At r ur nt r n

Fi l e

r upte

I on T es lar u.

C i rIi

p e n tru

popor

V nnlr aE DE MA I B IN E D E c IN c rz EC I de ani n-a fost casi norr.r durati in sat ori prin imprejurimi, caresi nu fi fost ridicati de el. Megterealcrrr nul ca nimeni altul gi puseseDumnezeu un adevirat dar in miinile lui blagosl, ' vite in care scrisneau gi se indoiau trunchiurile de gorun gi tufan ca in ah. nizdrivanului Strimbi-Lemne. Sepricepea la toate, cum sint oamenii la 1ari, tl;rr era neintrecut mai alesla cioplitul si asezatullemnelor de casi, de la talpi pini l.r cipriori. $i lucra aproape totdeauna singur, fird, alutoare si firi multe scule. lntr-o vari ne-a inilqat si noui nigte magazii...Atunci l-am cunoscut binc ;i nu l-am mai uitat. Parci-l viz 9i acum, legat 9i voinic, cu pirul rotunjit in faqi ;i lisat in plete marunte pe spate,cu o frunte intinsi inseninatdmereu de semrrul crucii ce-qifdcealafiecaremasi. Nu l-am pomenit niciodati firi tesli, pe carc () purta totdeauna la briu, un briu verde gi lat cu care iqi incingea mijlocul. Cincl sc hodinea mai mult, la conacelesorocite, se scorocea briu alituri de tesli qi irr in loc de pachetul de tutun, ca alqii, scotea o cirgulie mici, cu scoa4e tot verzi si subliri, din care cetea,slovenind rar si incet de tot, numai ca pentru ei. Eram mic pe atunci, firi nici o grijn 9i treabi gi puteam sta toari ziulica lingri el gi si mi joc in talagiice iegeauca nigte cordele albe din gealiul uriag. $i acum imi suni in urechi ciocinitul teslei amestecatcu frinturi riticite din ,,Epistolia cea cizutl din cer" ori din ,,Visul Maicii Domnului", iar cel ce il incepe gi nu citeste pini la capdt...si pe care dupn pilda lui le-am purtat gi eu pini mai incolo in scoali, ascunsein buzunarul de la pieptul hainei. ...$i acum vrind si scriu despre ci4i pentru popor imi vine stiruitor in gind Ion Teslaru, cu tesla lui petrecuti prin briul verde, lingi cirqulia sfinti. Ce aliturare si imperechere potriviti sivirgeste acest alcituitor de lemne cioplite:

cirrrciral:ituri dc uncalta Ei tot atit dc la indemini una ca gi alta. Munca miinilor imbinata cu a duhului. Cnci gi carteaestetot o unealti a muncii, cu caresepoate cigtiga hrani sufletului. $i mi gindesc ci nu ar trebui despirlite, pentru popor, cartea de viaqalui de toate zilele, de munca gi de hodina lui. Ar fi de ingrijit ca acesteiculturi a poporului si nu i se dea o infiqigare de ,,lux", de ptrecere si pierdere de vreme. El sI nu o socoteascideloc ca pe cevalegat de o alti viaqi decit cea pe care o duce el in toate zilele, o gdteali numai a duhului, cum te impodobegti duminica, si iegi la hori. Ci cartea, rindurile din rindurile cirgii, siJ insoleasci gi sd-l urmeze oricind gi pretutindeni. Aceasti intreqisere, aceasti intoviriqire a culturii cu viaqarebuie si o urmireasci necurmat Carte Popodui, oricare ar {i ea,carte sfinti ori de lume, carte de povegti si cintece sau de sfaturi si inviqiminte. O pildi de ce e in stare si faci amesteculci4ii in toate ceasurilevieqii esteputerea ce au tras englezii din citirea stiruitoare a Bibliei. in tot cursul vieqii acestui popor, fie ci a muncig fie ci s-a rdzboit, fie ci s-a rizvrdtit, he ci a pribegit peste qiri gi miri, il gisegti citind cu arzime Biblia. La el aceasti citire a ajuns o indeletnicire inridicinati, aproape nalionali; nu e cimin unde capul si nu adune micar searatoata familia, cu slugile laolalti, ca si le citeasci carteasfinti, de unde trag toqi puteri adinci pentru luptele vieqii. Cu drept cuvint s-a spus ci Anglia a cucerit lumea cu negoqul intr-o mini gi cu Biblia in cealalti. Cici nu numai mingiiere, ci 9i puteri adevirate poate aduce omului cartea ceabuni, infriqiti cu sufletul lui. De aceeagindindu-mi la cirqi pentru popor nu-mi iese din minte cartea unealti din briul meqterului Ion, agezati alituri de tesli gi cu mare grije pistrati. $i cine qtie de cite ori bietul om ffisese nidejde, puteri si mingiiere, in felul lui, din cirtulia p rezentd,cu scoarte verzi:, citl, hrani pentru duhul lui simplu gi necijit, pentru ca si ajungi si o pistreze cu atita evlavie agade la indemini ;i aga alituri de cealalti unealti pe care o minuia in fiecare clipn gi care ii aducea hrana bietei lui viegi de lemnar. (,Lamura" nr. 1-2,oaombrie-noiembrie 1921)

786

Aout r ut r a

To a m n i

ti rz i e

aurite in care ne vedem inveqmintatetrecerile noastreprin toamna trupeasci gi sufleteasci. Tot brume ne bat gi cregtetelenoastre gi dintr-o dati bruma devine poetici. La fel, tivite cu galben, gridinile zilelor noastre igi coboari sevelein pimint, spre ridlcinile strimogilor. Poezia toamnei destrupeazl pini la nemirginire 9i ideal durerea sleirii noastre si in miregul joc al simfoniei de culori privim fresca pogoririi noastre citre apus. Azur pustiu fer; de cilduri - tristi chiar la amiazd - pimint acoperit cu flori mortuare, umbre reci cizind grabnice din amurgul chinuit, foi irosite cu aurul nefolositor... Cite avertismente inscrisein tragicele gi frumoasele stihii din afari qi din noi. (,ReoistaFundapiilor Regale",1 noiernbie 1943,Pp. 267-268)

TnAIM NEcoNTENIT lN vtIJLocul unei neintrerupte, unice poezii a naturii. Numai noi, oamenii,o fringem in nuange, cum norul imata bucitigegtelumina alb; in feqe curcubeu.S-arputeaspuneci noi triim conde gtientpoezianaturii, umanizind-o,o creim a doua oari. Poeziatoamnei estepoezia omului carei;i transfigureazi astfel declinul vielii, impirtngindu-gidestinullui pieritor cu al cerului 9i al pimintului. Somptuoasele agoniialecerurilor de toamni sint mai mult alevieqiinoastre gi zilele descresc mult in noi. Ne scuturim frunzigurilein clipeingilbenite mai la fel ca copaciipiligi de brumi. Flotilele de cocori stribat spagiile reci, ca si se refugiezeundevain tropicelesufletelornoastreunde asteapti.Cind seintorc, cautind,tot din noi revin.Simqim solstiliul toamneicape solstiqiul viegiinoastre 9i furtunile din afari ne bintuie si noui liuntricele miri alesingelui. Ce semnificaqie adincumani au podgoriile crucificatepe lemneleharacilor, cu rodul agteptindzdrobireasub picioarelemorlii. Rimin in urmi dealurile vieqiicilcatede argaqii niimili ai destinului. Dar pagnica poezieatoamneineimpaci aga cum ne-arimpica o operi de andfiuriti de noi ingine.Ne contemplim melancolia impuqinirii noastre, tristegea treptateinoastre intuneciri. Le contemplim insi trecutein proporgiiuriage;i devin tilmicite in peripegii gi aeriene ceregti,in dramevegetale carecuprind codrii unei tiri intregi,in spaime acopir ce munlii in giulgiuri de neguri,in panicestirnite in toate aripile ridicatepentru surghiun. Ajungila maturitatea acqiunilor dincolode cruziciunea pasiunilor, alindm ne 9i descumpitulinterior cu marele calmin careseinfigoari naturapregdtindu-se de amorlire. Romantismuldin noi gi vegniculdor de mit semigulegtecu formele

794

Aooeruon sus si se intoarci in intunericul rldlcinilor din fund. Pimintul are atita nevoie. iar Altfel, girina sesecituiegte, operaseusuci.
14 rnartie 1927- fmss.tn posesia familieiJ ("Manuscviptum"nr. 1-4 (86-89),1992)

Exe m p l ul

pi ers i c ul ui

Tesso, cu suBIEcrE DE IMAGTNATIE, afiurito opericare a stirnit entuziasmulpopular, cici el face,in epopeea gcoala lui, eroismuluigi a gloriei dupi careinsetlm cu toqii. Toqi ciutim acolo modelele, mai alesmultimea,carenu areprilej si fie dar eroici decit cu inchipuirea,mulqimea care,neputind si se realizeze viaqa in de toate zilele,igi cauti expresia ideali a tuturor nizuinqelor ei obscure, lumiin noasa operi a artistului. O credingi populari spune ci piersicului, aqade pllpind, trebuie si ise stringi cu griji la ridicini toateflorile 9i frunzele cdasteintimpul anului,pentru capimintul si-gi tragi inapoi suculsuptde ele.Altfel, daci frunzelesint imprigtiate la noul vinturi, pimintul slricegtegi pomul seusuci. Piersicul exotic, adus de pe alte tirimuri, estesimbolul artistului, icoana creatoruluide culturi 9i a opereisale. El esteal nostru numai fiindcl intimplarea l-a ficut si risari printre noi, dar nu gtim din ce lume a sufletelorvine. ln largaimpirigie a spiritului, al cirei cedqeaneste,nu se afli hotare intre naqii...Totugi, risidit intr-un loc, el trebuie si deainapoi pimintului, ca 9i piersicul,o parte din sucurilece i-a luat. Prin firea lui insuqiii esteingiduit si seinalqedeasupra gliei, fruntea lui si primeasci efluviile subtile adusede toate vinturile lumii, pe caresi le plimideascicu sevapurtati din adinc,prin atitearamuri si rimurele, pini in inima florilor 9i a frunzelor. Dar aceasta nu se risipeasci zadarnic.Ci, micar, in chip de flori gi si f.runzescuturate,dar neinstriinate de pimintul in carecregte, lumina sorbiti

796

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful