MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI; UNIVERSITATEA „DIMITRIE CANTEMIR” DIN TÎRGU MUREŞ; Departamentul de Studii Masterale, Programul

de masterat: consiliere și psihoterapie

LUCRARE DE DISERTAŢIE

Conf.univ.dr. Adriana Tomulețiu Masterand: Orbán Enikő TÎRGU MUREŞ 2011

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI; UNIVERSITATEA „DIMITRIE CANTEMIR” DIN TÎRGU MUREŞ; Departamentul de Studii Masterale, Programul de masterat: consiliere și psihoterapie

Influența inteligenței emoționale și a atenției conștiente asupra satisfacției sexuale

Conf.univ.dr. Adriana Tomulețiu Masterand: Orbán Enikő TÎRGU MUREŞ 2011

2

Abstract Motto: "There are things we know, but do not know that we know. When you will know what you do not know, then you will change. "(Milton Erickson). Or not ... depends on the individual. This statement is true for anyone, for any problem. And in our case can be an ideal motto for the nowadays sexuality issue that is treated with severity and it is still a taboo subject, but unfortunately there is not payed much importance. If something is wrong in intimate life, there is no question that both sides have something to do with themselves. Unfortunately they are wrong, because everything starts from within each partner. To love, to desire, comes from within us, perhaps subconsciously, maybe not. We need to recognize the emotions that they come out, to give them interest and to deal with them, otherwise they’ll be lost, they’ll remain unsolved, and maybe that's why we do not know them, are hidden inside us. Sexual dysfunction can be both mental and somatic. More somatic occurs because within us gives, we have a warning sign that makes us realize when something is wrong. We try to treat it with drugs but only because we are physically, we can not chase "grief" with them. In this paper I tried to find out if sexual satisfaction is influenced by physical coefficients such as emotional intelligence or conscious attention. I wanted first to measure the level of sexual satisfaction that I see differences with the two variables that will be the result. Besides these two variables we thought that the recognition of mental states will be influenced by it. The sample that I chose, I hope, it will show all the differences proposed.

3

Curpins Abstract………………………………………………………...............................................1 Obiectivul și ipoteza cercetării……………………………..............................................4 Metodologia cercetării…………………………………....................................................5 Introducerea……………………………………………….................................................10 Cap.I. Inteligenţa emoţională………………………………………................................11 1.1. Emoţiile………………………………………………………….............................11 1.2. Inteligenţa emoţională…………………………………………............................12 1.2. a. Caracteristicile I.E………………………………......................................12 1.2. b. Aspectele I.E………………………………………...................................13 1.2. c. Direcţiile I.E…………………………………………..................................16 1.3. I.E. în opinia lui D.Goleman…………………………………..............................17 1.4. Concluzie……………………………………………………….............................18 Cap.II. Elemente din psihologia cuplului……………………………............................19 2.1. Cuplul conjugal – interferanţă biopsihosocială…………………………............19 2.2. Comunicarea într-un cuplu..............................................................................20 2.2.1. Lucruri esenţiale pentru o mai bună comunicare în cuplu……...........21 2.2.2. Un model de comunicare în relaţiile de cuplu………..........................22 2.2.3. Comunicarea - cheia unei relaţii stabile………………………..............24 2.3. Activitatea erotică şi viaţa sexuală a adultului……………...............................25 2.3.1. Sexualitatea cuplului…………………………………............................27 2.3.2. Psihosexologia cuplului……………………………………….................28 2.4. Pulsiunea sexuală şi libidoul…………………………………….........................29 2.4.1. Pulsiunea sexuală ……………………………………………................30 2.4.2. Libidoul…………………………………………………………................31 2.5. Satisfacţie pulsională şi auto-erotism………………………............................32 2.5.1. Experienţa de satisfacţie şi formarea dorinţei…................................32 2.5.2. Auto-erotism şi obiect al dorinţei…………….....................................34 2.5.3. Reprezentarea dorinţei şi alegerea obiectelor………........................36 2.6. De la auto-erotism la dragostea de obiect……………………........................37 2.7.Disfuncţii sexuale………………………………………………..........................38 2.7.1. Natura disfuncţiilor sexuale…………………………..........................39 2.7.2. Cauzele disfuncţiilor sexuale………………………...........................39 2.8. Insatisfacţia sexuală……………………………………...................................40

4

Cap.III. Atenția conștientă...........................................................................................42 3.1. Atenţia în relaţia de cuplu.............................................................................42 3.2. Cultivarea conştientă a atenţiei....................................................................43 3.3. Caracteristicile atenţiei.................................................................................43 3.4. Criterii de apreciere a capacităţii de atenţie.................................................44 3.5. Cultivarea metodică a atenţiei.............................................................45 3.6. Amplificarea atenţiei senzoriale....................................................................45 3.7. Tehnici de amplificare a atenţiei...................................................................47 Cap.IV. Rezultatele cercetării ştiinţifice realizate …………………………................49 4.1. Rezultatele testelor aplicate.........................................................................49 4.2. Rezultatele prelucrării statistice....................................................................60 Concluziile şi eventualele implicaţii practice ale cercetării ştiinţifice ...................61 Bibliografie...................................................................................................................63 Anexe............................................................................................................................64

5

Obiectivul cercetării Evaluarea nivelului satisfacţiei sexuale în funcţie de coeficientul de inteligenţă emoţională şi nivelui atenţiei conştiente. Ipoteza cercetării Presupunem că există diferenţe pozitiv semnificative în ceea ce priveşte influenţa inteligenţei emoţionale şi a atenţiei conştiente asupra satisfacţiei sexuale.

6

Metodologia cercetării Lotul de subiecţi Subiecţii acestei cercetări sunt adulţi, cu vârsta cuprinsă între 25-45 de ani, atât femei cât şi bărbaţi, aleşi aleatoriu, cu diferite ocupaţii, dar care sunt implicaţi într-o relaţie de cuplu sau mariaj, şi care au o relaţie sexuală normală. Instrumentele de lucru a). Scala de inteligenţă emoţională Denumirea originală: Emotional Intelligence Scale (SSRI) Descriere: Scala de autoevaluare, concepută de Schutte şi colab. (1998) pe baza teoriei elaborată de Mayer şi Salovey este compusă din 33 aserţiuni. Forma finală s-a conturat în urma aplicării pe 346 subiecţi a unei versiuni iniţiale ce a cuprins 62 itemi, ca rezultat al analizei factoriale după care au fost reţinuţi cei 33 itemi. Scala pemite efectuarea a cinci măsurători: un scor global, calculat pe baza răspunsurilor la toţi itemii şi patru scoruri relevante pentru factorii care compun IE-trăsătură: 1. optimism şi reglarea emoţiilor; 2. evaluarea şi recunoaşterea emoţiilor; 3. utilizarea emoţiilor; şi 4. abilităţi sociale. Mod de administrare şi cotare: Subiectul completează Scala IE pe baza următoarelor instrucţiuni: „Indicaţi pe o scală de la 1 (dezacord total) la 5 (întru-totul de acord) în ce măsură fiecare din afirmaţiile de mai jos vă caracterizează:” Cotarea se realizează după cum urmează: se acordă câte un punct pentru răspunsurile „dezacord total”; 2 puncte pentru răspunsurile „dezacord”, 3 puncte pt. răspunsurile „parţial de acord”, 4 puncte pentru răspunsurile „de acord” şi respectiv 5 puncte pentru răspunsurile „întrutotul de acord”. Itemii 5, 28 şi 33 se codifică invers. Itemii relevanţi pentru cei patru factori sunt prezentaţi în cele de mai jos: ei_fact1 = ei22 + ei21 + ei9 + ei12 + ei23 + ei19 + ei10 + ei28c + ei14 +ei2 + ei3 + ei1. ei_fact2 = ei5c + ei18 + ei25 + ei29 + ei32 + ei15 ei_fact3 = ei27 + ei20 + ei33c + ei17 + ei7 + ei6.

7

ei_fact4 = ei4 + ei8 + ei13 + ei11 + ei16 + ei31 + ei24 + ei26 + ei30. Scorul global se obţine prin însumarea punctelor acumulate prin răspunsul la fiecare dintre itemi. b). Scala de atenţie Toronto Denumirea originală: Toronto Mindfulness Scale (TMS) Descriere: Scala de atenția Toronto, este o măsură promiţătoare de stat de atenţie conștientă, cu bune proprietăţi psihometrice. Este compus din 13 itemi fiecare afirmație având ca caracteristică de a demonstra menţinerea gradului de conştientizare asupra respiraţiei şi observând senzaţiile, gândurile şi sentimentele care apar în tehnica meditaţiei de atenţie conștientă. Mod de administrare şi cotare: Subiectul va completa TMS pe baza următoarelor instrucţiuni: „Ne interesează ceea ce tocmai ai experimentat. Mai jos este o listă de lucruri pe care oamenii le experimentează uneori. Te rugăm să citești fiecare afirmație. În dreapta fiecărei afirmații sunt 5 variante de răspuns: „deloc”, „puțin”, „moderat”, „destul de mult” și „foarte mult”. Te rugăm să indici măsura în care ești de acord cu fiecare afirmație. Cu alte cuvinte, cât de bine descrie acea afirmație ceea ce tocmai ai experimentat, chiar acum?” Scorul global se obţine prin însumarea punctelor acumulate prin răspunsul la fiecare dintre itemi. c). Scala Modurilor sexuale Denumirea originală: Sexual modes questionnaire (SMQ): Measure to assess the interaction among cognitions, emotions, and sexual response. Descriere: Chestionarul Modurilor Sexuale, este un instrument de măsurare dezvoltat pentru a evalua factorii cognitivi si emoționali ai funcţiei sexuale. Scopul scalei este de a evalua aceste procese integrate şi interdependente în domeniul sexualităţii. Chestionarul Modurilor Sexuale (SMQ; versiunile de sex masculin şi feminin) este instrument de măsurare combinată constituit din trei subscale interdependente: gândurilor automate, emoţiile, şi răspunsurile sexuale prezentate în timpul activităţii sexuale. Studiile psihometrice au arătat bună credibilitate şi rezultatele valide în ambele versiuni, şi corelaţiile ridicate între mai multe dimensiuni din cele trei subscale sprijină conceptul de modul şi caracterul său interacţionale. În plus, capacitatea de a arăta prin

8

SMQ că discriminare între subiecţii sexuali funcţionali şi disfuncţionali, şi corelaţiile sale ridicate cu măsuri de funcţionare sexuală, subliniază rolul proceselor cognitive, emoţionale pe probleme sexuale. Acest chestionar a fost dezvoltat pentru a evalua modelul propus de modurile AT Beck (1996). Din cauza caracterului interacţional al conceptului modurilor, am creat un chestionar care evaluează trei zone diferite (gândurilor automate, răspuns emoţional, sexual şi răspunsul). Mod de administrare şi cotare: a). Subscala de gândire automată (AT) Se roagă participanţii să noteze frecvenţa (de la 1 = niciodată până la 5 = întotdeauna) cu care experimentează, de obicei, acele gânduri automate în timpul activităţii lor sexuale. Gândurile incluse în scală au fost selectate pe baza relevanţei lor teoretice şi clinice. Folosind unele dintre constatări empirice şi clinice prezentate mai sus, am selectat un produs pentru a evalua dacă conţinutul gândit a fost orientată spre stimuli sexual şi erotic sau pentru indicii nonrelevant. Sunt generate elemente pentru versiunea feminină pentru a evalua gândurile de eşec şi dezangajare, găndurile scăzute imaginii corpului, găndurile de abuz sexual, gândurile despre lipsa unui partener de afecţiune, şi gândurile despre comportament sexual şi de control. Un indice ale gândurilor negative automate a fost calculat de către însumarea tuturor elementelor automate gândite (gândurile referitoare pentru indicii erotice au fost marcate în ordine inversă). Factori pentru femei Itemi Gânduri de Abuz sexual 1,2,3,4,6,15,32,33 Gânduri de Nerespectare / dezangajare 19, 22, 26, 30 Lipsa de Afectiune a Partenerului 7, 12, 24, 27, 28 Pasivitatea sexuală şi de control 10, 14,17,21,23,29 Lipsa de Gânduri Erotice 5,8, 11,25,31 Gânduri Scăzute a imaginii corpului 9, 16, 20 Itemii 5,8,11,25,31 trebuie numerotate în ordinea inversă Factori pentru bărbați Itemi Gânduri de Anticipare a Eşecului 1,2,3,4,6,7,16 Gânduri de Grija a Erecţiei 5,8,9, 10, 11, 12,29 Gândurile de Vârsta şi organismul corelat 19,21,22,28 Gândurile negative Faţă de Sex 20, 23, 24, 25, 30 Absenţa Gândurilor Erotic 14, 17, 18, 26 Itemii 14, 17, 18, 26 trebuie numerotate în ordinea inversă b). Subscala de răspuns emoțional (ER)

9

Sunt dezvoltate 30 de elemente pentru sex masculin şi o scară de 33 de element pentru sex feminin, pentru a evalua emoţiile experimentate în timpul activităţii sexuale. Elementele au fost conectate direct la elementele de scara gândire automată. Deci, pentru fiecare gând automate, subiecţii indică răspunsul lor emoţional. O listă de emoţii fost prezentate (grijă, tristețe, deziluzie, frică, vinovăție, rușine, furie, durere, plăcere, satisfacție), iar participanţii au fost rugaţi să verifice care au experimentat, de obicei, sau de câte ori au aprobat fiecare gând automat. Un index pentru fiecare răspuns emoţional a fost calculat pe baza formulei următoare: numărul total pe fiecare emoţie aprobat / numărul total de emoții aprobat. Indicii care se bazează pe această formulă reprezintă raportul la care participanţii au, de obicei acele emoţii în timpul activităţii sexuale. Indicele emoţionale variază răspunsuri 0.0-1.0. c.) Subscala de răspuns Sexual (SR) Sunt dezvoltate pentru bărbați 30 de elemente şi o scară de 33 de element pentru sex feminin, pentru a evalua răspunsul subiectiv sexual în timpul activităţii sexuale (excitare sexuală subiectivă). Elementele au fost conectate direct la elementele de scara gândire automată. Deci, pentru fiecare gând automat prezentat, subiecţii au fost rugaţi să evalueze intensitatea lor, excitarea sexuală subiectivă (de la 1 = foarte slab la 5 = foarte mare). Un indice de răspuns sexual a fost calculat pe baza formulei următoare: suma de răspuns sexual pentru fiecare element / numărul total de răspuns sexual aprobat. Indicele bazat pe această formulă dă o indicaţie a răspunsului sexual medie (excitația sexuală subiectivă), prezentat de către participanţi în timpul activităţii sexuale. Indicele răspunsului sexual variază 1-5. d). Testul de ochi Denumire originală: „Language of the eyes” Descriere: S-a investigat cazul în care o gamă largă din stări mentale se poate fi citit din expresia facială (Baron-Cohen, Riviere, Cross, Fukushima, Bryant, Sotillo, Hadwin, franceză şi engleză, 1996). Furtheremore și Numenmaa (1964) a propus un "limbaj de faţă ", Baron-Cohen (1995) a propus existenţa unui "limbaj al ochilor", adică, faptul că informaţiile în regiunea ochilor a feţei transmite numai indicii la persoana stări mentale. Astfel a fost dezvoltat această scală care este compus din 20 de fotografii care conține o față de actriță care reprezintă 10 emoţii "de bază" (fericit, înspământat, trist, furios, fricos, supărat, dezgustat, surprins, uimit, şi disperat), şi 10 stări mentale "complex" (intrigat, vinovat, contemplativ, adorator, cârcotaș, flirt, interesat, plictisit, şi arrogant).

10

Sub fiecare fotografie a fost scris un cuvânt ţintă, descriind starea mentală care prezintă actrița. Mod de administrare și cotare: Pentru fiecare stimul, subiectul este rugat să aleagă cuvântul de sub fiecare fotografie, care descrie cel mai bine ceea ce actrița gândește sau simte. Subiecţii sunt rugaţi să răspundă cât mai repede posibil. Scorul global se obţine prin însumarea răspunsurilor emoțiilor corecte.

11

Introducerea

Motto: „Există lucruri pe care le știți, dar nu știți că le știți. Când veți ști ceea ce nu știți, atunci vă veți schimba.” (Milton Erickson) Sau nu..., depinde de fiecare. Acest motto e valabil pentru oricine, pentru orice problemă. Și în cazul nostru poate fi un motto ideal pentru că problema sexualității în ziua de az se tratează cu severitate, este încă o temă tabu, și din păcate nu se dă prea multă importanță. Dacă ceva nu este în regulă în viața intimă, nici nu se pune problema că partenerii au ceva de făcut cu ei înșiși. Din păcate se înșeală, pentru că totul pornește din interiorul fiecăruia. A iubi, a dori, vine din interiorul nostru, poate din subconștient, poate nu. Trebui să recunoaștem emoțiile care încerc să iasă pe suprafață, să le dăm interes și să ne ocupăm de ele, altfel se pierd, rămân nerezolvate, și poate de accea nu știm de ele, pentru se ascund în interiorul nostru. Disfuncțiile sexuale, poate să fie, atât somatice cât și psihice. Mai mult apare somatic, pentru că interiorul nostru dă un semn de alarmă ca să ne dăm seama că ceva nu este în regulă. Încercăm să tratăm cu medicamente dar bineînțeles cauza ne fiind fizic, nu putem alunge ”durerea sufletească„ cu ajutorul lor. În această lucrare am încercat să aflăm dacă satisfacția sexuală este influențată de coeficiente psihice cum ar fi inteligența emoțională sau atenția conștientă. Dorim prima dată să măsurăm nivelul satisfacției sexuale ca să putem observa diferențele pe care cele două variablie le va da. Pe lângă aceste două variabile ne-am gândit că și nivelul de recunoaștere a stărilor mentale, va avea și el de influențat. Eșantionul pe care am ales să sperăm că va ajunge pentru a putea vedea diferențele propuse.

Cap.I. Inteligenţa emoţională

12

1.1.Emoţiile Emoţiile sunt parte integrată a sistemului nostru psihic. Aceste au caracter subiectiv şi după unii cercetători, se află în opoziţie cu raţiunea, aceasta din urmă având caracter pregnant obiectiv. De fapt, afectivitatea înfăţişează un nivel al existenţei umane, unde totul este doar trăit de individ, dar nu în mod conştient şi făcându-se trimitere la antiteza cu raţiunea, şi mai exact la conceptualitate. Caracteristicile afectivităţii (A.si R.Mucchielli,1969): • • implicare personală complexă; caracter esenţial psihomatic sau fiziologic (desfăşurarea trăirii în plan fizic, decât la nivel conştient, şi însoţită de fenomene sau senzaţii organice, funcţionale, sub forma sentimemtelor); • • semnificaţii personale (date condiţiilor noastre existenţiale din mediul care ne înconjoară); puterea de determinare a comportamentului nostru. Deşi plasată la nivel conştient, afectivitatea are o formă complexă, adică sentimente, pasiuni, astfel încat, făcând trimitere la nivelul cultural, are rol adaptativ pentru individ şi îi potenţează activitatea de cunoaştere. În consecinţă, emoţiile constituie evaluări sau judecăţi, analize asupra lumii în care trăim, implicând totodată o evaluare de câtre subiect despre însemnătatea unui eveniment sau a unei situaţii şi depinde de personalitatea subiectului. Altfel spus, emoţia depinde efectiv de felul în care o anumită persoană evaluează şi analizează o situaţie după un sistem de valori, judecând spre exemplu dacă e bine sau rău, dacă e permis sau interzis, dacă e plăcut sau neplăcut etc. Revenind la opoziţia raţiune (în registrul intelectual) şi afectivitate (înregistrul emoţional), M. Zlate (1991) afirmă că deşi procesele cognitive şi cele afective sunt diferite prin natura lor, sunt inseparabile în activitatea individului şi se află în strânsă interacţiune. De asemenea, sediul vieţii emoţionale-creierul emoţional este definit de Daniel Goleman ca un “magazin al memoriei emoţionale”. Prin acestă, capacitatea de memorare şi de învăţare a unui individ asigură o mai bună adaptare la mediu şi este direct răspunzător de afectivitate, oferind posibilitatea de a recunoaşte stările emoţionale încercate, probate în faţa lucrurilor, oamenilor sau a altor fiinţe.

13

Importanţa emoţiilor. Emoţiile asigură: • • • • • supravieţuirea (emoţiile funcţionează ca un sistem interior de ghidare, delicat şi sofisticat); luarea deciziilor; stabilirea limitelor (trasarea unor graniţe pentru a proteja sănătatea mentală şi psihică) comunicarea (ex.: prin expresia feţei, iscusinţa verbală etc.); unitatea (ex.: sentimente de empatie, compasiune, cooperare, iertare etc., ne unesc ca specie). 1.2. Inteligenţa emoţională Termenul de “inteligenţă emoţională” a fost formulat pentru prima dată într-o teză de doctorat, în S.U.A., în 1985, a lui Wayne Leon Payne. Acestă considera că I.E. este o abilitate care implică o asociere creativă cu stările de teamă, durere şi dorinţă. D.Wechsler subliniază că adaptarea individului la mediul în care trăieşte se realizează atăt prin elemente cognitive, cât ţi non-cognitive (adică cele de ordin afectiv, personal şi social), acesteă din urmă avănd rol esenţial pentru reuşită în viaţa a individului. Dupa D.Goleman, I.E. are ca piesă de rezistenţă dezvoltarea emoţională a individului, fenomen decisiv pentru succesul acestuia în viaţă, nu doar pentru rezultate izolate (ex. rezultate şcolare, în afaceri etc.). De asemenea, cercetătorii au demonstrat ca luând ca reper elevii-capacitatea de a recunoaşte şi de a face faţă emoţiilor, duce la performanţe mari la şcoală, în muncă şi în relaţiile interumane. 1.2. a. Caracteristicile I.E. I.E. are 5 subcomponente: • • • • conştiinţa de sine a propriilor emoţii (cunoaşterea emoţiilor determină autoobservarea de sine); stapănirea sau controlul emoţiilor; motivarea interioară; empatia (capacitatea individului de a se pune în locul altuia);

14

Stabilirea şi dirijarea relaţiilor interumane (determină sociabilitate între indivizi). Primele 3 subcomponente au aspect intrapersonal şi fac trimitere la ceea ce se numeşte inteligenţă intrapersonală. Acest tip de inteligenţă se regăseşte în “Teoria inteligenţelor multiple”, lansată de Howard Gardner (1993) şi constă în abilitatea de a se întoarce spre sine, în interiorul propriei persoane; dar şi abilitatea de a forma un model riguros al sinelui după care va acţiona adecvat în viaţă. Formarea intelegenţei intrapersonale echivalează cu un ghid de comportare bazat pe o aprofundată cunoaştere şi evaluare personală, autoreflecţie şi stabilirea de obiective personale. De altfel, poate fi stimulată prin activităţi individuale, existenţa unui ritm propriu, selecţia şi tratarea diferenţiată a sarcinilor, crearea de jurnale reflexive personale. Ultimele 2 subcomponente ale I.E. înfăţişează o altă latură a acesteia, şi anume inteligenţa interpersonală. Ca şi cea intrapersonală, acest tip cunoscut şi sub numele de inteligenţă socială face parte din “Teoria inteligenţelor multiple” I.E. e capacitatea de a înţelege şi a acţiona inteligent în cadrul relaţiilor interumane (Thorndike). De asemenea, reprezintă abilitatea de a coopera, a colabora, a negocia, a comunica şi a inţelege empatic pe ceilalţi, a rezolva conflictele şi poate fi stimulată prin lucrul în grup, în echipă, stabilirea de relaţii, oferind şi primind ajutor. 1.2. b. Aspectele I.E. Anii ’90 au fost debutul studiilor despre I.E. Preocupările pe această temă s-au îndreptat în 3 direcţii reprezentate de următorii cercetători: în primul rând sunt - John D.Mayer şi Peter Salovey, apoi Reuven Bar-On şi în al treilea rând Daniel Goleman. I. Mayer şi Salovey (1990, 1993) definesc I.E. ca fiind: • • • abilitatea de a percepe cât mai corect emoţiile şi de a le exprima; abilitatea de a accede sau a genera sentimente atunci când ele facilitează abilitatea de a cunoaţte şi a înţelege emoţiile şi de a le regulariza pentru a

gândirea; promova dezvoltarea emoţională şi intelectuală. Prin aceste trăsături, cei 2 accentuează caracteristicile pozitive între gândire şi emoţie. II. Reuven Bar-On (1992) consideră că I.E. are următoarele componente: • aspectul intrapersonal:

15

- conştientizarea propriilor emoţii; - optimism (aservitate); - respect, consideraţie pentru propria persoană; - autorealizare; - independenţă. • aspectul interpersonal: - empatie; - relaţii interpersonale; - responsabilitate socială. • adaptabilitate: - rezolvarea problemelor; - testarea realităţii; - flexibilitate. • controlul stresului: - toleranţă la stres; - controlul impulsurilor. • dispoziţia generală: - fericire (satisfacţie); - optimism (atitudine pozitivă). Altfel spus, capacităţile I.E. pot fi grupate în 5 domenii: 1) Conştiinţa de sine a propriilor emoţii, prin introspecţie, observare şi recunoaştere a unui sentiment în funcţie de modul în care apare: 2) Stăpânirea emoţiilor prin conştientizarea elementelor care stau la baza sentimentelor şi aflarea unor metode de a face faţă temerilor, anxietăţii, mâniei, supărărilor; 3) Motivarea interioară prin canalizarea emoţiilor şi sentimentelor pentru a atinge un scop, însoţită de controlul emoţional şi reprimarea impulsurilor; 4) Empatia prin manifestarea sensibilităţii şi grijiri faţă de sentimentele altora, apreciind diferenţele dintre oameni; 5) Stabilirea şi dirijarea relaţiilor interumane prin competenţe şi aptitudini sociale, prin cunoaşterea, analizarea şi controlarea emoţiilor altora. III. În viziunae lui Daniel Goleman (1994) I.E. cuprinde:

16

• • • • •

Conştiinţa de sine (încrederea în sine); Autocontrolul (dorinţa de adevăr, conştiinciozitatea, adaptabilitatea, Motivaţia (dorinţa de a cuceri, dăruirea, optimismul, iniţiativa); Empatia (a-i înţelege pe ceilalţi, diversitatea, capacitatea politică); Aptitudinile sociale (influenţa, comunicarea, managementul conflictului,

inovarea);

conducerea, stabilirea de relaţii, colaborarea, cooperarea, lucrul în echipă). Insă, şi Steve Hein (1996) îşi spune punctul de vedere despre conţinutul I.E., şi anume că înseamnă: să fi conştient de ceea ce simţi tu şi de ceea ce simt alţii şi să şti ce să faci în legătura cu aceasta; să şti să deosebeşti ce-ţi face bine şi ce-ţi face rău şi cum să treci de la rău la bine; să ai conştiinţa emoţională, sensibilitate şi capacitate de conducere care să te ajute să maximizezi pe termen lung fericirea şi supravieţuirea. Acesta mai adaugă unele etape de parcurgere a I.E. astfel: -identificarea propriilor emoţii; -asumarea responsabilităţii; -învăţarea compasiunii şi empatiei (prin punerea în practică zi de zi). Întorcându-mă spre Mayer şi Salovey, se poate deosebi un aspect ce nu trebuie ignorat: formarea I.E., după aceştia, are loc pe 4 niveluri: 1. evaluarea perceptivă şi exprimarea emoţiei; 2. facilitarea emoţională a gândirii; 3. înţelegerea şi analiza emoţiilor şi utilizarea conştiinţelor emoţionale; 4. reglarea emoţiilor pentru a provoca creşterea emoţională şi inteltctuală. Iar Jeanne Segal (1999) a evidenţiat 4 componente ale I.E.: 1. conştiinţa emoţională (trăirea în mod autentic a tuturor emoţiilor) 2. acceptarea (asumarea responsabilităţii propriilor trăiri afective) 3. conştiinţa emoţională active (trăirea experienţei prezente, fară nici o influenţă din trecut); 4. empatia (raportarea la sentimentele şi nevoile celorlalţi).

1.2.c.Direcţiile I.E.

17

Componentele I.E., indiferent de interpretarea lor, se evaluează prin teste specifice, în urma cărora, se obţine o serie de puncte ce reprezintă coeficientul de emoţionalitate (Q.E.). Se consideră că persoanele ce au reuşit success în cariera, dispun de un Q.E. RIDICAT. În ceea ce priveşte direcţia de educare şi perfecţionare a I.E., trebuie mai întâi ca individul să-şi identifice şi să-şi controleze stările emoţionale negative (furie, mânie, depresie, anxietate etc.) şi apoi să-şi stabilească un stil propriu de a conduce şi a administra emoţiile personale. În acest fel, se conturează conceptul de bipolaritate a trăirilor emoţionale, adică existenţa a 2 extreme, una pozitivă şi alta negativă; reprezentate într-un tot unitar. De asemenea, este recomandată orientarea atenţiei spre cunoaşterea stărilor emoţionale negative, a înţelegerii şi a acceptării lor pentru a diminua efectele negative. În consecinţa, stăpânirea emoţiilor asigură calmarea, reducerea sau chiar înlăturarea unor trăiri negative ca anxietate sau îngrijorare. Fireşte ca în situaţii critice, extreme negative nu e uşor de trecut cu vederea, în sensul că apar reacţii precum fugă, atacul, manipularea, afirmarea, care conduc în cele din urmă la stări emoţionale negative şi nu duc întotdeauna la rezultate tocmai bune; excepţie face faptul de a te afirma, de a fi asertiv, bineînţeles în mod constructiv, duce la obţinerea unor rezultate remarcabile. Educarea, dezvoltarea I.E. îi ajută pe oameni să evite şi chiar să întoarcă în favoarea lor problemele care la atacă propriile sentimente. Pentru a afirma că am atins o stare de echilibru în plan emoţional, trebuie mai întâi să înţelegem de unde vin sentimentele noastre şi care e relaţia lor cu corpul şi cu mintea noastră, deoarece determină în mod direct succesul sau eşecul personal. Însă, emoţiile negative ca frica sau furia, considerate un fel de toxine sau resturi emoţinale, trebuie eliminate din corp. Drept urmare, principala cale de a scăpa de acestea este de a educa şi a dezvolta I.E. Acest lucru demonstrează că pe de-o parte, prin conştientizarea de sine, autodisciplină şi empatie, iar pe de altă parte, prin controlarea impulsurilor şi a sentimentelor, I.E. poate fi îmbunătăţită. De aceea, dezvoltată în timp, se poate vorbi de o maturitate a I.E., la care face referire şi D.Goleman. în viaţă, care au

1.3. I.E. în opinia lui D.Goleman

18

În 1995, prin cartea “Working with Emotional Intelligence”, D.Goleman a imprimat o nouă tendinţă, impulsionând domeniul cercetării şi aplicării I.E. Autor al bestseller-ului mondial “Inteligenţa emoţională”(apărută la Curtea Veche Publishing, 2001), D.Goleman a marcat prin cartea sa o revoluţie uluitoare în psihologie prin analiza importanţei covârşitoare a emoţiilor în dezvoltarea personalităţii umane. “I.E. se referă la capacitatea de a recunoaşte propriile emoţii şi pe ale altora, pentru a ne motiva pe noi înşine şi pentru a controla emoţiile în sine sau în relaţiile cu alţii.” (D.Goleman,1998) În cartea lui, Goleman subliniază faptul că înţelegându-ne sentimentele, totul devine mult mai limpede; reacţiile pe care la avem faţă de ceilalţi, ca şi ale lor faţă de noi, au un impact mult mai extins decât ne închipuim. Descoperim chiar şi noi moduri de a înţelege şi a privi cauzele unor boli prezente în vieţile noastre.Un exemplu ar fi ceea ce numesc psihiatrii alexitimie, adică incapacitatea unui individ de a-şi exprima prin cuvinte sentimentele, emoţiile. De asemenea, Goleman abordează tot din sfera trăirilor cu nuanţe negative şi stări precum melancolia şi depresia. Şi remarcă existenţa unor anumite efecte fizice ale depresiei: insomnia, senzaţia de apatie, comportare ca de zombi, un fel de amorţire, enervare şi o fragilitate neobişnuită şi neastâmpăr, pierderea plăcerii; şi se ajunge la terapie. Bineînţeles, Goleman optează şi pentru cunoaşterea şi cultivarea unor stări emoţionale pozitive, ca optimismul, speranţa şi dăruirea (“revârsarea”). Autorul consideră optimismul ca o atitudine principală pentru I.E. şi precizează că există o anumită dispoziţie bună, care-l va determina pe individ să adopte un stil moderat, echilibrat, îndeplinind cu success sarcinile propuse. După Goleman, o dispoziţie bună se caracterizează printr-o gândire flexibilă şi complexă, favorizând găsirea de soluţii pentru problemele individului. În acest sens, se observă accentual exclusiv pus pe puterea gândirii pozitive în finalizarea unor planuri şi în îndeplinirea idealurilor. Speranţa, ca şi optimismul, se bazează pe ideea că, în general, individul se aşteaptă că lucrurile în viaţă să meargă bine, în ciuda obstacolelor şi frustrărilor apărute. În ceea ce priveşte abilitatea emoţională, optimismul este o atitudine care oferă protecţie individului împotriva căderii în depresie, disperare sau apatie în faţa dificultăţilor. La polul celălalt se află pesimiştii şi reacţiile lor negative; au mereu ideea că nimic nu poate îmbunătăţi o situaţie, iar nereuşita lor reprezintă un deficiu personal, fiind incapabili să-l transforme într-un beneficiu.

19

Goleman vorbeşte de asemenea şi de o “reversare” (curgere sau flux) a sentimentelor. O înfăţişează ca o stare aparte asemenea extazului în care individul e foarte implicat. Ceea ce numeşte Goleman “revarsare” este I.E. la cel mai înalt grad al său, cu rezultate şi performanţe remarcabile. Revârsarea oferă satisfacţii şi face ca individul să uite de sine şi să fie total absorbit de ceea ce face, dând atenţie totală scopului urmărit. Însă şi efortul este considerabil deoarece implică mult calm şi o concentrare intensă. Caracteristicile revarsării sunt: plăcerea spontană, atracţia şi eficacitatea. Din punctul de vedere al relaţiilor interpersonale, Goleman e de părere că rolul I.E. este unul deosebit, adică pentru a deţine o putere interpersonală, trebuie ca individul să dea dovadă de autocontrol şi de capacitatea de a trece peste anxietate şi stres. Astfel, această abilitate socială facilitează contactele interumane şi oferă o expresivitate aparte imposibil de ignorat. 1.4. Concluzie Nu de puţine ori, noi înşine am constatat că printre atâtea greutăţi şi răutăţi, în viaţa ni se mai întamplă şi lucruri bune. Dacă ne gândin şi aprofundăm puţin lucrurile în ceea ce priveşte această emisferă pozitivă, ne dăm seama că noi suntem de fapt autorii a tot ce ni se intamplă (bun sau rău). Totul se petrece în interiorul nostru, iar piesa de rezistenţă este psihicul uman; el concentrează activităţile noastre de zi cu zi şi depinde de o serie de aspecte şi funcţii, printre care şi “inteligenţa emoţională”. I.E. determină descoperirea valenţelor ascunse, prin intrarea în contact cu propriile emoţii, astfel încât, cea mai dificilă parte este faptul că omul trebuie să înveţe să-şi gestioneze emoţiile în mod constructiv, în vederea atingerii unui anumit scop. De fapt, I.E. influenţează relaţiile interumane, viaţa zilnică a fiecărui individ şi stă la baza a 80% din succesul acestuia. După părerea mea, I.E. permite omului o adaptare superioară la mediul în care trăieşte, îl armonizează cu spaţiul înconjurător şi cu el însuşi; în câteva cuvinte, redefineşte imaginea despre lume şi om. Mai cred că preocuparea principală a unui individ în orice circumstanţe, ar trebui să fie descoperirea si învăţarea secretelor-cheie ale unei vieţi echilibrate.

Cap.II. Elemente din psihologia cuplului

20

2.1. Cuplul conjugal – interferanţă biopsihosocială Orientările teoretice şi metodologice cu privire la problematica familiei, în general, şi a celei conjugale, în special, la care ne-am referit, se situează pe poziţiile psihologiei sociale, având în vedere că esenţa structurii şi funcţionării familiei este psihosocială. Dimensiunea biologică (sexul-procreativă) primară şi definitorie pentru cuplul conjugal se încadrează intim sistemului psihosocial familial, sexualitatea fiind ea însăşi o punere în situaţie relaţional-comunicaţională şi un act de cultură afectivă. Sistemul de valori care determină viaţa sexuală a unui cuplu realizează un echilibru între sistemul fiziologic şi sistemul psihosocial. În acord cu F. Künkel, căsătoria poate fi considerată ca „tensiunea polară dintre bărbat şi femeie, realizată şi desfăşurată în activitatea perechii, ca o componentă unitară a mediului social”. Majoritatea specialiştilor în problemele familiale relevă ca o dimensiune constantă poziţia psihosocială aparte, de configuraţie relaţională bazată pe interacţiune mutuală a acestei forme de comunitate umană, „singura care de-a lungul istoriei nu are şansa de a dispărea” (M. Mead). Esenţa funcţională a cuplului conjugal se dezvăluie „în interacţiunea de tip bilateral, veritabilă combinaţie socio-afectivă dătătoare de seamă despre istoria schimburilor emoţionale şi relaţionale dintre soţi”, în care „ conduitele individuale suportă transformări esenţiale, tinzând să funcţioneze într-un tot interpersonal, sau, dimpotrivă, să se diferenţieze sau să se separe” (P.Golu, 1974). Interferenţa biopsihosocială determinantă pentru traiectoria fiinţei umane, parteneritatea conjugală devine modus vivendi (modul de viaţă) esenţial, în cadrul căruia individul se dezvoltă, se împlineşte şi se depăşeşte pe sine, prelungindu-se în alţii, integrîndu-se continuu în lume, cu lumea şi pentru lume. Experienţa dragostei complete, ca mod de „participaţie şi comuniune, care permite dezvoltarea activităţii personale” (E. Fromm, 1983, p. 62), este posibilă doar cadrul uniunii duale dintre bărbat şi femeie, capabilă să păstreze integritatea şi autonomia partenerilor. Deşi matrice definitorie a existenţei umane, viaţa în doi, desfăşurată ca dialog şi comuniune erotică, sexuală, procreativă, interacţională, valorică, morală şi educativă situată în aproape toate societăţile sub numele de căsătorie, sau cel puţin de uniune liberă, continuă să rămână în atenţia cercetătorilor din diverse domenii (medical, demografic, psihologic, social, juridic etc.) ca o problemă încă insuficient cunoscută, stăpînită şi, în consecinţă, cu un grad considerabil de imprevizibil în evoluţie. Impactul imprevizibilului în domeniul relaţiilor conjugale are adesea consecinţe prihologice, educaţionale, patologice şi sociale de mare răsunet, ceea ce atrage atenţia asupra posibilităţilor de limitare a acestora şi de orientare echilibrantă, sanogenă a

21

vieţii de familie. Aceasta presupune în primul rînd dezvăluirea cauzelor şi factorilor care explică şi întreţin armonia şi dizarmonia conjugală, satisfacţia şi insatisfacţia consorţilor, stabilitatea şi instabilitatea unei căsătorii, cu alte cuvinte, reuşita sau eşecul marital. Punctul de vedere psihosocial se dovedeşte a fi cel, mai cuprinzător şi profilic în abordarea ştiinţifică a familiei, precum şi intervenţiile profilactico-curative pe linia sanogenezei acesteia. 2.2. Comunicarea într-un cuplu Diferenţe de comunicare: Deviza bărbaţilor în comunicare este: "să analizăm". Voi căutaţi răspunsuri, soluţii înainte de a vă formula şi exprima opinia. Deviza femeilor ar fi: "să analizăm, dar să analizăm cu voce tare". Noi avem tendinţa de a ne construi raţionamentele pe măsura ce exprimăm paşii analizei. E drept, ne place să vorbim şi ne este mult mai uşor să ajungem la înţelegerea unui subiect dacă îl exprimăm cu voce tare, decât dacă îl analizăm în singurătatea propriei conştiinţe. Gândim cu voce tare. Din acest motiv, sunt adeseori acuzate că spunem una acum şi peste o oră spunem altceva. Dacă partenera ta suferă de sindromul "sucitei", nu te arunca să o judeci şi să îi demonstrezi inconsistenţa mesajelor pe care le transmite. Încearcă să o asculţi, să înţelegi de unde a pornit şi unde a ajuns şi chiar să îi pui la îndoială premisele. învaţă să asculţi Comunicarea trece prin trei paşi simpli: atenţie, receptare/ înţelegere, acceptare (sau nu). Manifesta-ţi interesul în ceea ce are de spus, pune întrebări, arată-i că nu îţi doreşti cu orice preţ să îţi impui punctul de vedere, ci, dimpotrivă, că doreşti şi eşti dispus să o inţelegi. Vei împuşca doi iepuri dintr-o lovitură: o vei înţelege (probabil nu în totalitate) şi o vei influenţa să fie şi ea receptivă la ceea ce ai de spus. Învata să abordezi problemele mai mult, dacă este vorba despre o problemă delicată despre care ea nu doreşte să îţi vorbească, trebuie să insişti. Numai astfel vei obţine răspunsurile pe care le doreşti. Există o problemă, totuşi. Este posibil ca ea să resimtă o anumită ameninţare (teama de a te pierde, de a te răni şi diverse alte temeri), motiv pentru care este oarecum refractară în privinţa deschiderii subiectului. Tu trebuie să îţi manifeşti interesul faţă de problema sugerându-i că nu o vei judeca. Comunicarea înseamnă comuniune şi presupune deschidere faţă de celălalt. Nu putem pâtrunde în intimitatea celuilalt fără a-l asigura că nu intenţionăm să îl lezăm. Iată că poţi face asta: Ai grijă la formulare! Dacă începi o discuţie negativ, mai mult ca sigur ea se va continua astfel. Certurile, acuzaţiile trebuie lăsate la intrare. Nu devia de la subiect şi atrage-i atenţia dacă este iniţiatoarea acestei greşeli. Femeile au tendinţa de a aminti de problemele

22

dinainte, de a aduce argumente din trecut. Aminteşte-i de la ce a pornit discuţia sau acordă timp pentru a putea trece şi peste experienţele trecute. Nu amâna discuţia pâna în clipa în care problema este pe cale să explodeze. Argumentează oferă-i întotdeauna argumente pentru ceea ce ai de spus. Ştii foarte bine că avem prostul obicei de a întreba: "De ce?" Unii psihologi (îţi recomand studiile de psihologie a persuasiunii ale lui Ellen Langer) sunt de părere că expresia "pentru ca" este investiţia cu puteri persuasive. Nu contează ce urmează după acel "pentru ca" (incredibil, nu?), important este să oferi un motiv pentru acţiune. Compromisurile fac asta dacă eşti de acord să faci asta. Compromisurile sunt baza oricărei relaţii şi trebuie să învăţăm să le facem. Viaţa de cuplu presupune sacrificarea unui procent al independenţei în favoarea înţelegerii. Învaţă să închei o discuţie O imbrăţişare şi un pupic sau sexul de după nu sunt soluţii. Nu închideţi discuţia până în momentul în care nu aţi ajuns la o concluzie. Strategiile de ceartă ale femeilor, Fii pregătit pentru atac: de-a lungul timpului a dezvoltat un adevărat arsenal de luptă şi de manipulare. Vom apela la şantaj emoţional, vom dezgropa fapte din trecut, vom fi iraţionale, vom fi complicate. 2.2.1. Lucruri esenţiale pentru o mai bună comunicare în cuplu 'Cum se poate ameliora comunicarea dintre un bărbat şi o femeie care locuiesc împreună?' Este riscant să ne aventurăm în găsirea de răspunsuri la acest tip de întrebări, deoarece putem să cădem în capcana şabloanelor şi a reţetelor general-valabile. Un punct de reper nu îţi spune unde trebuie să mergi, ci îţi indică o direcţie posibilă şi îţi oferă câteva indicaţii referitoare la ceea ce te-ar putea aştepta pe traseul respectiv. Nu dragostea ţine doi oameni împreună pe termen lung, ci respectul care există între ei; reciprocitatea posibilă a schimburilor dintre ei şi vitalitatea mesajelor pe care şi le trimit unul celuilalt. Cu alte cuvinte, calitatea relaţiei oferă unui cuplu suficientă consistenţă pentru a înfrunta diversele peripeţii care sunt inerente unei vieti conjugale. A trăi în cuplu inseamnă a accepta coabitarea a două intimităţi: intimitatea comună şi împărţită, intimitatea personală şi rezervată. 'Există lucruri pe care le voi împărţi şi le voi trăi cu tine şi altele pe care nu le voi împărţi şi nici trăi cu tine'. Acest lucru îi permite fiecăruia să aibă un spaţiu unde nu va fi controlat de celălalt. A rămane în cuplu înseamnă şi a risca întalnirea dintre doua fidelităţi: fidelitatea faţă de celălalt şi fidelitatea faţă de sine. Când nu mai este posibil să-ţi fii fidel ţie insuti (a-ţi respecta angajamentele în armonie cu respectul de sine), se va naşte un conflict intra-personal

23

care nu va avea soluţie pentru cel care va trăi sentimentul că nu se mai poate respecta rămânând în relaţie. Relaţia de apropiere, de intimitate care caracterizează un cuplu va face să reînvie atât în unul cât şi în celălalt - dar nu în acelaşi moment - rănile trecutului său (nedreptate, umilire, trădare, sentiment de neputinţă sau de nonvaloare, abandon sau respingere). Va trebui atunci ca fiecare să-şi asume riscul de a purta aceasta povară, pentru ca nu putem fi terapeuţi pentru partenerul nostru. A conveni asupra unei hărţi a vieţii de cuplu în care cinci sau şase puncte să nu fie negociabile sub nici o formă, cum ar fi (dar fiecare cuplu va trebui să descopere şi să enunţe ceea ce este esenţial pentru ei): nu impune un lucru celuilalt impotriva propriei sale alegeri; nu vorbi in locul celuilalt, deoarece poti risca sa vorbesti despre tine lasand impresia ca vorbesti despre celalalt; cel care introduce o schimbare isi asuma responsabilitatea consecintelor acestei schimbari; nu pune niciodata in relatie ceva ce apartine altcuiva; asuma-ti responsabilitatea a ceea ce aduci si faci cu ceea ce primesti de la celalalt. Ceea ce echivaleaza cu suprimarea tendintei de a-l invinovati pe celalalt cu ceea ce a zis sau a facut sau cu ceea ce nu a zis sau nu a facut. Învaţă să cultivi relaţia cu mesaje suficient de pozitive pentru a nu o devitaliza şi pentru a nu o lăsa să devină monotonă în meandrele cotidianului. Şi exista multe alte reguli de igienă relaţională care trebuie descoperite pe parcursul vieţii. 2.2.2.Un model de comunicare în relaţiile de cuplu Psihologii moderni înţeleg prin congruenţă acordul dintre ceea ce gândim cu adevărat şi ceea ce spunem. În alţi termeni, congruenţa constă în potrivirea dintre trăirea noastră internă şi expresia externă. A fi congruent atrage după sine o serie de beneficii psihologice importante într-o relaţie de cuplu. Cu cât vom fi mai puţin temători şi anxioşi în relaţie, cu atât vom fi mai capabili să ne cunoaştem mai bine pe noi înşine şi pe partenerul nostru. Cu cât vom reuşi să ne înţelegem mai bine, cu atât vom atinge un nivel mai înalt de congruenţă. În acest mod, sunt create premisele unei bune şi autentice relaţii de cuplu. Plecând de la conceptul de congruenţă, C. Rogers, întemeietorul psihoterapiei nondirective, prezintă următorul model de comunicare în relaţiile interpersonale: 1. Comunicarea în relaţia cu partenerul de cuplu este marcată de propriul nostru grad de congruentă.

24

2. Cu cât congruenţa noastră se dovedeşte a fi mai mare, cu atât este mai posibil ca mesajele noastre (verbale şi nonverbale) să fie mai bine înţelese de partenerul nostru. 3. Cu cât mesajele noastre sunt mai clare, mai lipsite de semnificaţii ambigue, cu atât partenerul nostru de relaţie ne va răspunde cu mai multă claritate. 4. Cu cât suntem mai congruenţi în relaţia noastră şi mai capabili să exprimăm într-o manieră autentică ceea ce simţim în legatură cu o anumită temă de discuţie, cu atât vom fi mai dispuşi şi mai liberi să-l ascultăm pe cel de lângă noi. 5. La acest stadiu, partenerul nostru de cuplu se simte cu adevărat înţeles de câtre noi. El simte că, în măsura în care se exprimă mai bine pe sine însuşi, noi vom înţelege mai clar modul său de a percepe o anumită problemă. Cu alte cuvinte, noi putem să vedem lumea prin proprii ochi ai partenerului nostru de cuplu şi îl înţelegem empatic. 6. Pentru partenerul nostru de cuplu, faptul de a se simţi înţeles înseamnă că noi manifestăm o consideraţie pozitivă faţă de el. 7. În măsura în care partenerul nostru de cuplu: a) ne percepe ca fiind congruenţi şi integraţi în relaţia cu el, b) simte ca manifestăm o consideraţie pozitivă faţă de el, c) simte că îl înţelegem empatic, se stabilesc condiţiile unei bune relaţii de cuplu. 8. În măsura în care partenerul nostru experimentează această relaţie (cu elementele ei caracteristice, a, b şi c), comunicarea sa se va elibera de tot mai multe obstacole. Treptat, partenerul nostru va tinde să comunice şi el cu o tot mai mare congruenţă. 9. Comunicând mai liber, intervenind tot mai puţine distorsionări, partenerul nostru va fi acum şi mai capabil să asculte cu o mai mare atenţie ceea ce îi comunicăm (repetarea punctului 4, din punctul de vedere al partenerului nostru). 10. În măsura în care partenerul este mai capabil să asculte ceea ce îi comunicăm, noi ne vom simţi înţeleşi empatic de câtre el (repetarea punctului 5), simţim că manifestă o consideraţie pozitivă faţă de noi (repetarea punctului 6) şi apreciem relaţia noastră ca fiind una bazată pe încredere şi ajutor (repetarea punctului 7). 11. Această situaţie semnifică faptul că ambii parteneri de relaţie se sprijină şi se susţin reciproc. 12. În acest lanţ de evenimente, pot să intervină unii factori limitativi meniţi să "ameninţe" procesul descris mai sus. Dacă partenerul introduce în răspunsul său la punctul 3 elemente noi (care ies din domeniul nostru de congruenţă) şi atinge o zonă în

25

care noi nu ne simţim prea confortabil (de pildă, pot fi unele aspecte legate de viaţă noastră intimă sau de ascensiunea profesională), atunci vom fi tot mai puţin capabili săl ascultăm pe cel de lângă noi şi îi vom trimite mesaje ambigue. Ca răspuns, vor apărea tot mai multe distorsionări defensive venite din partea lui. În această situaţie, toate procesele descrise anterior se vor derula invers. O relaţie de cuplu nu numai că ne uneşte cu o altă persoană, dar ne şi transformă. Deşi relaţia de cuplu este o creaţie a noastră, noi vom fi întrucâţva transformaţi de această relaţie. Modul în care ne privim pe noi înşine se modifică de-a lungul interacţiunilor cu partenerul nostru, dobândind astfel o mai profundă inţelegere de sine. Într-o bună relaţie de cuplu, nimeni nu este judecător sau ghid, fiecare încercând să valorifice eforturile celuilalt de a stabili o comunicare vie şi autentică. Aşadar, să învăţăm să devenim congruenţi cu noi înşine! Să nu ne fie teamă să exprimăm ceea ce gândim şi simţim cu adevărat! O relaţie de cuplu fără parteneri congruenţi este lipsită de viaţa şi sortită eşecului. O relaţie bazată pe congruenţă este dinamică, puternică şi cu dorinţa de a fi veşnică. Alături de cel iubit, ne re-descoperim în fiecare zi, re-învăţăm să fim spontani, re-învăţăm să ne mirăm de noi şi de cel de lângă noi. Alături de cel drag, avem prilejul să învăţăm să fim noi înşine! Fără false pudori, fără minciuni şi fără ascunzişuri! Doar noi! 2.2.3. Comunicarea - cheia unei relaţii stabile “Soliditatea unui cuplu depinde în mare parte de validitatea sistemului sau de comunicare” (Jacques Cosnier, 1981). “Chiar şi cuplurile fără probleme ar trebui din când în când să verifice starea şi eficacitatea codului comun”, susţin sexologii americani Masters şi Johnson. Nu înseamnă că printr-o bună comunicare se evită în mod sigur destrămarea cuplului, ci ca o comunicare - afectivă mai ales - face ca o legatură de dragoste sa fie mai bine întreţinută, în special în fazele de declin, care sunt întotdeauna problematice din punct de vedere afectiv. În fazele de înflorire a relaţiei, este cu atât mai uşor de realizat o bună comunicare şi este bine ca cei doi să profite de acest lucru, pentru a crea o bază solidă şi durabilă în relaţia de cuplu. Dar ce înseamnă a comunica? Toti vrem să ne facem auziţi atunci când avem ceva de spus. Dar nu este suficient să fim doar auziţi, ceea ce dorim de fapt este să fim înţeleşi. Şi acest lucru este valabil în ambele sensuri. Pentru o bună comunicare este nevoie atât de un emiţător bun, cât şi de un receptor bun. Comunicare nu înseamnă doar exprimarea unui gând sau a unui sentiment. Trebuie să fim siguri că am găsit modul cel mai bun de a-l exprima. A fi bine înţeles depinde şi de abilitatea noastră de a

26

exprima ce gândim sau simţim. Cel mai greu este să exprimi sentimentele ce te cuprind la un moment dat. Cuvintele sunt sărace pentru a sugera o trăire atât de complexă. În aceste cazuri te poţi folosi de puterea sugestivă a simbolului şi să exprimi prin gesturi, acţiuni, ceea ce nu poţi spune prin cuvinte. Vrei să arăţi cuiva că e mereu în gândurile tale? Surprinde-l printr-un gest mărunt, care să ştii că îi face plăcere. Cumpără-i o carte pe care ştii că şi-o doreşte, sau un CD cu muzică preferată. Dacă e o persoană căreia îi plac dulciurile, strecoară-i fără să observe o bomboană sau o ciocolată în buzunarul hainei sau în geantă. Surpriza descoperirii o va face să înţeleagă mesajul. Dacă ai greşit şi îţi recunoşti greşeala, un buchet de flori sau un cadou – nu neaparat scump, cât mai ales simbolic – te va ajuta să te faci înţeles şi iertat. Un gest semnificativ face de multe ori mai mult decât o mie de cuvinte. Dar pentru o bună comunicare, e nevoie să fii şi un bun receptor. Să asculţi cu răbdare ceea ce vrea cealaltă persoană să-ţi comunice. Şi să faci eforturi pentru a înţelege exact ce vrea ea să-ţi spună. Acest lucru se poate realiza uşor dacă eşti o persoană empatică. Dacă nu, încearcă totuşi să te pui în pielea şi în situaţia celuilalt. Mai întâi e nevoie să te detaşezi de trăirile tale proprii, numai aşa vei putea să înţelegi ce simte celălalt. Când două persoane se iubesc, ele de obicei gândesc şi simt pe aceeaşi lungime de undă. Chiar dacă între ele există unele diferenţe de personalitate, iubirea reciprocă le face să rezoneze foarte uşor una cu cealaltă. Empatia se realizează fără mare dificultate între îndrăgostiţi. Mai greu este de realizat acest lucru când iubirea este în declin. În această situaţie, o bună comunicare este cu atât mai mult necesară. Ea va ajuta pe amândoi să vă clarificaţi şi să decideţi ce aveţi de făcut în continuare. Uneori se poate ajunge într-o situaţie critică nu din lipsa de iubire, cât mai ales dintr-o greşită înţelegere a lucrurilor sau a celuilalt. Probabil că va mai dura ceva timp până când parapsihologii vor gâsi o cale prin care să putem comunica telepatic. Gândiţi-vă ce minunată ar fi o lume în care minciuna ar dispărea odată pentru totdeauna! Până atunci, ceea ce ne rămâne de făcut e să încercăm să ne dezvoltăm abilităţile de comunicare pentru a putea realiza o comunicare cât mai eficientă cu persoana iubită. 2.3. Activitatea erotică şi viaţa sexuală a adultului Funcţia erotică, expresie psihică primară a sexualităţii, se pregăteşte lent în cursul copilăriei şi se afirmă brusc la pubertate, pe tot parcursul adolescenţei, dobândind în mod progresiv un caracter de stabilitate şi fixîndu-se ca atare la vârsta

27

adultă, o dată cu încheierea maturităţii individului. Toată această evoluţie erotică este direct şi puternic infulenţată de procesele de transformare corporală, endocrine şi fiziologice, şi de cele de ordin psihologic. Maranon, care a studiat legile evoluţiei sexuale, a menţionat „evoluţia asincronică” a sexualităţii masculine şi feminine, întârzierea bărbatului în raport cu evoluţia femeii la pubertate, întârziere compensată de tendinţa de involuţie sexuală a femeii la o menopauză, aceasta prezentând o regresiune mai marcată decât a bărbatului la aceeaşi vârstă (A. Hesnard). În ceea ce priveşte evoluţia psihosexuală a omului, din copilărie până la vârsta a treia, majoritatea autorilor sunt de acord în a distinge trei „etape-cheie”: momentul transformărilor psihosexuale de la pubertate; momentul maturizării erotice complete a adultului; momentul involuţiei erotico-sexuale din perioada senescenţei. Transformările psihosexuale ale individului la pubertate şi în adolescenţă sunt caracterizate prin următoarele aspecte: apariţia diferenţiată după sex a caracterelor sexuale secundare; maturizare organelor sexuale, care devin apte pentru realizarea relaţiilor sexuale dintre partenerii de sex diferit, dar şi în vederea procreării; apariţia nevoii sexuale din punct de vedere psihic. Metamorfozele pubertare ale comportamentului psihosexual au fost studiate de H. Ellis, St. Hall, Maranon, S.Freud, Marro etc., notându-se diferenţe psihosexuale specifice în raport cu sexul. La băieţi, emoţiile parţial sexualizate sunt legate de creşterea şi lărgirea egotismului, în special a instinctului de combitivitate. Băiatul este prin natura sa un agresor. Dorinţa masculină faţă de sexul opus are un caracter direct sau mascat de agresivitate. La fete, situaţia este diferită. Tânăra este în primul rând seducătoare. Dorinţa sexuală feminină faţă de partenerii de sex opus se manifestă printr-o apărare provocatoare. Instinctul de apărare erotică este legat de cel al integrităţii corporale, mai cu seamă atunci când este vorba de prima experienţă sexuală, care implică pierderea virginităţii. La fete, sexualitatea este dublată de un sentiment de maternitate. Un aspect particular îl reprezintă relaţiile dintre erotică şi sexualitate. După Marro, instinctul sexualităţii precedă tandreţea erotică. Pentru A. Hesnard, tandreţea erotică precedă manifestările sexuale de factură instinctivă, care se maturizează mult mai târziu. Trecerea de la adolescenţă la vârsta adultă presupune, în mod obligatoriu, maturizarea sexuală şi, implicit, cea a personalităţii în plan emoţional-afectiv şi intelectual. Teza pansexualistă vede în maturizarea caracterelor sexuale, din punct de

28

vedere psihic (identitatea sexuală – masculinitatea şi feminitatea), o prelungire prin extensie a caracterelor sexuale secundare de tip biologic sau somato-fiziologic. Maturizarea erotico-sexuală coincide cu vârsta adultă, constituind momentul împlinirii depline a persoanei în acest sens şi având caracteristici diferenţiate pentru bărbat şi femeie. La bărbat, toate marile evenimente sexuale sunt, în primul rând, influenţate de puterea dorinţei. Este vorba, în acest caz, de implicările sexuale care pot dura mai mult timp. Ele au caracterul unei dorinţe brutale, imperioase. Cu timpul apare însă nevoia unei „selecţii” în alegerea şi desfăşurarea dorinţelor sexuale. Apar, ulterior, sentimente de posesiune, egoism, pudoare, gelozie, dar şi nevoia bărbatului de a fi „liber”. În cazul femeii, lucrurile capătă un alt aspect. Ea se manifestă prin „apropierea erotică”: participarea corporală totală, dublată de o participare morală a acesteia la actul sexual. Trebuie să vedem în aceasta „o combinare indisolubilă între erotism şi cerebralitate, care fixează destinul femeii” (A. Hesnard). Consimţind la consumarea unui act erotico-sexual, femeia renunţă în cea mai mare parte la personalitatea sa intimă. Din acest motiv, orice femeie are nevoie de o compensare a acestei atitudini submisive şi de învingere, de o compensare sau de o consolare a „rănirii sale psihosexuale”. Compensare este realizată prin tandreţe, cel puţin cu caracter formal şi trecător, din partea partenerului, dacă nu printr-un sentiment durabil şi profund pe care orice femeie îl doreşte şi îl aşteaptă (A. Hesnard). Femeia depinde, mai mult decît bărbatul, de bunăvoinţa partenerului. Ea are o tendinţă funciară poligamică de cucerire a bărbatului, acordând o valoare deosebită fiecărei „cuceriri”. Se notează apariţia în timp, atât la bărbat, cât şi la femeie, a „nevoii unei stabilităţii afective, bazate pe o apropiere tandră”, care risipeşte neliniştea, înlăturată nesiguranţa, neîncrederea şi obişnuinţa dintre partenerii cuplului. La vârsta adultă, problemele psihosexuale sunt dominate de viaţa cuplului. Din acest motiv, vom insista în mod spexial aspura sexualităţii cuplului persoanelor adulte. 2.3.1. Sexualitatea cuplului Bărbatul, prin natura şi statutul său, este angajat în principal în sfera vieţii sociale. Din acest motiv, fiind ocupat, el nu poate acorda decât o anumită parte din interesul său afectiv vieţii intime şi satisfacerii sexuale. La femeie, funcţia sexuală depinde de procreaţie, înainte de toate. Bărbatul acceptă greu şi târziu rolul său de procreator, pe când la femeie el se dezvoltă şi apare mult mai devreme. Bărbatul nu are conştiinţa organică, viscerală a procreaţiei, aceasta fiind amestecată cu impulsurile erotice primitive, de ordin instinctual.

29

În cazul femeii, sentimentul matern al procreaţiei are un pronunţat caracter fiziologic şi el se manifestă precoce. Ea se leagă de impresia că, într-un fel, „copilul este amintirea animală a unui fragment din corpul său, a unui fragment din personalitatea sa fizică şi morală” (A.Hesnard). Pentru A. Hesnard, maternitatea apare ca o „încoronare a operei sexualităţii, ca un stadiu ultim şi definitiv al evoluţiei sexuale”. Pentru bărbat, sentimentul patern este legat de grija privind viitorul copiilor, educaţia, situaţia economico-materială, integrarea lor socială. La femei, dimpotrivă, sentimentul matern are o conotaţie afectivă, psihologică, de protejare, de educare şi de formare a copilului (H. Ellis). În sensul acesta, psihanaliştii descriu două tipuri erotice de femei (Maeder): a). Tipul matern sau uterin, înclinat către satisfacţia şi realizarea maternă; b). Tipul seducător sau clitoridian, înclinat către activitatea erotico-sexuală şi dorinţa de seducţie masculină. Acest tip de femeie are un grad de sexualitate infantilă, fiind mult mai puţin evoluată. 2.3.2. Psihosexologia cuplului Din punct de vedere biologic, sexualitatea este determinată de exigenţele reproductive. La om însă, aceasta capătă o dimensiune supraadăugită, prin faptul că sexualitatea are, de asemenea, o valoare autonomă legată de elementele de comunicare senzorilă, emoţional-afectivă şi de intimitatea parteneri. Intimitatea este definită ca fiind o calitate particulară pentru două persoane, aceea de a fi apropiate sub aspect emoţional-afectiv. Această legătură afectivă se bazează pe următoarele aspecte: atenţii reciproce; responsabilitate; încredere; comunicare deschisă, sinceră a sentimentelor şi senzaţiilor; schimb deschis şi total de informaţii între parteneri; cooperare reciprocă; realizarea unei securizări reciproce prin sprijinirea unui partener de către celălalt. Modelele intimităţii variază în raport cu persoanele implicate: soţ-soţie, mamăcopil, etc. Ele diferă ca semnificaţie din punct de vedere calitativ, cel mai important fiind raportul mamă-copil. În orice situaţie însă, intimitatea este importantă, întrucât ea determină calitatea vieţii şi a iubirii dintre parteneri. R.J. Sternberg, referindu-se la „problema intimităţii”, remarcă faptul că acest tip de relaţie se constitue sub forma unei „situaţii triunghiulare”, în cadrul căreia valoarea de experienţă erotică depinde de intensitatea absolută a trei componente, iar calitatea ei depinde, la rândul său, de forţa lor relativă. care se stabileşte între

30

Echilibrul între aceste componente ale iubirii dintre parteneri este întotdeauna diferit şi relativ, existând posibilităţi infinit de variate în cadrul relaţiei erotice. 1. latura cognitivă iubirii este făcută din toate acele lucruri pe care partenerii cuplului „le ştiu” de la alţii şi care, în final, influenţează decizia de „a iubi” şi de a menţine această decizie. În trecut, „căsătoriile aranjate” din raţiuni sociale sau pentru interese familiale funcţionau destul de bine, erau durabile, aspect ce se menţine şi astăzi. 2. latura motivaţională, legată de pasiuni, prezintă aspectul relativ la cerere, la alegerea unei anumite persoane sau preferinţa pentru o anumită persoană. De ce se simte cineva atras de o persoană în mod deosebit şi de ce încearcă o repulsie faţă de alta? Pasiunea cuprinde aspecte relative die de atracţia fizică, în care raportul sexual predomină, fie de sentimentul romantic al îndrăgostirii. Pasiunea este un fapt iraţional, fiind legată de pulsiunile inconştientului. Iubirea nu poate exista fără pasiune, în schimb pasiunea singură nu este suficientă pentru a garanta şi a dezvolta stabilitatea viitorului cuplu. 3. latura emoţională a intimităţii cuprinde toate elementele care presupun faptul de „a trăi unul alături de celălalt” şi din care rezultă sentimentul de legătură. Aceasta nu corespunde pasiunii, întrucât nu se însoţeşte în mod necesar de dorinţa sexuală. Intimitatea este de două feluri: a) cea legată de starea de „a fi îndrăgostit” şi care produce acea situaţie de intimitate „fuzională” dintre parteneri; b) o alta, mai slabă, mai matură în ceea ce priveşte natura relaţiei, permiţând să se menţină şi să se dezvolte propria individualitate şi autonomie. 2.4. Pulsiunea sexuală şi libidoul Freud defineşte pulsiunea ca fiind „un concept limită între psihic şi somatic”. Termenul genetic de pulsiune sexuală indică manifestarea lor psihică. Teoria pulsiunilor este „mitologia noastră, ca să zicem aşa”, spunea Freud în 1932. Această teorie, esenţială în elaborarea metapsihologică freudiană, opune într-o primă fază pulsiunile sexuale şi pulsiunile de autoconservare, apoi aduce în prim –plan articularea conflictuală între pulsiuni ale vieţii (pulsiuni sexuale, pulsiuni de conţine un ansamblu de componenţi sau ”pulsiuni parţiale” (ca de exemplu, pulsiunea orală, anală), iar conceptul de libidou

31

autoconservare) şi pulsiuni de distrugere şi de moarte (prin acestea Freud clarifică tocmai problemele puse de sadism şi masochism). Dacă unele părţi ale corpului, numite „zone erogene” sunt surse privilegiate ale pulsiunilor numite parţiale Freud ajunge să afirme că întregul corp (extern sau intern) este o zonă erogenă, adică învestită libidinal. Corpul pentru psihanaliză, nu se reduce deci la „soma” şi la procesele biologice; în unele din perturbările acestora, se afirmă chiar că ar consta întreaga pondere a ordinii psihosexuale. 2.4.1.Pulsiunea sexuală În ce priveşte sexualitatea copii sau adulţii, consideraţi normali sau nu, au de-a face cu operaţiunea psihică pe care o teoretizează conceptul de pulsiune sexulă. Prin articularea psihicului cu sexualul, Freud caută să explice conflictul inerent al subiectivităţii fiinţei umane. Prin aceasta, el nu numai că defineşte câmpul sexual, dar arată că sexualitatea la om nu este reprezentată şi nu se manifestă în psihism decât prin „pulsiuni parţiale”. Experienţa psihanalitică indică într-adevăr că, în plan psihic, nu se întălneşte decât manifestarea „pulsiunilor parţiale” şi nu o determinare genitală (o pulsiune genitală) care l-ar împinge pe om spre un altul de sex opus. De asemenea, nici o asamblare ideală de pulsiuni parţiale nu se constitue în mod natural, determinând, ca scop propriu al pulsionalului, raportul sexual. Pulsiunea sexuală este parţială în ce priveşte scopul (scopul de satisfacere pulsională, şi nu o uniune sexuală) şi în ce priveşte obiectul (care nu este neapărat partenerul sexual; nu există nici aici obiect genital prestabilit. Doar pulsiunea sexuală astfel definită indică reprezentarea inconştientă şi parţială pe plan psihic a împlinirii funcţiei sexuale la fiinţa umană. J.Lacan, concluzionând aspura poziţiilor lui Freud, formulează astfel această problemă: „ În ce priveşte sexualitatea, toţi subiecţii sunt egali, de la copil până la adult – ei nu au de-a face decât cu ceea ce din domeniul sexualităţii trece în domeniul subiectivului, respectiv în cel al semnificantului – sexualtiatea nu se realizează decât prin operaţiunea pulsiunilor parţiale, în ce priveşte finalitatea biologică a sexualităţii”. (1964, p.161) Cu teoria pulsiunilor sexuale, Freud deschide calea concepţiei conform căreia sexualitatea oamenilor nu se află într-un raport obiectabil şi natural cu o finalitate biologică de reproducere a speciei, ci într-un raport subiectiv, social şi lingvistic, cu o finalitate inconştientă de satisfacerea pulsiunilor. Câmpul pulsional sexual se dovedeşte astfel că are, la om, aceeaşi pondere cu constituirea şi determinarea vieţii psihice, căreia Freud i-a demonstrat ireductibila divizare (Spaltung) faţă de conceptualizarea inconştientului.

32

Fie că este vorba de trezirea pulsiunilor, de trecerea de la o pulsiune la alta, de coordonarea lor în organizările libidoului, numite „pregenitale”, sau de dominarea lor relativă, prin primatul genital, Freud arată că este vorba de altceva decât de derularea unui program înnăscut ori de o mişcare inerentă doar câmpului pulsional, sau chiar de pornirea şi ordonarea sa prin simpla relaţie narcisistă cu altul. Dacă pentru Freud (ca şi pentru M. Klein) pulsiunea înseamnă relaţie, dacă viaţa sexuală, în trezirea ţi dezvoltarea ei, implică întotdeauna relaţia cu un altul, acest altul este unul care vorbeşte şi doreşte. Freud arată rolul „vocii părinţilor” (1914), al „influenţei civilizaţiei” (1938) asupra mişcării libidinale şi devenirea ei complexă. J. Lacan, mergând pe urmele sale, precizează că mişcarea pulsională, suma relativă a pulsiunilor parţiale, şi genitalizarea depind de ceva care nu aparţine ca atare câmpului pulsional: simbolicul. El insistă aspura faptului că umanizarea dorinţei, realizarea sexuală se instaurează în relaţia faţă de celălalt, care vorbeşte, doreşte, care introduce un semnificant şi o relaţie cu dimensiune de ordin simbolic, iar nu printr-o dezvoltare inerentă câmpului pulsional. Aceste afirmaţii nu aderă la punctul de vedere al psihologiei isterico-genetice. Dezvoltarea libidinală, concepută în termeni de proces de maturizare, pierde aici din pertinenţa sa, dacă trecerea de la o pulsiune la alta, de la un obiect la altul este comandată de ceva ce orientează procesul pulsional, nefiind totuşi din domeniul pulsionalului. J. Laplanche arată, de asemenea, existenţa unei terminări prin altceva decât printr-o maturizare pulsională „naturală” (1970). El presupune intruziunea sexualităţii mamei şi parazitarea copilului prin sexualitatea acesteia. Argumentând problema unei „figuri simbolice a seducţiei”, a „implantării dorinţei materne care marchează copilul, apoi adultul ca un destin” (1976), el avansează ipoteza „implantării” sexualităţii (sau a pulsiunii) prin procesul de „seducţie generalizată” deschizând copilul către sexual, prin intermediul acestui „celălalt primordial”, celălalt parental (1990). 2.4.2. Libidoul Libido este un termen latin care înseamnă dorinţă, aspiraţie. Este un cuvânt des folosit, atât în conversaţia curentă, cât şi în decursul medical, pentru a desemna expresia dinamică şi existenţială a sexualităţii. Pentru psihanaliza freudiană, libidoul, forţă permanent variabilă cantitativ, indică energia psihică a pulsiunilor sexuale. Este conceptul care arată prezenţa şi manifestarea acestor pulsiuni în viaţa psihică, unde ele se desfăşoară prin complexe de reprezentări inconştiente. Aceste reprezentări

33

ordonează sexualitatea, dar şi investirea libidinală a funcţiilor corporale care, în mod curent, nu sunt considerate sexuale (de exemplu, deschiderile orale şi excretoare). Energia „a acestor pulsiuni care au de-a face cu tot ceea ce înţelegem prin termenul de dragoste” (Freud), reprezentant al lui Eros, a cărui naştere mitică datează de la Banchetul lui Platon, „ pentru Freud, libidoul înseamnă prezenţa efectivă a dorinţei” (Lacon, 1964, p. 140). „Prezenţa” dorinţei este percepută de Freud în timpul curei, la fel ca şi mişcarea prin care sexualul se articulează cu inconştientul. Investirea libidinală, după legile procesului primar (ce caracterizează sistemul inconştient), trece de la o reprezentare la alta, căutând să găsească ceea ce a dat naştere primelor experienţe de satisfacţie pierdute, să compenseze pierderea constitutivă a dorinţei. Concepţia lui Freud se opune în special celei a lui Jung, care tinde să elimine din viaţa psihică tendinţele vieţii sexuale, generalizând şi despecificând libidoul. Dar Freud se menţine ferm pe poziţii: libidou înseamnă „manifestarea dinamică a pulsiunii sexuale în viaţa psihică”. Opoziţia Freud/Jung, de la începutul secolului, în chestiunea libidoului, încă nu s-a încheiat. Dacă începi să cedezi în ce priveşte termenul, sfârşeşti prin a ceda referitor la legătura dintre inconştient şi realitatea sexuală. 2.5. Satisfacţie pulsională şi auto-erotism Pulsiunea sexuală, la origine, nu vizează, deci, să servească genitalităţii şi reproducerii. Scopul ei în copilărie, dar şi ulterior, este acela de a obţine o satisfacţie (Freud, 1908 a). Această satisfacţie, în legătură cu perversiunile sau cu pulsiunea sublimată, este desemnată de Freud prin termenul de plăcere. Ce este „la origine” acest scop al satisfacerii pulsiunii care, în viziunea lui Freud, comandă organizarea dorinţei inconştiente şi determină căutarea unui obiect prin care respectivul scop este susceptibil a fi atins? Elaborarea metapsihologică a acestor probleme complexe înseamnă la Freud, conceperea proceselor psihice ca fiind puse în mişcare în primele experienţe de satisfacţie (1895). Aceste procese psihice, considerate de Freud operante în perioada copilăriei, permit să fie stabilită „originea” autoerotismului ca un „moment psihic” de articulare sexualului în fantasmă şi, prin aceasta, să fie explicată importanţa lui de-a lungul întregii vieţii sexuale. 2.5.1. Experienţa de satisfacţie şi formarea dorinţei Ce înseamnă aceste prime experienţe de satisfacţie, prin care Freud explică procesul dorinţei şi pe care le consideră la baza organizării lui? Experienţa de satisfacţie numită „originară” este legată, pentru Freud, de suferinţa iniţială a fiinţei

34

umane (prematurizare), provocată, de la început, de ceea ce numim „simbioza copilsân (mamă)”. Pentru a trăi (autoconservare, exigenţe ale nervilor vitale) şi a se umaniza, sugarul are nevoie de intervenţia exterioară a unui om care, pentru el, este „ obiectul sexual”, „obiectul dorit”, cu care el stabileşte o „înţelegere” (Freud, 1895). Percepţia acestui obiect este asociată cu satisfacţia pe care o procură, aducând nu numai liniştirea tensiunilor interne legate de nevoi, dar şi introducând, prin aceasta, o senzaţia de plăcere, pe care Freud o califică drept sexuală. Percepţia obiectului real care aduce satisfacere nevoii organice este, deci, asociată cu această „plăcere primă” ce lasă o „urmă mnezică” (amintire a satisfacţiei asociată cu „trăsăturile”obiectului aducător de satisfacţie) şi care, în continuare, va fi reinvestit pentru a regăsi satisfacţia de fiecare dată atunci când ea va fi căutată. Prin această investire este vizată imposibila întoarcere la ceva identic cu prima satisfacţie reală, legată de percepţie. Se înţelege, deci, că primul obiect este definitiv pierdut. Freud sugerează: „A dori trebuie să fi fost la început o învestire halucinatorie a amintirii satisfacţiei” (1900, p. 509). Reapariţia percepţiei este, spune el, „împlinirea dorinţei”. Această mişcare psihică de reproducere halucinatorie a percepţiilor, prin învestirea halucinatorie este modelul originar al învestirii libidinale (satisfacerea prin halucinare, la fel ca şi visul, sunt „realizări”ale dorinţei). Refolosind amintirea indestructibilă a trăsăturilor prelevate de la obiectul dorit, cel al primelor experienţe de satisfacţie, dorinţa inconştientă le va învesti cu noi reprezentări (prin conexiuni asociative după legile procesului primar). Producţiile psihice, respectiv „reprezentările dorinţei” (Freud, 1895) sunt primele elaborări fantasmatice, rudimentare la început, dar totuşi determinate pentru trezirea pulsiunii sexuale. Astfel, ceea ce satisface dorinţa inconştientă, acel lucru prin care subiectul îşi găseşte împlinirea, se articulează într-o creaţie psihică. Pentru Freud (ca pentru M. Klein sau Winnicott) pulsiunea sexuală este, deci, reprezentată pe plan psihic, chiar din primele săptămâni, sub formă de „reprezentări ale dorinţei”, „creaţii ale dorinţei” (Winnicott), respectiv fantasme inconştiente. Experienţa de satisfacţie pe care Freud o defineşte, pentru a putea reda ceea ce observă în experienţa psihanalitică, este, după cum se vede, departe de a fi neimportantă şi fără consecinţe. De aceea el îşi permite să postuleze: trezirea psihismului prin apariţia cea dinâi a dorinţei este legată de relaţia cu un altul privilegiat: „obiectul sexual”, „obiectul dorit”, intim legat de satisfacţia sexuală pe care o provoacă. instaurarea dorinţei, natura procesului ei, organizarea sa şi ţinta ei clară sunt intrinsec legate de urmele mnezice de satisfacţie, de „amintirea satisfacţiei” infantile, constituită pe fondul unei pierderi iniţiale ireductibile.

35

-

această „amintire”, care „seamănă” cu obiectul pierdut al satisfacţiei complete, va orienta toată căutarea, în realitate, a obiectului satisfacţiei şi el este măsura oricărei satisfacţii simţite ulterior. Astfel, satisfacţia, asociată în amintire cu unele trăsături ale obiectului promordial pierdut, este cea care devine modelul a ceea ce va fi căutat în realitate pentru satisfacerea pulsiunii.

-

„decepţia” trăită din cauza lipsei de identitate între obiect real şi obiectul fantasmatică, este un motiv de a se lua în considerare realitatea exterioară. În acelaşi timp, însă nici un obiect din realitate nu poate îndeplini dorinţa inconştientă, Obiectul căutat în realitate, pentru a satisface pulsiunea, nu este decât un obiect metonimic (parte luată drept un tot), un substitut a obiectului al satisfacţiei complete.

Astfel, fantasma fundamentală, legată de dorinţa inconştientă, este sursa trezirii sexuale, punctul de pornire al constiturii realităţii psihice. Freud avansează ipoteza că ea asigură o funcţie analoagă instinctului la animale: viaţa sexuală se reglează după aceste prime elaborări fantasmatice ce constitue „nucleul inconştientului”. Dorinţa inconștientă, structurată pe coordonate imuabile, indistructibilă, întotdeauna aceeaşi şi mereu prezentă, născută din fantasma fundamentală, determină şi organizează viaţa fiecăruia, de la naştere la moarte. 2.5.2 Auto-erotism şi obiect al dorinţei Freud (1938) vede în sugerea buzelor (nu mişcare de sugere a sânului) prototipul sexualităţii orale auto-erotice. Această activitate auto-erotică dovedeşte „crearea sânului” (Winnicott), adică a unui obiect sexual fantasmatic: acela constituit ca „amintire a satisfacţiei”. În auto-erotism se stabileşte, deci, de la început, o articulare între obiectul ales pe propriul corp (buze, sân, ca parte a corpului, sursă de plăcere) şi obiectul „creat” (obiect „sân” după M. Klein), primă formă a fantasmei. În pulsiunea orală, pentru a continua cu acest exemplu-prototip, obiectul vizat nu este, deci, sânul (sau laptele): ceea ce satisface pulsiunea este plăcerea de a lua în gură şi a suge obiectul dorinţei: „sânul”. Acest obiect vine el însuşi să se aşeze în locul obiectului primordial pierdut (neapărat pierdut, pentru ca să existe în consecinţă trezirea psihică prin dorinţă), obiect care este în acelaşi timp obiect al dorinţei şi obiect „cauză a dorinţei”. Obiectul „sân” (creaţia a dorinţei) nu este, deci, el însuşi la originea pulsiunii orale, el vine în locul acestei pierderi despre care, în Schiţă (1895), Freud arată că se constitue în relaţia cu celălalt care lasă „de dorit”. J. Lacan precizează: ”obiectul a”, obiect imaginar cauzat de dorinţă (aici, „sânul”), „nu este originea pulsiunii orale. El nu este creat cu ocazia primei hrăniri, el este creat datorită faptului că nici o

36

hrană nu va satisface niciodată pulsiunea orală, nefăcând decât să contureze obiectul care lipseşte mereu.” (1964, p. 164) Scopul satisfacerii pulsiunii, ca pulsiune parţială, nu este, deci, altceva decât o întoarcere în buclă, după ce a fost făcut turul obiectului, mai subliniază J.Lacan, insistând asupra caracterului circular al traiectului pulsional şi reversiunea sa fundamentală pe care Freud o reparase perfect (a mânca – a fi mâncat sau; pentru pulsiunea scopică, a vedea – a fi văzut). Astfel satisfacţia pulsională se distinge nu numai de satisfacerea nevoii vitale (autoconservare), dar şi de auto-erotismul zonei erogene în care obiectul (pulsiunii) „se şterge în favoarea organului, care e sursa acestuia şi coincide în general cu el” (Freud, 1915). Într-o primă etapă, exteriorul („obiectul dorit”) vine în interior (domeniu al conceptelor de încorporare, introjecţie, interiorizare), şi fantasma, „creaţie a dorinţei”, devine singura realitate a subiectului. Auto-erotismul, caracterizat de activitatea pulsiunilor parţiale şi investirea zonelor erogene separate, necesită, deci, pentru instaurarea sa, operaţiunea psihică de constituire a fantasmei care stă la baza trezirii vieţii sexuale. Delimitarea unei zone erogene orale (învestită cu libido) este legată de o satisfacţie care se dovedeşte, după cum am văzut, nereductibilă doar la satisfacerea unei nevoi organice. Din registrul împlinirii nevoilor se „detaşează”o „primă de plăcere” (Freud). Această „primă de plăcere” este tocmai ceea ce se caută prin sugerea buzelor. Descriind prototipul erogen al sărutului, Freud dă imaginea buzelor ce se sărută pe ele însele în mişcarea de sugere (1905 a). Acestei zone libidinale deschise în gură prin intruziunea sexualului, sânul (parte a corpului şi obiect al dorinţei) îi oferă, ca substitut învestit cu libidou, o anumită satisfacţie. Auto-erotismul nu este, deci, un „timp” iniţial al sexualităţii fără obiect (chiar dacă nu există un obiect exterior constituit ca atare). Dacă acest moment pare că nu necesită nici un obiect, este pentru că avem de-a face cu o satisfacţie care constă în dependenţa de obiectul fantasmatic (şi ulterior ea poate da atâta mulţumire, încât activitatea fantasmatică redevine sau rămâne uneori singura satisfacţie sexuală). Crearea dorinţei (termen generic), prin care este obţinută satisfacţie sexuală, stă în centrul problematicii auto-erotismului. Faptul că aceasta rămâne operantă de-a lungul întregii vieţi sexuale, în mod mai mult sau mai puţin marcat, explică dificultatea de a renunţa la satisfacerea pulsională pa care o cere „principiul realităţii” şi ponderea determinantă a vieţii fantasmatice în care dorinţa este echivalentă cu împlinirea ei, respectiv realitatea psihică cu realitatea externă.

37

Înţelegem că organizarea dorinţei inconştiente şi ţinta ei clară au o pondere deloc neglijabilă în ce priveşte alegerea obiectelor dorinţei şi ale dragostei. Se explică astfel atitudinea secretă, ascunsă, caracteristică autosatisfacerii sexuale (fie că ea se concretizează prin masturbare solitară sau concertată, fie că se obţine doar cu ajutorul fantasmei). Se clarifică, de asemenea, caracterul de constrângere al dorinţei, perceptibilă mai ales în perversiuni. 2.5.3. Reprezentarea dorinţei şi alegerea obiectelor Formarea dorinţei faţă de obiectul „sân” încearcă să compenseze pierderea constitutivă a lui „a dori”. În acest sens, se poate spune că obiectul „sân” este primul din seria obiectelor substitutive fantasme sau reale, parţiale sau totale (corpul, o persoană) care vor veni de-a lungul întregii vieţi să „colonizeze” locul lăsat gol prin această pierdere, să se prezinte în locul obiectului primordipal ierdut, singurul care ar putea da o completă satisfacţie pulsională, ducând, tocmai prin aceasta, la stingerea dorinţei. Dacă obiectul pulsiunii este „acel lucru în care sau prin care pulsiunea îşi poate atinge scopul” (Freud, 1915), în funcţie de dorinţă, acest obiect este învestit, cu scopul obţinerii satisfacţiei. În el însuşi, obiectul pulsiunii este deci, indiferent. Freud subliniază: „ Acesta nu este neapărat un obiect străin, ci foarte bine poate fi o parte din propriul corp. El poate fi înlocuit, după voinţă, de-a lungul destinului pe care îl traversează pulsiunea” (1915, p.19). O serie de obiecte heteroclite în sine, care ţin de o determinare subiectivă şi istorică, pot fi, deci, solicitate să vină să ocupe locul „obiectului mereu lipsă” (J. Lacan). Astfel, în dinamica orală, degetul mare, un colţ de cuvertură, sărutul, „haleala”, ţigara, toate obiectele care ţin de o „plăcere a gurii”, sau o evocă prin ecvhivalenţă simbolică vin să se substitue primul obiect oral conturat în formă de „sân” în experienţa originară de satisfacţie sexuală. Atunci când Freud vorbeşte de alegerea obiectului sau de dragoste de obiect, el se referă în general la o persoană totală, dar, în ce priveşte obiectul vizat prin componenetele pulsiunii sexuale, el vorbeşte de serii de obiecte şi echivalentele lor simbolice (astfel, pentru pulsiunea anală, avem echivalenţa: fecale = penis = copil = cadou). Ca şi Freud, M. Klein şi J. Lacan arată că obiectele vizate de pulsiunea sexuală joacă întotdeauna un rol important, chiar dacă odată a fost stabilită relaţia cu obiectele totale. 2.6. De la auto-erotism la dragostea de obiect

38

Trecerea de la auto-erotism la dragostea de obiect (satisfacţie aşteptată de la un obiect exterior, situat ca atare) este unul din aspectele procesului libidinal. Freud emite ipoteza că acest proces complex necesită unificarea obiectelor pulsionale şi înlocuirea lor cu un singur obiect. Dar această „trecere” la învestirea lumii exterioare nu înseamnă abandonarea auto-erotismului. Aceasta rămâne prezent, după cum o dovedeşte fantasma, de-a lungul întregii vieţi sexuale şi în orice formă de sexualitate. Organizarea dorinţei inconştiente, aşa cum o descrie Freud, în „momentul” autoerotic nu pare deloc propice găsirii unui obiect de dorinţă şi de dragoste străin acelui lucru care provoacă o învestire libidinală: căutarea obiectului care să dea satisfacţie? Identificat cu trăsături luate de la obiectul pierdut cu care el se „înveşmântează” (Freud), „Eul”, ca imagine unificată a corpului în cazul narcisismului, devine motiv de învestire cu libidou, şi astfel va rămâne pentru toată viaţa. Atunci, ce se doreşte la celălalt, la cel ales? Ce se iubeşte în el?. Narcisismul vine să dea formă unei mişcări pulsionale auto-erotice: „Subiectul începe să se considere pe el însuşi, propriul său corp, ca obiect al dragostei” (Freud, 1911). În narcisismul zis primar (prima concepţie a lui Freud) Eul este cel învestit libidinal în toată totalitate şi devine obiect al dragostei spre care converg pulsiunile parţiale. Copilul se alege, deci, pe sine însuşi, propriul său eu, ca obiect al dragostei înainte de a-şi orienta alegerea spre obiecte exterioare situate ca atare. Această etapă nu este niciodată depăşită, Eul rămânând toată viaţa „marele rezervor de libidou”: învestiri retrase altor obiecte (narcisism zis secundar). Alegerea primului obiect al dragostei se face din anturaj, adesea este mama sau substitutul ei, iar alegerile ulterioare rămân legate de experienţa satisfacţiilor obţinute în relaţia privilegiată cu acest prim „altul”. Obiectul dragostei, aici, îndeplineşte un rol analog cu obiectul dorinţei aşa cum a fost construit prin fantasmă. În cadrul narcisismului se unesc, deci, câmpul dragostei (relaţie cu un obiect total) şi al dorinţei (corelativ al pulsiunii), dorinţă care se simte şi se recunoaşte, subliniază J. Lacan, în primul rând, ca dorinţă de Celălalt (aici este vorba de Celălalt matern, primordial, loc al determinării semnificante). Aceasta este ceea ce structurează pulsiunile, al căror genitiv, în limbajul nostru, permite sesizarea mişcării de dute-vino pe care Freud o consideră activitate/ pasivitate (a mânca – a fi mâncat, a vedea – a fi văzut) şi care se enunţă atât ca dorinţă pentru celălalt, cât şi ca dorinţă venind de la celălalt. Căile şi modalităţile inconştiente conform cărora „se alege” un partener sau altul sunt, deci, complexe. Freud degajă două tipuri de soluţii (adesea legate între ele) în alegerea obiectului sexual. Această alegere se poate inspira din anumite modele ale

39

căror origini datează din prima copilărie: „alegerea mamei” (tip numit prin susţinere) sau tipul narcisic. În acest din urmă caz, obiectul este als după propria imagine a subiectului, deci nu pe modelul zis al mamei, ci pe cel al persoanei şi corpului propriu (Freud, 1914). Acest din urmă mod de captură homosexuală io o importanţă deosebită în cazurile patologice, subliniază Freud (1905 a). Funcţia normativă oedipiană reglează aceste orientări şi, în special, identificarea narcisică. Alegerea obiectelor poate scoate în evidenţă slăbăciunile mai mult sau mai puţin importante ale acestei reglări Narcisismul este, într-adevăr, piatra de încercare a perversiunilor, a homosexualităţii, precum şi a anumitor situaţii patogene ale relaţiei amoroase. Dar „alegerea mamei” (alegerea incestuoasă) nu este nici ea lipsită de probleme (poate fi un factor de impotenţă fizică) şi asta cu atât mai mult cu cât există un transfer de narcisism în dragoste, cu supraestimarea sexuală a obiectului. Astfel, Freud scrie: „Supraestimarea sexuală, frapantă în această dragoste de obiect prin susţinere, îşi are originea în narcisismul originar al copilului şi răspunde, deci, unui transfer de narcisism asupra obiectului sexual”. (1914, p.94) 2.7.Disfuncţii sexuale Disfuncţiile sexuale erau socotite mai demult ca în întregime apărând din experienţa copilăriei precoce, mai ales ca anormalităţi în sexualitatea copilăriei şi în relaţiile părinţi-copii. Psihanaliza care arunca privirea sa aupra conflictelor inconştiente era privită ca singura alegere psihoterapeutică. Abia prin anii ’50 şi ’60 unele dificultăţi sexuale erau abordate de terapia behavioristă (care afirma că multe comportamente sexuale sunt învăţate şi li se poate aplica teoria învăţării). În anii ’70 Masters şi Johnson au scris “Human sexual inadequancy”, descriind o nouă abordare sistematică, care apoi a căpătat denumirea de “Sex therapy” şi care apoi a format baza terapiei, aşa cum este ea descrisă în acest capitol, fiind o considerabilă extensie a conceptelor behavioriste, punând mare bază pe îndemânarea comunicării, lucru ce presupune ca la terapie să participe ambii parteneri. La aceasta ulterior s-au adăugat şi alte metode care compun terapia sexului, educaţie şi sfaturi pentru practică. Terapia se face deci cu un cuplu, ea oferă puţin pentru un singur individ dacă nu participă şi partenerul său, dar în ultimul timp s-au abordat şi indivizii fără partener (în ultima vreme şi pacienţii cu handicap). Disfuncţiile sexuale se pot datora atât factorilor fizici cât şi psihologici (mulţi, mai ales cu tulburări de erecţie erau prost diagnosticaţi ca fiind psihogenetici). Se pare că în multe cazuri de disfuncţii sexuale, alături de factorii psihologici există şi factori fizici

40

care apar pentru a complica şi mai mult situaţia. Deşi capitolul este dedicat acelora care au doar factori psiohologici, multe din procedee au un rol în situaţii în care indivizii au probleme legate şi de factori fizici. 2.7.1. Natura disfuncţiilor sexuale Disfuncţiile sexuale reprezintă scăderi persistente ale interesului şi răspunsului sexual (se deosebesc de deviaţiile sexuale care sunt deviaţii calitative de la normal). Nu există un consens în privinţa clasificării deviaţiilor sexuale, dar s-ar putea descrie 4 categorii: legate de interesul sexual, de apariţia nevoii, de orgasm, precum şi alte probleme (care nu pot fi incluse în primele trei). Vezi tabel 1. Tabel.1. - Clasificarea disfuncţiilor sexuale Disfuncţii sexuale Categoria Interes Apariţie Orgasmul Altele Femei Scăderea interesului sex. Scăderea excit.sexuale Disfuncţii orgasmice Vaginism Dispareunia Bărbaţi Scăderea interesului sex. Disfuncţii ale erecţiei Ejacularea precoce Întârziere/absenţa ejaculării Ejaculare dureroasă Dispareunia

Două probleme sunt importante: timpul când apar şi extinderea problemei. Tulburările pot fi primare şi secundare, totale sau situaţionale (cu un anumit partener). Dar în cadrul unei anumite categorii pot fi multe variaţii. Alte tulburări, cum ar fi lipsa de satisfacţie sexuală nu este grupată în cadrul disfuncţiilor sexuale dar este importantă pentru pacient. Multe disfuncţii sexuale sunt legate de depresie, insomnie, probleme ginecologice şi infertilitate. 2.7.2. Cauzele disfuncţiilor sexuale Disfuncţiile sexuale sunt cauzate de mai mulţi factori în care se iau în considerare cele de cauzalitate psihologică dar sunt importanţi şi factorii fizici (boli, medicamente). Se obişnuieşte a împărţi cauzalitatea în factori predispozanţi, (care fac persoana vulnerabilă la dezvoltarea unor probleme sexuale), precipitanţă (care conduc la aparţia problemei sexuale), factori de menţinere (răspunsul psihologic la problemele sexuale, atitudini sau alte stresuri care fac ca problema să persiste sau să se înrăutăţească). Factorii se interacţionează.

41

Tabel 2. - Factorii psihologici care contribuie la disfuncţiile sexuale Factori predispozanţi atitudine parentală inhibantă sau distorsionată faţă de sex • • • relaţii în familie disturbate, relaţii sărace cu părinţii, lipsă de afecţiune experienţe sexuale traumatizante, precoce, incest, abuzul sexual faţă de copil educaţie săracă privind sexul eşecuri câte odată depresie/anxietate

Precipitanţi discordanţă în cadrul relaţiilor • • • • • • • • • • • • • • naştere (din cauza depresiei sau a factorilor fizici) infidelitate disfuncţii la partener

reacţie psihologică la factori organici

Factori de menţinere anxietate (ex. bărbatul are nevoie totdeauna de a fi un expert sau femeia să aibă orgasm chiar şi fără sex pentru a plăcea partenerului) frica de eşec (ex. lipsă de erecţie) cereri ale partenerului comunicare săracă (mai ales despre nevoile sexuale ale fiecăruia sau a anxietăţii) vină (ex. legat de o afacere) lipsă de atracţie dezacord în cadrul relaţiilor frica sau emotivitatea de intimitate informaţii sexuale inadecvate (ex. cum să-ţi stimulezi partenerul) restricţii de joc (femeia nu este încă destul de excitată) depresie/anxietate 2.8. Insatisfacţia sexuală Cuplul contemporan acordă o importanţă tot mai mare performanţelor sexuale. Niciodată nu s-a discutat ca acum despre “satisfacţie sexuală”, “potenţial orgasmic”, “apetit sexual” etc. Dorinţa împlinirii sexuale a devenit atât de obsedantă, încât incapacitatea individului de a-şi conduce partenerul la orgasm provoacă stări de nemulţumire, latente într-o primă perioadă, dar acut manifeste dacă insatisfacţia

42

sexuală se menţine timp mai îndelungat. De altfel, o serie de cercetări evidenţiază faptul că frecvent, tensiunilor generate de insatisfacţia sexuală a cuplului, li se adaugă şi celor provenite dintr-o eventuală relaţie extraconjugală. Conflictualitatea apare ca fiind iminentă şi justificată, cu consecinţe mai mult sau mai puţin grave.

43

Cap.III. Atenția conștientă Atenţia este cel mai important lucru din viaţa noastră pentru că vom realiza exact acele planuri cărora le vom da atenţie. Practic unde ne este atenţia ne este şi energia creatoare. În viaţă, lucrul căruia îi vom acorda atenţie va merge bine. Lucrurile cărora nu le vom acorda atenţie vor merge la voia întâmplării sau mai bine zis vor merge în direcţia pe care o dă atenţia altora. - Atenţia poate fi conştientă sau inconştientă. - Atenţia este un gând sau o sumă de gânduri care au acelaşi scop. - Atenţia conştientă este întâlnită la oamenii care au un scop foarte bine definit şi fac tot ce le stă în putere să îl atingă. - Atenţia inconştientă este întâlnită la majoritatea oamenilor. Majoritatea oamenilor îşi doresc să le fie bine, să aibă bani, etc, dar atenţia lor nu este în această direcţie deoarece sistemul social este făcut în aşa fel încât oamenii sunt determinaţi să REacţioneze nemai având timp să poată acţiona deoarece mintea conştientă şi cea inconştientă este ocupată cu rezolvarea problemelor puse de actualul sistem economic. Practic suntem sclavii actualului sistem. Până nu opreşti şirul REacţiunilor nu vei reuşi să acţionezi conform cu planurile sau visele tale. Eşti prins într-un sistem care nu-ţi va da drumul de bună voie. Primul lucru pe care trebuie să îl faci pentru a ieşii din acest sistem este să devii conştient de acest sistem şi de modul în care te conduce. Astfel vei putea să găseşti portiţele de ieşire. 3.1. Atenţia în relaţia de cuplu Relaţia de cuplu funcţionează armonios atâta timp cât partenerii îşi dau atenţie unul celuilalt. Când doi oameni se cunosc şi se îndrăgostesc atenţia lor este în marea majoritate a timpului câtre celălalt. Pe măsura ce trece timpul acesta atenţia se diminuează treptat. Această diminuare se produce din mai multe cauze cum ar fi apariţia altor lucruri cărora trebuie să le dăm importanţă (atenţie) mai mare (probleme financiare, de serviciu, copii, etc.). Practic atenţia ne este deturnată câtre alte lucruri cârora trebuie să le dăm atenţie. Atenţia pe care o putem acorda lucrurilor în general este limitată deoarece nu putem fi la fel de atenţi la mai multe lucruri în acelaşi timp. A-ţi observat că atunci când apare o problemă care vă frământă nu vă mai puteţi gândi la alte lucruri şi că această problemă vă ocupă toată atenţia. Toţi avem nevoie de atenţie, adică să fim în atenţia

44

cuiva, să fim în centrul atenţiei. Acest lucru ne face să ne simţim importanţi. Iubirea este atenţie acordată cuiva. Daca suntem atenţi la ce suntem atenţi ne putem da seama în ce direcţie se îndreptă viaţa noastră. Prin distragerea atenţiei suntem manipulaţi. 3.2.Cultivarea conştientă a atenţiei Toate realizările noastre, toate experienţele vieţii s-au desfăşurat şi au primit din partea noastră o anumita atenţie. Gradul atenţiei de care omul dă dovadă în mod spontan în existenţă este măsura propriului său nivel de conştiinţă. Pe de altă parte, este evident că, pe măsură ce dezvoltăm această calitate a minţii noastre, începem să fim din ce în ce mai mult prezenţi, şi prin urmare, mai conştienţi. Între atenţie şi starea de “a fi” a unui om există o permanentă legătură. 3.3. Caracteristicile atenţiei Pentru o înţelegere mai profundă a mecanismului atenţiei care exprimă în primul rând o mobilizare voluntară, selectivă şi o focalizare asupra unui obiect, fiinţă sau fenomen în vederea unei cunoaşteri optime, prezentăm în continuare caracteristicile esenţiale ale atenţiei: 1. Stabilitatea – sau altfel spus persistenţa atenţiei, care constă într-o menţinere fermă şi clară a atenţiei orientată neîntrerupt către aceeaşi activitate sau obiect al cunoaşterii. 2. Concentrarea – se referă la capacitatea de a realiza o orientare selectivă, cu un scop bine determinat, cum ar fi desfăşurarea unei anumite activităţi sau observări eficiente a fenomenelor. Această caracteristică conferă atenţiei claritate şi o intensitate specifică. 3. Flexibilitatea – este calitatea care permite deplasarea, comutarea rapidă a atenţiei de la o activitate la alta sau de la un fenomen la altul cu un efort minim, exprimând astfel mobilitatea focalizării asupra proceselor sau obiectelor asupra cărora ne concentrăm. Flexibilitatea este cea care facilitează adaptarea la diferite activităţi sau perceperea unor fenomene diferite. 4. Distributivitatea – este acea caracteristică a atenţiei care permite cuprinderea simultană în sfera mentalului nostru a două sau mai multe procese sau activităţi care se desfăşoară simultan. În general această caracteristică se desfăşoară într-o formă

45

optimă atunci când cel puţin unul dintre procesele în desfăşurare este pentru noi suficient de cunoscut, desfăşurându-se mai mult automat. 5. Volumul sau capacitatea de cuprindere a atenţiei exprimă acea forţă de expansiune dirijată a capacităţii noastre de percepţie în vederea înglobării unei sfere cât mai largi de procese, fenomene sau activităţi. 3.4. Criterii de apreciere a capacităţii de atenţie Înainte de a recomanda câteva exerciţii de amplificare a atenţiei este util să putem realiza o anumită evaluare a capacităţii noastre de a fi atenţi. a) Evaluarea atenţiei auditive Se va pronunţa o serie de cifre unele după altele, ca şi cum ar fi vorba despre un număr de telefon, după care se va repeta un număr cât mai mare posibil de cifre din cele pronunţate, fără eroare, şi se va urmări să se crească acest număr. În general, un copil de 5 ani poate să repete un număr de 4 cifre, un copil de 6 ani va repeta un număr de 5 cifre, unul de opt ani 6 cifre, la 11 ani, 7 cifre; puţini adulţi repetă mai mult de 8 cifre. b) Evaluarea atenţiei vizuale Se vor scrie serii de cifre diferite pe cartonaşe separate, apoi cartonaşele respective vor fi acoperite cu un altul, fiind expuse privirii doar pentru o fracţiune de secundă; încercări succesive vor permite repetarea unei serii din ce în ce mai lungi de cifre. Aceeaşi experienţă se poate realiza cu litere asociate la întâmplare, apoi cu litere formând cuvinte inteligibile sau chiar fraze foarte scurte. Atunci când literele sunt asociate la întâmplare, puţine persoane vor fi capabile să capteze mai mult de 6 sau 7, în loc de 10 până la 15 litere în cazul în care ele formează cuvinte care pot fi pronunţate. c) Stabilitatea atenţiei Puteţi obţine o măsură a capacităţii proprii de concentrare a atenţiei realizând un exerciţiu foarte simplu, care vă poate ajuta de altfel să progresaţi foarte mult în această privinţă. Pentru aceasta veţi lua un ceas cu limbi, şi fără a acorda nici o atenţie cadranului sau altor aspecte particulare ale ceasului, urmăriţi în mod strict deplasarea secundarului, înregistrând fiecare poziţie a acestuia. Concentraţi-vă cu o atenţie neîntreruptă asupra secundarului şi observaţi primul moment în care atenţia vi s-a îndreptat către altceva. Calculaţi timpul scurs între momentul de început al fixării atenţiei şi momentul în care aţi deviat. Acest exerciţiu este deosebit de util în amplificarea puterii de concentrare şi a duratei atenţiei voastre.

46

3.5. Cultivarea metodică a atenţiei Pentru a căuta – atât în noi înşine, cât şi în ceilalţi – cauzele reale ale neatenţiei, este necesar să explorăm diversele planuri de manifestare definitorii pentru fiinţa umană, începând de la psihic, emoţional şi mergând până la mental şi moral, deoarece cel mai adesea în aceste domenii îşi află rădăcinile neatenţia care ne marchează în mod negativ acţiunile. Prin cultivarea metodică a atenţiei vom putea dobândi cu o uşurinţă surprinzătoare controlul asupra propriului mecanism cerebral, astfel încât mentalul nostru va putea prelua cu fermitate rolul de pilot, fără a se mai lăsa dominat de factorii turbionari şi de falsele manevre ale gândirii nereflexive. Metoda de cultivare a atenţiei va trebui să se adapteze ritmului nostru propriu, manierei noastre specifice de a reacţiona la contactul cu viaţa. Astfel, în cazul fiinţei caraterizate de imobilitate, pasivitate, lene, reverie, reacţii foarte lente sau insuficiente la contactul cu exteriorul, se vor adopta modalităţi diferite faţă de cazul acelor persoane caracterizate de un exces de mişcare, de excitaţie şi agitaţie care pare să le răpească aproape total capacitatea de interiorizare. În ambele situaţii este vorba despre o adaptare imperfectă. 3.6. Amplificarea atenţiei senzoriale Dacă sunteţi o fiinţă imaginativă şi visaţi deseori în viaţa curentă, probabil că cel mai adesea nu vă bucuraţi de realitatea curentă sau, altfel spus, nu primiţi lucrurile care vă atrag în mod direct, iar atenţia lasă de dorit. Vă lăsaţi absorbit într-o muncă care vă atrage, dar este posibil să nu rezervaţi suficientă energie nervoasă pentru atenţia senzorială şi musculară necesară altor sarcini. În acest caz, cultivarea atenţiei trebuie să înceapă prin orientarea către atenţia senzorială. Este deosebit de util în această situaţie să vă obişnuiţi să vă serviţi de toate simţurile cu cât mai multă precizie. Puteţi face aceasta într-un mod plăcut recurgând la jocuri atractive, care prin răbdarea şi concentrarea pe care o necesită, conduc la o percepţie rapidă şi completă, capabilă să vă dezvolte atenţia. Observarea sau perceperea incompletă sau superficială este datorată fie unei superficialităţi a gândirii reflexive, fie unei lipse de metodă. Neatenţia este semnul unei rătăciri a minţii care, în loc de a controla lucrurile şi evenimentele, se lasă dominată de acestea.

47

Lipsa obişnuită de atenţie explică insuccesul celui care pretinde că nu a avut niciodată ocazia să intervină: oportunitatea este pierdută pentru că mentalul său, în loc de a fi vigilent, este întotdeauna ocupat de griji inutile sau vagi reverii. O atenţie vigilentă acordată atât lucrurilor importante cât şi celor secundare antrenează în schimb o îmbogăţire a experienţei constituind un capital preţios pentru reuşită în momentul acţiunii. Luând în considerare cele prezentate urmariti acum sa priviti acest clip ascultand totodata cu atentie muzica. Reguli pentru a realiza o percepţie cât mai completă a realităţii înconjurătoare o bună observare a realităţii necesită primirea unui maxim de informaţii prin intermediul organelor senzoriale, fixarea lor în memorie şi aprecierea, printr-o judecată raţională, la justa lor valoare. Pentru aceasta: - examinaţi obiectele sau lucurile sub toate aspectele şi din toate unghiurile, utilizând succesiv fiecare simţ; - urmăriţi să creşteţi prin antrenament acuitatea percepţiei fiecărui simţ, dar utilizaţi pentru percepţiile de fond simţul cel mai dezvoltat; - structuraţi o ordine metodică pentru a înregistra elementele observaţiei, separaţi elementele principale de cele secundare ca importanţă şi înregistraţi valoarea (relativă) a fiecărui element; - observaţi lucrurile într-un timp minim, urmărind să distingeţi din prima clipă elementele de ansamblu şi cele de detaliu; - clasificaţi în ordinea importanţei relative elementele observaţiei; notaţi-le pe scurt, dar complet. Pentru a fi imparţiali în timpul observaţiei, urmăriţi să uitaţi tot ceea ce ştiaţi sau credeaţi că ştiţi cu privire la subiectul considerat. Vom examina obiectul sau ideea în cauză ca şi cum ar fi vorba despre un lucru absolut nou. Cultivând această facultate a atenţiei va trebui să evitaţi orice gest maşinal care ar putea fi realizat fără intervenţia voluntară a conştiinţei. Fiecare gest făcut fără a vă gândi la acesta reprezintă o îndepărtare vizibilă de la preocuparea principală, în detrimentul procesului atenţiei. Gestul cel mai banal, preocuparea cea mai infimă deturnează o parte a atenţiei care trebuie să se centreze în întregime asupra obiectului sau scopului propus. Din acest motiv nu trebuie realizate niciodată mai multe sarcini simultan şi nici nu este cazul, cel puţin la început, să ne gândim la mai multe lucruri în acelaşi timp, fapt care indică o scindare mai mult sau mai puţin accentuată a personalităţii noastre.

48

3.7. Tehnici de amplificare a atenţiei 1. Examinaţi un obiect sub toate aspectele sale şi stabiliţi diversele raporturi existente între el şi celelalte obiecte. Analizaţi-l din toate punctele de vedere: compoziţie, calităţi, stări, caracteristici, origine, destinaţie, cauze, efecte, istoric, etc. 2. Examinaţi un desen sau un plan, care conţine multe amănunte, reproduceţi-l apoi mai întâi mental, după aceea pe hârtie, urmărind să-i redaţi toate detaliile. Marcaţi mai întâi trăsăturile (elementele) principale şi apoi cele secundare, urmărind să evidenţiaţi în final chiar şi cele mai mici detalii. 3. Analizaţi impresii vizuale (obiecte văzute sau peisaje admirate cândva), impresii auditive (sunete percepute sau pasaje muzicale preferate), impresii tactile (obiecte pipăite), impresii olfactive şi apoi gustative. Urmăriţi să realizaţi o descriere cât mai fidelă a lor, subliniind nu numai caracteristicile lor exterioare, ci mai ales reacţia interioară specifică pe care percepţia lor a generat-o în fiinţa voastră. După toate aceste exerciţii urmăriţi să apreciaţi cu obiectivitate calitatea observaţiilor dumneavoastră, pentru a avea o măsură cât mai precisă a calităţii atenţiei pe care o manifestaţi. După această evaluare reluaţi exerciţiile mai multe zile la rând şi urmăriţi de fiecare dată să sesizaţi progresele pe care le-aţi realizat. 4. Urmăriţi să determinaţi caracterul sau sentimentele unei persoane după tonalitatea şi inflexiunile vocii sale, după forma corpului său, după particularităţile fizionomiei, după natura atitudinilor şi a gesturilor sale. 5. Urmăriţi să eliminaţi din comportamentul dumneavoastră gesturile inutile, stângace şi mecanice şi să realizaţi doar gesturi armonioase, însoţite de o permanentă priză de conştiinţă asupra lor. 6. Căutaţi să vorbiţi rar, concentrându-vă atenţia pe rând atât asupra ideilor pe care le exprimaţi, cât şi asupra cuvintelor pe care le folosiţi. Particularizaţi acest exerciţiu urmărind să eliminaţi din vocabularul dumneavoastră cuvintele cu o încărcătură negativă. 7. Suspendaţi în continuare orice mişcare a corpului şi stopaţi de asemenea orice activitate mentală involuntară, cu alte cuvinte emisia gândurilor anarhice şi necontrolate, fără un obiect bine definit. Concentraţi-vă apoi asupra procesului de «centrare în voi înşivă»; urmăriţi firul gândurilor proprii până în punctul lor iniţial, central, care este însăşi sursa generării lor, acolo unde nu mai există divergenţă, agitaţie, dualitate.

49

Acest exerciţiu reprezintă o treaptă superioară în procesul de concentrare a atenţiei, care ne permite de altfel deschiderea unor noi orizonturi interioare, a căror profunzime şi vastitate ne poate îmbogăţi enorm fiinţa.

50

Cap.IV. Rezultatele cercetării ştiinţifice realizate 4.1. Rezultatele testelor aplicate: În urma aplicării testelor, pe un număr de 30 de persoane, eșantionul vârstelor subiecților pe genuri arată astfel: Fig.1. Repartizarea vârstelor subiecților pe gen feminin
Gen Feminin
20% 20% 60%

Intre 25-31 de ani

Intre 32-38 de ani

Intre 39-45 de ani

La genul feminin vârsta predominantă este între 25-31 de ani cu un procent de 60%. Vârstele între 32-38 de ani și 39-45 de ani sunt în egală măsură cu un procent de 20%. Fig.2. Repartizarea vârstei subiecților pe gen masculin
Gen Masculin
14% 40% 46%

Intre 25-31 de ani

Intre 32-38 de ani

Intre 39-45 de ani

Graficul arată că la genul masculin 46% sunt cei cu vârsta între 32-38 de ani, 40% sunt cei cu vârsta între 25-31 de ani, respectiv 14% cei cu vârsta de 39-45 de ani.

51

În următoarele grafice vom prezenta rezultatele acelor teste pe care le-am aplicat pentru a obține variabilele independente. În urma aplicării testului de inteligență emoțională am ajuns la următoarele rezultate: Fig.3. Repartizarea subiecților în funcție de nivelul de QE pe ambele genuri
Nivelul de QE repartizat pe gen

Mare Mediu Mic

7% 21% 80% 33% 13% 46% 20% 40% 60% 80%

Maculin Feminin

0%

La sexul masculin: Graficul indică un procent ridicat al inteligenței emoționale la nivel mediu cu 80%. Un procent de 13% indică nivel scăzut și 7% indică nivel mare al inteligenței emoționale. La sexul feminin: Graficul indică un procent de 46% la nivelul scăzut al inteligenței emoționale. De asemenea 33% la nivelul mediu și 21% la nivelul mare.

52

În urma aplicării testului de Atenția Conștientă Toronto am obținut următoarele rezultate: Fig.4. Repartizarea subiecților în funcție de nivelul atenției conștiente pe ambele genuri

Nivelul de atentia constienta repartizat pe gen
Mare 20% 66% 8% 20% 40% 40% 60% 80% 40% 26% Masculin Feminin

Mediu

Mic 0%

La sex masculin: Se poate observa în grafic că nivelul mic și mare sunt în acelaș măsură cu un procent de 40%. Nivelul mediu este reprezentat de un procent de 20 %. La sex feminin: Nivelul mediu al atenției conștiente predomină cu un procent de 66%. Nivelul mediu cu puțin ridicat 26%, iar nivelul mic destul de scăzut cu un procent de 8%.

53

Am aplicat și testul de „Limbaj de ochi” și am obținut următoarele rezultate:

Fig.5. Repartizarea subiecților în funcție de stările mentale evocate
Stari mentale repartizat pe gen

Mare

67%

74%

Mic 0%

33%

26% 50% Masculin 100% Feminin 150%

La sex masculin: Graficul arată un scor ridicat la recunoașterea stării mentale la nivel mare, cu un procent de 67%, respectiv 33% la nivel mic. La sex feminin: Graficul arată tot un scor ridicat la nivelul mare cu un procent de 74%, și un procent de 26% la nivel mic al recunoașterii stării mentale corespunzătoare. După cum urmează vom prezenta și rezultatele în urma aplicării testelor pentru a obține variabilele dependente. În cazul nostru am fotosit Chestionarul Modurilor Sexuale care conține 3 subscale (gânduri automate, răspuns emoțional și

54

răspuns sexual, apărute în timpul activității sexuale), generate separat pentru genul masculin și feminin. 1. Subscala Gândurilor Automate: la această scală subiecții au fost rugați să noteze frecvența la care apare gândurile automate în timpul actului sexual. (Tabelul 1. și Tabelul 2.) După care în funcție de răspuns am selectat itemii care reprezintă gândurile cu următoarele semnificații: în cazul genului masculin: gânduri de anticipare a eșecului, gânduri de grija erecției, gânduri corelate cu vârsta și organism, gânduri negative față de sex și absența gândurilor erotice (Tabelul 3.); în cazul genului feminin: gânduri de abuz sexual, gânduri de nerespectare/ dezangajare, lipsa de afecțiune a partenerului, pasivitate sexuală și control respectiv gânduri scâzute a imaginii de sine a corpului (Tabelul 4.). Tabelul 1. Frecvența gândurilor automate la genul masculin Genul Masculin Frecvență Uneori 0 1 4 3 4 3 2 6 5 2 3 4 0 3 5 45

Nr: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 T:

Niciodată 17 23 13 18 19 17 21 7 15 25 20 19 22 18 17 271

Rar 6 3 8 3 3 8 6 8 8 2 5 4 6 4 5 79

Deseori 2 2 4 2 2 1 1 7 0 1 1 2 0 4 1 30

Întotdeauna 5 1 1 4 2 1 0 2 2 0 1 1 2 1 2 25

Tabelul 2. Frecvența gândurilor semnificative la genul masculin
Genul masculin Frecvența gândurilor semnificative Gânduri de Gânduri corelate cu

Gânduri de

Gânduri

Absența

55

Nr:

anticipare a eșecului

grija erecției

vârsta și organism

negative față de sex

gândurilor erotice

1 2 3 4 5 Nr: 6 1 7 2 8 3 9 4 10 5 11 6 12 7 13 8 14 9 15 10 T: 11 12 13 14 15 T:

11 7 14 8 Niciodată 9 12 8 1418 2522 2812 2210 18 8 1015 2 30 2725 2112 209 19 3 30 28 20 279

19 7 8 6 Genul Feminin 12 14 8 Frecvență 6 Rar 11 Uneori 15 Deseori 9 7 16 4 1 20 10 2 8 4 20 14 1 0 5 10 11 1 2 0 9 7 9 0 0 8 5 5 5 3 18 7 5 11 3 20 18 16 12 3 27 20 3 0 2 8 10 5 4 0 209 155 6 2 1 12 7 6 1 2 0 3 2 1 7 3 1 92 62 30

5 9 6 10 7 13 8 7 Întotdeauna 9 8 10 0 8 5 7 5 11 2 7 8 13 2 11 2 7 7 6 2 9 10 4 10 0 12 12 1 13 10 3 8 127 5 139 5 0 0 2 33

Putem observa din Tabelul 1. că răspunsurile la gânduri automate a fost scăzută, fiindcă majoritatea subiecților a notat frecvența „Niciodată” adică ei nu au avut acele gânduri cu probelem semnificative. Restul subiecților care totuși au dat un răspuns „Rar”, „Uneori”, „Deseori” sau „Întotdeauna”, au obținut un scor egal la „Gânduri de anticipare a eșecului” și a „Gândurilor de grija erecției”(Tabelul 2.), asta însemnând că minoritatea bărbaților la care apar gânduri în timpul actului sexual ei sunt ocupați mereu la problema lor actuală în viața sexuală.

Tabelul 3. Frecvența gândurilor automate la genul feminin

56

Tabelul de mai sus arată frecvența gândurilor automate la genul feminin. Putem observa ca și în cazul genului masculin, un număr mare a frecvenței „Niciodată”, însemnând că majoritatea femeilor nu au gânduri cu semnificații. Minoritatea care a răspuns prin frecvențele „Rar”, „Uneori”, „Deseori” și „Întotdeauna” sunt în aceeași măsură față de bărbați.

Tabelul 4. Frecvența gândurilor semnificative la genul feminin
Genul feminin Frecvența gândurilor semnificative Gânduri de Lipsa de Pasivitate nerespectare/ dezangajare afecțiune a partenerului sexuală și control

Gânduri Nr: de abuz sexual

Lipsa de gânduri erotice

Gânduri scăzute a imaginii corpului

1 2

8 14

4 5

8 14

9 15

10 7

3 10

57

3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 T:

12 8 8 14 8 20 19 19 10 11 18 12 7 188

7 14 4 7 6 8 11 11 12 8 16 4 5 122

9 11 5 9 9 12 17 17 18 9 17 5 5 165

9 15 6 17 7 15 16 16 14 18 18 9 8 192

15 10 14 10 11 15 8 8 10 10 10 5 10 153

6 11 3 12 5 7 11 9 15 10 11 3 7 123

Tabelul 4 a frecvenței răspunsurilor semnificative arată că majoritatea femeilor care au gânduri automate în timpul activității sexuale ele sunt preocupate mai ales de „Gânduri de pasivitate și control”, unele chiar și de ‚Gânduri de abuz sexual” iar unele având „Lipsă de afectivitate a partenerului”. Un scor mai mic întâlnim la „Lipsa de gânduri erotice”.

2. Subscala de Răspuns Emoțional: La această scală, subiecții au ales acel răspuns emoțional care simțea în momentul evocării gândului automat. Răspunsurile sunt următoarele: Tabelul 5. Răspunsurile emoționale la genul masculin Răspuns emoțional – genul masculin
Nr: Îngrijorare Tristețe Dezamăgire Teamă Vină Rușine Furie Sent. Rănite Plăcere Satisfacție

1 2 3 4 5 6 7 8

2 0 2 1 1 2 0 2

4 0 3 0 3 3 1 3

0 0 1 1 2 0 0 0

3 0 2 2 3 0 0 1

0 1 3 1 0 3 1 4

1 0 2 1 0 0 0 0

0 0 0 0 0 0 2 3

1 0 0 1 0 0 0 2

4 5 3 2 1 4 2 6

3 1 1 3 1 1 3 2

58

9 10 11 12 13 14 15 T:

1 0 0 3 0 0 1 15

0 0 1 2 0 0 1 21

0 0 0 0 0 0 2 6

4 1 2 0 0 3 5 26

0 0 0 2 0 0 0 15

1 0 0 0 0 0 0 5

4 1 3 0 0 2 1 16

1 0 0 0 0 0 0 5

3 2 3 2 3 4 1 45

1 1 1 2 5 3 2 30

În urma frecvențelor alese la subscala gândurilor automate, subiecții de gen masculin au obținut o multitudine de scoruri. Astfel observăm un scor ridicat la răspunsurile emoționale în primul rând la „plâcere” și la „satisfacție” cu 45 și 30 de puncte. Tot un scor relativ mare întâlnim la „teamă” și „tristețe”, cu 26 și 21 de puncte.

Tabelul 6. Răspunsurile emoționale la genul feminin Răspuns emoțional – genul feminin
Nr: Îngrijorare Tristețe Dezamăgire Teamă Vină Rușine Furie Sent. Rănite Plăcere Satisfacție

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 T:

2 3 0 0 0 1 2 3 0 0 0 4 0 0 0 15

12 2 0 0 0 1 2 4 0 0 1 3 0 0 0 25

1 4 0 0 0 2 2 4 0 0 0 2 0 0 0 15

1 1 0 0 0 1 4 2 0 0 1 4 0 0 0 14

1 3 0 0 0 2 0 0 0 0 2 1 0 0 3 12

1 2 0 0 0 0 4 1 0 0 1 2 0 0 2 13

6 3 0 0 0 1 0 4 0 1 3 4 0 0 1 23

4 5 0 0 0 3 1 3 0 3 2 5 0 0 2 28

5 5 6 4 6 3 6 8 3 2 3 3 1 2 3 60

0 6 2 1 5 1 1 2 3 3 1 2 2 4 2 35

Din tabelul de mai sus se poate observa cum scorurile se mențin la toate răspunsurile emoționale. Astfel avem un scor foarte ridicat, predominant de 60 puncte la răspunsul emoțional de „plăcere”, după care un scor nu chiar așa de mare de 35 de

59

puncte la „satisfacție”. Alte scoruri semnificative întâlnim la „sentimente rănite”, „tristețe” și „furie” cu 28, 25 și 23 de puncte.

3. Subscala de răspuns sexual: Această subscală arată intensitatea răspunsului sexual la gândire automată și răspuns emoțional dat de subiecți. Tabelul 7. Intensitatea răspunsurilor sexuale la ambele genuri. Răspuns sexual la gen masculin Nr: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 T:
Foarte slab Slab intens

Răspuns sexual la gen feminin
Slab Moderat Intens Foarte intens slab

Moderat Intens Foarte Foarte

0 0 1 0 1 1 0 0 0 0 0 0 0 1 0 4

7 0 3 1 2 1 0 1 2 0 2 1 0 1 1 22

4 1 5 3 2 4 2 6 2 2 1 1 1 6 3 43

5 5 8 5 5 6 7 9 4 2 7 5 2 3 4 77

2 0 0 3 1 1 0 7 4 1 0 4 5 1 5 34

1 3 0 0 0 6 0 5 0 0 1 7 0 0 0 23

11 5 0 0 0 4 1 13 0 0 2 15 0 0 1 52

15 11 3 1 0 3 8 5 0 1 8 4 0 2 3 64

6 8 3 1 10 2 12 7 3 5 1 2 0 3 3 66

0 6 2 2 1 0 1 1 3 3 2 2 3 1 6 33

Tabelul de mai sus ne arată că la ambele genuri scorul cel mai înalt este la răspuns sexual „Intens” cu 77 de puncte la bărbați și 66 de puncte la femei. Următorul scor înalt obținut la răspuns sexual „Moderat” cu 43 de puncte la bărbați și 64 de puncte la femei. Un scor mare a obținut răspunsul sexual ”Slab„ la femei cu un scor de 52 de puncte.

60

4.2. Rezultatele prelucrării statistice În ipoteza cercetării am presupus că există diferențe semnificativ pozitive în ceea ce priveşte influenţa inteligenţei emoţionale şi a atenţiei conştiente asupra satisfacţiei sexuale. În urma introducerii datelor obținute la teste, în programul de prelucrare SPSS, am realizat comparațiile variabilelor independente cu variabilele dependente ca să urmărim aceste diferențe semnificative propuse. Astfel variabilele dependente (răspuns emoțional și răspuns sexual) sunt constante, doar variabilele independente le vom manipula, pentru a constata diferențele. Prima comparație a implicat variabila gen (Anexa 6.). Am obținut diferențe semnificative doar la răspuns emoțional cu „Sentimente rănite” la ambele genuri, cu p ˂ 0,006 la bărbați și p ˂ 0,008 la femei. Apoi am comparat nivelurile inteligenței emoționale (Anexa 7.a,b,c.) Prima dată am luat nivelurile mic și mediu, după care nivelul mic și mare, iar în final, nivelul mediu cu mare. Aici nu am obținut diferențe semnificativ statistic. A doua oară am luat variabila de atenție conștientă, la fel am luat nivelurile mic și mediu, nivelurile mic și mare, după care nivelul mediu cu mare. (Anexa 8.a,b,c.). Aici am obținut diferențe la compararea nivelului mic cu nivelul mediu, la genul feminin cu p ˂ 0,009 la răspunsul emoțional ”Rușine„ și la ”Sentimente Rănite„ cu p ˂ 0,003. A treia oară am luat variabila stării mentale (Anexa 9), aici avem doar două nivele, dar din punct de vedere statistic nu am obținut semnificații. În ultimul rând am luat variabila de vârstă și am făcut comparația la fel pe trei nivele (Anexa 10.a,b,c.). Semnificație statistică am obținut la compararea nivelului vârstei de 23-31 de ani cu 39-45 de ani, la bărbați cu p ˂ 0,008 la răspunsul emoțional ”Satisfacție„ și la compararea nivelului 32-38 de ani cu nivelul 39-45 de ani cu p ˂ 0,001 la răspunsul emoțional tot ”Satisfacție„.

61

Concluzii şi implicaţii practice ale cercetării ştiinţifice realizate

Această lucrare a avut ca scop descoperirea unor cauze care duce la eventuale disfuncții inconștiente al cuplurilor maritale. Spun inconștient pentru că în ziua de astăzi mare parte a oamenilor sunt mai mult ocupați cu alte treburi cum ar fi cariera, de a ajunge la o poziție cât mai înaltă la locul de muncă, sunt ocupați inclusiv cu copii, și ne mai având timp pentru ei înșiși, nu își dau seama de unde vine problema majoră a disfuncțiilor sexuale. De ce nu se pot excita?, De ce nu au erecție? De ce se pierde pasivitatea și dorința? De ce nu își pun deoparte gândurile problematice și se relaxează în timpul actului sexual? Poate pentru că nu își acordă o atenție deosebită pentru dorințele și plăcerile personale, le neglijează și le pune de o parte pentru că nu au timp să se ocupe de ei, cine știe?!. În această lucrare am avut ca scop evaluarea nivelului satisfacţiei sexuale în funcţie de coeficientul de inteligenţă emoţională şi nivelui atenţiei conştiente ca să vedem în ce măsură aceste două variabile influențează viața intimă a cuplurilor maritale. Testul de inteligență emoțională aplicată pe eșantionul nostru arată că majoritatea bărbațiilor au un QE la nivelul mediu cu un procent de 60%, iar femeile la nivelul mic cu un procent de 46%. Testul care a măsurat nivelul atenției conștiente arată că femeile au obținut un scor de 66% la nivelul mediu iar bărbații un scor în egală măsură de 40% la nivel mic, și la nivel mare. Înseamnă că la eșantionul nostru femeile sunt mai conștiente de sentimentele lor, decât bărbații. Testul care a măsurat cât de bine recunosc subiecții stăriile mentale afișate pe față, a stabilit un scor relativ bun, pentru că din eșantionul nostru ambele sexe au obținut un procent ridicat de 67% bărbații și 74% femeile. Din punct de vedere statistic nu am obținut diferențe semnificative majore. Putem menționa diferențe cu pragul scăzut în funcție de gen la ”Sentimente Rănite„ la ambele genuri, la „Rușine” în funcție de atenția conștientă, la femei, și la ”Satisfacție„ în funcție de vârstă, la bărbați. Astfel la eșantionul nostru „sentimentele rănite”, „rușinea” și „insatisfacția” pot avea un impact asupra relațiilor intime mai ales la bărbați.

62

Ipoteza propusă de noi nu este confirmată și este normal așa pentru că este un rezultat real din punct de vedere statistic, dar totuși nu putem vorbi de o semnificație importantă, din cauza eșantionului redus, 15 la număr, și cu vârstele foarte apropiate. Am luat cupluri maritale din spațiul urban cu statut social pe același nivel și care au o relație intimă normală, fără disfuncții majore. Pe viitor am putea propune un astfel de cercetare științică, pe un eșantion mult mai larg, cu intervale de vârste mai largi cum ar fi de la 25 de ani până la 60-70 de ani, locul de provenineță ar putea fi atât din mediul urban, cât și din mediul rural, statuturile sociale ar fi și ele mai diversificate, și în acest caz cu siguranță am obține diferențe semnificative atât la cauzele insatisfacției cât și la efectul acestora. Am face schimbări și la teste, să scoatem testul de ochi, și mai degrabă să introducem un chestionar propriu elaborat din care am putea afla activitatea lor zilnică (câți copii au, cum lucrează, dacă au timp liber pentru copii și pentru ei, etc), astfel am putea afla cât timp au pentru activitatea lor zilnică și cât sacrifică fiecare pentru plăcerile personale.

63

BIBLIOGRAFIE
1. Enăchescu, C. (2008) Tratat de psihosexologie, Editura Polirom, Iași 2. Goleman D, (2008) Inteligența emoțională, Editura Curtea Veche, București 3. Enăchescu, C. (2000) Psihosexologie, Editura, Universal DALSI, București. 4. Enăchescu, C. (2008) Psihosomatica, Editura Polirom, Iași 5. Mitrofan, I., Ciupercă, C., (1998), Incursiune în psihosociologia şi psihosexologia familiei, Editura Press Mihaela S.R.L., Bucureşti 6. Mitrofan, I. (1989) Cuplul conjugal. Armonie și dizarmonie. Editura Științifică și Enciclopedică, București 7. Mitrofan, I., Ciupercă C. (2002) Psihologia vieții de cuplu. Editura SPER, Colecția Alma Mater, București 8. Mitrofan, I., Ciupercă, C. (1998), Introducere în psihosexologie şi psihosexologia familiei, Editura Mihaela Press, Bucureşti 9. Adler, A.,( 1991). Cunoaşterea omului, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică. 10. Andre J.(1997). Psihanaliza și sexualitatea feminină , Editura Trei. 11. Freud. S. (1991).Angoasa şi viaţa instinctuală – Feminitatea, Editura Universitaria 12. Freud, S.(2001). Studii despre sexualitate, Editura Trei, Bucuresti. 13. Mitrofan, I. Ciuperca, C. (1997). Psihologia relatiilor dintre sexe, Editura Alternative, Bucuresti. 14. Tudose, F. (2004). Alfabetar de Sexologie, Editura Info Medica, Bucureşti

64

ANEXE
Anexa 1. Scala de Inteligență Emoțională IE
Indicaţi pe o scală de la 1 (dezacord total) la 5 (întru-totul de acord) în ce măsură fiecare din afirmaţiile de mai jos vă caracterizează: 1. Ştiu când să vorbesc cu alţii despre problemele mele personale. 2. Când mă confrunt cu obstacole îmi amintesc de alte situaţii în care am avut de-a face cu obstacole similare şi le-am depăşit. 3. Mă aştept să reuşesc în majoritatea lucrurilor pe care le întreprind. 4. Celorlaţi le vine uşor să mi se confeseze. 5. Îmi este greu să înţeleg mesajele non-verbale ale altor persoane. 6. Anumite evenimente majore din viaţa mea m-au determinat să reevaluez ce est important şi ce nu. 7. Când mi se schimbă dispoziţia văd noi posibilităţi. 8. Emoţiile fac parte dintre lucrurile care fac ca viaţa să merite să fie trăită. 9. Sunt conştient/ă de emoţiile mele în timp ce le trăiesc. 10. Mă aştept să se întâmple lucruri bune. 11. Îmi place să împărtăşesc altora emoţiile mele. 12. Când trăiesc o emoţie pozitivă ştiu cum să fac pentru a o prelungi. 13. Organizez evenimente pe care ceilalţi le apreciază. 14. Caut activităţi care mă fac fericit/ă. 15. Sunt conştient/ă de mesajele non-verbale pe care le transmit celorlalţi. 16. Mă prezint celorlaţi într-un mod care produce o impresie favorabilă. 17. Când sunt bine dispus/ă îmi este uşor să rezolv problemele. 18. Privind expresiile de pe feţele oamenilor, recunosc emoţiile pe care aceştia le trăiesc. 19. Ştiu ce determină schimbările emoţiilor mele. 20. Când sunt bine dispus/ă îmi vin idei noi. 21. Îmi controlez emoţiile. 22. Recunosc cu uşurinţă emoţiile mele în timp ce le trăiesc. 23. Mă motivez imaginându-mi un rezultat bun al lucrurilor pe care le realizez. 24. Îi complimentez pe ceilalţi când au făcut bine un lucru. 25. Sunt conştient/ă de mesajele non-verbale pe care le emit ceilalţi. 26. Când o altă persoană îmi vorbeşte despre un eveniment important din viaţa lui sau a ei, aproape că simt ca şi cum eu aş fi trăit acel eveniment. 27. Când simt o schimbare emoţională am tendinţa de a veni cu idei noi. 28. Când mă confrunt cu o provocare renunţ deoarece cred că voi eşua. 29. Ştiu ce simt alţi oameni doar privindu-i. 30. Îi ajut pe ceilalţi să se simtă mai bine atunci când sunt demoralizaţi. 31. Îmi folosesc buna dispoziţie pentru a persevera în faţa obstacolelor. 32. Pot spune ce simt oamenii ascultându-le tonul vocii. 33. E dificil pentru mine să înţeleg de ce se simt oamenii aşa cum se simt.

65

Anexa 2. Scala de atenție Toronto (TMS, Lau et al., 2006)

Instrucţiuni: Ne interesează ceea ce tocmai ai experienţiat. Mai jos este o listă de lucruri pe care oamenii le experienţiază uneori. Te rugăm să citeşti fiecare afirmaţie. În dreapta fiecărei afirmaţii sunt 5 posibilităţi de răspuns: „deloc”, „puţin”, „moderat”, „destul de mult” şi „foarte mult”. Te rugăm să indici măsura în care eşti de acord cu fiecare afirmaţie. Cu alte cuvinte, cât de bine descrie acea afirmaţie ceea ce tocmai ai experienţiat, chiar acum? deloc puţin modera t 1.M-am experienţiat ca fiind 0 1 2 separat/ă de gândurile şi sentimentele mele în schimbare. 2. M-a preocupat mai mult să fiu deschis/ă faţă 0 1 2 de experienţele mele decât să le controlez sau să le modific. 3. Am fost curios/curioasă, ce voi putea învăţa 0 1 2 despre mine, observând cum reacţionez la anumite gânduri, sentimente sau senzaţii. 4. Mi-am experienţiat gândurile mai degrabă ca 0 1 2 fiind nişte evenimente în mintea mea, decât ca pe o reflectare neapărat acurată a modului în care lucrurile sunt „cu adevărat”. 5. Am fost curios/curioasă să văd ce se petrece 0 1 2 în mintea mea, moment cu moment. 6. Am fost curios/curioasă de fiecare gând şi 0 1 2 sentiment pe care l-am avut. 7. Am fost receptiv/ă să observ gândurile şi 0 1 2 sentimentele neplăcute, fără a interfera cu ele. 8. Am fost mai implicat/ă în urmărirea 0 1 2 experienţelor mele, pe măsură ce apăreau, decât în încercarea de a descoperi ce anume puteau însemna. 9. Am abordat fiecare experienţă încercând să o 0 1 2 accept, indiferent dacă era plăcută sau neplăcută. 10. Am rămas curios/curioasă cu privire la 0 1 2 natura fiecăreia din experienţele mele, pe măsură ce apăreau. 11. Am fost conştient/ă de gândurile şi 0 1 2 sentimentele mele, fără a mă supraidenifica cu acestea. 12. Am fost curios/curioasă referitor la reacţia 0 1 2 mea la diverse lucruri. 13. Am fost curios/curioasă cu privire la ce aş 0 1 2 putea învăţa despre mine, pur şi simplu destul de mult 3 3 3 3 foarte mult 4 4 4 4

3 3 3 3

4 4 4 4

3 3 3 3 3

4 4 4 4 4

66

observând lucrurile la care se oprea atenţia mea.

Anexa 3. Chestiunarul Modurilor Sexuale la femei

67

68

Anexa 4. Chestionarul modurilor Sexuale la bărbați

Anexa 5. Testul de „Ochi”

69

70

Anexa 6. Comparație independentă între Gen și răspunsurile emoționale / răspunsurile sexuale.
Group Statistics Gen Ingrijorare 1.00 2.00 Tristete 1.00 2.00 Dezamagire 1.00 2.00 Teama 1.00 2.00 Vina 1.00 2.00 Rusine 1.00 2.00 Furie 1.00 2.00 Sentimenteranite 1.00 2.00 Placere 1.00 2.00 Satisfactie 1.00 2.00 RS1 1.00 2.00 RS2 1.00 2.00 RS3 1.00 2.00 RS4 1.00 2.00 RS5 1.00 2.00 N 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 Mean 1.0000 1.0000 1.4000 1.6667 .4000 1.0000 1.7333 .9333 1.0000 .8000 .3333 .8667 1.0667 1.5333 .3333 1.8667 3.0000 4.0000 2.0000 2.3333 .2667 1.5333 1.6667 3.4667 2.8667 4.2667 5.1333 4.4000 2.2667 2.2000 Std. Deviation 1.00000 1.41421 1.45406 3.13202 .73679 1.46385 1.62422 1.38701 1.36277 1.14642 .61721 1.18723 1.38701 1.95911 .61721 1.88478 1.41421 1.92725 1.19523 1.63299 .45774 2.47463 1.98806 5.22175 1.76743 4.43149 2.03072 3.52136 2.25093 1.82052 Std. Error Mean .25820 .36515 .37544 .80868 .19024 .37796 .41937 .35813 .35187 .29601 .15936 .30654 .35813 .50584 .15936 .48665 .36515 .49761 .30861 .42164 .11819 .63895 .51331 1.34825 .45635 1.14421 .52433 .90921 .58119 .47006

71

Independent Samples Test
Levene's Test for Equality of Variances t-test for Equality of Means 95% Confidence Interval of the Sig. (2F Ingrijorare Equal variances assumed Equal variances not assumed Tristete Equal variances assumed Equal variances not assumed Dezamagire Equal variances assumed Equal variances not assumed Teama Equal variances assumed Equal variances not assumed Vina Equal variances assumed Equal variances not assumed Rusine Equal variances assumed Equal variances not - 21.052 1.544 .138 -.53333 .34549 1.25172 .18505 4.599 .041 1.544 28 .134 -.53333 .34549 1.24104 .17438 .435 27.203 .667 .20000 .45981 -.74313 1.14313 .177 .677 .435 28 .667 .20000 .45981 -.74189 1.14189 1.451 27.330 .158 .80000 .55148 -.33090 1.93090 1.228 .277 1.451 28 .158 .80000 .55148 -.32965 1.92965 - 20.666 1.418 .171 -.60000 .42314 1.48084 .28084 7.289 .012 1.418 28 .167 -.60000 .42314 1.46676 .26676 -.299 19.767 .768 -.26667 .89158 - 1.59455 2.12788 1.128 .297 -.299 28 .767 -.26667 .89158 - 1.55966 2.09299 .000 25.200 1.000 .00000 .44721 -.92068 .92068 3.111 Sig. t df 28 Mean Std. Error Difference Upper .91608

tailed) Difference Difference Lower 1.000 .00000 .44721 -.91608

.089 .000

72

Anexa 7. a. Comparație independentă între Coeficientul de inteligență și răspuns emoțional / răspuns sexual (nivelul mic și mediu)
Group Statistics EI Ingrijorare 1.00 2.00 Tristete 1.00 2.00 Dezamagire 1.00 2.00 Teama 1.00 2.00 Vina 1.00 2.00 Rusine 1.00 2.00 Furie 1.00 2.00 Sentimenteranite 1.00 2.00 Placere 1.00 2.00 Satisfactie 1.00 2.00 RS1 1.00 2.00 RS2 1.00 2.00 RS3 1.00 2.00 RS4 1.00 2.00 RS5 1.00 2.00 N 9 15 9 15 9 15 9 15 9 15 9 15 9 15 9 15 9 15 9 15 9 15 9 15 9 15 9 15 9 15 Mean 1.2222 .9333 1.3333 1.2667 1.2222 .6000 1.5556 1.2667 .7778 1.0000 1.0000 .4667 1.5556 .7333 1.6667 .7333 3.8889 3.1333 2.4444 2.3333 2.0000 .5333 3.7778 1.7333 3.0000 3.4667 5.6667 4.5333 1.3333 2.5333 Std. Deviation 1.48137 1.16292 1.41421 1.43759 1.39443 1.18322 1.58990 1.62422 .83333 1.36277 1.32288 .83381 1.74005 1.09978 1.73205 1.48645 2.20479 1.24595 1.42400 1.54303 3.04138 .83381 5.95352 1.98086 2.50000 2.99682 3.60555 2.23180 1.11803 2.16685 Std. Error Mean .49379 .30026 .47140 .37118 .46481 .30551 .52997 .41937 .27778 .35187 .44096 .21529 .58002 .28396 .57735 .38380 .73493 .32170 .47467 .39841 1.01379 .21529 1.98451 .51146 .83333 .77378 1.20185 .57625 .37268 .55948

73

74

Independent Samples Test Levene's Test for Equality of Variances t-test for Equality of Means 95% Confidence Interval of the Sig. (2F Ingrijorare Equal variances assumed Equal variances not assumed Tristete Equal variances assumed Equal variances not assumed Dezamagire Equal variances assumed Equal variances not assumed Teama Equal variances assumed Equal variances not assumed Vina Equal variances assumed Equal variances not assumed Rusine Equal variances assumed Equal variances not 1.087 11.883 .299 .53333 .49071 -.53700 1.60367 .539 .471 1.218 22 .236 .53333 .43793 -.37488 1.44155 -.496 21.961 .625 -.22222 .44830 1.15203 .70758 5.663 .026 -.440 22 .664 -.22222 .50497 1.26947 .82502 .427 17.283 .674 .28889 .67582 - 1.71297 1.13520 .097 .759 .425 22 .675 .28889 .67961 - 1.69830 1.12053 1.119 14.824 .281 .62222 .55622 -.56456 1.80901 .679 .419 1.167 22 .256 .62222 .53300 -.48314 1.72759 .111 17.214 .913 .06667 .60000 - 1.33136 1.19802 .244 .626 .111 22 .913 .06667 .60258 - 1.31633 1.18300 .500 13.922 .625 .28889 .57792 -.95127 1.52904 .496 Sig. t df 22 Mean Std. Error Difference Upper

tailed) Difference Difference Lower .600 .28889

.489 .532

.54301 -.83724 1.41502

75

Anexa 7. b. Comparație independentă între Coeficientul de inteligență și răspuns emoțional / răspuns sexual (nivelul mic și mare)
Group Statistics EI Ingrijorare 1.00 3.00 Tristete 1.00 3.00 Dezamagire 1.00 3.00 Teama 1.00 3.00 Vina 1.00 3.00 Rusine 1.00 3.00 Furie 1.00 3.00 Sentimenteranite 1.00 3.00 Placere 1.00 3.00 Satisfactie 1.00 3.00 RS1 1.00 3.00 RS2 1.00 3.00 RS3 1.00 3.00 RS4 1.00 3.00 N 9 6 9 6 9 6 9 6 9 6 9 6 9 6 9 6 9 6 9 6 9 6 9 6 9 6 9 6 Mean 1.2222 .8333 1.3333 2.5000 1.2222 .1667 1.5556 1.1667 .7778 .8333 1.0000 .3333 1.5556 2.3333 1.6667 1.1667 3.8889 3.8333 2.4444 1.3333 2.0000 .1667 3.7778 2.8333 3.0000 4.6667 5.6667 4.0000 Std. Deviation 1.48137 .98319 1.41421 4.80625 1.39443 .40825 1.58990 1.47196 .83333 1.60208 1.32288 .51640 1.74005 2.42212 1.73205 1.60208 2.20479 2.13698 1.42400 .81650 3.04138 .40825 5.95352 4.44597 2.50000 5.42832 3.60555 3.16228 Std. Error Mean .49379 .40139 .47140 1.96214 .46481 .16667 .52997 .60093 .27778 .65405 .44096 .21082 .58002 .98883 .57735 .65405 .73493 .87242 .47467 .33333 1.01379 .16667 1.98451 1.81506 .83333 2.21610 1.20185 1.29099

76

Group Statistics RS5 1.00 9 1.3333 1.11803 .37268

77

Independent Samples Test Levene's Test for Equality of Variances t-test for Equality of Means 95% Confidence Interval of the Sig. (2F Ingrijorare Equal variances assumed Equal variances not assumed Tristete Equal variances assumed Equal variances not assumed Dezamagire Equal variances assumed Equal variances not assumed Teama Equal variances assumed Equal variances not assumed Vina Equal variances assumed Equal variances not assumed Rusine Equal variances assumed Equal variances not 1.364 11.144 .199 .66667 .48876 -.40740 1.74074 1.314 .272 1.165 13 .265 .66667 .57239 -.56992 1.90325 -.078 6.828 .940 -.05556 .71059 - 1.63336 1.74447 1.234 .287 -.089 13 .931 -.05556 .62684 - 1.29864 1.40976 .485 11.467 .637 .38889 .80123 - 2.14367 1.36589 .496 .494 .477 13 .641 .38889 .81460 - 2.14873 1.37096 2.138 9.927 .058 1.05556 .49379 -.04577 2.15689 7.984 .014 1.784 13 .098 1.05556 .59177 -.22288 2.33399 -.578 5.582 .586 -1.16667 2.01797 - 3.86212 6.19545 4.302 .058 -.696 13 .499 -1.16667 1.67625 - 2.45466 4.78799 .611 12.990 .552 .38889 .63635 -.98596 1.76374 1.038 Sig. t df 13 Mean Std. Error Difference Upper - 1.88313 1.10535

tailed) Difference Difference Lower .584 .38889 .69166

.327 .562

78

Anexa 7. c. Comparație independentă între Coeficientul de inteligență și răspuns emoțional / răspuns sexual (nivelul mediu și mare)
Group Statistics EI Ingrijorare 2.00 3.00 Tristete 2.00 3.00 Dezamagire 2.00 3.00 Teama 2.00 3.00 Vina 2.00 3.00 Rusine 2.00 3.00 Furie 2.00 3.00 Sentimenteranite 2.00 3.00 Placere 2.00 3.00 Satisfactie 2.00 3.00 RS1 2.00 3.00 RS2 2.00 3.00 RS3 2.00 3.00 RS4 2.00 3.00 RS5 2.00 N 15 6 15 6 15 6 15 6 15 6 15 6 15 6 15 6 15 6 15 6 15 6 15 6 15 6 15 6 15 Mean .9333 .8333 1.2667 2.5000 .6000 .1667 1.2667 1.1667 1.0000 .8333 .4667 .3333 .7333 2.3333 .7333 1.1667 3.1333 3.8333 2.3333 1.3333 .5333 .1667 1.7333 2.8333 3.4667 4.6667 4.5333 4.0000 2.5333 Std. Deviation 1.16292 .98319 1.43759 4.80625 1.18322 .40825 1.62422 1.47196 1.36277 1.60208 .83381 .51640 1.09978 2.42212 1.48645 1.60208 1.24595 2.13698 1.54303 .81650 .83381 .40825 1.98086 4.44597 2.99682 5.42832 2.23180 3.16228 2.16685 Std. Error Mean .30026 .40139 .37118 1.96214 .30551 .16667 .41937 .60093 .35187 .65405 .21529 .21082 .28396 .98883 .38380 .65405 .32170 .87242 .39841 .33333 .21529 .16667 .51146 1.81506 .77378 2.21610 .57625 1.29099 .55948

79

80

Independent Samples Test Levene's Test for Equality of Variances t-test for Equality of Means 95% Confidence Interval of the Sig. (2F Ingrijorare Equal variances assumed Equal variances not assumed Tristete Equal variances assumed Equal variances not assumed Dezamagire Equal variances assumed Equal variances not assumed Teama Equal variances assumed Equal variances not assumed Vina Equal variances assumed Equal variances not assumed Rusine Equal variances assumed Equal variances not .442 15.029 .664 .13333 .30132 -.50881 .77547 1.643 .215 .362 19 .722 .13333 .36865 -.63827 .90494 .224 8.072 .828 .16667 .74269 - 1.87667 1.54334 .065 .801 .241 19 .812 .16667 .69058 - 1.61207 1.27873 .136 10.193 .894 .10000 .73279 - 1.72858 1.52858 1.173 .292 .131 19 .897 .10000 .76590 - 1.70305 1.50305 1.245 18.889 .228 .43333 .34801 -.29535 1.16202 3.535 .076 .865 19 .398 .43333 .50093 -.61514 1.48180 -.618 5.362 .562 -1.23333 1.99694 - 3.79751 6.26418 6.499 .020 -.926 19 .366 -1.23333 1.33182 - 1.55420 4.02086 .199 10.938 .846 .10000 .50127 - 1.20404 1.00404 .453 Sig. t df 19 Mean Std. Error Difference Upper - 1.23076 1.03076

tailed) Difference Difference Lower .855 .10000 .54025

.509 .185

81

Anexa 8. a. Comparație independentă între Atenție conștientă și răspuns emoțional / răspuns sexual (nivelul mic și mediu)
Group Statistics Tor Ingrijorare 1.00 2.00 Tristete 1.00 2.00 Dezamagire 1.00 2.00 Teama 1.00 2.00 Vina 1.00 2.00 Rusine 1.00 2.00 Furie 1.00 2.00 Sentimenteranite 1.00 2.00 Placere 1.00 2.00 Satisfactie 1.00 2.00 N 7 14 7 14 7 14 7 14 7 14 7 14 7 14 7 14 7 14 7 14 Mean .4286 1.0714 .8571 1.8571 .2857 1.0000 1.4286 1.6429 .7143 .7143 .0000 .9286 1.1429 1.7143 .0000 1.5714 3.2857 3.5714 1.7143 1.9286 Std. Deviation .78680 1.26881 1.06904 3.23103 .75593 1.24035 1.98806 1.54955 1.11270 .99449 .00000 1.14114 1.21499 2.05421 .00000 1.65084 1.38013 1.94992 .95119 1.38477 Std. Error Mean .29738 .33910 .40406 .86353 .28571 .33150 .75142 .41413 .42056 .26579 .00000 .30498 .45922 .54901 .00000 .44121 .52164 .52114 .35952 .37009

82

Group Statistics RS1 1.00 2.00 RS2 1.00 2.00 RS3 1.00 2.00 RS4 1.00 2.00 RS5 1.00 7 14 7 14 7 14 7 14 7 .2857 1.4286 .7143 3.7857 2.5714 3.5714 4.7143 4.9286 1.2857 .48795 2.53329 .75593 5.27955 1.90238 3.87724 2.21467 3.02462 1.79947 .18443 .67705 .28571 1.41102 .71903 1.03624 .83707 .80836 .68014

83

Independent Samples Test Levene's Test for Equality of Variances t-test for Equality of Means 95% Confidence Interval of the Sig. (2F Ingrijorare Equal variances assumed Equal variances not assumed Tristete Equal variances assumed Equal variances not assumed Dezamagire Equal variances assumed Equal variances not assumed Teama Equal variances assumed Equal variances not assumed Vina Equal variances assumed Equal variances not assumed Rusine Equal variances assumed Equal variances not - 13.000 3.045 .009 -.92857 .30498 1.58745 -.26970 6.969 .016 2.125 19 .047 -.92857 .43695 1.84311 -.01403 .000 10.944 1.000 .00000 .49751 - 1.09569 1.09569 .000 1.000 .000 19 1.000 .00000 .47832 - 1.00113 1.00113 -.250 9.782 .808 -.21429 .85798 - 1.70321 2.13178 .763 .393 -.272 19 .788 -.21429 .78708 - 1.43309 1.86166 - 17.985 1.632 .120 -.71429 .43763 1.63377 .20520 2.978 .101 1.390 19 .181 -.71429 .51404 1.79017 .36160 - 17.498 1.049 .309 -1.00000 .95339 - 1.00712 3.00712 2.155 .158 -.789 19 .440 -1.00000 1.26805 - 1.65406 3.65406 - 17.832 1.425 .171 -.64286 .45103 1.59107 .30536 1.168 Sig. .293 t 1.219 df 19 Mean Std. Error Difference Upper 1.74627 .46056

tailed) Difference Difference Lower .238 -.64286 .52719

84

Anexa 8. b. Comparație independentă între Atenție conștientă și răspuns emoțional / răspuns sexual (nivelul mic și mare)
Group Statistics Tor Ingrijorare 1.00 3.00 Tristete 1.00 3.00 Dezamagire 1.00 3.00 Teama 1.00 3.00 Vina 1.00 3.00 Rusine 1.00 3.00 Furie 1.00 3.00 Sentimenteranite 1.00 3.00 Placere 1.00 3.00 Satisfactie 1.00 3.00 RS1 1.00 3.00 RS2 1.00 3.00 RS3 1.00 3.00 RS4 1.00 3.00 RS5 1.00 N 7 9 7 9 7 9 7 9 7 9 7 9 7 9 7 9 7 9 7 9 7 9 7 9 7 9 7 9 7 Mean .4286 1.3333 .8571 1.5556 .2857 .5556 1.4286 .7778 .7143 1.3333 .0000 .5556 1.1429 .7778 .0000 1.2222 3.2857 3.5556 1.7143 2.8889 .2857 .5556 .7143 2.1111 2.5714 4.3333 4.7143 4.5556 1.2857 Std. Deviation .78680 1.32288 1.06904 1.58990 .75593 1.33333 1.98806 1.09291 1.11270 1.65831 .00000 .88192 1.21499 1.30171 .00000 1.78730 1.38013 1.81046 .95119 1.61589 .48795 1.01379 .75593 2.47207 1.90238 3.60555 2.21467 3.28295 1.79947 Std. Error Mean .29738 .44096 .40406 .52997 .28571 .44444 .75142 .36430 .42056 .55277 .00000 .29397 .45922 .43390 .00000 .59577 .52164 .60349 .35952 .53863 .18443 .33793 .28571 .82402 .71903 1.20185 .83707 1.09432 .68014

85

Independent Samples Test Levene's Test for Equality of Variances t-test for Equality of Means 95% Confidence Interval of the Sig. (2F Ingrijorare Equal variances assumed Equal variances not assumed Tristete Equal variances assumed Equal variances not assumed Dezamagire Equal variances assumed Equal variances not assumed Teama Equal variances assumed Equal variances not assumed Vina Equal variances assumed Equal variances not assumed Rusine Equal variances assumed Equal variances not - 8.000 1.890 .095 -.55556 .29397 1.23346 .12235 23.558 .000 1.654 14 .120 -.55556 .33597 1.27614 .16503 -.891 13.784 .388 -.61905 .69457 2.11094 .87285 4.867 .045 -.847 14 .411 -.61905 .73065 2.18614 .94804 .779 8.788 .456 .65079 .83507 - 2.54682 1.24524 4.126 .062 .838 14 .416 .65079 .77687 - 2.31702 1.01544 -.511 13.015 .618 -.26984 .52836 1.41116 .87148 .835 .376 -.477 14 .641 -.26984 .56586 1.48349 .94380 - 13.791 1.048 .313 -.69841 .66643 2.12980 .73298 3.799 .072 -.996 14 .336 -.69841 .70088 2.20166 .80483 - 13.271 1.701 .112 -.90476 .53186 2.05140 .24188 7.391 Sig. .017 t 1.596 df 14 Mean Std. Error Difference Upper 2.12059 .31106

tailed) Difference Difference Lower .133 -.90476 .56688

86

Anexa 8. c. Comparație independentă între Atenție conștientă și răspuns emoțional / răspuns sexual (nivelul mediu și mare)
Group Statistics Tor Ingrijorare 2.00 3.00 Tristete 2.00 3.00 Dezamagire 2.00 3.00 Teama 2.00 3.00 Vina 2.00 3.00 Rusine 2.00 3.00 Furie 2.00 3.00 Sentimenteranite 2.00 3.00 Placere 2.00 3.00 Satisfactie 2.00 3.00 RS1 2.00 3.00 RS2 2.00 3.00 N 14 9 14 9 14 9 14 9 14 9 14 9 14 9 14 9 14 9 14 9 14 9 14 9 Mean 1.0714 1.3333 1.8571 1.5556 1.0000 .5556 1.6429 .7778 .7143 1.3333 .9286 .5556 1.7143 .7778 1.5714 1.2222 3.5714 3.5556 1.9286 2.8889 1.4286 .5556 3.7857 2.1111 Std. Deviation 1.26881 1.32288 3.23103 1.58990 1.24035 1.33333 1.54955 1.09291 .99449 1.65831 1.14114 .88192 2.05421 1.30171 1.65084 1.78730 1.94992 1.81046 1.38477 1.61589 2.53329 1.01379 5.27955 2.47207 Std. Error Mean .33910 .44096 .86353 .52997 .33150 .44444 .41413 .36430 .26579 .55277 .30498 .29397 .54901 .43390 .44121 .59577 .52114 .60349 .37009 .53863 .67705 .33793 1.41102 .82402

87

Group Statistics RS3 2.00 3.00 RS4 2.00 3.00 RS5 2.00 14 9 14 9 14 3.5714 4.3333 4.9286 4.5556 1.9286 3.87724 3.60555 3.02462 3.28295 1.68543 1.03624 1.20185 .80836 1.09432 .45045

88

Independent Samples Test Levene's Test for Equality of Variances t-test for Equality of Means 95% Confidence Interval of the Sig. (2F Ingrijorare Equal variances assumed Equal variances not assumed Tristete Equal variances assumed Equal variances not assumed Dezamagire Equal variances assumed Equal variances not assumed Teama Equal variances assumed Equal variances not assumed Vina Equal variances assumed Equal variances not assumed Rusine Equal variances assumed Equal variances not .881 20.135 .389 .37302 .42360 -.51021 1.25624 .037 .848 .832 21 .415 .37302 .44859 -.55988 1.30591 - 11.741 1.009 .333 -.61905 .61335 1.95871 .72061 8.814 .007 1.125 21 .273 -.61905 .55045 1.76376 .52567 1.568 20.731 .132 .86508 .55156 -.28287 2.01303 2.210 .152 1.453 21 .161 .86508 .59530 -.37292 2.10308 .802 16.277 .434 .44444 .55446 -.72933 1.61821 .157 .696 .815 21 .424 .44444 .54541 -.68980 1.57869 .298 20.022 .769 .30159 1.01319 - 2.41491 1.81174 .774 .389 .259 21 .798 .30159 1.16424 - 2.72276 2.11958 -.471 16.672 .644 -.26190 .55627 1.43729 .91348 .625 Sig. t df 21 Mean Std. Error Difference Upper 1.40779 .88398

tailed) Difference Difference Lower .639 -.26190 .55101

.438 -.475

89

Anexa 9. Comparație independentă între Stări mentale și răspuns emoțional / răspuns sexual
Group Statistics Eye Ingrijorare 1.00 2.00 Tristete 1.00 2.00 Dezamagire 1.00 2.00 Teama 1.00 2.00 Vina 1.00 2.00 Rusine 1.00 2.00 Furie 1.00 2.00 Sentimenteranite 1.00 2.00 Placere 1.00 2.00 Satisfactie 1.00 2.00 RS1 1.00 2.00 RS2 1.00 2.00 RS3 1.00 2.00 RS4 1.00 2.00 RS5 1.00 N 9 21 9 21 9 21 9 21 9 21 9 21 9 21 9 21 9 21 9 21 9 21 9 21 9 21 9 21 9 Mean 1.1111 .9524 1.7778 1.4286 .6667 .7143 1.1111 1.4286 1.4444 .6667 .5556 .6190 1.2222 1.3333 1.4444 .9524 3.5556 3.4762 2.2222 2.1429 .6667 1.0000 2.3333 2.6667 4.4444 3.1905 5.0000 4.6667 3.0000 Std. Deviation 1.16667 1.24403 1.56347 2.71241 1.41421 1.10195 1.26930 1.66046 1.74005 .91287 .88192 1.02353 1.39443 1.82574 1.74005 1.53219 1.50923 1.86062 1.64148 1.35225 1.00000 2.14476 2.23607 4.58621 3.35824 3.41495 2.87228 2.90402 2.59808 Std. Error Mean .38889 .27147 .52116 .59190 .47140 .24046 .42310 .36234 .58002 .19920 .29397 .22335 .46481 .39841 .58002 .33435 .50308 .40602 .54716 .29508 .33333 .46803 .74536 1.00079 1.11941 .74520 .95743 .63371 .86603

90

Independent Samples Test Levene's Test for Equality of Variances t-test for Equality of Means 95% Confidence Interval of the Sig. (2F Ingrijorare Equal variances assumed Equal variances not assumed Tristete Equal variances assumed Equal variances not assumed Dezamagire Equal variances assumed Equal variances not assumed Teama Equal variances assumed Equal variances not assumed Vina Equal variances assumed Equal variances not assumed Rusine Equal variances assumed Equal variances not -.172 17.561 .865 -.06349 .36920 -.84054 .71355 .012 .914 -.162 28 .873 -.06349 .39249 -.86748 .74049 1.268 9.943 .234 .77778 .61327 -.58973 2.14529 22.728 .000 1.615 28 .117 .77778 .48145 -.20843 1.76399 -.570 19.782 .575 -.31746 .55705 1.48027 .84535 1.212 .280 -.511 28 .613 -.31746 .62102 1.58956 .95464 -.090 12.370 .930 -.04762 .52919 - 1.10158 1.19682 .290 .595 -.100 28 .921 -.04762 .47789 1.02653 .93129 .443 25.186 .662 .34921 .78863 - 1.97282 1.27441 .174 .680 .359 28 .722 .34921 .97211 - 2.34049 1.64208 .335 16.161 .742 .15873 .47427 -.84586 1.16332 .003 Sig. t df 28 Mean Std. Error Difference Upper

tailed) Difference Difference Lower .747 .15873

.955 .326

.48703 -.83890 1.15636

91

Anexa 10. a. Comparație independentă între vărste și răspuns emoțional / răspuns sexual (vărsta între 25-31 și vârsta între 32-38 de ani)
Group Statistics Var Ingrijorare 1.00 2.00 Tristete 1.00 2.00 Dezamagire 1.00 2.00 Teama 1.00 2.00 Vina 1.00 2.00 Rusine 1.00 2.00 Furie 1.00 2.00 Sentimenteranite 1.00 2.00 Placere 1.00 2.00 Satisfactie 1.00 2.00 RS1 1.00 N 15 10 15 10 15 10 15 10 15 10 15 10 15 10 15 10 15 10 15 10 15 Mean .8667 1.1000 1.2000 2.2000 .6000 .4000 1.2000 1.6000 .9333 1.0000 .5333 .7000 1.1333 1.3000 1.1333 .8000 3.2667 3.4000 2.0000 1.5000 1.0667 Std. Deviation 1.18723 1.10050 1.26491 3.73571 .91026 .69921 1.47358 1.83787 1.27988 1.24722 1.12546 .82327 1.45733 2.05751 1.55226 1.31656 1.66762 1.57762 1.19523 .84984 2.25093 Std. Error Mean .30654 .34801 .32660 1.18134 .23503 .22111 .38048 .58119 .33046 .39441 .29059 .26034 .37628 .65064 .40079 .41633 .43058 .49889 .30861 .26874 .58119

92

Group Statistics 2.00 RS2 1.00 2.00 RS3 1.00 2.00 RS4 1.00 2.00 RS5 1.00 10 15 10 15 10 15 10 15 .2000 1.9333 2.9000 2.8667 3.9000 5.0000 4.5000 1.9333 .42164 3.78845 3.69534 2.69568 4.09471 3.56571 1.71594 1.79151 .13333 .97817 1.16857 .69602 1.29486 .92066 .54263 .46257

93

Independent Samples Test Levene's Test for Equality of Variances t-test for Equality of Means 95% Confidence Interval of the Sig. (2F Ingrijorare Equal variances assumed Equal variances not assumed Tristete Equal variances assumed Equal variances not assumed Dezamagire Equal variances assumed Equal variances not assumed Teama Equal variances assumed Equal variances not assumed Vina Equal variances assumed Equal variances not assumed Rusine Equal variances assumed Equal variances not -.427 22.722 .673 -.16667 .39016 -.97431 .64098 .096 .760 -.401 23 .692 -.16667 .41558 1.02636 .69302 -.130 19.799 .898 -.06667 .51455 - 1.00736 1.14070 .000 .988 -.129 23 .899 -.06667 .51733 - 1.00352 1.13685 -.576 16.428 .573 -.40000 .69465 - 1.06948 1.86948 .878 .359 -.603 23 .553 -.40000 .66376 1.77310 .97310 .620 22.424 .542 .20000 .32269 -.46848 .86848 2.435 .132 .587 23 .563 .20000 .34050 -.50438 .90438 -.816 10.389 .433 -1.00000 1.22565 - 1.71711 3.71711 3.970 .058 -.966 23 .344 -1.00000 1.03560 - 1.14230 3.14230 -.503 20.464 .620 -.23333 .46377 1.19933 .73266 .000 Sig. t df 23 Mean Std. Error Difference Upper 1.20798 .74131

tailed) Difference Difference Lower .625 -.23333 .47115

.987 -.495

94

Anexa 10. b. Comparație independentă între vărste și răspuns emoțional / răspuns sexual (vărsta între 25-31 și vârsta între 39-45 de ani)
Group Statistics Var Ingrijorare 1.00 3.00 Tristete 1.00 3.00 Dezamagire 1.00 3.00 Teama 1.00 3.00 Vina 1.00 3.00 Rusine 1.00 3.00 Furie 1.00 3.00 Sentimenteranite 1.00 3.00 Placere 1.00 3.00 Satisfactie 1.00 3.00 RS1 1.00 3.00 RS2 1.00 3.00 RS3 1.00 3.00 RS4 1.00 3.00 RS5 1.00 N 15 5 15 5 15 5 15 5 15 5 15 5 15 5 15 5 15 5 15 5 15 5 15 5 15 5 15 5 15 Mean .8667 1.2000 1.2000 1.2000 .6000 1.6000 1.2000 1.2000 .9333 .6000 .5333 .6000 1.1333 1.8000 1.1333 1.6000 3.2667 4.4000 2.0000 4.0000 1.0667 1.8000 1.9333 3.8000 2.8667 5.0000 5.0000 4.6000 1.9333 Std. Deviation 1.18723 1.64317 1.26491 1.78885 .91026 2.19089 1.47358 1.30384 1.27988 1.34164 1.12546 .89443 1.45733 1.78885 1.55226 2.30217 1.66762 2.30217 1.19523 1.58114 2.25093 2.16795 3.78845 5.54076 2.69568 3.93700 3.56571 2.70185 1.79151 Std. Error Mean .30654 .73485 .32660 .80000 .23503 .97980 .38048 .58310 .33046 .60000 .29059 .40000 .37628 .80000 .40079 1.02956 .43058 1.02956 .30861 .70711 .58119 .96954 .97817 2.47790 .69602 1.76068 .92066 1.20830 .46257

95

Independent Samples Test Levene's Test for Equality of Variances t-test for Equality of Means 95% Confidence Interval of the Sig. (2F Ingrijorare Equal variances assumed Equal variances not assumed Tristete Equal variances assumed Equal variances not assumed Dezamagire Equal variances assumed Equal variances not assumed Teama Equal variances assumed Equal variances not assumed Vina Equal variances assumed Equal variances not assumed Rusine Equal variances assumed Equal variances not -.135 8.648 .896 -.06667 .49441 -1.19208 1.05875 .029 .868 -.120 18 .906 -.06667 .55689 -1.23664 1.10331 .487 6.621 .642 .33333 .68499 -1.30540 1.97206 .008 .930 .499 18 .624 .33333 .66815 -1.07039 1.73706 .000 7.731 1.000 .00000 .69625 -1.61533 1.61533 .170 .685 .000 18 1.000 .00000 .74237 -1.55966 1.55966 -.992 4.469 .372 -1.00000 1.00759 -3.68538 1.68538 30.590 .000 1.480 18 .156 -1.00000 .67550 -2.41917 .41917 .000 5.402 1.000 .00000 .86410 -2.17247 2.17247 1.212 .286 .000 18 1.000 .00000 .72214 -1.51715 1.51715 -.419 5.466 .691 -.33333 .79622 -2.32870 1.66204 2.442 Sig. t df 18 Mean Std. Error Difference Upper

tailed) Difference Difference Lower .626 -.33333

.136 -.496

.67257 -1.74634 1.07968

96

Anexa 10. c. Comparație independentă între vărste și răspuns emoțional / răspuns sexual (vărsta între 32-38 și vârsta între 39-45 de ani)
Group Statistics Var Ingrijorare 2.00 3.00 Tristete 2.00 3.00 Dezamagire 2.00 3.00 Teama 2.00 3.00 Vina 2.00 3.00 Rusine 2.00 3.00 Furie 2.00 3.00 Sentimenteranite 2.00 3.00 Placere 2.00 3.00 Satisfactie 2.00 3.00 RS1 2.00 N 10 5 10 5 10 5 10 5 10 5 10 5 10 5 10 5 10 5 10 5 10 Mean 1.1000 1.2000 2.2000 1.2000 .4000 1.6000 1.6000 1.2000 1.0000 .6000 .7000 .6000 1.3000 1.8000 .8000 1.6000 3.4000 4.4000 1.5000 4.0000 .2000 Std. Deviation 1.10050 1.64317 3.73571 1.78885 .69921 2.19089 1.83787 1.30384 1.24722 1.34164 .82327 .89443 2.05751 1.78885 1.31656 2.30217 1.57762 2.30217 .84984 1.58114 .42164 Std. Error Mean .34801 .73485 1.18134 .80000 .22111 .97980 .58119 .58310 .39441 .60000 .26034 .40000 .65064 .80000 .41633 1.02956 .49889 1.02956 .26874 .70711 .13333

97

Group Statistics 3.00 RS2 2.00 3.00 RS3 2.00 3.00 RS4 2.00 3.00 RS5 2.00 5 10 5 10 5 10 5 10 1.8000 2.9000 3.8000 3.9000 5.0000 4.5000 4.6000 2.4000 2.16795 3.69534 5.54076 4.09471 3.93700 1.71594 2.70185 2.22111 .96954 1.16857 2.47790 1.29486 1.76068 .54263 1.20830 .70238

98

Independent Samples Test Levene's Test for Equality of Variances t-test for Equality of Means 95% Confidence Interval of the Sig. (2F Ingrijorare Equal variances assumed Equal variances not assumed Tristete Equal variances assumed Equal variances not assumed Dezamagire Equal variances assumed Equal variances not assumed Teama Equal variances assumed Equal variances not assumed Vina Equal variances assumed Equal variances not assumed Rusine Equal variances assumed Equal variances not .210 7.508 .840 .10000 .47726 - 1.21325 1.01325 .010 .923 .216 13 .832 .10000 .46327 -.90083 1.10083 .557 7.575 .594 .40000 .71802 - 2.07207 1.27207 .011 .920 .572 13 .577 .40000 .69945 - 1.91107 1.11107 .486 11.049 .637 .40000 .82327 - 2.21103 1.41103 1.149 .303 .432 13 .673 .40000 .92653 - 2.40165 1.60165 - 4.413 1.195 .292 -1.20000 1.00443 - 1.48885 3.88885 39.444 .000 1.626 13 .128 -1.20000 .73798 2.79431 .39431 .701 12.997 .496 1.00000 1.42673 - 4.08233 2.08233 .705 .416 .560 13 .585 1.00000 1.78713 - 4.86087 2.86087 -.123 5.864 .906 -.10000 .81309 - 1.90076 2.10076 4.086 Sig. t df 13 Mean Std. Error Difference Upper - 1.42879 1.62879

tailed) Difference Difference Lower .890 -.10000 .70765

.064 -.141

99

100

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful