Prof. înv.

primar şi preşcolar

Aldea Ioana

MUNCA DIFERENŢIATĂ, PREMISĂ A SUCCESULUI ŞCOLAR

ISBN 978-973-0-10685-5 Oradea 2011

Prof. înv. primar şi preşcolar: Aldea Ioana Referent ştiinţific: Conf. Univ. dr. Chelemen Ioan MUNCA DIFERENŢIATĂ, PREMISĂ A SUCCESULUI ŞCOLAR

CUPRINS
ARGUMENT................................................................................ INTRODUCERE A. Tratarea diferenţiată a elevilor în ciclul primar – componentă a managementului educaţional …………………………………………………………..…. procesului instructiv – educativ ………………………….…………….. C. Conceptul de succes şcolar, factorii determinanţi ai reuşitei …………………………………………………………………………. pg 3 pg 5 şcolare pg 7 B. Cunoaşterea copilului – necesitate obiectivă în organizarea şi desfăşurarea pg 1

D. Diferenţierea şi individualizarea instruirii………………………………… pg 14 E. Premise psihopedagogice ale diferenţierii activităţii cu elevii................... pg 16 F. Obiective şi coordonate ale activităţii diferenţiate cu elevii……………. pg 22

MODALITĂŢI PRACTICE DE REALIZARE A UNUI ÎNVĂŢĂMÂNT DIFERENŢIAT A. Prevenirea şi înlăturarea eşecului şcolar – rezultat al unui învăţământ diferenţiat……………………………………………………………….. B. Modalităţi practice ce pot fi şcolar……………………………………………………………………. pg 24 pg 28 utilizate în munca de asigurare a succesului

METODOLOGIA CERCETĂRII

A. Ipoteza de lucru ……………………………………………………. B. Obiectivele cercetării ………………………………………………. C. Eşantionarea………………………………………………………… D. Metodologia de lucru 1. Teste de evaluare iniţială...……….................................................….. 2. Modalităţi de muncă diferenţiată ( fişe diferenţiate )…..................…. 3. Teste de evaluare finală...………………............................................. INTERPRETAREA DATELOR

pg 34 pg 34 pg 36 pg 36 pg 45 pg 55

1. Interpretarea rezultatelor obţinute la evaluarea iniţială.……….……. 2. Interpretarea rezultatelor obţinute la evaluarea finală……………….. 3. Compararea rezultatelor (evaluare iniţială vs. evaluare finală )…...…

pg 66 pg 68 pg 69

CONCLUZII…………......................................................... BIBLIOGRAFIE……........................................................................

pg 72 pg 77

Argument Ciclul primar reprezintă o etapa decisivă pentru formarea tânărului şi perfecţionarea specialistului de mâine. Una din preocupările fundamentale ale pedagogiei a fost şi este tratarea diferenţiată a elevilor, problemă care necesită şi studii psihologice (cunoaşterea capacităţilor şi aptitudinilor psihice ale elevilor), biologice (raportarea la particularităţile dezvoltării fizice individuale şi ereditare) şi sociologice (particularităţile mediului socio-cultural din care provin educaţii, relaţiile interumane). Diferenţierea în învăţare are ca scop eliminarea unor lacune în cunoştintele şi deprinderile elevilor şi atingerea performanţelor minimale acceptate, dar şi îmbogăţirea şi aprofundarea cunoştintelor elevilor capabili de performanţe superioare. Tratarea diferenţiată a elevilor în cadrul lecţiilor de la şcoală ajută cadrele didactice să găsească metode şi procedee optime de intervenţie, prevenire şi stimulare a elevilor şi ar contribui la o mai bună adaptare a conţinutului învăţământului şi a programei la necesităţile celor ce sunt implicaţi în procesul instructiv-educativ. De ce m-am oprit la problematica muncii diferenţiate ca premisă a succesului şcolar ? În primul rând, situaţia pe care o întâlnesc în activitatea instructiv - educativă de zi cu zi este una generatoare de elemente care pun în evidenţă necesitatea unei activităţi diferenţiate. În al doilea rând, am abordat tema muncii diferenţiate, deoarece un învăţământ diferenţiat aduce cu sine, în mod inevitabil, succesul şcolar. Problematica unei tratări diferenţiate trebuie să aibă în vedere o categorie largă de acţiuni şi de factori şcolari şi extraşcolari, care împreună, să conducă la o activitate instructiv-educativă eficientă. Pentru un învăţământ diferenţiat trebuie să cunoşti foarte bine copilul, astfel încât „să poţi ridica” fiecare copil din clasă la adevărata lui valoare, „să scoţi” tot ce e mai bun din el. Pasiunea pentru domeniul cunoaşterii copilului, m-a determinat să studiez mai mult acest aspect. Observaţiile şi datele din acest studiu sunt rezultatul documentării teoretice în această problemă, a informaţiilor asupra modului de organizare a învăţământului diferenţiat în clasele în care am facut practică pedagogică în timpul colegiului, mai apoi a observaţiilor asupra muncii diferenţiate în cadrul cercurilor pedagogice sau a comisiilor metodice la care am participat şi, nu în ultimul rând, propriile încercări de a practica o muncă diferenţiată la clasele pe care le-am avut în decursul anilor (începând cu anul 2000) de când lucrez ca institutor titular. Verificarea unor ipoteze de lucru am realizat-o la şcoala unde îmi desfăşor activitatea Şcoala cu clasele I-IV – Calea Mare din comuna Lăzăreni, la clasele I şi a III-a, clase simultane. În urma observaţiilor şi încercărilor pe care le-am făcut în acest sens, am ajuns la concluzia că munca cu elevii, în special cu cei din clasele primare, cere o continuă autoperfecţionare, o profundă cunoaştere a fiecărui elev în parte, practicarea unei munci diferenţiate în funcţie de posibilităţile fiecărui copil, toate au scopul de a atrage copilul spre activităţile şcolare şi de a-l convinge să înveţe la

Consider că activitatea cu şcolarii trebuie organizată în aşa fel încât aceasta să fie adecvată tuturor posibilităţilor acestora de a învăţa. Cadrul didactic nu este doar o persoană investită cu transmiterea informaţiilor. munca instructiv-educativă diferenţiată este necesară.capacitatea sa maximă. ci trebuie să aibă în vedere. precum şi formarea încrederii în sine. cu formarea priceperilor şi abilităţilor pentru anumite sarcini. Aşadar. capacităţilor tuturor copiilor şi a fiecăruia în parte. în scopul realizării succesului şcolar. în special copilul. formarea personalităţii acestuia. Pentru a realiza succesul şcolar. . după posibilităţile fiecăruia. progresul lui. o mare parte a activităţii dascălului se referă la conceperea şi realizarea unor activităţi didactice astfel încât să poată determina toţi copiii să înveţe temeinic. el nu este persoana care se gândeşte numai la lecţiile sale.

am aplicat instruirea diferenţiată a elevilor în cadrul lecţiilor prin îmbinarea activităţii frontale cu cea pe grupuri mici şi cea individuală. ai celor predispuşi eşecului şcolar. ea devenind o abilitate a institutorului în dezvoltarea personalităţii fiecărui copil. Aşadar tratarea diferenţiată a elevilor trebuie să capete o accepţiune mai generoasă. înlăturând eşecul şcolar. Având la bază aceste considerente şi situaţia concretă existentă la nivelul clasei. Tratarea diferenţiată rămâne o necesitate de necontestat. prin anumite mijloace. ca fiind tratarea. Cercetarea pedagogică a pus în evidenţă. Instruirea diferenţiată este apreciată ca una dintre strategiile pedagogice moderne. Tratarea diferenţiată a elevilor în ciclul primar – componentă a managementului educaţional Tratarea diferenţiată a elevilor în ciclul primar este văzută de cele mai multe cadre didactice dintr-un singur aspect. cît şi accelerarea ritmului de învăţare al elevilor lenţi. dar şi de mediul sociofamilial din care provin elevii. Accentul care se pune acum pe procesul educaţional. Activităţile diferenţiate permit desfăşurarea mai suplă. Fiecare copil e unic în felul lui. o stimulare mai eficientă a dezvoltării aptitudinilor individuale ale elevilor. Experienţa mondială pune în evidenţă faptul că prin diferenţierea învăţământului trebuie să înţelegem ansamblul modalităţilor folosite pentru a asigura atât prin măsuri organizatorice – diferenţiere externă. mai nuanţată a procesului didactic. cât şi situaţionale. adaptarea învăţământului la particularităţile individuale ale elevilor. de care nu putem să nu ţinem seama. . cât şi prin metode şi mijloace didactice – diferenţiere internă. cauze atât generale. este « o minune irepetabilă » şi ar fi păcat ca prin acţiunea noastră să uniformizăm aceste individualităţi. iar în practica pedagogică a demonstrat că organizarea activităţii cu elevii în mod diferenţiat asigură atât obţinerea unor performanţe înalte de către elevii dotaţi. se leagă de particularităţile individuale ale elevilor. Cauzele ce susţin tratarea diferenţiată. mai ales a unei anumite categorii de elevi . pe dinamica acţiunii didactice ne obligă să ne schimbăm punctele de vedere ce privesc tratarea diferenţiată.Introducere A.

intervenind modelator. dezvoltând o motivaţie convenabilă formării acestora. ca profesori la clasele primare. care presupun folosirea diferitelor canale şi limbaje ce conduc la cunoaşterea acestora. .. Formulând principiul instruirii moderne în 1971. ce trebuie să existe între un cadru didactic şi elevii săi. astfel încât aceasta să ia forma unei . El va trebui să dezvolte la clasa pe care o conduce anumite tipuri de relaţii. G. dacă-l trece pe elev într-o grupă sau alta în funcţie de evoluţia lui.luptă” este posibilă lucrând diferenţiat în orice tip de lecţie şi în orice moment al acesteia. ci chiar opusul.Relaţii de responsabilitate. în vederea realizării învăţării efective în clasă astfel încât toţi elevii să atingă nivelul standard acceptabil al performanţelor şcolare. contrar prevederilor regulamentului privind notarea în mod ritmic. în contextul cărora institutorul răspunde pentru deciziile sale ( dacă mai parcurge etapele însuşirii sunetului şi literei în clasa I. o luptă împotriva curbei lui Gauss”. curbe în formă de J” . 1996) Voi prezenta în continuare aceste relaţii.Aprecierea conform căreia aproximativ 95% dintre elevi sunt capabili să înveţe la un nivel convenabil a dus la concluzia că întregul proces de învăţământ trebuie să devină .Relaţii de educaţie. ) . din moment ce elevii ştiu să citească. Această străduinţă presupune să luptăm împotriva curbei lui Gauss luată ca model de selecţie. . iniţiativa. Depinde de institutor în ce mod stimulează spontaneitatea. care să favorizeze cunoaşterea elevilor şi tratarea lor diferenţiată. El este capabil să formează elevii în cadrul procesului educaţional unde instrucţia ocupă un loc bine determinat. acţiunea elevilor sau înlătură timiditatea şi temerile lor. dovedindu-şi eficienţa dacă vor depista cauzele pentru care elevii se manifestă diferit.. cultivându-i încrederea în sine. Aceste relaţii au la bază punerea copilului în situaţii de comunicare şi antrenarea lui într-o interacţiune comunicativă. de Landsheere scria că a instrui nu înseamnă a selecţiona. prin care institutorul solicită elevul în mod activ pentru propria dezvoltare. până când va considera că elevul poate fi notat etc. dar nu preponderent.. creativitatea. Această . ( Iovin. .Relaţii de comunicare cu elevii. dacă amână notarea. Noi. nu trebuie să ne grăbim „să taxăm” elevii. până când pe baza unor astfel de relaţii vom reuşi să-i cunoaştem. Învăţătorul este managerul clasei pe care o conduce. cadrele didactice trebuie să se străduiască ca toţi să reuşească.

Cunoaşterea copilului necesitate obiectivă în organizarea şi desfăşurarea procesului instructiv – educativ Dacă educatorii şi oamenii de stat şi-ar da seama ce forţe există într-un copil. responsabilităţi. spre ce are înclinaţii. Există mai mulţi elevi care se opun unor cerinţe. ce nu pot eu ca institutor să fac etc. cum ar fi: ce ştie elevul. (Iovin. pentru care nu se pot da reţete. 1996 ) Un alt reper în proiectare îl reprezintă ajutorul pe care-l oferă psihologul. . auxiliarele pe care se pot baza. Aceasta favorizează transpunerea în practică a tratării diferenţiate. interrelaţiile din grupul clasei vor favoriza evoluţia fiecărui copil „după puterile lui”. Institutorul are nevoie de mult tact pentru a-i influenţa. pentru a-i motiva pentru activitate. i-ar da prioritate în faţa tuturor celorlalte probleme . pentru ca acesta să realizeze ceva. logopedul sau alţi factori. ce poate să facă. de ce abilităţi didactice dispunem. Aşadar tratarea diferenţiată a elevilor este o latură a muncii depuse de profesorii în învăţământul primar ce nu are nimic în comun cu improvizaţia şi amatorismul. Această concepţie este generatoare a unei atmosfere propice învăţării. Iovin Ileana este de părere că este normal să se pornească întotdeauna de la „punctele forte” ale elevilor şi ale noastre ca institutori. ce nu reuşeşte să facă. ci presupune schimbarea concepţiei noastre despre curriculum-ul şcolar. ( Iovin. prin care înţelegem „puterea” de a influenţa comportamentul unui grup. al unui individ. în funcţie de ce poate fiecare. cum ar fi părinţii. mutând accentul pe „viul” din şcoală. elevii primind sarcini. mijloacele de învăţământ ce pot ajuta etc.Relaţii de putere. pe elevi.( Montessori) . dându-le satisfacţiacă ei sunt solicitanţii unor acţiuni.Dezvoltarea responsabilităţii la elev este o altă latură a aceleaşi relaţii. dar dincolo de această tratarea diferenţiată presupune şi o proiectare atentă şi dinamică. stresul copilului ) pentru a le preîntâmpina. ce nu a înţeles. 1996) B. De asemenea trebuie să ţinem cont de pericolele ce pot apărea ( reacţia colegilor. Abia după aceea trebuie să avem în vedere „slăbiciunile elevilor” pe care vrem să le îndreptăm: ce nu ştie. Privind tratarea diferenţiată din unghiul de vedere al managementului educaţional.

modalităţi adecvate de acţiune. să-şi înţeleagă însuşirile pozitive şi lipsurile. fiind preocupată în a stabili modul de structurare a personalităţii copilului şi în funcţie de acesta. Rousseau şi J. Cunoaşterea copilului serveşte formării lui. ci o condiţie necesară desfăşurării optime a muncii instructiv-educative. care se apropie tot mai mult de copil. De asemenea institutorul va trebui să ştie cum să valorifice capacităţile anterior dobândite. ci totodată şi posibilităţile lui şi baza reală a învingerii greutăţilor.Copilăria este o perioadă de pregătire pentru viaţă. au pledat pentru cunoaşterea copilului de către educatori. Interesul şi preocuparea pentru cunoaşterea copilului a crescut simţitor în urma dezvoltării psihologiei şi pedagogiei ca ştiinţe. 1978) Cunoaşterea elevului nu este un scop în sine. este o perioadă de ucenicie a cărei durată depinde de complexitatea mediului adult la care trebuie să se adapteze. pentru a putea folosi mijloace adecvate pentru dezvoltarea acestuia la cel mai înalt nivel posibil. Numai cunoscându-ne bine elevii. Pestalozzi şi Usinski puneau de asemenea. Există o legătură reciprocă între cunoaşterea elevului şi calitatea acţiunii pe care o desfăşoară institutorul. să-i antrenăm încă din primii ani de şcoală. Cunoscând bine elevul vom intui nu numai greutăţile întâmpinate de el. Institutorul prin munca sa de zi cu zi descoperă mereu noi aspecte pozitive şi negative la fiecare elev. Cunoaşterea tot mai completă îl conduce pe institutor spre anumite măsuri menite să ridice calitatea activităţii didactice. din care cauză . (Holban. . în bună parte. îi putem ajuta să se cunoască. un accent deosebit pe cunoaşterea copilului de către educator. Comenius scotea în evidenţă că nu se acordă suficientă atenţie cunoaşterii potenţelor individuale ale elevilor. În munca instructiv-educativă vor fi promovate şi stimulate laturile pozitive ale personalităţii şi atenuarea până la eliminare a trăsăturilor negative. iar în procesul cunoaşterii acesta se transformă participând mai activ la actul propriei cunoaşteri. devotaţi problemelor şcolii. la propria lor formare. Concepţia ştiinţifică privitoare la tratarea individuală a elevilor constă în cunoaşterea nivelului evoluţiei diferitelor procese psihice la un elev. rămân nevalorificate. Oameni de seamă. Lache preconizau un învăţământ bazat pe cunoaşterea individualităţii copilului. de asimilare a naturii umane fără de care copilul nu poate deveni adult. În epoca actuală are loc un proces de lărgire a sferei de acţiune a pedagogiei diferenţiale.

planificând şi evaluând pe baza feed-backului. cadrul didactic ia decizii. Necesitatea cunoaşterii derivă din faptul că fiecare elev are individualitatea sa proprie. stimulându-i să coopereze şi să comunice. în linii generale. învaţă pentru că noi considerăm că trebuie să înveţe şi să descoperim ce e relevant pentru ei să înveţe. care nu satisfac exigenţele . privind instruirea elevilor. De noi. eficacitatea şi eficienţa propriilor sale acţiuni. depinde ca atunci când se întorc de la şcoală. factorii determinanţi ai reuşitei şcolare În evoluţia sa. ci şi atitudini faţă de învăţare. care se răsfrâng asupra evoluţiei copilului. Trebuie să ne întrebăm cât din ceea ce învaţă copiii. explorându-le interesele. exploatându-le talentele şi aptitudinile. cunoştinţe teoretice legate de învăţare şi comportamentul uman. copiii să nu spună doar că „l-a ascultat” ori „nu l-a ascultat” „doamna”. un anumit bagaj de cunoştinţe. cunoaşterea copilului în clasele I – IV aduce servicii importante prevenirii şi combaterii rămânerii în urmă la învăţătură. particularităţile individuale. ca şi nerecunoaşterea succeselor. (Ulrich. Conceptul de succes şcolar. care-l pot face pe elev să se simtă frustrat. În funcţie de toate aceste elemente. trecerea de la departajarea elevilor „buni”. în general. asigurării succesului tuturor copiilor.Competenţele cadrului didactic includ nu doar stăpânirea unor domenii ştiinţifice. Această evoluţie înregistrează. aptitudini şi înclinaţii intelectuale diferite. că a luat „insuficient” sau „foarte bine”. cadrele didactice. şi un larg repertoriu de abilităţi de predare. prin programul educaţional nevoile reale ale copiilor. Cunoaşterea superficială a insuccesului elevilor constituie un aspect defavorabil muncii instructiv-educative. conceptul de „succes şcolar” a fost înţeles în moduri diferite. privat de ceea ce i se cuvine. depistării şi împlinirii elevilor cu diverse înclinaţii. deşi a ridicat mâna. cunoştinţele pe care deja le au. care fac faţă cerinţelor şcolare şi a elevilor „slabi”. 1998) În consecinţă. C. Trebuie să încercăm să satisfacem. Altfel spus. respectându-le şi valorificându-le „ereditatea culturală” din familie. învăţătorii sunt datori să dea copiilor ceea ce merită şi anume respect şi un mediu care să genereze experienţe incitante şi relevante pentru vârsta lor.

. 1997) Cercetările privind identificarea factorilor care explică nivelul rezultatelor şcolare au condus la determinarea „capacităţii de învăţare” a elevilor.ci are caracter de proces. interes şi motivaţie faţă de activitatea şcolară. a capacităţii de a instrui. ci în a găsi metodele şi mijloacele potrivite pentru aceasta. recunoscut ca şi capacitate de exprimare prin performanţele învăţării. către o delimitare mai nuanţată. pe lângă nivelul dezvoltării lor intelectuale şi al performanţelor şcolare obţinute. ca performanţă echivalentă cu atingerea obiectivelor propuse în activitatea şcolară. starea de sănătate. În acelaşi timp corelat cu progresul şcolar. Autorii teoriei „învăţării depline”. Majoritatea elevilor pot ajunge la performanţe apropiate. succesul nu implică un nivel limită de performanţă şcolară. este posibil ca un anumit elev să nu atingă parametrii obiectivelor stabilite. adevărata problemă a succesului şcolar nu rezidă în a stabili dacă un elev e apt sau nu să obţină rezultatele cerute de şcoală. În opinia Elenei Macavei valorificarea la maximum a capacităţilor şi disponibilităţilor biopsihice. a interesului şi motivaţiei faţă de învăţătură. capacitatea de efort ş.a.a. Bloom. atât în ceea ce priveşte nivelul de pregătire ştiinţifică. B. pornind de la constatarea că există elevi care învaţă mai repede şi elevi care învaţă mai lent. John Carrol ş.şcolare. acumularea cunoştinţelor şi formarea abilităţilor de aplicare a acestora. se distinge de ceea ce numim „progres şcolar”. de numeroase trăsături de personalitate. consideră că una din căile prin care cei din urmă pot învăţa tot atât de bine ca cei rapizi este timpul de învăţare ce se acordă fiecărei categorii. formarea unor trăsături de personalitate. ca ansamblu de însuşiri individuale variate: nivel de dezvoltare intelectuală. Accepţiunea atribuită succesului şcolar. care exprimă aprecierea rezultatelor obţinute şi a evoluţiei situaţiei la învăţătură ale elevilor prin raportarea acestora la performanţele anterioare. (Macavei. cât şi la posibilităţile proprii într-un moment al dezvoltării sale. dacă se creează condiţii favorabile de învăţare. deşi el înregistrează progrese de la o etapă la alta. Din aceasta rezultă că. . în funcţie de profilul lor psihologic. cât şi dezvoltarea capacităţii intelectuale. Succesul şcolar se raportează la totalitatea rezultatelor elevilor. ceea ce înseamnă că rezultatele obţinute de elev se raportează atât la obiectivele stabilite. conduce spre succes şcolar. Din acest punct de vedere.

precum inteligenţa. atitudinea faţă de munca şcolară) • • Familiali ( climatul afectiv din familie şi nivelul său cultural. . distribuite de-a lungul anilor de studiu. Acesta contestă ideea după care indivizii ar poseda în măsuri diferite o inteligenţă generală fixă. care. 1998) Inteligenţa este considerată capacitatea de adaptare la mediu. gradul de dificultate al sarcinilor şcolare. Inteligenţa şcolară este în strânsă legătură cu învăţarea. metodele şi mijloacele didactice utilizate. atitudinea acestuia faţă de elev etc. aptitudinea de a găsi soluţii în situaţii inedite.) În contexul tratării fenomenului adaptării şi reuşitei. psiholog care activează în domeniul psihologiei stadiale. specialiştii tratează inteligenţa şcolară ca o formă aparte de inteligenţă. abordează într-o altă manieră problema inteligenţei. atitudinea acesteia faţă de şcoală ş. aptitudinile şi interesele cognitive. pot fi: de natură biologică ( reprezentaţi de o dezvoltare fizică armonioasă şi o bună stare de sănătate ) de natură psihologică ( factori intelectuali. ( Sarivan.pedagogic din şcoală. cu conţinutul şi dificultatea sarcinilor şcolare. nivelul de aspiraţie. pregătirea de specialitate şi psiho . Însă deoarece în practică au fost descoperite decalaje între nivelul inteligenţei generale şi al celei şcolare.Există anumiţi factori favorizanţi ai reuşitei şcolare. care explică diferenţele individuale prin profilurile unice de inteligenţă ale fiecăruia. El include în categoria „inteligenţă” ceea ce în mod tradiţional este considerat doar talent sau abilitate. Cei mai mulţi autori disting trei tipuri de factori şi anume: • Individuali. 1999). şi factori non . Howard Gardner . la rândul lor. deci inteligenţa este considerată un instrument al reuşitei. el formulând o teorie cu privire la natura inteligenţei. el avansând ideea unui intelect multiplu. s-a ajuns la concluzia că reuşita şcolară nu poate fi explicată doar prin nivelul inteligenţei generale. ) Şcolari ( climatul psiho . ( Jigău. cum sunt motivaţia.a.pedagogică a cadrului didactic.intelectuali.

1993 ) Iniţial Gardner a izolat şapte inteligenţe. de aici existând nevoia de a stimula toate aceste abilităţi pentru a pune cu adevărat în valoare potenţialul individului. Pentru ca o astfel de abilitate să fie considerată inteligenţă. fie în registrul scris (ca jurnalist. punctuaţia cu valoare stilistică). pot folosi limbajul în scop persuasiv (funcţia retorică). să scrie. în profilul specific al inteligenţelor de care dau dovadă. poet. ci ca o serie de şapte inteligenţe independente. Teoria inteligenţelor multiple. enunţată în cartea Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences (1993). nivelul pragmatic al limbajului. cu individualităţi ce diferă de la unul la altul. dramaturg. După Gardner inteligenţa este capacitatea umană de a rezolva probleme şi a dezvolta produse ce sunt valorizate de cel puţin o cultură. povestitor). Acest tip de inteligenţă reprezintă capacitatea de a folosi eficient cuvintele. Acestea sunt : 1. nivelul semantic (sensurile duble). (Gardner. politician. nivelul fonetic al limbajului (aliteraţii).De multe ori succesul şcolar nu poate fi continuat şi de un succes profesional. Această perspectivă permite individului să manifeste modificările percepţiilor individuale şi să recreeze aspecte ale propriilor experienţe. 2000). să povestească. Elevii care posedă acest tip de inteligenţă au abilitatea de a opera cu: structurile şi regulile de structurare a limbajului (de ex. Gardner spunea că fiecare individ este capabil de şapte forme independente de procesare a informaţiei. Inteligenţa verbală / lingvistică este reprezentată de capacitatea de a rezolva probleme cu ajutorul unui cod ligvistic. în scopul de a rememora informaţia (funcţia mnezică). fie în registrul oral (ca moderator TV. orator. editor). pentru ca ulterior să mai includă una. a insistat asupra faptului că inteligenţa nu trebuie concepută ca un construct unidimensional. să facă jocuri de cuvinte (Armstrong. trebuie să satisfacă criteriile: • • existenţa unei zone de reprezentare pe creier existenţa unui cod specific de simbolizare Pe baza definiţiei şi a criteriilor enunţate. . Un elev cu tipul acesta de inteligenţă va agrea în mod deosebit să citească.

de asemenea. . a anticipa. liniile. cu reacţiile emoţionale. Şcolarul mic îşi dezvoltă aceste capacităţi prin activităţi concrete. 2. grădinarul. pot să-şi înţeleagă propria poziţie într-un spaţiu matriceal. Acest tip de inteligenţă începe să se dezvolte odată cu acutizarea percepţiilor senzorio-motorii. de a înţelege relaţiile complexe dintre concepte. graficianul. 3. Inteligenţa spaţial . literatură etc. Elevii cu inteligenţă spaţială au capacitatea de a percepe cu deosebită acuitate culorile. 1997). Inteligenţa logico . însă trebuie fixate prin activităţi corespunzătoare. cu toţii transferă imagini mentale asupra unui obiect pe care îl crează ori îl îmbunătăţesc. a formula ipoteze ştiinţifice şi a înţelege relaţiile de cauzalitate. în scopul de a furniza informaţii despre limbajul însuşi (funcţia metalingvistică). Aceasta include capacitatea de a utiliza raţionamente inductive şi deductive. proiectantul. idei şi lucruri. Deprinderea de a emite raţionamente are aplicabilitate în multe arii ale cunoaşterii şi include. Pictorul. prin operaţiunea de numărare. cu imagini preexistente pentru a crea o nouă viziune oferită celorlalţi ca experienţă.în scopul de a explica ceva (funcţia peripatetică). spaţiul. pot percepe relaţiile dintre aceste elemente. precum şi capacitatea de a recrea propriile experienţe vizuale. (Bellanca. De asemenea. ei pot vizualiza.matematică este reprezentată de capacitatea de a rezolva probleme şi a dezvolta produse cu ajutorul schemelor logice şi a limbajului matematic. Această inteligenţă a „imaginilor şi tablourilor” cuprinde capacitatea de a percepe corect lumea înconjurătoare pe cale vizuală. arhitectul. Aceste deprinderi ale gândirii critice sunt prezente în programele majorităţii şcolilor. capacitatea de utiliza gândirea logică în ştiinţă. sculptorul. formele. de a rezolva probleme abstracte.vizuală este reprezentată de capacitatea de a rezolva probleme cu ajutorul reprezentărilor spaţiale şi a imaginilor. studii sociale. Acest tip de inteligenţă cuprinde şi capacitatea de a clasifica. cu experienţa. prin înţelegerea relaţiei de corespondenţă biunivocă. a stabili priorităţi. cartograful. Percepţia vizuală se combină cu un set de cunoştinţe prealabile. pot reprezenta grafic imagini în spaţiu.

deprinderi de colaborare. să compună. şi de a exprima (în calitate de interpret) formele muzicale. să manevrăm obiecte. 6. 1997). în urma audiţiilor. un gust rafinat. să realizăm coordonarea (armonia) dintre trup şi spirit. 2000). precum şi deprinderi la nivel tactil şi cutanat. (Armstrong. dexteritatea. Reprezintă abilitatea de a sesiza şi de a evalua cu rapiditate stările. include şi capacitatea de a distinge între diferite tipuri de relaţii interpersonale şi capacitatea de a reacţiona eficient la situaţiile respective (Armstrong. a inflexiunilor vocii. Ea se dezvoltă şi pe măsură ce elevii dobândesc. de a respecta. Pe măsură ce elevii îşi dezvoltă conştiinţa muzicală. viteza. 2000). Acest tip de inteligenţă implică deprinderi de comunicare verbală şi nonverbală. intenţiile. flexibilitatea. a gesturilor. acest tip de . Acest tip de inteligenţă se conturează prin gradul de sensibilitate pe care individul îl are la sunet şi prin capacitatea de a răspunde emoţional la acest tip de stimuli. capacitatea de rezolvare a conflictelor. Acest tip de inteligenţă include deprinderi fizice speciale precum coordonarea. Inteligenţa corporal . forţa. 5. de a fi lider. îşi dezvoltă şi fudamentele acestui tip de inteligenţă. (Armstrong. de a-i motiva pe ceilalţi. capacitatea de a avea încredere. Inteligenţa muzicală / ritmică este reprezentată de capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul ritmului şi melodiei. Pe măsură ce elevii sunt capabili să creeze variaţiuni pornind de la un inventar limitat de sunete. (Bellanca. Acest tip de inteligenţă nu se regăseşte numai la atleţi.4. La un nivel simplu. de a discrimina (în calitate de critic muzical). Aceasta include sesizarea expresiei faciale.kinestezică este reprezentată de capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul mişcării. Inteligenţa la nivelul corpului şi al mâinilor ne permite să controlăm şi să interpretăm mişcările corpului. Inteligenţa interpersonală este reprezentată de capacitatea de a rezolva probleme şi a dezvolta produse prin cunoaşterea şi interacţiunea cu ceilalţi. echilibrul. motivaţiile şi sentimentele celorlalţi. să cânte la un instrument. de a transforma (în calitate de compozitor). Acest tip de inteligenţă reprezintă capacitatea de a percepe (în calitate de meloman). ci poate fi întâlnit în mişcările de fineţe ale chirurgului care realizează o operaţie pe cord sau la un pilot care îşi reglează cu fineţe aparatura de bord. 2000).

corporal-kinestezică. motivaţii. spaţială. • . cele mai potrivite lecţii sunt cele din aer liber. îngrijirea copacilor sau a animalelor. autoevaluându-se. botanica (Gardner. de asemenea. 7. 2000). crearea mai multor ocazii pentru dezvoltarea talentelor copiilor şi pentru obţinerea performanţelor de către aceştia. Aceasta este sesizabilă la copiii care învaţă cel mai bine prin contactul direct cu natura. capacitatea de autodisciplină. Ei preferă ecologia. Printre avantajele acestei abordări se numără: • şi a dezvolta produse prin cunoaşterea de ceilalţi. Acestor elevi le place să alcătuiască proiecte la ştiinţe naturale. interpersonală şi intrapersonală (Gardner. de a-ţi cunoaşte temperamentul şi dorinţele. O persoană cu asemenea tip de inteligenţă îşi petrece timpul reflectând. 1991). este sarcina şcolii să „aducă” natura în clase şi în alte spaţii de învăţământ. Inteligenţa naturalistă ( cea noninclusă) este reprezentată de capacitatea de a rezolva probleme şi a dezvolta produse cu ajutorul clasificărilor şi reprezentărilor din mediul înconjurător. gândind. alcătuirea insectarelor. a propriilor intenţii. 1994).inteligenţă este sesizabil la copilul care observă şi reacţionează la stările şi dispoziţiile adulţilor din jurul său. Prin aplicarea teoriei inteligenţelor multiple în procesul de învăţământ. 8. La nivel complex. cum ar fi observarea păsărilor. de a avea conştiinţa stărilor interioare. muzicală. autoînţelegere şi autoevaluare (Armstrong. Pentru aceştia. Inteligenţa intrapersonală este reprezentată de capacitatea de a rezolva probleme Inteligenţa intrapersonală presupune capacitatea de a avea o reprezentare de sine corectă (de a cunoaşte calităţile şi punctele slabe). Aşadar. se traduce prin capacitatea adultului de a „citi” şi interpreta intenţiile ascunse ale celorlalţi. zoologia. Armstrong (2000) a argumentat că este deosebit de benefic pentru acest tip de elevi să-şi poată folosi inteligenţa într-o mai mare măsură în cadrul şcolii. mai mult timp pentru realizarea conexiunilor între diverse arii curriculare în procesul didactic. curriculum-ul se organizează în jurul celor şapte abilităţi: lingvistică. Nevoia de introspecţie transformă inteligenţa în ceva extrem de intim. Conceptul de inteligenţe multiple a oferit baza dezvoltării curriculare în învăţământul preuniversitar . logico-matematică.

în calitatea de construct cultural.elev. pornind de la constructul de creativitate. Lucrarea lui Gardner a constituit baza teoretică a altor direcţii de dezvoltare a practicii educaţionale. D. Diferenţierea instruirii este o strategie de organizare a legăturii profesor.• un material suplimentar pentru îmbunătăţirea evaluării. care urmăreşte individualizarea activităţii pedagogice. Trebuie să reţinem şi faptul că profilul de inteligenţă nu se stabileşte prin aplicarea unui test. inteligenţa. ce coduri de exprimare folosesc cu precădere şi care sunt cele pe care le evită. În aplicarea teoriei inteligenţelor multiple la clasă. un element esenţial este cunoaşterea profilului de inteligenţă al elevilor – cu precădere cunoaşterea punctelor ”tari” şi „ slabe” este esenţială pentru stabilirea strategiilor didactice de diferenţiere şi individualizare. 1998). în programele de cultură generală a constituit un imbold pentru valorificarea diversităţii culturale. Diferenţierea şi individualizarea instruirii Una din modalităţile principale prin care se asigură îndeplinirea cerinţelor şcolare de către toţi elevii. În cadrul activităţii desfăşurate la clasă. Teoria lui Gardner a avut un efect catalizator asupra educaţiei. Se prea poate ca nici una dintre inteligenţe să nu fie în mod special dezvoltată şi totuşi combinaţia lor să asigure un debuşeu de succes în viaţa şcolară şi profesională. în vederea obţinerii succesului şcolar. Pentru a ne putea da seama care sunt activităţile cele mai comode. sunt necesare multe observări ale comportamentului copiilor. folosindu-mă de rezultatele observaţiei directe a elevilor. am reuşit în bună măsură să cunosc elevii şi să-mi organizez munca în mod diferenţiat. Ea vizează adaptarea acţiunii . Observăm că individul posedă o colecţie de inteligenţe care îi conferă un profil unic. o constituie tratarea lor diferenţiată şi individualizată în procesul de învăţare. a fost reconfirmată (Gardner şi Avery. din perspectiva teoriei inteligenţelor multiple. De exemplu.

în clasă. ( Cristea. În acest sens trebuie valorificate particularităţile psihologice intelectuale şi nonintelectuale ale elevului. . cu scopul integrării în activitatea socială . El propune patru grupe de fişe după cum urmează : • • • • Fişe de recuperare ce pot fi folosite pentru înlăturarea lacunelor din cunoştinţele elevilor. pe grupe. Fişe de dezvoltare ce pot fi folosite pentru lărgirea pregătirii elevilor dotaţi. cunoştinţele şi capacităţile solicitate conform programelor de instruire şi structura instituţiei şcolare. Fişe de execuţie cu dificultăţi crescânde cu scop de aplicare a cunoştinţelor şi formare a deprinderilor. exigenţa faţă de acesta va trebui acordată puterii sale de muncă. în vederea asigurării unei dezvoltări optime şi a unei orientări eficiente a aptitudinilor proprii. Urmărindu-se permanent o realizare maximă a copilului.instructiv-educative la particularităţile psihofizice ale fiecărui elev în parte. atrage tot mai mult atenţia astăzi. Conţinutului învăţării – prin valorificarea corelaţiei dintre cerinţele programelor de instruire şi structura organizaţiei şcolare. pe subgrupe – prin valorificarea corelaţiei dintre structura organizaţiei şcolare şi resursele umane existente. precum şi particularităţile mediului sociocultural din care provine elevul. Fişe de autoinstruire. folosite pentru antrenarea elevilor la autoinstruire. Organizării învăţării. 1998) Premisele strategiei de diferenţiere a instruirii pot fi delimitate la nivelul activităţii de cunoaştere şi asistenţă psihopedagogică a elevului. Pedagogul elveţian Robert Dattrens oferă soluţia fişelor pentru individualizarea instruirii. Problema deosebirilor individuale dintre elevi în ceea ce priveşte capacitatea de însuşire a cunoştinţelor. Organizarea instruirii diferenţiate presupune valorificarea relaţiei dintere resursele umane angajate. Diferenţierea instruirii poate fi realizată astfel la nivelul : • • • Procesului de învăţare – prin valorificarea corelaţiei dintre resursele umane existente şi cerinţele programelor de instruire.

că deosebirile dintre copiii de aceeaşi vârstă constituie factorul principal care impune nuanţarea activităţii didactice. ci la îmbinarea raţională şi echilibrată a activităţilor frontale cu cele pe grupe şi individualizate. E. Într-un astfel de sistem. deoarece întotdeauna ne vom găsi în faţa unui om în particular şi nu în faţa omului în general. la capacitatea lor de înţelegere şi la ritmul de lucru propriu fiecărui elev în parte.În condiţiile învăţământului nostru. 1978 ) . Premise psihopedagogice ale diferenţierii activităţii cu elevii Este cunoscut faptul că elevii se deosebesc unii de alţii prin întregul tablou al dezvoltării psihice. frecvent solicitate în acţiunea de învăţare. În clasele mici. Şcoala unică şi instruirea unitară nu înseamnă un învăţământ la fel pentru toţi. evitându-se separarea cu caracter permanent a elevilor capabili de un randament ridicat de cei mai lenţi. ci un învăţământ care oferă şanse egale de pregătire tuturor elevilor. generale şi a trăsăturilor de personalitate. De aceea la baza individualizării activităţii didactice stă cunoaşterea temeinică a elevilor. atât sub aspectul pregătirii şcolare. deosebită de învăţarea individuală în care fiecare elev învaţă izolat de ceilalţi. 1978) Resursele instruirii difernţiate împlică realizarea unei acţiuni de individualizare a învăţării. tratarea individuală şi diferenţiată nu duce la dezintegrarea caracterului colectiv al învţământului. Rezultă deci. ( Radu. trăsătura caracteristică a acţiunii de diferenţiere o constituie nuanţarea modalităţilor de lucru în cadrul unui învăţământ preponderent colectiv. individualizarea unor momente de lucru va urmări adaptarea cerinţelor la individualitatea copiilor şi în acelaşi timp adaptarea lor la cerinţele muncii şcolare. În asemenea condiţii activitatea diferenţiată trebuie să ducă la valorificarea potenţialului fiecărui elev pentru a se putea adapta complexităţii vieţii sociale la timpul potrivit. ( Radu. cât şi sub aspectul capacităţilor individuale. Ion Radu este de părere că instruirea diferenţiată vizează adaptarea activităţii de învăţare la posibilităţile elevilor.

jocuri desfăşurate pe un spaţiu întins pentru cei care utilizează componenta kinetică). Pentru a se evita discordanţa dintre posibilităţile elevului şi exigenţa impusă şi a restabili echilibrul dintre ele. e. Eterogenitatea determinată de calitatea psihopedagogică a familiei. evidentă la nivelul condiţiei materiale a elevului. Analiza eterogenotăţii elevilor reprezintă punctul de plecare al pedagogiei diferenţiate. individualizat. S-a constatat că în situaţia în care elevii nu au ocazia să înveţe folosind diverse materiale didactice auxiliare (manuale. d. Eterogenitatea determinată sociocultural. desfăşurate în cadrul unor colective ce cuprind elevi cu personalităţi diferite. evidentă la nivelul limbajului şi a valorilor dobândite de elev în familie. casete video pentru cei care utilizează cu precădere componenta vizuală a procesului de învăţare. Cristea realizarea învăţământului diferenţiat. angajează cunoaşterea şi valorificarea pedagogică a următoarelor tipuri de eterogenitate: a. Eterogenitatea determinată de caracteristicile psihologice ale elevului. În opinia lui S. filme. alte materiale care se adresează simţului tactil pentru care activează preponderent această componentă. iar cei slabi sunt supuşi unui regim şi unor metode neadecvate posibilităţilor lor. adesea elevii buni lucrează într-un ritm şi la un nivel inferior capacităţii lor. care poate fi caracterizată prin : activism sau pasivitate. Învăţătura este un proces individual. dar şi a organizaţiei şcolare şi a comunităţii locale respective. competenţa pedagogică. Eterogenitatea determinată de calitatea organizaţiei şcolare. evidentă la nivelul resuselor materiale ( baza didactico-materială disponibilă ) şi umane ( formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice. Eterogenitatea determinată socioeconomic. respectiv prin lipsa unor regului sau aplicarea diferită a unor regului de fiecare membru al familiei. c. evidentă la nivelul poziţiei adoptate faţă de elev. . dar care se realizează în cea mai mare măsură în activităţi comune. implicate în activitatea de învăţare : motivaţie şi afectivitate diferită angajată în învăţare. stilurile educaţionale adoptate ). mulaje. în mediul comunităţii educative locale. b.Din asemenea motive institutorul trebuie să devină organizatorul unor situaţii favorabile învăţării pentru fiecare elev în parte. În astfel de activităţi. trebuie să recurgem la cerinţele individualizate. ei nu pot atinge rezultatele pe care ar fi capabili să le atingă.

. cu implicaţii individuale-colective. tipului de gândire convergentă sau divergentă etc. Gorman şi Beasley. Astfel R. Eterogenitate determinată la nivelul modalităţilor de dobândire a cunoştinţelor. cu atât notele obţinute vor fi mai mari (Dunn. care include: • • O dimensiune generală – trăsăturile generale ale personalităţii elevului – care constituie premisa organizării unui învăţământ frontal eficient. în cadrul oricărei forme specifice de organizare a corelaţiei profesor-elev. ci şi pentru . Cele trei forme de organizare ale corelaţiei profesor-elev valorifică structura psihologică a personalităţii umane. Eterogenitatea determinată la nivelul modalităţilor de comunicare a elevului. R. evidente la nivelul unor categorii de elevi –care constituie premisa organizării unui învăţământ pe grupe eficient. Unicitatea personalităţii elevilor duce la perfecţionarea strategiilor de diferenţiere a educaţiei în vederea înlăturării eşecului şcolar şi a îmbunătăţirii performanţelor şcolare. Olson. modalităţi diferite de organizare a timpului real acordat învăţării.vârsta diferită a elevilor din aceeaşi clasă ( posibilă în condiţiile unui start şcolar mobil : 6 sau 7 ani). nu numai pentru că elementele unui anume stil de învăţare afectează un număr mare de indivizi. Controlul pedagogic. Dunn (1992) au demonstrat efectele benefice pe care le are construirea unui model comprehensiv al stilurilor de învăţare. 1995). diferite prin ponderea limbajului extern-intern. cu cât metoda didactică se potriveşte mai bine stilului de învăţare al elevilor respectivi. cu reacţie rapidă-lentă. O dimensiune particulară – trăsăturile particulare ale personalităţii elevului. pe termen scurt. diferite la nivelul : tipului de memorie pe termen lung. În plus. g. ritmuri şi stiluri de învăţare diferite. Dunn şi K. solicită perfecţionarea strategiei de diferenţiere a educaţiei. Griggs. f. realizabil la nivelul eterogenităţii clasei. Cercetările au relevat importanţa adaptării stilurilor/metodelor de învăţare la structura personalităţii elevilor. • O dimensiune individuală – trăsăturile unice ale fiecărei personalităţi a elevului – care constituie premisa unui învăţământ individual eficient. oral-scris.

Unii elevi obţin rezultate mai bune la temperaturi mai înalte. tenacitatea cu care îşi efectuează temele şi sarcinile de lucru. cauzându-le o stare de hiperactivitate şi de nelinişte (Dunn. auditivă. în cazul mediului concret de studiu. 1992). lateralizare cerebrală dreapta/stânga). iar alţii au o stare de disconfort într-o sală de clasă convenţională încât aceasta îi împiedică să înveţe. alţii la temperaturi mai scăzute (Hart. alţii din lemn. propriile reacţii şi procese emoţionale (motivaţia. amplasarea mobilierului şi designul acestuia). de asemenea. şi ale trăsăturilor care derivă . la nivel individual (sintetică/analitică... • tipul de gândire. şi Price. De pildă. simţul responsabilităţii. R. caracteristicile din acestea). preferinţele de natură socială (studiul solitar sau în grupuri de dimensiuni diferite). kinetică etc. Reacţiile emoţionale individuale pot influenţa. Autorii explică în continuare modul în care învăţarea elevilor poate fi afectată de aceşti cinci factori şi de sub-categoriile pe care aceştia le dezvoltă. K. De asemenea. temperatura. capacitatea de a-şi asuma răspunderea individuale de natură fiziologică (acuităţi variate ale componentelor vizuală. tenacitatea. tactilă.că rezultatele obţinute astfel contribuie la îmbunătăţirea rezultatelor şcolare. alţii învaţă mai bine în prezenţa unui fond sonor (Pizzo. alţii din metal. Lumina fluorescentă are proprietatea de a stimula excesiv anumite categorii de persoane. R. posibilitatea de a proceda după propria lor dorinţă. 1981). Motivaţia personală. impulsivă/reflexivă. dacă unii elevi au nevoie de linişte să se poată concentra asupra unor probleme dificile. Dunn şi Griggs (1995) au conceput un model al stilurilor de învăţare observând că elevii sunt influenţaţi în procesul de învăţare de cinci factori principali: • • • • cadrul imediat (sunetul. 1989). lumina. Dunn. altora le este mai prielnică o lumină slabă. dacă multe persoane se concentrează mai bine în încăperi bine iluminate. Unii preferă un scaun din plastic. capacitatea de a învăţa a elevilor. Alţi factori de mediu care pot influenţa învăţarea includ temperatura şi amplasarea/design-ul mobilierului.

studiul cu un partener. alături de un adult autoritar sau cu o atitudine prietenoasă. Aceştia pot să nu înceapă rezolvarea unei teme (sarcini de lucru) imediat ce a fost formulată. R. la prânz. alţii să mestece gumă. înainte de plecarea la şcoală. profesorii îi pot încuraja pe elevi să studieze în intervalele de randament individual maxim. până o sfârşesc sau până simt că au atins un punct în care trebuie să se oprească. Factorii de natură socială pot influenţa şi ei învăţarea. Cei cu gândire sintetică preferă să înveţe în prezenţa unor factori pe care profesorii îi consideră factori de distragere a atenţiei (muzică. Profesorii trebuie să ia în considerare faptul că elevii pot adopta stiluri de învăţare diferite în funcţie de condiţiile variate. Alţii îşi pot dovedi elementele forte ale personalităţii în privinţa nivelului de energie corelat cu mobilitatea. K. 1992).. Unii au o gândire de tip analitic şi manifestă tenacitate în studiu. procesul de învăţare poate viza varietatea ca termen opus tiparelor prestabilite şi rutinei. bătăi ritmice). conversaţie. 1992). Pot studia sau lucra mai bine în clasă dacă au posibilitatea să se mişte în timp ce învaţă şi nu dacă sunt obligaţi să stea în bancă (Dunn. se lansează cu toate forţele în activitate. Acestea se referă la intervalul de timp şi la modul în care elevii pot învăţa cel mai bine. Variabilele care pot facilita sau inhiba procesul de învăţare includ: studiul solitar. stimulii exteriori.. Caracteristicile individuale de natură fiziologică reprezintă un alt factor care poate influenţa învăţarea. să bea ceai. nivelul de energie şi mobilitatea în timpul studiului.. . ca membru al unei echipe. Dunn. care pot fi dimineaţa devreme. Unii preferă să mănânce ceva. K. în grupuri mici. Modul în care elevii procesează informaţia poate influenţa şi el capacitatea de învăţare. Caracteristicile discutate includ bioritmul. într-un postură neconvenţională (lungiţi confortabil). De exemplu. Înţelegerea caracteristicilor de natură fiziologică ale elevilor permite profesorilor să-i poată ajuta pe aceştia în procesul de învăţare pornind de la elementele forte ale tipului de percepţie respectiv. dar.propriului comportament şi a activităţii sau ocaziile de a proceda după propria dorinţă pot juca un rol important în procesul de învăţare (Dunn. odată ce au început. R. Elevii reacţionează diferit la stimulii exteriori în timpul studiului. Dunn. imediat după terminarea programului sau seara înainte de culcare.

Elevii impulsivi nu petrec prea mult timp studiind. (Dunn. Când elevii îşi înţeleg propriul stil de învăţare. atunci pot controla mai bine mediul în care se află şi pot solicita exact ceea ce le este necesar (Martin şi Potter. 1986). fără să analizeze. R.. o fineţe mai mare sa mai mică în realizarea analizei şi . 1998). să acorde mai mult timp descoperirii de către elevi a propriului stil de învăţare. tipul de personalitate impulsiv/reflexiv. R. 1998). K. Când elevii îşi înţeleg stilul de învăţare.. alţii holistic. va încerca să înţeleagă conţinuturile materiei (Dunn. are nevoie de linişte perfectă să înveţe. nu se mai simt rupţi de colectiv pentru că unul. Alţii pot să se grăbească prea mult. Alte două caracteristici individuale pot influenţa procesul de învăţare: lateralizarea cerebrală stânga/dreapta. Elevii pot învăţa orice dacă materia este abordată prin metode ce sunt compatibile cu stilul lor de învăţare. modul în care depun eforturi pentru a învăţa. Un individ cu o personalitate reflexivă se va gândi la informaţia acumulată.cu o iluminare slabă (îşi acoperă ochii sau poartă ochelari de soare în încăpere). sau în modul „lateralizare stânga”. Dunn. în modul „lateralizare dreapta”. R. Cu ajutorul acestui model. în prezenţa unui partener (preferă să studieze cu un prieten) sau simţind nevoia de a lua o gustare în timp ce învaţă (Dunn. K. 1992). decât să-i oblige pe profesori să facă ore suplimentare cu ei sau să adapteze continuu programele. Unii elevi procesează informaţia secvenţial. Dunn. R. simultan. Aceiaşi elevi înregistrează eşecuri când materia este abordată după metode incompatibile cu propriul stil de învăţare. 1990). spre exemplu. profesorii pot verifica şi identifica stilul de învăţare al elevilor cu acurateţe (Beaty. analitic. cunoscând că unii copii au un câmp perceptibil mai îngust sau mai larg.. De exemplu.. iar altul simte nevoia să se mişte în timpul orei (Martin şi Potter. sintetic. Activitatea diferenţiată va trebui să evite orice ruptură între conţinutul predării şi mijloacele copilului de asimilare. Dunn (1998) a ajuns la concluzia că elevii obţin rezultate mai bune atunci când metodele de predare se adaptează stilurilor lor de învăţare. iar notele reflectă aceasta. 1992). O’Brien (1989) a afirmat că şcolile ar trebui probabil.

În concluzie se poate spune că există o multitudine de situaţii care relevă deosebiri între copiii de aceaşi vârstă şi că din aceste deosebiri derivă premisele psihologice. nu trebuie scăpată nici o ocazie care să-i deştepte impulsul. curiozitatea de cunoaştere. Stimularea dezvoltării psihice şi a progresului şcolar. dar pe deplin posibile. Dacă de exemplu. Obiective şi coordonate ale activităţii diferenţiate cu elevii Activitatea diferenţiată desfăşurată cu elevii în scopul obţinerii succesului corespunzător capacităţilor fiecăruia vizează realizarea următoarelor obiective : a. Solicitarea permanentă şi progresivă a fiecărui elev la eforturi intelectuale maxime. b. Luarea în considerare a particularităţilor individuale ale elevilor în organizarea şi desfăşurarea procesului de învăţământ. urmată de intervenţia operativă şi adecvată pentru înlăturarea lor.sintezei. dorinţa de căutare şi investigare. factorii de bază ce îi determină rezultatele. d. institutorul trebuie să încurajeze la aceştia orice tendinţe cât de slabe dacă sunt conforme cu ideea de progres şi să acorde acestora sarcini individualizate prin care să încurajeze asemenea tendinţe. un elev are o slabă tendinţă a curiozităţii. F. Activitatea de cunoştere ne va ajuta să descoperim aspectele caracteristice activităţii fiecărui copil. va putea să vină în sprijinul tuturor îmbinând activitatea frontală. În cazul constatării unor aspecte deficitare în pregătirea unor elevi. . trebuie mereu încurajat şi să i se ofere posibilităţi de afirmare. c. plecându-se de la nivelul real atins de fiecare elev la un moment dat. Dacă unul are accentuată tendinţa de supunere. iar bazaţi pe acestea să-i înlesnim aptitudinilor lui o cale naturală de dezvoltare. cu cea de grup şi individuală. Descoperirea cât mai de timpuriu a lacunelor în pregătirea elevilor. în ceea ce întreprinde. a dificultăţilor pe care le întâmpină în munca de învăţare şi aplicarea celor învăţate. care constituie temeiul organizării activităţii diferenţiate. urmărind prin aceasta din urmă accesibilizarea cunoştinţelor pentru toţi elevii. se dovedeşte fricos şi timid.

diferenţiind numai modalităţile de lucru. Conţinutul învăţământului rămâne unic pentru toată clasa. în darea temelor pentru acasă. Asigurarea ritmului propriu individual de lucru. curiozitatea faţă de obiectele şi fenomenele studiate. antrenează în cel mai înalt grad capacităţile individuale. Activitatea diferenţiată să influenţeze pozitiv dezvoltarea fiind prin conţinutul ei cu un pas înaintea acesteia. trezesc şi menţin interesul pentru învăţătură. Diferenţierea activităţii se realizează în toate momentele lecţiei. în principal. ci doar îi modifică ponderea în raport cu munca pe grupe şi cea individuală. i. Creşterea ponderii participării active a elevului la dobândirea cunoştinţelor prin efort propriu. care duc la frânarea dezvoltării copilului. Dezvoltarea interesului general pentru cunoaştere şi a dorinţei de a învăţa. asigură o învăţare activă şi formativă. prin activitatea cu întreg colectivul clasei. h. precum şi întreaga activitate în afra clasei. Diferenţierea activităţii cu elevii nu exclude munca frontală. f. Obiectivele activităţii diferenţiate trebuiesc realizate. Evitarea situaţiilor de subsolicitare sau suprasolicitare. pentru ca acest conţinut să poată fi asimilat de fiecare elev. stimulează creativitatea. Coordonatele principale ale tratării diferenţiate ale elevilor sunt următoarele : • • • • • • Activitatea diferenţiată trebuie să cuprindă toţi elevii. Crearea situaţiilor favorabile dezvoltării aptitudinilor şi înclinaţiilor tuturor elevilor. Se vor folosi metode şi procedee. excluzându-se crearea de clase omogene.e. g. Excluderea ideii că elevilor slabi trebuie să le acordăm doar sarcini uşoare considerând că cele grele le sunt inaccesibile. Egalizarea şanselor de pregătire. care respectând particularităţile individuale. .

activitatea diferenţiată are capacitatea de adecvare deplină la obiectivele învăţământului nostru general. evaluarea trebuie să arate progresul elevilor şi nu să demonstreze acestora nu ştiu ceea ce profesorii pretind şi nici că nu sunt capabili să înveţe un anumit lucru. Cauzele sunt diverese. 1997 ) Rămânerea în urmă la învăţătură se manifestă prin incapacitatea temporară de a face faţă obligaţiilor şcolare. sub nivelul propriilor capacităţi. iar şansele de redresare sunt reduse. şi uneori. Eşecul şcolar este forma severă a insuccesului şcolar şi se manifestă prin abandon ( refuzul temporar sau definitiv de a frecventa şcoala ) şi prin repetenţie ( incapacitatea de a promova în clasa următoare). Pentru înlăturarea eşecului şcolar elevii trebuie motivaţi să înveţe mai bine. Modalităţi practice de realizare a unui învăţământ diferenţiat A. 1996 ) Spre a învinge greutăţile şi a asigura reuşita aspectul rămânerii în urmă la învăţătură sau al retardului şcolar sau sub aspectul eşecului şcolar . contribuind la ridicarea calităţii acestuia. Prevenirea şi înlăturarea eşecului şcolar – rezultat al unui învăţământ diferenţiat Fenomenul negativ persistent cu care se confruntă şcoala este insuccesul.Având aceste coordonate. dar refuză. Insuccesul şcolar se poate manifesta sub cu cele două forme ale sale : abandon şi repetenţie. sau elevul poate să înveţe. Acesta se reflectă în randamentul deficitar al învăţăturii. În cazul celei de lungă durată eforturile depuse de elev şi de către cei care vor să-l ajute sunt mai mari. îi lipseşte motivaţia. Rămânerea în urmă poate fi de scurtă sau de lungă durată. sub nivelul cerinţelor şcolii. ( Jinga. Pentru a obţine performanţe de înalt nivel. stare de boală. De asemenea activitatea difeenţiată cu elevii se face în scopul asigurării succesului la învăţătură şi al progresului şcolar al tuturor copiilor. Elevul nu poate avea rezultatele pe care le-ar dori. Cea de scurtă durată poate fi explicată prin dificultăţi temporare: oboseală. evenimente stresante din viaţa de familie. ( Macavei. incapacitatea sau refuzul de a învăţa. acomodarea după vacanţă.

Abordarea genetică susţine că eşecul şcolar este explicat de nivelul redus al inteligenţei individuale şi de tulburările de natură intelectuală. este un fenomen şcolar preponderent individual. Reproducerea raporturilor de clasă prin şcoală 4. În asigurarea reuşitei la învăţătură şi pentru a asigura fiecăruia posibilitatea de a se pregăti la nivelul capacităţilor sale. pe rând. Individualitatea elevului a. Abordarea psiho-afectivă 2. . cu excepţia unor situaţii grave. cuprinzând grupuri mari de elevi. ci priveşte. aceste aspecte.( Manoilescu. Această poziţie clasică mai are încă susţinători. Sunt de părere că abordând teoria inteligenţelor multiple a lui Gardner. Deci. moral şi pedagogic nu sunt deloc echitabile. putem spune că acei elevi care au anumite inteligenţe mai puţin dezvoltate. de obicei. nu ca fenomen general. Curentul inter-acţionist În continuare voi analiza. anumiţi subiecţi. Individualitatea elevului a. deşi implicaţiile în plan social. Abordarea genetică b. Handicapul socio-cultural 3. Atitudinea faţă de cunoaştere 5. cadrele didactice trebuie să cunoască momentul rămânerii în urmă a fiecărui elev şi să-l depisteze la timp pentru a-l dirija printr-o intervenţie pedagogică adecvată. sunt predispuşi la insuccesului şcolar la anumite materii ( de exemplu un elev la care inteligenţa logicomatematică este „slabă” poate întâmpina dificultăţi la obiectul matematică ). În consecinţă. 1981 ) Eşecul şcolar apare. 1. este hotărâtoare munca diferenţiată cu elevii în funcţie de particularităţile lor de vârstă şi individuale.şcolară. prevenirea şi combaterea eşecului presupune cunoaşterea formei concrete de manifestare şi a cauzelor specifice care l-au generat. Mihaela Jigău explicând cauzele eşecului şcolar expune o serie de poziţii teoretice ce iau în considerare următoarele aspecte: 1.

Handicapul socio-cultural Există o relaţie între frecvenţa eşecului şcolar şi mediul socio-economic de provenienţă al copilului aflat în dificultate. pe care nu-l are cel provenit dintr-o familie defavorizată. Abordarea psiho-afectivă are în vedere copilul în raport cu mediul familial şi şcolar şi influenţele acestora aupra procesului de formare a personalităţii. Starea economică bună a familiei este un factor important al reuşitei şcolare. prin disponibilităţile materiale existente care pot susşine şcolarizarea. În schimb. copilul provenit dintr-un mediu defavorizat va intra în conflict cu stilul cognitiv şi normele vehiculate de şcoală. creează un anumit grad de securitate economică. 2. etc. 4. Atitudinea faţă de cunoaştere a elevului . eşec. diferite de cele ale mediului său. pentru că aceasta ignoră valorile elevilor proveniţi din grupuri defavorizate şi promovaeză. precaritatea culturală a familiei şi atitudinea acesteia faţă de şcoală. creându-i viitorului elev un avantaj de debut. 3. Un mediu considerat defavorizant nu poate să asigure referinţele culturale minime necesare pentru a valorifica eficient oferta şcolară existentă. va beneficia chiar de la începutul şcolarităţii de un „capital cultural” apropiat de cultura vehiculată în şcoală. normele claselor favorizate. ca fiind generat de diferenţele. care-i va asigura succesul şcolar.b. Mai mult de atât. îndeosebi. fapt ce va genera atitudini de refuz şcolar. Reproducerea raporturilor de clasă prin şcoală Unii sociologi văd în şcoală o instituţie de reproducere socială. pentru că îi par străine. excluziunea şi inegalităţile sociale existente. pot provoca „un retard al dezvoltării intelectuale generale”. astfel. Aceste situaţii de handicap socio-cultural au generat programe de educaţie compensatorie şi de remediere a situaţiilor de deficit cultural al copilului sau familiei sale. Eşecul şcolar apare. Limbajul utilizat în familiile favorizate socio-cultural este mai aproape de cel utilizat de şcoală. Elevul provenit din familii favorizate.

asigurându-se şanse de reuşită tuturor elevilor. Dezideratul şcolii este asigurarea condiţiilor pentru o învăţare eficientă pentru toţi care să permită pregătirea pentru cerinţele sociale. ( Macavei.Atitudinea faţă de cunoaştere este importantă în explicarea eşecului şcolar. 1997 ) Practicarea unei instruiri la un nivel mediu constant. Una din soluţiile cele mai sigure de profilaxie şi de terapie a insuccesului şcolar o constituie diferenţierea învăţării prin programe cu grade treptate de dificultate. Această intervenţie asupra elevului marcat de handicapul şcolar. cadrele didactice au anumite aşteptări de la elevii lor. întârziaţi. iar familia trebuie să devină aliată a şcolii pentru corectarea handicapului. pe cei dotaţi şi pe cei slabi. care să contribuie la diminuarea şi eliminarea pierderilor şcolare. În acest caz învăţătorul trebuie să practice meditaţii. la care aceştia nu răspund pe măsură. Conform acestei teze. să se prevină suprasolicitarea şi subsolicitarea. Pe lâgă aceasta. dotaţi. în curs de recuperare. Sensul pe care-l dă copilul cunoaşterii şi reuşitei şcolare este hotărâtor în atingerea acesteia. Prevenirea şi înlăturarea insuccesului şcolar are ca punct de plecare depistarea cauzelor şi eliminarea sau diminuarea acţiunii lor. se va desfăşura în timp. condiţiile în care se desfăşoară procesul de învăţare şi modul concret de evaluare a activităţii. Curentul inter-acţionist Curentul inter-acţionist susţine că eşecul îşi are rădăcinile în interiorul şcolii. ca urmare a interacţiunii elevi-profesori. Edouard Claparede recomanda un învăţământ diferenţiat. dorinţele şi aspiraţiile lor. . vor influenţa direct rezultatele şcolare. să se insufle un sentiment de încredere în sine. permite realizarea unei instruiri diferenţiate în concordanţă cu capacităţile. Organizarea claselor omogene ce cuprind elevi de nivel mediu. 5. încercându-se. Când prevenirea este ineficientă şi fenomenul insuccesului se instalează trebuie să se stabilească planuri de intervenţie terapeutică. În activitatea didactică propriu-zisă este necesar să se realizeze diferenţierea şi individualizarea învăţării. Solicitările elevului trebuie să fie echilibrate. în acelaşi timp. într-o clasă eterogenă prejudiciază extremele.

atribuind sarcini didactice cu grade de dificultate diferite şi folosind fişele de muncă independentă. obţinerea succesului şcolar presupune o adaptare cu dublu sens : pe de o parte a copilului la activitatea şcolară. În acest sens. Potenţialul maxim de învăţare – care evidenţiază importanţa resurselor psihologice şi pedagogice ale fiecărui elev. medii şi maxime. practicată de institutori. Utilizând individualizarea instruirii ca strategie pedagogică. Potenţialul real de dezvoltare – care evidenţiază importanţa condiţiilor de diferenţiere psihologică şi pedagogică a elevilor.Organizarea instruirii în clase eterogene. Realizarea accesibilităţii presupune valorificarea următoarelor aspecte : • • • Educabilităţii – care evidenţiază rolul determinant al educaţiei. precum şi adaptarea acestora la activitatea şcolară. Modalităţi practice ce pot fi utilizate în munca de asigurare a succesului şcolar În vederea asigurării succesului şcolar cadrul didactic trebuie să aibă în vedere principiul accesibilităţii instruirii. Prin prisma acestui principiu cadrul didactic trebuie să vegheze la calitatea proiectului didactic. de ordin teoretic şi practic : . particulare şi individuale ale personalităţii elevului. aş vrea să subliniez necesitatea punerii de acord a solicitărilor şcolii cu capacităţile de învăţare ale elevilor. presupune adaptarea continuă a practicii de predare – învăţare – evaluare la trăsăturile generale. B. a şcolii la factorii interni ai copilului. În concluzie. limitează propagarea insuccesului şcolar. care va fi centrat în special asupra realizării unui învăţământ diferenţiat cu obiective operaţionale minime. iar pe de altă parte. cadrul didactic are următoarele atuuri metodologice. Acţiunea de individualizare a instruirii.

Activitatea individuală realizată pe grupe de nivel solicită elevilor rezolvarea prin efort propriu aunor teme diferenţiate. în vederea asigurătii succesului şcolar la standarde de performanţă minime. ca volum şi grad de dificultate. realizabile prin activitatea : cu teme comune. aceste exerciţii fiind pentru toţi elevii. cu teme diferenţiate pentru fiecare elev în parte. cu teme diferenţiate pe grupe de nivel. sporeşte eficienţa procesului de învăţământ. solicită fiecărui elev. să execute singur exerciţiile date de învăţător. real şi virtual al fiecărui elev stimularea dezvoltării complexe a fiecărui elev în contextul tuturor formelor de instruire disponibile ( formale – nonformale – informale ) angajarea tuturor resurselor interioare la nivelul corelaţiei funcţional structurale dintre : informare – formare. participare deplină – autoinstruire - subordonarea tuturor resurselor pedagogice activităţii de autoformare – autodezvoltare permanentă a fiecărui elev De asemenea combinarea muncii frontale cu cea de grup şi individuală. adaptarea particularităţilor fizice şi psihice şi ritmului de lucru propriu fiecărui elev. Pedagogia diferenţiată stimulează eficacitatea învăţământului frontal la nivelul secvenţelor de instruire construite special pentru transformarea elevului în „actor al învăţării”. . realizată pe teme comune. Activitatea individuală. formare – dezvoltare. medii şi maxime. Această activitate urmăreşte progresul permanent al elevului pe baza propriei activităţi şi diminuarea greşelilor apărute pe parcursul instruirii. instruire – educaţie. Activitatea individuală realizată personalizat propune teme diferite. Învăţământul individual vizează îndeosebi operaţiile de fixare şi consolidare a cunoştinţelor. după parcurgerea unei secvenţe didactice.- proiectarea fiecărei activităţi didactice din perspectiva valorificării la maximum a potenţialului fiecărui elev orientarea formativă a activităţii de instruire în direcţia valorificării potenţialului maxim.

Eficienţa învăţământului pe grupe depinde de calitatea următoarelor acţiuni care trebuie angajate la nivelul unor strategii de diferenţiere a instruirii : pregătirea specială a elevilor şi a cadrelor didactice pentru tipul de corelaţie subiect – obiect. Institutorul trebuie să diferenţieze modalităţile de realizare a conţinutului învăţământului. Se vor folosi probleme şi exerciţii cu grade diferite de dificultate şi cu sarcini diferenţiate. structurate în cadrul unor secvenţe cu complexitate gradată. trebuie folosite ca auxiliare ale activităţii colective. cum ar fi supunerea . având rolul de a completa şi corija unele neajunsuri. divizibile în mai mult subteme studiate de grupe diferite de elevi orientarea conţinutului activităţii pe grupe în direcţia unor teme comune şi a unor teme diferenţiate. astfel încât acestea să se constituie într-un sistem operativ. nivel de dificultate. realizabilă în contextul evocat alegerea adecvată a temelor. obiective specifice şi chiar conţinut potrivit particularităţilor fiecărui elev. În legătură cu cele trei forme de organizare a activităţii de instruire a elevilor trebuie avut în vedere faptul că eficienţa lor depinde de o alternare şi o îmbinare judicioasă. De asemenea este necesar ca fiecare din formele respective şi sistemul lor în ansamblu să se întemeieze pe principiul tratării individuale a elevilor. Această cale poate fi accentuată de temele pentru acasă. se va face folosind sisteme metodice şi modalităţi de instruire adecvate particularităţilor de vârstă şi individuale ale elevilor clasei. ţinând seama de o serie de condiţii concrete de lucru. în raport cu obiectivele instructiv – educative urmărite în fiecare lecţie. care pot fi diferenşiate prin volum. Ca atare pentru a fi eficiente. raportabile la standardele de performanţă stabilite în cadrul programelor şcolare valorificarea bazei didactico – materiale a şcolii pentru organizarea activităţii pe grupe Specific pentru învăţământul nostru este faptul că munca individuală şi cea pe grupe se organizează în condiţiile activităţii cu întregul colectiv al clasei. Realizarea obiectivelor instructiv – educative şi a conţinutului învăţământului elaborat în conformitate cu acestea. capitol sau temă.

În afara verificărilor orale. În acest sens. Fişele de execuţie le-am pregătit pentru toţi elevii. urcând apoi nivelul verificării cât este posibil. al particularităţilor membrilor lui şi condiţiile de mediu în care funcţionează şcoala.unei prelucrări metodice a unor teme. când i se explică ceva sau lucrează. constituie un sprijin eficient în vederea realizării obiectivelor urmărite. fiecare elev trebuie ascultat „de la nivelul său”. fişele şi caietele de muncă independentă pentru elevi. Drept urmare. pentru ca apoi să se coboare la nivelul elevului cu obişnuitele reproşuri. în încercarea de a înlătura lacunele existente. aptitudini şi deprinderi ale fiecărui elev impun învăţătorului o limită a chestionării. Fişele de dezvoltare le-am aplicat la 2. am aplicat aceste tipuri de fişe. Numai în acest mod fiecare elev va simţi aproprierea învăţătorului şi numai procedând astfel cel din urmă elev. conform capacităţilor şi nivelului său de cunoştinţe. Am adoptat soluţia dată de pedagogul Robert Dattrens. În funcţie de observaţiile făcute asupra elevilor. capitole şi lecţii. Astfel copiilor care au întâmpinat dificultăţi în asimilarea cunoştinţelor. luând în considerare particularităţile fiecărui copil. acestea având un grad de dificultate mai ridicat. Pentru a putea obţine un maximum de randament. le-am pregătitt fişe de recuperare. în scopul lărgirii pregătirii acestor . care propune următoarele fişe pentru individualizarea instruirii : fişe de dezvoltare. Verificarea cunoştinţelor este chiar prin natura ei o cale diferenţiată a muncii învăţătorului cu elevii. se vor simţi la fel de bine. menie să asigure adecvarea procesului de predare – învăţare la nivelul colectivului clasei.3 elevi mai buni din clasă. Aplicarea fişelor de lucru individual permite elevului să rezolve sarcinile în ritm propriu. peste care ar fi inutil să treacă. fişe de execuţie. sunt necesare anumite instrumente de lucru adecvate. Pentru diferenţierea activităţii cu elevii în condiţiile unui învăţământ organizat pe clase şi lecţii. deoarece nivelul de cunoştinţe. Astfel de-a lungul activităţii mele la catedră. ca şi cel mai bun. Nu trebuie să se pornească de la calificativul „Foarte bine”. verificarea cunoştinţelor elevilor am făcut-o cu ajutorul fişelor de muncă diferenţiată. în momentul verificării am încercat să realizez o dispoziţie optimistă. având un grad mediu de dificultate. din partea fiecărui elev se impune să diferenţiem metodele şi procedeele de lucru. priceperi şi deprinderi. fişe de recuperare şi fişe de autoinstruire.

care contribuie într-o deosebită măsură la realizarea succesului şcolar. 2000) Bineînţeles că nu se poate renunţa la temele comune. Metodologia de lucru – Aplicarea fişelor diferenţiate) Consider că fişele de autoinstruire sunt chiar temele pentru acasă şi că acestea trebuie de asemenea să fie date diferenţiat. O altă variantă ar fi efectuarea de către elevi a unor teme suplimentare stabilite pe baza lacunelor descoperite în urma probelor de control. în vederea pregătirii la nivelul programei şcolare. Stănescu şi N. Popa Balaci. În concluzie. Specific claselor simultane este faptul că în aceeaşi unitate de timp se realizează aceleaşi competenţe ale elevilor ca şi în predarea la o singură clasă. Într-un articol al I. În acelaşi articol din Tribuna învăţământului. când m-am titularizat în învăţământ. acestea fiind foarte utile şi necesare. creând astfel posibilitatea pentru anumiţi elevi sau grup de elevi de acelaşi nivel. am lucrat în unităţi de învăţământ cu predare la clase simultane. Într-o primă variantă se poate da întregii clase o temă comună. cu condiţia de a evita supraîncărcarea elevilor. Raportată la cerinţele tratării individuale şi ale accesibilităţii. pentru ca toţi elevii să-şi însuşească la timp elementele esenţiale ale conţinutului. Deosebirea constă în faptul că există timp mai puţin pentru munca directă a învăţătorului cu elevii şi de aceea apare organizarea judicioasă a muncii independente a . ( vezi Capitolul IV. în scopul înlăturării treptate a lipsurilor din cunoştinţele elevilor care întâmpină greutăţi la învăţătură. punctul D. Începând din anul 2000. de a efectua parţial sau integral tema pe măsura pregătirii acestora. diferenţierea constă în alcătuirea unor teme pe măsura posibilităţilor elevilor. Popa Balaci. se sugerează două variante pentru ajutorarea elevilor mai puţin pregătiţi. caracterul productiv al temelor de casă nu se poate realiza decât prin diferenţierea acestora. din „Tribuna învăţământului” se spunea că una din cauzele principale care provoacă rămânerea în urmă la învăţătură a unor elevi o constituie lipsa tratării diferenţiate în stabilirea temelor pentru acasă. ( Stănescu. Însă în situaţia în care într-o clasă există elevi cu niveluri diferite de pregătire. structurată pe principiul accesibilităţii.elevi. Tema va avea o gradare treptată a dificultăţilor. temele pentru acasă sau fişele de autoinstruire trebuie privite ca o formă superioară amuncii independente.

În funcţie de toate acestea. caracteristicile proceselor lui intelectuale.elevilor. originalitatea şi imaginaţia. în mod independent. Se ştie că în activitatea de învăţare există între elevi diferenţe semnificative de ritm . Prin activitate independentă elevul este pus în situaţia de a se folosi de achiziţiile însuşite. Deprinderile de muncă independentă sunt unelte ale minţii. ceea ce cultivă elevului iniţiativa. să oferim elevilor un set de experienţe de învăţare pe măsură. De asemenea.educatorii. Sarcinile de muncă independentă au. în urma rezolvării sarcinilor. este verificat şi apreciat. Diferenţierea sarcinilor în cadrul activităţilor independente presupune o bună cunoaştere a elevilor sub aspectul particularităţilor de vârstă şi psiho-individuale. rezistenţa la efort intelectual. stil şi profunzime iar faptul că toţi elevii trebuie să aibă în mod egal acces la educaţie ne obligă pe noi. În această situaţie e necesar să se cunoască aptitudinile şi interesele elevului. Cadrul didactic trebuie să cunoască exact nivelul pregătirii anterioare a elevului: care noţiuni sunt însuşite corect. solicită efort propriu în rezolvare. care priceperi şi deprinderi sunt formate corect. care eronat. Limita minimă în stabilirea sarcinilor pentru munca diferenţiată o constituie prevederile programei şcolare. de multe ori. care sunt greşite. Elevii trebuie să stăpânească mai întâi corect noţiunile utilizate în procesul muncii independente şi apoi să fie antrenaţi să rezolve sarcini cu grad diferenţiat de dificultate. învăţătorul va diferenţia sarcinile de activitate independentă. flexibilitatea gândirii. dezvoltă spiritul de iniţiativă şi priceperea de organizare a timpului. va putea trece de la un învăţământ pentru toţi la un învăţământ pentru fiecare. afective şi voliţionale. Elevul ştie că. Munca diferenţiată nu înseamnă nicidecum scăderea exigenţei sau o reducere a volumului de cunoştinţe pentru unii elevi. formându-i primele deprinderi de muncă fizică şi intelectuală. un suport creativ. . care nu sunt bine consolidate. Acest tip de activitate îl obişnuieşte pe elev cu responsabilitatea faţă de anumite sarcini încredinţate. ceea ce îi sporeşte încrederea în forţele proprii. un anumit ritm de lucru. Fişele de muncă independentă s-au bazat pe diferenţele dintre elevi şi pe cunoaşterea acestora în mod sistematic atât în cadrul lecţiilor cât şi în afara lor. care se constituie astfel în trăsătură de bază şi particularitate specifică a muncii instructiv – educative în condiţii de predare simultană. capacitate de concentrare. volum.

Îmbogăţirea şi aprofundarea cunoştinţelor acelor copii capabili de performanţe diferenţiate. . superioare. Voi încerca să arat că folosirea muncii diferenţiate are ca rezultat îmbunătăţirea rezultatelor şcolare . şcoală în care îmi desfăşor activitatea ca institutor titular încă din anul 2000 şi unde m-am ajutat de fişele amintite în capitolul anterior pentru a realiza un învăţământ diferenţiat. Ipoteza de lucru • Tratarea diferenţiată va facilita îmbunătăţirea rezultatelor la învăţătură.educativ. execuţie şi dezvoltare şi mai puţin la fişele de autoinstruire. Ipoteza pe care mi-am propus să o verific în planul practic al realităţii şcolare este : dacă voi trasa sarcini diferenţiate în cadrul activităţilor de muncă independentă. Mă voi referi în special la munca diferenţiată practicată în clasă. • • • • Obiectivele cercetării Identificarea rolului fişelor de lucru diferenţiate în performanţa şcolară. cu ajutorul fişelor de recuperare. va creşte performanţa elevilor în cadrul procesului instructiv .Metodologia cercetării A. B. Voi prezenta modul în care am realizat o muncă diferenţiată la Şcoala cu clasele I – VIII Calea Mare. Urmărirea progreselor înregistrate de elevi în activităţile independente şi Eliminarea lacunelor din cunoştinţele elevilor mai puţin dotaţi. comuna Lăzăreni.

elevii fiind familiarizaţi cu tehnici de muncă independentă (folosirea fişelor. etc. .asigură corelarea intereselor copiilor cu obiectivele curriculare.impune utilizarea unui material didactic variat. dicţionarelor. Avantajele abordării învăţării individualizate pot fi următoarele: . necesare pentru obţinerea unor rezultate reale cu elevii. Învăţarea individualizată duce la eliminarea unor lacune din cunoştinţele şi deprinderile elevilor mai puţin dotaţi. . particularităţile individuale şi cerinţele programei şcolare. Utilizarea fişelor este un procedeu care permite fiecărui copil să execute o muncă personală. alături de activitatea frontală. schemelor grafice.stimulează originalitatea şi creativitatea elevilor. am avut posibilitatea de a obţine rezultate mai bune în munca didactică: dezvoltarea capacităţilor de a aplica în practică cunoştinţele însuşite. cooperarea. performanţei şcolare. dar şi la îmbogăţirea şi aprofundarea cunoştinţelor acelor copii capabili de performanţe superioare.). tabelelor. dezvoltarea corespunzătoare a proceselor psihice.valorifică experienţa anterioară. dar şi urmărirea progreselor înregistrate de elevi pe linia activităţii independente şi diferenţiate şi optimizarea . .fiecărui copil i se asigură încredere în forţele proprii. Fişele pot fi aplicate cu condiţia să cuprindă sarcini care să nu depăşească nivelul de înţelegere al copiilor.învăţătorul permite copiilor să participe la evaluarea propriei lor munci. Folosind învăţarea individualizată. Folosirea fişelor de lucru individualizate ar duce la anumite avantaje. . mai bine adaptată posibilităţilor sale intelectuale. . .sunt adaptate la stilurile proprii de învăţare. deoarece randamentul maxim poate fi atins de un elev doar în situaţia în care sarcinile primite spre rezolvare se află la limita superioară a capacităţilor sale de rezolvare. Ea reprezintă o condiţie a progresului şcolar. .stimulează spiritul de echipă.respectă ritmul individual al copilului.În munca desfăşurată am avut ca obiectiv principal identificarea rolului fişelor de lucru diferenţiate în obţinerea randamentului elevilor. . pentru atingerea performanţei şcolare.

D. Între cele două evaluări am aplicat elevilor claselor I – III de la SO8 Calea Mare. Metodologia de lucru Pentru a realiza obiectivele cercetării şi a verifica ipoteza de lucru. fişele de lucru diferenţiate ( vezi cap IV. D. în scopul asigurării premiselor atingerii obiectivelor propuse pentru etapa imediat următoare. competenţe şi abilităţi. Pentru vedea în ce măsură fişele de lucru diferenţiate au îmbunătăţit performanţele şcolare. copiilor din clasele I – III. clase simultane ( clasa / grupa de control). Acest tip de evaluare se efectuează la începutul .copilul este evaluat şi comparat cu el însuşi. am urmărit evoluţia altor copii din clasele I – III.Modalităţi de muncă diferenţiată la limba română şi la matematică ).. cât şi elevilor claselor I – III Cărăndeni un pre-test – respectiv o evaluare iniţială şi un post-test – repectiv o evaluare finală. 2. clase simultane la SO8 Calea Mare. care nu au desfăşurat o activitate diferenţiată. am aplicat celor două clase ( atât elevilor claselor I – III de la SO8 Calea Mare. la SO4 Cărăndeni. 1. TESTE DE EVALUARE INIŢIALĂ Evaluarea iniţială identifică achiziţiilor iniţiale ale elevilor. C. Eşantionarea În vederea urmăririi obiectivelor şi a verificării ipotezei formulate. în număr de 12 ( 5 în clasa I şi 7 în clasa a III –a ) le-au fost aplicate în cursul anului şcolar 2009/2010 fişe de lucru diferenţiate. . în termeni de cunoştinţe.

numărare.. ... lungime.. scriere..ge” . Rilă. semestru. Astfel la clasa I la Abecedar am verificat cunoştinţele referitoare la scrierea literei g şi grupului de litere ge (deoarece în lecţia urmatoare urmau să înveţe un alt sunet şi literă ) .. . . 2...........Ge” înaintea unor cuvinte. început de Am aplicat celor două clase simultane teste de evaluare pentru a vedea nivelul cunoştinţelor existente până în momentul predării lecţiilor în care s-au folosit fişele diferenţiate.. Teste de evaluare – clasa I Abecedar 1... .... am........ ros.Scriind grupul de litere . capacitate a unor vase şi aplicarea lor în exerciţii şi probleme. ta. an şcolar.Completaţi cuvintele: . ________________________________________________ ________________________________________________________________________ .. latină. înainte de a-i învăţa despre numerele mai mari de 1 000 000 ( citire ... La Matematică am verificat modul în care operează cu numere naturale de la 0 la 10 000. La Matematică am verificat cunoştinţele referitoare la noţiunile despre unităţile de măsură pentru timp. veţi descoperi alte cuvinte: Ana. înainte de a trece la învăţarea unei noi părţi de vorbire ( verbul – la care am aplicat fişele diferenţiate)....... Ge ge ..unui program de instruire capitol şi chiar al unei lecţii) ( ciclu de învăţământ...... comparare )............... . La clasa a III –a la Limba şi literatura română am verificat cunoştinţele referitoare la părţile de vorbire învăţate........ greutate....

Răspunde la întrebări : . 4. Cât sunt ei de mititei Faci cu ei tot ce vrei.Când vine Moş Ene? Ce aduce el? ________________________________________________ ________________________________________________________________________ ________________________________________________ 6. înger. Gelu. Angela. atinge.________________________________________________ ________________________________________________________________________ ________________________________________________ 3. general. gem.Cinci pitici. ninge. degete. Geta.Uneşte cuvintele cu sens opus : culcare uşor bătrân duşman greu prieten sculare tânar 5. plânge. minge. geantă. George. Cinci voinici.Transcrie cuvintele: gest. .Ce e? 1. geană. sânge. Scrii sau împletesti Sau palate construieşti.

Alege rezultatul corect : 42 m + 25 l 33 kg + 21 m + 97 kg- . Care este unitatea de măsură pentru lungime ? 2. Care este unitatea de măsură pentru capacitatea vaselor ? 9. Câte zile sunt într-o săptămână ? Spuneţi-le. Care este unitatea de măsură pentru greutate ? 10. Care este unitatea de măsură pentru timp ? 4.Matematică 1. Câte ore are o zi ? 5. Câte luni sunt într-un an ? Care sunt acelea ? 8. Câte săpămâni sunt într-o lună ? 7. Cum putem măsura lungimea dacă nu avem metru ? 3. 6.

........................................................55 m 73l................. 18l......35kg......... 78kg 19l...... Părţi de vorbire (substantiv...... larmă .............. Alina a primit 2 kilograme........................... . ....................................................................... adjectiv... ...... ......... Găseşte cuvinte cu înteles opus pentru următoarele cuvinte (antonime): respectuos .............................. 87m 36m................. ........................................ . ........ ............... ..... 64m 13 l 120................... .................................... Uneşte calculul cu rezultatul corect : 12.... ........................ 25kg 11l 2ore 18m 7kg 9ore – 7ore 12 m + 6m 5kg + 2kg 19 l – 8 l 11........................................ numeral........ ........................... .. .... ..... prieten succes satul ........... Câte kilograme de mere le-au rămas bunicilor ? Teste de evaluare – clasa III – a Limba şi literatura română pronume ) 1........ ..... ........ 15kg 7ore – 5ore 3 kg + 4 kg 12 l ..................................................................... linişte ........................................ ............ ........... Bunicii Alinei au cules din livadă 13 kilograme de mere........ ..................... ..... glie vârf frică 2.1 l 13m + 5m 54 kg 68 m 62 kg 86m........ ............ 97m........................ ....... Găseşte cuvinte cu înţeles asemănător pentru următoarele cuvinte (sinonime): • • • • • • • • • • drumeţ . ............................ ....... 87kg.... 89m.....

....... 3. .. Subliniază cu o linie substantivele şi cu două linii adjectivele care le însoţesc: a) “Sunt ghiocelul argintat Pe câmpul împrimăvărat.• prietenie ....... verdele pământ.. Cules de înţeleptul OM........ lucrurilor. Laleaua roşie mai sunt Şi-ntinsul... partea de vorbire care ţine locul unui substantiv.... lucruri... 3.. 2.. fenomenelor naturii...B numele unei părţi de vorbire ce urmează să o înveţi: A A D J E C N T U S I M P U V E R B B 1. partea de vorbire care arată numărul obiectelor. 2... ..... 3.....” R O S A N T L U A M N E T I V .. 4..... 4. partea de vorbire care denumeşte fiinţe.... Completează corect rândurile 1........ partea de vorbire care arată însuşiri ale fiintelor. 4 şi vei descoperi pe coloana A ....... fenomene ale naturii. gustos din pom... Rotundul măr.......... Sunt norul alb si trecător Şi soarele strălucitor..

.........b) “ Trec păsări albe şi cenuşii........................................................................... Pe genunchi o carte mare................................. după modelul: Adjective frumos blând bun rotund înalt rece curat ruginiu pătat Substantive frumuseţe 6............................. albastre şi negre...... înalte şi păsări mărunte cât nuca.... ................................. ....... adjectivele şi pronumele din versurile următoare: a) “Îngerii se uită-n casă Văd şi-aud – iar Moşul are......... Păsări mari..........” (Cezar Petrescu – “Vara cea luminoasă”) 5........................................... Colo-n cer...” ( Octavian Goga................. Transformă adjectivele în substantive şi verbe..... la el în tindă.......................... ......................................... galbene şi trandafirii...........................................“Moş Crăciun”) ........ Analizează (gramatical) substantivele........................................... Trec păsări cu labele picioarelor late ca nişte lopeţi şi păsări cu picioarele lungi şi subţiri.

. Topârceanu – “Rapsodii de primăvară”) Matematică .............................................. Viorele şi urzici.... Află numărul necunoscut: a + 308 = 947 ____________ ____________ ____________ 3 x n = 963 _____________ _____________ _____________ 800 – c = 375 ____________ ____________ _____________ 842 : s = 2 ______________ _______________ _______________ m – 586 = 301 ____________ ____________ _____________ e : 5 = 109 ______________ ______________ ______________ 3............................................ Zbor subţire de gândac.................................................. Efectuează: 6098 + 1806 3 x 10 = 17 x 10 = 40 : 10 = 340 : 10 = 6738 – 4011 90003764 5 x 100 = 49 x 100 = 300 : 100 = 7000 : 100 = 213 x 3 327 x 2 8 x 1000 = 56 x 1000 = 2000 : 1000 = 10000 : 1000 = 2. Glasuri mici De rândunici................ ...............Operaţii cu numere naturale de la 0 la 10 000 1..................... b) “Soare crud în liliac.....” (G..Rezolvă în două moduri : I mod al II-lea mod ..

Câţi copaci s-au prins? Rezolvare ________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________ ____________ ________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________ __________________ . Din toţi copacii. iar stejari. Pentru protejarea mediului s-au plantat 6 rânduri cu câte 104 fagi. de 2 ori mai puţini.5x(3+6)= _____________ _____ 8x(6–2)= _____________ ______ ( 21 + 35 ) : 7 = ______________ ____ ( 45 – 18 ) : 9 = ______________ ______ 5x3 +5x6 = __________________ ______ ___________________ ___________________ _____ ___________________ ___________________ _____ ________________________ ________________________ ______ 4. 147 s-au uscat .

2. în timpul orei de scriere. fişe ce vor fi detaliate în cele ce urmează. clasă la care predau. P. şi P. MODALITĂŢI DE MUNCĂ DIFERENŢIATĂ ( aplicarea FIŞELOR DIFERENŢIATE ) Am trecut la aplicarea fişelor diferenţiate la elevii claselor I – III din Calea Mare. Fenomenele enumerate mai sus. fiind nevoie să se insiste asupra fiecărei lecţii mult mai mult decât cu ceilalţi elevi. se datorează condiţiilor materiale precare. Modalităţi de muncă diferenţiată la limba română a ) Clasa I Copiilor din clasa I. Această rămânere în urmă se datorează nefrecventării grădiniţei. V. dar şi de lipsa de interes şi motivaţie pentru instruirea copiilor şi . le-am împărţit fişele de muncă individuală. C. Acest elev are un ritm de asimilare mult mai lent. copilul neavând bagajul de cunoştinţe necesar intrării în clasa I şi lipsei de interes faţă de şcoală atât a copilului. şi M. J. cât şi a familiei. P. Fişa de recuperare am dat-o unui elev cu lacune în pregătire. Fişele de execuţie le-am dat elevilor buni din clasă. în număr de cinci. E. după cum urmează : • • • Fişele de dezvoltare le-am dat elevilor foarte buni din clasă şi anume P. A. a reţinerii copiilor pentru activităţi în gospodărie.

Fişă de dezvoltare 1. Am dat următoarele subiecte: Fişă de execuţie 1.Ordonaţi cuvintele de mai jos şi scrieţi propoziţia obţinută : bună.Găseşte greşeala şi scrie corect propoziţia : Nenea grigore a mers la oradea. Fişă de recuperare 1. se. tata. de. Băncile sunt curate.Colorează desenele : . O astfel de atitudine faţă de şcoală este proprie familiilor cu nivel redus de instruire. iarna.Scrie patru propoziţii despre : mama. dimineaţă.Puneţi semnele de punctuaţie în textul următor : Pisoiul a spart o cană Du-te de aici Eu i-am spus De ce nu te astâmperi 2. 3. ziua. cunoaşte. fratele. bunicul. de gradul redus de încredere în posibilitatea de schimbare a condiţiei lor sociale prin educaţie. celor aparţinând mediilor defavorizate cultural şi economic.Scrie corect propoziţia următoare : Ionuţmergeaatentspreşcoală. Sunt curate băncile ? Ce curate sunt băncile ! 3.familiilor acestora.După modelul de mai jos alcătuieşte propoziţii cu cuvintele : păsările. 2.

.. b) Transformaţi verbele de mai sus astfel încât să fie făcute de mai multe fiinţe....... Peste câteva ore va porni într-o lungă călătorie.... F.... spre înălţimi.......................... C..... Pentru a economisi timp fişele diferenţiate au fost împărţite fiecărui elev... b) Clasa a III............ dorind să verific cunoştinţele despre verb. Astfel fişele de execuţie au fost date elevilor B.......... geamantan George are o minge mare............ le-am împărţit fişele diferenţiate în timpul orei de limbă română............ .............. a) Subliniază cu o linie verbele din textul următor : Puiul de căprioară a alergat în pădure........... Scrie grupul de litere : ge 5.......Transcrie cuvintele şi propoziţia următoare : minge......a Copiilor din clasa a III –a.......Scrie următoarele semene grafice : / / O O 3........... 2.......... în total în număr de şapte.Scrie următoarele litere : g e 4.....................Verbul este....... şi au cuprins următoarele subiecte : 1...... 3..............2........................ D... geam..... Acum el se odihneşte pe muşchiul moale şi cald.................... a) Subliniază cu o linie verbele din textul următor : . A................ şi P.............

.... b) Treceţi verbele subliniate în tabelul următor : Verbe acţiunea care exprimă Verbe existenţa care exprimă Verbe care exprimă starea Fişele de dezvoltare le-am aplicat la doi elevi... L. vor alerga. staţionare.. În cadrul acestor fişe.Într-o zi de vară am vizitat Grădina Zoologică. cu capul pe labe.. lucrează.. lucru. şi J..... sunt. a) Subliniaţi din cuvintele de mai jos numai verbele : Odihnă....şezi........ A..... Într-o cuşcă era un tigru....... şederea... b) Treceţi verbele în următorul tabel : Verbe acţiunea care exprimă Verbe existenţa care exprimă Verbe care exprimă starea c) Grupaţi verbele în tabel în funcţie de număr : Verbe la singular Verbe la plural Fişele de recuperare au fost aplicate următorilor elevi : P. s-a odihnit.... vom exista.. Şedea liniştit.. cititul... având următoarele subiecte: 1. Verbul este partea de...... mergeam. mersul.... M.. care exprimă.... eraţi..... A. la soare... existenţă. . am citit.. şi P.. staţi.......... A...... au fost aplicate următoarele subiecte : 1......

.............. ............ Fişele de execuţie le-am împărţit următorilor elevi : P....................................... → 4. Verbul are două numere .............................. A......... Aceste fişe conţineau următoarele subiecte : 1.. Fără a schimba ordinea cifrelor puneţi semnul „+” sau „-„ ........... Scrie în dreptunghiul din dreapta cum se numeşte parte de vorbire subliniată......................... Modalităţi de muncă diferenţiată la matematică a) Clasa I Aplicând fişele diferenţiate la matematică am urmărit consolidarea deprinderilor de calcul şi a cunoştinţelor referitoare la unităţile de măsură.. şi M........ P.......... . Ştiind că : a = 20 kg b = 30 kg c = 40 kg aflaţi : a+b+c= b–a+c= a+b–c= c–a+b= 2... Aflaţi termenul necunoscut : 10 l – 5l + l= 9l 70 kg + 30 kg - kg = 20 kg m + 2 m + 7 m = 10 m 3....... 3........ din propoziţia următoare : El traversează strada pe zebră................ astfel încât relaţiile de mai jos să devină egalităţi....... P....... 2....... C....... Alcătuiţi o propoziţie în care să folosiţi verbele : „suntem” şi „luaţi”..........

Descompune următoarele numere : 4 9 6 7 5 are . pe care a terminat-o cu mult înaintea celorlalţi. Scrie numerele care lipsesc : 4 . rezolvând mai apoi şi fişa de dezvoltare ( fişă cu un grad de dificultate mai mare decât fişa de execuţie )..2 2....5 6 .9 7 .1 1 1 2 2 3 2 3 4 3=0 4=2 5=5 Ţin să precizez că eleva P. V.... E.. Prima următoarele subiecte : 1. i-am pregătit două tipuri de fişe de recuperare. a rezolvat prima dată fişa de execuţie..1 1 . Fişă de dezvoltare 1...Daţi valoare literelor astfel încât egalităţile de mai jos să fie adevărate : a) a+a= 2 a+b+b= 9 b + c + c = 10 b) a+a+a= 9 d+d+c= 9 m+n+n= 7 Elevului J.

Scrie în ordine crescătoare numerele : 6. 4 9 7 5 3 1 . 9. Desenează în fiecare diagramă numărul de steluţe corespunzător cifrei. din care elevul trebuie să deducă numărul elementelor mulţimii. Scrie vecinii numerelor date : 1 5 7 9 Văzând că nu face faţă nici acesteia. Scrie în fiecare căsuţă liberă cifra corespunzătoare numărului de steluţe : 2. 4. 1. Subiectele fişei sunt : 1. am aplicat o fişă de recuperare bazată pe diagrame.3. 10 4.

. D. P. Completează căsuţele goale : b) Clasa a III – a La clasa a III –a.3. C.Scrie numerele : . A.şase sute treizeci şi unu de mii cinci sute patruzeci şi doi 257001 . A. F. am urmărit consolidarea numerelor naturale de la 1000 la 1000000. La această lecţie nu am folosit fişe de dezvoltare.trei sute cinci mii patru sute cinci . P...nouă sute de mii nouă . deoarece am observat că elevii au înţeles destul de greu noţiunea de număr natural mai mare de 1000. Subiectele fişei de execuţie au fost următoarele : 1. Am aplicat fişe de execuţie următorilor elevi : B.două sute cincizeci şi şapte de mii unu . şi M. L. la matematică.un milion .

356487.Compară : 12421 12521 3908 2598 341215 99999 521515 520514 3. 3. A. . Fişele de recuperare le-am aplicat elevelor P. 45624. 4. 240001.Ordonează următoarele numere : 5931. având următoarele subiecte : 1. 6409.Scrie numărul : 305 002 __________ . 2. şi J.trei zeci şi opt mii patru sute opt 2. alcătuiţi toate numerele posibile.Cu ajutorul cifrelor 5. A. 4..

Scrie şi compară numerele : ______________ _______________ _______________ .______________ 2.

3. cât şi exerciţii şi probleme în care să folosească unităţile de măsură învăţate. am pregătit un test care cuprinde literele învăţate până în prezent şi grupurile de litere învăţate ce. iar la Matematică un test care cuprinde atât operaţii fără trecere peste ordin. ci ge. În urma utilizării fişelor diferenţiate am pus în aplicare alte teste. compararea. Astfel la clasa I. TESTE DE EVALUARE FINALĂ Evaluarea finală stabileşte gradul în care au fost atinse finalităţile generale propuse sau dobândirea unei aptitudini sau capacităţi. . gi. pentru a vedea modul în care elevii au atins obiectivele propuse şi anume pentru a vedea progresele elevilor în urma activităţii diferenţiate şi de a evidenţia legătura dintre fişele diferenţiate şi această performanţă. La clasa a III –a la Limba şi literatura română am testat cunoştinţele referitoare la părţile de vorbire. ordonarea numerelor de la 1 000 la 1 000 000 şi operaţii cu numere până la 10 000. comparându-i pe elevi între ei ori comparând performanţele manifestate de fiecare cu performanţele aşteptate. la Abecedar. inclusiv verbul. iar la Matematică am verificat scrierea.

...... 4 ... gemene……………… regii……………….. Desparte în silabe următoarele cuvinte: amici…………………… cercei………………….înrudite’’: …………… ………. Găseşte cuvinte . genele………………… bunici………………… plăcere………………....... român ………… ……… …………………… ………… ……… …………………… …………………… …………………… …………………… 2.Teste de evaluare – clasa I Abecedar 1..Găseşte cuvinte cu sens opus pentru : .. Scrie câte un cuvânt care conţine grupurile de litere: ce ci ge gi 3.. fagii………………... geamantan..

.......………………..…………………….. frumos . 7..……………………… vesel .. 5......………………………..……………….. Eu spun una .. cireaşă . Găseşte cuvinte cu acelaşi înţeles pentru : amic codru . Uneşte fiecare cuvânt din coloana A cu un cuvânt care are acelaşi înţeles din coloana B: A frumos fecior zăpadă batic curaj B omăt basma îndrăzneală flăcău arătos 8...……………………. 6.....……………………….. tu spui multe ! fecior ..………………… prieten .. .……………………… harnic ...a sosit ...………………………...……………………… gem . geantă ..... vecinul ..……………………… potecă .... Ordonează cuvintele şi scrie propoziţiile corespunzătoare : ..

Colorează cu roşu cercurile.poartă . cu albastru dreptunghiurile... soarele 9. eu ajung  eu plâng  eu şterg  Matematică 1. Mircea . pătura.. ………………………. cu portocaliu triunghiurile. cumpără. Rezolvă după model şi subliniază grupurile de litere învăţate: eu merg  eu trag  tu mergi ……………………… ……………………… ……………………… ……………………… el merge ……………………… ………………………. Angela. un ceas cercei. .. …………………. de. cu verde pătratele. frumos.. străpunge. nori.

59. 72. 86. 97. = . 63. Scrie: a) în ordine crescătoare numerele: 15. 26. _______________________________________________________________ b) în ordine descrescătoare numerele: 65. 48. <. 69 _______________________________________________________________ c) cinci numere mai mari decăt 59 _______________________________________________________________ d) cinci numere mai mici decât 86 _______________________________________________________________ 4. 45…. Scrie pe …. 29. Calculează: a) b) 7 m + 2 m= 8kg – 4kg = 5l + 3l = 9m – 6 m= 4m + 5m = 7 l– 3 l= 1kg + 8kg = 5 kg– 2kg = 57……43 86……35 57……29 c) 17+ 2 25+ 34 59+ 20 72+ 25 d) 853 4927 6543 3522 . 42 3.. 48. semnele potrivite: >.2. 7. 28. 99. 39.

Părţile de vorbire (substantiv. Cărţile şi caietele sunt pe masă.5. verb ) 1.O ploaie rece cădea neîntrerupt. Aşteaptă emisiunea preferată. O parcelă a fost împrejmuită cu gard. ACŢIUNEA VERBE STAREA EXISTENŢA văzduh veneau împuşcături înăbuşite. Prin Deodată izbucniră cele dintâi focuri ale turcilor. Dorobanţii apărură într-un salt vijelios. În curând va sosi şi bunicul. Radu a venit de la şcoală. În prima zi s-au construit 57 de metri de gard. Maiorul Şonţu căzu.. iar a doua zi 42 de metri de gard. Tata repară un dulap. Ea stă. La o fermă s-au adunat 98 de litri de lapte. Fermierul a vândut unei firme de colectare a laptelui 46 de litri. adjectiv. Subliniaţi verbele şi completaţi următorul tabel: a) Mama coase. b) . Câţi litri de lapte i-au mai rămas ? Teste de evaluare – clasa III –a Limba şi literatura română . . pronume. Elena a terminat de scris.Câţi metri de gard s-au construit în cele două zile ? 6. Alin se joacă. În văi şi pe dealuri plutea o ceaţă lăptoasă.

................................ Treceţi acţiunea verbelor de la persoana I......... Unde să fie iepuraşul? Cercetez cu atenţie tufişul de la distanţă................. Scrieţi verbele de la care provin substantivele următoare: vorbitul ................................................................................................................................................. strânsul ........................... 3.... a curăţa ............... 4............................... Nu văd nimic...................................... Nu văd nimic.................................................. ştiutul ................ a datora ....................................... cântatul . numărul singular......................................... ........................... lăudatul .... ..... Mă întorc spre casă............................ Transformă verbele de mai jos în substantive.................................................................................................... M-am apropiat........................................ a şovăi ......................... ......... Nu aud nimic............................... ......... Privesc în toate părţile.....2...... ............................................................................................................................................................................................... A fost numai o părere..................... ....... Desparte în silabe verbele: trâmbiţează .................................. lovitul . numărul plural............. a birui .......................... ....................................................................... Eu merg cu atenţie...... Zâmbesc............................................................................ după exemplul dat: a circula – circulaţie a plăcea . a bombăni ............ Mă îndrept spre un tufiş................................................................ la persoana I................................... 5.. ................................................................

.......................... Noi nu cerem decât drepturile noastre. 8................... iei/ei calificative bune...... Florile sunt în vază.. Grupaţi în tabel verbele descoperite în enunţurile: Focul din vatră mă încălzeşte. . ....... Ei/Iei sau/ s-au bucurat la gândul că vor loa/lua un premiu la acest concurs.................... Dacă înveţi............... ..... Acum...îmbunătăţeşte întemeiază reflectează încercaserăm folosiserăm . NUMĂRUL SINGULAR NUMĂRUL PLURAL 7........... Tocmai atunci se deschise poarta. noi ieram/eram în curte.. ea ieste/este pe trunchiul arborelui.............................. Sfânta Duminică i-a dat lada cerută......... Alege forma corectă: Buburuza a ieşit/ a eşit la soare........ Au venit mulţi spectatori.... Venim imediat! strigă Emil.......... Potriveşte fiecărui verb dat pronumele personal care te ajută să identifici persoana: ................. Adina a luat/ loat flori pentru mama sa/s-a.................... .................................... Când a-i/ai sosit................ 6............

......................................... au înlemnit ........ b)Scrie cinci substantive şi un pronume personal întâlnite în prima strofă....................................................... strigă ............................... Şi cuiburile voastre-crâng! E vară........ Scrie un enunţ în care să arăţi acest lucru................................ Voi toate le luaţi cu voi Şi iar le-aduceţi înapoi!” a)Analizaţi verbele precizând persoana şi numărul...........eu mănânc ...........................................................................Şi-acum veniţi cu drag în ţară! Voi revedeţi câmpia iară................ să plâng! Cu voi vin florile-n câmpie Şi nopţile cu poezie..................... două grupuri substantiv-adjectiv......... scriu ........................ trecuseră ............................................................ c)Dintre verbele din a doua strofă...................................................... calde ploi Şi veselie.............aşteaptă ....... alege-l pe acela care poate avea şi valoare gramaticală de substantiv............................................................................................................ cumpărăm ................... .................... d)Identifică....................................................... ...................................... uneşti ......... ... ajunge ..... ..................... ............................. Să râd de fericit.......................................... au adus 9........................................... vară! Aş vrea la suflet să vă strâng................ stăteaţi .... Şi vânturi line..... ...credeai ................................................. în versurile citite............ erau ...................................................................................................... a sosit ..................................................................................indicaţi ................. ............ aduceţi .Citeşte cu atenţie versurile următoare: . ......................... ..............

< sau = .Matematică – Numere de la 1 000 la 1 000 000 1. Numără de la 41 706 la 41 688. Numără de la 2 376 la 2 391 ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 2. Uneşte printr-o săgeată enunţul din prima coloană cu enunţul din coloana a doua. Compară numerele notând în căsuţă semnul > . 38 785 79 358 68 957 38 976 47 853 Cifra 7 este cifra unităţilor Cifra 7 este cifra zecilor Cifra 7 este cifra miilor Cifra 7 este cifra sutelor Cifra 7 este cifra zecilor de mii 5. ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 3. care indică poziţia cifrei 7. Scrie cu litere numerele: 2 106 ……………………………………………………………………………… 40 078 ……………………………………………………………………………… 609 524 ……………………………………………………………………………… 81 460……………………………………………………………………… 4.

……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………… .32 513 = 1 234 + 7 010 – 3 102 = 37 987 – 16 853 + 2 024 = 12 364 + 2 511 = 51 037 + 6 851= 8. dacă despre el se ştie că:  Cifra sutelor de mii este egală cu 8  Cifra miilor este egală cu cifra unităţilor  Cifra zecilor de mii este cel mai mare număr de o cifră  Cifra miilor. sutelor şi zecilor sunt primele trei numere pare de o cifră 7. Descoperă numărul natural de 6 cifre şi înscrie pe spaţiul rezervat fiecare cifră a lui.11 232 78 235 860 358 489 567 534 628 21 669 7 823 98 207 489 983 537 849 1 000 000 8 102 7 376 205 009 600 508 999 875 82 341 10 307 205 090 605 008 6. Din suma numerelor 2 341 şi 4 648 scade cel mai mic număr de 4 cifre diferite. Calculaţi: 56 789 .3 418 = 974 867 .

7 cls I cls a III-a 8 8 clasa proprie clasa de control 8. (după aplicarea fişelor diferenţiate).1 8 7. Reprezentarea grafică a mediilor obţinute de cele două clase simultane la testul de evaluare iniţială la limba română b) Rezultate evaluare iniţială ( matematică ) . Fig. 8. Interpretarea rezultatelor obţinute la evaluarea iniţială a. trebuie făcută o comparaţie între rezultate obţinute de cele două clase la evaluarea iniţială.50 ( calificativul B ).Interpretarea datelor Pentru a stabili dacă ipoteza de lucru este corectă.V.9 7. Elevii clasei a III – a din clasa proprie au obţinut în medie 8 puncte. echivalentă a calificativului B.5 8.4 8.1.2 8. în timp ce elevii clasei I din clasa de control au obţinut media 8. 1. Rezultate evaluarea iniţială ( română ) În urma evaluării iniţiale la limba română elevii clasei I din clasa mea au obţinut media 8.8 7. iar elevii clasei a III .a (calificativul B) 8.( înainte de folosirea fişelor diferenţiate) şi rezultatele obţinute de cele două clase la evaluarea finală. echivalente calificativului B.3 8.a.5 8.40.4 au obţinut aceeaşi medie pe clasă.

a.15 ( calificativul B ).80.9 cls I 8.În urma evaluării iniţiale la matematică elevii clasei I media 8.15 8. Rezultate evaluare finală (română) În urma evaluării finale la limba română elevii clasei I din clasa mea au obţinut media 9.1. Elevii clasei a III – a din clasa proprie au obţinut media 8. iar cei din clasa de control din Cărăndeni au obţinut În cazul elevilor din clasa a III – a.2 clasa proprie clasa de control cls a III-a Fig. putem spune că nivelul de cunoştinţe al copiilor din cele două clase simultane de la cele două şcoli este aproximativ egal . media elevilor din cele două şcoli diferenţiindu-se cu câteva zecimi. de la Calea Mare au obţinut media 8. care reprezintă grafic mediile obţinute de elevii celor două clase simultane în urma evaluării iniţiale.50 ( calificativul B ). 8. .55 8.b.4 8.V.1.60 (calificativul B ).55 (calificativul B ).6 8.3 8. şi V. dar urcând cu 0.1.a din clasa de control au obţinut aceeaşi medie ca la evaluarea iniţială 8 . Reprezentarea grafică a mediilor obţinute de cele două clase simultane la testul de evaluare iniţială la matematică După cum se observă şi din figurile V.20 ( calificativul B ). iar cei din clasa de control 8. 2.5 8. Interpretarea rezultatelor obţinute la evaluarea finală a.80 puncte). cei din clasa proprie au obţinut media 8. în timp ce elevii clasei I din clasa de control au obţinut aceeaşi medie ca la evaluare iniţială 8.1 8 7.2 8.6 8. iar elevii clasei a III . echivalentă a calificativului FB. iar media exprimată în calificativ fiind „B” la ambele clase simultane. (echivalentă calificativului B.b.

3 clasa proprie clasa de control 9.8 8.10 ( calificativul FB ).b.a.55 (calificativul B ) – aceeaşi ca la evaluarea iniţială.2. 9. Rezultate evaluare finală ( matematică) În urma evaluării finale la matematică elevii clasei I de la Calea Mare au obţinut media 9.30 ( calificativul B ).b.9 9 8.5 8 7.40 (calificativul FB ). În cazul elevilor din clasa a III – a.5 8 8 7. iar cei din clasa de control 8.a.2. V.5 clasa proprie clasa de control 8.2. cls I cls a III-a .2.55 8. Reprezentarea grafică a mediilor obţinute de cele două clase simultane la testul de evaluare finală la matematică După cum se observă din figurile V. cei din clasa proprie au obţinut media 9.5 cls I cls a III-a Fig. care reprezintă grafic mediile obţinute de cele două clase simultane în urma evaluării finale.5 9 8..4 9.1 Fig. şi V.5 8. Reprezentarea grafică a mediilor obţinute de cele două clase simultane la testul de evaluare finală la limba română b. iar cei din clasa de control din Cărăndeni au obţinut media 8. V.( cărora li s-au aplicat fişele diferenţiate între cele două evaluări ) este mai mare decât cea a elevilor din grupa de control. media elevilor claselor I – III din Calea Mare.

3. Compararea rezultatelor ( evaluare iniţială vs. evaluare finală ) Pentru a analiza rezultatele muncii diferenţiate trebuie să comparăm rezultatele obţinute de elevi la evaluarea iniţială, cu rezultatele obţinute( în urma aplicării fişelor diferenţiate) la evaluarea finală. Această comparaţie o voi face la nivel de clase şi materii astfel : a. Limba română Evaluare iniţială 8.40 ( B ) 8.50 ( B ) 8(B) 8(B) Evaluare finală 9 ( FB ) 8.50 ( B ) 8.80 ( B ) 8(B)

Clasa I proprie Clasa I de control Clasa a III-a proprie Clasa a III- a de control

9

9 8.8 8.5

8.5

8.4

8.5

8

8

8 8 Evaluare finală Evaluare iniţială

7.5
Cls I proprie Cls I de control Cls a III-a proprie Cls a III-a de control

Fig. V.3.a. Reprezentarea grafică comparativă a mediilor obţinute de cele două clase simultane la testul de evaluare iniţială vs. testul de evaluare finală la limba română

b. Matematică Evaluare iniţială 8.60 ( B ) 8.55 ( B ) 8.15 ( B ) 8.20 ( B ) Evaluare finală 9.40 ( FB ) 8.55 ( B ) 9.10 (F B ) 8.30 ( B )

Clasa I proprie Clasa I de control Clasa a III-a proprie Clasa a III- a de control

9.5 9 8.5 8 7.5
Cls I proprie

9.4 9.1 8.6 8.55 8.55 8.3 8.15 8.2 Evaluare finală Evaluare iniţială
Cls a III-a de control

Cls I de control

Cls a III-a proprie

Fig. V.3.b. Reprezentarea grafică comparativă a mediilor obţinute de cele două clase simultane la testul de evaluare iniţială vs. testul de evaluare finală la matematică Din cele două figuri fig.V.3.a. şi fig. V.3.b., care reprezintă grafice comparative ale rezultatelor obţinute de cele două clase simultane la testul de evaluare iniţială şi la cel de evaluare finală (atât la limba română, cât şi la matematică) putem observa că rezultatele şcolare ale clasei I – III din Calea Mare s-au îmbunătăţit considerabil. Deoarece aceste rezultate vin în urma aplicării fişelor diferenţiate, putem deduce că

munca diferenţiată desfăşurată la nivelul clasei a dus la îmbunătăţirea performanţelor elevilor, ceea ce mă determină să concluzionez că folosirea tratării diferenţiate în cadrul activităţilor la clasă va asigura, pe termen lung, succesul şcolar.

Concluzii

Problema diferenţierii procesului de instruire, în funcţie de capacitǎţile diferite ale elevilor a constituit, de-a lungul istoriei educaţiei, terenul pe care s-au confirmat, adeseori, multe opinii şi obiectul mai multor încercǎri practice. Pe fondul general şi relativ îndelungat al preocupǎrilor de individualizare a învǎţǎmântului s-au succedat diverse tehnici care au fǎcut „modǎ“ în diferite perioade : planul Dalton, metoda Decrely, sistemul claselor omogene, grupe de nivel, metoda fişelor, activitatea pe grupe, învǎţǎmântul modular, învǎţǎmântul opţional, ş.a. Acum mai bine de un secol, în 1888, la Sorbona, H. Marion realizează o pledoarie în favoarea educaţiei centrate pe elev. În anul 1978, în lucrarea Învăţământul diferenţiat. Concepţii şi strategii, I. T. Radu propune adaptarea activităţilor de învăţare la posibilităţile diferite ale elevilor, la capacitatea de înţelegere şi la ritmul propriu de lucru (al grupului sau al elevului). În contextul social actual învǎţǎmântul primar, este supus unui process dinamic de perfecţionare, sub toate aspectele instrucţiei.Acest proces de înnoire, în lumina educaţiei permanente, solicitǎ pe fiecare învǎţǎtor/institutor/profesor în parte, la manifestarea creativitǎţii, la implicarea activǎ în cautarea şi aplicarea unor noi soluţii în vederea realizǎrii cu succes a obiectivelor instructiv-educative specifice ciclului primar. Problemele specifice ciclului primar le-am urmǎrit cu atenţie şi minuţiozitate de-a lungul anilor atât teoretic cât şi practic şi am cǎutat mereu sǎ-mi îmbunǎtǎţesc activitatea bazându-mǎ pe dezvoltarea creativitǎţii. Performanţa învǎţǎmântului primar în contemporaneitate reprezintǎ un proces deosebit de complex în care creativitatea şi responsabilitatea învǎţǎtorului se impune cu necesitate. În acest cadru larg al dezbaterilor organizate în diverse unitǎţi şcolare una din problemele mult disputate o reprezintǎ creşterea eficienţei activitǎţilor didactice prin tratarea diferenţiatǎ şi individualizatǎ. Principiul de bază este că nu există elevi buni şi elevi slabi, ci există elevi buni la lucruri diferite. Cercetările psihologice şi pedagogice dovedesc tot mai mult că fiecare elev are un ritm propriu de învăţare, că are aptitudini mai pronunţate pentru unele obiecte de învăţământ şi mai slabe pentru altele, că receptează în mod diferit influenţele mediului şi

a căror cunoaştere este obligatorie pentru desfăşurarea unei munci eficiente cu elevul respectiv. Rezultatele de până acum confirmă faptul că tratarea diferenţiată a elevilor în cadrul procesului didactic duce la succese incontestabile. a metodelor. În cele mai multe cazuri.educaţiei. prevenirea rămânerii în urmă la învăţătură şi combaterea ei în faza incipientă prin acordarea unui sprijin adecvat. Pentru a cunoaşte nivelul complet de pregătire a fiecărui elev şi inteligenţa generală. din partea noastră. priceperilor şi deprinderilor pe care le au. În cadrul unui proces de instruire diferenţiat elevii nu mai sunt supuşi. în bloc. atât sub aspectul cunoştinţelor. pentru a urmări dinamica dezvoltării individuale. evoluţia lui în diferite momente ale dobândirii cunoştinţelor este necesară. lipsa priceperii de a aplica o regulă cunoscută şi automatisme corespunzătoare. necunoaşterea regulii. În unele cazuri. nu este suficientă numai constatarea tipurilor de greşeli. ci trebuie descoperite cauzele care stau la baza acestora.Tratarea identică a unor situaţii diferenţiate ar duce la adâncirea inegalităţilor dintre elevi şi nu ar oferi condiţii favorabile pentru reuşita şcolară a tuturor elevilor. La baza organizării şi desfăşurării activităţii diferenţiate cu elevii stă cunoaşterea temeinică a acestora. elevilor care întâmpină dificultăţi. de anumite însuşiri morale şi voliţionale. etc. o fină investigaţie care să descopere nu numai faptele ci şi cauzele care le-au generat. greşelile pot fi efectul întrepătrunderii mai multor cauze. cât şi dezvoltarea intelectuală generală depind de motivaţia elevului pentru învăţător. aceloraşi cerinţe ci se poate opera o selecţie a volumului şi gradului de complexitate a cunoştinţelor. dar totdeauna modalitatea de lucru cu elevul pentru a-l ajuta să-şi lichideze lipsurile trebuie aleasă pe baza cunoaşterii cauzelor. În experienţa mea didactică am constatat că în cazul unor elevi care fac greşeli ortografice. Totodată. atât cantitatea şi calitatea cunoştinţelor. de exemplu. de la caz la caz. al trăsăturilor de personalitate frecvent solicitate în acţiunea de învăţare. . am întâlnit o insuficientă concentrare a atenţiei. cât şi sub aspectul capacităţilor intelectuale generale. în concordanţă cu grupe de interese şi capacităţi. Problema diferenţierii trebuie privită şi în legătură cu calea adoptată de şcoala românească ce constă în pregătirea temeinică a fiecărui elev prin ridicarea calităţii procesului instructiv – educativ.

cât şi prin munca individuală.Ne stau la îndemână diferite metode şi procedee de investigare pentru obţinerea datelor necesare privind situaţia concretă a fiecărui elev. Insistenţa învăţătorului pentru însuşirea unitară şi sistematică a cunoştinţelor are şi o importanţă formativă – se cristalizează o modalitate de muncă individuală organizată. etc. discuţii cu părinţii. astfel încât să asigure progresul şcolar al fiecărui elev. • Activitatea diferenţiatǎ se desfaşoarǎ în cadrul procesului instructiveducativ organizat cu întregul colectiv al clasei. analiza cunoştinţelor dobândite având ca sistem de referinţă cerinţele programei şcolare. Organizarea. cu atât mai mult cu cât. eficientă şi continuă. discuţii individuale cu elevii. . în aceste cazuri. Am folosit cu succes: observarea activităţii lui în clasă şi acasă. Una din ideile de bază ale instruirii diferenţiate este aceea că institutorul trebuie să-şi asume într-o mai mare măsură responsabilitatea dobândirii cunoştinţelor. părinţii nu-şi dau seama că fiii lor nu lucrează în ritm cu clasa . cunoaşterea condiţiilor de viaţă şi de lucru acasă. asigurând posibilitatea unei cunoaşteri active. Pentru evitarea repetenţiei în cazul elevilor foarte slabi se impune impetuos ridicarea limitei inferioare a clasei prin sporirea randamentului activităţii de învăţare a acestora pe baza individualizării procesului de învăţământ şi aplicarea metodelor de învăţare potrivit cazurilor particulare întâlnite. a ritmului de lucru în funcţie de capacitatea de asimilare a elevilor pe baza următoarelor repere : -să se acorde toate posibilităţile elevilor pentru a lucra în ritm propriu -să se respecte şi să se plece mai departe de la nivelul real al elevului -să se promoveze şi să se satisfacă interesele elevului. Este necesară o nuanţare a metodelor. atât prin munca în colectiv. desfaşurarea şi conţinutul activitǎţii diferenţiate cu elevii în ciclul primar vizează următoarele coordonate: • Activitatea diferenţiatǎ cu elevii trebuie sǎ asigure realizarea sarcinilor învǎţǎmantului formativ ce vizeazǎ dezvoltarea armonioasǎ a tuturor lanţurilor personalitǎţii. Institutorul este primul care sesizează rămânerea în urmă şi introduce modificări corespunzătoare. Cunoscut este faptul că rămânerea în urmă a unor elevi în primii ani de şcoală este foarte greu de recuperat.

pentru ca folosindu-se metode şi procedee specifice particularitǎţilor individuale. pentru a-i asigura o eficienţă maximă. • • • În tratarea diferenţiatǎ a elevilor se va evita suprasolicitarea lor faţǎ de potenţialul psihic real. Activitatea diferenţiatǎ trebuie sǎ-i cuprindǎ pe toţi elevii clasei.învǎţare.elev să se facă pe cât mai multe canale de transmisie. stimuleazǎ atitudinea creatoare. diferenţiate sunt doar modalitǎţile şi formele de predare . • Diferenţierea activitǎţii cu elevii se realizeazǎ în toate momentele lecţiei. sǎ se asigure stimularea dezvoltǎrii lor pânǎ la nivelul maxim al disponibilitǎţilor pe care le are fiecare. atât pe cei care întâmpinǎ dificultǎţi. organizare şi tehnologie didacticǎ. solicitǎ un efort acţional propriu. În timpul activitǎţii diferenţiate se vor folosi în permaneţǎ metode şi procedee care antreneazǎ în cel mai înalt grad capacitǎţile lor intelectuale. Indiferent care sunt modalităţile. Conţinutul învǎţǎmântului este comun obligatoriu.Volumul mereu în creştere al cunoştinţelor ce trebuie însuşite de elevi şi capacitatea acestora de a le asimila satisfacǎtor creazǎ un decalaj care determinǎ o acţiune de renovare a învǎţǎmântului pe mai multe planuri: obiective pedagogice şi conţinutul învǎţǎmântului. Tratarea diferenţiată a elevilor în procesul instruirii trebuie să constituie un obiectiv central al preocupărilor noastre actuale.• • Obiectivele instructiv-educative ale activitǎţii diferenţiate cu elevii trebuie realizate. în principiu în timpul lecţiei. veriga de bază a procesului de predare-învăţare să fie concepută în aşa fel încât. trezesc şi menţin interesul faţǎ de obiectele şi fenomenele studiate. va trebui ca lecţia. cât şi pe cei cu posibilitǎţi deosebite. procedeele sau mijloacele de instruire diferenţiată. structuri. • Diferenţierea activitǎţii în cadrul lecţiei presupune îmbinarea şi alternarea echilibristǎ a activitǎţii frontale cu activitatea individualǎ şi pe grupe de elevi. . asigurǎ o învǎţare activǎ şi formativǎ. comunicarea învăţător .

care prin decodificare.astfel ca. să-i asigure un progres şcolar real. . fiecare elev să-şi aleagă limbajul corespunzător capacităţii sale.

cap. Editura Psihologie Şcolară. Ligia. Bucureşti 8. Salade. Iaşi 13.. Ghidul tânărului profesor. Bucureşti 18. Sorin . Cerghit.Activitatea diferenţiată în ora de gramatică la clasa a III-a. E. Bucureşti Factorii reuşitei şcolare.1993. R. E. Macavei. Polirom.. Strategii de predare şi învăţare.1998. Ionescu. I şi cap.Bibliografie : 1. E..D. Andrei. Evaluarea performanţelor şcolare.P. Bucureşti 6. Sarivan. Didactica modernă. Bucureşti 15.1978. Bucureşti 16. 1995. Dumitru. 1996. Bucureşti 11. Gardner. Andrei.) Editura Afelin. Metode de învăţământ.P.. Bonchiş. Bucureşti 17. Cătălina.1998. Jinga. Vasile.D.D. Radu. Adina.. Ştefănescu. 3-4 10. Oradea 3. Adrian. E. Bucureşti 2. Cosmovici. Editura Imprimeriei de Vest..D. Iacob. Petrescu. Editura Spiru Haret. Editura Ştiinţifică. Liliana. Cunoaşterea elevului. Ion. Nr. Ioan.A. Copilul şi copilăria – o abordare psihopedagogică. 1997. Elena.P. Bucureşti 7. E.P. Editura . 1992.1995.1996.1998. II (Jinga I. Teoria inteligenţelor multiple – noi paşi spre practică în învăţământul primar. Luminiţa. Dicţionar de termeni pedagogici. E. Mihaela. Pedagogie. Manoilescu.1999. Nicola.D. Holban. V. Elena. Nr. Iaşi 5. R.. Cluj – Napoca 4. Învăţământul diferenţiat.1997. Ion. Modernizarea învăţământului primar .1997. Miron..P. Mihai. Frames of mind : The Theory of Multiple Intelligences 14.P.D.A. Grafoart. Editura Discipol.. E. Ulrich. Jigău. Ionescu. Educaţie şi personalitate. Howard. Ioan.1978. Tribuna învăţământului. Manoilescu. Editura Dacia. în vederea creşterii randamentului individual.. Garotă. 465 – 466 9.1998. Ioan. Casa Cărţii de Ştiinţă 12. Învăţământul Primar. Miron .1998. Stan..1981. Chiş. E. Cristea. Tratat de pedagogie şcolară.

com supradotaţilor 25. Stănescu.worldpress. www. nr. Olimpia. Didactica modernă.files. ediţia a III – a. 2000.19. www. Cluj – Napoca.org – The Theory of Multiple Intelligences 26. 13-19 martie.wikipedia . Editura Discipol. Iovin.a. Premise ale modernizării învăţământului simultan. 4 21.com – Teoria inteligenţelor multiple 24. Radu.didactika. 2000. Constantin (coordonator). nr. Învăţământul primar. Miron.scribd.com – Ionescu. www. revizuită. Tribuna învăţământului. Editura Dacia. Ioan (coordonatori ). Iaşi 23. www. ediţia a II . 526 20. Popa Balaci.1996. Editura Polirom. Tratarea diferenţiată a elevilor în ciclul primar – componentă a managementului educaţional. 2008. 529 22. Mureşan. Psihopedagogie. – Educaţia diferenţiată a .scritube. 2001. Cucoş. Nica. Iordana. Conţinutul şi controlul temelor de casă. nr. Ileana. Tribuna învăţământului – 21 – 27 februarie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful