. cari sunt atitudinile noastre personale. Vedeti dintr-o data ca am scos din teoria cunostintei totusi ceva. este natural sa fie o str�nsa legatura �ntre teoria cunostintei si psihologie. punctul de vedere de structura. care considera cunostinta �n realizarea ei concreta. Cunostinta este.. c�mpul sau perspectiva larga pe care teoria cunostintei o deschide asupra realitatii este tocmai perspectiva aceasta a cunostintei. fara �ndoiala. �n primul r�nd. �n structura ei propriu-zisa. Exista foarte multa lume . Dar. Lucrul acesta �nsa nu este tocmai exact. cum i se mai zice celuilalt. alta data. constiinta fiind un fenomen individual care se petrece �ntr-un individ. terenuri. dupa titulatura. ceea ce nu ne intereseaza pe noi �n teoria cunostintei. asa cum se prezinta ea. temele problemelor fiecarei discipline filosofice. natural. o realitate. �n fiecare din aceste stiinte. las�nd la o parte toata scoala psihologista germana din veacul al XIX-lea. s-au �nt�lnit adeseori. aspectul matematic sau [cel] logic etc. Cercetarea materialului acesta ar trebui sa dea. �n sufletul individual. si anume. pe de o parte. adica �n realizarea ei �ntr-un individ. care considera cunostinta �n ea �nsasi. cari sunt elementele din sufletul nostru si elementele din corpul nostru cari contribuie la formarea acestei cunostinte si cum se dezvolta mai t�rziu aceasta cunostinta. cunostinta poate sa fie privita o data �n felul ei de realizare concreta si poate sa fie privita. cu alte cuvinte. prin urmare. �n afara de aceasta realizare concreta. Deci. nu se poate vorbi de obiectul unei stiinte. �n felul ei de nastere. ceva care ne spune noua ce este realitatea. propriu-zis. de �ndata ce este un fenomen individual. disciplina noastra: teoria cunostintei.si eu tocmai de aceea am insistat asupra acestui punct . Aceasta ar fi. Dar cunostinta aceasta. aspectul chimic. ceea ce determina domeniul unei stiinte nu este obiectul ei si nu sunt obiectele [cele] pe cari noi le cercetam �n aceasta stiinta. punctul acesta de vedere psihologic sau. Ei bine. am scos aspectul psihologic al cunostintei. Noi nu avem dec�t sa-l cercetam. �n istoria g�ndirii omenesti. Si este adevarat ca. dar nu avem o realitate fizica. ci cel mult de temele pe cari o stiinta are sa le rezolve �n legatura cu realitatea. propriu-zis. material pe care. o viata a ei. din punct de vedere al specificarii si clasificarii �n domeniul preocuparilor noastre stiintifice. chiar un obiect -. care ne spune noua ce este realitatea. ci sunt aspectele sub cari noi. care este partea noastra de activitate �n constituirea acestei cunostinte. prospectarea realitatii din punctul de vedere al cunostintei. Deci. nu este suficient pentru ca sa delimiteze tema teoriei cunostintei. �n adevar. hotar�t ca trebuie sa tinem separat punctul de vedere psihologic de cel structural: punctul de vedere psihologic. privim realitatea. daca este vorba ca. adica. matematica sau logica. noi am avea de cercetat cum se naste cunostinta. Acest punct de vedere structural este �n general cunoscut sub numele de punct de . are. presupune de la �nceput ca avem o materie. independent de realizarea ei.

care este �nsasi cunostinta. adica considerarea cunostintei �n legatura cu obiectul pe care-l indica. adica netin�nd seama de continutul. un caracter intentional. este un obiect. Si totusi. dar judecata aceasta pe care o fac este o cunostinta pentru ca �mi spune ceva despre ceea ce este �n afara acestei cunostinte. Prin urmare. de obiectul pe care-l indica. propriu-zis. este.as zice: punctul de vedere din care noi nu consideram dec�t cunostinta �n ea �nsasi . sub raportul ei formal. cum �i zic englezii. Dar revenim la obiectiunea pe care am facut-o adineauri. tocmai ca sa arat ca numele de teoria cunostintei �n rom�neste este un nume neprecis. obiectul pe care ea �l denumeste. fara rest. adica �mi spune ceva despre [alt]ceva. de obiectele pe cari aceasta cunostinta ni le indica. cum spuneau scolasticii. �n primul r�nd. Si atunci. adica. aceasta considerare structurala este destul de fundata pentru ca. Trec�nd �n limba rom�na. care nu a facut altceva dec�t sa creeze o multime de stiinte. Sensul nu este precis. Si este natural ca aceasta unitate. Dar teoria cunostintei. sau o diviziune precisa. o teorie �n care noi supunem operatiunea de cunoastere unei analize si o teorie �n care noi supunem precipitatul acestei operatiuni de cunoastere unei analize. daca este vorba sa facem o diviziune fara rest. sau teoria cunoasterii. cred ca ne putem multumi cu aceste domenii. Psihologia si logica si-ar �mparti. cum �i zic italienii. Este adevarat ca adeseori preferintele acestea sunt mai mult de sonoritate. desi numele este ceva cam barbar. asa delimitata cum am aratat-o. pretentiunea at�tor cercetatori cari au zis ca nu exista dec�t doua posibilitati de a considera cunostinta. ar trebui sa cream o multime de stiinte. as prefera sa-i zicem epistemologie. obiectul pe care-l reprezinta ea �n existenta ei de cunostinta. tocmai domeniul acesta care considera cunostinta �n legatura cu obiectele pe cari ni le aduce noua �n constiinta. Sunt cugetatori cari vorbesc de una. dupa cum i-o indica numele. este natural ca noi sa deosebim punctul de vedere strict imanent . pe baza unui criteriu unitar. 4. sa fundeze ea �nsasi. Si atunci. tot domeniul de probleme cari se pun �n legatura cu aceasta cunostinta. cunostinta. prin urmare. si acest domeniu este acela al logicei. Cunostinta �n ea �nsasi. �n aceasta gnoseologie sau epistemologie. Dar ram�ne �nca un domeniu. o cunostinta. noi . trebuie sa ne punem �ntrebarea: p�na unde trebuie sa mearga aceasta ramificare a activitatii noastre? �n momentul c�nd noi am separat psihologia de o parte si logica de alta parte. elementul acesta. �n ea �nsasi. ireductibil. sau gnoseologie.vedere logic. �n adevar. trebuie sa admitem o noua �mpartire. �n adevar. Vasazica. a materialului acesta. Daca am merge �nsa asa mai departe. cum sunt altii cari vorbesc de alta. O judecata pe care o fac este o cunostinta. am face ceea ce a facut veacul al XIX-lea. Logica considera cunostinta sub raportul formei ei. independent. orice cunostinta este cunostinta �n masura �n care are. dar functiunea fundamentala a acestui obiect este ca e. psihologica si structurala. un domeniu precis. �n adevar. �n limba germana se zice: der Erkenntnistheorie. considerarea cunostintei din acest punct de vedere nu se acopera. Cu alte cuvinte. prin urmare. si cunostinta. �n masura �n care �mi indica ceva �n legatura cu un obiect din afara de ea �nsasi. a devenit sau teoria cunostintei. Dar v-am aratat ca exista si o fundare �n fapt a acestor preferinte. �n al doilea r�nd. independent de continutul ei. la r�ndul ei. destul de vast. Si acest domeniu este domeniul precis delimitat si delimitabil �n genere la teoria cunostintei. daca voim �n adevar sa �nglobam �ntr-un singur tot de cercetare si cunoasterea. adica. cunostinta �n ea �nsasi �nchide doua elemente propriu-zise: �nchide. cu numele de teoria cunostintei. pentru ca �n aceasta perspectiva noi trebuie sa distingem doua feluri de probleme: o teorie a cunoasterii si o teorie a cunostintei.si punctul de vedere din care noi consideram cunostinta �n raport cu obiectul pe care-l intentioneaza. deci psihologica si logica. si mai �nchide. si anume.

Ce �nseamna a face �nsa un rationament dupa regulile artei . metoda pe care o �ntrebuintez eu si pe care am �ntrebuintat-o. Sunt. trebuie sa admitem si despartirea sau trecerea aceasta a problemei adevarului de la logica la teoria cunostintei. Cunostinta este ceva care ne spune altceva despre [un] alt ceva. 6. pe cari fara �ndoiala ca o sa le studiem. cunostinta se raporteaza la realitate. nu poate sa ne spuna daca cunostinta noastra este adevarata. al carei fabricat este tocmai cunostinta. Prin urmare. Dar tocmai pentru ca teoria cunostintei pune �n adevar problema realitatii. adica de formele realitatii concrete. propriu-zis.rationament care poate sa fie bun sau rau? Se �nt�mpla uneori ca rationamentul sa nu fie facut dupa toate regulile logicei si totusi sa fie bun. care. nu este numai al meu . C�nd ni se spune ca cunostinta se refera la un obiect �n afara [de] el �nsusi. Dar �nsasi punerea �n problema. o multime de ceva-uri aci. altfel spus. si la logica . ci �n teoria cunostintei. independent de tot ceea ce exista.desi de catre unii a fost �ntovarasita. �n ce masura cunostinta noastra se muleaza pe realitate. de �ndata ce admitem despartirea aceasta �ntre logica si teoria cunostintei. teoria cunostintei trebuie sa faca si aceasta operatie. daca o �ncheiere pe care o tragem noi este justa. totusi. Prin urmare.acei cari nu cunoasteti acest punct de vedere. nici de la idei preconcepute. prin aceasta ea �nsasi �si creeaza alt grup de probleme. Logica poate sa ne spuna cel mult daca o cunostinta a noastra este corecta. asa cum este ea �n viata noastra si tot asa cum o traim noi. ci pur si simplu un criteriu empiric de observatie. Dar p�na la ce limita putem sa �mpingem noi aceasta patrundere a cunostintei �n realitate? Aceasta constituie un alt grup de probleme. poate. asa cum am facut-o noi. adica daca este facuta dupa toate regulile artei . Cum le vom �mparti? C�te grupe vom avea? Dintru �nceput nu putem spune nimic.at�t si nimic mai mult. Cu alte cuvinte: este cunostinta noastra adevarata sau nu? 5. D-voastra stiti ca problema adevarului este o problema de logica si dintr-o data auziti acum . �n afara. Si atunci. Grupe de probleme mai sunt si altele. �n afara de aceea de a studia valoarea cunostintei.o presupozitie pe care noi o gasim de fapt c�nd �ncepem teoretizarea. care pune �n adevar problema realitatii. veti �ntelege numaidec�t ca trebuie sa ne �ntrebam: �n ce masura cunostinta noastra ne reprezinta realitatea. este o metoda empirica. Nu exista un criteriu logic de despartire a acestor probleme. De �ndata ce cunostinta trebuie studiata �n legatura cu realitatea. de a descoperi cari sunt diferitele presupozitii pe cari le facem noi atunci c�nd traim procesul de cunoastere. Evident. si de timp si de spatiu. cari sunt conditiunile preexistente acestei cunostinte. Trebuie sa le vedem pe toate c�te sunt si �n toate problemele cari sunt trebuie sa facem gruparile pe cari structura lor intima ni le impune. indica numaidec�t perspectiva aceasta pe care o deschidem noi asupra cunostintei. dar cari . adica sa corespunda realitatii. Din moment ce materialul pe care �l studiem este �n fata noastra. aceasta nu pleaca nici de la principii apriorice. pentru simplul motiv ca logica. fac parte integranta din toata fabrica aceasta a noastra spirituala. de oarecare ridicare din spr�ncene -.cercetam problema cunostintei �n legaturile ei cu realitatea. de altfel. Ce �nsemneaza aceasta? �nsemneaza ca teoria cunostintei pleaca de la anumite lucruri date. noi presupunem existenta unui obiect �n afara de noi si �n afara de constiinta noastra . ca sa �ntelegeti si spiritul �n care vreau sa fac acest curs .nu se deduc dupa un criteriu oarecare. problema aceasta a realitatii nu poate sa intre �n logica. adica. metoda pe care o �ntrebuintez eu �n �ncercarea mea de a teoretiza asupra filosofiei. prin urmare. c�nd nu putem . dar cari.tin sa va spun de la �nceput. cari sunt elemente[le] asupra carora nu putem sa discutam asa mult. consider�nd cunostinta �n ea �nsasi.ca problema adevarului nu intra �n logica. ea trebuie sa intre �n teoria cunostintei. ci pur si simplu de la constatari asupra realitatii. de altfel. a acestor grupuri de probleme.

procesul de cunoastere se face �n anumite stiinte. De aceea. prezinta de la �nceput toate garantiile ca vorbim despre realitate si nu despre altceva. din acel moment nu facem o stiinta deductiva. Problema metodelor teoriei cunostintei este o problema clarificata �n literatura filosofica. pe de alta parte. nu �n latime. ceva mai mult. ea nu rezista unui examen c�t de sumar. sau sociologia ar fi stiinta pe care s-ar grefa teoria cunoasterii numai ca dublare normativa. ci stabilesc norme. pentru ca aceasta cunostinta a noastra sa fie valabila. etaloane. n-ar fi o deosebire de puncte de vedere. Problematica n-ar sta alaturi oarecum spatial. Ca o gnoseologie sa fie o stiinta sau o disciplina a normelor ar �nsemna ca ea sa ne dea noua. Astfel �nsa. 3. adica. 2. trebuie sa . ci exista pur si simplu esenta deosebita a faptului psihologic si a faptului gnoseologic sau lumina deosebita pe care o arunca asupra aceluiasi fapt de cunoastere. atunci c�nd noi cercetam cunoasterea. pe cari altii le considera numai anexe. sa ne indice cai de conducere. pentru ca sa obiectez numaidec�t ca aceasta clarificare nu este �n cadrul vederilor pe care l-am schitat eu r�ndul trecut. adica. ca nu este atingere �ntre psihologie si gnoseologie sau �ntre logica si gnoseologie. pentru ca sa existe �n adevar o stiinta normativa �n acest �nteles. deosebire �ntre psihologie si teoria cunostintei. Vom vedea �n prelegerea de astazi cari sunt metodele acestei noi discipline filosofice de care ne ocupam si cari sunt izvoarele de unde aceasta disciplina �si culege faptele. �n sociologie. De fapt.dec�t sa observam acest material. �n adevar. trebuie sa presupunem ca exista o alta cercetare a faptelor �nsesi.o stiinta empirica Stiintele neempirice. sa-l descriem sau sa-l clasificam. pentru noi. propriuzis. gnoseologia sunt tocmai [puncte] de vedere deosebite asupra aceleiasi realitati. adica se face �n psihologie. Aceasta �nsemneaza problematica speciala si mai �nsemneaza. de fapt. care dubleaza oarecum caracterul acesta normativ al teoriei cunostintei? 2. independenta �n cercetari. nu definesc realitati. pe c�ta vreme. Lumea spune ca este evident ca. ci ca psihologia. care sa fie suportul acestei retete de �ntrebuintare a cunostintei. nu exista legatura de cauzalitate �ntre faptul psihologic si cel gnoseologic. logica. cum am fundat noi r�ndul trecut. nu �ncercuiesc fapte. psihologia sau logica. fiind singura care pleaca de la realitate si care. rezultatele studiului nostru asupra cunoasterii din punctul de vedere gnoseologic nu afirma. masuri pentru o cunostinta valabila. existenta gnoseologica indica. anume. Metodele teoriei cunostintei Procesul de cunoastere �n gnoseologie si �n stiinte Teoria cunostintei . ci pur si simplu o operatiune empirica. prin urmare. ar �nsemna ca ea sa ne spuna daca cunostinta pe care o �ntrebuintam noi este o cunostinta valabila sau nu si sa ne spuna cam cum trebuie sa lucram. considerata �n �naltime. Va spusei ca problema este clarificata. adica o stiinta a retetelor stiintei. unde sunt stiintele celelalte. II. 4. �ntr-o legatura de cauzalitate una asupra alteia. �n biologie. si atunci. Matematica 1. Ea este clarificata �n �ntelesul ca teoria cunostintei nu este o cercetare empirica. metoda pe care o voi �ntrebuinta �n aceasta expunere pe care o fac �naintea d-voastra �n cursul acestui an este metoda empirica. atunci nici n-ar mai fi. Unii cred ca stabilirea faptelor care constituie cunostinta. ci ar sta alaturi si. Daca. existenta teoriei cunoasterii. aceasta clarificare poate sa fie buna pentru alta lume. ci o cercetare normativa. va spun. adica. ar fi numai o deosebire de suporturi. STIINTE EMPIRICE SI STIINTE NEEMPIRICE 27 noiembrie 1925 1.

Tot asa trebuie sa se �nlature si legaturile cari se cauta �ntre biologie si sociologie. Eu nu spun ca cine cunoaste si acest caz al realizarii cunoasterii o sa fie pus �n inferioritate �n materie de teoria cunostintei. pretinde pur si simplu ca orice data �n legatura cu cunostinta poate sa fie un instrument ajutator pentru teoria cunoasterii. teoria cunoasterii nu devine un capitol din sociologie. �n ultimul timp. Scoala aceasta sociologica a pornit de la Paris cu anumite intentiuni extragnoseologice. ci aceasta sociologie a cunoasterii este tocmai cercetarea cunostintei din punctul de vedere sociologic. si punctul de vedere sociologic �n explicarea cunostintei este un punct de vedere explicabil al procesului de formatiune. de felul cum cunostinta ia nastere �n noi. considerata in abstracto oarecum. care sa studieze cunoasterea. Vasazica. Vasazica.este altceva dec�t aspectul gneoseologic al cunoasterii. dar din punctul de vedere sociologic. si are reprezentantii cei mai seriosi �n Germania. intra cu picioarele drept �n farfurie si crede ca rezolva problemele de teoria cunoasterii. Noi stim numai cum se naste cunostinta �n cadrul larg al vietii. Deci. este un punct de vedere analog cu cel psihologic si cu cel biologic. nu exista. Aceasta pot sa ne-o puna la �ndem�na cercetarile biologiei. C�nd cineva �mi spune ca este evident ca cunostinta este un instrument pe care si-l creeaza viata. acest adevar se poate sa fie exact. �n psihologie. teoria cunoasterii nu devine un capitol din sociologie. aceasta teorie a cunoasterii sau gnoseologie. Vasazica. scoala de la K�ln. ca stiinta normativa. �n sensul acesta. de coloratura romana. Numai ca. de la Durkheim. si atunci ram�ne sa ne �ntrebam: ce face aceasta teorie a cunostintei. pe c�ta vreme punctul de vedere gnoseologic �n stabilirea cunoasterii urmareste altceva. exista eine gnoseologische Erkenntnissoziologie. daca ne �nchipuim ca ceea ce are de facut o stiinta este sa stabileasca materialul si pe urma sa-l studieze. adica noi. adica un studiu colateral. C�t despre sociologie. dar aceasta nu �nsemneaza ca noi cunoastem ce este cunoasterea �n ea �nsasi. caci cineva a scris odata ca psihologia a facut faliment �n cercetarea problemelor cunoasterii. stiti ca. a lui Jerusalem si Max Scheler. ca psihologia ar fi asa-numita stiinta empirica. [mai �nt�i]. de un timp. pentru ca procesul psihologic de cunoastere urmareste realizarea cunostintei �ntr-un caz concret.ne dam seama de procesul de cunoastere. stiinta aceea �nsa nu poate sa se ridice cu pretentia ca ea �nglobeaza cu totul teoria cunoasterii. al problemelor. Stiti ca. adica o stiinta a faptelor. Prin urmare. [si] intentiunea acestei cunostinte. Metodele teoriei cunostintei sunt foarte simple. al scoalei de la K�ln. oarecum din coasta. punctul de vedere sociologic nu poate sa aduca nimic altceva dec�t ceea ce a adus psihologia. daca . propriu-zis. cari sunt metodele ei? 3. spun �nsa ca. gnoseologie. ci exista un anumit capitol al sociologiei �n care se studiaza si cunoasterea. de cazul concret al realizarii cunoasterii. sociologia transforma toata realitatea spirituala �n capitole de sociologie. daca aceasta poate sa ajute �ntruc�tva. Daca teoria cunostintei nu poate sa fie psihologie. dar sociologia cunoasterii nu este. adica. �n profesorii Jerusalem si Max Scheler. urmarim cum se naste cunoasterea nu a vietii spirituale. sociologie sau biologie. Vasazica. dar aceasta nu este teoria cunostintei. Evident ca noi nu putem sa interzicem nimanui sa o faca: orice stiinta poate sa studieze teoria cunoasterii din punctul sau de vedere. iar teoria cunostintei ar fi stiinta normativa. ci a vietii biologice. nu este �nsasi gnoseologia. stabileste legatura dintre cunostinta �nsasi. o sociologie a cunoasterii. Procesul de cunoastere noi am lamurit-o si r�ndul trecut . exista o scoala sociologica ce are pretentia sa lamureasca toate problemele de teoria cunostintei. pe c�ta vreme asa-numita scoala franceza. nu se poate spune ca psihologia ar fi substrat al teoriei cunostintei. Principial. nu este necesar si al doilea. pe care stiinta a faptelor sa se grefeze. o stiinta asa-numita empirica. nu este teorie a cunoasterii. nu este Erkenntniskritik. propriu-zis. Vine acum �nsa punctul de vedere sociologic.

ci asupra unei constructii. Cum studiaza. Nimeni nu are dreptul sa ma �ntrebe pe mine: dovedeste-mi lucrul acesta! . am de-a face cu asa-numita stiinta empirica. pentru simplul motiv ca nedemonstrabil este orice fapt. de pilda. de c�te ori ma voi urca. un postulat este schema de creatiune a realitatii. de exemplu. Prin urmare. O stiinta care nu este empirica poate sa fie. foarte simplu: sa se uite la faptele de cunoastere din punctul ei de vedere si sa le descrie. Eu pot �nsa sa pun si alte conditiuni: ca spatiul �n care voi lucra va fi de asa natura. Un postulat nu este o afirmatie evidenta. si are de fapt. ci �mi creez conditiunile de lucru �n acea realitate. nici cu mai multe paralele printr-un punct exterior al unei drepte. D-voastra ati auzit de foarte dezbatuta chestiune a postulatelor matematice si stiti ce �nsemneaza. C�nd eu pun postulatul acesta. de a[-si] crea materialul. Credeti ca geometria bidimensionala sau unidimensionala nu se aplica realitatii? Sunt anumite . Cum studiaza logica faptele? Am lamurit acest lucru anul trecut: tot asa. de pilda.Eu afirm ca vreau sa fac o casa cu patru etaje. teoria cunoasterii trebuie sa aiba. D-voastra ziceti ca aceasta este geometria care se aplica realitatii. ca ma urc pe scara si intru pe usa din fata scarii. C�nd fac un postulat. Ce vrei sati demonstrez? Aci nu este nimic de demonstrat. un postulat. ca sa intru �n odaia de acolo si este sigur ca. Tot asa si �n geometrie. adica. �nsemneaza ca eu nu vreau sa duc dec�t o singura paralela. teoria cunostintei este o stiinta empirica . c�nd am pus acest postulat? �nsemneaza ca prin aceasta conditiune am construit spatiul �n care voi lucra. faptul exista pur si simplu. C�nd spun. Noi am mai vorbit si alta data de aceasta facultate speciala a matematicei. Eu zic. Dar zice: demonstreaza ca se duce numai una singura! Ce sa demonstrez. o sa ziceti: dar este usa? �mi fac eu usa. fac o afirmatiune care nu se raporteaza la o realitate. Ce trebuie sa faca teoria cunostintei? Acelasi lucru. a obiectelor cu cari eu voi lucra. nu exista nici o realitate care sami impuna mie. materialul exista �naintea noastra si el este cunostinta �nsasi. �mi creez realitatea �nsasi. se uita la ele si le descrie. n-am ce sa fac. voi intra totdeauna pe usa de acolo. Eu lucrez cu geometria euclidiana. Se poate sau nu se poate? Evident ca se poate. pentru ca matematica �si creeaza ea �nsasi conditiunile realitatilor. 4. Apoi. propriu-zis. nu exprim un fapt din realitate. materialul dat. cum se �nvata �n clasa a II-a [de liceu] la geometrie. Din momentul �n care acest material este dat. unul din aceste postulate. Eu. daca vreau sa duc mai multe. ci un postulat este altceva: este conditionarea realitatilor cu cari vei lucra. Dar toate geometriile se aplica realitatii. propriu-zis.la fel ca oricare stiinta empirica . ca printr-un punct exterior unei drepte nu pot sa duc dec�t o paralela. caci asa vreau eu! Dar pot duce si mai multe. Ca postulatul este nedemonstrabil este natural. adica: vreau sa fac o casa cu patru etaje. ci �si gaseste materialul gata dat dinainte. �n definitiv. �nsemneaza ca spatiul acesta cu care lucrez eu este spatiul �n care nu se poate duce dec�t o paralela. psihologia faptele? Se uita la ele si le descrie.ce nu-si creeaza ea singura materialul. spatiul �n care voi lucra de aci �nainte va fi spatiul acesta �n care eu pun conditia ca printr-un punct exterior unei drepte nu pot sa duc la acea dreapta dec�t o singura paralela. propriu-zis.ea nu poate sa fie logica. ci spatiul este asa cum �l cream noi. adica. �nc�t prin acest punct exterior unei drepte sa duc mai multe paralele la acea dreapta. Dar �n momentul �n care eu am un material dat si asupra lui pornesc sa-l observ si sa-l descriu. pentru ca usa aceea miam creat-o ca sa intru aci. dar nedemonstrabila. pentru ca. nu fac o afirmatie asupra unei realitati.Dovedeste-mi ca vrei sa faci o casa cu patru etaje! . Faptul nu se demonstreaza. Postulatul spune: printr-un punct exterior unei drepte se poate duce o paralela la acea dreapta si numai una singura.Ce sa dovedesc? . spatiul �n sine nu este nici cu o paralela. spun unde voi lucra. el poate sa fie observat si poate sa fie descris. matematica. Vasazica. �nsemneaza ca trebuie sa fie ceva de sine statator. Ce �nsemneaza c�nd zic ca pot sa duc numai o singura paralela.

prin practica noastra de toate zilele. Ce �nsemneaza aceasta? Ca nu se poate vorbi de feluri fundamentale de a calatori. �n adevar. adica. Eu pot sa ma duc la Ploiesti pe jos. Ati �nteles? Iarasi n-am �nteles nimic. nu este asa ca cel de la antipod sta cu capul �n jos? Ati �nteles d-voastra aceasta? Dar se mai zice: Pam�ntul se �nv�rteste �mprejurul Soarelui din cauza gravitatiei. una este sa poti lucra d-ta �n spatiu. dar �nsemneaza ca sunt trei directiuni fundamentale ale spatiului? Nu. axe fundamentale? De ce. ceva care sa corespunda naturei adevarate a spatiului. propriu-zis. �mi raspunzi aceasta? �mi raspunzi: eu pot sa lucrez �n acest spatiu conduc�ndu-ma numai de trei directiuni. caracterul acestei geometrii euclidiene. Adica. [dar] pe care nu le �ntelegem deloc. nu este definitoriu pentru lucrul �nsusi. o �ntelegem si noi. Eu m-am dus pe jos la Ploiesti. geometria euclidiana vi se pare ca este de �nteles. pot sa ma duc si cu unul. Noi traim �n mijlocul a o multime de cestiuni cu cari ne-am obicinuit. �nsemneaza ca aceste trei directiuni �mi sunt mie fundamentale pentru a defini un punct. Dar ce �nsemneaza �directiune fundamentala"? De ce trebuie sa fie numai �nainte-�napoi. folosindu-te numai de trei directiuni. �n spatiu. Aceasta �nsemneaza pe h�rtie. Este exact. Vasazica. [ci] este o structura a realitatii si un instrument de lucru. argumentul nu este valabil. pentru ca sunt mai multe si fiecare este independent unul de altul. Am mai �ntrebat si alta data: �ntelegeti d-voastra cum stau oamenii la antipod? Stau cu capul �n jos? Nu. si alta este ca spatiul �nsusi sa fie cu trei directiuni. vedeti. dar exista �n realitate si unul si altul. Dar ziceti d-voastra: geometria euclidiana este intuitiva. �naltime. pentru ca ne-am obicinuit cu spatiul acesta cu trei dimensiuni. Daca este rotund. Vasazica.domenii �n cari nu se poate lucra dec�t cu geometria unidimensionala si unde cu geometria euclidiana nu se poate face nimic. Prin urmare. dar esti �n afara de Pam�nt. Ati �nteles lucrul acesta? Vi l-ati putut reprezenta? A! atunci aci intervin o multime de alte cestiuni: ce �nsemneaza �sus" si �jos".nu sunt definitorii. cu aeroplanul etc. Ati �nteles lucrul acesta? Vi-l puteti �nchipui? Se atrag si se resping. O �ntelegeti tot asa de putin cum �ntelegeti si pe celelalte. caci realitatea o traim altfel dec�t geometric. Vasazica. trei acte fundamentale �n spatiu. ceea ce �mi da mie posibilitatea de a ma misca �n spatiu nu este. cu trenul. cari se �nt�lnesc �ntr-un singur punct. cu automobilul. largime. pentru ca a apucat sa scrie diferite carti) -: sunt trei directiuni. ce �nsemneaza �directia gravitatiei" etc. si aceste trei dimensiuni . Atunci. Dar c�nd te �ntreb eu asupra esentei spatiului. ca[ci] doua corpuri puse �n prezenta se atrag sau se resping etc. deocamdata noi ne-am . Dar. sus-jos. aceasta matematica nu reprezinta realitatea.care se pun �ntotdeauna �nainte c�nd este vorba de recunoasterea spatiului euclidian ca spatiu real . alte axe n-ar fi fundamentale? Si atunci intervine un altul si zice: este natural. pe care eu l-am creat prin postularea unei singure paralele. Apoi. ci este un lucru anex. cari sunt date de trei perpendiculare. toata lumea zice: pam�ntul este rotund. Aceasta �nsemneaza ca lumea este formata din miscarea pe jos? Poate sa fie formata si din miscarea cu trenul.Dumnezeu sa-l ierte. Este adevarat ca �n trei planuri eu definesc un punct �n spatiu. atunci oamenii stau la antipod cu capul �n jos. a murit acum c�tva timp (a murit cam t�rziu.. am mai multe posibilitati. si te uiti la Pam�nt. �nsemneaza ca este spatiul euclidian. cum sa nu aiba trei dimensiuni? Orice obiect se poate plasa �n trei dimensiuni: lungime. dreapta-st�nga? Numai acestea sunt directiuni. trebuie sa fie ceva care face parte din �nsasi esenta spatiului. si cu celalalt. Aceasta este altceva. adica nu sunt concludente. nici Soarele nu ne cade noua pe cap. Ceea ce exista �n realitate. stau �n echilibru: Pam�ntul nu cade �n Soare. pentru ca mie �mi este suficient sa am trei planuri pentru ca sa pot defini un punct �n spatiu. pentru mine. Si totusi. Ce �nsemneaza? Spune un filosof german . Ea nu este geometria �n care traim noi realitatea. Ca sa fie directie fundamentala a spatiului. Sunt doua lucruri cu totul deosebite.

Tot asa de bine putem aplica realitatii si sablonul unidimensional sau [cel] bidimensional. acea perpendiculara joaca un anumit rol �ntre cele doua segmente. Daca faceti suma unghiurilor interioare ale acestui poligon. Va rezulta o figura care este triunghiul. cu o conditie. de 180�. Prin urmare. este tot un plan. ca aceste trei linii sa se �nt�lneasca. albastre. �n chipul meu de a vedea un lucru. nu sunt un lucru �n realitate. eu am iesit din geometria euclidiana si am trecut �n alta geometrie. prin �nsusi faptul ca am pus conditiunea ca �n triunghiul meu suma unghiurilor sa exceada 180�. trebuie ca triunghiul sa aiba laturile curbe. negre si numai din posibilitatile sau sticlele cari exista �n realitate as putea eu sa-mi fac ochelari. daca eu am luat un plan si �n acest plan am pus trei linii care se taie doua c�te doua. deci pe geometrie cu doua dimensiuni. Eu vreau sa vad un lucru �ntr-o anumita culoare. Daca eu �nsa definesc asa o dreapta: este intersectia a doua planuri. din fapte de observatie. D-ta o sa spui numaidec�t: esti �n geometria lui Riemann. care. pe o sfera. teoretic vorbind. am facut sa cada un plan euclidian pe un plan de o alta natura. ci este pur si simplu o creatiune a mea. . �n acest plan iau trei linii. o digresiune pe care o fac acum: constructia aceasta. este o linie curba. ca liniile sa se �ntretaie doua c�te doua si ele sa fie �n acelasi plan. �n conceptia obicinuita a geometriei euclidiene. �nchipuiti-va ca zic: voi lua un plan �n care voi lua trei drepte. dar sta la libera mea alegere ca sa pun un postulat sau altul. am afirmat implicit postulatul euclidian. daca triunghiul �ndeplineste anumite conditiuni de rectangulatie. prin afirmarea unuia sau altuia dintre postulate. Deci. ci este o lume creata de noi. negri. orice afirmatie pe care o fac asupra unui univers �n matematica implica anumite postulate. pun ochelari verzi. adica. atunci nu se mai poate face nimic �mpotriva valorii sumei celor trei unghiuri interioare. dar poate sa �nceapa si altfel dec�t cu postulat. atunci evident ca intersectia planului cu suprafata este �n teoria generala o dreapta. Aceasta este singura conditiune pe care o pun eu. Vasazica. nu �ncepe necesar cu un postulat. �nsa acest spatiu al geometriei euclidiene nu este spatiul �nsusi. iar daca rezultatul intersectiunii nu este o linie dreapta. pe care noi o punem deasupra lumei. toata constructia aceasta a geometriei. dreptele se prezinta curbe. ci din fapte pe cari noi le cream prin vointa noastra si prin conditiunile pe cari le punem la �nceput acestui edificiu al geometriei: un postulat �l pune o geometrie. Eu zic: am un plan. Exista sticle verzi. tot o suprafata. Habar nu aveam de aceste lucruri c�nd am pus conditia celor trei laturi ca sa se �ntretaie doua c�te doua! Vedeti cum se creeaza lucrurile si cum se creeaza o realitate pe care nici n-am banuit-o? Am pus prima conditiune. Prin urmare. grafic. Postulatul �nsusi nu este conditionat de realitate. caci numai pe o sfera. albastri. pe care o fac eu. Adica. sa se �ntretaie doua c�te doua. �nca ceva: postulatele nu sunt nici ele marginite. Pentru ce? Pentru ca. ca suma unghiurilor interioare ale acestui poligon �nchis sa exceada 180�. Daca din v�rful unui triunghi cobor�m o perpendiculara pe baza. suntem �n geometria euclidiana. adica un sablon pe care noi �l aplicam realitatii. nu este facuta din fapte reale. cum zice Riemann. daca am o sfera �naintea mea si fac sa cada perpendicular pe cercul de diametru al sferei un plan. altul �l pune alta geometrie. Si atunci. deja am creat o lume sau s-a enuntat o lume creata. nici �n aceea a proportionalitatii dintre laturi si nici asupra rolului pe care perpendiculara �l joaca �ntre segmente. pentru ca postulatul d-tale sa fie valabil.�nvatat mai bine cu acest spatiu tridimensional dec�t cu un spatiu unidimensional. rosii. sa fie sferic. atunci o sa fie de un anumit numar de grade. Si mai este �nca ceva. carora le pun o conditiune: sa se �nt�lneasca doua c�te doua. rosii. evident. �n specie �nsa. orice meridian este o curba. realitatea ma conditioneaza oarecum �ntr-un fel. Ce �nsemneaza aceasta? �nsemneaza ca o constructie matematica de acest fel poate sa �nceapa si cu postulat. atunci c�nd am luat planul si am luat cele trei drepte. constructia poate sa �nceapa de la postulat sau de la obiectul �nsusi construit si atunci se presupune postulatul.

Obiect si valoare Obiect dependent si obiect independent de cunostinta Considerarea logica a cunostintei Specificul teoriei cunostintei 1. obiectele au caracterul acesta intuitiv. Am evitat sa vorbesc de[spre] lucrurile acestea. dar sunt sigur ca s-a facut multa vreme geometrie euclidiana �n omenire fara sa se aiba habar de postulatul lui Euclid. explicatiuni si nici o cercetare mai amanuntita a problemei. pentru ca �n adevar sa-l putem studia �n cadrul teoriei cunostintei. METODA SI SPECIFICUL TEORIEI CUNOSTINTEI 4 decembrie 1925 1. Si nu ma raportez numai la geometria propriu-zisa. asa este natural. �n adevar.Teoretic. �n prelegerea trecuta v-am vorbit despre stiintele empirice si stiintele . stiintele cari �si gasesc materialul complet ca fiind dat �n realitate si stiintele cari �si creeaza acest material. dar nu v-am spus niciodata mai �n amanunte ce �nsemneaza acestea. simt �nsa ca astazi n-ar fi nepotrivit sa atac si cestiunea aceasta. deci care este caracteristica sau care este pozitia �n care punem noi faptul de cunoastere.preexistenta cunostintei Structura realitatii. 4. propriu-zis.speculative. ci erau mai mult indicatiuni cari v-ar ajuta pe d-voastra sa va asezati �n punctele de vedere din cari ati putea privi la fel cu mine aceste obiecte. pe care o �nvatam �n liceu.stiinte descriptive. 3. de sine statator. unul material si unul formal. cari ar intra �n grupa stiintelor matematice. prin urmare. formal-matematice. Ceva mai mult. ci ma raportez �n genere la cestiunile de matematica ceva mai subtile. dupa cum este empirica si alta stiinta care lucreaza asupra unui material dat. V-am vorbit. Indicatiunile pe cari vi le-am dat n-au fost. descriptive si celelalte. �n adevar. teoria cunostintei nu-si construieste materialul. �n afara de . Eu nu pot sa va dau dec�t c�teva argumente. desi ceva mai dificila: care este atitudinea din care privim noi faptul de cunoastere. Eu am afirmat �ntotdeauna ca exista un punct de vedere logic. expunerea �ncepe de la postulat. adica. postulatul lui Euclid nici nu apare �n cartile de geometrie euclidiana la �nceput. Ei bine. Am spus ca problema este foarte dificila. deci numai la un anumit moment intervine postulatul acesta. O sa vedem �n lectia viitoare o chestiune foarte �nsemnata. vedeti care este deosebirea �ntre o asa-numita stiinta empirica si o stiinta care nu este empirica: este o stiinta empirica aceea care �si are materialul dat dinainte. chestiunea este foarte subtila si dificila. ci tocmai �n clasa a V-a. este o stiinta neempirica aceea care �si construieste materialul. fiindca. Cine a lucrat cu obiectele acestea matematice �si da seama ca tot o cercetare descriptiva a materialului este si �n matematica. V-am vorbit de multe ori despre asa-numitul punct de vedere logic �n considerarea problemelor si despre asa-numita realitate logica a obiectelor. Vasazica. Structura obiectelor lor Lumea �nconjuratoare . unul psihologic. la geometria euclidiana. �nsa nadajduiesc ca o sa aducem destula lumina. Av�nd materialul dat. Stiinte empirice . nu doar ca metoda matematicei ar fi alta dec�t cea descriptiva. ea are cunostinta �nainte si asupra acestui material ea lucreaza. 6. adica nu doar ca matematica ar �ntrebuinta explicatia cauzala sau ar explica siruri de rationamente. hai sa le zicem. Iata ce aveam de spus asupra caracterului empiric al teoriei cunostintei si asupra problemei �n genere: empirie si neempirie.le-am zice cu un termen foarte vag . III. de stiintele. 5. atunci trebuie sa spunem ca este �n adevar empirica. a VI-a [de liceu]. �n care. 2. care exista prin el �nsusi.

masina care trece �n momentul acesta. simt frigul care este afara.aceasta depinde de temperament . prin urmare. stau. Si. pentru ca eu pot sa patrund teoretic �n aceasta lume. �mi �nchipui zapada care este pe tramvai. lumea naturala. o singura posibilitate sau directiune de a �nainta �n aceasta lume a timpului se �nfatiseaza. lumea mea �nconjuratoare. cu mijloacele mele de cercetare. am senzatia de neplacere sau placere . pe care fiecare din noi o traim. �n jurul acestei lumi eu trag un orizont. ca �n adevar sa pot patrunde mai departe.geometrie. Si tocmai aceasta am �ncercat eu sa stabilesc r�ndul trecut. ma transpun �n ceea ce se �nt�mpla dincolo de ferestre. principial. [�n] structura obiectelor. Vasazica. ferestre. dar venirea mea �n contact cu aceasta lume n-are nimic de-a face cu existenta lumii �nsesi. adica sa stiu ca exista o lume. �n odaie. �n spatiu si �n timp. a mea. pot sa �mping mai departe orizontul acesta al lumii mele si singura conditie pe care o pun. Lucrurile acestea sunt ceea ce se numeste lumea mea. din timp. de anumite �mprejurari. �ntre o categorie de stiinte si cealalta. Eu traiesc. exista ca ceva real. Eu pot sa anticipez existentele cari vor veni si pot sa le anticipez cu dorintele mele. pentru problema filosofica asa cum se pune pentru noi. Eu sunt �nconjurat peste tot de obiecte. �n definitiv. si o singura posibilitate. independent de mine. real �n timp si �n spatiu. �mi �nchipui cum merge masina aceasta pe strada. Dincolo de aceste limite se �ntinde. indiferent daca eu iau cunostinta de ea. C�nd se studiaza o functiune oarecare. as zice. de lucruri si de �nt�mplari. Momentul ar fi oarecum corespondentul lumii mele spatiale �nauntrul orizontului de care vorbeam adineauri. urmarim ce se �nt�mpla cu celalalt. Eu vin �n contact cu ea �n momentul �n care ma �ndrept spre ea. ea exista. Dar deosebirea este. Eu pot sa iau cunostinta de ea atunci c�nd sunt pus �n conditiunea de a lua cunostinta. indiferent daca eu o valorific sau nu. cu prevederile mele. adica lumea aceasta exista pentru mine p�na la anumite limite. ma raportez la teoria functiunilor. chiar daca n-ar fi nemarginita.etc. un fel de penumbra. daca. si exista un material care nu devine independent de noi �nsine si de vointa noastra dec�t dupa ce noi am creat acest material. are si ea un orizont. posibilitatea mea de a patrunde. de a trece �n lumea aceasta este nemarginita. as zice. ca exista un material independent de noi �nsine si independent de vointa noastra. nu pot sa mai pun limite cari sa �ncercuiasca aceasta lume. oric�t de ad�nc as voi. eu fiind tot �n �ncaperea mea. exista un material independent de noi si exista un alt material. Deosebirea se poate face �nca si din alt punct de vedere. zic. Sa pornim pe calea cea mai simpla. . prin noi. daca nu iau cunostinta de ea. Evident ca posibilitatea de a patrunde �n timp. Dar. experimental? C�nd constatam variatia unui termen. Independent de mine �n sensul ca. lumea aceasta a mea exista. nu este �n functiune de mine �nsumi. Vasazica. ziduri. banci. si �nca pentru noi este suficient pentru ca problema sa fie �n adevar pusa si rezolvata. dar. jos �n strada. pot sa patrund penumbra. Deosebirea aceasta se poate face �ntre obiectele cu cari lucram noi �n cunoasterea noastra. �n momentul �n care stiu ca aceasta lume exista. Eu traiesc �n momentul de fata. sunt aci. nu sunt orientat �n directiunea acestei lumi. adica poate sa mearga �n trecut p�na la un oarecare punct si poate sa mearga si �n viitor. 2. Vin �n contact cu ea. prin existenta mea. lampi. pe care eu o traiesc �ntotdeauna. este conditionata de fapte. Lumea aceasta �nsa. ea exista asa cum exista ea. este sa am numai idee de formarea acestei lumi. Si nu pot sa pun limite. ce facem dec�t tot privim functiunea aceea asa cum este ea. cu mintea mea. lumea continua �nca sa existe. aud tramvaiul care trece pe strada. Acest moment de fata este mai mult o stare pe care eu o traiesc. cari �si au locul lor �n procesul cunoasterii. la fel. �nainte si �napoi. si �n prezent. daca exista. Aceasta. �n odaia aceasta eu vad oameni. �n care traiesc. propriu-zis. Eu nu conditionez lumea mea. �n structura �nsasi a materialului. dar penumbra aceasta are proprietatea ca se lasa a fi cercetata: eu. �n momentul �n care ma �ndrept spre ea. Aceasta lume a mea �nconjuratoare nu traieste.

dublez �n constiinta mea �ntreaga existenta naturala. Dar. sunt un copac. g�ndesc �n altul. un ceasornic. daca stiu de existenta ei sau nu. o valorificare practica: obiectul exista pentru trebuinta mea. este ceea ce am putea numi. 4. ca cunostinta mea ar fi un produs nou. Dar. este tot o calitate a lucrului. dar pentru cunoasterea mea nereflectata. morale. estetica -. la existentele acestea naturale ale lumii. adica �nchide posibilitatea de a fi �ntrebuintat de mine si pentru mine. 3. valorific �n raport cu mine �nsumi. �n al doilea r�nd. temporale. exista o valorificare a obiectelor. aceasta lume consta �nt�i din obiecte. Lumea �n care traiesc eu nu o pot conditiona de mine �nsumi. Este natural ca orice fabricat �nchide �n el o valorificare. ceea ce numesc eu lumea aceasta a mea este un complex de obiecte si de valori si toate au caracterul acesta bine determinat. pe care �l am ca sa scriu. cu un termen generic. casa frumoasa si cea ur�ta �nsasi exista. Este un punct de vedere filosofic si nu putem interzice filosofilor de a spune nazb�tii. prin urmare. Vasazica.complexul acesta de fapte al cunostintei mele. exista o masa pentru uzul meu.Ati auzit. exista o palarie tot pentru uzul meu. fac o multime de operatii. si este o valorificare practica . Eu vorbesc de existenta ca atare. prin urmare. ci. hai sa zicem. toate raportate la lumea din afara de mine -. care iau contact cu realitatea �nsasi. religioase. nu exista �n lumea aceasta exterioara numai obiecte. ca sunt filosofi care spun ca lumea nu exista dec�t �ntru at�t �ntruc�t o cunosc eu. care nu este posibil dec�t cu interventia mea. pentru mine. o tabla. c�nd nazb�tii se �ncearca si �n alte activitati mai serioase dec�t filosofia. Vasazica. cu un termen cartezian . cum spuneam adineauri. pentru ca eu o vad frumoasa si eu o vad ur�ta. ce �nsemneaza ceasornic? Ceasornic �nsemneaza un aparat care masoara timpul. este o operatie colectiva si un termen colectiv pentru tot continutul constiintei mele. Aceasta este socoteala de nuanta �n procesul meu de cunoastere. �nsemneaza ceva mai mult. o lampa. Ce este o masa? Este un obiect de forma cutare. mie-mi place sau �mi displace. Dar nu este numai at�t. Universul acesta. Cogito. O palarie va fi �ntotdeauna un obiect cu o valoare practica.este o problema pe care o vom discuta la timpul ei -. Din ce consta aceasta lume? Ei bine. O casa frumoasa si una ur�ta. care era o valorificare. . Exista un ceasornic pentru uzul meu. �n lumea aceasta reala exista pentru omul neprevenit valori cari sunt valori practice. o sa spuna un filosof. Vasazica. sunt niste banci. Toata constiinta mea se raporta. Adica. Ce �nsemneaza cogito �n �ntelesul cartezian? �nsemneaza ca fac o judecata? Nu. Aceasta calitate a obiectului. eu simt. indiferent de faptul daca o port sau nu. adica este o casa frumoasa si este o casa ur�ta. alaturi de obiecte. �n afara de constiinta mea. eu vad. valori cari pot sa fie estetice.�n afara de valorificarea de adineauri. �n sf�rsit. mai exista si alt fel de lume. cogito �nsemneaza: eu �mi �ndrept constiinta asupra �ntregii existente si iau �n constiinta mea �ntreaga existenta. Chiar �nsusi faptul ca oamenii le descopera nu este dec�t o dovada ca toata lumea este preexistenta cunostintei mele. Nu pun problema cum este lumea �n ea �nsasi si cum este �n cunostinta mea. Acesta este un prim rezultat pozitiv. America a existat si �nainte sa o descopere oamenii si sunt at�tea lucruri �n univers cari exista fara ca oamenii sa aiba habar de ele. Exemple stau la �ndem�na oricui. Ce este palaria? Este un obiect cu care-mi acopar eu capul. pentru constiinta neprevenita. de existenta �n sine a realitatii acesteia. Pentru ca. o casa care formeaza lumea mea. obiectul este la dispozitia mea. frumoasa si ur�ta. cogito. Asupra acestui �ntreg complex de obiecte si de valori se exercita constiinta mea. este foarte ciudat sa afirmam ca lumea nu exista dec�t �n momentul �n care o cunosc eu. adica sunt o masa. de a fi pentru trebuinta mea si de a sta la dispozitia mea. lumea mea. �n aceeasi lume a mea simt cum pun si anumite valori. ca exista independent de mine si �n afara de vointa mea. �n alta ordine de idei . nu pot sa conditionez cu nici un pret existenta lumii spatiale. eu judec �ntr-un fel.

caracteristic pentru ambele grupe de fapte este ca ele sunt cunoasteri care se raporteaza la obiecte din afara de ele. din considerarea lumii naturale. Va �nchipuiti d-voastra ca constiinta mea creeaza. cercetat etc. valori. dar ea nu are existenta dec�t �n masura �n care �mi �ndrept interesul. cunoasterea acestui univers real. a ta si a celuilalt. aceasta viata a constiintei. adica orice om ia �n constiinta lui realitatea. cogito este �n functiune. mai cur�nd sau mai t�rziu. Tot asa se �nt�mpla si �n ordinea de-a doua? �n unele cazuri da. as zice. �n altele �nsa. descris. �mi dau seama. numai ca este o deosebire �ntre aceste obiecte. pentru mine. materialul de cunostinta si. Vedeti dar care este deosebirea. asupra complexului.cum am spus si alta data . prin urmare. nu a mea. Dincolo. N-are aceasta orientare. operatie pur si simplu pasiva. adica orice cunostinta a noastra. numarul nu mai exista. lumea noastra naturala. ca am ceasornicul �n fata mea. avem [acum] pe un plan mai ridicat. la unii cogito este operatie reflexiva. ma orientez asupra ei. ma uit la el. Adica. pentru ca termenul de �real" este ceva neclar. �n momentul �n care l-am creat. aritmetica �nceteaza sa existe. cogito fiind �n functiune. acolo lumea exista. eu sau constiinta omeneasca �n genere va fi fortata sa ia cunostinta de ea. Comun. numarul acesta poate sa fie observat. din universul nostru real. se grefeaza constiinta faptului de constiinta.acest caracter intentional. lumea aceasta exista si continua sa existe. Vedeti �nsa. sa zicem. se reflecteaza constiinta cunoasterii lucrului. nu. Trairea realitatii se face tocmai prin aceste operatii pe care le �ndeplineste constiinta mea. Ce am eu din universul real? Starile de constiinta. epuizeaza materialul nostru de g�ndire. nu mai exista nimic care sa fie obiect pentru constiinta noastra si material care sa intre �n cunoasterea noastra. numarul nu exista dec�t prin existenta unei constiinte. Dar pot sa spun �nca altceva. �n momentul �n care eu nu-l mai consider. din universul nostru sensibil. cogito este �n functiune. careia i-am zice lumea ideala sau. �mi �ndrept eu atentiunea asupra lumii naturale. Adica. Orice lume. Lumea are orientare aritmetica. eu am ceasornicul �naintea mea. orice om traieste aceasta realitate. la fel cu obiectele si valorificarile din primul univers. sau nu mi-o �ndrept. Dincolo. orice om prinde realitatea. �n aritmetica. iar la altii este implicit. fie din lumea naturala. sunt orientat. orice cuv�nt pe care noi �l pronuntam ca semn al unui concept al nostru. ci �ntotdeauna iese �n afara de el si indica semnul unui obiect din realitate. fie din lumea ideala. pot sa am sau sa nu am acea orientare naturala. mai exact pe rom�neste. asupra lui cogito se plaseaza un al doilea cogito. o lume pentru sine: ceea ce era �nainte lumea noastra reala. ambelor grupe de obiecte de cari vorbeam adineauri . este o lume cu o existenta de sine statatoare si este o lume cu o existenta conditionata de orientarea noastra. La unii �nsa acest cogito este expres. Este o cunostinta care se exercita o data asupra unor obiecte. mai bine. la altii. o existenta de sine statatoare. orice om traieste aceasta stare a lui cogito cartezian. asupra cunoasterii unui lucru. pentru constiinta omeneasca ce g�ndeste nu exista deosebiri principiale �ntre o cunostinta si cealalta. asupra cunostintei unui lucru. Aceasta este deosebirea fundamentala �ntre lumea reala si cealalta lume. dincoace. nu se �nchide �n el �nsusi. Ce am eu din acest al doilea cogito suprapus? Tot cunostinte. Aritmetica este un corp de doctrina.Acum. propriu-zis. [ci] a constiintei omenesti �n genere. dar. Vasazica. Vasazica. deci constiinta omeneasca �n genere are orientare aritmetica? Exista aritmetica. alta data asupra altor obiecte. adica a constiintei omenesti �n genere. la r�ndul lui. formeaza. �n aceasta viata a constiintei obiectele si valorificarile sunt. Aceste doua grupe mari epuizeaza. Numai ca. aproape ca analog. asupra lumii reale. Acest al doilea cogito. lumea va continua sa existe si. Adica. �ntre lumea naturala si lumea ideala. �n asanumita orientare naturala. studiat. asupra vietii constiintei mele se grefeaza o a doua constiinta. �n acelasi timp. Spuneam adineauri. �ntreaga existenta. �n afara de aceste obiecte. numarul? Numarul este un obiect. grosso modo sau la prima vedere. pot sa traiesc starea �n care am ceasornicul �n fata mea. �n lumea aceasta a numerelor. cum i-am zice. adica ele au .

analoaga numai. Ce se �nt�mpla cu aceasta afirmatie "A exista". dar. considerarea logica. asupra posibilitatii cunostintei mele de a reprezenta. Aceasta este o pozitie reala �n filosofie. Ce se �nt�mpla cu ea? Aci vine partea cea mai grea. Acum ajungem la problema pe care o anuntam la �nceput. Dar. �ndoiala mea nu este negarea realitatii. functiunea este aceeasi si. �n acelasi timp. Eu nu spun: Afirmatia "A exista" este falsa. punctul de vedere logic. lumea reala. ci zic: eu pun oarecum la carantina. as zice. perspectiva logica etc. atunci c�nd ele ajung la cunoasterea noastra. fie ca cunoastem cel de-al doilea cogito: un obiect din lumea ideala. Noi avem nevoie de asa-numita considerare logica. dar �si pierde sensul. Asupra felului de existenta. structura cunostintei. dar taie legatura dintre o cunostinta si functiunea ei naturala. pozitia logica a cunostintei �n general nu este. propriu-zis. Cum ar fi daca as suspenda functiunea conceptului? Conceptul �ceasornic" exista. aceasta este perspectiva logica. Spuneam ca. un concept oarecare. nu este absolut nici o deosebire. adica. 5. Ce �nsemneaza considerare logica? Exista �naintea mea lumea �n generalitatea ei. sa ma �ndoiesc. fie ca cunoastem primul cogito: un obiect din lumea reala. eu n-am dat-o peste cap. este ceva �n el care ne scoate [�n] afara de cunoastere. Aceasta este. Vedeti. Este o deosebire structurala. �n afara de constiinta noastra. din punct de vedere logic. ceasornic-conceptul indica obiectul ceasornic. �n aceeasi masura �n care lampa este obiect pentru cel dint�i cogito. nu zic: A nu exista. aceasta este suprimata. Vasazica. punctul de vedere logic sau postularea. nu prejudecam asupra cestiunii. Eu afirm existenta unui lucru. functiunea se �ndeplineste exact �n acelasi fel. Aceasta este o considerare reala a lumii. si termenii sunt echivalenti �n functiune. nu schimba natura. am afirmat existenta obiectului A si pe urma �ncep sa �ncerc numai a ma �ndoi de existenta acestui obiect A. Aceasta lume este pentru mine obiect de cercetare. Nu este nici o deosebire din punctul de vedere logic �ntre unul si celalalt. aceasta operatiune pe care vreau s-o fac. intentioneaza un obiect care este �nsusi obiectul real. C�nd eu zic �ceasornic". de . Sa iau un exemplu. De pilda. De �ndata ce fiecare lume pastreaza caracterul acesta intentional. deci. ci zic: "A exista" s-o lasam deoparte. Aceasta stare a mea sentimentala este obiectul ideal. un obiect. Cred ca este aproape clar. natural. punctul de vedere logic si existenta logica. Existenta logica. Aceasta afirmatie: A exista continua sa subziste. �n adevar. cu asa-numita �ndoiala metodica a lui Descartes: voi �ncerca sa ma �ndoiesc de existenta lumii acesteia. c�nd o pun la �ndoiala? Un lucru foarte simplu: �i suspend eficacitatea. Dar zic: eu sunt �n �ndoiala fata de adevarul afirmatiei "A exista". aceasta cunoastere a noastra tinde sa se �ntoarca �nspre obiect. scepticismul. vasazica. adica indicarea obiectului prin concept. din punct de vedere ontologic. pentru ca eu nu ma �ndoiesc asupra valorii. Ce se �nt�mpla? Eu nu spun: obiectul A nu exista. lumea naturala. adica �si pierde eficacitatea aplicabilitatii. pe care v-o anuntam de la �nceput. c�nd zic: �sufar". nu ram�ne dec�t partea de cunostinta fara functiunea ei naturala si aceasta cunostinta fara functiunea ei naturala este cunostinta �n existenta ei logica. dar o pozitie care nu este totdeauna cea mai folositoare. tin sub banuiala aceasta afirmatie "A exista". nu afirm ca "A nu exista". Ram�ne afirmatia "A exista". nu schimba �ntru nimic natura unei cunostinte. �ncerc. atunci orice cunostinta a mea nu poate sa fie considerata dec�t �n str�nsa legatura cu ceea ce arata. pentru ca ea este numai suspendata �n activitatea ei. dar caracterul intentional. pentru ca aceasta ar �nsemna ca eu neg obiectul A. spuneam ca este o deosebire �ntre negare si suspensiune. pe care v-am aratat-o adineauri. este obiect pentru cel de-al doilea cogito. evident ca nu este nici o discutiune.este ca. propriu-zis. �n momentul �n care tai aceasta indicare obiectiva. am exprimat pur si simplu o stare a mea sentimentala. Functiunea naturala a oricarei cunostinte este tocmai indicarea obiectiva de care vorbeam adineauri. cu obiectul pe care-l indica. pot sa fac o operatie analoaga. o lasam la o parte. lumea ideala.

adica nu o sa �ncepem sa spunem: �Cunostinta este cutare". de la faptul �nsusi al cunoasterii. am afirmatia "A exista". Ce face. 6. Ei bine. pentru ca teoria cunostintei doar aceasta face: la un moment-dat ea trebuie sa studieze. dupa cum v-am anuntat. Iata c�teva cuvinte. este. 4. IV. �n expunerea acestei cestiuni. a problemelor teoriei cunostintei.a indica realitatea. se cere ca cei doi termeni ai cunoasterii sa fie separati. Punctul de vedere logic este dupa cum ati �nteles d-voastra . ca sa legam cu ceea ce am spus alta data. privit �n adevar sub raportul deductiunii fenomenologice de care va vorbeam r�ndul trecut. 6. este o metoda care �si are locul si �n logica. i-as zice fenomenologica. este evident ca eu cunosc ceva. �n datele cele mai generale. adica �n raport cu obiectul pe care o cunostinta �l indica. tocmai legatura dintre cunostinta si obiectul pe care-l indica cunostinta. nu este punct de vedere negativ. este adevarat. �nauntrul ei �nsesi. �n . considerarea logica? O operatie foarte simpla. Prin urmare. nu o sa procedam definitoriu. Calitati primare si secundare ale lucrului Exprimarea cantitativa a calitatii 1. asupra metodei teoriei cunostintei si asupra obiectelor cu cari teoria cunostintei are �ntr-adevar sa lucreze. 5. C�nd am o cunostinta. pentru ca nu face dec�t sa nege continutul unei cunostinte. foarte putine. punctul de vedere logic este punct de vedere sceptic si. propriu-zis. Dar pozitia aceasta logica o sa spuneti d-voastra ca poate sa fie buna �n alta parte. Deci. Suspensiunea aceasta. teoria cunostintei studiaza cunostinta �n raport cu termenul celalalt al procesului. �n linii mari. eu am cunostinta. tot asa de bine ca si �n teoria cunostintei. deosebirea dintre teoria cunostintei si logica nu sta �n metodele acestor doua discipline. care poate ca �nca nu va este asa de clara: ea interzice cercetatorului de a face orice afirmatie asupra valabilitatii cunostintei si interzice cercetatorului de a face orice afirmatie asupra functiunii cunostintei. pe de alta parte. Punctul de vedere negativ este pur si simplu: afirmatia "A exista" este neadevarata. bine delimitati. prin urmare. cunostinta care intra �n cercetarea gnoseologica este �n adevar cunoasterea privita din punctul de vedere logic. acest continut al cunostintei este complet dat la o parte �n aceasta considerare logica. 3. adica. Da.o metoda ceva mai larga dec�t domeniul teoriei cunostintei. dupa cum am indicat de la �nceput chiar. refuzul de a face orice considerare asupra functiunii cunoasterii. Noi o sa expunem o analiza plec�nd. ci �n problemele speciale pe cari fiecare le are. si anume: logica cerceteaza cunostinta sub specie logicae. Scepticul zice: adevarat. Vom intra astazi de-a dreptul �n subiectul nostru: cari sunt problemele teoriei cunostintei .pentru ca acesta este sensul cursului din acest an: �nsirarea. dar totusi indicatoare. Conditiile care fac posibila cunostinta Problema realitatii sub raport gnoseologic Obiectele g�ndirii Cunostinta prestiintifica Cunostinta stiintifica. OBIECTUL TEORIEI CUNOSTINTEI 18 decembrie 1925 1. dar tocmai pentru ca sa studieze legatura dintre cunoastere si realitatea �nsasi. foarte insuficiente. Afirmatia "A exista" este neadevarata este tot asa de putin logica precum afirmatia "A exista". O cunostinta este. asupra functiunii inductive a cunostintei. Prin urmare. dar nu �n teoria cunostintei. Cea dint�i problema care ni se pune noua este: ce este cunostinta? Este evident ca. dar Dumnezeu stie daca �n adevar afirmatia mea "A exista" are vreun sens. 2.

adica. �n adevar. o realitate. dupa calcul precis. insolubil sub raportul logic. pentru ca cunostinta sa fie posibila. cari nu multumesc. orice realitate evident ca trebuie sa aiba o actiune. Cari sunt conditiile ce fac posibila aceasta cunostinta? Una din aceste conditii am determinat-o deja �n sensul ei general. adica perturbatiunea �n miscarile de revolutie ale celorlalte planete. un substrat. Vasazica. acea planeta nu era perceptibila. aceasta actiune trebuie sa aiba un suport si. ca exista o realitate. dar vreau sa stiti din capul locului ca si aceasta problema este una dintre cele mai aride. adica �n momentul �n care aceasta cunostinta este. propriu-zis. sunt solutionari. �n momentul [�n care] exista o activitate. de la un efect oarecare. daca n-am presupune din capul locului ca exista ceva. Vedeti. presupunem ca aceasta activitate trebuie sa aiba un suport. asa este: orice activitate trebuie sa aiba un suport. ce �nsemneaza: ceva exista. �n afara de aceste solutionari logice. o problema a teoriei cunostintei. nu asa de subtil fluenta ca metoda. Ce cunosc eu? Foarte simplu: eu cunosc ceea ce exista. s-a calculat �n ce �mprejurari ar putea sa fie vizibil pentru noi acest suport. de pilda. Deci. de la o activitate oarecare. cum s-ar mai spune cu un alt cuv�nt. spirituala. o presupozitie a cunostintei este realitatea. ea indica cel mult o problema de psihologie. S-a afirmat ca exista suportul acesta. sub raportul gnoseologic al problemei. Teoria cunostintei �ncepe acolo unde eu �ncep sa cunosc ceva. ca tot ceea ce exista are o activitate si ca nu poate sa existe activitate fara un suport existent al acestei activitati. s-a aratat �n instrumentul astronomic corespunzator imaginea noii planete. s-a ajuns la existenta reala a unui corp. dar tot asa de logic insolubila. Dar. natural. Prin urmare. ci este o realitate �ntru at�t �ntru c�t iese din ea �nsasi si se raporteaza la ceva �n afara de ea. de la o actiune. �n termeni generali. foarte pe scurt. substratul oricarei activitati este o realitate. ar fi imposibila. noi o sa putem sa desprindem �ncetul cu �ncetul elementele cari intra �n constituirea cunostintei. Stiti. Noi nici nu facem rezolvire de probleme. �n miscarile celorlalte planete. cunoasterea pura si simpla nu indica. cunostinta aceasta. trebuie sa aiba un punct de aplicare. Evident ca. Vasazica. �ncetul cu �ncetul. cam asa este. �n termeni generali. poate.adevar. �n momentul �n care eu vorbesc din punctul de vedere gnoseologic de[spre] cunostinta. Deocamdata sa vedem ce �nsemneaza real. pe de alta parte. s-a spus �n filosofie ca realitatea se poate defini prin activitate complementara. �n adevar. Existenta planetei Neptun a fost indusa oarecum din anumite perturbatiuni cari aveau loc �n mersul. dar cari. deci oricarei activitati trebuie sa-i corespunda o realitate. Va spusei ca. o conditie a cunostintei este existenta a ceva care sa fie cunoscut. ca este o existenta. dar aceasta realitate nu este simpla. ca trebuie sa existe suportul acesta. totusi. Ei bine. Ei bine. care nu era cunoscuta pe atunci �n sistemul solar. Si invers. pe cale matematica. din punctul de vedere logic. altfel de solutionari ale problemelor. care este oarecum transcendent cunostintei �nsesi. Nu vreau sa va spun ca o sa rezolvim aceasta problema a realitatii. asa �nc�t. ci mai mult expunere de probleme si. Daca n-ar fi dec�t . o sa ajungem si la rezolvire. la un moment-dat. s-a dedus precis. �n urmarirea problemei acesteia a realitatii �n legatura cu cunostinta. nu o vazuse nimeni. ca. presupun imediat ca exista ceva pe care eu �l cunosc si asa o sa cautam noi mai departe toate elementele pe cari le presupunem. care era banuita. ce �nsemneaza: ceva este real? 2. trebuie sa va afirm de acum ca sunt. O sa vedem imediat ca nu �ntotdeauna solutionarea logica a unei probleme este o solutionare care sa multumeasca. indica procesul de cunoastere �n devenirea lui temporala. �ndata ce exista o actiune. S-a presupus atunci ca. Una din solutiile cari s-au dat a fost ca real este ceea ce exercita o activitate. Aceasta presupune. legata de un obiect care trece dincolo de ea. o presupozitie a cunostintei este aceasta: o existenta oarecare sau. propriu-zis. atunci c�nd Le Verrier a descoperit existenta ultimei planete. O sa vedeti mai t�rziu probleme cu un caracter mai precis.

ci imaginea lui Iuliu Cezar. Masa aceasta de lucru exista clar. este exact ca orice realitate are o actiune. atunci evident ca se ajunge la tautologie: este real ceea ce este real. conceptul acesta al realitatii. Vedeti cum se punea problema? Se punea �n termeni de g�ndire: este ceva real. problema. Si atunci. din amintirile mele. construita de mine. ce ar fi realitatea? Eu zic: realitatea este tot ceea ce poate sa fie obiect de g�ndire. daca am trait pe vremea lui Iuliu Cezar etc. adica. c�nd zic ca orice realitate trebuie sa aiba o actiune. dar care poate .actiunea existentei acelei realitati si �nca ar fi o actiune. dintr-o data am pus problema �n termenii urmatori: chiar daca nu cunosc realitatile. �n adevar. desi ele vor fi av�nd o actiune. cu �orice realitate este o realitate". care trebuia sa fie o definitie �n functie de cunostinta noastra. vag. imaginea lui Iuliu Cezar exista ca g�ndire. Dar. [pe c�nd] Iuliu Cezar nu exista fara ca eu sa ma g�ndesc la el. De ce? Pentru ca el poate sa subziste . evident. la g�ndirea mea. dar nu Iuliu Cezar. acest ceva exista ca realitate �n masura �n care el are o actiune. pe cari noi nu le cunoastem. g�ndul este si el o realitate. nu se mai precizeaza �n domeniul ei. pusa asa. Nu putem sa recunoastem. si ca domeniul �nsusi al realitatii ne este principial refuzat. exista ceva ca obiect de g�ndire pentru mine. natural. ma g�ndesc la scaunul de la masa de lucru sau la masa de lucru. va �ntreb: principial. Principial. construita de mine din lecturile. �n termeni de ajungere la constiinta mea. adica nu mai are un domeniu precis. toate lucrurile acestea pot sa vina la cunostinta? Cu alte cuvinte. dar aceasta definitie nu ne ajuta la nimic. asa. Ce exista. este pusa �n functie. Ati observat. �n cazul pe care l-am expus. Iuliu Cezar este ceva care nu mai exista. G�nditi-va �nsa la realitate si g�nditi-va la cunostinta mea. Ia sa urmam calea inversa. toate actiunile lucrurilor acestora sunt perceptibile la cunostinta noastra? Este evident ca nu. pentru ca este egala din punctul de vedere teoretic cu �orice realitate exista". sunt actiuni de cari noi nu putem sa luam cunostinta. si Iuliu Cezar sunt obiecte de g�ndire pentru mine. dar nu Iuliu Cezar el �nsusi. adica sa scoatem cunostinta din acest proces integrant! Daca �n cazul �nt�i scoatem cunostinta din acest proces integrant. adica. ea este obiect de cunostinta pentru mine. activitatea mea de a g�ndi aceasta realitate. realitatea se poate defini �n functiune de actiune. principial. Dar cunostinta mea? Cunostinta mea. la Iuliu Cezar. O deosebire �ntre masa mea de lucru si Iuliu Cezar evident ca exista: si masa mea de lucru. nu putem sa �ncercuim precis domeniul realitatii. 3. propriu-zis? Iuliu Cezar poate sa fie obiect de g�ndire pentru mine. �n termeni de cunostinta.chiar daca nu exista g�ndul la g�ndul imaginei lui Iuliu Cezar. adica �ntru c�t sunt cunoscute de noi. Ma g�ndesc. Atunci. acest ceva real este cunoscut de noi. atunci evident ca aceasta definitie a realitatii. si pentru ca felul de definitie este �n sine defectuos. Este totusi ceva adevarat �n toata aceasta discutiune. �n persoana. definit numai prin actiune. zic: ma g�ndesc la un obiect de la mine de acasa. Dar eu nu ma [mai] g�ndesc la masa de lucru. orice realitate poate sa aiba o actiune. Eu. facea oarecum parte integranta din definitia conceptului de realitate. scapa oarecum cunostintei noastre. Vasazica. vedeti ca definitiunea aceasta a realitatii nu este o definitiune care sa ne multumeasca. acest ceva real are o actiune. deci g�ndul la Iuliu Cezar este obiectul. ea este capabila de a fi obiect pentru g�ndirea mea. Vasazica. este semn pentru existenta ontologica a realitatii acesteia. Trebuie sa ajungem la concluzia ca exista o multime de lucruri.aceasta vreau sa spun . dar practic. doar imaginea lui Iuliu Cezar. Prin urmare. de pilda. ci imaginea construita a lui Iuliu Cezar. si atunci. Exista masa de lucru? Ea continua sa existe. [ceea ce] este o pura tautologie. �n momentul �n care dovedim ca. el exista. cunosc actiunile. de pilda. activitatea unei realitati este criteriul pentru existenta realitatii. dar toate actiunile acestea sunt datoare sa ajunga la cunostinta noastra? Teoretic. dar masa exista si fara ca eu sa ma g�ndesc la ea. aceea exista. Vreau sa spun ca pot sa ma g�ndesc la imaginea aceasta a lui Iuliu Cezar si pot sa-mi dau seama ca ma g�ndesc la imaginea lui Iuliu Cezar.

spun . Propriu-zis. Aceasta este atitudinea generala prestiintifica. �n aceasta atitudine generala prestiintifica. Masa exista pentru mine. zoologia. neprecis. lumea s-a �ntrebat: lucrurile sunt asa cum le vedem noi. voi putea sa vad ca el este rosu. sau aceasta calitate de rosu este altceva? Este o calitate a lucrului care nu este dec�t prin proiectarea asupra acestei bucati de stofa a unei anumite culori. asa cum ajunge la constiinta mea. pentru ca nu este lumina. sau este mai natural sa spun ca e rosie pe lumina. �n mentalitatea prestiintifica. �n termeni generali. imediat la �nceputul epocei moderne. �n �ntelesul obisnuit. Tot ceea ce poate sa ajunga la cunostinta mea . Aceasta este mentalitatea prestiintifica. Vasazica. o haina rosie �si are si ea realitatea ei de haina si realitatea ei de rosie. mi se va arata rosu. Obiectul �masa" si g�ndul �Iuliu Cezar" exista ca obiecte de g�ndire fara ca ele sa fie [�n] constiinta. stiintele acestea nu ridica problema critica a ceea ce exista �n adevar.sa existe indiferent de faptul ca eu ma g�ndesc la el. Si mai stiti. Ia g�nditi-va la cum socoteste omul obicinuit lucrurile cari �l �nconjoara. ca. Omul simplu va spune totdeauna: da. psihologiceste . Aparenta este [o] problema moderna. propriu-zis. Ce �nsemneaza ceea ce aminteam adineauri: problema calitatilor primare si secundare? Mai �nt�i.exista ca si continut de constiinta este. El zice: rosu este o calitate a lucrului. de pilda. toata filosofia greceasca. vreodata ca daca vad un lucru rosu. mai t�rziu. adica. Omul obicinuit zice: masa exista. adica fara sa ma g�ndesc la ele. care dureaza de la Descartes �ncoace. Toate cunostintele mele au existenta reala �n afara de mine. �n forma deosebirii dintre aparenta si lucrul �n sine (Erscheinung si Ding-an-sich). este pentru ca eu �l vad rosu. �n mentalitatea prestiintifica. pe care-l dam noi aci cuv�ntului. realitate ceea ce exista ca obiect de g�ndire pentru mine. scaunul exista. 4. anumite probleme. Dar. dar o vede acum. sau are numai posibilitatea de a deveni rosie la perceptiunea noastra. ca sa-ti dovedesc ca este rosu. sa zic eu ca bucata de stofa este rosie pe lumina si tot rosie pe �ntuneric. s-a ridicat �ndoiala. Adica. Problema este foarte veche. �n orice conditiuni. �n genere. �n sf�rsit. 5. ca posibilitate de g�ndire pentru mine. hipostaziat. -. de la un moment-dat. La exemplul pe care l-am luat: este natural. voi avea oric�nd posibilitatea sa g�ndesc asupra mesei.este o realitate. a pus �ntotdeauna la �ndoiala gradul de adecvare a cunostintei noastre senzoriale. precis sau foarte bine precizat. imaginea lui Iuliu Cezar exista. se �ntreaba oamenii. Omul simplu nici nu se g�ndeste. Tot ceea ce . rosu exista �n el �nsusi. si anume.zice omul simplu . sau sunt altfel dec�t cum le vedem noi? Iar ceea ce vedem noi. acest rosu este o calitate existenta �n realitate a lucrului. Stiti ca. ceea ce exista pentru constiinta noastra este ceva departat de realitate? Aceasta este problema care a aparut mai t�rziu. �nsemneaza. exista tot ceea ce nu este o creatiune a mea. exista tot ceea ce este de sine statator. intervin.eu as zice. Stiinta zice: iata o specie de animale. botanica etc. iarasi. �n conditiuni normale? Aceasta este o �ntrebare pe care si-o pune mentalitatea care �nceteaza de a fi prestiintifica. anatomia. Aceasta specie de animale o descriu. vad ceva negru-cenusiu.adica. la Kant. zic eu. �nca din filosofia greceasca. g�ndirea omeneasca .a facut alt drum. Ea vede o haina rosie.spre a ajunge la considerarea aceasta . obiectul respectiv este rosu si. Stinge lampa! O sa vezi ceva negru-cenusiu. s-a ridicat marea problema a asa-numitelor calitati primare si calitati secundare ale lucrului. Deci. existenta �n modul cel mai general. stiintele propriu-zis descriptive . este o existenta. �n realitate �nsa. dar care poate sa existe chiar atunci c�nd g�ndirea mea nu se exercita asupra lui. proiectat �n afara si oarecum ontologizat. imediat ce voi putea vedea acel obiect. mai ales de la Socrate �ncoace si cu sofistii mai �nainte. omul exista si el. c�nd este lumina. dar este neagra-cenusie pe �ntuneric? Adica. ca. sau nu exista dec�t �n anumite �mprejurari favorabile? O bucata [de stofa] este rosie �n ea �nsasi.

�n adevar. adica ale constiintei noastre. durata. celelalte: culoare. �n definitiv. pentru ca. Dar g�nditi-va [si] ca Bergson este �n ziua de astazi intuitionist. spunea ca exista anumite calitati ale lucrurilor. �n care miscarea nu prea avea importanta. Dar fizica? Fizica spune: culoarea nu este o calitate a lucrului. Practic �nsa se schimba problema: dintre toate elementele constitutive ale unui obiect. se poate nega tot asa de bine existenta reala a acestor elemente. care sta la baza logicei lui Bergson. adica cu imaginile de miscare. asemenea. mirosul. Deci. Galilei. tot miscarea este elementul care ne intereseaza cel mai mult. G�nditi-va ca Descartes si rationalistii (Descartes �n special) aproape au fundat teoria fizica sub raportul filosofic. De ce fizica a �nlaturat calitatile secundare si a tinut la calitatile primare? Nu dintr-un motiv propriu-zis teoretic. din capul locului. de miros. negate de lumea moderna si [mai] stiti ca cea mai acerba critica care s-a facut acestor sofisme ale miscarii a fost critica facuta de Bergson. Aceste calitati ar fi �ntinderea. are la baza. nu sunt calitati ale lucrului. De ce? Pentru un motiv practic si nu teoretic. adica sta la polul opus al criticismului. miscarea etc. Ma iertati ca am facut digresiunea aceasta. Stiti c�t au fost atacate aceste sofisme. de auz. . care sunt fundate �n realitatile �nsele. 6. Vedeti care este deosebirea �ntre primele si celelalte calitati: �ntinderea. daca lucrez cu celelalte calitati. durata. dupa cum spun ca rosu este o calitate a constiintei mele. mirosul nu sunt pasibile de a fi prinse �n cantitati. O sa ziceti: au fost si alte forme! Da. auzului. forma sunt trecatoare. ca element fundamental. reductiunea pe care ratiunea omeneasca trebuie s-o faca �n lumea obiectiva atinge elementele cari ne vin prin senzatiile de vaz. Aici este �ntregul secret al preferintei pe care fizica o acorda calitatilor primare. dar pastreaza ca intangibile calitatile �n directa legatura cu timpul si spatiul. sa se fundeze tot pe imaginile de miscare. culoarea. auzul. Toata logica asolinelor.cum este. conceptul de masura si conceptul de spatiu sunt cam unul si acelasi lucru. miscarea sunt calitati �n legatura directa cu timpul si cu spatiul. foarte scurta. pe c�nd celelalte. formei si celelalte. ca si [a] celorlalte elemente. sunetul. sunt pasibile de aceasta exprimare numerica. aceste imagini de miscare. Ceea ce se numeste propriu-zis calitate nu exista �n lucru. �n ultima analiza. pot sa merg la cunostinta realitatii. [fac] presupozitia. a spus: acestea sunt fundamentele realitatii. la r�ndul lui. duratei. sunet. Kant a si spus ca timpul si spatiul sunt forme apriori ale sensibilitatii mele. Toata filosofia bergsoniana nu este deloc valabila. nici �ntinderea si durata nu pot sa fie calitati reale ale lucrului. Nimic nu este asa de important si asa de caracteristic pentru toata mentalitatea de la Renastere p�na astazi dec�t locul extraordinar de important pe care-l ocupa �n toata teoria noastra imaginile de miscare. prin urmare. Teoretic. Cele mai variate scoli filosofice trebuie sa ajunga. raporturile spatiale si temporale. fata de calitatile secundare ale realitatii. a miscarii. tot asa pot sa spun ca si �ntinderea este un element constitutiv al constiintei mele. de a fi exprimate numeric. calitatile primare sunt primite si retinute de catre fizica drept elemente constitutive ale realitatilor si nu ale cunostintei noastre. Pragmatismul de astazi sta pe aceeasi baza. Aceasta chiar a fost caracteristic: ca lumea greaca a fost capabila sa faca conceptia sofismelor care negau miscarea. Trec�nd �n alte domenii. [cele] care se leaga anume de simtul vazului.nu exista �n realitate. ci sunt elemente ale constiintei constituite. Daca eu lucrez cu aceste calitati ale lucrurilor. Locke spunea: toate asa-numitele calitati secundare ale lucrurilor acestea sunt calitati secundare. ci sunt elemente care intra numai �n constiinta noastra constituita. ca ceea ce spun exista �n realitate. Spun deci. sofismele eleatice. mai �naintea lui Descartes. mirosului . sunetul nu este o calitate a lucrului. Tot ceea ce exista �n spatiu. miros. [cum] le-a si negat Kant. a fost forma greceasca. dec�t daca se afirma de la �nceput ca elementul fundamental �n constituirea reprezentarii este imaginea de miscare. ci exista �n cunostinta noastra despre lucru. Totusi. Descartes.

si se vorbeste �n timp de o dimensiune. Eu spuneam: �n definitiv. pe de alta parte.calitati primare. Despre acest lucru vom vorbi �n prelegerea viitoare. pe c�ta vreme calitatile secundare. 6. Minkowski. fizica tine mortis la calitatile primare ale lucrurilor si se intereseaza foarte putin de asa-numitele calitati secundare: pentru ca aceste calitati primare sunt pasibile de a fi exprimate numeric. Calitativ privite. problema este o prostie din punctul de vedere filosofic. deci. dintre aparenta si lucrul �n sine. nu. pentru ca sa se exprime. �n realitatea lor. am scris un articol �n care spuneam ca. Dupa ce au trecut trei-patru luni si m-am mai g�ndit la problema. Am foarte rar prilejul sa vorbesc despre lucruri pe care le-am scris vreodata. fundamental deosebite. si ceilalti. Cantitativitatea cunostintei stiintifice Cunostinta �n filosofia kantiana Pozitia fenomenologica Cognoscibilitatea cunostintei G�ndire si cunoastere Pozitia solipsista Realitatea. �n fond. propriu-zis. cu anumite calitati. Din prelegerea de ieri trebuia sa retineti c�teva lucruri fundamentale. de a fi transformate �n cantitati. ce �nzestreaza toate lucrurile. Care este deosebirea? Si eu am dreptate. Aceasta problema. De ce? Pentru ca. timpul si spatiul n-au nimic comun. am auzit de unul din cei mai mari fizicieni. Altfel. c�nd eram student aci. sub raportul determinarii unui obiect �n existenta lui reala. 5. si anume. spatiul are trei dimensiuni. s-a analogat timpul cu spatiul. Cantitativ privite. CUNOASTERE. Aceasta o spuneam eu. un fel de cunostinta prestiintifica. �n adevar. ci �n patru: exista �n cele trei dimensiuni ale spatiului si �n a patra dimensiune. toate evenimentele. trebuie sa i se dea patru coordonate si nu trei. atunci c�nd s-a trecut conceptul acesta de masura �n operatia de masuratoare a timpului. ca.nu este nici ea o deosebire fundata �n realitate. a timpului. V. �ntr-un moment de slabiciune filosofica. 4. ci este fundata �n necesitatea mecanismului stiintific. pentru ca eu de obicei nu scriu. Ce �nsemneaza aceasta? Timpul si spatiul sunt calitativ deosebite. G�NDIRE. 7. ele pot sa fie tot asa de valabile toate la un loc. Vedeti deosebirea de punct de vedere si �ntelegeti acum de ce.ultimele elemente ale spatiului sunt masurate. Stiti. astfel �nfatisata. REALITATE 19 decembrie 1925 1. Timpul are o dimensiune. duc�ndu-ma la G�ttingen. Vedeti ca aceasta deosebire . cu aceste date. o existenta �n chip numeric. �n fond. timpul si spatiul sunt doua lucruri absolut deosebite. calitati secundare . 2. cari [ar] exista �n realitate. filosoficeste. Dupa doi ani �nsa. adica trei sunt coordonatele de cari am nevoie pentru a exprima numeric un lucru. timpul si spatiul n-au nimic deosebit si atunci coordonata timp este exact �n acelasi fel coordonata ca si celelalte trei coordonate spatiale. ca exista un fel de constiinta naiva si. Toata lumea a zis: extraordinar de frumos! Ghinionul meu a fost ca eu parasisem ceea ce peste doi ani era �extraordinar de frumos". dar este un lucru extraordinar din punctul de vedere matematic. 3. Prin 1909-1910. Toate �nt�mplarile din natura sunt puse . de ce sa se faca deosebire �ntre cele trei dimensiuni ale spatiului si dimensiunea timpului? �n definitiv. Acum �nsa vine acest prilej. constituie miezul problemei: deosebirea dintre aparenta si realitate. am vazut ca era o mica prostie ceea ce spuneam eu acolo. un lucru care exista �n realitate nu exista �n trei dimensiuni. dupa cum pot sa fie tot asa de nevalabile toate la un loc. Metoda descriptiva 1. logic. care a emis aceasta ipoteza foarte �ndrazneata. Stiti ca se vorbeste: �n spatiu de trei dimensiuni.

care structura nu are. Ca aceasta cale a fost cea normala se vede si din faptul transformarii �ntregei matematici �ntr-o stiinta a numerelor. punctele si figurile geometrice �n general prin numere. pentru ca realitatile sa ajunga la cunostinta noastra asa cum sunt ele. prin structura. .fiind o stiinta sau o cunostinta de o precizie deosebita . �ncetul cu �ncetul. am masurat. cu obiectul acestei cunoasteri. asa-numitele calitati primare si secundare ale lucrurilor. Linia AB si linia AC pot fi exprimate si �n raportul 4/3. de aceeasi natura. o explicatie sau a carei explicatie noi nu o posedam. nici nu-si pune problema �n ce raport stam noi. dupa interesul pe care l-am lamurit �n lectiunea trecuta. si pe urma calitatile care ne vin prin senzatiile de miscare. Este adevarat. Vasazica. de care poate nu-si da seama. C�nd am doua linii si exprim proportionalitatea dintre ele. este de retinut din lectia de ieri. a urmat calea aceasta de transformare �n cantitati.pe socoteala lucrurilor exist�nd �n natura si toate evenimentele sunt considerate ca un fel de efect al unor anumite forte constitutive ale realitatilor. este o calitate a apei care curge. anume ca matematica . C�nd Galilei a fundat stiinta contimporana. pe care o �nv�rteste apa. propriu-zis. Vasazica. nici macar afirmatia care se face de obicei. vede ca apa exercita o presiune asupra m�nei lui. G�nditi-va ce zice morarul c�nd vede ca i se �nv�rte roata de la moara. pentru ca operatia pe care a facut-o Descartes. atunci c�nd a �ncercat si a reusit sa �nlocuiasca liniile. asa explicata cestiunea. asa-numita cunostinta stiintifica si cum aceasta cunostinta stiintifica distinge. nu si-a dat seama la �nceput. de o parte. pentru cunostinta prestiintifica. cunostinta matematica a fost �ntotdeauna o cunostinta preferata. nici macar aceasta afirmatie nu poate sa explice cantitatifierea acestei cunostinte pe care a realizat-o stiinta moderna. deci c�nd a transformat geometria intuitionista �n geometrie analitica. Nu �nsemneaza ca stiinta a urmarit constient idealul acesta al cantitatifierii. Roata se �nv�rteste pentru el �n virtutea fortei pe care o are apa. de o parte. Caci aceasta stiinta moderna iese dintr-o structura noua a spiritului omenesc. adica. si poate sa duca la stabilirea unor adevaruri foarte interesante. Acest obiect oarecare poate sa fie masurabil. prin esenta. pe de alta parte. pe de alta parte. masura �nsasi este un obiect. Dar stiti. ati vazut cum se desprinde. De aceea spuneam adineauri ca stiinta a avut interes la cantitatifiere. stiti ca exista. ca. �n adevar. o cunostinta mai precisa. prin realitatea �nsasi a cunostintei stiintifice. si ca. hai sa zicem. matematica ce lucreaza cu numerele. olfactive etc. de pilda. Vasazica. ci spun ca stiinta. Masurarea obiectului este si raportarea masurilor acestea la alt obiect. trebuie sa exprime �n masuri aceste calitati. Pe de alta parte. adica stiinta nu-si da seama ca asa trebuie sa procedeze sau. cel putin. el nu si-a pus deloc problema aceasta. ca aceasta cunostinta matematica nu este �ntotdeauna cantitativa. adica. Numerele sunt expresiunea unei masuri. dar n-am exprimat �nca printr-un semn anumit masura aceasta. el zice ca apa aceasta care cade are o forta si ca forta aceasta este o calitate a apei care cade. o alta matematica. Nu este vorba de un interes oarecum constient. calitatile cari ne vin prin perceptiunile vizuale. de pipait etc. la o cunostinta cantitativa. �n dezvoltarea ei naturala. nu se poate vorbi de un interes constient. cu realitatea. daca un om obicinuit simte pe m�na caz�ndu-i o picatura de ploaie. de apasare. altaturi de asa-numita.are pretentia sa serveasca de model �ntregei cunostinte stiintifice. [una] care lucreaza cu obiecte. asa explicata. Daca el baga m�na �n apa. Noi putem sa constatam pur si simplu ca aceasta noua structura spirituala a dus la transformarea cunostintei stiintifice �n genere. nu este dec�t teoria introducerii numarului ca expresie a masurii si �n domeniul geometriei. subiectul. a masurii care se exprima de-a dreptul cantitativ. ca aceasta cunostinta prestiintifica sau atitudine prestiintifica e aceea care proiecteaza oarecum toate continuturile de cunostinta �n afara si le hipostaziaza �n realitatea absoluta. Acesta forta. Cum? O linie este un obiect oarecare. Aceasta din urma atitudine am lamurit-o prin interesul pe care stiinta moderna �l are la transformarea cunostintei �n genere �ntr-o cunostinta masurata. Dar aceasta �nca nu �nsemneaza ca noi lucram cu exprimarea masurilor. adica.

al caror rezultat . la acest lucru trebuie sa va g�nditi �n legatura cu prelegerea de ieri: �nt�i. cu aceasta existenta transcendenta constiintei noastre. pentru ca transcende cunostintei. care tot este compus din elementul de posibilitate de cunoastere si din elementul de motiv de cunoastere. din care nu putem sa iesim. El pretinde �nsa ca lucrul �n sine nu poate sa fie cunoscut. anume. criticismul considera doua elemente constitutive ale cunostintei: experienta si lucrul �n sine. de �ndata ce anumite calitati nu mai erau considerate de aceeasi excelenta. cari sunt categoriile de functiuni cari intra �n acest element transcendental. era evident sa facem o deosebire de valori �ntre un aspect si celalalt si era necesar ca aceasta valorificare sa aiba repercusiuni �n teoria generala a cunostintei omenesti. Elementul celalalt constituie posibilitatea. as zice.experienta . Aceasta cunostinta este un tot.nu o spune el.si d-voastra stiti care sunt elementele. Este elementul transcendental. adica . dar cred ca este exact �n sensul lui -: transcendental plus transcendent da cunoasterea sau da experienta. o realitate �n care noi suntem �nchisi si dincolo de care nu putem sa trecem.dar si �n raportul AB/AC. das Ding-an-sich. Ceea ce este realitatea �n sine �nsasi ne ram�ne �ntotdeauna �nchis ca posibilitate de cercetare. cari transcend posibilitatile constiintei mele. ca filosofia kantiana. 2. Din felul acesta al doilea de existenta si. As zice deci . citeam astazi o recenzie pe care un fost coleg al d-voastra o face. de punere a problemei. este. anume. spun: cantitatifierea cunostintei este o trasatura fundamentala a stiintei moderne si aceasta cantitatifiere a cunostintei nu provine de-a dreptul din matematica. doua elemente foarte bine distincte: transcendental si transcendent. Vasazica. ceea ce nu mai poate sa fie exact. acesta este �n noi. [al doilea]. facultatea noastra de a cunoaste. care nu este rezolvata �n filosofia kantiana. Ce este realitatea? Realitatea este ceva care exista. la acela �n care exista problema pentru cunostinta stiintifica. cum spuneam adineauri. elementul subiectiv si elementul obiectiv. dar ceva care exista numai ca motiv de cunostinta. o posibilitate de a lua contact cu acest motiv obiectiv. fals. este aci o mica nelamurire. neredus la un numar. la felul �n care exista cunostinta �n cunoasterea prestiintifica si. adica elementul subiectiv plus elementul obiectiv. ceea ce este exact. ci ea �nsasi a dus la transformarea matematicei prin aparitia ei �n punctul central al interesului noii omeniri de dupa Renastere. Experienta �n �ntelesul kantian �nsemneaza cunostinta pur si simplu. Elementele �n cari intrau numai calitatile primare erau realitate.este �nsasi cunostinta noastra. deci exista un motiv obiectiv al cunostintei. Recenzentul pretindea. este. Prin urmare. un tot �nchis. Aceasta este data ultima pentru constiinta noastra. �n afara de constiinta noastra. Kant zice: elementul din afara este de necunoscut pentru noi. este ceea ce se numeste experienta noastra. conditiunile cunoasterii noastre. Celalalt element. el constituie asa-numitul lucru �n sine. existentele din afara sunt elemente transcendente. Evident ca problema n-a putut sa ram�na asa si d-voastra stiti ce transformari a capatat. El zice: posibilitatile mele interne sunt elemente transcendentale. teoretic vorbind. si evident ca. ca motiv de experienta pentru noi. exista o realitate. care este un raport implicit. noi am desprins iarasi chestiunea lucrului �n sine si chestiunea aparentei. Relativ la aceasta. o posibilitate de cunoastere. Vedeti. �n care se �ntrebuinta rau cuv�ntul experienta. ceea ce este aproximativ. cum as spune. . ca exista o aparenta a lucrului si exista o realitate. Exista atunci o posibilitate �n constiinta noastra. Ceea ce ne venea prin simturi era aparenta �n termeni generali sau elementele �n cari intrau si calitatile primare erau aparenta. Deci.pentru ca sa va aduc aminte termenii generali ai problemei -. Cea mai de seama transformare a fost. elementul transcendental. Aceasta aparenta este �nsa o data ultima a cunostintei noastre. un raport netransformat �ntr-o masura comuna. Noi avem o cunostinta. El �nsa procede la analiza acestui element transcendental . Dar el pretinde ca formele cunostintei noastre pot sa fie cunoscute. Experienta este data ultima a cunostintei noastre. mai t�rziu.

pentru ca se �ntrebuinteaza �n mai multe sensuri -. dar: eu g�ndesc un lucru nu �nsemneaza: eu cunosc un lucru. cunostinta noastra. cu un termen neprecis . Vasazica. Acum. toata existenta nu se reduce dec�t la continut de constiinta si vedeti alunecarea imediat -. �nsemneaza a-l analiza si �n ceea ce este el ca atare. pentru ca eu cam fac aci sa se �ncalce domeniile a doua probleme deosebite: problema existentei unei realitati cu problema cunostintei realitatii. Eu pot sa g�ndesc un lucru fara sa-l cunosc. �n momentul �n care un lucru nu poate sa fie g�ndit. Eu g�ndesc un lucru �nsemneaza ca am un continut de constiinta. A cunoaste un lucru �nsemneaza ceva mai mult. numai ceea ce exista drept continut de constiinta exista cu adevarat. mai de demult. dar o existenta care nu este de cunoscut. Noi nu putem sa avem cunostinta formelor apriori. nici functiunile cari fac posibila cunostinta. Noi nu cunoastem dec�t cunostinta propriu-zisa. Aceasta este adevarat. trebuie sa fie g�ndit. de la cea mai usoara analiza . 5. nu exista pentru mine. pentru ca aci se joaca asupra a doua �ntelesuri ale cuv�ntului �g�ndit". as zice. Pentru ca este adevarat ca ceea ce cunoastem noi este. exista drept continut de constiinta. Dar daca lucrul �n sine nu poate sa fie cunoscut �nsemneaza ca el nu poate sa fie g�ndit. se leaga filosofia asa-numita �cognoscientista". pentru ca sa existe. Deci. de cognoscibilitatea cunostintei noastre. adica rezultatul experientei noastre. �n filosofia veacului al XIX-lea . �n definitiv. nu putem sa cunoastem nici formele apriori. si Spencer este tot un fenomenolog. atitudine fenomenologica. este un fel de imagine a realitatii. un lucru. Ei bine. �n primul r�nd. Deci. Noi simtim. 4. adica a unui element care constituie cunostinta. daca nu putem sa cunoastem lucrul �n sine. asupra acestui punct apas�nd. pozitiunea fundamentala este: exista o realitate. Este o contrazicere.si deosebirile �ntre calitatile primare si [cele] secundare pe cari le faceam r�ndul trecut sunt oarecum un argument -. Si tot fenomenologi pot sa fie considerati si neopozitivistii: Mach.a existat si �n alte vremi. nu trebuie sa credeti ca aceasta pozitiune fenomenologica se margineste numai la Kant. Este cea mai frumoasa exemplificare de sofistica contimporana. rezultatul intrarii noastre �n contact cu lumea din afara de noi. �nt�i. si aceste forme transcend cunostintei noastre. �n atitudinea aceasta care se numeste �n genere. Vasazica.aceasta au spus-o si fenomenologii -. a-l deosebi de tot ceea ce este altfel dec�t el. adecvata sau neadecvata. care zice: a afirma existenta unui lucru �n sine. 3. Trebuie sa-i aplic cele doua operatiuni fundamentale carteziene unui lucru pentru . Din acest punct de vedere. ca ceea ce avem �n minte drept continut de constiinta nu este realitatea �nsasi. si el admite tocmai ca aceasta realitate nu poate sa fie niciodata patrunsa de cunostinta noastra. a unei realitati obiective este o contradictie. deci lucrul �n sine nu exista. De acest punct. adica. ci este ceva deosebit de realitate. Noi traim �n concluzia aceasta: cunoasterea noastra este ceva deosebit de aceasta realitate. �nsemneaza. v-am afirmat existenta unei realitati. tot ceea ce exista pentru mine exista ca experienta a mea . Pozitia aceasta fenomenologica are ceva adevarat �n ea si are si ceva foarte atragator. expunerea mea nu este asa de usor de urmarit. �n definitiv. �n acelasi timp. indiferent daca aceasta imagine a realitatii este justa. cognoscientismul spune:nu exista o lume �n afara. dar. cu elementul transcendent. Vedeti. Adineauri. Avenarius. �n fenomenologie. dar aceasta realitate obiectiva nu poate sa fie cunoscuta. Deci. ea este obiectiva.s-a nascut o alta scoala filosofica ce interpreteaza problema realitatii. pentru ca. el nu exista. si el admite ca este de necunoscut o ultima realitate. Dar �nsasi cugetarea filosofica aluneca pe un domeniu neprecis. pentru ca de cunoscut nu este dec�t cunostinta noastra ca atare.pentru ca. Petzoldt si ceilalti. dar acum s-a spus expres . Daca nu este g�ndit. Ceea ce avem noi este cunostinta pur si simplu.

dar nimic altceva. pot sa afirm un singur lucru. la confuzia dintre a g�ndi si a cunoaste. adica. Asa �nc�t conscientialismul. cu un singur defect. as zice. pentru constiinta �n genere. nu a constiintei realizate �n individ. Daca aplic numai o asemenea operatie. C. care sa corespunda constiintei d-tale. Ei bine.si citez exemplul acesta numai ca sa leg cu ceea ce spuneam ieri -. [cari] afirma pur si simplu realitatea absoluta a constiintei concrete. o constiinta oarecare a unei constiinte logice hipostaziate. ci este un continut de constiinta. este adevarat ceea ce sustine conscientialismul. Fenomenologismul afirma �nsa ca lucrul �n sine nu poate sa fie cunoscut. una aluneca de la g�ndire la cunoastere. Si asa este. Existi d-ta ca imagine. se poate �nt�mpla foarte adesea ca lamurirea care este logica sa nu satisfaca. Eu �nsa nu pot sa-i aplic si operatia de claritate. am anumite cunostinte. este natural ca l-am g�ndit.si distinctia este fundamentala. Acum. aplic operatia de distinctie. �mpotriva tuturor acestor fapte. dar nu satisface. si anume. d-ta nu esti o realitate. nu pot sa disting elementele constitutive ale acestui lucru. si anume. B. adica �n afara de continuturile de constiinta ale individului. ci pentru orice constiinta. se . dar.ca sa-l cunosc: claritatea si distinctia. care s-a ocupat cu problema aceasta. poate sa fie g�ndit si sa nu fie cunoscut. �n asa-numitele teorii solipsiste. toate acestea constituie o lume. Dar aceasta lume este singura lume existenta? D-ta o sa afirmi ca si d-ta ai o asemenea lume. Vasazica. aceasta rezolvare. ea �nchide o lume reala �n mine. Toate reprezentarile pe cari le am de la mine. o constiinta pur si simplu. exista ca [o] cunostinta a mea. si totusi sa nu fie cunoscut. la constiinta realizata si neaga pur si simplu existenta oricarei realitati �n afara de cunostinta. si nici constiinta dtale nu este o realitate pentru mine. El poate sa existe ca si continut de constiinta. spune: da. ca [o] constiinta a mea. dupa cum pentru d-ta nu exista un lucru �n sine. tot asa. dar nu l-am cunoscut. Ce se poate obiecta acestui punct de vedere? Logic. Se poate. absolut nimic. toate reprezentarile pe cari le am �n constiinta mea. Dar ce �nsemneaza constiinta? Eu. Acelasi lucru se �nt�mpla si cu lucrul �n sine. nu pentru constiintele concrete ale lui A. a afirmat pur si simplu ca nu exista mijloc de a ataca logic pozitia solipsista. eu am imaginea unei existente. care stau si g�ndesc. aceasta solutionare solipsista a problemei este foarte logica. Schopenhauer. O alta scoala filosofica �nsa. pentru mine nu exista un lucru �n sine. Ca om. nu ca lucrul �n sine nu poate sa fie g�ndit . �mpotriva evidentei acesteia logice. Acelasi punct de vedere l-a urmat si conscientialismul. �ncerc�nd sa puna accentul pe o anumita pozitie kantiana. cealalta aluneca de la constiinta la constiinta concreta. 6. �nsusi Schopenhauer. a zis: solipsismul este o filosofie admirabila. Conscientialismul se raporteaza tot la aceasta constiinta �n genere. care sa corespunda lampei. tocmai pentru ca sa arate care este valoarea solutiunii acesteia. care �ncearca sa nege realitatea obiectiva �n afara de constiinta noastra. care si el spune ca tot ce exista exista ca si continut de constiinta si nu poate sa existe altfel. Vedeti dar [ca] �ntre aceste doua scoli. ca am anumite continuturi de constiinta. aceasta lamurire. ca [un] continut al meu de constiinta. Exista [aceasta] lampa. Eu disting lucrul �n sine de toate lucrurile celelalte. Dar unde poate sa duca aceasta confuzie si unde poate sa duca conscientialismul se vede foarte bine . �n extrema st�nga a conscientialismului. Kant zice: ceea ce afirm eu despre constiinta este valabil pentru toate constiintele. care a tinut sa se amuze. �nsa d-ta nu existi pentru mine dec�t ca [un] continut al constiintei mele. este o cunostinta a mea. nu izbuteste sa faca lucrul acesta pentru simplul motiv ca recurge pur si simplu la un sofism. care confuzie nu este cu nimic fundata. De aceea va spuneam r�ndul trecut ca exista un fel de lamurire logica a problemelor si un fel de lamurire a problemelor care nu este logica. at�t si nimic mai mult dec�t at�t. dupa cum se poate �nt�mpla ca o lamurire care nu este logica sa satisfaca. adica cu o structura ideala. Kant lucreaza cu constiinta �n genere. ca solipsismul este punctul de vedere al nebuniei. de la corpul meu.

ne este data noua ca o convingere. este un univers de existente. Realitatea externa este.cine? Convingerea noastra ca ceea ce este prezent �n constiinta noastra este �n adevar exact. caci ne duce la anumite rezultate ultime.si aceasta este concluzia -. de esente. ne duce la fapte. rational sau intuitiv. imaginea �nsasi a cunoasterii. Se revolta �nca . faptul ca constiinta noastra conteaza �ntotdeauna cu o realitate �n afara de noi. sa rezolve chestiunea existentei unei realitati. nu ca un fapt construit. ci noi analizam lucrurile asa cum ni se �nfatiseaza si ajungem la ultima expresie a lucrurilor acestora. din acest punct de vedere. ca un fapt dat. este ca exista �n afara de noi. metoda descriptiva care. �nteleg eu sa fac cursul acesta. nu la argumente. Am tinut sa �nchei astazi ceea ce spuneam despre problemele pe cari le-am pus �n lectiunea de ieri. Metoda pe care o aplic eu este descriptiva. ci ca fapt. nu ca un fapt descoperit. Problema adevarata este: cum ne �nchipuim noi. �nc�t hipostaziaza �n afara anumite continuturi ale ei de constiinta si refuza sa creada ca ceea ce proiecteaza �n afara are numai o existenta iluzorie. ci este si limbajul pe care-l vorbesc eu �n filosofie. Ele nu sunt �n masura. universul pe care-l cream noi. un fapt. Dar. nu �nfatisam o argumentare. Este prezent �n constiinta mea acest ceasornic. �i construieste. 7. un univers oarecum de obiecte. programatic. real. Constiinta noastra este asa facuta. Cum este aceasta realitate. Deci. �ntregul sistem de presupozitii fundamentale al cunoasterii noastre va constitui pentru d-voastra. Acesta este un lucru pe care trebuie sa-l tineti minte nu numai la ceea ce spun eu la teoria cunostintei. Ei bine. prin urmare. Prin urmare. a oricarei cunoasteri. nu ca teorie. exista ceva sau nu exista ceva �n realitate? Este o problema lipsita de sens. static. se debiteaza de zeci de ani. propriu-zis. care nu ne satisface. dar constiinta mea refuza sa creada ca acest ceasornic este numai �n constiinta mea. pur si simplu. Vedeti aci aplicarea metodei descriptive de care va vorbesc de c�tiva ani. care sunt presupozitiile de lucru ale constiintei noastre? Ei bine. iar aceasta convingere. afirmam faptul acesta de prima necesitate pentru �nsasi existenta noastra. �l proiecteaza �n afara. pe care poate ca o s-o analizam si o sa vedem daca poate fi analizata prin argumente sau se reduce si ea la anumite presupozitii fundamentale. cum traim noi �n fapt. o existenta. pentru ca sa aveti o idee precisa despre felul �n care. solipsismul sunt teorii cari pleaca din ce �n ce mai putin de la fapte si cari ajung din ce �n ce mai mult la constructii dialectice. va spun �nca o data. ca exista o realitate �n afara de noi. Vasazica. �i da. noi afirmam aci. ci se sprijina pe �nsasi structura constiintei noastre. o presupozitie fundamentala a cunoasterii noastre. exista. O presupozitie. Asa �ntelegem noi sa rezolvam �mpreuma aci problema care se numeste: ce este cunostinta.cine? Bunul-simt. fata de superba si inatacabila constructie logica a solipsismului. . dar care �n universitate nu este aplicata. este �n adevar real. �n adevar. Deci. nu un univers construit de noi dialectic sau un univers care se construieste el cu ajutorul nostru. cu alte cuvinte . daca voiti. o realitate.revolta . fundamentala a oricarei cercetari. dupa c�teva lectiuni. fapt este ca presupozitia fundamentala pentru orice teorie a cunoasterii si pentru orice functiune a constiintei noastre �n genere este tocmai aceasta existenta a unei lumi din afara. [Ceea] ce conteaza �n fiecare moment ca exista efectiv. Constiinta mea �l arunca �n afara. �n cestiunea problemei realitatii. transcendent. c�t din aceasta realitate se rasfr�nge �n constiinta noastra sunt o alta problema. ca obiect se �nfatiseaza �n afara de noi. Noi nu construim logic �n nici un fel. noi am ajuns la rezultatul acesta: fenomenologismul. conscientialismul. ci aceasta existenta a realitatii ne este data noua �n toate cercetarile de gnoseologie si ne este data �n �nsasi functiunea constiintei noastre. aceste presupozitii de lucru sunt ca exista o realitate �n afara de noi. prin urmare. teoretic. nu se sprijina pe nici un argument. esafodaje de idei si de argumente.

consecinta a existentei efective a acestei realitati. Al doilea fapt este ca. Existenta realitatii . peste care nu putem sa trecem si a carui fundare teoretica ne scapa. 5.un fel de presupozitie a �ntregii teoretizari de mai t�rziu. ci pe ceva.o presupozitie fundamentala a cunoasterii Cunoasterea realitatii Principiul identitatii Principiul contradictiei Metoda dialectica Pozitia bunului-simt 1.nu de la evidenta care ar avea �nsa un caracter subiectiv. De aci �nsa urmeaza doua lucruri: �nt�i. noi nu aveam �n acest proces al cunoasterii dec�t. Aceasta este existenta realitatii. constiinta aceasta nu-si da seama si nici nu vrea sa stie de continutul cunostintei care reprezinta aceasta realitate. as zice. a problemei noastre. Ultimele doua lectiuni au fost afectate asezarii. adica. Ei bine. ceea ce cunoastem noi ca realitate nu are �nca un caracter ascendent constiintei noastre. At�t. exista ceva �nseamna pur si simplu: eu. Cu alte cuvinte. 3. pe un fapt peste care constiinta nu poate sa treaca. Teoria cunostintei sau. ceva dat constiintei noastre. Realitatea exista.VI. ce putem face cu ea? . Aceste doua lectiuni sunt �ntru at�t de interesante pentru �ntreg cursul de teoria cunostintei. ci �n stadiul ei naiv-realist constituie un fapt. sub raportul cunoasterii. Nimic mai mult. Iata primul fapt. Realitatea este. CUNOASTEREA SI CONSTRUCTIA REALITATII 22 ianuarie 1926 1. Trebuia sa gasim. Vasazica. pentru stap�nirea aceasta a realitatii. 6. constiinta �n general.cu un cuv�nt cam barbar . propriu-zis. caci ultima cristalizare a acestei realitati este tocmai o stare de constiinta. dupa cele doua prelegeri. Acesta este punctul de plecare. 4. ca ceva dat. nu procedeaza dialectic. Adica. peste cari nu se poate trece. Acest punct de plecare l-am gasit �n stabilirea unei existente transcendente noua. �n momentul �n care noi avem data aceasta realitate. de la lucruri date. daca voiti. ci procedeaza de la evidenta . Aceasta este deosebirea. pentru punctul de plecare al teoriei cunostintei. cunostinta pe care o am de[spre] existenta realitatii este. cunoasterea �n �naintarea ei. realitatea este pentru noi ceva [pe] care �l gasim pur si simplu. as zice mai mult propedeutice. ca. ci de la fapte -. Ati vazut ca existenta realitatii nu se poate nici postula logiceste. �n cadrul consideratiunilor noastre de p�na acum. Ei bine. de ordin ascuns. Caci acest continut al constiintei noastre nu functioneaza �ntruc�t este continut al constiintei. nici cu ajutorul nu stiu caror deductiuni de rationament. un continut al constiintei noastre. Afirmarea aceasta nu se sprijina pe nici un fel de rationament. 2. constiinta nu �n stadiul ei critic. p�na acum. Dar aci intervine deosebirea care trebuie facuta fata de constientialism. un punct de plecare �n procesul cunoasterii. am o anumita perceptiune peste care nu pot trece. care este realitatea. �ntruc�t stabilesc punctul de vedere din care �ntelegem sa desfasuram �ntreaga problematica a teoriei cunostintei. propriu-zis. cu alte cuvinte. Ati vazut �nsa ca stabilirea existentei acestei realitati nu am facut-o nici cu ajutorul logicei. nu procedeaza deductiv. a fost ca trebuie sa luam aceasta [existenta] a realitatii ca un fapt. aceasta afirmare: exista o realitate ca obiect al unui continut sigur al constiintei noastre. Concluziunea la care am ajuns. pur si simplu. ci acest continut al constiintei ne este dat �ntr-un obiect exterior al constiintei. a carui fundare sau justificare ne scapa si care formeaza pentru noi . se sprijina pe o constatare a constiintei. constructiv. propriu-zis. Realitatea exista ca fapt. ci zice pur si simplu: aceasta realitate exista pentru ca iau cunostinta de ea. nici constitui metafizic sau aprioric deductiv. mai exact.

si nu de asa mult [timp]. de exemplu. poti sa mergi cu el p�na la sf�rsit. Dar deosebirea dintre o carte buna si una rea este ca. care nu e un principiu constructiv. cu un termen impropriu. cu ajutorul principiilor logice ce le cunosc: identitate.noi postulam.Adica. o stiinta constructiva ([problema] pe care putem sa o neglijam).cum? Cu ajutorul logicei. metafizic. daca l-ai lua pe respectivul de la �nceput.explicativ. contradictiune. expozitiv. de sf�rsitul unei conferinte. ce putem face cu ea? Realitate este ceva. cu ajutorul acestui principiu. plec�nd de la un fapt dat si ajut�ndu-ne cu principiile logice? Cari sunt aceste principii logice? Primul dintre principiile logice este principiul identitatii. aceasta realitate. Principiul identitatii spune ca un lucru este asa cum este el si nu este altfel. dar este un punct de vedere care.ca sa zicem asa . zic: cum construim noi universul. O sa ziceti: pe vremea c�nd nu erau oamenii asa de destepti ca acum! Nu. Problema aceasta se complica apoi cu problema. una din cele mai mari sfortari ale filosofilor a fost de a construi din aceste postulate ale realitatii. tot buna e. Ei bine. al treilea. Aceasta postulare a realitatii se desfasoara prin varietatea de cunostinte a realitatii. pe c�ta vreme una buna poti sa o �ncepi de oriunde. dar daca. este deocamdata pur si simplu un concept general. ci va fi si o constructiune reprezent�nd un univers existent �n realitate. este punctul de plecare. eu nu �nteleg lucrurile acestea. de unde iese la iveala slabiciunea punctului de vedere. daca operatiunile mele logice sunt exacte. o sa vedeti ca sunt unele parti ce contin aberatiuni.) Deci. cu ajutorul acestor principii pot sa desfasor un �ntreg univers. (Poate ca nu veti avea curajul sa spuneti aceasta. sa largesti o cunostinta? Nu am dec�t un fapt dat. evident ca [si] constructiunea mea rationala nu va fi numai una rationala. Cu ajutorul ratiunii . plec�nd de la acest dat. pentru ca este vorba de ceva tiparit. Toata scoala rationalista si. cu toate acestea. este �nchis �n acest punct de plecare . daca luati o carte dintre acestea ale filosofilor idealisti. ci dedusa de mine din anumite postulate. mai degraba. ci �n �nsasi structura mestesugului lui de rationare.. eu . cum facea Aristotel. Daca am realitatea data. Desigur ca. nu au fost tocmai oamenii cei mai ne�ndem�natici.nu urmaresc pe respectivul �n capitolul doi sau �n capitolul trei. 3.ca sa simplific lucrurile . mai departe. �n ceea ce ne intereseaza pe noi. existenta realitatii. se �ntrebuinteaza �n filosofie . �n adevar. ceva mai speciala. trebuie sa o iei de la �nceput.. realitatea adica. . dar care. Ceea ce cunosc eu din realitate. dedusa de mine cu ajutorul ratiunii. acela al ratiunii suficiente. daca logica este. Ei bine. �n momentul �n care o singura existenta. si o deschideti la urma. Si atunci. Cum cunoastem noi realitatea? Sunt mai multe teorii �n privinta aceasta. dar. de exemplu. fara �ndoiala. principiul tertiului exclus . existenta realitatii. se complica �nsa. si principiul identitatii care face aceasta afirmare: realitatea este. D-voastra stiti ca scoala de la Marburg cam aceeasi pretentie are. pentru teoria noastra. tertiu exclus etc. toata scoala absolut idealista aceasta fac: construiesc realitatea. Este un lucru pe care vi-l expun schematic. ar fi un manuscris sau daca ar fi vorba. al doilea este principiul contradictiunii si. daca am ca punct de plecare o existenta a mea. Una din cele mai �nsemnate sfortari ale neamului omenesc. si din punctul de vedere al functiunii creatoare a principiilor logice. sub raportul filosofic. �n cel putin jumatate din istoria filosofiei. desi eu as zice. Si. atunci. Cum poti. �n sf�rsit. cari.ca sa nu mai vorbim si de al patrulea. ca sa mergi p�na la sf�rsit. de la elementul acesta dat. 2. ci e un principiu . �n momentul c�nd .hai sa zicem. cu o carte rea. ceva �n afara de continut. adica realitatea este asa cum este ea si nu este altfel. nu este realitatea �nsasi perceputa de mine. de a construi realitatea �nsasi..

atunci zici: da. Si atunci. �nseamna ca trebuie sa-ti arati semnele dupa cari vei putea fi recunoscut oric�nd. adica afirm identitatea faptului. spre exemplu. Realitatea este un concept cu anumite margini bine stabilite si eu am dreptul.si poate ca pentru filosofie acest �altceva" este �nca mai interesant. Un obiect este identic cu el �nsusi. �nseamna sa arati ce este esential �n dumneata. Vasazica. Veti putea sa-i deosebiti? Nu. care este deasupra acestor obiecte si care este oarecum �nchisa �n fiecare din aceste obiecte. temporala. 2 + 1 joaca acelasi rol ca 3. si deci postularea logica a unui obiect cu ajutorul principiului acesta al identitatii. am faptul existentei realitatii. 3 este identic cu 2 + 1. dar mai �nseamna �nca ceva. de alta parte. �n virtutea principiului identitatii. asa cum este el. caci 2 + 1 este altceva dec�t 3. Trebuie sa fie un element de distinctiune: asezare spatiala. printr-o �mprejurare oarecare. Aceasta �nseamna identitate: definirea a ceva spre deosebire de celelalte obiecte. nu cea materiala. Cu ajutorul principiului identitatii. ca exista doi termeni �ntre cari se pune un semn. ca acest concept sa-l �ntrebuintez totdeauna �n siguranta ca el ram�ne totdeauna acelasi. Daca stii ca �n momentul acela unul este la Vacaresti. trebuie sa se deosebeasca unul de altul. ati fi stiut ca este altul? Desigur ca nu. A si A'. Dar cum voi putea eu sa-l cunosc pe acest Nae Ionescu? Cum �si stabileste el identitatea lui? Definindu-se. si plec�nd de la faptul acesta. ci este o identitate functionala. De �ndata ce este identitate. adica. afirmarea identitatii conceptuale a realitatii. daca sunt doi? Ca sa fie doi. cum am spus-o. Identitatea a doua obiecte este o imposibilitate. identitatea matematica propriu-zisa nu este identitatea a doi termeni. �nchipuiti-va ca sunt doi frati gemeni. un fel de contrazicere. caci altfel nu mai este identitate. �n anumite �mprejurari �nsa. pur si simplu. aceasta �nseamna pentru matematica doua lucruri: ca A este A. sunt doi. identitate nu exista. cum o sa fie identitate. 3 joaca acelasi rol ca 2 + 1. Din faptul ca identitatea matematica se poate reprezenta si prin semne asezate �ntre doi termeni. independent de timp si spatiu . cari seamana perfect. Vasazica. suma 2 + 1. fara sa se spuna. un element constitutiv chiar. cari se �mbraca chiar la fel.identitatea logica. v-ati fi dus la Vacaresti si l-ati fi vazut pe cel de acolo si ca pe urma v-ati fi dus la Cotroceni si l-ati fi vazut si pe acesta. c�nd zic ca A este identic cu A'. C�nd zic ca am o identitate matematica oarecare. si anume. Deci. Politia este deocamdata mai filosoafa dec�t matematicianul. si ca-l vedeti pe unul la Vacaresti (�n cartierul cu acest nume) si pe altul �n cartierul Cotroceni. �n limbajul pe care-l �ntrebuinteaza. din anumite puncte de vedere. iar celalalt la Cotroceni. Identitate �nseamna o multime de lucruri. spun eu. Deci. si ca acesti doi termeni au exact aceeasi functiune. se sub�ntelege totdeauna. Bine�nteles. am cifra 3 si am. Ce �nseamna c�nd te cheama la politie si ti se cere sa-ti stabilesti identitatea? �nseamna ca ti se cere sa te definesti pe dumneata. ci ram�n �nauntrul faptului. la o functie. Identitate �nsa mai �nseamna si altceva . nu . dar trebuie sa fie ceva. ci [si] la altceva. eu nu pot sa ies �n afara de acest fapt. �n adevar. functiunea �ndeplinita de 3 este aceeasi cu functiunea �ndeplinita de 2 + 1. Ce �nsemneaza identitate functionala? Daca eu. numai din anumite puncte de vedere. ajunge la oarecari alunecari. identitate nu numai prin raport la �nsusi obiectul pus �n formula.Realitatea este asa cum este ea �nseamna. Dar �nchipuiti-va ca. De ce? Pentru ca este un element de distinctiune: asezarea lor �n spatiu. s-a alunecat de la identitatea aceasta pe care o numeam logica. Trebuie sa existe un element. caci altfel nu mai putem sa distingem ca sunt doi. pentru ca matematicianul. �n anumite �mprejurari. Ce �nseamna Nae Ionescu? Un om. la o identitate care nu este o identitate propriu-zisa. ca exista doi termeni. identitatea a doi termeni este.

caci se stabileste ca nu este de origine logica. se bucleaza bucla. nu poate sa deduca dec�t existenta a doua obiecte pur si simplu: A. caci contrariul lui non-A este A si viceversa. Vasazica. nu contopirea a doua obiecte sau evenimente. doua obiecte a caror existenta nu este data de principii logice. ceva care ni se da noua. El spune: un lucru nu poate sa fie ceea ce nu este el. ci trebuie sa repet la infinit existenta unei realitati. A si non-A sunt doua obiecte. un lucru nu poate sa fie ceea ce nu este el prin contradictiune. Dar daca se pot uni. Dar. A si non-A sunt doua obiecte puse �n prezenta. ram�ne ca un lucru este ceea ce este el si nimic altceva. cu principiul acesta logic? Veti zice: dar mai exista si principiul contradictiei. Si atunci. pe care logicienii puri . Vasazica. Cum putem noi sa trecem dintr-o data si sa zicem: bine. nu este asa de original cum se crede. crearea.presupozitie care este mult mai bogata dec�t �nsusi principiul contradictiunii. si pe care o notam cu non-A. dar pe care principiul acesta logic al contradictiunii o �nglobeaza �ntr-un singur obiect. exista o multiplicitate de obiecte. se recurge la procesul . dar exista si principiul contradictiunii! Acesta presupune existenta unei multiplicitati de obiecte �n aceasta realitate. pe care constiinta noastra �l gaseste si pe care trebuie sa-l constate. exista alte lucruri cari nu sunt lucrul acela.si idealistii absoluti. un postulat care trebuie definit si �ncercuit. si rationalistii . Prin urmare. �n virtutea carui principiu logic? �n virtutea principiului identitatii? Nu. care este non-A. primul postulat. Ce �nsemneaza: un lucru nu poate sa fie ceea ce nu este? �nseamna . pentru gasirea unui alt termen dec�t acesta.at�t si nimic mai mult. ci este si el o alta presupozitie. Dar principiul identitatii. ci este de alt ordin. Ei bine. si non-A. Cum construiesc eu atunci. cu ajutorul principiului contradictiunii. Mai �nt�i de toate. adica un fapt. De unde? Din realitatea �nsasi? Nici aceasta nu putem sa o stim. Prin urmare. Foarte bine! Ce spune acesta? 4. care nu este dat prin principiul contradictiunii. cele doua obiecte pe cari le �ntrebuinteaza idealismul �n general si rationalismul. ci ram�n �nauntrul lui. avem doua obiecte. adusa din afara. dar a caror existenta este delimitata cu ajutorul acestor doua principii. Este o presupozitie absolut gratuita. al identitatii si al contradictiunii. cauzarea.si acesta este. delimitat . �n adevar. Aci �nsa intervine o scamatorie filosoficeasca.desi nu trebuie sa-l primesc -. Vasazica. raportul dintre doua obiecte sau doua evenimente. Principiul contradictiunii.nu vor sa o scoata la iveala. Acesta este principiul contradictiunii. ele dau un al treilea. tot principiul identitatii. care nu e de ordine logica. Vasazica.ca exista un lucru. Al contradictiei? Nu. �nca din al doilea motiv . Daca taiem negatiunile.de aceea spuneam ca nu este original. Este o presupozitie care nu este de ordin logic. succesiunea. se �ncheie circuitul. dar cari se definesc cu ajutorul principiilor logice. Al cauzalitatii? Nu. cu principiul acesta al identitatii nu trec peste aceasta afirmare: exista o realitate. Acest nou proces nu este de origine logica. Al treilea [principiu]. ci este presupozitia principiului contradictiunii . de acelasi ordin ca si existenta realitatii �nsesi. De unde aceasta? Noi nu am plecat dec�t cu postulatul acesta al existentei realitatii . �n afara de A si non-A nu mai poate sa existe nimic. Dar ele se pot uni. Am postulat afirmarea aceasta: exista realitatea. 5. eu primesc si acest postulat . �n sf�rsit. Dar principiul contradictiei �nchide . �n afara de acest lucru. Aceasta ne intereseaza deocamdata. care-mi este dat prin principiul identitatii. cum zice francezul. dar. Exista deci un obiect A si exista o multiplicitate de obiecte care nu ne intereseaza. un lucru este ceea ce este el prin identitate. pun�nd la contributiune existenta unei multiplicitati de obiecte. �n afara de postulatul realitatii. Cauzalitatea arata �nlantuirea. Al tertiului exclus? Nu. Aceasta este o operatiune pe care eu o pot banui. �n alta directiune. zic: A si non-A exista.pot sa ies din acel obiect. ca sa vedem �n adevar eficacitatea principiilor logice �n constructiune. avem doua obiecte cari nu sunt de ordine logica.o alta presupozitie. dar nu unirea.

�n adevar. �n adevar. Deci. adica o constructiune cu ajutorul principiilor pur si simplu logice? Nu. nu este nevoie de a construi realitatea. care e pur si simplu derivat. Cu ce? Cu ajutorul caror elemente construim? Cari sunt elementele pe cari ni le da noua universul. sinteza. Dialectica constructiva este ceva pe care �l gasim pur si simplu. d. Sunt �nsa lucruri care nu au nevoie de dovada. �n primul r�nd. introdus cu prilejul acestei metode nu ne �ncurca. dar care este. ca poti sa ceri dovada tuturor lucrurilor si a tuturor afirmatiunilor. Acesta este un lucru foarte important si asupra lui am vrut sa insist mai mult. De ce? Pentru ca exista pur si simplu. presupun�nd ca. E o afirmatie de bun-simt si am mai vorbit si alta data despre aceasta. aceasta o constructiune logica. existenta! Postulare sau teza este unul si acelasi lucru. �n al doilea r�nd. al asa-numitei metode dialectice. Si acum se vede precis cari mai sunt cele c�teva probleme fundamentale pe cari noi . ea ne este data. dupa cum sunt si oameni care se afirma pur si simplu prin prezenta lor. trebuie sa introducem mereu antepresupozitiuni. negatiune. �n ceea ce a fost si �n ceea ce este. cu ajutorul caror procese transcendem aceasta realitate actuala. �n ce consta bunul-simt �n �mprejurarile acestea? �ntr-un lucru foarte simplu. lucrul care exista nu are nevoie de demonstratie. Exista realitatea? Evident. O sa vedem �n lectiunea viitoare cum. Sinteza devine teza si creeaza antiteza si aceasta noua teza si antiteza fac o noua sinteza s. pentru ca. Foarte frumos rationament. 6. foarte simplu. �n filosofie. noi distingem �nauntrul realitatii actuale toate presupozitiile necesare noua si pe urma cum transcendem aceste realitati actuale. anume. nu trebuie sa le bagam noi. Prin urmare. Aceasta este cea mai buna dovada ca exista. caracterul acesta monogenetic. aceasta monogenie nu ne �ncurca. pentru ca a existat un om care l-a inventat. creeaza universul si sa ne cobor�m la lucrurile asa cum sunt ele. de ce sa caut sa-mi fundez existenta unui obiect? Este nu numai o complicatie inutila a vietii mele pe pam�nt. am vazut ca a trebuit sa postulam diversitatea realitatii pentru ca sa putem formula principiul contradictiunii.ca cele doua lectiuni precedente verifica toate aceste presupozitii ale noastre. Bunul-simt este lucru mare. sinteza si antiteza. pornind din acest punct de plecare. �n afara de aceste principii logice. dar eu trebuie sa cred ca exista ceasornicul acesta pentru ca-l am eu aci. Noi am vazut ca mai �nt�i trebuie sa postulam realitatea pentru ca sa putem formula principiul identitatii. Vasazica. teza.acesta . asa cum este el? Am spus ca primul fapt este existenta . este. pe care nu o constatam nicaieri. Aceasta. el exista. pentru ca ceasul cu numarul cutare a fost cumparat [de] �Schmidt & Stratulat". Ce pot eu sa dovedesc �n existenta ceasornicului meu? Exista. elementele pe cari trebuie sa le luam din aceasta realitate sunt acolo. �n adevar. chiar �n filosofie. dar am insistat asupra acestor consideratiuni tocmai pentru ca sa arat baza pe care se asaza cursul nostru. �ntinz�nd-o nu numai �n spatiu. A [si] non-A este postulat. ne da o serie uniliniara de evenimente si de existente. este un fel de monogenie a tuturor evenimentelor si existentelor din univers. pentru ca urmasii acelui om au facut fabrica �Omega". dar si �n timp.existenta. a. pentru ca eu m-am dus si l-am cumparat de acolo. Aceasta �nsa ce ne da? �nt�i. care nu se dovedeste. de ce sa caut argumente pentru existenta unui obiect. Nu insist asupra principiului tertiului exclus. �n primul r�nd. la-ndem�na filosofilor. pentru ca aceasta fabrica a facut si ceasul cu numarul cutare. ca sa putem sa construim �n adevar universul cu posibilitatile constiintei noastre. pentru ca pot pune m�na pe el. pe cari le introducem ne�ncetat �n sensul de natura apriorica.iar interesant! . Tot asa si �n filosofie. m.a carui origine se poate atasa la Fichte si poate �nca ceva �naintea lui -. Puteam sa fac aceasta lectiune mai scurta. ci este [si] o operatiune pur si simplu absurda. antiteza si unirea acestora doua. Prin urmare. Acesta este un lucru foarte interesant si ati vazut . trebuie sa parasim odata aceasta atitudine plina de demnitate a ratiunei omenesti care.

6. prezent. iar pe de alta parte. a carei demonstrare nu se poate face. si anume. ale carei fundamente nu sunt teoretice. evident. prin �nsasi aceasta operatiune de definire. fie ca opereaza �n cadrul principiului contradictiunii. �ntrebarea care se pune �n fata acestor rezultate [este]: care este baza multiplicitatii aspectelor realitatii. dupa cum nu a putut sa creeze nici macar existenta universului. noi constatam. Prin urmare. presupozarea acestei existente a realitatii. pe de o parte. sa zicem. VII. o linie ideala. Doua sunt rezultatele mai �nsemnate obtinute p�na acum. �n primul r�nd. despre care vorbeam adineauri? A defini �nseamna. 4. Dar. un proces sufletesc . Aceste unitati sunt. apriori. dar [zic] -. fac operatiunea de deosebire. fie ca opereaza �n cadrul principiului identitatii. cari se gasesc gata. unitati de calitati. faptul care sa explice aceasta �mbucatatire a existentei. dar constitui. a realitatii este. Spuneam �n lectiunea trecuta ca asa-numitele operatiuni logice. �n aceasta totalitate de unitati. cari sunt de sine statatoare. �n al doilea r�nd. nu se poate amplifica si nu se poate complica cu ajutorul pur si simplu al teoriei. Adica. Multiplicitatea aspectelor realitatii Definitia unui obiect Rolul perceptiei Largirea concepului de realitate: trecut. adica de stabilire. C�nd eu definesc un lucru �nseamna ca �i trag o linie care-l �nconjoara. DELIMITAREA OBIECTELOR CUNOASTERII 29 ianuarie 1926 1. care este un fapt aparte. anume . �n alt plan de vorbire. 3. De �ndata ce ratiunea pura nu poate crea universul. deosebirea acestui tot de . Despre acestea . nu numai ca prin definitiune eu constitui unitatea. sa ne �nsusim aceasta realitate. cu calitatea aceasta de a fi de sine statatoare. propriu-zis.o sa vedem ca nu este numaidec�t sufletesc -. 5. din totalitatea de impresiuni pe care o primesc. �mbucatatirea aceasta a realitatii nu se poate face pe cale speculativa. complexuri de impresiuni sau. a multiplicitatii obiectelor realitatii? De �ndata ce realitatea se multiplica. atunci �n alta parte trebuie sa fie fundamentul acestei multiplicitati si varietati de obiecte. nu pot sa treaca peste faptul acesta unic si nediferentiat al realitatii date. definirea tuturor calitatilor la un loc si. a delimita. unitatea �n raport cu tot ceea ce �nconjoara aceasta unitate. adica. pentru ca �n adevar sa ajungem la al doilea fapt fundamental �n procesul logic de cunoastere. un proces oarecare. oarecum. Mie mi se pare ca. sunt doua procese sau doua momente deosebite �n acest proces al definirii unui obiect sau a unitatii unui complex de calitati. Cu alte cuvinte. �n ce consta. �n primul r�nd. �n aceasta operatiune fac implicit o alta. ce consta �n definirea obiectelor. cum spuneam mai sus: este. �n afara de orice preocupare si �n afara de orice teorie logica. �n al doilea r�nd. trebuie iar sa luam ca dat un fapt al experientei noastre. complexuri de calitati sau de impresiuni. eu stabilesc anumite unitati.�n lectiunea viitoare. A fi de sine statator �nseamna a fi mai departe obiect. viitor Operatia de comparatie a obiectelor Reproducere si aducere-aminte �n procesul cunoasterii 1. Ei bine. dar cum diferentiem noi obiectele acestea? Noi primim. propriu-zis. Dar. operatiunea de definitiune sau de delimitare. noi distingem �n totalitatea realitatii aceste diferite unitati complexe.nu as zice postularea. 2. 2. cari sunt functiunile de cunoastere gratie carora noi putem sa stap�nim. de delimitare.trebuie sa le �nfatisam: �n ce consta realitatea si cum se largeste aceasta realitate. un alt rezultat obtinut p�na acum este ca. ca exista o realitate care ne este data imediat. pentru ca sa ajungem �n fata acestei diversitati despre care vorbesc mereu. astfel �nc�t �l �nchid. ci cari ni se impun noua ca fapte existente.

Sa fie definitia clara . cum as zice. pretentiunea ratiunii de a crea ceva. Facultatea aceasta. cu alte cuvinte. Vasazica. cum este fundata aceasta afirmatie a noastra ca spiritul nostru a stabilit asemanari si deosebiri? Sau: ce sta la baza acestor asemanari si deosebiri pe cari le stabileste constiinta noastra �n realitate? Discutiunea se repeta. functiuni ale facultatii noastre de a cunoaste. filosofice. acela al afirmatiei a ceea ce nu este un obiect. mai complicat sau mai filosoficeste.calitati de tot ceea ce nu este el. o percepe ca pe oricare alta realitate? Acesta este argumentul fundamental. ne �ntoarcem la discutiunea fenomenologiei. Pentru acelasi motiv. ca diversitatea universului nu este fundata �n �nsasi diversitatea reala a universului. ratiunea noastra ne da posibilitatea de a cunoaste. aceasta existenta nu duc la un rezultat propriu-zis pozitiv. nu vulgara. intra pe aceasta cale. Ce corespunde �n realitate acestor asemanari si deosebiri sau.adica o a doua presupozitie . pretinde filosofia.prin aceasta �ntelege ca definitia lui sa mearga spre elementele constitutive ale cunostintei. Dupa Kant . ci pe care constiinta noastra o prinde. prin urmare. c�nd a fost vorba de presupozitia existentei realitatii? Am stabilit ca ea ne este singura data �n perceptiunea noastra despre realitate. ci trebuie sa presupunem . c�nd spune ca orice cunostinta trebuie sa aiba doua calitati: sa fie clara [si] distincta. pe care �nsa dvoastra. sa fie distincta . cu alte cuvinte. cum zice Ovidiu: rudis indigestaque moles. mai simplu. Mai �n jargon. realitatea �nsasi este amorfa. de ce exista un fel de succesiune si regularitate a �nt�mplarilor din univers. noi am stabili asemanari si deosebiri. Dar �n ce este fundata? �n functiunea noastra de a cunoaste. pe care o teoretizeaza Descartes. cu ajutorul caruia luam cunostinta de multiplicitatea aceasta de obiecte se compune din doua momente distincte: stabilirea de asemanari si stabilirea de deosebiri. �l cititi �n orice tratat de filosofie. �n aceasta discutiune filosofica. pe care am facut-o acum doua lectiuni. doua momente deosebite: acela al afirmatiei a ceea ce este un obiect si.ca aceasta stabilire de asemanari si deosebiri pe care o face constiinta noastra este fundata �n realitatea �nsasi. �n realitate. si este. . Aceasta. de filosofic. cu ajutorul principiului contradictiei. problema este. este postularea pe care ne-o pune la dispozitie principiul identitatii. cari spun: asemanarile si deosebirile nu exista dec�t �n constiinta noastra. Este operatiunea cunoscuta de multa vreme. pe care o facem cu principiul identitatii. am �nlaturat presupozitia cum ca ratiunea noastra ar crea ceva aci. al doilea. Ar �nsemna de aci. pe urma. Stiti ca sunt o multime de teorii �n filosofie. as zice. Cu alte cuvinte. �n diferite forme savante. �nlaturam si de asta data presupozitia ca am �ntelege de ce. fara nici o cauza. Ce am mai facut pe urma? Am aratat pur si simplu ca toate �ncercarile de a funda logic si dialectic aceasta realitate. a doua afirmatie a acesteia. care nu este un argument tocmai asa de savant. Ce am stabilit �n primul r�nd. noi refuzam sa credem ca stabilirea de asemanari si deosebiri se datoreste unei activitati spontane a constiintei noastre.si tocmai aceasta sta la baza �ntregului nostru sistem -. proprietatea pe care o are structura noastra de cunoastere de a stabili asemanari si deosebiri este �nsasi cheia care ne duce la transgresarea postulatului acela al realitatii. Tradus �n logica.prin aceasta �ntelege ca obiectul respectiv trebuie sa fie distinct de ceea ce nu este el. Acelasi lucru si aci. intelectul nostru pune ordine �n acest haos al impresiunilor. Prin urmare. asa cum l-am stabilit acum doua lectiuni. Operatiunea sau mecanismul cu ajutorul caruia noi �mbucatatim realitatea data. si anume: este fundata realitatea �n ea �nsasi sau cunostinta pe care o avem despre realitate este fundata �n realitatea �nsasi sau �n noi �nsine? Pentru argumentele pe cari le-ati vazut atunci. Dar asemanarile si deosebirile sunt. dar care este un argument de bun-simt. care nu este conditionata de constiinta noastra. daca ea creeaza diferenta si varietatea aceasta de forme. trivial de banala. Daca �n adevar constiinta noastra este creatoare. Definitia �nchide. nu am nevoie sa starui prea mult.

asa cum le percepem si cum le cunoastem noi. puse �n prezenta. propriu-zis. Asupra acestei realitati noi lucram sau putem lucra. Cu alte cuvinte. Deci. Am stabilit. ca stabilirea de asemanari si deosebiri este fundata �n realitatea �nsasi? �nseamna pur si simplu ca sunt �n realitate obiecte cari au ceva comun si sunt obiecte cari au ceva care nu e comun. dar care a fost valabila ieri. Am avut-o �n primul r�nd cu existenta. Noi stabilim aci numai lucrurile fundamentale. numai �n timp. Adica. care varietate. relatiunea. �nsa aceasta realitate. printr-un fel de contra-post al unei perceptiuni. �n al doilea r�nd. a actiunii. [nu] numai ceea ce este conditionat de perceptiune. filosofia spiritului critic poate sa faca ceva: sa ridice �nsasi problema aceasta. sunt calitati ontologice ale obiectelor si calitatile acestea sunt pasibile de a fi identificate sau de a fi diferentiate. ceva mai mult. Siguranta apodictica este perceptiunea omului. chiar a practicii. Deci. caci �i lipseste ce a fost si ce va fi. propriu-zis. calitatile obiectelor. [ci] conceptul de realitate transgreseaza. atunci c�nd stabilim asemanari si deosebiri. ceea ce este acum. si. adica si-ar avea locul �ntr-un studiu al problemei realitatii. �n al doilea r�nd. Dar realitate este [nu] numai ceea ce este acum. C�nd eu emit. Aceasta este iarasi viziunea sau teoria realista a existentei. a realitatii. ci este. conceptul de realitate. atunci eu fac o afirmatie care nu este valabila numai astazi. as zice. pentru o teorie a cunostintei. nici de prezent. �n cadrul acesta al realitatii intra. mai �nt�i. o lege stiintifica. definim obiectele. caci �n prezentul acesta. numai �n spatiu. trebuie sa bagam de seama ca este conditionata de ceva: este conditionata de perceptiune. [la] drept vorbind. stabilim varietatea �n aceasta totalitate a universului. a speculatiei. ascende momentul actual. Ascendenta momentului actual iese din cadrul perceptiunii. 3. cari asemanari si deosebiri. Practica noastra de toate zilele acorda anumite calitati. din prezent. ci sunt ele �nsele date �n realitate. Ei bine. �n ce constau calitatile obiectelor. C�nd zic ca Soarele si Pam�ntul. data singura �n perceptiune si presupusa ca existenta �n realitate. urmele pe cari le descoperim �n prezent ca fiind ale trecutului. Dar cunostinta noastra nu se margineste numai la aceasta realitate. pur si simplu. o avem �n al doilea r�nd cu varietatea. Real este si ceea ce a fost. ci de viitor. asa dupa cum realitatea �nsasi este data. Si. Cu acest al doilea moment. de asemenea. noi avem realitatea. se prezinta �n cutare raport. Este adevarat ca exista necesitatea aceasta. Conceptul de realitate nu traieste. ca exista o realitate. filosoficeste. care nu a fost valabila numai �n trecut. ca. Iar punctul de plecare pentru presupozitia realitatii este �nt�i varietatea realitatii. 4. viitorul. asa data. adica o teorie care este la dispozitiunea tuturor. prin urmele pe cari trecutul le lasa �n prezent. cu care fiecare din noi lucram �n fiecare zi [si] care nu este numai a filosofiei. cunostinta pe care o avem asupra acestei realitati transcende realitatea pe care o stabilisem p�na acum. existenta reala si ontologica a acestei realitati. de a completa conceptul realitatii pe care-l construisem ca [un] contra-post al . dar practica noastra de toate zilele ignora cu totul aceasta problema. cari definitiuni nu sunt create de constiinta noastra. Real este. aceasta iese. din timp. �n realitatea stricto sensu a prezentului se �nchid totdeauna elemente cari nu sunt conditionate nici de trecut. al raportului dintre cunostinta si realitatea propriu-zisa. noi am stabilit totdeauna existenta realitatii. care este valabila astazi si care va fi valabila si m�ine. ci �n alta parte. Real este si ceea ce a fost si ceea ce va fi. asa cum l-am constituit noi. Evident ca. nu este �nca complet. trebuie sa ne �ntrebam: p�na unde aceste calitati pe cari constiinta noastra le acorda lucrurilor sunt fundate �n realitate? Dar aceasta este o problema care-si are locul nu aci.Dar ce �nsemneaza aceasta. Peste existenta si peste varietatea realitatii nu mai este nici un element care sa ne trebuiasca propriuzis.

nici asupra structurii cunostintei anterioare. cu ajutorul caruia noi largim cadrul conceptului de realitate. sa nu pot sa mi-l �ntiparesc �n minte. Fiecare element constitutiv al acestui obiect poate sa fie comparat cu alt element oarecare. dar nu e nevoie numaidec�t sa-l comparam cu altceva. dar nu �nseamna ca obiectul cu care-l compar trebuie sa fie de aceeasi natura cu acela cu care-l compar. nu numai construirea cadrului �n care am vazut obiectul pe care-l . cunostinta mea despre ceasul pe carel vad acum este mai simpla. vedeti. Cu alte cuvinte . si anume. m-am uitat la un magazin de palarii de cucoane si mi-am ales una foarte frumoasa (o palarie). �nglob�ndu-i trecutul si viitorul. mai �nt�i. cu ajutorul unor cunostinte pe cari le capat dintr-un anume obiect. indiferent cum este acest ceva. Ceea ce este necesar este numai sa am un material de comparatie. am nevoie de aducere-aminte. ci pe care-l gasesc. Este aceasta o aducere-aminte? Nu. Eu pot sa presupun ca. Pentru ca sa fie aducere-aminte propriu-zisa. ca sa-l observ. De unde scot acest material de comparatie? Daca lucrez �n matematica. se tine. de pilda. dintr-o anume metoda.se face cu ajutorul acestei aduceri-aminte. mai usoara si mai completa daca am un obiect analog de comparatie. pe care nu-l construiesc eu. fara nici o cunostinta anterioara. despre care vorbesc acum. pentru ca sa pot �ngloba si altceva �n aceasta realitate. �nc�t nu am nevoie de nici un material de comparatie. propriu-zis. Atunci.concluzia este deja scoasa -. este o deosebire �ntre aducereaaminte aceasta. de nici o cunostinta anterioara. c�t de complicata este cea anterioara fata de cea noua. Este o presupozitie care. Afirmatia ca lucrez �ntr-o stiinta oarecare �nseamna ca eu. pentru ca sa-l pot defini. Vasazica. 5. ci spun: trebuie sa fie ceva. c�nd am vazut prima oara un ceas. trebuie sa-l pot compara cu ceva. construiesc alte cunostinte. Cu alte cuvinte. �nchipuiti-va ca eu observ un lucru. anterioare. pentru ca eu sa pot transgresa realitatea din prezent. compar obiectul acesta cu altceva. operatiunea aceasta de a compara o cunostinta a mea cu alta cunostinta. Unde? �n amintirea mea. din punct de vedere fenomenologic. pot sa ajung la rezolvirea problemei mele. nu-mi este suficient sa vad din ce se compune el acum. nu prejudec asupra originei cunostintelor acestora. noi trebuie sa stabilim care este mecanismul. dar trebuie sa fie ceva care sa poata sa fie �n adevar comparat cu impresiunea pe care eu o am acum. Ca sa precizez: trag trei linii cari se �ntretaie doua c�te doua �ntr-un plan si-mi pun �ntrebarea: suma unghiurilor interioare ale acestei figuri care se cheama triungi cu ce este egala? Pot sa presupun .si pe cari trebuie sa le compar cu ceva . veti vedea ca obiectele pe cari le am �nainte .perceptiunii singure. dar. Observ�nd un lucru oarecare. �n ceea ce priveste viitorul. Este adevarat. am trecut pe Calea Victoriei. sa nu pot sa-l cunosc.trebuie sa le compar cu un alt obiect.caci comparatia nu este dec�t o treapta a cunoasterii . �mi reproduc aceasta palarie �n minte. nu psihologic. Nu afirm nimic asupra naturei acestei cunostinte. cunoasterea �nsasi . logiceste. C�nd ma uit la ceas. de a cunoaste o cunostinta a mea prin comparatie presupune existenta altei cunostinte. �n cazul acesta. Pot sa fie de ordin logic sau strict experimental.ca �n adevar pot sa reconstruiesc. si aducerea-aminte despre care se vorbeste �n genere �n psihologie. prin trecut si prin viitor. trec�nd la observarea realitatii �nsesi. �n lectiunea viitoare. Deocamdata sa vorbim despre trecut. Vasazica. trag�nd pe tabla c�teva linii si pun�ndu-mi o �ntrebare �n legatura cu proprietatile acestor linii. se cer doua conditiuni: se cere. pentru a ma duce la aceasta rezolvire. ci trebuie sa mai fac ceva.si nu este nici o contrazicere �n aceasta presupunere . asupra originilor carora nu fac nici un angajament. Eu pot sa-mi reproduc un lucru �n minte. Dar. veti vedea ca aceasta presupozitie nu mai sta �n picioare. caci altfel ar �nsemna ca eu. toate elementele din geometria lui Euclid cari �mi sunt necesare. nu am nevoie de nici o cunostinta anterioara. fara sa am habar de matematica. Vasazica. pot sa presupun ca am o minte asa de bine organizata.

cu alte cuvinte. ca nu sunt definite dec�t �ntr-o singura directie. ca aducerea-aminte aceasta este. simpla reproducere nu este suficienta ca sa-mi dea elementul de comparatie. poate sa fie un element aprioric. adica se cere ceva dinainte. nu este suficient ca sa integram la conceptul de realitate tot ceea ce a fost trecut din aducerea-aminte. 6. �ntre elementele constitutive ale cunoasterii? Nu. propriu-zis. dar. aducerea-aminte. propriu-zis. Acest eveniment este istoric. propriu-zis. ca eu sa postulez aducereaaminte �n procesul cunoasterii? Trebuie sa spun ca nu se poate proces de cunoastere fara aducere-aminte? Exista vreo stringenta. constructiva pentru care trebuie sa pun acest element. cheia care ne largeste conceptul de realitate. speculativa. Adica. Ca aducerea-aminte. Pentru ca sa transgresam realitatea spatiala. dupa nasterea lui Hristos si �nainte de razboiul european. Vasazica. nu sunt psiholog. poate sa fie un element aprioric sau neaprioric. Orice fenomen trecut este istoric atunci c�nd �i poti asigna un loc �n timp. As zice. dar aducerea-aminte aceasta. �n adevar. de cutare sau cutare postulat din geometria lui Euclid. aceasta nici nu ma intereseaza. are. adica. dar fenomenele preistorice au caracteristica. Dar �n necesitatea logica nu este un element aprioric? Nu �nteleg cum ar fi.reproduc �n minte. elementul acesta intentional-temporal. ci se cere �nca altceva. iar problema de acum doua lectiuni si de la �nceputul acestei ore: este necesar. de cutare sau cutare axioma. Cu ce? Ma iertati ca nu v-o pot spune. Vasazica. de personal. au limita de unde �ncepe istoria. Cu toate acestea. cu alte cuvinte. simpla reproducere este insuficienta. este definit �n timp. Nu este definit precis. reproducerea. fata de fenomenele istorice. nu este �nca definit �n timp. se cere intentiunea temporala. ca sa-mi dea elemente de comparatie. Fapt este altceva pentru noi. Fundare pentru ea nu am. dar nici psihologii nu au spus-o p�na astazi. de pilda: Mihai Viteazul i-a batut pe turci �nainte de razboiul european. ci sa fie ceva care repeta un obiect pe care l-am perceput �ntrun anumit chip. analoaga �ntre reproducere si aducere-aminte. Se cere ca reproducerea pe care o am acum �n minte sa nu fie ceva prezent. Reproducerea este o stare sufleteasca ce se deosebeste cu ceva de perceptiune. de pilda. undeva. ca pot calcula suma unghiurilor unui triunghi fara sa cunosc elementele lui Euclid. rationala. Daca spun. si ne ajuta sa mergem �nainte cu procesul cunoasterii. Nu orice fenomen din trecut este si un fenomen istoric. anume. �n orice caz. care este. cu acest caracter de concret. Ati vazut ca logica poate presupune ca exista cunostinta fara aducere-aminte. ati . aducerea-aminte. Toate fenomenele istorice au o limita. Ei bine. se deosebeste prin ceva. pentru ca limita este fixata numai de o parte. ca aducerea-aminte se deosebeste de reproducere cam �n acelasi fel �n care un fenomen din trecut se deosebeste de unul istoric. eu sunt sigur ca reproducerea pe care o am �n cap s-a �nt�mplat c�ndva �n trecut. asa cum lucreaza ea �n procesul acesta de constituire a cunoasterii. aceasta este ceea ce ne �mbogateste. Cam aceasta este deosebirea �ntre istoric si preistoric. de fapt. pentru ca este cuprins �ntre doua puncte fixe. El este definit. ca functiune. Ati vazut ca nu exista nici o contradictiune �n presupozitia pe care am facut-o ca pot descoperi. �n sf�rsit. ca Mihai Viteazul i-a batut pe turci la Calugareni. obiectul aducerii-aminte nu este un element aprioric. fara sa-mi aduc aminte de cutare propozitiune. Ei bine. adica atunci c�nd �l poti defini �n timp. nu au aratat deosebirea dintre perceptiune si reprezentare. Prin urmare. aducerea-aminte aceasta ce �nseamna? Care este fundamentul acestei aduceri-aminte? Am dreptul sa spun ca aducerea-aminte este un element care-mi �ntregeste conceptul realitatii? Pe ce ma bazez c�nd spun ca aducereaaminte este acest element? Adica. nu exista deloc necesitatea aceasta. vreo necesitate logica. logiceste. ce �nseamna aceasta? Ce �nseamna sa fie aducerea-aminte un element aprioric �n cunostinta? Aducerea-aminte sau. Pot sa spun. Cam aceeasi este deosebirea propriu-zisa. elementul constitutiv �n cunostinta noastra. fata de reproducerea pura si simpla.

aceasta pentru trecut. 3. VIII. Constatarea regularitatii �n �nt�mplarile naturii �n succesiunea starilor de constiinta Conceptul de realitate: prezent. de a ne aduce aminte starile de cunostinta pe cari le-am trait. de �ntuneric. o alta perceptiune. Va spuneam �nsa ca aceasta largire se face �nca �ntr-un sens. ca realitatea trecuta se integreaza �n realitatea prezenta cu ajutorul aduceriiaminte. mai exact �nsa. asupra carora sau �n legatura cu cari aceasta regularitate nu a fost observata. tot asa si afirmarea aceasta. Ati stabilit �nsa ca aceasta urmare a zilei dupa noapte si a noptei dupa zi este un fenomen care se �nt�mpla regulat. as zice. Constatati deci o regularitate pe care o puteti prinde �n �nt�mplarile naturii. se largeste �nsusi conceptul de realitate prin facultatea aceasta pe care o avem. O sa constatati desigur ca.puteti sa constatati anumite reguli �n cadrul cunostintei. ca impresiei de lumina. ca trecutul se integreaza �n prezent. dupa cum afirmarea asupra diversitatii realitatii se sprijina iarasi pe un fapt. 5. trecut. �n fapt. nu am afirmat ca se �nt�mpla asa �ntotdeauna. propriu-zis. Nu ati stabilit nici o legatura necesara. �n succesiunea starilor d-voastra de constiinta. �ntre urmarea aceasta a zilei dupa noapte si a noptei dupa zi. �l constatam. �n tot cadrul experientei trecute si �n tot cadrul experientei actuale . am nevoie de aducere-aminte. Dar toata �nsirarea aceasta de probleme pe care o facem ajunge constant la aceeasi solutiune: dupa cum realitatea are la baza un fapt. Ei bine. Aceasta s-a �nt�mplat �n trecutul d-voastra. Puteti sa constatati. de asemenea. aceasta regularitate. si anume. REGULARITATEA FENOMENELOR NATURALE 5 februarie 1926 1. Eu constat �nsa ca. este un fapt pe care. de a ni le aduce aminte astfel �nc�t sa le acordam ceea ce numeam �n lectiunea trecuta intentiunea temporala. Cum? Adica. 4. Vasazica. si anume. aceasta se �nt�mpla �n cursul experientei d-voastre prezente. cercet�ndu-va pe d-voastra. nu am dovedit-o. Ati vazut cum se largeste c�mpul experientei noastre si cum. pe de o parte. si 2. succesiunea lucrurilor. 7. pe care-l constata. Ca ar fi necesar sa fie.vazut ca demonstrare logica [nu] exista. �i urmeaza o alta impresiune. Ati constatat-o �n . a starilor de constiinta. �n tot ceea ce va aduceti aminte si �n tot ceea ce traiti de-a dreptul. atunci c�nd vreau sa cunosc un lucru. S-a �nt�mplat de nenumarate ori. ca realitatea se integreaza cu ajutorul aducerii-aminte. Asa se �nt�mpla �n fapt. [pe de alta parte]. mai departe. nu pe o teorie. care �ntovaraseste faptul de realitate [pe] care noi �l numim zi. Am stabilit numai ca asa se �nt�mpla de cele mai multe ori si nu am facut nici macar at�t. Cum? Puteti face singuri experienta. repetarea lucrurilor. se aplica unei alte categorii de fapte. fundarea acestei afirmatii. �n chip normal. aceasta regularitate pe care d-voastra o stabiliti �n cadrul cunostintei d-voastra. se proiecteaza. �n acela al viitorului. Cum se pune problema pentru viitor. �n trecutul experientei d-voastra sufletesti.vasazica. Nu este necesar sa fie asa. imediat . propriu-zis. o sa vedem �n lectia viitoare. 8. nu se sprijina pe o teorie. Largirea aceasta a conceptului de realitate si a experientei noastre sufletesti se face �n sensul trecutului. viitor Presupozitia realitatii transcendente Regularitatea �n fenomenele vietii sufletesti Rationamentul prin analogie Rationamentul prin inductie Afirmarea cauzalitatii Care este criteriul regularitatii? 1. de pilda. 6. Ei bine. ci numai pe un fapt.

propriu-zis. prezentul si ceea ce nu este �nca. nu o simtim ca ar putea sa aiba un capat �n partea cealalta. este succesiunea starilor de constiinta cari nu s-au �nt�mplat �nca. Pe ce se sprijina si care este necesitatea crearii acestui cadru. Exact vorbind.ca sa zic asa . �n momentul �n care ai vrea sa-l constati. a ceea ce a fost. Aceasta linie nu poate sa aiba. am lucrat si pe urma? Pe urma nu-mi mai aduc . este prelungirea acestei realitati dincolo de limita realitatii. aceasta afirmatiune a mea mai ca nu are nici un sens. pentru simplul motiv ca prezent. prezentul este tocmai un punct de trecere. vedeti cum. Prezentul este. un fel de notiune limita. viitorul. fapte.daca este cazul -. regularitatea aceasta nu poate sa fie exprimata. Noi adaugam: �n prezent se �nt�mpla lucrurile tot asa. ci cadre �n cari se petrec faptele. zicem noi. Prezentul nu poate sa fie. se va �nt�mpla si �n viitor. Iar toata �nlantuirea aceasta. Ceea ce exista acum exista. o realitate. Ceea ce a fost continua sa existe ca aducere-aminte a noastra.un fel de pauza �ntre ceea ce a fost si nu mai este si ceea ce va fi si nu este �nca. Ea are �nca o functiune. Trecut. De ce? Pentru ca. Daca d-voastra ati vrea sa reconstituiti tot ceea ce a fost ieri. Pentru ca. nu putem sa constatam nimic. ci [si] o schema fixa. propriu-zis. Dar ceea ce va fi? Ceea ce va fi nu este nimic. dar care probabil [ca] se vor �nt�mpla. trecut si viitor nu �nseamna. nu poate sa fie observata dec�t �n trecut. Mai departe: �Dupa ce m-am sculat. se poate construi viitorul prin aceasta regularitate. ca sa construiesc acest concept al cadrului realitatii. propriu-zis. a unei regularitati �n constituirile mele de cunostinte. dar va fi. de la aceasta regularitate plec eu. prezentul este . cel putin �n constiinta noastra. caci. nu este. pentru ceea ce a fost. as zice. Ceea ce va fi este numai un cadru al unei activitati posibile. Nu se poate defini regularitatea prin viitor. Este o iluziune a noastra. Ceea ce a fost exista �n realitate. este ceea ce va veni. Sa nu credeti �nsa ca aceasta realitate sau ca aceasta regularitate pe care eu o constat �n prezent �mi serveste numai la construirea viitorului. Ce �nseamna aceasta: se va �nt�mpla si �n viitor? Analizata de aproape. Prezentul este un fel de muchie infinitezimala ca dimensiune. prezent [si] viitor epuizeaza tot conceptul realitatii. ca aducereaminte. nu este ceva fix. largind realitatea pe care am cunoscut-o: cu perceptiunea imediata. Acest concept de realitate �nchide �ntr�nsul trecutul. toata aceasta �nlantuire nu este. ce este viitorul? Viitorul este ceva care o sa se �nt�mple. o limita. o schema functionala. Deci. pe care aluneca faptele �nt�mplate. ca regularitatea aceasta pe care o surprindem si o constatam �n univers nu este numai un instrument de constructiune pentru ceea ce va fi. caci �n prezent. o nepreciziune de limbaj. Epuizeaza tot conceptul realitatii. va veti aminti ca de dimineata v-ati sculat. o sa ziceti: trecutul nu mai este. 2. Aceasta linie �nspre trecut nu are nici un capat. din aceasta constatare pe care o facem. �n succesiunea starilor de constiinta. Succesiunea se �nsira pe o singura linie. sau succesiunea starilor mele de constiinta ma fac sa constat regularitatea. nu mai exista. regularitatea a fost. integram un alt concept de realitate. de la aceasta constatare a regularitatii. cu aducerea-aminte si cu viitorul. aceasta provine tocmai din prelungirea acestei regularitati. Aceasta este precis. am facut ce am facut. dec�t exprimarea �ntr-o alta forma a unei regularitati pe care noi o constatam. caci prezentul. �n schimb. regularitatea este. a regularitatii starilor mele de constiinta. propriu-zis. este o urma a acestei realitati. ca perceptiune imediata a noastra.trecut si �n prezent si atunci d-voastra afirmati pur si simplu ca aceasta regularitate. C�t tine acest prezent? Nu are nici o durata. as zice mai degraba. propriu-zis. prezentul nefiind dec�t o notiunelimita. c�nd? Dupa ce s-a �nt�mplat evenimentul. iar viitorul nu este �nca. a starilor noastre de constiinta. mai precisa. el �nsusi. m-am dus apoi la biblioteca . Regularitatea aceasta sau mersul evenimentelor. un cap de linie. Prin urmare. ceea ce este si ceea ce nu a fost �nca. va rog. propriu-zis. G�nditi-va. propriu-zis. caci viitorul �nsusi nu este dec�t tocmai cadrul pe care-l dati d-voastra.

Dar. Dar. aceasta se �nt�mpla �ntotdeauna. Dar ceea ce constat este numai ca se �nt�mpla �n constiinta mea anumite fapte. de pilda. ci aceste �ncrucisari de fapte sunt chiar fapte pentru ceilalti. la ora cutare!". la acest punct al constiintei mele: vreau astazi sa constat ca lumina dureaza mai mult dec�t �ntunericul. �n genere. pe orice voi �ncerca eu sa construiesc acest viitor. . G�nditi-va ca eu constat. Este �nsa. Aceasta se compune din dimineata si seara ca puncte extreme si din alte puncte intermediare. am putut constata ca �ntotdeauna �n luna mai perceptiunea de lumina este mai lunga dec�t aceea de �ntuneric. �mi zic: �Nu se poate! A mai fost ceva!". o anumita regularitate: eu constat ca percep �ntunericul si dupa aceea lumina. �ncrucis�ndu-se cu altele. Constat.deci. nu mai devin puncte de reper. de pilda. Cum? �n doua feluri sau �n doua directiuni opuse. pe c�nd pentru trecut formeaza cadrul �n care se plaseaza anumite fapte. am m�ncat la pr�nz si m-am culcat seara". �n constiinta mea sau �n succesiunea aceasta a starilor mele de constiinta. Nu pot eu sa zic. de mine. atunci imediat trebuie sa ma g�ndesc la motivul pentru care nu am m�ncat. voi m�nca la pr�nz si ma voi culca seara". la �ntretaierea cu alte serii de fapte. care �mi construieste mie viitorul �ndeplineste si cealalta functiune. Regularitatea aceasta se �nt�mpla �n constiinta mea. Stiu. pentru ca asa fac �ntotdeauna". S-a �nt�mplat ca nu am m�ncat. eu stiu ca ziua are un �nceput. Pentru ca. Numai ca. ca �n luna decembrie senzatiunea sau perceptiunea �ntunericului dureaza mai mult dec�t aceea a luminii. Eu constat ca distanta de timp care �mi da perceptiunea de �ntuneric si aceea de lumina nu este totdeauna aceeasi. Aceasta. Prin urmare. de pilda. nu pot sti. Man�nc �n fiecare zi la pr�nz. fapte continute propriu-zis �n vreme. si ca aceasta regularitate nu depinde. adica nu mai devin forme de activitate. Evident. un maximum si un sf�rsit. aci ceva care trebuie explicat. care formeaza cadrul unei activitati a mea . De pilda. �n acelasi fel �n care spun: �Ieri mam sculat de dimineata. aceasta �nca nu pot sa o spun. ca sunt serii de fapte cari. �n ceea ce priveste succesiunea starilor mele de constiinta. pot spune: �Probabil ca m�ine ma voi scula de dimineata. �n mod automat. Acest �nceput. sunt numai puncte de reper. am posibilitatea sa plasez anumite fapte. propriu-zis. dupa o anumita regularitate. ca de dimineata p�na seara o sa traiesc si stiu. �n care eu izbutesc. �n termeni generali. �n luna decembrie ca �ntunericul dureaza mai mult dec�t lumina si �ntotdeauna �n luna iunie ca lumina dureaza mai mult dec�t �ntunericul. dar cari. de a-mi �mplini trecutul. voi avea �ntotdeauna puncte de reper. de a-mi reconstrui. 3. si anume. este o deosebire: pentru viitor aceasta regularitate este pur schematica. �A. puncte pe cari eu. Ce intra �ntre aceste puncte de reper. puncte de reper pur si simplu -. cari sunt nelipsite din acest cadru. Eu voi constata �ntotdeauna. Adica. cum spuneam mai sus. deci a trebuit sa se �nt�mple si ieri. dupa cum constat ca �n luna mai sau �n luna iunie se �nt�mpla tocmai procesul invers. ca �n acest trai al constiintei mele or sa se insereze o multime de stari de constiinta. Dar ce anume vor fi acele stari de constiinta. De ce? Pentru ca este normal ca �n fiecare zi sa man�nc.aminte! M-am dus la cutare prieten. Dar regularitatea pe care o constat �n succesiunea starilor de constiinta are �nca o importanta: ea �nchide �nauntrul ei anume posibilitati ca sa paraseasca domeniul acesta imanent sau al faptului imanent de constiinta si sa transceanda constiinta mea propriu-zisa. adica �n succesiunea faptelor de constiinta ale mele. am ajuns sa le fixez. pentru viitor. �n adevar. pot sa afirm ca regularitatea aceasta. regularitatea at�ta �mi ofera. maximum si sf�rsit. Dar ce �nseamna decembrie si iunie? �nsemneaza anumite puncte �n constiinta mea. �n aceeasi masura �n care-mi ajuta la construirea viitorului. masa! De ce? Am m�ncat la pr�nz. fiecare poate sa �nsemne. exista o anumita schema a zilei. pur si simplu. aceasta regularitate pe care o observ �n succesiunea starilor mele de constiinta �mi ajuta la reconstruirea trecutului. Pentru viitor am numai c�teva puncte de reper. Dar regularitatea aceasta nu sta �n puterea mea. privite �n ele �nsele. Nu pot sa o fac. Prin urmare. �ntr-o anumita regularitate.

�nca ceva: construiesc viata sufleteasca a celorlalti oameni. o atribui �n forme mai largite si celorlalti oameni. cu ajutorul aceluiasi mecanism al regularitatii. realitatea fizica. hai sa zicem. Vedeti dar care este functiunea acestei regularitati. cu o senzatiune de durere. Dar cu aceasta nu am construit �nca tot. iar la semenul meu numai �n doua elemente. Fac �nsa aceasta experienta si asupra mea si mai constat cu aceasta ocazie �nca ceva. nu a principiului. si realitatea transcendenta psihica. pe care faptul nostru de constiinta nu face dec�t sa o reflecteze. Pe aceasta cale eu ajung sa construiesc natura. ca. iar pe de alta parte. figura lui va avea o anumita expresie si ca. Dar aceasta o admit numai pentru ca asa vreau eu? Nu. 5. anume. [Iar] ca obiecte �n univers. constat nu numai ca. �ntr-un anumit moment. eu constat la semenul meu aceasta regularitate �n legatura dintre �ntepatura cu acul si o anumita expresiune vizuala a figurii. un om poate sa aiba o expresiune pe figura si �ntr-alt moment. sau completeaza domeniul realitatii imanente �nspre trecut. iar la mine �nsumi o legatura �ntre trei fapte diferite: �ntepatura. Constat. care mai este importanta [regularitatii]? . Acesti oameni traiesc o viata a lor. ne ajuta sa construim pur si simplu existenta naturii. Constat. iar pe de alta parte independenta acestei regularitati fata de constiinta noastra ne duc la o concluziune care este urmarea logica. de asemenea. �n virtutea acestei regularitati pe care o constat la mine complet. prin urmare. �n afara de acest lucru pe care l-am spus. Acesti oameni sunt. admit existenta vietii sufletesti a celorlalti oameni. o �ntregire a vietii imanente prin completarea experientei mele trecute. a experientei noastre dincolo de cadrul experientei constientiale al realitatii imanente.Si atunci. propriu-zis. o largire a realitatii. Ei bine. sunt obiecte �n univers. constat ca un om poate sa pl�nga. acest fapt de constiinta este un reflex conditionat de altceva. De pilda. o �ntregire a vietii imanente prin prelungirea ei �n viitor. sa admitem ca exista �n afara de noi o realitate. Fortat. cu privire la care noi nu facem dec�t sa o constatam. prin urmare. ci a constatarii regularitatii acesteia. �nt�i. adica �n afara de explicarea functiunei creatoare de realitate. ori de c�te ori �l voi �ntepa. pe de alta parte. eu generalizez aceasta regularitate. Prin urmare. Si atunci. si anume. sa construim realitatea transcendenta constiintei noastre. Ea va da. o alta expresiune. pe de-o parte. aceasta regularitate mai joaca �nca o functiune: ea ne ajuta sa transcendem imanenta. aceasta regularitate. pe de o parte. �n domeniul experientei imanente. pentru ceilalti oameni un fenomen natural. pe de o parte. sunt pasibili de observarea mea si eu constat �n legatura cu ei anumite lucruri. Adica. si anume. fenomene naturale �n acelasi fel �n care eu sunt. Aci �nsa se vede o alta functiune a principiului regularitatii. Iata. dar [si] ca aceasta �ntepatura cu acul se �ntovaraseste pentru mine cu o anumita stare sufleteasca. constat ca un om poate sa r�da. ca noi nu facem. �n faptul nostru de constiinta. expresiunea figurii si senzatiunea de durere pe care o am. de ce? Fortat de regularitatea pe care sunt obligat sa o constat. constat ca. o existenta vietii sufletesti a celorlalti oameni. tot gratie acestei regularitati. expresiunea lui va fi aproximativ cam aceeasi. Acord o existenta realitatii si mai acord �nca o data. ce importanta extraordinara are acest fapt banal al regularitatii sau �nt�mplarii fenomenelor naturii. O admit fiindca sunt fortat sa o admit. urmarea imediata. Pe aceasta cale construiesc. Aceasta �nsemneaza pur si simplu presupozitia realitatii transcendente. daca �l �ntep. Eu traiesc alaturi de alti oameni. as avea o anumita expresie a figurii. daca m-as privi �n oglinda �n momentul �n care ma �ntep. de pilda. regularitatea care va aratam ca largeste conceptul realitatii spre viitor. dec�t sa constatam ceva care nu este el �nsusi fapt de constiinta. pe care noi o gasim �n fenomenele vietii noastre sufletesti. regularitatea legaturii �ntre doua anumite fapte. 4. regularitatea aceasta a succesiunii faptelor. pentru mine.

care este �n legatura cu aceasta uniformitate a �nt�mplarilor naturii este. De ce? �n virtutea faptului ca asa s-a mai �nt�mplat. Nu pot. totusi . propriu-zis. pe masura ce este �ncalzita. (O sa vedeti imediat de ce am dat exemplul acesta. Vedeti. �n adevar. cu care putem obtine temperaturi de 3500� C si desigur ca se va putea obtine �n viitor o temperatura si mai ridicata. Asa s-a �nt�mplat de c�te ori am facut experienta: apa fierbe la 100� C. am putea sa deducem . foarte adesea este imposibil ca noi sa avem �n chip direct experienta vietii sufletesti a celorlalti oameni. dupa cum vedeti. al faptului de constiinta. nu pot sa zic. Un alt criteriu. Pot sa maresc oric�t temperatura. �n virtutea regularitatii. Eu am vazut ca. a continutului de constiinta al celorlalti oameni. nu pot sa stabilesc nimic. tot �n virtutea principiului regularitatii. Asupra lucrurilor acestora am mai vorbit eu vreo 10-15 lectiuni acum patru sau cinci ani. Experienta exacta nu pot sa o am �n nici un fel. De ce? Fiindca eu construiesc sau pun �n omul celalalt ceva din viata mea. cred ca trebuie sa se �nt�mple �n fiecare om. Asa ar fi logic. ca temperatura volumului de apa creste mereu. de regularitate a �nt�mplarilor naturale. Aceasta este analogia. �n virtutea principiului regularitatii. din minut �n minut. a uniformitatii pe care am observat-o constant �n toate �nt�mplarile. peste 100� C nu poate sa treaca niciodata apa care fierbe. care este afirmarea cauzalitatii. o cunoastere sau un rationament de analogie? Pe ce se sprijina acest rationament de analogie? Eu am constatat ca exista o anumita legatura �ntre o expresiune vizuala si o anumita senzatiune si am adaugat acestui proces bipolar �nca un moment: viata sufleteasca. Aceasta experienta nu este posibila dec�t pe cale de analogie si. gradul de fierbere al apei va ram�ne �ntotdeauna 100� C. de c�te ori pun apa sa fiarba si masor temperatura. care este importanta si �n domeniul cunoasterii a acestui principiu sau proces al regularitatii. pentru ca se uita -. Experienta exacta. sta tocmai regularitatea �nt�mplarilor din natura. daca apa fierbe totdeauna la temperatura de 100� C. si totusi. mi se indica 100� C. Nelogic.�nauntrul constiintei noastre se �nt�mpla anumite lucruri foarte importante pentru procesul de cunoastere. pentru ca. Eu am constatat p�na acum ca lucrurile se �nt�mpla asa.din faptul ca temperatura apei se ridica pe masura ce o �ncalzim . ceva care se �nt�mpla �n mine si care. am spus lucrul acesta de at�tea ori. Noi afirmam astazi pur si simplu ca ceea ce se �nt�mpla trebuie sa se �nt�mple dintr-o anumita cauza. Avem astazi aparate. La baza inductiunii. as zice eu. Ce este el? Ce �nsemneaza? De unde vine? Care este fundarea acestui principiu? Ei bine. rationamentul de inductiune. �n virtutea aceluiasi principiu al regularitatii. Daca nu am ajuns niciodata la temperatura de fierbere a apei. este foarte importanta. cu ajutorul deductiunii. o sa constat cum. sa stabilesc ca. 8. prin urmare. P�na unde? La infinit. dar nu pot sa spun deloc ca rezulta din conceptul acesta al realitatii pe care l-as avea eu �n chip .ca i-am putea-o ridica p�na la 3500� C. deci. �nca o functiune de cunoastere. Ar trebui sa conchid ca apa are aceasta proprietate de a-si urca temperatura la infinit. Deductiv. as zice. cum este de pilda cuptorul electric al lui Moissan. o alta baza nu avem.de aceea l-am spus de mai multe ori. a generalizarii acesteia pe care o facem. temperatura acelui volum de apa se va ridica. daca eu pun un recipient cu apa care are temperatura ambianta de 17�-18� C si pun dedesubt foc. care sunt conditionate de acelasi proces. c�nd nu erati d-voastra aci. Tot regularitatea �nt�mplarilor din natura sta la baza celeilalte asa-zise forme de cunoastere a noastra. �n momentul fierberii. lucrurile trebuiesc sa se �nt�mple asa.) Aceasta este inductiunea. Ce este. P�na unde? Daca nu ajung niciodata la fenomenul de fierbere? Voi fi nevoit sa conchid. Eu sunt �n domeniul imanentei. 6. aceasta analogie are la baza tocmai procesul de uniformitate. 7. deductiv.

Prin urmare. 4. cum ar mai putea sa fie? Ar putea sa mai fie evidenta. Daca �n aceasta experienta nu am ajuns niciodata la punctul de fierbere. 2. Asa. anume. pentru ca aceasta ar �nsemna ca ma �nv�rtesc �ntr-un cerc vitios. eu ies la ora 6 si un sfert de la Universitate si. �NCERCARI DE FUNDAMENTARE A PRINCIPIULUI REGULARITATII 12 februarie 1926 1. Am eu dreptul sa deduc de aci . de exemplu. de pilda. Daca am ajuns la acel punct. cum ar fi evidenta o perceptiune oarecare. Aceasta problema mai lunga este legata foarte str�ns cu asa-numita teorie a conventionalismului. Generalizarea pe care o fac eu este absolut arbitrara. [criteriul regularitatii] deductiv nu poate sa fie. �n momentul c�nd ies �n strada. anume. o sa zicem: iata. evident ca nu pot sa fundez regularitatea pe inductiune. Cu alte cuvinte. ca succesiunea aceasta se va �nt�mpla totdeauna. daca acuma s-a �nserat. 3. Nu pot sa spun ca. care nu am avut dec�t o succesiune. De ce? Pentru ca �nsasi generalizarea sau �nsusi rationamentul inductiv se sprijina pe posibilitatea regularitatii. M�ine se �nt�mpla exact acelasi lucru. Care este criteriul regularitatii? Daca deductiunea nu este. de aci �nainte apa nu-si mai ridica temperatura. Despre aceasta teorie a conventionalismului vom vorbi �nsa �n prelegerea viitoare. Nu exista o necesitate logica propriu-zisa pentru dovada acestei afirmatii. poti face aceasta. inductiunea se fundeaza pe regularitate.ca lucrul acesta se va �nt�mpla mereu cu aceeasi regularitate? Nu. o sa vina iar zi? Desigur ca nu. Este evidenta? Nu. Nu am nici un drept sa fac aceasta. 5. de unde pot eu sa scot garantia regularitatii care este criteriul care trebuie sa ne calauzeasca �n aceasta materie? �n legatura cu aceasta chestiune mai exista �nca ceva: se pretinde. o sa constatam o crestere. cu at�t mai mult cu c�t se poate spune. din punct de vedere logic. Si atunci. ca nici nu se stie daca. cu ajutorul unei metode deductive nu pot sa conchid deloc ca asa trebuie sa se �nt�mple si de aci �nainte.deductiv. daca evidenta nu exista. cu ajutorul unei operatiuni inductive. a acestei credinte ad�nci a mea �n regularitatea fenomenelor naturii. �nseamna de aci ca am eu dreptul sa spun. ca dupa zi urmeaza noapte si dupa noapte zi si stabilesc ca asa s-a �nt�mplat �n toate zilele vietii mele. atunci c�nd masuram temperatura apei. daca inductiunea nu este. ca acest concept �nchide �ntr�nsul �nsasi realitatea. Nu exista �nca si din alt motiv. anume cum ar fi masa din fata d-voastra. nu exista nici [o] logica �n aceasta inductiune pe care o fac.din faptul acesta care este evident. ca din conceptul de realitate se poate deduce asa-numitul principiu al regularitatii. Deducerea regularitatii din conceptul de realitate �ncalcarea regularitatii Principiul regularitatii determina realitatea Teoria conventionalista Amendarea teoriei conventionaliste Regularitatea �n conceptia lui Immanuel Kant . IX. Prin urmare. De pilda. pot sa fundez procesul regularitatii. Prin urmare. anume. trece un tramvai. de la �nceput trebuie sa �nlaturam si aceasta posibilitate de fundare. o sa conchidem ca temperatura apei poate creste la infinit. logiceste. sustinuta de domnul Poincare. Iata o succesiune de fenomene. 6. ca principiul acesta al regularitatii se sprijina pe o judecata analitica. �nainte de a atinge punctul critic al fierberei. ca. de c�nd traiesc eu p�na azi. inductiv nu poate sa fie. se pretinde. cu elementele pe care le ai la dispozitie c�nd faci aceasta generalizare. Nu este evident pentru mine. se pretinde. �ntruc�t elementele pot sa nu fie complete. cum ar fi lampa din fata d-voastra . Eu am stabilit.

(Am luat exemplul acesta cu Constantinopolul. nu puteam sa gasim. afirmatiunea cuprinsa �n diferitele sisteme filosofice ca principiul acesta al regularitatii s-ar deduce din �nsusi conceptul de realitate. dar care oarecum conditioneaza. precizeaza. nu se face nici un fel de afirmare esentiala de legatura �ntre conceptul de realitate si realitatea �nsasi.o sa vedem imediat de ce -. care este �ndreptatirea teoretica a principiului acesta al regularitatii. sa trecem la analiza faptului. deci a completarii conceptului de realitate. 2.. o nota a conceptului acesta de realitate pe care-l avem noi nu se supune legilor acestora ale realitatii. am putea sa scoatem nota regularitatii. la Bucuresti asa de regulat si ceea ce putem sa generalizam pentru tot universul . Vine �nsa un altul si spune: da. zboara si g�stele fripte! . Va spuneam �nsa �n prelegerea trecuta ca. aceasta realitate. o fundare logica. Dupa aceasta. anume. Sunt alti autori cari spun ca exista conceptul de realitate. Ce ar �nsemna afirmatiunea aceasta? Ar �nsemna ca avem un concept de realitate. de trei saptam�ni nu mai e zi. ca. �nmulteste amanuntele celeilalte parti a realitatii . un fel de corp de legi. Deocamdata noi observam regularitatea �n univers. un eveniment care trece �naintea d-voastra. Ati vazut �n prelegerea precedenta �n ce fel principiul regularitatii �ntregeste realitatea. la Constantinopol. printr-o simpla judecata analitica sau printr-un simplu rationament analitic. Ati mai vazut �nsa ca. pur si simplu. pe care trebuie sa o analizam astazi. �n afara de pozitiunea trecuta �n revista.) . mai este o pozitiune. Trebuie sa observam ca avem de-a face �n aceasta pozitiune cu o chestiune relativ destul de subtila. Presupuneti �nsa ca. dar la noi. �n afara de aceste pozitiuni. Ati vazut ca aceasta regularitate ne da posibilitatea prevederii. Ce facem noi? Noi zicem pur si simplu: nu exista! Trebuie sa fie altceva! Eu stiu ca dupa zi vine iar noapte si dupa noapte. pe care �l aplicam realitatii propriu-zise . nu se poate funda inductiv. pentru ca exista o veche anecdota a lui Nastratin cu g�stele cari zboara si pe care. �n prelegerea trecuta. ceva dintr-�nsul.pe care am vazut iarasi cum o c�stigam -. o �nt�mplare. as zice. de pandant al acestui concept. �n virtutea principiului regularitatii. e numai noapte? O sa zic: nu se poate. asa ca acelasi principiu completeaza si. respectiv principiul regularitatii. multi dintre d-voastra o cunosc. anume. p�na la un punct. ca conceptul realitatii si realitatea �nsasi pot sa nu fie unul si acelasi lucru.Nu se poate!. D-voastra stiti ca g�stele zboara. care succesiune reprezinta un fel de . iar realitatea �nsasi nu este dec�t un fel de contrapunct. nu putem sa presupunem ca aceasta nu se petrece [si] la Braila. raspundem noi. si anume. la un moment-dat. ci se spune. deci. prin urmare. din diferite motive. conceptul realitatii rasfr�nge realitatea �nsasi. fara sa se afirme �n ce raport sta acest concept al realitatii cu realitatea �nsasi. al succesiunei acesteia a zilei si a noptei. adica. ca principiul regularitatii se poate deduce din conceptul realitatii. noi nu putem admite ca ceea ce se petrece aci. la Braila. Universul ni se prezinta �ntr-o succesiune de fapte. din conceptul realitatii. Am dat exemplul zilei si al noptei. nu am putea-o deduce printr-un rationament de analogie etc. adica un fel de corp de invariabilitati. un fel de corp de suprapuneri �n �ntelesul acesta al invariabilitatii. nu ne putem explica. as zice.hai sa zicem -. a acestui principiu.1. desigur. Se duce cineva si vede pe malul apei un c�rd de g�ste care zboara si vine si spune acest lucru. adica: regularitatea nu se poate stabili deductiv. completeaza asa-numitul trecut. �n teoria pe care trebuie sa o analizam acum. zi. care intra �n realitate. sunt unii autori cari spun ca conceptul de realitate se muleaza pe realitate. De ce? Pentru ca. Dar vine cineva si-mi afirma: stii ca. daca observam. adica.si nu numai at�t. ca viitorul este �nglobarea trecutului �n realitate. teoreticeste. ca �n acest concept al realitatii intra ca nota specifica regularitatea si ca.

Vom raspunde: nu se poate! G�sca fripta nu zboara! De ce? Afirmatia aceasta: g�sca fripta zboara nu intra �n conceptul meu de realitate. De ce? Pentru ca contravine principiului regularitatii si, contravenind acestui principiu, nu poate sa fie realitate. Prin urmare, pare ca aveau dreptate acei cari sustineau ca noi avem un anumit concept al realitatii si �n acesta intra regularitatea. Tot ce nu este regularitate nu este realitate. Eu visez un lucru si �n acel vis am o succesiune care este neobisnuita; am �n visul meu, de pilda, impresiunea unei succesiuni foarte repezi, a zilei si a noptei. Ce nu poate visa omul? Orice! Daca �n vis am constiinta aceasta a schimbarii repezi, pot spune: vezi ce repede se schimba ziua acum cu noaptea? Ce scurta este ziua si ce scurta este noaptea! Daca �nsa ma trezesc si zic: a fost numai o parere, atunci dintr-o data am scos din conceptul de realitate ceea ce a fost un vis. Pot sa am o impresiune de durere, c�nd ma atinge cineva cu un fier �nrosit; dar pot sa am impresiunea aceleiasi dureri si fara motiv. Va aduceti, desigur, aminte din Psihologia de Gavanescul, pe care ati facut-o �n liceu, ca sunt acolo c�teva exemple ce ne pot servi �n �mprejurarile de fata. Era unul care se astepta sa moara de caldura la pol - era autosugestionat. Prin autosugestie un om poate sa aiba anumite impresiuni. Se zice, de pilda, ca Sf�ntul Francisc din Assisi, �ntrun extaz mistic pe care l-a avut, a capatat urme de rani la m�ini si la picioare. Veti zice: nu este adevarat, este legenda. Ei bine, nu este legenda. Medicina explica lucrul acesta, asa ca nu este legenda. Pentru ca sa capete urmele acestea, �ntr-un anumit fel, explica medicina, trebuie sa se fi petrecut ceva �n organismul lui. Organismul acesta totusi nu a fost atins de excitatiuni exterioare �n viata lui, ci numai viata lui interioara a contribuit sa se �nt�mple aceasta transformare. Ce vreau sa scot din acest exemplu? Eu pot sa am un sentiment de durere, sau pot sa am o impresiune de lumina - de pilda, �nchid ochii - si, cu toate acestea, am strafulgerari, se face �n ochii mei lumina. Ei bine, impresiunea aceasta pe care putem s-o avem corespunde ea oare realitatii? Nu. Impresiunea �nsa o avem. �n virtutea principiului regularitatii, lucrurile ar trebui sa se �nt�mple asa: trebuie sa am un izvor de lumina care sa-mi trimita anume excitatiuni si acestea sa provoace impresiunea mea de lumina. Ei bine, pot sa am aceasta impresiune de lumina si fara excitatiune. Aceasta �nsa iese din cadrul realitatii. Ce facem �n aceasta situatiune? Putem sa spunem ca nu exista? Nu. Starea noastra de constiinta exista, ea este o realitate, este realitate netagaduita; corespondentul acestei realitati a mea, care este de ordin imanent, corespondentul acesta poate sa nu existe. Dar, �n succesiunea starilor mele sufletesti, pot sa intervina anumite evenimente cari nu sunt regulate, cari nu cad, prin urmare, sub principiul acesta al regularitatii. Faptul acesta are importanta, pentru ca �nseamna pur si simplu ca regularitatea este �ntrerupta de anumite �mprejurari; ca, adica, regularitatea pe care noi o asezam �n univers oarecum, pe care o consideram �n teoria aceasta ca un fel de conditiune a realitatii �nsesi, regularitatea aceasta nu subzista pretutindeni, ca exista un anumit raport �ntre realitate si cunostinta mea, care prezinta anumite neregularitati. Regularitatea, oricum ar fi, spuneam adineauri ca totdeauna are o succesiune din afara si corespunde uneia dinauntru. Dar se poate ca uneia dinauntru sa nu-i corespunda nimic �n afara [si atunci] regularitatea este rupta. Vasazica, nu se poate spune pur si simplu ca conceptul de realitate �nchide �ntr�nsul principiul �nsusi al regularitatii. Dar, �nca pentru un motiv nu se poate admite punctul acesta de vedere. Ce este o judecata analitica? Stiti din alte �mprejurari ce este: o judecata analitica este o judecata �n care predicatul este cuprins �n subiect; adica, peste subiect nu se poate trece niciodata. De �ndata ce predicatul este nota a subiectului, orice nota a predicatului trebuie sa fie continuta �n subiect. Subliniez: o nota din subiect; aceasta nu �nseamna ca mi-am largit pur si simplu

cunostinta mea, ca am trecut peste limitele subiectului. 3. Ce facem cu principiul regularitatii? Cu principiul regularitatii am largit conceptul de realitate. Principiul regularitatii nu l-am introdus, propriu-zis, aci, nu l-am dedus din realitate, ci am construit realitatea aceasta cu ajutorul principiului regularitatii. Ati vazut ca realitatea de la care am plecat noi era pur si simplu realitatea de perceptiune, ceea ce mi-era dat ca sigur �n perceptiune, si ati vazut ca acest concept de realitate l-am largit, pe de o parte, cu ajutorul aducerilor-aminte din trecut, pe de alta, cu ajutorul principiului regularitatii �n viitor. Prin urmare, principiul regularitatii este creator el �nsusi al realitatii, al conceptului de realitate. El nu poate sa fie dedus din principiul de realitate si este oarecum preexistent principiului realitatii, de �ndata ce realitatea, trecut, prezent si viitor, nu poate sa fie oarecum realizata, �nfaptuita, dec�t cu ajutorul principiului acesta. Vasazica, logiceste vorbind, principiul regularitatii nu poate sa fie dedus din realitate, pentru ca el excede realitatii imanente si construieste el �nsusi realitatea, asa cum o cunoastem noi sau cum ne este data noua �n cercetarile acestea de fata. 4. Teoria aceasta este cunoscuta �n filosofie drept teoria conventionalista. De ce? Pentru ca noi zicem: lucrurile cari se �nt�mpla �n natura se �nt�mpla regulat. �n virtutea carui fapt pot eu sa afirm lucrul acesta? �n virtutea conceptului realitatii. Dar ce �nseamna aceasta? Se zice: da, conceptul de realitate �l construiesc eu asa cum vreau si noi, oamenii, facem o conventiune tacita �ntre noi, spun�nd ca trebuie sa consideram cu totii ca ceea ce exista �n natura, �n realitate, exista �n chip regulat. Nota aceasta a regularitatii intra, propriu-zis, ca [un] component conventional �n conceptul de realitate. De aceea va atrageam atentia, la �nceput, asupra faptului ca �n aceasta teorie nu se face nici o legatura �ntre concept si realitate. Se sustine, prin urmare, �n filosofie - si o sa revenim asupra acestui punct - ca nota aceasta de regularitate ne este data printr-o conventiune tacita �ntre oameni. Noi zicem: se �nt�mpla �n natura, deci este regulat; pentru ca aceasta regularitate, zic ei, este o formula comoda de stap�nire a materialului. Pentru ce nu putem sa admitem teoria aceasta �n genere, ati vazut. Exista �nsa [si] o alta teorie; aceasta as zice ca este teoria conventionalista radicala. Este �nsa una ceva mai �ndulcita putin. Aceasta se enunta cam asa. Se spune: eu am o anumita viata sufleteasca, se petrec �n constiinta mea anumite procese, adica am anumite impresiuni, am un anumit continut de constiinta, o anumita viata imanenta. �n aceasta viata imanenta a constiintei mele se succed o multime de impresiuni. Acestea pot sa fie de doua feluri: impresiuni cari se succed dupa anumite reguli, impresiuni, prin urmare, cari ofera [o] anumita regularitate, si impresiuni cari nu se succed dupa norme, cari sunt neregulate. Atunci, printr-o conventiune, eu zic: este realitate tot ceea ce prezinta regularitate; tot ceea ce rupe regularitatea nu este realitate. Prin urmare, vedeti care este deosebirea �ntre teoria aceasta si prima teorie: aci construiesc, propriu-zis, conceptul de realitate dupa caracterele acestui principiu al regularitatii. Se �nt�mpla lucrurile �n chip regulat, sunt reale; nu se �nt�mpla �n chip regulat, nu mai sunt reale. Prin urmare, nu am plecat, propriu-zis, de la conceptul realitatii, pentru ca sa stabilim nota �nchisa �n acest concept, regularitatea, uniformitatea, ci am facut altceva: am plecat de la principiul uniformitatii si am construit acest concept de realitate cu ajutorul acestui principiu. Este tot o conventiune, evident, dar o conventiune oarecum a rebours fata de cea dint�i. Aceasta este asa-numita teorie amendata a conventionalismului. Vedeti de la �nceput ca teoria aceasta are o superioritate fata de cea dint�i. Superioritatea consta �n faptul ca nu mai am de-a face cu lucruri neregulate, nu am �n continutul meu de constiinta anumite impresiuni care raporteaza

regularitatea. Acum declar pur si simplu ca le am, �nsa acestor continuturi de constiinta nu le mai corespunde nimic �n realitate, deci nu fac parte din domeniul realitatii. Cum se construieste atunci realitatea �n acest caz este foarte simplu. Plec de la continutul de constiinta, plec de la o realitate imanenta si, �n aceasta realitate imanenta, disting doua grupuri de fapte: un grup de fapte cari se supun uniformitatii, un grup de fapte uniforme, si unele oarecum anarhice, p�na la un punct. Si atunci, daca grupul de fapte uniforme constituie realitatea, celelalte sunt �n afara de realitate. Ce facem cu primul grup? Ram�ne el �nauntrul, �n cadrul constiintei? Nu. Acest prim grup �l proiectez �n afara. Vasazica, grupul faptelor imanente, regulate, �l proiectez �n afara de mine si, daca exista pentru aceasta un corespondent �n realitatea �nsasi, acest corespondent este tocmai realitatea ascendenta. Construita asa, teoria este foarte buna, nu avem nimic de zis. Nu se poate face acestui punct de plecare nici o obiectiune. Dar o sa vi se spuna: bine, dar se �nt�mpla urmatorul lucru: �n realitate nu s-a �nt�mplat, nu face parte din realitate. De ce? Daca s-a �nt�mplat neregulat �nseamna ca nu face parte din realitate. Este, desigur, un foarte comod punct de plecare, din punct de vedere teoretic. 5. Dar ce facem cu realitatea? Va aduceti aminte ca noi nu am dat o definitiune a conceptului de realitate, �nsa am stabilit introducerea unei note a realitatii ascendente; adica, am stabilit ca realitatea aceasta ascendenta are, fata de realitatea imanenta, [fata] de constiinta noastra, un fel de independenta. Aceasta a fost nota stabilita. Ce devine �nsa aceasta independenta a realitatii ascendente �n momentul �n care, odata constituita de mine, dupa un criteriu pe care eu �l aleg, aduc o conventiune pe care o fac eu? Mai exista, propriu-zis, realitate ascendenta, independenta de constiinta mea? Evident ca nu. Cari sunt �ncurcaturile �n cari intram pe baza acestei constituiri? Sunt foarte grave: va �nchipuiti, mai �nt�i, ca nu mai face parte din realitate dec�t ceea ce se potriveste unei conventiuni stabilite de mine. Stabilita, cum? Evident, arbitrar. O conventiune este �ntotdeauna arbitrara: este conventiune pentru ca asa vreau eu s-o fac. Si atunci, daca o conventiune sta la baza constructiunii conceptului de realitate, atunci conceptul acesta poate sa fie pentru mine ce vreau eu. Si atunci, consecintele imediate ce se pot trage de aci, acestea, de fapt, propriu-zis, nu pot sa le prevad. Care era esenta �nsasi a principiului regularitatii? Ca, anume, eu pot, cu ajutorul acestui principiu, sa vad ce o sa se �nt�mple �n viitor. Prin urmare, crearea viitorului cu ajutorul acestui principiu. Dar ce sta la baza acestei afirmatiuni? Un lucru foarte simplu: existenta realitatii ascendente. Acesta este un postulat, o presupozitie, pentru noi p�na acum, a principiului regularitatii. Numai daca exista �n adevar o realitate ascendenta si numai daca �n adevar aceasta realitate ascendenta prezinta �n realitate caracterele regularitatii si uniformitatii, numai �n acest caz pot sa prevad viitorul. Dar daca aceasta realitate ascendenta este �n functiune de o conventiune a mea, este evident ca prevederea viitorului nu mai are nici un sens. Mai �nt�i, conceptul care da realitatea dispare cu totul; conceptul de realitate este pur si simplu transformat �ntr-o realitate imanenta, pentru ca eu am construit universul asa cum am voit. �n al doilea r�nd, si mai important: care este dreptul meu de a afirma ca numai ceea ce se �nt�mpla �n cadrul conventiunii mele, numai aceasta este real? Eu am spus ca tot ce se �nt�mpla real este regulat, iar ceea ce nu se �nt�mpla - �n constiinta mea - �n chip normal nu este regulat. Acesta a fost principiul de la care am plecat �n aceasta amendata teorie a conventionalismului. Dar ce �nsemneaza regulat si neregulat? Vedeti, eu afirm astazi ca regularitate �nseamna parcurgerea de catre planeta cutare a orbitei �n timp de at�t si peste 24 de ore vine un �nvatat si-mi spune: domnule, p�na ieri, �n adevar, planeta cutare

pe fiecare �n parte. deduce analitic. fapte noi. regularitatea s-a schimbat �ntr-un anumit fel. dar s-a schimbat realitatea �nsasi? Nu. dar este transcendenta. prin urmare. este �n contradictiune cu pretentiunea acestei teorii a conventionalismului.mai cu surdina. nici aceasta. pe baza acelei regularitati. Ei bine. unde ajungem? Ajungem. nu se poate ajunge la concluziunea ca regularitatea este. iar ceea ce �nt�mplator s-ar �nt�mpla neregulat. exceptiunea �ntareste regula. nici o anumita forma a regularitatii nu poate sa �nchida �ntr-�nsa absolutul. dar. sunt fortat sa admit ca aceasta regularitate se �nt�mpla si la semenii mei si ca. Vi se pare ca este absurda pozitiunea conventionalismului si totusi sunteti conventionalisti. Care este tendinta stiintei? Sa construiasca o noua regularitate. regularitatile acestea nu sunt ceva fix. Prin urmare. Conceptul de lege nu �nchide �ntr-�nsul ceva absolut. daca este neregulat. Ar mai ram�ne o singura �ncercare.este o vorba foarte rasp�ndita -: nu este nici o regula fara exceptie.parcurgea orbita sa �n timp de [24 de ore]. Dar realitatea este ceva care se �ntinde si se str�nge. care este oarecum regulat cu ajutorul unui principiu. aceasta nu se poate. iar peste c�tva timp intervin �nt�mplari. stabilesc faptul ca o anumita expresiune vizuala corespunde la mine unei anumite stari spirituale sufletesti. astfel �nc�t trebuie ca acestei legi a gravitatiunii universale sa-i aducem un corectiv oarecare. conventionalismul radical. �n adevar. care sa �nchida �ntr-�nsa si exceptiunile. �nseamna oare aceasta ca s-a schimbat conceptul de realitate? Forma realitatii s-a schimbat. cu �ncepere de la 12 februarie. aceasta planeta sufera o �nt�rziere . o data pentru totdeauna. Daca v-as lua pe d-voastra. atunci eu. Dupa conceptul meu de realitate. a doua. si v-as �ntreba: exista minuni. Ce �nseamna regularitate? Eu pot sa afirm astazi ca regularitate �nseamna cutare lucru si peste c�tva timp sa afirm ca regularitate �nsemneaza altceva. �n momentul c�nd veti da acest raspuns veti fi cu totii conventionalisti. Este adevarat ca aceasta realitate transcendenta este construita cu ajutorul celei imanente. de pilda. Prin urmare. absolut subiectiv. si semenul meu are un suflet ca si mine. �nseamna ca spuneti: tot ce se �nt�mpla �n univers se �nt�mpla regulat. prin urmare. Se zice . aceasta nu face parte din realitate. legea gravitatiunii universale are o anumita forma. Prin urmare. Dar aceasta pretentiune a conventionalismului de a construi universul cu ajutorul regularitatii si de a exclude din realitate ceea ce nu este regulat nu sta �n picioare. cu o realitate imanenta. care pretinde ca numai el are de-a face cu o realitate transcendenta. si anume. . Dar universul acesta. dupa cum vedem. Dar atunci. veti raspunde cu totii: nu!. a conventionalismului . nu mai exista. Prin urmare. evident. nici �n cea de-a doua. nici �n forma dint�i. aceea pe care a facut-o Kant. C�nd faceti aceasta afirmare. c�nd vom vorbi despre lege si despre cauzalitate. anul acesta. De ce? Pentru ca.hai sa-i zicem . Si atunci. atunci am putea spune ca putem sa construim conceptul de realitate pe baza acestei regularitati. proiectat �n afara. oric�nd exista o exceptiune. Dar sa nu credeti ca ceea ce �nfatisati d-voastra ca vi se pare absolut nu este totusi o parere care circula. Daca regularitatea ar fi. proiectat �n afara. 6. dar [si] cu un univers transcendent. caruia i se zice principiul uniformitatii. Aceasta este tendinta stiintei. ca elasticul. evident ca universul sau realitatea construita pe baza unei anumite regularitati trebuie sa fie pasibila si ea de anumite schimbari. o nota a realitatii si ca se poate. Dar sa zicem ca. Daca. sunt posibile minunile?. Dar despre aceste lucruri vom vorbi ceva mai t�rziu. ceva absolut.cum ar fi trenurile dintr-o anumita tara. ea a ramas aceeasi. nici forma dint�i a conventionalismului. as spune: nu se poate. De exemplu. se pretinde aci ca avem de-a face nu numai cu un univers imanent. la o realitate sau la un univers absolut subiectiv.

dar �n realitate. exista o fundare. �n prelegerea viitoare. pentru ca nu intra �n experienta ta. Prin urmare. Ce pretinde. dar aceasta realitate nu devine experienta dec�t �n virtutea unei realitati transcendente. Caci regularitatea este o forma �n care prindem noi realitatea aceasta. nu am putut sa fundam pe ce ne sprijinim c�nd afirmam ca exista o regularitate. pentru ca �n momentul cutare vine �n cutare pozitiune fata de alta planeta. teoretic cel putin. NECESITATEA GNOSEOLOGICA SI PRACTICA A REGULARITATII 24 aprilie 1926 1.Kant zice ca regularitatea este o forma a constiintei noastre. nu prindem dec�t prin asa-numitii ochelari ai intelectului nostru. Sunt. dar. ceva necunoscut noua a influentat ceva cunoscut noua si a provocat o neregularitate. atunci este clar: prevederea este imposibila. dar acestea sunt un fel de potop anarhic de impresiuni si. evident. dar �n care nu avem de-a face cu realitatea �nsasi. Vasazica. teoria lui Kant? Ea nu este dec�t o alta forma a conventionalismului acesta cu surdina. pentru ca si Kant nu face dec�t sa construiasca un univers si o realitate carora le zice experienta. dar pentru ceea ce va fi? Regularitate pentru ceea ce va fi nu este posibila dec�t �ntr-un singur caz: atunci c�nd realitatea. anumite conditiuni. este pasibila de a fi priceputa de mine. cu alte cuvinte. X. pot sa aplic regularitatea pentru ceea este. propriu-zis. �si modifica mersul. Noi nu cunosteam planeta Neptun acum un veac si ceva. ce face.o teorie transcendenta mai larga dec�t conceptul fenomenologic de realitate. �n adevar. nu poate sa explice ce este. Caci. Caci. Despre aceasta. noi stabilim un fel de regularitate. dupa metoda pe care am aplicat-o p�na acum. care zice ca regularitatea este o functiune constitutiva a constiintei noastre. Noi capatam impresiunile lumii din afara. asa cum exista �n afara. Prin urmare. Si atunci. foarte logica �n aparenta. o realitate transcendenta. prin formele categoriale ale sensibilitatii etc. ceea ce trece prin formele noastre categoriale trebuie sa fie regulat. ci din acele impresiuni cari trec �n primul plan. prin urmare. daca �n adevar conceptul acesta de realitate transcendenta ram�ne mai larg dec�t acela de realitate. regularitatea. �n acest potop anarhic de impresiuni. nu trece. ceea ce numim noi realitatea aceasta continua fenomenologica nu este constituit din toata realitatea. Exista. exista o multime de impresiuni. nici pozitiunea aceasta. Teoretic. Nu se poate �nt�mpla. adica. si anume fundarea gnoseologica. Fundarea logica si fundarea de fapt . pentru ca ai totdeauna a face cu elemente pe cari nu le poti stap�ni. cari se �ndreapta spre noi de la realitatea transcendenta. cari trec �n formele noastre categoriale. pe toate caile pe cari am umblat. Conceptul de realitate ram�ne la Kant teoretic afirmat . El pretinde ca exista anumite principii regulative ale experientei si ca regularitatea este un asemenea principiu regulativ. o �ndreptatire a acestei afirmatiuni. acelasi lucru cu realitatea transcendenta si cu realitatea fenomenelor lui Kant? Ceea ce este necunoscut si necognoscibil nu poate sa influenteze �ntr-un anumit fel realitatea aceasta? Evident ca da! Teoreticeste. nu este exclus. o anumita strunga prin care trebuie sa treaca realitatea transcendenta pentru ca sa devina expresiune. �nchipuiti-va urmatorul lucru: Uranus ar trebui sa aiba miscarea cutare. din lucrul �n sine. dar conceptul de experienta. fata de Neptun. nu. zice el. �n adevar. Prin urmare. Nu este regulat. ea a fost dedusa dupa modificarile pe cari le-a suferit evolutiunea lui Uranus. ceea ce prindem noi din aceasta realitate. Vasazica. Kant? Kant nu este tocmai asa de conventionalist. Exista totusi. introducem ordine �n acest univers de impresiuni. evident. adica.

5. contam pe el. 4. atunci evident ca situatiunea noastra este subreda. mai exista si o alta. �n faptul acesta al uniformitatii legilor naturii sau. cu alte cuvinte. cu aceasta uniformitate a legilor naturii este ea �n adevar valabila �ntotdeauna? Adica. a �nt�mplarilor din natura. faptul ca exist nu are nevoie de a fi demonstrat. mai precis. Aratasem ca. a spiritului nostru. Daca nu avem �nsa nici un motiv rational. sau mai bine . ci de anumite �ncercuiri. stringente pentru a funda aceasta presupozitie. �ntrebarea �nsa pe care trebuie sa neo punem este alta. necesitatea aceasta a mea spirituala de a lucra cu legile naturii. Dar este bine ca este asa? Si va fi �ntotdeauna asa? Acestea sunt �ntrebarile cari trebuiesc lamurite. stringent ca sa admitem necesitatea existentei acestei regularitati. [si] anume. daca. si aratasem ca nu exista motive logice. un element de arbitrar care se strecoara �n �nsasi structura sufletului. sau de �ndata ce un lucru este asa. Este adevarat ca aceasta uniformitate a �nt�mplarilor din natura. Ar fi oarecum. uniformitatea aceasta. dar ca nu avem nici un motiv rational de a zice ca. De �ndata ce aceasta uniformitate este parte constituenta �n operatiunile noastre intelectuale de cunoastere si de �ndata ce aceasta uniformitate nu poate fi fundata �n chip stringent.2. Dar. dar el are nevoie nu de verificari propriu-zise. ci. Asa este astazi. aceasta uniformitate corespunde unei realitati propriu-zise. daca este bine ca este asa sau nu. este constatata. un punct de vedere foarte comod. sensul: uniformitatea aceasta a �nt�mplarilor din natura este �n concordanta cu structura spiritului nostru sau nu? Acesta este sensul �ntrebarii. Este. �ntrebarea are. noi lucram cu aceasta uniformitate. Cu alte cuvinte. adica a uniformitatii fenomenelor. fac rationamente �n cari regularitatea �nt�mplarilor din natura. este zadarnic sa ne mai �ntrebam daca este bine sau este rau ca este asa. �n adevar. fundarea de fapt. Pentru ca. ceea ce exista se impune prin �nsusi faptul existentei. nu are de-a dreptul sensul acesta trivial. �n adevar. Constatarea neregularitatii Functiunea cunoasterii Necesitatea prevederii pentru stiinta Uniformitatea �n legatura cu timpul si spatiul Stiinta si principiul uniformitatii Minunea ca rupere a uniformitatii 1. evident ca este o gaura �n mecanismul acesta al nostru. 6. nu exista nici o contrazicere �ntre uniformitatea �nt�mplarilor din natura si spiritul nostru. sa afirmam pur si simplu ca regularitatea aceasta este un fapt pe care-l admitem arbitrar. si anume. anume. �n adevar. Eu am insistat de mai multe ori asupra unui fapt destul de interesant pentru tot cadrul �n care ne miscam noi aci. 3. pe care am discutat-o �n lectiunile trecute. Punctul acesta de vedere este. dar am putea si sa nu contam. verificarea uniformitatii acesteia. adica. at�ta timp c�t folosesc ce vine de la lampa. Nu am sa dovedesc ca eu exist. �n teoria cunostintei nu sunt tinut �ntotdeauna sa demonstrez rationamentele logice. uniformitatea lor sta la baza. structura spiritului nostru? Cu alte cuvinte. at�ta timp c�t simt ca exist. Foarte bine! Este adevarat. Daca este bine ca e asa este iarasi o �ntrebare [pe] care ne-o punem. �n teoria cunostintei vin adeseori �n contact cu fapte pe cari trebuie sa le iau pur si simplu ca atare. recunosc ca eu. �n ultima lectiune vorbisem despre asa-numita presupozitie a regularitatii. o presupunem �n toate calculele noastre si �n judecatile pe cari le emitem asupra realitatii. Nu am nevoie sa dovedesc ca lampa din fata mea arde. este constatabila de mine. 7. �n adevar. propriu-zis. �ntrebarea �nsa are alt sens. dar care este iarasi cam filosofica. �n afara de aceasta fundare logica. �n adevar. adica. din moment ce nu-l �ntelegem. asupra faptului ca fundarile acestea logice sunt foarte frumoase si foarte bune �n filosofie. Asa ar fi daca singura fundare ar fi numai fundarea logica. cu care lucrez eu. dar ca ceea ce exista �n adevar nu are nevoie sa fie fundat.

probabilitatea pe care o are fiecare numar aratat pe zar este aproximativ egala. Prin urmare. �n adevar. cade tot 6. Nu exista. a treia oara la fel etc. 10 dimineata si tot nu se mai face lumina. tot 6. Dar atunci este nela�ndem�na tuturor constatarea ca spiritul nostru este �nvatat cu regularitatea. atunci as constata o neregularitate care m-ar izbi si pe care as cauta sa mi-o explic. printr-un simplu calcul. adica [exista] aceeasi probabilitate sa iasa 6. Ce rationament pot sa fac �n legatura cu acest fapt? Eu zic: am aruncat zarul de 30 de ori si a cazut tot 6. vad ca se face seara acum. Aceasta. acest principiu pe care l-am enuntat. propriu-zis. cu o neregularitate. al uniformitatii. pentru ca. Atunci. Este foarte adevarat ca poti sa arunci zarul si sa cada de doua. da. Au eu dreptul sa afirm ca verificarea pe care am facut-o experimental fundeaza �n adevar neuniformitatea? �n aparenta. arunc�nd de 30 de ori zarul. ci. prin urmare. este constatabil imediat si aceasta o stiu prea bine jucatorii de la ruleta sau de la bula. �n adevar. de pilda. probabil ca va cadea tot 6. verifica uniformitatea aceasta principiul contradictiei. regularitatea �si are fundamentul �n �nsasi constitutiunea noastra? Iata un exemplu. este foarte putina probabilitate ca va mai cadea si �nainte. care se exprima printr-o regularitate �n caderea aceleiasi fete. adica. �ntre altele. unde as vedea ca se face ora 6. care face sa iasa �ntotdeauna 6. hai sa zicem. pe urma. ori de c�te ori ne aflam �n fata unei neregularitati. Daca. pe masura ce ne largim experienta. atunci nu se poate gasi dovada filosofica a faptului ca. 2. este foarte atent la contrazicerea regularitatii din natura.. dar care trebuie sa aiba o alta expresiune. �n adevar. apoi 7. cade de 30 de ori pe r�nd tot 6. nu. pe masura curgerii lor si a trecerii lor �n observatia noastra. Daca. Si �l arunc. �n felul �n care eu o traiesc. de trei ori pe r�nd mereu numarul 6. Care? Fiecare din fetele celelalte ale zarului si-a pierdut probabilitatea. ne oprim oarecum intrigati si cautam sa �ntelegem de ce [apare] aceasta neregularitate. �n fond �nsa. spiritul nostru este foarte putin atent la verificarea regularitatii. dupa ce va cadea de trei ori pe r�nd. Este adevarat ca toata experienta noastra nu iese din cadrul regularitatii si este iarasi adevarat ca. Centrul de greutate al acestui zar trebuie sa fie astfel deplasat. 8. daca eu constat ca. 9. care este un principiu fundamental al spiritului nostru? Evident ca da! Desigur ca-l verifica. Pentru ca iau si cercetez zarul si constat ca. Vasazica. ca regularitatea face parte integranta oarecum din �nsusi felul nostru de a g�ndi si de a cunoaste. noptii �i urmeaza dimineata. daca voi arunca zarul si a 31-a oara. matematiceste vorbind. de 30 de ori cade 6. neregularitate fata de egala probabilitate a tuturor fetelor zarului. atunci �mi zic imediat: zarul acesta nu este acelasi cu zarul ale carui fete au aceeasi probabilitate.[zis]. Daca �nsa. �nc�t �ntotdeauna trebuie sa cada cu fata 1 la pam�nt si cu fata 6 deasupra. noi nu facem. Daca �nsa constat ca de 30 de ori pe r�nd a iesit tot 6. Constat ca zarul acesta aruncat arata mereu 6. a doua oara tot 6. Trebuie sa fie ceva �n constitutiunea zarului acesta. ca dupa seara vine noaptea si ca. nu gasesc �n toata aceasta succesiune nimic neobicinuit. spiritul nostru este �nvatat cu aceasta regularitate si daca. nici un motiv ca eu sa spun ca presupozitia ca toate lucrurile se �nt�mpla �n chip uniform �n natura ar calca principiul contradictiunii. din contra. Nu exista nici o contrazicere �n afirmatiunea aceasta si �n felul cum �mi �nchipui natura. Dupa c�te stiu eu dinainte. nu am de-a face cu o regularitate. 3 etc. arunc�nd zarul. as pleca acum de la Bucuresti si as ajunge �n alt punct de pe glob. lege. printr-un mijloc de locomotiune foarte perfectionat. atunci. dar. Din acest punct de vedere suntem lamuriti. [cu] �nt�mplarile din natura. aceeasi probabilitate sa iasa 2. Dar daca. dec�t sa verificam aceasta. nu facem dec�t sa constatam neregularitati sau sa constatam verificarea ne�ncetata a acestui principiu al uniformitatii �nt�mplarilor din natura. si. Eu arunc un zar si cade o data 6. a lipsei de uniformitate. al regularitatii. . de fapt. �n adevar.

anume. Este adevarat. cunoastere si care este pentru noi functiunea cunoasterii? �Cunoastem" . (Ati vazut ce este prezentul: un fel de notiune-limita. Aceasta este proiectarea trecutului si a prezentului �n viitor. pentru motivul ca ea �nchide o alta presupozitie de uniformitate.�n adevar. �l admitem. mai este ceruta si de altceva. dar presupozitia aceasta a regularitatii merge �ntr-o regresiune ad infinitum. Ce �nseamna. �Cunosc" �nseamna ca �n orice �mprejurare �n viata. dar care este asemanator cu ceea ce este si cu ceea ce a fost. 4. vasazica extinderea �n limite netraite si nereale. pentru ca. Dar �ntrebuintarea lucrului acesta se face numai �n prezent . tentaculele activitatii mele posibile �ntr-un domeniu care nu este �nca. sus. este absolut imposibila aceasta extindere a experientei noastre. Va aduceti aminte ca am vorbit de experienta noastra si am aratat ca aceasta este singura noastra posibilitate de a trai. a experientei noastre. c�nd am aruncat zarul. adica legarea prezentului de trecut. de necesitatile noastre vitale. ma grabesc sa adaug ca numai �n aparenta am dreptate sa fac aceasta afirmatie. Prin urmare. nu sunt lipsit cu totul de experienta. eu cunosc un lucru �n masura �n care pot sa-l �ntrebuintez. de viata noastra. evident. propriu-zis. �mi �ntind.�n trecut. spunem ca-l admitem. �n aceasta afirmatie a mea. �nglobat �n prezent. Dar cum este posibil sa-mi �ntind tentaculele activitatii �ntr-un domeniu care nu este �nca. desi aceste regularitati nu contravin principiului contradictiunii. nu ne �nv�rtim �ntr-un cerc vitios. am fundat experimental afirmatiunea aceasta a regularitatii. pentru ca nu contrazice principiul contradictiunii. Dar aceasta verificare experimentala nu este �nca o afirmatie propriu-zisa. �nspre fata cu numarul 1 are o bucata de plumb. De aceea va spuneam ca. de fapt. de aci �nainte. �nseamna �m�nuim". Cu toate acestea.�nseamna �stap�nim". pe care l-am amintin. Viitorul este pentru mine ceva care nu a fost. dar pe cari totusi le stap�nesc. sau care nu a fost �nca. fata aceasta sa cada �ntotdeauna la pam�nt iar fata opusa. cari �nca nu s-au �nt�mplat. eu presupun. este fundata prin verificare experimentala. dec�t prin aceasta presupozitie fundamentala ca lucrurile cari se vor �nt�mpla se vor �nt�mpla �n acelasi fel �n care s-au mai �nt�mplat deja? . totusi nu putem sa luam acesta regularitate ca fundata �n fapt. si anume ca zarul meu se va comporta de aci �nainte la fel. �nglobarea trecutului �n prezent si proiectarea acestui trecut.mai ales stiintificeste vorbind . desi noi lucram cu aceste regularitati. e fatal ca. �n viitor. o regularitate. Cu toate acestea. De ce? Pentru ca. logiceste vorbind. adica centrul de greutate al zarului va fi acelasi. presupozitia regularitatii �nt�mplarilor din natura este o presupozitie ceruta. �n acelasi loc �n care este acum si �n care a fost �n cele 31 de dati. cu o conditiune. orice regularitate fundata �n fapt presupune o alta uniformitate. propriu-zis. Vasazica. aceea ca structura zarului va continua si �n momentele viitoare sa fie aceeasi. Vasazica. dar �l mai admitem si pentru un alt motiv: principiul acesta al regularitatii. pentru ca constitutiunea zarului meu va fi si de aci �nainte la fel. al uniformitatii �nt�mplarilor din natura ne este impus de viata noastra de toate zilele. o uniformitate. Prin urmare. neuniformitatea este verificata. plumbul mut�nd centrul de greutate normal al zarului �nspre fata cu numarul 1. Evident ca viata noastra nu este facuta posibila dec�t tocmai prin acest principiu al regularitatii. Pe urma. Iata de ce nu exista posibilitate logica sau teoretica de a funda acest principiu. prin cunostinte. �n nici un fel -. de c�te ori �l voi arunca. 3. at�ta timp c�t nu avem aceasta presupozitie a uniformitatii. cari nu sunt �nca prezente. cu alte cuvinte. adica 6. de cunoasterea noastra. a regularitatii. Dar se poate vedea numaidec�t ca este imposibila.) Cu o conditiune este posibil ca eu sa �ntrebuintez �n prezent un lucru: sa am anumite elemente din acest lucru. Vasazica.

sa zicem. o �ncercare cu care aveti de-a face �n fiecare zi. de concret. atunci ar disparea �nt�mplarile si ar disparea evenimentele si. atunci. exista. constituita �ntr-un corp de doctrina. va veti da numaidec�t seama ca aceasta uniformitate a �nt�mplarilor din natura este �n str�nsa legatura cu concretul. uniformitatea legilor naturii. care. Aceste tipuri de evenimente nu sunt deduse din concret. care are un alt fel de existenta dec�t existenta aceasta concreta. Stiinta aceasta. pusa �n formule. propriu-zis. c�nd spunea ca �a sti �nsemneaza a prevedea". El stie ce are sa se �nt�mple si ia masuri �n vederea acestui lucru. nimic nu se mai misca. cu �nca vreo 2000 de ani �nainte �n India. dar cu vreo 1500 de ani �nainte �n Grecia. Avem noi dreptul sa credem ca acest postulat nu va fi parasit niciodata de stiinta? Aceasta este �ntrebarea! Daca. adica �n str�nsa legatura cu �nt�mplarile �n timp si spatiu. care. care este totusi foarte exact. postulat necesar oricareia dintre stiinte. ar disparea si necesitatea pe care o simtim de a admite regularitatea. schimb�nd postulatele acestei stiinte.sa iau un exemplu din istoria logicei . credinta noastra ca nu se poate stiinta fara de aceasta prevedere? A existat un anume fel de geometrie si astazi c�te feluri de geometrie exista! Acel fel de geometrie avea anume postulate. postulat este pentru stiinta actuala si regularitatea.si aci �ncepe iarasi �ndoiala -. Dar. ci evenimentul aceste este urmator celorlalte. exista. G�nditi-va ce este toata metafizica platoniciana. Acum. face ca si uniformitatea legilor naturii sa fie contestata stiintei. prin urmare. cu alte cuvinte. pentru ca nu cumva soarele de dimineata sa-l scoale �nainte de vreme. de timp? Este o �ntrebare care aluneca. posibilitatea noastra de lucru �n stiinta. fie ca a �nvatat carte. daca evenimentul acesta nu seamana cu celelalte. De pilda. nici nu mai lucreaza cu concretul: g�nditi-va la filosofia istoriei. Aceasta este �nclinata sa urmareasca studiul unor evenimente. toate stau. de evenimente. felurile celelalte de geometrie au alte postulate. spirituala.. �n �ntelesul acesta. fie ca nu. Daca veti urmari mai bine problema. necesitatea aceasta a prevederii. sa zicem. Noi am largit. sa stabileasca unele tipuri de evenimente. codificata. este fundata convingerea noastra. ca acest principiu al regularitatii este constatat �n stiinta? Este fundata. dincolo de normalitate. Uniformitatea �nt�mplarilor din natura. �n acea lume care are aspectul . nu numai la 1200 �n Europa de Apus. Daca noi am putea sa facem o stiinta oarecare �n afara de timp si spatiu. Dar ce ne poate obliga sa admitem aceasta afirmatie? 5. �n acea lume a esentei. propriu-zis. este altceva dec�t stiinta cristalizata. trage perdelele la fereastra. [a] �nt�mplarilor din natura este un postulat.�n legatura cu necesitatile vietii -. Adica. pe care o avem astazi.Vasazica. formeaza un fel de eveniment-tip. lucreaza cu acest postulat. Stiinta este cam ceea ce spunea Auguste Comte. Nu avem nici un motiv sa spunem ca stiinta trebuie sa fie asa cum este azi. uniformitatea �n natura. Necesitatea aceasta a prevederii este �mplinita �n mecanismul vietii noastre de ceea ce noi numim stiinta. stiinta face fiecare om. exista necesitatea . �n adevar. Notiunea de timp este contestata stiintei actuale si aceasta notiune de timp. atunci avem fundata si teoria necesitatii acestei uniformitati. Stiinta. propriu-zis. toata chestiunea se pune acum asa: stiinta se poate lipsi de �nt�mplare. dispar�nd evenimentele. contestata stiintei actuale. va �ntreb: principial vorbind. temporala. cu �nca vreo 1000 de ani �nainte �n China etc. pentru posibilitatea cunoasterii. �n care. Aceasta este stiinta. dar care este. �n stiinta actuala. Prin urmare. seara c�nd se culca. Ea nu este dec�t o �ncercare de a funda o stiinta �n afara de timp si spatiu. daca eu . deocamdata . Ceva mai mult. din punct de vedere logic si filosofic.constat ca exista o anumita structura spirituala pe care o numesc scolastica [si] care se gaseste. a ideilor platoniciene. �n adevar. lucreaza cu principiul uniformitatii si al regularitatii. �n speculatiunile d-voastra stiintifice. ci aceste tipuri de evenimente conditioneaza ele �nsele trecutul. absolut �ndreptatita.

si nu este fapt ca �ntotdeauna posibilitatea de a trai �nseamna cunoastere. ca nu poate sa existe dec�t un singur fel de stiinta. pentru Dumnezeu. adica. cu alte cuvinte? Extindem valabilitatea constiintei vietii p�na la . ca. de aceasta presupozitie a uniformitatii �nt�mplarilor din natura. 6. am putea sa scapam de principiul uniformitatii. eu admit ca exista. �n adevar. 7. adica. [viata] este chiar aceasta uniformitate. mai �nt�i. Toate civilizatiile cari au la baza nu dinamismul. Argumentarea este c�t se poate de logica si tinuta de cea mai mare parte dintre oameni ca perfect valabila. Dar. ca Dumnezeu exista �n acelasi fel cum vrem noi. nu este fapt ca �ntotdeauna stiinta va �nsemna prevedere. si-ar face concurenta sie �nsusi.si aci se arata �nca o data radacinile acestei stiinte -. �nsusi faptul acesta ma pune �n garda �n contra afirmatiunii pe care o faceam adineauri. Minunea nu este altceva dec�t ruperea uniformitatii. Dumnezeu s-ar contrazice pe sine. daca am gasi aceasta posibilitate de a trai fara sa cunoastem. ca. Da. posibilitatea noastra de a m�nui realitatea au absoluta nevoie astazi. Posibilitate de stiinta exista. nici de fapt. Prin urmare. Ce facem noi. care se traduce. Ceva mai mult. �n momentul �n care noi vom putea trai fara sa cunoastem. sunt at�tia teologi. constiinta noastra. oameni cari se ocupa cu problemele acestea. Daca Dumnezeu rupe aceasta regularitate. toata aceasta argumentare. si aci. prin cuv�ntul viata este de acelasi fel cu existenta lui Dumnezeu. De ce va spun toate acestea? Pentru ca trebuie sa �ntelegeti. Eu admit ca presupozitia acestei uniformitati este absolut necesara pentru constituirea stiintei noastre pozitive. veti spune: stiinta noastra este altfel!. Evident! Dar �nsusi faptul de a spune ca stiinta noastra este altfel. dar cu o singura conditie: sa presupuna. �n actuala orientare a spiritului sau �n actuala structura a spiritului nostru. si anume. �nsemneaza ca el contravine legilor stabilite de el. Instrumentele pe cari noi le posedam astazi pentru a trai sunt conditionate de acest principiu al uniformitatii.acesta contemplativ. de uniformitate. existenta noastra. daca Dumnezeu a facut lumea. lumea este �n acelasi fel data cum este pentru noi. �n actualele �mprejurari si �n actuala orientare spirituala a noastra. stiinta care are la baza regularitatea fenomenelor din natura. daca nu vreti sa traiti de-a dreptul pozitiunea celor cari afirma ca [nu] exista �n omenire sau �n totalitatea �nt�mplarilor posibilitatea minunilor. Stiinta actuala . �n actuala forma a stiintei noastre. Prin urmare. nu se poate stiinta fara principiul uniformitatii. a �nt�mplarilor din natura. dar nu am nici un motiv sa admit. anumite regularitati. si iarasi nu am nici un motiv. dar stiinta aceasta platoniciana nu a ajuns la nici un rezultat! Este o parere! Lui Platon i-a ajuns . si Dumnezeu a asignat lumei anumite legi. prin urmare. cari spun: minunea nu poate sa existe. Noi nu putem sa traim dec�t �n masura �n care prevedem si nu putem sa prevedem dec�t �n masura �n care admitem uniformitatea. �n acea lume. ci staticismul se poate considera ca au �mbratisat platonismul. ca acest principiu al uniformitatii este un principiu constitutiv al spiritului nostru. Dar nu este fapt ca �ntotdeauna orientarea noastra spirituala va fi aceeasi si. uniformitatea nu mai are nici un rost. static. stiinta noastra concreta de astazi cere �ntrebuintarea principiului acesta al uniformitatii �n aceeasi masura �n care acest principiu este cerut de viata noastra. Vasazica. nu dinamic. Viata noastra de astazi nu se poate misca �n afara de uniformitate. pentru ca este pur si simplu prevedere. O sa spuneti: bine. Si atunci. prin urmare. Adica. aceasta uniformitate.si o �ntreaga forma de viata spirituala exista si astazi. sa admit ca orice stiinta viitoare sau orice stiinta posibila va trebui sa se foloseasca de acest principiu. �n alt �nteles. fapt este astazi ca. nici teoretic. pentru motivul foarte simplu ca. atunci el a facut-o �ntr-un anumit fel. posibilitatea de a ne misca. stiinta noastra.

daca a scris. �n oarecari �mprejurari. �n cazul acesta. tind sa puna la �ndoiala necesitatea uniformitatii �nt�mplarilor naturii. Evident ca. c�t a fost. Dar ca nu exista. �nt�i: existenta nu este tot una cu viata. daca �n adevar domnia sa crede ca lectiunea a fost subversiva . pentru mine. trebuie sa va accentuez d-voastra ca nu putea sa fie subversiva lectiunea. din acest punct de vedere s-ar putea ca lectiunea mea sa fi fost subversiva. din punctul meu de vedere. regularitatea de[spre] care vorbeam este valabila si se identifica. 6. deocamdata. stiintificeste. 3. care nu poate sa vorbeasca. Dar nu este aceasta singura posibilitate de trai. si ca. prin urmare. ca lectiunea mea a fost subversiva. traim �n virtutea posibilitatii noastre de a cunoaste. prin urmare. 5. Va aduceti aminte ca am �ncercuit precis limitele de activitate ale stiintei si am aratat ca. viata nu este tot una cu cunostinta.limitele existentei si identificam existenta lui Dumnezeu cu viata noastra. Va amintiti care a fost mersul expunerii si al rationamentului . caci o suma de animale. Exista trai si �n afara de omenire. pur si simplu. cari nu sunt �nt�mplarile pe cari le cunostem noi �n activitatea noastra stiintifica si cari �nt�mplari se pot . dar stientifist. unde? Numai �n cadrul cunostintei.nu stiu daca o fi �n sala acum -. nu stiu pentru ce motiv. presupozitia aceasta a uniformitatii �nt�mplarilor naturii este o presupozitie valabila. lasa loc liber unor altfel de �nt�mplari. Trebuie sa fac un compliment onorabilului meu preopinent. nu numai stiintific. marturisesc. toate. iar uniformitatea �nt�mplarilor �n natura este tot una cu stiinta. pentru mine cel putin. esalonari de probleme cari. 2. nici un motiv sa identific cunostinta cu stiinta si ca. care a trebuit sa suport aceasta morala. Raspuns unei reactii fata de prelegerea trecuta Uniformitatea �nt�mplarilor din realitate si din viata spirituala Regula si lege Specificul legii Interpretarea calitativa si cea cantitativa a legii Caracterul relativ al legii Caracterul de necesitate al legii 1. 4. Iata. �nsa eu. daca avea sa-mi spuna ceva. REGULA SI LEGE 30 aprilie 1926 1. se poate afirma ca aceasta regularitate nu este o lege valabila pentru toate �mprejurarile. Prin urmare. dar stiinta este pur si simplu cunostinta. dec�t uniformitate �n �nt�mplarile din natura. a tinut sa iscaleasca �anonim". [al] stiintei actuale.mult. ram�ne ceva care poate sa fie altceva dec�t regularitate. at�t si nimic mai mult! Peste aceste vederi este �ntinsa o imensa retea de posibilitati �n cari trebuie sa admitem ca poate sa intre. adica dintr-un punct de vedere care ridica stiinta nu la ceea ce o consideram noi aci. putea sa mi-o spuna de-a dreptul sau sa se iscaleasca. As zice ca. Tin sa va �ncunostintez ca am fost admonestat pentru lectiunea trecuta de catre unul din colegii d-voastra care. Mi s-a spus. cu stiinta. �n adevar. si ceea ce se numeste minune! XI. as zice. �n definitiv. de plante traiesc si ele fara ca sa cunoasca si fara ca sa aiba posibilitatea noastra de prevedere. anume. spun�ndu-i ca. �ntru at�t �ntru c�t se poate vorbi de o existenta �n afara de constiinta si numai �n afara de constiinta. pentru ca este un temperament timid. poate sa aiba motivele sale. dintr-un punct de vedere strict. faptul este destul de �nsemnat. dupa cum stiinta se identifica cu un anumit fel de cunoastere. ci la un fel de interpretare absoluta si metafizica a realitatii. sunt totdeauna sincer. Dar mai este un punct care nu trebuie neglijat: noi. 7. putin.

este un concept stiintific. Am putea spune . �n general. nici o lege propriu-zisa a g�ndirii noastre.chiar ca aceasta regularitate sau uniformitate este un postulat al activitatii noastre stiintifice si. de doua feluri: este o regula care constata . si. At�t despre diversiunea pe care a provocat-o aceasta punere la index a colegului d-voastra si a onorabilului meu preopinent. ci �n sensul ca activitatea noastra stiintifica introduce �n �nt�mplarile din natura aceasta regularitate. ca sa nu ma lupt cu morile de v�nt. daca este adevarat ca mentalitatea stiintifica se aplica. si aceste regularitati le exprimam �ntr-o forma oarecare. ca stiinta aceasta are o functiune precisa. realiter. foarte logica si verificata cu o multume de considerente �n legatura cu structura intima a stiintei. Stiinta �si are rosturile ei si zadarnic am �ncerca sa facem dintr-�nsa ceea ce vrem noi. mai departe. Regula este. Stiinta exista �n afara de orice prigonitor. �n care am analizat fenomenul acesta al regularitatii. hai sa zicem cu un alt cuv�nt. cu anumite rosturi. Aceasta exprimare constituie regula. aceiasi oameni cari zic ca toate lucrurile se �nt�mpla �n chip regulat si uniform �n natura. Prin urmare. D-voastra ati vazut �n lectiunea trecuta. Ei bine.si le aratai . Acest concept este mai degraba un fel de treapta prima spre constituirea unui alt concept. exista pur si simplu si cel putin at�ta simt critic am. Este adevarat ca. dar ca nu se poate face din stiinta orice vrem noi. Adica. extinde conceptul de regularitate si asupra vietii sufletesti. ci-si orienteaza atentia si asupra fenomenelor sufletesti. cari nu ar fi tocmai caracterele regularitatii.�ncepe de la un moment-dat sa fie valabil si pentru viata spirituala. si este bine sa retineti si d-voastra.cu alte cuvinte. nu este pretutindeni impusa de acest simt comun. cu anumite mijloace cari corespund perfect rosturilor si limitelor ei. cred.realiza dupa anumite . 2. Ce este legea si ce este regula? Regula stim ce este: noi stabilim anume uniformitate. nu realitatii fizice. Dar aceasta regularitate nu este ceva existent. adica nu o activitate �n �ntelesul direct. Dar eu am accentuat �ntotdeauna. sa zicem. pe care noi am admis-o ca impusa �n stiinta de simtul comun. propriu-zis vorbind. ceea ce �nseamna. �nainte de orice judecare a temei. ca noi asignam acestei uniformitati si acestei regularitati. Nu poate sa fie. ca exista. aceasta regularitate �n toate domeniile lui de activitate. 3. El este �n constructiunea stiintifica propriu-zisa. determinismul acesta . al uniformitatii �nt�mplarilor din natura. exista si un fel de libertate de miscare. cum as zice. aceasta mentalitate stiintifica largeste. cum spuneam adineauri. si aceasta se vede si de acolo ca aceasta regularitate. o creatiune a acestei activitati stiintifice. un domeniu �n care. �n general. care ar fi prea mic pentru a umple golul. Dar sunt momente . Eu nu am fost niciodata un fel de.hai sa nu [le] zicem legi -. Dar c�nd? �ncepe �n momentul �n care atitudinea stiintifica �nceteaza sa se mai �ndrepte numai asupra fenomenelor fizice.�n cari aceasta regularitate nu este presupusa.care este indicat �n alta ordine de idei de regularitate . pentru mine �nsumi. prin �nsusi �ntelesul ei. tema mea a fost foarte simpla. si nici nu mi-ar sedea bine sa fiu. �n definitiv. ca simtul comun nu impune. ca. ceea ce fac eu depinde de mine si ca eu pot sa-mi asignez regularitati. printr-un fel de lege proprie. dar dupa anumite caractere. uniformitati de acestea. regularitatea. ci realitatii spirituale. nu poate sa fie subversiva. cu alte cuvinte. de o foarte mare importanta si acesta pentru stiinta noastra: a conceptului de lege. pentru ca eu nu �ncerc sa asignez stiintei numai un colt de activitate. aceiasi oameni or sa fie �ntotdeauna gata sa spuna. din consideratiunile facute �n orele trecute . uniformitatea. �n lumea fizica. anume regularitate �n succesiunea fenomenelor. vointei mele. prigonitor al stiintei. de initiativa proprie. Vasazica. as zice ceva mai mult. din punctul meu de vedere. realitatea �nt�mplarilor din realitatea concreta.

�n afara de aceea a regularitatii. 4.. se afirma ca o regula are de obicei exceptiuni. Ca mie �mi este indiferent daca. de normare a raporturilor. ce este. ci aceasta valabilitate se �ntinde in abstracto. Nu altceva. redusa nu la o aproximatie. Dar legea stiintifica propriu-zisa nu este dec�t cea dint�i. un caracter de absolut pe care-l ia �n genere cercetarea stiintifica. adica o regula valabila �n toate cazurile posibile. afirm ca. de �ndata ce va exista un corp. adica. ca este absolut necesar ca oamenii cari traiesc �mpreuna �n societate sa nu se fure unul pe altul. am dat oarecari norme de conducere. afirm ca legea aceasta: �toate corpurile sunt grele" este valabila independent de realizarea ei. o lege a tuturor posibilitatilor de existenta: ce a fost. adica. �mi este indiferent daca �si gaseste aplicabilitate sau nu. ci si o norma. asa cum se vor �nt�mpla lucrurile �n teoria aceasta. dupa cum aratam noi �n lectiunile trecute. Valabilitatea ei nu este numai absoluta. dar care are �ntr-�nsa caracterul de necesitate.si aceasta este caracteristic pentru structura stiintifica -. Legea stiintifica nu face dec�t sa constate ceea ce exista. Care este �nsa deosebirea dintre regula si lege? Este ca. de pilda. Se spune ca nu este nici o regula fara exceptiune. �n adevar. regula ar reprezenta o aproximatiune a realitatii. �n momentul �n care va fi acest prilej. Dar afirm ceva mai mult . �n adevar. Fapt este �nsa ca. Aceasta afirma legea. lege sociala �n genere etc. �n adevar. �n genere. adica toate corpurile sunt grele. el se va comporta asa cum indica legea. pe c�ta vreme legea ar reprezenta �nsasi realitatea. Cu alte cuvinte. daca exista. C�nd spun ca toate corpurile cad. Legea matematica afirma ca. �n cadrul trecutului si al prezentului. dincolo de regula. sau legea �n genere are si ea doua parti: una de constatare. noi asistam astazi la caderea corpurilor sau nu. se va ivi prilejul sa se adune doua obiecte cu trei obiecte. ce va fi sa fie. el va trebui �ntotdeauna sa se produca dupa legea pe care am stabilito eu. Daca eu am stabilit.anumite lucruri si este o regula care prescrie anumite lucruri. O regula care nu are exceptiuni se zice ca este o lege. acesta trebuie sa fie greu. pentru ca. �n momentul �n care evenimentul acela se va produce. �n viata mea si a universului �n genere. este. Kant spune ca legea este o regula de aparitiune a evenimentelor. regula are de obicei exceptii. Vasazica. �nsa legea afirma. atunci evident ca am facut o operatiune �n plus. sau spiritul stiintific afirma ca. daca se petrece evenimentul care sa cada sub aceasta lege. �n notiunea aceasta de lege. Ce �nsemneaza aceasta? Aceasta �nsemneaza cam urmatorul lucru. �mi este indiferent daca. Legea stiintifica are si ea. care nu numai ca prescrie aparitiunea sau desfasurarea �n genere a oricarui eveniment posibil. prin urmare. �nca ceva. Acesta este. pentru realitatea noastra fizica. lege morala. dupa cum se spune iarasi foarte des dar lucrul acesta nu l-am �nteles niciodata si as fi foarte fericit sa se gaseasca cineva care sa mi-l explice . trebuie sa cada. pe c�ta vreme legea nu are exceptiuni. Aceasta reprezinta stiintificeste legea. Dar c�nd zic: �sa nu furi". eu afirm o lege care este valabila pentru �nt�mplarile concrete. o data ce evenimentul acela se va �nt�mpla. Dar mai este un caracter al legii. ci la absolut. nu numai o norma a existentei. Si. Ea nu afirma numai ca �n realitate se �nt�mpla ceva. C�nd zic. Cealalta poate sa fie lege juridica. c�nd universul va �nfatisa acest eveniment. este [necesara] o noua presupozitie. legea ar continua sa fie valabila. Se �nchide. pe care o afirm eu o data. O lege matematica. care nu numai ca este verificata �n fapt. Orice corp ce va fi sa fie odata va trebui sa fie greu.ca exceptiunea confirma �ntotdeaun regula. alta de normare. dar nu este lege stiintifica propriu-zisa. nu face dec�t sa constate. daca nu s-ar realiza sau daca s-ar realiza altfel. ceva mai mult. �n primul r�nd. de pilda. ideea de absolut si. legea ca 2 + 3 = 5. nu este numai �n concret. Eu pot sa sf�rsesc . �n al doilea r�nd. eu constat ca raporturile sociale normale presupun aceasta regularitate a nefurarii unuia de catre celalalt.

prelegerea aceasta la ora 6. care are tocmai temperatura [de] topire [a] ghetei si fac sa treaca iarasi un curent electric prin acest fir. Aceasta este interpretarea calitativa. ca explica realitatea. legile s-ar verifica? Da.. ca. cu toate acestea. am afirmat. constat un lucru. se raceste �nca mai tare. Este legea generala a gravitatiunii. sigur ca trebuie sa se �nt�mple asa. si cu diametrul firului. �n cazul �nt�i. din contra. lamurirea realitatii. Ce spuneam noi despre regula? Ca ne �nfatiseaza realitatea. Aceasta expresiune cantitativa a evenimentului se . Eu am �ntr-un aparat. doua foite de aur. Eu sunt. O sa spuneti: da. Cum se comporta aceasta teorie. acest caracter de necesitate care face posibila explicatiunea sa. acesta este un fapt. daca nu este impusa de simtul comun. ci. Este o deosebire cantitativa. dar. La prima analiza. nu exista pentru ea exceptiuni. as zice. Dar sa consideram si putin cantitativ cestiunea. dar. pe care-l numesc electroscop. dupa o lunga experienta. un grad de aproximatie. Pun �n contact acest aparat care se cheama electroscop cu un izvor de energie electrica si constat numaidec�t ca foitele se departeaza. Iata a doua pozitiune. ca exista o necesitate a succesiunii zilei si noptei. �n afara de caracterul de absolut si de valabil in abstracto. adica. anume �mprejurari cari ma silesc ca eu sa termin prelegerea la ora 6 si sa nu pot trece peste aceasta ora. doua corpuri puse �n prezenta au tendinta sa se atraga. Se �nt�mpla �nsa ca eu introduc acest fir de metal �ntr-o solutiune. cum s-ar zice. de fapt. Ea nu este valabila �n concretul imediat. �mi da explicatiunea. legea este absolut exacta. de asemenea. Ce �nsemneaza aceasta? De pilda. Un caz. de energie electrica etc. ca �ntotdeauna c�nd trece un curent electric printr-un fir de metal. exprimata prin formula: G(r) = m1 x m2 / r2. �n virtutea legii gravitatiunii. exista �ntotdeauna un joc. Legea nu este valabila oricum �n univers. �n orice caz. De unde stim lucrul acesta? Legea este �ntotdeauna o expresiune cantitativa a unui eveniment. sunt. trebuie sa stabilim mereu conditiuni �n cari legea este valabila. cum rezista aceasta teorie analizei? 5. dar ca are �n plus. asa se �nt�mpla �ntotdeauna. �ntre regula si lege. Eu sf�rsesc. la o anumita distanta. se explica. �n calitativ. �n afara de regula. cari stau fata �n fata. Alt caz. Ca ziua urmeaza noptei. legea. ci trebuie sa [se] faca �ntotdeauna �ncercuiri si sa [se] spuna: daca lucrurile se �nt�mpla asa si asa. daca nu ar fi apa rece sau daca nu ar fi respectivul aparat �n legatura cu un izvor de energie. Aceasta este teoria. �ntr-un vas cu apa. Lege! Ele se atrag �n raportul cutare cu patratul distantei si �n raportul cutare cu masa lor. mai are si acest caracter. Vasazica. legea este valabila. Despre lege ce am spus? Ca nu este impusa de simtul comun. este la latitudinea mea sa fac un lucru asa cum �l fac. ele trebuie sa se atraga �ntr-o anumita proportie sau masura. ca gradul de temperatura pe care-l ia acest fir sta �ntr-un anumit raport si cu calitatea metalului. prin urmare. Mai �nt�i. Ce spuneam despre ea? Ca este impusa de simtul comun. foarte sensibile. de fapt. Toate corpurile se atrag. Eu trebuie sa sf�rsesc prelegerea mea �n fiecare vineri la ora 6. dupa o experienta stiintifica. Teoria generala a legii afirma: legea are o aplicatiune absoluta. Acest fapt �n plus �mi da caracterul de care vorbeam. se �ntelege de ce eu sf�rsesc vineri prelegerea �ntotdeauna la ora 6. este impusa de altceva. Ele sunt foarte mobile. �n cazul al treilea. �n cazul al doilea. vedeti ca legea prezinta oarecare aproximatie! Cu alte cuvinte. De aci �nainte trebuie sa deduceti ca legea. Ca acest fapt se �nt�mpla �ntotdeauna asa este verificat. si anume. acest fir se �ncalzeste si am afirmat. se lamureste. Prin urmare. prelegerea mea �n fiecare vineri la ora 6. aceasta lege �n genere nu prea are aplicatiune asa de precisa. de necesitatea noastra de cunoastere. aceasta este ceva �n plus fata de legea �nsasi a succesiunii zilei si noptei. si anume. O sa constat ca firul nu se �ncalzeste. as zice.

�nchipuiti-va un fel de sfera �n care sunt anumite corpuri. stiu ca mai este cineva care trebuie sa vina aci. Dar. de pilda. ideea de lege este �n str�nsa legatura cu ideea aceasta de aproximatiune. sunt alte particule mai mici cari se misca cu o iuteala extraordinara. Legea aceasta nu este dec�t un fel de termen mediu al tuturor �nt�mplarilor din volumul �nchis din sfera aceasta. Adica. Dar. propriu-zis. suma unghiurilor lui interioare. �ntre faptul ca eu termin �ntotdeauna lectia la ora 6 si faptul ca trebuie sa termin �ntotdeauna prelegerile la ora 6. Aceasta este legea. natura cunostintei mele? Eu largesc numai cantitativ cunostintele mele. Dar legea nu reprezinta aci dec�t termenul mediu si termenul [mediu] este �ntotdeauna aproximativ. la teoria cinetica a gazelor. pe de alta parte: regula are caracter de necesitate. r2? Daca as zice. �n primul r�nd. totdeauna. [cel] de realitate. verificarea experimentala a legii acesteia ar �nfatisa �n adevar dificultati? Este mai usor de facut. Nu fac. nu este dec�t o deosebire de cantitate de cunostinte. stiintific. triunghiul. toate miscarile pe cari le urmaresc eu si cari se �nt�mpla �nauntrul sferei acesteia sunt imposibil de prins si relatiunile dintre ele sunt iarasi imposibil de stabilit.000000001. pentru ca trebuie sa se �nt�mple asa. ca si regula. sau daca as zice r la puterea 2. sau ca numai p�na la ora 6 ma ajuta . nu exista posibilitate de construire a unui triunghi si de masuratoare a unghiurilor interioare care sa poata da exact 180�. se mai spune. legea gravitatiunii nu ar mai fi valabila? Adica. este o aberatiune sa se sustina acest lucru. sau mai putin dec�t 180�. Niciodata o lege nu se poate verifica precis experimental. �n adevar. o lege a gazelor. Ce �nseamna �nsa aceasta�? �nseamna. cari se misca cu o iuteala extraordinara si cari urmeaza niste miscari absolute. aproximatie. Ca. Dar eu nu am descoperit praful de pusca spun�ndu-va lucrurile acestea si nu sunt nici deloc subversiv. Stiti cam ce este aceasta: �nauntrul unor particule oarecare. r la puterea 1. va avea sau mai mult. ci reprezinta tot o aproximatie a evenimentelor. Caracterul de necesitate ar fi. dec�t ca r este numai la puterea 1. exista. stiintificeste vorbind. �n loc de r2. Cine face verificarea? Eu. ca exista posibilitate de exceptiune si �nauntrul acestei legi.999999 etc. adica daca as scadea din 2 o cantitate infinit de mica. este mai precisa afirmatiunea ca r acela este la puterea a doua. pur si simplu.verifica de mine experimental. distinct de celalalt. Vorbeam adineauri de legea gravitatiunii. Legea nu �nsemneaza absolutul. as zice imposibil de precizat. Vasazica. adica. �n formula enuntata. Adica. ca legea nu reprezinta nici ea un absolut.? Experimental vorbind. 6. Dar sa revenim la ceea ce ne intereseaza acum. Cum? Prin masuratoare. structural vorbind. Ele sunt �ntotdeauna relative. un alt profesor care are ora dupa ora mea sau ca trebuie sa ma duc sa ma �nt�lnesc cu cutare persoana. care spune ca suma unghiurilor interioare ale triunghiului este egala cu doua unghiuri drepte. propriu-zis? �nsemneaza expresiunea unui fapt? Nu. Eu nu prea �nteleg cam ce �nsemneaza a avea acest caracter. o margine �n care aceasta lege este necontrolabila. hai sa zicem. �n adevar. ce se �nt�mpla p�na la ora 6 si. nu calitativ. Un lucru se �nt�mpla asa. G�nditi-va. experimental. acum dec�t sa militez pentru actuala idee de lege stiintifica. a volumului si a tuturor �nt�mplarilor dintr-�nsul. o cantitate infinitezimala. Exista o lege a triunghiului. cu ajutorul evenimentelor. Ce �nsemneaza aceasta�? Distinctiunea ar fi ca regula constata. Totusi. legea �nsemneaza. Dar asupra acestui lucru o sa mai revenim la cauzalitate. exista o formula. Cum este posibila legea aceasta? Ce �nseamna legea aceasta. Ei bine. c�nd �n adevar constatarea ar fi distincta de explicatiune. 7. Eu stiu.99999 etc. Cari sunt posibilitatile mele de masuratoare? Sunt ele absolute? Nu. sau daca i-as adauga o astfel de cantitate. pur si simplu. Ce �nsemneaza. exista. �ntru c�t faptul ca eu stiu ca am sa ies la ora 6 schimba. ce se �nt�mpla dupa ora 6. adica cu 180�. iar legea explica. propriu-zis. cu alte cuvinte. Exista totusi o formula de echilibru a acelui gaz. �n al doilea r�nd..

prin urmare. atunci cum lucram noi cu legea aceasta. pierd caracterul necesitatii. ca nu se poate vorbi de lege dec�t atunci c�nd faci stiinta. ea afirma ca. prin urmare. Deci. si ca. Real este. �n stiinta organizata. Aceasta �nsemneaza ca ceea ce este necesar astazi poate sa �nceteze sa fie necesar m�ine. �n legatura cu legea. daca stiu ca am �n fata mea un auditor care nu poate sa reziste unor consideratiuni filosofice mai mult dec�t trei sferturi de ora. legea? Explica ea ceva? Nu. �n virtutea carui fapt? Este foarte simplu: �n virtutea unei necesitati constructuale.necesar. nu se poate spune ca regula este numai reala si constata un lucru. trebuie sa ies la ora 6. Dar ce exprima legea gravitatiunii? Faptul ca toate corpurile cad. legea reprezinta o aproximatie a realitatii fizice. Aceasta cunostinta poate sa fie necesara fata de un fenomen anterior ei. si. Prin urmare. caracterul acesta de necesitate nu este ceva absolut. si din sus si din jos. Dar. trebuie sa afirmam. daca legea aceasta nu este impusa. nici viceversa. Legea este regula �ncadrata �n stiinta. prin urmare. calitativ deosebit. Prin urmare. pentru ca explica un lucru. De pilda. Un lucru poate sa fie pe r�nd necesar si real si un lucru real nu se poate spune ca nu devine niciodata necesar. pot sa �mping necontenit limita cunostintelor mele si. Se poate vorbi de regula si c�nd ai cunostinta stiintifica a realitatii. de necesitate? Nicaieri! Toate corpurile cad! De ce? Pentru ca exista legea gravitatiunii. si ca aceasta aproximatiune intra �n calculele noastre. ci este functionala. lucrul se �nt�mpla asa. Dar mai poate sa fie �nca o exprimare a faptului: pentru ca se �nt�mpla ca. dupa cum am aratat iarasi prin comentariile acestea cari stirbesc autoritatea conceptului de lege. printr-o judecata analitica? Legile stiintifice. de fapt. de realitate. ci este doar cantitativ deosebit: am mai multe cunostinte. dupa ce ies eu la ora 6. cunoscuta de noi stiintificeste. pe c�ta vreme legea este necesara. Prin urmare. Unde mai este aci caracterul de explicatiune. acelasi lucru pe care l-am afirmat �n legatura cu regula. atunci. care exprima lucrul acesta. Cu alte cuvinte. caracterul de necesitate al iesirei din clasa mi-l da ora 6. adica nu �n cunostinta stiintifica. dar nu spune de ce lucrul se �nt�mpla asa. �n momentul c�nd stiu ca am intrat �n sala la ora 5 si un sfert. nu este impusa. Constat ca totdeauna ies la ora 6. care trebuie sa intre �n sala dupa mine. le consideram noi pe baza unei conventiuni. ca. �n primul r�nd. de simtul comun. �n adevar. C�nd ma �ntreaba cineva: pentru ce iesi la ora 6? . nu am alt fel de cunostinte. anume. propriu-zis. Este aci exprimarea constatarii unui fapt. adica. ce explica. dupa cum cunostinta ca dupa ora 6 se �nt�mpla ceva �mi da caracterul de necesitate al cunostintei reale de adineauri. dupa cum am aratat. nu este. propriu-zis. pe baza unei �nvoieli tacite pe care o . faptul acesta. propriu-zis. nu ca o scuza. pentru ca nu se poate funda. sa intre domnul cutare dupa ora 6. sa faca curs.Pentru ca asteapta altcineva. regula intrata �ntr-un corp sistematizat de afirmatiuni devine lege. ca ceva distinct de regula. sa c�stig necontenit din ceea ce pentru mine era necesar . Dar care este atunci deosebirea �ntre regula si lege? Este una foarte simpla. nici de cunostinta stiintifica. faptul ca eu ies totdeauna la ora 6. de pilda. Unde este caracterul de necesitate al legii gravitatiunii? De ce sunt fortat sa admit apriori ca toate corpurile cad? Pentru ca toate sunt grele! Cum adica. At�t si nimic mai mult! Dar. Aceasta este o exprimare a faptului. caracterul de necesitate al iesirei la ora 6 mi-l da sau se poate stabili din doua parti: si dinainte si dinapoi. de bunul-simt.glasul sa vorbesc si mai mult nu etc. Aceasta este o deosebire care nu este esentiala. deci. ci ca un fel de pozitie retransanta a ignorantei mele. propriu-zis. caracterul de necesitate care se acorda legii. la urma urmei. dar [si] c�nd nu faci stiinta �n cadrul unui corp organizat de doctrina. cari sunt judecati sintetice. nu are �nteles absolut. vedeti ca nici acest caracter al necesitatii care se acorda legii nu este chiar asa de necesar. Ea �nfatiseaza pur si simplu. regula se numeste lege. necesitatea nu rezulta dec�t dintr-un element analitic. ci �n stiinta organizata.

schimbarea aceasta este ne�ncetata. negru. 3. pentru facerea acestei realitati folositoare noua. 4. ci a existentei �n general. fara �ndoiala. vor fi si de aci �nainte cum au fost ieri si alaltaieri si vor persista. pentru ceea ce se succede. s-au �nt�mplat anumite schimbari �n aceste obiecte. nu trebuie sa credeti ca exista pur si simplu un aspect de culegere a realitatii. s-ar putea foarte bine ca unul azi sa fie aci si m�ine sa fie ceva mai �nspre st�nga. ceea ce mi se prezinta mie �n univers are anumite regularitati. a acestor evenimente.facem. Legea. am zice. persistenta reprezentarii lucrurilor �n general. �n afara de schimbarile acestea. Obiectele acestea evident ca se schimba. Prin urmare. �nainte de a intra aci. este sigur ca. foarte probabil. nu �n forma de succesiune. sunt pentru noi un fel de rezumare. De c�te ori intru �n sala aceasta. ci �n forma pur si simplu de repaos. adica schimbari pe cari eu le percep dintr-o data. cari regularitati . pentru ordonarea realitatii. �n sf�rsit. daca am urmari evenimentele �n univers si daca am stabili �nlantuirea regulata. 5. 2. despre lege. ci explicatiunea aproximativa a unui fapt prins �n cadrul cunostintelor stiintifice. ram�ne bine stabilit ca ea este pur si simplu un instrument de descurcare a noastra �n realitate. Lemnele putrezesc. Prin urmare. Aceasta. Daca noi am urmari simplele transformari ale lucrurilor. deocamdata. Ce �nsemneaza aceasta? �nseamna ca �n lemn se �nt�mpla anumite procese. Aceste obiecte mi se prezinta cam �n acelasi fel. XII. de transformare. dar schimbarea . Am stabilit ca tot ceea ce ni se prezinta noua �n trecere. Dar. dar poate sa aiba pretentiunea ca. Este o uniformitate pe care eu o traiesc. gasesc anumite obiecte. adica. Cu alte cuvinte. daca �nsa urmarim felul nu identic. Obiectele acestea vor persista. atunci am ajunge la ceea ce se numeste aspectul de cauzatie a existentei. Vasazica. aceste legi.nu poate sa atace �nsasi regularitatea de care vorbeam. de �ndata ce eu. banuiesc ca. sa zicem. noi stabilim regularitati si legi. Legea nu este un fapt care se �nt�mpla �n natura. legala. presupune ca exista o regularitate �n prezentarea acestui obiect. fara �ndoiala. nu a �nt�mplarilor. aceste regularitati si aceste uniformitati. sa ne descurcam �n aceasta realitate. voi gasi aceste obiecte. Cu alte cuvinte. simpla existenta cade sub anumite regularitati si sub anumite legi. �n succesiune sau �n simpla prezentare. din momentul �n care eu am �nceput sa vorbesc si p�na acum. nu numai pentru ceea ce curge. cu alte cuvinte. prin ajutorul ei. Transformarea si persistenta lucrului Caracteristicile lucrului Caracterul de sine statator al lucrului Obiect ideal sau mental Conceptul de substanta �n cercetarea stiintifica si �n filosofie 1. nu poate sa aiba simpla pretentiune de a exprima realitatea �nsasi. ceea ce mi se prezinta mie. imperceptibile pe distante scurte de timp. �nsusi faptul ca eu numesc obiectul acesta masa si obiectul celalalt masa etc. vasazica. vor fi si m�ine: este o uniformitate. dar procese cari sunt continue. care existenta �n genere este. a existentei �n general. dar este si de persistenta. care este prins sub lege si sub uniformitate.si acesta este caracterul care ne intereseaza pe noi . noi ajungem la altceva: ajungem la ceea ce se numeste lucru si la ceea ce se numeste substanta. ci [si] pentru tot ce este. ci legea si uniformitatea sunt expresiunile rezumate ale existentei �n genere. Vasazica. dar. s-ar putea ca unul azi sa fie rosu si m�ine. LUCRU SI SUBSTANTA 8 mai 1926 1.

este foarte interesant . ci �n persistente. ce se aprinde. Vasazica. poate sa se raporteze la un om �n v�rsta de un an. a caror regularitate ne intereseaza pe noi. purta haine albastre. lucrul acesta nu este un semn numai pentru un fenomen. Ei bine. forma a devenit alta. semn pentru omul respectiv. persistentele. o existenta absoluta. nu �n sens absolut. ci este ceva mai mult: este o existenta reala. a. pentru ceea ce numim noi lucru. �nainte de a-l aprinde. �n �ntelesul ca nu este ceva care sa ram�na absolut imuabil. cari intereseaza de-a dreptul existenta lucrului. aci este problema cea [mai] dificila pentru filosofi: ce intereseaza si ce nu intereseaza. functionale nu explica nici ele. este compus dintr-o bucata de lemn si dintr-o substanta oarecare. sau ultimele celule din organismul uman se schimba. dar celulele mele epiteliale sau muschiulare au fost �nlocuite cu acelasi fel de celule. de 5 ani etc. fara �ndoiala. Aceste persistente nu sunt. Este. �n lemn trebuie sa intre neaparat oxigen. am un chibrit ars. persistentele acestea �n lucrul pe care noi �l analizam. �n sapte ani de zile. �si schimba toata substanta din care este el facut. definitiv problema. �n momentul �n care am aprins chibritul si a ars. dar ram�ne acelasi om. C�nd zic Vasile Georgescu. �n exemplul cu omul de adineauri. de pilda. nu intra �n calculele mele nici un element temporal: numele este. propriu-zis. formula de echilibru pe care o reprezinta lemnul nu mai subzista. Evident. pentru un lucru? Ce intereseaza si ce nu intereseaza? Eu am un chibrit pe care-l aprind. Dvoastra stiti ce intra. Adica. absolute. se �nnoiesc �n decurs de sapte ani. la omul �n v�rsta de 3. Ce este definitoriu. existenta reala. Vasile Georgescu. Acest chibrit. chibritul n-a mai ramas tot el. Acestea sunt cele patru substante organice fundamentale. Numele acesta. mai degraba persistente functionale. pur si simplu. Apa . prin urmare. lucrul si anumite persistente [sunt cele] cari ne intereseaza.constau nu �n schimbari.acelasi om. ce �nsemneaza lucrul acesta? Omul. propriuzis. dar aceste persistente trebuie interpretate �n sensul ca toate schimbarile pe cari le prezinta respectivul eveniment sau fenomen nu trec peste anumite cadre. oxigenul s-a degajat. ci sunt. Am rupt acest echilibru. am introdus alta forma de echilibru: carbunele s-a transformat �n bioxid de carbon. cenusii. hidrogen. dar nu mai am un chibrit nears. omul se schimba si ram�ne tot el. dar un lucru este ceva cu care noi lucram. �n cazurile acestea. chibritul a ars. Existenta reala. propriu-zis. omul respectiv ram�ne pentru mine om si ram�ne . �n lemn. �n care intra anumite substante. Vasazica. ceva s-a schimbat �n chibritul acesta. d. numele. Sunt �n fiecare lucru anumite persistente. propriu-zis. C�nd vorbesc de lucru propriu-zis. nu sunt de orice calitate. Care este deosebirea �ntre un caz si celalalt? Este ca un chibrit neaprins reprezinta o anumita stare de echilibru. eu am iarasi tot un chibrit �n m�na. cari sunt definitorii pentru ceea ce numim noi individualitatea unui eveniment. cum am zice noi. �n �ntelesul ca organismul uman. Un om �si schimba toate elementele �n decurs de sapte ani si el ram�ne nu numai tot om. Eu pot sa aprind acest chibrit. nu ceva care corespunde numai unui nume. si totusi. iarasi. care-i formeaza capatul. legalmente. Numai Vasile Georgescu se raporteaza la un anume om. dar este acelasi lucru. Cari sunt caracteristicile lucrului? Noi am afirmat adineauri ca acest lucru nu este. 2. acum sapte ani era mai gras sau mai slab. dupa vechile . hidrogenul nu stiu ce a devenit s. m. Sa luam cazul apei. carbon si azot.aproximativ. Eu zic un om: Vasile Georgescu. nu sunt persistente de elemente. persistentele acestea structurale. aceeasi structura generala a corpului �n cazul omului cu celule primenite si nu mai este aceeasi structura �n cazul chibritului pe care l-am ars. Acum. Nimic din ceea ce numeam eu Vasile Georgescu acum sapte ani nu mai exista azi �n Vasile Georgescu. Am aprins chibritul. De ce? Pentru ca formula de echilibru ram�ne aceeasi: eu am �nlocuit celulele mele.

psihologiceste vorbind. muschiulare. noi explicam lucrul si zicem: da. lucru? Pentru ca . Supusa unor anumite operatiuni. Masa aceasta este facuta din lemn si are culoarea galbena. cari s-au degajat �n procesul de ardere si pot sa refac chibritul la loc. Lucrul �n totalitatea lui n-are mai multa realitate dec�t culoarea. pe care am transformat-o �n vapori. pe care �l numeam chibrit. �n sf�rsit. apa �n diferite forme. natural. persista? Subzista. daca operatia aceasta ar fi posibila.teorii pe cari le-am �nvatat si noi c�nd eram �n liceu . care este rezultatul unei anumite operatiuni asupra apei. Credeti d-voastra ca. chibrit ars. de miscare. care sunt trei lucruri deosebite. psihologiceste. contrariul cazului cu apa �n stare de vapori. pentru ca mentalitatea primitiva �i zice gheata. cari senzatii se leaga �ntr-un anumit chip si ne dau noua perceptia totala de masa. dar noi �i zicem tot apa. adica �si schimba starea de agregatie. culoarea nu se prezinta niciodata singura. Masa este pentru mine un lucru. Pentru mine. densitatea �ntr-un caz. dar.este compusa din doua volume de hidrogen si unul de oxigen. apa si abur. Mai este �nsa un alt caracter. de sine statator? De pilda. care stabileste oarecum identitatea. as numi mai putin chibritul ars.culoarea nu subzista �n ea �nsasi. sa retransform apa. dar �nainte asa era. Evident. chibritul ars ar fi totusi altceva dec�t chibritul. Echilibrul de care vorbeam adineauri subzista? De fapt. criteriul lucrului sau calitatea de a fi lucru nu poate fi realitatea. Cum. una era culoarea �ntr-un caz. 3. senzatii pur si simplu. exista. Adica. pur si simplu. iar noi �i zicem gheata sau apa solidificata. fie ca senzatiile sunt de tact. continua sa existe. �n toate aceste forme. Ram�ne. as zice. de ce eu zic senzatiilor. ram�ne apa solida. apa. aceasta persistenta structurala nu mai este definitorie. alta �n celalalt caz etc. un suport al senzatiei de culoare. pentru ca. atunci evident ca criteriul nu poate sa fie senzatia. pot sa o retransform iarasi �n stare lichida. pentru ca culoarea aceasta este tot asa de reala ca si lemnul din care este facut obiectul respectiv. eu am �n fata mea aceasta masa. [Care este situatia �n cazul chibritului?] Eu pot sa aprind un chibrit si sa transform obiectul acela. prin senzatiile pe care le am de la el. de culoare. apa se poate transforma �n vapori. De la masa aceasta. Exista. care-mi vine de la aceasta culoare. o definitie ajutatoare pentru noi. a lucrului: un lucru este aproximativ ceva de sine statator. De aceea va spuneam ca aceasta definitie a lucrului ca o existenta structurala nu este. dar este. �n stare de vapori. culoarea aceasta este un lucru? Noi nu numim culorile lucruri. Dar eu ma �ntreb: senzatia aceasta de galben. cari stau la �ndem�na mea. care este �ntotdeauna necesar pentru ca senzatia de culoare . Vedeti ca �n jurul exemplului acesta aluneca distinctiunea. Apa supusa unei alte operatiuni se poate transforma �n ceva solid. ci culoarea se prezinta �ntotdeauna ca anexata la ceva. deci. si de ce zic mesei. pe ce se sprijina realitatea pe care o acord eu lucrului? Se sprijina. pentru ca realitate erau si senzatiile acestea. pe senzatiile pe care eu le primesc de la acest lucru.aceasta este o explicatie iarasi foarte timida . De �ndata ce as zice: realitatea lucrului acesta �mi este data mie. pot sa o retransform �n stare lichida. eu am diferite senzatii. �n cazul de fata. eu pot foarte simplu. nu mai subzista. unde este linia de persistenta de adineauri? Adineauri persistenta structurala era definitorie pentru lucru. Multi zic ca nu mai este asa. o definitie completa si nu este totdeauna o definitie convenabila. pe care �l numesc acum chibrit ars. alta era �n celelalte cazuri. apa lichida si apa gazoasa sau apa �n stare de vapori. de pilda. nu pentru ca nu ar avea o existenta reala. prin urmare. propriu-zis. pentru mentalitatea ceva mai logica. Atunci. De ce totusi noi continuam sa-i zicem apa? De ce lucrul acesta. si tot asa gheata. Apa aceasta este �n stare lichida si �i zicem apa. dec�t �l numesc acum? Nu. culoarea de galben. pentru ca una era. nu pentru mentalitatea primitiva. prin operatiuni cari �mi stau la-ndem�na. zic iarasi apa. Sa presupunem ca pot sa fac si operatia inversa si ca pot sa-i redau toate elementele din natura. �ntr-un alt chibrit. �n definitiv. cu toate transformarile. de sunet etc.

si anume: senzatii �ntr-un anumit echilibru. pentru ca el este de sine statator. Nu este nici un nu stiu ce. Prin urmare.sunt unele fundamentale si altele accesorii. Cu alte cuvinte. masa aceasta �mi este data printr-un complex de senzatii. Deci. aceasta unitate probabil ca exista. pentru ca ele au nevoie de un suport. senzatiile se sprijina pe lucru. ce �nsemneaza lucru si ce �nsemneaza de sine statator? Vedeti cum scapa realitatea analizei? Propriu-zis. Adica. felul de combinare. caci raporturile �n care diferite senzatii stau sunt persistente. care raporturi sunt la fel cu raporturile pe care le-am stabilit eu pentru un obiect ideal. Vasazica. propriu-zis? Ce este de sine statator �n complexul acesta de senzatii? Fiecare senzatie �n parte am vazut ca nu este. �n toate aceste impresiuni senzoriale pe care le primim . Ce fel de complex de senzatii? Un anumit complex de senzatii. nu sunt lucruri. raporturile. care pe fiecare din noi ne afecteaza �ntr-un anumit fel. ce �nsemneaza: acest suport este de sine statator? Pentru ca. tot persistenta. de sine statator. dar cu o anumita conditiune. Vedeti. este neaparata nevoie ca raporturile dintre aceste senzatii sa fie statornice. pentru ca el nu este dec�t senzatii. care se acorda lucrului. Dar.spune filosofia . el trebuie sa reprezinte o unitate. si aci. care cerc vitios nu se poate rezolva dec�t pe cale indirecta si incompleta. este lucrul. C�nd eu zic ca obiectul acesta este masa. Daca noi n-am avea senzatiile. Sau. 4. dar lucrul se fundeaza numai prin senzatii. . ne �nv�rtim �ntr-un simplu cerc vitios. Pentru ca acest complex de senzatii de care vorbim �ntruna sa constituie �n adevar un lucru. Senzatiile acestea. �n definitiv. Dar. caci fiecare senzatie trebuie sa aiba un suport si atunci �nsusi suportul acesta nu ne este dat noua dec�t de complexul de senzatii.sa existe. pentru ca un grup de senzatii sa constituie un obiect. Complexul de senzatii ne da lucrul numai �n virtutea faptului ca este un complex de senzatii. fiecare �n parte. Care sunt fundamentale si care sunt accesorii? Si aci logica si teoria cunostintei �nceteaza sa mai aiba valabilitate. nu este ceva. propriu-zis. asa. nu sunt obiecte. si anume. aci intervin operatii ceva mai complicate. �n calitatea lor de a forma obiectul. daca analizam mai de aproape afirmatiunea aceasta. Adica. caracterul acesta de independenta. Atunci. si tot persistenta raporturilor.este un nu stiu ce. caci accesorii si eminamente fundamentale sunt ceva pe care noi �l stabilim printr-o anumita comparatie. propriu-zis. �ntr-un anumit complex. calitatea aceasta de a fi de sine statator este conditionata de existenta senzatiilor si senzatiile sunt conditionate. o senzatie auditiva este tot at�t de importanta ca si o senzatie de pipait. iarasi psihologiceste. de suportul obiectului. si ne afecteaza pe noi �n masura �n care pot sa ne provoace anumite senzatii. felul de raportare a senzatiilor care ne vin de la obiect probabil ca exista �n realitate asa cum �l percepem noi. si conditia obiectului de sine statator. Vasazica. nici una nu are precadere fata de cealalta: o senzatie vizuala este tot at�t de importanta ca si o senzatie muschiulara. ce formeaza suportul tuturor acestor senzatii? Ce este lucrul. n-ar exista nici un lucru pentru noi. �ntr-o anumita structura. El trebuie sa reprezinte o unitate. si obiectele exista �n masura �n care ne afecteaza pe noi. plec�nd de la aceasta teorie a suportului senzatiilor. eu am afirmat pur si simplu ca �ntre elementele obiectului acesta persista anumite raporturi. Obiectele sunt de sine statatoare �n masura �n care exista. Unitatea �n care ne este dat noua obiectul. lucrul este un complex de senzatii. Ce este acest obiect ideal? Si acum �ntelegeti. pe care �l numesc masa. Atunci. sau . Acest suport. relu�nd firul expunerii mele. nu este nici el un caracter care sa subziste analizei. noi nu putem sa populam universul cu obiecte. nu senzatiile. noi nu putem sa fundam. persistenta structurala este. �n definitiv. senzatiile. Cari raporturi? Pentru ca iarasi. afirm�nd pur si simplu ca obiectul. ca si �n cazul dint�i. Senzatii. obiectul este conditionat de senzatii.cum spune Locke . un lucru pe care-l percepem noi ne da o multime de impresiuni senzoriale. Dar suportul acesta nu este nici el lucrul propriu-zis.

realitatea platonica etc. Prin el �nsusi. ci este ceva prin serviciile pe care mi le face mie. ma g�ndesc la un triunghi realizat complet. trece �n timp si spatiu. conceptul nu exista. dreptunghic etc. Ideea aceasta platonica. Aci este deosebirea. care sunt necesare si suficiente pentru ca obiectul sa subziste. daca ar fi aceasta. Un triunghi are trei elemente fundamentale: 1) trei laturi. nu psihologic. �ntotdeauna c�nd lucrez cu acest concept. obiectul acesta nu este un obiect. ci se fundeaza printr-o comparatie cu un obiect ideal. ci persistenta de raporturi formale. Eu �mi propun ca distanta aceasta masurata pe pam�nt sa fie o unitate de masura.nu de elemente materiale. cum? Evident ca nu �n timp si spatiu. ea �nsasi se destrama si la un momentdat orice obiect pe care eu �l percep are nevoie de un fel de etalon. atunci ar avea Platon dreptate. hai sa zicem. pentru ca. propriu-zis. Prin urmare. obiect. psihologiceste. un obiect. Tot asa si conceptul. el nu este nimic. care preexista logiceste lucrului real. pentru ca acel obiect mental nu este. istoric concreta. Din punct de vedere metafizic. obiectul acesta mental cu care eu identific lucrurile nu este. este o anumita distanta. ma g�ndesc la un triunghi isoscel. Daca se �ntelege lucrul. acest lucru. si 3) laturile se �ntretaie doua c�te doua. atunci au disparut o multime de discutii inutile din filosofie. cu alte cuvinte. pentru ca. ci este numai o totalitate de conditii. dar �n experienta mea spirituala. [�ntelegeti] ca realitatea. ci un instrument. Cum o sa existe conceptul? Eu.i-as zice: mental. persistenta de raporturi formale este un lucru si totusi lucrul nu poate sa fie obiectul mental. Ei bine. propriu-zis. un instrument pentru cunoasterea realitatii concrete. de un fel de masuratoare a autenticitatii lui. lucru mental . sa preexiste lucrului din realitatea sensibila. care este un fel de masuratoare de lucru? Acesta este un proces psihologic pur si simplu. lucrul �n sine �n �ntelesul kantian. propriu-zis. acest obiect. Cum �mi formez eu. realitatea. ci este o totalitate de conditii. Vasazica. C�nd spun cal. nu �n experienta psihologica. care preexista logic. Ei bine. ci [obiectul] are at�tea elemente necesare si suficiente ca eu sa identific lucrurile din lumea reala. se spune: conceptul exista. scalen. cu coada lunga sau scurta etc. roib. calitatea lui de a fi de sine statator. care. ce �nsemneaza lucru si cum se defineste lucrul prin persistenta si. la urma urmelor. dar prin el �nsusi metrul nu este nimic. ma g�ndesc la un cal murg.este ca el este imuabil. propriu-zis. caci zice lumea: dar conceptul? Conceptul nu exista?.si de aceea nici nu exista ideea platonica -. prin urmare. de un fel de criteriu de apreciere. Se preexiste. Calitatea acestui obiect metafizic . ca el are totdeauna un minimum de elemente. constat un simplu fapt: ca tot ceea ce cunosc eu din natura si tot ceea ce capata de la mine atributul de lucru nu se fundeaza prin el �nsusi.ce este cu Platon si cu ideile platonice.. el numaidec�t se concretizeaza. . se reduce tot la persistenta . Vasazica. ci este o suma de conditii necesare si suficiente pentru indentificarea realitatii. at�t si nimic mai mult. problema este altfel. Aceasta masuratoare a autenticitatii lui nu poate sa mi-o dea lucrul �nsusi. Dar el nu are dreptate si vedeti dvoastra de ce nu �sa subziste obiectul". 5. ci este numai totalitatea de conditii care-mi ajuta sa stabilesc lucruri din realitatea sensibila. nu exista nici un obiect care sa �ndeplineasca numai aceste trei conditiuni .. c�nd spun triunghi. Iata. logic sa zicem. dupa cum metrul nu este un obiect. �nchipuiti-va ca aceste calitati: persistenta [caracterul] de sine statator si independenta le treceti oarecum printr-un proces de trecere la limita. dar exista o multime de obiecte care sa �ndeplineasca si aceste conditiuni. cu care eu construiesc realitatea aceea pentru mine. pentru ca. iar de cealalta parte. caci altfel cum am identifica lucrurile? Dreptate au si unii si altii. echilateral. care este �n minte. Obiectul care �mi ajuta mie sa identific lucrurile din lumea sensibila nu este obiect. Ea trebuie. Sa subziste obiectul? Nici macar at�t. 2) sunt �ntr-un plan. propriu-zis. nu se fundeaza prin ea �nsasi. de o parte.

Este altceva ce poate sa fie substanta �n metafizica.material �n opozitie cu formal. �n stiinta. este un scandal. dupa preocuparile stiintifice. Ce �nsemneaza aceasta? �nsemneaza ceea ce spuneam pur si simplu adineauri. Substanta este ceva care nu se distruge niciodata si. si aveti. o trecere �n absolut a conceptului de lucru. numai �n �nteles formal. substanta ar fi electronul. Vasazica. �n filosofie nu se poate. �n chimie se �ntrebuinteaza termenul de substanta provizorie. a lucrului �n genere. pentru simplul motiv ca ea trebuie sa existe. poate sa existe termenul de substanta ca termen ultim si. substanta poate sa fie esenta ultima a lucrurilor etc. Dar. cu vremea. si . termenul de substanta nu este un termen caruia sa-i corespunda. nici principiul cauzalitatii propriu-zise. Deocamdata stabilim [urmatoarele]: [mai �nt�i]. ca. care este mereu controlat si controlabil prin experienta. Substanta provizorie. �n cadrul experientei sensibile. �n metafizica. prin natura ei. altceva. substanta nu joaca nici un rol. ea este rezultatul unei treceri �n absolut. De aceea nu staruim asupra ei. substanta nu este un lucru. Asa spune Spinoza. Dar cu aceasta mi se pare ca intru �n lectiunea viitoare. ci substanta este o functie pentru stiinta. �n metafizica. un termenlimita. pentru ca. C�t despre independenta. Ceva mai mult. pentru ca este o contradictio in adiecto. stiinta nu cunoaste persistenta absoluta. Elementul ultim al realitatii ar fi. �n metafizica. ati vazut. Pentru ca se zice: daca substanta este suportul realitatii. dar. De ce? Pentru ca. hai sa zicem. �n absolut. �n loc de lucru. prin substanta �nteleg�ndu-se ultimele elemente ale realitatii. Substanta. pentru aceasta fiind �ntrebuintata �n stiinta �n marginile absolutului. substanta stiintifica nu este un termen care sa merite sa fie luat �n serios. atomul a �nceput sa se disocieze si este �nlocuit. Vasazica. stiinta �ntrebuinteaza si termenul de substante provizorii. un obiect precis. daca substanta este ultimul element al realitatii si daca acum c�tava vreme si fizica chimicala si chimia fizicala spuneau ca atomul este ultima realitate. o persistenta absoluta si o independenta absoluta sunt cele doua note fundamentale ale substantei. Ce importanta are pentru noi substanta �n cercetarea stiintifica? Vorbim deocamdata de cunostinta stiintifica. si al doilea. pentru stiinta actuala. nu material. noi lucram cu principiul cauzalitatii. substanta poate sa fie originea tuturor lucrurilor. propriu-zis. conceptul de substanta �n stiinta este construit printr-o trecere la limita. substanta s-ar schimba. �n stiinta. principiul creatiunii. stiinta nu o sa disocieze si electronul? Si atunci. Adica. de o bucata de vreme. �ntr-un fel chiar material .cum se zice �n matematici. nu este cauzata de altceva. adica ea exista �n virtutea faptului ca este substanta. Aceasta contradictie fundamentala care sta la baza conceptului stiintific de substanta arata si imposibilitatea existentei substantei pentru stiinta. aveti substanta. trebuie sa fie absoluta si definitiva. pentru un filosof. aceasta este o problema care pe oamenii de stiinta nici nu-i intereseaza. Prin urmare. �n ipotezele stiintifice contimporane. ceva material. �n metafizica. Ce-mi garanteaza mie �nsa ca. pe oamenii de stiinta �i intereseaza substanta doar ca un fel de termen ajutator. conceptul acesta de substanta este un termen ajutator. ci este un termen formal. prin natura ei �nsasi. pentru stiinta. nu poate nici sa fie creata prin ea �nsasi. Pentru ce? Pentru ca. care Dumnezeu stie care vor fi [fiind]. evident ca substanta era. adica. pentru ei. pentru ca are la origine un proces de trecere �n absolut a unui obiect concret. atunci. atomul. propriu-zis. prin electron. ca substanta este ceea ce se cauzeaza prin ea �nsasi si a carei esenta este cuprinsa �ntr-o existenta. pe c�ta vreme �n stiinta nu cunoastem nici principiul [creatiunii]. O sa vedem ce �nsemneaza cauzalitate �n stiinta. Dar iata ca. substanta stiintifica este o pseudosubstanta. nefiind destructibila. prin �nsusi procesul ei de formatiune. substanta. substanta trebuie sa iasa din cadrul acestei experiente sensibile. iarasi.

4. sa zicem A-B. aceasta regularitate. succesiunea zilei si a noptii este determinata de �nsasi natura zilei si a noptii sau daca aceasta succesiune.trebuie sa o recunoastem de la �nceput. caracterul de imediat. C-D. Cu alte cuvinte. pe un [alt] spatiu de timp. 3. 6. ci este contimporaneitate. daca ar exista suprapunere. noi am putut sa construim. sa fie imediate. anume �n forma ei de lege. adica fara nici un fel de distanta �n timp �nseamna pur si simplu �n acelasi moment. care este presupusa. trebuie ca �ntre aceste doua evenimente sa nu se interpuna nimic. 2. Cu alte cuvinte. din ce se construieste succesiunea aceasta. Vasazica. Conditiunea pe care spiritul de cercetare o pune acestei succesiuni este. XIII. aceasta uniformitate este hotar�ta de alte elemente din afara de natura �nsasi. Daca. acest nemijlocit? Este . mai pe urma. cu ajutorul persistentei uniformitatii. Kant Identitatea cauzalitatii �ncercari de fundare a cauzalitatii Cauzalitatea si principiul ratiunii suficiente 1. daca nu exista aceasta dimensiune �n timp? O sa spuneti: da. nemijlocite. �ntre mai multe evenimente. neseriozitatea tuturor conceptiunilor si teoriilor pozitiviste �n legatura cu substanta. de pilda. Dar perfect alaturi �n timp. din ce se construieste lantul evenimentelor. Si atunci. Aceasta este �ntrebarea. faptul brut de la care pleaca problema cauzalitatii este notiunea unei succesiuni regulate. dar un eveniment se �ntinde pe o distanta de timp oarecare. pe care noi o vom numi mai t�rziu legatura cauzala. previzibile �ntre doua si. Vasazica. stiintifice pozitiviste. 7. Daca urmarim aceasta idee de lege. aproximativ. nu mai este. Ati vazut cum. 2. ci �n domeniul succesiunii evenimentelor. conceptul de lucru si conceptul de substanta. 5.neseriozitatea tuturor consideratiunilor stiintifice sau filosofice. atunci se ridica o alta problema. pe urma. Ce �nsemneaza imediat? �nsemneaza perfect alaturi �n timp. propriu-zis. Hume. succesiune. de structura intima a momentelor ce se succed. nu �n domeniul persistentei sale. Cu alt termen. cu un termen mai precis.caci. �ntre doua fenomene. faptul ca noi constatam o regularitate �n urmarea diferitelor evenimente ridica �ntrebarea daca aceasta urmare a evenimentelor este pur si simplu �nt�mplatoare sau daca este determinata de o legatura intima �ntre diferitele momente ale acestei succesiuni. si anume. o analizasem si �n forma ei ceva mai absoluta.un fel al nostru de a vorbi. nu o suprapunere a lor . iar cel de-al doilea. evident. �n afara de regularitate. adica pe un spatiu de timp. pentru ca sa nu ne lungim prea mult vorbirea . aceea a raporturilor dintre diferitele momente ale succesiunii. . plecasem tot de la vechea idee a regularitatii [pe] care. Daca �nsa �nseamna �n acelasi moment. CONCEPTUL DE CAUZALITATE 14 mai 1926 1. Ce �nsemneaza acest imediat. de nemijlocit. arat�nd care este functiunea si ce rol �ndeplinesc aceste doua concepte �n operatiunile stiintifice �n general. Pentru ca succesiunea aceasta �n timp trebuie sa presupuna neaparat o prelungire a fenomenelor �n timp. �ntrebarea aceasta este identica cu asa-numita problema a cauzalitatii. pentru ca sa presupunem ca �ntre doua evenimente. Regularitatea �n domeniul succesiunii evenimentelor Caracterul imediat al legaturii cauzale Teorii ale cauzalitatii Spinoza. de regularitate. atunci evident ca fenomenele s-ar confunda. este o legatura intima.

Acest grad de spontaneitate a omului este izvorul a o multime de miscari. Vasazica. hai sa zicem. la om. activitate. atunci noi spunem pur si simplu ca A si B sunt �ntr-o legatura de cauzalitate. aceasta a milioana parte dintr-o secunda nu �nsemneaza nimic. adica sf�rsitul unui eveniment este suprapus cu �nceputul evenimentului urmator. Toate miscarile acestea si toate �nt�mplarile acestea cari se �nt�mpla �n legatura cu omul sunt considerate ca activitate a omului. se suprapun. B. Dar asupra acestei probleme o sa revenim m�ine. prin urmare. �n sensul ca este o individualitate care �nchide �ntr-�nsa [o] anumita initiativa de activitate. Vasazica. adica cu oarecare aproximatie: faptul ca doua evenimente se urmeaza nu �nseamna deloc ca ele sunt �ntr-o legatura de cauzalitate. evenimentul A-B se poate descompune �ntr-o multime de subevenimente. sa urmeze evenimentul B. acest caracter de imediat pe care noi �l atribuim celor doua evenimente ce sunt �ntr-o anumita legatura. Omul este o existenta aproximativ de sine statatoare. ca doua evenimente se succed �n timp. Mai drept. Daca presupunem ca aparitiunea unui eveniment A va trebui neaparat sa provoace aparitiunea unui alt eveniment. Dupa cum vedeti. necunoscut. pentru ca evenimentul acesta pe care-l �nsemnam cu distanta A-B este un eveniment fictiv. �n sensul ca este ceva �n evenimentul A care face ca. simtul comun. un anumit grad de spontaneitate. la spontaneitate. aplic�ndu-se operatiunea aceasta unor elemente infinitezimale. care pot fi �mpinse la infinit si. �n masura �n care el este . ratiunea omeneasca �n formele ei simple si nealambicate. �ntre doua evenimente. O prima teorie este aceea care crede ca tot ceea ce se �nt�mpla �n natura constituie o activitate. imponderabil. [ca] este ceva care conditioneaza �nsasi aceasta �ntreaga aparitie. si atunci evenimentele nu mai pot sa fie presupuse ca imediate. dupa acest eveniment A. �n legatura cu aceasta conceptiune generala. aceasta contiguitate �n caracterul de nemijlocit? Afirma ca C-D urmeaza imediat lui A-B si spune ca C si cu B se confunda. de drept �nsa. toate aceste miscari trebuie sa fie reduse. de �nt�mplari. ca. �n ultima analiza. O sa vedeti mai t�rziu de ce insist asupra acestui lucru Cauzalitatea aceasta sau legatura aceasta constanta �ntre doua evenimente spuneam la �nceput ca ne face sa presupunem ca exista de fapt o legatura intima �ntre evenimente. Adica. exista �n istoria filosofiei si �n teoria cunostintei mai multe teorii ale cauzalitatii. prin urmare.Ce afirma. este numai un fel al nostru de a vorbi. pentru ca. ca nu putem sa iesim dintr-un anumit moment. ci sunt actiuni. �n genere. Si. ratiunea aceasta omeneasca crede ca legatura cauzala de care vorbim acum �nchide �ntr-�nsa un element. la izvorul de la care pleaca. de fapt. vreau sa spun ca este un fel al nostru de a vorbi atunci c�nd deducem cauzalitatea din succesiunea regulata a doua evenimente. daca presupunem evenimentele de sine statatoare. 3. nestiintifizate. de pilda. evenimentele din natura nu sunt pur si simplu succesiuni de �nt�mplari. oric�t de mica ar fi aceasta parte dintr-o secunda. Ce �nsemneaza. �nseamna ca momentul C si momentul D �n adevar se suprapun de facto. �nseamna ca se suprapun perfect toate momentele acestea. �nseamna ca acel C care se suprapune lui B din schema noastra este o operatiune care se aplica unor elemente infinitezimale. propriu-zis. propriu-zis. adica �nseamna. ca nemijlocite. Noi spunem pur si simplu. Explicatiunea aceasta nu este valabila. mistic. pe care noi o numim cauzala. poate ca ar trebui sa spunem ca avem de-a face cu cauzalitate atunci c�nd aceasta legatura ineluctabila ar fi determinata de �nsasi natura evenimentelor. este foarte usor: toata aceasta teorie se cladeste pe o analogie. Prin urmare. la o distanta de timp egala cu a milioana parte dintr-o secunda? Pentru perceptiile noastre. put�nd fi �mpinse astfel. �nsemnarea aceasta pe care o facem este o �nsemnare fictiva. de fapt. nu. Analogia se face �ntre existenta cosmica �n general si existenta omului. trebuie sa fie o distanta. �n genere.

�nt�mplarea se are catre originea. pot sa deduc din acest concept toate efectele. si una si alta. ca ceva facut la ceea ce face. si cari.natural.spontaneitate umana. �n cazul �nt�i era ceva distinct. este legatura de la substanta. o palarie. de la izvorul central de energie a existentei. care spune ca este �n efect tot at�ta realitate sau fictiune c�ta este �n cauza. aparitiune a obiectului. omul. parerea aceasta este o parere fundamental substantialista. adica pentru cei mai multi cugetatori. cu anumite efecte. Evident. rezultatul acestei actiuni este fapta. faptul. propriu-zis. este transpusa. Eu pot sa fac. atunci efectul este. Eu. [ca] evenimentul B. care urmeaza primului eveniment. ale substantei radioactive. continuare? �n acelasi fel �n care consideram noi. ci se grefeaza pe rationamentul logic. Asadar. daca vreau. prin reduceri logice ajungem la concluzia aceasta . de natura substantiala. catre izvorul �nt�mplarii. cu alte cuvinte. adica. exista o legatura �ntre �nt�mplare si originea acestei �nt�mplari. �n adevar. adica este o teorie care nu se grefeaza de-a dreptul pe realitate. continut �n virtualitatea obiectului acela. Aceasta �nseamna . Daca. parerea ca evenimentul B. Este. de la resortul intim. El este �nsa. sunt cu totul altceva dec�t eu �nsumi. fiecare efect nu este dec�t [o] proprietate a unui obiect. Omul ar fi izvorul de actiune. continut �n acel obiect. o substanta radioactiva. daca eu as cunoaste obiectul. la un izvor de actiune. propriu-zis. �n ultima analiza. si acest ceva se numeste substanta. as zice. nu este dec�t �nfatisare. de fapt. dar pot sa fac �n acelasi timp. O astfel de substanta are anumite proprietati fizice. Aceasta este o forma a principiului cauzalitatii. determinant pentru �ntreaga aparitiune. atunci evident ca legatura cauzala dintre evenimente este tocmai legatura dintre actionari si actiunea �nsasi. 4. Aceasta este �nsa o teorie care are prea mare asemanare cu teoria logica. pur si simplu. de pilda.si asa face chiar Spinoza . printr-o simpla operatiune de analiza. A. Aceasta este o teorie foarte rasp�ndita �n filosofie. afirmatiunea pe care el o �ntrebuinteaza la fundarea argumentului ontologic pentru dovedirea [existentei] lui Dumnezeu . de structura matematica.teorie care este foarte curenta astazi �nca.ca. care are aceasta particularitate fata de cea dint�i. Cu alte cuvinte. Este. cel putin. evident. Este. la existenta. aceasta fapta. era principiul creator sau principiul de activitate si actiune. care este cu totul deosebita de palarie. . sunt �nsasi substanta radioactiva �ntr-un aspect particular al ei. felul de manifestare a substantei acesteia. aceeasi teorie sta la baza metafizicei carteziene. ci este o continuitate a evenimentului A. se presupune ca sub toata realitatea cosmica este ceva. un nu stiu ce oarecare. pentru ca. nu este considerat dec�t ca un fel de continuare a primului eveniment? Cum. nu este. fiind o proprietate a obiectului. Daca am clar �n minte conceptul de masa. Mai este �nsa si o alta forma. Cum �nsa acest izvor de actiune trebuie sa fie . trebuie sa fie de cele mai multe ori. anume. Ei bine. altceva. orice eveniment este o proprietate a unui obiect si. �n cea de-a doua teorie. pentru ca sunt filosofi cari o �ntrebuinteaza si �ncearca sa o puna �n concordanta chiar cu datele actuale ale stiintei. toate notele lui. care urmeaza evenimentului A. as sti sa-i deduc imediat efectul adecvat. constatata de experienta umana �n legatura cu omul. Ce �nsemneaza. si h�rtie. de exemplu. ca universul care se explica prin acest concept al cauzalitatii este un univers static sau este un univers. �n existenta cosmica si atunci orice �nt�mplare este redusa.unul singur. am o activitate. [ceva] care. ca fapta la izvorul de actiune. dupa cum va amintiti din alte studii aprofundate pe cari le-ati facut. �n imediata legatura cu ea. teoria substantei spinoziste. sau. Substantele acestea radioactive nu sunt dec�t continuari. ea iradiaza anumite emanatiuni.

�n adevar, efectul nu ar fi dec�t [o suma de] proprietati ale obiectului respectiv, adica note ale acelui obiect. Efectul ar fi continutul obiectului, hai sa zicem, realizat. Dar nimic nu se poate realiza, dec�t ceea ce exista virtual deja �n obiect. Prin urmare, noi am putea, cunosc�nd precis un obiect, sa prevedem toate efectele lui si, cunosc�nd perfect substanta initiala, ca sa vorbim trec�nd �n planul spinozist, eu pot sa vad toate �nt�mplarile din univers, adica sa prevad tot ceea ce se �nt�mpla, pentru ca tot ceea ce se �nt�mpla �n univers se �nt�mpla �n virtutea unei legi, nu a unei legi de desfasurare, ci a unei legi de existenta a universului �nsusi. Aceasta, pentru ca efectul este continut �n existenta �n acelasi fel �n care, sa zicem, suma unghiurilor unui triunghi este determinata dinainte de triunghiul �nsusi. Acesta este aspectul matematic, as zice eu, al spinozismului �n general si al acestei teorii a cauzalitatii. D-voastra stiti ca aceasta teorie a spinozismului a fost, ca sa zicem asa, batuta �n bresa de filosofi, de David Hume si de la el �ncoace. Va dati seama ca ceea ce am spus noi p�na acum este cam acelasi lucru cu vechea discutiune, cu cunoscuta discutiune despre cauzalitate: este [ea] un proces analitic sau un proces sintetic? D-voastra stiti ca Hume a fost unul dintre cugetatorii �nsemnati, cari au pus problema caracterului sintetic al cauzalitatii. El a spus ca acest caracter sau cauzalitatea nu se poate �ntelege dec�t prin experienta; ca singura experienta este aceea care poate sa dea posibilitatea de a stabili legatura de cauzalitate dintre doua evenimente. Faptul ca am pe masa doua bile de biliard si ca am intentia sa izbesc o bila cu cealalta nu-mi da dreptul sa spun, prin aceasta teorie sintetica a cauzalitatii, nu-mi da posibilitatea sa prevad, sa stiu dinainte ce se va �nt�mpla �n momentul �n care aceste doua bile se vor ciocni. Imediat dupa Hume, d-voastra stiti ca tot o asemenea teorie sintetica a cauzalitatii, de alta forma, dar tot o teorie sintetica, �nfatiseaza [si] Kant. Iata, prin urmare, doua aspecte. 5. �n afara de aceste doua aspecte: cel dint�i, de cauzalitate, cel de-al doilea, de legatura, [de] spontaneitate, mai este �nca unul: aspectul de identitate a cauzalitatii. Acesta este, propriu-zis, cam acelasi lucru pe care l-au spus celelalte teorii, numai altfel expuse, sau privite lucrurile dintr-un alt punct de vedere. Exista �n stiinta - sau, mai bine zis, exista, caci acum s-au facut oarecari corective - o asa-numita lege a identitatii, actiunii si reactiunii, care nu este dec�t, �ntr-o alta forma, tot afirmarea carteziana ca �n efect si �n cauza este �nchisa �ntotdeauna o aceeasi realitate, ca [ea] contine acelasi grad de realitate. Pentru ca sa poata stabili, asa au crezut cel putin, ca pot stabili aceasta echivalenta �ntre actiune si reactiune, mai ales oamenii de stiinta au crezut ca pot sa faca o teorie a cauzalitatii sprijinita pe acest principiu al echivalentei. Eu am o bila de biliard si arunc aceasta bila cu o anumita forta, iar aceasta forta pe care o imprim bilei se transforma �n miscare. Legea spune ca aceasta miscare - care a fost, prin urmare, un fel aproximativ de transformare a fortei aplicate mobilului respectiv - este rezultatul [fortei]. Dar rezultatele pe cari le are miscarea sunt �ntotdeauna echivalente cu miscarea �nsasi; adica, [altfel spus], cantitatea de energie pe care am imprimat-o bilei mele de biliard nu se pierde deloc, nimic dintr-�nsa nu se pierde, ci se transforma numai. Este, prin urmare, teoria care seamana foarte mult cu teoria spinozista de adineauri, ca nimic nu se creeaza �n natura, ex nihilo, nihil. Vasazica, plec�nd de la acest principiu al lui ex nihilo nihil, se construieste o teorie a identitatii dintre cauza si efect: cauza si efectul sunt identice. Cum? Reprezinta, propriu-zis, doua forme ale aceleiasi realitati. Tot energie este si �ntr-un caz si �n altul, si �n miscarea bilei de biliard, si �n transformarea acestei miscari, �n miscarea bilei A, plus miscarea bilei B, plus cantitatea de

forta emanata etc. �n aceasta teorie se spune deci: trebuie sa deducem cu absoluta stringenta logica [faptul] ca nu exista, propriu-zis, cauzare a unui eveniment prin altul, ci exista altceva, si anume, exista aspecte diferite ale aceleiasi realitati. Dovada ca aceste evenimente: A, B, C, D etc. nu sunt dec�t aspecte diferite ale uneia si aceleiasi realitati este ca A, B, C si D au o masura comuna, sa zicem cantitatea de energie, care este identica la toate. De la aceasta teorie care, dupa cum vedeti, seamana foarte mult cu cele dint�i, sa trecut la un fel de fundare logica a principiului cauzalitatii; adica, s-a spus ca, de �ndata ce identitatea exista �ntre asa-numita cauza si asa-numitul efect si trebuie sa existe, caci nu sunt, propriu-zis, dec�t acelasi lucru, adica doua aspecte diferite ale aceluiasi lucru -, aceasta �nseamna ca si cantitatea de energie este aceeasi. Si atunci s-a �ntrebat: ce este aci la baza? Este tocmai principiul logic al identitatii. Marturisesc ca eu nu vad cum, sprijiniti pe simplul principiu al identitatii, am putea sa �ntelegem legatura dintre doua evenimente. Noi traim, �ntr-un spatiu de timp determinat, o multime de evenimente. Dupa teoria aceasta a identitatii, ar �nsemna ca toate aceste evenimente sunt identice, ca ele reprezinta o aceeasi cantitate de energie. Dar, vedeti, noi stabilim, de pilda, legatura dintre A si B si nu o stabilim si �ntre A si N, sa zicem. Adica, �ntre diferitele evenimente pe cari noi le cunoastem, sunt unele carora le negam cauzele si altele carora nu le negam cauzele. Daca, �n adevar, principiul acesta al identitatii ar fi suficient pentru lamurirea cauzalitatii, ar trebui ca, �n virtutea unei simple identitati, sa afirmam cauzalitatea; ar trebui ca A sa fie cauza, sa zicem, si pentru N, si pentru B, si pentru C etc. Dar cauzalitatea, asa cum o �nt�lnim noi, este oarecum unilineara si bine determinata: fenomenul A este cauza lui B, pentru noi, si totusi, fenomenul acesta A nu poate sa fie cauza lui D. 6. Dar, din principiul identitatii nu putem sa scoatem cauzalitatea �nca pentru un alt motiv: ce �nseamna, propriu-zis, identitate? Nu o stiu filosofii �nsisi sau, mai bine zis, fiecare dintre ei are o conceptie proprie, a lui, pentru identitate. Identitatea aceasta functionala nu este identitate. Indentitatea propriu-zisa este existenta. At�t si nimic mai mult! Identitatea logica este existenta logica. Dar daca identitatea logica este existenta logica, aceasta �nseamna ca A este identic cu A; �nseamna, pur si simplu: A este A, adica este asa cum este si nu este altfel; adica, A este, pur si simplu, A. Daca aceasta este identitatea, si nici nu vad cum ar putea sa fie altfel, identitatea a doua obiecte este o contrazicere. Cum? Daca sunt doua, nu mai sunt identice, caci, daca ar fi identice, nu am mai putea sa deosebim ca sunt doua. Ori sunt identice, si atunci nu le mai putem deosebi, ori sunt doua, si atunci nu mai sunt identice. Ceva trebuie sa fie deosebit �ntre ele, ca sa putem spune ca sunt doua. �n adevar, noi �ntrebuintam foarte aproximativ termenul acesta al identitatii; zicem: acelasi sau identic este cam acelasi lucru. Te �nt�lnesti cu un prieten si �i spui: �Ai aceeasi palarie cu mine!" Ce �nseamna aceasta? �nseamna ca am�ndoi purtati aceeasi palarie? Nu. Palariile seamana �ntre ele, aceasta �nsemneaza. Prin urmare, �ntelesurile asupra cuv�ntului acesta identitate nu sunt precise. Identitate precis conceputa, pentru mine, este identitatea de care vorbeam adineauri, care are o consecinta, si anume ca, prin identitate, nu poti construi nimic, cu ajutorul principiului identitatii nu poti iesi dintr-un obiect: obiectul este A, A ram�ne vesnic. �n momentul �n care A se transforma, nu mai este identic, ci se continua �n altceva. Principiul identitatii este principiul �ncremenirii logice. Prin urmare, nu poate sa ne dea socoteala de succesiunea, de transformarea ce se �nt�mpla sub ochii nostri �n univers. Dar, o sa spuneti: principiul identitatii, dupa unii logicieni, nu este �n contrazicere cu cauzalitatea?. Eu am aratat ca este �n contrazicere. Dar sa presupunem ca nu este, ca acesta este un argument care s-a adus. �nsemneaza

aceasta ca putem deduce principiul identitatii din cauzalitate? Nu. Caci tot asa de bine poti sa spui - si este si mai exact dec�t principiul identitatii: da, dar principiul identitatii nu este �n contrazicere cu principiul contradictiunii! Si nu este! Nu izbeste deloc �n principiul contradictiunii. �nseamna �nsa aceasta ca se poate deduce cauzalitatea din principiul contradictiunii? Aceasta nu a spus-o nimeni. Dar atunci, ce valoare are argumentul acela? Vasazica, vedeti ca aceasta �ncercare de a funda cauzalitatea prin deducerea ei din principiul identitatii, al identitatii logice nu este valabila. 7. Mai este �nca o �ncercare, o alta forma a principiului cauzalitatii, iarasi o forma substantialista, care pleaca de la un principiu tot logic, si care spune ca, propriu-zis, legea cauzalitatii sau principiul cauzalitatii nu este dec�t aparitiunea �n ordinea reala a principiului logic al ratiunii suficiente. Principiul logic al ratiunii suficiente se formuleaza �ntr-o multime de feluri. El �nseamna cam urmatorul lucru: ca tot ceea ce este are o explicatiune, ca tot ceea ce este este asa pentru anume motive. Nu exista un lucru care sa fie si pentru care sa nu avem, cum se zice, o ratiune suficienta a lui. Lucrul este asa cum este, dar este asa din anumite motive. Se zice: apreciati d-voastra aceasta atitudine �n domeniul realitatii si atunci aceasta devenire, tot ceea ce se �nt�mpla �n natura se �nt�mpla �n virtutea unor anumite elemente, �n virtutea unor anumite motive. Motivele acestea sunt numite de noi cauza. Existenta pe care o reduce la aceasta cauza se numeste efect. Daca este vorba sa consideram numai partea a doua, doar cauza si efect, [ele] sunt doua lucruri cari stau �n raportul cutare, atunci evident ca nu avem prea multe de zis. Daca este �nsa vorba de a judeca aceasta afirmatiune �n legatura cu principiul logic al ratiunii suficiente, trebuie sa ne �ntrebam asupra �ndreptatirei analogiei: pe ce ma sprijin c�nd stabilesc aceasta analogie, ce-mi da dreptul mie la operatiunea aceasta? Ce �nsemneaza, propriu-zis, principiul logic al ratiunii suficiente? Eu zic: oamenii sunt muritori. Dupa aceasta spun: si Socrate a fost muritor. De ce? Este foarte natural, Socrate este muritor nu este dec�t o urmare a afirmatiunii mele dint�i: oamenii sunt muritori. Fundamentul ratiunii suficiente a afirmatiunii mele �Socrate este muritor" sta �n afirmatiunea generala �Oamenii sunt muritori", pentru ca, natural, de �ndata ce �Toti oamenii sunt muritori", evident ca, daca principiul se aplica totalitatii, el trebuie sa cada si asupra partii. Prin urmare, se vede imediat apropierea: este o legatura logica pur si simplu, o fundare logica, o calitate a totalitatii [ce] se rasfr�nge si asupra partii. Este cam acelasi lucru pe care l-am spus si �n prima, si �n a doua, si �n a treia teorie. Foarte bine, asa este! Dar ce legatura exista �ntre prima afirmatiune si aceasta? Principiul acesta al ratiunii suficiente se aplica el, propriu-zis? Aceasta este �ntrebarea. Se aplica el la fapte? Nu. Se aplica la judecati, nu la �nt�mplari. El se aplica la judecati, pe cari le priveste sub raport logic, nu ca [pe] o �nt�mplare (caci si judecata poate sa fie o �nt�mplare; psihologiceste vorbind, este un eveniment), iar logiceste vorbind, principiul ratiunii suficiente �si are domeniul bine stabilit, bine limitat �n acest cadru logic. Fundarea unui adevar particular printr-un adevar general este conceptibila, sa zicem, prin continutul particularului �n general. Putem noi sa trecem fara nici un comentar aceasta schema de judecata [si] sa o aplicam realitatii �nsesi? Aceasta este �ntrebarea. Cu alte cuvinte, efectul se raporteaza la cauza dupa cum se raporteaza partea la general? Sau, [altfel spus], nu este efectul dec�t parte a cauzei? Daca lucrurile sunt asa, afirmatia teoriei este aproximativ exacta. Dar tocmai punctul acesta este �n discutiune! Daca voim sa ne dam seama de natura cauzalitatii, tocmai aceasta trebuie sa stabilim: �n ce raport sta efectul fata de cauza? Iau o afirmatie valabila �n planul logic si o pun pur si simplu �n planul realitatii concrete. Dar fundarea unde este? Nicaieri! Ar fi fundare, daca �n adevar raportul �n cadrul realitatii ar fi acelasi cu cel din cadrul logic. Dar

propriu-zis. de tot ceea ce se �nt�mpla noaptea. Si atunci. Daca am scoate. Analiza la care am ajuns �n prelegerea de ieri. este absoluta. XIV. denumiri colective pentru o �ntreaga serie de evenimente. ca. prin urmare. zi si noapte nu s-ar mai deosebi. zi si noapte nu sunt doua fenomene. iarasi o portiune de timp.care este specific �ntr-o oarecare masura . ci zi si noapte au ceva comun: sunt anume o portiune de timp. continutul acesta al zilei si al noptii si am lasa numai forma �n care are loc acest continut. Cauzalitatea simbolica 1. Cauzalitatea �n stiinta 9. �ntr-o legatura cauzala exista o aparenta. de pilda. Succesiuni aparent cauzale 2. Definitia cauzalitatii 4. cuprins �ntr-un aparat oarecare? De ce [o] anume secventa �ntr-un asemenea caz �nsemneaza cauzalitate si de ce �n alt caz nu �nsemneaza? Cu alti termeni pusa problema. vedeti. realitati. �n sensul ca rezultatele obtinute de noi (ceea ce a ramas pozitiv) nu sunt suficiente pentru ca sa construim �n adevar conceptul de cauza si de legatura cauzala propriu-zisa.tocmai aceasta este de dovedit. daca va dati bine seama. sa zicem la 22 martie. Caracterul aparent univoc al relatiei de cauzalitate 8. Ceea ce . altfel pusa chestiunea. cauza a zilei.succesiunii zilei si noptii. �n care se �nt�mpla anumite lucruri. Dar aceasta analogie nu este stabilita. ergo propter hoc. anume. ambele. ci este �nsasi �ntrebarea noastra. c�nd este valabil: post hoc. Daca noi am face abstractiune de tot ceea ce se �nt�mpla ziua. ci zi si noapte sunt. Elemente esentiale si elemente secundare ale cauzei 5. zi si noapte nu s-ar mai deosebi. Am vorbit si alta data de cazul . pentru ca valabilitatea nu ar fi posibila dec�t numai �n momentul �n care noi am fi stabilit anterior analogia �ntre aceste rapoarte. de ce nu putem afirma ca ziua este cauza a noptii sau noaptea. �n ele �nsele. Ce este. cum ziceau scolasticii? Sa analizam cazul zilei si noptei. Actiunea mai multor cauze 6. noapte este o alta distanta. faptele acestea pe cari le interpretam noi ca legatura cauzala n-au fost din cele mai satisfacatoare. propriu-zis. �ntr-un anumit moment al realitatii. ca atunci c�nd afirmam. Cum se explica faptul acesta? Pentru ca. �ntr-un anumit moment. �n care se �nt�mpla iarasi anumite lucruri. Cauzalitate si functie 7. Ideea fundamentala care a dominat oarecum asupra �ntregei discutiuni a fost. Vom vedea �n lectia viitoare cum se rezolva aceasta problema. al istoriei. Conditionarea cauzalitatii de �mprejurari. noapte. Dar. Zi si noapte �nsa nu sunt ele �nsele. vedeti. zi si noapte? Zi este o anumita distanta de timp. o succesiune regulata de fenomene. CAUZALITATEA �N STIINTA SI �N METAFIZICA 15 mai 1926 1. aceasta succesiune regulata de fenomene nu este suficienta ca sa �ndreptateasca afirmatiunea legaturii cauzale dintre cele doua fenomene. adica. nu sunt doua evenimente cari sa aiba o �nsemnatate prin ele �nsele. Prin urmare. care totusi nu �ndreptateste afirmatiunea ca ziua ar fi cauza noptii sau noaptea ar fi efectul zilei. Nemijlocirea �ntre cauza si efect 3. o alta portiune de timp. zi si noapte. ca sc�nteia electrica este cauza disocierii unui anumit lichid. De ce nu este aci legatura �ntre ele. deducerea sau fundarea principiului cauzalitatii prin principiul acesta al ratiunii suficiente nu este valabila. Are vreun sens afirmatiunea aceasta? Este ziua un fenomen si noaptea alt fenomen? Zi �nsemneaza o anumita portiune de timp. succesiunea perfect regulata a acestor doua fenomene. Ziua urmeaza noptei.

adica. a doua fenomene. Acest exemplu. pe masa. de pilda. ca ar fi.si zic: aproximativ cu dreptate -. cari sunt �ntovarasite. Prin urmare. nu vom avea de-a face cu fenomene. faptele. aceasta suprapunere a cauzei si efectului are un sens care este numai aproximativ. ajungem la concluzia ca. prin urmare. se �nt�mpla �ntr-un fel �n timpul c�nd este lumina si �n alt fel c�nd nu este lumina. care stau �n raportul acesta de cauza si efect. de toate consecintele lor. ci un acelasi proces comun: prezenta luminii si lipsa acestei lumini. �n care se �nt�mpla anumite evenimente. a prezentei si a lipsei de lumina. Totusi. Asa suntem �nclinati sa spunem . Dar caracteristic acestor doua fapte. nu sunt evenimente. pe care o facusem la doua portiuni de timp oarecari. pentru ca zi si noapte nu sunt fapte. Atunci. daca voiti. Succesiunea aceasta. Aceasta mijlocire. pentru ca prezenta si lipsa unui fapt nu sunt doua fenomene deosebite. daca am atins-o cu o forta suficienta. cu totii aplecati sa spunem ca. nu sunt ele �nsele. ci sunt forme goale de fapte. Nu este nici o distanta de timp. asa pusa �ntrebarea. aceasta s�rma a �nceput sa se �ncalzeasca. zi si noapte. evident. nu pe forme goale. evident. �n momentul �n care curentul electric a �nceput sa se scurga prin s�rma. nu de forme. Noi suntem. datatoare de seama. Existenta si neexistenta nu sunt doua fenomene. iar neexistenta este lipsa existentei. procesul de asimilatie. fara ca �n aceste secvente sa fie cuprinsa si cauzalitatea. putem sa punem �ntrebarea daca sunt �n legatura cauzala sau nu. spuneam noi r�ndul trecut. si. si iata care este sensul. evident. si atunci evident ca succesiunea regulata a doua fapte poate sa ridice fara nici o dificultate si problema cauzalitatii. pentru ca zi si noapte. anume. mai mult matematica. Dar noi iarasi observam ca este o contradictie �n a afirma existenta. pe care l-am luat eu. o bila de biliard. propriu-zis. Procesul de crestere se �nt�mpla �ntr-un fel c�nd este lumina. adica asa transpusa cestiunea. prin analiza aceea de forma. ci cu forme �n cari se �nt�mpla anumite fenomene. definitorii pentru respectivele portiuni de timp goale. �n cazul acesta nu mai poate sa fie vorba de nici o legatura cauzala. Prin urmare. �ntre momentul �n care am atins bila de biliard si momentul �n care bila �ncepe sa se miste. pentru ce? Cum acoperirea. care este pricina prezentei si a lipsei de lumina? Nu care este pricina zilei si a noptei. problema succesiunii zilei si noptei se pune �n alta forma. este tipic si as putea sa spun ca �n toate cazurile �n care noi observam secvente. Aceasta este de retinut. cercetarea filosofica afirma ca se poate stabili un caracter de nemijlocire. vedeti care este siretlicul �ntregii discutiuni: zi si noapte nu pot fi considerate ca doua evenimente. coincidenta �n timp a cauzei si efectului ne �ngaduie noua sa ne �nchipuim totusi scurgerea si �nlantuirea evenimentelor? Foarte simplu: pentru . nu de urmare imediata. nemijlocirea n-ar �nsemna dec�t pur si simplu nemiscare. ea s-a miscat. chestiunea cauzalitatii se pune efectiv numai acolo unde este vorba de fapte. ceea ce fundeaza ziua este prezenta luminii. Sau: eu am o s�rma prin care fac sa treaca un curent electric si atunci voi afirma ca. dar de sudare. care nu poate sa fie considerata ca fenomen. C�nd eu asist la un fenomen si constat ca fenomenul acela nu mai exista. a cauzei si a efectului si. care evenimente sunt hotar�toare. Atunci. �n acelasi timp. �n genere. este greu ca mintea omeneasca sa conceapa ca �ntre cauza si efect ar putea sa se mai insereze ceva. �n cazul acesta. ca sa lamuresc ce �nsemneaza secventa de cauzalitate si secventa fara cauzalitate. �n alt fel �n lipsa de lumina. cum am aratat. nici o portiune de timp. 2. are un caracter de mijlocire. Dar. G�nditi-va ca eu am aci. ci sunt numai portiuni de timp goale. �ntre momentul �n care �ncepe sa treaca curentul electric si momentul �n care �ncepe sa se �ncalzeasca s�rma. nu �nsemneaza ca am doua fenomene deosebite. discontinuitate �n sirul �nt�mplarilor naturale. cum se leaga ele �ntre ele. pe fapte. �n forma.fundeaza noaptea este lipsa de lumina. propriu-zis. prezenta de lumina si lipsa de lumina. �ntrebarea este cam asa: exista vreo legatura �ntre prezenta unui fapt si lipsa acelui fapt? Evident. existenta este pur si simplu existenta. cum am zice noi. �n acelasi moment �n care eu am atins bila de biliard. �n legatura cu care sa se puna �ntrebarea cauzalitatii sau problema cauzalitatii.

ar fi [vreo] posibilitate ca fenomenele sa se repete �n natura exact �n acelasi chip. abstracta. oric�t va trai universul: fenomenele universului nu se vor repeta niciodata exact asa cum au fost �ntr-un moment anterior. s-au perfectat. �ntr-o anumita �njghebare. pentru ca aceasta perfectare a cauzei sa se �nt�mple. trebuie sa se �nt�mple. �n anumite raporturi specifice. timpuri goale. de la indieni. noi n-am mai avea posibilitatea de a intui. este compus dintr-o multime de alte fenomene: A1. numai �n acel moment �ncepe sa se miste bila. fenomenului A �i urmeaza fenomenul B. fenomene propriu-zise. dar chiar grupele acestea de fenomene stau �n anumite raporturi personale. pentru ca noi sa spunem ca exista legatura cauzala �ntre doua fenomene. propriu-zis. ci exista un complex de fenomene. adica. este o definitie. ci sa fie evenimente. A3. Deci. si �n legatura cu succesiunea. trebuie sa existe doua fenomene cari sa se succeada. �nsa coincidenta aceasta nu se �ntinde asupra �ntregei cauze. Anumite grupe de fenomene se repeta. un anumit timp. pe care-l denumim noi cauza. fenomene. s-au completat. dar care ne slujeste �n cercetarile stiintifice. trebuie sa treaca un anumit timp. pe cari vi le-am dat �n legatura cu nemijlocirea dintre cauza si efect. prin urmare. propriu-zis. Dar. 4. de a ne da seama ca exista scurgere de timp si istorie. 3. �n acest fenomen colectiv �nsa. Dar.. pentru ca sa se realizeze complexul de conditii �n care curentul electric sa �nceapa sa se scurga. �n care s-au �nt�mplat �n mine o multime de transformari. care este iarasi aproximativa. Dar aceasta definitie. de a cunoaste. putem sa facem o definitie a cauzalitatii. pentru ca eu s-o ating. trebuie sa fac o multime de miscari. adica. ci cu perfectarea cauzei. Daca. coincidenta cauzei cu efectul. ca. Fenomenul acesta A. etc. deoarece cazul acesta nu se �nt�mpla niciodata �n natura.. dar [si] formal. Prin urmare. Cu aceste doua �ncercuiri. �ntotdeauna fenomenului A �i va urma fenomenul B. caracteristice. sunt unele fenomene absolut necesare si alte fenomene a caror prezenta este numai incidentala. �nchipuiti-va ca eu m-as scula de dimineata dupa o noapte grozava. �n cauza sunt unele momene esentiale si alte momente secundare. as zice. noi n-am mai avea.. . A2. anume. ci numai asupra momentului �n care toate �mprejurarile cari constituie cauza au intrat �ntr-o anumita forma de echilibru. Cauza este. �nt�i. trebuie ca eu s-o ating.. trebuie sa se scurga un anumit timp. An. Legea cauzalitatii pune �nsa o �ncercuire: �n aceleasi �mprejurari. [Nu] numai at�t. trebuie sa fie �nteleasa numai �n felul acesta. a devenit perfecta. propriu-zis. Ei bine. Ce �nsemneaza: �n aceleasi �mprejurari? Noi stim de la Heraclit si mai dinainte. [nu] numai fenomenele.. daca raporturile dintre fenomene ar fi aceleasi. �n natura lucrurile se �nt�mpla altfel: nu exista un fenomen A care este urmat de un fenomen B. Vasazica.. sa se �ncalzeasca s�rma respectiva? C�nd �ncepe sa se miste bila de biliard? �n momentul �n care operatiunea de completare a tuturor conditiilor necesare pentru cutare miscare este desav�rsita.ca un curent electric sa �nceapa sa curga prin s�rma. cari sa se succeada imediat si cari sa fie. de care vorbeam noi ieri. si �n legatura cu asa-numitele timpuri goale de cari vorbeam adineauri. adica. cari au avut ca rezultat o noua . c�nd aceasta multime de �nt�mplari s-a �nchegat. materiale. Vasazica. Eu ating bila de biliard care este �n fata mea. trebuie sa convearga o multime de �nt�mplari cu o multime de evenimente. C�nd �ncepe. definitia cauzalitatii ca o succesiune perfect regulata este aproximativ completa. Dupa lamuririle acestea. efectul coincide �n timp nu cu cauza propriu-zisa. cari sa nu fie cadre. dar. �n adevar. exista coincidenta temporala �ntre cauza si efect. propriu-zis. ca niciodata nu se reproduce �n natura un anumit moment. hai sa zicem. trebuie sa se scurga o anumita distanta de timp. pentru ca bila de biliard sa se miste. ceea ce numim noi cauza este numai un nume pentru un complex de evenimente. un fenomen colectiv. istorie. noi n-am mai avea posibilitatea sa constatam scurgerea timpului. s-a completat �n ea �nsasi.

diametrul firului nu mai intereseaza. De pilda. noi nu putem sa stabilim care este cauza unui lucru. aceleasi cauze vor provoca aceleasi efecte? �nsemneaza. este ceva care nu este secundar: temperatura de minimum 0� C si temperatura de maximum 100� C. gratie unui curent electric de intensitatea cutare. adica. adica am nevoie de un curent electric. Experienta. esentiale ale cauzei. ca noi. mai slab sau mai tare. Vasazica. Noi putem. Solutia aceasta de apa acidulata poate sa fie. �n momentul �n care pe mine ma intereseaza un anumit grad de temperatura. pe care trebuie sa-l ajung. experienta ne spune care sunt elementele fundamentale. mai este �nca o problema interesanta. daca pun o bucata de gheata. care schimbari reprezinta . temperatura de 7� C este secundara. pentru ca. prin urmare. de o solutie de apa acidulata etc. Aceasta �nsemneaza �nsa altceva. cum spuneam. ci totdeauna un grup de cauze. noi nu cunoastem un lucru �n el �nsusi. Care este conditia ca sa pot descompune apa �n oxigen si hidrogen? Una dintre conditii este ca apa sa fie �n stare lichida. [si] �n ceea ce priveste repetarea lucrului �n natura. formal. totusi. c�nd se spune: �n aceleasi �mprejurari. �n loc de 1. �n definitiv. �ntr-o anumita limita. eu �nsumi as avea. Acesta este un caz de o anumita limita. Daca. aproximativ �n aceleasi �mprejurari sau �n �mprejurarile �n care subzista elementele fundamentale absolut necesare. elemente absolut necesare. m�ne �nsa poate sa nu mai fie secundar. rational vorbind. fundamental. Neglijarea factorilor secundari are anumite limite si limitele pe care le ia operatia de neglijare a factorilor secundari sunt indicate �ntotdeauna de problema care ni se pune noua. Daca. temperatura de 3� C este secundara. nu sunt una singura. o lungime de 30 de ori mai mare. sa deosebim principalele si secundarele. Cu alte cuvinte. de pilda. si �n ceea ce priveste istoria. nu se repeta niciodata �n natura doua momente exact asa cum au fost. ca toate obiectele cari ma �nconjoara ar fi marite la scara aceasta de 30. Ce s-ar �nt�mpla? Raporturile ar fi tot aceleasi. ca ceea ce ar fi fost pentru mine ieri un metru este astazi pentru mine 30 de metri. elementul acela principal. Vasazica. stiinta este aceea care ne pune pe noi �n pozitiunea de a afirma: acestea sunt elementele caracteristice. eu vreau sa am o temperatura de at�tea grade �ntr-o s�rma �ncalzita cu electricitate. diametrul firului devine �nsa un element principal. daca. am nevoie de un anumit aparat. un factor este azi secundar. o temperatura oarecare. depinde de problema. ci cauza unui lucru se stabileste experimental. care este punctul de evaporatie. caci. �n adevar. ca eu sa pot sa descompun apa �n oxigen si hidrogen. esentiale. gheata nu se descompune �n oxigen si hidrogen. soba aceasta ar fi de 30 de ori mai mare si toate obiectele din aceasta sala de 30 de ori mari mari. iar acestea sunt elemente accesorii. Eu n-as putea sa-mi dau seama ca s-a schimbat ceva �n univers. Daca vreau sa am numai o �ncalzire pur si simplu. Ce �nsemneaza aceste limite? Limitele �n care experienta este posibila. eu n-as putea sa-mi dau seama ca s-a schimbat ceva. dupa efectele pe care le urmarim. ci numai prin raport[are] la celelalte. cauzele. Dar care sunt limitele acestea? Le stabilesc prin experienta.formula de echilibru �n organismul meu. �n legatura cu consideratiunile acestea. Asupra unui obiect oarecare pot sa concureze mai multe cauze si atunci obiectul acela va fi supus unor schimbari diferite. oric�t ai cara gheata si oric�t ai face sa treaca curentul electric. 5. eu n-as mai putea sa deosebesc un moment de altul si pentru mine n-ar mai fi posibila istoria. pe care stiinta o cerceteaza sau care sta aproape de interesul stiintei. teoreticeste. temperatura �n care eu fac aceasta experienta poate sa fie. Ce �nsemneaza �nsa atunci �ncercuirea care se face conceptului de cauzalitate. �ntr-un grup de fenomene. �n anumite limite. mai urcata sau mai cobor�ta. iarasi �n anumite limite. �n stabilirea cauzalitatii. eu trebuie sa calculez �ntotdeauna diametrul firului. pur si simplu.73 m. cu alte cuvinte. celelalte cazuri sunt o multime. propriu-zis. Prin urmare. curentul electric respectiv poate sa fie. nu avem apriori elementele ca sa putem sti care sunt cele esentiale unei cauze si care sunt cele accesorii. De pilda. mai slaba sau mai tare. raporturile dintre fenomene ar fi perfect aceleasi.

reprezentate prin doi vectori oarecari. sa exprim legatura aceasta cauzala �ntr-un fel care. propriu-zis. multiplicat cu coeficientul de rezistenta a firului [R] si cu o constanta. de intensitatea curentului electric si. ca. si anume. �nceteaza posibilitatea de punere �n functie. Ei bine. Dar cauzalitatea. adica trecerea curentului electric. Vasazica. se zice altfel: T este �n functie de I. Prin urmare. de c�te ori noi vom avea un curent electric ce trece printr-o s�rma. Unde �nceteaza posibilitatea de masurare. daca fac sa treaca printr-un fir de s�rma un curent electric. prin ceea ce se numeste functie si aceasta este o credinta foarte rasp�ndita azi �n lumea stiintifica si �n cea filosofica. Adevarat sa fie? �n aparenta. adica �n masura �n care eu variez pe I sau pe R. �nchipuiti-va �nsa ca noi actionam asupra aceluiasi mobil cu doua forte: P [si P']. stiinta zice: putem sa prevedem ce se va �nt�mpla. tin�nd seama de unitatile de masura pe cari le-am luat pentru masurarea intensitatii si a rezistentei. ca Mach. propriu-zis. nu. de rezistenta firului respectiv. stiinta se intereseaza de un proces special. Unde mai este. �ntr-un . cantitatea de caldura din acea s�rma. 6. �nt�i. presupuneti iarasi ca. dar aceasta nu ne intereseaza acum. P'. Adunam cauzele si vom avea un rezultat final. directia A. propriu-zis. cauzalitatea poate sa fie �nlocuita �n stiinta. ca. �n cazul acesta. nu implica ideea de cauzalitate. Pentru ca vorbeam adineauri de firul �ncalzit. �n acelasi timp. de pilda. exprimarea unui raport de cauzalitate �ntre un grup de fenomene. temperatura este proportionala cu patratul intensitatii curentului. daca noi putem sa aditionam efectele. efectul acesta este transpus �ntr-un limbaj particular. eu actionez asupra unui mobil �n sens invers cu o forta P si cu o [alta] forta. K. propriu-zis. Propriu-zis. Aceasta transformare. exprimata legatura aceasta calitativa �ntre cauza si efect? Nicaieri. atunci rezultatul acestei actiuni diferite va fi diferenta dintre acele doua forte. propriu-zis. asupra caruia actionez cu forta P'. suma efectelor. masurabila �ntr-un anumit fel. R si K fiind o constanta. �ntre cari acela ce intereseaza este ridicarea temperaturii. Presupuneti ca asupra bilei de biliard pe care o ciocnim actionam cu o forta �ntro directie precisa. va varia si T. Ce spune legea aceasta? Spune ca. ci este o aditiune geometrica. Stiti din mecanica cum se compune paralelogramul fortelor si deduceti de aci ca aceasta aditiune nu mai este o aditiune simpla. propriu-zis. aditiunea aceasta este de alta natura dec�t aditiunea precedenta. pe care un complex de cauze le produce asupra unui obiect. cum spuneam. Pentru ca suntem la exemplul acesta. si un grup de efecte. pentru un motiv foarte simplu. care este. �n fond. iar cantitatea de temperatura c�stigata �n acea s�rma va fi cutare. �n fapt. transpunere a cauzalitatii propriu-zise �n formula matematica a dus la convingerea unor oameni de stiinta. eu pot sa stabilesc legatura. stiinta se �ntreaba daca noi putem sa prevedem dinainte un fel de totalizare a efectelor. determinata de paralelogramul �nsusi. �n fizica �n genere. Formula exacta este: DT = KI2R. adica. temperatura depinde. Matematic. Daca mai multe cauze actioneaza asupra unui obiect si produc mai multe efecte. 7. care face parte din aparatul stiintific. �n directiuni deosebite: A si B. atunci temperatura se poate calcula. acea s�rma �si va ridica temperatura proportional sau �n masura intensitatii curentului. Aceasta este exprimarea numerica si care este. aceasta formula nu este dec�t exprimarea unui raport de cauzalitate. actionam cu o forta tot �n directia aceea. Construiesc paralelogramul fortelor: voi trage o diagonala si voi lua o lungime determinata de cealalta lungime si diagonala va iesi numaidec�t. �n care I2 este intensitatea curentului. adica. Este o constanta pe care putem s-o calculam �ntotdeauna. ca sa nu lungim discutia: pentru ca functia nu este aplicabila dec�t acolo unde este aplicabila masuratoarea. Aceasta ridicare de temperatura este �ntovarasita si de alte efecte. vedeti chiar din exemplele pe care le-am luat eu ca. aritmetica cum se zice.diferite efecte ale diferitelor cauze care actioneaza asupra obiectului. al doilea. Eu am mobilul M. Daca. da. procesul de cauzalitate se �nt�mpla.

Pot sa stabilesc numeric raportul acesta. stiinta constata. o spune stiinta: cum s-a �nt�mplat procesul. Putem sa prevedem �ntr-o oarecare masura viitorul. Asa sa fie? Sa vedem �n ce masura este asa si �n ce masura este interesant pentru noi. este un postulat nu al stiintei noastre. Cunoasterea prin cauze este cunoasterea explicativa. Adica. ca �ntotdeauna se �nt�mpla la fel. C�nd zicem cauza. si. pot sa descopar felul abstract al procesului �nt�mplat. Acesta nu este raspuns. Noi nu putem. legatura cauzala �ntre doua fenomene este o legatura caracteristica. nu putem sa reconstruim trecutul din prezent. nu este. C�t despre conceptul �nsusi de cauza. �ntotdeauna aceeasi cauza va avea acelasi efect ceea ce este exact. Univocitatea este numai aparenta. istoriceste. sa urc. ci al necesitatii �n metafizica si aceasta cunoastere prin cauze este o prelungire a personalitatii noastre metafizice �n univers. Eu pot sa construiesc numeric echivalenta �ntre cauza si efect. Si totusi. invers firul evenimentelor. 9. cu ajutorul stiintei. Dar aceasta cunoastere prin cauze nu este deloc cunoasterea stiintifica . palaria aceasta poate sa fie aci pentru ca am pus-o eu sau pentru ca a aruncat-o altul.si este falsa formula a filosofiei contimporane. nu spune de ce se �nt�mpla lucrul asa. dar poate sa-mi spuna mie stiinta �n ce mod am �ntrebuintat aceasta cantitate de energie? Eu puteam sa duc aceasta palarie �n m�na sau puteam s-o duc pe cap. propriu-zis. acesta scapa experientei. un raport univoc. c�nd zicem cauza. A nu are nici o personalitate. Stiintificeste. B nu are nici o personalitate. aceasta. 8. Cu alte cuvinte. acest raport univoc. Daca aceasta palarie are greutatea X. Aceasta ne intereseaza pe noi foarte mult. Noi zicem ca exista o anumita legatura calitativa indisolubila si caracteristica �ntre doua fenomene. uniformitatea. care ne da �ntelegerea. Y. nu este conceptul de cauzalitate propriu-zis. nu putem sa reconstruim de-a dreptul trecerea. �ntelegem altceva. si pe care ea �l confunda cu functia. Stiinta afirma. care spune ca adevarata cunoastere este cunoasterea stiintifica . Pentru noi. dar nu spune de ce se �nt�mpla asa. stiintificeste. Aceasta scapa masuratorii si scapa experientei stiintifice. sa urcam �napoi sirul evenimentelor. deci [pot] sa prevad si pot sa reconstruiesc cauza din efect. pentru ca cunoasterea stiintifica este cunoasterea prin legi. ca sa ajunga aci a parcurs un drum. A si B sunt doua fenomene. vasazica. sunt satisfacut. care a fost forta necesara �n kilogrammetri. Felul cum s-a �nt�mplat lucrul. de fapt. vedeti ce �nsemneaza pentru cauzalitate: este altceva dec�t ceea ce ne da stiinta prin functiile ei. prin urmare. soarele apune la ora 7. dar nu putem sa-l reconstruim dec�t prin analogie cel mult. dar cu ce drept o sa vedem imediat. ca raportul de cauzalitate este univoc. Sau. conceptul de cauzalitate pe care-l �ntrebuinteaza stiinta. Aceasta ar �nsemna raport univoc. pentru ca eu sa port palaria din cancelarie p�na aci. care s-ar parea ca exista �ntre cauza si efect. De ce? Stiinta o sa faca numaidec�t calculul si o sa spuna: apoi. nu prin cauze. De ce spun aceasta? Pentru ca. zic. de ce s-a �nt�mplat asa. stiintificeste. sau univocitatea raportului de cauzalitate. �n ziua de 15 mai. sa[-l] pui �n functie. dar nu pot sa restabilesc. A si B sunt legate prin legatura de cauzalitate. �n ce consta procesul. trebuie sa ne �ntoarcem la lucrurile pe . Dar stiinta afirma mai mult. aceasta nu mai poate sa o spuna. Poate �nsa sa-mi spuna mie stiinta cum am facut aceasta operatie? Stiinta �mi spune at�t: ai �ntrebuintat o cantitate de energie X pentru ca sa porti aceasta palarie de colo p�na colo. Prin urmare.. eu pot sa stabilesc imediat. ci spune cum se �nt�mpla. pentru ca eu atunci �ntreb: dar de ce se �nt�mpla totdeauna la fel? Prin urmare.si cu aceasta pun o alta problema. ca pot sa deduc efectul din cauza. Aceasta cunoastere prin cauze. �ntotdeauna. Noi �ntelegem ca o cauza este [o] explicare. cum s-a �nt�mplat lucrul acesta. Stiinta nu explica lucrul. nu este reala.domeniu mult mai larg dec�t acela al masuratorii . ci este conceptul de lege. �ntelegem �ntrebarea de ce? Astazi soarele a apus la ora 7. pentru ca se �ntelege un lucru asa si nu altfel.

Adica. aceasta este ceea ce numesc eu cauzalitate simbolica. Efectul tradeaza cauza. fara sa patrundem �n fortele intime cari misca aceasta realitate. Dar ceva din cauza intra �n acest efect: efectul poarta pecetea cauzei. sta pentru cauza. propriu-zis. �n cazul �n care efectul sta pentru cauza. �ntr-un fel oarecare.pe care o simtim de a ne considera. Acest obiect este. prin urmare. �n care efectul reprezinta cauza. asa cum toate obiectele cari ies dintr-o fabrica poarta marca. Ele sunt �n raport de cauzalitate stiintifica. nejustificata. este o legatura a noastra metafizica cu universul �nsusi. este altceva dec�t cauza. a vietii noastre. atunci. propriu-zis. Murillo sau El Greco. 6. as zice. de a trai.si poate ca asupra lucrului o sa revenim peste doua lectii -. cauzalitatea simbolica are la baza conceptul de creatie si vedeti. care nu este dec�t efectul personalitatii artistice a lui Rembrandt. [ci] �nsemneaza stabilirea exacta a proceselor din realitate. Noi trebuie sa stim de ce se �nt�mpla asa. ne trebuie altceva dec�t cunoasterea stiintifica. Cu alte cuvinte. 5. El rezulta din extinderea functionala. a conceptului de creatiune sau a conceptului de cauzalitate simbolica. El sta si simbolizeaza cauza. anume. o existenta �n afara . de cauzalitate simbolica? A si B sunt doua fenomene. noi introducem �n viata noastra de toate zilele conceptele a caror origine este o legatura a noastra mai veche si mai necunoscuta. c�nd le putem prinde �ntr-o lege. si nu sunt fundate nici �n chip logic Dar ati vazut ca toate afirmatiile pe cari noi. conceptul de cauzalitate pe care-l �ntrebuintam noi nu este dec�t un concept hibrid. printr-un fel de extindere falsa. nu este cauza �nsasi. sa zicem. de a ne simti ca efecte simbolice ale altei cauze �ncremeneste sau precizeaza conceptul de cauzalitate. ca sa zic asa. Propriu-zis. CONCEPTII PRIVITOARE LA EXISTENTA LUMII EXTERNE 22 mai 1926 1. 2. �ntr-un singur caz stim de ce se �nt�mpla asa: �n cazul �n care �n acest efect este continuta. fundate nici �n posibilitatea noastra de cunoastere. tabolul acesta reprezinta. XV. Lumea externa si realitatea Transcendent si imanent Constatarea existentei reale a lumii externe Pozitia solipsista Pozitia constientialista Pozitia idealista Concluzie 1. Vasazica. le facem au un obiect bine precizat. Ce �nsemneaza? Tabloul. De aceea spuneam [ca]. un Murillo. Dar aceasta nu este suficient pentru noi. care este de origine metafizica. 4. reprezinta cauza. nu-si are loc �n stiinta. Necesitatea aceasta . ceva din cauza. stiinta se dispenseaza de el. Dar vedeti . toate presupozitiile cari intra �n constituirea edificiului stiintei nu sunt. ca exista pentru noi [o] prelungire �ntre cauza si efect. �n definitiv. exista o legatura indisolubila �ntre cauza si efect. cauza. conceptul de cauzalitate nu este un concept stiintific. ca. dar stabilire absolut exterioara. care este structura cunostintei noastre stiintifice? Cunostinta stiintifica nu �nsemneaza �ntelegerea realitatii. simbolizeaza cauza. 3. Stiinta cunoaste pur si simplu numai legi. eu pot sa spun imediat: aceasta este un Rembrandt. cu ajutorul acestor presupozitii. cu totalitatea universului. Conceptul de cauzalitate este un concept de origine metafizica. Cum. pentru �ntelegerea realitatii. Ati vazut �n prelegerile trecute ca. �n ultima analiza. �ntr-un anumit cadru de cunoastere. Cum? Eu vorbeam de lucrul acesta �n anii precedenti si dadeam un exemplu pe care nu l-am uitat: vad un tablou.cari le-am spus si sa recunoastem. Ceea ce am vorbit noi p�na astazi despre cauzalitate este ceva care este introdus pe cai laturalnice �n stiinta. �Borsalino". atunci c�nd le putem pune �n functie. 7. un El Greco etc.

presupozitia regularitatii. ma obliga. De pilda. celelalte presupozitii pe cari le-am descoperit p�na acum ca lucr�nd sau contribuind la edificiul stiintei. �n lumea externa se �nglobeaza. Aceasta ar fi o delimitare nu reala. cea mai . Pentru stiinta �nsa. �n primul r�nd. al stiintelor fizico-naturale.de noi. din care exclud orice constiinta g�nditoare. Prin urmare. �nca de la �nceputul acestor prelegeri. am zice. se confunda cu asa-numita problema a realitatii �n genere. Vasazica. Numai ca si aci intervine o usoara determinare: daca lumea externa �nsemneaza tot ceea ce este transcendent constiintei.si veti �ntelege numaidec�t de ce. este pentru noi. �n cunoastere. este pentru noi o existenta. �n cazul al doilea. ci si lumea faptelor constiintei. este o presupozitie fara de care nu putem face stiinta. asupra carora eu nu am puterea de a exercita nici un fel de �ndiguire principiala. propriu-zis. constiintei mele individuale. Vasazica. cari. aceasta lume externa. prin opozitie cu lumea interna. daca exista o regularitate pe care eu o stabilesc. Evident ca lumea aceasta externa poate sa fie �nteleasa �n mai multe feluri si problema aceasta. propriu-zis. ma obliga presupozitia cauzalitatii. dupa cum n-am putinta sa opresc succesiunea �n drum. o realitate cu care noi contam �n stiinta. eu nu am putinta sa intervertesc ordinea acestei succesiuni. independent de mine. Ei bine. ci constiinta umana �n genere. �n �ntelesul acesta. silindu-ne sa admitem aceasta existenta reala a lumii externe. De ce? Pentru simplul motiv ca. eu iau pur si simplu cunostinta de anumite lucruri cari se �nt�mpla. acela ca eu pot sa iau ca punct de plecare nu constiinta mea. ci o delimitare logica: [tot] ceea ce nu este aceasta constiinta si tot ceea ce nu este continut de constiinta constituie asa-numita lume externa. Daca. Lumea externa �nsemneaza. Dar. exist�nd �n afara de mine si independent de mine. daca eu iau ca punct de plecare constiinta mea individuala. transcendent nu mai este tot ceea ce se �nt�mpla �n afara de mine. si atunci. �n procesul de cunoastere. �n cazul �nt�i. Consideratii �n legatura cu problema realitatii facem si noi aci. este tot ceea ce se petrece �n afara de mine. noi extindem conceptul de lume externa p�na cuprinde si asa-numita psihologie obiectiva. delimitata asa. C�nd eu zic lume externa. sunt obligat sa iau cunostinta de anumite lucruri. noi delimitam lumea externa la domeniul. pentru ca realitatea �nchide si viata constiintei. doua cazuri de determinare a imanentei. �ntru c�t aceste fapte de constiinta nu sunt ale constiintei mele. nu numai lumea materiala. ziua succede noptei. Dar mai este si un altul. atunci transcendent constiintei. trebuie sa se �nt�mple �n afara de mine. Si daca . pentru unii. si faptele cari n-ar fi. mai departe. spun ca �ntrebuintez o expresie care este pasibila de doua interpretari deosebite. Deci. �n spatiul din afara de constiinta mea. nu stau �n puterea mea. ci transcendent este numai ceea ce se �nt�mpla �n lumea materiala. Toate acestea ma obliga sa admit o lume externa. a legii. care stiti din studiile d-voastra anterioare ce este. daca voiti. se �nt�mpla �n orice caz. de pilda. si aceasta �nsemneaza �n afara de mine. si anume. de pilda. ce ma obliga pe mine sa primesc ideea unei existente reale a acestei lumi externe? Ma obliga. transcendente acestei constiinte. ceva care este �n afara de constiinta mea. Asa s-ar delimita aceasta problema a lumii externe. ce �nsemneaza altceva dec�t lumea externa? Avem doua posibilitati.daca se poate �ntrebuinta acest superlativ fundamentala presupozitie a �ntregii activitati stiintifice a noastre este presupozitia urmaririi unei lumi externe. 3. propriu-zis. adica. vasazica. logic �n afara de mine. Acesta este un sens al lumei externe. este un postulat al stiintei. pentru stiinta naturala. a uniformitatii �nt�mplarilor din natura. independent de mine. Aceasta este cea mai de seama constr�ngere pe care o exercita lumea externa asupra noastra. pentru stiintele fizico-matematice si pentru stiintele biologice. 2. lumea externa si realitatea nu sunt unul si acelasi lucru . hai sa zicem. lucrurile acestea. lumea externa se deosebeste de realitatea propriu-zisa. ce �nsemneaza imanenta? Adica. evident. prin deosebire fata de realitate propriu-zisa.

cari observatii. nici macar �n sensul �ntrebarii: dar exista ceva si �n afara de mine? Pentru ca. o existenta de sine statatoare. nu a altuia. Este exact. dar c�nd afirm ca masa este tare. ci de constatarea unei realitati. aceste doua observatii pe cari le-am facut sunt. �nsa. un fel de hipostaziere a starilor mele de constiinta.�n definitiv. Se naste �ntrebarea: aceasta lume de succesiuni. Dar cu ce forma exista? Se cam repeta. ca masa opune o rezistenta. Prin urmare. atunci evident ca legea schimbarilor nu depinde. nu �mi marginesc niciodata operatiile de cunoastere asupra clipei prezente. ca anumite lucruri �n adevar se �nt�mpla. pot sa prevad. as putea zice. 4. Vasazica. nu s-ar povesti. aci discutiunea pe care am facut-o �n legatura cu problema realitatii. Legatura acestor stari de constiinta. care este compus din prezent. acest univers al nostru nu este dec�t un fel de proiectie. ceea ce se va �nt�mpla numai gratie cercetarilor pe cari le-am facut asupra faptelor cari s-au �nt�mplat asa cum s-au �nt�mplat.�ntr-un sens se exercita aceasta constr�ngere . adica nu cunosc dec�t ceea ce cunosc eu. nu sunt nici argumente.este adevarat. la acestea se reduce realitatea. realitatea. tot ce este dincolo de constiinta mea nu prezinta interes pentru mine. Dar eu . un fel de proiectiune misterioasa. propriu-zis. adica. ci eu largesc acest domeniu al realitatii. si anume. este exact. trecut si viitor. putem sa spunem ca ceea ce se �nt�mpla este ceea ce traiesc eu . poate sa spuna ca la el se reduce tot universul. sunt simple constatari ale unor fapte pe care le observam si carora nu ne putem sustrage. evadez din trecut �n viitor. sa avem stiinta. este complexul acesta de stari de constiinta. eu n-am pozitiv dec�t un singur lucru: starile de constiinta pe cari le traiesc eu. ceva mai mult. �ncerc�nd o emancipare a ceea ce este sa se �nt�mple. din punctul lui de vedere. care-mi este data printr-un complex de senzatii. din tot ceea ce se �nt�mpla. �n anumite �mprejurari. at�t si nimic mai mult. asupra perceptiunilor. daca n-ar fi. dupa c�t va aduceti aminte. ca eu. si nici n-am putea. daca �n adevar eu constitui un bloc de realitati. �n primul r�nd printr-o �ntoarcere la trecut si printr-o actualizare �n prezent a trecutului si. Ca am �n fata mea o masa. ati bagat de seama ca ceea ce traiesc eu nu este suficient ca sami constituie cadrul material al cunostintei mele. pe de alta parte. �n definitiv. Deci. complexul de schimbari pe care �l cunosc capata o individualitate. Realitatea pura si singura realitate este constiinta mea. Vasazica. Ei bine. cea mai radicala pozitie care se poate lua �n considerare este problema aceasta. propriu-zis? Se �nt�mpla lucrurile pe cari le traiesc eu. teoria radicala pe care o enuntam adineauri sustine ca realitatea este pur si simplu numai [o] stare de constiinta a mea si complexul meu real de stari de constiinta este numai constiinta mea. ci legea schimbarilor este �nauntrul schimbarilor �nsele si. aceasta lume de �nt�mplari asupra carora facem observatiile noastre. dar un fel de proiectie sau. si daca eu. prin urmare. Ce �nsemneaza: lucruri pe cari le traiesc eu? �nsemneaza stari de constiinta ale mele. constituie stiinta. tot ceea ce exista la ceilalti oameni nu exista pentru mine dec�t tot ca [un] continut al constiintei mele. �nglobarea acestor stari de constiinta constituie laolalta tot ceea ce numim universul nostru. nici n-am putea sa g�ndim asupra ei. schimbarile. sub un oarecare coeficient. �n ultima analiza. Dar aceasta ar �nsemna ca. Pentru ca. constiinta mea. de �ndata ce eu nu cunosc dec�t starile de constiinta. Daca n-ar exista �ntr-o oarecare forma. at�t si nimic mai mult. propriu-zis. din tot cea ce constituie asa-numitul material al stiintei �n genere. singurele argumente cari pledeaza pentru existenta unei lumi �n afara de noi si. Dar nu este vorba de argumente propriu-zise. pentru ca. �ntr-un oarecare fel. mai exact. sistematizate �ntr-un anumit fel. de mine. Fiecare dintre oameni. prin urmare.care nu am sa tin socoteala deloc de ceea ce . si eu nu cunosc dec�t starile de constiinta. ce fel de existenta are? Existenta? Evident. propriu-zis. daca bagati bine de seama. eu nu fac dec�t sa exprim senzatii de-ale mele. Dar ce lucruri se �nt�mpla. �n cazul acesta.

vr�nd-nevr�nd. exista o multime de constiinte. dar perfect logic. �nc�t sa fie exhaustiv. exista ceva care n-a fost �nca si care o sa fie: acest [ceva]. ca. dar nu de constiinta a mea. care zice: da. realizata �ntr-o multiplicitate de tipuri. Adica. ca sa scap de aceasta �nvinuire. sa marturisim. cu alte cuvinte. nu e tinut sa stie ca exista ceilalti oameni. Vasazica. absurd. ci creeaza o multiplicitate de euri. dar. nu este reala dec�t perceptia imediata si nu sunt reale toate celelate continuturi de constiinta: amintirile.g�ndeste fiecare om . Caci. As observa. care nu este �nca subiect. Constientialismul spune: nu. ca as fi nebun. perfect identic ca functie generala. �n �nsasi operatia fundamentala pe care o face solipsistul se �nchide un element care nu este pura imanenta. teoria aceasta care vrea sa explice ce �nsemneaza sau cum exista transcendenta are pretentiunea sa rezolve aceasta problema. Dar solipsistul este si el un om care. adica. El zicea: nu exist dec�t eu. ci urmariti motivele acestei largiri. propriu-zis. zic: dumitale �ti fac o concesie. Exista oameni mai multi. este ceva care �nca nu este constiinta sau este [numai] �n devenire. �n afara de constiinta nu exista nimic. neg�nd pur si simplu transcendenta. pun�ndu-ne si �n acest punct de vedere strict solipsist. ci sunt procese cari se �nt�mpla �n cadrul constiintei. ci de constiinta �n genere. o largire a problemei. ca el nu e tinut deloc sa stie ce g�ndesc ceilalti oameni. c�nd pleaca la drum. pentru ca el stie ca peste cinci ceasuri o sa i se faca foame. este pur si simplu ceva care nu este constiinta. acest solipsism avea un punct de plecare precis. Adica. proiect�ndu-l asupra viitorului. sunt functiuni propriu-zise. pot faptele. perfect identic ca structura tip. sa posede elementele constitutive ale stiintei. �n constiinta. admite indirect.obiecte ca perceptie imediata . nu pot sa existe dec�t obiecte. dar perfect logica. �mpotriva careia logica nu poate absolut nimic. mai putin logica dec�t solipsismul. nu zice ca numai eu exist. Vasazica. �n definitiv. absurda. adica exista o constiinta care este realizata �n mai multe exemplare. tot ceea ce consider eu �n viata de toate zilele ca ar fi exist�nd �n afara de aceasta constiinta nu exista de fapt dec�t ca fapt de constiinta. dar cari judecati nu sunt continuturi de constiinta. dumneata existi. ca el n-are nici o dovada obiectiva ca exista si ceilalti oameni �n afara de el. daca �n adevar nu este real dec�t continutul meu de constiinta. va asigur eu. este absurd sa spun ca eu exist si ca nimic nu poate sa existe dec�t ca [fapt de] constiinta a mea. continuturile psihice corespunzatoare la ceea ce noi numim obiecte . constientialismul iese din absurdul solipsism. Tot ceea ce este dincolo nu exista. existenta unei transcendente. 5.spun pur si simplu ca universul se reduce la constiinta mea. exista o parere foarte apropiata. fiecare eu exista �n el �nsusi. judecatile pe cari pot sa le fac asupra amintirilor. Deci. dupa constientialism. Motivele au fost ca omul cu care ma �nt�lnesc �n fiecare zi poate sa-mi spuna: dumneata esti nebun daca crezi ca dumneata existi si eu nu exist! Si atunci eu. Solipsistul.si pe urma amintirile acestea. el iese deja din constiinta si aplica. �n primul r�nd. Deosebit de aceasta parere. atunci. Urmariti nu rationamentul. Acest ceva este tocmai transcendenta. �nca nu putem construi conceptul de imanenta. Deci. ca [un] continut al constiintei mele. transcendenta aceasta intra chiar �n constituirea solipsismului. care multiplicitate este fara margini. Aceasta este asa-numita pozitie constientialista. dar. Aceasta este celebra solutiune solipsista. pun�ndu-ne �n strica lui pozitie. dar . o transcendenta. Dar. la starile mele de constiinta. face stiinta. Toate celelalte sunt continuturile mele de constiinta. Dar daca nu poate logica. �n momentul �n care solipsistul �ncearca sa �ntinda conceptul de constiinta. Deci. Dar aceasta constiinta realizata �n mai multe exemplare este identica cu ea �nsasi pretutindeni. cu siguranta ca-si ia desaga cu un bot de mamaliga. �n definitiv.

dar zic eu ca stiu) ca existentele individuale sunt reale. existi si dumneata! Deci. pentru ca nici bosimanii din Africa nu g�ndesc la fel cu mine. tot eu sunt unitate de masura. ce face constientialismul? El reduce toata existenta la constiinta. constientialist. faptul existentei unei constiinte. propriu-zis. Si �n virtutea carui fapt? Ca eu sunt convins de existenta acelei constiinte. 6. pentru ca el spune: eu nu vad dec�t aceasta constiinta a mea. toata aceasta lume a obiectelor din afara de noi nu exista dec�t ca posibilitate pentru perceptiile noastre. dumneata nu. Sa presupunem ca aci s-a oprit stiinta. n-ai! Vasazica. constiinta. care parea ca este o iesire din absurd a solipsismului. pentru ca masa nu poate sa protesteze. De ce nu exista masa? Vedeti ca nu este serios. �n ultima analiza. careia eu �i acord o existenta reala. Pentru ca. Eu pot sa-i spun unui c�ine sa iasa afara si c�inele sa iasa. obiectul nu exista pur si simplu.masa nu exista. Eu zic ca stiu ce se petrece �n constiinta cealalta pentru simplul motiv ca am posibilitatea sa ma �nteleg cu celalalt. Eu �mpart brevetul de existenta: dumneata ai sa existi. dar noi spunem ca toata aceasta transcendenta. �n primul r�nd. cine acorda existenta constiintei? Eu. dumneata. un univers al palariei? De unde stiu ca nu exista un univers construit din punctul de vedere al palariei? Pentru ca. �n ultima analiza. cari si ele constituie. un obiect nu-mi da posibilitatea de a avea o perceptie. sau �n palarie. vedeti ca ne-am �ncurcat. Sa ne �ntelegem. acest constientialism. sau �n scaun. de pilda. ci faptul g�ndirii. �n al doilea r�nd. Dar de unde stiu eu ca masa nu va fi av�nd si ea un fel de constiinta a ei? De unde stiu eu ca nu exista anumite operatii �n masa. este de acelasi fel cu constiinta mea. Atunci. este mai rau dec�t solipsismul. �n ultima analiza. Dar . care da nastere unei alte pozitii. Dar atunci intervine o alta obiectie. eu nu cunosc ce se petrece �n constiinta cealalta dec�t �n chip mijlocit. anumite particule de materie. eu acord existenta celorlalte constiinte individuale pentru simplul motiv ca le cunosc si stiu (cu toate ca am aratat ca nu prea stiu. pentru ca nici macar nu este consecvent cu el �nsusi si iarasi. nu felul g�ndirii este determinant pentru ca eu. Zice aceasta obiectie: noi nu spunem. daca �ntr-o buna zi ar protesta masa. dar faptul ca ma �nteleg cu el nu �nsemneaza ca eu sunt identic cu el. la teoria atomilor. constiinta. pentru ca sunt identice cu mine. anume. daca admitem aceasta. prin urmare. ca nu exista obiecte �n afara de noi. ci el acorda existenta ontologica si la ceva care este �n afara de el. Cum spune stiinta? Stiinta spune ca exista. care are o existenta �ntru at�t �ntru c�t �mi da mie posibilitatea de a avea o perceptie. Daca. Cu alte cuvinte. constientialismul trebuie sa se reduca tot la solipsism. ca. el nu face apel la experienta lui imediata. Care este criteriul dupa care el acorda o existenta ontologica constiintei din afara de el? Este vreunul? Am putea spune: ar fi un criteriu. Idealistii fac si ei stiinta. Dar faptul ca un om se �ntelege cu celalalt nu �nsemneaza deloc ca eu sunt la fel cu celalalt. ca toata lumea cealalta. caci. Masa nu exista pentru constientialism. Dar de unde stiu eu ca aceasta constiinta este la fel cu constiinta mea? Care sunt argumentele sau faptele cari �mi dau dreptul sa fac aceasta afirmatiune. ai existenta. Aceasta. sa acord existenta constiintei. �n ultima analiza. propriu-zis. Solipsistul are un motiv sa reduca toata existenta la constiinta. dumneata. �n definitiv. pentru ca nu este vorba ca palaria sa g�ndeasca la fel cu mine. dar constientialistul ce motiv are sa reduca toata existenta numai la constiinta? Pentru ca. trebuie sa admitem numaidec�t ca atunci exista si palaria pur si simplu. �n definitiv. este aci un obiect �n fata mea. pentru palaria respectiva. Aceasta este teza idealista. bosimanul dupa legea participatiei. Eu g�ndesc dupa legea cauzalitatii. caci. Vasazica. De aceea spun ca nu este logic si consecvent cu el �nsusi. cari sunt atomii. constientialismul ar trebui sa zica: da. adica. ca nu exista transcendenta. bucata de h�rtie.

Sunt. �n alt sens. La care se poate raspunde: atunci. ce cunosti dumneata? Ceea ce este.stiinta spune: acesti atomi sunt at�t de mici. existenta cu perceptia posibila. stiinta a afirmat la un moment-dat ca exista anumite realitati cari sunt incapabile de a ne da noua perceptia. Dar ce este atomul? Asa a afirmat stiinta. propriu-zis. De ce? Din pricina defectuozitatii organismului nostru. atunci faci dumneata din filosofi ce vrei! Solutiile solipsista. constatari. Vedeti. ca atomul nu se poate vedea. si totusi stiinta a spus ca exista aceasta planeta. doua posibilitati de interpretare. ca exista ceva �n afara de constiinta mea. 6. dupa cum s-a spus. 3. a constiintei noastre. str�nsa problema de aproape. 7. dar poate sa ne dea. nu se poate contura. Dar o sa ziceti: aceasta nu ne-a dat p�na acum. 5. n-ar putea sa-ti dea posibilitate de cunoastere. atunci trebuie sa fie valabila cealalta teorie. adica existenta cu perceptia �ntr-un sens. Cu aceste argumente de bun-simt. �nc�t nu se pot vedea niciodata. solutia idealista identifica perceptia cu existenta. Eu stabilesc greutatea atomica. dar. Perceptia si lumea externa Raportul de cauzalitate dintre ele Multiplicitatea obiectelor lumii externe Temporalitatea obiectelor lumii externe Excurs: obiecte materiale si obiecte formale Spatialitatea. Cum se �mpaca stiinta cu solutia idealista? �n definitiv. si teza idealista. ci fapte. si pe care eu o numesc Neptun. daca n-ar fi. adica posibilitatile noastre de a cunoaste aceasta existenta si limitele p�na la cari se �ntind aceste posibilitati. �n prelegerea viitoare vom vedea ceea ce ne ram�ne sa vedem. unii spun: nu exista dec�t ceea ce cunosc eu. care a facut at�ta zgomot. ci prin calcul. care a speriat at�ta lume si a �ngrozit pe toti studentii care trebuie sa dea examene se afla rasturnata. dar nu o stabilesc de maniera directa. Concluzie. Si atunci. POSIBILITATILE CUNOASTERII STIINTIFICE A LUMII EXTERNE 29 mai 1926 1. pentru ca. planeta Neptun fusese incapabila de a ne da o perceptie. A afirmat stiinta ca exista o planeta. �ndata ce teoria care spune ca nu exista nimic [dec�t] �n functie de constiinta mea nu este valabila. Vasazica. Altii spun: nu exista dec�t ceea ce as putea sa cunosc. existenta cu perceptia actuala. argumente. ceea ce exista �n posibilitatile mele de cunoastere. Iar daca nu te �ngrozesti de filosofie. Vasazica. La care eu raspund: America a existat chiar �nainte sa o cunoastem noi. XVI. Ce mai spune stiinta? Astronomul Le Verrier a spus la un momentdat: exista o planeta pe care nu o vedeti d-voastra p�na acum. cu nici un aparat. nu pot sa ne dea perceptii. caci. daca te-ai �ngrozit. ea se reduce la aceste date elementare pe care vi le-am expus eu. esse est percipi. dar hotar�t. �n filosofie. pe care n-a vazut-o �nsa nimeni p�na atunci. prin urmare. cari nu sunt. nu o stabilesc prin perceptii. si [aceasta] existenta nu este conditionata de constiinta. vedeti. exista pentru stiinta si altceva dec�t numai ceea ce ne dau noua perceptiunile. Atunci? Pentru ca. [dar] pe care probabil ca o sa o vedeti. Fundarea ei �n realitate . constientialista si idealista ocupa �n istoria filosofiei munca de c�teva mii de ani si biblioteci de c�teva mii de tone. 4. esti pierdut [si] atunci fac filosofii din dumneata ce vor ei. lucrurile stau asa: sa nu te �ngrozesti de filosofie. 2.

a zis: categoriile. Problema metageometriei 8. Evident. cum ca nu se poate stabili o identitate �ntre efect si cauza nici �n lumea aceasta a cunoasterii. atunci. nu am facut un curs de teoria cunostintei. cunostinta ar fi identica cu cauza ei. ceea ce cunoastem noi din lumea externa ne este dat numai �n forma de perceptiune. perceptiunea. Prin urmare. �n natura. este vorba sa vedem cum putem cunoaste. este numai efect al unei realitati. raportul �ntre efect si cauza . �ntre altele. putinele lucruri pe cari am sa vi le spun nu sunt insuficiente ca sa �ncheie un ciclu de cestiuni. �ntre cari intra si cauzalitatea. propriu-zis. Va aduceti aminte �nsa ca noi am stabilit acum vreo trei-patru lectii. Aceasta este ultima problema. pentru ca asa i-a placut lui Kant. perceptiunea [ca] efect al lumei reale nu �nsemneaza deloc identitate cu lumea reala. Daca am putea sa stabilim ca �ntotdeauna �ntre efect si cauza exista identitate .noi am aratat care este. numai un termen. totusi. dupa ce am stabilit ca exista o lume din afara si ca stiinta este �ndreptatita sa postuleze existenta unei lumi exterioare. Datele pe cari vi le voi �nfatisa �n prelegerea aceasta ar trebui sa formeze ele singure obiectul unui curs. r�vna d-voastra filosoficeasca ar fi dorit o staruinta mai �ndelungata asupra problemelor ce au sa urmeze acum. Dar. Cauzalitatea nu exista. �ncheiere 1. Prin urmare. Dupa cum �nsa ati vazut. cari constituie stiinta. [exista] un lucru �n sine. din acest punct de vedere. fara nici o dificultate -. se rasfr�nge �n chip credincios sau ca rasfr�nge �n chip credincios lumea externa . daca am cunostinta ca efect nu �nsemneaza ca eu cunosc prin aceasta si cauza �nsasi. l-am vazut: este raportul acesta de cauzalitate. principial. 2. Noi admitem ca exista lume externa. Prin urmare. nu �nsemneaza deci ca cunostinta mea se muleaza de-a dreptul pe realitate.cauza acestei cunostinte a perceptiunii mele. Este vorba ca. evident. pentru lumea fizica. precum si cari sunt limitele p�na la cari cercetarea stiintifica poate sa patrunda �n realitate. �n definitiv. este vorba de cea mai importanta dintre toate problemele de teoria cunoasterii. �n ce masura putem cunoaste noi aceasta lume si �n ce masura cunoaste stiinta aceasta lume externa. pentru ca. propriu-zis. caci ea s-ar fi rezolvat prin �nsasi punerea ei. cu care �nchei consideratiunile expuse �n acest an. �ntre aceste doua elemente? Un raport. cu 12 categorii . problema nici nu s-ar mai pune. Exista vreun raport �ntre acesti doi termeni. ca nu se poate deduce din principiul cauzalitatii cunostinta adecvata. un principiu al cunostintei noastre. am cercetat noi [asadar] toate problemele noastre. sunt forme ale sufletului nostru. Aceasta �nseamna ca ceea ce �n cunostinta ne este dat ca principiu al cauzalitatii.cari sunt 12. Caracterul relativ al cunoasterii stiintifice 9. de buna seama. Tot Kant a spus: exista un noumen si exista un fenomen.. acest principiu din cunostinta noastra nu este. Totusi. ci am stabilit mai ales elementele structurale cunostintei stiintifice ca atare. ci afirma pur si simplu. aceasta concluziune nu afirma ca cunostinta noastra nu este. avem deocamdata doi termeni �n prezenta: perceptiunea si lumea externa. evident. ci este o realitate. propriu-zis. �noi cunoastem realitatea" ar �nsemna ca noi cunoastem realitatea asa cum este ea. �n legatura cu aceste instrumente speciale de cunoastere. D-voastra ati vazut ca. C�nd Kant a stabilit acea renumita tabela a categoriilor. o realitate externa [si] o . desi r�vna poate. propriu-zis.7. mulata pe realitate. care forma. �n cazul acesta. Limitele cunoasterii stiintifice 10. �ntre perceptiune si lumea reala exista o legatura cauzala. �n ultima analiza. Vasazica. cu realitatea si. din punct de vedere al necesitatii unui curs. dar care puteau sa fie si 7 sau 14. evident. continutul acesta de cunostinte noi l-am stabilit ca efect al unei existente reale �n afara de noi. si pentru ca aceasta lume externa ne este data �ntr-o forma a noastra proprie. perceptiunea aceasta. eu.

atunci trebuie sa existe realmente discrepanta �ntre diferitele momente ale acestei lumi externe. Aceste �nt�mplari sunt oarecum sub domnia principiului cauzalitatii. de creare sau de conditionare. Aceasta �nseamna multiplicitate de obiecte.�si au locul �n timp. �ntre acestea doua.o sa vedem �ntru c�t le cunoastem si �ntru c�t puteam sa le cunoastem . �n realitatea ontologica. Mai este �nsa �nca o nota: procesul acesta de cauzatie presupune o succesiune de evenimente. Daca exista realmente aceasta cauzatie.si putem sa mai afirmam ca exista numar �n chip real. Desigur. prin aceasta �nsasi exista numarul. un al doilea element al acestei lumi externe este multiplicitatea obiectelor. Noi am admis ca principiul cauzalitatii exista si ca fenomenul. �ntre obiecte ce exista realmente �n aceasta lume. �n aceasta realitate externa. continutul este cunostinta propriu-zisa.durata. stim �nsa o nota a ei. adica. daca voiti . Care este legatura? Este o legatura cauzala. hipostaziat. o legatura �ntre ele. al conditionarii existentei este un proces real �n formele de cunoastere. ca. trebuie sa admitem ca sunt asemanari. nu ar fi nici multiplicitate si daca nu ar fi multiplicitate. a lumii �n general. pot sa am si numar. temporalitatea. Kant. �n momentul �n care am multiplicitate. pe care-l stim �n legatura cu lumea reala. Deci. trebuie sa existe acest proces de cauzalitate. Deosebirea. dar ca sunt si deosebiri. procesul de cauzare. prin urmare. ordinal) nu presupune dec�t o singura conditiune absolut necesara: multiplicitatea. exista �n lumea reala. dupa cum stiti. 4. Vasazica. dar nu o legatura de constanta . lumea externa este pricina. Deci. Cu numar. Lumea ca atare prezinta deci acest proces. discrepanta.si asupra lucrului acesta am staruit. este o alta cestiune. daca nu ar fi deosebiri. ci �n realitate. prin urmare. procesul acesta al cauzalitatii. si o deosebire �n prezenta. Vasazica. deosebirea aceasta nu stim cum este. cauzalitatea nu este o categorie pur si simplu a intelectului nostru. �ntre altele. temporalitatea este. o legatura. pe care noi �l numim de cauzalitate. trebuie sa spargem aceasta afirmatie kantiana care pune cauzalitatea ca lucr�nd �n cadrul constiintei. Caci acesta este fenomenul. �nt�lnim p�na acum trei note: cauzalitatea. Dar. exista. cum as zice.rasfr�ngere a acestei realitati externe �n constiinta. Vasazica. daca nu ar exista cauzalitatea. �nca [o nota] definitorie a lumii externe. postuleaza hotar�t existenta noumenului si constata. �n lumea reala se �nt�mpla o multime de lucruri. Acesta este. evident. Dar mai este �nca ceva: �n definitiv. adica. ci este ceva care conditioneaza orice continut de constiinta. pe de alta parte. dar putem sa constituim cauzalitatea. trebuie sa existe aceasta cauzalitate. Deci. Ceea ce se �nt�mpla �n procesul din natura. Or. Prin urmare. cu alte cuvinte. El �nsusi spune ca noi cunoastem lumea externa numai prin fenomene. nu ar fi [nici] cauzalitate. este cauza fenomenelor. nu ar exista legatura dintre noumen si fenomen. acesta trebuie sa fie postulat.oricare ar fi teoria de formatiune a lui (cardinal. un lucru precis. discrepanta. nota este ca trebuie sa fie. fara �ndoiala. abstractizat. 5. multiplicitatea. [pe] care o stabilim �ntre diferitele obiecte cari exista realiter. Cauzalitatea �nsa am aratat ca exista. Prin urmare. Dar forma aceasta a cauzalitatii. sub aceasta forma generala a cauzalitatii. sunt o multime de �nt�mplari. Nu toata stiinta. logic considerat. pentru ca numarul . noi putem sa afirmam ca exista timp �n chip real . �n lumea externa. a doua nota a lumii externe: multiplicitatea. orice functie apriori. pentru ca. De �ndata ce exista deosebire �ntre lucruri. nu �n constiinta. �nainte de orice functie a cunostintei. 3. existenta fenomenului. evenimentele din lumea externa pe cari noi nu le cunoastem �nca . Prin urmare. fara nici o . ca rasfr�ngere a lucrului �n sine. cu cauzalitate si cu temporalitate putem sa constituim stiinta.

la fel. si cealalta perceptiune. felul �n care luam noi cunostinta de asa-numita coexistenta. ca faptele de constiinta nu au spatialitate. noi avem semne anume pentru ceea ce se �nt�mpla �n realitate. Senzatiunea este. de pilda. [l]-am trece. de pilda. dar nu un fenomen pe care noi �l cunoastem de-a dreptul. Dar g�nditi-va. numar si timp putem sa construim cea mai generala dintre stiinte. Si atunci. ca si �n constiinta noastra. ca sa-mi dea mie senzatiunea de rosu. este de acelasi fel ca si procesul care se �nt�mpla �n ochiul meu sau [�n] constiinta mea. ci numai fundata �n realitate. pe de alta parte. toate au acest caracter. �n lumea externa. de care stiinta se slujeste. adica. Ea este ceva care ram�ne �n stiinta. ceea ce ni se da noua. propriu-zis. pentru ca. propriu-zis. Dar. �n mine. Prin urmare. cum spunea Kant. Adica. Dar nu avem nici un motiv sa-l trecem asupra lumii externe. senzatiunea auditiva. Matematica nu este o stiinta materiala. dupa cum am mai spus si cu alta ocaziune. un semn pentru anumite raporturi dintre lucrurile cari exista obiectiv �n lumea reala. cu aceste trei elemente putem sa construim stiinta. �n spatiu este fundat �n realitate. nu este un element pe care noi putem sa-l asignam lumii externe �n esenta ei? G�nditi-va ca. proceselor cari determina continutul de constiinta �n noi. dar nu este deloc dovedit ca fundarea aceasta este tocmai spatialitatea. spatiul nu mai este. pe drept fundat. ci este o schema a cercetarilor stiintifice. un semn al procesului din lumea din afara. daca eu am senzatiunea de rosu. si anume matematica. G�nditi-va. Cauzalitatea trebuie sa fie aceeasi. �n adevar. �n lumea externa. ci numai formale. . un asa-numit phenomenon bene fundatus. prin operatiunea pe care am facut-o adineauri. �n sf�rsit. Spatialitatea �nsa nu trebuie sa fie aceeasi. Prin urmare. felul acesta este un fel nu direct.de �ndata ce nu avem nici un motiv care sa ne oblige la aceasta afirmatie . zice el. dar acest spatiu stiintific este. Adica. sa trecem spatialitatea asupra lumii externe. spatialitate. un fenomen bine �ndreptatit. nu este forma absoluta. temporalitatea. Aceasta. 6. �n lumea externa ca si �n constiinta noastra. nu este deloc exact ca procesul care se �nt�mpla �n lumea externa. exista spatiu stiintific. Nu exista obligatiune pentru noi. o stiinta. Dar faptele de constiinta �n sine.. caci cauzalitatea. nu exista identitate �ntre o perceptiune. �nt�mplarea din lumea externa. Prin urmare. De pilda. constat ca spatialitatea nu este o calitate pe care noi o asignam tuturor �nt�mplarilor. o sa spuneti: bine. nu au dimensiune.ca spatialitatea este. forma a sensibilitatii noastre. ca toate �nt�mplarile din lumea din afara. nu sunt �n nici un fel spatiale. Ce facem cu spatiul? Spatiul nu este un element fundamental. care ocup un loc �n spatiu cu corpul meu. ci numai obiecte formale. asa cum este el. prin analogie cu teoria de adineauri a lui Helmholtz. rationamentul nostru nu are sa se supuna nici unei constr�ngeri ca sa admita aceasta afirmatie. plaseaza obiectele �n spatiu �n general. ca atare. dar stiinta are un univers al ei. nu este deloc necesar sa spunem ca spatialitatea este o calitate a lumii externe. este un principiu pentru toata cercetarea stiintelor �n general. Este ceea ce Helmholtz numeste senzatiunea ca semn. sau. forma a sensibilitatii noastre. tactila etc. Ele se �nt�mpla. [asa] cum le cunoastem noi. sa-i zicem senzatiune. Ea nu are obiecte materiale cu care lucreaza. nu este. Distinctiunea care fundeaza numarul trebuie sa fie aceeasi. felul cum grupam noi senzatiunile �n spatiu. stiintele fizico-matematice au si ele o lume externa �n care se misca. propriu-zis. Cu cauzalitate. cele vizuala. Aceasta lume externa mai contine �nca un element. au acest caracter de spatialitate. ci putem foarte bine sa spunem . care ajunge la senzatiunea de rosu. timpul si numarul nu sunt obiecte materiale. Cu alte cuvinte. anume spatiul. dar care nu este de-a dreptul realitate. un caracter spatial. �n �ntelesul absolut. dar nu avem realitatea �nsasi. asupra lumii externe. cum spune Leibniz. ci indirect. daca ar fi.afirmatie si fara nici o prejudecare metafizica asupra sensului cauzalitatii.

Dar ce mai urmeaza de aci? Mai urmeaza o multime de lucruri. �n geometria euclidiana avem: spatiul este infinit si nemarginit. pe de alta parte. Noi am �nvatat cu totii geometria asa-numita a lui Euclid . care determina toata existenta din spatiu cu ajutorul a trei dimensiuni. �ntr-un anumit fel. Zice �nsa un geometru pe care-l cheama Riemann: daca as admite ca prin doua puncte se pot duce mai multe linii drepte. dec�t o singura paralela. este cealalta. sfera aceasta va fi plana. postulatul lui Euclid nu este o realitate. o fiinta oarecare. captata stiintificeste cu ajutorul acestui formular de masuri �n trei dimensiuni.o sa vedeti ca sunt deosebiri �ntre infinit si nemarginit -. spatiul este infinit si nemarginit . Eu construiesc toata existenta spatiala. dincoace. spatiul lui ar fi infinit. Cu alte cuvinte. Dar veti spune: bine. si anume. nu cunoaste dimensiunea cealalta. o linie dreapta? �nsemneaza sectiunea a doua planuri. Dar g�nditi-va ca pe sfera aceasta se misca un om. adica �mi plasez impresiunile mele asa si asa. era . evident ca sfera este sfera si planul. spatiul lui ar fi marginit. Care este conditiunea ca prin aceste doua puncte sa pot duce o infinitate de linii drepte. sa fie diferite? Foarte simplu. de exemplu.geometrie foarte simpla. �n geometria cealalta: spatiul este infinit. El nu se poate misca dec�t pe sfera. mai bine. Pe urma. Se poate duce numai una. pot sa trec o infinitate de planuri. zice el. Daca admit aceasta determinare prin trei dimensiuni. Dar se poate spune: toata geometria aceasta se sprijina pe afirmatiunea ca printr-un punct exterior unei drepte nu se poate duce. cu 180�. Triunghiul. Axa sferei acesteia va fi una singura. Dar. �n geometria euclidiana. de la o bucata de vreme. ar putea sa mearga fara sa se opreasca niciodata. dar sectiunile planurilor cu sfera vor fi infinite. la acea dreapta. �n geometria euclidiana. o constructiune. avem: prin doua puncte nu se poate duce dec�t o linie dreapta. Caci aceasta �nsemneaza sa se miste la infinit: sa mearga �nainte. daca ar pleca de la un punct A pe sfera si ar merge drept �nainte. s-au ivit alti autori. Stiti �n genere cam ce �nsemneaza aceasta. �n definitiv. Prin acesti doi poli. propriu-zis. Aci.7. dar este marginit. �n ipoteza �n care sfera este plana. �n cazul acesta. o infinitate de linii drepte? Pot sa o fac? Da! De ce nu? �nchipuiti-va ca aveti doua puncte. pentru noi. El se misca drept �nainte si totusi sta pe loc. toate. Pentru acest om. nu va fi sferica. cum este pentru noi. Experienta noastra sensibila este. O sa ziceti: este o ipoteza! Evident! Este una. si anume. pentru ca intersectiunile acestea sunt drepte. suma unghiurilor interioare ale triunghiului ar fi mai mare dec�t 180� etc. dar sfera este plana? Da. Consecinta acestui fapt este ca �ntre doua puncte nu se poate duce dec�t o singura linie dreapta. el s-ar misca drept �nainte fara sa se opreasca. fara sa se opreasca. sau. mai bine. Stiti �nsa ca. sau. �n ipoteza mea. ca spatiul lui va fi infinit. cari. exista posibilitatea de a trece prin doua puncte o multime de drepte. ar fi marginit la planul pe care se misca. ci. �nchipuiti-va ca am un plan si o sfera. prin urmare. ar putea sa reprezinte ce? Linii drepte. Prin urmare. cari au zis [ca]. plan. hai sa zicem. care consta �n determinarea prin trei dimensiuni. prin aceasta determinare a mea. care se numeste geometrie euclidiana. cari traim �ntr-o anumita experienta si avem anumite posibilitati de miscare. dupa o metoda a mea proprie. Vasazica. pentru aceasta fiinta. [la Riemann]: prin doua puncte se pot duce o infinitate de linii drepte. avea suma unghiurilor lui egala cu doua unghiuri drepte. �n spatiul acesta riemannian. s-a mai ivit alta teorie. o conventiune de constructiune. Cel mai bun exemplu pentru lamurirea acestei chestiuni este asa-numita problema a metageometriei. numarul intersectiunilor planelor cu sfera va fi infinit de mare. dar nu va fi nemarginit. din aceasta operatiune decurg o multime de proprietati: de pilda. sau. ad�ncimea. suma unghiurilor unui triunghi este egala cu doua unghiuri drepte etc. Aceasta sfera are doi poli. care nu are dec�t doua dimensiuni: lungime si latime. Dar toate intersectiunile acestea. atunci. aceasta �nsemneaza urmatorul lucru: ce �nsemneaza. adica una si numai una singura.

Asupra ei aplic o alta geometrie. ci este o curba propriu-zisa. cu geometria n-dimensionala. este exact! Dar. care se bazeaza pe alt postulat. deosebirea dintre geometria euclidiana si cea neeuclidiana este foarte mica si. ceea ce este mai interesant. unei teoreme din spatiul. si se aplica. propriu-zis. sa verificam nici una din ipotezele acestea pe cari le facem asupra structurii universului. daca distanta pe care o iau pe linia curba este suficient de mica. �n anumite limite. conditionata de criteriile . Prin urmare. Dar. la numerele mici. atunci spunem pur si simplu ca exista mai multe posibilitati de determinare a spatiului. daca le pastram la distante mici. pentru masuratorile mai mari. vedeti d-voastra. de altfel. adica. c�nd a aparut asa-numita teorie a relativitatii. Si. cu at�t identitatea cu o linie dreapta este mai �ndreptatita. Cum? Putem sa facem calcule matematice �ntr-o geometrie neeuclidiana cari sa fie perfect adaptabile la spatiul nostru real. ca la masuratorile mici. a unei elipse. Dar. Foarte bine. [�n timpul] eclipsei de soare. ori calculezi cu o masura. echivalente. ci este o cunostinta relativa. Daca. plutim �n pur arbitrar. rezultatul este acelasi. din teoria aceasta a relativitatii. Un exemplu l-ati avut acum. a structurii spatiale a universului. Vasazica. printr-un punct exterior unei drepte se pot duce la acea dreapta o infinitate de paralele. presupuneti ca aveti de-a face cu o linie curba si ca pe linia aceasta luati o distanta foarte redusa si una mai mare. al lui Lobacevski are o infinitate de dimensiuni. D-voastra stiti. un instrument aproximativ al spatiului. o sa ziceti: Einstein ce a facut? A descoperit ca exista o deosebire �ntre calculul newtonian si calculul einsteinian la iesirea din penumbra a stelei cutare. Dar. pentru distantele mari ar rezulta de aci ca ar trebui sa �ntrebuintam alta. �n loc de poligonul fr�nt o sa avem linia curba regulata. dar nu putem sa afirmam nimic asupra valabilitatii mai accentuate a unui sistem de masuratoare sau a celuilalt. sa zicem. �ndeosebi c�nd este vorba sa trecem la masuratorile practice . pentru ca. o sa spuneti: atunci este simplu. i se poate stabili una corespondenta �n spatiul bidimensional si putem sa-i stabilim una corespondenta si �n spatiul n-dimensional. Asa sa fie? Noi nu avem posibilitatea aceasta de masuratoare. De unde deosebire? Din bazele calculului. �n stiinta. daca pentru distantele mici �ntrebuintam geometria euclidiana. Daca multiplicam mereu laturile si urmam operatiunea la infinit. �n ultimii ani. stiti ca lungimea unei linii curbe. �n ipoteza cealalta. Aceste posibilitati de determinare a spatiului sunt. daca la distante mici masuratorile sau determinarile spatiului sunt echivalente. propriu-zis. Ce urmeaza de aci? Urmeaza ca. Daca iau o distanta mai mare pe conica mea. ci cu alte geometrii.am vorbit si r�ndul trecut de aceasta cestiune . Aceasta nu lucreaza cu geometria euclidiana. cu at�t este mai mare deosebirea. nici nu exista punctul exterior dreptei. prin urmare. ce �nsemneaza o trecere la limita. Aceasta ar �nsemna. elipsa este considerata ca provenind dintr-o trecere la limita a unui poligon fr�nt. ori cu alta. �n geometria euclidiana sau [�n cea] neeuclidiana. ca spatiul este neeuclidian si ca geometria euclidiana reprezinta numai o masura aproximativa. pentru ca nu putem sa spunem niciodata ca o masura a noastra este exacta. al lui Riemann doua. este data de o serie matematica. de unde spatiul nostru are trei dimensiuni. aceasta masuratoare sau determinare spatiala nu mai este echivalenta. din geometria lui Euclid. Dar. si cu cele neeuclidiene. Asupra ei pot foarte bine sa aplic geometria euclidiana. nu avem dreptul. posibilitatea de a ne convinge.. Ca sa �ntelegeti mai bine. neeuclidiana. noi putem sa masuram universul si cu geometria euclidiana. pentru ca. 8. ea se poate confunda cu linia dreapta. experimental.ca printr-un punct exterior unei drepte nu se poate duce la acea dreapta nici o paralela. cunostinta pe care o avem nu este o cunostinta adecvata. cu c�t numerele sunt mai mari. atunci nu mai este o linie dreapta. o sa spuneti: ce �nseamna: se aplica? D-voastra stiti. Distanta foarte redusa se poate confunda cu o linie dreapta si cu c�t vom micsora mai mult aceasta distanta.

�nsa cu o mica deosebire. propriu-zis. dar ploua la Bucuresti. Cunostintele stiintifice sunt adevarate. dar stiu ca se �nt�mpla ceva �n univers care conditioneaza cunostinta pe care eu o numesc apusul soarelui. ci �n complexul lor. care nu era perceptibila urechii noastre �n succesiunea sunetelor. �n fiecare moment.noastre de reducere. Ati auzit poate ca exista un muzician. este perceptiune pentru noi. Dar. filosofic. ele �nsa sunt pasibile de evolutiune. raspund tuturor continuturilor noastre de constiinta. un adevar nou nu �nlatura adevarul vechi. evident ca veti spune: ploua!. ci prin cunoastere. Aceasta �nsemneaza pur si simplu ca. Prin urmare. �n anumite conditiuni. nu ceea ce este �n realitate. dar cunostinta aceasta este totdeauna pasibila de largire. soarele va apune la aceeasi ora �n luna corespunzatoare. dar semnele pe cari le avem asupra realitatii au �n ele ceva precis. Daca afara ploua. Da. Si atunci. le constatam �n fenomenele de magnetism perceptibile la cunostinta noastra mediata sau imediata. �n 1927. Daca. Eu nu stiu. o sa spuneti: cum. Busoni. nu �nsa de rasturnare. ci de largire. Nu exista limite . adevarul acesta nou �nglobeaza pe cel dint�i. ce se �nt�mpla �n univers. atunci stiu ca la anul. Aceste criterii nu sunt. Noi nu luam direct contact cu fenomenul de magnetism. din orizont. propriu-zis. anumite corpuri si zicem: iata ca este magnetism!. acustic nu este acelasi pentru toata lumea. pentru ca tot ceea ce exista �n realitate ne este perceptibil. Dar nu putem sa spunem niciodata ca cunoastem tot si ca realitatea ne este afectata cu tot ce are ea. fundate �n realitatea �nsasi. ca sa iau un exemplu la-ndem�na tuturor. o bucata muzicala armonizata. acestea pun cestiunea limitelor cunostintei stiintifice. stiinta nu este cunostinta �nsasi a realitatii. �n definitiv. de �nglobare. dar muzica araba lucreaza cu sferturi de tonuri. de pilda. de extindere. constat stiintificeste ca �n ziua de at�ta mai. Noi nu avem simtul magnetic. Presupuneti ca ati fi urcati pe acoperisul Universitatii si ati vedea de acolo. ci �l �nchide �ntr�nsul. propriu-zis. la arabi exista perceptibilitate pentru sferturi de ton. simtul electric etc. Daca �nsa ma urc �ntr-un aeroplan si am un orizont mult mai departat si vad ca mai departe nu ploua. pentru ca. ci �l �nglobeaza. [pe] care �l numesc apus de soare. adevarurile stiintifice sunt �n adevar adevaruri. de integrare.si aci vine fenomenul care fundeaza valabilitatea stiintei . adica. c�t se poate vedea. este exact. �ntotdeauna adevarurile noi sunt mai generale dec�t cele vechi. Dar �nt�mplarile pe cari noi le-am redus cu aceste criterii sunt fundate �n realitate. Vedem ca se atrag. �nsa . se �nsereaza si �n ianuarie a apus soarele la alta ora. Nu ploua peste tot. noi cunoastem din realitate ceva precis. fenomene de magnetism cari nu sunt pentru noi direct perceptibile. �n cazul acesta. Pentru aceasta extensiune a cunostintei noastre nu exista limita. la ora cutare. Mai departe: exista. aceeasi bucata armonizata pe diatonismul obicinuit si pe urma pe acela cu sferturi de ton da cu totul alta impresiune. exista [posibilitatea] de a reduce. sunt adevaruri. Dar atunci. propriu-zis. dar luam cunostinta de ele indirect. Adevarul vechi interpreteaza perfect un aspect particular al realitatii externe. Orice adevar nou �n stiinta nu rastoarna un adevar vechi. universul auditiv. Aceasta este fundata �n realitate. De pilda. �n aceeasi zi. au caracterul acesta de permanenta fundamentala. Muzica noastra lucreaza cu semitonuri.. Aceasta. atunci zic: numai la Bucuresti ploua. Prin urmare. permanenta fundamentala? Pentru ca adevarul stiintific se schimba!. Nu putem sa o spunem. 9. nu sunt adecvate. importanta stiintei. nu sunt ale realitatii �nsesi. ce este fenomenul acela. care a facut chiar un clavir pentru muzica cu sferturi de ton. cunostinta pe care stiinta o are despre un lucru este limitata. pe care va rog sa o retineti.criteriile de reductiune nu sunt inerente. mai �nt�i. nu exista �nsa posibilitatea de a nega valoarea stiintei ca atare. prin cari noi codificam si sistematizam �n stiinta asa-numitele fenomene reale. Stiinta face operatiune de reducere a realitatii si o face cu ajutorul unor anumite criterii.

Aceasta cunostinta stiintifica nu da realitatea �nsasi. nu sunt negari sau �nlocuiri. despre problema stiintifica. Cu aceasta ocaziune. din care nu se poate iesi. ci.teoretice. ci [sunt] schimbari cari se fac �ntotdeauna �n sensul �nglobarii. pentru simturile noastre. timp si cauzalitate. Dar aceasta traducere a realitatii. am tinut sa-mi descarc constiinta si sa fac o lectie �n care sa arat ca. Iata. pentru constitutiunea noastra fiziologica. 10. caci nu stiu daca eu nu voi putea sa descopar m�ine un aparat oarecare cu ajutorul caruia sa-mi deschid aspecte cu totul noi ale universului. prin urmare. o traducere a realitatii. dar. fidela nu este o fictiune. din contra. principial vorbind. ca sa rezum: exista o cunostinta stiintifica. Prin urmare. vreau sa-mi exprim satisfactia ca am ajuns sa va arat si dvoastra ca eu nu sunt �n nici un fel negatorul stiintei. �n adevar. principial. exista o stiinta cu o valoare absoluta �n felul ei si ca eu sunt omul care respect �n totul aceasta stiinta. stiinta ne da o cunostinta relativizata. totdeauna perfecta. cum s-a spus. ci este o imagine. aceste calitati fundamentale ale realitatii sunt numai semne ale realitatii externe. sunt totdeauna pasibile de schimbari. cum s-a spus. Adevarurile acestea. Prin urmare. Schimbarile nu se fac �nsa prin negari. ca elemente. Tot ceea ce umple aceste forme. deoarece cunostinta stiintifica nu este determinata numai de simturile noastre. de-a dreptul imperceptibile. nici o conventiune. Am auzit vorbindu-se prin t�rg cum ca ar fi �unul" la facultate care zice ca stiinta nu face nici cinci parale! Cum eu [�l] socotesc drept mare dobitoc pe acela care poate sa spuna asemenea lucru si cum eu despre mine am mai buna parere dec�t acesta. ce cred ca trebuie sa stim. pentru ca. �n cadrul acesta bine determinat al stiintei. Se poate face afirmatiunea ca cunostinta noastra este limitata. noi cunoastem stiintificeste si anumite fenomene cari sunt. o traducere a unei pozitiuni strict logice. nu se poate spune niciodata ca exista o limita pentru cercetarile stiintifice si pentru evolutiunea adevarurilor stiintifice. al integrarii. din realitate. noi nu cunoastem dec�t numar. .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->