You are on page 1of 184

ŞTEFAN BORBELY MITOLOGIE GENERALĂ

EDITURA LIMES Cluj-Napoca, 2004 ColecŃia PARADIGME Coordonator: GHEORGHE PERIAN Editor: MIRCEA PETEAN Coperta: CRISTIAN CHEŞUł IlustraŃia copertei: GUSTA VE MOREAU, Oedip şi Sfinxul

Pentru Blanca, fiindcă îi plac miturile. Această lucrare apare cu sprijinul MINISTERULUI CULTURII ŞI CULTELOR ©Editura LIMES, 2004 str. Snagov3/19 400420 Cluj-Napoca tel/fax. 0264/544109; 0723/194022 e-mail: edituralimes@yahoo.com ISBN973-726-035-X

CUPRINS
Către cititori................................................................................................7 MITURILE COSMOGONICE............................................................... 10 HAOSUL................................................................................................ 16 CONTEXTUALIZAREA RITUALICĂ A MITURILOR COSMOGONICE............................................................. 21 TIPOLOGIE............................................................................................. 22 ENUMA ELISH........................................................................................24 SURSE.......................................................................................................27 CADRUL NARATIV AL POEMULUI ENUMA ELISH.........................30 SINTAXA MITICĂ A TEXTULUI..........................................................33 COSMOGONIA LUI BEROSSOS...........................................................38 COSMOGONIA VEDICĂ........................................................................40 COSMOGONIA CHINEZĂ......................................................................58 OUL COSMOGONIC...............................................................................59 COSMOGONIILE ORFICE......................................................................65 COSMOGONIA GREACĂ.......................................................................83 COSMOGONIA VECHIULUI TESTAMENT (GENEZA)....................101 COSMOGONIA SCANDINAVĂ............................................................109 INIłIERI ŞI SACRIFICII.........................................................................119 TRAGEDIA GREACĂ.............................................................................138 COMPARAłII CU RITUL DIONISIAC.................................................147 RITUL DIONISIAC........................................................................... ......159 O IMAGINE DIN TACIT.........................................................................161 Bibliografie................................................................................................177

CĂTRE CITITORI
Cititorul de bună-credinŃă va găsi în paginile care urmează o schiŃă introductivă în trei domenii ale mitologiei generale: miturile cosmogonice, respectiv riturile de iniŃiere şi cele de sacrificiu, cu care cosmogoniile se întrepătrund. Cartea de faŃă semnalează teme şi nu le epuizează: ea invită la lectura unei bibliografii esenŃiale, care este menŃionată, de regulă, prin inserŃii textuale puse între paranteze drepte, dar nu îşi propune să o epuizeze sau să o rezume extensiv, autorul fiind conştient de faptul că un volum introductiv ca acela de faŃă are în primul rând menirea de a trezi interesul cititorului pentru lucrări specializate, în care numeroase teme doar atinse aici sunt tratate subtil şi în profunzime. De-a lungul anilor, am tot încercat, prin cursuri şi seminarii, să le induc studenŃilor mei pasiunea de a gândi mitologic şi ritualistic, care înseamnă cu totul altceva decât obligaŃia, de care ne eliberăm zilnic, de a înŃelege raŃional lumea. Cartea de acum marchează un scurt punct de oprire în acest efort; ea este, însă, în mod inevitabil, şi unul de trecere, fiindcă volumul de faŃă va fi continuat cu altele, unele cu o tematică generală, extensivă, iar altele specializate, dedicate domeniilor speculative, de interes restrâns ale mitologiei. Nu gândirea simbolică m-a atras în efortul voluptuos de a preda săptămânal mitologie - pe care unii cititori s-ar aştepta, probabil, s-o decripteze şi prin această carte -, ci încercarea de a înŃelege motivaŃia ritualică a unor comportamente individuale şi de grup, ceea ce înseamnă, în ultimă instanŃă, maniera duală în care o comunitate arhaică administrează sacrul. Astfel, întrun prim grup tematic s-ar situa riturile de integrare a sacrului, de apropiere de el, în vreme ce în al doilea se cuvine să includem riturile opozitive, de expulzare a suprasarcinii sacrale excedentare. Victor Turner, citat în volumul de faŃă, atrăgea atenŃia asupra faptului că o societate produce, în orice moment al dezvoltării sale, structuri şi antistructuri, generarea acestora fiind continuă şi simultană, deşi noi suntem obişnuiŃi să credem că între cele două ar exista un decalaj valoric sau etic, concretizat prin fericirea apropierii de sacru şi prin angoasa îndepărtării de el. Noi gândim de bună-seamă psihologic ceea ce omul comunităŃii arhaice experimentează ritualic, într-un univers în care nu sunt concepte, ci numai realităŃi substanŃiale, de o concreteŃe uneori dureroasă, empirică, tainică. Am încercat, şi prin această carte, să ajung în anticamera efortului de raŃionalizare pe care îl reprezintă simbolul, asimilat de multe ori - de regulă abuziv - cu mitologia. Atunci când sunt întrebat, de multe ori, ce anume

fiindcă ritualistica a demonstrat dintotdeauna un adevăr „modern". Nu am pornit de la magie. legate de fertilitate. potrivit căruia trăim la limita fragilă a punctului de falie unde cosmogonia se întâlneşte cu iminenta destrucŃie a lumii. la rândul 8 . cit le-am integrat gesturilor cosmice de întemeiere a lumii şi a omului. O carte ca aceea de faŃă se articulează la intersecŃia unor preocupări personale care leagă trecutul de viitor. ritualizarea ca atare avea rolul „fixării" în timp a efemerului. Nu simbolul ca atare interesează într-o gândire mitică. subprodusul unui şantier cam dezordonat. iniŃierile şi sacrificiile. prin decriptarea unităŃii ritualice complexe pe care o formează cosmogoniile. ci modul în care aceste simboluri se integrează în mari sau mici structuri ritualice: aceasta e metodologia pe care încearcă s-o urmărească volumul de faŃă. retorică a spaimei care venea din direcŃia „originii".„simbolizează" un gest ritualic. în mari cicluri temporale sau în secvenŃe anuale mai scurte. crescuŃi într-un cult al certitudinilor proiectate pe termen lung. ea este. în Enuma Elish -. oamenii comunităŃilor arhaice îşi distrugeau şi reconstruiau periodic lumea. care se deschide. de ordin metafizic . tentaŃia mea este să le răspund că structura preexistă imaginii şi că o încadrează. cu eschatologia. convingerea interlocutorilor mei fiind că în acest fel ei vor afla „cheia" universului arhaic pe a cărui uşă întredeschisă încearcă să pătrundă impetuos. Freud a demonstrat că în cadrul acestei mentalităŃi arhaice. aşadar. un fenomen de exorcizare discursivă. mitul însemnând. cu multe milenii în urmă. Spre deosebire de noi.pe care îl găsim. totem şi tabu. totodată. în spaŃiul babilonian.

infinite. şi ele. Ei au crescut într-un alt regim al imaginii decât acela pe care l-am experimentat noi. aproape fără voie. îi place să le asculte. ajunsă în clasa î. Am decis. Volumul de faŃă. cu un cuvânt: râsului antieroic ca fenomen ritualic şi cultural. în România postrevoluŃionară. să leg cartea de faŃă de viitor şi s-o dedic fiicei mele Blanca. ei citesc miturile . Pasaje din acest volum anunŃă şi partea a doua din trilogia De la Herakles la Eulenspiegel. După un anumit timp. Autorul Cluj. 31 oct. foarte riguros şi orgolios-autarhic. dincolo de care combinaŃiile virtuale se dovedesc a fi. 2004 . să nu provoc viitorul. însă. Lucrul acesta l-am experimentat şi cu studenŃii mei.. Mi-am impus. în pariul imprevizibil cu timpul. în regimuri imaginare diferite.. care va fi continuat cu unul dedicat mitologiilor de fertilitate şi cu unul consacrat mitologiilor morŃii. maturizaŃi. pentru a trece apoi la mitopoetica vântului şi a cenuşii. captivul propriilor sale proiecte. dedicată histrionilor. spre alte eşafodaje de lucru. fiindcă mă determină să înŃeleg că împărtăşim aceeaşi realitate la vârste diferite. aşadar. ceea ce mă aduce. Lui Blanca îi plac miturile.şi literatura într-un alt regim mental decât acela. că o fac în din ce în ce mai multe cărŃi. în situaŃii bizare. să facă asociaŃii mentale ingenue pe marginea lor. mai mult chiar. constat. tot scriind cărŃi socotite „finite".fără altruismul revoltat al căreia logodna mea cotidiană cu computerul nu s-ar putea împlini. căruia îi datorez stimulentul pentru alcătuirea acestui volum şi căruia trebuie să-i plătesc cafele multe pentru răbdarea de care a dat dovadă până la finalizarea lui.său. aproape ca o regulă. literatul descoperă că el devine. ceea ce mă nelinişteşte. comedianŃilor şi nebunilor de curte. fără excepŃie. nu s-ar fi putut naşte fără iubirea de carte a bunului meu prieten şi editor Mircea Petean. truda la ele având o victimă sigură: propria sa linişte. Am căutat dintotdeauna să introduc în această fulgurantă un principiu de regularitate: nu ştiu dacă am reuşit de fiecare dată. uneori. pe care ni l-am însuşit noi.

Matei Călinescu. A mai publicat: Xenograme (1997). în Făgăraş) este conferenŃiar universitar la Facultatea de Litere din Cluj. în cadrul Colectivului de literatură universală şi comparată. A colaborat la numeroase volume colective. Chapel Hill (2001). 31 oct. la Indiana University. . OpoziŃii constructive (2002). a debutat editorial în 1995. visiting fellow la New York. Este membru al Uniunii Scriitorilor şi ASPRO. Doctorat în literatură comparată (1999). Bloomington. Euphorion şi Caietele Echinox. Proza fantastică a lui Mir cea Eliade. cu volumul de eseuri Grădina magistrului Thomas. 1953. I-FV). 2000) şi la University of North Carolina. A coordonat volumul colectiv ExperienŃa externă (1999) şi a realizat câteva traduceri. 1999. DicŃionarul EsenŃial al Scriitorilor Români (DESR). De la Herakles la Eulenspiegel. Bursier multiplu al Colegiului Noua Europă din Bucureşti. Publică frecvent în Apostrof. Eroicul (2001). Echinoxist ca formaŃie. Visul lupului de stepă (1999). a beneficiat de stagii de pregătire în Marea Britanie (Oxford. Cercul de graŃie (2003).ŞTEFAN BORBELY (n. printre care: DicŃionarul Scriitorilor Români (DSR. DicŃionar Analitic de Opere Literare Româneşti (IIV). Columbia University. 1999) şi Statele Unite: bursier Fulbright în 1992. Monografie (2003). respectiv la Institute for Psychohistory (1997. Complexul gnostic (2003).

potrivit căreia actul cosmogonic ca atare semnifică procesul de limitare a nelimitatului. de către un actant mitic sau de către o circumstanŃă originară (cum este.MITURILE COSMOGONICE Sub aspect etimologic. informă (în general feminină: apă primordială. provenienŃă ereditară sau părinŃi. demarcarea sa de exterioritatea fluidă. fiind o substanŃă opacă. termenul compus. relaŃia dintre kosmos şi haos exprimă şi un raport între formă (unde esenŃială este limita ca atare a formei. fiinŃă a unei serii genealogice. participant la rit şi la tradiŃie. Ca atare. RelaŃia sintactică temporală pe care o sugerează termenul de cosmogonie se datorează şi antifrazei mitice cu naosul: acesta e anterior cosmosului. armonioase. Etimologia oferă însă şi alte desluşiri: gonos trimite spre naştere. cum vom vedea. dimpotrivă. ceea ce duce la o definiŃie simplă (ilustrată cel mai bine. nearticulată) şi informai. fiindcă ea conduce în mod nemijlocit la consubstanŃialitatea care e esenŃială în cadrul oricărei ritualistici. a unei forme. 10 . creaŃie). sugerând în acest fel o relaŃie sintactică temporală. el este. în Enuma elish). încălzirea substanŃei matriciale întruna dintre cosmogoniile indiene arhaice). pe care cosmosul o organizează. un portant de sacralitate integrat într-o comunitate. indică semnificaŃia originară a complexului: cosmogonia defineşte zămislirea unei lumi bine alcătuite. format din cuvintele greceşti kosmos (ordine) şi gonos (zămislire. dar şi seria genealogică în care se înscrie cineva prin naştere. monstru acvatic abuziv etc). precizarea ultimă e importantă. unde omul nu este niciodată conceput ca fiinŃă solitară. Sub aspect ritualic. de pildă. de înscriere a infinitului nestăpânit în perimetrul unei limite.

aşa cum se întâmplă cu bătrânul Kronos din cosmogonia greacă. ale mitologiei. în contextele târzii. întrucât toate fiinŃele originare. rafinat etc). A doua . şi ele.explică gestionarea sacrală a violenŃei într-o comunitate arhaică. în orice moment al evoluŃiei sale. Pe aceeaşi temă. fiindcă dedublarea gemelară e socotită ca fiind periculoasă pentru echilibrul de sacralitate al comunităŃii. Prima dintre ele aduce în discuŃie figurile stihiale din diferitele registre mitice. castrat de către fiul său Zeus. apar ca fiind extrem de puternice. neîndoios. pe motiv că este „prea sacru". zămislite de către fiinŃele primordiale. sau dotate . întemeind generaŃii. ci din cauza faptului că ea controlează naşterea. excesul de natalitate prejudiciind echilibrul de sacralitate al comunităŃii. bine articulate sub aspect sistematic. distincŃia îşi are rolul ei bine definit. zămislind urmaşi. o comunitate întreŃine simultan diferite „etaje" de comportament ritualic (frust.i| Imagistic. familia respectivă se poate înscrie în rândul lumii.deşi.cu o insaŃietate priapică prestigioasă. monstruoase. unde cel dintâi născut al unui părinte este ucis. înzestrată cu accente funeste: la majoritatea popoarelor arhaice. unul sau celălalt dintre coduri fiind 11 . fiinŃa mitică originară este terifiantă sau periculoasă nu în primul rând datorită puterilor sale de neoprit . Un subcapitol al acestui complex îl reprezintă mitologia gemelarităŃii.eventual .la fel de importantă . Din acest bloc tematic foarte consistent se deschid două linii metodologice de o incontestabilă relevanŃă ritualică. abia prin neutralizarea sacrală pe care o induce sacrificiul de primogenitură. în perspectiva acestei interpretări. reluată de către Eli Sagan (The Lust to Annihilate. unul dintre cei doi gemeni este sacrificat în momentul naşterii. constituŃional hibride. civilizator. a căror forŃă e net superioară actanŃilor din generaŃiile ulterioare. oferit drept ofrandă zeilor. 1979) -. putem ajunge mai departe la sacrificiul ritualic de primogenitură. acestea joacă.după celebra formulă a lui Georges Devereux. asupra cărora vom mai reveni. în conformitate cu care . un rol precumpănitor -.

contribuind în acest fel la forŃa crescândă a armatei acestora. şi anume regresia ritualică: capacitatea . modelul invocat explică o coregrafie esenŃială a comunităŃilor arhaice. Exemplele sunt multiple: riturile de iniŃiere (asupra cărora vom reveni) exprimă un proces de renaştere prin regresie. luptând altfel decât 12 . pentru a compensa abstinenŃa sexuală impusă a lui Pandu. prima soŃie îl zămisleşte la început pe înŃeleptul Yudhisthira. nestăpâniŃi ai vârstei de aramă (care se ucid între ei) intră firesc în structura originară cuaternară a schemei.fiu al zeului vântului. Vavu . ea să îl nască pe stihialul Bhima . exemplele sunt de asemenea foarte multe: în celebra poveste a naşterilor provocate din Mahabharata. fireşte. o interpolare impusă de tradiŃie.de a regresa din formă în informai. soŃiile regelui Pandu fiind obligate să procreeze pe rând invocând divinităŃi atotputernice. fără ca vreun membru al său să fie vexat de o asemenea „oroare".actualizat în funcŃie de necesităŃile de moment ale comunităŃii. vârsta „eroilor" fiind. eroii stihiali. al cărui nume este determinat. pentru a „renaşte" sacral cu puteri reînnoite. Kunti. în faimosul „mit al vârstelor" din Munci şi Zile. pentru ca. Berserkirii sunt. care permite unei comunităŃi rafinate să se comporte sălbatic într-o anumită circumstanŃă dată (de regulă. Dincolo de simultaneitatea codurilor ritualizate de comportament. mult mai puternici decât Einherjarii.ritualic reglementată . refuzând ascensiunea în Asgard şi resuscitarea. respectiv din cea de argint. după toate aparenŃele. în privinŃa anteriorităŃii actantului ritualic stihial în raport cu cel „civilizatoriu". de grija altruistă pe care acesta o poartă oamenilor. în mitologia scandinavă. lucrurile se întâmplă la fel: după seminŃia oamenilor din vârsta de aur. La Hesiod. dionisiacul: de asemenea. etimologic. disimetria se repetă: frumoşii eroi Einherjari sunt resuscitaŃi în Walhalla de către zeii Aseni. apoi.şi doar în al treilea rând pe Arjuna. în vreme ce ursuzii Berserkiri (de unde expresia englezească Jo go berserk" = a o lua razna) rămân în adâncul întunecat al pădurilor seculare. în situaŃii conflictuale).

şi întrucâtva deconcertant pentru gândirea 13 . vizibil". ed. La articolul kosmos noetos („univers inteligibil". ci şi osmoze de profunzime. ordine. este simptomatic pentru gândirea mitică . Peters precizează că „universul vizibil (kosmos aisthetos) " apare. „universul este un kosmos. sfârtecându-şi literalmente duşmanii. după care urmează consubstantializarea prin omophagîa. Primul dintre ele Ńine de existenŃa prodigioasă a zeilor legători. Peters (Termenii filosofiei greceşti. în arborescenta gândirii mitice. inevitabil. ritului dionisiac este şi el un proces de sfârtecare regresivă a animalului de sacrificiu într-o fază de haos ritualic. Revenind la etimologia cuvântului cosmogonie. 157-l58) prin „ornament. în accepŃiunea popoarelor arhaice. această temă deschide. pentru că poate fi redus la proporŃii matematice (harmonia) ". Funia. katharsis-vl definind efortul seren al omului de a-şi construi echilibrul lăuntric pe baza harmoniei. Sub acest aspect (vom reveni asupra acestor aspecte atunci când vom analiza Enuma elish). univers fizic. ceea ce explică. alte racorduri. cosmogonia conŃinând.aceştia. în dialogul Timaios al lui Platon. nodul ne vor duce inevitabil spre practicile de „legare" magică a sacrului.. pp. ci acela dotat cu cele mai eficiente instrumente de disciplinare a sacrului prin fixare sau legare. op. indicând faptul că toate riturile şi miturile universului Ńin de o substanŃă unică: sparagmos-ui. legătura. Francis E. cit. cu ghiarele. ca „imagine (eikon) ". rom. de care va mai fi vorba în acest capitol. Francis E. între altele. legându-l astfel de ordinea filosofică a imaginii şi a numărului: pentru pitagoreici. în substanŃa sa. cu dinŃii. putere având. 1993) traduce kosmos aisthethos (pp. şi germenele funest al sfârşitului. strânsa legătură dintre geneza lumii şi apocalipsă: ambele sunt imagini. nu acela care dispune de armele cele mai bune. actul de îngurgitare a sângelui şi cărnii animalului de sacrificiu. câteva desluşiri suplimentare se impun. Al doilea racord stabileşte nu doar analogii. ceea ce stabileşte o analogie între univers şi suflet. 159l60).

care în cele din urmă aruncă pe masa nupŃială un măr al discordiei.că lumile care se creează prin intermediul actelor cosmogonice sunt. fragile.care pare inamovibil .noastră obsedată de solidităŃi şi certitudini . în schimbul Helenei. cele două acŃiuni destructive se vor conjuga. zeii o mărită pe Thetis cu muritorul Peleus. aproape fără excepŃie. rege al Spartei. este secretul theogonic pe care îl ştie numai titanul Prometeu. soŃia atotputernicului Menelaos. copacul prăbuşindu-se. în Enuma elish. care roade fără încetare una dintre rădăcinile Yggdrasil-ului: în cele din urmă. Un aspect special al cosmogoniei îl reprezintă crearea simultană a spaŃiului şi a timpului: se spune. aflând în cele din urmă secretul. a frasinului Yggdrasil. motiv pentru care el este înlănŃuit punitiv de stâncă şi încredinŃat vulturului [nu fiindcă a furat focul în beneficiul oamenilor!]. de nunta dintre Peleus şi Thetis se mai leagă şi războiul troian. îndeobşte. fiindcă Moirele i-au prezis acestei zeiŃe că va naşte un fiu superior tatălui. se construieşte pe beligeranta fluctuantă dintre zeii Aseni şi uriaşii gheŃurilor originare. fiindcă la festin nu este invitată zeiŃa discordiei. triadică. ameninŃate de distrugere. sprijinită de verticalitatea cosmică. Zeus însuşi . opŃiunea judecătorului troian Paris pentru Afrodita. Eris. ducând la asediul de zece ani al Troiei). protagonistul Iliadei. Loki). că prin 14 . fiul născut din această căsătorie fiind faimosul Ahile. universul creat de către zeul Marduk „poate face greşeli". motiv pentru care acesta ia anumite măsuri suplimentare de siguranŃă. confirmată indirect şi de prezenŃa infatigabilă a balaurului Nidhogge (progenitură a zeului discordiei. hărăzit „celei mai frumoase" dintre zeiŃele prezente. în logica genealogică a Theogoniei lui Hesiod. Un alt caz de fragilitate cosmogonică găsim în Edda: lumea germanilor. ceea ce face din creaŃia lumii doar o amânare a „amurgului" eschatologic (Ragnarok).poate fi răsturnat de pe tron (printr-o greşeală ipotetică: acesta nu trebuie să se însoŃească cu zeiŃa Thetys.

actul primordial de genesis. că Dumnezeu „pierde" o anumită cantitate de sacru în timpul „muncii" sale. şi principiu al Limitei (peras). Peters (op. actul cosmogonic stabileşte o proximitate între spaŃiu şi timp: prin geneza cosmică. se creează atât timp. concretă. fiindcă. şi invers. cât şi spaŃiu. acolo. Dumnezeu declanşează. voi. p. pentru a te resacraliza. în cosmogonia zoroastriană. spaŃiul limitează timpul.o fenomenologie a limitei şi depăşirii] 15 . motiv pentru care ritualistica arhaică iudaică nu îngăduie regresii paradisiace: acolo. relaŃia cosmogonică dintre spaŃiu şi timp se traduce în raportul tensionat dintre limită (peras) şi nelimitat (apeiron). lucrurile se petrec la fel: creând în şase zile cele ce sunt gândite să fie. lucrurile. La grecii pitagoreici (de-a dreptul fascinaŃi de spectacolul cosmogonic şi de perfecŃiunea intrinsecă. Liiceanu. mereu egale. cu respiraŃie. în afara A:osmos-ului sunt doar diversele manifestări ale Nelimitatului (apeiron). calitativ. Tragicul . în foarte cunoscuta cosmogonie iudaică din Vechiul Testament {Geneza sau Facerea). palpabilă (nu doar noŃională. inegale. cit. sunt în mod armonios închise în timp. supoziŃie incompatibilă cu premisa perfecŃiunii de sine. o accepŃiune substanŃială. prin chiar consecuŃia mitică a perioadei sale de creaŃie. nu te poŃi întoarce spre „Mo tempore" (expresia lui Mircea Eliade!). Pentru pitagoreici . ca o consecinŃă. spre „centru". în lumea arhaică. 54) -.scrie Francis E. odată create. v. a universului!). lui G. a divinităŃii. deoarece o asemenea regresie ar însemna că epifaniile temporale ale lui Yahwe ar putea fi. ambele având. pe care kosmos-vl le «inhalează» şi cărora le impune limita. într-o accepŃiune chiar mai subtilă decât am putea-o percepe noi azi. aritmetică. ambivalenŃa este evidentă.. timpul sau istoria." [Pt calificări filosofice suplimentare. ca în lumea noastră modernă). „kosmos-vl era deopotrivă o făptură vie (zoon).

Jung citează cosmogonia parŃială din AitareyaUpanişad. 162 sq. Etimologic.HAOSUL Insistând atât de mult asupra /cosmos-ului. germinativ pe de o parte şi terifiant pe de alta.] ca sexuală" -disocierea se referă la stadiul oral freudian). 212). I. de regulă feminine (sau în unele cazuri bisexuate). Şt. însă aici regimul imaginar este dublu. O altă asociere etimologică duce la cuvântul grecesc khasma (abis). 1999. în care gura e asociată crăpării oului cosmic primordial. semnificând „a se deschide. iar din vorbire Agni. p. cu verbul kainein. haosul. zeul invocat. Jung. G. să zăbovim puŃin şi asupra opusului său. din care se zămislesc toate lucrurile. cum se întâmplă de pildă cu Tiamat. p. în ipostaza unei substanŃe matriciale fluide. la mesopotamieni . anulând calitatea inerŃială. n. voi. Pe acesta îl cloci. El dispune de reprezentări în general consonante. în vreme ce-l clocea. ceea ce face ca haosul să apară dual în mitologie. fireşte. seria continuă.n. cuvântul grecesc kâos este înrudit prin rădăcină. neorganizate. ceea ce apropie reprezentarea arhaică a haosului de aceea a unei guri fluide imense. non-germinativă a apei prin substanŃa opusă. în consecinŃă. monstruoase. Jung se delimitează de Freud în interpretarea imaginară a gurii („Nimic nu ne dă ocazia să interpretăm această plăcere [de a savura hrana şi de a suferi pentru absenŃa ei .fiind mai pregnantă. 1989. în Simboluri ale transformării (ed. Agni. rom. fiind cel al focului: „Arunci el scoase din apă un purusha (bărbat) şi îi dădu formă. asociat forŃei ignice a sufletului şi vorbirii (izomorfic.). a se căsca". cosmogonic. cu lumina). germinativă. există în mitologie o foarte bogată reprezentare a scuipatului germinativ. B. armonice. cu o dublă deschidere: spre naştere şi spre resorbŃie. a materiei organizate. dimensiunea a doua uneori personalizată. Asupra acestei ambivalenŃe a atras atenŃia C. de către Victor Kernbach (DicŃionar de mitologie generală. gura lui se crăpă ca un ou şi din gură Ńâşni vorbirea. desemnând-o ca „un loc de naştere arhaic"." 16 . di focului.

neisprăvit (fiindcă va fi „clocit"!) se naşte ca atare din apă. pp.prin intermediul unor rituri de lustraŃie. rom. p. seminale ale ciclului menstrual feminin. încălcarea interdicŃiei soldându-se de fiecare dată cu moartea. echivalată cu rânduiala cosmică: pe timpul menstruaŃiei. şi îndeosebi XX. pe de o parte.doar după terminarea ciclului. socotit în rituri ca fiind funest. şi.). fiindcă ea întrerupe ciclul firesc al vieŃii. genetic. androidul primordial. din care ea trebuie apoi să se întoarcă: 17 . menite să le reechilibreze sacral . femeile nu se pot culca pe pătura bărbaŃilor. capitolele dedicate tabu-vlui. la declanşarea ciclului lunar. femeile sunt izolate de comunitate. 155-l59) prezintă în acest sens mai multe cazuri unite printr-un fir comun. O desluşire suplimentară a simbolisticii primordiale a haosului apare în cartea lui Gilbert Durând. misterioasă.deja menŃionată . v. rom.a puterii care controlează naşterea. dar va fi desăvârşit doar prin transformarea sa în foc. 2. însă percepŃia imediată ne poate înşela. Motivul aparent îl constituie „impuritatea" ca atare a femeii. terifiantă. 1977. Motivul e simplu: se consideră că pe timpul menstruaŃiei femeia ajunge într-un loc pre-cosmic. 1980. Structurile antropologice ale imaginarului (ed. reprezentat de sexualitate. James George Frazer (Creanga de aur. nu pot folosi oalele sau uneltele acestora etc. ed. fiind reprimite . pe de alta. 368 sq. voi. de împreunarea dintre bărbat şi femeie. repetându-se în acest fel situaŃia . fiindcă impuritatea comunitară este doar o consecinŃă şi nu explicaŃia fenomenului. fiindcă substanŃa în exces a lichidului menstrual leagă femeia de o naştere inopinată. acela al excomunicării vremelnice a femeii impure din rândul lumn guvernate de bărbaŃi. 3: Tabuuri privind femeile în perioada menstruaŃiei şi a naşterii. care asociază funcŃia lunară a fecundităŃii din riturile agricole cu valenŃele cosmogonice. motiv pentru care.RelaŃia duală adversativă dintre apă şi foc e cât se poate de bine reliefată aici: purusha. In realitate. menstruaŃia este considerată funestă (motiv de izolare socială a „victimei").

a haosului. sau de centralitate (v. exemplul particular din Costa Rica. Mircea Eliade) presupun de fiecare dată o retraversare a spaŃiului şi timpului haotic. ca un început definitiv uitat. p. e prezent în lumea ordonată ca o virtualitate benefică (fiindcă îngăduie resacralizarea). unde femeia din timpul menstruaŃiei. prin ciopârŃirea căruia de către Odhin. întotdeauna. ea regresează într-un stadiu precivilizator . le aruncă în vreun loc singuratic".valabilă pentru întregul minicapitol dedicat haosului . motivul pentru care ea procedează în acest fel fiind legat de regresie: în timpul ciclului menstrual. cu consecinŃe imprevizibile pentru lumea organizată. ViolenŃa ritualică este. Victor Kernbach. de unde se va întoarce după ce se va purifica. oale. haotică.neizolarea ei într-o asemenea situaŃie echivalează cu „deschiderea" gurii funeste a preformalului. iminenŃa virtuală a recăderii în haos asigură. vase de lut -. bunul mers armonios al lucrurilor: riturile de resacralizare. cât şi în cele de sacrificiu sau în dionisiac -. vor fi zămislite 18 . „nu poate utiliza ca vase decât frunze de bananier. considerată impură.. dimpotrivă. ConsecinŃa . în ritualistica generală. Mai mult chiar. fiind codificată cutumiar ca atare.acŃiunea fiind simbolizată prin interdicŃia de a folosi obiecte proprii civilizaŃiei: căni. II. în DicŃionarul amintit. întinsul de gheaŃă şi frig în mitologia scandinavă (unde se va naşte uriaşul de gheaŃă Ymir.este că. haosul nu apare ca un loc ireversibil închis. Vili şi Ve. sub acest aspect. pe care îl furnizează Frazer (ibid. prima generaŃie divină. pe care. de tip Mo tempore.pe care o vom găsi atât în riturile de iniŃiere. 157). Numele şi formele sub care apare haosul sunt multiple. după ce le-a folosit. prin coregrafia ritualică specială a regresiei informale . listează câteva: apa (oceanul primordial) în Vede. unde nu mai poŃi reveni. urmată de o rearticulare sacrală a universului. E interesant. Vechiul Testament şi alte câteva locuri (întinsul de apă nediferenŃiat este forma cea mai frecventă). haosul face parte din cosmos. în majoritatea mitologiilor.

trăitori tot în Ńinuturi hivernale. şi.toate lucrurile). haosul primordial apare ca Ginnungagap. termenul folosit este Tohu-Wabohu (deşert + vid). el desemnează Ńinutul deşertic intermediar dintre Niflheim (Ńinutul de ceaŃă) şi Muspellheim (cel de foc).. cosmogonia mesopotamiană (al cărui nume este relaŃionat de către specialişti cu Tehom-vl ebraic. monstru acvatic. cu care nici zeilor Aseni nu le face plăcere să se întâlnească. ed. în Geneza din Vechiul Testament. la întretăierea cărora se formează primele seminŃe de viaŃă.. pe de alta. ziua luminoasă hărăzită oamenilor. abuziv.. Kernbach. p. DicŃionar. principiul de armonizare a universului (echivalat dorinŃei de a exista). Pentru a da un singur exemplu. dar nu fiindcă ar fi o stare sau o substanŃă care se neagă prin creaŃie. unde sălăşluiesc zeii.. ci fiindcă forŃele sale continuă să acŃioneze în lume. 205) de dinainte de naşterea uriaşului de gheaŃă Ymir. noaptea adâncă. nediferenŃiată. întunericul fără margini. urmaşii uriaşului de gheaŃă scandinav Ymir sunt şi piticii friguroşi. în Enuma elish. fiindcă forŃa lor destructivă . Tot din Haos se naşte Eros. apoi Erebos. care desemnează apa primordială. ca Tiamat. şi Nyx. zeii au o altă înfăŃişare decât cea sub-eterică. zeiŃa atotputernică a pământului (asupra acestei geneze vom reveni). când sunt între ei. în mitologia greacă. în străfundurile căreia se zămisleşte adâncul Tartar fără de lumină. Haosul dă naştere Geei. Cum vom vedea că se întâmplă şi în mitologia greacă. înzestrând fiinŃe urcate în timp de dinainte de constituirea panteonului mitic definitiv.asociată relei-voinŃe aproape generalizate . morfologia haosului îşi are importanŃa sa. prelungită în noapte).este redutabilă. Exemplul cel mai pregnant ne vine din ritul 19 . desemnează „starea precosmogonică" (V. cit. şi Hemera. pe care le-o arată muritorilor. la scandinavi. Important este faptul că celor două lumini le corespund regimuri specifice de imagini: în Olimp. semnificaŃiile fiind cel puŃin duale: pe de o parte. bine articulat. Din Erebos şi Nyx sunt apoi zămislite cele două Ńinuturi de lumină: eterul {Aither).

ColaŃionând informaŃiile clasice din Theogonia lui Hesiod şi din lliada lui Homer. Tartar -. cu precizarea că Tartarul are o deschidere marină. o reprezentare mai degrabă cvintuplă.Cer . fiind asimilat pământului fără de fund de sub valuri. 257 sq. nu de către Hades (cei doi fiind fraŃi). mama lui Dionysos. pentru a nu-i pricinui vreun rău fiului său. Un alt indiciu similar ne vine din complexul zeului Helios: dispreŃuit pe motivul că ar fi progenitura unui muritor de rând.dionisiac: sub influenŃa perfidă a Herei. în acest fel.Pământ .Hades . evident.Cer. atunci când fătului îi vine sorocul să apară pe lume. pierind în urma acestei nesăbuinŃe). să i se arate în plenitudinea frumuseŃii sale divine. Pământ.) precizează că localizarea Tartarului se subsumează unei împărŃiri triadice a lumii . dar nu poate da înapoi. Helios îşi scoate în prealabil aura solară. p. detaliu destul de ambiguu dacă ne punem întrebarea ce poziŃie ocupă Tartarul în raport cu Hadesul. Zeus recuperând copilul-Dionysos din cenuşa aflată la picioarele sale. cei cu o sută de braŃe . fiindcă jurase pe jurământul zeilor că îi va îndeplini Semelei orice dorinŃă. atotputernicul Zeus. Alain Ballabriga (Le Soleil et le Tartare. Devine plauzibilă.sunt zăvorâte de către Poseidon. ulterior. un singur detaliu suplimentar. îi va cere carul solar spre a-l conduce pe cer. cu atât mai mult cu cât porŃile Tartarului unde sunt ŃinuŃi uriaşii Hecatonheiri. în consecinŃă. 20 . In privinŃa Tartarului. îi cere tatălui. nu se confundă. 1986. pentru a-l naşte ulterior singur. tebana Semele. imaginea divină o incinerează pe Semele. prin intermediul lui Poseidon. Phaeton (fiu al lui Clymene. pe Helios. fiică a lui Thetys) îşi vizitează tatăl. consonant cu poziŃia originară a Geei. pentru a-i confirma paternitatea. Aither . cu care. Zeus e îngrozit de rugăminte. întâmpinându-l cu bucurie pe Phaeton (cel care.Tartar.

sau la cele care păstrează sensurile autentice ale vieŃii arhaice. Limita metafizică . fostul neofit câştigă acces la miturile de origine ale tribului şi clanului său. cel de după regurgitarea simbolică a neofitului de către animalul totemic.voluntară sau întâmplătoare. care permite atât regresia spre informai a neofitului . uneori cu finalităŃi de-a dreptul funeste. Ezoterismul are însă o consecinŃă foarte importantă în regimul comportamental al interdicŃiilor personale şi comunitare pe care şi le asumă omul arhaic. Exoterismul reprezintă o raŃionalizare târzie. paradigmatice. respectiv riturile de iniŃiere şi cele de sacrificiu) în mod unitar. „renăscut" fiind . întrucât cosmogonia îi apare acestuia sub forma unui set de gesturi şi de cuvinte suprasacralizate. de altminteri. Arhaicitatea acestui segment ritualic demonstrează că.recunoscut de către iniŃiatori ca individ cultural. în contextul general al ritului de iniŃiere . consubstanŃial cu ceilalŃi membri iniŃiaŃi ai comunităŃii -. în vederea renaşterii într-o identitate culturală. în acest context. din neatenŃie . ritulcadru fiind.CONTEXTUALIZAREA RITUALICĂ A MITURILOR COSMOGONICE TendinŃa acestei cărŃi este aceea de a interpreta cele trei complexe fundamentale ale mitologiei (cosmogoniile.echivalentă cu trecerea sa prin originile tribului sau ale comunităŃii sale -. cum sunt acelea de intrare în societăŃi secrete. axate pe totem şi magie. a căror repetare în viaŃa de fiecare zi .de care am discutat atunci când 21 . la populaŃiile cele mai vechi. ezoterismul continuă să fie practicat azi în riturile de iniŃiere moderne. osmotic. cât şi „sacrificiul" naturii sale profane. când.pe care îl vom trata pe larg la timpul potrivit -.poate dezechilibra sacral comunitatea. dezvăluirea secretului cosmogonic al comunităŃii (a miturilor respective) ocupă segmentul median al coregrafiei ritualice. cel de iniŃiere. omul arhaic evită cu grijă codul lexical şi coregrafic al cosmogoniei. miturile cosmogonice se transmiteau sub formă ezoterică.

plantă. Ymir. în perimetrul foarte atent respectat al unor asemenea constrângeri. Toate duc. îndeletnicirile şi spusele sale intrând. Sacrificiul primordial.am contrapus limita (peras) nelimitatului (apeiron) se transferă. datorită acestor interdicŃii ritualice. animal sau stâncă. uriaşul de gheaŃă în cosmogonia germanică. fie el om. ConsecinŃele sunt esenŃiale. prin diseminare. AutodestrucŃia sau autoimolarea actantului mitic primordial . şi ele.are o dublă deschidere: pe de o parte. SpaŃiul şi timpul omului arhaic se reglează în funcŃie de această eterogenitate. apoi. la o concluzie abruptă: „libertatea" e un cuvânt care ar trebui excomunicat din ritualistică şi mitologie.Pan-Ku la chinezi . şi. Miturile sacrificiale relatează facerea lumii prin descărnarea sau sacrificarea unui actant mitic primordial (monstrul marin feminin Tiamat din cosmogonia sumero-babiloniană. îl asociază pe acesta cu originea cosmogonică a lumii din care provine. ritualistică nu cunoaşte fenomene 22 . osmoza sacrală de acest fel indicând şi un alt aspect esenŃial în ritualistică -. fiindcă marchează consubstanŃialitatea tuturor celor existente.sub care un membru al unei comunităŃi arhaice receptează tot ceea ce există în univers . omul primordial Purusha la indieni etc). în ultimă instanŃă. TIPOLOGIE în mitologie şi ritualistică. întregul univers (inclusiv oamenii) are o importanŃă deosebită ca fenomen de arhaicitate. fiind concentrate în practica ■participării ritualice. pe de alta. se operează o distincŃie clasică între mituri cosmogonice sacrificiale şi cele non-sacrificiale. Altfel spus.intră tot în categoria cosmogoniilor sacrificiale. în limită socială. din care derivă. Identitatea sacrală . şi anume acela al identităŃii sacrale a oricărui actant mitic. ea leagă actantul mitic şi ritualic de toŃi membri consubstanŃiali ai comunităŃii sale.

de solitudine, disfuncŃionalităŃile sacrale ale cuiva fiind imediat extinse asupra întregii comunităŃi. Dacă cineva din cadrul comunităŃii contravine - deliberat sau accidental - cutumei sacrale a comunităŃii respective, întreaga comunitate se va simŃi afectată şi va intra într-un rit de resacralizare; eventuala „reparare" a greşelii de către cel care a debalansat echilibrul sacral al comunităŃii cu pricina nu este suficientă, fiindcă nu are valoarea unui cod cultural admis. Exemple - asupra cărora vom tot reveni în cartea de faŃă -sunt puzderie. De pildă, sosind de la vânătoare cu o pradă consistentă în spate, omul arhaic ştie că el nu poate trece de hotarele comunităŃii sale decât după o prealabilă neutralizare -prin purificare - a suprasarcinii sacrale pe care o reprezintă vânatul: dacă el n-ar recurge la această neutralizare, fără de care nu îi este îngăduit să-şi continue drumul spre propria sa casă, el ar pune în pericol echilibrul sacral al întregii sale comunităŃi, nu doar al său propriu sau pe acela al familiei sale. Cum vom vedea la timpul potrivit, la riturile de iniŃiere sau la cele de sacrificiu se întâmplă acelaşi fenomen: iniŃiaŃii, proaspăt întorşi de la riturile dureroase pe care le-au trecut cu succes, sunt lustraŃi (purificaŃi) înainte de a fi reintegraŃi în comunitate, pentru a fi eliberaŃi de suprasarcina sacrală de care dispun; dacă ar fi lăsaŃi să reintre direct, fără lustraŃii prealabile, suprasarcina lor sacrală şi-ar pune amprenta negativă asupra întregii comunităŃi, periclitând-o. Al doilea aspect al identităŃii sacrale - receptarea actantului mitic ca fiind indestructibil legat de originea sacrală a comunităŃii sale - are şi el consecinŃe redutabile, în cazuri - să spunem - de beligerantă sau de omor. Făcând o victimă - fie ea om sau animal -, omul comunităŃii arhaice ştie că prin omorul respectiv el a comis o violenŃă nu numai împotriva victimei ca atare, ci şi a originii sacrale de care aceasta se leagă prin actul de consubstanŃializare. în consecinŃă, printr-un simulacru anticipativ, el va căuta să „îmbuneze" această forŃă terifiantă, relativizând întrucâtva efectul destructiv al violenŃei pe care se 23

pregăteşte să o exercite. Privind lucrurile din perspectiva celeilalte tabere, din rândul căreia se va alege victima, consecinŃele sunt, şi aici, semnificative. Prin legea consubstanŃializării sacrale - mai puternică decât aceea a sângelui, cu care tindem îndeobşte s-o echivalăm -, vătămarea unui om reverberează negativ în cadrul întregii comunităŃi din care acesta face parte. Comunitatea va reacŃiona ca şi cum într-un punct anume al „fiinŃei" sale s-ar fi creat o fisură sau o spărtură, în urma cărora bunul mers al întregului organism social este pus în pericol; în consecinŃă, prejudiciul va fi prompt răzbunat, la fel de violent cum s-a produs şi atacul, dar nu din raŃiuni psihologice, de furie punitivă - cum am fi noi îndreptăŃiŃi să credem, apelând la gândirea noastră modernă -, ci pentru ca „spărtura" să se închidă, refăcându-se în acest fel integralitatea sacrală a comunităŃii. Cosmogoniile nesacrificiale pun crearea lumii pe seama unei geneze (acŃiune divină constructivă, cuvânt etc.) care nu presupune violenŃă sacrificială. De regulă, ele sunt forme târzii, raŃionalizate: cele mai vechi mituri cosmogonice sunt cele sacrificiale, motiv pentru care de fiecare dată când întâlnim o versiune nesacrificială, se cuvine să ne întrebăm dacă nu cumva în spatele ei nu se află un oarecare vestigiu sacrificial, şters apoi din mintea oamenilor şi a istoriei. Vom urmări acum cosmogoniile regionale pe rând; comentariile şi analiza lor comparată ne vor îngădui, în finalul seriei, formularea câtorva concluzii generale.

ENUMA ELISH Cosmogonia sumero-babiloniană este cea mai veche dintre cele de care dispunem, articularea ei fiind localizată în jurul secolului al XVI-lea î.e.n. După Anne Baring şi Jules Cashford (The Myth of the Goddess, 1993, p. 275 sq.), forma finală a epopeii 24

combină versiuni iniŃiale sumeriene, axate pe motivul luptei dintre un erou şi un monstru, cu adăugiri babiloniene ulterioare, mai complexe sub aspect dramatic, centrate pe motivul comportamentului abuziv al monstrului primordial feminin, ceea ce duce la supoziŃia că - aşa cum se întâmplă şi cu alte mituri cosmogonice - Enuma elish marchează în timp şi un schimb de registru mitologic, mitologia matriarhală iniŃială, de provenienŃă chtoniană, stihială, fiind substituită de un panteon mitic masculin, constituit în jurul zeului civilizator Marduk. „Enuma elish" înseamnă „când sus": sunt cele două cuvinte cu care începe textul. Mergând pe urmele lui Frazer (în primele două versiuni, din 1890 [2 volume], respectiv 1900 [3 volume] din Creanga de aur, Enuma elish este doar vag tratată, pe motivul simplu că Frazer a avut un acces limitat la sursă, cunoscând-o destul de vag), Mircea Eliade (Mitul eternei reîntoarceri, în voi. Eseuri, 1991, pp. 48-49, respectiv Istoria credinŃelor şi ideilor religioase - de acum încolo ICIR -, 1981, I, §21, 22, pp. 72-80) include recitarea regulată a poemului, cu coregrafiile agonale inerente, în cadrul sărbătorilor echinoxiale de Anul Nou din Babilon, akitu, incluzând-o în acest fel unei ritualistici generale de fertilitate. „Lupta între Tiamat şi Marduk - scrie M. Eliade - era mimată printr-o luptă între două grupe de figuranŃi", aferente doar parŃial fiecărui protagonist în parte, fiindcă cele două grupe mai semnificau, dincolo de identificarea lor imediată cu haosul-Tiamat, respectiv cosmosulMarduk, şi victoria Anului Nou asupra celui Vechi, cum se întâmpla, de pildă, în ritul macedonian Xandikă, unde armata Albilor o înfrângea pe aceea a Negrilor într-o încleştare mimată, spectaculară, urmată de un komos, sau festin ritualic. în Babilon, ritul de refertilizare a ogorului prin „eliberarea" vlăstarului vegetal de sămânŃa neagră, subterană în care el a fost „închis" pe timpul iernii, presupunea - relatează tot M. Eliade -şi o resacralizare cosmogonică a regelui: de faŃă cu întreaga 25

citate de către M. „lumea pe dos" funcŃionând chiar crud. dacă venea vorba de execuŃii. moment în care regele mima slăbiciunea sau chiar nebunia. acestea erau urmate. uneori subversivă. ceea ce explică şi interpretarea medievală. ecuaŃie prin care simbolul pentru care am deschis paranteza intră şi în registrul iconografic al alchimiei. care presupunea împreunarea regelui cu o preoteasă (sau cu regina) în faŃa întregii asistenŃe. costum bicolor. Revenind la desveşmântarea şi de-simbolizarea ritualică a regelui babilonian. deja intelectualizată. de o redobândire a prerogativelor sale sacrale. cu o voioşie submisivă. sacrificiul panspermic al calului. încât. acesta era „umilit" simbolic. de obicei prin intermediul unei hierogamii spectaculare. Ashvamedha indiană.cunoscut din ritul regal şi imperial al nebunului de curte şi al măscăriciului -de a încredinŃa conducerea statală. ceea ce sugera. în acest sens.îşi află obârşia obiceiul spectacular de mai târziu . unui zănatic sau deficient mintal. psihopompă. a nebunului ca raŃiune adormită în „masa confuză" a unei minŃi rătăcite. în mod firesc. alb-negru sau alb-roşu.el era lăsat de-a dreptul în pielea goală.şi-n cele similare ei .nu în Babilon! . trecerea prin haosul dement fiind interpretată ca o resacralizare cosmogonică. în acest rit .este şi ea epifanică. în paranteză fie zis. pe timpul zilei respective poruncile căpeteniei de substitut erau îndeplinite fără întârziere.sugestie de sacrificiu întemeietor .cetate. apărea ca un 26 . şi panspermia hierogamică). i se luau însemnele regale şi podoabele (în alte comunităŃi . ceea ce face din nebun o fiinŃă dedublată . VestimentaŃia originară a nebunului de curte -tichie cu muguri sau analogii vegetale pe cap. simulacrul mergea atât de departe. prin arătarea organului sexual. acceptat ca „umbră" regală sau imperială. Eliade. cu ecouri până în Ramayana. ca simbol al indiferenŃierii haotice din care se va naşte lumea. de regulă simetric pe verticala corpului. Ritul era practic omniprezent în lume în perioada arhaică. pentru o zi anume.

una în transpunere metrică. voi. întreaga discuŃie poate fi găsită în celebra carte a lui Georges Dumezil. § 22) că tot cu prilejul sărbătorilor echinoxiale ale Anului Nou. ed. zagmuk.era totuna cu a crea cele douăsprezece luni viitoare". Eliade (Mitul eternei reîntoarceri. M. 223-239. reiterând în acest fel gestul cosmogonic al lui Marduk. cap. 49. I. în limba română găsim poemul în două versiuni. publicată în volumul 27 . Eliade . § 72 şi urm. Frazer. respectiv ICIR. Equus October. sângele coagulat fiind păstrat ulterior pentru a fi folosit în riturile de lustraŃie ale Pariliei. Anterior. câteva fragmente au fost date la iveală de către G. în volumul The Seven Tablets of Creation. Eliade. I. cit. „ceea ce . 1902. să mai precizăm.. tot pe urmele lui M. J. semnificaŃia de fertilizare panspermică specifică ritului o mai găsim în ritualistica romană. l-2. a cărui coadă sângerândă era lăsată să fertilizeze solul forului roman. 3 şi 4. London. ed. autorul francez fiind acela care a asociat Equus October de ashvamedha. p. W. G. care presupunea sacrificiul întemeietor al unui om. King. în sacrificiul calului de la idele lui octombrie. în Babilon avea loc şi Sărbătoarea SorŃilor. cit. care a folosit textele de pe tăbliŃele de argilă găsite în biblioteca regelui Assurbanipal de către săpăturile engleze făcute la Ninive. ed. cit.substitut mai blând al Purushamedhei cosmogonice. p. pp. IX. 235. 1987. Creanga de aur. La religion romaine arckaique. ICIR. Smith în The Chaldean Account ofGenesis (1867). ed. voi. SURSE Enuma elish a fost făcută cunoscută specialiştilor anglo-saxoni prin traducerea în engleză a lui L. ed. cit. prilej cu care se rostuiau cele 12 luni ale anului pe cale de a începe.scrie M.] Revenind la ritualistica babiloniană a Enumei elish. cit. realizată de către Athanase NegoiŃă. Payot. [*" Pentru detalii suplimentare v.. de la 21 aprilie.

n. ele fiind preluate. în Babilon. Kernbach. multe plăcuŃe de argilă fiind încă nedecopertate. glisajul fiind întreŃinut şi de către dualismul vechi al reformei lui Hammurabi. V. 2339). articularea unui cult civilizator axat pe rolul simbolic de „organizator" (ucigător de monştri) al regelui. canaanul Baal. cu o religie uranică. versiunea românească a lui Athanase NegoiŃă redând aceste întregiri. unde vestigiile chtoniene. în secolul al XVni-lea î. textul prezenta carenŃe. sosite din direcŃia unui cult preponderent chtonian. Marduk a intrat. şi mesopotamianul Bel. e. divinitate a fertilităŃii. e relativ lacunară din raŃiuni obiective. din 1902. ce făcea din rege un întemeietor şi un organizator celest. e. astfel.care au avut un impact uriaş asupra publicului -. sau tot făcut întregiri. art. Mai e de precizat un aspect de o frumuseŃe hermeneutică aparte. p. Mai e de precizat faptul că versiunea clasică a lui L. în Miturile esenŃiale ale lui Victor Kernbach (1978. divinităŃile babiloniene suferă un pronunŃat proces de resemantizare negativă în spaŃiul semitic. Bel şi mitologii din Mesopotamia. în esenŃă. pp. care a intenŃionat. 1l-51) şi una epicizată. n. Baal Zebub („prinŃul stăpân") devenind în Vechiul Testament 28 . fiind inevitabil demonizaŃi. până spre cel de-al doilea război mondial. care circulă şi pe Internet. 1974. fiindcă la data publicării celor două volume din The Seven Tablets of Creation . resurecŃionare ale lui Bel Marduk nu fuseseră integral înlăturate. DicŃionar de mitologie generală. pp. 1989. zeu chtonian. Joseph Campbell. Ulterior. în fascinantul creuzet de credinŃe al Orientului Apropiat. în interferenŃă cu Baal şi cu Bel adesea confundaŃi -. Baal. 242). The Masks of God. semnificaŃia colaterală fiind aceea a înlocuirii vestigiilor resurecŃionare sumeriene. şi de către Victor Kernbach. King. Oriental Mythology. W. Penguin Books. în mod firesc. fiind menŃionat în spaŃiul semitic ca BelMerodakh (v. în urma traumaticului exil babilonian al poporului evreu dintre 587 şi 538 î. Marduk a fost ridicat la rang de cult oficial prin reforma politică şi religioasă a lui Hammurabi.Gândirea asiro-babiloniană în texte (1975.

tot 7 fiind. p.spun cei doi cercetători -. p. derivate direct din complexe chtoniene. epifanice. motiv pentru care „Stăpânul" celest absolut din Vechiul Testament (Yahwe). va fi noniconic: nu va avea faŃă. London. există însă şi unele paralelisme tulburătoare: Geneza secvenŃială veterotestamentară are loc în 7 zile. Bel. [®°V.tot delimitativ faŃă de credinŃele din jur . McGraw-Hill Book Company. 2001. Ştiut fiind faptul că Geneza din Vechiul Testament (Facerea) a fost articulată în forma sa finală . Aceste divinităŃi erau iconice. Gestul întemeietor din 29 . 90] Pentru acelaşi context. când vom ajunge la cosmogonia ebraică). Its Life and Institutions. prin ocultarea premeditată a cultelor feminine dominante din regiune (Innana-Ishtar. cifra 7 sugerând că Marduk a săvârşit lumea tot în 7 zile. Dincolo de aceste distincŃii . numărul plăcuŃelor de lut care relatează victoria lui Marduk asupra lui Tiamat din tradiŃia babiloniană. demon subpământean. Marduk. Inc. p. nu va fi venerat prin imagini („să nu-Ńi faci chip cioplit"). opus celestului Yahwe. Tiamat).. Ancient Israel. 419). reprezentările fiind resurecŃionare.). 433 sq.Belzebub sau Belzebuth .. Babilon. impus în Geneză prin tradiŃia Yahwistă (asupra distincŃiilor vom reveni chiar în acest capitol.prezentate în Vechiul Testament ca fiind pericole demonice . Arme Baring şi Jules Cashford precizează alte câteva nuanŃe care se cer de asemenea a fi reŃinute.printr-o rescriere .e.evident. DicŃionar enciclopedic de iudaism. 1961. în The Myth ofthe Goddess (ed.venind din direcŃia cultelor de fertilitate din primele două regiuni menŃionate mai sus (Baal. prin tradiŃie. Toronto. trebuie acceptat faptul că în noua redactare s-a urmărit în mod deliberat o definire identitară a sacralităŃii poporului evreu prin delimitarea de mitologiile de proximitate (Canaan. cit. Translated by John McHugh. erau venerate prin imagini sau prin efigii sculptate în statui. New York.doar după întoarcerea poporului evreu din exilul babilonian (538 î. Tiamat). Monoteismul Yahwist va mai impune . şi Roland de Vaux. Egipt etc).. influenŃele cele mai puternice .n.un cult patern.

Geneză, şi anume separarea Cerului de Pământ, repetă gestul lui Marduk de a tăia trupul lui Tiamat şi de a ridica o parte în sus, pentru a întemeia bolta cerului. Cum am menŃionat deja, cuvântul ebraic care desemnează abisul de apă de la începutul lumii, Tehom, este „echivalent cu semitic-babilonianul Tiamat" (A. Baring, J. Cashford, op. cit., p. 419), relaŃia făcându-se cu tohu wa-bohu, sintagmă care nu numai că o evocă lingvistic pe Tiamat, dar aşa cum Tehom devine, prin resemannzare, Tehomot, Bohu devine Behomoth, foarte apropiat de protoanimalul fabulos Behemoth, numit în Cartea lui Iov (40:15sq) „cel dintâi dintre lucrările lui Dumnezeu". Aceste interferenŃe nu sunt însă singurele: Marduk intră în Vechiul Testament şi ca Mardochai, tatăl protagonistei din Cartea Estetei, aceasta din urmă fiind, ea însăşi, Innana-/s/ztar, zeiŃa sumeriană cu care ne întâlnim îh Epopeea lui Ghilgamesh.

CADRUL NARATIV AL POEMULUI ENUMA ELISH Redată pe scurt, povestea din poem are următoarele secvenŃe: La începuturile lumii, apele oceanului dulce Apsu şi ale genunei sărate Tiamat se amestecă indistinct, cei doi zei originari completându-se cu Mummu, a cărui identitate e subiect de dispută până în zilele noastre. Se crede, îndeobşte, că a fost un nume matern al lui Tiamat, lucrurile nefiind clare, de vreme ce într-o secvenŃă ulterioară a poemului, Mummu apare ca sfetnic intrigant şi ostil al lui Apsu: ca persoană distinctă, deci, opusă lui Tiamat. Din apele amestecate ale lui Apsu si Tiamat sunt zămisliŃi ceilalŃi zei, Anşar, jumătatea de sus a lumii zămislindu-l apoi pe puternicul Anu, tatăl lui Nudinmud sau Ea, marele zeu al apelor. Zarva zeilor nou-născuŃi tulbură liniştea lui Tiamat, dar mai supărat este Apsu, deranjat de râsul ireverenŃios al tinerilor zei. Exasperat, Apsu îşi cheamă sfetnicul, pe Mummu, şi 30

amândoi merg la Tiamat să se plângă, cerând distrugerea noilor zei, demonstraŃie de putere la care Tiamat nu consimte, pe motiv că n-ar trebui să se distrugă ceea ce tocmai fusese creat. Sfetnicul Mummu îl convinge însă pe Apsu să îi distrugă pe zeii tineri, complotul fiind aflat de către Ea, care trasează un cerc magic în jurul celor doi, deposedându-i de putere şi ucigându-i. Peste cadavrul lui Apsu, Ea îşi construieşte o casă-sanctuar, numită tot Apsu, unde se însoŃeşte cu zeiŃa Darnkina, pentru a-l zăsmisli pe luminosul Marduk, divinitate duală, asemenea lui Janus din mitologia romană, cu patru ochi şi tot atâtea urechi, „fiul Zeului-Soare, zeul-Soare al zeilor". Siguri pe puterea lor prin naşterea lui Marduk, tinerii zei purced la neutralizarea lui Tiamat; celestul Anu, zeul lumii de sus dă naştere vânturilor tumultuoase, pe care le trimite împotriva lui Tiamat, pentru a-i zădărnici odihna. Instigată de fiii ei chtonieni - beligeranta divină trădând, de fapt, opoziŃia dintre zeii uranieni şi cei chtonieni -, Tiamat reacŃionează stihial, zămislind o armată de apărare redutabilă, formată din animale hibride inclasificabile (şerpi-monştri, dragorii zburători, vipere, sfincşi, lei de mare, câini turbaŃi, omul-scorpion), în fruntea căreia ea instalează într-o poziŃie de suveranitate pe unul dintre fiii ei, viforosul Kingu, care primeşte de la mama sa şi TăbliŃele Destinului, devenind în acest fel invincibil şi stăpân peste rosturile lumii. înainte de a trece mai departe, să relevăm un detaliu de simetrie. Poemul precizează că armata monstruoasă a lui Tiamat e formată din 11 fiinŃe stihiale cumplite, în fruntea lor fiind numit fiorosul Kingu, pentru a completa seria neagră de 12, cifră zodiacală, dar şi indiciu al perfecŃiunii armonice a universului. După victoria asupra lui Tiamat, Marduk va făuri o lume celestă bazată tot pe logica armonică a cifrei 12, ceea ce duce, în final, la o simetrie cosmogonică pe care unele cărŃi de specialitate tind s-o uite: lumea, în concepŃia cosmogonică babiloniană, se compune din 12 dimensiuni „negre" şi alte 12 „albe, luminoase", garanŃia persistenŃei luminii fiind dată de lupta continuă pe care aceasta 31

trebuie să o poarte împotriva stihiilor şi a întunericului. Ne aflăm, aşadar, în faŃa unei ritualistici agonale, pe care Sărbătorile babiloniene de Anul Nou - când Enuma elish se recita în templu -nu fac decât să o confirme. ConsecinŃa acestei stări de fapt e subtilă: actul de întemeiere pozitivă al lui Marduk nu înlătură matricea originară a răului, ci o foloseşte ca „material de construcŃie", lumea zămislindu-se, cum vom vedea, din trupul „rău" al lui Tiamat. Răul matricial devine, astfel, constitutiv lumii, sugerând un dualism cosmogonic şi funcŃional pe care îl confirmă toate mitologiile Orientului Apropiat, de la zoroastrism (unde se vede cel mai bine) la Vechiul Testament. Pentru acesta din urmă, să ne amintim de Leviticul 16, unde se vorbeşte despre sacrificiul de Ńap în cinstea lui Azazel, demonul deserturilor, opus simetric lui Yahwe! Depanăm povestea Enumei elish mai departe. Văzând groaznica desfăşurare de forŃe a lui Tiamat, Ea fuge la străbunicul său Anshar pentru ajutor şi sfat, fiii acestuia, Anu şi Ea nereuşind să domolească monstrul. în acest moment se ridică la luptă luminosul Marduk, care cere în prealabil recunoaşterea sa ca stăpân de către toŃi zeii; aceştia consimt, şi Marduk se pregăteşte de luptă, făurindu-şi un arc, luânduşi măciuca şi fulgerul, de a cărui furie nimeni nu putea scăpa, mobilizând cele patru vânturi, pentru a o răscoli pe Tiamat, şi nu în ultimul rând pregătind o plasă, pentru a o arunca asupra monstrului, să-l împiedice să se lăbărŃeze ameninŃător mai departe, accesoriu prim care face din Marduk un zeu legător. înarmat în acest fel, el o ucide pe Tiamat şi îi separă corpul în două, ca pe o scoică, făcând din partea de sus cerul şi din cea de jos pământul. „Marea locuinŃă Esharra [...] el o făcu în cer/ Aici să-şi ia locul Anu, Enlil şi Ea", după care el făureşte „figurile cereşti" care hotărnicesc cele 12 luni ale anului, deschide porŃile soarelui şi rostuieşte calendarul lunar, făurind în prealabil luna, „să hotărască timpul". 32

pe om. / Toate riturile mele el le va administra. Cererea lui Marduk. Este ales Kingu. în mod explicit ca servant terestru al zeilor: „El va sluji pe zei. 50) SINTAXA MITICĂ A TEXTULUI Lăsând în urmă detaliile anecdotice ale întregii structuri narative. Ea sugerând însă o cale optimă de ieşire: ceata divină a lui Tiamat să ofere ea însăşi o victimă. arhaice. socotit vinovat pentru întreaga beligerantă.care sugerează putere celestă şi chtoniană.. fiecare zeu primindu-şi sălaşurile cuvenite.»" (trad. ca ei să se odihnească". Poemul se încheie cu apoteoza lui Marduk: acestuia i se stabilesc cele 50 de nume . duhul lui s-a bucurat. Marduk plănuieşte. în tăbliŃa a Vi-a. să adune sânge pentru a-l făuri pe lullu. pe care textul Enumei elish le lasă să se întrevadă: 1) rolul 33 . cit. ci pentru a lucra şi a păzi grădina Edenului. sau o nouă victimă în tabăra celor solidarizaŃi cu Tiamat . numele lui va fi Ea. finalul tăbliŃei a VII-a marcând omologarea sa ca Ea (zeitate supremă) de către zeul cu acelaşi nume: «Când toate numele pe care le-au proclamat Igigii/ Ea le-a auzit. în mod logic. un autosacrificiu din partea zeilor aflaŃi în propria sa tabără. Athanase NegoiŃă. de a se strânge sânge .» Panteonul divin fiind articulat.care presupune.îi nelinişteşte pe zei. pe care Marduk îl deposedase deja de TăbliŃele Destinului. unde Adam este zămislit tot în a şasea zi a CreaŃiei nu dintr-un impuls de altruism creator din partea divinităŃii. pentru ca din corpul ei să fie făuriŃi oamenii. / Astfel: «Cel pe al cărui nume părinŃii lui l-au slăvit. / El este acum ca şi mine. să ne oprim acum la două aspecte extrem de vechi. p. omniprezenŃă regală şi supremaŃie sacrală -./ Toate poruncile mele el le va aduce la îndeplinire.. câştigând în acest fel supremaŃia asupra lumii. detaliu care trimite spre Geneza din Vechiul Testament (2:15). op. cel pus de către Tiamat stăpân peste monştri.

ci doar din momentul în care. şi-l consacră în final pe maleficul Kingu drept căpetenie a cohortei monstruoase. TăbliŃa destinului Am menŃionat deja faptul. faptul că frâiele Destinului rămân de partea lui Tiamat până în clipa în care Marduk îl înfruntă în luptă pe Kingu şi-l deposedează de TăbliŃă. Eliade. că recitarea Enumei elish la sărbătoarea echinoxială babiloniană de Anul Nou (akitu) . încredinŃându-i Tablele SorŃii (sau ale Destinului).era urmată de „Sărbătoarea SorŃilor" (zagmuk). că întreaga CreaŃie divină iniŃială. 34 . al SorŃilor în economia de început a lumii şi 2) fragilitatea relativă a lumii create de către Marduk. între cele două faze ale ritului exista un decalaj coregrafic. a orânduirii destinului celor 12 luni care vor forma anul care începe. consonant cu rolul atribuit lui Marduk de stimulator al ogoarelor şi vegetaŃiei (printr-unul dintre cele 50 de nume ale sale) . lipsindu-l de odihnă. supărată fiind pe vânturile care îi tălăzuiesc corpul. dusă la capăt de către Apsu şi Tiamat (seria de zei de la Anshar şi Kishar până la supremul Ea) apare într-un timp când organizarea lumii nu este încă reglată armonic de către Destin. Acesta este. Le vom lua pe rând. unde motivul TăbliŃei Destinului nu apare de la început. de altfel. regresia spre haos poate surveni în orice clipă.ceea ce sugerează un context ritualic resurecŃionar. motivul metafizic pentru care uneltirea lui Apsu împotriva zeilor tineri şi revolta lui Tiamat împotriva aceloraşi zei se pot produce: elementele creaŃiei nefiind încă bine articulate. şi-n al doilea rând. simetric celui pe care îl avem şi în poem. Actul tardiv de consacrare sugerează cel puŃin două lucruri: în primul rând.cosmogonic al Destinului. precizat de către M. Tiamat zămisleşte redutabila sa armată de monştri. care ne va duce inevitabil la relaŃia dintre cosmogonie şi eschatologie.

prin declaraŃia respectivă. „elohimice".) mai menŃionează şi un fapt empiric. din care ele se împărtăşesc. că ele au intrat în ordine: o armonie preexistentă lor. prin care Dumnezeu consfinŃeşte că ceea ce a făcut „este bine". în Geneză. scris de către M. temporal. Eliade).PreeminenŃa CreaŃiei în raport cu Destinul reprezintă argumentul cel mai redutabil pentru vechimea spectaculoasă a Enumei elish. cit. el nu numai că îşi asuma consecinŃele juridice negative ale vreunui defect ascuns . dar. „aşteptând" ca lucrurile să fie făcute pentru a fi implicit armonizate într-un tot bine articulat. legea e acolo. este asigurată de Duhul Sfânt (Elohim). Aşa se explică un fenomen pe care traducerea românească îl distorsionează: celebra formulă constatativă de la sfârşitul fiecăreia dintre cele 6 zile de creaŃie.. 417sq. Anne Baring şi Jules Cashford (op. în acest fel. adică aceea a principiului de armonizare preexistent CreaŃiei. care se cer a fi „reparate" ulterior (ca să recurgem tot la un cuvânt frapant.. el introducea produsul mâinii sale sau al ucenicilor săi în perimetrul Legii. Strict logic. unde CreaŃia se produce întru Lege. cosmogoniile oului răsărit din mare la egipteni. Există cosmogonii (Theogonia lui Hesiod. care pluteşte deasupra apelor (detaliu care soseşte în Geneză pe linia textelor convenŃional numite „E". altfel spus. fiind scos pe piaŃă doar în urma unei asemenea licenŃe.. Eliade).O. fiindcă o asemenea sugestie ar contraveni flagrant ideii de perfecŃiune suprafirească a lui Yahwe: un Dumnezeu perfect nu poate zămisli lucruri de mântuială. „yahwistă"). Paralelismul cu logica intrinsecă a Genezei este tulburător. nu putea fi „rău". meşterul unui produs finit termina ceremonial produsul declarând oficial că „este bun". funcŃia de „motor cosmic" (M. pe care poate că ar trebui să-l avem în vedere: în legislaŃia mesopotamiană arhaică. Geneza veterotestamentară). p. sau imperfect. reprezintă o virtualitate. sau. Formula „e bine" indică faptul că lucrurile create în cele 6 zile sunt pătrunse în suficientă măsură de către Duhul Sfânt (Elohim). -. spre deosebire de cealaltă tradiŃie. 35 .

acest „motor" preexistent de armonizare cosmică lipseşte. denominaŃia derivată din primordialitate .de copilaşul zburdalnic. chiar la începuturi. pentru ca tot ce va fi zămislit de atunci încolo să se articuleze într-o armonie cosmică frumoasă. aproape firesc. cit.50 . conferindu-i acestuia din urmă o valoare cosmogonică magică.. Eros e „dorinŃă de viaŃă" (Schopenhauer a fost încântat de această sugestie!). în Enuma elish. care se găseşte pe tăbliŃa a V-a (trad. ci de acel Eros care se naşte imediat după Geea. în finalul poemului (tăbliŃa a Vil-a. 37). ce anume caută el acolo. dar şi principiu de armonizare.e confirmată de multiplicarea până la 50 a numelor lui Marduk. el apărând în lume pe poziŃia a Ii-a. Te întrebi. Cum am văzut deja. dar nici „destinele lor încă nu fuseseră fixate". Apsu şi Tiamat zămislind primele divinităŃi într-un timp când zeii „nu fuseseră pe numele lor chemaŃi". prin care 36 .cum ştiu cititorii avizaŃi ai textului . p. cu atât mai mult cu cât rolul său în drama generaŃionistă de mai târziu e prea puŃin relevant.Aceeaşi funcŃie a principiului de armonizare preexistent CreaŃiei o are Eros în Theogonia lui Hesiod. Dincolo de arhaicitate. Athanase NegoiŃă. dimpotrivă. precizarea din poem leagă Destinul de Nume. când ZeiŃa-Mamă a pământului nu are încă o contrapartidă masculină pentru a iniŃia hierogamia. Fragilitatea creaŃiei Vechimea Enumei elish e ilustrată şi de un alt detaliu -insuficient rezolvat exegetic.care leagă numele de puterea cosmică a persoanei respective . cu arc şi săgeŃi irezistibile. op. pentru a-i afirma suveranitatea şi completitudinea. desemnat şi el în mod tradiŃional prin cifra 50. Nu e vorba . deja citată de noi).îl va egala pe acela al numelor lui Ea. După ciopârŃirea lui Tiamat şi separarea corpului ei asemenea unei scoici. din cortegiul de mai târziu al Afroditei. el va fi recunoscut de către Ea drept suveran echivalent doar în momentul în care numărul numelor sale .

. în Enuma elish. V:6-7. înzestrate cu funcŃia de centralitate referenŃială. fiind şi mai improbabilă în cosmogoniile ovoidale egiptene sau în Vechiul Testament.se justifică 37 . durata anului..se stabileşte distincŃia dintre regimul de sus al cerului şi cel de jos al pământului. Sub aspect ştiinŃific. p.. fiindcă ele se pot „încălca" şi „face greşeli" (op. O asemenea fragilitate . Marduk construieşte sălaşuri pentru zei. Nibiru Identitatea lui NIBIRU nu este clară. în Theogonia lui Hesiod. dar şi a exaltaŃilor de tot felul . să arate legăturile lor" [.UFOlogi. a unei cărŃi celebre. sau „Planeta pitică maro" se află de mult în atenŃia astronomilor sau a fizicienilor. p. în notele de subsol. cam de trei ori mai mare decât Terra . nici planeta Jupiter. Pentru a contracara eventualele „greşeli" ale constelaŃiilor. însă în privinŃa stelelor şi a constelaŃiilor el resimte o oarecare nesiguranŃă. însă. profeŃi apocaliptici -. eschatologia ameninŃă cosmogonia. sitchin. fixează constelaŃiile. NIBIRU nu este. cit. Marduk „întemeie staŃia lui Nibiru. stabilind în acest fel o pereche pe care o vom regăsi în mitologia scandinavă. Misterioasa „Planetă X". existenŃa unei planete trans-plutoniene.indiciu de mare vechime! . nici Steaua Polară. unde întreaga creaŃie nu reprezintă decât o amânare indeterminată a eschatologiei (Ragnarok).] şi „alături fixă şi locul lui Enlil şi Ea" (ibid. de Zecharia Sitchin (un fel de Paulo Coelho al mitologiei astronomice: www. 34) asupra Stelei polare. aduce luna „să hotărască timpul".Planeta a XII-a. Victor Kernbach oprindu-se. de pildă.e de neconceput. The Twelfth Planet . oameni fascinaŃi de fenomene paranormale. însă.. după alŃii: din imediata sa apropiere . surescitarea celor din urmă fiind întreŃinută de apariŃia. traducătorul volumului Gândirea asiro-babiloniană în texte sugerează că ar fi vorba de planeta Jupiter. 37). în Miturile esenŃiale (ed.). cit. în 1976. zădărnicind în acest fel armonia cosmică a întregului.după unii: din sistemul nostru solar. se pare. corn).

Enuma elish e dominată de morfologia hibridă a monştrilor zămisliŃi de către Tiamat. care le influenŃează magnetic. cu o căutare pe Nibiru furnizează sute de alte delicii. în limbile engleză şi franceză. Nibiru e locuită de omuleŃi mici. unde se găsesc sintezele lui Roberto Solârion. când mitologi interesaŃi de Sumer şi de Babilon au venit şi au spus că această planetă se cunoaşte încă din vechime. verzi. Nibiru fiind. COSMOGONIA LUI BEROSSOS Sub aspect imaginar. crystalinks. www. Cititorul de bunăcredinŃă îşi poate imagina surpriza pe care au avut-o astronomii atunci când au fost confirmaŃi de către mitologi: povestea spune că mari sau mici laboratoare spaŃiale au emis strict ştiinŃific ipoteza existenŃei unei planete trans-plutoniene. moment în care se va face foarte frig şi soarele va da semne de slăbiciune fatală. principala „candidată" la o iminentă ciocnire cu sistemul nostru solar. O vizită pe www. corn (pentru opera lui Zecharia Sitchin).prin câteva anomalii orbitale ale planetelor Jupiter şi Pluto. sitchin. reci şi supertehnicizaŃi. ceea ce ne duce la 38 . 1990. în speranŃa că i-am stârnit în suficientă măsură interesul. com/nibirulinks (site-ul „oficial" al lui Nibiru). numele şi poziŃia ei aproximativă apărând în Enuma elishl De la ştiinŃă s-a ajuns foarte repede la exacerbări imaginare spectaculoase. în alte ipoteze. corn. Boulay. altavista. integral. net/nibiru. faimoasa carte a lui R. care nu pot fi explicate decât dacă acceptăm ipoteza unei planete necunoscute de proximitate. www. care trimit spre noi misterioase farfurii zburătoare. co. cititorul este rugat să acceseze următoarele site-uri de pe* Internet: www. apollonius. crawford2000. dar şi. evocarea lor apărând de trei ori pe cele 7 tăbliŃe clasice. A. bazată pe măsurători precise. Flying Serpents and Dragons. uk/Nibiru (pentru un Index al problemei) şi www. în unele ipoteze.

pp.Innana-Ishtar la sumerieni. la revanşa nedorită a fiilor lui Tiamat. Cosmogonia babiloniană a lui Berossos (Gândirea asiro-babiloniană în texte. 52-53. dar şi un schimb de regim imaginar. ed.mama titanilor şi a Hecatonheirilor.este şi ea necontrolată.fiind doar a doua. al ni-lea î. pp. ajungând la noi prin intermediul lui Eusebiu de Cesareea.azi pierdută acestui preot al lui Marduk din vremea lui Antioh I. procesul de exorcizare a feminităŃii terifiante este vizibil peste tot: la semiŃi. 40-41) a fost compusă abia în sec. s-a folosit şi el de Babyloniaca . dacă Ńinem cont de faptul că Enuma elish se recita ritualic cu prilejul sărbătorilor echinoxiale de Anul Nou (akitu). prin tradiŃie. ed.. Lilith a fost. Berossos insistând cu precădere pe 39 . Se prea poate ca fenomenul să fi reprezentat şi o exorcizare de spaimă. fiind prezentat ca un ucigător de monştri. zeiŃele de substrat ale regiunii . implicaŃi în titanomahia şi gigantomahia din care iese triumfător Zeus. stearpă. Psihologic şi sintactic. preluând supremaŃia asupra lumii . în Orientul Apropiat. bazată pe cultul Marii ZeiŃe primordiale.concluzia că ascultătorii cosmogoniei erau fascinaŃi de aspectul lor fabulos şi bizar. unde zeiŃa pământului Geea . Kernbach. de pildă. cit.n. orice insubordonare faŃă de acesta ducând la surparea echilibrului şi. prilej cu care regele se identifica simbolic cu Marduk. deoarece complotează cu şarpele . în AntichităŃi iudaice. nuanŃa civilizatorie.e. înspăimântătoare. Ceva similar pare să se fi petrecut şi în Grecia arhaică. cit. prima soŃie. uraniană a lui Ea-Marduk înlocuind o mitologie stihială feminină. fragmentele recurente înspăimântătoare întreŃineau psihoza politică potrivit căreia echilibrul fragil al lumii se datorează doar puterii regelui de a tine în frâu forŃele demonice ameninŃătoare. Eva -destul de malefică şi ea. Reforma religioasă a lui Hammurabi propunea o Lege cauŃionată cosmogonic. ostile. realizată colectiv. respectiv V. Tiamat la babilonieni -fiind terifiante. monştri cu o sută de braŃe vânjoase. Flavius Josephus.. implicit. a lui Âdam. Miturile esenŃiale.

„«viziuni» interioare. 1994. asemănătoare centaurilor din mitologia greacă. rom. 95). echivalentă cu o eufemizare culturală: oamenii nu mai sunt făuriŃi din trupul maleficului Kingu. ceea ce stipulează o omologie între apa selenară a începuturilor şi Tiamat. p. de aceeaşi valoare numerică ca şi selene" (Gândirea asirobabiloniană în texte. iar în faŃă având chip de om". monstruoase din primele zile ale CreaŃiei. pentru ca din sângele lui să fie făuriŃi oamenii. când se nasc oameni cu două sau patru aripi. ci direct din Marduk. cele patru colecŃii de Vede indiene reprezintă. pe care Enuma elish nu o afirmă. «arhive de experienŃe de unire cu divinul»" (cf. ed. prin însăşi etimologia cuvântului (*vid = a vedea). potrivit formulei lui Louis Renou. adică fiinŃe hibride care „aveau picioare de cal. ceea ce sugerează fără echivoc consubstanŃialitatea dintre rege şi supuşi. în limba caldaică Tamte. 53). dar şi ca zeu care acceptă autosacrificiul. Henri de la Bastide: Patru călătorii în inima civilizaŃiilor. p. Precizarea care urmează este însă cea mai relevantă: „Peste toate aceste vieŃuitoare ar fi domnit o femeie cu numele de Homoroka. Remarcăm astfel translaŃia de mentalitate petrecută între Enuma elish şi Berossos. sau. distins în acŃiunea de sacrificare a lunii.zămislirile hibride. unul de bărbat şi unul de femeie. a căror arborescentă metafizică 40 . pentru ca din cele două jumătăŃi ale trupului ei să fie făcut cerul şi pământul (imaginea soarelui care se desprinde din învelişul selenar e superbă!). COSMOGONIA VEDICĂ înŃelese ca „ştiinŃă a cunoaşterii supreme". în spate fiind cum sunt caii. care nume tradus în greceşte înseamnă thalassa. oameni cu coarne de capră sau hipocentauri. Acesta apare la Berossos ca Bel. substratul mitologic selenar fiind înlocuit de mitologia solară a lui Marduk. umanoizi bisexuaŃi sau cu două capete.

sporire". adesea contradictorie. Yajur-Veda („Veda formulelor sacrificiale"). „Ascultarea" (shruti) indică faptul că însuşirea Vedelor presupune stabilirea unei rezonanŃe cosmice între text şi cel ce îl ascultă. ca ipostazieri de sine ale Absolutului (Brahman). în comportamentul vedic cunoaşterea este legată de expansiune şi incandescenŃă cosmică: cunoscând Vedele. ca temei al vieŃii. în care cineva nu poate intra (iniŃia) de unul singur. sensul expansiunii cosmice infinite este ilustrat de mărimile considerabile ale statuilor lui Buddha din grote sau temple: el „este" Tot. chilie. unde cunoaşterea este îndeobşte asociată cu forme spirituale de retractilitate (singurătate. Aşadar. ceea ce înseamnă că ele nu derivă de la vreo persoană anume (zeu sau înŃelept originar). ci există dintotdeauna. revelaŃia interioară a înŃeleptului fiind pregătită de autosacrificiul prin care el se „distruge" pe sine pentru a se uni cu Şinele universal absolut (Brahman). ci existând dintotdeauna. mai jos). Spre deosebire de mentalitatea europeană. (în Budismul de mai târziu.) în logica Vedelor. ocupă întreg spaŃiul şi timpul lumii. cunoaşterea supremă presupune o închidere care se deschide. care se rostuieşte şi se autodistruge periodic pentru a se regenera cu fiecare mare ciclu temporal cosmic (v. ascultândule. adâncirea solitară în sine etc).întortocheată. ghidat de către un maestru spiritual (guru). care îl cuprind şi pe care le cuprinde în el însuşi. ci doar „dus de mână". prin „creşterea" spre infinit a fiinŃei înŃeleptului. necreat de vreo persoană anume. înŃeleptul rishi îşi deschide generos fiinŃa către imensitatea universală a revelaŃiei. întreaga logică 41 . rădăcina *BHR a cuvântului Brahman (Absolut) însemnând şi el „creştere. Aceste patru „arhive" aparŃin palierului shruti (ascultare) al ştiinŃei sacre. corespunde cu definiŃia hinduismului ca „junglă": spaŃiu vital multiplu. Sama-Veda („Veda melodiilor sacrificiale" şi Atharva-Veda („Veda descântecelor magice"). Vedele se împart în patru grupe de texte: Rig-Veda („Veda strofelor").

vedică e dominată de imperativul spiritual al sacrificiului, motiv ce duce la exorcizarea sacrală a fricii de moarte şi la prezentarea morŃii ca apoteoză necesară, ceea ce explică, în ultimă instanŃă, atât cosmogonia autosacrificială a omului cosmic Purusha, cât şi binecunoscuta formulă a transmigraŃiei sufletelor. „Arhiva" (samhita) Rig-Veda reprezintă o culegere de 1028 de incantaŃii sau imnuri (sukta = "lucruri bine spuse"), structurate în mai bine de 1000 de strofe (ric, rădăcină de la care vine şi numele). Prin tradiŃie, articularea primelor Vede este situată în timp la începutul mileniului II î.e.n., arhivele apărând în forma lor finală cam în jurul anului 1000 î.e.n.; fireşte, formulând în acest fel cronologia, recurgem la un artificiu istoric, pentru că în concepŃia hindusă Vedele există dintotdeauna, ca ŞtiinŃă Supremă revelată înŃelepŃilor rishi la fiecare mare ciclu cosmic. Acestor revelaŃii impersonale li se adaugă textele personalizate, de hermeneutică exegetică, grupate şi ele în patru colecŃii: Brahmana („comentariile brahmanice"), Kalpasutra (texte care trasează prescripŃiile comportamentului ritualic), Upanişadele (textele speculative) şi faimoasele Aranyaka, „textele pădurii", considerate a fi atât de ezoterice, încât nu pot fi transmise decât în adâncul secret al crângurilor. în practică, distincŃiile nu sunt însă atât de clare, fiindcă toate aceste texte presupun repetiŃii, adnotări, fracturi de sens şi chiar contradicŃii logice, prin nimic incompatibile cu exigenŃa primă a revelaŃiei şi „vederii" cosmice, fiindcă în acest fel se articulează, fremătător şi viu, o „junglă" de înŃelesuri şi sensuri arborescente, în care învăŃăcelul nu poate intra de unul singur, ci doar ghidat de către un iniŃiator sau maestru spiritual (guru). Imagistic, pădurea ocupă aici un loc principal, ca expresie a preaplinului stihial vital: e locul unde este exilat Rama din Ramayana, spaŃiul unde sălăşluiesc demonii (ca expresii ale iluziei cosmice, Maya), dar pădurea e şi simbolul care surmontează, în India arhaică, orice valorizare spirituală a aşezării umane, fiindcă doar în pădure se realizează consubstanŃialitatea dintre toate regnurile 42

şi ordinele ipostaziate ale universului. La nivelul spiritual al textelor de referinŃă, Aranyaka, „textele pădurii" indică această omniprezenŃă; tâlcuri ezoterice fiind destinate să fie comunicate doar prin tăcerea foşnitoare a legăturii dintre maestru şi învăŃăcel, Aranyaka se întind, asemenea unor liane, asupra tuturor colecŃiilor ŞtiinŃei Sacre: există Aranyaka atât pentru Rig-Veda cât şi pentru celelalte „arhive", accepŃiunea lor spirituală fiind duală: ele „tălmăcesc" speculativ textele de bază (fiind, aşadar, o „disciplină" umană care se învaŃă), dar reprezintă şi reflexul cosmic al acestora, motiv pentru care le pătrunde cu adevărat sensul doar acela dispus să se piardă în reverberaŃia lor absolută. Ceva similar - dar la un alt nivel decât acela revelat al Vedelor - se întâmplă cu textele care aparŃin palierului smriti, adică „tradiŃiei încredinŃate a memoriei". Ramayana şi Mabaharata iac parte din această categorie: ele nu sunt texte revelate (shruti), fiindcă originea lor se leagă de o persoană anume, de ideea creaŃiei umane, motiv pentru care textele grupate în smriti sunt accesibile tuturor celor patru caste, în vreme ce textele revelate (shruti) pot fi cunoscute doar de către membrii castelor superioare: brahmani, kshatriya (luptători, războinici) şi vaishya (negustori). în centrul epopeii se află Dharma, ordinea universală (este cazul tuturor textelor din corpusul „tradiŃiei", smriti), pe când Vedele se raportează la Absolut (Brahman), incluzând dharma în logica iniŃiatică a „renunŃării". Generalizând - fenomen care, în mod logic, nu putea fi întreprins într-un moment în care civilizaŃia hindusă dispunea doar de textele revelate, shruti -putem ajunge la concluzia că întreaga logică sapienŃială a hinduismului se bazează pe o ecuaŃie regresivă: accesibile şi castei inferioare shudra, al „lucrătorilor manuali", textele „tradiŃiei", smriti, instituie dramatizarea cosmică a dharmei ca o etapă înspre revelaŃia senină pe care o propun Vedele, în centrul cărora se află Absolutul, Brahman. Textul fundamental al 43

gândirii hinduse, Bhagavad-Gita („Cântecul celui preafericit") face parte din Mahabharata, epopee inclusă, la rândul ei, în textele „tradiŃiei", smriti, însă asimilarea profundă a textului - care, în unele şcoli indiene, se predă timp de mai mulŃi ani, lungimea nefiind totuşi excesivă - are în vedere unirea cu Brahman, dharma fiind o stare implicită acestei deschideri serene înspre infinitul transpersonal al cosmosului. Foarte subtilă e relaŃia dintre Brahman şi Dharma, dintr-un motiv destul de străin gândirii noastre obişnuite, europene. SubjugaŃi de frumuseŃea epopeii, noi o receptăm ca literatură, ca fenomen ficŃional, articulat prin jocul aglutinant al TradiŃiei, însă e de ştiut faptul că indienii au o altă reprezentare, de data aceasta metafizică. Atât Ramayana, cât şi Mahabharata (aceasta din urmă într-o mai mare măsură chiar...) sunt scenarii agonale, dramatice, prezentând cazuri de tulburare a ordinii universale (Dharma) şi de restabilire a acesteia prin tribulaŃiile corective, iniŃiatice ale unui om sau unui zeu. Pentru indieni, însă, cele două epopei sunt drame cosmice, nu literatură, fiindcă ele prezintă sacrificii de sine ale Absolutului: mari scenarii metafizice prin care Absolutul se pune pe el însuşi în criză, pentru a-şi câştiga eliberarea. DistincŃia e esenŃială, fiindcă ea implică toate textele de care am vorbit, fie că aparŃin palierului shruti, fie că Ńin de smriti: ascultându-le sau citindu-le, hindusul se integrează unei coregrafii metafizice, devine parte componentă a dramei cosmice pe care textele o redau. Actul ca atare transcende dimensiunea strict literară a participării personale (aşa am recepta-o noi în Europa), devenind gest cu implicaŃii cosmice directe. Ceva similar nu vom găsi decât în Torah iudaică - accentele fiind chiar mai acute în iudaismul speculativ, mistic -, unde o „greşeală" înfăptuită în timpul lecturii poate provoca permutaŃii numerice fatale în tot universul. Lectura însăşi e precedată de ritualuri particulare de purificare şi de urmărirea textului cu o mână sau un deget din metal preŃios, fiindcă eventuala murdărire involuntară a sulului, sau ştergerea accidentală a vreunui 44

citatul pe care îl vom reproduce se află la p. Kapani. atât de importantă în iudaism (Geneza). pe o logică de consubstanŃialitate sacră. înŃeleptul. în Din raŃiuni strict tehnice. cit. Religiile lumii. 345). Dharma (etimologic. Este vorba de o lege imanentă naturii lucrurilor. a susŃine"*) există dintotdeauna. care stă la temelia societăŃii şi ne conduce pe fiecare" (L. fără să contrazică ideea de religie. ed. rsi. cât şi ceea ce se întâmplă în celelalte regnuri. pp. înseamnă mai exact temeiul cosmic şi social. va apărea în textul nostru ca rishi etc. substitutul lexical cel mai frecvent pentru ceea ce noi.caracter sunt receptate ca intruziuni perturbatoare în arhitectura numerologică a templului cosmic. „care. op. norma regulatoare a vieŃii.„nu există un echivalent precis al termenului «religie».. ed. înŃelegem prin „credinŃă sistemică" fiind dharma (ordine. unde omul este creat în mod direct ca „stăpân" al plantelor şi animalelor.. scris tot cu un punctuleŃ sub r. atât viaŃa oamenilor. ca ordine cosmică. cit. de «legi» care «susŃin» universul. fiind „ansamblul de legături inteligibile.]: Religiile lumii. temei al celor existente). 335-414. al căror efect nu poate fi controlat. 1996. motiv pentru care hinduismul nu cunoaşte diferenŃa metafizică dintre om şi animal sau plantă. va fi transliterat smriti. Hulin. animal sau vegetal. „a sprijini. fără să fi cunoscut vreodată vreun început. pp. recurgem în întreaga carte la transliterarea fonetică a termenilor. în secŃiunea Trăsături specifice ale religiei hinduiste. p. Jean Delumeau [coord. In limba sanskrită . de la rădăcina *dhri. rom. 45 . Ea reglează. scris de către Lakshmi Kapani) . citindu-se RI. 357-358). scris împreună cu Michel Hulin (v. Dharma şi instituŃia renunŃării. europenii. 357. Ne vom mai întâlni cu asemenea cuvinte: smrti (tradiŃie). DHR se ortografiază cu un punct aflat sub consoana R.precizează Lakshmi Kapani în excelenta micromonografie tematică dedicată Hinduismului din volumul Religiile lumii. în voi. împiedicându-l să se prăbuşească în haos" (M.

hinduism. multietnică a lumii indo-europene [cf. ambele sunt expresii ale aceleiaşi ordini cosmice a dharmei. este legată şi de un alt aspect de ordin sacral. ca ordine sau lege cosmică. ed. metafizic înŃelegând lucrurile.m. consecinŃa acestei indiferenŃieri ontologice e reprezentată de lipsa distincŃiei esenŃiale dintre sacru şi profan: dimpotrivă. cit. p. expresia sapienŃială a acestei dependenŃe fiind aceea dintre discipol şi guru: oricât de bine pregătit ar fi el. brahmani. Dharma. matur sau vârstnic ş. cuvânt care trimite spre stratificarea arhaică. Se întrevede în această definiŃie vestigiul raŃionalizat al străvechii participări ritualice. Hulin (op. hindusul nu construieşte „mănăstiri". copil. vaishya (negustori) sunt considerate superioare. Individul se conturează prin intermediul alăturării diverselor sale apartenenŃe. p. casta lucrătorilor cu 46 . în vreme ce shudra.a. vaishya sau shudra. de pildă. ca entitate socială. ICIR. ci ca un fenomen de apartenenŃă la o comunitate socială sau la o altă persoană." Expresia imediată a acestei apartenenŃe este sistemul cuaternar de caste (vama = culoare. „autentică" (aşa cum face europeanul). motiv pentru care. pentru care europenii nu au corespondent şi pe care mintea europeanului o înŃelege mai greu.. ci numai ca bărbat sau femeie. din lipsă de categorii: definirea omului ca element de relaŃie. brahman. I. cit. unde „fiinŃa" este concepută nu ca singurătate ireductibilă. străină. sistem în care primele trei.scrie M. pe motiv că „s-au născut de două ori" -' expresie în care nu putem să nu recunoaştem reminiscenŃa unui rit arhaic de iniŃiere -. „înainte de toate . ideea de a ridica un zid de despărŃire între vitregiile vieŃii cotidiene şi sacralitatea adâncirii în sine fiindu-i. hindus sau «barbar» (mleccha). M. discipolul nu poate pătrunde în „jungla" sacră a cunoaşterii şi renunŃării decât prin intermediul unui maestru spiritual. kshatriya (războinici). 346) — dharma nu recunoaşte omul aşa cum este el. Omenirea nu este astfel prezentă decât în interdependenŃa acestor poziŃii sociale. kshatriya.d. Eliade. 206]).

352-353] Sub aspect cosmogonic. cap de familie (grihastha). cum spunea Mihai Eminescu în Luceafărul. care se vor particulariza ulterior în triada BrahmaVishnu-Shiva. întinsă pe fabuloase cicluri cosmologice. p. Din această logică a construcŃiei şi destrucŃiei cosmice fără început şi sfârşit se nasc marile dualisme indiene. „murind spre a renaşte". [v. pp.mâna e considerată inferioară. 353). Hulin. prin celebra practică sacrală a renunŃării (sannyasa). Vishnu fiind „crugul". „iluzia cosmică" pe care omul o întâlneşte peste tot în viaŃă. Spre deosebire de gândirea europeană. lumea se reînnoieşte continuu. Ramayana şi Mahabharata sunt.. la nivelul oamenilor. „sistole şi diastole ale absolutului (M. şi de magia căreia se desprinde în momentul suprem al renunŃării sacrificiale (sannyasa). unde ecuaŃia 47 . în care prima şi a treia divinitate reprezintă disimetria constructie-destrucŃie. M. punctul de echilibru care le reuneşte pe amândouă. prin stadiul de învăŃăcel (brahmacarin). prin intermediul cărora acŃiunea . de ordin preponderent vegetal. Dramatic. guvernată de „emisiile" şi „resorbŃiile" succesive ale Stăpânului Suprem al vieŃii: prin această mişcare cosmică antitetică. ibid. succesiv. cit. op. de „modelaj" armonic ale universului (kalpa) şi a celor destructive (pralaya). rituri cosmice sacrificiale. dualismul kalpa-pralaya translează în raportul dintre dharma şi maya. în absenŃa cărora destinul universului şi al omului ar fi imposibil de înŃeles. La fel se întâmplă şi cu omul.cosmică a dharmei e pusă în mişcare. omul trecând. pentru zei. sub acest aspect. dar şi ca fiinŃă care se aduce pe ea însăşi sacrificiu. lumea e concepută în hinduism ca o „Ńâşnire" (srishti) continuă şi ciclică a energiilor vieŃii. de care se leagă la fel de bine cunoscuta structură tetradică a stadiilor vierii (ashrama). Prima asemenea structură reproduce succesiunea fazelor constructive. Hulin. sihastru despărŃit de familie şi de urmaşi (vanaprasiha) şi eliberat prin renunŃare (sannyasin). definit de către textele sacre ca fiinŃă care aduce sacrificii: ofrande în primul rând. care aşează lumea în structuri disimetrice complementare.

fiindcă. Potrivit acestei concepŃii -derivate din fiinŃa duală a lui Vishnu. având nevoie de autodestrucŃie pentru a renaşte. drumul spre înŃelepciune nu apare ca fiind radical opus mayei . omogenitatea tensionată dintre construcŃie şi destrucŃie explică. care te pot duce la pietre. Expresia dramatică definitorie pentru această concepŃie despre lume o găsim în Ramayana: armata maimuŃelor lui Hanuman. omul trebuie să găsească şi el „relele pozitive" ale mayei care îl pot ajuta. de care se foloseşte prinŃul Rama. ca forŃă retardantă în drumul omului spre renunŃare. în consecinŃă. cât şi din energii favorabile. în sens complementar. Greşeşte profund doar cel care se opune rigid şi inflexibil mayei. prin ambele faze. în vreme ce demonii înmagazinează jumătatea ei malefică. în cicluri de timp uriaşe. maya. reprezintă componenta benefică a iluziei cosmice. cosmosului. prezumŃios. la rândul său. „crugul" universului -. ceea ce pentru indieni este de neconceput. ci presupune. întârziindu-Ńi sau zădărnicindu-Ńi împlinirea spirituală. în acest fel. o cumpătată selecŃie a „iluziilor" pozitive care te pot ajuta. ca şi absenŃa riturilor de resacralizare regresivă: hindusul nu se întoarce în timp. cu condiŃia să le identifici corect şi să te foloseşti de ele. tot aşa cum universul se înnoieşte mereu prin pralaya.cum îndeobşte se mai crede -. mentalitatea hindusă a simŃit nevoia să introducă în ecuaŃia reproducerii ciclice a universului formula 48 . nu din afara sa). ieşind. El nu poate ieşi din maya (forŃă universală. spre un Mo tempore plenitudinar şi paradisiac.tipică spune că omul contribuie la binele său şi al lumii luptând înverşunat împotriva forŃelor răului şi a ispitelor pe care acesta i le pune în cale. el s-ar situa în afara marelui joc cosmic. din interiorul dharmei. care te pot ajuta. dimpotrivă. cu intenŃia resacralizării. fiindcă în acest sens el s-ar substitui. omogenitatea dintre sacru şi profan. gândirea hindusă formulează ecuaŃia cosmică a omului într-un mod mai nuanŃat. a cărui imensă roată trece ea însăşi. se compune atât din energii eminamente destructive.

incluzând în schema analogiilor tulburătoare celebra poveste a „întrupărilor" {avatara) zeului Vishnu. cărora beoŃianul le-a adăugat o a cincea vârstă. Religiile lumii. să fie nevoit să lupte împotriva războinicilor abuzivi {kshatriya). cap. treta-. aramă şi fier. ed.corectivă a unei degenerescente temporale.. singura vârstă „fără cer" dintre cele 5 menŃionate în Munci şi Zile. „deoarece aceştia. MistreŃ). ed. Broască Ńestoasă. [V. în luptă cu demonul Hiranyakashipu. zeii nefiind amintiŃi de loc la nivelul acestui palier temporal. 29-l34.şi kali-yuga. cu cât vârsta a treia din schema degenerescentă hindusă îşi datorează marca negativă obsesiei oamenilor de a nu mai privi spre scopul vieŃii lor (renunŃarea) şi de a face stricăciuni în jur. pp. 352-353. Mit şi gândire în Grecia Antică. argint. cea a „eroilor". dvapara. Logica „întrupărilor" se construieşte pe motivul cosmogonic al luptei dintre zei şi demoni {deva vs. Jean-Pierre Vernant. gândul ne duce inevitabil înspre cele patru vârste metalice originare ale lui Hesiod. Religiile lumii. ed.fiind „era întunecată" care anunŃă întoarcerea roŃii. ordinea crescătoare. Studii de psihologie istorică. Parashurama. asura).] Citind această reprezentare. potrivit căreia „vârstele lumii" (yuga). din poemul Munci şi Zile. Structurile mitului. . aur. „Uitarea" menirii sacrale îşi are un corespondent în baia bezmetică de sânge în care se complac oamenii seminŃiei de aramă . armonică a universului. krita-. pp. pentru ca următorul avatar. din cauza răutăŃii oamenilor . 1995.tot a treia! din schema lui Hesiod. cit. rom. pp. căruia i se asociază unul de progresivă antropomorfizare a divinului. 344-345). apoi apar hibridul Om-Leu. [V. şi piticul Vamana. ultima dintre ele în care ne aflăm şi azi. CorespondenŃa merge chiar mai departe. interpolată. se rostuiesc într-o succesiune degenerescentă de patru faze recurente. silit să îl înfrunte pe Bali. obligat să apară în lume pentru a regla echilibrul fragil dintre dnarma şi forŃele monstruoase ale răului care o ameninŃă (v. cit. Primele avatara ale lui Vishnu sunt încă teriomorfe (Peşte. care compun kalpa.] Paralelismul este cu atât mai frapant.

în care primul element este prezentat ca inform. CivilizaŃie şi cultură. Emilio Benveniste. pe când cerul aduce în ecuaŃie elementul ignic indispensabil închegării armonice a lumii. După Parashurama. „adversarii arienilor au fost mitologizaŃi. pe ansamblul general al schemei. O detaliere a acestei simbolistici contrastive o găsim în antiteza – pământ şi cer. cit. p. Vocabularul instituŃiilor indo-europene. 207). Marija Gimbutas. cereau să exploateze lumea numai în folosul lor" (ibid. pentru a migra apoi spre bazinul caspic şi actuala Europă. apoi. marcate de amnezii abuzive în ceea ce îi priveşte pe zei.] M. metamorfozaŃi în «demoni» şi «vrăjitori». ca avatara. cap. voi.analogia poziŃională. într-o logică conexă. OpoziŃia dintre zei (deva) şi monştri (asura) se explică. ed. [Pentru mai multe detalii. Astfel. Religia indo-europenilor. scrie M. pornite din Răsărit..49 uitând dharma (legea). Eliade (op. Eliade.. v. opoziŃia apă-foc. pe noi ne interesează însă deprecierea sacrală a lumii de către oamenii de la etajul al treilea al schemei. cit. 50 . prinŃul Rama (din Ramayana). ICIR. creditând în final efigia unui suveran cuceritor al focului în lupta înverşunată împotriva elementelor originare acvatice. 1989. Zeii vedici. fiind foarte răspândită în mitologie. unde pământul aparŃine izomorfismului germinativ al indiferenŃierii. ed. ambele ecuaŃii prezentând generaŃii de criză excesiv de „terestre". p.. rom. zeul Krishna (din BhagavadGita. nediferenŃiat şi malefic. politică şi culturală a popoarelor indo-europene. episodul central din Mahabharata). în vreme ce al doilea se leagă de accesoriile indispensabile civilizaŃiei şi întemeierii armonice a lumii. 344). arienii şi-au mitologizat expansiunea. pe traseul lor de cucerire de noi teritorii. şi prin proiecŃia în mit a unei realităŃi istorice: sedimentarea socială. I. victorios asupra oamenilor fără transcendenŃă . tot astfel. Vestigii preistorice în sud-estul european. imaginar. VUI. cu Mitul hesiodic al vârstelor e frapantă! -apar pe rând. M. Eliade precizează că. Buddha şi Kalkin (doar pentru Budism).

zeul care îi dezvăluie prinŃului Rama din Ramayana calitatea sa de avatar al lui Vishnu . în problematica strictă asupra căreia neam aplecat acum. devine real. In substratul mitologiei vedice. în prealabil. o «formă». mai precis asimilate luptelor lui Indra [zeu vedic celest.] Ocuparea unui nou teritoriu devenea legitimă prin ridicarea unui altar (garhapatya)." Citatul este important şi fiindcă relevă rolul uriaş pe care îl joacă în cosmogoniile popoarelor arhaice incandescenŃa (căldura) ca mijloc de trecere de la informai la formă.] împotriva lui Vritra [dragon serpentiform acvatic în aceeaşi mitologie . şi toŃi aceia care construiesc altarul focului sunt stabiliŃi. stăpân al trăsnetului . în paranteză fie spus. transformat din «haos» în «cosmos».când şi-a construit un garhapatya.. de energia ignică pe care o emană cerul. alŃii sacrifică în focul lui Brahman.n. Eliade citatul. indiferenŃiată. Dar ridicarea unui altar dedicat lui Agni nu este altceva decât imitarea rituală a CreaŃiei. teritoriul ocupat este. Altfel spus. el primeşte. înŃeleptul îşi lărgeşte propria fiinŃă până în punctul în care aceasta se uneşte cu marele foc universal transpersonal în care sălăşluieşte Brahman.al şaselea -. prin puterea ritului. n.aduc sacrificiu zeilor. în multe mitologii. „încălzindu-se" prin tehnici sapienŃiale specifice. sacralitatea ca atare este legată de foc. dedicat lui Agni [zeul focului .idem.luptele pentru cucerirea teritoriului au fost transfigurate.. B. sacrificiul prin sacrificiu.îşi continuă M.idem] şi a altor FiinŃe «demonice» [. pe care Rama trebuie să o „cucerească" luptând împotriva demonilor conduşi de către înspăimântătorul Ravana]. înŃelepŃii indieni fac distincŃia dintre sacrificiul adus zeilor şi autosacrificiul a cărui finalitate e unirea cu energia cosmică Brahman. Şt." Şi tot acolo: 51 . separarea primelor forme de substanŃa originară plasmatică. Coomaraswamy . „Unii yogini -spune Bhagavad-Gita . El este. se produce în urma încălzirii materiei primordiale. făcând trimitere la Ananda K. „Se zice despre cineva că s-a instalat (avasyati) .

întrucât Varuna reprezintă un caz de reconvertire mitică. 208 sq.cum am mai detaliat . în interpretarea lui Kernbach. ed. p. prin repetarea periodică a ciclurilor temporale de construcŃie şi destructie. însuşirile celeste ale lui Varuna sunt primordiale. retroactiv. 24. cu precădere la nivelul superior al extazului divin. motivul pentru care cosmogonia arhaică. rom. Samkhya-Karika. cel care meditează la sacrificiul lui Brahman. 25.. 57. ed. autosacrificul spiritual brahmanic corespunde ." (Bhagavad-Gita. putem reconstitui şi o religie proto-vedică. Revenind la hinduism.„Brahman este aducerea ofrandei. 615). p. al omului primordial Purusha. ed. axată pe figura lui Dyaus. IV.). cit. Purusha Aşa cum precizează M.. lucrurile nu sunt. în prea-plinul religios al propriei sale fiinŃe.) Pe de o parte. DicŃionar.trebuie să ne aducem aminte când discutăm credinŃa ca atare din creştinism. Varuna. prezenŃa infinită a lui Dumnezeu. magician celest cu extensii acvatice. in: Filosofici indiană în texte. trebuie să intre în Brahman. totuşi clare. 1971... întrucât numele său înseamnă „peşte" (cf. fiind putin probabil că s-ar putea stabili cu exactitate filiaŃia. divinitate primordială: Devii şi Asurii. vedică se rostuieşte în jurul unui autosacrificiu. V. pentru a regăsi infinitul energetic pe care fiinŃa sa o conŃine . Eliade (ICIR. 65. pe de altă parte. Brahman este ofranda jertfită de Brahman în focul lui Brahman. sacrificiul brahmanic preamărit în BhagavadGita explică. el fiind înlocuit ulterior ca samraj (Rege Universal) de către Varuna.. Kernbach. atributele acvatice venind mai târziu. subcap. 52 . Bhagavad-Gita. „zeul indo-european al cerului".prin care înŃeleptul trece dincolo de propria sa formă sau persoană. ardoare prin care credinciosul simte. p. Tarka Samgraha. de distincŃia dintre sacrificiul divin (către persoana concretă a unui zeu) şi autosacrificiul brahmanic . cit.cu autosacrificiul regenerativ al lumii.

de altfel. 209) Cosmogonia hindusă este guvernată de ideea de (auto) sacrificiu. 209) . care exprimă o restratificare a panteonului divin. conflictul de generaŃie sugerând şi o demonizare implicită a asurilor." Autosacrificiul cosmic regenerator care domină formula resurecŃiei periodice a ciclurilor temporale universale explică raŃiunea pentru care calitatea divină de asura nu dispare atunci când noii zei. [. Eliade (op. fiindcă asura desemnează.precizează M. însă drama mitică din Vede îi opune pe zei {deva) asurilor." (M. victoria zeilor .. la îndemnul lui Indra. p. contradictorii şi arborescente. fiind astfel părintele iluziei cosmice Maya. în speŃă aceleia care exista înainte de alcătuirea prezentă a lumii. se obscurizează întrucâtva atunci când căutăm să-l înŃelegem prin prisma textelor vedice . Devii. cit. nu există.. cuvânt mai important în toată logica sapienŃială hindusă. de pildă Agni" [zeul focului]. „Altfel spus . Eliade .păstrând proporŃiile ..termenul asura se referă la puterile sacre specifice unei situaŃii primordiale.titanului Prometeu din mitologia greacă. „.apropiat . titlu pe care îl posedă şi alŃi zei. 209) . i-a abandonat pe Asuri.. Varuna ." Acest conflict.cum spuneam. la puŃin timp după aceasta.. Zeii {Deva) câştigă supremaŃia asupra 53 . ajung la putere: „«Zeii cei tineri»..precizează M. Devii le-au răpit Asurilor cuvântul sacrificial..„este desemnat [în Vede] mai ales cu titlul de asura. ibid. cât şi datorită faptului că el este zeul combinării formelor lumii. care nu posedau sacrificiul. Eliade (ibid. Eliade.a fost hotărâtă când Agni.precizează M. Deva. acesta e motivul pentru care ei beneficiază de epitetul asura. un atribut divin extins şi asupra generaŃiei mai tinere de zei. p. zeii primordiali fiind înlocuiŃi cu o generaŃie mai tânără. ca o „junglă" -. n-au pierdut ocazia să-şi însuşească aceste puteri sacre. p.] Indra l-a invitat atunci pe Varuna să treacă în regatul său. atribut pe care Varuna îl păstrează. atât prin forŃa sa stihială îngrozitoare. în Vede.

) cu un rol de actant cosmogonic. această puternică ecuaŃie a autosacrificiului regenerator este asociată unui imaginar ofidian: şarpele. unde şarpele apare ca fiind terifiant sau acvatic. Nu întâmplător. 79. fiind reprodus în româneşte în cartea lui V. numai că şi aici lucrurile îşi au propriul lor tâlc etimologic. pe care îl găsim în Brihadaranyaka Upanishad. omul e definit ca fiinŃa capabilă de sacrificiu. Agni etc. 213) . moment în care din buricul zeului a răsărit o floare deschisă de lotus.îl numeşte pe zeul focului „şarpe furios". fără intervenŃie exterioară. numele balaurului derivând din numele zeului chtonian celtic Balor. frisonul apocrif al acestor geneze multiple nederanjând pe nimeni. Logica imaginarului ofidian reapare însă cu obstinaŃie: Rig-Veda I. renăscând din sine însuşi. După toate indiciile. povestea aparŃine unei tradiŃii mai noi. Eliade (op. de fapt. în interiorul căreia trona demiurgul Brahma. separând cerul de pământ. Un străvechi mit cosmogonic povesteşte că la începutul lumii indiferenŃierea primordială a fost reprezentată de somnul profund al zeului Vishnu-Narayana pe spatele cobrei Ananta. raŃiunea de somn şi cuvântul prim bhan de tăcere. bunic şi epifanie subpământeană a zeului focului şi luminii Lug. numai că în tradiŃia hindusă referinŃa se face la dragon. p. cit. înzestrat cu puteri primordiale. implicit. Trezirea lui Vishnu a „încălzit" elementele amestecate ale începuturilor. Kernbach Miturile esenŃiale: Sacrificiul 54 .1 . este animalul care-şi lasă în urmă pielea.menŃionează M. la şarpele transfigurat prin foc. ceea ce îndeobşte nu se întâmplă în celelalte mitologii. Balaurul nostru din basme prelungeşte cum nu se poate mai bine această imagine de transfigurare ignică a chtonianului.Asurilor (şi implicit a lumii) în momentul când ajung în posesia formulelor sacrificiale. La povestea omului primordial purusha ajungem prin intermediul unui celebru mit al autosacrificiului cosmogonic. fiecare epocă mitică din tradiŃia hindusă şi-a investit zeii (Indra. asociind jivina chtoniană elementului ignic.

Această secvenŃă cosmogonică din 55 . în acest moment. 48-49). ceea ce ne trimite spre celebrul imn cosmogonic din Rig Veda X-90-l29 (în cartea lui V. oamenii. melodiile. la începuturile lumii.de sine al Creatorului. fiindcă. op. „căci foametea este moarte. pericole existenŃiale pentru progenituri. După aceea el se hotărăşte „să devoreze tot ce dăduse la iveală". pp. care ia naştere prin forŃa raŃiunii. de aceea natura morŃii sale este devorarea (aditi). Prajapati doreşte întruparea..) Făcând abstracŃie de nuanŃa filosofică a autosacrificiului şi privind totul dintr-un punct de vedere strict antropologic. acela de a dori. destrămându-se. instituind formula autocombustiei ciclice regenerative a universului: „Cu adevărat el înfulecă totul. undele căreia legănau Unul germinativ respirând „fără suflare". Demiurgul obosit dă naştere soarelui. puterile îl părăsesc pe Demiurg. acela ajunge devoratorul a tot ce este şi torul devine hrana lui. p. Kernbach. e imposibil să nu ne gândim aici la analogii ca Tiamat sau Kronos. formulele de sacrificare. Cine cunoaşte natura morŃii. descântecele. sacrificiile. Mitul relatează sacrificiul de sine al Demiurgului Primordial Prajapati." Ivit din moarte. ed. Prajapati afirmă primul său act. întunecată. cit. fragmente sunt reproduse la pp. o apă nesfârşită. 52). Autocombustia înseamnă aici şi diseminare. decât moarte şi foamete. apoi. el intră în autocombustie şi -în acest fel primul autosacrificiu originar dă naştere focului.a se compara cu Erosul hesiodic!) şi Gândirea. născut într-o vreme când în lume nu era nimic. cerului şi vântului. vitele" (V. prin autosacrificii succesive. ambii părinŃi abuzivi. cit. nediferenŃiată. definind un traseu iniŃiatic de la pământ şi apă la incandescenŃa ignică. în mitul cosmogonic din Brihadaranyaka Upanishad. zămislind prin extensie DorinŃa de viaŃă (proprie tuturor lucrurilor şi fiinŃelor . Unul se desprinse din mediul acvatic. care prezintă. 5l-56. „imnurile. pe care îl găsim şi în tehnicile Yoga. după care se naşte apa şi din apă ulterior pământul. adică aditi. Kernbach." (ibid. Incălzindu-se. el creează anul şi cuvântul.

p. Georges Dumezil arătând (v.Brihadaranyaka Upanishad valorifică. ideologizarea prerogativelor de castă nefiind probabil străină de sensul hermeneutic al fragmentului). ca dovezi de devoŃiune. care cere. ei sunt doi: focul de sacrificiu şi sacrificiul calului. sugestia textului fiind aceea că prin actul sacrificial ca atare se degajează căldura necesară reînnoirii ciclice a anului: „Cu adevărat.. Dumnezeul Vechiului Testament. ei sunt o singură divinitate: moartea. cit. ICIR. Kernbach. un tipar mitic străvechi. Focul acesta este arka [energie vitală]. Şi astfel. aşadar. Şi tot astfel. 53) Translând totul la nivelul uman al experienŃei sapienŃiale. dar nu îi este străin nici Yahwe. despre care majoritatea cercetătorilor . Mă. I.. se nasc gloria şi forŃa ca „răsuflări" ale vieŃii (ambele sunt apanaje ale castei luptătorilor. am putea-o numi 56 . ashvamedha este ceea ce iradiază căldură. mai sus) că există o strânsă legătură între ashvamedha şi sacrificiul de fertilitate al calului October Equus de la romani. trupul său este anul. în termeni moderni.. Din primul. § 73: Sacrificiile supreme: „ashvamedha" şi „purushamedha" . instituind sacrificiul calului ashvamedha. Prajapati îşi provoacă însă alte două sacrificii. aici. căruia nu îi este străină nici sumeriană Innana-Ishtar. o descumpănire pe care. fiindcă. Prajapati se întrupează în cal. al doilea sacrificiu fiind însă definitoriu pentru ritualistica arhaică hindusă. kshatriya. de tip ascetic. Fragmentul citat din Brihadaranyaka Upanishad confirmă ipoteza prin asocierea dintre cal. an şi căldură expansivă. metaforic." (V. modelul ashvamedhei sugerează că doar înŃeleptul capabil de moartea sinelui său propriu prin dilatarea sufletului către Absolutul Brahman se va putea împlini cu adevărat.cred că au fost rituri anuale de fertilizare hierogamică şi panspermică. sacrificii de prirnogenitură sau se comportă punitiv. acest înŃeles e ilustrat de criza singurătăŃii pe care o traversează Bărbatul cosmic Prajapati din Brihadaranyaka Upanishad.. stârnind spaima în rândul celor „aleşi". Eliade. ed.inclusiv M.

" E adevărat. 1995. însă frica primordială va avea reverberaŃii sapienŃiale logice.. Mărie Delcourt. sugestia.„criză a eului". Prajapati îşi risipi curând teama. indiferent unde s-ar afla el. este că din momentele de început ale lumii. a eului trăit ca şi criză. Prajapati doreşte o a doua fiinŃă alături de el. învelişul său de pământ: „La început [toate] acestea nu erau decât Atman în chip de purusha. [. tema cosmogonică a androginului. nu are de cine să îi fie frică (sentimentul angoasei fiind o stare de relaŃie.] 57 . Mefistofel şi androginul. rom. descoperind că. a oricărui eu. întrucât eul . v. Mituri şi rituri ale bisexualităŃii în Antichitatea clasică. de fapt. Eliade. »." (ibid. sintagmă ce se dovedeşte a fi corectă doar în parte. Textul sună în felul următor: „El [Bărbatul cosmic primordial. ed. întreŃinută din afara fiinŃei). fiindcă în realitate în textul hindus ne întâlnim cu o accepŃiune niŃel diferită. 1991. Seria autosacrificială a lui Prajapati continuă cu dizolvarea crizei provocate de singurătate în androginism: simŃindu-se singur.. ed. Hermaphroditos.] El fu cuprins de frică. „necunoscând bucuria". 53).acesta e sensul descumpănirii lui Prajapati . 1996. Le mythe de l'androgyne.. şi se împarte pe sine „în două jumătăŃi". Astfel apăru pronumele «Eu». Berg International Editeurs. celui singuratic îi este frică. Prajapati] se uita jur împrejur şi nu zări pe nimeni în afară de sine. Textul e fără echivoc în această privinŃă.poate fi cuprins de angoasă doar atunci când se simte înstrăinat de Absolut. motivul fiind că prezumŃia identitară („eu sunt") stipulează implicit o ruptură între persoană şi Absolutul cu care ea ar trebui să fie consubstanŃială. stipulând un dualism între Atman (partea nemuritoare a energiei cosmice care sălăşluieşte în om) şi Purusha (om). Jean Libis. De aceea. M. rom. Purusha este epifania terestră a lui Atman. p. singur fiind. uniŃi în îmbrăŃişare. Şi înainte de orice el rosti: «Eu sunt." [®°Pt. devenind „aidoma bărbatului şi femeii.

ochiul său stâng s-a făcut soare. cel născut înaintea tuturor. cit. 000 de ani. glasul i s-a prefăcut în tunet. sângele lui s-a prefăcut în fluvii." (ibid. ed. părul i s-a schimbat în stele.COSMOGONIA CHINEZĂ Poate cea mai bine cunoscută sub aspect iconic. sub înrâurirea vântului. 62-63) Crescând gigantic timp de 18. fiindcă ascunde o carenŃă de structură asupra căreia merită să medităm: „Pan-Ku. de provenienŃă indo-europeană. compusă dintr-un principiu senin. s-au făcut oameni. ochiul său drept sa făcut lună. tendoanele şi vinele sale au ajuns să fie drumuri pe pământ. devenind un axis mundi. din carnea lui s-a alcătuit Ńarina de arătură de pe câmpuri. care a zămislit cerul. feminin. din sămânŃa lui bărbătească şi din măduva lui au ieşit la iveală mărgăritarele şi jadul. care merită să fie citată în întregime. s-a preschimbat cu totul în ajunul morŃii sale: respiraŃia lui a devenit vânt şi nor. Gâzele care trăiseră pe trupul lui. omul cosmic Pan-Ku. pp. p. la mijlocul celor două principii stând fructul hermafrodit al acestei hierogamii. yin. şira spinării şi mădularele lui au devenit patru laturi ale lumii şi cei cinci munŃi uriaşi. Mitul relatează apoi o cosmogonie sacrificială. lumii. 63) 58 . dând naştere. Ea reia o imagine veche orientală.. asupra căreia vom reveni: cea a naşterii universului dintr-o matrice originară indiferenŃiată ovoidală. amuletele albnegru fiind omniprezente pe toate tarabele lumii. Kernbach. iar sudoarea i s-a prefăcut în ploaie şi rouă. şi un principiu tulbure. cosmogonia chineză este legată de prezenŃa în lume a celor două principii: yin (feminin) şi yang (masculin). cât a durat configurarea primordială a ciclului cosmic. Miturile esenŃiale. în cele din urmă. Pan-Ku a forŃat cerul să se îndepărteze de pământ. din dinŃi şi din oase au răsărit aurul şi pietrele. yang. reprezentând pământul. [apud V. din perii de pe trup s-au făcut ierburile şi copacii. care îşi schimba identitatea sexuală de mai multe ori pe zi.

Stabilind o analogie disimetrică. într-un alt fragment.Avem aici o cosmogonie sacrificială neprovocată. în Mahabharata (cartea I. aici. aşadar. O comparaŃie între gestul sacrificial al lui Pan-Ku şi opera similară a mesopotamianuTui Marduk relevă însă o diferenŃă: dacă Marduk este şi un cosmocrator astrologie. în două părŃi. că opera lui e parŃială. Miturile esenŃiale. fiindcă sugerează un soi de sterilitate procreativă: Pan-Ku. V. înainte de a se destrăma. pp. de multe ori. 56-57). OUL COSMOGONIC Socotit de către Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant (DicŃionarul de simboluri) ca fiind un simbol mitologic universal. Kernbach. nu intră în hierogamie. dacă n-am sesiza un detaliu destul de rar în cosmogoniile arhaice. făurind cu mare grijă atât elementele spaŃiului cât şi pe cele ale timpului. structurat scrupulos în 12 luni. şi una ascensională. legată doar de spaŃiu. sau una descensională. din răsuflarea lui se iveşte vântul ş. oul cosmogonic . d. oarecum altruistă. m. una feminină şi una masculină. lumea se manifestă mai 59 . el îmbătrâneşte. Am putea crede. nu există. însă nuanŃa din cosmogonia chineză e chiar mai subtilă. ceea ce-l identifică cu însuşi Timpul: Pan-Ku e timpul care creează spaŃiul. fiindcă nu există actant cosmic care să-i pricinuiască vreun rău lui Pan-Ku. paginat în cartea lui Victor Kernbach deasupra fragmentului pe care l-am citat integral. e un motiv recurent în miturile lumii. nimic din ceea ce creează Pan-Ku nu se referă la timp. ceea ce nu împiedică sămânŃa lui bărbătească.separat. a. asociată cerului. singuratic şi blând. şi anume că. să devină mărgăritar şi jad. cu faze selenare aferente. în amestec cu măduva. legată de pământ. Adiparva: v. un Marduk care s-o hăcuiască pe Tiamat. Pan-Ku se destramă la fel de spectaculos: din lacrimile sale izvorăsc fluviile de pe pământ. proximitate germinativă originară pe care o găsim şi în mazdeism.

povesteşte mai departe textul . în serie până la Purusha-Praj apari. reprezentat în chip de olar făurind oul cosmic al începuturilor. din care se născu apoi Unicul zămislitor al tuturor celor ce există.a apărut mai întâi Absolutul Brahma. în care apare. prin ele însele. cel care este cauza ascunsă şi insesizabilă a realului şi irealului. Un popor obsedat de imaginea sublimă a Soarelui răsărind din ape. pe rând. meşteşugarul lumii (echivalent grecului Hephaistos). locul unde se consacrau faraonii -. Identitatea zeului nu este bine cunoscută. din care se va naşte Soarele. Ra (în cartea lui Manfred Lurker. fiindcă poate fi vorba de Amon sau de Geb.. cum a fost cel egiptean. sămânŃă veşnică a tuturor fiinŃelor. 136). a ajuns aproape firesc la actul de venerare a oului cosmogonic." Din ou . totuşi. cu care ne-am mai întâlnit. Tipologic. zeul pământului. alŃi zei.. 1997. ubicuu. ceea ce confirmă străvechea 60 . marele Prajapati.întâi ca negură de nepătruns. „al cărui suflet nu se poate măsura şi pe care îl cunosc toŃi înŃelepŃii". pp. rom. plutind pe apele cosmice. ajungem la foarte cunoscuta cosmogonie embrionară din Rig Veda X {ibid. potrivit căreia la începutul lumii s-a zămislit un embrion de aur. Interesează aici şi legătura dintre creaŃia cosmogonică embrionară. fiind. sublim şi inimaginabil. fiindcă dacă urcăm în timp. 48). Mahabharata prezintă. „ca întâia cauză a creaŃiei un ou uriaş. ed. o geneză târzie. ovoidală şi cuvânt. eternul brahma. care se numeşte Mahadivya" în interiorul căruia sălăşluieşte „lumina cea adevărată. epifanie spirituală a principiului germinativ originar.. născut în mlaştini ca apanaj al „marelui flecar".pentru cosmogonia din Memfis. Manfred Lurker (DivinităŃi şi simboluri vechi egiptene. apoi s-au ivit. un indiciu al sincretismelor timpurii prin care a trecut credinŃa vechilor egipteni. deşi miturile în această privinŃă sunt destul de întortocheate. imaginea se află la p. dar la fel de bine „zeul flecar" poate să fie Ptah . pp. 124-l25. respectiv 135-l36) menŃionează „oul ascuns" din Cartea MorŃilor.

pe rând. sintetic de data aceasta. surprinse jucăuş şi de către Thomas Mann în Iosif şi fraŃii săi.cu care ne-am întâlnit peste tot în India . pentru ca lumea să rămână în perimetrul unei ordini armonice. 1974. unde sunt enumerate. ed. de Ion Acsan şi Ion LarianPostolache. v.. 94.imagine . Trad.a cosmogoniei ca diseminare. s-a şi spus în repetate rânduri că relatarea cosmogoniei lui Ptah (din Memfis)." (M. dar reapare de fiecare dată în calea soarelui dimineaŃa când acesta renaşte. La fel de adevărat este însă şi faptul că povestea cosmogonică a făurarului Ptah nu este singura pe care o acreditează Egiptul. 91) într-un alt mit. Ra. ICIR. implicând funcŃia divină a faraonului: „gesturile faraonului sunt descrise în aceiaşi termeni ca aceia folosiŃi pentru a descrie gesturile zeului Ra sau epifaniile solare. De altfel. lupta reiterându-se zilnic. 123-l26) Există chiar şi un detaliu anecdotic al unei asemenea omologii. pp.. Ńară a unei culturi şi mitologii polimorfe. victorios în fiecare dimineaŃă. L. (ICIR) a lui Mircea Eliade. prima şi ultima imagine a zeului Atum" (ibid. pt. creaŃia lumii se explică prin victoria zeului strălucitor al soarelui asupra şarpelui demonic Apophis. I. de Lotusul cosmogonic din care răsare zeul Soarelui. Univers. cit. şi Poezia Egiptului faraonic. Ajungem în acest fel la motivul cosmogoniei fragile. cu multe diferenŃe sau interferenŃe regionale. Eliade.. Cititorul poate găsi aceste cosmogonii în Istoria credinŃelor. Buc. sau despre „şarpele primitiv. Apohis. p. terminându-se întotdeauna cu victoria lui Ra. Epifania stihială a acestei garanŃii cosmice este Soarele. p. care trebuie să fie reconfirmată zilnic. § 26. Ed. care nu numai că nu dispare în momentul în care este răpus. credinŃe legate de Colina primordială răsărită printre valurile oceanului primordial. care creează lumea prin „inimă" (spirit) şi limbă (cuvânt) este cea mai spiritualizată până la crearea lumii din Verb divin în Vechiul Testament ebraic. însă miza sacrală şi politică a ecuaŃiei merge chiar mai departe. unde faraonul şi soŃia lui se alintă tandru cu epitete 61 .

odată creat. ci în primul rând faptul că faraonul şi consoarta lui se prelungesc. dar a cărui semnificaŃie este «ordinea cea bună». „Faraonul precizează M. «dreptul». în toate regnurile. care se traduce prin «adevăr». Faraonul are identitate de „copil" dimineaŃa. în cosmogoniile clasice. Identificat fiind cu Soarele care se naşte în fiecare zi.este întruparea lui ma'at. ajungând la „maturitate" la miezul zilei (când formulele cu care este abordat se schimbă) şi „oboseşte". pregătindu-i-se anevoioasa trecere nocturnă prin lumea de dincolo plină de primejdii. Ma'at aparŃine creaŃiei originare: ea reflectă deci perfecŃiunea Vârstei de Aur. Detaliul anecdotic amintit se referă la apelativele ca atare ale faraonului şi la coregrafia adaptativă a anturajului său imediat. Eliade (ibid. şi. Lucrurile se petrec în acest fel şi fiindcă faraonul întrupează ma'at. ceea ce nu înseamnă câtuşi de puŃin doar dragoste gingaşă . prin urmare. şi este firesc să fie aşa (poate că numai cosmogonia germanică face excepŃie) -. fiindcă toate acestea sunt depozitare ale ordinii instituite prin victoria asupra haosului.dar aceasta este situaŃia majorităŃii cosmogoniilor de care dispunem. apoi creşte odată cu ridicarea soarelui pe cer. întrucât ea constituie temelia însăşi a cosmosului şi a vieŃii. «justiŃia». p. şi prin intermediul căreia el se „prelungeşte" în fiecare supus al său şi-n toate lucrurile sau fiinŃele care există în Egipt. fiind abordat ca atare. ceea ce înseamnă că ea cuprinde 62 . universul apare ca o consubstanŃialitate organică. integratoare.a explicat la un moment dat marele romancier -. totală. ma'at poate fi cunoscută de fiecare individ în parte. prin legea consubstanŃialităŃii cosmice. 95) ." Foarte interesant este faptul că mentalitatea egipteană veche consideră lumea ca o integralitate avortată. mult dincolo de limitele strâmte ale speciei umane.. iudaică sau greacă . dacă ne este îngăduit să folosim o asemenea sintagmă. ordinea ca atare a lumii.animale şi vegetale. cum este cea sumeriană. „îmbătrâneşte" odată cu lăsarea serii. a cărui garanŃie el este.

împreună cu pământul pe care căzuse.. nu face parte din lumea pe care el însuşi a creat-o: „VeniŃi la mine." Isis luă saliva. făuri din el un şarpe şi-l puse în calea lui Ra pentru a-l muşca: „veninul îi străbătu trupul [marelui zeu] aşa cum Nilul străbate Ńara sa". Ed. 163-l66: Numele secret al zeului Re. Nu ştiu ce este. care aŃi ieşit din mine . şi totuşi nu ştiu ce m-a rănit.." în schimbul dezvăluirii numelui său secret . trupul îmi tremură. cunoscut drept Papirusul din Torino (v." Urmează o enumerare a atributelor divine omnipotente ale lui Ra. cu toate că eu am creat totul. [.n.. Dumnezeiasca bătrâneŃe făcea să-i tremure buzele. dar ochii mei nu-l zăresc şi mâna mea nu-l atinge. deşi i se opune.] Eu am puterea să văd ceea ce am creat. zei. LamentaŃia zeului indică imposibilitatea de a găsi un antidot pentru durere. dar inima mea e cuprinsă de arşiŃă. o. pp. Buc. cit. însă răul este în lume. şi o dată i se scurse saliva. Poezia Egiptului faraonic. lucrurile stau puŃin diferit.binele şi răul deopotrivă. La bătrâneŃe fiind. aflând printr-un şiretlic numele atotputernicului zeu Ra.. lamentaŃia încheindu-se în felul următor: „Am multe nume şi multe miezuri. 104-l10. deşi recunoaştem în acest mit figura unui deus otiosus. apă nu este.desigur . deşi . zeul obişnuia să se odihnească sub tronul său „de sub cele două orizonturi. ed. Kernbach. cit. pe motivul că fiinŃa care l-a muşcat îi este necunoscută. a zeului neatent. Foc nu este. Inima mea a simŃit lucrul acela.e. face parte din ea. Mitul relatează modul în care zeiŃa Isis şi-a câştigat prerogativele de mare zeiŃă. Univers. 1974). Isis acceptă să-l 63 . Nu-l cunosc. -[. impotent sau ostil care nu îşi mai poate controla creaŃia..] M-a rănit nu ştiu ce lucru vătămător. Miturile esenŃiale.rolul binelui este acela de a lupta împotriva răului pentru a-i contracara efectele.. voi cei pe care eu vam făcut. V. pricinuindu-i dureri de nesuportat. miezul meu este în orişice zeu. ed. de Ion Acsan şi Ion Larian-Postolache.. Trad..strigă Ra.. într-un text egiptean din secolul al Xll-lea î.a cărui cunoaştere conferă celui care l-a aflat puteri magice superioare puterii tuturor celorlalŃi zei -. pp.

la ideile de generaŃie spontanee şi de reînnoire. a fost Ńinut la Heliopolis drept o manifestare a demiurgului «venit din el însuşi la viaŃă»: zeul 64 .exorcizeze pe Ra. 262 -. demolează sau ispiteşte. foarte răspândit ca amuletă pe malurile Nilului.fiind omniprezentă în Valea Regilor ca imagine cosmogonică. 1974. ed. el este deci indestructibil. ameninŃă din interior. de unde totodată «a fi» şi «a deveni»). din Heliopolis. 95). „Haosul reprezintă virtualitatea. mitologia Diavolului nutrindu-se copios din această concepŃie. Strâns asociat.menŃionează Jean Yoyotte în volumul colectiv Enciclopedia civilizaŃiei şi artei egiptene. De multe ori stă la pândă. p.. dar o şi resoarbe. scarabeul a fost foarte util pentru a nota un termen atât de abstract şi complex cum este verbul heper (aproximativ: «a veni la fiinŃă luând o formă dată». pentru a reface unitatea dintâi. scăpându-l de durere.. ci-i aŃine zilnic calea zeului solar resurecŃionar. într-o asemenea cosmogonie. uneori. de-a dreptul celui solar .. ci se intercalează substanŃei acesteia. Pentru înŃelegerea sa. în baza acestei homofonii. cândva la începuturile lumii. când a apărut scrierea . cit. p. L. ne vine în ajutor etimologia: „. Nu dispare odată cu zămislirea lumii. op. ICIR. imaginea gândacului chtonian rostogolind un grăunte de gunoi sau de argilă . „personificare a haosului primordial.asimilat globului pământesc. sau. Atum e asociat şi scarabeului (heprer. ca nume al actantului cosmogonic). Dualismul substanŃial e ilustrat la egipteni de către zeul cosmogonic Atum. rom. p. motiv pentru care oul este atât naştere cât şi moarte. Eliade. Ceea ce caracterizează însă cosmogoniile ovulare este biunivocitatea germinaŃiei cosmice: oul cosmogonic dă naştere lumii. ed. din care a ieşit tot ce există" (Manfred Lurker. cit. cuvântul apărând. 42). eschatologic." (M. ceea ce ne duce cu gândul la lupta cotidiană a zeului solar cu şarpele malefic Apophis: el nu este înfrânt odată pentru totdeauna. silindu-l în acest fel să-şi câştige prin luptă dreptul la renaştere. cu majusculă.

Hepri. 1961. Jean-Pierre Vernant. Guthrie. II: Dionysos şi Orfeu. sugerând într-o faimoasă convorbire cu Osiris că într-un viitor îndepărtat el va resorbi lumea. From Orpheus to Paul. Excesiv de umanizaŃi. ed. Alfred Loisy. noua naştere de după retransformarea lui în şarpe inaugurând un ciclu cosmic purificat. Istoria doctrinelor ezoterice. Pitagora şi noua eshatologie. însă invocarea lor nu avea de multe ori rezultatul scontat. COSMOGONIILE ORFICE Bibliografie orientativă: M. în căutarea unităŃii pierdute. 1996. XXII: Orfeu. comparaŃia cu spaŃiul semit ar fi. 1996. Macchioro. Orfeu şi orfismul.exemplele se pot multiplica). să precizăm în final că Atum este şi zeul care prefigurează eschatologia. al consangvinităŃii. ca instrument politic coercitiv. Misteriile păgâne şi misterul creştin. Vittorio D. Mit şi religie în Grecia Antică. II: Misteriile greceşti. ajutau din când în când (Athena este protectoarea eroilor. ed. Riviere. rom. Eliade. I. cap. readucând-o în starea de haos. soarele răsărind. cunoscându-se şi episoade când imixtiunea vreunui zeu se produce în răspăr cu ceea ce. Orfismul s-a răspândit în Grecia antică pe fondul insecurităŃii sacrale pe care o resimŃeau vechii greci în relaŃie cu zeii lor. 1998. ConsecinŃele acestei stări de fapt sunt numeroase. capricioşi şi punitivi. cap." Pentru a închide acolada. cap. euristic vorbind. e drept. Reynal Sorel. Pentru a înŃelege. ViaŃa şi nemurirea în viziunea greacă. rom. Orfismul. rom. XI: The Orphics. 1930. K. Prima dintre ele constă în subminarea conştientă. ed. zeii nu acŃionau după norma dreptăŃii sau a justiŃiei divine. Misticismul grec. ed. ed. A History of Orphism. cea mai bună 65 . ICIR. 1995. . rom. cap. rom. 1995. C. cap. W. The Greeks and Their Gods. în momentul respectiv ar fi trebuit să fie normat ca justiŃie. Zeus protejează ospitalitatea etc. Jean M. Adriano Tilgher. H.

absolut al familiei şi al liniei sale genetice. fiindcă demele trimit reprezentanŃi în consiliile de judecată. în care ordinea era dată de legea sângelui.cum se vede cel mai bine în Republica lui Platon (cartea a II-a) . înŃeles şi ca punct nodal de coeziune comunitară. seria nesfârşită de seminŃii pe care le întâlnim în Vechiul Testament promovând consangvinitatea la rangul de liant sacral. Nabab şi Abihu.platformă de lucru. sunt delimitate demele (unităŃi socialelectorale directe. p. Identitatea sacrală a evreului se defineşte prin raportarea sa la Templu. Oraşul se şi construia. Sacrificiile de fii cerute de către Yahwe (Isaac . Finalitatea acestei organizări e reprezentată de sacralizarea funcŃiei paternale: tatăl e stăpân necontestat. Acesta se află în centrul oraşului. care pot face. de altfel. Geneza 22. ca doi fraŃi cu case alăturate să aparŃină unor deme diferite. tot aşa cum Yahwe e stăpânul de necontestat al „poporului ales". prin graniŃe premeditat artificiale. la el raportându-se. rom. incineraŃi punitiv de către Yahwe pentru o greşeală înfăptuită în ritualul de sacrificiu. şi-n cele din urmă. modalitatea de promovare fiind votul sau tragerea la sorŃi). contractul sacral fiind consfinŃit printr-o „legătură de carne": circumcizia (Geneza 17: 10-l4). G. Dimpotrivă.pe ideea subminării premeditate a consangvinităŃii: la început sunt circumscrise zidurile exterioare de protecŃie. radial şi progresiv. Leviticul 10: l-3) nu fac decât să confirme această relaŃie. în esenŃă.Avraam. prin articularea unor microcomunităŃi familiale. fiii lui Aaron. toate cele 12 triburi ale lui Israel. polis-vl grec se construieşte . datorat democraŃiei. apoi numiŃi supraveghetorii. foarte mult. ed. însă putem înlocui Ierusalimul cu oricare oraş care funcŃionează după reguli sacerdotale. prin iradiantă. parametrii ecuaŃiei neschimbându-se. Glotz (Cetatea greacă. 1992. 30) a sugerat cu fineŃe că subminarea consangvinităŃii a fost un proces politic de durată. de pildă. instrument gracil de care dirigiuitorii Atenei s-au folosit pentru a slăbi arhaicele legături de rudenie şi de clan 66 .

el trebuia să fie magistrat în dema sau tribul său. nici uşuratic. uşor amuzat. ştiind bine că. un an din doi era heliast. îşi va vărsa sângele lui şi al fiului său. atunci. Omul nu poate fi nici indiferent. adică judecător şi îşi petrecea întreg anul în tribunale. ştie că tot el va trage ponoasele şi că în fiecare vot îşi angajează averea şi viaŃa. în caz de război. El nu poate vota decât dacă a fost prezent chiar de la deschiderea şedinŃei şi dacă a ascultat toate discursurile. uneori este vorba de a-i numi pe şefii politici şi militari. interesele şi viaŃa sa. cu regularitate. câteodată urmează a se stabili un impozit sau a se schimba o lege. nu ne putem abŃine să nu reproducem pasajul extensiv. trebuie să ia parte la adunarea generală a poporului. de dimineaŃa până seara. într-o zi. răspunzând ambasadorilor străini. unde trebuie să delibereze asupra intereselor religioase sau financiare ale acestei mici asociaŃii. asupra războiului sau păcii. Cât de mare a fost libertatea personală a grecului de rând în climatul coercitiv al democraŃiei a demonstrat. redactând 67 . este chemat la adunarea demei sale. în medie. lucra aici în fiecare zi. ocupat cu ascultarea pledoariilor şi cu aplicarea legilor. sau să dea decrete. el este convocat la adunarea tribului său. Interesele individuale sunt indisolubil legate de interesele statului.gentilic dintre oameni. primind dispoziŃiile magistraŃilor. într-o altă zi. rom. Votul este pentru el unul dintre cele mai serioase lucruri. sau să-i numească pe conducători sau judecători. de unde nu are dreptul să lipsească. 2. Dacă se înşeală. el trebuie să rămână până la o oră înaintată ca să-i asculte pe oratori. trebuie să hotărască. pentru un an. fiindcă e savuros: „Iată cum îşi petrece viaŃa un atenian. adică pe acei oameni cărora le va încredinŃa. Când îi venea rândul. 1984. 194-l95). U Datoria cetăŃeanului nu se limita la a vota. şedinŃa este lungă: el nu este chemat aici numai pentru a vota: venit încă de dimineaŃă. De trei ori pe lună. Or. voi. pp. Nu exista cetăŃean care să nu fi fost chemat de două ori în viaŃă să facă parte din senatul celor cinci sute. Fustei de Coulanges în Cetatea antică (ed. timp de un an. alteori. prin vot. aici trebuie să organizeze vreo serbare religioasă sau să examineze cheltuielile.

reprezentat de Templu . 1995.] într-o manieră frapantă. Dimpotrivă. într-o cultură cum este aceea de la Ierusalim. simbolic.o reprezintă laicizarea centrului. pe drept cuvânt. derivată din dorinŃa de a se evita nucleele de răzmeriŃă şi dezordine .] reproduce în spaŃiu aspectele omogenităŃii şi egalităŃii. şi nu ca până 68 . adresându-se zeului care sălăşluieşte în templu. arhonte. în po/zs-ul atenian. centrul. are o funcŃie sacral-iradiantă: omul se defineşte prin raportarea la acest centru. de un răspuns asigurător şi de siguranŃă. fireşte. că omul care trebuie sa muncească pentru a avea din ce trăi nu putea fi cetăŃean. el putea fi magistrat al cetăŃii. prin relaŃia contractuală pe care o are cu centrul.. miza fiind politică. patronează. 290-291) consideră că în ea „modificările semnificaŃiei centrului care. examinând toate treburile ce urmau a fi prezentate poporului şi pregătind toate decretele. a lui G. din simbol religios (Hestia. şi cum aceste obligaŃii puteau să-i ocupe toată existenŃa şi că. din Babilon sau din Egipt. care-l şi protejează la o adică. deja menŃionată de noi. Jean-Pierre Vernant {Mit şi gândire în Grecia antică." Spre deosebire de vechea identitate gentilică.instrucŃiunile ambasadorilor atenieni. familială.. templul nu mai funcŃionează după principiul iradiantei sacrale. dintre persoane aparŃinând unor unităŃi consangvine diferite)." O consecinŃă a subminării premeditate a consangvinităŃii -prin care se stimula insecuritatea personală. Se vede de aici cât de mari erau obligaŃiile unui cetăŃean în statul democratic. rom. zeiŃa căminului) devine simbol politic (vatra comună a cetăŃii. Glotz. bazată pe logica diferenŃei (dintre triburi şi clanuri.. Atât de mari erau exigenŃele democraŃiei.. pentru treburile personale şi pentru viaŃa casnică îi rămânea foarte puŃin timp. CetăŃeanul. aparŃinea cu totul statului. strateg sau astynom. ed.mă repet. periodice. el va beneficia. dacă soarta sau votul îl desemnau. Hestia koine) sunt evidenŃiate [. şi sacrificiile ritualice obligatorii. noul „centru [.. întocmai ca funcŃionarul din vremea noastră. pp. dar nu defineşte sacral persoana care îl vizitează. în sfârşit.. De aceea Aristotel spunea. Citind cartea. fiindcă el poate nutri speranŃa că. el este un loc de întâlnire.

este o minciună. aşa cum am considerat şi noi că o putem face. despre laicizare. P. dacă avem în vedere latura sa pedagogică. p. aprofundarea temei..] Desimbolizarea sacrală a centrului prin exerciŃiul politic al democraŃiei egalitariste aduce cu sine două alte consecinŃe: declasarea mythosului în raport cu logosul şi inexistenŃa în Grecia a ceea ce am putea numi. simbolul centrului se desprinde de reprezentările religioase cu care era asociat până acum. [Pt. solitudine religioasă. pe cât se pare. Să mai adăugăm că în contactul cu realităŃile politice pe care trebuie să le exprime.după ce stabilesc că „mitul. IV. Originile gândirii greceşti. Vânătorul negru. cap. deci. 146) -. ed." (ibid. rom. Pierre VidalNaquet. să-l respingem.a demonstrat încă Platon în Republica . ed. multe dintre ele trebuie alungate. EranŃois Chamoux. motiv pentru care în procesul de construire a cetăŃii ideale. I-II. ed. să-l acceptăm.. trebuie să-i supraveghem pe alcătuitorii de mituri. rom. cu termenii noştri moderni. Socrate şi discipolii săi . pp. ed.acum. Leveque şi P. 1985. respectiv V. fie descurajantă etic şi comunitar. I-II. general vorbind. Pierre Leveque. dacă îl privim din perspectiva moralei agonale. 1987. Iar dintre miturile pe care ei le povestesc acum. în Atena clasică. Cei dintâi înŃelepŃi. Jean-Pierre Vernant. Universul spiritual al Polis-ului. 146-l47) 69 . Vidal-Naquet vorbesc în această privinŃă. Criza cetăŃii.este o fantezie imaginară. de poveste spusă copiilor. aruncă lanŃuri grele asupra făcătorilor de mituri: „Mai întâi. Aventura greacă. democraŃia a fost. 1985." Recurgând la o sintagmă preluată de la Michel Foucault. Dacă ei compun un [mit] bun. CivilizaŃia greacă. pe cele ale diferenŃierii şi ierarhiei. o tehnică disciplinară. Iar apoi vom convinge dădacele şi mamele să povestească copiilor miturile acceptate şi să le plămădească sufletele cu ajutorul miturilor. ed. dacă nu. rom. fie agreabilă. războinice (fiindcă vorbeşte într-un mod deprimant despre moarte). v. rom. 377c. dar există în el şi lucruri adevărate (Republica. cit. mult mai mult decât trupurile cu ajutorul mâinilor. 377a. Mythosul .

Iar dacă aceştia s-ar abate de la aceste canoane. toate sufletele desprinse de corp ajung în acelaşi Hades întunecat. cit. nu trebuie să le încredinŃăm facerea de miruri şi nici nu trebuie lăsaŃi să le compună. EcuaŃia clasică a morŃii greceşti se găseşte în formula homerică a dubletului spectral .omului de rând. Moartea homerică nu este. pe care Socrate şi discipolii săi îl cenzurează atât de acerb. dimpotrivă. Există şi o carte care poate fi citită cu folos în contextul de faŃă: Paul Veyne. încât te întrebi dacă cenzura totalitară de mai târziu a mai adus sau nu şi tehnici inedite. o prelungire a meritocraŃiei. 149) Bunul cititor. e aidoma înfăŃişării acestuia din timpul vieŃii şi coboară inevitabil în Hades. Au crezut grecii în miturile lor? (ed. admirator nostalgic al democraŃiei ateniene. dimpotrivă. ştie de bună-seamă că un asemenea încurcă-mituri a fost Homer. ed. magice.sacrificiul face şi el parte din acest proces disciplinar . fiindcă eidola cadavrelor neînmormântate rătăcesc neliniştite în lumea de dincolo. aşadar. fără să-şi afle odihna. indiferent de meritele sau de faima celui pierit în Ńărână. pe care' poeŃii trebuie să le folosească. CredinŃa cerea ca leşul să fie înhumat după datină. printre „făcătorii de mituri".Desigur. p.atunci el poate râvni ca măcar moartea să îi provoace o alinare pentru toate coerciŃiile democratic îndurate . Episodul cenzurării epopeilor homerice pe motivul că includ prea multe pasaje pesimiste despre infidelitatea conjugală a zeilor sau despre moarte aduce în discuŃie o temă majoră a sentimentului public elen antic: concepŃia despre moarte. fără ca faptele din 70 . lipsit de speranŃă.eidolon -.. 1996). cei mai imprevizibili sunt poeŃii. rom. Socrate şi discipolii săi stabilesc că ei trebuie să îşi normeze libertatea de inspiraŃie: „Se cade ca întemeietorii să ştie canoanele miturilor. Dacă zeii nu oferă un principiu de regularitate justiŃiară. care se desprinde de trup în momentul morŃii cuiva. care în alte culturi sunt percepuŃi ca depozitarii unei înŃelepciuni revelate. dacă statul îl controlează prin suprasocializare .ceea ce nu se întâmplă. arhaice." (379a.

eidolon-vl marelui Ahile sintetizează cel mai bine această descurajare: „De moarte/ să nu-mi dai mângâiere. cultivator de pământ beoŃian. în conformitate cu acest cult. cea a eroilor.e. din 1978. întâlnit de către Odysseus în coborârea sa psihopompă (nekyia) din cântul al XI-lea al Odiseei. iar vârsta a patra interpolată -. Odiseea. erudiŃii atrăgând atenŃia asupra faptului că formula canonică. unde oamenii primelor două seminŃii. A doua corecŃie. hesiodic. prezentă în epopeile homerice nu reprezintă decât jumătatea sumbră a paharului. care dublează cultul homeric începând cu secolul al VIII-lea î. aflată dincolo de valurile învolburate ale fluviului cosmic Okeanos . induc luptătorilor şi populaŃiei în general un sentiment înfricoşător de resemnare. p. Nu întâmplător. o întâlnim în cultul fertilizator şi apotropaic al eroului la mormânt.sugerează constructorii cetăŃii ideale -. care întrerupe seria degenerescentă.n. introduce în schemă mitul transportării eroilor merituoşi în Insula FericiŃilor după moarte. de George Murnu. Homer. slăvite. unei asemenea concepŃii clasice despre moartea egalitară i s-au adus cele mai multe corecŃii în mentalitatea greacă. deloc potrivit pentru angajamentul psihologic pozitiv care trebuie să îl anime pe un apărător al po/z's-ului. 275) Pasaje din categoria acestora sunt sancŃionate de către Socrate şi discipolii săi în faimosul dialog din Republica: dacă ele nu sunt cenzurate . / La un sărac cu prea puŃină stare/ Decât aici în iad să fiu mai mare. 652 sq. ed. trimiŃând celor de sus 71 . apropiată sensului de daimonizare post mortem. tu." (trad.tema nefiind cunoscută în tradiŃia canonică homerică.timpul vieŃii să fi îngăduit vreo departajare. eroii devin „daimoni buni" {agaihos daimones) după moarte.. pozitive. dătătoare de oarecare speranŃă. / Mai bine aş vrea să fiu argat la Ńară. complementar celui popular. de tip aristocratic. devin daimones protectori după moarte. palierul popular al credinŃelor greceşti perpetuând în timp credinŃe mai nuanŃate. Un exemplu este mitul celor cinci vârste din poemul pedagogic Munci şi Zile al lui Hesiod. de aur şi de argint.

v. 1997. From Daimon to Olympian. întregul ansamblu fiind dominat politic de abuziva instituŃie a ostracismului. aprofundarea temei. despărŃind carnea de oase şi oferindu-le pe acestea din urmă zeilor". I. de asemenea. respectiv IX. a privirilor care se intersectează şi. cap. prin sacrificiul de la Mekone. Ştefan Borbely. De la Herakles la Eulenspiegel. Themis. dinamici de socializare. cap. VEI. O istorie a Paradisului. credinŃele se transmiteau pe cale orală. unde identitatea 72 . Coregrafia sacrificială avea un corespondent în funcŃionalitatea socială a agorei şi a templului. prin intermediul căreia oricine putea fi judecat în urma unei delaŃiuni şi condamnat la exil. subcap. Grecia antică fiind. ed.] în contextualizarea sacrală. rom. 1989. mai sus -absenŃa solitudinii din religia greacă. fiind de neconceput ca cineva să ducă vreo halcă acasă. Jean Delumeau. au şi intrat cu uşurinŃă în joc. politică şi socială a orfismului un rol de seamă l-a mai jucat . şi după împărŃirea echitabilă a bucăŃilor pentru a se realiza fenomenul de consubstanŃializare. Erwin Rohde. A Study of the Social Origins of Greek Religion. ceea ce presupunea tot participare. Daimon and Hero. se supraveghează. neatenŃi. Jane Harrison. o civilizaŃie „de face a face". sau eventual la adăpostul izolat al familiei sale. Ritualul sacral esenŃial al grecilor antici era cel de sacrificiu. [®° Pt. câmpiile elizee şi insulele fericiŃilor. după arderea unei părŃi din carne pentru ca fumul de ofrandă să ajungă la zei. mai mult. Eroicul.energii pozitive. partea rămasă se ardea. foarte cunoscut pentru şiretlicul de care a dat atunci dovadă titanul.cum sugeram. bazele sale fiind puse de către Prometeu. Ed. pentru a se împărtăşi din ea în singurătate. Participarea sacrificială reproducea coregrafia socială din ritul democratic. Grădina desfătărilor. de altfel. 1985. în mod complementar. rom. 2001. care. Vârsta de aur. evident. care presupuneau. Psyche. retragerea temporală sau definitivă a dreptului la cetăŃenie fiind pedeapsa supremă pe care o putea primi cineva într-o cetate greacă. după expresia lui JeanPierre Vernant. care presupunea participare.

reiterat anul acesta (2004) la Jocurile Olimpice de la Atena. în care adepŃii erau iniŃiaŃi de către orpheotelestes. şi acolo avea loc un rit religios. pe care grecii antici îl aşteptau de multă vreme. bazată pe curăŃenie lăuntrică (katharsis). sens indicat atât prin reprezentarea iconică a învingătorilor ca oameni din ale căror mâini cresc vrejuri vegetale. de pildă. educativă. cum a fost. cât şi prin faptul că aducea în spaŃiul cetăŃii un comportament sacral soft (pentru a recurge la un termen al lui Gianni Vattimo).politică definea.pe tâmplă. Religia orfică. Tema e foarte vastă şi ea explică spectaculoasa înflorire a riturilor panelene. rituri panelene de fertilizare daimonică. inaugurate tot în secolul al "VTfl-lea î. înainte de toate. a apărut pe fondul frustrărilor sacrale induse de socializarea extremă a psihicului social elin. în superba carte a lui Jane Ellen Harrison.la rituri decât în interiorul cetăŃii tale. de pildă {Themis). motivul uciderii cântăreŃului Orfeu de către menadele care-l sărbătoreau pe Dionysos). la început. au fost.e. aflată la confluenŃa cultului apollonian cu cel dionisiac (de unde elementele de opoziŃie. iradianta lui explicându-se atât prin entuziasmul cu care ideile orfice au fost îmbrăŃişate de către filosofi (Platon. puteai merge ca spectator interesat. cât şi de obiceiul. un cult misteric de participare marginală paideică.făcute din frunze de măslin . de a li se pune laureaŃilor coroane vegetale . 73 . deoarece calitatea de cetăŃean era indispensabilă în accesul la participarea sacrală. Cornford. dacă se întâmpla să te afli într-o altă cetate. mai presus de toŃi).care asigurau consubstanŃialitatea . introducând în religia cetăŃii un principiu de regularitate interpersonală pe care celelalte culte nu îl asigurau. dublat de o religie a cărŃii: existau imne orfice. Orfismul a fost. atribuite lui Orfeu şi fiului său Musaios. condiŃiona identitatea sacrală: nu puteai participa cu drepturi depline . există şi un vast capitol semnat de către Francis M. care demonstrează că jocurile olimpice. relaŃia personală dintre maestru şi discipol. (776). dar nicidecum ca beneficiar.n.

care duce. bazată pe enthousiasmos [en theos siasmos = a fi locuit de către zeu] şi ekstasis [ieşire din sine. ceea ce presupunea devoŃiune pe viaŃă şi un stil existenŃial auster. dintre orfici.de unde sugestia. şi ea. foarte intensă. că orfismul ar fi exploatat străvechi tehnici şamanice -. instituit de către Prometeu la Mekone. Marginalizarea relativă prin vegetarianism era asociată abstinenŃei sexuale relative (orficii repudiau rafinamentele sexuale licite în cetatea greacă. Obsesia negativă a cărnii vine.Comparând tehnica de purificare orfică (katharsis) şi cea explozivdionisiacă. la orfici. în primul rând. care aveau acoperire doctrinară strictă. i-limitare]. seren. dar îngăduiau contactul sexual „pur". fiind persecutaŃi. diferenŃa fiind dată de jocul temporal al transei şi de finalitate: ekstasisul dionisiac asigura o eliberare vremelnică. simbolizat de câteva semne de recunoaştere ale orficilor.căsăpirea duşmanului fiind. inclusiv pederastia. din direcŃia credinŃei în transmigraŃia sufletelor. şi o retractilitate în ceea ce priveşte participarea la război . ci. 74 . pentru perpetuarea sectei) şi abstinenŃei de la funcŃiile politice: politicul. un prejudiciu adus carnalităŃii opresive a lumii -. desigur. „fierbinte" (prin mania -nebunia ritualică dezlănŃuită . „rece". tulbură sufletul. dar care le-au adus şi o mulŃime de necazuri. ajungem la o distincŃie clasică pentru această alăturare contrastivă: ambele se bazau pe transe extatice .care-i cuprindea pe participanŃi). ceea ce presupunea. prudenŃa orficilor de a se alătura armatei (obligaŃie esenŃială pentru fiecare membru masculin valid al comunităŃii) nefiind deloc bine văzută de către judecători şi diriguitori. ceea ce presupunea nu numai restricŃiile alimentare ca atare. sistemică. disocierea de ritul sacrificial al cetăŃii. pe o cale regală. prin implicarea excesivă în ritualul cotidian al „cărnii". în vreme ce katharsisul orfic reprezenta o tehnică de purificare permanentă. motiv pentru care orficul trebuie să se abŃină de la vanitatea puterii. Primul dintre aceste semne era vegetarianismul. omniprezentă în bibliografie.

spre eschatologie.spune Socrate. în sensul că sufletul ispăşeşte pentru cele ce trebuie să ispăşească..se găseşte în dialogul platonician Cratylos (400 c. prin cumpătare. ed. Dimpotrivă. precum o arată şi numele." „Greşeala". spaima pricinuită de moarte. noutate fundamentală în ansamblul credinŃelor eline despre moarte. dimpotrivă. acesta fiind îngropat în el în clipa de faŃă. trup (soma). arătând că un filosof este un om destinat morŃii . cit. unde . p. ulterior. ed. întreg eşafodajul spiritualist orfic se baza pe un dualism clasic (soma . din care beau toate celelalte suflete. de care aminteşte primul pasaj.. Aceasta din urmă este.soma .foarte cunoscută ..eidolon-vl orficului ştie să evite greşelile.. până ce îşi va plăti datoria.zice Socrate . pentru a uita chinurile îndurate în timpul vieŃii pe care tocmai au părăsit-o. Se exorciza. „pur" al orficului 75 . Opere.Lethe -.] mai ales discipolii lui Orfeu îmi par a fi cei care au stabilit numele acesta. EcuaŃia . pregătindu-şi în acest fel reîntruparea.] următorul lucru: că noi oamenii ne-am afla ca într-un fel de închisoare. 274-275): „unii spun . pur. III. ideea apare şi în Phaidon (62b. pp. adică unei erori făcute în lumea de dincolo.că el [trupul: soma] este mormântul (sema) sufletului. iar spre a se păstra (sâzetai). stoicii şi creştinii.semd). din ale cărei lanŃuri nimănui nu-i e îngăduit să se desfacă singur şi să fugă.. se datorează reîntrupării.• spre deosebire de celelalte suflete . pe care orficii nu o cunoşteau. sufletul pregătit. 57): „Doctrinele secrete .spun [.seina sufletului. abtinându-se să bea din apa uitării . aşadar. pe care o vor prelua. el are acest adăpost. acesta având de ispăşit o penitenŃă datorită unei greşeli anterioare. ei ajungeau în posesia unei serenităŃi liniştite în pragul terifiant al morŃii. [. „calitatea" ca atare a morŃii. care întruchipează o închisoare. potrivit căruia trupul .. de respectanŃă catharctică zilnică. Opere IV. al sufletului. purificare şi abstinenŃă activă.este închisoarea . urmărind un regim de viaŃă cumpătat. în acest fel.. cit." Mai nebulos. fiindcă sugera că cineva îşi poate „alege" din timpul vieŃii.

M. ecuaŃie de care se leagă şi cele două cosmogonii orfice complementare: cea care povesteşte că lumea s-a născut din diseminarea unui ou de lumină originar (Phanes). şi cea care îl are în centrul său pe copilul de lumină Dionysos Zagreus. II. arată cu subtilitate M.la Hesiod). oul iniŃial Phanes -diseminat fie prin explozie. pentru a face apoi din el oamenii . Timpul zămisleşte un frumos ou cosmic.. Geea. acestea fiind şi „motoarele" cosmice care vor plăsmui ulterior lumea. ed. (v. în faza lor incipientă. The Greeks. totuşi.după Geea . ICIR. mai estompat la beoŃian. din care se desprinde primul dintre zei.se grăbeşte să precizeze autorul britanic . lângă un chiparos alb. The Orphics. DI: Outline of Orphic doctrine). de provenienŃă evident orientală.Mnemosyne -. sfâşiat (sparagmâs) şi înghiŃit (omophagia) de către Titani. 186 sq. aflată în dreapta unei răspântii cruciale din dreptul palatelor lui Hades.) Dubletul soma . Un epifenomen al acestui magnetism cosmic e iubirea confraternă. ConcepŃia . a cărui făptură e lumină şi iubire totodată. pentru care lumea întreagă e o substanŃă diseminată la infinit. mai pregnant la orfici. e dată de poziŃia arhaică a lui Eros (zeu prim la orfici. unde fiecare părticică păstrează magnetismul erotic al genezei.e diferită de cea hesiodică şi ridiculizată de către Aristofan în Păsările. ceea ce explică magnetismul erotic universal al formulei. fie prin înghiŃirea sa de către Zeus.. cit. fiii Pământului. dovadă asemănările cu cosmogoniile embrionare indiene sau egiptene). Eros-Phanes.). (Apud Guthrie. la început. ivit din mare.sema e subsumat. §182: Noua eschatologie. pentru a se reuni în integralitate. p. Eliade (ibid..tinde să se refacă permanent. Eliade. spiritualizată a fiecărui 76 . e de menŃionat. zeu secund . în primul dintre aceste două mituri (foarte vechi. Datorită acestui magnetism cosmic.trebuie să bea din apa Memoriei . în aither. problematicii filosofice a diseminării unei entităŃi unice originare în părŃi multiple iradiante. că similitudinea relativă dintre cele două scheme.

secund în raport cu parentajul natural.asigură doar „haina" vremelnică. p. zgomotoasă în ritul dionisiac. însă. H. polis-v\ -sugerau orficii . ceea ce introduce în cultura mediteraniană motivul parentajului spiritual. calculată". „de suferinŃă" a orficului. cit. fiind resemantizată. „rece". M. Cetatea. eterată în mentalitatea elină. la baza sa aflându-se distincŃia -esenŃială pentru riturile de iniŃiere . corespondenŃele dintre cele două rituri fiind. ritul dionisiac presupune sfârtecarea animalului de sacrificiu (sparagmos) şi îngurgitarea sa (omophagia).că noul Phanes. Solidaritatea lor e asigurată prin energia spectrală a erosului. tema fiind spectaculoasă dacă ne gândim la funcŃionarea de ansamblu a corpului social elin.între identitatea naturală şi cea culturală a iniŃiaŃilor. însă. ed. O analogie relativă. în cazul 77 . la relativizarea dependenŃei politice a orficului şi la asumarea prioritară a unei dependenŃe spirituale. să ajute alŃi orfici să ajungă şi ei în stadiul acestei serenităŃi spirituale panerotice. pe o ramură culturală colaterală. a iubirii spiritualizate: un orfic trebuie să degajeze eros. linia va urca până în creştinism.orfic pentru membrii sectei din care face parte.şi orficii credeau puternic în această convingere . aflaŃi în alte cetăŃi decât cea de reşedinŃă. intracitadină. prin intermediul căreia se realizează consubstanŃialitatea participanŃilor la rit. extatică. 181). Morfologic. cu ritul dionisiac se cuvine să stabilim aici. a tuturor orficilor. Ambele presupun o transă: „fierbinte". transformată în etică de viaŃă la orfici. de către gnostici. enclava „pură" prin intermediul căreia orficii devin „fraŃi" cu toŃi ceilalŃi orfici. este comunitatea „celor drepŃi şi puri" ca atare. Ulterior. „de lumină". care conŃine şi disimetrii. Aici. evidente. tehnică a purificării învăŃată de la Apollo" (ICIR. ConsecinŃa e . orficii fiind cei care au „introdus" iubirea sacrală. ceea ce duce. logic. Eliade spunea pe drept cuvânt că orficii „au înlocuit orgia prin katharsis. pentru integralitatea căruia fiecare orfic trebuie să respecte riturile specifice de purificare (katharsis) şi să îmbrace haina albă. ceea ce contează e comunitatea spirituală.

de fapt. „plecat" din nou „departe" (ocultare). venit. însă. în subsidiar. trupul participanŃilor devenind. de fapt. moment în care participanŃii îşi dau seama că l-au „ucis" pe zeu. trezită din transă de către bătrânii cetăŃii.animalului de sacrificiu. din tărâmuri chtoniene. trecând de la „unu" la „multiplu". al lui Dionysos însuşi. în care regina Agave. în episodul funerar de la sfârşitul ritului (apodemia. capul propriului său fiu. riturilor extatice de bucurie care întâmpină sosirea zeului). „dispărut" prin crimă ritualică. îngurgitarea zeului înseamnă că el este „îngropat" în trupul fiecărui participant la rit. prin actul colectiv de omophagia. orice rit dionisiac presupune trezirea din starea de transă. până la proxima sa „venire". Penteu. care devine un „mormânt" al zeului. orice rit dionisiac terminându-se cu un simulacru funerar. dualismul soma-sema. în final. Sfârtecând sălbatic trupul zeului şi îngurgitându-l. se celebrează. ceea ce introduce simulacrul extatic în coregrafia ritului: sfârtecându-l pe zeu şi îngurgitându-l. în al doilea rând. care trece „în lumea de dincolo" pentru a renaşte 78 . îşi dă seama îngrozită că tigva „leului" pe care o poartă triumfătoare pe scut este.. opus epidemiei. o dublă moarte: în primul rând una a zeului. totuşi. participanŃii la ritul dionisiac realizează. un act de diseminare sacrificială. amintită aici: dacă ocultarea şi epifania lui Dionysos evocă drumul psihopomp al vegetaŃiei. astfel. în realitate. „mormânt" multiplu al substanŃei divine a lui Dionysos. dar o dilemă hermeneutică ar merita. una care marchează transfigurarea thanatică daimonică a întregii comunităŃi culturale. Pe de altă parte. ca „străin" (xenos). fiind edificator în această privinŃă. scenariul din Bacchantele lui Euripide. şi. bakhoii şi bacchantele ating starea de enthousiasmos ( en theos siasmos = a fi locuit de către zeu). Nu sunt în posesia prea multor indicii. avem de-a face în mod evident cu un substitut al zeului epifanic. lucrurile sunt mai subtile. act prin care se realizează. în care-şi simt fiinŃa surmontând limita care îl defineşte pe om în raport cu zeii (ekstasis = ieşire din sine).

de „moşire" a sufletului de lumină pe care fiecare orfic îl are în el însuşi. de care trebuie să scape. silit să coboare în lumea lui Hades pentru a-şi revendica soŃia. în faza arhaică a mitului. asociat de către Platon. frumoasa Eurydike. actul sistematic. 1963. nu ştiu dacă acesta poate fi socotit filosof. rom. al acestei tehnici de purificare fiind „suferinŃa" corpului ca atare. unei „greşeli" misterioase. în interpretarea diacronică a acestei „suferinŃe".odată cu sosirea primăverii (marile rituri dionisiace legau. erotic. născut din unirea substanŃei de lumină cu materia opacă. Katharsis-vă desemnează. care înseamnă „sămânŃă"? Sintaxa ritului sacrificial dionisiac o regăsim şi în cosmogonia orfică a oului Phanes. Ivit din aither. p.ceea ce-l transformă în etică . numindu-l filosof şi socotindu-l cel mai vechi dintre toŃi. cei care atribuie străinilor inventarea filosofiei îl citează pe tracul Orfeu. în consecinŃă. ed.. toamna târzie de iarnă!). Ńinând seama de ce fel de lucruri a spus despre zei. cum am văzut. oul se deschide pentru a-i îngădui lui Eros-Phanes să sară din înveliş. întins pe durata unei întregi vieŃi . şi un înveliş corporal de materie opacă. e înzestrat cu un suflet „pur". pentru ca apoi substanŃa oului să se pulverizeze în materie. Orfeu apare ca acuzator al zeilor. Dar. Cartea I [IV:5]. divin. mentalitatea greacă a trecut prin două faze distincte. nuanŃele diferite ale celor două accepŃiuni sugerând în mod evident o imixtiune subtilă de ordin politic. ca anotimp. nici cum să-l numesc pe acela ce se încumetă prin mijlocirea vorbirii să 79 . pentru suferinŃele pe care este obligat să le îndure. pe care o putem descifra în arhicunoscuta catabază (kathabasis = coborâre) a cântăreŃului Orfeu.. se poate admite o relaŃie etimologică între sema greacă („mormânt") şi ebraicul semah. actul de autosfârtecare cosmogonică a substanŃei originare dând naştere dualismului esenŃial orfic: fiecare om. corespondentul negativ. dar complementar. In această ipostază îl surprinde Diogenes Laertios {Despre vieŃile şi doctrinele filosofilor. 116): „. sau înălŃat din mare.

încununându-i şi făcându-i să-şi petreacă întregul timp cu băutură. fiindcă în Republica lui Platon. cit. aşa cum relatează Aristotel în Poetica (1:13). prin învăŃătura lor. thanatologia orfică este prezentată ca un „dar" al zeilor: „Musaios. le pregătesc un ospăŃ al sfinŃilor.n. B. adus apoi în cetate. Dar drepŃii au. pe de altă parte. Eliade. 320. din partea zeilor. Un proces similar de aculturaŃie . dimpotrivă. II." (Subl. de copiii copiilor săi şi de un neam în urma sa. între timp. p.aici sursele bibliografice sunt unanime . Guthrie. din secolul al II-lea e. în acelaşi context. pe care n-o egalează. aculturând-o şi asimilând-o între ziduri. la Hades. oamenilor bunuri încă mai generoase. şi fiul său dăruie.Şt. din partea zeilor. răsplăŃi încă mai îndelungate decât acestea! Căci se zice că cel evlavios şi păstrător de jurăminte are parte. şi îi aşează pe paturi. n. odată cu Protrepticul lui Clement din Alexandria. căci ei îi conduc pe drepŃi. op. mai târziu.s-a petrecut şi cu ritul dionisiac..învinuiască pe zei de toată suferinŃa omenească.. ba chiar şi de faptele ruşinoase săvârşite destul de rar de câŃiva oameni. cea legată de Dionysos Zagreus. ICIR." NuanŃa protestatară e estompată însă în cele aproape două secole care separă prima atestare a orfismului de perioada clasică a gândirii eline.. M. 185) că nu s-ar fi răspândit în spaŃiul mediteranean decât în perioada târzie. p. despre care cercetătorii spun (cf.) Să se fi estompat. despre care nu trebuie uitat că este impregnat şi cu elemente 80 . . măiastră măsură de psihologie socială. cu un sanctuar central ridicat alături de cel al lui Apollo. se pare că diriguitorii cetăŃii s-au aflat puşi în situaŃia de a gestiona politic o religie cu o aderenŃă socială din ce în ce mai mare. decât aculturaŃia civică a tragediei.. InterferenŃele dintre cultul orfic şi cel dionisiac sunt cât se poate de vizibile în a doua cosmogonie orfică. voinŃa orficilor de a se marginaliza şi de a se diferenŃia sacral şi comportamental de ceilalŃi membri ai cetăŃii? PuŃin probabil că iniŃiativa ar fi venit din partea sectei. ei socotesc o răsplată minunată a meritului un veşnic chef. necontrolat la început.

cele două tehnici de „ieşire din sine. atât în prelungirea cosmogoniei orfice ovoidale. Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine. op. XIV: Alexandria. Gnozele dualiste ale Occidentului.n. Clement). 2001. rom. susŃinut cu bună ştiinŃă de către orfici în primul rând. A. a lui Phanes. Jean M. care sugerează că mitul lui Dionysos Zagreus şi al substanŃei „titanice" a oamenilor ar putea coborî în timp din secole mai îndepărtate de noi decât acela al lui Clement: Pausanias. la noi.gnostice. înainte de a povesti pe scurt mitul. Claudio Moreschini . Mitul cosmogonic al lui Dionysos Zagreus ucis de către titani trebuie citit. Aubier-Montaigne. Riviere. J. Corin Braga. cit. Alexandrian.. Istoria filosofiei oculte. opera sa . cât şi în mediul spiritual dualist de tip nou întreŃinut de către gnoză. 320). cap. 10 studii de arhetipologie. [Pt. cap. IX. împreună cu Pedagogul. Personal. I. din limită" nu sunt câtuşi de puŃin atât de opuse pe cât par la prima vedere. Marea tradiŃie a Gnozei. Segmentul tardiv de timp în care apare această poveste spectaculoasă indică o interferenŃă eufemizantă cu ritul dionisiac. două detalii interesante relevate de către Guthrie (op.. M. 5. Istoria doctrinelor ezoterice.. realizată pe parcurs. 1967. I. cit. V: Gnoza şi gnosticii. dacă în formele aspre. ilustrată şi de mitul uciderii cântăreŃului apollonian Orfeu de către menadele lui Dionysos. cap. p.] Să mai menŃionăm însă. P. EI.Enrico Norelli. XXIX. gnoză. ed. Hermetisme et mystique paienne. între timp aceste animozităŃi s-au estompat. cap. De la Apostolul Pavel la Constantin cel Mare. în 81 Periegesis (e drept: tot pe la mijlocul sec. aşa cum am sugerat deja. II e. Eliade. şi de către filosofi ulterior. ambele lucrări alcătuind. v. II.Enrico Norelli. care anunŃă Stromate-le aceluiaşi. cap. I. deşi mijloacele prin care se realiza purificarea au certe diferenŃe de morfologie. aşadar. arhaice ale orfismului între cele două culte exista o opoziŃie relativă. de fapt. cred că abia prin acest mit s-a revenit la albia dintâi şi că miturile care pun radical în opoziŃie dionisiacul şi orfismul au reprezentat un efort raŃionalizant de diferenŃiere. Festugiere. cap. un triptic creştin de învăŃătură (v. 1999. Culianu. cap. Claudio Moreschini . ICIR.

Fărădelegea este văzută. Dionysos Zagreus era un copil minunat. 1974).sau în unele versiuni de către Athena -. însă. în consecinŃă. Mitul povesteşte că Semele e flatată că poartă în pântec sămânŃa celui mai mare dintre zei. fiii Geei. îi atribuie mitul lui Dionysos Zagreus lui Onomakritos. care. care se decid să ucidă copilul. în numele căreia exegeŃii au recunoscut imediat asemănarea cu Semelo. IntenŃia funestă nu putea fi dusă la îndeplinire decât dacă privirea copilului ar fi fost distrasă de ceva. I-II. unde se aminteşte despre „natura titanică" a corpului omenesc. îi aduc copilului daruri. dedicat naşterii lui Dionysos din nemuritorul Zeus şi tebana Semele. luminos. pentru a i se pierde orice urmă. care-l fascinează. printre ele fiind şi o oglindă. Acest mit prezintă similitudini cu un altul. care-i incinerează pe titani cu fulgerul său sideral. unul dintre fondatorii orfismului. inclusiv cu atenŃia sa privilegiată. fiu al lui Zeus. ştiind că Zeus prestase jurământul zeilor că-i va îndeplini lui Semele orice 82 . pentru a li se pierde urma cu totul. deci. fiindcă Zeus îl înzestrase pe copil cu o privire capabilă să înlănŃuie duşmanii. de unde el va renaşte. mai mult.tradus sub titlul Călătorie în Grecia. fapt care stârneşte invidia titanilor. Dionysos Zagreus este înconjurat de către titani. în timp ce îşi privea chipul reflectat în ea. sfâşiat în bucăŃi {sparagmâs) şi îngurgitat (omophagia). Zeus făureşte din cenuşa titanilor seminŃia oamenilor. inima lui Dionysos fiind recuperată de către tatăl zeilor . transformându-i într-un morman de cenuşă. al doilea detaliu fiind în Legile lui Platon. care a trăit în vremea lui Pisistrate. care l-a răsfăŃat cu de toate. privirea „captivă". zeiŃa frigiană a pământului roditor. zeiŃa Pământului. ExuberanŃa extraconjugală a lui Zeus este sancŃionată de către vicleana Hera. titanii recurg la un şiretlic. nici acesta nelăsându-se mai prejos şi lăudându-se peste tot în Olimp cu fiul care i se va naşte. cusută în pieptul său. având. Potrivit mitului. de către Zeus.

e.dorinŃă. din chiar momentul zămislirii lor de către Zeus din cenuşa vinovată a titanilor. „albă" (de unde: vestimentaŃia orficilor!). Dionysos se naşte „a doua oară" (motiv iniŃiatic) ca divinitate. o incinerează pe Semele. trebuie să trăiască în aşa fel încât să „moşească" fiinŃa lor lăuntrică de lumină. insuportabilă pentru un muritor. canonică. în vreme ce Homer o reprezintă pe aceea aristocratică. Urmând logic teogonia lui Dionysos Zagreus. Hesiod ilustrează versantul cultural popular al mentalităŃii greceşti. îi sugerează acesteia să-i ceară lui Zeus să i se arate în plenitudinea frumuseŃii sale divine. agonală. Zeus consimte. oamenii sunt duali: au în interiorul lor o sămânŃă de lumină. Zeus recuperează pruncul din mormanul de cenuşă de la picioarele sale. Cenuşa este. motiv pentru care nu vom intra aici în prea multe detalii. serenă şi pură. mai sus). şi când vine sorocul. păstrând apoi.. predispuşi la boli şi la suferinŃe din cauza carenŃelor originare ale materiei titanice. COSMOGONIA GREACĂ La Theogonia lui Hesiod am făcut deja referiri în repetate rânduri. 83 . „vinovată". ajutând-o să scape de sarcofagul de materie opacă în care a fost închis ca într-o închisoare. v. înainte de a fi transformat în cenuşă. şi toate acestea fiindcă fiecare titan participant la crimă (consubstanŃializare!) apucase să mănânce din Dionysos Zagreus. aproximativ din perioada în care s-au articulat şi poemele homerice. înconjurată de materie opacă (soma -sema. îl închide în coapsă. în context comparativ. ceea ce declanşează procesul reversiv al katharsis-ukd: oamenii. în morfologia ritului. dualismul divin-pământean al originii sale iniŃiale. pe de altă parte. ajungem la concluzia că.n. semnificaŃie ce va fi translată ulterior în deficienŃe fiziologice. deşi e îngrozit de consecinŃe: imaginea. Cultivator de pământ beoŃian de la sfârşitul secolului al VUI-lea î.

oamenii din vârstele de aur şi argint devin daimones după moarte (transfigurare. pe când eroii din vârsta a patra. Perses. deci). G. rom. de seminŃii degenerescente (aur. poate abuzivă. compus din legende. care se desprind de trup în momentul morŃii se îndreaptă fără preget spre împărăŃia tristă şi întunecată a lui Hades. Homer nu cunoaşte ceva ce. am putea numi meritocraŃie thanatică: în lliada şi Odiseea. acestei convingeri pesimiste îi dă glas umbra (eidolon-xâ) lui Abile în cântul al Xl-lea al Odiseei. în orice moment al culturii universale -. cu o sintagmă modernă. eresuri. indiferent de calitatea umană a celui defunct sau de faima pe care acesta a dobândit-o în timpul vieŃii. în momentul în care este întâlnită în lumea de dincolo de către Odysseus. 386c. 654-656. cu o excepŃie bizară. Opere. aramă. Republica. eidola). łinând cont de această defalcare. Dimpotrivă. eroi. toate sufletele (dublete spectrale ale corpului. argint. 275. în poemul pedagogic Munci şi Zile al lui Hesiod. 1986. /La un sărac cu prea puŃină stare/Decât aici în Iad să fiu mai mare. 156). normativ. marcat. scris de către poet pentru moralizarea fratelui său delăsător. 1979. V. demoralizatoare. interpolată. Cel mai pregnant. diferenŃa cea mai pregnantă dintre Homer şi Hesiod o găsim la nivelul imaginarului thanatic. concepŃia despre moarte se înscrie într-un regim corectiv: în faimosul mit al vârstelor. ed. p. p. neconcesiv la Homer. din start. ajung post mortem în Insulele FericiŃilor de dincolo de râul cosmic 84 . XI. n. Murnu. sosit acolo pentru a afla de la umbra prorocului Tiresias cât mai are de îndurat până la întoarcerea în Ithaca: „Mai bine-aş vrea să fiu argat la Ńară. credinŃe difuze neatestate canonic. v.aşa cum se întâmplă. fier). Odiseea." (trad.Morfologic . palierul popular. de altfel. sincretisme şi licenŃe de credinŃă pe care nu le găsim la palierul aristocratic. citatul figurează printre cele „pesimiste". mult mai nuanŃat şi permisiv la Hesiod. pe care Socrate şi discipolii săi l-ar extirpa din memorie în momentul construirii cetăŃii ideale. prezintă.

Puterea imensă a acestor săgeŃi demonstrează faptul că grecii vedeau în iubire o forŃă magică primordială. ed. nemenŃionând. pe bună dreptate. Erwin Rohde. prima divinitate care se naşte e Geea (Gaia). Cartea I. a Ii-a. dar nici zeii cei mari. redutabil aruncător de săgeŃi voluptuos otrăvite. 97sq) consideră. când nu sunt întrunite condiŃiile pentru o hierogamie. Metamorfoze. conceput ca un soi de proto-Hades în străfundurile de nepătruns ale lumii subpământene. Francis E. ed. Următoarea divinitate este Eros. deşi el nu este singurul paredru al Afroditei. p. unde se vor odihni în tihnă. 1985. apărută la confluenŃa cu Haosul cel de nepătruns şi cu „Tartarul întunecat". rom. Opere. 1972. 1993. în consecinŃă. Jean. cărora nu le rezistă nici muritorii (ceea ce ar fi normal). dotată însă cu virtuŃi constructive. rom. 68 şi urm. „Insula FericiŃilor" v. prin miniaturizare. cap. I. Eros e reprezentat. Afrodita. bucurându-se nestingherit de roadele pământului. nici Insula FericiŃilor). Jean Delumeau. v. p. de asemenea Ovidius.Pierre Vernant. zeiŃa pământului. armonizatoare.. ed. numit „îmblânzitor" . unde poetul latin elimină tacit vârsta eroică din schema lui Hesiod. Peters (Termenii filosofiei greceşti.Okeanos. Despre poziŃia paradoxală a lui Eros şi despre cariera lui mitică ulterioară am vorbit deja cu prilejul analizării Enumei elish: apărut în poziŃia a Ii-a. că între cele două accepŃiuni 85 . Psyche. 1973). Mit şi gândire în Grecia antică. rom. fiind dublat de înfricoşătorul Hymenaios. [Pt. ceea ce va explica şi cariera sa de mai târziu. zeul iubirii dezlănŃuite şi al dezvirginării. paredru (însoŃitor masculin) al zeiŃei iubirii. Eros funcŃionează ca principiu de armonizare: tot ceea ce se va zămisli de acum încolo în univers va intra în plasa magică ordonatoare întreŃinută de el. ca un copil şăgalnic.adică dotat cu virtuŃi magice de armonizare . Aceasta e ipostaza în care-l cunoaşte opinia curentă. inclusiv Zeus. Grădina desfătărilor.de către poet. Structurile mitului. în Theogonia lui Hesiod (în voi. când el va deveni. „cel mai gingaş" dintre zeii nemuritori. până la demonetizare.

la figura Geei. 136-l37) Să ne oprim puŃin. Zeii Greciei. 1995. cit. stăpâna misterelor de la Eleusis şi cea care i-a dăruit lui Triptolemos primele spice de grâu.care pare să-l fi fascinat pe Hesiod .. mai ales dacă o punem în paralel cu Demeter. cosmogonică. în formele sale arhaice. participând în acest fel la armonizarea puterilor disparate.ale lui Eros . Citându-l pe Francis M. Cornford. marchează o trecere . în vreme ce în al doilea el leagă elemente contrare. zeiŃă sosită târziu în panteonul olimpian. animale.se pot uni şi amesteca pentru a produce anumite fenomene cum sunt naşterea şi moartea a tot ceea ce are viaŃă . «uscatul» şi «umedul».plante.care au ajuns să fiinŃeze separându-se unele de altele . Erwin Rohde (Psyche.cea primordială. marea umedă.] unitate[a] primordială se ivesc.de la unitate la dualitate opozitivă: „Din [." {Originile gândirii greceşti. pp. marcată de logica bisexualităŃii. Jean-Pierre Vernant sesizează că scenariul cosmogoniei greceşti. aceste contrarii . «caldul» şi «recele». 1995. ed. din Orient (cf. rom. «densul» şi «rarefiatul». cum sunt bărbatul şi femeia. 159-l60) asociază Geei funcŃia fertilizatoare şi pe cea funerară: „Grija pentru cei vii şi pentru cei morŃi o are şi divinitatea feminină a adâncurilor subpământene. un fel de «Prim Mişcător» din vechile cosmogonii. Otto. «susul» şi «josul». Walter F. oameni. roditor. pentru a-i învăŃa pe oameni cum să le cultive. perechi de contrarii «întunecatul» şi «luminosul». ed.. care poartă 86 . zeiŃa pământului fertil. marea zeiŃă primordială a pământului. prin separări şi diferenŃieri treptate..) există o diferenŃă esenŃială. De asemenea. ce vor delimita în lume diverse realităŃi şi zone: cerul strălucitor şi cald. Eros e o forŃă motrice plăsmuită după un model sexual. folosită pentru a explica «însoŃirile» şi «naşterea» elementelor mitologice. în primul caz. pp. rom. p. -. şi cea ulterioară. care nu e câtuşi de puŃin atât de lipsită de echivoc pe cât pare la prima vedere. pământul uscat. din complexul Afroditei. înainte de a răsfoi mai departe Theogonia lui Hesiod... ed. 97sq. aerul întunecat şi rece. adică a contrariilor.

ci numai accepŃiunii roditoare a pământului. şi. sub numele căreia oamenii voiau a recunoaşte o a doua «mamă a pământului». ceea ce nu explică. Gaia sau Ge. cea hrănitoare a pământului şi cea thanatică. p. Geea îşi pierde caritatea de zeiŃă procreatoare. Hera. 1993. acvatic. atrăgând atenŃia asupra faptului că Geea creează oceanul -adică un mediu acvatic . acolo unde era adorată. Artemis and Athena) invocă o veche analogie cu zeiŃa pelasgilor. în combinaŃia de mai târziu cu Demeter. al lui Nietzsche. The Greeks and Their Gods. împreună cu ele era invocată şi împreună li se aduceau sacrificii. cit. demoralizante a morŃilor (chthon). pentru a da naştere unui ou cosmic primordial. pe de o parte. academic şi doct. strivind-o dureros (scenă care 87 . Kore-Persephone. Goddesses ofGreece: Gaia. marele Ulrich von Wilamowitz-Mollendorf (cel care se opune. în cadrul cultului. prin asocierea cu fiica sa. asociat în mod predilect cu morŃii) la ge (pământ fertil. numele ei de dinainte de apariŃia lui Uranos. pe de altă parte. Naşterii tragediei din spiritul muzicii. p.. preia ambele funcŃii. lua ici şi colo. De la ea se aştepta.. adânc." Arme Baring şi Jules Cashford (The Myth ofthe Goddess. care se însoŃeşte cu un şarpe zămislit tot de către ea. soŃie a lui Hades. cit. fiind receptată mai degrabă ca o forŃă plăsmuitoare arhaică. toŃi zeii. Ophion." în conformitate cu mentalitatea secolului al XlX-lea. locul Gaiei şi intra în felul acesta într-o relaŃie mai intimă cu imperiul sufletelor din adâncurile pământului. printr-un pamflet publicat în ziua de 30 mai 1872) consideră că trecerea de la chthon (pământ rece.. din care se vor naşte. care se culcă peste ea. ca fiind asociată subteranei reci. însă. ulterior. ed. strict lexical. 161) susŃine că ne aflăm în faŃa unei substituŃii: „. neprimitor. roditor) se face doar după ce Geea este fecundată de către zeul celest Uranos (cf. să binecuvânteze muncile agricole. nu lămureşte faptul că în Theogonia lui Hesiod era nu apare niciodată. ge.înainte de a se acupla cu celestul Uranos. îi revenea însă şi domnia asupra sufletelor. Guthrie. cap. Demeter. Erwin Rohde (op. de altfel. 218).însuşi numele pământului. roditoare. Eurynome. Demeter..

Barnett. să rostim şi concluzia: se pare. zeul cerului înstelat. aceasta din urmă nu trebuie să fie scoasă din ecuaŃie. în Journal of Hellenic Studies. în Theogonia lui Hesiod. fiinŃe cu cincizeci de capete şi cu o sută de braŃe vânjoase. înverşunată. cât şi de către Thetys. de pildă. inevitabil. Hecatonheirul cel mai vânjos devenind. şi Mnemosyne. care urmează unei serii prime de divinităŃi ordonatoare. Geea îl va naşte pe balaurul Typhon . însoŃindu-se tot cu Uranos. Geea se împreunează. la gigantomahia lui Zeus. protector al marelui zeu. Okeanos. ciudat fiind doar ce se întâmplă după aceea. pe 88 . hierogamie din care se vor naşte titanii. cum este. şi tot ea intră . zeiŃa justiŃiei divine. fiindcă Geea. sau Themis. Rhea. arma sa cea mai redutabilă -. Briareus. Incluzându-i şi pe titani. după decopertarea bibliotecii hittite de la Bogaz-Koy (cf.tatăl fiind Tartar -.care îi vor făuri lui Zeus fulgerul sideral. p. După toate aceste divagaŃii. ea îşi demonstrează puterea în câteva ocazii privilegiate. 52 [1]). cu care Zeus va duce o luptă aprigă. viitoarea soŃie a lui Kronos. între alŃii. va naşte apoi o redutabilă serie malefică de fiinŃe monstruoase. în cele din urmă. râul cosmic care înconjoară lumea. detaliu remarcat deja în 1945 de către R.apare şi în mitul lui Eurynome). seria e benefică. cu Uranos. Hyperion. op. către cuplul babilonian Tiamat . fiind considerată „mamă" originară în unele culte târzii. care vor participa. zeiŃa memoriei. Guthrie. Zămislind marea.Marduk. ocazional. din rândul cărora fac parte. „zeul luminii". D. aceea a salvării pruncului Hephaistos aruncat de către Hera din înaltul Olimpului.cum vom vedea imediat . şi din cei trei Hecatonheiri. De altfel. Interesant e faptul că seria monstruoasă nu se opreşte aici: mai târziu. puternica zeiŃă a palatelor din adâncul mării. că funcŃia arhaică a Geei a fost preluată în Grecia clasică atât de către Demeter.în ecuaŃia ipotetică a răsturnării de pe tron a preaputernicului Zeus. Trimiterea se face. din Enuma elish. cit. formată din magicienii Ciclopi . în cele din urmă. în sincretism cu Geea şi cu Demeter.

. după toate probabilităŃile. /Fără să-i lase să vadă lumina cea strălucitoare. al cărei comportament abuziv.muche de cuŃit. urându-i: „Astfel de fii se născuseră din Ceru-nstelat şi din Geea." Uranos recurge la acest gest criminal de teamă să nu fie răsturnat de pe tron de către unul dintre fiii săi. dintr-o zonă tipologică apropiată de Tiamat. grabnic. Geea îşi îndeamnă progeniturile titanice să se revolte .. dar acestora. disponibilă. Theogonia lui Hesiod confirmă unul dintre motivele cosmogonice pe care le-am mai întâlnit deja. -. „Geea. una fiind cu siguranŃă un import oriental.] ce primul făcut-a sălbatice fapte". căci după naştere. şi „nimeni nu scoate o şoaptă". cu precădere la Apsu şi Tiamat: parentajul abuziv.la Zeus..relaŃia îndepărtată cu Apsu-Tiamat este evidentă. cu care Theogonia lui Hesiod . trecând la răutăŃi..ipotetic . care se „foloseşte" de primii zei ca de o materie plăsmuitoare originară. care nu numai că se întinsese peste ea. careaufost urâŃi de crudul lor Tată/ încă din ceasul dintâi. ameninŃând-o cu sufocarea. Geea este ultima dintre marile zeiŃe chtoniene sosite în spaŃiul mediteranean -împărtăşeşte şi un alt detaliu. „tatăl cel crud". instituind confruntarea generaŃională pe care o întâlnisem şi în Enuma elish. întinsul pământ. în faptele arhaice ale zeiŃei s-au cuplat funcŃii sosind din direcŃia a două zeităŃi diferite. ameninŃător. / Tatăl cel crud şi-i vâra în grote ascunse în bezne/ Ceru-nstelat şi rânjea făcându-şi treaba mârşavă. tată „mişel [. Toate acestea se petrec ca şi cum Geea şi-ar fi uitat virtuŃile germinative pozitive. / Fii de temut.unde. de fapt. cum s-a spus. fiind chiar înfrânt într-o primă instanŃă. concretizat tot prin zămislirea unei serii prodigioase de fiinŃe monstruoase. l-am relevat deja. speriaŃi. din cauza lui Uranos. pe care-l vom afla şi în Edda scandinavă: nu prima generaŃie de zei zămisleşte lumea. dar îi şi închisese toŃi copiii în adâncuri. „le strânse groaza gâtlejul". ci una ulterioară. Văzând comportamentul abuziv al lui Uranos. motivul se va prelungi la Kronos şi. cu excepŃia curajosului 89 .scrie Hesiod -. gemea strâmtorat în adâncuri" . mai departe .

Pentru a-l păcăli pe acesta. Rhea este trimisă pe insula Creta să nască pe ascuns. Uitarea. Durerea etc. Complotând tot cu Geea şi cu Uranos în perioada naşterii iminente a unui nou fiu. tatăl Hestiei. aruncând apoi mădularul în mare. care acceptă provocarea. lăsând-o pe Rhea „cernită".povesteşte mai departe Hesiod -. BătrâneŃea. pentru ca zeiŃa nopŃii Nyx să nască Moira (destinul) şi Moartea. al Herei cu „sandale de aur". pe rând. al lui Demeter. numai că povestea parentajului malefic se repetă: ştiind de la Geea şi de la Uranos că unul dintre fiii săi e ursit să îl răstoarne de pe tron. fiindcă miturile sunt asamblate adeseori foarte logic şi închegat din diferite surse. dar şi în crestomaŃia lui N. cu care îl castrează pe Uranos atunci când acesta soseşte „ars de iubire" să se împreuneze cu zeiŃa pământului. pentru a nu fi auzit de către răzbunătorul Kronos. zeiŃele răzbunării. după ce Kronos îl aruncase peste umăr. Kronos îşi înghite pe rând progeniturile. al lui Hades şi Poseidon. o seceră de fier alb. apoi Somnul. pe care Hesiod o înzestrează cu virtuŃi fertilizatoare: „unde-şi aşează lăcaşul. Foamea. răsar rădăcinile vieŃii". giganŃii şi nimfele. Hesperidele. luate din perioade culturale diferite. daimones subpământeni care primesc şi misiunea de a bate din scut şi din arme atunci când micul Zeus plânge. Kronos. Afrodita. Legendele şi miturile Greciei antice. funcŃiile fertilizatoare ale zeilor deja existenŃi se dezlănŃuie: din sângele mădularului uranian înghiŃit de către Geea. Rhea recurge la 90 .Kronos. care trebuie parcursă cu atenŃie la notele de subsol (nu toate ediŃiile le au!). însoŃindu-se cu Rhea . din spuma căruia se va naşte apoi o „mândră fecioară". cititorul putându-şi rezerva plăcerea de a urmări întreaga arborescentă genetică direct pe text. Marea naşte o serie prodigioasă de zei şi zeiŃe între care e şi bătrânul Nereus şi redutabila Thetys. se nasc Eryniile. Kun. primind de la Geea arma răzbunării. recunoscut ca stăpân al lumii. A. După castrarea lui Uranos. Zeus. devine. răzbunarea (Nemesis). Visele. copilul fiind încredinŃat tribului orgiastic al kureŃilor.

fiindcă aceasta zămisleşte. primul luând cerul. pe care îl respirăm noi. Primul dintre ele e titanomahia/gigantomahia: solidari cu Kronos. Al doilea episod e cauzat de mânia punitivă a Geei.atribuite. pământul urmând să fie administrat în comun. îşi înghite prima soŃie. impur. tânărul zeu pedepsindu-i cu greu cu ajutorul fulgerului sideral făurit de către Ciclopi (dintr-o generaŃie anterioară ciclopului Polifem pe care îl întâlneşte Odysseus în drumul său spre casă) şi cu ajutorul înfricoşătorilor Hecatonheiri. Hades şi Poseidon îşi împart supremaŃia asupra lumii. unde sălăşluiesc zeii nemuritori. mama titanilor înfrânŃi: însoŃindu-se cu Tartarul. Ajuns la maturitate. pe Metis. Typhon. Zeus îl răstoarnă de pe tron pe Kronos. al doilea lumea de dincolo şi al treilea marea şi oceanele. tânjirea.un şiretlic: înveleşte un bolovan arătos în scutece şi-l prezintă lui Kronos. înşelăciunea. în general. zeiŃa vicleniei oportune (echivalenta Mayei. influenŃei malefice a NopŃii (Nyx). disident -. în cele din urmă -acesta fiind ultimul episod asupra căruia vroiam să ne oprim -. vrajba dintre oameni. Hesiod articulând un univers cosmologic format din patru straturi: aiiher (eterul).excepŃie făcând Prometeu. aerul supraterestru. sloboziŃi din adâncul Tartarului. după ce îl obligă pe Kronos să-i regurgiteze fraŃii şi surorile. înfrânt şi el de către Zeus. aşa cum şi-o imaginau grecii. Cel dintâi dintre ele vizează verticala cosmogonică. în textul hesiodic. din complexul hindus) şi devine stăpân al lumii.pământul şi lumea 91 . de la Hestia la Poseidon. Zeus. împărŃeala suscită anumite întrebări. ea naşte un monstru serpentiform fioros. dorul. uitarea şi durerea . care-l înghite fără să verifice. Realizată în acest fel. iluziei cosmice. foamea. bătrâneŃea. truda. traversat de boli. suferinŃe şi diferite alte noxe fiziologice şi psihologice . Trei episoade care preced asumarea suveranităŃii de către Zeus se cer a fi relevate chiar şi într-o asemenea ramă genetică sumară. titanii se revoltă împotriva lui Zeus . asupra cărora vom reveni. după ce vom discuta câteva aspecte legate de structura de ansamblu a mitului.

din Theogonia. Tartarul mai e denumit ca „loc fără ieşire". şi râul întunecat Styx. simetrică. însă dacă analizăm versurile 722-819 ale Theogoniei. asociate.subterană a morŃilor (Hades). Alain Ballabriga. Schema generală prezintă imaginea acestor patru straturi. în ed.: L'Univers et l'Abîme. pe care jură zeii. terifiant.susŃine autorul francez . aici stă puternicul Atlas. se impun inevitabil câteva nuanŃe (cf. Briareus). inevitabil. pentru a ajunge acolo într-a zecea zi. toate fiind asociate sterilităŃii. în cele din urmă. distanŃa dintre ele fiind. 1987. fiindcă „zeii. în Tartar. p.Structura verticală e formată . aşadar. soŃul abuziv şi de tristă faimă al Geei). Din Tartar izvodesc „marea cea stearpă" şi „pământul umbros". pentru a-i nelinişti pe muritori. ci fiinŃele şi fenomenele pe care le generează Tartarul. apa ei fiind folosită pentru a-i pedepsi pe zeii 92 . Poseidon închide Tartarul cu „o poartă grea de aramă" şi-l împrejmuieşte cu un zid de nepătruns. acolo unde. Gyes. pe când a zecea parte. p. şi tot prin acest prag ambiguu intră şi ies din lume. care figurează în Theogonia: acesteia i-ar trebui nouă zile de zbor să ajungă pe pământ în a zecea zi. după Titanomahie. unde coboară sufletele spectrale (eidola). de aici se ivesc Somnul şi Moartea. Hesiod povesteşte că râul cosmic Okeanos îşi împarte apa în 10 părŃi: primele 9 înconjoară pământul şi mările.din Cer. lui Helios. Pământ şi Tartar (nu Hades). 257 sq. Prin Tartar trece. „unda cea subpământeană curge prin noaptea cea neagră". ea fiind ilustrată de pilda nicovalei aruncate din cer. dar nu acestea sunt detaliile care ne interesează în primul rând. cât sunt de puternici/ Simt îngrozite fioruri gândind la acele tărâmuri. pe care am citat-o. „fugărindu-se" mereu. Le Soleil et le Tartare. 46 sq. fără posibilitatea de a se ajunge vreodată.). zeul soarelui. care sprijină pe umeri bolta cerului." Pentru a-i pedepsi pe uriaşii cu o sută de braŃe (Hecantonheirii: Kottos. şi tot nouă să zboare până jos. aici sălăşluieşte Ceru-nstelat (adică Uranos. este descris de către Hesiod Tartarul. Noaptea şi Ziua.

nu se întâmplă. ceea ce. Theogonia confirmă tema sacrificiului antiparental. Te-ai aştepta ca. pe care Prometeu i-o duce fratelui său. Zeus revoltându-se împotriva tatălui său şi preluând suveranitatea asupra lumii. Prometeu e pedepsit de două ori: prima oară pentru curajul de a fi furat focul vegetal de la zei în beneficiul oamenilor (ascuns într-o tulpină de nartex.ImpenitenŃi sau pe cei care jură strâmb: vinovaŃii. restul de timp petrecându-şi-l dormind în ungherele tainice. însă panteonul clasic olimpian nu menŃionează o astfel de torpoare. definitivă. pe un drum care duce spre grădina Hesperidelor). Kumbhakarna nu putea fi trezit din somn decât o zi din an. departe de ceilalŃi zei. asociată fiind demonului Kumbhakarna. motivul constituindu-l titanul Prometeu (frate cu Kronos şi cu Atlas. zac apoi „fără răsuflet" şi „fără de glas" „într-un pat cuprins de adâncă tăcere" timp de un an de zile. condusă de către Hanuman. ceea ce în ultimă instanŃă se întâmplă. O găsim însă departe. motivul nefiind focul . apoi. toate relele care îi copleşesc pe oameni. subterane ale palatului. când Zeus o creează pe funesta Pandora. secvenŃa paricidului virtual să dispară. prin teama lui Kronos de a fi răsturnat de către unul dintre fiii săi. în Ramayana. cel care susŃine pe umeri întreaga boltă a cerului. care pare stabilă. La generaŃia următoare. a titanilor. odată cu noua ordine divină. o plantă nodulară asemănătoare bambusului). şi a doua oară atunci când este înlănŃuit de celebra sa stâncă şi încredinŃat vulturului. atunci când se revoltă împotriva lui Uranos. fratele lui Ravana. castrându-l cu o secere şi luându-i puterea. pentru a fi reprimiŃi apoi în Olimp doar în al zecelea an: imaginea e grandioasă. regele demonilor: datorită unui blestem al lui Brahma. Ravana apelează la el pentru a lupta împotriva prinŃului Rama şi a armatei maimuŃelor. după care suferă alŃi nouă ani în recluziune punitivă. Al doilea aspect derivă din logica paricidului pe care îl instituie Kronos. obligaŃi să bea din apa Styxului.cum 93 . de fapt. din curiozitatea acesteia născându-se.

aşa cum îi era firea. ea dă târcoale peşterii. în urma suferinŃelor îndurate. secretul: în numărul mare de hierogamii extraconjugale pe care le comite părintele zeilor. titanul dezvăluie. mult superior ca putere tatălui. care i se plânge fratelui săi Agamemnon. Nunta are loc în peşterile încăpătoare ale centaurului Cheiron. zeii se grăbesc să aranjeze o nuntă între Thetys şi muritorul Peleus. Pentru a evita un asemenea cataclism. nu înainte de a îl naşte pe marele Ahile. ci faptul că Prometeu ştie ceva pe care nici zeii nu îl ştiu. Paris. stârnind de fiecare dată exasperarea iertătoare a Herei. şi apoi decide să se răzbune: ia un măr de aur din grădina Hesperidelor. decide în favoarea ei. îndepărtat de către acesta din cetate fiindcă Moirele îi prescriseseră că va fi vinovat de distrugerea ei. o răpeşte apoi pe Helena din iatacurile soŃului ei Menelaos. Mărul este disputat de către Hera.care păştea turmele pe muntele Ida . culpa fiind. Supărată. scrie pe el Celei mai frumoase şi o aruncă nevăzută pe masa de nuntă. în cele din urmă. Hades şi Poseidon. la ea participând toŃi zeii. care nu fusese poftită. prea neînsemnată -. Paris fiind fiu secret al lui Priam. care va duce în cele din urmă la declanşarea războiului împotriva Troiei. 94 . Zeus. Dintre toate motivele menŃionate până acum. aceasta din urmă promiŃându-i judecătorului circumstanŃial Paris . pe care Thetys îl şi părăseşte rapid. rezultatul fiind mobilizarea eroilor împotriva Troiei.mâna preafrumoasei Helena în schimbul mărului. şi anume cum poate fi răsturnat Zeus de pe tron. cu excepŃia zeiŃei discordiei Eris. care intră în economia Iliadei şi Odiseei lui Homer. fiindcă Moirele i-au prescris acesteia că va naşte un fiu superior tatălui său. nesăbuit. el nu trebuie să se însoŃească cu zeiŃa Thetys. împărŃirea suveranităŃii şi a sferelor de influenŃă între cei trei fraŃi mari.îndeobşte se mai crede. Athena şi Afrodita. pe motivul că pământul nu este luat de către nici unul dintre ei. totuşi. pentru a nu tulbura ospăŃul. suscită cele mai multe dileme. De nunta dintre Thetys şi Peleus se mai leagă un episod important.

. urmând să fie guvernat în comun. s-a suprapus peste un fond de culte chtoniene. 95 . Simbolismul funerar (1859) şi. imaginea unei Grecii predilect chtoniene. şi o pătrime în lumea întunecată a umbrelor. ca un punct de confluenŃă. legate de logica fertilităŃii regenerative a pământului odată cu sosirea primăverii. opus piramidei preponderent masculine din Olimp. patroana căsătoriilor: dacă puterea ei ar fi fost reală. nonconformistul coleg al lui Nietzsche de la Universitatea din Basel. cum este Demeter. alături de mama ei. Kore-Persephone. aşa cum a demonstrat superb Jane Ellen Harrison. alături de soŃ. La rândul ei. si aheii). in Themis. pe cel mai înalt tron din Olimp se află Hera. care lansase în două lucrări aproape uitate azi. dacă ne gândim că alături de Zeus. însă pactul încheiat de către Demeter rămâne. Ciclul reproduce. ObservaŃie care ne aduce înapoi la pământ şi la funcŃiile sale cosmologice. venită în peninsula greacă din N-E (de unde vin. Matriarhatul (1861). Perspectiva metodologică fusese preluată de la Johann Jakob Bachofen. nici Demeter nu este mai prejos: atunci când îi este răpită fiica. îşi află explicaŃia în protoistoria mitologiei eline. Rhea şi Demeter sunt toate asociate pământului. Precizarea e bizară. ea nu ar fi fost prezentată ca o victimă uşoară a divinităŃilor chtoniene. fireşte. pentru a-i fi dată de soŃie lui Hades. în plus. Motivul pentru care Pământul nu este dat în tutelajul divin al nimănui în momentul împărŃirii funcŃiilor de suveranitate între Zeus. povestirile de la începuturile lumii au relevat faptul că Geea e suficient de puternică pentru a stârni teamă. fiindcă Geea. Hades şi Poseidon.mitul sugerând că el va fi guvernat în comun. de altfel. obŃinând permisiunea ca Persephone să trăiască trei pătrimi din ani pe pământ. unde o religie uraniană. straniu. obligate să petreacă o pătrime din an în împărăŃia sterilă a iernii. mai ales. traseul daimonic al seminŃei şi al vegetaŃiei. axate pe cultul fertilizator al „Marii ZeiŃe". totuşi. ea ajunge la o înŃelegere ciudată cu zeii uranieni.

Nilsson: The MinoanMycenaean Religion and its Survival in Greek Religion. 1450 î. Ventris şi Chadwick au trebuit să surmonteze bariera de prestigiu ridicată de către Evans. Erwin Rohde a reiterat interesul pentru „îngrijirea şi cinstirea morŃilor" (titlu din carte!). pe motivul că asemenea descoperiri epocale nu se anunŃă la un post de radio. în toată istoria Linearului B. Ulterior. W. căreia ştiinŃa îi datorează enorm.) aparŃine culturii miceniene. ceea ce însemna că nici cele două Lineare nu aveau cum să comunice. -P.. de altfel . e. Gleerup. Ventris a avut. în 1894 (ed. minoic. 1958. Chadwick şi Ventris au plasat un text în Journal of Hellenic Studies (1953). Olivier. n. 96 . în iunie 1952. pentru ca. Chadwick omagiind-o pe americanca Alice E. la 43 de ani. 1985). de la stânga la dreapta. Cambridge University Press. Pentru descifrarea Linearului B. ea dispărând însă prematur. unui Zeus Chtonios .. în timp. situate de către arheologi în segmentul 2000-l650 î.„subpământeanul" . ele să apară în oglindă.) . Michael Ventris a publicat un studiu în American Journal of Archaeology (ulterior repudiat) în care susŃinea că baza lingvistică pentru descifrarea Linearului B este. Cambridge University Press). în 1940. care scrie . John Chadwick: The Decipherment of LINEAR B. venind din afara filologiei clasice. Linearul A nu a fost încă descifrat. o poziŃie ştiinŃifică delicată. e. semnelor picturale ale scrisului "hieroglific". Killen and J. Linearul B. la imprimare. Ulterior. cât şi în sugestia că ar fi izbutit o descifrare integrală. Kober. Chadwick continuă publicarea inscripŃiilor traduse: The Knossos Tablets. Rohde. C.. rom. Mai vezi: Martin P. an în care Ventris moare într-un accident de maşină (la 6 sept. şi Linearului A. K. unde vedem o succesiune de forme aşternute de la dreapta la stânga.etrusca. descoperitorul Knossosului. dând dovadă de extremă prudenŃă atât în titlu {Evidence for Greek Dialect in the Mycenaean Archives). Linearul B (aprox. uraniană. urmând. el a anunŃat descifrarea silabarului la BBC. n. fiind suspectat de veleitarism. miceniană. A Transliteration by John Chadwick. apărută în ediŃii succesive tot la Cambridge. ci în revistele ştiinŃifice acreditate. păstrat cel mai bine pe un faimos "disc de la Phaistos".într-o epocă de dinaintea descifrării silabarului micenian de la Knossos. Versiunea ştiinŃifică apare abia în 1956 (Documents in Mycenaean Greek. T. potrivit căruia cultura minoică era total diferită de cea continentală. J. dedicând capitole întregi Cultului zeilor chtonieni şi. în principal. de către John Chadwick şi Mihael Ventris (1953) ** ** V.ca şi Harrison. a zeului atotputernic pe care o cunoaştem.o alta decât ipostaza clasică. Lund.Publicând Psyche. interesul descifratorilor s-a mutat pe greacă.

în cele din urmă. p. Stăpână a Labirintului". ale cărei atribute s-au diseminat ulterior în biografiile chtoniene ale lui Demeter. Interesantă e şi etimologia cuvântului Pallas.spuneau adepŃii originii exclusiv trace a zeului . perspectivă infirmată ulterior de către Jane Ellen Harrison (Themis. teză care a trezit. sosit în Grecia dinspre N-E. B. nu avea cum să figureze. dacă Ńinem cont de vechimea sa . BerlinNew York.atribuie cultul chtonian „evoluŃiei religioase posthomerice" (op. ceea ce sugerează o Lund-London-Paris-Oxford-Leipzig. Potnia. C. 1992) o derivă din pallakis („concubină").a preluat funcŃiile unui demon autohton al vegetaŃiei. cât şi polemici înverşunate. 1968. a suscitat atât interes. Timpul a dat dreptate. autohton. peste un cult iniŃial chtonian. . 1896-l909) sau Martin P. cit. potrivit căreia Dionysos . dubiile fiind risipite ulterior prin neaşteptata descoperire din Linearul B. 1974. bazate pe venerarea unei „Mari ZeiŃe". Walter de Gruyter. într-un text în care. axat pe magia resurecŃionară a vegetaŃiei. într-o perioadă mult anterioară lui Homer. pe care Edgar Bowden (Cybele The Axe Goddes. ca zeu „străin" (xenos). aducător de foloase energetice din spaŃiul subpământean (Eniautos. care mută cultele chtoniene. din ciclul cretan al lui Theseus. Lewis Richard Farnell (The Cults of the Greek States. Maspero.considerat a fi alogen. sosit mai târziu în spaŃiul elen din zona septentrională. F. Sugestia lui Jane Ellen Harrison. sosit în spaŃiul grec din Tracia . Harrison mai susŃine în cartea sa că mitologia greacă s-a sedimentat prin suprapunerea cultului celest. Nilsson (The Minoan-Mycenaean Religion and its Survival in Greek Religion. Dietrich: The Origins of Greek Religion.. I-V. unde numele lui Dionysos apare în genitiv. 1927. acestei perspective metodologice. şi ea. Agathos Daimân). dezbateri aprinse. 1927). Paris. 1903). Athena şi Ariadna. unde Ventris şi Chadwick au identificat cultul unei „Mari Doamne. confirmate şi prin descifrarea Linearului B. cu care Athena este regulat asociată. olimpian-uranic. Louis Gernet: Anthropologie de la Grece antique. 157).

97 relaŃie hierogamică. pe de altă parte. aici. împotriva voinŃei sale. atât Athena (care îi protejează în mod tradiŃional pe eroi). că. asociată unui paredru. aş exclude-o însă pe Demeter. fecioara redutabilă a Olimpului (într-o piramidă divină . Dintre cele trei figuri feminine menŃionate. cât şi Demeter (însoŃită de Triptolemos). FuncŃiile de fertilitate ne îndreptăŃesc s-o aşezăm. de altfel. Ajunge chiar să fie „petită" de către Theseus pentru fratele său de arme. alături de Artemis. sau Ariadna (părăsită în cele din urmă de către Theseus. fiica mamei sale. după ce îl ajutase în uciderea Minotaurului cretan cu un gest tipic de „zeu legător") corespunzând acestei formule. pe suprafaŃa plină de verdeaŃă a pământului. patroana căsătoriei). dacă ne este îngăduit să formulăm în acest fel situaŃia: pe de o parte. totuşi. Ciudată e. Kore-Persephone a fost „fecioara" subpământeană peŃită de către un paredru . alături de mama ei. tipologic. „neconsumarea" căsătoriei de către Persephone. Se pare. soŃul Hades apărând mai târziu în schemă: la început. aproape imposibil . decalate ca etaje mitologice. ea petrece mai mult timp din an într-un perimetru extramarital. de fertilitate -. Cred că fecioria celorlalte două are la bază raŃiuni ritualice. s-au suprapus câteva detalii. cât timp se află în funcŃie. Peirothous. asemănătoare celor care le împiedică pe vestalele romane de mai târziu. E. să se căsătorească. preponderent. în aceeaşi categorie poate fi situată şi Kore-Persephone. soŃia lui Hades. dramatizarea răpirii ei de către Hades venind mai târziu. şi. fiindcă a fost mamă. deşi evidenŃele empirice par să ne contrazică: ea devine. celelalte două rămân în afara relaŃiilor de familie.repet -tutelată de către anemica Hera. deşi miturile greceşti sunt întotdeauna foarte scrupuloase în a furniza toate genealogiile divine. nu avem cunoştinŃă să fi născut copii. pe KorePersephone în rândul „vestalelor" abstinente: ea rămâne. detaliu marital pe care îl cunoaşte toată lumea. însă. nesăbuinŃă pedepsită de către Hades cu legarea celor doi de un tron subpământean de piatră. Athena fiind.ceea ce sugerează hierogamii resurecŃionare.

imagine care ne aduce în memorie picurii de apă care cad din cer cu fiecare ploaie. ed. de fapt. I. încheiem acolada legată de preeminenŃa în timp a cultelor chtoniene ceea ce explică neîmpărŃirea pământului între Zeus. asociindu-l pe erou. dar şi ploaia de aur sub forma căreia Zeus o cucereşte pe Danae.cu multiplele incidenŃe chtoniene pe care le au aceşti zei. spre sfârşitul aceleiaşi cărŃi. pomenit şi de către Pausanias (Călătorie în Grecia. închisă de către tatăl ei într-un iatac inexpugnabil subteran. în opinia lui Guthrie (op. 43) vorbeşte de un Zeus Leukaios („cel alb"). cit.Thaseus. „cel care coboară". daimonică. 174l75) menŃionează un Zeus Moiros. 98). Cartea I.. ceea ce sugerează o ipostază hivernală. prin etimologia numelui. Theseus . uraniană (cu funcŃiile aferente ale unui zeu meteorologic). pp.98 să nu alăturăm păŃania funestă a lui Theseus de Dummuzi-Tammuz. Erwin Rohde identificase un Zeus Chtonios printre cultele greceşti." Naşterea face din el un Katachthonios. fiind crescut sub pământ de către kuretii din insula Creta. anterioară celei uranice. Gheorghe Muşu (Lumini în depărtări. cit. asociat celui de-al doilea măslin din Akademia Atenei. Hades şi Poseidon . asociat luminii emergente din adâncuri. p. 1981. Epifaniile chtoniene ale lui Zeus sunt bine cunoscute.. şi de un Zeus guvernator al anotimpurilor. Jane Ellen Harrison (ed. cea sub formă de taur subpământean. Cum am văzut. şi exemplele ar putea continua. Farnell (op. p. cap. Zeus este „cel ce mână norii. două instanŃe divine iniŃiale cu funcŃiile lui Zeus. au existat. tot la Harrison. ceea ce sugerează tot funcŃii de fertilitate. fiind cel mai spectaculos. care trimite spre o ipostază arhaică a zeului. 35-65). vântului şi tunetului aducător de ploaie. A doua identitate. din mitul Europei. unei mitologii a albului. pp.. 282-286) a intuit subtil. paredrul sumerian al zeiŃei Innana-Ishtar: amândoi rămân în lumea umbrelor după contactul cu femeile. 30 [2]. cit. cit. chtoniană. este Zeus Kataibates. călătorul grec vorbind. una cretană. prima dintre ele dând în cele 99 . şi una de import. pp. La Homer.

Poseidon abordând-o sub forma unui armăsar . Guthrie. întrucât pământul se găseşte în fiinŃa fiecăruia dintre zeii cei mari. însumând toate aceste fire. în momentul deşănŃării lui Odysseus în Insula Pheacilor. 365. El este Enosichthon sau Ennosigaios. 27. fiind venerat şi ca Phytalmios („cel care face plantele să crească"). ibid. 94 sq. pp.pentru a scăpa. în Odiseea. aşa cum o avem în piramida clasică.).). celest -. prin disjungere. I. Separarea nu s-a făcut mecanic. cu epifanii periodice. un argument etimologic surprinzător aduce în acest sens volumul deja citat The Myth ofthe Goddess. în cazul lui Poseidon.. p. unde cele două autoare exprimă dubii privind extragerea numelui marii zeiŃe din Da/Ge 100 . ci prin păstrarea şi .. primul etaj fiind preponderent. lucrurile par să fie mai simple (cf.Dionysos. perechea Zeus . cauzând toate cutremurele de pământ. tot în calitate de Hippios. Demeter and Persephone). grăbind disjungerea palierului chtonian de cel uranian. zeu al cailor neînstruniŃi. Cartea a V-a. ajungem la concluzia că formula finală de care dispunem în monografia clasică a zeilor olimpieni s-a articulat prin fuziunea a două etaje .în unele cazuri . cit.i-a prilejuit lui Wilamowitz-Mollendorf (cf. cit. Episodul întâlnirii cu Demeter şi al cuceririi ei în vreme ce aceasta rătăcea în căutarea fiicei sale îl face un Hippios. p.ar fi fost la origine un daimon al fertilităŃii. CredinŃa uraniană. în cap.resemantizarea atributelor chtoniene. Hierogamia cu Demeter . 96-97) lansarea unei ipoteze potrivit căreia Poseidon -al cărui nume derivă din posis + das („soŃ al pământului") . de Arme Baring şi Jules Cashford (ed. dând mai departe riturile cabaline de sacrificiu cu funcŃie vegetală de care vorbeşte şi Pausanias atunci când ajunge în dumbrava sacră de la Olympia (op. 419 sq.din urmă. care a pătruns în Grecia venind din partea de N-E a peninsulei a accentuat amprentele celeste. indo-europeană. p. Guthrie. ibid. aceasta se metamorfozează în iapă. îl venerează şi Athena. asociat calului şi panspermiei..unul chtonian şi unul uranian.

evreii sunt bine primiti în Egipt apoi cad ce duce la exodul conSus de cătrf uZ tablelor legii pe muntele Sinai şi(Exodul. M . New York-London-îoront francez. at. rom. înclinând mai deerahs Ϋ care numeşte seminŃele de 2" dyaf' £f?*"*■ " Dyaus. DeuterononJ)în »* 1000 î. Leviticul.Eliade. prof. Roland de Vaux: Ancient Israel Iti Institutbms. ICIRTd.Ro. mamă. Numeri. Loyola Maryrnount University An ed. 8) COSMOGONIA VECHIULUI TESTAMEN (GENEZA) Cronologie (cf. 2002. praf. Felix Just.+ Meter.n. Translated by John Z inc.e. ' poporului lui Israel (1300. „zeul indo-europeant iT anterioară Vedelor? (v.and de Vaux.: Regele David .

Geneza a fost concepută ca textul identitar al unei etnii sacrale care se defineşte pe sine ca „popor ales al lui Dumnezeu".: regele babilonian Nabucodonosor îi înfrânge în luptă pe egipteni şi pune stăpânire pe o parte a Regatului de Sud.: regele persal Cyrus supune Babilonul. rezultatul fiind cucerirea Ierusalimului de către Nabucodonosor II. prioritar.). în logica Genezei şi a Exodului. unii dintre ei . cu capitala la Samaria. în anul 930. cel de nord („regatul lui Israel").): zeci de mii de oameni sunt forŃaŃi să-şi părăsească locurile de baştină. aprox.n.n. textul fiind desăvârşit după întoarcerea din exil.e. în timpul exilului babilonian. raŃiunile fiind. 587 î.e. 970 î.e.e. succesiunea înverşunată la tron ducând la divizarea Israelului în două regate. după toate probabilităŃile.n.nu mulŃi reuşind să se refugieze în Egipt. preoŃi. în consecinŃă. 605 î. Regatul de sud. construit de către Solomon. care au fost nevoite să suporte şi trauma unor schimburi eterogene de populaŃie.n.: primul Templu din Ierusalim. 539 î. învăŃători etc. fiind cucerit în 721 î.n.e.n. ci restricŃii austere de comportament: „poporul ales". e poporul care consimte să trăiască în conformitate cu restricŃiile 102 . evreii se revoltă în două rânduri (597. Geneza Primele fragmente din Cartea Genezei au fost elaborate. meşteşugari.101 aprox. este condus de regi din Casa lui David. de ordin economic: exilul forŃat babilonian pauperizase poporul şi cele două regiuni. mult mai modest decât acela al lui Solomon.: se construieşte al doilea templu din Ierusalim. mulŃi dintre ei se întorc în Iudeea şi Galileea. eliberân-du-i pe evrei. de către asirieni.) în Babilon (587-586 î.n. acesta moare aprox. ceea ce nu înseamnă câtuşi de puŃin privilegii cum în mod vulgar se mai crede.e. „al lui Iuda". distrugerea Templului şi deportarea masivă a evreilor instruiŃi (funcŃionari. în primul rând de către antisemiŃi -. 520 î.e.

.. DicŃ. Eloah apare de 200 de ori în Vechiul Testament. Conceptual. pe de o parte. muntele venerat al Nordului fiind Horeb.sacrale impuse de către Yahwe. cel nordic. de iudaism. şi ca Elohim Acharim („alte divinităŃi". poporului ales interzicându-i-se venerarea sau cultul unor Elohim Acharim. şi cel sudic. alih („a fi înspăimântat. trimis de către zei. p. distincŃia e marcată de către cele două contexte în care apare cuvântul Elohim în Torah (pt. pp. în asamblarea acestor tradiŃii. cit. care este pluralul cu desinenŃă masculină al cuvântului Eloah („un zeu"). Sinai (ci. După calcule scrupuloase. pe de alta. şi un potop punitiv. care nu se găseşte în imaginarul sacral iudaic. „cheia" . unde apare. de pildă. Yahwist.insuficient elucidată până azi e dată de cuvântul însuşi Elohim. Cele două locuri de provenienŃă.Jules Cashford. ulterior. 816-826): ca nume al lui Dumnezeu. putând fi abordate doar pe calea . enc. „idoli"). a treia influenŃă venind din direcŃia imaginarului religios babilonian. în complexul zeiŃei Innana-Ishtar şi în Epopeea lui Ghilgameş. marcat în exegeză prin textele „]". marcat prin textele „E". a căuta refugiu din calea a ceva ce te înspăimântă"). iar cel al Sudului. 418). dar apare în spaŃiul sumerian şi. unul sudic. Exegeza a stabilit că în elaborarea Genezei s-au îngemănat cel puŃin trei filoane religioase: unul nordic. op. v. în cel babilonian. asimilat cu prilejul exilului. cu mult înaintea celui foarte cunoscut al lui Noe. ed. interdicŃia apare de 20 de ori în Torah. Elohimic. în această categorie intrând. au drept locuri sacrale de focalizare două „locuri înalte" de cult (bamoth). cu „chip cioplit". dotaŃi cu semn iconic. elohimic. Torah. între altele. Yahwist. cit. fiind cea mai frecventă dintre toate restricŃiile culturale formulate. Anne Baring . stihiale. iar Elohim de peste 2000 de ori. cu atât mai mult cu cât ambele divinităŃi corespund sugestiei lansate de nume: sunt punitive. similitudine care i-a făcut pe mulŃi cercetători să creadă că Eloah şi Allah vin din aceeaşi rădăcină. Eloah derivă din alah („a înspăimânta"). Grădina Edenului şi asocierea nemuririi cu fibra vegetală (prin pomul vieŃii şi al nemuririi). etimologic.

interdicŃia de a-i venera pe Elohim Acharim. łinând cont de faptul că Geneza este text identitar. a înlocuit-o. sau că Dumnezeu reprezintă totalitatea multiplă concentrată în Unitate. AlŃi exegeŃi susŃin că pluralul este unul de majestate. pentru a-l aştepta pe Moise. de Baal şi de El. zămislit ca reacŃie ideologică la vicisitudinile exilului babilonian. Pluralul masculin al lui Elohim continuă să dea de furcă exegeŃilor. ceea ce nu este adevărat. nelegitime. de fapt. O face nu fără temei. învăŃaŃii exilului ar fi dorit să sugereze că toate divinităŃile de proximitate reprezintă. Unii cercetători soluŃionează simplu dilema. aflat . închinătorii lui Baal. Pentru a complica şi mai mult situaŃia. un viŃel (Exodul 32). afirmând că Elohim este însoŃit întotdeauna de un verb la singular. ceea ce ar justifica pluralul. în esenŃă. evreii intră îhtr-o situaŃie de vid sacral echivalentul „deşertului" în care sunt plimbaŃi pentru a li se pierde memoria -. pe care ulterior Yahwismul. în momente de criză similare. unde Dumnezeu vorbeşte fără echivoc la plural atunci când îndeamnă la facerea omului. dacă stăm să ne gândim bine: strânşi sub Muntele Sinai. monoteismul aspru şi aniconismul interdictiv pot fi concepute şi ca strategii de diferenŃiere cu efect integrativ: punând numele divinităŃii la plural. şi nu pe aceea a iubirii. Baal fiind. dintre toate divinităŃile de proximitate. cel puŃin în celebrul pasaj din Geneza 1:26 nu. adică se comportă aşa cum ar fi procedat. dar sunt şi antropologi care spun că Elohim reprezintă apartenenŃa de substrat la o religie politeistă. ale unui singur zeu „autentic". nume generic pentru „stăpân divin" în aceeaşi geografie culturală. zeul împotriva căruia Vechiul Testament avertizează cel mai înverşunat. veneraŃi prin efigii taurine. mitologia comparată nu uită să-l menŃioneze pe canaaneanul El. moment în care strâng aur şi fac din el o efigie divină taurină.103 supuşeniei. morfologic. se leagă. psihopompă. zeu cu epifanie taurină. foarte aproape. pus în frunte pentru a fi urmat de către popor. de Baal. epifaniile plurale. interpretările fiind divergente. auster şi discreŃionar. ca şi cum nu ar fi singur. din Torah.

428). când Dumnezeu se oglindeşte mulŃumit în creaŃia lui. comunicând poporului său că din acel moment divinitatea nu are chip. în elaborarea textului. precizez că aceste aspecte mă interesează strict antropologic. motiv pentru care o va crea pe Eva din coasta lui Adam (Geneza 2: 2l-23). ed. pe care nu o mai poate controla. Episodul viŃelului de aur. Antropologic. se pare că. subliniază că Aaron. sincopele logice continuă. tensiunile logice pot fi surmontate. influenŃa babiloniană ne mai fiind contestată de nimeni în lumea exegeŃilor. cit. nu consideră că ar exista o incompatibilitate între divinitatea pe care o slujeşte şi imaginea acesteia. deşi cel creat va fi doar Adam. văzând că ceea ce a creat „este bine".104 în „posesia" poporului lui Israel. Iată două 105 . Pentru a risipi dubiile că aş comite un sacrilegiu. Mai există şi alte argumente la această dezbatere -fastidioase în aparenŃă . şi a doua în care este nemulŃumit de creaŃia sa. Abia Moise va distruge viŃelul. cit. aici intrând episodul cu Grădina Edenului şi cu căderea în păcat.) a scris cartea clasică a acestui subiect. l-a creat după chipul lui Dumnezeu." . atunci când textul spune că „Dumnezeu a creat pe om după Chipul Său.. doctrinar. Roland de Vaux (Ancient Israel. în care divinitatea nu are imagine.pe care nimeni nu le va putea soluŃiona vreodată logic. după asemănarea noastră. scriinduse deja biblioteci vaste despre această chestiune. „Imaginarul multor poveşti din Geneza este indubitabil sumerian şi babilonian" . i-a creat [la plural!] de sex masculin şi de sex feminin". totuşi. unde se află controversatul pasaj cu Elohim pus la plural. cu pagini agresive). în Geneza 1:27. p...toate acestea într-un monoteism punitiv. ci doar doctrinar: în Geneza 1:26. pe care Dumnezeu îl va descoperi că este singur pe pământ (Geneza 2:18). cu excepŃia bigoŃilor (mulŃi dintre ei fiind pe Internet. făurarul efigiei. pe care lam citat deja. stihial. se spune: „Să facem om după chipul nostru. s-au contopit „două Geneze": una de la început.scriu Arme Baring şi Jules Cashford (op.

stăpâneşte ziua a patra.care sugerează. mai mult. cel puŃin ipotetic. apărută înaintea sursei astronomice (soarele). analogia făcându-se cu egipteanul Ptah. deşi sub aspect antropologic lucrurile pot fi gândite şi altfel: prin asocierea cu vegetaŃia. fiindcă Dumnezeu creează lumea prin cuvânt. aşezând cele două astre „în întinderea cerului". Al doilea e chiar mai subtil (ibid. zeul păstoritului şi al turmelor tutelează ziua a treia. 421) atrag atenŃia asupra faptului că succesiunea reproduce ordinea din calendarul babilonian. Anne Baring şi Jules Cashford (op. care apare înaintea soarelui şi a lunii.exemple. Geneza este o cosmogonie nesacrificială. ea aparŃine chiar 106 . este una spirituală. dar sunt alungaŃi din Eden din raŃiuni preventive. Orice text de exegeză doctrinară ne poate lămuri că prima lumină. zeul astronomiei. ceea ce ne duce cu gândul la zeii resurecŃionari ai fertilităŃii.. logica transsubstanŃierii prin consumarea unei substanŃe vegetale. sămânŃă cu sămânŃă şi rod cu rod (1:11). cit. care reproduc zilele calendarului lunar babilonian. unde Nergal. în Geneză (1:12). p. dar nu la spaŃiul strict semitic). în vreme ce Nabu. lumina dintâi reprezintă energia daimonică a vegetaŃiei resurecŃionare. apoi. în unele cazuri. p. 421): în Geneza. foarte elaborată. dacă mănâncă din pomul potrivit (sunt pedepsiŃi fiindcă au mâncat din pomul cunoaşterii. Inedită e şi poziŃia divinităŃii în raport cu creaŃia sa: în alte cosmogonii. divinitatea nu e separată de creaŃie. pentru a nu mânca din pomul vieŃii şi al nemuririi . Dumnezeu făureşte mai întâi lumina (1:3). pentru a separa ziua de noapte. cum am mai văzut. la Epopeea lui Ghilgamesh şi la Mesopotamia. şi-l include în ordinea imuabilă a creaŃiei. pe care o găsim în multe mitologii: e „lumina" care face ca planta să treacă peste proba grea a iernii. asigurând renaşterea. pământul produce vegetaŃie înainte de apariŃia soarelui: Dumnezeu constată lucrul acesta. Primul exemplu este dat de cele 7 zile ale CreaŃiei. în afară de Grădina Edenului. constatând că „este bun". de sugestia că Adam şi Eva ar putea dobândi nemurirea. în ziua a patra (1: 14-l9) el creează soarele şi luna. mai târziu vegetaŃia.

care este omul: el apare. că fiecare lucru creat este într-o măsură potrivită pătruns de Duhul Sfânt.unei generaŃii divine secunde (cazul lui Marduk. altfel spus: că a intrat în armonia generală. ea se află în afara creaŃiei. întoarcerea spre timpul plenitudinar 107 . cu disfuncŃionalităŃi ce se cer a fi remediate. bună pentru totdeauna. Anne Baring şi Jules Cashford (ibid. 420-421) au remarcat că sentinŃa reproduce un model juridic mesopotamian. fiindcă ar da de înŃeles că Dumnezeu poate face şi „greşeli".cum am exclamat deja. detaliul fiind oarecum inedit pe ansamblul cosmogoniilor pe care le cunoaştem. ceea ce înseamnă. când Dumnezeu se opreşte. de la germani). Zămislind universul într-o succesiune de mai multe zile. Un ultim aspect ce se cere a fi relevat Ńine de etapizarea CreaŃiei în şase zile de lucru şi într-una de sărbătoare. el ar putea sugera că lucrul tocmai făcut ar putea fi şi „rău" tocmit. E limpede însă că asentimentul lui Dumnezeu nu este unul de ordin moral. fiindcă dacă ar fi aşa. ceea ce contravine calităŃii de divinitate perfectă a Creatorului. . unde fiecare meşteşugar era obligat să parafeze declarativ calitatea de „lucru bun" a produselor pe care le trimitea la piaŃă. unde binele este contrapus răului. că istoria este epifania de sine a lui Dumnezeu.).. de fapt. viciile ascunse sau munca de mântuială atrăgând asupra sa consecinŃe legale grave (o temporal. Dumnezeul Genezei înscrie lucrurile pe care le creează în istorie. ca fiinŃă a istoriei.. se reflectă mulŃumit în cele făcute şi constată că „este bine". în general.. a cosmosului. motiv pentru care iudaismul nu permite resacralizarea... fiind nesubstanŃial unită cu ea. în Vechiul Testament. ipoteză imposibilă în contextul iudaismului. pp. unde CreaŃia se zămisleşte. din start. dimpotrivă. ConsecinŃele sunt importante pentru „fiinŃa creaturală" (ca să folosim o expresie a lui Merleau-Ponty). într-o atemporalitate originară plenară. cu alte cuvinte. NeînŃelegeri putem avea şi în cazul asentimentului divin de la sfârşitul fiecărei zile de creaŃie. ca fiinŃă închisă în istorie. sau cazul lui Odhin. SentinŃa înseamnă.

Procedând în acest fel. portanta sacrală. ea revine ritualic la timpul dintâi. noi atemporalizăm întrucâtva disciplina noastră: sugerăm că toate achiziŃiile istorice ale textului-dintâi sunt inferioare textului de bază.dintâi (Mo tempore). îşi găseşte expresia în reflexele istorice ale Torei. în sens restrictiv. el devine 108 . ceea ce în iudaism . puŃin credibile. alogene. obişnuinŃa -filologică sau hermeneutică .prin logica însăşi a Genezei -nu se întâmplă: noi cauŃionăm originea. produce manifestări de sine eterogene ceea ce e incompatibil cu teza perfecŃiunii de sine a divinităŃii -.ne obligă să revenim la textul dintâi atunci când dorim să înfăptuim un gest cultural sau sacral plauzibil: numai textulsursă. fie că el pune în mişcare un Timp care-şi pierde. spunem.în modul extensiv în care poporul lui Israel înŃelege Cartea Sfântă. Torah este Pentateuhul. este cel autentic.altfel spus . apocrife. nu şi curgerea temporală care ne desparte de ea. unde. Leviticul şi Deuteronomul (Sefer Torah). pentru a se resacraliza. sugestie de asemenea opusă doctrinei perfecŃiunii suprasensibile a lui Dumnezeu.) Dacă iudaismul ar cunoaşte riturile de resacralizare. adică primele 5 cărŃi din Vechiul Testament: Geneza. noi suspectăm istoria de neautenticitate. sau . s-ar sugera fie că Dumnezeu. sunt epifanii de sine ale DivinităŃii din Geneză. (V. consecinŃele sunt spectaculoase şi în ceea ce priveşte Cartea Sfântă (Torah). Numeri. într-un prim sens extensiv. pe parcurs. Mircea Eliade: Sacru şi profan. fiindcă textul „obiectiv" e numai acela de la care „distorsiunile" ulterioare pornesc. Această concepŃie. etc. Procedând în acest fel. sau are parte de un eveniment menit să îi dezechilibreze bagajul de sacralitate. Iudaismul procedează invers: el dă credit Timpului. Aspecte ale mitului etc. aşa cum întâlnim la majoritatea riturilor arhaice. Nostalgia originilor. Istoria. erodate de vreme şi de neînŃelegeri. adăugirile ulterioare fiind apocrife. în cazul majorităŃii dintre noi. într-un mod foarte interesant. în momentul în care comunitatea resimte un deficit de sacralitate. autor al CreaŃiei. foarte suplă. fiindcă Timpul. Exodul.

şcolile exegetice puriste. sacru. între 1639-l643. datat ca redactare. făcând ca în acest fel cadrul iniŃial. apoi din XII sau XIII. Se poate întâmpla ca. Lărgind mai departe cercul. în posesia căruia a ajuns Codexul. nu putem ignora. în jurul anului 1250 e. care a consemnat. Prin intermediul 109 . cu aproximaŃie.care pe noi ne contrariază filologic şi hermeneutic . formulând în acest fel lucrurile. spre secolul al Xl-lea e. a Codexului Regius. un comentator să recurgă la Midrashuri din secolul VH. dinamic.ansamblul celor 24 de cărŃi care formează Vechiul Testament. extrem de riguroase.n.reprezintă revelaŃia lui Moise de pe Muntele Sinai. „repetiŃia" în timp şi hermeneutica „legii orale". al Pentateuhului să se extindă şi asupra „epifaniilor" şi reflexelor sale istorice. dintre care primul . datată cu 30 de ani mai devreme. Desigur. sau chiar spre cel anterior. în forma canonică admisă de către evrei.n. formulate în diferite secole. Există şi şcoli care includ în acelaşi corp mare. spiritul Torei cuprinde şi arborescenta Midrashurilor. în Edda islandezului Snorri Sturluson (cea 1220 e. care nu permit asemenea aglutinări cu elemente alogene.cel la care fiecare cititor trebuie să ajungă . împărŃind şi Torah în trei „etaje" (cercuri) de sfinŃenie. pentru argumentarea vreunui detaliu relevant din Torah. au stabilit că textul prezintă similitudini cu Edda lui Snorri Sturluson. cât şi achiziŃiile sale ulterioare. strânse mănunchi în timp.). privind faptele şi spiritul Bibliei. în ciuda secolului eminamente creştin în care a fost compilat textul. tradiŃii precreştine.fiind aceea că Torah este atât textul-sursă. a comentariilor rabinice. în principal. şi Mishna. Titlul textului se leagă de descoperirea. învăŃaŃii episcopului Brynjolfur Sveinsson. COSMOGONIA SCANDINAVĂ Cosmogonia sacrificială a popoarelor din nordul Europei o găsim. motivaŃia . dar că tradiŃia literară pe care o dezvăluie merge înapoi în timp.n.

Vili şi Ve. ca şi Sturluson. ed. 2 voi. Structures de la mythologie nordique. I. Bibliografia accesibilă la noi nu este vastă. Alte titluri: Jacob Grimm. Bor. Wodan. pe 110 . BPT.aceleiaşi regresii filologice. şi numele textului. la începutul lumii. De la Herakles la Eulenspiegel. Ginnungagap. Ştefan Borbely. Die Gb'tter der Germanen. Deutsche Mythologie. Wotan). XXI: CelŃi. Vilâgirodalmi lexikon. Edda povesteşte că. Edda fiind o scriere „de la Oddi". rom. germani. Akademiai Kiado. Budapest. foarte scurtă. dar care a locuit. Eliade. 1939. a publicat şi Eugen Boureanul: Mitologia Eddelor.com). Essai d'interpretation comparative. cap. tot la Oddi. Paris. ameninŃătoare. Folke Strom. apoi un cap şi un corp. textul epicizat a apărut în Walhalla şi Thule. M. Cartea de bază rămâne aceea a lui Georges Dumezil. Mit şi epopee. neavând ce mânca. Renaud-Rrantz. Loki. 1977. suprimat anul acesta de către tehnicienii de la Microsoft. de unde ar veni. un mare centru spiritual islandez. căsătorit cu uriaşa Bestia. cel dintâi dintre zei. A existat şi un joc interactiv pe Internet bazat pe teme ale mitologiei scandinave. exista o pustietate devoratoare hivernală. se pare. [Cf. Librairie Ernst Leroux. dând la iveală într-o primă instanŃă şuviŃe de păr. Eroicul (2001). n. v. Cam-E. 1978] In româneşte. Anterior. 1993. Pt. Mythica (www. învăŃaŃii episcopului Brynjolfur Sveinsson au ajuns la foarte cunoscutul Saemundr Sigfusson (1056 1133). din care a apărut uriaşul de gheaŃă Ymir. de la care nu ne-a rămas nici o operă scrisă. Ymir confirmă paradigma divinităŃilor primordiale abuzive. 1922. hrănit de vaca primordială Audhumbla. v. o ediŃie de amator.mythica. din acest mariaj născându-se cei trei fraŃi Odhin (Woden. lingea suprafaŃa de gheaŃă. eroii Einherjari şi Berserkiri. Mythes et Dieux des Germains. el dedându-se mereu la stricăciuni împreună cu ceata din ce în ce mai mare a uriaşilor de gheaŃă. şi în acest fel s-a născut Buri. Georges Dumezil. Hermann Schneider. Acesta a avut un fiu. I-II. traci şi geŃi. ICIR. Aceasta. numele integral fiind Saemundar Edda hins froda („Edda înŃeleptului Saemundr").

în partea de nord a Europei. analogia fiind dată de vâscul druizilor. indiciu care trimite spre un străvechi cult dendrolatric. în cazul Nordului. ExcedaŃi de răutatea lui Ymir. în lume creşte copacul axial Yggdrasil (Yggdrasill. adevărat fiind şi faptul că aceştia nu se prea aventurează în Ńinuturile locuite de către uriaşi şi pitici. vegetal al stejarului. mări şi oceane. la mijloc se află focul. oasele lui devin munŃi. şi se folosesc de sângele lui pentru a-i îneca pe toŃi uriaşii de gheaŃă.care îi zămislise . continuă să împărtăşească ura împotriva zeilor grupaŃi în jurul lui Odhin. inamiciŃia lor pentru zei e notorie. celŃi şi scandinavi. este făurită tot din lemn de frasin.din sudoarea de la subsuori. In jurul uriaşilor de gheaŃă se strâng şi o mulŃime de pitici. îl ciopârŃesc. pentru a continua linia genetică a uriaşilor hivernali.. ascuns de frunzişul opulent al acestuia atât timp cât stejarul este verde. odată ce „moare". pentru a se răzbuna pentru dezmembrarea lui Ymir. Frasinul este unul dintre cei doi copaci de foc ai mitologiei europene. a luptătorilor stihiali din vârsta de aramă. suspendat pe firmament de către patru pitici foarte puternici. stejarul şi frasinul intră într-un complex iniŃiatic de transsubstanŃiere. Vili şi Ve se decid să îl înfrunte. în pragul iernii. care se căsăpesc între ei. un imens frasin cosmic. ambele ortografii apărând în Edda). preferând locuri mai sigure (dar nu întotdeauna foarte plăcute). sângele lui în râuri. care produce vâscul tăiat ceremonios de către druizi. dinŃii şi fălcile lui se transformă în stânci. atunci când i se scutură frunzele. Un alt frasin găsim în mitul vârstelor din Munci şi Zile (Hesiod).. a căror putere e copleşitoare. combustia ignică. ei se aşează la marginea lumii. şi Ńeasta lui devine cerul.spune povestea . cu excepŃia lui Bergelmir şi a soŃiei sale. la germani. „alb". concepŃie care duce la un dualism pe care l-am găsit deja în dubletul soma . Odhin.sema din orfism. unde seminŃia a treia. Odată cu dezmembrarea lui Ymir. conceput drept sufletul etern. pe 111 . însă. sufletul etern iese la iveală. şi vor reapărea la sfârşitul lumii. Cadavrul dezmembrat al lui Ymir este aruncat de către cei trei zei mari în Ginnungagap: carnea lui Ymir devine pământ. Ragnarok. celălalt fiind stejarul. care izbutesc să fugă într-un trunchi de copac găurit.

fiind consumat de el. care este adevărata ei finalitate. întâlnim o dinamică eschatologică atât de 112 pronunŃată.confirmă provenienŃa. autodistrugându-se. focului şi zborului. Toate aceste detalii de ordin iniŃiatic. însă cadrul şi detaliile sunt. şi în cultura funerară a dolmenelor din N-V Europei. De la Balor ne vine. 1980). iminentă a ordinii articulate a cosmosului axial sprijinit de către Yggdrasil şi situarea universului într-o relaŃie perspectivică eschatologică. Balaurul. Spre deosebire de celelalte cosmogonii. neagră. corpul dezmembrat al nordicului dă la iveală sufletul etern. timp în care învelişul de carne dispare cu totul. pe de altă parte. cu deschidere existenŃială evidentă.cum am văzut deja -. explică două dimensiuni fundamentale ale cosmogoniei scandinave: dezmembrarea lentă. Aceleiaşi concepŃii iniŃiatice îi aparŃine şi relaŃia dintre zeii celŃi Balor şi Lugh (cel alb). fiindcă are aripi . că nordicii nu se tem de moarte. De la Zaîmoxis la GenghisHan. rom. pe care trupul doar îl „găzduieşte". pentru a-i da naştere lui Lugh. motiv pentru care cosmogonia scandinavă este aceea care le dă cititorilor cele mai multe „frisoane" metafizice. ed. cea din Edda pregăteşte CreaŃia pentru moarte. care trece prin foc. ecuaŃia apoteozei thanatice fiind vizibilă în două dezvoltări particulare: în observaŃia făcută şi în privinŃa dacilor (v. Numai în India arhaică. . aruncându-se exuberant în rugurile de sacrificiu. fireşte .nia) sau Caesar (De Bello Gallico): trecând prin foc. subpământeană. M. unde oasele defunctului sunt consacrate . Cu un aspect particular ne vom întâlni în capitolul dedicat riturilor de iniŃiere şi de sacrificiu. fiindcă implică transsubstanŃierea vieŃii prin intermediul morŃii. primul fiind divinitatea psihopompă. atemporal.învelite fiind într-un linŃoliu alb -abia după ce stau 7 ani sub pământ.prin care este asociat teluricului. Eliade. în hinduism. alb. a cărui identitate triadică .

altele. una dintre Nomele destinului . vertical fiind conceput în aşa fel încât să unească lumea morŃilor. că pentru a sigila un fragil pact de pace. Ńinutul uriaşilor. Trunchiul lui Yggdrasil se află în „lumea de mijloc". ai fertilităŃii. opuse celor celeste. a oamenilor (Midgard). sterilă. de pe pământ. cu una originar chtoniană. după o beligerantă înverşunată. ceea ce îi înzestrează cu funcŃii chtoniene. După unele indicii lucrurile nu sunt însă clare. Frasinul cosmic Yggdrasil . primindu-i pe gemenii Freyja şi Freyr. unde sălăşluiesc zeii Asenii (Aesir). amândoi. care au. celelalte două fiind Verdandi (FiinŃa Prezentului) şi Skuld (Necesitatea) -. Vanii (Vanir). unde sălăşluieşte balaurul Nidhogge. Copacul este sprijinit de trei rădăcini uriaşe: una coboară în fotunheim. copiii zeului mării.relatează mai departe Edda -acoperă. iar crengile în lumea de sus a zeilor. legată de fertilitate. Legea). a oamenilor şi a zeilor (axis mundi).asemănătoare Moirelor greceşti. a lui Mimir. Vanii trăiesc într-un Ńinut mărginaş şi apos din tărâmul de mijloc al piramidei axiale. Este evident că în asamblarea acestei repartiŃii divine s-a cuplat o paradigmă celestă. agonală. al morŃilor. Vanenheim. mai vechi decât Asenii (preponderent războinici). Mai există şi o altă categorie de zei. care roade rădăcina Yggdrasilului atunci când se satură să înfulece corpurile muritorilor care îi cad de sus. unde zeii Aseni îşi Ńin sfatul. funcŃii accentuate de fertilitate. fiindcă soŃia consacrată este 113 . Njord. concentraŃi în jurul marelui zeu Odhin. şi a treia rădăcină coboară lângă fântâna lui Urd (Trecutul. din care Asenii au ieşit învingători. Asenii ieşind mai bine din acest troc. din care curge înŃelepciunea (marele zeu Odhin îşi va sacrifica un ochi pentru a fi lăsat să bea din această fântână). cu crengile sale. cele două grupe de zei schimbă între ele diferite divinităŃi. unde se află fântâna. preponderent sterile. mitul spune. cele nouă lumi suprapuse. de altfel. fertilizatoare. a doua se prelungeşte în Ńinutul ceŃos Niflheim. inaccesibilă.

Vanenheim (Ńinutul zeilor Vani). celticul). 2) łinuturile de mijloc (corespunzând trunchiului): Midgard (Ńinutul oamenilor). numeroşi cercetători nepregetând să atragă atenŃia asupra similitudinii de morfologie cu răstignirea lui lsusl). marea sală de ospeŃe). în două grupe: unii sunt resuscitaŃi în Walhalla. pe de o parte. eroii virtuoşi recuperaŃi de către Walkyrii de pe câmpurile de bătălie (v. Loki (relativ apropiat de Lugh. Lichtalfenheim („łara spiriduşilor de lumină"). Vili şi Ve îşi dispută supremaŃia asupra lumii. de către Odhin. O similitudine funcŃională există la nivelul Einherjurilor. cel care deŃine runele fiind şi stăpânul magic al lumii. urmaşii lui Ymir prin intermediul fugarului Bergelmir). Asgard (Ńinutul zeilor Aseni. (Cf. Riesenheim (Ńinutul uriaşilor hivernali. ca „zeu legător". p. mai jos). iată „harta" celor nouă Ńinuturi cosmice pe care le străjuieşte frasinul cosmic Yggdrasil: 1) Lumea subpământeană: cele trei rădăcini menŃionate deja. cit. iar ceilalŃi ajung în Sessrunmir. în centrul căruia se află Walhalla. prin mijloace şamanice şi magice. Walhalla şi Thule. care se împart. Printre Aseni se află şi maleficul zeu al focului. ed. cei trei zei mari. care îşi vor avea rolul lor foarte bine determinat în bătălia divină finală.. sala guvernată de către Freyja. Odhin. unde tronează Odhin. odată ajunşi în Asgard. Pentru a sintetiza piramida axială a lumii. 114 . şi când „renaşte" (există şi indicii că ar fi fost împuns cu o lance. care ar putea fi Odhin. marea sală a zeilor Aseni. iar pe de alta concatenări magice ale universului. I.Frigg. descoperă la baza copacului Runele... 15) După dezmembrarea uriaşului Ymir. ea fiind câştigată în cele din urmă. care se răstigneşte nouă zile la rând pe Yggdrasil. care se însoŃeşte cu uriaşa Angurborda. textul menŃionând un soŃ pierdut. Freyja devine consoarta lui Odhin. 3) łinuturile de sus (de la nivelul crengilor): Muspelheim („łara Focului"). zămislind trei progenituri înspăimântătoare. Od sau Odur. litere. -. care sunt.

o jumătate a lui fiind „terestră". unde Imperatorul sugerează că galii au o parte de „noapte" în fiinŃa lor. tăiat în două pe verticală.cel mai sibilinic. ci după cel al nopŃilor. albăstruie. devenind cenuşă. pe care trebuie să o „consume": „Galii [. au şi ei o disimetrie thanatică: Freyja este asociată eroilor morŃi resuscitaŃi.. în lumea subpământeană. Edda mai povesteşte că zeii Aseni se tem permanent de cucerirea Asgardului pe care îl locuiesc .. Textul clasic . pe când al doilea este la Mirnir. 115 ..] determină durata [anului] nu după numărul zilelor. fiinŃa „eternă". în contrapartidă cu Odhin. în. posesia stăpânului atotcunoscător. asociat lumii de dincolo. 53) aminteşte în acest sens că în Mabinogi de Peredur (care va deveni Percevall). In mitologia scandinavă. 1981.se află în lucrarea lui Caesar. gemelaritatea este un fapt curent: un ochi al lui Odhin se află în Asgard. Freyja şi Freyr. p. care va înconjura Midgardul. pe care scandinavii şi-o reprezentau dual. iar o altă jumătate „morŃii". post-ignică a stejarului. analogia cu omul şi cu vâscul. Cei doi zei gemelari de care am amintit deja. pe care zeii îl vor păstra în Asgard. Dualitatea se răsfrânge asupra modului în care scandinavii şi celtii îşi reprezentau omul. copiii zeului mării. pe când al doilea rămâne verde. tăiată în două la mijloc. aparŃinând „vieŃii". Calculează zilele de naştere şi începutul lunilor şi al anilor în aşa fel încât noaptea precede zilei. opacă. pentru a-l Ńine sub supraveghere. în această privinŃă ." Yann Brekilien (La mythologie celtique. obişnuia să spună Odhin celor care îl întrebau de ce îşi ia continue măsuri defensive de prevedere.„lupul cenuşiu îşi tine ochii aŃintiŃi asupra Asgardului". Njord. de altfel. şi zeiŃa morŃii Hei. Paris. el. există un motiv al copacului gemelar. de culoarea întunecată a lumii subpământene. şarpele Jormungand. 18). Editions Jean Picollec.. pe când Freyr aparŃine exclusiv vieŃii. Sid: o parte a copacului arde până la temelii în timpul anului. pe verticală: o parte a ei este străvezie. fiind evidentă. De Bello Gallico (cartea a Vi-a. iar o altă parte descompusă.care va consfinŃi prăbuşirea lumii şi a frasinului cosmic Yggdrasil (Ragnardk): lupul Fenrir.

eroii ursulini.care se ucid între ei . Asenii nu vor putea evita sfârşitul lumii şi al frasinului Yggdrasil. agonală. Mai mult chiar. nu urcă în Walhalla. şi în acest fel efectivul armatei Asenilor sporeşte neîncetat. Einherjarii nu sunt. va fi preluată de către vârsta a patra. nu este suficientă pentru a-i înfrunta pe Vani şi pe uriaşii de gheaŃă. singurii eroi pe care îi cunoaşte mitologia scandinavă. consumând carnea unui mistreŃ uriaş. care adună leşurile eroilor merituoşi Einherjarii -. Einherjarii.cum spuneam mai sus -şi o altă similitudine cu oamenii mitologiei scandinave. Sâltrimnir. însă. luptătorii nestăviliŃi ai vârstei de bronz fiind mult mai puternici. interpolată. pentru a fi resuscitate. Ştefan Borbely. oricât de redutabilă ar fi. care are proprietatea magică de a se regenera în fiecare noapte. fiind făuriŃi din lemn de frasin. ei manifestă . comportamentul lor se caracterizează printr-o torpoare ursuză. cum apare la Richard Wagner). care luptă cu ghearele şi cu dinŃii. ci rămân în adâncul umed al pădurilor. De la Herakles la Eulenspiegel. (v. unde Asenii ospătează continuu. când cele două grupe de zei şi uriaşii friguroşi resentimentari .pe motiv că 116 . numeroşi bătrâni obosiŃi ai basmelor germane culese de către FraŃii Grimm fiind vestigii legendare. din această cauză. 2001). Ragnarok („amurgul zeilor". ale sălbaticilor Berserkiri. Deşi îşi sporesc armata cu fiecare zi care trece. Odhin trimite pe câmpurile de bătăliile frumoasele Walkyrii. Eroicul. în poziŃia în care îi găsim pe luptătorii stihiali ai vârstei de aramă . în raport cu eroii civilizatori resuscitaŃi. Asenii ştiu însă că armata lor. pentru a se dezintegra de bătrâneŃe. folclorizate. cea a eroilor.care este cel mai puternic dintre zei -. sufocându-şi duşmanii. stihiali. le aduc în Walhalla. Berserkirii refuză resuscitarea. Berserkirii se află.din mitul vârstelor al lui Hesiod {Munci şi Zile): aici. pentru a se alătura armatelor zeilor Aseni. motiv pentru care fortificarea cetăŃii ocupă un loc important în poem. în centrul acesteia se află sala de ospăŃ Walhalla. magică. tradiŃia homerică. mai puternici decât ei sunt Berserkirii.

doresc să răzbune dezmembrarea părintelui lor. devenind suficient de mare. fiindcă oamenii şi zeii uită să facă pedichiura rituală a leşurilor pregătite pentru a lua drumul lumii de dincolo. Nidhogge. Bifrost. Filologic. se vor afla zeul malefic Loki şi progeniturile sale. Ymir . De partea atacatorilor. care apăra Asgardul. victorios asupra lui Freyr. peste câteva cicluri cosmice. Lif (ViaŃa) şi Lifthrasir (DorinŃa de viaŃă) izbutesc să se ascundă în trunchiul frasinului cosmic Yggdrasil. presimŃind grozăvia care se va întâmpla. ele vor da naştere unei noi seminŃii cosmice. fiind cauzat. care-şi pierduse un braŃ într-o luptă anterioară cu Fenrir. care îl va ucide pe Tyr. Odhin însuşi piere în această luptă. zeul asen al războiului. dilema nu va putea fi rezolvată până în momentul apariŃiei unor detalii textuale inedite. zeiŃa subpământeană Hei şi şarpele de tip ouroboros Jormungand. monstrul Midgardului. trickster-vl malefic al zeilor Aseni. în timp. De aceeaşi parte se vor afla câinele monstruos Garm. fiind înghiŃit de către lupul Fenrir... construită de către duşmanii Asenilor din. unghiile netăiate ale morŃilor. mai mult chiar. de erorile sacrale ale zeilor şi oamenilor. la cârmă aflându-se Loki. sau este doar o pioasă interpolare corectivă ulterioară. care vor izbuti să treacă de „puntea curcubeului". ipoteza interpolării pare a fi cea mai plauzibilă. care se va prăbuşi la pământ cu un zgomot infernal. însă.se vor înfrunta pe şesul Vigrid. sub aspect logic. lupul Fenrir. Nimeni nu poate spune dacă această acoladă optimistă face parte organic din dramatica poveste a cosmogoniei scandinave. Cosmogonia 117 . înainte de Ragnarok. ea va fi lansată pe apele negre ale morŃii de către uriaşii gheŃurilor. când ecourile Ragnarokvlui se vor fi uitat. balaurul care roade rădăcinile Yggdrasilului va izbuti să taie seva de viaŃă a frasinului cosmic. şi uriaşul ignic Sutur. a corăbiei negre Naglfar. prăbuşindu-se odată cu el. al zeiŃei Hei. Ragnarb'k-vl va fi precedat de trei ani cu frig năpraznic. referitoare cu precădere la morŃi: Edda are chiar şi o imagine de neuitat. mai curate decât cea anterioară. odată cu Ragnarb'kvl.

la druizii cu care ne vom întâlni în capitolul care urmează. zeu ignic şi metamorfic. suportând adesea şi vicisitudini neaşteptate din cauza acestei însoŃiri. cultivându-l chiar. ei au parte de o seamă de întâmplări memorabile. de fapt. Odhin. cangrena răului urcă insidios în univers. aşa cum fac Odhin şi Thor. zeii Walhallei cresc sămânŃa Ragnarb'k-vhri în propria lor cetate. cu toate bucuriile şi suferinŃele pe care le încercăm în ea. Tyr lasă un braŃ în gura lupului Fenrir. culegătorul vâscului de pe trunchiul de foc al stejarului. într-unui dintre episoadele cele mai cunoscute ale poemului. e imposibil să nu te gândeşti. stăpânul Runelor. tolerându-l. Altfel formulată ecuaŃia: viaŃa. gaj înŃeleptului Mimir -. fiul lui Odhin şi al Friggăi. citind acest episod. purtând totul spre un final negativ apoteotic în care va pieri şi marele zeu care guvernează lumea.scandinavă are structura unei eschatologii metafizice cu substrat iniŃiatic: moartea. frumosul Balder. coboară tragic în lumea de dincolo. de-a lungul Eddei. Aşa se face că destinul zeilor Aseni e determinat de moarte. nu reprezintă decât amânarea unui sfârşit spre care converg toate cele existente. cărora le place să se plimbe cu el.îl dă. Loki este. aruncată de către zeul asen orb Hodr. 118 . pe de altă parte. în centrul metafizic al complexului se află însă fascinantul Loki. care le dezmembrează trupul şi îi apropie ineluctabil de Ragnarok: Odhin îşi pierde un ochi în lumea de dincolo . fiind lovit de o creangă de vâsc.

doica sa din copilărie. pe care i-o descoperă. Eurikleea. suficiente argumente pentru a acredita ideea că soŃul răbdătoarei Penelope nu are motive pentru a se iniŃia după ce petrecuse zece ani sub zidurile Troiei. Odysseus poartă o cicatrice la picior. nu i s-ar fi încredinŃat sceptrul. clandestin şi conspirativ. 505 sq.. n-ar fi fost admis la adunările căpeteniilor. atunci când le va dezvălui. odată ajuns acasă în Ithaca {Odiseea. Se spune. plus bibliografia aferentă). De această cicatrice se va folosi Odysseus ca semn de recunoaştere. şi-n unele cazuri chiar superior. De la Herakles la Eulenspiegel. XXI. tot conspirativ. fără ca textul să fi sugerat vreodată că s-ar afla într-o situaŃie de inferioritate faŃă de ceilalŃi. Eroul homeric. ceea ce implică un statut cel putin egal cu acela al celorlalŃi eroi. Antropologia aduce. „neiniŃiat". Eroicul. E şi rege. 2001. pentru a vorbi şi nu ar fi fost trimis în misiuni menite să îi sporească gloria. fiind recunoscut ca atare: un camarad de arme inferior.). că a revenit în cetate (ibid. slujitorilor săi. atunci când îl spală pe picioare. luptând umăr la umăr cu toŃi marii eroi ai Aheilor. şi ea. că Odysseus rătăceşte zece ani pe mare în drumul său de întoarcere spre Ithaca pentru a se „iniŃia". or Odysseus are parte de toate acestea. 255-301) 119 . Ştefan Borbely. XIX. cap.INIłIERI ŞI SACRIFICII Poate că cea mai bună introducere în problematica iniŃierilor este aceea de a avertiza împotriva folosirii abuzive a termenului. chiar şi-n cercuri simandicoase. E inexplicabil de ce trebuie să facă acest lucru: în războiul de sub zidurile Troiei el este lăudat de mai multe ori pentru iscusinŃa sa de neegalat. respectiv Ahile vs Odysseus. pentru înŃelepciune şi pentru măreŃele sale fapte de arme (v.

Palamedes dejoacă stratagema lui Odysseus. XXI. 25l-252). soseşte în Ithaca.Eroul are. 282-287) nu are în mod inechivoc caracteristicile ritualice ale unei iniŃieri. 563-611. totemică.). Nestor şi Palamedes. pentru a semăna sare în brazdă. de înrolare. aşezându-l în calea plugului pe micuŃul Telemah. La fel de adevărat este însă şi faptul că un om neiniŃiat n-ar fi fost admis la o asemenea vânătoare. cele două episoade sugerează o legătură iniŃiatică. primul slujitor întâlnit de către erou la revenirea sa în Ithaca este un porcar. din lliada (Doloneia: X. 120 . Vânătoarea de pe muntele Parnesos nu e singurul eveniment din complexul odiseic care să sugereze o iniŃiere.). la care participă împotriva voinŃei sale: tocmai i se născuse fiul. şi în acest fel le arată tuturor că este în toate minŃile.. Menelaos. pentru a scăpa. prin coroborare. trebuie să avem în vedere şi foarte cunoscutul episod al incursiunii nocturne a lui Odysseus. or. toate indiciile unui „trup însemnat". deşi vânătoarea de pe muntele Parnesos.. şi în aceste condiŃii el nu doreşte să îşi părăsească soŃia. „bine de tot rânduiŃi" (ibid. pe Penelope. când Odysseus îşi protejează capul cu o masivă cuşmă încrustată cu dinŃi de mistreŃ „tare îndesiŃi". însoŃit de Diomedes.. prin structură. Telemah. 235 sq. Relevant este. apucându-se de arat cu un plug la care înjugase un asin şi un cal. în tabăra troienilor. fireşte. Jurământul îl face însă vulnerabil la chemarea aheilor. altfel spus. Odysseus opreşte plugul înainte de a da peste pruncul nevinovat. totuşi. extrapolări prea multe nu se pot face. Nu întâmplător. la care dobândise rana. amintită în două rânduri în Odiseea (XIX. căruia Odysseus îi datorează numele. formată din Agamemnon. însă detaliile sunt prea iscusit concatenate pentru a nu sugera o posibilă relaŃie logică. însă pentru a aproxima adevărul antropologic al vizitei cinegetice la bunicul Autolykos (hoŃ vestit. şi momentul în care Odysseus este racolat pentru expediŃia troiană. fiindcă riscăm să suprainterpretăm textul. el se preface nebun în momentul în care delegaŃia aheilor.

dar el reiterează un scenariu iniŃiatic tipic. ştie de la ursitoarele Moire că fiul ei va pieri în floarea vârstei dacă va participa la război. cel mai însemnat dintre eroii care vor asedia Troia. dar nu se va întoarce. 121 . al cărei protagonist este marele Ahile. în care. toŃi bărbaŃii se mobilizează. el se autodistruge. desigur. recurg la o stratagemă iscusită: ei intră în cetatea lui Lykomedes deghizaŃi în negustori. Mama sa. Planul este dus la îndeplinire de către însoŃitorii negustorilor deghizaŃi. etalând mărfuri luxoase. care încântă privirea prinŃeselor. de damă. care se prefac că atacă cetatea. Episodul nu are. el trimiŃând la morfologia unui rit de iniŃiere. în palatul regelui Lykomedes. Structura de ansamblu a ritului iniŃiatic este şi mai pregnantă în cazul celeilalte stratageme de evitare a înrolării pentru războiul troian. trezirea sa din nebunia simulată nu are loc decât în momentul în care Palamedes îi pune la încercare instinctele de tată. pentru a „renaşte". cu certitudine. Odysseus şi Diomedes o pornesc imediat într-acolo. pentru a înfrunta duşmanul. el va fi. Odyseus trece prin „cadavrul" copilului său. şi pentru a-l deconspira pe erou. care smulge armele dintre podoabele întinse în faŃa sa şi se repede cu ele pe ziduri. la nivel simbolic. care i-o dezvăluie lui Menelaos. numai că în mijlocul lor aşează câteva arme. Thetys îl ascunde pe Ahile pe insula Skyros. chiar dacă prefăcătoria lui nu este decât o stratagemă. unde eroul este pus să îmbrace veşminte femeieşti şi să participe la îndeletnicirile specifice acestei jumătăŃi graŃioase de umanitate. conotaŃia directă a unui rit de iniŃiere. Odysseus regresează într-un stadiu preraŃional. se dispersează. cel mai înverşunat fiind Ahile. Singurul care mai cunoaşte ascunzătoarea este profetul Calhas. In consecinŃă. La sosirea delegaŃiei ahee. zeiŃa Thetys. pentru a renaşte în calitate de tată: într-adevăr.Dincolo de povestea patetică se află substratul antropologic al episodului. în momentul în care Agamemnon şi Menelaos lansează campania de recrutare a eroilor pentru expediŃie.

în 122 . dobândită prin intermediul iniŃierii. şi chiar efectiv. comunităŃile arhaice nu recunosc identitatea naturală. ilustrat de veşmintele de împrumut ale lui Ahile. regresia iraŃională. fiindcă „trecerea prin mamă" . întorcându-se. detaliu care aproape că nu mai trebuia precizat. Simbolic. raŃionalizate. Chiar şi în comunităŃile religioase bine structurate.cu sensul separării de ea . mamei. din nou. Protoistoria mitului atribuie biografiei lui Ahile un episod similar celui pe care-l avem. vestigiile acestui obicei aparent bizar reapar în momentul abordării spaŃiului sacral. Coregrafia clasică arată în felul următor: în momentul în care neofitul este pregătit să înfrunte probele fizice ale ritului iniŃiatic. asociat. din recuzita coregrafică a riturilor de iniŃiere. are toate motivele să procedeze astfel: odată plecat din casa părintească.partea malefică . Orchestratoarea acestei deghizări este mama. în primul rând. toate.Prefăcătoria. mama lui îmbracă haine cernite. de regulă. îşi jeleşte fiul. chiar dacă se întâmplă să se întâlnească pe potecile aşezării sau cu prilejul unor îndeletniciri comune. pentru a se pregăti de căsătorie. în forma sa clasică. identitatea lui naturală va „muri". neofitul devenit iniŃiat nu va reveni niciodată acolo. în moarte.este momentul inaugural indispensabil al oricărei iniŃieri. din zilele noastre. la „casa bărbaŃilor". travestirea prin veşmânt femeiesc nu reprezintă singurul indiciu .există unul şi mai pregnant. şi nu comunică în timpul ritului. ca şi cum nu sar cunoaşte. numai că ceea ce ne atrage aici atenŃia. parte. mimează ignoranŃa reciprocă. este spectaculosul motiv al „trecerii prin femeie". această disjuncŃie este marcată de tabuizarea relaŃiei dintre iniŃiat şi părinŃi în viaŃa de după iniŃiere: ei se prefac că nu se mai cunosc. ca şi cum acesta ar pleca pentru totdeauna. în cazul lui Ahile. asumarea vremelnică a unei identităŃi străine fac. ci numai pe aceea culturală. de regulă în stânga . în unele triburi arhaice. fie el biserică sau moschee: femeile stau separat de bărbaŃi.a incintei. Prin iniŃiere. fiind înlocuită cu cea culturală: ca o regulă.

îndepărtându-l de mamă. ea are rolul de prag. adică trecerea prin „originile" comunităŃii şi regurgitarea lor ca „nou-născuŃi" (moartea lor ca „om natural" şi renaşterea ca „individ cultural". făcând parte din categoria riturilor preliminare ale unei coregrafii de iniŃiere. suportată într-un spaŃiu extracomunitar. 29). în esenŃă. mama îşi desface picioarele. în fel acesta. în sensul invers naşterii. care sunt de regulă adevăruri ezoterice. ceea ce ne duce la cartea clasică a ritualisticii de iniŃiere: lucrarea lui Arnold van Gennep.scrie Arnold van Gennep . care comportă. Ştiind de la Moire că fiul său va muri tânăr. înveşmântată în haine cernite. Separarea de mamă a neofitului este înscenată în unele comunităŃi arhaice printr-un gest pe care nu îl găsim peste tot.sunt rituri de limită" (p.complexul lui Demeter. neofitul plecând spre locul de iniŃiere printre picioarele ei. dar este de o relevanŃă simbolică deosebită. la nivel simbolic. de loc de trecere între două identităŃi. pe care le suportă neofiŃii. mama „moare" pentru el. la rândul ei. episod care intră în consonanŃă cu restul mirului.separarea neofitului de identitatea naturală în care vieŃuise până atunci (riturile de dezagregare). iniŃiere propriu-zisă. trei momente concatenate între ele: . „rituri de separare" de lumea anterioară. publicată la noi în traducere în anul 1996. Thetys freacă cu ambrozie pruncul şi îl Ńine în foc pentru a-i conferi nemurirea. cea naturală şi cea culturală. întregul scenariu cuprinde. 4) imitarea mitului constitutiv al comunităŃii. 2) „îngurgitarea" lor de către animalul totemic. comunicate în condiŃii restrictive speciale. „Trecerea prin mamă" apare şi aici. 3) aflarea miturilor de origine ale comunităŃii. întrerupe ritul şi îl încredinŃează pe Ahile centaurului Cheiron. numai că într-o noapte Peleus se trezeşte. foarte dureroase. Riturile de trecere. pe de altă parte. la care iau parte 123 . „Riturile săvârşite chiar pe prag . cinci subfaze: 1) probele de anduranŃă. de obicei sub forma unei vânători a animalului totemic.

participă la uciderea animalului totemic al tribului . pentru a trece personal proba sângelui.reprezintă. este vorba de faptul că proba sângelui din coregrafia ritului de iniŃiere . Miturile cosmogonice le sunt relatate neofiŃilor după ce aceştia trec cu succes probele de anduranŃă şi depăşesc „proba întunericului" (sunt îngurgitaŃi de către animalul totemic al tribului şi regurgitaŃi. . I de Opere). ceea ce înseamnă.toŃi iniŃiaŃii. ci unui om care priveşte mentalitatea arhaică din perspectiva psihologiei adâncurilor. 5) consubstanŃializarea prin consumarea cărnii animalului vânat. un ultraj („crimă") la adresa originii sacrale a comunităŃii: vânând animalul totemic. 1991. Subtilitatea demonstraŃiei rezidă in faptul că ea nu se datorează unui antropolog de profesie. Concret. Freud porneşte de la câteva aserŃiuni asociate direct structurii riturilor de iniŃiere.şi sacrificiile sunt intercalate în structura integrativă a unui rit de iniŃiere. ar dezechilibra sacral comunitatea respectivă. la nivelul primei secvenŃe.revenirea iniŃiaŃilor în spaŃiul comunităŃii (riturile de agregare.de obicei prin ardere -. pe motivul că ele sunt „contaminate" cu suprasarcini sacrale. distrugerea ca atare a corpului): abia în această fază ei dobândesc drepturi sacrale depline în cadrul comunităŃii. a uciderii. strict sintactic. pe care o vom rezuma. „renăscut" ca identitate culturală. fiecare dintre ei trebuind să treacă „proba sângelui". în voi. ceea ce presupune că fiecare nou iniŃiat trebuie să ucidă. sub forma unei mese ritualice ale cărei resturi se distrug . asociat. în subsidiar „Părintelui" cosmogonic 124 . pe care le vom putea folosi şi în abordarea generală a fenomenului. în Totem şi tabu (1913. care dacă ar fi duse în spaŃiul comunitar. de reintegrare).atunci când neofitul. Concluzia minimală pe care o putem stabili până acum este că miturile cosmogonice . fiind „consacraŃi" prin ascultarea miturilor. Acestei problematici Freud i-a dedicat. rom. Sacrificiul intră în logica ritului de iniŃiere prin actul de repetare a vânătorii primordiale. o interpretare originală. ed.

a fost înlocuită de clanul fratern. Kronos. pe de o parte.arată Freud . spulberă spaima exercitată de către omor prin . aceea de a ridica mâna. morala pe necesităŃile acestei societăŃi.al comunităŃii respective. întemeiat pe legăturile de sânge. noi mai putem sesiza şi o altă similitudine: prin intermediul sacrificiului primordial." Cum se ajunge la morală. cit. iniŃiatul experimentează terifianta maximă de care poate avea cineva parte. şi traduc raportul cel mai înspăimântător pe care îl poate avea cineva cu sacrul. religia pe conştiinŃa vinovăŃiei şi pe căinŃa subsecventă. 153) . pe de altă parte.serializarea retorică (sau ideologică. Pe de altă parte. al fiilor răsculaŃi împotriva tatălui. Urmărind structura sugerează Freud -. în acest fel. Uranos. compusă din zeii generaŃiei secunde care iau parte la „crimă": „hoarda paternă . prin a căror înlăturare. crima totemică se transformă în rit. Ymir. de a „ucide" originea comunităŃii sale. pentru ca universul să „funcŃioneze" cum se cuvine. 150).. Societatea se bazează acum pe complicitatea la o crimă săvârşită îft comun. sugerând că ea va fi periodic reiterată de acum încolo. parentajul abuziv intră . adică într-un fenomen de serializare exorcizantă: prezentând crima ca fiind „necesară". se înlocuieşte paradigma paternă cu una. Yahwe chiar .cum am văzut -în ecuaŃia de bază a multor cosmogonii: Tiamat.prin sacrificiile de primogenitură pe care le cere ..scrie Freud (op. ba mai mult. fraternă. fraŃii tineri exorcizează.se petrec într-o fază premorală a umanităŃii. din unicitatea unui fapt premoral (crima totemică) ? Prin . reuniŃi într-un „clan fratern" al cărui secret covârşitor este uciderea în comun a „Tatălui". p. p.subliniază Freud . Toate acestea . am spune noi azi) a crimei dintâi: zeii tineri. este creată lumea.intră în categoria părinŃilor cosmogonici abuzivi. de cele mai multe ori violentă.spune Freud -«supunere retroactivă" (ibid. prezintă crima ca fiind necesară pentru buna funcŃionare ulterioară a lumii. 125 . şi pe trebuinŃa de ispăşire generată de conştiinŃa vinovăŃiei.

. Jean-Pierre Vernant. dezordinea (vizibilă în raporturile dintre cetate şi ritul dionisiac. plăcut sau dezagreabil. trebuie să vedem nu ceea ce această morală relevă.] Deci.el este persoana pe care o am în faŃă. dacă dorim să cercetăm motivaŃia metafizică sau psihologică a unei morale. sau chiar în relaŃiile tensionate cu secta orficilor) sau râsul. dimpotrivă. metodologic vorbind. de pildă. anatemizat. 388e sq. Mergând pe această ecuaŃie străveche de psihologie politică. Finley). Pentru noi. adică a unei negativităŃi.termenul e departe de a fi cel mai potrivit . altruismul său. ceea ce duce la definirea oricărei morale ca pe un fenomen de exorcism. în Republica lui Platon (II.„persoana". V. Pentru omul comunităŃii arhaice. laturile sale incomode. şi el. Opere. pe scurt. foarte subtil. ceea ce ascunde. Moses I." Revenind la raportul dintre iniŃiere şi sacrificiu. [.. reprezintă interiorizarea unei culpe. ceea ce înseamnă. . 159).ConŃinutul acesteia este. legat de modul în care un om al unei comunităŃi arhaice îşi reprezintă individualitatea unui preopinent. un astfel de exces aduce o schimbare excesivă.. dacă cineva ar înfăŃişa oameni slăviŃi stăpâniŃi de râs.a însuşirilor sale lăuntrice: întregul moral şi afectiv pe care această persoană îl circumscrie. au pus la baza funcŃionării destul de bizare a cetăŃii ateniene raŃionalizarea spaimelor pe care această cetate le încearcă: poliantropia (teama pricinuită de înmulŃirea numărului de locuitori peste nivelul de subzistenŃă al cetăŃii). unde Socrate spune: „însă oamenii noştri nu trebuie nici râsul să-l iubească. p..aici. ci. cu 126 . nu va trebui să primim asemenea versuri şi cu atât mai puŃin dacă ar fi vorba de zei. să mai precizăm şi un alt aspect. dimpotrivă. ea înseamnă atât aspectul exterior. faptul că. Pe de o parte.e perceput ca un înveliş de sacralitate. sau. Căci atunci când cineva ar izbucni într-un hohot de râs nestăvilit. „lăuntricitatea" e total irelevantă. cu o dublă deschidere: acest înveliş are o relevanŃă ontologică . sau .. mulŃi exegeŃi ai polisului grec (Fustei de Coulanges. prezintă ca pozitivitate. însă. cât şi suma . corpul ca atare .pozitivă sau negativă .

el comite un act de lez-sacralitate: aduce atingere unui echilibru de sacralitate. cit. ed. ed. Formele elementare ale vieŃii religioase. R. Idem. ConsecinŃa e că sacrul. Despre tabu. ed. v. energetizează şi maculează simultan.Henri Hubert. rom. rom. Julius Ries. Marcel Mauss . Starea actuală a problemei totemice. cap. rom. pentru a evita contaminarea negativă. Eseu despre dar. dobândită. în indiferent ce formă s-ar manifesta el. rom. 2003. tabu. 2000. ed. ed. rom. 1993. Structură şi funcŃie în societatea primitivă. Idem. Sacrul. ed. aprofundarea temei.. obişnuit). dar nici prea aproape. Aspecte ale mitului. In consecinŃă. 1996. cu care iau masa sau care îmi oferă un cadou. Teoria generală a magiei.care mă confrunt. atunci când cineva ucide . de la sacrificiul totemic originar la „simpla" participare a cuiva la o vânătoare banală. rom. unde se doboară animale pentru hrană -. Eliade: Sacru şi profan. 2000. I: Clasificarea riturilor. cap. în polineziană. Riturile de trecere. accesibil.şi. [Pt. pe de altă parte. 1997. în dezacord cu unilateralizarea cu care ne-a obişnuit mentalitate creştină: sacrul e benefic şi malefic totodată. Arnold van Gennep. rom. ed. cap. ultimul termen fiind. adică: o sursă de suprasarcină sacrală . ed. Marcel Mauss. prin consubtanŃializarea pe care o întâlnim de mai multe ori în perimetrul unui asemenea rit. M. el reprezintă legătura dintre respectiva entitate şi originea ei sacrală. Totemismul. are o accepŃiune duală în antropologie. în cazul oamenilor trecuŃi printr-un rit de iniŃiere. provoacă un efect dual. Tabu-vl presupune existenŃa unei 127 . V: Riturile piaculare şi ambiguitatea noŃiunii de sacru. Eseu despre natura şi funcŃia sacrificiului. Radcliffe-Brown. în funcŃie de situaŃie. benefic sau malefic. opusul noŃional al lui noa (îngăduit.] Dubla accepŃiune a sacrului este cel mai potrivit reprezentată în relaŃie cu totemismul şi cu interdicŃia sacrală. ceea ce îl obligă pe omul comunităŃii arhaice să stea mereu la mijloc: nici prea departe de sursa sacrală ca atare.am în vedere aici întreg spectrul sintactic al crimei.: Emile Durkheim. 1995. A.

înainte ca leşul să fie introdus în perimetrul comunitar: el este „spălat" de energia sacrală suplimentară.dezechilibrează portanta sacrală a cuiva. în consecinŃă. de regulă. Apoi efigia sau conturul sunt înŃepate cu suliŃa. motiv pentru care ne limităm să adăugăm doar câteva remarci. economia sacrală a comunităŃii: e singurul punct de vedere pe care trebuie să îl luăm în considerare. orice asemenea rit .e un fapt public: el este cunoscut de către toată lumea. pentru ca puterea ostilă a animalului să fie neutralizată. acest lucru se produce prin intermediul unui simulacru anticipativ: conturul animalului este desenat pe nisip (în alte locuri se aduce o efigie a animalului respectiv. de rituri de „îmblânzire" a portantei sacrale a animalului care urmează să fie sacrificat. lovite cu săgeŃi sau incizate cu săbii. un dublet): acestea sunt în prealabil „îmblânzite" de către participanŃii la rit.chiar şi vânătoarea în aparenŃă anodină . la adăpost de privirile eventual „invidioase" sau „frustrate" ale celorlalŃi. se comunică în prealabil comunităŃii. i se „explică" victimei motivele pentru care va fi sacrificată.fie el benefic sau malefic . De regulă. Contactul cu mana . Sintaxa vânătorii pe care am descris-o e arhicunoscută în ritualistică. După vânătoare. dimpotrivă. fără excepŃie. întreprinsă cu scopul asigurării mijloacelor de subzistenŃă. dozată în exces.. Mana. care poate lipsi sau poate fi. etc. Nici un membru al vreunei comunităŃi arhaice nu pleacă „pe ascuns" la vânat. ritul de lustrare (neutralizare a portantei sacrale excedentare) se petrece la graniŃa exterioară a comunităŃii. se rostesc formule de „iertare". Putem observa această dinamică neutralizatoare la o vânătoare banală. şi în acest fel dobândeşte drept de liberă intrare în spaŃiul comunitar. dimpotrivă. dacă aceasta s-a soldat cu un succes. motiv pentru care cel atins de suprasarcina sacrală trebuie să se „purifice" pentru a redobândi echilibrul de sacralitate. utile pentru înŃelegerea generală a fenomenului. el transformă acŃiunea sa 128 . Toate au în vedere. Plecarea ca atare a vânătorului este precedată.energii sacrale misterioase.

„poarta" respectivă trebuie să fie „închisă" (profesorul Nicolae Bot a lucrat. la noi. motiv pentru care „legarea" mortului şi accesoriile complexului legător din domeniul ritualisticii thanatice devin prioritare: nu reverenŃa faŃă de cel dispărut guvernează. dacă nu s-ar întâmpla aşa. doliul. pentru ca în acest fel portanta sacrală excedentară a acŃiunii cinegetice să se neutralizeze. carnea animalului vânat se distribuie. câŃiva membri ai comunităŃii -sau chiar comunitatea ca atare. de regulă rude: niciodată ea nu este consumată exclusiv de către cel care vânează. ceea ce impune gesturi compensative de neutralizare. căpeteniei şi unor familii din proximitate. acela funerar. în consecinŃă. luată în întregimea sa . perturbat. Să luăm. apariŃia unui cadavru undeva în comunitate înseamnă că acolo „s-a deschis o poartă spre moarte". aşa cum o 129 . SituaŃia e generală.într-un gest public. Toate acestea au ca substrat decretarea acŃiunii ca fapt public. ci pentru a izola simbolic . dar o ilustrăm printr-un caz particular al riturilor de trecere şi de prag. La celălalt capăt al acŃiunii.un exces de sacralitate care o ameninŃă şi pentru a neutraliza acest surplus. prin care pot pătrunde în lumea celor vii energii sacrale negative. de pildă. de asemenea. InteracŃiunea sacrală din complexul funerar se mai manifestă sub un anumit aspect particular. foarte mult pe această temă). pentru a nu se mai întoarce. cazul antropologic cel mai cunoscut fiind sărbătoarea. care pot dezechilibra economia de sacralitate a comunităŃii. O comunitate arhaică nu reacŃionează la moarte aşa cum o facem noi.ar resimŃi o anxietate sacrală: echilibrul de sacralitate a fost ameninŃat. în parte. pe care îl putem.spaŃial şi temporal . aici. pentru ea. sau pentru a le întreŃine buna-dispoziŃie. cazul unei înmormântări. prin izolarea sa simbolică de restul comunităŃii. zeilor. O comunitate arhaică generează sărbători nu pentru a-i „bucura" pe membri săi. generaliza: prin ex-teritorializarea excedentului de sacralitate produs de cadavru. ci dorinŃa de a-l „lega" pentru totdeauna pe mort de lumea de dincolo.

o biserică -. „sălbatică" în raport cu locul în care se desfăşoară acŃiunea . în primul rând. voi lua. sunt orânduite bucatele. prăjituri. şi „roadele" pomului . In biserică. prin care intră în comunitate surse de suprasacralizare. centrul comunităŃii. băutura. în mod paradoxal. ed. de-teritorializate în raport cu spaŃiul comunitar şi supuse unor interdicŃii care presupun dezagregare. cap. nimeni nu merge la casa mortului până când familia acestuia nu termină preparativele de ex-teritorializare. am întâlnit personal. chiar dacă decesul ajunge să fie cunoscut rapid în sat . pentru a demonstra că ritul neutralizării funcŃionează chiar şi acolo unde aspectele mitice originare au fost estompate. După naştere. Vestigiile acestei neutralizări a portantei sacrale excedentare le găsim peste tot în antropologie. La priveghi. dar şi naşterea. şi alte aspecte.sunt smulse cu frenezie. în Bucovina. violent sau chiar gălăgios . XX/3) a dedicat un capitol separat Tabuurilor privind femeile în perioada menstruaŃiei şi a naşterii: menstruaŃia. există un moment dramatic . toate sosirile.şi.cunoaştem noi din zilele noastre: oamenii se îmbracă frumos. şi un sacrificiu. sunt resimŃite ca „deschideri de porŃi". Se creează o busculadă. câteva cazuri raŃionalizate. 130 . 1980. la Dorna Candrenilor. II. un suflător în bucium anunŃă. se întâmplă -. rom. mortul este şi el pregătit. în general dulciuri . din afara gospodăriei. de obicei. toate acestea sugerând ex-temporalizare şi exteritorializare. vremelnic. casa mortului devine. intenŃionat. James George Frazer (Creanga de aur. cu hainele sale cele mai bune.lucru care.în cazul de faŃă bomboane. motiv pentru care femeile ajunse în situaŃiile respective sunt izolate. sau la terminarea ciclului. care Ńin tot de logica unei izolări intracomunitare prin intermediul „sărbătorii". care e purtat tot timpul pe lângă sicriu. voi. simultan.când copiii sunt îndemnaŃi să desfacă pomul celui decedat. Momentul demonstrează că orice rit funerar este. pentru ca portanta sacrală a contactului cu casa mortului să se neutralizeze în patru zări.

când Yahwe îi cere lui Avraam să-l sacrifice pe unicul său fiu. Sangree. In: Folklore Studies. Paris. în cazul de faŃă. Ward. Paris. ritul corespunde unei coregrafii de exteritorializare: la indicaŃia lui Yahwe. v. Cambridge University Press. In: L'Homme. In: Miscellania P. Grisward. 19. W. Gallimard. 1970. femeia aduce în comunitate o „suprasarcină sacrală".Los Angeles. fiindcă prin eliberarea de sarcină. [Pt. gemeni. 11/1971. Georges Dumezil. le cahier. Les jumeaux. Penguin Books. 1971. The Curious World of the Twins. R. A. Paris. PUF. D. Dificultatea ritualistică a situaŃiei vine. Le roman des jumeaux et autres essais. sub forma. Harmondsworth. Berkeley . unde naşterea gemenilor este resimŃită ca un dezechilibru sacral care nu poate fi neutralizat. prin intermediul unor rituri de egalizare a funcŃiei sacrale. 13/1973. Vingt-cinq esquisses de mythologie (76-l00) publies par Joel H. Vincent and Margaret Gaddis. Mittler. Levi-Makarius. în privinŃa naşterii. The Cult of the Twins. Avraam călătoreşte trei zile până la muntele unde se va săvârşi „arderea de tot". 1960. 1958. asocierea gemenilor cu negativitatea fiind prezentă în multe comunităŃi arhaice. I. Peter Packer. New York. Isaac. din virtualitatea funestă a gemelarităŃii. 1972. Ibid. unul dintre cei doi gemeni este sacrificat. The Divine Twins. Rene Zazzo. 1968. Mexico City. New York. 1906. puŃin mai complicate. a unui copil.ele sunt reagregate. E. evident. Harris. NRF.aşa cum bine se ştie verificarea tăriei de credinŃă pe care o are tatăl. La gemellite et le principe d'ambiguite. lucrurile par a fi. le couple et la personne. Adler. Hawthorn Books. The Study of the Twins. L. Death of the Other Seif Cowles Book Co.. voi. The Twin Cult in the Old and New World. totuşi. sacrificiul de primogenitură 131 . Sub aspect ritualic. Rivet. fiind cel mai cunoscut. motiv pentru care. Morfologic. Loeb. Peter J. J. însă. Les jumeaux sont rois. motivaŃia imediată fiind . episodul din Geneza 22. Le sacre et la violation des interdits. 1995] Un caz cu totul special apare în sacrificiile de primogenitură. 1974. M. în multe comunităŃi arhaice. An Indo-European Myth in Germanic Tradition. H.

Există şi două vestigii raŃionalizate ale acestei stări de fapt. menite să trimită doar estompat spre motivaŃia antropologică originară. Al doilea caz este. de regulă. în Epopeea lui Ghilgamesh. ne aflăm în faŃa unui abuz social şi politic. tot primului născut (în timpuri mai noi. comportamentul stihial al lui Ghilgamesh este resimŃit ca un exces sacral. întreaga comunitate . eroul cu acest nume. unde accesul cuiva la cuvânt este precedat de luarea în mână a unui sceptru. care conduce prin intermediul unor legi şi fapte drepte. care apar în locuri geografic îndepărtate una de cealaltă. acesta circulă de la căpetenie la căpetenie. în spaŃiul sumeriano-babilonian în care se petrece acŃiunea. prin apariŃia căruia portanta exclusivă a sacrului se „împarte". o contrapartidă a lui Ghilgamesh. Se întâmplă ca şi cum sacrul ar fi în mod excesiv concentrat în posesia unei singure persoane. zeii decid să făurească. pentru a lua măsurile corective care se impun. un sălbatic de o forŃă neobişnuită. Enkidu. prin intermediul ei. în forme degradate. el trebuie să dispară. aceasta e accepŃiunea pe care i-am da-o noi. cel puŃin. fiindcă în fiinŃa lui se concentrează doza majoră de sacralitate a familiei.se explică prin credinŃa că suprasarcina sacrală pe care o reprezintă primul născut nu poate fi neutralizată. este cerut.să se reechilibreze sacral. şi apare în adunările căpeteniilor din Iliada lui Homer. In aparenŃă. azi.şi. în condiŃii de regulă ceremoniale. Ghilgamesh exasperează Urukul: desparte soŃi de soŃii. de asemenea stihială. în afara cetăŃii. Apelul la zei demonstrează însă faptul că. desigur.cunoscut la multe popoare . se comportă imprevizibil şi abuziv cu supuşii săi. pentru ca familia . copii de părinŃi. rege al străvechiului oraş Uruk. aflându-se foarte departe de paradigma suveranului înŃelept. motiv pentru care locuitorii cetăŃii li se adresează zeilor. Dimpotrivă. unul strict politic. când el nu mai este eliminat sacrificial). în consecinŃă. în aparenŃă. Inversul formulei este valabil pentru cutumele de succesiune: moştenirea îi revine. şi în acest fel 132 .

Putem înŃelege acest fenomen prin separarea . ci prin economia intrinsecă de sacralitate a comunităŃii respective. New York.demonstrează Victor Turner . rând pe rând. Formulând mai frapant lucrurile: prin intermediul unui sacrificiu. -. generează rituri sau gesturi de apropiere de sacru. şi anti-rituri. prin intermediul cărora ea se apără de un exces de sacralitate. de eliberare de suprasarcină sacrală. este în consonanŃă cu teza echilibrului de sacralitate pe care deja am amintit-o: rostul primordial al sacrificiului. nu este acela de a tranzacŃiona o relaŃie cu divinul .strict metodologică.şi nu e lege care să funcŃioneze mai bine la nivelul unei societăŃi. Ithaca. Cel care a lucrat foarte bine pe asemenea teme. în schimbul căreia te aştepŃi ca zeul să îŃi întoarcă anumite beneficii (do ut des) -. înŃelegem prin „rit închis" ansamblul riturilor de integrare a portantelor sacrale. Corneli University Press. geneza lor fiind permanentă.şi simultan structuri şi antistructuri. bună doar pentru uzul demonstraŃiei de faŃă . din carte. atrăgând atenŃia asupra faptului că o societate produce întotdeauna .trebuie să includem ansamblul riturilor de resacralizare secvenŃială cu care suntem 133 . aici. 1977). a fost Victor Turner (The Ritual Process. totodată. la nivelul unei comunităŃi arhaice. După demonstraŃia. neutralizată. dimpotrivă. în faŃa unei modificări de nuanŃă: miza sacrificiului nu se mai explică prin relaŃia de aservire faŃă de divin.a riturilor închise şi a riturilor deschise care apar în economia de viaŃă a unei comunităŃi. „riturile deschise" sunt fenomene de decompresie.. foarte subtilă. Structure and Anti-Structure. în categoria riturilor de agregare a sacrului .portanta sacrală excesivă a căpeteniilor este. Ne aflăm. inventariind toate aceste exemple. orice comunitate care acŃionează în conformitate cu legile echilibrului de sacralitate .. ci de a neutraliza dezechilibrul sacral al comunităŃii respective. Concluzia pe care o putem stabili. dar.prin intermediul unei ofrande. o comunitate se apără pe sine de un exces de sacralitate.

William G. Dimpotrivă. fiind folosit pentru comunicarea unor opinii defavorabile. Aceste aspecte sunt bine cunoscute. Mythical Trickster Figures. New York. aprofundarea temei. antitetic. o platformă de manipulare pentru anturajul suveranului. în forme uneori spumoase. William J. şi le reprimau. care. nu o dată. adevăruri neplăcute pe care alŃii. spuse direct. Paul Radin. Din această cauză. Contexts. jocurile histrionice.aproape sigur . în prelungirea demonstraŃiei antropologului american. fiindcă nebunul de curte putea rosti. rolul histrionului de la curŃile regale sau imperiale a fost acela de a-i distra pe suverani şi curteni.). cu suveranul. 1956. ofrandele animale sau vegetale. Beatrice K. la funcŃia sacrală a nebunului de curte din Europa Evului Mediu sau chiar din secole mai apropiate de noi. realizându-se în acest fel un rit de neutralizare a portantei sacrale excesive. diferitele rituri cu substrat comic. în categoria formelor deschise intră sărbătorile de luxurianŃă sau de exces: carnavalul. Tuscaloosa London. reiterarea cosmogoniilor prin simulacre etc. fără să fie pedepsit. A Study in American Indian Mythology. 1997. el devenea. Contours. care se identifica. Hynes. dacă suveranul şi nebunul de curte n-ar fi fost receptaŃi ca fiind „o singură persoană". E suficient să ne gândim. în aparenŃă. fapt care se şi întâmpla. de care . gestul fiind echivalat unor rituri de lustraŃie. uneori subversive sub aspect politic.obişnuiŃi: riturile anuale de fertilizare. această substituŃie n-ar fi fost posibilă. din prudenŃă. The University of Alabama Press. [Pt. au fost şi cazuri în istorie când nebuni de curte au fost sacrificaŃi în locul suveranului. însă. motivaŃia antropologică a prezenŃei nebunului de curte în umbra suveranului. motiv pentru care insistenŃa asupra lor ar putea deveni obositoare.mulŃi „beneficiari" nici nu erau conştienŃi: prin prezenŃa nebunului de curte. and Criticisms. Otto. Concret. ar fi atras asupra autorilor acŃiuni punitive sângeroase. 134 . Trickster. v. Doty (ed. Interesantă este. riturile de deriziune etc. Philosophical Library. sacrul concentrat la nivelul suveranului se dispersa.

orice societate generează sărbători spontane. Orice societate . şi o subtilitate în plus. sacrificială"). acest fenomen de decompresie periodică se produce prin raportul dintre sacrificiu şi „violenŃă sacrificială": eterogenitatea tranzacŃiilor sacrale din viaŃa de fiecare zi (plecarea cuiva la vânătoare. etc. fiindcă până atunci funcŃionarea sa sacrală s-ar perturba periculos. în care fiecare clipă este egală cu cealaltă. care ne aduce în proximitatea superbei lucrări a lui Rene Girard. cele solstiŃiale etc).demonstrează Rene Girard . The Court Jester Around the World. se împart. i prin rutină se „acumulează" timp. cu frenezie chiar. sacrificii şi în afara perioadelor obişnuite de ofrande. nou. Ajungem în acest fel la morfologia „Ńapului ispăşitor". 1995). sugerează Victor Turner. în consecinŃă. o comunitate se eliberează de povara • acumulată a timpului rutinier. prin intermediul cărora suprasarcina sacrală şi tensiunea acumulată prin intermediul regularităŃii sunt eliminate. Chicago London. aparent ternă. NuanŃa demonstraŃiei lui Victor | Turner constă în cronologia aleatorie a descongestiei: pe lângă 1 sărbătorile de regularitate anuală (cele de întâmpinare a anului . ca tipuri de gestionare a timpului. pentru a căror eliberare societatea „nu are timp" să aştepte o dată anume. însă. CondiŃia acestor sacrificii neregulate este neutralitatea sacrală a victimei: de regulă. In frumoasa carte a lui Rene Girard. 2001.Fools Are Everywhere. The University of Chicago Press.în afara paginilor din .o continuă acumulare de sarcini sacrale excedentare („criza. şi încredinŃată morŃii fără să fi purtat vreo vină anume. decese etc. menstruaŃii. chiar prinsă la drumul mare. între rutină şi descongestionare. ViolenŃa şi sacrul (ed. căreia acelaşi Rene Girard îi va dedica . comunitatea respectivă improvizează. rom.deci şi comunităŃile arhaice -. în vreme 'f ce prin descongestionare.) produce la nivelul fiecărei comunităŃi . într-o regularitate cotidiană . sosirea străinilor în comunitate.] DemonstraŃia lui Victor Turner are. naşteri. pentru a se reechilibra sacral. aceasta este aleatoriu aleasă.

de altfel . Eroicul (2001. Orice rit dionisiac complet . se insistă cu precădere pe epifania lui Dionysos.piesa Bacchantele a lui Euripide stă mărturie în acest sens converteşte bucuria în tristeŃe şi lamentaŃie. cap. rom. pre-yahwist al formulei . pe care exegezele foarte avizate nu uită să îl amintească. ci vom aplica modelul asupra unor forme raŃionalizate foarte cunoscute din Grecia antică: ritul sacrificiul . Am ales aceste două exemple dintr-un motiv cât se poate de simplu: în ambele cazuri. Jocuri şi spectacole). şi în Vechiul Testament.135 ViolenŃa şi sacrul . şi anume că Dionysos este întâmpinat doar pentru a fi ulterior sacrificat şi expulzat din comunitatea iniŃiaŃilor. totodată dionisiac şi ritul social care însoŃeşte reprezentarea unei tragedii antice. altfel spus: viaŃa în moarte. dualismul sincretic. demonstraŃia pe care o preconizăm merge într-o direcŃie contrară opiniilor obişnuite. de altfel.şi iniŃiatic. „moartea" zeului. iar prin apodemie. în Leviticul 16. unde beneficiarul sacrificiului periodic de lustraŃie este demonul deşertului. în cazul ritului dionisiac.o carte separată: łapul ispăşitor (ed. Ca atare. cele 136 . dar se uită aspectul complementar şi antitetic al coregrafiei. Nu vom insista asupra aspectelor teoretice ale ritului Ńapului ispăşitor. Ritul apare. Coregrafia finală a unui asemenea rit este întotdeauna funerară: dubletul acesta funcŃionează perfect în scenariul complet al ritului. integrative. plecarea sa în lumea de dincolo (ocultarea). 2000). întâmpinată exuberant de către participanŃii la rit. ceea ce ne va determina să repetăm lucruri deja cunoscute.destul de bizare. ritul are două jumătăŃi antitetice: prin epidemie se marchează bucuria întâmpinării exuberante a zeului.se mai discută de către exegeŃi. care privilegiază riturile „închise". sau. Cu unele dintre aceste aspecte ne-am ocupat deja în volumul De la Herakles la Eulenspiegel. Azazel. într-un context cosmologic în care se sugerează că buna funcŃionare a universului este „împărŃită" între Divinitate şi Azazel.

încât reconversia greşelii în calitate umană să pară verosimilă.un personaj cu însuşiri deosebite cade sub incidenŃa greşelii tragice .ca la un fapt antropologic. unei asemenea victime i s-ar putea da o şansă să se îndrepte. . spectacolul însuşi fiind receptat de către participanŃi ca un katharsis. Azi. Pe de altă parte. contextul era mult mai detensionat decât nil putem imagina azi.nu redau. câteodată. noi asistăm la o tragedie ca la un spectacol sublim.. în cetatea antică.. Textele vechi care ne-au rămas . în Poetica . Cu toate acestea. ceea ce duce la concluzia că. ci îşi urmează nemilos cursul. contextul social al reprezentării: în realitate. aşa cum îl descriu martorii.hamartia -. 137 . cu toate acestea. 1980) structura unor rituri de lustraŃie. pe când cetatea antică se raporta la ea . procesul de lustraŃie nu poate fi oprit. ci o moşteneşte genealogic. în toate cazurile. ca însuşirile sale intrinseci să fie atât de nobile. tragoidia fiind cântecul vesel-funerar intonat cu prilejul sărbătorilor Ńapului ispăşitor. procesul de expulzare e. o psihodramă colectivă.două momente extreme . tragediile antice au şi ele . prin el însuşi. înzestrat cu conotaŃii morale grave. sub aspect strict uman sau logic.nu multe . de expulzare. implacabil: el nu poate fi oprit. fireşte. rom.toŃi cetăŃenii participând. vina nu îi aparŃine. spectacolul ca atare al tragediei . într-o tragedie . deloc tăcut. în primul rând.reprezenta. o jumătate de zi. fiind apoi expulzat ritualic. şi câteodată violent în exprimarea sentimentelor sale. ca la un rit. Uneori. în care spectatorul era. expulzând o victimă. nimic logic nu i se poate opune.care dura. sau chiar mai mult . sărbători civice prin care îşi câştigau legitimitate în polis. de multe ori. participant: zgomotos de multe ori. prin intermediul căreia comunitatea se purifica.exuberanŃa extazului şi jelania morŃii neputând fi separate între ele. Asimilate Marilor Dionisii.cum a demonstrat Guy Rachet în Tragedia greacă (ed. se întâmplă.cum a demonstrat încă Aristotel. cum suntem noi azi.

Editura Academiei RSR. precizează Hegel. cit. în acŃiunile individuale. 158-l81. Bucureşti. al unei situaŃii. 1 Gilbert Murray: Excursus on the Ritual Forms Preserved în Greek Tragedy. MI.] In teoria asupra tragediei. ci aşa cum se incorporează el în lume. esenŃa tragicului o reprezintă manifestarea forŃei divine la nivelul omului: „. din convingerea că relaŃionarea acestor puncte ar putea furniza desluşiri utile. 1978. de Jane Ellen Harrison) dedicat persistenŃei formelor ritualice în tragedia greacă.. F. 34l-363 2 G. PrefaŃă de Alexandru Boboc.să parcurgem câteva concepŃii clasice legate de naşterea tragediei. De la Herakles la Eulenspiegel. pp. voi. 2. D.scrie filosoful german . Eroicul. sau . „. 1966. ca Ńel urmărit de evoluŃie. Traducere de D. în româneşte de Emeric Deutsch. este eticul. [.. Hegel este un optimist unilateral. 2001: pp.. Hegel: Prelegeri de estetică.. p.. Editura Univers. putem spune în general .. Roşea.. conceput ca substanŃa divină filtrată prin interioritatea omului. privitor la tragedie -scrie Johannes Volkelt3 -. în: Jane Harrison: Themis. 595 3 Johannes Volkelt: Estetica tragicului.. Bucureşti. potrivit căreia tragicul e reflexul unei circumstanŃializări. a Profităm considerând că este locul oportun .. p. ed.cum o numeşte * Reluăm aici pasaje din voi. W. în teoria pe care ne-o dă.TRAGEDIA GREACĂ Vom rezuma în continuare* Excursul lui Gilbert Murray (inclus în corpul volumului Themis. După Hegel2.că tema propriu-zisă a tragediei originale este divinul." Expresia acestei manifestări. dar nu divinul aşa cum constituie el conŃinutul conştiinŃei religioase ca atare." Citatul de mai sus din Hegel atrage însă atenŃia şi asupra unei sintagme esenŃiale în complexul tragic: cea de acŃiune individuală. Hegel ignoră ascuŃirea pesimistă pe care a cunoscuto momentul «negativităŃii» în ideea sa de evoluŃie şi îşi îndreaptă atenŃia unilateral numai asupra concilierii. în Estetica. 178 138 .

suferinŃe şi fărădelegi. omul măreŃ evoluează doar spre destrucŃie.] întotdeauna . la ele participa. PrefaŃă de Zoe Petre. casele erau. DirecŃia tragicului e însă unilaterală: prins în fluxul vinei tragice. au loc felurite cotituri. în cele din urmă. cu puŃine excepŃii. evoluŃia distrugerii exterioare şi interioare parcurge numeroase trepte de intensitate. din categoria acelora care se rostesc doar arareori în medii simandicoase.al unui raport «destinai». rezultă conflicte şi lupte funeste.. p. Bucureşti. prăbuşirea este inevitabilă. pline de oaspeŃi. p. evadarea din lanŃul tragic fiind imposibilă: „Tragicul este [.. fără teama de a comite vreun sacrilegiu: se simŃeau grecii în largul lor văzând 4 Ibid."5 Transpunând totul din domeniul esteticului în acela al psihologiei comportamentale. Tragediile se reprezentau public. 1996 139 . în mijlocul acestei efervescenŃe colective. Traducere de Bogdan Ghiu. destul de stereotip ca structură? întrebarea e. ne putem pune cu îndreptăŃire întrebarea . până ce.parafrazându-l oarecum pe Paul Veyne. două întrebări se pot strecura discret.scrie Volkelt . Festivalurile atrăgeau spectatori din afara Atenei.Johannes Volkelt4 . perceptibil în „suferinŃa care îl afectează şi îl doboară pe omul măreŃ în raportul lui cu desfăşurarea umanitală a evenimentelor". Editura Univers. aflaŃi în caractere şi în situaŃii.. 160 5 Ibid. e dificil să dai un răspuns satisfăcător. Cu toate acestea. necanonică.. 76 6 Paul Veyne: Au crezut grecii în miturile lor? Eseu despre imaginaŃia constituantă.un proces evolutiv: din germeni periculoşi. vicisitudini. mai ales dacă intri în zonele mişcătoare ale psihologiei colective. cel din Au crezut grecii în miturile lor?6 -: ce anume au văzut grecii în tragedie? Care era obiectul admiraŃiei cu care au investit ei acest gen al artei spectaculare. în marea lor majoritate. desigur. încâlciri în desfăşurarea sinistrelor întâmplări. academice. întreaga cetate. derivate direct din ritualistică.

de la fericire la nenorocire. XIII al Poeticii . ed. decât cel din Homer: acolo. concept esenŃial pentru greci. cu rol de iminenŃă: ea se va produce cu necesitate pe traseul existenŃial al cuiva."7 Tragedia prezintă. săvârşite fie de un om cum a fost vorba. aşa cum se pretinde. ci. manifestată prin căderea în rău. o fractură existenŃială. ci din cauza unei circumstanŃe exterioare omului: tragedia reprezintă confruntarea omului cu o situaŃie. în tragedie însă..are caracterul unei fatalităŃi. pe care aptitudinile sale intrinseci nu o pot influenŃa. nici un zeu neavând posibilitatea de a îndrepta lucrurile. E un alt tip de religiozitate aici. aici.scrie Aristotel în cap. pentru a preîntâmpina săvârşirea unei nesăbuinŃe. dimpotrivă. hybris avea alternativa lui Dike. o tranziŃie „de la fericire la nenorocire". trăgându-l de păr pe Ahile. schimbarea de la bine la rău nu duce „din pricina unei josnicii înnăscute". bulversarea unei armonii. „O intrigă bine închegată . aduşi pe scenă? Care e morfologia reală a acestei bucurii comunitare? Tragedia prezenta. prin definiŃie.iminenta destrucŃie a eroilor mari. Greşeala tragică avea un caracter supraindividual şi suprareligios: odată declanşat de zei. prin sancŃionarea hybris. a corecŃiei existenŃiale prin respectarea zeilor. La Hesiod (şi în mentalitatea greacă în general). Greşeala . 69 140 .aflăm tot din Poetica lui Aristotel . această alternativă lipseşte. o destrucŃie. E o ' Aristotel: Poetica. mecanismul tragic scăpa de sub control: distrugea cu necesitate. o „greşeală". puterea de imixtiune benefică a zeilor era exclusă. şi nu din pricina unei josnicii înnăscute. Mai trebuie iarăşi ca schimbarea de situaŃii să nu ducă de la nenorocire la fericire. cit. ci a unei greşeli mari. aşadar. Athena putea interveni..] simplă mai degrabă decât dublă. în greşeală. Tot Aristotel atrage atenŃia asupra unui alt aspect esenŃial: în complexul tragic. mai curând de unul mai rău. p.trebuie să fie [. fie de unul mai bun..

pârguindu-se. în epoca tragediei (la nivelul percepŃiei colective.. orice gest al lui repercutându-se asupra generaŃiilor care vin: „Orice te-ai gândi să faci.mormane de morŃi. nu speculativă. la oamenii cuprinşi de o trufie vinovată. filosofică: ea laudă limita. recunoaşterea limitei care-l separa pe om de zeu. Această limită avea un nume precis: moartea. care e legea de bază a funcŃionării oricărui grup? Mai ales că .. vor spune multe primilor oameni că nici un muritor nu trebuie să nutrească gânduri mai presus de firea-i trecătoare. 1994." Idealul e „bogăŃia neprimejdioasă". în Perşii lui Eschyl.aşa cum precizează Corul din Rugătoarele lui Eschyl -. deschide drumul implacabil spre moarte.. în locul detensionării. normative) o limită pragmatică. Ea presupunea. aşa cum o vor comenta filosofii. numită tot de Eschyl.." Hybris e.. p. destulă pentru o minte înŃeleaptă. Mai presus de toate stă măsura. dă spicul greşelii. Prima e cea „înaltă".] echivalează cu actul de ! Gabriel Liiceanu: Despre limită. omul e şi împovărat de grija pentru descendenŃii său. până-n a treia generaŃie. Ceea ce trebuie să dorim e o bogăŃie neprimejdioasă. Ia seama bine: puterea lui Zeus e dreaptă. feciorii şi neamul tău vor plăti lui Ares ispaşa cuvenită. după ce casele lor s-au umplut de bunuri. menită să perpetueze voluptuos tensiunea. teroare a circumstanŃializării existenŃiale extreme aici: putem accepta ideea că grecii se simŃeau în largul lor văzând toate acestea? Tragicul fixează fiinŃa în tensiune. prin consumarea unei anticamere prelungite a ei. într-o psihoză colectivă. „ApariŃia hotarului . într-o primă instanŃă. căci excesul.scrie în acest sens Gabriel Liiceanu8 .[. Corul o spune fără echivoc: „. deci. hybris are o conotaŃie strict pragmatică: „Nenorocirea e fiica cutezărilor neîngăduite. specifică oamenilor. Editura Humanitas. care este vina: să credem. nespecifică zeilor. Bucureşti. ca indiciu de trecere de la inform la măreŃia formei. 35 141 ." Tragedia s-a împărŃit întotdeauna în două perspective. şi recolta ce se culege e recoltă de lacrimi. şi aici. în Agamemnon.

menite să reglementeze injustiŃia . să trăiască în structuri urbane de tip polis: deci. London. magh. puŃini înŃelegeau sensul profund al unei sentinŃe înŃelepte sau al unei tragedii. Finley11 . fiinŃe confruntate cu limita. (ed. să accepte limite. Mi-a fost accesibilă numai versiunea maghiara: Politika Iz okorban. originar al zoon politikon-ukă aristotelic . 58 "3 BarrtagfonMtL Jr.precizează Moses I. 1995 11 Ibid. cit). a numit „ritualizarea injustiŃiei13" (conotarea codului legislativ prin inserŃii cutumiare. în realitate..neegalitarismul . Finley. prin telosvl său. De aceea. O fenomenologie a limitei şi depăşirii. Forditotta Greskovits Endre. prin comportamentul său. p."9 Cealaltă perspectivă Ńine de psihologia comportamentală de grup. echilibrul era întreŃinut prin ceea ce Barrington Moore Jr. Sensul metafizic.ca mecanism de funcŃionare a polisului). pe când diriguitorul bun era lăudat pentru eforturile pe care le întreprinde pentru a Ńine discordia în afara zidurilor.este acela de om menit. atrage atenŃia asupra erorii de a se confunda mentalitatea greacă antică medie cu ideile care ne-au rămas despre această Grecie de la filosofi sau de la exegeŃi.naştere al fiinŃei.scrie Moses I. Pe lângă cenzură . să nu provoace stâsis. MosesVSy: Politics in the Ancient World. Finley12 -. şi prin abila manipulare a » Idem: Tragicul. în Politics in the Ancient World10. Editura Humanitas. Injuste: the Social Bases of Obedience and Revolt. semnificând dezordinea din interiorul zidurilor: omul de rând era chemat. Moses I. 1978 142 . Europa Konyvlaado. princeps: Cambridge University Press. (ed. SituaŃia tragică nu este compatibilă decât cu fiinŃe conştiente. 1983). Budapest.." Expresia acestei „hotărâri întru existenŃă" este tragicul: „Cu tragicul ne aşezăm într-o zonă a fiinŃei populată de existenŃe finite şi conştiente. preocuparea primordială a cetăŃiistat se lega de un concept numit stâsis.

de suspiciunea de a construi pe extrapolări psihologizante moderne. 239 143 . K. 87 (1967).raportului dintre lucru şi sărbătoare. în închisoare. K. Sub aspect retoric. 97 (!). 1974. EdiŃie îngrijită de Petru CreŃia şi Constantin Noica. faŃă de tine. citarea câtorva pasaje ne absolvă. în: Platon: Opere I. Davies: Demosthenes on Liturgies: A Note. p.] Asemenea ziduri lasă urme adânci în spiritul omului. Studiu introductiv de Ion Banu. apud: Anton Dumitriu: Cartea întâlnirilor admirabile. Modul de viaŃă din polis era existenŃa comunitară... Bucureşti. Tragedia era sărbătoare liturgică. Socrate imaginează aici un dialog între Legile CetăŃii şi Filosof. 33-40 15 Platon: Criton (sau Despre datorie. ceea ce însemna că în medie o dată la trei zile.spune Socrate în Criton (48a)15. „Cultura vechilor greci . care a contabilizat numărul sărbătorilor liturgice ateniene din vremea lui Demosthenes: erau. de cauŃi să ne pierzi? Nu noi te-am adus pe 14 J.scria Rabindranath Tagore16 . Davies14. însă „. prin intermediul sărbătorilor. mulŃimea are puterea să ne trimită la moarte" . Editura ŞtiinŃifică. Ed. obsesia . Moses I. 67 16 Rabindranath Tagore: Sadhana. polisul exercita control direct. Finley îl citează în acest sens pe J. 1981. prin subtilul mecanism al ceremoniilor liturgice. primul argument al Legilor e predeterminarea: un copil aparŃine CetăŃii încă dinainte de a se naşte: „Ia spune.. cu Socrate.derivată din proximitate tangibilă -: mulŃimea. 1926. pp. cu ce ne-am făcut vinovate. Cultura NaŃională. p. noi şi Cetatea. îndemnat să evadeze. Bucureşti. [. filosoful contraargumentează prin respectul „sfânt" cu care un cetăŃean e obligat să primească deciziile cetăŃii sale. Devine explicabil de ce singurătatea n-a devenit concept public elin decât târziu.. în preziua sosirii corăbiei din Delos. în: Journal ofHellenic Studies. dialog etic). Editura Eminescu. Fragmentele sunt luate din dialogul pe care Criton îl poartă. asupra comportamentul cetăŃenilor. Bucureşti. totodată. anual. în Criton. în şcolile filosofice postaristoteliciene." Fenomenul e cel mai bine definit de Platon..s-a dezvoltat între ziduri. Traducere de Marta GuŃu..

cu toate acestea. p. să o respecŃi. toŃi adepŃii superbei „libertăŃi" 17 Platon: Criton. E de menŃionat. aşadar. a te separa înseamnă greşeală. mai mult decât pe tatăl tău. corul sancŃionează individul. Ar fi. şi de mama ta. să fii închis. înduplecând-o dacă poŃi şi.. căci binele constă în săvârşirea lor. că exârchonvl nu se bucură de libertate în raportul său cu grupul...lume? Nu prin mijlocirea noastră a luat tatăl tău pe mama ta şi Ńi-au dat viaŃă?"17 în continuare. să pleci la război. prin aducerea-n prim-plan a greşelii unui om prin definiŃie superior. structura sa e elitistă. îndeamnă individul să fie deopotrivă cu ceilalŃi. dimpotrivă. dacă nu. 50d. îi normează comportamentul. 71 144 . şi de toŃi străbunii tăi: mai vrednică de respect. toate acestea trebuie făcute. o nepotrivire să credem că etica tragicului îndeamnă la acceptarea necritică a normei celor mulŃi.. răbdând fără murmur orice suferinŃă: să fii bătut. 51 a-b. simbolizat de cor. Corul acŃionează. ca limită a individului. cum o numeşte Volkelt. ca o reamintire perpetuă a faptului că individuaŃia merge în direcŃia vinei. dimpotrivă. 71 18 Ibid. De aici rezultă „starea de spirit pesimistă faŃă de lume" din tragic. cât şi în ochii oamenilor cu judecată bună? Că trebuie. acŃionează coercitiv în ceea ce-l priveşte. mai augustă şi mai sfântă? Că ea cântăreşte mai greu atât în ochii zeilor."18 S-a spus. să n-o înfrunŃi şi să-i faci pe plac chiar când e aspră cu tine. se precizează raporturile dintre individ şi polis: individul nu există decât în măsura în care se supune legilor din polis. Să mutăm una din întrebările lui în interiorul pâlisvăw grec. p. invocată de către Eschyl. morala sa fiind echivalentă cu eticul prescris de către cetate: „Oare ai ajuns atât de înŃelept încât să nu-Ńi dai seama că Ńara este mai presus de tatăl tău. făcând ce-Ńi porunceşte. că despărŃirea interpretului de cor reprezintă o formă de emancipare individuală. „BogăŃia neprimejdioasă". cit. totuşi. în exegeza tragediei. ed. unde te aşteaptă rănile sau moartea? Da. cădere.

Deianeira se pedepsesc ei înşişi pentru faptele teribile pe care le-au săvârşit fără a şti ce fac. vizează sursele antropologice ale tragediei.n. Opinia.. insuficient soluŃionată până azi. cu substrat cultic. 336-337 21 Guy Rachet: Tragedia greacă. Oedip. op. pielea de Ńap (tragoi) asigurând materia primă din care se confecŃionau măştile protagoniştilor. înainte de a-şi rosti elogiile: „Ce fel de lume înspăimântătoare este aceea în care puteri nemiloase pândesc din toate părŃile ca să-l tragă înapoi pe cel ce se avântă. 164) 20 E. cit. p. Traducere de Cristian Unteanu.. să-l ruineze şi să-l distrugă pe cel elevat. ulterior. ale corurilor îmbrăcate în piele de Ńap (tragikoi choroi). după sec. des împărtăşită. VIII î. Volkelt.eline ar trebui să mediteze pe marginea ei. în Psyche. ele au fuzionat cu ceremoniile dionisiace.indiferent de calitatea lor intrinsecă. în aceste tragedii şi în altele. profund?"19 întrebarea e departe de a fi nouă: a pus-o şi Erwin Rohde.. 165 (sintagma citată imediat anterior e la pag. preocupat de totala aneantizare a voinŃei individuale în structura tragică. căruia îi sunt îndatorat 19 J. pp.. oamenii .] O putere întunecată aduce nenorocirea asupra oamenilor..."20 Cea mai dificilă întrebare.e. îi împinge la fapte în faŃă cărora amuŃeşte judecata prea grăbită despre «vina lor» şi despre relaŃia dintre suferinŃă şi greşeala săvârşită. săl învăluie în mediocritate pe cel ce se distinge.aşteaptă efectul mecanismului negru al destrucŃiei: „. totuşi. [. Editura 145 . de forŃa sau voinŃa dovedite cu alte prilejuri . Rohde. Aiax şi-a săvârşit fapta care-l duce la pieire într-un moment în care spiritul său nu era liber. cit. ceea ce dă impuls acŃiunii şi o orientează într-o direcŃie anumită nu este de domeniul voinŃei şi sensibilităŃii eroilor. este că la baza tragediei de mai târziu se află reprezentările spontane. op. rafinat. Sinteza opiniilor despre originea antropologică a tragediei a fost întreprinsă de către Guy Rachet21.. să-l târască în dezonoare pe cel ce se străduieşte şi triumfă.

a încetat să se mai transforme. explicabil prin obârşia ei satirică. cum demonstrează şi autorul francez. cu precădere cap. iar metrul. pp. până când. Foarte vag. o ecuaŃie unică fiind imposibil de furnizat. neserios. în care cea mai nouă concepŃie nu înseamnă câtuşi de puŃin că ea e şi sintetic-viabilă. Vom extrage. satiric ." (ibid. mai stăruie prin alte cetăŃi). în absenŃa unei inversări de mentalitate. Ceea ce spune Aristotel despre originea tragediei e departe de a fi edificator. în Poetica IV.în mare parte pentru consideraŃiile care urmează. ideea potrivit căreia tragedia izvorăşte din improvizaŃiile ditirambice ale corului de satyri din cortegiul dionysiac: „Ivită dar din capul locului pe calea improvizărilor (ca şi comedia de altminteri: una mulŃumită îndrumătorilor corului de ditirambi. gen „hazliu". cu precădere. „satiric" la origini: „în ce priveşte întinderea. găsindu-şi firea adevărată. a trecut tragedia.) pp. alta celor de cântece licenŃioase. Originea tragediei. pe măsura dezvoltării fiecărui nou element dezvăluit în ea. 37-74 22 Aristotel: Poetica (ed. Bucureşti. V. din cele ce până în zilele noastre. pornită de la subiecte mărunte şi de la un stil hazliu. din tetrametru trohaic. 2. aspectele care interesează cultul eroic în interferenŃele sale cu credinŃa în dăinuirea sufletului după moarte şi cu dionisiacul."22 Dificultatea teoriei constă în acceptarea radicalei conversii tematice. Stagiritul trimite spre trygoidia.tragic în Univers.) întrebările vin de la sine: cum se ajunge la această radicală inversare de structură. într-un târziu a câştigat gravitate. de Anthesterii. cit. 1980. dansul ceremonial al vinului nou. după multe prefaceri. Există doar opŃiuni: suişuri şi coborâşuri pe o linie exegetică destul de accidentată. a ajuns trimetru iambic. A rămas însă cunoscută. şi arhi-citată. dar ocurenŃa nu e numită. capabile să o susŃină şi să o justifice? Cum devine ceva originar comic. dezbaterea privind sursele religioase ale tragediei sunt departe de a fi încheiate. după Aristotel. tragedia s-a desăvârşit puŃin câte puŃin. 57-58 146 . sintactice şi ritualice prin care.

data convenŃională a reprezentării primei tragedii de către Thespis fiind 534. sperăm. între ele se află şi aducerea în oraş (intra muros) a lui Dionysos.. sporind în acelaşi timp numărul dilemelor care îşi aşteaptă încă răspunsul: 147 . Pe de altă parte. a fost mai degrabă o disciplinare precaută a orgiei extra muros. e improbabil să admitem că dionisiacul s-ar fi scindat. dând. pe o mlădiŃă a ramurii. Nu există. COMPARAłII CU RITUL DIONISIAC Un tabel morfologic comparativ va confirma. în cazul în care acceptăm ipoteza conversiei. care continuau să existe.accepŃiunea gravă pe care o cunoaştem? Cum devine Corul de satyri (care persistă ca prezenŃă în ritualistica greacă) cor moral. nici un indiciu că Thespis ar fi reformulat paradigma cultului.. şi anume că impunerea tragediei la Atena are loc pe fondul marilor reforme religioase pe care le întreprinde Peisistratos în a doua jumătate a secolului al Vl-lea î. disjungerile. exclusiv coercitivă? O explicaŃie posibilă pentru această conversie ar putea fi detaliul. virtual vătămător pentru echilibrul cetăŃii tale. în legi sau în ConstituŃie. tragedia.n.e suficient să-l introduci în regulamentul de bază al cetăŃii. nu trebuie să recurgi la interdicŃii . ceea ce s-a întâmplat. Politica timpurilor noastre a demonstrat cu prisosinŃă eficienŃa practică a unui mecanism psihologic colectiv. pe care şi luminatul Peisistratos îl cunoştea cu certitudine: pentru a cenzura un delir popular. pe care toate istoriile îl menŃionează. în cadrul Marilor Dionysii.e. sau că Peisistratos ar fi recurs la o cosmetizare atât de radicală. cu funcŃie eminamente. însă. şi pe cealaltă formele extatice ale enthousiasmos-vhn popular. şi o cenzurare a energiilor populare dispersive prin recunoaştere oficială.

politice dispar. criza tragică e doar amânarea acesteia. vina (harmata): aici începe criza tragică. individul tragic e solitar. rupe legăturile cu contingenŃa Tragedie Măsura tragică (aflată dincoace de hybris) instituie foarte ferm o limită fiinŃei Grupul eliberează individul (bachante. bâkhoi) Tragedia se menŃine într-un spaŃiu antropomorfizant strict delimitat SpaŃiul freneziei dionisiace e a-moral: coerciŃiile sociale.) duce spre ilimitare. frenezia dionisiacului (ca şi morfologia cortegiului care participă la rit: sileni. nu poate afla protecŃie la nivelul grupului Tragicul evoluează în perimetrul unei moralităŃi stricte. drumul fiinŃei spre ropria-i destrucŃie____________ Omul tragic e închis într-un timp ireversibil. îndeamnă fiinŃa la dezmărginire_______ Grotescul. enthousiasmos etc.) dezantropomorfizează______ Mama (consecinŃă a ekstasis) are un rol benefic: uneşte vremelnic individul cu divinitatea Prin ekstasis adeptul dionisiac se atemporalizează. determinante Finalitatea tragicului e moartea. satyri. Pan etc. neexistând posibilitatea ieşirii din ecuaŃia 148 . grupul eliberează forŃele adânci. închis în existenŃă (s-a vorbit în acest sens de „existenŃialismul" dintotdeauna al tragediei)____________________ Grupul (reprezentat de Cor) acŃionează ca instanŃă punitivă. pre-morale ale adeptului Finalitatea dionisiacului e viaŃa în întreaga ei plenitudine Mania (nesăbuinŃa derivată din exces) e echivalentă cu greşeala.Dionisiac Sintaxa dionisiacă (ekstasis.

Lui Arion i se atribuie.Guy Rachet reŃine23. două nume des pomenite şi de către autorii antici: Arion din Metina (sf. cit.] cinstiri lui Adrastos şi.. PropoziŃia finală a fragmentului e sibilinică. LXVII25). Thespis fiind vestit doar pentru introducerea ei în cetateastat a Atticii. 66-74 24 Apud Rachet.sub incidenŃa unei reforme religioase cu iz politic discriminatoriu. luat ca referinŃă de majoritatea specialiştilor. dublând cultul focalizat al lui Adrastos cu inserŃii de rit dionisiac. s-ar intercala alte 14 nume. în general. Confuzia e deplină: tot Suda precizează că Arion „a inventat «tropos»-ul. cit.) şi.„a înapoiat lui Dionysos corurile. două lucruri: intercalarea satyrilor în reprezentaŃiile ditirambice şi disciplinarea improvizaŃiilor. pentru a discuta conversia fondului originar al jocurilor tragice sprinŃare. op.).n. care era „regele sicyonienilor". VII î. cit. op. fiul lui Talaos". op. consecinŃa lezează orgoliul Atenei. Cleisthenes aduce în prytaneu vestigiile eroului teban Melanippos. sec. 54-55 149 . sărbătoreau prin dansuri tragice pătimirile lui. Epigene din Syciona e foarte important pentru ecuaŃia finală privind evoluŃia genului tragic: după Herodot (Istorii.. printre alte ritualuri." Eroul cade . sec. voi. sensul ei nefiind soluŃionat nici până azi: Cleisthenes -consemnează Herodot . adică «modul» sau «cântul» tragic"24. Lexiconul bizantin Suda (sf. X e. II. fiindcă afirmă că tragedia s-ar fi născut în altă parte (Corint). 69 25 Herodot. regulat. de altfel . „Sicyonienii îi aduceau [.ca şi Homer. Epigene din Sicyona. operate de către Cleisthenes: neputându-l elimina pe Adrastos... decretează că între Thespis şi primul tragic.. Epigene din Sicyona. situat „tocmai în piaŃa sicyonienilor". pp." Nota presupune că sărbătorile în cinstea lui Adrastes conŃineau o 23 Guy Rachet. iar cealaltă parte a jertfei a dăruit-o lui Melanippos. puŃin mai târziu. cartea a V-a. p. pp.n.e. prin impunerea unui registru vocal sacadat. sicyonienii venerau un „sanctuar al eroului Adrastos.

eliberat de cercul protector. la desăvârşire morală şi fericire deosebită. în ziua morŃilor. reenergetizant. dar discutabilă sub aspectul direcŃionării. Vom reveni asupra acestor încrengături după analiza piesei care lipseşte din puzzle-\\A de care tocmai ne ocupăm: concepŃia lui Nietzsche despre originea tragediei. ceea ce duce la concluzia că sicyonienii atribuiau ofrandelor un caracter ritualic. resurecŃionar. e de presupus că ele se desfăşurau într-un grafic de regularitate. Pentru Volkelt. individualizarea este. 150 . celebrată fiind în cinstea lui Adrastes. prin ea însăşi. o vină. iar „măreŃia omului suficientă prin ea însăşi pentru a declanşa mecanismul destructiv. Majoritatea teoriilor despre morfologia tragicului relevă procesul de individualizare prezent în ecuaŃia desprinderii actantului de cor: prin urmare. cât de teribil de greu îi este extraordinarului să se afirme în primejdiosul vălmăşag al vieŃii. corurile fiind deturnate de la sensul lor iniŃial înspre cultul eroic (fiindcă e dificil de presupus. dacă serbările în cinstea lui Adrastes impuneau jertfe (atribuite ulterior abuziv lui Melanippos).reprezentaŃie de coruri (jocul de patimi) şi jertfe. tragic: Tragicul ne face să simŃim cât de puŃin sunt în măsură condiŃiile existenŃei să lase ca extraordinarul să ajungă la izbândă şi putere. „Restituirea" corurilor către Dionysos lasă de înŃeles două variante: fie că „drama tragică" nu avea. că ele aveau iniŃial un caracter de lamentaŃie thanatică). nici o legătură cu dionisiacul. Nietzsche. bazate pe alternanŃa dintre apolinic şi dionisiac. fie că dionisiacul a jucat aici rolul de matrice. Pe de altă parte. mortul întâmplându-se să fie şi regele întemeietor al cetăŃii. esenŃa tragicului ar consta în asumarea limitei de către un individ solitar. aglutinant al grupului. în acest caz. în Naşterea tragediei din spiritul muzicii. de obicei an de an. cum sugerează şi Aristotel. propune o structură conformă gândirii sale.

confirmată şi de istoria tragediei. Traducere de Ion Dobrogeanu-Gherea şi Ion Herdan.."29 Prin intermediul tragediilor (vizionate în colectiv. p.. la el."27 „Corul satirilor .se metamorfozează. Editura Meridiane. ei . încât au impresia că au redevenit genii ale naturii. de la norma colectivă la măreŃia individuală. în voi. apoi apariŃia unui al doilea şi a unui al treilea.. 211 29 Ibid. în resorbŃia individului în forŃa magmatică...]. într-o primă instanŃă."26 Reiese şi din acest citat că direcŃia tragicului o reprezintă trecerea de la grup la individ.... în primul rând. cuvânt înainte şi note introductive de Victor Ernest Maşek. 211 151 . Dialog între civilizaŃii. satiri. 1978.. Antologie. expresia emoŃiilor sale cele mai înalte şi . după cum lumea scenei este o viziune a acestui cor. păşind în marele teritoriu reenergetizant al primordialităŃii: „..spune Nietzsche . 210 28 Ibid.. trebuie să 26 Volkelt.. cele mai puternice. dar foarte personală) că ecuaŃia trebuie întoarsă: forŃa tragicului constă. prin intermediul tragicului vizionat pe scenă.scrie în continuare Nietzsche . Este perspectiva aproape paradigmatică în analiza tragicului.[. p. op. de energii formative:.este. dialog între generaŃii.trebuie legat. de mari mase de oameni. o viziune a masei dionisiace. unde reprezentarea marchează.scrie Nietzsche despre actanŃii ritului dionisiac . baza tragicului o formează destinul pesimist al măreŃiei umane. omul grec regresa într-o zonă străveche.. Bucureşti."28 în consecinŃă. în acest context. p.: De la Apollo la Faust. cit. 175 27 Friedrich Nietzsche: Naşterea tragediei. Nietzsche sugerează însă (într-o perspectivă solitară. grecul părăsea lumea „viselor" apolinice care-i făceau suportabilă existenŃa.. de primordialitate. ritualic). desprinderea unui singur actant de cor... satirul era imaginea primordială a omului. Satyrul . p. de marea voinŃă cosmică plăsmuitoare de dinainte de diferenŃiere (ecourile din Schopenhauer sunt evidente): „. poietică a universului.

în teatrul european. acum. Wiesbaden. al vinei. îl distruge: angrenajul greşelii.o chestiune de superioritate metafizică electivă: mulŃi oameni trăiesc .şi mor -fără să fie atinşi de marele magnet al forŃei plăsmuitoare universale. bucuria de a nu greşi. p."32 întradevăr. p. la sinteza lui Guy Rachet. tragicul e . (ConcepŃia va fi reactualizată.. Patzer (Die Anfdnge der Griechischen Tragodie. suferinŃa tragică. evoluând pe o linie ce preia elemente din cultul eroic: „Ea este un conflict eroic făcut să se desfăşoare într-un mediu încărcat de religiozitate. Nilsson (Der Ursprung der Tragodie34..ca un cor dionisiac. katharsis etc. de către Cocteau."30 Dacă lucrurile stau aşa. p. ci mecanismul cosmic care-l absoarbe. acompaniat de flautist. în De Tragoedia et Comoedia. p. 213 31 Apud Rachet.asociază tragedia cultelor chtoniene.considerăm tragedia greacă . cit. Majoritatea exegeŃilor precizează savantul francez .. 1911) susŃine că „tragedia a fost influenŃată. scrie Rachet. Evanthius. 1962) consideră că „tragedia provine din ditiramb". M. în jurul altarelor de sacrificiu încă fumegânde"31. Să revenim. 279 33 Ibid. H.sugerează măreŃ Nietzsche . trebuie reconsiderată relaŃia dintre mecanismul tragic şi individ: tragic nu e individul. afirmă că „tragedia a fost la început un simplu poem cântat de Cor. P. însă se dezvoltă paralel cu acesta. „niciodată vreun subiect tragic nu a fost ales în afara ciclului mitic şi legendar (adică eroic) "33. care se dezlănŃuie iarăşi şi iarăşi într-o lume de imagini apolinice. 44 34 în: Neue Jahrbuch fur Klassisches Wissenschaft.) Prin urmare. 38 32 Ibid. de lamentările rituale legate de cultul 30 Ibid. 1911 (apud Rachet. op. op. cit. p.. în structura ei..precizează Nietzsche . 279) 152 .

p. 41 36 Fernand Robert: Les origines de la tragedie: le bouc et la tragedie. Paris. şi. originea tragediei trebuie „căutată îndeosebi în riturile catartice şi în sacrificiul ritual al Ńapului ispăşitor. Aix-en-Provence. 305-307 (apud Rachet. op. 1963. 30 153 . p. 43 38 Rene Girard: Le Bouc Emissaire. ecuaŃia. de genul Ńapului ispăşitor (phârmakos). reconstituită.. protagonistul atâtor tragedii. Li se adaugă riturile cathartice colective de expiere şi purificare. atât de des menŃionat de către Aristotel. ar avea următoarea desfăşurare: formele incipiente ale tragediei de mai târziu apar în riturile funerare chtoniene. Bnde. prin care majoritatea sancŃionează minoritatea. focalizat ulterior în conceptul de katharsis: după el. 1982 39 Ibid. că el presupune o „selecŃie victimală relativă"39. op. p. cit. Bernard Grasset. în: Vile Congres de VAssociation G. un conŃinut ritualic. că mecanismul de purificare se desfăşoară în contextul unei acumulări interne de tensiune la nivelul grupului (teza din ViolenŃa şi sacrull). ca formă de manifestare a cântului tragic. Nici un grec nu se identifica cu eroul de pe scenă. şi în dithyrambos."37 însumând. 1964. cit. Paris. care atrage atenŃia asupra a două aspecte privind mecanismul psihologic al fenomenului: în primul rând. Belles-Lettres.morŃilor şi al eroilor"35. corespunde perfect paradigmei).. op. Din acest punct de vedere. sau trebuie. victima trebuie să fie „străină" de grup (Oedip. marcând separarea comunităŃii de spectacolul care i se prezenta. în vreme ce Fernand Robert36 atrage atenŃia asupra aspectului lustral al tragediei. Prin aceasta. ideea 35 Rachet. 279) 37 Rachet. exspaŃializată simbolic printr-un brâu de culpabilizare (rolul vinei. p. cit. în al doilea. daimonice. studiat şi de către Rene Girard38. la origini. trebuie admis că mimesisvl. pp. spectacolul expulzării răului acŃionând benefic asupra grupului. în prealabil. al greşelii).. în jocurile cu temă de patimi din complexele resurecŃionare. a avut.

Nilsson40 a fost acela care a atras atenŃia asupra faptului că simulacrul a fost un factor constitutiv al cultelor eroice: cultul ignic. daemons and also to local and dispossessed gods. cum le numeşte Nilsson43. ed. repeta doar ceremonialul originar de înmormântare. 63-67 42 Ibid.. în: La notion du divin depuis Homere jusqu'a Platon. pp. grecii au schimbat ordinea aglutinantă a daimonicului din straturile străvechi cu dezordinea relativă a religiozităŃii de mai târziu.. Prin urmare.. trăind ca şi cum zeii ar fi. Zeii uranici sunt consecvenŃi exclusiv în afirmarea inferiorităŃii omului în raport cu zeul. Reputatul Pierre Chantraine41 a extins ideea simulacrului asupra întregii religiozităŃi eline: făcând o distincŃie între theos (forŃa divină personalizată. but the scheme of the hero cult was applied to minor deities. p. Geneve. jocul cu temă de patimi 40 Martin P. „cumulative". poliade). antropomorfizată) şi daimon ("termen propriu menit să desemneze o putere a cărei personalitate e rău definită"42). savantul francez remarcă aspectul paradoxal că prin trecerea de la daimon la theos (schema îndeobşte admisă a constituirii piramidei uranice. garanŃia unei ordini. De aici rezultă imensa putere de atracŃie a cultelor eroice. Simulacrul intra.. la început.de simulacru fiind intrinsecă jocului tragic. astfel. who were not found worthy to rank with the real 154 . Vandoeuvres. pp. Nilsson: The Minoan-Mycenaean Religion and Its Survival in Greek Religion. Martin P. în miezul profund al comportamentului religios elin: prin coerciŃiile consensuale pe care le exercitau. e dificil să te bazezi pe ei... poleis au întărit fenomenul. prin ei înşişi.. în afara acestui orgoliu. cum aglutinant era şi cultul lui Dionysos. ed. 1954. originates in the cult of the dead. cit. p. prin care se aduceau ofrande celor morŃi. chtoniene. cit. 536-537: /The hero cult/". 532 41 Pierre Chantraine: Le divin et Ies dieux diez Homere. Revenind la demonstraŃia lui Guy Rachet. 51 43 Nilsson: The Minoan-Mycenaean. grecii au făcut din Dike (respectul faŃă de zei) un substitut al religiozităŃii ca atare.. care în realitate nu exista. se pare că.

funcŃia fiind mai importantă decât persoana (teza lui Harrison). suprapunerea însemnând totodată şi diseminare: daimonul impersonal iniŃial a primit nume. Ulterior demonstrează Guy Rachet -. Apodemia investea zeul cu puterea magică. cu cel cathartic. cum spunea Nietzsche. purificator. nu frenezia fericită. exarhul putea lua identitatea eroului cu care dorea să se identifice. universului."44 Prin această suprapunere se detectează cu claritate dualismul structural al tragediei: condamnată. Formal. cu marea forŃă a primordialului. adică pentru el însuşi.. până la viitoarea-i „sosire". despărŃirea de el era. daimonică a resurecŃiei. „. extatică. vremelnică.ca şi ritualul lustral al phârmakosulvi. al expulzării cuiva." avea . A ajuns .gods. a fost identificat în străvechile rituri daimonic-resurecŃionare. prin tema lamentaŃiilor (threnoi) la stereotipizare şi. p. colectivismul corului domina în mod firesc structura: moartea redă individul lumii. prilejuită de epifanie. lamentaŃia însoŃea despărŃirea dureroasă de zeu.. şi structura de mentalitate care l-a eroizat ulterior pe Iisus: până şi măgarul. acest joc funerar a interferat cu coregrafia cultului eroic.scrie Rachet .sensul despărŃirii de cineva. şi ale cărui «patimi» le juca. op. îl uneşte. invocat de Fernand Robert . pentru a fi recunoscut de către spectatori. reprezentările de pe vase ne arată clar . ea sa „salvat" prin asimilarea 44 Rachet. i s-a conferit identitate. de altfel. aceasta a presupus introducerea măştii: prin mască.după părerea mea . registrul thanatic interferând. cit.că în secolele VII şi VI personajele din cor şi exarhul nu erau mascaŃi. nu epidemică a acestui cult: la origine. 78 155 . aici.. deci.să interfereze cu dionisiacul în secvenŃa apodemică. Se pare deci că Thespis a închipuit o mască pentru actor. eventual. In stratul originar al jocului tragic. pe care intră eroul martir al creştinismului în Cetate. Este. pentru a se încarna în personajul eroic pe care îl reprezenta. chiar la o sufocare prematură.

caracterului acroamatic al lucrării. suferinŃă genetică neîmpărtăşită. DisjuncŃia corespunde ecuaŃiei duale pe care am stabilito mai sus. deja citată. se menŃionează mai puŃin că în cartea a IV-a a Poeticii există o subtilă contradicŃie.. scoŃând în evidenŃă faptul că primul citat se referă la „firea" tragediei. după transformări succesive.fie judecată în sine. Aristotel precizează că. Ulterior (în reprezentările clasice. a încetat să se mai transforme"45. insistenŃa. explicaŃia e neîndestulătoare.inepuizabilului material epic al ciclului eroic. . ateniene). Spre finalul cărŃii. a lui Aristotel pe „transformările" neîncetate pe care le-a înregistrat tragedia. Aşa se explică. probabil. 45 Aristotel: Poetica. cu numai un paragraf mai înainte."46 Putem găsi şi o explicaŃie a acestei neconcordanŃe. p. Pe de altă parte. trupa itinerantă de satyri-Ńapi (trăgos) îşi aducea obolul regiunii unde îşi prezenta piesa prin adaptarea măştii. tragedia. ed. întrupate în reprezentaŃii. după părerea mea. cu toate acestea. . Stagiritul pune sub semnul îndoielii desăvârşirea de sine a aceleaşi tragedii: „Cât priveşte faptul de a şti dacă până astăzi tragedia şi-a dobândit ori ba pe de-a-ntregul caracterele-i proprii. datorată. iar al doilea la manifestările concrete ale acesteia. „găsindu-şi firea adevărată.aceasta-i altă întrebare.. ajungându-se la versiunile pe care le cunoaştem. Sub aspect reprezentaŃional. coabitarea prezenta avantajul de a se mula pe exigenŃe diverse: într-un prim stadiu. histrionismul iniŃial a fost cenzurat. Pe de altă parte. de către comedie. După ştiinŃa mea. 58 46 Ibid. structura jocului tragic (care a rămas în esenŃă neschimbată: om excepŃional + greşeală + vină + predestinare + moarte + miasmă etc. fie prin prisma reprezentărilor în teatru. în Poetica.) a absorbit o variabilă: epicul eroic. Astfel. cit. 57 156 . p. menite să semene cât mai mult cu eroii locului. între structura stereotipă a tragicului şi coeficientul de variabile pe care reprezentările îl incumbă.

care ne indică faptul că ne aflăm în faŃa unei somităŃi europene a domeniului: Masaue et miroir (1979) şi Dans la peau des autres (acelaşi an). însă. despre care se povesteşte că purta masca lui Vishnu. Sunt texte fundamentale despre bazele antropologice ale alterităŃii. 48 Ibid. fiinŃa sosită din moarte -una înzestrată.nimeni. 255 157 . cit. şi eufemiza substanŃa thanatică. reprezentând. ale travestirii. de pildă . Masca avea. Maertens.relevă Maertens48 . care a preluat o parte din puterea divină excedentară a regelui-erou49. în general. Newar a ucis relatează mitul -. p. de psihanaliză. cap. Antropologia măştii a fost extensiv studiată de către Jean-Thierry Maertens în primul volum din Ritanalyses47. Xoanon-xA să aibă şi el o asemenea semnificaŃie originară. într-o structură eminamente psihopompă.. o continuare a altor două lucrări. pentru a-şi ascunde adevărata faŃă. n-a reuşit să ofere o desluşire inatacabilă a tensiunii existente între cele două propoziŃii. fapt care-i conferea o putere destructivă înfricoşătoare. Editions Jerome Million.. care e a lumii de dincolo. în acest caz. demonstrează că obrăzarul era foarte frecvent folosit în complexele resurecŃionare. uneori fără voia sa. deşi nu citează masca din procesiunea tragică. p. între timp uitată? 47 Jean-Thierry Maertens: Ritanalyses 1. (Ethno-analyse des figurations du visage). pp. 256 49 Apud Maertens. 1987. de fapt. în consecinŃă.punea o mască. cu o concepŃie sintetică prea înrobită. până în momentul în care oamenii s-au gândit să confecŃioneze un stâlp. Mai interesantă este povestea eroului-rege Newar din India. două funcŃii: întrupa fiinŃa trecută în moarte. până acum. In Tibet. cu forŃă daimonică .  chacun son Janus. V. făcând-o suportabilă pentru cei care o priveau.Anul Nou era venerat sub forma măştii Pehar. op. Moartea era atât de teribilă. 24l-324. încât ea nu putea fi privită fără riscul unei destructii iminente.

mască şi marionete în cultul thanatic al Egiptului Antic. iniŃiatul rămâne pentru totdeauna cu o singură fizionomie. Călătorii în alte lumi în Egiptul Antic. teatre şi zei. 276-277 Ibid.şi măştile ancestrale. Ioan Petru Culianu a relevat. cap. în Călătorii în lumea de dincolo52. ei având posibilitatea de a se bucura de ea luându-i locul.. Ar trebui cercetată. 277 52 Ioan Petru Culianu: Călătorii în lumea de dincolo. Cuvânt înainte de Lawrence E. prezente în diferite culturi."51 Parcurgând volumul lui Maertens. sarcină ce nu intră. Sullivan (în româneşte de Sorin Antohi) . unde se spune că după ieşirea din locuinŃa subterană a zeului. în miturile despre Trophonios. 4. Editura Nemira. Intermediarul (ca în cazul tragediei) e simulacrul: „Rolul măştii ancestrale e tocmai acela de a-i convinge pe muritori că moartea nu e moarte adevărată.. de altminteri. despre care se povesteşte că a făcut-o să râdă pe marea zeiŃă în jalea ei prilejuită de răpirea Persephonei. 50 51 Ibid. o mare cultură a obrăzarelor. Traducere de Gabriela şi Andrei Oişteanu. gravă. nemaiputând să mai râdă. Marionete. p. masca falică din riturile lui Demeter. ne dăm totodată seama că drumul grec până la masca tragică a fost lung şi anevoios: măştile originare ale credinŃelor eline sunt Baubo. în continuarea acestei linii exegetice. cea cernită. şi celebra mască genitală a Gorgonei din complexul lui Perseus. pp. Un vestigiu elin al acestei concepŃii îl găsim. PrefaŃă şi note de Andrei Oişteanu. 1994 (v. Ele permiteau schimbul benefic de sânge dintre generaŃii. prin intermediul morŃii. însă. Bucureşti. după toate probabilităŃile. măştile fastuoase ale faraonilor demonstrând că ele erau resimŃite ca făcând parte din recuzita morŃii. relaŃia dintre moarte. 77-85) 158 . pp. în economia acestei lucrări. relaŃia dintre mască şi eidolon.Tot resurecŃionar-funerare erau .precizează Maertens50 . Egiptul a fost.

dedicat Cosmogoniilor): cum ştim deja. Kerenyi. Bollingen Series LXV-2. să reluăm întreaga problematică a ritului dionisiac. Princeton University Press. structuri şi antistructuri prin comportamentul său cotidian: prin intermediul structurilor. în afară de titlurile deja menŃionate. 1979. University of California Press. Dionysos. conform căreia o societate indoeuropeană generează. at the Clarendon Press. London. 1976. Translated from German by Ralph Manheim. Histoire du culte de Bacchus. Dionysos. 1951.Los Angeles . care corespunde demonstraŃiei lui Victor Turner. în coregrafia 159 . Ritul dionisiac . Payot. C. Orpheus and Greek Religion. Walter Burkert. motiv pentru care unele titluri. orfismul şi dionisiacul interferează.London.şi a teoriilor despre sacrificiu. în general . Structure ană History in Greek Mythology and Ritual. Ceea ce ne va interesa aici e sintaxa binară a ritului. K. cu atât mai mult cu cât în fragmentul preluat din De la Herakles la Eulenspiegel. supra. simultan.RITUL DIONISIAC [Pentru bibliografia orientativă a temei. Archetypal Image of Indestructible Life. Aşadar. Ltd. Paris.celebra Homo Necans a lui W. în cap. Lewis Richard Farnell. The Cults of the Greek States. Oxford.iniŃiere şi sacrificiu totodată -corespunde perfect acestei sinteze binare: el este. voi evita să repet titlurile pe care le-am dat deja în cazul orfismului (v. în vreme ce prin antistructuri ea se eliberează de excesul de sacralitate acumulat prin intermediul primului tip de rit. 1935. I-V. W.] Nu ne propunem. desigur. Methuen Co. Burkert nu trebuie uitată. Henri Jeanmaire. comunitatea asimilează sacrul. inevitabil. C. 1896-l909. nu numai la nivel cosmogonic. ar trebui să fie repetate. îl integrează. în ambianŃa intelectuală a acestei ultime lucrări . deja citată. în rândurile care urmează. Berkeley . v. Eroicul numeroase elemente de morfologie şi sintaxă au fost deja sugerate. A Study ofthe Orphic Movement. cel integrativ. Guthrie.

exteritorializarea şi ex-temporalizarea se petrec prin intermediul exuberanŃei epidemice: în momentul epifaniei zeului. sacrificantul este „consacrat". unde socialul şi politicul impun riguroase limite de comportament. pe timpul ritului. ambele rituri de care ne ocupăm: cel de iniŃiere şi cel de sacrificiu. altfel spus. Coregrafic. aşa cum s-ar întâmpla dacă lipsa de cuviinŃă s-ar petrece în viaŃa de zi cu zi. de reagregare. regăsim. Ceva similar s-a întâmplat în cetatea greacă cu edictul parhesiei. W. îmbrăcând piei de Ńap şi vrejuri vegetale. viitorii participanŃi la rit regresează simbolic într-un stadiu pre-civilizatoriu. de expulzare. prin intermediul căruia se reglementa imunitatea ritualică a râsului. că ei se întorc în comunitate . The Costume of the Actors in 160 .completă. ekstasis). implicit. ceea ce se întâmplă. şi situarea participanŃilor într-un perimetru de imunitate ritualică. unui improvizator i se îngăduiau licenŃe vestimentare. de fapt. al consecinŃelor acesteia (ekstasis. ceea ce înseamnă izolarea de comunitate. a identităŃilor sociale şi politice de ierarhizare sau departajare: dacă. se trezesc din transa iraŃională prilejuită de participarea la rit (mania. una integrativă şi o alta opusă. sub efectul „nebuniei" ritualice (mania). şi victimei sacrificiale). aici. la sfârşitul ritului. ceea ce înseamnă. comediei şi a comportamentului histrionic spectacular: aflat sub incidenŃa parhesiei. participanŃii „revin" la realitate.şi în viaŃa de fiecare zi -după ex-teritorializarea şi extemporalizarea pe care a prilejuit-o mitul. ea nu va putea fi pedepsită. (Cf. enthousiasmos) o slujnică se poartă ireverenŃios. un rit cu dublă deschidere. în cazul ritului dionisiac. oratorice sau comportamentale care. în ambele. aceasta se realizează prin anularea. care corespund unei rezultante finale a neutralităŃii sacrale: la „plecarea" lui Dionysos (ocultare). Beare. ceea ce înseamnă. în condiŃii „normale" de viaŃă ar fi sever sancŃionate. Concret. participarea presupune exteritorializarea (neofiŃii sunt duşi în afara comunităŃii. urmată.

în Germania. SpiŃa nobilă a Semnonilor şi vechimea neamului lor spune Tacit . nr. -Apr. prin intermediul căreia comunitatea se despărŃea de zeu: îl expulza. Introducere. 4. The Classical Quarterly. în care. la fiecare citat vom preciza. 1/2. Agave. pp. 3. 2. structura fiind foarte bine pusă în evidenŃă de către deja menŃionata piesă a lui Euripide. „cei mai vechi şi mai de viŃă dintre Suebi"53. capitolul şi pagina din ediŃia românească. într-o traducere în limba engleză pe care i-o datorez lui Bogdan Aldea. Naum. profesor la Universitatea din Cluj-Sibiu [Sibiu]. 1954. Semnonilor. 161 . voi. cetatea Theba se pregăteşte efectiv de funeralii. comentar. No. regele Pentheus fiind ucis de către mama sa. traducere.Aristophanic Comedy. apendice critic de Teodor A. Jan. solii trimise de toate popoarele de-acelaşi sânge s-adună într-o pădure sfinŃită prin semnele cereşti ispitite de la * Eseul a apărut iniŃial în Caietele Echinox. fiind reluat în Transylvanian Review. până la o „nouă venire". Apodemia era un rit simili-funerar. într-un moment de surescitare iraŃională. Bacchantele. Voi. New Series. 1942.şi ea -sintaxa sacrificiului şi a iniŃierii: este vorba despre un obicei religios. 2002. XI. 53 Pentru toate citatele din această lucrare am folosit ediŃia bilingvă Germania lui Tacit. O IMAGINE DIN TACIT* Vom încheia cartea de faŃă încercând să desluşim substratul ritualic al unei imagini nord-europene. Pentru a nu îngreuna inutil lectura cu o escaladă de trimiteri la sfârşitul textului. 2001. participanŃii jeleau. 64-75. care combină . atribuit de către Tacit. text.„e întărită de religie: în zilele hotărâte. In acest fel.) Ritului exuberant de întâmpinare a zeului din sărbătorile dionisiace (epidemia) îi corespunde apodemia din coregrafia finală a ritului. prin „expulzarea" excedentului sacral. cetatea îşi redobândeşte echilibrul. voi. la sfârşitul acŃiunii. în paranteză. Cluj.

în meandrele demonstraŃiei noastre. la germani." (ibid. ei le închină dumbrăvi şi păduri şi pun nume de zei acelei taine pe care o văd 162 . unii participanŃi cad şi nu mai pot continua drumul. interpretare confirmată şi de către un pasaj anterior. ca un supus care mărturiseşte puterea Dumnezeirii. Prima dintre ele vizează accepŃiunea „Dumnezeirii" şi a veneraŃiei acesteia. fiindcă. şi semnificaŃia generală a lanŃului în contextul de faŃă. care ne va călăuzi. se cuvine să precizăm însă câteva consideraŃii legate de pasajele tocmai citate. fiindcă traducerea în limba română ar putea sugera analogii cu Dumnezeul Noului Testament şi al creştinismului. şi să lămurim o dilemă de ordin general.) Eseul nostru îşi propune să sugereze motivul de ordin ritualic pentru care Semnonii intră în pădure legaŃi cu lanŃuri. înainte de a purcede la drum. destul de imprecis.strămoşi şi printr-o cucernicie străveche şi. sălaşul unei religiozităŃi de tip stihial. intrând înlănŃuiŃi în pădurea sacră. ucigând un om în numele obştii. unde autorul latin precizează foarte limpede că pădurea sfântă este." (ibid.) Din pasajul imediat următor. dintr-un pasaj citat mai sus. împlinesc rânduielile îngrozitoare ale acestei ceremonii barbare. Dimpotrivă. nici să se scoale singur: el iese din pădure rostogolindu-se pe pământ. termen care exclude orice sugestie de antropomorfizare. 73) Fragmentul care interesează demersul nostru e acela care urmează: „Ei îşi arată evlavia pentru această pădure sfântă şi altfel: nime nu intră-n ea decât numai legat cu lanŃuri. nici a-i plăsmui în chip de om nu se potriveşte cu măreŃia Celor de sus. nu-i voie nici să-l ridice alŃii. înŃelegem că această pătrundere se poate solda şi cu un eşec. Tacit foloseşte „numinosul" pentru a defini divinitatea în textul latin. trebuie să ne gândim mai degrabă la „sacralitate". părăsirea pădurii de către ei fiind supusă unor restricŃii ritualice precise: „Dacă pică jos. deci o antropomorfizare. aniconic: „Germanii cred că nici a-i închide pe zei între pereŃi." (XXXIX. la „energie divină".

1989. Albruna nu este zeiŃă. detaliu clar precizat în cap. Aniconismul se complică parŃial atunci când Tacit precizează că germanii „la războiu duc nişte chipuri şi semne pe care le scot din pădurile sfinte" (VII. este zeiŃa care face tranziŃia de la evidenŃă la „secretum". „fără linguşire şi nici cu gândul de a [o] face zeiŃă" (ibid." (IX. Isis. ea fiind Ńinută la „mare cinste". cât se poate de legitimă în contextul unei credinŃe care privilegiază ezoterismul „ascuns". dificultate pe care o numeam mai sus „dilemă de ordin general". 35). Mitologia germană clasică. Ca o consecinŃă. fie punându-i zeului un şarpe în cale. sau că „o parte din Suebi înjunghie şi Isidei" (VTII. ceea ce trimite în mod firesc la o religie de tip ezoteric. în detrimentul practicilor exoterice. scopul stratagemelor fiind acela de a dobândi supremaŃia magică asupra universului." (IX. ale cărei mesaje ascunse sunt mijlocite prin intermediul unor femei cu înzestrări profetice. 35) două: Veleda şi Albruna. nu exoteric. cum precizează Victor Kernbach54. pp. fie prin şiretlic. este zeiŃa despre care se spune că a aflat numele secret al marelui zeu Ra. dacă ne gândim numai la complexul Isis-Osiris-Horus. în latină. Referirea la Isis poate părea inexplicabilă în desişul unei sălbatice păduri suebe. Abia aici apare dificultatea metodologică majoră a demersului nostru hermeneutic. Nici Tacit nu face distincŃiile necesare. cel mai cunoscut din mitologie. ceea ce arată „că-i venit de peste mare. dintre care Tacit menŃionează (VIII. PostfaŃă de Ghe. 33). „socotită zeiŃă la foarte mulŃi dintr-înşii". 36-37) „Taina" „pe care o văd" este.numai în evlavia lor. fiindcă Isis. la „taină". „secretum". Vin (35). 255-256 163 . 54 DicŃionar de mitologie generală. sugestia fiind că aceasta din urmă este mai reprezentativă decât cea dintâi. 35). Bucureşti. zeiŃă al cărei „semn" e „înfăŃişat în chip de corabie liburnică". aşadar. Editura ŞtiinŃifică şi Pedagogică. pe care o venerează Suebii.). VlăduŃescu. prezenŃa ei fiind. pe care o avem aici. „pe vremea fericitului Vespasian" (ibid.).

Marele Caesar e numit de către Tacit „summus auctorum" (XXVni. de mixajele adesea imprevizibile ale substratului lor ritualic? Răspunsul la aceste întrebări e foarte dificil de dat. Călcând în Germania. Tacit nu intră pe un teren nedesŃelenit. de mai multe ori. 59). Caesar oferă informaŃii esenŃiale despre cultul druidic. frasinul cosmic care susŃine lumea.. a cărui carte a IH-a. ne putem pune întrebarea: care e religia germanică de care vorbeşte Tacit? Nu cumva se află el în posesia unei confuzii de tipologie. Vili. 57). recognoscibile de către toŃi. în De Bello Gallico (cartea a Vi-a. pe stoicul Posidonius din Apamea (125-40). s-a pierdut. ca gaj al armoniei magice şi al puterii ordonatoare a tuturor lucrurilor. Cu toate acestea.aşa cum o avem în Edda. non-reprezentaŃională nu este specifică acestei religii. cum nu sunt ezoterice nici faptele legate de existenŃa sa. 13-l8). Tacit îşi începe relatarea precizând că „toată Ńara Germaniei se desparte de Galii. întâi. Mansuelli55 e de părere că „pentru romani. fiind citat cu prilejul dezbaterii schimbului de populaŃii ce s-a petrecut între germanii cei viguroşi şi Gallii „cei moleşiŃi" (ibid. pentru a ajunge la o esenŃă „tainică". ExegeŃi foarte serioşi îi citează. de ReŃi şi de Pannoni" (I. Thor sau Balder au caracteristici formale precise. 25) prin graniŃe fluviale naturale. cu excepŃia relativă a runelor pe care le deŃine Oddhin. din Istorii. estompată apoi. Toate acestea fiind stabilite. însuşiri fizice bine definite. mai ales. facilitată de eterogenitatea popoarelor al căror obicei îl descrie şi. fiindcă nu le consideră 164 . cum sunt Rinul şi Dunărea. pe care autorul Germaniei nu le menŃionează. pe parcursul lucrării. Guido A. dimpotrivă: Oddhin. De Bello Gallico. nu menŃionează dualismul ritualic prilejuit de ezoterism: obligaŃia cuiva de a trece de „învelişul fenomenal" al persoanei „profane". Ve. pe Strabon şi pe Sallustius. Nici stihialitatea aniconică. semn că el operează o distincŃie etnică evidentă între gali şi germani. deosebirile dintre gali şi germani nu erau deloc vizibile". legată de Caesar şi de lucrarea acestuia. nu e nici el ezoteric. Yggdrasil. ca precursori. „secretă". unde tratează despre germani. Această distincŃie are şi o rădăcină culturală precisă. motivele putând fi cel puŃin două.

prudenŃa autorului fiind. cap. Ed. cum aflăm. de altfel. astfel. Tacit descrie un dualism comportamental la Chatti. însă) e unul de ordin politic: în perioada scursă între Caesar şi Tacit romanii au interzis druidismul (sub Tiberius). înzestrată cu un mare procent de verosimilitate. îndată ce s-au făcut mari. 1978. London and New York. II. p. închinat şi dat ca un fel de zălog 55 CivilizaŃiile Europei vechi. că Tacit opera o distincŃie etnică netă între Galii şi Germani. ce-i drept. Celts and Germans in the Rhineland) 165 . menŃionarea sa în contextul religiozităŃii germanice fiind inadecvată. majoritatea cultelor descrise în Germania fiind de provenienŃă celtică. să-şi lase păr şi barbă şi să nu-şi lepede chipul acesta. 56 Rit deloc singular. mai rar. în concepŃia sa. pe teren. tot din Germania. Astfel. anume ca. 1996 (v. 52 ■ I 56 O asemenea suprapunere apare şi în masiva lucrare colectivă The Celtic World. Nu este la fel de sigur. Routledge.esenŃiale pentru obiceiurile religioase pe care le descrie. însumând cele spuse mai sus. populaŃie fioroasă. subliniată şi prin existenŃa. în cap. şi numai de către vreunul mai îndrăzneŃ. pe care senatul l-a pus sub poprire. tipic gallic. ahtiată de sânge: „Ceea ce se obişnuieşte şi la alte popoare germanice. Edited by Miranda J. justificată: se cuvine să taci despre un obicei fascinant. Cel mai probabil este. demersul nostru se legitimează doar dacă acceptăm această suprapunere. voi. Buc. PrefaŃă şi control ştiinŃific de Radu Florescu. însă. fiindcă e singura în stare să explice coerent structura iniŃiatică a ritului cu lanŃuri descris de către Tacit. druidismul fiind. la Chatti a ajuns un obicei primit de toŃi. Traducere de Alexandra Slavu. Green. că el opera aceeaşi distincŃie şi în cazul credinŃei religioase a germanilor. Meridiane. XXX. Al doilea motiv (puŃin probabil. a unor graniŃe naturale asigurătoare.

1964. vom recurge la sistemul de trimiteri sugerat la nota 1. tot aşa cum vâscul. însă are un corespondent tulburător în De Bello Gallico. pe care-o poartă ca pe o cătuşă. decât după ce ucid un duşman: pe prada cruntă de sânge a acestuia ei îşi dezvelesc fruntea şi spun că numai arunci au răscumpărat preŃul naşterii lor. [al doilea text e tradus de Elisabeta Poghirc]. unde marele comandant de oşti menŃionează următorul obicei ciudat al gallilor: „în privinŃa celorlalte obiceiuri se deosebesc de alte popoare mai ales prin faptul că nu îngăduie copiilor lor să apară în faŃa lor [a părinŃilor . îşi eliberează fiinŃa pură odată cu venirea iernii." (XXXI.. ca şi în obiceiul germanilor de a-şi „dezveli" fruntea după omucidere. „încătuşat" de un inel de fier. ceea ce presupune privilegierea parentajului simbolic.consemnează Tacit . şi sunt vrednici de patrie şi de părinŃi. n.n. din nou. la un dualism ritualic de tip iniŃiatic: „ascuns". note şi indice de Janina Vilan Unguru. I când pământul însuşi se scutură de impuritatea neagră a tinei. dacă n-au ajuns la vârsta la care sunt apŃi să poarte armele. Traducere. B. 1 166 . 57 Războiul galic.vitejiei războinice.] în public. Bucureşti. studiu I introductiv de Cicerone Poghirc. în detrimentul celui natural. Note. socotesc ruşinos faptul ca un băiat care mai e încă copil să se arate în public în prezenŃa tatălui său. sau în cel I legat de purtarea „ruşinoasă" a unei cătuşe de fier. până ce se dezleagă ucigând un duşman. ceea ce duce. Pentru 1 facilitarea lecturii." (63) Există . Editura ŞtiinŃifică.şi un însemn exterior al acestei legări vremelnice: „Cei mai viteji au şio brăŃară de fier (ruşine la neamul acesta!)." (18. cultural. germanul se 1 eliberează prin luptă sau prin acte sacrale. „învelit" de frunzele i perene ale verii. se sugerează 1 în mod limpede că existenŃa cuiva este definită calitativ prin eliberarea de coerciŃiile simbolice respective. „învelit" de | pilozităŃi înfiorătoare. 221) 57 în ambele cazuri de parentaj descrise mai sus. Războiul civil. Şt. nu mai apare nicăieri în Germania. 1 „ascuns" în coaja vegetală a stejarului. 63) Dobândirea „vredniciei faŃă de părinŃi" doar prin iniŃiere eroică. nerecunoscut ca atare.

pp. „Eliberarea" de aceste „funii" ar scădea puterea cosmică lui Odhin. funia nu e un accesoriu vremelnic de care te desprinzi. aici. exclude din start asimilarea acestor culte cu Odhin. care se comportă ca un 58 Traducere de Alexandra Beldescu. Salzburg-Leipzig. dualist. IV. Sensul iniŃiatic. Mai precis. „Zeul legatar şi simbolismul nodurilor58) se mărgineşte să-l citeze sumar pe A. în Imagini şi simboluri (cap. totală a universului. tradus drept „zeu al funiei". „amurgul zeilor" se opune oricărei „purificări sacrale" de tip dualist.„din toate aceste rituri se desprinde existenŃa unei atitudini servile a credinciosului. ceea ce nu înseamnă că discuŃia nu rămâne deschisă. atunci când descrie intrarea înlănŃuită a germanilor în pădure. găsite sub coroana falnică a frasinului cosmic Yggdrasil. Cum e şi firesc. fiindcă sensul escatologiei nu este. fiindcă la Odhin semnificaŃia exorcizării ritualice lipseşte. unul de tip iniŃiatic. Prin definiŃie. luminos al zăpezii.dobândindu-şi autentica esenŃă în albul străveziu. Mircea Eliade. pe care Odhin o dobândeşte prin posesia simili-şamanică a runelor. debilitate la care zeul nu consimte. care consideră ritul ca „o dovadă de supunere faŃă de divinitatea naŃională". Bucureşti. fiindcă . ci o permanenŃă a puterii. pasajul lui Tacit n-a scăpat atenŃiei scrupuloase a exegeŃilor. Ragnarb'kul. mai precis cu unul dintre numele acestuia. 549-673 167 . aici. 1994. Haptagud. Toate aceste distincŃii ne duc din nou la convingerea că Tacit are în vedere un rit de substrat celtic. O altă explicaŃie nu întrezărim pe moment. Ed. în cazul acesta. nu există nici un indiciu în Edda că sensul existenŃei ar fi. 1936.spune mai departe Eliade . funia fiind legată de puterea magică. pp. Closs59. acela de a „elibera" esenŃa „pură" a copacului Yggdrasil din excrescenŃele mundane care l-au „învăluit". de eliberare sacrală din chingi corporale vremelnice. Humanitas. 114-l54 59 Die Religion des Semnonenstammes. in: Wiener Beitrăge zur Kulturgeschichte und Linguistik. Pe de altă parte.

în cap. fiindcă mai departe Eliade menŃionează că „Closs are probabil dreptate când atribuie ritualul semnonilor influenŃei ilire. cit. având centrul în regiunile Sudului. sugestia lui Closs cum că obiceiul semnonilor de a intra înlănŃuiŃi în pădure trebuie să fi aparŃinut cu adevărat unui nivel cultural lunar-chtonian se cuvine a fi cercetată în amănunŃime. Interpretarea pare slabă. urmând să scape de ea în momentul desăvârşirii actului ritualic. IV-e. 130-l31 61 Les religions orientales dans le paganisme romain. pornind de mai departe. 129 168 .a semnelor augurale cereşti. Eliade. în care mystul avea mâinile legate la spate cu o funie"62. Aceşti cai. şi când consideră că el aparŃine cu adevărat unui nivel cultural lunar-chtonian. după ce îi înhamă la un car sfânt. preotul şi regele sau mai-marele obştii 60 M. participarea la cult „dezlegându-l" pe individ de „cătuşele" (legăturile) existenŃei sale mundane. p.un obicei tipic german. o prea rapidă lectură a sursei.. pe care nu îl găsim la alte popoare: „Un obiceiu numai al acestui popor este să cerce şi presimŃirile şi prevestirile cailor. DivinaŃia cailor este -spune autorul nostru . cât şi în cel deja citat."60 F. citat tot de către Eliade. puŃin pe ocolite. probabil. al marelui Caesar. ale cărei urme estompate le găsim atât în textul lui Tacit. op. menŃionează similitudinea cu „ceremoniile mithraice de iniŃiere. însă. X (37). desprinse din zborul aleatoriu al păsărilor. în paralel cu consultarea sorŃilor făcuŃi din mlădiŃe vegetale şi cu aceea -foarte bine cunoscută romanilor . Dacă în acest din urmă caz catharsisul dualist este evident. pp. sunt hrăniŃi pe socoteala obştii tot în pădurile şi dumbrăvile acelea.sclav sau ca un captiv în faŃa stăpânului". Paris. 1929 62 M. Eliade. Tacit vorbeşte de divinaŃia cailor pe care o practică germanii. insuficientă. o „eliberare". indicând. La o adevărată desluşire putem ajunge. op. cit. fiindcă indică o reconversie ritualică. albi şi nepângăriŃi de nici o muncă făcută pentru oameni. Cumont61.

. că germanii numără timpul nu după succesiunea zilelor. 39) CiudăŃenia calendarului nocturn o remarcase deja Caesar. 39). Dualismul religios se reproduce aici printr-un accesoriu de rit. în De Bello Gallico.merg pe lângă ei şi iau aminte la nechezatul şi sforăitul lor. spre deosebire de alŃi cai. ca noi. ci după cel al nopŃilor. la care cromatica interesează mai puŃin. în care Tacit vorbeşte despre obiceiul germanilor de a Ńine sfat în pădure. care nu este al zilei. numărul zilelor. ci al nopŃii: „ToŃi galii afirmă că se trag din Dis Pater. Pe de altă parte. aşa pun soroacele. Calculează zilele de naştere şi începutul lunilor şi al anilor în aşa fel.221) Identitatea reală a acestui Dis Pater e foarte puŃin cunoscută. 541) „îl numeşte ." (XI.precizează 169 . VI. când Soarele se află ascuns în bezna cea neagră: „. ei sunt albi. nu numai la popor. într-un scenariu în care albul este superior valorificat tuturor celorlalte culori. ci după cel al nopŃilor. ci şi la fruntaşi: în adevăr. Tacit precizează." (XI. De aceea determină durata nu după numărul zilelor." (X. căci atunci cred ei că este începutul cel mai cu noroc pentru orice treabă. folosiŃi în treburile zilnice sau la războaie. Calendarul lor comunitar este selenar: „Ei s-adună laolaltă (afară numai de nu se întâmplă ceva neprevăzut şi fără veste) în zile hotărâte." (18. aşa cad la învoială. ori când e lună nouă. ori când e lună plină. Vergilius (Eneida. ei nu socotesc. încât noaptea precedă zilei. XI (39). 37) Se remarcă aici că trăpaşii crescuŃi pentru divinaŃie sunt „nepângăriŃi de nici o muncă făcută pentru oameni".. Şi nici o altă prevestire n-are mai mult crezământ decât aceasta. şi spun că ştiu aceasta de la druizi. legând-o de un obicei druidic şi de prezenŃa unui zeu cosmocrator. parcă noaptea ar trage ziua după sine. Cu acest prilej. Un pas suplimentar pentru înŃelegerea acestui dualism iniŃiatic îl facem citind pasajul din cap. şi unii şi alŃii socotesc că preoŃii sunt servitorii zeilor. pentru a decide soarta lor viitoare. dar caii ştiutori ai gândurilor acestora. ci pe-al nopŃilor. v. spre deosebire de ceilalŃi.

cele mai spectaculoase jocuri din acest ciclu s-au desfăşurat sub împăratul Augustus. Principala preocupare a bărbaŃilor germani este aceea de a participa la războaie. cit. putem încheia ecuaŃia spunând că. Făcând analogie cu toate riturile similare de purificare pe care le cunoaştem (orfismul. „însemnând a muri"65. ceea ce explică. divinitatea neagră a tenebrelor. notează acelaşi Squire. Jocurile Seculare (Saeculares Luai). lui Pluto (Hades).«puternicul Dis»".) Pentru Charles Squire64. şi anume că galii împărtăşeau convingerea că ei „se trag" sau se nasc din moarte. p. soŃul psihopomp al marii zeiŃe plăsmuitoare Danu. 1998. Etimologic. din întuneric. 51 (prima ediŃie a cărŃii este din 1912!) 65 Squire. în anul 17 î-e. fiindu-i asimilat.. din care se naşte generaŃia zeilor Tuatha De Dannan. pentru a da naştere excrescenŃei pure a vâscului. oricum .. Kernbach -„începând cu anul 249 î. motiv pentru care pacea nu le este pe plac: „Dacă Ńara unde s-au născut / 63 Op." (ibid. şi obiceiul lor de a număra trecerea timpului după numărul nopŃilor. 221). de regulă.V. p. în obiceiurile germanilor. Senate. London. numele lui Bile vine din silaba bel.e. pentru a se naşte. 145 64 Mythology of the Celtic People. O consecinŃă îndepărtată a acestei cosmologii inverse este trândăveala eroică a germanilor fioroşi în luptă. ei trebuie să moară mai întâi. decât prin suprapunere. în onoarea lui Dis Pater. ibid. Asimilarea se produce mai degrabă prin analogie. şi anume că galii „se trag din Dis Pater" (18. Dacă asociem acestei rădăcini ceea ce spune în realitate Caesar. 120 170 . în faŃa căreia Tacit nu ezită să-şi exprime surprinderea.n. atunci ajungem la singura concluzie posibilă. o dată pe secol. Kernbach63 . în primul rând).citim în continuare în DicŃionarul lui V. Dis Pater trebuie să fi fost Bile. nu al zilelor. s-au serbat. probabil.n. p. însoŃite de sacrificii nocturne de răscumpărare. tot aşa cum şi stejarul din tradiŃia druidică „moare" în momentul apariŃiei iernii.

şi 66 Pentru lămuriri suplimentare. însă. Berserkirii se diferenŃiază de Einherjari prin refuzul de a urca îh Walhalla. ei stau toropiŃi. dar şi pacea atât de urâtă. Cu acest prilej. dar mai mult stau degeaba.e un comportament stihial tipic de luptător ursuz german. pentru a se alătura armatei crescânde a Asenilor. pe firul principal al interpretării noastre. 2001) 171 . Ştefan Borbely." (XV. De la Heraldes la Eulenspiegel. 43) „Tâmpeala de lene" . Ciudată nepotrivire a firii lor: aceloraşi oameni să le fie aşa de dragă şi lenea. a căminului şi ogoarelor o lasă-n seama femeilor. Eroi păduratici.cum o numeşte Tacit . de Berserkir.rare. care. legat de rădăcina bel. Eroicul (Ed. Tacit: nu e nimic neobişnuit în el. până când vreo luptă nu-i trezeşte. desigur -de tihnă: „Când nu se duc la războaie. până când un rost de bătălie nu le toarnă din nou sânge puternic în vene. mulŃi dintre tinerii de viŃă se duc la acele naŃiuni care bat vreun război: aceasta o fac şi pentru că neamului acestuia nu-i place odihna. extrem de puternici. cum aminteam. Dacia. Logica firii lor este. de la 1 mai. Acesta e comportamentul pe care îl descrie. Cluj. druizii aprindeau două mari focuri. duală: cataleptici. „ca de pe altă lume". îşi petrec viaŃa şi cu vânatul. v. prin urmare. trecând toate vitele prin pasajul dintre ele." Ciudată este însă comportarea lor în momentele . De bel se leagă marea sărbătoare celtică Beltain. hibernând ursulin. grija casei. sărbătoare dominată de o simbolistică ritualică a transsubstanŃierii prin foc.66 Să revenim. cu o forŃă ce rivalizează. iar ei se tâmpesc de lene. dedaŃi somnului şi mâncării. ci confirmă complexul „naşterii din moarte" pe care l-am sugerat mai sus. bătrânilor şi celor neputincioşi din casă.stă în toropeala şi îndeletea unei păci îndelungi. înseamnă „a muri". din convingerea că astfel ele vor fi fertile în anul „verde" care vine. ei zăbovesc nemişcaŃi. oarecum surprins. nu-i cheamă la viaŃă. cu aceea a fiarelor. Sălăşluind în păduri adânci.

Făcând un simplu calcul. p. dacă autoarea nu ar menŃiona la pag. şi Beltain. aici. nopŃii. 1996. Prin tradiŃie. Beltain.. trebuie să facem calculul pornind de la sărbătoarea Samain. Edited by Miranda J. la 1 mai. întunericului. legată de forŃa de lustraŃie a focului. Cu toate acestea." De aceea. 436 sq. întinzându-le diferite curse. Prin urmare. ajungem la concluzia că între ele nu sunt 6 luni. Beltain. luminii. dar era şi momentul în care oamenii puteau trece în lumea de dincolo.foarte prudentă în probleme de hermeneutică ritualică sau religioasă .nu sugerează o asemenea derivaŃie. 434 172 . de la 1 mai (6 luni după 67 Apiid: Arme Ross: Ritual and the Druids. iar cealaltă jumătate. Routledge. Continuând logic ecuaŃia. e vorba de o sărbătoare resurecŃionară. Dincolo de toate aceste detalii. 68 Era momentul în care zeii „se jucau cu oamenii". druizii fiind puternic legaŃi de o magie a focului. 67 în esenŃă. ceea ce duce la o asimetrie calendaristică. deşi lucrarea . de întâmpinare a vegetaŃiei. prin porŃile vremelnic deschise. 68 Ibid. ca sărbătoare ignică a emergenŃei vegetaŃiei. unde calendarul era împărŃit în două. ca sărbătoare a primei recolte. 1 nov. considerată începutul Noului An la celŃi. ni se pare improbabil ca numele sărbătorii. Lughnasa (dedicată marelui zeu Lug) la 1 august. ajungem la concluzia că sărbătoarea orgiilor de foc. o jumătate de an fiind dedicată zilei. întreprinderea fiind extrem de periculoasă şi cu consecinŃe nefaste. şi detaliile nu ne-ar ajuta prea mult.vor scăpa de boli. Nu ascund că simplul calcul calendaristic poate induce. Green. ceea ce trebuie să remarcăm este că începutul Anului Nou (Samain. p.) marchează la celŃi intrarea în întunericul solar. In: The Celtic World. în eroare. la 1 noiembrie. nu poate fi uitat că Beltain marca sfârşitul semestrului nocturn la celŃi. London and New York. exegeza celtică admite două sărbători calendaristice mari. să nu fie asociat cu bel („a muri"). intrarea în noapte. 437 că „toate sărbătorile din calendarul celtic erau în esenŃă sărbători ale focului.

Samain) indică naşterea luminii. Unele triburi au un fel de manechine de o mărime colosală. Un rit similar e cel al vâscului desprins de „lanŃul" vegetal al stejarului (arborele de foc!). rit descris de către Plirtiu în Naturalis Historia (XVI. ci după moarte trece dintr-un corp în altul. şi eşuează. druizii vor să insufle convingerea că sufletul nu piere. a zilei din noapte. fiindcă -spune autorul latin sărbătoarea tăierii vâscului din arborele de foc e dublată de sacrificarea a doi boi albi. ceremonialul iniŃiatic vegetal e asociat unui sacrificiu animalier. La aceste sacrificii se servesc de ajutorul druizilor. Dacă nu e suficient de pur. Astfel. explică interdicŃia celui care a căzut de a se ridica în picioare şi pe aceea. deoarece înlătură teama de moarte. această credinŃă e un foarte bun stimulent pentru curaj. după Caesar. îşi redobândeşte trupul de tină. 14. ceea ce explică rostogolirea neputincioasă pe pământ. Ritul trecerii prin foc a fost consemnat foarte devreme. De aceea. e un accesoriu indispensabil al acestei simbolizări. după ei. ale căror coarne sunt înjugate acum pentru prima oară. complementară. oficiantul se eliberează de el prin intermediul cultului. de a fi ajutat să se ridice. pe care o avem la orfici). asociat marelui zeu Ogmios. Ei cred că nu pot îndupleca voinŃa zeilor decât dacă oferă o viaŃă omenească în schimbul altei vieŃi omeneşti. prin intermediul „pragului" de purificare pe care îl reprezintă focul. corespunzătoare transmigraŃiei sufletelor. druizii credeau: „în primul rând. cei atinşi de boli prea grave sau cei care trăiesc în mijlocul luptelor şi al primejdiilor jertfesc sau promit că vor jertfi oameni. în 173 .219) LanŃul. împletite din nuiele. 249). pe care druidul îl taie cu o secere de aur. Şi pentru binele obştesc obişnuiesc asemenea sacrificii. şi anume că ceea ce avem în ritul iniŃiatic celtic este progresia negru -foc . de către Caesar: „întregul neam al gallilor este foarte superstiŃios. soma/sema.alb. descrisă de către Tacit." (De Bello Gallico. ajungem la triada sintetică pe care am pus-o la baza eseului nostru. Aici. Prins în „lanŃul" trupului (pe schema clasică. în care.

. şi în special stejarul. Stejarul fiind „arbore de foc". Ajunşi în acest punct. mai întâi. „sosiŃi din foc". locaş de străveche închinare: în frunte e un preot cu veşminte de femeie.„nu are nimic de-a face cu solstiŃiul de iarnă sau cu Crăciunul"70.trăiesc îngrădite-n curăŃia lor. Scrie Tacit: „La Nahanarvali se vede o dumbravă sfântă. numele lor Aici. „. care se desprinde prin „moartea" arborelui ilustrată prin căderea frunzelor. p.. Curiozitatea ne face să ne întrebăm de ce apare aici preotul înveşmântat în femeie? Are acest detaliu o relevanŃă ritualică şi poate fi ea cât de cât înŃeleasă? AdmiraŃia lui Tacit pentru femeile germane e binecunoscută.scrie înfiorat misionarul politic al Romei . femeile germane . pp. putem înŃelege şi o altă imagine din Tacit.interiorul cărora pun oameni vii. Să-şi trimită-n 69 Le druidisme. urcat din perimetrul mediteranean." (16. Traditions et dieux des Celtes. potrivit căreia fiecare arbore. dar e improbabil că aici ar fi vorba de ea sau de vreun substitut. logica iniŃiatică spune că scuturarea „lanŃului" vegetal duce." (XLm. pentru a nu fi obligaŃi să se întoarcă. ea trebuind să fie legată de Cad Goddeu („Bătălia Arborilor"). pe care creşte vâscul. Corespondenta acestei epifanii este simbolistica vâscului. manechinelor li se dă foc şi oamenii mor învăluiŃi în flăcări. are o energie „concentrată. dar pe zeii de acolo noi. ar avea-o în frunte pe Helena. nestricate de momelile petrecerilor şi de aŃâŃările ospeŃelor. care . esenŃa „albă" a copacului. oarecum surprinzătoare şi ea. preluată de romani de la greci. 73-74 70 Ibid. sora Dioscurilor. apoi. în urma poveştii care relatează că ei şi-ar fi ars corăbiile în momentul descinderii de Ńărm. Paris. 1985. la eliberarea fiinŃei de foc. 77) Triada. Romanii îi asemuim cu Castor şi Pollux: ei au aceeaşi putere dumnezeiască. albă".precizează Jean Markale . 220) Jean Markale69 derivă această cutumă din povestea teogonică a marilor zei Tuatha De Dannan. legată de un loc sacru.. nemeton. Payot. 162 174 . din care se desprinde.

de unde începe şi fericirea „albă" de după moarte. 49). ea nu-şi poate găsi bărbat nici cu frumuseŃea. purificate prin foc. femeile de aici nu prea calcă pe de lături. preacurviile sunt foarte puŃine şi pedeapsa lor. lăsată-n seama bărbatului. Motivele nu sunt doar sociale. şi arunci când îndrăznesc s-o facă. înmormântarea fiind interpretată ca o regresie în Marea ZeiŃă Mamă. chiar şi în războaie. „albite" prin pisare." (XIX. pp.povesteşte Brekilien -„consumarea" integrală a trupului de după moarte. Apoi oasele sunt decopertate. 36) Yann Brekilien71 asociază această credinŃă cultului funerar al dolmenelor. Obiceiul funerar al celŃilor presupune . 47). nici le nesocotesc răspunsurile. pentru a putrezi integral. nici cu averea. Căci femeia desfrânată n-are nici o iertare. sub ochii rudelor. căsătoria e sacrosantă (XX.taină scrisori de dragoste. Paris. Tacit scriind cu gândul evident de a trimite mesaje de prihană morală la Roma: fetele se căsătoresc târziu. unde este Ńinut şapte ani. cadavrul este închis într-un dolmen. nu ştiu nici bărbaŃii. nici cu tinereŃea. 47-49) Povestea idilică se deapănă aromitor. se dă pe loc: cu părul tăiat şi-n pielea goală bărbatul o alungă pe femeie din casă. şi-o poartă-n bătăi prin tot satul." (Vin. dar temeinic. se compromit comunitar pentru totdeauna: „La un popor aşa mare. nici femeile. ci sacrale: „Germanii mai cred că femeile au în ele ceva sfânt şi profetic şi nici nu le dispreŃuiesc sfaturile. cât şi drama sau teama celor cu adevărat importante. Acolo nimeni nu ia în glumă păcatele şi a strica pe altul ori a se lăsa stricat nu se cheamă a se da după lume. socotind că e de datoria lor să împărtăşească cu ei atât bucuriile clipelor mărunte ale vieŃii. Ca o consecinŃă. prin putrezire: iniŃial. bărbaŃii sunt strict monogami. 1981. iar soŃiile îşi urmează bărbaŃii peste tot. 68 sq. 175 ." (XIX. moment în care se consideră că balastul corporal a fost distrus în suficientă 1 La mythologie celtique. celebrată prin incinerare târzie (trecere prin foc). Editions Jean Picollec.

însă. pentru a-şi alăpta copiii. moartea fiind asociată unui tărâm insular paradisiac. trecându-l printr-un pârjol de foc. sustras suferinŃei şi morŃii (Sidh). p. cei trei „corbi albi". iniŃiatică a „corbului alb" se leagă . o semnificaŃie aparte are numele marii zeiŃe. pasărea consacrată zeului luminii Lug. cu trei sâni. 69 73 Op. Se înŃelege de la sine de ce râdeau descătuşat celŃii. asociat luminii albe şi corbului alb. unde oamenii erau aşteptaŃi după ce-şi vor fi consumat „lanŃul" de pământ al întrupării. Bunicul dinspre mamă al lui Lug fusese Balor. zeiŃa Gwen („cea albă"). dar demonstraŃia e colaterală pentru a o începe acum. în timp. Yann Brekilien explică şi logica teogonică prin care „corbul negru" se transformă aici în „corb alb".remarcă şi druidicul Jean Markale73 . Sidh e format din Tir na n-Og (Tărâmul tinereŃii veşnice). 8 176 . 72 în acest ritual de regresie thanatică. „corbul" (zeul) negru al adâncurilor din Ńinutul Fomoîre.. pentru a fi încredinŃaŃi focului. 72 Ibid. echivalată cu uterul feminin care permite o regresie inversă naşterii: ea va da.măsură pentru ca sufletul să se poată desprinde de el. la celŃi. atunci când erau urcaŃi în manechinele de lemn. Mag Melă (Câmpia plăcerii) şi Tir na m-Ban (Tărâmul femeilor frumoase). fără a preciza că toată logica iniŃiatică a transformării „corbului negru" în „corb alb" prin intermediul trecerii prin foc îşi găseşte explicaŃia îh eschatologia celtică. Danu (Ana sau Commana).numele marelui zeu Lug. deoarece corbul era. De simbolistica specială. p. pe care „oamenii zeiŃei Dana" (Tuatha De Dannan) au trebuit să îl înfrunte. cit. Balor va da Balaurul din credinŃele noastre (pe o linie genetică de provenienŃă celtică). Nu putem încheia.

Editura ŞtiinŃifică.1/2. The Classical Quarterly. Relationships and Cult Ritual of the Phaistos Disc.1990 Biblia. 2. 1990 Borbely. Bucureşti. 1954. Gallese (Viterbo). 1965 Ballabriga.: The Costume ofthe Actors in Aristophanic Comedy. Bhagavad-Gita. L'image mythique du monde en Grece archaique. Arkana.. 1971 Biblia. Dacia. 1. studiu introductiv. Comitetul Pro România. Traducere din limba sanscrită. 1986 Baring. Bucureşti. Emilio: Le vocabulaire des institutions indo-europeennes. Traducere şi prefaŃă de Gh. Ceauşescu. Editura Humanitas. Bucureşti. J. adică Dumnezeiasca scriptură. Economie. W. 1999 Brekilien. Voi. Arme Jules Cashford: The Myth ofthe Goddess. Editura Symposion. 4. Evolution of an Image. Yann: La mythologie celtique.-Apr. 1989 Bhagavad-Gita.. Filosofia indiană în texte. în. DivinaŃia elenică (Metode). religion. Traducere de Claudia Dumitru. Felix: Miturile lui Homer şi gândirea greacă. Bucureşti. George. Traducere de Gala Galaction. GBV. Bucureşti. Henri de la: Patru călătorii în inima civilizaŃiilor. 64-75 Benveniste. Editura Dacia. Edition de l'Ecole de hautes etudes en sciences sociales. 1993 Bastide. notiŃe introductive. Paris. Les Editions de Minuit. Vechiul şi Noul testament. I. 1994 Aristotel: Poetica. Paris. 1987 177 . Linear B. Corin: 10 studii de arhetipologie. droit. Editura Academiei RPR.BIBLIOGRAFIE: Alexandrian: Istoria filosofiei oculte. 1989. Cluj. No. sau Sfânta scriptură. Alain: Le Soleil et le Tartare. New Series. 1999 Bowden. Traducere de Cristina Dinescu şi Raluca Popescu. Editions Jean Picollec. Edgar: Cybele The Axe Goddes. 1992 Braga. 2001 Bouche-Leclercq: Istoria divinaŃiei în Antichitate. Amsterdam. Penguin Books. Editura Univers. Samkhya-Karika. Traducere de Natalia Ionescu. Introducere. Tarka-Samkara. Editura Meridiane. Pouvoir. Studiu introductiv. Ed. pp. societe. M. Ştefan: De la Herakles la Eulenspiegel. parente. 1994 Beare. Pippidi. Bucureşti.C. traducere şi comentarii de D. 1981 Buffiere. Gieben. Cluj. Jan. Eroicul. Alliterative verse. comentarii şi note de Sergiu Al.

Bucureşti. a. The Anthropology of Ancient Greek Sacrificiul Ritual and Myth. Mythes. în: Jane Harrison. Edited and with a foreword and additional notes by Theodor H. 197. Oriental Mythology. în: Esprit. Walter: Homo Necans. 1954 Chevalier. Francis M. Cornel: La democraŃie athenienne: fausses et vraies questions. Anchor Books. 1964 Caillois. Pantheon Books. Războiul civil. EdiŃie adăugită cu trei anexe despre sex. Fustei de: Cetatea antică.: The Origin of Attic Comedy. 1985 Chantraine. Bollingen Series. Gaster. coutumes. 178 . Editura Meridiane. Bucureşti. Note. în: La notion du divin depuis Homere jusqu 'a Platon. Traducere. 2. Penguin Books. Primitive Mythology. Roger: Omul şi sacrul. ed. Garden City. University of California Press. Berkeley. 1961 Cornford.London. Filozofie şi cenzură. Andrei: Platon. Geneve. Pierre: Le divin et Ies dieux chez Homere. Traducere din limba franceză de Dan Petrescu. f. XVII. couleurs. Traducere şi cuvânt înainte de Mihai Gramatopol. în relaŃiile lor cu sacrul.Y. 1989 Cornea. 1982 Burkert. Robert Laffont/ Jupiter. gestes. [al doilea text e tradus de Elisabeta Poghirc]. Walter: Structure and History in Greek Mythology and Ritual. Berkeley-Los Angeles. Vandoeuvres. 1979 Caesar: De Bello Gallico Războiul galic. Doubleday. 1995 Cornford.Burkert. N. Bucureşti. Jean Gheerbrant. joc şi război. Editura ŞtiinŃifică. cit. figures. Traducere de Mioara şi Pan Izverna. Coulanges. Cu o prefaŃă la ediŃia a Ii-a (1949). Editura Nemira. formes. Editura Humanitas. 1997 Campbell. Francis M. Los Angeles. Themis. FranŃois: CivilizaŃia greacă în epocile arhaică şi clasică. reves. nombres. 3. Studiu asupra cultului dreptului şi instituŃiilor Greciei şi Romei. 1963 Campbell. note şi indice de Janina Vilan Unguru. nr.: The Origin of the Olympic Games. London. Translated by Peter Bing. o prefaŃă la ediŃia a IlI-a (1963) şi un cuvânt înainte (1939) al autorului. Joseph: The Hero with a Thousand Faces. Occidental Mythology. Decembre 1993 Chamoux. studiu introductiv de Cicerone Poghirc. (probabil 1989) Castoriadis. Bucureşti. Joseph: The Masks of God: 1. Edition revue et augmentee. Alain: Dictionnaire des symboles. University of California Press.

2001 Diogenes Laertios: Despre vieŃile şi doctrinele filosofilor. Douăzeci şi cinci de schiŃe de mitologie. Bucureşti. Litman. SchiŃă a istoriei poporului evreu. Cuvânt înainte al autorului. Ed. Marcel Vernant. Jean: Grădina desfătărilor. Editura Symposion. Bucureşti. Jean: Chronologie des civilisations PUF. C. 1969 Delumeau.: Dialectica spiritului grec.Traducerea notelor de Elena Lazăr. 1997 Detienne. 1984 Culianu. Jean [coord. Flammarion. 1999 Dumezil. Traducere din limba greacă de acad. Georges: Cele patru puteri ale lui Apollo şi alte eseuri. Meridiane.. Bucureşti. F. Bucureşti. Editura Humanitas. Grecii şi iraŃionalul.]: Religiile lumii. 1963 Dodds. C. 1995 Cumont. Bucureşti. Georges: Heur et malheur du guerrier. Marcel: Stăpânitorii de adevăr în Grecia Arhaică Traducere de Alexandru Niculescu. 1999 DicŃionar enciclopedic de iudaism. I. 1996 (prima ediŃie în 1985) 179 . Paris. Traducere din franceză de HoraŃiu Pepine.: Gnozele dualiste ale Occidentului. Traducere de Thereza Petrescu. Coordonare: Viviane Prager. Studiu introductiv şi comentarii de prof. Traducere de Catrinel Pleşu. Traducere: C. I. Frenkian. Editura Univers Enciclopedic. PrefaŃă de Radu Florescu. Editura Academiei RPR. 1983 (reeditată cu titlul original. Deuxieme ădition.1996 Detienne. Mituri şi rituri ale bisexualităŃii în Antichitatea clasică. Metis la greci. Traducere de Margareta Sfirschi.-R. Traducere de LaurenŃiu Zoicaş. Editura Humanitas. Bucureşti. Bucureşti. la Ed. 1998) Dumezil. Paris. IV-e. Editura Symposion. Iaşi. 1929 Delcourt. 1996 Delorme. Bucureşti. P. Traducere de George Anania. Litman. Patapievici. remaniee. Aram M. E. R. Editura Nemira. Editura Symposion. Polirom. PrefaŃă de Petru CreŃia. O istorie a paradisului. Traducere: Viviane Prager. Buc. Bucureşti. PostfaŃă de H. Bucureşti. Prof. Paris. Balmuş.: Les religions orientales dans le paganisme romain. 1996 Delumeau. Editura Meridiane. Mărie: Hermaphroditos. Aspects mythiques de la fonction guerriere chez les Indo-Europeennes. Jean Pierre: Vicleşugurile inteligenŃei. łicu Goldstein. Editura Hasefer.

1977 Durkheim. Paris. Mircea: De la Zalmoxis la Genghis-Han. Traducere de Măria Ivănescu şi Cezar Ivănescu. Georges: La religion romaine archaique.). Grisward. Editura Polirom. PrefaŃă de Georges Dumezil. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. PrefaŃă şi postfaŃă de Radu Toma. Bucureşti. Georges: Romans de Scythie et d'alentour. 1987 Dumezil. Traducere de Mariana Noica. Editura Univers. Dan Sluşanschi. . 1978 Durând.Dumezil. Studii comparative despre religiile şi folclorul Daciei şi Europei Orientale. Bucureşti. 1994 Eliade. Gilbert: Figuri mitice şi chipuri ale operei. Traducere din limba franceză de Irina Bădescu. Cu o PrefaŃă de Georges Dumezil şi un Cuvânt înainte al autorului.De la mitocritică la mitanaliză -. Eseu despre simbolismul magicoreligios. Traducere de Cezar Baltag. Gabriela CreŃia. Paris. ediŃia a Ii-a. Paris. Georges: Le livre des heros. Introducere de Radu Florescu. Editura Meridiane. Gallimard. Traducere de Alexandra Beldescu. 1980 Eliade. Bucureşti. Georges: Le roman des jumeaux et autres essais. Emile: Formele elementare ale vieŃii religioase. 1965 Dumezil. Gallimard. Mircea: Imagini şi simboluri. în colaborare cu Serge Sauneron şi Jean Yoyotte (ed. Mircea: Istoria credinŃelor şi ideilor religioase. Gallimard. Methodologie et histoire des religions. 1995 Eliade. Cu o prefaŃă de Gilles Ferreol. Traducere de Francisca Băltăceanu. Bucureşti. 1998 Durând. Gilbert: Structurile antropologice ale imaginarului. Georges: Mythes et Dieux des Germains. 1939 Dumezil. 1974 180 . Traducere: Magda Jeanrenaud şi Silviu Lupescu. Editura Humanitas. Traducere de Radu Florescu şi Gloria Ceacalopol. Mircea: La nostalgie des origines. Paris. Georges: Mit şi epopee. Traducere de Marcel Aderca. 1995 Dumezil. Bucureşti. Payot. Librairie Ernest Leroux. Bucureşti. Avec un appendice sur La religion des Etrusques. 1981 Eliade. Bucureşti. 1995 Enciclopedia civilizaŃiei şi artei egiptene. Iaşi. 1993 Dumezil. Mircea: Tratat de istorie a religiilor. Vingt-cinq esquisses de mythologie (76-l00) publies par Joel H. Editura Humanitas. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Payot. Deuxieme edition revue et corrigee. Paris. Bucureşti. Introducere în arhetipologia generală. Essai d'interpretation comparative. NRF. 1978 Eliade. Editura ŞtiinŃifică. Georges Posener. Editura Nemira.

Farnell, L. R. : The Cults ofthe Greek States, I-V, Oxford, at the Clarendon Press, 1896-l909 Farnell, L. R.: The Cult ofthe Heroes, Oxford, ibid., 1921 Festugiere, A. J.: Hermetisme et mystique paienne, Aubier-Montaigne, 1967 Filosofia indiană în texte. Bhagavad-Gita, Samkhya-Karika, Tarka Samgraha, ed. rom. 1971 Finley, John H.: Homer's Odyssey. Harvard University Press, Cambridge, Mass., 1978 Finley, Moses L: Politics in the Ancient World. (ed. princeps: Cambridge University Press, 1983) Mi-a fost accesibilă numai versiunea maghiară: Politika az âkorban. Forditotta Greskovits Endre. Europa Kbnyvkiado, Budapest, 1995 Foucart, Paul [Francois]: Les Mysteres d'Eleusis. Arno Press, New York, 1975 Frazer, J. G.: Creanga de aur. I-V. Traducere, prefaŃă şi tabel cronologic de Octavian Nistor. Note de Gabriela Duda. BPT, Editura Minerva, Bucureşti, 1980 Freud, Sigmund: 1913, Totem şi tabu. In: Opere, I. Traducere, cuvânt introductiv şi note de Dr. Leonard Gavriliu. Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1991 Gândirea asiro-babiloniană în texte. Studiu introductiv: Constantin Daniel. Traducere, notiŃe introductive şi note: Athanase NegoiŃă. Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1975 (aici se află Enuma elish şi Epopeea lui Ghilgamesh) Gennep, Arnold Van: Riturile de trecere. Studiu sistematic al riturilor de poartă şi de prag, de ospitalitate, de adopŃie, de sarcină şi de naştere, de copilărie, de pubertate, de iniŃiere, de logodnă şi de căsătorie, de funeralii, de anotimpuri etc. Traducere de Lucia Berdan şi Nora Vasilescu. Studiu introductiv de Nicolae Constantinescu. PostfaŃă de Lucia Berdan. Editura Polirom, Iaşi, 1996 Gennep, Arnold van: Totemismul. Starea actuală a problemei totemice. Studiu introductiv de Lucia Berdan. Traducere de Crina Ioana Berdan. Editura Polirom, Iaşi, 2000 Gernet, L. - A. Boulanger: Legenie grec dans la religion, Paris, 1932 Gemet, Louis: Anthropologie de la Grece antique. Preface de Jean-Pierre Vernant. F. Maspero, Paris, 1968 Gernet, Louis: Droit et societe dans la Grece Ancienne. Recueil Sirey, Paris, 1955

181

Gimbutas, Marija: CivilizaŃie şi cultură. Vestigii preistorice în sud-estul european. Traducere de Sorin Paliga. PrefaŃă şi note de Radu Florescu. Editura Meridiane, Bucureşti, 1989 Girard, Rene: łapul ispăşitor. Traducere din limba franceză şi note de Theodor Rogin. Editura Nemira, Bucureşti, 2000 Girard, Rene: ViolenŃa şi sacrul. Traducere de Mona Antohi. Editura Nemira, Bucureşti, 1995 Glotz, G.: Cetatea greacă. Traducere şi indice de Mioara Izverna şi Pan Izverna. Traducerea notelor de Elena Lazăr. Editura Meridiane, Bucureşti, 1992 Green, Miranda J. (ed.): The Celtic World, Routledge, London and New York, 1996 Guthrie, W.K.C.: Orpheus and Greek Religion. A Study of the Orphic Movement, Methuen Co. Ltd, London, 1935 Guthrie, William Keith Chambers: The Greeks and Their Gods. Beacon Press, Boston, third printing, 1961 Harris, Rendel: The Cult of the Heavenly Txvins, 1906 Harrison, Jane Ellen: Themis. A Study of the Social Origins of Greek Religion. With an Excursus on the Ritual Forms Preserved in Greek Tragedy by Gilbert Murray. And a Chapter on the Origin of the Olympic Games by F. M. Cornford. Merlin Press, London, 1989 Herodot: Istorii. în două volume. Studiu introductiv de Adelina Piatkowski. Traducere, notiŃe istorice şi note de Adelina Piatkowski (cărŃile I şi III), Felicia VanŃ-Ştef (cărŃile II şi IV). Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1961 Hesiod: Opere. Traducere, studiu introductiv şi note de Dumitru T. Burtea. Editura Univers, Bucureşti, 1973 Homer. Iliada. Traducere de George Murnu. Studiu introductiv, note şi glosar de Liviu Franga. Editura Univers, Bucureşti, 1985 Homer: Odiseea. Traducere de George Murnu. Studiu introductiv şi note de Adrian Pârvulescu, Editura Univers, Bucureşti, 1979 Husar, Adrian: CelŃi şi germani în Dacia romană. Presa Universitară Clujeană, Cluj, 1999 Hynes, William J. William G. Doty (ed.): Mythical Trickster Figures. Contours, Contexts, and Criticisms, The University of Alabama Press, Tuscaloosa London, 1997 Jeanmaire, Henri: Dionysos. Histoire du culte de Bacchus, Payot, Paris, 1951

182

Josephus, Flavius: în AntichităŃi iudaice. I-II. PrefaŃă de Răzvan Theodorescu. Cuvânt asupra ediŃiei, traducere şi note de Ion Acsan. Editura Hasefer, Bucureşti, 2002 Jung, C.G.: Simboluri ale transformării. I: Simbol şi libido. II: Eroul şi arhetipul mamei. Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu. Editura Teora/Universitas, Bucureşti, 1999 Kerenyi, C: Dionysos. Archetypal Image of Indestructible Life. Translated from German by Ralph Manheim. Bollingen Series LXV-2. Princeton University Press, 1976 Kernbach, Victor: DicŃionar de mitologie generală, PostfaŃă de Ghe. VlăduŃescu, Editura ŞtiinŃifică şi Pedagogică, Bucureşti, 1989 Kernbach, Victor: Miturile esenŃiale. Antologie de texte, cu o introducere în mitologie, comentarii critce şi note de referinŃă. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978 Kramer, S. N.: Istoria începe la Sumer. Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1962 Kun, N. A.: Legendele şi miturile Greciei Antice. în româneşte de P. Donici şi M. Leicand. Consultant ştiinŃific A. Frenkian. Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1958 La mort, Ies morts dans Ies societes anciennes. Sous la direction de Gherardo Gnoli et Jean-Pierre Vernant. Cambridge University Press - Editions de la Maison des Sciences de l'Homme, 1977 Leveque, Pierre: Aventura greacă. I-II. Traducere de ConstanŃa Tănăsescu. Editura Meridiane, Bucureşti, 1987 Libis, Jean: Le mythe de l'androgyne, Berg International Editeurs, 1991 Liiceanu, Gabriel: încercare în politropia omului şi a culturii. Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1981 Liiceanu, Gabriel: Tragicul. O fenomenologie a limitei şi depăşirii, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993 Loisy, Alfred: Misteriile păgâne şi misterul creştin. Partea I. Traducere de Dan Stanciu. Editura Symposion, Bucureşti, 1996 Loraux, Nicole: HBH et ANDREIA: deux versions de la mort du combattant athenien. în: Ancient Society, VI (1975) Loraux, Nicole: Mourir devant la Troie, tomber pour Athenes: de la gloire du heros a l'idee de la cite, in: La mort, Ies mort dans Ies societes anciennes (ed. cit.) Lurker, Manfred: DivinităŃi şi simboluri vechi egiptene. DicŃionar. Traducere de Adela Motoc. Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 1997

183

PrefaŃă şi control ştiinŃific de Radu Florescu. personaje. Marcel . 1997 Mauss. dialog între generaŃii. Murray. Marcel: Eseu despre dar. 1982. Editura Cartea Românească.K. Henri: Eseu despre natura şi funcŃia sacrificiului. Iaşi. Muşu. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Gheorghe: Lumini în depărtări. Editura Meridiane. Gregory: The Best of the Achaeans: Concepts of the Hero in Archaic Greek Poetry. Editura Dacia. în româneşte de Silvia Lupescu.Mansuelli. Marcel . Jean: Le druidisme. în voi. Johns Hopkins University Press. Editura Polirom. 1981 Muşu. voi. Buc. eroi. Meridiane. II Markale. Bucureşti. în româneşte de Dumitru ScorŃanu. 1985 Mauss. Iaşi. 1978 Nilsson. Gheorghe: Din mitologia tracilor (studii). Gleerup. Traducere de Ingrid Ilinca şi Silviu Lupescu. Editura ŞtiinŃifică. 1980 184 . Bucureşti. Lund-London-Paris-Oxford. Traducere de Alexandra Slavu.P. Traducere de Gabriela Gavril. Dialog între civilizaŃii. CivilizaŃii prehellenice şi microasiatice. 1981 Muşu. Ed. Studiu introductiv de Michel Bass. Studiu introductiv de Nicu GavriluŃă.Henri Hubert: Teoria generală a magiei. Cluj. Gilbert: Greek Studies. Bucureşti. EdiŃie îngrijită de Ioan-Florin Florescu. Guido A. Payot. Traducere de Ion Dobrogeanu-Gherea şi Ion Herdan. 1978. Editura ŞtiinŃifică. Gheorghe: Zei. Friedrich: Naşterea tragediei. Editura Polirom. Claudio Enrico Norelli: Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine. Bucureşti. Oxford. 1979 Nietzsche. Editura Polirom. Antologie. I.: CivilizaŃiile Europei vechi. Iaşi. Gheorghe: Lumini din depărtări. Traducere de Hanibal Stănciulescu şi Gabriela Sauciuc. Gheorghe: Din istoria formelor de cultură arhaică.CW. 1927 Oişteanu.: The MinoanMycenaean Religion and its Survival in Greek Religion. în: Jane Harrison: Themis.Hubert. 2001 Murray. Iaşi. 1993 Mauss. Traditions et dieux des Celtes.: De la Apollo la Faust. 1996 Moreschini. M. Bucureşti. Gilbert: Excursus on the Ritual Forms Preserved în Greek Tragedy. ed. Andrei: Grădina de dincolo. De la Apostolul Pavel la Constantin cel Mare. PrefaŃă de Nicu GavriluŃă. 1971 Nagy. Baltimore. Paris. 1973 Muşu. 1946 Muşu. Zoosophia. cit. cuvânt înainte şi note introductive de Victor Ernest Maşek. Institutul European.

în: Opere I. Univers. in: Opere. Introducere de Pierre Geoltrain. Bucureşti. cit. Trad.: Zeii Greciei. Traducere de Roxana Călinescu şi Liliana Cîobanu Harhas. de Ion Acsan şi Ion Larian-Postolache. Bucureşti. Jean-Claude: Georges Dumezil a la decouverte des Indo-Europeens. Walter F. Philosophical Library. Edihira ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Humanitas.: Termenii filosofiei greceşti. Ed. Traducere de Ileana Snagoveanu-Spiegelberg. Bucureşti. Editura ŞtiinŃifică.Originile creştinismului. (anul de apariŃie trebuie să fie 1972 sau 1973) Pausanias: Călătorie în Grecia. dr. Beatrice K. Jean M. 1996 Riviere. Iaşi.R.. (traducerea dialogului a fost realizată de către Francisca Băltăceanu) Platon: Criton (sau Despre datorie. Studiu introductiv. Bucureşti. Editura Polirom. 1993 Platon: Apărarea lui Socrate. Bucureşti. 1974 Rachet. Chicago London. 1974 Platon: Republica . 2002 Otto. cit. Traducerea dialogului îi aparŃine lui Andrei Cornea.E. A. Paul: Trickster. ed. Iaşi. Traducere de Cristian Unteanu. ■■ The University of Chicago Press. Editura ŞtiinŃifică. Bucureşti. Cuvânt înainte de E. 1982 Peters Francis E. Imaginea divinităŃii în spiritualitatea greacă. dialog etic). Traducere: Viorica Alistar. V. New York. Studiu introductiv. Ed. EdiŃia a Ii-a revăzută. Traducere de Gabriela Ciubuc. 1956 Riviere. Francois-Xavier 185 . 2001 Otto.. Avec la collaboration de Robert Schilling. univ. 2000 Radin.: Istoria doctrinelor ezoterice. Bucureşti. 1995 Ovidius: Metamorfoze. traducere şi note de David Popescu. Editura Univers.: Structură şi funcŃie în societatea primitivă. Buc. Guy: Tragedia greacă. Ed. EdiŃie îngrijită de Petru CreŃia şi Constantin Noica. docent Măria Marinescu-Himu. 1980 Radcliffe-Brown. Platon: Timaios. Traducere de Dragan Stoianovici. f. Editura Polirom. Editura Symposion. Eseuri şi discursuri. Editura Humanitas. Studiu introductiv de Ion Banu. Traducere de Marta GuŃu. traducere. Evans-Pritchard şi Fred Eggan. 1993 (traducere de Cătălin Partenie) Poezia Egiptului faraonic. The Court fester Around the World. în: Opere VII.: Fools Are Everywhere. în: Platon: Opere I. note de conf. A Study in American Indian Mythology. a.

Bucureşti. Paris. Edward: Primitive Culture. 1958 Sagan. Belles-Lettres. A Psychoanalytic Study of Violence in Ancient Greek Culture. 1977 Tylor. Bucureşti. Paris.Dillmann. B. Grisward. Erwin: Psyche. 1995 Turner. Jean: Notions fondamentales de la pensee religieuse et ades constitutifs du culte dans la Grece classique. Georges Charachidze. New York. M: Grecia epocii întunecate. 5th edition.: The Ulysses Theme. MacMillan Library Reference USA. Green. Traducere şi cuvânt înainte de Mircea Popescu. 1985 Ross. 1964 Rohde. New York. Traducere de Florica Bechet. Edited by Miranda J. London-Mexico City-New Delhi-Singapore-Sydney-Toronto. Copernic. Editura Meridiane. Simon Schuster and Prentice Hali International. London. Editura Meridiane. Bucureşti. Traducere. Editura Univers Enciclopedic. 1998 Squire. London and New York.n. 1998 Stanford. Traducerea versurilor de G. 1994 Sorel. Alain de Benoist. Mircea Eliade editor in chief. H. Anne: Ritual and the Druids. Corneli University Press. Aix-en-Provence. Bude. Repovestită în limba engleză de C. W. Zeletin. Rajagopalachari. 1996 Rudhardt. Epopee indiană. Etude preliminaire pour aider a la comprehension de la pieŃe athenienne au IV-eme siecle. prefaŃă. Reynal: Orfeu şi orfismul. 1963. Bucureşti. Bucureşti. Simon Schuster MacMillan. 1968 186 . 1954 The Encyclopedia of Religion. Psychohistory Press Publishers. Senate. Geneve. Basil Blackwell. 1995 Tilgher. J. A. Ithaca. Cercetare arheologică asupra secolelor XI-VIII î. Structure and Anti-Structure. Oxford. These presentee â la Faculte des Lettres de l'Universite de Geneve. in: Vile Congres de l'Association G. Jean Varenne. Victor: The Ritual Process. Charles: Mythology of the Celtic People. Routledge. note şi glosar de Sergiu Demetrian. Traducere de Petru CreŃia. Editura Teora/Universitas. Coşbuc şi CD. New York. Editura pentru literatură.e. In: The Celtic World. Eli: The Lust to Annihilate. Harper Torch Books. 1979 Robert. Traducere şi cuvânt înainte de Mihai Gramatopol. A Study in the Adaptability of a TradiŃional Hero. 1958 Valmiki: Ramayana. Fernand: Les origines de la tragedie: le bouc et la tragedie. Adriano: ViaŃa şi nemurirea în viziunea greacă. New York. 1979 Snodgrass.

Forme de gândire şi forme de societate în lumea greacă. Leveque. Traducere de Bogdan Ghiu. Cuvânt înainte de Zoe Petre. Editura Eminescu.I. London. Roland de: Ancient Israel. Inc. Jean-Pierre: Mit şi religie în Grecia Antică. P. Gallimard. 1995 Vernant. 1978 Walhalla şi Thule. Soi-meme et l'autre en Grece Ancienne. Repovestite după izvoare de Mihai Izbăşescu. P. M. Akademiai Kiado. Kirk. Editions de l'Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales. Mosse J. New York. Detienne. P. Traducere şi cuvânt înainte de Mihai Gramatopol. PostfaŃă de Zoe Petre. Editura Meridiane. Traducere în româneşte de Zoe Petre.): Omul grec. l'Amour. Cam-E. P. Pierre: Vânătorul negru. Paul: Au crezut grecii în miturile lor? Eseu despre imaginaŃia constituantă. 1999 (ed. I-II. J. VidalNaquet. 1989 Vernant. Y. princeps în 1968). M. Avec la collaboration de E. Toronto. J. Traducere de Zoe Petre şi Andrei Niculescu. C. M. Bucureşti. 1961 Vernant. NRF. la Mort. Garlan. Paris. Budapest. Bucureşti. Traducere de Doina Jela. Editura Meridiane. Mituri şi legende vechi germanice. 1977 187 . Garelli. Bucureşti. Its Life and Institutions. Taillardat. Jean-Pierre: L'Individu. Gernet. Ducrey. 1995 Vernant. Vernant. Bucureşti. Vian. Jean-Pierre (ed. 1996 Vidal-Naquet. Courbin. Editura Symposion. Cassin. Studii de psihologie istorică. Finley.. P.S. Jean-Pierre (coord. de Romilly. Iaşi.): Problemes de la guerre en Grece ancienne. Jean-Pierre: Originile gândirii greceşti. Translated by John McHugh. Editura Minerva (BPT). G. Lejeune. Editura Polirom. 1995 Vernant. Editura Univers. Jean-Pierre: Mit şi gândire în Grecia Antică. 2001 Veyne. I. Bucureşti.Vaux. McGraw-Hill Book Company. 1985 Vilâgirodalmi lexikon. F. Traducere de Florica Bechet şi Dan Stanciu. PrefaŃă de Zoe Petre.