P. 1
35145193 Gramatica de Baza a Limbii Romane

35145193 Gramatica de Baza a Limbii Romane

|Views: 90|Likes:
Published by Raluca Maria

More info:

Published by: Raluca Maria on Jul 27, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/09/2012

pdf

text

original

GRAMATICA LIMBII ROMANE

I.Morfologie
1.Substantivul 2.Articolul 3.Verbul 4.Adjectivul 5.Pronumele 6.Numeralul 7.Adverbul 8.Prepozitia 9.Conjunctia 10.Interjectia

II.Sintaxa a. Sintaxa propozitiei
1.Subiectul 2.Predicatul 3.Atributul 4.Complementul

b.Sintaxa frazei

I.Morfologie

1.Substantivul
Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumeşte fiinte, lucruri, fenomene ale naturii, insusiri, actiuni, stari sufletesti. Clasificare 1. După înţeles: a) comune: masa b) proprii: Ion 2. După formă: a) simple: grădină, floare, Iaşi b) compuse: – prin alăturare cu cratimă: cal-de-mare – prin alăturare cu blanc: Mihai Viteazul – prin contopire: binefacere, bunăstare – prin abreviere: FMI, OPC, OZN Substantivele colective sunt substantive cu formă de singular şi înţeles de plural: tineret, ţărănime, tufiş, armată, grup, mulţime. Substantive defective de număr: – de plural: aur, lapte, foame, unt, Olt – de singular: icre, spaghete, blugi, Bucegi Substantivele mobile sunt substantive (nume de fiinţă) cu o formă pentru masculin şi alta pentru feminin (se pot forma prin adaugare de sufixe, numite sufixe motionale): prinţ – prinţesă, gâscă – gâscan, unchi – mătuşă. Substantivele epicene sunt substantive care au o singură formă pentru masculin şi feminin: cămilă, cioară, maimuţă, şobolan. Categorii gramaticale a) genul: – masculin: un – doi (pom) – feminin: una – două (fată) – neutru: un – două (tablou) b) numărul: – singular (pom, elevă, creion) – plural (pomi, eleve, creioane) c) cazul: - Nominativ (cine?ce?) 1. Subiect: Elevul scrie. 2. Nume predicativ: Fratele meu este elev. 3. Atribut apoziţional: Prietena mea, Maria, este elevă.

– Genitiv (al cui?dinauntrul/in fata/in jurul/in spatele/inaintea
asupra,contra,impotriva,inapoia,deasupra, dedesubtul,in susul, in josul,in fundul, din cauza etc. cui?) 1. Atribut substantival genitival: Caietul elevului este nou. 2. Atribut substantival prepoziţional: Atacul contra lui Victor a fost violent. 3. Nume predicativ: Cărţile erau ale Mariei. 4. Complement indirect: Românii au luptat împotriva duşmanilor. 5. Complement circumstanţial de loc: Ploaia s-a lăsat deasupra oraşului. 6. Complement circumstanţial de timp: Ei au venit în jurul prânzului. 7. Complement circumstanţial de mod: Ei înaintau contra vântului. 8. Complement circumstanţial de cauză: Din cauza poleiului, maşina a derapat. Dativ (cui? gratie,datorita,multumita,potrivit,conform,contrar,aidoma,asemenea cui?) 1. Nume predicativ: Gestul lui a fost contrar aşteptărilor. 2. Apoziţie: I-am dat vărului meu, lui Vasile, o carte. 3. Complement indirect: I-am trimis bunicii mele o felicitare. 4. Complement circumstanţial de loc: El nu stă locului. 5. Complement circumstanţial de cauză: A întârziat datorită tramvaiului. – Acuzativ (care? ce fel de? pe cine?ce? de cine? de catre cine, despre cine, ce?unde?cum?cand?cat?) 1. Atribut substantival prepoziţinal: Florile de tei au căzut. 2. Nume predicativ: Cartea este fără copertă. 3. Complement direct: L-am văzut pe colegul meu. 4. Complement indirect: Am vorbit despre părinţii mei. 5. Complement de agent: Problema a fost rezolvată de tata. 6. Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat în bancă. 7. Complement circumstanţial de mod: Venea ca vântul. 8. Complement circumstanţial de cauză: N-a venit de teamă. 9. Complement circumstanţial de scop: Mă pregătesc pentru examen. – Vocativ: Vocativul exprimă o chemare adresată cuiva pentru a-i atrage atenţia asupra unei comunicări: Vino aici, băiat! Locuţiuni substantivale “Patria este aducerea-aminte de zilele copilăriei...” aducerea-aminte = amintirea Locuţiunile substantivale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar echivalente cu un substantiv. Trăsături – nu se pot analiza separat – nu se pot declina

Masculi n Singula r Masculi n Plural Femini n Singula r Femini n Plural Neutru Singula r .Articolul Articolul hotarat Gen Masculin Masculin Plural i lor lor Femini n Singula r a ei O! ! Femini n Plural le lor Lor Neutru Singula r e lui Neutr u Plural le lor - Caz/N Singular r. N-Ac G-D Masculin Singular un unei Masculi n Plural Niste unor Femini n Singula r o unei Femini n Plural niste unor Neutru Singula r un unui Neutru Plural Niste unor Articolul posesiv genitival Gen Caz/Nr.– au forme de singular şi de plural – pot primi articol – se analizează ca un substantiv Funcţii sintactice a) subiect: Mă chinuiau părerile de rău. 2. N-Ac G-D V l lui le Articolul nehotarat Gen Caz/N r. b) nume predicativ: Vacanţa a rămas o aducere-aminte.

a avea.Verbul Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă acţiunea. cand nu este predicativ sau auxiliar – .N-Ac G-D al alui ai alor a alei ale alor al alor Articolul demonstrativ Gen Caz/Nr. După înţeles: a) predicative (au înţeles de sine stătător şi formează singure predicat verbal): Băiatul citeşte. starea sau existenţa. a spune a IV-a (-i. a mânca a II-a (-ea): a vedea. – auxiliare (ajută la formarea unor moduri şi timpuri compuse: a fi. a voi): El a mers la şcoală. Verbele copulative -a fi. a tăcea a III-a (-e): a face. N-Ac G-D Masculi n Singula r cel celui Masculi n Plural cei celor Femini n Singula r cea celui Femini n Plural cele celor Neutru Singula r cel celui Neutru Plural cele celor 3. b) nepredicative (nu au înţeles de sine stătător şi nu pot forma singure predicat verbal): copulative (nu au înţeles de sine stătător şi intră în alcătuirea unui predicat nominal alături de un nume predicativ): El este elev. Conjugările – – – – I (-a): a cânta. a hotărî Clasificare 1. -î): a citi.

trebuie. perfect : as fi povestit. timpul viitor anterior: voi fi povestit. a ramane. timpul viitor: voi povesti. b) intranzitive (nu permit un complement direct): a merge. După posibilitatea de a avea forme pentru toate persoanele: a) personale (au forme pentru toate persoanele): a scrie. a lucra. timpul perfect: am povestit. După posibilitatea de a avea un complement direct: a) tranzitive (permit un complement direct): a spune. Verbe intranzitive 1. se întâmplă. viitor: am sa povestesc. -a vrea ajuta la formarea modului indicativ. 2. Verbe reflexive: a se gândi. ninge 3.: văd ceva. a lătra. văd pe cineva).a ajunge. timpul prezent: as povesti. modului indicativ. se cuvine 4. plouă. b) impersonale ca sens şi unipersonale ca formă (au formă numai pentru persoana a III-a.: Rămâne cum am stabilit. a coborî. se cuvine. timpul perfect: as fi povestit. a insemna. a citi (ex.-a deveni. a citi. care sunt verbe predicative ce pot deveni copulative Verbele auxiliare -a avea ajuta la formarea modului indicativ. Verbe unipersonale: trebuie. care este doar copulativ . a-şi aminti . a fugi 2. a rămâne (ex. Verbe de mişcare: a merge. a se face. modului conditional-optativ. a se gândi. timpul perfect: sa fi povestit. a vedea. a iesi. Verbe impersonale: plouă. viitor anterior: voi fi povestit. modului conditional-optativ. a merita. -a fi ajuta la formarea modului conjunctiv.). tună. 3. a parea. singular): ninge. a ajunge.

eu sa fi lucrat. Verbe la diateza pasivă Categorii gramaticale Modurile verbului Moduri personale. tac. predicative: – – indicativ: exprima o actiune prezentata de vorbitor ca reala.).sigura (eu lucrez. avand in plus prepozitiile de. – – gerunziu: exprima o actiune in desfasurare. pentru si sinonima cu infinitivul (de mancat. sa fi tacut. lucrand etc. un indemn. o rugaminte (lucreaza! taci! culege! fugi!). la. sa fi fugit). fug). tac. a ajunge. Modurile nepersonale. sa tac. Verbe copulative: a fi. as fugi). denumeste etc. sa fi cules. imperativ: exprima un ordin. – participiu: denumeste sub suferita de un obiect (citit.5. conditional-optativ: exprima o actiune realizabila in functie de o conditie (eu as lucra. as culege. Timpurile a) indicativ -prezent: actiune simultana cu momentul vorbirii (lucrez. sa culeg. nepredicative: – infinitiv: exprima actiunea in numele actiunii (a citi. posibila in prezent. a însemna 6.). culeg. a deveni. conjunctiv: exprima o actiune realizabila. culeg.). fug). fara referire precisa la momentul vorbirii (citind. pentru citit. sa fug. la cules etc. vazut – supin: forma verbala omonima cu participiul. . a lucra – mod general.).ireala in trecut (eu sa lucrez. forma de adjectiv actiunea etc. as tacea. un sfat.

tacui. culesesem. tacusem. nume predicativ. culesei . am tacut. voi fi cules. voi tacea. incheiata in trecut (lucrai. fugisem). incheiata inaintea altei actiuni trecute (lucrasem. sa fi tacut. -perfect: sa fi lucrat. as fugi. sa fi cules. voi culege. -perfect: as fi lucrat. La modurile nepersonale. am fugit). taceam.-imperfect: actiune trecuta. d) infinitiv: -prezent -perfect Verbele la moduri personale au funcţie sintactică de predicat verbal sau predicat nominal. complement. -viitorul: actiune ce se petrece lucra. culegeam. as culege. dupa momentul vorbirii (voi -viitorul anterior: actiune care se va petrece in viitor si se va incheia inaintea unei alte actiuni viitoare (voi fi lucrat. fugeam). as fi tacut. as fi fugit. voi fi tacut. as tacea. fara a preciza momentul incheierii fata de prezent (am lucrat. -perfecul simplu: actiune trecuta. verbele au funcţie sintactică de: subiect. voi fi fugit). terminata. voi fugi). sa fug.fugii). atribut. sa fi fugit. c) condiţional-optativ: -prezent: as lucra. b) conjunctiv: -prezent: sa lucrez. sa tac. nedeterminata in momentul la se refera vorbirea (lucram. sa culeg. as fi cules. -mai mult ca perfectul: actiune trecuta. Persoana -I: emitatorul -a II a: receptorul -a III a: persoane despre care se vorbeste in mesaj Numarul . care -perfectul compus: actiune trecuta. am cules.

dar şi după acesta (gerunziu: gândindumă) şi se analizează împreună cu verbul. La diateza activă acţiunea este realizată de subiectul gramatical (care poate fi exprimat sau neexprimat). înaintea verbului. Diateza reflexivă “Pe uliţa satului se repeziră toţi flăcăii.-singular: cand o persoana face actiunea -plural: cand mai multe persoane fac actiunea Diatezele verbului Verbul are trei diateze: activă. efectuată de un autor neprecizat este suferită de subiectul gramatical. fără funcţie sintactică. . a durea etc. complementul direct de la diateza activă devenind subiect. Exemplu: Elevul a scris tema. Pronumele stau. → Cartea a fost cumpărată de mine.. Verbele la diateza activă pot fi la modurile personale (la orice timp) sau nepersonale. Excepţii sunt unele verbe ca a binevoi. Pot fi puse la diateza pasivă verbele active tranzitive fără pronume reflexiv. analizând-o ca un verb: a-si da seama. a comporta. Diateza activă “Norocul ne caută el pe noi.. Pronumele reflexive pot fi în cazurile acuzativ sau dativ.” El a plecat la şcoală. reflexivă.” La diateza reflexivă acţiunea este realizată şi suportată de subiect. Locutiunea verbala Locuţiunea verbală este un grup de cuvinte cu înţeles unitar care conţin în mod necesar un verb şi au valoare morfologică a unui verb. Acţiunea verbului se poate răsfrânge asupra unui obiect (complement direct). iar subiectul – complement de agent: Eu am cumpărat cartea. de obicei. având rolul de marcă gramaticală a acestei diateze. pasivă. Diateza pasivă Această diateză arată că acţiunea. Aparţin acestei diateze numai verbele însoţite de pronume reflexive.

Adjectivul Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă însuşirea unui obiect. stradă lungă. verde. copii vioi. celebru. Adjective provenite din alte părţi de vorbire (prin schimbarea valorii gramaticale): – pronominale (posesive. Comparativ: a) de superioritate: mai înalt b) de egalitate: la fel de înalt c) de inferioritate: mai puţin înalt 3. amărui (băiat vioi. fată vioaie. lung. Adjective propriu-zise: a) variabile (îşi modifică forma după genul. dibaci. Clasificare După înţeles: 1. vioi. nehotărâte. dulce. demonstrative. ploi reci) – cu două terminaţii şi două forme flexionare: greoi. lumesc (păr lung. caz): bleu. precoce. subţire (vânt rece. apusean (actor celebru.4. relative. interogative) – participiale: tema scrisă – gerunziale: putere crescândă – adverbiale: asemenea oameni După formă: 1. priviri vioaie) – cu două terminaţii şi trei forme flexionare: viu. Simple: frumos. Compuse: cumsecade. roz 2. rece. clipe lungi) – cu două terminaţii şi patru forme flexionare: alb. nord-american Grade de comparaţie 1. apă rece. cărţi celebre) b) invariabile (cu aceeaşi formă indiferent de gen. numărul şi cazul substantivului): – cu o terminaţie şi două forme flexionare: mare. negative. Superlativ: a) relativ: – de superioritate: cel mai înalt – de inferioritate: cel mai puţin înalt b) absolut: – de superioritate: foarte înalt – de inferioritate: foarte puţin înalt . molâu. gri. blând 2. ochi reci. Pozitiv: înalt 2. stâlpi lungi. număr. de întărire. uman. maximă celebră. tenori celebri.

Pronumele Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv. unic. anterior. maxim. tras de păr. Pronumele personal desemnează persoanele care participă direct sau indirect la actul comunicării.doua numere: singular si plural -forme diferite de gen. Nume predicativ: – nominativ: Elevul este el. Complement circumstanţial de timp: Îl cunosc de mic. Pronumele personal are: -trei persoane: I. 2. Nume predicativ: Ziua era frumoasă. Clasificare 1. numai la persoana a-III-a: masculin si feminin -forme accentuate (la toate cazurile) si neaccentuate (numai la cazurile acuzativ si dativ) Funcţii sintactice 1. deplin. – genitiv: Cărţile sunt ale lui. 3.Adjective fără grad de comparaţie: superior. Subiect (numai când este substantivizat): Leneşul mă enervează. 4. fel de fel. având valoarea unui adjectiv. principal. tot unul şi unul 2. de treabă. 6. Locuţiuni adjectivale variabile: peste picior. Locuţiunea adjectivală Locuţiunile adjectivale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar. Complement indirect: Din roşu s-a făcut palid. a-II-a si a-III-a . 2. Locuţiuni adjectivale invariabile: de seamă. Funcţii sintactice 1. mort. Atribut adjectival: Am citit o carte interesantă. Subiect: Noi pregătim un spectacol. . viu. optim. 5. 7. Complement circumstanţial de mod (cu adverb comparativ): El era mai mult îndrăzneţ decât alţii. complet. Complement circumstanţial de cauză: Nu le-a primit de rele ce erau. cu capul în nori 5. veşnic. minim. inferior. – acuzativ: Florile sunt pentru ea.

are funcţia sintactică de complement circumstanţial: El stă înainte-i. Complement direct: Am văzut-o pe ea. 8. Complement circumstanţial de mod: Învaţă ca mine. 9. Atribut pronominal prepoziţional: Ei au vorbit cu respect despre ea.3. Dativul etic nu are funcţie sintactică.. 4. Pronumele reflexiv Pronumele reflexiv ţine locul ţine locul obiectului asupra căruia se exercită acţiunea verbului. Complement circumstanţial de timp: Am sosit după el. Pronumele personal cu valoare neutră – se exprimă prin formele neaccentuate ale pronumelui personal în dativ şi acuzativ – apare în expresii: A dat-o în bară. Complement indirect: – dativ: I-am dat cartea.. exprimând identitatea între obiect şi subiectul verbului. Subiect: Dumnealui a plecat. Funcţii sintactice 1. Dativul etic Dativul etic se exprimă prin formele neaccentuate ale pronumelui personal. 3. Nume predicativ: Cartea este a dumneavoastră. 5. 8. 4. Funcţie sintactică: atribut pronominal (în cazul dativ). 7. Particularităţi . 7. Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat lângă el. 5. Complement de agent: Ceaiul este pregătit de dumnealui. Atunci când se leagă prin cratimă de o propoziţie. Complement de agent: Cartea este scrisă de el. Complement indirect: Vă ofer dumneavoastră aceste flori. 2. Pronumele personal de politeţe Pronumele personal de politeţe exprimă respectul în relaţiile dintre oameni. Complement circumstanţial de loc: Nu stau mult la dumneata. Complement direct: L-am chemat pe dumnealui. Dativul posesiv Dativul posesiv este exprimat prin formele neaccentuate ale pronumelui personal. Exemplu: Mi şi-l luă şi mi ţi-l trânti. – acuzativ: Se bizuie pe mine. Atribut pronominal: Invitaţia dumneaei mi-a făcut plăcere. 6. 6. Dativul posesiv determină: – un substantiv: mâna-ţi albă – un adjectiv: alba-ţi mână – un verb: Ţi-am ascultat sfatul. Complement circumstanţial de mod: El citeşte ca şi dumneata.

se acordă în gen. Complement direct: I-am întâlnit pe ai săi acolo. a ei Pronume posesive: al meu. alor tăi. tu. Complement circumstanţial de timp: Am venit după ai mei. ea. cât şi pe cel al obiectului posedat. 5. 8. Subiect: Ai noştri sunt cei mai buni. 2. Adjectivul posesiv determină un substantiv.are numai cazurile dativ şi acuzativ are forme proprii numai pentru persoana a II-a – acuzativ: se. cu care se acordă în persoană şi număr. număr şi cat cu obiectul posedat – la persoana a III-a plural nu are formă proprie. Complement circumstanţial de loc: Voi merge la ai mei. nu se mai temea. Complement circumstanţial de mod: Se înţelegea de la sine că va veni. 3. înlocuind atât numele posesorului. 6. Complement de agent: Convins de sine însuşi. – – Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv Pronumele posesiv exprimă ideea de posesie. Complement direct: Eu mă trezesc devreme. Caracteristici – e însoţit de articol posesiv genitival care îşi schimbă forma după genul şi numărul obiectului posedat – nu are forme pentru genitiv si dativ singular – la genitiv. se foloseşte pronumele personal lor În nominativ şi genitiv: Pronume personale: eu. a sa Funcţii sintactice 1. Complement indirect: Munceşte pentru sine. al tău. 4. 6. Atribut pronominal: Lauda de sine nu este bună. el. dativ: îşi. Complement circumstanţial de loc: El o apropie de sine cu fiecare zi. dativ plural apar formele alor mei. Nume predicativ: Roadele erau pentru sine. Complement circumstanţial de mod: Eu am procedat ca ai mei. 8. 7. număr şi caz cu acesta şi substituie numele posesorului. Atribut pronominal (dativ posesiv): Îşi puse căciula pe cap. al său. îmi aduc mie Funcţii sintactice 1. alor voştri – substituie numele posesorului (acordându-se în persoană şi număr) şi se acordă în gen. alor noştri. -s. 5. 3. Complement indirect: Am plecat cu ai mei la munte. Complement de agent: Scrisoarea este trimisă de ai mei. 4. 7. 2. 9. -şi – la persoana I şi a II-a. Nume predicativ: Pământul este al alor mei. al lui. . rolul de pronume reflexiv îl îndeplinesc formele neaccentuate de dativ şi acuzativ ale pronumelui personal – pronumele reflexiv neaccentuat poate fi folosit singur sau însoţit de pronume accentuat: mă apăr pe mine. Atribut pronominal: Rezultatele alor noştri s-au modificat.

cei. 9. Complement circumstanţial de mod: El a procedat ca acela. Complement circumstanţial de timp: A ajuns înaintea celuilalt. aia. aistalalt Forme simplificate: cel. celălalt. Complement indirect: – dativ: I-am vorbit celuilalt. celălalt Forme populare: ăsta. număr. 3. Subiect: Acesta este fratele meu. 8. 2. Atribut pronominal genitival: Rezultatele celorlalţi sunt mai bune. ista. 4. – Părinţii mei au plecat. Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat lângă acela. – genitiv: Casa din spatele acestuia este a mea. ală b) compuse: cestălalt. cele Caracteristici – se declină. 7. 6. – acuzativ: Am discutat despre ceilalţi. cestălalt 2. cea. Complement direct: L-am sunat pe acela. 5. schimbându-şi forma după gen. acela. ăsta b) de depărtare: acela. ăla c) de identitate: acelaşi.Formele sunt identice cu ale pronumelui posesiv. aceea. – dativ: Reuşita graţie acestuia i-a incântat. Atribut pronominal prepoziţional: – acuzativ: Cartea de la aceştia este nouă. – acuzativ: Cartea este pentru acesta. După înţeles: a) de apropiere: acesta. . cu deosebirea că articolul posesiv genitiv nu mai este obligatoriu. Funcţie sintactică: atribut adjectival Pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ Pronumele demonstrativ aratp depărtarea sau apropierea obiectului (în spaţiu sau în timp) sau identitatea acestuia cu el însuşi sau un alt obiect. ăla. Clasificare 1. Exemplu: – Ai mei părinţi au plecat. aceasta. aceeaşi d) de diferenţiere: ăstălalt. – genitiv: Stiloul era al celuilalt. caz – nu are categoria gramaticală a persoanei – devine adjectiv demonstrativ Funcţii sintactice 1. ăstălalt Forme regionale: aista. După alcătuire: a) simple: acesta. Nume predicativ: – nominativ: Colegul meu este acesta.

Subiect: Am citit această carte care a fost interesantă. (pronume demonstrativ) A urcat cu oile pe acel munte. Complement circumstanţial de loc: La cine ai stat? 9. Complement direct: Pe cine aştepţi? 6. cine. Atribut pronominal genitival: A cui colecţie e mai reuşită? 5.Când pronumele demonstrativ nu mai înlocuieşte un substantiv. câţ. câţi. Pronumele şi adjectivul pronominal relativ Pronumele relativ se foloseşte numai în frază şi este element de relaţie între regentă şi subordonată. Exemple: Am altoit mărul cel bătrân. câte: au valoare de adjectiv pronominal interogativ când însoţesc un substantiv pe care îl determină şi cu care se acordă în gen. număr şi caz şi au funcţie sintactică de atribut adjectival. devine adjectiv pronominal demonstrativ. păstrându-şi funcţia sintactică în propoziţia subordonată. ci îl determină şi se acordă în gen. câţi. (articol demonstrativ) Cel de acolo este colegul meu. câte – compuse: ceea ce Funcţii sintactice 1. Forme: Care? Cine? Ce? Cât? Câţi? Câte? Forme cazuale: Cui? Cărui? Pe care? Cărora? Pe cine? Al cui? Căruia? Funcţii sintactice 1. câtă. ce. Complement de agent: De cine ai fost rugat? 8. Nume predicativ: – nominativ: Ce este el? – genitiv: A cui este scrisoarea? – acuzativ: Pentru cine este cartea? 3. număr şi caz cu acesta. Complement circumstanţial de cauză: Din cauza cui ai întârziat? – care. Complement circumstanţial de mod: Precum cine ai procedat? 11. Complement circumstanţial de timp: Înaintea cui ai ajuns la petrecere? 10. Atribut pronominal prepoziţional: De care bomboane ai ales? 4. Forme: – simple: care. (adjectiv demonstrativ) Funcţie sintactică: atribut adjectival Pronumele şi adjectivul pronominal interogativ Pronumele interogativ apare în propoziţii interogative şi ţine locul substantivului aşteptat ca răspuns la o întrebare. cât. Subiect: Cine m-a chemat? 2. ce. Complement indirect: – dativ: Cui ai telefonat? – acuzativ: Cu care ai vorbit? 7. .

Complement circumstanţial de timp: N-a sosit după nimeni. – acuzativ: Nu am discutat cu nimeni despre voi. Atribut pronominal (acuzativ): Felicitarea pentru nimeni nu a fost atât de emoţionantă pentru el. 5. Complement indirect: Iată caietul căruia i-am schimbat coperta. 10. Complement circumstanţial de cauză: Cearta dintre ei n-a fost din cauza nimănui. 3. 11. Complement direct: Am cumpărat cartea pe care mi-ai recomandat-o. Complement circumstanţial de loc: Nu s-a aşezat lângă nimeni. Clasificare a) simplu: nimic. Pentru a stabili funcţia sintactică a pronumelui relativ din subordonată. număr şi caz. niciunele Forme cazuale: nimănui. 6. iar în subordonată se pune întrebarea părţii de propoziţie care determină pronumele relativ. niciunii. Complement circumstanţial de mod: Ştiu precum te porţi. 9. Complement direct: Nu am cumpărat nimic. 8. – genitiv: Creionul nu este al nimănui. 6. Subiect: Nimeni nu a răspuns. Funcţii sintactice 1. Complement circumstanţial de mod: Nu citeşti ca nimeni. 7. 7. Complement de agent: El nu a fost ajutat de nimeni. Complement indirect: – dativ: Nu-i dau nimănui dreptul de a mă insulta. Complement circumstanţial de loc: N-am aflat lîngă cine s-a mutat. se face abstracţie de propoziţia regentă. 8. niciunora Pronumele negativ nimic este invariabil. 10. 4. 4. Complement de agent: Ştiu de cine ai fost certat. Nume predicativ: Spune-mi ce a devenit Dan.2. Complement circumstanţial de timp: Am aflat după cine a sosit. Atribut adjectival: Am aflat ce carte ai ales. Atribut pronominal genitival: Scrisoarea niciuneia dintre fete n-a ajuns. 5. Nume predicativ: – nominativ: El pare nimeni. 2. Funcţie sintactică: atribut adjectival Exemplu: . nimeni b) compus: niciunul. Atribut pronominal: Acesta este romanul în paginile căruia m-am regăsit. Complement circumstanţial de cauză: Nu ştiu de ce te-ai supărat. – acuzativ: Cadoul nu este pentru niciunul dintre ei. Pronumele şi adjectivul pronominal negativ Pronumele negative apar în propoziţii cu verbul la formă negativă şi ţin locul unor substantive din propoziţia afirmativă corespunzătoare. 11. cu care se acordă în gen. niciunuia. 9. 3. niciuna. Adjectivul pronominal negativ determină un substantiv.

înzecit d) distributiv: câte doi. câte trei e) fracţionar: doime f) adverbial: o dată. unu. Adjectivul de întărire se acordă în gen. Pronumele şi adjectivul pronominal de întărire Pronumele de întărire. sută. Clasificare 1. – adjectivală: Trei copii pleacă. Categorii gramaticale . 6. Copiii înşişi au luat hotărârea. Numeral ordinal: primul. mie. tustrei c) multiplicativ: îndoit. miliard – compus: doisprezece. determinarea numerică a obiectelor sau ordinea acestora prin numărare. cincizeci b) colectiv: amândoi. Joncţiune: douăzeci şi patru Valoare: – substantivală: Trei pleacă. număr şi caz (dacă determină un substantiv) şi se acordă şi în persoană (dacă determină un pronume). de două ori 2. folosit astăzi numai ca adjectiv pronominalm însoţeşte un substantiv sau un pronume personal cu scopul de a preciza persoana desemnată de acesta. al doilea Structură Compunere (procedee): 1. Alăturare cu blanc: două mii.Niciun elev nu a venit. Înseşi fetei i se păruse curios. tustrei 2. insistând asupra lor. Numeralul Numeralul este partea de vorbire flexibilă care exprimă un număr. o sută zece 3. Adjectivul de întărire însoţeşte un substantiv sau un pronume. milion. Exemple: Ele însele au plecat. Numeral cardinal: a) propriu-zis: – simplu: zero. zece. treizeci. Contopire: douăzeci.

când. Clasificare 1. cum. rapid. niciodată. tustrei) – numărul (au forme de singular şi plural numeralele sută. imposibil.Adverbul Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care exprimă caracteristica unei acţiuni. genitiv. cum. dativ cu prepoziţia la: am dat la trei dintre ei) 7. După rol: a) interogative (foloste în exprimara întrebării în propoziţiile interogative): unde. când. jos c) de timp: mâine. nu mai b) provenite din alte părţi de vorbire. doi. dativ: celor doi. trei nu au forme de singular) – cazul (nominativ. încotro c) nehotărâte (nu dau indicaţii precise despre circumstanţă): cândva. poate. posibil. genitiv cu prepoziţia a: caietele a doi dintre ei. nicicum.– genul (diferenţiat la numeralele unu. Pozitiv: bine 2. iarna. câte unul. Comparativ: . devreme. normal 4. sau. puternic – din pronume relative/interogative: ce. desigur. oricum d) negative (neagă circumstanţa exprimată): niciunde. lunea – din adjective: frumos. mie. nicăieri. cândva 2. După înţeles: a) de mod: aşa. După structură: a) simple: bine. prin schimbarea valorii gramaticale: – din substantive care exprimă timpul: noaptea. acuzativ: cei doi. nicicând e) predicative (au funcţie sintactică de predicat verbal. După provenienţă: a) propriu-zise (moştenite): sus. oriunde. milion etc. departe. cât. unu nu are formă de plural. să): fireşte. după-amiază 3. amândoi. leagă subordoata de propoziţia regentă): unde. încotro b) relative (utilizate în frază. repede b) de loc: acolo.. cât Grade de comparaţie 1. altundeva. bine. negreşit. doi. când sunt urmate de conjuncţiile că. astăzi. cât. jos b) compuse: niciodată. ieri.

Superlativ: – relativ: cel mai bine – absolut: foarte bine Adverbele pronominale Adverbele pronominale provin din rădăcini pronominale. ici-colo. din nou. adjectiv substantivizat. Prepozitia Prepoziţia este partea de vorbire neflexibilă care marchează raporturi de subordonare în cadrul propoziţiei. legând atributele sau complementele de cuvintele pe care acestea le determină. Complement circumstanţial de mod: Mergea repede spre şcoală Locuţiunea adverbială Locuţiunile adverbiale sunt rupuri de două sau mai multe cuvinte care. Nume predicativ: Cum este copilul? 3. din b) compuse: de pe la. împreună. 2. Locuţiunile adverbiale pot fi formate din: – substantiv. După alcătuire: a) simple: cu. de obicei. pe negândite – substantiv. Complement circumstanţial de loc: Va călători departe. Complement circumstanţial de timp: Azi am cumpărat mere. pentru.– de superioritate: mai bine – de egalitate: la fel de bine – de inferioritate: mai puţin bine 3. repetat cu una sau mai multe prepoziţii: zi cu zi. peste. din b) cu genitiv: contra. După cazul cu care se construiesc: a) cu acuzativ: de lângă. 5. cu de-a sila. participiu. asupra. pronume sau adverb. clipă de clipă. Predicat verbal: Fireşte că a priceput. la. rând pe rând. contrar . din ce în ce – din părţi de vorbire de acelaşi fel: colea-valea. vrândnevrând 8. numeral sau adverb cu una sau mai multe prepoziţii: de dimineaţă. de lângă 2. împotriva c) cu dativ: graţie. în grabă. 4. pe la. Funcţii sintactice 1. mulţumită. Atribut verbal: Etajul de jos a fost inundat. Clasificare 1. îndeplinesc rolul unui adverb. 6. pe de rost.

deoarece) Exemple: Băiatul era cuminte şi retras. După formă: a) simple (sunt formate din elemente identice în plan morfologic): şi. aşadar b) subordonatoare (fac legătura între două propoziţii. fiindcă. încât să. Locuţiunile conjuncţionale . două complemente) – două propoziţii care nu depind una de alta sau între o propoziţie suboronată şi propoziţia pe care o determină Clasificare 1. ci. A cules flori albe şi parfumate. nici. din cauza. în loc de – un pronume: cu tot – un adverb: în afara. deci. A învăţat să scrie şi să citească. de. să b) compuse: ca să. înainte de 9. dacă. de-a lungul. Plecase. iar – conclusive: deci. să.Locuţiunea prepoziţională Locuţiunile prepoziţionale sunt grupuri de cuvinte cu valoare de prepoziţie. După funcţia pe care o îndeplinesc: a) coordonatoare (fac legătura între două părţi de propoziţie sau între două propoziţii care nu depind unde de alta): – copulative: şi. că. două atribute. A cumpărat caiete şi cărţi. fie – adversative: dar. încât. deşi. dar s-a întors. ori. două nume predicative. În alcătuirea unei locuţiuni prepoziţionale intră cel puţin o prepoziţie şi o altă parte de vorbire: – un substantiv: în faţa.Conjunctia Conjuncţia este un instrument gramatical care face legătura între: – două părţi de propoziţie de acelaşi fel şi care nu depind una de alta (două subiecte. nici – disjunctive: sau. dintre care una este dependentă de cealaltă): că. cum că 2. însă.

din pricină că. Clasificare 1. pentru ca să. După origine: a) propriu-zise: Ah! Au! Văleu! b) onomatopeice (imită sunete şi zgomote din natură): Buf! Tronc! Hamham! Miau! c) provenite din alte părţi de vorbire: Foc! Înainte! Funcţii sintactice 1. după cum. . Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: fără să. Predicat verbal: Hai acasă! 3. în concluzie. aşa că. cât şi. atât.Locuţiunile conjuncţionale sunt grupuri de cuvinte cu valoarea de conjuncţie. După structură: a) simple: Vai! Zău! Of! Uf! b) compuse: Hodoronc-tronc! Bing-bang! Cotcodac! Teleap-teleap! 2. încât să. ci şi. de aceea. Complement circumstanţial de mod: Porni lipa-lipa! II. în consecinţă 2. 10. Nume predicativ: Este vai de el! 4.Interjectia Interjecţia este o parte de vorbire neflexibilă specifică limbii vorbite (stilului colocvial). cu condiţia să. în caz că. măcar că. Clasificare 1. Complement indirect: Dă-i cea! 7. Atribut: Halal exemplu! 5.. în timp ce.. din cauză că.Sintaxa Partea gramaticii care se stabileşte regulile îmbinării cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze se numeşte sintaxă. Locuţiuni conjuncţionale coordonatoare: a) copulative: precum şi. cu toate că. Subiect: De departe se aude: Cioc! Cioc! Cioc! 2. cu scopul să. în vreme ce. Complement direct: Am auzit: buf! 6. cât şi b) adversative: numai că c) conclusive: prin urmare.

interogativ: Cine a citit cartea? relativ: Ştiu cine m-a căutat. . Clasificare I 1.).Sintaxa propozitiei 1. 2. Subiectul poate fi exprimat prin: -substantiv comun: Iepurele a fugit. cand actiunea are valoare generala si verbul este la persoana a-II-a singular (Cum iti vei asterne. de întărire: Însuşi a mărturisit adevărul. care nu poate fi indentificat.Subiectul Este partea principală de propoziţie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului.a.) si poate fi raportat la orice persoana. propriu: Adina învaţa. 3. -adjectiv: Bătrânul se sprijină în cârje. diateza activa (Scrie la ziar. la persoana I. Clasificare II • • subiect exprimat subiect neexprimat: -inclus: Plecaţi! Veniţi mâine! -subînţeles: Eu plec la şcoală. plural (Nu ne luam dupa vorbe) si reflexiv impersonal (Aici se doarme bine. compuse: Floarea-soarelui a răsărit. posesiv: Al meu a câştigat. asa vei dormi. vin la ora 13:00. multiple: Ana şi Maria au plecat la scoală. simple: Andreea cântă. -pronume personal: El scrie. de politeţe: Dumneavoastră cititi. Subiectul nedeterminat este un subiect neexprimat.). cand verbul este la persoana a-III-a.

exprimată de predicatul verbal.Predicatul . Subiectul gramatical este partea de propoziţie care răspunde la întrebarea cine? sau ce? pusă predicatului verbal. negativ: Niciunul nu ştie. Subiectul logic este autorul real al acţiunii exprimate de predicatul verbal. -verb la infinitiv: A învăţa este bine. se disting două feluri de subiecte: subiectul logic si subiectul gramatical. ordinal: Al doilea merge. . nehotărât: Altul a învăţat. colectiv: Amândoi învaţă.interjecţie: Trosc! Se auzi acolo. supin: De citit este frumos.subiectul gramatical este substantivul florile. Cartea este citită cu plăcere de elev. fracţionar: O treime au plecat. 2.demonstrativ: Acela este el. În propoziţia Florile sunt culese de copii. . -numeral cardinal: Doi merg. După felul în care subiectul este sau nu autorul acţiunii. – subiectul gramatical este substantivul cartea. distributiv: Câte doi au plecat.

(diateza reflexivă) perfect simplu: Tu citişi repede scrisoarea. condiţional optativ prezent: Aş citi această carte. conjunctiv prezent: Eu sa citesc această carte.Predicatul este partea principală de propoziţie care arată caracteristica subiectului. Clasificare Predicatul verbal Predicatul verbal poate fi exprimat prin: -verb la indicativ prezent: Băiatul citeşte o carte. perfect: Aş fi citit această carte. viitorul popular: Tu o să mergi la teatru. (diateza activă) imperfect: El se gândea la examen. perfect: Eu să fi citit această carte. imperativ: Citeşte! Spală-te! Citiţi! (diateza activă) (diateza reflexivă) Spălaţi-vă! Fii respectat! Fiţi respectaţi! (diateza pasivă) . mai mult ca perfect: Voi admiraserăţi îndelung aceste rochii. viitorul II: Tu vei fi văzut spectacolul. perfect compus: Tu ai cumpărat o carte. Răspunde la întrebările Ce face? Ce este? Cum este?. viitorul I: Eu voi cumpăra o rochie.

fracţional: Ei sunt o jumătate. Predicatul Nominal Predicatul nominal este partea principală de propoziţie care arată o însuşire sau atribuie o calitate subiectului. colectiv: Ei sunt amândoi. -pronume personal: Acesta este el. şi unul sau mai multe nume predicative( a fi + nume predicativ simplu sau multiplu) . multiplicative: Laptele este îndoit. -interjecţie: Sunetul este trosc! . negativ: Acolo nu este nici unul. -adjectiv: El este frumusel. distributiv: Ei sunt câte doi. Predicatul nominal poate fi exprimat prin: -substantiv: El este elev. supin: Acţiunea este de cântat. la mod personal. nehotărat: El este altul. -verb la infinitiv: Acţiunea este a cânta. ordinal: El este al doilea. -interjectii predicative: Iata un os! Cainele tusti! dupa el. Este format dintr-un verb copulativ.-locuţiuni adverbiale: Fără îndoială voi învăţa. demonstrativ: El este acesta. -numeral cardinal: Ei sunt doi. -adverbe: Imposibil sa nu vina. relativ: Problema este cine învaţă. posesiv: Acesta este al meu.

Atributul Este partea secundară de propoziţie care arată însuşirea unui obiect determinându-l. Atribut substantival Este exprimat prin: -substantiv comun simplu: Cartea copilului este pe masă. ordinal: Banca celui de-al treilea este ocupată. ordinal: Prima bancă este liberă. -locuţiune prepoziţională: Banca din spatele clasei este liberă. -adjectiv: Lucrurile din jurul celui harnic strălucesc. 3. urmată de câte trei fluierături. . -numeral cardinal: Răspunsul celor doi a fost correct. -locuţiuni verbale: Este făra îndoială bine să înveţi. Este exprimat prin: -numeral cardinal:În faţa mea mergeau doi tineri. compus: Dinţii unui câine-lup l-a muşcat. multiplicative: Câştigul înzecit a fost neaşteptat. Atribut adjectival Adjectiv propriu-zis cu funcţia sintactică de atribut adjectival poate fi la orice grad de comparaţie.-adverb: Mersul este agale. distributive: În noapte răsuna din când în când câte o chemare. propriu simplu: Camera Oanei este ordonată.

Atribut pronominal Se exprimă prin: -pronume personal: Camera lui este ordonată.colectiv: Amândoi copiii au adormit în fotoliu. -locutiune pronominală: Acel nu ştiu cine sună mereu la telefon. interogativ: A cărui elev este cartea? nehotărât: Răspunsul tuturor a fost bun. gerunziu: El apucă pâinea cu mâini tremurânde. reflexiv: Lauda de sine nu miroase a bine. negativ: Nu mi-a plăcut răspunsul niciunuia. demonstrativ: Casa acestora a fost demolată. . demonstrativ: Casa aceasta este nouă. posesiv: Victoria alor noştrii este de neuitat. nehotărât: Fiecare tânăr doreşte să se afirme. de politeţe: Călătoria dumnealor a fost anulată. negativ: În dimineaţa senină de vară. -verb la participiu: Lecţia citită cu atenţie şi învăţată e uşoară. interogativ: Care carte îţi place? relativ: Ştiu care carte îţi place. -adjectiv pronominal de întărire: Elevul însuşi a compus acest cântec. niciun nor nu era pe cer. relativ: Parisul este oraşul ale cărui bulevarde sunt minunate. posesiv: Băiatul meu şi prietena sa au plecat la mare în staţiunea Neptun.

Atribut adverbial Este exprimat prin: -locuţiune adverbială de loc: Casa din dreapta este a mea.Atribut verbal Este exprimat prin: -verb la infinitiv: Plăcerea de a cânta este a mea. de timp: Nu ştiu ce-ţi aduce ziua de mâine. de mod: Alergatul de jur-împrejur l-a oboist. Clasificare 1.Complementul Partea secundară de propoziţie care determină un verb. adjectiv. gerunziu: Văd copacii înfrunziind în grădină. Complemente circumstanţiale:a) Complement circumstanţial de loc . participiu: Cartea citită mi-a plăcut. adverb. Atribut interjecţional Este exprimat prin: -interjecţie: Sunetul “cioc” l-am auzit! La uşă se auzeau bătăi: boc. boc! 4. supin: Exerciţiul de rezolvat a fost uşor.

(propriu compus) . (comun compus) Maşina s-a oprit în dreptul lui Mihai.locuţiune prepoziţonală: Eu locuiesc aproape de oraş. calul nu s-a oprit înaintea nimănui. nehotărât: Stele strălucesc deasupra tuturor. relativ: Aceasta este camera în care am locuit. interogativ: Către cine aleragă copilul? . Complemente necircumstanţiale: a) Complement direct b) Complement indirect Complemente circumstanţiale Complementul circumstanţial de loc Este exprimat prin: . demonstrativ : Voi mergeţi în dreptul acestora.pronume personal: Câinele aleargă înaintea lui.(comun simplu) Pisicul stătea fără frică în faţa câinelui-lup.b) Complement circumstanţial de mod c) Complement circumstanţial de timp d) Complement circumstanţial de scop e) Complement circumstanţial de cauză 2.substantiv: Căţelul aleargă înaintea copilului. (propriu simplu) Avioanele au zburat deasupra Curţii de Argeş. posesiv: Copilul se juca în jurul alor săi. negativ: Scăpat în grajd. .

-verb: Eu scriu cântând. . gerunziu: Intrând în casa. ordinal: Eu plec la cel de-al doilea. Complementul circumstanţial de mod Este exprimat prin: -adverb: Eu învăţ rău. -adjectiv: O cunosc de tânără. -substantiv:Eu învăţ cu spor.. colectiv: Eu merg la amândoi.numeral cardinal: Eu plec la cei doi. -locuţiune adverbială: Tu ai sosit acum. fracţional: Eu mă duc la o zecime. -numeral: Eu învăţ ca cei doi. -adverb: Astăzi voi pleca la mare. şi-a pus turbinca sub cap şi s-a culcat.adjectiv: Eu merg la cel harnic. Complementul circumstanţial de scop Se exprimă prin: -substantiv in genitiv: Noi am mers în excursie în scopul documentării. te-a văzut. Complementul circumstanţial de timp Este exprimat prin: -substantiv: Tu ai sosit la şcoală înaintea colegilor. -verb la infinitiv: Până a veni voi. . distributiv: Eu merg la câte doi. era linişte în casă. -pronume: Eu scriu ca el . participiu: Acestea zise. -adjectiv: Eu scriu ca cei harnici. acuzativ: El a venit la noi în control.

interogativ: Din pricina cui ai întârziat? -numeral: Ai întârziat din cauza celor doi. relativ: Cunosc fapte din cauza căruia ai fost pedepsit. supin: Problema ţi-a fost dată spre rezolvat. demonstrativ: Ai întârziat din pricina acestuia. supin: Nu mai putea de obosit. Complementul circumstanţial de cauză Se exprimă prin: -substantiv: A lipsit de la şcoală din pricina bolii. dativ: N-a reuşit la examen graţie pregătirii slabe din timpul anului. -adverb: De aceea ţi-a spus totul. gerunziu: Fiind atent a înţeles totul. -verb la infinitiv: El a fost arestat pentru a fi furat o pâine. posesiv: Sunt supărat din pricina alor mei. -pronume interogativ: La ce ai venit la şcoală? relativ: Ştiu la ce s-a dus până la magazin. nehotărât: Ai fost pedepsit din cauza altuia. ca să-l ierţi. -locuţiune substantivală: A plâns mult din pricina părerilor de rău. acuzativ: Tremuram de frică. -pronume personal: N-a venit la şcoală din cauza lui.-locuţiune substantivală: Medalionul mamei îl port spre aducere aminte. -verb la infinitiv: Am fost la bibliotecă pentru a lua o carte. -adjectiv in genitiv: Ai întârziat din cauza celui leneş. .

ordinal: L-ai cumpărat pe primul. -verb la infinitiv: El ştie a vorbi româneşte. -locuţiune substantivală: El are o bună ţinere de minte. -pronume personal: L-ai chemat pe el. -adjectiv: Îl respect pe cel harnic. supin: Tu ai terminat de rezolvat exerciţiul. negativ: Nu cumpăr nimic.Complemente necircumstanţiale Complementul direct El răspunde la întrebările pe cine? ce? Este partea secundară de propoziţie care dtermină un verb tranzitiv la mod personal sau nepersonal sau o interjecţie. posesiv: Eu îi văd pe ai tăi. relativ: Iată omul pe care îl admir. gerunziu: Aud cântând pe undeva. -interjecţie: Deodată am auzit: buf! . demonstrativ: Voi admiraţi pe aceste. interogativ: Pe cine ai întrebat? -numeral cardinal: I-ai văzut pe doi dintre copii. fracţional: El a luat o zecime din total. nehotărât: Tu îi cunoşti pe toţi. Este exprimat prin: -substantiv: Tu citeşti cartea. colectiv: I-am văzut pe tustrei.

Complementul indirect Complementul indirect este partea secundară de propoziţie care numeşte obiectul căruia i se atribuie o caracteristică sau o însuşire. gerunziu: Tu te-ai plictisit auzind aceeaşi muzică.Sintaxa frazei Fraza este o comunicare alcatuita din doua sau mai multe propozitii. -adjectiv in gerunziu: Ei au luptat contra celui harnic. -verb la infinitiv: El s-a bucurat de a afla această veste. dativ: Dau puilor câteva boabe de porumb. -numeral in gerunziu: Ei au luptat împotriva celui de-al doilea. acuzativ: Mă gândesc la el. -interjecţie: Bravo vouă! b. acuzativ: Mă bucur de cel harnic. . Este exprimat prin: -substantiv in gerunziu: Vulturul s-a aruncat asupra puilor. -pronume in gerunziu: Voi aţi luptat contra lui. dativ: Îi dau lui cartea. supin: El era gata de plecat. acuzativ: Tu te temi de primul. -adverb: E bine de copilul ascultător. dativ: Celui harnic i se cuvine aceste premiu. dativ: Primului îi dau cartea. acuzativ: El îşi aminteşte de copilărie.

Propoziţia este o comunicare scrisă sau spusă cu un singur predicat. imperative: Copiati textul de la pagina 5!!! -interogative propiu-zise: Cat este ceasul? optative: Ea ar fi plecat de la ora de mate? IV. Propoziţia secundară explică şi întregeşte înţelesul propoziţiei ce se leagă de aceasta printr-un element de relaţie. III. -compuse: Soare stralucitor ma mangaie cu razele calde. Dupa structura: -simple: Alexandru mananca. îndeplinind funcţia unei părţi de propoziţie a regentei sale. Propoziţia principală are înţeles de sine stătător. Dupa scopul comunicarii: -enuntiative propiu-zise: Astazi avem Latina. Dupa aspectul predicatului: -afirmative : Afara ploua cu galeata.Dupa raporturile sintactice: . optative: Ar fi fost bine daca ar fi luat 10. -negative: Nimeni nu lipseste astazi de la scoala. Felul propozitiilor I. Propoziţia subordonată depinde din punct de vedere grammatical de altă propoziţie. II.

/ ./ am venit la tine.-regente: ( determinate de propozitii subordonate ) Am plecat/ pentru ca trebuia sa ajung la timp. Cine a invins/ a primit trofeul. Propozitia subordonata subiectiva Constituie in fraza o realizare propozitionala a subiectului./ -subordonate: ( determina o propozitie regenta ) . Atributiva determina: -un substantiv: Bradul este semnul/ care confirma participarea la sarbatoare./ V. Elevul pare inteligent. Invingatorul a primit trofeul. Se opune expansiunii.coordonate: ( de acelasi fel ) Duapa ce mi-am facut tema si am manacat./ -un numeral cu valoare substantivala: Al doilea/ care canta/ e varul meu. Elevul pare/ sa fie inteligent./ Expansiunea si contragerea Expansiunea consta in transformarea unei parti de propozitie in propozitia subordonata corespunzatoare cu pastrarea intacta a sensului./ Propozitia subordonata predicativa Constituie in fraza o realizare propozitionala a numelui predicativ./ Propozitia subordonata atributiva Constituie in fraza o realizare propozitionala a atributului. Dupa inteles: -principale: ( au inteles de sine statator ) -secundare: ( depinde de intelesul altei propozitii ) Cine se scoala de dimineatza/ departe ajunge. Contragerea consta in transformarea unei propozitii in partea de propozitie corespunzatoare cu pastrarea intacta a sensului./ -un pronume: Toti/ cati intra cu sufletul curat in sarbatoare/ ies cu el intarit.

/ precum m-a primit si pe mine./ -un adjectiv: Este un rezultat asteptat/ de cand ma stiu. Circumstantiala de timp determina: -un verb: A venit/ cand l-ai chemat./ Propozitia circumstantial conditionala ./ Propozitia circumstantiala de scop sau finala Constituie in fraza o realizare propozitionala a complementului circumstantial de scop. Circumstantiala de loc determina: -un verb: Merg/ unde vreau./ Propozitia circumstantiala de mod Constituie in fraza o realizare propozitionala a complementului circumstantial de mod.Propozitia circumstantiala de loc Constituie in fraza o realizare propozitionala a complementului circumstantial de loc./ Propozitia circumstantiala de cauza Constituie in fraza o realizare propozitionala a complementului circumstantial de cauza./ -o interjectie: Hai/ unde am stabilit!/ -un adverb: A ramas acolo/ unde a copilarit./ asa vei dormi./ -un adjectiv: Vremea este frumoasa./ -un adverb: El l-a primit bine./ -o locutiune verbala: A luat-o la sanatoasa./ -o locutiune adverbiala: De jur imprejur/ oriincotro mergeai./ Propozitia circumstantiala de timp Constituie in fraza o relizar propozitionala a complementului circumstantial de timp./ -o locutiune verbala: A luat-o la rost/ cand a intarziat./ tata mi-a adus aminte de trecut./ -un adverb: Atunci/ cand l-a vazut/ a plecat./ -o locutiune verbala: A luat-o la sanatoasa/ incotro a putut./ -o locutiune verbala: Ca sa nu mai gresesc./ -un adjectiv: Lucrurile asezate/ unde le-am lasat/ erau plinde de praf. Circumstantiala de cauza determina: -un verb: Copacii au inmugurit./ erau flori./ pentru ca s-a speriat./ -un adjectiv: Era silitor/ cat putea el./ deoarece a venit primavara. Circumstantial de mod determina: -un verb: Cum iti vei asterne./ fiindca s-a incalzit. Circumstantiala de scop determina: -un verb: A luat un taxi/ ca sa ajunga mai repede./ -o interjectie: Hai la Maria/ pentru ca sa lamurim problema.

/ Propozitia circumstantiala concesiva Exprima o imprejurare de nature sa impiedice desfasurarea unei actiuni sau existenta unei calitati din regenta./ cu toate ca nu neam vazut de mult timp. Desi am cumparat cartea. Stii./ Incat m-a uluit./ -un adverb: A inteles atat de repede. Completiva directa determina: -un verb: Am aflat/ ca m-ai cautat./ te ajut./ daca inveti./ -o locutiune verbala: Ne-a tras o chelfaneala./ daca mi-ai explica mai clar./ ma uit la televizor./ incat sa nu-l prinzi. Fuge./ -o locutiune verbala: Si-a adus aminte de mine./ -un adjectiv: Este atat de amabil./ -o interjectie: Hai la meci./ desi are numai necazuri./ n-am citit-o./ Circumstantiala concesiva determina: -un verb: Desi sunt obosit. dar care nu le impiedica. urmarea unei actiuni sau a existentei unei calitati din regenta./ Propozitia subordonata completiva directa Constituie in fraza o realizarepropozitionala a complementului direct./ -un adjectiv: Mama este optimista./ Prpozitia subordonata completiva indirecta Constituie in fraza o realizare propozitionala a complementului indirect./ desi ploua.Exprima o conditie sau o ipoteza de a carei ind4eplinire depinde realizarea actiunii din regenta./ Propozitia circumstantiala consecutiva Exprima consecinta./ Circumstantiala conditionala determina: -un verb: Daca nu poti face tema./ -o locutiune verbala: Nu mi-am dat seama/ ca am gresit./ incat n-am mai dat pe la el./ Circumstantiala consecutiva determina: -un verb: Minte/ de te sperii. Completiva indirecta determina: -un verb: Ma tem/ ca intarzie./ incat nu-l poti refuza./ -o interjectie: Iata/ ce ie am de la bunica./ -o locutiune verbala: A bagat de seama/ ca ramasese singur./ -o locutiune verbala: Mi-as da seama de greseala./ .

/ -o interjectie: E vai/ de cine nu invata./ .-un adjectiv: Mihai era capabil/ sa faca un efort mare.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->